OVID DENSUSIANU FOLKLORIST
în istoria culturii şi ştiinţei noastre, Ovid Densusianu va fi amintit întotdeauna ca unul din cei mai însemnaţi filologi. Ar fi mare păcat să nu se releve însă, în deajuns, şi deosebit de importantul rol pe care 1-a avut el în desvoltarea şi perfecţionarea culegerilor şi studiilor de folklor. Acest rol ne-am propus să-1 prezentăm în cele câteva pagini care urmează, pagini care constituesc în acelaşi timp şi omagiul adus de «Arhiva de Folklor a Academiei Române » celui care a fost un precursor şi, indirect, un luptător pentru realizarea ei.
Preocupările pentru folklor le cunoaşte tânărul Densusianu încă din sânul familiei sale. în «Revista critică-literară » a unchiului său Nicolae, apar multe culegeri de poezie populară şi studii de folklor, unele datorite chiar directorului revistei. Tot acolo tipăreşte părintele său, Aron, cuno-scutu-i << Cestionariu despre tradiţiuniie istorice şi anticităţile ţeriloru locuite de Români », precum şi câteva studii folklorice interesante.
Densusianu debutează în domeniul folklorului la vârsta de douăzeci de ani (1893), printr'un studiu întitulat « Literatura populară din punctă de vedere etno-psihologicu », publicat în revista amintită. Un an mai târziu (1894), recensează, în aceeaşi publicaţie, culegerea lui I. G. Bibi-cescu, arătându-se încă de pe atunci nemulţumit de felul cum se publică folklorul la noi. « Cele mai multe [din colecţiunile de literatură populară] lasă încă de dorit din punct de vedere al exactităţii şi fidelităţii cu care sunt reproduse şi date la lumină; toate însă merită să atragă atenţiunea noastră, pentrucă în fiecare din ele găsim câteva mărgăritare ale gândirii şi geniului poporului nostru ».
Dar după aceste manifestări de început, plecând la studii în străinătate, Densusianu nu va mai publica multă vreme nimic în legătură cu folklorul românesc. Abia după apariţia revistei sale «Vieaţa Nouă» (1905), începe seria susţinută de articole şi dări de seamă privitoare la folklorul nostru. Toate culegerile mai importante ce apar între 1905—1925, dela volumele colecţiei « Din vieaţa poporului român » la ediţiile popularelor lui Alec-sandri şi discursurile de recepţie privind folklorul, sunt recensate temeinic de către Densusianu. După dispariţia «Vieţii Noui» recensiile vor continua în noua-i revistă «Grai şi Suflet» (1923-37).
1 Amarul Arhivei de Folklor V.
2
ION MUŞLEA
Dar Densusianu nu şi-a manifestat interesul pentru folklor criticând numai culegerile şi studiile altora, ci, de timpuriu, a ţinut să dea studii şi culegeri proprii.
împreună cu I.-A. Candrea şi Th. D. Sperantia, a publicat, în 1906, « Graiul nostru », două volume de «texte din toate părţile locuite de Români », unele culese chiar de către cei trei editori, deci şi de Densusianu.
Tot lui îi datorăm una din cele mai bune culegeri de materiale, făcută în 1913, singura ce posedăm din atât de interesanta Ţară a Haţegului, ţinutul de obârşie al Densusienilor. Impozantul volum de 450 pagini, tipărit cu eleganţa şi cu scrupulozitatea care-1 caracterizau, e întitulat « Graiul din Ţara Haţegului »; studiul limbii nu cuprinde însă nici a patra parte din materialele folklorice. Ion Bianu, care era un mare cunoscător al problemelor de folklor românesc, consideră această culegere ca «un model pentru acest fel de lucrări, cum nu s'au mai făcut la noi» x).
E singura culegere proprie a lui Densusianu, care a văzut lumina tiparului. Suntem informaţi că în anii de după războiu ar fi făcut, veri de-a-rândul, cercetări asupra graiului din Sud-Estul judeţului Bihor. Nu ştim însă ce s'a ales de aceste cercetări, acum, după moartea sa.
Paralel cu acţiunea de culegere, Densusianu este preocupat şi de alte chestiuni care interesează folklorul. Una din ele e adunarea, în volumaşe — de cele mai multe ori din « Biblioteca pentru toţi » — a bucăţilor mai reprezentative din diferitele genuri de literatură populară, răspândite prin diverse publicaţii. Au apărut astfel, în ordine cronologică: «Poezii populare din diferite regiuni locuite de Români» (1909), «Poveşti din diferite ţinuturi locuite de Români» (1909), «Antologie dialectală» (1915), «Tradiţii şi legende populare» (1921) şi «Din popor; cum-gândeşte şi simte poporul român » (1930 2).
Tot în această serie trebue să cuprindem minunatul volum de « Flori alese din cântecele poporului » (1920), care dovedeşte întreaga pricepere şi gustul sigur al lui Densusianu în distingerea pieselor demne de a figura într'o antologie a poeziei noastre populare.
Prin aceste publicaţii, el a pus în mâna iubitorilor de literatură populară câte un mănunchiu ales din diferitele genuri, aducând astfel un mare serviciu cunoaşterii folklorului nostru în toate straturile societăţii3).
Alături de culegerile şi antologiile amintite, Densusianu ne-a lăsat şi valoroase cercetări folklorice. \
x) OVID DENSUSIANU, Barbu Delavrancea (Academia Română. Discurs de recepţie XLV). Bucureşti 1919, p. 19.
z) Intâile două şi cea din urmă, în colaborare cu I.-A. Candrea.
3) « Florile alese » au apărut, în 1934, şi în franţuzeşte, în tălmăcirea domnişoarei Maria Holban, subt titlul: «Florilège des chants populaires roumains».
OVID DENSUSIANU FOLKLORIST
3
Una din problemele sale de predilecţie a fost păstoritul. Convins că aceasta a fost ocupaţia prin excelenţă a poporului nostru în trecut, el a urmărit-o în diverse aspecte, unul din cele mai interesante fiind oglindirea păstoritului în cântece. «Vieaţa păstorească în poezia noastră populară » (voi. I-II, 1922-23) este un studiu bazat pe consultarea unui material imens, care, chiar dacă nu răuşeşte să ne convingă că « noi Românii suntem un neam de păstori » (p. VII), ne dovedeşte bogăţia urmelor lăsate de păstorit în folklorul nostru, desgroapă un bogat şi preţios material poetic răspândit prin ziare şi reviste şi ne dă un model de cercetare folklorică documentată *).
Tot din seria de cercetări în legătură cu vieaţa pastorală face parte şi «Păstoritul la popoarele romanice » (1913), apoi «Origina păstorească a « Cîntărei cîntărilor » (1916); de asemenea şi câteva articole privitoare la migraţiunile păstoreşti.
Dar preocupările lui Densusianu pentru folklor nu s'au oprit nici la cercetări. într'adevăr, el este singurul nostru folklorist care a încercat nu numai să dea o definiţie a folklorului, ci să-i precizeze domeniul, îmbo-găţindu-1. Preocuparea aceasta este cu atât mai preţioasă, cu cât contribuţiile româneşti la metodologia unei discipline — contribuţii care să fi fost recunoscute şi de străinătate —, sunt apariţii extrem de rare.
Spre deosebire de înaintaşi şi chiar de mulţi din contemporanii săi, Densusianu a susţinut că folklorul nu este numai poezia populară tradiţională, ci trebue să fie şi «vieaţa, chipul de a gândi şi simţi al ţăranului »; astfel « unele texte pot fi socotite ca documente sufleteşti, culturale şi, în parte, istorice » 2).
Convingerea că lucrurile spuse în lecţia sa de deschidere din 1909 (« Folklorul — cum trebue înţeles ») — îşi păstrează mereu valabilitatea, l-au făcut să dea o nouă ediţie a acestui extras peste 28 de ani (1937), ba chiar să pună să fie tradus şi în franţuzeşte. Modestie şi orgoliu se amestecă în rândurile cu care-şi încheie pagina de prezentare a retipăririi sale: « Părerile acestor folklorişti [Corso, Van Gennep, Vidossi, Saintyvesl şi ale altora amintite acolo [în extrasul din 1910], se deosebesc uneori de acelea pe care le-am exprimat acum aproape treizeci de ani, dar alteori se întâlnesc cu ele, venind să arate că felul cum am crezut de mult că trebue înţeles folklorul aducea o anticipare la ceea ce şi altora li s'a părut că nu poate fi neluat în samă pentru ca el să nu rămâie la mărginiri ale cercetărilor şi metode prea convenţionale ».
Densusianu n'a fost niciodată un entuziast al literaturii populare româneşti, în sensul că nu există popor mai înzestrat ca al nostru din punct de
*) Acest studiu a fost tradus şi în italieneşte (Roma, 1936). 2) Graiul Nostru, I, p. VI.
1*
4
ION MUŞLEA
vedere al folklorului. Totdeauna a căutat să îndemne la o cât mai conştiincioasă culegere şi o cât mai fidelă publicare a acestui material. O garanţie de îmbunătăţire, în această privinţă, era convins că poate veni numai prin apropierea folklorului de disciplina filologiei: « Pentrucă în cercetările privitoare la producţiunile populare trebue să se introducă alt spirit decât cel care a stăpînit pînă acum. Culegerile şi studiile de folklor se fac şi astăzi fără pregătirea pe care o cer, cu o desăvîrşită lipsă de metodă, după un sistem cu totul învechit» 1). El adaugă că « pregătirea ştiinţifică şi în studiile de folklor e de aşteptat să plece tot dela Universitate. Şi deoarece nu avem pînă acum o catedră specială pentru aceste studii2), .. . . cum investigaţiunile de folklor se întîlnesc adeseori cu cele de filologie şi cum, de altă parte, metodele riguroase ce se aplică în filologie pot să călăuzească şi pe cei ce se ocupă cu folklorul, activitatea Institutului va putea da o îndrumare bună şi în această direcţiune ».
E vorba de «Institutul de filologie şi folklor», înfiinţat în 1913, pe lângă catedra sa de filologie romanică. Doi ani mai târziu, în prefaţa « Graiului din Ţara Haţegului » — întâiul volum publicat în colecţia Institutului —, anunţa că subvenţia i-a fost suprimată. Totuşi, el asigura că va « continua cu propriile mijloace, să tipărească lucrările făcute sub auspiciile lui ».
Izbucnirea războiului îi zădărniceşte planurile. Abia în 1922-23, apar, subt egida Institutului, cele două volume din «Vieaţa păstorească».
între timp, Densusianu încercase altceva. El protestase în repeţite rânduri împotriva « maculaturii folkloristice », în care înglobase şi unele din volumele apărute în colecţia « Din vieaţa poporului român » a Academiei. Necesitatea reorganizării acestei colecţii, după războiu, i se părea un prilej de a-şi înfăptui, cu ajutorul Academiei Române, un vast şi amănunţit plan de adunare şi publicare a materialului nostru folkloric. încă în sesiunea din anul 1919 — încurajat poate şi de călduroasele cuvinte cu care Ion Bianu îi răspunsese la discursul de recepţie —, Densusianu arătase motivele pentru care publicarea materialelor de folklor trebue reorganizată şi fusese rugat să întocmească şi un proiect în acest sens. Din acest proiect, prezentat în sesiunea din 1920, şi aşa de puţin cunoscut, cităm 3) partea cea mai importantă, aceasta cu1 atât mai vârtos cu cât ea cuprinde şi multe din ideile principale exprimate în articolele sau observaţiile sale metodologice amintite mai sus:
*) Graiul din Ţara Haţegului, p. VIII.
2) A cărei creare pare să o fi obţinut tot el: «catedra de dialectologie şi folklor », ocupată între anii 1927—1938 de I.-A. Candrea. Până în 1927 Densusianu a ţinut, în cadrul catedrei sale, mai multe cursuri de folklor, din care cităm: « Concordanţe lingvistice şi folklorice » (1924-25) şi «Aspecte ale poeziei populare romanice » (1925-26).
3) Analele Academiei Române, XL (1920), pp. 154-5.
OVID DENSUSIANU FOLKLORIST
5
« Publicarea textelor populare va trebui să se facă după norme ştiinţifice de transcriere, aşa încât materialul folkloric să fie o contribuţie adevărat ştiinţifică şi pentru dialectologie.
« Sistemul de transcriere se va fixa ulterior şi el se va indica în volumul care va inaugura seria nouă de publicaţiuni de folklor ale Academiei Române.
« In adunarea materialului sunt de părere să se ţină seamă nu numai de folklorul tradiţional, ci şi de cel de actualitate, adică de tot ce arată cum se răsfrânge în sufletul poporului vieaţa la care el participă. Vor trebui astfel culese povestiri variate în care ţăranul îşi exprimă sentimentele, gândurile sale în diferite împrejurări şi alături de acestea se vor aduna motivele folklorice nouă — cântece, legende ş. a.— care sunt puse în circulaţie în diferitele regiuni, pentru că nu trebue să uităm că imaginaţia poporului nu rămâne inactivă, e stimulată mereu de ce se întâmplă în anumite împrejurări (să ne gândim la răsunetul pe care 1-a avut războiul în sufletul ţăranilor şi care oferă folklori-stului elemente nouă de cercetare).
« Cum multe regiuni — ca Maramureşul, nordul Transilvaniei, Basarabia, Do-brogea şi multe ţinuturi aromâne — nu au fost decât întâmplător sau de loc explorate, se va căuta prin misiuni speciale să se adune materialul folkloric din aceste părţi.
« Pe lângă ce se va culege de cei bine pregătiţi pentru asemenea studii, se vor pune la contribuţie comunicările ce se pot avea prin răspândirea de chestionare, care ştim ce folositoare pot să fie de multe ori, cum au dovedit chestionarele întreprinse de Hasdeu şi N. Densusianvi.
« Acest material va înlesni înfiinţarea unei arhive folklorice pe lângă Academie, care va permite într'o zi să se publice o Enciclopedie a folklorului român, cum şi un Atlas folkloric, care să arate repartizarea geografică a unor motive din creaţiunile noastre populare.
« Deoarece mult material folkloric s'a tipărit în ziare şi reviste, s'ar cuveni ca el să fie adunat într'o culegere — într'un fel de « corpus » — care se înţelege dela sine de ce mare folos ar fi pentru cercetători.
« Paralel cu adunarea materialului, va trebui să se înceapă o serie de studii, mai ales comparative, cu privire la folklorul nostru, ceea ce s'a făcut prea puţin la noi şi nu după metode riguroase ».
La aceste propuneri Densusianu mai adăuga în 1924 ]) următoarele: « Un deziderat mai îndepărtat ar fi alcătuirea unui Repertoriu sau Atlas etnografic, care să completeze pe celelalte două, pentrucă filologia, folklorul, etnografia nu pot fi despărţite şi numai din colaborarea lor poate ieşi mai multă lumină în limpezirea unor probleme ».
Din nenorocire, din frumoasele proiecte ale lui Densusianu nu s'a realizat decât prea puţin: copierea unei părţi — vreo sută de mii de versuri — din poeziile populare răspândite prin ziare şi reviste vechi2).
Dar Densusianu nu era omul să renunţe la un plan. Neputându-se înţelege cu Academia — a cărei « nouă serie de publicaţiuni folklorice » nu apare nici în 1924—, având nevoie de o revistă în care, pe lângă studiile de
x) Analele Academiei Române, XLIV, pp. 86-87.
2) Aceste copii se păstrează astăzi în Cluj, la « Arhiva de Folklor a Academiei Române », ele fiind puse la dispoziţia cercetătorilor.
6
ION MUŞLEA
filologie, să dea un loc larg şi studiilor şi culegerilor folklorice, el face să apară în 1923 periodicul « Grai şi Suflet» (volumul I-VII, 1923—1937).
Pentru folklorul românesc, această publicaţie, cu toată apariţia ei destul de neregulată, prezintă o importanţă covârşitoare. E revista care a publicat în mod constant, în fiecare din cele şapte volume, unele din cele mai bune culegeri de folklor românesc şi câteva cercetări foarte valoroase, între care şi « Limba descîntecelor» a lui Ovid Densusianu, precum şi preţioase recensii ale aceluiaşi şi ale elevilor săi.
Chiar şi « Institutul de filologie şi folklor » mai da — la intervale foarte rare, e adevărat—, câte un semn de vieaţă. Astfel, în 1930 apare întâiul volum din valoroasa lucrare a lui Ion Diaconu: « Ţinutul Vrancei». Din introducere, aflăm (p. VII) că Densusianu «i-a pus la disposiţie mijloace de cercetare ». E probabil că acelaşi lucru 1-a făcut şi cu alţi cercetători care voiau să facă culegeri de folklor şi ale căror materiale sau studii le-a publicat în « Grai şi Suflet » x).
O fire extrem de susceptibilă şi o dârzenie puţin obicinuită l-au oprit să realizeze tot ceea ce marele său talent; ascuţita-i inteligenţă, deosebita-i putere de muncă şi pasiunea pentru graiul şi folklorul nostru ne îndreptă-ţiau să aşteptăm dela el.
După neînţelegerea avută cu Academia, în chestiunea adunării şi publicării materialelor folklorice precum şi a altor probleme, e natural să fi păstrat o umbră de resentiment înaltei instituţii. Acest resentiment apare şi în paginile 2) în care e recensat întâiul «Anuar al Arhivei de Folklor».
Dar pe noi rezervele lui Densusianu nu ne-au contrariat. Ştiam că ele vin din partea unui mare iubitor al folkloruîui românesc, care ţinea să se lucreze cât mai mult şi mai bine în acest domeniu.
Ocupându-se cu înţelegere, căldură şi competinţă — ca nimeni altul —■ de aproape toate ramurile folkloruîui nostru: culegător şi popularizator de culegeri, autor de studii valoroase, deschizător de drumuri nouă în domeniul acestei discipline, organizator de culegeri, studii şi publicaţiuni folklorice, Densusianu trebue considerat — aşa cum l-am numit şi acum şapte ani8) — cel mai de seamă folklorist al nostru.
\
ION MUŞLEA
*) Institutul pare să fi lansat şi un « Chestionar folkloric 1) (cu 167 de chestiuni), a cărui aplicare şi rezultate nu le cunoaştem. Acest chestionar l-am văzut publicat numai în revista «învăţământul Primar» din Făgăraş, Anul VIII (1931), Nr. 17, pp. 12-14, subt titlul: «O rugăminte».
2) Grai şi Suflet VI, 399—400.
3) Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române I (1932), p. 5.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
întâile culegeri româneşti transnistriene apărute în ţară le datorăm lui T. T. Burada, ca rezultat al celor două călătorii făcute la Românii din gubernia Cherson x) şi Kameneţ-Podolsc 2). După războiul mondial găsim, pe ici pe colo, câte o poezie-două, publicate în diferite periodice, de T. Hotnog3) şi M. Florin4), altele în ziarul «Cuvânt Moldovenesc» din Chişinău, iar de curând în lucrarea lui P. V. ŞtefănucăB). Câteva obiceiuri şi poezii populare au mai fost publicate de noi în ziarul « România Nouă » din Chişinău (1926 No. 68—70), precum şi în revistele «Societatea de Mâine» 6) şi « Ramuri»7). Toate aceste culegeri — afară de aceea a lui P. V. Ştefănucă — sunt redate în limba literară.
Culegerea acestei poezii populare n'a fost neglijată însă nici de către Românii de dincolo de Nistru. înfiinţarea «Republicei Moldoveneşti» a pus în discuţia cărturarilor localnici culegerea şi publicarea acestei comori a neamului. Meritul de a fi primul culegător al poeziei populare îi revine lui P. Chior 8), pe atunci comisar al educaţiei naţionale. în trei broşuri
1) T. TH. BURADA, O călătorie în satele Moldoveneşti din gubernia Cherson (Rusia). «Convorbiri Literare» XVII (1883-84), pp. 281—291.
z) T. T. BURADA, O călătorie la Românii din gubernia Kamenitz Podolsk (Rusia). «Arhiva» XVII (1906), pp. 536—547.
3) T. HOTNOG, Românii de peste Nistru în « Universitatea populară din Chişinău. [Anuar] pe anii 1922—1925 ».
4) M. FLORIN, Din folklorul transnistrian în « Tribuna Românilor de peste hotare » II (1925), Nr. 3-4, p. 19; Nr. 5-6, p. 24.
6) P. V. ŞTEFĂNUCĂ, Cercetări folklorice în Valea Nistrului-de-jos. « Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române» IV (1937), pp. 31—227.
c) N. P. SMOCHINĂ, Crăciunul la Moldovenii de peste Nistru. « Societatea de Mâine » IV (1927); Anul-nou la Moldovenii de peste Nistru, « Tribuna Românilor Transnistrieni » II (1928), Nr. 5, pp. 6-13.
') N. SMOCHINĂ, Din obiceiurile Românilor de peste Nistru — Dumineca Mare. « Calendarul Ligii Culturale » pe anul 1924. Bucureşti, 1924, pp. 44-52; Anul-nou la Moldovenii de peste Nistru. « Ramuri » XIX (1925), pp. 26-35.
8) Cîntici moldovineşti (narodnici). Culeşi di P. Chior. Editura, di stat a Moldovii. Partea I-a; Balta, 1927; Partea Il-a: Balta, 1927; Partea IlI-a: Balta, 1928. Culegerea este tipărită cu litere cirile.
8
N. P. SMOCHINĂ
mici, el ne dă o serie de cântece bătrâneşti, doine şi hore, unele culese din Caucazia şi alte ţinuturi îndepărtate. Autorul a luat ca model popularele publicate de Alecsandri, de a cărui influenţă se resimte şi din care chiar face unele reproduceri2).
Dar mai târziu, odată cu introducerea alfabetului românesc, numit «latinizat », cele trei broşuri au fost arse, iar autorul lor scos din partid şi pedepsit 3). Adevăratul motiv al condamnării trebue căutat însă în faptul că autorul a urmărit să redea unitatea sufletească a Românilor de pretutindeni4).
") Cf. ALEX. N. SMOCHINĂ, Literatura Republicii Moldoveneşti sovietice. « Moldova Nouă»   I (1936), p. 361.
2) « Am socotit trebuincios di dat v'o cîteva cînteci şi din Moldova veche (cîntece bătrîneşti şi v'o cîteva di jale) luate din cartea vestitului scriitor Romînesc —V. Alecsandri, fiindcî ele sînt mai arătătoare la limbî şi frumuseţe ». P. CHIOR, op. cit., Partea I-a. Precuvîntare, p. 5.
3) N. P. SMOCHINĂ, Institutul de cercetări ştiinţifice din Republica Moldovenească. «însemnări Ieşene»  III (1938), p. 524.
4) Din culegerea lui Chior, merită să fie citate în special trei cântece: a) provenind dela Românii din Caucaz (Partea I, p. 44); b) din Novoucrainca, ocrugul Kirovsc, fost Elisavetgrad (Partea III, p. 69) şi c) din regiunea Donbasului (Partea II, p. 61), pe care le dăm mai jos, în întregime. Tot din culegerea aceasta (Partea III, p. 50) am mai reprodus o variantă la un cântec vechiu (p. 14—15).
a) Cântecul bătrânului
« Pe cumpănă la fîntînă Cîntă o pasîre bătrînă. Cîntă, cîntă şi suspină C'o rămas e străină O crescut rînduri de pui Ş'o rămas a nimănui Ş'o stricat chicioarele Pin toate răzoarele. Ş'o strîns sămănătură Ş'o dat la pui în gură, Păn o făcut peni bune. Ş'o sburat Ia ceia lume Şi la slăbiciunea sa N 'are cine o căta ».
b) Frundzîşoara trii grănati
« Frundzîşoara trii grănati Treci un voinic ş'o fatî, Dar flăcău chiuind, Da copchila suschinînd. Taci copchilî nu-rii mai plîngi Eu la mă-ta cî m'oi duci Cînd a creşti grîu în casî Ş'a logi cu schicu 'n masî.
Cînd a creşti grîu 'n tindî Ş'a logi cu schicu 'n grindî. Cînd a faci salcea meri, Da tînjala porumbreli. Cînd a faci giugu peri, Da răsteu mugureii Cînd a mergi apa 'n sus Da soarili la supus. Cînd a faci gardu flori Atunci puicî am sî mă 'nsor. Da cuptioriu pepini verdzi Atunci puicî sî mă vedzi ».
c) Două fete « Trecui valea, mor de săte, Mă 'ntîlriesc cu două fete Ş'amîndouă în rochiţi nouă Le-am iubit eu pe amîndcuă Am iubit şi am gîndit Cum să fac să fiu iubit ? Aşi iubi pe cei mai mare, Cei mai nică-nică-hi place tare 1 Aşi iubi pe' cea mai voinică Am să fac o lege nouă Să le iubesc pe-amîndouă ».
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
9
Locul acestor culegeri l-au ocupat altele, «revoluţionare ». Prima ediţie a acestora a apărut în toamna anului 1935 a). Culegătorii, Lebedeva şi Culai Neniu 2), au adunat cântece haiduceşti, de recruţi, antireligioase, despre războiul mondial, etc. Lucrarea, prefaţată de autoarea oficială S. Soloviova, evreică, azi şi ea căzută în disgraţie, se deschide cu următorul cântec al «închisului»:
'Nalt e zidul la închisoare, Inimioara 'n piept mă doare Toată ziua fără soare. Vin copiii pe la poartă Şi tot strigă «tată, tată ». N'am făcut ucigănii Nici n'am fost eu bahman rău. Anul atunci a fost cu foame
Şi nici pânea n'a rodit
Toată munca ţărănească
In pământ s'a prăpădit.
S'a pornit la strîns nălogu
Starostele la noi în sat
Toate hainele din casă
Chiar şi vaca ne-a luat (p. 24).
Din cântecele haiduceşti reţinem următorul:
Dar voinicii când veneau Din pistoale ei trosneau Pe boeri îi speriau Zăvoarele descuiau Bănisorii ei luau
Şi la târguri alergau. Cumpărau ei boi şi vaci Şi dădeau la cei săraci Iar săracii mulţumeau (p. 34).
Din cântecele privitoare la războiul mondial, atrag atenţia următoarele două:
Bătălia împărătească Prăpădenia omenească Frunză verde, lozioară Ziua toată până 'n seară Tot ne îmbracă şi ne spală Ne pornesc de nu ştim unde ! Şi ne vâră în patru clas 8) Să ne ducă la necaz (p. 50). Şi:
Frunzişoara de susai
Niculai tu împărate Să n'ai tu noroc şi parte. Tu împărate Niculai Mulţi ostaşi ai adunat Şi pe toţi în foc i-ai dat. In priiomu 4) împărătesc Mulţi voinici se prăpădesc. Frunză verde de orez Poftim maică să mă vezi Cum ofiţerii mă chinuesc. .
Culegerea aceasta este legată de vederile partidului, ceea ce se constată mai bine din rândurile de mai jos, caracteristice pentru poezia antireli-gioasă:
S'a dus popa la femei, Acolo l-o prins flăcăii Şi l-au pus într'un ştiubei
L-au bătut cu furci de tei Când ştiubeiul a crăpat Atunci popa a scăpat.
x) C. NENIU şi LEBEDEVA, Cîntece populare moldoveneşti. Editura de stat a Moldovei. Tiraspol, 1935. 251 p.
2) Culai Neniu este un bun muzicant. în ultimul timp el lucra la compunerea operei moldoveneşti « Grozescu », pe baze folklorice.
s) Vagoane de clasa a patra, pentru transportul militarilor.
4) Cercul de recrutare.
IO
N. P. SMOCHINĂ
De aceea, acestui folklor impus nu i-a putut rezista nici culegerea lui P. Chior şi nici ale altora, publicate în periodice sau broşuri. Astfel Dodul a fost învinuit ca naţionalist care « ocolea conştient culegerea cântecelor cu caracter revoluţionar » 1). Altora li s'a adus învinuirea că adunau numai cântece despre nunţi, cununii, botezuri, petreceri, «despre ciobani şi stele, despre foaie verde şi oi», ei justificându-se că Moldovenii n'au cântece revoluţionare.
Aceste poezii prezintă un neajuns. Având o anumită nuanţă şi trebuind să redea o anumită stare, ele sunt adesea forţate şi lipsite de variaţie, fiind prelucrate sau adăugate atât ca formă, cât şi ca fond. Din aceste consideraţii nu s'a dat nicio atenţie colindelor, uraturilor, bocetelor şi cântecelor de nuntă. Ba dimpotrivă, ele fiind considerate ca păstrătoare de obiceiuri şi datine vechi, au fost chiar prigonite.
Nota dominantă în poezia populară transnistriană este cântarea înstrăinării şi a Nistrului. Această înstrăinare reflectează în cuvinte mişcătoare jalea seculară abătută asupra frânturii neamului aruncate peste Nistru. Astfel, ea aminteşte locurile părăsite:
La noi era şi vara, vârî Şî primăvara, primăvarî,
ca apoi să plângă:
Di atîta 'nstreinari Cam agiuns tari diparti,
Nu pot mergi pi cărări. Pişti Nestru, pişti api,
Ard-o fccu di streinătati, Undi nici hîrtia nu răzbaţi.
România apare în cântecele acestea subt numele de «ţară ». Românii transnistrieni n'au uitat-o niciodată, cu toată vicisitudinea vremurilor. De aceea nu fără nădejde, şi întocmai ca fiul rătăcit, cântăreţul de pe acele meleaguri spune cu amar:
Dimineaţa când mă scol
Es afarî 'ncetişor
Şî mă uit în ţari cu dor. \
Bărbaţi voinici, destoinici şi întreprinzători nu numai în muncirea ogorului, ci şi în mânuirea paloşului, ei ajung la dorinţa de a fi răsplătiţi:
Cu Moldova 'n gimătati Ş'Ucraina treia parti,
1) «Moldova socialistă», Nr. 232 din 11 Octombrie 1935.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 11
pentru ca mai târziu să se plângă împotriva celor ce au venit peste ei:
Di când moscalii o vinit Toţi copchiii ni s'o prăpădit.
Iar în zilele noastre, vieaţa de acolo devine atât de grozavă, încât voinicul îşi ia lumea 'n cap şi fuge 'n ţară. Dar la jumătatea Nistrului este prins de agentul « ghepeist », care-i aduce moartea. Aşa a fost sortită, cum se vede, acea frântură a neamului românesc!
Cântecul recrutului este unul din cele mai jalnice, originea lui trebue căutată în timpurile îndepărtate, când Moldovenii erau prinşi cu arcanul şi rămâneau la oaste douăzeci şi cinci de ani. Nu în zadar la străin:
In priiomu 'mpărătesc Mulţ vonici sî prăpădesc.
De aceea, cu drept cuvânt, recrutul este obiectul compătimirii tuturora, iar plecarea lui din sânul obştei se îndeplineşte cu o ceremonie deosebită. Toată toamna el se ţine numai de petreceri şi cântece. Până la plecare el nu lucrează din greu şi umblă în haine de sărbătoare. Iar la părăsirea satului, dacă e holtei, se face « gioc ». în preajma plecării se adună toţi flăcăii şi fetele; fiecare îl leagă cu câte un prosop şi îi dărueşte câte ceva. Spre seară, toţi îl conduc până la marginea satului. în casă, stând la masă, toată lumea cântă şi plânge; iar pe drum merg cuprinşi, având la mijloc pe recrut. Unii cântă, alţii dansează, pentru a înveseli pe cel ce pleacă şi pe rudele sale înlăcrămate. întreg satul le iese în cale făcând daruri celui ce-1 părăseşte. Lumea certată cu recrutul îi cere iertare până în trei ori; apoi se îmbrăţişează şi se sărută. Fiecare îşi dă seama că « Dumnădzău ştii dacî va mai vide satu !».
Culegerea de faţă cuprinde: doine şi cântece, legende, strigături, conă-cării, colinde, uraturi, descântece, bocete şi ghicitori. Ea este rodul muncii noastre începute încă pe când locuiam în acel ţinut al copilăriei. Demnitar al zemstvei şi altor funcţii înalte civile, în administraţia ţărănească şi militară, călătorind din sat în sat, atât în graniţele actualului stat moldovenesc, cât şi în afara lui, am adunat poveşti şi cântece din gura poporului de prin acele meleaguri. Dar vremurile tulburi nu ne-au permis să publicăm acel material. Am fost silit să luăm drumul lung al pribegiei. Iar în urma noastră, toată acea muncă a fost arsă.
Ajuns în ţară am reconstituit parte din materialul pierdut, prin fraţii care au pribegit pe urmă în România.
Date fiind însă împrejurările anormale în care trăiesc, ei au consimţit să ne dea aceste informaţii cu condiţia ca numele lor să rămână necu-
12
N. P. SMOCHINĂ
noscute, nu cumva, altfel, rudele lor rămase în Rusia să aibă şi mai mult de suferit. De aceea ne mărginim să arătăm după fiecare text, numai satele din care a fost cules materialul si sexul (b. = bărbat, f. = femeie) urmat de vârsta informatorului şi de anul în care ne-a fost comunicat.
Majoritatea cercetărilor de faţă au fost făcute în Iulie 1922 şi 1923 şi în August 1924, când foamea de peste Nistru a adus în ţară un număr foarte însemnat de refugiaţi transnistrieni. în toamna anului 1934, reîntors din străinătate, am completat adunarea materialului dela fraţii scăpaţi din grozavele măceluri dela Nistru, care au ridicat proteste în toată lumea. Apoi am mai făcut unele culegeri în August 1936 şi Mai 1938, la care am mai adăugat câteva bucăţi culese la 7 Decemvrie 1924.
Am adunat puţin, dar aproape din toate domeniile 1) şi din toate părţile locuite de Românii de peste Nistru, pentru a dovedi unitatea lor sufletească şi pentru cunoaşterea lor mai clară. Republica Moldovenească până în anul 1937 avea 11 raioane administrative2). Dela această dată numărul raioanelor a sporit la 14, fără însă a se mări ca teritoriu, pentru a cuprinde satele vecine moldoveneşti. Toate aceste raioane sunt reprezentate în lucrarea de faţă.
Cu particularităţile graiului Românilor transnistrieni ne-am ocupat cu alt prilej3).
1) Jocurile de copii au apărut în revista « Moldova Nouă» 1939, Nr. 5.
2) N. P.  SMOCHINĂ, Republica Moldovenească a Sovietelor. « Moldova Nouă » I
(i935), PP- 17-193) N. P. SMOCHINĂ, Les Moldaves de Russie soviétique. Considérations générales I. « Moldova Nouă» I (1935), pp. 69—107. \
în ce priveşte partea istorică, a se vedea în special următoarele lucrări : N. IORGA, Ucraina Moldovenească. Analele Acadeniiei Române. Seria II, Istorice voi. XXXV (1912—13), p. 347—360; Românii de peste Nistru. Iaşi, 1918.
N. P. SMOCHINĂ, Din trecutul românesc al Transnistrianei. 1. Dănilă Apostol, Hatmanul Ucrainei libere; 2. Moldovenii din armata lui Petru cel Mare şi Carol XII. « Cercetări Istorice», V—VII (1929—1931), pp. 170—215.
Cu privire la starea actuală a Românilor transnistrieni, a se vedea lucrările noastre apărute în revista <i Moldova Nouă », I—III (1935—1936) şi articolul Institutul de cercetări ştiinţifice din Republica Moldovenească, «însemnări Ieşene» III (1938), Vol. V pp. 487—530.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
13
TEXTE
Transcrierea s'a făcut cu literele alfabetului obicinuit. Am folosit numai
semnul diacritic n (n muiat).
Observăm că sunetele c + i, e trebue citite: s, iar g + i, e: z.
Sunetul î, â a fost transcris printr'un singur semn: î.
La indicarea informatorilor s'au întrebuinţat următoarele prescurtări:
b. = bărbat | ....
Cifra care urmează arată vârsta informatorului.
f. = femeie r.  = «raion» (judeţ).
Anul din parenteze e cel în care a fost cules textul.
Tabloul textelor:
Balade şi cântece vechi.....r—6
Doine..........7—69
Strigături......... 70—75
Colinde.......... 76—89
Literatura nunţii....... 90—93
Ghicitori......... 94_I29
Poveşti şi snoave....... 13o—a34
Descântece......... 135—H2
Varia.......... 143—146
14
N. P. SMOCHINĂ
BALADE ŞI C
1
Albî floarea bobului,
La capătu dealului,
Steclesc ochii şărpilui
Di dom vonicului.
Şădi-on şărpi 'ncolăcit
Ş-al mănîncî pi on vonic.
L-o mîncat pi gimătati
Şî gimătati n-al măi poati:
— Sai, măi fraţi, şî mă scoati,
Ţ'oi ci fraţi păn la moarti!
Hai, murgule, paşti-o brazdî,
Ca vonicu sî ti vadî,
Şî di luptî sî-i măi ardî.
Şî ti 'ntindi epureşti,
Ca pi vonicu s-al izbăveşti!
Lăbuşca (raionul Crutî) — dela un bărbat de 50 ani (culeasă în anul 1936).
2
Frundzîşoara calapăr,
Nunta Chirii o vinit.
Tatu Chirii o işît,
Nunului i-o poroncit:
Luat calu riirilui
Şî căruţa nunului
Ş-al purtat pin calapăr,
Pi undi o 'mblat Chira 'n păr.
Ş-al purtat pin hintî creaţi,
Cî Chira s'o dus din viaţî.
Mahala (r. Dubăsar) — f'., 24 (1924).
3
Nestri, Nestri, malu nant, Sădi on vonic înfărmăcat.
MTECE VECHI
— Da cini l-o fărmăcat ?
— Doauî veri dintr'on sat S'o fimei cu bărbat.
— Da di ci l-o fărmăcat ?
— Ni s'o dus sara pin sat.
— Da cu ci l-o fărmăcat ? •— Cu pomînt
Dila mormînt;
Cu nămol
Dila izvor;
Cu aninî
Dila fîntînî;
Cu frundzî di liliac;
Cu o surcicî di pi prag.
Leacu lui numa el sî ştii:
Hîrbuşoru cu tămîi;
Dila cap păn la chicioari...
La chicioari,
Floriceli;
La hijloc,
On busuioc;
La guriţî,
Fîntîniţî;
La urechi,
Apî vad.
La cap,
On< pui di brad; La ,ochi, Douî păhăreli Şî-i îmbla tu cu eli.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 36 (1934). \ 4 %)
Frundzîşoara, hintî creaţî, Sărmana Dochiţa noastrî, Cum hi-o scos-o pi-o fereastrî
') Să se compare cu Blestemul fetei din culegerea lui P. Chior, Cântici moldovineşti
(narodnici). Partea IlI-a. Balta, 1928, pp. 50—51, pe care o dăm mai jos.
« Ploaia-ni plouî, iarba-ni creşti, Badea di drum sî găteşti,
Vîntu-hi bati, rii-o zghiceşti, Lelea sădi şî-1 prăgeşti,
DIN LITERATURA POPULARĂ A
Şî vazonu fii-o stricat. Pi Dochiţa tot rii-o luoat, Ni-o dus-o la deal mari Undi-ni ardi foc şî parî. Şî i-o dat ori foc ş'o parî. Trupuşoru tot i-o ars, Numa căpucianu i-o rămas, Ci o rămas di năcaz. Toati fetili mari la horî, Numa Dochiţa-rii ardi 'n parî. Toati fetili mărg la gioc, Numa Dochiţa ardi 'n foc.
— E-o măi, măi Onaş !
— Pi Dochiţa eu aş lua, Da cî maica nu ti vra. Di n'ai măi agiungi tu Cu maicî-ta ! Sî ti 'nsori Di nouî ori,
Şî 'nsurat sî nu măi cii ! Nouî copchilaş Sî-hi faci
Şî la urmî o fiiculiţî, Ca o floari, Sî ti poarti di mînuţî, Din uşî în uşî; Din lemn în lemn.
Di lacrîni aghe-1 zăreşti.
— Tu ti duci, badi, ti duci, Da pi mini cui mă lepidz, Chetrilor ori lemnilor ?
— Nu ti las eu chetrilor, Nu ti las eu lemnilor, Da ti las la frati-neu, Ca la sînu lui Dumnădzău.
— Sî ti duci badi, ti duci, Da eu rămîn, rămîn aici. Sî agiungi la verdi mogiliţî Şî sî dăi v'o ploiţî. Drumuşoru sî-ţ răzmoai, Şî murgu s'sî poticneascî, Mîna dreaptî sî-ţ scrinteascî.
ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 15
Sî calci din chiatrî în chiatrî.
Sî ştii cî-i blăstăm di fatî. Sî calci din rău în rău,
Sî ştii cî-i blăstămu iîeu.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 31 (1923).
5
Cît îi Macicăuţu di mari,
Cît îi Macicăuţu di mari,
S'o ucis, s'o ucis,
S'o ucis o fatî mari,
Cu păr galbăn pi schinari,
Ioana mari, Ioana mari.
E-i supţîri şî nantî.
Cînd s'o 'ncingî cu brîu roşu,
Faţa ii vărsa păru roşu.
Cînd s'o 'ncingî cu-amundouî,
Faţa ii vărsa rouî.
Molovata (r. Dubăsar) —f., 54 (1936). fi
TIMOFTI
Frundzîşoara d'un nohut, Of, di ci maicî m'ăi făcut ? — leş, Timofti, din mormînt, Vedz jidanii cum ti vînd
Sî ti 'nsori di nouî ori,
Şi sî ai nouî ficiori,
Da a dzăcea copchiliţî.
Sî tot cari apî din temniţî
S'înbli din uşî în uşî,
Ca un pui di găinuşî
Şî s'agiungî la uşa me
Sî ţ'o niluesc şî eu
C'o bucatî di mălai,
Uscatî di nouî ani
Da ş'aceia sî n'o ai ».
Dela Românii din comuna Novo-ucrainca, ocrugul Kirovsc (fostul jud. Elisavetgrad). Comunicată de E. Buraga.
i6
N. P. SMOCHINĂ
Şî moscalii te-o 'mpuşcat. Şăsî gloanţ în tin' o dat. Nu pre mult ăi alergat. La pomînt tu ăi chicat. Jidanii te-o 'ncungiurat, Cu postoronca te-o legat, Pi murgu l-o 'nhămat Şî Dubăsarii o 'ncungiurat. Sora ta Saşa o audzît Şi 'n fuga mari o vinit.
în glas mari le striga,
Şî jidanii n'o lăsa.
Şî cu funia o lega.
Ie la funi nu sî da
Şî 'n gura mari tot ţîpa:
— leş, Timofti, din mormînt
Şî fă umbrî pi pomînt.
Vedz jidanii cum ti vînd ! x)
Mahala (r. Dubăsar) — f. 36 (1024).
D O I N E
Hădiţ, măi fraţ, grămăgioarî Ş'om plîngi, cî nu-i chip di stins, Aşa di tari s'o aprins. Or ardi şî gunoaili Ş'or rîm'ne chetrili Şî noi cu durerili.
Rohi (r. Dubăsar) — f.   54 (1926). (Se cântă şi în satele Mahala, Cor-jevo-Creţeşti şi Coşniţa, din acelaşi raion).
9
Frundzî verdi di-o sulcinî, Cresc trii flori într'o grădini. Eu mă' aplec, eli sî 'nchinî Şî mă văd cî-s o streini. Frundzî verdi grîu, sacarî, Cîti dealuri şî ponoarî, Toati-s plini de-a me parî. Cîti dealuri şî vălceli, Toatirs plini de-a me jăli.
*) Iată originea acestui cântec: în satul Coşniţa diri raionul Dubăsar, tânărul Timofti, orfan de tată, n'a răspuns la ordinul de mobilizare al Sovietelor pentru a lupta împotriva Polonezilor (1920). împreună cu alţi flăcăi s'a ascuns în pădurea din sat. Dar pe urmă, fiind alungat, şi-a mutat ascunzătoarea în cerdacul casei, unde a fost prins de soldaţi) bolşevici şi dus în Dubăsar, reşedinţa raionului, legat de mâni şi de picioare. Acolo autorităţile l-au desbrăcat, l-au legat de un cal cu o funie şi — în fuga mare — au înconjurat Dubăsarul: apoi, când abia mai răsufla, a fost împuşcat. Scena s'a petrecut în vara anului 1920, în văzul tuturor. Mama tânărului a murit pe loc, iar sora de care aminteşte cântecul, a înnebunit. Cântecul este compus de un cerşitor orb, care cânta la uşa bisericii, unde a fost auzit de informatoarea noastră.
Dicît, maici, mă făcei, Măi ghini capu-hi rupei, Şî pi Nestru hi-al azvîrlei. Valurili hi-al văluie Şî la margini hi-al băte, Cu nămol hi-al nămole, Şî 'n pomînt hi-al răsăde. Di rode, di nu rode, Frundzî verdz tot creşte. Sî umbre cini trece Şî badaprosti tot dzîce.
Jura (r. Rîbniţa) — f. 35 (i934).
Of amar şî iar amar ! Mari pojar s'o stîrnit. Şî nu-i vremi di prăgit, Cî nu-i di parî, Da-i di viatî amarî.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
17
Baţi vîntu vălureli
Pi deasupra casîi meii,
Şî-rii aduci dor şî jăli
Dila locurili meii.
Bati vîntu di pi munţ
Şî-hi dă dor dila părinţ;
Bati vîntu dintri bradz,
Şî-hi aduci dor di fraţ.
Bati vîntu din vălce
Şî-hi dă dor di ţara me.
Jalea dila maiculiţî,
Sî hi-o leg în basmaluţî.
Jalea dila sorioarî,
Vai, m'o ars la inihioarî.
Frundzî verdi trii aluni,
Cucuie din păduri,
Dici-am vinit la tini ?
Cînd   ţ-aş spuni a heu năcaz
Ti-ai usca-ti într'on ceas.
Ţ'oi spuni măi puţunteli,
Sî nu-hi mori aşa di jăli.
Dorule, mîncate-ar focu,
M'ăi înbătrînit cu totu.
Dorule, mîncate-ar para,
M'ăi îngălghinit ca ceara.
Cucuie din păduri,
Du-ti la neamuri şî li spuni:
Cî di plîns, ochii hei sî strîcî,
Frundza 'n codru sî usucî;
Di dor mari nisfîrşît,
Faţa hi s'o vestejit,
Mult amar am înghiţit.
Eu di cînd i-am prăpădit,
Şî di cînd m'am dispărţît,
Mulţi răii am păţît
Şî mult amar am înghiţit.
Măi spuni: vai di viaţî,
Nici o dragî dimineaţî
Sî nu vărs lacrîhi pi faţî.
Nici o dragî dicusarî
Lumea sî nu cii amarî.
Cucuşor din păduri,
2 Anuarul Arhivei de Folklor V.
Cini n'ari dor pi lumi,
împrumuţi dila mini,
Cî eu am şî-hi măi rămîni.
Taşlîc (raionul   Grigoriopol) — f., 45 (i934).
10
Primăvara când sosăşti
Tot pomîntu 'nverdzăşti.
Numa inihioara me
Nu sî poati mîngîe.
Mîngîe-o-aş într'o sarî,
Cî tari hi-i amarî.
Da la himi n'am credzari,
Di atîta 'nstreinari.
Albî floarea bobului,
Mult îi rău streinului!
Nestri, Nestri, malu tău
Diparti-s di niamu heu.
La noi era şî vara, vârî
Şî primăvara, primăvarî.
Şî pin iarbî numa floriceli
Şî pin copaci numa păsăreli.
Da di cînd di niam m'am dipărtat,
Şî fraţii şî casa hi-am lăsat
Şî doru cucului l-am spus,
Toati frumusăţîli hi s'o dus. ..
Nici nu-i casa, casî;
Nici nu-i masa, masî.
Nici floricelili, floriceli,
Nici păsărelili, păsăreli.
Dimineaţa cînd mă scol,
Cu lacrîhi cerbinţ pi obraj mă spăl.
Dimineaţa cînd mă scol,
Es afarî 'ncetişor
Şî mă radzîm di uşor
Şî mă uit în ţarî eu cu dor.
Pi deasupra casîi meii
Trec stoluri, stoluri păsăreli,
Şî-hi aduc dor şî jăli
Dila toati neamurili meii.
Numa una hi sî popre;
i8
N. P. SMOCHINĂ
E vine din ţara me.
Şî 'ncetişor mă dizherda
Şî dila măicuţa vesti-hi da:
E fuior torce,
Cu amar şî dor cînta
Şî degitu 'n lacrîhi îrîi uda.
Fusu iuti-1 învîrte
Şî 'n grădini pi cărări rătăce.
Nu ştie încotro s'apuci,
Ca obrajii s' sî usuci.
Sî 'ntorce cu faţa cîtri soari.
Soarili 'n noori s'ascunde,
Şî pi dînsa n'o vide.
Cu faţa la lunî s'întinde;
Luna di dînsa-hi fuge.
Numa o ste măi tari îi luce
Şî la dînsa amarnic o pofte.
Di cînd moscalii o vinit,
Toţ copchiii hi s'o prăpădit.
Podoima(r.Camenca)—b., 67(1934). (Se cântă şi în raioanele Ocna Roşie şi Dubăsari, ca şi în ocrugul Odesa).
11
Frundzuliţa ordzîşor,
Fă-mă, Doamni, ci mî-i faci:
Fă-mă puiculiţî di argint,
Sî zbor sara pi pomînt
Păn la măiculiţa la mormînt.
Sî mă jălui cî mă doari
în chept şî schinari,
Di nu pot mergi nici pi pomînt,
Nici pi cărări
Di atîta 'nstreinari.
Păsat (r. Balta) — {., 35 (1922). (Se cântă şi în raioanele de pe malul Nistrului).
12
Frundzîşoara di-on mohor, Cucoşăl di pi răzor, Tu n'ai jăli, tu n'ai dor.
Eu am şî jăli, am şî dor, Numa n'am arichi sî zbor. Dă-hi, Doamni, douî arichioari, Sî sbor noaptea pi răcoari Di trii coţ dila pomînt Păn la maica la mormînt. Acolo sî stău, sî mă jăluesc Cum pi lumi sî trăesc. Cî-s neagrî şî pătatî Di streini înveninaţi.
Pîrîta (r. Dubăsar) —f., 32 (1922). (Se cântă pe toată valea Nistrului, începând dela Jura până la Grădiniţa, ocrugul Odesa).
13
Frundzuliţa di-on măr dulci,
Tu strein, eu strein,
Hai în codru sî trăim.
Sî ni facim on bordieş,
Cu uşorii di cireş,
Cu podu di măcieş,
Cu grindzîli di tulchinî
Cu ferestruici di sulcinî,
Ş'a vini maica la fereastrî
Şî hi-a asculta durerea noastrî.
Acolo noi om trăi
Şî di viaţî ni-om căi.
Eu strein, tu strein.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 14 (1926).
14
V.
Ci mai fraţi,
Tu strein şî eu strein.
Hai în codru sî trăim.
Cînd ti-i duci sî-hi spui hii,
Sî-ţ dău meri dulci.
Şî undi-i sta, sî li mănînci,
Şî di mini aminti sî-ţ aduci.
Mahala —Aceeaşi. (Se cântă şi la Rohi, r. Dubăsar).
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
19
15
Frundzîşoara trii aluni,
Bati, vinti, cit îi bati,
Cî la inimî nu mî-i răzbaţi.
Bati, vinti, rîşchirat,
Cî la inimî venin am cîşligat.
Bati, vinti, vălureli,
Sî-hi aduci dor şî jăli
Dila trii surori a meii.
Of, inihioarî cu lăcatî,
Cînd te-ai discue v'odatî,
Sî ti vadî lumea toatî,
Cum îhi eşti di amărîtî, Di streini înveninaţi Şî di rudi 'ndipărtatî. Cum îhi eşti di 'nveninatî, Veninaş negru şî 'nchegat Dila streini cîşligat. Mari-i satu, eu nu 'ncap; Nu ştiu ci rău li fac. Nici în casa lor nu calc, Nici la masa lor nu stău, Nici paharu nu li—1 beu, Nici cămeşa nu li-o 'mbrac. Nu ştiu ci rău li fac.
Mahala (r. Dubăsar) — b., 54 (1924).
10
Frundzîşoara lozîoarî,
Dragî, dragî Mărioarî,
Ci ţî-i faţa gălghigioarî ?
Ori ţî-i rău, ori dzaci di boalî ?
Nu hi-i rău, nici dzac di boalî,
Da mă uit în ceia ţarî,
Ca sî-hi strîng fraţîi grămăgioarî.
Grămăgioarî nu i-am strîns,
Da m'am pus gios ş-am plîns.
Vreu sî trec în ceia parti,
Şî Nestru mă disparti.
Of, Nestri, di ci nu ti 'ngustedz,
Sî hi ti păşăsc
2*
Şî 'n Moldova sî mă trezăsc ? Of, of, amar şî iar amar!
Cosiţa (r. Dubăsar) —f., 68 (1924). (Se cântă şi în satele Mahala, Rohi, Pîrîta şi Pogrebi).
17
Frundzîşoara di-on pop'şoi, Ni-o făcut maica pi doi: Unu hiercuri, altu gioi, Ş'o 'mplut ţărîli cu noi. Ş'o purces maica pin ţarî, Sî ni strîngî grămăgioarî, Grămăgioarî nu ni-o strîns, Da s'o pus gios ş'o plîns. — Taci, măicuţî, nu măi plîngi, Cî inima hi sî frîngi. Di atîta 'nstreinari, Nu pot mergi pi cărări. Ard-o focu di streinătati, Cam agiuns tari diparti, Pişti Nestru şî pişti api, Undi nici hîrtia nu răzbaţi.
Valea Hoţului (r. Valea Hoţului)— f.y 55 (1932).
18
Frundzîşoara di-o alunî,
Sboarî stoluri păsăreli,
Pi deasupra casîi meii,
Şî-hi aduc dor şî jăli,
Dila neamurili meii.
Toati-hi zbura,
Numa o rundunicî,
Tari frumuşîcî. E-i din ţara me, Şî s'o poprit la casa me. ■— Rundunicî din ţara me, Spuni-hi, maica ci face ? Coce pîni şî la tini sî găte, Şî din ochi negri e plînge. — Păsăricî din ţara me,
20
N. P. SMOCHINĂ
Zboarî înapoi la mama me,
Şi spuni-i: coacî pînea sănătoasî,
S'o mănînci bucuroasî!
Da la mini sî nu vii,
Ci eu sînt în neagrî pustii,
Pişti Nestru şî pişti api,
Undi nici hîrtia nu răzbaţi.
Mahala (r. Dubăsar) —b., 44 (1923).
19
Frundzîşoara di-o alunî,
Pasări din ţara me,
N'ăi vădzut pi maica ci face ?
Coce pini şî la tini sî gînde,
Din ochi negri e plînge.
Of, păsăricî din ţara me,
Sî treci pi la mama me
Sî-i spui: coacî pînea sănătoasî,
S'o mănînci voioasî
Şî la mini sî nu sî gîndeascî.
Cî eu sînt la loc diparti,
Undi nici hîrtia nu răzbaţi.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 30 (1924). (Se cântă şi în satele: Rohi, Coceri, Corjova-Creţeşti, Lunca, Coşniţa şi Pirita, din acelaşi raion).
20
Zboarî rundunelili pi sus
Şî vin din altî ţarî.
Pi toati li-am întrebat
Dispri mama ci o aflat.
Şî una dintr'însîli hi-o răspuns
Cî mama coce colaci pintru mini
Şî mă aştepta acasî.
Ah şî of! Eu ci i-am răspuns:
Las sî coacî pînea sănătoasî,
Cî eu nu pot sî viu acasî.
Tocila (r. Ananiev) —f., 27 (1922).
21
Frundzîşoara di oredz, Vin, măicuţî, şî mă vedz,
Cît îs grîili mai verdz. Dac'or prind' a săcira, Numa păsîrili or zbura. Şî di toati mî-i întreba: Nu m'o văst pi undiva ? Ci hi-i bun cî m'o vădzut, Dintr'acei vremi am dzăcut. Am dzăcut o dzî ş'o noapti Şî hi-o fost la ceas di moarti, Di nici lumea nu mă cunoaşti.
Coceri (r. Dubăsar) —f., 31 (1923).
22
La Nestru, la mărgioarî,
Creşti-on nuc cu frundza rarî,
Di ci creşti,
Frundza sî răreşti.
Vin, măicuţî, şî mă vedz,
Cît măi am în mini hedz.
Dacî hi-a putrădzî ş'aista,
Cîti pasîri or zbura,
Di toati mî-i întreba:
Nu m'o văst pi undiva ?
Şî eli ţ'or spuni:
Cî m'o văst într'o grădini,
Sprijînitî di-o turchinî
Şî din ochi lăcrămam,
Di viaţî mă căinam.
1 Oraşul Dubăsar — f., 47 (1924). (Se i cântă în toate satele raionului Du-\ băsar).
23
Ţîni-mă, măicuţî, ghini,
Cît măi sînt pi lîngî tini.
Cî dacî m'oi îndipărta,
Cîti păsări or zbura,
Di toati mî-i întreba:
Nu m'o văst pi undiva ?
Şî din eli ţ'a răspundi numa una:
Cî m'o văst rătăcitî într'o grădini,
Sprijînitî di-o tulchinî.
Honorata (r. Cotovsc) —b., 20 (1923).
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
21
24
Ici în vali, Ia fîntînî,
Creşti-on nuc cu frundza rarî.
Nu ştiu-hi pari, ori îi rarî.
Da pi vîrvu nucului,
Cîntî maica cucului.
Da măi gios, pi rămureli,
Cîntî douî păsăreli.
Eu gîndem cî-s surori de-a meii,
Da eli-s douî păsăreli,
Şî-hi aduc dor şî jăli
Dila toati neamurili meii.
Lunca (r. Dubăsar) —b., 27 (1934).
25
Ici în vali, la izvoarî, Creşti-on nuc cu frundza rarî, Vîrvarî, Vîrvarî. Di ci creşti Si răreşti.
Iar măi sus, pi rămureli,
Cîntî douî păsăreli.
Una-ni cîntî cu glas supţîri,
P intru a noastrî dispărţîrî
Şî una-hi cînti cu glas măi gros
Pintru traiu nostru cel frumos.
Eu credem cî-s surori di-a meii,
Da eli hi-s douî păsăreli.
Vîrvarî, Vîrvarî.
Goian (r. Dubăsar) —f., 42 (1934).
26
Treci, măicuţî 'n 'not, Ori cu luntrea, Ori cu murgu la pohod. Şî mă e di acole. Nestri, Nestri, malu tău, M'am giurat cî nu ti-oi treci. Şî ti-am trecut pi gimătati. Şî în gimătati nu ti măi pot. O trecut şî bun şî rău Ş'on fraţi di-a heu,
Pi la Chiş'nău.
N'am nici o cărări.
Am avut o cărăruşî
Şî răii s'o horghit
Şî di 'ngrădit hi-o 'ngrădit-o.
Şî di schinuit, hi-o schinuit-o.
Şî nu-i cu chip di răzbătut.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 30 (1923).
27
Frundzîşoara tărtăcuţî,
Nu mă blăstăma, măicuţî.
Nu mă blăstăma şî plîngi,
Cî blăstămu mă agiungi.
Cî mă-i blăstămat şî gioia,
De-am agiuns sî trag nevoia.
Cî mă-i blăstămat şî lunea,
De-am agiuns sî 'ncungiur lumea.
Stăi, măicuţî, di blăstămat,
Sî m'aprochii di a heu sat.
Cî di strein ci am rămas,
Numa-s negru pi obraz.
Cî pin streini cît am îmbiat,
înihioara hi-am dărmat.
Speia (r. Tiraspol) — f., 34 (1934).
28
Frundzuliţa lozîoarî, La Nestru, la mărgioarî, Creşti on nuc Cu frundza rarî. Şî-hi cîntî on cuc Di mă oboarî. Maicî, cînd mă-i făcut Tari ghini ţ'o părut. Cînd mă-i dat la legănat Tari rău mă-i blăstămat. Cu chicioru mă legănai, Din guriţî mă blăstămai, Din ochi negri-hi lăcrămai. Mă-i blăstămat şî gioia, Di m'o 'ncungiurat nevoia. Mă-i blăstămat şî lunea,
22
N. P. SMOCHINĂ
Di-am agiuns sî 'ncungiur lumea. P'săni tari rău mă-i blăstămat Sî nu mă aprochii şî eu di sat. Di îmblu din uşî 'n uşî Ca on. pui di găinuşî.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 35 (1924).
29
La Ustia 'ntr'o grădini Sînt trii flori 'ntr'o turchinî. Cînd mărgi, eli sî închini, Cî mă văd cî-s o streini. Di streini ce-am rămas Numa-s neagrî la obraz, Neagrî, neagrî şî pătatî, Di părinţ îndipărtatî.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 35 (1934).
30
Frundzîşoara trii măslini, Măi Ion di pişti deal
Măi, măi,
Tu di-on an la noi n'ăi vinit. Ci hi-i bun c'amu am vinit, Ş'am găsît puica 'n pomînt ? Daţ hîrleţu şî lopata, Sî dizgrop puicuţa gimătati, Sî-i dizgrop şî mîna dreapta, Ca sî-hi eu inelu di cununii, Şî sî-hi cat altî soţîi,
Măi, măi.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 32 (1924) (Se cântă şi în satele Rohi, Coşniţa, Creţeşti şi Pîrîta, din acelaşi raion).
31
Lasî vîntu sî mă batî, Şî ploaia sî mă ploai, Şî soarili sî mă ardî; Cî eu sînt ginovatî,
Cînd sara am işît la poartî Şî m'am cerut măritaţi.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 32 (1924).
32
Frundzuliţî măcieş, Dragu mamii Gheorghieş, Ci-hi răsai noaptea pin somn ? — Mă gisez, maicî 'n priiom; în priiomu 'mpărătesc Mulţ vonici sî prăpădesc, în priiom cînd am întrat, Toţ boerii s'o herat: Brava vonic hi-o chicat! Pi stănoc l-o aşădzat, La cură l-o măsurat, Chiculiţa gios i-o dat. Chiculiţa privuschie Pe a cui scaun sî-hi rămîie ? Şădz, măicuţî, ş'o prăgeşti Ş'o prăgeşti ş'o boceşti. Şî hi-o strîngi măruncheli Şî hi-o puni 'n sîn la cheli Şi ţ-a treci di dor şî iăli.
Moşneaga (r. Balta)—b., 35(1934)
33
Frundzîşoara di-afion,
Dragu mamii Sîhion,
Ci răsai noaptea pin somn ?
■— Mă gisădz, maică 'n priiom;
în priiomu 'mpărătesc
Mulţ vonici sî prăpădesc.
Dragu mamii, nu ti duci,
Cî te-oi scălda în lapti dulci,
Măcar scaldî-mă şî 'n zăhar dulci
Cî sunî goarna sî mă duc.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 30 (1924).
34
Ţîni-mî, măicuţî, ghini, Cît măi sînt pi lingi tini.
* DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
23
Cî dacî m'oi dipărta Di toţ mî-i întreba, Nu m'o văst pi undiva ? M'o văst la on argat, Cu puşculiţa 'n schinari. Puşculiţa — Ni-i măiculiţa; Săghioara ■— Ni-i surioara; Şticuşoru — Ni-i frăţîoru.
Chiscul-Lung (r. Ocna-Roşie) — b., 27 (1922).
u
35
Rămîi, mamî,
Rămîi, tatî,
Rămîi, sorî,
Rămîi, fraţi,
Rămîi, puicî, sănătoasî,
Cî eu mă duc di-acasî!
Mă duc diparti,
Cu puşca 'n spati,
La graniţa Turcului,
Undi-i rău vonicului.
Taci, măicuţî, nu măi plîngi,
Cî inima ni sî frîngi.
Măi ghini mă prigăteşti
Şî di mini ti 'ngrijăşti.
Străistuţî ni-i faci,
Colăcei hi-i coaci.
Cămeşîli-hi coasî,
Cî mă duc di-acasî.
Mă duc la văgzalaş,
La văgzal, la Călăraş.
La văgzal, la Călăraş,
Cîţi vonici s'o suit
Nici unu n'o vinit.
Cî mă duc la graniţî,
La graniţa Turcului,
Undi-i rău vonicului.
Pîrîta (r. Dubăsar) — b., 38 (1922).
36
Frundzîşoara cir di ordz,
în moscal, maicî, mă vedz,
Cî di-am agiuns aşa
îi numa gina ta.
Cî şî eu ţ'am fost ficior
Şî ţ'am scos boii din ocol.
Cî la şcoalî nu mă-i dat,
Cârti bunî n'am învăţat.
Dragî maicî, nu mă-i lăsat
Sî-ţ aduc o norî 'n casî,
Sî-ţ cii di măturat curţîli,
Di pus pi masî
Şî streinii di sculat.
La văgzal, la Călăraş
Plîng părinţii di jăli :
Maşina 'ncărcatî cu moscălaş
Şî cu şîneli îmbrăcat
Şî cu curăîuş încins.
La văgzal, la Călăraş,
Plîng părinţii di jăli. . .
Rămîi, mamî,
Rămîi, tatî,
Rămîi, sorî,
Rămîi, fraţi!
Rămîi, mamî,
Cî n'ăi fost bucuroasî
Sî-ţ aduc o norî 'n casî!
Lunca (r. Dubăsar) — b., 29 (1924),
37
Iaca toamna hi-o vinit
Eu la cîmp am pornit.
Şî la cîmp am agiuns,
Plugu 'n brazdî ci-am pus.
Nu pre mult am brăzdat,
Cornu ci hi-a sunat.
Şî la priiom m'o chemat.
Eu plugu 'n brazdî l-am lăsat
Şî la priiom ci am alergat.
Chiculiţa me cei creaţi,
O rămas în priiom pi masî.
24
N. P. SMOCHINĂ
Vin, măicuţî, şi hi-o strîngi, Şî rii-o strîngi fir la fir Sî-ţ pai cî-i trandafir. Şî hi-o fă măruncheli Şî o puni 'n sîn la cheli. Noaptea sî mă gisădz Şî la mini s' ti gîndeşti.
Strâmba (r. Crutî) — b., 28 (1936).
38
Frundzuliţa di măr dulci, Ia-n eş, maici 'n deal la cruci Şî-i prăgi 'ncotro m'or duci. Di m'or duci la văgzal, Sî ştii, maici, cî-s moscal. Di m'or duci la Ades, Sî ştii, maicî, cî-s ales. Di m'or duci la Binderi, Sî ştii, maicî, cî-s boeri. Dî m'or duci la Chiş'nău, Sî ştii, maicî, cî-s on rău.
Rîbniţa (r. Rîbniţa) — b., 47 (1934).
39
Frundzîşoara fir mătasî,
Lepăd casî, lepăd masî.
Lepăd, nevastî frumoasî,
Cu doi copchilaş  pi' braţî.
Unu strigi: mamî, mamî!
Altu strigi: tatî, tatî!
Taci, dragu mamii, nu striga,
Cî himi nu ti-a asculta,
Cî tat't-o nu-i acasî.
îi în Manjuria, la loc diparti,
Undi nici hîitia nu răzbaţi.
Mahala (r. Dubăsar) — b., 17 (1923». (Se cântă în toate satele de pe malul Nistrului).
40
Frundzîşoara di oredz,
Ci pîîngi, puici, cînd mă vedz ?
Frundzîşoara di măr dulci, Las cî-i plîngi cînd m'oi duci! Stăi, puişor, nu ti duci, Cî ţ'oi da guriţî dulci. Măcar dă-hi-o ş' cu zăhar, Cî m'aşteaptî polcu 'n deal. Şî pihota măi la vali. Toţ soldaţii stau călări Şî strigi 'n guriţa mari : Hadeţ, vonici, măi tari. Şî strigi: hadeţ măi iuti, Cî n'ari cini s'ne-agiuti l Cî rana ghermăneascî Nu-i doftor s'o lecuiascî, Nici ferşal s'o tămăduiascî.
Coceri (r. Dubăsar) — f., 3I (1923). (Se cântă şi în satele Molovata, Goian, Rohi, Doibani, Corjevo, Mahala,Lunca, Pogrebi, Pîrîta, Do-roţcaia, Coşniţa, din acelaşi raion).
41
Sui, măicuţî, sus la steli Şî-i prăgi oasîli meii, Cum li duc pi năsîli, Dila Austria mărunţăli. Şî hili duc la bolniţî, La sestriţî.
— Fa, sestriţî, puişor, Undi-i a neu ficior ?
— Du-ti, ia, la cei fereastrî
Şî lî-i prăgi cum îi fac priveascî. Domniţa (r. Rîbniţa) — b., 49 (1936).
\ 42
Frundzuliţa peliniţî,
Vin, măicuţî, la fereastrî,
Vin, măicuţî, la bolniţî, la fereastrî
Şî-i prăgi cum îhi fac priveascî
La chicior.
Şî-i prăgi la fereastrî. Cînd eram acasî, Nu muncem
LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
25
Şî mîncam pîni albî. Da amu muncesc Şî pîni smolitî mănînc Şî la inimî venin strîng.
Lăbuşca (r. Crutî) — b., 50 (1936).
43
Fa, Ileanî Cosînzanî,
Ochii tăi, struguri di poamî!
Citi tîrguri am îmbiat,
Pişti ochi di-a tăi n'am dat.
Pisti-on tîrg am dat:
O rujî 'n chipu tău,
S'o rup, s'o pui în ceai şî s'o beu.
Mă uit în gios, la căpătîi;
Toati casîli-s pustii,
Copchilî cu ochi căprii.
Taşlîc (r. Grigoriopol) — f., 45 (1936).
44
Copchilî cu ochi verdz,
Eş afarî di mă vedz.
Eş afarî, păn la poartî,
Şî vedz doru cum mă poartî.
Fa, copchilî, copchiliţî,
Eş afarî la portiţî
Şî-hi dă apî şî guriţî.
Eu guriţî nu ţ'oi da,
Cî nu sînt di sama ta.
Eu sînt floarea florilor,
Dragostea flăcăilor.
Eu sînt floari di bostan,
Nu dău gurî la ţigan.
Eu sînt floari di pi mari,
Cini mă iubeşti, moari.
Pîrîta (r. Dubăsar) — f., 28 (1936). (Se cântă şi în satele Coşniţa, Mahala, Hîrtop şi Pogrebi, din acelaşi raion).
45
— Fa, Nataliicî, eşi afarî, c'oi muri !
— Stăi, Andrii, nu muri, Cî tot amu oi işî Şî v'o douî horbi om horbi Şî la urmî om hotărî. Iubirea ari o sprinceanî, Dinţii dulci Ş'nainti amarî. Dintîi dulci ca hierea, Ş'nainti amarî ca cerea.
Goian (r. Dubăsar) — f., 32 (1934).
4G
Di cînd puiu heu s'o dus, Douî flori în faţ'am pus. N'o trimăs puiu o scrisoari, Sî-i trimăd şî lui o floari. I-aş trimedi pi sfîntu soari. Sfîntu soari păleşti tari Şî hi-a ardi faţa la floari. S'o trimăd pi sfînta lunî, Cî luna-i răcoroasî Şî hi-a duci floarea frumoasî. Dar florili s'o vestejit Şî el scrisoarea n'o prihit.
Doibani (r. Dubăsar) — f., 31 (1923).
47
— Copchilî di pişti Prut, Spuni-hi drept, cum ăi trecut?
— Am păşit din sălcii 'n sălcii Ş'am trecut Prutu dincoaci, Sî-hi văd puiu undi dzaci. Dzaci cu faţa la păreţi,
Cu gura arsî di săti.
— Adî-hi apî cu a ta gurî Şî-hi potoali a me arsuri! Cit trăesc mă tînguesc, Cum sî fac, sî nimeresc, Tatălui sî nu greşăsc,
Sî nu rămîu ruşînatî Şî di tata dipărtatî. Di diparti nu-i diparti,
26
N. P, SMOCHINĂ
Da cî nu măi poci răzbaţi, Ci sînt neagrî di păcati.
Doibani (r. Dubăsar) —Aceeaşi.
48
Frundzuliana di-on chirău, Aleu, aleu!
Nestri, Nestri, malu tău
Cit îi el di cotigit,
Cît rău el nu rii-o făcut,
Nici cu luntrea n'am trecut.
Trecea-aş Nestru şi m'aş duci,
La puicuţa me cei dulci;
Cî e doarmi 'n aşternut,
S'o discopăr, s'o sărut;
S'o sărut pi la guriţî,
Cî e riie ni-i puicuţî.
S'o sărut pi obrăjăl,
Cî m'am diprins di mititel.
Scumpî cărăruşî avem,
Mă spălam şî mă dregem,
Şî la puicî mă pornem.
Da di cînd eu m'am mărit
Şî duşmanii m'o smintit,
Cărăruşa hi-o 'ngrădit
Nici cu pari, nici cu nueli,
Da numa cu cuvin ti răii.
Teia (r. Tiraspol) —f., 45 (1934).
49
Frundzîşoara lobodî, Toatî lumea-i slobodî. Numa eu şăd la 'nchisoari Pintr'o puicî ca o floari. De-aş agiungi vinerea, Sî mă duc la Ustia, Sî-ni văd puica Cum culegi cînipa. Sî mă fac şî eu a culegi, Şî cînd cir la cir ar s'o legi, Sî-i pui mîna pi basma Şî aşa ni-om împăca.
Mahala (r. Dubăsar) — b., 43 (1934).
50
Floricicî alb-albastrî,
S'o stricat dragostea noastrî. .
Cînd aş agiungi 'n primăvarî,
Sî-ni tocmesc dragostea iarî.
Floricicî alb-albastrî,
Cînd aş şti cî-i puica 'n deal, la cruci,
Di trii ori pi cias m'aş duci.
Da aşa-i măi diparti,
Nici cu cartea nu-i răzbaţi.
Floricicî di-o vizie,
Cum o fost, n'ar' s' măi cii.
Doroţcaia (r. Dubăsar) —f., 24 (1924).
51
Frundzuliţa poamî coaptî,
Nu mă bati maici,
Cî m'oi duci
Pisti-o apî dulci.
Cu puiu 'n mîni
Pin streini.
Pi undi nu ştiu pi nimi. — Fa, copchilî, nu ti duci, Cî copchilu-ţ plîngi. Las sî plîngî, Dumnădzău s-al strîngî. Şî eu mult am plîns Şî himi nu m'o jăîit, Şî nici nu m'o audzît.
Duhău (r. Dubăsar) —f., 29 (1922).
52
Frundzîşoara doi argint,
îs unâ la părinţ
Şî mă ceri on dăscălaş
Tari drăgălaş.
Ah, a, a, a, ha, ha.
Şî părinţii nu vor sî mă dăi,
Ii dzîc, cî dascălu
Cînd audi di colaci,
Azvîrli plugu 'n copaci;
Cînd audi di pomeni,
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
27
Azvîrli plugu 'n burueni.
Ah, a, a, a, ha, ha.
Şî ii mă dău după Vasîlicî.
Eu spui mamii
Cî după dînsu nu m'oi duci.
Da e dzîci cî m'a da,
După Gheorghi gada-da.
Şî porunca ii n'o pot călca.
Şî, ah, hi-o vinit on hulubaş pi vînt
C'o scrisoari 'n clanţ, Şî hi-o lăsat-o în cerdac. Eu cînd am luoat-o ş'am citit-o, O, of, era dila ghetu dăscălaş. Dăscălaşu mă roagî sî mă ei 'n [căsătorii,
Ah, vai, vai, şî iarî of.
Şî eu i-am răspuns pi vînt,
Cî părinţii nu mă lasî.
Ah şî of, maica me.
Dă-mă, maicî, după drag, măi,
Cî-n pomînt ţ'a ci măi larg.
Nu mă da după urît, măi,
Cî şî-n pomînt ţ'a ci măi strimt.
Oraşul Dubăsar — f., 54 (1924),
53
Iaca, măicuţî, hişălu, Cum îhi poartî unelu. Eu i-1 cer ca sî rii-1 dăe, Da el dzîci sî mă ei. Cînd aş şti cî m'ar luoa, Zăstrii foc i-aş da: Din trii părţ, Cu lemni verdz, Dintr'o parti, Cu uscaţi,
Ca sî margî vestea pin sati, Cum sî prăpădesc a meii toati.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 29 (1926).
54
Iacată-1-îi hişălu, Cum îhi poartî unelu.
El dzîci cî m'a luoa. Cînd aş şti cî m'ar luoa, Tot amu m'aş înneca, Undi-i balta măi latî, Sî-hi eu zăstrea- toatî. Şî ci-a măi rîm'ne, Sî-i dău foc cu mîna me.
Mahala — Aceeaşi.
55
— Cini mergi, Cini mergi după iaz Cu calu 'n brazdî ?
— Fătul Alicsandru.
— Da din urmî,
Da din urmî cini mergi ?
— Tot puica lui.
— Ci ai, badi 'n buzunari ?
— Turti dulci şî coarni lungi.
— Da cu a cui guriţî s' li mănînci ?
— Tot cu a Mărioarii.
— Da afarî hi plouî Şî hi ningi.
— Măi Alicsandru, brîu-ţ chici!
— Sai, fa Mărioarî, şî hi-al rîdicî. Cîti on cir
Sî-ţ parî cî-i trandacir. Rîdica-1 măruncheli, Sî-ţ parî cî-s floriceli. Da afarî, da afarî m plouî şî hi ningi.
Oraşul Dubăsar — f., 17 (1926), (Se cântă şi în satele din jur).
56
Foai verdi ş'on chirău, Nestri, Nestri, malu tău, M'am giurat cî nu ti-o treci Pişti apa ta cei răci. Şî ti-am trecut pi gimătati, Vin măicuţî şî mă scoati, Cît hi-i inihioara 'ntreagî! Cînd dzîci măicuţî,.. dragî,
28
N. P. SMOCHINĂ
Limba, limba 'n guri iii sî leagî Con cir di matasî neagrî.
Teia (r. Tiraspol) — b., 28 (1923).
57
Frundzîşoara di-o gutîi, Ici în vali 'n Slobodzîi, Toati casîli 's pustii Şî nevestili 'n vădanii Şî copchiii 'n sărăcii. Numa o casî nu-i pustii, Şădi-on pisăraş şî scrii Numa listuri di hîrtii Şî li trimeti la bătălii.
Caragaci (r. Slobozia) — f., 58 (1936).
58
Frundzîşoara peliniţî, Copchiliţî di om bogat Tinericî te-ai măritat, Da la ci te-ai bucurat ?
— La doi boi, la opt oi Şî la suta di nevoi.
— Na-ţ, părinţi, -patru boi, Discununî-mă 'năpoi!
— Măcar dă-hi şî vaci cu lapti, Cununia-i păn la moarti.
Cînd ăi mărs la cununat, Di trii ori te-am întrebat: — Ţî-i cu voia di bărbat, Ori ai gînd di lipădat ?
Mahala (r. Dubăsar) — f., 32 (1924).
59
Frundzîşoara di mătasî, M'am suit în deal la coasî. Trag o brazdî, trag şî douî, Păn ci m'am udat di rouî. Da la brazda cei măi mari, Sari coasa din brăţări. Cat la lunî, cat la soari, Vini Duda cu mîncari.
— Ci aduci, Dudo, di mîncari ?
— Mălai cald şî usturoi!
— Du-ti, Dudo, înapoi, Cî mîncarea nu-i di noi!
Lunca (r. Dubăsar) — b., 42 (1924).. (Se cântă şi în alte sate de pe malul Nistrului, mai ales în r. Dubăsar).
co
Ici în vali, la izvoarî, Creşti-on nuc cu frundza rarî. Nu ştiu-i rarî, ori îhi pari, Nici o formî nu măi ari. La tulchina nucului Cîntî mama cucului. Da măi sus, pi rămureli Cîntî douî păsăreli. Una-rii cîntî glas supţîri Pintr'a noastrî dispărţîri. Alta-rii cîntî glas măi gros Pintr'a nostru trai ci-o fost.
Stroeşti   (r.    Camenca) — b., 49. (1936). (Se cântă şi în satele din r. Dubăsar).
61
Frundzuliţî lozioarî, La Nestru, la mărgioarî Şăd toţ fraţîi grămăgioarî Şî sî uită 'n ceia ţarî, Undi o lucrat astî vârî.
Corjevo (r. Dubăsar) —b., 24 (1922)..
\ 62
La turchina iazului Trii flăcăi ni sî scălda. Numa unu sî 'neca:
— Sai, puicuţî, şî rii-al scoati, Cî el ţ'o fost cu dreptăţi,
Cî el cît o holteit Numa pi tini ti-o iubit.
Corjevo — Acelaşi.
t DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
29
63
Frundzîşoara lozîoarî,
Măi, măi, măi, dragi Mărioarî.
Ci ţî-i faţa gălghicioarî,
Ori ţî-i rău, ori dzaci di boalî ?
— Nu iîi-i rău, nici dzac di boalî
Măi, măi, măi, bădiţi, bădiţi, hăi.
Da hi-i rău
Di ci-aud eu.
Tot ăi dzîs cî mî-i luoa,
Cînd s'a coaci poama ta.
Poama ta s'o cules,
Şî tu altî mîndri ţ'ăi ales,
Măi, măi, măi, bădiţi, bădiţi, hăi.
Speia (r. Tiraspol) —f., 34 (1934).
64
Frundzîşoara trii păstări, Fa copchilî cu brăţări. Ci m'aştepţ atîtea sări, Cî măi am v'o trii cărări. Păn măi îmblu pi la toati, Ni sî faci hiedz di noapti. Păn măi vin şî pi la tini, Ni sî faci dzîua ghini.
Oraşul Dubăsar —b., 41 (1934).
65
Răsai lunî,
Răsai lunî măi di vremi, Of şî iarî of,
Sî-hi văd puica la sprinceni.
Răsai lunî di cu sarî,
Sî-hi văd puica pi livadî.
Să-hi cosăsc chirău
Sî-i dău murgului sî roadî.
Murgu roadi şî nichiadzî,
Da puicuţa hi lăcrămeadzî.
Taci, puicuţî, nu lăcrăma,
Cî bădiţa te-a lua,
Cînd a creşti grîu 'n tindî
Şî s'a bati cu schicu di grindî.
Taci, puicuţî, nu măi ofta,
Cî bădiţa te-a lua,
Cînd a ningi ş'a tuna
Şî pi loc ne-a sănina.
Aşteaptî, puicuţî, cînd hi-a creşti
gia 'n casî Şî s'a bati cu strugu di masî. Atunci tu, puicuţî, hi-i ci hireasî, Ori atunci, ori nici atunci,
Of şî iarî of!
Oraşul Dubăsar — f., 54 (1926) (Se cântă şi în satele Mahala, Corjevo, Creţeşti, Lunca, din raionul Dubăsar).
66
Mana badii, Mani,
Vin la badea, vin.
Cî basmaua ţ'ai uitat
La badea pi pat.
Mana badii, Mani,
Vin la badea, vin.
Cî copchilu-ţ plîngi.
Mana badii, Mani,
Viaţa i sî strîngi!
Lasa-1, badi, sî plîngî,
Dumnădzău sî hi-al strîngî.
Cî mulţ vonici sînt pi lumi,
Cu atîtea frumoasî numi.
Mana badii, Mani,
Vin la badea, vin,
Mana badii, Mani.
în cei vali, în cel deal,
Mărg vonici cu cai la apî.
— Mergi tu, Mani, di-i adapî!
— Eu i-adăp, da ii mă 'ntriabî Di ci-s tînărî şî slabî?
Eu li spun c'am iubit,
Di-on vonic m'am îndrăgostit.
Pi cei toloacî, pi cel deal,
Şuerî on vonic din gura toati.
Ş'o puicuţî tot îh catî:
Sî vedi cî-i vonic niînsurat,
Nicununat,
Di Mana lăsat.
3°
N. P. SMOCHINĂ
Mana badii, Marii. Vin la badea, vin, Cî basmaua ţ'ai uitat La badea pi pat.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 32 (1924) (Se cântă şi în satele Rohi, Coşniţa şi Pîrîta din acelaşi raion).
67
La copacu rîşchirat, La copacu rîşchirat, Sădi Ghiorghi rădzămat. Of, şî iarî of. Şî-i catî Dzîna 'n cap. Las' sî-i cati cî nu-i păcat, Cî şî el o alergat. Şî pi soari Şî pi lunî
Şî pi negura cei mari.
— Tu la dînsa ce-i cătat ?
— Di băut şî di mîncat. —■ Da cu ci ti-o fărmăcat ?
— Cu ţărînă dila fîntînă Şî nămol dila izvor Şî cu pomînt dila mormînt. Şî c'o surcicî di liliac, Ca sî nu-ţ dăi pişti leac,
STRIG
70
Am sî beu, sî beu, Am sî beu comîndu rieu. Ş'am sî beu cu golova, Sî văd lumea n'a crăpa.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 36 (1924).
71
M'o făcut maica frumoasî, Sî stău cu boeri la masî. Cu boeri, cu ginerali, Cu ficiori di comisari.
Mahala —Aceeaşi.
Ca sî nu-ţ dăi pişti leac. Of, şî iarî of.
Coceri (r. Dubăsar) — f., 37 (1924). (Se cântă şi în satele Mahala şi Corjevo).
68
Ci-rii şădz, puicuţî, aşa măhnitî? Cînd erai a me iubitî, Nu şîdei aşa măhnitî! Da di cînd te-am lipădat Cînd ş' ti cat—măhnitî! Fa Ueanî, fa Ileanî, Nu ţ'îi himi ginovat, Cî tu sînguriţî 'n obraz h-ai dat.
Pîrîta (r. Dubăsar) —f., 48 (1934). (Se cântă în toate satele raionului)..
69
Bădiţa Vasîli, Sîli, S'o pornit la bătălii, Numa numili sî-i vii. Bădiţa sara rii-o vinit. Dila poartî m'o strigat Şî la poartî rii-o chicat.
Hârtop (r. Grigoriopol) —f., 57 (1922).
A T U R I
72
Frundzî verdi di cicoarî, Tragiţ hora ceia mari, Cî-i o 'dzî di sărbătoari. Frundzî verdi di susai, Păn ci vini luna Mai, Di mîncat avem mîncari, Mămăligi cu susai.
Goian (r. Dubăsar) —b., 48 (1934).
73
Rău bărbat măi am. L-am vîndut c'on pitac şî gimătati
* DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
31
Ş'am lipădat pitacu
Şî m'am muntuit di dracu.
Broşteni (r. Crutî)—f., 47 (1934).
74
Ţîni-mă măicuţî ghini Cit măi stău pi lingi tini. Daci m'oi îndipărta Di toţ mî-i întreba, Nu m'o văst pi undiva ? Luna n'o 'mplinit Şî măicuţa rii-o vinit.
Broşteni — Aceeaşi.
75
Bărbăţălu rieu cel blînd,
N-al dor mînîli bătînd
Şî guriţa suduind.
— Bărbăţăli, borş cu rieri
Şî 'ndulcit cu porombeli.
Porombeli mai măşcati,
Stăi, bărbaţi, nu mă bati.
Eu sara cînd agiung
îrii măi tragi cîti-on ghioldum.
Eu sara cînd ţî-s măi drag
îrii măi tragi cîti-on zdupac.
Culnaia-veche (r. Râbniţa) —f., 45 (1924). (Se cântă şi în satele raionului Dubăsar).
COLINDE, URATURI
76
Cini 'n lumi s'o aflatx),
Voilerom şî voiler Doamni 2).
Alixandru făt-frumos,
El sî-rii cii sănătos,
Sus în slava lui Hristos.
Jîdogii în ţarî s'o aflat,
Da din ţarî ci-o prădat ?
Cheili raiului o luoat
Şî luriina soarilui.
Dumnădzău s'o spăimîntat
Şî 'n gura mari rii-o strigat:
Gini 'n ţarî s'a afla
Şî după jîdogi s'a lua ?
S'o aflat Alixandru făt-frumos.
Faţa d'albî ş'o spălat,
La icoani s'o 'nchinat,
Cu părinţii s'o ertat,
Pi murgu din grajdi l-o scos
Şî sî-rii cii sănătos.
Şî pi murgu l-o 'nşălat
Şî pi dîns s'o aruncat,
După jîdogi s'o 'nturnat. Nu pre mult i-o alungat, Jîdogii cînd l-o aflat, Di dîns s'o spăimîntat. O lipădat cheili raiului Şî luriina soarilui. Ş'Alixandru li-o luoat Şî pi cal s'o aruncat Şî'năpoi s'o înturnat; La Dumnădzău o alergat. I-o dat cheili raiului Şî luriina soarilui. Dumnădzău s'o bucurat Ş' pi Alixandru l-o'ntrebat:
— Cu ci dar sî ti dăruesc ?
— Cu cel băţ Di huludeţ.
Cu Moldova 'n gimătati Ş' Ucraina triia parti. Este o chiatrî Răstrăchiatrî
Şî cuprindi-o lumi toatî,
1) Fiecare vers se repetă.
2) Se spune după fiecare vers.
32
N. P. SMOCHINĂ
Şî pi noi cîtiodatî; Şî Moldova gimătati Ş' Ucraina triia partî! Buna vremea ş'o colindă.
Mahala (r. Dubăsar) — b., 32 (1934).
(Se colindă în aproape toate satele raionului).
77
Cini 'n lumi s'o aflat ? Cini 'n lumi s'o aflat ? Voiler, voiler Doamni ]). S'o aflat on făt-frumos. Dimineaţa s'o sculat, Faţî dalbi ş'o spălat, La icoani s'o 'nchinat, Cu părinţii s'o ertat, Pi murgu din grajdi l-o scos Şî pi dîns s'o aruncat, După jîdogi s'o luoat. Jîdogii s'o 'nspăimîntat, Cheili raiului o lipădat. Luna 'n sîngi sî răsvărsa, Noorii sî tulbura.
Handrabura (r. Ananiev) — b., 39 (1936). (Se colindă şi în satele de pe malul   Nistrului — raioanele Rîb-niţa, Dubăsar, Grigoriopol).
78
Bucurî-ti, sfînta cruci,
Bucurî-ti sfînta cruci.
Noi-ţ cîntăm ţîi iar di jăli,
Pintr'a lui Adam greşăli,
Pintr'a lui Adam greşăli.
Of, Adam, ce-i greşît?
Din rai Domnu ti-o lipsît.
Raiule, grădini dulci,
Nu mă 'ndur Doamne-a mă duci
Di vieaţa ta cei dulci,
Di riirozna florilor,
*) Se spune după fiecare vers. 2) Se spune după fiecare vers.
Di cin tarea păşirilor, Di chicarea frundzîlor. Cîti flori sînt pi pomînt Toati la poarta raiului mărg la giurămînt.
Numa schicu griului Şî cu lemnu Domnului Şăd la poarta raiului Şî-rii giudicî florili Undi vedz riiroznili. Li-o luoat [mjadamili, Sî-rii strochiascî straili. Sî-rii prifacî apili. Sî sfinţascî apili, Sî prifacî aghiazmili.
Mahala (r. Dubăsar) — b., I9 (1926).
79
La doi meri, la doi prăsadz,
Nouraş cu flori 2),
Di turchină dipărtaţ.
Dar în vîrvu mărului
Esti on leagăn di mătasî.
Dar într'însu cini-rii coasî?
Ilenuţa cei frumoasî.
Dar ci-rii coasî?
Steguşor di domn domnesc,
Mărg boerii ş'o prăgesc;
Toţ o mărs şî o tăcut,
Numa unu, Ilii, nu rii-o tăcut;
O dzîs: Dă-rii-o nii, Doamni,
Cî n'o eu sî cii roabî,
Da o eu sî-rii cii doamnî,
Sî-rii ^domneascî curţîli şî porţîli.
Buna vremea ş'o colindî!
Săratei (r. Rîbniţa) — b., 24 (1924).
80
La doi meri, la doi peri, La doi meri, la doi peri,
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
33
Di vîrvuri împreunat, Di turchinî dipărtaţ. Sus, mai sus, la vîrvureli, Ard nouî luriineli. Sus îrii ard, gios îrii chicî, Lac di riir, pîrău di vin. Da 'n pîrău cini sî scaldî, Ia sî scaldî
Sfînt Agiun cu Sfînt Creciun. Ii sî scaldî, sî 'nnoesc Şî cu dar sî dăruesc Şî cu riir sî riiruesc, Buna vremea ş'o colindî!
Ocniţa (r. Camenca) —b., 32 (1934).
81
La doi meri, la doi peri,
Nouraş cu flori
Di turchinî dipărtaţ.
La turchina mărului
Esti on pat mîndru închegat.
Da di cini rii-i lucrat ?
Di-o vădani
Şî di-o cucoanî2).
Dar într'însu ci-i aşternut ?
O prostiri di bumbac.
Dar într'însu ci-i aşternut?
On covor
Roşîor.
Dar într'însu cini sădi ? Dzîna cei frumoasî. Dar ci-rii măi coasî ? Guleraş tatîni-să-lui, Praporaş frăţîni-să-lui. E-rii coasî şî-rii schindoşăşti, Ineluţu-rii străluceşti, Acuşoru-i rugineşti. Da pi podureli, Runduneli.
Da pi ferestreli, Păsăreli. Buna vremea Ş'o colindî!
Mahala (r. Dubăsar) — b., 32 (1934). (Se colindă şi în satele Corjevo, Co-ceri,   Lunca   şi  oraşul Dubăsar).
82
La doi meri,
La doi peri.
Sînt doi meri mîndri,
Mîndri şî 'nrotaţ.
Da şî 'n vîrvu merilor
Esti on leagăn di mătasî.
Da şî 'n casî cini coasî ?
Coasî Mărioara cei frumoasî.
Cît îrii coasî,
Lacrîrii varsî.
Şî li varsî 'ntr'on pahar
Şî li puni supt divan.
Mărg boerii ş' li prăgesc
Ca pi faţa lui Hristos.
Ţibulăuca (r. Dubăsar) — b., 36 (1934).
83
Vin trii crai la răsărit. Lor luna li-o răsărit Şî sî duci la ariiadzî Spri sfinţit,
Undi s'o născut Hristos, La eslea cu boi, pi gios. Sădi Dumnădzău şî craii Şî grăesc dumnădzăeşti. Patru riii di prunci o strîns Şî pi dînş în ştie i-o prins. Iuda pi Hristos l-o prins; Ni l-o prins şî l-o legat Şî la jîdogi o alergat
*) Se spune după fiecare vers.
-) In unele sate se zice: «di-o turcoaicî»
3 Anuarul Arhivei de Folklor V.
34
N. P. SMOCHINĂ
Şî din guri o cuvîntat:
— Daţî-rii triidzăci di argint,
Ci vă vînd şî pi părinţ!
Triidzăci di argint i-o dat,
Şî pi Hristos l-o luoat.
Şî l-o dus la Bolboca jîdovascî,
Acolo să-1 răstigneascî.
Răstigneşti-al tu, Pilat,
Ci el ţîia ţ'o fost fraţi.
Şî Pilat din guriţî o cuvîntat:
Cu el în frăţii am îmbiat!
Şî din ochi negri o lăcrămat:
•— Hristos nu-i ginovat!
Sus pi cruci l-o ridicat,
Mînili i-o ţintuit,
Chicioarili i-o chironit.
Sîngili si răsvărsa,
Iudili alerga,
Ii pin pahari-1 strînge
Şî bucurii mari ave.
Jura (r. Rîbniţa) —b., 19 (1924).
84
Vin trii crai la răsărit, S'o dat luna la sfinţit Şî soarili la răsărit. Iuda pi Hristos l-o prins; Ni l-o prins Şî l-o legat
Şî 'n temniţî hi l-o dat, în temniţa jîdovascî. Şî hi l-o giudicat, Pi cruci s-al răstigneascî. Şî pi cruci l-o răstignit La mini şî la chicioari Ni l-o chironit
Şî l-o ridicat intri doi tâlhari. Buna vremea Ş'o colindî! Daţ colacu Şî pitacu
Ş'o butelcî Di holerci.
Topala (r. Ciorna) —b., 45 (1934). (Se cântă şi în satele din raioanele Dubăsar,    Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia).
85
în horaş în Vifleem, în horaş în Vifleem. Boeri viniţ Şî videţ.
Astădz di s'o născut
Domnul cel fărî di 'nceput.
Proroci-l-ai,
Proroci-l-ai,
Cî s'a naşti Mesia
Din Ficioara Maria
Şî din rodu lui Adam.
— Du-ti Adami Dila mini!
— Nu mă 'ndur, Doamne-a mă duci Di vieaţa ta cei dulci,
Di hirozna florilor, Di căitu broaştilor, Di şueru şărchilor.
Pesceana   (r.   Pesceana) —f., 36 O 934)-   (Se   cântă   şi   în raionul Dubăsar).
8C
în horaş în Vifliem, în horaş în Vifliem. Viniţ, boeri şî hi-ţ vide Astadz di s'o născut, Domnul cel fărî di 'nceput Proroci-l-ai, proroci-l-ai, Cînd s'a naşti Mesia Din Ficioara Maria Şî din rodu lui Adam. Du-ti, Adami, dila mini. Adam, Adam cel greşit, Domnu din rai ti-o lipsit.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
35
Raiule, grădini dulci,
Nu mă 'ndur,  Doamni, a mă duci
Di vieaţa ta cei dulci.
Di riirozna florilor,
Di şueratu şărchilor,
Di căitu broaştilor.
Pre scaunu lui David,
S'o nănţat din viţa lui,
Trii craii pomîntului.
Aur smirnî şî tămîi,
Mila Domnului si fi'.
Lunca (r. Dubăsar) — b., 21 (1934). (Se cântă şi în Mahala şi oraşul Dubăsar).
87
VIM AŞTONŢÎI LUI ADAM
S'o născut Mesia, Din Ficioara Maria. Din fiul lui Avram Şî greşălili lui Adam. Cînd Adam hi s'o greşit, Domnu din rai l-o lipsit.
— Du-ti, Adami, dila mini. N-ăi răbdat tu trii cuvinti Sî-rii trăeşti în rai cu cinsti.
— Nu mă 'ndur, Doamni, a mă duci Di vieaţa ta cei dulci,
Di dulceaţa poriilor, Di riirozna florilor, Di cursu izvoarîlor. La izvoarî, Sînt pohoarî,
Undi toatî jivina ni sî adapî.
Corotna (r. Tiraspol) — b., 43 (1936).
88
URĂTURĂ
Scoalî, badi Vasîli, Nu dorrii,
Ci nu-i vremea di dorriit,'
Da-i vremea di arat
La păru cel rotat.
Bun loc şî curat ara.
Bădiţa ara, ara,
Brazdî neagrî răvărsa
Grîu roşu sămăna.
Cu borona rii-1 borone,
Grîu verdi răsare.
S'o dus bădiţa la săptămîna,
La luna,
Sî vadî; grîu copt ca nuca. S'o dus la tîrg, La iarmaroc
Ş'o cumpărat douî săcereli Cu zîmţîi di floriceli. S'o apucat di săcerat, Din snop în snop. Din clae în clae. Din grămădi 'N grămadî.
Ca sî dăi Domnu şi la anu.
Speia (r. Tiraspol) — b., 28 (1 922).
89
URĂTURĂ
Bună-dzăoa, lîngî feti
Nu da buzna, măi băeti !
Tăbărî cu bini,
Ca 'n sara Sfîntului Vasîli.
Copchii şî fraţ
Toatî lumea lăudat.
Pi la frunţi ţînţăntăi;
Tot roatî, măi flăcăi.
Audzîţ ţîşmănţîţi,
Dă rachiu 'n chisăliţî.
Măi tari s'o 'nspăimîntat,
Şi la 'mpărat o alergat:
împăraţi, luriinati,
O vinit unu cu şălili lati,
3*
36
N. P. SMOCHINĂ
Cu toatî oastea nu 1-îi bati.
Ari o cuşmuliţî 'n cap,
Di cincidzăci di chei di ţap.
Ari on cojoc pi trup,
Di cincidzăci di chei di lup.
Ari şi mănuşăli 'n mînî,
Di cincidzăci di ghimpi di. lini.
Ari şî ciboti în chicioari,
Di cincidzăci di cioari.
Cu chiroani chironiti,
Şi cu ţînti ţintuiţi.
Ici în dealu la Goian,
Paispredzăci odatî prăvăle. . .
Noi nu sîntem di aici, di pi acole,
Da noi sîntem dila Duduca,
Undi fac măliga ca nuca.
S'o dus o furnici
Ş'o apucat o farmături;
O logit-o c'o dişchicăturî
Ş'o apucat o vătămăturî.
Doibani (r. Dubăsar) —b., 43 (1934.)
00
ERTÂCIUNEA
Stat, fraţ, Ş'ascultat,
Şî duhiavoastrî, părinţ,
Cî aist fiu a duhiavoastrî
Sădi di-asarî
Şî di-alaltasarî,
Cu hoarî frumoasî,
Cu masî 'ntinsî,
Cu făclii aprinsî,
Cu jămni pi masî,
Cu paharî dreasî.
Sădi di-asarî
Di-alaltasarî,
Cu genunchili aplicaţi,
Cu lacrîhi dalbi pi faţî răzvărsati.
Şî vă roagî s-al ertaţ,
S-al blagoslovit.
Duhiavoastrî, părinţ,
Nu vă spăimîntaţ,
Cî s'încep pacatili
Dinspri duhiavoastrî
Ori dinspri fiii duhiavoastrî.
S'începi di cînd s'o urdzît,
Ş'începi dila riilostivu Dumnădzău.
Nilostivu Dumnădzău
Cînd o vădzut ceriu
LITERATURA NUNŢII Şî pomîntu
O blagoslovit.
Şî pomîntu o podoghit:
Cu lunî şî cu soari
Şî cu steli
Marunţăli,
Cî mulţ nivădzuţ,
Mulţ nipricepuţ
Sî vadî
Şî s's'încreadî. Cî nilostivu Dumnădzău Cînd ceriu şî pomîntu o urdzît Şî l-o podoghit: Cu văi adînci, Cu api dulci, Cîmpi înfrundzîţ Şî pomi înfrundzîţ Şî cu păsîri marunţăli. Sî duc păsîrili dimineaţa măhniţăli, Da vin sara voioşăli. Şî-rir cîntî cari voioşăli Şî-hi cîntî cari grosureli Şî sî duc pi la locu său, Pi undi li-o 'mpărţît Dumnădzău. Nilostivu Dumnădzău, Cînd ceriu şî pomîntu o urdzît, în mîna cei dreaptî s'o uitat. Şî pi strămoşu nostru Adam l-o vădzut
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
37
Cu toiagu di măr di-o fiii di ani uscat. Şi riilostivu Dumnădzău în scarî di argint o călcat Şi 'n nant ceri s'o 'nnănţat. Şî pi strămoşu nostru Adam l-o vădzut,
Cu toiagu di măr di-o riii di ani uscat. Şî strămoşu nostru Adam s'o rugat La Dumnădzău sî-i erti din pacati, Măcar a triea parti Şî lui din mînî toiagu di măr i-o 'nverdzît.
Ş'o rodit
Şî lui ghini i-o părut.
Aşa aist fiu a duriiavoastrî, părinţ,
Sî roagî s-al ertaţ,
S-al blagoslovit,
A doilea cuvînt sî-i daţ.
Nilostivnicu Dumnădzău
S'o gîndit sî facî
Parti femeiascî.
O luoat omului din tălpi;
Omu scadi.
Ş'o luoat din trup;
El slăghe.
Ş'o luoat din cap;
El zălughe.
O luoat din coasta cea mai riicî,
Ca nicum să nu-i strici di niriicî.
Şî lui ghini i-o părut.
Şî strămoşu nostru Adam
Ertăciuni ş'o cerut.
Aşa aist fiu a duhiavoastrî, părinţ,
Sî roagî s-al ertaţ,
S-al blagoslovit,
A doilea cuvînt sî-i daţ.
Taci, Adami, nu ti spăimăta:
Nu s'încep pacatili
Nici cu mini,
Nici cu tini.
Cari s'sî 'mulţascî norodu Ca chiatra di-avalma
Ş'ca iarba pomîntului. Cî iarba creşti Şî'n patru s'împleteşti Şî pi pomînt putrădzăşti. Şî lui ghini i-o părut. Şî ertăciuni s'o cerut. Aşa sî roagî aist fiu a duhiavoastrî, părinţ,
Sî roagî s-al ertaţ,
S-al blagoslovit.
Adam l-o făcut pi Iacob,
Iacob   pi Sarafima,
Da Sarafima
Pi doispreci apostoli,
Cari în talpa bisericii îş puş.
Şî'n Evanghelii îş scris.
Cî ertăciunea părinţilor
întăreşti curţîli fiilor.
Da blăstămu maicii,
Cii curţîli din chiatrî,
Cî li strici,
Din vîrv păn în talpî.
Da ertăciunea părinţilor
întăreşti curţîli fiilor.
Da hiata, fiule,
Scoalî di-acole !
Săruţi mina nănaşîlor,
Şî părinţilor
Şî tutulor fraţilor.
Cî ertăciunea părinţilor
întăreşti curţîli fiilor.
Sî trăit
Şî vî liubiţ:
Ca vara,
Ca primăvara,
Ca toamna cei bogatî,
Di toatî lumea lăudatî.
Ciţ sănătos
Măi, fraţîlor, cu toţ!
Rîm' neţ sănătos,
Cî mai mult, s'o terminat!
Podoima (r. Camenca) —b., 62 (1938).
38
N. P. SMOCHINĂ
91
CONOCĂRIE
Buna vremea, hoarî frumoasî,
Cî di-amu nunta sî duci după masî.
Ci noi sîntem fii domneşti,
Pi cai împărăteşti.
Ni-am abătut la duriiavoastrî la prag
Sî vî dăm di ştiri
Cînd împărăţălu nostru o vini,
Pomîntu o hui.
S'o cutremura pomîntu,
Da voi, cu hic, cu mari, vî-ţ hira,
Da lui nicum nu i-ţ strica.
Va dăm di ştiri:
Cam audzît la duniavoastrî,
Cî esti o floari di grădini.
Di 'nflorit, înfloreşti,
Da di rodit, nu rodeşti.
Da noi om luoa-o:
La alţ fraţ,
La alţ părinţ,
La alţ fraţ,
La alti curţ,
Pişti hraniţ
Şi e, di 'nflorit, a 'nflori
Şi di rodit, a rodi
Şî părinţilor cu bucurii a ci.
Sănătoasî, grindî,
Cî 'h eu copchila di mînî
Şî mă duc în tindî.
Podoima —Acelaşi.
92
CONOCĂRIE
(Hora dila nuntî la pragu  uşîi,   cînd sî schimbi colacu şî sî e hireasa di  o duci la niri).
Buna vremea, hoarî frumoasî! -Boerii di casî, Cu bun răspuns
înainti sî ni iasî, Sî ni 'ntrebi: Ci îmblăm ? Ci căutăm ?
(Cei din partea hiresîi dzîc)
Ci îmbiat?
Ci căutat ?
— Noi ci 'mblăm
Ci căutăm,
Bine sama noi ni dăm;
Vă poftim sî ni luoaţ cu 'ncetu,
Căci ni dăm sama cu dreptu.
Şî nu ni luoaţ pi diparti,
Sî ni dăm sama di toati;
Şî ni luoaţ cu 'ngăduiaîî,
Sî ni dăm sama cu schimosalî.
Amin Ş'o ocî di gin. Şî una şî gimătati Sî dăm la esti guri căscaţi, Cari sî cascî, în gurîli noastri, Parei noi sîntem Ciobani dila oi, Ori ciocoi
Di negustori di boi,
Sau un nohai
Di negustori di cai.
Dară noi sîntem soli solişti,
Fii dumnedzăeşti,
De tineri crai aleş.
Cî tînăr crai,
Cî a\ nostru împărat
Di cînd s'o ridicat
Pi leafî o călcat.
Leafa s'o mărit
Şî la vînat s'o pornit.
Ş'o vînat cînchii
Cu luchii;
Codrii
Cu urşîi.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
39
Şî văi adinei
Cu izvoarî răci.
Ş'o dat pisti-o urmuşoarî
Di căprişoarî.
Oastea 'n loc o stat
Şî mult s'o rierat.
Unii dzîceu cî-i di dzînî,
Iar alţîi dzîceu cî-i di crai,
Ca si fie lui tînăr crai,
Di bun trai.
Tînăr crai foarte s'o bucurat
Pi şea di aur s'o lăsat,
Oastea o adunat
Şî ni-o ales pi noi,
Vonici amîndoi;
Doi vonici
Cu caii murgi;
Cai vîneţ,
Vonici îndrăzneţ.
Caii buni di vini,
Vonicii buni di gurî.
Şî ni-o trimăs pi crîngu ceriului
La luriina stelilor;
Dară noi ne-am abătut
Şî mai bine am nimerit.
Am audzît cî esti o arini
Cîntărinî
Floricicî din grădini.
Di dzîuî înfloreşti,
Da noaptea sî veştejăşti.
Şî nici on fel di roadî nu rodeşti.
Dară dzîci c'a vini tînăr crai
Ş'a luoa-o
Ş'a duce-o
Pişti munţ cărunt
Pînă la a sali curţ.
Acolo di rodit a rodi,
Roadă părinţilor,
Cinsti nănaşîlor,
Bucurii tuturor fraţilor.
Poftim şî daţ o batistî di in
Sî ştergim guriţîli di gin;
Ş'o batistî di mătasî
Sî ştergim budzîli di covaşî.
Jura (r. Rîbniţa) — b., 35 (i934)-
93
CONOCĂRIE
Bună-dzăoa,
Bună-dzăoa,
Hoarî frumoasî
Cari sînt buni di casî.
Puteţ sî ni 'ntrebaţ,
Pi noi, ci umblăm,
Ci căutăm ?
Noi bini sama putem sî ni dăm.
împăratu nostru di cînd s'o ridicat
Multî oasti-o adunat,
Tot oamini tineri şî bătrîni
Şî ficiori di oamini buni.
Ni-am pornit la vînat
Ş'am vînat:
Cînii cu lupehii
Şî codrii cu urşîi.
Ş'am dat pisti-o urmuşoarî di dzînî,
Ca sî fie cu noi împreunî;
Ş'am dat pisti-o urmuşoarî di plai,
Ca sî fie al nostru trai.
împăratu nostru Niculai
Cînd o audzît aesti cuvin ti 'mpărăteşti,
în scarî s'o 'nnălţat
Şî în suliţî s'o rădzîmat.
Şî rii-o ales pi aişti doi vonici,
Cu caii murgi,
Cu coamili cocniti
Şî cu frîili zugrăviţi.
Şî rii-o pornit pi crîngu ceriului,
Pi lumina stelilor.
Undi steaua o luminat,
La aceastî casî rii-am lăsat.
Cam audzît cî esti-o floricicî.
Di 'nflorit ea înfloreşti.
Da di rodit,
40
N. P. SMOCHINĂ
Nu rodeşti.
Si vii împăratu nostru s'o cumperi
în galbeni şî argint,
S'o dăi pişti munţ,
La a doilea părinţ.
Acolo di 'nflorit a înflori
Şî di rodit a rodi
Şî în plata părinţilor a fi şi a noastrî
Şî a tuturora Dumniavoastrî.
Noi nu sîntem ciocoi,
Di cumpărat boi,
Da nici greci,
Ca si cumpărăm berbeci.
Nici armâni,
Di vîndut cîrlani.
Da noi sîntem aceşti doi stolnici
împărăteşti aleşi.
Avem voia Cu o mînă a da Şî cu una a luoa Şî aldamaş a be.
Poftim şî ni daţ o năfrăriiţî di in, Sî ni ştergim aceşti musticioari tineri di vin;
Da pentru cuconaşu riiri, una di
bumbac, Sî sî şteargî nasu di tabac Şî una di mătasî, Sî ştii bine cî riireasa-i acasî. Ia-n daţ on vas cu pruni uscaţi Pin celi guri căscaţi, Cî aşa stău di nerati, Cî întrî muştili ni 'ntrebati.
Cioburciu (r. Slobozia) —b., 56 (1922).
GHICITORI
94
98
Vrăghiuţî 'ncărcăţîcî,
Tîşti sara 'n poiţîcî. — Lingura.
95
Hui în gios, Hui în sus, Ca on pui
Di mătăhui. — Rîşchitoru.
Butuceni (r. Râbniţa) — f., 33 (1934).
96
Leova, Leova,
încungiurî Moldova.
Catî cheiţîli,
Sî discui lădiţîli,
Sî 'mpodoghiascî gîţîli.
Roiul de albini.
97
Cuşma 'mpăratului
In riijlocu satului. — Biserica.
Pi-o vali albî,
Pasc oi negri.
Cini li paşti,
Li cunoaşti.
Cini nu li paşti,
Nu li cunoaşti. — Buchili.
Lunca (r. Dubăsar) — f., 54 (1936).
99
Tfopa-tropa Pin cărări, Vîja-vîja
Pin Copaci. — Ploaia.
100
Sus tropa-tropa,
Gios ţîr-ţîr-ţîr. — Sita.
101
Esti on om; nu-i bolnav, Da cît sădi, gemi. —• Porcu.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
41
102
Esti o vacî; Pi la şolduri, Cu bolduri; Pila coasti
Cu găvoazdi. — Policandru.
103
Ragi buga la cetati
Cî nu i-s vacili toati — Clopotu.
104
Ci-i? O fetiţi
într'o roşii rochiţî,
în sin poartî o chetricicî ? — Gisîna.
105
Pi on buturug stău totdeauna,
Am cămeş ninumărati
Şi li port odatî pi toati. ■— Corechiu.
106
Popa 'ngroapî
Cu pletili pi groapî. — Sfecla.
107
într'o mogilî di baligi Şăd nişti cîcăredz di oai.
Cărtoafili.
108
Pi o casî şîndilitî
Gioacî o mîţî potcogitî. — Luna.
109
Pi on deal rotat
Cerbi o oalî di păsat. — Soarili.
110
Vara 'nghiaţî
Iarna sî Jdişghiaţî. — Nasul.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 36 (1924).
111
Băsmăluţa împăratului
în riijlocu satului. —- Biserica.
112
Esî moşu din colibî,
Cu nasu plin di măligî. ■—Melesteu.
113
Vine puchea Ş-al e pi muchea Ş-al duci în Fănari Ş-al învaţă cojocari.
Cioroiu cînd furî puii dila closet.
114
Străchinicî verdi,
Fundu nu i sî vedi.—Fîntîna.
115
Dila noi păn la voi
Tot plăcinti moi.—■ Glodu. (Omătu).
116
Sînt patru fraţ
Ş'într'o cămeşi toţ lăsat. — Nuca.
117
Stău toţ la on loc
învăliţ supt on cojoc. ■—■ Nuca.
118
Sînt patru fraţ:
Doi măi mari,
Şî doi măi mititei.
Cii măi mari
Hojma sî silesc
Pi cii măi mititei sî-i agiungî
Şî nici odatî nu-i agiung,
Numa di giaba fug. — Căruţa.
42
N. P. SMOCHINA
119 125
Ci-i ? Esti on cal negru
On nant, nant şî supţîri Şî toatî iarna stă cu dopu 'n cur ?
Şi la capăt ari măciugî ? — Vâtraru. Cahla.
120 126
Nant, nant Esti on om gj st£ într'on chicior.
Şî la capăt lat? — Lopata. Ari cămeşi ninumărati
Grădiniţa (ocrugul Odesa) — f., 41 (1934). Şî la port odatî li'mbracî pi toati?
Curechiu.
Tata si sui în pod, 127
Da mama al tragi di nod. — Sacu. într'o mogilicî
Stău măi mulţi cîcăredz di oai ?
Ci-i măi gras ? — Pomîntu. 123
Ustur oiu.
128
La orişîci casî
Ci fugi măi tari?.—GîWw. Eu sînt slugi aleasî.
^9 Cini vini, eu al întîlnesc
Şî cini pleacî, eu al pitrec. — Uşa.
Am o poiţîcî plini cu oi albi
Numa una roşîi şî li bati pi toati? I29
Gura.    Ci-i măi dulci ? — Somnul.
Borş (r. Cotodic) — f., 39 (1934). Jura (r. Rîbniţa) — f., 37 (1938).
POVEŞTI   ŞI   S N O A V E 130
ÎMPĂRATU CU TRII COPCHII
On împărat ave trii copchii ş'o grădini cu meri di aur. în toatî noaptea-i fura cîti on măr di aur. F'cioru cel mari o Vost trimăs di tat's'o sî păzascî, da n'o prins pi riimi. Cel riijlociu s'o dus şî el* da nici dînsu n'o putut prindi tălhariu.
Pi cel mizînu al chema Ion; s'o dus şî iei la păzit merii. El o prins pasîrea cari fura di-o panî şî i-o rupt-o. Cii doi fraţ s'o cumpărat cît'on cal, da el nu s'o cumpărat. Sara, el s'o 'ntîlnit c'o fatî; e l-o 'ntrebat di trii ori:
— Un' ti duci, măi vonici ?
— La grădini 'n vali, i-o răspuns flăcău.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 43
— Ori ăi vinit si cumpiri cal şi n'ăi găsit ? Daci vrei si cumpiri, du-ti la casa cei pustii, bătrîneascî şi ridici o chiatrî; apui sapi trii rînduri cu hîrleţu ş'a işî on cal cari ţ'a place.
Flăcău ista, Ion, aşa o ş' făcut. O săpat trii rînduri di hîrleţî ş'o işît on cal vrăjmaş frumos. Da cînd Ion o işît din ogradî, i s'o dişchis înainti trii drumuri; fişticari drum ave trii tabliţî, pi cari era scris:
pi-on drum dac'a mergi, 1-a mînca pi cal;
pi alt drum dac'a mergi, 1-a mînca şî pi cal şî pi dîns;
iar pi a triilea drum dac'a mergi, 1-a mînca numa pi dîns. El s'o dus pi drumu cela, cari 1-a mînca numa pi cal. Mergi el călări ş'audi vîjîind. Lupu işă din nişti tufi. Ion atuncea liapădî calu şî fugi. Lupu  o mîncat răpîdi calu  ş'apu s'o  luoat după Ion; l-o agiuns şî l-o 'ntrebat:
— Ţî-i jăli ori nu di cal ?
— Nu, o răspuns Ion. Nici di mini nu rii-i jăli.
Apui lupu s'o trîntit di trii ori singur di pomînt şî s'o făcut on cal măi bun dicît acela pi cari l-o mîncat. Ion s'o suit pi dîns călări. Ş'o trecut nişti mări di nu sî vide capătu. Ş'apui lupu l-o lipădat într'o păduri şî lupu s'o dus în păduri. Da Ion mergi înăinti şî dă pişti doi oamini nebuni, cari sî băte dila o cuşmî şî dila o bîtcî şî dila on topor. Şî cînd dzîcei: « Bîtcî, bîtculici », e băte pi cini dzîce acel cari grăe, da cuşma sî pune în cap şî e sîngurî astupa toatî faţa; da toporului cînd dzîcei: « Topor, toporaş », apu el săre în sus di bucurii şî giuca.
Di-aghe sî vide on copac pi chisc. Ion atuncia dzîci:
— Videţ copacu cela, alergat acolo. Cini a agiungi 'nainti, a luoa douî bucăţi di copac, da cini a agiungi pi urmi, a luoa numa o bucatî.
Ii o alergat amundoi, blenduindu-sî păn acolo, da văd cî copacu nu sî disfaci.
Ion o luoat aestia şî mergi înainti pi drum. O dat lupu pişti dînsu şî s'o trîntit di trii ori la pomînt şî s'o făcut iarî cal. Ion s'o suit călări. Lupu l-o dus la o cumătrî di-a lui. Cumătră i-o spus lui Ion la cini-i păsăruica, la on împărat cît casa di mari, vrăjmaş di vîrtos.
Apu Ion mergi măi diparti; lupu iarî al găsăşti ş-al duci la altî cumătrî. Aceia i-o arătat on copac gros, cari sî vide. Ci-cî: Du-ti la copacu cela, sapi douî rînduri di hîrleţî şî-i da pişti on iaşcic şî 'n el îi găsî douî suti di car-bovi. Acelea-s toatî puterea 'mpăratului.
Ion o săpat douî rînduri di hîrleţî ş'o dat pişti on iaşcic mititel, cu douî oui. Pi unu era scris: puterea lui şî moartea.
La uşa împăratului era nouîspreci măgari; himi nu pute sî sî licheascî. Ion s'o dus la uşa împăratului ş'o dzîs: «Bîtcî, bîtculici, bati-i pi măgari».
Şî cînd o 'nceput sî batî o dzî ş'o ahiadzî, o ucis pi toţ măgarii. Da cînd pi urmî i-o dzîs: «Bîtcî», apu e o stat şî s'o dus la Ion.
44
N. P. SMOCHINĂ
Ion o 'ntrat la 'mpărat ş'o vădzut-o pi fata împăratului cel cu păsă-ruica; e şîde într'on cuib di aur. Ion o apucat-o pi fata ceia din cuib s'o pupi. Da fata plînge şî dzîce: Of, di ce-ai vinit, cî tata ari s'ti ucidî ş' pi tini ş' pi mini!
Da Ion îi dzici: Nu ti temi!
Da 'mpăratucît casa, o vinit şî dă la dînsu. Ion o dzîs: «Bîtcî, bîtculici, eş din desagi şî bati» ! Da 'mpăratu o apucat bîtca ş'o ţîni 'n mîn şî si duci la Ion. Atunci Ion e ou, adicătelea puterea împăratului, şî faci trenchi! în pomînt şî l-o stricat. Da'mpăratu o slăghit de tot şî-i dzici lui Ion: Lasî-mă măcar cu moartea, cî ţ'oi da fata şî cuibu cu păsăruica ţ'oi da. Da lupu i-o spus: Cînd s'a 'nsura el, apu s-al chemi ş' pi dînsu la nunţî.
Da el o luoat fata şî face nunti.
Lupu o vinit c'on faiton şî la muzîcî şî la toţ si 'nchina. La faiton era ferestri în toati celi patru părţ. Şî caii era ca spuma di curăţ. El o agiuns în casî, o luoat colaci, ş'apu s'o pus la masî, o şădzut ş'o băut.
Ion o luoat păsăruica şî calu fetii şî pi fatî şî s'o pornit. Apu pi drum o dat caii la păscut. Iaca 'nspri ii vin fraţii lui Ion, şî unu e saghia din teacî şî-i tai capu lu Ion şî i-o luoat calu şî hireasa. Apu vini on cioroi şî l-o ci chit dila ochi. Da lupu ştie di moarti. Lupu o apucat cioroiu di chicioari, da on alt cioroi zbura pi sus şî dzîce: dă-i drumu, dă-i drumu ! Şî aist dî gios iarî dzîce: Dă-hi drumu, dă-hi drumu ! Da lupu-i răspundi:
— Cînd îi aduci tu o butelcî di apî 'ncheitoari ş'o butelcî di apî di 'ngiet, atunci eu la aista i-oi da drumu.
Cioroiu di diasupra s'o dus ş'o adus.
Atunci lupu i-o dat drumu la cioroi. Lupu o pus capu lu Ion la loc, o turnat apî 'ncheitoari şî 'ngietoari şî Ion o 'ngis ş'o dzîs: H, ih, ia am adorhit, da undi hi-i calu ş' păsăruica şî fata ş' căpăstru cel di aur ?
Lupu o dzîs: N'ăi măi adorhit, da ti-o tăet fraţii tăi!
Ş'apu Ion o trecut înapoi mărili şî cînd o agiuns acasî, fraţii numa o 'nlemnit.
Nireasa lu Ion era 'ntr'o grădinî lîngî casî ş'o dzîs: Hă-tii, şî oasîli lui Ion deamu aş cind putrădzîti. ' Da el dzîci di colo: N'o măi putrădzît !\ Da e o 'ngheţat di bucurii. ,
Mahala (r. Dubăsar)—f., 14 (1926).
131
HRISTOS Şî SFÎNTU PETREA
Ci-cî merge odatî pi drum Hristos cu Sfîntu Petrea. Iaca o 'nnoptat şî n'ave undi sî culca.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
45
O tras ii la o fimei ş'o rugat-o si doarmî. Da fimeia ceiea li spuni verdi'n ochi:
•—■ Drumeţilor, eu v'aş prihi, da am on bărbat beţiv; toatî dzîulica be, •da noaptea, cînd vini acasî pi toatî lumea bati. Da Sfîntu Petrea cel fricos dzîci; —■ Ai veţ-cî ?
—■ Dzău-cî, îi răspundi fimeia năcăjiţi. Da Hristos dzîci:
•— Nu-hicî, la noapti a vini ostinit şî nu ni-a faci nici.
Ş' s'o culcat: Hristos la păreţi, da Sfîntu Petrea la margini.
Iaca pi la hedzu-nopţîi vini gospodariu cel beţîv. Vedi pi pat tologiţ doi drumeţ şî dzîci:
■— Măi fimei, da cini i-o prihit pi aişti hârjătăi si doarmî 'n patu rieu ?
Da e, gheta fimei, numa 'ntra în goga cuptiorului şî-i spuni: —• Ia, sînt doi drumeţ streini; îs morţ di ostinealî. Lasî-i sî doarmî 'n plata lu Hristos ! Da el ci-cî:
— Ci ? Sî lăs eu trîntorii iştea în paci ? Las cî-i învăţ eu minţi! Măi badio, şî cînd hi-o scos on gînj di nueli di supt pat, ş' cînd o 'n-
ceput a-1 îmblăti pi cel dila margini, di numa-i merge penili. Apo-ostinit, şî s'o măi trezit şî dzîci:
■— Di-amu mă duc iarî la cîşmî, sî măi dău cu cistelnicu, cî mă dor rnînîli ca la coasî bătînd.
Şi cum o işît din casî, da Sfîntu Petrea sî scoalî di pi pat şî sî jălui lu Hristos:
•—Valeu, Doamni, da rău om aista-i; m'o smintit în bătăi. Ia măi dă-ti tu, Doamni, la margini, sî măi trec şî eu la păreţi ! Da asta el o făcut-o ca s' n'al batî iarî beţîvu.
Da iaca, numa ci s'o mutat, cum vini şî beţîvu chiuind di-ţ asurdză irrechili.
Apu cînd o 'ntrat în casî, ci-cî:
— Măi, da tot nu s'o dus halhătăii iştea ? Şî undi hi-o luoat din nou gînju di supt pat şî spuni, punînd cuşma pi-o orechi:
— Măi, ia s-al măi îmblătesc amu pi cel dila păreţi, cî pi-aist dila margini i-am dat săracu di m'a pomini cit a trăi !
Şi iaca aşa i-o tras o mamî di bătăi lu Sfîntu Petrea, ca s'sî diprindî cu frica ş' cu tot feliu di oamini.
Oraşul Grigoriopol (r. Grigorio-pol) —f., 33 (1936). (Se spune şi în alte sate transnistriene).
46
N. P. SMOCHINĂ
132
TRII CIOBANI
Trii ciobani o mărs la mănăstiri. Ş'acolo şî-ş faci ? O 'ntrat în mănăstiri şi sî uita întrînsa. Ii präge cum s'aprind lempili, präge cum mături, şi, mă rog, sî riira di riinunăţîili ii. Şi şîdeu ii cu toegili în mînî sprijinit şî holba ochii pişti tot. Şî tari ii vre sî ştibî cum sî chiamî sfinţii.
Şîstînd ii aşa heraţ di celi ci vide, s'o făcut ciasu nouî — dzăci. Atunci o^ buhnit norodu la mănăstiri; şî pi dînşîi i-o dispărţît.
S'o uitat unu dintrînşîi: Undi-i Ghiorghi, undi-i Ion?
Ci-ş faci el, sî-i găsascî ?
O prins a striga:
— Măi Ghiorghi, măi !*
Da Ion di colo o sărit ş-al popre:
— Ci strigi tu, măi, c'aici îi mănăstiri ?
— Tu taci, eu tac, da Ghiorghi sî sî prăpădeascî ? -Ş'o prins a striga el, măi vîrtos:
— Măi Gghiorghi, măi !
Podoima (r. Camenca) —b., 62 (1938).
133
ŢÎGANU LA MĂNĂSTIRI
Era odatî o cioarî, pi cari-al chema Ghiorghi. Baragladina s'o dus odatî 'n cîşlegi la mănăstiri. Acolo călugării l-o hrănit numa cu saralii, chiroşci şî cu chitoragî. Da lui îi creşte inima di bucurii.
Şî s'o gîndit sî rămîi la mănăstiri, s'sî facî pop ţigănesc.
Iaca l-o pririit şî l-o făcut călugări; i-o dat falon şî scofî şî l-o afurisit ca himi, dicît numa popa cel măi mari, sî-i poatî luoa scofia din cap şî falonu di pi dîns.
Şî ţîganu neu o fost blagoslovit şî i-o schimbat şî numili; el sî dzîce Vichenti. \
Tari ghini o dus-o fratili Vichenti în cîşlegi, ş' cînd o vinit hojma şî bălaia. Da după spolocani o 'nceput pocuta. Atunci călugării mînca numa odatî pi dzî.
Vichenti-a-heu o uoat-o. El nu ştie ci pedeapsî-i asta dila Dumnădzău. Da cînd sî duce la stranî, toţ cînta; iiuma el molfăe. Călugării ciealanţ a-1 întreba:
— Ci faci, fraţi Vichenti ? Da el li răspunde:
— Mă 'nvăţ a mînca ! 1
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 47
Ş'apu cioara n'o răbdat pocuta. Intr'o buni dzî, cînd toţ era la mănăstiri, la slujbî, el s'aprochii de-on gard di nueli şi spuni tari:
— Nici ti-o pus Ghiorghi, nici ti e Ghiorghi. Rămîi sănătos Vichenti, ci Ghiorghi si duci !
Şi la cuvintili estea s'o 'ntors cu spatili la gard, s'o aprochiet cu capu di-on par ş'o lăsat scofa 'n par. Tot aşa o făcut şi cu falonu, ca sî nu cadî afurisănia pişti dîns.
Şi cînd s'o vădzut slobod, aşa di răpidi o luat-o la fugi, cî nici cu şoimu la sărita n-al putei agiungi, da nicum la mănăstiri sî măi calci.
Speia (r. Slobozia) —b., 59 (1938).
134
DILIGAŢÎIA LA DUMNĂDZĂU
Cînd s'o dat revoluţîia, bolşevicii o trimăs diligaţ la Dumnădzău. S'o dus ii şî-i spun:
— Bună-dzăua, tovarîş Dumnădzău ! Dumnădzău li-o mînţăhit:
— 'ţăm hiavoastrî! Ii i-o spus:
— Am vinit s'ti rugăm sî mergi pi pomînt s'ni-agiuţ a faci paci. Da Dumnădzău li dzici:
•—Eu sînt om bătrîn; ca mîni oi muri. Nu poci mergi, da duce-vî-ţ la Hristos, fiindcî el o măi fost pi pomînt ş'cunoaşti locur'li: poati-a mergi. Ş'nanti ii s'o dus la Hristos şî-i dzîc:
— Bună-dzăua, tovarîş Hristos ! Da el li-o răspuns:
— 'ţăm !
Şî diligaţîi o'nceput a măcina:
— Ti poftim, tovarîş Hristos, sî mergi cu noi în diligaţîi pi pomînt şî ni-i agiuta-ni s'facim paci, cî pi noi ni-o 'ndreptatî-ni la tini Dumnădzău.
Da Hristos i-o prăgit cu coada ochiului ş' li-o spus răpidi:
— Eu cînd am fost pi pomînt numa o Iudî o fost ş'aceiea m'o vundut, m'o dat la muncî ş'la moarti. Da amu sînteţ toati iudz. Nu poci sî mărg, cî mă tem. Da măi ghini duce-vî-ţ la Sfîntu Ilii, cî el ari cai şî căruţî şî v'a duci-vî chiuind ca la nunti.
Diligaţîea s'o dus şanti la Sfîntu Ilii şî i-o cuvintat:
— Bună dzăua, tovarîş Ilii. Noi am vinit la hiata s'ti rugăm, mă rog hiatali, sî mergi cu noi pi pomînt sî ni agiuţ a tochi paci, pintrucî hiatali ai căruţî bunî şî cai graş ca di livărant. Am fost în diligaţîi la Dumnădzău şî la Hristos, da ii n'o vrut şî ni-o trimăs la hiatali sî mergi cu noi pi pomînt sî faci pureatcî. Dumnădzău ni-o spus cî-i bătrîn şî hîrbuit di atîta osti-
48
N. P. SMOCHINĂ
nealî. Da Hristos sî temi; el ni-o spus c'o fost odatî pi pomînt. Atunci o fost o Iudî şi l-o vundut; da amu nu măi vra sî margî. Ti poftim pi riiata sî mergi cu noi în delegaţii, ci ţ'om plăti cu ci-om pute: ti-om cinsti cu oca di gin, ori cu vadra, da la cai li-om da-li ovăs cu rierţa şî cu rierticu, ori cu dimirliea.
Da sfîntu Ilii li-o răspuns mînios:
— Bolşevicii undi esti on cal, viu ş-al eu, da eu cî am doi şî buni, mă tem cî şî la ostrov m'or da ! Măi ghini duci-vî-ţ la Moici, cî el îi priceput în zăludzîili di pi pomînt.
Şanti ii s'o dus la Moisăi şî-i spun c'o fost la Dumnădzău, şî la Hristos şî la sfîntu Ilii, da riimi nu vra sî margî pi pomînt:
■— Toţ ii ni-o 'ndreptatî-ni la riiata, ca sî mergi pi pomînt sî ni-agiuţ a tocrii pureatcî şî a faci paci, ca oaminii sî nu sî mănînci unii pi alţii ca cînii.
Da giupînu Moici, hîtru ca jîdanu, cari trăeşti numa di pi amăgiţi, o priceput cum stă triaba iasta, ş'o 'nceput sî cotigeascî. Ba cî-i una, ba cî-i alta, ba tei, ba curmei, ba cîr, ba mir, păn cînd o vădzut cî n'ari 'ncotro.
Atunci el li spuni diadreptu:
■— Iu nu mărg. Jidanii riii au sari, au sopon şî gaz. Ii au di toati. Duce-vî-ţ şî faciţ ci vî agiungi capu vostru di goi!
Şî păn în dzîua di az tot comuniştii o rămas. N'ari cini-i îndrepta.
Pîrîta (r. Dubăsar) — b., 52 (1934)
DESCÂNTECE 135
DISCÎNTIC PINTRU DIOCHIU
Fumeia cari discîntî, al acopiri pi bolnav c'on tulpan roşu pi cap. Apui, cu mina dreapta, pi cari o poartî diasupra capului, faci cruci în văzduh, da din gurî dzîci pi tăcuţi, ca sî n'audî himi, cuvintili:
O păsăricî Cu ochi di foc^. On ochi di foc, Unu di apî. Cel di foc fugi, Cel di apî-1 stingi.
Dacî discîntătoarea cascî, atunci însămneadzî cî bolnavu esti diochet di-o fumei cari o fost întoarsî dila 'nţărcat. Deaceia ele cînd văd ceva nu trebu sî sî uiti cu riirari şî sî dzîcî totdiauna: « Tifu, s'nu cii di diochi! »
Butuceni (r. Rîbniţa) —f., 33 (1934).
LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
136
CÎND Sî ÎMFLÎ OBRAJII ŞÎ OCHII
Sî e o păşîcă, adicî on mototol di cînipî şî sî moai ghini în rieri di alghini. Apu sî ungi obrazu 'mflat împreunî cu ochii.
Da pi urmî păşîca s'aprindi şî sî poartî pin pregiuru obrazului, pintru a faci fum la obrazu 'mflat.
Toatî vremea asta sî dzîci:
Sfîntu Ghiorghi pi on cal călări,.
Cal bălan cu coasa'n schinari,
Cu coasa ti cosă
Cu grebla ti grebla,
Cu mătura ti mătura
Şî'n Marea Neagrî ti arunca...
Butuceni — Aceeaşi.
137
DI DIOCHIU
Uci pasîri albî Cu dinţ în ceri Chetri ai ridicat, Izvor ai distupat. Diochiu dila Ilie O crăpat.
Cini a ci sî rămîi curat, luhinat, Ca Maică-sa
Precista din ceri, ci l-o lăsat.
Popencu   (r.   Rîbniţa) — f., 53 (1924). (Se spune şi în Mahala, r. Dubăsar).
138
DI DIOCHIU
Şărpoaicî roşîi, Proroşîi.
În cînchi ăi fătat, în cînchi ăi lrpădat. Diochiu dila Măriuca O crăpat.
4 Anuarul Arhivei de Folklor V.
Măriuca sî rămîi curatî,
Luriinatî,
Ca Maică-sa
Precista,
Din ceri lăsatî.
Sî chei diochiu,
Pocitura,
Fulgerătură,
Datu,
Faptu.
O aruncăm pişti Marea Neagrî.
Acolo sînt căpcîni
Măi mulţ decît la noi, creştini.
Mahala (r. Dubăsar)—!., 36 (1924).
139
DI DIOCHIU
Broascî verdi,
în tufî verdi,
Crapi ochii cui o vedi!
Aşa sî crapi strigarea
Şî căscarea !
Şî din ochiu cel mari
Gheorghi sî rămîi luhinat
5o
N. P. SMOCHINĂ
Şî curat,
Ca di Maici-sa Pre'sta lăsat.
Din ochi,
Dintri ochi,
Din cleştili capului,
Din faţa obrazului,
Si rămîi luhinat
Şî curat,
Ca di Maicî-sa din ceri lăsat.
Lipeţca (r. Balta)—f., 54 (1924). (Se spune şi în satele  Coceri şi Doibani din raionul Dubăsar).
140
DI DIOCHIU
Anin, anin,
Cozmî di anin.
La fîntîna lui Iordan
Stă o fatî di jîdan.
Con ochi di apî
Ş' c'unu di foc.
Cel di apî,
Cadi pi cel di foc,
Ş-al stingi.
Pi cel ostrov mari,
Sădi on balauri mari
Tot c'on ochi di apî
Şî c'unu di foc.
Cel di foc ardi,
Cel di apî-1 stingi.
Aşa s' sî stingî diochi
Dintri ochi.
Da Ion sî rămîe
Curat
Luhinat,
Ca di Dumnădzău sfîntu lăsat,
Ca maicî-sa ci l-o dat,
Ca auru di curat,
Ca argintu di strecurat.
Leac în veci di vac.
PăsăţăI (r. Balta)—f., 51 (1934). (Se spune şi în Mahala, r. Dubăsar).
141
DI DIOCHIU
Călugări-bulgări,
E boaşîli pi umăr
Şî purcedz pin sat.
Boaşîli-o crăpat.
Aşa sî crăchi
Ochii dintri ochi.
Sî rămîi Gheorghi curat,
Luhinat,
Ca maicî-sa ci l-o lăsat. Călugări-bulgări, E boaşîli pi umăr Şî purcedz pin sat. Boaşîli-o crăpat, Tu sî rămîi curat, Luhinat,
Ca maicî-ta ci ti-o lăsat.
Dac'a ci di fatî mari,
Sî-i cadi cosiţa.
De-a ci di fimei cu prunc,
Sî-i crapi ţîţa,
Sî curi hrana,
Sî plîngî pruncu.
De-a ci di bărbat,
Sî-i crapi boaşîli,
S'alergi moaşîli.
Mălăeşti   (r.   Tiraspol) — f., 54 (1934>- (Se spune şi în satele Mahala şi Coceri, r. Dubăsar).
142
Esti-o stea,
ifacostea, Douî steli,
Pocosteli, Patru steli,
Pocosteli, Cinci steli
Pocosteli, Şăsî steli,
Pocosteli,
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
Şăpti steli,
Pocosteli, Opt steli,
Pocosteli, Nouî steli
Pocosteli, Surioarili meii,
Eu m'oi culca şi m'oi hodini,
Da voi si n'aveţ a vă culca,
A vă hodini;
Si 'mblaţ.
S-al cătat,
Pi ursîtu heu,
Cari-i lăsat di Dumnădzău.
Pi Ghiorghi
Undi lî-ţ găsi,
S-al aduciţ la mini.
Di lî-ţ găsi pi cuptiori,
S-al daţ în cuptior.
Di lî-ţ găsî pi laiţî,
S-al daţ supt laiţî.
Di lî-ţ găsî pi prispî,
S-al daţ supt prispî.
Di lî-ţ găsî la masî mîncînd,
Sî-i luoaţ lingura din mîn,
Şî pişti mîni s-al plesnit
V A
143
POVESTEA LUI DUMNĂDZĂU
Si ni ducim la pădurea mari,
Cu săcurea mari.
Si facim mănăstirea mari,
Cu nouî uş,
Cu nouî pristoali,
Cu nouî altari.
Pi pristolu cel măi mari
Sădi Maica cei măi mari.
Pi pristolu cel măi hijlociu
Sădi Maica cei măi riijlocii.
Şî la mini s-al pornit.
Din guri şuerînd,
Din ghici plesnind
Şî din mini făcînd,
La mini si crapi vinind.
Ca vîntu,
Şî ca gîndu.
Şî la mini păn n'a vini,
Si sî batî a peri.
Păn la mini n'a căta,
Sî sî batî a crăpa.
Cum ardi focu în cuptiori,
Din guri
Păn în fund
Şî din fund
Păn în gurî,
Aşa sî ardî inima într'îns.
Sî ardî,
Sî trăsneascî,
Sî plesneascî
Şî la mini sî sî porneascî.
Şî el sî nu poatî fărî di mini,
Cum nu poati lumea fărî di pini,
Fărî di apî şî fărî di sari.
Aşa el sî îmbli după mini.
Doibani (r. Dubăsar) —f., 31 (1923).
R   I A
Pi pristolu cel măi hic Sădi Maica cei măi nici. Domnu Isus Hristos cînd s'o născut,
S'o născut supţîoarî.
Tari ghini i-o părut
Maicii Domnului.
Mari puteri i-o dat
Sî nu sî legi nici o jîganii.
Iaca iudili la mîni l-o apucat,
Sus pi cruci l-o ridicat.
Mînili i-o lănţuit,
Chicioarili i-o chironit,
4*
52
N. P. SMOCHINĂ
Cununia 'n cap i-o pus. Cununia apăsa, Sîngili si răsvărsa. Ii pin păhari al strînge Ş-al be
Şi lor măi ghini li păre. Si duci la sfîntu Ion Maica
Domnului,
Nănaşu Domnului.
— Sfinţi loani, nănaşu lui
Dumnădzău, Nu 1-ăi vădzut pi Fiiul rieu, Pi cinul tău ? Nu l-am vădzut, Dar cuvînt dila dîns am audzît. Iudili la mini l-o apucat, Sus pi cruci l-o ridicat, Sîngili sî răsvărsa. Maica Domnului o pus pi mîni o
miniştergurî Şî sî duci sî pui inima la pomînt. Iaca o dat pisti-o broascî ţîstoasî:
— Undi ti duci cu aiastî luriinî, Maicî
Pre'stî ?
— Mă duc la Fiiul rieu cel iubit. Cînd s'o născut,
Tari ghini rii-o părut. Toatî puterea i-am dat. Da El s'o lăsat Şî iudili la mîni L-o apucat. Sus pi cruci L-o ridicat. Mînili I-o ţintuit, Chicioarili I-o chironit. îi spuni broascîi. Da broasca-i dzîci:
— Eu am avut nouî cochilaş, Ca nouî îngeraş
Şî i-am pus într'o crăpături di nuc, în nevoi sî nu-i arunc. Ş'o mărs on om bătrînit, Cari pi-acolo rii-o vinit; Şî i-o fărfăcat,
Parcî nici n'o mărs pi ist pomînt,
C'o roatî
Fărfăcatî,
Şî i-o ucis pi toţ odatî. Numa unu rii-o rămas, Rîios, Bubos,
Şî cu maţîli afarî.
Şî nu mă duc sî plîng,
Amaru sî rii-al sting,
Cu inima la pomînt.
Măria pi plîns s'o pus
Şî broascîi din gurî i-o spus:
— Di-i muri în postu Sînchetriului,
Sî ti usuci ca frundza curechiului!
Di-i muri în postu Sînta Mărie,
Sî ti usuci ca frundza di gie !
Di-i muri în cîşlegi,
Sî ti usuci ca frundza di cireş !
Ş'o liapădî pi broascî
Şî sî duci la Bolbocî.
Sî puni cu inima la pomînt,
Undi-o fost a lui Hristos mormînt.
Şî iatî cî cii nouî apostoli.
Vini şî Fiiul ii.
E al apuci
Şî dzîci:
—• Fiiul rieu cel iubit,
Ci ghini c'ăi vinit.
Cînd te-i născut di supţîoarî,
Tari ghini rii-o părut
Toatî puterea ţ'am dat,
Da ,Tu ti-ai lăsat
Sî riţ ti legi jidanii.
— Mamî, înaintea ta nu sî grăeşti,
Da v'o douî cuvinti sî potrigeşti:
M'am lăsat pintru creştini,
Cî mîni s'or botidza
Şî s'or cununa
Şî s'or îngropa.
Gospodi pomilui,
Gospodi pomilui,
. DIN LITERATURA POPULARĂ A
Gospodi pomilui.
Şî iaca di-atunci ci-cî broasca o I rămas aşa.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 18 (1926). (Cunoscută în tot raionul Dubăsar).
144
BOCET DE FATĂ MARE
Stipănidî, puiculeanî,
Rudişoarî. ( Stipănidî, riiresîcî,
I Cini nunta 'n postu mari faci,
| Stipănidî, puiculeanî,
Rudişoarî ?
Numa mama-ţ faci,
Stipănidî, Stipănidî riiresîcî.
Stipănidî, Stipănidî,
Eş afarî ş'ţî-i vide nunta duriitali.
Stipănidî, rudişoarî, j Dă-ti măi la păreţi,
Sî'ncapî ş'a meii speti.
Stipănidî, Stipănidî,
Puiculeanî, rudişoarî,
Undi-i riirili duriitali ?
în fundu pomîntului,
Stipănidî, puiculeanî, , Stipănidî, riiresîcî.
| Stipănidî, încotro te-ai pornit?
Cini faci nunta 'n postu mari ?
Nunta duriiata o faci în postu mari,
Stipănidî, Stipănidî, puişor.
Tu erai la mama fatî şî băet.
Ce-i gîndit, de-i lipădat pi mamă-ta,
Stipănidî, Stipănidî puiculeanî ?
Dă-ti măi la păreţi
Sî 'ncapî ş'a meii speti.
Stipănidî, Stipănidî,
Puiculeanî, rudişoarî,
Cînd oi vide eu toati fetili,
Numa pi duriiata nu ti-oi vide,
ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU 5
Oi treci la grădini Şî m'oi puni pi-o turchinî Şî m'oi uita Nu-i işî di undiva ? Stipănidî, Stipănidî, puiculeanî, Stipănidî, rudişoarî, riiresîcî, Stipănidî, puiculeanî frumuşîcî, Ce-i gîndit, Stipănidî, Stipănidî puiculianî, Ce-i gîndit di ni-ai lipădat ? Stipănidî, Stipănidî, încotro ti-i pornit ? Stipănidî, Stipănidî, Undi ţî-i riirili ? în fundu pomîntului. Stipănidî, Stipănidî, Cini faci nunta 'n postu mari ? Ian eş afarî şî ţî-î vide nunta duriitali.
încotro ti-ai pornit, Stipănidî, Stipănidî puiculeanî ? A noastrî casî nu ţ'o plăcut, Stipănidî, Stipănidî puiculeanî ? Alta măi buni ţ-ăi făcut: . Nici fereastrî, nici uşor, Nici fereastrî   di prăgit, Nici uşî di işît, Nici pat di hodinit. Stipănidî, Stipănidî, puiculeanî, Stipănidî, eş afarî 'ncetişor, Sî ti rădzîri di-on uşor, Sî-i prăgeşti pi toţ cu dor. Stipănidî, Stipănidî puiculeanî, Eş afarî şî ţî-i prăgi nunta ta. Noi am socotit s'o facirn în cîşlegi, Stipănidî, riiresîcî, puiculeanî. Noi am gîndit sî facim nuntî cu
moz'canţ, Da noi facem nuntî cu cruci, Cu năsîli şî cu fănari şî cu steaguri. Mahala (r. Dubăsar) — f., 14 (1926).
54
N. P. SMOCHINĂ
145
MOARTEA
Vini moartea mînioasî
Şi mă catî pi acasî,
Cu cuţîti şi cu coasî.
Eu la cîşmî, după masî,
Cu ocaua plini rasî:
■— Poftim, moarti, şi cinsteşti
Şi din dzîli măi lungeşti !
Moartea-hi dzîci:
■— Eu păharu ţ'oi cinsti,
Da din dzî nu ţ'oi lungi.
Ţ'o vinit vremea si mergi,
Săcrieşu si ţ-al dregi !
Of, cînd fii-o spus maica, c'am si mor
După Paşti, în sărbători !
Sărit fraţ, sărit surori,
Şî mă 'mpodoghiţi cu flori,
Ci la tîrg nu mă duc, Da 'n pomînt mă arunc, La mogila cei cu cruci, Di-acolo nu mî-ţ aduci. ■— E-ţ on drum ş'o cărări Şi ti du la rai măi tari. Of, la rai cînd am agiuns. Of, în rai cînd am întrat, L-am vădzut pi Hristos, Auraşu cel frumos; Şî din gurî fii-o grăit:
— Sufleti, la ce-i vinit ?
— Of, Hristos, Am vinit
La spovidit. Of, PIristos Cel frumos, îrii răspundi riia: De, săraci
Sufleţăli,
O fost vremi măi dimult,
Nu amu cînd fi-ei murit!
E-ţ on drum ş'o cărări
Şî ti porneşti la iad măi tari !
— Of, Hristos,
Cel frumos.
Am vinit la rai cîntînd, Mă pornesc la iad plîngînd. Of, săraci trup di lut Nici on ghini n-ăi făcut, Cit pi lumi ri-ei trăit ! îrii duci sufletu la năcăjit. Of, în iad cînd am întrat Tari m'am măi spăimîntat. Cî 'n riijlocu iadului, în riijlocu focului, Sădi Iuda cei măi mari Pi toati sufletili călări.
Mahala (r. Dubăsar) — b., 27 (1934).
146
RUGĂCIUNI DI CULCĂRI
Cînd creştinu si culcî, după ci s'o închinat la icoani, faci cruci la cap, pi căpătîi, la riijloc şî la chicioari, dzîcînd: Cruci 'n ceri, Cruci 'n pomînt, Cruci 'n locu ist di mă culc. Cruci 'n casî, Cruci 'n masî, Cruci 'n riijloc di fereastrî. Cruci 'n truspatru unghiureli A casiij rieli.
Butuceni    (r.   Rîbniţa) — f., 33 (i934)- (Foarte răspândită si în alte sate).
GLOSAR1)
Ades 38, oraşul Odesa. afiadză, o dzî ş'o—130 (p. 43). aninî 2, nisip.
aş cind putrădzîti 130  (p. 44), VOr fi fiind
putrezite. aştonţîi 87 (titlu).
bălaia, o vinit şî—133 (p. 46). Binderi 38, oraşul Bender (Tighina). bîtcî 130 (p. 43), ciomag gros. blenduindu-sî 130 (p. 43). Bolboca 83, Golgota. bolniţî 41, spital, infirmerie. borona 88, grapă. buga 103, taurul. buhni 132, a năvăli. butelcî 84, sticlă, butelie.
carbovi 130 (p. 43), ruble, bani. Călăraş 30, sat în jud. Chişinău. chiroşci 133 (p. 46), găluşte, plăcinte. chitoragî 133 (p. 46), pjfi^ cii, sî nu — 9 (p. I7)_ să nu fie cichit, l-o — dila ochi 130 (p. 44). c'r 36, fir.
cistelnicu 131 (p. 45). cîşliga 15, a căpăta, câştiga. cîşmî i3I (p. 4S)) cârciumă. cocniti (coamili) 93 (p. 3Qy cotigeascî, sî 134 (p. I3s)f cotigit, malu tău îi —48. covaşî 92.
crîngu ceriului 92 (p. 39).
discununa 58, a desface cununia. dreasî (paharî) 90, pline cu vin.
e-ţ 145, ia-ţi.
falon 133  (p. 46), filon   (veşmânt preoţesc ). Fănari 113.
ferşal 40, felcer, chirurg.
gălghigioarî 16, gălbioară. ghermăneascî (rana) 40, nemţească. ghimpi di lînâ 89. gimătati 1, jumătate. gisâdz 37, gisedz 32, visez. gîţîli 96, cozi, cosiţe. goga cuptiorului 131 (p. 45). golova 70, primarul.
Gospodi pomilui i43 (p. 52), Doamne mi-luieşte.
grosureli (şi-rii cîntî) 90.
hâdiţ 8, haideţi. hîrtia 39, scrisoarea. hoarî 90, horă, adunare de lume. holerci 84, rachiu. hrana 141, laptele (femeii).
iaşcic 130 (p. 43)( Udă.
îngiet (apî d') 130 (p. 44), apă de înviat. îngietoare (apî) 130 (p. 44), apă vie. îngis, o 130 (p. 44), a înviat.
jămni 90, colaci, la nuntă.
leafî 92.
lipsî 78, a scoate. listuri 57, scrisori. livărant 134 (p. 47),
negustor (?)
*) Cifrele indică textele în care se găseşte cuvântul. Intre parenteze e not-tă pagma, dacă cuvântul se găseşte în . Introducere . sau dacă textul e. ma> Iul
N. P. SMOCHINA
Macicăuţu 5.
madamă 78, cucoană.
Mana, Mani 66, Mania, nume femeiesc
mimştergurî 143 (p. S3)>
m-nţăni i34 (p. 4?)> a multuml
Moici, Moisăi I34 (p. 48)) Moise_
moscal, moscălaş 36, soldat.
nainti 45, ap0i, după aceea. nălogu (p. 9> vers)_
nai»i 134 (p. 47), aceea.
nera, a să 32, a se mira.
nerticu 134 (p. 4g); 0
mata 90, dumneata.
mcă 131 (p. 45), nimic.
nicum 91, nicidecum.
nirozna 78, rnzVoW, Wz>e«»M.
nohai 92.
nohut 6, (?)
°crug (p. 8), judeţ, gubernie. ostrov 134 (p. 48)> închisoare< pu?căHe. 14°, insulă.
păşîcă 136, mototol de cânepă. pihota 40, infanteria. ' pisăraş 57, scriitor. Pitac 73, gologan, ban. pocuta 133 (p. 46), pohod 26.
pohoarî 87, pahară (?) praporaş 81.
prăgi 8, a privi, a se uita.
prnom 37,   p. 9>   garnizoană,   (cerc de)
recrutare. priveascî 41, operaţie (?) privuschie 32.
p'săni 28, pe semne, se vede că.
pureatcî (sî faci) 134 (p. 47). a tocni _ *34 (p- 48), ordine, rânduială.
raion 1, plasă, judeţ. răsai 32, tresări. rîm'ne 8, rămâne.
rodu (lui Adam) 85, neamul lui A.
schimosalî 92.
schindosăşti 81.
schinui 26, a închide cu spini.
scofî 133 (p. 46); potcap.
sestriţî 41, soră de caritate, infirmieră.
sminti 48.
smoliţi (pîne) 42, neagră.
spolocani 133 (p. 46), prima zi din postu[
Paştilor,   după  Dumineca   lăsatului de brânză. stănoc 32, scaun (?)
şanti 134 (p. 47)> de-a-dreptul, direct. şîneli 36.
Ştibî, sî 132, să ştie.
Ştie 83, şticuşoru 34, suliţă, baionetă.
toloacî 66, câmp în paragină. tot amu 54, îndată (?)
unelu 53, inelu. uoat-o, o 133 (p. 46).
vădanii 57, văduvie. vazonu 3.
văgzal, văgzălaş 35, gară.
vonic 1. 35, fecior, voinic, soldat. vizie 50.
zălughe 90, înnebunia. zăludzîie 134 (p. 48), „ebunie.
\
N.
P- SMOCHINĂ
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE  FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL1)
în întreg cuprinsul Ardealului abia se găseşte un sat românesc, în care tineretul să nu se organizeze într'o tovărăşie chemată să pregătească petrecerile obişnuite la sărbătorile Crăciunului, ale Anului nou şi Bobotezei.
După lăsata secului de Crăciun, jocul obişnuit în Dumineci şi sărbători, încetează; odată cu venirea iernii, încetează şi lucrul câmpului. în monotonia serilor lungi tineretul îşi caută distracţii în şezători sau « habe ». Aici, pe lângă păcălelile şi glumele obişnuite, ţin sfat, cum să se întovărăşească şi ce pregătiri să facă pentru petrecerile rămase din generaţie în generaţie, la marile sărbători de iarnă.
Numiri de tovărăşii. însoţirile acestea ale tineretului au diferite numiri, după regiuni. Astfel, pe Ţara Oltului întâlnim mai des numirea « ceată » 2) « ceata ficiorilor » 8).
O altă numire este aceea de «juni»4), «se bagă cu junii»5).
Pe valea celor două Târnave şi pe Secaş, regiuni vestite de podgorii, aflăm mai des numirea «bute » 6), « a întră la bute » 7).
în satele de pe Câmpia Ardealului, regiune bogată în cereale, organizaţia feciorilor se numeşte «lădoiu » 8), «la băgat în lădoiu » 9) şi « cămară » 10), mai rar «joc de Crăciun»11).
') Spicuiri diritr'o lucrare în manuscris, cuprinzând descrierea obiceiurilor dela Crăciun, Anul nou şi Bobotează,  adunate în mare parte cu concursul învăţătorilor din peste cinci sute de sate din Ardeal, în anii 1932—19332) Corbi, Sărata, Bărcut, etc., jud. Făgăraş; Avrig, Vurpăr, etc, jud. Sibiu. 3) Săscior, Berivoiu-Făgăraş. ") Orlat-Sibiu. ■•) Mog, Tilişca-Sibiu.
") Buia, Sălcău-Târnava Mare; Blaj, Sâncel, Biia, Lodroman, Cergău, Cenade-Târnava Mică.
') Zlagna-Târnava Mare.
s) Târşor, Vişineiu-Cluj.
") Ercea, Băla-Mureş; Ormeniş-Cluj. 10) Răzoare-Cluj. ») Dâmb-Cluj.
58
TRAIAN GERMAN
Pe Valea Someşului remarcăm faptul interesant că în unele sate centrul petrecerilor e în sărbătorile Crăciunului, în altele la Anul nou. Potrivit acestei deosebiri şi tovărăşia tineretului are numiri deosebite.
Astfel în satele unde miezul petrecerilor e la Crăciun, aflăm mai des numirea «bere » v), iar în satele, unde petrecerea se face la Anul Nou, de obiceiu aflăm numirea « vergel » 2).
într'unele sate găsim şi numiri pe care nu le întâlnim în alte sate din regiunea respectivă decât foarte rar. Astfel sunt numirile « oleghină » 3) şi « olăhină » 4) şi apoi « cergalăi » 5) şi « a se înbăni » 6).
In judeţul Hunedoara întâlnim şi numirea « dobă » 7) şi « dubaşi 8) », dela toba tradiţională, cu care se umblă la colindat, apoi numirea «călu-şeri » 9), pentrucă în seara ajunului de Crăciun tinerii în loc să colinde, joacă jocul căluşerilor.
Alegerea conducătorilor. Odată înţeleşi că vor ţinea şi în anul respectiv obiceiul moştenit din bătrâni, feciorii hotărăsc o zi în care să se întrunească spre a-şi alege conducătorii tovărăşiei, care la rândul lor să facă toate pregătirile, aşa ca petrecerile să reuşească cât mai bine şi să nu păţească ruşine.
Pe Ţara Bârsei 10) şi Ţara Oltului apoi în părţile Sibiului 12), există o dată fixă la care se întrunesc feciorii: e ziua de Sf. Nicolae, când deşi e post, în multe sate e obiceiul să se joace.
în alte părţi, feciorii se întrunesc chiar la lăsata secului 13), ori în cea dintâi duminecă din post      mai rar în dumineca dinainte de Crăciun 15).
De obiceiu, în fiecare sat se face o singură ceată. în satele mai mari, cu tineret mai numeros, se organizează mai multe cete.
în Avrig tineretul se constitue, fără nicio discuţie, în nouă cete, fiecare parte de sat cu ceata sa şi fiecare ceată cU numirea sa (după numele părţii respective a satului: « Gruieni», « Veştemeni», etc).
în câteva sate de pe Ţara Oltului, ca de exemplu în Scorei, găsim două cete. E foarte caracteristic criteriul după care se formează ele. Pe vre-
1) Mintiul Gherlei, Strâmbu, Ciceu-Someş.
2) Cupşeni, Borcut-Someş.
3) Arpaşul de sus-Făgăraş.
4) Cohalm-Târnava Mare. ,
5) Poşaga de jos-Turda. ^
6) Ernea-Târnava Mică. ') Veţel.
8) Mintia-Hunedoara. f') Galaţi-Hunedoara.
10) Dârste, Râşnov, Poiana Mărului-Braşov.
11) Beclean, Dejani, Corbi, Netot, Vaida-Recea, etc,-Făgăraş.
12) Tilişca, Sălişte, Poplaca, Nocrich, etc,-Sibiu.
13) Bogata-Olt (j. Târnava-Mare).
14) Blăjel, Soroştin-Târnava Mică.
15) Odverem-Alba; Copalnic, Trestia-Satu Mare.
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 59
muri, satul acesta de grăniceri avea o organizaţie militară. Cei care făceau parte din aceasta, erau socotiţi boieri, cu anumite drepturi şi privilegii, pe când ceilalţi erau socotiţi iobagi. Această pecete a unor vremi apuse o mai întâlnim şi astăzi, chiar în raporturile zilnice dintre locuitori şi o găsim şi în obiceiurile satului. Astfel şi pentru petrecerile din sărbătorile Crăciunului tinerii se grupează în două cete: în «ceata grăniţerilor», formată din descendenţii vechilor grăniceri şi în «ceata iobagilor», compusă din descendenţii vechilor iobagi. Şi nici vorbă nu poate fi ca un iobag să poată intra în « ceata grăniţerilor ».
După ce s'au înţeles asupra datei când să se facă alegerea conducătorilor, fie că data aceasta este fixată prin tradiţie, fie prin înţelegerea comună a tineretului şi după ce în satele mai mari gruparea s'a făcut în mai multe cete, tineretul se întruneşte să-şi aleagă conducătorii.
Alegerea în cele mai multe locuri se face cu anumite forme, care dau acestui act o solemnitate deosebită. Ea îmbracă, mai ales în satele din Sudul Ardealului, o formă sărbătorească.
Un ritual specific e « ridicatul feciorilor », obiceiu practicat în special pe Ţara Oltului şi în jurul Sibiului, cel puţin pe vremuri, apoi pe Valea Târnavelor şi pe Valea Someşului.
în. Netot (jud. Făgăraş), e obiceiul ca în ziua de Sf. Nicolae, după «zăoritul Niculailor » — felicitarea tuturor celor care poartă numele sfântului, tinerii se întrunesc seara la unul dintre ei, ca să-şi petreacă din câştigul dela « zăorit ». Cu acest prilej ei aleg şi pe conducătorii cetei: câte un « vătav, ajutor de vătav, primar, stegar, colăcar, crâjmar » şi doi « sameşi ». Confirmarea alegerii o fac prin ridicare. Cel ales să poarte o slujbă în comitet e ridicat de către ceilalţi de trei ori, în strigăte de « să trăiască! ». Aceasta însemnează învestirea lui cu drepturile şi datoriile funcţiei în care a fost ales.
La fel se practică confirmarea în Vaida-Recea, Dejani, Ucea de Jos şi Copăcel, iar în Viştea de Jos, după fiecare ridicare toţi joacă câteo sârbă, condusă de cel ales.
Această ridicare în Tălmăcel (jud. Sibiu), se numeşte «cu capul în grindă », deoarece cel ales trebue să ajungă, la ridicare, cu capul grinda, de cele mai multe ori să o lovească chiar.
în Nepos (jud. Năsăud), ridicatul feciorilor se face astfel. în ziua întâi de Crăciun se strânge tot tineretul (şi fetele!) la «bere». Aici aleg conducătorii, în frunte cu « primarul ». De remarcat că acesta are dreptul să-şi aleagă o « primăriţă », care la toate sărbătorile stă la masă alăturea de el, — e « bereanca » lui. Alegerea se confirmă tot prin ridicare, pe rând, după gradul slujbei. Mai întâi e ridicat primarul şi, îndată după aceasta, e ridicată şi «bereanca» lui.
6o
TRAIAN GERMAN
Ridicatul feciorilor îl mai aflăm în Bogata-Olt, Giacăş-Târnava Mică, apoi în Ardan şi Bistriţa Bârgăului, jud. Năsăud, în Homorodul de mijloc,. Cuţa şi alte sate din jud. Satu-Mare.
Răspândirea acestui obiceiu dela o margine a Ardealului la cealaltă, ne îndeamnă să presupunem, cu toate că obiceiul nu apare pretutindeni,, că pe vremuri el a fost practicat în toate satele româneşti din Ardeal, fiind părăsit cu timpul şi păstrându-se astăzi abia în câteva sate şi în amintirile bătrânilor.
în ce priveşte numărul conducătorilor aleşi şi al numelor lor, acestea variază nu numai după regiuni, ci aproape dela sat la sat. Mai sistematic şi cu un număr mai mare de « funcţionari », cu atribuţii speciale, se organizează feciorii de pe Ţara Oltului şi din jurul Sibiului. Pe când în unele sate de pe Ţara Oltului se aleg io—12 conducători, în regiunea apuseană a Ardealului numărul lor scade adeseori la doi-trei.
La alegerea conducătorilor sunt de faţă numai feciorii; fetele apar cu anumite drepturi în prea puţine locuri.
Fiecare tovărăşie are un conducător, un şef, care se chiamă «vătaf» sau «jude », « primar »,« birău ». Cel ales în această funcţiune este întotdeauna feciorul cel mai cuminte, mai potolit şi serios în judecată şi de obiceiu şi cel mai prezentabil ca înfăţişare. Se ţine seama apoi, pe lângă calităţile personale, să fie şi din familie bună, cu vază, şi cu trecut nepătat.
* Vătaful reprezintă autoritatea nediscutată. Toţi tinerii trebue să asculte de ordinele lui. Pe cei ce se opun are dreptul să-i pedepsească, la nevoie să le aplice chiar pedepse corporale, fără dreptul de-a protesta. Vătaful conduce tovărăşia tinerilor, ajutat de ceilalţi aleşi; el dă ordine, se îngrijeşte să afle o «gazdă », în casa căreia să se întrunească ceata şi să se ţină petrecerile; tot el are grijă de muzicanţi, de băutură, de lemne, etc. Vătaful mai reprezintă tineretul în faţa autorităţilor civile şi bisericeşti, atunci când e nevoie.
în schimb, el se bucură de cinstea cea mai mare, atât în faţa tineretului, cât şi a sătenilor în general. El intră cel dintâi în casa unde se colindă, el stă în fruntea mesei la toate întrunirile, el joacă în fruntea jocului şi tot el îşi alege fata cu care vrea să joace, sau pe dare vrea să o aibă lângă el la masă. \
Pe lângă « ajutorul de vătaf », care ţine locţil vătafului, de câte ori lipseşte acesta, mai aflăm pe « butoier », numit şi « crîjmar » sau « cheier », care, după cum arată şi numirea, ia în primire şi păstrează băutura; el o împarte la mese, ca să nu se facă nimănui nedreptate, primind mai puţin; dar tot el are şi răspunderea să nu abuzeze nimeni de băutură.
Un alt slujbaş cu rol important e « cămăraşul» sau « colcerul», care poartă grija de mâncările aduse de fete la « gazdă » şi de colacii şi carnea căpătate la colindat (în unele sate şi de băutură).
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 61
în multe sate de pe Ţara Oltului se alege un « stegar », care se îngrijeşte de steagul făcut de fetele satului din năfrămi şi e împodobit cu panglici, mărgele şi năfrămuţe; acest funcţionar al tovărăşiei are grijă şi ca steagul să nu fie furat de cineva.
Tot pe Ţara Oltului se mai alege un « pristav» sau «fetelar» sau « felderaş », care se îngrijeşte ca în timpul jocului să nu se întâmple nicio desordine, ca toate fetele să joace şi ca feciorii să nu ia fetele la joc după plac, fără să joace fiecare pe rând cu fata pe care le-o dau ei.
Pe Valea Târnavelor, a Mureşului şi Someşului şi pe Câmpie se mai aleg, de obiceiu, doi « chemători », care cum vom vedea, au să ceară învoirea părinţilor să-şi lase fata la petrecerile şi la masa comună din sărbători, când fata duce şi «cinste» (de ale mâncării şi „chiar băutură).
Un personaj foarte important în organizaţia tineretului e «tata feciorilor », pe care îl aflăm mai mult pe Valea Târnavelor (Pelişor). Acesta e de obiceiu un bărbat mai tânăr, însurat de curând şi bucuros să ţină şi pe mai departe contactul cu tineretul. Rolul lui e acela al unui fel de patron al tinerimii. De obiceiu în casa lui se întrunesc tinerii pentru petreceri, — el e « gazda ficiorilor », — el îi povăţuieşte cu sfaturi şi în caz de neînţelegeri, vătaful cu sfatul lui le aplanează. în Pelişor-Târnava Mare, chiar şi soţia lui are rol în organizaţia tineretului, ea fiind « mama ficiorilor».
Gazda. După ce tineretul şi-a ales conducătorii, grija de căpetenie a vătafului şi a ortacilor săi e să găsească o «gazdă », în casa căreia să-şi ţină petrecerile din sărbători.
Nu e uşor să găseşti o gazdă potrivită, pentrucă se cer multe. Casa trebue să fie cât mai largă, să cuprindă tot tineretul' şi pe cei care vin să vadă petrecerea; pe cât se poate, să fie mai în mijlocul satului, loc potrivit pentru toţi. Greutatea cea mai mare stă în faptul că nu poţi alege casa oricui. Gazda trebue să fie un om cinstit şi cu vază, pentrucă alegerea lui e în acelaşi timp şi un certificat de stima de care se bucură. Gazda ia parte la consfătuirile tinerilor şi sfatul lui trage în cumpănă, mai ales când ar fi vorba să netezească şi micile neînţelegeri ce se ivesc. Atât el, cât şi familia lui, ia parte la mesele comune ale tineretului. Gazda e în fruntea cetei în zilele de sărbătoare, când se merge la biserică. Iar la colindat, în multe locuri, există o colindă specială, « a gazdei», care i se cântă numai lui.
Dar pe lângă aceste recompense de ordin moral, plata gazdei, după învoială, e o sumă de bani, care se acopere din cotizaţiile tineretului; i se mai face parte apoi şi din colacii şi carnea dela colindat. în regiunile pădu-roase i se dă o cantitate de lemne, iar pe Câmpie i se face o zi de clacă Ia secere. în Nepos-Năsăud, fiecare fecior îi dă o sanie de lemne sau de gunoiu, iar feţele câte 2—3 «litre » de grâu sau mălaiu şi mai torc într'o seară câte un fuior de cânepă pentru soţia lui.
62
TR A IAN GERMAN
Este interesant felul în care feciorii din Jina-Sibiu îşi caută gazdă. Chibzuind de mai înainte cam cine ar fi potrivit să le fie gazdă, se fixează asupra mai multor familii potrivite. în ziua de Sf. Nicolae pleacă apoi în căutare. Merg în ceată cântând de-a-lungul satului şi se opresc la poarta unuia din cei socotiţi că le-ar putea fi gazdă.
Aici strigă cu toţii: « Vivat! vivat! vivat! Să trăiască gazda noastră! Vivat! vivat! vivat! ». în felul acesta, ei vestesc că tineretul îl vrea ca « gazdă ». Dacă gospodarul nu vrea să primească această cinste, nu iese din casă să le răspundă şi ceata îşi încearcă norocul în altă parte. Dacă îi convine să-i « găzduiască », gospodarul iese ia poartă şi pofteşte tineretul să intre în casă, unde apoi, în prezenţa gazdei, se face alegerea conducătorilor.
Adusul vinului. O altă grijă a conducătorilor e să aibă din bună vreme băutura pentru petrecerile din sărbători, pentrucă petrecere deplină fără băutură nu se poate.
în cele mai multe sate băutura obişnuită e «vinarsul» (rachiul). în timpul din urmă însă se poate constata, chiar şi în regiunile lipsite de podgorii, că tot mai mult se obişnueşte să se petreacă la sărbători cu vin.
într'o consfătuire a întregului tineret, se înţeleg de câtă băutură ar avea lipsă. Cantitatea aceasta apoi o repartizează pe membrii tovărăşiei, în satele cu podgorii, fiecare fecior contribue cu cantitatea repartizată, iar în satele fără vii, se plăteşte în bani.
în regiunile de podgorii de multe ori contribue fiecare cu must încă la culesul viilor, în alte sate numai după ce s'a constituit, în postul Crăciunului, tovărăşia. Adusul vinului din alt sat şi chiar în acelaşi sat, se face cu mare alaiu. Astfel pe Valea Târnavei Mari, în Sângătin, Ungurei, Şoroştin, apoi în Sâncel lângă Blaj, în Apoldul de Jos (jud. Sibiu) şi în alte părţi feciorii din ceată vin de dimineaţă la gazdă, îmbrăcaţi toţi în haine de sărbătoare; prind la un car patru sau chiar opt boi şi pun butea în car. Atât boii, cât şi carul şi chiar butea o împodobesc cum ştiu mai frumos cu năfrămi, cu panglici, cu flori şi clopoţei. Pleacă apoi dela gazdă după vin. în frunte merge vătaful, conştient de importanţa momentului; urmează carul cu boi, mânaţi de către doi feciori, alţii înconjură carul, ori se urcă cu toţii în el (Apoldul de Jos). « Crişmarul ficiorilor » e în car lângă bute, cu un ciubăr nou-nouţ, cu care măsură vinul. Toată ceata merge cântând, — în Sângătin colindă — de-a-lungul satului. Alaiul se opreşte la fiecare casă unde este un fecior în ceată şi din fiecare poartă iese feciorul sau stăpânul casei cu o « ferie » x) sau două de vin; « crişmarul» îl măsoară şi îl goleşte în bute.
După ce au cutreerat întreg satul, se întorc da gazdă, dau jos butea din car şi o aşează în pivniţă. Vătaful încuie uşa şi dă cheia « crişmarului» sau « colceriului», care de acum încolo e răspunzător pentru vin.
:) Măsură de io litri.
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 63
Cu acelaşi alaiu se aduce şi vinul din alt sat, atunci când satul n'are podgorii proprii (de exemplu în Galaţi, jud. Făgăraş).
în Dopca-Târnava Mare, aprovizionarea cu vin se face într'alt fel. Aici nu tineretul contribue cu bani sau cu băutură, ci fiecare gospodar la care a fost ceata la colindat. Tinerii ţin cu câteva zile înainte de Crăciun un sfat, la care hotărăsc cam de câtă băutură ar avea lipsă ceata. Cantitatea aceasta apoi o repartizează pe toate familiile din sat, având să contribue fiecare cu o anumită cotă. Nimeni nu se sustrage dela această contribuţie, pe care o dau cu dragă inimă, pentru cinstea ce le-au făcut-o tinerii colin-dându-i în ajunul Crăciunului. Vinul îl adună în ziua întâia de Crăciun, umblând prin sat cu un car, pe care pun butea pentru vin şi un butoiu pentru rachiu.
« Mânatul verzelor ». Dacă feciorii s'au îngrijit din bună vreme de băutură, trebue să aibă şi după ce s'o bea. De altfel, de rândul mâncării nu vor duce lipsă, deoarece lâ colindat vor primi dela fiecare casă un colac şi o bucată de carne, din care apoi găzdoaia sau bucătarul poate găti. Mai vin apoi, în sărbători, fetele şi aduc « cinste » şi aşa vor avea mâncare din belşug.
Ar putea fi însă Crăciunul Crăciun fără varză cu carne şi fără « găluşte » (sarmale) ? Acestea nu pot lipsi nici de pe masa tineretului.
Varza acră de obiceiu o aduc fetele, în ziua întâi de Crăciun după amiază, la gazdă şi aici se găteşte mâncarea. Forma în care se practică obiceiul de a aduce varza acră şi a contribui şi cu munca la gătitul ei, e foarte variată, după regiuni.
Mai interesante obiceiuri găsim în jurul Sibiului şi pe Valea Târnavelor, cunoscute sub numirea «mânatul verzelor» (Marpod, Uimbav—jud. Sibiu).
în Marpod, în ziua întâi de Crăciun, după vecernie, se strâng la gazdă atât feciorii, cât şi fetele şi joacă numai trei jocuri. Dacă o fată s'a învoit să fie jucată în cele trei jocuri, aceasta se socoteşte ca o declaraţie din partea ei, că doreşte să ia parte la toate petrecerile din sărbători şi că vrea să se supună unor mici obligaţii, cum e, în acest caz concret, de a contribui cu varză şi cu carne pentru masa feciorilor.
După cele trei jocuri, toţi feciorii şi fetele se duc acasă. Pe vremea cinei, feciorii vin din nou la gazdă şi vătaful trimite pe cei doi « pârgari » după fetele care au fost la joc, să vie acum cu varza : e « mânatul verzelor ».
Dacă vreun fecior se are bine cu fata, de obiceiu merge şi el cu cei doi pârgari până la casa ei; el rămâne apoi aici şi însoţeşte fata când aduce «verzele ».
Până sunt duşi « pârgarii», toţi ceilalţi feciori stau la gazdă şi aşteaptă să sosească fetele. Fiecare din ele aduce câteo farfurie de varză tăiată acasă, pentru gătit şi o bucată de slănină. « Juzii » iau în primire «tăierile » cu verze (Planşa I, 2) şi drept mulţumită din partea cetei oferă fetelor câte
64
TRAIAN GERMAN
un pahar de vin. Dacă au sosit toate fetele, începe jocul, care ţine până pe la miezul nopţii.
Aproape la fel se practică «mânatul verzelor» şi în Nocrich şi în Uimbav, unde fetele duc curechiul gătit şi nu numai verze pentru fiert, iar seara tinerii cinează din această mâncare oferită şi gătită acasă de fete.
în Gusu-Sibiu e obiceiul ca în ziua întâi de Crăciun «judele » şi «juratul» cetei să cheme fetele la «tăiatul verzelor » (Planşa II, 3). Fiind satul mare, se întâmplă ca uneori să se facă mai multe cete. Fata poate alege deci la care din ele să se ducă. Fiecare ceată cheamă toate fetele şi e o vrednicie pentru ceata care are cât mai multe fete la joc. Seara, după cină, fata pleacă la ceata care îi convine şi duce şi câteva căpăţâni de varză acră. Când s'au strâns destule fete, încep să taie verze, altele să « toace » carnea, să umple sarmalele. Cum şi feciorii sunt de faţă, se mai face din când în când şi câte un joc.
Colindatul. în timpul cât tineretul face pregătirile amintite mai sus, aproape seară de seară se adună la gazdă, ca să înveţe colindele pe care au să le cânte în noaptea din ajunul Crăciunului. Colindele le învaţă sau dela unul dintre ei, sau dela un om mai bătrân, angajat anume în acest scop. învăţatul colindelor nu e lucru uşor, pentrucă nu pot pleca numai cu una ori două; într'adevăr, alta e colinda preotului, alta a primarului, alta a fetei, sau a feciorului; apoi (pe Ţara Oltului), la casă de « boier » nu poţi să colinzi colinda iobagului, ci fiecăruia colinda ce i se potriveşte. De altă parte, cu cât e colinda mai lungă, cu atâta e şi cinstea mai mare pentru colindători.
Nu vom insista asupra felului colindatului, cam acelaşi în toate satele din Ardeal. Vom aminti numai câteva obiceiuri pe care nu le găsim în toate regiunile, ci numai în anumite sate.
Astfel, într'unele sate din părţile Sibiului colindătorii mai primesc şi o lumânare de ceară. în Cacova, când starostele mulţumeşte pentru darurile primite, referindu-se la lumânarea primită spune:
« Ş'o lumină de stupină, Ca Dumnezeu să-i ţină ».
în câteva sate de pe Ţara Oltului, e\obiceiul ca feciorii să umble la colindat cu o icoană înfăţişând naşterea > Mântuitorului. în timpul cât colindă în casă, vătaful pune icoana pe masă (Seleuş-Târnava Mare), ori o ţine în mână (Şomărtin-Olt), iar ai casei vin pe rând şi sărută icoana.
Un alt obiceiu interesant e colindatul în turnul bisericii. Tinerii, în seara Ajunului, înainte de-a începe colindatul pe la familii, iar în alte sate pe la miezul nopţii, se urcă în turnul bisericii şi colindă patru colinde în cele patru părţi ale văzduhului, vestind astfel lumii întregi naşterea cea minunată şi dând de ştire în acelaş timp şi sătenilor, că de-acum le vin
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 65
colindători. Obiceiul de-a colinda seara în turnul bisericii îl găsim în Cârţa-Făgăraş, Chirpăr-Sibiu, etc.
în Biertan şi Bratei (jud. Târnava-Mare) era obiceiul până prin anul 1900 să înceapă să colinde de cu seara, iar pe vremea cinii să întrerupă colindatul pela familii, să urce în turnul bisericii şi să cânte patru colinde.
în Inoc, aproape de Ocnele Mureşului, e obiceiul ca tineretul să meargă în ajun la vecernie. Seara, pe vremea cinei, se adună la gazdă, de unde pleacă apoi la biserică, unde fac cerc în jurul vătafului şi zic rugăciunile obişnuite, iar preotul dă fiecăruia câteo lumânare. Cu ele aprinse merg Ja casa preotului şi îi cântă la fereastră trei colinde. Preotul îi pofteşte în casă, le face cinste cu bani, vin şi colac. Dela preot merg din nou la biserică, tot cu lumânările aprinse şi mai cântă o colindă. Acum lasă lumânările pe seama bisericii şi încep colindatul la familiile din sat.
în satele din jurul Hunedoarei, e obiceiul ca în loc de muzicanţii cu •cetera, care însoţesc de regulă aproape în toate satele pe colindători, să fie un « fluieraş » ori un « dobaş », care mergând cu ceata pe drum să dea de ştire din fluier sau tobă că sosesc colindătorii.
Astfel în Almaşul de mijloc colindătorii, mergând pe drum, cântă, joacă şi chiuie, iar fluieraşul zice din fluier. înainte de a intra în casă, unul dă de ştire cu vorbele :
« La uşiţa mândrii mele Răsărit'or două stele; Două stele luminoase, Ca şi mândra de frumoase ».
Ori, dacă e ploaie şi lapoviţă, strigă:
« Slobozi-ne lele 'n casă, C'afară ploauă de varsă! »
Iar dacă s'ar întâmpla să sosească târziu noaptea :
« Descuie leliţă uşa, Că răsare găinuşa! »
Dacă colindătorii sunt obosiţi, o spun şi aceasta cu cuvintele:
«Ieşi afară cu colacu,
Că pe noi ne doare capu!»
în Găunoasa, tot în jud. Hunedoara, e obiceiul ca în ajun să se strângă la o casă atât feciorii, cât şi căsătoriţii mai tineri şi să facă sfat, să angajeze un «fluieraş », un « dobaş » şi un « cimpoier ». Fac apoi cu aceştia o « probă » să vadă cam ce fel de sgomot pot să producă instrumentele lor. Apoi, în ■dupăamiaza zilei de Crăciun ies la o margine de sat feciorL fete, bărbaţii
5 Anuarul Arhivei de Folkior V.
66
TRAIAN GERMAN
cu soţiile şi toată ceata aceasta, căreia i se mai alătură şi altă lume, însoţită de cimpoier, fluieraş şi dobaş, pleacă de-a-lungul satului chiuind şi jucând. Intră în fiecare curte şi joacă, fără niciun rost. Acest joc înlocuieşte colindatul propriu zis, pentru care gazda le dă « cinstea » tradiţională; colindatul obişnuit lipseşte.
în Lucăceştii de lângă Baia-Mare întâlnim obiceiul numit « a răspunde colacul ». Se colindă numai la casele cu fete mari. După ce au colindat la fereastră, feciorii intră în casă şi se aşează în jurul mesei, pe care -e aşezat un colac mare şi o «iagă» (sticlă) cu băutură. Vătaful scoate cuţitul dela brâu, ia colacul în mână şi « răspunde », adecă mulţumeşte pentru colac:
« Când eram mai mititel Tata a zis să împing de cârceie,
Eram harnic plugărel. Io am tras de heteie.
M'am dus cu tata la plug Tăt am împins şi am tras Pe baltă; Şi iată cu ce am rămas!»
S'o arat rău.
Şi arată o bucată tăiată din colac.
După ce a tăiat colacul felii, ia sticla şi, întorcându-se către fată, îi închină astfel:
« Să trăieşti Mărie, Tri şi patru-i dobândi;
Dumnezeu te ţie! De mi-i şti închina,
De mi-i ştii mulţămi, Tri şi patru-i căpăta ».
(E vorba de pahare cu băutură).
Acum fata ia paharul dela fecior şi îi răspunde astfel:
«Io frumos ţi-aş mulţămi, Da mă tem că nu ţi-oi şti; Muiţămească-ţi spicu grâului
De pe marginea rîului
Şi spicu săcării
De pe marginea mării! »
Apoi, gustă din băutură şi după ea, toţi colindătorii pe rând.
Chematul fetelor. După ce tineretul Va îngrijit de toate cele de lipsă pentru petrecerile din sărbători: de casă'potrivită, de muzicanţi, băutură şi mâncări şi în multe sate de lemne şi chiar şi de gazul pentru luminat, — vine rândul petrecerii în înţelesul adevărat al cuvântului, cu joc, mese şi voie bună, care în unele sate ţine zile întregi aproape fără întrerupere.
Fetele, deşi au şi ele partea lor de contribuţie la pregătirile ce s'au făcut până acum, şi toate acestea cu învoirea părinţilor, totuşi nu pot să meargă aşa, numai de capul lor. Se cuvine ca feciorii să ceară învoirea părinţilor şi să le « cheme » la aceste petreceri.
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 6?
-hemătoncare au roIultrerrwr *e-ale,g doi feciori> —-
sa meargă la petrecerea tineretului Ce Ii", <* ^ kse ^
?' omenie, din familii mai bune " ^ * fie feciori *e cinste
Inz.ua ştiută: întâia sau a doua zi de Cr*r a chemătorii se îmbracă în hainele cel  mai lu      '     ^ Satului' -le semne distinctive: pălăria ori căciula î! " PMrta Următoa-«Jficale; peste umărul stâng     e ,    l™*?*0** cu muscata şi flori -framâ, sau chiar două; unutdntr   ei  o     ^ ™ Câte 0
Ploscă cu băutură şi în m nă ftecare t n  câte' ^T^' Poarta câteo
Pe- 4^rp^™ ^ «nă din pIoscă tineri, sunt poftiţi la masă ? ^ ln SCmn de învoire, apoi
Mu^e^^ Valea TârnaveIor, pe Valea
în ValpQ Qo„ i • /   ,   '  F        a b°meşului.
11   * aiea Sasului (lud   Târna-i™ A/r- -\ .
Crăciun dimineaţa. 1«^^;^^ 86        a zi de
versuri părinţilor fetei: CaS3' Se ad«sează cu următoarele
«Ieri a fost vremea ce-o trecut n
S'o născut Domnu sfânt ™ . VCSelie ne~arn aPucat
Oamenii s'or bucura/     ? FaC^ bine * -rtaţt
De veselie s'or apucat Să ne~° Jăsaţi
Şi noi de dimineaţă ne-am sculat        l^' ^       Să S'ostlnească
m ^ulat,       Şl cu nm să se vese]ească)>_
Amândoi părinţii răspund: « Mulţam U «chină cu plosca spre tatiU fete!.      '       ' aP°' UnUJ dintre che^tori In Sâmboleni   ne- C"
a *». «i ci» c*L„ci7;r;P:br^,:ve feagă pa,n'
*» Prin sa,. *■ pe " tete)« rare locuiesc în cătunuri iar
-      — - «. tare U„u, „„ chera„„, ş,
~ « Cu pace sunteţi ?
- Cu pace. Da, Dumneavoastră ? - 91 noi cu pace!
— Noa, şădeţi ]a noi ! -Mulţâmim, că mult n'om zăbovi»!
68
T RA IAN GERMAN
chemătorii se scoală de pe laviţă, se postează unul lângă altul în ţinută militară, iar unul dintre ei grăieşte tatălui fetei în felul următor:
«Este cuvântu lui Dumnezo Ş'a feciorii satului dimpreună: Un băieţăl mândru şi frumos, Ce vi l-o rânduit Ristos Să faceţi bine, să-1 lăsaţi Cu feciorii satului, La un scaun de hodină, La un pahar de beutură,
răspunde stăpânul casei.
La mai multă voie bună.
■Că noi nu umblăm a be ş'a mânca,
Că noi umblăm fete-fecioare a chema
Şi dacă li—ţi lăsa,
Noi bine l-om ospăta;
Şi dacă li-ţi îngădui,
Noi bine l-om omeni.
— « Mulţam. Să fiti sănătoşi! »
Se aşează apoi toţi la masă, care e încărcată cu mâncări şi băutură încă dinainte de-a fi sosit chemătorii. Aceştia nu pot refuza cinstea, ce li se dă şi, de formă, gustă din toate mâncările, apoi pleacă mai departe.
în Diviciorii Mici de pe Someş, avem următoarea formulă pentru chemat:
« Noi doi ficiori Ne numim chemători. Dimineaţa ne-am sculat Şi pe obraz ne-am spălat, Lui Dumnezo ne-am rugat; Două măcauă 1) am îmbrăcat Şi la dumneavoastă am plecat, Că ştim bine Şi mai bine,
Că aveţi şi dumneavoastă Un băietăl,
De cinste
Şi de omenie,
Ca Dumnezo să vi-1 ţiie.
N'aveţi fân de adunat,
Nici ovăs de săcerat,
Fără bine să-1 gătaţi
Şi la horă să-1 lăsaţi.
Nu-1 cerem la scârbă şi ruşine,
Fără la joc şi voie bună,
Cu mai mulţi tineri dimpreună ».
Obiceiul acesta de-a chema fetele, într'o formă de o atât de încântătoare naivitate, îl găsim şi în cele mai multe sate de pe Valea Lăpu-şului, pe la Baia-Mare şi Satu-Mare, cu unele variante locale.
Masa comună. După ce chemătorii^ şi-au făcut datoria îndemnând fetele la joc şi la masă comună, la fiecar^ casă încep pregătirile, pentrucă fata nu poate merge cu mâna goală. Pentru cinstea ce li s'a făcut de-a fi fost chemate la joc şi la masă, fetele « duc cinste » pentru feciori diferite mâncări şi chiar şi băutură.
De altfel, pentru această masă s'au îngrijit din bună vreme feciorii, strângând varză şi carne; în alte părţi duc şi găini, iar mamele au dus făină şi ouă pentru tăieţei. Din acestea, precum şi din carnea căpătată la
!) Bâte.
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 69
colindat, se gătesc mâncări în casa gazdei feciorilor. Cu toate acestea şi fetele duc din partea lor diferite « coptături » (plăcinte, scoverzi) şi chiar mâncări gătite anume, apoi câteun colac împletit, cât mai mare.
Mâncările şi colacul sunt puse în cele mai frumoase «merindări ». Fetele de obiceiu predau «cinstea» vătafului, iar acesta o dă cămăraşului, care o pune într'o cămară, subt lacăt şi e răspunzător pentru tot ce a primit.
După ce au venit toate fetele cu « cinstea », începe jocul, care ţine până seara târziu, ori, după obiceiul satului respectiv, până la miezul nopţii. Atunci jocul încetează, feciorii aduc mese şi laviţe în casă, fetele aştern masa, bucătarul sau bucătăresele aduc mâncările pe care le-au gătit, butoierul aduce băutura din pivniţă, iar cămara şui «cinstea» dela fete; pune fiecare «cinste» în dreptul fetei care a adus-o şi masa comună începe.
De obiceiu ea se face a doua zi de Crăciun, pe Valea Someşului însă şi în mai multe sate din Nordul Ardealului, la Anul nou.
Descrierea de mai sus a obiceiului corespunde numai în linii mari, pen-trucă aproape fiecare sat îşi are particularităţile sale.
Aşa în Pelişor (jud. Târnava-Mare), feciorii se strâng încă în ziua de Crăciun la o cină comună. Fetele nu iau parte, în schimb e .chemat la cină atât preotul, cât şi învăţătorul. Mâncarea constă de obiceiu dintr'o zamă acră cu carne şi de fiecare persoană o jumătate kilogram de vin. După cină feciorii rămân mai departe la « tata ficiorilor » şi îşi petrec cu cântece şi cu glume. Joc nu se face.
A doua zi, după liturghie, feciorii au altă masă comună la «tata ficiorilor », de astă dată fără participarea preotului şi învăţătorului. Pe la amiazi vin şi fetele în uliţă şi joacă cu toţii până seara.
Dacă s'a înserat, fiecare fată pune într'o merindare « hencleşe » (prăjituri) şi o sticlă cu vin şi se strâng toate la o casă, aproape de « tata ficiorilor ». Până să vie fetele, flăcăii au întins mesele la « tata ficiorilor ». Când intră fetele, feciorii se aşează la mesele «din jos», cele din fruntea casei rămânând neocupate. Fetele pun «hencleşele » şi băutura pe mesele goale, rezervate anume pe seama lor; «mama ficiorilor», ajutată de două « fier-bătoare », aduce mâncările pe care le-a gătit: zeamă şi varză cu carne şi cinează împreună, fetele deosebit, la mesele «din sus», iar feciorii la mesele «din jos». După ce au mâncat din mâncările gătite de «mama ficiorilor », fetele îmbie feciorii cu «hencleşele » aduse şi cu băutură.
A treia zi seara iar e o cină comună, la care iau parte însă numai feciorii, fără fete.
în Orosia (jud. Turda), fetele merg cu « cinstea », un colac şi carne de  porc, a doua zi de Crăciun pe la amiazi. Un «ehizeş », care e şi
7o
TRAIAN GERMAN
staroste, când primeşte cinstea, o ridică în văzul tuturor şi o « starosteşte
»
ba!:
«Uitaţi, ficiori, cu ce ne cinsteşte Cutare ! Da nu-i porcu 'ntreg
C un colac mare, frumos r>~ „   e- «
n      ,.    , .      ' lxumob> De-ar fi un porc întreg,
Ca peliţa lul Rlstos Cu ^ ^ ^
£ cu o pecie mare de porc. Cu coada la dracu v'ar da
JNoua m se pare că-i porcu ntreg,       Numai pe mine şi pe gazda -
După ce au venit toate fetele, se aşează la masă. Mamele feciorilor au
pS; dr; ?inte cu °zi totu] pemru acest ^—
patun de aluat pentru tăieţei, au tăiat varza şi au pus sarmalele la foc manila §alm     A d°Ua 71 "        Vm        "°U k ^dă Să ^ascî Când au venit toate fetele cu « cinstea », se pun la masă, însă numai fetele iar mamele feciorilor le servesc zeamă de tăieţei cu ca ne de găm curechiu cu găluşte şi carne de porc, iar « chizesii » aduc vin
fata mal 1Steaîă închlnă ^ciorilor un pahar de vin în numele fetelor :
« Uită, vere, ce-ţi închin :
Un pahar frumos de vin
Ce-i din măr de păltină (?),
Unde-i pasărea vrăjită.
Să trăieşti, vere, drăguţă! »
în mână0688^ înChmare fed°ril răSpUnd t0^ deodată' cu Poarele pline
«Să trăiţi, fete drăguţe! »
Fetele mănâncă şi nu prea, pentrucă se simt stânjenite s'apoi nici nu le este atâta de mâncare, cât mai mult de joc, care ţme până seara
feteforTei       ' " ^ "^ <* ™ dea ° maSă în «nstea
tete or iai ei numai asista şi ch.ar mamele lor le servesc pe fete.
in Mmtiul Gherlei de asemenea aduc fetele « cinstea » a doua zi de Cră
ZunZ7 ™ COi"re.?i <(PanCOve'> (Psosi). Fiecare fată e însoţită de un frate, var, o ruda mai apropiată sau un vecin. Acesta aduce colacul şi « cinstea », nu fata. \
rvătat/si      T T'f dC"a drCapta Şi de-^tâ«ga- ce! doi « comarnic! » vat ful ş  ajutorul sau), cu câte-o sticlă de băutură. Când soseşte fata cu însoţitorul, « comarnic* » închină acestuia de bun sosit si iau colacul iar « cinstea » o duce fata în casă.
După ce «au venit toţi colaci,», se găteşte masa. Toti colacii se pun pe masa, m fruntea mese, aşez.'ndu-se colacul cel mai frumos; de-a dreapta şi de-a stânga alţi do, colaci, care sunt socotit, mai frumoşi si
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 71
aşa mai departe se aşează toţi colacii. Acum fiecare fată îşi cunoaşte colacul şi se aşează la masă la locul unde i-a venit colacul. Fetele pun pe colac şi « cinstea » adusă şi se aşează la masă cu feciorii, care s'au îngrijit de băutură. Mâncarea e « cinstea » delà fete.
în Remetea din Chioar începe «vergelul » a doua zi de Crăciun. După amiază fetele merg la vergel, fiecare ducând un colac mare, apoi « coptături » (plăcinte) şi « horincă » (rachiu). Toate se păstrează într'o cămară până la miezul nopţii. Atunci jocul încetează, toţi se aşează la mese, în fruntea mesei stând un staroste. Un fecior aduce din cămară, pe rând, « cinstea » delà fete şi o dă starostelui, care le starosteşte.
Când ia colacul în mână, el spune astfel :
«Cutare a adus un colac de grâu frumos, Să aiv'a se bucura. Trupul lui Domnu Ristos. Să strigăm toţi :
Cine din el a gusta, Să aivă fata noroc ! »
Starosteşte apoi plăcintele şi băutura :
« Plăcintele şi scoverzile, Şi iară mă 'ntorc înapoi,
Toţi cu manile prin ele. Să ne hie până Joi ;
Şi nişte glăji cu beutură, Iar din glaja vânătă,
Să ne facem voie bună; Să bem până Sâmbătă;
Legate cu fir de cercuri, Tăte-s astupate cu stupuşuri de hârtie,
Să tăt bem de Marţi pân' Miercuri ; Ca să-mi ajungă şi mie ».
După ce au fost starostite toate « cinsturile », începe masa, cu glume şi cu voie bună. Acum vine rândul să se umple paharele şi datoria unei fete de-a închina în cinstea starostelui din fruntea mesei. Deşi mai anevoie, totuşi se găseşte o fată mai îndrăzneaţă, care cu. paharul în mână închină astfel :
« îţi închin, staroste, Păharu nu ţi 1-oiu da,
C'un pahar galbin, Pân'ce nu mi-i săruta,
Dintr'un vârf de paltin, Nici 'mneata nu li-i primi,
Paltin din mlădiţă, Pân' ce nu mi-i şi 'nvârti;
Delà dalba coconită. Aşa să mă 'nvârteşti de tare,
De'nchinat ţi-oiu închina, Că bumbii de pe piept să-mi saie >>.
După închinatul fetei, toţi închină cu paharele, apoi începe jocul, care ţine până dimineaţa.
în Bucium (pe Valea Lăpuşului), la « cinstea » adusă de fete i se zice : «fetele răspund ». Masa comună e la miezul nopţii, a doua zi de Crăciun, după care joacă un « ştaier » (un fel de vals). Dimineaţa jocul se sfârşeşte, toţi se împrăştie şi rămân numai « chizeşii » cu câţiva prieteni, care îşi petrec cu ce a mai rămas delà cină.
72
TRAIAN GERMAN
E foarte interesant obiceiul din Săliştea Sibiului, cunoscut sub numirea de «întâlnirea jocurilor » din alte trei sate vecine. Deşi astăzi obiceiul e influenţat în amănunte de multe practice moderne, totuşi, în fond are ceva specific, neîntâlnit în alte sate; î-am putea asemăna cu obiceiul de-a « merge lătureni » în satul vecin, practicat în multe părţi în duminecile de peste an. Descrierea obiceiului în amănunte nu poate intra în cadrul acestor spicuiri, ca şi alte multe obiceiuri interesante din alte părţi.
Dusul vedrei, dusul jocului. în multe sate, mai ales de pe Ţara Oltului, şi Valea Târnavelor, e obiceiul ca feciorii care conduc ceata « să-şi aleagă câteo fată ». Pentru « fetele alese » e o cinste aceasta, deoarece în sărbători ele joacă în fruntea jocului. însă o cinste şi mai mare li se dă din partea întregului tineret, când în sărbători feciorii « duc vadra » sau « duc jocul » la casele acestor fete.
Aşa în Bărcutul de pe Ţara Oltului, e obiceiul ca feciorii să colinde în ziua întâia de Crăciun până seara. Atunci cinează împreună la « gazdă », iar după cină joacă cu fetele adunate din bună vreme, până ia miezul nopţii.
La miezul nopţii încetează jocul, pentrucă acum «judele» sau vătaful feciorilor « duce vadra ». Acesta s'a înţeles din bună vreme cu o fată că în sărbători ea va fi aleasa lui. Fata, în schimb pentru această cinste, cu învoirea părinţilor, e datoare să dea o cină pentru toată « ceata » în ziua întâi de Crăciun.
Când a încetat jocul, « ceata » pleacă cu judele în frunte la casa alesei sale. Judele duce o vadră de vin ca cinste pentru părinţii fetei. (De aici vine şi numirea de « dusul vedrei »). La masă li se serveşte, de obiceiu, o ciorbă cu carne de porc şi plăcinte, iar ca băutură vinul dus de jude.
După ce au cinat, se întorc la gazdă şi se continuă jocul până dimineaţa.
A doua zi de Crăciun seara, e rândul « crâşmarului » să ducă vadra la « aleasa » lui, iar a treia zi, rândul « bucătarului».
Dusul vedrei îl găsim şi în Pojorta, pe Ţara Oltului, însă în altă formă. Anume, într'una din zilele dintre Crăciun şi Anul nou un fruntaş cu fată mare, cheamă « ceata cu vadra » la o cină, iar fata îşi invită prietenele. Stăpânul casei dă de-ale mâncării, iar feciorii, dau băutura. După ce cinează, se continuă veselia cu joc.
Acelaşi obiceiu, numit « dusul jocului », îl aflăm în. Vurpăr pe Târnava-Mare. Dreptul de a duce jocul îl au cei trei conducători aleşi ai feciorilor: judele, pristavul şi cârciumarul. Se deosebeşte de «dusul vedrei» din Bărcut prin faptul că la cină ia parte întreg tineretul, fete şi feciori, adecă tot jocul trece la casa respectivă.
Cu totul deosebit se prezintă « dusul jocului » în Zlagna (jud. Târnava-Mare). A doua zi de Crăciun feciorii se adună la gazdă, unde au venit
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL
73
şi fetele. Feciorii le împart în trei grupuri şi acum în cele trei seri următoare merg cu jocul la fiecare fată, după ce s'a spus fiecărui grup de fete în ce seară vor trece cu jocul pe la casa lor. Aceasta o fac în semn de mulţumire pentru că i-au primit la colindat. Feciorii joacă la fiecare casă cu fetele care sunt acolo, iar stăpânul casei îi omeneşte cu mâncare şi băutură. S'ar putea întâmpla ca la vreo casă să zăbovească mai mult; pentru ca să nu se facă niciun abuz şi să iasă cu obrazul curat, se fixează dela început câtă vreme au de stat la fiecare casă.
în Ghij asa e obiceiul să se constitue tinerii în trei « buti ». A treia zi de Crăciun cele trei « buţi » merg pe la fiecare fată şi joacă un joc sau două cu fata. Pentru acest joc, fata dă cetei un kilogram de vin. Cele trei « buţi » se întâlnesc apoi în mijlocul satului şi fac un joc comun.
Zoritul. Tot pe Ţara Oltului şi pe Valea Târnavei-Mari aflăm obiceiul cunoscut sub numele de « zorit» şi « zăurit», practicat mai ales la Anul nou. De fapt, acest obiceiu e un fel de urare de Anul nou.
Astfel în Pojorta tinerii umblă la zăurit în ajunul Anului nou seara. Ca şi la colindatul dela Crăciun, merg la fiecare casă şi colindă la fereastră, însă numai un fragment de colindă, apoi joacă «fecioreşte » *) un joc. Pentru acest zăurit primesc, ca cinste bani şi câteva scoverzi.
în ziua de Anul nou fac horă, la care, ca de obiceiu, vjne aproape tot satul. Cu banii căpătaţi la zăurit, feciorii au cumpărat încă de dimineaţa băutură; ei cinstesc pe toţi cei de faţă cu câte un pahar şi cu câte o scovarză.
în Netot « zăoritul » se face în zorii zilei de Anul no j şi numai la casele cu fete mari ori cu feciori. Gospodarii lasă anume deschise porţile peste noapte, ca.să poată intra feciorii la zăorit. Ei se grupează la fereastră şi « zăoresc » astfel, acompaniaţi de ceteraşi:
« Ziori, ziori, Că murgu l-am cumpărat,
Dragi ziori, Dela târgu din Bănat
Nu grăbiţi cu revărsat, Şi banii i-am numărat
Că ne-apucă ziua 'n sat Pe spinarea murgului,
Şi ni-i murgu de furat. în mijlocul târgului». Noi murgu nu l-am furat,
La sfârşit, strigă toţi: « Vivat! Să trăiască la mulţi ani! ». Apoi joacă.
Gazda iese afară, le mulţumeşte şi îi cinsteşte cu bani şi cu scoverzi.
în Buneşti-Târnava Mare, tinerii au obiceiul să « zorească » numai la casele cu fete mari, în felul următor: Pleacă cu toţii în grup, de-a-lungul satului; când ajung în dreptul casei unei fete mari, slobod cu toţii pistoalele. La auzul împuşcăturilor, fata iese şi pofteşte feciorii în casă. Aici, tatăl fetei îi îmbie cu băutură, iar mama cu scoverzi.
1) Numai feciori.
74
TR AI AN GERMAN
Un fel de zorit aflăm şi în Budacul de Sus, lângă Bistriţa, deşi nu i se dă numele acesta. In ajunul Anului nou seara e obiceiul ca feciorii să se colinde unii pe alţii, prieteni pe prieteni, neamuri pe neamuri şi feciorii pe fete, şi în tot locul să fie cinstiţi cu mâncare şi băutură.
Obiceiuri la Anul nou. Seara din ajunul Anului nou e un adevărat caleidoscop de obiceiuri şi credinţe. în pragul anului ce vine, în special tineretul încearcă să pătrundă tainele viitorului prin o mulţime de practice interesante.
Nu voiu aminti variatele forme ale « vrăjitului », care tinde să descopere cine va fi viitorul soţ şi ce calităţi va avea el, obiceiu practicat în fiecare sat din Ardeal, subt numele « de-a ulcelele » (Avrig), « vărgelat » (Vidrasău-Mureş), << a se învăsui » (Tiur-Târnava-Mică), « a se năsăvăi » (pe Valea Mureşului), etc, nici obiceiul fetelor de-a ghici din grohăitul porcului ori din lătratul cânilor, din care parte le va veni norocul şi peste câţi ani se vor mărita, obiceiuri cunoscute mai ales pe Valea Mureşului şi Câmpia Ardealului. De asemenea nici obiceiul de-a afla dacă viitorul soţ va fi bogat ori sărac, de pe « florile de ghiaţă » ce se aşează pe un spin împlântat în ţărmurele unui pârâu, obiceiu cunoscut pe Valea Arieşului.
Voiu aminti totuşi câteva obiceiuri, care deşi răspândite, sunt prea puţin cunoscute.
în noaptea din ajunul Anului nou şi chiar în ziua de Anul nou, feciorii au o libertate aproape nestăvilită. Multe lucruri care sunt interzise în mod firesc, le sunt îngăduite în ziua aceea şi oricât de neplăcute ar fi pentru cineva, nimeni n'are dreptul să se supere.
Un astfel de obiceiu, pe care îl găsim în întreg Ardealul, dela Dejani (Ţara Oltului) până la Lipău (lângă Satu-Mare), e «furatul porţilor».
în noaptea Anului nou tinerii au voie să intre, bine înţeles pe furiş, în gospodăria oricui şi dacă nu sunt observaţi, să fure porţile dela ogradă ori diferite unelte cum e carul, plugul, grapa, etc, — pe care apoi le ascund, fie în curţile altor gospodari, fie prin poduri ori prin văi. în ziua de Anul nou dimineaţa e mare forfoteală în întreg satul; toţi îşi caută uneltele furate, pe care adeseori le găsesc abia după umblat de două trei zile. i
în Dejani e obiceiul să se fure porţile riumai dela cei certaţi între ei. Ele sunt schimbate, ca astfel cei certaţi să fie nevoiţi în ziua de Anul nou să meargă unul la altul să-şi ia poarta, — prilej de împăcare.
în Hopârta (jud. Alba), e obiceiul ca din porţile furate să se facă o strungă (ocol de oi) în mijlocul satului, ca cei păcăliţi a doua zi « să meargă la strungă » în văzul satului întreg.
Pe Valea Arieşului şi a Someşului, se schimbă porţile dela casele cu fete de măritat şi cu feciori de însurat, făcându-se cunoscute în felul acesta unele legături mai intime dintre anumiţi tineri.
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL
75
Un alt obiceiu, tot atât de generalizat ca şi furatul porţilor, e « legatul ■drumului».
în noaptea de Anul nou tinerii au obiceiul să facă funii din paie răsucite ori din rogoz şi cu acestea închid drumurile dela intrările în sat ori răspântiile din mijlocul satului. Dimineaţa, cine vrea să intre ori să iasă din sat, e nevoit să rupă mai întâi aceste funii.
în multe sate legatul drumurilor e numai simbolic, întru cât tinerii, se suie noaptea, bine înţeles pe furiş, pe arbori înalţi, ori pe acoperişul caselor şi le leagă peste drum cu astfel de funii (Murăş-Uioara şi Turdaş-Alba).'
Un alt obiceiu din noaptea de Anul nou e cel cunoscut subt numele « pune moşi la fete ». îl întâlnim mai des pe Valea Mureşului şi a Someşului. Se pun « moşi » mai ales la fetele mai înaintate în vârstă, care nu mai au nădejde de măritat.
în noaptea de Anul nou tinerii se întrunesc la o casă. Aici, din haine rele umplute cu- paie, fac o figură de om, numită « moş », pe care în mare taină îl pun la poarta fetelor bătrâne, — « care au întors », cum se zice în Lucăceşti-Satu-Mare, — simbolizând peţitorul pe care îl mai pot aştepta.
în multe sate însă se pun « moşi » la casele fetelor, fără ca să fie supărare pentru aceasta, deoarece nu se face nicio deosebire între fete, ci feciorii încearcă să pună pentru fiecare fată câte un astfel de peţitor. Aşa în Ho-pârta, « moşii » sunt numiţi« peţitori » şi se fac din tuleu de cucuruz. îmbracă în zdrenţe, imitând figura unui om, un tuleu cam de 30 cm lungime şi îl pun într'un loc mai dosit, în gard, ori în straşina casei în aşa fel, ca fata să nu-1 vadă cu uşurinţă din curte, în schimb trecătorii de pe drum să-1 vadă cât mai bine.
în Filea de Jos-Turda, « moşul » poartă numirea « cârlicus » şi e pus la casa fetelor, dacă se poate într'un pom cât mai înalt, ca să nu poată fi luat uşor.
Pe Valea Someşului nici fetele nu se lasă mai pe jos şi dacă feciorii le pun din batjocură « moşi » pe casă, şi ele pun « babe » în poarta feciorilor. (Chizeni).
Spartul butii. Organizaţia tineretului în « ceată », «lădoiu » sau « bute » încetează de obiceiu la Bobotează, în multe sate la Anul nou ori chiar a patra zi de Crăciun. Atunci se «sparge butea », prilej pentru diferite obiceiuri.
în Şona-Făgăraş, a doua zi de Bobotează feciorii, însoţiţi de ceteraşi merg cântând de-a-lungul satului, oprindu-se la fiecare poartă şi jucând câte un joc. Prin aceasta dau de ştire că se « desface ceata ». Stăpânul casei îi cinsteşte cu bani şi cu câte un pahar de băutură.
76
TRAIAN GERMAN
în Ucea de Sus-Făgăraş, «ceata încetează» a doua zi de Bobotează., Seara se strâng la « gazdă » feciori şi fete şi cinează împreună, e cina de despărţire. A treia zi de Bobotează feciorii se urcă în sănii şi cutreieră toate uliţele cântând şi chiuind, vestind că a « încetat ceata ».
în Tiur (lângă Blaj), organizaţia încetează a patra zi de Crăciun; atunci «îngroapă Crăciunul ». Se ia o scară şi pe ea se întinde un fecior, care se face mort. Un alt fecior e mascat ca preot, altul ca diac şi al treilea crâsnic, iar ceilalţi împreună cu muzicanţii, bocesc mortul: Crăciunul. După aceea patru feciori prind de scară şi cutreieră cu mortul întreg satul, — duc Crăciunul mort să-1 îngroape.
în cele mai multe sate de pe Valea Târnavelor şi chiar pe Valea Oltului, spartul butii se face într'o formă hazlie. Câţiva tineri se maschează ca femei, ca ţigani sau jidani şi însoţiţi de un convoiu întreg, în sunete de oale sparte, clopote de oi şi alte instrumente cutreieră, cântând şi jucând toate uliţele satului, vestind prin aceasta « spartul butii ».
în Apoldul de Jos (jud. Sibiu) acest obiceiu se practică a treia zi de Crăciun. în ziua aceasta toţi tinerii se îmbracă în haine de sărbătoare şi umblă în grupuri prin mijlocul drumului, cântând însoţiţi de ceteraşi. Vătaful şi crâşmarul, cu câte-o ploscă în mână, merg pe lângă şirul de case şi închină fiecărui om care iese la poartă. Şi iese toată lumea, pentrucă cu ei e şi « buha », un fecior îmbrăcat în haine rele, înfoiate cu paie, ca să apară cât mai diform, cănit pe faţă cu funingine, purtând pe cap o căpă-ţână de berbece, la picioare având legate clopote de cioaie, iar în mână ţinând un biciu de curele, cu care alungă mulţimea de copii care se iau după el.
îmbiatul cu plosca se face în semn de mulţumită pentru toate gazdele care au sprijinit « ceata » cu darurile dela Crăciun.
După aceasta feciorii se mai întrunesc în fiecare zi de dimineaţă la cântatul cocoşilor. Crîşmarul dă fiecăruia câte două păhărele de rachiu şi o felie de colac. Apoi din nou cutreieră satul, unii îmbrăcaţi în haine i de mireasă, alţii ca miri; alţii îşi pun câteo cârpă femeiască pe după cap — se fac « stolnicese ». Acum însă se opresc numai la casele părinţilor lor şi ale fetelor, jucând câte un joc; la sfârşitul jocului, pe comandă, sar în sus toţi deodată, apoi pleacă la altă casă. j\ocul acesta e în cinstea părinţilor. \
Un obiceiu asemănător găsim şi în Sângătin (jud. Sibiu). Aici feciorii umblă mascaţi timp de trei zile, începând cu ziua a treia de Crăciun. în ziua aceasta se maschează ca femei, iar în celelalte două zile ca homari şi ţigani corturari. în ziua primă şi a treia "cutreieră satul întreg pe uliţi, pe când în ziua a doua intră şi în curţile gospodarilor fruntaşi, care îi cinstesc cu bani. A cincea zi de Crăciun seara se strâng cu toţii « la vivat ». «Strânsul de vivat» e o cină comună de despărţire, care ţine de multe ori.
TOVĂRĂŞIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 77
până cătră ziuă. Atunci, la un semn dat de vătaf, toţi strigă deodată << vivat » — semn că « s'a spart butea ».
în Ernea (jud. Târnava Mică), « sparg butea » a patra zi de Crăciun, în ziua aceasta se organizează o adevărată parodie de conduct etnografic, reprezentând o nuntă cu mire, mireasă, naşi, preot, terfari, etc, toţi dintre tinerii dela « bute ». Iau apoi o căruţă rea, prind la ea o mârţoagă şi încarcă căruţa cu zdrenţe: zestrea miresei. Acest cortegiu cutreieră tot satul, feciorii luându-şi rămas bun în felul acesta dela cei care le-au fost martori şi sprijinitori ai petrecerii lor din sărbătorile Crăciunului.
Obiceiul acesta nu-1 aflăm în partea de Vest a Ardealului, afară doar de Budacul de Sus (lângă Bistriţa), unde în noaptea de Anul nou, când se umblă cu pluguşorul, feciorii sunt însoţiţi şi de « momâieţe » sau « mă-tăhăli », închipuind un preot, un ţigan, un jidan, un drac, etc.
Tovărăşiile de Crăciun ale feciorilor români pe care le aflăm în întreg Ardealul, dela o vreme au început să dispară. în multe sate le mai găsim numai în amintirile bătrânilor. Am crezut că e de datoria noastră să încercăm o descriere a lor acolo unde mai sunt în fiinţă, sau o reconstituire — acolo unde aceste obiceiuri interesante aparţin trecutului.
TRAIAN GERMAN
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
Interesul scriitorilor şi al cercetătorilor pentru poezia noastră populară a fost crescut în deosebi de culegerea de balade, din 1852, a lui Vasile Alecsandri. Dacă, înainte de această dată, produsele cântăreţilor noştri populari n'au stat în centrul de preocupare al cercurilor noastre intelectuale, ele n'au fost cu totul ignorate, nici chiar în acest Ardeal, unde orientarea latinistă a ţinut atâta timp muza populară la poarta literaturii. Se ştie locul pe care îl ocupă folklorul în opera lui Ioan Budai Deleanu. Autorul « Ţiganiadei » nu este însă un caz izolat. Ion Muşlea a arătat cum, din cei dintâi ani de apariţie, foile lui Bariţiu au publicat versuri populare, sau notiţe privitoare la ele, scrise fie de redactorul lor, fie de alţi colaboratori, mai ales de Andrei Mureşeanu 1). Era prea mare bogăţia şi frumuseţea poeziei noastre populare pentru a nu fi observată de un ochiu inteligent şi a nu fi înţeleasă de o inimă sensibilă, oricât ar fi fost de stăpânită de teoriile fabricate în turnurile de fildeş ale filologilor latinişti. Mai ales că străinii — în deosebi Saşii — culegeau, traduceau, comentau cu un interes şi o admiraţie surprinzătoare 2).
Când a început interesul şi până unde a mers, se poate şti din unele publicaţii ignorate — ca aceea dată de curând la iveală de O. Ghibu 3) —, dar mai ales din manuscrisele păstrate în bibliotecile noastre publice şi
l) ION MUŞLEA, Interes pentru folklorul românesc în Ardeal înaintea baladelor lui Alecsandri (1852), în Transilvania, LVII (1926), pp. 555—56z. Despre articolele lui Andrei Mureşeanu privitoare la poezia populară cf. şi ION LUPAŞ, Activitatea ziaristică a lui Andrei Mureşeanu, în Ac. Rom., Mem. Secţ. 1st., Seria III, Tomul V, Mem. 6. Bucureşti, 1925.
') Despre poeziile publicate de Martin Samuel Mökesch în revista germană Transilvania din Sibiu, în 184.4, cf. G. BOGDAN-DuiCĂ, Un culegător de poezii populară: Martin Samuel Mökesch, în Gândirea, I (1921), p. 332; despre Romanische Dichtungen, Hermannstadt, 1851, făcută de acelaşi folklorist sas, cf. MUŞLEA, art. cit. Despre culegerile anterioare anului 1848 ale lui Fr. W. Schuster şi J. Marlin, cf. BOGDAN-DUICĂ, Alt folklorist saxo-român: Fr. Wilhelm Schuster, în Convorbiri Literare, LXIV (1931), p. 604 şi urm. şi Folkloristul saxo-român J. Marlin, ibid., p. 208.
3) ONISIFOR GHIBU, Contribuţii la istoria poeziei noastre populare şi culte, în Ac. Rom., Mem. Secţ. Lit. Seria III, Tomul VII, Mem. 1. Bucureşti, 1934.
8o
ION BREAZU
particulare, neexplorate până acum în deajuns din acest punct de vedere. Ce surprize pot aduce aceste manuscrise ne-a dovedit-o culegerea din 1838 a lui N. Pauletti, publicată de regretatul Al. Lupeanu, care, prin frăgezimea, autenticitatea şi bogăţia ei, poate sta alăturea de culegerile făcute astăzi cu priceperea şi interesul specialistuluix).
Cu două decenii înainte de Baladele lui Alecsandri, Anton Pann publica şi el o culegere de versuri populare 2). Bucăţile date în această broşură sunt mult mai îndreptate decât cele din culegerea lui Alecsandri, totuşi, motivele şi chiar părţi întregi din ele pot fi identificate în unele tipărituri şi manuscrise anterioare, răspândite pe întreaga întindere a pământului românesc. E altă literatură aceasta, nu mai puţin populară însă, mai ales dacă ţinem seama de marea ei circulaţie în satele noastre. Cercetările lui Hasdeu şi Gaster, iar acum în urmă ale lui Drăganu şi Cartojan au dovedit cât de mult au fost citite aceste versuri, inspirate din scrierile religioase şi apocrife, ale căror autori sunt diecii şi psalţii bisericilor, călugării mănăstirilor şi, mai în urmă, la începutul secolului al XlX-lea, elevii şcoalelor ardelene 3).
1) De pe Secaş. Cântece şi strigături româneşti de cari cântă fetele şi feciorii, şi strigă la joc, culese de Nicolae Pauletti din Roşia, în anul 1839. Date la tipar de Alexandru Lupeanu, Blaj, 1927. Manuscrisul lui Pauletti este înregistrat în Biblioteca Centrală din Blaj sub Nr. 93. Lupeanu mărturiseşte, în prefaţa broşurii lui, că a ales din el « numai pe acelea [cântece], care ni s'au părut mai frumoase». Controlând acest manuscris, am putut constata nu numai această afirmaţie ci, şi « prelucrarea » pe ici, pe colo a originalului. De aceea, dată fiind importanţa culegerii lui Pauletti, ea ar merita o ediţie critică completă. Al. Lupeanu mai aminteşte (Folkloriştii Blajului, în Comoara Satelor, III (1925), pp. 1—5) de o culegere din 1830—1840, făcută de un Samuil Pop, pe care xi'am aflat-o însă în Biblioteca din Blaj, unde Lupeanu afirmă că există. — Versuri populare din manuscrisele ungureşti ale Muzeului Ardelean a mai publicat O. GHIBU, op. cit., pp. 28—36 (semnalate, unele, înainte de ATTILA T. SZABO, în Az Erdelyi Mu-zeum Egylet XVI—XIX keziratos enekeskonyvei, Cluj, 1929, şi Keziratos t'nekeskonyveink es verses k'zjratai".k a XVI—XIX szdzadban. Zălau, 1934, passim), apoi N. DrĂGANU în Junimea Literară, XV (1926), Nr. 1—2, pp. 6—7. Cf. ACELAŞI, Pagini de literatură •veche în Dacoromania, III, pp. 230—251 şi Versuri vechi, în Dacoromania, V (1927—28), pp. 52 şi urm., unde e descris un manuscris dela sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX, din care sunt reproduse şi câteva versuri cu caracter popular. Manuscrisul din 1831, Pesmă cu cântări lumeşti şi veselitoare, al lui D. Ardelean, « preparând în cursul al II în Arad », pe care G. Alexici afirmă (Texte deiiteraturăpoporană română, I, Budapesta, 1899, p. 126) că 1-a dăruit bibliotecii Astrei din Sibiu, nu l-am găsit în această instituţie. N. IORGA, Istoria literaturii române, ed. Il-a, voi. I, p. 32, aminteşte de o culegere manuscrisă din 1821, din Maramureş. Aceste două manuscrise, avem impresia însă că nu sunt decât nişte « cărţi de cântece », foarte numeroase la sfârşitul sec. XVIII şi în întâia jumătate a sec. XIX.
2) Versuri musiceşti ce să cântă la Naşterea Mântuitorului nostru Isus Hristos şi în alte sărbători ale anului. Bucureşti, 1830.
3) Gaster, apoi N. Drăganu, Dan Simonescu, N. Cartojan şi alţii, au arătat circulaţia câtorva din cântecele publicate de A. Pann (cf. Bibliografia dată de cartojan, Cărţile pop., II, pp. 218—219).
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
81
Cu toate studiile atât de remarcabile ale cercetătorilor amintiţi, materialul inedit în care se cuprind astfel de versuri e departe de a fi explorat în întregime. Cartojan a arătat în excelenta sa lucrare Cărţile populare în literatura română cât de numeroase sunt manuscrisele din fondul Academiei Române. Avem însă credinţa că întâia noastră bibliotecă nu cuprinde decât o parte din aceste manuscrise. Un număr destul de însemnat din ele se află în celelalte biblioteci din ţară şi pe la particulari. Mai ales manuscrisele care se găsesc în Ardeal, nu sunt de loc de neglijat. (De altfel multe din manuscrisele Academiei sunt de provenienţă transilvăneană). O cercetare sumară, pe care am făcut-o în bibliotecile dela Cluj, Blaj, Sibiu şi Năsăud mi-au dat această convingere. Cunoaşterea lor este foarte utilă, atât pentru circulaţia în timp şi spaţiu a acestor versuri, cât şi pentru studiul comparativ — destul de anevoios — al motivelor pe care au fost brodate. Ele nu pot fi încorporate în întregime în folklor; trăind însă în imediata lui vecinătate, împrumuturile între un domeniu şi celălalt au fost frecvente.
In vederea acestor cercetări am explorat manuscrisele din bibliotecile din Cluj, pe care le înşir mai jos în ordinea vechimii lor:
Ms. A. — înregistrat în arhiva Muzeului Ardelean dela Biblioteca Universităţii din Cluj, sub no. 3202. A fost cumpărat în Ianuarie 1914, dela Aurel Filimon din Târgu-Mureş. Nedatat; după filigrana hârtiei (care nu se poate reconstitui decât fragmentar) şi după scris, pare a fi însă dela sfârşitul secolului al XVII-lea sau începutul secolului al XVIII-lea. Pe fila ultimă este această însemnare: « Mesiţa Mai în 12 zile. Sfârşit şi lui D[umneze]u laudă. Scris-am eu, Dascăl Toader, bătrânul, din Unguraş aşte cazanii ». Sunt trei comune cu acest nume: una în jud. Satu-Mare, una în jud. Sălaj şi alta în jud. Someş. Legătura este veche (probabil contemporană), d n pânză. Scrisoare cirilică, clară şi frumoasă. Formatul în 8°. Manuscrisul este nepaginat. Foaia de titlu lipseşte. Cuprinde : Cazanii la morţi, Povestea lui Archirie, Povestea Sf. Ioan Bogoslov, Povestea Iui Alexie, Vers la oameni morţi şi Vers la Patimi. Am reprodus «versurile».
Ms. B. — Face parte din colecţia de manuscrise a Muzeului Limbei Române din Cluj. Are 8 foi nepaginate, în 8°. Foaia primă şi ultimă cuprinde însemnări — mai mult nişte exerciţii de scris a acelora prin mâna cărora a trecut manuscrisul. Pe fila a 7-a v. se află această însemnare : « Scris-am eu, Aron Popovici din Poeniţa Tomii. Decembrie în 20, 1801 ». O comună cu acest nume se află în judeţul Hunedoara. Scrisoare cirilică stângace, dar clară. Cuprinde: Două Oraţii la Naşterea Domnului (una în proză şi alta în versuri) şi două Cântece de stea. Am reprodus Oraţia în versuri şi Cântecele de stea.
Ms. C. — In colecţia Muzeului Limbei Române. A fost dăruit acestei instituţii în 1935 de către Alex.  Miclea,  student,  care  la rândul său
6 Anuarul Arhivei de Folklor V.
82
ION BREAZU
1-a găsit în Şieul Maramureşului, la cântăreţul de biserică Ioan Petreuş. Manuscrisul este în 8° şi are 209 pagini, date de Miclea. Foaia de titlu, apoi filele dela început şi sfârşit lipsesc. Scrisoare cirilică greoaie, neregulată, uneori anevoie de descifrat. La p. 99 aflăm însemnarea: «Aceste versuri sânt a lui Dunca Onuţ, din Şieu. Scris-am în luna lui Noembrie 30 zile, anul dela H[risto]s, 1814». însemnarea este însă de altă mână, cu altă cerneală şi ulterioară, astfel că manuscrisul pare a fi dela sfârşitul secolului al XVIII-lea, sau începutul secolului al XlX-lea. Cuprinde numai «versuri», în total vreo 60 şi anume: Mai multe versuri la morţi, la Naşterea Domnului, la Dumineca Floriilor, la Patimi, la înviere, psalmi, Versul Precestii, al lui Adam, al Sf. Dumineci, la Botejiune, al întrebării dascălului, al lui Iosif, al Judecăţii, al Pustnicilor, al lui Brâncoveanu, al Hotinului, al Horincii, al Streinătăţii, al Bradului şi al Teiului, etc. La p. 121—124: «Verşu' verbuncului Şuhai Mihăila, tălhariul care au omorît pre Isaie Arhimandritul dela Mănăstire Bicsadului » — singurul din întreg manuscrisul, pe care nu l-am putut descifra decât parţial. Am reprodus şi din acest manuscris patru « versuri ».
Ms. D. — In posesiunea Bibliotecii Universităţii din Cluj, care 1-a cumpărat dela d-1. A. Profeta. Foaia de titlu are următorul text: « Carte de versuri frumoasă, scrisă de mine cel mai mic al tuturor de binevoitor, Alexander Kempner, Kiz Baie, Maiu 30, 1830 ». (Com. Chizbaia se află lângă Baia Mare). Manuscrisul are 82 pagini în 8°, numerotate de copist. Pe pagina a doua a foii de titlu este o « Scară de cele ce se află în această carte », din care se poate vedea că manuscrisul cuprinde vreo 30 de « versuri »: la Naşterea Domnului, la Sf. Vasile, la Botez, la Dumineca Floriilor, la înviere, la Sf. Gheorghe, înălţare, Pogorîrea Sf. Duh şi la alte Dumineci şi sărbători de peste an, precum şi Versul lui Adam şi al lui Moisi. Am reprodus versul «la Dumineca Floriilor».
Ms. E. — înregistrat la Biblioteca Universităţii din Cluj subt Nr. 5-1933. Dăruit de regretatul Francisc Hossu-Longin, care 1-a primit dela Mărioara Pop, născ. cpt. Pretor Sorescu din Someş-Odorheiu (jud. Sălaj). Format în 8°. Scriere cu litere latine, clară şi regulată. Paginat de copist. Paginile dela început (1—62) şi dela sfârşit (348— ) lipsesc. Nedatat; la pagina 316 se află însă un « Vers care s'a cârltat la Theatrumul. . . 1838 », din care se vede că manuscrisul a fost scris după această dată. După hârtie şi scriere nu pare a fi însă posterior lui 1856. Copistul, probabil, a fost un elev (mai de grabă teolog) al şcoalelor din Blaj. Cuprinde numeroase versuri româneşti (cele mai multe) şi ungureşti. Unele din cântecele româneşti sunt traduceri stângace ale celor ungureşti. Amintim din cuprins: Versul Judecăţii, al Floriilor, al Răstignirii, al lui Bonaparte, al Botezului, al lui Iosif, al lui Banfi, al streinătăţii, mai multe versuri la morţi, cântece de stea, de dragoste, de întristare şi de veselie. Unele sunt de origină evi-
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
83
dent cultă şi sunt copiate din diferite publicaţii ale vremii. Cele mai multe din versuri le-am reprodus din acest manuscris.
Ms. F. — înregistrat subt Nr. 988 al «Arhivei de Folklor a Academiei Române» din Cluj. Manuscris cu cirilice, cuprinzând 21 de «versuri», comunicat de d-1 Vaier Literat profesor în Făgăraş, căruia îi exprim şi aici cele mai vii mulţumiri pentru informaţiile ce mi-a pus la dispoziţie. « N'are dată, nici iscălitură — spune d-1 Literat, — după scris însă bănuesc că [textele] sunt copiate de Ion Breazu din Luţa, jud. Făgăraş, «popa din Vale», pe la 1850 ». D-sa n'a avut, la Făgăraş, posibilitatea de a constata provenienţa textelor. Bănueşte însă că au fost copiate, în parte, din Spitalul amorului, de Anton Pann. D-1 Literat are dreptate: trei sferturi din «versuri» sunt copiate din această culegere, care asemenea celorlalte broşuri ale lui Pann, s'a bucurat, îndată după apariţie, de o mare circulaţie. Am reprodus din acest manuscris «Verşu beuto-riului » şi «Vers la Anu nou ».
Am reprodus din manuscrisele amintite numai acele cântece care mi s'au părut inedite, sau variante mai desvoltate ale unor motive cunoscute.
Manuscrisele cu cirilice le-am transcris cu eliminarea lui ă; versurile din Ms. E. cu ortografia de astăzi. Cifrele din capul versurilor arată pagina din manuscris.
Mulţumesc d-lui prof. O. Ghibu pentru bunăvoinţa de a-mi fi pus la dispoziţie, pentru compararea unor texte frumosul manuscris al lui Picu Pătruţ din Sălişte, iar d-lui D. Prodan, bibliotecar la Biblioteca Universităţii din Cluj, pentru ajutorul dat la descifrarea unora din manuscrise.
ION BREAZU
6*
84
ION BREAZU
«VERS LA OAMENI MORŢI
<v.) Acum ciasul mi-au venit Şi lume am părăsit,
Acum lumeja] părăsăsc Şi îndată mă arăduesc, Şi mă duc cale departe,
N'am soţie nici de o parte.
O, dar cum mă vor duce,
Dela tine lume dulce.
O, cum mă vor depărta,
Singur pre calefa] aceasta,
Singur fără soţie,
Pre ace cale pustie.
Niciodată n'am urmat,
Picioarele nu mi-au călcat,
Intr'ace cale streină
Unde nu ştiu ceva milă.
Şi cine au urmat
De acolo n'au mai înturnat, (O Să spue şi să vestească
Tot omul sufletul să-1 păzască.
O, cum mă vor depărta,
Neamul mieu, de dragosta ta!
O, cum mă vor arâdui Pre cale, şi voi porni Intr'ace streină[ta]te Unde n'am nicio parte, Nici de streini, nici de frate; Pre ace cale departe N'am cunoscuţi nici milă, Ştiu că-m[i] vor face silă. Mă rog tuturor, Micilor şi marilor, Boiarilor tuturor, încă şi săracilor, La femei şi la bărbaţi, La toţi şi cei depărtaţi: (v.) In genunche să staţi,
Lui D[umneze]u să vă rugaţi, Preacistii,
Ca milos[ti]vii maicei,
Rugaţi-vă sfinţilor,
Ca să fie într'ajutor,
Şi să li se facă milă,
Să mă izbăvască din silă.
Şi mai întâi mă rog,
Cu lacrimi ca de foc,
La toţi cei besericeşti
Din slujbe dumnezeieşti,
La ceata preoţească
Şi ce diaconească,
Tocma şi aice în sat,
Câţi aice s'au aflat.
Mă rog foarte cu dedins
Cu lacrămi şi cu mare plâns
Neîncetat să roage pre D[umneze]u
Ca să iau ertăciune eu;
Apoi celor dinafară,
Mă rog cu inima amară,
Sătenilor de aici,
Celor mari şi celor mici,
Cu cari am vieţuit (r) In lumia şi am trăit. Ştiu că mult le-am greşit Până voia mi-am plinit, Ce pană veţi fi pre lume Nu mă uitareţi pre mine, Ce rugaţi pre D[umneze]u Voi, pentru sufletul rnieu, Cu fraţi şi cu toţi, Cu veri şi cu nepoţi. Că iată limba mi s'au legat, Ochii s'au întunecat, Faţa s'au ponegrit, Tot trapul mi-au putrezit, Mânule mi s'au legat Şi picioarele de umblat. Pentr'ace mă rog de ertăciune Să mă sloboziţi din lume, Că sufletul m'au lăsat, Viaţa mi s'au ciuntat. Pentr'ace, D[oa]mne sfinte, Să-mi iai sufletul aminte,
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
85
Din munci să mi-1 izbăveşti,
Unde-i apa vieţii
Şi odihnă la toţi drepţii,
Acolo să lăcuim
In veci să ne veselim
De acum până în vecie
Pomenirea lui să fie.
(Ms. A. — Cf. o vagă asemănare între acest « vers » şi cel publicat în broşura Cântecul lui Adam, Braşov, 1900, Ed. Ciurcu, pp. 41—43).
«ALT VERS A MORŢILOR»
. 42) O amar şi grea durere La noi fără mângăere, Şi o, moarte mânioasă, Astăzi mă scoase din casă, Şi alt nu mi-au dăruit Fără pust ul mormânt, Ca să trăesc în vecie, Cu gele şi cu urgie, Şi de acum înainte Nu voi mai grăi cuvinte. Iată mă călătoresc Şi nu [mă] mai chem om lumăsc, Ce mă chem un lut uscat, Ca mâne voi fi uitat. Soarele pe la upus [sic], Eu din lume că sânt dus, Mă duc la loc de suspin Şi la un lăcaş străin, Şi [în]tru un codru întunecat, Cu mâni streine-am întrat
(43) De am gândit am dat
Cu moarte m'am întimpinat.
Gre fortuna [ ?] şi geroasă
Cu[m] mă scoasă mort din casă.
Veniţi fraţi, de vă strângeţi,
împreună de mă plângeţi
Şi vă luaţi ertăciune
Cu lacrimi şi întristăciune.
Vino şi tu, a me soţie, Ce mi-ai fost din cununie; Veniţi şi voi, copilaşi, Dragi tati [i] coconaşi; Veniţi pretini şi vecini Că de acum sânt strein. Iară eu sânt cunoscut După cum m-aţi şi văzut. Fiţi toţi sănătoşi Şi împreună veseloşi, Că iată eu am gătit [sic], De toţi fraţi[i] m'am lipsit. Pe la locuri streine trec
(44) Şi nu ştiu unde merg Ca un nemernic privesc La împăratul cel ceresc. Ce vă rog nu vă întristaţi, Ce pre Dumnezeu rugaţi Să gătească loc de verdiaţă, Să văzi a Domnului faţă; Să gătiască loc înverzit,
La raiul cel înflorit,
Şi să mă odihnească la loc lin
Că în lume-am fost strein,
Şi sânt mare păcătos,
Doară voi ave folos,
Şi cufundat în păcat mare,
Doară voi ave ertare.
Că acest cumplit pahar
îmi păru foarte amar;
Oh, ce pahar veninos
Că mă supăra de tot jos! [sic]
(45) Şi m'am dat de periciune La moarte şi la putregiune. Ce do[a]r şi voi gândiţi, De aceasta vă gătiţi,
Că nu ştiţi ziua şi ceasul, Când vi se va închide glasul. După cum mă vedeţi La stare cum. mă aveţi Fost-am înverzit ca o fecioară ' Şi m'am uscat ca o ciocoară [sic]..
86
ION BREAZU
Unde sâmpt fraţi De aproape şi cunoscuţi! Veniţi rudenii şi părinţi, De vărsaţi lacrămi ferbinţi. Veniţi fraţi şi surori, De mă împodobiţi cu flori. Cărare mi s'au închis Şi făclie mi s'au stins, Şi simt ca un vinovat Cu pânză înfăşurat, (46) Şi cu manile pre pept, Muncă gre aştept; Cu fruntea posomorâtă Şi cu faţa veştezită. Demnezeu [sic] împodobit In pământ s'au pogorît Şi lut negru s'au făcut. Spalaţi-mi trupul cu apă Şi mă petreceţi la groapă, Spălaţi-mă cu vin Ca pre un rob strein. Plângeţi, fraţi, şi mă sărutaţi, Zioa bună vă luaţi, Că mă duc unde nu ştiu Şi la voi nu voi să mai viu. Cuvântaţi toţi cu săte Ca Dumnezeu să mă erte, Că eu ca un vinovat Multe voi fi strâcat. Şi toate mi le lăsaţi jos, Că sânt mare păcătos. Şi vedeţi a me smerire In mormânt putoare rămâne, Că iute eu am plecat In mormânt m'am aşezat.
(Ms. C. — Cf. «versul Nr. VIII, din emil TuRDEANU, Un manuscris mis-celaneu necunoscut, în Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială, X (1932, P- 381).
«VERS  CARE SĂ CADE SĂ SĂ CÂNTE LA COCONI CARE MOR ŞI-S MICI»
(83) O, fiul meu cel pre dulce,. Cum au grăbit a te duce! Părinţii ai părăsit
Şi de viaţă te-ai lipsit.
— O, multă bucurie avem, înainte când te vedem! Bună înţelepciune ta, Nici nu o poci uita!
Căci m'am lipsit de lume, Că mă duc la mai mult bine, La Tatăl ce m'au zidit, Că aşe mi-au poruncit. Să las lume ce cu răutăţi, Să merg la veşnicile bunătăţi.
(84) — O, fiul meu cel iubit, Cât am rămas de năcăjit! De pre mine m'ai lăsat Şi de aice te-ai mutat, Că bună nădejde avem, Că cu tine mă voi ţine Şi vei rămâne în lume, Pomenindu-mă pre mine.
— Intru tot cinstite părinte, Tatăl meu cel cuminte, Pentru tine mă voi ruga La Dumnezeul meu I[su]s
H[risto]s Ca să-ţi fie de folos, Să dee alesului ajutori Şi cuget mângăitori.
(85) Nu este nici un lucru mai cu jele Şi la Inimă cu durere Părinţilor şi maicelor,
Când le mor coconii lor, Aducându-şi ei aminte Cum trăe ei mai nainte, Fiind bine grăitori.
— Ascultă, fiu, pre maică ta
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
87
Ce va cuvânta:
— Vai, fiul meu cel pre dulce, Cum ai grăbit a te duce, Rău- din lontru mă rănesc
De nu poci să te privesc; inima mi să pătrunde Cu amarul cel pre iute [?]. (86) — O, iubită a me maică, Ştiu că inima ţi-i sacă, Cu plângere mestecând, Ochifi] tare lăcrămând, Nu plânge maică de mine Că mă duc la mai mult bine, Unde-i bucurie nespusă, Şi văsălie [?] cumplit neajunsă.
— O, fiu meu cel pre dulce, In mult năcaz rămâi,
Pre cine voi ave mângăere, Intr'a me gre durere ? Cum pre maica ta ce dulce Intr'atât [ ?] amar [o laşi] ? Pre tine, fiul meu, <87) Nădejde avem,
Că la bătrâneţe mă vei ţine.
— O, părinţi cei cinstiţi, Dela mine vă poftiţi [?] Pentru a voastră ostănială multă, Că aţi avut cu mine trudă.
De multe ori somnul v'am stârnit. Ce vă rog să mă ertaţi. Şi Domnului vă rugaţi. O, iubit al meu moşu şi moaşă, Mult am greşit nu poci ca să mă [ertaţi şi pre mine, Măcar n'am făcut nici un bine. Ce mă rog ca la un iubit Să-mă ertaţi ce-am greşit Şi vei rămâne în pace în lume Rugându-te pentru mine. O, iubiţi fraţi şi surori, Că mă rog foarte cu rugă multă Că şi voi să mă.ertaţi.
Mila Domnului să fie
Şi la unţi [sic] şi la mătuşi,
Cari aicea sâmt.
Şi iară mă rog foarte cu diadins
Şi cu lacrimi şi cu plâns,
La boeri la jupânese,
Şi la mici şi la mari,
De la mic până la mare,
Dela toţi eu cei ertare.
Părinţii mei cei cinstiţi
Mă rog să nu vă bănuiţi.
Faceţi bine de mă ertaţi
Şi Domnului vă rugaţi.
Şi eu vă las în mila Sfinţiei Sale
Şi iarăşi mă rog de ertare :
Faceţi bine de mă ertaţi
Cu Domnul în veci să fiţi.
■ (Ms. C).
«VERS LA MORŢI»
(121) Bunurile pământeşti
Nu sunt alta făr' poveşti;
Toate câte sunt pe lume,
Nu sunt alta fără glume;
Că 'n lume moartea-ai mai mare,
Pre nimeni pretin nu are,
De bătrân nu i ruşine,
La cei tineri încă vine.
Nu se teme de voinici,
Nu i milă de prunci mici.
Mor şi tarii împăraţi,
Chiar craii cei minunaţi.
(122) Unde-i acel lăudat, Alexandru împărat ? Unde-i Neron cel tiran ? Unde-i Diocleţian, Care 'n lume stăpânea, Peste totu'împărăţea ? Unde-i Samson cel puternic ? Au murit, o, lucru jelnic: Solomon cel înţelept,
88
ION BREAZU
împărat bun şi drept, împăratul Adrian Şi foarte blândul Traian. . . O, lume înşelătoare, Şi foarte amăgitoare, Spune-mi acum odată: Unde-i acea mare ceată Şi multora minunată Şi lăudaţi împăraţi? Unde-i Constantin cel Mare Foarte bun spre creştinare ? S'au săvârşit, au pierit, Cu lut s'au acoperit! (,23) O, oameni cum vă 'nşălaţi, De trupul vi-1 îngropaţi ? Vermilor sunteţi mâncare O, durere, mare jale! Tot ce creşte şi 'nverzeşte, In pământ se veştejeşte; Pere ruja din obraz O, moarte, cu mult năcaz; Se 'închid ochii cei frumoşi, Tineri veseli şi voioşi; Putrezesc sprâncenele, Negre ca şi murele. Aceasta chiar ne învaţă Acest mort ce stă în faţă, Fără glas, fără suflare, Fără o ţâră de strigare. Şi aşa zicând, grăeşte ' Şi pe toţi ne dojeneşte: Veniţi, ai mei fraţi iubiţi, De cu min' călătoriţi, 024) Că: rstăzi mie, Mâne ţie,
Cel ce cântă bine ştie; Că şi eu nădăjduiam Şi socotind socoteam, Zile multe să trăesc, Pe lume să vieţuiesc, Grea poruncă îmi veni Şi de voi mă despărţii,
Mă despărţii şi de fraţi, De surori de ceialalti; Că eu merg la judecată Pentru fapte să dau plată; Voiu să-mi dau seama de faţă, De câte-am făcut în viaţă. Deci voi, staţi şi vă rugaţi, Rugându-vă, lăcrămaţi, Că mai mult nu-mi veţi slugi Cât în lume ve-ţi trăi.
(Ms. E. — Comp. începutul cu Nr. 34 din MOkesch, op. cit., p. 86).
«VERS  LA MORT TÂNĂR»
(124) Oh, vai, ai mei iubiţi fraţi,
Cei aicea adunaţi, (■25) Curund m'am mutat din lume:
Moartea nu ştie de glume.
Nu vă fie dar mirare,
Ştiu că moartea pretin n'are,
La mine inc' au venit,
De boale m'a mântuit,
De boale şi de năcaz,
Nu mi-a dat mai mult răgaz.
M'au mutat ca pre o floare,
Acum nimic nu mă doare,
Am dobândit al meu sfârşit,
De Dumnezeu rânduit.
O, tare mă veseleam
Când la olaltă trăiam,
Dar acum în cel ceresc
Mai 'tare mă veselesc.
Şi suht floare înflorită
Anume N numită
Oh, iubiţi ai mei părinţi,
Nu vărsaţi lacrimi ferbinţi, (126) Că Christos îmi este taică
Şi Sfânta Fecioară maică,
Sfinţii îngeri dimpreună
Mi-au dat o sfântă cunună,
Cunună neveştejită —
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
89
Nu fii, tu, maică, mâhnită. Oh, fraţii mei cei rămaşi, Care-mi ieraţi foarte dragi,
N.N.N.N. De toate vă mulţumesc Eu de voi mă despărţesc: Să trăiţi viaţă bună! Mare, cerească cunună La cinstiţi ai mei părinţi, Cari pe mine mă jeliţi. Şi mâna vi o sărut, N'oi vorbi cu voi mai mult. lertaţi-mă de v-am greşit | Ca să pot fi fericit
Intr'a raiului dulceaţă, In mult dorita viaţă.
(Ms. E.)
« VERS LA MORŢI »>
(127) Desfătările lumeşti
Nu 's făr' umbră şi poveşti!
In scurtă vreme se ţin'
Cu trupu' trăesc puţin,
Cea mai bună parte-o strică,
Sufletul ţi-l fac nimica,
In groaznicul iad te-aruncă,
Focul veşnic aduc muncă.
I Fie faţă luminoasă,
/ Ca soarele de frumoasă;
Fie vorbă iscusită, Fie voinică virtute : In groapă toate se strică, Ca fumul se fac nimica. Când vine groasnica moarte
, Le coseşte acestea toate.
Unde-i vorba lui Tullie, Dulceaţa lui Hortensie,
(128) înţeleptul Socrates, Marele Aristotele", Alecsandru împărat tare Şi Scipio, vitezu' mare ?
Hanibal tare 'n răsboiu, Cu Hasdrubal amândoi, Gallenus şi. Hipocrates, Toţi aceştia-acum unde-s ? Numai numele rămâne Pentru că aşa se cuvine. Voinicuţi [?], mândre mlădiţe, Tinerele coconite, Cad în vârsta cea frumoasă In amara morţii coasă, Abia în lume înfloresc, Iată 'n pământ veştejesc. O, moarte, cât eşti urîtă, Cât groasnica şi cumplită! De ai avea feciori şi fete Şi nepoţi mulţi şi nepoate, Preot sau vlădic să fie, La moarte coată să vie.
(129) Trebue toţi să se mute
De aici toţi şi nu ştiu unde. Oh, batăr mai bin' de ar fi, Unde dânşii vor sosi!.. . Unde-i virtutea lui Hector, Şi înţelepţia lui Mentor, . Stăpânia lui Kesariu, Strânsă prin răsboaie mari ? A morţii amară silă, Sărac, găzdac, fără milă, Din dreptate pe toţi duce Şi ce poate pe toţi strânge. De-ai fi în chedve [sic] la 'mpăraţi, De-ai avea pretini bogaţi, De pretin moartea-ai lipseşte Şi-a fi singur te sileşte. De-ai avea curţi aurite, Palate cu pietre scumpe, Lăzi umplute cu argint: La moarte-i mere, curând. Nu-i pe bani răscumpărare, Moartea nici o lipsă n'are.
(130) Vezi, oame, şi nu te'ncrede, De lume nu-ave nădejde!
V
90
ION BREAZU
Tot ce vezi îi trecătoriu Şi nimic nu-i stătătoriu. A te ruga nu curma, Fii totdeauna gata, Ca nu moartea să sosească Negata să te răpească.
(Ms. E.)
«VERS LA MORŢI »
(130) Tristă-i soarta omenească — Cine să tăgăduiască?
O, a mei prea iubiţi fraţi, Cei aicea adunaţi, De aici puteţi vedea, Foarte chiar şi aevea, Ce este omul anume In astă de necaz lume, Şi din el ce se alege, Şi cum foarte iute piere Toat' a omului putere.
(131) Că acest frate al nostru
Nu de mult cu noi au fostu, Şi era om simţitoriu, De cinste şi vorbitoriu, Iară acuma s'au lipsit, Ca când nici n'ar fi trăit. Simţirea lui şi cuvântul Au încetat, ca pământul. Iată, cât el a trăit, ■ Ce s'au mai agonisit: S'au fost făcut casă 'naltă, Fără uşi, fără fereastă, Fără caferi, încunjur stă Iată acum în ce casă, Gătat cătră groapă pasă Şi să bagă în mormânt, Ca să se bată pământ. Unde e a lui frumuseţe Ce o avea în tinereţe ?
(132) Unde e rumăna faţă Care-o avea în viaţă ?
Unde-s ochii cei frumoşi Oare când desfătăcioşi ? Şi mâinile cele tari, Puterile cele mari ? Tot trupu' cu un cuvânt, Dacă se bagă 'n mormânt Se face tot puţiciune, Pulbere şi putrejiune, Urîţilor viermi mâncare, Pământului îngrăşare. Aşa trupul se de Tace Şi putred în pământ zace, Iar micuţul sufleţel, Scos fiind din trup şi el, îngerii îl duc în grabă La Dumnezeu, de-1 întreabă, Să-şi dea seama chiar în faţă De faptele în viaţă, Pentru ce n'au făcut bine, Cum la creştin se cuvine;
(133) Pentru ce au făcut rău, In contra lui Dumnezeu; Sufletul ce i l-au dat Pentru ce l-au întinat ? Şi dacă l-au întinat,
Cu mare şi mult păcat, Pentru ce nu l-au spălat Cu lacrimi rău supărat ? Pentru ce n'au ascultat De preoţi ce l-au 'nvăţat, Că de rău să se ferească Şi de bine să grijească? De âre vreo bună faptă, în cumpănă o îndreaptă. Cumpăneşte răutatea, împreună cu vârtutea, Ca de acolo el să vază Apriat şi să şi crează, Din fapte ce au făcut Cari va cumpăni mai mult.
(134) Dacă răul cumpăneşte,
Mai mult Dumnezeu vorbeşte:
VERSURI POPULARE
— O, suflete de ocară, A păcatelor povară,
Ce le făcuşi, ia, te duce La iad ca să te îmbuce! Acolo îţi vei lua Pentru fapte, plata ta. De mine n'ai ascultat, Acum fii în iad băgat. Dimonii întunecaţi, Ca şi nişte lei turbaţi, îndată îl şi răpeşte Şi în besnă îl trânteşte. Acolo se va munci Până când vecii vor fii. Iară dacă cumpăneşte Binele, Christos grăeşte:
— Făptura manilor mele, Plinişi poruncile mele. Pentru purtarea cea bună Da-ţi-voiu slăvită cunună!
<i3s) Că în veci vei fi cu mine, în fericire şi bine. Şi aşa îl bagă 'n raiu, Unde e desfătat traiu. Acolo e fericire Care nu va avea sfârşire. Drept aceea, iubiţi fraţi, Cei aicea adunaţi, De vreţi raiul să-1 luaţi Fapte bune să lucraţi. Cari fapte bune va face De aici în raiu va trece; Cari va avea fapte rele Va arde în iad cu ele. Lumea e deşertăciune — Noi să facem fapte bune Dacă vrem să dobândim Raiul şi să-1 moştenim, Să luăm sfânta cunună Cu îngerii dimpreună.
(Ms. E.)
N MANUSCRISE ARDELENE VECHI 91
«VERS LA O MOARTĂ FATĂ FECIOARĂ»
(147) Mult amăgitoare lume, Toate câte ai sunt glume Şi visuri prisositoare,
Ca negura trecătoare!
Cât ne naştem în viaţă,
Cât ne dăm ţie în braţă.
De tin' ca 'ntr'un laţ ne prindem,
Ca viaţa să ne-o 'ntindem.
Ne iei tare cu celşag,
Ne faci de'n tine ni drag.
Te ţinem tare de mână,
Cum ţine scaiul pe lână.
(148) Ne facem podoabe scumpe Ca să nu se poată rumpe. Ne stângem dup' avuţie Ca cum ea ne-ar fi moşie. Şi, o, ce deşertăciune,
O, ce mare 'nşelăciune, Că când lumea ni mai dragă Şi chedvea ni mai întreagă, Vine-atunci cumplita moarte Şi 'ntr'un ceas lăsăm toate. Lăsăm cei strâns cu sudoare Ş'a tinereţelor floare. Precum vedeţi apriat Pilda ce m'am întâmplat, Că, tirana Atropos, Are-un cuget nemilos, Mi-au ciuntat firul vieţii, Când trecea de miezul nopţii. Eu ziceam să nu grăbească Batăr ziua să sosească Ea zice: Gată-te iute, Nu face cuvinte multe, ('49) Că de aseară îs trimisă, Sabia eşi, lucisă; Nu te pociu dar aştepta, Batăr cât de mult mi-ai da, Că şi io-s subt ascultare
I
92
ION BREAZU
Şi mi-au dat poruncă mare, Să-ţi ciunt eu a ta viaţă, Dintr'a lumii mare ciaţă, Şi să te duc la vecie, La cereasca 'mpărăţie. Eri ai venit, azi te duci, Dela părinţii cei dulci Pe cale nepovestită, La maica ta cea dorită, Şi, ducându-te, oftează, Oftând aşa cuvântează: — Rămâi, taică, sănătos Rămâi, taica meu, duios!
(150) Taică, de eu ţi-am greşit Cu 'n nepriceput cuvânt; Maică, de n'am ascultat, Sau cumva te-am întristat; Taică, mă blagosloveşte, Mă rog să faci, părinteşte. Ertaţi slăbiciunii mele Şi firii cei tinerele. Iubită, lele Marişcă, Şi mult dorită Iulişcă, Ştiu c'acum îţi lăcrăma, Dimpreună cu Ana, Pentru a mea despărţire De voi, cu multă dorire, Şi de ai mei iubiţi fraţi, N. N. mă iertaţi Ca pre-o sor' a voastră dragă, ■ Ce 'n pământ acum mă bagă. Pentru toate mă iertaţi, Ca în ceriu plată s' aflaţi.
(15O întristaţi-vă odată,
Schimbaţi în plâns faţa toată, Că sora voastră cea dulce Acum în pământ se duce. Cântaţi-mi cântări de jale Tristei petrecerii mele. în loc de -mărităciune Iată, că-i îngropăciune. Voi tineri, fete, feciori,
Cari sânteţi ca neşte flori, învăţaţi dintr'a mea soartă Cum vine cumplita moarte, învăţaţi, o, tinereţe, Ce sunt a lumii frumuseţe: Praf, cenuşe, putrejiune, Ochilor deşertăciune. Iar, ai satului creştini, Şi dimprejur strânşi vecini, La toţi mă rog de iertare, Cui am făcut supărare. (152) Şi la toţi, ca neşte fraţi,
Ce-aţi venit cinste să-mi daţi, La toţi eu vă mulţumesc — Mai mult nu vă mai vorbesc. Iubiţi veri ş'a mele vere, Iertaţi greşelile mele, Şi-a legii lucru sfinţind: Mă petreceţi la mormânt. Iar la domnii cei din loc, Stau umilită 'n mijloc, Rugându-vă de iertare, De n'am fost cu ascultare.
(Ms. E. — Cf. versul Nr. XIX (A) din GASTER, Colinde, cântece populare şî cântece de stea inedite, în Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie, voi. II (1883), p. 313)-
«VERSURI LA MORŢI ŞI LA PRUNCI TINERI ŞI LA OAMENI BĂTRÂNI»
(zio) Moarte, minunată eşti,
Undfe vrei curund' soseşti! Omul gândeşte că-s glume, Tu, iute îl muţi din lume! Şi la tine nu-i iertare Că pe slab şi pe cel tare, Cu a tale groasnici mâni, Pe tineri şi pe bătrâni
(2i>) Ii răpeşti şi nu te uiţi
Din lume curând îi muţi.
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
Mult ţie unii ţi-ar da, Dar de ce nu-i poţi ierta ? Ai, tu, o groasnică fire, Cătră nime n'ai iubire; Ai un cuget nemilos, Groasnică eşti, Atropos! Mi-ai scurtat firul vieţii, Tocma 'n vremea dimineţii. Când de ziuă se revărsă Steaoa mea încă pică. De boală m'ai mântuit — Pociu să nu fiu eu mâhnit ? Acum nimic nu mă doare — Aşa-i omu' dacă moare. Acuma nu mai bolesc, M'ai dus la Tatăl ceresc, Acolo mă veselesc, Şi bine mă odihnesc,
12) Cu toţi sfinţii dimpreună. Mi-au dat' în mână cunună, Cunună neveştejită,
De Dumnezeu împletită. Aceasta, de-aici, în raiu, Nu-1 schimb cu al lumii traiu. Toate cele îs frumoasă Iară raiu n'are soaţă. Că lumea-i înşelătoare Precum floarea când dă soare; în raiu floarea nu veştejeşte Şi totdeauna 'nfloreşte. Unde să ne 'ntâînim toţi, Cu ai mei mărunţi nepoţi, Domnului să mulţămim frumos Pentru al nostru folos ? Dela ai mei cei de acasă Inima chiar nu mă Iasă, Ca să nu-mi iau iertăciuni, Prin a mele rugăciuni:
13) — N., soţul meu, Rânduit de Dumnezeu, Foarte mă rog de iertare De ţi-am făcut supărare.
N., fratele meu, Pue-şi mila Dumnezeu Deie-ţi. păcatelor iertare, în raiu şi ţie iertare.
N.N.N.N. Care mi-au dat tatăl mie, Rugaţi-vă lui Dumnezeu Pentru sufleţelul meu, Cu N. dimpreună, Dee-vă Dumnezeu cunună, Cunună neveştejită, De Dumnezeu împletită, Şi totdeauna 'nflorită. Nu gândiţi că sânteţi tari, Că şi 'mpăraţii îs mari,
(214) Mai bine ar da comoară De cât dânşii să mai moară. Nurori, nepoţi, ceialalţi, F'aceţi bine şi iertaţi,
Că eu bine-am adormit Şi sufletul mi-a ieşit. Face-ţi bin' şi voi creştini, Ai mei prieteni şi vecini, Mai pre urmă încă, tare Mă rog de voi de iertare, Ca să pociu mere curat La marele împărat, Ca să pociu mere frumos La împăratul Chrisots. Nepoţi, nepoţi vă sărut — A vorbi nu pot mai mult, Dar mai multe vom vorbi, Când în raiu ne-om întâlni. Fii, acuma ce să fac, Nu pot porunca s'o calc,
(215) Duceţi-mă la mormânt Şi mă puneţi în pământ, Şi-mi puneţi voi la cap semn O cruce scrisă, de lemn,
Ca să ştie locul meu, Unde m'am îngropat eu, Nepoţii cei viitori —
94
ION BREAZU
Deie-vă Domnul mult sporiu. Acuma mă despărţesc Cu pământ m' acoperesc.
(Ms. E.)
« ALTUL LA MORT »
(ZIs) O, a mea jalnică soarte, Fără milă eşti tu moarte! M'ai rupt tu din pruncie — Trebuia milă să-ţi fie, Să mă laşi să învăţ carte Şi învăţătură mai 'nalte, Apoi să mă fi luat — Atunci te-aş fi lăudat.
(216) Ştiai că nu am pe nime — De ce ai venit la mine ? Că n'am taică nice mumă, Ra' sam' tu nu ştii de glumă. Dela al meu profesor
Mă despărţesc chiar cu dor Şi mâna i o sărut — A vorbi nu pot mai mult. Am dobândit altă şcoală, în raiu, unde nu e boală, în loc unde-ai mei părinţi l-am aflat şi cu toţi sfinţi. Dela ai mei fraţi de-acasă Inima chiar nu mă lasă Ca să nu-mi iau iertăciune : Le poftesc tot zile bune. Faceţi bine şi iertaţi, Iubiţilor ai mei fraţi, M'aţi grijit într'a mea boală Cu care-am fost într'o şcoală.
(217) Scrieţi carte la a mea doamnă, Care mi-a fost bună patroană, Că frumos m'am îngropat
Cu banii care mi i-a dat. Manile i le sărut — A vorbi nu pociu mai mult. Dar mai multe vom vorbi
Când în raiu ne vom întâlni. La gazdă de bun sălaş, într'a Blajului oraş, Le mulţumesc eu de toate — Mi-au fost buni până la moarte.
(Ms. E. — Cf. No. II (A) din GASTER op. cit.).
«VERS LA MORT»
(217) Oh, tristă ş'amară moarte, Oh nemilostivă soarte,
Ce eu ţie ţi-am greşit,-De din lume m'ai răpit? Când gândeam să mai trăesc, Părinţii să-i veselesc,
(218) Săgeata ţi-o ai împlântat Când eu nici n'am aşteptat! Venit-ai cu-a ta otravă
La mine, fără zăbavă. -Oh, moarte, tiran cumplit, Că aşa m'ai pismuit, De săgeata cea cumplită în mine-o ai lăsat înfiptă, Şi faci să mă despărţesc, La cer să călătoresc, La prea sfânt al meu Părinte, Ca eu să cânt cântări sfinte. Mă mut dintr'această cetate La a cerului polate. Oh, trista mea despărţire, De părinţi, cu grea mâhnire. Părînţi şi voi, surori toate, Rărrrâneţi în sănătate, Căci eu mă despărţesc, La raiu călătoresc.
(219) Oh, moarte nemiloasă, Cum ai venit de pismoasă, Nicio ţâră de răgaz
N'ai dat la al meu năcaz, Şi într'o frumoasă floare Ai făcut stricare mare.
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
95
Gura, limba i-ai legat, Cuvântul i l-ai luat, Faţa tu o ai scămoşit, Manile i le-ai lipit, Ochii s'au împăirjinat Prin leacul de tine dat. Oh, moarte, pricină mare, Multora spre întristare, Oh, mare putere ai, Cum tu nu cruţi nici pe crai, Pe tineri şi pe bătrân îi cuprinzi în al tău sân, Şi ori unde tu gândeşti Acolo de faţă eşti.
(220) Nu te uiţi cum lăcrămează, Cum suspină şi oftează. Oh, moarte, tirană eşti,
Că prea mulţi din noi răpeşti, Precum şi pre mine încă, Cu-a ta suliţă adâncă, De părinţi m'ai depărtat Şi mult m'ai înstrăinat. Pentru aceea, părinţi iubiţi, Nu vă aşa deosebiţi, Căci că şi voi trebuiţi Aceasta să o 'mpliniţi. Da fiind că când porneşte Omul, de călătoreşte, Ori care-şi ia ziua bună, De cătră toţi dimpreună, Pentru aceea şi eu Astăzi ziua bună-mi iau Şi mă rog de iertare, De-ai mei părinţi, cu plecare, Şi zic: Iubiţi părinţilor,
(221) Şi voi dragi, surorilor, Rogu-mă să mă iertaţi, Acuma să mă despart, Şi de-acum călătoresc La lăcaşul cel ceresc Mai pe urmă de iertare Mă rog de toţi, cu plecare.
Cu acest grăit cuvânt, Duceţi-mă la mormânt.
(Ms. E.)
« VERS LA UN CLERIC MORT»
(221) De tine m'am mântuit, Seminar, foarte dorit. Făcură groasnica moarte
Ca mai mult să nu 'nvăţ carte! Iată, din Theologie M'am mutat eu la vecie. Ba chiar din primianită [sic] M'ai mutat moarte cumplită. De Marţi seara până Joi, M'am mutat fraţi dintre voi, Adică, la altă lume — M'ai mult examen n'oi pune.
(222) M'au examinat în raiu Dumnezeu cu al său graiu. Sfinţii îngeri împreună Mi-au dat în mână cunună, Cunună neveştejită
Şi viaţă fericită, Şi-o veşnică bucurie De mult gătită-au fost mie. Pretini, iubiţii mei fraţi, Faceţi bine şi iertaţi. Om am fost de v'am greşit — Am venit 1-al meu sfârşit. Dela care m'au învăţat — Mă rog ca să fiu iertat. Dela Rector, Vicerector, Precum dela Prodirector, Dela toţi eu, dimpreună, îmi iau acum ziua bună. De toate le mulţumesc, Cătră groapă mă grăbesc. Dela care îi mai mare Mă rog eu de deslegare
(223) Archireu, c'o 'naltă minte,
ION BREAZU
Care-i de obşte părinte,
Sfânta dreaptă i-o sărut.
Oh, foarte rău mi-a părut
Că n'au fost aici de faţă
Când am trecut din viaţă,
Ca să-mi vază îngroparea —
Mi-ar fi cetit deslegarea. (53)
Totuşi eu nădăjduesc
Că va face ce doresc
Dară ai mei: cei de-acasă,
Pot avea inimă arsă,
Auzind de al meu nume
Că m'am mutat eu din lume.
(Ms. E.—Asemănări vagi (de multe ori versuri identice) cu aceste cântece la morţi mai au cele care se găsesc în Ms. C; apoi cele publicate în ION sbiera, Colinde, cântece de stea şi urări la nunti. Cernăuţi, 1888).
«VERŞUŞUL SFINTEI DUMINECI »>
) Acum toţi cu frică
Şi cu mare grijă,
In. Sfânta Duminecă,
Des de dimineaţă,
Noi să ne sculăm )  Şi lui Dumnezeu să ne rugăm.
Că trupul se hodineşte,
Iară sufletul să munceşte.
Vai, suflete amărîte,
Cum te vor duce în munci cum-
[plite,
Tot în paturi de aramă
Pentru răle să-ţi dai samă,
Unde-s ploi cu lacrămi crunte
Pentru ale voastre  păcate multe,
Unde-i Geena ce împuţită,
Păgânilor îi gătită.
Ia pe crai şi pe împăraţi
Pre domni şi pre ceilalţi, (>s8)
De vorbesc de avuţie
Şi se ţin în someţie,
Pre toţi afară din lume-i scoate,
Fără oşti şi fără gloate.
Că crai[i] şi împăraţifi]
Fac cetăţile cu alţifi],
Cu ziduri, cu băci frumoasă
Şi cu şanţu[ri] scufundoasă,
Nimica să nu gândiască,
Că în iele va să trăiască,
Că moarte să nu le găsască,
în pământ să nu-i trântească.
Spune, lume, spune,
Cum mă vei răpune
Unde, focul, mă vei pune
Când mă voi duce din tine, lume ?
Ş'au grăit cuvânt adevă[ra]t
Că eu te voi băgat [sic],
în curţi desfătate
în paturi de voi gătate,
Şi la tine vor veni,
în groapă unde vei fi
Broaştele cele râioasă
Şi şerpifi] cei fără oasă.
Tu sama să-ţi dai,
La zioa ce de întrebare
Când va fi frica mai mare,
Socoteşte-te, creştine,
Până eşti cu vii în lume,
Şi tu mai te canoneşte
Şi lui Dumnezeu slujeşte,
Că cei ce nu să canonesc
în mare muncă muncesc.
De acum până 'n vecie
Slava. Domnului să fie.
(Ms, C. — Cf. « versul » dela p. 46—48 din Cântecul lui Adam, op. cit.).
«VERS CUVIOS DE POCĂINŢĂ CA SĂ FACĂ BUNE » [sic]
Cearcă, oame, pocăinţă, De păcate părăsinţă.
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
97
Lasă-te de strâmbătăţi Să nu ptei [sic] cu răutăţi, Că veacul ţi să scurtează Şi munca ţi să rătiază. Părăseşte-te de rău, Să nu caz[i] în mare greu. Când faci pe săraci neparte [sic] Vei c.ăde în mare prăpaste. Că pe toţi făcători [i] de rău Lega-vor cu lanţuri de fer, rău Şi la Geena îi vor trimite, Unde-s muncile cumplite. Cumu-i cerul de pământ Şi-apusul de răsărit, <'S9) Aşa vor sta de departe, Toţi, care fac strâmbătate, De raiul cel cu rază în veci lumină să nu vază. Staţi la rugă cu plecare De păcate înfrânare Şi aşa de muncă veţi scăpa Şi la noi vă veţi afla. Acolo să vă veseliţi în veci nesăvrăşiţi.
(Ms. C.)
«VERS FRUMOS »
<4r) Steaoa de sus răsare Cu o taină mare, Steaoa străluceşte Şi mărturiseşte, Steaoa îş dă rează Pe magi luminează. Şi magii grăesc Grai filosofesc: Tu eşti cea prorocită, De Valam (?) vestită, Că de când pământul N'au născut cuvântul. Şi fără de această N'au născut Preacestă.
7 Anuarul Arhivei de Folkio? V.
(4v) Născu pre H[risto]s
Lumifi] spre folos.
O, stea prea luminoasă,
Din toate aleasă,
Cu a ta ivire
Ne înveţi întocmire.
Şi noao ne scrie
în astronomie
Că s'au născut jos
împăratul H[risto]s,
în cetatea lui David
Pildă arătând.
Şi, dacă au văzut,
Au călătorit
Trei crai dela răsărit,
în Vitleem au venit
Şi îndată au aflat
Pre cel ce-au căutat (sr) Şi lui i sau închinat,
Ca unui împărat,
Daruri în mâni ţiind
Şi lui H[risto]s cântând:
Coco[a]ne împărate,
Şi prea luminate
Te ştim cine eşti mărit
în Troiţă slăvit,
în ce chip ai venit
Şi din fecioară te-ai născut,
Din fecioară curată
Şi prea nevinovată
Pentru aceia ne rugăm
Că şi dela noi să primeşti
Daruri lumeşti.
(Ms. B. — Cf. Cântecul dela p. 37—46 din Cântecul lui Adam; apoi Nr. 1 din N. I. DUMITRAŞCU şiPr. VAL. CRIŞAN, Steaua dela răsărit, « Bibi. pop. a Aso-ciaţiunii », Nr. 174 (1930).
«VERSURI LA NAŞTEREA [LUI] H[RITO]S.» (5v> O, ce slavă sufletească, Şi mărire îngerească!
98
ION BREAZU
O, ce fecioriţă sfântă Şi de tot neamul cinstită! Că s'au născut Mesiia. Săltează pământule, Bucură-te norodule, Că s'au născut Mescia. O, ce zi blagoslovită, O, ce no[a]pte luminosă, Că s'au născut Mesiia. Minune înfricoşată Şi pre o fală minunată. O, ce mângăere mare Că au venit la arătare Că s'au născut Mesiia. Praznicele lumino[a]să împodobi cu ele frumoasă. Pila cornuri de oltari împodobind cu liti [sic] mari, Că s'au născut Mesiia. O, Iro[a]de, ce mânie, De ţ-ai tăiat prunci cu mii! Spune vai, vai, ce mânie, Spune ce fel de urgie De ţ-ai tăiat prunci cu mii ? Slavă ţie, împărate, I[su]s adevărate, <6r) Că s'au născut Mesiia. Slavă sus, lui D[u]mnezău, Ca să poci să dau şi eu. Slavă şi întru înălţime Ca să să vestească în lume Slavă, şi până 'n vecie Mila Domnului să fie.
(Ms. B.)
«URAŢIE LA NAŞTEREA LUI H[RISTO]S. »
dr) Cine po[a]te să socotească Şi să nu să ciudească, Fiind ase cu capu' mare Şi cu păru' sucit tare,
Nu pre tare nalt şi cam gros Şi ciudat, portul îmi este cam
[prost,
Că aşe portă neamul nost. Eu aşa socotesc De neamul cel rumânesc, în tara Ardealului De-a trăirea omului. Care cum va să trăiască, Mult îi caută să muncească Şi nice să socotească. Bună-i ţara, cu dulceaţă
(iv) Şi   nu le ajung la toţi
Moşâi şi locuri să le împartă. Şi trăesc care cum po[a]te întru aceşti neamuri şi glo[a]te. Nici pre tare de mine să nu te minunez [i] Că aşe gol mă vez[i]! Ţundra-m[i] este ponosită La uşcolă find sâlit; Tundra îmi estă spartă şi sură Şi nu o poci face la învăţătură.
(«) Şi acum având acest bun prilej Să vă cetesc acest verşi, Ca să înţălegeţi şi dumnevo[a]stră„ Care sânteţi de limba no[a]stră, Uitându-vă toţi la mine, Luaţi sama, fo[a]rte bine : Nu vă pae pre cu greu De versul cel prost a mieu, Ci fieştecarele manile să-şi tinză Şi ele pungă să se prinză, Toţi1 să scoată câte un leu, Cari aţi auzit versul meu, Sau bătâr marieşu'
(zv) Pentru că v-am spus verşu', Au colacul, cu petacul, Să-1 împărţi[m] cu ortacul. Cun [sic] staţi la mine şi vă uitaţi Aşa bani trebue să-m[i] daţi. Că jupâneasa cumătră
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
99
Ştiu că nu va pregeta,
Ci s-o băga în cămară
Şi va sco[a]te un colac mare
Şi o spată lată,
Ca nime să nu mă bată,
Şi un cârnaţ cât de lung.
Că acela ştiu că mă ajung.
(Ms. B. — Comp. cele două oraţii publicate în V. STANCIU, Colinde, Cântece de stea şi Cântecele Irozilor, Bibi. « Să-mănătorul », Arad, Nr. 22).
« VERS LA ANU' NOU »
Vă poftim din nărav vechi u: Trei căzi pline cu curechiu, Şepte clise, cârnaţi lungi, Până toamna să te-ajungi; Podromuri cu vin ales; Poduri cu grâu şi oves; Coşerci pline de mălaiu, Cepe multe şi mult aiu; Car nou, bine ferecat, Plug ales şi înfierat; Patru vaci şi boi frumoşi, Şepte găini şi-un cocoş, Gâşte albe, multe oi, Zece reţe, doi răţoi, Patru scroafe cu purcei, Cu purcariu după ei; Moşii, pline cu pomi buni: Pierseci, meri, peri, pruni, aluni. Şi să-ţi umple ciurcele [ ?] Curtea şi grădinile. Poftim încă tuturor Multă roadă viilor, Bălvani [ ?] groşi, lungi, din pă-
[duri
Fân şi pae din câmpuri; Mirese voinicilor, Fetiţe flăcăilor; Carii sânteţi însuraţi Să rămâneţi înjugaţi;
Să nu rumpă credinţa Cui au plăcut Anuţa; Floarea fie cu bărbat, Cu care s'a cununat. Milostivul Dumnezeu Să vă ferească de rău Şi să trăiţi făr' de nori Anii cincizeci de trei ori.
(Ms. F., Nr. 95).
« VERS LA DUMINECA FLORI[I]LOR »
(39) Astăzi H[risto]s călări vine
Pre mânzul unii asâne;
Astăzi vine chitinel,
Cătră patimi, ca un miel,
în Dumineca florilor,
Bucurie noroadelor,
Care l-au întimpinat
Ca pre a slavi[i] împărat,
De pin [sic] copacii văz' stâlpării,
De biruinţă însămnări,
Tăia şi în manile purta,
Plecăciuni arăta.
Alţii cale ce vârtoasă,
Să o facă mai cuvioasă,
Cu verdeţ' o împodoabă
Şi hainele aşternă. (4°) Dar la pruncii jidoveşti,
Să tot stai să te ciudeşti.
Sugători la ma|i]ci din braţă,
Glas de laudă înalţă.
Osana întru înălţimă [sic]
Blagoslovit cel ce vine,
în numele Domnului,
H[risto]s fiiul omului.
Când pre Lazar chiemat,
La viaţă l-au sculat,
Fiind mort şi împuţit,
De patru zile în mormânt,
Minunea au săvârşit,
Veste mare au eşit.
7*
IOO
ION BREAZU
Atunce călători
Prorocia săvârşi.
în loc de şea haine i-au pus
Ucenicii lui H[risto]s,
Aşe zmerit încalecă
Mândria lumii culcă.
{40 Bucură-te, Sion Sfânt, Ierusalime iubit, Că împăratul tău cel blând Vine pre asân aşezând! Vine din Vitanie Să-şi cercetează moşie, în cetate când intra Toată să cutremura. Atunci popi[i] cei mari, Bătrânii şi cărturari, Văzând pre H[risto]s cinstit, De noroade ocolit, De mânie s'au umplut, De PI[risto]s rău au gândit, Cinste să i-o năduşască, De-ar pute să-1 potopască, Căci la H[risto]s strâ[n]ge Cei ce ştie minune,'' Şi pre Lazar cel înviat Iară a-1 omorî fac sfat, Că aşa face pizmarea Nu-şi vede cercetare, Nu-şi cunoaşte bunul său Ce-l răsplăteşte cu rău.
(42) O, Sion, cetate tare,
Cum îţ[i] plăzmueşti surpare!
Domnu' înainte au spus
Când de jelea ta au plâns.
O, slavă nestătătoare,
în grabă eşti trecătoare!
O, cugete omeneşti,
La noroade jidoveşti!
Aşe-i slava pământească
Na agiunjă [sic] să se învetească
Ce curund se întoarce în scârbă
Şi în ocară să schimbă.
Astăzi pre Domul cinstesc, Pastă puţin îl urăsc; Astăzi înainte îi es, Mâni oare aceia unde-s ? Astăzi clătesc ramurile Şi-şi aştern pre drum hainile, Apoi mâni să-1 prinză caută. Ca pre un tălhariu cu gloată. (43) Astăzi sporesc laudele, Mân' alaltă ocările; Astăzi strigă Osana, Mâni alaltă patima; Astăzi ca pre un împărat, Toţi bine l-au cuvântat, Vineri căznit, despoet, Stând pre cruce spânzurat. Is[us]e, mieluşel blând, Spre aceste tu vii voind, Că nu slavă pre pământ Ce în ceruri faci aşezământ. Vino, dulce împărate; La a ta creştinească parte. Noi de tine ne lipim Cu credinţă te cinstim. Tot pre tine aşteptem Şi bine te cuvântăm Cântând ţie, Osana! în veci şi totdeauna.
(Ms. D. — Un « vers al Floriilor », care seamănă mult cu acesta, în Ms. E.; cf. şi versul dela p. 1069 din msul lui Picu Pătruţ din Sălişte (din 1844), în posesiunea d-lui prof. Ghibu; apoi cel dela \p. 94 din N. I. DUMITRAŞCU, Carte de stea şi colinde, Bucureşti, 1935).
«VERS LA PATIMI»
W Cruce [a] era foarte gre Şi sudorile-i merge, în Golgotha l-au suit Pre cruce l-au răstignit. Câţi acolo venia Şi pre I[su]s îl vedea,
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
i oi
Toţi pre dânsul hulia Şi cu capul clătia. Fiere i-au dat de-au mâncat, Cu oţăt l-au adăpat, H[risto]s pre Tatăl au rugat Şr sufletul lui l-au dat. Soarele s'au întunecat, Pământul s'au tremurat. Cu suliţă l-au împuns, Sîngele i-au curs. Atunci Iosif la Pilat Au venit de s'au rugat. Pre H[risto]s lui l-au dat. De pre cruce l-au luat (r) Şi cu joljiu l-au înfăşurat Şi în mormânt l-au îngropat. Atunci Pilat au poruncit De piatră au pecetluit ' Jidovii au rânduit Voinici de l-au străjuit. H[risto]s iadul au prădat Şi pre moarte au călcat Şi din morţi s'au sculat Şi toţi sfinţii au strigat Aliluia.
(Ms. A.)
[VERS LA PATIMI]
I[su]s H[risto]s, Domnul sfânt Când din ceriu s'au pogorât, Din fecioară s'au născut întrupat din Duhul sfânt, Cu oameni au petrecut, Multe minuni au făcut. Jidovii s'au miniat [sic] Pre dânsul s'au rădicat, Şi când vreme i-au venit De el cina s'au gătit, (v) Cu ucenicii au cinat Şi multe i-au întrebat. Dracul în Iuda au întrat Şi el cina au lăsat
La Jidovii au lergat [sic] Şi în 30 de arginţi l-au dat. Jidovii la el gloate au mânat Şi pre H[risto]s l-au legat. Prin divanuri l-au purtat Şi mult l-au judecat. Lui Pilat l-au dat, Pilat mult l-au întrebat, Vină pre el n'au aflat Şi pre mâni s'au spălat, De singe s'au lepădat, Să nu fie vinovat. Jidovii toţi au strigat Singe pre dânşii au luat (r) Atunci Pilat l-au judecat Să-1 răstignească l-au dat. Şi Jidovii l-au luat Cu spini l-au încununat, Multe bâte i-au dat, Tot trupul i-au cruntat. Să-1 răstignească l-au dat, Cruce în umări i-au pus, Sus la deal de au dus, Şi el tare au ostenit Când la deal o au suit. I[su]s H[risto]s, zi întâi.
(Ms. A. — Versuri « la Patimi » sau « a Răstignirii » sunt numeroase în toate manuscrisele cercetate de noi, precum şi în culegerile citate. Acestea două par a fi însă cele mai vechi).
«VERS CE SĂ SPUNE LA MASĂ PENTRU VESELIA BOERILOR, ADECĂ LA BOTEGIUNE »>
C92) Boeri, ce staţi la masă, într'această cinstită casă, Ce-aţi venit de aţi cugetat Şi pre cine aţi căutat, Ca să faceţi veselie, împreună cu toţi meseni[i]
102
Cu gazda împre soţie [sic] Să aveţi mare bucurie. Noo ne-au venit în ştire, La cei cu puţină fire, Şi versul aşa ne spune Că aveţi o botegiune.' Aceasta s'a sovărşit Şi taina s'au rânduit. Laudă Domnului să fie, Ce au vrut aşa să fie! Ce voi zice cătră voi, Noo pre buni voitori
(193) Celor mari şi celor mici Să fiţi în rai fericiţi întăe voit [?] aşa: Părinte,
Părinte, Sfinţia-ta, Să fii la multe aşa, în loc gata cu slujba. A doile, voi, nănaşi mari, Să custaţi bine cu trai, Să puteţi la mulţi să fiţi Sufleteşti cinstiţi părinţi. A treia, că voi răspunde La [al]ţi meseni de frunte, Pentru masa săvârşită Ce de. . . rânduită [?]. A patra, dar ca să fie, Gazdi[i] mare bucurie, într'un loc co a sa soţie Ca să aibă bucurie.
(194) Că Domnul li-au dat Un cocon frumos,
Ca de dânsul să aibă parte Rugători pentru păcate. A cincia, voi şi găti, Coconului voi pofti Să trăiască şi să crească, Părinţilor să slujească, Să trăiască şi să custe Şi pe părinţi să-i asculte, Să trăiască cu mult bine
ION BREAZU
în mulţi ani cum se cuvine, Din micuţa tinereţe Păn' la albe bătrâneţe. Fiţi meseni cu voe bună Toţi cu toţii dinpreună. Beţi, mâncaţi vă veseliţi Şi pre Domnul pomeniţi. Că voi zice şi amin Voi numai ne închinaţi [?] Şi vro doi tri bănişori Să aveţi la Domnul spori. Şi iar voi zice amin Că şi versul mi deplin
(Ms. C. — Un « vers » aproape identic în Ms. E., p. 119).
«VERS  LA  GAZDA  CE TE OSPĂTEAZĂ »
(104) Caută din ceriu, Doamne Sfinte, Spre ruga me ia aminte. Caută dintru al tău lăcaş întru acest sălaş, Şi pre această gazdă bună întăreşte-1 cu-a ta mână, Că ei pe noi ne-au chemat
c°5) Şi bine-ne-au ospătat.
Pentru aceea, Doamne Sfinte, Ie spre ruga noastră minte, Casa lui o întăreşte Şi pânea o îmulţeşte, Precum acele cinci pâni, Ce le-ai dat cu-a tale mâni, Celqr cinci mii de noroade, Ce merge după tine toate, Mâncând toţi s'au săturat, Pre tine te-au lăudat. Aşa tu blagosloveşte, Bunătatea îmulţeşte, De tot răul îl fereşte Şi mulţi ani îi dărueşte. întru mila ta să fie De acum până 'n vecie.
(Ms. E.).
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
ALT VERS CUM S'AU ML STRAT TEIUL CU BRADUL
(137) Plaiul muntelui, Po[a]la codrului, De mustră-să mustră, Teiul cu bradul. Bradul aşam căm grăeşte Şi pre teiul dosădeşte:
— Da, lemn tupălăcios, Şi putrăgăios,
Cui te bizueşti
De tu de miş creşti,
în rând cu brazi şi cu molitvi ?
Iară teiul că-i răspunsă
Şi cătră brad aşa zisă:
— Ale, brad minunat, înalt eşti şi minunat,
{13)8 Rău grăeşti şi fără sfat,
Că eu sânt tei pălăcios [sic] Şi putregăios,
Ce eu sânt un lemn de triabă, Că vin măştri de mă 'ntreabă Şi mai bine mă chitesc Şi ico[a]ne mă croesc Şi în biserică mă bagă, Totă lume şi să rogă. Nu-s ca tine un brad înalt, Vedeti-aş uscat. La vârvuri eşti ciot ros, La trupină răşinos Şi nu ai nici un folos. Bradul foarte să mâhni Şi din gură aşa-i grăi:
— Da, lemn tei, fără telemei: Nu mă mai grăi aşe greu, Pentru sinătate ta Mă rog nu mă mai mustra, Că şti frate, dar nu şti,
(139) Că mulţi voinici că să bat Până şindila me fac Şi de n'ar fi şindila,
Ploile ti-aru ploa »       Şi aurul ţi s'ar spăla.
Dară eu îţî ţii.........[ ?]
Să trăim ca fraţi,
Să nu mai pricim
Că amândoi că trăbuim
Cu toţi[i] fraţi dinpreună, amin.
(Ms. E. — Cf. variantele publicate în g. dem. te0d0rescu, Poezii populare..., P- 353—354 (după A. Pann, O şezătoare la ţară), apoi cea din jarnik-bârseanu, Doine..., p. 508—S°9)-
[FĂRĂ TITLU]
(198) Prost am fost şi n'am ştiut, Cu prostie m'am ţinut,
Cu proşti[il m'am năcăjit Multă scârbă am păţit. Ochi avui şi nu văzui, Urechi avui şi n'auzii. Şi minte câtă avui între proşti o perdui. Când îmi aduc aminte, Cum trăem mai înainte, Tot în voe desfătat Fără muncă de răutate [?] Şi cu gândul gândem Eu pre to[a]te le plinem, Şi încătro mă întorcem, Tot veselie facem, Şi pre cei îndată mă folosem. Avut-am bani de cheltuială Şi haine fo[a]rte de triabă
(199) Haine scumpe şi frumosă Tot de fit [sic] şi de mătasă. Şi gădăoi [ ?] de materie [ ?] Că aşe-mi place mie.
Avem şi cai buni de încălecat De cari mulţi s'au mustrat Şi şei în tot chipul poleite De mulţi voinici era dorite. Arme încă avem bune,
ION BREAZU
Ca orice ales din lume. La boeri eram cinstit Cu de toate ce-am poftit. Iar acum m'am osândit .... [ ?] sosit.
Dumnezeu să să milostivească Şi pre mine să mă scote Din prostia cei cumplită Care tuturor orită [ ?] De iar să dobândesc To[a]te cele ce doresc.
(Ms. C).
« VERSUL LUI BANFI »
(75) După nor vine senin, După dulceaţă pelin. Amar mie şi suspin, Lacrimile vale-mi vin, Inima mi se despică, Sudori de pe mine pică, Ce văz nimica îmi place, Că manile întinse-mi zace. Săracă inimă darsă, Varsă lacrimile, varsă. Săracă faţă frumoasă, De jele mai toată stoarsă, Săraci ochi nevinovaţi, Vale de lacrimi vărsaţi. Voi sânteţi acum de vină, C'aţi iubit faţă streină, Voi sânteţi fără dreptate, C'aţi iubit un dor departe, Tocma din streină ţară O, dor, flacără şi pară. 7J) Cât soarele încălzeşte
în lung şi 'n lat se lăţeşte Nu-i doftor leacuri să-mi deie Boala din oase să-mi ieie. Câţi preoţi blagosloviţi Şi călugări preacinstiţi, Toţi să vie să-mi cetească Nu pot să mă mântuiască.
Câte muieri vrăjitoare Şi babe descântătoare, Toate vie să-mi descânte — Tot oi fi ca mai 'nainte. Vie moartea să mă spaie, Că m'a duce în văpaie, Dragostea nu vrea să iasă Din inimă şi din oase. Când apa din jos în sus, Soarele dela Apus; Când pe pământ vor fi stele, Pe cer or tăia nuiele, Când dibolii [sic] or sbura Şi paserele-or umbla, (76) Nici atunci nu te-oi uita, Capu' de mi l-ar ciuntă. Eu mă duc doru-mi rămâne, Dar mă rog ţine-mi-1 bine într'a tale scumpe braţe, Păstrează-mi-1 cu dulceaţă, Când şi când. cu hori de jale. Şi-1 scaldă în lăcrămele, Că eu de voi mai trăi Drept la tine voi veni, Şi te-oi cuprinde în braţe Şi voi trăi cu dulceaţă, întru dreapta cununie, în sfânta căsătorie, De acum până 'n vecie Domnul lăudat să fie.
(Ms. E. — Câteva versuri identice în V. BOLOGA, Poezii poporale din Ardeal, Sibiu, 11936, p. 127—128).
\
« VERS DE ÎNTRISTARE »
(109) Auzi-mă, Doamne Sfinte, Şi de mine-ţi fie-aminte : Turture, pasere vie, Să-mi fii mie mărturie De mă scoate din robie, Să mai am şi eu bucurie!
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
S'au sculat duşmanii mei Să-mi numere anii mei Pre mine să mă gonească Din casa cea părintească. Dumnezeul ceriurilor, Care ştii gândurile lor, , Opreşte-i şi nu-i lăsa Să-şi 'nplinească voia sa. De suspinuri şi de jale S'au umplut oasele mele Şi ca corbul cel de noapte îmi petrec zilele toate, Ca o pasăre rămasă, Subt o streşină de casă; ■°) Ca o biată turturea Ce şi-a pierdut soţia, De cleangă verde se fereşte, Pe-uscată s'odihneşte Şi tot cântă şi jeleşte, La inimă nu-i tigneşte. Unde-i apa limpede O turbură apoi be. Aşa sunt acum şi eu Şti-mă singur Dumnezeu. Că tot stau şi mă gândesc Cum în lume să trăesc ? Câte frunze prin păduri, Câţi muguri pe la vârfuri Şi de ploaie câţi picuri, Atâtea mă bat gânduri; Câte păsări sunt pe lume Toate cină şi s'alină Numai eu n'am ce cina, Nici unde mă alina. ■) Vai mâncatu-s de duşmani Ca câmpul de bolovani; Vai mâncatu-s de streini Ca iarba de boi bătrâni. Că mila dela streini, îi ca umbra cea de spini, Când gândeşti că te umbreşte, Mai tare te dogoreşte.
Şi mâncatu-s şi de-ai mei Ca iarba de mieluşei.
(Ms. E.)
«VERSUL STRĂINĂTĂŢII »
du) De voi prinde a cânta, Munţii s'or cutremura, Pietrile s'or despica, Văile s'or turbura, Câmpurile s'or întinde, Florile-or începe-a plânge, Cerul se va 'nsenina, Aerul va răsuna, Paserile vor înceta, îndată ds a sbura (>i2) Şi toate vor lăcrăma, Cât voi începe-a cânta! Că de dor şi de bănat, Văzându-mă 'nstreinat, De satul meu depărtat, De streini încunjurat, Mare jele m'a aflat, Din ochi lacrimi am vărsat. Săracă streinătate, Mult eşti fără de dreptate încunjurai ţările toate Şi de bine n'avui parte. Că de mic am pribejit, Tot cu streini am trăit. Nicăiri cât am umblat Odihnă n'am căpătat. Câte cloambe prin păduri Şi muguri pe la vârfuri, Atâtea sunt mari a mele Năcazuri gânduri şi. jele. Mă rugai lui Dumnezeu Să-mi arate drumul meu. ("3) Vino, dragă turturea, De-mi arată calea mea, Să pot trece Dunărea Să mă duc la maica mea..
io6
ION BREAZU
Jele-i Doamne cui i jele, Jele-i inimuţei mele, Jele-i la tot neamul meu De rău noroc ce am eu. Vine-mi dorul câte-odată Să mă sui pe munţi cu piatră, Să plâng cu lacrimi fierbinţi Pentru-a mei prea dulci părinţi. Şi. îmi vine, uneori, Să mă sui pe munţi cu flori, Să mă jăluesc în hori, Pentru a mele surori. Strein sunt de-ai mei de toţi, Ca şi mierla fără soţ, Dară mierla tot îşi. are încă pe cuc văr primare. Doar maică când m-ai băiat, Cu'n picior mai legănat, ("4) Cu gura mai blăstămat, Scăldătoarea mi-ai ţipat în grădina cea cu brazi, Să nu trăesc între fraţi, în grădina cea cu flori Să nu trăesc cu surori, în grădina cea cu spini Ca să trăesc cu streini. Eu, când la voi toţi gândesc, Tot stau şi mă socotesc, Cui foc să mă jeluesc Ca dorul să-mi potolesc ? Vine-mi dorul câte-odată Să mă sui în munţi cu piatră Şi să-mi întorc ochii roată Să mă uit în lumea toată, în sus cătră răsărit Şi în jos cătră sfinţit De unde eu am venit De m'am pe-aici rătăcit ? ("s) Şi iar stau şi mă gândesc Cui foc să mă jeluesc ? Jeluim-aş şi n'am cui, Cui năcazul să mi-1 spui,
N'am cui să-i spui pribejirea, Cui să-i descopăr dorirea, Care o am de părinţi Cei mie prea mult iubiţi, De fraţi toţi şi de surori, De toate-a mele neamuri. Că când gândesc eu acasă Ochii părău lacrimi varsă, Inima mi se despică, Sudori de pre mine pică, Plâng cu mare lăcrămare, Fără nici o stâmpărare, Suspinez şi oftez tare, Ca nopţile după soare, De dureri necontenite In inima mea înfipte, Care nu mai au sfârşit, De când eu m'am despărţit (n6) De taică, maică, surori Şi de ai mei frăţiori, Veri, vere, de cruce fraţi, De mătuşi, unchi şi cumnaţi, De şogori, fete şi pretini Şi de ceilalţi vecini, Pe cari iubiţi i-am avut, Cât cu dânşii am şezut. N'am cui să mă jeluesc, Dorul să mi-1 potolesc. Jeluim-aş cerbilor, Cerbilor şi ciutelor. Cerbul este vită mută Şi pe mine nu m'ascultă, Că el fuge foarte tare, Eu rărhâi cu supărare. Iar tot stau şi mă gândesc Cui foc să mă jeluesc? Jeluim-aş munţilor, De dorul părinţilor. Munţii sunt tot pietrii surde Şi nu pot să mă audă. Jeluim-aş şi n'am cui (117) Cui jalea să mi-o spui?
1
versuri populare în manuscrise ardelene vechi
Jeluim-aş florilor, Florilor, câmpurilor, De clorul surorilor. Câmpul este loc întins, Eu cu dorul m'am aprins. Jeluim-aş şi nu-i cine Să mă asculte pe mine, De cari le voi spune eu De amărunt traiul meu. Jeluim-aş văilor, Văilor şi brazilor, Eu de dorul fraţilor. Vino, taică prea iubite, Vino, mie mult iubite, Vino, maică, de mă vezi Şi cu mine-odată şezi. Veniţi de mă mângâiaţi Şi mă scoateţi din năcaz, Veniţi să vă povestec Cum între streini trăesc. ■Oi8) Că traiul care îl am
Nu-1 poftesc nici la duşman. Fie plătit neamul meu, Cu cât am pribejit eu. Am umblat prin ţări streine Şi n'avui parte de bine. Oh, de m'ati putea vedea, în streinătatea grea, Inima rău v-ar durea, Văzând obidarea mea. Voiu să mor de dorul tău, Dulce părintele meu. Vin acum, taică, la mine, Că eu sunt strein în lume. Vino, maică, şi voi, fraţi, Veniţi de mă desfătaţi, Că a mele lăcrămele, Ca şi neşte râurele, Să varsă cu grea durere, Cu dor şi cu mare jele.
(Ms. E. — Variantele « Versului Străinătăţii », pe care le-am văzut în manu-
scrise sau care au fost publicate până acum, sunt foarte numeroase. Aceasta mi se pare însă cea mai desvoltată. Cf. mökesch, op. cit., p. 20; J. K. schuller, Romanische Volkslieder, Hermanstadt, 1859, p. 29—30, 67—68; Gaster, op.
cit., p. 320 (Nr. XII A); anton pann, Spitalul amorului, Bucureşti, 1852, vol. I, p. 114; eminescu, Literatura populară, (Ed. murăraşu, în « Clasicii români comentaţi »), p. 213—214; Şezătoarea, VIII (1882), p. 40; N. drăganu, Versuri vechi, în Dacoromania, V, p. 516—517; etc.).
« VERS DE VESELIE »
(228) Mărişcuţă dela beciu, trala, Vin cu luntrea de mă treci. De mă treci să nu mă 'neci, Că n'ai bani să mă plăteşti, Numa'o sută şi cincizeci.
De cât pită cu comleu,
S'o mânci cu un meteleu [sic],
Mai bine spuză pogace,
Să o mânci cu cine-ţi place.
(229) Decât pită prin sită deasă, S'o mânci cu o urduroasă, Mai bine prin sită rară,
Să o mânci cu-o domnişoară.
(Ms. E.)
« ALTU »
(26s) Scrisu-ţi-am vers cuvios
Din cuvinte mai în jos.
Scriu-ţi, draga mea viaţă,
Carte mândră cu dulceaţă.
Porumbiţă ce voi face
Că dorul tău nu-mi dă pace ?
N'am pe lume nici un bine
Că sunt departe de tine. (266) Rău bolesc, rău pătimesc,
Când mândră la tin' gândesc
De binele ce aveam
io8
ION BREAZU
Când mai aproape şedeam, Că atâta nu gândeam, Nici de dorul tău boleam. De când mă 'nstreinaiu eu De N satul meu, Dorul mândră dela tine, Peste multe dealuri vine Şi-aşa vine de ferbinte Că de-aş sta 'n loc m'aş aprinde. Nime nu-l poate 'nturna, Nici Ţigan cu cetera, Nici Român cu fluera, Nici Neamţu cu flota [sic]. Până când nu viu la tine Inima oftează 'n mine. Când eram printre hotară Gândeam că-s într'altă ţară, Aşa departe părea De dor inima-mi bolea, (267)  Şi socoteam întru mine Că de-aş ajunge la tine, Cu tine să povestesc, Dorul să mi-1 potolesc. Când peste păduri treceam In toate laturi priveam Că doară te pociu vedea. Oh, foarte mult îmi părea Până voi sosi acasă, Oh, vai, vai, inimă arsă. Deci cât acasă soseam în toate laturi priveam Că ieşind din casă doară Te pociu vedea pe afară. Socoteam că-mi alinez, Dorul numai să te văz. Inima-mi părea căznită De boală nelecuită. Arză-te focul urât, Boală fără crezământ, Arză-te focul iubire, Boală fără lecuire.
(Ms. E.)
« ALTU »
(264) Prin dumbravă trecere-aş, Frunză verde rumpere-aş, Slovă neagră scriere-aş, La mândră trimitere-as. în toate patru cornurele Picături de lăcrămele.
La mijloc pară de foc, Ca să vază şi să crează Că precum este slova Aşa mi-i şi inima. De când de tin' m'am lăsat
(265) Şi pe-aici m'am depărtat, Eu mândră a mea inimă, De o aş vedea la fântână, Nu aş cunoaşte-o din tină, Aşa mi-i de supărată,
De dorul tău întristată. Când gândesc mândră la tine, Dorul tău s'aprinde 'n mine Şi arde cu bobotaie, Ca o jireadă de paie, Foarte rău mă năcăjeşte Până când se potoleşte.
(Ms. E.)
«VERŞU BEUTORIULUI »
Vai, săracu' beutoriu, Au rămas ca cerşetoriu. Au băut una şi două Până au plinit şi nouă. Dac' au văst că-i bine-aşa Şi-au bşut şi cămaşa. Crâşmăriţa mare duşmană Nu vrea să-i dea de pomană, Dar crâjmarul ca măgariu îi luă zechea şi pieptariu. Ce voiu să zic mai multe Că le svârle lângă bute, Şi începe a-i aduce Beutură de cea dulce,
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
109
Vin roşiu, roşior,
De care-i era Iui dor.
Şi dacă s'au îmbătat
Cătră casă au plecat.
Câte bălţi Ie întâlnea
Tot prin mijloc le plesnea,
Unde era apa noroioasă,
îi părea că-i mai frumoasă.
Unde era turburată,
îi părea că-i mai curată,
Câţi pe cale întâlnea
El la toţi se închina.
Toţi fugea ca de un câne
Nevrând să i se închine. ■Şi dac-au ajuns acasă,
La globana de nevastă, Ea au început a-1 mustra ■Şi din gură-aşa grăia Bărbate, sufletul meu,
......mi-te tată-tău,
Dar de-aseară-unde-ai fost, Ai băut la crâjmă gros. Unde-i zeghea şi pieptariu ? O! le-ai beut cu crâjmariu. Şi luă o despicăturâ Şi-1 atinsă peste gură Şi luă alta mai mare Şi 'ncepe a-i da pe spinare.
(Ms. F., No. 94).
[FĂRĂ TITLU]
Câtu-i lumea şi veleag, Nu mă ia cine mi-i drag Şi mă [ia] un blestemat Care-i mai urît în sat.
Frunză verde zoralie Cel voinic cu pălărie Trimisei la glătărie [sic] Să-mi cumpere doi mintie.
Ce-i mi de mintea lui Dacă nu-s cu dumnealui. Păsăruică de pe lac, Nu mă blestema să zac, Că n'am pe nime cu drag, Să-mi pună mâna sub cap Să mă 'ntrebe de ce zac. Păsăruică de pe iaz Mândra moare de necaz.
Câte flori pe iaz în sus Toate cu mândra le-a pus Şi-am plătit de le-am 'ngrădit, Nici cu pari, nici cu nuele Numai cu cuvinte rele.
Mărita-maş, mărita, Cu suveica nu ştiu da, Ţes un cot, arunc în pod, Ţes o natră, rup o spată. Mărita-m'aş, mărita, Pita n'o ştiu frământa Cu feciori mă ştiu juca.
Doamne bate şi trăsneşte Cine-o făcut drumu' lat, De-o trecut badea 'n Banat. Doamne bate-1 şi trăsneşte Cine-o făcut drumu roş De-o trecut badea 'n Lugoj.
« MĂŞ » [=ALTUL]
Săraci Bucureşti vestiţi, Că se duc cătanele Şi rămân cocoanele, Sub păru' cu perele Unde joacă sârbele, Sub măru' cu frunză lată, Unde joacă Turcii roată.
Coconită dela ţară
Ce ţi-e gura aşa amară
Doar de pită de secară
I I o
ION BREAZU
Hai la noi la Bucureşti, Ca gura să ţi-o 'ndulceşti, Cu afine, cu migdale, Cum îţi place dumitale.
(Aceste două   «versuri »   din urmă
le-am aflat în Ms. 69, Cutia V din arhiva Muzeului Ardelean dela Biblioteca Universităţii din Cluj; manuscris, cu cântece ungureşti, nedatat, probabil însă dela începutul sec. XIX. In original cu ortografie ungurească).
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA
La apus de orăşelul Câmpeni, pe văile celor două Arieşuri şi ale afluenţilor lor şi peste munţii dintre aceste văi, se întinde « Ţara Moţilor » propriu zisă. Mergând pe şoseaua naţională care pleacă dela Câmpeni pe valea Arieşului Mare în sus, trecând prin comunele moţeşti Săcătura şi Albac, se ajunge în cea mai mare comună, ca număr de locuitori (5225) -1), din Ţara Moţilor: Scărişoara. Din punct de vedere administrativ e o comună; pentru călătorul care urcă valea strâmtă, adeseori de o frumuseţe sălbatică, a Arieşului Mare, Scărişoara se arată ca un şirag de cătune neînsemnate, compuse din vreo 2—3 case. Două dintre aceste cătune, deoarece au biserică şi şcoală, formează un fel de centre: Gârda-de-Jos şi Gârda-de-Sus. Majoritatea celor aproape 5300 de suflete nu trăiesc însă în aceste cătune de pe valea Arieşului Mare şi nici în cele de pe văile afluenţilor lui, ci prin poienilea), adeseori foarte mici, risipite prin nesfârşitele păduri de «sîlhă» (molid) şi de «bradu» care acopăr dealurile şi podişurile ce se ridică deasupra văii Arieşului Mare până la altitudinea de 1300 m, prin sutele de «cringuri» (cătune) formate din 2—3 case, numele cringului fiind format din numele familiei care îl locuieşte: cringul3) unde stă familia Pasca se chiamă Pâşceşt'î, unde stă familia Morcan, Morcatieşt'îi), etc.
De altfel numele acestor cătune nu au vieaţă prea lungă. Ele se mută împreună cu familiile care formează cringurile. Astfel, pe harta militară austriacă de pe la mijlocul secolului trecut, cringul Păşceşt'ilor e arătat în altă parte, nu unde este astăzi. Făcând această observaţie într'un grup de Moţi, am primit răspunsul că Pâşceşt'ii s'au mutat de mult de unde erau înainte.
x) V. Indicatorul statistic al satelor şi unităţilor administrative din România. Bucureşti, 1932, p. 386.
2) Moţii zic poienii « cîmpu, cîmpulu-m pădure ». (Sistemul de transcriere îl dăm mai jos, la p. 133—134).
3) N'am auzit niciodată pronunţându-se crîng, cum scrie Tache Papahagt, Cercetări din Munţii Apuseni (Extras din « Grai şi Suflet»), Bucureşti, 1925, p. 16, ci totdeauna cring. V. şi Dacoromania VIII (1936), p. 153.
4) Acesta este numele cătunului din jurul bisericii, numit oficial Gârda-de-Sus. Iată încă vreo câteva nume de cringuri: Pleit'eşl'i (dela porecla Pleita), Morareşt'i,
Haiduceşt'î, Suceşt'î, Pt'iţarăşt'i, Fluţareşt'i, Pleşeşt'î, Dodoieşt'î, Gond'eşti, Curpeşt'i.
112
emil petrov1ci
Pentru ancheta pe seama Atlasului Linguistic Român şi pentru cea destinată adunării de material folkloric, pe seama Academiei Române, am cercetat, în verile anilor 1935 şi 1936, cringurile din apropierea Gheţarului (la D'eţariu), situate la vreo 1200 m înălţime şi cringurile de pe Valea d'ila Iarba Ra până subt Bd'ihârea, cel mai înalt vârf din Munţii Apuseni1). La Gheţar am fost găzduit în frumoasa şi confortabila casă de adăpost a Turing-Clubului României, iar expediţiile până la Iarba Ra le făceam dela cârciuma din Gîrda d'i susit, adică din cătunul numit Morcane'şt' 1.
Regiunea dela D'eţariu şi Valea d'ila Iarba Ra reprezintă numai o minimă parte din colţul de ţară care formează hotarul comunei Scărişoara. Fiind nevoit să continuu anchetele Atlasului Linguistic Român, cu părere de rău a trebuit să renunţ la cercetarea altor « cringurî » din Scărişoara şi mai cu seamă la cele din comuna Arieşeni, care e aşezată şi mai sus, mai aproape de « Bd'ihârea » şi unde cu siguranţă se poate face o bogată recoltă de folklor.
Casa de adăpost a Turing-Clubului din apropierea Gheţarului (altitudinea circa 1200 m) e situată într'o poieniţă pe care ai crede-o înconjurată de păduri nesfârşite de molizi şi brad. De fapt, îndată ce te depărtezi puţin de casă, te crezi la cine ştie câţi km depărtare de orice aşezare omenească. Pădurea deasă de molizi uriaşi pare de nepătruns. Cărarea ce duce în Valea Arieşului anevoie se strecoară printre trunchiurile putrede acoperite cu muşchiu ale molizilor căzuţi. Abia ai făcut însă vreo 500 de metri, se deschide un alt « cîmpu » cu o căsuţă de Moţ în mijloc şi cu o bucăţică de loc cultivat unde cresc câteva fire de cânepă2) şi câţiva cartofi («piciocî» IV). Dacă e mai înstărit, Moţul mai are şi alte « maitorî » 3) pe lângă casă: o « cămară », o « cocină », iar jos în vale, rar, şi câte o «colnă» unde îşi adăposteşte căruţa. De curte, nici urmă nu se vede pe la Moţi.
Poienile acestea locuite sunt risipite peste întreg masivul păduros ce se ridică din Valea Arieşului Mare, spre miază-noapte, până la înălţimea de 1300 m, subt muntele Călineasa. La casa de adăpost TCR nu eşti, cum ţi se pare la început, în mijlocul unui codru sălbatic, ci în mijlocul satului. Dacă asculţi mai cu luare aminte, auzi, dincolo de perdeaua de molizi care le înconjură, vorba vecinilor şi fâsâitul coaselor (e timpul când se coseşte
]) Vârful cel mai înalt se numeşte Curcubăia (accentul.e pe silaba penultimă), fiindcă e acolo pe munte o pt'atră ca o curcubătă « bostan ». Explicaţia mi-a dat-o Fluriia N'egri Ionasâ dela Valea D'izd'itului. Cf. şi T. Papahagi, op. cit., p. 48.
k) Informatoarea III (vezi numele lor la p. 135) îi zice « ogor d'i cîripă », iar informatoarea VII, « ogorul cel d'i cîripă ».
3) Aşa a pronunţat cuvântul informatorul IV. La singular zice « maitore ». Maitorile sunt: «şura, casa, cămara, puieţîli t. Informatorul I numeşte porumbarul (colivia porumbeilor), de care de altfel nu există prin Ţara Moţilor, « măietorea porumbului». Cf. Frâncli-Candrea, Românii din Munţii Apuseni. Bucureşti, 1888, p. 25: « măetoare ». Forma « măieturi», dată de Tache Papahagi, op. cit., p. 17, e greşită.
folklor dela moţii din scărişoara
113
fânul). Seara, flăcăii chiuiesc dintr'o poiană într'alta, mână cu strigăte vitele la adăpost. Vuiesc pădurile seculare de zarva atâtor oameni pe care nevoile i-au silit să se aciueze pe aceste înălţimi reci x), lipsite de apă2). După ce s'a întunecat, liniştea, coborîtă în sfârşit peste vârfurile nemişcate ale molizilor, e turburată numai de sunetul melodios al tulnicelor care îşi răspund dintr'un « cîmpu » într'altul, mai aproape, mai departe şi, stins, ca din alte lumi, din cine ştie ce depărtări, de prin cringurile dela Măgura sau dela Pt'atra graitgri.
Ocupaţia. Aşezările acestea moţeşti din văgăunile afluenţilor Arieşului Mare, de subt Biharea şi Călineasa şi din poienile de pe podişurile care se ridică deasupra acestor afluenţi, nu sunt vechi. Tradiţia despre urcarea recentă a Moţilor în cătunele Scărişoarei mi-au repetat-o adeseori informatorii. Cea despre aşezările dela Iarba Rea, am dat-o la Texte (246—7).
în căutarea lemnului cât mai bun şi cât mai ieftin pentru « vasaritu », / Moţii din satele moţeşti mai vechi, ca de pildă Vidra, şi-au făcut, la început, în pustiurile acestea « mutăturî » unde se adăposteau până tăiau   « doje » (v. textul 246). Cu încetul, mutăturile au devenit aşezări statornice: în locul mutăturii, Moţul şi-a durat măietoare.
Toţi Moţii sunt « vasarî» 3). Cu « vasili » se duc « în ţară ». Cei de pe la Gheţar ajung până la Săgmarî (Satu-Mare), Carâi (Cărei), Zâlâvu (Zălau), Şumleu (Şimleul-Silvaniei), Baia Mărie, Baia Sprie, Lăpuşul (Lăpuş). Cei dela Iarba Rea cutreeră mai ales Ungureasca = Ţara ungurească, pe la Hălmagiu, Arad, Cohul (Vaşcău), Beiuşul (Beiuş). Cei din valea Arieşului vin în Ard'qliu, spre Bălgăratu^) (Alba-Iulia). Cei mai bogaţi, care au căruţe solide, trec pe la Turnu-Roşu în Rumîniia până în Dobrogea. De când au început a colinda, acum 20 de ani, Vechiul Regat, văsarii au fost nevoiţi să fabrice articole pe gustul nouei lor clientele. Astfel, acuma fac mai cu seamă «put'ih»5) enorme (v. planşa II, 3) în care Oltenii şi Muntenii acresc varza.
Nu toţi Moţii au însă « cocii » (căruţe). Mulţi dintre ei, mai săraci, încarcă vasele pe spatele cailor şi le duc la târgul dela Vidra, unde le vând altor Moţi, adevăraţi angrosişti, care le transportă cu trenul până la Craiova, Galaţi, Constanţa.
*) Fragile se coc abia în August.
2) în toată regiunea Gheţarului, abia sunt vreo două izvoare. în vara secetoasă a anului 1935, numai unul n'a secat. La acesta se dădeau în fiecare seară adevărate bătălii, atâta norod se aduna dela distanţe de kilometri, ca să ducă în bot'ele (sing. botă) aşezate de o parte şi de alta a şelei, pe cai mititei de munte, o apă turbure, roşcată.
3) Cuvânt pronunţat de informatoarea IV. Cuvântul CIUBĂRAR nu l-am auzit niciodată la Moţi. Moţul trăieşte din «vasaritiî», «vasareşt'e»,)face «vase». Cf. Frâncu-Candrea, op. cit., p. 61. Greşit (ciubard) la Tache Papahagi, op. cit., p. 17.
4) Accentul e pe întâia silabă.
5) Cuvântul e nou, adus din Vechiul Regat.
S Anuarul Arhivei de Folklor V.
114
EMIL PETROVICI
Să încercăm să înşirăm deosebitele lucrări care ţin de « vasaritu » întâi caută o «sîlhă»2) (IV), o « ţîpă joşii » (I), o « dârîmă d'e clgmbe »3) (I), taie «boci4) cu h'arastău d'î sîlhă» (IV) acolo unde e « mîtcă pi sîlhă»6) (IV); «om boc să creapă-m patru» (VII) « cu sacurea şî cu maiu » (IV), iar doagele se numesc « dgji-n ciozvîrt'i » (VII); dacă se creapă bocul în două,, se zice că sunt «doşt'e_şt'i» (VII). Doagele «le curăţim, le cioplim cu mezdreala » (IV) pe « scâundu cel d'i vasaritu » (IV)6). Apoi «dă cu dgga. pi jilău »(IV) (v. planşa III, i) şi o pune «pi prîsori »(IV) (v. planşa III, 2) cu « clţştîli » (IV). Apoi face « cercii » (IV) din « cep d'i sîlhă » (creangă de molid) (IV); cu o «custura ca un cuţitu taa 7) muşcatorili 8) d'ila cercii » (IV). Apoi « faişţşt'e 9) cu mezdriala » (IV) vasul (v. planşa III, 3) şi-1 « d'irează » (VII), «d'îrează» (IV), « d'inează »10) cu « d'eratorea »• (VII), « d'aratori, d'ahatori » (IV), « d'inatori » 10) (v. planşa III, 4) pe dinăuntru. Apoi îl « rostiază pe la gură » (VII) cu « mezdreala », îl « gar-d'irează» (VII) cu «gard'irariu » (VII), « gard'inariu » l0). După ce « ciubăru-i gard'ihatii » (IV), « măsură n) fundu cu masiirili » 32) (IV), « faci o şară cu masurili » (IV), taie fundul « pi şară » (IV) şi « pure fundul pi locu gâr-d'irului » (VII). Apoi «cercu iejşt'e », trage «cu tragatorili, tragăşîli t3) d'i cercii » (IV) sau « dă cu maiu pi bătători » (IV) să se aşeze bine cercul. Pe urmă găureşte, « tortarţst'e », toarta ciubărului cu «tortariu » (v. planşa. IV, 1).
Când a făcut vreo 12, 16 « darâbi » (IV), îi zice « o t'işiţă d'i vasi » (IV). Pe acestea le încarcă pe cai şi coboară cu ele (v. planşa II, 3) până la « fagadău ». Aici « stau-n colnă cocili » 14) (IV) Moţilor (v. planşa II, 4).. Cârciumarul «capătă arîndă15) după iţii» (IV). La «fagadău» văsarul încarcă «t'işiţa d'i vasi» în «cocie» şi pleacă «în ţară».
J) Cifra romană în parenteze indică pe informatori. Numele lor sunt date la p. 13;.. 2) Informatoarea III zice şi « molivu ». 8) O curăţă de crengi.
4) Bocii (bucata din trunchiu din care se fac doagele).
5) Partea trunchiului fără « cep ».
*) V. planşa III, 1.  Scaunul are un cap, numit «cigcd » (IV), şi un talpig, numit « talpa scaunduli » (IV). \ ') Taie. \
8) Cele două capete ale cercului care se îmbucă. La singular: «muşcători la. cercii » (IV).
9) Netezeşte pe dinafară.
10) Formă auzită dela bărbaţi. n) Accentul pe întâia silabă.
12) Compas.
13) Accentul pe ă.
14) Stau în şopron căruţele.
15) Chirie.
folklor dela moţii din scărişoara
Cei mai mulţi nu-şi adăpostesc însă căruţa, de altfel sărăcăcioasă, în « colna » cârciumarului, ci o lasă la marginea drumului. Am văzut adeseori astfel de căruţe părăsite în şanţul şoselei, în câte un loc unde nu se zărea nici urmă de aşezare omenească. Casa Moţului care e nevoit să-şi lase astfel căruţa, este aşezată pe vreo coastă de deal, cu câteva sute de metri deasupra Văii Arieşului, unde anevoie urcă şi omul şi animalul. De drumuri pentru căruţe, nici vorbă nu poate fi pe aşa locuri.
Alteori Moţul îşi ia uneltele « ciniili, t'isigurili cele d'i vasaritu » (IV), ia cercuri şi doage, le pune în căruţă şi porneşte cu ele în ţară. Vasul îl face la faţa locului, după indicaţiile muşteriului. Doagele le leagă, vreo 50 de bucăţi, în formă de semicerc; acesta se chiamă «o corciie d'i doji d'i pus pi calu » (IV), (când le aduce din pădure acasă). Când pleacă cu ele în ţară, leagă vreo 100 de bucăţi cu un cerc; i se zice « o rota d'i doji d'i pus pi cară » (IV).
Agricultură se face foarte puţină la Scărişoara. Pământul e prea « pt'a-trosu » şi clima prea rece. în « holda » Moţului abia creşte puţină « sacară » nişte « piciocî » şi câteva fire de « cîripă » (VII). Arătura se face cu plugul de lemn, dispărut demult în restul ţării.
Nici creşterea vitelor nu poate înflori în această parte a Munţilor Apuseni. Păşunile de pe munte sunt slabe, iar lipsa izvoarelor zădărniceşte orice încercare de a face un păstorit mai intens.
Fiecare Moţ creşte vreo 2—3 oi (« ţirem yoi » VII); primăvara se întovărăşesc («le strângem laolaltă» ), fac «o turmă» şi angajează un cioban, («hi naravim cu pacurariu »2), « ciobanu cari faci brîndza »). Acesta îşi angajează un băiat strungar « pacurariu cel mhicu » şi « ciobanul la star-părî ». Apoi se măsură laptele (« măsurăm lapt'ili », v. textul 242) şi se începe facerea brânzii (« băgăm uăili-m brîndzâ »).
Brânza se face la « coliba » 2). Se « mulgi » în « găleată », se « strecură » cu o « strecatori » într'un « pîrlău mari ». Apoi ciobanul pune «t'agu » în lapte şi «îlu-nt'agă ». Chiagul « ăl cumpără şî mai faci şî d'i porcii (rasa-turili celea d'i maţi, pt'ejţa d'i pi burtuşu »); îl ţine «într-on d'obu » sau «în uiagă (cel d'e cumpăraţii). Lapt'ili-nt'egatu ăl zole_şt'i aşa-m brîncî, îl strîngi laolaltă cu pumni» şi îl pune «într-o cârpă ». După ce n'a mai rămas în el« dzăru », îl pune pe « poliţa ». De acum se numeşte « caşu ». Pe «poliţa să zd'iciulă». Apoi «lu-mfrămîtă3) cu brîncili. Brîndza o-t'ascuişşt'i cu brîncili în d'obă», pune un «fund», pe acesta un «bocii»-şi deasupra o piatră. Fundul cu bocul şi cu piatra se numesc «t'ascii ».
J) Se zice şi « ciobanii » (VII).
2) Se ştie că în alte părţi, pe la Muntele Rece, în judeţul Cluj, se zice « stînă » (cuvânt pronunţat de flăcăi de 15—17 ani). Subiectul VII pronunţă « stîră »; pretinde că tinerii încep să întrebuinţeze tot mai mult cuvîntul din urmă în loc de « colibă » (VII).
3) Accentul e pe -fră-.
s*
n6
EMIL PETROVICI
Din « dzăru » se face, rar, « urda » după ce « ăl h'erbu-n căldări », în care «jîntuie »l) cu o «lingura d'i lemn », ca să nu se prindă « scrumn » pe fundul căldării. Lingura cu care scoate urda se numeşte «lingura mari».
în « iarnari » stau oile lângă casă, «în turist'i afară », după ce toamna, fiecare şi le alege pe ale lui («le-alejem, li-aducem acasă d'-a-munt'i »). Noaptea se adăpostesc în «puiâtă»2).
Locuinţa. Casa Moţului e foarte simplă şi sărăcăcioasă. E făcută din « grindz » (bârne) de câte un « meşt'er d'e face case » din comuna Sohodol de lângă Câmpeni, de unde se recrutează constructorii de case pentru toate satele din Munţii Apuseni, până la Măguri şi Mărişel (judeţul Cluj). Meşterul din Sohodol aşează întâi « talpa casi » pe « pt'atră » (temelie simplă făcută din bolovani), face apoi păreţii, «arjâua casi pără la acuperişu », din « grindz » (bârne), iar sus, pe păreţi, pune « cununa », « curura » (VII) (cosoroaba). Peste cunună sunt aşezate «grindzele »3) (grinzi). Apoi vin «cuorhili» (căpriorii). Câte doi căpriori sunt prinşi, sus, cu o chingă numită « găinar iu, gairariu (VII), gairâreţu » (VII). Peste căpriori se bat «laţuri», iar pe laţuri «şind'ile» sau « doşt'e » (şiţe). Măietorile de pe lângă casă sunt acoperite mai mult cu «cet'ină»4). Pe «trşpţ» (trepte) urcă omul în « tîrnaţ » sau « t'indă », iar de acolo intră în « casă ». Mobila e sărăcăcioasă : un pat, o masă, două laviţe de-a-lungul păreţilor, într'un colţ al încăperii un «pod'işoru » (un fel de dulăpior, în care se pun vasele de bucătărie) şi în mijlocul casei, o mică maşină de gătit, numită de Moţi «sobă». Fireşte, mai demult, în loc de sobă, aveau « vatră » deschisă, formată dintr'un fel de platformă de piatră numită « câmeniţă» (VII), de-asupra căreia se deschidea « coşul»larg, pătrat. Acoperişul era ferit de scântei, de «băbură»5), făcută din piatră, deasupra coşului, în « podulu » casei. Pe « gura băburi » ieşea fumul în pod 6).
Portul. Astăzi portul Moţilor e foarte împestriţat cu elemente orăşeneşti 7). Femeile poartă « rot'iie » (fustă). Numai bătrânii mai ştiu că demult purtau «poli » (poale) albe şi două «zâd'ii » (fote), una înainte şi una .înapoi. La bărbaţi tot mai rar se văd «cioricî»: tinerii poartă mai mult
«pantalon». Vara, pe acasă, la adunatul fânului, Moţii poartă pantalonii
.- \
*) Amestecă. Accentul pe silaba iniţială. \
2) Toate formele dialectale ale termenilor privitori 'a păstorit sunt dela subiectul IV. O singură dată am notat cuvintele subiectului VII: « ţirem uoi ». De asemenea în nota 2, p. 115, am însemnat odată pronunţarea unor flăcăi (« stînă ») şi cea a informatoarei VII (« stîră »).
3) Accentul pe -dze-.
4) « Cu cet'ină şî cu paie » (VII).
5) Accentul pe silaba iniţială.
") Toate formele referitoare la casă sunt dela informatorul I, afară de acelea care poartă indicaţia VII.
') V. planşele III şi IV.
FOLKLOR DELA MOŢII DIN SCĂRIŞOARA
largi de pânză ai Crişenilor: « izmeni cu ciucuri » (IV) (v. planşa IV, 2). în loc de « opt'incî » încalţă tot mai mult « papuci » (ghete), iar în loc de «învîrt'itorî » (obiele) (IV), iau « colţuh » (ciorapi) (IV) (v. planşa IV, 1).
Mai demult, bărbaţii aveau «t'ica » (VII): purtau părul lung împletit în două cozi care le cădeau pe piept (v. textul 74) ]).
Hrana. Moţul trebue să-şi aducă aproape toată hrana din « ţară ». La el acasă poate cultiva numai câţiva cartofi şi puţină secară. Din făina de secară sau de grâu — adus din «ţară»—, câte odată şi din făină de orz, femeia face « pîre »(III)2). Se mănâncă, fireşte, şi « mămăligă »(VII), precum şi « balmoşu d'in groşt'oru » (VII), un fel de mămăligă fiartă în smântână.
Dar mâncarea cea mai caracteristic moţească este un fel de mămăligă apoasă din făină de grâu sau secară, sau porumb sau orz, numită « cirii» (IV). Comparat cu mămăliga «cirulu-i mulcelu»s) (IV) şi se prepară foarte repede (v. textul 148). E o adevărată mâncare de oameni săraci.
Câştigând aşa de greu grăunţele, e firesc ca Moţul să nu prea poată creşte pe lângă casă multe păsări şi porci 4). Moţul nu prea are, ca ţăranii din aite regiuni ale Ardealului, Crişanei şi Banatului, «clisă»5) (VII) cu ce să-şi îndulcească pânea făcută dintr'un amestec de făină de porumb, de secară şi de grâu (ba chiar şi de orz). Moţul mănâncă adeseori pânea sau cirul fără « Hagumă » (VII) 6).
Se mănâncă şi în Ţara Moţilor, la sărbători mari, «tocană » (VII), « râtâtă » (VII) (jumări de ouă), câte un « pui fripţii » (VII), « on darâb d'e mhelu» (VII) (o ciosvârtă de miel). De obiceiu, însă, Moţii se mulţumesc cu « mâziri7) h'artă » (VII) (fasole frecată), .zamă acră (VII) — acrită cu lapte acru, «borşîl» (VII) din tărâţe dospite, «curit'u tiiatii » (VII) (varză tocată). Despre sarmale, numite «boţ» (VII) (sg. «boţii» VII), « spuru drumari că facu Crişeni, bagă carhi şî pasaţii » (VII); la Moţi însă nu se face aşa ceva.
Sărăcia în hrană a Moţului şi teama lui de foamete e foarte bine ilustrată prin textul 207. La Moţi, cuvântul « fomi » (foamete) nu trebue niciodată
4) Formele referitoare ia port sunt date după rostirea informatorului II, fireşte, cu excepţia cazurilor când sunt indicaţi, după o formă dată, alţi informatori: IV sau VII.
2) Bărbaţii care cutreeră tot Ardealul, Crişana şi Banatul, au învăţat dela Ardeleni, Crişeni şi Bănăţeni să numească pânea: « pită ». Femeile zic însă numai « pîne ». Fireşte, cele mai bătrâne păstrează urme de rotacism : « pîrie », « pîn(f)e », « pîre », etc. (V. Daco-romania, VIII, p. 155).
3) Moale.
4) Cutreerând cringurile Scărişoarei, n'am văzut niciun câne pe lângă casele Moţilor.
5) Slănină.
6) Informatoarea explică: «liagiima » pe lângă pâne e laptele, «clisa» (slănina). ') Bărbaţii şi femeile tinere pronunţă « mâzini ».
n8
EMIL PETROVICI
pronunţat; e « cob rău» (W) n
ar t;;: ^P**^)0** nu 2ice' mi"e foame *>căci
fragi şi smeură^VatTsTm!-fC ^ ^ Pădure Se ^ăsesc « a&e» (VII) *) Tot atunci, ba ^C^Z]^^ »«> » ^ ,£ S> WC acre. Mai au pe lângă casă v 0 T ' * ^ ?i ^ Moţilor, -duc roadă. Prin cnngurile de pe platouri ' ^ " meri' ^ ™ P«* £ aceea vezi toată ziua copiii MoS ? "'V^ niC1Un P°m an) (-şină de molid) («să Z^ănTn^ d'{ * sîlhă »
de pere, de cireşe. Am lustaTs f      g     * UI)' C3re !e ^ine loc de mere
Starea corală. j& crLlril^^1     ° ^ ]°C plăcută' Scărişoarei, foarte greu pătrunde   ' ^      t0ată ^ întmdere a de -arnă copii]or dfn ce,1 ^    ^ de carte. Mai cu seamă în vreme
8? fr—eze şcoala. * "* ***** imposibU
-mân fără carte. Informatorul II^e T C°pill°r din sa^ moţeşti am a cutreerat cu tatăl său tot Nordu Ard" m ^ " ^ de'8 v^eaţa lui în vreo şcoală sau în vreo ' t' " * mtrat niciod^ » tovarăşii lui cu care ziua înl L !P " ^ SltUaîie e™ «
TCR. La şcoală si la biserica ^-P™ P^'"13 Casei de ^ăpos't de Gârda-de-Jos,' G^J^^** ** ^
^eace se
FOLKLORUL
basm, tradiţie, etc. N'are nici Zj    ' *     ^ ColindiI' baladă>
(P. 35). Dintre toate genunl^s^e T^c^f^ etc.»'
e reprezentată la Moţi. Motivui Miorii Î'i/f-' ""^ balada nu o; e, etc, nu sunt cunoscute la Scări I 1 care ^ pierdut
VII a ştiut să-mi spuie următoarele ! n P™ -NoVaC' info™atoarea
o fost hoţ măre, că o făcut mult tl'e ?î ^ că N—u
cărţi despre Novac iar acuma> cei tineri, citesc din
î
convL^c^^r/LLtSlTcd1, h ''"TtUl a"C'Me' ?! «■ «™ lorul M„,,l„r e aproape ,       c3le Papahagi, că f„,t.
'   AIlnŞui face afn-e » (VII).
folklor dela moţii din scărişoara
119
pe la ei nu se adună lumea la poveşti seara şi în sărbători. Casele sunt prea îndepărtate unele de altele, iar iarna zăpada e aşa de înaltă, încât nu pot ieşi din casă. Ca să poată circula dela unul la altul şi ca să se poată aproviziona cu apă, trebue să se înţeleagă mai mulţi inşi să facă pârtie cu lopeţile prin zăpadă până la izvor 1). Totuşi, dela acelaşi subiect (III), am putut culege, îndată după aceea, descântece interesante (textele 190, 191, 192 şi 193).
în aceeaşi vară (1935) am primit un răspuns categoric dela Fluriîa N'egri Ionasâ, că nu ştie poveşti, cântece, etc. Mare mi-a fost surprinderea când, în vara anului următor, am recoltat o adevărată comoară de « horî» (doine) şi « strigaturi» — dela acelaşi subiecta).
Prin urmare, contrar celor afirmate de Tache Papahagi, trebue să conchidem că genul liric al doinelor şi strigăturilor e foarte bine reprezentat în folklorul Moţilor.
E interesant că informatoarea VII, cu toate că mi-a dictat mai mult de o sută de «horî » şi «strigaturi », nu cunoaşte renumitul cântec atribuit Moţilor :
A plecat Moţul la ţară, Cu cercuri şi cu ciubară 8).
De altfel e uşor de recunoscut că acest cântec nu e moţesc: Moţul nu zice «la ţară », ci «în ţară »; de asemenea Moţul merge «în ţară » cu cercuri şi cu « vase », nu cu «ciubară»4). Dealtfel, dintre toate doinele pe care le-am notat, numai cea de subt No. 83 aminteşte despre vieaţa drumeaţă a Moţului.
Şi ghicitorile, basmele, colindele, bocetele sunt tot aşa de obişnuite la Moţi ca în alte părţi. Ceea ce a spus informatoarea III, anume că Moţii n'au obiceiul să se întrunească, poate fi adevărat pentru cringurile dela Gheţar. în vale însă, de ex. la Iarba Rea, se fac « strânsuri pi la casi » (VII), se fac « clăcî cîn să torc cîlţi » (VII), iarna fac femeile «torcarie » (IV) (şezătoare) : « D'inu aicea muieri şî fţt'i şî mai ficiori ş-âpu acolo horescii şî ciumelescu ciumeliturî» (IV). Se mai întrunesc apoi la nunţi, la «prevedenie» (I) (priveghiu). Iată deci atâtea ocazii unde să se spuie «ciumheliturî» (VII), poveşti, snoave, etc.
*) Informatoarea a sfârşit plângându-se de sărăcie. Aşa sunt de săraci, încât nu pot să-şi facă nici provizie de sare. Numai atâtea parale au, ca să-şi poată cumpăra un kg. Peste câteva zile sunt nevoiţi să coboare iar în vale, să-şi cumpere din nou.
2) Pe urmă am aflat că informatoarea VII a fost bolnavă toată vara anului 1935. Aceasta e explicaţia răspunsurilor ei laconice şi repezite de atunci. în schimb, în 1936 a fost foarte veselă şi comunicativă, cu toată vârsta ei înaintată (80 de ani).
a) Cf. Tache Papahagj, op. cit., p. 18.
4) Cuvântul « ciubăru » există la-Moţi. E vasul cu două toarte în care se opăresc şi se spală cămăşile. Termenul general însă pentru tot ce confecţionează văsarii este : « vase ». De altfel pluralul pentru «ciubăru» este «ciuberă»; prin urmare nu poate rima cu <« ţară ».
120
emil petrov1ci
Şi în timpul anchetei mele duble 1) la casa subiectului IX, se făcea acolo o adevărată « strînsură ». Pe lângă informatoarele IV şi VII, se adunau o mulţime de femei, flăcăi, copii din vecini. Bărbaţii, care coseau fânul pe coastele apropiate, făceau repausuri destul de dese, ca să vie să facă haz de întrebările ciudate — cum de sigur le păreau lor — ce le puneam. Zile întregi a fost acolo un du-te-vino ca la bâlciu 2); glume, câteodată cam pipărate, provocau hohote de râs de răsuna Valea Uizd'ituli. Femeile se întreceau să-mi spuie strigături cât mai hazlii. Unele din acestea n'au putut fi publicate din cauza cuprinsului lor prea crud. La fel şi unele ghicitori.
Oare e adevărat că Moţul are o fire bănuitoare ? Că nu e comunicativ 3) ? Notez că, atât pentru Atlasul Linguistic cât şi pentru Arhiva de Folklor, am interogat aproape exclusiv femei. La Moţi, mai mult ca în alte regiuni, femeia e păstrătoarea vechilor obiceiuri şi a graiului strămoşesc, deoarece numai dânsa stă acasă tot anul, pe când bărbatul, dela vârsta de 8 ani, cutreieră într'una toată ţara. De aceea se şi deosebeşte graiul bărbaţilor, împestriţat cu fel de fel de elemente culese din toate regiunile ţării, de cel al femeilor, care e mai arhaic, mai bătrânesc 4). Folklor moţesc şi graiu adevărat moţesc poate fi cules numai din gura femeilor. Dacă cercetătorii de până acuma n'au reuşit să învingă pretinsa neîncredere a Moţilor şi mai cu seamă a Moaţelor, vina, cu siguranţă, nu e a Moţilor B). Firea neîncrezătoare şi închisă a Moţului, precum şi lipsa foîklorului la Moţi sunt basme născocite de oameni care nu ştiu să se apropie, cu destul tact, de ţăranul nostru de pretutindeni.
1) Pentru studiul graiului pe seama Atlasului Linguistic Român au fost puse şi la Scărişoara, ca în alte părţi, 4800 de întrebări. Pe lângă această anchetă linguistică, am întreprins şi una folklorică, pe care însă n'am putut-o aprofunda cum aş fi dorit, din cauza lipsei de timp.
2) în fotografiile din PI. III, se poate vedea că e adunată multă lume la casa lui Patru N'egrea. Fiind vorba de văsărit, toată lumea se îmbulzea să-mi fie cât mai dc folos.
3) Cf. TaCHE PapahaGI, op. cit., pp. 20—23 şi D. Ş\ndku, En uete dans le pays des Motzi în « Bulletin Linguistique », II (1934), p. 303.
") Cf. D. Şandru, op. cit., p. 202 şi Dacoromania VIII, pp. 153—156.
5) Vina e a cercetătorilor. Cum să-şi deschidă Moţul sufletul unui om care se apropie de el cu sentimentele pe care le vădeşte d-1 Tache Papahagi în scena povestită în op. cil., p. 20. Cercetătorul nostru s'a întâlnit cu doi Moţi în pădure. îi trec cuvântul: «Deşi trecerea mea — om strein pentru ei — în aceste locuri li s'a părut cu totul ciudată pentru firea lor bănuitoare, totuşi « bună ziua » al meu fu întâmpinat cu « Dumnezeu ţ'ajute » al lor, fără ca să mi se aducă nici cea mai mică neplăcere ». — Ce neplăcere puteau să-i aducă ? Să-1 ciopârţească cu săcurile sau să-1 jupoaie de viu ? S'a auzit vreodată în Munţii Apuseni să i se fi făcut vreun rău unui excursionist, « şt'ud'enţij » (VII), cum zic Moţii oricărui excursionist dela oraş, la Gheţar, la Găina sau pe Curcubăta ? Se poate ca d-1 Papahagi, în calitatea d-sale de folklorist şi etnograf, să treacă pe lângă doi oameni întâlniţi în creştetul munţilor cu un rece « bună ziua »? Bieţii Moţi lucrau, poate, de o săptămână întreagă la doage, singuri în pustietăţile acelea şi ar fi stat bucuros o leacă. la taifas cu cineva care vine dintre oameni.
folklor dela moţii din scărişoara
121
Să revenim însă ia genurile noastre folklorice. Despre «doina», numită ia Moţi « horă », şi « strigătura » dela Scărişoara, pe lângă cele spuse mai sus, aş mai avea de adăugat următoarele: E greu de trasat hotarul între «horă» şi «strigătura». Strigătura e mai scurtă şi conţinutul ei e totdeauna satiric. Totuşi, informatorii mi~au dat drept «hori» bucăţi având acelaşi caracter ca şi strigăturile. Adeseori nici informatorul nu ştie ce nume să-i dea vreunei bucăţi. Astfel textul 96, relativ lung, e «şî horă şî strigătura » (VII).
Majoritatea horelor şi strigăturilor publicate aici sunt cu siguranţă originare din alte regiuni, căci graiul lor nu este cel moţesc. Astfel, informatoarea VII, care rotacizează absolut consecvent şi care în conversaţie zice de ex. numai « yiru » (vin), « yirul » (vinul) sau «d'iru, d'irul»1), în hori rosteşte adeseori «vinul». în textul 11, «vinul» rimează cu «strinul» (străinul', iar în textul 70, «vinii» cu «strinu».în graiul adevărat moţesc, «strinul» rămâne nerotacizat din cauza efectului disimilator al lui r (Cf. Dacoromania VIII, p. 156—157), iar «vinul» ar trebui să fie rostit «yirul, d'irul». Şi în textul 12, informatoarea VII pronunţă « viriişoru », dar « birişorii » şi «d'irul». Să nu uităm însă că, la Moţi, vinul e importat din alte regiuni, aşa încât, împreună cu lucrul, a putut fi importat şi cuvântul. De altfel Moţii rar beau vin, ci «yirarsu», «d'irarsu1» (VII) (rachiu)2).
, Tot o rimă adusă din alte părţi, unde nu există rotacisme, avem în textul 85 : «t'ire » (tine) — «strină » (VII). La fel, în textul 120, « batrînu» 3) rimează cu «fu ti»4) (fân) sau în textul 123, «batrînile» cu « cîrile » (cânele).
Sunt, fireşte, şi rime care sunt posibile numai la Moţi, de ex. în textul 4: «bură—■ matragură», în textul 28: «sură — bură», în textul 40: «şură — bună» 5), în textul 68: «burii — singurii». Textele acestea au fost deci compuse sau modificate de Moţi. Cu siguranţă moţeşti sunt şi textele
74 Şi 83-
Am amintit că, după Tache Papahagi °), folklorul e aproape inexistent la Moţi, şi acela, după părerea sa, imposibil de cules. In materie de credinţe şi superstiţii, îi ajunge mai puţin de o pagină (p. 25—26) ca să înşire tot ce a găsit. în puţinul timp de care am dispus pentru ancheta folkloricâ la Scărişoara, am reuşit totuşi să culeg descântece interesante, unul chiar dela un bărbat (text 195).
l) Informatoarea IV pronunţă numai d'iru.
-) Informatoarea IV rosteşte « d'irasti ». în textul 73, informatoarea VII a pronunţat însă « vinarsti ».
3) Cf. Dacoromania VIII, p. 157.
') Vocala î a fost pronunţată nazal.
5) Informatoarea IV caută să evite rotacismul. (Cf. Dacoromania VIII,,-pp. 155—156).
6) Op. cit., pp. 24—28.
emil petrovici
_ Se vorbeşte de câte o femeie care « st'i vrăji n st'i vrăh M flJW q ♦ interesante vrăjile de dragoste din textele 204 ii 20 '    } ^ ^
.descIiTL^rre,foarte^f      6 info™-- IV. Am asistat când a
pnnLmte^ter «™», care fac mult rău
SntX'mi) ToTaCat' mr°lIe farmăCă' răUt^le ^
unie c^» (III). Tot «moroile» iau şi mana vacilor (text 2,4)
V IJj textele 227, 220) şi (> şolomatul»3) (textele 2io:_2t?\ Val,™
_ intru câtva, cu mama-pădurii, iar şoloiLul e ş^mltu Im
1^*:^^^ d'-°fo '—****** m
mlv7Af/*T îl SUdaImă [înJUrătură] »5 « ™ iară, tă ■) sudalmă » {VII . « Nu t -o adus naima aici, d'i mii-ai stricaţii ceva ?»(VII) Cin sudue omul zice a'i zmei: draci. Auziâ spuhn u uom la o moră J avut^^
GRAIUL
Nu în toate cringunle din Scărişoara se vorbeşte la fel. în cele din sore ■apus dela Iarba Rea şi de către Arieşem, orice ă urmat de accent Z nunta a: oparimu (VII), pasaţii (VII), cămara (IV), etc   pe când  n cÎ din spre răsărit, de pe platoul din jurul Gheţarului P tklC^lt
poo> ■Srânşoremi î?i dau ^b™ '
■cuT(IV). Valea  Ordincuşî-n  susti,  aclo-ntr-altă  formă vorovăs-
De asemenea, cei dela Gheţar formează aoristul în mod cu totul arhaic ■ «mea*   mlncaş   mrncâ% mîncârnu, mîncatu, mîncară (III) sau
facu, facumu, facutu, făcurâ        pe când ^ ^    £ 2/™" '
8 Pluralul—^ **« 7) (VII),/^
') Ştie vrăji. •) Ştie vrăji.
-) Accentul pe -mă-. Informatoarea III îi Zlce şi <, şolomanu ,
5) Tot.
6) Accentul pe ă final.
') Să se crtească l, „u , , Cf. Dacoromâni, VIII, p. l6a, ,a cuvântul yin.
folklor dela moţii din scărişoara
123
Dintre informatorii înşiraţi la p. 135, IV, V, VI, VII, IX, X şi XI vorbesc de obiceiu cu a, pe când I, II, III, VIII şi XII vorbesc cu ă. '
Pe lângă deosebirea aceasta « geografică » constatată în graiul dela Scărişoara, cercetătorul descopere repede că, în acelaşi cring, vorbesc deosebit femeile şi bărbaţii, generaţiile mai npvârstă şi cele tinere.
Deosebirea de graiu între femei şi bărbaţi am amintit-o mai susv). Femeile rotacizează mult mai des ca bărbaţii2). De asemenea ele palata-lizează îabialele mult mai consecvent ca bărbaţii. Pe lângă aceasta, graiul femeilor păstrează cuvinte caracteristice moţeşti care tind să dispară în graiul bărbaţilor. Am amintit cazul lui pită, întrebuinţat de bărbaţi, şi pîne, întrebuinţat de femei3). De asemenea femeile zic numai vase, vasarî, pe când bărbaţii încep să zică dubiră, ciubăr ari, cum se zice prin Ardeal, Crişana şi Banat 4). Şi cuvântul brîncă (mână) e întrebuinţat azi aproape numai de femei 5).
Influenţa graiurilor ardeleneşti, iar după războiu şi a limbii literare, e, fireşte, mai puternică la generaţiile tinere.
Informatoarea VII (în vârstă de 80 de ani) constată şi ea schimbarea aceasta în graiul tinerilor, formulând-o în felul următor: De vreo câţiva ani « s'or motocosit vorbile ». Pentru a ilustra deosebirile în graiu dela o generaţie la alta, să dăm formele imperativului verbului « a veni » (a 2-a pers. sing.), auzite la Scărişoara. în loc de vino, printr'un fel de anticipare a elementului labial al lui o final, informatoarea XI (de 10 ani) zice viunâ, fără a labializa pe v. Informatoarea IV (de 45 de ani) palatalizează pe v, dar se trudeşte să-1 păstreze pe n: d'unâ. Totuşi, nu se poate controla totdeauna şi zice de obiceiu d'uhă, d'îiră, d'ură. Informatoarea VII (de 80 de ani) zice numai yurâ6) sau d'ură.
La cele spuse despre rotacism în Dacoromania, VIII, p. 149—163, aş adăuga următoarele: Abia în vara anului 1936 am descoperit că infor-
x) Cf. şi D. Şandru, op. cit.
2) Cf. Dacoromania, VIII, pp. 153—156.
3) V. mai sus p. 117, nota 2.
4) V. mai sus, p. 113, nota 3.
5) Astăzi MÂNA e un cuvânt nou la Scărişoara, totuşi informatoarea VII îl pronunţă miră (cu un î puţin nazal). Trebue deci să presupunem că BRÂNCA, venit din Bihor, n'a înlocuit niciodată complet la Moţi pe MÂNĂ. De altfel, după cum se vede în Atlasul Linguistic Român, partea I, voi. I, harta Nr. 49, regiunea Moţilor e la marginea ariei cuvântului BRÂNCA. în punctul 93 (comuna Arieşeni) informatorul, un bărbat, a răspuns, de altfel, mină. E probabil că o femeie ar fi răspuns colegului Sever Pop (care ■a făcut ancheta la Arieşeni) brîncă.
c) Informatoarea VII are de obiceiu un y în locul unui v palatalizat. Pe acest y l-am auzit şi dela alţi bătrâni. Cei mai tineri, dacă n'au părăsit complet palatalizarea labialelor, âu numai a".
Cuvântul moţesc yurâ, d'ură n'are deci nimic de a face cu ungurescul gyere, cum susţine D. Şandru, op. cit., p. 206, nota 2. V. Dacoromania, VIII, p. 162, nota 2.
124
emil petrovici
matoarea VII rotacizează absolut consecvent. Numai în « horî» (doine) menţine uneori forme nerotacizate 1). De asemenea nu rotacizează pe n din cuvintele în care este un r: Craciunu, creştinii, frasinii, carpănii, batrînu, tînăru, vineri, prună, arinii, etc. Nici în cuvântul jupînu (juţiriasă), titlu ce se dă Ungurilor (Unguroaicelor), n'are rotacism. Acesta e, cu siguranţă,, un cuvânt intrat în graiul Moţilor din alte regiuni, deoarece în Ţara Moţilor nu se găseşte niciun Ungur şi nici n'a existat niciodată. Tot din alte părţi trebue să fi venit şi cuvântul păunii. în toată Ţara Moţilor nu se găseşte, fireşte, niciun păun. Nu are un r adevărat, ci numai un n, în d'imeniaţă, mănîncă, mănînţei. Are numai r mmîrâ2), smintiră d'ila uoi3), stîră*), sta-pîrii, stapîresc teu, drept'iţă (ştir), racuiiră (plantă pe care o mănâncă cu plăcere porcii, pronunţată racuiină-ăe informatoarea XI), lirişt'i (lâna broaştei, pronunţată de informatoarea X lini şt'i), ţîţîrâ (ţâţână), crqmin(r)e r>).
Salutul obişnuit al informatoarei VII era: « Dee_e_ Dumnizău bire ! ». La sfârşitul anchetei, când, după ce am strănutat (după ce « am zdramhitu ») şi informatoarea VII mi-a strigat saratat'e !, am întrebat-o dacă dânsa nu poate zice sănătate ca cei tineri, mi-a răspuns: «nu mn-i-nd'emîră 6),, numa saratat'e » 7).
Ar fi încă multe observaţii de făcut referitoare la rotacism, u scurt final, / final al articolului 8), palatalizarea labialelor, etc, dar ar cere prea mult loc.
La fel şi morfologia ar trebui studiată într'o monografie. Am amintit mai sus aoristul. Iată şi alte forme: Dacă n-ari h'i, nu s-ari povesti (VII); îm-va Io (IV) [mi-ar fi luat]; mama o vrq şt'i [mama ar fi ştiut-o]; să va. prind'i (IV) [dacă ar fi prins]; să vrea ţut'â guri aclo (VII) [s'ar fi putut urca acolo]; nu cîntareţ!, nu facireţ ! (VII); o is (VII) [au zis]; sîmtu (IV) [ei sunt]; nuşt'u Ţigări (IV) [nişte Ţigani]; nuşt'e (VII) [nişte]; taa (IV, VII) [taie]; păa (IV) [paie]; imblă. (VII); câlmiri (VII) [scarmeni]; om mai avea ce scriiă (VII) [vom mai avea ce scrie]; arii (IV) [ei au]; pola-i Sîntâmârie (III) [poala Sfintei Marii]; etc. etc.
Cuvintele dialectale ar cere un întreg glosar. Iată câteva din ele: va gurii (IV) [urcaţi]; urlat (IV) [coborîţi]; bucirâ VII, bucihă (IV) [lupul,
x) V. mai sus, p. 121.
2) Cu un î puţin nazal.
3) Smintiră se numea mai demult întreg fruptul dela oi: lapte, brânză, urdă, zer, dar mai ales brânza.
4) Mai de mult se zicea numai colibă.; acum tinerii încep să zică stînă, pronunţat aşa de nişte flăcăi, (v. mai sus, p. 115, nota 2).
r') Cremiiifr)e, racuiiră şi cdme'niţă xv. mai sus,   p. 116), sunt  singurele cuvinte de origine sigur slavă care prezintă rotacismul în rostirea informatoarei VII. '') Cu î şi r nazali.
') Cel căruia îi doreşti saratat'e răspunde: « Mulţam, să h'ii saratdsu ! » (VII). 8) Despre u final şi / al articolului, v.  D. Ş\ndru, op. cit., pp.  205 şi 207; Daco-romania, VIII, p. 149, nota 2.
folklor dela moţii din scărişoara
125
cânele urlă]; d'esuiâ (VII) [descăleca]; bat la donăţuri 1) (IV) [stau la taifas]; por că (IV) [scroafă]; fişcgg d'i bonciagii. (IV) [bucium de cucută, o jucărie ce-şi fac copiii]; s-arameşt'i, s-o aramnitu (VII) [se cocleşte căldarea]; turul (VII) [tunetul, trăsnetul, tunul], groră, grorî (VII) [cocor]; ţîrău (VII) [izvor]; etc, etc.
OBICEIURILE
Impresia mea este că la Moţi sunt mai puţine obiceiuri în legătură cu sărbătorile, ca în alte părţi. Mai ales obiceiurile la nuntă îmi par sărace. E şi natural ca în regiunea aceasta, unde alimentele sunt aşa de rare şi scumpe, să nu se facă nunţi mari, costisitoare.
înainte de a înşira diferitele sărbători mai importante din punct de vedere folkloric, sărbătorile băbeşti, să amintim un târg care se ţine la « Sîmt'etru » la muntele Călihasă.
Pe lângă renumitul târg de fete dela Găina, mai există în Ţara Moţilor, chiar în hotarul Scărişoarei, un târg care se chiamă :
« Tîr[g\ la Căliiiasâ. La Sîmt'etru săstrîng la munt'e, la'Călihasă, să gur (se suie) la Călihasă. Să strîng oâmem cu băutură şî cu hegopţe d'e e_stea, haine, cose. Petre[c], joocă. D'e cînd îi lumea tăt tîrg o fost la Călihasă ca şî la Găiina » (III).
Se mai numeşte în glumă şi « tîrgu d'e datu » adecă de dat pumni, deoarece în fiecare an se întâmplă bătăi între unii prea pătimaşi de băutură.
La sărbători. La Anul Nou se face « d'isparţeha colindatorilo ». Iată cum o descrie pe scurt informatoarea IV: «Imblă 2) colindători d'i eşt'a marî la Crăciun. Ş-âpu la Anu nou fac d'isparţeha colindatorilo. Fac Ci uspăţu mari colindători aciia la o casă. Ş-âpu acolo jocă şî-ş petrecu. împart bucat'ili cari li-o capatatu imblînd a colindă » (IV).
Alte obiceiuri nu există la Anul nou (I). Nu se umblă cu uratul, cu pluguşorul, cu sorcova. Subiectul I zice: «Nu imblă la noi» (I), căci pe la Anul nou zăpada e aşa de mare, încât nu pot ieşi din casă 3).
La Apâ-bot'ază (Bobotează) «imblă cu crucea d'iieci (cantorii) d'ila biserică » (I). Li se dau « bucat'e »; acestea sunt « a popi ş-a loru care imblă, cu bosiiocu şî cu cofiţă nouă » (I).
Urmează apoi, după Bobotează, Sîmt'ionul (I) (Sf. Ioan Botezătorul), Stret'eAia*) (I) (întâmpinarea Domnului), Blagoveşt'enile4) (I) (Buna* vestire), fără obiceiuri deosebite.
1) Accentul pe -nă-.
2) Trebue citit imblă, nu îmbla.
3) Să nu uităm că informatorul I e de lângă Gheţar, pe la 1300 m altitudine.
4) Informatoarea VII pronunţă : Stret'ena, Blogovăşt'enile.
126
emil petrovici
Se serbează şi « Sînt'etru cel d'i iarnă. îi cam iut'i, premejd'ios, că n-are post «(III). De asemenea şi Aflarea capului Sf. Ioan (24 Febr.) numită Capu primâvări l): « Nu lucră atuncia » (III).
Nici la Patrudzâci d'i moceiiicî « nu să cad'i să lucri » (III).
«La Moş, Săptămîna Moşilor, în făşangu [câşlegi], cîn să prind'e Postul Păşt'ilor. Cih(r)e are vrşme, duce la biserică colacii şî să rogă pintru iii [pentru ei, pentru moşi, pentru cei morţi]; le cere iertăciune» (III).
Haralampi. Pe la lăsata secului. « Nu lucrămu » (I).
« La Sîntod'eru facim colibă, h'erbem grîu 2) » (IV).
A treia săptămână înainte de Postu Paşt'ilo (IV) se numeşte saptamîna cu hîrţ (IV) sau hîrţi ogandi (IV). « Dacă nu mîncă d'i dulci mnercurea şî" vifiirea, apu sărută ogaru-n curii » (IV).
Săptămâna următoare e saptamîna clisi3) (IV); urmează apoi lasatu d'i clisă (IV) cu care începe saptamîn(r)a albă (IN) sau saptamîna brîndzi (IV).
Apoi « prind'im postu d'i tăt'i » (IV): Prind'erea Postul Păşt'ilor (III). Nu se lucrează nici la mijlocul postului mare numit Mnezi pâriq'si (I) sau Trîmt arăint'e-trîmt arâpoie (III). «Zîce că o d'epănat o rriuie_re-âpu tăt o d'epănat păr o murit. Să păzez-muierile, nu lucră. — Cire-a lucra,, să pată ca mini » [a zis femeia care a depănat în această zi] (III).
La Flori, Florii, fireşte, se duce la biserică « clombă d'e răt'ită » (I), « stîlpărî» (IV), cum le zice preotul.
La Past', ouăle «nu li prea vapsim, că n-âven cu ce-li » (IV).
După Paşti « şţpt'e joi nu-i bife să lucri, că-i rău d'e tun (trăsnet) şî pat (păţesc) mulţ » (III).
«Cîn lucri gioile dupa ce trecPast'ili, tună, bat'i boholtii (=pt'atră)»-(IV).
« La Joia verd'e pure fruză d'e fag pin casă, pi la grăd'ină »(III).
«La Armind'in (1 Mai) ţîi-em Armind'inu. Prind acolea lingă casă,, puiie-m pămînt armind'inu d'in muzucî (brazi tineri) d'e sîlhă (molid) » (III).
Germanul « e sărbătore mare ». « Nu lucră nici în G'ermanîi. Zîce că-i iut'e» (III). Subiectul I spune că Ungurii numesc această sărbătoare b'rban (I).
Cu trei săptămâni înainte de Rusalii sunt1 Sfred'ele Rusălloru. « Le ţîn tri zîle » (III). 1
« La Sîndzîiene ies la apă popt'i şî-ncujură besereca; d'e cînipă, să să facă cînipa; să n-o bată pt'atra. Culeg [femeile flori], fac cun(r)unî, mai dau şi pi la yit'e, că-s curat'e » (III).
1) Accentul pe -vă-,
2) î este nazal.
3) Clisă — slănină.
f0lkl0r dela moţii din scărişoara
127
[Femeile fac] «cururi d'i flori d'i pi cîmp şi d'in grad'ină. Li puri pi-aclo pin casă d'i feliie [mândrie] » (VII).
Informatoarea IV pronunţă: «Sîndzţhili. Facim curunî, cununi, d'im peni d'i pi cîmpu. Li punim aşa pi sus. Iarna, cin tuşim or hi dori capul, punim pi jar [din florile dela Sânziene] şî h-afumăm cu iţii. Şî li mai punim şî d'i h'erbu ş-apu bem dzamă d'-acţţ. Mai dăm şî-n sari îâ. vaci, s-âsa-z buni» (IV). '•        ' '
La 17 Iulie e Marina Mâcinică. « Marina incă-i mare. Atuncia iară nu să lucră » (III).
«Foca şî Palia şî Ana. Atunfcî} nu lucră, că zîce că pălesc hold'ile si nu-i bine» (III).
« Vîrtolomei. Atuncia să duce cucul d'ila noi. Zîua cucului» (I). «Vîrtolomei îi rău d'e tun(r)u » (III).
«Ilisie, tupă Vîrtolomei, sărbătore mare» (I).
« La Pant'ilimonu iară nu să lucră. Ş-âcela-1 tîn(r)u. îi rău d'e tun(r)u [trăsnet]. Să tîmplă rău » (III).
« Colo cătă Sîntâmărie, înt'id muierile t'ţpt'ini. [Bagă pieptenii de pieptenat lâna unul într'altul]. înt'id'e gad'ihile [fiarele] celea răle» (I). Cum se încleştează pieptenii unul într'altul, aşa să se încleşteze şi fălcile lupului, să nu poată sfăşia vitele.
« Hârhajelii) [Arhanghelii] îi ţîr. îi rău d'e bet'eşugu şî d'e yit'e,vez» (III). «Indrii, ş-âcela-1 ţîn(r)u. Zîce că-i bine tare'cin(r)e-l" ţîn(r)e » (III). « D'ila Sîntă Bdrburâ-ndăluie-a crţşt'i 2) zoya. întorci anul »' (VII)3). La Ajurul d'i Craciunu (VII) umblă copii mai mici din casă în casă. Se numesc «pt'iţarăi »> (I)«). Când intră în casă zic: «Bur Ajurul d'e. Craciunu » 5) (VII), iar când ies: « noi ieşim, Dumhizău intră » (I).
La Craciunu (VII) « colindă colindători »> (I), flăcăi mai mari. De câtva timp «imblă cu stiaua » (I). Tot nou e şi obiceiul de a umbla cu Irozii ■ «imblă cu craii » (I). Acuma nu se mai «imblă cu tulea » [brezaia] (I) Informatorul, care e de 80 de ani, a văzut «tulea» în copilărie.
Iată şi numele sărbătorilor obişnuite, neamintite în însirarea de mai sus: «Z'61-marî (I), Vihirea cea Mari (VII), Dumineca Torni (VII) la Ispăşii (I), Rusali (I), Ilina şî Costant'in (I), Costant'in sî Ilina (VII) Smt'ihi (I), la Obrâj [Schimbarea la faţă] (I), Sîntămăriie (I), Tiiţrea lui Iuan (I), Zîua Cruci (I), Vihirea Mari [Sf. Paraschiva] •) (VII), Sumedru" (Sf. Dumitru) (VII).
J) Informatorul I pronunţă harhâziri cu accentul pe a nazal: S.
2) începe a creşte. Accentul pe -dă-.
3) Sf. Martiră Varvara e sărbătorită în ziua de 4 Decembre
4) Sg. pt'iţarău (I).
5) Informatorul I pronunţă: Bun Azunul d'i Crăciun. ') Popa îi zice «Parasteva » (VII).
jz8
emil petrovici
La naştere. Ca şi în alte părţi, femeia însărcinată trebue să urmeze o serie întreagă de prescripţii.
« Nu-i bin(r)i să furi himriica. Nici-o pană d'in grad'ină nu-i bini să furi. Dac-o puni pi pt'eji, apu aşa-i pană pi pt'eji la copt'ilu.
Să nu sâ uit'i cătă bolnayî, cătă uorice L) prostii. Şî dacă să uită şî ve_d'i uorice *) să zîcă: Să h'iie iei aşa, da pruncu iii să h'iii fain şî mîndru.
Nu-i bihî să mînci bureţ păstrayî2). Cică-i păstrăv2) copt'ilu pi o-brazu » (IV).
«Dupa muieri, cînd îi cu greotat'i 3), să n-o-ncungiuri4), că nu pot'i faci copt'ilu » (IV).
«Să nu sudue pi iele [pe cele însărcinate]; să tîmplă ceva dîn sudalmi. Stricat cumva, mîna » 5) (V).
[După ce s'anăscut copilul] «îl pureşî-1 spală frumos 6). [în scăldătoare se pune o] burană; să-i h'ie pruncu frumoşii, vejrd'e, ca cumu-i lumea ve,rd'e. Care-i moşa o care-i nănaşa ocuşă'7), imblă, cînu-1 scaldă, cu cărţ cu t'isigurî8) cu care lucră la ciube_ră, că să h'ie pruncul îmvaţat, să h'ie ocuşu, să aibă-mvăţătură » (V).
«Nu-1 lasă sîngur pără-1 bot'ază, nu-i bini. Puni o cart'uţă d'i-i zîci: Visu Maici Pre_cisti» (IV). « Cari n-ari cart'uţă d'-aceiă, apu puri-u h'eru » (VII).
« Nu-i bine să-1 laş sîngur. Can ») căşt'igă 10) d'e iei. Mult'e cejea să tîmplă » (V).
« Yin ursitorile, nopt'a, d'e vorbăsc, pără la tri nopţ. Nu şt'im în care vine » (V).
Informatoarea IV pretinde că este numai o « ursitori. D'in(r)i, îi rîn-duie/şt'i ce ari să pată » (IV).
De altfel nu există niciun obiceiu în legătură cu ursitorile. Nu se pune, ca in alte părţi, în seara a treia după naştere, o masă numită masa ursitorilor.
Copilul trebue cât mai repede botezat, căci altfel îl « skimbă naima, lucru rău » (VI).
«Pi cîh d'ine popa să-1 botezi, atunci punim flori, d'i pi cîmp amu vara şî d'in grad'inâ, în uala aceia cari-ncăldzşşt'i apa, ca să h'iii pruncu fain ca florili » (IV). >
x) Accentul pe p. \
2) Accentul pe ă. 1
3) însărcinată.
4) Să nu meargă cineva împrejurul ei.
") Se^ naşte copilul stricat, de ex. cu o mână seacă.
6) « Ăl spală fain cu apă răci » (IV).
7) Deşteaptă.
8) Unelte. s) Cam.
10) îl păzesc.
folklor dela moţii din scărişoara
129
Când aduce moaşa copilul dela botez şi—1 dă mamei, zice:
« Mhi-1 dedeş pagîru, amu ţî-1 dau creşt'inii » (VII).
Acelaşi lucru informatoarea V îl redă în felul următor: [Moaşa zice:]
« Ţî 1-ă luot păgîn şî ţî-1 dau creşt'inii. îl dă la mumu-sa. N'-o-mvăţat
preţuitul » (V).
E interesant că informatoarea V fiu sperie copiii, ca să fie cuminţi, cu vreo fiinţă fantastică, ci în felul următor: << Yini îi om d'i t'i duce. Yini popa. T'e bat'i uomu. Yine omu » (V).
Informatoarea IV zice : « D'ihi pţpea; d'iri pejjea » (IV).
La nuntă. Tinerii au mai puţine prilejuri ca în alte părţi să se întâlnească, deoarece «jocu» (horă) se face mai rar. Se zice: «mejem la jocîi ». Acesta se face în « fagadău » (cârciumă). De altfel aici în «fagadău » se adună cu toţii dumineca, după ce ies din biserică, chiar şi dacă nu joacă. I-am văzut în cârciuma din Gârda-de-Sus, tixiţi ca sardelele în toate încăperile cârciumei şi prin cerdac, de nu te mai puteai mişca. Numai cei căsătoriţi beau rachiu sau bere. Tineretul, în picioare, se hârjonea în îmbulzeală. Câte un logodnic mai norocos sau mai îndrăsneţ a reuşit să puie stăpânire pe vreun capăt de laviţă unde, după atâta stat în picioare în biserică şi în făgădău, îşi putea desmorţi picioarele, odihnindu-şi şi logodnica, ţinând-o strâns îmbrăţişată pe genunchi. După vreo 5 ore de îmbulzeală, pe la vreo 4 după amiazi, s'au risipit cu toţii pe la casele lor de prin cringurile de pe platourile înconjurătoare, unde trebuia să sosească târziu, pe la miezul nopţii. Toată lumea aceasta din făgădău n'am văzu t-o mâncând. Cu toţii sosesc acasă târziu, lihniţi de foame.
Dansul la Moţi este numai unul. «Tăt un fej d'i jocu ». Nici n'are alt nume decât «jocu ». Dansează tot câte doi, un flăcău şi o fată, cum e obiceiul în toată regiunea apuseană a ţării.
Se mai dansează şi pe la casele oamenilor « cîn să fac strînsuri pi la casi: clăcî, cîn să torc cîlţi, şî nunţ » (VII).
Claca cea mai obişnuită este «claca d'i cîlţ» (V). Iată cum se fac clăcile :
« Facim clacă la cîlţ şî amu, vara, la iarbă. Iarna facim cairuţi mhicuţi şî li purtăm pi la muieri, pin casi. Ş-ap-atuncia d'ir J) muierili la noi şî li dăm cît'i doo pahari di d'irasu2). Şî avem aclo igreţ3) d'e zîc cu t'ecera 4) şî cu clahetu. Ap-atuncia jccă ficiori cu fet'ili » (IV).
La fân, «la iarbă », le dă rachiu şi mâncare cosaşilor; tot cu muzicanţi.
Să nu uităm de încă două ocazii de a se întâlni ale tineretului. Sunt cele două târguri: cel dela Găina şi cel dela Călineasă.
J) Vin.
2) Rachiu.
3) Muzicanţi. Sunt trei «igreţ»: un « cet'eraşu » (viorist), un « claiiătâşu » (cântăreţ din clarinetă) şi un « burdunaşu » (cel cu basul).
4) Vioara. Accentul e pe silaba întâi. <•
g Anuarul Arhivei de Folklor V.
130
emil petrovici
Flăcăul la 20—21 de ani e « ficior d'e-nsuratu »(I), iar fata pe la 18 ani e « fată d'i măriţii » (VII) 1), « care-i ieşită la măritu » (I). Flăcăul care merge în petit e « petitoriu » (I).
Nunta la Moţi se face cam aşa: «Să duce [petitoriul] cu tatu-so o c-om 2) vecin care-i imvaţat [la petit]. [Se zice]: Mee_m [mergem] a peţi.
Daca să potu-nţeleje la olaltă, atuncia s-apucă d'e tîrgurile ce au.
Să-ncred'inţă-ntiie [se logodesc întâiu], aclo, la tata fţt'i3). Să-nţeleg că ce-i dă cu fata. Locu, dacă-i dă locu; dacă nu-i dă ban, cît'iva mriii. Zice c-o tomriitu.
Mîr(ri)e mem la notarăş să facă contratu.
La drjuă stămînî facem nunta. îş t'iamă ficioru cîţ are voă. Meri iei d'e-i t'amă. Ia t'iamă hamurili. Und'i să pot iii înţeleje, acolo facii [nunta^ la fecior sau la fată]»(V).
«T'amă la nuntă mnireâzul [mirele]; t'ar iei imblă» (VII). Nu-şi pune « t'emătoriu » (I).
Câteodată, după ce a petit flăcăul fata, «meţţ fata pi ved'e/i la ficioru, zoua, dupa ce mee_e_ ficioru a peţi la fată. Iei mee^ 6 luri sara, o joi sara, o duminică sara. D-apu să vază că place-i aclo d'i lumi, d'i ave/ea ficiorului, d'i casă sî d'i cămară sî d'i maitorî » (IV).
în ziua cununiei, «ficioru mee_ cu cuscri [nuntaşii] la tata fet'i. după fată. Le face mîncărî. Pur aclo la masă şî mîncă şî biau. Ş-ap-atuncia să duc la cununie. După cununie să du[c] la ficior. Aclo mîncă şî biau. Apatuncia giocă nevasta pi ban. Cine giocă apu plăt'e_şt'i cît vrea omu: dzţce şî suta cine vrea. Dacă gată cu giocul heveţsti, atuncia andăluie 4) oomeni a gjucâ: ficiori şî feşt'e şî heveţste care-s tînere.^Şăd pără nopt'a şî giocă» (V).
« Măr [merg] tupă mnifează 5) cu caii calar^şt'i, cu igreţ (muzicanţi), cu hori [cântece], cu huhurezaturî: hu-hu-hu-hu-hu-hu» 6) (VII).
La cununie mireasa poartă în cap o « curură 7) d'im pe_rii, cumpărată » E o cunună din flori artificiale.
Când se duc la cununie, miresele « mai pur ban şî peţni (flori) şî oglinda aicia la sinii. Aşa 1-i suca (obiceiul). Să aibă ban » (V).
Tot atunci, în drumul spre biserică, « mnireaza dă cu bîta pi calu mni-reazului 8), să h'ie dîns călcaţii, să bd'iruie'ia cu vorba iii, cu porunca iii »
1) Informatorul I pronunţă măritu.
2) Cu un.
3) Logodna se chiamă «încredi'nţare » (I). *) Accentul e pe ă.
r a fost nazal.
|;) Cei patru hu dela sfârşit urmează repede unul după altul. ;) Informatorul I, fiind bărbat, pronunţă, fireşte, cunună. 8) r a fost pronunţat nazal.
(VII).
folklor dela moţii din scărişoara
131
Când soseşte mireasa în casa mirelui «o ia socrâ-sa d'i brîncă (mână), încujură1) masa cu ia şî cuscri-ncujură x) casa cu caii calare_şt'i » (VII).
La moarte şi înmormântare. Când cineva e pe moarte, « i-aprind'em o lumnîră d'e ceară». Dacă a murit, «îl spălăm frumoşii, lom haini pe iei, îl punim acolo-n copîrşău. Şî atuncea-i punim pînză curată nouă pi obrazu. Face un colăcuţu d'i grîu2) şî pure u lieu în ielu şî-i pure-m mîră2). Ş-atuncea-i puni um bîtuţ d'e mărio d'i prun lingă iei în copîrşău, să aibă şî iei acolo d'e merind'e. Alţi puru-n-caru şî-1 duc cu boii, alţi-1 duc numa uomerî pi t'ind'e_e_ 3). Fac colaci. îi dau tă pistă copîrşău la uomihî, muerî, că yir uomihî, yir muerî, yir prunci » (V) 4).
Mortul îl duc la groapă « pi caru » (IV) vara, iar iarna îl duc pi sănii (VII.) Felul cel mai obişnuit însă de a duce mortul este pe aşa numitul talt'igu (IV). E un fel de sanie formată dintr'un molid îngemănat, o sîlhă-njamărată (VII) pe care tot timpul « aclo o lasă la ţint'erinu» (cimitir) (IV). Taipigul serveşte şi vara, nu numai iarna. Dacă mortul e un copil, «îl duci şî pi suliţă 5), îl leagă pi suliţă şî-1 pure d'-a umăru » (VII).
«Să cîntă6) după iei [după cel mort] muerle, hamuri e » (V)7). Şi bărbaţii «îl cîntă» (I, IV).
Iarna, din cauza zăpezii prea mari, se îngroapă mortul şi fără preot, mai cu seamă copiii. Pe urmă, la 2—3 săptămâni, preotul « d'izleagă mortu la morminţî, în ţînt'erin » (VI).
Pe cel mort «nu-1 lasă sînguru-n casă; căşt'igă8) d'e iei pără-i morţii» (III). La preved'enie (I) (priveghiu) fac fel de fel de jocuri. Astfel de pildă «să popt'escu: să puri cu capulu-m polă la popă. Acela-i popă. Dacă nu ţiri biri cu patrah'iru — o zdramţă — apu zîce că-i rad'i barba. Altu dă cu palma pista curii. Ş-ap-atuncia să să scoli iut'e să-1 gîce, să-1 pună p-acela ce-o da cu palma, dacă-1 gîce. Dacă-i muieri, îi preut'asă » (IV).
Sunt şi alte jocuri: « Să fac peţitori. Fac d'iraiiri » °) (IV). « Glumăsc, fac acolo comed'ii. D'e suduit nu-i slobod să suduie la preved'u. Nu-1 lasă singur niz zoua, niz nşpt'a. Cum să-nsară, cum sfint'e soorele, pără ce răsare, tribă s-aprindă lampa » (VI).
« La cari nu-i căsătoriţii, or fată, or ficior holt'eriu, ii faci suliţă cin lu-ngruopă. Duci suliţă soţu 10). O puri acolo la capu, o bagă-m pămîntu.
1) Accentul e pe ii. !) î e nazal.
") Ştergare. Accentul e pe -d'e-.
4) Când « dăm colaci pista copîrşeu » se zice: « facim pomană » (IV).
5) Despre suliţă, vezi mai jos, p. 132.
6) Bocesc.
') V. textele 1S8 şi iTq.
8) îl păzesc.
°) Biruire, luptă.
10) Duce suliţă ca şi când ar fi soţul mortului.
132
emil petrovici
O cioplşşt'i faină-m patru duj. Lasă clombe cu cet'ină-m vîrvu. Puri [în crengile bradului] prime (panglici , puri cururi d'e peqrii, şî d'in grad'ină şî d'i pe cîmpu. VII. (Suliţa se face) d'in bradil »x) (VII).
« Cîn mori atart'e prunc o atart'e fată care nu-s cununat, apu le puni suliţă la aceia. Să duci-m păduri, taie om bradil care-i lungii şî fainii, ş-apu îl ciople_şt'i-m patru dungi şî aclo în cet'ină, susu, puni aclo o mu-cariţă (batistă) şî, dacă-i fată-i puni primi (panglici) roşii. Dacă-i ficior, puni lînă, laţuri d'i pi uoi, vapsit'i. Faci cruci d'in doo dgji şî o bat'i aclo pi suliţă. Cîm pleacă d'-acasă, o duci um bărbaţii d'-a umăru înnaint'a mortuli şî o puni acolo la capu. O-mplîntă aclo-m pamîntu, în tălpi (în .picioare, drept în sus)» (IV).
«La şe_se săptămînî facem um prinosu cît o pită d'e mare. Ducim prinosu la preuutii, la beserecă. Face slujbă atunci pintru morţii. Ş-atuncea-i rîd'ică pâosu. Duce o litră d'i vinarsu şi pure un colac mai mfiicu pi uiaga ace_e_ ş-ap-atuncea-i rîd'ică pâosul preuutul şî hamurile » (V).
Colacul cel mare care se face « la şijsi saptamîrî»2) (VII) se numeşte « ciontâri » (IV). Se face apoi « un cola[c] mare la popă » (III) numit « prinosu » (III) şi unul mai mic, « colacu la pâosii» (III); cu acesta din urmă « rîd'ică pâosul » (III). « Faci şî parastâţ » (IV), un colac în formă de cruce. « Tă[t] d'i pomană-1 dă ş-âcela la uornifi cari-s mai aleş » (IV).
J) Vezi planşa I, 2.
2) Informatoarea IV pronunţă în acest cuvânt un î nazal.
folklor dela moţii din scărişoara
133
TEXTE
La transcrierea fonetică m'am ţinut de cele spuse în culegerea mea făcută în Almăj, publicată în voi. III al acestui Anuar, pp. 36—39 şi p. 59, adecă am simplificat grafia faţă de cea a manuscrisului.
în manuscris am notat de ex. pentru un e neaccentuat (mai ales final), după impresia ce mi-a făcut-o: e, e, i sau i. Nuanţele mai închise de e le-am auzit, fireşte, atunci când debitul vorbirii era mai repede. Aici, în loc de e (e închis) şi i (i deschis), notez e. Astfel vom avea: bire, bire sau biri (bine).
Am suprimat literile mici ridicate la umărul literelor obişnuite, reprezentând sunete abia perceptibile, pe cale de a dispărea sau de a se naşte, în loc de birie (bine) din manuscris, notez aici bire.
Am suprimat, din motive tipografice, semnul nazalităţii de pe î, â, q, etc, înlocuind pe î, â, q nazali cu în, ăn, gn. Semnul nazalităţii l-am păstrat numai deasupra vocalelor care n'au alte semne diacritice: ă, e, î, o, îi.
Iată semnele întrebuinţate în textele ce urmează:
â este un ă, de obiceiu final, care tinde să devie î: casă.
<» şi g sunt e şi o deschişi. întâiul corespunde unui e accentuat urmat de un e în silaba următoare, isli (ele), sau diftongului ea, vrq (vrea) din limba literară. Al doilea, g, reprezintă diftongul oa din limba literară: pgt'i (poate). Acest diftong se prezintă şi ca oq, ug.
e şi o sunt e şi o închişi. Al doilea apare de obiceiu în articolul nedeterminat gn (un).
i, u, e, o sunt semivocale reprezentând elementul consonantic al diftongilor, de ex. ia, au, ea, og, etc.
î este acel i final foarte redus din toate graiurile româneşti: part (pari
Pi-)-
u este un u final foarte scurt, foarte redus, asemănător lui î final: păru (par sg.).
t' şi d' sunt ocluzive palatale care ar putea fi notate şi /?', g'. De fapt reprezintă atât pe te (ti), de (di) cât şi pe che (chi), ghe (ghi) din limba lite- j rară: t'antă (teamă sau chiamă), grad'ină, d'em (ghem).
n este n palatal, pronunţat ca francezul gn.
h' este fricativa palatală care se naşte din palatalizarea lui /: h'i (fi),, pronunţată ca ich german.
y e aceeaşi fricativa palatală, dar sonoră, născută din palatalizarea lui v : yirît (vin). Să nu uităm că acelaşi informator pronunţă în loc de y câteodată d' : d'irît (vin).
z se aude rar la Moţi. E o fricativa palatală intermediară între z şi j.
h, un n mai scurt, care, dacă e pronunţat mai repede, face impresia unui r.
»34
emil petrovici
r, un r incomplet, cu o foarte slabă vibraţie a vârfului limbii. h (r) sau r («), un sunet despre care n'aş putea spune dacă e un h sau un r1).
Să nu uităm că un i la sfârşitul unui cuvânt trebue cetit ca un i plin, ceea ce în ortografia oficială se notează cu doi i: pari = parii (dar pari — pari); sau cu un e: crest'i = creşte.
Semnul ~ deasupra unei vocale arată că ea e nazală.
Accentul l-am notat numai în cuvintele în care e deosebit de accentul literar. în doine şi strigături, din motive ritmice, adeseori accentul e cu totul deosebit de accentul întrebuinţat în proză. Am căutat să-1 notez cât mai fidel. Din motive tipografice, vocalele î, â, g, e, <=, etc, n'au putuTfi accentuate.
Câteodată am notat şi un accent secundar: codrului.
Tabloul textelor:
«Hori» (doine)........ i—96
Strigături......... 97—143
Colinde.......... T.44—146
Poveşti, legende, snoave..... 147—152
Ghicitori.......... 153—187
Bocete........... 188—189
Descântece......... 190—199
Practici magice........ 200—206
Diferite credinţe şi superstiţii . . . 207—226 Demoni, fiinţe fantastice sau cu puteri
supranaturale...... 227—241
Despre păstorit şi viaţa din trecut. Diverse 242—^252
\
x) Despre ri, f şi ii(f), v. Dacoromania, VIII, p. 153—154.
folklor dela moth din scărişoara
135
INFORMATORII
I. Gliga Pasca, 80 ani, analfabet, din cringul Pâşceşt'î de lângă Gheţar.
II. Troian Pasca, 11 ani, analfabet, din acelaşi cring.
III. Sănh'ira N'egri, 80 ani, analfabetă, din acelaşi cring.
IV. Rah'ila N'egrea, 45 ani, analfabetă, dela Valea D'izd'ituli, cringul Pleit'eşt'î, de pe Valea Ierbii Rele. E fiica informatoarei X.
V. Simt'gna Suciu, 74 ani, analfabetă, dela Iarba Ra, cringul Morareşt'î.
VI. Dâvid Todor Morarescu, 40 ani, ştiutor de carte, din acelaşi cring. VIL Fluriia N'egri Ionasă, 80 ani, analfabetă, din acelaşi cring ca şi
informatoarea IV. E soacra acesteia.
VIII. Costinu Pasca, 78 ani, analfabet, din cringul Pâşceşt'î.
IX. Patru N'egrea, 48 ani, 3 clase primare, bărbatul informatoarei IV, fiul informatoarei VIL
X. Parastie Patruţi, 70 ani, analfabetă, mama informatoarei IV. E măritată de mult, a doua oară, în Lăzeşti.
XI. Aurita (Aurelia) Precupu, 10 ani, analfabetă, din cringul subiectului IV.
XII. Simion Pasca, 48 ani, pădurar, ştiutor de carte, din cringul Pâşceşt'î.
136
emil petrovici
„HORI"     (D O I N E)
D'icît cu bărbat batrînu, Mai biiii culcatu-m finü. Că d'i fin m-i scutura, D'i bărbat nu m-i put'â. (IV)
— Cucuie, d'e urid'e yii?
— D'ela Cluj, d'ila Sîbd'ii.
— Da d'e mîndra ce mai şt'ii ?
— Şe_d'e-n casă Tupă masă,
Cose-un guler d'e matasâ. Da nu şt'u: cosi O d'escţ)si,
O mai mult'i lacrămri varsă 1).
Lacrămriile-s ca bobul,
Mai h'erbinţ d'ecît focul.
Urie pt'ic-o pt'icatură,
Beşică, ca d'i arsură.
Cît'i lacrămn o varsatu
S-o facu fîntîră-n satiî;
Fîntîră cu trii izvora,
Ciri-a bea d'î ia să moră. (VII)
.Colo gios la fîntîrede 2), Rasarit-o douo ste_le. D-acolo nu-z douo steje, D'e-z douo surori-a me_le. Ura plînje, Paie stînje; Ura rîd'e, Paie-aprind'e. (VII)
Omulu-i cu voi bură, Cîm măftîncă matragură 3)
(VII)
HORA FEŞTTLORU
Ăs hore^şt'e 4), fată, horiie, Pără-ţ poţ purta florile ! Că dacă t'i-i mărită, Atuncea nu-i cut'ezâ D'e vatrariul d'in cearuşă, D'e bîta d'e tupă uşă. (VII)
6
Am auzi d'int-on uomu Că puiul more d'e dorii. Omul mint'e ca un cîre, Că d'e dor nu more hime, D'e more că n-are zile. (VII)
Ş-am avut odat-om puiii,
Ş-armi hiş pomană nu-i,
Că puiul s-o dus catană
Ş-o ramîns clopu  ş-o pană. (VII)
8
Voia bură-i cîn şi cînii, Amarala nu-j dă rîndii. Voia bură-i cît'-odată, Ş-amarăJa nu să gată. (VII)
9
Cucuie, bolundule, Vara d'ii, vara t'i duci
5) Repetând repede versul, informatoarea a pronunţat: . . . lacrăm-varsâ .
2) Când a repetat versul, a spus: Colo gios la şăsurele.
3) Informatoarea zice că a auzit un flăcău demult « horinfi » [cântând] aşa. l) îţi horeşte = cântă-ţi !
folklor dela moţii din scărişoara
137
Şî himhică nu mh-aducî, Numa sîru plir d'i nucî. Ş-apu tu le-aducî, tu le mărind, Da la iarnă ce-i să minei? — Să şt'iu c-aş mîncâ pamîntu Şî vouă nu vă mai cîntu. (VII)
10
Apu ca mire nu-i singur riime,
Numa puiul cucului
în mneljocul codrului,
Fără âript'î, fără pee/ti
Ş-ar zbură şî n-ari vreejmi. (VII)
11
Am fost tînăr ca d'irarsul Şî m-o batrînift] necazul. Ş-am fos tînăr ca viniil Şî m-o batrîhit strimîl. (VII)
12
Şî d'e cîm beau şî nu mă-mbătu, S-o facii d'iriil oţătu, D'irarsul ca lapt'i h'ertu. D'e cîm beau la vihişoru, D'-âtunciâ mh-i birişoru. (VII)
13
Ş-am foz necăjit odată, D'-an gînd'ift] să sai-î apă. Da-i pacaft] d'e om frumoşii Să margă pe răuu-n giosu. (VII)
14
Ai d'i mire, mult'e şt'iu
Şî ma mhir uhd'e le ţiu.
Şî le ţiu înt-6 puiată
Şî le sloboz cît'-odată.
Şî le ţiu înt-6 ocolii
Şî le sloboz cîm mh-i dorii. (VII)
15
Coborî, DQmhi, pe pamîntu,
Să vez popa ce-o facutu !
Cum curură urîţi
Şî d'espart'e iubiţi.
Cururat-o doi urîţ
Ş-6 d'ispârţift] doi iubit. (VII)
16
Cire n-ari hicion dorii, Miil-traiţşt'e cu uşoru. Cire n-are dor pi vale, Nu şt'i lura cîn răsare. Cire n-are dor pe luncă, Nu şt'i lura cîn să culcă Şî sorii e cîn rasari Şî dorul citii-i d'e mari.
O am auzit d'im batrîh, d'ila tinereţi. (VII)
17
Ş-am trăiit odată bire, N-ă. şt'iut cire mă ţire. Da las-să trăiesfej şî mai răy, Să gînd'ez d'e Dumhizău. Şî d'ecîn trăiii cu necaz, Peri ruja d'î obrazii. (VII)
18
Ş-o răsărit om măru-n CQstă, Numa d'e dragostea ngstră. Şî stau dojmahi să hi-1 taie. Pliră-i lumea d'e dojmah, Că valea d'e bolovan. Şî-i pliră lumea d'e nevoi, Câ ţară d'e Unguroi. (VII)
19
Drajile mele fatuţe, D'e v-aş ved'a hevastuţe ! Să vă văz în sa[t] la noi, Nu v-aj da pi patru ,boi,
138
emil petrovici
Că pi boi i-aj vind'i şi i-aş bea, Da pi voi v-aş tă[t] ved'â. (VII)
20
Uot'i tăi cei cu albuşu, Mă iau sara d'in culcuşu. Uot'i tăi cei cu lumină, Mă iau sara d'ila ciră. (VII)
21
Drum bătut pi dîmbu-susu, Da nu bătut d'i boii tăi, D'e batud d'i uot'i mhei. Uot'i tăi-is mangalăi Şi mărînaă boii mhei. (VII)
22*^
Pusei sţcera la brău Şî mă luai pi rîncă rău1). Secerai cit secerai Mă uitai-î latureji, Vacile nu le vazuiu, Vacile mhi le pt'arduiu. ' Şî mă luai pi dîmbu-susu, Dedei d'e puiul culcaţii.
— Scglă, puiuţ, mi durhi, Că d'e cînd ai adurmitu, Florile t'-or napad'itu
Şî iarba t'-o întrejitu
Şî vacile le-am pt'erdutu;
Doră tu mhi le-ai văzu tu ?
— Că să le h'iu tă văzută Şî nu le-aş h'i cunoscută.
— Bâ tu le-âi h'i cunoscută, C-aceleâ-z vaci cunoscut'e, Că la corhi-s hed'şşeje
Şî la păru-st'icaţeje Şî la codă dalboşele Şî la ţîţi boreţeji.
A'şa dară le-am vazutu, Că asară biri le-am ciratii, Cu grău mîndru vînturatu, Cu vin roşu strecurată. (VII)
23
Auzit-ă şi şt'iu bire
Că tu-i să t'i laş d'i mîri.
Lasă-t'e cu Dumhizău,
Că mhie nu-m pari rău;
Pot'i-um pic mh-o h'i cu greu. (VII)
24
— Apu, hai, drăguţă, la Banatu !
— Ba-iu, ba, că am barbatu.
— Şî io încă am muiere Şî cu t'ire tăt aş mere. Hai să trţcem Mogoşiil,
Doră n'e stimbăm portul. (VII)
25 '
A'mu joc cu drăguţă, Mîre-m duci suliţa. Aj-jucâ şî mi-şt'u bire, M-aş lasă şî mh-i ruşire. Io statui şî ma gînd'iiu, Tu gînd'iş că mă opri iii. Io statui şî ma uitaiu, Tu gînd'iş că ma lasaiu. (VII)
26
Amarîtă-i drăguţa,
Că n-are ^cu cire bia;
Şî ari-u strop d'i băutură
Şî n-o pot'i bia singură. (VII)
27
Şî-i amârît omul, Domne, Cîn să culcă şî n-adormi.
x) Pe lângă râu.
folklor dela moţii din scărişoara
139
Cui i somn, pot'e durni, Cui i dor, pgt'e d'iri1). Cui i somn, pot'e să dormă, Cui i dor, pot'e să margă. (VII)
■ 28
Sgcră, sşcră, pojnă acră,
Acar cît i put'a cc/ce,
Pomă dulci nu t'-i face,
Că n-ai văzu nicio cigră sură,
Nicio socră bură;
Nicio cic/ră albă,
Nicio noră dragă. (VII)
29
Cui ii placi-n crîjm-a bea,
Nu dormă tătă nrjpt'â.
D'e ste^-n loc şî să gîrid'ască
Pe cife să pagubască.
Bău vin cu sfîrtaiul
D'in comă d'ila Murgul,
Şî bau vin cu iiţiâ
D'in corfie d'ila Hid'a. (VII)
30
Astă nopt'i n-am durmitu, Numa ce m-ă jîtruiitu Pi la-o cruci d'i fereastă, Tupă-o dalbă d'e nevastă. Da tîlhariu d'i bărbat O fost cu nevasta-m patii Şî lud furciala d'ila patu Să deie la miri-n capă. Şî mă puşei-int-u jarunt'e: Dumriizău să mi-j ajiit'e Să deie la mire-m frunt'e. Că d'il-âia nii-i banatu, C-oi muri cu capul sparţii. Da niş d'il-âia nu-i dure_re, C-oi muri bagatu-h'e/ă. (VII) x) Veni.
2) Accentul este pe ă.
31
Cirii-i ciala pi la cruci ? Todoruţ cu gura dulci! Nu şt'u-straiţă ce mfii-aduci: On cociiţ d'i pîrii dulci. Nii şt'u cocu 1-ui mîncâ O gura ui 'săruta. (IV)
32
La fîntîha cu izvoru Să tîlne_şt'i dor cu dorii, Să sărută pără morii. (IV)
33
Sus la d'âl, cobor la vali, Mâ tîlnii cu bad'a-n caii, Cii caruţu plin d'i lie_mni, Cu clopuţu plin d'i piţrii, 16 ciarui să-n-dea panuţâ, Iei isă 2) să-i dau guruţâ. Puiri pâlariia joşii Şî ma sărută frumoşii. (IV)
34
Pintru t'ihi, spalaturâ, Nu-m t'irişşt'i saraturâ, Numa zamă t'iparatâ, Lâ doo tri zili-odată. (IV)
35
Ciiculi, sacâ-ţ-ar limba,
D'i cîn cînţ, lasai pi mîndra.
Ciiculi sacâ-ţ-ar pana,
D'i cîn cînţ, lasai pi nana. (IV)
36
Ciiculi, boliinduli, Vâra d'ii, vara t'i duci, Dâ la iarnă ce să mîncî?
J4°
emil petrovici
Sâ şt'iy c-ui mîncâ pamîntu, Şî vouo nu vâ mai cîntu. (IV)
37
O auziam pi moşa horin[d] cin culejam la iiru. Cia 3) :
D'-aiiş pără-m Braşeu,
Nii-i himi singur ca ieu,
Numai miierla pi pârău.
Ma iîmvii2) să-m-văz parinţ,
Văzui munţi pîrjoliţ.
Ma iîmvii să-m-văz io fraţ,
Văzui brâz încet'enaţ.
Ma îmvii să-m-văs-surorî,
Văzui munţi plin-d'i flori. (IV)
■ 38
Amarît ca miri nu-i
Numa puiu cucului
Cîn şî-1 lasă mama lui
îm mrieljucu codrului,
Fără âript', fără perii,
Ş-ar zbură şî n-ari vremi3) (IV)
39
Pintru t'îri cît'i amu, Mul-lucru d'i vara n-amii. Pintru t'îri, mîndră, hăi, Pt'ârdui locul d'intră văi Şî polog d'i noo clăi. (IV)
40
Pană sură d'ila şură,
Io cu mîndra n-6 dug bună. (IV)
-1) Zicea.
2) Ma ilmviiă (mă ivii ; ma ilmvăscu
3) Cf. Nr. io.
4) Accentul pe ă.
41
Vinu să bea la răcori, Lucru să lucră a sori. Vinu să bea hod'iriinu, aşa    Lucru să lucră lucrînu. (IV)
42
Auzit-am, mîndri, ieu, Că mîri(r)i-ta-i pari rău Pintru că t'i iiibăsc ieu. Spuri mîri-ta aşa: Să-ngrad'ască uliţa Tăt cu liemn şî cu palinu, Dgră noi nu ne tîliiimu, Numa sîmbătâ odată, Duminică ziua totă, în ie.sti zili râriuori, într-o zi d'i nâuo ori. (IV)
43
M-6 puz maica lâ cearmitu Şî mh-o dat o sîtâ d'asâ, Sâ nu ies sară d'in casâ. Dară io-i merje la tîrgu Şî mh-oi hiq o sîtă rară, Sâ mai ies sară pi-afară. Cîm fuşei s-astîmpăr doru, Ma t'amă 4) s-apriz cuptoriu ; Cîm fuşei la sarutatu, Ma pusă la-mfrămîntatu; Cîm fuşei să dau ţucata, Ma t'amă4) să raz covată. (IV)
' 44
Spuri, mîndro-ad'ivaratu, Cîz drăguţV-o sarutatu? Numa doi cu ciorigi noi
ivesc;.
folklor dela m(
Cinci paret' cu ciorigî vet'î') | Şî urii2) cu barba riagră Lâ-cealâ i-âm foz mai dragă. (IV)
45
Frundză veerd'i ruptă-n trii, 16 cunoz voia mîndri, Că cu mini s-ar iubi. Nu-ndîrzrie_şt'i-a vorovi. Iâ-ndîrznţşt'i d'i vorbeşt'i, Că irima t'i poft'est'i ! (IV)
4G
Dragă mri-i crîjmâ-m păduri, Beau la vî şî mînc la muri. D'e să tîmplă să ma-mbăt, Numa lemnili ma vădii. (IV)
47
Creş păduri şî t'i-rid'asă, Numa log d'i casă-n lasă Şî o leacă d'i tejet'ii Sâ-ş samirii mîndra te_rit'u. (IV)
48
Mîndra mea d'i astă vară Gînd'e_şt'i c-o iubăsc iară. Dgră io n-am bolondzitii, Să iubăsc ce-am părăsită; Dgră io n-am capt'ijatii, Să iubăs-ce-am lasâtii. (IV)
49
Mîndra mea cea mai d'e ană Să spală cu mad'ereanu Şî gînd'eş că-i d'i Ţiganii. Dară-aiasta mai d'i-amu Să spală cu apă re_ci N'ij d'i Ungur n-o întreci. (IV)
*) Cioareci vechi. 2) r e nazal.
ii din scărişoara 141
50
Lasă-mă, dragud'z, d'i voie ! Nu t'i mai calci fiavoie ! Că t'-o mai călcat odată, D'i t'-o şt'iut lumea tgtă. (IV)
51
Io pi d'al, mîndra pi vali, C-6 cunoz numa pi pgli Şî pi mărsu d'im pt'icigri, Că-i lungă şî supţireâ, D'-o cuprifid'i zad'iiâ. (IV)
52 ■
Pintru uot' ca mura riagră, Ncungiurai padurea-ntreagă. Pintru uot' ca murili, Cungiurai padurili. (IV)
53
D'e cît cu bărbatul prostii,
Mai bire la uăi pi dosii,
Că uoiile-or merizâ
Şî altul oi capata.
D'e cît cu barbad batrînii,
Mai bire culcatu-m fîru,
Că d'i fîr m-oi scutura,
D'e batrîn nu m-oi put'a,
Pt'ică-m pat ca un heclâdu
Şî şe_d'e-m vatră ca o pt'atră. (VII)
54
Uom cu uom s-o tăt iubiţii, D'al cu d'al nu s-o tîlnitu. Uom cu uom să tăt iubia, D'al cu d'al nu să tîlna. (IV)
55
Fost-am puiul păduri
Şî nu m-o mîncâ lupt'i. (IV)
142
emil petrovici
56
Astă nrjpt'i-ntr-adurmitu, Greji yisurî mri-or yiritu. Strigă mort'a d'im feriastă:
— Spovid'itu-t'-ai, nevastă ?
— Bă io mi m-ă spovid'itii, Că d'i mort'i n-am gînd'itu. Da cotă-n cart'i, nu-s pacat'i ?
— Numa tri cară-ncarcat'i Şi urul la jumatat'i. (VII)
; ' 57
Ş-aj muri, mgrt'â nu yire,
Ş-aş traii şi n-am cu cire,
Că cu cire-am mai traiitu
O pus faţa la pamîntu.
Da n-6 o pus să rumehască,
D'-6 o pus să putrezească. (VII)
58
D'-ar avea drăguţa mint'e, Cînd oi muri să mă cînt'e Cu trii zile ma-arîht'e. (VII)
59
Mori, drăguţă, mor şi ieu, Să ne fac-on copîrşău, Să rie-ngropi-m fagadău, Cii capiii cită x) hîrdău. (VII)
60
Morî,. muiere, mori-urîtă, Să-mh-iau alta mai iubită. (VII)
61
Că ce mh-i drag, nu mii-i urîtu, Măcar cîtu-i d'i peritii.
Ce mh-i urî-nu mh-i dragii, D'-ar h'i ca haua d'i albii. (VII)
62
S-amarît'e nahile,
Cin să duc catahile.
Şi mai amarît'e-or h'i,
C-or merje şî n-or yiri2). (VII)
63
Am zis, maică, cită t'ire Să ţii zile pintru mîre, Să mă dai-î sat cu t'ire. Şî tu zile nu ţîruş Şî d'ipart'i mă dadiiş; Mă daduş a triia sat'e, Uhe mi cunos pi hime, Numa fruza şî iarba Cari-i in tătă lumea. Şî ce socru-n-capatai ? Şţd'i-m prag cu on toiagii: Cîn dă-n cîre, Dă şî-n mîre. (VII)
64
Dă-mă, mamă, la măriţii, Că vrţmeâ mhi s-o-mpliritu ! Şî mă dă, mamă, cui mă ce/e Să mă fac şî ieu muie/e ! (VII)
65
UN FRAGMENT DE «HORĂ»
Matragulă şî hereanu
Şî oţăd^ d'in ceala anu. (IV)
66
Ficiorul care-i curaţii
Nu să culcă nopt'a-m patu,
x) Accentul pe ă.
2) Repetând versurile ultime, informatoarea a spus : Şî mai amarît'e-o h'i, C-o merje şî n-o yiri.
%
folklor dela moţii din scărişoara
Numa pe pamînt uscaţii. Ficiorul care-i ficiorii Nu să culcă ngpt'a-n ţolu, Numa pe pamîntul golii. (VII)
67
Vai d'i linii, vai d'i palinu, Vai d'i ceala ce-i la strinu Mult'i rabdă săracul. Lâs-să rejbd'i, Dacă şe^d'i,
Că nu-i yorb d'i lumea o ve_d'i. Haina o portă cu cotulu, Pita o mîncă cu fontiilii; Haina o portă tă cotită, Pita o mîncă tă fonţită. (VII)
68
AŞA-I HORA FET'ELORÎJ:
Doimii, nu-m da ce nu-i burii, Mai bire ma las singurii ! Domni, nu-m da ce nu-m placi, Mâi bire ma lasă-m pace ! (VII)
69
Creapă, Domni, pamîntul, Să să baji urîtiilu ! Creapă, Domni, pâjişt'â, Să să baji uralâ. (VII)
70
Tătă zoua beau la be/e: Las-să beau, că n-am muie/i! Tătă zoua beau la vinii: Las-să beau, că-s copil strinu ! (VII)
71
Pasaruică dalbă-m petrii, Dâ-mn-a Dumriizău cu vremi.
x) Subiectul XI zice : că d'inclô.
H3
Pasaruică dalbă-n ciocii, Da-mh-a Dumnizău narocii. (VII)
72
Pasaruică zburători,
Ce t'e cînţ în gura mari ?
— Da cum focul nu m-oi cîntari,
Că mri-i cuibul rîncă caii,
înt-o tufă d'i pelinu;
Cîtu-i nopt'a nu m-alirii
D'e glasul voiniciloru,
D'e pomriitul zd'icilorii. (VII)
73
Dragostili celea mari Nu să ţîr cu me_ri, pţri, D'e cu vî şî cu vinarsu Şî cu pţşt'i d'i cel grasvi. Uralâ d'in ce să face? D'î uomul care tăt tace. (VII)
74
Am um puiuţ şî să duce.
Cu camţşa nespălată,
Cu gura riesarutată.
Da t'i-ntornă, nu t'i duce !
Că cămaşa u-om spalâ
Şî gura u-om sarutâ
Şî t'icâ u-om piriiâ..
Apu d'imultu avea t'ică şî bărbaţi. O purea pi-aiicî, pi d'-arîfit'e, pi la t'eptii ş-o piriiâ muierea ş-o-mple-t'â. Aşa-i zîcea: t'ică. (VII)
75
Ţugu-ţugu, iepuraş, D'incatruy a) t'i lăturaş ? D'i pi valea Murgului, Văzui fata Turcului:
144
emil petrovici
Cercelată, marjelată,
Cii patrii cercei d'i pt'atră.
Yură 1), maică, şi2) ma vez
Cum3) ma-ntorcu-hairii verz!4) (VII)
76
Arză-t'e focul, urală,
Că mri-ai pus faţâ-n cernală;
în cernală d'e cea ra,
D'e nu să pot'e. spală !
Arză-t'e focul, urîtii,
Că tare m-ai batrîriitti ! (VII)
77
Sărmană irima mea, Iar încerji-a mă durea. Nu mă dori d'e durere, Numa d'i necazuri gre_le. Taci, irimă, nu tă plînje, Că cu mire 5), nu-i învîje ! Taci, irimă, taş pogană, Nii le loua tăt'î samă ! (VII)
78 ' ■
Astă vară pt'ârdui vara Pi pârău la Gîrd'işora. Şi papuci mni-i rupşeiti, Fără Petrea ramînşeiti. (XI)
79
On izvor cu apă re_ci Dee_e_ Dumriizău să-nţerci. Să ramîă 6) numa pt'etri, Io să h'iu nevasta Petri. (XI)
80
T'iclazău d'i cel vărgaţii,
Pi pt'icioru 7) cel stricaţii. (XI)
81
D'-aş muri d'e dor d'i mure, Nii m-aş mâi duce-m pădure, Că mima odată m-am dusu Ş-am văzut om pui d'i ursii. (VII)
82
Cît'e flori d'in Turdă-susu, leu cu-a mea mîndră le-am puşti. Şî tăt'e-mflgre şî nu leagă, P.a-sîrnă-i samînţa slabă. Numa fierea soriluj Şţd'i-m porta raiului. (VII)
83
St'icuţ verd'i d'e sacară, C-â miieu uom s-o dusu-n ţară. St'icuţ. verd'i d'i odosu, Dgmfii, adă-1 sâratosu ! (VII)
.84
IVIulţamnim sfint'ilor Paşt'î, C-6 dat fruză verd'i-m faj ! Mulţamnim Sînjorzului, C-6 dat fruză codrului. (VII)
85
Fruză vqrd'i, friizulică, Răuu-i fără mîndrulică.
x) Subiectul XI zice: viună.
2) Subiectul XI zice: să.
3) Subiectul XI zice: cîn (când).
4) Versurile au fost spuse întâiu de subiectul XI. Pe urmă le-a repetat subiectul VII.
5) r e puţin nazal.
6) Vocala accentuată î este complet nazală. Subiectul' VII pronunţă ramîiă, fără urmă de nazalitate pe î.
') Subiectul VII a zis pe pt'iciorul.
folklor dela mcth din scărişoara
145
Da-i mai rău fără nevastă, Că n-ai uhe traji-n gazdă. Da la drăguţă dă cu palma, La muiejre traji sama, Că mu ie/ea-i tă cu t'ire, Da draguţa-i tare strină. (VII)
86
Du-mă, Domfii, d'-âiceâ Uhe-mflori t'iparcâ, Să nu yiu pără-i lumea. Du-mă, Domiii, d'-âiceâ Uni-mflori t'iperiiil, Să nu yiu pără-i ceriul. Mâ du, Domni', şî ma lasă Uni nu-z barbaţ-acasă Numa rieve_ste frumoşi. (VII)
87
M-aj duce nu şt'iu drumulu, Şî-mvaţâ-m-o urîtul, M-aj duce nu şt'iu calea, Şî-mvaţâ-m-o uralâ. (VII)
88
Ciudă mfi-i, ciuda ma coci, D'e urală n-am ce face. T'e du dor uhe t'e mîiii La puiul la capatiiii Şî spure că şî ieu yiu. (VII)
89
Şî pusei ciuda capatiiu,
Cu dorul m-acuperii
Şî bire ma hod'ihiiu. (VII)
90
Sară-i sară, murgu-i nopt'i
Şî la mîndra n-oi străbat'i. (VII)
10 Anuarul Arhivei de Folklor V.
91
D'i ce iej mîndr-amarîtă ? Pintru că ţ-am dat o bîtă ? Alta rabdă mîiii şî sut'i Şi imblă să mă sarvit'i. (VII)
92
Astî vară la Ispas, Ieram tîherel şî graşii. Da vez amu la ci-am ramâs, La urît şî la hecazu. (VII)
93
Pană-n cui, pană su cui,
Fost-an dragă uoricui
Ş-âmu mi-s a himarui.
Da-i ţinea zili d'i postu,
Să h'iu dragă cui am fostu. (IV)
94
Du-t'i draculi, urît,
Că tari m-ai batrîhitii,
Şî d'i zili nu-z d'i mulţii:
D'-6dată cu pt'etrile,
D'-o vîrstă cu liţmhile. (IV)
95
Horiam şî noi cîn eream fţt'i, la [vaci:
Aveam doi voinicaş drajî. Voinicul, voinicul rnheu, Mult aj vrea să h'ii a mheu D'e-i vrea tu şî ma-ta nu . . . (IV) [Nu mai ştie.]
96
ŞI HORĂ ŞI STRIGATURĂ
Liiică, liucă doholică, O d'i ce t'e doholeşt'î? O frat'uţi t'-o sfad'itu, O părinţi ţ-o muritu ?
146
emil petrovici
— N'iş fraţi nu m-o sfad'itu, N'iş parinţ nu mh-o muritu, Numa puiul 1-an pt'ardutu. Doră tu mni l-ai vazutu ?
— Io să-1 h'iu tă văzută Şi nu l-aş h'i cunoscută.
— Ba tu l-ai h'i cunoscută, C-acelâ-i om cunoscuţii, Că-i pi d'ejitul cel mari
Cu irel frumoz d'i sgri Şî pi d'ejitul cel mhicu Cu irel frumoz d'-arjintu. — Aşadară l-am vazutu La Huhui, la fagadău Cu canceul plir pi masă; Iaca prunci plîng acasă. Că pruncuţi-or mai tacgâ, Numa noi s-avem ce bea. (VII)
STRIGATURI
97
Drajile mefe codrejie,
Mîndri uot' văzui la iejle. (VII)
98
Drăguţa d'i tupă d'alu Ar d'iri şî n-ari calu; Drăguţa d'i tupă dîmbu, Ar d'iri şî n-ari rîndu. (VII)
99
O STRIGATURUŢĂ, AŞA
Cotă, Domni, cu ot'i,
Cum beau lotri cu domni!
Şî armile domhiloru,
Pi mîrile lotriloru.
Şî armile lotriloru
Pi mîrile domhiloru. (VII)
100
Haidă, fată, tupă mîfi,
Că ţirea-t'-oi tari biri:
Am o raţă ş-u raţoiu,
Nu t'-i faci cu gunoiu. (VII)
101
Ard'elean cu tundră sură, Zoua dormi, nopt'a fură. (VII)
102
Cucuruz d'i pe iirugă, Mă bagaj la mîndra slugă Pe opt'incî şi pe obd'qle Şî pe buze supţireeje. (VII)
103
Şî mi ma călca pe pt'icioru, Că io şt'iu d'i ce ţ-i dorii ! Şî nu ma călca pe opt'incă, Că io şt'iu d'i ce ţ-i frică ! Şî ş-âsară m-ai călcat Şî guruţă nu mh-ai daţii. (VII)
104
Am om bărbat cît om fagii Şî n-am haini să lu-mbracu. Şî am om bărbat cît on nucii Şî n-âm haihi-m-pat să-1 culcii. Şî io mari, şî tu mari, D-âpu ciri h-o-mbracâ? -Brîncife, dâc-o lucra. (VII)
105
Am om bărbat cît om fag Şî d'i fuomi-abd'â mă tragu. Am om bărbat cît on nucii Şî d'i fuomi-abd'â ma ducii. Am om bărbat cît oh d'em
folklor dela moţii din scărişoara
147
Şî d'i fomi nii ma t'emu. Am om bărbat cît oh d'em SeCerîm 1)-pî-holdă-l pt'erz. Cari fată l-o află, Bur naro ş-o capatâ. (IV)
106
Frundză-m prun, frundză sup prunu. Am o mîndră şî n-o spuiu N'icî o spui, nici ma giorii, N'icî o las pără ce moriii. (X)
(O strigă ficiori mai d'imultti cîn jucâ/cînd ieream fată). (IV)
107
. . .morţi, met'eley, Să t'e h'i făcută jey T'-aş h'i trasă pi-u jîlăy Să h'i popă 6 bd'irăy. (IV)
108
. . .morţi, t'ică creaţă, Ce t'i ţii aşa măreaţă? Că şî io-s cu păru creţii, Nu ma ţiu aşa mareţu. (IV)
109
. . .morţi tăi, ţolină,
Io tînăr şî tu batrînă.
Fata cari s-o iau io,
Cu pyoli d'i leped'eu,
Şî acelea le-o întors
Cu cealâ d'î-susu-josii.
Mâ tă mhir d'i ce le-ntorce,
O n-ari d'in ce li faci. (IV)
110
Sârută-mă bad'i-h-d'inţ, D'i buzi să nu t'-at'ingî,
*) Secerând.
2) Şi cei doi r sunt nazali.
3) Şi aici r a fost pronunţat nazal.
Că buzili-s masurat'i Cu fontii Aradului, Pi samă bărbatului; Cu fontii Abrudului, Pi samă drăguţului. (IV)
111
D'-âiiş pără-m Fâgarâşii Nii-n tribuii cet'erâş. Cet'erâşu-i gura mea, Dâc-ai-aveâ ce dă la ia. (Li strigă-n jocu). (IV)
112
Frundzâ vejrd'i d'i cireaşă, Dulci-i gura d'i mhîreazâ, Ca o byobă d'i cireaşă. Dâ-i mai dulci-a mhîhului, * , Câ bobuţa striigului. (IV)
113
Crîjmariţâ lată-n şeji, Că mîncâş vacili meii Şî d'iţeii d'ila iţii! (IV)
114
Mhîr(h)eazuţă cu curură 2)y D'i-6 h'i sgcră-ta bură 3), H'ii şî tu bună cu iâ. Dă d'-o h'i socrâ-ta râ, Mătura casă cu iâ Şî pi-afarâ d'i-i put'â ! (IV)
115
Mâritâ-m-aş să nu şezii, Numai cîmpu să nu-1 văzu. Cîmpu să-1 vază barbatu, Io să mătur, s-âşt'ern patu> Să pui 6glindâ-m feriastă,
148
emil petrovici
Să văz cumîi stă nevastă. Iei în dă came_şa să i-o spălii, Să i-o spăl şî s-o cîrpăscu. De^-m paci-o zi o douo Pără ce-z nevastă nouo. (IV)
116
Crîjmariţă d'i Rumiru 1), în t'ire nu-i suflet buriu, C-ai băgat apă-fi d'iriu Şî bani ţi-an da d'ipliriu. (IV)
117
Draga mea ce jucători,
C-amfiirosi2) ca o flori;
Ca o flori d'in grad'ină
Cînd o zmulgî d'î radaciră3). (VII)
118
Uhd'i jocă văr cu vară, Amriirosi-a 2) primăvară. Urii jocă văr cu varii, Amnirosi-a 2)  flori d'i mării. (VII)
119
Lasă jocu, verişora,
Pără ce-su-Scărişora ! *). (VII)
120
Aiicia-i om moş batrînu Cari faci vara fîrii B): Cîm vşd'e rievşstile, Rasuce mustăţile. (VII)
121
Cîm ved'am rievţstile, Mă t'ind'am ca şţrpile.
Cîm ved'am batrîhile,
Mă boţiam ca cîrile. (VII)
122
D'e jocu-z numa focii,
D'e mîncare-z numa lupii,
D'e lucru numa butucii. (VII) "
123
Dă, Domni, dă, Domni, Şî la cel ce dgrme, Pe cîn s-o scula Să aibă ce mînca. (VII)
124
Ciri-o zişii că io nu-s uornu La mîncare şî la somnii? (VII)
125
Aiista-i joc ard'elehescii, Stau fet'ile şî pîhd'escii. (VII)
126
Huhă mari d'ila munt'e, Huhurează lată-m frunt'e ! (VII)
127
Cîn da fruza,
Pusei pînza
Ş-o tiiai la Sîmvasiiu,'
Şî-m parii că prea grabd'iiii. (VII)
128
Domni, fă-mă liem-d'i tufă, Să mă\facă mîndra furcă, Să ma ducă-n şazatore, Să ma puii-ntră pt'iciori. (VII)
') î e nazal.
2) în manuscris r are deasupra semnul nazalităţii care, din motive grafice, a fost omis aici.
3) Rah'ila Negrea a repetat şi ea versul din urmă şi a pronunţat: radacih(r)ă.
4) Până ce sunt în Scărişoara.
5) Vocala î este nazală.
folklor dela moţii din scărişoara
149
120
Hid'idaşul zîci moli, Bâ-sîma-1 dori la foii. Hid'idaşul zîci bire, Bâ-sîma-i satul d'i pîre. (VII)
130
Bâ-sîma o mîncât on cîni : Numa coda i-o ramâs Să să şteargă pi la nas. [Dela un flăcău].
131
Intre zmeii-m voi ficiori, Că nu-mblaţ să vă-nsuraţ, Numa tirpă curve-mblâţ. (VII)
132
Dă-mă, mamă, Dă-mă, bună, După ciala cu burdtină, Că puni burduna-n cui, Ma sărută cîn îi spui. [Dela un flăcău].
133
C-a mea muieri încă-i bură, Că-nt-o lură torci-o lîră, Şî-nt-o ân, D'e 6 suman. (VII)
134
Râh'ilă, buzili tali Unsu-li-o ma-tâ cu mriţri. D'e-m pui capul după iţii. (IV)
135
Dă, draci,' cu popa-n tău, Cu dascăru tă mereu. Dâscăru cu pruncî-şcglă,
Io cu dascariţa-m polă. Preut'asa h'erbi uouă, Mniii nauă, popi două. (IV)
130
Preut'asa popi nostru Tţsi pîndza fără rostii Şî bat'i bat'ală sură Să facă popi căciulă. (IV)
137
Popa nostru-i popă buri(r)u, Cînd aud'i clopotul, Ţîpă cgsa pim burţrii Şî să ia pi la pomţhi. (IV)
138
Tremură popa să moră: Nu să-ndură D'i priascură,
C-o asîmt'i dulci-n gură. (IV)
139
Sărmană muiţrea mea,
Să cungşt'i că iej ra:
Cîtu-i lumea tăt cîrpeşt'î
Şî d'im val nu curăieşt'î. (VII)
140
Cucurudz d'i pi uiugă 1),
Ma bagaj la popa slugă.
Popa-i slugă, i-o stapînii.
Vai d'i trâiu mrieu cel bunii. (X)
141
Bosiiocu crescutu-n trocu Măi, Traiarie, hai la jocti ! Da, bosiigce, mi t'e cgce ! N-ari cire t'i culţje, Că cire t'-o mai culeşii
J) Informatoarea nu ştie ce înseamnă «uiugă»: «Aşa-i strigatura.-
15°
emil petrovici
O băyut apă d'î rău Şî s-o imflat pi la brău. Da nu şt'u fată-i o ficiorii, Numa o clat'it om pt'icioru. (VII)
142
Mn-i dragă a trăii biri Cii omul care-i d'e mîri. Şî mn-i drag omiil falosu Şî pi faţă şî pe dosii.
COL
144
Hoi, vejhică-mpărăţie, Cum, Domne, slava ţie, Cum, Domne, să-dz vestescu Sfatul cel dumriizeiescu ? Cum, Domne, cu a ta mină Zideş preuri-n ţarină. Om pom d'e rai săditu Ce iera forte opritu. D'in tăt pomu să mănînce, Numa d'im pomu-florit, Ce iera forte opritu. Suz la roşu răsăriţii, Mîndru pomu-i imfluritu, Cu merili d'e arjintu. Da su pom cine iera ? Dumhizău ii supăraţii. Da io, Domne, cum n-oi h'i ? Pi vriemia biserici Să-mbată uamini. (II)
145
La grăd'ina Zanului, Rumioara,
Şţd'e-Adam cu leva lui Şi-ş plînjia greşejlili. Aşa le plînjia d'e cu jeji, D'e gînd'ai că raiu pt'şri.
O horeţşt'i aclo cîndu-i-im birtu, cînd jocă, atuncea le strigă jucători, strigaturile, strigaturilî horî. (VII)
143
Raţa faci libo-libo Şî cocoşu cucurigu. Puiu faci piu-piu-piu Şî gaiira târambiu. (IV)
INDE
Rai, rai, rai, grăd'ina dulci, D'ila t'ihe nu m-aj duci: D'-amninosu florilorii, D'e dulciaţa pomilorii. Vihi-un şţrpe virinosu, Hîrăiinu-să pi joşii Ş-aplecă d'-o clgmbă-n joşii:
— Vină, leva, ş-ia o pomă ! leva poma ş-o luuatu,
Lui Adam incă i-o datu. Dumnizău l-o strigaţii:
— Tu, Adami-i miţri joşii Şi-i lucra c-um păcătosu ! Şi tu, leva, incă-i miqri Şi-i munci ca şi-o muieri
Şi n-or [sic] h'i prunci cu durieri (II)
146
Dumhizău d'ila-nceputu
Tătă lumea o făcutu,
Pi Adarri. l-o răstîlhitu
Şi pi leva o zid'itii,
La olaltă i-o soţit
Şi li-o da raiu pi mînă,
D'in tăţ pomhi d'i-a-mpreună,
D'in tăt pomu să mănînci,
Numa d'im pomu-nflorit
Să nu minei că-i opritu. (II)
folklor dela moţii din scărişoara
POVEŞTI,   LEGENDE, SNOAVE
147
O fost on ficior d'e i-o zîs Ceruşotca. O fost o fată d'e domn, faină, d'-a-mpăratului. O zîs că ia n-a meţ după riime, numa după Ceruşotca. Apu o mărs tată-so acolo să vază că ce fac iei laolaltă. O fo mîncîn pj-on uou, iei amîndoi. O zîs fata că:
— Miilţan, Domni, că aesta-1 şt'iui d'e bunii d'ecî găzdăşia tat'i. Tată-so o foz gata să-i puşt'e. Nu s-o-ndurat, dacă o auzit zîcîn aşa,
c-o văzu că trăiez birie 1). Atuncia o-ntreba mă-sa:
— Ce văzuş ?
— Da văzui mîncînd pi-u uou ş-o zîs că-i mai dulce asta d'icît găzdăşia tat'i. Şî nu mă-ndurai să-i puşcii.
Ş-apu i-o-ngăzdăşat. Li-o da şî lor d'-o avut d'estul bine şî fata. (III)
148
DOT'A CU COJOCILI
Doosprăzăci cojgci o fost având Dot'a. O fost avîn capri. Apu o is că să guri cu caprili a munt'i. O fos sori şî caldu cîn o porni d'-acasă cu caprili şî cu cojocili pi ia să să guă a munt'i. Ş'-apu ia tăt o lasă la cojoci d'i pi ia joşii, c-o fos caldii. Apu pi cînd o sosit aclo a munt'i, într-o dungă d'i păduri, ia o pus uala să facă cirii. Pu o d'ihit om vînt cu ria şî o-mburdat fagul pi yala cia cu cirii şî pi câpri. Ciru l-o vărsaţii, caprili li-o omorîtii. Apu ia o strigat atuncia :
— Blagovej-blagoveşt'î, caprili mhi li mîncâş, ciru mhi-1 varsâş. Ş-apu o fost avîn ia o noră bună ş-apu o mînat cu o uală dupa frăj.
Apu frăj n-o fos, c-o foz ha, ş-o fost iarnă. Numa o vru să facă ciufală d'î ia. Dacă s-o dus aclo pi-un cîmp fain, apu s-o imvit Maica Sfîntă la noru-sa şî i-o şoiitu-mbrîncî şîo o-ncaldzit şî i-o implut uola d'i frăj. Ş-atuncia ia o gînd'it că s-o prapad'it noru-sa. Apu atuncia i-o fos ciudă pi ia şî i-o dat lîră2) hagră. O is că s-o tă spe_li păr o ald'i. Ia tăt o fos spălată pi lîrăa) şî n-o mai fost ald'inti. O d'init altă muieri d'-aclo d'im vecirî ş-o is că ce lucră ? Ia o zîs că spală la lîră. Muiţrea o is:
— Nu mai spalâ pi lîră, ci-o puh(r)i pi gardu să ningă pi ia. Ş-atuncia t'am-o pi socră-ta şî i-o arată. Zî: No, iecătă c-o ald'itu. (IV)
149
O muiţri o avut un ficior şî ficjoru s-o dus la vînatu şî muierea s-o tîlhit c-o zmeu. Ş-âpui o apucat în dragosti cu zmeu. Ş-apu atuncia tăt
1) A repetat cuvântul şi a zis: bire.
2) Vocala î e puţin nazală.
152
emil petrovjci
o fos trud'in zmeu s-omoră pi ficiorii să rămîă *) mama ficioruli cu zmeu. D-âpu nu l-o omorît, că ficioru o avut cred'inţă bună la Dumhizău alduitu, d'i nu l-o putut omorî, O fost avîn ficioru un călii. Ş-âpu l-o mînat să ia' apă d'i und'i să bat munţi-n capit'i. Ş-âpu ficioru o fost avîn o doniţă, aşa mari, ş-apu o legat doniţa în cap la calu şî s-o ţîpat calu ş-o'luot apă cu doniţa d'-acolo. Ş-ap atunci munţi s-o strîns laolaltă şî iei tăt" o scăpat. Ş-apu o d'init înapoă şî ficioru n-o foş-şt'iin că ţini mă-'sa cu zmău. S-apu ieu n-o şt'iu mai multă. (IV)
150
^ O fost 6 lupii ş-6 urs ş-o vulpi. O fost iarna. Ş-or fost avîn mrieri strînsă d'i vara-ntr-un d'ob mări ş-o foz şăzîn la focii şî-ncaldzinu-să. Şî d'obu cu mheji n-o fost în casă la iii, ci-o fost într-um pod d'i puiată. '
Amu vulpea o foz mai hâmişă. Ia o ieşît afară ş-o-ndalit a graii că:
— Ce-i ? Lupu şî ursul o dzîs d'in casă că :
— Cirii strigă pi t'ini ? Ia o zis d'-afară :
— Da o muieri, să mă duc să moşescti. Lupul o zîs şi cu ursu :
— Vă, vă, numa nu şed'a multă !
Amu ia s-o dusă ş-o şăzut om pică şî o d'init înapoo iară în casă. Ş-atuncia o-ntrebat ursu şî lupu pi vulpi că cum i-o puz numi ? Vulpea o zîs că i-o puz numi Pîrvu. Atuncia o mîncat vîrvu d'ila mnexi.
Atuncia în cţţ sară iar o ieşît vulpea afară. Iar o-ndalit a faci vulpea:
— Da ce ma strijî ? Atuncia iar o zîs ursu d'îluntru şî cu lupu că:
— Cini mai strigă pi t'ini ? Atuncia iar o zis vulpea':
— Da iară mă t'amă o muiere să mă duc să moşescu. Ş-apu s-o duz vulpea ş-o mai stat cît o mai stat şî iar o d'init înapoă. Ş-atuncia iar o-ntrebat că cum i-o puz numi ? Ia o zîs că: Mheljucuţu. O foz mîncat mnerea d'ih d'ob pără la mheljucu.
Apu-n ce_e, sară, iar o zîs c-o t'emat o muiere să margă să moşască. Apu lupu o is că:
— Vă, vă, numa nu şed'a multă ca asară. Apu-atuncia s-o dusă.
^ Şî ce zi s-o facu bet'agă. Ş-apu ia o zîs că să-i aducă mheri d'-acolo d'iri d'obu, dor i-a treci. Amii s-o dus lupu dupa umeri să i-o aducă. Atuncia ia o foz mîncată mriejea tătă. Ş-atuncia iii s^or apucat a să traji d'i capă ş-a să bat'i laolaltă pintru mheri, că n-o fost în. d'obii. Ş-apu ia o foz zîcîn:
D'inovatu şe_d'i-m pată,'
Doi fartaţ să trag d'i capă.
Atuncia o zîs ursu cătă vulpi că: — Tu ce îşăş d'-acolo d'im. pată ? — Da lîs-prelîs,
_ D'obulu-i cu gura-ngiosă. (IV)
J) î e nazal.
folklor dela moţii din scărişoara
151
O fost 6 uom d'i baiu, o foz batayuşii. Şî altu o făcut 6 uspăţu şî o zis cîtă iei, cît-acela d'i bai, ici:
— Tu cit cei astăz, atita-z-dau, numa să nu d'ii la uspăţ la mini. Amii iei o is că nu d'irii. Da iei s-o dus aclo afară şî s-o cearu să-1 lasi să să baji-n casă numa o vorbă să-ntrţbi pi uc/mih(r)î că :
— Cîtu-i ţarcă mai multă, hagră o albă ?
Atuncea UQnunff)i: altu că-i mai multă nâgră, altu că-i mai multă albă. Ş-atuncea uQmih(r)i s-or apucat şî s-or bătuţii. Şî tăt n-o scăpat iei să nu facă bai ş-aclo. (IV)
152
O fost on Ţigan secerîn la holdă. Apo o is că :
Zoua-i mare, holda-i tare, Rău hi ţire d'e mîncare. D'e tri ori cotai la sore Şî odată la pt'iciore. (IV)
*   G II I C I T O R I x)
153
Ciumelu, ciumelu ! Albu-mfomoiat, Gîş ce-i acei ?
Altu gîci, o ciumelqşt'e : acela-i ăiu.
154
Am o vacă cu douăsprăzăce pt'ei. Gîş ce-i acei ? — Ace-i ceapa.
155
Tâa moşulu-m faţă Şî sari aşt'ia-n dosii.
Suru 2) [Sunetul, ecoul].
156
Hodu-m podii. —Fumii.
157
Am o vacă cu ţîţa-n curii Şî-m dă lapt'i tă d'istulû.
Cada cu curit'u.
158
Am o vacă d'-o du[c] d'i coodă la apă Şî să veçd'i tăt ce-i î-ia. — Doniţă.
159
Ce trçce pî apă şî nu să uudă ?
D'iţălu-m vacă.
160
Ce pt'ică-n apă şî nu stropcşt'i ?
Frundza.
1) Ghicitorile 152-^-180 sunt culese dela informatoarea IV; cele dela 18;—187, dela informatoarea VII. Toate ghicitorile informatoarei IV încep cu « Ciumelu, ciumelu ! » Toate ale informatoarei VII, cu « Ciumiiel-ciumnel ! »
2) Şi r e nazal. f
154
emil petrovici
161
Rasteu re_ci
Marea treci. — Ser pili.
162
Napîrcă hagră,
Vara pi cîmp aleargă. — Cgsa.
163
Zdîrauuţă-m pîrauuţă.
Copt'ilu meţ după apă cu olu.
164
Bolundu sătuli cu cojo d'i lemn. D'inarsulu-n d'obii [rachiul în cofă].
165
Strigă Totosu d'in dosii să-1 apăr d'i gaiirî că d'i cîrî nu să temi.
Grhiu 1).
166
Tulturiişu-ntr-um pt'icioru.
170
Am doo feefi: una nu să spală niciodată, una să tă spală şi zi şî nopt'i şî mai albă-i ce.e, ce nu să spală, d'icît ce_e_ ce să tă spală. Pt'etrili la mgră şî rgta la mgră.
171
^ Tă cură doo fet'i după um moşu şî nu-1 mai pot prind'i. — Caru.'
172
Bolborosu-n groşii.
Popa-m biserecâ.
173
Harască, parască,
Să aibă scară-n cer s-ar guri
FurAica.
174
Uglă unsă-n cîmp ascunsă.
Curit'
u.
Iepurili.
167
Tureacu albii şî biitura hagră.
Pt'iciondu-n cizmă.
168
Tragu-m mihi-mpingu-n t'ini, On darab d'in mihi-n t'ini.
Iară pt'icioru-n cizmă.
169
Am um bou d'-atita-i d'i mari, d'i nu-nkerji-n grajd. Trupu-nkţpî şî corhili nu. — Sfred'ilu.
l) Vocala î e nazală.
175
Vuşt'ic, fată frumogsă,
Prin păduri d'asă. — Vulpea.
176
îm pad'uri crescu i,
Im pacuri nascui
D'i cinstea casi tali fui. — Masa.
177
Im păduri crescui;
îm păduri nascui,
D'-izbelişt'a casi tali fui. — Usa.
folklor dela moţii din scărişoara
155
178
îm păduri crescu i,
Im păduri născu i,
D'i şt'ergura casi tali fui.
Mătura.
m
179
N'ici-afară, hici-n casă.— Feriasta.
180
Cree_şt'i cu vîrvulu-n gjosă.
Sloiu la casă.
181
Meiiga-pejiga
Me_rje la biserică,
Pi d'i lături uitînu-să,
D'i cur piţigînu-să. —Forficili.
182
Cjumrielest'e: Ciumnel-ciumnel! Am o vacă
D'o dug-dT cşdă la apă. — Cânta.
183
Că urlă Todos
Cu porci d'i pe dosu.
A'pu-aciala-i t'ept'irile [pieptenele].
184
Că am o vacă cu dousprăzăci pt'ej.
Ciapa.
185
Că şţd'e ursulu-sat Şî cîri pi iei nu bani.
Cuptoriul cari cugci pîrea.
186
Joc-6-iepuraşu
Supt om palt'iraşu. —Fusul.
187
Doyo leşmni holdorţrii
Şî mai mult'i mări(r)înţeji ?
Scara.
BOCETE
188
Aieu şî d'i mîni, DomniJ), Şî d'i mîni, Domni! Ci-am avut nu-i mai avea, C-o pornit pi-o caii mari, Fără d'i-nturnari. Ş-o pornit pi-o caii lungă •Cirii pot'i să-1 ajungă . . .
[Nu ştie mai departe.] Cîrit'ica mortuli: tăt cam unu glas ari. (IV)
189
Avea o muie_ri-om bărbat d'e-1 t'ema Parpajelu şî pi ia o t'ema Hampa. Apu o murit Parpajelu. Apu ăl cînta :
Saracu ce Parpajelu, Cum o mûrit jelû ! Aieu şî d'io, Domni ! Parpajelu mneu, Cum o mûrit ielu.
Nû mai sta, numa tăt aşa să cînta. (IV)
x) Ajău şî d'i miri, Domni! [Aşa se tânguesc femeile. Bărbaţii se văietă:] Ai£u şî -d'io, Domni! /
156
emil fetrovici
DESCÂNTECE
190
DE SCRINTIT
Heu-t'e, sclint'it'e, obrint'it'e, Rădăcină nu prind'e, Rădăcină nu t'ind'e ! Du-t'e-n valea hagră Şî-n t'icera naltă, C-acolo ţ-î scăldătore_a, Acolo ţ-î şăzătorea, Acolo ţ-î adăpătorea ! Nu-i domnă să t'e doiciască, N'ici să t'e hod'ihască.
şi t'e du Pe pt'etri şî pe lemne seci ! Heu-t'e, nu-mpunje, Heu-t'i nu străpunje ! Apucai pe-um poduţ mîndru [d'-aramă.
Podu-1 trecui,
Pe Sîmt'etru nu-1 putui. / O pod'ină să clăt'i, Pt'iciorul să sclint'i: Oz d'e os, Carne d'e carne, Pt'ele d'e pt'ele, Vînă d'e vînă, ■Sînje d'e sînje. H'ie pt'icioru cum o fost ! Nu-1 durea, Nu-1 mîncâ ! Mîncă pt'etri, putrigai ! T'e mîi cu cuvîntu mheu Şî cu a lui Dumnizău. D'im pola-i Sîntămărie Liacul amii să-i h'iie.
Nişt'e apă-n oarece pui acolo la pt'icior, âpu-i treci. Şî aţă hagră leagă la pt'icior. (III)
191
Dacă să strică la omacu, la fole D'e s-o d'esorit d'in apă, * D'in apă să-i treacă. D'e s-o d'esorit d'in somn, D'in somn să-i treacă. D'e s-o d'esorit d'in mîncare, D'in mîncare să-i treacă. D'e s-o d'esorit d'in ustehală, D'in ustehală să-i treacă. D'in pt'icigre t'-o călcatu, D'in apă t'-o adăpaţii. D'in pola-i Sîntămărie Liacul acuma să-i h'iie. (III)
192
D'i potcă care dă omul. Tîlheşt'e vez, omul potcă sură, potcă hagră
Potcă sură, Potcă hagră, Potcă vînătă, Potcă sacă,
Du-t'e-ntr-o codă d'e ţarcă !
Nu infla,
Nu verenoşa,
Nu obrint'i !
Potcă tărciată,
Potcă vărgată,
Potcă brăţată,
D'i nguăză-şî nouă d'e feluri,
Nu-mpujă,
Nu străpuje !
Du-t'i pe pt'etri,
Du-t'i pe lemhi !
leş, nu-1 mînca,
Nu-1 durea,
Nu-1 imfla,
Nu-1 obrint'i.
folklor dela moţii din scărişoara
157
Tătu-apă; udă care-i bet'agu. Că' ieste d'e ţîpă ^- mînce-le capu muieri — ţîpă-n vînt. Ice că le suflă-n vînt potca ceja. îi ra ace. bglă. Pat'e rău omu, dacă dă-n yom. Să imflă şî sparje. (III)
193
DESCÂNTEC DE DEOCHIU
Potolqşt'e cărbuni. Bagă-n apă nayă cărbuni:
Heu-t'i, d'iot'atule, Nu lu-mpuje, Nu-1 străpuje, Nu-1 obrint'i, Nu-1 verenoşa ! Heu-t'i, strigă 1), Nu-1 mînca ! Amii-l aflaş, Amu să-1 laş ! A'min. (III)'
194
D'E CAPU
D'emineaţa, păr nu rasari sorili, âpu să zici:
Iej, d'isori,
D'in-t'isori !
Că t'i prind'i sfîntu squ
Cu cuvîntu mrieu,
Cu put'exea li Dumnizăy
Şi cu sfînta zi d'i astîz.
Apu ori-n ce zi să riimee/i, să d'iscînt'i cînd îl dori pi omu, Apu să zîcâ pără d'i nayă yori tăt aşa cum spusei d'i scrişeş. Ş-apu-atun-cea să zîcă : Tatăl nostru. (IV)
x) Nu ştie ce e striga. « [Aşa se zice] cînd
2) Aşa.
3) Accentul pe ă: cndălui = încep.
195
D'E SCRINTTTfj
Cînd ai călcat cu picioru şî l-ai sucit ceva:
Nâuăză-şî-nauă d'e-nt'iieturî, Să saie, Să trasaie,
Ca postul Sfintii-Mariie,
Ca arjint curaţii
Ca Dumnizeu ce mi l-o dat.
Apu aşa d'iscînţ pînă d'i nâu-uărî.
[Se ia aţă neagră de lână şi pe măsură ce se repetă descântecul, se înoadă aţa, până de 9 ori. La vite se ia un păr din coadă şi cu el se fac cele 9 noduri.] (IX)
196
D'iscîntă d'i navîscă şî d'i şţrpi.
[în prezenţa mea a venit o femeie să-i descânte pentru o vacă muşcată.]
[într'o] yolă, cu urdzică; crucij dau şâ2) [cu urzica] d'i nay-uorî.
[După fiecare descântec] suflu şî scîpt'Q.
Dzîc Tatăl nostru cîndu-ndălui 3) a d'iscîntă.
Cîm muşcă pi-atârit'e vacă o pi-atârit'e porc, âpu zîcî cumu-1 t'iarnă. întrebd' că cumu-1 t'iamă. Spuri. Apu zîci-aşa. D'o h'i muşcată d'i navîscă, îi zîcî: Hei Mariţă, Pîrpariţă,
Cu guşîli tali nu ungi,
Nu-mpungi,
Nu-mfla,
îi d'e d'iot'at ».
emil petrovici
Nu gîmfa,
Nu-mverunăşa !
Că d'ita asta (cum o t'âmă)
Nu t'i pot'i purta.
Că d'ita asta ari să mârgă,
Ari să pască.
Atunci tăt aşa dîcî pără d'i tri uorî. Şî zici im vorbili-acejea cin zîcî:
Hei Mariuţă,
Pîrpari'ţă ... păr la sfîrşît : Năyăză-şî nauă d'e verunăşat'e [spurc ât'e,
T'e suflu şî t'e scîpîi Cu cuvîntu mheu Şî cu put'erea li Dumhizău Şî cu sfînta zi d'e astăz. (IV)
197
ACEIA-I D'I ŞE.RPI
Hei balauri spurcat'i, Cu limbd'ili tali nu ungi, Nu-mpungi, Nu-mfla, Nu gîmfa, Nu verunoşa !
Că d'ita acşe, nu t'i pot'i purta. Nauăză-şî nauă d'i feluri va iau Şî va suflu şî va scîpu. (IV)
198 D'I MĂTTJ (Cîn t'i dori u yot'î)
Să să ducă imflatura asta Ca cum să duci Roua d'i sori Şî fumu d'ila cuptori Şî pulberea d'i pi caii. Io va iau şî va d'iscînt J) î e nazal.
D'in creri capului, D' im faţa obrazului, D'in zgîrciu naruli.
Ciri  d'iscîntă,   rupe  o clombă d'intr-o mătură, o ia-n mînă, ţini-n mînă cuţitu şî forficili şî dîcî că: Cu cuţitu t'i tai, Cu indreaya t'i-mpungu, Cu mătura t'i mătur, Cu forficili t'i aruncu îm munţ pustii Şî t'i suflu şî t'i scîpîi Urid'i cocoş nu cîntă Qaii nu zbiară Nimirea nu locojeşt'i. Va iau şî va scîpu Cu cuvîntu miieu Şî cu put'erea li Dumnizău Şî cu sfînta Luni Şî cu sfînta Marţ Şî cu sfînta Mriercurî (Tăt'i zîlili să să numască.) (IV)
199
D'I D'AOTŢATU (Să d'aoat'i.)
D'-o h'i d'aot'iat d'i muieri,
Să-i sâa focu pim maiu
Ca sacurea pim putrigaiu.
Iar d'-o h'i d'aot'iat d'i muieri,
Să-i plezhască ţîţili.
D'-o h'i d'aot'iat d'i bărbaţii,
Să-i sâa focu pim maiu
Ca sac\irea pim putrigaiu.
Iar d'-cţ h'i d'aot'iat d'i bărbat,
Să-i pt'ici păru.
Că-1 blâstăm ieu
Cu cuvîntu mheu
Şî cu put'erea li Dumhizău
Şî cu sfînta zi d'i astăz.
D'ita asta să rămîă J)
folklor dela moţii din scărişoara 159
Ca auru d'i curată, Ca Dumnizău sfîntu ce mhi o dată.
Ca arjintu riimăsuratu, Ş-o suflu ş-o scîpă. (IV)
PRACTICI MAGICE
200
înt'id'e gâd'iriile celea răle. [Bagă pieptenii de pieptenat lână, unul într'altul, toamna]. Colo cătă Sîntămăriie, înt'id muierile t'ejpt'ini (I)
201
CUM SE APĂRĂ DE DEOCHIU îl leagă la brîncă cu aţă roşă d'e arnicî, că zice că nu să d'euat'e. (III)
202
Să răsuci vîntu. Dacă iej-d'-apropi d'i vîntu, cîndu-1 vez rasucindu-sâ, atuncea strij : Frumoşii, frum5s, cu frumgsili ! Dacă zîcî aşa, âpu nu strica vîntu.
Strică vîntu mult'i cţlţ [vite, oameni], dacă nu zîcî aşa. Dacă strică vîntu, nu ma-ari put'ţri.
îl spală cu linguravîntuli [pe cel stricat de vânt]. Iţsti aşa-ntr-o sîlhă înt'egată laolaltă o cl(jmbă, aşa ca un cuib d'i cic/ră. La clgmba acej d'i sîlhă-i zîci: lingura vîntuluj. O bagă-n apă ş-âpu să spală cu ia. Ş-ap-atuncea-i tre_ci. (IV)
203
SĂRAM ÎZDĂ!)
Să faci d'im ploş. Icia că cîm mee_ţ-n sus (cîm mţţ pi costă-n susu), meţ a vremală. Cîm mee_ţ-n jos, meţ a vrejmi bură.
O ard'i-m foc şî faci ciaruşă. Ş-apy-atuncia dacă ari mîfiii pi uoricirii, atuncia îi dă ciaruşă d'-ace_ţ într-o mîncari, o apă, în ce-j vţd'i vremea. Ş-atuncia-nd'ie aclo în ci-o mîncă.
Am auzit d'i multă că erea u uomu, ăl t'ema Daguţu şî avea o fată. Âpu nu-şt'u cin(r)i-i dadusi ciaruşă d'-acie d'e saramîzdă. Apu să cînta omul acela: —Aieu şi d'io Ţant'iuţa 2) mea. Ş-âpy-o murită. (IV)
204
[VRĂJI DE DRAGOSTE] Să ducă în dzîya d'i Paşt' şî să spală pi la fîntîrî şî pi la izvora und'i nu spală muieri cameş. Şî iau apă acolo şî zvîrli pistă iţii şî pi supt iţii ş-apu zîcu:
*) Am auzit şi salamîzdă, salamîzdră, solomîzgă.
2) Acel Daguţu nu putea pronunţa pe s şi pe r. Vroia să pronunţe: Săh'iruţa.
i6o
emil petrovici
Lau-mă, Dau-mă
Cu apă d'in nâuă parâa, Să h'iu noră PucuţQQ 1).
Ş-apu iară mai zic iţii:
Adă-I, Dgmfii,
Adă-1, DQmni,
D'in lumi, d'i pistă lumi,
D'in patru cornurî d'i lumi.
Slobozî-m, Domni, part'a mea,
D'in lumi, d'i pistă lumi,
D'in patru cornurî d'i lumi! (IV)
205
Simt ie_le ş-aicia d'i culegu matragulă şî facu. Ieji zîc:
leu t'i iau, matragulă,
Tu să-n stai mniie d'i bună
Pi joc şî pi băutură
Şî pi cinstea cia mai bună !
Ş-ap-atuncia să rogă li Dumnizău şî fac matahi. Matragulă o ia mnercurl pără-m Paşt'î ş-o bagă-ntr-om furnicari. Ş-ap-atuncia o ţini la ia. La Paşt' o bagă acolo-ntr-om papuc şî jocă cu ie,. Care-o prind'i d'i ia mai intiie, dup-aciala să mărită. (IV)
206
Dacă găţ o casă, apă atuncia să tai capu la un mnelti or la un cocoş or la ce ai samă şî rîndu, aclo cătă pragu. Atuncia ii norocosă casa şî nu ie_sti mort'i cu graba în ia, dacă tai un cab d'i d'ită, nu să h'ie cab d'i uomu. (IV).
[Când se face o casă nouă, trebue să se aibă grijă de următoarele:] Să nu h'i fostă hatii acoleâ und'i pui casa. Să h'ie locu curaţii, să h'ie casa norocosă. Und'i să fac bătăi şî sudalmi şî orhorîrî, acolo nu-î curatul (IV).
DIFERITE CREDINŢE ŞI SUPERSTIŢII
207
[Nu e bine să rosteşti cuvântul foame.] Iciâ că-i cob rău. — Cobit tăt a rău. [Aşa ziceau bătrânii] cîn dzîciam că mh-i fşmi. Fomea-i cob rău.
x) Pucuţoaei = porecla soacrei, a informatoarei VII.
folklor dela moth din scărişoara l6l
ce i) d'iri fgmea ■): să-mpîţînă •) bueat'ili şî să-mpîţînă pîn(r)ea.
208
Da că-n *) zauăa «) urşt'a, api-auz o vesti nouu «). (IV)
209
Nu-şt'u cini ma sud'iţâ, ma vorovejt'i. (IV)
210
PAIELE ŢIGANULUI
• 1.°q!UJk7îganU •? Pf C'° fum Paa- Ş-° fty* cu ieji ş-o pt'ardut d'i paiili (IV)  P1 CerJ" St Ul'a?a' ^ la°laltă> Pl UM'"° --sŢîganu cu
211
[CRUCEA DE SPICE LA SECERAT] Faciâm o cruci d'i st'icurî, o pureâmu-n casă. O scuturam pi masă si S^Zeli^
212
[OBICEIU LA SEMĂNAT] brazt IcilţlT<r)i ^ Un,Uri"" âPUi *«* "! ^ «•
d'i-^î.8 (1^' St',CU b SaC"a d'' " * ^ « *
[Acuma nu se mai face.]
213
rocuÎn(IV)a ^ Samanâ SaCâra> ™ ^ AimAka d'in Casă- ^ ca dă na-
214
— Nu ma-ncungiura, că nucrescu ! (IV)
*) De aceea.
2) Foamete.
3) Se împuţinează. Accentul pe întâiul:?.
4) Dacă îmi ....
5) Ţiuie. Accentul este pe ă
6) Nouă.
') î e nazal.
ii Anuarul Arhivei de Folklor V.
IÖ2
emil petrovici
215
N'i d'isăm1), aşa, ugricâri d'intră casien, o d'iri nam, c-o război şî cu pîndză lungă şî cu arătura. Apu mori ugricihi d'in damul mneu. (IV)
216
Dacă pt'ică um măr puz d'im batrîn, âpu mogri ugricihi d'in casă o d'ih hamu nostru. (IV)
217
Cîm pui nucu, tribă să pui om blidü o o uală ra d'i-ţestea, d'i pamîntu, că nu cre_şt'i pim pamîntu-josu, ce crţşt'î-sus cîtă ceriü. (IV)
218
[CUM SE CÂNTĂ CORBULUI]
Cîndu-1 vid'em, âpu strigăm dupa ielu :
Cörbuli, cörbuli, N-ânumâh(r)â 2) d'it'ili ngstri, Că-s anumăh(r)at'i D'i cîndu-s cumparat'i Pi-o camţşă barbat'ască, Dumhizău să-1 ped'esească, Pj-o camţşă lungă, Dumhizău să nu-1 mai ajungă.
Ici că cîn să îmvăscu, apu pagubejşt'i ugricîh(r)i. (IV)
219
IARBA H'F,RÄLORÜ
Icea c-o bagă hoţi-m palmă. - Cică, dacă ai put'a gasi und'i-i cuibul dînsului [al ariciului], âpu dacă ari pui, să-i impt'ţd'icî, c-âpu ici că iei cungşt'i iarba h'ţrelo şî aduci şî d'ispt'ed'ică puii. Apu t'e duci şî cerci în cuibul dînsului şî gaseşt'i iarba h'erelo. Apu cu iarba h'ţrelo poţ d'iscuiâ^ uşîli. O ţij-im brîncă ş-âpu pui brînca pi uşâ, âpu să d'isciiu uşa. (IV) [Hoţii descuie fiarăle cailor şi-i fură]
220
[Când auzi întâia dată pitpalacul, numit «t'it'irlic », numeri de câte ori cântă.] [De câte ori cântă,] cu-atit'a sut'i-i cabelu d'i grîu3). (IV)
x) Ne visăm.
2) Nu număra !
3) Vocala î e pronunţată nazal.
folkxor dela mot1i din scărişoara j63
221
Dacă să bat'i uot'ul stîng, ai amarală. (VII)
222
Porci cînd imblă cu gozi-n gură, yiri iarna, dă frigu. (VII)
223
Ici, cîn stret'i vacile, îi să mai plouă" că stre.t'i vacile. (VII)
' 224
Marţ sara, sîmbătă sara, nu torcim şî nici viniria nu torcim şî hicî nu cosim, că dacă cosim viniria, n'e dor ot'i. (IV)
225
Marţa nu-i prea bihi riicio călătorie s-o facim, da hicî nu-i prea bihi să dăm sari la vaci marţa, că să-mpungu, nu trăiez bini laolaltă ieH. (IV)
226
Sămi-ndălui d'i sîmbăta uorce, numa dară d'e luria x) şî d'i mhercurea. Luiija şî mhercurea poţ să faci orce călătorie. îz zîli buni. Sîmbăta nîcî să-ndălui, da nici să nu prea găţ, că-i la gatâtu saptamîhi şî nu-i aşa bini.
Sîmbătă sara şî marţ sara nu prea lăsăm prunci să rîdă şî să facă prea mult'i cetea, că nu-i bifi, c-atuncia-s mult'i ciapasuri slabi, ciapasii nu buri(r)u. Numa să zîcă Tatăl nostru şî să să rgje li Dumhezău.
Noi marţa hij d'em nu facim, că zîce că să-ntorc uoile d'i capii. Nu-i biri să faci. (IV)
DEMONI, FIINŢE FANTASTICE SAU CU PUTERI SUPRANATURALE
227 VÎLVA
[Doi flăcăi au plecat într'o marţi seara « su Pt'atra căldărilor » să taie << dgje », prin contrabandă. « Su Pt'atra căldărilor » e un loc stâncos, sălbatic, înfiorător. Flămânzind, au făcut foc şi au început să mănânce. Dintr'odată s'a auzit din stâncărie un sgomot asurzitor, ca de viori, clarinetă, gurdună. Au lăsat lemnele tăiate şi au fugit din toate puterile. Era « vîlva ». Acolo e sălaşul ei, în locurile acelea sălbatice. Au lucrat marţi seara.] (XII)
*) A doua oară a pronunţat luhia, cu un n complet denazalizat.
II* f
164
emil petrovici
228 VÎLFA
Vîlfa ie_ste la pădure, acolo und'e taie pădurea, und'e fa[c] stînjîri. Zice că să cîntă că-i taie pădurea. îi ra, Domne apără-fie. îi zugrumă care să tîlriţşt'e cu ia, care-i iţse-n cale. Vîlfa aceie, zîce că-i mama păduri. (III)
*229
BALAURUL
Cîn ţîpă d'aţă, iţse d'im yăzdiig, d'int-un tău, balauru. Je_ste yom d'e-1 duce d'e căprăstu. [Omul acela se chiamă]  şolomăţu 1), şolomariîi. (III)
230
[Şolomăţul] cet'ţşt'e pi-o cart'e pără cînd virie-n dunga tăului, la şolomăţu, balaurul. (VIII)
231
ŞOLOMĂŢU Cîn d'iri boholtu [grindină], îi şolomăţu.
Erea o bătrînă, apu să nimerişi d'i fuse_sim pi-acolo pi Ta ia. Ş-âpu io numa văz că ie_si batrîna.d'in casă şî ia o bîtă (propt'ită erea acolo d'i puiată) şî o ţinea d'i mneljucu 2). Ş-âpu o rot'ilâ-m patru lături. Ş-âpu atuncia striga batrîna:
— Sus, Solomoni3), sus, Solomoni3) d'i frîuu 4) d'ila şolomăţu ! Nu lăsa boholtu pi ţarihili nrjstri, sus, Solomoni 3) d'i frîu 4) !
Ş-apu bîta acţţ zîcea c-o omorît şţpt'i şert'î cu ia; ş-apu cîn d'ihi boholtu, âpu dacă ari mâcar cihi bîta ace, dacă dă crucişii cu ia, pot'i să-ntgrcă boholtu. (IV)
232
O fost hişt'e copt'ii la d'it'i la munt'i. "Acolo o fost d'-aprgpe Tău 5) ie_zilo. Ş-apu copt'iii o fost şezîn acolo caşt'igîn d'i d'it'i. Ş-apu o d'init şolomăţu ş-o cerut la copt'ii să-i dee_ pîhi 6)'^şî copt'iii nu i-o dat; fţt'ili i-o daţii pîhi6). Ş-apu copt'iii s-o Iuq după jelii; şî s-o dus păr-acolo la
x) Accentul e pe -mă-.
2) Accentul e pe e.
3) Vocala Q a fost pronunţată foarte lungă.
4) Vocala î e nazală.
5) în două silabe. ') î e lung.
folklor dela moţii din scărişoara
tău,' şolomăţu. Ş-aculo nu şt'iu ci-o făcut, c-odată o ieşit un căluţ şî s-o suiit şolomăţu pi dîns. Ş-o prins a-nnorâ ş-a tura1). Ş-odată o treznitu copt'ilu, care s-o lugt cu pt'etri dupa jelii, şî patru boi. Ş-aşâ i-o trezhit că nu i-o-mburdâ[t] josti. în talpe i-o lăsaţii. Ş-o fos tă pi-acolea ş-a fţt'ilo, pi-mprejiirul2) acela, ş-a fet'ilo nu le-o trezriitii. (IV)
233
VÎRCOLACI
[Luna] o mîncă vîrcolacî. Să ţîpă la ia d'i tăt'i lăturili ş-o mîncă. (IV)
234 MOROI 3)
Sîm d'e ia lapt'ili d'i pi la vacî. Ia cu tătu cît'e una d'e n-ai ce cota la ie_le, că ia mana tătă d'i pi la ieje. Ce-i bur tătu-1 mîncă răutăţile. Tă pi praznice ia mana d'i pi la vacî.
Mai trud'eş-cu ia, mai d'escînţ d'e mai yine lapt'e. (III)
235 PRIGURICÎ
Pot'e că-s moroi, strigoi, lucru rău. [Aşa le zice] d'e iţse d'-acolo [din mormânt]. Apu cît'e unu, să t'e apere Dumhizău, că face rău. Să duce pe-acolo pi la muiere, care-i bărbat. Dudăiest'e cu ce p<jt'e pin casă d'e să sparie ciled'u. Zvîrle d'i pin casă.
Ice c-acela-i spurcaţii. O lucrat tă pe sama Satahi, pe lucru rău [înainte de a muri]. D'-aceja să fac iei aşa 4).
Face slujbă popa. Şî-mbracă um bucjumîi, un liemn ad'eca, cu haine care-o avut omul. Ş-apu atuncia nu mai are treabă să yiie. Numa-ş ia hairiili şî nu mai are put'ere să }âie. [Buciumul îmbrăcat îl lasă în pădure]. (III).
236
[CA SĂ NU SE FACĂ STRIGOI U]
îl scot'e d'in gropă şî ia pt'ejea d'i pi iei. Lucru rău, Satana ad'eca. Şî yine pi la case, pi la casa und'-o fost. (III)
1) u e puţin nazal.
2) u urmat de r e puţin nazal.
3) E un plural feminin. Singularul e morgia, cu g şi i nazali. Li se zice şi strigoi.
") Un flăcău care a asistat la anchetă spunea că omul păcătos, după ce moare, are să umble pi lume.
i66
emil petrovici
237
Bagă o se_ciri la irima dînsului, dacă ice că-i s rigoiu. Ice că-i mor n'amurili tupă dîns, dacă-i strigoiă.
Nuşt'i arniciu negru puri-aclo la mortă în copîrşău, aşa crucişă. Aşa-i zice pâîjînă. D'im batrîn o rămas iuşu. (VII)
238
D'in Ţigani să fac priguricî, lupt'. Ş-âpui, dacă să află d'e-i ţîpă pîne, iară să face uom an(r)ăpoie. (III)
239
VÎLVA PĂDURI
Mama păduri; vîlva păduri, d'e vorbe_şt'i pim păduri. N-am auzit că face niciu rău. (V)
240
VÎLVA LUPTTLORU
O fost o turmă d'i lupt'î cu vîlva loră. Or trecut pi ugriuurîi, ori pi muht'i, orî pi pădure. S-o văzut lupt'i cu vîlva loru. Ia-i pgrtă. (VII)
241
[ŞARPELE DE CASĂ]
La tătă casa iţsti ş^rpi su casă la uomu. Tăt aşa ca şi aiesta d'i cîmpu. Că să îmvţşt'i iei d'i mult'i orî a sori. Stă a sori. Zîcia că să nu imblăm după ielă, că s-amărăşt'i şî muşc-atârit'i d'ită.
Şî zîcia batrîhi că iţsti şerpi şî la radacirî(f)a1) api. D'-acţe.-i re_ci apa. [Se chiamă] şqrpili cari stă la radacifa api. (IV)
DESPRE PĂSTORIT ŞI VIAŢA DIN TRECUT.
DIVERSE
242 ^
MĂSURĂM LAPTTLI
Tătă muiţrea-j-mulgi ii. Ş-atuncia pacurarjul aciala măsură lapt'ili cu măsura, o feliţâ d'i măsurată. Atuncia-z-dă brîndză cari dupa cum o avut lapt'i d'i multă, o litra, o feliţâ, un pont'eriu. (IV)
1) A doua oară a pronunţat: radacira.
folklor dela moţii din scărişoara
167
243
Dacă tundz uqq a) tătă, apy-atuncia iau iarbă vţrd'i d'i joşii, o zmulgu d'im pamîntii ş-atuncia pui pi spat'i la uaa 2) şi zic : D'i mi iestim, a t'impu 3). D-âpu să crească lira ca iarba. (IV)
244
Nu ierâ drumuri şi cocie. Pureâ vasili pi spat'ili calului, ş-apu baga bucat'ili-h-d'esaj şî yireâ acasă cu iţii la nevastă şî la ciled'u. (VII)
245
Alisandru-mpărat o fo săiind d'im pt'atră-m pt'atră cu calu, călărţşt'e. S-o fo bătînd şi cu furnicile, c-o fo ci vacile. Nu s-o fo t'emînd d'e nime. O fo poganii, pogănoc. (III)
246
[A fost numai o casă la Iarba rea: moara. Din aceea s'au înmulţit cei de astăzi. Omul acela singur se credea că era bogat. L-au călcat «lotri ». L-au omorît.]
A avut aicia mutătură. Iei areâ d'ila Yidra (d'ila Vidra ce d'i susu), d'ila Pîrvuleşt' (a Pîrvuli). S-o gînd'it că să-ş facă moră. Ş-âpu dup-acţ ş-o făcut mora. S-o mbogăţit mari. O ţînut boi, vaci, uoi. Iei bâ-sma ş-o mai făcut şî ban. O vîndut boi, o vîndut vaci. S-o vestitu-îăturî că-i bogat mare şî are şî ban. Ş-atuncia o yiriit lotri pi iei ş-atita t'in o pus pi iei, c-or bd'iciuluit domni că şţpt'i fonţ d'e carne or tiiat d'i pi iei. O avut om prunc şî l-o pus supt o laiţă ş-o pus căldarea pi iei. (V)
247
Apu-aşa or povestit că ciri-o foz-mai hoţu, s-o alirat aiicia. (VII) Ice că o furat d'ila ţară, ş-apu-aiicia s-or ascusu îm padurî. (IV)
248
Zîce că nu-s bum [banii, comoara] care-s puş cu lucru rău. In Grumazul Bătrîrii o aflat acolo u hurdoi d'i banî astupat acolo, puş d'emult. Paşcul Drili d-âpu o foz dîn[d] d'i iei gata să-i iţ. Ş-o aduz d'-amint'e c-o avut drăguţe-lumea asta.
— Ai, drăguţile mele, cum să-m petrec cu ieje ! O da[t] d'e hurdoi şî, pi cîn o vru să-i ie_, o zis aşa. Şî s-o dus [comoara] pe acoleţ, pi hudă-n jos. N-o fost a lui. Să nu h'ie zîs aşa, ar h'i fost-a lui. Dumhizău i-o luat d'ila iei. (III)
J) Oaia.
2) Oaie. Când pronunţă încet de tot, informatoarea zice ugii.
3) Dacă nu în anul acesta, la anul viitor.
i68
emil petrovici
249
Am auzi şî io d'im batrîn c-o fost arînfd] nuşt'u uominî, ş-âpu o d'initii nuşt'u prunci d'i nazdrâvin şî o lugt ugmini aciia ci-o fost arin, cu boi, cu plug cu tatii, îm braţi şî i-o dus acasă aclo la a lorii. Şî o zîs părinţi cătă prunci să margă să-i ducă napoo:
— C-aciia o moşt'ini pamînturili noştri.
Cînd o foz dîm brîncă cu uomu, âpu o foz rupîm a) brînca d'ila yom. O foz zdrumriicîm pt'atra-m brîncă ca farina. (IV)
250
HUDA FICIORILOR
[O peşteră pe drumul dela Câmpeni la Săcătura. Pe timpul când prindeau cu funia pe flăcăi pentru serviciul militar, se ascundeau în această peşteră.
Cunoscutul hoţ « Faţa N'agră», despre care scrie în romane, îşi avea aci ascunzişul. Peştera are ieşire dincolo de munţi în judeţul Bihor. E ca un tunel.] (Dela un birjar din Câmpeni).
251
[Cel care vine la o femeie care chiar atunci urzeşte, ca] să imble bire (VII) [ţesutul, trebue să salute aşa:] Să h'iie rostul mari! (VII) [sau:] Dgmhi, dă să h'ie bîni! (III) [sau:] Domni, ajută-ţ! (III). [Cea care urzeşte răspunde:] Ajut'e Dumhezău şî ţiie! (III).
252
[Când cade o stea, se zice că] fuji o stea pi ceriu. Zîc că-s prunci he-bot'ezaţ, cari-s morţ (IV).
x) Au fost rupând.
GLOSAR1)
Acar cît 28, oricât. ai 247, vai.
aieu şî d'i mirii 188, aşa se tânguesc femeile în bocete.
aieu şî d'io 189, 203, aşa se tânguesc bărbaţii în bocete.
alduit 149, binecuvântat.
amarală 8, 221, supărare.
amărăşt'i, s — 241, se supără.
amarît, -rîtă 26, 27; supărat.
Ana (p. 127), o sărbătoare băbească, Adormirea Sfintei Ana (z$ Iulie).
andălui, andăluie 2), o-ndalit (p. 130), 150, 196, 226, încep, începe, a început.
Apă-bot'ază (p. 125), Bobotează.
arameşt'i, s— (p. 125), se cocleşte (căldarea).
aramriitu (p. 125), coclit.
areâ 246, era.
arîndă (p. 114), chirie.
arjaua casi pără la acuperişil (p. 116), pă-
reţii casei fără acoperiş. Armind'in (p. 126), ziua de 1 Mai; molidul
tânăr ce se înfige în pământ în ziua de
1 Mai. arii (p. 124), ei au.
atârit'i, atârt'e (p. 132), 241, oarecare, vreun, vreo.
Băbură s) (p. 116), acoperişul de piatră al coşului din podul casei care apără acope-
rişul casei de scânteile care ies pe coş, pe « gura bă buri ».
baiu, uom d'i— 151, om certăreţ, buclucaş.
Bălgăratu 4) (p. 113), Alba-Iulia.
bâlmoşu (p. 117), mămăligă fiartă în smântână = « groşt'orii».
banatu 30, regret, părere de rău,
Bârbură, Sîntă — (p. 127), o sărbătoare băbească, Sfânta mucenică Varvara (4 Decemvrie ).
bă-sîmă, bâ-sîma, bâ-sma   82,  129, 130,
246, probabil, pe semne. bat la donăţurî5) (p. 125), stau la taifas. bătători (p. 114), ciochie în care se bate cu
maiul, ca să se aşeze cercurile. bău 29,  (el) băii.
bd'iciuluit, or — 246, au preţuit, evaluat. bd'irău 107, primar. bet'eşugu (p.  127), boală. birtîi 142, cârciumă.
bocii, pl. boci (p. 114, 115), butuc; bucata
din trunchi din care se fac doagele. boh61tu = pt'atră (p. 126),   231, grindină. bolborosu 172, preotul (în ghicitoare). bolondzitu, am — 48, am înnebunit. bolund 9, 36, 164, nebun. bonciâgu (p. 125), cucută. boreţeli = boreţi •) = pliri d'i lapt'i 22. botă,pl. bot'e(p. 113,nota 2), fedeleş mai înalt pentru transportat apa la depărtări mai mari*
*) Cifrele indică numărul textelor în care se găseşte cuvântul. Dacă cuvântul se găseşte în Introducere şi « Obiceiuri », e notată între parenteze pagina. Ordinea literelor e următoarea : d' urmează după d, g' după g, li după h, n după n, ş după s, t' după t iar ţ după t'.
2) Acentul pe -dă-.
8) Accentul pe bă-,
4) Accentul pe Băl-.
6) Accentul pe -nă-.
6)Boureţe; vârtoase şi îndepărtate una de alta ca şi coarnele bourului.
emil petrovici
boţiam, mă- = să colăcjâ 121, mă încolăceam.
boţu, pl. boţ (p. 117), varză umplută, sarma. brîncă, pl. brînci (p. „5) I23), IQ4, 20I>
249, mână. burdună 132, vioară de bas, contrabas. burdunaşu (p. 129, nota 3), muzicant care
cântă din contrabas. burtuşu (p. 115), stomacul porcului. butură 167, scorbură.
Cabelu 220, măsură pentru cereale de 6 litri. câlmiri (p. 124), scarmeni (lâna). cămeniţă(p. 116, 124, nota S), vatră bătrânească formată dintr'o platformă de piatră. cancăul 96, ulciorul. cântă 182, cană.
căşt'igă d'e iei (p. 128, 131), îl păzesc.
caşt'igîn d'i d'it'i 232, păzind vitele.
cep, cep d'i sîlhă (p. 114 şi 1I4, nota ^ •
creangă (de molid). cerci 219, cauţi.
cet'eraşu (p. 129, nota 3), m, viorist. cja 37, zicea.
cjapăsu, pl. ciapasurî, ciapasu nu bun(r)ii
226, nenorocire, pacoste. ciled'u 235, 244, copii, familie. cîmpO (p. 112), poiană în pădure. cîntă, să — (p. 131), plâng, bocesc. cîht'ica mortuli 188, bocet. ciocă (p. u4) nota 6), capul scaunului de
văsărit (v. planşa III, 1,2,3,4). ciontâri (p.  132), colacul cel mare care se face la şase săptămâni după înmormântare. ciozvîrt'i (p.  114), cele patru părţi în care se crapă « bocul» din care se fac doage. cîrept'iţă J) (p.  ]24), ştir. cnu (p. 117), I48, mămăligă apoasă făcută din făină de grâu, secară, porumb sau orz. ciufală 148, batjocură.
ciumei, ciumnel IS3, 182, formula cu care
încep ghicitorile. •ciumnelitură, pl. ciumnelituri (p. 119), 182,
ghicitoare.
clariătâşu (p.  129, nota 3), muzicant care
cântă din clarinetă. clarietu (p. 129), clarinetă.
clisă (p. 1I7)(. slănină.
clombă, pl. clombe (p. „4, I26, I32), I45_ 198, 202, creangă.
clopul 7, pălăria.
clopuţu 33, pălărioara.
cdcie (p. II4)> 244> căruţă
cdcili (p. II4)> brutele.
cdcină (p. ,„), coteţul porcilor.
cocu 31, pânişoara.
cocuţ d'i pini 3i, pânişoara.
Cohul(p. 1,3), orăşelul Vaşcău (jud. Bihor)
colibă (p. i26), colivă.
colnă   (p.   II2,   II4); şopron în  ^ sg adăpostesc căruţele.
colţuri (p. 117), ciorapi.
contrara (p. r3o), contract de căsătorie. copîrşău (p. I3I), 59> 237> skHu^ corcije d'i d9ji (p. II5), latură de vreo 50 de doage în formă de semicerc, când se aduc doagele acasă dela pădure pe cai. cotită 67, măsurată cu cotul. cring (p. m), cătum cură 171, aleargă. curăieşt'î 139, croieşti. curcubătă*) (p. II2, nota I}> bostan_ cunt'u (p. n7), IS?, l(>6, varză, curechiu. custura (p. „4), cuţit mai grosolan. ,
*) Accentul pe -rep-.
2) Accentul pe -bă-.
3) Accentul pe -nă-.
Calboşele pl. f. 22, aWe la Wfl._ darab, pl. darâbi (p. II4), l68, bucată danmă (p. II4), curăţă de crmgi
dascăru, dascariţa i3s, învăţătorul, nevasta
învăţătorului. dau-mă 204, mă dau.
dîm, o foz dîm brîncă 249, au fost dândmână. doholeşt'î, t'e —96. doholică 96.
donăţuri 3) (p.  125), vorbe de clacă. doşt'e (p. 116), şiţe.
doşt'eşt'i Vp. II4), în felul sitelor, (doage)
făcute din « bocî» crepaţi în două. dudăjeşt'e 235, dudue, face sgomot răstur-nând şi mişcând lucrurile din casă.
D'anatori, d'aratori (p. „4), v. d'erat9rea. d'e, d' 3, 6, 29, 57, ci. d'eratorga (p.  u4), v. d'inatori.
folklor dela moţii din scărişoara
171
•d'esorit, s-o—191, s'a stricat la stomac. d'esuiă (p. 125), descăleca. d'ii 36, vii.
d'jieci (p. 125), cantorii. d'inarsulu 164, rachiul.
•d'inatori (p. 114), scoaba cu care se netezesc
pe dinăuntru doagele (v. planşa III, 4). -d'incatruu 75, dincotro.
d'inează (p. 114), netezeşte cu « d'inatorea t>
vasul pe dinăuntru (v. planşa III, 4). •d'io 189, 203, v. aieu. d'ir, vin (dela verbul a veni). d'iraiiri (p. 131), biruire, luptă. -d'irarsu (p. 121, 11, 12, rachiu. d'irasti (p. 121, nota 2, p. 129), rachiu. d'irează (p. 114), v. d'inează. d'iri, 29, veni.
d'irti (p. 121), 12, vin (băutură).
d'isgri 194, durere de cap.
d'isparţena colindatorilo (p. 125), un « us-
păţil» pe care îl fac colindătorii după
sărbători. d'obQ (p. 115), 150, 164, cofă. d'obă (p. 115), putina pentru brânză. d'uhă, d'ură (p. 123 şi nota 6), vino.
Fagadău (p. 114, 129), 96, cârciumă. faişeşt'e (p. 114), netezeşte pe dinafară vasul
cu « mezdreala » (v. planşa III, 3). făşângti (p. 126), căşlegi. felîie (p.  127), mândrie, fală. felîţă = o jumatat'i d'i litră 242, jumătate
de litru.
fişcoo r) d'i bonciagu (p. 125), bucium de cucută, jucărie ce-şi fac copiii.
Foca (p. 127), ziua Sfinţilor Mucenici Tro-fim, Teofil şi Foca (23 Iulie).
fole 191, burtă.
fontulu 67, ]/2 kg.
fonţ, fontii (articulat; plurale tantum) 110,
246, cântar. fonţită 67, cântărită. fund (p. 115), capac. furcială = pt'icioru patului 30.
Gâd'iiîile (p. 127), 200, fiarele sălbatice. găinariu (p. 62), chinga, care leagă câte doi căpriori la olaltă.
Accentul pe -cg-.
gairâreţii (p. 116), v. găinăria, gairariu (p. 116), v. găinariu. gard'irariu (p. 114), gardinar. gard'irează (p. 114), face garden în doage cu
gardinarul. găzdăşia 147, bogăţia. gimfâ 196, 197, umfla. gozi 122, gunoaie.
greotat'i, cu—(p. 128), (femeie} însărcinată.
groră, pl. grori (p. 125), cocor.
groşt'oril (p. 117), smântână.
groşii 172, biserică (în ghicitori).
guri, a să —, să guri, să gur, să să guă
(p. 124, 125), 148, 173, a se urca, se urcă,
să se urce.
G'ermanul (p. 126), sărbătoare băbească numită în alte părţi Ghiorman.
Hâmişâ 150, vicleană, şireată. harâscă 173.
Hărhjăeli, Flarhăzirî (p. 127), Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril (8 Noemvrie), hatO 206, hotar între două proprietăţi. hed'eşele pl. f. 22, cu coarnele ascuţite. hei 196, strigăt cu care se îndeamnă boii. hereanti 65, hrean. heu-t'e, heu-t'i 190, 193, v. hei. Hid'a 29, nume de bou. hid'idaşul 129, vioristul. hîrăiinu-să 145, iârîndu-se. hîrdău 59, butoiu.
hîrţ, saptamîna cu-, hîrfi ogaruli (p. 126), a treia săptămână înainte de Postul Paştilor când se mănâncă de frupt miercurea şi vinerea.
hodu 156.
holdoreiii 187.
holt'erjfi (p. 131), holteiu, burlac.
horă, pl. hori (p. 119, 121, 130), 5, 68,
cântec, doină. horeeşt'e, horgeşt'i 5, 142, cântă. horin 37, cântănd._ hudă 247, 250, gaură, peşteră. huhă 126, poreclă ce se dă muntencelor. Huhui 96, nume de loc. huhurează 126, v. huhă. huhurezaturî (p. r3o), chiuituri. hurdoi 247.
172
emil petrov1ci
H'arastău (p. 114), fierăstrău. h'erelo, iarba — 219, iarba fiarelor.
Ice, ici 192, 218, 223, 235, 237, 249, zice.
iceâ, iciâ 203, 207, 212, 213, 219, zicea.
iecătă 148, iată.
iestîm 243, estimp, anul acesta.
igreţ pl. 75, muzicanţi.
ifmvii, ma — 37, mă ivii, mă arătai.
iiril 37, in.
iirugă 102, şanţ.
jitia 29, măsură pentru lichide. (Din ungurescul icze).
Ilina şî Costant'in (p. 127), sărbătoarea Sf. Constantin şi Elena (21 Mai).
Ilisie (p. 127), Sf. Proroc Eliseu (14. Iunie).
îmburdat 138, 232, răsturnat.
îmfomoiat 153, înfoiat (?).
îmvăscu, să-, să imveşt'i, s-o îmvit, 148, 218, 241, se ivesc, se arată, se iveşte, s'a ivit.
încred'inţă, să-ncred'inţă (p. 130), se logodesc.
Indrii  (p.   127),   Sf.  Apostol Andrei (ţ,o
Noemvrie). înjamarată (p.  131), îngemănată. înd'ie^203, învie. îngăzdăşat 147, îmbogăţit. înst'icaţele 22, înspicate, cu părul amestecat
(de ex. alb şi negru). învîrt'itorî (p. 117), obiele. irel 96, inel.
is, isă, îsăş (p. 124), 33, 148, 150, 151, 152,
zis, zise, ziseş. iuşu 237, obiceiul.
izbelişt'a 177, izbelişte, loc expus loviturilor.
jilău, jîlău (p. 114), 107, rindea. jîntuie (p. 116), amestecă. jîtruiitu, m-ă — 30, m'am frământat, m'am sbătut.
Laiţă 246, laviţă.
lăturaş, t'i — 75, te alăturaşi, te apropiaşi. lau-mă 204, mă spăl. leped'eu 109, cearşaf.
liagumă (p. 117), tot ce se mănâncă cu pâne: lapte, slănină, brânză, etc.
libo-libo 143, strigătul raţei (?).
lingura vîntului 202, o creangă de molid' deformată ca un cuib de cioară; se întrebuinţează ca leac de cei stricaţi de vânt.
lîrişt'i (p. 124), mătasea broaştei.
liucă 96.
lotri 99, 246, hoţi.
Măcar cirii 231, oricini. măcar cît 6r, oricât. maiti 199, ficat.
maitore,  pl.  maitorî  (p. 112 şi  nota 3),
acaret, clădire. mana 234, laptele la vaci. mangalăi 21.
Marina Măcinică (p. 127), Ziua Sfintei Mucenice Marina (17 Iulie).
Marîţă 196, nume dat nevăstuicei în descântec.
marîtu 64, bărbat.
Mariuţă 196, v. Mariţă.
matragulă, matragură, 4, 65, 205, mătrăgună.
mătu 198, durere de ochi (cin t'i dori a uot'î).
mâzini, mâziri (p.  117 şi nota 7), fasole. mburdat 148, 232, v. îmburdat. meliga J) 181.
merizâ, or — 53, (vitele) se vor odihni la amiazi.
mesteacă (p. 118), răşină ce se mestecă în gură.
met'ele^i 107, famen, fătălău.
mezdreală (p.  114), cuţitoaie.
mfomoiat 153, v. îmfomoiat.
mîtcă (p. 114), partea trunchiului unui molid
care n'are « cep ». Mriezi-păriesi (p. 126), mijlocul postului mare. mnîriu 112, mirele.
mriîreazâ, mnîfează (p. 130), 112, mireasă.
mniigazul2) (p. 130), mirele.
Mogoşul 24, comuna Mogoş în jud. Alba, plasa Abrud.
moroi pl. f. (p. 122), 235, demoni răufăcători ; fac rău prin farmece şi iau « mana »■ vacilor.
moşa 37, bunica.
J) Accentul pe me-,
2) r a fost pronunţat nazal.
folklor dela moţii din scărişoara
173
moşu 212, bunicul.
motocosit, s-or — (p. 123), s'au amestecat.
mucariţă (p. 132), batistă.
mulcelu (p. 117), cam moale.
murgu 90, amurgul. ,
muşcatorili d'ila cereţi, sg. muşcători (p. 114), cele două capete ale cercului de lemn care se îmbucă.
mutătură, pl. mutături (p. 113), 246, adăpost, colibă la munte.
xnuzucî d'e sîlhă (p. 126), molizi tineri.
Naima (p. 122,  128), naiba. nana 35, iubita.
naravim, ni — (p.  115), ne tocmim, ne în-
voim. naruli 198, nasului. navîscă x) (p. 122), 196, nevăstuică. nazdrâvin 249, uriaşi.-' ncred'inţă, să — (p. 130), v. încred'inţă. ndalit, ndălui, ndăluie (p. 127), 150, 196,
226, v. andălui. ngăzdăşat 147, v. îngăzdăşat. njamarată (p.  131), v. înjamarată. no 148, cuvinţel cu care îndemni pe cineva. notârăş (p. 130), notar comunal. nst'icaţele 22, v. înst'icaţele. nuşt'e,  nuşt'i, nuşt'u (p.   124), 237, 249,
nişte.
N'a 148, zăpadă. rld'ie 203, v. înd'ie.
rieclâdu 53, buşteanul care arde în vatră. nimeeri, să — 194, se nimereşte:
Obrăj (p. 127), Schimbarea la faţă. ocolu 14, curte.
dcuşfi, fem. ocuşă (p. 128), deştept. oddsîi 83, o buruiană care creşte în grâu,
în secară. omăcu 191, stomac.
Paa (p. 124), 210, paie.
pacurariu = ciobanii (p. 115).
pâîjînă 237, două fire de arniciu negru puse
cruciş peste mort în sicriu, ca să nu se
facă strigoiu.
*) Accentul pe -vîs-.
Palia (p. 127), sărbătoare băbească în preajma
lui Sf. Ilie. palinu 42, pelin.
pană, pl. peni (p. 127, 128), floare. Pant'ilimonu (p. 127), sărbătoare băbească.
(Mucenicul Pantelimon, 27 Iulie). panuţâ 33, floricică. pâosQ (p. 132), parastas. păpucî (p. 117), ghete. parâa 204, parate. parască 173.
parastâţ (p. 132), colac în formă de cruce;
se face la 6 săptămâni după înmormântare. pat'e 192, sufere. peliga 181.
peni (p. 127), v. pană.
pepea (p. 129), monstru care mănâncă copiii.
piciocî (p. 112, 115), cartofi.
pîrlăil (p. 115), cadă mare în care se strecură
laptele la stână. Pîrparîţă 196.
piu-piu-piu 143, imită piuitul puiului. pod'işorfi (p. 116), dulâpior în care se pun
vasele de bucătărie. poganoc 245, foarte mare şi puternic. poganti 77, 245, mare şi puternic. pomnitul 72, pocnetul. pont'erju = un deţu 242, un decalitru. porcă (p. 125), scroafă.
potcă 192, o umflătură care sparge ; e aruncată în vânt de vrăjitoare. preuri 144.
preved'enie, preved'u (p. 119, 131), prive-
ghiu. (la mort). priguricî 235, 238, strigoi, pricolici. prime, pl. primi (p. 132), panglici. prindsu (p. 132), colac mare care se face la 6
săptămâni după înmormântare şi se dă
preotului.
prlspri (p. 114), un cerc de care se prind doagele cu ajutorul deştelor îndată după ce au fost date pe «jilău »(v. planşa III, 2).
pt'iţarău, pl. pt'iţarăî (p. 127), copii mici care colindă din casă în casă în Ajunul Crăciunului.
pu 148, apoi.
puiată, pl. puiet (p. 112, nota 3, 116), 14, 150, 231, grajd, grajd pentru oi.
174
emil petrovici
Racuiină, racuiiră (p. 124 şi nota 5), plantă
pe care o mănâncă cu plăcere porcii. rastău 161, resteu la jug. răstîlriitu 146.
râtâtă (p. 117), jumări de ouă. răuu, rău 13, 22, râul, râu. rîncă 22, 72, lângă.
rostiază (p. 114), netezeşte gura vasului cu cuţitoaiele.
rotă d'i doji (p. 115), legătură de 100 de
doage legate cu un cerc. rot'iie (p. 116), fustă. rot'ilâ 231, rotea, învârtea jur-împrejur. rujă 17, bujor, roşaţa din obraz.
Saa, să — 199, să sară. Săgmarî (p.  113), Satu-Mare. salamîzdă, salamîzdră, saramîzdă 203, nota
1, salamandră. scaundu (p. 114), scaunul. scîpt'u, scîpu 196, 197, 198, 199, scuip. sclint'it'e; (vocativ) 190, scrintealo! scrumn (p. 116), scrum. sfint'e (p. 131), asfinţeşte. sfîrta(ul 29, sfertul, măsură pentru lichide. sîlhă (p. ui, 114, 126, 131), 202, molid. sîmtu (p. 124), 205, (ei) sunt. Sîmvasîiu 127, Sf. Vasile (1 Ianuarie). Sîndzîierie (p. 126), Naşterea Sf-tului Ioan
Botezătorul (24 Iunie). Sînjorzul 84, Sf. Gheorghe  (23 Aprilie). sîru 9, sânul.
solomîzgă 203, nota 1, v. salamîzdă. Solomoiîi! 231, Solomoane! spalaturâ 34, femeie stricată. stămînî (p. 130), săptămâni. stîlpărî (p. 126), ramurile de răchită dela Florii.
stret'i 223, strechie, e lovit de strechie. strigă 193, un fel de demon care deoache. strînsură (p. 119,  129), adunare de oameni. nst'icaţele 22, v. înst'icaţele. suca (p. 130), obiceiul. _ * sudalmă (p. 122), 206, înjurătură. suliţă (p. 131, 132), 25, brad tânăr care serveşte drept « soţu » mortului necăsătorit;
se împlântă în pământ la capul mortului
(v. planşa I, 2). Sumedru (p. 127), Sf. Dumitru. sür x) 155, sunetul, ecoul. şară (p. 114), dâra ce-o lasă compasul, « mă-
sürili », pe scândura din care se taie fundul
vasului. şoiitu, o— 148, a suflat. şolomariu, şolomăţu2) (p. 122 şi nota 3),.
229, 231, 232, solomonar, vrăjitor care
stăpâneşte nourii. Şumleu (p. 113), Şimleul-Silvaniei.
Taa (p. 114, 124), 155, taie. tălpi, talpe, în — (p. 132), 232, în picioare,, vertical.
talt'igü (p. 131), un fel de sanie formată dintr'un molid îngemănat pe care se transportă mortul la cimitir.
tarambiu 143, imită cotcodăcitul găinii.
tărcjată 192, bălţată.
telet'ü 47, bucată de pământ cultivat.
tent'u 47, porumb.
tiiatü p. (117), 246, tăiat, tocat.
Trierea lui Iuan (p. 127), Tăierea capului Sf-ului Ioan Bot. (29 Aug.).
tîrnaţ (p. 116), cerdac.
torcarie (p. 119), şezătoare.
tortareşt'e (p. 114), găureşte toarta vasului (v. planşa IV, 1).
tortariu (PM14), sfredelul cu care se găureşte toarta la vase.
Totdsu 165, Teodosie (?).
tragăşîli 3) = trăgătorile (p. 114), unealtă cu care se aşează cercul pe vas.
tragatorili (p. 114), v. tragăşîli.
Trîmt arăint'e-trîmt arăpoie = Mnezi pă-riesi (p.  126), mijlocul postului mare.
trocü 141, ghiveciu de flori.
tulea (p. 127), brezaia.
tulturiişu\ 166.
tufiă (p. 126), trăsneşte.
tuii, tün(r)ü, tun(r)ü (p. 126, 127), trăsnet, tunet, tun.
tupă (p. 127 130), 2, 30, 98, 100,131, 237, după.
1) r e nazal.
2) Accentul pe -mă-.
3) Accentul pe -gă-.
folklor dela moţii din scărişoara
175
turist'i (p. 116), locul unde stau oile peste
iarnă, neacoperit. turul (p. 125), v. tuli,
T'ascuieşt'i (p. 115), tescueşte. -t'ecera ') (p. 129), vioara. t'ică (p. 117), 74, părul împletit în două cozi
lăsate pe piept, la bărbaţi. t'îceră 190, deal, munte. t'iclazău 80.
t'impu, a — 243, la anul viitor.
t'ind'e 190, întinde.
t'ind'ee 2) pi. (p. 131), ştergare.
t'irieşt'i 34, lihneşte.
t'iparcă 86, ardeiu.
t'isîgurî (p.  115), unelte.
t'îşiţă d'i vasi (p. 114), grupul decr\z sau
16 vase. t'it'irlîc 220, pitpalac.
Ţint'erînu, ţînt'erînu (p. 131), cimitir.
ţîpă 137, 149, 233, 238, aruncă.
ţîpă-n vînt  192, vrăjeşte în vânt, aruncă
farmecele în vânt. ţîrăfi (p. 125), şipot, izvor. ţolină 109, poreclă pentru o femeie bătrână. ţolu 66, pătură. ţucata 43, sărutul. ţugu-ţugu 75. tundră 101, suman, manta.
Uaa 243, oaie.
uiagă (p. 115), sticlă, butelie. uiugă 140.
Unguroi 18, Unguri. uoo 243, oaia. uoriuurii 240, undeva.
urală 69, 73, 76, 87, 88,  antipatie (faţă
de soţul neiubit). urîtu, urîtulu 69, 76, 87, antipatie; v. cuvântul precedent.
urîţ 15, antipatici.
urît, pl. urîţ 15, 61, 94, antipatic, neiubit. Vă ! 150, du-te !
vasareşt'e (p. 113, nota 3), face vase. vasarî (p. 113), ciubărari, dogari. vasaritu (p. 113), dogărit, meseria dogarului. văzdiig 229, văzduh.
ved'eri, meşe fata pi — la ficiorii (p. 130),
merge fata  în vizită la casa flăcăului
(înainte de' logodnă). verenoşa,  verunaşa, verunoşa, nu — ! 192,.
x93> J95,  197, nu înveninai verunăşat'e pl. 196, demoni care înveninează
o rană.
vîlfă, vîlvă, vllva păduri (p. 122), 227, 228,
239, mama pădurii. vîlva lupt'ilor 240,  demonul care conduce
haita de lupi. vinarsu 73, rachiu.
Vinirea Mari (p. 127), Sf. Paraschiva (\\
Octomvrie ). Vîrtolomei   (p. 127),  sărbătoare băbească*
după Sf. Ilie. viună; (p. 123), 75, nota 1, vino! vremală 203, vreme rea. vuşt'ic 175.
Yir (p. 131). ei vin. yirarsu (p. 121), rachiu. yiru (p.  121), vin. yură ! (p. 123), 75, vino!
Zâd'ia, pl.zâd'ii(p. 116), $i,fotă, catrinţă-Zălâvu (p. 113), Zălau. Zanului 145.
zauâa 3) 208, piue urechea. zdîrauuţă 163.
zdramnitu, am — (p. 124), am strănutat. zd'icilorO 72, bicelor.
zoleşt'i (p. 115), frământă, fărâmiţează.
EMIL PETROVICI
x) Accentul pe t'e-,
2) Accentul pe -d'e-
3) Accentul pe -a-.
bibliografia folklorului românesc
179
23. M u ş 1 e a, Ion. Raport anual (1935—1936) [despre activitatea Arhivei de Folklor a Academiei Române]. Anuarul Arhivei de Folklor IV (1937), 263—264.
24. Popescu-Optaşi, N. Motivări, îndrumări pentru monogra-fierea jud. Olt. Şcoala Noastră (Slatina) VI (1937) No. 6, p. 13—20.
25. Stahl, H. FI. Chestionar pentru studiul vecinătăţilor. Sociologie Românească I (1936), No. 1, p. 54—55.
26. Stahl, H. H. Expoziţiile de viaţă sătească din Târgul Mureş. Sociologie Românească I (1936), No. 11, p. 33—34.
Cu ocazia «lunii» oraşului Tg.-Mureş, s'au expus obiecte pentru «... un muzeu de artă bisericească, un muzeu de artă ţărănească, obiecte de lemn, ţesături şi olărie. . ., fiecare cuprinzând sute de piese ».
III. DOMENIU. PRINCIPII. METODĂ
27. Amzăr, Dumitru Cristian. « Ştiinţa Naţiunii». Reflecţii şi îndoieli asupra noilor iniţiative ale Profesorului D. Guşti. însemnări Sociologice III (1937), No. 1, p. 19—31.
28. Amzăr, Dumitru Cristian. Ştiinţă şi monografie. Dela Em. Dürkheim la Dimitrie Guşti. însemnări Sociologice III (1937), No. 4, p. 4—10.
29. B ă n c i 1 ă, V a s i 1 e. Duhul sărbătorii. Gândirea XV (1936), 161—170.
« Sărbătorile folklorice româneşti au un puternic suflu cosmic şi religios. . .».
30. B 1 a g a, Lfucian]. Elogiul satului românesc. Discurs rostit la 5 Iunie 1937 în şedinţă solemnă [la Academia Română]. Cu răspunsul d-lui I. Petrovici (Academia Română. Discursuri de recepţie LXXI). Buc. 1937. Tip. «M. O. Impr. Naţională». 8° 28 p.
Rec. Revista de Filosofie XXII (1937),'468—471 (N. Tatu); Arhiva (Iaşi) XLIX (1937), 266—272 (11 i e B ă r b u 1 e s c u).
31. B 1 a g a, Lucian. Perspectiva sofianică. Gândirea XV (1936), 130—141.
Pentru ilustrarea sofianicului cu elemente din literatura populară, se referă la balada Meşterului Manole şi la « Mioriţa » (p. 138—139).
32. Brediceanu, Tiberiu. Păreri relativ la problema salvării şi cultivării specificului nostru etnic. Transilvania LXVIII (1937), 174—179.
întrebuinţarea filmului şi fonografului pentru fixarea obiceiurilor, cântecelor, etc.
33. Con ea, Ion. Geografia satului românesc. Aşezare, formă, structură. Sociologie Românească II (1937), 60—67.
34. C o s t i n, Lucian. Metoda de investigaţie în folklor. Banatul Literar II (1935—1936), No. 1—2, p. 4—6.
12*
i8o
bibliografia folklorului românesc
35. C u 1 e a, A p. D. Calendarele. II. Calendarele de azi şi de mâine. Căminul Cultural III (1937), 10—15.
Sugestii pentru întocmirea unui calendar pentru ţărani, conform trebuinţelor şi gradului lor de cultură.
36. D e n s u s i a n u, O v. Folklorul. — Cum trebue înţeles. — Ed. a 2-a. Buc. 1937. Editura P. Suru. 8° 3 f., 27 p. Lei 15.
Notă. Sociologie Românească II (1937), 479 (Traian Herseni).
37. D e n s u s i a n u, O v. Le folklore. Traduction de M-lle M. Holbam Bucarest 1937. Edit. P. Suru. 8° 32 p.
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 194 (R. C o r s o).
38. D i m a, A 1. Arta populară şi valoarea estetică. Revista Fundaţiilor Regale IV (1937), 662—670.
39. D i m a, A 1. Sociologie şi folklor. Sociologie Românească II (1937), 234—237.
40. D i m a, Alexandru. Clasificarea artei populare. Gând Românesc V (1937), 408—416.
41. El ia de, M i r c e a. Folklorul ca instrument de cunoaştere. Bucureşti 1937. 8° 16 p. (Extras din «Revista Fundaţiilor Regale » No. 4, Aprilie 1937).
42. Gorovei, Artur. întru apărarea folklorului nostru. Adevărul Literar XV (1936), No. 820, p. 1.
Note polemice prilejuite de publicarea în revista « Izvoraşul » din Ianuarie 1936, a articolului « însemnări pe marginea cercetărilor de folklor » al lui D. Imbrescu.
43. Gorovei, Artur. Noţiuni de folklor. Buc. [1933]. « Cartea Românească ». 8° 74 P-
Rec. Arhivele Olteniei XII (1933), 298—299 (C. D. Fortfunescu]; Sociologie Românească I (1936), No. 2, p. 44 (I. C. C a z a n).
Notă. Mercure de France, Tome 278 (15 Sept. 1937), p. 615—616 (A. Van G e n n e p).
44. Herseni, Traian. Câteva lămuriri în legătură cu cercetările monografice. Sociologie Românească II (1937) 23—25.
45. Herseni, Traian. Cercetările monografice ale Echipelor şi Institutelor sociale. Sociologie Românească I (1936), No. 12, p. 36—38.
46. Herseni, Traian. Plan de ^Jucru pentru cercetarea moralităţii săteşti. Sociologie Românească I (1936), No. 10, p. 42—43.
47. Herseni, Traian. Plan de lucru pentru studiul autorităţilor locale. Sociologie Românească I (1936), No. 7—9, p. 84—85.
48. Iosif, Octav. Plan pentru cercetarea vieţii religioase a.satului. Sociologie Românească I (1936), No. 6, p. 36—39.
49. Mehedinţi, Sfimion], Etnografie. Curs ţinut în anul 1935—1936. Editat de Soc. Studenţilor în Geografie «Soveja ». Ploieşti, f. a. «Tipografia Românească» 8° 449 p., 5 planşe.
bibliografia folklorului românesc
181
56. Mehedinţi, Sfimion]. Etnografie. Curs ţinut în anul 1936—1937- Editat de Soc. Studenţilor în Geografie « Soveja ». Bucureşti f. a. [Tip. « Graiul Românesc»]. 8° 355 p., 3 planşe.
51. M u ş 1 e a, Ion. Le folklore roumain. Revue internaţionale des etudes balkaniques II (1936), 567—574.
52. M u ş 1 e a, Ion. O rumunskom knjizevnom folkloru. Knjiga o Balkanu I. Beograd 1936. Izdanje Balkanskoga Instituta. 287—292.
(= Folklorul literar românesc).
53. P o p u, F. Acţiune monografică cu concursul elevilor şi studenţilor. Căminul Cultural III (1937), 223—225.
54. Sta h 1, H. H. Al treilea film documentar al Institutului Social Român: «Satul Şanţ» [Năsăud]. Sociologie Românească I (1936), No. 2, p. 30—32.
«...lucrat cu prilejul campaniei monografice din judeţul Năsăud».
55. S t a h 1, H e n r i H. Monografia unui sat. Cum se alcătueşte, spre folosul Căminului Cultural. Cu o prefaţă a d-lui profesor D. Guşti. (Cartea Căminului Cultural 4). Bucureşti 1937. Tip. Luceafărul. 8° 244 p., 10 table.
56. Stahl, Henri H. Cultura satelor, cum trebue înţeleasă (Biblioteca învăţătorilor No. 3). Edit. revistei « Satul şi şcoala ». Cluj 1935 [Tip. «Ardealul »]. 64 p.
Rec. Transilvania LXVIII (1936), 52—55 (H. P[etra-P[etrescu]).
57. Stahl, H. H. Metoda de lucru a Echipelor cu satul şi cu Căminul. Sociologie Românească I (1936), No. 12, p. 34—36.
58. Stahl, H. H. Satul Românesc. O discuţie de filosofia şi sociologia culturii. Sociologie Românească II (1937), 489—502.
59. Vuia, Romul. Acţiunea de păstrare a porturilor, cântecelor, dansurilor şi obiceiurilor strămoşeşti. Transilvania LXVIII (1937), 180—186-
IV. BIBLIOGRAFIE
60. Bibliografia folklorului românesc pe anul 1935. Anuarul Arhivei de Folklor IV (1937), 243—260.
61. C ă 1 i n e s c u, Râul I. Problemele şi bibliografia cadrului cosmologic. Buc. [1937]. Institutul Social Român — Secţia Sociologică. 8° 15 p. (Extras din revista « Sociologie Românească », numărul 4, anul II, Aprilie *937)-
62. Convorbiri Literare. Indice bibliografic 1867—1937 de M. Sânzianu. Buc. 1937. « M. O., Impr. Statului ». 8° 302, p. 1 f.
VII. Artă (şi populară). No. 144—223 (p. 7—12). XXIV. Etnografie. No. 961—982 (p. 48); XXIX. Folklor. No. 1245—1363 (p. 61—66). XL. Muzeografie. No. 3469—70 (p. 192). XLI. Muzica (şi populară). No. 3471—3480 (p. 192—193).
63. Crăciun, Ioachim. Bibliographie de la Transylvanie roumaine 1916—1936. Revue de la Transylvanie 3(1937), No. 4, p. 1—366.
XII. Coutumes, folklore: p. 303—307 (No. 3855—3906).
bibliografia folklorului românesc
64. Georgescu-Tistu, N. Bibliografia publicaţiilor privitoare la cultura românească veche (1933 şi 1934). Cercetări Literare. Publicate de N. Cartojan. II (1936), 129—181.
II. Folklor. Etnografie. Poezie poporană. 1. Generalităţi. Bibliografie (135—136). 2. Literatură poporană orală (136—137). 3. Etnografie. Obiceiuri. Tradiţii (137—139).
65. Volkskundliche Bibliographie für die Jahre 1931 und 1932. Herausgegeben von Paul Geiger. Berlin 1937. Walter de Gruyter & Co. 8° XXXVIII, 542 p.
Pentru bibliografia folklorului românesc pe anii 1931—32, vezi în special No. 202—207 (p.  17), 483—489 (p. 38—39), 4747—4781 (p. 333—335), etc., etc.
66. I o r d a n, Alexandru I. Contribuţii la cunoaşterea operei lui Alexandru Odobescu. II. Bibliografia completă a scrierilor lui. Buc.
1936. Tip. « Rom. Unite ». 16° 45 p.
(p- 37—38) «X. Folklor 1); (p. 43—45) « 5. Bibliografia scrierilor despre Al. O. ».
67. S u r u, M i r o n. 1935 Literar. Sinteză biblio-critică. Bucureşti
1937. Editura librăriei Pavel Suru. 8° XV, 346 p., 1 f. Lei 120. 2. « Folklor. Etnografie. Poezie poporană » (p. 197—202).
Rec. Familia IV (1937), No. 1—2, 102—104 (O. Ş u 1 u ţ i u).
68. Ştefănucă, P. V. Contribuţie la bibliografia studiilor şi culegerilor de folklor privitoare la Românii din Basarabia şi popoarele conlocuitoare, publicate în ruseşte. [Bucureşti] 1935. [Tip. Cartea Românească]. 8° 12 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor III, 1935, p. 177—188).
Notă. Viaţa Basarabiei V (1936), 61—62 (Em. G a n e).
V. MONOGRAFII SĂTEŞTI SAU REGIONALE CUPRINZÂND ŞI FOLKLOR
69. B ă n u ţ ă, G h. A. Satul Crivina jud. Prahova. Monografie cu o prefaţă de I. Simionescu. (Buc. [1936]. Tip. Ziarului «Universul»). 8° 86 p., 1 f., 1 hartă. Lei 30.
(p. 71—84). « Obiceiuri. Datini. Superstiţii. La naştere. La nuntă. La moarte ». [La sărbători]. «Folklor» [1 baladă, 5 doine, versul paparudelor, 5 descântece, 11 ghicitori].
70. B a r t o ş, P e t r u. Un sat expansiv, Căianul-Mic din Someş. Faţa de azi şi evoluţia în ultimul secol. Sociologie Românească II (1937), 430—439. \
71. Berea, Ion I. Mişcarea spre oraşe a locuitorilor din Arcani-Gorj. Sociologie Românească II (1937), 465—471.
72. Botez, Ecaterina. Viaţa unui ţăran din Banat. Povestea lui Moş Pelea din Fibiş. Sociologie Românească II (1937), 548—555.
73. C i o m a c, I. L. îndeletniciri şi aspecte din viaţa locuitorilor din Munţii Apuseni. Observatorul social-economic VI (1936), 159—184.
Ocupaţia locuitorilor (p. 159—171). Locuinţa (p. 172). Portul (p. 172—173). Hrana <P- 174)-
bibliografia folklorului românesc
183
74. C o s m a, V a s i 1 e. Cinci sate din Ardeal. Cluj 1933- Tip. Naţională. 8° 199 p. Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 2, p. 39—4° (H. H. S t a h 1).
75. Dăscălescu, Natali a. Regiunea Codrilor Basarabiei, Monografie. Chişinău 1936. Tip. «Tiparul Moldovenesc». 8° 96 p., 78 clişee, 1 hartă.
« Omul. Schiţă antropo-geografică » (p. 29—40). <« Caracterul şi viaţa sufletească a populaţiei: a) Datine şi obiceiuri. . . de sărbători; b) la naştere, nuntă, moarte; c) Cântece populare; d) Strigături la horă; e) Glume; f) Descântece; g) Ghicitori; h) Proverbe » (p. 72—93).
76. Dogar u, Dumitru. Năpădenii, un sat de mazili din Codru. Sociologie Românească II (1937), 288—299.
77. D u m i t r a ş c u, N. I. Praid. Sat într'un ţinut săcuizat. (Biblioteca « Astra » No. 23). Sibiu 1936. Tip. « Dacia Traiană ». 8° 86 p. Lei 30.
« Istoric, populaţie, legende » (p. 9—32).
78. Făcăoaru, I. Studiul genealogic al unei familii asociale din Şanţ (Năsăud). Sociologie Românească II (1937), 276—278.
79. Florescu, Flore a. Vidra, un sat de Moţi. Sociologie Românească II (1937), 299—306.
80. Găinar u, Elena Costache. Monografia comunei Bur-dujeni plasa Bosancea judeţul Suceava. Bucureşti 1936. Tip. Seminarului monahal « Cernica » Ilfov. 8° 128 p. Lei 60.
Locuinţele ţărăneşti (p. 26—28). Plante textile (p. 40). Industria casnică şi portul naţional (p. 41—43). Obiceiuri şi credinţe la naştere şi botez (p. 49—50). Cum se făcea nunta altădată şi cum se face azi (p. 50). Comori (p. 55—56). Clacă (p. 56).
81. Haufe, H e 1 m u t. Ruşeţu-Brăila, un sat în Câmpia românească. Structura socială. Sociologie Românească II (1937), 277—284.
82. Herseni, Trăia n. Gospodării ţărăneşti din Nereju [Vrancea]. Sociologie Românească I (1936), No. 11, p. 7—21.
Material pentru înţelegerea satului românesc şi cunoaşterea vieţii lui economice. Tipuri de case.
83. Ionescu, Dobrogean u, M. Starea principatelor române pela începutul veacului trecut, după W. Wilkinson. Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LV (1936), 192—236.
Cap. VIII. « Ţăranii. Moravurile şi felul lor de trai » (p. 224—228).
84. Iorgulescu, George D. Monografia comunei Cerna din judeţul Tulcea. Brăila 1934. «Dunărea». 8° 68 p., 1 f.
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 2, p. 40—42 (H. H. S t a h 1).
85. Iscrulescu, I. Monografia comunei Aninoasa judeţul Gorj. Craiova 1935. Tip. Ramuri. 8° 87 p. Lei 40.
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 3, p. 41—42 (H. H. Stahl).
86. I s t r a t e, G. Graiul satului Nepos (jud. Năsăud). Buletinul Institutului de Filologie Română «Alexandru Philippide » IV (1937), 50—97.
Şi texte de literatură populară.
87. Milian, Christache Ch. Monografia social-economică a judeţului Teleorman. Turnu-Măgurele 1935. Tip. Camerei de Comerţ şi Industrie. 8° 132 p. Lei 120.
Portul înainte şi după războiu (p. 32—34).
bibliografia folklorului romanesc
88. M u n t i u, I o a n. Satul meu. Monografia comunei Cărpiniş. Sibiu 1937. Tip. «Veştemean ». 8° 161 p. Lei 60.
Superstiţii, Filipii, Solomonari, Balauri, Iele, Vâlve, Bobitoare, Strigoi (p. 60—64). Descântece (p. 65—66). Legende (p. 67—84). Ghicitori (p. 84—86). Obiceiuri peste an, la nuntă, fraţi de cruce (p. 88—96). Cântece (p. 102—»109). Cântece şi scrisori din răz-boiu (p. 109—130).
89. Nicolaiasa, Mihai şi Ana M. Nicolaiasa. Monografia satului Sămăşeni judeţul Baia. Cu o prefaţă de Artur Gorovei. Fălticeni 1937. Tip. <<I. Bendit» 8° 150 p. Lei 35.
Obiceiuri şi credinţe la botez (p. 76—78), nuntă (p. 78—85), moarte şi înmormântare (p. 85—88), sărbătorile de peste an (p. 88—92). Descântece (p. 92—98). Caracterul (102—105). Porecle (p. 105). Jocul — Hora (p. 105—107). Strigături Ia nuntă (p. 108— 114). Conăcăria (p. 114). Strigături la joc (p. 114—118). Cântece p. 118—122).
90. Oprescu-Spineni, V. Emigrarea la oraşe a locuitorilor din Spineni-Olt. Sociologie Românească II (1937), 183—184.
91. Popesc u, Stanică R. Monografia comunei Surdila-Greci judeţul Brăila. Râmnicu-Sărat 1936. Tip. «Poporul» 8° 160 p.
Portul (p. 131—133). Locuinţa (p. 133—137). « Folklorul. Cântece de lume »> (p. 141—145). Descântece (p. 145—149). Superstiţii (p. 149—151). Obiceiuri la naştere, botez, nuntă (p. 151—154). Jocuri naţionale (p. 154—155). Jocurile copiilor (p. 155—156).
92. S c h m i e d t, W i I h e 1 m. Un sat «fabrică de căruţe »: Topliţa (Cetatea Albă). Sociologie Românească II (1937), 179—183.
93. Toîan, Gheorghe. Un sat istoric de pe graniţa arădană [Şumand, jud. Arad]. Introducere la un glosar al Şumandului. Societatea de Mâine XIV (1937), 23—26.
« Credinţe rămase din bătrâni» (p. 26).
94. Ţiucra Pribeagul, Petru. Pietre rămase. Contribuţie la Monografia judeţului Arad. 1936. Buc. «Impr. Căilor Ferate Române. 8° 396 p., 1 hartă [şi ilustraţiuni în text].
« Tipul şi caracterul (p. 15—20). Locuinţa (p. 23—32). Portul şi îmbrăcămintea (p. 35—47). Semne grafice (răbojul oilor, răbojul laptelui) (p. 81). Legende, povestiri, anecdote (p. 101—106). Superstiţii (p. 107—110). Prognosticuri (p. iii—113). Obiceiuri (naşterea, nunta moartea) (p. 115—128). Cultul creştin ortodox şi obiceiuri religioase în Nădlac (p. 129—144). Jocuri de copii (p. 145—149). Strigături (Ia nuntă-la horă) (p. 152—158). Cântece (colinzi, bocete, cântece lumeşti, cântece de dans (p. 160—180). Vrăji, descântece, doftorii băbeşti (p. 181—186). Arta decorativă (ornamentaţie în lemn, etc.) » (p. 187—224).
95. Vintilescu, Ion. Merişor, un ^sat de «momârlani » de pe pragul porţii sud-estice a Ţării Haţegului. Sociologie Românească II (1937). 502—507.
96. V i t ă n e s c u, P a v e 1 T. Monografia comunei Bălăneşti din judeţul Olt. Dela întemeiere până la i Ianuarie 1936. întocmită de: —. Craiova 1937. Tip. «Victoria». 8° 244 p., 3 planşe. Lei 80.
Tradiţii, legende, locuinţă, hrană, port, obiceiuri, « folklor », etc.
97. Vuia, Romul. Chronologie des types de villages dans le Banat et la Transylvanie. Revue de Transylvanie III (1936), 33—68.
bibliografia folklorului românesc
VI. OBICEIURI ŞI CREDINŢE LA SĂRBĂTORI, NAŞTERE, NUNTĂ ŞI ÎNMORMÂNTARE. OBICEIURI SOCIALE ŞI JURIDICE
98. B a 1 a u r, D i m i t r i e I. Pastele Blajenilor. Biserica Ortodoxă Română LIV (1936), 183—186.
Descrierea sărbătorii şi temeiul ei biblic.
99. B i d i a n, Cornel. Obiceiuri de Anul Nou din comuna Sava [Cluj]. Scânteia VIII (1937), 253.
100. B r ă i 1 o i u, C. Dealul Mohului. Cântec ritual, la claca secerişului, când se face « buzduganul» (Drăguş-Făgăraş). Sociologie Românească I (1936), No. 2, p. 10.
101. Brăiloiu, C. Cântec ritual la sfârşit de clacă (Drăguş-Făgăraş). Sociologie Românească I (1936), No. 3, p. 19.
102. Brăiloiu, C. Nunta la Feleag (Odorhei). Musică şi Poesie II (1937), No. 6, p. 21—25, + 4 pagini de arii.
103. B r â n d u ş, G h. Drama Mocanilor Săceleni. Braşov 1937. Tip. « Unirea ». 8° 19 p. (Extras din revista « Ţara Bârsei »).
Aşezare, îmbrăcăminte, ocupaţie, neajunsuri economice şi sociale.
104. Brudariu, Adrian C. Monografia comunei Belinţi. Cer-certări asupra manifestărilor etico-juridice. Sociologie Românească I (1936), No. 7—9, p. 37—55.
« Chestionarul A. privitor la sistemul de proprietate, de producere a averii şi transmiterea ei în sânul familiei » (p. 38—39); « Chestionar B. privitor la relaţiile personale şi materiale în sânul familiei » (p. 43—45). « Chestionarul C. privitor la legislatura şi obiceiurile juridice » (p. 50—51).
După fiecare Chestionar sunt publicate şi răspunsurile.
105. Butur ă, Valeriu. Credinţe în legătură cu cultura grâului la Românii din Transilvania. Sociologie Românească II (1937), 358—362.
106. Cantemir, Trăia n. Istro-Românii. Hotin 1937. Tip. M. Landvigher. 8° 24 p.
Caracter. Religiozitate (p. 3—7); Magie. Spirite (p. 9—15); Superstiţii. Credinţe (p. 16—18); Obiceiurile de peste an (p. 19—22); Naşterea (p. 22—23); Jocuri de copii (p. 24).
107. C a ţ a v e i, N. Credinţe / Brăeşti-Dorohoiu /. Frângurele X (1936), No. 86—87, p. 1070.
La Anul nou şi Bobotează.
108. Chelcea, Ion. Hobştiile de tors din Muscel. Societatea de Mâine XIII (1936), 158—159.
109. Chirulescu, Lucia. Anul nou al unei familii din burghezia rurală (Fântânele-Prahova). Sociologie Românească II (1937), 546—547.
110. Chiuituri, obiceiuri la nuntă în jud. Mureş. Calendarul pentru popor al Asociaţiunii pe anul 1937 întocmit de H o r i a Petra-Petrescu. (Biblioteca poporală a Asociaţiunii «Astra» No.
237)> P- I45—I70-
Fără indicarea locului culegerii.
bibliografia folklorului românesc
ui. Cristescu, Ştefani a. Cântecul cununii (Şanţ-Năsăud). Sociologie Românească I (1936), No. 2, p. 21.
112. Din bătrâni. Mergem «să silim». Calendarul pentru popor al Asociaţiunii pe anul 1938 întocmit de Horia Petra-Pe-t r e s c u. (Biblioteca poporală a Asociaţiunii« Astra »No. 243). p. 170—171.
Focuri şi strigatul peste sat la lăsatul secului în comuna Mănărade, jud. Alba, prin 1868—70.
113. Drăgoi Sabin V. Toaca. Amintire. Musică şi Poesie I (1936), No. 6. p. 8—9.
Obiceiuri din postul Paştilor, în regiunea Almaşului-Banat.
114. Florescu, F 1 o r e a. Căminul cultural şi reînvierea sărbătorilor de Crăciun. Căminul cultural III (1937), 408—409.
115. Florescu, Flore a. Cetele de secerătoare din Cuhea-Ma-ramureş. Sociologie Românească II (1937), 507—511.
116. Florescu, F 1 o r e a. Târgul de pe Muntele Găina. Sociologie Românească II (1937), 418—430.
117. Gorovei, A r t u r. Ouăle de Paşti. Studiu de folklor. (Academia Română. Studii şi Cercetări XXX). Bucureşti 1937. « M. O., Impr. Naţională ». 8° 176 p., IX planşe, XIV tabele. Lei 150.
118. G u g i u m a n, I o n. Târgul de fete dela Călineasa (M-ţii Apuseni). Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LV (1936), 274—273.
119. Herseni, Traian. Ceata feciorilor din Drăguş [jud. Făgăraş]. Bucureşti 1936. « Tiparul Universitar ». 8° 16 p. (Extras din revista « Sociologie Românească » Anul I, Nr. 12. Dec. 1936).
Jocurile şi petrecerile feciorilor la Crăciun, Anul-nou şi Bobotează.
120. Hobjilă, G h. Hora secerişului, hora nevestii, hora miresii (Criştelec-Sălaj). Şcoala Noastră XIII (1936), 123.
121. lovesc u, Ion. Nuntă cu bucluc. Roman. Buc. [1936]. Editura « Cugetarea». 8° 265 p., 1 f. Lei 60.
Capitolul V « La nuntă » (p. 207—223) şi cel următor « Calea de-a'ndărătili » (p. 224—240) cuprind o descriere literarizată a nunţii în Spineni-jud. Olt, dar şi obiceiuri, credinţe şi oraţii. Folklor se mai găseşte şi în alte capitole.
122. Lungu, Cezar. Credinţe (Miorcani-Dorohoi). Frângurele X (1936), No. 80—82, p. 1032.
In legătură cu fenomenele atmosferice.
123. Manughevici, Al. Credinţe şi1 obiceiuri (Mihăleşeni-Boto-şani). Frângurele X (1936), No. 80-82, p. 1044.
Superstiţii.
124. M i h o r d e a, V. O descriere a Moldovei înainte de Cantemir (Memoriile lui de la Croix. 1684). Revista Istorică XXIII (1937), 122—147.
Şi despre obiceiuri.
125. M o i s i 1, I u 1 i u. Vătăşii sau fraternităţi şi decurii sau vecinătăţi. Transilvania LXVII (1936), 132—146.
Spicuiri din cartea « Regulamente pentru vătăşii şi decurii proiectate a se introduce în comunităţile Districtului Ţării Făgăraşului ». Sibiu 1864. Tip. diecezană gr. ort. 8° 35 p. Reproduce şi un regulament vătăşesc şi un regulament decurial.
bibliografia folklorului românesc
126. Morariu, T rb e r i u. Contribuţiuni la aprinderea « focului viu » în Ardeal, Maramureş şi Bucovina. [Bucureşti 1937. « M. O., Impr. Naţională»]. 8° 229—236 p., 9 fig., 3 planşe. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române » IV [1937]).
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 127 (R. C o r s o).
127. Morariu, Tiberiu. Obi.eiuri, credinţe şi superstiţii legate de «focul viu». Cluj, 1937. Tip. «Cartea Românească». 8° 19 p. (Extras din « Freamătul Şcoalei » III, 1937).
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 127 (R. ~C o r s o).
128. Morar u, Aug. Datini de sfintele sărbători de primăvară (Paşti). Luceafărul (Sibiu) IV (1937), No. 4, p. 22.
Fără indicaţia localităţii.
129. M u c i 1 e a n u, G h. G h. Obiceiuri şi credinţe /Fântâna-Mare-Baia/. Frângurele IX (1936), No. 77—78, p. 992.
La Sf. Alexă, Sf. Vasile şi semănat.
130. M u r g o c i, A. Roumanian salt signs and other identification marks. FolkLore 42, 265—290.
Despre « semnele de proprietate la Români ».
131. M u ş 1 e a, Ion. Materiale pentru cunoaşterea şi răspândirea ■« focului viu » la Români. Anuarul Arhivei de Folklor IV (1937), 237—242.
132. Nedeia dela Tablă [Valea Jiului]. Avântul IX (1936), No. 24—25, 8—15 Iulie, p. 1.
133. Ost. Obiceiuri la Ispas (înălţarea Domnului). /Mohu-Sibiu/. Luceafărul (Sibiu) III (1936), No. 5—6, p. 35—36.
134. Pop, Traian Şt. Cum dau bineţe în Lujerdiu [Someş]. Scânteia VI (1936), 43.
135. Radu, 11 i e. Monografia sociologică a satului Belinţi[-Timiş-Torontal]. Probleme juridice în legătură cu familia. Sociologie Românească I (1936), No. 11, p. 22—30.
Sisteme de înzestrare. Căsătoria (ceremonialul, tocmeala, furatul fetelor, etc).
136. Rădulescu, N. Al. Obiceiuri vrânceneşti. Stîlkii. Milcovia IV (1933), 123—130.
Semne de piatră puse la morminte, în loc de cruci.
137. Roşea, Sergiu. Problema calendarului îndreptat în satul Nişcani [jud. Lăpuşna]. Chişinău 1937. Tip. «Tiparul Moldovenesc». 8° 16 p. (Extras din « Buletinul Institutului Social Român din Basarabia ». Voi. I, 1937).
138. Sala, Vasile. Datinile poporului român la nuntă în plăşile Beiuşului şi Vaşcăului şi Descântecul de mărit (Biblioteca Beiuşului No. 2). Beiuş 1937. Tip. « Doina ». 8° 61 p.
139. Serghi, Margareta. Nunta la ţară, obiceiuri şi poezii populare. Culegere de —. Iaşi 1937. Tip. «Alexandru Ţerek». 8° 23 p.
Culegeri din comunele Coşerniţa-Soroca şi Ocsentia-Orheiu.
bibliograf,* FOLIa.oioti.ui romanesc
Soc'ot8i? ri";" :^3t "d; "?6la Dr%uş [Fagaraş)
In legătură cu Bunavestire şi Pastile.
^^vIm"££»* d'kk fd'»<
a» Decese „3«.^ ,**" *
VI. LITERATURĂ POPULARA ,„ GENERAL. STUD„ ŞI TEXTE
MONOGRAFII IEXTE.
147- Anuarul  Arhivei  de Fnlti PublicatdelonMuslea.Clui i0« <« r! ,    » ' ? Academiei Române I. »• ^cureşti. I933. M. O. Im^. ^LS^ ^ >' 8° * f > »54      7 planşe.
P i d^)W internati°nale d- ^ ^^-s II (I936), p. 29I_2Q3 (T ,
148. Anuarul Arhivei de F„n • Publicat de Ion M u ş 1 e a. Buc I0« w ' *V Academiei Române. III. 2 planşe. 93S' Impr' « Cartea Românească ., 8° 2 f., 21$
Rec. Satul şi Şcoala V (1935—6) n ,,T r Tr        • -, (*936), No. 2) p. 43_44 (I. c5 c ^ J/- C- 1 f e n c > ° a ]; Sociologie Românească I
H9- Anuarul Arhivei de Folklor , A     ^       • • mâne. IV. Publicat de I o n IVI u s 1 ea   ft .Academiei R °"
Naţională ». 8° 267 p., 4- pl ? B™eşti I937. « M. O., Impr.
^Z5^llU^^^^ du Bih- Observatorul IX
iSi.Blaga, Lucian. Spaţiul mioritic^ Ed   TT p
Bucovina» I. E. Torouţiu 8° 233 p ^ ^
Rec. Gândirea XVI (iqi6) ,XT7J P" ^90-395-405 (Grigore P      J -^W    P! ' * ■* ^ ' ^ a ')>' PaSmi Literare III (i936)
bibliografia folklorului românesc
153. Consta ntinescu, Ol. O. şi I. I. S t o i a n. Din datina Basarabiei. Chişinău 1936. Tip. « M. O. ». 8° 255 p. Lei 60.
Obiceiuri, credinţe şi superstiţii la Crăciun (p. s—24); Anul-nou (p. 24—50); Bobotează şi Sf. Ioan (p. 50—57); Paşti (57—105); Alte sărbători (p. 105—133); Naştere <P- 133—139); Nuntă (p. 139—155); Moarte (p. 155—162); Doine (165—213); Strigături (p. 213—225); Colinde (p. 225—229); Versuri la nunţi (p. 229—236); Descântece {p. 236—239); Ghicitori (p. 239—253); Proverbe, glume (p. 25a—253). Toate culese din satele basarabene cu ajutorul elevilor Şcoalei Normale de Invăţători-Chişinău.
Rec. Viaţa Basarabiei V (1936), 309—311 (Petre Ştefănucă); Sociologie Românească I (1936), No. 12, p. 51—52 (J olanda Nicoară).
154. Densusianu, Ovidio. La vita pastorale nella poesia popolare romena. Trad. di T. M a n n o, pref. di G. B e r t o n i (Publica-zioni delP Istituto per l'Europa Orientale, S. i-a, XXXI). Roma 1936. Ist. per l'Europa Orient. 8° VIII, 227 p. Lire 15.
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 11 (1936), 99 (R. C o r s o).
155. Diacon u, Ion. Folklor din Râmnicul-Sărat I. Focşani 1933. Tip. « Cultura ». 8° XLIV, 80 p. II. Focşani 1934. Tip. « Cultura ». 8° XCV, 96 p.
Rec. Gândirea XV (1936), 92—94 (N i ţ ă M i h a i).
156. Diacon u, Ion. Folklor poetic dela lăutarii Rîmnicului-Sărat. Milcovia V—VII (1936), 103—121.
« Cântecul Gerului, Doncilă, Dobrişan şi Toma d'a lui Moş •■>.
157. D i m a, Al. Colindul în poezia noastră contemporană. Ramuri XXVII (1936), 3-6.
Motive din colinde în opera poeţilor Ion Pillat, Lucian Blaga, Nichifor Crainic şi Voiculescu.
158. Dima, Al. Folklorul în poezia noastră contemporană. Gând Românesc IV (1936), 96—102.
159. D i m a, A 1. Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană. Bucureşti 1936. Tip. « M. O. » 8° 91 p. Lei 40.
Rec. Gând Românesc IV (1936), 484—486 (Aurel Marin). Familia III (1936), No. 6, p. 94—95 (O c t a v Şuluţiu). Pagini Literare III (1936), 442—444 ( Romul us Demetrescu); Blajul III (1936), 389—391 (N i c. Albu); Convorbiri Literare LXIX (1936), 404—405 (Constantin Stelian).
160. Dragomir, Silviu. Scriitorii raguzani şi refrenul colindelor noastre. Anuarul Arhivei de Folklor IV (1937), 5—11.
161. D u m i t r a ş c u, N. I. Oraţii sau carte de vornicit. Bucureşti 1937. «Cultura Românească». 160 86 p. Lei 20.
Publicată după un manuscris al lui Iosif Ivaşcu din Orăştie.
162. E f t i m i u, E. Imeno Dunaj v lidove poesii rumunske (Der Name Donau in der rum. Volkspoesie). Slavia 10 (1931), 793—802.
163. Eminescu, M. Literatura populară. Comentată de D. M u-răraşu. Craiova 1936. «Scrisul Românesc». 8° 651 p., 5 pl. Lei 100.
Rec. Făt-Frumos XI (1936), p. 256—270 (I. E. T o r o u ţ i u).
164. Epureanu, T. Problema destinului în poesia noastră populară. Foaia Învăţătorului (Brăila) X (1937), 19—22.
Note din conferinţa Prof. Liviu Rusu, ţinută la Câmpulung-Muscel.
iqo
bibliografia folklorului românesc
165. F o c ş a, G h. Aspectele spiritualităţii săteşti. Sociologie Românească II (1937), 197—211.
Cap. I. Valoarea civilizaţiei şi spiritualităţii săteşti. II. Cugetarea în vieaţa satului.. III. Concepţia magică. IV. Concepţia teologică. V. Concepţia pozitivistă. VI. Coexistenţa, diferitelor sfere de mentalitate.
166. F u c h s, Teodor. Despre originea cântecului popular. Bucureşti f. a. Tip. « Alfa ». 8° 8 p.
Cântecul popular la vechii Eleni şi Evrei.
167. G ă z d a r u, D. Originea şi răspândirea motivului « Amărîtă turturică» în, literaturile romanice. Iaşi 1935- Tip. Alex. Ţerek. 8° 180 p. Lei 150.
Rec. Studii Italiene II (1935), 220 (C. H. N i c u 1 e s c u).
168. Gorovei, Artur. Persistenţe păgâneşti în datinele noastre.. Revista Fundaţiilor Regale IV (1937), 95—no.
169. Gregorian, M. Graiul din Clopotiva [jud. Hunedoara]. Buc. 1937. Tip. « Socec » et Co., 8° 64 p. (Extras din Grai şi Suflet, VII).
Texte de literatură populară (p. 26—54): 20 doine, 14 strigături, 6 bocete, 3 balade,. 2 descântece, ghicitori, etc.
170. Holba n, M [ a r i e ]. Eléments de la poésie populaire roumaine. Journal des Poètes, 5-e année, No. 8.
171. Holba n, Marie. Incantations. Chants de vie et de mort, transposés du roumain par —. Bue. 1937. « M. O. Imprimerie Nationale ».. 8° 270 p.
Descântece, cântece, bocete, etc., cu un lung studiu introductiv (p. 5—98).
172. lonescu, Nelu. Cântecul oltenesc. Conferinţă /ţinută la Radio în seara de 9 Dec. 1936. La pian, d-1 C. Bobescu/. Craiova [f. a.]. Editura « Ramuri ». 8° 33 p., 1 f. Lei 30.
Câte o bucată din fiecare gen (baladă, doină, bocet, etc.). Cu note asupra lor.
173. I r o a i e, Petru, Caracterul poeziei populare. Cernăuţi 1937.. Tip. « Glasul Bucovinei ». 8° 42 p. (Extras din « Omagiu lui I. Nistor »).
174. Iroaie,Petru. Cântece populare istroromâne. Cernăuţi 1936.. Tip. « Glasul Bucovinei >>. 8° 86 p., 1 f. (Extras din rev. Făt-Frumos XI (1936); XII (1937).
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane XII (1937), 204 (R. Cors o).
175. M i h a i, N i ţ ă. Solidaritatea cosmică1 în folklorul românesc. Gândirea XV (1926), 144—150. \
176. M i r o n e s c u, Vladimir. Viaţa, credinţele şi arta poporului românesc. Arhiva (Iaşi) XLIV (1937), p. 78—83.
177. M o r a r i u, L e c a. Folklor aservit filologiei ? ! (Pentru « epoca folklorică » a folklorului !). Şiret 1936. Tip. « Arta » Rădăuţi. 8° 13 p. (Extras din revista « Freamătul Literar » 1936).
Notă. Arhivele Olteniei XV (1936), p. 508—509 (C. D. Fort[unescu]); Junimea Literară XXVI (1937), 231 (Petru Iroaie).
bibliografia folklorului românesc
ior
178. Morariu, L e c a. Şi iarăşi, specificul sufletescului românesc. Făt-Frumos XII (1937), 110—iii.
Străinii (A. Graf, L. Salvini, I. Voilquin), despre « dor » şi « urît ».
179. Murăraşu, D. Eminescu şi literatura populară. Craiova 1936. «Scrisul Românesc». 160 128 p.
180. Nicoară, Eugen şi Vasile Nete a. Murăş, Murăş, apă lină... Literatură populară din regiunea Murăşului de sus / Cu o prefaţă de Ion Agârbiceanu/. Reghin 1936. Edit. Desp. « Astra ». 8° XVII, 16, 328 p., 1 f.
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 7—9, p. 96—97 (Traian Hersen i).
181. Niculescu-Varone, G. T. Folklor versificat din Moldova. Poezii populare din comuna Plopeni, plasa Bucecea, judeţul Botoşani. Bucureşti 1936. Tip. Seminarului Monahal « Cernica »-Ilfov. 8° 46 p. Lei 15.
182. O r t o n, May. Roumanian folk-songs. London 1931. Besant & Co. 8° 62 p. 2 s. 6 d.
183. Palamaru, N. Folklor basarabean. Cuget Moldovenesc V (1936), No. 1—3, p. 8; No. 4—5, p. 18; No. 6—8, p. 22.
11 cântece şi două descântece; fără indicarea locului culegerii.
184. Papadima, Ovidiu. O viziune românească a lumii. Gând Românesc IV (1936), 253—261.
« întrucât se poate lămuri din credinţele noastre folklorice o viziune organică a lumii ».
185. Păunescu-Ulmu, T. Codrul şi semnificaţia lui în literatura română. Ramuri XXVII (1936), 71—76.
186. Pillât, Ion. Primăvara în literatura populară românească. Luceafărul (Timişoara) II (1936), 225—229.
187. Pillât, Ion. Sentimentul naturii în evoluţia liricei româneşti. Convorbiri Literare LXIX (1936), 15—29.
Sentimenul naturii în poesia populară (p. 16—iq).
188. Rădulescu-Motru, C. Psihologia poporului român. Buc. 1937. [Tiparul Universitar]. 8° 29 p. Lei 20.
Rec. Sociologie Românească II (1937), 368—370 (Anton Golopenţia).
189. R u s u, Liviu. Le sens de l'existence dans la poésie populaire roumaine. Paris 1935. Libr. Félix Alean. 8° 122 p., 1 f., Frs. 15.
Rec. Gândirea XV (1936) p. 248—250 (N i ţ ă M i h a i).
190. Sadoveanu, Mihail. Datini şi legende. Adevărul literar şi artistic XVII, Seria III, No. 844, 28 Februarie 1937.
U> legătură cu vânătoarea.
191. Ş a n d r u, D. Enquêtes linguistiques du Laboratoire de pho-tit'tique expérimentale de la Faculté des Lettres de Bucarest, IV. Le Bihor. !>.1]et'fi Linguistique IV (1936), 120—179.
taste de Iiîţratură populară. \   19«. "SôrI, Vaier. Doina: jelea şi dorul în poezia populară. Scânteia ţii 184—199.
192
bibliografia folklorului românesc
193- Şandru, D. Enquêtes linguistiques du Laboratoire de phonétique expérimentale de la Faculté des Lettres de Bucarest, V. Vallée de 1 Almaj. Bulletin Linguistique V (1937), 125—189.
Şi texte de literatură populară.
194- Ştefan,  Ion.  Diminutivele  în folclor. Pagini Literare IV (T937), 341195- Ştefănucă, P. V. Cercetări folklorice în valea Nistrului-de-
Jos. Bucureşti. 1937. Tip. M. O., Imprimeria Naţională. 8° 32-227 p (Extras dm Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române IV)
196. Ştefănu că, Petre. Literatura populară a satului Iurceni LLapuşna]. Conferinţă. Chişinău 1937. Tip. «Tiparul Moldovenesc». 8° 51 p. (Extras dm revista «Viaţa Basarabiei», an. V 110361 No i 2) In 29—40, 114—120]. '   '   ' LF'
197. Tănase-Teiu, C o n s t. Folclor din ţinutul Neamţului Adunat de-. Vol. II. Piatra Neamţ. [1936]. Tip. «Lumina». 8° 48 p.
Ghicitori, strigături, doine şi o baladă (« Vâlcuşor »).
198. T o d o r, A. P. Teme româneşti în poeziile lui Avram Barcsay (Comunicare făcută la Soc. Prietenii Istoriei Literare). Buc 1936 Tip « Române Unite ». 8° 18 p. (Extras din Preocupări Literare I (1936) Vol I P- 35—5o)-
Barcsay se ocupă (la 1789) şi de «târgul de fete» de pe Muntele Găina.
199. Ver a  Mor a [Carolina V. Şesan]. Rumunskâ pisen. Praha 1936. 32 p.
Despre poezia populară românească, în deosebi despre cântec.
VIII. BALADE
200. B u r d u n, Lucia. Balada păstorească în literatura populară Lucrare publicată de profesor George Burdun. Brăila 1936. Tip «Dunărea ». 8° 64 p. Lei 30.
fOÎ- Costin> Lucian. Geneza baladei bănăţene. Banatul Literar H (1935-1936), No. 3-5, p. I3_l6; No. 6-8, p. 1-3; No. 9-12 p- 4—7.
_ 202. C o s t i n, L u c i a n. Marcu. Figura Woului în balade bănăţene şi oltene. Banatul Literar II (1935—1936), Noi 9—12, p. 8
203. Costin Lucian. Novăceştii în balada populară. Studii de folklor. Banatul Literar III (1937), No. 2—8, p. 7—14.
204. G u ţ u 1 e s c u, N i c. A u r e 1 i a n. Kira kiralină /Cegani-Ialo-miţa/. Flamuri II (1935—1936), No. 1, 91.
205. I m b r e s c u, Dumitru. Cântecul [haiducujlui Măntu \ Ghmboca [-Sevenn]. Sociologie Românească I (1936), No?^ p. 39—42
bibliografia folklorului românesc
193
206. Iordan, Al. Mihai Viteazul în folklorul balcanic. Revista Istorică Română V—VI (1935—1936), 361—381.
In balada bulgărească.
Rec. Arhiva (Iaşi) XLIV (1937), 131 —133 (Boris Hristov).
207. Mihai, N i ţ ă. Spiritul haiducilor. Gândirea XV (1936), 29S—3°°-
Baladele haiduceşti sunt o dovadăvcă poezia populară românească nu este lipsită <ie acţiune.
208. N i c o 1 a e, G. Balada soarelui /Carol l-Ialomiţa/. Şcoala Ialo-miţei VII (1936), No. 7—8, p. 27—28.
209. Pop, Petre. în jurul « Mioriţei». Vatra (Năsăud) III (1937), No. 4, p. 28—32.
210. Popescu-Sura, G. Cântecul unchiaşului /Sura-Mehedinţi/. Ramuri XXIX (1937), 172—173.
211. Poplăcean, Nicolae. Soacra şi nora /Orlat-[Sibiu]/. Luceafărul (Sibiu) III (1936), No. 5—6, p. 36.
212. Sala, V a s i 1 e. Bradul şi teiul. Baladă /Vaşcău-Bihor/. Banatul Literar III (1937), No. 9—12, p. 18—20.
213. Ştefănucă, P. Trei viteji. Baladă populară. /Iurceni-Lă-puşna/. Viaţa Basarabiei V (1936), 52—55.
214. Tomoiagă, Ion Radu. Divagaţii în marginea Mioriţei. Revista Fundaţiilor Regale IV (1937), 206—215.
215. Ygrec, Doctorul. Mihail Sadoveanu interpretând «Mioriţa ». Adevărul Literar şi Artistic XVII, No. 844, 7 Febr. 1937, p. 9.
IX. DOINE ŞI STRIGĂTURI
216. Alb eseu, I. Strigături /Boiţa-Sibiu/. Luceafărul. (Sibiu) III {1936), No. 1—2, p. 37; No. 3—4, p. 33.
217. A 1 b e s c u, I o a n. Pe dealul Feleacului /Boiţa-Sibiu/. Luceafărul (Sibiu) III (1936), 27.
Cântec despre Avram Iancu.
218. Anastasiu, D. Cântec popular /Verbiţa-Dolj/. Zorile Roma-naţului X (1936), No. 9—10, p. 11.
219. Atanasiu, Gh. Ironia satului în strigături (Câteva reflexiuni în jurul strigăturilor culese din Pojejena de Sus [-Caras]. Luceafărul (Timişoara) III (1937), No. 5—6, p. 25—27.
220. Bălan, I. V. Strigături /Ţoleşti-Baia/. Frângurele X (1936), No. 80—82, p. 1044.
221. Bârzu, M. Cântec /Copalău-Botoşani/. Frângurele X (1936), No. 79, p. 1016.
13 Anuarul Arhivei de Folhlor V.
194
bibliografia folklorului românesc
222. Bologa, Vasile. Poezii poporale din Ardeal. O mie de bucăţi culese între anii 1880—1905. Sibiu 1936. Tip. «Şcolii de Ofiţeri» 8° 296 p. Lei 50.
1025 texte, majoritatea doine şi strigături.
223. Brânzei, V. Cântec popular /Sâncrai-Dorohoi/. Frângurele IX (1936), No. 77—78, p. 992.
224. Cântece de acum 68 de ani dinlvlănărade [-Târ-nava-Mică]. Calendarul pentru popor al Asociaţiunii pe anul 1938 întocmit de Horia-Petra-Petrescu. (Biblioteca poporală a Asociaţiunii «Astra» No. 243), p. 171—178.
225. Cazan, I. C. [Cântece şi strigături din Şanţ-Năsăud]. Sociologie Românească I (1936), No. 4, p. 6, 10; No. 7—9, p. 8.
226. Cazan, I. C. Strigături din Şanţ [Năsăud]. Sociologie Românească I (1936), No. 7—9, p. 80—84.
35 strigături cu o introducere.
227. C o h a 1, Gh. Strigături /Cristineşti-Dorohoi/. Frângurele X (1936), No. 79, p. 1016.
228. Costin, Lucian. Cântece bănăţene /Jupa-Severin/. Banatul Literar II (1935—1936), No. 1—2, p. 7—8.
229. Daniilescu, C. Cântece din Vaideeni, jud. Vâlcea. Naţionalul Vâlcii X (1937), 169—171, 234—235, 294—295, 339—340.
230. Daniilescu, C. Cântecul tunarului /Copăcenii Racoviţei-Argeş/. Naţionalul Vâlcii X (1937), 38—39, p. 85—87.
231. D u m i t r a ş c u, N. I. Prin coclauri şi văgăuni. Cântece olteneşti (Poezii populare alese). Cu o prefaţă de T. Pisani. Buc. [1937]. Cultura Românească». 160 117 p., 1 f. Lei 20.
232. D i m i t r i u, I. G. Strigături şi doine din judeţul Constanţa [com. Dorobanţu şi Cochirleni]. Preocupări Literare II (1937), 371—373.
233. Florescu, Flore a. Doine şi strigături din Maramureş. /Cuhea/. Sociologie Românească II (1937), 19.
234. German, Octavian. Cântece şi strigături /Sabădul de Câmpie/. Scânteia VII (1936), 5—6.
235. Gregorian,Mihail. Producţiuni lirice poporane din Oltenia şi Banat. Flamuri III (1937), 46—47. >
236. Grigoriu, Nicolae, V. Grâu ijiărunt. Flamuri II (1935— 1936), No. 2, p. 62.
Fără indicaţia locului culegerii.
237. G r i n c u, Gr. Crâşmăriţa satului, cântec popular /Tabani-Hotin/. Frângurele X (1936), No. 79, p. 116.
238. H a n e ş, P. V. Cântece de dor din războiu. Preocupări Literare II (1937), 225—238.
239. H a n e ş, P. V. Cântece de vitejie din războiu. Preocupări Literare II (1937), 139—143.
bibliografia folklorului românesc
195
240. Haneş, Petre V. Poezii populare din războiu (începuturi şi sfârşituri de scrisori în versuri). Preocupări Literare I (1936), Voi. II, p. 271—276.
241. I e n c i u, V. înstreinarea. Cântecul norocului. Chiuituri. /Cozla-Someş/. Scânteia VII (1936), 179—180.
242. Iroaie, Petru. Aşa căntaţ! Cântece populare istroromâne. Canti popolari istroromeni. Extrase din rev. «Făt-Frumos » (Biblioteca « Făt-Frumos » 6). Susheviţa-Jeiăn 1936. Tip. « Glasul Bucovinei ». 160 74 P- Lei 30.
Rec. Revista Societăţii Tinerimea Română LVI (1937), No. 3, 118—119 (D. M tarar a ş u).
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 204 (R. C o r s o).
243. Licea Ioan. Cântecele ostăşeşti din vremea războiului. Cu o scurtă privire asupra folklorului român. Galaţi 1936. Tip. George Jorică 8° 96 p.
244. L o g h i n, C. Cântecul streinului. Cântecul mândruţii mele. Flamuri II (1935—1936), No. 2, p. 61.
Fără indicaţia locului culegerii.
245. Lupu-Morariu, Octavia. Populare /Prevorochie-Bu-covina/. Făt-Frumos XI (1936), 36; 113; 170.
246. Lupu-Morariu, Octavia. Populare. (Strigături din Tărăseni-Bucovina). Făt-Frumos XII (1937), 90—91; 126; 174; 202.
247. M a d a n, Gh. Folklor basarabean /Boşcana-Orhei/. Din trecutul nostru IV (1936), 35, 47.
248. N e a g u, G h. Doina de înstrăinare în Ialomiţa. Preocupări Literare II (1937), 362—370.
249. N i c u 1 e s c u-V a r o n e, G. T. Strigături dela jocurile populare româneşti. Bucureşti 1936. Tip. Seminarului Monahal « Cernica »-Ilfov. 8° 22 p. Lei 10.
Notă. Arhivele. Olteniei XV (1936), p. 502—503 (C. D. F o r t [ u n e s c u ].)
250. P a 1 a m a r u, N. Folklor basarabean colectat de —. Cuget Moldovenesc V (1936), No. 1—3, p. 8; No. 4—5, p. 18; No. 6—8 p. 92; VI (1937), No. 1—2, p. 19.
Fără indicaţia locului culegerii şi a numelui informatorilor.
251. Pană, N i c. Doine şi strigături (Satulung-Braşov). (Biblioteca folkloristică « Izvoraşul » No. 7). Bistriţa-Mehedinţi [1935]. Edit. şi Tip. « Izvoraşul ». 8° 15 p.
252. P a p a h a g i, T a c h e. Flori din lirica populară. Doine şi strigături. Bucureşti 1936. Tip. Socec et Co., 8° 79 p. Lei 35.
ni doine şi 16 strigături, fără indicarea locului culegerii.
Rec. Archivio per la raccolta delle tradizjoni pop. italiane 11 (1936), p. 215—216 (L. S a 1 v i n i).
253. Peteanu, Aurel E. Din creaţiunile poetice ale poporului român bănăţean. Luceafărul (Timişoara) III (1937), 91—94.
Doine culese din diferite comune din Banat.
19*6
bibliografia folklorului românesc
254. Pireu, Al. Chiuituri /Frumosul-Câmpulung-Bucovina/. Frân-gurele IX (1936), No. 77—78, p. 992.
255. Pop, Gheorghe. Cântece poporal adunate de—. Calendarul pentru popor al Asociaţiunii pe anul 1938, întocmit de H o r i a Petra-Petrescu. (Biblioteca poporală a Asociaţiunii «Astra » No.
243), P- I74—I76-
Din Chend, Vesăuş, Lemniu şi Purcăreţ-Transilvania.
256. Pop, V a s i 1 e. Din ţara Oaşului. Strigături (ţipurituri), oraţii de nuntă, bocete. Culese de—. Bixad, 1937. Tip. «Sf. Vasile ». 160 80 p. Lei 15.
Fără indicaţia satelor şi informatorilor.
Notă. Familia IV (1937), No. 6—7, p. 110—112 (Titus L. Roşu).
257. Popa, A 1 e c u, I. Cântece /Urşi-Vâlcea/. Naţionalul Vâlcii X
(*937)> 385—388. 455—456.
258. Popescu-Argeşeanu, Ion. Cântece-Doine /Cărpeniş-Argeş/. Zorile Romanaţului X (1936), No. 9—10, p. 7.
259. Râşniţă, Elena. Dor de pe Târnave. Cântece din comuna Valea-Sasului judeţul Târnava-Mică culese de—. Blaj 1936. Tip. «Seminarului Teologic». 160 39 p. Lei 5.
260. Rus, Alexandru. Hori (Bârlea-Someş). Scânteia VIII (1937), 70—71, 119—120, 137—138.
261. Stanei u, Vasile. Blestemul mândrei înşelătoare (din Valea Mânăstirii-Râmeţ, jud. Alba). Şcoala Albei IV (1937) No. 2, p. 14—15.
262. S t ă n i 1 ă, D. Foaie verde boabe, boabe. Cântec popular /Flă-mânda-Vlaşca/. Frângurele IX (1936), No. 77—78, p. 993.
263. S t o i a, Oct. Cântece de cătănie /Mohu-Sibiu/. Luceafărul (Sibiu) III (1936), 37-38.
264. S t r a t a n, I. Cântec ostăşesc /Năpădeni-Bălţi/. Flamuri II {1935—1936), No. 3, p. 131.
265. S t r a t a n, I. Doină /Mihăileni-Bălţi/. Flamuri II (1935—1936). No- 3> P- I3I-
266. Ştefănucă, Petre   V. Cântece de pe timpul războiului /Iurceni-Lăpuşna/. Şcoala basarabeană. IV (1936), No. 7—8, p. 52.
267. U r s u, V. M i r c e a. Cântec ostăşesc /Valea-Seacă-Baia/. Flamuri II (1935—1936), No. 1, p, 91—92. \
X. COLINDE. FOLKLOR RELIGIOS
268. Apostolescu,  Zina. Colinde de Crăciun /Clopotiva-Hu-nedoara/. Sociologie Românească II (1937), 11.
269. B a r t o k, B e 1 a. Melodien der rumänischen Colinde (Weihnachtslieder). 484 melodien, mit einem einleitenden Aufsatz. Wien 1935. Universal Edition 8° XLVI + 106 p.
bibliografia folklorului românesc
197
270. Bologa, Vasile. Colinde poporale din Ardeal. Culese la Sărbătorile Naşterii Domnului în 1900. Sibiu 1937. Tip. « Şcolii Militare Inf.». 8° 97 p. Lei 25.
271. Brăiloiu, C o n s t. şi H. H. S t a h 1. Vicleiul din Târgu-Jiu. Bucureşti 1936. Tiparul Universitar 8° 36 p. (Extras din revista «Sociologie Românească» I (1936), No. 12, p. 15—32).
272. Caraman, Petru. Obrzed koledowania u Slowian i u Rumunow, studjum porownawcze (Prace Komisji Etnograficznej 14) (= Ritualul colindelor la Slavi şi la Români, studiu comparativ). Krakowia 1933. Naklad Polskiej Akademiji Umjetnosci. 8° VIII, 630 p.
Rec. Revue internaţionale des etudes balkaniques II (1936), p. 295—297 (H r. Vakarelski).
273. Cazan, I. C. Descânteca plugului /Şanţ-Năsăud/. Sociologie Românească I (1936), No. 7—9, p. 61.
274. Cârlan, P. N. Sculaţi, boeri. Colindă-cor mixt. Frângurele X (1936), No. 79, p. 1003.
275. Colinde şi cântece de stea pe două voci, notate pe muzică orientală. Bucureşti 1937. Tip. Cărţilor Bisericeşti 8° 32 p.
Fără indicaţia locului culegerii şi informatorilor.
276. C u c u, G h. 200 Colinde populare culese dela elevii Seminarului Nifon în anii 1924—1927. Ediţie postumă îngrijită de Const. Brăiloiu. Bucureşti 1936. Tip. «Adevărul». 8° 248 p. Lei 120.
Arii şi texte culese din Vechiul Regat.
277. Diacon u,  Ion. Folklor din Râmnicul-Sărat. Milcovia IV (1933), 83—86. Colindă din satul Oghileşti, cu o scurtă introducere asupra colindelor din Râmnicul-Sărat.
278. D i m i t r i u, I. G. Colinde din judeţul Constanţa. Preocupări Literare II (1937), 394—397279. Drăgoi,   Sabin   V. Despre colinde.  Muzică şi Poezie I
(1936), No. 3, p. 1—2.
280. Drăgoi, Sabin V. 303 colinde cu text şi melodie. Culese şi notate de —. Craiova [1930]. Scrisul Românesc. 8° XXXXX, 265 p. (Ministerul Cultelor şi Artelor. Comisiunea pentru Arhiva Fonogramică şi publicarea de folklor muzical. No. 1).
Rec. Revue de Musicologie XV (1931) 149—150.
281. Ducşoara, Lucia. Colind /Purcăreni-Braşov/. Plaiuri Să-celene III (1936), 141.
282. Dumitraşcu, N. I. Carte de stea şi colinde. Bucureşti 1935. Edit. « Cultura Românească ». 8° 106 p. Lei 30.
Tipărite după manuscrisul din 1885 al lui Mihail Piroşca, învăţător şi cantor în Sângiorgiul-de-Pădure şi după culegerile făcute de învăţătorul Ion Urdea, în comuna Moşna, jud. Târnava-Mare.
283. Dumitrescu-Bistriţa, G. în cetatea Vitleem /Bistriţa-Mehedinţi/. Muscelul Nostru VIII (1936), 17.
bibliografia folklorului românesc
284. Garofoiu, Ioan I. Cântece populare de Crăciun. Culese din toate provinciile şi aranjate pentru cor. Piteşti, 1936. Tip. «Progresul ». 8° 46 p. 1 f. Lei 40.
285. German, Octavian. Colinzi din Sabădul de Câmpie. Scânteia VII (1936), 2—4.
286. G i b, C o n s t. D. Colindă din Şanţ (Năsăud). Sociologie Românească I (1936), No. 12, p. 14.
287. H o 1 b a n, Marie. Quelques noëls roumains. Extrait de la revue «L'Europe Orientale » .No. 1, 2 VII Année, 1937. Paris /: Tip. « Bucovina » Bucarest : /. 8° 7 p.
Mic studiu asupra colindelor şi 5 colinde traduse.
288. Imbrescu, Dumitru. Crăciunul în colindă. Sociologie Românească I (1936), No. 12, p. 39—47.
289. L e p a, C a i u s. Note fugare despre colinde. Hotarul IV (1937), 64—66.
290. N a g h i u, I. E. Colindă despre Maglavit /Năsăud/. Viaţa Ilustrată III (1936), No. 12. p. 14.
291. N i c o 1 a e, G. Colinde /Carol l-Ialomiţa/. Şcoala lalomiţei VII (1936), No. 1—2, p. 54—57.
292. Nicolae, Ion F. Cetele de colindători. La Oteşti-Olt, în iarna 1935/1936. Sociologie Românească II (1937), 537—543.
293. N i c o 1 a e v, Elena. Cetele de colindători. La Văleni-Muscel. Sociologie Românească II (1937), 545—546.
294. Nistor, Chira S. Colinde populare din Năsăud şi jur. Vatra III (1937), 424—425.
295. Petroşanu,P.Preotul şi Arhidiacon I.Mardale. Colinde şi cântece de stea culese şi aranjate pe două voci de —. Bucureşti 1937. [Tip. Luceafărul]. 8° 20 p. ,
Introducere asupra datinelor de Crăciun şi texte fără indicaţia locului şi informatorilor.
296. P e t r u ţ i u, D. St. «Mironosiţele». O dramă religioasă din ţinutul Săliştei. [Bucureşti 1937. «Imprimeria Naţională»]. 8° p. 13—29. (Extras din « Anuarul Arhivei de Folklor a Adademiei Române » IV, 1937)-
297. Pop, T r. Ş t. Colinzi din Lujerdiu [Someş]. Scânteia VII (1936),
2; 38—43398. S i m o n e s c u,   Dan.   Cântece de stea tipărite înainte de Anton Pann. Revista Societăţii Tinerimea Română 51 (1932—33), 114—118.
299. Stănciulescu, Valeria C. Cetele de colindători. La Di-teşti-Prahova. Sociologie Românească II (1937), 543—545.
300. U r s u, N. Folklor musical. Colinda păcurarului şi 2 cântece de stea. (Din Sântana, jud. Arad şi Bârlovenii Vechi, jud. Caras). Luceafărul (Timişoara) III (1937), No. 5—6, p. 28—29.
bibliografia folklorului românesc
199
301. Viciu, Alexiu. Viaţa românească în colinde — Omagiu memoriei lui Cipariu. — Cultura Creştină XVII (1937), 725—758.
302. Vultureanu, Ana. Cetele de colindători. La Luptători-Ilfov. Sociologie Românească II (1937), 535—537.
303. Zamfir, C o n s t. Trei cântece populare (Un cântec de stea şi două colinde) aranjate pentru cor de trei voci egale şi pentru cor mixt de —. Bucureşti f. a. Tip. « Lupta ». 8° 16 p.
Nu se indică locui culegerii.
304. Zarinschi, Victor. Urătură /Brăieşti-Dorohoiu/. Frân-gurele X (1936), No. 86—87, p. 1071—1072.
XI. POVEŞTI. SNOAVE. LEGENDE. TRADIŢII
305. Cazan, I. C. Un document folkloric: Peştii pe brazdă. Sociologie Românească II (1937), 137—138.
Motiv din « Sindipa ». Cules în Şanţ-Năsăud.
306. Cergă u, Titus. ^Dela bătrânii dobrogeni. Analele Dobro-gei XVII (1936), 148—151.
Tradiţii.
307. Cionfi, T r a i a n. Pipăruş Petru. Poveste. /Hurezul-Mare-Sălaj/. Şcoala Noastră (Zalău) XIV (1937), 400—411.
308. Clocotici, M. Ţiganul la iarmaroc /Dorobanţi-Botoşani/. Frângurele X (1936), No. 86—87, p. 1070.
309. Costin, Lucian. Basme şi istorioare bănăţene. Colecţia Biblioteca Folcloristică No. 10). Craiova [1937?]- Tip. «Unirea». 38 p. Lei 12.
310. Creangă, Ion. Opere complecte. Introducere de C-tin Botez. Prefaţă de G. T. Kirileanu—II. Chendi. Bucureşti 1937. Tip. «Cartea Românească ». 8° XV + 313 P-
311. Cu cu, Stelian N. Basmele lui Creangă. Râmnicul-Sărat. f. a. Tip. « Poporul », 8° 65 p.
312. Dinu, Maria. Legende dobrogene despre Sfântul Apostol Andrei. Biserica Ortodoxă Română LIII (1935), 494—495.
313. Dumitraşcu, N. I. La opaiţ. Poveşti. Cu o prefaţă de N. I o r g a. Bucureşti [1937]. Edit. Ticu I. Eşanu. 8° 94 p. Lei 24.
11 poveşti culese din Boureni-Dolj, Catane-Dolj, Beilic-Ialomiţa şi Şocariciu-lalomiţa.
314. Eliade, Mircea. Demonologie indiană şi o legendă românească [Sf. Sisoe]. Revista Fundaţiilor Regale IV (1937), 644—649.
315. G a s t e r, M. Zwei Erzählungen aus der rumänischen Volksliteratur. Füchsin und Kater. — Die vier Unglücklichen. Zeitscrift für Volkskunde 46 (1936), 31—39.
316. G e r o t a, C. Etica basmelor lui Ispirescu. Revista Societăţii Tinerimea Română LVI (1937), No. 4, p. 152—155.
20O
bibliografia folklorului românesc
317. Hobjilă, G h. Legenda ceterei. /Criştelec-Sălaj/. Şcoala Noastră (Zalău) XIII (1936), 18—19.
318. Ispirescu, P. Legende sau Basmele Românilor adunate din gura poporului. Cu o precuvântare de Iorgu Iordan. Voi. I. Bucureşti 1937. Tip. « Cartea Românească». 8° 294 p. Lei 60; Voi. II. Bucureşti 1938. Tip. «Cartea Românească». 8° 332 p. Lei 60.
319. Ispirescu, P. Poveşti despre Vlad-Vodă Ţepeş. (Pagini inedite din opera lui P. Ispirescu). Făt-Frumos IX (1934), 113—116; X (1935), 83—87; XI (1936), 233—234, 299—300. Şi extras: Cernăuţi 1936. Tip. « Glasul Bucovinei». 8° 6 p. Lei 5.
320. Ispirescu, Petre. Viaţa şi faptele lui Vlad-Vodă Ţepeş. (Operă postumă — Fragment). Cernăuţi 1937. Institutul de Arte Grafice « Glasul Bucovinei». 8° p. 9 Lei 5.
Cu o mică introducere şi note de Leca Morariu.
321. Pavele a, Ion. Pierdut şi pierdut. Scânteia VIII (1937), 37—38. Snoavă. Fără indicaţia locului culegerii şi a numelui informatorului.
322. Ştefănucă, P. Bătălia dela Plevna /Iurceni-Lăpuşna/. Viaţa Basarabiei V (1936), 184.
Tradiţii.
323. Ştefănucă, P. Două variante la basmul «Dănilă Prepeleac» al lui I. Creangă. Şcoala Basarabeană V (1937), No. 2—3, p. 73—82.
324. Ştefănucă, P. Doi flăcăi. /Iurceni-Lăpuşna/. Viaţa Basarabiei V (1936), 183—184.
Poveste.
325. Ştefănucă, P. Folklor din Basarabia. Şcoala Basarabeană V (1937), Nr. 10 p. 50—-52.
Basmul: Ciobanul şi grăuntele.
326. Ştefănucă, Petre. Basmul la Iurceni (Lăpuşna). Sociologie Românească I (1936), Nr. 4, p. 30—32.
327. Ştefănucă, Petre V. Două variante basarabene la basmul « Harap Alb » al lui I. Creangă. [Iurceni-Lăpuşna]. Chişinău 1937. Tip. «Tiparul Moldovenesc ». 8° 34 p. (Extras din« Buletinul Institutului Social Român din Basarabia ». Voi. I, 1937).
XII. MAGIE. MEDICINĂ POPULARĂ. DESCÂNTECE. MITOLOGIE
328. Arvat, Alexei A. Plantele medicinale şi medicina populară la Nişcani [Lăpuşna]. Chişinău 1937. Tip. «Tiparul Moldovenesc». 8° 58 p. (Extras din «Buletinul Institutului Social Român din Basarabia ». Voi. I, 1937).
329. B a 1 o g h, E. Descântec la Ciugheş (Ciuc). Scânteia VII (1936), 221.
Descântec de muşcătură de şarpe.
330. Barbu, Aurel. Descântece /Grămeşti-Dorohoiu/. Frângurele X (1937), 1088—1090.
bibliografia folklorului românesc
201
331. Blajin, Andrei. Descântece /Pererita-Hotin/. Frângurele X (1937), 1106.
332. Borza, Al. Noutăţi etnobotanice româneşti : o farmacie băbească. Buletinul Gradinei Botanice şi al Muzeului Botanic al Univ. Cluj XVI (1936), p. 17—27.
333. Borza, Alexandru. Numiri populare de plante din Basarabia. Dacoromania VIII (1934—1935), 197—199334. Bujoreanu, Gh. Boli, leacuri şi plante de leac, cunoscute
de ţărănimea română (Biblioteca poporală a Asociaţiunii « Astra » No. 229—233). Sibiu 1936. Tip. « Dacia Traiană ». 160 402 p. Lei 25. Notă. Transilvania LXVII (1936), 183—184.
335. Cazan, I. C. Texte de folklor medical. Cercetări Literare II
(Ï936), 55—78336. Cernău, Aug. De deochiu /Nojorid-Bihor/. Scânteia VII (1936), 147—148.
337. Chelcea, Ion. îndepărtarea magică a ciumei din satele ardelene. Societatea de Mâine XIV (1937), 100—102.
338. Chelcea, Ion. Isgonirea vrăjitorească a ciumei în satele din Ardeal. Natura XXVI (1937), 297—303.
339. C o h a 1, G h. Descântec de deochi /Cristineşti-Dorohoiu/. Frângurele X (1936), No. 79, p. 1016.
340. Cristescu, Ştefani a. Descântec de dragoste şi joc /Şanţ-Năsăud/. Sociologie Românească I (1936), No. 4, p. 18.
341. Cristescu, Ştefani a. Cum descântă «de întors» Ana Dănilă din satul Şanţ /Năsăud/. Sociologie Românească I (1936), No. 5,
P- 36—39342. Cristescu, Ştefani a. Frecvenţa formulei magice în satul Cornova /Orhei/. Sociologie Românească I (1936), No. 4, p. n—18.
343. Cristescu, Ştefani a. L'agent magique dans le village de Cornova (Bessarabie). Arhiva Socială XIII (1936), 119—137.
344. D a n i i 1 e s c u, C. Nu speriaţi de mici copiii ! Naţionalul Vâlcii IX (1936), 141—145.
Despre stafii, strigoi, samodiva, zmeu, iele.
345. Drimer, Carol. Medicina la sate: Coşbuc contra superstiţiilor. Societatea de Mâine XIII (1936), 26.
346. Fediuc, Alecu Gh. Căminele culturale şi strângerea plantelor medicinale. Căminul Cultural III (1937), 127—129.
347. Florescu, Flore a. « Meşteşugul » fetelor din Leşu (Năsăud) când nu vin flăcăii la şezătoare. Sociologie Românească I (1936), No. 10, p. 42.
348. F o c ş a, G h. Contribuţii la cercetarea mentalităţii satului Moi-şeni [Satu-Mare]. Sociologie Românească I (1936), No. 1, p. 44—48.
Fiinţe supranaturale: Omul nopţii, Fata pădurii, borsocăi.
202
bibliografia folklorului românesc
349. Ienciu, V. Mama pădurii /Cozla-Someş/. Scânteia VII (1936), 178—179.
350. Mănătorul, Nicolae B. Descântece. /Turceşti-Vâlcea/. Revista Societăţii Tinerimea Română LVI, (1937), No. 1, p. 25—29, 72—73, 110—iii.
351. M o r a r i u, Tiberiu. Contribuţiuni la medicina populară şi etnobotanică din comuna Măguri [-Cluj]. Cluj 1937. Tip. « Cartea Românească ». 8° 30 p. (Extras din « Freamătul Şcoalei » III, 1937).
352. Pănescu, Emilia. Descântec de diochiu. /Hăneşti-Dorohoi/. Frângurele X (1937), 1129.
353. Pănescu, T r. Descântec de deochi, Descântec de muşcătură de şarpe. /Hăneşti-Dorohoi/. Frângurele X (1936), No. 80—82, p. 1044.
354. P e t r a-P e t r e s c u, H o r i a. George Coşbuc propagandist cultural. Transilvania LXVII (1936), 8—16.
Părerile lui G. Coşbuc privitoare la descântece şi medicină populară (p. 13—15).
355. P o p u, F. însemnătatea plantelor medicinale în activitatea Căminului cultural. Căminul Cultural III (1937), 305—306.
356. S f i c h i, Emil. Descântec de udmă /Adâncata-Suceava/. Frângurele X (1936), No. 80—82, p. 1032.
357. Stahl, H. H.—A. Golopenţia. învăţături din zodiac. Sociologie Românească I (1936), No. 4, p. 33—34.
Vasile Strătan din Cornova-Orhei cunoaşte « semnele oricărei întâmplări care va să vie şi numără pe cer stelele şi « Lumina ».
358. Stahl, H. FI. O întâmplare cu moroi. Sociologie Românească I (1936), No. 4, p. 35—36.
359. S t a h 1, FI. H. O vizionară bucovineană. Sociologie Românească I (1936), No. 1, p. 48—53.
«. . .din satul Fundul Moldovei, care a avut trei « vedenii », trei « leşinuri » şi a văzut Iadul şi Raiul ».
360. Ştefănucă, P. Ion Cocul, zodierul şi vraciul din Iurceni [Lăpuşna]. Sociologie Românească I (1936), No. ii, p. 34—39.
Preziceri, boale şi leacuri.
361. Voina, Aurel. Cosmetologia empirică la poporul român. Neuvième Congrès International d'Histoire de la Médecine. Buc. 1932. Compte-rendu. 712—717.
XIII. ARTĂ POPULARĂ. POrţT. MUZEE
362. Antonovici, Ioan. Ornamentarea interioarelor în satul Nişcani. Răstignirile (Troiţele) în satul Nişcani [Lăpuşna]. Chişinău 1937. Tip. « Tiparul Moldovenesc ». 8° 17 p. (Extras din « Buletinul Institutului Social Român din Basarabia ». Vol. I, 1937).
363. A r v a t, A 1 e x e i A. Plantele ornamentale la Nişcani [Lăpuşna]. Chişinău 1937. Tip. «Tiparul Moldovenesc». 8° 16 p. (Extras din «Buletinul Institutului Social Român din Basarabia». Vol. I, 1937).
bibliografia folklorului românesc
203
364. Bembea, Nie. Muzeul şcolar. Satul şi Şcoala V(1935—1936),
154—157« Muzeul etnografic-cultural ».
365. Brătulescu, Victor. Elemente profane în pictura religioasă. Sfântul Ilie şi căruţa cu caii de foc. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice XXVIII (1935), 127—135.
366. Chelcea, Ion. Muzeul Etnografic al Ardealului, Cluj. Cu ocazia reorganizării şi inaugurării sale din Iunie 1937. Gazeta Ilustrată VI (1937), 127—148.
367. C o c i u, E m i 1 A. Secţia agricolă a unui muzeu local. Căminul Cultural III (1937), 54—55.
368. Constante, Lena. Varvara Guşe, suşiţa din Şanţ [Năsăud]. Sociologie Românească I (1936), No. 3. p. 35—39.
Brodarea pieptarelor.
369. G o n ţ a, S. Industria olăritului în comuna Iurceni (jud. Lăpuşna). Chişinău 1937. Tip. « Tiparul Moldovenesc ». 8° 12 p. (Extras din « Buletinul Institutului Social Român din Basarabia ». Vol. I, 1937).
370. Guşti, D. Muzeul Satului Românesc. Cuvântare la inaugurare. Sociologie Românească I (1936), No. 5, p. 1—7.
«. . .un loc unde se depozitează întreaga zestre de documente autentice, colectate în timpul cercetărilor făcute în sate ».
371. I o r g a, N. Les arts mineurs en Roumanie. I. Icônes. II. Argenterie. III. Miniatures. (207 figures, dont 26 planches en couleurs. [Tome] I. Bucarest 1934. Edition de l'Imprimerie de l'Etat, 52 p.
Rec. Revista Istorică Română. Vol. V—VI (1935—36), 418—423 (E m a n o i 1 H a g i M o s c o).
372. I o r g a, N. Les arts mineurs en Roumanie I. La sculpture en bois IL Le tissus. (109 figures, dont 4 planches en couleurs). [Tome] II. Bucarest 1936. Édition de l'Imprimerie de l'Etat. 27 p.
373. I e n i ş t e a, M. Al. Vopsitul cu burueni la Nişcani [-Lăpuşna]. Chişinău 1937. Tip. « Tiparul Moldovenesc ». 8° 10 p. (Extras din « Buletinul Institutului Social Român din Basarabia ». Vol. I, 1937).
374. Lăzărescu, Lucreţia. Cum am procedat la reintroducerea portului naţional în comuna mea natală [Pătaş-Caras]. Transilvania LXVIII (1937), 448—450.
375. L ü k o, Gabor. Egy havaselvi olâh falu viselete (Die Trachten eines rumänischen Dorfes in der Walachei). A Néprajzi Mûzeum Ertesitöje XXVIII (1936), 124—130.
Satul Brebu, jud. Dâmboviţa.
Cu un scurt rezumat german şi numeroase desene.
376. Mager, Trăia n. Cultul eroilor în Munţii Apuseni (Biblioteca Ligii Anti-.revizioniste, Arad, No, 2). Arad. 1935. Tip. « Diecezana » 8° 168, IV p. Lei 35.
Muzeul Avram Iancu din Vidra (p. 21).
204
bibliografia folklorului românesc
377. M i 1 o i a, I. Portul naţional. Luceafărul (Timişoara) III (1937),. No. 3—4, p. 1—9.
378. M i 1 o i a, I. Portul naţional. Transilvania LXVIII (1937), 385-392.
379. Morari u, Iuliu. Despre ornamentica florală în Valea Zăgrii (jud. Năsăud). Arhiva Someşană V (1936), 316—325.
380. Morari u, Iuliu. Piuăritul în valea Someşului. Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LV (1936), 118—136.
381. M u r e ş a n u, I. C. Muzeul Arheologic-Etnografic din Palatul Cultural Tg.-Mureş. Progres şi Cultură VII (1937), No. 1, p. 30—32; No. 2—3, p. 53—57.
382. Niculescu-Varone, G. T. Costumele naţionale din România întregită. [Bucureşti] 1937. Editura ziarului « Universul » 8° 260 p. Cu 125 fotografii în text. Lei 80.
Rec. Arhivele Olteniei XVI (1937), No. 1—6, p. 200—201 (C. D. F o r t u n e s c u).
383. Netoliczka, L. Porturile populare din Ţara-Bârsei. Gazeta Ilustrată V (1936), 55—56.
Dare de seamă asupra conferinţei cu titlul de mai sus.
384. O p r e s c o, G. L'art du paysan roumain. Avec une préface de Henri Focillon. (Académie Roumaine. Connaissance de l'âme et de la pensée roumaines VIII). Bucarest 1937. Tip. Scrisul Românesc Craiova. 4° 88 p., i hartă, 145 planşe.
Rec. Revue Historique XIV (1937), p. 334—335 (N. I o r g a).
385. Papahagi, Tache. Images d'ethnographie roumaine (daco-roumaine et aroumaine). Tome premier. 318 photographies, avec texte français et roumain. Bucureşti 1928. Cultura Naţională 40 173 p. Tome deuxième. 431 photographies originales,, avec texte français et roumain. Bucureşti 1930. Socec & Co., 40 230 p.
Ree. Literaturblat für germ. u.. rom. Philologie 1932, p. 124—126.
386. Petranu, Coriolan. Begriff und Erforschung der nationalen Kunst. München 1937, 8° 15 p. (Sonderdruck aus den Südostdeutschen Forschungen Bd. II, 1937).
Rec. Gând Românesc V (1937), 352—354 (I o n C h i n e z u).
387. Petranu, Coriolan. Bisericile de lemn din judeţul Bereg. Gând Românesc V (1937), 602—606.
388. Petranu, C. Noui cercetări şi aprecieri asupra arhitecturii în lemn din Transilvania. In «Fraţilor Alexandru şi Ion I. Lăpedatu ». (Bucureşti 1936. Tip. « M. O., Imprimeria Naţională»), 645—673.
389. Petranu, Coriolan. Noui cercetări şi aprecieri asupra arhitecturii în lemn din Ardeal. Neue Untersuchungen und Würdigungen der holzbaukunst Siebenbürgens. Buc. 1936. Tip. « M. O. Impr. Naţională ». 8° 48 p.
Rec. Siebenbürgische Vierteljahrsschrift LX (1937), 138—141 (Fritz Holzträger).
390. Petrescu, I. C. Cum am înfiripat muzeul satului Comarnic,, jud. Prahova. Căminul Cultural II (1935—1936), 389—391.
bibliografia folklorului românesc
205
391. Podea, Titus. Transilvania. Bucarest 1939. /Printed by •-«Oltenia» /. 8° VIII, 174 p.
Text român şi englez. Cu ilustraţii.
«Arta populară românească» (p. 139—174).
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 10, p. 44—45 (Dumitru Imbrescu)
392. R ă d u 1 e s c u, N. Al. Vechea industrie vrânceană. Chiua şi •drîsta. Milcovia V—VII (1936), 21—35.
393. Slătineanu, Barbu. Trei plăci de ceramică românească •din secolul al XVI-lea. Revista Istorică Română V—VI (1935—1936), 184—190.
394. Stahl, H. H. întâmplări şi privelişti din Muzeul Satului. Sociologie Românească I (1936), No. 5, p. 28—31.
395. Stoian, Stanei u. Un colţ de muzeu : muzeul Crăciunului. Căminul Cultural II (1935—1936), 757—759-
Alcătuirea unui muzeu sătesc în legătură cu sărbătorile Crăciunului.
396. Ştefănescu, I. D. Peintures murales ilustrant les liturgies. Revista Istorică Română V—VI (1935—1936), 158—183.
397. Tzigara-Samurcaş, Al. Graiul obiectelor de artă ţărănească, în « Fraţilor Alexandru şi Ion I. Lăpedatu ». (Bucureşti 1936. Tip. « M. O., Impr. Naţională »), 857—862.
Vatra cu hornul de cahale delà Muzeul de artă naţională din Bucureşti.
398. Tzigara-Samurcaş, Al. Musée National Carol I. Catalogue de la section d'art paysan. Bucureşti 1937. « Impr. Naţională ». 8° .30 p. 18 planşe.
399. Tzigara-Samurcaş, Al. Muzeografie românească. Bucureşti 1936. « M. O., Impr. Naţională ». 8° XXIII, 383 p., 30 planşe.
Notă. Mercure de France, Tome 278 (15 Sept. 1937), p. 616—617 (A. v a n G e n-nep); A Néprajzi Muzeum Értésitoje XXIX (1937, 464—465 (F é 1 E d i t).
400. Vrănceanu, Dragoş. O plimbare prin Muzeul Satului. Căminul Cultural III (1937), 45—46.
XIV. MUZICĂ ŞI COREOGRAFIE POPULARĂ
401. Andricu, MihailG. Folklorul în muzica cultă românească. Muzică şi Poezie I (1935—1936), No. 4, p. 22—24.
402. Armean, Ion. Pentru notarea ariilor populare. Cernăuţi 1936. Tip. « Glasul Bucovinei ». 8° 8 p. Lei 10. (Extras din rev. « Făt-Frumos » XI (1936), 87-92).
403. Bartok, Bel a. Despre muzica populară românească. Muzică şi Poezie I (1935—1936), No. 12, p. 19—23.
Fragment din prefaţa la « Volksmusik der Rumänen von Maramureş », tradus de Const. Brăiloiu şi o convorbire a autorului cu Octav Şuluţiu, reprodusă din « Vremea » .(Bucureşti, 14.1.1934).
2o6
bibliografia folklorului românesc
404. Bartök, Bel a. Dialectul muzical al Românilor din Hunedoara. Muzică şi Poezie I (1935—1936), No. 4, p. 6—14.
Studiu publicat în « Zeitschrift für Musikwissenschaft », Martie 1920, tradus de Const. Brăiloiu.
405. Bartök, B e 1 a. Muzică populară românească. Muzică şi Poezie 1 (J935—!936). No- 6> P- 21—24.
Două articole apărute, primul în volumul al II-lea al dicţionarului muzical unguresc « Zenei Lexicon » (Budapesta 1931), al doilea în « A dictionary of modern music and musicians », Londra 1924 — apoi în ediţia germană a acestuia «Das neue Musiklexicon » (Berlin 1926). Traduceri de Const. Brăiloiu.
406. Bartök, Bel a. Muzică populară românească. Muzică şi Poezie I (r935—1936). No. 5. P- 18—22.
Studiu publicat întâi în « Schweizerische Sängerzeitung » (Berna 1933), tradus de Const. Brăiloiu.
407. Bartok, B 61 a. Rumänische Volkstänze aus Ungarn. Wien, UniversalEdition.
Ree. Musikaleht (Reval) 8 (1931), 14 (R. P ä t s).
408. Bartök, Bela. Scrieri mărunte despre muzica populară românească adunate şi traduse de Const. Brăiloiu. Buc. 1937. « Luceafărul ». 8° 55 p.
409. B ă d o i u, Florian. începuturi muzicale la Leşu /Năsăud/_ Sociologie Românească I (1936), No. io, p. 40—41.
Istoricul muzicii populare din Leşu.
410. Bădoiu, Florian. Muzica populară în Leşu [-Năsăud]. Arhiva Someşană No. 19 (1936), 377—380.
411. B o b u 1 e s c u, C. Crâmpee din viaţa trecută a lăutarilor. Muzică şi Poezie I (1935—1936), No. 7, p. 9—15.
412. Bobulescu, C. Melodii din cântece vechi româneşti. Muzică şi Poezie I (1935—1936), No. 3, p. 16—24.
413. Brăiloiu, C. «Lazărul» («Cu sălcioara») /Vldra-Ilfov/. Sociologie Românească I (1936), No. 6, p. 18.
414. Brăiloiu, Const. «Ale mortului».. Muzică şi Poezie II (1936), No. 1, P. 13—18.
Cântecul zorilor şi al bradului, culese din Gorj.
415. Breazul, G. Die Musikerziehung in Rumänien. Bucureşti 1936. Institutul de Arte Grafice «Luceafărul',». 8° 51 p., 1 f., 32 planşe. (Extras din « Melanges D. Guşti » 1936). \
Rec. Gând Românesc V (1937), 249—250 (CoriQlan Petranu); Revista de Pedagogie IV (1936), 292—293 (CI. M a r c i a n u). 5
416. Bugariu, Grigore. Corurile şi fanfarele bănăţene. Căminul Cultural II (1935—1936), 723—724.
417. Caranica, Ioan. 130 de melodii populare aromâneşti culese şi notate de —. Bucureşti 1937. Tipografia ziarului « Universul ». 8° 159 p. Lei 150.
Rec. Luceafărul (Timişoara) III (1937), No. 1—2, p. 48—49 (NicolaeUrs u).
bibliografia folklorului românesc
207
418. Chants populaires roumains, transcrits d'après les phonogrammes enregistrés par le Musée de la Parole (Bibliothèque musicale du Musée de la parole et du Musée Guimet. i-re série, tome 5). Paris 1931. Paul Geuthner. Gr. -in 4°.
419. C u c 1 i n, D i m i t r i e. Despre cântecul popular românesc. Muzică şi Poezie II (1937), No. 5, p. 1—5.
420. Cucii n, Dimitrie. Folclorul şi individualitatea creatoare. Muzică şi Poezie II (1936), No. 2, p. 13—15; No. 3 (1937), 12—14.
421. Drago i, Sabin V. Observări la un răspuns al d-lui Bartok. Gând Românesc V (1937), 370—376.
422. Dragoş-Ursu, Victoria. Jocurile româneşti [căluşarii] la Londra. Muzică şi Poezie II (1937), No. 5, p. 22.
423. Fuchs, Teodor. Muzica populară rusească în comparaţie cu muzica populară românească. Bucureşti 1936. Tip. «Alfa». 8° 14 p.
424. Ionescu, Nelu. Cântece populare din Oltenia. Culese şi armonizate de —. Flamuri III (1937), 48—49.
Nu se indică locul culegerii nici numele informatorului.
425. Ionescu, Nelu. Şapte coruri mixte. Craiova 1936. Tip. « Ramuri ». 8° 12 p.
Trei cântece din judeţul Gorj şi trei coruri compuse pe teme populare olteneşti.
426. Marin, Scarlat I. Marine, Marine. Cântec popular cules şi armonizat pe două voci de —. /Coşereni-Ialomiţa/. Şcoala Ialomiţei VII (1936), No. 3-4, p. 18.
427. O a n c e a, N. La horă 'n sat. Colecţia de coruri mixte. Vol. II. Bucureşti 1936. Tip. « Cărţilor Bisericeşti ». 8° 36 p., 1 f.
428. Petranu, Coriolan. D. Béîa Bartok şi muzica românească. Cluj 1936. Tip. « Cartea Românească ». 8° 6 p. (Extras din revista « Gând Românesc » No. 2, 1936).
429. Petranu, Coriolan. M. Bêla Bartok et la musique roumaine. Bucureşti 1937. Tip. « M. O., Impr. Naţională ». 8° 20 p. (Extrait de la Revue de Transylvanie. Tome III. No. 3, 1937).
430. Petranu, Coriolan. Observations en marge des réponses de M. Béla Bartok. Revue de Transylvanie III (1937), 355—371.
431. Popa, Grigore. Viziunea muzicală a lui 'Sabin Drăgoiu. Pagini Literare III (1936), 301—306.
432. S t a h 1, H. H. Cum a învăţat Şerban Butoiu din ocarina. Sociologie Românească I (1936), No. 4, p. 32—33.
• 433. U r s u, N. Exemplificări caracteristice din folclorul musical bănăţean. Revista Institutului Social Banat-Crişana V (1937), No. 17, p. 29—35434. Zamfir, C. Despre muzica populară românească. Progres şi Cultură VII (1937), No. 9, p. 24—28; No. 10, p. 20—25.
2o8
bibliografia folklorului românesc
XV. FOLKLOR AL POPOARELOR CONLOCUITOARE, VECINE SAU STRĂINE. FOLKLOR COMPARAT
435. Ahmet, Ali. Monografia insulei Ada-Kaleh. Craiova 1934. Tip. «Scrisul Românesc». 8° 46 p. Ed. II-a. T.-Severin 1937. Tip. «Datina ». 8° 105 p. şi i schiţă a insulei. Lei 40.
Obiceiurile musulmanilor la naştere (p. 85), nuntă (p. 80—83), botez (p. 83), moarte şi înmormântare (p. 83—85), mâncare, îmbrăcăminte, locuinţă (p. 85—88).
436. Balotă, Anton, B. I. Albanica. Vol. I. Bucureşti 1936. Tip. Leopold Geller. 8° 434 p. Lei 300.
Familia şi femeia (p. 141—144). Logodna (p. 144—146). Nunta (p. 146—150). Naşterea (p. 150—152). Hrana (p. 187—188). Locuinţele (p. 188—194). Costumele (p. 194—202). Proza populară (p. 255—266). Poezia populară (p. 266—273). Cântecele de dragoste (p. 273—277). Cântecele de vitejie (p. 277—287). Cântecele de nuntă (p. 287—292). Studiile etnografice (p. 388—390). Literatura populară (p. 400—406).
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 7—9, p. 95—96 (Dumitru Im-brescu); Convorbiri Literare LXIX (1936), p. 268 (Constantin Stelian).
437. Balotă, Anton şi Radu Gyr. Din poezia populară albaneză. Gând Românesc IV (1936), 358—363.
Studiu asupra poeziei populare albaneze (p. 358—359) şi traducerea a 4 balade.
438. Bartök, B é 1 a. Cercetări de folklor muzical în Ungaria. Muzică şi Poezie I (1935—1936), No. 12, p. 18—19.
Muzica populară maghiară, slovacă şi română. Traducere, după textul din « Art populaire », Paris 1931, vol. II, p. 127—128, de Const. Brăiloiu.
439. Bartök, Bel a. Muzica populară românească şi cea maghiară. Muzică şi Poezie I (1935—1936), No. 9—10, p. 18—44.
Un capitol, tradus de Const. Brăiloiu, din lucrarea « Die Volksmusik der Magyaren und der benachbarten Völker» («Ungarische Jahrbücher» XV (1934).
440. C e a c h i r, M. Obiceiurile Găgăuzilor la nunţi. Viaţa Basarabiei V (1936), 169—172.
441. Domokos, Pâl Péter. Régi csiki népdalok /( = Cântece populare vechi din Ciuc). Erdélyi Muzeum XLII (1937), 319—338.
442. Klocke, Helmut. Das ungarische Dorf. Arhiva Socială XIII (1936), 275—300.
443. Klaster, Ludwig. Die sächsische Volkstracht der Landgemeinden des Hermanstädter Stuhles in den Iahren 1739—1795. Siebenbürgische Vierteljahrschrift LX (1937), 77—^92.
444. Lükö, Gâbor. A moldvai csangök I. A csangök kapcsolatai az erdélyi magyarsâggal. (=Ciangăii moldoveni. Legăturile lor cu Ungurii ardeleni). Budapest 1936. (Néprajzi Füzetek 3). 208 p., 57 fig., 16 hărţi.
Rec. Etnogi-aphia XLVIII (i937), 49i —495 (Gunda Béla).
445. Orend, Misch. Krüge und Teller. Siebenbürgisch-Sächsische Töpferwaren. Sibiu 1933. H- Welther 24 p. 121 ilustraţiuni.
Rec. Revista Istorică Română V—VI (1935—36), 423—427 (Barbu Slatine a n u).
bibliografia folklorului românesc
209
446. P a 1 o t a y, Gertrud. A « harisnya » szabâsa Csikmegyében (Schnitt der Hosen bei den Széklern und Csângô in Kom. Csik [Ciuc]). A Néprajzi Mûzeum Ertesitöje XXIX (1937), 338—339.
447. Palotay, Gertrud. Török hagyaték a kalotaszegi himzésben (Türkische Nachklänge in der Leinenstickerei von Kalotaszeg, Kom. Kolozs [Cluj]). A Néprajzi Müzeum Értesitô'je XXIX (1937), 106—118.
448. Petranu, Coriolan. Influence de l'art populaire des Roumains sur les autres peuples de Roumanie et sur les peuples voisins. Bue. 1936. Tip. «M. O., Impr. Naţională». 8° 46 p. (Extrait de la Revue de Transylvanie, Tome II. No. 3, 1936).
449. Roman, M. Studiu asupra populaţiei turceşti din Dobrogea şi Sudul Basarabiei. Analele Dobrogei XVII (1936), 96—116.
450. S c h u n n, W. Die Nachbarschaften der Deutschen in Rumänien. Hermannstadt, 1936. Gedruckt bei Krafft & Drotleff. 8° 88 p., 7 planşe.
451. Vâmszer Géza, Bândy Măria. Székely tâncok (=Dan-suri [populare] săcuieşti). Cluj 1937. Tip. « Minerva ». 8° 123 p.
XVI. ALTE GENURI DE LITERATURĂ POPULARĂ (BOCETE, CIMILITURI, PROVERBE, JOCURI COPILĂREŞTI, ETC.).
452. C a p i d a n, Th. Le jeu aux osselets chez les Roumains, les Slaves et les Albanais. Revue internationale des études balkaniques I (1934), 211—231.
Notă. Gând Românesc III (193s), 58—59 (Sever Pop); Dacoromania VIII (1934—35), 272—275 (Sever Pop).
453. Crefeleanu, Viorel. Bocet de mamă /Frumosul-Câmpu-lung-Bucovina/. Frângurele IX (1936), No. 77—78, p. 993.
454. G î 1 c e s c u, T. Folkior din Gorj. Bucureşti 1937. Tip. Socec et Co., 8° 24 p. (Extras din Grai şi Suflet, VII, revista «Institutului de filologie şi folkior »).
Studiu asupra bocetelor şi 22 texte.
455. Iordan, Al. Crăciunul în proverbe. Preocupări Literare I (1936), voi. I. p. 26—28.
456. Pănescu-Mureş. Proverbe /Hăneşti-Dorohoi/. Frângurele X (1936), No. 86—87, p. 1070.
457. Pavele a, Ioan S. Locuţiuni grănicereşti. Arhiva Someşană No. 19 (1936), p. 82—84.
458. Pisică, V. Ghicitori /Brânzeni-Bălţi/. Frângurele (1936), No. 79, p. 1016; No. 80—82, p. 1043.
459. Popescu Argeşanu, Ion. Ghicitori /Robaia-Argeş şi Hurezani-Gorj/. Zorile Romanaţului X (1936), No. 6—8, p. 20.
460. S a v i n, Ioan. Ghicitori /Truseşti-Botoşani/. Frângurele IX (1936), No. 77—78, p. 993.
461. T o z 1 o v a n u, N. Ghicitori /Druţa-Bălţi/. Frângurele X (1936), No. 80—82, p. 1031.
14 Anuarul Arhivei de Folkior V.
210
bibliografia folklorului românesc
XVII. PĂSTORIT
462. C o n e a, Ion. Din geografia istorică şi umană a Carpaţilor. Nedei, păstori, nume de munţi. Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LV (1936), 42—117.
463. Georgioni, Alexandru I. Cercetări asupra păstoritului în Maramureş (Biblioteca Zootehnică No. 24). Bucureşti 1936. Tip. «I. N. Copuzeanu ». 8° 120 p. Lei 40.
Rec. Sociologie Românească II (1937), 40—41 (G e o r g e Turda).
464. Herseni, Traian. L'organisation pastorale en Roumanie. Buc, f. a. Tip. « Luceafărul ». 8° 15 p. (Extras din « Arhiva Socială » XIII (1936), 242—256.
465. Herseni, Traian. Stâni nerejene. Bucureşti 1936. « Tiparul Universitar ». 40 15 p. (Extras din revista « Sociologie Românească »I (1936), No. 7—9, p. 12—24).
466. M i h ă i 1 e s c u, V. Termenii geografici populari. Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LVI (1937), 375—378.
467. Morariu, Tiberiu. Vieaţa pastorală în Munţii Rodnei (Studii şi Cercetări geografice II). Bucureşti 1937. Societatea Regală Română de Geografie. Atelierele Grafice Socec et Co. 8° 240 p., 15 planşe, 3 hărţi.
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 196—197 (R, C o r s o); Sociologie Românească II (1937), 259—280 (Florca Florescu).
468. Nandriş, Grigore. Păstoritul românesc în Carpaţii nordici în lumina Atlasului Lingvistic al Poloniei Subcarpatine. Dacoromania VIII (1934—1935), 138—148.
469. Oţel, Ion I. Cercetări asupra păstoritului în Vrancea. Bucureşti 1936. Tip. «I. N. Copuzeanu». 8° 86 p.
470. Pop, M a r a N. Contribuţiuni la vieaţa pastorală din Argeş şi Muscel. Originea Ungurenilor. (Cu un rezumat francez, 6 planşe şi 2 hărţi). Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LII (1933), 229—282.
Rec. Revista Istorică Română IV (1934), 425 (D. Şandru); Notă. Dacoromania VIII (1934—35), 243—244 (Şt. Pasca).
471. Someşan, Laurean. Vieaţa pastorală în Munţii Câlimani. (Cu un rezumat german, 2 planşe şi 1 hartă). Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LII (1933),
283-342. !
Notă. Dacoromania VIII (1934—35), 243—244\. (Ş t. Pasca).
bibliografia folklorului românesc
211
REVISTELE DESPOIATE
1. Adevărul literar şi artistic
2. Analele Dobrogei
3. Anuarul Arhivei de Folkior
4. Archivio per la raccolta delle tra-
dizione pop. italiane
5. Archivum Romanicum
6. Arhiva (Iaşi)
7. Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma
Socială
8. Arhiva Someşană
9. Arhivele Basarabiei
10. Arhivele Olteniei
11. Arta şi Omul
12. Artă şi Arheologie
13. Atheneum (Iaşi)
14. Avântul (Petroşani)
15. Banatul literar
16. Biserica Ortodoxă Română
17. Blajul
18. Buletinul Cărţii Româneşti
19. Buletinul   Comisiunii Monumen-
telor Istorice
20. Buletinul Institutului de Filologie
Română « Alexandru Philippide »
21. Buletinul Soc. Regale Române de
Geografie
22. Bulletin Linguistique
23. Căminul Cultural
24. Carpaţii
25. Cele Trei Crişuri
26. Convorbiri Literare
27. Cuget Clar
28. Cuget Moldovenesc
29. Cultura Creştină
30. Curierul Echipelor Studenţeşti
31. Din trecutul nostru
32. ErdeTyi Muzeum (Cluj)
33. Ethnographia (Budapesta)
34. Familia
35. Făt-Frumos
36. Flamuri (Chişinău)
37. Foaia învăţătorului
38. Frângurele (Şendriceni-Dorohoi)
39. Freamătul Şcoalei
40. Gând Românesc
41. Gândirea
42. Gazeta Ilustrată (Cluj)
43. Hotarul
14*
44. însemnări Ieşene
45. însemnări Sociologice
46. învăţământul Primar (Făgăraş)
47. Junimea Literară
48. Lanuri
49. Lares (Roma)
50. Luceafărul (Sibiu)
51. Luceafărul (Timişoara)
52. Moldova Nouă (Iaşi)
53. Muscelul Nostru (Câmpulung)
54. Muzică şi Poezie
55. Natura
56. Naţionalul Vâlcii (Râmnicu-Vâlcea)
57. A   Néprajzi   Miizeum Értesitôje
(Budapest)
58. Observatorul
59. Pagini Literare
60. Plaiuri Hunedorene
61. Plaiuri Săcelene
62. Preocupări Literare
63. Progres şi Cultură (Tg.-Mureş)
64. Ramuri
65. Revista Asociaţiei învăţătorilor Me-
hedinţeni
66. Revista Critică
67. Revista Cursurilor şi Conferinţelor
68. Revista de Filosolie
69. Revista de Pedagogie
70. Revista Fundaţiilor Regale
71. Revista Germaniştilor Români
72. Revista Institutului Social Român
Banat-Crişana
73. Revista Istorică
74. Revista Istorică Română
75. Revista Societăţii   Tinerimea Ro-
mână
76. Revue Historique
77. Revue   internationale   des études
balkaniques
78. Revue de Transylvanie
79. Satul şi Şcoala (Cluj)
80. Scânteia (Gherla)
81. Şcoala Albei
82. Şcoala Basarabeană
83. Şcoala delà Ilfov
84. Şcoala lalomiţei
85. Şcoala Noastră (Slatina)
86. Şcoala Noastră (Zălau)
212
bibliografia folklorului românesc
87. Şcoala şi Viaţa
■88. Şcoala şi viaţa Ilfovului
89. Siebenburgische Vierteljahrsschrift
90. Slavonie Review
91. Societatea de Mâine
92. Sociologie Românească
93. Transilvania
94. Ţara B arsei
95. Vatra (Năsăud)
96. Vestitorul Satelor
97. Viaţa Basarabiei
98. Viaţa Ilustrată
99. Viaţa Românească
100. Zeitschrift für Volkskunde (Berlin)
101. Zorile Romanaţului
RAPORT ANUAL (1937-38)
In al şaptelea şi al optulea an de activitate, « Arhiva de Folklor a Academiei Române » a continuat culegerea de materiale folklorice. S'au întocmit şi răspândit alte două chestionare, unul (XI) referitor la « Nuntă (Obiceiuri şi credinţe) » şi altul (XII) la « Obiceiurile juridice (credinţe, obiceiuri şi povestiri) ». La aceste chestionare, precum şi la cele din anii precedenţi — care au fost trimise noilor corespondenţi —, s'au primit numeroase şi preţioase materiale. Şi în aceşti ani a intrat mult material independent de 'răspunsurile la chestionare.
Mare parte din acest material a fost despoiat deja pentru catalogul pe specialităţi al Arhivei, care stă la dispoziţia cercetătorilor.
Ca şi în trecut, colaboratorii cei mai harnici Şi pricepuţi au fost distinşi cu premiile următoare:
Premiul     I (Lei 2.000): Dumitru Vlase, învăţător în Crihana-Nouă, jud. Cahul. »        II ( »    1.500): Vasile Grigor, învăţător în Vad, jud. Maramureş. »      III ( »    1.000): Ion V. Sandu, învăţător în Pâslari, jud. Vlaşca. Patru premii a Lei 500: Ecaterina Lavric, învăţătoare în Fundătura-Hârşovei, jud. Vaslui; Elena Grigore, învăţătoare în Rotunda-Liteni, jud. Baia; Vasile Pelin, învăţător în Stolniceni-Prăjescu, jud. Baia şi Ioan Donisă, învăţător în Orbie, jud. Neamţ.
O serie de membri corespondenţi, tot atât de harnici şi conştiincioşi, care n'au putut fi premiaţi din cauza numărului limitat al premiilor, au fost distinşi cu exemplare din Anuarul Arhivei.
Anuarul s'a mai trimis şi tuturor membrilor corespondenţi, premiaţi în anii precedenţi sau amintiţi în rapoartele noastre pe anii 1932-36, care au înţeles să rămână credincioşi colaboratori ai Arhivei.
S'au făcut patru anchete folklorice prin stipendiaţii Arhivei. Două în vara anului r937> Şt anume de către d-1 Emil Petrovici, profesor la Universitatea din Cluj, la Românii de pe Valea Timocului şi de către d-1 Victor I. Oprişu, profesor secundar, pe Valea Jiului (jud. Gorj); două în toamna anului 1938 şi anume de către d-1 N. Smochină, profesor secundar, la refugiaţii transnistrieni din Basarabia şi de către d-1 Gh. Pave-lescu, student în litere, pe Valea Sebeşului (jud. Alba).
S'au continuat lucrările pentru o bibliografie generală a folklorului românesc (în acest Anuar s'a publicat cea pentru anii 1936-37). Directorul Arhivei a pregătit pentru publicaţia internaţională «Volkskundliche Bibliographie » literatura folklorică românească a anilor 1935-36.
Biblioteca Arhivei s'a sporit cu 52 volume, parte donate, parte achiziţionate. S'au primit donaţiuni dela: Academia Română (11 voi.), Arhiva de Folklor din Tartu-Estonia (6 voi.), Arhiva de Folklor din Kaunas-Lituania (3 voi.), cea din Oslo (3 voi.), cea din Copenhaga (2 voi.), Vasile Bologa (1 voi.), E. Butura (3 voi.), Const. Brăiloiu (2 voi.), Elena Costache-Găinaru (1 voi.), Georgescu-Breazul (3 voi.), Liiko Gâbor (1 voi.), Ion Muşlea (7 voi.), Eugen Nicoară (1 voi.), G. T. Niculescu-Varone (2 voi.) şi Nic. Ursu (1 voi.).
214
raport anual
In schimbul Anuarului, Arhiva primeşte următoarele publicaţii străine:
Budkavlen (Abo-Finlanda). Danmarks Folkeminder (Copenhaga).
Eesti Rahvaluule Arhiiv (Tartu-Estonia). Diferite publicaţii. Ethnographia şi A Neprajzi Museum Ertesitöje (Budapesta). Lud Slozvianski (Cracovia).
o
Nordiska Museets och Skansens Arsbok (Stockholm). Norsk Folkeminnelag (Oslo).
Oberdeutsche Zeitschrift für Volkskunde (Heidelberg). Schweizerisches Archiv für Volkskunde (Basel). Siebenbürgische Vierteljahrsschrift (Sibiu). Südostdeutsche Forschungen (München). Tautosakos Darbai (Kaunas-Lituania).
Ca şi în ceilalţi ani, Arhiva a căutat să stea la dispoziţia instituţiilor sau particularilor care au nevoie de informaţii referitoare la folklorul românesc, satisfăcând — în parte pe cale de corespondenţă — cererile următorilor cercetători: Prof. John Meier, directorul « Deutsches Volksliedarchiv »-ului din Freiburg; Prof. Mircea Eliade-Bucureşti (material despre mătrăguna în folklor, publicat în revista « Zalmoxis », I (1938), pp. 209—225); Prof. G. Breazul-Bucureşti; Prof. Petre Ştefănucă-Chişinău; Diacon Iosif Naghiu-Cluj; Dr. Ion Chelcea-Bucureşti, etc.
ION MUŞLEA
\
RÉSUMÉ DES ARTICLES
ION MUŞLEA, Ovid Densusianu folkloriste (1873—1938) (p. 1—6). Le professeur de philologie romane à l'Université de Bucarest a déployé une grande activité dans tous les domaines du folklore roumain. Ainsi il s'est occupé à recueillir et à populariser des textes de littérature populaire; il a laissé des études très appréciées, il a tracé des voies nouvelles dans le domaine de cette discipline et il fut l'initiateur de recueils, d'études et de publications folkloriques. Etant donné cette fertile et précieuse activité, il est estimé, à juste titre, comme le plus important folkloriste roumain.
N. P. SMOCHINĂ, Littérature populaire des Roumains d'au-delà du Dniester (p. 7—56). Si le folklore roumain n'a pas connu de recueils de folklore bessarabien d'une importance et d'une valeur scientifique particulière jusqu'aux enquêtes parues dans nos Annuaires (vol. II et IV), nous disposions encore moins de matériaux folkloriques provenant des Roumains d'au-delà du Dniester. L'auteur, lui-même d'origine transnistrienne, nous donne un grand nombre de textes recueillis dans les années 1922-24 et 1934-38 chez les Roumains d'au-delà du Dniester, réfugiés en Bessarabie, après la fondation de la République Moldave. Après la présentation des recueils folkloriques transnistriens connus jusqu'à présent, suivent des riches matériaux provenant de tous les domaines de la littérature populaire (ballades, chansons, noëls, chants de noce, devinettes, contes, incantations, etc.) et un glossaire.
traian german, Les confréries des jeunes gens roumains de Transylvanie, à l'occasion des fêtes de la Noël (p. 57—77) A l'occasion des fêtes de la Noël, les jeunes hommes de la majorité des villages roumains de Transylvanie s'organisent en confréries, en vue des nombreux divertissements auxquels s'adonne la jeunesse lors de la Noël, du jour de l'An et de l'Epiphanie. Les jeunes hommes élisent leurs chefs dès le dernier jour gras. Ils apprennent ensemble des noëls, font des provisions d'aliments et de boisson et invitent les jeunes filles — parfois aussi les notables de la commune — aux festins, aux danses et divertissements organisés par eux. La confrérie se dissout d'habitude à l'Epiphanie. Tout se passe suivant de vieux rites. Cette tradition, qui se trouve en voie de disparition dans beaucoup de contrées, offre des traits intéressants surtout dans la région Sud-Est de la Transylvanie (départements de Sibiu—Făgăraş—Târnave).
Les deux planches représentent: I. 1. La confrérie des jeunes hommes de Tilişca, dép. Sibiu, en 1936. 2. L'acquisition des provisions par les membres de la même confrérie. II. 1. La confrérie des jeunes hommes de Boholţ, dép. Făgăraş, en 1935.
2. » » » » »   Gusu, dép. Sibiu, fête le maître d'école du village.
3. Chefs de la même confrérie invitant les jeunes filles du village a préparer les mets pour les repas de la confrérie.
2l6
résumé des articles
ION BreAZU, Chansons populaires roumaines trouvées dans de vieux manuscrits transylvains (p. 79—no). Pour se rendre compte du nombre des chansons populaires, qui ont circulé avant le recueil d'Anton Pann (1830) ou celui d'Alecsandri (1852) — considérés d'habitude comme ayant eu un rôle capital dans l'éveil de l'intérêt pour la littérature populaire chez les Roumains —, il faut avoir recours aux vieux manuscrits, encore insuffisamment explorés à ce point de vue. C'est ce que fait l'auteur en reproduisant une série de chansons populaires découvertes dans des manuscrits transylvains du XVIII-e et de la première moitié du XlX-e siècle. La majorité sont des chants d'enterrement ou des chants qui se rattachent à certaines fêtes de l'année; les auteurs de ces vers sont des chantres d'église ou des moines. Mais il y a aussi quelques chansons d'origine laïque, qui ont un caractère folklorique plus marqué. Il est utile de connaître ces chansons, tant pour se faire une idée de leur circulation dans le temps et dans l'espace, que pour l'étude de certains thèmes de la littérature populaire et du folklore roumain.
emil petrovici, Folklore des « Motzi » du village de Scărişoara (p. in—175)- On a plusieurs fois prétendu ces derniers temps que le folklore manque presque totalement chez les habitants roumains de la région transylvaine, connue sous le nom de « Munţii Apuseni ». L'auteur prouve, par le présent recueil et par l'étude qui le précède, combien riches sont les matériaux qu'on peut trouver chez les Motzi, même dans un délai très court (quelques jours) si on sait comment il faut s'y prendre. Toujours dans l'introduction, on trouve une foule de détails peu connus concernant la vie de cette intéressante race des Motzi. Les textes collectionnés par 12 informateurs, dans le même village,, comprennent des matériaux relatifs aux cérémonies périodiques et aux coutumes concernant la vie du berceau à la tombe, des chansons, noëls, contes, devinettes, chants d'enterrement, incantations et pratiques magiques. Ces textes offrent en outre un intérêt tout spécial par la langue présentant la particularité du rhotacisme, que l'on parle dans la région. C'est pourquoi l'auteur lui consacre une petite étude (voir aussi le glossaire (p. 169—175). Très précieuses sont aussi les riches informations concernant la nomenclature et la technique de la fabrication des seaux et des baquets en bois: occupation principale des hommes. La plupart des planches illustrent d'ailleurs ce-métier. Elles représentent:
I. 1. Eglise et cimetière du hameau Gârda-de-Sus. 2. « Suliţe » (lances) posées sur les tombeaux. II. 1. Maison des « Motzi » avec chambre de provision et remise.
2. Paysage du pays des « Motzi ».
3. Transport des baquets (à dos de cheval) de la montagne à la remise.
4. Remise du cabaretier de Gârda-de-Sus.
III. 1—4. Les différentes étapes de la fabrication des seaux et des baquets.
IV. 1. Une autre étape de la fabrication des objets en bois. 2—4. Vieux costumes en cours de disparition.
Bibliographie du folklore roumain (années 1936-37) (p. 177—212).
Rapport sur l'activité de l'Archive de Folklore de l'Académie Roumaine pour les années 193J-38. Tableau des publications reçues en échange (p. 213—214).