FÂSC. 1-12 ANUL XII, 1931 Analele Dobrogei Revista Societăţii Culturale Dobrogene Director: C. BRĂTESCU SUMARUL: Brătescu Const. : Sarcofagul cu simboluri din Constanta (cu 10 planşe). Anexă : A. Aziz: Scrisoare şi „Nofice“ (cu 2 planşe). Călinescu R. I. : Insula Şerpilor. Schijă monografică (cu T planşe şi o hartă de Inginer N. Celac). Pricopie r\. : Ţiganiada lui Budai Deleanu. Poemă eroi-comică în 12 cânturi. In portul liniştei de Yeci. Petrescu Valerian: Mihai Eminescu şi Marea (cu 1 planşă). Roman loan N. : Neant. Scrisoare de la Ioan N. Roman. Sălceanu Gr. : Pe Mare. Albastrul nopţilor cu stele. Două rânduitele. Noapte pontică. Ţărmul dc liliac. Soare. Chemarea. Grădina. Vulpe R.: Figurinele magice dc la Poialia şi captivii dc pe relicfelc de la Adamclisi (cu 4 planşe). — Noută(i archeologice dobrogene, 1931. NECROLOG: Cercul Analelor Dobrogei: Ioan N. Roman (cu 1 planşă). G. Coalu-Cerna : Ioan Brătescu. RECENSII : Brătescu C. : C. C. Giurescu: Despre Vlahia Asaneştilor. — G. Vâlsan : Lcs terrasses de la Plaine Roumaine. Iliescu f\. ban : O. Tafrali: Les Tumuli de Callatis. — La cile poniiquc dc Callatis. — Radu Vulpe: Callatis. — Popescu Soineni: Sur l’origine etniquc dc Jusfinien. — Dr. N. Ulmeanu: Băile Tcchirghiol-Sat. — P. Bujor: Noi contribu(iuni la studiul biologiei lacului Techirghiol. — Horia Slobozianu: Bogăţiile lacului Techirghiol. — Al. Slroe Militaru : Mocanii Săcelcni ca element de unitate şi expansiune naţională. — Ion Conea: Considcratiuni geografice în jurul diferitelor nume ale Dobrogei. — Al. P. Arbore: Aspecte caracteristice din via|a populară dobrogeană. — Al. Borza : Conlribujiuni la cunoaşterea vcgcta|ici şi florei Insulei Şerpilor ; Noi conlribujiuni la cunoaşterea vegetaţiei şi florei Insulei Şerpilor; Obscrvajiuni fitosociologicc pe Insula .Şerpilor ; Flora grădinilor ţărăneşti române ; Problema proteefiunii naturii în România. — Emil Pop: Bibliografia botanică a Dobrogei (1818—1928), — Gberon Netta : Expansiunea economică a Austriei şi esplorărilc ci orientale. — N. Al. Rădulescu: Milcovia (S. Mehedinţi: Vadul moldo^muntean). — Dr. /£. I. Păunei: Viata şi opera lui H. C. Andersen şi trecerea lui prin România în 1841. — Consi. N. Sarry: Cum s’ar putea rezolvi criza economică. / — C. Sarog/u : Sassiada. Vulpe R. : Scarlal Lambrino: Cetatea Histria; notijă istorică şi descriptivă cu prilejul Expoziţiei Cctăjii Histria, dc la Academia Română, Martie 1931. — Scarlal Lambrino : Observations sur un nouveau diplome militaire dc l’cmpcrcur C-laudc. — G. Canlacuzino: Un monument nou al cavalerului tracic. BIBLIOGRAFIE. PRE/III. oooOOO°°° CERNĂUŢI, 1931 Institutul de Arte grafice şi Editură „Glasul Bucovinei" 140f0 www.dacaramaffica.ro <\Hicolae S'orga Omagiu www.dacoromanica.ro N. JORGA www.dacoromanica.ro HM INSULA ŞERPILOR Schiţă monografică I. INTRODUCERE 1. Aşezare, înfăţişare şi relief. Insula Şerpilor (PI. VII, A) este una din puţinele insule ale Mării Negre şi singura sifuafă la o depărtare mai mare de ţărmul ei, fiind aşezafă în faţa gurilor Dunărei, la o distanţă de 45 km de Sulina1), între 45° 15' 53" [latitudine nordică şi 30° 14' 41" longitudine estică 2). Această insulă, încă aproape pustie, are o întindere de 1T ha, perimetrul ei neregulat 3) având o lungime de 1973 m şi închizând aproximativ un patrulater ce prezintă un promontoriu (peninsulă) în colţul de NE al său (fig. 1). Lungimea patrulaterului, dela N la S, e de 440 m, iar dela V la E, de 414 m. Diametrul său cel mai lung, aproximativ NE—SV, frecând şi prin peninsulă, este de 662 m 4 *). înălţimea ţărmurilor este pe alocurea de 21 m spre S şi E, unde acestea sunt foarte prăpăstioase; la peninsulă înălţimea ţărmului e mult mai mică (12 m) şi mai uniformă (terasă liforală). Interiorul insulei se înalţă, mai mult sau mai puţin regulat, dinspre toate laturile spre centru. înălţimea maximă a insulei, către centrul patrulaterului, este cam de 40 m &) şi în acest punct se află clădirea farului şi a piche* tului militar. 9 Cu pilotina C. E. D. („Hirondelle") 3 ore de drum. 2) După S. Correard (Guide maritime et strategique de la Mer Noire, Paris, 1854, p. 65): 45® 15' 31" latit. N şi 27® 56’ 42” long. E. 3) Insula se poate ocoli complect cu piciorul, pe la margini, în 40 minute de mers normal, [inând seama atât de obstacole cât şi de urcuşuri. 4) H. Kohler, Memoire sur Ies Des et la Course consacrees â Achille dans le Pont-Euxin, în: Mem. de l'Acad. de Petersbourg, T. X, p. 531 (1825). 6) După G. Murgoci, 37; după Taibout de Marigny (cit. M. D. Ionescu, Dobrogea în pragul veacului al XX-lea, Buc. 1904, p. 305), 129Vă picioare (43 m). „Analele Dobrogei" XII, 1931. 1 www.dacaromamca.ro — 2 - împrejurul insulei, adâncimea mării e cam de 4 m; spre N, la 59 m dela farm, apa are o adâncime de 5—6 m ; spre V, 10—16 m ; spre S, 13—23 m; spre E, 9 — 19 m (Correard). In apă, de jur împrejurul insulei, se află blocuri mai mari sau mai mici de stâncă, dintre care unele sunt submerse, altele ies la suprafaţa apei. Mari îngrămădiri de asemenea blocuri se observă mai ales în dreptul capurilor (coifurile patrulaterului); toate aceste blocuri provin din sfărâmarea ţărmurilor sub acţiunea neîncetată a valurilor, ajutată şi de o anumită structură petrografică a insulei. Insula Şerpilor poate fi abordată x) prin 3 locuri: pe la S, unde se află şi o potecă săpată în stâncă — şi pe de-o parte (E) şi alta (V) a gâtuiui promontoriului, unde ţărmul, format din rocă mai moale, are forme mai domoale. După M. D. Ionescu (op. cit. p. 306), locul cel mai bun pentru debarcare este la SE de peninsulă, vântul fiind aci mai puţin puternic, stâncile submerse mai rari şi mai puţin periculoase — cu toate că pilotina C. E. D. ancorează mai întotdeauna la NV de pen* insulă. 2. Nume. In antichitate Insula Şerpilor se numea: Leuce (Leuke -) sau chiar Achillea * 3) în onoarea lui Achille, care ar fi fost înmormântat în această insulă — unde avea de altfel şi un templu vestit. In evul mediu se numea: Selina sau Cacearia (Cazaria4), Isola Roşia, Nisi, Rubra etc. începând din secolul al XV*lea se numea Phidonixi (Phido* nissi = Ophidonissi) de către Greci, Zmeinoi Ostrov de către Ruşi, Ilari Adassi de către Turci, dela 1856, când ea devine proprietate turcească, toate aceste numiri însemnând în diferitele limbi acelaş lucru, adică insula a şerpilor. Dqla 1879 (12 Aprilie) de când insula a trecut în stăpânirea României, ministru de răsboi fiind generalul Dabija, ea se numeşte Insula Şerpilor, probabil traducere a numirilor de mai sus. x) De fapt nici un vas nu poate acosta la ţărmul Insulei Şerpilor din cauza stâncilor periferice; toate vasele mici si mari ancorează la cel puţin 50 m depărtare de insulă. -) Fie după culoarea albă (leuke = alb) a pescăruşilor, fie după spuma albă a valurilor, fie după templul alb al lui Achille — după cum susţin diferiţii scriitori antici. 3) E posibil ca de aci să se tragă şi numele braţului Chilia, al Dunărei. *) Dela poporul Chazari. www.dacoromamca.ro - 3 - 3. Evoluţia cunoaşterii insulei; explorări. Primii scriitori cari fac menţiuni, mai mult sau mai puţin verosimile, în ceeace priveşte situata şi condiţiile geografice ale Insulei Şerpilor, adesea însă foarte eronate *), pentrucă nu văzuseră ei înşişi insula, despre care povesteau mai mult din auzite, relatând adesea pur şi simplu pe predecesori, sunt fie navigatori şi geografi sau nafuralişfi, fie istorici, literaţi sau filosofi, fie chiar simpli particulari, având în primul rând preocupări mitologice. Dintre aceştia, cel mai vechiu pare a fi Aretinos din Millet (777 a. Chr.), care, după cât ştim, pomeneşte cel dintâi în Aethio-pida sa despre această insulă : „Thefis luând de pe rug pe fiul său Achille, îl duse în Insula albă“ (Leuce) * 2). Din aceasta afirmaţie a lui Aretinos rezuliă că încă pe la anul 777 a. Chr. exista deja tradiţia despre consacrarea acestei insule lui Achille. Poetul Pindar, înfr’una din odele sale, precizează şi situaţia insulei: „în Ponfus, Achille arc o insulă strălucitoare" (Ncmea IV, 49). Tragedianul Euripide menţionează într’un dialog din Andromacha faptul că Peleu „va vedea pe Achille locuind în locaşurile insulare, pe ţărmul cel alb din mijlocul Pontului Euxin“, pomenind în alt loc despre „(ara bogată în păsări", de „ţărmul cel alb" şi „frumosul drum al lui Achille" din Pontul Euxin. Philostrat vorbind în Heroica (p. 244) despre Achille, ne spune că locueşte în Leuce, o insulă „pe care, cei ce intră în Pont, o au la stânga" — iar poetul alexandrin Lycophron ne arată (Cassandra V. 186) că Achille „locueşte de mult timp pe stânca albă de spume dela gurile mlăştinoase ale fluviului Celtic" (Dunărea). Geograful Scylace (Periplus, 68) scrie: „drumul în linie dreaptă dela Istru până la Criumefopon (promontoriu în Chersonesul fauric) e de 3 zile şi 3 nopţi; dacă ia însă cineva ţărmul, drumul e dublu, căci aci există un golf în care se află o insulă, pustie ce e drept, numită Leuce şi consacrată lui Achille". Alte menţiuni mai găsim la : Ştefan din Bizanfiu, Hesychiu, Amian Marcelin, Scymnos din Chios, Dionysios Periegetul, geograful ') Pausanias şi Fihstrat vorbesc de păduri pe insulă — ceeace nu reiese din studiul solului. 2) PhotiuSy cod. 239; G. Miiller, ©eographi Graeci minores, I, p. 397 ; G. Popa*Liseanu, Rev. Arch. VII (1894), II, pp. 390—416; M. D. Ionescu, op. cit. www.dacaromanica.ro - 4 - Strabo, PomponJu Mela, naturalistul Plinius, Iulus Solinus, Priscianus Âvienus, marele geograf Ptolemeu, Jornandes episcopul Goţilor, vestitul călător Pausanias, Leonin, filosoful Maxim din Tyr, istoricul Âdrianus şi alţii *). Toţi aceştia menţionează pe Achille, care şi*ar avea aici mor* mântui, un templu cu altare şi oracol — iar unii amintesc chiar de o statue de lemn a acestuia, ce*ar fi existat pe insulă ; alţii arată că dintre călătorii cari se abat pe la insulă, nu toţi o fac de bună voie( ci mai mult pentru a aduce jertfe acestui erou grec. Odată ajunşi la insulă, călătorii intră în templul măturat cu aripile şi stropit cu apă de mare — ca să nu se facă praf — de către pescăruşi, numai după ce au plătit destul de mult oracolului, cam pretenţios, ca să înblân* zească, făcând să nu fugă caprele de pe insulă, din care se aduc jertfe eroului! Dintre multele legende ţesute în jurul acestei insule, care de care mai interesante din punct de vedere mitologic, dar care nu pre* zintă aproape nici*o importanţă geografică, este de remarcat în deo* sebi una care coincide întâmplător întrucâtva şi cu un fapt geologic, relativ recent, din trecutul Insulei Şerpilor. Este legenda relatată de Philostrat, după care Achille şi Elena, fiind destinaţi a trăi împreună şi negăsindu-se împrejurul Troiei nici*o insulă potrivită pentru ei, Thetis intervine pe lângă Neptun, zeul mărilor, şi acesta scoase din valuri insula Leuce, pentru a locui pe dânsa Achille cu Elena t Această primă fază a cunoaşferei Insulei Şerpilor s’ar putea numi faza mitologică. Prima notă ştiinţifică, cunoscută nouă, asupra Insulei Şerpilor, o găsim în Mem. de l'Âcad. des Sciences, St. Petersbourg, X (1827) p. 599 (Memoire sur Ies illes et la course consacrees â Achille dans le Pont Euxine) în care Kohler publică planul insulei* 2 3) cu ruinele templului lui Achille 8). Intr’o lucrare asupra M. Negre, apărută în 1830 4 *), constatăm *) A se vedea G. Popa, Leuki — Insula Şerpilor, Buc. 1894 (op. cit.); Gr. Dănescu, Dicţionarul geografic, statistic şi istoric al Jud. Tulcea, Buc. 1896, p. 422 ; Dr. C. Diaconovici, Enciclopedia română, Sibiu, 1900, II, p. 848; M. D. Ionescu, op. cit. 2) Harfa lui Kohler e reprodusă şi de M. D. Ionescu (op. cit., harfa No. 4). 3) Un rezumat al acestui memoriu publică Zeune, în Berghaus Annalen (1835, p. 326) — reprodus mai târziu de către Ukert F. Â. (Geographie d. Griechen u. Romer, Weimar, 1846, III, p. 448 et seg.). 4) Plans de golfs, baies, ports et rades de la Mer Noire et de la Mer d'Azov, leves, recueillis ou corriges par E. Taitbout de Marigny, Odessa, 1830. www.dacaromamca.ro - 5 - că, de fapt, autorul primei hărţi precise a insulei şi planului templului, ambele executate deja în 1824, din ordinul amiralului rus Greig, este Locotenentul Comandor Kritsky. în anul 1841, Societatea de Istorie şi Antichităţi din Odesa, decizându-se a întreprinde o explorare archeologică amănunţită a In* sulei Şerpilor, însărcină pentru aceasta pe archeologul N. Murzachevici, care, împreună cu naturalistul A. D. Nordmann, profesor la liceul Richelieu şi însoţiţi de un pictor, un căpitan, efc., făcură im por* tanfe descoperiri, care se publicară în 1844, în Buletinul Societăţii1). Românii încep studiul Insulei Şerpilor prin 1902, când A. Procopianu-Procopoviei publică lista 2 3) plantelor strânse în insulă de G. Brândză, într’o excursie organizată de regretatul profesor Sabba Ştefănescu, decedat în vara anului 1931. Nu ne’ndoim că Procopovici a determinat perfect materialul adus ; păcat însă că informatorul său nu a fost tot atât de conştiincios în strângerea, prepararea şi etichetarea justă, în ceeace priveşte loca* litatea, a plantelor strânse de dânsul atât din insulă cât şi din Dobrogea, pentru care motiv toţi bofanişfii privesc cu îndoială lista acestui autor. In 1911, G. Murgoci publică într’o lucrare mai mare privind Dobrogea de N8), şi observaţiile sale geologice făcute pe insulă. Marietta Pallis, bofanisfă engleză, menţionează în 1916, în mo* nografia sa asupra plaurului4): Malva silvestris var. eriocarpa Boiss., în Insula Şerpilor. în 1923, I. Prodan menţionează 5) aci Trifolium subterraneuni, colectat de Calafeteanu — şi pe care A. Borza l*a putut studia din ierbarul celui dintâi. în 1924, P. Enculescu îşi publică observaţiile sale agrogeologice şi fifogeografice 6 *), făcute cu 12 ani în urmă pe insulă, când a în* soţit aci cu G. Murgoci, pe bofanisfa Pallis. x) Zapiski Imperatorscago Odesscago Obscestva Istorii i Dreonostici, T. I, 1844, p. 540 (Călătorie în Insula Leuce sau Phidonissi, în ruseşte). 3) Etliche Pflanzen der Schlangeninsel, Publicaţiile Societăţii Naturaliştilor din România, No. 3 (1902) pp. 32—33. 8) Cercetări geologice în Dobrogea nordică, cu privire specială la rocele pa» leozoice şi eruptive, Anuarul Institutului Geologic al României, V (1911), Buc. 1912, pp. 30r—494. 4) The Structure and History of Plav: the Floating Fen of the Delta of the Danube, Linnean Society’s JournaUBotany, XIII (1916), pp. 233—290. 5) Flora, I, p. 622, Cluj, 1923. 6) Contribu(iuni la vegetajia fanerogamică a Insulei Şerpilor, Bul. Inform. t Grăd. Muz. Bot. Univ. Cluj, IV (1924), pp. 89—95. www.dacaromamca.ro ~ 6 ~ Întârzierea publicării acestor observaţii se datoreşte dorinţei austerului de a le complecta cu date culese şi din alte anotimpuri. In tot cazul, lista sa floristică cuprinde 38 plante (dintre care numai 4 genuri fără precizarea speciei, fiind la acea epocă fără flori şi fructe, şi deci nedeterminabile). In Iulie 1923 Institutul de Geografie al Universităţii din Cluj organizează o excursie didactică în Delta Dunărei şi Insula Şerpilor, sub conducerea d-lui V. Merufiu 1), la care se ataşează din fericire şi 3 botanişti, dintre cari A. Borza publică în 1924 interesante con* fribuţiuni la cunoaşterea vegetaţiei şi florei Insulei Şerpilor2), pe care le continuă apoi pe cont propriu, singur, în Aprilie 1924 3) — sau însoţit de asistentul său G. Bujoreanu 4) 5) în Iunie 1926. Cu acesta din urmă, marele botanist clujean a făcut şi serioase cercetări ecologice, în legătură cu condiţiile edafice şi climatice, utili* zând o vastă şi complicată aparatură. A. Borza complectează cu mult lista plantelor cunoscute în Insula Şerpilor — şi este cel mai important cercetător al florei acestei insule. La sfârşitul lunei Mai, anul 1926, A. Spiess6), colonel şi ornitolog, armat cu inele de aluminium ale Staţiunei ornitologice dela Rossitten, se afla în Delta Dunărei, ca să studieze pelicani; înşelat în aşteptările sale, se duse pe litoralul Mării Negre, în dreptul guri* canalului Sulina, pentru a studia gâşte; „din păcate n'a găsit nici aici nimic" (p. 167") — şi era cât pe aci să plece acasă, când primi pe neaşteptate invitaţia de a lua parte la „excursia organizată de comisia europeană a Dunărei, cu destinaţia Insula Şerpilor" (p. 168); aci însă, după cum mărturiseşte autorul, fiica sa avu neşansa de a fi atacată cu pietre de pescăruşi, iar marinarul maşinist şi d*l Spiess 9 O excursie în Delta Dunărei, Lucrările Institutului de Geografie al Univ. Cluj, II (1924—5), Cluj. 1926, pp. 23—33 (despre insula la pp. 25—27). 2) Contribujiuni la cunoaşterea vegetaţiei şi florei Insulei Şerpilor, Bul. Soc. Şt. Cluj, II (1924), 2, pp. 49-68. ■’) Noui contribujiuni la cunoaşterea vegetajiei şi florei Insulei Şerpilor, Bul. Soc. Şt. Cluj, II (1925), 2, pp. 113-132. 4) Contribujiuni experimentale la cunoaşterea problemei originei florilor insulare, Bul. Inform. Grăd. Muz. Bot. Univ. Cluj, VI (1926), pp. (49—56) 73—80. 5) Observa|iuni fitosociologice pe Insula Şerpilor, întâiul Congres naţional al Naturaliştilor din România, Dare de seamă, Cluj, 1930, pp. 78—93. 6) Revista Vânătorilor, X (1929), 10, pp. 167—168; X, 11, pp. 179—180; X, 12, pp. 205-206. www.dacaramamca.ro - 7 - fură „trataţi de aceste păsări ceva şi mai neplăcut" ! (p. 180) — mijloc drastic de apărare al acestor păsări, pe care d-sa avu ocazia să-l experimenteze chiar pe propria d-sale persoană! Ce se’ntâmplase ? Ornitologul scosese inelele şi începuse să jnelcze cei 3—4 pui (după spusa paznicilor farului) aduşi de un marinar de pe râpe — şi, fie de leama cuiburilor în pericol (după cum susţine autorul), fie poate din cauză că d-sa umbla pe insulă în pielea goală, pentrucă era foarte cald, mamele clocitoare, indignate sau deranjate, se năpustiseră ca nebunele pe cei doi înalţi oaspeţi! In tot cazul d-1 Spiess, amatorul recomandă Ministerului Do* meniilor pe oologul Dobay1) şi mulţumeşte pentru aceasta Ministe* rului în numele Societăţilor ornitologice din România 2)! Cam acestea sunt în quintesenţă rezultatele generale, culese în Delta Dunărei şi Insula Şerpilor, de d*nul A. Spiess, colonel şi di* rector al centralei ornitologice benevole dela Sibiu ! In vara anului 1927, la începutul lunei August, A. Miiller (Sibiu), însoţit de R. Ebner (Viena), colectează pe insula Artropode (şi în special Orthoptere) timp de 7 ceasuri, cât le*a permis şederea pilotinei acolo — determinându*le singuri sau cu ajutorul câtorva zoo* logi străini (Wettstein, Zerny, Reimoser, Winkler, Worell, Szilâdy, Rebel). Rezultatele se publică de cei dintâi în 19273), 1928 4) şi 1930 5 6). Numărul animalelor terestre (şi în special Artropode) citate pe insulă în aceste lucrări, este de 38. în primăvara anului 1928, Rudolf Drost, şeful staţiunei ornito* logice dela Helgoland, convins de deosebita importanţă ştiinţifică a Insulei Şerpilor şi stimulat de convorbirea cu O. Heinroth, care a vizitat*o deasemenea în Octomvrie 1927, şi*a petrecut aci o lună de zile (15 Aprilie—15 Mai), în tovărăşia unui asistent al său, fiind ajutat materialiceşte de către Ministerul Prusian al Cultelor. Lucrul zilnic consta din următoarele : constatări şi determinări ale speciilor, !) Specii clocitoare pe Insula Şerpilor sunt numai două ! 2) Nu există încă la noi nici*o Societate ornitologică ! 3) Bericht liber eine Sammelreise nach der Schlangeninsel, Verh. u. Mitteil. d. Sieb. Ver. fur Naturwiss. zu Herm. Sibiu, T. 77 (1927), II, pp. 33—40. 4) Zur Kenntnis der Fauna der Schlangeninsel, Verh. u. Mitt. d. Siebenb. Ver. f. Naturwiss. zu Herm. Sibiu, T. 78 (1928) separat. 6) Conlribu(iuni la cunoaşterea faunei Insulei Şerpilor, întâiul Congres naţio* nai al Naturaliştilor din Rom., Cluj, 1930, pp. 337—344. www.dacoramamca.ro — 8 — numărarea indivizilor fiecărei specii, observarea frecerilor, sosirilor şi plecărilor păsărilor, folosind binoclul, busola şi ceasul, observarea frecerilor nocfurne, a direcţiilor de sbor efc.; s’au sfudiaf şi relaţiile înfre pasagii şi factorii afmosferici. Cu ajuforul sisfemelor folosife şi la Helgoland, s’au pufuf prinde şi inela în Insula Şerpilor 750 păsări, aparţinând la 146 specii (europene). Observaţiile d-lui R. Drosî au formal subiectul unei frumoase monografii1), publicată în Abhandlungen aus dem Gebiete der Vo-gelzugforschung No. 2 (Vogelwarfe Helgoland); fof în acelaş an autorul publică şi un rezumat asupra observaţiilor sale 2) în revista : Forschungen und Fortschritte (VI, 1930, 21, p. 278), tipărit şi în româneşte de Buletinul meteorologic lunar (Iulie 1930) şi retipărit după acesta de Analele Dobrogei (XI, 1930, 1 —12, pp. 188—191) 3). La 10 Septemvrie 1929 am fost pentru prima dată pe această insulă, înferesându-mă în special de Reptile4 *). Scurt timp după această călătorie a mea în insulă, a fost trimis aci Ing. R. Iacobi, însofif de Preparatorul M. Bleich, din însărcinarea Centralei Zoogeografice (18 Oct.—5 Nov. 1929). Rezultatele sale ştiinţifice s’au publicat în 1930, în Buletinul AgricultureiB). Numărul speciilor de păsări strânse înfr’o zi de Ing. R. Iacobi a fost de 19 — afară de cele găsite moarte (5). Infr’o a doua notă a sa6), R. Iacobi este de părere că Insula Şerpilor s’ar preta minunat pentru înfiinţarea unei Sfa}iuni ornifolo* gice — ceeace nu e de mirare, având în vedere că Drost arătase înaintea sa că Insula Şerpilor, numită de el Helgolandul Mării Negre, are un pasaj mai bogat decât chiar insula Helgoland. Intre 8—20 Aprilie 1931, am venit pentru a doua oară în In* *) Uber den Vogelzug auf der Schlangeninsel im Schwarzen Meer, Friedlănder Sohn, Berlin, 1930. 3) Forschungen uber den Vogelzug auf der Schlangeninsel im Schwarzen Meer. 8) Observa|iuni asupra trecerei păsărilor călătoare pe deasupra Insulei Şerpilor, Buletinul Meteorologic, Iulie, 1930 — şi Analele Dobrogei, XI. 1930, 1 — 12, pp. 188-191. 4) Contributiuni sistematice şi zoogeografice la studiul Amphibiilor şi Repti» elor din România, Academia Română, Memoriile Sec(iunei Ştiinţifice, S. III, T. VII, Mem. 7, pp. 119—289 (extras pp. 1 — 1711; pentru insula: p. 202 (=84). 6) Studienfahrt in das Donaudelta, Bul. Agriculturii, voi. J. II, 1 — 4, Buc. 1930. °) Gedanken zu einer rum. Vogelwarte, Id. www.dacaramamca.ro - 9 - sula Şerpilor, însoţit de Ing. N. Celac, care a fost invitat de mine să execute harta amănunţită a insulei — ce se publică separat. In acest interval de timp am strâns un bogat material faunistic, în deosebi terestru 1), care s’a determinat în parte de specialiştii din ţară şi străinătate 2 *), încât lista speciilor cunoscute pe această insulă, a crescut dela 38 (A. Miiller) la 193, dacă luăm în consideraţie şi speciile de păsări publicate de R. Drost. Această schiţă monografică, deşi aduce unele importante con* fribuţiuni s), este a se considera numai o modestă sinteză a cunoşfin* ţelor noastre actuale privind Insula Şerpilor, cerută pentru Analele Dobrogei, la 1 Februarie 1931, de d-1 prof. Dr. C. Brătescu, Director al Institutului de Geografie şi Decan al Facultăţii de Ştiinţe din Cernăuţi, care a făcut toate intervenţiile oficiale pentru reuşita cercetărilor, aco-perindu*mi şi parte din cheltuieli. Mulţumesc, şi cu această ocazie, tuturor persoanelor (în primul rând d-lor: Prof. C. Brătescu şi Loc. corn. R. Herter) ca şi tuturor instituţiilor (în primul rând Comisia europeană a Dunărei4) cari mi-au înlesnit cercetările, să primească şi pe această cale, expresia deosebitei mele gratitudini. H. STRUCTURA PETROGRAFICĂ ŞI EVOLUŢIA GEOLOGICA. Insula Şerpilor este constituită de sus până jos din gresii şt conglomerate quarţoase, pe care le presupune şi Peters în Valea Te* liţei, sub loess, constituind subsolul deltei spre mare. Aceste gresii şi conglomerate sunt foarte variate ca grăunte, însă monotone în compoziţie, constând aproape exclusiv din diferite varietăţi de quarţ. Aşa, de pildă, se găsesc aici gresii fine, constituite aproape nu* mai din quarţ, cu foarte rari grăunţe de quarţ alb pulverulent, ce poate fi uşor considerat drept feldspaf alb caolinic ; gresiile fine al* ternează sau frec, în acelaş banc, la gresii grosolane sau la conglomerate, 1) Marea era foarte agitata la aceasta epocă, incât nu s’au putut strânge decât foarte puţine animale marine. 2) Aceştia se indică la locurile cuvenite. 8) Ele se indică în text. 4) Câteva fotografii mi»au fost puse la dispoziţie şi de Institutul de Geografie al Universităţii din Cluj, prin d-1 Prof. Dr. V. Merutiu, Director şi Decan al Fa* cultă|ii de Ştiinţe — pe care*l rog şi pe această cale să primească viile mele mulţumiri. www.dacoromanica.ro - 10 - unele cu foarte mari elemente, deobicei rotunjite, în multe bancuri însă şi colfurate, adevărate breccii, cimentate fot prin quar|. De obicei avem gresii şi conglomerate formate numai dinfr’un singur fel de quar}, incolor, transparent sau translucid, bine cimentat, frecând la quarfite sau la flint — conglomerate ; dar sunt şi conglo* merafe şi gresii formate dintr’un quar} mai alb, lăptos şi unul hialin incolor sau cenuşiu, ceeace dă rocei un aspect de arcoză sau de con* glomeraf cu mari feldspafi; rari sunt grăuntele de alte nuan(e şi mai rari de alte roce. In crăpături şi golurile rămase între grăuntele şi gresiile conglomeratelor, avem cruste sau mici cristale de quar} hialin, care în stare compactă închiagă şi elementele. In unele bancuri de gresii şi chiar conglomerate avem nodule de o gresie cenuşie*verzue, foarte fină, uneori chiar argilă1), consti* iuită numai din grăunje de quar}, foarte pufin feldspat şi fluturaşi de mică ; la istmul peninsulei avem adevărate straturi de aceste gresii fine sau argiloase, care din cauză dislocărilor au suferit laminajuri etc. Pe fetele de laminaj, friturarea elementelor s’a făcut şi mai intimă, încât roca ia aspectul caolinos foarte fin. In genere, rocele acestea sunt albe, curate ; dar în multe părţi (cum de ex. la debarcader, la coltul de NV, la istm etc.) se observă şi infiltratiuni feruginoase care, nu numai că acoperă stâncile şi fejele crăpăturilor cu pojghije sau cruste de hematită şi ocre, dar pătrund chiar în rocă şi elemente (mai ales în părjile fin grezoase) ca şi cum roca ar fi o breccie sau un conglomerat de quarturi roşii sau brune 2). Promontoriul dinspre NE (peninsula), este un rest de terasă li* forală (de 12 m altit.), bine conservată, prezentând un petec de îerra-rosa3) quaternar (fig. 1) ce s’a păstrat mai ales în gâtul promonto* riului (istmul peninsulei). Păstrarea terrei*rosa, cu pietrişuri de quarfite la bază, în gâtul promontoriului, se datoreşte faptului că gresiile şi conglomeratele lia-s/ce4) ale insulei se’ndoaie chiar aci sub forma unui slab sinclinal, ajungând pe promontoriu aproape orizontale sau chiar bombate (fig. 2). *) Mai ales pe râpa dela Sudul insulei; Murgoci, în cele câteva ore cât a stat pe insulă, n’a văzut probabil capetele straielor de argilă ce se termină la această râpă (PI. U. B), căci altfel n'ar mai fi exprimat îndoială asupra identităţii acestei roce („uneori poate fi luată drept argilă" pp. 414—416). 2) După G. Murgoci, op. cit. 1912, pp. 414—416. 3) Acest sol a fost determinai ca atare şi de d*l Prof. P. Enculescu, după o probă adusă de mine. 4) Murgoci, p. 416. www.dacoromanica.ro — 11 — Pentru Murgoci (p. 41.5) petecul de lehm roşu (terra-rosa), păstrat aci pe pietrişuri de quarţite sau chiar conglomerate (mai ales la E), ca cele dela baza loessu* lui1), este un indiciu că toată insula a fost acope* rită altă dată cu terra*rosa şi loess, cu toate că azi loessul lipseşte aci, după cât ştim, fiind probabil spălat ulterior de către ploi şi apele mării 2). In ceeace priveşte originea sa, se ştie că Insula .Şerpilor este un rest al catenei chimerice (Suess, Mrazec), din care azi nu se mai păstrează decât munţii din Nordul Dobro- Fig. 1.— Insula Şerpilor (1 10.000) q = terra roşa : gei şi Insula Şerpilor ~ şi duPă Harta Stat- Maior Murgoci. care catenă sc’ntinde, în această direcţie, dinspre Crimea, prin masivul Măcinului, spre partea nordică a podişului bulgar. Ţinând seama de altitudinea relativ mică a insulei, este aproape cert că în timpul penultimei transgresiuni a Mării Negre, dela sfârşitul Terţiarului, Insula Şerpilor a fost coborâtă sub nivelul mării. într’o ultimă perioadă glaciară ea este acoperită cu loess (dovadă resturile de terra-rosa cu pietrişuri de quarţite la bază, arătate mai sus), ridicându-se cu mult deasupra nivelului actual al mării. La sfârşitul Quaternarului, o ultimă transgresiune marină acopere insula aproape complect, spălându=i loessul, într’un timp când Delta Fig. 2. — Secfiune geologică prin Insula Şerpilor 1 = gresii şi conglomerate quarjoase liasice ; q = depozite quatemare (pietrişuri şi terra roşa); d. <3. Murgoci. Dunărei era un liman care se prelungea până mai sus de Isaccea, după care s’a ridicat din nou, lent, devenind uscat în timpuri destul *) După cum se vede pe malul mării la Constanta, capul Midiei, Odesa etc. 2) Murgoci, p. 314. www.dacoromamca.ro - 12 - de recente, fapt foarte important pentru începuturile şi ritmul biologic al florei şi faunei actuale a insuleix). Viitorul Insulei Şerpilor e sumbru : mai curând sau mai târziu ea va pieri lent, mâncată de valurile mării, atât la râpe cât şi la capuri mai ales, care sunt cele mai expuse. Aceasta în deosebi din cauza numeroaselor strate de argilă intercalate (PI. II, B.) sau la baza stratelor de gresii şi conglomerate quarjoase, care argilă, fiind pe de-o parte înmuiată de apa de infiltraţie* 2) (mai ales după un timp ploios), permite o facilă dislocare şi alunecare spre mare a stratelor superioare de rocă dură, pe de altă parte, fiind uşor spălate de valurile mării (ce pe timp de furtună se aruncă cu putere până aproape de baza de sus a insulei), face ca râpele să fie mai uşor mâncate de valuri, pe dedesubt, în formă de peşteri sau brâie longitudinale, la nivelul mării sau chiar mai sus, în dreptul stratelor intercalate de argilă, ajutând şi accelerând prăbuşirea lor. Despre asemenea peşteri, care ne arată modul de distrugere, în timp, al râpelor şi insulei în general, ne vorbesc atât anticii cât şi cercetătorii mai recenfi. Astfel Nordmann, comparând insula în 1841 cu harta lui Kritsky (executată în 1824), constată între altele că „în loc de 3 stânci ieşite din apă, ce-au existat în 1824 (la NV), s’a produs o surpare a malurilor, care a schimbat complect aspectul acestui cap" — „la SV, o însemnată deschizătură, provenită (probabil) prin ruperea massei pietroase —„ . . . dintre peşterile amintite de antici na mai rămas decât una, spre capătul de SV al insulei, la nivelul mării; este o grotă înaltă cât omul, făcută (poate3) de valurile mării". Azi nu se mai vede nici această peşteră, iar pe locul ei se poate constata numai un morman de stânci şi bolovani rostogoliţi (PI. IV, A). Sub râpa de E, cu puţin la N de capul SE, se formează în stâncă, la nivelul mării, un nou brâu în care valurile se !) Este aproape sigur (dovadă lipsa endemismelor) că via|a vegetală şi animală foarte recentă a Insulei Şerpilor se'nfiripează cel mult din epoca post*diluvială. 2) Această apă de infiltraţie, care musteşte la capătul stratelor de argilă, hră^ nind o întreagă floră de Alge monocelulare, ia aproape aspectul unui început de svor pe versantul de E, la buza de sus a râpei şi ceva sub suprafaţa insulei, mar^ cându'se şi prin desvoltarea deosebită a vegetaţiei. 3) Expediţia din care făcea parte Nordmann plecase cu scopuri archeologice f— în cât acesta este aplecat a crede că peşterile făcute de valurile mării ar putea fi iacuie chiar de om 1 www.dacaromamca.ro - 13 - aruncă înfr’un rifm liniştit pe vreme bună — şi cu o putere formidabilă în timp de furtună, săpându-1 de jos în sus. m. CLIMA. Insula Şerpilor e situată în zona cea mai aridă a stepelor est=-europene. La Sulina, suma totală a precipitaţilor anuale este de 366 mm1) — sumă foarte mică, ce ea însăşi se repartizează neegal în timpul anului, căzând primăvara şi toamna târziu şi determinând astfel o vară extrem de secetoasă şi uscată. Cu toate acestea nu s’ar putea afirma că seceta îndelungată, lipsa ploilor şi a apei în general, ca şi uscăciunea aerului, ar fi fenomene caracteristice pentru climatul Insulei Şerpilor, cum s’a afirmat2). Observaţii sistematice şi metodice ale fenomenelor meteorologice, care nu s’au făcut încă din nenorocire acolo3), ne-ar arăta şi alt aspect al chesfiunei 1 In special primăvara pare a fi anotimpul cel mai ploios al Insulei Şerpilor. Astfel deja în prima zi a sosirei noastre (7/IV 1931) a plouat puţin la ora 6 p, m. - reîncepând însă a 2-a zi (8/IV) dimineaţa la ora 9 şi ţinând până a 3-a zi (9/IV); marea 'a fost foarte agitată şi noaptea au trecut păsări migratoare, dintre care multe4) s’au oprit pe insulă, din cauza vremei proaste ; ploaia a’ncefaf apoi cam pe la ora 12 a. m., deşi vântul a continuat să bată cu furie dinspre E. La 13/IV ora 7 p. m. a’ncepuf să bată din nou vântul, iar în timpul nopţii a burat ; pe mare s’a iscat din nou furtuna şi au căzut noui păsări. La 14/IV ora 3 p. m. a reînceput burniţa, care s’a transfor-» mat în ploaie adevărată ce a ţinut toată ziua de 15/IV şi noaptea spre 16/IV până dimineaţa. 9 Ş/. Hepites, Album climatologique de Roumanie (Buc. 1900). PI. XXIV. Regime pluviom. de Roumanie. 2) Ă. Borza, Observaţiuni fitosociologice pe Insula Şerpilor, op. cit. pp. 2—3 (79-80). 3) Acest neajuns, de care s’au plâns toţi oamenii de ştiinţă, cari au făcut studii pe Insula Şerpilor, s’ar putea uşor remedia prin înfiinţarea unei staţiuni meteo» rologice, sub conducerea Institutului meteorologic central şi prin îngrijirea C. E. D., fără nici'O cheltuială în plus, observaţiile urmând a se face de cei 3 gardieni ai fa» rului, destul de inteligenţi pentru aceasta. 4) Nu însă toate şi din toate speciile care s’au putut observa noaptea din far. www.dacaromanica.ro — 14 — In noaptea de 15—16/IVau venit, între altele, dinspre Sulina, o mare mulţime de Larus fuscus ce apar întotdeuna împrejurul in* sulei oridecâteori este sau se pregăteşte furtună, dispărând odată cu încetarea acesteia — lucru observat dealtfel şi de Dr. Drost. Seara (16/IV) a’ncepuf furtuna care a finul toată noaptea şi a 2*a zi, (17/IV), fiind însofifă de puternice manifestafiuni electrice ; un uragan puternic sufla dinspre V, ziua şi noaptea, necontenit şi enervant, făcând să dârdâie turnul farului şi să se agite adânc marea, care tălăzuia până aproape de buza de sus a insulei. A fost aproape imposibil să părăsim locuinţa — şi coborârea pe versantul vestic întâmpina o îndârjită şi aproape ncimaginabilă rezistentă din partea uraganului puternic, rece şi umed. In asemenea momente păsările mici şi mari (chiar pescăruşii) nu sboară, ci preferă să stea nemişcate pe stâncile şi printre stâncile versantului neexpus uraganului năprasnic, încărcat cu spic de zăpadă. Cel mult, când sunt fugărite, ele sboară la foarte mici distan(e şi înălţimi, în tot cazul sub altitudinea maximă a insulei, iar pescăruşii se aşează pe valurile mării, în micile golfuri adăpostite contra vântului! Animalele mărunte (insecte, miriapode etc.) se vâră mai adânc sub pietre — şi nu le găsim uşor pe o asemenea vreme, oricât de minuţios lc*am căuta. In noaptea de 17—18IV n’au trecut păsări migratoare, de* oarece călătoria ar fi fost foarte hazardată în asemenea condijiuni atmosferice. Urganele nu sunt rare pe Insula Şerpilor. Ele bântuie mai ales iarna. Astfel, de Crăciun (25/XH 1930) a fost aci o furtună atât de violentă, încât turnul farului, o construcţie foarte solida, s’a clătinat din loc şi peretele clădirii de care era lipit, s’a rupt — ca şi para* trăsnetulJ). Tot un uragan a rupt cu câţiva ani în urmă stâlpul drapelului din dreptul Pichetului, singurul semn de stăpânire românească a Insulei Şerpilor, care stâlp zace şi azi la pământ. Aceste uragane, însoţite de puternice furtuni de mare, se con* tinuă şi în Mai. Astfel Dr. Drost ne precizează că la 8 şi 9 Mai 1928 a fost furtună mare — iar marea a fost puternic mişcată, când au sosit peste noapte cam 45 exemplare de Larus fuscus. 1 1) Acest paratrăsnet s'a reparat de către C. E. D. abia la 18/IV 1931, data plecării noastre din insula. www.dacaromanica.ro 15 - Ultima furtună însemnată de Dr. Drost, între 15 Aprilie şi 13 Mai 1928, a avut loc la 8 Mai — iar ultima ploaie la 12/V, 1928 (în ajunul plecării sale). Ceafa este deasemenea un fenomen meteorologic destul de cu^ noscut, iarna şi primăvara, în Insula Şerpilor, din nenorocire destul de periculos pentru navigaţia în apropierea insulei — şi contra căruia s’au luat unele măsuri. în 1914, un cargobot englez al Comp. Weston, s’a lovit de stâncile insulei într'o noapte atât de cefoasă, încât nu se putea vedea nici puternica lumină a farului acesteia, care, în nopfile senine se vede chiar şi dela Sulina (45 km) ! Şi, în timp ce salvatoarele dela Constantinopol, anunjate imediat, se aflau în drum spre Insula Şerpilor, valurile agitate ale mării au isbit cargobotul de stânci cu atâta furie, încât cheltuelile de salvare şi reparafie fiind mai mari decât costul său, vasul (asigurat dealtfel) a fost lăsat în părăsire — şi resturile sale se văd şi astăzi pe coasta de sud a insulei, lângă debarcader (PI. I, B). Cam de-atunci C. E. D., pentru a evita asemenea nenorociri din cauza cetei, a construit pe insulă şi un semnalizator cu fulmicoton care se utilizează în asemenea împrejurări; explosibilul necesar se tine într’o magazie vopsită în negru, situată către coasta de Sud. în unele ierni grele, Insula Şerpilor sufere şi cele mai cumplite geruri. Astfel în iarna anului 1929 a fost un ger atât de puternic, încât marea a îngheţat de jur împrejur pe o rază de mai mulfi kilometri, insula continuându^se în depărtări printr’o adevărată banchiză de ghiafă care, pentru a fi spartă de spărgătoarele de ghiafă dela Sulina, a necesitat un timp foarte îndelungat. Paznicii farului au stat astfel izolafi şi lipsiţi de alimente şi combustibil timp de două luni — şi dacă nu ar fi economisit proviziile şi cărbunii, ar fi murit de foame *) şi de frig. însemnări* 2) metodice asupra fenomenelor meteorologice ale primăverii pe Insula Şerpilor, găsim, pentru 27 zile, la Dr. Drost (op. cit. p. 17). *) Astfel trebuie interpretată întreţinerea oilor (cam numeroase, ce e drept) în Insula Şerpilor, de care se plâng botaniştii 1 2) Cifrele însemnate cu cruce, au fost cetite ceva pu(in mai târziu de ora 8, 14 şi 19 (apusul soarelui). www.dacaromamca.ro - 16 - IV. SOLUL După cum am văzuf, subsolul Insulei Şerpilor este format din gresii şi conglomerate quarfoase tari, de vârstă liasică. Pe aceste roce, acoperite de mare şi spălate de valuri de mai multe ori, apoi ridicate din nou la suprafaţă —, cu concursul unei -anemice vegetali, mai ales la început, şi prin intervenţia animalelor (a păsărilor în primul rând şi apoi a animalelor do» mesfice), s’a format solul actual al Insulei Şerpilor. Acest sol, de o cu» loare neagră pronunţată din cauza marei cantităţi de humus ce conţine, însă cu o parte din materia organică incomplet frans» formată, cu structura pul» verulenfă, fin nisipos şi în care adeseori se’nfâlnesc fragmente nealferafe, defa» Fig. 3. — Repartiţia solului in Insula Şerpilor 1 = din roca ce»l suportă sol furbos mai gros, cu pu(ine fragmente de rocă; şi din care»şi are originea, 2 = sol schelefo-furbos subţire, presărat cu foarte aparţine tipului de sol tur» multe blocuri de conglomerat; 3 = iviri de stânci, bos, sau schelefo-furbos1) sol numai în crăpături şi excavafiuni; d. P. Enculescu. afund când fragmenfele de rocă sunt destul de abundente2). Grosimea acestui sol variază foarte mult pe suprafaja insulei (fig. 3), căci dela simplele localizări din crăpăturile şi excavafiunile sfâncei aride ce iese la zi, ajunge a avea o grosime chiar de 50—60 cm., cum e cazul pe promontoriul dinspre NE al insulei (fig. 4). însă chiar în această parte, pe când în pătura sa superioară, împâslifă de rădăcinile plantelor, fragmenfele nealferafe ale rocei sunt mai pufine, în adâncime ele devin din ce în ce mai abundente, con» sfifuind progresiv un puternic banc de pietriş, ce suportă solul pen» *) Proba adusă de mine din partea estică a insulei, în apropierea farului — şi «examinată de d*l P. Enculescu, este un sol schelei. 2) Dr. P. Enculescu, op. cit. 1924, p. 90. www.dacaromamca.ro APRILIE M A I U Timpul H3 3 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 . 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 ora N 8 761,5 751,5+ 755,0+ 766,0+ 761,0 771,0 759,0 762,0 765,0 766,0 765,0+ 762,0 759,5 756,5+ 758,5+ 766,0 767,0 768,0+ 762,0 753,0 758,0 764,0 766,0* Presiunea atmosferică 14 767,o+ 759.2 751,0 756,5 766,5 758,5+ 763,5 - 766,5+ 762,0 - 762.5+ 767,0 765,0 763,5+ - 758,0+ 756,5+ 760,0 766,5 767,0 767,5* 760,0 752,5 759,0 764,5 - 773,0 19 — 757,2 751,5 760,0+ 766,0 — — — — — 761,0 762,5+ 768,0 — 764,0 — — 758,0 761,5 767.0* 766,0 765,5 758,5* 753,0 760,5 764,0 Temperatura 8 — 10.5 11,5+ 9,5+ 9+ 10 — — — 9 — 10,5 10 12 10,5 11 + 10 11,5 12,5+ 7* 13 9 13+ 12 12 14,5 12 13,5+ 14 7,5+ H.5. 13,5 10,5 ■ 12 11 + 14 8,5+ 10 11 12 14 13 15,5+ 12,5+ 13+ 10 13 14 14,5* 13 16 16 16,5 — (Celsius) 19 4—' 9 11 9+ 9 — — — — — — 10 9,5 9,5 ' 10 — — 11 8,5 9,5+ 10 11 11 + 12 ‘ ' 12,5 Vântul 8 - SSV. 6,8 VNV. 4,5+ NE. 4,4+ E. 3,25+ SSE. 5,65 — — — NE. 4'65 ENE. - ENE. 2,6 SV. 2,85 SV. 1,7 NV. 5,5 ESE. 3,9 SE. 3,0 ESE. 2,5 VSV. 2,1+ NNE. 7,9* NE. 0,8 V. 4,3 SSV. 3,6+ SE. 10,1 SSE. 12,1 SV. 2,7 NV. 3,1 VNV. 2,0+ (Puterea 14 s r.6+ S. 3,1 SV. 6,4 ENE. 4,5 SSE. 5,6 SE. 4,4+ NE. 1,65 — ENE. 6,85+ ENE. 5,6 ENE. 8,8 — SV. 1,0 SE. 1,95 ENE. 2,0 SE. 3,9+ - NE. 3,1+ NV. 4,0+ NNE. 5,1 NNE. 1,6 SV. 3,8 SSE. 5,0+ SSE. 10,5 SV. 10,9 SV. 2,45 S. 1,85 - în mm/sec.) 19 - SE. 6,4 VSV. 7,2 E. 1,6+ SSE. 7,5 - - - - - ENE. - SSV. 3,6 NNE. 1,5 ENE. 3,2 - SE. 5,1 - - NNE. 4,5 NNE. 1,8 SV. 3,1 + SV. 8,1 SE. 11.0 SSE. 10,2* SSV. 9.1 VNV. 3,9 SSV. 4,6 — Nouri - Cerul deschis 1 3 — 2/3 acoperit 1/3-V5 acoperit Mai mult senin Cerul deschis Cerul acoperit Deschis dar puţin acoperit Acoperit Acoperit Mai mult acoperit Mai mult acoperit Acoperit parţial Acoperit parţial Uşor acoperit Acoperit parţial Mai mult acoperit Mai mult acoperit Acoperit Mai mult acoperit Cerul 1 4 până la complet acoperite Mai mult deschis Mai mult deschis Puţin acoperit Acoperit 3/4-4/5 Cerul aproape deschis Cerul acope* rit 1 2—3/4 Acoperit 1/2-3 4 Acoperit Precipitaţii - Zero Zero Seara ploaie Zero Zero Ploaie din timp în timp Zero A plouat de mai multe ori Ploaie puternică Zero Ploaie din când în când Zero Dimineaţa ceaţă Zero Zero Mai mult ceaţă Dimineaţa ploaie uşoară Ceaţă uşoară parţială Ceaţă şi ploaie Zero Zero Zero Zero Zero Dimineaţa ploaie uşoară Zero Ploaie inter* mitenta Mai mult ploaie Vederea - Bună Orizontul aburos Orizontul aburos Foarte bună Bună Nu prea departe Nu prea departe Rea - Nu prea departe - Dimineaţa rea Nu prea departe Bună până la mediocră Mai mult rea Dimineaţa bună Vederea foarte bună, intermitent Dimineaţa rea apoi bună Bună Bună Bună Bu îă Orizontul aburos Orizontul aburos Regulată până la bună Orizontul aburos Orizontul aburos L ii n a - - - - - - Lună nouă - - - - - Primul pătrar - - - - - - - Luna plină - - - - - - - Ultimul pătrar Observaţii - Vânt rece La ora 22,45 cerul senin; vânt slab dinspre VSV. - La ora 19,40 se vede lumina farului dela Sulina - - La ora 6,15 puterea vântului cam IV Noaptea ploaie şi ceafă - - Dimineaţa furtună, seara senin (stele) Seara senin (stele) La ora 22 cerul uşor voalat însă senin Seara uşor acoperit (stele singuratice) Seara cerul parţial acoperit Noaptea ceaţă deasă Vântul s’a' schimbat ziua spre E ; la ora 23 cerul acoperit Seara cerul acoperit dar luminos Seara vânt tare Dimineaţa furtună, noaptea lumină de lună foarte intensă Noaptea foarte senin şi răcoros Dimineaţa vânt rece, noaptea vânt răcoros Zi frumoasă cu se are, noaptea vânt puternic Vreme furtunoasă Seara vânt slab Zi cu soare, caldă, seara parţial acoperită, blândă Vreme cn soare ziua — seara cerul acoperit, noaptea stele Cerul acope* rit în timpul nopţii dar luminos www.dacoromanica.ro — 17 — insulei zăcând în dreptul istmului, spre E, pe petecul de terra-rosa ') men{ionat de Murgoci ca intercalat între sol şi pietriş. In afară de solul turbos şi scheleto-turbos, se’ntâlnesc, în deosebi pe partea de E şi SE a insulei (mai frequentată de păsări), depozite sub}iri de guano, născut din îngrămădirea îndelungată a ex* crementelor păsărilor (mai ales a Pescăruşilor, cari se găsesc aproape permanent aci, în cel mai mare număr). In strânsă legătură cu natura şi mai ales cu grosimea variabilă a solului, stă as* pectul floristic, respectiv faunistic al insulei, vegeta(ia fiind mai abundentă în părţile cu solul mai gros, mai săracă unde solul e mai subţire şi foarte săracă sau nulă unde solul se întâlneşte localizat numai în crăpă* furile şi excavaţiunile rocelor. V. FLORA 1. Compoziţia floristică* 2). Incrângătura Talofitelor. Clasa Â1-gelor. Ordinul Cloroficeelor3). Familia Cblorococacee. 1. Chlorococ-cum humicola Rabenh4 5), pe argile umede, la coasta de Sud a insulei. Familia Confervacee. 2. Hormidium flaccidum A. Br., idem. Familia Palmellacee. 3. Stichococcus bacillaris Naeg., idem. Licheni. 4. Psoro-iichia riparia Am., pe stânci (B.)6); 5. Rhizocarpa calcareum Th. Fr., singură sau asociată cu precedenta, acoperind aproape complet stâncile cele mai de sus ale in* sulei (B.). Fig. 4. — Profilul solului tur* bos din peninsula (I 10) s = sol turbos, negru, pulverulent, fin nisipos, împâslit de rada* cinile plantelor şi cu frag* mente nealterate de rocă ; or. tr. = orizont de tranziţie, găl* bui*roşcat, nisipos şi cu foarte multe fragmente de rocă ; c = conglomerate liasice; fr. = fragmente de roca ; d. P. Enculescu. *) O probă luată de mine din istmul peninsulei şi studiată de d*l P. Encu» lescu, arată a fi o terra-rosa veche, cu mult schelet, conţinând COs Ca, adesea con» crejionat, identică cu aceea care se vede deasupra calcarului, în multe ţinuturi dobrogene. 2) Dela familie la formă, ordinea alfabetică; numirile populare după Prodan (op. cit.) şi Pan/u (Plantele cunoscute de poporul român, Buc. 1906). 3) Determinate de d»I prof. I. Grintescu-C\uj; în afară de Chloroficeele de mai sus, s’a determinat şi genul Oocytis. 4) Această algă s’a mai recoltat de pe insulă şi de d»I prof. Grinfescu, în 1923. 5) B = Borza, lucrările citate. „Analele Dobrogei" XII, 1931. 2 www.dacoromamca.ro ~ 18 — Incrângăfura Briofîfelor. Clasa Muşchilor frunzoşi. Ordinul Bryineelor. Familia Bryaceelor. 6. Leptobryum piriforme Schimp., alcătuieşte mici perni(e în scobiturile umede ale malurilor nepietroase (B.). Incrângătura Fanerogamelor. Subîncrângătura Angiospermelor. Clasa Monocotiledonatclor. Familia Cyperaceelor. 7. Carex flava L., Rogozul; Zeune (p. 326); Borza n’a mai găsit această specie pe insulă (I, p. 52). Familia Gramineelor. 8. Âgropyron dumetorum Richt., Pirul, frequentă prin pietrişul platoului (B.); 9. ^4. repens Beauv., către partea culminantă a insulei (Z.1), E.2), B.); 10. Bromus hordaceus L. f. simplicissimus A. & G. (= B. mollis L.) Obsiga ; abundentă pe platoul insulei, ca iarbă dominantă (E., B.); 11. B. tec-forum L. var. longipilus Borb.; element de stepă, în massă pe platou (E., B.); 12. Calamagrostis epigeios Roth. f. flavescens Gruft. sf. densiflora Ledeb., Trestia de câmp; în pâlcuri măricele pe platou şi pe panta stâncoasă dela Sud (E., B.); 13. Cynodon dactylon Pers., Pirul gras; în pâlcuri, ici-colo, mai ales către vârful insulei; 14. Eragrostis minor Host., către partea culminantă a insulei (E.); 15. Hordeum leporinum Link. f. pseudomurinum Tapp., Orzul Şoarecilor, plantă mediterană, pe panta de NV a insulei (E., B.); 16. Phleum pratense L., Timoftica (Z.); 17. Phragmites communis L., Trestia, pe coasta de N a insulei, într’o mica râpă, în câteva exemplare ce nu se menţin un timp mai îndelungat acolo (E.); 18. Setaria glauca Beauv., Mohorul, pe partea culminantă a insulei (E.); 19. S. viridis Beauv., id.; 20. Vulpia mvuros Gm., cosmopolită, abundentă în insulă, mai ales către partea culminantă a ei (E., B.). Familia Liliacee. 21. Ornithogalum re frac turn W. K., Luşca, specie paleo-pontică, în pâlcuri mari, de un alb ademenitor, pretutindeni şi mai ales pe platoul sudic al insulei (B.), era înflorită sporadic încă din ziua sosirei noastre în insulă (8 Aprilie 1931). Clasa Dicotiledonatelor. Subclasa Archichlamideelor. Ordinul Âpetalelor. Familia Amaranthacee. 22. Amaranthus retroflexus L., Ştirul sălbatec; pe partea culminantă a insulei (E.). Familia Chenopodiacee. 23. Atriplex tataricum L. var. typicum Hal., f. incisum Giirke şi f. obtusilobum Beck., Loboda; în partea *) *) Z = Zeune. s) E = Enculescu, op. cit. www.dacoromanica.ro - 19 - terminală şi mijlocie a peninsulei ca şi pe marginile insulei (E., B.); 24. Chenopdium opulifolium Schrad., Spanacul sălbatec; pe coasta insulei dinspre peninsulă (Z., E.). Familia Polygonacee. 25. Polygonum aviculare L. var. ereefum Rofh., Troscotul; element ubiquist, în apropierea curţii farului (B.); 26. Rumex acetosa L., Macrişul; înfr’o depresiune în partea de V a insulei, unde pare a fi fost cândva o grădină de legume (B.); 27. R. acetosella L. B. multifidus Koch ; spre partea culminantă a insulei (E.); var. tenuifolius Wallr.; ocupă întinderi mari în cele mai aride locuri ale insulei (B.); 28. R. pafienfia L., Macrişul de grădina, în pâlcuri mici, pe platoul insulei, în apropierea farului (B.). Familia Urticacee. 29. Urtica urens L., Urzica mică; element ruderal ubiquist, în grădina paznicilor (B.). Ordinul Dialipetalelor. Familia Caryofilacee. 30. Cerastium pumilum Curt. subsp. pallens Schinz. var. genuinum Rouy & Fouc.; Struna Cocoşului; în pâlcuri dese, pe platoul înalt al insulei (B,); 31. Dianthus nardi-formis Ik., Garoafa salbatica ; (P—P.l); 32. Holosfeum umbella-tum L. var. glutinosum Gurke f. parciglandulosum Schur., Cuisorifa; abundentă sub stâncile cele mai de sus ale insulei (B.); 33. Spergu-laria (= Lepigonum) media Pers. ; (P—P); 34. Scleranthus dicho-fomus Schur. ; Buruiana-Surpaturii (P—P.); 35. Stellaria media L., Rocoină; element adventiv, în depresiunea cu Rumex şi în grădina paznicilor (B.). Familia Crucifere. 36. Brassica rapa L. var. campestris Koch. Rapifa sălbatică; element eurasiatic, găsită de B. în curtea farului, azi nivelată şi complect curăţită ; 37. Capsella bursa=pastoris Moench.; Traista Ciobanului; în partea culminantă a insulei (E., B.); 38. Draba nemorosa L., Flamânzică; element central-european, în exemplare împrăştiate prin iarbă (B.); 39. D. verna L., rară (B.); 40. Lactuca scariola L., Lăptuca, în partea culminantă a insulei (E.); 41. Lepi-dium perfoliatum L. f. elatum Kuntz., Urda Vacii; ruderală, sfepică (E., B.); 42. L. ruderale L., Păduchernifa, spre partea culminantă a insulei (E.); 43. Sinapis arvensis L., Muşfarul de câmp; specie eura-siatică, adventivă, găsită de B. în curtea farului, azi nivelată şi curăţită. Familia Geraniacee. 44. Erodium cicutarium L’Herit, Pliscul-Cucoarei \ pe partea culminantă a insulei (E.): 45. Geranium pusillum 9 P —P = Procopianu*Procopovici op. cit. după plantele strânse de G. Brândza şi etichetate probabil greşit. www.dacaramamca.ro - 20 - Bouchet, CiocuRBerzei; element eurasiatic, ruderal, pe partea cuU minantă a insulei, în grădina şi lângă grădina farului (E., B.).1 Familia Leguminoase. 46. Trifolium arvense L., Papanaşi; în stepa ierboasă a insulei (E., B.); 47. T. campestre Schreb., Trifoiul de câmp; element boreaUmediteranean, în stepa ierboasă a insulei (S. *), B.); 48. T. parviflorum Ehrh.; element pontiomediteran, în stepa ierboasă a insulei (B.); 49. T. intermedium Guss. f. hirsutior Borza; rassă geografică, specifică Insulei Şerpilor, sau formă ecologică, adaptată la ariditatea excesivă a acestei insulei (B.); 50. T. subterraneum L. var. oxaloides Rouy; element mediteran, comun în stepa ierboasă a insulei (P.2), B.); 51. Vicia sp., Măzărichia; pe partea culminantă a insulei (E.); 52. Malva roiundifolia L., Caşul-Popii; în partea culminantă a insulei (E.); 53. M. silvestris L. var. eriocarpa Boiss ; Nalba; sporadică prin iarba platoului şi spre culmea insulei (E., Pa.3) B.). 54. Epilobium tetragonum L., Pufulifa ; în puţine exemplare şi într’un singur punct, pe versantul sudic (E.); 55. Portulaca oleracea L., Iarba grasă; în partea culminantă a insulei (E); 56. Ruta suaveolens D. C. (= Haplophyllum Biebersteinii Sp.), (Ruta P—P.); 57. Anthriscus scandix Scop., Asmafuiul; în grădina paznicilor (A. cerefolium lipseşte, B.). Subclasa Metachlamideelor. Familia Boraginee. 58. Lycopsis arvensis M. B. ; element eurasiatic, prin stepa ierboasă a insulei, într’un şanţ (B.). Familia Compositae. 59. Âchillea compacta Willd., Coada Şoarecelui; (P—P.); 60. An th emis ruthenica M. B., Romani fa; (P—P.); 61. Erigeron canadense L., Bătrânişul; pe coasta vestică a insulei, în indivizi izolaţi, dar destul de numeroşi (E.); 62. Filago arvensis L., Flocoşele; pe culmea insulei şi numai într’un singur punct (E.); 63. Matricaria chamomilla L., Muşeţelul; abundentă şi amestecată — pe coastele abrupte, către NV — sau în pâlcuri curate pe îngustele pseudo--terase ale marginilor şi în scobiturile în care cuibăresc cormoranii şi pescăruşii (B.); 64. M. inodora L., Muşeţelul prost; pe coasta nordică a insulei, în pâlcuri pure sau amestecate (E.); 65. Sonchus arvensis L., Susaiul de câmp ; pe coasta nordică a insulei (E.); 66. S. asper Hill. /. typ. şi £. pungens Bisch., Sur x) S. = Săvutescu (1925) op. ci». Borza. 2) P. = Prodan op. cil. 3) Pa. = Marietta Pallis op. cil. www.dacoromamca.ro - 21 - saiul porcesc; mai rară decât precedenta, pe coasta nordică şi sudică (E.); 67. Taraxacum megalorrhizon H. M., Păpădia ; specie medi-ierano-pontică, în indivizi răsleţi, pe malul pămânfos din golful de SV al insulei ca şi în stepa ierboasă (B.); este probabil că T. offi-cinale, citată de E. pe coasta nordică a insulei, să aparţină de fapt acestei specii. 68. Tragopogon sp., Barba Caprei; pe culmea insulei (E.). Familia Rubiacee. 69. Galium aparine L., Turifa; specie eur-asiatică, prin locurile umbroase şi umede, în crăpăturile de stânci dela marginea insulei, ca şi în grădină paznicilor (B.). Familia Solanacee. 70. Solanum miniatum Bernh.; în partea culminantă a insulei (E.); 71. S. nigrum L., Zârna; în pâlcuri şi chiar petece mai mari, pe coasta nordică a insulei (E.). Familia Valerianacee. 72. Valerianella costata DC., Fetica; specie mediferană, în locul cu Rumex acetosa, găsită înfr’un singur exemplar (B.). 2. Asociaţiuni. In Insula Şerpilor vegetaţia este dispusă, conform condiţiilor deosebite de frai, în mai multe asociaţiuni distinse de d-1 prof. A. Borza (II, pp. 114—115) după cum urmează (fig. 5 şi 6): A) Stepa ierboasă de Bromus hordaceus şi lon-gipilus, care sunt elemente caracteristice dominante, pure (Brometum) sau a-mesfecafe în proporţii variabile, cu elemente de importanţă secundară, ce de* termină faciesuri speciale. a) Brometum matri-cariosum (cu Holosteum umbellatum şi mai ales Matricaria chamomilla) pe solul pietros de pe versan* ful estic şi nordic ; b) Âgropyretum (cu Agropyron, Rumex acetosella şi Âtriplex tataricum), desvolfaf mai ales în timpul verii, printre bolovanii platoului; Fig. 5. — Profil fitogeografic (EV) prin asociaţiile vegetale din golful peninsulei: 1 = oglinda marii, cu alge; 2 = alge (Cysloseira, Enleromorpha), aruncate la ţărm ; 3 = trunchiuri de Salix, Plirag* miles, Typlia, Trapa; 4 = stepă de Bromus, Matricaria, Âtriplex; 5 = stepa de Bromus cu Rumex, Taraxacum, Malva; 6 = stepa pietroasa cu Bromus, Holosteum, Matricaria; d. A. Borza. www.dacoromanica.ro - 22 - c) Brometum acetosum (având, în afară de ierburi: Rumex acetosa la Nord, R. acetosella, Holosteum umbellatum, Cerastium pallens, Geranium pusillum şi puţin Ornithogalum) ; B) Stepa de Calamagrostis arundinacea (panta şi ţărmul nordic), amestecată cu Matricaria chamomilla, Holosteum, Malva şi Atriplex; Fig. 6. — Repartiţia asociaţiilor vegetale pe Insula Şerpilor (1 10.000) 1 = stepa ierboasă de Bromus, cu subasociatiile şi faciesurile : 1 a = Brometum omithoga* losum; I b = Brometum cu Agropyron, Rumex acetosella şi Atriplex; 1 c = Bro= mctum acetosum ; 1 d = Brometum ma-tricariosum, 1 e = pâlcuri de Atriplex ta-taricum; 2 = asociaţia de Calamagrostis ; 3 = asociafia de Matricaria chamomilla ; 4 = asociaţia de Rumex patientia cu Ta* raxacum; 5 = bolovani cu detritus vegetal ; 6 = stânci acoperite cu Licheni ; d. A. Borza. C) Spre Nord, această asociaţie devine una pură de M. chamomilla ; D) Asociafia de Rumex pa* tientia ssp. crispus (ca element dominant, amestecat în proporţii va* riabile cu Taraxacum megalorrhi* zon, sporadic ; Bromus hordaceus, B. lortgipilus, Atriplex şi Holo* steum, distribuite inegal şi acciden* tal), pe panta golfului de Est, ere* scând pe solul roşu ; E) Asociafia Algelor chloro* phicee, desvoltată mai ales pe panta prăpăstioasă dela Sud, pe argile mustind de apă; F) Asociafia de Licheni, care acopere stâncile insulei (Pl. VI, A), desvcltată mai ales în partea de NV (stâncile Pichetului), probabil din cauza vânturilor puternice, încăr* cate cu stropi fini de apă. 3. Originea florei Insulei Şerpilor, După cum am văzut, Insula Şerpilor se află în echilibru stabil, faţă de nivelul mării, numai din epoca post*diluvială, încât flora sa nu poate fi, ca atare, mai veche decât această epocă. De altfel sărăcia floristică, relativ excesivă, şi mai ales lipsa re* lictelor (care să ne demonstreze un endemism conservativ, păstrător de forme străvechi, dispărute aiurea), suni constatări foarte semnifi* cative din punctul de vedere de mai sus. www.dacoromanica.ro ~ 23 — Formele noui (varietăţi sau forme ecologice), stabilite sau bă* nuite în flora acestei insule, nu presupun deasemenea un timp prea lung de evoluţie {Borza, I, p. 62). La ţărmul golfului de Est al peninsulei, d*l Borza a găsit în primăvara anului 1924, mari grămezi de resturi vegetale (unele vii), aduse dinspre Delta Dunărei, de valurile mării (fig. 5), ca: Salix, Typha, Phragmites, fructe de Trapa natans etc. Această constatare ne dă oarecari indicii, atât asupra originei florei Insulei Şerpilor cât şi asupra căilor de migraţie. Unele seminţe de plante ce se găsesc pe insulă (Matricaria, Âtriplex, Taraxacum, Bromus longipilus, Malva şi Calamagrostis), pot suporta deasemenea foarte bine un transport de câteva zile în apa sărată. Alte plante, advenfive (Stellaria, Capsella, Geranium, Rumex), au fost aduse, voluntar sau nu, de către om, cu plantele sale de cultură. La începutul epocei istorice insula a fost deja acoperită de o stepă săracă, dominată de buruieni. Corăbierii greci şi din Asia mică s au abătut adesea la insulă, de voie sau de nevoie, precum am văzut, atraşi de templul lui Achille, aducând cu ei animale de jertfă sau de hrană, precum de altfel şi în zilele noastre, paznicii farului îşi aduc oile dela Sulina. Ne putem uşor închipui că în lâna acestor animale sau în fânul şi paiele necesare nutriţiei lor, dealungul călătoriei, se ascundeau dife* rite seminţe de plante mediferane, pe care azi le găsim în insulă (Tri* folium intermedium, Hordeum leporinum, Rumex aceiosella, Bromus hordaceus, Agropyron dumetorum). Vântul şi păsările migratoare au putut transporta din Rusia su* dică, seminţe de plante sud*estice, ca Taraxacum megalorrhizon. Dintre plantele introduse pe insulă, nu toate au avut, de sigur, aceeaşi şansă de a se încetăţeni aici; unele specii au dispărut mai curând sau mai târziu, ne mai fiind observate după un timp oarecare. Cele dintâi sosite, probabil Gramineele, aduse de om sau păsări, au avut avantajul de a fi lipsite de concurenţi, cu toate că au avut de luptat cu sărăcia solului şi clima insulei, foarte uscată în timpul verei. Pentru aceste din urmă motive insula este dominată tocmai de speciile cele mai nepretenţioase şi mai bine adaptate aridităţei (Ho* losteum, Bromus, Rumex aceiosella, Vulpia, Matricaria, Agropyron). www.dacaromamca.ro - 24 — Un caracter specific al florei Insulei Şerpilor este variaţia corn* poziţiei floristice în timp, ceea ce face ca unele plante observate într’o anumită epocă (de ex. 1912), să nu mai poată fi observate după o anumită durată de timp (1923, 1931), afară, bineînţeles, de un nu* măr oarecare de specii permanente, fidele locului. 4. Raporturi fitogeografice. Analizate din punct de vedere geonemic şi fifogenefic, Fanero* gamele permanente sau advenfive ale Insulei Şerpilor aparfin, după A. Borza, la 4 categorii: a) elemente ubiquiste (unele Lepidium ruderale Porfulaca oleracea Malva neglecfa Lacfuca scariola] Sonchus asper ef pungens Erigeron canadensis Solanum nigrum ef miniafum Amaranfhus refroflexus Sefaria viridis şi glauca Cynodon dacfylon chiar cosmopolite), printre care cităm : Erodium cicufarium Epilobium fefragonum Taraxacum officinale Phragmifes communis Eragrostis minor Bromus fectorum Agropyron repens (în parte pontic) Spergularia sp. Draba verna b) elemente pontice (unele chiar sarmato-balcanice), printre care : Malva silvesfris var. eriocarpa Bromus hordaceus Afriplex fafaricum Holosfeum umbellafumv. glufinosum Rumex pafienfia Cerasfium pumilum Calamagrosfis epigeios Valerianella costala c) elemente mediteraneene (unele chiar mediterano-pontice): Lepidium perfoliatum Vulpia myuros Trifolium infermedium Trifolium subferraneum Rumex acefosella v. tenuifolius Taraxacum megalorrhizon Hordeum leporinum Ornifhogalum refractum d) elemente adventive (legate de plantele de cultură): Capsella bursa pasforis Sonchus arvensis Mafricaria inodora M. chamomilla f. debilis Filago arvensis Rumex acefosa Sfellaria media Geranium pusillum Anfhriscus cerefolium www.dacaromamca.ro ~ 25 — 5. Aspectele sezonale ale vegetaţiei Insulei Şerpilor, i sunt de 4 categorii : a) Aspectul prevernal (Aprilie), când mijesc şi încep a înflori primele plante anuale, germinate toamna (Ornithogallum, Valerianellay Holosteum, Cerastium), îmbrăcând insula într’un covor de verdeaţă fragedă; acum germinează şi plantele anuale de primăvară (Sonchusy Filago, Solanum, Atriplex, Chenopodium, Setaria etc.); b) Aspectul vernal (Mai), când înfloresc şi se desvoltă rapid Gramineele, împreună cu Taraxacum, Rumexetc.; c) Aspectul estival (Iunie—August), când vegetaţia (afară de Atriplex, Malva şi Matricaria) se usucă; d) Aspectul autumnal (Septemvrie—Martie), când plantele anuale de toamnă (Matricaria, Bromus, Hordeum, Vulpia, Holosteum, Va* lerianella etc.) germinează şi hibernează sub zăpadă, în habitus estivaL VI. FAUNA. 1. Compoziţia faunistică (fauna terestră) *). încrângătura Viermilor. Clasa Chetopodelor. Ordinul Oligo* chetelor. Familia Lombricide. 1. Allobophora 2) sp., Râma ; colectată de mine în solul moale, negru al peninsulei, la 10 IV 1931 ; specia se apropie de Jassyensis. încrângătura Artropodelor. Clasa Crustaceelor. Ordinul Isopodelor 3). 2. Porcelio (Metoponorthus) pruinosus Br.; colectată de mine la 9/IV 1931, în locuri umede, la (ărm sau în locuri gunoioase, în exemplare numeroase, foarte comună, de şi se ci*-tează pentru prima dată pentru Insula Şerpilor ; 3. Chaefopliiloscia sp., colectată de mine la 9/1V 1931, sub pietre, în locuri mai umede, spre ţărm, la E şi NE, în câteva exemplare (3 c? şi 99) ; specia se apropie de elongata Dollf.; genul e mediteran. Clasa Miriapodelor. Ordinul Chilopodelor. 4. Geophilus sp. ; găsit de mine la 9/IV 1931, în exemplare numeroase, pretutindeni *) Dela familie la subspecie, ordinea alfabetica. s) Det. V. Pop, Cluj. 3) Det. A. Demianowicz, Varşovia, prin intermediul colegului M. Ionescu. www.dacaromamca.ro - 26 - sub pietre, sau în solul moale şi umed ; 5. Lithobius sp., idem, în exemplare răsle(e, sub pietre, în locuri gunoioase ; 6. Scolopendra cingulata Lafr., Urecbelnifa mare; în exemplare numeroase, dar izolate, sub .pietre sau chiar sub scânduri, în curtea farului, găsită atât „Şâ zău !.. Mai bine gura şUar închide ! „Ne'armarăm noi cu^atâta îndrăzneală „Şi*acum să dăm noi dosul la fereală? www.dacoramamca.ro - 97 - „Eu cred că n’om avea’ntr’altfel putere „Fără dă cât aşa: sau a ne bate „Păntru hăi danci şi păntru hea muiere, „Sau numai păntru scumpele bucate, „Sau să svârlim a noastre harme crunte „Şi s’o tulim goi®goişori la munte!“ Şi mai avea ceva Răzvan să zică, Dar linguraru Vlaicu-a râde’ncepe Şi glasul său puternic şi-l ridică : „Eu nici un chip nu pociu pricepe „Ahâtea câte vi se’nvârt pă’n minte, „Că parc’aveţi o boală d’a hierbinte ! „Dă Turc nici vorbă nu-i acu să vie „Şi iacătă-i pă unii că se gată „A o tuli cu multă vitejie, — „Iar alţii mi se curcănesc îndată „Şi vor să taie’n duşmani ca şi’n clisă ! „Da sunt ahestea toate numai visă! „In ce chip am venit noi pân’aice, „Aşa să mergem dară şi d’acie ; „Iar dacă cineva cu multă price „Ne-ar ţine calea mai cu vrăjmăşie, „In totdeauna va să ne păzească „Ha răgulă a noastră ţigănească! „Să ne plecăm adică hălui tare, „Să’ngenunchem cu multă rugăminte „Dac’om vedea că®n fugă nu*i scăpare; „Iar dac’or da năvală d’a hierbinte „Şi dac’or hi ei mai puţină laie, — „Şă stăm vârtos cu dânşii la bătaie!“ „Mă bată Dumnezău dă nu e bine „Ce spuse Vlaicu, hasta-mi sta pă gură! „Da mie’n gânduri şPaltă ceia-mi vine!“ — Vorbi şi Gogu, cel cu barba sură — „Da, oare, oameni buni, noi ce ne*om face „Făr’dobe, făr’de surle^aşa răgace? „Că n’avem steag, da n’avem nici povaţă ! „Dar făr’dă bucium mie mi se pare „Că nu e nici o tabără’ndrăzneaţă ! „D’ahestea’ntăi să faceţi însemnare, „Iar helelalte^aşa să hie „Cum zâse Vlaicu mai pă dăscălie! .Analele Dobrogu* XII, 1931 www.dacoromanica.ro - 98 - „Numai d’o răgulă, ahea mai buna, „Tot ţigănească să v’aduc aminte: „Zăc să călătorim în totdeauna „Mai pân păduri, că vorba nu ne minte „Când zice: paza bună te fereşte „De h’o primejdie, Doamne fereşte!... „In chipul hăsta vom vedea departe „De vin păgânii hăia cu putere; „Iar noi din tufă n’om gândi la moarte ! „Dară pe câmpuri, dup’a mea părere, „Ca iepurle la fugă de-ai întinde, „Gonacii Turcului tot te vor prinde!...“ Tot Guliman eră s’o mai înceapă, Că sfatul tot, el încă nu*şi spusese: „Ahestea toate nu plătesc o ceapă!...“ Dar vorba numai ce din gură^i iese, Că din văzduhurile’nceţoşate Spre el privi Satan cu răutate. Se slobozi mai jos şi dintr’odată Se prefăcu’ntr’un corb avan de mare, Făcu de-asupra lor o iute roată, Apoi ţâşni’ntr’o neagră fulgerare Spre Guliman ce sta întins pe iarbă Şi-i cufuri sadea’nsurita'i barbă. Şi croncănind mereu cârrr!... clone!... îndată Pieri, se şterse dintr’a lor vedere. După’ntâmplarea asta minunată, Mult timp au stat Ţiganii în tăcere ; Apoi, ştergându*şi barba, Guliman II pomeni de mamă pe croncan. Toţi au rămas cu gurile căscate Şi ochii pironiţi în sus la stele Pân’ ce Drăghici, cu multă greutate, Oftă adânc şi suspină cu jele: ,„Hei, moo!... De mult m’am fost temut de^ahasta, „Ca nu cumva să dea pă noi năpasta !...“ Drăghici era pe vremurile*acele Cel mai bătrân din toată Ţigănia; Ce se’ntâmpla în clipe*aşa de rele, El tâlcuia cu toată bucuria. în el cinsteau profetul cel mai mare Şi vorbei lui dădeau încredinţare. www.dacoromanica.ro - 99 - „Am auzit, mai zise el îndată, „Eu dă la Dada, Dumnezeu să'l ierte, „Că multă nevoinţă o să pată, „Ba chiar cu moartea poate să se certe „Ahăl pă capu cui se spurcă doară, „Ori numai croncăneşte*aşa o cioară ! „Păntru ahaia, să luaţi aminte „Ca nu cumva d’aha bătaie „Dă care sfătuirăţi voi nainte „Lui Guladel prea bine să nu-i pae „Şi vrea pîn arătania cerească „Dă ho primejdie să vă ferească. Dar Neagu, cel cu mintea mai subţire, îşi încruntă sprâncena dintr’odată Şi zise«abea ferindu-şi o zâmbire: „Şi Dumneata... ia rogu*te, înceată, „Badeo Drăghici, a ne meni tot rele „Şi-a ne mai descânta mereu belele! „Ahaia ştim noi doar şi fără tine, „Că hăluia pe-a cărui creştet şede „O cioară sau un corb, nu-i merge bine! „Crezi poate că vorbeşti unei cirede? „Ahaia poate să te^asculte doară, — „Noi n’am mâncatără ceapă dă cioară!...“ 4. Ţiganii află că Romica a fost furată. Cearta începe. Zăgan ursarul vine’n fuga mare, Cu ochii largi şi gura înspumată; Abea^şi mai ţine deasa răsuflare Şi speriat la toată lumea cată. El vru ceva să spuie, dar din gură Atât putu: „Vaileu!... Ce’ntâmplătură!“ Murgia gloată fu ca şi’mpetrită Şi-a stat cu gura cât un pumn căscată „Romica ne*a fost chiar acum răpită! „Romica lui Răzvan ne*a fost luată!“ Şi toţi se ridicară plini de jale, Dar Tandaler îi aţinu din cale. www.dacoromamca.ro - 100 - „Lăsaţi să meargă hăia, de le pasă „Că s’o hi dtis cu h’un ţingău, pă care „L’o hi iubind Romica ha frumoasă! „Da’ce s’avem cu fetele fugare ? „Să nu tăiem noi sfatul nostru’n două, . „Aşa fel Tandaler grăeşte vouă!“ Dar junele Parpanghel se repede: „Tu latră, Tandalere, ca un câne, „Că toată lumea tot un fleac te crede „De n’ai să dovedeşti ce zici, păgâne!" Aşa grăind, îşi prinse buzduganul Şi*ameninţă cu furie Ţiganul. Băiaşul vru mai bine să'i arate Cu pumnul lui solid de cât cu vorba Cum că Parpanghel n’ar avea dreptate, Dar mulţi Ţigani sărind, stricară ciorba; Parpanghel sta cu ghioaga lui de-aramă Gătit să facă din Tandaler zeamă. Toţi ceilalţi oameni între ei stătură. Căci altfel unul se făcea piftie. Sudălmile curgeau potop din gură: „Tâlhar de câne!... Las’că-ţi fac eu ţie!" Zicea Tandaler; „Vino, mo, încoace, Ciorroi spurcat, hea moarte dacă-ţi place!...“ Aşa dintr’o mai de nimic scântee S’a şi scornit o mare vâlvătaie; Pentru^o frumoasă, tânără femee, Doi mari viteji mai-mai ca să se taie. Apoi, Zlătaşului venind în minte Zăgan cu-a lui teribile cuvinte, Gândi să meargă iute după fată, Şi-apoi cu ea să se întoarcă iară Şpaici, fiind de faţă lumea toată, Pe Tandaler să*l facă de ocară; Cu ea să facă’n urmă cununie, Care^ar putea şi fără popi să fie. 5. Satan mângâie pe Parpanghel. Satan prin uneltirile^i viclene Pe Faroni din drum voi s’abată; Ştiind că plac ale Romicăi gene La mulţi Ţigani, o’nvălui pe fată www.dacaramamca.ro 101 - In ceaţa lui şi, făr’a fi văzut, Din tabără cu ea a dispărut. Pe lângă tabără, mai către spate, Era un codru care te’nfioară. Năluci zburau în nopţi întunecate înfricoşând pe cei ce’ntârziară. Iar cel ce’ntârzia prin el vr’odată Ieşea cu mintea’n veci întunecată. Acolo Dracul pe Romica duse; Iar când adânc în codru ea a stat, Din jururi ceaţa i se desfăcuse Şi s’a trezit într’un frumos palat, Aşa de mândru şi de’mpodobit încât eră şi hornul aurit. Această lips’a ei din Ţigănie Făcu pe mulţi să tremure de frică. Dar tu, nemângâiat Parpanghel, ţie In viaţă nu ţi-a mai tihnit nimică 1 Te*au mistuit durerile nespuse, De când Romica, draga ta, se duse! El o cătă prin tabără şi-afară,, Prin luncă şi prin multe dumbrăvioare; Sărmanul rătăci’n târzie seară Pân’se muiară bietele^i picioare. In ţărnă se trânti cu jale mare Şi seamă vru să*şi facă’n desperare. „Vaileo, ursită neagră şi păgână !“ Striga Parpanghel mult înlăcrămat; „Cum de*mi răpişi iubita vieţii zână ? „Şi dacă soarele mi Pai furat, . „La ce*mi mai laşi a zilelor dulceaţă ? „La ce’n zădar să-mi cruţ ahastă viaţă! „Oh, draga sufletului meu, Romică, „Oh, scumpă dă neasămuit copilă, „Ca fraga proaspătă şi mai dulcică „Dă cât o turturea... şi mai cu milă „Dă cât o meluşea, mai blândişoară, „Mai netedă dă cât o oglingioară! www.dacoromanica.ro - 102 - „Mult mai oftată dă cât umbra verii, „Mai dragă mult ca vremea ha senină, „Mai luminoasă dă cât steaua serii, — „Intinde'mi, tu, Romico, gura plină, „Romico scumpă, fii tu bunişoară „Şi pe Parpanghel nu-1 lăsa să moară!.. Săracul, s’ar fi dus de^adrept la moarte De*ar fi avut măcar cuţit la sine! Dar tabăra eră aşa departe Şi n’avea la’ndemână nici un spine, Nici nu era’mprejur vre*o apă lată Să saie şi să piară’n ea pe dată. Şi după ce cu lacrimi chinu-şi stinse, Dorind zădarnic moartea mult amară, Pe iarbă cât putu mai mult se’ntinse. Iar somnul cel mai dulce despre seară, Ce pace dă la ori şi ce jivine, L’acoperi cu aripi mari şi line. Şi cum dormea, Satana’ncetinel Prin vrăji drăceşti Pa şi mutat îndată Sub coperişu*aceluiaş castel în care sta mult căutata fată ; Şi se trezi în zori de dimineaţă Cu draga lui Romicâ braţă’n braţă! ..OO'OOO.,., '’OOOOOOO'’11 www.dacoromanica.ro - 103 - CÂNTUL AL PATRULEA Lui Vlad rnulfi sfinfi in ajutor i-alearga Din cortu-i o bătrână vrăjitoare Pe draci ii sângeră sub vargă. Satan ii prins de-o spaimă mare, Căci fu descoperit de Sânt-Ilie; Şi Sân-Mihai s'avânta n bătălie. o0oooooooo0o °0oooooooo0° www.dacoromanica.ro — 104 — 1. Sfinţii ajută lui Vlad. O, fericite vremuri de-altă dată, Când însuşi Dumnezeu venea pe lume; Cu bunătatea lui nezdruncinată, El nu lăsa nevoia s’o sugrume. Bătrânii toţi credeau în lucruri sfinte Şi cerul îl aveau mereu în minte. Scăzuse luna pentru*a treia oară Şi iarăşi luna se făcuse plină; Duşmana oaste jefuia barbară, Dar totuşi, Vodă Vlad nu i se’nchină. De multele robiri şi de cruzime, In ţară nu mai rămăsese nime. Ci numai Ţigănimea înarmată Se strecura prin aste vremuri grele ; întreagă, cu nimica vătămată, Scăpase din atâtea rele. Era’ntr’o zi de vară mult senină, Când Sfinţii stau în ţara lor divină. Doar Sfântul Spiridon, dintr’o’ntâmplare, Atent privi’n Muntenia s’o vadă: „Valeu!...“ Strigă odat’aşa de tare încât toţi sfinţii s’au făcut grămadă. „Ce*i Spiridoane ? ... Ce mi te’nfioară ?“ Din toate părţile ei l’întrebară. „Oh!“ zise el, „dar nu vedeţi ce este ? „PeriPa Ţara mea cea Românească! „Aceasta^i pentru voi o tristă veste! „Au cine’n lume*acum să ne cinstească „De piere ţara cea mai creştinată „Cum n’a mai fost în lumea asta toată ?“ Toţi sfinţii cată’n jos şi mult se miră Când văd câmpiile de duşmani pline Şi foarte trişti din capete clătiră, Iar Sân Nicoară, cugetând în sine, A slobozit din buzele lui sfinte Aceste mari şi’nţelepţeşti cuvinte: www.dacaromamca.ro 105 — „Mult Cuvioşilor, mie îmi pare „Că nu e vreme să zăcem pe spate, „Sau să*i jelim pe cei ce»s la strâmtoare! „Bisericile noastre sunt surpate „De*acest potop spăimântător de câni! „Să*i ajutăm cu fapta pe Români! „De*aceia singur, Spiridoane, doară „Va trebui să*ţi iei tovărăşie „Pe Gheorghe şi Dumitru şi coboară „Să*i ajutaţi lui Vlad în bătălie. „Aşa gândesc: ar fi cu mult mai bine „Să nu lăsaţi nimic de azi pe mâine. „în clipa asta câte«şi trei veţi merge, „Că dedaţi întârzia, va fi’n zădar. „Dumitru şi cu Gheorghe pot s'alerge, „Fiind călări, ori cât de iute ; iar „Per pedes tu, cum scrie la canoane „S’o iei hai'hai, Prea sfinte Spiridoane!“ Fiind Sân'Gheorghe şi Dumitru faţă, Au tresărit la vorba lui Nicoară. Sân'Spiridon simţi la suflet greaţă: Războiul nu-i plăcuse-odinioară ! Avea o inimă aşa de blândă, Că n'ar fi-avut plăcere de izbândă. Sân*Gheorghe’ndată sabia şi-o’ncinse Şi-şi puse zaua lui nestrăbătută Şi coiful, scutul, — armele*» ne’nvinse; întăi cu drag pe toate le sărută, Nu pentru c’ar fi fost aşa frumoase, Ci pentru că de mult nu le purtase. Şi Sân'Dumitru grabnic se’narmează, Şi cât ai fi clipit au fost călare: Dumitru’ncălecă pe*o iapă brează, Iar Gheorghe murgul făr’de*astâmpărare. Aceste animale minunate Aveau puteri cereşti şi*aripi în spate. Făcându'şi fie care câte*o cruce, Prea Sfinţii călăreţi pe loc plecară; Iar Sfântul Spiridon încet se duce, Mergând în jos pe^acea străveche scară Pe care Iacob, rătăcit de casă, In timpul nopţii numai o visasă. www.dacoromamca.ro - 106 - Dar calea i-a părut îndelungată Păşind încehâncet, din spifă’n spiţă; Măcar că nu fii pân atunci călare, Dar să fi fost aşa o măgăriţă, Un pui de-asin, se socotea în sine, Ar fi putut călători mai bine! Şi, o, minune! ... Iată!... Ce zăreşte ? O măgărifă dinspre mâna dreaptă Venea spre el grăindu^i omeneşte: „Prea Sfinte Spiridoane, ia n aşteaptă, „Şi de voeşti să mergi ceva mai tare, „Nu mă’ntreba nimic, ci sui călare! „Eu sunt asina lui Valaam, cea care „Văzând un inger care’n drum căzuse, „Feritu»m’am să»l calc aşa’n picioare. Pe vremi povestea lumea o ştiuse! — „De«atunci trăiesc o viată necurmată, „Iar ceru*mi dete vorba drept răsplată !“ Sân'Spiridon nu pierdemn pic de vreme, Ci’ndată el s’aruncă pe-a ei şale. Străfulgeră văzduhu’n jur şi geme, Dar Sfântul nu vedea nimic pe cale, — Aşa de iute măgăriţa zboară De«adreptul către Munteneasca Ţară. .2. Brânduşa află veşti de la fiu-său Parpanghel. Brânduşa, lui Parpanghel bună mamă, Până târziu îşi aşteptă feciorul; Cum nu"l văzu venind, îi fuse teamă Că i s’a prăpădit cumva odorul. Dar dânsa e vestită vrăjitoare: Putea să scoată dracii din vâltoare! Ba ea putea să»i pun’ori ce să*i facă: Să«i mute munţi să«i sece mări de ape, Pe oameni în jivini să mi*i prefacă, Ori văi prăpăstioase’n munţi să crape, <— într’ un cuvânt era fărmăcătoare Cum nu-i găseai pe lume«asemănare. www.dacaromamca.ro 107 - Bătrâna vrăjitoare, vrând să ştie Pe unde fiul ei iubit rămâne Şi dacă şi Romica va să vie, — îmi prinse două fermecate frâne Făcute numai din destrămătură Şi'asupra lor şopti ceva din gură. Şi cum sfârşi ciudatele cuvinte, Decodată două’ngrozitoare boale Ca din pământ îi steteră’nainte: Aveau guşi mari ca nişte negre foaie ŞPaveau aripi cu solzi de fier pe spate Şi nişte coade lungi, încârligate. Le puse baba’n frâele de lână Şi desenă în ţărnă o căruţă, Şi cu toiagul ei vărgat din mână, Pe tartori baba groaznic îi asmuţă, într’astă teleguţă făr’de roate, Pe jos şi’n aer peste tot străbate. Iar dracii fug mai iute de cât vântul, Aşa precum strigoaica hâdă»i duce; Ei într’un ceas înconjură pământul, — Speranţa însă babei nu*i străluce. Odorul negăsindu*şi, baba’n urmă Această nebunească fugă curmă. în râpă neagră, în adânc coboară ŞPacolo dracilor le scoate frâul, Le face semn din ochii ei să piară, Apoi îşi scormoneşte-o clipă brâul, Scoţând din el un fluer fermecat Şi’n el prelung de trei ori a suflat. Cu mult mai iute chiar ca’ntr’o clipită Puzderie de duhuri necurate Din toate părţile veneau grăbite. Iar baba prinseră blestema şi-a bate Cu o nuia de sânger descântată Pân’ce toţi dracii s au rugat: „înceată! „Că tot ce vrei ţPom face, numai zPne „Dorinţa fa de hârcă blestemată!...“ Iar ea le spuse: „Dacă până mâine „Pe fiu nu*l am şi fata ieri furată, „Şi pe-amândoi întregi, nevătămaţi, „Va fi vai vouă, draci împeliţaţi!...“ www.dacoromanica.ro 108 - Cu zumzet surd şi’năbuşii de*albine Puzderia de draci se risipeşte; De rele duhuri lumile sunt pline. Mult timp Brânduşa nu se socoteşte, Ci peste cap odată se repede Şi’n chip de pricolici apoi purcede. Din pricolici ia chip de lup şi cată Prin tufe şi copaci, dar nu*i găseşte. Şi cum în forma cea dintâi s’arată, în trişcă sufl’odată voiniceşte, Iar dracii negri iarăşi o'nconjoară. „Mi Păţi găsit?...“ întreabă baba iară. Iar ei răspund: „ Feciorul tău e’n viaţă „Şi cu Romica împreună şede „întrun palat de casă prea măreaţă, „Pe care nimeni dintre noi n o vede, „De oare ce o forţă mult mai mare „Ca noi cel ce Pa’nchis acolo are !“ „Atunci Brânduşa mi s’a’ntors acasă Şi multe gânduri Pau trecut prin minte> La urmă toate la noroc le lasă, — Ori ce va fi, de-acuma înainte Ea nu se va mai teme de nimica De’ndată ce-i băiatul cu Romica. 3. Satan amăgeşte pe Ţigani. Ea deci se’ntoarse liniştită'n sine Şi merse drept în tabăra murgie Ce clocotea cu sfezile*i haine. Câţiva voiau pe toţi în loc să*i ţie, Iar alţii ar fi vrut să meargă ’ndată Ţiind porunca lor de Vodă dată. Ţiganii cei bătrâni, în bună parte Voiau să meargă cât mai de degrabă, Cu nici un preţ n’ar fi voit să’ntarte Pe Domn cu o zăbavă fără treabă. De^aceea se iscă grozavă sfadă, întreaga Ţigănime stând grămadă. www.dacoramamca.ro 109 - Câţiva strigau că numai pentr’o fată A unui prost fierar, nu se cuvine Să zăbovească falnica armată ; Iar alţii răspundeau că ori şi cine, De stă pe loc, îşi face-o datorie, Ca să se ştie de-i Romica vie. De bună seamă c’ar fi fost bătaie De nu sosea chiar intr’acea clipită Un blând călugăr; iar pornita lae, Văzând această faţă prea cinstită 3i căutând la dânsa cu mirare, Cu totul şi-a uitat de’ncăerare. Doar Bontea cu Ignat s’au prins de chică, Ei amândoi doreau frumoasa fată. —„Dă*mi drumul mo!... Aha !...Ţi-i frică ?...“ —„Lasă-mă tu, mo, cioarră blestemată !...“ Mustrându-se aşa, se’ndepărtară, Pân’ce’n dureri decodată se lăsară. Atuncea, mângâindu-şi barba lunga Călugărul blând gura şi-o deschide: „Oh, fiilor, ajungă*vă!... ajungă!... „Să ştiţi că moartea ochii vi-i închide „De-aţi face-un pas!... Vă paşte nefericea!... „Nu trebuie să mai plecaţi de-aicea !... „Aicea numai veţi găsi norocul! „Curând*curând vedea*veţi ce s’alege „De-aceşti Români, dar voi să ţineţi locul! „Vă’ncredinţez pe creştineasca*mi lege „Că până mâni, sau cel mult poimâni seară, „Nici un Muntean nu va rămâne’n ţară!“ « Dar nu sfârşi această cuvântare, Când dintr’un nour negru SânMlie Trosc*trosc! îl fulgeră aşa de tare încât căzu din tabără mai mult de*o mie. Călugărul pieri ca o ispită Cu barba-i lungă’n flăcări mistuită. Pe toţi Ţigani'i doborâse frica, Măcar că n a fost vr’o nenorocire; Ci, făr’să zică nimenea nimica Cu toţi s’au dus în corturi în neştire Si-au adormit cu suflete-amorţite, ■Că prea dădură peste ei ispite. www.dacaramamca.ro - 110 - Călugărul cel blând era Satana, Dar Sântrilie i-a trimis săgeata; Ca’ntr’un vârtej se risipi duşmana. Acum şi Sân*Mihai îşi strânse ceata Luând şi artileria cerească, Pe duşmanul cel crunt să-l biruiască. Luat-a cruci de viaţă dădătoare, Ceasloave mari şi evanghelii sfinte, Mătănii, moaşte, mii de sărindare, Un post curat cu ruga lui ferbinte, Agheazmă, paraclise şi molifte Şi tot ce face rău spurcatei lifte. Cu=acestea toate, fără de zăbavă, A mers Mihai cu oastea la bătaie Cântând lui Dumnezeu un imn de slavă; Satana însă, ca o rea potaie, Văzând că nuri de glumă, lumea lasă Şi sub pământ s’a dus, în Iad, acasă. 4. Sân-Spiridon strică dragostea lui Parpanghel şi a Romicăi în palatul vrăjit. Satan produce multă tulburare La fete şi neveste mai cu seamă. Pe când Parpanghel vru să se omoare, — Făcea de nuri era de piele teamă! — Au cine^ar fi putut atunci să creadă Că’n braţele iubitei va să şeadă ?... Satana fete şi feciori adună, De'aici ştiind că pot urma şi rele... Pe când Romica se visa, nebună, Că mestecă pe tavă floricele, Decodată tava îi scăpă din mână Şi par’că se făcu lâng’o fântână. Pe când în somn Romicari afundată, Şi tânărul Parpanghel se trezeşte. Priveşte’n jururi vreme’ndelungată Şi nu’nţelege unde se găseşte. Dar nici nu poate ochilor a crede Că strânsă lângă el Romica şede. www.dacaramamca.ro — III Şi n’a putut lupta prea mult ispitei, .Şi*o sărută ... Ce flăcări în privire! „Romico dragă !..zise el iubitei, „Eşti moartă ?... Sau în nesimţire ?“ Romica însă cu’nroşită faţă L*a prins pe tânăr într’a sale braţă. Ale Romicăi buze ard ca focul, Dar nici Parpanghel nu eră de gheaţă; In sine-şi binecuvânta norocul... Iar fata, suspinând, şPascunde faţa... „Ce vrei Parpanghele ?... Oh!... Vai de mine!“ Dar tot mai tare*l atrăgea spre sine. Atunci trecu Sân-Spiridon prin aer Pe măgăriţa lui Valaam călare, Cu chica-i albă’n urmă ca un caer, Văzu pe drac ferbând păcatul mare, Făcu din înălţime semn de cruce Şi, iată!... Tot palatu’n fum se duce! Parpanghel se trezi’ntr’o neagră baltă Cu mult noroi şi groaznic puturoasă; Cu mare caznă pe un mal se saltă. In vremea asta şi Romica-i scoasă, Asina chiar, cu*a cerurilor ştire, O duse’n depărtări la mănăstire. Astfel Ţiganul, dup’aiâia trudă Se răcori chiar bine în băltoagă; Murdar de tină grea, cu haina udă, El tremură de frig; privirea*! joacă De spaimă şPosteneală’ndelungată $i-i clănţăneşte gura larg căscată. 5. Sân-Spiridon s’arată lui Vlad Vodă* Mihai, cu ceata sa de sfinţi, călare, A dat o raită nevăzut prin ţară ; Luând păgâna oaste’n cercetare, Nu tocmai prea departe o aflară Stând la odihnă’ntr’o vâlcea ferită, Cam lângă Ţigănia mult vestită. www.dacoramamca.ro - 112 - Vlad Vodă sta cu bună rânduială Şi sfătuia’n divan ce trebuieşte; Decodat’ ca din pământ ieşi’n iveală Patronul care pe Români fereşte, Sân-Spiridon, şi-aşa fără de veste Le zise clar cuvintele aceste: „Zic : Pace vouă şi la’ntreaga fără !... „Să nu vă fie frică: veţi învinge! „Veţi da păgânul în curând afară! „Tu, Vodă Vlad, te scoală şi te’ncinge! „Sân^Gheorghe şi Dumitru sunt cu tine, „ Dar cată să te porţi în luptă bine! „Eu, Spiridon, rămân aici acasă „Pân’ce pe toţi vrăjmaşii îi veţi bate, „Tocmind o ţară încă mai frumoasă „Şi ridicând din nou distruse sate!“ Iar după ce grăi aşa cuvinte, Prea Sfântul o luă ca’n zbor nainte. Cucernicii boieri adânc tăcură Văzând ei o minune*aşa de rară. Apoi nenumărate cruci făcură Şi de bătut metănii s’apucară. Dar ia să ne’nturnăm un pic în urmă Să prindem bine a lui Iştoc urmă. 6. Drumul lui Becicherec Iştoc. Becicherec din drum nu s’abătuse, Dar nici nu scoase un cuvânt din gură. Doară’ntr’o vale zăpăcit stătuse, Căci dase peste^o mare’ncurcătură: Cărarea lui se desfăcuse’n două; Sta deci nehotărât într’amândouă. Şi’ntoarse capul către Bucur, care Dormea pe cal cu faţa într’o parte: „No, Bucure!... Pe^aici cum ţi se pare ? „Aici vom fi, de sigur, prea departe „De nobila şi scumpa noastră casă, „Dar ţara ast’ aşa^i că-i mai frumoasă ?“ www.dacoromanica.ro ~ 113 - —„De bună seamă că*i grozav frumoasă!“ Răspunse el cu genele lipite; „Dar ce*mi văd ochii ? Lemne lungi şi groase „5* stânci enorme’n drumuri prăvălite ... „Oh! Ce jivini or fi pândind pe*aice ... „Se poate biata piele să ne*o strice!“ —„La asta mă gândeam şi eu acuma! „Dar, după câte mie mi s’arată, „Suntem în (ara zânelor!... Ci numa „Eu... zău, mă mir că nu văd nici o fată „Pe care*aş întreba*o cam pe unde „Cel zmeu pe Anghelina mi*o ascunde!“ —... De*o fi aşa, e vai de noi, stăpâne! Ii zise sluga supărată foarte; „Uitaşi ?... Aceste blestemate zâne „De oameni chipeşi se’ndrăgesc şi moarte! „Dar ce-i mai rău, e mintea că le-o’ncheagă „Şi-apoi le sug puterea lor întreagă! „Ba le şi ia a ochilor lumină, „Le fură inima adevărata „Şi’n locul ei un putregai anină, — „Ori că le las’o minte strămutată, „Iar cel care-o scăpat, şi de nu moare, „Dar nici că va putea să mai se’nsoare! „S’o şterpelim, stăpâne, de pe*aice, „Ca nu cumva să ne’ndrăgeasc’o zână; „Nu doarme dracul, vechea vorbă zice „Şi*i bine să fugim de*aicea până „Avem de partea noastră clipe bune, — „Altfel... un putregai în piept ne-or pune!“ — „De ce*mi înşiri aşa cumplite rele?“ Baronul Pa răspuns cu supărare; „Să ştii că-i vai de capul tău, mişele! „De-acum încolo soarele*mi răsare „Şi mândra raz’ a lui va fi lumina, „Ce*mi va aduce ’n brafe pe*Anghelina! „Aceste zâne toate ştiu şi*or spune „Cam unde Puiul meu se necăjeşte, „Iar dacă nu vor vrea cu chipuri bune, „Vor zice elen silă, putereşte !... „ Va fi cu musai să*mi mărturisească, — „Aşa şi Dumnezeu să mă trăiască!“ „Analele Dobrogci“ XII, 1931 8 www.dacoromamca.ro — 114 — Zicând acestea ochii şi*i ridică, Musteaţa lungă’nfăşurând pe deget, Continuând apoi mai mult să zică: „In scopul ce«mi propun sunt fără preget! „Cum armele*mi nu prea vor şti de şagă, „Să nu-mi glumească, viaţa de li*i dragă! „Nu trebuie viteazul să se teamă „Cu ori ce duşman musai a se bate! „De nu, atunci om de nimic se cheamă! „Deci: cel ce vrea să’nfulice bucate „Şi de*o potrivă mie’n minte nu e, „Acela contra mea să nu se pue! „In faţa noastră calea e dublată. „Pe care«om merge noi la zâne-acasă ? „în dreapta una«i largă şi umblată, .,în stânga una strâmtă, colţuroasă ... „Hai, Bucure! Cum socoteşti ? Ia spune, „Că poate ai acuma gânduri bune!" Şi Bucur mi se’ndreaptă greu din şele: „Aşa precum eu văd, drăguţ stăpâne, „De vrei s’ajungi la zânele acele, „Om nemeri cu mult mai drept, de«om ţâne „Această cale careţi mai bătută, „Pun rămăşag cu una la o sută! „Aceasta-i cale mult mai desfătată, „De oare ce ea printre munţi apucă, „E calea zânelor adevărată! „Iar ceia, strâmb’ aşa ca o nălucă, „Pe ea să meargă pot strigoii doară „Când noaptea de pe munţi în văi coboară!“ Baronul aprobând, pomi pe dată, Mai mult nici un cuvânt nu mai grăeşte; îşi ţine fruntea’n ceruri ridicată; Cu mâna’n şold, el merge voiniceşte Cătând cu bună seamă’n ori ce parte De nu e cineva că să«l întarte. www.dacaromamca.ro — 115 — CÂNTUL AL CINCILEA Becicherec cu un balaur luptă Şi-aflând o zână-i cere ajutor; Cu Bucur cearta lui e ne’ntreruptă. Parpanghel bea din fermecat izvor Şi arme de voinic viteaz găseşte In timp ce’n codrul tainic rătăceşte. o0OOOOOOOo0o Q°00000000®° www.dacoromanica.ro - 116 - 1. Becicherec luptă cu balaurul. De n’ar ii pană, nici n’ar fi scrisoare, Aceste’nşiruiri de slove muie Care deschid şi lumii viitoare Secretul vremilor de mult trecute; N’am fi ştiut de Iştoc, omul care N’avu pe^a ceste lumi asemănare. El, după ce prin munţi şi văi adânci Mersese iute zile’ndelungate, Stătu’ntr’un loc şi’n sus privind la stânci Barbar de’ngrămădite şi crăpate, Lui Bucur îi strigă aşa de-odată In cât sări cu fata’nlăcrămată: „Ia adă*mi sulifa şi scutu’ncoace, „Iar tu fă bine armele şUapucă! „Vezi colo un balaur cum se coace „Şi cum la soare dinţii şi'i usucă ?...“ Făcând întocmai dup’a sa poruncă, Spre fiară Bucur ochii şi*i aruncă. Nu prea departe se găsea o stână; Din ea se coborâse-o gospodină ; Mergea să scoată apă din fântână, Mergea cântând o dragoste senină ; Iar o pisică, ce cu ea venise, Pe'un carpen verde, doborât, sărise. Când trunchiu«a fost tăiat, dintrVntâmplare, Căzu cât fu de lung, pe*o mare stâncă, Şi cum era verzui, lucea în soare Ciudat şi se părea să fie încă Mai mult decât balaur sau jivină, Cu*acea pisică stând pe rădăcină. Şi cum se zbenguia cu botu’n soare, Părea cu mult mai mare şi mai groasă. Deci Bucur dă Baronului crezare: „Drăguţ Stăpân, să mergem iar acasă ! „Ne sfarmă fiara asta pe^amândoi „Şi e păcat detaşa voinici ca noi!“ www.dacaramaoica.ro - 117 - „Destul!“ a zis Becicherec : „mişele, „Să nu crâncneşti o vorb’a doua oară 1 „Sai jos şi (ine caii de zăbele „De vrei să fii cu inima murdară!“ Aşa zicând, el de pe cal sări Şi’ncet, mai mult pe brânci, se târâi. Ferindu*se un zgomot să producă, El sulifa o’ntinde voiniceşte ; Pe Bucur amefelele-1 apucă; El scoate capul, când şi când priveşte Şi’n sinea lui cu totul sincer crede Că nu motan, ci crunt balaur vede. Acum Becicherec s’alăturase De-un pom, de unde îi venea aproape ; Pe lance mânile şi le’ncleştase, Chitind dihania să nu o scape. Cu lancea lui cât o prăjină lungă Crezu că pân’la cap o s’o străpungă. Dar când se repezi, nenorocire 1 Cu zdruncin mare a căzut lunganul. Un „valeu" crunt a străbătut în fire... Cu miaunat grozav sări motanul. Iar Iştoc strigă: „Bucure, fereşte „Că drept la tine*acuma’nemereşle Voinicul Bucur nu putu răspunde, Spre coada cailor el se retrage, Aiurea ne având mai bine unde Mai la fereală bună să se bage. Iar fata, auzind dela fântână, Ulciorul plin şi Ua scăpat din mână. Iar când zări şi chivără cea mare, Peptarul de oţel şi lancea lungă, In lături ca o căprioară sare Şi cată’n grabă cât mai sus s’ajungă In faţa unei peşteri de pe-aproape, De*asupra unor mari şi-adânci vârtoape. Şi cum sta sus pe piatra colţuroasă, înfricoşată spre voinic priveşte; Dar când acesta o văzu frumoasă, Că nu e zână, nici că se’ndoeşte, Ştiind prea bine că pe stânci înalte Nu locuesc femei de celelalte. www.dacoramamca.ro - 118 - Deci el s’apropie pe cat mai bine Putea, ca vorba lui să o’nţeleagă; Asvârle crunta lance de la sine Şi«aşa vorbi, duios: „Oh, zână dragă, „Tu care eşti aicea păzitoare, „Ascult’a sufletului meu plânsoare 1 „Eu sunt Becicherec din Urum-Haza, „Baron de Turda, îns’a noastră spiţă „De la’nceput purcede din viteaza „Lui Negru^Voevod măreaţă viţă, —-„Şi chiar din fata lui cea mai frumoasă: „Aşa spun cărţile ce-avem acasă! „Dar n’am folos de*această mare slavă, „Căci nu'mi fu dat’o viaţă fericită ! „In loc de miere am mâncat otravă „Şi multă răutate*mi fu sortită, „Silindu'mă să pribegesc de*acasă, „Cătând în van fetiţa mea frumoasă. „Pe când eram flăcău, odinioară, „Aveam şi eu drăguţă pe o fată, „Pe o copilă gingaşă de ţară . . . „Pe faţa*i rumenă şi’mbujorată „S’amesfeca şi trandafir, şi crin, „Şi’n ochii ei zâmbea un cer senin ... „Avea o gură gingaşă de floare, „Mărgăritare^avea, nu dinţi, în gura! „Mânuţe albe, pline, rotungioare, „Şi plină’n trup, năltuţă la statură. „Nici zorile n’aveau aşa privire, „Şi soarele râvnea a ei zâmbire ! „Pe*acest odor mi l-a răpit şi-l duse „Un zmeu pizmaş, pe cine ştie unde !.. . „De^atunci îndur mereu dureri nespuse „Şi’ncerc, umblând, doar-doară voiu pătrunde „In ţara unde*o fi şUa mea copilă ... „Te rog din suflet, Zână, fie-ţi milă ... „Fii bună, Zânişoară, şi-mi arată, „Fii bună cel puţin cât eşti frumoasă! „Şi dacă ai iubit în viaţ’odată, „Arată»mi undezi fericita casă „In care Anghelina locueşte, „Şi*arată-mi Smeul care mi*o păzeşte .. www.dacQtomanica.ro 119 - 2. Bucur vorbeşte închipuitei Zâne. O vreme Bucur, ne^auzind nimica Şi toate’n jur părându«i liniştite, Cu toate că»l cutremurase frica, Privi’mprejuru-i lungi clipite Şi merse’ncetişor spre-al său stăpân, Făcându*şi cruce şi scuipând în sân. O mare bucurie îl cuprinse Când a văzut stăpânul că-i trăeşte, Că, stând plecat, cu vorbe dinadinse Spre*o zân adevărată se jeleşte. Voinic el sare de pe iapa-i brează Şi^alături de stăpân îngenunchează. Baronul dacă şi«a sfârşit cuvântul, El inima-şi luă în dinfi şi zise : „Mărită Zână, căreia pământul „Acesta i se’nchină, pare*mi-se, „De n ai avea o inimă’mpetrită, „Ai să ne»ajuţi mata şi nesilită! „Cum vezi, stăpânul meu nu ştie şagă, „De nici un fel de zână nu se teme „Cât are’n mâni o suliţă întreagă . .. „Mai bine să'l ajuţi mata din vreme „Şi spun să n’aştepţi să te mai silească, „Atunci nimica n’o să*ţi mai tihnească !“. „Taci, boule 1“... îi zise cu mânie, Stăpânul. „Ce te«amesteci tu în treabă ? „Cin’te'a’nvăţat această măgărie? „Cum de vorbeşti când nimeni nu te’ntreabă?“. Afuncea Bucur iar spre cai fereşte Şi’ncet stăpânului aşa*i şopteşte : „Ia lasă'mă, că ştiu ce fac, stăpâne ! „Ca să priceapă ea că n’avem teamă „De nici un soi de fete, sau de zâne, „Că sânge roş avem în trup, nu zeamă! „Măcar să ne^arătăm la gură tare „De n’om putea să facem lucru mare!“. www.dacaramamca.ro - 120 - 3. Zâna sperie pe Bucur şi bucură pe Becicherec. Cum ceşfiia’nfre ei aşa se ceartă, Copila nu ştia ce să se facă ; Era’ngrijată că prin stânca spartă Ar fi putut uşor la ea să treacă Cel mai subţire şi cu lancea lungă Şi-ar fi putut s’o prindă ca’ntr’o strungă. Dar ea fiind vicleană şi isteaţă, Văzu în ce le stă lor nebunia; Cum „Doamnă Zână“-i tot ziceau în faţă, Nu vru să le mai strice bucuria ; Şi se purtă cu ei curat zâneşte, Iar în răspuns cam astfel le grăeşte: „Grea jale te lovi, o, drag jupâne! „Dar Dumnezeu Ia mine te trimise, „Eu toate şi pe rând ţi le voiu spune, „Căci eu le ştiu de rost, că parcă^s scrise: „Să ştii că Anghelina cea frumoasă „Tot mai trăeşte şi’ncă-i sănătoasă. „Nici umbra unui Zmeu nu ţi*o păzeşte, „Ci ea se află într'o mănăstire, „Acuma*s ani de când te tot jeleşte, „Că nu-i dăduşi din parte-ţi nici o ştire 1 „Deci du-te bărbăteşte înainte „Şi toate ce ţi«am spus, le ţine minte! „Curând vei da de sfânta mănăstire, „Că nu*i dc-aici atâta de departe, „Dar pentru marea mea bunăvoire, „De«această slugă sănni faci mie parte. „Cum izbândeşti, să mi«l aduci la mine „De vrei să*ţi fac să meargă totul bine !“ Aşa vorbi copila, iar viteazul Becicherec la Bucur aspru cată ; Dar Bucur îi arată’ntreg necazul De care inima*i e apăsată. Şi zâna le pieri într’o clipită Sub tufă deasă rămânând pitită. www.dacaranumica.ro — 121 — Când bietul Bucur înţelese bine Că Zâna^l vrea, fu prins de-o spaimă mare Pe cap tot păruşi spin de mărăcine ŞP1 trec fiori de groază prin spinare. Apoi durerea grea la plâns l’îmbie Şi el vorbi cuprins de duioşie: „Vai, măiculiţa mea, la ce pe lume „Mă mai născuşi tu, ăracan de mine ! „La ce degeaba mi-ai mai pus un nume ? . „Că mult era, măicuţă, mult mai bine „In scalda cea dintăi de mă’necai, „Cu faşa’n leagăn de mă sugrumai". Apoi cu ciudă mare şi ocară Se’ntoarce spre stăpân şi«aşa îi zice : „ J i'am spus eu doar şi poate^a mia oară „Că zânele pe oameni vor să*i strice! „La ce m’ai fost adus pe-aici, Stăpâne, „Ca să m’arunci de viu pe mâni păgâne? „Să mă răpui dar ... inima te’ndură ? „De-aceasta am slujit eu ţie? „M’arunci pe drumuri ca pe*o stârpitură ? „Nu«mi faci destul cu marea«ţi nebunie ? „Aceasta-i mulţumirea ta, Jupâne? „Dar trebuie să ştii că eu nu-s câne!“ Ba încă Bucur ar fi spus mai multe, Că vrea s㻺i verse-acuma rânza toată; Becicherec nu vru să<=-l mai asculte: „Ia strângeaţi limba groasă, mă, şi cată „Cu cine stai de vorbă tu, mă câne!... „Neam păcătos !... Valah infect!... Române 1.. „Nu ştii că mi«s baron de viţă doară, „Iar tu, Român plouat, iobag la mine ? „Că dacă vreau iobagul meu să moară, „îmi poate cere seama ori şi cine? „Nu ştii că legea noastră glăsuieşte „Că poate face Domnul ce voeşte? Atunci mânia oarbă'l învinsese Şi Bucur sta cu capu’ntr’o ureche; Din ochii crunţi săgeţi spre Iştoc iese Şi sare par’că-i apucat de streche, Sau par’că ar fi fost împuns cu sula ! Şi cu necaz puternic îşi trânti căciula. www.dacaromamca.ro — 122 — „Aşa de*i... Na 1... Că dacă e pe-atât, „Să'ţi cauţi alt nebun să te slujească! „Apoi, orice să«mi fie hotărât „Chiar după legea ta cea nemeşeAscă. „Că eu nu'S Ducipal, nu-s nici Suran, „Ci-s om sadea, măcar că n’am dolmati!1) „Mai bine să mă duc de voie bună „Acum la cea frumoasă zânişoară, „Şi chiar pe jar de*ar fi ca să mă pună „Mai bine e decât să treer -ţară. „La urma urmei tu, ca mulţumită, „Tot mă vei vinde ca pe*o simplă vită!“. Becicherec văzu c’a mers departe, Căci Bucur puse*o tufă sub picioare. Şi zise deci, luând’o pe*altă parte: „Mă laşi aici ?... Şi dacă nu te doare, „Te lasă inima s’o faci ? . .. Haina !... „Gândeşte-te la mama ta, Tindina! „N’o părăsi acum la bătrâneţe, „Căci ar muri de*o jale ticăloasă „Aflând că tu de zâne pădureţe „Te*ai îndrăgit şi ţi-ai uitat de casă ! „Sânzeana, sărmănica, ce*ar mai plânge! „De bună seamă n lacrimi se va stânge Pe Bucur însă Ua slăbit porneala Şi groaznica mânie^l cam lăsase ; Cu sine sta făcându^şi socoteală, Că el o clipă doar se’nfierbântase, De-i bine, sau de este rău să stee, Voinic frumos cu slujbă la femee. Când auzi de scumpa lui Sânzeană, Plângând grozav, abea putu sa’ngâne : „La ce mă’mpingi pe-o cale«aşa duşmană? „De ce*ai vrut să mă vinzi aici la zâne ? „De asta m ai luat de lângă casă ? „M’arunci ca pe-o custură netăioasă ?“. „No!“ zise Iştoc din cealaltă parte, „Nu fii copil! Să ne’mpăcăm ! Hai, vină ! „Că eu ţi-oi da de slobozire carte „Când om afla pe mândra Anghelină! „Şi cum sunt nobil, ai să vezi, fărtate, ______„Tegoi face şi boer pe jumătate!“. Haina purtată de nobilii maghiari. www.dacaromanica.ro - 123 - Cu aste vorbe*aşa de mari şi clare, La slujba lui se’ntoarse Bucur iară ; Becicherec îi dă încredinţare Că nuri va vinde. Ei apoi plecară De«adreptul prin păduri mereu mai dese Precum frumoasa zână le spusese. 4. Parpanghel se’ntâlneşte cu voinicul Argineanu. Parpanghel toate câte se’ntâmplase Prin amintire iarăşi le trăeşte. Ştia că sub un paltin se culcase, Şi*acum vedea că’n baltă se trezeşte. Aceasta n'o putea el s’o priceapă : Cum de*a căzut pe nesimfite’n apă ? ... Fiindcă celelalte lucruri, toate Ce se’ntâmplară’n palat cu Romica Nu se’ndoia c’au fost curat visate, Gândind, îl prinse dintr’odată frica, Deoarece văzu aievea că spre sine Un călăreţ voinic în goană vine. Era cumplit armat şi sta călare Pe-un cal porumb ca şoimul şi mai iute! Şi-mi alerga voinicul pe cărare Ca un viteaz cu nobilă virtute! Strângând cu dreapta spada vitejeşte, Părea că dup’un crunt duşman zoreşte. Ţiganul când văzu o spadă goală, In gură vorba-i îngheţă pe dată, Iar părul, îmburzit i se răscoală; Ar fi fugit... dar cum să se’ncumeată ? Ostaşul însă Ua văzut din vreme: „Ori cine-ai fi tu, stai şi nu te teme ! „Asupra celui care nare armă, „Nu se va slobozi o spadă scoasă. „Degeaba nimeni capul nu iri sfarmă! „Dar nu văzuşi pe*o tânără frumoasă „Cum chiar pe^aceste drumuri alerga „Cu doi păgâni în goană după ea ?... www.dacaromamca.ro - 124 - Ţiganul biet, cu mintea’nfierbântată De câte însuşi lui i se’nfâmplase, A zis: „Drag Coconaş, văzui pă dată, „E drept pâ tânăra hea mai frumoasă, „MâncaţPaş calu, zău, să*ţi spun deschis, „Nu ştiu dă fu haievea ... ori... h’un vis !...“- Voinicul din aceste mici cuvinte Văzu că cioara încă tot visează ; A stat o clipă cugetând în minte, Dar armăsarul sare şi nechează, Frământă rău zăbalele’nspumate, Dă des din cap şi din copită bate. Era voinicul Argineanul, care Băgase groaza’n toată păgânimea. Văzând că Mohamed cu oaste mare Venea ca să distrugă creştinimea, Lăsă acasă tânăra soţie Şi hofărâ pe Turci în loc sări ţie. De trei ori se lovi'n păgânătate Şi largă cale’n ea putu să*şi facă; Ploua’mprejur cu trupuri sângerate Atunci când sabia-şi scotea din teacă. Dar ostenind, pofti la umbră deasă Şi s’abătu’n pădurea răcoroasă. Dar din păcate soarta lui amară II duse la pădurea fermecată. Sub un stejar bătrân el se scoboară, Când Argineanu vede dintr odată Cum doi păgâni gonesc dup’o copilă Ce se ruga dup’ajutor şi milă Şi neştiind că nuri decât nălucă, îndată după ei cât poate-aleargă, Acuş^acuş îi pare cări apucă, Dar capul când voi ca să liri şteargă, Ca printr’un farmec toţi cei trei pieriră : Deaceia stă pe loc şi mult se miră. 5. Isvoarele fermecate schimbă firea lui Argineanu şi-a lui Parpanghel. Un fag umbros era, nu prea departe, Sub el curgea un şopot la răcoare: In două ramuri însă el se’mparte Curgând în altă parte fiecare. www.dacaromamca.ro - 125 - Intr’unul apa*i bună şi dulcie, Intr’altul, dimpotrivă, e sălcie. Un om de bea din cel din mâna dreaptă, Un duh înalt îl împresoară’ndată ; Aşa de mult cu mintea se deşteaptă, încât mai sus decât spre nouri cată, Pe loc preschimb’ un iepure fricos In leu ne’nvins, viteaz şi inimos. Dar apa ceea de pe mâna stângă Puterea sufletului o potoale, II face pe-om cu mintea mult nătângă, Iar firea dârză, trândavă şi moale. Şi unul şPaltul, tot asemeni mic, Curg între Parpanghel şi’ntre voinic. Acesta vede recea apă clară, Şi, cum era voinicul frânt de sete, Către isvor cu dinadins coboară Şi bea din stânga. Cu mişcări încete Dezbracă armele şi calu-şi lasă Şi merge de se pierde’n umbra deasă. Parpanghel la isvorul drept se pleacă, Scufundă palma şi o soarbe’ndată; In clip’aceea chiar, pe faţa«i seacă Se şi văzu schimbarea minunată. In ochi privirile=i se’nflăcărară, Slăbite mâni puternic se’ncordară. Frumos la chip, dar crunt la’nfăţişare, El simte’n minte^o isteţime rară. Privind pe sine hainele murdare: „Că nu deahestea, ci deahele dară „Se cade eu să port acum !“ şParată Spre armătura colo aruncată. Cu grabă cele două râuri trece Şi toată armătura o şi’mbracâ; Gândea că nu s ar teme nici de zece Când greaua spadă şi-o trăgea din teacă ; Dar dacă se mai şi sui călare, ■Simţi că nici de*o oaste frică n are. www.dacoramamca.ro - 126 - De^aici se’ntoarse fără de zăbavă Spre drumul bun, voind să iasă Din fundătura ceea de dumbravă. Despre Dornica... de demult uitasă, Dar Paminti de dânsa o’ntâmplare, Pricinuindu^i astfel jale mare. www.dacoromanica.ro - 127 - CÂNTUL AL ŞASELEA Ţiganii sfăiuesc şi voiniceşte Ei spun să nu se ducă ori şi unde. Muntenii însă îmbiăcafi turceşte Dau peste dânşii.. . Neicu le răspunde. Parpanghel plânge=a lui iubită moartă, Iar Iştoc şi cu Bucur tot■ se ceartă. www.dacoramamca.ro - 128 - 1. Ţiganii sfătuesc. Sunt mulţi la plită ? Ciorbele^s sărate 1 Prea multe moaşe de*s, copilul piere 1 Iar dacă'S doctori mulţi, bolnavul pate! Aceasta esteta’ntregii lumi părere. Cu drept cuvânt, deci, s ar putea chiar zice Că nici belşug de sfat nu-i prea ferice 1 „Mai bine una bună 1" e cuvântul Străbunilor, şi socoteau prea bine, Căci, ori de când va fi pământul, Rău n au fost cele bune şi puţine, Ci’ntotdeauna cele rele multe; Cel ce nu vrea să creadă, să n’asculte! Ţiganii toţi grămadă s’adunase A doua zi de dimineaţă iară; Nu vru nici unul sfada să şi«o lase Din zori de zi şi pân’ târziu pe seară. Şi nu putură să se hotărască Să stea pe loc, ori să călătorească. Cei mulţi ar fi voit pe loc să şeadă, Dar împotrivă foarte mulţi strigară; Către Spăteni îndată să purceadă Ii îndemna Drăghici a mia oară! Doar Neagul contra e şi sfătueşte Pe loc să stea şi’ntr’ast chip le grăeşte: „Să mergeţi voi pă’n toată hastă ţara, „O locuire-aşa mai dăsfătată „Cum n’am avut noi nici odinioară, „Ca hasta n’aţi găsi 1... Deci, dă-s bucate, „Eu zâc să rămânem cu toţi aice „Şi să trăim o viaţă mult ferice. „Că... dec!... Am să vă spun eu cu drăptate „Că drumul lung, zău ! mia nu-mi prea place! „Mi s’a urât cu^atâta trăpădate 1 „Mai bine e să stăm aicea’n pace „Cât timp nu ne urneşte nici o silă „Şi ne prieşte-a cerurilor milă. www.dacaromamca.ro - 129 - „Deci tabăra aici rămâne toată „ŞPaşteaptă neclintită pân’ ce, dară, „Va trece hastă vreme tulburată „Şi iar se va întoarce pacea’n ţară. „Iară de'atuncea’ncolo va să bie „Aşa cum numai soarta noastră ştie!“ 2. Ţiganiisfătuesc cum trebue să se lupte cu duşmanii. Aceste vorbe Neagu de le spuse, Cu toţii într’un glas le aprobară. De-acurmezişul doar Drăghici se puse, Zicându«le’ntâmplări de^odinioară, Rugând să ţie«ale lui Vlad cuvinte Şi*a crede’n sfatul unui om cuminte. Dar într’un glas strigară toţi: „Aici, „Aici cu toţi vom sta.. şi*i astupară Cuvântul înţeleptului Drăghici. In urmă ei pe Bratu* 1 ascultară, Căci îşi deschise rostul vitejeşte ŞPaşa precum urmează«i sfătuieşte: „Amu, vedeţi ... se poate să se zică „Prea bine că sunteţi la Inimoasa, „Că, precum văz, nu vă mai taie frica ! „Da’n ori şi care loc vă fie casa, „Voi să şedeţi aşa cu bună pază... „Vă fie mintea totdeauna trează. „Că până ieri voi furăţi nişte cioare, „Dar azi voi sunteţi oastea lăudată „Lui Vodă Vlad, hăl ce vă dă mâncare! „Şi dacă v’a dat harme bune, cată „Ca să vă socotiţi pe cât mai bine „Şi să nu«l daţi odată de ruşine. „Da eu am să vă zic aşa pe faţă „Că n’aţi avut nici când o rânduială, „Să tot vorbiţi şi până dimineaţă ! „Voi n’aţi văzut că duşman duh vă’nşală ? „Tot lungul zilei gura nu vă tace, „Dar să’ncheiaţi ceva... nu prea vă place! „Analele Dobrogei" XII. 1931 9 www.dacoromamca.ro 130 - „Că Vodă arme de v a dat, îndată „Va trebui cu ele*a vă deprinde. „Cred ... arma nu vă este dată „De stăpânire ca s’aveţi ce vinde, — „Ci ca s’aveţi cevaşilea în mână „Când veţi lupta cu oastea hea păgână! „Drăpt să vă spun... că eu... dintr’a mea parte, „Eu o dădeam de la’nceput la dracul „Pă scula hasta care^aduce moarte, „Dă Dada dacă nu mUar fi, săracul! „Că doară'l ştiţi şi voi: bătrânul tare „Ş’afară dă ceri dau, el hrană n’are! „Cu-adevărat dorinţa dă vă duce „Să’ncingeţi armele, ia spuneţi dară : „Cum trăbuie o harmă să s’apuce ? „Că ... deh !... Să nu vă faceţi dă ocară „Când veţi da ochi cu oastea cea duşmană, — „Şi să vă taie^aşa ca la tocană!“ Atuncea iute se sculă’n picioare Şi falnic Boroşmândru prinde graiul: „Măi fraţilor, că mie mi se pare „Că dacă n’ar avea ţepuşe scaiul, „N’ar fi aşa de*avan !... Ţepuşa face „Să hie hirea lui aşa pungace ! „La oameni arma e ca şi ţăpuşa ; „Acel ce are mâna bine-armată, „Ori cui el poate sări arate uşa 1 „Şi biruie’ntr’o luptă’ndelungată „Acela ce se simte-armat mai bine „Şi»a cărui armă vreme lungă ţine î „Zâc doar că’ntâi de«o armătură bună „Să ne’ngrijim şi cât mai dă degrabă! „Da’ mie dă dămult p’în cap îmi sună „Că s’ar putea să facem bună trabă „Şi să ne*armăm aşa mai... vitejeşte, — „Ei, iată, Boroşmândru sfătueşte: „Ori ce ţigan să*şi aib’o săbioară „Şi’n mâna stângă ... ştiţi: o sulă lungă, „Vârtos cu dreapta taie şi omoară, „Iară cu mâna stângă tot să’mpungă! „Să aibă la’ndemână fiştecare „Gătit un laţ dă frânghie mai tare. www.dacoromamca.ro 131 - „Că dacă va vedea că nu se poale, „Decât s’o ia mai sănătos la fugă, „S arunce laţul în vrăjmaşe gloate „ŞPapoi, zmuncindu*l, ştii, vârtos, să fugă ; „Pe h’un vrăjmaş cu fes să mPl trântească „Şi pân’ la tabără să-l târnosească. „Cum dar vă place«a mea părere ? „Şi ce*avefi împotriva ei a zice ?“ Acuma Dragomir cuvântul cere, Dar se scorneşte şi un pic de price, Căci Bratu’n vorba lui tot stărueşfe. La urmă Dragomir rânji mânzeşte. Iar Dondu, un ţigan cu fruntea lată, Un lingurar ce ştie multe, zise Tot mângâindu«şi barba-i afumată: „Dec!... Boroşmândru taie’n Turc ca’n clise I „Ba vrea să«l târnosească pân’ acasă „Pă hăl cu harmătură mai frumoasă. „Da’... fraţâlor, ahestea toate multe „Câfe*aţi horbit amu ... nu fac o zală I „Da’ dacă Ţigănia vrea s'asculte, „Oiu spune cum să faceţi rânduială, „Da ştiţi, o rânduial’ aşa, pă dăscălie, „Ca să puteţi învinge’n bătălie! „Zâc: Să săpaţi în jur dă Ţigănie „Tot neşfe groape d’ălea mari şi-afunde, „Că Turcii d’or veni cu repezie, „Orbiş să cad’ acolo, să s’afunde „Ca lupii cari tot îmblă după pradă! „Da gropile... vedeţi ?... Să nu se vadă! „Dec !... Trăbuie să fie^acoperite „Cu mult frunzar, cu pae şi nuele, „Să nu mai poată fi deosăbite, „Să cad’ acela ce*ar călca pă ele! „D’ăţi face-aşa, să ştiţi cu bună seamă „C’aicea’n Ţigănie n’avem teamă!“ Dar iată că şi Tandaler se scoală: „Ahasta crede Dondu că*i bătaie! „Să*şi puie capul la muiere’n poală, „Iară vrăjmaşul hăl păgân să saie „In groapele lui Dondu chiar orbeşte! „Zău, fraţilor, că Dondu bâigueşte!“ www.dacoromamca.ro - 132 - 3. Dau Turcii. Un strigăt groaznic răsună decodată : „Dau Turcii păste noi!... Păgânii!... Iacă!“ Şi sfătuirea fu pe loc curmată. Tot insul într'acolo tocmai pleacă De unde vine vuetul mai mare... Şi se vedeau păgânii Turci călare! Ci Vlad era, cu călărime-aleasă ; El, ca să poată spiona mai lesne Pe Turci, curat turceşte se’mbrăcasă Din vârful capului şl pân’ la glesne ; El hotărâse*anume să se«abată Şi pe la Ţigănimea înarmată. Ţiganii, când pe Turci venind văzură, Au fost cuprinşi de«o spaim’ aşa de mare încât li se lipise limba’n gură; Crezând că nu vor mai avea scăpare, Cu totul despre arme îşi uitară Şi toţi fugeau spre tufa mai desşoară. Dar cum vedeau că nu mai e’n putinţă Să fugă prea departe să s’ascundă, Ori care mai cu multă năzuinţă Şi’n mare grab’ acolo mi s’afundă Unde zărea grămada că»i mai mare Şi unde alţii se’mbulzeau mai tare. Ca oile’n ocol se fac grămadă, Cu ţipete cumplite ei s’adună Şi ochii şi«i închid ca să nu vadă Cum Turcii iute vin ca o furtună, ~ Acuş^acuş de dânşii or să deie Şi dulcea viaţ a lor or să le»o ieie! Iar când vrăjmaşul fu aproape’n faţă, Cu toţii la *ţîamânt se şi plecară ; Şi mânele’ntinzând, cerşiră viaţă Şi faţa’nlăcrămată şUo plecară. „Vaileul... Vaileuî"... răcnea grămada; „iaca, Se pierde Ţigănia !... Vai!... Săraca !“ www.dacoromanica.ro - 133 - Doar Neicu într’acele clipe grele, El, care fiise’n ţări deosebite ■Şi care’n minte*avuse multe socotele, Cercat fiind şi de mai mari ispite, — El strânse doi bătrâni şi bărbăteşte Păgânilor cam astfel le vorbeşte: 4. Neicu cere’ndurare. „Domnilor Turci, deh !... Să vă fie milă „Dă Ţigănia noastră, că'i săracă! „Că nu dă voe bună, ci dă silă, „Ca doar mai rău cumva să nu petreacă „A trăbuit cu harme să se’mbrace, — „Zău, dă nevoie!... Nici n’avea ce face! „Iertaţi«ne şi lunişoara să v’ajute, „Mulţi ani Memet al vostru să trăiască! „Uitate hie helea vremi trecute! „Că zău !... Şi Muhamet să ne trăsnească „Dac'om avea o vină intr’ahasta ... „Ci iacă: au căzut pre noi năpasta! „Tot Vodă'Vlad a hăstora*i de vină, „Lui, Dumnezeu hăl mare să*i plătească! „El ne«a băgat aşa de rău în tină! „Dar biata noastră viţă ţigănească, „Să ştiţi, trăia cu toată lumea’n pace! „Şi zău că bătălia nu«i prea place!“ Văzând atâta lipsă de ispravă Şi*atâta ţigănească mişelie, Vlad'Vodă porunci: făr’ de zăbavă întreaga oaste gata să se ţie Şi când s’or da semnale de bătaie, Să scalde crud în sânge’ntreaga laie. Ţiganii, când au înţeles aceste, Au şi slăbit la inimă de frică: Ici unii leşinară fără veste, Iar alţii colo ca trăsniţii pică, — Şi unii plâng cu*adâncă suspinare, Şi gem cumplit cu toţi ’n gura mare. www.dacaromamca.ro - 134 - In voia tristei soarte ei se lasă ; Doar singur Neicu încă firea*şi fine, Ce"i drept, cu faţa galbenă şi trasă; Din când în când trăgând adânci suspine, El înc'odată pliscul şPl deschise Şi’n toată desnădejdea tot mai zise: „Deh !... Nu vă lăcomiţi la Ţigănie, „Că numai Dumnezeu îi ştie traiul! „Averea noastră toat' a voastră hie, „Vă dăm cămaşa dă pă noi şi straiul, „Dar voi să ne lăsaţi ca mângâiere „Doar viaţa... copilaşii dragi... muiere.. „Ştiţi că Ţiganii şi la voi, săracii, „Trăiesc ca vai dă ei, numa dă’n milă, „Că fac şi slujbe şi plătesc haracii. „Da' noi făcurăm hasta numa’n silă! „Să ne iertaţi acuma doar odată „Şi să vă ierte Maica preacurată! „Şi ce folos de-acolo doar vă este „De negaţi lua şi dulcişoara viaţă, „Şi de-ar rămâne bietele neveste „Cu hăi dânciuci mititeluşi în braţă ? „Noi om muri, de-i scris aşa, dar ele „Purta*vor după noi o lungă jele“ Vlad Vod’ acuma însă nu mai poate Mai mult să steie fără să zâmbească; Şi râd cu el şiragurile toate Cu hohote .de^această ţigănească Infăptuire«aşa de minunată, încât îi merse faima’n lumea toată. 5. Ţiganii se văd păcăliţi. Iar Neicu tot ar mai fi vrut să zică, Vlad Vodă însă Pa curmat: „Văd dară: „Sunteţi mişei şi oameni de nimică ! „Cu»acest curaj luptaţi voi pentru ţară ? „De ce v’am dat eu care cu bucate ? „Văd c’aţi rămas tot cioare blestemate ! www.dacoramamca.ro - 135 - „Am să vă ieri eu şi de*această dafă, „Dar, de se va’niâmpla şi*a doua oară, „Voiu trage’n ţeapă Ţigănia toată! „Vă spun: aceasta glumă nu vă pară! „Vlad Vodă Ţepeş este«acel ce zice, „Acel ce stă cu voi de vorb’ aice!“ Ca dintr’un somn Ţiganii se treziră $i cunoscur’ atunci înşelământul. Ori care dintre ei adânc se miră : Muntenii... cum de şi'au schimbat veşmântul ? In timp ce Ţigănimea se mira de-aceasta, Tot bietul Neicu*ş\ mai înalţă creasta : „Să ierţi, Măria Ta, dar... n’avem vină! „De«am fi ştiut că nu sunteţi păgânii... „Nici Benga nu credea că pot să vină „Pă noi, cu fes turcesc pă cap... Românii! „Avurăţi parte, zău, d’o bună soarte, „Că altfel se putea’ntâmpla chiar moarte!“ Vlad Vod’ a râs cu inima curată De-această ţigănească nătângie Pe care el o prevăzuse toată. In urmă porunci lor cu tărie Cât mai degrabă drumul să»l apuce De vor să le mai dea ceva să’mbuce. ■6. Parpanghel află despre soarta Romicăi. Parpanghel, îmbrăcat în haine bune, Cu arme de viteaz, înflăcărat, Strunindu*şi calul cu porniri nebune, Pe lâng’un sânger a descălecat. Voia să*şi taie«un băţ, dar în tăcere, Din tufă iese«un glas de grea durere : „Să nu mă frângi, te rog!... Mă lasă’n pace! „Aici dorm eu, Parpanghele iubite ! „Trupşorul dragei tale^aicea zace! „Tu vei ajunge vremuri fericite „Şi»o dragoste mai bună mi te«aşteaptă, — „A fost cu mine soarta prea nedreaptă! www.dacaramamca.ro - 136 - „De Boroşmăndru când fusei răpită, „L*am pohtorit să sfeie^o ţărişoară „Să mai răsuflu colea sub răchită, — „Decodată Turcii preste noi coboară, „Iar Boroşmăndru m’a lăsat pe mine „Pe seama celor lifte mult haine ! „Iubitul meu, eu care numai fie „Şi doar lui Boroşmăndru daf*am voie... „Ştii adică... la mândra^mi feciorie... „Luară ei în silă şi’n nevoie, „Mă’nfinseră pe dos ca şi pe fată „Pân’ ce«am rămas aicea fără viată. „Apoi o măgărită’ntr'aripată, „Trecând pe*aicea, o văzui că'mi face „O groap’ adâncă, fără de lopată, „Ca nu cumva o fiară d’a rapace „Să«mi roază vr’un osut dintr’ale mele, „Făcu să crească tufa de nuiele!“ Cu«adâncă scârbă, dureros, ascultă Parpanghel a iubitei rea’ntâmplare; Rămase ca’mpetrif şi vreme multă Simţi că inima'i zvâcneşte tare. Şi’n urmă, izbucnind îndurerat, Un râu de*amare lacrimi a vărsat. „Tu eşti, Romică dragă, mult dorită ? „VaileuL. Vaileul... Of!... Ticălos dă mine! „Ce groaznic'grea mai fu a ta ursită! „La ce să'mi chinui viata fără tine ? „Ci firul zilelor acum Poiu rupe, „Că vreau aceeaşi groapă să ne^astupe!“ Zicând acestea, sabia şi»o scoase Şi vru gâtleju’n două să şM taie; Cu farmec trupul insă i-1 legase Brânduşa, mama lui, iar in războaie Nimica nu putea ca să'l atingă, — N’ar fi putut un om ca să*l învingă! Deci sabia'i aluneca la vale Ca peste*o platoşă nestrăbătută; Parpanghel se pierdu sub greaua*i jale Şi mult timp gura ii rămase mufă. Cu inima de lemn, nimic nu simte... La urmă par’că şi»a ieşit din minte. www.dacoramamca.ro - 137 - Sirângându'şi bine calul, el aleargă Atâta cât în lat şi’n lung se vede, Cruciş şi curmeziş câmpia largă, —-Ici stă pe loc, iar colo se repede Cu ochi sălbateci, parc’ar fi o fiară, Răcneşte, spumegă turbat şi zbiară ! Când vede'O tufă, strigă de departe: „Ia staţi, tâlharilor fără de lege, „La toţi am să vă dau o crudă moarte ! „Voi, suflete păgâne şi pribege! „Dar, de'mi redaţi voi iarăşi pe Romica, „Vă ’ncredinţez că nu vă fac nimica!“ Deci, nebunia’n capul lui puiaza; Şi’n urmă, şi’nainte i se pare Că vede pe Romica, dar cu groază De dânsul iute fuge pe cărare, Şi'ori cât la fugă calul şi’nteţeşte, Iubita-i fuge şi mai bărbăteşte. Din goana lui ferbinte se trezeşte Şi strigă cu durere: „Dulce Zână, „Nu mai fugi!... Un pic mai zăboveşte, „Eu sunt iubitul tău, tu*mi eşti stăpână.... „Să mergem iar la Ţigănie«acasă, „Aşteaptă'mă, Romica mea frumoasă! Ce rău ai pus piciorul p’astă cale Parpanghele î... Nu merită o fată Atâta plâns nebun şPatâta jale! Dar cred că este vremea, de^astă dată, Pe Iştoc să»l vedem cum vitejeşte Cu Bucur prin păduri călătoreşte. T. Păţaniile tui Becicherec. Viteazul nemeş, Iştoc, merse iară întreaga zi cătând vr’o mănăstire ; Dar Bucur nu mâncase pân’pe seară Şi la stomac simţea o grea lihnire. Sfârşit de foame, chinuit de sete, Ne mai putând răbda, pe loc el stete. www.dacoromanica.ro - 138 - Şi^aşa către stăpân vorbi cu jele : „Mergi sănătos, Jupâne, mergi cu bine! „Eu nu mai pot! Cum s’au sfârşit cu*a mele „Sărmane zile, ’ărăcan de mine ! „Ori, ce păcate m’au adus pe^aice „Să «mi termin zilişoarele voinic ?“ — „Ce-i, Bucure, cu tine ?... Ce te doare?" — „O foame grea la inimă mă frânge! Şi maţele în mine ard şi*mi pare Că Oltul setea'mi n’ar putea*o stânge !" Şi’n iarbă cade fără de vârtute ! Iar Iştoc sare jos, vrând să-i ajute. Din fericire îşi aduse«aminte Că’ntr’o desagă a luat de«acasă Un bulgăr greu : pogace de plăcinte, Ba şi rachiu într’un clondir luasă ! Deci, repezindu«se la cal, pe dată. Dă jos desaga şi cu grabă cată. I’ntinde’ntăi clondirul: „Na, sărace Şi bea de*aici şi vezi de mi te’ntramă!" Apoi îi dă dărapul de pogace Pe care şi-l legase’ntr’o năframă Dar, cum era cu maţele*opărite, Din sticla cu rachiu mereu înghite. Nici nu gândea băutul să'l încete Pân’nu va fi golit cu totul vasul, Până’ntr’atâta fuse fript de sete. Acum Becicherec îşi strâmbă nasul: „Ho, mă!.. Nu mai gândeşti să*mi laşi şi mie?"... Şi^abia de-i smulse sticla cu rachie. „Eeeeh... chiu!"... Şi Bucur face*o strâmbătură Cu faţa’nlăcrămată de rachie *, Cu palmele se şterge-apoi la gură, Simţind în suflet mare bucurie. Vârtos şi grabnic mâncă din pogace, Iar gura vorbăreaţă nu*i mai tace. „Drăguţ stăpân!... Hei!... Cum o să se duca „In largul astei lumi a noastră faimă! „Credeai balaurul ca o nălucă „Să fugă el de noi cu«atâta spaimă? „Eu mă temeam că vine să ne’mbuce, „Dar el pieri ca diavolul de cruce! www.dacoromamca.ro - 139 - „Ce rău îmi pare mori că nu rămase! „Mi»l jupuiam aşa cum se cuvine „Şi»apoi fopiam şi cărnurile»! grase, — „Untura mi»o purtam colea cu mine; „De te»ai fi uns cu ea pe la picioare „Ţi se făceau ca pana de uşoare! „Că nu»s solomonar, au cine»ar zice? „Ce teamă le»ar fi fost la top de mine! „Făceam la grâie, ca să nu se strice, „De piatră, secetă, ori ploi haine ! „Mi»aş fi umplut o pung’ aşa rotundă" Dar Nemeşul pe gânduri se cufundă. Cu Zâna’n vorbă până ce se dase Şi până ce pe Bucur să»l împace, De groaznicul balaur îşi uitase! Şi»aceasta’n inimă ce rău îi face! De ce nu l»a gonit el mai departe Ca să»i fi dat desăvârşită moarte ? Deci dânsul, către Bucur, cu mâhnire Se’ntoarse şi grăi aşa: „Vezi dară „Ce mi*ai făcut cu»a ta’ndărătnicire ? „Eu mă’ntorceam după balaur iară, „De nu»mi sminteai cu»avana»p văicăreală! „Tu, boule, făcuşi să»mi uit de bală!“ Şi iar o lungă ceartă se’ncepuse Şi se iscă’ntre ei o şi mai grea gâlceavă; Aminte Bucur iarăşi îşi aduse Că poate fi vândut făr’ de ispravă: „Mă pop, stăpâne, ca pe»o vită vinde!“ Aceasta Bucur n o putea cuprinde. t0ooooooo00o www.dacoromanica.ro - 140 - CÂNTUL AL ŞAPTELEA Becichetec şi Bucur iar discută ; Făcut acum boer pe jumătate, Cu diplomă tocmită'ntr’o minută, Şi Bucur pe Stăpân din greu îl scoate. Ţiganii insă şi-au uitat de frică Şi’n vitejie armele ridică. 9®€)o oooo«## www.dacoromanica.ro - 141 - 1. Bucur ajunge boer. Nobleţe sfântă şi adevărată, Tu care^ai coborât azi în bordee, Nu-i cu putinţă vremea de«altă dată; Căci meritele tale nu se’nchee Cu niscaiva hârtii sau pergamine Şi n’ai la bază vrednicii streine ! Noi ştim că lucrurile încâlcite Intre stăpân şi sluga lui rămase! Zicea baronul că iobagi'S vite, Iar Bucur asta nu putea s'o lase; Cu mult curaj îi spuse drept în barbă, Că n’a văzut iobag să pască iarbă. — „Stăpâne, asta nu«i deloc dreptate, „De*i vorba să mă faci să»mi pierd sărita! „Vă pot iobagii oare duce’n spate „Cu'aceeaşi nesimţire ca şi vita? ■— „Noi v’am supus prin luptă pe vecie ! „E drept să duceţi şi mai grea robie!“ — „Dar ce suntem acuma noi de vină, „Strămoşii dacă n’au ştiut să lupte ?“ — „Sunteţi Valahi şi m infera veţi puţină „De cedaţi purtat răsboaie ne’ntrerupte „Şi nu v’aţi fost supus de bună voie? „Purtaţi de«acum şi jugul de nevoie"! — „Dar rogu«te, cu drept să-mi spui, stăpâne, „Ce«ar fi de vine unul ca să*ţi zică „Aşa ca din senin: ştii tu, jupâne, „Că un strămoş de'al tău luă de chică „Pe unul din strămoşii mei ? ... Hei, iacă, „De«aceia mâna mea acum te freacă ! „Şi«aşa vorbindu«ţi el, să mi te bată „Ştii, sănătos! Ori bine^ar fi, cu cale?" Baronul nu putu răspunde’ndată. — „Hei, Bucure!... vorbeşti tot d’ale tale! „La vârsa asta n’ai un pic de minte! „îndrugi mereu dobitoceşti cuvinte! www.dacaramanica.ro 142 ~ „E una fol ce spui şi alta este „Robia care şi la prunci rămâne ! „Dar tu, Valah, poţi şti ce’nseamn’aceste, „Când nici nu poţi ceti măcar ?“—„Stăpâne", A spus mâhnit iobagul; „dracu ştie „Ce cartea legii voastre ne mai scrie!“ Decodată, dintre tufe şi nuele Le sare’n faţ’un călăreţ năpraznic. Pe trup voinic lucesc armure grele, In mâna dreaptă ţine*un paloş groaznic. Baronul stă spre el cu faţa’ntoarsă Şi^abia de-şi duce mâna către cioarsă. Le striga el: „Tâlhari fără dă lege! „Cum mi v’a dat arhanghelul în mână! „Să-mi daţi iubita, că de nu, s’alege „Din stârvul vostru praf doar şi ţărână !‘c Ins’a lui Iştoc spadă mult vestită Nici nu ieşi din teaca-i ruginită. Protivnicul îi dete*o lovitură Puternică în chivără miţoasă Tăindu-i peste fund o largă gură. Iar pân’ce Iştoc suliţa să-şi iee, Veni şi Bucur ajutor să-i dee. Cu paloşul izbi odată bine In înspumatul cal chiar peste şale. Nu*l mai putu nici călăreţul ţine: Focos, muşcând într’una din zăbale, L*a dus pe*ostaş departe, fără voie, Scăpând pe Iştoc de la grea nevoie. Baronul cată lung şi mult se miră De«acest curaj, dar mai ales de fuga Prin care cal şi cavaler pieriră. Şi’n timp ce către cer se’ndreaptă ruga,. Alături Bucur nu mai conteneşte: De cruci şi multe sfinte pomeneşte. Cu ochi duioşi spre dânsul Iştoc vine, Cu dragoste lovindu«l peste spate, Ii zise : „Asfa*mi place !. .. Foarte bine ! „N o voiu mai da nici pentru o cetate „Pe'O slugă care este*aşa vitează, „încât şi contra zmeilor cutează !...“ www.dacaramamca.ro - 143 - Dar celăla rămâne gură cască, Apoi zbucneşte’n râs prelung decodată: „Tâlharul, fPa făcut o gură’n cască !“ Baronu^şi drese chivără pe dată Şi iar şPâ’ntors privirile duioase Grăind cam astfel slugii credincioase: „Eu mult mă tem ca nu cumva să fie „Acesta zmeul cel hapsân ce fine „Pe scumpa Anghelină în robie ! „De-aceasta a sărit aşa la mine „Şi-a vrut ca să-mi doboare biata viată, „De nuri goneai cu mâna ta’ndrăzneafă! „Măi Bucure, stai drept! De-acum nainte „Nu eşti iobag, ci chiar fecior de curte... „Şi pentru c’arătaşi atâta minte, „Să porfi dulamă peste haine scurte ! „De-acuma’ncolo te numesc fârtate, „Fiindcă eşti boer pe jumătate !“. Iar sluga mulţumi cum se cuvine, Şi dup’un gât mai straşnic de răchie, Îşi înşeuară caii şi mai bine Şi iar purceseră’n călătorie. Au mers mereu nainte pe cărare, Mai mult per pedes, mai puţin călare. Ciudata soartă vru s’ajungă’n locul Pe care Ţigănimea poposise, Când, prin tufiş, avu din nou norocul Să vadă cavalerul ceri lovise Tăinduri chivără mifoasăn două. El prinse pala’n mânile-amândouă. Şi fântuind pe duşmanul din fafă, Cu ochii înroşifi de răzbunare Se hotăra să nuri mai lase’n viată. Dar Ducipal, şoldit, abia de sare, Aşa că cel voinic ce forfeca’n nuele A dispărut pe drumuri şi mai grele. www.dacaromamca.ro - 144 - 2. Ţiganii luptă cu Turcii adevăraţi Vlad Vodă şi cu ceata*i prefăcută In bună pace pe Ţigani lăsase. Dup’o’ntâmplare*aşa de neaşteptată Mai tot cioroiul împetrit rămase. De şi prea multe^ar fi avut să zică, Uitară totul în grozava frică. Târziu de tot li se înoarse iară Curajul ce«l uitară după uşe; Când călăreţii mult se depărtară, Cu prafu’n cap, iar alţii cu cenuşe, Ca iepurii scorniţi, aşa ieşiră, Uitând avana frică ce»o păţiră. Mufui atuncea rupse*aşa tăcerea; „Dă ce nu mai veniţi hacuma’ncoace, „Vitejilor, să v’arătaţi puterea ? „Dar vouă, păcătoşilor, vă place „Ca să veniţi furiş, cu’nşelăciuni „Să speriaţi pă pruncii dă’n tăciuni!“ La aste vorbe Ţigănimea toată Curajul cel mai mare’n inimi prinse; „Ia mai veniţi, bătu=v’ar să vă bată !“ Dar Vlad cu*ai săi de mult din zări se stinse, Iar altul nimeni nu veni, pe care Să'şi poată stinge râvna lor cea mare. O, de»ar fi curaj, de*ar fi virtute Cu vorbele aidoma’n măsură, O, câte zeci de oameni, câte sute S’ar bate crâncen numai printr’o gură! Şi'acel’ar fi viteazul cel mai mare Care'ar avea şi gura cea mai tare! Omor Paşa în vremea asta vine Cu mulţi ostaşi păgâni să iscodească, Aşa cum la războaie se cuvine; Dar dete peste oastea ţigănească. Un bun prilej acuma li s arată Ţiganilor ce vrură să se bată. www.dacoramamca.ro - 145 - 3. Ţiganii, crezând că-i tot Vlad, dau năvală. Când au văzul Ţiganii de departe Că dau spre dânşii oştite barbare, Au fost cuprinşi ca de fiori de moarte ŞPau tremurat sub greaua’nspăimânfare. Ci Boroşmândru glasul şi«l ridică; Un sfat baros cu mult cura) răspică: „Tot omul să m’audă şi’nţeleagă „Că peste noi Vlad-Vodă iarăşi vine, „Ca să mai facă doar aşa o şagă, — „Dar fiţi bărbaţi, şi să vă ţineţi bine! „Să nu mai daţi napoi cu una'două, „Că nu vă scoase cioara ieri din ouă!“ Această vorb’a mers din gură’n gură Şi-a străbătut întreaga Ţigănie, Fiind la toţi o bună’ndemnătură; Strigau încât cei morţi puteau să’nvie. Ori care’n repezeală senarmează Şi’n luptă fiecare’ntâi cutează. Şi’n timp ce se gătesc pe apucate, Aproape chiar de ei Omar sosise ; Privind foiala ţigăneştei gloate, El îşi opri armata şi trimise Câţiva să i s’aducă lui nainte, Să-i cerceteze numai din cuvinte! In vremea asta laia cea voinică Le şi ieşise întru’ntâmpinare ; Părea că n’ar fi cunoscut ce*i frica, Atâta fu curajul lor de mare! De vuiete, de vorbe şi strigare Puternic clocoti întreaga zare. Şi năvălind cu toţii dintr’o parte Spre Turci, au fost şi gata să«i lovească; Parpanghel îns’apare şPi desparte, El care’n rătăcirea-i nebunească Sărea din întâmplare ici şi colo, Ca dup’o clipă să dispară’ncolo. „Analele Dobrogci" XII, 1931 10 www.dacaramamca.ro - 146 - Iar Turcii, când zărir’atâta gloafă Că vine contra lor şi cu tărie, Şi pe'Argineanu’n haina«i fermecată, Nici unul lupta n’a mai vrut să {ie, Ci’ntr’o clipită s’au întors şi’ndată Fugiră către marea lor armată. Parpanghel însă după ei alungă, Dar vai! Ce clipă mult nenorocită ! Sărind călare peste^o râpă lungă, Căzu voinicul fără de ispită Cu capu’n jos în baltă puturoasă, In timp ce căluţi fuge, nici nu»i pasă! 4. Becicherec dă peste Ţigani. Din urmă iată, cel din Urum*Haza Şontâc»şontâc pe Ducipal soseşte; Măcar că şi-a luat el toată paza, Hainul zmeu, pe careul urmăreşte, Ca printr’un farmec i»a perit de-odată ŞUacuma în zădar mereu îl cată. Cu gândul după zmeu, nici nu zărise Că este’nconjurat de murga laie Şi că pe Bucur chiar îl poticnise, Şi«amenin{au cumplit că vor să*l taie In cazul când pe loc nu va răspunde Ce fel de oameni sunt, şi sunt de unde ? Frătuful, biet, n’avu ce să mai facă; Stătu un timp cu mintea zăpăcită ; Acum pe toate le băgase’n teacă! Dar îi veni ideia fericită Ca să le zic’o vorbă foarte bună Ce altfel s’ar mai zice şi minciună : / „Sunt scutier la omul cela mare „Pe care hăPcoloH vede{i nainte; „Patronul groaznic de cumplit şi tare ! „Când îl cuprinde furia fierbinte, „El taie oşti întregi, nenumărate I „Ba cu balauri şi cu zmei se bate! www.dacoromanica.ro - 147 - „Şi de mai vreji ca încă să se fie „De gât a voastre negre căpăţâne, „Ori care’n faţa lui plecat să fie „Şi să'l cinstiţi cu sare şi cu pane, — „Dar asta pân’ce toana nu-1 apucă ! „Altfel vă sfarmă capul ca pe*o nucă 1“ In timp ce astfel Bucur se făleşte, Patronul lui înir’ajuior nu-i vine, Ci spada şi-o învârte voiniceşte Şi de departe glasuri tună : „Cine Şă stea’mpotriva mea îl mână piaza ! Eu sunt... Becicherec... din... Urum'Haza !“ Iar la ciudata lui îmbrăcăminte Şi mult mai minunata'! armătură, Şi mai ciudat sunar’a lui cuvinte. Nici vorbă că Ţiganii toţi crezură Poveştile ce Bucur le’nşirase. Toţi dau napoi, drum liber ca să lase. Plecându'şi capul, ei îngenunchiară, Ba s’au rugat şi pentru iertăciune; „Iertaţi să fiţi din parte^mi devasta dată, „Fiindcă văd a voastră plecăciune 1“ Le*a zis viteazul: „Mergeţi dar cu bine 1 „Fârtate Bucur, stai mai lângă mine!“ In urma lui balaurii se miră De o făpfur’aşa de minunată ... Şi cum şi ceialalţi Ţigani sosiră, Cei ce»au gonit a lui Omar armată Şi cari’n socoteala minţii proaste Credeau c’au alungat munteana oaste, — Şi ei privesc cum Nemeşul se duce Şi unul spune altui la ureche: „Cum tava dă aramă'i mai străluce 1 „Ce barosană'i chivără ha veche 1 „Si ce cumplit d’avan o hi’n mânie I „Când nu se teme el dă nici o mie“. Aşa din ochi prelung îl petrecură Pân’se pierdu prin tufele vecine; Apoi cu straşnică chiuiturâ Sărbătoriră biruinţa bine; Iar dac’ajunseră în Ţigănie, Au desfundat o bute de răchie. www.dacaromamca.ro - 148 - 5. Ţiganii sfătuiesc iarăşi. Acel la care ţine mult norocul Dormind îi cade para bună’n gură ! Al lui a fost, de bună seamă, jocul; Ţiganii însă nu o pricepură, Căci tocmai când Omar cu-a sa ordie Voia s’omoare’ntreaga Ţigănie, Vlad Vodă şi cu«armafa sa voinică, Ieşind fără de veste, îi navale; Pe mulţi din ei îi taie şi»i dumică, Pe*Omar îl strâmtorează într'o vale Şi-l bate-aşa de rău, încât rămâne Cu mai nimic din oştile păgâne. Ţiganii însă au crezut nainte Că ei pe Vlad la sigur îl bătură. Acum şi Dragomir şPaduce-aminte Că bine-ar fi să le mai dea o gură. Văzând că’ntreaga laie îl priveşte, Ridică pliscul sus şi*aşa grăeşte : „Ţâgani viteji!... Eu zâc : întăi dă toate „Ar trăbui o lege să s’aşeze, „Dă trăbue noi sâlnic a ne bate „Cât timp avem în cap şâ noi minţi treze! „Ahasta oare n’ar putea să hie „Să«şi aibă şâ ţâganul o domnie? „Dă ce dar Vod’aice ne trămisă ? „Dă ce ne^au pus şi harma la spinare ? „Dă ce ne-au dat potop mălai şâ clisă ? „Ahasta trabă... ştiţi voi cum îmi pare ? „Eu cred că noi suntem aice „Ca lor sa nu le facă Turcii price! „Ahăşti păgâni carUau venit în ţară „Şâ rău dă’n orice parte«o năpădiră, „Nu păntru noi haicea se’ndesară, „Ci păntru Vlad şi«ai săi Munteni sosiră! „Ei cată dar războiul să«l înceapă, „Că ei p’atâţia Turci i»au tras în ţeapă! www.dacoromamca.ro - 149 - „Acum ... ia zăceţi voi curat: au cine „E*aşa nebun şi*atâta fără minte, „încât să'şi bage’n suflet ditai spine ? „Ori care dintre voi să ia aminte : „In Turci a da năvală cu tărie „Ar hi pă noi curată nebunie 1 „A ne scula noi preste stăpânie... „Că nici aşa nu prea ni se loveşte ! „Ar hi din partea noastră mişelie „Să tăbărâm pe hăl dă ne hrăneşte! „Ori într’un fel, ori haitul dac’om face, „Vaileu«vaileu de»a noastre piei sărace! „Aşa dar nouă nu ne mai rămâne „De cât să ne chivernisim în pace, „Grijindu«ne dă astăzi până mâne ‘ „Să nu lipsească gurii dă mâncare ! „Şi să lăsăm războaiele cumplite „Pă sama neamurilor odihnite l „Da’ce foloase vom avea d’aciea „Dă birue ori Turcul ori Munteanul? „Pă noi doar numai cazna şâ robia „Ne^aşteaptă, căci aşa^i sortit Ţâganul! „Haici ca şi’n hea ţară păgânească „El tot va trăbui ca să slujească 1 „Dec 1 .. . Eu socot c’ar hi aşa mai ghine, „Ca să ne tragem noi în sus la munte, „Să n’aşteptăm aicea Turcul care vine „In sângişorul nostru să se’ncrunte 1 „Cetatea Neagră cred că este locul „In care ne vom aştepta norocul 1“ Când Dragomir îşi termină cuvântul, Tăcură toţi îndelungată vreme, — Deplin rostindu'şi astfel crezământul! Şi alţii începură a se teme Că Turcii ar putea să năvălească, Să’nece’n sânge şatra ţigănească. Se ridică şi Balaban cu grijă Şi cam într astfel rostul şi*l deschise : „Acel ce n’are mintea mult ponivă „Va şti ce*i dă făcut acum, nu vise; „Acela trăbuie să şi’nţeleagă „Că Vodă Vlad cu noi făcu doar şagă ! www.dacaromanica.ro - 150 - „Au... socotirăţi voi că el nu ştie „Cu ce putere mare Turcul vine „Ca să ne puie ţara sub robie? „Şi dacă Vodă ne»a vrut nouă bine, „Dă ce ne«armară făr’a noastră voie, „Dă cât ca să ne bage la nevoie ? „Când Turcii vor voi ca să lovească, „întâi să stea Ţâganul la năvală! „La dosul nostru vor să se ferească, „Şi’n urmă, fără nici o osteneală, „Pă Turcii rău slăbiţi d’a noastră moarte, „Uşor să'i poată bate ... ştiţi ... la toarte ! „Să^mi zăceţi voi ! Da păntruce s ascunde?! „Dă ce nu"i nici picior dă om în sate ? „Toţi au fugit, dă nu să ştie unde, „Ducând cu ei potopul dă bucate! „VăzuPaţi voi, mergând amar dă loc, „Cumva găină, om, sau dobitoc? „Cum dar aţi vrea să nu putem noi crede „Că nu suntem mânaţi curat la moarte „Ca nişte boi... mişelnice cirede ? „Oh !,.. Oh!... Cumplită şi amară soarte ! „In două sufletul mi să dăspică „Dă mare jele... dă bănat... dă frică. „Dar ascultaţi şi sfatul meu cum este: „S’alegem doi bărbaţi dăn cei cu minte, „Să meargă ei şi să ne^aducă veste: „Vor hi dăparte Turcii înainte? „Iar d’om vedea cumva că nu«s dăparte, „Noi s’o şparlim pă dată’n altă parte ! „Că dă n’om face-aşa, pierim dă tot, „Nici n’om putea găsi altcum scăpare! „Cât dăspre Vlad ..aici strâmbă din bot, „Să lupte el cu gura lui ha mare, „Da nu să’nşele biata Ţâgănie ... „Dă are’n suflet pic dă omenie 1“ Când Balaban aceste vorbe zise, îşi şterse năduşeala de pe frunte Privind cum adunarea le primise ; Iar Voevozii, toţi cu bărbi cărunte, Au întărit cu semn din cap sau gură Bătrâna şi’nţeleapta’nvăţătură. www.dacoromanica.ro - 151 - Ci numai Tandaler cu semeţie S’a mai sculat: „O, cât sunteţi fricoşi! „Se vede că sunteţi dăn ... Ţâgănie ! „Că mijit mă mir dă voi, cărunţii moşi, „Cum ascultarăţi cu aşa răbdare „Vorbind dă frică şi dă spăimântare? „Noi să fugim ? Dar încotro ? Şâ... unde ? „Da păntru ce ? Sau poate vă e friiică ?! „Acel ce trămură, să poate*ascunde ! „E codrul ici! Da... căruia voinică „In sânişor o inimă îi bate, „Ahăla stă pă loc atât cât poate ! „Au n’aţi văzut cum am luat izbândă „Pă Turcii cari*au vrut ca să ne taie ? „Iar de*a gândit el, Vodă, să ne vândă „Doar pentru neşte cară cu mălaie, „Să*i dovedim Ţâganul că nu zboară ! „Şâ nici nu este pui dă căprioară. „Dar mie*mi vine, fraţilor, în minte „O horbă mare ... mare cât un munte ; „Eu să v’o spun în două'trei cuvinte!" Şi Tandaler se scărpină la frunte : „Să zâcem cum că Vlad bătut să hie, „Că Turcii pune^or ţara la robie. „Au cine va domni p’această glie ? „N’ar fi păcat să stea aşa’n neştire ? „Aici s’alegem locul dă moşie „Şi'un Reage, ştiţi, mai mare pă oştire. „Şpapoi să hotărâm să se numească „Cum va să hie: Ţarră Ţâgănească !“ Cum Tandaler îşi termină cuvântul, Ce fu primit cu mare bucurie, Scornind în tineri mai ales avântul, Bătrânii... cată rostul lor să*l ţie ; Ei stară multă vreme la’ndoială, Ne^având încredere’ntr’aşa tocmeală. 0°©oooooo°0 www.dacoromanica.ro - 152 - CÂNTUL AL OPTULEA Pe Tartarul din Iad Urgia=l roade ; El sfătuie’n soborul ce*l adună Pieirea creştineştilor no roade. Toji dracii insă au crezut mai bună Vicleana lui Mamona socoteală Ca dreapta Belzebutului năvală. .„«•■••••O,, #°oooooooo,# www.dacoromanica.ro — 153 — 1. Satana adună pe draci. Departe’n mări şoimanul soare Apune poleind frumos ostroave; Grozav de neagr’a nopţi’nvelitoare Scoboară peste câmpi şi prin dumbrave De munca zilei grele, obosită, Somn dus adoarme lumea nesfârşită. Ci treze sunt dihăniile răpitoare Şi oamenii ce«au cugetele rele; — Un lup ar vrea să prindă căprioare, Iar buha’n negre tufe păsărele, înspăimântat de^orăcăit de broaşte Sărmanul iepure nu poate paşte. Era pe vremea când întâiaş dată Cântau prelung cocoşii de cu seară Şi când, călări pe stuf sau pe lopată, Spre Retezat strigoi şi draci scoboară, Când umblă duhurile păcătoase Ce strâmbă ale oamenilor oase. Odihn’ aveau doar duhurile bune. Ci numai spiritele blestemate Umblau prin lume după’nşelăciune. Sortite*s duhurile necurate Şi’n ziua decazi, ca şi odinioară, Să umble’n timpul nopţii pe afară. Pe*această vreme tocmai, în afundă Şi neagră peşteră, în Iad, Satana îşi scoase capul din zmolita undă; Cu ochii verzi privi’mprejur, tirana, Şi«apoi poporul său de draci l’învită Să spurce legea, cum e*a lor ursită. Iar Tartorul prin asta se desfată, Precum un crai tiran după bătaie Când vede oastea duşmană ’njunghiată, Când, beat de sânge cald, noroade taie Şi e mâhnit atunci când nu mai poate Să’nece’n sânge neamurile toate. www.dacoramamca.ro — 154 - Satana socoti ’ndelung în sine Cumplita lui din ceruri scăpătare Şi pentru veci pierdut divinul bine, — Apoi gândi la reaua lui de astăzi stare ŞUatunci răcni cu ciudă şi urgie, In cât clăti stâncoasa temelie. Holbându«şi ochii crunţi, a zis : „Vai mie „Cu'această viaţaşa nesuferită ! „Mai bine«aş fi murit în veşnicie „Decât să rabd o viaţă înjosită ! „Potopul fericirilor pierdute „Mă chinue şi astăzi greu... O, du-te ! „O, piei din ochii mei barbara soarte ! „Şi’n luptă nu*mi fuşi tu duşmană oare ? „Nici biruinţă nu mi«ai dat, nici moarte ! „Mă laşi în cumpănă chinuitoare ! „Dar ... sunt Satana ! Sus ! cu bărbăţie 1 „Duşmane Savaot, ţi*arăt eu ţie!“ Aşa chelălăind, el urlă iară Şi Iadul tot răsună ’n greul muget. Cumpliţii diavoli chiar se’nspăimântară! Voind să ştie al Satanei cuget, Boerii Iadului veniră’ndată Şi’n jururi s’aşezară’n largă roată. 2. Soborul mai marilor Iadului. Privi’mprejur puternica Satană Şi cercetă’ndelung pe cei din faţă. In piept tresare inima'i avană Văzându'şi boerimea lui semeaţă. Apoi cu glas de câne care moare A zis aşa, muşcând cumplite ghiare: „Voi, soţi necredincioşi ursitei mele, „Protivnîci ai înaltelor lumine „Din ţara ce e dincolo de stele, —' „V’aduceţi voi aminte'acum prea bine „De ziua ceia groaznic de cumplită „Când neagra*mi stăpânirea fost stârpită 1 www.dacoromanica.ro - 155 - „M’au biruit, ceri dreptul, în bătaie, „Dar nu*s răpus!... In noapte ne*aruncară, „In fumuri de pucioasă şi’n văpaie, „Răbdăm nestinsa zmoalei pară ... „Prin mii de ani ne paşte*aceeaşi spaimă : „E Savaot şUa cerurilor faimă ! „Voi ştiţi că singura»ne mângâiere „E să lucrăm cu cea mai neagră ură, „Ciupind mereu cereasca lui putere! „Să nuri iertăm, că nici el nu se’ndură! „Dar, după câte mi se pare mie, „V aţi cam lăsat cuprinşi de trândăvie! „La poartă nu mai văd să dea năvală „Cu mia suflete ca’n altă dată, „Şi ne rămâne borta asta goală ! „Ne«a fript pe noi căldura ei fierbinte: „Va trebui să mai cercăm odată „A’nfrânge crâncen oastea luminată t „Am fost pe lume şi«am văzut pământul! „Tot ce se’ntâmpl’acolo ... zău, nu-mi place ! „Creştinii vor să«şi ia din nou avântul „In contra ţărilor turceşti sărace! „De’nving creştinii, ce mai tristă soartă ! „Un suflet nu ne va mai bate’n poartă! „Priviţi ! Vă jur pe Iadul meu fierbinte : „Creştinătatea’ntreagă va să piară ! „Vom pune la cercare^a noastră minte: „Păcat, urgie, boale, crime grele, — „Pe scurt, acestea's dorurile mele!“ Răspunse Belzebut, hatmanul mare Al oştilor întunecimei sale: „întunecate Doamne, mi se pare, „Cred, lucrul cel mai bun de pus la cale .,E să lăsăm acestea pe’ndelete; „Dar azi să strângem noi a noastre cete. „Ştiu din iscoade bine’ncredinţate „Tot ceri pe drum ca să se’ntâmple’n lume: „Viad*Vodă cel muntean ar vrea ari bate „Pe omul nostru, Mohamed anume! „Dar, după câte«am auzit, se zice „Că sfinţii vor pe Turci de tot sări strice! www.dacaromamca.ro - 156 - „Nici nu«i frumos ca să lăsăm noi dară „In voia lor pe cei de*a noastră parte! „Cu oaste să purcedem noi afară „Şi pe creştini să*i potopim cu moarte. „De sigur, dacă Mohamed învinge, „Din lume toţi creştinii se vor stinge !“. — „îmi dai, hatman nevrednic, bună ştire, „Dar neagra minte^a mea ar vrea să ştie: „Etern fidela Iadului oştire, „Cum poate sprijinită ca să fie ? „Pe faţă şi cu forţă’nvederată, „Sau într’ascuns şi nu chiar dintr’odată? Aici se scoală Mâmona cel Mare, Cel mai bogat vistemic al Satanii. Pe seama lui sunt multele comoare De sub pământ, tot aurul, toţi banii. „Tot Iadul, zise el, prea bine ştie „Ce*aduce’nalta mea dregătorie! „Plecat e omul către lăcomie, „Că*l roade egoismul lui cel mare. „De*acilea izvorăsc păcate«o mie : „Răscoale, vinderi, furturi, înşelare, „Omoruri crunte, strâmbă judecată, „Minciuna grea şi camăta urcată. „Azi numai auru-i stăpân pe lume ! „Prin el eu cumpăr inimele toate! „Asvârl în jur cu fel şi fel de sume „Şi mijlocesc tot felul de păcate. „Silesc pe unul Patria să«şi vândă „Şi-l pun pe^un altu’n contra lui la pândă. „Pe bani dau popii darurile sfinte „Şi pentru bani miniştrii fac războaie; „De*i pui un pumn de aur înainte, „Cel mai puternic împărat se’ndoaie ! „Cu bani orbesc a omului prăsilă „ŞUo pun să stea’ntr’a Iadului topilă I „In cât priveşte îns’ajutorinţa „Lui Mahomed şi a turceştei gloate, .,Eu... drept vă spun j nu'i bună socotinţa „Lui Belzebut şi cred că nu se poate 1 „Gândiţi că cel ce are’n mână slava „Să facem tot ce vom pofti lăsa^va ? www.dacoromanica.ro — 157 — „Ce poate*ajunge marea ta’ndrăzneală „In fa (a unei forje înmiită ? „Nu vitejii! Măiastră socoteală „Va trebui să fie folosită ! „Deci nu pe faţă dăm ajutorare, „Ci tot pe»ascuns, ba şi cu grijă mare „Aici mă jur: ruşinea mea să fie „De nu voiu izbândi prin bani a face „Mai mult cât Iadu’ntreg prin voinicie !‘ Zicând aşa cuvânt, Mamona tace; Se scoală Asmodeu, prelung rânjeşte Şi=uitându*se'mprejur, aşa vorbeşte : 3. Vorbesc Asmodeu, Moloh şi Velial. „Sunt sfetnic tainic al Sluţiei Sale „Şi-s cel mai diplomat în neagra fără. „Şi banu=şi face n lume bună cale, „Nu*i pot tăgădui valoarea; dară „La om virtutea*i şi mai tare încă, „Toţi i se pleacă’n adorare^adâncă ! „Mamona, da, va face toate, „Dar numai celor prinşi de lăcomie, „La suflete de»avere însetate ! „Regret dar că Mamona tot nu ştie „Că orişi cât s arunci cu bani în vânt, „Nu poţi să faci prea multe pe pământ. „Ascunse curse ... da ; Inşelăminte... „Cu intrigi şi cu sfaturi prea viclene „Să*i surpe unii p’ăi ce sunt cuminte, „Iar alţi s’ajute oştile-agarene !“ Acel ce’n Iad poliţia o face, Burtosul Velial, nu poate tace: „Mustrez pe*aceia ce*au vorbit nainte ! „Temeiul său şi*I laudă oricare, — „Al altuia n’ar face^un bob de linte ! „Cu toţii vă’nşelaţi, pe cât îmi pare, „Căci vrednicia voastră împreună, „Nu despărţită, nu, aşa e bună ! www.dacoromanica.ro — 158 - „Uniţi să fim cu toţii şi’n bătaie „Să nu intrăm cu forţă’nvederată ! „Ci mergem din odaie în odaie, „Cercând pe om : ce*anume îl desfată, „Iar dup’aceasta’n chipul cel mai rău „Vom murdări ce»i sfânt în gândul său !“ Moloh, ce peste dezmierdări e mare, S a ridicat să*şi spuie^a sa părere: „Eu nu’nţeleg această ’nfrigurare ! „Când oamenii sunt morţi după plăcere, „Ei cad în laţul dulce-al dezmierdării „Şi toţi la rând vor fi supuşi pierzării ! „Prin măestrii plăcute, prin ispite, „Prin măguliri, prin gâdiliri, momele, „Prin zâmbete şi glume îndrăznite, „Prin mii de meşteşuguri de*ale mele „Să umplu Iadul voiu avea putinţă ! „Aceasta nu-i suprema biruinţă ? Si Velial, cel peste băutură, A zis: „De fapt eu cred aşa că este ! „Noi nu suntem pe-a cerului măsură „Să dăm făţiş !* Aceasta e poveste ! „Pe careva de-1 roade la spinare, „Acela poate face şi-o’ncercrfre ! „Aţi vrea s’o patern fără nici o treabă ? „Ei... hai să zic la fel, anume cum că „L’om doborâ pe Mihail în grabă ! „Ilie însă fulgere aruncă !... „Veţi crede voi că el să rabde poate, „Să doborâţi a cerurilor gloate ? „Un tunet azvârlit din înălţime, „Şi iar cădem în gropile cu smoală, „Ba chiar sub Iad, la mile adâncime ! „Zic dar: noi treaba s’o lăsăm domoală „Şi să lucrăm ca de«obicei: în taină, „Schimbândume pe cât mai des la haină!“ Acum şi Velfegor cuvânt apucă, El care-i domn credinţelor deşerte : „Eu nu*l opresc pe nimeni ! Să se ducă „Acel ce vrea cu cerul să se certe ! „Dar la’mpărţit, acela, după mine, „In mod egal cu noi nu poate vine ! www.dacoromanica.ro - 159 - „Când unul crede sincer într’o lege „Pe care cea mai bună o socoate, — „II sap furiş şi dânsul, se’nţelege, „Din calea adevărului s’abafe ! „Aşa de bine«l măsluiesc la minte, „In cât se face rău cu cele sfinte ! „Să nu dispreţuim dar toate*aceste, „Că--s mari foloase ce le*avem în mână ! „Altfel.,. nenorocire nouă este ! „Nu lupta dreaptă*! peste noi stăpână ! „Acest pericol pentru noi e mare ! „Deci eu vă rog să nu-i mai daţi cătare !“ Satana i-a privit cu suferinţă Şi-a zis : „Destule sfaturi prea viclene „Ce Turcilor nu dau ajutorinţă ! „Ca să v’ascult... drept spun : îmi este lene! „Vreau grabnic biruinţe cât mai grele ! „Fac dar pe pofta inimioarei mele ! „Hatmane Belzebut, vezi de-mi adună „Din mii de duhuri cele mai viteze, „Să fîe*aproape*o legiune bună! „Curând să fie gata să-mi urmeze"... Tăcând Satana, drăcăria toată Cât ai clipi din ochi fu’mprăştiată. 4. Ţiganii au terminat bucatele. Când sfatul ţigănesc fu mai fierbinte, Cu mare spaimă Corcodel aleargă, Zicându*le în câteva cuvinte Că de mâncare botul să şM şteargă, Cum că rămân cu buzele uscate, De oare ce n’au mai rămas bucate. „Că bine staţi aicea pă burice „Şi sfătuiţi aşa cu gura goală 1 „Da n’aţi văzut ? Trecutără p’aice „Dulăi ducând colaci!".... Mai toţi se scoală, Nici unul însă nu putea să creadă Că fu’n bucate*aşa de mare pradă. www.dacoramamca.ro - 160 - „Lăefii şi Golefii sunt dă vină !“ Ziceau acei din cete rânduite ; „Ei le»au mâncat... punea^lUs’ar pă splină ! „Atâtea clise râncede şi zară „Dă să putea hrăni o’ntreagă fără 1“ Iar Tandaler, dorit de’ntâietate, Lui Corcodel îi zise sus şi tare : „Dă cine*au fost bucatele furate ? „Tu eşti Ţâgan ?... Tâlhar dă drumu’mare ! „Neruşinat laef!. .. Ce, crezi tu dară „Că vei scăpa c’o horb’aşa uşoară ? „Dă ce n ai spus tu, mo, mai de cu vreme „Că merge la sfârşenie bucata ? „Dar las ! Acuş«acuşa te vei screme „Să scofi pă gură ce*ai mâncat... Fii gata!... „Alegem unul dăntre noi mai mare „Şâ vai atunci dă groasa ta spinare 1“ I-avânfâ Corcodel privire*amară Şi*i spune printre dinfi, rânjind: „Dă tine, „Dă n’ai cerca să te mai urci pă scară, „Mo Tandaler, eu cred c’ar ft mai bine! „Da cine te-a mânatără, mişele, „Să'fi bagi tu nasu’n trăburile mele ?“ întreaga golănime’ntărâtată Jur^împrejurul lor se şi’ndesase; Aproape fiiră gafa să se bată, — Până’ntr’afâta cearta’naintase ! Dar s’auzi de-odată, nu departe, Strigări de surle, dobe, vuiet mare! „Fugifi! Fugifi!... Tot insul care poate, „Că iată, vine Turcul şi ne taie!“ Strigau bătrânii către cele gloate. Dar îngrozita ş’împetrita laie, In loc să-şi cate’n grabă o scăpare, Rămase fără grai, fără mişcare 0°©oooo°°o# www.dacoromanica.ro — 161 — CÂNTUL AL NOULEA Asupra Turcilor Vlad dă năvala; Sultanul pe-unde-1 duce ochii merge. Satanei, după ce-a făcut răscoală, Arhanghelul Mihai o palmă-i şterge. Făcură şi Ţiganii un război, — Dar s'au luptat cumplit cu nişte boi. oooo°o©o<,00o °00000000*0° t,Analele Dobrogci" XII, 1931 www.dacoramamca.ro — 162 — 1. Vremile de glorii au trecut. Trecură anii când vr’o strâmbătate în lume nimeni nu’ndrăznea a face; Eroi salvau atunci ţări apăsate Sub jugul barbariilor prădace, Când pentru munca lor neasemănată Nici nu gândeau măcar să ia răsplată. Era această vreme mai cinstită. Cum s’au pierdut tocmelile acele !... Dar astăzi lumea noastră-i stăpânită De miliarde de cumplite rele. Tu, omule, de-acestea eşti de vină, Fiindcă’n primul rând nu câţi lumină. Iţi dete cerul minte şi virtute, întâia la’ntuneric să-fi lumine, A doua la nevoie să*ţi ajute ; Dar tu«fi faci lanţuri groase’n jur de tine Şi-ţi dai virtutea la tirani în mână, Ca fruntea să ţi-o plece’n grea ţărână. Coconii duc o viaţă’n trândăvie; Pe haine mândre cât şi pe cocoane îşi risipesc întreaga avuţie, Dar fug din fruntea unei legioane Atunci când gloanţele roesc cu mia : Li-i teamă să nu«şi piardă scăfârlia ! Un coif în cap şi«o sabie în mână, Un piept ne’nvins, un scut în mâna stângă, Virtute veche, inimă română ... Acestea numai vor putea să frângă Ale robiei lanţuri asasine Ce-apasă greu în ţările creştine. 2. Vlad bate cumplit pe Turci. Era’ntr’apus, când astrul intră’n zare Şi când copacii umbre lungi aruncă Gătind amurgului senin răcoare ; Vlad Vod’a răspândit atunci poruncă Să iasă oastea’n semnul crucii sfinte Şi-apoi tiptil să meargă înainte. www.dacoramamca.ro - 163 - Iar după ce ieşiră la lărgime, El oasfea şPo’mpărfi în frei coloane : Pe lăfuri puse bună călărime, La mijloc siând pedesfre legioane. In văzul fufuror apoi se scoală Vorbind cam ce să facă’nfr’o năvală. Alese’n urmă oare care sufe De^oşfeni voinici, deprinşi in lupfe grele Şi pricepând a luptelor virfufe, Având şi surle, fobe, iinichele, Mergând pe după iabăra furcească, La iimp din spaie să o năvălească. Aceştia, din semn când s’or pricepe Că la coloanele orânduite Puternica năvală va începe, Să facă ei din părţile dosite Pe cât mai mare sunet şi strigare, Să-i creadă Turcii că-s armată mare. Străbat cărări ascunse şi tăcute Sub priceputa Domnului povafă; Acestea nici nu fură pricepute Pân’nu le răsări o strajă’n faţă, Pe care’ntr’o clipit’o răsturnară, Apoi pe Turci în grabă’mpresurară. Cei dinăuntru n’au simţit nimică Despre^o năval’atât de tăinuită, Dar când simţiră fier creştin că pică, Grozava Turcărime adormită A prins a muge cu adânci suspine Că răsunau şi văile vecine. Prin Turci a mers curând această veste „Turceasca tabără-i înconjurată !...“ In fugă doar scăpare de mai este! Ori ce păgân de fugă dar se gată! Se’nvălmăşesc ca viermii fără minte Şi fug avan, scuipaţi de foc fierbinte. Cereştii călăreţi se arătară Către-a văzduhurilor înălţime Cu săbii lungi de luminoasă pară; Şi glasuri răsunau’napoi mulţime Şi surle de război nenumărate, Că parc’ar fi şPacolo mari armate! www.dacoromanica.ro — 164 — Văzând Sultanul nostru astea toate, Izbânda«şi uită, jalea îl pătrunde, Ciubucu^şi sparge, faţa crunt şi=o bate; Nici unul din supuşi nu*l poate*ascunde ! Sărmanul, cearcă doar atât: să scape Sau sub pământ, sau poate chiar sub ape. Cu greu adună două sau trei cete Şi se strecoară printr’aceia parte Pe unde poate merge pe’ndelete, Să scape, de se va putea, de moarte. Aşa Sultanul a scăpat cu viaţă, Lăsând lui Vlad victorie măreaţă. Păgâna tabără fugi’n risipă, Căzând pe drumuri fără contenire ; Rânjesc cei morţi, răniţii gem şi ţipă, Dar Vlad îi ţine’n strânsă urmărire ; Strigând oştirii sale încălzite, . Goneşte pe*a fugarilor copite. 3. Vin Dracii în ajutor. Satana şi cu oastea sa’ndrăzneaţă Ca o furtună mâniat soseşte; Pe Turci Pascunde într’o deasă ceaţă Şi de peirea grea îi ocroteşte. Dar spumegă de ciudă şi mânie Văzând c’a lui sosire-i prea târzie. Dar şi Arhanghelul Mihai avuse Din timp înştiinţare despre toate ŞPanume de la străjile ce puse, Cum că Satana, gloatele*alungate Nu numai că le apără, dar vine Să năpădească oştile creştine. Cu mult curaj în contra lui purcede; Iar când vrăjmaşului îi fu în faţă, O luptă crâncenă’n văzduh se vede. Cu inima voinică şi isteaţă, Armata îngerească arme prinde ŞPo groaznică bătaie sus s’aprinde: www.dacoromanica.ro — 165 - Mii paloşe de foc, nemuritoare, Lucesc şi răni aduc nevindecate Şi ciopârţesc drăceştile ciopoare; Cu fulgere cereşti greu încărcate Mii tunuri vars’a cerului văpaie Şi tremură pământul de bătaie! Ci ne’nvingând la’ntâia lovitură Teribilele cete’ntunecoase, A se’ndoi de luptă începură. Satana însă cuţitoiu^şi scoase Şi-apoi scrâşnind, aşa răcni de tare In cât păru pământul că tresare! Şi’n urmă năvălind cu silnicie Asupra cetelor de cer sfinţite, Nici unul drumul nu putu să-i ţie Şi nici la luptă dreaptă să»l invite; Ci toţi fugind, în lături se feriră Şi toţi sub sfântul scut sc sprijiniră. Atunci Arhanghelul Mihai, când vede Această a Satanei cutezare, La ea ca fulgerul mi sc repede Şi bine-i şterge-o palm’aşa de tare, încât Satana îi căzu’nainte Ca o fantasmă fără pic de minte. „Nu-i vrednic un tâlhar murdar ca tine „Să^mi spurce armele nemuritoare, „Ci palmari pentru suflete haine !“ Şi-aşa zicând, îl şi călcă’n picioare; Apoi frumos i-a prins în mâni copita Şi-a dat cu negru-i leş de-a asvârlita. Acum şi-un foc de tunuri se deschise Ce’mprăştia cu mia sărindare, Sfeştanii şi tămâie, paraclise Şi moaşte sfinte ... şi-altele, de care Se tem aceste spirite^osândite. Topită-i gloata’n câteva clipite. Câţiva pieriră’n vânt, câţiva’ntr’o stâncă, Iar cei mai mulţi prin bălţi se pitulară; Câţiva intrară într’o groap’adâncă, Iar cea mai de pe urmă cetioară Nu fuse chip să scape dc război Dc cât băgându^se’ntre nişte boi. www.dacoramamca.ro - 166 - 4. Ţiganii pornesc la luptă, Din foaie celea pân’acum cântate Cu multă uşurinţă se’nţelege Ce’nseamnă zgomotele’ncrâncenate Ce pe Ţigani i-au îngrozit în lege; Tot codrul s’a umplut de negre gloate, Că nu ştiau ce nenoroc se poate. Dar Tandaler striga cu voinicie: „Războiul mooo !... aicea foarte! „Cu harma după mine toţi să vie! „Sau dăm dă biruinţă, sau dă moarte! „Măi bine să murim cu toţii pă’ndelete „Dă cât să tragem foame grea şi sete!“ Cu»aceste vorbe inimă-şi luară Şi-aşa precum putură, rău sau bine, In câteva clipite se’narmară; Dar pe picioare-abia de se pot ţine, Căci ei au scârbă de bătăi şi sânge... In piept părea că inima le plânge. Dar Tandaler încuraja din gură, Căci se temea să nu-i doboare frica. Dar când cu arma’n mână se văzură Credeau că nu le pasă de nimica. Scoţându^şi spada crâncenă din teacă Le spuse Tandaler aşă să facă : „Cătaţi Ia mine, mo!... Luaţi aminte ! „Acum suntem cu toţii înarmaţi, „Deci trăbuie să socofiţi’nainfe ! „Dă ce ?... In care parte ?... Ce cătaţi ?... „Să nu mai zâceţi mâne sau poimâne „Că Tandaler lătrat-a ca un câne! „Copii cer ca să le daţi mâncare „Şi călră voi cu jale mare strigă, „Dă socotesc că nici nu e scăpare „De cât să ne găsim dă mămăligă; „Că gura pruncilor dă pă tăciuni „Nu poate fi hrănită cu minciuni! - www.dacoromanica.ro - 167 - „Ţâganu care vra să mai trăiască „Să vie după mine’ntr’un noroc! „Numai că trebuie să se păziască „Aşa cum maică*sa«l păzi de foc ! „Iar dac’o da spre noi păgâna gloată „Să nu’nlemnească unul dintr’odată! „Iar de'oiu strâga eu dă la frunte, „Şă*şi aibă tot Ţâganul arma gata! „Vrăjmaşu să tot hie cât un munte, „Da voi să daţi mişto, d’a dărâmată! „Să’nchideţi ochii şi să daţi pă moarte, „Cruciş şi curmeziş în ori ce parte ! „Cu ochi’nchişi mai bine*i a te bate, „Că n’ai să câţi duşmanului în faţă, „Nici nu te temi de harme’nfricoşate „Şi nici d’o cătătură prea’ndrăzneaţă, „Nici vezi p’acel ce lângă tine pică „Şi pân’la moarte n’ai să ştii dă frică! „Da să răcniţi şi să strâgaţi dân gură „Pă cât vă ţine hăl grumaz dă tare! „Aiasta este bună’nvăţătură, „Că dă tot şapte inimi la oricare. „Pă duşman însă rău îl spăimântează „Şi-a stărui la luptă nu cutează!“ Cum Tandaler sfârşi cu’nvăţătura, întreaga laie merse după sine Strigând în gura mare: „Ura !... Ura!“ . E drept că merg ei către rău sau bine, Se ţin de Tandaler ca dup’un tată, Dar inima în piept li«i îngheţată. Au trepădat aşa pân’mai pe seară; Nici oameni şi nici sate locuite Pe drumul lor îndelungat n’aflară; Dar gurile sărace, hămesite, Nu mai puteau nimica să vorbească Şi nici picioarele să mai păşească. Mergând aşa cu silă bărbătească, Au fost ajuns într’o pădure deasă. Aici s’au învoit să poposească. Tot insul, ostenit, domol se lasă Pe iarba verde’n umbră şi răcoare, Ştergând cu mâna fruntea de sudoare. www.dacoramamca.ro - 168 — Dar n’a trecut un ceas şi jumătate Din somnul umbrei dulci şi liniştite, Când, vuiete adânci şi’nfricoşate Pătrund în inimile adormite; Şi tocma’n ceasurile cele scumpe Din nou odihna dragă li se rumpe. Dar ei, în loc să fugă’ntr’altă parte, Au mers, din contra, foarte bărbăteşte, De unde zgomotul venea mai foarte. Chiar însuşi Tandaler se pomeneşte Că, tulburându«se de tot la minte, In loc să dea’napoi, fugea’nainte! Şi s’au trezit că, pe la Miază^Noapte, Zdrobiţi de*o alergare îndelungă, Au dat şi peste pomi cu roade coapte Mulţime, că putea la toţi s’ajungă ; Răgaz beleaua însă nu le dete Să*şi stâmpere pârdalnica de sete. Din frunte Tandaler decodată strigă: „Staţi mooî... Voinicilor!... Şi daţi dă moarte!.. „Vrăjmaşul vine ca să ne ucidă!“ ... Cei de pe*aproape*aud, cei de departe Nu ştiu ce este’n primele ciopoare Şi toţi se’nvălmăşesc cu’nfrigurare. 5. Ţiganii dau lupta. In rându’ntăi începe grea bătaie, Dar o bătaie groaznică şi tare; închide ochii Tandaler şi taie In cele patru părţi... Şi i se pare Că singur el cu groaznica lui spadă Doboară mii de Turci într’o grămadă. Ţiganii tot se ţin mai cât pe^aproape, închid din ochi şi luptă vitejeşte. Mergând orbiş, câţiva mai cad prin groape Dar alţii dau nainte voiniceşte. Şi cum ei nu ştiau nici unde sânt, Mai toţi se şi treziră la pământ. www.dacoramamca.ro - 169 - Cc mare nenoroc atunci avură Să deîe peste dracii din cireadă! Loviţi ca şi de streche boii fură Şi, dând prin laie, o făcu grămadă. Doar singur Tandaler mai stă’n picioare Lovind cu voinicească’nfrigurare. Dar se trezi c’un taur de Moldova, Iar Tandaler voind să*i scrie’n frunte Cu spada lui cea ruginită slova, El se trezi izbit de coarne crunte Şi aruncat cu«avânt grozav spre stele, încât gândiră toţi că*i dus de iele. Căzând se şi cutremură pământul; O clipă mândrului voinic îi pare Că sufletul din zbuciumatul, frântul Trupşor al lui, acuş... acuşa sare; Şi-l năpădi pe nas izvor de sânge, Iar de dureri nici nu mai poate plânge. Măcar că vitele înspăimântate Din drumul lor în goană se’ntorsese, In urmă mult timp gloatele bărbate Dădeau în vânt tot lovituri mai dese. Simţind în fine cum că’n gol loviră, Puţin câte puţin din ochi clipiră. Şi Vodă Guliman păţi ruşine: Cu-avânt s’a repezit din depărtare Voind să taie duşmanul mai bine,$ Să-l foace’n bucăţele de mâncare, Dar rămânând deşartă lovitura, Căzu pe faţă, ba-şi zdreli şi gura. Şi peste el căzură mulţi grămadă, De oare ce de el se’mpedicară. Atuncea se’ncepu’ntre dânşii sfadă, Dar, cunoscându-şi graiul, se sculară Şi, deschizându^şi ochii şi mai bine, Văzură fuga oştilor haine. Atuncea Parnavel cu gura mare, Acela care’n toată Ţigănia Cânta, striga, zbiera mai tare, „Staţi mooo!“ ... strigă de tremură tăria ; „Staţi mooore mooo!“ ... a doua oară ţipă „Ui mooo!... Am pus vrăjmaşul în risipă!“.. www.dacaramamca.ro - 170 - In jurul lor Ţiganii loji cătară, Ori Parnavel adevărat va zice? O clipă steteră şi răsuflară, Dar se născu’ntre dânşii iarăşi price: Câţiva voiau napoi, câţiva’nainte, Deci nu se mai puteau lovi’n cuvinte. Atuncea Tandaler de jos se scoală Şi zice: „Ascultaţi acum la mine, „Voi cari vrere-aţi la muiere’n poală „Să hodiniţi, şi voi la cari spine „Nu v’au intrat în hăl picior ca mie, „Ca să vă sature dă bătălie! „Aş socoti că astăzi ne-ar ajunge „D’atât amar dă trudă ş’osteneală; „Văzurăţi dar cum a putut s’alunge „Vârtutea noastră groaznica năvală? „Dar vlaga noastră e de mult topită .. . „Să nu mai zădărâm nici o ispită! „Da nici nu cred c’om poate merge»acasă „Pân’ce nu se va face bine ziuă, „Fiindcă am slăbit în trup şi’n oasă „Că parc’am fi bătuţi trei zile’n piuă! „Au... n’ar fi dar dă sute ori mai bine „Un somn să'i tragem ici... că se cuvine ? „De vreţi, ne*om trage mai în ha pădure „ŞUom fi ascunşi ca nimeni să ne ştie, „Iar mâni, de*o vrea şi Domnul să se’ndure, „Domol ne*om trage către Ţâgănie, „Şi socotesc că om afla mâncare, „Că mie, zău, dă hasta mi«i mai tare!“ ... Acest cuvânt la toată gloata place; Ţiganii toţi în codru adăstară, Dar focuri se temură mult a face, Să nu mai dea de ei vrăjmaşul iară! Visând ca porcul ghindă’mbelşugată, Au adormit cu gura larg căscată! 0°©ooooo°°0 www.dacoromanica.ro — in CÂNTUL AL ZECELEA Pe laia murgă Asmodeu o’nşeaîă ; Mamona pe Munteni îi ispiteşte, Iar Mohamed căzu la grea sminteală. Când Hriza’n cânt pe-Arghir îl proslăveşte, Ca sol de pace Asmodeu revine Şi’nşeală boerimea foarte bine. o0OOOOOooo0o °0oOOOOOO°o0 www.dacoromanica.ro — 172 — 1. Ţiganii cred că ei au bătut pe Turci. Zădarnic omenirea noastră plânge Cum că în foaie ale ei sminiele Toi Dracul e de vină, căci constrânge Pe om la sirâmbăiaie şi la rele. Dar cercetând de*aproape lucrul bine, Pricina însăşi de la oameni vine. De nu ar dare omul ascultare La cea dintăi cercare diavolească, Tot Iadul şi cu^armata lui cea mare Nu ar putea nici când să-l biruiască; Lucrăm sub forja voii dinadinse Şi totuşi zicem: „Numai Dracu’mpinse!“.. Averi streine omul dacă vede, Dorindu-le cu-adâncă’nfrigurare, Când tânărul la fată se repede Şi stă cu ea ’ntr’o lungă’mbrăfişare, — Trupeasca poftă un monah de^şi stinge, Toţi zic la fel că Dracul îi împinge. Nu fuse-aşa’n sărmana Ţigănie! De toate-acestea ea nici nu visase! Dar tainica Satanei măestrie Incet-încet către ispite-o trase, Iar cu ascunsele-i înşelăminte I-a tulburat pe toţi la minte. Când Tandaler şi cu voinica ceată Ieşi din a pădurilor desime, Văzu câmpia’ntreagă sămănată Cu leşuri dese peste tot, mulţime 1 " Şi nici nu le venea măcar să creadă Că ei au fost tăiat aşa grămadă ! Ţiganii însă începur’ a-şi spune Ţoi ce’n ajun făcură’n vitejie ; Lui Tandaler i s’a părut minune, Dar nu crezu că s’ar putea să fie Aceste zise chiar minciuni, dar nice N’află pe cineva ’mpotriv’ a zice. www.dacoramamca.ro - 173 - In timpu*acesta iată că soseşte Un Turc armat, pe*un negru cal călare; Goneşte către dânşii voiniceşte Şi, făr’ a le mai face o’ntrebare, îndată cei de faţă gura-şi cască Şi le vorbeşte’n limba ţigănească : 2. Asmodeu făgădueşte Ţiganilor stăpânirea Munteniei. „Vitează egipteană rămăşiţă ! „Tu viţ’ a Faraonului slăvită! „De vechi eroi prea tânără mlădiţă! „O, dragă Ţigănie, azi cernită! „Prin mine, solul său umil, trimite „Sultanul nostru scump urări cinstite! „Solemn el vă promite har şi pace „In urma bătăliei de cu seară, „Când crunt băturăţi oştile fugace, — „Munteni ce*au vrut poporul să vM piară! „Cătaţi aici! Vedeţi voi ce mulţime „De-ostaşi aţi doborât din Muntenime ?... „Nu v’amăgiţi) văzând voi pe câmpie „Şi multe leşuri turce’mprăştiate! „Este-a lui Vlad această şmecherie, „Sunt oşti de-a lui, turceşte îmbrăcate, „Că Vodă Vlad ar fi dorit prin ele „Pe Mohamed, ca şi pe voi să’nşele! „Munteni sunt dar acei pe care „I-aţi biruit; deci fiţi cu voie bună! „Că veţi avea belşug şi de mâncare, „Precum şi*a biruinţei grea cunună: „Vă dă Sultanul vouă ţara’ntreagă! „Cu voi în pace pentru veci se leagă! „Aşa Sultanul vouă porunceşte: „Mergeţi acasă’n bună rânduială, „Zvârliţi baroase, suliţe şi cleşte, „Iar cum ajungeţi, faceţi o tocmeală „Urcând din voi un Vodă pe moşie, „Că ţara’ntreag’ a voastră va să fie! www.dacoromamca.ro - 174 - „Colea mai jos, de-aicea nu departe, ' „Veţi da de taberi de curând lăsate ; „De*aici cât veţi putea vă faceţi parte „Din haine, vite, scule ori bucate, „Şi duceţi cât puteţi de mult acasă 1“ Aşa vorbind, în grabă Turcu^i lasă. De bucurie chiuir’ odată, Apoi cu joc şi cântec începură; Iar tabăra’ntr’o clipă fu prădată. Ducând încet o grea încărcătură, Spre tabără s’au dus; de voie bună Şi depărtările puternic sună. 3. Mamona ispiteşte pe Munteni. Satana oştile turceşti oprise Şi’nvăluindu»le ’ntr’o deasă ceaţă, Mai multă vreme le ţinu închise. Munteana oaste-atâta de’ndrăzneaţă Putu uşor momită ca să fie, Trezindu-i pofta pentru bogăţie. Văzând Mamona palma ’nflăcărată Pe care Sân*Mihai Satanei Şterse, Nu stete mult pe gânduri, ci decodată Pieri din ceata lui şi iute merse Ca fulgerul în tabăra română In chip de^ostaş cu faţa mai bătrână. Se’nvălmăşi prin cetele gonace, Apoi tună cu glasul lui odată: „Staţi, fraţilor, şi m’ascultaţi în pace î „Turceasca oaste fuge’mprăştiată „Şi nu«i speranţă undeva să steie „Cu noi o luptă nouă să mai deie 1 „Ne^ajungă dar cu«atâta vitejie! „Lăsaţi Turcimea asta’nvolburată „Să fugă forţele cât pot să*i ţie 1 „In ăst timp, dintr’o tabără bogată „Ţiganii noştri vor fura de toate, „Iar noi să stăm cu buzele umflate ?“... www.dacoromanica.ro 175 - Tăcând, ostaşul cel bătrân arată Mulţime de arginţi şi lucruri scumpe; La prad’ aşa dorită invitată, Armata’ntreagă rândurile*şi rumpe ; Ori unde vrea se duce fiecare Dând Turcilor putinţă de scăpare. 4. Viziunea lui Mohamed. Sultanul Mohamed, cu greutate, Scăpă furiş prin tabăra română, Iar cum ajunse’n larg, din drum s’abate Şi fuge încotro norocu-1 mână ; Dar obosit, stând sufletul să-i iasă, Spre somn s’ascunde ’ntr’o pădure deasă. Din toţi ai lui doar un arap rămase ; Ceilalţi căzură fără de putere. Odihna dulce’n braţe o luase, Când auzi suspin de^amarnică durere. Sultanu’ndată capul şi*l ridică, Dar Pa trăsnit pe loc o mare frică. Cu faţa descompusă de’ngrozire S’a ’ntors de la vedenia amară. Căci st iăcta că dintr’un nor subţire S’arată Hamza, cel ce'odinioară Trimis la Vodă Vlad drept capagiu, De'acesta fuse tras în ţeapă viu. Cu faţa ca pământul colorată, Cu ochPadânci şi barba rău sbârlită, Cum din văzduh Hamza*Paşa s’arată, Pe Mohamed cu degetul învită Şi pune’n glasuri multă stăruinţă; Sultanul merge fără de voinţă. Iar după ce făcură paşi trei sute, Spre umbră mâna întinzând arată Şi’n urmă ca prin farmec fuge iute. Şi ce vedenie înfiorată 1... Un câmp imens de larg, cu ţepi mulţime Şi’n ele’n spasme se sbătea Turcime ... www.dacoramamca.ro — 1(6 - Sultanul prins de scârbă şi de greaţă Slăbi la inimă şi Ia picioare, — Şi ameţind, el cade peste faţă; Iar fără veghea cea sârguitoare A credinciosului harap, Sultanul Ar fi rămas întins ca şi buşteanul. Ci negrul îl trezeşte şW ridică, Apoi luându=l şi de subţioară, 11 duce de la locul plin de frică Şi=l pune într’un strat de iarbă iară; Puterea cu balsam i-o întăreşte Şi iarăşi vremuri mari îi soroceşte. 5. Boerul Dănescu, duşmanul lui Ţepeş, petrece. In aste vremi mulţimea diavolească, împrăştiată peste tot în ţară, Voia ceva măcar să dobândească Pentru cu greu cercata lor ocară. Deci, născocind drăcească şmecherie, Cereau să se’ntărească la domnie. Vicleanul Asmodeu minciuni scorneşte; Hain, trădări urzeşte şi le’ntreamă; Boerilor din ţară le şopteşte Că trebuie de Turci să aibă teamă ; — Iar pentru Vlad făcu sforţare mare, Gătindu*i o teribilă vânzare. Era’ntre cei boeri, Dănescul, unul Ce vrea pe tronul ţării să se vadă, Pizmaş şi rău cum nu mai fu nici unul. Acum stătea la chef cu o grămadă De cuconiţe şi coconi, pe care Ii veselia cu vinul în pahare. Iar Hrizea, cântăreţ la bune mese, Ce dragostele fetelor frumoase Ştia să cânte’n stihuiri alese, El desfăta privirile focoase. O tânără ce fu de doruri frântă, Ii zice: „Hrizeo, pe Arghir ni-1 cântă!" www.dacaromamca.ro 177 - Iar cântăreţul, suspinând din strune, Incepe-aşa cântarea’nflăcărată : „O, careţi cel ce poate bine spune „Cât fu iubirea voastră de curată ? „Măreaţa ta, Ileană, pătimire? „Şi doru-ţi nesfârşit de ea, Arghire ? „Coboară-mi-te, muză drăgăstoasă, „Şi cât mai bine adă«mi tu aminte „De-a Ilenutei dragoste frumoasă „Şi de dorinţa lui Arghir fierbinte! „Şă-mi aminteşti ce dor şi»amar păţiră, „Pân’ce târziu de tot iar se’ntâlniră! „Flăcău, Arghir umbla prin ţări streine „Şi pretutindeni întreba prin sate, „Dar în zadar l-au zguduit suspine, „Căci n’a putut afla în ce cetate „Se află draga lui: şi mic, şi mare, „N’au fost ştiut să-l pună pe cărare. „In vale-adâncă obosit ajunse; „De-obidă grea-i e mintea tulburată. „Amară jale inima-i pătrunse... „El de pe cal uşor coboară’ndată, „Din teacă'şi scoate săbioara luce, „Mâneru’n jos, iar vârfu’n piept Paduce. „Dar cum ridică ochii către stele „Şi glasu’ntr’un suspin amar deschide, „El plânge: ţintă a dorinţei mele! „Ileana mea, de-ai şti că azi se’nchide „Iubitul tău Arghir cu zid de moarte, „Cum te*ar mâhni de rău această soarte ! „Dar poate nici în vremuri viitoare „N’ăi şti de soarta mea nefericită! „Au cine poate, cer, să te’nfioare? „Ci numai voi doar, stânci ne’nsufleţite, „Priviţi acum şi dafini socotinţă „Că pân’ la moarte i-am păstrat credinţă! „Umbla! ţări mari şi multe după tine, „Dar azi cărarea-mi văd pe veci curmată! „Sosind în locuri rele şi streine, „Speranţa*mi pierd de-»a te afla vr’odată; „Dar fără tine să mă’ntorc spre casă „Cumplita mea iubire nu mă lasă. „Analele Dobrogci" XII, 1931. 12 www.dacaromanica.ro — 1T8 - „Rămâi, iubito, veşnic sănătoasă „Şi, dacă vei afla odinioară „De moartea mea atât de dureroasă, „Să plângi şi pentru mine*o lăcrămioară, „Zicând: Să nu»l apese greu pământul, „De somn uşor să-i facă parte sfântul 1 „Aşa zicând, era ca să-şi afunde „In pieptul gingaş spada ascuţită, „Dar glas ştiut urechea i»o pătrunde: „Arghire I Vai l Ce faci ?„. Şi’ntr’o clipită „Ii cade nemilosul fier din mână, „Iar el se află’n faţă cu o zână. „Era Ermina, dragaşi protectoare „Şi’n totdeauna înţeleapta*i zână ; „Ea»i fuse’n multe rele păzitoare, „Condus fiind de nevăzuta»! mână. „Ea Ua urmat tot timpul nevăzută „Şi sare’n astă clipă şi*l ajută. „I*a zis: Nu trebuie să mergi la moarteI „Să nu hrăneşti gândiri aşa de slute! „Te»apasă greu barbara vieţii soarte? „Dar unde este marea ta virtute? „Când eu de mic copil ţi*am fost povaţă, „Cum te»ai gândit să»ţi curmi o dulce viaţă ? „Nu ştii că n’ai plăcere la dulceaţă „De n’ai gustat amar ? Şi dup’o zi ’norată, „Cu vânt şi ploi, cu negură şi ceaţă, „Un soare şi mai luminos s’arată! „Să cazi strivit sub gânduri înjosite, „Când zilele«ţi răsar mai strălucite ... „Deci sus î Arghire ! încă te aşteaptă „Necaz amar şi lungă oboseală, „Dar tu şi cu virtutea ta’nţeleapfă „Vei birui, de vei avea’ndrăzneală! „Nu stă norocul într’un loc anume, „Ci este călător în larga lume. „De te^ai afla cândva ’ntr’o grea cercare, „Gândeşte şi la sfaturile mele ; „Avântă*ie cu multă cutezare, „Dar uită*l, uită«l gândul morţii grele 1 „De porţi cu tine cugete curate, „Să ştii că poţi curând intra’n cetate!“ www.dacoromamca.ro - 179 - 6. Dănescu bârfeşte pe Vlad Vodă. Dar Hrizea nu putu cânta ’nainte, Curmat fiindu-i cântul de-o’ntâmplare ; In gât rămase cântec şi cuvinte, Căci a venit un sol în adunare Şi-o mare’mbucurată veste-aduse: Pe Turci Vlad Vodă Ţepeş îi bătuse! Cu toţi s’au bucurat, ci doar Dănescul Mâhnirea lui abia şi-o stăpâneşte; Iar după ce plecata şi domnescul Trimis, el singur nu se mai sfieşte, Ci’nşiră vorbe grele şi amare, Râzând de-această biruinţă mare! Iar Asmodeu aţâţ’ a lui mânie, Spre defăimare dându*i socotinţă; Bogat fiind şi mare’n boerie, La toţi ceilalţi boeri afla credinţă. Cu cei de faţă un divan aşează Şi-aşa Dănescu lor le cuvântează: „Măcar că, dragi prieteni, vi se pare „Această biruinţă prea frumoasă, „Dar socotesc eu, fără supărare, „Pe noi ne*aşteapt’ o soartă păcătoasă! „Vai nouă’n urmă!... Pronia cerească „De*un rău aşa de mare ne ferească! „De sigur, am învins şi Turcul fuge, „Iar Vodă e’n triumf! Muntenii saltă „Şi pregătesc păgânilor lănţuge! „E-adevărat că biruinţa*! naltă ! „Aceste bucurii sunt însă grele, „Că merg şi’ntr’alt chip gândurile mele! „Voi şliţi ce greutate ţara trage „Fiindcă Vodă ţine*o oaste’ntreagă ? „Când a război pe dealuri surla rage, „Au cine plugul în pământ mai bagă ? „Şi cine poate*şi mai griji de viaţă, „Când fiecare*şi duce capu’n braţă ? www.dacoromanica.ro - 180 - „Aşa trăim de ani de zile’ncoace : „Tot lupte mari şi*adânc primejdioase ! „Toţi tinerii se sting... iar ţara zace „Pustie ... plină de grămezi de oase... „Şi cinezi cel ce duce astă vină? „Jupani boeri, nu noi suntem pricină ! „Ci Vodă Vlad, care’ntr’a lui trufie „Sultanului puternic duşman este! „Pe Turci el îi aţâţă la mânie, „La rele şi mai mari de cât aceste ! „Nu, pentru noi, boeri, nu este şagă, „Ci bagă la pericol ţara’ntreagă! „Să nu v’aud că dac’ am face pace „Cinstit cu Turcul, asta-i proastă treabă! „De când ştiu eu, de zeci de ani încoace, „In treburi de-astea Vodă nici nu’ntreabă, „Ci face tot din capul lui şi doară „Prostia lui tot peste noi coboară! „Au cine merge şi pe Turci îmbie „Cu mult bănet să-l puie domn în (ară? „Şi cine jăfuie ca’ntr’o pustie „Puind atâtea dări ce ne doboară? „Şi cine focul vrajbei îl aprinde? „Românul!... Cel ce pân’ şi ţara-şi vinde! „Putea-vom noi cu Turcii să ne punem ? „Avem noi oare*aşa de mari putinţe „Pe*ai Asiei stăpâni ca să-i supunem ? „N’ajung la. asta mii de biruinţe! „In faţa lor suntem făr’ de-ocrotire, „Cel mult ne-aducem altă năvălire ! „Fiţi siguri, Mohamed în primăvara „Va fi aici cu oaste şi mai mare! „Şi credeţi c’om putea să-l batem iară? „Odată dacă n’om mai fi în stare „Să’nvingem, dăm de zile neferice, „Iar ţara n’o putea să se ridice !“ Soseşte-un sol al oştilor zdrobite: „Cinstiţi boeri, cu pace şi iertare! „Tot ce vă spun vă sunt adeverite „De Mohamed întocmai în scrisoare, „De nu veţi crede toate ce voiu spune!“ Zicând aşa, Firmanul faţă'l pune. www.dacaromamca.ro - 181 - Prin el Sultanul tuturor da pace La cei ce fug dintr’a lui Ţepeş parte Şi pocăiţi la el se vor întoarce ; Iertare de robie şi de moarte Da celor ce-ar admite ca să fie Un frate de-al lui Ţepeş în Domnie. Ba solul groaza’n ei putu să bage Zicând că oastea-i numai risipită, Iar nu zdrobită, că’napoi se trage, Ca’n urmă, cu putere îndoită, Să dea o şi mai groaznică năvală. Aşa pe toţi boerii solul îi înşeală. Şiretul Asmodeu fu cel de faţă ; Firmanul lui... scrisoare plăzmuită! Cam ce să facă pe boeri i’nvaţă, Ba încă şi mai mult, el îi învită Să facă între ei o legătură Şi s’o ’ntărească prin iscălitură. ooooo°oo°o° ooooo0ooooo www.dacoromanica.ro - 182 - CÂNTUL AL UNSPREZECILEA. Sultanul vru să-şi facă singur silă; Satan refugiu-şi cată intr’o mănăstire Luându-şi chip de gingaşă copilă, Făcând între monahi o grea’nvrăjbire. Vlad Vodă Ţepeş merge n pribegie, Iar Tandaler chiteşte la Domnie. ^oooooooo»0 www.dacoromanica.ro - 183 - 1. Mohamed e desperat La bun noroc şi’n zile fericite Ori ce nebun îşi poate firea fine; Dar ia să mi*l arunci în mari ispite, Ca nici o treabă să nu*i meargă bine, Şi'atunci s’arate el aceeaşi fire Neschimbătoare şi’n nenorocire! Acelaşi om, ce minte neclintită Şi’n veci statornicie neschimbată, Şi inimă la vreme norocită, Ca şi’n nenorociri adânci arată: Acela, cerul dac’ar sta să cază, El îşi păstrează, totuşi, mintea trează. Iar cel ce^şi ţine firea’n zile bune Şi nu'şi găseşte capu’n clipe grele, Şi’ntreaga lui nădejde’n moarte»şi pune, Acelaşi dintre suflete mişele! Nu'i vrednic el bărbat să se mai cheme De’ndată ce’n nevoi cumplite geme. Luând boerilor din Sfat scrisoare, Satana Asmodeu zbură’n pădure, Găsind pe Mohamed la grea strâmtoare. Nu mai afla chip nou spurcat să’njure Norocul său şi soarta lui barbară Ce i'au adus pe cap aşa ocară! Ci, biruit în urmă de mâhnire, Un cuget foarte greu în minte'i vine: Să'şi rupă ale vieţii sale fire! „Aman!...“ a zis el, prea scârbit în sine „Sultan ca mine’nvins ... ca mine... care „A fost învingător pe»uscat şi mare! „Sub pasul meu a tremurat o lume! „ŞUacuma’nvins de*o oaste*aşa de mică.. „Să pierd atâta slavă şi renume... „Dar nu va fi! Nici vreau ca să se zică „Aşa, că*s biruit de*un... ori şi cine! „Sultan Mehmet a fost învins de sine! www.dacoromamca.ro - 184 - „Eu nu*mi doresc să cad în mâni streine, „Cuţit strein nu*mi curme-a vieţii aţă! „Ci singur sting a ochilor lumine! „Eu singur vreau să ies din astă viaţă!“ Zicând aceste vorbe-aşa duioase, Curbatul iatagan din teacă^l scoase. în clipa’n care fu să se omoare Atunci şi dracul Asmodeu soseşte: „Sultane, stai! Vezi ce-i aci’n scrisoare „Şi-apoi, de vrei, să mori împărăteşte! „Mai bine tristul cuget fi-1 îndreaptă, „Căci mâine biruinţa te aşteaptă!“ Vicleanul dup’aceasta îl şi’nvafă Cam ce să facă şi îi spune toate; Sultanul de plăcere^aproape ’ngheaţă, De bucuria celor întâmplate. Apoi, cu grabă, pe cărări ştiute Purcede căfre-ai lui cu pasul iute. în urmă dracu-şi ia înfăţişare De blând călugăr şi pe«ascunsă cale Şi-apoi zbură în graba cea mai mare De-adreptul către-acea umbrită vale în care s’adunase devasta dată Ne’nvinsa Faraonilor armată. 2. Satana la Mănăstire. Satana, dacă se văzu căzută Sub palma lui Mihai, se scoală Şi gândul de bătaie şi-l strămută Şi ruşinat de-atât de vana-i fală, Făr’să mai dea la nimenea de ştire, A şi ţuştit-o căfre-o mănăstire. Luă dar chip de tânără copilă Şi cu smernie bătu’n portiţă, Rugându-se pentru-ajutor şi milă: „Sunt, zise ea, copil de bună viţă, „Dar Turcii năpădindu=ne aseară, „Pe mama, tata şi pe fraţi tăiară! www.dacoromanica.ro - 185 — „Eu singură scăpai, nenorocită, „Fugând doar printr’a negrei nopţi scutinţă î „înfometată-s foarte şi-obosită, „Căci, alergând cu toat a mea silinţă, „Mult rătăcii pe^aicea prin pădure „Pân’ce dădui de*aceste ziduri sure. „Deci... dac aveţi o inimă creştină, „ScăpaţPmă de moarte şi urgie, „LăsaţPmă să mor,.. dar fără vină, „Decât să intru’n cea mai grea robie... „Să-mi pierd şi curăţia de fecioară... „Oh! Soartă jalnică şi mult amară!“ Aşa vorbea cu lacrimi mincinoase Şi-i tremura trupşorul plin de graţii, încât şi de canoane îşi uitase Când au privit mai lung la dânsa fraţii. Priveau când părul slobozit pe spate, Când pieptul dezgolit pe jumătate. înţelegând cel mai bătrân părinte, Egumenul Gherontie, îndată A zis să i«o aducă lui ’nainte, Zicând, măcar că vorba e de*o fată, Dar faţă de’ntâmplări cum sunt aceste, Se cade a primi’n locaş neveste. Bătrânul pe copilă deci o duse Şi singură o ’nchise ’ntr’o chilie; în urmă fraţii ceasurile^şi spuse, Fiindcă timpul fu pe la chindie. La cină, după multe ploşti golite, Chiliile rămaser’ adormite. Când vremea îns’ ajunge’n miez de noapte Şi vraja dracului pe lumi se'ntinde, Când zboară prin văzduh ciudate şoapte, Păgâna poftă’n trupuri când s’aprinde, La fraţi s’a fost trezit o rea pornire, Care făcu să-şi iasă toţi din fire. Gorgonie băuse trei ocale, Dar gândul nu*şi luă dela fecioară. Prin noapte el păşi încet, agale Şi nesimţit pătrunse’n chilioară; Săria din piepturi inima fierbinte Şi sângele iuţeşte’n vine sfinte. www.dacoromamca.ro - 186 - Dar când s’ajungă la mai bine, De»un tropot nou răsună chilioara: El vede*o matahală ’ncet că vine Călcând ca’n străchini şi’nchizând uscioara „Ce eşti tu, bă ? Eşti om, eşti drac, nălucă ?“ Şopti prin dinţi şPapoi de piept l’apucă. Sosise Gherman, pivnicerul, care, Mânat de«aceiaş poftă la chilie, Venia cu şi mai multă ’nfrigurare; Prea mult la vorbe«acesta nu se’mbie, Ci'i trage*o palmă bună peste faţă, încât căzu Gorgone fără viaţă. Atunci Partenie taman soseşte Şi peste dânşii lin deschide uşa; Păşind uşor, de Gherman se loveşte; Şi cum toţi trei se trag de bărbi acuşa, Hop Ştefan, Iosafat şi cu Nichita, La rând i-aduce şi pe ei ispita. Gorgonie pe Gherman îl supuse, Nichita sta cu pumnul să'i lovească; Scăpând de Gherman, celălalt se duse, Da’n fugă nu putu să se ferească, Ci’n grabă*1 puse pe Ştefan pe spate; Acesta din picioare prinse*a*l bate. Aşa stau lucrurile încurcate Când se făcu lumină în chilie ; Gherontie simţise»aceste toate ŞPo clipă martor fu la bătălie. „Oh! Sfinte cer! Ce*i fiilor aiasta ?“ Dar ochii lui bătrâni priviau nevasta. Şi nu ştia ’ntr’aşa nerânduială Ce are dânsul mai întâi a face: S’acopere femeia ce sta goală, Sau pe monahii învrăjbiţi să’mpace? Deci stete mult cu mintea îndoită, Cu ochii duşi spre fata dezgolită. Pe«acolo tocmai în acea minută Sân«Spiridon domol trecea spre casă; Văzând el o ’ntâmplare«aşa de slută, Spre sfânt locaş ca fulgerul se lasă Şi cum făcu de«asupra fetei cruce, Pieri’n puhoiul negrelor năluce. www.dacoromamca.ro Miraşi monahii de minunea asia, De jos s’au ridicai făr’ de puiere. Toţi se ’ntrebară : „cum pieri nevasia ?“ Iar fraiele Nichiia, cu durere, Le povesii că’n viaţă nu odaiă L’a ispiiii Saiana’n chip de faiă. 3. Cum luptă Vlad. Vlad duce’n lupi’armaia mijlocie Fiind din ioaie«aceea mai aleasă! Văzând pe Turci învinşi, el nici o măesirie, Ca să-i zdrobească şi mai muli, nu lasă. Cu oasiea’n rânduri bine închegate Cum poate-ajunge pe duşman, îl baie. Ca un şuvoi de munie’n primăvară, Când soarele zăpada o iopeşie, învinge’n drumul lui ori ce povară Şi’n forţă înmiiiă o zbugheşie Şi ioiu’neacă, surpă şi prăvale Şi nu e forţă să'l oprească’n cale, — Aşa şi Vlad ne’nvinsul se repede Cu*a sale ceie neînspăimântate Şi frânge, taie tot ce’n faţă vede, Răstoarnă, surpă, calcă şi străbate, Şi nu e nici virtute, nici tărie, Nu să»l înioarne, drumul doar să*i ţie! Fugarilor el tot la dos le şade Şi nici le dă răgaz să mai respire Pân’ce nu'i vede sângeraţi cum cade, Sau cum rămân pe drum rupţi de^obosire. Dar ce folos, că partea cea mai mare Prin vraja lui Mamona au scăpare. Cu patru mile Vlad era’nainte Când vestea asta neagră o aflase, Că, dintr’o lăcomie fără minte, Din lupt’o bună oaste se retrase, Lăsând din mână mare biruinţă Şi de scăpare dând duşmanilor putinţă. www.dacoramamca.ro - 188 - Deci, obosit de multă alergare, Odihna porunci s’o trâmbiţeze, Ca să mai prind’un pic de răsuflare Şi rândurile sale prea viteze. Apoi solii cu ordine asprite La prădătoarea oaste le trimite. 4. Intervenţia lui Dumnezeu. Aşa stau lucrurile’n lumea joasă Când Marele ’mpărat, privind din stele A demonilor ceată ’ntunecoasă, Văzu cum pierde pe creştini prin rele, în timp cecale păgânilor armate Către*a lui Vlad pierzarea adunate. La sine cheamă pe Gavril şPi zice : „Te du la Vlad îndată şi-l învaţă „Să nu se lase^aşa uşor să pice, „Că hotărât îi este mult să paţă. „Şi zi-i că încă ’ndelungată vreme „Tot rob la Turci e scris ca să se cheme!“ Apoi, întors către Mihai, grăeşte: „Tu mergi spre duhurile osândite, „Care din Iad ieşiră vicleneşte „Şi pretutindeni seamănă ispite, „Goneşte-le în Iad şi de«astă dată „Şi să rămâie«acolo vremea toată !“ Gavril se’nalţă’n aripe uşoare, Ca o săgeată printre nori străbate, îndată’n urmă lasă sfântul Soare Şi nicăeri din drumuri nu s’abate; Zburând din răsărit spre soare-apune, El dă de Vlad şi’nalta vorbă*i spune: „Măi Vlade, măi!... a spus domol solia ; „Cuvântul Celui ce*i stăpân pe toate „E că în van îţi este măiestria î „Sunt scrise hotărâri nestrămutate „Că încă mult de*acuma va să fie „Poporul tău în astă grea robie!“ www.dacoromanica.ro - 189 - Zicând aşa, Gavril în sus purcese Iar Vodă sorţii sale se supuse. Câţiva din căpetenii îşi alese Şi’n pribegie către munţi se duse. Mergi sănătos, tu, inimă vitează ! Va străluci şUa ţării tale rază! 5. Becicherec Iştoc. Becicherec, scăpând dela strâmtoare Prin negândita servului minciună, Cum leoarcă se găsia de grea sudoare, Trecând chiar prin pădurea cea nebună în care umbre multe se văzură, La umbra unui fag înalt şezură. Cu firea lui cea’n toate vorbăreaţă, Iar început-a Bucur de-ale sale : „Văzuşi, stăpâne, mintea mea isteaţă? „De nu le-aş fi ieşit la timp în cale „Şi dacă nu Uaş fi’nşelat în lege, „Nici praf din noi acum nu s’ar alege! „De*ai fi văzut cum i-am prostit la minte, „Mult te-ai mira, stăpâne, şi«ai pricepe „Că nu’n zădar ţin Vinerile sfinte, „Mâncând doar mămăligă şi cu cepe! „Şi zău! Doar numai ele-mi dete gură „De ne-am scăpat de la o grea strânsură. „Văzând în jurul nostru multă laie, „Măcar că sunt boer pe jumătate, „Intrai de groază parcă sub copaie! „Dar când văzui că pari grozav la spate, „Am prins curaj niţel şi cu ’ndrăzneală, „Pe legea mea, le-am spus cu multă fală: „Sunt slugă la Becicherec cel mare, „Baronul Iştoc dela Urum-Hază! „El e’ntr’atâta de voinic şi tare „Că Zmeii să*l mânânce nu cutează! „Dar oamenii... să fie oaste ’ntreagă, „El poate să-i ucigă într’o şagă! www.dacoramamca.ro - 190 - „Minciuna asta din nevoi ne scoase, „Almintrelea ne şi săria’n spinare „Şi nu ne-ar fi lăsat întregi la oase! „Ce zici fârtate^acum ? Şi cum îfi pare ? „Ori nu m’am fost purtat destul de bine ?“ Baronu^a zis : „Aşa cum se cuvine ! „Dar ăst popor cu ochii ca de pară, „Nu sunt Ţigani, cum zici; eu îfi voiu spune „Ce fel de oameni sunt şi care ţară „Aceasta e şi-fi va părea minune ! „Suntem aici în India pe semne, „Acolo unde curg tămâi din lemne. „Por împărat aicea stăpâneşte, „Iar el va fi’nţeles, de bună seamă, „Că ştim să dăm o luptă vitejeşte „Şi va fi spus la oameni să se teamă, „Că doară ştie Por de*al meu renume... „O vorbă doar şi’ncremenesc o lume!...“ Cum ei se laudă aşa ’mpreună, Zicând ce mintea lor scrântită coace, De-odată dintr’un fag un glas răsună : „Zadarnic. te-osfeneşti, drăguţ Iştoace, „Căci Anghelina-fi scumpă nu învie „Din neagra morfilor împărăfie ! „întoarce-te acasă, fă-mi pomana, „Dând să-mi citească sfinte sărindare „La sfânta mănăstire din Tismana “ „Ca să găsesc la Dumnezeu iertare !.. Şi cum se stinge-a vocei frământare $i fagul ca prin farmece dispare. Tresare Bucur, parcă-i căprioară, Şi foarte ’nspăimântat de cap se fine; Aude Iştoc soarta prea barbară A mult iubitei sale Angheline; Rămâne mut, privirea’n jos se lasă! „Hai Bucure să mergem către casă“ www.dacoromanica.ro - 191 - 6. Ţiganii vor să-şi întemeieze o ţară. Nu rămăsese’n Ţigănie gură Să nu rămână ruptă de-obosită Mâncând la mămăligă cu untură Sau hălci de carne’n spuză pârpălită. Şi'n toată ziulica îşi uitară De visul lor cel scump: să*şi facă {ară. Dănciucii tot ar mai dori mâncare; Ei chiue şi joacă iepureasca, Iar cei bătrâni, cu multă nerăbdare, înghit cum şarpele înghite broasca. Iar dac’avana gură-i săturată, Pe’ncetul inima li se desfată. Ori cine-şi povesteşte de-ale sale Isprăvi suprafireşti dela bătaie, Cum frânt’au ale Turcilor năvale, Cum au putut ca pe buşteni să*i taie, Şi nici acuma nu puteau să creadă, Că din păgâni tăiar’aşa grămadă ! Sătui când fură, îndrăzniră încă La multe lucruri mari să se gândească ; Iar Asmodeu a pus o stăruinţ’ adâncă, Uzând de şiretenia«i drăcească: Le-a pus în cap c’ar trebui să fie Sub cer şi-o ţigănească ’mpărăţie. în inima lui Tandaler se coace De mult timp nişte gânduri nalte Ce nici o clipă nu«i dădură pace: Voia mai sus de câtu-i să se salte Şi socotea în fiecare seară Că el e bun să fie crai în ţară. Deci, ridicându*se făr’de zăbavă, Pe voevozi la sfat din nou îi cheamă, Zicând că pentru lucruri de ispravă Cu ei alături vrea să-şi deie seamă. Iar dacă fu cu dânşii împreună, în chipul următor voroava*i sună: www.dacoromanica.ro 7. Cuvântul lui Tandaler. „Ia să v’aduceţi, mo, acum aminte, „Bătrâni cinstiţi şi voevozi, d’a mele „Acilea vouă spusele cuvinte, „Pe când Drăghici la munţi după nuiele „Vă trimetea, dar v’am întors dă’n goană „Şi-avurăm biruinţă barosană! „Că, dacă bine eu v’am zâs atunce, „Acum şâ cu mai mare ’ncredinţare „Eu pociu să spun că n’ar putea s’arunce „Pă voi dintre Munteni, un ... oare care, „Cum că spre ţar’avurăţi strâmbătate, „Că... făptuirile... vi-s... vederate! „Vlad Vodă ’ntâi poruncă ne trimeasă „Să ne-adunăm ... şâ noi am fost pă dată ! „Şi-a zâs la oaste junii ca să iasă, „Cât ai clipi... s’a şi făcut harmată! „Aşa c’o horbă, noi făcurăm toate „Poruncile ce fură nouă date! „Noi ne*am purtatără cu cinste, dară „Ia să-l întoarcem lucrul p’altă parte ! „Ori ăşti Munteni, ce*şi zâc mai mari pă ţară, „Pot ei ca să ne dea la mână carte, „S’arate’n ea că n’au vroit cu voe „Să-l bage pă Ţâgan la ha nevoe ? „Ca mult mai lesne dânşii să ne’nşelc, „N’au vrut, tâlharii, să ne dea merinde „Decât să ne mânjim pă la măsele! „Ş’apoi, vulpoiul, vine spre-a ne prinde „Cu mare ’nşelământ şâ tâlhăreşte „Cu ceata^i îmbrăcată pă turceşte! „Ne*a juruitără mai mult bucate, „Iar noi, proptiţi p’o horbă cum e asta, „Răbdarăm zâle multe ’nfometate, „Ba câte nu ne*ar fi adus năpasta „Dă nu ne ajutam cu voinicia! „Zău, că pieria ... întreagă Ţâgănia ! www.dacoromamca.ro - 193 - „Ş’acuma ... cine fu cu necredinţă ? „Au noi, sau Vlad ?... Sultanul singur, doară, „Când auzi d’această biruinţă „Cum n’a mai fost nici chiar odinioară, „Au socotit cu dreptele«i pricine „Că ţara hasta nouă se cuvine! „Da păntru ce să nu urmăm noi, dară, „Acestei sfătuiri aşa dă bune? „Eu zic aşa, că până mai pă sară, „Nainte pân’ce soarele apune, „Putem avea o Ţară, un Divan, „Boeri şPun Vod’al nostru... un... Ţâgan!..“ 8. Vorbesc Drăghici şi Guliman. Cum Tandaler aceste vorbe zise, Toţi dară semn de mare bucurie ; Drăghici doar rostul său aşa-1 deschise: „Drăpt să vă spun eu, feţii mei, dar mie... „în ăst îmbătrânit dă vremuri cap, „Aşa străine gânduri... zău, nu’ncap! „Să deie Dumnezeu să iasă bune „Ce vouă zise Tandaler aice 1 „Nu eu, Drăghici, în contra mă voiu pune, „Ci numai cât am zâs, vă zâc şi-oiu zice „în veci dă veci: băgaţi dă seamă bine, „Că numa Dracu’n aste trebi vă ţine ! „Că nu poci eu cu nici un chip a crede „Să vă trimeată Muhamet solie! „Aceasta, credeţPmă, ea purcede „Tot dela Vlad ... E>o altă şmecherie! „Sau caută pricini dă ... pedepsire, „Sau face^aşa cu voi... o şuguire! „VăzuPaţi unul dintre voi, hodată, „Boer sau Vodă undeva Ţâgan? „Că viţa noastră e şi ne’nvăţată „Cum trăbuie să şadă la Divan ! „Gândiţi că a tocmi o ţară’ntreagă „Va fi un lucru prea uşor, o... şagă? „Analele Dobrogci- XII, 1931 13 www.dacoromamca.ro — 194 - „Şi-apoi voi nici nu ştiţi ce-i aia carte ! „Cum vreţi să faceţi dară judecate ? „Iar ăl ce dintre voi o vrea să poarte „Domnia şi caftanul lung pă spate, „El trăbuie a fi dă mare viţă, „Născut numai dă Doamnă, ori Domniţă î „Da’câţi sunteţi aicea împreună „Ca să puteţi voi ţine-o ’ntreagă ţară ? „Ia ... patru mii!.. Da’ nici armată bună! „Iar păntru c’aţi învins alaltăsară, „Să nu gândească mintea-vă, nebuna, „Că tot aşa să ’ntâmplă totdeauna ! „O sută numai dintre călăraşii „Lui Vlad, decodată păste voi să vie, „Mo, Tandaler, au undelor hi ostaşii „Pă cari-acuma=i scalzi în vitejie? „Deci, feţii mei, eu zic : nu v’amăgească „Această ’ndemnătură diavolească!“ Drăghici tăcând, cu multă nerăbdare In contra tocmai Guliman se scoală : „Drăghice, horba ta d’acuma n’are „Nici pic dă haz, că e dă minte goală! „Dă când te ştiu grăieşti prooroceşte, „Dar nici odată nu s’adevereşte!... „Tu, dacă nu poţi fără dă cârteală „S'asculţi un sfat, întoarcere acasă „Şâ ochii ăia somnoroşi îi spală, „Să vază mai curat! Da ce ne pasă ?“ ŞPacum se’ntoarse către adunare: „Cu noi e partea hea mai mare!“ Atunci strigară toţi: „Vrem Crai!.. Vrem Ţară!“ Mai mult Drăghici cu vorba nu-i îmbie: „Măcar s’aveţi mai mult mălai şi zară!“ Le zise el la urmă cu mânie. Se’ntoarse şi plecă din adunare, Scârbit de vorbe^atâta de şprinţare. ^o0oooooo00(j ^«OooOOO»"0 www.dacoromanica.ro - 195 - CÂNTUL AL DOISPREZECILEA Ţiganii din adins încep a face A’nchipuitei lor moşii tocmeală, Dar fiecărui altceva ii place; Cum nu se pot opri de la cârteală, Se’ncinge intre ei o grea bătaie In care mulfi cu furie se taie. 0000000„0 OoocoOO4»0' www.dacoromanica.ro - 196 - 1. Proştii cred lumea rău tocmită. Toţi proştii cred că lumea-i rău tocmită Fiindcă apa’neacă multe sate, Ori pentru că de foc e mistuită Avere strâns’ades cu greutate Şi pentru că*s prea multe«acele fiare Ce pot uşor pe oameni să*i doboare. De ce pe lume«s geruri şi ninsoare? Furtuni ce pot stejarii să mi*i culce? De ce sunt boli şi moarte crudă oare? De ce nu'i veşnic primăvară dulce? De ce să fug’un om de«atâtea rele ? N’ar fi mai sănătos să fugă ele? Să poată apa ca pe drum a trece, Iar focu’n pielea lui să nu pătrundă; Să fie vântul nici prea cald, nici rece, Iar iarna ... stea’ntr’o peşteră afundă! De ce* să n’avem noi un ochiu la spate Şi’n frunte coarne bine ferecate? Atuncea s’ar putea feri mai bine! Iar de Par creşte şParipi de cocoarâ, Ar fi cea mai grozavă’ntre jivine! Aşa gândea un porc odinioară: „Să -mi creasc’un corn în frunte la poruncă „Atunci poftească să mă facă şuncă!“ Norodul mult şi prost, făr’de lumină, La fel ca porcul judecă în toate, Căci mintea lui puţină nu îmbină Precum îi e acestei firi lăsate. Ţăranul când pe un boer îl vede, Că are şi nenorociri, nu crede. 2. Părerea lui Gogu şi Guliman. Ţiganii într’acelaş chip făcură: Au ascultat pe Tandaler ne’nvinsul, Iar pe'Asmodeu în toate îl crezură. Şi, cum erau convinşi cu dinadinsul Că ei pe Ţepeş Pau bătut cu totul, întreaga şatră'şi ridicase botul. www.dacaramamca.ro - 197 - S'asculţi mereu de»o barbă ce*i căruntă, Că cel ce*o poartă nu te poate minte! S'asculţi întocmai ca de nun la nuntă ! Ne spune»o zicătoare ce nu minte: ,,Ori când cu fată jună logodeşte, „De sfaturi tânăr însă te fereşte î“ în oarba ţigănească frământare, Nu merse»a lui Drăghici învăţătură ; La cort îl duse slabele«i picioare. In urmă Guliman iar prinde gură Şi, sfătuindu«şi gloata bărbăteşte, In gura mare astfel îi grăieşte: „Adevărat! A râde, zău, îmi vine „Când zâce el că Domn a fi pă ţară „E lucru foarte greu! Din ce pricine? „Au doar Domnia este o povară „ Pă care ţâgăneasca noastre fire „Dă fel nu ar putea«o... sprijinire ? „Da zăceţi, rogu^vă! Ce greutate „Să aibă Vodă ? Lucruri tot uşoare ! „întâi şi dânsul doarme tot pă spate, „Ori alt cum vra, pân’ce se face soare! „Iar dă să scoală, bea şi tot mănâncă „Şi toată zâulica stă pă brâncă! „Apoi la helea jalbe multe-ascultă „Şi hotărăşte’n bine sau în rele, „Da'nu cu’nvăţătur’aşa dă multă, „Că doar la bir gândeşte, la plinele! „Dă halte celea, cum se socoteşte, „Ori cum îi vine’n minte, porunceşte! „Drăghici zăcea c’ahasta e povară ! „Da zâc eu: a scobire o covată „E*o meşterie grea şâ foarte rară, „Mai grea decât să stai într’o paiaţă „Dând mii şâ mii porunci de-aceste: „Eu „Cutare, din mila lui Dumnezeu... „Aceasta poruncesc cu străşnicie ... „Şâ mai departe ştiţi voi helelalte! „Iar dacă«i horba despre boierie... „Nici ea nu are grijuri prea înalte! „Să mă trăsnească Sânt Ilie, iac ! „Dă nu-i tot lucrul boeresc un fleac!" www.dacoromanica.ro - 198 - „Că bine spui dă relele lăcuste!“ Decodată zice Gogu din mulţime; „In largi nădragi ei duc puteri înguste, „Şâ mici, şâ mari, aşa«s în boerime! „l-am cunoscut eu doar din rădăcină, „Prea Sfânta Vinere, zău, să mă ţină ! „Stau toată ziua cu ciubucu'n gură „Şâ pă divan stârvesc__doar câte-odată „Din palme«a bate dacă se îndură, „Chemând pe h’un argat... sau p’o hargată: „Mă cioară, mă!!.. răcnesc din plină rânză, „La butca mare caii zi să prinză!“ 3. Corcodel ar vrea Vlădici Ţigani. Nerăbdătorul Corcodel opreşte Această vorb’aşa de crâmpiţată: „Dar hăla ce-mi mai tot bolboroseşte „ Taman aşa ca moara ha stricată ? „Lăsaţi boerii cum is ei să hie! „Ce-avem cu boereasca trândăvie? „Atâta lume nu ne-am strâns aice „Ca să turnăm dir gi ră horbe goale „Şi unul altuia sa-i pună price ! „Ajung’o bâtă la un car da oale! „începeţi a lucra dar şi a face „Să stăpânim această ţară’n pace! „Ei... toate-or hi cum vreţi, zău, nu-i minciuna, „Dar la ceva de-am pune mintea toata, „Nu cred ca să ne iasă tocmai bună! „Nu cred eu c’aş putea să văd h’odata „Acilea’n dalba noastră Ţâgănie „Că s’ar putea Vlădici şi Popi să hie! „Să poată zâce slujba’n ţâgăneşte „Şi-un Paşte ţâgănesc ca să ne faca! „Sau şi călugări cari să mânce peşte „Şi fără dă muiere să petreacă, „Ci-având spre hastă lume greaţa, „Să«şi treacă n mănăstire’ntreaga viaţa! www.dacoromanica.ro - 199 - „Mo, fraţilor, ahasta*mi pare mie „Că noi Ţâganii n’om putea*o face; „Şă*ţi laşi tu dulcişoara ta soţie „Şi toate ce pă lumea asta-fi place, „Şi să te’ngropi dă viu într’o chilie ? „Aşa, zău, să*mi ajute Sânt-Ilie! „Vlădică s’ar găsi mai lesne doară „Chiar şi’ntre noi, Ţiganii, căci Vlădica, „Măcar că nici Vlădicii nu se’nsoară, „Dar nu-i mai zace nimenea nimica „Dă ţâne lângă casă h o nepoată, „Ba chiar şi când să’nfruptă câte-odată ! „Dar popii barosani şi-a lor popese „Petrec pă la botezuri, pă la nunte, „Pă la pomeni, ospeţe, pă la mese ,.Şâ totdeauna să cocoaţă’n frunte, „Făcând doar cruci pă vin şi pă mâncare, „Trăgând la ei tot partea hea mai mare ! „Dec !... Vreţi a face-un lucru mai dă trabă, „Să lăpădaţi ori care nebunie „Şi-alegeţi popii cât mai dă dăgrabă, „Să hie d ajutor la cununie, „Iar dă Vlădici şâ dă călugări... pare, „Că n’ar hi trăbuinţ’aşa dă mare!“ 4. Ciuciul crede altfel. Mai multe Corcodel avea să zică, Dar Ciuciul, îmbulzindu'se prin gloată, Strigând, el mâna dreaptă şi-o ridică: „Dar ce ? Dă fleacuri staţi voi zâua toată ? „Grăiţi fara dă capăt şi’nceput? „Era mai bine dac’aţi fi făcut! „Şi tu, mo, Corcodele, e mai bine „Să taci, să laşi odată să vorbească „Şi cei ce*s poate mai dăştepţi ea tine 1 „Cât dăspre tagma ha călugărească, „Dăspre Vlădici, dă popă sau popeasă, „De ei Ţiganilor nici că le pasă ! www.dacaromamca.ro - 200 - „Dă nu*i avem, scăpăm dă mâncătură! „Ba sfântul cer dă popi să ne păzească! „Iţi cere bani, ba cere şi prescură „O clipă numai dacă gura^şi cască ; „Cu mâna dreaptă te blagoslovesc, „Cu stânga buzunaru-ţi jefuesc ! „Un danci de ţi se naşte, nu'l botează „Făr’dă biştari! Vrea omul să se’nsoare, „Nu«i dai arginţi, nici el nu cununează ! „Ba nici la groapă-1 duce dacă moare „Pân’nu*şi ia dânsul plata legiuită ! „Pă sfântul Dar, noi dăm o sfântă mită ! „Deci: ori nici pic dă popi, ori fără plată „La noi să hie, dă vă place !“ „Da ţâne-ţi botul ăl murdar odată!" Ii strigă Balaban ; „mai dă-ne pace „Cu sfaturile tale, că»s necoapte 1 „Aşa n’o mai sfârşim noi nici la noapte 1 „Bărbaţi buni, ia luaţi acum în seamă „Dă cele ce«s întâi la irăbuinţă! „Pă cât se pare... mai întâi se cheamă, „Cu«a voastră înţeleaptă socotinţă „Că trebuie s’alegeţi: Vodă harnic, „Un Ban, un vel Spătar şi un Paharnic! „Un Stolnic şi-un Vistemic mare, „Apoi şi pe-alţi boeri mai mici dă viţă: „Ispravnici şi Vătafi şi d’ăia care „Urmează pân’la hea mai joasă spiţă: „Străjări, Plăieşi... La hasta mai întâie „A voastre bune hotărâri să ţâie !... „Ca să vă pun mai lesne’n bună cale, „Eu... iacătă 1 Vă’ntreb: pă cine „Voiţi a*l pune’n scaunul hăl moale, „Sî cui va.trăbui ca să se’nchine „Ca unui Reage toată Ţâgănia ? „Şi’n urmă: cui veţi vrea să«i daţi Bănia ?" www.dacoromanica.ro — 201 — 5. Lucrurile ajung la o bătaie groaznică. Şi Bobu-şi zice gândurile ioaie: „Să ai, măi Bălăbane, mintea lungă „Măcar atâta cât căciula, poate „Ar nemeri şi sfatul tău s’ajungă „A ne’ndrepia tot cătr’aceia parte „Spre care tu ne duci pă dă dăparte! „Dar n’am mâncatără noi şteregoaie, „Nici mătrăgună, ca să nu simţim „Când cinevaş dă piele ne dăspoaie! „Da’păntru ce zâci tu să ne grăbim „Aşa dă mult la lucru ăsta, care „Pofteşte îndelungă judecare ? „Ori vrei ca să te punem noi pă tine „Pă tron?... Sau poate Ban ?... Ori cevaş altă?... „Ai vrea Ţâganii ţie să se’nchine ?. .. „Să câţi la dânşii cu sprânceana naltă „Şi preste ei să scuipi râtos, dăparte, „Uitând d’opincile ce-ţi fură sparte ? „Dar Sfântul Dumnezău să mă ferească I „Mă’nchin mai bine la un rău Muntean „Dă cât pă capul meu să poruncească „Un prost dă... căldărar... un Bă*lă'ban!“ Ci Bobul vorba nu*şi sfârşise Ciormoiu când, sculându«se, îi zise: „Da ia mai pişcă*ţi limba şi fu, Boabe! „Să nu te«agăţi dă oameni d’omenie ! „Gândeşti că*i vorba ca să facem scoabe „Sau altceva din proasia«ţi meserie? „Mişel ce eşti 1... Ia«ţi leagă p’aia gură „Şi faţa tâmpă spală'ţi«o dă zgură !“ „Da tu ce vrei ?“ ... Se ridică’n mânie Fierarul Burda, cel cu chica mare; „Ne ia Ciormoiu’n râs o meserie „Precum cazanu'şi râde dă căldare, „Cum Dracul râde despre porumbele, „Când este şi mai negru de cât ele! www.dacoromamca.ro - 202 - „Dar, Dracul a văzut ciurar cu minte? „Priviţi la dânsul cum se răscocoară „Că parc’ar tot mânca mereu plăcinte „Yi'ar screme tot la aur pă comoară!" Lui Tandaler i se păru vecie Aceste clipe până la Domnie. Ii fuse greu să rabde«atâta vreme Făr’a ţipa cât îi stătu’n putinţă : „N’aveţi de^acuma pentru ce vă teme, „Voi, oameni buni, dar fără socotinţă, „Dă Vozii cari-s doară lungi la plete, „Dar blătăresc ca nişte babe bete! „Deci iată, vă mai zic ha de pe urmă, „Dar să*mi tăceţi ca peştele în apă! „Că de -oiu simţi că cineva mă curmă, „ŞPo horbă proastă numari scapă „Din gura lui ahea neruşinată, „Să ştiţi cări sfarm măselele pă dată ! „Mişeii ceia făcători dă ciure, • „Lăieţi şi mâncători dă mortăciune, „Pot ei pă hăi cinstiţi sări mai şi’njure? „Ian aşteptaţi un pic! Acuş vPoiu pune „Căpăstru şi zăbelele în gură „Şi mPţi juca ursească jucătură !“ „Da cine-ţi dete ţie-aşa putere?" Sări un glas mai gros de prin grămada; „Să-ţi baţi tu joc dă noi, mo Tandalere!" Era chiar Sfârcul, iubitor de sfadă. „Dar încă nu ţPa fost sosit clipita „Ca să ne’mparţi tu, ca un Vodă, pita! „Rugămu=ne aşa Măriei Tale, „Să laşi ahea trufie timpurie „Şi-ahastă aprigime fără cale, „Că încă nu eşti Vodă’n Ţigănie, „Şi nice când vei hi, te poţi încrede, „Ori cât de aprig pohta'ţi se repede!" Această foarte gravă defăimare, S’o rabde Tandaler nuri fu’n putinţă; Ci ca turbat, ieşit din fire sare, Mânat de cea mai mareea lui silinţă, Lui Sfârcuri rase^o palmă mult barbară Că stele verzi în faţări scânteiară. www.dacoromamca.ro - 203 - -„Na, Sfârculc !..îi zice. „Astăzi hie „Pân’una-alta, buna ’nvăţătură ! „Curând^curând ajung cu la Domnie „Şi n’am să-fi las măcar un dinte’n gură !“ Dar Tandaler nici nu sfârşise bine, Când iată că şi lui o palmă-i vine Dc la Cârlig cel lung, nepot dc frate Al lui Drăghici. Se’ntoarce cu iuţime Să vază cine să cuteze-a-1 bate ? Dar alt Ţigan vârtos, tot din mulţime, C’o spiţă^l şterge’n ccaf’aşa dc tare, încât îi dete sângele pe*o nare. Acuma Tandaler nici nu mai poate Să cate cinema dat, ci dă cu sete, Lovind în rândurile îndesate; Se ’ncaeră’n bătaie multe cete, Şi’n sânge roş, în vrajbă şi’n urgie Se scutură întreaga Ţigănie. Din tabără mai toţi acum aleargă ŞPaduc baroasc, ghioage ori prajine ; Din ce în ce bătaia*! tot mai largă Şi nu c nimenea care s aline Mânia ţigănească mult amară Şi să ostoaie*a luptei roşă pară. Ci Tandaler, văzând că nu c şagă Şi că ciurarii vor să-l împresoare, Voi din teacă cioarsa să şi*o tragă; Dar când fusese*o clipă la strâmtoare, Zlătarul Cărăbuş i-o şi furase, Iar el cu groază dezarmat rămase. Dar, spre norocul său cel marc, vede Zăcând pe jos un os de moartă vită ; în grabă-1 ia şi groaznic se repede în ciurărimea’n jururi grămădită, Prin ci cărare largă*şi cutropeştc, Ucide, dă de*a tumba şi răneşte. Cu falca*i dc măgar, Samson cel tare Cum fărâmase oastea filisteană Dând mii dc morţi eternei morţi barbare, Aidoma şi’n gloata faraoană Cu osul Tandaler tocană face Pe mulţi dând crudei morţi rapace. www.dacoramamca.ro - 204 - întâi pe Şugubel în ţeastă*! arse, Lui Lăpăduş îi strâmbă falca dreaptă Şi’n urmă nasul lui Şoşot i-1 sparse; Apoi ciolanul cel cumplit îndreaptă Şi mi*l pocneşte tocmai la ureche Pe Aordel, acel de viţă veche. 7. Moartea lui Tandaler. Sfârşitul Ţiganiadeu Veni şi Guliman spre*ajuforare, Să dea şi el vr’o câteva’n bătaie; Aduce’n mâni o rudă foarte mare Şi după el neobosită laie. Şosind, prea mult nici nu mai socoteşte, Ci dă pe’ntregul, cum se nemereşte. Cum ruda către rându’ntăi se ’ndreaptă, Lui Geanafir îi face capul fleacă, Iar lui Băluf îi rupe mâna dreaptă, Lui Nuţu*\ frânge dalba cioarsă’n teacă, Fărâmă lui Colbei foţi dinţi’n gură ... Atât făcu doar dintr’o lovitură! Din nou ridică ruda lui cumplită, Văzând pe Bratu voinicos că vine Cu ceafa lui de luptători, vestită ; Acestuia acuma drumu*i ţine Şi*l nemereşte binişor la tâmplă, De*aceia grabnic moarte i se ’nfâmplă. Văzând*o Tandaler acea cădere, Scrâşnind din dinţi spre noul duşman pleacă ; Fierbintea*i inimă izbândă cere. Grozava rudă*i iarăş sus ... dar iacă Şi Tandaler asvârle cu ciolanul De cade lung în ţărnă Gulimanul. Fiind Ciurarul ameţit la minte, Cu grabă Tandaler prăjina i*o apucă Şi*apoi, răpit de patimă ferbinte, Era să*i spargă capul ca pe*o nucă, Da*l năpădiră şi pe el îndată Ceilalţi ciurari cu inima bărbafă. www.dacarotnamca.ro - 205 - Aceştia cu rude ’ncrucişate Toţi la viteazul aurar săriră ; Să fi văzut ce capete crăpate !.. în luptă oarbă fraţii se’ntefiră ! întreaga Ţigănime*acum s’adunâ Şi cu’ndârjire luptă împreună. Se văd femei aproape desbrăcate, Se rătăcesc copile sperioase Ce tremură că parc’ar fi ’ngheţate, Se’nvălmăşesc ca nişte oi fricoase Fugind încolo sau venind incoace Şi nu ştiu, bietele, ce vor mai face ! Pe câmpul de bătaie grea, de*afară, Se lăfăie în sânge neagra moarte ; Şi dacă nu Par fi găsit, barbară, Pe Tandaler o făr’de veste soarte, Sub pofta lui de sânge, fără nume, N’ar fi rămas ciur ar pe«această lume. Ba nici din celelalte împreună: Zlătarii, Căldărarii şi Ferarii Şi toţi ce’n contra vrură să se pună Cu rudele, ciocanele şi parii; Căci el, văzându^se împrejurat, Răcnia cu groază ca un om turbat. Când arma şPo rotia ’mprejur, cumplită, Dând peste îndesată ciurărime, Cădeau tot câte şapte ’ntr’o clipită ; Din tabără nu mai cutează nime Mai mult să dea cu dânsul faţă, iară Acei ce dau, pe toţi el îi omoară. Sub ruda lui neobosită cade Alesul Ţicu, meşter de inele, Şi Chifor ce ştia prea bine rade, Precum şi tu, gingaşe Viorele, Care puteai cânta în vers măestru! în urmă cad şi Gâdea, Pleşca, Sestru Şi Şoldea, Corbul, Vâssa şi cu Nuful, Covrig, Boboc, şi Mandrea, şi Ciurilă; Aşişderi Ghiţu, Doldea, chiar şi Struţul, Au fost loviţi cu toţii fără milă Şi-au căpătat o moarte^aşa păgână Printr’a lui Tandaler grozavă mână. www.dacoromamca.ro - 206 - Decodată însă Tandalcr aude Un vuiet mare: ţipăt şi strigare ; Cetaşii lui gemeau în grele trude Şi se luptau ca leii la strâmtoare: Lăieţii şi Goleţii, toată gloata, In jurul lor făcură strânsă roata. Voinicul Cercea comanda aice Şi arăta puternica virtute ; Tot inimos el se punea de price De şi-l înconjurau mai multe sute. Iar dacă înţelese mai pe urmă Că e de toi închis în marea turmă, Aşa cetaşilor puternic strigă: „închideţi ochii, moo ! şi daţi dă moarte,. „Cruciş şi curmeziş ... ca'n mămăligă !“ Astfel voinicii se ’ncălziră foarte Şi-orbeşte merg luptând mereu ’nainte, Tăind tot ce se’ntâmplă dinainte. Vâzându*şi la pericol ceata*i dragă, El prinde scut şi arme ferecate, în joc îşi pune forţa lui întreagă, Dar îl aţine Balaban la spate; Cumplit acesta*şi asvârli ciocanul, Chitind la cap; şi*ar fi căzut Ţiganul, Dar el spre ceafă scutul şi-l strecoară; Sub groaznica lui Balaban izbire Ciocanul mii bucăţi din scut doboară. Lui Tandaler îi joacă ’ntreaga fire, El şovăie şi cade’n ameţeală, Dar numai dup’o clipă iar se scoală ! Lui Balaban urechea dreaptă*! zboară ŞPadânc îi vâră fieru ’ntre măsele, Iar gura Po lăţeşte cât o moară. „Ia*ţi, vere, plata păntru horbe rele !“ Apoi lui Petcu, cel cu barba sură, îi taie nasul dintr’o lovitură. Lui Burlă, care cu ciomagul vine, Paruncă mâna’n ţărnă hăt departe; Privind o clipă împrejur de sine, Văzu pe Năsturel cum moarte 'moarte Băiaşilor lui dragi; îndat’ aleargă, Iar gloata tremură ca şi o vargă. www.dacoromanica.ro 207 - Pe Bumbu lacrimile*l podidiră : „Vezi, Purdeo dragă, Tandaler pă cine „Chiteşte el s’omoare ? Nu mă miră! „E vai dă Năsturel, e vai dă tine ! „Şi eu, şi mulţi vor trebui să moară „Dă mâna ăstuia până’n dăsară! „Dar ia mai iscodeşte tu în minte „Ceva să ’mpedecăm ahea ’ntâmplare ! „Altfel nu-i stă nici unul înainte „De-acuma ’ncolo fără vătămare ! „Fă tu ceva şi Ţâgănia toată „ŢÎ*o da o mare mulţumită plată !“ Oftează Purdea : „Bumbule iubite, „De*aş mai putea şi-acum a hire’n vârstea „Pe când Zegan, cu inime ’ntreite, „Şi cu rudaşul cel mai tare, Cârstea, „Cu mine la luptat se apucară, „N aş suferire eu aşa ocară ! „Dar s’au sfârşit cu zilele ahele, „S a isprăvit virtutea mea, săracă, „Lăsându^mă cu slăbiciuni şi jele ... „Sunt doar a bătrâneţelor ortacă ! „Dar ori ce*ar hi, eu face»voiu cercare I „Norocul... facă tot cum lui îi pare!" Aşa zicând, el trupul şUl îndreaptă, Cu palmele se freac’ un pic pe faţă, Loveşte^apoi în sus cu mâna dreaptă, Că parcă să se lupte*acum învaţă ! Mai-mai în sine«apoi deplin se ’ncrede Şi hotărât spre Tandaler purcede. Pe mulţi acesta morţii îi dăduse Şi-acuma nimeni nu«i mai sta’mpotrivă ; O soartă rea în cale i«l aduse Pe Bufă, cel cu mintea cam ponivă; Acestui, Tandaler de sus îi strigă : „Feri mă, dă vrei să mai mănânci... măligă!“. Bătrânul Burdea dinapoi soseşte Şi, socotindu«şi lucrul cât mai bine, Cu ţeasta căpăţânei îl bufneşte Atât de mult, pe cât puterea*l ţine, Pe mândrul Tandaler între picioare Şi*i dă o dureroasă berbecare. www.dacaromamca.ro - 208 - Viteazul se răstoarnă lat pe spate, Iar Bumbul strigă’n jur cu gura mare: „Daţi, fraţilor, acu, pă apucate, „Că, iaca, zace Tandaler cel tare!“ ŞPi dară cu ciocanele în frunte, Că sângele curgea’n şuvoaie crunte. Cu cea mai de pe urm’a lui putere, El totuşi în picioare se ridică, Din trup vârtutea însă’ndată»i piere Şi iarăşi îndărăt în ţărnă pică; Iar curg pe el loviri nenumărate De pumni crispaţi, de cizme ori de boate. Din mândrul cap nimic nu se mai vede ! Dar gloata’n sânge cald întărâtată, La corpul încă viu se mai repede; Sosind a celui mort cercată ceată, Zdrobit acele gloate îl lăsară Şi care încotro se’mprăştiară. Şi-ar mai fi fost, de sigur, luptă mare, De nu venia de-odată, fără veste, Această minunată întâmplare: (Aşa din cronică aflai că este, Şi nici nu cred că poate fi minciună!) S’a fost iscat, adică, o furtună ! Acea furtun’aduse liniştire, Ea potoli şi vrajba’n Ţigănie. Destul că suferiră grea peire ! Pe cât puterea a putut să-i ţie, Pe dată lucrurile*şi încărcară Şi merseră care’ncotro prin ţară. 'O#«ooo#oo° www.dacoromanica.ro Planşa I. yţiiuun iiuuiuuiiun 11 mu 11 iii,i miiijiiu ii^li iui iii i rZrffin-rr r* nr!ri.t xmstssăss mriihrsîi 1. Consfanlinopol. Muscum. Sarcofagul zis al lui Alexandru, din Sidon. Spatele, (G. Rodenwald : Die Kunst dcr Antikc p. 435). Epoca : probabil sec. V—IV a Cr 2. Roma. VHla di Papa Giulio. Sarcofagul de argilă din Cerveteri. (G. Rodenwald : Die Kunst dcr Anlike p. 516). www.dacarotnamca.ro Planşa II. 3. Roma. Torlonia. (C. Roberi, 111 pi. XXXIV). Mitul lui Hercules. Bărbatul cu capul lui Hadrian ; Femeea cu coafură din perioada Flaviilor. 4. Constantinopol. Musee Ottoman. (Carol Roberi II, Abt. II, XLVI). Sarcofagul din Tripolis (Lepfis magna). Mitul: Hippolyios. Epoca : aproape de timpul Iui Hadrian. www.dacoromamca.ro Planşa III. 5. St. Petersburg. Gart. Stroganoff. (C. Roberl. II pl. VI). Sarcofagul zis al lui Homer, găsit într’o insula din Arhipelagul grecesc, la 1 (TO. Mitul: Achilleus. Epoca: sec. III d. Cr. 6. Âthena. Etlmikon Museion. (C. Robert, III, Abf. II, LXX) Sarcofagul descoperit lângă Patras. Mitul: Vânătoarea kalydonicâ din milrl lui Meleagros. Daia : pe la începutul epocci Antoninilor. www.dacoromamca.ro Planşa IV. 7. Capua. Dom. (C. Robert. III, Abt. II. LII, LIII). Mitul: Hippolyius. Epoca: între sec. III şi IV d. Cr. 8. Marseille. (C. Robert. II. pl. LXV). Faja laterală a capacului unui sarcofag galic. Mitul: Medea. La acroterii: în stânga Ulisse, Euryclea şi cânele Argus ; în dreapta Oedip şi Sphinxul. Epoca : nesigură. www.dacoromamca.ro Planşa V. 9. Tortona. Catedrala (C. Robert. III. Abf. III, pl. CXIV şi CXV). Sarcofag roman, de calcar, găsit sub templul S. Marcian, cu 2 schelete în el (mama şi fiul). Mitul: prăbuşirea lui Phaeton. Inscripţia : „P. Aelio Sabino Q. Vixit annos XXIV, dies XLV. Antonia Tisipho mater filio pientissimo". Sub arcade : inscripţii greceşti: S-âposc, eu-fevi? şi obSeiţ ăd'âvaroq. In acroterii: portretele răposajilor. Epoca : începutul sec. III d. Cr. 10. Tortona. Spatele aceluiaş sarcofag. Tabula ansata Iară inscripţie. www.dacoromamca.ro Plnnşa VI. 11. Tortona, Faţa laterală din stânga a aceluiaş sarcofag. 12. Torlona. Faţa laterală din dreapta a aceluiaş sarcofag. Intre doi amoraşi, o luptă de cocoşi. Sus, o Medusă. Doi amoraşi jucându-se în arşice. Sus, o Medusă. www.dacoromanica.ro Planşa VII. 13. Paris. Louvre. (C. Robcrt. III. Abt. I- pl. XVIII). Sarcofagul găsit lângă Bor* <3eaux, la St. Medard d'Eyran, pe locul unui vecliiu casfru. Mitul: Endymion. La acroterii: masca lui Sol (stânga) şi a Lunei (dreapta) şi palmefte. Epoca : prima jumătate a sec. III d. Cr. 14 14. London. British Museum. (C. Robert. III. Abt. I, pl. XXXIII). Sarcofag găsit lângă Via Appia, la Genzano. Mitul lui Hercule. Capacul în chip de acoperiş. La acroterii: masca bărboasă a lui Hercule cu pielea de leu pe cap. Epoca : mijlocul sec. II d. Cr. E, probabil, cel mai vechiu sarcofag roman cu mitul lui Hercule şi cel mai frumos. www.dacoramamca.ro Planşa VIII. 15. Constanta. Muzeul Regional al Dobrogei. Sarcofagul cu simboluri din Constanta. www.dacoramamca.ro 16. Sarcofagul cu simboluri din Consfan|a în momentul ridicării capacului. In interiorul arcei se vede pământul crăpat de uscăciune, în care s’a aflat un schelet. www.dacoramamca.ro Planşa IX. Planşa X. 1 A  > A A A A -A A A /v AA A AAAA'" GEHHEwîr’ ţi?/» jţt' ■-' * i1 • * ă , * a*a©£ajMa@QB»i 17. Fa(a laterală din stânga a sarcofagului cu simboluri din Constanta. 18. Paris-Louvre. (C. Robert EI Abt. I. pl. I b). Faja la* terală din dreapta a unui sarcofag găsit lângă Roma. Mitul: Actaeon. Interesant e capacul triunghiular, cu acroterii: de o parte un cap de satir, de alta o palmettă. In mijloc î masca lui Okeanos. Epoca lui Augusfus, sau ceva anterioară. www.dacoramamca.ro 19. Phol. 1, A, Azil, Musees rnafC°fagu* cu ghirlănzi din Tripoli—Syria, ^ Planşa XI. Planşa 20. Phof. 2. A. Aziz. Musees des Antiquiles de Istambul. Capac de sarcofag în formă de acoperiş cu pantă dublă, cu olane plate şi acroterii cu palmefie. 21. Phot. 3. .4. Aziz, Musees des Antiquiles de ^^^RJ|rfsepulcrală descoperită la 1928 în împrejurimile Siambulului, la Kadikoy. Pe ea se văd, între altele, o secure, un clopol greacă sus: Ariston Aristonos - G. Gykena, SARCOFAGUL CU SIMBOLURI DIN CONSTANTA în vara anului 1931 „Muzeul Regional al Dobrogei" din Constanţa s’a înbogăţit cu o nouă comoară care, prin proporţiile, calitatea şi valoarea sa, întrece cu mult pe toate celelalte introduse în acest muzeu şi reprezintă una din cele mai frumoase descoperiri arheologice ale anului: este Sarcofagul cu simboluri din Constanţa. Până în prezent arheologia încă nu şi-a rostit cuvântul ei competent. în schimb însă presa, mai întâi cea locală, apoi cea din capitală, ba chiar şi din occident, a încercat să brodeze pe tema acestei descoperiri, pe drept cuvânt sensaţională, fot felul de ipoteze care, — dacă sunt motivate prin dorinţa autorilor de a vedea în acest sarcofag locaşul de veci al poetuhn roman Ovidius, relegat de August la Tomis, — în schimb sufăr, din nefericire, de lipsa de seriozitate a argumentelor ca şi de diletantismul autorilor. Rândurile ce urmează — scrise în urma unor cercetări bibliografice, care au avut de scop în primul rând lămurirea noastră, — le înpărîăşim şi cititorilor acestei reviste, pe de o parte spre a populariza oarecare cunoştinţe asupra unor asemenea monumente funerare ale antiquităţii, iar de alta spre a pune la îndemâna arheologilor toate datele necesare privitoare la descoperirea cea nouă, date pe care le*am înregistrat zi cu zi, în tot timpul cât a durat desgroparea şi trans* portul sarcofagului până la locul său de onoare. I. # ARIA DE RĂSPÂNDIRE A SARCOFAGELOR PE GLOB1) Ca ori şi ce element din zestrea de cultură materială sau spiri* tuală a omenirii, şi obiceiul inhumării morţilor în sarcofagii îşi are o arie a sa de răspândire pe glob. Pentru etnograf această arie este de l) Bibliografia folosită pentru acest capitol: La grande encyclopedie, Tome XXIX p. 507—509; La grammaire des styls: L’art grec et l’art romain. Paris .Analele Dobrogci“ Xlf, 1931 14 www.dacaramamca.ro - 210 - cel mai mare. preţ Şi formează un$ din preocupările sale principale, de oare ce din cercetarea răspândirii monoinsulare sau pluriinsulare a unui fapt cultural dat, cum şi din luarea în considerare a însemnă* lăţi sau greutăţi învenţei pe care o reprezintă acel fapt cultural, putem deduce originea sa monogenetică sau poligenetică, centrul sau centrele sale de creare, drumurile de răspândire pe glob şi evolu|ia sa. Scopul final este acela de a caracteriza popoarele prin rezultatele muncii lor, prin produsele materiale ori spirituale ale activităţi lor. Din acest punct de vedere, sarcofagiile sunt invenjii de cultură antică, şi anume din cercul de cultură al Mediteranei europene, în special a celei orientale, care se pretează admirabil la o asemenea cercetare etnografică. I. Numele. Sarcofag însemnează devorator de carne, carnivor (av ţsaoiXeurv. II, 148. Vezi şi îWjxt] în care fu pus Amasis, în curtea unui templu din Sais. II, 169. In legislaţia egipteană : II, 136. Herodot vorbeşte şi de sicriul lui Orestes, fiul lui Agamemnon: {WjxY] xou ’Opeowui, I, 67. Theca e asemenea cu o cutie, xipuixoţ. www.dacaromamca.ro - 212 - IV. La Fenicieni, Lycieni, Lydieni, Cari, Phrygieni. Celebra necropolă dela Sydon a dat la iveală un număr de 18 sarcofagii, aproape toate aflătoare acum în Muzeul arheologic din Constantinopol. Dintre acestea, trei au fost lucrate în Egipt dinfr’o rocă neagră, rezistentă. Sarcofagul lui Tabnit Eschmunazarik, rege din Sydon, e din diorit şi se află la Paris, în Luvru. Celelalte sunt de marmură grecească, sau din piatră locală. Ele se pot socoti printre cele mai măreţe opere de artă, in care bogăţia arhitecturii rivalizează cu frumuseţea sculpturilor ce le decorează. Se crede că în ele s’au îngropat regii din Sydon. Cele mai frumoase sarcofagii sunt cunoscute sub numele de: Sarcofagul Lycian, al Bocitoarelor, al Satrapului, al lui Alexandru. O categorie aparte o formează sarcofagiile feniciene anthropoide. Sunt albii grele de piatră (arca, oop6;, xctX6(3Yj efc.), acoperite cu un capac (operculus), care poartă înfr’o parte un cap în relief, iar la extremitatea cealaltă are o bulbucăfură ce indică locul picioarelor. Uneori şi braţele sunt sculptate. Ele, de sigur, arată o influentă egipteană. Alte monumente funerare de acestea imită forma unui turn (jrupYos). Cele mai tipice de acest soiu se găsesc în Lycia. Monumente mai simple s’au găsit aci peste 2000! Sunt ca nişte căsuţe cu stâlpi, formate dintr’o arcă, în care poate intra o familie întreagă, mort peste mort, şi un capac mobil. Imită în totul casele de lemn cu uşi şi ferestre. Cele mai multe sarcofagii sunt compuse dintr’o cutie pusă peste un fundament cu trepte (ojroaopiov). La Lydieni şi Cari se obişnuia forma de pat, pe care se punea corpul mortului. Sarcofagii identice, dar mai simple, găsim la Phry* gieni, unde se pare că s’au introdus din Lydia. La Lycieni, arca (oopoţ) se îngustează în sus şi e acoperită de un capac, al cărui profil transversal arată două arcuri ce se unesc sus ca la ferestrele gotice. Forma aceasta e proprie Lycienilor şi se numeşte xe^“VYi (Benndorf). La splendidul sarcofag Lycian, (din seria celor Sydoniene), marmura e de Păros. Artistul a fost grec. Arfa lyciană ar data din sec. V—IV a. Cr. In ceea ce priveşte în special originea sarcofagiilor sidoniene, unii afirmă că ele s’ar putea atribui artei şi cultului Fenicienilor, precum arată Th. Reinach, care le datează din sec. VI—IV a. Cr. (600—330 a. Cr.). De fapt, inspirata primă a sarcofagiilor, şi mai ales a celor anthropoide, trebuie căutată, de sigur, în cutiile mumiilor www.dacoramamca.ro - 213 - pe care le vedeau Fenicienii în Egipt. Executorii însă au fost artiştii greci. Sculptura la unele sarcofagii aparjine, se pare, aceleeaşi şcoli ca şi fronfoanele dela Olympia. Sarcofagii la fel cu cele din Sydon sau găsit şi la Solunf, co* lonie feniciană în Sicilia, aproape de Palermo. Un exemplar de aci poartă pe capac o sfafue culcată, întocmai ca pe mormintele din evul-mediu. V. La Greci. La început sarcofagiile nu erau în uz în Grecia. Ele au pătruns aci din Asia Mică prin insulele M. Egee şi ale Mediferanei orientale. în ins. Cypru s. ex. se observă o artă mixtă greco-assyriană. In Samos se folosiau sarcofagii de lemn, dar şi de piatră, numite Xâpvaxsî (= arca lignea *)• Ele datează din sec. VI a. Cr. şi au asemănare cu cele egiptene. Unele din ele sunt anfhropoide, adecă imită forma corpului omenesc. La Rhodos şi Clazomene s’au descoperit sarcofagii de lut ars cu picturi arhaice în stilul celor mai vechi vase greceşti. Par a data fot din sec. VI a. Cr. In ins. Rhenaea s’au desgropaf 30 sarcofagii din sec. V a. Cr., aduse acolo, se crede, de la Delos. Mare parte din sarcofagiile greceşti sunt foarte simple. Cele mai numeroase sunt de lut ars. Se compun din nişte plăci plane, acoperite de alte plăci ce se unesc spre vârf, formând un acoperiş ascult * 2). La altele plăcile sunt uşor curbate şi sarcofagul, în întregimea sa, caută să imite forma corpului omenesc. Alte sarcofagii sunt de lemn, de piatră ordinară, de marmură şi chiar de plumb, la fel cu cele din Syria. Ele sunt ornamentate cu rozacee, colonete, capete de Meduză, de Minervă, sau cu figura Psychei înfr’aripafe şi, unele, cu basso*relie-furi; dar acestea sunt mai rare în Grecia înainte de epoca romană. Aşa, la Thespii s’a aflat un sarcofag anterior epocii imperiale, având sculptate pe el scene din legenda lui Hercule. La alte sarcofagii apar, ca motive, luptele cu Amazoanele, cu Centaurii, sau genii bachice, ori Achille în mijlocul fetelor lui Lycomede efc. Des citat e sarcofagul J) In ins. Cypru se găseşte şi azi o localitate cu numele Larnaka. 2) Două sarcofagii de acest soiu am văzut eu însumi la Constanta, la temelia dinspre str. Mircea a liceului nou, orientate E»W, cu capul mortului spre W, având deasupra două mari plăci de lut ars aşezate în chip de acoperiş. Aceste sarcofagii erau, prin urmare, în afară de zidurile cetă(ii Tomis. Nu ştiu ce s’a făcut cu ele şi nici cu osemintele din sarcofagii. www.dacoramamca.ro - 214 - din Samos, ornat cu coloane ionice şi datând, pe cât se pare, din sec. VI a. Cr. In muzeul din Consfanfinopole se află o serie foarte interesantă de sarcofagii greceşti; iar în muzeul din Viena (Kunsthis-torisches M.) se păstrează un splendid exemplar din sec. IV, numit „Sarcofagul Amazoanelor x)“. Arfa greacă, radiind în fot cuprinsul imperiului roman, ba chiar şi mai departe, în coloniile din afară de imperiu, este firesc să găsim monumente ale sculpturii greceşti şi în oraşele din jurul M. Negre. „Sarcofagul cu simboluri" din Constanta, precum şi celelalte sarcofagii desgropate, sau aflătoare încă în pământul Dobrogei, nu pot face o excepţie de la această regulă generală. In aceeaşi sferă dc influentă culturală intră şi reliefurile mortuare, precum şi sarcofagiilc din Sudul Rusiei * 2). Arta de aci trăeşte din imitarea artei ionice şi atice, cum şi din imitarea arfei greceşti orientale. Arta atică pătrunde aci pe la mijlocul sec. IV a. Cr., după cum se poate vedea din monumentele aflate la Olbia şi Cherci, unde se importa şi marmură de Penfelicos. Resturi de arfă mortuară mai bogate apar la Panfica-paeum (Cherci) şi împrejurimi. Numai după acestea se poate căpăta o vedere mai clară asupra evoluţiei arfei în Nordul M. Negre. Resturi mai pufin numeroase se găsesc şi la Olbia, Chersones, Gorgippia, Theodosia, Eupaforia (Kerkinifis), Nymphaion, Anapa, Taman. In ceea ce priveşte materialul, el este mai ales calcarul local. în Cherci însă, din sec. I. a. Cr. începe a veni marmură grecească, probabil în le= găfură cu relaţiile mai vioaie cu regiunile din spre Mediferana orientală. Printre sarcofagiile aflate în Sudul Rusiei, vrednic de pomenit este acel splendid exemplar din marmură de Păros, din nefericire mutilat, şi care se păstrează în Muzeul Eremitagiului din Petrograd 3 4). A fost găsit în apropiere de Cherci, printre ruinele vechiului oraş Myrmekion. Prin dimensiuni se apropie de sarcofagul nostru din Constanta, având lungimea 2m 68, lăţimea lm 15 şi înălţimea 2 m. VI. La Etrusci. Efruscii se folosiau şi de urne funerare*), în care puneau cenuşa morţilor, dar şi de sarcofagii, în care inhumau cadavrul. Urnele aveau înfăţişarea de căsuţă şi nu-s de cât nişte sarcofagii reduse. *) Vezi G. Rodenwaldt op. cit. pag. 434 ; fotografia. 2) G. v. Kieseritsky u. C. Watzinger: op. cit. 8) C'. Robert op. cit. voi. II pag. 26 şi planşa VIII. 4) Urna pictată, cu figuri negre, se numia de Greci Xootpocpopo;. www.dacaromamca.ro - 215 - Ornamentaţia geometrică de pe ele le*ar plasa în sec. VII sau VI a. Cr. Forma de urnă este proprie Etruscilor. In ceea ce priveşte sarcofagiile, care se pot socoti ca un produs principal al artei etrusce, se observă două influenţe : influenţa or/en* tală (cu lei, tauri, Diana Persica, Melkarfh, Âstarte, Anubis) şi cea grecească (cu divinităţi din mitologia elină, cu stilul corintic etc.). Dar nici un sarcofag nu aminteşte forma cutiei în care se punea mumia egipteană şi nici sarcofagiile anthropoide ale Feniciei. în schimb •apare în Etruria o formă nouă pentru Italia : sarcofagul în chip dc pat de odihnă sau de ospăţ, arătând pe capac chipul răposatului, fie întins ca pe mormintele medievale, fie -sprijinit în cot, cum stăteau Etruscii la ospăţ. Când sarcofagul era făcut pentru două persoane, bărbatul şi femeia, atunci deasupra capacului apar chipurile amân» durora, stând la banchetul funebru 1). Unele din aceste [monumente sunt aşa de frumoase, în cât se pot compara cu cele mai reuşite •opere ale Renaşterii Materialul e, deobiceiu, lutul ars ; se mai folosia însă şi piatra obişnuită şi marmura. Basso»reliefurile de pe sicrie (arca) sunt, cele mai multe, subiecte funerare: bocitoare în jurul unui mort, •o procesiune spre mormânt, dar şi banchete, jocuri, dansuri. Apar insă şi subiecte mitologice, care sunt luate din legendele greceşti, de preferinţă din cele tragice. Figura lui Charon şi a Furiilor e ceva specific etrusc. Arta însă nu e originală. Ea imită cam greoi arta greacă din sec. V şi IV a. Cr. Sarcofagiile cunoscute par a data din sec. IV şi III a. Cr. Unele e posibil să fie şi mai vechi. Vrednic de pomenit e „Sarcophagus Tarquiniensis", cu arca de alabastru şi capacul de marmură, cu stâlpi dorici, cu epistyl de astragale şi cy» mation lesbic. Reliefurile de pe el reprezintă luptele cu Amazoanele. Capacul e în chip de acoperiş, având la cele patru colţuri capete de femei şi palmette. Sarcofagul lui „P. Volumni Violentis“ însă e în chip de templu. Sub imperiu se făceau şi sarcofag» în chip de casă, cu acoperişul solzii2), iar materialul preferat era tot argila (Roden-waldt op. cit. pag. 66). !) W. Âllman op. cit. vezi si G. Rodenwaldl op. cit. pag. 516 şi 517: fo* lografia sarcofagului de lut ars din Cerveteri, Roma, Villa di Papa Giulio. Acest soiu de sarcofag» îl găsim şi’n Asia Mică : s. ex. Sarcofagul cu coloane din Melfi (G. Rodenwaldl op. cit. pag. 661), având pe capac statua culcată a unei femei, sau relieful găsit în Thassos şi aflător în Muzeul din Constantinopole, reprezentând pe capac o persoană pe jumătate ridicată, stând la ospăţul morţilor (Gr. Rodenwaldl, op. cit. pag. 276) exact ca la sarcofagiile etrusce I Mai ales la Lydieni şi Cari se obiş» nuia forma aceasta de pat cu statuia culcată deasupra. -) W. Allman: De architectura etc. 1902. www.dacoromanica.ro - 216 - VIL La Romani. Cel mai vechiu sarcofag roman cunoscut este al lui Scipfa Barbatus, din anul 250 a. Cr. E din tuf vulcanic şi e ornat cu o friză dorică, cu metope împodobite cu rozacee şi cu volute ionice ce suportă cornişa. Se află in Muzeul Vaticanului. Sarcofagiile cu reliefuri sunt obişnuite mai ales în epoca imperială şi cele mai multe nu sunt anterioare Antoninilor. Ca şi la cele etrusce, deasupra capacului e sculptat adesea chipul mortului, pe ju*-mătate ridicat. De obiceiu sculptura capacului arată un covor bogat brodat şi atârnat pe lături în jos. Multe însă au capacul plan, fără nimic deasupra. Pe perejii sicriului (arca) apar cele mai variate reliefuri. Unele vor să simbolizeze luptele din viafa actuală în reprezentări alegorice„ sau scene ce se referă la viată şi la moarte, la durerea despărţirii de cei iubiţi, la speranja în nemurire, la înviere, sau la o viată cucernică dincolo de mormânt. Altele redau scene istorice, precum ar fi : un marş triumfal, grupul lupoaicei cu Romulus şi Remus, luptele cu barbarii etc. Altele reproduc scene din viafa publică sau particulară ca : jocuri de circ, ceremonii de nuntă romană, viafa unui tânăr poet etc. între sarcofagiile romane apar şi unele pur, sau precumpănitor ornamentale, cu ghirlănzi de flori şi fructe, cu portretul mortului în medalion, sau cu o inscripţie funerară pe o ramă susţinută de genii. Alte sarcofagii arată ocupaţia sau starea civilă a mortului1). Numeroase sunt însă reliefurile ce reprezintă scene din ciclul zeilor şi eroilor şi în special scene din mitul lui Dionysos. Motivele cu Selene şi Endymion, cu Eros şi Psyche, cu Protesilaos şi Alkestis — cari, prin întoarcerea lor din Hades, sugerează speranţa revenirii din îm* părăţia umbrelor — sunt tratate cu predilecjie. Cel mai frumos sarcofag roman se poate admira în Muzeul Capitolului din Roma. Reliefurile sale ne dau scene din istoria lui Achille. După stil şi valoarea artistică, majoritatea sarcofagiilor romane datează din perioada de decadenfă a artei. Ele sunt lucrări pregătite de mai înainte în ateliere, ceva de fabrică. Pentru aceea şi reliefu* rile lor repetă aceeaşi compozifie, cu mici variante. Din această cauză„ nu arareori în scenele mitologice • capetele personagiilor principale„ ]) Acestea mai ales importante pentru noi 1 www.dacarotnamca.ro - 217 - care trebuiau executate în urma vinderii sarcofagului, după chipuT şi asemănarea răposatului, ne-au ajuns neterminate. In genere, defectul artei romane la sarcofagii constă în supraîncărcarea cu figuri, în sărăcia de motive, în greşeli de compoziţie. Unele sarcofagii datează însă dintr’o epocă mai bună şi chiar la sarcofagiile din vremea An-toninilor vedem excelente reliefuri, probabil copii după modele mai vechi. Monumentala operă a lui Caro/ Robert: Die anfiken Sarko-phag-Reliefs, clasifică în această ordine reliefurile de pe sarcofagii r I. Viaţa omenească; II. Cicluri mitologice ; IU. Mituri izolate; IV. Cercul Bachic ; V. Muze, Nereide, Eroţî şi VI. Decorative. Splendide planşe cu fotografii şi desenuri însoţesc aceste volume, din care putem cunoaşte aproape toate sarcofagiile cele mai frumoase descoperite până în prezent1). Toate aceste sarcofagii, despre care s’a vorbit mai sus, se află în prezent în diferitele Muzee europene din Londra (Brifish Museum), Oxford, Paris (Louvre), Madrid, Roma (Vatican, Capitol, Villa Pamphili, Giusiiniani etc.), Neapole, Veneţia, Mantua, Florenţa, Triest, Atena, Constantinopole, Bucureşti, Pefrograd, Berlin, Viena. Copenhaga etc. etc. 2). *) In voi. II se tratează despre sarcofagiile cu sculpturi de scene din cercul troian (Nunta lui Peleus cu Thetis, Leda, Judecata lui Paris, Achille, Amazoanele, Ulisse, Orestes); din cercul teban (Oedipus şi Lupta celor şapte contra Thebei) şi din cercul Argonauţilor (Phrixus, Iason în Colchida şi Medea în Corint). In voi. III se trateaza miturile lui Acteon, Adonis, Alcestis, Apollo, Bellerophon, Daedalus, Endymion, Giganţii, Hercule, Lupta cu Centaurii, Hesione, Antaeus, Hylas şi Varia. 3) Vezi fotografii ale unora din ele şi în G. Rodenwaldt: Die Kunst der Antike, pag. 434 : Sare. Amazoanelor din Viena (Kunsthistor. Museum) ; p. 435: Sare. lui Alexandru (Muzeul din Cos*poIe); p. 516: Sare. etrusc din Cerveteri, Roma (Villa di Papa Giulio); p. 636 : Sare. din Roma, Lateran (omorul Niobi» delor); p. 637 : Sare. din Roma, Lateran (Scene din mitul lui Orestes); p. 638 : Sare. din Berlin (Altes Museum, scene din Mitul Medeei); p. 638 : Sare. din Roma, Muzeul Thermelor (Satiri dănţuitori şi Maenade); p. 639 : Sare. din Copenhaga>-Glyptoteca Ny Carlsberg (Dionysos, Ariadna şi suita în lupta dintre Pan şi Eros); p. 640 : Sare. din Roma, Muzeo Capitolino (Lupta cu Galii) ; p. 641 : Sare. din Roma, S. Lorenzo fuori le mura (Scenă de nuntă romana) ; p. 642 : Sare. lui Bal» binus, Copenhaga, Glypt. Ny Carlsberg (Scene de • vânătoare); p. 644 : Sare. din Roma, Muzeul Thermelor (Scene de luptă); p. 660 : Sare. din New»York, Metro» politan Museum (Sare. cu ghirlănzi din Tarsos); p. 661 : Sare. din Melfi (splendid sarcofag cu coloane, din Asia Mică); p. 662 : Sare. din Roma, Museo Capitolino (Achille la Scyros ; sare. attic); p. 680 şi 681 : Sare. lui Iunius Bassus, Roina, Grota Sf. Petru (cu scene din via|a lui Hristos); p. 686 : Sare. Constantei, fiica lui Constantin cel Mare, la Roma, Vatican; p. 687 688 şi 689: Sare. împărătesei Sf. Elena, Roma, Vatican. www.dacaromamca.ro - 218 - VIII. La primii creştini şi în EvuPMediu. Expunerea aceasta sumară ar fi necompletă, dacă n’am aminti şi sarcofagiile folosite de primii creştini; precum şi pe cele medievale. Preţul cel mare al sarcofagiiior, precum şi dificultatea de a sculpta pe ele simboluri sau scene creştine, au contribuit la raritatea ■acestor opere de artă în primele timpuri ale creştinismului. Mai apoi însă, după stabilirea păcii în biserică, sarcofagiile intră în uzul curent ■al creştinilor. La început basso-reliefurile de pe arcă erau păgâne : Victorii, Amoraşi, Meduze, Dioscurii, Fluvii etc., sau amestecate şi cu scene biblice, precum: corabia lui Noe, Tăerea pruncilor de Irod, Icar şi sborul spre cer (ca o amintire a învierii lui Hristos), Orfeu şi Păstorul cel bun, Prometeu şi creaţiunea omului etc., adecă scene cu sens simbolic şi pentru păgâni şi pentru creştini. Mai târziu arta creştină se emancipează de tradiţia păgână şi reliefurile reprezintă scene din Sf. Scriptură. Şi evul mediu ne-a lăsat destule sarcofagii. Gravurile lor însă sunt cam grosolane. Mai cunoscute sunt sarcofagiile merovingiene, ■ornate cu cruci şi monograma lui Hristos. Altele sunt simple, cu strii, sau cu ornamente de conchilii, reuşit sculptate. Aşa este spre ■ex. sarcofagul abatessei Tecilda. — în epoca gotică, o statue culcată, reprezentând mortul, împodobia capacul plan, care se punea direct pe pământ, fără arcă. în sudul Franţei, în Spania, în Italia, sorcofagul de marmură nu se îngropa, ci se punea deasupra solului. Aşa e la Toulouse, Perpignan etc., ba chiar şi în Cypru, unde ob* * ceiul fu dus de coloniştii francezi din sec. XII—XIV 1). Se pare că şi în antichitate sarcofagiile, la început, se aşezau ■deasupra pământului. Mai târziu ele se îngropau. Unele din cele ro* mane se aşezau cu o lăture la perete, în camere mortuare, un fel de cavouri. Pentru aceea reliefurile nu se făceau decât pe faţada principală şi pe cele laterale, iar spatele rămânea neted, deoarece, fiind lipit de zid, nu se vedea2). Deasemenea, sarcofagiile care se puneau -de-alungul unei alei — cum e şi la Constanţa — aveau spatele fără ■ornamente. *) La grande encyclopedie. Tome XXIX, p. 509. Vezi şi Pera/e: L’ar* cheologie chretienne şi Le Blant: Les sarcophages chretiens de la Gaule. *) J. Overbeck : Geschichte der griechischen Plastik. Leipzig 1893—94. www.dacoromanica.ro - 219 - IX. în scurt. Aria de răspândire a sarcofagiilor o putem limita printr'o graniţă în jurul Mediteranei europene. Centrul primei invenţii este Egiptul. De aci acest bun cultural a trecut în Fenicia, Syria şi Asia Mică; apoi, prin insulele Egeei, la Greci şi mai departe Ia Etrusci şi Romani. Cuceririle romane de mai târziu au înlesnit răspândirea obiceiului in tot cuprinsul imperiului: in Europa până în Galia şi nordul M. Negre, iar in Africa dealungul Mediteranei. O cercetare amănunţită ar putea arăta că în tot domeniul acesta pu= tem distinge, după caracterele artei, provincii sau „dialecte artistice", care au evoluat în cursul secolilor paralel cu evoluţia generală a artei. De aci putem stabili filiaţii, curente de influenţă, centre de origina-litate şi regiuni de imitaţie. Marii maeştri însă, în tot acest domeniu şi dealungul tuturor veacurilor, au fost sculptorii greci. II. SARCOFAGUL CU SIMBOLURI DIN CONSTANŢA. I. Data, locul şi împrejurările descoperirii. In partea de sud-vesf a oraşului Constanţa, dealungul şoselei ce duce spre vii, şi anume dincolo de localul Federalei, malurile de loess de deasupra portului surpându-se şi ameninţând şoseaua şi linia ferată, Direcţiunea Portului Constanţa a luat de urgenţă măsuri pen= tru consolidarea acestor maluri. O echipă de lucrători, făcând săpături de nivelare în dreptul Şcoalei de industrie casnică, spre a ridica pă= mântui necesar consolidării, întâmplător a dat şi peste sarcofagul nostru, la o adâncime de aproximativ 1,50 m sub faţa solului. Imediat au fost înştiinţate autorităţile şi Direcţiunea Muzeului Regional al Dobrogei, în sarcina căreia a căzut desgroparea şi transportul sarcofagului. De altfel nici un indiciu la faţa pământului nu arăta că acolo, dedesubt, s’ar putea afla o asemenea comoară. Moloz mult şi gunoaie acoperiau terenul parcelat de Primărie în loturi pentru construire de case. Se spune că mai înainte cu câteva decenii locul avea o mică plantaţie de salcâmi. Numai ochiul ager al arheologului ar fi putut bănui că în această parte a oraşului trebuie să fi fost aleea principală a unui cimitir şi anume după înşirarea în linie dreaptă, dealungul şoselei, a unor sarcofagii îngropate în pământ, a căror piatră ordinară — calcar sarmatic conchilifer — n’a trezit, probabil, atenţia nici unui răscolitor www.dacoromamca.ro - 220 — modern de comori. Locul însă trebuie să fie destul de bogat în asemenea urme ale trecutului, aşa în cât nu s’ar putea socoti nici vremea, nici banii pierduţi, dacă s’ar începe acolo o campanie organic zată de săpături, care ar putea îmbogăţi Muzeul regional al Dobrogej cu obiecte arheologice de mare valoare. Săpăturile executate în lunile Iulie şi August 1931, ni-au lăsat convingerea că ne găsim aci pe locul unui cimitir antic. Pe lângă sarcofagiile pomenite, s’au mai descoperit aci mai multe amfore lunguieţe, opaiJe de diferite forme, vase de sticlă irizată, plăci dc lut ars, monede, cranii, fragmente de marmură efc., care cele mai multe se află depozitate în Muzeu. S’a mai descoperit şi un mic cavou, de înălţimea unui om, zidit din cărămidă şi arătând o arhitectură specială a bolţilor. Câteva fotografii luate de mine în cursul dărâmării — din nefericire necesară — şi o aquarelă a pictorului Rigo-Consfantinescu, Custodele actual al Muzeului, au putut salva măcar înfăţişarea şi culoarea acestui document arheologic al vechii vieţi tomitane. Afirmarea calomnioasă a unor persoane şi ziare, că sarcofagul ar fi fost jefuit şi mutilat acum, cu prilejul actualei desgropări, nu corespunde adevărului. Fotografiile noastre, păstrate în Muzeu, dau mărturie că autorităţile comunale, judeţene şi poliţieneşti au fost prezente la ridicarea capacului şi au rămas până la cercetarea completă a confinufului arcei. Nici de mutilare nu poate fi vorba, ci de uşoare ciupituri la dungile arcei, a căror culoare arată că ele s’au produs in anfiquifafe, cu prilejul transportului de la locul de fabricare până in Tomis, iar nu în timpul nostru. Astăzi sarcofagul, reconstituit, se află depus la loc de onoare, in faţa Muzeului regional al Dobrogei şi împodobeşte piaţa Ovidiu, dându-i un aier de disfincfie arhaică 1). II. Materialul. Sarcofagul este lucrat din marmură, de sigur grecească, de cu* loare albă*vinetie. Că marmura ar fi de Păros, cum afirmă unii, sau de Penfelicos, sau din vre*o carieră de pe coastele Asiei Mici, aceasta n’o putem şti până acum. Rămâne ca arheologii sau geologii să lă* *) Transportul sarcofagului şi alegerea locului în pia|a Ovidius s'a făcut de subsemnatul, cu concursul d*lui inginer Cotovu, Directorul Portului Constanta, care mi»a pus la dispoziţie instrumentele necesare ; al d*lui Şef al gării Constanta, care mi*a dat gratuit un vagon pentru transport; al ddui Comandant al Şc. de Marină www.dacoromamca.ro — 221 — murească acest punct foarte important, care ne-ar putea da indicii asupra provenienţii sarcofagului şi, deci, a centrului industrial sau ar* tistic unde s’a putut executa acest monument funerar. în orice caz, sarcofagul nostru a fost adus în Tomis pe mare (era nepractic şi ne* inteligent a se aduce blocul nelucrat) şi transportul său, date fiind mijloacele tehnice din vremea aceea, a costat destulă oboseală, ceeace se poate deduce din greutatea sa enormă şi din numeroasele ciupituri ale marmurei la colţurile arcei. în nici un caz nu se poate admite transportul blocului brut la Tomis şi sculptarea sa în oraşul nostru. Aceasta însemnează că sarcofagul nostru sau a fost comandat (şi atunci simbolurile de pe faţada sa ar putea avea o semnificaţie în legătură cu persoana înhumată într’însul), sau poate mai curând cumpărat de*a gata din atelierul sculptorului grec, aşa după cum astăzi Constănţenii îşi aleg pentru iubiţii lor decedaţi, monumentele de mar* mură gata confecţionate din atelierul şi depozitul maestrului Ruta. Sarcofagiile şi stelele funerare din sudul Rusiei, în coloniile greceşti dela M. Neagră, sunt cioplite — după cum ne relatează G. v. Kieseritzky şi C. Watzinger (op. cit.) —, fie din calcar local, fie din marmură, aceasta însă adusă din părţile greceşti. Aşa spre ex. splendidul sarcofag din Cherci (Myrmekion), păstrat acum în Muzeul Eremitagiului din Petrograd, este sculptat din marmură de Păros. A fost găsit la o adâncime de 6,35 m sub faţa solului, împreună cu un al doilea sarcofag din aceeaşi marmură de Păros, ambele în nişte camere mortuare cioplite în stânca locală. Din cauza greutăţii lor enorme, ele au fost (acelea da !) mutilate în chip nedemn, cu prilejul scoaterii la lumină. III. Dimensiunile. Sarcofagul cu simboluri din Constanţa este unul din cele mai mari sarcofagii cunoscute până în prezent. Lungimea sa este de 2,70 m; lărgimea de 1,48 m, iar înălţimea, dela bază până la creştetul ca* pacului, de 2.40 m, dintre cari 1,40m revin arcei şi lm capacului! Pentru ca cititorul să*şi poată face o idee de proporţiile neobişnuite ale acestui sarcofag, dăm aci un tablou comparativ de cifre, pe care le*am cules din monumentala operă a lui C. Robert, citată mai sus: Bărbuneanu, care mi*a împrumutat carul de transport; şi al fostului Preşedinte a Comisiei interimare, d»l A. Vulpe, cărora le aduc aci mulţumirile cuvenite, în numele Muzeului Regional al Dobrogei. Actuala comisie interimară a crezut că poate lăsa plata lucrătorilor în sarcina subsemnatului, refuzând a acorda vreo sumă. www.dacoromamca.ro No. de or* 1 dine | Locul unde se află sarcofagul Volumul No. planşei Lungimea ■ Lărgimea înălţimea Mitul reprezentat, locul unde a fost găsit sarcofagul, materialul, inscripţia 1 Warwick Castle IU XXIV 2,95 - 0,91 Endymion. Sarcofagul CI. Ariae Mari, din se* colul II. Găsit la Ostia. 2 Paris. Louvre II XVI-XVII 2,88 1,37 1.19 Achille la Skyros. Găsit la Roma. Marmură de Pentelicos. 3 Roma. Vatican. Sala delle Muse UI XL 2,81 1.13 1,00 Hercules. 4 Roma. Museo Capitolino . . . U XIV-XV 2,80 1,20 2,26 Achille la Skyros. Găsit aproape de Roma. 5 Constanţa. Muzeul regional al Dobrogei — —' 2,ro 1,48 2.40 Simboluri. Marmură grecească. Găsit la mar* ginea de S*V. a oraşului. 6 St. Petersburg. Eremifage . . . H VIII-IX 2,68 1,15 2,00 Achille la Skyros. Marmură din Păros. Găsit lângă Cherci, Rusia. 7 London. British Museum . . . II Xţ-XII 2,6f 1,08 1,29 Achille la Skyros. Găsit în Creta. Marmură albă gălbue ca cea de Pentelicos. 8 Paris. Louvre. Escalier Daru . . II XXVIII—XXIX 2,66 1,44 2,00 Amazoanele. Găsit îngropat în pământ Ia Sa* Ionic. 9 Woburn Abbey (Bedfordshire) . U XXU-XXUÎ 2,65 1,24 1,09 Achille la Troja. Găsit la Ephesos. 10 Wien. Museum Belvedere . . . n XVII 2,64 1,04 0,88 Amazoanele. Marmură de Cipolla. Găsit pro* babil la Ephes. 11 Roma. Vila Borghese în xxxvm 2,63 — 1,00 Hercules. 12 Barile, Palazzo Cittadini .... ii X 2,60 1,14 1,18 Achille Ia Skyros. Găsit în Atella. Cunoscut sub numele de sarcofagul Metiliei Torquata. 13 Roma. Palazzo Doria iii XX 2,52 1,20 1,32 Endymion. 14 Roma. Vatican, în Belvedere . . ii XXXIX 2,52 1,02 1,19 Amazoanele. Găsit în Roma. 15 Roma. Lateran iii IV 2,50 — 1,20 Adonis. 16 St. Petersburg. Palat. Stroganoff U VI-VU 2,48 1,10 1,62 Achille la Skyros. Găsit de flota rusă la 1770 într’o insulă din Archipelagul grecesc. 17 Roma. Museo Capitolino . . . ii XXXII 2,4r 1,03 0.92 Amazoanele. Găsit lângă Roma. 18 Roma. Palazzo Torlonia .... iii mw-im 2,44 1,29 2,30 Hercules. 19 Roma. Vatican. Galleria d.Sfafue m XXVI 2,44 i,ir 0,84 Giganţii. Găsit Ia Tor Pignatera. Marmură gre* ceaşcă. www.dacoromamca.ro 20 Koln. Museum Walraf»Richartz . III XLII 2,43 0,78 0,79 Hercules. Sarcofag de gresie făcut de fiică ta» tălui său C. Severinio Viteali Veterano. Leg.' XXX Ulpia Vidrix, sec. HI. 21 Roma. Palazzo Torlonia .... III XXXII 2,40 1,00 1,02 Hercules. 22 Woburn Abey (Bedfordshire) . . III xxn 2,39 — J 1,17 Endymion. 23 Paris. Louvre in X-XI 2,38 — 0,85 Daedalus. 24 Roma. Vatican, în Belvedere . . n mn-un 2,38 1,12 0,69 Amazoanele. 25 Manlua. Museo n XXVI 2,37 0,93 0,72 Iliupersis. 26 Roma. Museo Capitolino . . . m xvi-xvn 2,37 0,84 0,66 Endymion. 2r Roma. Palazzo Rospigliosi . . . iii IV 2,37 — 0,58 Adonis. 28 Berlin. Museum n LIX 2,34 — 0,65 Orestes. Găsit între Ostia şi Castel Fusano. 29 Kephisia (Athena) n iii 2.33 0,94 1,12 Judecata lui Paris. Marmură de Pentelicos. 30 Paris. Louvre HI i 2,33 0,71 0,95 Actaeon. Marmură lunesică (?). Găsit lângă Roma. 31 Roma. Villa Medici n V 2,30 — 0,90 Judecata lui Paris. 32 Roma. Via Tiburtina n LXIV 2,30 0,70 0:65 Medea în Corinth. Găsit lângă Roma. 33 Roma. Palazzo Rospigliosi . . » ni xn-xni 2,30 — 0,52 Endymion. 34 Miincheu. Glyptothek. Sala rom. iii XVI-XVII 2,28 — 0,70 Endymion. Găsit la Ostia. 35 St. Petersburg. Eremitage . . . ii LIV 2,28 — 0,55 Omorul Clytemnestrei şi al lui Aegisthus. 36 London. British Museum . . . in xxxni 2,27 0,82 0.97 Hercules, 3r Mantua. Museo n XXXI 2,27 — 0,59 Amazoanele. 38 Paris. Louvre ni n-m 2,26 — 0,60 Adonis. 39 Roma. Vatican m xvn a 2,26 — 0,60 Endymion. 40 Cometo. Palazzo Bruschi . . . in XIV 2,26 0,57 0,50 Endymion. 41 Roma. Lateran m XXV 2,25 — 0,82 Endymion. Marmură italiană. 42 Mantua. Museo m xxvrn 2,25 — 0,70 Hercules. 43 Roma. Palazzo Giustiniani . . . ii LV 2,25 0,64 0,65 Omorul Clytemnestrei şi al lui Aegisthus. 44 Roma. Vatican n LVI 2,25 0,65 0,54 Omorul Clytemnestrei şi al lui Aegisthus. 45 Napoli. Museo JNazionale . . . iii XVII A 2,23 0,73 0,86 Endymion. 46 Florenfa. Giardino Boboli . . . ni XXX 2,23 1,03 0,83 Hercules. 47 Florenţa. Uffizio m XXXI 2,23 0,71 0,71 Hercules. 48 49 Cannes. Vila Faustina Castel. St. Aignan (între Tours iii vi-vn 2,20 0,62 0,56 Alcestis. Alcestis. Sarcofagul unei fete de 22 ani: UI» şi Bourges) iii vi-vn 2,18 0,93 0.70 pia Cyrilla. Inscripţie greacă. Găsit lângă Roma. www.dacoromamca.ro 223 No. de or* 1 dine 1 Locul unde se află sarcofagul Volumul No. planşei KS w B '&) c ZJ I Lărgimea Inăljimea Mitul reprezentat, locul unde a fost găsit sarcofagul, materialul, inscripţia 50 Roma. Vatican. Galleria dei Can» delabri III XII-XIII 2,18 0,55 0,58 Endymion.,Găsit lângă Roma. 51 Miinchen. Glyptothek II LVII 2,18 0,59 0,55 Orestes şi Iphigenia. 52 Roma. Palazzo Corsini .... III XXX 2,17 0,57 0,64 Hercules. 53 Roma. Museo Boncampagni . . III XXIX 2,16 0,73 Hercules. 54 Roma. Vila Borghese III XXXI 2,15 0,65 0,59 Hercules. 55 Mantua. Museo III V 2,14 0,70 Adonis. 56 Roma. Vila Albani III VI-VII 2,14 — 0,60 Alcestis. 57 Roma. Vatican III VI-VII 2,13 0,93 0,79 Alcestis. Sarcofagul lui C. Iunius Euhodus magister quinquennalis al colegiului zidarilor din Ostia şi al sofiei Metilia Acte. Datează dela 161 —170 d. Cr. Inscripţie latină. 58 Roma. Palazzo Rospigliosi . . . III XII-XIII 2,13 — 0,57 Endymion. 59 Roma. Vatican. Galleria Lapidaria III H-III 2,13 0,58 0,53 Adonis. 60 Paris. Louvre. Sala Psiche . . . ni xvra 2,10 0,61 0,96 Endymion. Găsit aproape de Bordeaux. 61 Roma. S. Paolo fuori li mura . ii XXIII 2,10 — 0,94 Endymion. 62 Roma. S*ta Maria sopra Minerva m XXVII 2,10 0,85 Heracles. Marmură grecească. 63 Roma. Vila Pamfîli ii IV 2,10 0,49 0,60 Endymion. 64 Roma. Palazzo Rospigliosi . . . ni XV 2,10 0,52 Endymion. 65 Mantua. Museo in xvi-xvn 2,10 — 0,50 Endymion. 66 Roma. Vila Giustiniani .... in ii-m 2,10 — 0,49 Adonis. 67 Florenţa. Utfizio IU XXIX 2,09 — 0,67 Hercules. 68 Messina. Museo in X-XI 2,or — 0,78 Daedalus. Marmură cenuşie. 69 Roma. Lateran n LX 2,or — 0,24 Via(a lui Oedip. Marmură grecească. Găsii la Roma. 70 Madrid. Col. regală de sculpturi ii XXV 2,06 0,77 0,75 Achille Ia Troja. 71 Roma. Vatican, în Belvedere . . iii XXXIX 2,00 — 0,64 Hercules. 72 Paris. Louvre m XVI-XVII 2,00 — 0,60 Endymion. www.dacocQmanica.io 224 - 225 - Din acest tablou, din care am eliminat sarcofagiile mai scurte de 2 m, se poate vedea că sarcofagul din Constanta vine în al cin* cilea rând ca lungime (2,70 m fa}ă de 2,95, 2,88, 2,81 şi 2,80 m), dar primul ca înălţime (2,40 m fată de 2,30, 2,26 şi 2 m, celelalte având înălţimea între 1,62 şi 0,24) şi primul ca lărgime (1,48, fată de celelalte, care o au între 1,44 şi 0,49). în ceeace priveşte volumul, el este cel mai mare sarcofag din seria amintită. Dacă ţinem seama de faptul că interiorul său este excavat până la baza arcei, — pe când la alte sarcofagii cavitatea este mică, aşa ca pentru un singur mort, sau cel mult pentru doi, — atunci putem deduce că sarcofagul din Constanta este cu mult prea mare pentru o singură persoană. Aceasta ne îndeamnă a ne îndoi că el ar fi fost comandat în vederea unei anumite persoane, concluzie care, credem, va trage greu în interpretarea simbolurilor de pe arcă. Sarcofagul din Constanta s’ar putea compara, din acest punct de vedere, cu acele sarcofagii Lyciene în formă de căsufă, în care, precum s’a spus mai sus, putea intra o familie întreagă, mort lângă mort şi mort peste mort. Dacă mai luăm în considerare şi faptul că foarte multe sarcofagii antice reproduc, aproape fără schimbări în compoziţie, până în amănunte chiar, aceleaşi scene mitologice în basso-reliefurile lor, — înţelegem foarte bine că ele nu sunt decât nişte producţii de fabrică, gafa confec(ionafe pentru amatorii ce erau aşteptafi să le cumpere, reproducând în mai mulfe exemplare acelaş clişeu. Acest clişeu, prin urmare, nu s’ar pufea lua ca bază înfr’o cercetare asupra identităţii persoanei răposatului. Enormul sarcofag consfăntean are un volum al arcei de 5,594 m3 şi cântăreşte în întregime (cu capac), nu mai puţin de 8500 kgr! IV. Arca. Sicriul sau arca sarcofagului are o formă dreptunghiulară şi se înfăjişază foarte simplu în comparaţie cu celebrele sarcofagii ornate cu reliefuri mitologice din muzeele europene. Părţile sale laterale au sculptate nişte rame (vezi fotogr.), între care se cuprinde câte o suprafaţă netedă, fără nici un ornament şi fără inscripţii. Spatele e fot aşa de simplu. Singură fa(ada ne trezeşte un interes destul de viu prin simbolurile sale. La mijlocul unei rame mari dreptunghiulare se află o ramă pătrată mai mică, care închide o suprafaţă destinată, desigur, a primi o inscripţie. Inscripţia însă, din nefericire, lipseşte şi nici n’a fost pusă vre-o dată, căci marmura nu arată nici o urmă de «Analele Dobrogei" XII, 1931 15 www.dacoromanica.ro — 226 - prelucrare ulterioară. Deoparte şi alfa a ramei se află câte un cadru triunghiular, cu câte o rozefă în mijloc, aşa precum se vede pe fym-panul fronfoanelor atâtor stele funerare (vezi s. ex. Kieseritzki şi Watzinger, op. cit.). Aceste cadre triunghiulare se sprijină cu unghiul lor obtuz pe mijlocul laturilor din dreapta şi din stânga ale ramei pătrate. Câmpul din dreapta al faţadei e ocupat de patru obiecte în relief, în ordinea următoare de sus în joş : o balanfă cu două talere legate de bară prin câte trei lănţişoare vizibile (ar putea fi şi patru) şi stând în perfect echilibru orizontal. în spaţiul dintre talere se vede un cap de taur legat cu o panglică pe frunte şi având o suprinzătoare asemănare cu zimbrul de pe stema Moldovei. Dedesubt vine o secure de o formă specială, iar sub ea o sulifă. Câmpul din stânga al faţadei e ocupat de trei obiecte sculptate : o cravaşe ondulată, atârnată de urechea sa într’un cui; în dreapta sa un clopot cu mâner ornat şi cu gura întoarsă în jos ; iar sub aceste două obiecte, un enorm cleşte închis. Să fie oare vre-o legătură între ocupa (ia, sau numele persoanei inhumate în sarcofag şi aceste obiecte? Să fie ele oare nişte simboluri? se pare că aceasta a fost problema cea mai interesantă pe care a pus-o descoperirea monumentului nostru funerar, căci discuţia, uneori prea. puţin academică, din presă şi public, mai cu seamă în jurul acestui punct s’a învârtit. Pentru moment lăsăm această chestiune în suspensie şi trecem mai departe la descrierea sarcofagului. V. Capacul. Acesta are forma unui acoperiş ţuguiat de casă, având la cele patru colţuri ale sale câte un acroterion cu palmette. Privit din faţă sau din spate, acoperişul acesta pare învelit cu şapte rânduri verticale şi trei orizontale de plăci mari, sculptate în marmură, imitând structura solzoasă a olanelor plate1). Privit dinfr’o lăture, el are forma triun- x) Sarcofagul din Iasos are capacul foarte asemănător cu cel din Constanta : aco» periş solzos, la coifuri cu acroterii cu ornamente. (Joubin: Monuments funeraires No. 99. S. Reinach: Repertoire de reliefs grecs et romains volll p, 1T1, Paris 1912. — în C. Roberf op. cit. voi II, planşa LXV, vedem un acoperiş de sarcofag de aceeaşi formă, cu al nostru, numai că in locul capului de Medusă de pe timpan apar reliefuri de persoane ; de asemenea şi pe acroterii. £ singurul de acest fel în tot volumul (sare. galic din muzeul din Marseille) ceeace ne*ar îndreptăţi să credem că originea formei de aco* periş de casă trebuie s’o căutăm la sarcofagiile din Asia mică şi nu din Europa. Vezi sare. Satrapului (p. 411) şi al Bocitoarelor (p. 404 şi 405) din S. Reinach: Reper foire, Tome I, ambele cu acoperişuri triunghiulare. www.dacoromanica.ro — 227 — ghiulară, flancat de ambele părfi de acroterii cu palmette. Pe tympanul ramelor laterale triunghiulare se vede în relief câte un întristat cap de Medusă. In locul Medusei, la unele monumente funerare poate fi o rozetă, cum e la stelele funerare din sudul Rusiei; sau o phială ca un disc, cum se vede s. ex. la templul Atlienei din Corinth (căci acoperişurile aceste triungiulare ale sarcofagiilor şi frontoanele stelelor funerare imită, uneori până la identitate, frontoanele templelor antice); sau, în fine, basso-reliefuri de scene mitologice, capul lui Okeanos etc. aj Medusa. Unii au confundat capul Medusei de pe sarcofagul nostru cu capul lui Apollo, sau au crezut că ar simboliza fantezia poetului Ovidius, care ar fi fost inhumat în sarcofag. Pentru a înlătura această greşală, e destul să amintesc numai că pe un sarcofag găsit în valea Eu* fratului, capul Medusei este aproape identic cu4cel de pe fotografia noastră, având aceeaşi figură de fecioară întristată, aceeaşi panglică legată sub bărbie, aceleaşi aripioare deasupra frunţii şi chiar buclele părului aproape identice ! *). Nu este, cred, fără interes a da aci câteva indicaţii asupra acestei fiinţe mitologice 2). Medusa era una din cele trei Gorgone, fiica lui Phorcos, singura muritoare şi vizibilă pentru oameni. După mitologie şi mai ales du* pă Ovidius, Medusa a fost la început o fată de o frumuseţe răpitoare, cu o splendidă coafură. A fost răpită de Poseidon şi preschimbată în pasere. înpreunându*se cu acesta în templul Athenei, Zei(a, mânioasă de această profanare, schimbă părul Medusei în şerpi îngrozitori. După alţi autori, cauza acestei metamorfoze ar fi fost orgoliul fecioarei, care a încercat să dispute Athenei premiul frumuseţii. Din Medusa s’a născut Pegas, calul înfr’aripat al poeţilor şi Chrysaor, tatăl lui Geryon. Perseu, urmărind*o până la marginea lumii occidentale, îi tăie capul şi-l dărui Athenei, care*şi înpodobi cu el scutul şi egida. La origine Medusa era reprezentată în artă ca un monstru, cu şerpi în plete, cu colji de mistre} în gură, cu mâni de aramă şi aripi *) S. Reinach: Repertoire etc. Tome II pag 472. Vezi în acelaş volum şi cape* tele de Medusă de la pag. 77 (colecţia Rondanini); 61 (colec|. Albani, Roma); 273 (Perseu (inând capul tăiat al Gorgonei); în voi. I p. 178 fig 4; în voi. III pag. 107. 8) După La grande encyclopedie voi. 19 pag. 18; Nouveau Larousse Mustre Tome IV, pag. 897 şi Tome V pag. 1029; Mayers Konversations*Lexikon voi. 8 pag. 136—137. Ca bibliografie specială, vezi: Levezow : Uber die Entwicklung des Gor» gonenideals in der Poesie u. bildenden Kunst der Alten, Berlin 1833; Gaedeckens: das Medusenhaupt von Blariacum. Bonn 1874; S/x: De Gorgone. Amsterdam 1885 ; Brunn: Griechische Gofterideale, Miichen 1893 ; Ldschke: Die Enthauptung der Medusa. Bonn, 1894; Roscker: Die Gorgonen und Verwandtes, Leipzig 1879. www.dacaromamca.ro — 228 - Medusa de pe un fragment de sarcofag din valea Eufratului. S. Reinach: Repert. d. reliefs grecs et romains II p. 472. Medusa. Phaleres de Lauersforfa. S. Reinach : I p. 178 Medusa din colecţia Rondanini, Roma. S. Reinach : II p. 77 www.dacoromamca.ro - 229 - de aur. Privirea ei înpietria pe muritori. Pentru aceea chipul ei se punea de obiceiu pe zidurile oraşelor, pe armele războinicilor, pe amulete, pe sarcofagii etc, spre a inspira groaza şi a apăra oraşele de rele şi mormintele de profanare. Mai târziu chipul ei s’a idealizat şi s’a îndulcit, până ce ajunse fermecătoarea Medusă murindă din villa Lu= dovisi. Glyptotheca din Miinchen posedă o Medusă, care nu e de cât un chip fermecător de fată, cu coafura bogată, având părul ondulat şi tras spre tâmple, dar şi câte un şarpe pe lături, iar deasupra capului şerpilor câte o aripioară. Trupul şi cozile celor doi şerpi se leagă peste obraz sub bărbie, ca o fundă *). b) Denticulele. La baza capacului observăm o serie de ornamente dinţate, care se numesc denticule (= dinfişori). De oare ce acoperişul sarcofagului imită acoperişul unui templu, urmează că şi ornamentele templelor îşi vor avea corespondentul lor la sarcofagii. Pentru aceea şiragul de denticule, care se sculptează la temple sau la capitelurile coloanelor între friză şi lăcrămar, mai ales in părfile Asiei Mici, îl vedem folosit şi la unele sarcofagii. Denticulele acestea caracterizează ordinul ionian al artei grece. La unele monumente însă, în locul denticulelor găsim un şnur de astragale. Frumoase denticule, însă nu chiar la baza capacului, vedem la sarcofagul lui Alexandru din Sidon (Muzeul din Constantinopole). c) Kymation. Deasupra rândurilor de denticule se vede un brâu de ornamente, asemenea cu ovele aşa de obişnuite în sculptura ornamentală greacă. Ele formează un kymation care, după caracterul său, pare a fi ionic, iar nu doric, deci ar aparţine de asemenea domeniului răsăritean al artei greceşti. d) Acroteriile. La cele patru coifuri ale capacului vedem patru acroterii înpodobite cu splendide ornamente de palmette, ce se înaltă in evantai dintr’un soiu de potir de frunze. Din acelaş potir, şi ma< ales pe laturea din spre faţada sarcofagului, frunzele stilizate curg în jos ca nişte ape unduioase de cascadă, se resfrâng apoi în sus pe sub potir, unde se termină cu rozete, sau ondulează pe sub marginea arcuită a acroteriului până deasupra evantaiului de palmette, oferindu-ne linii şi forme atât de armonioase, în cât ne mângâie privirea şi ne încântă sufletul. *) Legătura aceasta sub bărbie apare, în arta antică, şi la unele animale. Aşa s. ex pe un Ex voto lui Zcus din Panderma, Zeus e reprezentat pe tympanul triunghiular lateral al capacului, cu un cap de bou legat sub bărbie. Vezi S. Reinach: Repert. d. rcliefs. gr. et rom. 1912 Tome II p. 108. www.dacoromanica.ro - 230 - Acroferiile se obişnuesc şi la temple. Aşa. s ex. acelaş evantai de palnieffe îl vedem şi la coşarele acoperişului templului Athenei din Corint, unde, în plus, pe vârful triunghiular al frontonului, peste două volute ce răsar dinfr’un buchet de frunze de acanfhus, se ridică o pal-meffă de proporfii mult mai mari. Stelele funerare din sudul Rusiei şi din Dobrogea aproape toate au acroferii cu palmeffe (Watzinger, op. cit. planşele). La unele monumente, inima palmeftei o formează un ciocălău de pin. Sarcofagul din Luvrul Parisului (C. Robert voi III pl. I) prezintă la acroferiile din spre faţadă câte un cap enorm de safir cu părul zburlit şi cu o cu* nună din frunze de pin, adecă masca divinităţii de munte unde s’a petrecut scena mitologică a lui Acfaeon sculptată pe arcă; iar la acro* ieriile din spate, nişte palmeffe aproape identice cu cele de pe exem* plarul nostru din Constanţa (clişeul artistic 1). Pe tympan, în loc de Medusă, vedem masca zeului Okeanos cu câte un delfin la tâmple. Sarcofagul acesta datează din epoca lui August, sau ceva mai târziu La un alt sacofag din Luvru, sala Psiche, (C. Robert. voi III, pl. XVIII), acroferiile din faţă sunt formate din: masca zeului Sol la stânga, a zeiţei Luna la dreapta, iar în spate acroferiile sunt de asemenea cu ornamente de palmeffe. Pe tympan se vede: de o parte un leu, iar dc cealaltă un câne. Reliefurile de pe arcă reprezintă mitul lui Endymion. Lucrarea, foarte reuşită, datează din prima jumăfafa a sec III d. Cr.— La sarcofagul cu mitul lui Hercules, păstrat în Palatul Torlonia din Roma, vedem la acroferii capul eroului acoperit cu pielea de leu (C. Robert, HI, pl. XXXn); la fel şi la sarcofagul din Brifish Muzeum, unde locul acroferiilor îl ocupă figura bărboasă a lui Hercule cu blana de leu pe cap (pl. XXXffl). Aci, pe tympan, în loc de Medusă, apar doi sfinxi înfr’aripaţi, având între ei o forţă. E cel mai frumos sarcofag roman cu mitul lui Hercule şi datează din mijlocul sec. Ild.Cr. VI. Conclusie a) Din cele relatate până aci, rezultă că sarcofagul din Constanţa intră în categoria sarcofagiilor cu ornamente floristice şi cu simboluri, iar nu cu bassoreliefuri mitologice. b) Materialul din care e lucrat, — marmura grecească — şi ciun= Urile ce se observă la dungi, arată că a fost^adus din regiunile greceşti ale Mediferanei orientale, probabil gata lucrat. c) Dimensiunile sale enorme şi greutatea sa arată că n’a fost lucrat în vederea unei singure persoane şi, deci, n’a fost comandat cu www.dacoromamca.ro - 231 - anumite indicaţii, ci cumpărat gata dintr’un atelier oarecare, unde i s’a lăsat placa fără inscripţie, spre a se sculpta pe ea numele inhumatului după cumpărare 1). d) Forma de căsuţă sau templu, cu acoperişul ţuguiat şi dimensiunile acestui sarcofag ne duc mai curând spre Asia Mică şi anume spre Lycia de cât spre Grecia sau Mediterana occidentală. e) Chipul Medusei, aproape asemenea celui găsit pe valea Eufrat tului, denticulele obişnuite mai ales în părţile Asiei Mici; kymation=u\ ionic, iar nu doric (răspândit în basinul occidental al Mediteranei), toate aceste caractere pledează pentru o provenienţă orientală a sarcofagului. f) în fine, acroteriile cu palmette, aproape nelipsite la stelele fu» nerare din localităfile M. Negre şi excepţional întâlnite la sarcofagiile din occident, ne arată încă odată că sarcofagul nostru aparţine dome» niului răsăritean al artei greceşti. g) Dacă mai adăogăm şi simbolurile de pe arcă, — un soiu de scrisoare în imagini concrete de obiecte, ca la templele egiptene şi, în genere, ca’n orientul antic —, convingerea noastră câştigă şi mai mult în tărie. VII. Interiorul. ' Acoperişul sarcofagului n’a rămas întreg. El e format din două bucă(i ce se înbină de»alungul unei suprafeţe care, în fată, merge exact de sus în jos pe lângă una din dungile în relief dintre plăcile ce imită olanele plate ale acoperişului, dar în spate le taie oblic. Cră» pătura aceasta nu este rezultatul unei izbituri puternice de ciocan sau târnăcop, aşa cum se vede s. ex. la un alt sarcofag de marmură din apropierea Federalei; şi nici nu e rezultatul făerii cu ferăstrăul, căci nu prezintă urmele unei asemenea tăeri; ci pare mai curând o crăpătură a blocului de marmură dealungul unei suprafeţe de mai slabă rezistentă a rocei, produsă cu prilejul violării. într’adevăr, în partea lafurei stângi, între capac şi arcă, se vede clar o gaură care a distrus denticulele şi pe unde, de sigur, s’a introdus un drug de fier cu care s’a forjat ridicarea capacului; iar acesta, sub stângacea presiune la care a fost *) *) Lipsa aceasta a inscripţiei ne surprinde şi ne dă de bănuit, fie asupra pietă|ii rudelor, fie asupra lipsei de înţelegere a destinaţiei acelei plăci, înir’o regiune unde sarcofagiile erau un bun cultural de import şi, deci, nu puteau fi înţelese în rosturile tuturor amănuntelor lor sculpturale. De altă parte, dacă sarcofagul ar fi fost sculptat la Tomis (Constan(a) în vederea celui inhumat în el, nu vedem motivul pentru care nu i s’a pus şi inscripţia pe placa din fa|adă, al cărei rost tocmai acesta a fost 1 De unde rezultă că el a fost adus gata confecţionat. www.dacoramamca.io - 232 - supus şi din cauza enormei sale greutăţi, s’a spart: în parte dealungul unei suprafeţe oblice, în parte neregulat, mai ales în partea inferioară. Prin această crăpătură a capacului s’au scurs, în decursul vremii, apele de ploaie infiltrate în pământ şi au acoperit conţinutul arcei cu un strat de pământ cleios, în grosime de circa 3—5 dm. Acesta s’a găsit crăpat de uscăciune, întocmai ca nămolul de lângă bălţi. Sub acest strat s’a găsit pământ galben până la fundul de marmură al arcei, formând un strat de aproape jumătate de metru grosime. în pământul galben, în fine, s’a aflat scheletul personajului înhumat (accentuez: înhumat, căci avem un schelet, ce se păstrează în Muzeu; aceasta, spre a înlătura afirmările unora, că s’ar fi aflat cenuşea mortului şi că, deci, ar fi fost incinerat). Oasele sunt foarte fragmentate, aşa că cu greu se pot reconstitui. Din craniu, numai bucăţi. Maxilarul inferior arată o bărbie foarte frumoasă şi proeminentă. Dinţii sunt ai unei persoane mature. Fruntea e largă şi frumos boltită. Toate aceste caractere arată un exemplar de rasă superioară. Măsurători antropologice după aceste fragmente de craniu nu se pot face. In nici un caz indicele cefalic nu se poate stabili. Aceste rămăşiţe, care s’au găsit în ţărână cam răvăşite, aparţin unui bărbat, în mormânt nu s’a descoperit nici o monedă, care să ne dea indicii asupra vechimii şi nici o podoabă, în afară de un mic ornament de bronz, foarte coclit, şi gata de pulverizare. Avem, prin urmare, destule indicii că sarcofagul a fost violat într’o epocă trecută, spre a fi jefuit de obiectele de preţ ce se aflau în mormânt. VIII. Cine a fost inhumaf în sarcofag? Pentru publicul cel mare, care în vara anului 1931 s’a perindat prin faţa sarcofagului cu simboluri din Constanţa, problema cea mai arzătoare şi senzaţională în acelaş timp, a fost aceea a personajului inhumaf în sarcofag. Celelalte probleme, care interesează în deosebi pe etnograf, antropolog, arheolog şi istoric al arfelor, aproape că nici nu s’au pus. încă din prima zi a descoperirii, un singur nume flutura pe buzele tuturor: Ovidius ! S’a descoperit mormântul lui Ovi-dius! De la public numele a trecut apoi în presă şi a răsunat până la Sulmona şi Paris *)! 9 Ziarul Marea Neagra din 2 şi 5 August 1931 cu insulte la adresa sub= semnatului şi cu reveniri; Dobrogea Juna din 5 Aug., 9 Aug. şi 4 Oct. 1931 ; Realitatea Ilustrata: 6 Aug. 1931 ; Universul: 11, 19 şi 20 Aug. 1931 (articole de www.dacaramamca.ro - 233 - Un caz identic se povesteşte în urma campaniei din 1770 a flotei ruseşti în Archipelag. Pe una din insulele M. Egee, ofiţerul de marină Domaşneff a descoperit un splendid sarcofag, reprezentând mitul lui Achilleus la Skyros, Predându-1 contelui Al. Serg. Stro* ganoff, acesta, cuprins de admiraţie în faţa frumuseţii exemplarului,, a exclamat: „Ne seroit-ce pas Ie tombeau d'Homere ?“. Exclamaţia aceasta şi împrejurările în care a fost făcută, a impresionat atât de mult pe cei de faţă, încât, fără nici o dovadă, s’a răspândit zvonul în toată lumea, că fericitul conte se află în posesia sarcofagului nemuritorului poet*). Exact ca şi la Constanţa ! Marea majoritate a sarcofagiilor aflătoare în Muzee, nici nu se cunosc ale cui au fost. Pentru arheologi şi artişti, chestiunea aceasta cade pe un plan secundar. Puţine dintre aceste opere de artă poartă inscripţii lămuritoare. Cităm aci câteva cazuri, după C. Robert, G. Rodenwaldt şi La grande encyclopedie: 1. Sarcofagul Faraonului Mykernios din piramida III dela Giseh. 2. Sarcofagul lui Scipio Barbatus, dela 250 a. Cr. 3. Sarcofagul lui M. Vinicius Faustus cu inscripţia : „Dis Ma-=-nibus. M. Vinicius Faustus fecit sibi posterisque suis et M. Vinicio Alcimo patrono bene merenti aedicla columbarum IIII“. în relief : mitul lui Achilleus. Datează din sec. II d. Cr. (Planşa XIII. C. Robert, voi. II). 4. Sarcofagul Ulpiei Cyrilla, o fată de 22 ani, păstrat la St. Aignan (Dep. Loire-et-Cher). Cu inscripţie greacă. în relief: mitul Alcestis. Datează dela începutul sec. II d. Cr. (Pl. VI—VII, C. Robert, voi. III). 5. Sarcofagul lui „C. Iunius Palatina Euhodus, Magister quin-quennalis collegi fabrum tignuoriorum Ostis lustri XXI fecit sibi et Metiliae Acte, sacerdoţi Magnae Deum Matris coloniae Ostiensis coiugi sanctissime". în relief: mitul Alcestis. Datează din anii 161 —-170 d. Cr. (Pl. VI-VII, C. Robert, voi. III). 6. Sarcofagul fetiţei Gerontia, cu inscripţia: „Dis Manibus-Gerontiae filiae karissimae". Inscripţia e pusă ulterior, netezindu-se I. Simionescu şi C. Brătescu). La 11 Aug. ari. după Le Temps ; Neamul Romă* nesc: 22 Sept. 1931, după Corriere de la Sera „Mormântul Iui Ovidius Ia Con» stan(a“; Adevărul: 29 Sept. 1931 (articol de Em. Grigoraş, specialist în criptografie) ; Dacia : 15 Oct. 1931 şi numerele următoare, articol de avocat Vagauncscu, de altfel cel mai judicios dintre articolele de ziar, din câte s’au scris până în prezent, lăsând la o parte unele greşeli fatale pentru un nespecialist. !) C. Roberl, op. cit. voi. II, pag. 23—24 şi planşa VI. www.dacaromamca.ro - 234 - pe capac, înfre doi monştri marini, probabil în locul măştii lui Okea* nos, o placă. Sarcofagul însă datează dela început, sec. II d. Cr. şi foarte probabil a fost folosit de două ori. în relief: mitul lui Endy-mion. (PI. XII—XIII, C. Robert, voi. III). 7. Sarcofagul tânărului Aurelius Lucanus, cu inscripţia: „Dis Manibus. Aurelio Lucano Grafus Caes(ianus ?) et Sulpicia Lasciba parentes filio dulcissimo". în relief : mitul lui Endymion. Datează probabil din vremea Anfoninilor (PI. XIV, C. Robert, voi. III). 8. Sarcofagul Arriei, al cărei portret se dă alături de inscripţia: „Aninia Hilara Cai liberia Arriae matri incomparabili fecit. Vixit annis L, mensibus X“. în relief: mitul lui Endymion. Datează din mijlocul sec. II d. Cr. (PI. XXIV, C. Robert, voi. III). 9. Sarcofagul anonim, pe al cărui capac s’a pus la 140f inscripţia : „Sepulcrum ho'norabilis viri Gerardi olim Petri del Conferă, Dominae Paulae eius uxoris ef generoşi juvenis Francisci eius filii in adolescenfia defuncţi MCCCCVII". în relief: mitul lui Endymion. Datează dela începutul sec. II d. Cr. (PI. XV, C. Robert, voi. III). 10. Sarcofagul lui Iunius Bassus, cu inscripţia latină pe marginea capacului. în relief: scene din viaja lui Hristos. Se află la Roma, grota Sf. Petru. 11. Sarcofagul Constantiei, fiica lui Constantin cel Mare, răpo= safă la 354 d. Cr. în relief: ghirlănzi, îngeri, păuni, oiţe efc. în muzeul Vaticanului. 12. Sarcofagul împărătesei Sf. Elena. în relief: ghirlănzi, călăreţi romani, barbari înlănţuiţi; deasupra, îngeri. în muzeul Vaticanului*). Din această scurtă listă se poate vedea că în sarcofagii se in= gropau persoane de toate categoriile sociale şi de ambele sexe, cu o condiţie : să fi fost bogate, ca să-şi poată permite acest lux. Deci, se îngropau : faraoni (Mykerinos), împăraţi şi împărăfese şi copiii lor (Sf. Elena, Constan(ia), regi (cei din Sydon), militari, demnitari şi, în fine, lumea care dispunea de avere. Se mai vede că intre reliefurile sculptate pe arcă şi capac (diverse mituri) şi între persoana înhumată, de cele mai multe ori nu există nici un raport explicativ premeditat; că unele sarcofagii erau utilizate şi a doua oară, adăogându-li-se şi o inscripţie, cum e în cazul 6, sau mai ales 9, unde înfr’un sarcofag din sec. II d. Cr. *) Sarcofagiile dela No. 10—12 sunt menţionate după G. Rodenwaldt: Die antike Kunst, p. 680, 681, 686—689 şi aparţin epocei creştine. www.dacaromamca.ro — 235 • - s a inhumaf un personaj din sec. XV ; în fine, mai căpătăm convin* gerea că numai unele sarcofagii au fost comandate in vederea unei anumite persoane, dar că marea majoritate se cumpărau gata con* fecfionate din atelierele vremii. Credem că fot pe cale comparativă s’ar putea câştiga cunoştinţe mai ample asupra acestei întrebări, sau, poate, prin vre*o nouă des* coperire. Dar, mai întâi e necesar a stabili: Cărui secol aparfine acest sarcofag, considerat după caracfe* rele arfei sale şi în ce atelier al orientului grecesc a putut fi confec* tionaf, — căci occidental în orice caz nu pare a fi, deoarece sarco* fagii din orient se exportau în mare număr spre occident, pe când invers numai excepţionalx). O precizare a patriei acestui sarcofag o credem foarte posibilă, întru cât, mai ales din epoca lui Hadrian în* coace, sarcofagiile se pot lua ca bază pentru a distinge arta orientului de a occidentului, ba chiar mai mulf, a distinge chiar şi „dialectul artistic" al acestor sarcofagii după provincia şi epoca în care au fost executate 2). Fără această determinare însă, problema identităţii persoanei in* humafe cred că cu greu s’ar putea rezolvi; căci, dacă sarcofagul ar data s. ex. dintr’o epocă mai târzie decât aceea a Iui August, atunci cum sar mai putea menţine ipoteza unora, că scheletul găsit în arcă ar aparfine poetului roman Ovidius ? Fără a încerca să determin această epocă, socof că sunt nece* sare, pentru îndrumare, câteva constatări directive 3): a) în epoca lui August (Dela Caesar la Claudius), a cărei perioadă de înflorire durează vre*o trei decenii (15 a. Cr.—15 d. Cr.), arfa romană capătă un caracter grecisanf, prin faptul că arfa greacă, în urma cuceririlor romane, şi*a mutat centrul său de activitate la Roma, capitala lumii şi prin faptul că arfele plastice (mai mulf decât pictura şi arhitectura) îşi capătă un rol dominant. Totuşi, cu toată influenta greacă, arfa romană îşi păstrează şi un caracter al ei pro* priu, mai ales în realismul portretelor individuale, care redau frăsăfu* rile mortului în toate detaliile lor. Se reprezintă pe monumente evenimentele mai însemnate din via(a răposatului şi se arată o predilecţie deosebită pentru ceea ce este episodic şi anecdotic, — caractere care nu se observă în arfa greacă. în fa(a tratării idealiste a Elinului, stă ') G. Rodenwaldt, op. cit. p. 82. s) G. Rodenwaldt, op. cit. p. 79. 3) G. Rodenwaldt: Die Kunsf der Ânfike, p. 67—88. www.dacoromamca.ro - 236 - tratarea pozifivisfă, realistă a Romanului, care merge până acolo, încât pe un relief mortuar ne dă până şi conţinutul prăvăliei unui negustor ! în genere însă se poate spune că arfa din timpul lui August este stăpânită de spiritul roman şi de forma greacă. Afară de aceasta, scenele mitologice şi abstracţiunile noţiunilor au pretutindeni un sens voit simbolic. b) în epoca Flaviilor (dela Nero la Traian), după faza de tran» ziţie din timpul lui Claudius, apare un nou stil, care se poate numi adevăratul stil clasic al artei romane şi care a mers paralel cu manifestările literare ale unui Seneca, Persius, Lucanus, Pefronius, până în ultimele zile ale lui Traian. Dominante ajung arhitectura şi pictura (Amfiteatrul Flaviilor, Arcul lui Traian din Benevent, Thermele lui Nero, faţadele vilelor, arfa decorativă impresionistă a pereţilor etc.). E o arfă mai romană decât cea din timpul lui August ; însă în se-colii următori ea începe din nou a suferi puternice influenţe greceşti şi apoi orientale. c) în epoca dintre Hadrian şi Aurelian începe a se accentua şi în arfă acel dualism, bazat pe limbă, cultură şi, în genere, caracterul etnic, care a dus mai târziu la despărţirea politică între Roma occidentului şi Roma orientului. în prima jumătate a acestei epoci (Hadrian—finele sec. II) arfa romană sufere o puternică influenţă orientală, pe când în sec. III occidentul îşi ia din nou preponderenţa asupra orientului. în ceeace priveşte sarcofagiile, dela Hadrian încoace încep a se produce un soiu de asemenea monumente care, mai mult ca orice altă operă de artă, „ne dau puţin (a a recunoaşte deosebirea dintre Roma şi Orient, ba chiar şi dialectul artistic special al fie* cărei provinciiLa Roma se contopesc în tradiţia grecisanfă teme romane, străine răsăritului şi în special sarcofagiile şi acoperişul lor capătă o formă bazată pe cea etruscă, dar care pune pe primul plan nu logica formei tectonice, ci plăcerea podoabei reliefurilor. Se observă însă şi un semn de decadenfă (la începutul sec. III) prin faptul că se înlocuieşte calitatea operei prin massă şi scumpete. Apare apoi şi o influenţă orientală, care ne duce spre arta din Mesopotamia şi Persia. în Asia Mică, Syria şi chiar în Grecia apar tipuri de sarcofagii, ce se exportă în mare număr spre occident — pe când sarcofagiile romane găsesc prea puţini amatori în orient — şi dintre care, unele, îşi împodobesc faţada cu coloane şi nişe, in timp ce calpacul, după obiceiul roman, arată chipul mortului deasupra. în arta provincială dela graniţele răsăritene din spre Părţi, apar idei şi inspi* www.dacaramanica.ro — 237 — rafii, care vor trece mai târziu şi în arta antică târzie şi’n cea bizantină. d) Epoca antică târzie (dela Dioclefian până la Iustinian) face tranzifia între arta clasică şi cea medievală. Este o epocă de decadentă a artei plastice, în care se pune preţ deosebit pe expresionism şi simbolism. Aproape întreaga artă devine anonimă. Creafiunile vii încetează ; apar în schimb reproduceri, în care fondul sărac este corn--pensat cu forme bogate. Şi luxul a contribuit mult la decadenta artei. Materialul scump face să se neglijeze stilul. Enormele sarcofagii de porfir (lucrate în Egipt) ale Elenei şi Constanfiei (Mama şi fiica lui Constantin cel Mare), păstrate în galeria Vaticanului şi lucrate în stil mediocru, impresionează mai mult prin proporţiile lor. Numai resfau* rarea primului, sub Pius IV, a ocupat 25 oameni timp de 9 ani! De aci putem deduce cât a costat lucrarea la origine. E o adevărată lucrare de rob, după un model anterior. Nu mai apar acum artiştii cari, cu vechea pietate, să se cufunde în executarea operei lor. Dela Antonini încoace, inhumarea începând a precumpăni iar asupra incinerării, se fabrică mii de sarcofagii, operaţie care preocupă mai mult ca ori şi ce pe sculptorii sec. III. Acest mod de a lucra a avut şi o parte demoralizantă, căci sarcofagiile prea .arareori se execută după comandă ; ele se fabrică pentru desfacere şi, pentru aceea, patronul atelierului căuta să satisfacă gustul mijlociu, care preţuia ce e pompos. In această epocă se reprezintă pe sarcofagii scene simbolice, care voiau să scoată în evidentă idei abstracte şi astfel să treziască la privitor un interes mai viu. După cum se pune preţ Pe scumpetea materialului, fot aşa şi pe proporţiile colosale, ca să treziască admiraţie. De o plăcere personală a artistului la executarea operei, abia dacă se mai poate vorbi. Artistul e un executor anonim al unui bun general, aşa ca’n Egiptul de odinioară. Iar predilecta pentru figuri simbolice domină gustul popular şi ea apare şi în tabloul pe care şi-l puse Constantin cel Mare la poarta reşedinţei, tablou pe care se vede Licinius, sub chipul unui balaur străpuns de săgeţi, având deasupra semnul crucii, iar dedesubt o prăpastie 1). Căreia dintre aceste epoci i-ar aparţine sarcofagul nostru ? De şi convingerea noastră înclină spre ultima dintre cele menţionate, totuşi, chestiunea nefiind din specialitatea noastră, nu vom hazarda nici o *) Jacob Burckhardt: Die Zeit Konstantins des Grossen, Leipzig 1924, pag. 284-296. www.dacaromanica.ro - 238 - afirmare, ci vom lăsa meritul acestei precizări în primul rând arheologilor, al căror cuvânt competent îl aşteptăm. Dar, cu aceasta, tot nu pot fi satisfăcuţi cei ce se interesează de numele persoanei înhumate în sarcofag. De aceea cred că cercetarea trebuie să meargă într’una din următoarele trei direcţii: 1. Sau că simbolurile de pe arcă au vre-o relaţie cu starea socială şi ocupaţia personagiului şi atunci ele trebuiesc interpretate în acest sens, pe cale comparativă, cu iot aparatul de cunoştinţe ar* heologice, spre a se deduce direct ocupaţia înhumatului şi indirect, ipotetic, identitatea sa (fără însă a se neglija şi cercetarea epocii sar* cofagului); 2. Sau că simbolurile de pe arcă trebuiesc interpretate ca un rebus oarecare, din care să rezulte numele celui înhumat în ea; 3. Sau că simbolurile de pe arcă au un sens mistic mai înalt şi, în acest caz, ele ar putea apărea şi pe alte monumente funerarii ieşite din acelaş atelier şi, prin urmare, n’ar putea spune nimic cu privire la chestiunea identificării mortului, cea atât de desbătută de public şi de presă. Prima ipoteză. Âm atins*o şi eu îiifr’un prea sumar articol din ziarul Universul dela 20 Aug. 1931 — unde mă exprimam cu rezerve —- arătând că anumite date mă îndeamnă a crede, că (sarcofagul) ar aparţine unui personaj foarte bogat, dar fără cultură înaltă *). Mai adăogam în acel articol: „Nu era cine să cheltuiască atât pentru funerariile ne* fericitului exilat (Ovidius) ; iar, dacă ar fi fost, reliefurile simbolice (poate că) ar fi reprezentat muzele, o liră, amoraşi, scene erotice, sau motive mitologice în legătură cu viafa şi opera acestui delicat poet antic". în orice caz, pentru Ovidius s’ar fi putut cumpăra din aielie* rele vremii un sarcofag mai potrivit ca dimensiuni, mai puţin costi* sitor şi cu reliefuri mitologice mai adequate decât această enormă casă de marmură, în care se poate înhuma o familie întreagă 2). *) Menţionez aci că academicianul nostru, d*l M- Soutzo, consideră sarcofagul că ar data cam din sec. III d. Cr. (comunicare verbală). La precizarea epocei, atrag atenţia asupra unui amănunt: ochii Medusei au şi pupilele sculptate, fapt pe care nu»l observăm în arta sculpturală mai veche. Chipul Medusei însăşi arată o artă mai târzie, mai evoluată, căci nu mai e figura grozavă cu şerpi în păr, ci fecioara tristă şi simpatică dela sfârşitul evoluţiei acestei reprezentări mitologice. s) Sarcofagul nostru a fost evaluat la circa 16 milioane lei de arheologul Silvio Ferri. www.dacaromamca.ro - 239 - La obiecţia (afâf de elegantă !), că „înfr’adevăr, ce ar fi fost,, dacă incineratul (sic) din sarcofag era cârnăţar ? Ar fi pus să i se sculpteze o ghirlandă de cârnaţi pe sarcofagul de marmură de Păros (sic) ?“ şi la a doua obiecţie fot afâf de elegantă, că „dacă ar fi fosf doctor de falia lui Ovidiu, l-ar fi făcuf cu clisfiru în mână ? (sic) Dar ce, suntem la mahala?" (sic)1),— s’ar putea răspunde : Şi de ce nu? Dovada ? Dovezile ? : Pefronius (arbitrul eleganţei !) în opera Trimalchion (sat. 71) scrie r „Te rogo, utnaves etiam monumenti mei facias plenis velis euntes". Există în arfa antică destule monumente funerare, pe care s’au sculptat în relief obiecte, în scopul de a arăta starea socială şi ocu* paţia răposatului în timpul vieţii 2). Există numeroase reliefuri, după. care se poate şti că sub monumentele funerare considerate odihnesc: Flamini, Auguri, Preoţi ai cultelor streine, Preotese, Medici, Profesori, Elevi, Arhitecţi, Ingineri agrimensori, Actori, Muzicanţi, Giuvaergii, Fierari, Tâmplari, Zidari, Constructori de corăbii, Pietrari, Cizmari, Brutari, Cofetari, Măcelari, Olari, Prisăcari, Economi] de vite, Vânători, Mineri, Negustori, Cerealişfi, Pescari, Cârciumari, Postăvari, Zaraf), Hotelieri, Bărbieri, Marinari, Gropari efc. efc. efc. ! Pe una din aceste pietre funerarii, găsită în catacombe, se vede atelierul unui fabricant de sarcofagii, în care fiul unui oarecare Eu* fropos lucrează alături de doi ucenici la un sarcofag, lângă care se mai vad altele două, plus instrumentele specialităţii. Pe o altă piatră funerară, un negustor ţine înfr’o mână un catastif de socoteli, iar cea* lalfă o întinde spre o pungă cu bani. Lângă el o femeie toarnă bău* fură pe o pâlnie înfr’un vas. Pe alfă piatră se vede fot un negustor ce ţine în dreapta o balanţă, iar în stânga un soiu de scafă efc. Deci: se poate! Obiceiul de a reprezenta pe monumente fu* nerare ocupaţia mortului nu este o invenţie romană. El a venit în Italia fot din orient (Egipt, Asia Mică, Grecia), dar a prins rădăcini adânci la acest popor şi a căpătat un caracter realist, răspândindu*se, odafă cu cuceririle, până la marginile imperiului. în special în părţile Meusei şi Rinului obiceiul s’a practicat cu predilecţie. *) Prima a d-iui Em. C. Grigoraş, cripfolog, în Adevărul dela 29 Sept-1931 ; a doua a ddui Architect Cr. Cerkez, în Universul 3 Nov. 1931. 2) Vezi studiul Dr. Roberl Gali: Reliefs die sich auf den Stand u. Beschăf* tigung des Verstorbenen beziehen. In „Siebenten Jahresbericht iiber das k. k. Staats* gymnasiums in Florisdorf". Wien 1907. Unele monumente de acest soiu au fost ere» zute drept firme de prăvălie ! www.dacaromamca.ro - 240 - Aplicând, deci, acest soiu de interpretare la sarcofagul nostru, ne întrebăm: ce poate să însemneze figurile următoare ; balanţa, capul ■de bou cu banda pe frunte, securea şi suliţa pe dreapta; apoi era* vaşa (vâna de bou ?), clopotul*) cu mâner şi enormul cleşte pe stânga ? a) Să fie obiectele principale de vânzare din magazinul unui mare negustor? (In acest caz capul de bou cu panglica pe frunte ar însemna că vindea şi cele necesare pentru sacrificii ?). Totuşi, ne îndoim că această interpretare ar fi cea justă, mai ales că obiectele simbolice sunt aşezate înfr’o asemenea ordine şi grupare, încât ne silesc a căuta un sens ; b) Să fie simboluri, care să arate afribuţiunile vre-unui magis-trai1 2 *) ori demnitar? în acest caz cumpăna în perfect echilibru (şi nu în oscilare), ar însemna dreptatea desăvârşită; capul de bou sacru cu banda pe frunte, ţinând în vârful coarnelor balanţa în echilibru, ar însemna, poate, forţa ce emană dela divinitate şi care forţă susţine dreptatea pe pământ ; securea şi suliţa ar însemna, poate, forţa armată, cea omenească, cu care de asemenea se menţine justiţia pe pământ; clopotul cu mâner ar însemna impunerea tăcerii celor răi; iar cravaşa şi cleştele ar fi obiectele de tortură pentru ei! Deci: în dreapta simbolurile justiţiei divine şi umane pe pământ, iar în stânga ■simbolurile pedepsei celor răi. . . Posibil! In cazul al doilea însă interpretarea nu ne duce la Ovidius poetul, ci cel mult la Ovidius magistratul, deoarece biografia sa ne arată că trecător a fost şi magistrat8), A doua ipoteză. Este cea susţinută de d-1 Em. C. Grigoraş, cripfologul 4). D-sa încearcă a rezolva chestiunea, — caz rar — pe calea criptografiei. 1) După Dr. W. Pape’s Deuisch-Crriechisches Handworferbuch, Braunschweig 1872, pag. 381, anticii nu cunoşteau clopotele cele mari, cum suni s. ex. cele de biserici, ci numai cele mici: v.u>8 cu litera o. Capul de zimbru al Daciei (sic) este un vânat, deci venari, cu 'iniţiala v. Securea despică, deci defindere, cu iniţiala d. Lancea, deci aruncarea cu lancea, joculari, cu iniţiala i (sic). Avem deja Ov*di sau Ovid, cum am spus mai sus, cu a doua antisilabă inversată. Trecem la stânga. Clopotul sună, deci insonare (sic) cu iniţiala i. Biciul şerpu* itor reprezintă ondularea, deci undare (sic), cu iniţiala u. în fine cleş* tele care strânge, adică serere, cu iniţiala s. Prin urmare, ultima antisilabă (sic): ius. în total Ov*di*ius/ adică Ovidius 1 Ne aflăm, prin urmare, în faţa sarcofagului lui Ovid. Lumea poate jubila. S’a des* coperit mormântul nefericitului poet exilat în frustra ţară a Geţilor" Revenind asupra chestiunii (în Dimineaţa 15 Nov. 1931), au* torul mai scoate şi numele de Publius din iniţialele substantivelor la* tine ce denumesc obiectele sculptate pe sarcofag : Lancea—Pilum ; securea, care prezintă pe măcelar, Lanius ; zimbrul—Urox ; balanţa— Bilanx ; cleştele care dă încleştarea—Insertio; biciul ondulat— Unda şi clopotul care dă sunetul—Sonus. în total Plubius cu metateză ca şi'n Ovdiius. Autorul mai arată că Ovidius făcea parte din seda valahă (sic) a lui Zamolxis din Dacia. Şi, deoarece Zamolxis a fost un discipol al lui Pithagora, iată*l pe Ovid pifhagoreu 1 Şi fiindcă piihagoreii, — ca şr secta iudaică, magii persani, ca şi cei chaldeeni — erau perse* cutaţi în Roma imperială, pentru că treceau drept republicani sau re* voluţionari, iată şi cauza relegării lui Ovidius la Tomîs 1 Adică, — spre a înlătura nonsensul ce*ar ieşi din ordinea acestei argumen* ţări, — am zice: Ovidius, fiind pithagorean la Roma, a fost relegat la Tomis, între Geţi ,* aceştia, de asemenea fiind, după Zamolxe, pitha* gorei, l*ar fi primit in secta lor „valahă" şi, după moarte, i*ar fi pro* curat un sarcofag enorm cu simboluri, pe care d*l Em. Grigoraş le*a * Analele Dobrogci" XU, 1931 J6 www.dacoromamca.ro - 242 - descifrat prin ştiinţa criptologiei cu toate procedeele ei forjate şi arbitrare 1). A treia ipoteză. Ar privi interpretarea mistică, mai înaltă, a simbolurilor. Patria scrierii figurative, simbolice, în lumea antică, este Egiptul. „Preoţii din această fără, după autorii greci, aveau trei feluri de a-şi exprima gândirea. Primul era clar şi simplu, al doilea simbolic şi figurat, al treilea sacru şi hieroglific. Acelaş cuvânt lua, în lectura lor, după voie, sensul propriu, sensul figurat, sau cel transcendental. Aşa era geniul limbii lor. Heradit a precizat această diferenţă de sensuri, numindu-le : sensul vorbitor, semnificativ şi ascuns. în ştiinţele theogonice şi cos* mogonice, preoţii egipteni întrebuinţau întotdeauna al treilea fel de scris. Hieroglifele lor aveau atunci trei înţelesuri corespunzătoare şi distincte. Ultimele două nu se puteau înţelege fără cheie. Acest fel de a scrie enigmatic şi concentrat pornia dela o dogmă fundamentală din doctrina lui Hermes, după care aceeaşi lege conduce lumea na* turală, lumea umană şi lumea divină". „Graţie acestui fel de scriere, iniţiatul cuprindea cele trei lumi cu o singură privire 2)“. Nefiind iniţiaţi, nu hazardăm nici o explicare, ci o lăsăm pe seama specialiştilor în materie, din rândul cărora nu avem fericirea a ne număra. O ultimă ipoteză. Dacă sarcofagul se va dovedi că este o lucrare posterioară epocei lui Ovidius, şi dacă simbolurile de pe el mai apar (clişeu) şi pe alte sarcofagii (după cum mi s’a afirmat că s’ar afla unul identic în Muzeul* din Constantinopole...) şi dacă el a fost cumpărat gata dintrun atelier al orientului, iar nu comandat în vederea unei anumite persoane, care a avut o anumită ocupaţie, pe care cei rămaşi !) Autorul afirmă în micul său articol o sumă de greşeli: 1. că marmura sarcofagului ar fi de Păros; 2. că acrcieriile (col(arele) capacului ar fi sculptate în frunze de stejar, de unde deduce că sarcofagul ar fi al unui poet sau filosof, căci altfel foile de stejar n’ar avea ce căuta acolo; 3. că în arcă sar fi găsii ncenuşa“ (deci nu scheletul) unui om (Ovidius), pe care*l numeşte „incineratul din sarcofag“ ; 4. că noi am fi scris aceste rânduri: „Oare dne va lumina această enigmă ?", pe care le şi pune între semnele ciiafiei 1; că subsemnatul ar fi arheolog 1 eic. — Pentru doctrina religioasă piihagoreică, trimitem pe cititor la Ed. Schure: Les grands iniiies. Paris 1931, spre a vedea dacă piihagoreismul poate sia alături de psihologia unei opere ca Ars amandi eic. *) Ed. Schure; Les grands iniiies pag. 181 —182, după Fabre d’Olivei: Vers dores de Pyihagora. www.dacoromamca.ro - 243 - în viaţă ar fi ţinut să o evidenţieze prin figuri sculptate pe arcă, — atunci in zădar se încearcă a se mai stabili vre-o legătură între aceste simboluri şi personajul inhumat în sarcofag. Avem sfinxul în fa(ă cu întrebarea sa neliniştitoare. Poate că faina nu e aşa de mare ca a sfinxului şi atunci felicităm pe specia* listul şi mai ales pe diletantul care o va deslega. Cernăuţi, 14 Nov. 1931. Consf. Brătescu Directorul Muzeului Regional al Dobrogei ADAOS Articolul nostru asupra sarcofagului din Constanţa era sub presă, când am primit (la 7 Dec.) următoarea comunicare din partea Directorului Muzeului de Antiquităţi din Istambul, d-1 A. Aziz, căruia îi cerusem oare care informaţii asupra sarcofagiilor identice ce s’ar afla în Constantinopole şi căruia îi mulţumim pentru gen* tileţea şi graba cu care ne=a satisfăcut cererea noastră. C. Brătescu REPUBLIQUE turque musees des ANTIQUITES DE ISTAMBUL Istambul, le 3 Decembre 1931 No. 142 Monsieur le Doyen J’ai eu le plaisir de recevoir voire lettre du 19 ecou le avec la photographie qui y etait jointe. J’ai l'honneur de vous envoyer ci-inclus Ies phoio* graphies du sarcophage qui se trouve dans notre Musee ei qui est semblable â celui qui a ete decouvert â Konstantza en 1931 et j’y ai joint une notice contenanf quelques details au sujet de ce monument. En meme temps, selon voire deşir, je vous enver-rai par ce meme courrier le Caialogue des Monuments Funeraires par Andre Joubin. L’autre publication est malheureusemeni epuisee. Nous sommes toujours â voire entiere disposition pour tout ce qui peut vous inieresser dans le domaine archeologique. Veuillez agreer, Monsieur le Doyen, l’assurance de mes sentimenfs Ies plus distingues. Monsieur Const. Brătescu A. Aziz Doyen de la Faculte des Sciences, Cernautzi www.dacaromamca.ro - 244 - Notice Le sarcophage trouve en 1931 â Constantza est une piece interessante, tant par la forme de son couvercle orne d’acroteres co* lossaux, que par Ies figures symboliques, qui sont representees sur un de ses grands cotes. Le couvercle represente une toiture â double pente avec de grands acroteres en quarf d’ellipse et decores- d’un motif d’acanthes et de palmettes en haut- relief. II a certaines analogies avec Ie couvercle du sarcophage â guirlandes provenant de Tripoli de Syrie et se trouvant a Istambul [Cf. Mendel, Catal. des Scuip* tures du Musee Ottoman, III, No. 1159, p. 39f] Phot. 1. Un couvercle trouve recemmenf â Istambul meme a, oufre des acroteres semblables, une toiture â double pente, avec de tuiles plafes, unles par des tuiles de recouvrement. Phot. 2. Cette forme des grands acroteres semble s’etre propagee de IAsie Mineure â travers la Peninsule Balcanique jusqu’en Italie Septentrionale. Quelques couvercles â Angora ont de grands acroteres, qui sont decores des bustes des defunts en tres basorelief. Trois fragments d’acrofere de nofre musee, ainsi qu’un couvercle trouve en Bulgarie (cf. Bulletin de l’Instituf arch. russe â Constantinopole, fonie X, 1905, pl. 103 9, 18, pl. 105 1—4) entrent dans la meme categorie. En Italie Sep* fenfrionale Ies acroteres sont creuses en de verifables niches, qui confienenf Ies bustes des defunts, execufes en tres haut*relief (Jahr* buch des Deufschen Archăologischen Insfifufs, Archaologischer Anzeiger 1930 p. 182, f. 6). Le couvercle de Constantza est par-ticulierement interessant, car il constitue avec celui de Bulgarie une piece transitoire entre le groupe de l’Asie Mineure et le groupe de l'Italie Septentrionale. Quant aux figures symboliques, qui sont representees sur la grande face, on Ies trouve frequemment sur des steles funeraires, provenant en majeure pârtie de la Phrygie et de ses environs Cf. Mendel, Cat. des Sculpfures, III. p. 296 suiv.). Elles se trouvent aussi en pârtie sur une plaque sepulcrale decouverte en 1928 aux environs de Stamboul, a Kadikdy (Archaol. Anzeiger 1931 p. 183, f. 9). Phot. 3. A. Aziz www.dacoramamca.ro NEANT Creştinii pot să-şi facă cruce, ca de-un păgân, de*un eretic: Din basmul lumii viitoare tu astăzi nu mai crezi nimic, Sărmane suflet! l-ai dat anii cei mai frumoşi şi mai zglobii, Ca cele sfinte de-altă dată să-fi par’ acum copilării, închipuirea’nfierbântată subt cerul meridional, Careta Întruchipat pe Venus din frământarea unui val, Pe Jupiter, pe Âpolo ne şi tot fecundul roiu de zei, Te face să zâmbeşti de milă pentru naivitatea ei. Te face să zâmbeşti povestea că’n veci acelaş şi pribeag Vei colinda tot nesfârşitul vieţuitoarelor şireag, Reapărând in lei, in vulturi, în şerpi ce drumului s’aştern... Şi caufi, cauţi adevărul adânc, nestrămutat, etern. Ce trudă ! ce zădărnicie!... In spa(iul fără de hotar S’aprind ca iarăşi să se stingă, se sting ca să se-aprindă iar Planefi şi sori in alergare, rostogolindu-se în gol, De mii şi mii de veacuri dându*şi acelaş necurmat ocol. In jur de tine: câmpuri late, cu holde verzi, păduri şi stânci, înalte piscuri pân la ceruri, prăpăstii negre şi adânci, Isvoare, râuri, oceanul... Şi toate sunt pentru că sunt, — Dar nu le ştii, nu*şi ştiu nici ele chemarea, rostul pe pământ. Ştiu trunchii putrezi de ce’n preajmă se’nai(ă fragedul vlăstar ? Ştiu mugurii de ce dau frunză ? Ştiu florile de ce răsar ? Ştiu valurile de ce’n ţărmuri, de vânt mânate, se isbesc? Ştiu nourii de ce aleargă ? Ştiu oamenii de ce trăesc ?... Nimic ! .,. Supunere’n tăcere aceloraşi fatale legi, Pe care tu încerci zadarnic să le cuprinzi, să le’nfelegi. Şi viafa — în imensitatea ne’nsuflefită ?... — licărire Intr’un noian de întunerec, un punct într’o nemărginire, www.dacaromamca.ro - 246 - O răsvrătire’n legea firii, o disonanţă, o vibrare Intr’un pustiu, un fulg în haos, o picătură într’o mare; — iar joc al unor forţe oarbe, şi totuşi totdeauna vii, In clipa asia luminoasă iţi faci şi tu la jucării De glorie, de nemurire, de raiu şi iad, — te amăgeşti, Cu gândul că pe totdeauna vei fi precum ai fost şi eşti: Sub raza lui închipuirea s'aprinde, inima îţi bate Şi cele vecinie schimbătoare îţi par de=apururi neschimbate. Pe dealurile din Tabasco, prin codrii vechi din Jucatan, înspăimântaţi de revărsarea şuvoiului pornit, duşman, Urmaşii nobililor May?, — nefericiţi rătăcitori, — Străbat o lume minunată de alte vechi aşezăminte, Ce le vorbeşte din ruine, din piramide, din morminte, Din zei ciopliţi de mâni măiastre, din sfinxi cu ochi întrebători. Trecutul lor, măreţ odată, stă’n grandioasele palate Din Chîapas şi din Merida, posomorâte, ’ntunecate, In care-au curs atâtea viefe şi-atâtea planuri s'au urzit, S’au frământat atâtea gânduri şi-atâtea inimi s'au iubit. Din Uxmal împăraţi puternici plecau pământul să robească, Pe când din templele Palencei bătrânii preoţi, magi, asteci, Ceteau misterele naturii şi căutau să tălmăcească Ale vieţii începuturi şi înţelesul ei din veci. Âmvoanele vuiau de vorbe şi’nchipuiri de nemurire, Poporul se’nbăta de visuri într’un avânt înălţător, Dar moartea pus*a peste toate întunecata-i stăpânire Şi toţi s’au dus şi s’au dus toate cu toate visurile lor. Grijalva şi Usumacinta revarsă astăzi peste maluri Şi’neacă şesul din Tabasco cu înverzitele lui lunci .Pe când May a, — o ironie, — ascunsă’n codri de pe dealuri Se’ntreabă trist: Undezi mărirea şi strălucirea de atunci ?.. . Ideea morţii te’ngrozeşte şi te cuprind fiorii reci Gândindu-te că te vei stinge odată pentru veci de veci, Şi fără voe ţi se pune chinuitoarea întrebare: Ce*a fost atunci viaţa asta, scânteea asta trecătoare ? O, egoismul, egoismul! El te îndeamnă să te’nşeli Cu auritele speranţe şi cu deşertele’ndoeli; Şi numai singur el te face, sărmane suflet muritor, Să nu nfelegi că moartea este liberatoarea tuturor: www.dacoromamca.ro — 247 - Zeifă cu ochi mari şi negri, cu părul negru, despletit, Ce te împacă iar cu firea, în care-ai tbst un răsvrătit: O blândă linişte pe simţuri, peste priviri o blândă ceafă, O încordare de-o clipită, o deslipire de viată, — Şi-apoi neantul 1.. . Iar cu dânsul din nou începe fericirea: Împrăştiat şi’n mii de forme cutreerând nemărginirea, — Un fir de praf, un fir de iarbă, un bob de rouă lucitor, O fărmătură dintr’o stâncă, o picătură dintr’un nor, Petala unei flori, o frunză, un punct în bolta cea senină, O dungă neagră de’ntuneric, ori o fâşie de lumină, Căzând în soare Cu planeta, arzând în focul lui şi iar Svârlit în depărtări albastre, în spafiul fără de hotar, — Intr’o prefacere eternă şi ’ntr’o eternă nesimţire ... Neant! în tine numai este adevărata fericire! Cu tine ’ncepe nesfârşirea manifestărilor; cu tine Se intră’n legile eterne, nestrămutate şi divine, Cu tine încetează lupta şi sbuciumul necontenit Şi’ncepe starea de repaos, deapururea nebântuit De griji şi de dureri... O, suflet, dacă de mult ai zis adio Închipuirilor deşarte, — ca mâine moartea vom privi-o Cu linişte ca pe-o amică, cu dor ca pe-o liberatoare... Şi totuşi... ce-a fost viafa asta, scânteea asta trecătoare ? ... Ioan N. Roman ..•••••O®., #0®000008°' www.dacaromamca.ro PE MARE... E-o noapte gpea fi fără nici o pază. In mâna mea * A ta întâpziază. Tăcut ascutt, Ca n vis, a tate şoapte. A Post demult, . La fel, o attă noapte. n mana mea A ta întâpziază. E-o noapte gpea fi făpă nici o pază. Un [ăpm de lut Se ntinde înapoi. Ascutt tăcut Tăcepite din noi. Cu tpene lungi Talazupile vin, S aşlepn în dungi fi spumegă senin. www.dacoramamca.ro - 249 - E-o noapte grea Si fără nici o cază. n mâna mea A ta întâpziază. Si athut vas Atunecă pe mări... N a mai rămas O ciungă n depărtări. Lazuri vin Tal Cu foşnet de mătasă Si fruntea-ti tin Pe umăru-mi se tasă. S aude pap A inimii bătaie, CCânt secutar De sânge şi văpaie. E-o noapte grea )i Făfă nici o pază ) > J)i n mâna mea A ta întâpziază. Gr. Sălceanu ••oooboooO** www.dacoromanica.ro mO**Oa O °o( 0o«o ooc°< %0o0°00000000«»OOj Oo00o0°0000o0oa<>&oo0oo000000o0o0o o0oooooo&ooo0o0o o00OO°00000o«»0c.o °0o00o0000°0®0° °0o0ooo0000o00°8 °0o8000oo0000o0° °08000oOOoOoo0°0 ^°0oOflo00 000o®0# ALBASTRUL NOPŢILOR CU STELE Albastrul nopţilor cu stele De mii de ani rotind în spafii, Ascunde dincolo de ele Vârtejuri mii de constelaţi. Focarul lumilor eterne, Izvorul veşnicei viefi, El mii de sori în haos cerne Şi-aprinde mii de dimineţi. Un zmeu cu aripi înstelate, Cu satelifi de foc pe trup, Luceferi din aripi se rup, ' Când uraganul le străbate. Neantul înfricoşător înflăcărat de juvaere, In noapte poartă mii de sfere, Cu mii de sori în jurul lor. Dar în orbita unui soare, De ce senvârt neostenifi, Ţinând aceeaş depărtare, Aţâţa sori şi sateliţi? Curgând de mii de ani încoace, Cascada miilor de stele, De ce păstreaz’ atâta pace Şi armonie între ele? www.dacaromamca.ro - 251 — Mă turbură, mă înfioară Al nesfârşitului mister! M’avânt... şi bra(ele=mi de pară Le’ntind tremurător spre cer... Cum aş sbura din astru’n astru ! Dar cât de sus e lumea lor! Iar jos, în goluri de albastru, Mi-atârnă globul de picior! Grigore Sălceanu ooooo°oo»o« «OOOOqOOoOO www.dacoromanica.ro 0000000000000000000000000 00000000000000 000000000000000000000000000090o mmm OOOOOOOOOOOODOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOGOOOOOOOOOOOOOOO *0000000000000 OOOOOOOOOOOOOO DOUĂ RÂNDUNELE Cală două rândunele, pe o creangă, cum răsare, Cum s aprinde n mii de geamuri strălucind un coli de soare. Cum s aruncă n mii de valuri şi brăzdează marea loală l>i încep să ciripească în lăcerea Fermecată. Ele-aud Poşnin d Fâşia nesfârşitului talaz, Ce sclipeşte ca un fulger de agată şi topaz / Ele f reamătă din aripi, despicând văzduliu n sl>or, Se avântă peste-oceanut nesfârşit, clocotitor, Se tot duc, vâslind din aripi, pe întinderi nesfârşite , Pân ta cer se sfarmă valul, nori de pulleri le trimite. Ametile, stau o clipă, dar s avântă iar, sgloLii, Tot mai sus lălând din aripi, pesle-allaslre mpărălii, Sfredelesc nemărginirea, pânza norilor o sfarmă. Taie ceafa şi s avântă peste-a «aiuritor larmă. Grîgore Sălceanu ooooo°ooooo OOOOOqOOoOi* www.dacoromanica.ro ^^''V)eeoaoaoooooooe'«ooooooQOQOooo»oeooaoooeoaooooooooooooooooooooooooooooa« ooooooooooe«a*| •o* „o®*000000*100®®^ o0ooooa°ooooooa ooOoooQooooo0w ^000,00^^^ "° 0 n00 °0o00000000000° °W°0000000000«0 0t*0oOOOOooOOO°000000 »Oo OO00OOOPOOOOC >0000 000000000 • OOOOOOOO OOOOOOOOOOOOOO OOOOOOOOOOOOOO 00OOOOOl NOAPTE PONTICA Jilţul în flacăra focului, rumenă floare te-arată; întunecimile bolţilor umbrele n juru-ţi le-adună; Vezi pe ferestre cum vine in salturi o mare’nspumată, Cum cresc in Iremuru-i, brăzdând pustiile, stafii de lună. Lunecă năvile, flueră, spintecă apele mării Şi cataracte de valuri s'aruncă, se’nvolbură, tună, Vâjâie, spumegă, şueră, fâşâie’n noaptea pierzării, Glasul pescarilor, toate s’amestecă, fierb in furtună. Rupe odgoanele, sgâlţâie pânzele muntele spumei.. . Parcă s’apropie ceasul potopului, stingerea lumei. Cheiul de marmură spulberă apele până Ia ceruri, Frânghia scârţâie, scârţâie punţile prinse de geruri. Braţele umbrelor aprig se’nlănţuie’n golful albastru, Urlă sirenele şi depărtările’n muget răspund, Farul străfulgeră’n negura zărilor fără de fund, Gând rotitor ce aruncă in haosuri astru cu astru. Vino cu braţele tale şi’nlăn(uie-mi gâtul! Mi-e frică I Smulge=mi din negură gândul ce sboară nălucă pe ape ! Spulberă nemărginirea c o şoaptă din gura ta mică ! Dă*mi sărutările, adu-mi visările peste pleoape! Scrie*voiu farmecul genelor tale ce deapănă visul, Marmura braţelor cât e de roză şi albă şi fină, Cei ce pe aste tărâmuri de mare târziu au să vină, Ştisvor că’n aste pustiuri, odată, a fost Paradisul. Gr. Sălceanu 0<,ooooooo0o# o__ o "OOOOOOOO" www.dacaromanica.ro ooo< 10000000000000000000000000000000000000000*00000000000 10000000000000000000000000000000000000004 *00000000000 OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOUOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOGOOOOOOOOO OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOoOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO ŢĂRMUL DE LILIAC Luna bate prin perdeaua amintirii Şi prin visuri... Cu parfum de liliac Şi cu foşnet de mătase trec zefirii, Luntrea noastră lin purtând-o peste lac. Braţu-i moale îmi înlănţuie obrazul, * Ca din şagă mă cuprinde mai aproape, Curg miresme din văzduhuri peste ape, Iară lacul scânteează ca atlazul. Două ceruri înstelate, două mituri, Sus e unul, iară altul doarme’n lac, Luntrea trece printre două infinituri, Către ţărmul cu parfum de liliac. Grigore Sălceanu ooooo ° OOOO o OO OOOqOOOOO www.dacoromamca.ro OOOOQQQOOOOOOOOOOOOOOOOOOOBOOOOOOOOOOOOCOOOOOOOOOOOOOOooooeoo^ooooeaOQQOQOOQOgOQOI lOQQQQOQQOO SOARE Aur blond de soare, alb argint de lună, Ce mă cheamă, oare, veşnic către voi? Poate*un trup, odată, fost-am împreună, Marea de lumină, stropul de noroi, Aur blond de soare, alb argint de lună ? Razele de soare dornice de lut Împletesc cu aur stropul de noroi; Bucurii eterne picură în noi Razele de soare dornice de lut. Razele de lună picură argint, Ne-amintesc lumina unui vis pierdut, Ne strecoară’h inimi visuri ce ne mint, Doruri ne’nfelese pentr’un strop de lut. Alergat*am, soare, prin văzduh, cândva, Şi-am făcut ocolul haosului mort ? în adânc de suflet plânge cineva; Nesfârşit de spafii şi de vremuri port Intrun coif din suflet, ca’ntr’un palid cort. Ce-am râvnit, o, soare, când eram un trup ? Am dorit în haos să ne’mprăştiem ? Am voit din tine, singur, să mă rup? Azi, râvnesc la tine şi’n zadar te chem 1 Gr. Sălceanu www.dacoromamca.ro Scm Planşa I. Fig. 1. Poiana. Figurine masculine. Fig. 2. Poiana. Aceleaşi figurine. www.dacoramamca.ro '11 cm Planşa II. Fig. 3. Poiana. Figurine femenine. Fig. 4. Aceleaşi figurine, din spate. www.dacoramamca.ro Fig. 5. Adamclisi, Barbar captiv. Fig 6. Adamclisi. Barbar captiv. www.dacoromanica.ro Planşa III. Planşa IV. www.dacoramamca.ro oooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo ooooooooooooooooaaoceoeooo oaoaoQODDaoooooooooooQoooo tooaooonagoooti qooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo FIGURINELE MAGICE DE LA POIANA ŞI CAPTIVII DE PE RELIEFELE DE LA ADAMCLISI Cefăţuia profoisforică şi daco-romană de la Poiana pe stânga Şiretului '(judeţul Tecuci), despre a cărei identitate cu Piroboridava lui Pfolemeu am tratat altundeva 1), e una din cele mai însemnate aşezări antice din răsăritul României, sfrăjuind un punct esenţial al drumului Siref-Trofuş, drumul dintre Dacia şi Dobrogea cel mai umblat în antichitate2). Cefăţuia a fosf locuită, cu mici întreruperi, aproape două milenii: din prima jumătate a epocii de bronz până la sfârşitul stăpânirii romane în stânga Dunării3). Printre numeroasele obiecte antice găsite în ultimul sfraf al acestei aşezări, de epocă imperială romană posf-fraiană4), prezintă un interes deosebit frei figurine primitive de lut ars, reprezinfând tipuri de barbari, a căror asemănare cu unii captivi de pe reliefele de la Adamclisi e evidentă. Aceste figurine fac parte dintr’o descoperire întâmplată în 1928 cu prilejul celei de a doua campanii de săpături executată la Poiana de către subsemnatul în colaborare cu D-na Ecaterina Vulpe 5). Descoperirea constă din două jumătăţi de amfore romane de formă conică, îngropate vertical la o distanţă de 4 metri una de alta. Fiecare din aceste jumătăţi de amfore conţinea. mai multe figurine mici de lut ars, lungi de ca. 9—11 cm., cele mai multe din ele foarte fragile, modelate extrem de rudimentar şi de expeditiv, de forme 9 Radu Vulpe, Piroboridava: Considerafiuni archeologice şi istorice asupra Cetaluii de la Poiana in Moldova de jos, Bucureşti 1931. p. 17 sqq.; Viaja Românească, XXIII 1931, Nr. 5, p. 162 sqq. 2) Vasile Pârvan, Castrul de la Poiana şi drumul roman prin Moldova de jos, în Analele Academiei Române, mem. secţ. ist., ser. II, tom. XXXVI. Bucu* reşfi 1913, p. 27 sqq. 3) R. Vulpe, op. cit., p. 16. Radu el Ecaterina Vulpe, Les fouilles de Por iana: Campagne de 1927, în Dacia, III—IV, 1926—1927 (în curs de apariţie). 4) R. Vulpe, op. cit., p. 10. 5) Inedite. Se vor publica în Dacia, V. „Analele Dobrogci" XII, 1931 \Ţ www.dacoromamca.ro - 258 - umane, nude, cu indicaţii foarte sumare, dar numeroase ale amă* nimfelor corporale. Sunt modelate cu atâta grabă, încât pe alocurea apar pe ele impresiunile digitale ale celui care le-*a făcut. înfr’una din jumăfă}ile de amfore s’au găsit 14 figurine de felul acesta, toate femeieşti şi de o factură ceva mai consistentă. în cealaltă erau fot 14 figurine, însă fărâmicioase. Dintre acestea fac parte şi cele trei simulacre masculine amintite (fig. 1—2). Femeile sunt reprezentate în ambele recipiente cu braţele legate la spate, în situa(ia de captive (fig. 3—4). Bărbaţii au mânile libere. Unul din ei prezintă o tăietură în partea dreaptă a pieptului ca o rană produsă de o armă tăioasă (fig. 2 b). , Peste figurine se afla câte o ulcică de aspect primitiv de categoria ceramicei Lafene, poroase, lucrate cu mâna 1). Una din jumătăţile de amfore erâ acoperită cu o mică lespede de piatră. Din descrierea aceasta se vede că ne aflăm în fata unui caz de magie de o specie din cele mai comune. Anume, acea formă de vrăjitorie, care dă nădejdea că gesturile de simpatie sau de duşmănie făcute asupra unei efigii de persoane, în anumite împrejurări, cu observarea unor anumite scrupule şi însoţite de anumite descântece, vor produce efectul dorit asupra persoanei pe care acea efigie o reprezintă 2). Epoca figurinelor e indubitabil cea romană imperială. în afară de stratul în care s’au găsit, datarea aceasta e asigurată şi prin tipurile vaselor, anume al jumătăţilor de amfore şi al ulcelelor primitive menţionate, care caracterizează ceramica locală din vremea romană. De asemeni, caracterul figurinelor acestora este, în regiunile noastre, roman. Figurinele masculine nu se găsesc la noi înainte de Romani decât extrem de rar. Se ştie, de altfel, că şi în alte părţi ale Europei centrale şi apusene figurinele masculine nu apar în chip mai frecvent decât odată cu expansiunea Romanilor3); iar figurinele feminine, cu^ noscute în Dacia în epoca eneolitică 4), reprezentări ale divinităţii, au *) R. et Ec. Vulpe, op. cit., cafeg. a. 2, type Nr. 1, fig. 41, 2—8. 2) H. Hubert, Magia, pag. 151Z sq., în Daremberg»Saglio»Poffier, Dictionnaire des Antiquites grecques ei romaines, III; R. Cagnaf*V. Chapof, ManueJ d’archeo* logie romaine, II, Paris 1920, pag. 202. 3) Joseph Decheleffe, Mantiei d’archeologie prehistorique, celtique el gallo-romaine, II, 3, Paris, 1914, pag. 1301. 4) Ioan G. Andrieşescu, Conlribufie la Dacia Înainte de Romani, Iaşi 1912, pag. 100 şi pl. V— VII; M. Hoernes* O. Menghin, Urgeschichle der bildenden Kunst in Europa, Wien 1925, p. 299, fig. 1—2; Vladimir Dumiirescu, Figurinele www.dacoromamca.ro - 259 - cu tofuf alt caracter decât cele de la Poiana, de care e vorba, efigii magice ale unor anumite persoane. Desigur, Geţii cunoşteau practicile magice, ca toate popoarele antichităţii1), însă nu utilizau pentru aceasta reprezentările figurate. Figurinele de la Piroboridava-Poia na se referă deci la o magie romană, practicată fie de către soldaţii cari aveau garnizoana acolo, fie chiar de către băştinaşii Geţi, în curs de romanizare. Căci, după cum rezultă din săpături, civilizata romană devenise precumpănitoare în această străveche cetate getică, în ultimele ei secole 2). Dintre figurinele de care e vorba, ne interesează de aproape cele trei masculine, caracterizate prinfr’o indicare foarte schematică a unui tip hirsut de barbar, cu plete bogate, căzând peste urechi în fată, cu mustăţi lungi drepte şi cu o barbă redusă numai la bărbie în formă de barbişon. Cu fot caracterul extrem de rudimentar al acestor figurine, şi cu toată stângăcia celui ce le-a modelat în grabă şi foarte departe de orice scop artistic, trăsăturile fizionomice esenţiale ale personagiilor reprezentate au fost prinse cu o surprinzătoare precizie (fig. 1—2). Realismul figurinelor masculine de la Poiana e atât de reuşit, încât avem dreptul să deducem că ne aflăm în fata efigiilor suficient de caracteristice ale reprezentanţilor unui tip etnic anumit. Aceste efigii, după cum am amintit la început, se aseamănă cu unele chipuri de barbari de pe monumentul lui Traian de la Adam* clisi, cu care de altfel se potrivesc în general şi ca epocă. Evidenta acestei asemănări poate fi constatată prinfr’o simplă confruntare a figurilor 1—2, reprezentând figurinele de la Poiana, cu figurile 5—8, reproduse după reliefele de la Adamclisi publicate de Torilescu3). Putem observa aceeaşi bogă}ie a pletelor căzând în fată, aceleaşi mustăţi lungi desprinse din figură şi mai ales aceeaşi barbă ascufită acoperind mai mult bărbia. Figurinele de la Poiana sunt nude, fără nici o indicaţie de vestmânt. Comparata lor nu se poate face deci cu reliefele de la anthropomorfe de os din civilizaţia eneolilică balcano* danubiană, Cluj, 1931. (Extr. din închinare lui N. Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani), pag. 10 ') V. Pârvan, Getica: O protoistorie a Daciei, Bucureşti 1926, p. 163. 8) R. Vulpe, Piroboridava, p. 10 sqq., Viaja Românească, XXII 1930, Nr. 9—10, p. 304 sqq. 3) Gr. G. Tocilescu»Otto Benndor£*G. Niemann, Monumentul dela Âdam* klissi: Tropaeum Traiani, Vienna 1895, p. 86, fig. 93; p. 115, fig. 116; p. 116, fig. 117 ; p. 120, fig. 122. www.dacoromamca.ro — 260 — Adamclisi decât pe baza aspectului facial. Dar aci lucrurile se complică, deoarece barbarii de la Admclisi, cu care se aseamănă figuri* nele de la Poiana, deşi de un singur tip fizic, apar îmbrăcaţi în două feluri deosebite: unii se caracterizează prinfr’o cămaşă prelungită peste pantaloni până la genunchi, despicată pe şolduri şi strânsă pe mijloc cu o curea (fig. 7—8), iar ceilalţi poartă un caftan îmblănit, fără mâneci, încheindu*se în faţă pe toată lungimea (fig. 5—6). Archeologii cari s’au ocupat în special de reliefele de la Admclisi sunt de acord în a*i socoti pe cei dinfâiu Geţi, iar pe ceilalţi Sar* maţi1). Cât despre al treilea neam de barbari de pe monument, consideraţi ca Basfarni 2), ei se deosebesc de aceştia, atât prin costum, cu pantalonii lor creţi şi cu o haină încreţită triunghiular pe piept, cât şi prin înfăţişare, cu figura lor bărboasă plină, prelungă şi cu părul strâns în smoc pe o tâmplă3). Această tratare diferită a Bas* farnilor germanici ne dovedeşte că pe monumentul de la Adamclisi barbarii sunt reproduşi cu un realism destul de scrupulos, pentru ca identitatea de aspect fizic dintre Geţii şi Sarmaţii reprezentaţi acolo să nu poată fi luată drept o simplă întâmplare sau o simplă confuzie înfr’un tip artistic convenţional. Explicaţia acestei identităţi nu poate fi decât cea dată în Getica lui Vasile Pârvan 4 *), anume că barbarii, cari apar pe monument îmbrăcaţi în haine sarmafice, sunt de fapt fot Geţi, din răsăritul Daciei, cari au suferit dominaţia şi influenţa Sarmaţilor şi cari au luptat împotriva lui Traian sub numele acestora. E de altfel tocmai situaţia care în vremea dintre Boerebisfa şi Traian se potriveşte pentru toată Moldova dintre Şiret şi Nistru şi chiar pentru regiunile de dincolo de Nistru B). La un moment dat, înainte de întinderea stăpânirii romane la nordul Dunării, prin expediţia lui Plaufius Silvanus Aelianus de la 53—54 d. Chr.6), această si* fuafie a existat chiar la Piroboridava, după cum ne permit a deduce straturile archeologice de la Poiana7). !) Cf. dgu(ia la Teohari Anfonesco, Le Trophee d'Adamclissi, Iassy, 1905, p. 159 sqq. V. de asemeni Pârvan, Getica, p. 122 sqq. 2) Pârvan, Ibidem. 3) Tocilescu, efc., op. cit., de ex. fig. 65, 81, 95, 115. 4) P. 124 sq. 6) Ibidem. °) Ibidem, p. 103 sq. Cf. Pârvan, Histria, IV, în Ân. Acad. R-, ser. II, tom. XXXVIII, m. s. ist., Bucureşti 1916, p. 35 sqq.; idem, începuturile vieţii romane la gurile Dunării, Bucureşti 1923, p. 83 sq. 7) R. Vulpe, Piroboridava, p. 32 sq.; Viata Românesca, XXIII 1931, Nr. 6 p. 245 sq. www.dacoramanica.ro - 261 - Din această situaţie complicată rezultă că nu putem stabili cu precizie naţionalitatea barbarilor reprezentaţi prin figurinele de la Poiana. Nu putem atribui aceste figurine cu mai multă preferinţă Geţilor propriu zişi decât celor cari apar în forme sarmale. Asemănarea tipului fizic schematizat în figurine şi cu chipurile unora şi cu ale celorlalţi e suficientă însă pentru a confirma, prin provenienţa lor dinfr’o localitate din sudul Moldovei, părerea lui Pârvan că învinşi; de pe sculpturile de la Admaclisi reprezintă populaţia din câmpiile de răsărit ale Daciei; fot aşa precum această asemănare serveşte chiar la întărirea ultimelor păreri, care au rămas în favoare după agitata discuţie de acum un sfert de veac cu privire la monumentul de la Admaclisi1), anume părerea că acest monument a fost ridicat spre a comemora o victorie a lui Traian obţinută undeva în preajma Dunării de jos împotriva unei coaliţii de populaţii getice şi ne-gefice din răsăritul Daciei 2), o victorie care a constituit un eveniment paralel cu unul din cele două războaie dacice, poate cu primul 3). Cât despre ipotezele lui Furfwăngler, Cichorius, efc., după cari monumentul n’ar fi fost ridicat de Traian, ci fie de Licinius Crassus, fie de Domiţian, fie în sfârşit de Constantin cel Mare, ele au încetat de mult de a mai interesa, baza lor stilistică greşită condamnândurie de la început la o definitivă izolare 4 5). Revenind la caracterul magic al figurinelor de Ia Poiana, ne rămâne să vedem dacă indivizii pe cari îi reprezintă făceau parte dintre locuitorii Piroboridavei, în acest caz urmând ari considera cu oarecare siguranţă ca Geţi propriu zişi B), sau dacă nu cumva apar-»-ţineau Geţilor ori Sarmaţilor vecini, din afara limitelor dominaţiei efective romane, atacatori ai acestei dominaţii de îndată ce aveau prilejul 6). !) Priviri critice rezumative asupra acestei discuţii Ia T. Ântonescu, op. cil. passim; Roberfo Paribeni, Oplimus Princeps: Saggio sulla storia e sui lempi dell'imperatore Traiano, I, Messina 1926, p. 327 sqq.; Silvio Ferri, .4r/e romana sul Reno, Milano 1931, p. 22 sqq. 2) De ex. Tocilescu op. cil., p. 147; Anfonesco, op. cil., p. 249; Pârvan, Getica p. 122 sq.; Paribeni, op. cil., p. 329. â) Paribeni, loc. cil. 4) Antonesco, op. cit., passim: Paribeni, op. cit., p. 327 sqq. 5) R. Vulpe, op. cit., pp. 16, 29, 34. c) Pentru teritoriul roman din Moldova de jos cf. Pârvan, Castrul dela Po* iana, p. 30 sq.; id., începuturile vieţii romane la gurile Dunării, p. 128 sq.; id., Getica, p, 128. R. Vulpe op. cit., p. 25. www.dacoromamca.ro — 262 — Din reconstituirea sentimentului de duşmănie ce a determinat practica magică la care au servit figurinele noastre, rezultă că trebuie să acceptăm mai degrabă ipoteza a doua. E foarte puţin probabil ca duşmănia trădată de aspectul figurinelor sa fi fost efectul unei răfuieli particulare dintre două familii conlocuitoare în Piroboridava. Situaţia de captive a tuturor femeilor reprezentate prin figurinele din cele două jumătăţi de amfore amintite mai sus, precum şi marele lor număr, — douăzeci şi cinci, — în comparaţie cu cele trei figurine masculine, ne arată că e vorba de proiectul unei capturări în massă a unei întregi populaţii1). Operaţia de robire in effigie va fi fost făcută de soldaţii garnizoanei romane de la Piroboridava, constituită din auxiliari2), înainte de începerea unei lupte cu barbarii vecini, răsculaţi împotriva autorităţii romane şi porniţi în năvală asupra teritoriului roman din stânga Dunării dobrogene. Modestele figurine de la Poiana ne documentează astfel şi una din acele frecvente clipe de nelinişte, care caracterizau viaţa cetăţuii Piroboridava, ca una din cele mai înaintate redute ale apărări romane împotriva deselor surprize dinspre nord şi răsărit. Radu Vulpe ..•«•o»"®». Bq©0000«°®0 *) Figurine contorsionate la fel, de epoca romană, tot în număr mare ca la • Poiana, dar făcute din plumb, s’au găsit la Sandahanna în Palestina : Hubert, Magia, p. 1518, fig. 4786-4789 (în Saglio, ni); Cagnat-Chapot, Manuel, II, p. 202, fig. 456. 2) R. Vulpe, op. cit. p. 19 sqq. şi 33. www.dacoromamca.ro OOOOOOOOOOOOO0 DOOOOOOI >000000000000000000000000000000OOOOOOOOOOOOOO OOOOOOOOOOOOOI OOOOOCOOaOOOCIoOOo OOOOOQOO OOOOOOOOoOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOQOOOoOOOOOOOO OOOOOOOOOOOOOO1 CHEMAREA Ai vrut să mă încerci şi ai plecat. Eu am rămas o clipă nemişcat, Cu ochii duşi pe urma ta... şi-apoi, Simţii ce-adânc abis e între noi. Aruncă-te’n vârtejul meu de ape! — Imi spuse marea ce vuia aproape — Şi las’să te înghită nesfârşirea. O, mulţi pe cari i-a’nşelat iubirea, Veniră’n sânu-mi soarta să şi-o’ngroape! Renunţă la o viaţă de-un minut, In jurul tău vremelnice sunt toate, Desbracă-te de forma ta de lut Şi te întoarce în eternitate 1“ Ce mic ml s’a părut atunci un om, In faţa veşnicului Demiurg I Nu mai eram de cât un biet atom, Ieşit din sânul vremilor ce curg. Şi’n clipa ceia tristă şi pustie, Simţii cum lunecam în veşnicie... Priveam ca'n vis talazurile’n larg, Cum vin vuind şi-apoi de stânci se sparg Şi cum le'nghite marea, Stăm gata să-i primesc îmbrăţişarea, Când, de odată, ţi-auzii chemarea! Şi am rămas... C’un lung şi cald sărut, Ne-am strâns în braţe cu sălbăticie Şi am simţit atunci că un minut A’nvins o veşnicie! Gr. Salceanu ooooogoooot) ooooODooooo www.dacoramamca.ro oooooooooqoo oooooooooocooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOeOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO OOOOOOOOOOOOOOOOOOOooo GRĂDINA — .Erau bătrâni copacii; ramuri grele Se'nlănţuiau, crescând încet, prin vremuri. Să Intru în grădină, mă cutremur; Or fi şi azi ca'n zilele acele? De când n'am fost pe-aici, trecură ani 1 De teamă prinde inima să-mi bată. Copilăria mea e îngropată Sub umbre de cireşi şi de castani. Ci n'aş putea să-l văd cu ochii mei : Să simt, voesc, miresmele întâi; In floare, ca pe vremi, de-or fi şi-acum, Să-i readuc în suflet prin parfum*. închise ochii; — „Du-mă tu de braţ Pe cărăruia asta în grădină. Când fi-vom de miresme îmbătaţi, Deschide-voiu pleoapele’n lumină*. Intrarăm în tăcere... Surâzând, întinse mâna dibuind : — „Aici, Sub plopul nalt cu frunza tremurând, Cânta, pe vremi, un cuib de pitulici. De-atâtea ori, în serile de Mai, • Pe-aleia asta ne jucam, pe lună*... înmărmurii, văzând doar mătrăgună Şi umbre de copaci în putregai I ■— „Aici e teiul leagănului meu ; In umbra foşnitorului străjer, Cum m’avântam, râzând, spre Dumnezeu, Smulgând în goană frunze de pe ceri www.dacoramamca.ro - 265 - Priveşte-I I A’nflorit? Mă tem: mireasma-l n'am simţit-o încă". Şoptii îndurerat: — „A’mbătrânit 1“ Era numai o scorbură adâncă I — .Ce nume vezi săpat în coaja lui ?“ . Sbucnli în plâns: —,AI tău 1“ Plângeam, căci nu era al nimănui... Pălind, deschise dulcile-i pleoape, Şi când văzu paragina pustie, Când a’nţeles că nu mai e pe-aproape Nimic din sfânta ei copilărie; Când a’nţeles că toate sunt ruini, Că nici un mugur nu-i să mai respire, Sdrobltă, ca o iederă subţire A’nlănţuit uscatele tulpini I — „Ol dar caişii tăi de-odinioară, Sădiţi de tine însăţi, pe furiş, In tainicul grădinii ascunziş, De care mi-ai vorbit atât, o seară ?“ — „Mi-e frică par’că să ne-apropiem*... Ea rupse’n două pânze de paing, Deschise-o poartă... şi văzui cum ning Caişii albi, sădiţi de ea, pe vremi. Miresme dulci pluteau spre noi, uşor, De câte ori II mângâiau zefirii Şi legănate, ramurile ior Ne fluturau povestea amintirii. Un zâmbet sfânt îi licări pe-obraz Şi ochii închizându-se alene, Striviră două lacrimi între gene, Sclipind ca două pietre de topaz. Intr'un târziu, iubita înţelese; Din tot ce-a fost, atât mai rămânea: O pânză de păianjen care ţese Şi floarea unui vis sădit de ea l Grigore Sălceanu ooooo°ooooo ooo°°o ooooo www.dacoromanica.ro SCRISOARE DELA ION N. ROMAN Constarea, 14 Iunie 1931. Scumpe Domnule Brălescu, Conferenţiarii Cernăufeni recomandaţi de D-ta ne-au (inut prea frumoase conferinţe. D-l Romulus Cândea, vorbindu*ne despre „Propovăduitorii ideei na(ionaleu şi în deosebi despre Simion Barnufiu, a amintit, tangenţial, şi despre Eminescu. D*1 Leca Morariu ne-a vorbit în plin despre „Omul Emi-nescu“. Amândouă conferinţele au plăcut mult. Amândouă s’ar putea publica în „Anale". A d-lui Leca Morariu cu deosebire, ca una ce se găseşte în chiar semnificaţia ce am voit să dăm ciclului. Manuscrisele însă doar D-ta să le po(i obfinea dela conferenţiari. Noi nu ne-am putea încumeta să le refacem după note şi amintiri. Le-am caricatura ... Dintre „regăţeni" au conferenţiat D-na Izabela Sadoveanu şi D-l Tudor Vianu, vorbind despre „Romantism", cu prea pufine aplicafiuni din opera lui Eminescu; apoi M. Sadoveanu „Despre Ion Neculce povestitor artist", — mai mult o lectură interesantă şi distractivă din cronica lui. La 10 Mai ar fi urmat să conferenţieze D-l S. Mehedinţi „Despre prestigiul lui Eminescu", dar m’a anunfat din timp că ocupa(iunile îl silesc să-şi amâne conferinţa pentru toamnă, (o conferinfă ce de asemenea promite să Be interesantă şi „in materie", cum spunem noi, avocajii); — iar pentru ziua de azi 14 Iunie avem anunjată conferinfă D-lui N. N. Lenguceanu, secretarul general al Minist. de Justiţie, despre „Renaşterea idealismului", care nu ştiu ce atingere va avea cu viafa şi opera poetului. S’a mai finut însă, între timp, o altă conferinfă de un distins magistrat local, Valerian Petrescu, având ca subiect „Eminescu şi Marea", care a plăcut mult şi asupra căreia nu www.dacoromamca.ro - 267 - fac aci aprecieri, deoarece ie vei face D*ta însufi, cetind-o in manuscrisul alăturat — singurul ce am putut obfi lea pentru „Anale". Cred că vei fi de părerea mea că ea poate figura cu cinste în paginile scumpei noastre reviste. E infr adevăr o lucrare conştiincioasă, sintetică' realizată într’o formă îngrijită. In cazul când eşti de părerea mea, aş avea două rugă-minji de făcut: 1. Să frime fi ultima corectură la adresa mea, eu obli-gându-mă de pe acum să o restitui cu întoarcerea curierului; 2. Să-mi comunici cât ar costa 1000 de exemplare extrase în broşură, din revistă, ca să ştim cam ce pref ar urma să-i punem broşurei, care s’ar vinde fot în folosul fondului pentru Eminescu. Pentru broşură aş trimete ulterior, după dorinfa d-lui Pefrescu, o scurtă prefafă semnată de mine ca preşedinte al Comitetului (o pagină, cel mult o pagină şi jumătate)1). Cu cele mai bune salutări şi sentimente, Ion N. Roman *) Moartea prematură Ua împiedicat pe mult regretatul nostru I. N. Roman a ne trimite această prefaţă. www.dacoramamca.ro MIHAI EMINESCU ŞI MAREA Poezia eminesciană e vastă ca marea albastră sau ca cerul senin şi nemărginit şi iot atât de complexă ca şi fenomenele acestor elemente cosmice. Domeniul ei de întindere se grefează pe un fond de pesimism şi de adâncă profuziune a emotivităţii, a afectivităţii genialului poet care a fost Mihail Eminescu, deşi în totalitatea poeziei sale multiva-riate, elementele de optimism constituesc o tot atât de puternică dovadă, spre a se susţine te za că lirismul său a fost promovat în cea mai mare parte de acest gen de inspiraţie. Istoriografii ca şi criticii contimporani, — adică o parte din ei,— ni-1 prezintă pe Eminescu ca pe un poet optimist.*) Domnul profesor Iorga, într’una din conferinţele sale, sintetizând romantismul poeziei despre care ne ocupăm, relevează tocmai acest caracter al ei, spu= nând că poezia eminesciană, care e compusă dintr’o magie fără pereche a cuvântului, gâlgâie de optimism. D-l profesor Ibrăileanu, în ale sale „Studii literare", afirmă deasemeni că, în poeziile lui Eminescu cu caracter filosofic şi social, se întâlneşte, alături de concluzia lor *) I. Slavici în volumul său Amintiri, tipărit în Cultura Naţională, la pag. 31 afirmă deasemeni că „mul|i l-au prezentat drept pesimist, care le vedea toate în negru şi exagera păcatele altfel mici ale oamenilor. Nu e însă aceasta de cât un neadevăr convenţional născocit de cei ce se simt atinşi de scrierile lui. Pesimist în înţelesul cinstit al cuvântului nu putea să fie omul, care era cuprins de pietate fa|a cu „bă* trânii", totdeauna înţelepţi şi buni, nici omul, care se însufleţea pentru poporul despuiat şi batjocorit de streini şi de înstreinafi, nici mai ales omul care se lupta în toate clipele pentru biruinţa binelui, despre care nu se îndoia niciodată". D»1 profesor universitar Marin Şiefanescu, în tratatul său „Filosofia Româneasca“ la pag. 205, constată că „filosofia sa este asemenea aceleia a unui Goethe, care în prima parte a lui Faust este un scepticism, dar în a doua parte a aceluiaş Faust străluceşte prin idealismul său. Şi după cum ar fi o eroare ca să judecăm pe Goethe întreg numai după primul Faust şi nu după şi al doilea, aşişderea ar fi o greşală ca să vedem în Eminescu numai un pesimist şi nu şi un idealist. www.dacoramamca.ro - 269 - pesimistă şi concepţia contrară, a problemei vieţii imaginată din punct de vedere optimist. *) Atitudinea exclusiv pesimistă, ce*i caracterizează toată lirica filosofică din perioada a doua a evoluţiei sale poetice, nu e rezultanta unui dur impresionism promovat de asperităţile mediului social românesc, tu care a avut raporturi de utilitate, ci ţinuta subiectivă a unui pur idealism de natură revoluţionară, inspirat în parte de conceptul acelui curent literar al romantismului, a cărui influenţă germană şi franceză formează fondul de inspiraţie a unora din poeziile sale. Este tot atât de adevărat că Eminescu nu a fost un răsfăţat al mediului social în care a trăit. Obscuratismul politic, ca şi insuficient tele aprehensiuni culturale din vremea aceia, ale unei societăţi de struc* tură eterogenă, fatalmente trebuiau să conducă la ostracizarea poetului, care era alcătuit din tăişuri şi inflexibilităţi, din acel refractarism inte* grai care nu înţelegea să facă nici un soiu de concesii adversarilor lui de toate genurile. Apariţiunea personalităţii sale era dar sortită să ie-voluţioneze structura acestei societăţi, care a fost supusă unor cerce' ţări atente de critică socială şi culturală, în lumina tradiţionalismului şi a misticismului nostru naţional. Cu toate adversităţile de circumstanţă, ca şi cele de inadaptare la veleităţile unei societăţi cu pretenţie de cultură şi de civilizaţie, a căror sinteză nemuritorul Carageale a reeditat-o în atâtea exemplare de comic şi de ridicol, — cu toată lipsa aceasta de înţelegere dintre om şi mediu, dintre geniu şi mediocritatea colectivă, Eminescu nu s’a ridicat împotriva acelei stări de lucruri dintr’un imbold personal de luptă sau de revanşă, ci dintr’un motiv temperamental şi de antiteză,— după cum socotea el — cu ceia ce ofereau generaţiile următoare lui 1848, faţă de cele anterioare ale acestui an. 2) Critica neînfrânată se datora, prin urmare, rigurozităţii de con' cepţie asupra cauzelor realităţilor culturale şi sociale din vremea aceia. Exprimarea sau, mai bine zis, reliefarea acelor vicii intempestive sur' venite după anul 1848, ca „nerozenia unui naţionalism de fraze ba' nale" s) sau „superficialitatea unei limbi nedefinite, etc.“, nu puteau să îmbrace de cât liniatura reţinută a scepticismului social, ce se irans' t) Gh. Ibrăileanu : „Studii literare", pag. 151. 2) E. Lovinescu: „Istoria Civilizajiunii române moderne" ; Voi. II, pag. 144 3) M. Eminescu : „Cele două generalii româneşti : dinainte şi după 1848", în „Scrieri politice şi literare", pag. 331. www.dacoromamca.ro - 270 - forma uneori într’un exces de idealizare a trecutului şi de vehementă apostrofare a prezentului. Circumscrierea aceasta a viefii româneşti, la atitudinea critică a scepticismului, s’a integrat apoi la interpretarea lumii şi a viefii în genere. Lumea şi via(a au fost cele două enfifăfi indivizibile, cele două extreme transcedenfe, înăuntrul cărora s’a desfăşurat foaf^ lirica socială, filozofici şi erotică a lui Eminescu. Incontestabil însă că mobilitatea sa spirituală, ca şi cea poetică, cu adânci resurse de inspirase şi de sinteză, după cum vom vedea, s’a inclus involuntar disciplinei romantismului, care nu cuprindea numai elanul sau expansiunea sentimentală, ci şi subiectivismul mărturisirii indiscrete, de blam al suferinfii, de negafie a fericirii ca şi a iubirii, pe care o defineşte, „un lung prilej pentru durere". Eminescu nu a fost un statuar al poeziei vesele, cu câmpuri înflorite, cu izvoare limpezi ce surâd în soare, ca: Acel rege*al poeziei, veselul Âlecsandri, Care râde printre lacrimi, când o cânta pe Dridri. Nu a fost nici măcar poetul unor zile mai senine, căruia viata să-i fi dăruit din prisosul ei de mulţumire, — dar a fost făuritorul versului muzical, inedit, incomparabil de misterios şi plastic ; — a fost poetul cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc, — după cum îl caracterizează d-1 Ibrăileanu, — Românul în care s’a făcut fuziunea normală a sufletului daco-roman cu acea cultură a occidentului. *). El nu a scris versuri ca să le împrăştie în bătaia vântului, pentru glorie, pentru vanitate, ci a aşternut pe hârtie slova evocatoare de o vibrantă excesivă, în vederea frumuseţii arfei, smulsă dinfr’un suflet sensifiv, a cărui originalitate clasică se rezolva în puterea geniului şi a sorginfei de inspiraţie. Eminescu şi-a prelucrat poezia dinfr’un material vast, a cules motivele de inspiraţie din toate literaturile streine. Dar mai presus de acestea s’a alimentat din izvorul nesecat al poeziei populare, din viata neamului românesc, cunoscând, ca nimeni altul, toate ţinuturile locuite de Români, precum şi scrierile acestora, ca manuscriptele cronicarilor, vechilor dieci, autorilor de cărţi sfinte. De aceia nu se poate înţelege afirmaţia unora că Eminescu în opera sa nu e general uman, atunci *) Vezi articolul „Ediţiile poeziilor lui Eminescu" publicat în V. Românească, p. 269, Februarie 1928. www.dacaromamca.ro - 271 - când descoperă în intimitatea naţiei sale sensul oricărei civilizaţii omeneşti1). .S'a pretins de către unii critici că acest mare poet a fost influenţat numai de literatura germană şi că Schopenhauer a avut cea mai mai mare înrâurire asupra lui. Alţii l-au prezentat ca cel puţin fot afâf de dependent de Lenau. 2) Pe câf e de adevărată această conjectură, pe afâf e de fondată şi împrejurarea că el nu pleacă numai de la lirica germană, ci şi dela cea franceză. Victor Hugo, care a fosf un mare scriitor şi gânditor, i-a servit de multe ori de model, ca şi celălalt mare romanfic francez, Alfred de Vigny 3). Antichitatea şi preanfichitafea i*au sugerat deasemeni elemente de inspiraţie. Poema „Egipetul" e o elaborare ce isvorăşfe din a* ceasta sursă, caracteristică prin exotismul evocării. Nilul, „cerul d'Egipef, desfăcut în foc şi aur", ca şi natura înconjurătoare, alcăfuesc elementele de ansamblu, preliminare, în cadrul cărora se evoacă oraşul Memfis cu „zidirile-i antice" şi mai departe cu „piramidele uriaşe." Sobrietatea descripţiunii se află înfr’o strânsă concordanţă de armonie cu melancolica rechemare a vremurilor apuse ale antichităţii, în strofa următoare: Şi în templele măreţe, colonade’n marmuri albe, Noaptea zeii se preumblă in veşmintele lor dalbe, Şi al preofilor cântec sună'n harţe de argint; Şi la vântul din pustie, la răcoarea nopţii brună, Piramidele din creştet aiurind şi jalnic sună Şi sălbatic se plâng regii in giganticul mormânt. Religiunea budhisfă, în aceeaş măsură i-a influenţat cugetarea şi meditaţia, — acea filosofie pesimistă, a cărei Nirvană înfăţişează li* mânui fericirii, al izbăvirii omului din viaţa aceasta plină de durere şi suferinţă. !) Panait Istrati, în „Adevărul Literar" din 21 Septembrie 1924, face această reflecţie : „Eminescu s’a condamnat pe sine însuş, şi»a mărginit propria sa operă la o meschină notorietate naţională când, ca ideal de progres uman, s’a mulţumit să dorească doar binele tării sale". Domnul M. Dragomirescu, în Critice, Voi. II, pag. 167, afirmă că Eminescu e un poet universal. s) M. Ştefănescu, op. cit. pag. 201. M. Dragomirescu op. cit. p. 168. 3) D»1 Al. Nanu : „Le poete Eminescou et la poesie lyrique franţaise". Li» brairie Universitaire. Paris. Pag. 64—65. www.dacoromamca.ro — 272 — „împărat şi Proletar", cunoscuta poezie cu caracter social, în care dualitatea scepticismului şi a revoluţionarismului se realizează pe fundamentala constatare a paradoxului vieţii, a raporturilor de inechitate dintre plutocrajia preeminentă şi proletariatul servilitar, poate fi considerată ca o poezie ce aparţine prin concepţie acestei doctrine. I s’a făcut o profundă nedreptate de către unii intelectuali, ca să nu le spunem critici, căci criticul trăeşte într’un raport de intimi* late cu opera unui poet şi deci nu poate comite erori prea mari în interpretarea ei sau a genezei acesteia, — i sa adus, zic, o nefundată acuzafie, când s’a socotit că parte din poeziile lui, — câteva, care sunt dintre cele mai preţioase, — au fost plagiate după altele străine, cum ar fi celebrul sonet: „Veneţia", care ar corespunde poeziei „Venedig" a lui Cajetano Cerri, sau „La Steaua", care ar fi o simplă traducere a poeziei „Der Stern" de Gottfried Keller 1). Eminescu era prea demn, prea extraordinar poet, ca să recurgă la asemenea procedeuri şi desigur că numai datorită superficialităţi* de cunoaştere a operei lui, şi-a putut cineva imagina acea bizară fantezie — căci altfel nu sar putea explica existenta acelor suspiciuni. Eminescu a fost, poate, unul dintre cei mai conştiincioşi poeţi» în mânuirea versului — omul de onestitate indelebilă şi de mândrie a personalităţii sale artistice, mai presus de toate atacurile adversarilor, oricât au fost ele de violente şi de veninoase. Da ! Eminescu s’a inspirat din multiple şi variate isvoare, după cum am spus. S’a identificat naţiunii sale în aspiraţii, în puterea de a înţelege emoţia artistică şi a*i da forma adequată, inedită, genială. A depăşit posibilităţile de creaţie din vremea aceea, căci literatura noastră îşi trăia atunci copilăria, iar prin el, prin revelatoarea vrajă a poeziilor sale, a trecut deodată la maturitate. Nelimitându-se la elementele de inspiraţie autohtonă, nu şi-a în* suşit însă pe cele din literaturile străine, ca să le transpună „grosso modo" în poeziile sale, fără acea înfăţişare nouă, superlativă prin con}inut ca şi prin originalitatea formei. Dela raportul de stimulare, până la celălalt al creaţiei noui, desăvârşite, e o distantă mare pe scara valorilor, încât modelul de inspiraţie nicicând nu poate fi recunoscut în materialitatea aceleeaşi marmure, care acum înfăţişează linie sculpfu* *) A se vedea în „Mihail Eminescu*, al lui N. Zaharia, la pag. 294 şi urm. comentariul acestor învinuiri, ale altora. www.dacoromamca.ro Macheta monumentului lui M. Eminescu din Constanta Sculptor: Han www.dacoramamca.ro - 273 - rală, concepfie, eurilmie. Statuarul cel nou a inovat, a transformat, a completat, iar marmura brută a devenit operă de artă. Aceeaşi nedreaptă judecată i-a mistificat chiar şi statul lui per* sonal. E încă notorie şi acum opiniunea acelora cari cred că Emi-nescu a fost un om, care nu ar fi avut nici un rost definit în viaţă; că a fost când hamal, când suffleur ambulant de teatru, când umil funcţionar, iar ca o concluzie a tuturor acestor atribute, prezentat ca un vulgar proletar, de factură paradoxală. E poate cea mai vinovată injustiţie ce i se face, când se infăţi* şează istoriceşte un asemenea Eminescu, care e apocrif şi de concepţie vulgară. El trebuie să fie prezentat ceeace a fost: figura olimpiană, clasică, inteligenţa sclipitoare, cu vastul ansamblu de vederi, care a pătruns şi a sintetizat o întreagă epocă. Nu a fost un proletar, chiar în accepţiunea largă a cuvântului1). Nu putea fi, căci dela nevoile materiale, inerente unor împrejurări şi până la starea de permanentă vulgaritate a lipsurilor, e o distanţă destul de mare, mai ales dacă se are în vedere că părinţii lui erau oameni înstăriţi, cu dragoste de copii, pe cari i-au dat să înveţe în universităţi străine, cum a fost Şerban Eminescu, care a studiat medicina la Viena şi Erlangen în Bavaria, sau Iorgu care a învăţat în Rusia, Ilie care a studiat deasemeni medicina la Bucureşti, Nicu care şi*a luat dreptul la Sibiu şi, în fine, al cincilea copil, Matei, care a fost ofiţer în armată. Istoria cunoaşte, dealtfel, asemenea denaturări de fapte şi nu voiu aminti decât în treacăt despre altcineva, care a fost victima aceluiaş fenomen social, spre a exemplifica bizara proecţiune de mit a perso* nalităţii unor oameni mari pe fondul fantezist al imaginaţiei noastre populare. E vorba despre Tudor Vladimirescu. Stă scris în cărţi şi în mintea tuturor că acest oltean virtuos, care şi-a înscris numele în istorie, a fost ţăran dela coarnele plugului. Toată lumea este obicinuită să şi-l imagineze când răzvrătit, cu pletele i) Titu Maiorescu, în „Critice", voi. IU. Ed. II*a din 1925, spune în această privinţă : „a vorbi de mizeria materială a lui Eminescu însemnează a întrebuinţa o expresie nepotrivită cu individualitatea lui şi pe care el cel dintâiu ar fi respins-o. Cât i-a trebuit lui Eminescu ca să trăiască în accepţiunea’ materială a cuvântului, a avut el totdeauna. Grijile existenţii nu l-au cuprins niciodată în vremea puterii lui intelectuale ; când nu câştiga singur, îl susjinea tatăl său şi-l ajutau amicii. Iar recunoaşterile publice le-a dispreţuit totdeauna*. „Analele Dobrojei" XI1, 1931. 18 www.dacQromanica.ro - 274 - în vânt, când sobru, întunecat, meditativ, dar sătean în toată puterea cuvântului. *■ ■ Ei bine, nu. Tudor Vladimirescu a putut fi altcineva decât un ţăran din satul Vladimir. Prin naştere, prin educaţie, ca şi prin cultură, a apar|inut clasei boereşfix). Numai aşa se poate explica ac|iunea sa îndrăzneaţă, independentă şi bravă. Se cerea, fireşte, pentru rolul pe care l-a jucat în istorie, o personalitate robustă şi de temperament. Nu ştim dacă pentru aceasta erau suficiente numai cuminţenia, chibzuinţă şi onestitatea unui (ăran. Profilarea lui istorică e deci învăluită ca într’o pânză de păianjen, — inconsistentă şi neverosimilă — suficient de satisfăcătoare însă, ca motiv de apoteozare naţională. Eminescu stă deasupra tuturor acestor lucruri omeneşti şi va rămâne totdeauna ceeace a fost: luceafărul prestigios şi etern, care a privit spre lumea noastră din înălţimea geniului său, cu dragoste, cu generozitate şi cu adâncă iubire de pră. Versurile următoare din Satira IlI-a, care constituesc replica pe care Mircea o adresează Sultanului, reprezintă forma expresivă a sitnţiminfelor lui naţionale : Eu ? inii apar saracia şi nevoile şi neamul! Şi de*aceea tot ce mişca’n fara asta, râul, ramul, Mi*e prieten numai mie, iară (ie duşman este; Duşmănit vei fi de toate făr’a prinde chiar de veste. N’avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid Care nu se ’nfioreaza de-a fa faima, Baiazid I Fire timidă, discretă, refractară sociefă}ii, — atribute ce*i defineau pesimismul îţiăscuf, era firesc ca în mai toate poeziile sale să subziste acele elemente de concepţie, care se armonizau mai bine cu natura sa temperamentală. Aşa se explică .completa negare a oricăror merite societăţii lui contimporane şi ilustrarea cu elogii a trecutului îndepărtat. Sau atunci când natura îl inspiră, nu*l impresionează decât elementele ei active şi de mişcare, pentru transpunerea stărilor lui sufleteşti, con* cepând realitatea mai mult ca un prilej de relaxare a senzaţiilor emotive. Poeziile: „Ce stă vântul", „Doina", „Revedere", apoi „Ce te legeni codrule", care e atât de plastică în reliefarea sumbrului pesi* *) A se vedea manuscriptul lui Iordache Golescu, întitulat : „Prescurta însem* nare dă turburarea Ţării Româneşti ce s’a întâmplat la leat 1821, după moartea lui Alecu Vodă Şu|u“, publicat de Emil Vârtosu în Via|a Românească, No. 9 şi 10 din Octombrie 1930. www.dacaromamca.ro - 275 - mism, cuprind toate aceeaşi natură instabilă, incontinentă, cu conturur elegiace ca şi structura lui' interioară. Se întâlnesc, totuşi, unele poezii în care Eminescu ‘evoacă, ală* turi de sentimentul iubirii, şi pe acela al naturii, ce se integrează pe un fond de optimism, cum sunt poeziile: „Povestea codrului", „Lacul", „Dorinfa". Acestea constituesc o excepţie, datorită sensibilităţii sale erotice din tinereţe, când au fost scrise,. — -sensibilitate, care a stimulat şi a atras după sine elementul liric*descriptiv al naturii. In „Călin", poetul zugrăveşte natura cu o admirabilă putere de descriere a pădurii şi a vieţuitoarelor dîn ea, — intuiţie sugestivă ce se desprinde de la cetirea primelor versuri chiar, de o muzicalitate neîntrecută : De treci codrii de aramă, de departe vezi albind Ş’auzi mândra glăsuire a pădurii de argint, iar în „Scrisoarea Pa", nota pesimistă, de tristeţe, cu privire la viaţa noastră se defineşte şi în sistemul de explicare cosmogonică a Universului, pe .care de altfel l-a împrumutat din filosofia indiană, din cunoscutele imnuri „Rig-Veda“ : La 'nceput, pe când fiinfă nu era, nici nefiinţă, Pe când totul era lipsa de viafa şi voinfă, Când nu s’ascundea nimica, deşi tot era ascuns.. . Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns. Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace! Dar deodat’ un punct se mişcă... cel dintâi şi singur. Iată*l Cum din haos face mumă, iară el devine Tata!... Âm spus că pe Eminescu l-au impresionat mai mult, din vastul peisagiu al naturii, subiectele în devenire, dinamice, nestatornice. Se cuvine să facem reflecţia, că poate de aceea în poeziile sale e atât de puţin „munte", iar „codrul cu isvoarele" se întâlnesc pretutindeni. Nu vom exagera dacă vom afirma că marea constituie elementul cosmologic singular, care reprezintă exteriorizarea sentimentelor lui sumbre, sceptice şi pline de melancolie. In mai toate poeziile, a căror varie temă evoacă tangenţial marea, fie ca peisagiu de culoare, de armonie, fie ca termen de comparaţie, această uimitoare forţă a na* turii este definită ca un simbol de sbucium şi de tristeţe şi numai în câteva din ele, — două, trei — concepţia e optimistă. www.dacoromamca.ro - 2T6 - Eminescu, de altfel, a avut aceeaşi concepţie asupra mării ca iofi romanticii, căci de fapt ei cei dintâi au introdusa in literatură ca subiect de poezie. Se ştie totuşi că, înainte chiar de ivirea acelei şcoli a romantismului, marea nu a fost absentă din literatura franceză. Poemele arturiene din sec. XIII, al căror personagiu central era regele Arthur al bretonilor insulari din sec. VI, nu o ignorează, ca şi romanu „Tristan et Yseult" de Thomas de Bretagne, care e construit pe drama amorului, a mării şi a morţii, — tripla temă a lui Chateau-briand şi a tuturor romanticilor. Roma cea veche, cu naturalismul ei păgân, nu a îndrăgit marea. Larii şi Penaţii, acele divinităţi panteiste, circumscriau viata latinului în jurul căminului, în jurul domeniului rustic, patriarhal, fără a-i oferi posibilităţi de destindere în afară. Horafiu iubea proprietatea lui rurală din Ustrica, mai mult de cât acel „Pontus dissociabilis" — marea care desparte, — sau Virgiliu, care prefera zeilor marini ai Âdriaticei, divinităţile câmpeneşti ale binecuvântatei Toscana . . . Fortunatus et iile deos qui no vil agrestes... spunea el, adică : Fericit şi acela care cunoaşte zeii câmpeneşti. Concepţia romantismului asupra mării, — spune Charles lc Goffic în antologia sa „Les poeles de Ia mer“ — s’a impus tuturor contimporanilor, chiar şi unui Renan, atât de puţin romantic în unele privinti, care o definea : „Eu sunt născut pe ţărmul unei mări posomorâte, înconjurată de stânci, bătută totdeauna de furtuni. Aici, abia dacă se cunoaşte soarele, etc.“... Baudelaire, care nu s’a născut ca Renan în Bretania, ţara celor două mări: Atlanticul şi Marea Mânecii, despre care Strabon spunea că Jinutul acesta, astfel orânduit, trebuie a fi socotit printre probele existenjii lui Dumnezeu, — Baudelaire vorbia astfel despre mare: Omule liber, totdeauna fu vei iubi marea. .. Voi, amândoi, sânte/i tăcut') Şi posomorâţi.. . .... Voi iubi/i măcelul şi moartea ... Loti care a trăit pe mare, comunica cu melancolie prima impresie căpătată: „o tristele fără nume, o impresie de singurătate pustie, de părăsire, de exil“. .. www.dacaromamca.ro - 277 — Victor Hugo o descria : O llols, que vous savez de lugubres histoires, Elots profonds redoutes des mires â genoux. Vous vous Ies racontez en montant Ies marees Et c’esl ce qui vous fait ces voix disesperees Que vous avez Ie soir quand vous venez vers nous“. Concepţia eminesciană nu se deosebeşte de acestea, nici ca colorit de evocare, nici ca mod de interpretare. Sonetul „Adâncă Mare" e o eloquentă ilustrare a subiectivismului poetului, care încearcă să dea o definijiune mării: Adânca mare subt a lunei fată, înseninată de*a ei blondă rază, O lume ’ntreagă ’n fundul ei viseaza, Şi stele poartă pe oglindasi creată. Dar mâni — ea falnică, cumplit, turbează Şi mişcă lumea ei, neagră, marea fă Pedale ei mii şi mii de nalte braţe, Ducând peire — fări înmormântează. Azi un deluviu, mâne-o murmuire, O armonie care capăt n'are: Astfel e*a ei întunecata fire, Astfel e sufletun antica mare. Ce*i pasa ce simţiri o să ne ’nspire Indiferentă, solitară, — mare! Scepticismul ce caracterizează întreaga poezie, înfăţişează marea aşa precum au descris-o tofi romanticii aminti}i: tumultoasă, cu vieţi omeneşti îngropate subt tâlăzuirea ei, posomorâtă şi indiferentă. Marea e elementul sugestiv ce-1 preocupă adeseori pe Emi-nescu, fie ca evocare în sine, fie ca imagine de peisagiu, fie ca termen de comparaţie. „Când priveşti oglinda mării“, e o poezie în care nu ştim ce să admirăm mai mult, evocarea subtilă a mării „amară şi pustie", sau coloritul plastic şi alert al naturii, în strofa următoare : Când priveşti oglinda marii Vezi in ea Ţărmuri verzi şi cerul sării, Nori şi stea; Unda'n plesnetul ei geme Şi Eol Suflă ’n papura ce freme Barcarol. www.dacaramanica.ro - 278 - Apoi tot peisagiu vom întâlni în „Of vin, pe mare", în versurile: O, vin pe marea ce*o cuprinde Un cer înalt de stele plin''... ca şi în „Scrisoarea ba", unde luna pluteşte „pe mişcătoarea mărilor singurătate". Marea ca noţiune de comparaţie e iarăşi frequent utilizată de Eminescu. Sufletul iubitei e ca „marea de mâhnire şi venin", sau ochii ei sânt „adânci ca marea". în „Stelele’n cer", pe cât de pitoresc şi de savant e redată comparaţia, pe atât de nostalgic e sentimentul ce ni se sugerează: După un semn Clătind catargele, Tremură targete Vase de lemn: Nişte cetăfi Plutind pe marele Şi mişcătoarele Pustietăţi". Din această succintă expunere, triptica reprezentare a mării rezultă cu suficienţă. Nu e în intenţiunea mea de a enumera aici toate poeziile în care se aminteşte despre mare. Pentru a înlătura însă bănuiala acelora cari cred că Eminescu a recurs la această noţiune poetică numai din considerente tehnice de construire a versului, voiu afirma că peste patruzeci de poezii stau marture să le desmintă in* certitudinea. Mărturisirea de obsesiune constantă a mării o face Eminescu în „Floare albastră", în care iubita, geloasă de preocupările lui, îi spune *): In zadar râuri in soare Grămădeşte—a ta gândire Şi câmpiile asire Şi întunecata mare. • Piramidele’n vechile Urcă'n cer vârful lor mare: Nu căta in depărtare Fericirea ta, iubite Hai, in codrul cu verdea/a,... *) Gh. Ibraiteanu, op. citată, pag. 215. www.dacoromamca.ro - 279 - Cercetându-se cu deamănuntul poeziile sale, se găsesc unele din ele, cum sânt „La fereastra din spre mare" şi „Lida“, care cu* prind, ca concepţie romantică, desfăşurarea unui episod, unei acţiuni erotice, marea furând „chipul bălai al copilei cea de crai“, sau zu* grăvind Lidei în „adâncul ei un ideal", ca după un an să plece „într’o luntre, pe valul vagabond cu un pescar", i „Când marea"eo altă poezie interesantă prin concepţie şi dramatism : '• Când marea turbează de valuri împinsă Şi*şi scutură coama de spume şi vânt. Când nori alung’ ziua din lumea cea plânsă, Când tunete sânt, Atunci printre nouri, prin vânt şi prin unde O raza de aur se toarce uşor Şi’n fundul sălbatic al marii pătrunde Prin vânt şi prin nor. Ce caută raza din ceruri venită Din galbena stea ce-aleargă prin cer, Ce cauta’n mare, in noaptea*i cernită Und’ razele pier ? In fundul cel utned al marii turbate In lumea*i noptoasă, in sânu*i de-amar Luceşte o stea in piatră schimbată In mărgăritar. E*amantul, a stelei ce palidă trece Ş'arunca prin nori a ei rază de nea E*amantul căzut dintre stele, ce rece In marea murea. In „Doina", „Moldova", „Scrisoarea III", marea intervine ca element istoric, geografic, de graniţă a Moldovei ce se întindea, ca şi azi, între Carpati, Nistru şi Marea Neagră : Din Hotin şi pân la Mare Vin Muscalii de*a călare De la Mare la Hotin Mereu calea ne*o afin. sau : Astfel ieşiau tot rânduri venind de sub verzi ramuri Copii, ciobani de turme, moşnegi, păstori de neamuri. Şi au intins moşia spre răsărit şi*amiaz Pân’ unde marea sfarmă de farm al ei talaz. www.dacoramamca.ro — 280 - şi iot aşa; Rămâneţi in umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini, Descălecători de (ară, dădători de legi şi datini, Ce cu plugul şi cu spada afi intins moşia voastră Dela munte pân’Ia mare şi la Dunărea albastră. Toată acţiunea din acea splendidă poezie, „Luceafărul", e grefată pe mare. Eroina e fata „din rude mari împărăteşti", iar amantul — luceafărul —, născut din dualitatea mării şi a cerului. Nu se pot imagina versuri mai frumoase ca acestea : Din sfera mea venii cu greu ■ Ca să*ji urmez chemarea, Iar cerul este tata! meu, Şi mumă*mea e marea. Ca în cămara ta să vin. Să te privesc de*aproape, Am coborât cu-al meu senin Şi m’am născut din ape. Colo’n palate de mărgean Te*oiu duce veacuri multe, Şi toată lumea’h ocean De tine o s'asculte. In afară de predilecţia sa temperamentală, cred că Eminescu a iubit marea cu valurile tumultuoase şi pentru o altă ra(iune. Oricât de armonioasă şi de infinită s ar înfăţişa privirii întinderea calmă şi nemăsurată a apelor albastre ce se pierd subf geana orizontului, de o grandoare mai impresionantă pare a fi învolburarea acestei masse fluide, care îşi svârle talazurile în sus, sau şi le izbeşte cu furie de stânci, — marea Care din vai adânci Se’nalfă la maluri, — Cu brafe de valuri, S’ar atârna de stânci, — Şi murmură ’ntruna Când spumegând recad... Există, aşa dar, o distincfie de valoare între răsvrătirea şi calmul ei, între mişcare şi neclintire, între forjă şi echilibru. Prestigiul forfei, se înjelege, depăşeşte pe acela al inerfiei. De aceea, poate, pe EmU nescu, ca şi pe loji romanticii, l-a impresionat marea în această ipostază. www.dacaramamca.ro - 281 - In acesf puncf de fangenjă se află, de altfel, procesul de concepţie care desparte pe scriitorii romantici de cei modernişti. Pentru contimporâni, marea nu mai e acea „Thalassa" indomp-tabilă şi desesperantă, posomorâtă şi bântuită totdeauna de furtuni, ci marea care invită la voiaj, marea lui Allain Serbault ce s’a încumetat a o străbate în 90 de zile, cu barca lui insidioasă, fără a atrage asupra sa mânia zeilor, care s’a abătut acum 30 de secole asupra lui Ulysse, nefericitul erou al Troei. Marea impresionează astăzi pe un Claude Farrere prin sentimentalitatea ce i-o inspiră pasiunea largului, ca şi prin varietatea succesivă a culorilor, asociate apusurilor însângerate, ce se profilează în depărtări cu chemări vagi de panteism şi de erotism păgân. Marea i*a sugerat lui Paul Valery pagini de meditase savantă, pline de naturalism mistic, inedit şi abstract1). 9 „Mer. Marines, Marins* de P. Valery, pag. 1 şi urm. „Cer şi Mare sânt obiectele inseparabile ale celei mai vaste priviri ; cele mai simple, cele mai libere în aparentă, cele mai statornice în întreaga întindere a imensei lor unităţi şi, totuşi, cele mai asemănătoare lor înşişi; cele mai vizibil constrânse să*şi reia aceeaşi stare de calm şi de zbucium, de turbure şi de limpede. „Liberi pe (armul mării, cu sarea pe buze şi urechea desfătată sau izbită de rumoarea sau vuetul apelor, dacă încercăm să desluşim ceace se naşte în noi, îi) fafa ei, regăsim gânduri schiţate, bucăţi de poeme, fantome de acţiune, de speranţe, de ameninţări; o confuziune întreagă de dorin|e a(â|ate şi imagini turburate de a* ceastă măreţie ce se oferă, ce se apără; care cheamă prin suprafaţă, dar care în' spăimântă prin adâncime. „Iată motivul pentru care niciun alt lucru neînsufleţit nu a fost atât de mult şi de firesc, mai personificat ca marea. I s’a zis, bună, rea, vicleană, tristă, nebună, furioasă sau liniştită; i se atribuie confradicfiuni: tresăririle sau amorţirile unui eu viu. E aproape imposibil mintii omeneşti să nu însufleţească cu naivitate acest corp lichid, asupra căruia acţiunea pământului, a lunei, a soarelui şi a aerului îşi împrimă influentele lor. Ideea caracterului fantastic şi adânc voluntar, pe care cei vechi o îm' prumutau divinităţilor lor şi noi înşine o atribuim câteodată femeilor, se impune tot aşa şi acelora cari se învecinesc cu marea. O furtună se improvizează în două ore ; un nor de ceată se condensează sau se risipeşte ca prin magie. „Două alte idei, foarte simple şi ca toate pure, nasc încă din undă şi din spirit. Una de „a fugi*, de „a fugi pentru a fugi*, ideie care produce o stranie impulsiune spre orizont, un elan- virtual către larg, un fel de pasiune sau de instinct orb al plecării. Mirosul acru al mării, vântul sarat, care ne dă senzaţia respirării din întinderile nemărginite, confuzia colorată şi mişcătoare a porturilor, comunică o mira* culoasă nelinişte. Poeţii moderni, dela Keats la Mallarme, de la Baudelaire la Rim' baud, abundă în versuri nerăbdătoare ce apasă eul şi îl zguduie, ca şi briza proas* pătă printre catarguri, care împinge corăbiile în larg. „Cealaltă idee e probabil cauza profundă a primei. Nu putem alerga decât www.dacaromanica.ro - 282 - , Marca eternă, marca cu .rostogoliri de lumini în undele ei scân* teetoare, i*a sugerai luţ Ejninescu un cortegiu întreg de reflec}iuni cu privirg, la realitatea contingenţă a vieţii pământeşti, deschizând yn ori* zont larg de interpretare a zădărniciei şi absurdităţii ei, peste ale cărei— iot .una — virtuţi sa,u păcate, se aşterne: „uitarea". ' •. ' Ori câte stele ard in înălţime Ori câte uode*qrunca’n fa(a*i marea, Cu*a lor lumina şi cu scânteiarea. t Ce-or fi'nsemnând, ce vor — nu ştie nime. Deci cum voeşti, tu po/i urma' cararea ; Hi bun şi mare, ori pătat de crime: Acelaşi praf, aceeaşi adâncime! Jar moştenirea ta şi*a tot: uitarea ! Aceeaşi analiză a sufletului omenesc în căutarea norocului sau a idealurilor l*a preocupat, în lumina unei constatări resemnate, reţinute, cu analogia pe care i*a oferit*o marea, peste ale cărei elemente •de hazard stăruie totdeauna semnul de întrebare al necunoscutului : Dintre sute de catarge Care lasă malurile Câte oare le vor sparge Vânturile, valurile ? Dintre păsări calatoare Ce străbat pământurile, Câte*o sa le’nece oare Valurile, vânturile ? ■după ceva care începe din nou. Zisul infinit, repetarea bruta şi stăruitoare, izbirea monotonă şi reluarea identică a undelor hulei, care sună fără răgaz contra malurilor mării, inspiră sufletului obosit ca să prevadă neînvinsul lor ritm, noţiunea abstractă a Eternei Jntoalrceri. Dar, în lumea ideilor, absurditatea nu stânjeneşte puterea. Pufer* nica şi insuportabila impresie a unei reînceperi externe se schimbă în dorin|a mâ* nioasâ de a rupe ciclul mereu viitor, întărâtă setea de spuma necunoscută a fim* pului feciorelnic şi a evenimentelor infinit variate. „Pentru mine, rezum farmecul pe care îl exercită marea, spunând că ea nu încetează să*mi arate ochilor, posibilul... Câte ore n’am petrecut privind fără s’o văd sau s’o observ fără niciun cuvânt în mine. In curând îmi fac despre ea o idee uni* versată : fiecare val îmi pare o via(ă întreagă- In curând nu mai văd decât ceeace ochiul simte naiv şi căruia nuri pol spune pe nume. Cum să părăseşti o asemenea privelişte ? Cine poale să scape prestigiului inerţiei vii a massei de ape ? Ea se joaca cu transparenta şi reflexele, cu repaosul şi mişcarea, cu pacea şi neliniştea; orân* dueşte şi desfăşoară înaintea omului, în figuri fluide, legea şi hazardul, dezordinea şi rânduiala; oferă calea, saubarează drumul". www.dacaromamca.ro - 283 - •>w De*i goni fie- norocul, >c - '• \i» j,- Fie idealurile, . ''Te urmează in tot locul ' ~ Vânturile, valurile ! Ne’nfeles rămâne gândul Ce=ji străbate cânturile : Sboară vecinie, ingânându-l — *- Valurile, vânturile!" Pe Eminescu nu1-numai l-a inspirat, dar Ua şi obsedat marca într’atât, încât în Mai am un singur dor şi-a exprimat dorinţa de a Pi înmormântat în apropierea ei ' In liniştea sării . Sa mă’ngropafi, pe când Trec stoluri sburând r J a marginea mani. Vor arde’npreajma mea Luminile’n dealuri Izbind s’or frământă Eternele valuri. — dorinţă care s’a menfinuf în toate cele cinci variante ale acestei poezii. Un fapt, asupra căruia curiozitatea noastră va insista, este acela dacă Eminescu a cunoscut marea românească, dacă a călătorit pe aici sau a evocaf-o din proprie imaginaţie. Este adevărat că, în această privinţă, nu se află nicăeri nici o dată. Deşi se cunosc multe lucruri din via}a lui, au rămas totuşi câţiva ani obscuri, asupra cărora bio* grafii şi istoriografii nu ştiu a spune nimic. Pentru noi problema nu are prea multă importantă : a văzut sau nu a văzut marea românească, a fost sau nu a fost pe aceste meleaguri dobrogene bătute de vânturi şi de soare, Eminescu e al nostru, al naţiei întregi şi nimeni nu poate să-i răpească dreptul de a poposi aici, în vecinătatea largului, de unde, în nopţi învolburate şi „pline de luceferi", va asculta simfonia valurilor, ritmul neobosit al „eternei reîntoarceri". , Valerian Petrescu .•■•"OO®., 0°©OOOOOO°# www.dacarotnamca.ro IQOOOOOOOI IOAN N. ROMAN O telegramă scurtă ca un fulger şi tăioasă ca un bisturiu, căzând în mijlocul preocupărilor obişnuite ale vieţii, ne*a adus dureroasa veste că în Duminica de 12 Iulie, la orele 3 d. a., în urma unui atac de apoplexie, s’a săvârşit spre cele veşnice cel mai de seamă reprezentant al vieţii publice din Dobrogea : Ioan N. Roman. Lacrimi stăpânite, de adâncă şi sinceră durere sufletească ; păreri de rău amare ; îngândurarea tăcută şi împietrită a sufletului chinuit de sensul existenţei omeneşti ; apoi, în zvonul trist al clopotelor de înmormântare, acel pustiu sufletesc, larg şi fără consolare, atunci când animatorul iubit şi respectat al unei întregi societăţi îşi părăseşte pe veci locul de frunte din mijlocul unor lupte epice pentru dreptate şi adevăr şi lasă în urmă un gol aşa de greu de împlinit; şi iarăşi lacrimi stăpânite şi păreri de rău amare .. . acestea au fost simfimintele ce-au zguduit pe toţi aceia cari, cunoscându-1 mai de aproape, l-au apreciat, l-au iubit şi l-au petrecut pe drumul fără de întoarcere spre „neant". Cu Ioan N. Roman Constanţa culturală pierde pe cel mai cuprinzător, mai ager şi mai fin reprezentant al ei; Dobrogea... pe unul dintre cei mai valoroşi apărători ai intereselor sale naţionale şi politice; Ţara întreagă pierde un fruntaş, al cărui loc de cinste este asigurat în istoria culturii noastre. * * * Originar din Săliştea Sibiiului,’ Ioan N. Roman s’a născut in anul 1866. După o versiune din familie, locul naşterii sale ar fi localitatea Tropodo din jud. Ismail. Se pare că părinţii săi, cari-şi purtau turmele prin stepele Basarabiei, fiind oieri vestiţi, au neglijat înscrierea sa în registrele acestei comune, unde totuşi s’ar putea descoperi ceva. După altă versiune, părinţii săi, întorcându-se spre toamnă la locul de origine, ar fi făcut declaraţia de naştere fie la Hârlău, fie la Sălişte. www.dacoromamca.ro - 285 - Clasa I-a primară şi-a terminaf-o în Sălişte; celelalte clase în Basarabia, unde a copilărit şi la Hârlău unde, sub directa lui Gri-gore Rozan, a fost totdeauna premiantul întâiu al clasei, având printre colegi pe Dr. Gr. Cugler, Miron Băluş, Horia Carp, M. Canianu şi alţii. Fratele său Dumitru ajunse cu timpul comerciant în Şipofe (Iaşi), iar celălalt frate, Ghecrghe, păstrând tradiţia, rămase econom de vite prin împrejurimi. Şcoala secundară şi-a făcut-o la liceul Ştefan-cel-Mare din Iaşi. Prin stăruinţa lui Gh. Panu, la „Lupta" căruia colabora, Ioan N. Rpman pleacă la Bruxelles, de unde s’a înapoiat în ţară doctor în drept. După o activitate bogată în domeniul politicei naţionale şi a celei de partid, Roman se stabili definitiv în oraşul Constanţa unde, prin talentul său oratoric şi*a câştigat locul de frunte în barou şi epU felul îndreptăţit de „magistru", iar prin însuşirile spiritului său multilateral şi bogat — respectul şi admiraţia concetăţenilor săi. In politica naţională, Ioan N, Roman s’a distins atât în Ardeal, cât şi în Dobrogea. în Ardeal a luptat,*în calitate de redactor la ziarul „Tribuna", alături de Ion Raţiu şi alţii pentru cauza Românilor oprimaţi. Suflet idealist şi inzesfraf cu superioare însuşiri intelectuale, Roman era un luptător pasionat pentru dreptate şi adevăr; spirit echilibrat şi clasic, stilul său are măsura şi cumpătarea unui Maiorescu ; jurist distins, argumentele sale au acea forţă de convingere, care nu îngăduie replica ; ironia, spiritul fin şi urbanitatea stilului fac din lectura articolelor sale o plăcere. în anul 189f a tradus, sub pseudonimul Rosmarin, un studiu de Max Nordau, „Naţionalitatea", tipărit în ziarul „Tribuna" din Sibiiu. Tot în acel an, sub pseudonimul Dr. Romanus, tipări în Tribuna „Luptele Românilor", articole istorico-politice, retipărite în anul viitor fot în Sibiiu. Urmară apoi: „Protestations des Roumains de Transylvanie et de Hongrie contre l’oppression magyare" (fără loc şi dată). „La Question roumaine en Hongrie", Constanţa, 1915. în timpul marelui războiu mondial, Roman, refugiat împreună cu familia sa din Dobrogea şi suferind groaznice peripeţii în Rusia, se’nioarce la Iaşi, unde totuşi dispune de multă seninătate sufletească, şi colaborează la „Neamul Românesc" şi la volumul „La Dobrogea Roumaine" al d^lui N. Iorga, unde publică articole judicioase asupra drepturilor noastre imprescriptibile asupra acestei provincii: www.dacoromamca.ro - 286 - „Le Dr. Rizov et le plebiscite dans la Dobrogea“. „La population de la Dobrogea". „Sur anciennete" de l'etablissement des Bolgares en Do* brogea“. Participă într’o delegaţie de Dobrogeni la Rege, căruia îi înaintă un memoriu şi 'la primul ministru Ion I. C. Brătianu, de la care primi însărcinarea să alcătuiască un studiu succint asupra Dobrogei, care s’a şi publicat la Iaşi în 1918 şi mai apoi în Analele Dobrogel an. III (1922), no. 4, sub titlul: „Drepturile, sacrificiile şi munca noastră in Dobrogea, fafă de pretenţiile Bulgarilor". Tot în Analele Dobrogei (1920) publică: „Proecte, cuvinte şi gesturi bulgăreşti din timpul marelui războiu". „Pagini din istoria culturii româneşti in Dobrogea înainte de 187T‘ (An. Dobr. 1920). „Probleme actuale dobrogene : colonizare, toponimie, pro» prietate rurală“ (în colaborare cu C. Brătescu) [An: Dobr. II, 1-2; 1921]. „Proprietatea imobiliară rurală din Dobrogea — condiţiile ei juridice şi chipul cum se stăpâneşte" (în Arhiva Dobrogei, 1919 şi în Convorbiri Literare, 1919). „Proprietatea imobiliara rurală din Dobrogea — condiţia ei juridică in legislaţia otomană şi bulgară“ (în voi. festiv „Dobrogea, ">0 ani de viaţă românească", 1928). Ca lucrări mai vechi menţionăm: „Dobrogea şi drepturile politice ale locuitorilor ei“ (Con» stanţa, 1905). „Studiu asupraproprietăfiirurale din Dobrogea“ (Constanţa, 1907). „Chestiunea apei la Iaşi“ (şase articole extrase din Adevărul ; Bucureşti, 1893). „Reprivire „paradoxe sociologice“ de Max Nordau", traduse sub pseudonimul Rosmarin şi retipărite din Tribuna, 1897 Studii capitale, remarcate şi consultate de toţi acei cari s’au ocupat de Dobrogea. In ziaristica, Roman s’a distins ca un fruntaş al condeiului. A fost conducător, redactor şi proprietar la Drapelul, organul liberal din Iaşi, între 18 Sept. 1888—2 Ian. 1892, la 'care ziar îşi face debutul său de publicist. Trecu apoi redactor prim la Adevărul lui Beldiman în Bucu» reşti şi la „Liberalul", ziar naţionaWiberal, între anii 1884—1889, www.dacoromamca.ro - 287 - unde duce campanie contra Contimporanului lui I. Nădejde şi C-Dobrogeanu Gherea; sub pseudonimul Motna. A fost redactor la Tribuna din Sibiiu,' pe când era încă student, alături de Rafitt şi alfi ardeleni naţionalişti; şi la Cuvântul din Constanta, în anul 1905, unde şUa publicat şi unele poezii. A colaborat la Lupta lui Gh. Panu ; la Arhiva Dobrogei, 1919,' din Constanta (sub direcţia lui C. Moisil şi C. Brăfescu); la Analele-Dobrogei, din Constanta (sub direcţia lui C. Brăfescu), începând din 1920; la Dobrogea Jună (director C. Sarry), unde a publicat articole istorice, politice- şi literatură; la Convorbiri Literare, unde a publicat felurite articole şi poezii; la Albina din Botoşani (sub dir£ctiâ'lui Gh. ' din Moldova şi d-na Cornelia Kernbach); la Familia lui IosifVulcan, din Oradea ; la Românul din Ardeal şi’n multe alfe ziare locale din Constanta, unde colaborarea sa era căutată şi scrisul său era citit, apreciat şi considerat ca dădăfor de ton şi de măsură. în presă, Roman este cunoscut nu numai ca un pasionat şi convins luptător, dar şi ca un mare răscolitor şi frământător de idei. Până la sfârşitul viefii a rămas ostaş credincios în partidul liberal, trecând în cele din urmă în fracţiunea condusă de Gh. Brăfianu. în politica militantă au făcut mare impresie articolele sale bărbăteşti în* dreptate împotriva guvernului conservator de pe vremuri. Articolele sale de fond — şi prefera în ele subiectele cu caracter economic — aveau proporţiile unui esseu, gen în care excela. Polemist de idei, et a pus în circulaţie o sumă de judecăţi, care au contribuit la formarea spiritului obştesc. Lui se daforeşte în bună parte şi începutul de atmosferă democratică ce s’a creiaf în ţară. Totuşi, se zice că n’a fost socialist. Era însă teoreticianul ideologiei unei burghezii tinere şi a participat cu tot sufletul la deslegarea marei, arzătoarei probleme ce preocupa în trecut lumea politică românească : chestiunea ţărănească. „Multe din adevărurile enunţate de el — scrie Adevărul dela 16 Iulie 1931 — au primit verificarea cea mai fericită sau cea mai tragică şi multe din campaniile duse de el atunci, suntem încă siliţi să le ducem şi azi, aproape în aceeaşi formă şi cu aceleaşi argumente". Şi totuşi, peste toate pasiunile politice, Roman a rămas un model de urbanitate în discufiune, evitând atacurile personale, căci Roman s’a distins întotdeauna prin idealismul său înalt, prin nobleţea de caracter, prin onestitate şi prinfr’un accentuat simt al măsurii. în ultimul timp îl interesau, din ziare, mai mult articolele ştiinţifice şi filosofice; cele politice, prea puţin. www.dacoromamca.ro - 288 - Ioan N. Roman a fost şi un literat apreciat. El a pus bazele „Adevărului literar", numărul de Sâmbătă al Adevărului, grupând în jurul său o pleiadă de tineri talentaţi pe cariei stimula. Entusias* mului său îşi datoreşfe debuturile fericite şi regretatul poet St. O. Iosif, „finul spiritual al lui Roman", căruia acesta i-a încurajat primii paşi, Roman însuşi fiind în poezie un discipol al marelui maestru M. Emi-nescu, de a cărui prietenie s’a bucurat la Iaşi, iar în proză al lui T. Maiorescu, de a cărui apreciere s’a împărtăşit. Polemica sa cu Do' brogeanu Gherea, cunoscută în lumea literaţilor („Un răspuns lui Ioan Gherea", Iaşi, 1889), trădează calităţile unui spirit critic ager şi de o remarcabilă fineţă. A mai scris în proză : „Despre istoria limbii şi literaturii române“ de I. Nădejde (Conv. Liter., 1887—88). „Poeziile lui Conachi“ (Conv. Lit. 1888—89). „In contra directei literare de la Contimporanul“ (Iaşi, 1887). „Amintiri despre Junimea şi Junimişti“ (Adevărul, 23/XII1930). A scris şi poezii, publicate în Convorbiri Literare (anii: 1885— 1892), precum : La pădure, Scrisoare, Măriei, De ziua ei, Pe gânduri, Zile de toamnă, Din boschet, Silviei, Sonet, Lasă lumea, Năluce; apoi în revista Ovidiu din Constanţa (la 1905); în Literatura şi arta română, de sub conducerea lui N. Petraşcu; în Analele Dobrogei, precum : Maran Ata, Rugăciune, Un glas iubit, Reverie, La Ter-vueren, In durere, Prietenoase rândunele, Fata Morgana, Iluzia, Părăuaş, etc. etc.. . . Poeziile sale: Amurg, Gândacul, Noembrie şi Neant (pe care o reproducem în acest volum) se pot socoti drept capo d’opere ale talentului poetic al lui Ioan N. Roman. Traducerile sale din literatura franceză, precum: Ochii şi Rouă de S. Prud-homme, Inimă de mamă de J. Richepin, Bufnitele şi Pipa de Ch. Baudelaire, Binecuvântarea căsătoriei persane şi Brahm de H. Ca--zalis, Trei paseri de Fr. Copee, Infinitul de Ed. Grenier şi Le vase brise de Prudhomme, — arată un simţ adânc al limbii şi o mare fineţe sufletească. Unele din aceste poezii au apărut şi în volum, sub titlul: Poezii, la Bucureşti, în 1894 (cu o nouă ediţie în 1895) şi, în cele din urmă, adunându^şi cu dragoste părintească toate aceste visuri ale ceasurilor sale de răgaz, de simţire înflorită sau chinuită, sub titlul: Uitate şi necunoscute, intenţiona să le dea la lumină în amurgul vieţii sale, însă www.dacaromanica.ro f IOAN N. ROMAN 1866-1931 www.dacoromanica.ro - 289 — Parcele nemiloase i-au curmal brusc firul vieţii, înainte de a-şi fi pulul realiza Amintirile sale şi alie planuri cu deosebire dragi sufletului său. Bătrânul poet, care-şi înfrăţise zilele cu Marea şi cu lumea dobrogeană pe ţărmul stâng al Pontului ospitalier, adoarme cu zâmbetul pe buze, — zâmbet amar de suferinţă şi lipsă — adoarme pentru veşnicie, lăsând în urmă-i regrete unanime şi un gol, pe care Do-brogea cu greu îl va putea împlini. Când, după întoarcerea în Constanta din pribegia amară, la care ne silise marele războiu european, — de pe urma căruia şi Roman avu pierderi materiale, care l-au dus la sărăcia din care nu s’a mai putut ridica, — am înfiinţat „Societatea Culturală Dobrogeană” cu organ de publicitate „Analele Dobrogei", la propunerea noastră de a se alege ca preşedinte al societăţii acea persoană, care să întrunească în sine, pe lângă cultura înaltă şi reputata unei activităţi valoroase, dar şi prestigiul ce-1 dau anii, — un nume a fost pe buzele tuturor: Ioan N. Roman. Şi Roman fu ales preşedinte cu unanimitatea vocilor, în care calitate a rămas până la moarte. Când iarăşi s’â pornit ideia înălţării unui monument la malul Mării genialului poet Mihai Eminescu, fot Roman fu ales preşedinte al Comitetului „Pro Eminescu", fiind personagiul cel mai reprezentativ şi mai calificat pentru aceasta. Căci Roman era apreciat de toată lumea ca cea mai de seamă personalitate a Dobrogei. Fost primar al oraşului şi decan al Baroului avocaţilor din Constanta, apoi deputat şi senator în mai multe legis* lafii, Ioan N. Roman a fost şi sub acest raport un fruntaş. Criza materială în care se sbafe Jara noastră de câtva timp Ua doborât şi pe el. O însărcinare în perspectivă din partea Preşedinţiei Consiliului de Miniştri de a scrie un op asupra proprietăţii din Do-brogea, ca răspuns la propaganda bulgară în străinătate, însărcinare „amânată sine die“ din cauza economiilor bugetare, dar care l-ar fi salvat temporar din impas, i-a răpit şi ultima speranţă de a se ridica. A murit sărac şi cu locuinţa ipotecată. Vestea morţii sale a aşternut doliul peste fot oraşul Constanta şi peste inimele dobrogene. Câţiva colegi de barou şi prietenul său C. Sarry, directorul ziarului „Dobrogea Jună", i-au făcut o gardă permanentă în cursul nopţii, veghind în Catedrală lângă catafalcul defunctului. Toată intelectualitatea oraşului, precum şi ceilalţi cetăţeni, în .Analele Dobrogei" XII, 1931 Î9 www.dacoromanica.ro - 290 - mijlqcul cărora era aşa de popular, au defilai prin faja rămăşiţelor sale pământeşti. Oraşul întreg şi delegaţi din toată tara au participat la înmormântarea sa. Constântenii, recunoscători acestui mare cetăţean şi apărător al Dobrogei, au hotărât înălţarea unui monument, care să=i veşniccască amintirea la malul mării. Cercul Analelor Dobrogei, al cărui preşedinte iubit, apreciat şi respectat a fost Ioan N. Roman, între anii 1920—1931, regretând adânc ireparabila pierdere, instituie, în semn de pietate, un premiu de 8000 lei pentru cea mai bună lucrare asupra viefii şi operei marelui Român care a fost Ioan N. Roman. Fie=i amintirea veşnică şi ţărâna uşoară ! Cercul Analelor Dobrogei C°oooooooo#° www.dacaromamca.ro IOAN BRĂTESCU Se duc premergătorii! In diminea(a zilei de 27 Iunie 1931, la revărsatul zorilor, s’a stins, intrând în veşnicie, învăţătorul Ion C. Brăfescu, în casa sa din sfr. Elisabefa, oraşul Tulcea. Este un premergător al împlânfării steagului culturii nafionale în Dobrogea. Face parte din pleiada, care a înfipt plugul în ogorul întelenif al acestui t*nuf, finându-l apăsat de coarne pentru a răsturna brazde adânci, în care a răsărit cu prisosinţă sămânţa. S’a născut în satul Brăfeşfi jud. Roman, la anul 1851, luna Iunie 10. Primele trei clase primare le-a făcut la Roman,jiar cl. IV*a la şcoala primară publică de băefi din Sărărie-Iaşi, având ca institutor pe Toma Săvescu, care era şi directorul şcoalei. Şcoala normală a făcut*o fot în Iaşi, pe timpul directorului Melidon. Absolvind, a fost numit învăţător în Basarabia, la şcoala din Corn. Âluafu, atras de revizorul şcolar de pe atunci, Ion Bănescu. A mai funcţionai în Corn. Tigheci, Enichioi şi în Cartai. In acest din urmă sat Pau surprins evenimentele retrocedării Basarabiei în urma războiului dela 1877. A fost de fa(ă la depunerea jurământului popularei pentru Ţar şi autorităţile ruseşti. La observata ce i-a făcut comisarul rus, în pre^-zenfa căruia se depunea jurământul, că de ce nu ridică mâna în sus, a răspuns fără sfieală, că este învăţător şi nu poate jura credinţă farului. A căutat, omul autorităţii, să-l convingă, că poale rămânea pe loc ca învăţător, însă n’a voit să jure, urmând steagul sub cutele căruia începuse lupta în vieată. Ne mai putând sta în Basarabia, a trecut Dunărea la Isaccea, stabilindu*se deocamdată la Tulcea. Prin 1878—1879, luându-se măsuri pentru înfiinţarea de şcoli româneşti în noul teritoriu ocupat de autorităţile noastre, fot prin revizorul şcolar al Dobrogei a fosf numit învăţător la şcoala din saful Osman-facă, sat tătăresc, unde a funcţional numai un an. Dela Osman=facâ a trecut ca învă(ăfor la şcoala din Câşla, saf moldovenesc, la depăr* www.dacaromanica.ro - 292 - tare de 6 km. de Tulcea, în apropiere de Dunăre. In această localitate a stat vre*o 14 ani, desfăşurând o bogată activitate 'pentru răs* pândirea învăţăturii de carte.  luat lucrurile dela început. Stăruind pe lângă locuitori, a reuşit să facă un local propriu de şcoală, care se vede şi astăzi. Primii săi şcolari dela Câşla, mulţi bătrâni dc câte 50—60 de ani, de câte ori îl întâlneau prin oraş, îi sărutau mâna ca unui adevărat părinte sufletesc. Singura răsplată învăjătorească!... Dela Câşla a trecut la şcoala din Corn. Beştepe, iar de acolo la satul Poşta, unde a înfiinţat din nou şcoală. Şi aci a reuşit să facă un frumos local, cu locuinţă pentru învăţător, întemeind şi o grădină mare prinprejur. Dela această şcoală a eşit la pensie pe ziua de 1 Aprilie 1910. Generaţia de astăzi, care lucrează în ogorul desţelenit de premergători cu multă trudă, îşi împlineşte o sfântă datorie pomenindu-i numele, de câte ori trece prin clipe grele în vieaţă, pentru a se oţeli în lupta ce mai frebuc cu înverşunare dusă, spre a goni cu fotul analfabetismul şi a nimici ignoranţa, care încă tronează pe plaiurile ţării noastre. Privindu-1 ca părinte de familie, răposatul lasă în urmă 6 urmaşi: 4 băeţi şi 2 fete, toţi mari, cu situaţiile Jor în societate. Unul din ei a ridicat culmile cele mai înnalte academice, ajungând profesor uni* versifar la Universitatea din Cernăuţi; altul, Gheorghe Brăfescu este architecf în Bucureşti. înconjurat de fii, ginere, nurori şi de un număr mare dc ne* poţi, a fost condus la locuinţa de veci în după amiaza zilei de 28 Iunie 1931. Veşnică fie-i pomenirea ! In viaţă şi*a îndeplinit datoria cu prisosinţă, atât ca învăţător cât şi ca părinte, şi a purtat cu mândrie stindardul tricolor, dând, cu multă dărnicie, lumină din lumina*i, ori pe unde a trecut! Poate servi ca exemplu bun de imitat pentru tineretul intrat în tagma în* văţătorească. G. Coatu*Cerna www.dacaromamca.ro oooooooooooooooooooo oooooooooooooooooo oooooooo ooooooooooOOOOOOOO OOOOOOOOOOOOOOO0OOOOOOOOOOOOOOOO O0oco:003000 CI OOOOOOOOOOOO OOOOOOOOOOOOOO oooooooooooooo oooooooooooooo oooooooooooooooooooooooooooo NOUTĂŢI ARCHEOLOGICE DOBROGENE 1931 In cursul anului 1931 Dobrogea a fost teatrul unor evenimente archeologice importante. Săpăturile de la Histria, cu expoziţia rezultatelor lor de Ia Bucureşti şi cu comunicarea d»lui Lambrino despre inscripţia lui Agathocles, sarcofagul de marmura de la Constanta, recentele descoperiri de obiecte scitice ale d»lui Andrieşescu la Hagighiol, săpăturile de la Mangalia, explorarea cetă(ii preistorice de la Atmageaua Tatareasca, sunt tot atâtea fapte de scama, care ilustrează un an de activitate intru cercetarea bogatului trecut al provinciei noastre dintre Dunăre şi Mare. Aceasta activitate s’a bucurat de o încurajare directa şi efectiva din partea d»Iui Prim»Ministru Nicolae Iorga, fara iniţiativa căruia săpaturile din vara acestui an de la Mangalia, de pilda, n’ar fi avut loc, iar frumoasa străduinţă depusa de d-I prof. Scarlat Lam» brino la Histria ar fi ramas lipsita de un sprijin hotărâtor. D»I Prof. N. Iorga e, de la Kogalniceanu încoace, cel dintâiu şef de guvern, care se interesează de monumen» tele antice ale Dobrogei, cu o pasiune demna de valoarea şi de însemnătatea lor. In râvna d»sale de a stimula cât mai real diferitele explorări de ceta(i dobrogene antice, a fost ajutat cu o deosebita solicitudine de către d-I Mihail Manoilescu, Guverna» torul Băncii Naţionale, care a furnizat o parte din fondurile necesare pentru săpături. In rândurile ce urmeaza trecem, într’o scurta revista, diferitele Iocalita|i dobro» gene din care avem noutaji archeologice, insistând asupra acestor noutafi numai în măsură în care au putut ajunge la cunoştinţa noastră. HISTRIA. Străvechea cetate milesiana de pe (armul lacului Sinoe, socotita un Pompei al României, pentru deosebita buna»stare a ruinelor ei, constituie de la 1915 încoace, cu excepţia anilor de rasboiu, cel mai activ şantier archeologic din Dobrogea. A fost descoperita de Vasile Pârvan, sub conducerea directă a caruia s’au făcut toate bogatele şi importantele descoperiri dintre 1915 şi 1927. La explo» rarea cetafii Histria şi»au făcut prima şcoală de archeologie practică mai to|i diad» polii marelui istoric şi archeolog. După moartea lui, conducerea explorării a fost încredinţată unuia din cei mai de frunte dintre aceşti discipoli, d»Iui Scarlat Lambrino, Profesor de istorie veche la Universitatea din Bucureşti. D»sa, ajutat de d»na Mar» celle Flot Lambrino, o distinsa reprezentanta a ştiinjci archeologice franceze, a con» tinuat opera lui Pârvan la Histria în chipul cel mai lăudabil, reuşind numai în curs de patru ani, de Ia 1927 până azi, să largeasca pe considerabila suprafaţă zona explorata a cetajii, scoţând la iveala monumente noi şi importante, şi sa cladeasca un muzeu local pentru adăpostirea obiectelor, inscripţiilor şi monumentelor de arta scoase din săpături. Publicul bucureştcan a putut sa aprecieze o parte din rezultatele acestei activi» ta(i cu prilejul expoziţiei cetajii Histria, care a fost organizata spre sfârşitul lunii Martie 1931 într’o sală a Academiei Române şi despre care ziarele au scris la timp. Dar cel mai de seamă din aceste rezultate constă în inscripţia Iui Agathocles, găsită în 1930, care a format miezul unei importante comunicări (inute de către d»l www.dacoramamca.ro - 294 - Lambrino în primăvară la Academia Română *)• Această inscripţie, care poate fi socotită ca cel mai valoros document produs până acum de săpăturile de la Histria, e un decret grecesc din preajma anului 200 a. Chr., prin care cetatea Histria acordă unui cetă|ean al ei, Agathodes al lui Antiphilos, o serie de onoruri pentru marile servicii aduse patriei în împrejurări din cele mai grele. In descrierea acestor împre* jurări constă valoarea deosebită a decretului, căci prin cunoaşterea lor se umple o lacună din cele mai însemnate pe care le prezentă până acum nu numai protoistoria tării noastre, dar a întregului sud=est european. Isvoarele istorice erau foarte avare cu privire Ia secolele III şi II a. Chr. In afară de o ştire vagă despre invaziile cel* tice şi apoi bastarne, nimic prea sigur nu se ştia despre ceeace s’a petrecut prin aceste locuri în vremea dintre Dromichete, adversarul lui Lysimach, şi Boerebista, contemporanul lui Caesar. Din decretul lui Agathodes aflăm, în sfârşit, că această vrenie'a fost dominata de luptele de apărare ale cetăţilor greceşti de la Marea Neagra, printre care şi Histria, împotriva unui şef trac, Zolles, care căută să înfiripe o nouă formaţie unitară tracică în sudul balcanic, îndeletnicindu*se pentru un moment cu jafuri pe socoteala Grecilor de la mare. Aceştia, spre a se puteâ asigura împotriva prădăciunilor trace, acceptară protecţia unui rege puternic de peste Dunăre, numit Rhemaxos, pe care d«l Lambrino, cu argumente foarte plauzibile, îl consideră de naţiune get, deci unul din urmaşii lui Dromichete, cu reşedinţa undeva în spre Carpafi, în Muntenia sau în Moldova. Zoltes a întreprins împotriva cetafilor din Dobrogea şi în special împotriva Histriei, mai multe expediţii prădalnice. Intr’una din ele a reuşit chiar sa ocupe Bizone (Ca* vama actuală). De Histria însă nu s’a putut atinge niciodată, fie pentru ca a fost împiedicat prin rezistenta armata a cetăţii, fie pentruca a fost cumpărat cu sume im* portante de bani, fie în sfârşit, pentrucă a intervenit împotriva lui for|a şi autoritatea regelui Rhemaxos. Prin inscripţia lui Agathodes se luminează o întreaga perspediva din proto* istoria tării noastre. Imperiul lui Boerebista încetează de a mai apareâ ca o formaţie efemeră întemeiata de un aventurier norocos. £1 nu reprezintă decât o fază din evo* lu(ia continua a vechei şi statornicei puteri a neamurilor getice organizate, începând cu mult înainte de Dromichete şi terminându*se cu Decebal. Din acest lanţ continuu de aspecte ale evoluţiei Geţilor ne lipsia o verigă. Inscripţia lui Agathodes ne*o oferă: imperiul lui Rhemaxos. Pentru istoria Dobrogei în general, inscripţia nu e mai pufin importantă: prin ea ni se aduce la cunoştinţă încă unul din numeroasele mo* mente ale trecutului, în care provincia noastră din dreapta Dunării apare sub autori* tatea unei stăpâniri din Carpaţi. Săpăturile din vara anului 1931 de la Histria au scos la iveala multe monu* mente noi, epigrafice şi sculpturale, precum şi numeroase obiecte mărunte, interesante, în special ceramice. Unele din particularităţile topografice ale ceta|ii au apărut într’o lumină noua. De pildă s’a constatat că strada principală, care porneşte de la poarta, nu continuă până la cealaltă margine a cetafii, dinspre lac, precum ar fi fost de aşteptat, ci este brusc întreruptă de o serie de clădiri cu străzi strâmte laterale. TOMI. Progresele rapide ale actualului oraş Constanta, realizate în ultima jumătate de secol fără un control archeologic din partea autoritafilor locale, au distrus iremediabil cele mai multe din ruinele cetă|ii Torni, odinioară, în vremea romana, *) Cf. darea de seama a subsemnatului din Gândirea, XI, 9, Septembrie 1931, p. 362 sqq. www.dacaromanica.ro 295 - „metropola Pontului Euxin". Sunt puţine speranţe să se mai găsească vreun monu» ment intact în cetate, în afară de urmele zidului cetăţii, din care o parte, descoperite de Pârvan în 1914, au fost amenajate ca un muzeu în aer liber prin grija d»lui Prof. C. Brătescu şi a d»lui Aurel Vulpe, fostul primar. Noutăţile mai însemnate sunt de aşteptat din afara zidurilor, din zona mormintelor. Din această zonă, din partea de S, din spre vii, ne şi vine una din cele mai de seamă noutăţi: descoperirea sarcofagului roman, aşa zis al lui Ovidiu, care a produs atâta vâlvă în toată lumea şi continuă a face încă, din pricina numelui său inventat pe dea’ntregul printr’un reportaj iresponsabil aruncat la întâmplare. Senzaţia produsă de acest reportaj exagerat a avut numai folosul de»a a(inti un moment luarea aminte a întregei Europe intelectuale asupra Constantei, dovedindu-se totodată cât este încă de vie în toată lumea gloria marelui poet sulmonez, care acum două milenii şi»a trăit anii sumbri ai exilului pe tărâmurile noastre dobrogene. Sarcofagul, care şi fără acest element de senzaţie, e prin el însuşi un monu» ment remarcabil, datorită dimensiunilor sale deosebite (2,70 m lung., 1,48 m larg., 2,40 m înal(.), masivita(ii şi calitafii marmorei din care e făcut (circa 8500 kgr. de marmoră zaharoidă meridionala), decoraţiei bogate a capacului, dar mai ales obiectelor enigmatice sculptate pe fa|a principală, a fost descoperit întâmplător, cu prilejul unor săpături pentru scoaterea pământului necesar la lucrările portului. Desgroparea şi transportarea monumentului în fa|a Primăriei, unde se află expus în aer liber, s’a făcut sub supraveghierea d-lui Prof. C. Brătescu. Intr’una din zilele desgropării a luat parte la operaţiune şi un specialist, archeologul italian Silvio Ferri de la Universitatea din Bologna, care tocmai se află în călătorie de studii prin Dobrogea. Sarcofagul nu prezintă nici o inscripţie. Obiectele sculptate pe una din fe(e, de o parte şi de alta a tabulei ansate, şi anume: de o parte, în stânga : un clopot, un cleşte mare şi un biciu, iar de cealaltă o balanţă, un cap de bou, o secure şi o suliţa, ambele de parada, au dat naştere până acum la diferite discuţii prin ziare, cu diferite interpretări. Dintre aceste interpretări 'este de remarcat numai cea data de către d»l C. Brătescu, cu prilejul publicării unui foarte util articol informativ, ilustrat, în ziarul „Universul" (XLIX, No. 222, 19 August 1931), după care aceste semne ar fi nişte simbole, exprimând profesiunea defunctului, de pilda aceea de mare ne» gustor de vite. Interpretarea d»lui Grigoraş din „Adevărul" (29 Sept. 1931) şi a d»lyi archit. Cerkez din „Universul" (Octombrie 1931), tinzând să demonstreze legătura sarcofagului cu Ovidiu, nu merită atenjic decât cel mult pentru caracterul amuzant al argumentaţiei folosite. Studiile ştiinţifice de specialitate asupra monumentului sunt încă aşteptate. Fără a insistă asupra discuţiei, observăm în treacăt că simbolele de pe sar» cofagul de la Constanta nu constituesc o noutate absolută. Asemenea semne se cunosc şi de pe alte monumente funerare antice, precum de pilda de pe pereţii unora din hipogeele etrusce de la Caere (Al. Della Seta, Italia antica, Bergamo 1922, p. 191) şi de pe pietrele sepulcrale din Dalmaţia, publicate de d»l M. Abramic din Spalato în Jahreshefte des 6sterr.*archăoI. Instituts in Wien, XXV, 1929, Beiblatt, p. 53 sqq., şi explicate de distinsul archeolog salonitan într’un mod similar aceluia al interpretării d»lui Brătescu, anume ca obiecte utilizate cu preferinţă de către defunct în timpul vieţii. Semne analoage se cunosc şi de pe cunoscutul fragment de cornişă de la templul lui Vespasian din Forul Roman, reprezentând obiecte de cult întrebu» in(ate la sacrificii (Della Seta, op. cit., p. 282, fig. 328). Semnele de pe sarcofagul www.dacaromamca.ro — 296 - de la Constanta nu se potrivesc toate cu interpretarea că defunctul respectiv ar fi fost un negustor de vite. Dacă simbolele din stânga fabulei ansafe, clopotul, biciul, cleştele, pot sugera o asemenea interpretare, cele din dreapta, cu excepţia capului de bou, cer neaparat o interpretare diferită. Ba!an|a aceea fina, securea de paradă, atât de comuna la ceremoniile religioase din vechime, suliţa ornamentală, tot de parada, ne duc mai degraba la ideea unei înalte demnităţi de caracter sacru. Dacă am ad' mite, de exemplu, ca defunctul, pentru care fusese sculptat somptuosul sarcofag, va fi fost un preot însemnat, atunci pentru toate semnele reprezentate s’ar găsi o explicaţie : capul de bou, clopotul, cleştele, biciul, ar fi în legătură cu sacrificiile sacre (— v. elemente similare printre cele de pe monumentele citate de la Caere şi din Forul Roman —), iar balanţa, securea şi suliţa ar fi simbole ale demnităţii sacerdot tale. Mai greu explicabil e faptul că sarcofagul a fost utilizat fara nicio inscripţie. Tabula ansata, pe care trebuia să fie scris numele defunctului, este cu totul goala, aşa cum a eşit din atelierul sculptorului. In ce priveşte data monumentului, s’ar putea deduce, după caracterul ornamentelor, care s’ar potrivi mai ales cu sec. II p. Chr. CALLATIS. Ruinele acestei ceta|i dorice, care Ia un moment ajunsese cea dintâiu din Dobrogea, atingând apogeul tocmai în epoca celei mai strălucite eflorescente a civilizaţiei elene1), au avut o soarta mai tristă decât ruinele Histriei şi, putem spune, chiar decât ale ceta|ii Torni. Căci, daca monumentele tomitane au fost sacrificate spre ridicarea înfloritorului municipiu de azi al Constantei, ruinele Callatidei au fost sistematic distruse, pentru a permite improvizarea căsuţelor modeste ale bietei Mangalii. In timpul rasboiului Mangalia a fost în mare parte daraniata. înainte de a începe sa se refaca, erâ momentul ca aria cetă|ii sa se exproprieze şi sa dea astfel posibilitatea creerii unui vast muzeu în aer liber, similar celui de la Histria şi a unor cercetări archeologice dintre cele mai interesante. Operaţia s’ar fi făcut atunci cu mijloace relativ pu|in costisitoare şi fără nicio paguba pentru locuitori. Din nenorocire, insistentele intervenţii făcute de către regretatul Pârvan în acest scop n’au găsit nicio ascultare Ia locul cuvenit. Pentru mentalitatea celor ce cârmuiau atunci ţara, ideea erâ prea puţin „politica" pentru a fi şi accesibila. Când momentul prielnic a trecut şi orice insistenţă devenise fără speranţa, Pârvan a scris o impresionanta pagina asupra acestei chestiuni în „Analele Dobrogei" din 1922. După aceea săpăturile, începute .prima data în 1915 de către d»I Prof. D. Teodorescu sub direcţia lui Pârvan, au mai continuat în chip rasleţ, mai ales prin opera d-lor Prof. Th. Sauciuc-Saveanu de Ia Universitatea din Cernăuţi şi Prof. O Tafrali de la Universitatea din Iaşi. Săpăturile se fac foarte greu din pricina construcţiilor moderne şi a proprietăţilor pri» vate, mărunte şi numeroase. In vara acestui an d»l Prim Ministru N. Iorga, fiind pentru câteva zile în vilegiatură Ia vila d'sale din Mangalia, a dispus o reluare sistematică a săpăturilor din colţul de NE al oraşului, unde se făcuseră primele explorări din 1915 şi unde nu se mai lucrase din 1927. Cu misiunea executării acestei dispoziţii a fost onorat subsemnatul, care, ajutat de către colegul Vladimir Dumitrescu, docent la Facultatea de Litere din Bucureşti, a reuşit să scoata Ia iveală zidul de aparare al cetăţii pe o lungime de 80 m, dimpreună cu doua turnuri pătrate, dintre care unul de dimensiunii considerabile. Zidurile, groase de circa 3,50 m, sunt lucrate foarte îngrijit, cu nucleul *) *) Un articol de caracter popularizator, al subsemnatului, asupra istoriei cetăţii Callalis, a aparut în acest an, Viata Româneasca, 1931. No. 3. www.dacoromamca.ro — 297 — de mortar şi fărâmături şi cu placaj interior şi exterior de calcar ecuarizat, în totul un mod de construcţie dinţi’o epoca romana târzie, după Constantin cel Mare. De altfel, obiectele găsite în preajma Iui, mai ales ceramice, confirmă această datare. Nu s’a găsit încă nicio inscripţie. Printre dărâmături, multe fragmente de placaj şi paviment de marmură luate de la edificii mai vechi şi întrebuinţate ca material de construcţie. Săpăturile noastre s’au executat şi la Măgură din mijlocul Mangaliei, înspre Tătarime, considerată greşit până acum ca fortarea)a sau ca amfiteatru. Aceasta măgură s’a format în epoca apogeului cetafii, prin veacul IV a Chr., din gunoaiele aruncate din oraş, constituite mai ales din resturi ceramice şi îngrămădite acolo, în felul cunoscutului Monte Testaccio din Roma. Măguri Ia fel se afla şi în alte cetaji antice. Mai asemanatoare cu cea de Ia Callatis, mai ales prin boga|ia fragmentelor de statuete de lut, este Măgură de Ia Tarsos în Cilicia. Cantitatea fragmentelor ceramice existente în Măgură de Ia Callatis e imensa. Luând în seama numai piesele de interes muzeografic, s’au putut alege din materialul scos de noi nu mai puţin de 321 anse de amfore cu inscripţii şi 234 fragmente de statuete de teracota, unele dintre ele de o valoare artistică remarcabila. Materialul acesta e destinat înzestrării Muzeului din localitate, care tot din iniţiativa d-Iui Iorga a putut Iuâ fiin|a, în sfârşit, într’un loca propriu, realizat prin repararea şi amenajarea fostei biserici româneşti din Mangalia. Notita nesemnata, publicata într’un număr din „Vremea" din Octombrie 1931, prin care se afirma că acest Muzeu s’a realizat cu preful unei impietaţi împotriva me» moriei Iui Vasile Pârvan, desfiinfându-se un muzeu pe care el I-ar fi întemeiat Ia Mangalia, nu corespunde adevărului. Până acum nu a existat niciun un muzeu pro* priu zis în Mangalia. începutul de muzeu realizat din iniţiativa Iui Pârvan în 1915 a fost cu desăvârşire nimicit în timpul rasboiului. După rasboiu, diferitele monumente şi obiecte mărunte adunate de prin oraş au fost depuse provizoriu la Pretura şi apoi în 1930, deci trei ani după moartea marelui archeolog, mutate în subsolul, impropriu pentru a fi muzeu, al casei de cetii e „Vasile Pârvan" din localul fostei primarii, Ia marginea plajei. Iar de acolo au fost duse, în vara aceasta, în localul special al Muzeului cel nou, caruia nu i s’a dat numele de „N. Iorga", precum insinuează notija amintită, din „Vremea", pe baze fanteziste. Departe de a fi vorba, prin urmare, de o impietate fa(a de amintirea lui Vasile Pârvan, înfiinţarea Muzeului celui nou de la Mangalia e o realizare tocmai în sensul străduinţelor de alta dată ale pururea regretatului cercetător al antichităţilor (arii. Campania de săpături şi cercetări la Mangalia, a subsemnatului, din 1931, a fost completată cu explorarea a doi mici tumuli, la 1 km. N. de oraş, la „Nemţi" (— rezultat quasPnul, mormintele din tumuli fiind profanate încă din antichitate —), şi cu o ancheta în împrejurimi pe o raza de circa 20 km. Cu prilejul acestei anchete am descoperit siliştile a cinci viei rurali din vremea romana, anume 1) la „Zbor" (2 km NV de Mangalia, 500 m V de şoseaua Mangalia*Constan(a), 2) la „Sari Iuiuc" (v. harta M. St. Major 1: 100.000, pe drumul Peceneaga (Gherengic), Ia 4 km de Mangalia, 2 km de Haidarchioi), 3) la Haidarchioi, în preajma armanelor Roşculet şi Aldea, 4) la Copucci (1 km 1 2 N de Copucci spre Peceneaga), 5) la. marginea de S a satului Peceneaga. In apropierea fiecăreia din aceste silişti, pline cu pietre, dărâmături, cioburi romane, exista câte un grup mai dens de tumuli. Pe siliştea de Ia Copucci s’au găsit numeroase monete, mai ales romane, dintre care multe emise de cetatea Callatis. La săteanul Ţânfu din Peceneaga am văzut peste. 300 asemenea monete culese de pe siliştile de Ia Copucci şi Peceneaga. www.dacoromanica.ro - 298 - La Mangalia a mai făcut săpături în cursul acestui an, spre iarnă, d*l Prof. •Sauciuc*Săveanu, care a scos la iveală părţi de edificii importante din centrul cetafii. ARGAMUM. D»1 Prof. Paul Nicorescu de la Universitatea din Iaşi şi»a continuat şi anul acesta săpăturile în cetatea romană de la Dolojman, pe malul Ra* /clinului, descoperind par(i noi din ziduri şi numeroase obiecte de interes archeologic. HAGIGHIOL. In apropierea acestei localităţi din jud. Tulcea d-l Prof. I. Andrieşescu, directorul Muzeului National de Antichităţi, a explorat complet un tumul cu un bogat mormânt scitic, făcând cea mai preţioasă descoperire archeologică în* tâmplată în România în acest an. Valoarea acestei descoperiri constă în numeroasele obiecte de argint, vase, căsci, cnemide, aplice, paftale, unele aurite, cu podoabe fi* gurate de artă scitică, lucrate au repoussc, amintind coiful de aur găsit în 1929 în jud. Prahova şi păstrat, încă inedit, în Muzeul din Bucureşti. Aceste podoabe pre* zinta o mare varietate, cu scene de vânătoare, cu personagii barbare şi cu reprezen* ţări de animale complicate. Multe din motivele figurate apar pentru prima data în repertoriul artei scitice. Pentru studiile asupra acestei arte, studii care sunt încă în faza începuturilor, descoperirea de la Hagighiol oferă materialul unui capitol din cele mai interesante. E cum nu se poate mai legitimă nerăbdarea de a vedea cât mai curând scos de sub tipar studiul d*lui Andrieşescu, prin care aceste admirabile obiecte vor putea ajunge la cunoştinja publicului de pretutindeni. Pe lângă multele obiecte scitice amintite sau mai găsit şi câteva patere de provenienţa greceasca. Printre ele* mentele scitice sunt de men|ionat şi câteva ornamente de aur de stil animal, identice cu cele care au fost găsite în Bulgaria la Brezovo, la Bedniakovo, la Panaghiuriştc şi la Radiuvene (B. Filow, în Mitteil. des kais. deulsch. archăol. Instituts, Romische Abfeilung, XXXII, 191?, p. 55 sqq.; cf. R. Vulpe, L'âge du fer dans Ies regions thraces de Ia Peninsule Balcanique, Paris 1930, pp. 85 şi 131 sqq.). Pe baza acestor analogii ne putem îngădui încă de pe acum sa atribuim o data aproximativa descoperirilor de la Hagighiol: anume sfârşitul sec. V, cel mai târziu prima jumă* late a sec. IV a. Chr. ATMAGEAUA TĂTĂREASCĂ. In afară de ancheta făcută de d»l An* drieşescu în jud. Durostor în 1915 (cf. Raport asupra activitafii Muzeului National de Antichitafi pe 1915, Bucureşti 1916, p. 14 sqq.), în afara de săpăturile lui C. Schuchhardt la Cernavoda în timpul răsboiului (Prăhistorische Zeitschrift, XV, 1924, p. 9. sqq.). despre care un studiu complimentar a apărut în ultima vreme (A. Langsdorff şi J. Nestor în Prăhist. Zeitschr., XX, 1929, p, 200 sqq.), şi în afara de descoperirile de la Baia (Hamamgia) publicate de Pârvan (Dacia, II 1925, p. 422 sqq.), nimic mai de seama nu se poate menţiona în activitatea arheologică dobrogeana pe tărâmul preistoriei. Această lacuna începe abiâ acum a fi completată în chip mai hotărâtor prin săpăturile pe care_ în anii din urmă d*l Vladimir Dumitrescu le exe* cută la stafiunea eneoliticâ de la Atmageaua tătărească în judeţul Durostor. Cera* mica abundentă găsită cu prilejul acestor săpături este de acelaş tip cu cea de la Cernavoda şi cu cea descoperită în staţiunile preistorice din 'stânga Dunării, în spe* cial de la Gumelni(a (jud. Ilfov). Săpăturile au continuat la Atmageaua tătăreasca şi în acest an, d»l Dumitrescu fiind de data aceasta ajutat de către d*l Dorin Popescu, -fost Membru al Şcoalei române din Fran(a. Radu Vulpe Docent la Facultatea de Litere din Bucureşti www.dacoromamca.ro RECENSII Scarlat Lambrino, Cetatea Histria; notifa istorica şi descriptiva cu prilejul Expoziţiei Cetajii Histria, dela Academia româna, Martie 1931, Bucureşti 1931, 4°, 23, pp., 28 fig. Cu o prefa(ă de I. Andrieşescu. Republicare după „Boabe de Grâu“, 1931. Idem, Histria roma ine â la lumiere des fouilles, Paris 1931, 8°, 7 pp. Extras din „Revue des etudes laţi nes", Paris 1931. Idem, Empereur pre*byzantin figure sur une coupe en terre cuite, Bucureşti 1931, 8°, pp. 63—74. Extras din „Revista istorică româna", I, 1931. fasc. 1. Sunt trei broşuri'pline de noută|i condensate, privitoare la trecutul cetă(ii Histria, publicate de un destoinic urmaş al regretatului Vasile Pârvan întru cercetarea anti* chiloţilor dobrogene. In cea dintâiu se dă pentru înţelesul marelui public, o expunere a istoriei cetajii aşa cum reiese din descoperirile făcute de către Pârvan şi, după moartea acestuia, de către autor. Fotografiile, excelente, sunt însoţite de legende foarte bogate şi cuprinzătoare. Multe din fotografii şi din concluziile textului, fiind inedite, prezintă un deosebit interes pentru cercurile de specialitate. Pentru aceste cercuri, mai ales pentru acele din streinătate, d*l Lambrino a scris şi cea de a doua broşura, cu* prinzând o expunere esenţială a renaşterii Histriei sub stăpânirea romană. Ultima broşură tratează despre un foarte interesant taler fragmentar de culoare roşie, găsit în 1929 printre numeroasele resturi ceramice din cetate şi având gravai pe suprafaţa interioară, chipul unui împărat roman din sec. IV, pe care autorul îl identifică, printr’o argumentare foarte sus(inută şi plauzibila, cu Constantin cel Mare. R. Vulpe * * * Scarlat Lambrino, Observations sur un nouveau diplome militaire de l'em-pereur Claude, Paris 1931, 8°, pp. 251—267. In „Revue de Philologie", V, 1931, 3. Un studiu complet al unei importante diplome de veteran, găsită prin săpături clandestine în 1929, într’un tumul din comuna Sarsânlar (jud. Durostor) şi ajunsa în sfârşit la cunoştinfa d*lui Lambrino. Diploma, care e una din cele mai vechi din câte se cunosc, din anul 54 p. Chr. (cea mai veche fiind din anul 52), a mai fost publicată sumar de către d*l Lambrino în dările de seamă ale Academiei de Inscrip* (iuni din Paris, în fa(a căreia a fost prezentată în 1930 de către ilustrul istoric Je* rome Carcopino. Nu a fost găsită decât o singură parte a diplomei: fabula posterior. Diploma a fost eliberată unui oarecare Romaesta Rescenti f(Hius) Spiurus, eques în alia Gallorum et Thraecum Ântiana, care e pentru prima data menţionata. Alături de acest corp de trupa diploma urmă să pomenească încă patru, dar pe fragmentul care s’a găsit, nu se pot citi decât numele a încă două: ala veterana Gallorum et www.dacoromanica.ro - 300 - Thraecum şi ala Gallorum el Thraecum (. ■. ?]. Aceste alae, care se aflau în vrednica diplomei probabil în regiunile Dunării de Jos, în Moesia, au fost constituite prin fuziunea a diverse trupe de equites Gali şi Traci. Elementele numelui pe care îl poarta titularul diplomei, sunt sigur tracice. Pe bună dreptate d»l Lambrino refuza să vada în cognomenul Spiurus o transcriere greşita a numelui roman Spurius. Pe baza exemplelor Zipyrus, Zeipyros, Zypyr, din onomastica tracică, prezentate de d»l Lambrino, cât şi prin analogie cu numele trace Diuppaneus, Diurpaneus, Diurpa» gisa, Diurdanus (cf. Mateescu, Ephemeris Dacoromâna, I, 1924, p. 226) pentru atestarea sunetului tracic iu, numele Spiurus e sigur trac, ca şi celelalte pe care le poartă veteranul de la Sarsânlar. Printre numele martorilor înscrişi pe diplomă apare şi un alt trac, de na (iu ne Bessus, anume L. Valerius Volsenus. Cognomenul acesta, cu toata rezonanta sa italo»etruscă, e curat tracic, după cum reuşeşte a proba autorul la p. 266, nota 2. Pe baza originii etnice a acestui Volsenus şi a camaradului sau fiomacsla Rzscenti f. Spiurus, pe care îl socoate de asemenea bes, d»I Lambrino deduce existenta, încă de la începutul sec. I p. Chr., a unui nou grup de Bessi în Dobrogea, anume în regiunea Durostorului. D»sa cifeaza deasemeni şi uncie indi» cii, după care acest grup mai exista încă pe vremea lui Diocletian. Radu Vulpe * * * G. Cantacuzino, Un monument nou al cavalerului tracic, Bucureşti 1931 8°, 7 pp., cu 1 planşa. Extras din „Convorbiri literare", Aprilie 1931. E un articol archeologic tratând despre o lespede mare de marmura (1,50 mX0.4? m) cu figuri în relief, din epoca imperiala romana (ca. sec. II—III p. Chr.). Lespedea, găsită la Constanta în Aprilie 1930, cu prilejul unei construcţii pc strada Cuza Vodă lângă întretăierea cu strada Carol, se pastreaza la liceul de baiefi din localitate sub îngrijirea d-lui Gh. Coriolan, directorul liceului, care a pus-o la dispoziţia auto» rului spre studiere. Lespedea, cu toata marimea ei, nu e întreaga. Faceâ parte din friza unui monument bogat, de caracter probabil funerar. Relieful de pe fragmentul care ni s’a pastrat, reprezintă o interesanta scena de vânătoare : doi prunci înaripaţi, unul calare, celalalt pe jos, vânând Iei şi cerbi într’o pădure. Scena este de o deosebita vivacitate, şi cu toate însuşirile inegale ale sculptorului, — cad în vreme ce animalele sunt redate cu mult dramatism, tratarea expresiei copiilor laşa de dorit —, aceasta lespede de marmura constituie o piesă cu totul nouă şi valoroasa printre cele cunoscute până acum nu numai din Dobrogea, dar chiar din toate provinciile dunărene ale imperiului roman. E regretabil însă ca cel dintâiu articol de caracter ştiinţific, pe care I»a inspirat acest pre(ios vestigiu al artei romane din par(ile noastre, n’a fost tratat cu competenta cuvenită. Căci, daca până acum d»I G. Cantacuzino, cunoscut numai prin preocupări de biblioteca despre trupele auxiliare din armata romana, putea fi privit în unele cer» curi şi ca un eventual archeolog, după publicarea acestui prim articol archeologic al d»sale se dovedeşte sigur ca fiind strein de elementele archeologiei. Mai întâiu d»l Cantacuzino nu e deprins sa vada un monument. Confruntând fotografia scenei de vânătoare de pe lespedea de marmura de Ia Constanta (de pe planşa anexata la articolul citat), cu descrierea făcută de d»sa în text, constatăm câ» teva uimitoare nepotriviri. Astfel d»sa vede un urs (p. 3) acolo unde fotografia repre» zinta clar, pentru orice ochiu, un animal cu cap de leu. De asemeni, vânătorul ca» www.dacoromamca.ro — 301 — lire), care in fotografie e cu iotul şi cu totul gol, gol ca un prunc ce e, apare privirii speciale a d-lui Cantacuzino „îmbrăcat intr'o tunica strâmtă, care cobora, s’ar părea, până la şolduri" (p. 3). Dar ceeace ne apare ca o eroare şi mai gravă, atât de grava încât face inutil întreg articolul d»lui Cantacuzino dai capo al fwe, compromi(ându»i serios veleităţile d-sale archeologice, e identificarea pruncului calare) de pe relief cu chipul cunoscut al „cavalerului tracic". Pentru aceasta identificare, d-sale i se pare de ajuns ca e vorba de un calare) la vânătoare, uitând sa observe că în toate efigiile cunoscute ale eroului calare) trac, acest erou apare singur, pe când pe relieful de Ia Constanta e reprezentata o scena ampla cu mai multe personagii (— două numai pe fragmentul ce ni s’a pastrat). Ca eroul trac mai trebuia sa fie îmbracaf (cf. şi G. Seure, Archeologie thrace, I, Paris 1913, p. 110, nota 2) şi de vârstă adulta, se pare că recunoaşte şi d»l Cantacuzino, din moment ce (ine sa îmbrace, împotriva evidentei, pe pruncul calare) de pe relieful de la Constanta, declarându-l în acelaş timp ca având „pieptul lat, corpul greoiu şi muşchiulat (sic), (p. 4), spre a parea mai în vârsta. Numai ca fotografia anexata la articol îl desminte total, acest calare) fiind, ca şi tovarăşul sau de vânătoare, un prunc, absolut nud şi înaripat. Micile personagii înaripate de pe relieful de la Constanta nu sunt de fapt decât acei amoraşi, amores, cupidines, putti, foarte comuni în arta elenistico-romana, aparând în cele mai variate scene de via)a zilnica, de la delicatele operaţii ale preparării parfumurilor (v. printre renumitele fresce cu amoraşi dela Pompei), până la scenele violente de vânătoare, ca cea de pe relieful nostru. Relieful acesta se inte» greaza astfel într’o serie generala, de caracter pur decorativ, a artei antice *), fara sa aiba nimic a face cu reprezentarea de caracter rcligiosWunerar a eroului calare) trac, înso(ita adesea de o inscripţie dedicatorie. D-l Cantacuzino observa pe relief, şi d-sa, un detaliu care nu se potriveşte cu interpretarea pe care o dă pruncului călare). Anume detaliul ca acest calare) e înaripat, Dar, consecvent ideii d»sale preconcepute ca se afla în fa|a cavalerului trac, încearcă sa înlăture dificultatea prin amuzanta afirmaţie, ca aripile respective sunt „o particularitate" a reliefului de ia Constanta (p. 4). Deci iata, în sfârşit, şi o efigie în» aripată a cavalerului trac, pe care până acum toata lumea îl cunoştea fara aripi, doar cu o hlamida fluturând în vânt! Cu metoda aceasta, proprie diletantismului d»sale archeologie, d»l Cantacuzino ar putea sa mareasca la infiniţi repertoriul de reprezen» tari ale cavalerului trac: n’ar avea decât s'o aplice tuturor scenelor în care apar cala» reţi, cu sau fara aripi. Prin articolul d»sale d. Cantacuzino a făcut ştiinjei serviciul de a publica foto» grafia interesantului relief de la Constanta şi de a»i prezenta dimensiunile şi împre» urările descoperirii, lucru pentru care erau suficiente cele zece rânduri de la începutul primei pagini. Restul articolului e fara nici un folos pentru nimeni. Studiul compe» tent şi amanun(it rămâne încă a se scrie.. *) Spre documentare, ne mărginim a»i aminti autorului numai o bibliografie elementara, spicuită la iufeala : M. Collignon, Cupido, în Saglio, Dict. des sntiquites grecques et rom., I, p. 1608 sq.; R. Cagnat et V. Chapot, Manual d'archeol. rom., II, Paris 1920, p. 61 sq., în afară de De Clarac, Musee de sculpture, II, pl. 184, 187, 188, 190 etc. şi de K. O. MiiIIer, Denkmăler der alten Kunst, Gottingen 1854, pl. LI—LV. In De Clarac Ioc. cit., pl. 184 şi 188 se pot vedea scene de vânătoare -cu amoraşi, foarte asemănătoare cu cea de pe relieful de la Constanta. www.dacoromamca.ro — 302 - In treacăt notăm şi afirmaţia de la pag. 5, luată după Kalinka, anume că arborele de pe unul din reliefurile eroului trac, găsit în Bulgaria, ar fi un „portocal**.. E lucru general ştiut că portocalul nu se cunoştea în lumea greco*romană şi că a fost adus în Europa în evul mediu, din India şi din Extremul Orient, pe de o parte prin intermediul Arabilor, pe de alta prin al Portughezilor. Altminteri ni s’ar putea spune cum se numia portocalul pe greceşte sau pe latina clasică ? Radu Vulpe * * * C. C. Giurescu : Despre Vlahia Asaneştilor (în lucrările Insiit. de geogr. af Universit. Cluj voi. IV, 1928^29, pag. 109—124).r Tema principală a acestui articol este determinarea teritoriului denumit „Va' lahia lui Asan**, de unde a izbucnit revolta dela 1186. După D. Onciul, Valahia Asaneşiilor ar fi fost între Dunăre şi Carpafi. A. D. Xenopol nare o ideie precisă asupra aşezării acestei Valahii, căci învoi. III din Istoria Românilor crede că acest nume se aplică întregului imperiu al Asaneştilor, iar în voi. II afirmă că teritoriul dintre Dunăre şi Balcani, adică nucleul imperiului, n’a purtat nici odată numele de Valahia. D-l N. lorga afirmă că revolta Asaneştilor a pornit din mun|ii Pindului şL că patria Asaneştilor ar fi Thessalia. D-l C. C. Giurescu reia această chestiune, ca să ajungă la concluzia că: a) „răscoala Asaneşiilor a pornii din muntele (sic) Haemus (Balcan), iar nu' din Pind“ ; b) „prin Vlahia Iui Asan trebue să înţelegem muntele (sic) Balcan, dela M. Neagră până în Serbia. Valahii locuiau amândouă versanturile acestui munte (sic), întinzându«se spre miază noapte până la Dunăre. Este inexactă deci afirmaţia că în Moesia n’ar fi locuit nici odaia Românii în evul-mediu, după cum tot inexacta e afirmaţia că prin Valahia lui Asan trebuie să înfelegem ţinutul din stânga Dunărei adică Ţara Românească** (p, 122). Paternitatea acestor concluzii, susţinute cu izvoarele acelei vremi, însă aparţine nu d'lui C. C. Giurescu, ci, pe cât ştim noi, unui oarecare geograf care, de sigur, fiind geograf, chiar daca restabileşte un adevăr istoric, probabil că nu poate fi luat în considerare de un istoric. lata concluziile acestui geograf (vezi Arhiva Dobrogei 1919. II. : a) „Trebuie să stabilim că semnalul răscoalei înpotriva Bizantinilor n’a pornit din Rhodope ca să se întindă şi în nordul Balcanilor, ci a pornit din părţile romă» neşti ale Bulgariei răsăritene, ca să se întindă mai târziu şi la Românii dela Strumifa şi Rhodope** (pag. 26). b) „ Valahia Âsanizilor,... era intre Balcani şi gurile Dunării“ (pag. 24). „La început stăpânirea Âsanizilor s’a limitat numai asupra acestei Zagore şi asupra podişului răsăritean ce se lasă până in Dunăre. Cetăfile maritime precum : Constanta, Vama şi celalalte mai meridionalejerau in stăpânirea Bizantinilor (§ 706) ; de asemenea şi parfile apusene ale Bulgariei, cu Sofia“ (pag. 27). „Asanizii, ca Români şi stăpâni peste Vlahia lor dintre Dunăre, Mare şi Balcanii rasăriteni, voiau să cucerească dela Bizantini şi părţile apusene ale Buh gariei, adica cele din spre Sofia, pe care încă nu le stăpâniau, precum şi părţile- www.dacaromanica.ro - 303 - mai meridionale, spre Macedonia şi astfel sa întemeeze o domnie „precum a fost odinioară“ (pag. 28). E clar, deci, că tema d»lui C. C. Giurescu a mai fost tratată cu exqct ace* leaşi două concluzii şi cu aceleaşi izvoare principale de altcineva, cu 12 ani înaintea d'sale. Asemănările merg şi mai departe, până şi în unele aprecieri şi consideraţii, care arată factura de cugetare a geografului. Deosebirea — singura — stă în aceea că, pe când numitul geograf sus|ine că stăpânirea lui Asan nu cuprindea la început decât Valahia sa, adecă jumătatea de răsărit a Bulgariei dintre Balcani şi Dunăre, la care s’a adăogat mai apoi şi Dobrogea, şi numai mai târziu şi părţile occidentale (care acestea, în izvoarele vremii nu se numesc Valahia, ci Bulgaria, după cum vom arăta mai jos), — d»sa crede că „prin Valahia lui Asan trebue să înţelegem mun» tele (sic) Balcan, dela M. Neagră până în Serbia" De ce ? Fiindcă „Valahii locuiau amândouă versanturile acestui munte (sic), întinzându»se spre miază»noapte până la Dunăre". Dar Valahii locuiau pe vremea aceea şi mai departe, până la Adriatica, iar la Sud până în Macedonia şi Epir şi... unul e punctul de vedere etnografic şi altul e punctul de vedere istorico*politic. Rămâne deci de stabilit ce teritoriu in/elegeau izvoarele sec. XII şi XIII prin numele de Valahia Iui Ăsan ? Iată un izvor care priveşte acest teritoriu dinspre nord : descrierea călătoriei că* lugărului Rubruquis la Tătari, în anul 1253, deci într’o vreme când numele de Va» lahia lui Asan se fixase bine în nomenclatura teritoriilor. In înşirarea ţărilor, călu* garul păstrează ordinea succesiunii lor în spaţiu fată de locul de unde el vorbeşte, saii scrie, sau face afirmările sale. lata ce scrie Rubruquis : „etiam ultra Danubium versus Constantinopolim, Valakia quae est terra Assani, et Minor Bulgaria..." plătesc tribut Tătarilor. Deci avem aci 2 teritorii deo» sebite: a) unul e Valahia lui Asan, dela gurile Dunărei spre sud, în direcţia Con* stantinopolei şi b) altul Bulgaria mica (în deosebire de Bulgaria mare dela Volga). Până unde se întindea spre S. Valahia lui Asan? De sigur, până la hotarul im» periului bizantin, care era undeva (fără precisiunea actuală) dincolo de sau chiar la clisurile Balcanilor. Dar spre W ? Din Rubruquis nu putem scoate nici o concluzie. Atât putem deduce, că Minor Bulgaria trebuia să fie mai spre West, cad spre S. nu avea loc. Sau, dacă ar fi s’o căutăm mai spre sud, atunci ar trebui să limităm Valahia lui Asan numai la Dobrogea, ceeace nici noi, nici d»l Giurescu n'o putem face şi nici celelalte izvoare ale vremii nu ne permit a o face. 2) Iată un al doilea izvor, care priveşte Valahia Asaneştilor din spre Sud : este Geoffroy de Villehardouin, un contemporan al epopeii Asanide. El pomeneşte o (ară „terre de Blackye“ (p. 288); de un rege al acestei (ări: „Iohannis, qui estoit roi de Blaquie“ (p, 28?) şi de un „montagne dela Blaquie" (p. 189), prin care în» (elege, în acest pasaj, Balcanii din regiunea oraşului Elin (= Elena, nu „Eului", cum redă greşit d»l Giurescu în nota 5 pag. 118). Cronicarul face apoi— în alt pasaj — deosebire clară, chiar în titlul lui Ioni(ă, între cele 2 teritorii: Valahia şi Bulgaria : „Et Iohannis li rois de Blaquie et de Bougrie.,." Deci, dacă Balcanii pela oraşul Elena sunt „montagne de la Blackye, înseamnă că şi teritoriul dela aceşti munji spre nord sunt Vlahia. Unde rămâne atunci Bulgaria ? De sigur, în părjile dinspre Vest. Până acum insă este clar, după aceste doua izvoare, că Vlahia este cuprinsă intre gurile Dunărei şi Balcani, dar nu este clar până unde se întindea spre Vest. 3) Iată şi un al treilea izvor, care priveşte Valahia Asaneştilor din spre Vest şi care poate preciza, într’o măsură, concluzia noastră : este Ansbertus, cronicarul ex» www.dacoramamca.ro - 304 - -pedifiei cruciate a lui Frederic Barbarossa, un alt contemporan al epopeii Asanide. El scrie : „Praeterea Bulgariae in maxima parte, ac versus Danubium quousque mare infjuit, quidam Kalopetrus Flachus et fraier ejus Crassianus cum subditis Fia» .chis tyrannyzabat". De unde scrie aceste rânduri Ansbertus ? De pe drumul Bel» jrrad'Niş spre Sofia, deci din imediata vecinătate vestica a Bulgariei actuale. Ans» bertus distinge şi el foarte dar cele 2 teritorii stăpânite de Asaneşti, pe care le înşiră in ordinea aşezării lor spaţiale fa|ă de locul unde se găsia scriitorul ; 1) cea mai mare parte a Bulgariei şi 2) un teritoriu mai depărtat, spre Dunăre, acolo unde se varsă in mare, şi pe care nu*l numeşte Bulgarie. Atunci care putea fi această „cea mai mare parte a Bulgariei ? De sigur, regiunea ce se întindea din apropiere i dru» mului pe care se aflau în acel moment al povestirii cruciaţii, cătră răsărit, până unde»va (precis nu ştim), unde începea alt teritoriu (Vlahia celorlalţi scriitori, care nu era Bulgarie). Credem că e clar. Pasagiul din Robert de Clary : „Or est Corn mâine une terre qui marchist .a Blakie", coroborat cu pasagiul din Rubruquis, arată că’n acea vreme teritoriul dela Nordul Dunărei se numia Cumania, iar nu Vlahia. învinuirea d»lui C. C. Giurescu că „Brătescu n’are dreptate când spune ca grosul Valahilor lui Ionifă îl formau Românii din Dobrogea", este pur şi simplu gratuită, căci Brătescu n’a afirmat nicacri acest lucru (am dori să ni se dea pasajul 1) şi ea îşi poate avea explicarea în oarecare fişe greşite şi nu îndeajuns de controlate. Şi cu atât mai ciudată este această învinuire, cu cât însuşi d»l Giurescu citează din Brătescu următorul pasaj în nota 2 dela pag. 112 : „Grosul Valahilor lui Petru şi Asan il formau Românii din Dobrogea, răsăritul Bulgariei şi dela clisurile Balca\ nilor". Deci nu numai din Dobrogea 1 Probabil însă ca era necesară această învi» nuire (chiar gratuită) (şi noi ne-am obişnuit de o bucată de vreme cu asemenea corn» plimente) pentru a da cititorului iluzia originalităţii studiului tipărit. Noi totuşi, şi aşa, ne bucuram că un tânăr istoric a socotit modestul nostru studiu vrednic de a fi oferit, sub o formă ceva mai amplificată, ca omagiu unui geograf, care cunoaşte, de sigur şi munca noastră. C. Brătescu * * * 0. Tafrali: Les Tumuli de Callatis; în „Arta şi Arheologia", an. I, fasc, 2 (1928), p. 23—53; Bucureşti, Cartea Românească, 1928. In jurul Mangaliei, până la 10—15 km., sunt o mul|ime de tumuli (movile) cari formează obiectul studiului d»lui Tafrali. Nu sunt naturali, ci construi|i de om din pământ negru deasupra, iar spre bază din straie de lut galben, consolidate cu strate de piatra. La unii din aceşti tumuli, d-sa a făcut o serie de'săpături, care l»au dus la concluzia că ei aparjin la două mari categorii: 1) lucrări de apărare şi 2) morminte. 1. Grupul de tumuli din direcţia Gherengic şi Accilar, la 3 km. N. V. de Mangalia, formează un sistem defensiv pentru un eventual atac dinspre cetatea Cal» latis. Aici se află şi tumuli naturali, însă amenajaţi de oameni în scopul amintit. Al(i tumuli, fără legătură cu sistemul de apărare, conţineau morminte. Doi din cei patru tumuli defensivi în cari s’au făcut săpături, conţineau urme ceramice, silexuri, săgeţi de metal dintr’o epocă greacă sau greco»romană, un inel, un cercel, vase roşii fine. resturi de pahare antice-, o monedă de bronz, probabil romană, etc. Aceasta însem» nează că sistemul acesta de tumuli defensivi este dintr’o epocă greacă apropiată, sau www.dacaromanica.ro — 305 — greco*romană ; în orice caz, nu este mai vechiu decât cetatea Callatis, de teama careia barbarii, cari stapâniau acest (inul, au fost nevoiţi să*şi creeze acest mijloc de aparare. 2. Tumulii funerari, cercetaţi de d*l T., aparţin la diferite epoce şi popoare. Ei serviau pentru înhumare. Intr’unul s’a găsit şi practica incinera(iei. Pe baza materialului arheologic găsit, autorul crede că aceşti barbari stapânitori lângă Callatis, cari au ridicat tumulii, sunt Sci|ii, iar sculpturile primitive aparţin ar* tiştilor naţionali sciţi, nu Grecilor, cum se constată pentru alte morminte, ca cele din Rusia, dela Solokha. Dan Iliescu * * n O. Tafrali: La Cite pontique de Callatis — recherches et fouilles; în Arta şi Arheologia, an. I, f. I (1927), p. 17—15; Bucureşti, Cartea Româneasca. Făcând cercetări la fata locului şi folosind şi o bogata literatura istorico-ar» heologica, d-1 Tafrali înfatişeaza trecutul cetafii greceşti Callatis, dela Mangalia, sub diferite aspecte : istoric, cultural, economic, politic, artistic şi religios. Sunt aici o mulţime de martori ai vechei şi înfloritoarei civilizaţii calatiene ; ruine ale zidului înconjurător, ale templelor şi edificiilor publice din diferite epoce şi de diferite stiluri (doric, ionic, corintic, roman), ale teatrului şi băilor, apoi resturi sau vase întregi din ceramica gre easca, inscripţii, monede, puţuri, morminte, etc. Callatis era o colonie dorica, a Heraclei Pontului, întemeiata pe vremea regelui macedonean Amyntas (DbO—492 a. H.) şi înconjurata cu ziduri într’o epoca ce nu se poate preciza. S rnfoni antici ne»o prizinta ca pe una din cele mai însemnate colonii ale Pcntuki Staig. Plmins spune ca înainte se numia Acervetis. Callatis a avut ideia şi conducerea uniunii celor cinci cetafi greceşti dobro*-g ne*Pentapolis. La co duce revolta acestor cetaji în anul 313 a. H., aliate cu Tracii din Dobronea, ci Sntii de peste Dunăre şi cu Antigon, împotriva lui Lisymach-Fiind curând iz 1 ta, ea ntruntn ani dearândul asediul lui Lisjmach. Intre anii 305—302 o gisim n put r a acestuia. Rasboiul a slabit-o mult. O parte din cetăţeni au fost nevoifi sa se ref ig z in regatul lui Eumelos din Crimcea, ca e le dădu un oraş, Psoa şi le distribui pamâituri in câmp (ceeace întăreşte parerca d»lui Vulpe ca şi la Callatis coloni tii inundau direct pământul). După moartea lui Lisymach, Callatis îsi recapata libertatea. Un rasboiu cu Bizantinii, la 260 a. H., a slabit-o intr’atât, în cât nu s’a mai putut ridica la strălucirea de odinioară. Locul i*l ia Tonii, centrul Pentapolei şi reşedinţa Ponfarchului. In vremea lui Mifhridafe o aflam sub influenja acestuia ; apoi curând, sub stăpânire romana. Inscripţiile vremii vorbesc de un bello Callatino şi de soldaţi romani aici. Ea continua sa aibe relafii comerciale şi culturale cu multe oraşe greceşti. In evul mediu nu se mai vorbeşte de Callatis. In har(ile sec. 17—18, în locul ei se afla Pangalia (Mangalia), nume venit dela Tătarii Mangali din Crimeea. Totuşi, oraşul a persistat, dovadă numeroasele pujuri antice folosite şi azi. Evliia-Celebi, pela jumafafea sec. 17, ne da informaţii preţioase cu privire la înfăţişarea oraşului, populaţie, starea culturala şi economica, organizarea administrativă. Tot el mai spune ca cetatea a fost distrusa la 1392, sub Baiazid, fiindcă a opus rezistenta. Partea a doua a studiului o formează o serie de discu|iuni asupra unei parti din materialul arheologic dela Callatis, în special inscripţii, unele inedite. Dan Iliescu * „Analele Dobrogci" XII, 1931 20» www.dacaromamca.ro - 306 - Radu Vulpe : Callatis — povestea unei vechi cetăti elene din Dobrogea ; în Viata Românească" din Iaşi, an. XXIII (1931), p. 251—256. Dintre coloniile greceşti din Dobrogea, Callatis a avut cel mai interesant trecut. A fost întemeiată pela 570 a. H. de colonişti din Heracleea Pontică — pe fermul nordic al Asiei Mici, unde e azi oraşul Eregli — ea însăşi colonie a Megarei. Cal» latis era singura colonie dorică depe (ărmul Pontului Stâng. Histria, Torni, Diony» sopolis şi Odessos erau colonii milesiene, ionice. Limanul Mangalia, la gura căruia s’au aşezat Callatienii, purta numele getic Cerbatis; aceştia l»au schimbat în acela de Callatis, în amintirea râului Calis din patria lor de origină, dând acest nume şi oraşului. Condifiunile geografice erau nefavorabile aici, lipseau fortificaţii naturale, un port natural, regiunea din jur era săracă şi slab populată. Locurile mai bune fuseseră dinainte ocupate de Milesieni. Singuri şi»au construit ziduri puternice de apărare şi portul destul de mare. Un fapt interesant e că „muncesc direct" pământul din jurul cetăţii şi „fac din el unul din cele mai căutate grânare ale Dobrogei". De aceea em» blema oraşului era spicul de grâu. In scurt timp, Callatis trece înaintea celorlalte cetăti greceşti dobrogene, din punct de vedere economic, politic şi cultural. In anul 313 a. Cr. ea este în fruntea cetăţilor din Dobrogea, coalizate împotriva lui Lysimach. Reuşeşte să atragă în alianţă pe dinaştii traci din vecinătate şi'pe Sciţii de peste Dunăre. Tofi aveau să lupte alături de Anligon, rivalul lui Lysimach. Acesta însă reuşeşte curând să înfrângă pe fiecare dintre aliaţi, iar Callatis este izolată şi asediată. După 6 ani, încă rezista lui Lysimach ; dar în anul 302 o găsim în puterea acestuia. De pe urma aeestui războiu îşi pierde pentru totdeauna prestigiul politic. In anul 260 a. Cr. încearcă, în tovărăşia Histriei, să anexeze cetatea Torni cu teritoriul ei. Intervenţia Byzanfului e fatală Callatidei. Torni îi ia înainte. După aceea, invaziile dese ale barbarilor de peste Dunăre şi piraţii cari stăpâniau Marea Neagra aduc mari pierderi coloniei şi o silesc să accepte, pe rând, autoritatea lui Mithridate, Buerebista, apoi a Romanilor, cari să»i asigure liniştea din partea barbarilor. Sub Romani, ajunge din nou la o situaţie înfloritoare din punct de vedere economic şi cultural. Invaziile barbare care urmară o slăbiră din nou; o cucerire slavă sau avară, urmată de in» cendiu, o distruse definitiv. Se reînfiinţează în epoca Bizantinilor cu numele de azi, Mangalia, căreia Gc» novezii îi dau o înflorire trecătoare în sec. 13—14. Sub turci decade şi abia azi a început s㻺i revie. Dan Iliescu * * * I. Popescu»Spineni: Sur l’origine etnique de Justinien — communication faite au 3»e Congres d’Ltudes Byzantines, Aihenes, 1930; 12 pag. in 8°. In 1623, istoricul german Alemannus publică, pentru prima oară, Istoria sacră a lui Procop din Cesareea, contimporan cu Justinian. In prefaţă şi câteva note, spri» jinit pe Vita Justiniani a lui Theofil, Alemannus afirmă că Justinian era Slav. De atunci, to|i istoricii au fost Şi încă mai sunt unii de această părere. Primul care a pus»o la îndoială a fost Tomaschek (1874). Istoricul englez J. Bryce (1887) spune că isvorul acestor note ar fi un manuscris al romanticului episcop sârb Ivan Tomco Mrnavic, dela începutul sec. 17. Tot Ivan a mai încercat să arate că Habsburgii sunt descendenţi ai lui Constantin cel Mare. Istoricii slavi Jirecek şi www.dacoromanica.ro - 30r - Jagic sus|in părerea lui Bryce, adăugând că slavizarea numelor familiei imperiale s’ar datori imaginaţiei unor savan|i slavofili. Acelaş lucru afirmă rusul Vasiljev, apoi Krumbacher, Ch. Diehl. O părere neserioasă e a englezului Gibon (1789), care crede că Justinian era anglo»saxon, cu numele primitiv Uprigt. Asupra originii lui Justinian găsim date în operele contimporanilor săi, sau aproape contemporani. însuşi Justinian, în prefa|a Novelei XI, spune că patria sa este Dacia Mediterranee (între Scoplie»Scupi, Naisus»Niş şi Serdica»Sofia). Procop din Cesareea precizează că Justinian s'a născut în satul Tauresium, lângă Bede» nana. Ioan din Aniiochia spune că Bederiana era lângă Naisus. E sigur, deci, că patria lui Justinian e în Serbia meridională de azi, între Niş şi Scoplie. In privinţa originii, Procop din Cesareea, Ioan Malalas şi Chronicon Pascale afirmă că Justinian era Trac, ca şi strămoşii săi. Fiind Trac şi originar din Dacia Mediterraneea, trebuie admis că era de origină traco-dacă. Dan Iliescu * * * * Dr. Nicolae Ulmeanu : Băile TekirghioUSat; 68 p. in 8° ; Cons tan|a, tip. Albania, 1925. Această sta|iune balneară se găseşte lângă lacul Tekirghiol, în partea de N. V. a lacului. „Numeroase vile şi hoteluri în staţiune şi chiar în sat, pentru toate pun» gile şi situa|iunile sociale, pot adăposti până la 10.000 de vizitatori. O piaţă bogata şi mult mai ieftină ca la oraşe, alimentată zilnic de locuitorii din sat şi negustorii stabili şi ambulanţi, fabrici de brânzeturi, restaurante de lux şi populare, lăptării, mu» zici, orhestre, îndestulează şi animează staţiunea. Pentru băi reci cu nomol şi băi de soare, este o instalaţie destul de bună pe marginea lacului, cele calde se fac în zece stabilimente destul de bine instalate, dar absolut toate lipsite de săli de ' sudafie şi masaj, lucru care ar fi de cel mai mare folos". Ceeace e trist, e că vin aici mulfi vizitatori netrimişi de medici; iar dintre cei trimişi, mulfi îşi fac cura fără nicio prescripţie medicală. Datorită situafiei geografice — mai departe de mare şi deci mai ferită de cu» rentul puternic al mării, umed şi pătrunzător —, principala specializare a acestei sta» (iuni va fi afecţiunile cu indicafiuni de băi calde. Lacul şi sta|iunea se bucură de toate avantajele climatului marin : stabilitate termică mare, aer umed, răcoros şi sa» turat de oxigen, presiune atmosferică ridicată şi starea hi^rometrică invariabilă în tim» pul sezonului. Aerul e încărcat cu substanţe radioactive. Lacul are forma unui iriuughiu cu baza spre mare. Suprafaţa lui este de 1131 ha,1 2) cu o adâncime până la 20 m.3); fundul e puţin cunoscut şi se crede că are isvoare doruro»sodice şi chiar termale 3). Apa are densitatea 1,0552 la 15°C, e foarte mineralizată (dorurată»sodică concentrată, bromurată şi magneziană). Un litru de apă conţine 72,7314 gr. săruri : ») De fapt, 1232. 2) De fapt, numai 10 ni. 3) Probabil, autorul nu cunoaşte lucrarea d»lui R. Pascu : Cercetări prelimi» nare asupra lacului Techirghiol (An. Inst. Geol. Rom., voi. IV, fasc. I, 1910, pag, 63 şi urm.), unde se dau cunoştinţe sufidente asupra fundului. www.dacoromamca.ro - 308 - (după Dr. N. Ulmeanu) : Oorură de sodiu .... 55 gr. 3972 „ » potasiu . . . 2 „ 0046 „ „ amoniu . . . 0 „ 0036 „ „ magneziu . . 4 „ 4689 Bromură de magneziu . 0 „ 1357 Nitrai de sodiu .... 0 „ 0052 Sulfat de magneziu . . . 8 „ 1497 „ „ calciu .... 0 „ 6001 Carbonat de magneziu . . 0 „ 0027 Oxid de fier 0 „ 0208 Oxid de aluminiu . . . 0 gr. 0208 Silice 0 „ 0072 Anhidridă liberă sau semi carbonată 0 „ 2841 Hidrogen sulfurat urme . Materii organice circa . . 0 „ 5960 După Anuarul Inst. Geologic, voi. I, fasc. 3, pag. 391—394: Clorură de sodiu . . . — 75 gr. 5373 Sulfat „ „ .... 9 „ nor „ „ magneziu . . 1 „ 1625 „ . „ calciu .... O „ 9326 Conjine dar în cantitate mare: clor, anhidrida sulfurica, sodiu, magneziu, po* tasiu ; în cantitate mica : calciu, aluminiu, fer, amoniu, brom, anhidrida carbonica, silicică, azotica, hidrogen sulfurat. Substanţe elcctropozitive: oxid de Na, K, Amoniu, Mg, Ca, Al, Fe ; substanţe electronegative : CI, Br, Anhidrida sulf., carbonica, ni* trica, silicică. Apa minerala din lacul Tekirghiol e mai bogata in săruri decât oricare apa similara din fara şi mult mai mineralizata decât a oricărei staţiuni de bai de nomol din Europa. £ de 4 ori mai sarata ca apa marii şi de 22 ori mai bogata în brom. De remarcat : stabilitatea in compoziţia chimica şi uniformitatea densităţii la orice adâncime. Nomolul se formează prin fermentarea unor animale mici şi a algelor care trăesc în apa lacului. Ca animale trăiesc: protozoare din specia Chamydomonas Dunali, care colorează apa in galben*verzui şi un crustaceu phyllopod, rudimentar, Artemia salina; iar ca plante, alge din specia Cladopliora cristalina, filamente sub* firi, dese, verzi, în cantita|i enorme, in care se desvolta animalculele protozoare. In nomol e larva dipterului Cbironomus (după dr. Frangopol şi : Oscilarele verzi, Dia* lomeele, Anghilulidele, In fu zor iile, în apa şi mai ales în nomol). Din larvele unor specii ies nişte musculife care trăiesc pe suprafaţa algelor, formând un strat negru considerabil. Din cauza căldurii verii, algele şi animalculele mor şi fermentează sub influenta unor bacterii incolore (genul Beggiatoa, specia roseopersicina) sau sulfu» roase idorate (genul Micrococcus Chromatium), care sunt în cantitafi enorme, dând nomolului în formaţie culoarea şerbetului de smeura. Spre toamna, massa de alge şi animalcule arată alt aspect şi compoziţie : suprafaţă prezintă o coloare albi* cioasă întărită de sărurile care o îmbibă ; dedesubt, o massa omogenă neagră»ver» zuie până la 50 cm., ca o pomadă negricioasa, unsuroasă, conţinuta într’o re|ea fină formată din filamentele algelor. Sub acest strat se vad filamentele algelor aproape neatinse de procesul de fermentaţie, aderând de pietrele din fundul lacului. Vânturile şi valurile desprind pachete mari din acest nomol viu, depunându*! pe fund, unde îşi continua evoluţia. Nomolul e carat aproape tot de curenţi în basinul dinspre sat (în întindere de circa 8 ha), unde procesul de macerafiune e desăvârşit după 8—10 luni. Toamna, stratul de nomol nou, de 5—15 cm, c galben*verzui, mai difluent, cu urme de fibre de alge şi animalcule. Sub el vine un strat de 10—15 cm. negru in* tens, omogen, cu reflex albăstrui, gelatinos, compact. Apoi al treilea strat păstos, www.dacaromamca.ro — 309 — negru mat, mai granulos. In vară, primul strat are caracterele celui subjacent; în doi ani- toate straturile ajung la forma desăvârşită. Nomolul lacului are calitatea de a se regenera: un nomol sterilizat la 12CP C, — daca i se adauga o mica cantitate de nomol negru (de formaţie recentă, ne* sterilizat, proaspăt scos din lac, — işi recapaia califa/ile terapeutice. Deaceea o can* titate de nomol se întrebuinţează de mai multe ori, după fiecare întrebuinţare vărsân* dit'se în basinul lacului pentru a se regenera. Lacul are mari rezerve de nomol: nomol negru, 1656 mii. kg. pe o suprafaţă de 552 ha şi o grosime de circa 25 cm., iar nomol cafeniu, 6812 mii. kg, pe o suprafaţa de 841 ha şi o grosime de circa 54 cm. Cantitatea de nomol dintr’un an poate fi utilizată 10 ani, după care se mineralizează, îşi pierde calităţile terapeutice, moare. La noi se foloseşte numai nomolul negru, proaspăt, ceeace este un lux pe care nu şid poate permite nicio staţiune balneară din lume. D»rul M. Georgescu, făcând analiza nomolului, dă următoarele date : 1000 gr. nomol umed confine: Apa şi substanţe volatile 300 gr. 300 Hidrogen sulfurat | în cantitate S ibstanfc organice . . . 181 » 400 Acid carbonic < mica şi „ anorganice fixe 518 , 300 Hidrocarbure uşoare ( variabilă 1000 par/i nomol uscat, la 125°, conţine : Substanţe solubile în apa : Clorură de sodiu . . 62,85830 Carbonat acid de amoniu 1,13927 „ „ potasiu . 2,42310 Silice 0,00913 „ „ magneziu 9,67350 Oxid de fer şi aluminiu urme Bromura de magneziu 0,03371 Azotat de amoniu *> Sjlfat „ „ 2,69825 Subst. organice, acizi volatili, pierderi etc. 3,34864 „ „ calciu 0,59967 Hidrogen sulfurat liber 0,17000 Carbonat „ „ 4,53407 Anhidridă carb. liberă şi semicombinată 10,53454 ,, „ magneziu 0,17696 Substanţe insolubile in apă : Sulfat de calciu (nins) greu so» Calciu (combinat cu acid carb., Iubii în apa . . . . . 10,95070 humic, silice) .... 66,53820 Silice Magneziu (combinat cu acid Oxid de aluminiu . . . . 85,60000 carb., şi humic), . . . 12,76870 Oxid de fer ... Subst. de natura gras. şi cerei 5,35000 Sulfura de fer . . . Substanfe rezinoase .... 5,80000 Fosfat de calciu . . . . . 3.05810 Substan|e org., resturi de plante, pierderi etc. . . 255,38066 Acizi organici: formic, butiric, oleic, propilic, galic. Cui se datoreşte eficacitatea terapeutică a apei minerale din lacul Tekirghiol? Puterea curativă a unei ape minerale se explică printr’un complex fizico»chimic, în anumite condifiuni, nedeterminate precis până azi, complex care s’ar putea desface in următoarele elemente: disociafiunea electrolitică a sărurilor în ioni, presenfa de metale şi gaze rare, starea coloidală a unor elemente din 'apele minerale, emanajiu» nile radiifere din ape şi din atmosfera isvorului mineral, rezistivitatea electrică, pre' siunea osmotica, termicitate, mineralizare. www.dacaromanica.ro — 310 - Din însumarea tuturor energiilor din apele minerale rezultă determinafiuni bio*-logice din cele mai interesante : proprietăţi aniianafilaciizanie, activarea protoplasme* celulare (acţiune curativă), imunitate generală contra infec|iunilor, acţiuni comparabile cu cele endocriniene şi putere energetică vitală. Urmează apoi o serie de indicafiuni asupra băilor calde cu nomol, reci cu nomol, de nisip, de mare, de soare: pentru care boale suni recomandabile, cum tre» buiesc făcute, care suni efectele lor; coniraindicafiuni privitoare la băile calde cu nomol şi băile de soare. Dan M. Iliescu * V V P. Bujor: Noui contribu/iuni la studiul biologiei lacului Tekirghiol; 13 pag. în 8° cu traducere franceză, în „Confribu|iuni botanice din Cluj", tom. I, fasc. 13 (1928) ; Cluj, Cartea Românească, 1930. înaintea apari|iei unui studiu de ansamblu asupra lacului Tekirghiol, al d»lui P. Bujor, d'sa face, în Congresul naiuralişiilor din România, (inul la Cluj îu 1928, o comunicare, pe care o reproducem în rezumai, asupra formarii nămolului din lacul Tekirghiol. Prima analiză a apei lacului a fost făcută la 1893, iar ultima la 1927. In acest interval densitatea apei a crescut dela 1,0552(1893), la 1,075 (1927) ; a pierdut prin evaporare mai multă apă decât a primii prin precipitafiuni atmosferice şi din isvoare, din cauza climei de stepă a Dobrogei. Culoarea galben«veizuie a apei dela suprafa|a lacului e datorită : a) unui fe*-nomen fizic: difracţia luminii asupra particulelor în suspensie; b) unui fenomen chimic : prezenta sărurilorîn disolujie; c) unor microorganisme (Clamydomonas Dunali sau Dunaliellaj, când se găsesc în cantitate foarte mare. Apa e amară şi sărată şi, după analiza chimică, dorosodică magneziană concentrată. Nămolul e produsul unor transformări biochimice foarte complexe şi de lunga durată a substanţelor minerale şi organice din lac. E formai dintr’o massâ argiloasa şi marnoasă, amestecală cu nisip foarte fin, la care se asociază elementul principal niineralizani, în partea solubilă, ca clorura de sodiu, sulfatul de sodiu, clorura de magneziu, sulfatul de magneziu şi apoi elementele secundare ca clorura de potasiu şi sulfatul de calciu. Partea insolubilă în apă, dar solubilă în acid clorhydric, cuprinde carbonaiul de calciu, de fier şi magneziu, sulfura de fier şi foarte putini sulfaţi şi silicafi. Partea insolubilă în acid clorhydric cuprinde aproape exclusiv nisip, silica)! şi oxizi de aluminiu şi fier. Sulful liber e în mai mare cantitate (11,25 gr.) decât în sulfure (1,2632 gr. în 3,4662 gr. sulfura de fier şi sulfaţi (4,9 gr.). Materiile organice suni în mare cantitate, iar în acestea, substanţele humice suni, relativ, pufine. Culoarea neagră a nămolului e datorită sulfurei de fier, care înconjoară massa argiloasă, firele de nisip şi sfărămăiurile de plante şi animale (Artemia, larve de diptere, ouă de Artemia, carapace de Cipris eic). Nămolul mai conţine şi gaze : hydrogen sulfurat, acid carbonic şi amoniac. El are consistenta unei creme negre, unsuroasă la pipăit, gust amar şi foarte sărai şi fuge uşor printre degete. In contact cu aerul se oxidează uşor, devenind cafeniu şi se transformă în hydrat feros. Când nămolul e tânăr are aspectul negru'verzui din cauza plantelor (alge, bacterii), cu miros tare de hydrogen sulfurat (probă evidentă că materia organică ia parte la formarea nămolului sub influenta microorganismelor). www.dacoromamca.ro 311 - Asupra formării hydrogenului sulfurat s’au emis 3 păreri: a) prin putrefacţia materiilor albuminoide ; 2) prin reducerea biologică a sulfa|ilor; c) prin reducerea compuşilor sulfului sub influenta hydrogenului în stare născândă. Nămolul negru e foarte răspândit pe suprafaţa globului, iar în jurul continen* tului formează un cerc aproape continuu. In Marea Neagră se găseşte asociat cu hydrogen sulfurat dela 240 m. în jos ; în lacurile sărate şi golfurile din jurul ei, din Crimeea pânăla Bosfor; în Marea Baltică, pe coasta Danemarcei ; în Marea Nor* dului, pe coastele Olandei; apoi în fiordurile Norvegiei, în golful Napoli etc.' Păturile de nămol depuse pe fundul lacului intră în constitu|ia scoarţei pă* mântului, cum e nămolul cafeniu, de sub cel negru, care s’a format probabil pe când lacul era un golf. In lacul Tekirgkiol, nămolul s’a format în două etape : când lacul era tânăr (eum e azi Agigea şi Budachi), fauna şi mai ales flora fiind mai abun* dente, putrefacţia resturilor animale şi vegetale era foarte intensă ; hidrogenul sulfurai şi nămolul s’au formal, in mare parte, prin putrefacţia acestor resturi sub influenta bacteriilor de putrefacţie. Mai târziu, cum e azi, vegetala fiind mai saracă, hydro» genul sulfurat şi nămolul se formează, în mare parte, prin reduc|ia sulfa|ilor din apa Iacului, sub influenta unor anumite bacterii (în special a Microspirei aestuarii). Deci, „ideea, că nămolul lacului Tekirghiol ar putea dispare din cauza împuţinării plantelor, nu*i justificată, de oarece reducerea biologică a sulfafilor din apa Iacului consfitue un isvor extrem de bogat în formarea nămolului". Dan Iliescu * * * Dr. Horia Slobozianu : Bogăţiile lacului Tekirghiol, în Universul, an. XLIX no. 176 din 5 Iulie 1931. După calculele inginerilor şi analizele chimiştilor, valoarea lacului Tekirghiol este foarte mare. Fundul lui e acoperit cu un strat de nomol negru, vegeto*mineral, de o mare putere de vindecare şi în mare cantitate: 1600 mii. kgr. (160000vag.) şi un volum de 966000 m3. Chiar dacă nomolul nu sar mai reface, cel existent ar ajunge pentru băi încă 4—500 de ani. Afară de nomol, lacul are o mare cantitate de apă foarte concentrată, 39800 mii. litri, bogată în săruri medicamentoase ; o zecime din apă e formată din săruri (96,66 gr. la litru), deci de şase ori mai concentrată decât apa mării (15,81 gr. la litru). Cantitatea totală de săruri e de 4141 mii. kgr. (414119 vag.) cu un volum de 1882360 m3 (cât o piramidă ceva mai mică decât a lui Keops). Sunt 227362 vag. sare de bucătărie, care ar valora 5684 mii. lei; sare amară, 33476 vag., valorând 1640 mii. lei; clorură de magneziu, 18122 vag., cu o valoare de 2226 mii. lei. Apa şi nomolul lacului sunt bogate în săruri de brom: 559 vag. bromuri, valorând peste o jumătate de miliard de lei. Sulful care, alături de dorura de sodiu şi sărurile de magneziu şi brom, joacă un mare rol în vindecarea boalelor, se găseşte în cantitate de 1Q15 vag.; ferul, mai ales sub forma de sulfură de fer, 368 vag.; apoi oxidul de fer, de aluminiu, mangan etc. Valoarea tuturor sărurilor din lacul Tekirghiol trece de 20 miliarde de lei. Aceste substanje se prezintă unele ionizate, altele în stare născândă, posedând o mare energie, ceeace explică eficacitatea lor. In apa şi nomolul lacului se produc o sumă de transformări cu producţie de energie electrică şi radio*activă, care dau vitalitate organelor slăbite de boală. In stafiunea Tekirghiol, „lacul, marea şi soarele, in cea mai fericită asociafie a naturii, scaldă şi revarsă valurile lor binefăcătoare asupra www.dacaromamca.ro — 312 - tuturor acelora cari sosesc Ia Carmen Sylva cu credinţa vindecării lor“ (Prof. Dr. N. Gheorghiu). Dan Iliescu * * * Al. Stroe'Miliiaru: Mocanii Saceleni ca clement de unitate şi expansiune naţională ; 2t p. in 8°; tip. Viata Saceleană, Săcelc, 1931. Sacelele cuprinde 4 sate din jurul Braşovului: Satulung, Cernatu, Turcheş şi Baciu, la care se adaugă greşit încă 3 sate: Tarlungeni, Purcăreni şi Zizin. „Constrânşi de anumite fapte — fie geografice, fie de alta natura—", Mocanii săceleni au pendulat necontenit între munte şi mare, întarindu»şi credinţa că „viata româneasca nu se poate desfăşura deplin şi armonic, decât sprijinindu-se pe ţărmurile cât mai întinse ale mării". Graniţa între ei şi fraţii de dincoace de mun(i le părea cu totul nefirească. De aceea au rugat şi au ajutat pe Radu Şerban sa isba* viasca tara de păgâni şi de aceea au cerut lui Mavrogheni să înfiinţeze acolo o raia sub ocrotirea sa. Obţinând diferite privilegii dela Domnii români, ei îşi câştigau hrana în Principate, iar în Ardeal numai dăjdiile le plătiau. Veşnic în contact cu Ţara Româneasca, s'au arătat şi aprigi susţinători ai religiei străbune. Şi-au înzestrat bisericile din satele lor, iar în Ţara Românească numele lor e legat de mănăstirile : Predeal, Cheia, Susana şi Cocoş (în Dobrogea). Au luat parte la toate mişcările culturale şi naţionale din Ardeal ; în deosebi s'au distins în timpul revoluţiei dela 1848. In ce priveşte Dobrogea, încă înainte de 1877 putea fi considerata ca recu* cerita, datorita elementului mocănesc. Veniţi cu turmele lor aici, în diferite rânduri, în vremea stăpânirii turceşti, o parte s'au stabilit printre vechii Români din satele dunărene, iar alfii printre Turcii şi Tătarii din stepă, pastrându*şi vechea ocupafiune de păstori, sau schimbând*o cu aceea de agricultori ori negustori. Când, la 1878, s’a reaşezat aici stăpânirea românească, Dobrogea era într'un stadiu înaintat de romani* zare. Numărul Mocanilor din Dobrogea a crescut mai mult după 1882, unii dintre ei ajungând mari proprietari de pământ. O suma de nume de familie sunt aceleaşi în Sacele şi în Dobrogea (la care adaug judeţele Brăila şi mai ales Ialomiţa). Autorul încheie printr’un elogiu adus vitejilor săceleni, cari au contribuit cu sângele şi viafa lor la reîntregirea neamului şi fării pe care o visau. Dan Iliescu * * * Ion Conea : Considerafiuni geografice in jurul diferitelor nume ale Dobrogei ; în Lucrările institutului de geografie din Cluj, IV, 1928—1929, p. 81—97 ; Cluj, tip. Ardealul, 1931. In istorie, dar mai ales în geografie, toponimia este un tel de geografie con* densată. Numele mărunte sunt aproape toate de esenţă geografică, cele ale regiunilor mai întinse, de esenţă şi însemnătate istorică. Când o regiune poartă un nume propriu, este o individualitate geografică. Dobrogea, fiind o astfel de individualitate şi fiind şi un pământ de răscruce, a purtat multe numiri. Primul nume cunoscut în istorie este Scifia mică, Sci/ia noua, sau numai Scifia, nume dat de Herodot şi păstrat apoi de Strabo şi Pliniu. După d*l Mehe' din|i, acest nume s’ar datori unui lapsus toponimic, Ia care d*l Conea adaugă un lapsus istoric. Adică Herodot, ca şi conaţionalii săi, înţelegea prin Scifi toate po* poarele nomade din V. şi NV. Mării Negre. Cum în Dobrogea trebuie să fi existat şi Sciţi) mai pu(in numeroşi decât Geţii preexistenţi, cum aceştia erau mai cunoscuţi www.dacaromanica.ro - 313 - ■decât celelalte neamuri şi cum numele acestora eră mai sonor, Herodot a botezat Dobrogea cu numele lor. Deci, un nume istoric. Pentru Ovidiu, Dobrogea este: Scifia, pământ sarmatic, ogor getic, farmuri getice sau: „pământ getic, scitic şi sarmatic" (toate numirile acestea in aceeaş elegie, relevate de d»nii C. Bratescu şi O. Tafrali). Iar marea erâ Pontus scythicus, Mare sarmaticum, litus cimmericus, ape bissonice. Bizantinii i»au păstrat numele de Scita mica sau Scifia, iar în evul mediu c numită şi Sci/ia pontica. Doua sute de ani înaintea revoluţiei Asaneştilor, e numită Parislrion»Paradu» navon (N. Bănescu), iar în vremea Asaneştilor o găsim incorporata Vlabiei Albe, Vlahiei lui Âsan (C. Bratescu). Intr’o vreme s’a numit şi Misia. Numele de azi, Dobrogea, e cunoscut de mult. Turcii l»au stabilit însă şi l»au pastrat. Asupra originei acestui nume, părerile sunt împărţite. După Dănescu Gr. ar fi slavul Dobro (bun) -f- turco-tătarul Bugeac (tinut) = Dobrobugeac, Dobru* geac, tinut bun. După alfii, ar fi slavul dobrice = Ioc pietros, nefertil. D»I Iorga şi apoi V. Bogrea susţin că ar fi derivând din numele despotului stăpânilor aici, Dobrotici; iarăşi un nume istoric, cum se dăduse şi Ţarii Româneşti (Basarabia) şi Moldovei (Bogdania). Sau ar veni, poate, dela Dobrogeia, nume de femeie din familia împăraţilor bizantini din Crimcia, al cărei descendent cu acelaş nume poate sa fi fost Dobrotici. Deşi nu se declară pentru niciuna din aceste ipoteze, totuşi se pare că d»I Conea înclină spre cea istorică, cea mai acceptabilă. Regretatul V. Pârvan a introdus un nou nume: Dacia scitica, la care adauga şi o buna parte din regiunea din stânga Dunării, (inului dintre Trotuş şi Dâmbovifa. Din punct de vedere istoric, numele nu e potrivit; deasemenea, nici din punct de vedere logic: acest nume compus conţine noţiuni etnice în ambii termeni. Numele de Dacia pontica, dat de d«l Mehedinţi, este cel mai potrivit, fiind în „antiteză sau în corelaţie" cu Dacia Carpatică; aceasta, în ce priveşte trecutul Dobrogei. Dan Iliescu * * * Al. P. Arbore: Aspecte caracteristice din viata populară dobrogeana; în Lucrările institutului de geografie din Cluj, voi. IV. 1928—1929, p. 17—45 f 8 planşe; Cluj, tip. Ardealul, 1931. Oricine a păşit în Dobrogea, ca cercetător sau ca simplu călător, a fost isbit de marele număr de neamuri de oameni îngrămădite într’un (inul destul de restrâns un adevărat „muzeu etnografic viu1)". Naţiunea predominantă e cea română, după care urmează : TurcoxTătarii, Bulgarii, Ruşii, Nemţii. O izolare completă a unora de ceilalţi este imposibila, aşa încât, după cum reiese din studiul d»lui A., se influent (ează reciproc şi fiecare grupare etnică nu mai seamănă perfect trunchiului din care s’a desprins. Satele, afară de cele nem|eşti şi ruseşti, sunt neregulate, cu uli|e strâmte şi întortochiate şi cu casele aşezate oriunde în curte ; e o influentă balcano-mediterana. Aşezarea lor e determinată în primul rând de relief şi prezenta apei. Locuinţele sunt făcute din ciamur, chirpici, sau piatră şi învelite cu stuf „bătut nem|eşte“ sau cu olane rotunde. Se compun dintr’o tindă şi una sau doua camere , când are două camere, una din ele, zisă casa a mare, serveşte pentru păstrat lucru» x) C. Brătescu : Populaţia Dobrogei (în Dobrogea, cincizeci de ani de viata românească), p. 201. www.dacaromamca.ro - 314 - rile mai bune şi zestrea fetelor, iar cealaltă, casa a mica, pentru locuit. Cu un lux de amănunte e descris interiorul locuinţelor: fiecare obiect cu numele, locul şi rostul lui; pentru dependinţe, la fel (de remarcat tendinţa de dispariţie a gropilor de bu» cate sau ghiveciurihr). După aspectul casei (arhitectura şi materialul întrebuinţat, se poate uşor deduce naţionalitatea proprietarului. Bordeiele nu sunt întrebuinţate pentru locuit, iar colibele, foarte primitive, sunt folosite numai de pescari ca adăposturi. Cu privire la viata agricolă, sunt o sumă de termeni şi instrumente necunoscute în restul tării. Proprietatea în devălmăşie eră cunoscută şi aici în vremea Turcilor, sub nu» mele de mirie, nume păstrat azi pentru ţarină, sub forma merii. Noii proprietari devălmaşi căpătau nişte acte, tapu, de unde azi se spune pământ cu tapâie celui stăpânit din vremea turcească. Pentrucă locuitorii spun că merg la deal când merg in ţarină, d»l A. crede că acest deal trebuie pus în legătură cu dealnifă — parte de moşie în devălmăşie — sau cu slavul delo sau delă. Cred că e simplu deal, în adevărata accepţiune a cuvântului, pentrucă satele, fiind de obiceiu aşezate in locuri mai joase decât ţarinile, oamenii trebuie sa urce (la deal) la ţarină *). Nu ştiu dacă, mergând la ţarinile din văi, spun că merg tot la deal! Sunt apoi o sumă de date interesante cu privire la hrană şi îmbrăcăminte. Un deosebit prilej de petrecere şi sărbătoare este Zborul, care are loc in ziua hramului bisericii din sat şi la care iau parte şi satele vecine. începe printr’o slujbă bisericească cu mulţi preoţi, o masă comună, apoi veselie şi petrecere mai în toate casele, jocuri şi cântece pentru tineret. Obiceiul acesta e mai răspândit in Nordul Dobrogei. Şi aici furatul fetelor e un mijloc de a înlătura piedecile ce se pun unui proect de căsătorie. Când tânărul nu este acceptat de părinţii fetei, ca fiind sarac, i se cere să cumpere miresii o salbă scumpă ; neputând»o cumpăra şi neputând re» nunta nici la căsătorie, fura fata, căreia tot îi va cumpără el o salbă. Obiceiul salbei pare a fi turco»tătar: cumpărarea femeii. Şi tot influentă turcească pare să fie şi in obiceiul de a pune pielea berbecului, taiat pentru pomana din ziua sfântului protector al casei, sub picioarele preotului care a oficiat serviciul religios. Impresia pe care o lasă acest studiu e că viata românească — fiindcă Ro» mânii formează primul obiectiv — se prezintă, ca idei şi manifestări, identică în oricare colt al Dobrogei. Aceasta, din cauză că nu sunt indicate totdeauna locurile de unde au fost culese datele. Apoi modul cum a împărţit Dobrogea în cele 4 re» giunia) nu satisface nici punctul de vedere geografic, nici pe cel etnografic. Avem cele 2 Deliormane, din N. şi din S., cu stepa dintre ele, sprijinite pe ţărmul mării şi captuşi:e în spate de făşia îngustă, a patra, regiunea Dunării. Majoritatea Româ» nilor din N. e moldo»basarabeană, a celor din stepă mocănească, a celor din Deli» ormanul de S. ceva băştinaşi şi mocani mărgineni, cu noii colonişti, iar în regiunea Dunării, Românii băştinaşi, cei mai vechi Dobrogeni. Fiecare grupare se deosebeşte prin origină şi manifestări de celelalte şi acesta ar fi fost un criteriu de urmat in fi» xarea regiunilor. *) Pe malul Borcii, se spune, când se duce la câmp: am urcat la câmp, sau am urcat la deal; iar când cineva iese sărbătoarea în sat, spune: am fost de vale sau la vale. 2) 1. Valea Carasu; 2. Reg. nordică şi a Dunării la N. de Cernavoda; 3. Reg. marilor lacuri şi cea vecină cu delta; 4. Dobrogea sudică. www.dacaromamca.ro — 315 — Prin bogăţia amănuntelor şi grija ce pune autorul pentru a explică fiecare fapt în mod cât mai clar şi complet, prin varietatea problemelor pe care le atinge şi contribufia nouă ce aduce pentru uşurinţa cunoaşterii Dobrogei, studiul d*lui A. pre* zintă un deosebit interes şi o valoare ce nu i se poate contestă. Dealtfel, hărnicia d*lui A. a mai înzestrat bibliografia Dobrogei şi cu alte lucrări preţioase. Dan Iliescu * * * D»1 Prof. Al. Borza a făcut trei călătorii de studii în Insula Şerpilor, în anii 1923, 1924 şi 1926, de unde a cules un interesant material privitor la vegetaţia şi flora insulei, care au format subiectul a trei comunicări. întrucât cercetările şi condu* ziunile d*sale sunt de o netăgăduită valoare ştiinţifică şi întrucât ele interesează în chip deosebit Analele Dobrogei, înfătişem pe scurt, cetitorilor revistei, conţinutul comunicărilor. 1. Al. Borza : Conlribuliuni la cunoaşterea vegetaţiei şi florei Insulei Şerpilor; în „Contrib. Bot. din Cluj", tom. I, f. 5 (1924) şi „Bull. de la Soc. de Sciences de Cluj", tome II, 2*e pârtie, pag. 49 —68; cu 3 planşe şi rezumat în franceză ; Cluj, Tip. Ardealul, 1924. E comunicarea făcută după prima călătorie în insulă, unde face următoarele observatiuni: vegetaţia insulei e o stepă tipică de ierburi, alcătuită din graminee şi câteva burueni răslefe; arborii şi tufele lipsesc, iar viata animală e redusa; dintre păsări, în număr mare sunt Cormoranii negri şi un Larus alb, argintiu (Larus ca-cbinans); pe ţărm, printre bolovani, o mulţime de şerpi mari, negri (Coluber hydrus), crustacei (raci, crabi) şi moluşte; dintre insede sunt greeruşi, muşte, o libelulă mare şi un miriapod primejdios : Scolopendra cingulata; animale domestice: sunt câteva capre şi un măgăruş ; Ruşii introduseseră cultura sacarei ale cărei urme mai sunt azi doar câteva burueni care au însofit*o probabil: Malva silvestris, Lepidium, Agropyrum. După un scurt istoric al explorărilor botanice în insulă, urmează o listă de. 17 fanerogame, găsite în acea epocă şi care formează flora insulei. Redăm în întregime conclusiile d-lui Borza, privitoare la vegeia|ia şi flora-insulei: 1- „Vegetaţia Insulei Şerpilor este o stepă în înţelesul clasic al cuvântului, o stepă-ierboasă cu puţine asociaţii şi cu faciese de subasociafii stepice, condiţionate de factori edafici. 2. „Flora săracă a Insulei Şerpilor are caraderul unei flore eupontice, cu precumpănirea elementelor pontico*mediterane, având tendinţa de a produce unele rasse proprii acestei insule. 3. „Flora aceasta este tânără şi pare a fi introdusă în bună parte şi de om pe lângă factorii cari sunt următorii, în odinea importantei lor: paseri, vânt, apă y nu este deci înfăţişare primară, ci mult influenţată de om. 4. „Din punct de vedere floristic şi genetic, Insula Şerpilor poate fi deci con*-siderată ca o unitate floristică distindă, bine caracterizată, pe care o numesc „Cir*-cumscriptia Insulei Şerpilor", făcând parte din Ţinutul Centraleuropean, provincia, Pontică, regiunea sau zona stepelor ruso'române". 2, Al. Borza : Noi contribufiuni la cunoaşterea vegetafiei şi florei Insulei Şerpilor; în „Contrib. Bot. din Cluj", tom. I, fasc. 7 (1925) şi „Bull. de la Soc- www.dacaromamca.ro - 316 - des Sciences de .Cluj", tome II, 2-e pârtie (1925), p. 113—132; cu rezumat în franceza ; Cluj, Tip. Ardealul, 1925. ! In a doua călătorie în insulă, d-1 Borza completează datele din comunicarea întâia, privitoare la vegeta|ia şi flora insulei. D-sa stabileşte următoarele asocia|ii şi subasocia|ii: A. Stepa ierboasa de Brotnus liordaceus şi longipilus, cu următoarele suba-sociajii şi faciese: Brometum Ornithogahsum, Brometum matricariosum, Agropv* retum şi Brometum acetorum. B. Stepa de Calamagrostis arundirtacea. C. Pe panta de N. această asociajie trece în asociaţie pura de Matricaria chamomilla. D. Asociajia de Rumex Patientia, subsp. crispus, amestecata cu alte specii. E. Asociafia algelor Chhrophyceae. F. Asocia|ia de licheni. Lista fanerogamelor din prima cumunicare e completata cu alte 9 specii (în total 26). Factorul principal al popularii insulei cu plante sunt valurile marii care aduc, mai ales dinspre gurile Dunării, o muljime de resturi vegetale şi vegetale ca: trunchiuri şi ramuri de salcie, papură (Typha), cotoare de Phragmites communis, fructe de Trapa natans etc. Tot ce aduce omul are un caracter adventiv şt trecător. Al(i factori sunt vântul şi diversele păsări. Deşi sunt atâtea cai la dispoziţia plantelor depc continent, abia un număr inifim a pătruns şi s’a încetăţenit aici — poate când distanta între insulă şi continent era mai mică. Clima, concurenta, factorii biotici şi poate edafici au selecţionat pe oaspeţii vegetali; cei mai pu(in pretenţioşi au pus stăpânire pe insulă şi s’au înmulţit repede. Solul insulei e produs ornitogen şi al descompunerii vegetalelor, cadavrelor de păsări şi de şerpi; oile au lasat urme considerabile. Flora insulei pare extrem de săracă la 1841 (14 specii), bogata la 1912 (38 sp.) şi saraca la 1923—24 (29 sp.). Intre speciile fanerogame, permanente sau ad* ventive, trecătoare şi nestabile, găsim în mod covârşitor: 1) elemente ubicviste (unele chiar cosmopolite); 2) elemente cu arie pontica; 3) elemente mediterane; 4) plante adventive legate exclusiv de culturi. D-sa ajunge apoi la o serie de conduziuni de interes general biologic. 3. Al. Borza: Observaţii fitosociologice pe Insula Şerpilor; în Lucrările I-lui Congres al Natur. din Rom., Cluj, 1928, p. 78—93 şi în Contrib. Bot. din Cluj, tom. I, f. 11 (1928); cu traducere germană; Cluj, Cartea Rom., 1930. In a treia călătorie d-1 Borza completează lista fanerogamelor cu încă 12 Din cca. 60 specii fanerogame, 42 sunt ubicviste şi chiar cosmopolite, 8 pontice, 10 mediterano — pontice ; caracterul general al florei e mediterano — pontic, cu pro* nunfată tendinţa de a fi copleşită de antropofite şi elemente pontice. Dintre fanero* game, abia 40—45 sunt permanente, iar 15—20 sunt efemere. Din cauza condi|iu* nilor fizice, lipsesc elementele nemorale şi oreofiie mesofite. Dintre helofite sunt Phragmites, iar dintre halophite Spergularia marginala (DC) KITTEL. Lipsesc şi elementele de stepa caracteristice: Stipa, Iris, Centaurea, Artemisia, Ceratocarpus, Carduus etc. Populara insulei se datoreşte mai ales Marii Negre. www.dacaromanica.ro După o descriere amănunţită a vegetaţiei insulei, a factorilor influenţi şi resr rrictivi cari o condiţionează, a climei, d-sa completează concluziunile din primele doua comunicări, prin următoarele : a) Bariera de apa este o piedică însemnata în răspândirea florei de stepa pontica şi cere o activitate compensativă imens de prelungita dela factorul timp pentru a produce ansamblul specific normal al stepei. b) Maturitatea fitosociologica a stepei e în raport direct cu creşterea conccn* frăţiei de H»ioni a solului. c) Importanţa factorului apă în minimum şi a evaporaţiei în maximum pentru admiterea în domeniul acestei insule a plantelor noui aduse prin „hazard" pe insula şi pentru distribuţia tor este de o evidenţa covârşitoare. Dan Uiescu * * * Al. Borza: Flora grădinilor ţărăneşti române. II Plantele de podoaba, de leac, de farmece şi credinţe ; în Bul. Grădinii Bot. şi Muz. Bot. din Cluj, voi. V( 1925, No. 3-4, j3. 49—74 ; Cluj, Tip. Ardealul, 1925. D»I Borza a adunat material etnobotanic din grădinile ţăranilor români, bulgari, ruşi, turci etc., aducând astfel o contribuţie importanta florei şi horticulturei noastre populare. Florile de podoaba şi buruenile de leac variaza dela un ţinut la altul ca nu* mar şi nume popular, ca întrebuinţare şi credinţe legate de ele. Ele sunt dc 5 categorii : 1. Plante străvechi, nelipsite din nicio gradina; ele sunt zestrea preromana, cu nume traco»dacice şi balcanice, ori derivate din latina şi paleogrnaca, ori slave. 2. Plante răspândite mai sporadic cu numiri variate greco-romane, turceşti, un* gureşii etc. Sunt plante străvechi, pierite la Daco*Romani şi reintroduse în ultimele 2—3 secole cu alte numiri. 3. Plante de larga răspândire cu numiri diferite, după regiuni. Sunt introduse de 3—4 secole. 4. Cele mai multe sunt împrumuturi recente şi răspândite foarte sporadic, cu numiri variate, împrumutate dela alte neamuri. Unele încă n’au numiri. 5. Vreo 30 de plante ce cresc spontan şi sunt introduse şi în grădini pentru podoaba. Plantele medicinale cultivate lipsesc în satele vizitate de d*sa. Lista cuprinde numele ştiinţific al fiecărei plante, numirile populare româneşti şi streine, ariile de răspândire, locul de origina şi întrebuinţarea. Plantele cultivate Oglindesc trecutul neamului şi istoria limbii, istoria culturala şi a horticu|(urii la noi şi istoria florei înrâurită de noi. Dan Iliescu * * * Al. Borza: Problema proteefiunii naturii in România; comun, la I*ul Con* greş al Naturaliştilor din Rom., Cluj, 1928; 35 pag. in 8° —j— 1 hartă, IX planşe şi 32 figuri; Cluj, edit. Soc. Natur. din Rom., 1929. E o problema care preocupă în mod deosebit pe oamenii noştri de ştiinţa. Ceacce s’a realizat până acum la noi este puţin lucru faţă de ceeace s a realizat în alte ţări. Sa sperăm că dezideratele oamenilor noştri de ştiinţă, susţinute cu căldura şi perseverenţă, vor duce la înfăptuiri reale. www.dacaromamca.ro - 318 - Duşmanii naturii la la noi suni: agricultura, păscutul, vânătorii şi păzitorii vânatului, âuriştii, uneori chiar oamenii de ştiinţă. Depe urma distrugerii naturii suferă economia naţio' nală şi ştiinţa. Au dispărut bourul şi zimbrul; aceeaş soartă aşteaptă râsul, vulturii pleşuvi şi de baltă, pelicanii şi stârcii albi din Deltă. Au dispărut aproape fagii din Nordul Do' brogei, iar în pădurea de alun turcesc de pe Domugled, din Valea Cernei, a intrat securea. Dispar păduri, seacă lacuri, pier specii de plante şi animale. Pe lângă mă' şurile de protecţie a naturii, este nevoie şi de o întinsă propagandă în această direcţie. Realizările serioase la noi au începui după răsboiu. Desprindem din comunicarea d'lui Borza, afară de cele de mai sus: 1. ce s’a înfăptuit şi 2. ce ar mai trebui înfăptuit în Dobrogea : 1. a) La intervenţia naturaliştilor din România, de sub proşedinţia d'lui A. Popovici Bârznoşanu, o porţiune din pădurea Letea, din Deltă, a fost pusă sub paza specială a organelor silvice în 1920. Se găsesc aici: plopi şi gârniţă (Quercus con• ferta), frasinul oriental (Fraxinus holoiricha zis şi Fr. Palisae), liane (Periploca graeca, Vilis vinifera) şi un mare număr de plante de stepă şi de nisipuri. b) O rezervă forestieră la Niculiţel, din partea RegeluUnaturalist Ferdinand I, la intervenţia d'lui Grinfescu (1927). Aici sunt: teiul argintiu şi părul Pirus elaea' grifolia. c) La Agigea, lângă Constanţa, un teritoriu de cca 10 ha cu vegetaţie liberă halofilă şi vegetaţie bogată de stepă şi de dune marine. Inir’un petec rezervat observa' fiilor fitosociologice se află Ephedra distacbya, Convolvulus persicus mediteranean, Alyssum Borzaeanum endemic şi o serie întreagă de elemente luxuriante de stepă. 2. Ar mai fi de realizat: a) Capul Caliacra, cu ruine şi importantă vegetaţie (pădure de smochini, stepă/ b) Pădurea Şefcani de lângă Silistra, cu planta endemică Cyclamen duros* Joricum. c) Dunele dela Şabla, cu flora interesantă. d) Stâncile dela Hârşova. e) Munţii granitici dela Măcin cu flora interesantă şi teiu argintiu. f) Silvostepa dela Babadag, cu floră bogată în elemente meridionale şi pontice rare (Goebelia alopecuroides). g) Stepa dela Murfatlar, cu o porţiune a valului lui Traian ca monument istoric. h) Insula Şerpilor in întregime, ca rezervaţiune ornitologică şi botanică de mare importanţă. i) O rezervaţiune ornitologică şi botanică mai mare în Deltă, cu colonii de pelicani, stârci albi şi cu plaur. Reiese dar şi din comunicarea interesanta a d'lui Borza, ca Dobrogea este una din cele mai bine înzestrate regiuni ale ţarii, în monumente naturale, numeroase şi variate. Cât despre monumentele istorice, ea însăşi este un adevărat monument de proporţii uriaşe. Dan Iliescu * ♦ * Emil Pop: Bibliografia botanică a Dobrogei (1878—1928); extras din Bul. Grădinii Bot. şi al Muz. Bot. din Cluj, voi. IX, 1929, p. 210—220. Pentrucă în „Bibliografia Dobrogei" a lui S. Greavu'Dunăre capitolul privitor la flora Dobrogei este incomplet — lipsind multe studii ale botaniştilor contimporani români şi streini — d'l Emil Pop întregeşte acest capitol, dându'ne un conspect bi' bliografic însoţit de un indice cronologic. Bibliografia botanică a d'lui Pop cuprinde www.dacaromamca.ro - 319 - 190 de opere şi este, in adevăr, indispensabilă „cui doreşte să se iniţieze în litera' tura botanică a provinciei noastre dela Mare". Dealtfel şi noi am semnalat anul trecut unele erori în „Bibliografia" lui Greavu'Dunăre (v. Anal. Dobrogei, 1930). Dan Iliescu * * Gheron Netta — Expansiunea economică a Austriei şi explorările ei orien» tale; 270 pag. text şi anexe în 8°+ 5 planşe (din publicafiunile „Institutului eco» nomic românesc": „Istoria economică a României", II); Bucureşti, Cartea Româ> nească, 1931. Este un studiu de o deosebită importantă şi care priveşte, în bună măsură, şi istoria economică a Principatelor române în sec. XVIII, în epoca de încercare de expansiune economică şi teritorială a Austriei în sud'estul european. Desvoltarea mercantilismului austriac în sec. XVII şi XVIII a născut nevoia debuşeurilor de desfacere. încercarea de a creeâ comptoare de comerţ în India şi China, pe vremea lui Carol VI, n’a dus la rezultate bune ; câştigarea de debuşeuri în apusul Europei nu erâ posibilă, deoarece produsele austriace erau inferioare celor apusene ; iar în răsărit, Polonia şi Rusia prohibiseră produsele austriace, pentru pro' tecfiunea industriilor naţionale. Singur sud'estul Europei nu cunoştea mercantilismul apusean şi în această direcţiune au fost îndreptate privirile imperiului austriac, mai ales după pacea dela Carlowitz. Prin convenţia comercială şi de. navigaţie, încheiată cu Turcia la Passarowitz şi reconfirmată la 1739 şi 1747, Austria îşi asigura co' merful în imperiul turcesc şi navigaţia în apele turceşti, afară de Marea Neagră şi Gurile Dunării; apoi, prin „Sinedul de Comerţ" de la 1784, capătă libertatea de a naviga în toate apele turceşti. Totuşi, greutăţile pe care le întâmpină expansiunea economică austriacă în sud'est sunt destul de mari. „Compania Orientală" de In* dustrie şi comerţ, înfiinţată la 1719, e silită să lichideze după 11 ani. Dacă despre o concurentă a oraşelor italiene şi Olandei in sud'estul Europei nu erâ nici o teama, rămânea însă în picioare aceea a Angliei şi Franţei, cu privilegii comerciale mai vechi, la care s’a adăugat apoi concurenta politică şi economică a Rusiei. Pe de alta parte anarhia, nesiguranţa şi sărăcia din imperiul turcesc erau alte piedici destul de serioase. Pentru asigurarea unui larg debuşeu expansiunei ei economice, Austria a trebuit să acţioneze în sud'est timp îndelungat printr'o politică complexă şi susţinuta, luând o serie de măsuri: 1) politice : păstrarea şi obţinerea de tratate favorabile şi cuceriri teritoriale ; 2) economice : formarea de negustori pentru comerţul oriental şi desvoltarea căilor de transport şi .comunicaţie. Pentru o cât mai exactă cunoaştere a acestui sud'est european, s’au făcut amănunţite cercetări şi studii de un şir de căla* lori şi informatori la Dunărea de jos, la Matea Neagră, în Balcani şi la Bosfor. Unul dintre aceşti informatori şi exploratori oficiali este Wenzel von Brognard, dela care au rămas trei rapoarte inedite, comentate şi reproduse ca anexe in studiul d'lui Gh. Netta. Primul raport este o „expunere statistică asupra Moldovei" din 1782, cu următorul cuprins: 1. Situaţia şi întinderea tării; 2. Vecinătăţile Moldovei; 3. Clima 4. Pământul; 5. Apele ; 6. împărţirea administrativă ; 7. Căile de comunicaţie cu alte ţări; 8. Numărul şi caracterul locuitorilor; 9. Clasificarea populaţiei; 10. Reli* giunea; 11. Ştiinţele; 12. Economia tării; 13. Industria; 14. Comerţul; 15. Re* www.dacaromamca.ro - 320 - geniul; 16. Organizarea civică; 17. Organizarea spirituală; 18. Armata; 19. Finan» (ele; 20. Pretenjiuni îndreptăţite şi alte observajjuni. Al doilea raport e privitor la călătoria în Marea Maxmara şi Marea Egeică, în 1786, publicat la 1831 în Oesterreichisches Archiv, din Viena. Al treilea raport cuprinde „relafiuni asupra coastei de apus a Mării Negre" tot din 1786. Din acest raport vom reproduce pasagiile privitoare la coasta de apus a Marii Negre din dreptul Dobrogei, în traducerea şi rezumatul d»lui Netta : „La Midia, cam la două mile spre sud de această localitate, începea faimosul „codru „Delii Orman", care se întindea de la Vama şi până la Silistra. Codrul „Delii Orman" erâ principalul cuib al tâlharilor cari neliniştiau drumurile de comerf. „Vama era locul de depozit al mărfurilor din Muntenia, Moldova, Serbia, „Bulgaria, precum şi al mărfurilor din alte (inuturi de la nord, care nu fuseseră în» „credin(ate lungului transport maritim pe la Sulina, ci erau aduse la Rusciuc sau la „Silistra şi de acolo cu carele la Vama. „Balticul aveâ 400 de case, iar în portul sau liniştit şi sigur ancorau vase „mari, chiar în fa(a pie(ii sau a magaziilor»depozite. „La şase mile distanta de Balcic se găseâ celalalt marc centru, Cavarna, de „unde, ca şi de la cel dintâiu, se trimetea mult grâu la Constantinopole, grâu ce „veniâ din ţinuturile deta Dunarea de jos. Tot aci se descarcau şi importante can» „tita(i de sare marina destinată Silistrci sau altor oraşe din Bulgaria. „Mangalia erâ un port bun pentru acostarea vaselor şi numără la 500 de „case, aparţinând în cea mai mare parte Grecilor. Mangalia faceâ în primul rând „comerţ cu cereale. Deaceea se gasiau aci, dealungul (armului, un şir întreg de ma» „gazii construite în piatra. „Alta schela importanta pentru încărcarea grâului erâ Conslan/a. Von Brognard „vede aici rămăşiţele unui foarte vechiu port, apoi magaziile de piatra pentru cereale, „care sunt asemanatoare acelora dela Mangalia, Cavarna şi Balcic. In ultimul razboiu „toate aceste magazii, până la Vama, fuseseră păgubite de Ruşi. Tot atunci „Constanta, locuita cu deosebire de Turci şi care altadata numără fa 800 de case, „fusese aproape în întregime incendiata. Raialele, protejate de trupele ruseşti, ar fi „mărit şi mai mult dezastrul, prăbuşind zidurile încă fumegânde ale caselor turceşti. „Este grozav sa vezi acum acest oraş de ruine, în care n’au mai ramas nici 200 de „case nevătămate. Populajiunea din Constanta erâ în general rautacioasa. Dela navi» „gatorii în treacat pe aici ea storcea de toate, dar mai ales bani, vin, tutun şi cu „deosebire rachiu. Pe deasupra, navigatorii la Constanta mai erau siliţi sa plătească „şi o dare de 15*parale de cap. De aceea toata lumea se teme sa se opriască la „Constanta fara o nevoie imperioasa. Tot din aceasta cauză raialele şi chiar Turcii „cari calatoriau înspre Moldova sau spre Muntenia luau drumul Varnei şi preferau „sa treaca peste Balcani, înfruntând pericolele de acolo, decât să suporte indolenta „oamenilor dela Constanta. Totuşi, pentru streinii cari calatoriau sub scutul firma» „nelor sultanului erâ mult mai recomandabila calatoria pe mare până la Constanta, „decât aceea pe la Vama. Aceasta, pentruca dela Constanta în pufine ore se ajungeâ „cu multa uşurinfa, pe un drum întins, până la Dunăre şi pentruca se evitau astfel „pădurile pline de tâlhari, aşezate dealungul drumului dintre Vama şi Dunăre. „La Karakerman, mai sus de Constanfa, port utilizat mai ales vara, vorj „Brognard vede grămezi enorme de grâu, aşteptând încărcarea în vase mari. Maga» „ziile de cereale de aci fuseseră arse şi dărâmate până la temelii de către Ruşi.. www.dacaromamca.ro - 321 - „Portul se refăcea însă repede, datorită srfuafiunii M favorabile pentru adunarea „cerealelor din locurile de câmp şi dela Dunăre. Karakerman eră locuit de pesfe 300 „de familii, din care două treimi erau familii turceşti. „De aici până la Portifa, „prima gură a Dunării", ntl eraa sate. Putinele „bordeie sărăcăcioase de pescari se răspândiau dealungul coastei. „In această regiune, apa mării, pe o însemnată suprafaţă în interior, era foarte puţin adâncă, astfel în cât navigafiunea vaselor mari nu era posibilă. Dupăce descrie „regiunea dela Portija, von Brognard adaugă că pe aci se lega, pe cel mai scurt „drum, Marea Neagră cu Galaţii. Calea aceasta nu putea fi însă utilizată decât de „caice foarte mici, din cauza apei puţin adânci. „După unele peripeţii, pe care ni le povesteşte, von Brognard ajunge la „a „doua gură a Dunării", la Edreles Boghasi (Sf. Gheorghe). Coasta aici se prezenta „defavorabil, din cauza limbilor de nisip, care se prelungeau foarte mult în mare. „Gura Sf. Gheorghe e desccrisă ca având două deschizături în care se afla o insulă. „Singură deschizătura dela nord era navigabilă. Pentru orientarea marinarilor în acel „loc, se întreţinea pe insulă un foc. „Spre nord de aceasta deschizătură se afla satul Edreles cu 120 de case, „locuite de oameni muncitori şi dibaci, pescari şi crescători de vite. Locuitorii de aci „duceau in Muntenia sau in Moldova peşte proaspăt, uscat sau sarat, oua, brânză „şi luau de acolo in schimb cereale. Bărbafii îşi petreceau o jumătate din viată pe „mare şi ajungeau bărcile lor până la Galafi, Vama şi chiar până la Constantinopole. „Dela Sf. Gheorghe la Sulina, drumul pe mare dealungul ţărmului se pre' „zenta mai pu|in periculos pentru vasele mici, ca drumul dela Portiţă pânăla Sf. „Gheorghe. Aceasta, fiindcă limbile de nisip nu se mai întindeau atât de mult. Va' „sele mari, care voiau însă să intre prin gura Sulinei, trebuia să navigheze mai întâiu „la o distanfă de peste 15 mile. „Asupra Sulinei, von Brognard nu se opreşte prea mult în jurnalui său. Re' „giunea de aci înainte, spre Moldova, fusese descrisă în mod amănunţit de către ex' „ploratorul austriac care'l precedase, căpitanul Lauterer, în relafiunea sa din 31 De' „cembrie 1779, făcută curţii imperiale, cu privire la călătoria pe Dunăre. Dela Sulina „până la Galafi, von Brognard călătoreşte patru zile pe Dunăre. El spune că dela „Rusciuc şi până la gurile Dunării, călătoria era adesea ameninţata de tâlhari. In spe' „cial regiunea de dincolo de Tulcea se prezenta ca foarte periculoasă. Acolo, vasele „mici suferiau atacuri chiar în timpul zilei. Vasele mari riscau mai pu)in din partea „tâlharilor, deoarece ele aveau posibilitatea să se apere. „In opozifie cu căpitanul Lauterer care, în raportul său asupra călătoriei De Dunărea de jos, afirmase că singurul braţ navigabil al Dunării, pe care se putea „ieşi la mare, era Sulina, von Brognard arată că şi Chilia a servit şi servia la „aceasta. Atât în timpul războiului dela 1739, cât şi după pacea dela Belgrad, foarte „multe vase au intrat şi au ieşit din Mare pe acest braţ". De aici, călătorul îşi urmează drumul prin Tecuci, Focşani, Râmnicul Sărat, Bucureşti, spre Viena. Din lucrările d'lui Gheron Netta, mai cităm : 1. Din cauzele economice ale războiului european. Craiova, 1916. 2. Negustorii orientali la Lipsea, contributiuni la istoria comerţului românesc. Bucureşti, 1916. „Analele Dobrogci* XII, 1931 21 www.dacoramanica.ro - 322 - 3. Die Handelsbeziehungen der Stadt Leipzig zu Ost und Siidost Europa. Ziirich, 1920. 4. Viitorul economic al Severinului. Bucureşti, 1921. 5. Politica economică ungurească şi statele sudestului Europei. Bucureşti, 1921. 6. Cercetări economice asupra regiunei Orşova»Severin. Bucureşti 1924. 7. Rela|iunile economice poIono»române. Bucureşti, 1924. 8. Evolufiunea istorică a târgurilor periodice. Bucureşti, 1925. 9. Regimul bancar în Europa. Bucureşti, 192f. 10. încercări de naviga|ie pe Olt (premiată de Ac. Rom.). Bucureşti, 1928. 11. Problemele micei economii. Bucureşti, 1929. 12. Cultivarea economiei în statele apusene. Bucureşti, 1930. Iliescu M. Dan * * * Milcovia, revistă regională de studii, anul II, voi. I; 188 pag. in 8°—(- 4 planşe ; Focşani, tip. „Cartea Putnei", 1931; redactor: N. Al. Rădulescu. Intr’o formă îngrijită şi aleasă, revista păşeşte în al doilea an cu următorul cuprins, bogat şi variat: Simion Mehedinţi: Vadul moldo*muntean (p. 1 —4). Regiunea dintre munţii Vrancei şi cotul Dunării la Gala|i e pământul ccl mai însemnat pentru via|a statului nostru, e nodul vital aI Statului român. Aci e vadul cel mare al apelor şi şleaul cel mare al drumurilor care se îndreaptă dela Cetatea Carpa|ilor spre Marea Neagră. Aci se adună apele dela Prut până în basinul Teleajenuiui. Până a nu se deschide clisurile dela Cazane, Şiretul era o adevărată Dunăre, având pe stânga ramura Pru» tului, iar pe dreapta o altă ramură cu vârfurile până în apusul Olteniei; Şiretul ar fi părut adevărata prelungire a trunchiului dintre deltă şi Carpa|i. Fiind aici cel mai mare „nod hidrografic" al întregului pământ românesc, rolul acestui vad este unic: cum se adună râurile, aşa,se adună şi oamenii, şi mar* Iurile, şi drumurile. In antichitate, aci era un drum care lega Dunărea de jos cu Dacia Carpatică, pe valea Trotuşului, folosit pe rând de Fenicieni, de Greci, apoi de Romani, cari l-au întărit prin valuri paralele cu Dunărea. Tot în legătură cu această orientare a apelor a stat în evul mediu tendinţa Basarabilor de a stăpâni făşia limanurilor, completând astfel stăpânirea basinului de jos al Şiretului, până în mun|ii Vrancei. Aceleaşi cauze geografice au determinat apoi planul lui Ioan Corvin, Ştefan cel Mare şi Turcilor, de a stăpâni această re' giune. Făptura locului a făcut să penduleze mereu hotarul aici ; din vechime şi până în sec. XIX, nicăeri nu s'a văzut pe pământul nostru mai multe şi mai schimba» toare linii de frontieră ca cele dintre Vrancea şi delta. Pe aici s'au scurs cetele barbarilor, aci e vadul cel mare al plutelor care co» boară din Carpafii Moldovei, aci e calea oilor dinspre Bre|cu spre Bugeac şi Do» brogea şi drumul mărfurilor dela Gala(i în |ară. Aci era firesc să se aşeze şi centru politic al Statului, nu la Bucureşti. Eroarea s'a văzut în timpul marelui războiu când tot aci, între cotul Carpajilor şi al Dunării, s'a hotărât soarta războiului (Marăşeşti). Urmează apoi o serie de articole destul de interesante, în care sunt înfăţişate, crâmpeie din trecutul regiunii Milcovia, sub diferite aspecte : istoric, religios, culturali juridic, militar, etnografic, artistic şi economic, semnate de d»nii: Al. P. Arbore : Populaţia judeţului Putna la jumătatea veacului trecut, după Ion Ionescu dela Brad (p. 5—15). www.dacoromamca.ro - 323 - Aurel V. Sava: Contribujiuni la istoria bisericii vrâncene (p. 16—38). 1. Diaconu: a) Folklor din Râmnicul Sărat (p. 39—43); b) Contribujiune la informatiunile călătorilor streini despre re* giunea Milcovia (p. 76—107). I. C. Bacila : Lupta dela Focşani, 3 Auguşt 1789 (p. 44 — 51). I. Radulescu*Râmnic: Liga culturală, secţia Focşani, viata şi activitatea ei (p. 52-67). Ion M. Gane: Primele tipografii râmnicene (p. 68—75). Mih. Popescu : Contributiuni la istoricul şcoalelor publice din Focşanii'Mol* doveni şi Munteni (p. 108—124) George Tatulescu : Câte'va considerafiuni asupra criminalităţii în judeţul Putna în perioada postbelică (p. 125—135). I. M. Dimitrescu: Trei îndrumători ai vieţii culturale focşănene y>. 136—143). N. Al. Radulescu: Târgurile anuale din ţinutul Putnei (p. 144—152). I. Romanoai: Date focşănene asupra hotarului şi unirii (p. 153—172). Maior D. Canlea: Judeţul Putna din punct de vedere militar (p. 173—185). N. Jechianu: Camera de agricultură a judeţului Putna (168—188). Dan M. Iliescu * * * Dr. E. I, Păunei : Via/a şi opera lui H. C. Andersen si trecerea Iui prin România in 1841; extras din Convorbiri Literare ; 34 pag. în 8°; Bucureşti, Socec, 1930. Din notele de călătorie prin România în 1841, ale Iui Andersen, desprindem următoarele: Venind din Consianiinopol pentru a merge prin Viena în Olanda, An> dersen s’a oprit la Constanta, de unde trebuia să'şi urmeze drumul pe uscat, prin Dobro^ea, până la Cernavoda, ca să evite ocolul de câteva zile pela gurile Dunării. Constanta fusese complet distrusă de Ruşi în 1809 şi după 32 de ani se părea că e distrusă de câteva săptămâni. Peste tot ruine şi sărăcie. La o cafenea, câţiva Turci sărăci şedeau întinşi, fumându'şi ciubucele şi sorbindu'şi cafelele, nepăsători; pe stradă al|ii, grozav de zdrenţuiţi, adunau gunoaie ca să facă foc. Lângă oraş a văzut urmele valului lui Traian. Cât putea privi în jur nu vedea decât „marea sau o stepă imensă, nicio casa, niciun fum dela vreo şiră de lemne a unui cioban, nicio turmă de vite, niciun punct manifestând via(ă; totul eră o câmpie verde fără de sfârşit. In apropierea oraşului se mai arătau câtevâ bucăţi de loc, neîngrădite, unde creştea grâu, înalt ca iarba şi de aceeaş culoare". Lucrurile călătorilor cari mergeau la Cernavoda au fost încărcate în care mari de lemn trase de boi. „Ţărani munteni, în cojoace de oaie şi cu pălării negre de pâslă, ale căror boruri atârnau ca adevărate umbrele gigantice peste spate şi umăr, urmau cu carele. Ni se dăduse asigurarea că pe drumul acesta ţara ar fi foarte li' niştită şi ca nu vom întâlni în călătoria noastra prin stepă decât nomazi munteni". Ceata deasă şi umedă, precum şi vânturile şi uraganele puternice din timpul iernii, despre care i'a povestit hangiul, l»au impresionat mult. I*a mai povestit cum îngheafă marea, cum goneşte viscolul pe păstori cu turmele lor prin stepe, cum umblă cetele de câini fără stăpâni şi luptele acestora cu haitele de lupi. La Constanta a vi» zitat şi o colibă de Tătar, săracă, murdară, cu acoperişul aproape de pământ. Călătorii au pornit cu o zi în urma bagajelor, pentru a ajunge împreună la Cernavoda. Călătoria au făcut'O calare, pe cai vioi munteneşti, cari jucau, săreau şi www.dacoramamca.ro - 324 - se băfeau cu picioarele dinapoi. Convoiul erâ condus de .hangiu în uniformă veche austriacă. Drumul l»au făcut pe valea Kurasu (Carasu), despre care i s’a spus că a fost un canal care legă Punărea cu marea, făcut de Ţraian şi despre care credea că n’ar fi greu de refăcut, dacă nu s‘ar opune Turcii; socoliâ că ar costă mai iefien decât calea ferată. A trecui pe lângă multe redute din ultimul războiu rusesc, în care se ascundeau câinii, vara de căldură şi iarna de frig. Au ajuns la un sat, unde „fie» care casă aveâ aspectul unei movile mizerabile pe o masă pietroasă* ; erau şi „câteva coloane de piatră cenuşie dela o biserică devastată*. In mijlocul stepei au întâlnit un cimitir turcesc părăsii; satul fusese şters de pe pământ. „Vedeam turme de vite, care din depărtare se înfăţişau ca o tabără mare de războiu. Păstorii munteni semănau cu iotul oamenilor sălbateci; ei purtau cojoace lungi de oaie, cu lâna scoasă în afară, pălării gigantice, sau o căciulă strâmtă de blană aspră; părul lor lung, negru şi sbârl'J le aiâmâ peste umere; |oţi purtau un topor greu*. Au suferii de căldură şi lipsă de apă. „In această arşi|ă de soare, păstorii munteni stăteau liniştiţi în cojoacele lor grele de piele, rezemafi pe ciomegele lor. Sărmanii nomazi I Auziam cântecele lor; pare ca aud încă melodia, trebuie să»i dau şi un tex)*. Urmează un cântec în 4 strofe cu refrenul: „O, salcie verde cu crăngile tale pletoase*. Andersen cântă via|a păstorului rătăcitor peste bărăganurile întinse din cuprinsul celor trei împărăţii, suferinţele şi do» rurile lui. A ajuns la Cernavoda, model de oraş căzut în ruină. Şi aici aceeaş sărăcie şi mizerie ca la Constanta. Dunărea inundase lunca, iar colinele din spate aveau ca» racterul unui peisaj danez. Călătoria în susul Dunării a făcui'o cu vaporul austriac „Argo*, printre insule inundate, „unde capetele sălciilor şi vârful colibelor de trestii ieşiau din apă*. In nici un loc n'a văzut Dunărea în întreaga ei lă|ime. Din cauza mulţimii ţânţarilor din timpul nop|il, dimineaţa „eram cu to|ii pe bord, fiecare obraz sângerând şi umflai*. A ajuns la Turfucaia: „înaintea fiecărei case erâ o grădini) ă mică; la poala povârnişului alergau copii jumătate goi şi strigau : „Urolah*. Aci toate indicau pace şi niciun pericol*. Dan Iliescu * * * Consf. N. Sarry: Cum s'ar putea rezolvi criza economică; 16 p. în 8n Constanfa, Dobrogea Jună, 1931. — O problemă de actualitate — am putea spune universală —, care preocupă în cel mai înalt grad lumea financiară dela noi şi de aiurea. D»1 S. găseşte că principala cauză a crizei, la noi, e un sistem defectuos de raporturi între Stai şi Banca Naţională, sistem care a dus la deprecierea moneiei, iar de aci la „nimicirea economiilor cetăţeneşti şi scumpirea traiului*, la o fiscalitate exa» geraiă şi criza de credit. Statul are datoria, în asemenea sifua|ie, să intervină, rezol» vind raporturile dintre creditori şi debitori prin legiuiri speciale. Intre soluţiile de în»' dreptare, propuse de d»l S., menţionăm: exproprierea creanţelor ca „necesitate na* /ională şi de utilitate publică“, extinderea legii concordatului preventiv, reprimarea cametei uzurare şi mai ales o ... bună şi cinstită gospodărie. Recomandăm călduros această broşură tuturor acelor cari, cel pu|in din curiozitate, voiesc să afle cam cum stau lucrurile cu „criza*. Dan Iliescu • * * C. Saroglu: Sassiada; 55 p. în 8° ; desenuri de A. Cristea ; Constanfa, Do» brogea Jună. — Sassiada cuprinde o serie de 12 scrisori din călătorie, în versuril, ale lui „Văru Vasile către Văr’su Ni(ă“ şi câteva parodii. Făcând abstracţie de scopu www.dacaromanica.ro - 325 - politic care călăuzeşte pe autor (d»l Sarry), trebuie să remarcăm belşugul de humor sănătos şi ironie fina, imbinate în chip minunat şi într’ formă uşoară care fac lec» tura plăcută şi distractivă. • Dan Iliescu * * * Prof. G. Vâlsan: Les Terrasses de Ia Plaine Roumaine. în publicaţia : „International Geographical Congress, Cambridge, July 1928“ tipărită în 1930. Autorul a participat în Comisiunea No. 3, numită „ Comisiunea te* raselor pliocene şi p!eistocene“, unde şi»a (inut şi prezenta comunicare, pe care o dăm în traducere credincioasă, după rezumatul publicat la pag. 162—164. „Studiul teraselor Dunărei»de»jos şi ale afluenţilor ei din România ne permite a urmări de aproape evoluţia morfologică a Câmpiei Române şi ne aduce probe de* cisive in sprijinul hipotezei mişcărilor recente ale acestei câmpii (Cobâlcescu, Mrazcc, de Martonne). în lungul Câmpiei Române, Dunărea e insolită de un sistem de terase destul de complicat, dintre care două sunt constante şi cu o valoare morfologică. Terasa superioară, foarte desvoltată în Oltenia şi găsindu-se la un nivel precis inferior aceluia al câmpiei formate din depozite lacustre levantine, este prima urma de activitate a fluviului dealungul Câmpiei Române. Ea arată ca Dunărea actuala şi*a făcut apariţia in această câmpie intr'o epocă postlevantină, împrumutând albia unei Pre*Dunări, care»şi avea isvoarele în masivul Porţilor de fier şi»şi adâncise o albie destul de adâncă la contactul depozitelor levantine cu formaţiunile cele mai vechi ale podişului bulgar. Această terasă superioară dispare, ca terasă, Ia gura Argeşului, unde este jncă dominată de câmpie cu 25 m. şi domină fluviul cu 45 m. Mai Ia vale, altitu» dinea joasă a restului câmpiei dovedeşte că in epoca acestei terase, (quaternarul mediu: Eleph. primigenius, Eleph. antiquus, Camelus alutensis), pe câmpia orientală exista incă o Întinsă baltă, ultimă rămăşiţă a Iacului levantin. Terasa inferioară, de 20—15 m., mai joasă ca precedenta şi apropiindu»sc de nivelul fluviului în aval, ia o mare extensiune în câmpia răsăriteană şi ne permite a urmări etapele de /iscare ale băltii ce exista in epoca terasei superioare. Aşa, un mare bra| al Dunării din această epocă sirăbăteâ stepa actuală a Bărăganului (Mur» goci) şi câmpia Brăilei,- pentru a ajunge în câmpia joasă a Şiretului. Eră o imensă, Baltă, astăzi acoperifă de o groasă pătură de loess — remaniat la rândul său de ac» livifafea eolică — care abia lasă să ghiceşti marile trăsături morfologice ale tării. Dealungul tuturor afluenţilor români, se poate urmări, până în zona carpatica, terase corespunzătoare cu cele ale Dunării. Dar pe când râurile Olteniei suni insolite de ferase mai mult sau mai pu|in paralele cu actualul curs, toate râurile valahe arata la ieşirea lor dintre coline, o largă desfăşurare de terase in evantai, indicând că aceste râuri şi*au schimbat direcţia recent cu 75— 120°, totdeauna spre Est. Aces fenomen se datoreşte scufundării continui a Câmpiei Române, scufundare care se poate urmări, gratie studiului teraselor şi a vechilor cursuri părăsite, din quaiemarul mediu până în zilele noastre, atât în alura generală, cât şi în variaţiile locale". La acest comunicat al d»-lui Prof. G. V., d»l Prof. E. de Martonne adaogă: „Observările d»lui Vâlsan sunt de un mare interes, căci ele se raportă la o (ară în care se pare că e posibilă constatarea în acelaş timp a teraselor in raport cu mişcările eustatice, a teraselor datorite mişcărilor scoarţei şi a teraselor de genul % www.dacaromanica.ro - 326 - acelora pe care Mi Chaput le*a numit polygenice. Primul fel de terase a fost sem» nalat la Prut şi Şiret (Sevastos). Cu toate acestea, trebuie să observ Că ridicarea ni* velului M. Negre in quaternar, la care face aluzie d*l Vâlsan, nu se poate compară cu mişcările eustatice; e vorba de o mare interna inchisă, care se gasia, ca şi Cas» pica actuala, sub nivelul oceanelor şi care a fost năpădită de apele oceanice in urma formării Bosforului şi Dardanelelor. E probabil că unele din terasele Câmpiei Ro» mâne sâ poată fi interpretate ca terase polygenice. Dar, in total, scufundarea acestei regiuni in quaternarul recent n'ar păreâ indoioasă. Coturile râurilor afluente ale Du» nării au fost interpretate ca indicând atrac/ia persistentă a unei arii de scufundare situata intre Buzău şi Galafi. D*l Vâlsan nu numai că a dovedii ca aşa este, dar a şi trasat în chip definitiv cursurile succesive uimate de flecare râu ce s’a deplasat spre Est. Pufine exemple de studii aşa de decisive exista din acest punct de vedere". Din această noli|ă a marelui geograf francez rezulta că, in comunicarea d*sale, d»l G. V. a înaintat şi alte afirmări, pe care regretam că nu le»a trecut în rezumatul d»sale, cum ar fl acelea privitoare la oscilările de nivel ale M. Negre în quaternar, care oscilări, neputându»se compara cu mişcările eustatice ale marilor mărginaşe şi oceanelor, au făcut superfluă, în urma criticei, menţionarea lor în rezumatul de mai sus. Cu privire la unele constatări pe care Ic face d»sa în acest rezumat, se poate atrage atenjia asupra faptului că ele au fost făcute în studiul nostru din 1920 „Miş* cări epirogenetice şi caractere morfologice in basinul Dunărei de jos", precum şi în studiul din 1928 „Pământul Dobrogei" (Analele Dobrogei IX, I). In aceste lucrări am adus dovezi suficiente despre mişcările epirogenetic? quaternarc ale regiunilor din basinul Dunărei de Jos, despre diformarea platformelor dobrogene şi în special a celei meridionale, levantine, precum şi despre terasele dunărene văzute în lumina epi» rogeniei şi despre lipsa de corespondenta între terasa superioară şi suprafaţa câmpiei de la E de gura Argeşului, pentru a respinge interpretarea formelor morfologice quater» nare prin mişcările eustatice, interpretare de partea căreia s'a dat şi d»l A. Nordon, fara temei, precum vom arăta cu alt prilej. Când ultimele depozite levantine se găsesc în Măgura Odobeştilor la circa 1000 m peste nivelul mării, iar pe buza înalta a po* dişului Dobrogean, şi numai în jud. Constanta şi Durostor, la circa 100 m (depozite litorale de faleză), în timp ce în jud. Covurlui, spre Dunăre, ele*s la abia câ|iva metri peste nivelul marii, iar pe laturea maritima a Dobrogei ele lipsesc cu desăvâr» şire, deşi condiţiile de păstrare nu lipsesc, în schimb însă avem un şelf enorm cu vai continentale înecate, cred că nu mai este loc de şovăire pentru admiterea mişcărilor scoarţei pe verticală în aceste regiuni cercetate şi azi de cutremure repetate. Oscilările de nivel ale M. Negre, pe care le»au provocat perioadele climaterice quaternare şi deschiderea strâmtorilor turceşti cad pe planul al'doilea faţă de cauza epirogenetica, care e hotărâtoare. Dar, să nu anticipăm. Problema aceasta foarte grea şi complicată nădăjduim a o rezolva într’o viitoare lucrare în curs de pregătire, asupra întregului basin al M. Negre. C. Brătescu La Commission Europeenne du Danube et son oeuvre de I856*â 1931 ; Paris, Imprimerie Naţionale 1931. Această monumentală lucrare, sosindu»ne în ulfi» inul moment, ne vom face o-plăcere a o recenza pe larg în numărul viitor. t„0oooooQ0fl °©oooooO°" www.dacoromanica.ro ODOOODOOOOI OOOOOOI «nOOOOOOOQOOOODOOOOO IPOOOCOOOOOOOOOOO000 oOOQOOOOODOOOOOOOOOOOO PREMIU Cercul Analelor Dobrogei institue un premiu de Iei 8000 pentru cea mai bună lucrare asupra vieţei şi operei ilustrului dobrogean Ioan N. Roman. Termenul predării manuscrisului este până Ia 1 Decembrie 1932. Manuscrisele se vor înainta d-lui C. Brătescu, Profesor universitar, Cernăuţi. Lucrarea cea mai calificată se va tipări în Analele Dobrogei. Manuscrisul rămâne proprietatea redacfiei revistei. oooOOOooo Lucrări primite la redacţie I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş : Studii şi documente literare voi. I. Junimea. Bucureşti 1931. Tipografia Bucovina. I. E. Torouţiu : 1. Heinrich Heine şi Heinismul în literatura roma* nească. 2. Hermann Sudermann în literatura românească. 3. Hermann şi Dorofhea. Ienăchi|ă Văcărescu. Pagini din monografia Goefhe. Bucureşti 1931. Dr. R. I. Călinescu: 1. Metoda geografică în cercetările biologice. (Extras din Bulet. Soc. R. R. de geografie XLIX). 2. Considerafiuni zoogeografice asupra migrafiunii păsărilor din România. (Extras din Bulet. Agriculturii voi. I—II. No. 1—4. 1930). 3. Contribufiuni statistice-antropogeografice la istoricul vânătoarei în România. (Extras din Revista Vânătorilor An. XI No. 6. Bu* cureşti 1930). 4. Considerafiuni generale asupra repartiţiei mamiferelor de interes vânăforesc din România. (Extras din Revista Vânătorilor XI, T, 1930). 5. Şacalii în România. (Extras din Arhivele Olteniei IX, 49— 50, 1930). La Commission europeenne du Danube et son oeuvre de 1856—1931. www.dacaromamca.ro - 328 - Comisiunea monumentelor istorice, secfia pentru Transilvania: C. Daicovici: Raport pe 1922—23; 24. S. Mihali: 'Raport pe 1925. M. Csaki: Inventariul Monumentelor şi obiectelor istorice şi artist tice săseşti din Transilvania, 1923. D. M. Teodorescu şi Dr. Martin Roşka : Un vechiu cimitir românesc în fostul sat Vărarea din jud. Bistriţa, 1924. Anuarul comisiunii monumentelor istorice, secfia p. Transilvania, 1926—28 şi 1929. Al. Lapedatu: Comisiunea monumentelor istorice, secfia Transilvaniei şi ţinuturile mărginaşe, Cluj 1922. I. Marţian: 1. Urme din războaele Romanilor cu Dacii, Cluj 1921. 2. Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistriţa 1920. N. Orghidan: Observatiuni morfologice în Bucegi, Cluj 1931, 2. Observajiuni morfologice în reg. Braşovului. (Extras din Ţara Bârsei No. 2, 3 şi 5 din 1931). Sextil Puşcariu: Daco-Romania. Buletinul muzeului limbei române,, an. VI, 1929- 30. Lucrările Institutului de geografie al Universităţii din Cluj voi. IV. 1928-29, Cluj 1931. Simion Hârnea: Popa Şarban. Focşani 1931. Ioachim Crăciun: Cronicarul Szamoskozy şi însemnările lui privi** toare la Români, 1566—1608. Cluj 1928. Al. Borza: 1. Guide de la sixieme excursion phytogeografique inter** naţionale. Roumanie 1931. 2. Câteva noţiuni de fitosociologie. Pădurea, stepa ierboasă, lupta între aceste două formaţiuni. Cluj 1923. 3. Printre flori. Biblioteca de popularizare a grădinii botanice. Cluj 1931. 4. Prin }ara Goralilor. Urme româneşti prin Tatra polonă. Sibiu 1929. 5. Prima istorie naturală românească de Gh. Şincai. Cluj 1920. 6. Primul dicţionar de ştiinfe naturale românesc de Gh. Şincai. In „Transilvania" voi. LII, 1921, No. 10—12. 7. Confribufiuni botanice din Cluj, Tom. I, Fasc. 8. 1927. 8. Materiale pentru studiul ecologic al câmpiei Ardealului. Fasc. I. Cluj 1928. 9. O vizită prin grădinile botanice din apus. Cluj, 1922. 10. Vegetafia şi flora Ardealului. Bucureşti 1929. * *0©90oooo°e www.dacoromamca.ro www.dacoromanica.ro