1923 Anul IV No. 4
Octombrie-Decembrie
Analele Dobrogei
Reuista Societăţii Culturale Dobrogene
Diff©ş;t<a«s C. HHÂTSSSCJU
SUMARUL:
Redaţiia : Către cititori.
Eug. C.Uirhi; Cântec; Amurg.
Dt. I Lepşi: Vârsta deltei dunărene:
V - Uihi:eanu: Atunci; Cântec de toamnă; '/lăstari de trandafiri ; Pe-ncelaş drum.
M. P.icdpie: Peţilo ii (I. von Eiehendorff) ; Asra (H. He'ffe-) : Ramai (!. von Hich'endorff), Speranţa (Em. Gribej).
Or. Ştiicednu■: Trăeş i, vorbeşti V. Hugo)'; pină când ; Elefanţii (Lecorite ele Lisle).
D.	Sioicescu: Noua pătimire a Sf. Nepomuc; Şalul Negru ' şi A. Puşchin ;• Însemnări juridice: 1. Gererne, Ii învăţătură şi pedeapsă; Genealogie şi protimisis... more judaico; Haşdeu şi obiceiurile juridice; Mărul răzeşiţelor.
V.	Purvan: Buzăul.
C.	Bmtescu: Dacia şi Moesia după Ptolemaeus.
’/' Per. Papa hogi; Vlahut.
V". Morfei: Monografia comunei Topalu ; Din graiul dobrogean. yP. P. Stănescu: Pe ţărmul mării (Th. Storni).
/ C Karadfa: Scrisorile lui Kelemen Mikeş (1738—17-10) ; Pe Dunăre şi prin Dobrogea (1865).
' Dr. Ing. Frangopol: Ce mănâncă şi beau Dobrogenii.
V. I. Snssu: Monografia satului Caranasuf (urmare).
Ion Gcorgescu: Legenda Mirleanului; Urătură dobrogeană,
D.	Sioicescu: T.-Bălan: Suprimarea mişcărilor naţionale din
Bucovina pe timpul războiului mondial, 191-1 —191S. Erata ,
-------- CONSTANŢA--------—
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE AL ZIARULUI „DOBROGEA JUNĂ“
<	---Str. Scarlat Vârnav No. 23-
--------- 1 9 2 4	--------—
www.dacoromamca.ro
Manuscrisele se trimit d-lui C. Brâiescu, profesor în Constanţa.
Redacţia nu ia sub a sa răspundere nici una din opiniunile ■emise de autorii articolelor publicate.
PUBUCAŢIUNI PRIMITE LA RED AC ŢIE:
los/'l Popovici: Ortoepia şi fonetica. Cluj 1923.
Leca Aloranu; Fraţimi Eminescu. Cernăuţi 1023.
Alex. Marcu; Un pittore romeno all' Academia di S. Luca" O. Tatarescu. Roma 1923.
Maria Regina di Romania: Lo Czar Nicola. Ricordi. Trad. de Al. Marcu şi O. F. Cecchini.
Teofii Pjuşi Simion Rusceac: Lecţiuni practice de I. română. Partea I. Cernăuţi 1923.
Maior M. C. Pântea; Planul şr ghidul oraş. Bucureşti. Buc. 1923. I. Ursa; Petru Rareş. N.o 1 din Bibi. istorica. Bucureşti 1923. Etn. Bucuţâ: Românii dintre Vidin şi Timoc.
Buletinul municipal al oraşului Constanta.
N. Bănescu: Changements politiq'ues dans Ies Balkans apres la conquete de l'empire Bulgare de Samuel (1018). Nou-veaux duches Byzantins: Bulgarie, et Parislrion (fn Bullet. delai Sect. hist. Tom. X. Acad. Rom ) Buc, .1923,
N Bănescu: La Roma nuova alle foci del Danubio. Roma 1923.
Din publ. .Instit. „per l'Europa orientale".
Al. 1. Alexandrescu: Originile civilizaţiei şi evoluţia societăţii. Voi. I. Buc. 1924.
C. I. Karc.dja{ Quclques considerations sur le service cansulaire roumain. Buc. 1923.
C. I. Koradja: O călătorie pe apele române şi prin Basarabia, 1835. Bucureşti 1923.
Buletinul Soc. Regale Române de geografie.
'Paul Nicorescu: La Roumanie nouveile. Buc. 1924.
Leca Morariu: Războiul 'Iroadei după codicele C. Popovici 1796. Cernăuţi 1024.	-
!Dr. M. Roska: Un vechili cimitir românesc în fostul 3at Virarea din jud. Bistriţa Nasăud. (Din publ. Comis. mon. istor. Secţ. Transilv.) Cluj 1924.
Silviu Dragomir: Fragmente din cronica sârbească a Iui Qeorge BrancoeLi, Bucureşti 1924.	'
Silviu Dragomir: Vlahii şi Morlacii.-Cluj 1924.
Cultura: (Revista) An’. I No. 1, 2. 1923. Cluj.
www.dacoromanica.ro
CĂTRE CITITORI
Cu numărul de faţă Analele Dobrogei îşi încheie al patrulea an de existenţă şi activitate. încă de Ia naştere, revista şi-a jalonat un drum limpede spre viitor, precizânducşi pcopul şi problemele sale, de la care nu s'a abătut o clipă. Nici ambiţiile personale, nici ambiţiile regionale, nici pretenţiile vreunei grupări efemere dornice de faimă şi nici gândul, tot atât de condimnabil, al câştigului n'au prezidat ziua înălţătoare a naşterii sau viaţa ei de mai târziu, ci o adânc simţită nevoie sufleteasca de a sluji patriei întregi, făcând cunoscut acest nepreţuit colţ de tară românească, Dobrogea.
După mâhnirile şi durerile vii ale războiului,—când provincia noastră de la Mare căzuse pradă pustiiri’ unei seminţii însufleţite de duhul distrugerii şi ameninţa să aibă cea mai' tragica dintre sorţi—era de datoria noastră să ne ridicăm, purificaţi prii suferinţă, până la cea mai înaltă înţelegere a datoriei şi sa dăruim tot aurul nostru sufletesc pe altarul iubirii de ţară. Erau atâtea răni de vindecat! Dintr'o grădină fericită a patriei, Dobrogea ajunsese aproape o paragină. Am văzut sate întregi rase de pe faţa pământului; ogoare nesfârşite şi drumuri înţelenite de bălăriile stepei; mii şi mii de orfani fără ajutor; gospodari cuprinşi, siliţi a reîncepe viaţa, de Ia traiul troglodiţilor; oraşe ruinate; flacăra culturii stinsa; binefacerile păcii spulberate; jale şi lacrimi pretutindeni. Ca ieri au fost toate acestea, de şi mulţi aproape le vor fi uitat!
Cu inima omului care se întoarce Ja căminul ruinat, dar, şi cu sufletele încordate de energie şi speranţă, aşa am încăput
www.dacaromamca.ro
2
activitatea noastră, pe tărâmul culturii. A fost entuziasm la început şi, cel puţin la conducători, el s'a încununat cu marea virtute a persistenţei. Numai cei adânc cufundaţi în viaţa lor vegetativă şi în egoismul unor simţiri lipsite de nobleţe nu ne-au secundat. Din multe părţi însă am avut toată recunoaş-» terea valorii muncii noastre şi tot sprijinul moral şi mater!al cât se putea aştepta. Ne-a încurajat aprecierea Uni /ersitlţilor şi-a altor instituţii de cultură înaltă; ne-au încurajat intelectualii de seamă ai Ţării; ne-a încurajat însăşi Casa Regală; ne-a ‘în-crusj’at şi oficialitatea dobrogeană. In special primăriei şi prefecturii de Constanţa, precum şi primăriei de Turtuciia şi prefecturii de Durostor îi aducem în deosebi mulţumirile noastre cele mai vii. Ne-au încurajat, în sfârşit, persoane generoase, care au dat dovadă de o deosebită înţelegere pentru manifestările culturale şi ale căror nume s'au publicat la timp în paginile revistei noastre.
Este, prin urmare, timpul să arătăm dacă, din ceea ce am lucrat merilăm deosebita atenţie ce ni s'a arătat.
Analei* Dobrogei, fiind o revistă regională, şi-a propus să studieze pământul şi poporul acestei provincii clin toate punctele de vedere* arheologic, istoric, etnografic, geografic, geologic economic etc.,—iar mulţimea studiilor publicate în paginile revistei în aceste ramuri, stau mărturie dacă ne-am ţinut de cu-< vânt. Am anticipat şi proiecte pentru viitor şi, spre adâncai noastră satisfacţie, ele au avut răsunet Ia centru şi au fost traduse în fapte culturale de cea mai înaltă valoare pentru neamul nostru în Dobrogea. Aşa, ca să pomenesc câteva, problema schimbării toponimiei streine a provinciei, ridicată de noi în Analele Dobrogei şi aprobată de toata suflarea românească, a fost îmbrăţişată cu grabă de organele administrative ale celor două judeţe dte nord şi nu mai rămâne de cât un vot al Parlamentului spre a deveni un fapt împlinit. Problema colonizărilor, atât de necesară spre hotare, şi nu numai în Dobrogea, cu elemente româneşti, este de asemenea în curs de înfăptuire. In altă direcţie de preocupări, problema unui canal între lacurile Mamaia şi Taş-ăul, în scopul de a însufleţi un colţ de provincie dobrogeană cu toate binefacerile pe care le
www.dacoromanica.ro
3
■poate aduce înviorarea prin ape dulci, este de asemenea un .fapt câştigat şi în curând vom avea bucuria a vedea şi această! •operă economică înfăptuită; iar marea problemă a unui canal navigabil Cernavoda-Constanţa este în curs de studiu, în urma atenţiei deosebite pe care i-a acordat-o guvernul. Dacă ar fi numai atât şi tot am fi răsplătiţi din belşug pentru munca noastră din cursul celor patru ani trecuţi. Dar, în afarâ de aceste taluri, aproape realizate, numeroasele studii ştiinţifice, destinate a limpezi trecutul şi prezentul provinciei au urmărit un scop şi mai înalt: anume acela de a creea o mai lumi iată conştiinţă naţională în Românul dobrogean şi a trezi o mai vie iubire pentru locul în care fiecare e activ. Desăvârşindu-te pe tine, dărueş'i Patriei un cetăţean valoros, de care ea poate fi rnândiu- ridicând satul sau oraşul tău, ai creat un colţ de tară mai luminos; ridi:ându-ţi provincia ta, ai dăruit tării întregi mai m. Ită frumuseţe şi tărie. Departe de noi utopiile acelora cari-şi risipesc în vânt sufletul şi viata pentru omenirea planetei .înt egi; din potrivă, am socotit că înălţând colţul nostru spre o vi ţă superioară, am lucrat mai real şi mai efectiv pentru o-menirea întreagă.
Dacă această luminară conştiinţă naţională este şi ea în curs de înfăptuire, rămâne să ne-o arate viitorul. O cultură mai ridicată în toată marsa poporului, o concepţie etică a vieţii, o voinţă mai dârză spre fapta bună, iată ceea ce ne-am străduit a propaga nu numai cu scrisul ci şi cu fapta.
Cu aceste gânduri încheiem ultimul număr din anul al patrulea al Analelor Dobrogei.
Q.eutltile materiale de tot soiul ne împiedică însă a mai scoate revista în patru volume anual. Ea va deveni un anuar. ’Va pierde, evident, cantitativ, dar va câştiga în calitate. Dorim ca c. ti .oi ii credincioşi ai ei s'o aştepte ctl aceeaşi dragoste cu -care se aşteaptă un sol al bucuriei.
REDACŢIA
www.dacoromanica.ro
CÂNTEC"
Călătoare cete De cocori, sub stele, Trec,- neogoiete Doruri trec cu ele.
Se tot duc pribege , Zările de schimbă,
Pân ’ vor înţelege Că ’n zădar se plimbă I
Iar atunci-în stoluri Vor veni zorite ,
Dând cu drag ocoluri Vetrei lor iubite.
Cătinel vor bate La ferestre ’nchise. Unde zac uitate Părăsite vise !
AMURG
In zori sau în amurg-de-apururi Acelaş vânt pustiu te bate,
Când zarea vieţii e umbrită De clipele-i întunecate.
Zâmbirea înviorătoare A unei alte primăveri -Zădarnic cearcă să te’mbie:
Tu nici în visuri n'o'mai ceri !
EUG. CIUCW
(1 Din volumul ce va ap&reâ. SUB SPECIE AETERNI (Din taina vieţii, II).
www.dacoramamca.ro
Vârsta deltei dunărene
de Dr. I. LEPŞI
Dintre toate regiunile româneşti, cred că delta Dunărei .este mai puţin accesibilă unui studiu- exact, mai ales în timp. ■Cauza este mulţimea factorilor geologici cari au pregătit şi clădit această unitate, continuându-şi activitatea şi azi. Acel „nexus eausalia", care ar trebui despletit, este atât de complicat, încât nu poate fi urmărit cu preciziune; este o funcţie cu un număr nesfârşit de variabile, însă cu nici o singură constantă.
Dintre aceste variabile, pentru aceeaş unitate de timp sau spaţiu. unele variază mai mult, altele mai puţin. Cele din urmă, din cauza variatiunilor lor lente, sunt cele mai potrivite ca bază de plecare a unui studiu; căci, punându-Ie unităţile coordo-t natelor de timp şi spaţiu mici, ele pot fi considerate constante. .Mărind, după aflarea constantei relative, coordonatele de timp şi spaţiu, rezultatele totuş se vor apropia bine de adevăr, dacă ulterior, după putinţă, vom lua în considerare şi celelalte variabile.
Dintre diferitele variabile, ca punct de plecare mai potrivit, fni s'a părut aceea a cantităţii sedimentelor anuale transportate de Dunăre. întrebuinţând acest criteriu în felul generalizat mai 'nainte, am ajuns la rezultatele ce Ie vom vedea mai la urmă.
întrebuinţarea timpului absolut în geologie nu se prea o-bişnueşte; având însă în delta Dunărei o formaţiune de tot tânără,, care se desvoltă şi azi sub ochii noştri, arătându-ne .fiziologia ei, am crezut admisibilă această încercare.
I.
GENEZA BASINULUI DUNĂREI DE JOS
înainte de a ne ocupa cu vârsta deltei dunărene, să a-runcăm o privire asupra genezei regiunilor Dunărei de jos şi a Carpaţilor. Aceasta este necesar pentru a ne putea da seama -asuţita unor chestiuni importante precum sunt următoarele:
www.dacaromamca.ro
6
Când s'a format Dunărea?
Cum s'a desvoltat actualul curs al ei ?
Cc mişcări epirogenetice s'au întâmplat?
Ce întinderi au avut transgresiunile marine?
Ce clime au domnit?
Când începe clădirea deltei actuale ?
Ce proporţii a avut sedimentarea mai 'nainte? etc.
In cretacicul superior, cea mai mare parte a României stă sub apă. Regiunile carpatice se scufundă tare şi formează sin-clinalul flişului. In marea senoniană numai o mică parte a muţilor Getici rămâne deasupra apelor, dar nici aceasta nu se ştie cu siguranţă. Basinul Dunărei de jos precum şi cea mai mare parte a Dobrogei sunt acoperite de mare. Nici o transgre-siune a neozoicului n'a fost atât de complectă ca cea senonianăv
In cretacicul superior începe şi scufundarea Depresiune^ getice (Oltenia) care durează până azi. Se ivesc fracturile transversale ale Carpatilor, dintre care cea mai însemnata, linia Galaţi-Tulcea, se întinde dela delta Dunărei de azi prin curbătura Carpatilor şi—unindu-se cu linia Pcceneagi--jse. continuă în interiorul arcului până în Tatra, dând naştere la Depresiunea moldo-basareabeană. Deja din cretacicul superior, mai mult însă. de la miocenul mijlociu, marginea Câmpiei Române dealungul liniei dunărene—care merge paralel şi aproape de marginea apuseană a băltii Brăilei—începe a se scufunda şi a subîmpinge Carpajii Meridionali.
In timpul când regiunea carpatică este fracturată transversal în mai multe locuri, Dobrogea prebalcanică stă acoperită de mare. Partea sudică a platformei prebalcanice se rupe de depresiunea getică, adică Oltenia întreagă şi Muntenia dintre Olt şi Dâmbovita, tot dealungul liniei dunărene şi rămâne ca horst; şi Depresiunea getică, fiind mai puţin scufundată decât Câmpia Română, se desparte de ea prin factura Dîmboviţei. In cretacicur superior „cuiele varisce” ale Dobrogei sunt din nou încreţite formând „catenele cimeriene” şi se rup de Dobrogea prebalcanică prin fractura Peceneaga-Başpunar-Camena. Aceste mişcări merg paralel cu cele ale „catenelor dace" din regiunea Carpa-ţilor şi cauzează, cum am zis mai nainte, scufundarea regiunii moldo-basarabeanâ. Deja din cretacicul superior, mai rnuit însă tendinţa de încălecare peste marginea horstului dobrogean nordic, dealungul liniei Peceneaga. Scufundările dealungul liniilor Galati-Tulcea şi Peceneaga provoacă eruptiunile porfirului cre-t tacic în nordul horstului dobrogean.
La finele cretacicului superior, marea se retrage şi în „da-nian", în regiunea Carpatilor, care a devenit uscat, domneşte
www.dacaromamca.ro
7
o climă de stepa caldă. După sfârşitul cretacicului, C âmpia Română rămâne uscat până la sarmatic sau lortonian, ale cărui depozite acolo se găsesc direct pe cele cretacice.
In eoren, flişul din regiunea Cârpacilor începe a se cuta, aratându-^e astfel după dărâmarea munţilor Getici primele simJ ptome de ridicare orogenetică în regiunile munţilor noştri. Eoce-nul petrograficeşte fiind format din diferite faciesuri neritice şi litorale, probabil că s'a prezentat în forma unui număr mare de basinuri sau golfuri mici şi puţin adânci. Că aceste basinuri aparţineau la două sisteme mari, se vede din distribuirea lui Nummulites distans şi N. irregularis, cari se găsesc numai în regiunea carpatica-dobrogeană, iar N. complanatus şi N. perfo-i ratuc numai în regiunea a doua, cea transilvano-panonicl Speciile unei regiuni lipsesc în cealaltă şi invers. Această distribuire mărginită ne arată că deja în eocen exista un început al cumpenei apelor carpatice, prin urmare şi o mişcare orogmctică positivă între Transilvania şi Câmpia Română. Din momentul când regiunea Carpaţilor iese deasupra nivelului mării, începe activitatea apelor carpatice, aceasta probabil deja la sfârşitul eoccnului. In Transilvania se găsesc de fapt între faciesurile neritice şi litorale a’t le alternante de apă dulce sau salmastră, lagunare cu Ca S O 4 şi chiar argile roşii de stepă caldă. Toate acestea ne arată mişcări epirogenetice dese şi variate, transgresiuni şi regresiuni marine, prezenţa râurilor, basinuri de apă marină expusă evaporării, analoage cu cele din câmpia Munteniei, despre care vom vorbi mai târziu; în fine, chiar clima caldă şi uscată a stepelor, care se întindeau prin valea O'tului cel puţin până în depresiunea Getică şi Română.
In luteţian, apele cuprind încă sinclinalul flişului carpatir * rămân însă despărţite de ale Transilvaniei printr’un şir de insule, printre care treceau braţe de mare puţin adânci. Tot în luteţian, Dobrogea este acoperită de o mare ce vine de la S E către Silistra. După retragerea acestei mări, Dobrogea rămâne uscat până în terţiarul mijlociu (mediteranul inferior) când marginea ei de S este acoperită din nou.
Oligocenul nu diferă mult de eocen. Numuliţii dispar la începutul lui; se găsesc intercalate formaţiuni de apă dulce şi salmastră, în unele locuri şi cărbuni, dovezi pentru existenţa regiunilor continentale mai mari. Prezenţa gipsului în Subcarpaţi arată regresiuni marine, aceasta mai ales la finele oligocenului, în aquitanian, când regiunile Carpaţilor stau deasupra apelor, ridicându-se în bloc, pe când atât regiunile externe cât şi cele interne sufăr o nouă scufundare.
In miocen, Carpaţii formează deja o regiune continentală
www.dacoromamca.ro
8
relativ mare şi înaltă, iar în burdigalian (mediteranian I) sunt înconjuraţi de un braţ marin până la Bahna lângă Vâiciorova (regiunea Porţilor de Tier). In Transilvania găsim în cred: timp basine mari, care se poate să fi stat în legătură cu braţul marin din partea exterioară a Carpaţilor, în acele locuri unde cumpăna apelor era coborâtă până la nivelul mării. In Subcarpaţi găsim conglomerate litorale din burdigalian, care provin de la distrugerea crestelor carpatice, dovadă pentru o Înălţime oarecare şi prezenţa apelor curgătoare.
La sfârşitul primului mediteranian Carpaţii se ridică din nou, încât braţele marine extra-şi intracarpatice ale helveţknului sunt isolate de mare; apa lor începe a se evapora şi a depune gips, probabil şi sare. In helveţian găsim o climă caldă şi uscată ceeace cauzează intercalaţiuni de gips. La finele acestei perioade, flişul se cutează puternic, ceeace formează al doilea episod important în trecutul Carpaţilor, prin care rămăşiţele vechilor Catene Dace sunt sporite cu această rocă.
In tortonian, lagunele isolate ale helveţianului îşi reiau legăturile cu mările celui de al doilea mediteranean şi fauna lor marină, ce dispăruse în helveţian, se desvoltă din nou. Ir. tortonian sau helveţian se scufundă din nou Câmpia Româna, ceeace se vede după sarmaticul sau tortonianul care, în Bărăgan, se află direct pe cretacic.
In sarmatic, marea se întinde peste Subcarpaţi, dela Vâr-ciorova până în Galiţia, peste Câmpia Română, Moldova, Basarabia, M. Neagră şi Dobrogea, iar peste munţi în Transilvania. Pentru Dobrogea, transgresiunea sarmatică a fost ultima rare a lăsat neacoperite numai şisturile verzi dela nord. De acum, Câmpia Română se scufundă mereu ca şi basinul Transilvaniei în regiunea Braşovului, retrăgându-se şi apele în acest colţ. După sarmatic, apele româneşti întrerup legătura cu fvtediterana.
Basinurile sarmaticului le găsim şi în întreg pliocenul, fiind umplute succesiv cu sedimente. La început, se poate ca lacurile Transilvaniei să fi stat în legătură cu cele din Câmpia Română, care, stând la înălţimi mai mici, au primit, poate, afluenţi de la cele dintâi. Unul dintre aceşti afluenţi ai Câmpiei Române şi-a căutat drumul prin Porţile de Fier, pregătind astfel poarta pentru o Dunăre viitoare. In pliocen, uscatul Carpaţilor se măreşte, sau din cauza, unei mişcări orogenetice positive, sau a unor mişcări epirogenetice negative în Câmpia Română şi în regiunea M. Negre, în a cărei direcţie se retrage marea sarmaticului. Aşa dar în pliocen, Câmpia Română, cea getică şi moldo-basarabeană până la Trotuş formează un golf al mării ponto-caspice. Car-I păţii în piocen făceau dese mişcări orogenetice, când positive când
www.dacoromamca.ro
9
negative, global însă mai mult positive, încât marea, după mai multe oscilaţiuni, este împinsă înapoi către regiunea M. Negre. Dobrogea, care după sarmatic a devenit uscat, stă cu marginea ei dinspre Câmpia Română în parte încă sub apă. Lipsind faciesul pliocen la răsărit, se vede că horstul era aplecat către apus. Râurile încep a-şi formâ văile lor, dintre care cea mai însemnata este Cara-su.
In primul subetaj al pliocenului, în meoţian, legătura directă dintre apele Transilvaniei şi cele din Câmpia Română încă n'a existat. In schimb, marea meotianului se întindea prin Câmpia română, depresiunea getică, sudul Moldovei şi al Basarabiei către, răsărit până în regiunea caspică. Intr'un timp al meoţian ului, marea înaintează peste marginea flişului. se retrage însă iară? în ponţian şi formează ape salmastre, care dispar aproape total, încât rămân aproape numai lacuri dulci, mai ales în Depresiunea getică şi română, dincolo în Transilvania. Aceste ape se găsesc şi în dacian, transgresând chiar peste ponţian. fiind prezente şi în Bugeacul Basarabiei. In subetajul levantinului, apele, se retrag din Subcarpaţi către câmpie şi se îndulcesc.
La începutul quaternarului, depresiunea getică, Câmpia română, precum şi Bugeacul erau încă acoperite de un lac mare. Dunărea încă nu exista, căci Câmpia română stateâ şi ea sub apa. Resturile de Elephas meridionalis arata că clima caldă a pliocenului încă exista. Carpaţii încep a se ridica şi râurile, care curg către S şi S E., câştigă astfel mai multă putere de distrugere şi transportare; sedimentarea lacului din depresiunea getica şi Câmpia română ia un avânt nou. La umplerea acestor depresiuni au contribuit şi râurile din Prebalcani şi Dobrogea, precum se vede din depozitele fluviatile balcanice aflate la stânga actualului curs al Dunărei, în terasa superioară a .Munteniei. Dacă aceste sedimente, în provenienţa lor ca balcanice au fost bine recunoscute, este probabil, deşi nu sigur, că Dunarea atunci încă nu exista. In schimb se poate să fi existat un râu mai mic, care va fi coborât din munţi prin actualele „Porţi de Fier", însă în altă direcţie.
Tot la începutul quaternarului Dobrogea se ridică şi ajunge la o înălţime care, în regiunea Cernavodei, întrece pe cea actuală qji vre-o 25 m. Partea răsăriteană a podişului era mai ridicată decât cea. apuseană precum se vede din cursul apelor care se îndreptau către apus. Astăzi suprafaţa podişului la Palas, în apropierea Constanţei are o înălţime absolută de 58 m. Către ’W, podişul se ridică cu încetul şi ajunge lângă Dunăre peste 100 m. .este deci înclinat dela W. la E. Gura văii Cara-su este scufundată cu baza la o adâncime de 25 m. sub Dunăre. De
www.dacoromamca.ro
10
aici rezulta ca în timpuţ formarii acestei vai, marginea horstului dobrogean trebue să fi fost la o înălţime de vreo 125 cel puţin, iar răsăritul horstului trebue să fi avut o înălţime mai mare de 125 m., căci dealtfel apele nu s'ar fi scurs către Câmpia română, ci mai curând către mare. Precum se vede, răsăritul Dobrogei arată în regiunea de la Constanţa o scufundare de cel puţin 125—58 egal 67 m., rezultă deci că Dobrogea a suferit o răsturnare a profilului W E. Aceasta a dovedit-o d-1 Brătescu mai ales prin studierea profilului transversal al afluenţilor văii Cara-su. Dânsul zice:
„La văile afluente, în loc ca pantele de apus să fie mai râpoase, fiindcă într'acolo trebuia să se lase firul apei din cauza aplecării podişului, iar la afluenţii de N. ri din cauza rotaţiei pământului,—tocmai dimpotrivă, coastele de răsărit sunt mai repezi, iar cele de apus prelungi ?i domoale. Aceasta însemnează că răsturnarea pantei podişului se îndeplinii pe nesimţite chiar în timpul când văile curgeau, adica în perioada pluvială”.
Cu timpul, lacul din Oltenia şi Muntenia Sv. umple cu sedimentele aduse de apele carpatice care, din momentul când se lovesc de marele stavilar dobrogean, se adună succesiv şi formează antecesorul Dunărei. Timpul când Dunărei întâia oară şi-a căutat drumul prin Porţile de vier, nu se poaie stabili, cu preciziune; se poate însă că deja de atunci, când lacul Câmpiei române încă nu era umplut. Prezenţa sedimentelor balcanice în stânşra cursului actual nu o pot considera ca efo/adă pentru ne-existenţa fluviului pe timpul depunerii lor. Este posibil că Dunărea—dacă a existat deja—să fi avut o albie mai la N. de cursul ei actual, de pildă în regiunea vreunuia dintre afluenţii artuali ai Jiului, deşi aceasta, după configuraţia de azi a regiunii, pare aproape inadmisibil. Să nu uităm însă că terasa superioară a Dunărei se află la înălţimea considerabilă de 75 m.! Inchizându-se acum albia Dunărei crin cucernicele aluvionări ale apelor carpatice şi aplecându-se totodată depresiunea getică către fractura Dunărei, fluviul,—poate şi prin captare,—şi-a căutat drumul spre sud, către Calafat. Aceasta, deşi e numai o ipoteză, arată totuş că timpul trecerei fluviului prin Porţile de Fier poate să fie mai vechiu decât se crede în genere.
Există dară două posibilităţi:
1. Dunărea la începutul quaternarului a curs deja prin Porţile de Fier, vărsându-se sau în lacul Câmpiei române— dacă peste tot există încă—sau, curgând de'alungul podişului dobrogean, ajungea direct la mare.
www.dacaromamca.ro
11
2.	Dunărea nu trecea prin Porţile de Fier; apele carpatice se varsă într'un lac mare sau, mai târziu, se adună succesiv lângă podişul Dobrogei şi formează antecesorul fluviului.
Ori cum ar fi, într'un timp mai înaintat găsim Oltenia şi Muntenia umplută cu depozitele quaternare, iar dealungul horstului dobrogean un fluviu—fie Dunărea, fie antecesorul ei—care prime,te toţi afluenţii sudici ai Carpaţilor meridionali. Aceasta cade, probabil, deja înaintea marilor mişcări epirogenetice po-sitive, deci înaintea glacialului.
La ieşirea de sub apă’ a Câmpiei române şi a celor vecine a contribuit şi mişcarea epirngenetică, încât gonirea mării sau a lacului din Câmpia Română nu este numai un produs al sedimen7 tării râurilor carpatice ci şi a mişcării epirogenetice positive; deci s'a putut înfăptui într'un timp relativ scurt.
După ce Dunărea—înţeleg sub acest cuvânt şi fluviul ce curgea în preglacial şi glacial dealungul Dobrogei şi dacă cumva n'a t ecut încă p in Porţile de Fier—şi-a nivelat albia, inter /ine prime ridicare orogenetică quaternară a Carpaţilor, cadre era atât de însemnată, încât munţii noştri au început să poarte gbeţni la culmile lor mai înalte. Paralel cu aceste mişcări oro-genv.ti e s'a ridicat şi Câmpia română. Dunărea, pentru a-şi păstră echilibrul de nivel faţă de mare, a croit în lunca veche preghciala, una nouă mai îngustă, formând astfel prima terasă, fluviatilă. Care dintre terasele actuale ar fi de această vârstă, este greu de spus. D. Brătescu scrie că în regiunea Rusciuc-i Giurgiu şi Olteniţa-Turtucaia, terasa superioară se găseşte la circa 75 m.; între lacurile Mostiştea la W. şi Gălăţui la E., cea mai înaltă terasă la vreo 35 m.; la răsărit de Călăraşi un rest de terasă la 26 m.; Siliştea Trămşanii este la 27 in.; terasa pe care e aşezat satul Roseţi-Volnaşi are 26 m.; etc. Aceste sunt cele mai înalte terase păstrate până azi. Se poate că numai terasa de 75 m. din regiunea Giurgiu-Olteniţa să fie contemporană cu prima glaciaţiune, iar în celelalte părţi ale Dunărei de jos să fi dispărut prin eroziune. In tot cazul, determinarea teraselor contemporane este greu de făcut din cauza că deocamdată nu se poate stabili exact întinderea şi adâncimea scufundării postglaciale a Câmpiei române. Ele fiind însă pe ambele maluri la acelaş nivel, se vede că cel puţin regiunea Dobrogei învecinată cu Dunărea s'a scufundat în aceeaşi măsură.
După prima glaciaţiune, gneţarii s’au retras; în Carpaţî poate chiar că au dispărut; mişcarea epirogenetică stagnează; Dunărea, mărginită de prima terasă, îşi nivelează cursul şi o luncă nouă.
Aceste mişcări epirogenetice positive s'au mai repetat încă
www.dacoromamca.ro
12
-de vreo 2—3 ori, până când Dunărea îşi formează cele 3—4 tei ase, fiecare corespunzând unei ridicări, întreruptă de cea următoare priri o perioadă de linişte. Car pajii, în decursul acestor mişcări, au fost ridicaşi total cu vre-o 1000 m.; culmile lor mai înalte purtau şi gheţari, cari, deşi mai mici, erau totuşi nişte isvoare nesecate pentru alimentarea râurilor carpatice. Mai ales tn acest timp cade aglomerarea sedimentelor quaternare în Câmpia română, al cărei nivel faţa de înălţimea Carpaţilor era cu mult mai jos decât azi: munţii noştri se ridicaseră cu mult mai tare decât câmpia.
La sfârşitul glaciaţiunii, Câmpia română a ajuns un maximum de ridicare. Toate terasele stau deasupra bălţii; fluviul trece pe lângă marginea de nord a horstului dobrogean şi se varsă în mare prin un singur braţ, având direcţia braţului Sf. Oheorghe de azi. Regiunea de la gura Dunărei fiind atunci mai ridicată decât azi cu vreo 10—20, sau chiar mai mulţi metri, fluviul se vărsa cu mult mai la răsărit decât în prezent. Pentru aceasta avem mai ales două dovezi: una este faptul că s’au găsit la distanţă apreciabilă dela ţărmul actual pe fundul mării cordoane litorale cu scoici; a doua: prezenţa loecsului în mijlocul deltei la 7 m. adâncime sub nivelul marii. Este de remarcat Şi faptul că curba batimetrică de 50 m. se apropie de ţărm chiar în faţa celui mai vechiu braţ dunărean—Sf. Oheorghe—pană la o distanţă de vreo 15—20 icm. Şi într'adevăr: o ridicare a regiunii cu mai puţin de 30 m. ar fi suficientă pentru restabilirea acestei văi diluviale ipotetice, prin care a curs Dunărea, după părerea mea, cam pe la sfârşitul perioadei glaciale.
Precum se vede, fluviul atunci încă n’aveâ deltă; regiunea din nordul lui stătea deasupra apei şi era locuita de mamuţi şi de Rhinoceros tichorhinus (antiquitatis), ale căror fosile s'au găsit la o adâncime de vreo 7 m. sub mijlocul braţului Sulina. Prezenţa acestor animale, care sunt adaptate la viaţa din regiunile polare, face probabil că loessul în care s'au găsit fosilele s'a depus imediat după retragerea gheţurilor.
In timpul glacial domnea deasupra calotei de ghiaţă din nordul Europei un maximum de presiune barometric.i, care cauză vânturi puternice dela N. la S. Aceste vânturi, venind din regiuni mai reci în altele mai calde, nu numai că n’iu adus ploi, dar au uscat chiar regiunile peste care băteau, încălzindu-se treptat. Câmpiile României ca şi cele din Rusia meridională, uscate astfel, au stat timpuri îndelungate sub influenţa eroziunii colice Suprafaţa pământului şi mai ales morenele au fost roase de vânt, iar produsul eroziunii, un praf fin de culoare galbenă,
www.dacoramamca.ro
13
a fost cărat mai ales către sud şi aşternut peste câmpii, formând loessul. Se înţelege că sedimentarea loessului nu poate să coincidă cu timpul pluvial, căruia i-aş da relativ numai puţină importanţă pentru regiunile româneşti. Timpul acesta din urmă. coincide, poate, cu perioadele de retragere a gheţarilor, iar sedimentarea loessului cu timpul postglacial, evenHil glacial, având în vedere mai ales fosilele găsite în loess (animale de climă rece).
După retragerea definitivă a gheţarilor urmează mai întâiu o clima de stepă caldă, care cu încetul trece în cea actuală.
In basinul Dnnarei de jos, după ce s'a format şi terasa inferioară—care coincide probabil cu finele glacfaţiunii—urmează iarăş o mişcare epirogenetică negativă, care se continuă şi azi, şi în urma căreia terasa inferioară este îngropată din nou sub sedimente; cea mijlocie se apropie de nivelul fluviului. In tot cazul, scufundarea actuala a început abia după depunerea loessului căci acesta acopere toate terasele dunărene, deci şi cea inferioara, azi îngropată.
II.
REGIUNEA DUNĂREI DE JOS IN PREZENT"
După ce am urmărit, în trăsături generale, evoluţia basmului Dunărei de jos, trebue sa ne orientăm încă asupra stării actuale.
Regiunea aceasta se împarte, la prima vedere, în doua părţi bine distincte şi pmtru ochii unui profan. Astfel, despărţite prin Dunăre sunt:
1.	Horstul Dobrogei.
2.	Depresiunile Dunărei.
1. Horstul Dobrogei ni se prezintă ca un adevarat podiş, înconjurat de trei părţi de depresiuni, şi şe continuă la 3. cu Prebalcani. La N, horstul se termirja cu fractura Galaţi-Tulcea, prin care se desparte de depresiunea moldo-basarabeană, peste a căreji buză meridională are tendinţa de încălecare. La W, fractura Dunărei îl desparte de Câmpia română. Dealungul acestei falii se scufundă atât Câmpia română cât şi Dobrogea, de apus, amândouă la fel. Dobrogea însăşi, prin fractura Pece-neaga-Başpunar-Camena, încă se împarte în două: la nord rămăşiţele Catenelor Cimeriene, la sud Dobrogea prebalcanică, care a. suferit o răsturnare a profilului transversal, încât apusul podişului ajunge la o înălţime şnai mare decât răsăritul; totuşi, râurile (Cara-su) curg într'un sens contrar înclinaţiei solului.
Pentru explicarea eroziunii adânci a văilor dobrogene, pre-
www.dacaromamca.ro
14
-supunerea unui timp pluvial îmi pare indispensabilă; lungimea timpului în care podişul a stat nescoperit de mare a fost •suficientă pentru rezultatele actuale. Peste tot, îmi pare greu adrr/îsioii un regim ploios într'o măsură ca cel mediteranean, din cauza apropierii regiunilor româneşti de calota glacială.
2	Depresiunile Dunărei de jos se împart prin liniile Galaji-Tulcea şi Pecineaga în două părţi principale: pe de o partei depresiunea moldo-basarabeană ca parte a platoului podolico-rus, pe de altă Câmpia română dimpreună cu Depresiunea getică. :Sub depresiunea moldo-basarabeană, marginea de S W. a platformei podolico-ruse este scufundată sub horstul dobrogean. •Cea mai mare adâncime dintre toate depresiunile din basinul jDunărei de jos o atinge Câmpia română, prin scufundarea adâncă, în sudvestul liniei Peceneaga, mai ales în terţiarul mijlociu, superior, chiar şi azi încă. Efectul acestor scufundări îl vedem, în Câmpia română, în scufundarea cuaternarului până sub nivelul mării. La Cernavodat această scufundare ajunge la 23 m. Aceste fracturi, urmate de scufundări, au inflhentat şi direcţia râurilor, care, în Bărăgan, tind din ce în ce mai spre N. Depresiunea română s'a scufundat mai ales în tortonian şi sarmatic şi este acoperită de sedimente miocene, pliocene şi <iuaternare. Depresiunea Getică s'a rupt şi ea de Prebaicani dea-lungul fracturii dunărene şi, fiind mai puţin scufundată decât Câmpia română, s'a despărţit de ea pe linia Dâmbovitei. Depresiunea getică încă a început a se scufunda de la cretacicul superior: continuă şi azi, însă într'un grad mai mic decât Câmpia română.
Dintre toate regiunile amintite, pentru noi Câmpia română cerc o atenţiune deosebită, fiind, aşa zicând, poarta deltei dunărene cu care avem de gând să ne ocupam. Trecutul Câmpiei române are cea mai mare influentă asupra vârstei deltei. O mişcare negativă a câmpiei ar provoca imediat o stagnare în -sedimentarea deltei. Fluviul acolo n'ar mai sedimenta decât după nivelarea scufundăturii noi. Dacă, dimpotrivă, câmpia s’ar ridica, .apele Dunărei, câştigând putere de transportare, ar sedimenta în deltă mai intensiv.
• D-l Brătescu împarte Câmpia română dintre Borcea şi Râmnic în următoarele patru subdiviziuni:
1. Câmpul dintre Dunăre, Borcea şi râul Ialomiţa sau .Bărăganul propriu zis ;
2	Câmpul dintre Călmătui şi Ialomiţa;
3.	Câmpul dintre Buzău ?i Călmătui; şi
4.	Câmpul dintre Râmnic şi Buzău.
In Bărăganul propriu zis, terţiarul se găseşte numai la
www.dacoromamca.ro
15
adâncimi mari; la Mărculeşti abia la 72 m. sub câmpie şi 40 m. sub nivelul mării; loessul ajunge o grosime de 30—40 m.
In câmpul dintre Ialomiţa şi Călmăţui, terţiarul se află la adâncimi mai mici, de aceea regiunea este mai umedă decât Bărăganul şi plină de lacuri dulci şi sărate.
Câmpul dintre Buzău şi Călmăţui precum şi cel dintre Râmnic şi Buzău are o mulţime de lacuri sărate însă şi apă destulă »de băut. Argila pare a fi aproape de suprafaţă.
Despre provenienţa sărurilor acestor regiuni s'au emis diferite păreri. Dacă sărurile n’ar fi autohtone, ci de provenienţă dela masivele salifere ale Carpaţilor, cum afirmă unii, ar fi greu de explicat aflarea de ape sărate şi dulci la depărtări mici de olaltă. Dealtfel, cu cât sunt mai departe de la locul lor originar, cu atât mai mult ar trebui să aibe aceeaş salinitate. Cum ar putea "trece sarea la distanţe mari fără de a influenţă toate apele uniform ci unele mai mult, altele mai puţin sau chiar de loc? Apele dulci din regiunile bogate în ape sărate s'ar explica prin aceea că, având ocaziune de a se scurge, s'au îndulcit după disolvarea şi înlăturarea sărurilor solide din locul lor; iar apele saratc, sau că n'au scurgere, sau—dacă se pot scurge—sunt alimentate cu apă sărată din vecini.
Dacă prin basinurile sărate ale Munteniei, după izolarea lor de mare şi concentrarea sărurilor, ar fi trecut vre-o apă cur-J gatoare cu siguranţă ar fi fost disolvate sărurile şi duse de râuri. Din faptul ca sărurile au rămas, se poate deduce că primele sedimente aşternute deasupra au fost eolice (loess şi .nisip eolic); sunt cunoscute locuri în Muntenia unde argila terţiară este acoperită numai de loess.
Regiunea dintre Şiret şi Ialomiţa, în care se găsesc o mulţime de ape sărate, în timpul isolării ei trebue să fi fost mai -joasă decât cele din jur, căci altfel nu s'ar fi putut concentra acolo sărurile. Dar dacă basinurile de concentrare au avut întinderi mari, unde s'au scurs atunci râurile carpatice din faţă? INatural că în aceste basinuri, care se aflau în locurile cele mai adânci; şi cum • au putut să-şi păstreze salinitatea ? Există mai multe posibilităţi, mai ales următoarele:
1.	Basinurile au fost ridicate epirogenetic atât de mult 'încât au fost înconjurate de apele curgătoare şi expuse evaporării.
2.	Basinurile au fost mai întâiu acoperite de sedimente eolice.
3.	Au fost o mulţime de basinuri mici, dintre care, cele ce n au ajuns în calea apelor curgătoare, s'au păstrat.
Punctui 1 pare a fi sprijinit prin. faptul că terţiarul dintre Ialomiţa şi Râmnic se află la o adâncime mai mică decât în .zona Mărculeşti-Bucureşti. Totuşi, regiunea dintre Ialomiţa şi
www.dacaromamca.ro
16
Râmnic este cea mai bogată în ape sărate. O explicaţie ar fi, poate, admiterea unei mişcări epirogenetice positive a regiunii salifere; sau invers, una negativă a regiunii relativ sărace în ape sărate. Una sau cealaltă presupunere trebueşte admisă, căci,— suprafaţa terţiarului, aflându-se în Bărăganul propriu zis la. un nivel mai jos decât în regiunea dintre râurile Ialomiţa şi Râmnic—ar însemna că antecesorul Dunărei ar fi curs în sensul contrar fluviului de azi, ceeace nu poate fi acceptat.
La Ianca, între Călmăţui şi Buzău, deja la o adâncime de numai 16 m. sub suprafaţa locului, găsim depozite terţiare acoperite direct de loess, lipsind de tot sedimentele fluviatile quaternare; se găsesc însă şi ape sărate. Aceasta sprijineşte punctul al 2-lea de mai înainte. La Buzău însă depozitele salifere se află la o adâncime de 40 m. şi sunt acoperite de quaternar.
Rămâne mai ales un punct însemnat de cercetat: se poate ca în sudul Ialomiţei, unde în Bărăgan terţiarul se găseşte la adâncimi, mari, sarea—dacă este presentă—să nu se ivească din cauza grosimii şi permeabilităţii quaternarului suprapus.
Din toate acestea mai probabil îmi pare :ă ba si,virile de concentrare au fost mici şi foarte numeroase.
IIJ.
DELTA ACTUALA
Delta Dunărei are azi o suprafaţă de vreo 2700 km. 2, la cari. adăogând cei 800 km. 2 ai insulei Dranov, obţinem un total de vreo 3500 km. 2. înclinaţia deltei este mică: prima bifurcaţie a Dunărei—Cetal Ismail—are 3,66 m. deasupra mării ; la Sulina 0,46 m. Distanţa acestor două puncte fiind de vreo 70 km., înclinaţia este de 1:21875. Dunărea are un debit total de 6380 m. 3 apă pe secundă şi 64.662.000 tone aluviuni pe an. Luând pentru' aceste aluviuni o greutate specifică de 2,5, obţinem un volum de 25.864.800 m. 3 anual. Dintre cele 3 braţe ale Dunărei, braţul Chilia duce 17/27 din apă totală; biaţul Sulina, cel mai sărac în apa, duce 2/27; iar braţui Sf. . Gheorghe dela sud 8/27 din debittil total. Cantitatea sedimen-1 telor trahsportate de fiecare braţ va fi aproximativ proporţională cu debitul de apă:
Chilia . . . bulina . . . Sî. Gheorghe
16.285.243,9
1.915.911,1
7.663.644,4
m3 sedimente pe an
Dintre toa,te sedimentele aduse de braţul Sulina, între
www.dacoromamca.ro
17
1871—86, numai 3.57% — 10.65% au fost sedimentate în a-propierea gurii, restul au fost risipite în larg şi spre sud. Să nu uităm însă că aceste procente sunt artificiale, deoarece deja în 1857 gura Sulinei a fost indiguită, ceeacei a favorizat risipirea sedimentelor spre larg, cauzată prin adâncimea mare faţă dej laţimea braţului. Putem să zicem cu siguranţă că procentul de sedimentare la gurile naturale va fi totdeauna cu mult mai mare decât inedia celor 3,57—10,65 ( = 7,11) procente. A-> ceasta para a, fi în contrazicere cu faptul că uscatul la gura Sulinei până la construirea digurilor a înaintat cu 4 m. anual, iar după construirea lor cu 20,5 m. pe an. Motivul este că, înaintea construirii digurilor, uscatul înainta numai tu 4 m. pe an, însă pe tot frontul; azi, după îndiguire, cu 20,5 m.j dar numai pe o zonă de vreo milă în sudul gurii, dincolo de mila 1; iar în nordul gurii, din potrivă, înaintează marea spre uscat. In felul acesta, clădirea de nou uscat se va compensa.
Mecanismul sedimentării şi a creşterii deltei este complicat; amănunte însă, la rândurile prezente nu ne sunt necesare. Pentru studiul lor, vezi importanta lucrare a d-lui Dr. C. Bră-j tescu în Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie, Tomul XLI.
Amintesc . încă existenţa unui curent marin N—S, care, la 2 km. dela ţărm, are o iuţeală de 3—30 metri pe minută. Acest curent este cauzat de vânturile dominante dinspre N E, care prevalează cu 32 %
IV.
POZIŢIA LOESSUI.UI DIN DELTA.
După ce ne-am orientat în genere asupra genezei Dunărei de jos, precum şi asupra deltei actuale, procedăm ia calcularea vârstei etc.
Sub braţul Sulinei, la o depărtare de vreo 30 km. de la actualul ţărm şi la vreo 40 km. de la prima bifurcaţie a Du-, nărei—aşa numitul Cetal Ismail—s'a găsit toess la 6 adâncime dc vreo 7 m. sub nivelul mării. Prezenţa acestui sediment eolic este o dovadă sigură că locul în care s’a găsit, în timpul depunerii loessului, era mai ridicat faţă de nivelul mării cu cel puţin 7 m. decât azi.
www.dacarcmamca.ro
18
Presupunând că loessul este depus în toată deJta şi anume? de la desfacerea braţelor Ia Cetal Ismail până la ţărmul mării, înclinat dela apus—înălţimea absolută 0 m.—spre răsărit, adâncimea x, la care s'ar afla sub gura Sulinei ar fi:
40 km. : 7 m. = 70 km. : x, sau 40.000 : 7 = 70.000 : x metri, deci
40.000	x = 70 000 7, şi
490.000	10nc_
x=Uăooo=12-25'”-
Stratul de loess, continuându-şi inclinaţia dreptliniară ipo-, tetică, ar trebui să apară pe fundul mării ia o adâncime de z metri şi la o depărtare 'd<e y km. de la ţărm. Avem deci proporţia: 70 km. : 12,26 m.=(70 km. -j- y) : z, sau
70.000	: 12,25 = (70.000-ţ-y) : z, deci
12,25	y = 70.000 z —70.000. 12.25, şi
70000 z —857500 12,25
= 5714,28 z —70.000
0)
In răsăritul Sulinei, cea mai mare Înclinaţie a fundului mării la 2 krn. distanţă dela ţărm este de vreo 10 m. Avem deci: 2 km. : 10m.=yi: z i; sau 2000 : 10 = yi: z\;
10 yi =2000 zi şi
yi = 200 zi.	(II)
Tot în regiunea din răsăritul Sulinei, cea mai mică înclinaţie mijlocie a fundului mării este de 100 m. ia 100 km. distanţa de la ţărm. Deci analog cu ecuaţia II:
100 km. : 100 m. =y2î Z2, sau
100.000	: 100 = y2: Z2 ,
100 y2 = 100.000 Z2 , deci
y2 = 1000 z2 ,	(III)
Substituind ecuaţia IIIn I, punând z = zi şi y=yi, urmează:
5714.28	zi —70000 = 200 zi
5514.28	zi—70.000 = 0; iar
Zi =
= 12,694 m.
5514,28
Substituind ecuaţia 111 în I, punând z=zi şiy=y2, urmează:
5714.28	z2 — 70.000 = 1000 z2
4114.28	z2 =70.000, iar
Z2 =
70.000
4714,28
14,849 m.
Presupunând că stratul de loess, găsit sub mijlocul braţului
www.dacoromazdca.ro
19
Sulina, s’ar continua şi sub mare, având o înclinaţie dreptliniarâ, ar trebui să apară la suprafaţa fundului—unde înclinaţia acestuia este de 1:1000 — la o adâncime Z2 = 14,849 m.; iar unde înclinaţia solului marin este de 1:200, la Zi= 12,694 m.
Calculată de la ţărm către răsărit, distanţa y2 în care s'ar -termina, sau—la un strat gros—s’ar ivi loessul, ar fi deci:
.la înclinaţia fundului 1:1000:
70 Jcm. : 12,25 m. = (70 km. + Y2) : 14,85 m., sau 70.000 : 12,25=(70 OOO+Y2) : 14,85,
12,25 (7O.OOO+Y2) : 70000.14,85,
70.000+Yz =-Q QQ|Q9 deci
70.000.	14.85
la
Y2 =-____________
2	12,25
înclinaţia fundului 1: 200:
•70.000=14857 metri;
7o km. : 12,25 m.=(7o km.+yi) : 12,69 m., sau
7o.ooo	: 12,25=(7o.ooo+yi) : 12.69,
12,25	(70.000-ţ^yi )=7o.ooo. 12,69,
_	, 7o.ooo. 12.69___	_
7o.ooo+yi =-----^225----“72.514,3
•yi =2.5143 metri, adică:
la înclinaţia solului marin de la 1: 200 până la 1: 1000, .loessul—la îndeplinirea condiţiilor ipotetice de mai sus—va apare pe fundul mării de sub aluviunile Dunării la o depărtare de .2,5143—14,857 km. de la ţărmul actual între adâncimile de 12,694—14,349 metri. înclinaţia loessului sub deltă ar fi de îl: 5714,2.
V.
VOLUMUL SEDIMENTELOR DIN DELTA.
Sa încercăm a găsi volumul sedimentelor din delta Dunărei, care zac deasupra loessului.
Delta are o suprafaţă de vreo 3500 km.2 şi aproximativ forma un tiiunghiu isoscel cu înălţimea 70 km. Baza b a acestui rtriunghiu, adică lungimea ţărmului deltaic către mare ar fi:
_2.35oo - lo
= 10G
km.
Sedimentele dintre stratul de loess şi nivelul mării ocupă spaţiul unei piramide cu o bază patrunghinlară de 100 km.
12,25	m. şi cu înălţimea .70 .km. Volumul Vi al sedimentefloiţ «care se află sub nivelul mării ar fi deci:
www.dacoramamca.io
20
Vi
loo km. 12,25 m. 7o km._ loo.ooo. 12,25. 7o.ooo
:	3	3
=28.583.333.333 m3 La acest volum se mai adaogă
aluviunile ce se află deasupra nivelului mării:
V2 -3500 km? 0,46 m.4-3500 tm* (3’f 111 ~°’46 mL
=1.610.000.000 m3 +3.733.333.333 m3 = 5.343.333.333 ms deci total Vi -f- V2 = 33.926 666.666 m3 sedimente aşternute Deşte stratul de loess în aşezarea lui ipotetică.
Dunărea sedimentează anual 64.662.000 t. aluviuni. Luând pentru aceste sedimente o greutate specifică de 2,5, ele corespund unui volum anual de:	1
64.662.ooo	,
-=25.864.8oo m3
2,5
Fentru sedimentarea celor Dunărei i-ar fi trebuit deci un
33.926.666. 66C timp de
33 926.666.666
25.864.8oo
=1307 ani.
m. 3 aluviuni,. (A)
*
* *
O altă posibilitate ar fi ca loessul să zacă sub toată delta: la aceeaş adâncime x, care este:
(3,66 m.—0,46 m) : 7o km.=(x—0.46 m.—7 m.) : 30 km., 3,20 : 7o.ooo=fx— 7,46) : 3o.ooo,
7o.ooo	(x—7,46) = 3o.ooo. 3,20,
7o.ooox— 522.2oo = 97.800. x = 8,857 m.
In ace:t caz, volumul aluviunilor deltei ar fi:
35oo km.2 . 8,857 m. = 30.999.5oo.ooo m3,
iar timpul necesar pentru depunerea lor:
30.999.5oo.ooo
25.864.8oo
1198 ani.
(B)
Precum se vede, volumul aluviunilor variază relativ puţin,, oricum ar fi poziţia loessului.	,
VI.
CREŞTEREA ŞI VÂRSTA DELTEI DACĂ SEDLMENTELE SUNT AŞTERNUTE PÂNĂ LA ISOBATA 20 m.
Adâncimea M. Negre este în faţa deltei relativ mică. După D. Brătescu, adâncimile din faţa gurilor Sulina şi Sf. Oheorghe-sunt următoarele:	V
www.dacoromanica.ro
21
) distanţa dela ţărm
) adâncime fa \ metri
La gurile Chiliei, înclinaţia fundu ui mării este mai mică. La braţul Stambulul Vechiu, isobata de 0 m. are o depărtare de vreo 4 km. de la ţărm. Curbele batimetrice, precum se vede, se depărtează de la ţărm aproximativ proporţional cu înaintarea lor de la S la N. Este de remarcat că isobata de 50 m. se apropie de ţărm până la vre-o 15—20 km. chiar în faţa gurii Sf. Gbeorgne. In schimb, insula Şerpilor, situată la vreo 45 Jcm. distanţă în faţa gurii Sulina se ridică dintr'o adâncime abia de 15—25 m., precum ne comunică O. Popa-Lisseanu *). Iso-t bata de 50 m. însă se retrage la depărtări mari de la celetţ lalte guri ale Dunării.
Distanţele mijlocii de la ţărm ale curbei batimetrice de 20 m. sunt aproximativ următoarele: Chilia 8 km., Sulina 5,5 dcm., Sf. Gheorghe 4 km.; media lor este de vreo 5,8 km. Pjesupunând că cele 25.864.800 m3 de aluviuni, aduse anual de Dunăre, ar fi aşternute uniform numai până la curba bati-metrică de 20 in., adică până la o distanţă mijlocie de 5,8 km. de ţărm şi pe un front de vreo 120 km.—calculat de la Vâlcov până la gura Portiţei lacului Razim,—s'ar forma pe acest pa-ftrunghiu de 120.5,8 km2 suprafaţă, într'un an, un strat de
	1829 m.	2743 m.	3658 m.	4572 m.	5486 m.
Sulina	5,48	8,53	12,80	14,63	18,29
Sf. Gheorghe	6,10	12,80	18,29	23.77	30 48
25.864.8oo m3 12o. 5,8 km.
25.864.800
696.ooo.ooo
=0,0372 m. grosime.
Spaţiul dintre ţărm şi isobata 20 m., ocupat de apa mării are forma unei prisme triunghiulare al cărei volum este de
5,8 km. 20 m. ,	,	.	.	.
—-------------- 120 km. = 6.96o.ooo.ooo md- Prisma aceasta este
atât de îngustă, încât ipotenuza bazei h (= distanţa isobatei 20 m. dela ţărm, măsurată pe fundul mării) diferi foarte puţin de cateta trasă pe suprafaţa mării:
/z = V 58oo2 +2o2 = V 33.64o.4oo = 58oo,o344 m.,
:sebire de 34,4 m|m.
jderi o deosebire abia de 34,4 m/m.
însemnând lăţimea fâşiei de uscat nou format, în timp de un an, cu x,—pentru simplificare, proiecţiunea verticală a suprafeţei stratului de 0,0372 m. pe fundul mării egală cu gro-
1) „Insula Şerpilor*. Analele Dobrogei. Anul IV, p. 270.
www.dacQfQmanica.ro
22
simea lui, având astfel o diferenţă de tot neînsemnată,—obţinem proporţia următoare:
x : o,o372=58oo : 2o,
2o x = 58oo. o o372, deci x=29o. o,o372 =10788 m. prin urmare, delta ar avea o creştere anuală de 12o km. \ o,788 m.=1,29456 km2-La o asemenea creştere, delta actuală ar avea o vârstă de 35oo	(C)
1,29456
-2703,6 ani.
In calculul din urmă am presupus că aluviunile aduse de* Dunăre ar fi aşternute numai pe o zonă litorală de 5,8 km. lăţime şi numai până la Portiţa lacului Razim; de fapt însă ele sunt risipite pe o întindere cu mult mai m^re, deci şi vârsta, de 2703,6 ani este prea mică.
VII.
CREŞTEREA ŞI VÂRSTA DELTEI DACA SEDIMENTELE SUNT AŞTERNUTE PÂNĂ LA ISO BAT A 100 m.
Nordvestul M. Negre este puţin adânc şi ocupat de un şelfr care se întinde către S E, aproximativ până la linia Sevas-topol-Caliacra. La S E de linia aceasta, care în genere coincide! cu curba batimetrică 100 m., dăm—destul de brusc—de a-dâncimi mai mari. Pe când la o depărtare de vreo 100 km. de la ţărmul deltei, adâncimea nu ajunge încă să. treacă de 100 m., la depărtări mai mari fundul începe să coboare subit,, încât la i40 km. adâncimile trec deja de 1000 m. Prin urmare, povârnişul acesta repede ne arata ră numai dincolo jncepe adevăratul basin al Af.. Negre; până acolo se întinde soclul continental.
Mai avem un semn că platoul submarin din faţa deltei a-parţine continentului: insula Şerpilor. Această insulă, zidită dini gresii silicioase, conglomerate şi cuarţite permice, formează probabil legătiira geotectonică dintre munţii din nordul Dobroger şi Iaila din Crimea şi se ridică—cum am spus deja mai înainte—dintr'o mare puţin adâncă, deşi stă la 45 km. depărtare de la ţărm.
Mai înainte am zis că sedimentele Dunărei nu sunt aşter-, nute numai pe o zonă litorală de 5,8 km., cum am calculat ca minimum, ci pe suprafeţe cu mult mai mari.
Să luăm ca maximum de risipire platoul submarin jvână.
www.dacoromanica.ro
23
la linia Sevastopol-Caliacra şi curba batimetrică de 100 m.; fa nord însă numai până în răsăritul braţelor Chilia, de oarece, din cauza curentului marin de la NE, este imposibilă trecerea aluviunilor dunărene mai spre nord.
2To 1 oo
Admiţând cele -----^— = 13.5oo km2 ale şelfului ca zonă
de sedimentare, nici nu cred că vreo cantitate considerabilă de aluviuni trece dincolo de isobata 100 m, nici că ar rămânea prea departe de ea. Presupun dar că sedimentele sunt risipite uniform pe toată renia submarină de 13.500 km 2 suprafaţă.
Precum am văzut, Dunărea aduce anual 25.864.800 m3 de mâl şi nisip. Această cantitate, aşternută uniform pe întreg platoul submarin, ar forma, anual, un strat de
^ ^°°=0,0019159m.grosime; în 1000 ani, unul 13 5oo ooo ooo ’
de 1,9150 m.
Însemnând lăţimea fâşiei de uscat nou format în timp de 1000 ani cu y; pentru simplificarea calculului, proiecţiunea verticală a suprafeţei stratului de 1,9159 m. pe fundul mării egală cu grosimea lui—a'ând astfel o diferenţă care însă se apropie de zero, fiinl ipotenuza aproape egală cu cateta lungă— obţinem proporţia următoare:
y : 1,9159 = loo ooo : loo,
1,9159. loo ooo	, .	, ,
y=—--------,--------=1915,9 m.; deci, anual, 1,9159m.
loo
Redus pe un front de aluvionare de 270 km. (Chilia-Ca-liacra), delta ar avea o creştere anuală de
1,9159. 27o ooo=517 293m.2 =0,517293 km2-
La o asemenea creştere, vârsta deltei actuale ar fi de
35oo 0,527293
—6766 ani.
(D)
Se înţelege că facem deocamdată abstracţiune de orice transgresiune marină, sau—ceeace în cazul acesta ar duce la acelaş rezultai—dc vreo mişcare epirogenetică negativă sau positivă a regiunii Dunărei de jos.
In ultimul calcul am presupus că sedimentele ar fi aşternuta uniform pe toată renia de 13.500 km 2 De fapt însă particulele sedimentelor, cu cât sunt mai mari, cu atât se aşează . mai repede la fund şi în apropierea gurilor. Aceasta se întâmplă mai ales cu nisipul care se sedimentează chiar lângă guri, for-> mând bancuri însemnate. Numai nămolul fin poate să se ţină tiinp mai îndelungat în suspensiune şi, în felul acesta, este transportat dc curentul marin la depărtări considerabile. Volumul
www.dacoromamca.ro
24
particulelor grele, care se aşează pe fund când iuţeala curentului scade sub un anumit minimum,, este cu mult mai considerabil decât acela al aluviunilor fine ţi uşor transportabile. Prepon-deranţa sedimentelor grele, pentru a căror transportare iuţeala curentului marin este insuficientă, are ca rezultat aglomerarea lor pe fundul mării îndată ce ies din zona cursului repede flu-viatil. Din cauza aceasta, majoritatea sedimentelor aduse da fluviu sunt aşternute chiar numai până la vreo 3—5 km. depărtare de la guri; numai aluviunile fine sunt trainsportate la distanţe de zeci de km. Aşa dar, sedimentarea este mai ales proximală; curbele batimetrice sunt în apropierea ţărmului mai apropiate unele de altele; delta creşte poate şi mai repede decât am calculat la D (6766 ani), cu mult mai i-epede decât rezultatele ce urmează sub E (11250 ani) şi F (7600 ani).
VIII.
CREŞTEREA şi VÂRSTA DELTEI PE BAZA PROCENTULUI DE SEDIMENTARE PROXIMALĂ.
Din calculul nostru asupra cantităţii aluviunilor ce se află deasupra loessului, reiese ca volumul lor variază relativ puţin, loricum ar fi situaţia sedimentului eolic. Pentru cele două aşezări ipotetice ale loessului, care sunt cele mai, probabile şi de la cafe adevărul nu se va abate mult, am găsit pentru sedimentele ■deltei un volum ce variază în număr rotunjit cam de la 31 —34 miliarde metri cubici.
Delta se împarte în două părţi: una apuseană care e zidită numai din grinduri de origine fluviatilă ce se întind către E până la Răduc, Ceamurlia şi Caraorman; cealaltă parte a deltei, cea răsăriteană, se întinde de la cele amintite până la ţărm şi este clădită mai ales din grinduri -marine. Suprafeţele acestor părţi sunt de vreo 1500 şi 2000 km 2 deci ca 3:4.
In prima parte, cum am zis mai înainte, delta e zidită numai de fluviu. înainte de a ajunge la primul cordon marin, sedimentele Dunărei nu erau risipite de curentul marin care rămânea la răsărit de linia Periprava-Dunăvăţ. Pe baza vârstei calculate sub A, pentru zidirea părţii apusene a deltei, Dunărei i-ar fi trebuit numai un timp de vreo 550 ani.
Pentru partea răsăriteană de 2000 km 2 la care zidirea de uscat a fost îngreunată prin .curentul marin, luăm pe 7 ca procent de sedimentare, cum a fost media la gura Sulinei între 1871—86. Având în vedere îndiguirea gurii Sulina, ceeace pri-cinueşte o scădere a procentului de sedimentare fluviatilă, pro-*
www.dacoromanica.ro
25
centul de 7 trebue considerat ca fiind sub minim. La 100 % sedimentare fluviatilă, pentru delta rksăriteană am obţine o vârsta de 1300—550 = 750 ani; pentru 7% sedimentare, o vârstă de 10.700 ani; deci. pentru toată delta,
10700+550 = 11.250 de ani.	(E)
Vârsta aceasta prezintă un peste—maximum, căreia, pentru
prezent, i-ar corespunde o creştere anuală de ^^=0,187 km2
Luând 10,65 o/o de sedimentare, precum a fost între 1871—1876 la gura Sulinei—deşi deja indiguită,--rezultă pentru delta întreagă o vârstă de
750.^^+550=7600 ani.	(F)
10,65
3500
şi o creştere anuală de vreo ^^=0,46 km2.
Acest rezultat, calculat pe baza unui minimum de risipire artificială dc sedimente, se va apropia bine de adevăr şi poate fi considerat ca un maximum de risipire naturală, precum este de pildă la gura Sf. Gheorghe, nu însă la gurile Chiliei, căci acolo—pi ecum vom vedea mai jos—risipirea sedimentelor în largul mării este cu mult mai mică.
IX
INFLUENŢA MIŞCĂRII EPIROGENF.TICE NEGATIVE ASUPRA CREŞTEREI ŞI VÂRSTEI.
' In timpul scufundării uscatului Letea—Sf. Gheorghe, au influenţat trei factori principali: 1. fluviul, 2. marea, 3. mişcarea epirogenetică negativă.
1. Fluviul începe să sedimenteze în regiunea Letea—Sf. Gheorghe, când ea ajunge la nivelul apelor Dunărei. Aceasta s’a putut întâmpla sub următoarele împrejurări:
a) Dunărea rămâne la aceeaş înălţime deasupra mării; Letea—Sf. Gheorghe se scufundă, cu cât mai la nord, cu atât mai profund: lângă Dunăre de loc, la mijlocul braţului actual
iSulina cu cel puţin 7 m., la Vâlcov cu — = 21 m r '	15ooo
minimal. O mişcare enirogenetică negativă atât de locata, în cazul acesta, îmi pare greu acceptabilă. Aceasta ar duce Ia dispariţia braţului Sf. Gheorghe şi la presupunerea Unei fracturi în partea de miazănoapte a deltei, chiar pe marginea sudică a •continentului basarabean, ceeace, după cât se ştie, nu există, ci numai fractura Galaţi-Tulcea în dreptul braţului Sf. Gheorghe.
www.dacaromamca.ro
26
b)	Uscatul rămâne la acelaş nivel; Dunărea îşi ridică! albia prin sedimentare până când fluviul ajunge la nivelul uscatului. Având în vedere scufundarea uscatului, dovedită prin prezenţa loessului sub actualul nivel al mării, acest punct cade.
c)	Se scufundă în aceeaş măsură atât albia Dunărei cât şi uscatul, adică regiunea întreagă. Această presupunere pare cea-mai acceptabilă, când ne gândim că loessul aflat sub braţul Sulinei, pr o întindere de vreo 10 km. era tot cam la acelaş nivel. Admitem oară existenţa unei scufundări uniforme pe întreaga regiune deltaică.
Această mişcare epirogenetică s’a întâmplat desigur în strânsă legătură cu mişcările analoage ale Câmpiei româner dealungul liniei Galaţi-Tulcea, care au pricinuit îngroparea sub aluviuni a terasei inferioare fluviatile.
2.	Marea în regiunile litorale nivelează şi tinde* a forma un ţărm dreptliniar. In timpul scufundării deitei, marea n'avea decât puţină influenţă, mai ales când, în transgresiunea ei, a trecut la apus de linia Periprava-Dunăvăţ, unde a trebuit să dispară şi acţiunea curentului marin, adică- a celui mai puternic factor. Putem zice că marea a înaintat în linişte până când fluviul începe a o scoate din deltă, pe atunci golf. Adâncimea până la care a înaintat transgresiunea peste uscat, depinde de combinarea celor doi factori: unul este iuţeala de scufundare, altul cantitatea aluviunilor aduse de fluviu.
3.	Influenţa scufundării asupra vârstei deltei.
Pe timpul depunerii loessului, care azi se află în deltă la o adâncime de vreo 7 m. sub zero, delta trebue să fi fost ‘cel puţin cu 7 m. mai ridicată decât azi.
De la sfârşitul glaciaţiunii au trecut vreo 10.000—20.000 ani. Loessul. ca sediment eolic, este cu preponderanţă postglacial, deci şi acela din delta Dunării de o vârstă mai mică decât 10.000—20.000 ani. Cauza pentru care îl consideră d-1 Dr. C. Brătescu interglacial nu-mi este cunoscută, dară nici nu cred că există vreun motiv important. Dacă cantitatea loessului, sedimentat interglacial, ar fi considerabilă, s'ar găsi mai des strate-alternante de loess şi sedimente fluviatile glaciale; deaceea consider tot loessul, cu mici excepţii, postglacial; deci şi cel scufundat în deltă. De aici rezultă că de la începutul ultimei scufundări a -deltei au trecut mai puţin de 10.000 până la 20.000 ani.
Pentru partea apuseană a deltei, care are o suprafaţă de 1500 km. 2, am găsit la 100 o/o sedimentare o vârstă de 550 ani (E). Aluviunile deasupra loessului au o grosime de vreo-■9 m. De aici rezultă că „pragul de echilibru" între transgresiunea
www.dacaromanica.ro
27
mării şi sedimentarea fluviului este de =
55U
1,63 cm., adică r
dacă delta s'a scufundat anual cu 1,63 cm., n'a înaintat nici uscatul nici marea, a fost echilibru; dacă s'a scufundat mai repede, a înaintat marea; dacă s'a scufundat mai încet, a înaintat uscatul. Susţinerea aceasta o am numai pentru apusul deltei. Dară nici aici procentul de sedimentare n'a ajuns o sută, deci şi cifra de 1,63 trebue considerată prea mare. Până unde a înaintat marea, nu putem spune cu preciziune; în tot cazul, daca. a pătruns până în această regiune, într'un timp relativ scurt iar a fost gonită înapoi.
Partea răsăriteană a deltei cu o suprafaţă de 2000 km2-are la 10,65 o/o sedimentare o vârstă de 7600 ani (F). Luând grosimea aluviunilor ce zac deasupra loessului adică 9 m.f
„pragul de echilibru" este de „0,12 cm., deci: dacă delta
ni &	7600
răsăriteană s'a scufundat anual cu 0,12 cm., n’a înaintat nici uscatul nici marea; dacă s'a scufundat mai repede, a înaintat marea; dacă s'a scufundat mai încet, a înaintat uscatul. Acum,, deoarece delta creşte în prezent, putem zice că se scufundă anual cu cel mult 1,2 m/m, dacă peste tot mai are o mişcare epirogenetică negativă.
Se înţelege că aceste dimensiuni de mişcare verticală se referă numai la cele două părţi ale deltei, fiecare ca unitate-întreagă scufundată sau ridicată în mod egal pe toată întinderea. Presupunând că sedimentarea fluviului în mileniile trecute n'a fost cu mult deosebită de cea actuală şi că loessul s'ar află-sub toată delta cam la aceeaş adâncime, datele de 1,63 şi 0,12 cm. pot varia în jos până la vreo 50 o/o, în sus până la 200 o/o.
X
INFLUENŢA GLACIAŢIUNII ASUPRA CREŞTERII DELTEI.
Cum am spus în cap. I, în epoca glacială, din cauza tempe-i raturii scăzute, s'a format deasupra calotei de ghiaţă un maximum de presiune barometrică, care dădea naştere la vânturi cen-r trifugale ; deci, în România, dela N. la S. Aceste vânturi, desigur" foarte puternice şi cele mai prevalente în direcţia lor nordV -sudică, au cauzat un curent marin tot dela N. spre S., cam ca cel actual din răsăritul ţărmului românesc, însă mai puternic.
In perioada aceea, gheţarii uriaşi din Rusia, fiind mereui alimentaţi de la centrul Scandinavici, au fost împinşi, către S*
www.dacoromanica.ro
28
şi—ajungând în latitudini mai călduroase,—s'au topit succesiv, <dând astfel naştere la nişte râuri mari, printre care se afla şi antecesorul Niprului actual. Cauza gheţurilor scandinavice a'rost probabil o mişcare epirogenetică' positivă a Europei de Nv ceeace a făcut ca profilul longitudinal al râurilor Ucrainei de azi să devină mai înclinat, câştigând astfel apele mai multă putere de transportare a sedimentelor. La cantitatea aluvionării a mai contribuit şi faptul că morenele—formate în mare oarte de substanţe moi, fine, uşor erozibile şi transportabile—se în-i tindeau chiar pe la isvoarele râurilor, care—după ce a început retragerea gheţarilor,—urmându-i, au curs peste ţinuturi relativ puţin deluroase, acoperite însă pretutindeni cu sedimentele glaciale.
Din cele spuse reiese că râurile Ucrainei, In frunte cu antecesorul Niprului, pe timpul glacial şi mai târziu încă, au cărat cantităti enorme de aluviuni de la N. la S., vărsându-le în nordul şi nordvestul M. Negre, de unde, în parte, au fost transportate mai departe de curentul marin către sud. Până unde au fost aşternute aceste sedimente glaciale-fluviatile-marine către miazăzi, nu se ştie; cred însă că până dincolo de delta Dunărei, contrN huind astfel indirect, la clădirea deltei, şi râurile Ucrainei.
Aceasta trebue reţinut, deoarece are influenţă asupra calculului nostru despre vârsta deltei; căci, clădind, încă alte ape Ja umplerea adâncimilor marine din faţa gurilor dunărene, delta poate să înainteze mai repede, şi astfel vârsta ei scade.
In perioada glacială purtau şi Carpaţii noştri pe culmile lor mai înalte gheţari, a căror activitate erozivă şi topire indirectă încă a contribuit la creşterea deltei, căci Dunărea a fost îmbogăţită prin afluenţii ei carpatici atât cu mai multă apă •decât azi, cât şi cu mai multe sedimente.
XI
ETAPELE DE DESVOLTARE ALE DELTEI.
1.	La s'fârşitul glacialului. Dunărea trece jDe^ngă marginea nordica a Dobrogei şi se varsă în mare prin un singur braţ la răsări* de peninsula Dunăvăţului. Gura ei se afla cam* la
15—20 km. distanţă în răsăritul ţărmului actual unde în prezent isobata de 50 m. se apropie mai mult de uscat. Regiunea viitoarelor insule, Letea şi Sf. Gheorghe, este, până la răsărit de linia Periprava-Dunăvăţ uscat, pe care se depune loessul. Mişţ darea epirogenetică ce stăpânise încetează. Faţă de nivelul mării, regiunea se află cu peste 7 m. mai sus decât azi.
2.	Dunărea nU-şi Schimbă cursul. Toată regiunea începe |a
www.dacoromamca.ro
29
se scufunda cu mai mult de 1 m/m pe an; marea înaintează! în uscat.
3.	Dunărea îşi ridică lunca prin sedimentare şi acopere terasa inferioară dimpreună cu loessul. Marea tot transgresează. Acest stadiu depinde de iuţeala mişcării verticale negative a uscatului şi de cantitatea aluviuni'or dunărene. Scufundarea regiunii a fost atât de repede (peste 1, resp. 16m/m anual) încât marea a câştigat mai multă suprafaţă decât a clădit Du-r narea. S’a format un golf care s'a întins până la apus de linia Periprava-Dunăvăţ. Axa acestui golf a fost mai aproape de actualul braţ Chilia decât de braţul Sf. Oheorghe. Micşorân-f du-se mişcarea de scufundare la cel mult 1, resp. 16 m/m anual, s'a stabilit echilibrul dintre transgresiunea mării şi înaintarea uscatului, poate pe linia grindurilor Răduc, Ceamurliâ şi Caraorman.
4 După încetarea mi,-carii verticale Dunărea clădeşte a-nual până la linia Periprava-Dunăvăţ vreo 1—2 km2 la răsărit de. această linie aproximativ 0,3 km2 pe an, până!' ajunge la starea actuală.
Deoarece la distanţe apreciabile de la ţărmul actual s'au găsit pc fundul mării cordoane litorale iar în mijlocul deltei loess, stadiul 1 este dovedit întru câtva. Nu este însă exclus fia aceste cordoane sa aparţină unui ciclu mai vechiu de sedimend tare. Aceasta se va putea stabili prin urmărirea poziţiei loessului din deltă. De însemnătate ar fi şi stabilirea vârstei ce o are argila de sub loess (terţiar? glacial?).
Stadiile 2 şi 3 sunt dovedite prin prezenţa cordoanelon literale marine în mi fiorul deltei (grindurile Raduc şi Cea-» murlia), stadiul 4 prin creşterea actuală a deltei.
începutul deltei actuale este prin urmare mai tânăr decât sfârşitul ultimei scufundări, pentru că deja mai înainte sedimen-i te rea a întrecut transgresiunea mării oprind-o, când pentru a-ceeaş unitate de timp clădirea de uscat nou prin Dunăre a ajuns egală cu înaintarea marii din cauza scufundării.
XII
CREŞTEREA ŞI VÂRSTA CEA MAI PROBABILĂ A DELTEI.
Rotunjind numerii, am obţinut pân’acum următoarele rezultate :	f
Cap. V, vârsta 1300 (A) şi 1200 ani. (B).
Cap. VI, creşterea anuala	1,3	km2,	vârsta	2700	ani.	(C).
Cap. VII	.	„	0,5	.	,	*	6800	*'	(D).
Cap. VIII „	„	0,2	„	,	„	11000	;■	(E).
id,	„	„	0,5	„	7600	„	(F).
www.dacaromanica.ro
30
Dintre acestea, A şi B nu se vor lua în considerare fiind' .rectificate prin E şi F. Rămân dară 4 vârste şi creşteri, care trebuesc cercetate întru cât pot corespunde realităţii; media lor este de 7000 ani şi 0,6 km2 creştere anuala.
C.	Vârsta de 2700 (2703,6) ani am obţinut-o prin presu-î punere că sedimentarea n’ar avea loc decât până la isobata 20 m.,.adică până la o distanţă mijlocie de o,8 km. de la ţărm, presupunând ca şi la celelalte vârste că nu există nici o mişcare verticală în regiunea Dunărei de jos.
Dacă delta n’ar avea decât o vârstă de 2700 ani, înseamnă •că 800 ani înainte de Hristos fluviul abia a început să-şi desfacă braţele la Cetalul Ismail. Cum s'a făcut dar că 300 ani mal târziu (în sec. V a. Chr.) fluviul sa aibă deja 5 guri cum scrie Ilerodot? In chestiuni ştiinţifice, deşi isvoarelor istorice nu le-aş atribui decât puţină încredere, mai ales dacă sunt de o vârstă de vreo 2400 ani de când a scri's ilerodot, totuş afir-maţiur.ea de 5 guri, după părerea mea, corespunde realităţii, adică unei vărsări ramificate.
Dara nu numai isvoarele istorice arată ca vârsta deltei irebue să fie mai mare decât de 2700 ani, ci şi faptul că sedimentele aduse de fluviu sunt risipite la depărtări mai mari de 5,8 km., cum am presupus mai înainte în calcul (cap. VI); deci delta, rămânându-i mai puţin material de construcţie din cauza risipirii sedimentelor în larg, a crescut mai încet; vârsta este mai mare.
D.	Vârsta de 6800 (6766) ani am obţinut-o prin presu-* punerea că aluviunile ar fi aşternute uniform până la isobata 100 m. Pentru calculul acesta, frontul de aluvionare nu se poate .stabili cu preciziune; însă şi dacă l-am lua mai mic de 270 km., creşterea vârstei s'ar compensa prin procentul de sedimentare proximală: majoritatea aluviunilor rămân in apropierea deltei; aceasta poate să crească mai repede: vârsta scade.
E.	Vârsta de 11.000 (11.250) ani am obţinut-o prin pre-i supunerea că în partea răsăriteană a deltei, proximal n'ar rămânea pentru clădirea deltei decât 7 la sută din toate sedimenn. tele transportate. Procentul 7 însă este cu mult prea mic, produs prin risipire artificială, cum este la gura Bulinei din cauza digurilor. Vârsta aceasta fiind deci exagerată, trebue înlocuită prin F.
F.	Şi vârsta de 7600 ani este ca şi cea de 11.000 aflată pe Baza procentului de risipire artificială. Această vârstă se va apropia bine de adevăr, fiind calculată cu procentul maximal 'de sedimentare proximală şi^ deşi artificială ca E, poate să co-
www.dacQramanica.ro
31
aespundă unui minimum de sedimentare naturali. Prin urmare, vârsta trebue considerata ceva mai mică de 7600 ani.
Din cele 3 vârste ce rămân sunt deci: prea mare:	.... 7600)
cu mult prea mica:	.	. 2700f media 5700
aproximativ corespunzătoare: . 6800)
Având două vârste de aproximativ 7000 ani, media celor 3 râmase fiind 5700 ani. putem zice:
Vâr sic, cea mai probabili a deltei es*e de vreo 5000-7000 ani. Să ne întrebăm: întrucât avem drept a presupune că sedimentarea a fost aceeaş şi în trecut?
Cantitatea sedimentelor poate fi influenţată mai ales de mişcări verticale. în regiunea fluviului, apoi de climă, de cantitatea apei. etc. Dintre cei 5000—7000 ani găsiţi ca vârstă, cam o jumătate aparţin timpului istoric. în care, precum arată isvoa-relc istorice, nu s’a schimbat clima, deci nici cantitatea apelor fluviului, iar cei 2000—3000 ani ce mai rămân, constituesc— geolr.giceşte vorbind—un timp cu mult prea scurt încât să se poată presupune o schimbare mai însemnată a climei, deci şi a cantităţii apelor şi sedimentelor fluviului.
Cel mei însemnat factor, care a putut influenta asupra sedimentarii dunărene, sunt mişcările epirogenetice, a căror e-xistenţâ este dovedită, între altele, atât prm prezenţa loessului, care în deltă se găseşte sub nivelul mării, cât şi prin scufundarea teraselor dunărene, la Cernavoda, cu peste 23 m. Precum se vede. lunca Dunărei s'a scufundat pe tot întinsul cât aparţine pământului românesc. Când însă inc’inaţia unui râu devine mai mică, acesta începe să sedimenteze; aşa a făcut şi Dunărea, în-gropându-şi terasa inferioara sub aluviuni. Chiar această sedi-t rmv.tare a fost favorabilă pentru clădirea deltei, încât nu cred să avem nevoie a vedea în s:ufundări!e amintite motive pentru, ■o întârziere a creşterii.
XIII
COMPARAŢII CU REZULTATELE ALTOR AUŢORI,
După expunerea punctelor de vedere şi concluziunilor Ia care am ajuns, trebue să aruncăm o privire asupra rezultatelor, aflate de alţi aulori.
t. După Reclus 1), delta Dunărei a cescut din timpurile lui Strabon (-f- 24 d. Hr.) cu 2000 km 2 adică anual cu vreo H km 2 vârsta deltei ar fi, deci, de vreo 3300 ani.
1) Geographie. Voi. I. Paris 1876. p. 215.
www.dacaromamca.ro
32
2. In harta din descrierea Moldovei de D. Cantemir, gurile Chiliei arată o creştere anuală de vreo 125 m. La o asemenea înaintare a uscatului, acesta s'ar mări în fiecare an cu vreo 2 km * 2; vârsta deltei ar fi de vreo 1800 ani
3.	D4 Vidraşcu 1) a stabilit că în dreptul gurii Chilia, uscatul a înaintat anual 80 m., la Sulina 20 mu, la Sf. Gheorghe 45 rn. Luând ca zonă de aluvionare o linie de 80 km.—de la gurile Chiliei spre S, până dincolo de Sf. Gheorghe la vreo 20 km.,—s'ar forma, după acele date, anual, un uscat nou de
vre-0 8QnQ+438Q 000 = 3,8 km2;delti n'ar avea decât o vârstă)
de vreo 1000 ani, în tot cazul cu mult prea mică. Trebue deci să presupunem că înaintarea braţelor, comunicată de d-1 Vidraşcu, se referă chiar numai la guri, iar nu şi la sectoarele dintre ele.
4.	După Semenof 2) delta creşte anual cu 0,5—l,4km2^ vârsta ar fi între 2500—7000 ani.
5.	D-nii Murgoci şi Popa-Burcă 3), dau deltei o creştere anuală de 0,3—0,4 km2, deci o vârstă de 8700—11.600 ani.
6.	D-1 Dr. Brntescu, autorul cel mai însemnat din chestiune, publică în Bul. Soc. Reg. Rom. de Geogr. T. XLI o hartăl a deltei Chiliei care arată creşterea uscatului între anii 1830-1883. Pe baza acestei hărţi, am calculat aproximativ urmă-f toarea creştere a uscatului: între 1830—1856, anual vreo 0,5 km2 uscat nou,
„	1856-1871,	„	„	0,4 km2 „ „	,
„	1871-1883,	„	„	2 km2 „ „	,
Această creştere medie însă se referă numai la gurile Chiliei, care duc 17/27 din toate sedimentele, celelalte 10/27 sunt transportate prin braţele Sulina şi Sf. Gheorghe. In felul acesta, delta creşte anual total cu vreo 1,4 km2 ; vârsta ar fi numai de	2500 ani. Trebue	însă luat în considerare	că creşterea	de
2	km 2 la gurile	Chiliei între 1871—1883	era abnormală,
cauzată prin inundaţii mari.
D-1 Brătescu este de părere că regiunea de la răsăritul Vâlcovului cu suprafaţa de vreo 100 km2 s'ar fi clădit abia în ultimii 200 ani, crescând anual cam 0,5 km2 Luând în! considerare şi cele 10/27 sedimente transportate de celelalte! guri, obţinem o creştere totală de
3500' •
(0,5 (=i7|27)+0,3 (=10|27)=0.8 km2 anual, deci o vârstă de =
UjO
■■ 400 ani. Delta, după părerea mea, creşte mai încet, deoarece
)) Lunca Dunărei. Bul. Soc. Reg. Rom. de Geogr. Tom. 36, p. 157.
2) In I. M. Dobrogeanu. Delta Dunărei. Bul. Soc. Reg. Rom. de
Geogr. Tom. XL, 253. 3) Geografia României. 1920. p. 86.
www.dacoromanica.ro
33
la gurile meridionale procentul de sedimentare proximală este mai mic decât la braţele Chiliei, prin urmare şi vârsta de 4400 ani pare prea mică.
Comparăm datele induse:
1.	Reclus.
2.	Cantemir
3.	Vidraşcu
(harta)
Creştere anuala Km 2	Vârsta deltei, ant
1	3300
2	1800
3,8	1000
0,5—1,4 .	. 2500—7000
0,3—0,4 .	.8700-11600
0,8	4400
sub 4—6 sunt bine înteme-km2 creştere anuală şi
4.	Semenof
5.	Murgoti şi Popa Barca
6.	Brâtescu
Dintre aceste date, numai cele iate. Media lor este de 0,5—0,9 5200—7700 ani vârstă.
Rezultatul nostru de 0,5—0,7 km2 creştere anuală şi 5000—7000 ani vârs.ă, coincide, precum se vede, bine cu rezultatele autorilor Semenof, Murgcri—Popa Burcă şi Brătescu. Aşa dara calculul matematic sprijineşte rezultatele celelalte, găsite pe baza altor presupuneri.
Vârsta de 5000—7000 ani şi creşterea medie anuală da 0, — 0,7 k n atribuite deltei dunărene, par bine întemeiate.
* * *
Matematica este cel mai puternic stâlp al logicei. Ştiinţele naturale—din care face parte şi geografia—au idealul de lai explica legile lor prin formula matematică, căci aceasta ast cele mai bune perspective de a ne desvăU realitatea.
Ipotezele nu trebue despreţuite, căci ele sunt ca tentaculele cu care pipăim prin întunericul ce ne înconjuri; limpezite prin filtrul criticei obiective, ne duc la adevăr.
Cavarna, 18 Martie 1924.	P-rof. Dr. I. LEPŞI.
x
ERATA: La pag. 6, rondul 7 de jos în sus, în loc de: moldo-b'isarabeanit. Deja din cretacicul superior, mai mult însă să se citească:
rr.olrio-b'iscrabene. La S. cristalinul Dobrogei prebaVanice are La pag. 18, rândul 12 de sus în jos: 12,25, nu 12,26.
La pag. 18, rândul 3 de jos în sus: 4714,28, nu 4114,23. La pag. 19, rândul 10 de sus în jos:
12,25 (70.000 + Y 2)=, iar nu:
Ia pag. 21, rândul 5 de jos în sus „sebire de 34,4 mţm“ să se suprime.
La pag. 23, rândul 13 de jos în sus, la numitor va fi:
0Al 7293, iar nu 0,527203.
www.dacoromanica.ro
3:4
TABLA MATERIEI
/. Geneza basmului Dunărei de jos.
II.	Regiunea Dunărei de jos in prezent.
III.	Delth actuală.
IV.	Poziţia loessului dih deltă.
V.	Voldhtld Seditfientelor din deltă.
VI.	Creşterea şi vârsta deltei dacă sedimentele sunt aşter-
nute până la isobata 20 m.
VII.	Creşterea şi vârsta deltei dacă sedimentele suni aşter-
nute până la isobata 100 ni.
V/lI. Creşterâa şi vârsta deltei pe baza procentului de sedimentare proximală.
IX.	Infţuenţa mişcării epirogenetice negai’-ve asupra creşterii
şi vârstei.
X.	Influenţa glaciaţiunii asupra creşterii deltei.
XI.	Elapcle de desvolture ale deltei.
XII.	'Creşterea şi vârsta Cea mai probabilă a deltei.
XIII.	Comparaţii cu rezultatele altor autori.
www.dacaromanica.ro
ATUKT€S„.
"Când zările s’or pierde în leneşa ’nserare Şi ochii tăi s’or umple de nevinovăţie,
'In volbura de gânduri îngepuchiate ţie .Eu voiu rămâne pururi în mută adorare
Şi sclav înfrigurării — din gânduri ideale —
O haină de lu.mină-ţi voiu face pe-albii umeri,
Să fii ca nimeni alta când vei voi să ’nnume'i Senina-ţi nesfârşire de graţii virginale.
Murmurători prin ramuri vor trece lin zefirii In tainic sân de frunze să-şi caute hodina Şi 'n linişte de templu va 'ncremenî grădina Cunună când pe frunte ţi-or pune trandafirii.
Atunci, având seninul vrăjitei nopţi tovarăş,
In albul clar de lună stăpânitor a toate,
Mă vei, privi o clipă şi-mi vei surâde poate Norocul aducându-1 ca 'n vis deasupra-mi iarăş.
Şi 'nţelegând că voia destinului himeric Din clipa-aceia sfântă şi- l fost rostit cuvântul,
Cărare 'n bezna vieţii îmi voiu tăia cu-avântul Aşa cum raza-şi taie drum drept prin întuneric.
V. LAINICEANU
www.dacoramamca.ro
CÂOTSC 2>3
Suspină vuntul prin livezi Trezind a morţii frică,
Suspină vântul prin livezi Şi ’n largul lor, atât cât vezi,
Sirma.ta Jiunză pică.
Sărmana frunză ce s’a stins In mută suferinţă,
Sărmana frunză ce s’a stins Ca un bolnav de dor învins Pe-o trudnică velinţă.
Şi ’n silnicul amurg pustiu,
Sub bolta toamnei sumbrăt In silnicul amurg pustiu Pământul pare un sicriu.
Aşteptător în umbră.
V. LAIN1CEANU
www.dacoromanica.ro
CS* v®sn ^â®&s®<a®săa3;
Cu zorii zilei au venit Doi cavaleri din altă ţară,
Şi parcul încă adormit E plin de cântec de ghitară.
Se văd castelele spre zări, De-argint e-a râurilor faţă, Văzduhul plin e de cântări . . . O, vin J , . . Afară-i altă viaţă.
Cu ochii plini de somn cum eşti Şi fără nici o’mpodobire , Arată-te doar la fereşti Şi vor rămâne muţi de-uimire.
Cu zorii zilei au venit Doi cavaleri din altă ţară Şi parcul încă adormit -E plin de cântec de ghitară.
Tfad. M. PRICOPIE
www.dacoromanica.ro
TBÂEŞTIj yohb^şts,
Evxctor HWGOB
Deasupra ta e cerul cu stelele şi norii;
Trăeşti, vorbeşti, îţi place ce-au scris cugetătorii' Bătrâni, Virgiiiu, pante; adesea Ifl trăsură Străbaţi încântătoare privelişti din natură Şi râzi cu voioşie de hanul rustic, scund;
In treacăt o femeie te turbură profund;
Mai fericit ca regii, iubeşti şi eşti iubiţi Asculţi privighetoarea în codrul înflorit;
Când Jblânda dimineaţă din patu-ţi te ridică,
Te ’mbrăţişeaz’o mamă, o soră, sau o fiică! Mănânci, citeşti jurhalui şi-apoi întreaga ii Iţi făureşti speranţă spre a putea munci;
Şi viaţa te arUncă jpe asprele-i cărări;
Vorbeşti cu pasiune în sumbre adunări;
Te simţi pe lângă alţii cânţi mic şi ne’nsemnaty. Când mare şi puternic, precum ţi-e destinat;
Un suflet în hiulţime, Un val Intf’p vâitoare,
In doliu azi iar mâine în strai de Sărbătoare; Soseşti, te duci, îh luptă mereu cu Voia sorţii,. Apoi tăcereâ Sumbră şi veşnică a morţii I
1 Iulie 1846	Trad. de GR. SĂLCEANIB
Venind dela cimitir
www.dacoromanica.ro
Noua pătimire a sf. Nepomuc
Odată fiind în Sibiu, am yăzut în centrul oraşului, într'o piaţa, lângă o biserică, statuea unui sfânt.
M’apropiai ca un strein, citii inscripţia de pe soclu: Sfântul Nepomuc!
Răscolii amintirile mele religioase şi nu dădui de vr'un sfânt cu asemenea nume. Un sfânt cu desăvârşire local, cugetai eu.
Da. sunt şi sfinţi locali. Audiind cursul de Econo nie Politicii al unui celebru profesor al nostru, am aflat şi aceasta. El critica aspru moravurile poporului din Românii mică; spunea că de cum treci graniţa (de-atunci) vezi manifestaţii de afecţiune înaltă, că mai fiecare oraş are pafroftul său şi care e un sfânt,—iar pentru ca toată lumea să cunoască cultul local, q statue: a sfântului e ridicată în mijlocul oraşuliti pentru a dovedi lucrul.
„Românii n'au nici un sfânt!” perora el. Auzind acest lucru nu mă putui opri să nu strig în sala de cursuri: „Cum? Dar Sfântul Aşteaptă ce-i
Deci vrui să aflu ceva despre sfântul Nepomuc, obiect al cultului local sibian.
Cum eram în piaţă şi aproape de mine nu se afla decât un măturător, îl întrebai pe el, ca om cu serviciul acolo, despre faptele sau patimile sfântului. Măturătorul păru foarte încurcat de întrebarea mea şi-mi răspunse că nu ştie pentru ce s'a
www.dacaramamca.ro
40
ridicat statuia acolo în piaţă, iar despre pătimirile sfântului nu ştie decât una.
—■ „Vezi dumneata, începu el, aici e piaţă de legume, fructe, lăptărie, păsări. Săsoaicele precupeţe aici la picioarele sfântului îşi desfac marfa. Foarte de dimineaţă vin cu coşuri şi oaie pline şi după ce vând, merg' la biserica din faţa,—fac rugăciunea ca să-şi cureţe sufletul de păcatele precupeţiei.
Intr'o dimineaţă o săsoaică veni în piaţă cu câteva ulcele cu lăute şi smântână proaspătă. Vinde ea laptele, dar smântână a fost fără cătare. Aşteptând să vândă şi smântână a rămas In piaţă singura precupeaţă şi atunci, ca să nu se închidă cumva biserica, a lăsat oala cu smântână în paza sfântului şi-a dat fuga 'n biserică să se închine.
Păcate multe, cine ştie, a întârziat.
In lipsa ei nişte copii, tot saşi, dând de oala cu smântână la picioarele sfântului, ce le-o fi dat prin gând—pe semne au crezut că aceea e mâncarea sfântului, pe care el nu se poate mişca să şi-o ridice la gură—copiii au luat oaU cu smântână, s'au urcat sus pe statue şi i-au turnat la gură smântână. Minune însă,—sfântul n'a deschis gura să prindă ceva şi smântână s'a prelins albind buzele, barba şi hainele sfântului.
Când a	eşit săsoaica din	biserică, a	găsit în adevăr oala
jos,	unde o	lăsise, dar fără	pic îs ea.	Uitându-se împrej ir,
tremurând de necaz, n'a văzut nici un semn de pieirea smântânei decât şiroiul alb de la gura sfântului în jos.
Ce dovadă îi mai trebuea?
Ca o leoaică furioasă s'a repezit săsoaica asupra statuei cu pumnii şi cu unghiile, dar statuea a rămas nemişcată. Şi mai furioasă, a luat oalele şi le-a svârlit în capul sfântului. Oalele se sparseră, iar sfântul a rămas cum îl vezi.
Mai căutând ceva, săsoaica nu găsi	de cât mătura mea,
rezemată în	dosul soclului şi	începu a	măsura pe sfânt cu
mătura.
Lumea alarmată alergă. Am .alergat şi eu şi poliţia. Toţi eram îngroziţi ca sub sfârcul unui blestem, până ce ne-aro dumirit de pricină.
Cine ştie ce nenorocire poate aduce pe capul oraşului! Unii
www.dacaromamca.ro
<s>
HiLDA
€m tăistoătsi©
§®ga s©ps,asâ
Veis’jasă €© I&CQ5B SJSSIEWSÎ
StaJea «1® 1. 28. MI01©20W
®
CONSTANŢA
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE AL ZIARULUI „DOBROGEA JUNĂ*
---Str. Scarlat Vârnav No. 23-
---------- 1824 --------------
www.dacoromanica.ro

SERENADA
Cor bărbătesc cu solo deTenor sau Sopran
www.dacoromamca.ro
Versuri de Jacob Negruti
Muz.de J. N.Morozow
www.dacoromanica.ro
41
■credeau că săsoaica a înebunit, iar alţii mergeau cu gândul mai departe—vre-o ceartă între Dumnezeu şi sfânt,—doar săsoaica venise din biserica din faţă.
Ir. zarva asta veni şi preotul din biserică şi înţelegând lucrul, linişti lumea, iar mie îmi plăti mătura, ca să nu cârtească nimeni. Cât despre săsoaica, „Iăsaţi-o, fraţilor, zicea preotul, nu ştiţi că o săsoaică e în stare să se ia de piept cu Dumnezeu pentru o oală de smântână?".
Altă pătimire de-a sfântului nu ştiu, mchee măturătorul.
Privii din nou la statue; cu ochii ţintiţi în soarele ce se xidica sus, tot mai sus pe cerul senin, bietul sfânt Nepomuc părea paznicul pieţei şi părea că surâde mândru de această -nouă pătimire!
Am notat întâmplarea ca s'o povestesc concetăţenilor mei din Constanţa, cari cred că numai Ovidiu a pătimit şi după <ce a devenit statue.
STOICESCU D.
www.dacaromanica.ro
Şalul negru şi A. Puşkin
Romanţa „Şalul negru" a poetului rus Alexandru Ser-ghievici Puşkin se cânta odată în Rusia. Se ştie că se cântâ chiar şi la noi, în Moldova, în versiunea lui Costache Negrjzzi.
Se pare însă că această fomanţă Puşkin a tradus-o din româneşte, după un cântec popular şi că el cunoştea textul acestui cântec, chiar în româneşte,—cântat pe vremea când Puşkin se afla în Basarabia.
Se ştie că poetul a fost îndepărtat, ca pedeapsă, şi a stat câţiva ani în Basarabia *), unde a legat prieten ţe chiar cu unul din poeţii basarabeni din acel timp, Cavalerul Costache Stamati,—aşa că nu este exclus ca Puşkin să fi deprins ceva şi româneşte.
Ca Puşkin a tradus „Şalul negru” după un cântec românesc rezultă şi dintr’un document, peste care am dat din întâmplare, într'o revistă rusească „Severnăi Vestnic” din 1893, şi anume un caet de amintiri ale Alexandrinei Rosset—Smirnov, însemnări de fapte din anii 1S25—1S45. Istoricii români pot găsi în acele însemnări şi date interesante asupra relaţiilor Rusiei cu ţările române în prima jumătate a sec. XlX-lea.
Chiar subiectul romanţei „Şalul negru—Cernaia-şal" spune multe asupra originei sale româneşti. E următorul: Un tânăr’ plânge, pe şalul negru ce-1 are în faţă şi povesteşte nenorocirea sa. Iubea din inimă pe-o frumoasă grecoaică şi se credea fericit că şi ea răspunde iubirei. Dar într'o zi e vestit de-un evreu că frumoasa grecoaică '1 înşeală cu un armean. Tânărul aleargă furios şi cu sabia în mână îi ucide pe-amândoi. Pe şalul negru purtat de frumoasa grecoaică şi-a şters sabia de sânge şina. poruncit să fie aruncate în Dunăre cadavrele. Insă cu frumosul.
*) 1820-1824.
www.dacaromamca.ro
43
corp cufundat în valuri a îngropat şi ceea ce fusese bucuria, tânărului amant,—el priveşte şalul negru şi sufletul său e-nemângâiat.
Asemenea subiect nu putea fi acasă la el decât într'unul din porturile române dunărene, iar tânărul nemângâiat nu poate fi decât un boer român din primul sfert al sec. XlX-lea.
Să vedem acum ce ne spune autoarea amintirilor, Alexandrina Rosset: (Reconstituesc scena povestită de ea cu oarecari neînsemnate lămuriri).
O serată amuzantă la bătrânul Nicolae Mihailovici Karamzin, unul din creatorii prozei ruseşti, autor al unei Istorii, pe care am văzut-o tradusă şi în româneşte şi al unui roman foarte citit în timpul său. Serata a fost cam în 1825.
Erau în salon tot oameni de spirit şi literaţi: blândul Va-' sile Andreevici Jukovski, admirator şi traducător al poeţilor englezi şi cântăreţ al faptelor de arme din 1812; veselul şi bine-hrănitul Ivan Andrieviei Krilov, încântat pe-atanci de succesul unor comedii, care n'au rămas şi fabule, care-i duseseră! numele până la Paris; apoi Qlinka, poetul şi fratele său muzicantul ; apoi Miatlev, Andrei Nicolaevici Karamzin, Petre şi Sofia Mecerski, Clement Rosset şi sora lui Alexandrina—au+ toarea amintirilor de care vorbim;—apoi Caterina Raev-stu şi Caterina Andreevna Karamzin. Toţi împrejurul Iui Alexandru Serghievici Puşkin, care era în vervă.
Alexandrina Rosset îi sorbea cuvintele, căci avea pentru Puşkin o simpatie deosebită, iar pe lângă aceasta cl vorbea, de-c lume în care ea avea legături şi amintiri,—Puşkin îşi povestea pribegia sa prin Basarabia.
—	Chiar într'un sălaş de ţigani din Basarabia am auzit povestindu-se cum a fost ucisă o femee şi am făcut din acest subiect o poemă, *) spunea Puşkin.
—	Dar pe Alecu şi Zamfira de unde i-ai vânat, Alexandre Serghievici, întrebă Krilov.
—	Fii sigur că nu din cărţi franţuzeşti, replică Puşkin. I-am găsit într'un cort. Chiar şi-acum frământ în minte o poveste pe care mi-a spus'o un grec la Chişinâu şi voi s'o scriu. Va purta numele de Kârjali.
—	A. dacă eşti amator de legende, să-fi spun şi eu una,, întrerupse Caterina Raevski. E vorba de fântâna Bagce —Serai din palatul hanilor din Crimeea. Să-i dai numele de ..Fântâna lacrimelor” şi s’o slăveşti pe eroină, este o Mărie.
_ O poemă de puşkin .Ţiganii* a fosţ trafdusâ în rpţjfneşJs defAU-
www.dacoromanica.ro
44
Şi Caterina Raevski povesti legenda ce cunoştea.
—	E frumos ce povesteşti, doamna! Ai o imaginaţie cu adevărat poetică. Ui-te, multe istorii dc-acestea sunt adevărate. Maria aceasta a trăit in adevăr, a fost răpită de-un han tătar, era din neamul Potoliri. Şi s'a petrecut în adevăr şi ce povestesc eu despre fraţii briganzi. Pe Don, pe Volga eu am adunat muLe altele, nimic n'am inventat. Chiar ofiţerul pe care l-am pus în ..Prinsul din Caucaz" a existat... ')
Apoi întorcându-se către Alexandrina Rosset i se adresă chiar ei ca uneia, care avea în chestie reva—avea ceva grecesc în origina ei şi era de sigur şi frumoasă.
—	Ceea ce le adaug este dragostea cu care le povestesc. Nu-i aşa că le dau prea mult din inima mea? NTu-i aşa că plângi când auzi cântându-se Şalul negru?
—	De loc! erumpse Alexandrina Ropset. E o romanţă pe care o găsesc insipidă! Prefer „Talismanul” şi „Fântâna iubirei". De altfei au versurile cele mai frumoase. Versurile din „Şalul negru” nu cântă!
—	Foarte bine-ai zis! Versurile nu cânta... şi trebue să cânte chiar fără muzică!
Şi Puşkin râmase o clipă visător.
— Te-asigur că „Şalul negru" 1e-ar fi vrăjit de l'ai fi auzit, ca mine, cântat într'o crâşmă jidovească în Moldova. Aţi fi isbucnit toţi în plâns!
—	Plâns, de ce? întrebă Caterina Andreevna, curioasă.
—	Efectul unei cârşme jidoveşti din Moldova! Usturoiu, ceapă: acta te face să plângi! Se amestecă ironic Petre Mecerski.
— A, nu! reluă Puşkin serios. Eu am pus în versuri ■plânsul fără ceapă şi fără usturoiu şi mRe dor să cânt romanţa .asta în moldoveneşte. Parcă spune mai mult şi mai bine de cât am spus eu ruseşte. Lucrul e firesc, am observat aceasta •şi 'r. altă împrejurare.
Eram pe plajă la Odessa...
—	Ah, Odessa!.. suspină Alexandrina Rosset. (Pe cât se pare Alexandrina Rosset locuise, în copilărie, la Odessa).
—	Da, la Odessa, pe plajă... Marea era lină, soarele viu pe cerul senin. Şi liniştea te făcea să visezi, să cânţi.. In apropiere un barcagiu grec fredona un cântec din ţara lui. Cântă apoi. \ tot cântat apoi până a început să plângă.
L.'am întrebat de ce plânge şi mi-a răspuns: „Ceea ce
*) „Prinsul din Caucas“—Cavcavski plenic—al lui Puşkin, o imitaţie după Child Harold al lui Lord Byron, a fost tradusă în româneşte de C* Stamati „Prizonierul Ia Cerchezi".
www.dacoromamca.ro
45
cânt mă face să plâng. E vorba de-o pasăre, care s'a aşezat pe-o ramură şi cântă, şi cântă, şi-apoi sboară! Pe ruseşte cântecul n'are nimic mişcător, dar în greceşte... Ah, dacă ai şti greceşte te-ar face să plângi!”.
Avea dreptate.
Vreţi să vă cânt moldoveneşte ? Dar unde găsesc eu şal negru şi cobză ?
— Nu-i mare lucru, interveni Sofia Mecerdd, bucătarul nostru are o chitară, iar şaluri găseşti câte vrei la fetele din casă!
Puşkin, Clement Rosset şi Karamzin-fiuî au alergat după şaluri Miatlcv încântat, ca ar putea face vr'o scamatorie, s’a repezit după ei. Iar când Luca, un servitor bătrân din casa lui Karamzin aduse chila-a, Olinka—muzicantul puse mâna pe ea înstrunând-o şi pleca şi el din salon jucând în tactul strunelor.
Cu toţii s'au adunat apoi în sofragerie şi s'au închis acolo, iar pe^te câteva minute toata societatea fu poftită la spectacol.
Şi ce spectacol? Puşkin şi Clement Ross-t erau deghizaţi în Moldoveni de fantazK Cu figuri tragice întindeau de un şal negru şi dădeau ochii peste cap luând poze sentimentale. Olinka, cărui? Pu,kin îi tluerase melodia, o prinsese după ureche şi-i potrivise acompaniamentul.
In fine Puşkin a început să cânte moldoveneşte, Clement să facă gesturi dramalice, iar Olinka să-i acompanieze din chi-t tară. Presupuşii moldoveni se prefăceau că plâng şi că-şi şterg lacrimile cu şalul negru.
Privindu-i şi ascultând „Şilul negru” astfel cântat nimeni n'a plâns. Seriozitatea neturburată cu care ei desfăşurau con-certul i-a făcut pe toţi să se prăpădească de râs.
Dar din această întâmplare povestită de Alexandrina Rosset-Smirnov în amintirile ei, nu rezultă oare că „Şalul neg:u” este mai românesc decât l-a racut bătrânul nostru Co^tuche Negruzzi?
D. STOICE3CU
www.dacoromanica.ro
„BUZĂUL”
Mare necaz şi cu filologii. De multele mărunţişuri cu care ■se îndeletnicesc, se pare că li se acreşte sufletul aşa de tare, că şi ei între ei nu mai pot discuta liniştit, ci se ocărăsc cu furie, dar încă mai amarnic se razboesc cu alte bresle, cum e cea, a istoricilor.
Păcatele m'au purtat de vre-o cincisprezece ani încoace şi prin împărăţia filologilor: ce indignare solidara, de la Den-■susianu (Ovid) la Pascu (Giorge) şi dela Pascu i'Giorg:) la Papahagi (Pericle), când am îndrăznit, cu toată sfiiciunea, să mă lămuresc eu singur, în nepriceperea mea, la vreun caz mai greu, în care D-lor, cu înţelepciunea D-lor, nu mă lămuriseră.
Iată de pilda cum a fost data din urmă. Am cercat să dau o explicare numelui Dunării şi altor ape. Printre filologii cari voiseră şi ei să lămurească aceste nume, dar nu ajunseseră la . un rezultat primit de toată lumea, era şi d. Papahagi (Pericle). D. Papahagi crede că nu am dreptate cu explicarea mea. Bun. Dă D-lui alta. Nici o supărare. Urma alege. Dar acreala şi îâsteală ce rost au aici? „Presupunerile” şi „argumentele” aduse de mine cu privire la Dunăre i se par d-lui Papahagi „lipsite cu totul de seriozitate”. In schimb iata ce ne propune D-sa cu adâncă seriozitate: „Dunărea” e:	Duna-cea-rea, Dana-rea.
Dacă aş fi filolog, aş alege din dicţionar cele mai rele cuvinte de ocară ca să le arunc în d. Papahagi pentru această etimologie; pe când aşa. mă mulţumesc să fac numai această glumă nevinovată, de a-1 întrebă, dacă mai cunoaşte D-sa un singur exemplu în întreaga onomastică fluvială asemănător cu „Duna-ce -rea”. Căci: Valea. Rea, merge, valea fiind un cuvânt comun, Mihnea cel Râu merge, Mihnea fiind un nume de persoană; dar Duna, care pe româneşte nu înseamnă nimic, cum Dumnezeu, era să fie proclamată bună sau rea? Şi apoi, prea se-riosule ruoiog, ce te faci cu accentul Dujtăre? Şi ce te faci cu forma simplă, care exclude orice fabricaţie de aceasta atri-butivă. Căci Valea-rea rămâne aşa, nu devine Vaiere. Iar românul în totdeauna a spus: Valea-Rea, articulat,—şi, dimpotrivă .Dunăre, în ocmai ca Şiret, Prut, nearticulat.
www.dacoromamca.ro
47
Şi iarăşi, de ce te superi D*-ta aşâ de tare că nu .pomenesc un scrierile mele astfel de isprăvi ca a D-tale cu Dunărea,, atunci când ţropUn eu explicări nouă? Ce treabă ti-at mai rămâne D-tale. filolog specialist, dacă eu ţi-aş lua meseria, certând u-mâ cu toţi morţii şi vii, cari au avut păreri ca ace°a că„Arjpşul" e fabricat după coloniştii armeni, după stilul mănăstirii Curtea de Argeş, etc?. (Vezi revista Dunărea, I, p. 19—22).
Dar să ne întoarcem la „Buzăul" nostru şi al D-lui Pericle Papahagi.
In ultimul număr din Analele Dobrogei, Anul iV, No. 3, p. 337 şi urm., d. Papahagi cearcă să desfiinţeze explicarea ce am dat originei numelui râului Buzăul,—-şt care, spre a-şi face sarcina mai uşoară, îl citează mereu pentru vremea veche ca Museoi, şi nu lămureşte pe cititorul neştiutor că în thracică Mnseos şi Btfseos e acelşş lucru,—iar de altă parte face urechea toacă la exemplele de onomastică thracă aduse de mine.
Dar d. Papahagi îşi dă singur pedeapsa pentru procedarea sa neştiinţifică de dispreţuire ori bagatelizare a argumentelor adversarului. In adevar, mă voiu mulţumi mai jos cu o simplă serie de citate din Papahagi, spre a demonstra cât de mult am avtt drept, t? cu o ipnei thracică a numelui Buzăului.
D Papahagi zine:
„In cazul cz ne preo'mră, Buzuenii (sic!) pronunţă Buzău, şi rir.ie nu arată că străbunii lor, în trecut, vor fi pronunţat altfel".
—	De acord.
„Iar faptul că Moldovenii, cari păstrează în pronunţarea lor, în cuvintele de origină latină, pe ,.dz” în loc de ,.z”tt îKirostesc „Budzău" şi nu Buzău, arată că el face parte din cuvintele vechi româneşti (perfect!!), din cele de origină latină, ci nu din cele străine (exact!) intrate mai târziu, adică din cele care păstrează pe „z”... F.1 îşi are deci sorgintea într’un cuvânt românesc vechiu moştenit ca dzi (= zi), dzîc (= zic) etc. (ex'act!).
„Şi chiar aşa este.
„Acest nume, Buzău, stă în strânsă legătură cu viaţa poporului românesc şi îşi are origina, ca multe, foarte multe mume de localităţi şi numiri topografice, îh numele de jpersoană Buza sau Buzeh (vechiu Budza, Budzea (minunat!) derivat după cum vom arăta mai ,i,os de la cuvântul ,.bitza'\ pronunţat în vechimf budză. cuvânt vechiu rdmânesc,. din epoca de formaţiune a ihribii noastre....” (perfect!).
—	Şi de ce origine ar fi cuvântul buză, scumpe domnule Papahagi ? Dar să continuăm citatele:
www.dacoromamca.ro
48
„Dc ce atunci Buzău să nu-şi aibă origina într'nn nume propriu de persoană ca Buza sau Buzea, ambele unitate şi răspândite la Daco-Români, şi dela care se derivă, precum se ştie. .Buzaţi, Buzilă, Buzei, Buzoaicăr”.
—	1-oarte exact, scumpe Domn. Aşa am spin şi noi.
Şi nu numai la Daco-Români găsim pe Buza şi Buzea, ci şi la Aromâni".
—	Fireşte, pentrucă Buzes thracicul e general balcanic.
„Fără îndoiala că în Buza, Budzea, arom. Bulza etc. avem
un nume propriu derivat de la „buză”, resp. arom. „budză" de unde şi „buzat”, arom. ,,mbudzut”, atât ca adj. cât şi ca nume propriu...
,.R?n âne de explicat forma Buzău din Buza, Buzea...
Aici însă ştiinţa d-lui Papahagi se isprăveşte: „fie că acest — eu este sufix ciemmutival cu funcţia ce o are sufixul ei,—cum găsim de pildă în Irineu alaturi de Irinei (J.!), fie că avem a face ci suiixul aromânesc despre care am vorbit mai sus”, fapt e că d. Papahagi nu-1 poate explica.
Totuşi D-sa încheie:
„Oricum, încheerea sigură, care se desprinde, după părere i noastră, din cele de mai sus, este că Buzău n’are a face nimic ca „Aluseos'\ !!!) sau „buzov" (aceasta priveşte pe alţi adversari ai D-lui Papahagi) şi-i născut în sânul poporului nostru (de sigur ! V.P..) dintr'un radical budz,—(sigur!) care presupune un cuvânt curat românesc, moştenit (sigur!), ci nu ur.ul împrumutat, străin” (sigur!).
Adică, onorate Domn, e cuvântul albanez şi balcanic, adică thraric buze, care se găseşte şi la noi, pentrucă şi noi ne tragem din Thrari şi din care derivă toate numele de Thraci Buzes (nu Vuzcs!!) că doară le avem scrise şi în latineşte, unde nu se mai poate face confuzie ortografică) până în sec. VIR când' Thraco-Romanii încejp a deveni .Romani veritabili (.vezi iarăşi lucrarea mea pe care o critici
Iar în ce priveşte sufixul eu pe care nu ţi-1 poţi explica ce ât prin analogii foarte ciudate, el este vechiul aios-viS, greco-i latin, care nu mai e astăzi activ decât în formaţii culte, de neologisme la inizante, dar care atunci nu putea dâ decât eu: BuzeuS-„Buzău”, ca Donine-deus-uDumne:ziu''.
^ Vezi dară, prea supărăciosule Domn, că te-ai amărît degea-1 t>a ? In loc să poţi demonstra că între diferiţii Buzes thraci şi Buzea ai noştri nu-i nici-o legătură, ai contribuit cu totul ne şteptat la dovedirea tocmai a tezei... adversarului D-tale.
V. PÂRVAN
www.dacoromamca.ro
www.dacoromanica.ro
Dacia şi Moesia
după Ptolemaeus (Sec. II d. Cr.)
de C. BRATESCU
Claudius Ptolemaeus trece drept un fruntaş printre geografii antichităţii. Matematic şi astronom în acelaş timp. el şi-a câştigat un merit deosebit prin faptul că a prelucrat, după un sistem geometric mai riguros, geografia ridicată de Eratosthenesi şi Strabo pe o temelie mai ştiinţifică. Opera sa, recoYQoupMcfj ■uqjiÎYTiai?, scrisă în opt cărţi, a fost cel mai însemnat şi cel mai răspândit izvor de informaţie *) pentru geografia veche, din' sec. II d. Cr. până în epoca renaşterii ştiinţelor, în sec. XVI.
Ptolemaeu şi-a clădit această operă mai ales pe temelia
*) O răspândire şi mai mare a avut-o pentru prima oară în sec. XV în traducerea latinească a lui Manuel Chrysoloras şi Iac. Artgelus (Vicenza 1475); iar cea dintâi ediţie grecească fu îngrijită de Erasmus la 1533. La 1605 apare ediţia, cu traducere latină, a lui Ph. Montanus, însoţită de hărţile lucrate de Gerh. Mercator; la 1618 o nouă ediţie, a lui P. Bertius, cu hărţile lucrate de Miinster. Urmă apoi o pauză de două secole, după care, la 1828, abatele Halma scoase o nouă ediţie, cu traducere franceză, după un excelent manuscris Parisian. Studiul şi traducerea noastră au fost făcute după ediţia greco-latină a lui Carolus Mullerus: Claudii Ptolemaei geo-graphia, Parisiis, 1883. Autorul a folosit, în alcătuirea ediţiei sale, 39 manuscrise sau codice, dintre care 10 Parisiene, 3 Oxoniene, 2 Veneţiene, 2 Milaneze, 9 ale Vaticanului, 5 Florentine, 1 din Bononia, 1 din M. Athos, 1 din Viena, 1 din Constantinopol şi restul din alte centre.
CI Ptolemaeus a mai scris şi IIqoxelqoi xavoveţ adecă nişte table astronomice în vederea alcătuirii calendarului şi o mare operă rMevâMi oiiv-caţi? un sistem de astronomie în 13 cărţi, de care s’a servit şi în geografia sa. Arabii au tradus această operă încă din sec. IX, sub titlul de „Fahrir al magesthi*, de unde numele de „Almagesta“, rămas operei, nume care nu e decât o corupere din grecescul iieyiavog. Vezi şi A. Forbiger: Handbuch der alten Geographie, voi. I. pag. 402 şi următ., de unde s’au luat şi unele caracterizări juste.
www.dacaromamca.ro
50
pusă de geograful Marinos din Tyrul Feniciei, ale cărui scrieri s’au pierdut. Acesta, folosind însemnările de drum ale mai multor călători precum: Diogenes, Theophilos, Alexandru Macedoneanul, Dioscuros şi alţii, şi comparând cu grije toate izvoarele între ele, a reuşit să precizeze întrucâtva poziţia unui număr mai mare de locuri pe pământ prin grade de longitudine şi latitudine, însemnând prin aceasta începutul unei noi perioade în progresul cunoştinţei oekumenei. *)
Ptoiernaeu, prin urmare, după cum însuşi o afirmă în cartea I, cap. 6 şi următoarele, n'a făcut de cât să corecteze * 2) şi să desăvârşească 3) opera înaintaşului şi contemporanului său, căruia îi datorează atât de mult. Informaţia sa însă este mult mai bogată: el dă graniţele ţărilor,. începutul şi sfârşitul lanţurilor de munţi, izvoarele şi gurile fluviilor, golfurile, lacurile, precum şi o liktă de draşe, mai numeroasă decât la înairitâşii Săi, determinând fiecăfe localitate prin longitudinea şi latitudinea sa.
Geografia lui Ptolemaeu este o geografie scrisă pentru a construi o hartă. După ce ai construit harta şi ai trecut pe ea toate numirile de oraşe, râuri, munţi, insule, lacuri şi popoare, nu mai rămâne nimic, dar nimic, din opera acestui geograf. Nici o tresărire a spiritului omenesc pentru explicarea unor fenomene ale învelişurilor planetei nokstre, nici o Stabilire de relaţii cauzale, nici o descriere caracteristică, însuşiri care, totuşi, dau atâta farmec în lecthra operei unui fierodot, Strabo sau Plînius Nume de locuri şi cifre de coordonate: toponimie şi matematică. Rare ori se poate întâlni în literatura geografici o operă mai uscată ca aceasta.
Dacă în prima carte se dau oarecare precizări asupra mă-ritnii planetei noastre şi aSUpra întinderei \,oekumânei”\ adică a pământului locuit, atât cât era cuhoseUt pe vremea Aceea (cap. t şi următ.), apoi instrucţiuni referitoare la pregătirea Unei hărţi geografice după o proecţiune mai justă (cap. 19—24),— în schimb, toate celelalte cărţi, de la a doua până ia a şaptea, nu cuprind de cât chbfografie şi topografie în cel inai strict fn|eles etimologic al cuvântului şi cu scop exclusiv cartografic. Un exemplu se poate vedea din traducerea de mai jos asupra DaoTei '-şi Mdesiei. Cartea a opta şi ultima cuprinde o recapitulare a întregei „ofekumene”, după care urmează cele 27 iiărţi,
,1) Mârînos din Tyr trăeşte pe ta 150 d. Cr. — Ptolemaeu e contemporan cu el, Insă scrie după dânsul.
2)	Vezi Pfdlemaeusj cârtea 1, cap. 11—20.
3)	ld. I, cap. 21-24.
www.dacaromamca.ro
■sau atlasul, conţinând 10 foi pentru Europa, 4 pentru Africa, 12 pentru Asia şi o hartă generală a lumii.
In alcătuirea operei sale se pare că Ptolemaeui a avut sub ochi şi hărţile lui Alarinos din Tyr. Marele defect al acestora • era însă că nu ţineau seamă de sfericitatea pământ si ai şi, deci, meridianele şi paralelele se tăiau în unghiuri drepte. l) Ptolemaeu înlătură acest defect, încercând a proiecta suprafaţa sferică a planetei pe o suprafaţă plană. Meridianele sale sunt, in consecinţă, curbe, dar pot fi şi drepte; însă paralele'e sunt toate curbe. 2)
Nu stă în gândul nostru a arăta aci cum îşi construeşte Ptolemaeu reţeaua de coordonate pentru harta intregei „Oeku-merte"; ci a explica oarecare nepotriviri şi ciudăţenii ale hărţii alăturate, pe Care am construit-o riguros după coordonatele . geografului grec.
Este dela sine înţeles că şi Ptolemaeu va număra dela equator până la	polul nord, adică într’un sfert	de	circonfe-
finţâ, tot 90 gr.	ca şi cei de azi; însă paralela	45	gr.	care,
după determinările moderne, trece pe la nord de gura Sf. George a Dunărei, la Ptolemaeu trece prin portul Odessus (Vsrna), prin urmare cu aproape 200 km. maf spre miazăzi; paralela 46 gr. o	duce prin cetatea Istria, când	ea,	de	fapt,
trece pe la S. de	limanul Nistrului; iar paralela	47	gr.,	care
'trece pe lângă Chişinău, Ptolemaeu o duce prin gura cea mai de nord a Dunărei. întregul tiuut, prin urmare, este aşezat pe hartă la o latitudine cu mult mai nordică de cât e în realitate.
Am citat ca exemple locurile de lângă Mare, de oarece ■acestea fiind mai accesibile navigatorilor din spre Mediterana, puteau procura geografului nostru date mai sigure asupra a-şezării lor reale de pe glob. Şi totuşi, greşăla este considerabilă; căci, dacă longitudinea poate varia după primul meriduin,— care. poate fi dus prin insulele Fericiţilor 3) cum face Ptjolemaeu1, prin Paris sau Greenvcich, cum fac contemporanii, —în schimb latitudinea trebue să rămâie aceeaşi la toate popoarele care au idee de forma sferică a pământului şi care cunosc geometrie, fiindcă pentru toata lumea sunt 90 gr. dela equa+or la pol.
Mai întâi greşali principală vine dela faptul că geograful nostru nu are la îndemână dqordonatele astronomice ale tuturor locurilor. Asemenea lucrări, este drept, începuseră cu mult înaintea lui Ptolemaeu. Anaximqnd.ru, un elev al vestitul uţ filosof
1)	Ptolemaeu, cartea I, cap. 20.
2)	Ptolemaeu, jartea I, Cao. 24 iliai ales.
3)	Nijooi t63t Maxâţjtov, Insulae Fortunatae = Ins. Canare.
www.dacoromamca.ro
52
Thales din Milet, inventă în sec. VI a. Cr. un instrument simplu: pentru determinarea latitudinei geografice dupa^ înălţimea polului gnomon, şi alcătui prima hartă pe care a însemnat oraşe,, fluvii şi graniţe de ţări. -După dansul, Eratosthenes, în sec. III a. Cr., în străduinţele sale de a măsura, în Egipt, mărimea globului pământesc, ajunse să dea şi o harta în care pentru.; prima oară întrebuinţă reţeaua gradelor. Aceste încercări au fost duse mai departe de Hipparch, (în sec. II a. Cr.), care preciza longitudinea şi latitudinea mai multor oraşe, determinând pentru fiecare înălţimea polului. In sfârşit Romanii, ca oameni practici, făcură măsurători de distanţe, dealungul drumurilor militare şi comerciale, între oraşele cucerite de ei. Tnsă marea, majoritate a localităţilor căpătara în antichitate o localizare pe hartă nu în urma unor determinări astronomice făcute la_ faţa locului, ci printr’un procedeu şi un calcul invers şi lipsit de îigoarea ştiinţifică: anume folosind relaţiile negustorilor şi corăbierilor asupra distanţelor. Daca se putea afla dela aceştia, cam la ce depărtare în stadii se află un loc necunoscut de unţi altul ale cărui coordonate erau stabilite şi dacă se ştia spre ce punct cardinal se află primul de al doilea, atunci era destul de uşor a calcula şi poziţia sa aproximativă pe glob, De asemenea procedee n'au putut scapa nici Marinos din l'vr şi nici ■ Ptolemaeu; însă ele, evident, hu puteau duce la rezultate temeinice, căci atât orientările, cât şi distanţele date de •călători1’ erau lipsite de preciziune.
Şi chiar modul de a se calcula distanţele în antichitate nu era ştiinţific, abstracţie făcând de măsurătorile Jomane în mile de-alungui drumurilor militare. Aşa s. ex. distanţele pe apă se socoteau' după zilele de plutire cu corabia, iar pe uscat după câţ poate umbla un calator într'o zi. 1) Iuţeala plutirii pe Mare sau pe un fluviu însă variază după vânt, după dibăcia cârmaciului, după felul mării, după construcţia vasului, ete.; iar iuţeala mersului pe uscat variază după natura reliefului, după vigoarea călătorului,' după felul mijloacelor, de transport, etc. De aceea şi rezultatele variază din epocă în epocă, de la autor la autor, după cum se vede din următorul tablou:2) Herodot (IV, 86) socoate într’o zi de plutire pe mare. 700 stadii.
»	într’o noapte „	:	„	600 „
„	într’o zi de plutire pe un fluviu. 540 „
Aristide (Or. Aegypt. p. 360): într’o zi, pe mare, cu vântbun. 700 „
1)	Vezi şi Ptolemaeu I, 9, 11, 17.
2)	Vezi A. Forbiger: Handbuch der alten Geographie, VoL I, pag-
www.dacaramanica.ro
53
.Theophilos (Ptolem. 1,9): într’o zi şi o noapte de plutire. 1000 stadii Markianos Herakleota (p. 3 şi 67Huds.): după împre-
jurări şi dibăcia cârmaciului................ 500—900 „
Marinos din Tyr (Ptolem. 1,17), după împrejurări
şi greutăţile plutirii ...................... 500—1000 „
■Skylax (I p. 30 Huds.) socoate zilele de plutire egale
cu nopţile, de câte ............................... 500 „
.Polybios (în Strabo I p. 25), afirmă că nici o corabie
nu poate străbate într’o zi şi o noapte mai mult de 2000 „
In ceea ce priveşte distanţele străbătute într'o zi de drum pe uscat, cifrele de asemenea variază:
Herodot (IV, 101; V, 54) dă pentru câmpie.... 200 stadii.
„	„ locuri muntoase. 150	„
Marinos din Tyr (în Ptolem. I, 11), pentru un drumeţ
obişnuit .....................................172 „
pentru o armată în marş. . . 150 „ Pausanias (10, 33) dă pentru locurile muntoase . . 180 „ Strabo (I p. 35) socoate o zi obişnuită de marş. 250—300 „ Vegetius (De re milit. I, 11) dă pentru o zi de
marş a trupelor romane 20—24 mile, sau . 160—192 „
Unde mai punem apoi că drumurile de uscat sunt cotite şi nu merg exact nici în sensul unui meridian, nici în sensul unui paralei, iar corăbiile pe mare, în antichitate, plutind în zarea coastelor, făceau ocoluri şi prin golfuri; iar aceste ocoluri, unite cu pornirea spre exagerare a negustorului sau marinarului, aveau în totdeauna ca rezultat o exagerare a distanţelor. De aceea mulţi scriitori antici reduc întotdeauna aceste distanţe cam cu o treime. Pentru toate aceste cauze, este evident că determinarea Iongitudinei şi latitudinei indirect, prin calcule de transformarea stadiilor în grade şi nu prin observarea astronomică la faţa locului, nu poate duce la rezultate ştiinţifice precise şi nu ne poate inspira destula încredere.
Observaţi harta Daciei. Prin procedeul mai sus menţionat, s'a obţinut o imagine diforma a întregii regiuni. E de ajuns numai să pomenesc faptul că Dunărea, la cotitura din spre Vidin, este pusă aproape pe aceeaşi latitudine cu Bizanţul (Con-stantinopole); Serdica (Sofia) chiar mai spre miazăzi, iar isvorul .Nistrului pe acela? paralel cu Ordessus (Odesa)! Harta pare
www.dacaromamca.ro
5*
frântă îrf regiunea Focşani-Galaţi şi căzută. în jos cu colţul? din spre Oltenia; ea e gheboşată şi turtită spre Moldova,, căscată spre apusul Transilvaniei şi strivită în Dobro^ea.
D^r mâi este o caiiză de greşeală pentru care paralelele-au fost deplasate din locul lor şi date mai spre iţiiază/i. Greşeala aceasta vine de acolo că Ptolemaeu şi-a închipuit pământul mai mic decât e în realitate, dându-i un circuit de 1 SO.'OOG" stadii (33.300 krH.); de untiH urmează că un grad' e socotit de-500 stadii. 1 2) Este acum clar că, dacă coordonate'e Jocurilor au fost stabilite indirect, prin utilizarea distanţelor în stadii" şi dacă s’a socotit un grad egal cu 500 stadii în loc de circa 700, cât e în realitate,—atunci paralelele nu vor mai fi Jh locul lor, ci cu atât mai coborîte, cu cât ne vom urca mai spre pol Noroc că Ptolemaeu porneşte calculul din spre părţile Mediteranei; altcum, daca ar fi pornit de la eauator, atunci la gurile Dunărei am fi avut nu 46 gr.—47 gr., cum dă Ptolemaeu, -conforn? gradului său de 500 stadii, ci paralela 54 gr.
Intr'adevăr, de la paralela 36 gr., care trece prin Rodos, . 2)1 de unde porneşte geograful grec şi până la paralela 45 gr. d.ela gura meridională a Dunărei, avem 9 gr., care fac circa 1000 km. (1 gr. egal 111.111 m.). La Ptolemaeu însă 9 gr. fac 832 km. 506 m., adică 167 km. 500 m. mai puţin. Această diferenţa de lungime transformată în grade de-ale lui PtolemaeiL adică de 500 stadii sau 92 km. 500 m., ne dă tocmai diferenţa de 1 grad şi ceva pentru gura meridionafă a Dunărei unde, în loc de 45 grade, Ptolemaeu ne dă 46 gr. şi ceva. De under urmează că autorul nostru şi-a calculat coordonatele pornind de la paralela insulei Rhodos.
Al treilea izvor de greşeală, în sfârşit, l-au mai oferit geografului grec şi relaţiile falşe ale calatorilor. Acestor informatori se clatoreşte fapthl că insula Leuce (a Şerpilor) e pusă prea spre nord, cam pe acelaş paralel cu Limanul Nistrului şi la răsărit (?!) de insula Borysthenes (Berezan) din spre gura
1)	Un stadiu de drum e socotit 185 m; 180.000 stadii = 33.300 km., când în realitate pământul are un circuit de <40.000 km. Un grad de latitudine pe pământ are In jniilociu 111,111 m., dar la Ptolemaeu el are numai. 92.500 m., adecă 500 stadii.
2)	Ptolemaeu, 1 cap. 20.
www.dacaromamca.ro
55
Niprglui; apoi ciudăţenia braţului de Dunăre ce se desface la Noviodunum (Isacea); lipsa lagunei Razim pe care, totuşi, Plinius cel Bătrân, cu mult înaintea lui Ptolemaeu, o pomeneşte ca existentă, sub numele Halmyris, dându-i şi dimensiunile; cursul lui Hierassus (Şiretul) pe care-] aduce din spre N. E. în loc de N. V. şi, pe cât se pare, îl confundă cu al prutului de care nu pomeneşte nimic; confundarea numelui Tisei cu al Timeşului din Banat (Tibiscus) şi multe alte nepotri/iri pe care ori cine le poate urmări în urma unui examen comparativ al hărţilor. In special localizarea multor oraşe este surprinzători de greşită; şi doar asupra acestui punct şi-a concentrat Ptolemaeu toată atenţia sa de geograf, şţ cu atât mai rnult ne miră acest fapt, cu cât Dacia, în timpul său (sec. II d. Cr.), se află în plină stăpânire romană. Ea intraşe, prin urmare, în lumina mai vie a civilizaţiei mediteranee. Romanii ridicaseră oraşe, aduseseră colonişti, construiseră drumuri şi le măsuraserâ, iar teritoriul cucerit ajunsese o „Dacie felix". Opera de colonizare rornapa era mai puternică în Oltenia, Banat şi Transilvania, unde şi oraşele au un caracter toponimic mai latin decât cele din Moldova şi Muntenia, care-şi păstrează, în terminaţia— caracterul lor dacic. Şi totuşi, cu toată putinţa upei informaţii mai precise, multe oraşe oltene şi bănăţene sunt localizate greşit. De pildă, Amutrium cţela confluenţa Motrului cu Jiul este pus lângă Olt. Aquae din Transilvania sunt puse dincoace de Car-pati etc. Singure aşezările omeneşti din lungul Dunărei şi al Mării ne inspiră mai multă încredere, abstracţie făcând însă de coordonatele lor. Spre gurile fluviului şi Moldova ’onmda este destulă.
Cu toate aceste defecte, hărţile lui Ptolemaeu au rămas cele mai bune hărţi în antichitate; ba chiar, perjtru anumite regtunj? şi în tot cursul evului mediu şi o bună parte din epoca modernă ; şi ori cine ar compara s. ex. hărţile diforme ale Do-btogei până prin sec. XVIII cu aceasta a Iui Ptolemaeq, nu se poate să nu ş? pronunţe de partea geografului elin. O critică a valorii acestui izvor însă era necesară. Mai ales pentru lucrările de’ amănunt şi precizie, a socoti paginile lui Ptolemaeu ca
www.dacoromamca.ro
56
litera de evanghelie, ar fi o greşeală. Opera ra trebueşte folosită comparativ, cu erudiţie, cu critica şi cu bun simţ.
Amintind că în înşirarea localităţilor Ptolemaeu porneşte dela Nord spre Sud şi de la Vest spre Est, ceea ce aduce înlesnire în alcătuirea hărţii şi scuteşte de confusiuni,—trecem acum la traducerea capitolelor privitoare la Dacia şi Moesia, lăsând în seama arheologilor identificarea unor localităţi mai obscure.
DACIA
CARTEA III, CAP. VIII
1. Dacia se mărgineşte la miaza noapte cu acea parte a Sarmaţiei europene, care începe de la muntele Carpates până la locul unde am arătat că fluviul Tyras se înconvoaie; 1) iar acest loc, precum am spus, se afla la .... 53°; 480,30.. * 490
1)	In cartea III cap. V, vorbind despre „Sarmaiia europaea“, Ptole-maeu îi dă următorul hotar de sud: „spre miazăzi însă (se mărgineşte), cu Iazyges Metanastae începând dela capătul munţilor Sarmatici până la începutul muntelui Carpates, a cărui poziţie este la 460 ; 48° , 30* şi urmărind laturea Daciei dealungul aceluiaş paralel, până Ia gurile fluviului Borysthe-nes şi la ţărmul Pontului...* Gurile lui Boristhenes sunt puse la 57°, 30’: 480 , 30’, (pag. 413).
Tyras — Nistrul. Pentru a duce cursul Nistrului mai la vale de punctul numit „Inflexio Tyrae", sau eiuotqckpt] uru Tijo«, trebue să se ţină seama de următorul pasagiu din Ptolemaeu Cartea III cap. 6: „Mai la nord (deasupra) de fluviul Tyras, lângă Dacia, (se află or?şele): Carrodunum:
490 30’; 48» , 40>; Maetonium : 51» ; 48» , 30*; Clepidava : 520 , 301; 48» , 40’; Vibantavarium: 53®, 30’; 480 , 40’; Eractum: 53°, 50’; 480 , 40’“, — (pag. 434). Apoi pasagiul din aceeaşi carte şi cap. (pag. 420—421): „Şi dintre fluviile (Sarmaţiei europene) de dincoace de Boiysthenes, fluviul Tyras hotărniceşte ţinuturile Daciei şi ale Sarmaţiei, începând dela cotitură (efoto smoTpcxptjţ), a cărei poziţie este: 53°; 480, 30’, — până la vărsare (jiEypi tou sTepatoţ), care se află la 49®, 30’; 480 ,30’“.
Pentru Ptolemaeu Carpaţii nu sunt un lanţ de munţi cari se înco-voaie prin interiorul Daciei până la Porţile de fier, ci un simplu munte 6 Kaptrtd trjţ opoţ, mons Carpates, muntele Carpates, a cărui poziţie pe glob este 46° ; 48°, 30\ (Cartea III, cap. 5 pag. 420), deşi la pag. 413 (cartea III, cap. 5 § 1) se vorbeşte de „începutul muntelui (sic) Carpates*. In interiorul Daciei Ptolemaeu nu pomeneşte de loc aceşti munţi.—Dacă în harta noastră alăturată am desenat o parte din Carpaţi, am făcut-o mai mult pentru orientare.
www.dacoromanica.ro
57
La apus cu Iazyges Metanastae ') pana la râul Tibisris 2)
La miazăzi însi cu acea parte a fluviului Danuhius 3) care se întinde dela gura râului Tibiscus piuă la Axiopols4) dela care oraş până la gurile sale dela Pont 5) Danii biv s se numeşte Isiros ) iar poziţiile acestei laturi sunt următoarele:
2. După gura râu1 1 Tiblscus, prima cotitură către Afficus 7)
47o,20’; 44°,45’.
Cotitura la confluenţa cu râul Rabon 8) ce curge prin Dacia:
49»; 43o,30’.
Cotitura la confluenţa cu Ciabrus 9)	49°,30’; 43o,45’.
Cotitura la confluenţa cu Aluta 10) care izvorând dela ittiază noapte, curge prin Dacia.	50°, 15’; 440’.
Cotitura din apropiere de Oescus11)	51o; 44o.
Cotitura de lângă Axiopolis.	54°,20; 45»,45’.
De aci şi până la guri am spus ca D:innb>>is se numeşte htros.
Spre răsărit însă Dacia se mărgineşte cu fluviul Istras până la cotitura de la oraşul Dinogetia 12) care cotitura se afla la
53°; 46o,40’.
Apoi cu râul Hicrassus,13) care se varsa în /stros la Dinogetia, curgând din spre miaza noapte şi răsărit, dinspre pomenita cotitură a fluviului Tyras.
1) Iazyges Metanastae, sau Iazygii apuseni, locuiau între Tisa, Dunărea Ungariei şi Carpaţii de nord. Au sosit aci în sec. I d. Cr., din spre Marea Azovului, şi au durat până Drin sec. V. Au făcut dese incursiuni în Moesia şi Panonia (Ammian 17, 12. 13. 29. 6) şi au dat mult de lucru îmi paratului Marcu Aureliu (Dio 71,7). Erau călăreţi buni şi în războiu purtau, cai şi oameni, platoşe. Asupra ţării lor, vezi şi Ptolemaeu, cartea III cap. VII.
2)	Tibiscus la Ptolemaeu nu e Timeşul, ci Tisa. Dovadă e pasagiul din cartea III. cap. VII, unde scrie că hotarul de miazăzi al Iazygilor se întinde pe lângă Dunăre „până la gura lui Tibiscus, care se varsa în ea (în Dunăre), curgând din spre miază noapte, având (la gură) 46°; 44°, 15’ ; din spre răsărit însă (Iazygii) se mărginesc, de-alungul Daciei, cu însuşi râul Tibiscus care, izvorând de sub muntele Carpatus, curge din spre răsărit şi apoi se încovoaie. Iar poziţia acestui munte este: 46° ; 48° , 30’“ (pag. 440-441). De unde se vede că nu e vorba de Carpaţii dintre Oltenia şi Banat, ci de muntele Carpates dela nord.—3) Dunărea. .4) Lângă Cernavoda de azi, unde e Cetatea Pâtulului, sau Hinog. 5) Marea Neagră. 6) Numele Dunărei, întrebuinţat mai ales de scriitorii greci. 7) Africus, în text: srgoţ Aifia in unele traduceri: „ad austrum*. Ar fi cotitura dela Poiţile de Fier,după coordonatele lui Ptolemaeu. 8) Ar fi mai curând Jiul. 9) Azi Ţibriţa, între Lom şi Ogost. Se varsă în Dunăre lângă satele Ţibar şi Varoş. 10) Oltul.
11) La gura râului Isker,'pe unde se află azi Ghighen. 12) In faţa Galaţilor, Ia capătul peninsulei Bugeac din Dobroeea. 13) Şiretul; după loculunde-1 pune Ptolemaeu, ar fi mai curând Prutul.
www.dacaromamca.ro
58
3	Dacia este locuită spre miazănoapte, dacă începem' clela. apus, de Anarti u) şi Tcurisci 15) şi Coestoboci16) mai jos de aceştia, de Predavensii 17)’ şi Rhatacensii 18) şi Cancovisii I8) mai jos de ei, şi în aceiaşi ordine, de Biephii şi Biiridnvenm 2P) . şi Cotensii; şi mai jos de aceştia, de Albocensu 21) şi po~ tulatensii 7X) şi Sensii; mai jos de aceştia, în părţile de miazăzi, de Svldenm şi Ciagisi şi Piephigi.
4.	Iar oiaşele mai însemnate din Dacia sunt următoarele:
1.	Ruconium
2.	Docidava
3.	Porolissum
4.	Arcobadara
5.	Triphulum
6.	Patridava
7.	Carsidava
46",30; 48°, 10’ 47o,20; 48° 49°; 48o 50°,40’; 48° 52o,15’; 48°, 15’ 53o; 48o,10’ 53°,20’; 48°, 15’
8.	Petro dava
9.	Ulpianum
10.	Napoca
11.	Patavissa
12.	Salinae
13.	Praetoria Augusta
53°,45,;47°,40’ 47°,30’; 47®,30’ 49°; 47°,40' 49°; 47°,20’ 49o15’; 47°, 10’’
50,30’; 47°’
14) Caesar în „De bello Gatlico", 6,25, spune că „Silva Hercynia" începe dela. hotarele Helveţilor până lahotarele Dacilor şi Anartilor. Anartii ar fi locuit, deci, pe la izvoarele Vistulei. Se disting Anartii din Dacia şi Anart ifracti în Sarmatia europaea. 15) Teuriscit sunt o ramură de Celţi rămaşi în Dacia. De altfel Celţii au locuit până în Dobrogea şi ei sunt întemeietorii oraşelor Noviodunum (Isaccea) şi Durostorum (Silistra). 16) Coestobocii locuiau şi în Sarmatia europeană la hotarele Daciei. Vezi cartea HI cap.V pag. 426. 17) Predavensii, probabil după localitatea Predava: Daci. 18) Rhatacensii ar ti, după £. Miiller (adnot. pag. 444), ca şi Raca-tertsii, acelaş popor care se pomeneşte în Germania, lăngă Dunăre, sub numele de Racatae. Ipoteza ni se pare puţin probabilă, 19) Caucoensii, probabil Dacii din ţinutul Târnavelor. 2Q) Buridavensii, numiţi după oraşul Buridava, pomenit de Tabula Peutingeriana pe Olt, între Castra Trajaoi şi Pons Aluti; iar oraşul pare a-şi trage numele dela Buni, pe carr-i cunoaşte Dio Cassius (66,8; 71,8; 72,3) la hotarele Daciei. 21) Albocensii, prin regiunea Dunărei, pe unde era localitatea Transalba, numită în Notitia imper. orient. (1 pag. 103) în Dacia ripensis, poate nu departe dp Tumu-Severin. 22) Potutatensii, locuitori dela Potula, localitate aproape de Dunăre, pomenită de geograful Ravennat p. 204. După C. Miiller, pe Ia actualul Potel.
Din această listă de 44 oraşe ale Daciei, mai cunoscute şi mai bine identificate sunt următoarele: 3) Porolissum = Mojgrad, în nordul Transilvaniei, fosta capitală a Daciei Porolissensis.—10) Napoca— Cluj.—11) Pa-r tavissa sau Potaissa = Turda. — 12) Salinae, numit după ocna de sare din apropiere de Vinţ.
www.dacoromamca.ro
59
14.	Sangidava
15.	Atogustlk
16.	Utidava
17.	Marcodava
18.	Ziridava
19.	Singidava 29. Aplilutn
21.	Germizera
22.	Comidava
23.	Ramidava
24.	Pirum
25.	Zusîd&va
26.	Polonda
27.	Zurobara'
28.	Aezlsis .
29.	Argidava
51»,30’; 47,30’ 52°jl5’; 47°, 15’ 53®, 10’; 47°,40* 49o,30’;470 45®,30; 46*,20’ 48o; 46«,2°0’ 49®,15’; 46o,40’ 49o,30*; 460,15' 51®,30’; 46®,40’ 51°,50’;46®,30’ 51®,15’; 46® 52®,40’; 46®, 15’ 53®; 47® 45o,40’; 45<>,40’ 46®, 15’; 45®,20’ 46®,30’; 45®, 15’
30.	Tiriscum
31.	Zarmizege-thusa regia
32.	Aquae
33.	Netindava
34.	Tiasum-
35.	Zeugma
36.	TibisCUrti
37.	Dierna
38.	Acmonia
39.	Drubetis
40.	Frateria
41.	Arcinna
42.	Pinum
43.	Amutrium
44.	Sornum
48o,30’;45o,15'
47o,50’;45®,15’-49®,30*; 45®,20r 52®,45’; 45®,30’’ 52°; 45°30’ 46®>40’; 44°,40' 460,40’; 44o,50' 47®,l6’;44o,30’ 48®; 45o. 47®,45’;44o,30r 49o,30*;44o,30’ 49o; 44o,45’ 50o,30’; 44®,40>' 50°; 440,45’
Moesia superior
CARTEA III, CAP. IX
1. Moesia superior se mărgineşte la apus cu Dalmaţia: dealungul acelei linii pe care am numit-o şi care oorijeşte de la giira râului Săvus 1) până la muntele Scardus 2) la miazăzi însă cu o parte din Macedonia dealungul linei linii duse de aci 20
20) Apulum = Alba^luliac—30)* Tlrlscarh — lângă Caransebeş, în Bănat.—31) Zarmizegethuza sau Sarmisegethusa = Grădiştea, în Ţara Haţegului.—32) Aquae = Calanul mit (Kiskalan), în Transilvania. Ptolemaeu îi dă o aşezare greşită.—36) Tibtscum e acelaş o>aş ca şi Tiriscum dela Nr. 30. — 37) Diernd = Orşova (Cema). — 39) Drubetis = Turnu-Severin. 43) Amutrium pe la vărsarea Motruluî în Jiu.
Pe cele mai multe oraşe Ptolemaeu le localizează greşit; pe multe din ele le risipeşte, poate din nevoia de a umple spaţiul, spre Dacia răsăriteană. Aşa â. ex. PraetoriB Atigusta, care ar fi Praetorio de pef valea Oltului (azi aproape de Racoviţa-Copăceni), citat aci şi de Tab. Peutînger, e ptisă cam spre izvoarele Târnavelbr; Aquae din Transilvania e pus în Oltenia; Amiitrium dela confluenţa Motfu'ui cu Jiul, lângă Olt; inventează un Tiriscum în nordul Olteniei, în locul lui TibiScum de pe la Caransebeş). Polonda, care ar fi Pelendava, la 35 mii paşi de Turnâ-Severin, e pus în sudul Moldovei; Zeugnta, care $ vadul Dunărei pe lâ Virfiinacium, îl pune în interiorul Banatului etc( etc.—Vezi pentru informaţie mai sigură: Toctlescih Dacia înainte de Romani, unde se dă în facsimile harta lui Ptolemaeu şi segmentul VI din Tab. Peutingeriana.
1) Sava; 2) Poate Şar-dagh.
www.dacoromamca.ro
60
în muntele* Orbelus 3) până la câpăt, a cărui poziţie este la
49o; 42»,20’.
Lş răsârii cu acea parte a Thraciei, care se întinde de la capătul pomenit până la râul Ciabrus 4) la izvor, a cărui ■poziţie............................................. . 50°; 43°-
Şi cu însuşi râul CiabruS, pe lângă Mo^sni inferior, pmă 3a Danubius la confluenţa Ciabrului, care se afla la 49°,30;43°,45’
Spre miazănoapte însă cu acea parte ş. fluviului Danubius^ care se întinde de aci până la râul Savus.
2.	Ţinuturile acestei provincii le locuesc Tricortiens’i, a' proape de Dalmaţia; Moesi pe lângă râul Ciabrus; îar între ei Picenses; însă aproape de Macedonia Dardanii.
3.	Iar o-a°ele de lângă Danubius sunt următoarele:
1.	Singidunum. (Legic- IV. Flavia) . . , 45°,30’; 44°,30’
2.	Trtcornium (lângă care râul Margus se
"varsă în Danubius).............................46»; 44o,10’. .
3.	Viminacium,	legiune................. 46 ,30’; 44®,20’.
4.	Taliatis..............................47o; 44®.
5.	Egeta.................................47„,15; 43o,40’.
6.	Dorticum..............................48»; 43o,30’.
7.	Ratiaria Moesorum, colonie............49»; 43®,30’.
4.	Celelalte oraşe sunt depărtate de Danubius:
8.	Horrea 46»,45’; 43„,30’
9.	Timacnm 47®,30; 43®.
Şi patru oraşe ale Dardauiei:
12.	Naissus 47®,20’;42®,30’
13.	Arribantium 47®,30; 42®.
10. Vendenis 48®;42o,50’.
11. Vellanis 49°; 42 ,45’.
14.	Ulpianum 48®,30; 42®,40’.
15.	Scupi 48°,30*; 42°30\
Moesia inferior
CARTEA III, CAP. X
1. Aioesia inferior se mărgineşte la apus cu râul Ciabru despre care am vorbit; la miazăzi cu o parte- a Thraciei, * 1
3)	Ar fi azi munţii dela N. de Osogovo. 4) Azi Ţibriţa, râu ce se <varsă în Dunăre între Lom şi Ogost.
1) Singidunum, la vărsarea Savei în Dunăre, în faţa Semlinului de azi (Tourunum), deci Belgradul. 2) Tricornium, la gura Moravei, poate că rău localizat, căci aci alte izvoare pun oraşul întărit Margum (Eutr. 9, 13; 10,20; It. An. 132. It. H. 564. Iornand. De reb. get. 58). 3) Viminacium, azi Costolaţ. 4) Taliatis: pela Milanovaţ, aproape de Clisura Cazanelor. 5) Egeta pela Brza Palanca. 6) Dorticum, aproape de. GuraTimocului, peunde ar fi azi satul Vârful. 7) Ratiaria Moesorum, la gura râuleţului Arţe", unde e azi Arţer Palanca. 8) Horrea, azi Ciuprija, pe Morava. 9) Timacum, pela Cniajevaţ, pe Timoc. 10 şi 11) Vendenis şi Vellanis, localităţi mai puţin •cunoscute, spre SW de Niş. 12) Naissus — Niş. 14) Ulpianum, poate pe la Kiistendil. 15) Scupi, azi Skoplje sau Uskiib.
www.dacoromanica.ro
61
de b Ciabru pe deasupra muntelui Haemus *) , pîna la căpătui lui, lângă Pont, unde avem............................55°; 44°,40’-
La miază-noapte cu acea parte a lui Danubius, despre care am vorbit *şi pare se întinde de la râul Ciabru până la Axiopote, precum şi cu cealalta parte a lui Danubius, care se ?iumeştQ Istros, până la varsarea în Pont, şi a cărui cotitură, la oraşul Dinogetiar am spus că se află la........................ 53°; 46°,40’.-
2. Iar ordinea gurilor Istmului este astfel precum urmează:
Prima bifurcate a braţelor, care se afla lângă oraşul Noviodunuin 2) are.................................54°,50’; 46°,30'.'.
De aci, apoi, ramura cea mai de sud, ocolind insula numită
Peuce 3) care se afla la...........................55°,20’; 46°,30’.
se varsa în Pont prin gura numită Sacră sau Peuce 4) la
56°; 46°, 15’.
Iar ramura cea mai de nord se bifurca şi ea Ia 55°; 46o,45’..
Şi braţuli ace-tei secţiuni, cel dinspre nord, s,e bifurcă la
55°,30’;47°.
Apoi braţul de miazazi al acestei secţiuni îşi întrerupe cursul puţin mai înainte de a se varsă în Pont.5)
Partea de nord, formând un lac numit rhiagola 6) (mai
la nord), şi care se afla la.......................55®,40’; 47°,15C
se varsa în Pont printr'o gura, care şi ea se numeşte tot 7hiugola 7) sau Subţire, a cărei aşezare este la . 56°,15’; 47°.
Iar ramura cea mai de sud a celei de a doua bifurcări se împarte şi ea la...................................55°,20’. 46*,45’.
Şi braţul de nord al acestei bifurcări se vars'a în Pont orintr’a gura numita Boreum 8) a cărei poziţie este
56°,20’; 46o,50’“
lat braţul ele sud (al aceleaşi bifurcări) se desparte şi el la t	55°,40’; 46.,30’.
Iar ramura cea mai de sud a acestei bifurcări se -varsă în Pont printr'o gura numită Naracium 9) â cărei Dozitie este
56°,Î0’ţ '46°,20’.
Pe când fam ura de nord se desface şi ea la 56°; 46°,40’»
i) Haemus = Balcani. 2) Noviodunum = Isacea. 3) Peuce, numită aşa după mulţimea pinilor, ar corespunde cu partea continentală a Dobrogei cuprinsă între Dunăre, 1. Razim, Babadag şi valea Teliţei. 4) Ar fi gura răului Teliţa în 1. Babadag. Aeest braţ de Dunăre ri’a existat. Citarea lui se datoreştfc unei informaţii greşite a Iul Ptolemaeu şi a altor geografi antici. Gura Peuce însă se poate identifica cu Portiţa prin care comunică 1. Razim cu Marea. 5) Acest braţ s’ar putea identifica cu braţul care a eidif grindul Stipocului şi mai departe cu gârla Lopatna. 6) Lacul Thiagola ar fi actualul Chitai. 7) O gură a braţului Chilia. 8) Boreum ar fi Sulina.
*	' *	*	*	t	\
www.dacaromamca.ro
62
Şi partea cea mai ele nord a acestei bifurcări se varsă prin
gura PseUdostomon9 10) la.........................56°,15’;	46o,40\
Pe când cea de miazăzi se varsă prin gura numită Frumoasă n) 3a................................................56°,15’;	46»,30’.
3.	Iar laturea de răsărit	a Moesiei se termină la	ţărmul
Pontului, de la gurile (Istrului) până la punctul indicat la hotarul	Thraciei, având aşezarea.......................55°;	44«,40’.
Iar poziţia (locurilor) acestei laturi este următoarea: după .gura Sacră a fluviului Istros:
1. Pteram promontorium12)...................56o,20’;46°.
X Oraşul Istria13)..........................55°,40’‘46°.
3.	Tomt1*).................................55®;45o,50’.
4.	Callatis 15)............................54®, 40’; 45»,30’.
5.	Dyonysopolis	16 *).........................54°,20’;45o,15’.
>6. Tiristis promontorium.11)...............55°; 45°, lo’.
7.	Odessus18)..............................54°,50’;45<>
8.	Gura râului	Panysus l9). ..... 54°,45’ - 44»',50’.
9.	Mesembria®).............................55°; 44®.40’.
4.	Părţile apusene ale Moesiei inferioare le locucsc Tribalii; iar cele din spre răsărit, din jos de gura Peuce, Troglodiţii; şi gurile. Peucinii; şi ţărmul Pontului Crobyzii, mai sus de cari sunt Oetensii şi Obulensii; iar locurile de la mijloc '(le ocupa)
'Dimendi şi (Âp)piarensii.
x 1. iRegianum21)............................50®; 43°,40’.
2. Oescus al Tribalilor22)...................510;.44®.
*3. Diaţum (Dimum)22)........................-51°,20’.44®,20’.
4.	Novae (Legio I Italica)24)............... 52®;44o’,40.
5.	Trimammium.23)............................ 52®,20’;44,50’.
6.	Oraşul Prista26)........................... 52°,40’;45°,10’.
7.	Tramarisca (sic)27).......................53 ,15’;452,15’.
8.	Durosiorum. Legio XI Claudia28). . . 53°.30’;45®,30’.
9.	Supidava29).............................. 542; 45®t40’.
10. Axiopolis.30)............................ 54°,20’; 45°,45’.
\\. Carsum (sic).31)............................54o,10’;45®,50’.
12.	Trpesmis. Legio V JVIacedonica32), . . 54®;46o,^0..
13. Dinogetkt 33)............................ 53®, 10’; 46c ,40’.
9) jyaroc/a/n==Sf,^ueorge. 10 şl 11) PseudQptomum şi Cpra Frumoasă
ăr pădea întrej gura.Sulfna şi Sî. Geqrge. Pşeudostonţum înseamnă gfira falşe. piţnius spune eâ ea pătrunde în. insula; Saţrriattca (Caruoripan) şi a-
Cplo se numeşte Conopon diabasls =jyşdul Ţânţarilor., Gura frumoasă pu
se -poate identifica. Nu, găsim în delta 'firme' ale pcesful .braţ. Yţ) Pieţum promontorium ar fi capul Dplojman. 13) Jstria e prea /cunoscută, în urma
şăpăturilor adm pârvan. Vine în, faţa satului Garau aş uf, pe o ipsulă, con*
tinentală, devenită peninsulă prin ,sedimentare. ,14) ' Torni ^ Constanţa.
15) .<Mffftis = Mangalia. ,16) Dionysopolisy- Balcic. <17) Tiristis.. pro-
montorlum=capul Caliacra. 18) Odessus-Varna. 19/ Râul Pfl/y>sus=Camcicul.
20) Mesembria şi-a păstrat până azi numele.
www.dacoromanica.io
63
14.	Noviodunum34).......................... 54 ,40’. 46o,30’.
15.	Sitioenta *). .........................55«;46i,30’.
6.	Iar între fluviu (şi Haemus) sunt următoarele oraşe:
16.	Dausdava36)...........................53°; 44»,40’.
17.	Tibisca 37)........................... 55°; 46°,20’.
7.	Ţărmul niaritim, de la cea mai nordică gură a Istnilui până la gurile fluviului Borysthenes *) şi interiorul ţării până la râul Hierassus39) îl locuesc Harpii, din jos de Sarmaţii Tyrageţi şi Britolagii, din sus de Peticirii. Tar descrierea ţărmului e aceasta:
După gurile fluviului Borysthenes, despre care am spus că
se afla la.......................................57®,30’; 48°,30\
-urmează:
Gura fluviului Axios40)....................57o;48°.
Oraşul Physca4»............................56°,40’; 47»,40’.
Gura fluviului Tyras433.................... 56°,20’; 47°,40’.
Târguşorul Hermonax433.....................56°, 15’; 47°,30’:
Oraşul Harpii..............................r56°;47°)15’.
8.	Oraşe se mai găsesc în -această parte -şi în interior şi .anume aproape de râul Hierassus:
Zargidava45>...............................54«,40’; 47o,45’.
Tamasidava4®...............................54o,20’; 47°,30’.
Piroboridava47>............................54° ; 47°.
• Iar între Hierassus şi fluviul Tyras:
Niconium4*'......................... I46o,20’;48°,10’.
Ophiusaw.......................'.... 56° ; 48°.
Oraşul Tyras w.............................56°; 47°,40’.
Iar insule lângă Moesia inferioară, în acea parte a Pontului de care am vorbit, sunt:
Insula numită Boryslthenes5i)..............57o,15; 47°,40’
Insula lui Achilte sau Leuce523............. 57°.30; 47°»40’.
21] Regianum=probabil la gura- râului Ogost tn Bulgaria. 22] Oescas= Ghighen la gura râului Isker. 23] Diacum s. Dimum, poate pe la Nicopol. 24] yVovae=Şiştov. 25] Trimammium. poate pe la Pyrgos. 26] /Yi'sfa=Rusciuc. 21] Tramarisca =Turtucaia. ^28] Durostorum = Silistra. 29] Sucidava, pe la Mârlean. 30] Axiopolis, la S. de Cernavoda: Cetatea Pătulului sau Hinog. 31] Carsum=Hârşova. 32] Troesmis =±lglifa. 33] Dinogeţia, la capătul peninsulei Bugeac, în faţa Galaţilor. 34] 'Noviodunum = Isacea. 35] Sitioenta = Tulcea? 36] Dausdava, după aşezare, e afară din Dobrogea. 37] Tibisca, după aşezare, ar fi pe la Cataloi în jud. Tulcea. 38] Borysthenes = Niprul. 39] Hierassus = Şiretul. 40] Axios = unul dintre pâraiele dintre Bug şi Nistru: Tiligul sau Cujalnic. 41] Physca, la E. de limanul Nistrului. 42] 7>ras=Nis-trul. 43] Hermonax, lângă unul din limanele marine basarabene, poate la Tuzla sau la Tatar Bunar. 44] Harpis, poate la Chilia Nouă. 45, 46 şi 47] localităţi mai curând lângă Prut. 48] Niconium=ar fi, poat», la Ovidiopol, 49 şi 50] 7>rus=Cetatea Albă. Ophiusa, după Plinius [4,82] este numele mai ■vechiu al oraşului Tyras. 51] Borysthenes, azi insula Berezan. Ptolemaeu o localizează greşit la W de Leuce = Ins. Şerpilor.
www.dacaromamca.ro
îs. ssasa^i)
Zilnic trece fata paşei La fântână, în amurg,
Unde plescăind în vase Ape argintate curg.
Şi 'n amurg un sclav ea vede La fântâna vorbitoare;
Zilnic vine el acolo Zilnic tot mai palid pare.
Intr'o seara principesa Ii aruncă un cuvânt:
—	Cine eşti*? Şi cum te chiamă? Din ce neam? Din ce pământ?
Ii răspunde-atuncea sclavul:
—	Mohamed eu ma numesc;
Din Yemen, din acei Asra Cari mor dacă iubesc.
Trad. M. PR1COPIE
www.dacoromanica.ro
VLAHUT1
de PER. PAPAHAGI
Nu-i fără interes, socotesc, să arăt derivarea cuvântului Vffifiut. numire sub care sunt cunoscuţi Românii din Dacia de către Aromâni. Aromânii numesc pe Daco-Români în genere cu humele de (A) Rumâni di VWiie. sau Vlăhuţi, înţelegând prin o ceasta nu numai pe cei din Muntenia, adică pe cei din fosta Valahie, ci şi pe cei din Moldova, Basarabia, etc., într’un cuvânt pc toţi cei cari grăesc dialectul daco-românesc.
Vltihie „şi Rumunie sau Arumtnie în conştiinţa Aromânului se confundă cu Dacia. Eu nu-mi aduc aminte să fi auzit, în afară de VIShie, respectiv (A) Rumânie, numirea de Moldova sau Basarabia în popor, cât am stat în Macedonia, în afară din şcoală. Chiar şi Românii din Serbia, pentru Aromâni, sunt Arnmâni di:: Vid bis sau Vlăhuţi.
întâlnind un Aromân în Parachin (Serbia) în vara anului 1922 şi întrebându-1, ce fel de Români sunt aceia din Mutlnţi, sat lângă Parachin^ locuit de Români, cari se plimbau în piaţa Parachinului, în zi de târg, mi-a răspuns: „Na-lji cunoşti?, Nu sburîşi cu nişi? Suniu Vlăhuţi, limba Vlăhtiţeasră din Vlăhie grescu, ţe-aduţe cu a noastră1)
Vlăhut, fem. Vlăhută, nu se mai întrebuinţează de alte popoare. Acestea numesc pe Daco-Români: Vlahi, Valahi, Car ai vlahi, sau le dau alte numiri în legătură cu cuvântul Vlah şi Român. (Vezi în privinţa aceasta: Dr. Gartner Theodor: Ueber, den Volksnamen der Rumănen, Cernăuţi 1892). 1 2
1)	Din studiul „Numiri etnice la Aromâni
2)	Traducere: — Nu-i cunoşti ? Nu vorbişi cu dânşii ? Sunt Daco-Români, limba vlăhească din Valahia grăesc, cate aduce (seamănă) cu a noastră.
www.dacoromamca.ro
66
- Cuvântul Vlăhăt, aşa cum îl simt Aromânii, este mai mult •un termen de desmierdare, arătând pe un Vlah mai mic/ mai drăguţ, pe un Vlah bun, fără drăcii, fără viclenii, dar pe care uşor îl poţi înşela, din pricina bunătăţii sufleteşti a lui.
Vlăhăt la prima vedere s'ar părea că /se derivă de la Vlah cu sufixul-a^-(-utus), pe care-1 găsim în limbile romanice şi în limba aromânească, în cuvântul barbuta—cipăţâna pra-sului, etc. sau în cuvântul propriu Barbut, Şamul, Daiii. (e), Canat (l), Cornut (i) şi altele ceeace n’ar fi imposibil; sau de la Vlah cu sufixul ce-1 găsim în adj. verbale ca avut, durut, vrut, ctc.
S'ar putea să derive însăi şi dela Vlah, plus sufixul-a^ devenit Vlăhut 1) întâiU şj âjioi dih jsliirâlul Vluhaţi, prin analogie cuu adjectivele duruţi, cunoscuţi, avuţi, etc., s’a format singiilârul Vlăhut, 1) deşi sub formă de Vlahaf nu ştiu să se audă undeva printre Aromâni, în afară de numele propriu Vlah.aţă, derivat, fireşte din Vlăhuţu, numele proprji aromâneşti având latitudinea jl se întrebuinţa deopotrivă cu „a” sau „a”: Costu şi Costa; Miţru şi Mitra aşa cum am arătat îa diferise prilejuri. Sufixul-„uţ'' la nume proprii în aromâna este foarte uzitat, cum rezultă din exemple ca Mihuţu, Mihuţă, Nicuţu, Nicufă, Guţu, Guta, etc. implicând ceva mic, drăgălaş, ca şi însăşi cuvântul n’icufa (-micuţ), fem. Micuţ fi.
Termenul Vlfhut, după părerea mea, este important, ca unul care ne vorbeşte de anumite legături dintre fraţi.
Este adevărat că unii cărturari aromâni, ieşiţi din Şcolile româneşti—şi numai adeştia—în năzuinţa de a-i da o explicare cuvântului Vlăhut, din neştiinţă, fără nici un temeiu, îl pun în legăturăă cu cuvântul aromânesc l,hut’\ adică „prost”,. ,,ţietot'' uzitat în jurul Bituliei şi pr/n .Macedonia.
' Derivarea această din Vtah şi hut este însă cu totul arbitrară, deoarece Vlăhut este întrebuinţat deopotrivă la toţi Aromânii-* şi în Epir, TeSalia, Albania,. unde cuvântul hut nu se ăude deloc. Ea aceştia hut-ului i se zice: chirut, glar, hazb, etc., dar huc nu!
Cum s'ar deriva deci din hat, dacă htit nn se aude la a-ceştra, în âfară de Macedonia Şi încă nu la toţi, nici aici?
Trebueşte aşa dară înlăturată părerea accestor derivări rteîn-temeiate Şi susţinută, după cum s'a sjbiis, de cărturarii aromâni, luându-se după asorfanţa dela sfârşitul cuvântului Vlăhăt cu hut.
Derivarea curat aromânească a lui Vlăhăt în care găsim cam aceeaş ideie de dragălăŞie bă 1h arorilâneŞcul Arbănaş, 1
1) D-l Puşcaru^S. îl ţine de formaţie românească în Convorbiri Literare XXXV pag. 331.
www.dacaromamca.ro
67
[Ţigana?, ni se pare importantă, căci, cu toate că Aromânii au fost despărţiţi de Daco-Români veacuri întregi, arată că legăturile dintre ei n'au fost niciodată întrerupte cu totul. Altfel în loc de termenii: (A) Rumâni di Vlăhte şi Vlăhuţi, Aromânii i-ar fi .numit pe Daco-Români cu alţi termeni, uzitaţi într'una din limbile balcanice, greacă, bulgară sau turcă. Le-ar fi zis: Vlahi, Caravlahi, Daci, Vlasi, -sau mai •ştiu eu cum. Ei însă îi numesc ;Cu nume aromâneşti: (A) Rumâni di Vlăhie 1) sau Vlăhuţi.
Că aceste legături dintre Români n'au fost niciodată cu totul Jintreruptc şi despre care noi am vorbit cu diferite prilejuri, re* .zultă şi din mărturiile istorice şi din tradiţia Aromânilor.
Nu există comună sau sat in Epir, bunăoară, de unde să nu fi pornit altădată, înainte de lăţirea drumurilor de fier,. în fiecare toamnă cărăvănarii Vlăhiei, cu po/eri. eu tineri, cu tot felul de lucruri, cari se îndreptau şpre Vlăhia (la Valahia), pentru ca la primăvară să se reîntoarcă cu înstrelniţii apucaţi de dorul locurilor lor.
La Avela era cărăvănarul Puiljareu, care căfea acest drum, eărăvănar apucat şi de Scriitorul acestor rânduri.
Cu alt prilej vom arăta .drumul urmat de aceşti cărăvănari din Epir până la Rusciuc, Cladova, sau uhill din celelalte porturi dunărene, unde-şi lăsau catârii în paza unor ajutoare de cără-t vănari, ca sa treacă Dunărea în Principatele-Româneşti unde, ■după ce le străbateau în lung şi lat, întâlnind pe înstremaţii .Epirului şi încredinţându-le amaneturile ae acasă şi după ce se încărcau Cu darurile şi ajutoarele acestora pentru ai casei, însoţiţi de cei câri voiau să se reîntoarcă in iocuriie notate, <p porniau din nou spre Dunăre şi trecând la catârii lor, apucau iarăşi drumul lung şi uneori plin de primejdii, spre cei doriţi şi despre cari nu odată .pomenesc cântecele lor .poporane, în mod mişcător.
România din timpuri imemorabile, sân mai ales după cucerirea Peninsulei Balcânice de Turci, a fose refugiul multor ciinicate şi a tuturor căpitanilor (şefi de haiduci) strânşi cu uşa de autorităţi. Aci s'a refugiat, între alţii, peD sfârşiţii secolului al XVUI-lea vestitul Giuvara, care a haiducit crin Epir, regiunea Preveza-lanink şi Grebena, cu Ghian Bucuvala, şi despre care am vorbit cu alt prilej. 2)
P-AP AH ACI FERICLE
Membru Corespondent al Acad. Romane
1)	Nici cuvântul Rumânie nu li-i străin şi, după toate probabilitatea Ae-a fost cunoscut şi înainte de unirea Principatelor.
2)	In „Graiu Bun“.
www.dacoromamca.ro
TÂXk CÂM®
Până când ni s'o deschide poarta tristului mormânt,
Hai, iubito, să petrecem: tu să râzi şi cu să cânt. S'alergăjn la braţ Pe şesuri, să culegem trandafiri,
Să depunem jurământul unei trainice iubiri;
Să cutreerăm oraşul elegant într'o trăsură..
Cu nădejdea în privire şi cu zâmbetul pe gură;
Şi la teatru să ne ducem şi să plângem amândoi Suferinţele uitate de atâta vreme 'n noi;
Strânşi în braţe, în oglindă ore 'ntregi să ne privim,
Şi ca doi copii în leagăn obosiţi să adormim;
Să privim în zorii zilei peste case cum răsare.
Cum s'aprinde 'n mii de geamuri strălucind eternul soare Să citim apoi jurnalul celei de pe urmă veşti,
Să vedem ce pun la cale minţita împărăteşti;
Să ne bem apoi cafeaua delicioasăă, parfumată.
La clavir să-mi cânţi pe urmă o romanţă fermecată;
Eu, pierdut în contemplare, aiurit să te ascult.
Viaţa noastră să ne pară o poveste de demult;
Şi din zori şi până 'n seară tu să râzi şi eu .să cânţ,.
Până când ni s'o deschide poarta tristului mormânt.
GR. SĂLCEAN»
www.dacoromamca.ro
VUSTARI TRANDAFIRI
Pe groapa-mi solitară cântând în faptul serii Să răsădeşti, iubito, vlăstari de trandafiri,
Vlăstari ce plini de viaţă sub cerul primăverii Mă vor veghea 'n surâsuri de albe înfloriri.
Şi pururea desmiardă-i cu dulcea ta vorbire Când vei veni supusă părerilor de rău Şi-asupra lor te-apleacă pătrunsă de iubire Să simtă şi ei focul răsufletului tău.
Dar când adânc înfrântă de-amarnica vegh ;re Te vei simţi străină la căpătâiul meu,
Tu smulge-le podoaba hrănită în tăcere Cu dragostea nebună ce ţi-am purtat-o eu.
V; LA1NICEANU
www.dacoromamca.ro
HMMRFtţŞ ©BUM
Pe-acelaş drum, în zorii dimineţii,
Sub vişinU împovăraţi de floare,
Ne-am întâlnit cu inimi arzătoarel,
Doi bieţi înfrânţi de vitregia vieţii.
Şi ’n forul sfânt şi arag al tinereţii Ce s’a ’ntcţit asemeni unui soare, —
Am pus în ochi lumini de sărbătoare.
Şi ’n cuget stăvili am durat tristeţii.
’De-atuncl, supuşi aceloraşi avânturi, Insetoşaţi de-o slavă mai Xnnaltă,
Simţim iubirea preschimbată ’n cânturi.
rŞi ’n ţarga zăfiior şeninătaie Parc’auzim a veciniciei daltă Adânc sculpţându-ne-o ’n Eternitate.
v. lainiceanu
www.dacoromanica.io
însemnări 4ţiridice
«--❖-----'
I Gereme
A
Era a'tfel altadata, altfel mult!
De pildă satul Băseştii cădea în judeţul Oltului, iar nu în al Teleormanului ca azi şi pe la 1770 şi ceva, moşia satului acesta ajunsese, prin cumpărătoare, a unuia Ionaşcu Cupeţul din Slatina, om evlavios şi filantrop, \ceasta moşie, dimpreună cu adtele, fură lăsate cu limbă de moarte, de Ionaşcu, pentru biserica, şi două-trei fântâni ce el clădise în Slati'na. şi pentru o şcoala de învăţăturile primare în ambi patriei, şi un spital, pe care n'a avut timpul să ţe vadă rjdţcate, aşa num do^isey căci s'a dus pe calea drepţilor. Erau împrejurări" de grea cumpănă pe atunci şi trebue să fi fost mari şl evlavia şi filantropia Cupeţului ca sâ le biruiască.
După ce muri el, pe lângă soţie-sa Neaga şi cei rânduiţi de el,—Vodă Alexandru Moruzi (1799-1300)» mal rândul epi-tropl ai acestui aşezământ şi pe Constantin Filipesui, care a fost mare vistier şl pe Radu Golescu, asemeni mare vornic. Sub îngrijirea acestora lucrurile vor fi mers ninişor. păci iii 1806 aşezământul avea o economie de 13Q0 taleri, iar moşia Băseştii şi .alta Salcia dădeau un venit anuai de 1Q0Q taleri, cu cari se întreţinea o şcoală în Slatina, la care învăţau, ca pe-atunci, şi româneşte şi greceşte, ca la 1Q0 de copii.
Dar v întâmplare ciudată veni să ameninţe nunul mers. Ce-a fost?
Nc spun epitropii Filipescu şi Golescu uif/o anafor^ (raport) din 5 August 1806 către Vodă Constantin Ipsilaqt: ...,,în-tâmplându-se de s'au ucis doi turci în satul şcoaîei şi nepu*| tându-se dovedi ucigaşii, s'a îndatorat şcoala, stăpâna moşiei, de-a dat rudelor acelor ucişi gereme pentru sat, şi cu aceea s’au prăpădit şi mai sus numiţii bani”... adică suma de 1300 taleri. Deci Gereme.!
www.dacotQmanica.ro
72
A fost o crimă în satul Băseştii; doi oameni au fost găsiţi •ucişi pe o bucată de pământ nevinovată a unei şcoli, al unui aşezământ şi mai nevinovat şi cu toate astea, şcoala a fost obligată să plătească despăgubiri rudelor celor morţi!
Ciudaţi Ar exclama un jurist de azi, adică peste măsură nedrept şi... poate s'ar ridica cu toată energia să veştejească vitrega epitropie a marilor noştri boeri.
Dar, drept şi nedrept sunt noţiuni relative!
Şi nu doar că concepţia despre drept a celor doi boeri ar fi fost strâmbă. Ei găsesc geremeaua căzută pe capul şcoalei firească, ca o nenorocire ce le-a încurcat socotelile: dar despre dreptate n'au nici o îndoială... Ei cer în anaforaua adresată lui Vodă, de oarece venitul moşiilor e prea mic şi economii nu mai sunt... „a se face rnilă şcoalei vinâriciul din şeaşe poporaşe, ce sunt într’acel judeţ al Oltului... şi havaetul boldurilor ce se fac într'acel judeţ, însă zece parale de Prăvălia mare, cinci parale de prăvălia mică... după cum asemen ra s’a făcut ajuior şi şcoalei ot sud Goriul.... aşişderea sa se hărăzească şcoalei şi niscai oameni străini, fără pagiba visteriei"...
Şi nici Vodă n'are nici o îndoială de dreptatea geremeîei, căci aprobă în parte cererea şi anume concesionează şcoalei darea pe vin din satele—popovaşe—cerute şi... „lude zece scutiţi oameni streini fără pricină de dajdie".
Să nu se creadă însă că avem de-aface cu un Vodă to-> lerant,—nu! Iar lucrul se vede din hrisovul ce dă asupra ana-foralei în care admite, în parte, cererea hoerilor epitropi; căci iată cum se exprimă asupra havaetului bâlciurilor, cerut pentru şcoală; ...„cât pentru acele câte zece parale de prăvăiia mare şi câte cinci de prăvălia mică, ce ni se arată că se ia de ispravnicii judeţelor, aceasta, fiind urmare necanonisită şi neştiuta Domniei mele, este hrăpire a ispravnicilor şi nu este cu cuviinţă să afierGsim milă la şcoală jafurile şi catahrisis ce se fac şi nici slobozim Domnia mea, de acum înainte, o ăirma^e ca aceasta..."
Aşa dar geremeaua la care fusese obligata şcoa-a a fost găsită dreaptă şi de boeri şi de Vodă. Atunci ce să mai zicem noi ?
Nc-ain întreba numai, de ce? întrebare firească pentru noi, caii trăim sub un alt regim în ce priveşte răspunderea în urina unei crime, al cărei autor nu s'a descoperit şi dovedit.
Răspunsul e simpluaşa dispuneau atunci normele de drept ale Ţărei Româneşti. Gereme — obligafia stăpânului locului, pe care s'a găsit un om ucis, de-a răspunde moştenitorilor des* pâgubiri, în cazul când ucigaşul nu s'a dovedit, fie că isvora
www.dacaromamca.ro
73
■<lin îndatorirea socială a stăpânului locului de-a pă.d ca, în coprinsul său, să nu se comită infracţiuni, îie că se baza pe prezumţia, că stăpânul locului nu poate fi socotit strein de faptă, etc.—era în acel timp unul din aşezămintele de drept -ale Ţărei Româneşti.
Aşa era altădată!
Şi... să judecăm drept: Nu era bine, ce era atunci. Dar bine eN cum e azi, când nu se descoperă şi dovedeşte ucigaşul? Am văzul eşind din cabinetele procurorilor şi judecătorilor de instrucţie, sau coborând treptele curţilor cu juraţi, văduve şi orfani împovăraţi de durerea că au rămas fără sprijin pe lume, sau robiţi pe viaţă de datorii pe urma mortului, al cărui ucigaş nu s'a descoperit sau nu s'a dovedit şi... societatea noastră, organizată să apere existenţa fiecăruia, nu a simţit până acum că e datoare ceva!
Da, drept şi nedrept sunt noţiuni relative! Dar reiaţi >e cu sentimentele, mentalitatea, activitatea unei societăţi dintr'o epocă, îr. aşa de strânsă legătura cu ele, că nu se pot concepe separat^
Fiecare societate cu ale sale!
Concluzia! Noi, cei de azi, să ne gândim mult înainte de-a ne lăuda cu ale noastre; iar când propriul nostru trecut ne inspiră un gând de îndreptare, să nu întârziem a-1 realiza!
Ila învăţătură şi pedeapsă
Intre noţiunile învăţătură şi pedeapsă, luate în sensul de azi, nu poate fi nici un raport, cu toate că diverse întâmplări pol să apropie, pentru şcolari, neînvâţătura de pedeapsă, sau sa facă din învăţătură o pedeapsa în unele sisteme pedagogice.
Este adevărat că, azi numai, anul şcolar, adică al celor ce se ocupă cu învăţătura şi anul Judecătoresc, adică al celor ce se ocupă cu judecarea faptelor şi pronunţarea .pedepse1 or,— încep în Septembrie; dar acest fapt nrive,te numai administraţia instituţiilor şcolare şi judecătoreşti, fără ca intre noţiunile învăţătură şi pedeapsă, să fie vr'un raport.
Altă dată însă cuvântul învăţătură avea şi înţelesei de pedeapsă.	!
Să citim, de exemplu, titlul Condicei de legi a lui Vasile Lupul d.in 1646. Vedem cu mirare: „Cartea românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti”.
„De învăţătură”... şi totuşi, dacă e vorba de conţinut, a--ceaslă condică este ■ în totul un cod penal, o seamă de fapte oprite, pentru care se prescrie făptuitorilor pedepse. Deci un cod •de pedepse, iar nu o carte de şcoală, carte de învăţătură. In
www.dacaromamca.ro
74
----4—
adevăr, orice carte este purtătoare de învăţături, dar aceasta-e altceva. Titlul unei cărţi se pune tocmai pentru a arăta specia învătâturiior ce dă, obiectul speciăi pe căre i (ratează. Nu din. punctul de vedere, că este purtătoare de învăţături, Condica lui Vasile Lupul a fost numită aşa: „Carte românească de învăţătură”... ci pentrucă prin învăţătură' se înţelege pedeapsă, penalitate, ce urma a fi aplicată, după judecare, călcătorilor de lege.
Dacă răscolim şi alte texte de legi româneşti din acea epocă, înţelesul de pedeapsa al învăţăturei se confirmă. In pravila dc la Govora djri 1640, o pravilă mai rrjuljt bisericească, se întrebuinţează cuvântul învăţătură şi pentru pedepsele ce dedeau feţele bisericeşti făptuitorilor de păcate. De pildă, în § 13 se-zice - „ce cu socotinţă i se cade a-1 învăţă”, în înţelesul der „pedeapşa trebue să fie raţională”. Şi tot acolo se mai zice: „se cade a-1 învăţa pre insul cât va putea ţinea”, în înţelesul de: „pedeapsa trebue să fie suportabilă”.
Dacă ne referim la înţelesul cuvântului „învăţătură” din. documente, originale româneşti din acea epocă, vedem că acest înţeles coprinde şi pe acela de „pedeapsă”.
Astfel, într’o carte (cum am zice noi decret) a lui Radu-Vodă AJihnea, dată în Bucureşti la 2 Noembrie 1611, prin care întăreşte vistierului Pană stăpânirea peste satul Lungii, cumpărat de acesta de la Neaga-Vorniceasa Mitrii Vornicul, se zice:-„Derept aceia şi voi, rumânilor, în vreame ce veţi vedea cartea domnii meale... voi să ascultaţi ori de ce vă vor da învăţătură”. Aci fiind vorba de supunere ia raporturile dintre stăpân şi colon, stăpânul având dreptul de judecată şî de pedeapsă, înţelesul cuvântului învăţătură este acela de globire, oedeapsâ.
Cu acelaş înţeles e întrebuinţat cuvântul învătătiiră şi întrio-altă carte a aceluiaş Domn din 17 Noembre 1613, dată lui Vasile al doilea vistier, ginerile vistierului Pană, prin care îi întăreşte stăpânirea asupra aceluiaşi sat, Lungii.
Şi în aceeaşi epocă se mai vede că cuvântul ,,învăţătură”’ mai are înţelesul şi de dispoziţie, normă, obligaţie de drept public, condamnare—înţeles care ,se apropie de Acela de norma penală—precum într'o carte a aceluiaş Domn, ain 26 August 1614, dată lui Dumitru Logofătul, stăpânul satului Tătarul:. „Iar cui va părea strâmb, să vie de faţă, căci aşa iaste îhvăţăr tura Domnie,! meale”.
Se vede dar că „învăţătură”, cuvânt vechiu românesc, a_ avut în cursul timpului şi alte înţelesuri decât cel de azi, mtre care şi pe acela de „pedeapsă”. Lucrul şe explică prin lipsa «de cţivinte corespunzătoare noţiunilor boi introduse prin vxata. de stat, sau de jilte împrejurări.
www.dacaromamca.ro
73
Lipsind cuvintele, noţiunile noi s'au exprimat prin cuvinte care aveau vechiul şi ypicul înţeles mjii apropiat de cd al noţi-unei introduse. Iar la .preferinţa cuvântului, pe lingi cape sase adauge noul înţeles, nu puţin a contribuit analogia din alte limbi mai culte, precum în cazul noşţru din greceşte, unde ,,pedevo"-educ, avea şi înţelesul de pedepsesc.
Că, in trecut, învăţătura a fost şi pedeapsă, se poate deduce-din aceea că, după aceleaşi norme ale analogiei, pe când se învăţa de Către Români slavqneşte, buchile,—a buchisi, a iuaţ, înţelesul şi de pedeapsă; iar mai încoa, dispărând din învăţătură ouchije slavoneşti, „a buchisi" a rămas numai cu înţelesul de-a bate, bătae nu ca pedeapsă, adică raţională .şi suportabilă, cum recomanda pravila de la Govora, ci b4ţpe fără judecată şl şi fără socoteală.
III.	Genealogie şi Protimisis.-» more judaico
Călătoream cu trenul spre Iaşi.
in tren, când călătorii sunt comunicativi, se pornesc discuţii de om ni re scibili et de qttibnsdam tiliis...
O faţă bisericească, închizând o cărticică, un Nou Testament în elineşte, făcu să alunece conversaţia asupra genealogiei cu care apostolul Matei deschide Evanghelia sa: genealogia lui Isus. Omul bisericei, spre mirarea celor ce-1 ascultau, făcu a-r propierea între teoria selecţiunei naturale a lui Darwin şi par sagiul Evangheliei.
—	Genealogiile servesc ca titluri de stăpânirea patrimoniilor şi în Dreptul judaic. Spiţa neamului trebue să fi avut mare importanţă, altfel nu se păstra,—ca de pilcfă la moşnenii şil răzeşii noştri,—ziseiu eu. Şi, arătând pe fereastră valea Bârladului, pe care călătoream, adâogai: suntem în ţara răzeşilor f
—	E adevărat şi pentru patrimoniul material şi pentru cel moral, zise omul bisericei, şi continuă: In Vechiul Testament e-cartea Ruth. Ce importanţă are ea? Că o noră-şi leagă destinul de soaeră-sa, ca Ruth de Noemi? Că o femee săracă e îngăduită! să adune spice din lan de proprietarul lanului, ca Ruth de Booz? Că descFie un obiceiu juridic, care ne duce să găsim' acolo cea mai veche uurmă a Dreptului de protimis —răscurn^ părare, cum zice Biblia? Lucruri însemnate, înşă puteau lipsi din Bibjieî Dar ceea ce nu putea lipsi este genealogia. Acei Booz, care Răscumpăra ţarina fratelui său Elimeleh, răposatul sot, al NoemieL se căsătoreşte cu Ruth, din :are .căsătorie se naşte Obed, părintele lui ‘Işai, care la rândul său e părintele lui David, regele răsboinic şi psalmist., tatăl lui Solomon,—
www.dacorainairica.ro
76
iar acesta e înţeleptul din Paremii, scepticul din Eclesiast, poetul -din Cântarea Cântărilor. Din acest neam de oameni bine înzestraţi “trebuia să mai iasă cineva şi mai bine înzestrat: Isus!
Logic şi pentru credinţă şi pentru ştiintă!
Şi conversaţia a durat, cum spusei, de otnni >e...
Ajuns acasă, îmi ziseiti: Cum? în Cartea Ruth urme de .asemenea drept? Dreptul de protimfs, de pr«-ferenţa a unuia ■neam, vecin, codevalmaş, credLor al proprietarului, faţă de orice strein, când e vorba ca proprietarul să înstreineze, să vândă din patrimoniul său o proprieLate imobiliară? Dreptul neamului, vecinului, etc. de-a strica vânzarea, când n'a fost întrebat, de nu ctimva voeşte să cumpere el... în Biblie? Şi autorii cari se .ceartă asupra originei acestui drept,—bizmt'n după unii, slav <lupă alţii, vechiu drept francez: retrăit lingneâge sei’nieuial, conventionnel,—ba chiar instituţie de vechili drept românesc, a* .cautat să jţie asigure pnuţ din, bătrânii noştri] Cei puţin aş^ îmi spunea profesorul meu... Dar un profesor nu poate >a ştie toate şi mai cu seamă nu trebue sa spmia toi ce ştie... Nu p de ajuns orizonul ce deschide? Cerceteze, uar, discipolul în sus jşi în jos I
Ia să vedem Cartea Ruth!
Povestea e simplă: Un frate al lui Booz, anume Elimeleh, -cu soţia sa Noemi şi 2 fii: Chilon şi Mahlon, emigrează din Betleem L: Moab. Acolo muri Elimeleh, iar fiii sai se căsătoriră .cu femei moabitene. Şi murind şi aceşti doi fii, Noemi se întoarse îi1 Betleem, iar cu ea veni şi una din nurori: Ruth rpo> biteana, văduva lui Mahlon.
In Betlec-m, Noemi voi sa vândă moştenirea sa. Ea îşi aminti că asupra ţarinei soţului său răposat—are dreptul de-a fi preferat cumnatul său Booz, la care trimise pentru aceasta pe Ruth. Dar Booz pretinse că un alt frate al lor are acest drept şi numai dacă acela nu cumpără, atunci urmează dreptul său. Acela nu Voi sâ cumpere. Booz veni atunci cu dreptul său şi .cumpără partea lui Elimeleh, cumpăr^ asemeni şi partea cuvenită răposatului ?oţ al Ruthei şi o ia şi pe aceasta de soţie.
Ce fel de aşezământ e acesta?
In altă carte a Bibliei—Deuteronomul (25,51—se spune: .„Când fraţii vor locui împreună şi unul dintr’înşii va muri şi nu va avea copii, femeea mortulai să nu se mărite afară, să ia tom strein,—-ci cumnatul ei să şi-o ia de femee şi va fi ea întâin—născutul să urmeze în numele mortului său frate, ca să nu se şteargă numele lui din Israel". De-aci s’ar părea că nu mai poate avea loc vr'un drept de prefereaţă, mortul fiind continuat prin primai născut al soţiei sale, după obligaţia le:
www.dacoromamca.ro
77
viratului şi apoi exercitarea dreptului de preferenţă. răscum— pârarea e totuşi cumpărare cu: vânzător, cumpărător, consimţământ, lucru, preţ şi transferare de proprietate. Deci, din acest pasagiu rezultă numai norma după care urmează a se recăsători văduva unui frate, ce locueşte împreună cu alt irats şi înlocuirea mortului în spiţa neamului—genealogie prin primul născut ţd văduvei sale.
Să vedem în ce mod se exprimă Cartea Ruth:
Noemi către Ruth (3,2): „Booz nu este el ruda noastră?''.
Booz către Ruth (3,12): „Este adevărat că eu sunt ruda ta, care am dreptul răscumpărare?, dara este o rudă mai a-proape de cât ruine".
Iar despre procedura răscumpârărei (4,1—11): ,,Şi Booz se sui la poartă şi şezu acolo şi iacă cel cu dreptul răscu:a-părărei, de ca'e a vorbit Booz, trecea şi i-a zis Booz: Hei, cutare! abâte-te, şezi aicea! Şi se abătu şi şezu. Şi Booz luă 10 bărbaţi din bătrânii cetatei şi zise: Şedeţi .bece şi ei şezură. Şi el zise către rudă: Noemi, care s'a întors din tara Moabuiui, vinde ţarina fratelui nostru Elimeleh. Şi eu am gândit că trebue să-ţi fac cunoscut şi să-ţi zic: cumpără-o în faţa celor ce şecl aicea şi în faţa bătrânilor poporului meu; iar de nu vocşti, spune-mi, ca să ştiu, că afara de tme nu este altui, care să o lasc.umpere şi după tine sunt eu. Şi el zise: O voiu răscumpăra. Şi el zise către rudă: Noemi, care s'a întors din ţara Moabuiui, vei cumpăra-o şi de la Ruth, moabiteana, îemeea răposatului (Mahlon), pentru a păstra numele lui în moştenirea sa. Şi zise cel cu dreptul răscuhipărarei: Nu pot să o cumpăr, ca'să nu stric moştenirea mea; cumpără pentru tine aceea ce am eu de răscumpărare, că nu pot să cumpăr eu. Şi aceasta deprindere (obicei) era în vechime în Israel în caz de cumptrare şi de schimb, ca si întărească (transmită proprietatea) ori-ce lucru: scotea încălţămintea şi o da aproapelui său; şi aceasta era ■mărturie în Israel. Şi răscumpărătorul zise lui i3ooz: cumpără-o pentru tine şi a scos încălţămintea sat Şi zise Booz bătrânilor şi la tot poporul: Voi astăzi sunteţi marturi, că am cumpărat din mâna Noemiei tot ce era a lui Elimeleh... Şi a, zis toi poporul şi bătrânii: marturi suntem".
Din această procedură vedem: Că vânzare-cumpărare s'a făcut şi probă e întărirea" ei după obiceiul — deprinderea — de care vorbeşte Biblia şi afirmaţia lui Booz ,.am cumpărat". Că dreptul de preiirnis—preferenţă al neamului—s'a exercitat,—r acesta a fost întrebat şi a răspuns că nu cumpără Că toate acestea s’au făcut cu publicitatea cerută de obiceiul Je-atuncL şi de-acolo.
www.dacoromanica.ro
fa
Urma aceasta, ce ne-o înfăţişează Biblia, ne arată că avea dreptul a fi întrebat fratele, el avea deci drept de protimis. Se -va fi întins acest drept şi la alţii, aşa cum îl găsim în vechiul drept românesc, unde âvea un rol de cheie de boltă?—Doar vr'un ebraist ar putea să ne lămurească!
Aşa dar?—Dreptul de protimis e mai vechiu de cât Bizanţul, năvălirea slavilor, etc. Cât despre originea lui. s.t nu deducem nimic din această uTmă biblică. In ac£1aş mediu normele -ca şi acţiunile de adaptare pot fi asemeni!
lUi llă^dfeu şi 0bi6^ife jut’îdi'fce
Era in Bucureşti, pe la începutul lui August 1877.
dara era în răsboiu. Românii socoteau câteva bune fapte 'de arme; lacrimi de bucurie răsăreau în ochii cunoscătorilor trecutului; vittejia românească nu murise; spada deabia trasă, lucea!
Chiţu, ministrul instrucţiei de-atunci, invitase la masa pe prietenul său Ifaşdeu, mai cu seamă pentru că ştia ruseşte. Chiţu avea musafir pe un distins personaj rus, un profesor însărcinat de guvernul imperial să studieze psihologia eroismului slav!
Era. seară, o seară frumoasă, toate stelele scântuau si ochii •ca şi stelele. Rusul, deşi masa era aşezată în grădină, se 'ncălzise de discuţie şi, ca musafir foarte poftit, şi de pahare!
Discutaseră mult, aprins şi veseli. Ministrul Chiţu, om învăţat, versat în multe ramuri de cultură, alimenta discuţia şi hazul. Haşdeu nu cruţa nici o glumă şi când observa că rusul nu prinde spiritul latin, sau că se lasă pierdut în reverie, răsturna gluma în ruseşte de se prăpădea rusul. Multe glume erau pe seama obiceelor poporului rus, pe care iiişdeu, te parea că le cunoaşte mai bine decât rusul şi rusul prinsese Slăbiciune de verva fină şi vioae a lui Haşdeu.
Haşdeu! Ce om I Plătea o ţară!
La un moment Chiţu întrerupse pe Haşdeu:
—	Ştii că sunt Miniştrii! Instrucţiei Publice al Ţării şi o-biceele româneşti au rămas nu rtilmai nestudiate, dar ftdcuno.'cute. Aş vrea să se fată repede ceva. Ce-i de făcut?
—	Ceea ce s'a făcut şi 'n alte ţări. Eşti ministru, poţi facb mult şi tnai mult decât im cărturar fără putere ca mine!
—	Ce pot să fac? Şi Chiţu, cate cunoştea câtă efearti este în ţară 'pentru ortografie, păru îngrozit...
—	Nu te grăbi, nu pierii nimic, zise Haşdeu. Românul nu piere şi nici obiceiul nu-şi schimbă. Câte bordee atâtea obicee
www.dacoramamca.ro
.■şi românilnea n’o să lase bordeele de dragul arhitecţilor şi nici -obiceelc de dragul...
—	Asciiltă, cărturarule, îl întrerupse Chiţii, e răsboiu, acti--vitat^a literară şi profesoreâscă se micşorează din ce în ce,— n'ai vrea tu să mă aiuţi?
—	Cu plăcere, dar un om ca mirte trebue să aibă hârtie la mână; eu... oamenii politici nu-i cred pe cuvânt; vezi bine, e nevoe de studii, de inspiraţie, de cheltueli... şi Haşdeu sorbi din păhărelul de Drăgăşâni ca şi cum ar căuta o inspiraţie... şi urmă: Ui-te, dac’âi fi englez cum te-arată chipul, ai face cim fac ei anchetele pentru diferite scopuri, admiilistrative, economice.
—	Cum fac ?
—	întreabă, întrebare pusă cu socoteală şi i se răspunde.
—	Nu înţeleg.
—	Atunci în zadar faci pe englezul, isbucni Haşdeu. şi urmă: Tipăreşti un cestionar; îl adresezi tuturo* celor cari pot răspunde, sau publicităţei; oferi premii celor ce vor răspunde mai curând şi mai conştiincios, mai cu darul observaţiei: primeşti răspunsurile; oameni speciali le calseazâ, le elaborează şi lucrul e făcut.
—	Adevărat, e uşor, făcu Chiţu cil vioiciune.
—	Ba-i forte greu. E greu, pentru că cel care întreabă, trebue să ştie- cel puţin pe jumătate ceea ce Urmează—răspunsul!
—	Adevărat, e foarte greu, îngână suspinând Chiţu.
—	Ui-te ce-au făcut Slavii şi într'o ramură, care trebuia să intelreseze pe Mihistrul Instrucţiei publice şi mai mult în vremea când era şi al justiţiei; dar nu eşti tu vinovat,—tu nu •erai pe-atunci decât un biet opozant; ui-te ce-au făcut Slavii,—
ai auzit de Bogisich dela Ragusa?
—	E profesor de Istoria Legislaţiilor s’ave la noi, la Odesj, interveni rusul cu mândrie.
—	Este. Lui Bogisich i-a plăcut Deiitsche Rech băiterthum ^r, opera lui Grimm, foarte admirată pe când eram eu student. Dar cui nu i-â plăcui? Proecta pe ştiinţa fadă a Dreptului puterea de viaţă poporană. Bogisich,, ca slav, a voit să făcu ceva pentru Slavi. Când s'a încercat—şi a muncit bietul om destul prin biblioteci—n'a putut-o scoâte la capăt. Ce putea ,v“-i dea caftea? Nu ştii cum se scriu cărţile? Te aşezi între două şi o serii pe-a treia. Atunci lovindu-se Bogisich eu capul de pragul de sus, s'a uitat în jos şi-ă văzut sumedenie de popor slav şi şî-a zis: Va spune poporul, ce nu spun cărţile; să-! întrebăm. A făcut deti un cestionar adresat numai Slavilor sudici, prin mijlocirea preoţilor şi învăţătorilor săteşti, cu un şir de întrebări- Cum se ţţpetrece la voi ÎU cutare_şi cutare împrejurare?—Ei birte,. 'fii 1874 Bogisich, ca rezultat al răspunsurilor primile, a publicat o
www.dacoromanica.ro
80
Colledio consuetudinum Juris apui slavo? meridionale? efianr nune vi gentium. *)
—	Aceasta l-a isgonit dela Ragusa, spuse rusul râzând.
—	Şi aceasta l-a adus la Odesa, jise clipind din ochi Haşdeu
şi urmă: Iar Ruşii...	j
—	N'o fi vorba de Efimenco de care aminteai când cu povestea rusului la însurătoare? se grăbi să întrebe Chiţii.
—	Chiar de el. Efimenco, în colaborare cu Matvieev, au făcut, sub auspiciile Societăţei Geografice din Petersburg, şi ei un cestionar cu multe întrebări şi l-au adresat tuturor locuitor rilor dela Marea Albă până la Marea Meagră şi dela Camc'atca până la Baltica.
' Iată ce-au făcut popoarele mai noi; despre cele vechi nu mai vorbesc, vorbeşte literatura lor juridică îndestul despre Coutume, Weisthumer, Fueros, Statua, etc. Vrei să faci ceva, Domnule Ministru? Ia seama; e vorba de obic^ele juridice şi . te-or lua avocaţii în răspăr, bănuind că vrei să schimbi legile şi,—să te ferească cel de sus,—gurile de Târgovişie sunt foarfece, foarfece...
—	De-aceea am să-ţi încredinţez ţie lucrul, ca să nu prindă vr'unul de veste, zise Chiţu ironic.
Rusul râse cu poftă, Haşdeu căzu pe gânduri.
—	Frumoasă noapte, exclamă rusul; trebue să aveţi şi poveşti frumoase în literatura voastră!
—	Pe canevasul unei mitologii aproape eleno-romană, se ţes poveşti mai bogate ca cele arabe, vorbi Chit,u cu mândrie, gata să pomenească de unchiaşul sfătos fspirescu şi de Fun-descu, dar îşi aminti că n'a obţinut ultima vorbă dela Haşdeu şi întrebă:
—	Ei, cârturarule, facem?
înduioşat,—şi nimeni nu se aştepta la asta.—Haşdeu îşi şrerse ochii: câteva lacrimi!
—	Tu mă sileşti, zise el, să-mi amintesc vrând-nevrând studiile mele universitare de Drept „mes premieres amours1' îrr ştiinţă, pe care, aruncându-mă apoi în braţele (storiei şi ale Linguisticei, chiar dacă a le uita nu am putut, căci vegherile tinereţelor sunt ca rădăcina ce se înfige cu atât mai adânc cu cât mai mult îmbătrâneşte copacul... dar ori şi cum—le-am pă-t xăsit cu desăvârşire de peste 20 de ani... Bine, fie!
Haşdeu promitea.
Mina şi tonul lui Haşdeu au pornit pe fiecare cu gândul
*) între alte opere juridice ale lui Bogisich e de citat Codul civil at. fostului principat Muntenegru.
www.dacaramamca.ro
81
în urmă şi după gândul înaripat căpătă aripi şi vorba. Amintiri din viata de student... Care din ei n'avea şi cui nu-i era drag; să le povestească?
Până la ziuă au povestit.
Peste câteva zile, d-1 profesor Haşdeu primi adresa No. 8204 din 11 August 1877 a D-lui Ministru al Instrucţiei pun blice Gh. Chiţu.
Chiţu era omul care nu uită. Stăruitor şi isteţ, iubitor al lucrurilor trecutului şi doritor de a vedea o cultură românească isvorând din ceea ce au păstrat cărţile, hârtiile vechi şi poporul, găsise ocazia să facă ceva şi era convins că are i.u cine. Haşdeu îi ceruse hârtie la mâiă; i-o trimetea; dar ştiindu-1 închinat Linguisticei, ca să-i de ierde această afecţiune şi pentru că nici pe acest teren nu s„ făcuse mai mult, Chicii :i cerea pe lângă Cestionarul Juridic şi unul Linguistic-Mdtologic.
Adresa spunea: „Spre a da o mai mare desvoitare studiului originilor şi instituţiilor noastre antice... am crezut că ar fi da cel mai bun folos dacă am avea un cestionar juridic şi unul linguistic-mitologic, pentru culegerea şi descrierea moravurilor, instituţiunilor şi datinelor noastre, cari Gestionare... să facă, ca să zic aşa, un bogat vade mecum al învăţătorului, preotului^ revizorului, etc. ca să poată, mai cu înlesnire şi mai sistematic, a spicui pe acest vast teren prin toate ţările locuite ne Români, Cu modul acesta, sunt sigur, Domnule Profesor, vom avea în curând adunat un imens şi nepreţuit tezaur de cunoştinţe şi date.. care apoi, trecute... în studiu şi ştiinţă prin laboiatorul unabzei critice, veţi ajunge neapărat a .econsiltni...” etc.
In fine Ministrul _ ţintea reconstituirea instituţiilor vechi româneşti pentru ştiinţă!
Şi aşa Haşdeu se aşternu pe lucru. Din luciu eşi un cestionar juridic despre care se poate spune că e opera lui Haşdea. întrebările, în număr de 400, sunt numerotate şi împărţite în 3 grupe, după legăturile sătenilor cu satul (1—147), cu casa (148—310) şi cu lucrurile (311—400), grupare pe care Haşdeu o califică de poporană	românească—românul înţelegând jprin
lucru nu numai res Qucru), şi lucrum ^(câştig, folos), dar şi adio (lucrare).	*	,
Iată câteva întrebăări din fiecare grupa:
1. Satul:
I.	Ce deosebire face poporul între sat, cătun, selişte şî alte vorbe cu un înţeles apropiat de ai acestora?
100. Ce fel de marturi trebue să fie pentru a fi crezuţi? şi care trebue să fie numărul lor.?
II.	Casa:
www.dacaromamca.ro
82
1ŞQ. Cât timp trebue să treacă între logodnă şi căsătorie?
200. Oare sunt între săteni prigoniri şi judecăţi pentru zestre. între gineri şi socri?
250. Nevasta este datoare a urma pretutindeni după bărbatul săli oriunde s'ar aşeza el? Şi 'n ce împrejurări anume poate ea să nu meargă după dânsul ?
III.	lucrurile:
320. Când se vinde vr'un bun, se socoteşte oare pă s’a vândut şi alt lucru care e legat de dansul? bună-oară: vânzân-<lu-se calul, vândutu-ş'a şi frâul, sau vânzându-se vaca, vându-tu-s'a şi doniţa de muls?
.360. Ce scoa are darea arvunei? Cum se mai numeşte? Cine o dă? Cam pată, faţă cu preţul? Şi în ce împrejurări anume arvuna s^ poate da înapoi?
3Q4. Este oare vr'un fel de furtişag, care să nu iie de loc osândit de către popor ?
, Cestionarul juridic, din .care am scos aceste însemnări, s’a tipărit în „ediţie oficială" a Ministerului Instrucţiei pubîipe, cu titlul „Obiceele juridice ale poporului român, pro gri mu de B. .^etricţicu--Haşdeu. Bucureşti, 1873” şi s'a trimis învăţătorilor, preoţilor, revizorilor, profesorilor, etc., cu lămuriri anume cum irebije să alcătuiască răspunsurile pentru ca obiceele să fie localizate amănunţit la partea de ţară căreia aparţin: sat, comună, judeţ; cu îndemn să adauge orice zicătoare sau cântec în legătură cu obiceiul, să însemneze nupisle şi starea persoanei ce j-ş descris, etc. iar răspunsurile să fie trimise la Direcţia Generală a ^rchivelor Statului în Bucureşti.
Răspunsurile ^au întârzia^ au sorit m mare număr, au umplut, se zice, trei dulapuri şi au fost în parte utilizate...
Dar Chiţu a murit de mult fără să vadă ce s'aşteptase, J-faşdeu asemeni fără să poată Împlini ce făgăduise. De-atunci e aproape o viaţă de om şi nici.noi cari trăim n'am văzut ceva deplin, nu zic desăvârşit.
bare unde Vor fi cele trei dulapuri?
V.°Măpul râzeşitelor
Prin multe locuri am umb|at, bucurându-mă că văd '■eva nou. Preţuesc noutatea ca însăşi plăcerea.
Eram într'un sfârşi,ţ de vară în satul Curseştii din Vale-Vaslui. Stăm pe prispa unei caşe răzeşeşti1 pe malul Corduşei şi sorbeam din pchi priveliştea ţe mi se înfăţişa.
Un colţ de natură e totdeauna un işvor viu de frymos^ Şi dacă eşti un preţuitor al frământărilor pământului, celor,
www.dacoromanica.ro
83
•dinăuntru şi celor dinafară, socoteşte câte sguduiri până ce •colo să se ridice un deal, câte svâcţiiri în -inul pământului până să-şi facă un loc, la lumină, isvorul cristalin; fiorii câtor primăveri n'au încălzit ţărâna până să ridice spre albastrul cerului, ramurile pline de frunziş ale pădurilor şi grădinilor,—şi câţi ■semănători nu s'au ostenit ca iarba câmpurilor să fie aşa de bogată!
Stăpâna casei se ivi cu furca în brâu, aruncând cu măestrie ifusul în vârteje şi legănări ce păreau joc. '/orbirăm şi vorna căzu stăruitoare pe seama obiceiului răzeşilor, că se însoară tomnatici, iar atunci cu fete cât mai tinere...
In gând legam acest obiceiu de altul, socoteam eu consecinţa -acestuia, ca bărbaţii adeseori să fie cunoscuţi după numele mamei, de pildă, Iorgu al Marandei şi să poarte acest nume în toate actele lor. Ziceam: Maranda s'a măritat tânără, l-a avut pe Iorgu; tatăl lui Iorgu, ca mai bătrân, a murit mai cutând. Când s'a mărit Iorgu, lumea îl uitase pe tat-si*. aşa că ci a rămas pentru toată lumea, Io.-gu al Marandei, care in puterea vieţei trăeşte în ochii şi ştirea tuturor. Şi Iorgu al Marandei îi rămâne .numele aşa de firesc că nici el nu se mai întreabă dacă a avut tată... Altfel nu-i, nici efectul matriarhatului, -aci al vr'unei .bănueli că pentru Iorgu numai mama e sigură, nici..
Şi fusul stăpânei sfâr, sfâr, trăgea mereu din fuiorul de dn alt), descăerând furca.
Spuseiu stăpânei ce gândeam.
—	Poate vrei să râzi de răzeşi?
Şi oprind u-şi fusul, gravă, răzeşiţa mă înrreoă:
—	Dumneata ştii ce este spiţa ueamului?, Jptii că moşia ■se stăpâneşte după spiţă?
Jntr’adevăr ştiam lucrurile as‘ea, ea pe nişte curiozităţi povestite- dar...
De-odată vorba ne-a fost întreruptăă de-un sgomot, de-o cearta. Dincolo de pârâul Corduşa, într'o grădină două femei se certau, două megieşe, cum îşi zic, şi răzeşiţele când se ceartă... &e ceartă ca toate femeile!
Dar cearta lor mi s'a părut interesantă. Se certau pentru un măr. Fiecare avea în mâna o prăjină lungă, albă, de acele ■eu cari se măsoară lanuri în par.ea locului, nişte adevărate lănci şi nu se băteau în Lănci, ci îşi măsurau furioase curmezişul ,gră!-dinilor până în dreptul unui măr.
—	Să intrăm în casă, spuse stăpâna, să nu ne poarte pe •drumuri pe la judecăţi, ca marturi.
—	Ba eu mă duc, s,l mă fac judecătorul lor, spusei râzând.
—	Prăjinile sunt cam lungi şi de Iernn bun, adaugă ea.
www.dacaromamca.ro
84
—	E mai tare dreptatea!
Coborâi la vale, trecui pe pietre apr Corduşei şi suind!-câţiva paşi ajunsei sub mărul cu pricina.
Femeile tăcură, fiecare sprijinită în prăjina ei şi mă priviră surprinse de înfăţişarea mea.
—	Vă certaţi ? Dacă aveţi încredere în mine, sunt gata săi-vă judec!
Nici un răspuns. Una îşi rezemă prăjina de măr, făcu câţiva paşi spre casă şi-mi aduse un scaun pe care-1 aşezaiu sub mâr,
—	Judecătorul trebue să dea dreptatea stând pe scaun, ziseiu eu mulţumit de buna primire.
Cealaltă îşi rezemă şi ea prăjina de cealaltă parte a mărului.
—	Văd că aţi lăsat armele, asta înseamnă că doriţi pacea; s'o facem cu dreptate. Dumneata, care mi-ai adus scaunul, ai cea dintâi cuvântul, zisei cu autoritate...
Ea asigurată astfel, vorbi.
—	Hotarul dintre noi este acesta. Şi arătă o coamă de iarbă mai înaltă şi mai subţire, care suia din malul Corduşei împotrivă spre Miază-noapte, şi care trecea aproape pe sub picioarele meie. Mărul, precum vezi, ?s:e cre cut în răzeşia mea!
—	Dar aproape jumătate din ramuri atârnă deasupra răzeşiei mele, zise cealaltă.
Auzii pas şi glas la spatele meu:
—	Trebue să fiu şi eu de faţă la cules, mărul e altoit de bunicu-meu.
Procesul se complică, gândii eu, şi mi uitaiu să văd dacă intervenienta n'are şi ea prăjină. Era o femee mai tânără, care se opri văzându-mă, om strein.
—• Eu judec aci, ai şi dumneata pretenţii, vei avea şi d-ta. cuvântul, zisei eu sentenţios. Acum vorbească cea cu rădăcina şi cu trunchiul mărului,—şi mă rezemaiu cu autoritate de trun-chiu, că scaunul n'avea spătar.
Cea cu rădăcina urmă:
—	Ştiu că bunicul tău l-a altoit, văd că ramurile fac umbră dincolo de hatul meu, dar pe pământul meu eu sunt stăpâna, dacă taiu rădăcina ori trunchiul, cad şi ramurile şi nu măi este măr l Vedeţi dar, că mărul, cu mere cu totv este în puterea mea.
Mă uit în sus, în adevăr, frumoase mere, mari, aurii.
—	Nu cunosc, zic, dreptul răzeşesc după care vă ridicaţi pretenţiile, dar după chibzuiala mea acum urmează să ai 'cuvântul dumneata care ai avut un bunic meşter la aitoit... fără altoi, mărul n'ar fi avut mere aşa de frumoase şi poate şi-gustoase.
www.dacoromanica.ro
85
Ca judecător, mă ridicai şi apucând una din prăjini scuturai patru mere din care dădui fiecăreia câte unul şi începui a mânca cu poftă din al patrulea. Fiecare 'mprieinată făcu la "fel cu al său.	d
—	In adevăr şi gustoase, făcui eu.
— Altoiul le-a făcut, bunicul era meşter mare, zise in-t dervenienta şi pentru altoit eu nu cer decar dreptul meu rămas moştenire de la bunic—dijma!
’ Mă gândii la dreptul autorului, înscris aşa de târziu în ©reptul nostru şi aşa de mărginit.
—	Ai dreptate, dar trebue să ne gândim la puterea pământului şi a luminei. Dumneata ce zici? mă întorc eu către cea cu pretenţia pentru ramuri.
—	Eu zic că mărul nu se poate culege decit scuturat, aşa l'am cules şi până acum, după obiceiu. Câte mere au căzut dincoa în răzeşia mea, jumătate ale mele au fost. jumătate ale mcgieşei, câte au căzut dincolo, toate au fost ale ei şi dijma .altoiului din toate—după obicei.
Şi femeea tăcu şi tăcură şi celelalte :;i o înfiorare cutremură crengile mărului ca şi cum iarăşi s'auzise cuvântul făcător de minuni al ursitorilor, cari ridicaseră mărul din ;ârână şi '1 făcuseră roditor, mândru de merele aurii.
—	Bine, zic, fiecare aveţi dreptate, dar numai atât ca să ajungă tuturora; aşa vor şi aşezările aceste apucate din vechi după care judecăm ce este drept şi ce nu e,—de nu dau tot rodul numai unuia,, atunci când isvorul lui a fost binecuvântat de meşteşugul altuia şi creşterea lui ajutată de îndurarea altora. In adevăr, dacă mărul—rădăcina şi trunchuil şi-are pe-un pământ şi dulceaţa fructului vine dela măestiia cuiva şi .ramurile lui fac umbră pe răzeşia vecinului, trebue să în rupte pe toţi, iar obiceiul, sfinţit de cei vechi, ne arată eu cât anume. După cum au făcut cei vechi aşezare, aşa judec! Să-şi ia iiecare partea!
Şi ridicându-mă după scaun femeile nu mă mai priviră ca pe-un strein, poate pentru ca găsisem temeiurile să le dau, după obiceiul locului, dreptatea asupra căreia începuseră a se 'îndoi,—ori poate pentru că am pus mâna să le dau ajutor scuturând pomul.
Prin multe locuri am umblat bucurându-mă că văd ceva nou şi tot atât şi că aflu ceva deosebit în obiceiuri. Un colţ ide lume e totdeauna un isvor viu de înţelepciune. Şi dacă eşti un ipreţuitor al frământărilor omeneşti, socoteşte cât trecut şi câtă minte e într'un aşezământ, după care colţişorul de lume îşi Indreptează viata!
STOICESCCU D. .
www.dacoromamca.ro
HioiiM comimef Topaiu
de VICTOR MORFEP
—
Satul Topaiu e situat în judeţul Constanţa, plasa Hârşova/ cam la jumătatea distanţei dintre Cernavoda şi «iârşova, pe malul Dunărei.
Istoric
In privinţa vechimei, nu există nici un bătrân care să poată afirma cu certitudine când şi cum a luat fiinţă Topaiu. Ceeace pare indiscutabil este că locuitorii actuali sunt originari de dincolo de Dunăre. Ei au venit într'o vreme depărtată oin satele muntene de pe marginea Dunărei, sau din interiorul câmpiei rnuntene 1) şi s'au aşezat în ostrovul Balaban, din faţa satului. Cauza emigrării nu se poate preciza; în orice caz ea 'trebue să rezide într'una din următoarele: ciumă, războaie, sau locurile bune de păşune. Afirmaţia d-lui Gheorghe Şerbănescu 2) căi emigrarea ar ”'îf avut Ioc în urma ciumei dela 1718—1730, deşi nu este cu nfmic susţinută, pare totuşi probabilă.
Cert este că prima aşezare omenească s'a înfiripat în ostrovul Balaban. La început, trăind răsleţi, .locuitorii prinseră, apoi a se grupa in târle. Una dintre ele şi-a transmis nirmeles până azi. Este locul numit „Coşere”, unde nu a fost numai o târlă, ci chiar un sat întemeiat, deoarece ciobanii şi pescarii zic* înoă şi azi nu numai „mă duc la Coşere”, cişi„rnă duc la SAT”. Mormintele găsite la Coşere întăresc şi mai mult ideea că aici era un aşezământ stabil, iar nu o târlă obişnuită, care se
1)	Familia destul de numeroasă a Şocariceştilor, se trage de sigur din satul Şocariciu-Ialomiţa.
2)	G. Şerbănescu — Monografia comunei Topaiu. An. Dobrogei No~ 1, anul IV pag. 104.
www.dacoromanica.ro
87
schimbă după cum se mai găseşte sau nu iarbă 1). Chiar harta: statului major rus indici satul Balâbah ca o aşezare de 23 case.2}
Locuitorii din Efalaban treceau Ij)unirea şi făceau arăiur.f, semănau porumb şi mei şi, după ce strângeaţi recolta, plecau din nou în ostfov.
Cu timpul încep să se aşeze pe malul drept al Dunărei şi se stabilesc în văi adăpostite şi fertile, formând târle cu o populaţie mai mare. Aşa fura Alvăneşk, Uysăneşti, Tgpalat Cechirge% Scrofeni.
Cea mai importantă aşezare fu cea dpla IJăsăn-eşti, azi numită de unii Alsăneşti, sau Hatsăneşti. In Plans der Moldau, Besarabien und Walachey, nebst atigrănizeţidm Theilen vort Pohlen und Bulgarian, hartă lucrată de Stătu] major austriac între anii 1769—1774, satul Hăsăneşti este trecut sub numele de Gasinesty, prin transcrierea cu alfabet latin a numelui scris-inai întâi cu alfabet rusesc, care redţt pe H, prin O.) Cum „nu este cu totul exclus ca harta rusă, care a servit de isvor cele; austfiace, să fi fost făciţtâl înainte dp 1769” 3),. cred că nu greşesc afirmând că Hăsăneşui ar fi luat naştere cam acum- 200 ani.
Hăsăneştii erau sat curat românesc, după cum indici sufixul eşti, caracteristic pentru satele române de colonizare. 4)
In Plans se găseşte indicată şi târla, S/mofenf, care şi azi îşi păstrează numele.
Ion Ionescu dela Brad, în cartea sa din 1350 .,Efxcursiom agricole dans la plaine de la Dobroudia”, trece Hăsăneştii ca un saţ ce nu m^i exista, ca şi Ce chir eh'- {Cccpirge) şi Cafti chioi (Calechioi), Satul Topalu (sub forma T o palo) este meni ţionat ca un sat locuit numai de Români şi în adevăr aşa a fost: in Topalu nu erau elemente streine.
Geograful PeterS, explicând prezenţa Românilor în Dobro-gea ca datorită curentului de erpigraţiune din Principate, arătând că aceştia locuesc în jurul Tulcei, în Macin, Mţihmudia, Tsaccea şi Greci, spune că ei se găsesc încă şi m marile sate— die grossen Dorfer—Nil:uliţei şi Topalo şi anume mai mult
1)	Vezi şi Analele Dobrogei An. IV No. 1 — pag. 113-114— Relaţiile satului Topalu cu ostroavele din faţa sa de Morfţt Vicior.
2)	An. Dobr. Au. IV No. 3,— Al. P. Afbore: „Din etnografia Dobrogei* pag. 332.
3)	G. Vălsan — Românii în Dobrogea, in Analele Debrogei, An. 1 No. 4 pag. 532.
4)	M. Iorga — Drepturi Naţionale şi poliiice ale rom. în Dobrogea, An. Dobrogei an. IV No. 1 pag, 29.
www.dacoromanica.ro
88
mocani stabili. 1) Probabil oi aceşti mocani nu erau stabili, ci veneau doar cu oile la păscut. Pe atunci transhumanta trebue să fi fost în toiu şi bălţile (ostroavele) Dunărei desigur 'că erau ţinta ciobanilor munteni şi transilvăneni. In orice caz, afirmatiunea de mai sus nu este eronată, întrucât sunt câteva îamilii (vreo 15) de mocani originari din Transilvania, născuţi şi crescuţi în Topalu.	i
Două hărţi din 1788 pomenesc iarăşi de Măslin eşti sub forma Chosenescht, iar harta rusească a statului major, alcătuită în vederea diferitelor operaţiuni războinice, arată că Topalo avea 37 case, Asăneşti 5—20, Atârnaţi 35 '.'ase. 2). In privinţa ultimului sat, e greu de precizat locul unde se afla. E probabil însă că era în ostrovul Atârnaţi. 3)
Nu se poate spune că aceste aşezări omeneşti disparate ‘ nu ar ti stat în legătură cu Topalu, ci din contră. Pe de o parte ele erau grupate în jurul Topalului ce servea de nuc’eu, iar pe de altă parte nu se poate să nu fi existat legături de rudenie între ele. Bătrânul Marin Oâdei uni spune că-şi ai minteşte că mama bătrânei Marina Vulpe obişnuia să se ducă 3a Hăsăne.şti. uncie plângea la mormântul mamei sale. Rezultă de aici că târlele risipite formau o comunitate de sânge, de idei. precum şi o comunitate economicii.
Când şi cum aceste sătuleţe s'au contopit, este greu de precizat. Aceasta s'a petrecut, desigur, în decurs de ani şi, deoarece Ion Ionescu dela Brad pomeneşte de Hăsăneşti ca ca de un sat dispărut, ca şi de Cechirge, contopirea a avut loc cu cel puţin câteva zeci de ani înainte de 1850, dată la care agronomul dela Brad a scris studiul său asupra Dobrogei.
Satul pe acea vreme—după spusele bătrâni'or —se întindea pe o rază foarte mică. Unde azi este centrul erau atunci harmanele.
Administraţia comunei sub Turci se exercita de către un ciorbagi (primar) împreună cu consiliul comunal. Ciorbagi-ul nu era ales, ci numit. Numirea se făcea din prietenie. Justiţia se administra de „cadiul” dela Hârşova. Judecata se făcea sumar. Impozitele se plăteau în natură şi în bani. Se plătea în bani: benclel-ul, adică taxa militară (pentrucă Românii nu
1)	Al. P. Arbore — O încercare de reconstruire a trecutului românesc în Dobrogea, An. Dobrogei an. III No. 2 pag. 281.
2)	Al. P. Arbore — Din etnogr. Dobrogei — An. Dobrogei an. IV No. 3, pag, 332.
3)	In ostrov nu există însă nici o urmă de casă. Poate că nu era sat ci vre-o târlă de ciobani.
www.dacaromamca.ro
89
făceau armată), teclif-ul, adică impozitul pe canitaţie şi teşgheâ-^ paraşi, care corespunde patentei. In natură se plătea impozitul asupra veninului funciar. Se făcea măsurătoarea cerealelor în prezenţa „surgiu-lui" şi se luâ iuşur, una din zece. De fapt lucrurile mergeau „â la turca”, măsurătoare se l'ăceâ „Un ochi”; cu aproximaţie... Dijma se’ aduna la „hambarul de dijmă”, de unde se transporta apoi cu carele la Constanţa (Ch'o denge» ). De multe ori dijmuitul se dadeâ în nrenc'U pe kazale. Arendaşul pJătiâ statului otoman o sumă oarecare, in schimbul dreptului de a strânge el dijma pentru contul său.
Satul la 1S77. Când începu războiul pentru independenţă, svonindu-se că vin Turcii ssă prade satul, majoritatea locuitorilor—în special femeile şi fetele—s'au refugiat în ostro/ul Balaban. In acest timp bântuiau mai ales Turcii civili de prin satele vecine şi Cerchezii. Aceştia erau cei mai de temut. Eiau—după cum îmi povesteşte mama—oameni înalţi, drepţi şi sprinteni. Călăreau foarte bine. Purtau mantale largi, de culoare gri, şi pe piept aveau încrucişate benzile cu cartuşe, in cap purtau căciulă cu fundul roşu. Când năvăleau ui sjt, nimeni nu putea să li se opună şi plecau ducând cârduri de vite şi lucruri de casă.
Dintre Turci, cel al cărui nume se mai pronunţi şi azi la gura sobei, a fost vestitul Iliaz. Acesta, însoţit de un lovaraş mai tânăr, a intrat în sat după jaf. rJn mocan i-a smu_ir însî arma, şi până să lovească Iliaz cu sabia, Turcul fu împuşcat de săteni. Calul său care purta pe spinare, /.ice-se, o desagi cu bani, fugi, dar fu prins de oameni într’o curte. Tovarăşul 'lui Iliaz căzu şi el în mâna Românilor ^i fa deasiemenea o-morît. Corpurile bandiţilor au fost aruncate în Dunăre după ce li se legară câte un pietroi de gât. Tliaz era originar din Hârşova şi prieten bun cu bunicul meu, ciorb.ighd Culea Ioniţă, singurul care ştia pe atunci carte turcească şi român usca.
Omorul lui Iliaz şi al tovarăşului lui ajunsei la urechea Turcilor, şi o ceată de conaţionali din Megidia porniră spre Topalu să-l distrugă. In acest timp însă sosesc Ruşii şi patru soldaţi moscoviţi opriră în loc ceata lui Aliaţi, care lăsă în urmă şapte Turci morţi...
Sentimentul naţional sub Turci era aproape inexistent, aşa că ocuparea satului de Români nu făcu aceeaşi impre ie pe care a făcut-o reocuparea dypă gonirea Germanilor. Sătenii trăiau bine sub Turci. Exploatarea turcească nu era sistematică şi nici grea de suportat. Rescuiau şi tăiau lemne pentru nimic; biruri grele nu plăteau, aşa că viaţa li se parca uşoară şi jugil turcesc nu era simţit.
www.dacoromamca.ro
90
Satul In perioada 1877—1916. D'upî instalarea autorităţilor române, Topalu, odată cu întreaga Dobroge, ia calea progresului. In 1879 se înfiinţează şcoala, primară 1)
Printre primii învăţători şi învăţătoare, care au, muncit să ridice poporul din îndobitocirea la care îl adusese stăpânirea turcească au fost: Gheorghe Ghibănennu, tatăl doctorului în filosofie Ilie Ghibănescu, Elena Efiuşesctt, C. Mihăilescu şi Erateiina Mihăilescu 1) ; iar dintre cei mai recenţi Dinu Vintila şi Stan Dinu. Fie-le memoria veşnică!
In decurs de 30 ani satul Topalu si-a înzecit populaţia şi pe unde odinioară păşteau vitele se ridicară gospodării puterniqe.
Satul sub ocupaţia germană. Graţie tirului flotei române, satul a scăpat nedistrus de foc. Populaţia s'a refug:at în ostroave, în jud. Ialomija şi la firăila, lăsându-şi avutul în mâna duş-t manilor. Au fost şi ticăloşi, cari au rămas pe loc şi au furat averea consătenilor. In primăvara anului 1917 lumea s’a întorşi la câininuri. Stăpânirea germană era oarecum blândă, dar istovitoare. Spre deosebire de Turci, ei exploatau sistematic toate, Rechizitele se făceau pe capete. „Angaralele" nu se mai isprăviau, Nu-i vorbă că şi aici a intervenit „coada toporului" din fabulă. S'au găsit destui imbeci'i cari să se puie în riujba duşmanilor şi anume codaşii şi haimanalele satului „Poliţiştii" făceau exces de zel şi se lăsau mituiţi. Şţefan Enache, fost funcţionar silvic sub Români, alerga cu limba scoasă să servească pe Nemţi şi pentru aceasta nu se sfiâ să insulte până şi pe femeile mobilizaţilor I Şi, din nenorocire, au fost mulţi păcătoşi de talia lui T In comună era o comand^tură germană, condusă de căpitanul Pcglau. Nu eră nimeni stăpân pe averea lui. Ouă, găini, lapte, vite, se strângeau cu o repeziciune uimitoare de zeloşii „polizei", de îndată ce Neamţul şi-ar fi exprimat dorinţa.
Laptele oilor şi lâna se cumpără pe preţuri de nimic—ca şi cerealele—pentru contul jidanului MICHF.LL, din Constanţa, care s,a. îmbogăţit pe spinarea Românului. Femeile şi copiii mobilizaţilor trăiau în mizerie. Dar... „ce e val ca valul trece!". Victoria armatei române făcu din nou ca buna stare să se întroneze pe meleagurile Dobrogei. 2) In războia au murit cam 60 militari din Topalu.
1)	V. Helgiu — Şcoala primară din Dobrogea — An. Dobrogei an. F No. 2 pag. 60 şi următ.
2)	Şcoala primară roipână n’a funcţionat. Bulgarii, dorindu-ne binele, voiau sa facă şcoală bulgăreasca, dar nu au reuşit.
www.dacoromamca.ro
91
Descriere fizică
Satul se întinde .pe două coline ? Canaraua „şi Volna, iar Valea Tătarului şi Val?a Muţuţuiului îl despart în 3 mahalale. Prăvăliile şi cârciumele sunt în centru.
împrejurul satului sunt o mulţime de tumuli (gorgane), pe locurile mai ridicate. Cel mai de seamă este „movila Drăgăicii,\ unde ar fi avut loc o luptă de moarte între „Drăghic'T>. Alte numiri de movile şi văi sunt: VIn (h) canar a. Scrofeni, Cechirge* Movila Săpată, etc. La Cechirge este un loc numit ,,Cetate” unde se văd ziduri groase de piatră. Odată cu exploatarea carierei de acolo se dărâmă şi din cetate. S'a găsit o fântână] adâncă săpată numai în piatră, precum şi numeroase bassorelie-furi, dintre care unele se vedeau, îriainte de războiu, în muzeul regional din Constanta; După câte ştiu, nu s'a identificat până acum această cetate. In Valea Tătarului ca şi pfe tot lungul Dunărei se exploatează cariere de piatră de var şi de construcţie. La Cechirge straturile de calcar sunt învrâstate cu silex vânăt şi roşcat. In toate carierele se găsesc din abundenţă fosile dirr cn mezozoică 1) La punctul numit „Canaraua 'malta” predomină belemniţii şi scoicile, iar spre Cechirge coralul.
Prin anul 1912—13, mai mulţi profesori au vizitat aceste cariere colecţionând fosile, 2)
Se găsesc încă si izvoare sulfuroase si fieroase.
D-l Jeau Staeneăcu-Duvaie, inginer şi profesor din Constanţa, în vara anului 1923 a luat apă şi nomol din ele pentru analiză. Rezultatul analizei îmi este însă necunoscut.
Pământul arabil al comunei nu este de o calitate bună; e mai rmdt nisipos. Este mult teren impropriu pentru agricultură. Po lişul dobrogean se termină repede cu faleze pietroase şi înal c, în unele locuri, de peste 40 m. Apa se găseşte la adâncimi mari. De multe ori nici la 35 metri nu se uă de apă.
Dunărea formează în ostroave „fepşi” (singular jearpşă) unde se prinde peşte.
întinderea teritorială. Cătune
Suprafaţa pe care se întinde vatra satului este de circa 250 hectare.
De comuna Topalu ţinei şi cătunul General Cer nat, localitate aşezată pe ruinele vechiului sat turcesc Calsckioi (satul
1)	i/. Simoneşea <%T. Ai B&iărăij; Elemente 4e. Geologiei
2)	La muzeul Universităţii din Iaşi sunt foarte multe exemplare găsite la Topalu şi Cechirge
www.dacoromamca.ro
92
cetăţii), pe care Ion Ionescu dela Brad îl .menţionează ca sat dispărut. Pe o înălţime râpoasă de pe malul Dunărei, în faţa C.lachioiului, se află ruinele unui castru roman în formă de patruLter neregulat. Partea de N. E. are o lungime de 135 m.; cea de S. 110 m., iar celelalte două părţi, conservate in.-comnlect, par să fi avut aceleaşi dimensiuni. Deci, ssuprafaţa tot lă ar fi fost de 14 sau 15.000 m. pătraţi 1) D-l Vasile Pârvan identifică castelul dela Calachioi ca fiind vecliea Capi-âava. In urma unor săpături s'a găsit un fragment dintr'un altar ridicai în onoarea lui Pitiş şi a Caesaralai M. Aarelius. Inscripţia a fost refăcută astfel:
lovi optimo maximo pro salntem Imperatoris Titi Aelii Antoni ni Pii ct Aurelii Caesaris
Numele dedica-orilor şi atribuţiile lor lipsesc, dar s’a dedus că au fost v eter a'ii ci cives Romani consistentcs ad canabis alae
D-l Constantin Br&tescu 2) presupune (în mod îndocinic de al fel) că oraşul Neocastro, menţionat de geograful arab Pdrisi dela curtea regelui Roger I al Siciliei, ar corespunde cu ruinele ce aţii dela General Cernat.
Când scad apele, locuitorii culeg din nisip monede bizantine şi alte obiecte de metal.
De comuna Topalu a ţinut şi satul Boascic, care s’a deslipit In anul 1910.
Populaţia. Mişcarea populaţiei
Un re ensămînt recent al populaţiei nu s'a făcut; totuşi, idupă relată, ile peroanelor oficiale 3), cifra popul iţiei comunei s'ar ri lica la 2980 suflece (circa 500 familii). Toţi locuitorii sunt Români.
Mişcai ea populaţiei pe ultimii cinci ani este:
	Născuţi			Morţi	
-ăn anul	1919 ....	. 62	în	anul 1919 . .	. 1174)
	1920 ....	. 109	J»	1920 . .	. 51
	1921 ....	. 86		1921 . .	. 57
	1922 ....	. 74	»	1922 . .	. 60
n	1923 ....	. 104	ff	1923 . .	. 61
1)	V. Pârvan — Descoperiri nouă în Scythia Minor (recenzia d-Iui G. D. Petrescu) An. Dobrogei an I No. 4 pag. 658-60.
2)	C. Brătescu — Dobrogea in sec. XII: Bergean, Paristrion, idem No. 1, p. 30.
3)	După d. D. Georgescu, notarul comunei, căruia îi aduc mulţumiri pentru gentileţea cu care mi-a pus la dispoziţie unele date.
4)	In această cifră se cuprind şi morţii de războiu.
www.dacoromamca.ro
93
Lungimea vieţii. în general, a scăzut. Oameni bătrâni de peste 100 de ani—cum erau odată—încep să devie rarităţi; aceasta din cauză că „s’aa iuţit inimile la oameni”, îmi spune un sătean.
După cum se vede, natalitatea este destul de mare, ajungând câteodată îndoitul mortalităţii.
In anul 1923 au fost 25 de căsătorii. Tinerii, cari se însoară înainte de a fi făcut armata, sunt din ce în ce mai puţini. Vârsta mijlocie la care se mărită fete'e este 19 ani. In prezent trăesc maritalmente, necununaţi, 10 perechi. Cauzele sunt multiple. Căsătorii cu dispensă regală de vârstă sau rudenie nu sunt. In privinţa divorţurilor nu avem nici unul în anul 1923.
E un curent puternic dc strămutare la oraşe şi mulţi locuitori s'au «tabilit în Constanţa, Cernavoda, etc.
Situaţia economică
Pioprietaiea funrijrâ. Sub Turci, proprietarii de pământ, de.-d existau acte de proprietate, nu aveau locurile lor distincte-şi de e. minate. Loturile se trăgeau la sorţ, aşa că proprietatea aura un an. Cine voia să are mai mult, putea s'o facă iară să plătească arendă; dădea doar dijma din recoltă. Proprietatea funciară nu era privită de locuitori ca o bogăţie. Cine voia să cumpere pământ dela statul otoman, arâ locul şi-l culti/a, şi când veniâ tapigi-ul, se prezenta, şi m schimbul sumei de 6 lei turceşti (1,20 leu) de ha. primiâ actul de proprietare (ţapi). 'laxa se lua mai mult pentru costul timbrului şi facerea actului.
După ocuparea Dobrogei de Români se face, la 1895, împroprietărirea a 450 de suflete cu câte 10 hectare: 9 ha. teren de cui1 ură şi 1 ha. islaz. In total proprietatea funciară sc ridică la 6500 ha. întindere Satul are 750 ha. de islaz în devălmăşie. Statul are 650 ha. islaz şi teren arabil, pe care-1 dă cu arendă locuitorilor.
Proprietatea mare (peste 250 ha) şi chiar cea mijlocia (80—250 ha.) nu există. Sunt numai trei locuitori cu peste 50 ha. 1) La 1896 nimeni nu voia să ia pământ, căci năreâ prea scump. Pământul este foarte divizat după cum se vede.
Agricultura este ocupaţia principală a locuitorilor. Se seamănă mai mult orz şi ovăz, apoi porumb, grâu. mei, dughie., Lo.uri s erpe sunt destule. Ingrăşâmintele nu se întrebuinţează. De asolament se uzează mult însă. Arătux'a se face numai cu vite. Pluguri cu aburi nu sunt şi nici nu se simte nevoia din.
1) Şi maximum 80 ha.
www.dacaromamca.ro
94
lipsa de pământ. Porumbul se prăşeşte, cie obiceiu, o Singură 'dată; de vre-o câţiva ani s'a luat obiceiul să se prăşească^ ■•de două ori. Secerişul se face mai ales cu maşini. Productele ■se păstrează în magazii, hambare sau gropi săpate în pământ ■şi arse. Semănăturile sunt adesea stricate de gândaci, din cauză că nu seamănă toţi la un loc aceeaşi spefcie de cereale, ci iiecare cum vrea. Asigurări de recolte nu se lac.
In anii buni se produce la ha:
orz .' . . . . 110 — 130 dublidecalltri ovăz	.... 140 — 150	„
grâu	.... 100 — 110	„
Ziua de muncă cu palmele se plăteşte cu 80—100 lei, iar <cu căruţa cu doi cai 200—250 lei.
Un plugar de frunte poate recolta şi 3 vagoane de cereale pe an.
Grădinăria. Locuri bune de grădinărit sunt. In anul 1923 au fost două grădinării: una făcută de câţiva locuitori din sat, şi alta de bulgari. Apa se procură din Dunăre cu roata şi cu motorul. 1).
Pomi roditori. Cultura pomilor roditori nu formează un capitol de seamă în economia satului. In genere oomii sunt neîngrijiţi, necuraţaţi de ortiizi şi nealtoiti. Sunt mai cu seamă: zarzări, meri şi corcoduşi. Se obişnueşte să se facă din zarzăre rachiu, dar nu pentru comerţ. Fructele deaserrtenea nu se comercializează. Vii sunt foarte multe în comună. Cea :nai întinsă este a pfeotului Oprescu. Majoritatea proprietarilor sulfatează via. Ditpă războiu a început să se plânteze viţa zisă „terasă" (Tereza). dar aceasta dă un vin inferior. Ar trebui altoită cu viţă românească, peritru că ea rezistă înţepăturilor filoierei. Penfru extragerea mustului strugurii se pun în saci şi se storc eu picioarele. Prese sistematice nu sunt.
Păduri de esenţe tari nu se găsesc. Locuitorii ard lemne de salcie din ostroavele Dunărei.
Plante textile. Cultura lor a decăzut aprpape complect. Rar se mai seamănă ceva in.
Păşimatul şi creşterea, vitelor. Nutreţuri artificiale se cultivă pe o scară redusă. Păşunatul se face pe islaz şi în bălţile Dunărei, unde de obiceiu iernează vitele. După ultima catagrafie a animalelor (1923), în comună sunt: 1
1) Bulgarii au început — spre ruşinea noastră — să ne-concureze iar -cu grădinăriile lor.
www.dacaramanica.ro
mânzaţi 450	cai	651
boi	600	măgari	5
vaci	673	porci	600
tauri	* 6	oi	40t)0
bivoli 21 berbeci 300
găini ,2900 gâşte 345
curci 42 fa(e 100
E
Vitele se îngrijesc bine. Se ţin în grajduri. Mortalitatea 3a vite e uneori mare. Febra aftoasă la cornute şi vărsatul la •oi, sunt bolile cele mai frecvente.
Sinpi. Dela războiu încoace numărul crescătorilor a crescut mult In sat sunt vre-o 450 stupi nesistematici. Se vând tie-f guştorilor pe preturi bune (1800 lei perechea). Creşterea albi-jelor este pujin costisitoare şi uşoară. Stupii se ţin în ostrovul Balaban.
Gândacii de mutase se cresc foarte mulţi. Femeile fac lucruri foar.e atrăgătoare din borangic.
Lacuri şi bălti (jcpşi) cu peşte sunt multe. Pesctiitul produce mult statului, deşi exploatkrea se face rudimentar.
Industria este reprezintată prin:
1)	o moară cu aburi, capabilă să producă două vagoane în 24 de ore. Este proprietatea d-lui Petrache ionescu.
2)	o fabrică de apă gazoasă.
3)	o maşină de scărmănat lână.
Carierele de piatră sunt exploatate de Societatea anonimă I. G. Cantacuzino din Bucureşti şi Fraţii Ghenciu & Spiru Dumitriu din Brăila. Prima are şi o cale ferată îngustă (De-cauville) pe o distantă, de 5 km.
Exploatarea pietrei dă de lucru la vre-o 100 de lucrători.
Industria casnică decade. Totuşi se lucrează şi acum lucruri de casă, abale, etc.
Drumurile sunt rău întreţinute, atât spre Cernavoda cât şi spre Hârşova. Locuitorii se ocupă şi eu cărăuşia, dar e o ■ocupaţie accesorie.
Comerţul. In sat sunt:
1)	4 cârciumi cu tot felul de băuturi ;
2)	3 cârciumi numai Cu vin;
3)	3 cafenele;
4)	5 prăvălii de manufactură şi băcănie.
Toţi negustorii sunt Români. Topalu are Obor de cereale, uhde cumpără negustorii din Cernavoda, Hârşova şi Brâda. Se dan preturi bune, egale cu ale Hârşovei, pe care de multe ori o concurează.
Laptele aijor se vinde negustorilor brăileni, cari fac fabrici de caşcaval în sat.
www.dacoromamca.ro
96
Sătenii cumpără vitele mai ales dela bâlciurile din Meg'.dia_ şi Hârşova.
Traiul* Locuinţa
Grija de căpetenie a săteanului este să aibă o locuinţă bună. Bordeele au dispărut. Casele, în majoritatea cazurilor, sunt compuse din o şalăii două odăi. Sunt .podite cu scânduri, dar sunt şi din cele lipite cu^pământ j?e jos. Pe dinafară sunt văruite şi upele au brâuri roşii sau verzi. Au balcoane în faţă cu stâlpi de lemn sau piatră. Ferestrele sunt destul de mari şi se pot deschide pentru aerisire. Curţile sunt împrejmuite cu gard din scânduri sau din nuiele de salcie împletite şi sunt bine întreţinute.
.Mobilierul casei se compune obişnuit din: un pat de fier sau de lemn cu saltele de lână şi plapomă .şi cu perine umplute cu fulgi, un dulap, mese, scaune. Pe pereţi sunt prinse covoare ■ lucrate artistic de mâna gospodinelor. Pe jos sunt scoarţe de casă. Casele se luminează cu petrol; opn'Hul a dispărut. Lo-> cuinţele, în general, sunt sănătoase, şi curate, mai ales acele unde se află şi vre-o fată mare.
îmbrăcămintea şi-o fac din postav de casă sau cumpărat din târg. Portul naţional românesc nu se vede. Bătrânii poartă pantaloni largi, ca o reminiscenţă din portul turcesc. Obiectele de găteală erau odată galbenii de aur, pe cari fetele îi făceau salbS şi-o purtau la gât. Azi obiceiul a dispărut. Ţăranii au început a se deda la lux; unii poartă ghete de lac!
Sătenii se hrănesc bine. Cresc păsări, porci. Legumele le-cultivă singuri în grădină. Ţin toate posturile. Pâinea o fac în casă şi este excelentă. E şi o brutărie, dar mai mult pentru lucrătorii de la cariere.
In linii generale traiul ţăranului este bun.
O gospodărie de fruntaş rentează cam 100.000 lei anual.
Credite, impozite. Finanţe. Administraţie. Justifle
Spiritul de economie este răspândit în rândurile populaţiei, afară de unii tineri, cari dau prea mult pe haine.
Prisosul de numerar nu-1 depun la bănci. Creditul se pnX cură dela negustorii de cereale, cari fac avansuri, dela instituţiile de credit şi dela „Casa de împrumut pe gaj a agricultorilor''.
Banca populară „Dunărea", înfiinţată în 1903, are un capital de 60.000 lei şi numără 400 membri.
Ţăranii nu văd însă mare folos în băncile populare, spre paguba lor. Mai avem în sat o cooperativă sătească de păduri,.
www.dacoromamca.ro
97
„Traian”, cu un capital de 4300 lei,' dar a cărei activitate este... invizibilă.
Perceperea impozitelor se face uşor şi la curent. Rămăşiţe nu există. Ţăranul nu găseşte apăsătoare impozitele şf cu (Jrept cuvânt, căci venitul la hectar s'a evaluat numai la 1Q0 lei.
Bugetul comunei se prezintă astfel:
VENITURI	CHELTUELI
ordinafe 48.000	200.000
extraordinare 212.000 excedent 60.000
260.000	260.000
Din suma de 200.000 lei se cheltueşte: lei 100 000 pentru material şi personal, iar restul pentru îmbunătăţiri de ordin edilitar.
Comuna este prost luminată. Paza se face după legeaf poliţiei rurale, adică de către străjeri (cirnule).
Rapo.turile dintre administraţi şi administratori sunt bune; bine înţeies că sunt şi nemulţumiţi. Distanţa până la reşedinţa plaşei i Mârşova) este de 22 km.
Pro.’ese sunt multe şi prpvin din certuri şi chestiuni civile. Rezolvarea lor tine cam mult. Furturi şi crime sunt rarităţi. Neînţelegerile dintre săteni ajung aproape totdeauna la împăciuire. Arbitrii de împăcăciune, cum se obişnuia odată, nu mai sunt luaţi în seamă.
Starea morală si Culturală
Instrucţiunea. Comuna Topalu are local-tip de şcoală con-struit în 1910. Şcoala a fost înfiinţată în 1879. Duce lipsă de materia] didactic. Numărul copii'or ce frecuentează şcoala este de circa 300. Sunt numai doi învăţători titulari; restul sunt suplinitori cu o pregătire foarte redusă.
Săteanul a început să simtă folosul şcolii şi nu mai este nevoe să fie amendat pencru ca să-şi dea copiii la şcoală. Procentul analfabeţilor este totuşi mare, mai ales la oamenii trecuţi de 35 ani. Nu se organizează şezători morale şi instructive ; dar chiar dacă s'ar organiza, e îndoelnîc dacă .:r ii frecventate. Şcoala are o bibliotecă „Izvorul Luminei.” cu vre-o 500 volume; e înfiinţată de elevii normalişti.
Sătenii nu dan cuvenita atenţie învăţătorului şi din această cauză înrâiţrirea acestuia asupra lor este aproape nulk.
Servţciu! militar influenţează în bine asupra instrucţiei. Jocurile de noroc nu sunt obişnuite decât la anul nou. Iarna se
www.dacoromamca.ro
98
joacă lotuşi cărţi la cafenele şi circiume. In general locuitorii sunt cinstiţi în daraverile lor; dai' sunt şi destui necinstiţi, căci pădure fără uscătură nu se poate.
Cultul religios. Biserica s'a ridicat în anul 1896 nrin contribuţia sătenilor. Are 10 ha. de pământ. Veniturile sunt apreciabile, căci satul e mare. Locuitorii merg regulat h biserică, dar sentimentul religios scade. La zile mari preotul ţine predici morale. El e mai respectat decât învăţătorul. Comuna are cimitir împrejmuit. Cel vechiu se găseşte în mi'lom! satului şi se văd încă cruci vechi cu inscripţii slavone. Legea repau1-Ztilui duminical nu se prea respectă. In afară de sărbătorile bisericeşti, sătenii ţin încă multe sărbători pâgâneşti ca: Filipii (Chilichii), Foca, Joia mânioasă, Caloiannl (Scaluenii), etc.
Sărbătorile naţionale nu le ţin.
Higiena. Gropi şi băltoace pe teritoriul comunei nu stwit. Dealungul şoselei principale sunt plantaţi salcâmi.
Se consumă cu preferinţă apa din Dunăre. Sunt şi câteva puţuri, dar mai mult pentru adăpatul vitelor.
Boala cea mai frequentă este paludismul. Din boale’e epidemice mai întâlnite sunt scarlatina şi angina difterică. In 1913 am avut holeră şi satul a fost izolat cu cordon militar. Aici e locul să spun că sătenii cunosc un leac miraculos pentru holeră: îşi deschid o vână dela un braţ şi lasă să se scurgi tot sânt-gele vânos, până când curge sânge roş. Rana se închide şi bolnavul se vindecă. In 1913 doctorul Rosenthaî, îmbolnăvin-du-se de holeră, în ghiarele morţii a cerut săi se administreze leacul ţăranilor şi a scăpat cu viaţă. Ar fi interesant să se experimenteze acest tratament.
' Locuitorii nu cred prea mult în doctor. Se lasă mai degrabă în voia lui Dumnezeu şi a babelor descântătoare. Sunt fatalişti: „dacă este să mori, tot mori, orice-ai face", zic ei.
Alcoolismul prinde mereu teren. Oamenii au înfăţişare \o-ioasă şi sunt voinici. Fetele sunt frumuşele.
Conştiinţa naţională. Politica
Se resimte încă stăpânirea turcească care a imprimat oamenilor o slare de prostraţie.
Conştiinţa naţională la unii constă doar în faptul că-şi zic Români. Cuvântul patrie nu-1 cunosc, sătenii zic tară. Serviciul militar e considerat ca o pacoste. Tinerii pleacă în cântecele triste ale lăutarilor şi în bocetele mamelor şi surorilor! Despre-Dinastie şi Rege nu au nici o idee lămurită. In războiul
www.dacaromamca.ro
99
*cel-mare s'au purtat bine şi au plătit tributul de sânge cu a-proape 60 de morţi.
De numele de Român au oarecare mândrie şi considera inferior orice alt popor.
După războiu săteanul a început să facă şi el politică, dar nu are nici un criteriu de alegere a partidelor. 3e înscrie şi \o+ează pentru cutare pentrucă aşa a făcut şi cumnatul, naşul ■sau vărul. Votul universal nu i-a făcut grozavă impresie: o „ongarea” mai mult. De unde se vede că acordarea votului unhersal nu are nici un fo’os acolo unde o educaţie cetăţenească premergătoare nu a avut loc. Aşa cum sunt ţăranii azi, votul lor nu înseamnă conştiinţa lor politică, pentru motivul foarte simplu că nu o au.
Lupta pentru alegerea primarului este uneori înverşunata şi în aceasl *ă privinţă are şi cârciumarul un rol.
Incheere
Nota e^nerala ce sc desprinde din studi'il comunei este: buni sta~e. E nevoe de conducători pricepuţi şi mai. ales cinstiţi, cari st lucrez3 pentru prosperarea ei. Se simte nevoit înfiinţării «unui debarcader, unde să acosteze vapoarele de pasageri. 1)
Topalu, 29/1/1924.	VICTOR MORFEI
\
1)	La aceasta se opun Hârşovenii. D-l Duţu Papuc din Hârşova în o
şedinţă a camerei de comerţ a cerut şi desfiinţarea oborului de cereale, •care îi concurează.
Notă. Pentru lucrarea acestei monografii m’am servit de „Progra-unul monografiei unei comune rurale“ de A. V. Gîdei. Buc. 1905.
www.dacoromamca.ro
Din graiul dobrogean
Dob o e ii cu toafe că vorbesc o limbă românească relativ litera ă întrebuinţează şi ei multe provincialism e specifice.
In timpul vacanţă de vară m'am gândit că ar fi bine dacă aş însemna unele cuvinte şi expresii. Cele care mi s’au părut m i caracte is iee le trans ria mai jos. Ele au fost culese direct din gura oamenilor din comuna Topalu, judeţul Constanţa.
văboiu—curent de apă cu sloi de ghiaţă şi zăpadă (pe Dunăre). oroian—tencuială care nu este netezită. In mod figurat: tare' ca orozanul, uscat ca orozanul.
teş—porţiunea ce rămâne în pământ după tăierea (de jos) a unui lastar.	!
lăstar—vlăstar (de salcie)... Ferice ele pădurar că se prlmbtS pnn Fisiar... (cântec popular).
a gog/iiţp.—d. e.: Ce tot goghiţezi acolo? Ce tot moţăieşti acolo? usci— maia (numai la umplutul borşului). zoică— faţă, mutră.
pcrghel— cerc. Se face de copii când joacă „gioale” (arşice). neleapcă —„Vaca mea a fătat de neleapcă” (înainte de vreme, la unul sau doi ani). a se sghici—a se usca puţin.
strapazan —cuiul de care se prinde lopata la barcă.
duba—lotca, barcă.
bobaică, băbaică—lopata de la dubă.
vâs’ă—lopata culcare se ţine cârma la dubă.
opacină—băbaică.
calafat.- -câlţul cu care se astupă crăpaturile lotcei. blanc—catran.
savura—piatră mică, petriş.
sfarog—„Ea când sar peşte, îl pun în podul casei şi se usucă de se face sfarog”,
aralâc—turcism: groapă. „Când a căzut ghiuleaua, a făcut ■ aralâc”.
www.dacoromanica.ro
101
•t'Hiatul—soarta; spre ex. „Aşa-i viliaiul luiMai are înţeles de „cămin": ,,Mă duca la viliitul 1) meu’’, suiatt—„scaunul" căruţn.
a se înciocăla —„S’a mal înciocălat şi °V'.—S’a mai înzdrăvsnit, s’a mai îmbogăţit şi el. a mâşmăi —a bâjbai. a moşmăi -a se mişca încet de tot.
cicârâc—turcism: aparat rudimentar de cras firele pe mosoare. ubriton—Y-xz. obiceiul ca flăcăii să se tundă peste tot capul lă-sându-şi doar un smoc de păr în faţă, pe care-1 lăsa pe frunte până în ochi şi se numia briton. 2) meşi, târliri —încălţăminte de postav.
plaghie—Ex. „Vântul de azi noapte mi-a făcut ovăzul plaghie'' (tot una cu pământul); sau: „Vine pliphl' p° Dunăre' 3). pro sie—Un pământ nearat mai mulţi ani este „felină"; dacă se ară anul acesta, la anul viitor devine prosie. sţim— ceLce rămâne între colţii daracului, după scărmănatul lânii. mogo’îici— papură verde pe care copiii o găsesc* foarte gustoasă la mâncat.
fâvăluc—i strument rudimentar de +reerat. trişte—noroc, soartă. 4)
arioiu —loc curăţat lângă arie unde se depozitează temporar bucate (cereale).
prim?că—plasa cu care se îndepărtează necurăţeniile din bucate (la vânturat).
viarbă. plur. vi rbe 5)—trei fire fac o viarbă; treizeci şi trei de vierbe fac o „jurughiţă" mică. odorob- coş de nuiele pentru pescuit. vălătuc—ciurlan.
st ea fer— propteaua înfiptă în mijlocul ariei pe care se învârteşte funia la treerat. Se într. şi expresia: S’a strâns funia la steaferS'a apropiat sfârşitul.
1)	Vilaet?
2)	Obiceiul a dispărut. Anul acesta am mai văzut „britoane" printre flăcăii bulgari dela Caranasuf.
3) Plaghie în înţelesul sau riguros e o insulă plutitoare de plante a-•quatice. Vezi An Dobrogei, anul IV No. 2: I. Prodan: Insule plutitoare (pla-vie, plaghie, etc.)
4)	In literatura cunoscută mie până acum o singură dată am întâlnit acest cuvânt, anume în: P. Ispirescu, IJeaia Simziana, bibi. pagini alese din -Scriit. Rom. No. 8 pag. 19: Iară Ileana Simziana se căina şi se întrista în sufletul ei că n’avea trişte.
5)	Pronunţă în felul cum zic ţăranii la „vin* (un fel de ghiarbă)
www.dacoramaiiica.ro
102
a se doolă (doholă) 1)—„Ne-am dohol.it de iot"—am ostenit rău de tot. a coteli—a scotoci.
zăpor—curent de apă, suvoiu. Despre lucrurile în dezordine din casa unui leneş se zice că „le-a aduî zăpo<-ni". carşie—a apucat în carşie—a luat-o în gât, în ambiţie. inat—turcism: a apucat în inat—a apucat în carşie. ciorciobute—mărunţişuri. orgina—„umblă dea orgina”—bate câmpii. p real că—l-o da el dracu ’n preatcă—o păţi-o el odată şi-odată-mesliş—turcism : „te-ai pus la mesliş”—te-ai pus la sfat. şap -turcism : febră aftoasă 2) japşă—baltă cu peşte. grind—loc neinundabil (în ostroave). privai—şanţul prin care curge apa din japşă în Dunăre. anajor—curent circular de apă (pe Dunâ'e). Despre un om1 2 3 4 5 care se codeşte la treabă, care dă cotigeaua, se zice că umblă în anafoare.
mahala (maală) 3)—ex. E maală multă. E mult Je lucru, e hamalâc mult.
a murseca—3. muşca; spre ex. mi-a mursecat lupul un mânz. 4)’1 hălăciug—desiş, mărăciniş.
duduman—voinic (şi cam necioplit) căruia îi dudue pământul sub picioare.
a se plăviţă (plă:(a) 5)—a se curăţă; ex. .4s luă stambă di asia dar sc plăiicază. adică iese, se curăţă. prepelac (prepeleac.)—roată de plug fără obadă, numai cu spiţe.
(azi nu mai se vede la nimeni). sovoti— bucată de pânză care acoperea fata miresii (pe vremea turcului).
otac— conac. Mai multe pluguri fac otac împreună, adică se adună la un loc unde mănâncă, depozitează merinde, butoiul cu apă. etc.
pogon ici— slugă numai pentru arat.
ToDalu, 1923 Sept. 8.	VICTOR MORFEI
1)	In vorbirea dobrogeană e foarte frequenlă aspirarea Ini h înainte-de vocale. Astfel se zice: aină (haină), doolat (doholat) aranghel, şi chiar R ist os (Hristoc), arman, etc.
2)	Cuvântul turcesc şap înseamnă piatră acră. Deoarce febra aftoasă. se vindecă cu piatră acră, a luat numele de şap.
3)	Cuvântul derivă cu siguranţă dela hamal, căruia unii îi zic mahal.
4)	Numai muşcătura lupului e muşcătură.
5)	Cuvântul l-am auzit dela o femee ce nu-i originară din sat, căoi1 în Topalu el pare necunoscut.
www.dacoramanica.ro
ziÂm&i
Si. vom
Rămâi la noii Rămâi şi-ţi vom aşterne Lumini de lună plină’n orice loc Ne luminează sala licuricii Şi greerii ne vor cânta la joc.
Copila cea frumoasă, Bucuria,
Cu-a nopţii adiere va veni;
Iar sub argintul furişat prin ramuri Zeiţa cea mai mândră, Tu vei fi!
MIHAIL PRICOPIE-
www.dacoromanica.ro
iarna
JEM. GESîBIsi,])
,.,Şi dacă’n jurul tău crud Zăpezi începe-a’ngrămădi,
O, las’o’n pace să le-aştearnă :
O primăvară tot Va fi.
In faţa razelor de soare Ridice-se ori câtă ceaţă :
Vor alunga-o ele totuşi Şi tot va fi o dimineaţă !
Suflaţi, furtuni, suflaţi puternic Căci nu mă ’ngrijorez de voi :
Cu flori şi cântec primăvara Se va întoarce iar napoi.
Când peste tot va fi verdeaţă Şi ’ntreg pământul ca un mire,
Cum va surâde către ceruri înfiorat de fericire I
îşi va ’npleti din flori cunună Cu roze-şi va găti ogorul ;
Ca lacrima, de bucurie,
Va curge limpede izvorul.
Chiar dacă ’nghiaţă toată firea Tu, inimă, fii liniştită; Pământului o primăvară Tot îi va fi când-va sortită !
Iar dacă greu te-apasă grija ■Şi’n viaţă chinuri îţi presară,
Tu spuneţi cerului durerea ;
Când-va tot fi-va primăvară.
MIHAIL PRICOPIE
www.dacoromanica.ro
PE ŢfeMTO Milll
IT3SS0330® S^OSaBJ
Din port pescarii sboară, Amurgul a lucit;
Pe umede nisipuri Amurgu-i oglindit.
Şi păsări sure’n stoluri Pe ape au trecut.
Par insulele visuri In ceaţa ce-a căzut.
Nomolul forfoteşte In tain’ acum şi el. Stinghere păsări ţipă...
In veci a fost astfel.
Din nou suspină vântul Şi tace-apoi; ca’n vis Aud de-acuma glasuri Ce trec peste abis.
Trad. de P. P. STĂNESCU
www.dacoromanica.ro
Scrisorile lei Keiemen Riihes
(1738 — 1740)
publicate de CONSTANTIN I. KARADJA.
Un anticar., la Buda.pesta, ne-a atras acum câţiva ani atentiâ asupra scrisorilor lui Keiemen Mikes,, scrise jpe ungureşte şi foarte puţin cunoscu e ,n a*ară de granule Ungariei. Ne-am procurat cea mai bună ediţie din opera lui Mikes (1906) .şi am însă-cinat pe d. Russg. arhivar la fostul nostru consulat general din Budapesta, să ne traducă scrisorile datate din Cernavoda, Iaşi şi Bucureşti. Aceste sciisori fus seră, cum am al.it mai târziu, cel puţin în parte traduse în limba noastră şi publicate de d. Oct. Prie în ,.Unirea" din Blaj şi d. Profesor .V. lorga ne-a dat o analiza critică a lo- în Pruncise Rikoczy al II-lea... Anal. Acad. Rom. II. Tom. XXXIII. Dat fiind însă că numita publicaţie ardeleană se găseşte greu, mai ales în Vechiul Regat, credem că traducerea de fufă poate fi binevenită pentru punerea acestor scrisori la. îndemâna unui cerc mai mare de cetitori.
Scrisorile lui Mikes au fost tipărite în mai multe rânduri în Ungaria (Szombatheli 1794, Pest 1861 şi 1830, Budapesta 190‘> şi 19)0), unde sunt considerat^ ca fiind de mare valoare literară. însemnate nu numai pentru stilul şi iirnba, dar şi pentiu desluşirile preţioase pe care le găsim în ele despre epoca autorului.
Pentru străinul nefamiliarizat cu limba magi iară ede greu de a cul.ge no.e biogra ice despre Clemens sau Keiemen Mikes. Nimeni nu s'a ocupat de el în afară de Unguri, cari au scris însă toate în limba lor. 1)
Kd men Mikes s'a născut la Zagon (Ardeal), în anul 1690, din părinţi nobili Secui. De tânăr în serviciul principelui Fran-cisc Rakoczy, pleca cu stăpânul său în surghiun în anul 1711. Trin Po’oaia şi Franţa ajunseră, după oboseală multă, în Turcia.
1) Bibliografia anexată la ediţia 1906 a scrisorilor conţine nu mai puţin decât 141 opere despre Mikes, toate însă, fără excepţie. în limba maghiară.
www.dacaromanica.ro
107
în anul 1717, poftiţi acolo de Sultanul Ahmed III, care spera să se folosească de principele pretendent ardelean m contn împăratului Carol. Războiul merse însă prost Q_entjru aliaţii Jfrd .şi Francezi; pacea dela Passarowitz, 1718, zdruncină ultime'e speranţe ale lui Rakoczy. Pribeagul, care venise cu nniejde atât de mare în .tara infidelilor^ fu silit să accente o locuinţă sărăcăcioasă şi un modest tain la Rodosto, pe Marea Alarmara. Aci muri Francisc II Rakoczy, în anul 1735.
Mikes, care rămăsese cu stăpânul său până la sfârşit, intră atuncea în serviciul lui Iosif Rakoczy, fiul lui Franc'sc şi moştenitorul pretenţiilor sale asupra tronului ardelean.
In anul 1736 izbucni iarăşi războiul intre Turci şi Ruri, cei din urmă obţinând, după scurt timp, pe Austrfa'ei ca aliaţi. Principatele deveniră, ca totdeauna, câmpul principal al operaţiilor. Austriacii invadară Muntenia, în anul 1737, nrecum şi Serbia şi Bosnia; Mareşalul Munich o.upă Moldova cu armatele ruseşti. Oaspeţii dispreţuiţi şi săraci dela Rodosto începură iaraş , prin forţa evenimentelor externe, să fie luaţi -n seamă şi să fie socotiţi ca o armă în contra Austriacilor. Iosif Rakoczy fu poftit la Constantinopole în Decembrie 1737 şi primi, puţin în urmă, la 25 Ianuarie 1738, un ,,Hat” dela Sultan, prin care fu recunoscut ca Domnitor al Ardealului, jurându-i bine înţeles fidelitate în schimb. 2)
Plecă a doua zi la Cernavoda, de unde trimise pe Mikes la Bucureşti, pentru a saluta pe Domnitorul Constantin Mavro-cordat. 3} La întoarcerea lui M.'kes, fură mutaţi cu toţi la Vidin, unde fură primiţi de Turci cu pompă mare.
Speranţele lui Rakoczv erau însă să fie iarăşi zădărnicite prin stăruinţele diplomaţiei franceze care, temându-se că Turcii să nu fie zdrobiţi, reuşiră a mijloci prin iscusinţa ambasade»-- . rului francez, marchizul de Villeneuve, o pace între Turci şi Austrieci, tratat care fu iscălit, după lungi tratative, la Belgrad, în Septembrie 1739. 4)
Din momentul când Turcii se hotărâră a începe tratatele de pace cu Austriacii, arma politică, reprezentată prin pretenţiile şi legăturile lui Rakoczy peste graniţa Arde iluiui, îşi pierdu
2) Cf. Zinkeisen: Geschichte d. Osm. Reiches. V. p. 744 şi Dapontesr Ephâmerides Daces. ed. Legrand II. p. 64.
31 Cf. Ephemârides Dacs ed. Legrand II p. 70.
4)	Pentru amănuntele acestor natative cf., Intre altele Laugier. Hist. des negociations pour la paix de Belgrade. Paris 2 vols 1768. 12 °. (v. Schmettau) Geheime Nachrichten... von E. C. v. R. Leipzig 1772, şi înainte-de toate, frumoasa carte a lui VaillanU Une Ambassade franţaise en Orieut sous Louis XV, Paris 1887.8 °.
www.dacoromamca.ro
108
•-valoarea; umilinţa, şi sărăcia deveniră iarăşi soirta pribegilor, la care se adăugă şi boala lui Rakoczy. Fiirâ muraţi înapoi la Cernavoda, unde ajunseră la 19 Oc ombrie. Starea sănăiătii principelui era atuncea desperată şi moartea veni ca o izbăvire la 10 Noembrie 1738.
Cei câţiva credincioşi, cari au înconjurat pe Josif Rakoczy până îa sfârşit, cerură atuncia voea dt-a se întoarce la Rodosto. "Turcii însă nu îngăduiră aceasta, şi Mikes fu silit si a; diifcă la Iaşi, prietenii lui Csaky şi Zay fiind trimişi la Vidin şi Tiotin 5)
Despre scopul urmărit de Turci arin .veste măsuri, ştim numai că era în interesul lor de-a întreţine iegături cu toţi nemultămiţii din Ardeal, cel puţin până la încheierea păcii. Locali ăţiîe alese nu erau prea îndepărtate de grăi tă; nu ştim însă din nefericire, amănunfe despre activitatea Uii Mikes în .acest timp, anii pe cari-i petrecu fa noi iţind cei mai puţin cu-* noscuti din viata -lui. Se ştie numai cât a scris despre şederea •sa în Principate. 6)
In Mai 1740 îi fu îngăduit să se întoarcă în sfârşit la Ro-•dosto. Muri de ciumă tot acolo în anul 1762.
Ep. 133	Cernavoda, 19 Februarie 1738
Am ajuns aici, slavă Domnului, ieri, dupi multe greutăţi, dar sănătoşi. Eri a fost lăsatul secului, dar noi am început a (pdsti chiar de eri, şi dacă vom urm|a a posti tot aşa, vom ajunge sâ flămânzim—căci aci n’am găsit nimic. Poate va fi mai bme imai târziu, căci vom' rămânea aci câtva timp. Pe drum ne-a nins foarte mitlt, mai ales când am trecut :nuniii. Aproape pretutindeni sunt sate frumoase bulgăreşti, unde am găsit de-ale mâncării şi vin destul. 7) In aceste sate se găseşte slănină destulă, care în Turcia este un mezelic rar de tot. Ku'nai atât că irebup să-ţi faci mai îritâi cruce în faţa gospodinei bulgarce; numai astfel îţi dă slănina. Pricina e aceia că, .dacă ar da slănină unu1' Turc şi âr vedea şi alţii, ar fi a«pru pedepsită. Cerna'oda se află într'un loc foarte urât/ ta e un sat mare cu
5)	A eşti doi din urmă, murind după un timp, Mikes deveni şetul
nemultămitilor Ardeleni. Cf. Hamrtikr. Hist. de l'Emp. Ottoman. Paris 1839. Tom XVI p. 9.	J
6)	Cf. Hurmuzaki. Sup. I. voi. I. p. 508. Scrisoarea d-lui de Viile—
neuve 1 Oct. 1737: „ Qu laiSsera a quelques seigneurs hongrois, qui avaient suivi le s rt du feu prince Ragotski, la liberte de se disp rser sur Ies •frontiferes dela Hongrie pour travâillef pendant cet hiver â excitef dans ce îpays q«elque revoluţiona	J
7)	Autorul a străbătut Bulgaria, venind dela Constantinopole.
www.dacoromamca.ro
109
case fruţnoase. Cei ce o locuesc sunt pe jumătate Valahi 8)' pe jumătate Bulgari, iar Turci putini. Sunt aci mulţi negustori bogaţi, cari negustoresc mai mult prin Ardeal. Oasele sunt fă— cute toate la fel. Aş mai scrie dacă aş mai avea ce. Acum rămâi al D-tale...
Ep. 134	Cernavoda, 5 Martie
Poate că matale ai şi uitat a scrie; cu însă nu. De aceia, scriu că eri m'am întors din Bucureşti. Principele m'a fost trimis să duc salutări lui Constantin Vodă. 9) Acesta m'a primit cu multă cinste şi a trimis de m'au adus cu pompă mare. Câtă vreme am fost acolo, Vodă m'a găzduit şi tot aşa mi-a dat şi drumul. Dunărea am trecut-o încolo şi încoace fără să-mă ud. M'am temut foarte mult să nu rămân în ea cu totul. Atunci aş fi umblat mai rău ca Sf. Petru. Epistola Vizirului a sosit astăzi şi cuprinde fel de fel de promisiuni. In ea ne spune că i se vor da 30 sau 40 de mii de oameni, dar în privinţa aceasta sunt Toma Necredinciosul. La sfârşit serie că trebue să mergem de aici la Vidin. Pentru ce, Dumnezeu ştie. Aşa. ne poartă ca pe nişte copii şi vrea să facă din noi sperietoare dd păsări, căci Poarta crede că, de îndată ce vom ajunge la Vidin, toată Ţara Ungurească şi tot Ardealul vor fi călare şi vor veni la noi. Poate ar fi aşa dacă ar mai trăi bătrânul nostru Domn. Dar acum, să nu dea Dumnezeu să vină cineva la noi. Pe matale însă să te tină Domnul.
(Aci urmează două scrisori, tot din Cernavoda, descriind moartea lui lorif Rakoczy, neavând însă nimic care să ne in-intereseze în mod direct.)
Ep. 148	Bucureşti, 11 Iunie 1739
...Ce-ar fi dacă nişte soldaţi vagabonzi şi de nimic ne-ar ţine calea, ne-ar legă şi aşa ne-ar trece în Ardeal? Ar fi un ţpc blestemat pentru mine. Aici ne-au primit cu cinste mare încă afară din oraş. Intr'o mănăstire ne aştepta şi prânzul gata. Vodă trimise înaintea noastră pe secretarul său. lot acesta ne-a şi ospătat din partea lui Vodă. Iar după prânz am intrat în oraş
8)	Mărturisiri interesante pentru noi.
9)	MauroL-ordato. Mikes sosi la Bucureşti în ziua de 14 Februarie ş! pleacă de acolo la 18 Febr. Cf. Ephemerides D°ces ed. Legrand II. p. 70.
www.dacaromamca.ro
110
teu pompă şi în trăsura Măriei Sale. Şi eu încep de acolo unde ar trebui să sfârşesc şi fac ca acela care întâiu s'a cununat cu cine i-a fost rudă şi pe urmă a cerut dispensă. La 5 am pornit din Cernavoda în bună societate, cu Ianoş Papai, care a venit aici să se vindece, cu Domnişorul Zai şi cu mine însumi, de şi pe mine ar trebui să mă uit. Eri Vodă a trimis trăsura iui proprie după noi şi am stat în faţa Iui—aproape un ceas am stat la (el, E chior de un ochiu, dar mintea nu-i chiorăşte de fel, căci are| destulă, deşi mintea lui e de culoare grecească. Căci mintea grecilor e de-o altă culoare; nu se poate zice că e cu totul neagră, dar e foarte întunecată, căci vecinie umblă numai să înşele pe alţii. Vodă are grădină şi casă afară din oraş. 10); acolo am fost în faţa lui. Nu-i vorbă, stă în tabără acolo; dar oare nu trebue să-şi păzească varza? Ziua stă în casă, noaptea doarme -sub cort; căci, când comandantul e în tabăra, dacă ar fi .şi numai în grădina cu varză, şi tot trebue să 'stea acolo până când stă şi comandantul în tabără. Vodă ne-a dat şi o tra-ţ sură şi cai de poştă, şi iarăşi, de aceia, cu ajutorul lui Dumnezeu vom pleca mâine mai departe. Ne-au dat şi câţiva soldaţi Vlahi să ne însoţească, căci să ne apere nu aş crede. Totuşi, cel puţin ar duce veste lui Vodă, dacă s'ar întâmpla să ne prindă.
Altă veste nu mai am decât că eri a trecut pe aci un sol rusesc. 11) .Merge la comandant. Nu e greu a ghici că umbla să pue pace. Cred că umblă tot calea cea veche. Nici când, dragă mătuşă, nu a fost nevoie de o îngrijire mai mare a sănătăţii ca acum. Mai bine să-i d* *m plată mai bună. numai să nu ne lase; căci eu la a mea trebue să-i dau vin de Piteşti— ce mare pedeapsă!
Ep. 149.	Iaşi, 21 Iunie 1739
Am sosit aci, dragă mătuşă, cu bine. Până la Focşani am venit domneşte în trăsură lui Vodă. Poate a fost chiar trăsura celui dintâi voevod al Munteniei. Oricum a fost, dar a fost o trăsură. Dela Focşani am venit tare încet, căci pretutind'enea ■ sunt cai de poştă foarte răi. Dar ce călătorie fermecătoare am avut! Nu vorbesc de vreme, căci a plouat întruna—mai ales
10)	Cf. o descriere a acestei grădini precum şi a conacului în Jean Claude Flachet: Observations sur le Commerce et sur Ies Arts d’une pârtie
• de PEurope... Lyon 1766. 12 0.1. p. 287. Această tabără se află „Ton Kampon" la câmp, aproape de Cotroceni. Cf, Dapontes: Ephemerides Daces ed Le-grand. I. p. 75.
11)	Dapontes nu spune nimic despre vre-o asemene solie. Mikes este , poate greşit informat.
www.dacaromamca.ro
111
tn Moldova eram ca nişte cocoşi plouaţi—dar nu pot admira Îndeajuns locurile frumoase prin care trece omul dela Bucureşti până la Iaşi. Ce păcat că pământurile acesrea frumoase .şi bogate stau pustii. Căci, în decurs de două zile, doar odată dacă am dat peste locuinţe omeneşti. Eu niciodată n'am văzut locuri mai frumoase! Călătoria noastră a fost o plăcere; şi o rrjireasă ar fi mers bucuroasă cu noi; căci dela Bucureşti până la Iaşi ar fi călcat numai.ne flori, care de care mai frumoase—câmniile erau acoperite cu flori în tot locul, jsa încât şi caii calcau numai pe garoafe şi lalele. Mai scurt, umblam prinţi-o gradină de flori. Dar ce spun ? Nici nu cred şa fie vre-o grădină cu flori de atâtea feluri! Dar dacă încântarea noastră ar fi fost şi scutită de frica! de oarece ne puteam teme ca nu cumva nişte vagabonzi sa ne aţie calea şi chiar să ne omoare. 12) Am fi putut arăta firmanul împărătesc, dar ştiu ca acesta nu i-ar fi împiedecat întru nimic şi chiar cu forţa tot ne duceau Ia Lobkovici 13) la masă. Noi îns# nu doriam s semen ea cinste. Păzitorii noştri, îndată ce zăriau un călăreţ, citau încotro e pădurea. Poţi să-ţi închipui, mătuşă, cum am chiuit de bu-t curie când m'am văzut alături de munţii scumpei mele ţări. Aş fi intrat bucuros în Zagon, dar Domnul a închis dinaintea mea toate căile care duc într'acolo; căci al Lui e întreg pământul. Eri, la o leghe şi jumătate dela oraş, ne găsirăm întâmpinaţi de secretarul lui Vodă 14) care, după ce ne salută în numele stăpânului său,, ne urcă în trăsura şi intrarăm cu pompt în oraş până la cuartirul nostru. Azi dimineaţă Vodă, trimiţân-du-ne vorbă că ne va primi în faţa lui, ne-a 'trimis o trăsură, apoi ne-a primit cu ceremonie mare în corturi, căci şi acest Vodă e în tabără. Am stat cu el aproape un ceas şi jum itate. Acesta ştie mai bine să se întreţină cu străinii; dar nici nu e mirare aceasta, căci el a fost şef-tălmaciu la Poartă. 15) După convorbire ne-au condus înapoi la cuartirul nostru. Oamenii aceştia ne primesc acum astfel, cari aşa au porunci; dar mâine— poimăne nici nu se vor uita la noi; aşa sunt Grecii, chiar daci sunt ridicaţi numai o şchioapă de la pământ. Dacă cei ordinari dintr'înşii sunt căptuşiţi cu atâta îngâmfare, cum să nu fie atunci îngâmfaţi şi mândri când sunt puşi să porunfc-cească unei ţări în .regi ? Muscalii se apropie de Aloldova...
12)	Toată ţara era într’adevăr atuncea înţesată de hoţi şi satane. Cf. ■Ephemerides Daces II. p. 123.
\3) Generalul austriac.
14)	Atuncea domnia Grigorie Matei Glica Ia Iaşi.
15)	Adecă Mare Dragoman.
www.dacoromamca.ro
112
Ep. 150	Iaşi, 22 Mie 1739
Este o lună de când îmi trec timpul plictisindu-mă singur îrt oraşul acesta neplăcut, căci şi Domnişorul Zav a plecat de mult la Hotin. Am	fost	de vre-o câteva	ori la	Vodă, dar văz
că zădarnicâ a fost	osteneala mea până	acum.	Iar, ca să mă
plictisesc, am prilej destul în fiecare zi, căci ooerii aceştia sunt ca şi urşii faţă	de	străini. Nu ştiu	da>'ă o	fac aceasta în
urma firei lor, sau	nu	îndrăznesc să converseze cu străinii,
dar sunt foarte sălbatici.
Am fost ne la câţiva din ei, cari aveau în pajură vult-turul cu două capete—căci toţi aceştia îşi coboară originea din familia Cantacuzineştilor—te pomeneşti că şi găzduitorul mea e din neamul acela, cu toate că e croitor; am să-i examinez stema. Să vii aici ca un străin, să fii chemat la masă, dupiii cum e obiceiul între oameni, la aşa ceva să nu te aştepţi de la urşii aceştia. Şi eu mi-am propus să nu mă mai duc la nici unul din ei. Când merg la Vodă, mă numesc şi pe mine „Măria ta”, căci văd cum; e Vodă cu mine. Dar altfel mă simt ca şi când aş fi singur în oraş.
Nimeni nu mi-a arătat aici o aşa prietenie ca mitropolitul. Când mă duc la el, mă vede cu bucurie şi, ca =,â-mi arate fcât e de bucuros de mine, mi-a trimis în mai multe rânduri şi nişte mâncări de acelea care sunt rare în oraşul acesta. Asta am primit-o foarte bucuros dela dânsul, nu pentru daruri, ci pentru că îmi arată o aşa inimă bună, şi eu am aci o astfel de masa, că aş mai putea hrăni încă zece oameni pe lângă cei pe cari ii am.
lotuşi, am norocul că se mai află şi un pater italian cu care iau masa şi vorbesc; căci, dacă nu ar fi tresta, nu aş( mai deschide gura de fel, decât doar când mănânc. Dacă mi-ar fi dor să merg în cârciumă, acolo aş putea să vorbesc destuL cu popii valahi, căci prin cârciumele de aici, lângă fiecare butoi sunt cel puţin zece popi, pe eare-1 înconjoară ca pe un mort. Din toate acestea se poate vedea că nu mi se prlea toceşte limba...
Să vorbim dar puţin despre oraş şi despre stările de aici. Oraşul e pe o colină, într'un loc destul de frumos. Apa însă trebue să o care de departe. De dragul a /re-o cinci-şase mănăstiri i se zice laşului oraş; căci, după celelalte case care mai sunt în el, i-ani putea zice numai sat. Negustoria o fac Ovreii şi Armenii. Dacă ar fi aici voevozi stabili şi de acei cari caută şi folosul ţârei, s'ar putea dezvolta un negoţ foarte întins, cu mult mai uşor şi mai mare ca în Bucureşti. Unde poate să fie
www.dacaromamca.ro
113
un pământ mai frumos şi mai bun ca aici? Unde se poatet mânca o carne de vacă mai gustoasă? Iar vinul acesta poate fi pus pe masa oricui—vinul de Cotnari poate fi gustat cu plăcere si cu deliciu chiar şi de dame. Numai oamenii sunt ca nişte fiare sălbatice: lasă să se părăginească pământul acesta admirabil de bun şi de frumos şi locuesc prin păduri. Numărul boierilor e foarte mic; doar dacă sunt zece sau doisprezece cărora li. se poate zice că sunt domni; pe ceilalţi nu-i ia nimeni în seamă. Că sunt sub împărăţia turcească, ,e adevărat; dar mai adevărat e că sunt sub jugul Grecilor. Atât oficiile mari,, cât şi cele mai mici le au numai Grecii. Domnul fiind ales totdeauna numai dintre Greci, acesta favorizează pe conaţionalii săi şi dă crezare mai mult acestora şi face cu boerii ce vrea. Şi acum cine-i hatmanul cel mai mare şi care porunceşte tuturor oştilor? Fratele unui blânar grec foarte bogat. Şi înaintea, acestuia trebue să-şi plece genunchii toţi boerii ceilalţi.
Par ce-mi pasă mie de toate acestea, rând eu îmi mănânc pâinea şi-mi beau vinul de Cotnar, plictisindu-imă atât de mult?,
In fie-ce zi avem veşti rele. Muscalii se uoroQie de Hotinj toată lumea e îngrozită şi se găteşte de ducă... Dăunâzi a trecut pe aici un sol rusesc. 16) Se ducea în tabăra comandantului. Am fost ,şi eu la Vodă şi mi-am luat rămas bun de la el, căci eri a eşit de aci cu întreaga Iui oştire şi cu pompai mare. Dar ce fel de oştire? Nici nu se coate numi oştire, ci numai păzitori de vite. Un paşă e cu el, cu vre-o 40 sau 50 de oameni. Oastea lui întreagă, numărată bine, să tot fie de o mie şi cinci sute de oameni. In urmi duceau cununie grele care. la nevoe, pot fi umplute şi cu nuci. Astfel aceştia au ieşit cu toţii şi ne-au lăsat aici. Să-mi bat capul, ce să fac? Atâta ştiu că Vodă a lăsat să fiu bine tratat şi m'a lăsat în grija: caimacamilor; căci a lăsat trei caimacami în locul lui, 17) rari sunt trei fruntaşi de aici—unul din ei e cancelarul. De păzit n'au să ne păzească aceştia. Pot să ne calce într’o noapte din Ciuc şi ne găsesc în pat...
Ep> 151	Iaşi, 23 August 1739
. Pe aci lucrurile stau prost de tot. De când a plecat Vodă din oraş 18) nu se mai sfârşesc dezordinele. Toţi se pregătesc,
16)	Nemenţionat de Darontes.
17)	D^pontes menţionează pe Marele Logofăt şi Marele Vornic Can-tacuzino. Dapontes o. c. II p. 221)
18)	Grigore Ghica plecă în luna August la Scânteia şi Vaslui (Dapontes o. c. 11 p. 291)
www.dacoromanica.io
114
împachetează şi sunt gata de fugă- Socrii şi-au trimis nevestele ide mult în păduri. Mai ales de când tabăra muşcă’ească a trecut dincoace de Nistru» e mare frică- Şi cei doi fii a; lui Vodă ş'avi făcu1 nevă?uti- in împrejurări aşa de turburi, nici eu însumi nu ştiu ce să fac. Dacă aud cel mai mic zgomot, îmi închipui că sunt Cazacii în curie- Caimacamii vin deseori pe iu miue- mă încurajează, iar ey îi rqg să piâ trimită în altă parte, căci ei, dacă şe întâmplă C?va, pot încăleca când voesp; CU însă, cu cei patry şau cinci servitori ai mei nu am decât' Un singur cşl.
Judecă şi mata, mătuşă dragăă, în ce stare sunt: numai d.e când îtj scriu această scrisoare,, gazda mea rrfa făcut s'o ■întrerup dc trei ori, şpunând că Cazacii se apropie de oraş. Eu O încurajez destul, dar însum; aş ciori să nu mai fiu aici. De dimineaţă până seara nu umblă altă vorba decât că vin Cazacii. Toţi se roagă aşa: „Şi ne mâutueşie pe npi de Cazaci, Doamne". Eu cer într'una Caimacamilor să ne trimită odată de aici. Ei mă ^sigură merCu fă-mi vqj purta de grijă- Dar eu sunt îutf'p neîntreruptă nelinişte, cum n'am fost niciodată. Mai greu e că nu este nimeni cu care să schimb o vorbă- De aş putea cel puţin să scriu S£U să citesc—dar nu şe poate; dinair.^ct porţii mele n,u mai cqnteneşte zarva. Din propria mea putere nu paf să plec şi pici nu se poate până când nu dă pqruţică Vodă. Iar a fi aci. ;n mijlocul acestui popor îngrozit, e o nenorocire întreagă... Pe la începutul acestei luni a trecut pe aici către fdotin, poşta comandantului, care ducea veste câ comandantul a bătyt pe Nemţi- Dacă ? adevărat aria, se poate zice că e degetul lui Dumnezeu aici- Iară eri o altă posti a adus vestea ca au cucerit Belgradul. Toate acestea sunt vesti mari. Intr’acqlq Dumnezeu di biruinţă Turcilor. Pe aici treime ?ă fugă dinaintea Muscalilor. Numai Dumnezeu ştie cum or fi roate., El înaltă, £1 îngenunche.,.
Ep- 152	Iaşt, 3 ŞeptemMe 1739
Trebue să scrim iarăşi despre Cazaci, căci niciodată n'ai putea vedea o mai mare groază ca cea de aici, mai ales de când au hătut pe Turci. Acum şi Muscalii, sunt în tfotjn. io) Nu putem, dar, cu adevărat tem® de Cazaci- Bisericile sunt pUne de lume, dar nu ca să se roage, ci ca să-şi adăpostească acolo lucrurile de valoare. Vodă s'a întors ori, numai că yu cu pompa
19)	Buşii intrară în Hotin în, ziua de 1,7 August 1739 (BaROijţes o. Cv II. p, 289).
www.dacoromanica.ro
cu care a plecat. Aşa e lumea! îndată ce a sosit, i-am şi trimis vorbă să mă mute de aici, iar astăzi am fost eu însu-mi la el. Am vorbit mult despre lucrurile prezente. Dar mai ales i-am cerut să pot pleca, căci ştiu că nici Domnia Sa, cât e de Vodă, n'are de gând să aştepte aici pe tâlharii aceia de Cazaci. S’au şi luat dispoziţii în privinţa mea. Eu sunt gata şi, din mila lui Dumnezeu, pot spune că mâine am să-i părăsesc ca -Sf. Petru pe Valahi. 2Q)
Epa 153	Bucureşti, 1$ Septembrie 1739
In sfârşit scăpai din fata turbaţilor de Cazaci. Cred că iaci n'am de ce să mă mai tem de ei. Dar dacă n'ayeam de jce mă teme de Cazaci pe drum, în schimb am dus groaza tâlharilor. Destul atâta, că din Iaşi am plecat la 4. Vodă mi-a dat cai şi care şi, pe lângă aceasta^ doi călăraşi, cari însă nu mi-au fost de nici un folos şi am pornit Ia un (drum atât de primejdios numai trei inşi, căci pe ceilalţi nu-i mai socotesc. Când am ajuns afară din oraş, pai'că s’a ridicat un bolovan de pe mine şi nTam liniştit. Am lăsat pe Vodă şi oraşul „într'o mare învălmăşeală,—dar, facă cum or şti, eu sunt liber. Insă, dacă am scăpat dintr'o primejdie, alta îmi era în faţă; căci, fiind bătută şi împrăştiată tabăra turcească numai cu pate va -zile înainte de plecarea mea, mă puteam teme că atâţia ostaşi, risipindu-se prin Moldova şi Muntenia, vor încerca să se aleagă .cu ceva, dacă sunt bătuţi, şi şă fure ce vor purea. Căci, într'iQ astfel de stare, oastea Turcilor şi mai ales sălbăticimea din Asia este foarte lacomă şi ar duce la ea acasă tot ceeaee îşi poate însuşi. De aceea m'am temut să nu dau peste vre-o astfel de societate neplăcută, mai ales că trebuia să trecem prin păduri multe, cu cţeoşebjre până la focppi. Dincolo de Focşani m'am întâlnit cu nişte Turci, dar aceştia erau din ţară şi n'ar veam de ce ne teme de ei. Totuşi, nu numai că n’am întâlnit ostaşi vagabonzi, dar nici măcar Moldoveni n'am Văzut. Ca şi când aş fi rămas numai eu în tara aceasta, sau ar fi fugit cu toţii dinaintea mea. Astfel, arrj avut o călătorie fermecătoare. Câmpul ne-a dat pretutindeni sălaş şi, după obiceiţtl Turcului, care e foarte bun,, am nlecat la vreme şi am ajuns Ia vreme.
Deşi se vorbeşte aci ca sigur despre pacea cu Nerntjiv Vodă toiuşi se teme să nu-i vie musafiri din Ardeal. La trei sau patru zile după plecarea mea din Iaşi, yodă a trebuit s£ pă.-răsească oraşul....
r
20)	Pţoverb unguresc.
www.dacaromamca.ro
116
EpB 154	Bucureşti, 23 Octombrie 1739
Tnchipue-ti, mătuşă, că şi aici trebue să mă tem de tur-> baţii cei de Cazaci; căci, cu toate că e pace. dar multe sute de inşi, părăsind armata, au trecut încoace ca să prade. Aşa îmi pare că mă caută pe mine. Dacă veneau aici, m’ar fi găsit în pat, căci zilele trecute m'au apucat frigurile... Iţi poţi închipui în ce stare am fost când, în ziua când eram mai rău, slujitorul, venind la mine îmi spuse: „Stăpâne, se spune că în curtea lui Vodă se încarcă carele cu multă grabă; Vodă a ieşit din oraş şi toţi sunt gata să fugă; spun că n’ar fi aeparte Cazacii. Auzind acestea, ma gândiam în mine: .,de acum ne-a luat diacul!" Aşteptam să-mi intre în casă, căci ştiam că nici atâta omenie n'au să se anunţe măcar... Dumnezeu a vrui însă ca a doua zi să vie vestea că rătăcesc numai pe la margini. Apoi zi cu zi se liniştiră veştile şi ne liniştirăm şi noi. Poate că am scăpat cu totul de turbaţii de Cazaci... Aici a început iarna binişor. Vodă însă, care a fost totdeauna bun cu mine, acum s’a schimbat* căci n'am vrut să fac pe placul lui. Decât Măria Sa îmi e mai dragă însă cinstea şi naţia.
Ep> 155	Bucureşti, 15 Martie 1740
...Aci e iarnă grozav de straşnică. A început la 13 Octombrie si de atunci zăpada a crescut în fiecare zi şi frigul s'a făcut mai cumplit. E ca şi când ne-ar fi luat din oraş şi ne-or fi dus tocmai în Laponia, lângă Marea Îngheţată. căci nimeni nu-şi aduce aminte de-o iarnă atât de grea. Şi aşa este în întreaga Europă. Iar ceea ce nu s'a mai pomenit, e că au trecut cu carul pe ghiaţă din Danemarca în Suedia!... Aci este mare scumpete şi lipsă. Pe uliţă oamenii îşi smulg pâinea unii dela alţii. Adesea aş fi stat la masă şi nu aveam pâine. Nu e de mirare, căci de nicăieri nu se poate aduce nimic; iar aici e îngheţat totul tun: apa, moara şi morarul. Mărturisesc că bucuros m'aş-despărţi de Bucureşti... Eu nu ştiu ce fel de oameni sunt a-ceştia de nu poţi să convii cu ei. Să nu crezi, că vre-un (boier de aici sau din Moldova te-ar chema la masă! Cunosc din cc-f pilărie un boer, dar nu-mi arată nici cea mai mică prietenie. Când mă duc' la el, nu cruţă vorba ca ceilalţi. Observ că, din cauza lui Vodă, ei nu îndrăznesc să convie cu străinii; dar şi între ei sunt tot numai Valahi. Să mă ierţi, mătuşă, că acuim închei, căci e o pedeapsă a scrie. Mai ■ la fiecare literă trebue să apropii pana ia foc să se desgheţe cerneala. Şi focul e ca.
www.dacaromamca.ro
117
vai de el, căci şi acesta nu îngheaţă numai odată. Lemne se ■capătă foarte rar şi scump... deşi se apropie primăvara, dar pe aici aşa viforăştte ca şi cum abia acum ar începe iarna.
Epa 156	Bucureşti, 22 Mai 1740
Slavă Domnului, a trecut iarna. Dar ce spun ? A trecut •aproape şi primăvara. E mai mult de o lună de când nu avem nici un Vodă. Nemţii au dat înapoi Turcilor jumătatea aceia a Munteniei, pe care au stăpânit-o. De aceia Vodă a plecat la Craiova, ca să-şi recucerească Voevor,atul de-acolo. Folosul acesta l-au avut Nemţii din călcarea păcii... A'ci i-ncâ' lotul e scump şi rar. mai ales ^pita”. Dar nu-mi o rea pasă, căci cu ajutorul lui Dumnezeu peste câteva zile vom porni către Rodosto şi voiu părăsi bucuros oraşul acesta acoperit cu scoarţă... Avem un bun preot maghiar, nu de mult venit, şi e miel din Ciuc. Sărmanul! A ciczut că reverenda lui va avea aici aceeaşi cinste ca şi în Ciuc. I-am spus de câteva ori sl nu mai poarte haina Sf. Francisc, dar nu m'a ascultat. Dăunizi. pe când venia la mine la masă, un Turc blestemat îl netezi peste obraz cu coada lulelei. El, sărmanul, a suferit-o cu resemnare, dar a doaa zi, cerându-şi ertare cu multă supunere dela haina lui,. a îmbrăcat haină valahicească şi de atunci n'are să se mai teamă de co:ile de lalea. Sfârşesc epistola ca să mă pot pregăti de plecare şi jsă te văz mai repede.
www.dacoramamca.ro
Pe buncire şi prin Dobrogea
(fn anul 1865)
Printre numeroşii străini Uitaţi, câţi rU vizitat părţile noastre-în eursdl veacului trecut, notării şi pe Doamnă Olympe Au-doaard, autoare a cărţei VOrient et ?.es Peupladas, Paris, D.entu, ţimpf. Jouast) 1867, iii 18. 496 pp. *)
Plecând de la Budapesta cu vaporul, îri cursul verei 1865, fu jefuită în mod neruşinât de vânzătorul biletelor. I se lui 890 franci pentrii un bilet dela Pesta, până la Constantinopole în loc de adevăratul preţ de 250 frarici. De cabine nici por mină; numai un ăalon, Unde erau îngrămădiţi pasagerii ca nişte oi. Puntea era acoperită cu mărfuri.
Comandantul vaporului, fiindu-i însă milă de o doamnă, ce călătoria singură, aranjă pentru dânsa o cabină provizorie pe punte.
Erau călători mulţi, mai ales „Români şi Vlahi”, însă nu din cei mai simpatici. Mai toţi erau pasionaţi pentru dama de pică; cărţile de joc erau singura lor ocupaţie în cursul întregii călătorii. Aceasta nu se pettrecea fără certe multe, cuvântul „fileu” fiind des întrebuuinţat; după aceea, jucătorii se îrupi ieten iau iarăşi, ca şi când nimic nu s'ar fi întâmplat. Unul' dintr'aceşti Români muri subit de anevrism în cursul unui joc de bacara. Se ivi îndată o cear ta aprigă în faţa mortului, între moştenitor şi bancher pentru câştig, io ţi călătorii luând parte pro sau contra!
Corabia se înpotmoli în nisip în cursul drumului, fiind, scoasă abia după 24 ore de un alt vapor.
De şi călătorii erau îngrămădiţi ca sardelele, se mâi urca lume la fiecare staţie. Vaporul era socotit pentru 60 sau- cel
*) Cartea este necunoscută chiar de Bengescu.
www.dacoromamca.ro
119
mult SC pasageri—pe bord erau 150 Proviziile lipsiau, trebuia o adevărată bătaie pentru a ajunge în salonul de sufragerie. Farfuriile şi tacâmurile murdare, scurt, Doamna Audouard preferă să trăiască din cafea şi pâine uscată, decât să guste din masa vaporului. Privaţiunile şi lipsa de confort îi cam micşorau plăcerile călătoriei. Notează însă frumuseţile peiSagîului. La Rfşova observă rămăşiţele unui zid vechiu ce se întindea, după cum sc spunea „până lă t)Uîtâm*\
Sosiră la 2 dimineaţă la Cernavoda. Pasagerii fură da ti afară în pripă; „repede, repede vaporul plecă".
/•steptară trei ceasuri în frig, pe câmp, ca să plece trenul spre Constanta. De stafie nici vorbă nu era, nici măcar de o şură, Singurul tfafîc pe linie constă din Călătorii c:ri sosiau cu vaporul spre a luă drtitfiul spre Cdnstarttinopole prin Constanta. In timpul iernei nici-o activitate.
Trenul trecea printr'un pustiu cu mlaştini nesănătoase. Singura stafie era oraşul Medgidia, locuit de 20 mii de Tartari,, în majoritate refugiaţi din Rusia. Fiind cu toţii foarte săraci, guvernul turc îi scutise de biruri.
La Constanţa se vedeau cârduri ttiari de Cerchezi, şi ei refugiaţi, toţi murind de foame şi îmbrăcaţi în ăcrenţe. Fugiseră pe jos din Rusia. Veniseră aci ca să moară ca muştele.
Mizeria lor era atât de mare, încât părinţii îşi propuneau copiii spre vânzare străinilor ce treceau. Un Turc milos cum-nără cinci copii, făgăduind că-i va creşte. Părinţii se aruncară la picioarele lui cu mulţumiri adânci, spunând copiilor: „Nu mai plângeţi; veţi avea mârtcăre Şi Haine!”
Peste un ceas Doamna Audouard se îmbarcă pe un vapor al Societăţii Lloyd spre Cohstăhtinbpole.
La Ţ&rigtad âuzi că la Muntele AtOs călugării aveau o rugăciune deosebită pentru Vodă Cuza din cauza secularizărei: „Milostive Dumnezeu, pedepseşte pe acest păcătos inii n eant) care ne tapeşfe, fără ruşine, bunurile noastre, aceste butiu ‘i ce sunt scumpe inimelor noastret Alta ştire despre noi nu găsim, Doanîna AtldoUard utmân-du-şi călătoria prin Tufcia până la Ierusalim.
CONSTANTIN I. KÂRADjA ,
www.dacoromamca.ro
Eurami
!
Tx&ă. ifita 3L®e®ai4« <&© 3L.S&1®
Ca marea ce se’ntinde masivă, nesfârşită,
Nisipul roş scântee departe ’n lung şi ’n lat. Tăcut se desfăşoară pământul ondulat In zarea arămie de Negri locuită.
Pustiu, nici o viaţă. Tăcere ’ngrozitoare.
Toţi iţii dorm în peşteri sătui şi obosiţi. Departe, sub curmalii deapururi înverziţi,
Girafe şi pantere s’adapă la izvoare.
O pasăre nu trece cu aripa-i să taie Văzduhul de un soare imens încercuit.
Din când în când un boa de arşiţă răzbit Spinarea învelită de solzi şi-o încovoaie.
Atât de arzătoare e bolta de opal!
Şi ’n timp ce totul doarme pe ’ntinsul nesfârşit, Agale, elefanţii cu mersul ostenit Se duc să-şi regăsească ţinutul lor natal.
Din fundurile zării tăcutul lor convoi S’apropie şi ’n urmă tot praful îl stârnesc.
Spre a-şi tăia o cale mai dreaptă, prăbuşesc Giganticele dune sub paşii lor greoi.
In frunte călăuza păşeşte gânditoare.
Ca scoarţa de pe arbori e trupul său crăpat Şi capu-i ca o stâncă; iar spatele arcat Puternic se ’ncovoaie la ori şi ce mişcare.
www.dacaromamca.ro
121
'Ea poartă tot convoiul spre—o ţară mai frumoasă Cutreerând pustiul cu paşi neobosiţi.
Urmând-o, pelerinii tăcuţi şi prăfuiţi,
In urma lor despică o brazda nisipoasă.
Cu trompa între dinţii de fildeş sclipitor,
Cu ochii duşi în zare, ei merg neîncetat.
Un abur se ridică din trupul asudat Şi sute de insecte roesc în jurul lor.
Dar ce înseamnă setea şi musca ’nţepătoare Şi soarele ce-i arde cu suliţe de foc?
Acuma ei visează la ţara cu noroc,
La ţara cu smochinii din văi răcoritoare.
~Vor revedea cascada în ale cărei ape,
Mugind grozav, înoată hipopotami enormi,
Şi ’n care ei, pe lună, se oglindeau diformi Şi-adesea, printre trestii, veneau să se adape.
Aşa, pierduţi în prada adâncei nepăsâri,
'Străbat cu îndrăzneală pustia nesfârşită.
-Şi zarea se aşterne pe urmă neclintită,
•Când tainic călătorii se şterg în depărtări.
GRIGORE SĂLCEANU
www.dacoromanica.ro
Ce mănâncă ţi beau Dobrogenii'*
de Doctor Ing. D. FRANGOPOL Chimist-Şef Coristahţa
' Laboratorul de chimie păşeşte în al 12-lea In de activitate* dacă ce consideră şi timpul războiului, când acest Laborator; a fost complectamente distrus.
Din statisticile anuale se poate vedea detaliat numărul şi felul complex de lucrări executate, cu ocazia controlului efectrat asupra alimentelor, bâuttlHîor, sari altor substanţe CU întrebuinţarea casnică din tot ţinutul Dobrogei şi jud. ialomiţa.
ANUL 1912.
Din 979 de. probe analizate în 1912, 623 de probe au fost trimise de organele oficiale de Control Sanitar, din care 174 au fost neregulamfcntare, săli 27,9 la sută. Din 156 de probe trimise de alte autorităţi, 19 au fost neregulamentare, sau. 5,30 la sută.
Din 479 de probe de lapte trimise de Serviciul Veterinar, 123 de probe, sau 25,70 la sută, s'au găsit falsificate.
Din băuturile alcoolice propriu zise, 48,9 la sută s'au găsit falsificate şi rău încorporate, iar din numărul total al vinurilor numai 19,3 la sută au fost rtereglilamentare.
Pentru îndreptare, s'au somat 25 de comercianţi, ceeace face 4 la sută din numărul total al probelor trimise.
ANUL 1913.
S'au analizat în total 984 de probe, din care 503 de probe revin organelor de control Sanitar şi din care s'au găsit 109 1
1] Extras din Darea de seamă de zece ani de activitate a Laboratorului Regional de Chilie al Direcţ. Sanitare din Constanţa, adică dela 1 Aprilie: 1912 pănă la 31 Decembrie 1922.
www.dacoromamca.ro
123
neregulaHientare, sad 21,60 la sută; 447 de probe a altor autorităţi (Vama), din care 35 neregulamentare, sau 7,60 la sută.
Probele cele mai des găsite fatşificate na fost în ordinea următoare:
Probe	de cafea râşnită 66,5	la	sută n eregulam entare.
„	„ lapte 45,8 la sută	„
„	„ limonazi şi sifoane 37,5	la sută	„
,.	„ vinuri 17,8 la sută	„
Băuturi spirtoase 14,7 la sută
Se observă o ameliorare în ceeace priveşte procentul de 21,60 la sută din numărul total al probelor falsificate, trimise de autorităţile de control sanitar, fată de 27,90 la sută din anul precedent.
Această ameliorare a fost mai accentuată in ceiaoe priveşte probele de băuturi spirtoase, care dela 48,0 Ia sută (din 1912) au scăzut la 14,70 la sută în anul 1913. In schimb numă'ul probelor de lapte găsite falşificate a crescut de la 25,70 la sută la 45,80 la sută.
ANUL 1914.
In total au fost analizate 1327 de probe dintre care: 816 de alimente şi băuturi înâintate de autorităţile de Control. Sanitar şi din care s'au găsit 202 neregulamentare, sau 24,70 la sută. Din 432 probe trimise de alte autorităţi, 20 au fost na*-regulamentare, sau 4,50 la sută şi, în fine, 79 de analize au fost făcute pentru particulari.
Substanţele găsite mai des neregulamentare au f .st în ordine1. următoare: Probele de lapte 75 la sută falşificate. Din aceste probe 60 la sută au fost fâlşifîcate prin diluare cu apî,. 11 la sută prin decremare şi 4 la Sută prin cjubla falsificare. La analiza laptelui se determină: densitatea *snec., untul, extractul, serorefracţia, extractul fără unt, nitraţii şi aciditatea. 80 la sută din probele de alcool (rectificat) sunt nereguiamentare.
66,o	la sută din probele de câfea măcinată Surit falşificate.
55,5 la sută din probele de siropuri, bomboane sunt rau fabricate. 42,8 la sută din probele de făină nu corespundeau regulamentului. 33,3 la sută din ^probele de ceai trimise de Vama Constanjalr.
nefiind regulamentare, âu fost respinse la import.
301a sută din probele de untdeîe’mntiri erau falşuicafe cii alte
uleiuri vegetale.
De asemenea 25 la Sulă din .probele de uleiuri vegetale se vindeau amestecate (ulei de rapiţă se Vindea drept floarea soarelui).
www.dacaromamca.ro
124
Ape gazoase, limonăzi şi garnituri metalice vătămătoare {cu plumb) 27,20 la sută neregulamentare.
Băuturi alcoolice 25,20 la sută falsificate -i rău fabricate.
Vinuri 21,5 la sută falşificate şi rău conservate
Deasemenea 40 la sută din probele de petrol n’au fost ■suficient rafinate.
Comparând aceste cifre cu cele ale anului precedent (1913), observăm că numărul de alimente şi băuturi găsite falsificate a crescut simţitor pentru unele alimente, datorit probabil izbuc-nirei războiului şi închiderei Dardanelelor.
ANUL 1915.
Au fost analizate în total 2085 de probe, din care:
1801 au fost trimise de autorităţile de Control Sanitar şi •din care s'au găsit 653 neregulamentare, ceeace revine la 35fi0 la sută; 146 probe trimise de alte autorităţi (Vamă), din care 4 au fost neregulamentare, sau 2,80 la sută şi, în fine, 138 probe trimise de particulari.
In mod amanuntit, între altele, s'au analizat: ÎS ape de băut; 40 limonăzi şi ape gazoase din care 36 au fost nerggur lamentare sau 90 la suta; armaturi metalice pentru sifoane: 10, din care 4 neregulamentare, sau 40 la sută (.conţineau fclumb); vinuri: 353, din care 104, sau 30,05 la sută, neregulanentare, •fiind denaturate pentru alte întrebuinţări; la vinuri se observă •o accentuată creştere procentuală de falşificare fată de anul precedent. Din 372 de probe de băuturi alcoolice (ţuică, drojdie, tescovină, cognac, rom) 138 au fost găsite neregulamentare, adică 37,-10 la sută.
Din 23 de conserve analizate, 3 au fost găsite neregula-» mentare şi din 51 de alte alimente (pastramâ, cârnaţi, etc) 23 de probe s'au găsit nehigienice, ceeace revine la 45,10 la sută .neregulamentare.. Din 75 de probe de paste făinoase, pâine şi făină, 15 au fost neregulamentare sau 19,50 Ia sută.
Din condimente: cafea boabe analizate, în total 136, s’au găsit 5 neregulamentare; din 37 de probe de cafea râşnită, 31 au fost falşificate cu alte substanţe, ceeac-e revine la S3,7Q „la sută neregulamentare; din 25 de probe de ceai. 8 au fost neregulamentare (32,0 la sută) şi, în fine, din 34 de alte condimente (piper, ardei), 12 au fost neregulamentare (39.50 la sută). In majoritatea cazurilor piperul măcinat conţinea făină şi mălai. La 2 probe s'au găsit .şi neghină, care prin saponina ce conţine, poate produce intoxicaţiuni în organism. La o probă *de ardei roşu s'a găsit numai aluat de pâine colorat cu culori
www.dacaromamca.ro
125
de anilină. O probă de Diper negru, luată dela un comerciant angrosist, se compunea numai din tarâţe, neghină şi funingine.
Uleiuri şi grosimi. Din 110 probe de undeîemn de măs-1 line, 69 de probe (62,70 la sută) au fost neregulammtare şi a-nume: pentru 5S de probe, falşificarea a fost cu uleiuri inferioare de răpită şi floarea soarelui, iar pentru 11 orobe a fost rân-cezeală şi alterare. In general, numărul Drobelor falşificate s'a dublat, faţă de cele din anul precedent. Cauza: lipsa de import, războiul mondial şi închiderea Dardanelelor.
Din 15 probe de unt şi grăsimi, 3 au fost neregulamentare, 20 la sută.
laptele': 64,50 la sută probe neregulamentare; din 244 de probe de lapte trimise la analiză, 147 de probe au fost găsite falşificate (120 diluate cu apă, 20 decremate, iar 7 decremate şi diluate), iar la 11 probe laptele s'a găsit alterat şi râu conservat. I.a o probă de lapte de grajd, untul s'a găsit 1,33 Ia sută, iar la alta 2,721a sută. Restul probelor de grajd rveru toatei-elementele normale.
Smântână: 60,70 la sută neregulamentare.
Brânzeturi: 64,60 la sută neregulamentare.
Intre altele s'au mai analizat:
391 de urini, din care 281 pentru spitale.
25 examene de sânge (urea în sânge şi reacţia Weber).
6	medicamente, din care unul n'a corespuns formulei.
25 probe de bomboane, rahat, siropuri, etc. din care 4 (IC,06 la sută) au fost neregulamentare.
16 probe de petrol, din care 4 n'au fost bine rafinate.-2 probe de miere, din care una falsificată cu apă şi glucoză; 2 probe de oţet; 5 probe de coiofoniu (Vamă) şi 3 probe de uleiuri minerale trimise de Direcţia Portului Constanţa.
Statistica anului 1916 Lipseşte, prin faptul distrugere! ar-chivei Laboratorului, din cauza ocupaţiei şi a devastărilor războiului. La reîntoarcerea din Moldova pe la începutul lui Det cembrie 1918, Laboratorul a fost găsit complectamente distrus-nici o urmă din instalaţia fostului Laborator; până şi sobele de teracotă, conductele de apă şi gaz, totul a fost furat, fie de. inamic, fie de locuitorii cari au mai rămas în oraş. Lucrările de reconstrucţie şi refacere ale Laboratorului s'au început Ia 1919.
In timpul războiului am avut de înregistrat moartea chir mistei Ana Vlad, precum şi a laborantului Preda Dumitru.
ANUL 1919.
S'au executat numai 35 de examene.
www.dacoromamca.ro
126
ANUL 1920.
S'au executat 523 de examene. Din 337 de probe trimisle <le autorităţile de Control Sanitar, 67 de probe au fost neregu-J lamentare, ceeace revine la 19,8 la sulă neregulamerttare.
Majoritatea probelor o formează vinurile, rachiurile, iar din cele particulare, urinele.
ANUL 1921.
Au fost analizate 1P04 probe, din care:
524 au fost trimise de autorităţile de Control Sanitar şi din acestea 112 au fost neregulamentare, ceeace revine Li 21,37 la suta.
204 trimise de Vama Constanta şi alte autorităţi.
87 trimise de Spitale (urini, sânge) şi
189 trimise de particulari (urini, sânge, suc-gastrie).
Probele cele mai des găsite falşificate, din cele trimise de .autorităţile de control sanitar, au fost tn ordinea turnătoare, exprimate în procente (neregulamentare):
Ape gazoase (limonade, sifoane) 71,40 la sută; lapte 58,10 la sută; condimente 45,40 la şută; vinuri 25,26 la sută; unde-lemnuri 8,20 la şută; băuturi alcoolice 8,33 la suta.
ANUL 1922.
Au fost analizate, în total, 2154 de probe, din care:
984 au fost trimise de autorităţile de control sanitar; din acestea s’au găsit 366 de probe neregiţlamentare, ceeace revine la cifra de 37,ŞQ la suţfi neregujamentţire. pin cele 366 de probe, 81 au fost alterate şi fele, iar 285 falşificate.
Printre măsurile indicate de Laborator pentru scoaterea din .consumaţie a probelor peregulamsntare, s'a prescris: pentrp 264 de probe denaturarea, pentru 33 de probe distrugerea, iar pen-tru 69 s'a interzis punerea în consumaţie.
973 de probe au fost trimise de alte autorităţi (vamă, spitale, autorităţi administrative şi judiciare).
197 de probe, în care predomină urinele (sânge, suc-gastric), au fost înaintate de particulari.
Probele cele mai des găsite neregulamentare, din cele trimise de autorităţile de Control Sanitar, în decursul anului 1922, au fost în ordinea următoare, exprimate în procente.
Cafea măcinată 94,10 la sută; bomboane, sirop, rahat, halva 60 1a sută; lapte 57,10 1a sută; ape gazoase 47,80 1a sută; bragă 40 la sută; undelemnuri 40 la suta; vinuri 33,40 la sută;
www.dacoramamca.ro
127
Muluri alcoolice (ţuică, drojdie, etc.) 33,80 1a sută; făină 20 Ia sută.
Intre altele s'au analizat 15 ape de băut; 2 aliaje; 23 de ape gazoase; 10 brăgi; 404 vinuri; 349 băuturi alcoolice; 13 carne; 5 conserve; 15 făină; 2 pâine; 220 cafea boabe, 51 cafea Ţâşnită: 65 ceai; 89 diferite condimente; 7 grăsimi; 76 undelemnuri; 86 uleiuri diferite vegetale; 7 degras; 71 cie lapte; 6 lapte de femeie; 3 brânzeturi; 12 oţet; 6 sânge, 306 -urini; 5 suc-gastric; 10 petrol; 311 jahar, ciocolată, miere; 5 rahat, halva, sirop; 11 colofoniu; 16 ţesături, i parafină^ şi 2 medicamente, din care unul nu corespunda formulei prescrise.
ANUL 1923.
S'au analizat în total 2526 de probe (2154 în anul 1922), <din care 1437 (984 în 1922) au fost trimise de autorităţile de eontrol sanitar (din oraşul şi judeţul Constanţa, oraşul Ba-zargic, Silistra şi Călăraşi, precum şi din judeţele Caiiacra, T)urostor, Ialomiţa şi Tulcea). S'au găsit 422 (faţa de 366 îi> 1922) probe neregulamentare, ceeace revine la 29,35 îa suta. Din probele neregulamentare 216 au fost rău preparate şi alterate, iar 206 falşificate.
Laboratorul a prescris denaturarea pentru 231 de probe neregulamentare, iar pentru 115 s'a dişpus distrugerea.
Numărul probelor trimise de alte autorităţi cum sunt cele vamale, administrative şi judiciare, se ridică ia cifra de 974 <faţă de 973 în 1922).
Probele cele mai des găsite neregulamentare din cele trimise de autorităţile de control sanitar în decursul anului 1923 au fost:
Cafea măcinată 100 la şută falşificate (94,10 Ia sută în 1922) ; lapte 67,10 la sută, (57,10 la sută în 1922); undelemnuri 65,50 la suta, (40,00 la sută în 1922) ; băuturi alcoolice 35,55 la sută (33,80 la sută în 1922); ape: gazoase 23,45 la sută (47,80 la sută în 1922) ; vin 17,10 Ia suta (33,40 in 1922).
Făcând o recapitulare tabelară a diferitelor alimente şi băuturi mai principale, găsite neregulamentare, începfind din anul 1912 până în 1922 inclusiv, avem în ppocenis:.
www.dacaromamca.ro
	1912	1913	1914	1915	191fi— 1919	1920	1921	1922	1923
BSuturi alcoolice	48,90 o|o	14,70o|o	25,50 o|o	27,40 o|o	—	6,0 o|o	8,33 o|o	33,80 o|o	33,55 o|o
Vinuri	19,30 o|o	17,80o|o	21,50o|o	30,05 o|o		17,8o|o	25,26 oo	33,40 o|o	17,10 o|o
Lapte	25,70 o|o	45,80 o|o	75,00 o|o	64,50 o|o		68,5 o|o	58,10o|o	57,10 o|o	67,10 o|o
Cafea mScinată	—	66,50 o|o	66,60 o|o	83,70 o|o		40,0 o|o	45.40o|o	94,10 o|o	100,00 o|o
Ape gazoase	—	37,50 o|o	27,20 o|o	90,00 o|o		100,0o|o	71,40 o|o	47,80 o|o	23,45 o|o
Untdeletnnuri			30,00 o|o	62,70o|o			8,90 o|o	40,00 o|o	65,50 o|o
www.dacaromamca.ro
Procente
------- Procentul
-** Legenda s—
N? t'otal al probelor Vrimise la analiză N» probelor trimise de autoritatile de control sanitar
www.dacoromanica.ro
general al probelor rioregulgrocntara, din «ele triff.ise de •uloritâKU
CHIMIST ŞEF.
U 7
dt control sanitar
X
PROCEHTVL kt FAWŞtFtCARE.
laborator m HiVi^ptA ==-
—s	S—
—s 5^CTtfl CHiMiC^
B»ukjril* ilcolite.
Vinuri.
UipFt.
Cafea micinarâ.
Ape qszoaae 31 limonixi» UoV de lemn uri.
CHIMi&T StF| a
P-f+yqA.
www.dacoromamca.ro
129
In general se observă, din nenorocire, că procentul probelor neregulamentare creşte simţitor din an în an, odată ca creşterea numărului probelor trimise de autorităţile de Control Sanitar.
Astfel cifrele de mai jos ale ultimilor ani sunt demonstrăt've :
	ANUL	No. total al probţlor	No. probelor frim'se de aut. du Contr. San.	No. prob. perpglem.	Proc. neregl. Din prob. Sau.		
	1912	979	623	174	27,90 o	0	
	1913	984	503	109	21,60 o	0	
	1914	1327	816	202	24,70 o	0	
	1915	2085	1801	653	35,60 o	0	
	1916-1918	—	—	—			
	1919	35	—	—			
	1920	523	337	67	17,80o	0	
	1921	1004	524	112	21,37 o	0	
	1922	2154	984	366	37,20 o	0	
	1923	2526	1437	422	29,35o	0	
Din cifrele de mai sus, care sunt elocvente, se vede ţă represiunea fraudelor este departe de a fi mulţumitoare.
a)	O ameliorare efectivă credem că s'ar face, dacă aplicarea sancţiunilor regulamentului şi legei sanitare s'ar face prompt şl riguros, în ceeace priveşte amenzile contravenienţilor.
b)	O parte slabă este chestia mărfurilor găsite neregula-mentare şi puse sub sequestru. Dese ori se întâmplă ca aceste mărfuri să fie cu totul uitate după condamnare, aşa că coi-mercianţii, văzând că nimeni nu se interesează de mărfurile sigilate, distrug sigiliile punând în consumaţie şi restul mărfei faîşificate.
c)	Un alt fapt, care contribuie la creşterea din ce în ce mai mult a procentului de probe faîşificate, se datoreşte lipsei de organe de control sanitar.
d; Sunt alte autorităţi, de pildă Vama Constanţa, care deşi sunt obligate prin lege şi regulamentul pentru controlul sanitari (art. S,2S$) a trimite Laboratorului de Stat ce deserveşte regiunea, probe de orice marfă alimentară sosită la import, totuşi nici până astăzi nu se aplică regulamentul.
In legătură cu această, ar fi de dorit, ca orice import de alimente de origină animală (carne, peşte, conserve, brânzeturi etc.), să se facă, pe lângă controlul şi avizul veterinarului, şi
www.dacaramamca.ro
130
cu concursul ştiinţific (bacteriologic şi chimic) al Laboratorului Regional din localitate.
e)	In fine, ar fi de dorit să se legifereze şi urmărirea unor fraude uzitate în comerţ asupra unor obiecte indispensabile şi de trebuinţă casnică, cum sunt de pildă săpunul, petrolul, care de cele mai multe ori este rău rafinat şi ar putea da loc, din cauza aceasta la incendii, periclitând avutul şi viata oamenilor.
De asemenea din tabelele diagramelor anexate se deduc concluzii foarte interesante. Astfel o tabelă ne arată diagramele cu numărul total al probelor trimise la analiză
Acest număr a depăşit în anul 1923 cu mult cifrele medii ale ultimilor 12 ani.
O altă diagramă arată numărul probelor trimise numai de autorităţile de control sanitar, care număr este în 1923 mai mare ca cel din 1922, dar cu mult mai mic decât cel dinainte de război. Aceasta se datoreşte faptului,—dea!t,fel destul de cunoscut,—că lipsesc organele de control sanitar.
Diagramele, care reprezintă numărul probelor neregulamentare, se prezintă în 1923 în conditiuni mai mulţumitoare, decât cele din 1915 şi 1922, precum şi procentul respectiv neregulamentar.
Un alt fapt care reese evident din studierea diagramelor, celorlalte tabele ale diferitelor alimente şi băuturi trimise de autorităţile de control sanitar, este că procentul de falşit'icare al alimentelor pe 1923, la unele alimente, este în scădere (vin şi ape gazoase), la altele este staţionar (băuturi alcoolice), iar la altele (lapte, cafea măcinată, untdelemnuri) este în continui creştere.
www.dacaramamca.ro
de V. I. SASSU învăţător
>( Urmare)
I* Instrumente muzicale
-Ce! mai -obişnuit e cavalul. De el se servesc si ciobanii «când suni cu oile la păşune şi tot cu el se cântă la horă, lai nunţi, botezuri şi petreceri. Alt instrument este cimpoiul sau jgaida, un fel de burduf închis. In partea de deasupra; a burdufului, e'ste o ţeavă, prin care se introduce aer, iar în partea dedesupi; este băgat un fluer cu şase găuri. Cel care cântă (gaidargi} tine burduful pe braţe, ţeava în gură, de umflă burduful, iar cu degetele de la mâini formează pe fluer diferite cântece cu sunete piţigăiate şi monotone. Alt instrument tot atât de întrebuinţat mai e şi ţibulca, un fel de vioară în forma mandolinei. Are numai trei coarde. Când Se cântă cu ea se ţine în mâini, :n felul violoncelului. Din acest instrument se pot scoate mai multe sunete. Vioara sau alte instrumente nu sunt cunoscute în sat.
II* Munca agricolă
Bulgarul seamănă mai mult grâu, orz şi raniţă, mai puţin ovăz, foarte puţin mei şi tot atât de puţin porumb. Cel mai mare proprietar nu pune decât 3—5 ha. porumb, iar ceilalţi 1—3 ha. Nu pun mai mult, fiindcă nu-l întrebuinţează decât la porci. .Din această cauză nici nu-l cultivă cum trebue şi deci porumbul produce puţin. Păioasele în schimb, sunt foarte bine şi intensiv lucrate. Seceratul se face cu maşini şi prea rar cu coasa. Secera nu se cunoaşte deloc. Treeratul se face cu caii. Câte 2—4—6 cai, sunt legaţi unul lângă altul trăgând după' «oi o piatră cu 4—6 muchii, numită tăvălug. Această piatră, are proprietatea de a scoate boabele mai repede din spic şi ■ de a fărâma paiele. După ce s'a bătut bine „barmanul” cu' •.tăvălugul, se .aşează în urma cailor cu tăvălugul alţi doi cai,
www.dacoromamca.ro
132
cari trag după ei un fel de sanie cu o singură talpă lată numită de Bulgari „dicane", de Turci „cUanti”, -de Români „duen". Această ,sanie are înfipte pe partea de jos bucatele mici de cremene, care tae şi mărunţeşte paiele. Paiele bine fărâmate-şi tocate sunt foarte bine mâncate de vite. Celelalte unelte şi maşini sunt cumpărate de la oraşe: Constanţa ori Tulcea.
113. Obiceiuri
La botez. Cine a cununat, tot acela e dator să boteze şi coţhii. Tluiftai îh caz când nu vrea naşul, din diferite motive, numai atunci finii pot să-şi aleagă alţi naşi la copii. Când s'a născut copilul, se trimete ştire despre aceasta naşei, ca să se pregătească. AtUnei când s'a fixat ziua pentru botez, vine la casa lehuzei naşa ori naşul (crăsniţa ori crăsnicu), ia copilul şi pleacă la biserică împreună cu moaşa. La biserică preotul slujeşte ca pentru orice creştin. După ce vin de Ia biserică, naşa şi moaşa se opresc în pragul casei. LehUza se dă jos din pat şi vine Ia uşe. Moaşa aprinde lumânarea de Ia botez, o dă| naşei care, împreună cu copilul, b dă lehuzei zicând de trei ori: „zengu eavreici, davai tigu ristetici”, ţi ‘ l-am luat evreu şi ţi-1 dau creştin.	Lehtiza dă	dopilul	şi	lumânarea la altă
femeie din casă, iar	ea serveşte	pe naşe	de	se spală pe mâini.
Când trebue să se şteargă naşa pe mâini, lehuza îi pune pe umăr un şervet (peşthîr) şi flori ori busuioc pe cap. După aceasta intră naşa în casă. Acum trirhete naşa acasă la ea ca ■să se aducă darurile pentru fin: o plapomă (iorgan), rochiţă (rodicică), cămăşuţe (rizite), tichiuţă sau scufiţă /sepcîu), ciorapi' (ctorapchi) faşe (zaez) precum şi plocon ori dar pentru lehuză: un colac (cacearc) d	găină '(eoc&şthi) şi	un	fre) de prăjituri făcute din ouă, lapte	şi făină şi	turnate	cu	lingura în untuiţăj
ferbinte, (acestea se numeSc (tigănicichi), precum şi o sticlă de racniu şi una cu vin. In acest innp, două fete mari se îmbracă frumos, ca de sărbătoare, şi se duc de invită neamurile şi vecinii. Incitaţii toţi vin cu plocon pentru ieiiuzâ. După ce s’au strâns cu toţn, se aşează la masă şi încep şa se împartă darurile tiir. partea lehuzei. O femee aşează pe umărul naşului o cămaşe de rânză, iar pe umărul naşei o oroouadâ (răcitiic) iar la ceilalţi invitaţi câte un şervet (peşchir). După ce s'au: terminat darurile de împărţit, se pun pe masă două farfurioare în care mesenii pun bacşişul, într'una pentru copil (dete) iar în cealaltă pentru moaşe (babă). Cel dintâi bacşiş îl dă naşul şi pe urmă ceilalţi invitaţi. Când s'a terminat şi cu aceasta, se aduce lâ masă mâncare şi băutură. In tot timpul nesei, se spun-
www.dacaromamca.ro
133
multe glume şi se face maţre haz. După masă se dace fiecar'e acasă. Când pleacă naşul, ori naşa, i se mai clâ un coiae şi o găipă fiartă.
La logodnă. (godă). Vorbele pentru căsătorie se fac astfel: dacă băiatul şi fata sunt din sat, ambii sunt cunpscuti de părinţi : dacă unul din ei e dintr'un sat vecin se cunosc la sbor.. Tatăl băiatului trimete doi oameni cu o ploscă cu vin la tatăl fetei, ca să-i ceară fata. Dacă din diferite motive nu se împacă, peţitorii se întopc înapoi cu plosca plină, tot cum au plecat. In, caz când cererea în căsătorie e pe placul părinţilor fetei, peţitorii sunt bine şi cu bucurie primiţi. Acum peţitorii cinstesc pe toţi ai casei cu vin din ploscă, apoi se întorc ia cei ce i-au trimes şi le spun că au făcut treabă bună. Când părinţii băeaţului au primit vestea aceasta, după câtva timp, se duc şi ei şi se înţeleg asupra logodnei, cu părinţii fetei. In ultima săptămână dinainte de logodnă, vin în casa fetei mama băeaţului şi cu alte două, trei femei şi se cinstesc cu mama fetei, bând rachiu ori, vin. Sâmbătă seara, când se face logodna, logodnicul invită cu plosca la el pe toate neamurile, prietenii şi vecinii. Pe de altă parte şi mireasa invită, tot cu plosca, la ea acasă, pe tocite rudele şi prietenele ei. Fiecare invitat vine cu pâine, mâncare şi şi vin ori rachiu. Când s'au strâns toti invitaţii ginerelui, acesta împreună cu părinţii şi cu toţi invitaţii pornesc în cântece şi chiote la casa fetei, unde sunt aşteptaţi. Părinţii băeaţului aduc fetei ca da,r: o rochie de ştofă, coloarea de preferinţă fiind albastră, o basma, albă pentru cap (rncinic) galbeni (altâni’) cordon-de argint (aiyăne(), o floare artificială, şi uţi voal alb subţire şi cu boabe albe. Tata băeaţului are in mână o ploscă plină cu vin. De ploscă e legat un buchet de busuioc, un galbm şi un inel. Când au ajuns, le ies înainte părinţii fetei. Dau mâna cu toţii şi se aşează la masă. A.cum ţaţa băiatului :dă plosca, cu tot ce are la ea, în mâna cuscrului care la rându-i, chiama fata şi i-o dă ei. Fata bagă baera de h ploscă pe mâna stângă şi începe să sărute măna la toţi, începând cu cei mai bătrâni. După aceasta socrul chiamă fata ca să primească darurile ce i le-a adus. F^ta ridică şorţul 1) şi primeşte darurile în el, apoi se duce în altă cameră să se gătească. Părul de pe cap e făcut coade, care atârna pe spate; pe frunte se lasă o cărare. La cap; peste păr se leagă cu o cârpă neagră care are cusuţi pe ea un şir de galbeni. Peste cârpa cea neagră se leagă cu basmaua cea albă adusă de socru, în aşa fel ca sa nu se 1
1) Şqrţul se poartă conţi ţi uu de pătre fete, dela 3-4 anj şi până îmbătrânesc.
www.dacoramanica.ro
134
astupe şirul de galbeni, cari sunt aşezaţi' cam pe frunte pentru ca să se vadă. Peste basma pune voalul cel subţire cu bobiţfr ■albe, iar într'o parte prinde floarea artificială. Deasupra voalului soacra îi pune un şir de lanţuri mici de argint, care au_ şi nişte frunzuliţe mici tot de argint. Aceşti e semnul logodnei şi fata e datoare să-l poarte continuu 1) până la nuntă. Pe urmă soacra îi pune la gât şi salba de aur ce-i dărueşte. După aceasta mireasa cheamă la ea pe logodnic şi-i aşează pe umăr darurile; o cămaşe de pânză lucrată de ea, un brâu, o pereche-de ciorapi de lână, iar logodnicul o dărueşte cu un galben. Acum vine o femee din neamurile băeatului şi ia pe tineri1 aşa cum se găsesc şi-i duce în faţa părinţilor. Aici fenieea sărută mâna la cuscri şi la ceilalţi invitaţi, iar tinerii o imită. După ce s'a terminat şi aceasta, logodnicul ese afară, unde-este deja formată hora din fete şi flăcăi şi joacă şî el. Logodnica rămâne înăuntru pentru ca să Imparra daruri la neamurile logodnicului. Socrilor le dă câte o cămaşe de pânză, la cumnate le dă câte un şorţ de lână, iar la celelalte neamuri Jfe-dă câte un şervet. Când s'a terminat cu împărţirea darurilor se pune pe maslâ o farfurie, în care se pune bacşişui I) de către cei ce au primit darurile. Socrul ia farfuria cu bacşiş şi i-o dă logodnicei, care când o primeşte sărută şi mâna socrului. După aceasta începe să se aducă la masă mâncare în farfurii ori străchini. In tot timpul mesei este un om care are pe o tavă câteva pahare cu care serveşte vin la cel ce stau Ia masă. Când s'a ajuns cam la sfârşitul mesei, vin câte două fete, ori două femei şi joacă în faţa mesenilor un joc, cu multe mişcări din mâini şi mlădieri din corp. După masă se începe jocul, care ţine până la ziuă, când femeile se duc pe acasă să se culce, iar bărbaţii la cârciumă unde se îmbată bine, terminând astfel logodna. A doua zi după logodnă, mama băeatului vine la casa fetei în zorii zilei sub pretext ca să ia vasele ce au rămâi* de la logodnă. Adevărul acestei vizite e de a vedea cu ochii dacă la ei în casă este curat şi dacă fata se scoală de dimineaţă şi deci e gospodină ori nu.
La nuntă. începutul se face de Vineri de pe la ora 3 p.m. când două fete, din partea băetului, se îmbracă frumos în haine ae sărbătoare, umple plosca (bădiţa) cu vin şi se duc de invită toate neamurile şi vecinii, fete şi flăcăi. Aceştia se strâng cu toţii la casa mirelui unde cântă şi joacă până Sâmbătă dimi- 1 2
1)	La Bulgari femeile până mor rămân acoperite pe cap.
2)	Toate bacşişurile ce se dau, constă din 1-5 lei — Cel mai mare bacşiş trebue să fie al aceluia, care a primit daruri mai mari.
www.dacoromanica.ro
135
rieaţa când se întorc pe la casele lor. Sâmbătă cam pe la ora 10 de dimineaţă două femei din partea ginerelui fac un colac mare (cacearc) şi-l dau altor două femei. Se formează un cortegiu dini tr'un şir de iete înainte, care se fin cu toate de bele şi cele don?, femei cu colacul. Cu toate merg cântând şi chiuind la o fântână din marginea satului. In fântână se toarnă puţin vin dintr'o sticlă, apoi se scoate o căldare de apă şi se umple p cană. După aceasta fetele formează o horă şi în mijlocul ei se bagă o fcmee, care dă la fiecare fată câte o bucată din colacul adus şi câte un pahar de rachiu. Cam pe înserat, se duc cu cana de apă la ginerică acasă. Qinerica ia cana, o varsă Intro căldare cu apă, aşează căldarea Ia foc de se încălzeşte apa puţin şi apoi face bae. Când a terminat baea se îmbracă şi el ca ginere (zet). II părăsim aici pe ginere, fi’ndcă de acum el e gata pentru orice. Fetele, dela ginere se duc cu gaida ori ţibulca. în câniece, jocuri şi chiote cam aşa: hi... hi l.u hu, strigăte de trei ori la intervale scurte, pe tot drumul pută la naşi (crăsniţi). Ia pe naşe de acasă şi se duc cu toate ia mireasă. Naşa are într'o mană o cutie, în care are peteaLi, un buchet de flori de lămâiţă, panglici de toate culorile, o pereche de cercei (minghisi) o lumânare şi în altă mană o ploscă cu vin. Când ajung acolo, naşa îşi ia fina şi o piaptănă cu două coade pe spa+e (rusa). Ii pune peteala pe cap, panglicile Ia coade şi florile de lămâiţă la cap. Apoi naşa bea de trei ori din ploscă, iar fina face câte o plecăciune cu capul, după fiecare înghiţitură de-a naşei. Pe urmă ia şi mireasa plosca şi bea si ea tot de trei ori şi după fiecare înghiţitură duce plosca la frunte. După a-ceasta naşa ia pe mireasă de mână şi iese cu ea afară la horă, care este formată numai din flăcăi şi fete. Când naşa a ajuns a treia oară la locul de unda a început, hora ie strică. Acum mireasa sărută mâna naşai, iar flăcăii şi fetele conduc pe naşe acasă, tot cum au adus-o. De la naşe 1) flăcăii şi fetele se duc la. mire acasă şi iau de acolo un colac într’o faţă de masă (buscea) şi o curcă (misircă) ori o gâscă (pat^â) şi se întorc la naşi acasă, unde se pune masa pentru bărbaţi şi femei în timp ce flăcăii şi fetele fac horă afară. Curca şi colacul sunt date ploebn naşului din partea mirelui. Pe Ia ora 9 seara oor-nesc, în cântece şi chiote, cu toţii la mireasă, unde se opresc da poartă. Iri faţa porţei vine mirele însoţit de tatăl şi de mama sa, împreună cu o cană cu vin şi dau naşului de băut Ginerile sărută mâna naşului, apoi intră în casă cu toţii şi se aşează la masă. In timpul mesei vine în faţa naşului ginerile
lj La flăcău se zice momăc, iar la fată mare muma.
www.dacaromamca.ro
136
cu o măsuţă mică, rotundă, pe care are un colac, o gâscă şî o găină feartă şi le dă naşului. Pe urmă ginerile ia o căldare eu vin şi o ţine pe degetul cel mic de la mâna dreaptă, face trei închinăciuni cu ea, după care o dă naşului. Naşul ia şi bea din căldare, apoi împarte vinul la comeseni. In timpul mesei vin câte două femei, ori două fete şi joacă în faţa nasului un fel de joc bătut. După masă fetele şi flăcăii, afară de ginere, se duc de aduc pe mireasă împreună cu părinţii şi ceilalţi invitaţi. Când ajung la mire, se opresc la uşe. Mama băeatului stă In faţa uşii în c^să şi-i pune la gâtul miresei un şir de mărgele cu un galben (altân) la mijloc, iar pe cap îi pune un trandafir Ori o floare artificială. Acum iese şi mirele din casă şi se .aşează afară alături de mireasă. Soacra fmaraa băeatului) îi îa pe amândoi de mână, îi bagă în casă şi'i aduce în faţa naşului, unde joacă cu ei. Apoi jocurile, cântecele şi chiotele ţin până la miezul nopţii, când flăcăii şi fetele duc mireasa înapoi la ea acasă. Duminica dimineaţa fetele şi flăcăii, împreună cu -două femei se duc de iau pe naşi şi se duc cu toţii la mireasă. Aici naşa împreuna cu două, trei femei trec cu mireasa în altă cameră şi se apucă să O îmbrace şi să o gătească de nuntă.. Pentru aceasta mireasa îmbracă două cămăşi (rizite) de pânză ţesută în casă, două rochii de lână (vistane) lot in casă ţesute, două şorţuri tot de lână (pristilchi) şi un fel de haină lungă până la genunchi şi vătuită cu lână, iar sub ea; are o bluză’(polca). Această haină lungă până la genunchi o îmbracă numai miresele sărace; iar cele bogate o înlocuesc cu un fel de scurteică făcută din ştofă bună de târg şi blănită cu piei subţiri, de lup ori de vulpe. Pe cap întăi îi pune un fes roşu, peste care îi pune o cârpă neagră, care pe margini are cusuţi galbeni. Această le-gâtoare cu galbeni se numeşte ret. Peste ret îi pune o basma tot neagră. In sân mireasa ate o oglindă mică, cu ajutorul' căreia îşi poate aranja mereu legăturile de pe cap. Acum mireasa rămâne âşa. iar flăcăii Şi fetele duc pe naşe înapoi acasăp tot în cântece şi chiote. După aceasta fetele şi flăcăii se duc la ginere, îl iau împreună cu neamurile şi invitaţii şi se întorc la naşi, îi iau şi pe aceştia şi cu toţii apoi merg la mireasă. Aici se pune o masă mare la mijlocul căreia se află naşul şi naşa. In timpul mesei vin în faţa naşului două fete mari, care fin pe mâini un colac în care se găseşte înfipt un băţ cu un măr în vârf şi un buchet de busuioc. Aceste două fete cântă colacului următorul cântec:
www.dacaromamca.ro
137
Priemni elha comciulio Tea nie ză zlea Tea e ză'dubrea Zime ză zăvet letea
Ză seancă ine scăpă Comciulio deset hilide Pi tea praştă-mi Pi.tea zima-mi.
După ce termină de cântat, dărueşte naşului colacul. După -aceasta vine o femee care are în mâini un colac cu o găinai triptă, două fete cari au un cocoş (pitei) viu acoperit cu un şervet (peşchir). Cocoşul are la gât un şir de stafide şi flori de porumb. Şirul are la mijloc un ardei roşu (ciuşcă) cu vârful în jos. Cei cari vaci acest cocoş fac multe glume pe seamă şirului de stafide şi flori de porumb şi mai ales pe seama ardeiului roşu. Fetele răspund că dacă nu le este plăcut şirul, n'au decât să-l înlocuiască cu un .şir de galbeni. Dnpă ce au încetat glumele fetele cântă cocoşului cântecul următor:
Când au terminat de cântat dau cocoşul fratelui mai mare al ginerelui. Acum mireasa se aşează Ia uşe cu toate lucrurile ce are de dăruit şi chiamă întăi pe naşe căreia îi dă un şort de lână ţesut în casă; apoi la toţi fraţii şi surorile mirelui dă câte un şervet; dacă ginerele are bunic şi bunică, le dă şi lor câte. ceva După aceasta naşa se duce d" găteşte mireasa cu voal şi petealâ peste basmaua cea npagră Când naşa a terminat de gătit mireasa, chiamă şi pe ginere. Apoi ia o barisb şi dă un colt miresei şi linul mirelui iar naşa ţine pe e ielalte două. Ţinându-i de batista, îi duce pe amândoi 'a masă in faţa nai şuiul şi a celorlalţi cari sunt la masă. A.cnm naşa tine finii de batista cu mâna stângă, iar cu dreapta apucă şi sărută mâna la invitaţii mai bătrâni de la masă. Alirele şi mireasa imită pe naşe. Când sărută mâna mireasa, aceasta i'api+ă bacşiş de la toţi cei de la masă. După aceasta ies din casă şi formează cu toţii afară o horă mare neîncheiată, în frunte cu naşul,. care ţine pe fini de batistă. Când naşul a ajuns a tren oară la locul de unde* a început hora se îndreaptă cu roţii spre poartă şi. de aci la biserică. In urma cortegiului merge un băiat de 12—13 ani, care ţine în mâini un steag format din o pânză roşie, una albă şi un buchet de busuioc. Steagul roşu arată ne-ştiutorilor că mireasa este fată, iar pânza cea albă arată vred-micia miresei, iar busuiocul e un simbol divin. Pe tot drumul până la biserică merge în urma mirelui şi miiesei o femeie
t
Ia şi priimni sfatciulio Ranină hată tea nie scăpă Ză pet hilide triti praştă-mi Dve ti zima-mă.
www.dacoramamca.ro
138
care şterge urmele tinerilor, având credinţa ci daci ar rămâne neşterse, răufăcătorii ar lua ţărână de pe acele urme şi fermerând-o ar face să moară copiii tinerilor căsătoriţi.
Ajungând la biserică preotul face slujba obicinuită, iar când se îmârtesc la ,,Isaiia dărueşte''... în urma lor se învârteşte-şi copilul cu steagul. Când s'a terminat slujba, naşul ia pe tineri de batistă, ies afară din biserică şi se duc ia casa mirelui pe alt drum decât pe cel pe care au venit, oprindu-se cu tofii in afara porjii. Acolo le ies înainte tata şi mama băeatului. Alama ace două lumânări albe aprinse, un buchet de busuioc şi o strachină cu făină. Actim rămân la un Ioc numai tinerii, şi mama o ia pe o parte a lor. iar tatăl pe cealaltă parte şi când se întâlnesc în spatele mirilor ia fiecare câte o mână de făină din strachină şi o asvârle unul în altul. Această comedie se repetă de trei ori, în hazul tuturor nuntaşilor. După aceasta tatăl mirelui desface mireasa de cordon ori bată şi o pune după gâtul mirelui Îşi miresei trăgându-i pe amândoi înlâuntru la uşa casei. O femeie aşterne o pânză peste pragul casei. Acum un cumnat din partea mirelui întreabă pe socru să spună ce dă băeatului. Socrul spune că-i dă d. ex.: boi, cai, căruţă, oi, etc. apoi întreabă şi pe soacră să spună şi ea ce-i dă şi ea spune că-i dă: curci, gâşte, găini, lucruri din casă etc. Apoi întreabă pe toate neamurile şi pe naşi şi fiecare spune cu ce-1 dărueşte pe m;re. Când cei cari dau, spun, un om trage cu cuţitul câte o cruce pe zid deasupra uşef spunând că cel care da să-i trăiască ce i-a mai rămas, iar cel ce nu dă să-i moară şi ce i-a rămas, ori să le mănânci lupul (vălc). După ce s’a terminat cu mărturisirea darurilor intră în c.a.să cu toţii călcând pe pânză. In casă o fcmee ţine un pahar cu miere de albine, iar mireasa vâră amândouă degetele arătătoare în pahar şi unge de trei Dri aşa ,>rin care a licu.1 Pe urina îmnoae încă odată un deget şi-t nă pe la gură! lui stuusău ş. soacrasei, cari spun în auzul tuturor slateă bulcă \), dulce femeie.
După aceasta se aşează cu toţii la masă. Ca mâncare acum li se serveşte miere de pepene numită met ji friptură, dacă ■nunta se face în dulce. 1) In tot timpul mesei, mirele şi mireasa stau deoparte în picioare ţinând lumânările de cununie aprnse. După masă naşul ia pe mire iar naşa pe mireasă şi împreună1
\) Limba bulgară fiind prea săracă, nu are un termin propriu pentrui mireasă. Ei zic la femeile mai mici în etate bulcă ex. bulca Tudora etc. la femeile mai mari în etate le zic bule, ex. bulea Chirana etc. iar la cete bătrâne le zic babă. ex. baba Iova etc.
2) Cele mai multe nunţi se fac în post fiindcă mâncarea e mai eftină*. fasolea, cartofi, varză etc.
www.dacoromamca.ro
139
cu ceilalţi fac o horă mare. Când s'a terminat hora aceasta,., mirele şi mireasa se re'rag la o parte. Pesfe puţin timp flăcăii şi fetele conduc pe naşi acasă iar ei se împrăştie fiecare pe la casele lor, la nuntă nerămânând decât bărbaţi şi femei. Pe la ora 8—9 seara se duc la naşi bărbaţi şi femei, îi iau şi se întorc la mire acasă, unde iar se opresc în faţa uş i, unde vine mirele şi mireasa însoţiţi de părinţi, cu ioţ:i sărută mâna naşului şi naşei, îi cinstesc cu câte un pahar de vin şi-i poftesc înăuntru. Aici se aşează din nou la masă. Socrii trimet cimpoiul sau ţibulca la părinţii fetei şi-i invită pe toţi la masă. In pi-r cioare, în faţa naşului stă mirele şi mireasa cu lumânările aprinse. Cumnatele miresei încep să împartă darurile cele mari. Naşului îi dă o cămaşe, ciorapi şi un şervet^ naşei îi dă cămaşe şi pris-lilchi (şo.ţ), soacrei îi dă cămaşe şi pristilctîi, socrului cămaşe şi ciorapi. Mai dă cămăşi la fraţii mirelui, dacă sunt, şi şorţuri la cumnate, iar la cei.alţi copii le dă câte un şervet. Toate a*-ceste daruri sunt făcute numai din pânză ţesută în -rasă Dupăi ce s'au terminat de împărţit darurile se pun pe masă două farfurii una la bărbaţi şi alta la femei. In aceste farfurii trebue să pună bacşiş il, pentru mireasă, toţi cei ce au primit daruri. După ce s'a s râns bacşişul, naşul strânge ambele farfurii, lăsloarna una în alta, chiama pe tineri şi le-o dă iar aceştia îi sărută mâna şi	se retrag	în alia camera. După	aceasta ■’e scoală,
de la masă şi	joacă cu	toţii cam o	oră. in	care timp	toate
neamurile miresei se duc- acasă. Acum un om face semn naşului ca, să iasă afară. Acesta iese nevăzut şi după el vine mirele şi mireasa. Mirele	toarnă apă în mâinile	miresJ,	iar aceasta	spală
pe naş pe faţă	şi-i pune	un şervet pe	umăr. Naşul după	ce se
ş erge pe faţa, dă miresei un bacşiş, iar pe ginerică îl descheie! la nasturii de la gât. Acestea toate terminate, naşul face semn* naşei, care iese împieuni cu toţi invitaţii ei şi împreună cu toate darurile căpătate sunt conduşi acasă. Naşii sun+ lăsaţi acasă iar femeile şi bărbaţii se înapoiază la casa mirelui. Aici trei femei o duc pe mireasă într'o cameră, o desbracă până la cămaşe, o despleteşte la păr şi apoi aştern jos o saltea de lână (duşec). Femeile ies afară, iar mireasa se culcă pe saltea.. După puţin timp intră ginerile, iar la vederea Iui mir asa se ridică de jos şi-i sărută mâna. Gmerica se deshracă şi el până la cămaşe şi indispensabili. Acum mireasa îi trage singură indispensabilii, având credmţa că numai aşa va putea naşte rep de. In această situaţie stau cel muit o jumătate de ceas, în care t'mp> ginerile trebue să-şi dea seama dacă mireasa lui a fost cinstită. Dacă tinerii sunt mai prostuţi şi când încep să se desbrace nu observă dacă geamurile şi uşa sunt bine închise, cei de afară le
www.dacaromamca.ro
140
ideşchid şi-şi bat joc de ei că sunt projti. După ce au terminai! toată treaba, mireasa îşi schimbă căm îşa şi se îmbracă amândoi din nou. Mirele deschide uşa şi chiamă în'ăuntru pe cel cu gaida ori cu ţibulca, deoarece singur acesta în afară de ginere trebue să vadă cu ochii dacă mireasa a fost cinstită. Când acesta a \ăzut, trânteşte cimpoiul jos şi nu pleacă până nu capătă un bacşiş de la gi..ere. De la cimpoer află toată lumea despre cinstea fel ei. Cei eh- afară când află vestea cea bună, aprind un mai-dăr dc stuf în mijlocul curţii şi fac cu toţii horă împrejurul focului, bociţi acesta simbolizează actul petrecut între ginere şi mireasă La caz când ginerile a avut contact cu mireasa înaintea nunţii lucru prea rar de altfel, atunci trebue să se servească la iuţeală şi pe neobservate de sângele unei păsări. Daca cimpoerul nu vede cămaşa miresei p ină de sânge, atunci e mare încurcătură şi teribilă ruşine, deoar ce a fost necinstită de alţii. In acest caz intră în cameră barbaţi şi femei şi o iau la bătac trăgând-o de păr. După ce au bătut-o destul o duet înapoi la părinţi şi le cere zestre mai multă, iar dacă ei nu dau le rămâne fata acasă pent u vecinicie. In oaz când toate lucrui ile s'au pe rec ut aşa precum trebue, ginerile iese cu o sttidâ de rachiu iar mireasa cu o batistă de stafide şi zahăr bucăţi şi ginerile cinsteşte pe toţi cu câte un pahar de rachiu, iar mi.easa cu zahăr şi s afi le, iar cei ce beau zic (dă vi cistitu. i) Apoi trei oameni îşi pun câte un şervet la căciulă (calpac) iar un altui îşi leagă o batistă roşie. Acesta ia o st'clă cu rachiu dulce, iar doi din cei dintâi ia unul un buchet de busuioc iar ce alt o batistă cu zahăr şi stafide; cel care a mai rămas are să primească barş:şul de la tatăl fei.ei, unde se duc cu toţii de îi duc ves ea cea bună. Până la casa părinţilor fetei, m rg în linişte şi intră în curte unde iau un coş de pae ori un maldăr de stuf şi-i dau foc în faţa casei. Pe urmă >ncep să joace împrejurul focului şi să facă sgomot mare ca să scoale pe cei ce dorm în casă. Părinţii nu ies din casă până ce nu sunt strigaţi de către cei deafară. Când au fost strigaţi şi au ieşit, sunt cinstiţi de către cei de afară cu zahăr şi stafide, punându-le şi câte un fir de busuioc după ureche şi li se spune că fata a fost cins ită. După primirea acestei veşti, pârin,ii le dau bacşişul ctţ-venb, iar ca pat u oam n se în orc la casa giner !uiv se apro-vi ioue-.zi din noi cu bus ioc, raciiu, zahăr şi stafide şi pornesc iarăşi cu io ii ’a ca~a naşului unde procedează la fel ca şi la păiinţ'i fetei, sp nându-le şi acestora vestea bună.
Când Se in orc de !a naşi e ziua, adică Luni dimineaţa.
1) Toate acestea sunt Duminica noaptea.
www.dacaromamca.ro
141
Toată noaptea şi Luni toată ziua, mireasa m* are voie si£ doarmă. Luni dimineaţă mireasa sau bulca cea tânără face plina (leap), mâncare (mance), plăcintă (milină) fără ajutorul nimănui. Cu cât găteşte toate acestea mai bine şi mai repedet cu atât e de harnică şi gospodină. Nu are voe să vorbească) cu nimeni. Mătură prin casă, iar femeile îi împrăştie gunoiul, în toate părţile şi mireasa îl strânge Ia loc; aceasta se repetă de trei ori şi se face ca un fei de încercare de a nu vorbi, la care este supusa bu.ca. Când totul este gata, vin cei patru oameni iar eă le dă de mâficat şi de băut. După ce au mâncat cei patru oameni se âp Ovizionează cu de toate cele necesare „şi se duc de duc vestea şi ia neamurile mai cu vază. Pe la ora 10—11 dimineaţa se în orc înapoi la mire şi mai iau cu ei încă cinci băi baţi cu fem Le lor şi cu toţii se duc de iau pe naşi şi îi aduc la mire. Aici se pune ain nou masa şi beau şi mănâncă tu toţii cam până la ora 3 p. m. După masă ies cu totii în curte. In mijlocul curţii se află un scaun lung pe care se pun două perine, pe care se aşează naşul şi naşa. Acum vine mireasa şi-i spală cu apă pe mâini şi pe faţă, dârtindu-ie şi câte o perină (glaiţă) de lână lucrată în casă. Apoi fac cu toţii o hora şi joacă aproape un ceas, după care duc pe naşi. acasă. Mărfi dimineaţa toate femeile din casa mirelui se apucă de scuturat, de văruit şi de lipit pentru ca seara să fie curatv Se îmbracă ca de sărbătoare două fete mari, ump’u plosca cu vin şi se duc de invită pe mama miresei şi aite femei nea^ muri spunându-le Ia toate: „mlogu zdrave ut mama ut tati dd dodiit na povrănchi” şi se strâng cu toate seara în casa mirelui, unde iarăş/ se pune masa cu mâncare şi băutură., Masa şi veselia ţine cam până pe la ora 12 noaptea când se împrăştie fiecare pe la casele lor. După ce au plecat cil toţii mireasa se apucă de scuturat, de măturat, de făcut pâine şi mâncare peîifru ca Mercuri dimineaţa să fie toate gata. Marcuri dimineaţa vin câteva fete din partea mirelui, o ia pe mireasă şi o duc în grădină. Acolo îi pun un voal pe cap, iar alte fete din neamurile miresei îi strâng voalul şi-l aruncă pe craca unui măr, ori alt pom. Un băeat de 10—12 ani ia voalui din pom şi-l duce în casă, iar mireasa îi dă un bacşiş. După aceasta, mireasa ia pe o cobiliţă două căldări de aramă, goale, o mână de meiu şi un ou şi se duce cu roase fetele Ia fântână. O fată umple căldările cu apă, iar mireasa le varsă, răsturnân-du-le. Apoi ocoleşte de trei ori căldările, împrăştiind şi meiul ce l-a adus. Pe urmă întoarce o căldare cu fundul în sus şi sparge şi oul. De ce ţface toate acestea nu a ştiut nimeni să-mi răspundă. O fată umpfle căldările din nou cu apă şi le ia de.
www.dacoramamca.ro
142
le duce cu cobiliţa până aproape de uşe când i le dă miresei să le ducă. ivfîreasa după ce face pufin sgomot, pentru ca să fie auzită de ginerica din casă, duce căldările până la uşa casei. Mirele iese şi vrea să bea apă, dar mireasa nu-I lasă. Ea vâră ur, deget în apă şi-l stropeşte, ginerile vâră şi el de-t getele în apă şi o stropeşte şi el, pe urmă se reped amândoi la căldări şi le iau de le pun în băcâriţă. 1) După aceasta mireasa sărută mâna mirelui, iar acesta îi dă un galben. Apoi mireasa chiama în casă 10—12 fete şi le îmbracă cu rochii, şorturi, ciorapi etc. de ale ei, iar fetele se duc de se plimbă prin sat strigând: buleo dă ăoiili na otcărio. După aceasta vin fete acasă, umplu plosca cu vin şi se duc de iau pe naşe de o aduc la mire, unde beau şi mănâncă cu roate până pe la ora 4 p. m. In camera unde este pusă masa, mireasa are aşezată pe o sfoară toată zestrea ei (ceiz) pentru ea cei ce o văd .să o laude prin sat că are zestre frumoasă. Toate femeile care vin la masă aduc daruri miresei. După masă se duc cu totii pe acasă şi de abia acum nuntaşii respiră uşuraţi că au terminat cu nunta.
1) Un lemn Iun? bătut in perete cam la un 1 m. Înălţime dela pământ şi care are in el mai multe cue de lemn ca şi un fel de cuer.
www.dacoromanica.ro
Legenda Mârleanului
Comuna Mârleanu e situată, în întregime, între deal şi Dunăre.
i	Ori cat s'a sporit în timpul din urmă numărul loziitorlior.
-tşi a crescut întinderea comunei, nici o casă na trecui de linia dealului; toate se opresc aici, căutând sa se întindă în jos, pa şesul de pe malul drept al Dunărei.
Aşezarea aceasta nu, e întâmplătoare. Ea îşi are legenda ei.
Iat-o'!	\
Cică de mult, de mult, pe vremea când se prindeau ostaşii cu arcanul şi rămâneau în oaste câte 20—30 de ani, venise rândul comunei Mârleanu să dea şi ea un om' pentru oastea tării.
Neafiându-se nimeni să se ducă de bună voie pe atâta timp de acasă, oamenii stăpânirii au prins cu arcanul şi ridicat cu puterea pe un biet Românaş care se nerr.erise să fie atunci la îndemână.
S'a svârcolit bietul om să scape, a răcnit, a ţipai, s’a rugat ■să-l lase, că-i om însurat şi să ia mai bine pe altul, fără nevastă! şi copil. Totul a fost degeaba. Nimeni nu l-a ascultat, nimeni nu l-a luat în seamă.
Timp de douăzeci de ani comuna Mârleanu a avut pace din partea oştirii. Nu i s'a cerut să mai dea nici un om'.
La douăzeci de ani, însă, iarăş vin oamenii stăpânirii să -ducă un om de oaste din Mârleanu.
Şi cine s’a nemerit să fie şi de astă dată alesul ?
Fiul celui prins cu arcanul înainte cu douăzeci de ani!
Bag seama ceasul cel rău ori nenorocul care se leagă de unii oameni mai altfel decât scaiul de oaie.
Destul că, văzând acum nefericitul părinte cum sunt unii
www.dacaromamca.ro
144
crai, iar de el şi de familia lui e vai! şi-a pus în gând( dai să-şi răzbune.
< Zis şi făcut.
Fiind acum ostaş vechiu şi având atâfia tovarăşi de arme încercaţi, într'o bună zi vine cu putere armată asupra satului Mârleanu să pedepsească pe săteni pentru nelegiuirea săvâr-• şită cu familia lui.
Şi cum satul se întindea pe atunci şi pe un clin al dealului şi pe celalt, ei s'a oprit Ia mijloc, unde era casa lui, şi tot ce> a fost de acolo, în sus, pe deal: casă, om, vietate n'a scăpat teafăr: tottul a fost trecut prin ascuţişul săbiei, foc şi pârjol.
De atunci Alârlenenii nu mai trec de linia dealului cu. aşezările lor şi, de câte ori se abat prin partea locului, îşi amintesc de trista întâmplare a omului de oaste din satul lor, care le-a rămas ca o straşnică învăţătură pentru toate timpurile, să nu mai facă nedreptate nimănui, nici celui mai neajutorat, om, fiindcă nedreptatea totdeauna se răsbună. *)
Auzită dela elevul Marin G. cl. IlI-a normală, Constanţa, de
IOAN GEORGFSCU, ppofesor
1). Această legendă nu are şi nu poate avea caracter dobrogean, de oarece obiceiul prinderii ostaşilor cu arcanul n’a existat în această provincie. Până la 1877, sub stăpânirea turcească, Românii nu făceau serviciul militar, iar după 1877 recrutarea nu s’a făcut cu arcanul, ci m se obişnuia d. ex. în vremea anterioară Regelui Carol în Moldova şi Muntenia. Legenda e o adaptare şi o localizare recentă în Dobrogea. Ar trebui controlată la faţa locului. — Nota Red.
www.dacoromanica.ro
URATURA DOBROGEANĂ*]
—	Bună ziua, Doamnă gazdă!
Mr-i l^sa şădrag^-o brazdă?
—	Dă; de ce? nu măi băete? . Vino 'n cqsă că apţ ;fete t Fata tni-i de măritâF
Şi de mult te-am aştepta ti
îndemnaţi/ flăcăii,.
Dar când am ajuns Ia uşă Iată şi-o biată mătuşă.
—	Nu mai staţi pe la fereastră V'a poftit copila 'n casă,
Ca să staţi cu ea Ia masa Şi s'o vedeţi de frumoasă.
îndemnaţi, flăcăi...
Să urăm, ca să trăiască.
Dumnezeu s'o nprociascăi Cu un noroc frumuşel'
Şi cu-un mire tinerel,
Om voinic şi ’ndestulat Şi cu averi înzestrat.
îndemnaţi, flăcăi,.,
—	Da ce? Fata nu-i frumoasă, . De nu vii la noi în casă?
—	Ra-i frumoasă, bat’o vina Ca luceafărul, ca luna
Şi ca dânsa nu-i pici una...
Când 6 vezi, uiţi urâtura
Ia mai mânaţi măi Hăi hăi...
*). Auzită dela rtioţ Frâncu Manea din Fnge Mahaie de Vlad 1. Mihai elev cl. Il-a normală, C-ţa.
www.dacoiomanica.io
Suprimarea mişcărilor naţionale din Bucovina
pe i mpui răsboiuiul mondial 1914-1918
de TEODOR BALAN, profesor la Liceul „Aron Pumnul" (Cernăuţi, 1923, Editura autorului) .
Ce se petrecea în Bucovina în vremurile liniştite, anterioare anului 1914, se ştia din cele văzute, auzite sau citite,—dar ce-a fost în timpul răsboiului 1914—918 nu s'a putut şti cu adevărat. Astăzi de-abia şi anevoe se poate trage perdeaua de pe fapte petrecute, unele în plină lumină, altele în întuneric, toa'e însă tăinuite de autorităţile austriace ca fapte săvârşite în interesul ideei de stat babsburgic. D-l Teodor Balan arată dela începui greu-i tatea de-a aduna şi lumina faptele ce expune,—D-sa a răscolit archivele autorităţilor din Bucovina şi archiva curţilor marţiale din Viena, aproape 20 de curţi marţiale, pentru £ strânge şi verifica faptele expuse.
înainte de răsboiu populaţia Bucovinei îşi ducea viaţa înăbuşită de dispoziţiile regimului austriac, care Asuprea naţionalităţile servindu-se de una în contra alteia.
Vechea Bucovină, ţară şi populaţie românească, în imed’ată apropiere de Galiţia şi făcând dela răpirea ei până la 1862, o sir.gură provincie cu Galiţia, a fost invadată de elemeite malo-ruse. La aceste elemente conştiinţa naţională începu să se des-volte după 1848, din cauza contactului cu armata rusească chemată a linişti revoluţia ungurească, iar această conştiinţă le arăta ca ideal panrusismul.
Austria le-a lăsat oarecare libertate de manifestare; dar, spre a o Moarte în contra Rusiei, a lansat ideea formărei unui sitat, ţJrrania, ce urma şă se rupă din Rusia. Lucrul ar fă pro-giesat dacă propaganda panrusă din Moscova şi Pefrog ăd prin
www.dacoroinamca.ro
147
preoţime nu ar îi ţinut această populaţie în 'frânele unei asidui propagande, dacă această populaţie n'ar fi fost orga îi-zată naţional în societăţi culturale subvenţionate cu bani ruseşti. Altfel că aceşti malo-ruşi aveau o definită atitudine sufle* tească la isbucnirea răsboiului în 1014.
Cât despre Românii din Bucovina, ei, văzându-se înd'e* piirtaţi dela supremaţie în propria lor ţară, şi-au întors şi ei privirile spre trunchiul din care fuseseră rupţi, spre România, unde refugiaţii lor găseau sprijin, de unde veneau adesea pioşii pelerini să-şi plece genuchii pe lespezile mormintelor de la Suceava. Apoi au căutat a-şi cultiva sufletele ;n cultura lor pro* prie, enganizându-şi o „Societate pentru cultura şl literatura poporului român din BucovinaAron Pumnul, care a fost promotorul acestei organizaţii, a trezit marele interes al tuturor Românilor bucovineni, mai ridicaţi sufleteşte, pentru cultura română. Cu toate că Aron Pumnul în urmă s'a cufundat în rătăcirile gramaticale cunoscute, totuşi mişcarea pornită de el prinse avânt şi datorită acestei mişcări începută la 1862, avură ecou în Bucovina cântecele româneşti de-atunci, literatura româna şi mai cu seamă teatrul, iar mai târziu apelurile la unire ale „Ligd culturale” j în fine, fapiul cel mai însemnatei privit în ţările asuprite ca un mare eveniment: „Expoziţia din Bucureşti dela ’QOb'' la care au venit Români din cele mai îndepărtate colţuri ale imperiilor Austro-Ungaria şi Rusia. Un avânt spre unitatea neamului român coprinsese toate sufletele.
Acestea fiind tendinţele naţionale ale populaţiilor din Bucovina îr. ajunul isbucnirii marelui răsboîu, se poate uşor presupune ce febrile măsuri s'au luat de autorităţile austriace la începutul răsboiului şi cum aceste măsuri s'au înăsprit din ce în ce, până au trecut dincolo de marginile unei gospodăreşti chibzuinţe, ajungând să batjocurească umanitatea, care nu trebuia uitată chiar în- vijelia răsboiului. D-l Teodor Bălan ne arată cum Germanii austriaci, faţă cu năvala rusă, au luat cele mai draconice măsuri, măsuri care nu ţinteau îa altce/a decât la sîâxphea populaţiei malo-ruse mai întâi; iar după 1916 şi la stârj.irea populaţiei româneşti.
t Toţi cei cari aparţineau unei naţionalităţi streine celei gqr-
www.dacaromanica.ro
148
irâ* e erau de mai 'nainte calificaţi de trădători. Jandarneria austriacă sta într’o continuă pândă şi se deda ia o continuă vânătoare de trădători, pe cari ajunsese să-i execute capital, prin spânzurătoare şi împuşcare, fără nici o judecat! Un simplu ,,protocol"—proces-veroal—de câteva rânduri şi de multe ori .hipi a+V. şi acela, al cărui nume căzuse la sorţul nenorocirei.— se stătea în chinurile morţei prin ştreang sau glonte în ochii împietriţi de groază, ai celor cari nu-i ştiau altă yină decât eă nu e geunan.
Dar jandarmeria nu putea pătrunde adâncurile sufleteşti pentru a explora sentimentele populaţiilor luicovinene.—sforţările jandarmeriei ar fi fost infructoase, dacă n'tr fi avat ajutorul unoi elemente înfipte printre acele populaţii, anume evreii. Iată ce scrie D-l T. Bălan despre evreii din Bucovina şi rolul lor *n ace?s*ă vânătoare sângeroasă: ,.Presăraţi asupra tuturor ratelor, ,,ei dir. însumi faptul situaţiei lor de element răzleţ erau parcă „predestinaţi pentru acest rol. Ei sunt avizi, sunt Intriganţi şi „excelează prin lipsa de scrupul. Ei ştiu să avanseze toate credinţele politice posibile, numai dacă prdfesarea lor aduce cu ,,sine siguranţă corporală şi câş+ig material. Spiritul Ion, asfixiat ,,în matdrie de conştiinţă şi exercitat prin mii de ani pentru „adulmecarea de atitudini lucrative, îi face să apară imediat şi ,,oriunde ca element patriotic, afişând cu malt sgomdt sentimentele lor patriotice. Această atitudine intransigentă, patriotică, „ei o părăsesc odată ce situaţia Se Schimbă şi exteriorizarea de „■sentimente de până acuma—evident sentimente afişate dar nu „existente—nu mai este rentabilă. Jandarmii din Bucovina în „mare măsură se serveau de Evrei pentru a spiona pomilaţia. •„de informaţie austriace şi cancelariile pichetelor de jandarmi „Evreii se străduiau să ajungă confidenţi umplând birourile „şi denunţând populaţia civilă. Populaţia civilă din Bucovina, „în decursul făsboiului mondial, a fost spionată pe cât se poate jde „intensiv. Prin sate umblau confidenţii jandarmilor, vorbind intenţionat cu fiecare ins pentru a putea denunţa1'.
In cartea sa foarte documentată—D-l Bălan enumărâ mi-i nuţios cazurile mai importante după documentele ce-a .nai putut găsi în avehiveje rămase în Bucovina şi în cele ce-a putut vizita la
www.dacoromamca.ro
149
Viena—s: redau între altele isprăvile locotenentului Frâne Trubev, care în câ'eva luni de zile a operat in felul bandiţilor mizantropi piin spânznrări, împuşcări şi incendieri de sate. S'ar crede un nevropat scos din casa de nebuni şi anume pus ca -;3 şi satisfacă toate capriciile sângeroase ale bolnavelor lui halucinaţii. Se redau, asemeni, isprăvi şi de-ale unor jandarmi mai mărunţi, precum şi loviturile sistematice, calculate cu sânge de şarpe ale' marelui persecutor al românilor din Bucovina, generalul austriac Eduard Fischer.
Bucovina a fost de trei ori invadată de Ruşi. Ei bine, dupăi fiecare retragere de armată rusă, jandarmii austruri se aruncau asupra populaţiei sub bănuiala că au fraternizat cu năvălitorii. 'Denunţătorii, oameni de câştig ale căror trebnri stagnau din cauza făsboiului, căutau să oâştige ou preţul sângelui aşa de căutat de autorităţile austriace.
Ce grozăvii nu ne povesteşte D-l T. Bălan şi toate petrecute, trase din cadrul realităţei, cu nume, cu date, cu împrejurări, cu documente facsimile, cu fotografii de spânzurători, şir lung, una lângă alta! 'Sărmana Bucovină!
Cartea D-sale este istoria suferinţelor 3ucovinei m cei 4 ani înaintea unirei cu România, suferinţe cari după vorba D -sale sunt ,,dovada <eea mai puternică oă Austria trebuia să dispară" şi, adâogăm noi, dovada cea mai elocventă că Austria Hab-sburgilor a dispărut într’un mod foarte ruşinos şi foarte nedemn pentru a mai fi pomenită printre aşezămintele omenirei.
R.	STOICESCU • J ttdecătoţ-Rrof esou
www.dacoromamca.ro
ERATA
(la numerile anterioare)
Pagina		rând In loc de :		Citeşte:
225		50	Minuartia coarctata,	M. contractata
		ii	Dacus carota,	Daucus carota
»		52	Polygonum monospeliensis,	Poly-monospeliensis
226		17	Scylymu hispanicus,	Scolymus hispani'us
ti		19	Cera>tium bulgarsicum,	Cerastium bulgaricum
n		23	Nectoroscardium bulgaricum,	Nectaroscordium bulgaricum
M		34	Fraxin>is Pallisal Wilmot,	Fraxinus Pallisae Willm.
227		9 de jos Ranunculus acuatilis,		R. aquatilis
m		5	„ „ Nasturtum.	Nasturtium
»		21	de sus Iris pseudocorus,	Iris pseudacorus
230 clasificaţia I Nymphoides poltata,				Nymphoides peltata
»		t)	111 Potamogetom luceus,	Potamogeton lucens
231 rând 17			Nymphaca,	Nymphaea
n		18	Statiotes,	Stratiotes
233	n	17	de sus Ranunculus pohyphilus,	Ranunculus polyphillus
n	ii	35	Polygonum hidrapiper,	Polygonum hidropiper
236		29	Qlachoma,	Glechoma
)•	»		Tenerium scordium , .	Teucrium scordium
	0		„ scordioides,	„ scordioides
237	»	ti	Ceratecephalus,	Ceratocephala
239			Iris Pseudocorus,	Iris pseudacorus
n		12	Carexi, .	Carex
n		14	pho'des arundinacea,	Typhoides arundinacea
241	»	17	de jos, Nephrodium thelipteris,	Nephrodium thelypteris
a	»	10	„ „ Tipha angus ata, ■	Typha angustifolia
	n	2	„ „ Lonchus arvensis>	Sonchus arvensis,
	u	11	de sus Sveda maritima,	Sueda maritima
242	n	15	de jos gliceria aquatica,	Glyceria aquatica
245	Planşa III fig. 4 HDtonia palustris,			Hottonia palustris
246		ti	IV „ 8 Volfia arrizza,	Volffia arrhiza
247		ii	V „ 2 Rupia maritima,	Ruppia maritima
347 rând 23			din sus cuvântul silvestris, se	va şterge.
348	n	15	din jos, în loc de : Axycantha, citeşte : oxycantha	
ti			în loc de : Pormassia, citeşte :	Parnassia.
ti	a	11	din jos după Scabiosa se va pune virgulă.	
ii	n	7	din jos în loc de : Rumel, citeşte: Rumex.	
n			în loc de : Alinos, citeşte : Alnus.	
349	a	3	în loc de : Aheliptheris, citeşte	: Theliptheris.
0	ti	11	în loc de : Butonius, imbellatus, citeşte : Butomus umbellatus	
n	n	7	în loc de : qaadrifolia, citeşte :	quadrifolia.
www.dacoromanica.ro
151
352
»
353
n
354
li
n
356
»
357
358
359
360
361
365
364
365
366
368
369
li
»
»
»
n
n
ti
n
n
n
»
n
n
»
ti
n
n
n
n
n
n
n
n
n
3	în loc de : crucaefolius, citeşte erucaefolius.
9 în loc de : psaeoides, citeşte: praeoides.
18	în loc de : Ischaenum, citeşte : lschaemum.
25 în loc de : c aspira, citeşte : Caspica.
4	în loc de : tumentosa, citeşte : tomentosa.
16 din jos în loc d : natans, citeşte : nutans.
7 din jos în loc de : lucidium, citeşte lucidum.
14 în loc de : Curături, citeşte : Tăeturi.
^	»	»	»	o
31	„	„	„ Ligustum „	Ligustrum.
1	în	loc de: paturi „	păduri
4	în	loc de : Comus, citeşte	;	Cornus.
1,2 în loc de : atrorumbens, citeşte : atrorubens.
7	în loc de : inctoria, citeşte ; tinctoria
19	în loc de ; Bitalba „ vitalba
1 în loc de: crucifolius „ erucifolius 18	în	loc	de: Galum	„	Galium
1	în	loc	de: Morantae	„	Marantae.
24 din jos în loc de : Neilreicsii citeşte : Neilreichii
20	din sus în	loc de :	II	citeşte : H.
9	din jos în	loc de :	L „	S.
20 din jos în loc de : Sartonii, citeşte: Sartorii.
14	în loc de:	Duingia,	citeşte	: Divingia.
24	în loc de :	Gynodon	„	Cynodon.
12	din jos în loc de : Ceutaurea, citeşte : Centaurea.
1	în	loc	de : Dactlis, citeşte	: Dactylis,
1	în	loc	de : Goloniat,	„	Golomâţ
1 din jos în loc de : acanthoipes, citeşte." acanthoides.
8	în loc de : Cahmaepitys, citeşte : chamaepitys.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro