Anul IV.—No. 1. Ianuarie—Martie 1923 jenatele SDobrogei REVISTA SOCIETĂŢII CUIiTURflliE DOBROGENE Director: C. BRĂTESCU Suaiarul: N. lorga: Drepturi naţionale şi politice ale Românilor în Do-brogea. Salsovia: Moartea Vulturului (J. M de Hereaia) ; Tn cumpănă (Sul! j Prudhomme). Virgil B. Cotovu'j Vederi asupra portului Constanţa. Rozmarin : Gândacul. Pericle Papahagi: Căpsală, arsa, părleandza, afumata şi aruncu. A. Mândru : Pe culmi. V. Lăiniceanu: Luntraşul. ii. h Zambaccian: Activitatea portului Constanţa în 1922. 'Aiha-.l Pricopie : Castelul; O, vin cu mine (G. Pharrius) Al. S. Soare: Statuele albe. Pericle Papahagi: Notiţe etimologice. Dr. inginer Frangopol: Particularitatea nămolului unor lacuri sărate de pe litoralul M. Negre ; Marea Neagră este o mare de „hidrogen sulfurai. M. Pricopie: întoarcerea ("V. Miiller); Nava ;Ed. Haraucourt). P. P. StănosCu: Mi-i sufletu-o in'antă (Albert Samain) G. ii- Şerbănescu: Monografia comunei Topalu-Constanţa. yP. P. StânesCLi: Cugetări da Chamfort. Gr. SQtccanu: Dimineaţa. Comandor St. Popescu: Din graiul marinarilor. Recenzii: O. Stoicescu: A Mândru: Grădina raiului'(nuvele) Krntii ffl' www.dacoromanica.ro Manuscrisele se trimit d-lui C. Brătescu, profesor la Şc. normală din Constanţa, Redacţia nu ia sub a sa răspundere nici una din opiniunile emise de autorii articolelor publicate. Revistele şi publicaţiile cu care „Analele Dobrogei" fac schimb; 1. Convorbiri Literare, Bucureşti 2. Rev. ştiinţifică Adamaebi, Iaşi. 3. Rev. Transilvania, Sibiu. 4. Viata Românească, Iaşi. 5. Viata nouă, Bucureşti. 6. Neamul românesc pentru popor. Bucureşti. * 7. Arhivele Olteniei, Craiova. 8. Lamura, Bucureşti. 9. Arhiva, Iaşi. 10. Revista vremii, Bucureşti. 11. Rhv. Şcoala. Cernăuţi. 12. Buletinul de informaţii al gra- dinei botanice, Cluj. 13. Buletinul Soc. Numismatice r«- mâne, Bucureşti 14. Ion Neculee, laşi. 15. Şezătoarea, Fălticeni. 16. Tovărăşia, Bucureşti. 17* Dobrogea economică, Constanta. 18. Apărarea Naţionala, Bucureşti. 19. Danubiul, Bucureşti. 20. Muguri, Câmpu-Lung. 21. Carp aţii, Braşov. 22. Poporul, Cernăuţi. 23. Gânduri bune, Bucureşti. 24. Casca, Bucureşti. 25. Furtuna, Bucureşti. 2G. Viata agricolă, Bucureşti. 27. Rev. Ideei, Bucureşti. 28. Tudor Pamfile, Dorohoi. 29. Glasul «aţelor, Adam-Clisi. www.dacaromamca.ro DRE-rTURI NAŢIONALE' 51 EOLITICE * J ALE ROMANILOR IN DOEROQEA CON5IDERATIUNI ISTORICE de N. IORGA Profesor la Unirersuaîea din Bucureşti Membru al Academiei Române Deputat www.dacoromanica.ro CAPITOLUL I EPOCA CLA5JCA Poate că nu există tn vechea lume clasică o altă regiune, care să fi reunit In chip mai unitar şi mai armonios calităţile de iniţiativă elenică cu soliditatea organizatoare a ordinei romane, ca Dobrogea, această veche „Scythia minor". Şi nu există o a doua regiune la care toată munca societăţilor moderne să fi fost mai puţin capabilă de a face să se uite acest caracter greco-roman care, dacă nu e reamintit de ruinele dela faţa pământului, de monumentele păstrate în toată plenitudinea frumoaselor lor linii, este Impregnat totuşi până şi In aspectul acestui pământ, ce pare el însuşi a fi o creaţiune a reprezentanţilor antichităţii civilizate. Dobrogea a făcut parte mai întâi din domeniul de colonizare al Ellenilor şi anume din acela care fu creat de prima mişcare a acelei vieţi active a Ioniei, care simţia nevoia de a radia peste tot pământul, Callatis şi Tomis reprezintă, în originea şi desvoltarea lor, în rivalitatea lor fecundă, antagonismul creator al Ionienilor şi Dorienilor. Luarea în stăpânire a litoralului pornise dela Byzanţ şi înainta prin Odtsaos şi Dionysopolis spre Olbia, pe lisiera acelei lumi barbare, unde cerealele din interior şi blănurile nordului aşteptau punerea lor în valoare de către negustorul călător. Istria, In apropierea gurilor Dunărei, ale căror taine ea părea că vine să le sondeze, este ca o icoană a acelei neobosite- curiosităţi pentru care ştiinţa şi comerţul se infrăţiau intim intr’una şi aceeaşi, impul-siune a sufletului. Şi această explorare ce răsplăteşte o vedem urGându-se prin Troesmis —Igliţa la Axiopolis - Cer- www.dacoromanica.ro A navoda *) pentru a atinge, în sfârşit, la DurostorUl Romanilor (Silistra), al cărui nume aminteşte originele sale celtice, un alt teritoriu, de colonisare, unde energia ele-nică se opria în faţa permanenţei îndărătnice a Thracilor băştinaşi şi în faţa înaintării barbarilor din Alpi, aşteptând opera cuceririi romane, creatoarea de oraşe în locuri cu însemnătate militară, pe unde nu exisţau urmele vre-unui trecut. Lucrările arheologilor români, un Tocilescu, un Sutzo, un Pârvan [în Analele Academiei Române, XXXIV, XXXV, XXXVI, XXXVII, XXXVIII] ne permit a cunoaşte, de multe ori cu multă claritate, această viaţă de un caracter cultural cu totul superior, a cărei continuare nu poate fi de loc căutată îu rătăcirile hordclor turanice şi în aşezările trecătoare ale şefilor de bandă, totdeauna In aşteptarea unei nouă prăzi. Dacă vechiul element grec, care colonizase coasta, s’a risipit In timpul marilor furtuni devastatoare ce au cercetat aceeste regiuni, lăsând cel mult acea populaţie de limbă turcă, dar de religie creştină, cari sunt Găgăuţii, supuşi de curând unei noi desnaţionalizări din partea statului bulgar contemporan * 2), cu totul altfel s’a întâmplat cu numeroşii descendenţi ai acelora cari repre-zentaseră civilizaţia politică a Romanilor. Aceşti soldaţi ţărani nu simţiau, ca Grecii, nevoia de a părăsi o ţară al cărei comerţ, cu totul decăzut, nu mai putea îmbogăţi pe iuter-mediari. Ca şi în alte ţinuturi, ei persistară în părăsire şi sărăcie. Şi constatările precise ale d-lui Pârvan, în cursul lucrărilor sale laborioase pe care le-a întrerupt un râzboiu pustiitor, au arătat destul că dominaţia romană nu se mărginia numai în a stabili funcţionari în bogatele oraşe .greceşti, care, autonome, păstraseră total din marele lor trecut prosper: ordinea municipală, ob’ceiurile populare, arta, de un caracter aşa de lesne de recunoscut, limba decretelor şi inscripţiilor,—sau în a trimite in ele exilaţi 4) Adăogiri HaJmym lângă lacul Razim şi Acgysws—Tul cea. 2) Gf. eBulletin de l'Institnî pour 1’cU de de l’E-urope cud-©rieii-lale» II ,p. 240 şi urm. www.dacaromamca.ro ca Ovidius, desgustat de această viaţă provincială, pe jumătate barbară, care-1 înconjura din toate părţile, sau, în fine, a stabili posturi militare destinate a păzi frumoasele drumuri mari pe care le*au aşternut; ci dominaţia romană îndepliuia şi această îndoită funcţiune etnică: de a stabili mai întâi colonişti sosiţi din diferitele regiuni romane sau romanizate, veterani, aventurieri, căutători de noroc, aşa precum se aflau totdeauna pe urma armatelor, apoi de a atrage, prin posibilitatea unui câştig superior, precum şi prin garanţia unei protecţii mai apropiate şi mai eficace—căci nu trebue să uităm că Valahia răsăriteană şi Moldova erau pentru Imperiu teritorii de influenţă şi nu teritorii de dominaţiune, -pe Dacii mai mult aau mai puţin romanizaţi de pe ţărmul stâng al fluviului. Aceşti coloni de altfel nu făceau altceva decât să reia drumul pe care-1 urmaseră pe vremea glorioasei lor independenţe cuceritoare sub steagurile regelui Burebista, care le-a purtat până la ţărmul Mări5, la Dionysopolis. Au fost, deci, în aceşti »vici“ şi «pagi*, aceste centre rurale, având existenţă continuă, pe care săpăturile ne îngădue a le urmări, trei specii de Romani, dintre care cele două din urmă trebuiau să rămâie legate de pământul pe care-l lucrau: funcţionari în misiune sau militari în trecere, mai întâi; apoi, în al doilea rând, colonişti ai Statului sau aventurieri şi, în al treilea rând, a-ceşti muncitori, cari nu făceau altceva decât să părăsească un ţărm al marelui fluviu pentru celălalt. Acesta a fost singurul aport fundamental de populaţie romană sau romanizată, căci partea răsăriteană a Moesiei, mai mult grecească şi mult mai favorizată chiar şi de climă, nu o-feria un prisos pentru expansiunea spre nordul rece, aspru şi barbar. Această Scythie minoră a geografilor, cari îşi reamintiau, numind-o astfel, pe vechii regi sciţi din sec. III cu reşedinţa prin părţile dela Callatis, ale căror monezi le-a studiat d-1 Sutzo şi cari au exercitat o stăpânire trecătoare, cu totul exterioară, asupra cetăţilor e-lenice [Kanites, Tanusa, Charaspes, Acrosas, Sarias 1)J, 4) Vezi «Ballatia da la saction historiqua da l’Academia Rou-«wi**» ffl, fu 263 si ura. www.dacoromamca.ro f avea un caracter diferit după calitatea etnică a naţiunilor amestecate în desvoltarea sa: ea era, pentru rasa greacă, tin inel din cingătoarea de colonii In periplul Pontului Eu-xin; pentru Imperiu, o continuare a Moesiei spre nord; dar, pentru populaţia rurală, ea era numai celălalt ţărm al Dunărei tracice, deja colonizat şi romanizat. Prin urmare, de o parte şi de alta a fluviului se menţine, dealungul veacurilor tulburi, aceeaşi populaţie indigenă şi, prin aceasta chiar, nestrămutată, ai cărei reprezentanţi, transformaţi prin civilizaţia romană, care le-a amestecat chiar şi sângele şi înfr'un chip esenţial, dar rebel oricărei alte influenţe care nu s*ar fi oprit numai la suprafaţa politică% sunt Românii de astăzi. Anterioară în forma sa barbară, chiar şi Sciţilor, ale căror fundaţiuni regale sunt numai nişte simple încercări fără trăinicie către sud ; nutri-toare, prin munca sa, a Grecilor stabiliţi pe coastă, pentru a pune în circulaţie produsul mânilor lor robuste, ea a supravieţuit, întărită prin tot ceeace Roma le-a putut da, chiar gloriei şi declinului Imperiului. Iar invaziile, care au distrus oraşele, n’au făcut decât să ceară, In trecere, tributul şi prada lor acestor sate, e-terne pentru că puteau totdeauna să se refacă. CAPITOLUL II DOBROGEA IN EUUL-MEDIU PANA IN EPOCA LUI bOBROTICI S’au găsit în ruinele centrelor odinioară înfloritoare ale Dobrogei urme ale invaziei slave, care le-a distrus după o lungă rezistenţă, de care dă încă mărturie starea zidurilor, schimbările ce li s’au adus pentru a le face mai proprii apărării1). Dar până la sfârşitul sec. VII, când a-păru un nou inamic, a cărui operă de devastare fu mai deplină, vechile cetăţi elenice, devenite simple castele protectoare, rezistară asalturilor, graţie mai ales acelor măsuri de reconstrucţie pe care le-a luat Justinian. Şi, 1 . ■« /■ • •••_■% * • 1) Przeopius: D« a edificii*, p. 283. www.dacoramamca.ro 7 pentru că e chestiunea de aceste lucrări, trebue să ţinem seama de faptul că ele s’au întins mai cu seamă pe cele două laturi ale Dunărei şi că, prin urmare, Dobrogea era cuprinsă încă odată în această unitate geografică, etnografică şi politică din care în chip natural face parte. Aceste întărituri nu puteau trăi,—ca acelea care le-au înlocuit mai târziu, în alte locuri, în epoca Turcilor,— dacă o întreagă fâşie de teren înconjurător nu le-ar fi servit pentru aprovizionare. Trebue, prin urmare, să admitem că locuitori cu ocupaţiuni rustice se aflau de jur împrejur. De unde puteau veni aceşti ţărani agricultori? Erau ei Slavi ? Dar tocmai înpotriva acestor Slavi, distrugători şi năvălitori, ridica Imperiul noua sa cingătoare defensivă şi ch’ar în sec. VII oştile împăratului Mauriciu treceau Dunărea ca să-i lovească în câmpiile, bălţile şi pădurile nestrăbătute ale Valahiei vecine. Dacă apărătorii hotarului n’ar fi găsit o populaţie statornică, de multă vrtme fixată pe solul acestei provincii, ei ar fi lucrat ca Turcii mai târziu, cari nu s’au mărginit numai să înzestreze fiecare din cetăţile lor cu o zonă de sate creştine, ci au avut şi grija ca, acolo unde creştinii lipsiau, să stabilească colonii de supuşi credincioşi, pentru a le încredinţa paza drumurilor strategice care, şi în epoca lor, străbateau Dobrogea. Cu atât mai mult, cu cât acesta era un sistem obişnuit la Bizantini, cari stabiliră la Phi-lippopole, în mijlocul Grecilor şi Bulgarilor ortodocşi, Armeni eretici, constrânşi a-şi părăsi vechile lor căm'nuri as atice şi cari făcură, în schimb, transplantări în massă, de Slavi mai întâi, de Valahi mai apoi, în acea Anatolie pe care războaele aproape o despopulaseră. Cu toate acestea nu găsim nici o infiltrare streină în acest ţinut şi trebue să admitem, deci, că vech’i locuitori se menţineau, tari prin dreptul lor şi sprijiniţi pe o tradiţie de mai multe ori seculară. Alături de această populaţie consacrată muncii pământului, se afla cu toate astea şi o alta 1). Cel puţin o parte din Daci se compuneau din păstori, pe când con- f - 4) ^1 O. Murgtci ne aminteşte io această chestiune studiile d-tui de Martin**. www.dacotomanica.ro I generii lor, Geţii, se consacrau lucrării câmpului şi—s’o spunem în paranteză—aceasta a fost poate cauza pentru care s’a făcut deosebirea între cele două ramuri ale rasei tracice dela Dunăre şi din Carpaţi. Din cele mai vechi timpuri păstorii aceştia, strămoşi îndepărtaţi ai Mocan lor de astăzi şi fraţi ai acelora cari au dat, în urma altui amestec, populaţia «vlahă» din Pind şi din Balcani, poiniau, la date nestrămutate, de pe înaltele plaiuri carpatice pentru a căuta în lunca acoperită de bălţi a Dunărei păşunile necesare oilor lor. Ei se coborau, întrucât documentele istorice ne permit a-i urmări, şi în această Dobroge, până la malurile Mării, unde rătăciau în lunile de iarnă, iar unii dintre dânşii înaintau şi mai departe, până pe ţărmurile Chersonesului antic. Dar, prin transhumanţa lor, ei nu fac decât să constate o altă înfăţişare a unităţii dintre cele două ţărmuri ale Dunărei, care în această provincie este mai pronunţată decât spre laturea Bulgariei. Administraţia imperială îi trata, fără îndoială, în acelaş fel ca şi pe congenerii lor balcanici, cerându-le dijma dela vite şi ceva daruri pentru funcţionari, împărţindu-le în schimb privilegii pentru totalitatea păstorilor şi onoruri pentru şefii lor. Nu era nici un motiv ca această orânduire, priincioasă pentru ambele părţi, să fi avut un sfârşit, căci consideraţiunile moderne, economice, politice şi naţionale, care se ridică astăzi în-potriva transhumanţei, nu existau. Nu trebue să uităm nici pe pescari. Cei cari se îndeletnicesc astăzi cu această ocupaţie în deltă sunt Ruşii sectari, Lipovenii. Cu toate acestea se poate data instalarea lor, care este cu totul recentă, provocată de măsurile luate din vechea lor patrie contra rascolnicilor. Predecesorii lor cei mai vechi trebue să fi fost pescarii greci, dar ei dispărură odată cu prosperitatea cetăţilor ai căror locuitori erau. De sigur că locul lor îl luară agricultorii din interior, ceeace era cu atât mai cu putinţă, cu cât ei erau dunăreni prin excelenţă, cumulând cele două ocupaţii şi fiindcă o populaţie de pescari, de origină tracică, apoi tracoromană, se întâlneşte în fiece epocă pe malurile marelui fluviu; centrul de pescari dela Turtucaia, www.dacoromanica.ro compus aproape exclusiv din Români, până la fundarea unui principat al Bulgariei, era un document Înainte de ultimele evenimente şi de masacrele şi exodul pe care ele l-au provocat- Astfel deci, în satele ce continuau vechii «viei», în aşezările trecătoare ale păstorilor dela munte, în colibele pescarilor de pe maluri găsim deopotrivă o populaţie, care nu putea fi decât românească, în noua ei fisionomie etnică pe care o luase în cursul desvoltării sale. Ea era complet despărţită de lumea cu totul distinctă a ba:ba-rilor stepei cari, ameninţând Imperiul, se numiau Bulgari, apoi Pecenegi. Maghiari,-supravieţuire a vechilor Huni şi Avari,— prin larga întindere de bălţi nestrăbătute ale Deltei. Dar, la un moment dat, intervenţia bizantină,— lupte între horde şi Imperiali,—făcu ca Bulgarii, după o Înfrângere bizantină, să treacă pe acest teritoriu roman al Dobrogei. Am descris, într’o lucrare anterioară, această imigrare fie pradă în chipul următor: Asparuh vine să jefueascăîn Scythia minoră. Imperialii încearcă un contraatac, trecându-şi infanteria «prin regiunea ce se găseşte între Ongl (Basarabia de sud, ve-chiul Bugeac) şi Dunăre», deci prin viitoarea Dobroge, în timp ce flota se îndreaptă către gurile Dunărei. Ei trec fluviul, iar inamicul se ascunde prin bălţi. Retragerea împăratului, căzut bolnav, trezeşte panica în arier gardă. In urma acestor Bizantini, Bulgarii vin pe ţărmul drept şi înaintează până la Varna. In Ioc de a se reîntoarce în loeurile lor din Bugeac, ei se opresc. Imperiul, incapabil de a-i goni, Ie recunoaşte aşezarea. El primeşte pe nesuferiţii vecini de altă dată ca «federati», fixaţi în pământ roman şi, după un obiceiu statornic, le dă suma de întreţinere anuală, care trece drept solda lor. !). Situaţia Bulgarilor nu era asemănătoare cu aceea a vechilor barbari colonizaţi în această provincie: Carpii, 1) «Observările unui istoric asupra evenimentelor din Balcaui» în Analele Academiei Române XXXV p. 119. Trad. franc. în «Bulletin» ftaneez, 1 p. 3. www.dacaromamca.ro 50 învinşi de Aurelian, Scyrrii şi Sadagarii, precum şi parte* din Alani cari, sub şeful lor Chandax, fură stabiliţi de Valens, după marea trecere a Goţilor, pe la 375. In a-ceste din urmă cazuri nu e vorba decât de fragmente etnice, puţin numeroase, care intrau ÎA Imperiu într’un moment când nu puteai gândi măcar a-i impune o nouă formă barbară, în timp ce războinicii lui Asparuh au fost, dela început, nişte concurenţi la dominaţiunea oraşului împărătesc şi nimic altceva. *). Mai târziu împăratul Justinian Rhinotmet-ul va prormte «seniorului» acestor Bulgari pe fiica sa, care cu toate a-cestea nu deveni nici odată soţia acestui păgân. Urmă un război, In cursul căruia avu loc o luptă la Anchialos, pierdută de Imperiali. O bucată de timp oaspeţii aceştia incomozi sunt întrebuinţaţi în certurile interne al căror scop este stăpânirea în Bizanţ. Când subsidiile ce li se datorează întârzie, ei nu hezită de a le cere chiar sub zidurile acestui Constantinopol, care cu toate astea nu va fi nici odată prada lor. Dinastia bulgară se stinge şi atunci s’a putut crede că şefi de religie creştină şi de limbă romană vor înlocui linia Khagamlor credincioşi vechii tradiţii. Crum, cel mai sţrălucit reprezentant al reacţiunii, ajungând la putere, luptă din nou în faţa capitalei Imperiului, după ce ucise, în mijlocul înfrângerii «Romanilor" din orient, pe însuşi „basileus'-ul lor (813). Urmaşul cel de-al doilea al său, Boris, priveşte spre vest, unde Francii lui Carol cel Mare distruseră acea „Avaria", de care Bulgarii s’au temut atâta timp; dar importanţa sa istorică constă mai a-les în adoptarea, cu totul politică, a creştinismului, în forma greacă. Aceasta însemna, cu toate acestea, a cere însuşi Imperiul pentru această dinastie turcă, servită de o armată de aceeaşi rasă şi sprijinindu-se pe o populaţie slavă. Simeon, un neofit al culturii bizantine, - după cum fusese şi Theodoric gotul cu patru sute de ani înainte,— -- -- ____ •1) Vezi fi G. Popa Lisseanu : Dră^toml (Silistra), Bucureşti 4913,. p. 64—66. www.dacoromamca.ro 11 se prezintă In faţa cetăţii sfinte spre a fi proelam&t Cesar Dar, cum el n’a reuşit să pătrundă înăuntru, însuşi sensul acestei creaţiuni politice dispăru. Fiul său, nepotul său, fură nevoiţi a se rândui modest în clientela împăraţilor pe cari nu i-au putut înlocui. In cele din urmă ei fură îndepărtaţi graţie concursului Varegilor ruşi din Kiev, cari voiseră un moment refacerea în folosul lor a acestui soi de stat de concurenţă. Când şi aceştia fură alungaţi din Silistra, Bizanţul, Roma-nouă, reintră In drepturile sale şi anume până la gurile Dunărei, statornic păzite, de altfel, în răstimpul celor trei secole de războaie, de flota imperială, care rămăsese stăpână pe comunicaţiile din Marea Neagră şi chiar dealungul fluviului. Se vede bine, prin urmare, care a tost caracterul invaziunii în regiunea ce ne interesează. Bulgarii pătrunzând în lumea de civilizaţie superioară a Bizantinilor, străbat ca prinlr’un culoar prin această îngustă fâşie de ţară, dintre Dunărea inferioară şi Marea Neagră, care nu le oferia decât cetăţi de decadenţă, castele care n'au putut rezista atacurilor lor,—deşi nimic nu ne probează că dominaţia imperială pe litoral ar fi dispărut prin însuşi acest fapt,—sate care nu oferiau nimic lăcomiei lor trezite de povestirile unor congeneri cari scăpaseră din armatele împăratului. N’a existat, ca la Franci, creatorii unei noi ordine politice şi mai târziu naţionale,—dar cu ce întârziere şi după câte tulburări 1 —o luare în stăpânire în o-raşe care, sub raportul industrial şi comercial, nu existau, de altfel, aproape de loc, nici o distribuţie de ogoare, partitio agrorum, aducând cu sine o colaborare agricolă în sate. Ci a fost numai, ca şi la Franci, în prima fază a stabilirii lor, existenţa, pe acest pământ de cucerire, a u-nei tabere totdeauna gata a se deplasa pentru a căuta o pradă în ţinuturi mai fericite. Iar aceasta nu e de ajuns pentru a afirma drepturi asupra unui teritoriu. Ca să ne întoarcem la exemplul Francilor, cu privire la cari documentele abundă, ei străbătuseră multe provincii înainte de a ajunge acolo unde s’au fixat şi, în timpul trecerii, ei au .fost stăpânii acestor, teritorii; dar aceasta ajunge oare pentru ca urmaşii lor şi chiar, cum e cazul pentru www.dacoramamca.ro 11 Bulgari, descendenţii după nume numai, să aibă calitatea de a le revendica pentru noile lor lundaţiuni politice ? Se vorbeşte de un stat, într'o vreme când ideea de Stat, a unui Stat deosebit, naţional, Iipsia acestor horde, servile imitatoare ale Bizanţului, în unitatatea căruia ele se străduiau a se confunda chiar a doua zi după o mare înghiţitură de pradă îmbătătoare. Nici unul din aceşti Bulgari, cu înfăţişare hunieă, păgâni şi sălbateci, nea vând despre Imperiu de cât o vagă idee, pe care strămoşii lor le-o adusese din vecinătatea Chinei imperiale, nu visa măcar o ordine politică demnă de acest nume; ei erau oamenii Khaganului lor, proprietatea umană a acestui stăpân de sclavi războinici, şi nimic mai mult. Se pomenesc capitalele lor succesive, la Plisca şi la Preslav, şi s’au găsit resturi de palate şi câte-va „stele" comemorative după moda turanică în săpăturile recente făcute de Şcoala arheologică rusă din Constantinopol, pe locul de aşezare al celei dintâi. Dar toate acestea poartă, pe deoparte, caracterul provizoriu al unei invazii care înţelege să nu se oprească decât mult mai departe şi să atingă un scop cu mult superior, acel Ţarigrad al Constantinopolei, care a fost totdeauna capitala ideală a acestor războinici rătăcitorii şi, de alta, un caracter straniu cu totul evident: nimic care să nu fie grecesc, care să nu poarte pecetea bizantină. Şi, în ceea ce priveşte frontierele, ele erau nehotărâte în această lume schimbătoare după accidentele unui războiu care, cu toate tratatele, era aproape continuu; în'orice caz, ele nu cuprind decât teritoriul pe care streinul nu poate păşi, iar nu cel administrat, a-tunci când însăşi mojloacele de administrare lipsiau, şi încă mai puţin cel colonizat şi, prin urmare, câştigat definitiv pentru patrimoniul naţiunii. Cele câteva mii de barbari din această naţiuni abia ajungeau pentru raitele lor de pradă şi şefii lor nici nu s’ar fi gândit să-i risipească peste ogoare pentru a îndeplini munca câmpului, pe care rasa lor a lâsat-o totdeauna sclavilor, prizonierilor de războiu şi populaţiilor tributare. .Chiar sub raportul militar în zadar s’ar căuta urmă de prezenţa Bulgarilor în regiunea care trebuia să fie Do- www.dacoromamca.ro >8 brogea, In toate săpăturile ce s’au întreprins, nu s’a găsit nimic barbar acoperind ruinele vechilor civilizaţii care umplu ţara. Nici una din acele „stele“ ce comemorează faptele şefilor cu nume turanic, ale Khaganului, ale „tarkhanilor^ şi boerilor din preajma sa 1). Chiar în ruinele palatului de reşedinţă nu s’a găsit nici o inscripţie raportându-se la această ţară. Singură Silistra figurează pe una din a-ceste „stele", 2 3) dar aceasta însemnează aşa de puţin sub raportul unei dominatiuni re: le, încât pe o alta găsim menţiunea unei lupte date pe malurile Tisei. 8) Oraşele litoralului n’au nimic care să le lege de istoria bulgară; episcopatul de Tomis, odinioară aşa de înfloritor 4 *), cu şefi al căror nume e înscris In paginele literaturii latine în primele secole ale evului-mediu, încetează de a avea o importanţă şi noua ierarhie creată prin actul de convertire al lui Boris-Mihail nu atinge prin nici o reia-ţiune consemnată în istorie această veche Siylhie minoră ai cărei călugări nedisciplinaţi şi flecari, pasionaţi pentru discuţiile teologice şi înclinaţi spre eresii, îşi duseră încă din sec. VI, sub împăratul Iustinian, certurile lor de dogmă nu numai în faţa Basilevs-ului din Constantinopo! ci chiar şi în faţa Papei, oglinda ortodoxiei. La Galii cari primiră numele Francilor există, sub vechiul decor galo-roman, o nouă forţă care ruinează pentru a crea apoi, măcar şi în formele bastarde pe care reuşeşte să le descopere navitatea sa vioaie. Aci, ca de aitfe! pe tot teritoriul cucerit de barbari, nimic nou nu se va ridica ; nici o urmă din acea spontaneitate etnică, care reface o ţară după chipul său. Dar cel puţin, pe malurile Dunărei ca şi la Serdica, devenită oraşul Sfintei Sofii prin catedrala sa, Soţia, la Odessos, care va f, mai apoi Vama, găsim continuitatea vechei vieţi greceşti, debarasate de lustrul roman pentru a fi acoperită din ce în ce mai mult de o 1) S’a găsit Ia Buleic numai aceea a Iui Bagatur fiul lui Ragaia Vezi Popa Liseeanu: «Cetăţi şi oraşe greeo-rocuane» Bucureşti 1914 p 51. 2) Isvestia a Şcoalei ruse, X, 173, 175, 295. 3) lbidem, X,‘p. 19. 41 Vezi Netzhammer: Die christl'ehen Altentiuner der DoL-rugea- • Bucureşti 1906. www.dacoromanica.ro 14 ... ______. nouă pătară slavă,—căci «Bulgarul*, de’ndatâ ce e vorba paţin de civilizaţie, na e Tarcal cuceritor, ci de sigur Slavul supus, colonizatorul barbar de dată mai veche, pe care credinţa creştină l-a împăcat de multă vreme cu vechiul stăpân legitim. In această Dobroge, care fu, cu toate acestea, un drum frequentat şi un litoral favorabil navigaţiei, fără a vorbi de acea incomparabilă regiune de pescării care este Delta, nu e nimic care să reamintească chiar viaţa urbană de odinioară, după ce castelul a dispărut, castelul pe care Bulgarul n’a Încercat să-l reclădească în folosul său. Vedem bine—şi nomenclatura geografică o probează destul—că Slavul lipseşte aci ca şi Turanianul. Nu e de cât vechiul locuitor, nici Slav, nici Bulgar, care stărueşte şi, dacă e numai pescar sau păstor, prezenţa sa nici n’are nevoie a fi constatată prin nomenclatură, căci logica situaţiilor economice singură ar ajunge. După plecarea Varegilor, Imperiul organiză, după vechile norme, dar mai ales după nevoile prezentului, această provincie recâştigată. Sub raportul religios era un Mitropolit ce rezida la Silistra, devenită, din nevoia de a stăpâni şi ţărmul stâng al Dunărei, o adevărată capitală; sub raportul politic şi militar, care se confiindau în Roma răsăritului, era un strateg al noii teme bulgare, dar şi un »comandant al oraşelor dela Istru*. Aceasta însemnează, fără îndoială, un şef al Dobrogei. El dispunea de o flotă dunăreană, care putea număra până la o sută de corăbii. Dar ar însemna să ne înşelăm complet dacă am admite că această administraţie bizantină era asigurată şi că dispunea de toate mijloacele ţării. Şi să mai adăogim că, dacă Imperiul, cu cadrele şi ierarhia sa, nu era capabil a exercita o autoritate reală şi a folosi toate resursele provinciei, cu atât mai puţin putea fi Statul de imitaţie imperfectă şi de contrafacere grosolană al Bulgarilor. Se vede bine nestabilitatea care se perpetua In aceste regiuni din aventura Pecenegilor, stăpâni mai de mult ai ţărmului stâng al Dunărei, înainte de catastrofa lor definitivă. Kegen, unul dintre şefii hordei, se ridică împotriva www.dacoramanica.ro li hanului Tyrach şi-I constrânge a se refugia In acele bălţi ale Dunărei, eare mai serviseră de locuinţă şi Bulgarilor primitivi. Dar el nu se bucură de c&t puţină vreme de fructul victoriei sale; tn curănd ti veni şi lui rândul să caute un refugiu tn aceleaşi bălţi dunărene şi In urmă el trebui să cedeze Înaintea concentrării tuturor torţelor naţiunii şi să facă, trecând pe pământul Imperiului, ceea ce făcuseră cu trei sute de ani mai înainte războinicii lui Asparub, a doua zi după o înfrângere. El se adăposti In marile insule pe care le formează Dunărea la est de Silistra şi, prin urmare, şi In Dobrogea vecină. Şi ai săi erau poate mai numeroşi ca Bulgarii de odinioară, căci cronica bizantină contemporană nu-i socoate la mai puţin de 20.000. Ca şi pentru năvălitorii din sec. VII, Bizanţul acordă oaspeţilor săi calitatea de ,tederaţi“ şi le distrbui chiar pământuri pentru hrană, fixând trei întărituri pentru a-părarea teritoriului ocupat, întărituri pe care trebue să le căutăm pe lângă delta Dunărei, pentru că ele trebuiau să oprească intrarea In thema imperială războinicilor hanului, care era hotărât să-şi urmărească rivalul pentru a-1 distruge. Când horda se tnfăţişe spre a cere ca rebelii să lie opriţi în incursiunile lor sau să fie predaţi stăpânului lor legitim, a trebuit să se dea o luptă. Cum Kegen plecase să primească botezul la Constantinopol, comandanţii împărăteşti conduseră rezistenţa. Lipsa de provizii, bolile uşurară opera lor. Tyrach însuşi primi aceeaşi condiţie ca şi inamicul său şi barbarii săi fură distribuiţi printre coloniile din părţile Sofiei şi ale Asiei Mici. Se ştie că o răscoală în potriva acestor dispoziţiuni aduse distrugerea, mai târziu, a acestui popor aproape în întregime 1). Avut.-a împăratul de aci înainte la dispoziţia sa a-ceste teritorii situate între Silistra şi Deltă ? Mărturiile cronicilor ne arată ceea ce a lost. Şefi pecenegi au supravieţuit pedepsei inamicului lor. Dar alături de aceşti streini, încă păgâni şi condamnaţi de asemenea unei dispariţii 1) Cedrenos, pp. 412—413,' 465'—433, 514—515, 582 şi urn>. www.dacoromamca.ro 16 apropiate, ca toţi barbai'ii cari stăruiau în vechea lor credinţă, exista şi o organizaţie a populaţiei indigene pe baza vechilor sale tradiţii. Ea existase, fârâ îndoială, din secol în secol, dar a trebuit ca atenţiunea să fie chemată în această direcţie de către noile evenimente ce se petrecură aci în sec. XI, pentru ca să avem ştiri circumstanţiale asupra vicisitudinelor acestei modeste provincii. Când o expediţie îa contra Pecenegilor aduse la Dunărea de jos pe acel împărat soldat care fu primul dintre Comneni, Isaac, apoi pe urmaşul său, Alexe, ei găsiră în centre, al căror nume, grec, de Jî§mopolis corespunde aceluia de dava al Dacilor şi numelor romane de vicus şi pagus pentru aşezările rurale ale vechiului Imperiu de limbă latină,— «seniori», *ekkritaî», ca şi cei din Pindul românesc, . cari sunt independenţi, dispunâad de un teritoriu ale cărui Jimite sunt peste putinţă de fixat. Dacă un oare care Tatos, având rude aproape de el, era stăpân în Silstra, el avea în regiunea care se întinde până la Mare, în împrejurimile marei cetăţi episcopale de care va fi vorba, mai târziu, a Vttzinei, aproape de gurile Dunărei, vecini tot aşa de bine statorniciţi ca şi el: Chalis l), Sestlav, So-lomon, Satzas. împăratul îi atacă ; el constrânse pe Tatos să-şi părăsească cetarea, după cum făcuse şi Sviatoslav rusul, spre a se. refugia pe malul stâng al fluviului, unde Cumanii Inlocuiseră pe Pecenegii în risipă. Dar aceşti noi stăpâni barbari ai Dunărei, aceşti Turci ai celei din urmă năvăliri, fură destul de puternici pentru a cauza imperialilor o mare înfrângere care la decisivă 2 3), căci luptele în potriva Cumanilor se dau de aci în colo la apus, în spre V;din. A trebuit să vie Manual Comnenu! în mijlocul scc. XH, pentru ca sâ aibă loc, în urma unei alianţe înch'iate cu principii Piusiei-apusene, lupte în codrul de dincolo de Dunăre, în acel Teleorman, „Tenuormon* al Bizantinilor, ale cărui urme se găsesc astăzi, deoparte în Dobrogea meridională şi de alta în Muntenia aproape de gura Oltului a). 1) Textil Auriei Cemnena jiare ck face -ula! ea stftpâniter al Mării. In aceeaşi epocă, Andronic Comnenul îşi caută, după catastrofa sa, un refagiu în «Chilia», prin care putea ajunge la ,Taurosciţi“, la Buşii din Halici, şi care n'ar fi deci aceea a Bithyniei, ci Cbilia-Lykostomo din insula cu acelaş nume a Dunărei. Acest castel era folosit de asemenea pentru internarea condamnaţilor politici şi se spune explicit că el se afla spre părţile Scy-tkiei cumane l). La gura Nistrului, vechiul castel Mauro-castro pare a fi continuat să adăpostească o garnizoană bizantină. Din punctul de vedere al organizaţiei religioase, al ierarhiei, aceste concluzii se întăresc şi mai mult. Pe tot litoralul Mării Negre, la Vama, la Derania-Dişpudac, la Ecrene, la Cavarna, la Chilia şi chiar la Silistră avem posesiuni de ale Patriarhului din Constantinopole, care păstrează veniturile acestor cetăţi ete-alungul existenţii celui 1) N. Ierga: Chilia şi Cetatea Albă, p. să şi «rm.; Netas ă’ua histerien, pp. 40—41. Cf. Cinnmtmtt p. 200: Chvniates pp. 171, 401—405. www.dacoramanica.ro 20 de-al treilea Imperiu bulgar, până la începutul sec. XV. 1) Şidela începutul sec. XIV se întâlnesc episcopi de Vi-. . izina2), aproape de gurile Dunărei (şi nu la Macin), Luca şi succesorii săi, cari dispun, evident, nu numai de ţărmul - drept al fluviului aproape de deltă, ci şi de ţărmul stâng din faţă, cuprinzând Muntenia răsăriteană. Avem a face, deci, cu. un episcopat grec, de rivalitate, de concurenţă, ridicat împotriva scaunului mitropolitan din Silistra, care : era acum în posesiunea Ţarilor bulgari. Episcopul de Vi-tana are relaţiuni directe cu împăratul din Bizanţ, care-şi reluă In 1261 vechea sa capitală legitimă şi el depinde, sub raportul religios, numai de Patriarh. Cine îşi dă seama de importanţa formelor şi de legăturile de ierarhie în evul-mediu, va înţelege însemnătatea acestui fapt. Dar mai sunt, tot în această ordine, fapte care vin să-l coroboreze. Dacă la sfârşitul sec. XIII un Myltzes, bulgar, ginerele lui Ioan Asan, ajunge senior de .■ Mesembria şi. Anchialos, el depindea de împărat, a cărui fiică o luase în căsătorie fiul său; după moartea sa aceste oraşe maritime se întorc la coroana bizantină. 3) Dacă mai târziu aceste oraşe sunt alipite momentan la Tarat, e numai ca zestre a prinţesei grece care se mărită cu Constantin tTych. Dacă, în fine, în sec. XIV,, .se întâlneşte la Cavarna un şef, un * senior" (acesta e sensul cuvântului bizantin „archon") Balica, al cărui nume e românesc, el funcţiona, fără îndoială, ca vasal al împăratului din Con-stantinopole, într’o epocă eând Caliacra şi chiar Mesembria, Emona, Cozeac0n2 erau locuri bizantine. Şi, numai ca ofiţer bizantin, ca rudă a împăratului grec, al cărui fiu luase în căsătorie pe fica sa, ca demnitar al Imperiului în calitatea sa de «despot"—titlu acordat numai rudelor „basilevs"-ului —fu Dobrotici, pe la 1350, . stăpânitorul acestui litoral căruia îi dete pentru totdeauna numele său. 1) , Miklosich şi Miiller: Acta Patriarchatus, I pp. 7G, 528Hur-tnusachi.' XIV, p. 1. 2) Pachymeres, II, pp. 2G8 şi urm., 307 şi urm., 377. 3) N lor ga r Notes d’un historien. pp.-38—39. După Pachtjmeres, II pp. 210-^211,343,349 şi urmi'Cf. Jirecek; Gesch. der Serben I p. 323. www.dacoromanica.ro 21 Lăsăm , să urmele în rezumat acele rânduri prin care, cu alţ prilej, sphiţam .cariera sa, după isvoare greceşti .şi veneţiene contemporane. Dobrotici mai întâi e un simplu căpitan cu soldă, în tovărăşia fratelui său Teodor, a lui Balica, „senior de Cavarna* (Karbona), în diocesa Varna, reunită o bucată de vreme cu acea a Mesembriei şi Anchialos şi formând la un loc o provincie eclesiastică a Patriarhului din Con-stantinopole. La 1346 stăpânul lor îi trimite cu „ o. mie de soldaţi aleşi* în ajutorul regentei Anna, mama Pa-leologului Ioan V, contra căruia se ridicase vechiul său tutor, loan VI Cantacuzen. Aceasta arată că Balica nu poseda numai acest castel, ci şi o bună parte din fieful, din apanajul pe care împăraţii din Constantinopole îl încredinţau aliaţilor şi rudelor lor pe care le . împodobiau cu titlul de despot. Reuşind în misiunea lor de a supune împărătesei oraşele rebele ale litoralului, Dobrotici primeşte ca recompensă mâna îlcei puternicului Apokaukos, care hotăra totdeauna în sfaturile regentei; el e numit în acelâş. timp generalisim al armatei imperiale. Dar el cade, împreună, cu cavalerii săi, în faţa Selimbriei ale cărei împrejurimi nu le cunoştea. Teodor se întoarce la Cavarna, însă fratele său păstrează pentru sine locurile pe care le-a cucerit, între altele Midia El nu voeşte a le preda chiar după reconcilierea celor doi împăraţi. Cantacuzen îl tratează ca pe un şef de briganzi şi-l atacă, fără a putea cu toate acestea sâ*l distrugă. El cedează numai Midia şi păstrează restul, ca fief al Imperiului- In Iunie 1357 îl vedem în posesiunea castelelor Cozeacon şi Emona, aproape deMesembria; el le supusese scaunului metropolitan din Varna, fiindcă îşi fixă la Galiacra, în apropierea acestui oraş, capitala pe care Balica o avusese mai aproape, la Cavarna- Puţin după aceea Dobrotici pare că s’a aliat cu vechiul Ţar de Târnova în contra Bizantinilor pentru a le sustrage toată laturea litoralului. Alexandru pune mâna pe Provata, Emona, Mesembria şi chiar Anchial, dar îşi păstrează pentru sine cucerirea. Pentru a pedepsi pe despot, Amedeu de Savoia, pe care Ioan Paleologul.îl chemase în ajutor, www.dacoromanica.ro 22 asedie Vama. Ia ori ce caz, fl vedem ta acest an, 1366, negociind cn prinţul italian, la Caliacra. împăratul bizantin, arestat de noul Ţar bulgar, Şişman, alesese acest loc pentru a se îmbarca şi a se întoarce la Constantinepol. Contele Âmedeu reluă Bulgarilor oraşele pierdute ale vechiului fief al Mării Negre. Când izbucni războiul între împăratul Ioan V, susţinut de Veneţieni, şi fiul său mai mare, revoltat cu sprijinul Genoveziler, aceştia din urmă, cari voiau să aibă monopolul grâului îa Marea Neagrâ, puseră mâna pe Li-costomo-Chilia, posesiunea, lui Dobrotici, care apare de asemenea şi în socotelile cruciadei dela 1366 sub numele „eastrum Atţuile“. Războiul continua în 1375—76, şi seniorul litoralului spera să poată stabili la Trebizoada pe Mibail, fiul lui loan V, cu care îşi măritase fica. El susţinu mai târziu, în înţelegere cu împăratul, pe ruda sa, Jeaa Muazzo, ofiţer veneţian, care refuză să evacueze TeneJos, pentru că el voia să Introducă acolo pe Bizantini. Conflictul cu Veneţienii dura încă la 1383 1). Do-bretici intrase în război cu o altă putere care., dela Constantinopole chiar, tindea ta stăpânirea gurilor Dunărei. In 1204, când Latinii se stabiliseră în capitala răsăritului bizantin, ei nu găsiră decât rămăşiţele jalnice ale flotei imperiale, care era odinioară stăpâna apelor Mării Negre şi a întregului litoral, exercitând o influenţă mai mult sau mai puţin profundă asupra întregii vieţi politice care subsista în interiorul ţărilor. împăraţii din Tre-bizonda, nişte bieţi pretendenţi totdeauna în căutare de bani, nu erau capabili a reînoi această putere maritimă cu un trecut atât de glorios. Nu e nevoie să mai vorbim de împăraţii de Nicea, destinaţi cu toate acestea a goni din Constantinopole pe usurpatori, căci ei nu ajungeau la coastă decât prin intermediari. Corăbiile Veneţiei fnlocuirâ pe cele ale Imperiului şi, când Paleologii îşi fâ- 1) Isvoarele .surit, îa afară de documentai® venetiene publicate la arma memoriului romăn citat,—Cantacuztn, II, p. 584 şi urm.; Acta 1‘atriarchatus de MiMetich şi Miilter, I, p. 367 şi urm.; Bollati ai Sain Purr* ■. Spedixione in Oriente di Ammleo VI, Tnrin, 1901; W. lorga ; Notes et Extraits, I, pp. 9, 10. www.dacaromanica.ro 23 cură intrarea în vechea capitală liberată de Franci, ei au trebuit să se sprijine, în ce priveşte flota, pe Genovezi, rivali naturali ai Veneţienilor. Prin tratatul dela Nym-phaion, ei le-au cedat, şi încă fără condiţii, drepturile imperiale în Marea Neagră şi, după victorie, noii stăpâni italieni avură propria lor capitală bizantină în faţa aceleia a „basilevj“ ului restituit la Pera. Colonii înfloritoare se ridicară pe această coastă nordică a Pontului Euxin, care servise de litoral vechilor Goţi şi Gazărilor, ale căror nume s’au păstrat în „Gothia" şi „Gazaria* date In epuca ge-noveză chiar hinterlandului, Crimeei actuale, şi unde, în timpul scurtei durate a Imperiului „latin", Tătarii deveniseră stăpâni necontestaţi. Era vorba acum de a le câştiga prin acte de vasalitate, prin sume de răscumpărare şi daruri periodice, exploatându-le decadenţa lor vizibilă şi rapidă. Căci venise momentul de a le înlocui, dela gura lui Phasis, în Caucaz, până la aceea a Niprului, unde vegeta Tana veneţiană, şi la „limanul" Nistrului, unde vameşii tătari strângeau încă, pe la 1350, drepturile de trecere pentru Han. S’au stabilit deci, dintr’o necesitate inerentă situaţiei creeate în 1261, Genovezi la Maurolcastron, devenit Mon-castro, apoi la cetatea insulară numită acum Chilia, căreia aceşti colonizatori de dată mai recentă îi restituiră vechiul său nume elenic de Lykostomon, Licostomo. Ei reuşiră a sfărâma puterea trecătoare a prinţului Dimitrie (princeps Demetrius), poate un Tătar convertit la creştinism, mai curând un Timur cu vechiu nume păgân, care e menţionat la 1368 într’un pnV'Vgiu de comerţ al regelui Ungariei, ca având posesnuu spre gurile Dunărei. *) In provincia vecină ei întâlniră pe Dobrotici, care-şi consolidase situaţia prin rolul ce-1 jucase de curând în certurile dintre împăratul Ioan V şi fiul său rebel, Andronic, susţinut de Genovezi. Documentele genoveze menţionează în timpul acestui războiu dela Tenedos sau Chioggia şi conflictul cu. Dobrotici, „guerre Dobordize". Se pare că „despotul" nu 1 1) Zimmermann—Wwner— MUller: Urkundeabuch, II, p. 315 No. 117; Hmmwiahi XIY Ia acest aa. www.dacoramamca.ro 24 reuşi şă-i pună un sfârşit. El îl lăsă moştenire fiului' şi succesorului, său Ivanco. Acesta ri’a moştenit totalitatea posesiunilor tatălui său, căci Şişmau, Ţarul din Târnova, care stăpânea Si-listra, unde Dobrotiei n’a poruncit deloc, era stăpân la Vama, după cum se constată în 1866, precum şi pe o parte din litoral deasupra acestui port principal. Şî Imperiul nu-1 recunoştea, după cum o făcuse cu tatăl să!-, căci el nu era „despot". Aceste drepturi încetaseră pi'a singur acest fapt. Totuşi el avea o ceată de războinici în jurul lui şi stăpânia şi câteva puncte pe litoral. Pentru aceea Geno-vezii din Peva găsiră că e folositor a se înţelege cu acest „domînus", acest simplu senior căruia nu i se acorda alt titlu.xReprezentaţii lui Ivanco fură două personagii dintre cari nici unul nu poartă nume bulgăresc: Costa, un grec, şi „Iholpanus", deci - după ortografia ge-novezâ—Ciolpan, un român. Convenţia din 24 Mai 1887 priveşte pe toţi supuşii .acestui mic potentat „Greci* în prima linie — aceştia fără îndoială sunt strămoşii Găgău-ţilor—Bulgari sau alţii, ori cari ar li *). Ea priveşte numai drepturile consulului din Chilia, care apare, aşa precum era dealtfel regula în expansiunea colonială genoveză, ca şef al oraşului în care resida. In acest moment Românii din Muntenia apar ca stăpâni ai ţârii. S’a discutat asupra anului când s’a dat privilegiu! Iui Mircea, Voevodul muntean care, în afară de titlurile sale transilvănene, poartă şi pe acela de „stăpân de amândouă malurile Dunărei, până la Marea cea mare şi Domo al cetăţii Silistra*. Dar, în orice caz, prima luare înstăpânire trebuie să fie anterioară acestei date, 1388—1389, . când, după ce Muntenii au ocupat, trecând Dunărea, a-ceste castele şi aceste cetăţi, Turcii lui Iacşibeg, fiul celebrului Timurtaş, puseră mâna pe vechea fortăreaţă romană şi bizantină. In 1389—90, după lupta dela Cosovo şi după moartea sultanului Murad, Muntenii se întoarseră N. larga,: Notices et extraits des mss. dela Biblietheque du Roi, XI, pp. 65-71. www.dacaromanica.ro 25 în ea pentru a fi scoşi din nou, în 1391—1392, noul şet. al otomanilox Baiaaid, putând trece Dunarea după plac la 1394-, pentru a se răzbuna de această uzurpare. Abia înainte de lupta deîa Niropole, când cruciaţii erau-stă-,; pâni pe toată linia Dunărei, reapăru Mircea în faţa Si-listrei; totuşi Turcii pun din nou stăpânire pe cetate la 1397 La 1399* Voevodul român stăpânia din nou ambele maluri ale fluviului. Puţin după aceea, lupta dela Angora, . Înfrângerea lui Baiazid, luat în captivitate de învingătorul său, jimur-lenk, îngădui lui Mircea să devie arbitru între fii Sultanului şi să contribue esenţial la stabilirea lui Musa ca Sultan în Europa; Iu tot timpul guvernării amicului său el va fi stăpân al acestor oraşe—precum şi al Nicopolei- , —ca feudatar al Sultanului, şi el le va numi deci în privilegiile sale „cetăţi turceşti*. La 1413 biruinţa seniorului din Asia, Mohammed, fratele lui Musa, puse capăt nu • numai acestei dominaţii de dincolo de Dunăre, dar şi posesiunii oraşelor de pe ţărmul stâng chiar, Giurgiu, Se-verin, de către Români. x) Stăpânirea Silistrei depindea de relaţiunile cu Turcii, căci Şişman le dăduse lor tara sa, complet supusă la 1393; iar stăpânirea Dobrogei, a moştenirei lui Dobrotici (Dobrugi-illi, provincia Dobrugi pentru Turci) nu avea legături decât cu Bizantinii. Numai «basilevs»-ul avea dreptul să creeze despoţi şi numai dintre propriile sale rude, de sânge sau prin alianţă; şi el nu putea să Ie dea decât pământuri de ale Imperiului. Ivanco n’avea nici o legătură cu Paleologii; Bizanţul l-a ignorat. Dar Mircea era fiul unei prinţese al cărei nume de Calinichia li arată origina. Ca şi despotul Serbiei, ca şi cel din Les-bos, italianul Gattilusia. el fu agregat personal la familia imperială şi ca prinţ, la acest complex de State pe care ultimii* Paleolog*, nutriţi cu amintiri glorioase, căutau a le reface sub autoritatea lor, în momentul când făceau din episcopul de Vitzina,-~un grec, pe care îl găsim odată în 1) După cronicile turceşti, Nachi, în primul rând: traducere latină de Leunclavius, germană de Nolcleke, în Zeitschrift der deutschen morgenlândischen Gesellschaft XV, sau traducerea ungurească de Thwrm («Torok Tortenetirok»), www.dacoromamca.ro I 26 fruntea colaniler «Alani», adecă Valaki,—primul Mitropolit al Valahiei. Acest din urmă fapt se petrecuse, de altfel, pe la 1359, şi ne Întrebăm dacă nu cumva de pe atunci chiar Vitzina, vechea capitală a Dobrogei in sec. XI, nu era supusă principatului Muntean, de care era, în orice caz, aşa de intim legată. La 1390, In tratatul său cu Polonia, Mircea ia titlul de „despot al ţărilor (terrarum) lui Dobrotici", înainte de a menţiona că este „domn" numai (dominus) al Drxtr ei, Silistrei. La 1391 apare acest din urmă titlu. La 1392 e vorba numai de o dominaţie care se întinde „dela munţi până la hotarele tătăreşti", primă încercare de a confunda posesiunile sale Intr’o singură stăpânire J). După 1406 Bizanţul, învins şi umilit, de altfel inutil, e dat la o parte şi locurile Dobrogei trec printre „cetăţile turceşti". Mohamed I va ajunge, de altfel, în opera sa de restituire, până la lenisala. Dacă întâlnim vechiul titlu al lui Mircea, cu menţiunea Silistrei şi a „celor două maluri ale Dunărei până la Marea cea mare", dar fără aceea a despotului lui Dobrotici, Intr’un document al lui Mihail, fiul, co-regent iji succesor al lui Mircea, nu trebue să vedem în aceasta—Găci documentul este, de altfel, autentic—decât reapariţia fSră semnificaţi^ reală şi actuală a unei vechi formule de cancelarie. Cu toate acestea Kellia, devenită pentru Români Chilia, rămăsese în posesiunea Domnului Munteniei. In curând se ridică chiar în faţa ei, pe ţărmul stâng, o aUă Chilie, moldovenească. Ea întrecu la urmă şi înghiţi pe cealaltă. încredinţate mai întâi pazei soldaţilor marelui apărător al ereştinătăţei răsăritene, Ioan Huniadi, contra Turcilor, ele fură cucerite printr’un atac combinat al Sultanului Balazid II şi al Hanului Tătarilor, la 1484. 1) N. lorga: Notes d'un historien. pp. 42—4'} (Diplomele se găsesc în [iuriuwaaki şi }a Sbornicul din Solia). La 1896 Lieostomo era muntenesc. www.dacoramamca.ro 27 CAPITOLUL III TURCII IN DQPRQQErfl Inte»ii*r«a Chiliei noi pe celălalt mal al Daaărei se explică prin stabilirea dominaţiei turceşti în Dobrogm. Chiar Mohamed I construise fortăreţe, de earaater evident barbar, cum este aceea ale cărei mine »« văd la eet de Babadag. Acest Sultan a fost in aeelaş timp şi un colonizator, care a căutat să dea nu caracter tar-•ese, măcar cât de puţin vizibil, provinciilor Imperialul său. El începu cu ţinuturile dela graniţă şi ţăranii săi, înruaii (ciobanii) anotolieni, burghezii din Caramanîa ae întâia ese mai ales în văile Macedoniei şi dealungal ţărmului Mării Negre, care fusese atâta vreme greeese, sub rechin aspect elenie ca şi sub noul aspect bizantin. CenstanUa şi-a păstrat vechiul său caracter, fi o găsim în portulaHele Veneţien© ea şi In descrierea lui Wavrin, după informaţii culese în 1445, sub acest nume roman puţin italienîzat. De asemenea Mangalia, In oare treba® să recunoaştem pe vechea Kallatis, păstrează un num® ce aparţine vocabularului grec din epoca decadenţei, dacă însemnează cu un radical turc, depozite de mangal, de cărbuni. încolo, întâlnim sate cu nume turcesc ta jurul cetăţilor: Eschi- şi Ieni-Sarai (reşedinţa veohe şi nouă), Hissarlăc (cetăţuia) lângă Hârşova, vechiul Car-sium, care-şi păstrează de altfel numele său slavo-român (femeninul slav dela Hârsu, nume cunoscut în istoria Imperiului Asaneştilor,în greceşte: Chryses), Almalân, Dervent, Biigeac (acestea două din urmă înseamnă accidente de teren), în jurul Silistrei. Alte localităţi întemeiate mai târziu, se înşiră dealungul marelui drum turcesc care, urmând semnele celui roman, duce dela vechiul Abrittus, devenit Abtat-Kalessi (prin urinare se păstra amintirea vechei kale, kalessi a înaintaşilor de glorioasă amintire) spre vadurile Dunărei de jos: se vede bine aceasta din faptul că numele însemnează adesea ocupaţia locuitorilor şi de aceea găsim sate de azapi (Asaplarj, de cavaci (Cavaclar), de chirigii sau căruţaşi (Cheragil, de odagii, ieniceri, nalbanţi (potcovari), ara- www.dacoromamca.ro 28 hagii ct\, ete. (ef. Sofular, Murfallar, Oroslar, Chio-seler Ctcârăcci). Aproape de Constanţa s’a întemeiat un sat de Anctolieni (f.nadolchioi) şi o mahala eu Lăzi (LazmcJixle'), odinioară Lazchioi, „satul Lăzilor". Satul Caramanchioi (Caraina; cea) apio jpe de guri'e fluviului merită' de asemenea a fi semnalat. Altele, pomenind fântâni: (hnam-Ceşme, Cişmeaua imamului, a preotului), Ac:bunar (Fântâna albă), văi: (Caildere), înălţimi (Beş-Tepe), precum şi câte-ra menţiuni de câşle, Jocuri unde iernau turmele şi vitele, par a indica prezenţa unor ciobani, asiatici ca şi cei ai Macedoniei, în timp ce numele care se termină în-~ch.c>i (=sat; Cernavoda erii mai înainte Bogas chioi, iar Ostrovul—Ada chioi) ar arăta aşezările rurale supuse unui spahiu. Faptul că un oarecare îiumâr de t4emente din a-ceastă nomenclatură desemnează lacuri „ghiol" (Tekîr-ghiol, Moru-ghiol, Sari ghiol) ne-ar îndemui să admitem că peocari mohamedani ar fi pus stăpânire pe aceste ape apa de bogate în peşti. Dând de gura Sf. Gheorghe, i-au tradus numele în Caiârles. Dar nomenclatura Deltei întregi a rămas slavo-română; Dunavăţul, „Dunârea-mieă*, care figurează în portulsn* ca „Dunavici*, se păstrează până astăzi; Pris* lava nici nu şi-a schimbat numele; Sulina aminteşte în ' turceşte vechile saline, pe care autorii de hărţi geografice italiene nu uită sâ le menţioneze şi care figurează încă iu cronicile veneţiene din .see. XV. Dacă Tulcea pare a yeni dela un radical turcesc Tul (ca şi Casim-cea dela Casim, nume de persoană), am sta la Îndoială să vedem îu Isaccea apanajul unui Isac dintre cuceritori, şi mai curând ne-nm gândi la Sacea din soc. XI, care-şi avea VoevodafUl său aproape de vestita Vicina, dispărută astăzi. Etimologia Măcinului nu poate fi stabilită. Dar In tot lungul Dunărei găsim o serie întreagă de nume româneşti: Văcăreni (locuitori din Văcari), Bisericuţa, Greci, Sârbi, Lipoveni, Ţaiţa şi Igliţa (igliţă însemnează şi ac de împletit), Turcoai formă femenină foarte veche, dela Turc), Peceneaga, Bră-gaica (numele unei sărbători populare), Ţiganca, . www.dacoromanica.ro 29 Calica, Satu-nou, Valea-Eogii, Groapa-Ciobanului, Cărnii (originari din Daia, jnd. Vlaşca), Stelnicani (stelniţă=pioşniţâ), Tichileşti, Asăneşti, Bâltăgeşti (sufixul— eŞti, ea,rac':eî iiitic pentru satele româno de colonizare, amintind numele vechiului înfcemeetor) Aliman, care cuprinde amintirea ciobani lui şi mocanului care l-a fundat, Seimenii-Mari (Seimeni, trupă din armata turcâ a sec. XVII), Mârleanu, Perjoaia (nume româneşti de persoane), Cetatea Pătatului, Oltina (având corespondentul şi dincolo In Muntenia) şi chiar Vlah-chioi, cu nume turcesc,-„satul Vlahiloi.*, căruia îi corespunde un Vlahlar (Valahii), localitate aşezată ia nord-vest de Varna. Numele, foarte dese în spre Oltenia şi Serbia, în—oua se înntâlnese numai la Hârşova, Ra-sova şi Mulciova, la sud; de asemenea la Ciucurova. Aceasta ne duce desigur la o concluzie. Dacă aceste localităţi de pe ţărmul diept al Dunărei ar fi fost de provenienţa mai recentă, ele ar purta nume îa— eşti sau-mi, obişnuite pentru poile fundaţiuni. Din potrivă Insă, găsim nume care, ca Tureoaia şi Peeeneaga, închid în ele noţiuni vechi sau forme linguisiieo căzute din uz; apoi altele, cum sunt cele terminate în rina şi ■ova, care aparţin celui mai vechia fond de aşezări rurale din ţinutul românesc, dinfcr’o epocă când exista vechea populaţie slavă, şi când nume, care In graiul comun nu mai au sens, aveau o întrebuinţare generală. Treime să admitem, prin urmare, cu necesitate că, In alară de raza cetăţilor, Turcii şi-au deschis prin mijlocul provinciei e trecere pentru armatele lor şi că au stabilit acolo conaţionali cu caracter militar, ca păzitori, înpingând pe Români spre Dunăre, dincolo de care se găseau marile masse ale neamului lor. Cât despre Bulgari, nimic în izvoare, nimic în logica istoriei, nimic în nomenclatură chiar, care ar trebui să ofere desinenţe precum —anţi, — iţay—aţi, afară de Obluciţa lângă Isaccea, cu care se şi confundă, nu ne semnalează prezenţa lor. Pentru Domnii no mâni din sec. XV, cari stâpâuiau Încă Chilia, această Dobroge devenise uu teritoriu strein www.dacorotnamca.ro de preocupările lor obişnuite, ceea ce era, de altfel1 foarte natural, din moment ee eueerirea turcă le răpise chiar şi cetăţile de pe malul stâng, eu vadurile lor negustoreşti şi vămile, care adueeau venituri aşa de însemnate tesaurului. Singură Brăila dintre aceste locuri, odinioară bogate mai presus de ori eare altele, rămăsese în puterea lor, dar şi pe aceasta au trebuit s’o piardă înainte de jumătatea see. XVI. A trece Dunărea în această parte însemna pentru d&nşii a jefui şi a ucide In ţară turcească, fără nici o consideraţie. Dan II o făcu pe la Silistra; urmaşul tău, Viad Ţepeş, nu numai pe liniă Dunărei bulgăreşti, pănă la Kakeva spre apus, oi şi în Dobrogea până la Oblu-eiţa, deci la Isaceea şi până la Gurile Dunărei. Şi acesta expediţii pustiitoare, îndreptate In contra cetăţilor turceşti care cauzaseră Munteniei atâtea nefericiri, se repetă mai ales la sfârşitul see. XVI, eând Românii, Cazacii, Ardelenii, Sârbii lui Mik&i Viteazul, care părea că personifică revolta creştinătăţii răsăritene eontra Islamului, se aruneară asupra vechilor cuiburi de jefuitori şi, neputând «ă le distrugă, deteră cel puţin foc oraşelor ee le înconjurau. Turcii nu îndrăzniră să apere Dobrogea; Hârşova fu arsă şi, după ciocniri cu ţăranii români, trupele lui Radu Şerban putură inainta nestânjenite până în împrejurimile Bazargieului, unde se retră*eieră Turcii *). A fost, mai mult deeât pe timpul lui Mihai Viteazul, o adevărată cucerire a provinciei. Dar Turcii luară măsuri ca o nouă invazie să ie cu neputinţă. Tătarii din Dobrogea luară parte şi ei la t expediţia lui Skender-Paşa, în 1620, eare sfărâmă în Moldova încercarea de cucerire a Polonilor. Ei aveau un şef permanent în persoana acestui Paşe al Dobrogei, al gurilor Dunărei şi al veehei regiuni de aventuri şi jafuri tătăreşti, care se întindea dela gura Nistrului până la îubueătura Niprului şl la cuiburile Cazacilor. Skeader 1) Hurmuamki IV, p, 272, No. 48; SptnUni Bistoria dela Transilvania, p. 216. www.dacoromanica.ro 31 Însuşi luase această calitate şi, până tn epoca ChiuprîU* liilor, acest paşalâc dela Dunărea de jos, avându-şi capitala în Silistra puternic fortificată, garanta ehiar şi contra Tătarilor din Bugeac, cari dela 1630 erau, sub Mârza Cantemir, în stare de revoltă, liniştea acestor locuri. Urmarea a trebuit să fie o mai puternieă afir-mare a elementului turco-tătar în Debrogea—în a-ceastă epocă fu întemeiat satul Seimeni, în faţa câmpiei Bărăganului, eăei ereaţiunea acestei trupe aparţine marelui Sultan cuceritor Murad IV, mâniat contra ambiţiei veşnic neliniştite a ienioerilor şi spahiilor, vechii apărători ai Imperiului. Provincia devenia din ee în ce mai mult o tabără fortificată, gata a porni în orice moment contra duşmanului ereştin sau contra răsculaţilor. Mărturiile călătorilor sunt rare, dar nu lipsese. Ii-cepând eu Paul Giorgio, propagandist de cruciade, un Raguzan, scriind pe la sfârşitul sec. XVI," el constată creştini la Baloic şi Cavarna, absolut creştine, la Mangalia, la Constanţa—se păstra deci vechiul nume—apoi Turci la Babadag, la Cara-su, eto.J) Dar nu găsim acele menţiuni precise care singure pot servi să elucideze chestiuni de etnografie şi, de altfel, scriitorul, care se laudă eă a cunoscut Dobrogea „ani de-a rândul", pare că şi-a cules informaţiile sale numai din contactul întâmplător cu persoane care cunoşteau mai mult sau mai puţin provincia. Thornas Âlberti, un negustor din Bo-logna, menţionează în 1612 Bazargicul ea „oittă dai Turehi*. oraş aparţinând Turcilor; satele ee urmează au de asemenea nume turceşti: Saragea (aceştia sunt jandarmii turci), Biulbiul (Privighetoarea), Caragio. A-jungem apoi la un al doilea Dâeni, in interior, „un sat foarte mare, locuit îu cea mai mare parte de Români* (villa grandissima abitata la piu parte da Valaeehi), pe care el îl numeşte Straja, „Straggia* 1 2). Nu se face nici o menţiune de Bulgari. Ca să ajungă la Măcio, eă- 1) li«knsctv : Monumemta tiisterica Slaverum meridienalium II, p. 243. 2) Identificarea mi-a fost propusă de d. V. Bogre». www.dacoramanica.ro 82 - Iătorul trece încă prin două sate turceşti: Cavaici şi Sohaali -1). . Diaconul arab Paul din Alep, care i. însoţit pe Patriarhul Macarie de Antiohia în pelerinajul său făcut cu . scopul de a aduna milostenii, va numi, 0 adevărat, Teliţa „un sat de creştini bulgari*, dar cins-şi dă seama de situaţie, de vecinătatea şi trecutul acestui loc, înţelege eă textul sirian trebue să spue : „creştini din Bulgaria*. Altcum ar trebui să admitem că şi Mâeinul însuşi, în t faţa - Brăilei, românească din veac în veac, ar fi - avut „420 case de creştini bulgari* 2). Puţin timp după * aceea, un episcop catolic, care era el însuşi un bulgar, * Pilip Stanislavici, numără la Babadag 1700 case turceşti; cât despre celelalte 300, cu aproape 2000 locu- - itori, ele ar fi aparţinut „Bulgarilor, Grecilor şi Valahilor shismatici* : e de ajuns să găsim menţiunea gre- - ■» cilor, neexietonţi de fapt, afară de câţi-va negustori, -pentru ca să ne dăm seama de sensul acestui pasaj. J Dealtfel populaţia, aşa de numeroasă pe atunci, a Ga-găuţilor nu se menţionezâ de loc. 3) Cornelio Magni, alt călător italian, care a însoţit a într’o expediţie contra Poloniei pe Sultanul Mohamed IV, nu cunoaşte în Dobrogea de cât cetăţi turceşti, venituri închinate fundaţiuniîor religioase ale Iskmului, sate tătăreşti, ai căror locuitori datorau serviciu religios Sultanului. 4) Palatinul de Culm, trimis de regele Poloniei la Poartă, găseşte, la 1677, la Isaccea două ^moschei şi un castel, iar cât priveşte naţionalitatea Io-* euitorilor, el nu, distinge decât imperfect Greci, Armeni, „Bulg&riens* (sic), Evrei şi Turci. La Babadag popu- 1) Viaggio a Gonstaatiaopeli di Ttmniuso Alberti, publicato da Alberte Bacelli della Lega, Bologaa 1889, p. 21 şi urm (Gf. Gava-clar, la sud). 2) *Trad.ueerea greşită se datereşte lui Belfour (Travels of Ma-carius, I p. 42). Bulgarii din Ismail (la 1G50) trebue să fie interpretaţi la fel, 3) Moaumenta spectantia histeriam Slavoruin meridionalium, '■ XVIII, p.264. Gf. A. P. Arbore în Arhiva Dobregei Bucureşti 1916 p. 25. 4) Quanto diu j piu curioso etc. Parma 1678, pp. 338 şi urm, 450 şi urm. • www.dacoramamca.ro iaţîa e mohamedană. Aci, zice el, începe Dobrogea i „3unfc o sută de sate pa care le locuesc Tătarii; sunt o suta cincizeci de boeri, pe cari-i numesc timari; sunt totdeauna câte-va mii pentru a face prăzi şi a prindă robi*. Până la Bazargicul cel cu trei moschei se întâlnesc numai sate turceşti (Mouttikichlassi, Imamchari, Karassou, Ouzoun-Alimaie, Kotuale, Fadschimousli/. Întâmplarea ne-a păstrat chiar menţiunea împrejurărilor In care a fost fundat unul din aceste sate, menţiune ce datează din 1603, anul incursiunii făcute în Dobrogea de Domnul Radu Şerban, care, războinic întreprinzător şi îndrăzneţ, a fost adevăratul succesor al lui Miliai Viteazul. El trece Dunărea, dar nn-1 mai întâmpină vechea primire amicală din partea creştinilor doritori de o soartă mai bnnă sub sceptrul unui congener sau coreligionar cel puţin. El e reprezentantul şerbiei şi lumea apucă mai curând armele ca să se apere de cucerirea lui. Rezistenţa se constată la satul Dăeni, încă existent, un adevărat oraş, locuit de Români cari se adunaseră acolo ca să-şi apere libertăţile lor ameninţate. „Nu erau alţi locuitori pe malul Dunărei*, scrie martorul ocular, un Raguzan, „decât în satul ce se ckiamă Dăeni, care se poate compara cu un adevărat oraş, unde se adunaseră mii de Români, cu familiile lor, ca să scape de tirania Domnilor din Moldova şi MunteniaK („non essendo altri abitatori sularipa del Danubio sino cheii vilagio cHe si chiama Dai&ni, cbe si po aguaîiare a una bonna cittâ, dov© si sono ricolti molte migliare di Valachi, con le loro fa-' meglie fugendo la tiranide delii principi pasaţi di Mol-davia efc Walachia* 1). Şi, cât pentru restul provinciei, în afară de linia Dunărei, acest Alvise Radibrati, cu toate acestea un Slav, nu găseşte decât Turci şi chiar Tătari, până la Bazargicul „locuit în întregime* de aceşti musulmani („abitata tutta da Turcbi e Tartari"). Dar, din aceste excursiuni Domnii aduceau, după cum se spune lămurit In izvoare, mii de creştini cari 1) Studii şi documente, IV, p. 117. www.dacaramanica.ro Referau ââ trăiască sub un stăpân de legâa lor şi, ln aeelaş timp, In condiţiuni de o perfectă libertate socială, căci Ţările române nu cunoşteau încă—până pe la 1570-1600—şerbia. Trebue să admitem că Dobrogea a oferit. ' un număr cel puţin tot aşa de mare de colonişti români cât şi acela de colonişti bulgari oferiţi de vechile provincii ale Mo'esiei. De şi ciobanii mocani vor fi continuat să străbată câmpia şi văile îa timpul îornii, totuşi s’a produs fără îndoială o despopulare, taie a favorizat predomnirea etnică a Turcilor. Se vede bine că se face un gol In această regiune. Şi, cum trebuia să se întărească organizarea de apărare în potriva voevozilor tributari, cari avuseseră îndrăzneala de a-şi scutura jugul, Tătari din' Crimea, dar mai ales din Bugeacul unde ei pătrunseseră chiar în timpul războaelor provocate de hotărârea lui Mi-hai Viteazul, tură stabiliţi în Dobrogea pentru a umple golurile. Insă şi ţăranul român îşi pierduse pământul, moştenirea sa sfântă şi în curând el trebuia să ajungă un obiect al boierului. însuşi Mihai întări normele a-cestei şerbii, urâte de vechiul plugar liber care fusese şi cel mai bun soldat al ţârii. Se porni un puternic curent de emigrare şi, cum aceeaşi schimbare socială se petrecea şi în Moldova, oamenii treceau de cealaltă parte a Dunărei, unde spahiul turc nu cerea decât dijma şi unde se aflau destule locuri fără nici o autoritate superioară şi fără nici un drept anterior. CAPITOLUL IV ROMANII 51 BULGARII IN DOBROGEA La începutul sec. XVIII Tătarii din Dobrogea erau o simplă populaţie paşnică, In stingere vizibilă ; în bor-deele lor subpământene, săpate în pământ, nevâruite, ei continuau viaţa vechilor Troglodiţi de cari vorbesc izvoarele greceşti. însăşi Silistra, mult mai mică decât Rusciuuui şi populată de Turci, Greci, Armeni şi Evreil), 1) Povestirea lui Bay şi Bapai în Siazadok, tradusă în Arhiva Dobrogei I, p. 80. www.dacoromanica.ro 8b J -* era în compleetă decadenţa, iar reşedinţa Paşei,—-a „serdar“-ului—şeful militar dela Dnnftrea de jos, se afla acum la Babadag, oraşul siânt al bătrânului Baba Saltuc Dede, un oraş „mare şi frumos" şi cu multe case bune. Acest înalt demnitar turc, asistat de un locotenent, de o „kehaia", cheltuia mult şi primia solemn pe solii streini în trecere pe aci!). Tuleea.lsaccea, nu erau decât nişte cetă-ţui turceşti aproape ruinate, înconjurate de o populaţie amestecată de mică importanţă. Calăîorii menţionează şi satele „turceşti" Cara-su, Alibei-chioi şi Cogealac. Chiustengea, al cărei nume vechiu de „Constantia* nimeni nu şi-l mai amintia, are o însemnătate, după mărturia unui arheolog francez, prea mică, cu căsuţele sale rustice, afară de câteva locuinţe turceşti cu o mai bună înfăţişare. Oraşul vechiu, Palaiochora al indigenilor, Kal-latis de odinioară, nu arăta decât ruine şi „popi greci* ca să dea o lămurire naivă2). Cât despre locuitorii actuali, prea puţin numeroşi, din satul vecin, ei erau „Greci" ca religie, dar ca naţionalitate mai ales „Moldoveni sau Bulgari", primii deci—adecă Românii—find puşi în prima linie3). Acest proces de decadenţă merse accentuându-se. Dacă Turcii cercetau drumul Dobrogei, care văzuse cele din urmă armate victorioase, acelea ale lui Ahmed Chiu-priuliu la 1673 şi acelea ale lui Moldovangi-Ali la 1711, aceasta o faceau numai în scurtele lor campanii de a-parare. După o lungă erâ de pace, în 1761—1762, un erudit ruguzan, abatele Boseovici, trecând prin Moldova In Polonia, găseşte Turci amestecaţi cu ceva Bulgari, trăind despărţiţi, la Cara-su, la „Lefze", la Baltagi-ehioi, la Taşburun, localităţi de prea mică importanţă, care dispărură în curând 4). Dela 1769, Creştinii, „Moscoviţii" cei blestemaţi, cari vor curaţi Bugeacul de populaţia sa tătărească, veniră aci să-i caute. '1) La Mottraye. Voyages. II, pp. 9—10. Trad. în Arhiva Dobrogei I, p. 93 Ştirea datează din anul 1714. 2) La Mottraye: op. cit., II, pp. 9—10, 205—210. .'!) Ibid. 4) Viaggio da Constantinopoli in Polonia. Bassano 1784. www.dacaromamca.ro 36 Un an mai înainte, un negustor Vienez, care venia să organizeze un nou comerţ la gurile Dunărei, încercând a stabili un comptuar german la Chilia-nouă,„Kilia-nova8, pe care Ruşii o vor ocupa îu 1771—găsi la Silistra „Turci In cea mai mare parte8, însă abia o biată plebe de decadenţă, „temută din cauza tâlhăriilor şi cruzimei sale“, la Hârşova un mic târguşor ce înconjura cetatea, Ia Isaccea vechiul castel1). Scriitorii bulgari moderni vorbesc de un curent de emigrare spre nord, spre acele colonii pe care Rusia le deschisese In sec. XVIII pentru conaţionalii lor ca şi pentru Sârbi şi Moldoveni dincolo de Nipru şi ei fixează data de 1752—1754; pentru primul transport care aduse guvernului colonişti din acest neam 2). N’am avut posibilitatea unui control. Dar, dacă e vorba de grupe ce s’au oprit Iu drumul lor pentru a coloniza Dobrogea, nici un document contemporan nu ni le menţionează. Astfel se vor petrece lucrurile după intrarea Ruşilor în Dobrogea, unde râmaseră trei ani, până la vestita pace dela 1774* care fu încheiată chiar în cuprinsul provinciei noastre, la Chiuciuc-Cainargi, ceva mai la sud de Silistra. Ei lăsară în urma lor ţinuturi ai căror locuitori musulmani se împrâştiaseră în parte. Cu atât mai mult cu cât însuşi Turcii organizaseră pe a-ceşfi „locuitori ai Dobrogei, o ţară Intre Dunăre şi muntele Haemus8, îu număr de 40.000, după izvorul diplomatic pe eare-i folosim, pentru a forma trupe ce trebuiau să alunge, lu sfârşitul anului 1769, pe Ruşii din Principate 3). O nouă colonizare se impunea. Cei ce luară p&rte la ea au fost pentru prima oară Bulgari în număr mai mare, căci slăbirea autorităţii centrale aduse în curând pe toată laturea dreaptă a Dunărei o stare de veşnică nesiguranţă, care era supărătoare în deosebi pentru creştini. Fugând de regimul aspru al aianilor 1) Reisen von Wiea Li ivilianova, Loipzig 1773; Trad. rom, iu Arhiva Dobrogei 1, p. 100 şi urm. 2) Cf. Arbor», loc. cit. p. 27 (după Miletici şi Skalukowski). 3) Raportul ministrului prusac la Constantinopole, 3 Ian. 1770, în N. Iwgi: ,,Acte şi fragmente", II, p. 23. In schimb Rugii distraseră întreaga populaţie turcă; Koyălnicwnu, Letopiseţe, III, p. 268. www.dacaromanica.ro 37 usurpatori, stabiliţi în vechile cetăţi şi de jafurile periodice ale Cârjaliilor, de bandele de soldaţi liberaţi cari exploatau ţara pentru a trai, precum şi de tirania ienicerilor decadenţei, cari se stabiliau definitiv In mijlocul satelor de creştini ai căror fruntaşi deveniau (a-eeştia din urmă se numesc şi azi ciorbagii, „ofiţeri de ieniceri*), Bulgarii trecură în grupe în Muntenia ca să se stabilească printre Români, unde formară populaţia numită „grebenţi* sau „eliicii* *), sau în satele pustii ale Dobrogei. Un mare număr de rapoarte diplomatice franceze constată, cu toate acestea, că, în cursul războiului ruso-turc, dela 1806-1812, mii de Bulgari fură transplantaţi oficial de generalii lui Alexandru I în Basarabia, unde locul Tătarilor încă nu era ocupat şi chiar pe coasta Mării pănă la Odesa *). Trebue să ţinem seama, pentru a explica această măsură, de faptul că cele doua Principate fuseseră formal anexate, în înţelegere ou Napoleon, de către Ţar şi că se lucra astfel pentru repopularea unei regiuni a cărei stăpânire părea cu totul asigurată. Când cel puţin Basarabia intră, în urma tratate’ui din 1812, în stăpânirea Rusie* "'soarea aceasta se continuă; coloniştii căutau în noua patrie acele privilegii religioase pe oare era inutil a le cere dela Turci. Nu era nevoie de violenţa pentru a atrage pe malul stâng sate întregi; lumea se grăbia să apuce înaintea altora cari se pregătiau şi ei să emigreze. A se opri In Do-brogea sărăcită, ale cărei fortăreţe fură din nou ocupate de armatele Ţarului, însemna a nu avea simţul situaţiei. Căci se puteau aştepta noi invazii în duelul de două ori secular ce se purta între Imperiul slav din orient şi Bizanţul Otomanilor. In adevăr, Ruşii se întoarseră Ia 1828. De data a- 1) D-l Arbore a adunat aceste mărturii în articolului său citat, pp. 29—30. 2) St. Romansky : Carte etnographique de la nouvelle Dobrodja Roumain (extrait de la „Revue de l’Academie des Sciences bulgares“, XI) Sofia 1915. www.dacaromamca.ro 38 ceasta mersul armatelor avu loc într’o mare măsură daalungul Mării Negre, deci prin Dobrogea, care fu eu totul pustiită. La încheierea păcii nu mai erau In Ba-badag decât 500 case, la Isaccea 150, iar în vechiul cu;b părăsit al Chiustengei abia 68 :). Se părea chiar că Ruşii urmăriau scopul de a face din această provincie vecină, pe care nu se gândiau s’o anexeze, un pustiu. Nu trebue să uităm că în curând dtipă 1821 Delta întreagă fu câştigată de Rusia, în urma unor dibace negocieri. Represiunea turcească împotriva acestor Bulgari, cărora Ruşii le treziseră conştiinţa naţională,—să ne reamintim serviciile pe care le aduse Venelin, ofiţer în armata de operaţii, cauzei lor prin publicarea vechilor documente In limba bulgară—a fost grozavă. Guvernatorul malului drept al Dunărei, Mahmud din Seutari, fu de o inexorabilă asprime răzbunătoare. In curând începu o puternică emigrare. Locuitorii din Silistra, printre cari Greci şi Români, Stan Triful, cereau Domnului Munteniei, Alexandru Ghica, învoirea a se stabili în oraşul românesc din faţă, Călăraşi, din care ei credeau că vor face un port, tot aşa de însemnat ca şi Brăila 2). La 1880 Poarta ceru Patriarhului din Constantinopole să-şi trimită un arhidiacon cu un firman de amnestie la Târ-nova, pentru a Împiedica mişcarea3) Emigranţii cari se stabiliră în Muntenia nu-şi mai părăsiră noile lor locuinţe; insă cei cari, mult mai numeroşi, îşi căutaseră un adăpost In Rusia şi mai ales In Basarabia, unde noul oraş Bolgrad, cu instituţiile sale şcolare le aparţinea, nu întârziarâ asim.i povara unei administraţii meticuloase, cu care ei nu erau obişnuiţi, mai ales că şi termenul libertăţilor lor totale trecuse şi nu voiau să se supună serviciului militar. Puţin câte puţin un număr destul de mare dintre ei trecu în Dobrogea, unde regimul turc se îudulcise simţitor. Etnograful bulgar Miletici recunoaşte şi el ca „cea mai -1) G. VAlsan, în Buletinul Soc. române de geografie, 1912. p. 225. 2) N. Iorga: Studii şi documente, XI, cap. I 3) Acte şi fragmente, II, p. 730. www.dacaramanica.ro 39 mare parte din aceşti emigranţi s’au stabilit în Bulgaria dunăreană* 1 2). Şi noi vom adaogi, pe temeiul unor fapte stabilite eu metodă, câ aceasta e originea aproape a tuturor Bulgarilor ce locuesc judeţul de nord al Tulcei. Cât despre cei din judeţul Constanţa, ei sunt in cea mai mare parte Turlaci, vechi ciobani din Cotei, fixaţi in sate ca agricultori, în acelaş fel ca şi Mocanii români. Şi însăşi ştiinţa bulgară, reprezentată prin Miletici şi prin J. Ev. Gheşov, autorul unui studiu asupra acestor ciobani *), recunoaşte acest fapt în ceea ce priveşte regiunea Dobrici-Bazargic şi partea corespunzătoare din Dobrogea românească, precizând chiar că abia un sat la zece daca n’are contingentul său de vechi păstori veniţi dela sud mai de curând. „Bulgarii*,—scriea la 1850, într’o vreme când nici o preocupare politică sau naţională nu putea să-l influenţeze, agronomul român bn Ionescu,—„au venit în Dobrogea de vre-o 20 de mi, părăsind ogoarele lor ingrate pentru altele mult nai fertile", pe care le-au găsit în această ţară. Numărul familiilor bulgare (2214) este aproape egal cu acela al Tătarilor (2225) 3 4). Şi chiar pentru sudul provinciei, pentru teritoriul anexat de România în 1913, d-ţ Miletici putea scrie precum urmează: „Din valea Provadiei, luând calea ferată actuală ca froutierâ, şi dela Marea Neagră, în apropiere de satul Imrihor, până Ia punăre spre nord, n'am putut găsi un singur loc cu populaţie bulgară indigenă4). Iu fine, despre Do- 1) Staroto bulgarsko, p. 14, trad. rom. de Ap. Culea in „Dobrogea No uă“ din Constanta. 2) In „Periodicestvo Spisanie“, 1890, pp. 311 — 312.; Cf. Arbore, op. dt. p. 36 şi urm. 3) Excursion agricole dans la Plaine de Dobrodja. Constanti-nopll 1850, p. 82. 4) Bulletin de l'Institut pour l’etude de l’Europe sud-orientale. UI p. 214. Şi d-1 Romansky însuşi scrie : „Creşterea numărului Bulgarilor în tmpul celor treizeci de ani din urmă se datoreşte mai ales faptului câ Bulgarii originari din alte ţinuturi ale Bulgariei n’au încetat de a înlocui pe Turcii cari emigrau. Dacă se are în vedere faptul că emig'afiunea cea mai importantă de acest soiu a avut loc înainte de 1881 anume imediat după războiul de eliberare din 1877—78, când o msre parte din populaţia turcă a emigrat lăsând loc noilor veniţi www.dacoramamca.ro 40 brogea româneasca însăşi: „a crede că în Dobrogea se află, exceptând oraşele, o populaţie bulgărească veche, e a ne înşela pe noi înşine* 1). însuşi Balticul era mai înainte, după Jirecek, un orăşel locuit de Găgăuţi, fără „nici o casă bulgărească*. Dar era aci o altă populaţie. Fără a socoti pe a-gricultorii români cari ocupau tot malul drept al Dunărei, mai erau şi Mocanii din Transilvania, ale căror privilegii au fost confirmate de toţi Domnii Munteniei din sec. XVII şi XVIII. Dovada prezentei lor trebue căutată şi în bogata culegere de cântece populare ce, se rapoartă la Dobrogea, pe când nimic din baladă bulgară nu-i corespunde. In ele este vorba de „latini*/ bogaţi, adecă Raguzani locuind în oraşe, de „Sârbi delicaţi de Tulcea*, de Turci dela Baba (B&badag), de reizul ce trage la ţărm, de hoţi ce vin dela Brăila, de ciobani „saigii*, de locuitori români din Chilia, de „Domnul Constantin din Mâcin* (asemenea vechilor voe-vozi dela Vicina sec. XI) şi chiar de voevozi, ca Iaixu (vre-o veche amintire a lui lvanco?) cărora li se cere să treacă la islamism şi cari reuşesc a înşela pe Sultan, pe „împăratul* însuşi şi al „româniza*, strecurând purceii huliţi de l3lam în sacul care purtase aurul cdus ca preţ al convertirii. „Aianii din Chiust8cgea* stau alături de ,boierii Dobrogei* 2). Alte cântece, pentru marile sărbători ale anului, pomenesc de Brăila şi de localităţile Dobrogei, care erau indisolubil legate de refrenul popular. Se pomenesc în ele, pentru a afirma şi mai clar caracterul local al a- originari din Tracia turcească (regiunea Adrianopolei), din Do’jrogea cedată atunci României, şi din Basarabia,—atunci e clar că înaipte de eliberare în această regiune, ca şi în toată Bulgaria de nord-vest, Bulgarii vor fi fost şi mai puţin numeroşi, păstrându-şi superioritatea numerică pe litoral, ca şi de alungul Dunărei11. Harta etnografică citată mai sus. 1) Op. cit,., p. 168; Das Ostluilgarische, p. 19; ambele în [Arbore loc. cit. p. 58 şi nota i. 2) Se pomenesc chiar şi „mărfuri aeneşti şi domneşti11 Teodor tirada: O călătorie în Dobrogea, Iaşi 1880, p. 127 ; ibid. p. 125: „oile nunilor1 şi ale „împăratului11. Se vorbeşte şi de beşlii, ca poreclă satirică ()j. 128). www.dacoramamca.ro 41 ccetor versuri, obiceiuri speciale pro«um este harmgiul, apoi stofe orientale cum ar fi postavurile diu păr de cămilă, îmbrăcămintea chiar pe care o îndrăgeşte cea mai mare parte din locuitori, scene cum ar fi acelea ale Turcilor cari răpesc fete creştine etc. Căci trebue să ţinem seama de faptul că în Dobrogea numai Românii au putut avea un contact aşa de intim şi aşa de întins cu lumea turcească, de cari ei singuri dintre creştini erau -cu totul deosebiţi prin chiar condiţiile vieţii lor politice. JSIu numai că această populaţie era de origine română, dar ea mai era, ca şi cealaltă populaţie creştină, sub influenţa unei ierarhii religioase care funcţiona p& ţărmul stâng, la Brăila. Şi cine cunoaşte cât de puţin Orientul, poate aprecia importanţa acestor re-laţiuni, care dădeau preoţilor educaţia lor, biserioilor cărţile de slujbă, poporului norme literare. E de ajuns să amintim că, dacă ţările române au avut în evul-mediu slavona ca limbă liturgică şi chiar ca limbă a Statului, aceasta o datoresc taptului că episcopii şimi-tropoliţii bulgari şi sârbi de pe malul drept aveau regiunile româneşti din faţă sub autoritatea lor. Dela stabilirea dominaţiei otomane asupra vadurilor Dunărei, Turcii se gândiră să le izoleze şi sub raportul religios de ţările din care fură desfăcute. Brăila, anexată puţin înainte de jumătatea sec. XVI, ajunse reşedinţa Mitropolitului al cărui titlu era numele grecesc al acestui oraş: Proilavon, Proilava. Dela sfârşitul acestui secol găsim un şef eclesiastic al raialelor. Cucerirea trecătoare a lui Mihai Viteazul şi a aliaţilor săi Moldoveni încerca să-i opue episcopatul de Huşi, care în curând fu redus la câteva districte ale Moldovei şi la anume părţi din Bugeacul colonizat de Tatari. La 1644 cel care ocupă acest scaun înseninat, din mila stăpânului său, Domnul Moldovei Vasile Lupu, a fost marele teolog constantinopolitan Meîetie Siriacul. Autoritatea acestui Mitropolit se întindea şi asupra Silistrei care o bucată de timp n’a avut un cap religios al creştinilor In vecinătatea puternicului Paşabeglerbeg. Cu toate acestea, când acest Paşe îşi alese Babadagul ca www.dacoramamca.ro reşedinţă, după cum am mâi spus, unul dintre clericii bogatului voevod muntean Constantin Brâncoveanu, doctorul Ioan Comnen, deveni Ierothei Mitropolitul de Dristra (Silistra). Dar oraşul era extrem de sărăcit şi în puterea ienicerilor, de care trebuia să te păzeşti fugind chiar şi de prelat, după cum ne o spune, el Însuşi în scrisorile sale ce ni s’au păstrat. După moartea lui Ierothei a trebuit, prin urmare, să se revie la Brăila, unde găsim pe mitropolitnl Ioa-nichie la 1716. Unul dintre urmaşii săi, Calinic, originar din părţile apusene ale peninsulei Balcanice, ajunse în 1743 Patriarh de Constantinopole. Intre 1765 şi 1771 la Brăila se află episcop Danie], sub care diocesa fa împărţită de Ruşi între episcopii vecini; lui îi urmară Ioachim şi Chirii. La 1814 găsim deasemenea un mitropolit cu reşedinţa în Brăila, un alt Calinic. *) Dar dela 1821-1822 prelatul care purta titlul de Dristra şi Proilav locuia la Silistra, a cărei importanţă crescuse, între altele prin numirea Paşei atostui oraş ca şef al armatelor turceşti victorioase în Principate, contra revoluţiei greceşti. Acesta era Antim „om energic şi savant*, care primi la 1822, înainte de trecerea Dunărei, pe noii Domni de Ţară, pe cari Poarta îi numise în Muntenia şi Moldova. *) In 1829, de altfel, la pacea dela Adrianopole, Turcia îşi pierdu cetăţile de pe malul stâng. Până atunci autoritatea Mitropolitului, care locuise peste trei secole în Brăila, se întindea asupra întregii Dobroge, ca şi aceea a Paşei eare-i corespundea 3). Prin urmare este foarte natural să se găsească în biserica mai veche dela Măcin, Aeaclău, etc.... unde am făcut cercetări în acest sens, cărţi, care sunt adesea date ta o epocă mai recentă, de pioşi ciobani români, şi care sunt ieşite din tipografiile mănăstireşti ale Munteniei vecine. 1) Am rezumat cercetările noastre în această privinţă în Istoria Bisericii, II, pp. 174, 227. 2) Jurnalul călătoriei lor, în KogălniceanuLetopiseţe, ed. II p. 447. 3) Peste „toate locurile stăpânite de Turci, atât pe malurile Dunărei, cât şi înăuntrul Basarabiei şi chiar dincolo de Nistru". www.dacoromanica.ro împrejurările ne au făcut să întârziem din nefericire publicarea importantului manuscris pe care l-am descoperit la Azaclău 1), în faţa Galaţilor. Din el se văd sforţările uuui cleric care nu urmase cursurile nici unei şcoli pentru a scrie înainte de 1860 în limba românească, şi, prin numele, cu grije notate, ale locuitorilor diverselor sate ale Dobrogei cărora el le ceruse ajutorul pentru ridicarea unei biserici nouă, el ne Introduce In viaţa fiecărei comunităţi creştine, aşa încât putem ' vedea caracterul hotărât românesc a numeroase localităţi, caie fuseseră atribuite Bulgarilor In urma unei cercetări superficiale. Şi, în timp ce aceste relaţiuni religioase orientau • Dobrogea spre ţărmul stâng al Dunărei, condiţiile economice lucrau în acelaş sens făcând din această provincie o simplă dependenţă a Munteniei. In adevăr, porturile Mării Negre încetaseră de mult de a funcţiona: abia câte-va corăbii mizerabile făceau serviciul de cabotaj. Nu se mai luau din moştenirea lui Dobrotici cereale pentru hrana Constantinopolei, toate nevoile capitalei fiind satisfăcute sub acest raport de grâul românesc ce se încărca la Galaţi şi Brăila. Nu poate fi vorba de un comerţ cu centrele, căzute în barbarie, ale Basarabiei meridionale. Principalul produs de export care era lâna, nu putea găsi deci alte debuşeuri decât acela al Munteniei. Găsim, In adevăr, la gura Ialomiţei în faţa Hâr-şovei, un vechiu „târg de lână*, Târgul-de-Floci. Acesta exista, având cel puţin două biserici şi case de cărămidă la finele sec. XVII, şi noi am găsit acolo pietre mormântale de o frumoasă execuţie, dintre care una, de marmură, pomeneşte pe uu bogat negustor grec. Oraşul decăzu în secolul următor, poate în folosul Si-listrei, a cărei Mitropolie era întreţinuta cu danii din visteria Munteniei. Dar caracterul Mocanilor păstori, strânsele relaţii economice ale lor, nu cu îndepărtata 4) Un studiu asupra acestui manuscris s’a publicat mai târziu în Neamul Românesc din 43 şi 45 Februarie, reprodus în Analele Dobrogei An. III No. 4 pag. 25—33 www.dacaromamca.ro 44 Transilvanie de unde erau originari, ei eu această Muntenie, de unde veniau tovarăşii lor români în Dobrogea, nu fără schimbate. Una din bisericile din vechiul orăşel de păstori Vălenii-de-Munte aminteşte In inscripţia sa numele logofătului Filip, a cărui oraţiune funebră, ce s’a păstrat, II prezintă ca patronul perpetuu al acestor ciobani rătăcitori până în văile Dobrogei In primii ani ai sec. XIX. CAPITOLUL V bOPROQEA bELA RĂZBOIUL CRIMEll ULTIME CONSIDERAŢIUNI Războiul din Crimea aduse în Dobrogea un corp de expediţie, comandat de Însuşi Canrobert, care fu oprit In împrejurimile Constanţei de pustiirile holerei. Dar tentativa aceasta, care n’a izbutit, aduse în această regiune, în afară de ofiţeri, cari nu ne-au lăsat de cât buletinele lor, ingineri, scriitori, cărora le datorăm ştiri preţioase asupra populaţiei acestei provincii. Camille Allard, care a început prin a publica o parte din notele sale în „Illustration* 1), pentru a le reuni mai târziu tn volum 2), menţionează în „mudirat-uT Chiusten-gea 19 sate turceşti, 9 tătăreşti şi 5 româneşti, mărgi-nindu-se a vorbi vag, in altă parte, de «sate bulgăreşti*. E vorba de Cara-nasuf, Casap-chioi şi de Ceamurlia, în timp ce Rasova, Ieni-chioi şi Cernavoda, Chiuciuc—Seimeni şi Buiuc—Seimeni sunt exclusiv româneşti, iar Ostrovul cu o populaţie bulgaro-română. Pe malul Dunărei sunt ciobani Tătari şi Români, în timp ce „populaţia bulgărească e puţin numeroasă*. La Babadag sunt Turci, la Tulcea mahalalele aparţin Bulgarilor şi Ruşilor, dar sunt şi Români, atât din Moldova cât şi din Muntenia; comerţul aparţine Evreilor polonezi, Grecilor şi Armenilor. El a văzut pe Români, nu numai la ei acasă, dar şi ' 1) No. din 1 Martie 1856. 2) Souvenirs d’Orient: la Dohroudscha, Paris 1859; Souvenirs d’Oriest: La Bulgarie orientale, Paris 1864 www.dacoromamca.ro fcâ muncitori „harnici* întrebuinţaţi la construcţia şose* lelor şi, când ne va descri petrecerile. aeelei lumi pestriţe ce se atla sub ordinele sale, el va începe cu dansurile naţionale româneşti pentru a ajunge la beţia obişnuită a celorlalţi şi chiar a „stupidului bulgar* şi la permanentele preocupări de câştig ale Grecului, Armeanului şi Evreului, apoi la indiferenţa imperturbabilă a Turco-Tătarilor. Costumul antic al Românului cu „fisioncmia lui interesantă* atrage In special atenţia sa la Rasova, unde populaţia de pescari, supusă unui ciorbagiu, este în întregime românească şi se mai menţionează că ea este şi aci, ca pretutindeni, „plină de acea inteligenţă care o caracterizează într’un grad aşa de înalt*. Şi Allard adaogă la acest elogiu şi constatarea următoare, care s’a impus oricărui călător care a întâlnit în drumul său rasa Românilor: „Tre-- bue să existe în ei o forţă de resort foarte remarcabilă, ca să fi putut rezista acestei vieţi de frică şi de mizerie care i-a fost partea de atâta timp*. Inginerul francez, care avea pe topograful român Aninoşeanu ca coleg, priveşte cu simpatie figurile „aproape celtice" ale oaspeţilor săi rustici, aşa de primitori şi de „cea mai grăbită îndatorire"; el le urmăreşto jocurile lor asemănătoare cu dansurile Franţei, ceea ce-i aminteşte satele patriei sale îndepărtate. i Aproape de clopotniţa bisericii ortodoxe, drapelul francez proteja căsuţele româneşti; şi locuitorii din ele, cărora li s’a dat o serbare cu prilejul luării Sevastopolei, se întrebau cu nelinişte care va fi soarta |or după plecarea acestor streini binefăcători cari voiau să prefacă într’un adevărat oraş bietul lor cătun sărac. ,Spre Constanţa, aceeaşi lucrători „paşnici, blânzi şi indolenţi*, slăbiţi de mizerie, dar păstrându-şi „puritatea tipului italian" şi ochii melancolici ai femeilor care ţes în bor-deele lor după tradiţiile seculare. Această populaţie se întinde la apus, deasupra Cer-navodei, până la cele două sate Seimeni. La Hârşova sunt Cosaci—Lipoveni, pescari, cari ocupă malul până la Macin având în faţă colonii nouă tătăreşti, cum este aceea dela Megidia~pe locul vechiului Cara-su, distrus în 1829,— www.dacoramamca.ro numită astfel dtipă Sultanul Âbdul-Megid (Cf. Mahmudia după Mahmud, lângă braţul Sf. George) Dar Mocanii din Transilvania strâbăteau aceste ţinuturi şi ei se aşezaseră chiar şi în satul bulgăresc Celebi-chioi. Ei se ocupă şi cu creşterea porcilor. Războiul, care cruţase pe pescari, printre cari sunt şi Bulgari (fără a indica teritoriul aşezărilor, dar Oltinâ ne apare ca sat bulgăresc) a pus cu toate acestea piedici grave veşnicilor drumeţi ai transhumanţei ancestrale. O burghezie românească se găseşte chiar şi la Silistra, unde Allard admiră frumosul costum caracteristic al femeilor. In rezumat şi pentru a întrebuinţa propriile vorbe ale călătorului, nu sunt Bulgari decât spre Mangalia şi în câte-va sate din interior între Constanţa şi Tul-cea; dar, observaţie foarte importantă, deoarece Românii sunt priviţi cu ochi răi de către Turci, ei se dau drept Bulgari şi vorbesc de preferinţă turceşte, fără a se putea ascunde, cu toate acestea, unui ochiu mai deprins, căci se recunosc după tipul lor italienesc. După constatările lui Ton Ionescu, citat mai sus, un observator foarte real şi atent, se aflau 200 familii bulgăreşti în cazaua (subpreîectura) Tulcei, 92 în aceea a Măcinului, 871 în aceea a Babadagului, 26 în a Constanţei, 5 în a Mangaliei, pe când spre Balcic erau 482 şi spre Bazargic 538. Pentru a vedea ceeace putea însemna chiar în această epocă statistică „naţională" bulgară, vom Observa că o socoteală, publicată în Ţarigradski Veastnic, dă cifrele aproape îndoite pentru fiecare din aceste circumscripţii. Şi cu toate acestea cel mai adânc cunoscător pl lucrurilor balcanice, Lejean, scria în fruntea „Etnografiei" sale că „rasa bulgărească n’are decât o slabă minoritate în Dcbrogea*. Geologul Peters nu admite la 1865—67, decât 25.000 Bulgari pentru întreaga Dobroge şi aceştia adesea nu aveau o aşezare definitivă, căci li se părea mai avantajos a emigra fără încetare, spre nord sau spre sud, după perspectivele ce le aveau de a obţine ogoare pentru ocupaţiile lor agricole. www.dacaromanica.ro I ■> 47 România obţinând dela Europa la 1878 Gobrogea nordică ca preţ al sacrif iciilor sale în războiul ruso-turc şi în schimbul celor trei judeţe ale Basarabiei meridionale care se întoarseră la Rusia, a găsit în judeţul Tulcea numai 3446 familii bulgăreşti (25 84% din populaţia totală) iar în Constanţa aproape 8000 (dintre care 5000 în colţul din spre Silistra, unde o colonizare recentă avusese loc in paguba Musulmanilor). De atunci aceste cifre s’au menţinut asttel: în judeţul de nord ceva mai mult ca 12.000 suflete, în cel de sud ceva mai puţin de 30.000. Profesorul Işircov o recunoaşte el însuşi în studiul său „Dobrogea românească", publicat în voi. II al revistei „Blgarski Pregled", când spune compatrioţilor săi închinaţi spre exagerări arest crud adevăr: a crede că există mai mult de 50.000 Bulgari în Dobrogea, aşa cum se face adesea, înseamnă a ne înşela în mod grosolan. EPILOG Mult mai numeroşi astăzi, Românii au de partea lor caracterul autohton în mare parte, după cum sa dovedit în aceste pagini şi amintirile neîntrerupte ale trecutului care, dacă a cunoscut invaziile altora, na clintit deloc persistenţa sa îndărătnică, care este unul din caracterele distinctive ale rasei sale. Bacă a fost aci o dominaţie, ea nu era decât continuarea Imperiului a cărui creaţiune sunt Românii. Genovezii, stăpânii Chiliei şi ai gurilor Dunărei, veniau aci ca auxiliari şi clienţi ai Paleologilor şi succesorul lor a fost uti prinţ român căruia Bizanţul îi trecuse, cu titlul de despot, posesiunea litoralului. El îl părăsi în mâna Turcilor pentru ca, după cinci sute de ani, urmaşul său să-l recucerească dela aceeaşi Turci. Aceasta e în puţine cuvinte toată istoria acestei provincii, pământ roman al Imperiului, sub raportul politic şi, sub raportul etnografic, teritoriu dunărean, intrând în raza expansiunii române. Şi, în fine, dacă natura a creiat solul său, in- www.dacaromanica.ro ietigenţa şi munca Românilor a adăogit tot ceeace s& afla eri încă, înainte de opera de distrugere a, Bulgarilor „liberatori . Căci iată ce era Dobrogea în momentul când stăpânirea turcească se isprăvia: „ Când am călătorit în interiorul Dobrogeiu, scrie un cercetător al provinciei, „şi mai ales în judeţul Constanţa, am fost adânc întristat văzând calamităţile şi pustiirile cauzate de ultimul războiu: oraşe distruse, sate în întregime spulberate aşa că abia mai cunoşteai că aci au locuit oameni, căci numai pietrele cimitirelor au mai rămas ca să arate călătorului că odinioară au fost locuinţe omeneşti în vecinătatea lor. Cea mai mare parte dintre locuitori sunt aduşi la sapă de lemn şi totul le lipseşte, până şi hrana silnică“ Cei cari cer Dobrogea astăzi nu vor putea opune civilizaţiei înfloritoare pe care au aflat-o aici decât ruinele pe care le-au îngrămădit în trecerea lor: suntem de părere că acest din urmă titlu de stăpânire nu preţueşte mai mult ca toate celelalte. a) N. 10 1) Trad. de G. Brătescu. www.dacoromamca.ro MOARTEA VULTURULUI (JOSfr rtrtltlfl Bf HflWDIA) Ajuns acum de-asupra zăpezilor eterne, Cu aripe enorme vâslind in largul cert Măreţul sbor spre slavă lin vulturul şi-aşterne Să-şi scalde ochi'n soare şi âripa’n eter. Mai sus, mai sus!... El soarbe în pieptu-i oţelit Din slăvile curate acum putere nouă, cPălrunde'n uraganul de fulger biciuit, Dar fulgerul, isbindu-l, îifrânge^aripctn două! Un ţipaţi Şi titanul crispat, rostogolit Şi smuls de vijelie,—din care, ca prin vis, El tot mai soarbe jocul,—se nărue'n abis!... O, fericit eroul, ce’n sbor nestăpânit Spre slavă şi virtute, înlr’un măreţ avani, Fulgerător îşi află un astfel de mormânt. SALSOVIA www.dacoromamca.ro VEDERI ASUPRA PORTULUI CONSTANTA Fortul, o verigă din utilajul transporturilor. Astfel trebuesc considerate porturile: verigi din imensul utilaj al transporturilor. In special porturile maritime sunt punctele de legătură între căile de comunicaţie interioare: căi ferate, ca-, nale, şosele şi căile exterioare: căi maritime. Urmează că principalul rol al porturilor maritime este de a face transbordarea călătorilor şi mărfurilor din năvi — vehiculele căilor maritime — în vagoane, vase fluviale etc., vehiculele căilor interioare — cât mai repede şi cât mai puţin costisitor. Desigur au şi alte rosturi principale porturile: protejarea vaselor, repararea lor, antre-pozitarea voită a mărfurilor etc., dar acestea sunt rosturi derivate, decurgând din misiunea lor iniţială de trans-bordare. Toate părţile utilajului transporturilor trebue să aibă o desvoltare egală. Zadarnic se va da o mare extensiune unui port, dacă drumurile interioare ce îl deservesc nu vor putea debita mărfurile ce portul poate primi şi, în cele din urmă, traficul portului se va reduce la debitul maxim al acestor căi. Invers, desvoltarea căilor interioare nu va folosi, dacă porturile dela extremitatea lor nu vor avea o corespunzătoare desvoltare. Nu voiu spune că acest principiu nu este cunoscut; dar se pare că, în unele cazuri, el nu este în deajuns luat In seamă. Toată lumea în România recunoaşte că o îmbunătăţire a stărei noastre economice nu se poate face fără îmbunătăţirea mijloacelor de transport. Mai toţi însă vizează căile ferate. Câţi vorbesc de porturi? In această www.dacoramanica.ro Si privinţă există o hotărâre recentă caracteristică, fn coii? tul despăgubirilor de război Germania ne va furniza materiale pentru C. F. R. Numai după ce nevoile acesteia vor fi satisfăcute, s’ar putea procura ceva şi pentru portul Constanţa, justificându-se această măsură: că fără o normalizare a căilor ferate, zadarnică este orice acţiune în alte ramuri de activitate. Se vede de aci ci nu ş’a. ţinut seamă, de data aceasta, de legătura indisolubilă ce există între căi ferate şi porturi. Gri portul Constanţa astăzi nu se găseşte într’o stare superioară căilor ferate. Dovada cea mai bună este că In iarna 1922—1923 el nu poate face faţă, pentru transportul de cereale, debitului liniei ferate. In 25 zile locaţiile pretinse de calea lerată au ajuns Ia suma de 2.500-000 lei. A trebuit să se fixeze o cotă maximă de vagoane, ce pot fi aduse în port Ori situaţia noastră economică şi financiară nu se poate îmbunătăţi fără un intens comerţ extern. Cum ex-=-portul ţării se făcea înaintea războiului 50% Prin porturile Constanţa. Brăila şi Galaţi (numai prin Constanţa trecea de 26% în 1913), cotă care astăzi trebue să fie întrecută, acestui comerţ trebue să i facă faţă, în aceiaşi măsură, şi căile ferate şi porturile ţării. Caracteristicile portului Constanţa. Nu vom ţine seamă numai de ceeace este astăzi, dar de ceeace va deveni acest port, date fiind poziţia lui şi rolul ce-1 va juca în utilajul nostru de transporturi. Constanţa, port exterior. In deosebire de Galaţi şi Brăila—porturi interioare—Constanţa este portul exterior de seamă al României. Sunt prea bine cunoscute avantajele porturilor interioare. Este în primul rând plantarea portului In mijlocul, sau cât mai aproape de regiunile deservite de el, ceeace, prin micşorarea distanţelor de transport pe căile interioare, iefteneşte mărfurile. In Europa cele mai mari porturi sunt interioare pentru ocean şi mările deschise, cu flux şi reflux, formând estuare la gurile râurilor, ceeace face uşor posibilă menţinerea adâncimei în canalele de legătură cu Marea ; exterioare pentru mările închise, fără flux şi reflux, pre- www.dacoromamca.ro 52 zentând delte la gurile râurilor (Marsilia şi Genua pentru Marea Mediterană, Odesa şi celelalte porturi ruseşti pentru Marea Neagră). ' Sunt însă unele avantaje, pe care le au porturile exterioare, atât de importante, încât aproape pretutindeni porturile interioare sunt dublate de porturi exterioare, formând ceace s’a numit porturi conjugate. ' Astfel Hamburg pe Elba, la 110 km. depărtare de vărsarea în Mare, are .la gura acestui râu, ca o complectate, Cuxhaven. Brema are pe Bremerhaven; Seebruges. este o completare a An versului. In . Franţa Rouen şi Le Havre pe Sena, S. Nazaires şi Nantes pe Loira, eţc. . Dimensiunile 'vaselor moderne. Această dublare a porturilor interioare cu porturi exterioare este datorită, creşterei extraordinare a dimensiunei vaselor. Astăzi vasele cu dimensiunile cele mai mari sunt transatlanticele. Incinte de război a fost o adevărată luptă între societăţile engleze şi cele germane pentru a deţine recordul, atât pentru viteză cât şi pentru mărime şi confort. De fapt lupta era angajată între cele două State, fiind o manifestare a acerbei rivalităţi a celor două poposi 5 a 5 o. 2 * . C Tonaj brut In tone registru France , . . 1912 217 23 ■ 9,10 23.650 Paris 1921 234 26 9,50 34.600' Aquitania . . 1914 275 29,5- 10.97 46.500 Mauretania . . 1907 . 241 26,8 10,20 ' 32 500 Britanic . . . 1914 268 28,45 10,50 48.000- Olympic . . 1920 269 .28 Î0.50 45.000 . Vateriand . . 1914 282 30,47 11,50 54.190 Imperator . . 1914 276 29.9 10,85 52.117 - Natural, există şi transatlantice mai mici. Tonaijul lor însă trece de ,10.000 tone registru. Mai mici sunt paqueboatele mixte pentru călători şi mărfuri: 5000—10.000 tone brut. Cât priveşte Marina Comercială, a evoluat şi ea mult în dimensiuni. înainte de război tipul cel mai economic era considerat cargoboatul de 5000 tone registru. Dela 1914; insă au început a se construi vase cu dimensiuni tot mai mari. Din o statistică publicată în revista Le Genie Civil No. 21 Mai 1922 găsim următoarele date cu privire la tonajul vaselor mari din toată lumea, la 1914 şi la 1921. Vase dela 1500 la 5000 tone au scăzut dela 23.485.000 la 2,228.000 tone registru. Vase dela 5000 la 10000 tone au crescut dela 10.496.000 la 22.910.000 tone registru. Vase peste 10000 tone au crescut dela 3.432.000 la 4.590.000 tone registru. Deci toată creşterea tonajului se datoreşte vaselor mai mari de 5000 tone, al căror tonaj total s’a mărit mai mult decât de două ori. Cauza creşterei dimensiunilor este scăutra „e a-ceasta o aduce în costul transportului. Astăzi există cargoboate de 10.000—20 000 tone registru cu un pescaj de 8—11 m. La 31 Decembrie 1921 existau în construcţie pe toate şantierele lumei: 36 vase cu un tonaj dela 10.000 la 15.000 tone registru. www.dacaromanica.ro 54 2-5 vase cu un tonaj dela 1 5.000 la 20.00© tone registru. 0 vase cu un tonaj mai mare de 20.000 tone re-gistrju. Corelaţia dintre dimensiunile vaselor şi dimen-sitmeu portwpifor. Şe spune eă porturile supt construite peafctu vase şi nu vasele pentru porturi. Nimeni Insă nu va construi vase care să nu poată fi primite de nici un port. Astăzi mărimea lor maximă este dată de proporţiile unor anumite porturi şi canale. Acestea sunt: New Yorfc şi canalul Panama pentru legătura Americei cu restul lumii; canalul Suez pentru legătura Europei cu Oceanul Indian şi Extremul Orient. Ambrose Chenal, canalul de acces la New-York, lung de 7 mile, larg de 900 m. are 12,16 m. adâncime la a -pele cele mai mici- Bazinele New-Yorkului au totdeauna adâncimea de 12 m. In 1884 accesul la acest port, la apele 'cele mai mici, era pentru vase cu cel mult 7,19 m. pescaj. Ecluzele din Canalul Panama pot primi astăzi vase cu 12 m. tirant de apă. Canalul Suez, inaugurat la 1869 pentru vase de 7m. tirant maxim, în urma repetatelor adânciri şi lărgiri, a ajuns să poată primi, dela 1 Ianuarie 1922,. vase cu 9.50 m. tirant de apă. Astăzi porturile cele mai mari ale lumii au ajuns să aibă bazine şi cheiuri având în permanenţă, la piciorul lor, 12 m. înălţime de apă. Astfel sunt porturile: Sout-hampton, Douvres, Brema, Le Havre prin lucrările în curs, tot astfel Marsilia, Genua (Bazinul Victor Emanuel) etc. Adâncimile de 10 m. sunt considerate astăzi ca indispensabile. Dar atari adâncimi nu se pot obţine decât în porturile din ctpe adânci. De aci nevoia porturilor interioare de a se dubla prin porturi exterioare din ape adânci. Porturi de escală. Dar mai este ceva: marile vase de călători, transatlantice şi mari paqueboate, având curse regulate, deservesc întotdeauna mai multe porturi aparţinând mai multor ţări. Aceste porturi de escală sunt totdeauna alese dintre porturile exterioare, din ape adânci, pentru a se evita întârzierea ce ar rezulta din parcurge- www.dacaromamca.ro 56 ■ ...... rea canalului de legătură cu Marea, a unui port interior şi pentru încă un motiv: pasagerul este totdeauna foarte grăbit şi mai ales bucuros a debarca cu câteva ore mai de vreme. Trenurile extra-rapide, care întotdeauna deservesc porturile de escală, îl fac ea în totul să câştige câteva ore. Acest câştig de timp contează adesea şi pentru mărfurile ce fac încărcătura vapoarelor poştale şi de călători: mărfuri scumpe şi cu destinaţia rapidă. ’ Din aceste puncte de vedere Constanţei este singurul port în ape adânci, port de escală şi, într’un viitor apropiat, port de mare navigaţie pentru ţara noastră. Astăzi el are cheuri cu 8 m. adâncime de apă, iar la intrare 9 m. Din acest loc fundul Mării coboară spre larg cu o pantă îndreptată spre E. S. E., la 500 m. depărtare dela far având 11,50 m. adâncime, iar la 1000 m. peste 13 m. Apoi este cel mai apropiat punct al Mării Negre de Bucureşti; în această privinţă traseul căii ferate, în linie dreaptă, deservindu-1 perfect. Urmând via Constanţa, călătorul ajunge cel puţin cu 10—12 ore mai de vreme ca prin Galaţi. In această privinţă, în afară de rosturile lui speciale în comerţul Ţârii, Constanţa este portul conjugat al porturilor Galaţi şi Brăila, cu un rost de com-plectare mărit prin închiderea navigaţiei în acele porturi, timp de câteva luni, în timpul iernei. De altfel Constanţa este deservită dela 1 Iulie 1921 de un serviciu regulat de transatlantice, ale Societâţei Embiricos, făcând curse New-York —Constanţa, serviciu suspendat în parte din cauza războiului greco—turc. Societatea întrebuinţează în acest scop patru vase, dintre care King Alexander, cu un tonaj brut de 15746 tone registru şi o lungime de 181 m., este udul din cele mai mari care au vizitat portul acesta şi pot fi primite de el. In cursul anului 1922 portul Constanţa a fost vizitat de 6 vase cu un tonaj net mai mare de 5000 tone. Dar pentru ti putea face faţă acestor nevoi la Constanţa va trebui a se executa multe lucrări. Noi bazine cu ape adânci şi cheuri la care să poată acosta vase din cele mai mari; gări speciale pentru trans- www.dacoramamca.ro 56 bordarea comodă a călătorilor şi coletelor în trenuri; u-tilaj mecanic perfect; instalaţii mari de reparaţii de vase: forme de radub şi ateliere, pentru ca portul Constanţa sâ devie şi un port de reparaţii. Astăzi multe vase ne ocolesc din cauza acestei lipse şi aceste instalaţii sunt de urgentă nevoe pentru marina noastră de comerţ. Constanţa, port complex. Dacă la rolul de primă importanţă ce portul nostru îl joacă în comerţul extern al României, cu specializarea în exportul cerealelor şi petrolului, adăugăm rolul de port de escală şi de călători, şi dacă ţinem seamă de funcţia ce cu siguranţă va avea de îndeplinit ca port de tranzit, pentru părţi din ţinuturile Europei centrale, şi ca port de antrepozit, ne putem da seama de complexitatea funcţiunilor ce acest port este chemat a îndeplini. Constanţa un port neisprăvit. Războiul a găsit Portul nostru în plină construcţie. Programul iniţial ce a început a se realiza In 1895, nu era terminat în 1914. Războiul a distrus parte din instalaţie: utilajul silozurilor în mare parte, foarte multe linii din port şi linia Canara până la Halta Traian, instalaţia din Canara, clădiri de aci şi din port, instalaţii de luminat în parte, vase de serviciu, maşini din ateliere, 12 rezervoare de 5000 m. c., unul de 1000 m. c. etc. etc. Acum aproape totuljjeste refăcut (cu excepţia liniei ferate la halta Traian, a câtorva rezervoare în lucru etc.). Astăzi, după 28 de ani dela începerea construcţiilor, mai sunt foarte multe lucrări de executat pentru ca portul, în liniile prevăzute atunci, să fie complect. Intre altele: 1500 m. 1. de cheu 1 magazie de silozuri de utilat. 1 J» » » de făcut în totul, afară de fundaţii. Gara maritimă. Utilarea tuturor cheurilor cu grue. Construcţia de magazii şi antrepozite. Complectarea uzinei cu noi grupe electro motoare. Complectarea platformelor şi pavarea portului. Complectarea consolidării malurilor. Forme de radub şi instalaţii de reparat vasele etc. etc. www.dacoromanica.ro 57 Dar chiar presupunând că acest program de com-plectare se va realiza, portul Constanţa, sub actuala formă nu va putea face faţă comerţului României de astăzi. Se impune în acelaş timp extinderea lui, pentru a corespunde traficului, dar şi pentru a se putea realiza bazine fn ape adânci, care să corespundă dimensiunilor actuale ale năvilor. In alte părţi se lucrează. înainte de război Franţa rămăsese In urmă cu porturile ei, care nu corespundea» progreselor ce făcuse navigaţia. Războiul a găsit-o la lucru. Astăzi ea continuă cu febrilitate lucrările. Se fac lucrări mari în Dunkerque, Le Havre, Rouen, Saint-Malo, La Rochelle şi Carselle. La acest port din urmă s’a început in 19X9 construcţia bazinului Mirabeau cu 18 m. adâncime de apă. In 1921 Camera de comerţ din Marsilia adoptă un program de primă urgenţă, realizabil până la 1930, In valoare de 300 milioane franci, din care 200 milioane o priveşte pe ea, iar 100 milioane pe Stat. Iară noi. Putem spune, pentru Constanţa se face prea puţin. Aşteptăm poate să ne însănătoşim moneta? Să fie oare bine? Germania învinsă, cu o monedă mult mai depreciată ca noi, găseşte totuşi cu cale a face sforţări uriaşe pentru restabilirea utilajului de transporturi. In anul 1921 a avut pe şantiere, în construcţie, un tonaj de vase de trei ori mai mare ca acela ce avea în mod normal înainte de război. Portul Constanţa, o întreprindere producăotare ds venit. In alte părţi se fac cheltueli mari în vederea unei problematice atrageri de trafic. Sunt cazuri când foloasele obţinute nu sunt la înălţimea sacrificiilor. Acesta nu e cazul Constanţei. Traficul ei a crescut neaşteptat de mult, odată cu construcţia portului (a se vedea diagrama). Dacă cercetăm încasările făcute de ea în 1913—1914, (a se vedea studiul d-lui Lazarovici publicat în această revistă) găsim că în acel an s’au încasat de către Serviciul porturilor maritime, vamă, comună, taxe diverse în valoare de 11,360.477 lei. Pe acelaş exerciţiu cheltuelile bugetare ale Serviciului porturilor maritime a fost de 1.615,121 lei. Nu avem www.dacQromanica.ro Mii 91 www.dacoromanica.ro 69 date pentru cheltuelile vămei, poliţiei etc., dar putem spune cu siguranţă că pentru acel an, portul Constanţa a produs un venit net de 9.000.000 lei. Ori portul până la a-cea dată costa 70.000.000 lei. Ar fi zadarnic să comentăm elocvenţa acestor cifre. Este de observat că, dacă am fi luat în seamă numai Încasările făcute de S. P. M. pentru instalaţii, încă am fi găsit un venit net de 1.608 295 lei. Legătura Constanţei cu Dunărea. Dacă ne aruncăm privirile pe harta Statelor cu o cultură mai înaintată, vom vedea peste canevasul căilor ferate, un altul foarte bogat de râuri canalizate şi canale. Aceste mijloace de transport astăzi merg mână în mână, complec tându-se unele pe altele. Transportul pe apă fiind ma-eCtin şi mai încet, s’a făcut şi o diferenţiere a traficului.! Săile de apă pentru mărfuri grele şi eftine; căile ferate pentru cele scumpe sau cu destinaţie rapidă. Canalele şi râurile navigabile aduc cele mai mari servicii instalaţiilor industriale, marilor aglomeraţii de populaţie şi porturilor maritime. Astfel, pentru anul 1913 traficul Parisului pe apă (Sena) a fost de 16.496.000 tone, pe când al Marsiliei, primul port al Franţei, pentru acel an, a fost numai de 8.936.000 tone. Pentru acelaş an traficul căilor ferate pentru Paris a fost de 8.347.406 tone. Mai toate porturile mari sunt în legătură cu reţeaua interioară de canale a ţării. Marsilia era lipsită de această legătură. Astăzi se lucrează la legarea ei cu Ronul care, de altfel, se canalizează pe toată lungimea, dela graniţa Elveţiei. Pentru canal se fac lucrări uriaşe. Ultima porţiune Aries-Marsiiia, trece prin subterana Rivei, cea mai mare subterană din lume, lungă de 7000 m. largă de 22 m. înaltă de 14,50 m. începută în 1911, va fi gafa la 1925. In acest domeniu noi avem enorm de lucrat. Din fericire posedăm cea mai remarcabilă cale fluvială din E-uropa: Dunărea pe 1000 km. şi gurile ei. In afară de perfecţionarea acestei căi, avem de făcut canalizarea celorlalte râuri şi legătura lor cu canale de-alungul ţării. www.dacaromamca.ro • 60 Legătura Dunărei cu Marea prin un canal Cernavoda— Constanţă va aduce un enorm avantaj Portului Constanţa, economiei* ţării şi apărărei ei. Rivalitatea, dintre Porturi. Există o rivalitate între Constanţa de o parte, Galaţi şi Brăila de altă parte. A-cestea din urmă au privit cu îngrijorare ridicarea neaşteptată a traficului Portului nostru. Astfel, de unde la 1889 traficul Constanţei era de 217.264, a ajuns în 1912, pentru import şi export la 1.400.000 tone, pe când în acelaş an Brăila a avut 1.170,000 tone şi Galaţi 600.000 tone. De unde în 1896, data începerei lucrărilor, traficul Constanţei aproape nu conta, a ajuns în mai puţin de 20 ani, cel mai mare port al României, cu toate că încă necomplect, lipsindu-i cea mai mare parte din utilajul necesar. Observând însă că în acest timp traficul porturilor dunărene nu a regresat, ci a avut un progres lent, putem conchide că portul Constanţa nu s'a desvoltat în dauna acestora, ci spre marele folos al comerţului ţării. Pentru România nu sunt prea multe trei porturi mari. Vom aminti că Franţa posedă 7 mari porturi de categoria I (cu un trafic anual mai mare de 2.000.000 tone) şi 9 porturi importante de a doua categorie. Acelaş lucru se poate arăta despre celelalte mari ţări ale Europei apusene. Dar, cum s’a arătat mai sus, prin situaţia ei în ape adânci, Constanţa formează cu porturile dunărene o serie de porturi conjugate şi progresul ei va fi spre folosul tuturora, Se cunosc din alte părţi rivalităţi dăunătoare, care au existat în cazuri similare. Astfel a fost îndelunga rivalitate dintre Nantes pe Loire şi S. Nazaires la gurile acestui râu. Primul vedea în înfiinţarea celuilalt un concurent ruinător şi făcea toate sforţările să-i oprească des-voltarea. Avântul S Nazairului a adus de fapt după sine prosperitatea în Nantes şi astăzi aceste două porturi se desvoltâ în perfectă armonie. Rivalitatea aceasta se manifestă, natural, mai mult în lumea comercială. La Congresul Camerelor de comerţ www.dacoramamca.ro din România, ţinut la Constanţa în 1922, a fost destui de pronunţată. Intre altele se spune eâ la vizita ce congresul a fâcut-o portului, delegaţii din Galaţi şi Brăila nu au luat parte. Un lucru mic, de sigur, dar care denotă o stare de spirit blamabilă.. înţelegem rivalitatea creatoare, înbolditoare la lucru, dar nu acea de denigrare şi cu tendinţe de împiedicare a altor organe asemănătoare, existente spre cel mai mare bine al ţării. In fond această rivalitate nu are prea mare importanţă. Organele centrale care conduc porturile şi guvernele ştiu' a aprecia prea bine importanţa tuturor porturilor şi a aloca fiecăruia, după nevoi, şi după interesele şi resursele ţării, sumele necesare desvoltării lor. Dacă este o concurenţă de care trebue să ne temem şi pe care trebue să o învingem, este aceea a porturilor străine. Chiar astăzi parte din mărfurile pentru Banat şi Transilvania merg prin Fiume şi Triest. Prin-tr’o: amenajare perfectă şi rapidă, portul nostru va putea .concură, ca port de antrepozit, alte porturi din Marea Neagră, ale ţărilor vecine nouă. Trebue să ne grăbim să desvoltăm cât de curând porturile noastre, pentru a menţine şi câştiga un trafic cât mai mare, căci mai târziu va fi foarte greu să deturnăm traficul de pe alte căi. Oraşul Constanţa şi Portul. Oraşul Constanţa da-toreşte îni întregime marea sa desvoltare înfiinţărei şi des-. voltărei portului. De unde la 1878 populaţia oraşului trebue să fi fost de 6000—7000 locuitori, a ajuns în 1900 la 12000—13000 locuitori şi la 29000 locuitori în 1913. Pretutindeni des-voltarea porturilor a adus după ea desvoltarea oraşelor, întinderea de qâteva decenii a portului Marsilia dealun-^ gul coastei, prin înfiinţarea a noi bazine, a dat naştere la noi foburguri. Constănţenii trebue să fie mândri de portul Iar, dar trebue să fie şi demni de el. Este adevărat că în multe alte părţi porturile sunt în cea mai mare parte opera oraşelor şi mai ales pentru trecut. Astfel sunt porturile italiene Veneţia, Genova; astfel este Marsilia, astfel sunt porturile hanseatice ale Germaniei. www.dacoratnanica.ro Dar dacă astăzi marile porturi sunt opera îniregei ţâri, orăşenii porturilor respective trebue să ştie că, fiind primii cari trag foloasele din ele, au şi cele mai mari datorii faţă de ele, trebuind a veghea pentru o cât mai mare desăvârşire a lor. In alte părţi identificarea lor merge aşa de departe, încât administraţia lor stă în puterea municipalităţilor. Astfel sunt marile porturi olandeze. Dar, în afară de faptul că vitalitatea oraşului îi vine dela port, comuna are enorme avantaje prin taxele ce le percepe. In exerciţiul 1913—1914 s’au ridicat la suma de 1.428.283 lei. Portul şi Judeţul. Netăgăduite foloase trage întreg ţinutul din desvoltarea portului. Iţi dai seama de acest lucru când vezi şirul nesfârşit de căruţe ale micilor producători scurgându-se în port pentru a vărsa producţia lor direct în silozuri, vândută direct cu ajutorul casei de gajuri, pentru străinătate, cu maximum de folos posibil. Dar portul este un mare centru de consumaţie. Vapoa-, rele se aprovizionează în porturi. Tot ceiace poate produce un agricultor sau un fermier, lăptării, legume, păsări, fruete etc., găseşte aici o desfacere sigură şi avantajoasă. Din nenorocire ţinutul nu îndeplineşte cum trebue această misiune şi portul nostru este departe de a fi un port de aprovizionare. Şi în această direcţiune este câmp de activitate. Concluzie. S’au expus mai sus câteva vederi mai mult sau mai puţin disparate asupra portului Constanţa. Din acestea s’ar putea totuşi conchide două lucruri: 1) . Rolul ce portul Constanţa va juca în desvoltarea comerţului nostru este din cele mai mari. 2) Nevoia complectării şi desvoltării Iui este imediată. Orice zi de întârziere înseamnă o zi pierdută pentru ameliorarea situaţiei noastre economice. Ianuarie 1923 VIRQIL B. COTOVU www.dacoramamca.ro GÂNDACUL Cu platoşă de smalţ, pe trup leită, La cingătoare numai gâtuită, Şi cu răsfrângeri vii, scânteetoare. De pietre scumpe ’n razele de soare, Un biet gândac, c’un fir de iarbă ’n gură, Aleargă, aferat peste măsură. Pe-o linie sucită, ’ntortochiată, In cetina brădetului uscată. Dar cine-o fi, mă rog? şi ce zor are? —Problema, dacă cere-o deslegare Şi dacă pare lucru de nimică, De socoteşti mai bine, se complică. Fireşte, poţi scăpa c’o ironie: ,,Ia o insectă-acolo,—ce să lie?— ,,Şi merge-aşa, nu ştie nici ea unde...“ Dar asta nu ’se chiamă a răspunde. E vorba: El, ce personalitate E ’n gândăceasca lui societate? Ce roboteşte ziulica ’ntreagă? De unde vine? şi ’ncotro aleargă? Poate-i un simplu gospodar ce-anume S'aprovizioneazâ cu legume Şi, pentr’un firişor de iarbă, insul A trebuit să calce tot cuprinsul. www.dacoromanica.ro înoate, cu grija casei, gospodarul Şi-o fi ’ncurcat cumva itinerarul, Şi-acuma, vrând palatul să şi-l cate, A rătăcit pe locuri neumblate. Poate-i un diplomat de carieră, In dinţi cu gloriasa-i bandieră. Şi poate ’n cine ştie ce tavernă A aranjat politica externă. Sau poate ’n cârdăşia unor prieteni S’o fi ’ncurcat la grotele din cetini, Şi-o fi perdut la cărţi, ori, cine ştie, Poate-i chiar el un grec de meserie. Poate-i un sportsman, care s’antrenează, O sentinelă, care patrulează, Un mesager c’o straşnică solie, Ori un bandit scăpat din puşcărie. < Poate-i un botanist ce explorează împrejurimile şi colectează Anume importante exemplare Pentru nepreţuitele-i herbare. Poate-i spiţer, ori medic de valoare, Ori un bolnav ce face băi de soare, . Precum se poate foarte bine iară Să iie-un regretabil pierde-vară. De-asemenea s’ar fi putut să fie Poftit să onoreze-o sindrofie Şi întâmplarea să-i fi scos în cale Pe Dulcineea visurilor sale. Şi tot aşa, e foarte cu putinţă Să fi audiat o conferinţă, Ori un concert simfonic, ori o scenă Patetică, de nu cumva obscenă. Dar dacă el,' gândacul, se grăbeşte Pentru vre-un copilaş care tânjeşte, Ori pentru vre-un bunic în agonie. Şi iarba mu-i decât o doctorie?... www.dacaromamca.ro Ori dacă iar (ce nu se poate par’călî1) E un apaş periculos ce ’ncearcă O sensaţională lovitură Cu iarba fiarelor ce ţine ’ngură?.,. Ori dacă.... Insă câte ipoteze Ar mai putea să se imagineze, Văzându-1 cum aleargă ’n goana mare, In sus şi ’n jos, haihui, la întâmplare ?!... Dar iată-1, sprinten, vine, vine, vine, S’apropie din ce în ce de mine... Un vreasc îi stă în drum,—îl ocoleşte, Pentru că nu degeaba... se grăbeşte. Şi, când ajunge ’n faţa mea, gândacul E par’că şi mai zăpăcit, săracul: Surpriza-1 ulueşte, se ’nţelege, Dar, inimos cum e, se reculege. Stă ’n loc, iscoditor, şi mă priveşte. (Oare cu ce butuc m’âsemueşte ?)’ Mă pipăe cu ambele antene ” Şi-apoi dispare ’n nişte buruene. Probabil că acolo sunt pitite Şi de intemperii adăpostite, Sub brusturul crescut în as de cupă, Apartamentele ce le ocupă. Şi poate tot acolo o iubită, De ’ntârzierea lui neliniştită, In prag, de dimineaţă, stă la pândă. Geloasă, ’ngrijorată şi flămândă. Geloâsă, da! pentru că decadenţa Va fi condus-o la experienţa > Că sexul tare, slab dela natură, Se ’nduplecă la ori-ce aventură; Şi ’ngrijorată, că vre-o păsărică L’o fi luat în cioc, ca pe-o nimică. Fiind ştiut că’n codru niciodată, Vieaţa nu e bine-asigurată. www.dacoromanica.io teu par'că-o văd, într'un tailleur, cochetă, Iţindu-se, făcând o piruetă Si dispărând, ca iar să reapară, • Nervoasă, supărată foc şi pară. Şi-o văd cum de odată se opreşte, Apoi cum urechiuşile ciuleşte, Şi ’n fine cum tresare ’nfiorată t)e-un fâşiit în cetina uscată. Ea îi cunoaşte mersul, fiţi pe pace, Cadenţa lui şi zgomotul ce face, Şi de-ar minţi-o şi instinct şi minte, Rămâne inima care n’o minte. Iar când apare El, zorit ca vântul, Cutremurând din temelii pământul, Ea-şi şterge cu lăbuţele obrazul Şi uită ca prin farmec tot necazul. Şi-ar vrea să-z* spue numai fericirea Că-1 vede iar voinic şi ’n toată firea Şi după cuviinţă să-l desmerde Perftru doritul fir de iarbă verde. Deci....pune masa şi pe ea salata,— Si prânzul lor lucuîian e gata,— Apoi... ce fericire ideală! Si ce delicioasă ronţăială!!... închipuirea unui singuratic Umanizându-te, gândac simpatic, A dat ţinutei tale impulsive Interpretări, deşi inofensive, Dar poate că meschine şi banale, Ori jignitoare demnităţii’ tale, De care înţeleg să-ţi cer iertare. Căci, ştii şi tu, humanum est errare. Iţi cer iertare de nesocotinţa,— Care frizează chiar necuviinţa,— De-a fi pătruns, din curiozitate, in sacro-sancta ta intimitate. www.dacoromamca.ro Si-ţi' cer ertare, mai ales, gândaci Pentru ofensa ce ’ndrăznii ţi face Asemânându-te cu unii oameni Cu care n’ai voi să te asameni. Şi-acum, scormonitor de vremi trecute, Ce m’ai înveselit o clipă, du-te Unde te chiamă dorul, şi mă lasă.... Pe mine nimeni nu m’aşteaptă-acasâ. ROZMARIN www.dacoramaaica.ro CAPSALA, ARSA, PARLeANDZA, AfUMATA SI ARUNOJ rn legătură cu viaţa oăstorească la Aromâni Viaţa păstorească a poporului român; jucând un rol deosebit in trecut, nu se poate înţelege pe deplin decât studiind-o în toate manifestările sale. Cele mai jos expuse descoperă un colţ al acestei vieţi, după cum cred. In toponimia aromânească întâmpinăm deseori denumirile eăpsală, părleandzâ, arsa şi afumata. Toate acestea înseamnă eam unul şi acelaş lucru: ceva ars, pârlit, sau afumat, precum ar fi o livede, o câmpie, un şes, o pădure, pajişte, munte, poiană. Origina acestor numiri stă în strânsă legătură cu obiceiul ce-1 au ciobanii ca toamna, când coboară cu vitele lor la şes, să dea foc la păduri sau la iarba din poeni şi pajişti, în credinţa că la primăvară va creşte iarbă din belşug şi mare. Pădurile se ard ca să lărgească şi mai mult pământul de păşunat. Tot acelaş lucru îl fac şi primăvara la şes. Apropiindu-se vremea când să se urce eu vitele şi tot avutul lor la munţi, după ce vitele sunt pornite şi îndepărtate îndestul de mult de mandra (=păşunatul de iarnă) unde au iernat, unii ciobani aprind iarba, uscată pe acea vreme, cu Iască, în diferite locuri, făcând ca focul să se întindă încetul cu încetul pe tot cuprinsul mandrei, în tot întinsul acelei regiuni. In legătură cu acest obiceiu de osândit al ciobanilor, care nu puţin au contribuit la despădurirea munţilor din multe ţinuturi din Peninsula Balcanică, stă şi zicerea aromânească: „Câpsalâ1“ sau: „Fă-ă câpsalâ", sau : „ câpsâlseă-u“, ori „câpsălsea-Ie", cu înţălesul metaforic de: „şterge-o!“, şterge-o repede, pe nesimţite, fărâ să te prindă de veste 1“ Din acest înţeles de „fugă pe nesimţite** s’a desvoltat sensul de »a fură", „a şterpeli'*: „Li câpsâlsi,,=le fura (cfr. Basme Aromâne; Papahagi, glosar, art. www.dacoromanica.ro câpsălsescu). Nă li căpsălsi pearile dit gărdinta= Ni le şterpeli perele din grădină. Cei cari pun foc, cari ard iarba, caută după . ispravă să fugă, ca să nu fie prinşi de ţăranii din satele respective. In adevăr, aceştia prinzând de veste, că puţina iarbă rămasă după retragerea vitelor aromâneşti, pe care ei, după obiceiu, nemai fiind folosită de ciobani, au voie acuma să o pască cu vitele din sat, este nimicită prin foc, sar cu ce pot şi vai de vinovaţii ciobani, când sunt prinşi. Sunt stâlciţi în bătăi, uneori închişi şi câteodată omorâţi cu bâtele fără nici o judecată. Ciobanii Ştiu prea, bine ce-i aşteaptă în asemenea cazuri, de aceia au grije să o şteargă repede, pe nesimţite, hoţeşte. De aci deci s’au născut zicerile amintite mai sus, ca şi zicerea: V fecu (=fecîu) câpsalâ (—o~ arsei, am ars-o) cu înţelesul de „o ştersei“. Tot aşa se mai aude: „Anurzeaşie (cit. anjurzeaşte) căpsalâ' — miroase a ars, cu înţelesul figurat de „miroase a fugă; miroase a fugă. în-tr'ascuns ; miroase a fu* t“. Tot aşa, din fumul ce se ridică din căşunarea arderei, s’a născut expresiunea figurată ,)Afumă-o“.=Şterge-o! „Le afumă“= le şterpeli, adică: a aprins, a pus foc, şi-a luat apoi ce-a putut şi a şters-o 1. Denumirea câpsalâ o întâmpinăm mai mult în toponimia regiunilor câmpeneşti, în deosebi în ale Tesaliei, unde-şi iernează Aromânii vitele, şi unde locuitorii, deşi gârâguni (Aromâni gre-cizaţi) în cea mai mare parte, vorbesc astăzi greceşte. O mai întâlnim de asemenea prin câmpiiiţ Sărunei (Salo- -nicului), Caterinei, Casandrei, într’un cuvânt la Arniu. Cuvântul este împrumutat din limba neogreacă şi $e derivă dela xaia (citeşte: K’eo)=ard; aor, ixa<|)* (citeşte: dcapsa) =arsel, de unde s’a făcut în graiul Aromânilor. „câpsalâ“ prin sufixul —eală, ca în videald =„lumină“ dela. ved; etc. In. graiul neogrecilor nu se aude căpsală. Se aude numai expresiunea x«c|>ca&o (cit: capsalizo) cu sensul figurat din Aromâna „o şterg'*, (c[t. ta capsalise) =o şterse, însă numai ca Grecii de prin Ţesalia şi Epir, cari trăesc laolaltă cu,Aromânii, dela cari aii şi împrumutat expresiile. Terminul câpsalâ nu se găseşte aproape de loc.în toponimia muntoasă, adica prin regiunile văratice -ale Aromânilor. Câpsalâ se află la Dăniaş, Liftirohore, Tricol (Tesalia) etc. şi www.dacaromanica.ro 70 s’ar. putea zice, că nu există mandră în Ârniu, unde să nu se afle câte o localitate cu numele de câpsalâ. Pentru denumirea locurilor de păduri, pajişti, poeni. arse din regiunile văratice, Aromânii întrebuinţează mai mult cuvântul arsu sau arsa, după cum se califică un lucru masculin sau femenin : (muntele) arsa, (pădurea) arsa. Arsa o întâmpinăm Şi la Daco-Români. Aşa se numeşte Arsa, localitatea de deasupra „Stânei regale" dela Sinaia, în drumul ce duce spre Jepi (Jad. Prahova) şi altele. Pe lângă arsa şl arsu mai găsim Ia Aromâni şi numirea de Pârleaţâ sau Părleandzâ, dar iarăşi numai în locurile muntoase unde petrec Aromânii vara cu vitele lor. Şi această numire topografică, ori unde o întâmpinăm în Peninsula Balcanică, se datoreşte numai Aromânilor şi stă în strânsă legătură cu arderea, cu obiceiul păstorilor de-a arde, de a „da foc" la poeni şi pajişti—mai ales—a căror iarbă se pârleşte, ci nu şi la păduri, care trebuese arse, ci nu pârlite, ca să defrişeze pământul şl să 1 facă bun de păşunat. Pârleaţâ se zice o vuloagâ (=pajişte, poeană) din muntele Gândaciu dela Livezi (sat locuit exclusiv dc Aromâni gră-musteni, în eparhia Sărunei). l 2) Părleandzâ se numeşte una dintre cele mai frumoase şi mai încântătoare localităţi din Şilă-tara *) cu acelaş nume, aşezată între satele aromâneşti Cuţufljani şl Turia, şi împresurată de pini şi fagi seculari, cu iarba bogată şi moale ca mătasea, brăzdată de pârâeaşe şi izvoare limpezi şi reci; aci, în fiecare vară se aşează una sau două «ccfşeri» (— stâne). înainte de războiul balcanic aci se afla hotarul ce des-pSrţia Grecia de Turcia. O altă numire topografică Părleandzâ se află în partea deluroasă a Tesaliei, la Vlaho Jane, după cum îmi comunică D-l G. Zuca, originar din Sămărina. Este ştiut, că bună parte din SSmâriniaţi iernează la Vlaho-Jane şi Pălîu-Sămărina (Tesalia). Caşi câpsalâ dela gr. /rcorrard, arsa dela ard, tot aşa şi Pârleaţâ, respectiv Părleandzâ, se derivă dela verbul pârlesc a =ard, pârlesc. Vb. părkscn IV la Aromâni are aceleaşi înţelesuri ca şi vb. pălescu. latre alte înţelesuri cuprinde şi pe cel de 1) Comunicat de D-l Mihoil Gioya, (ost institutor la Livezi. 2) Coama muntelui, www.dacoromamca.ro 71 „pârlire" a pârului dela obiectele nouă de lână, ca ciorapi noi, scutece, scurteici de lână, * 3) etc. Numai după ce au fost „pârlite** bine la para focului aceste obiecte se spală. Şi tot părlire se zice când se dă foc ierbii uscate. Dela părlesca prin adăugirea sufixului —eaţă a rezultat părleaţă=pMez\â, care apoi, ca şi câp-sală, arsa, s’a dat ca numire topografică, desemnând „locul pâr-lit‘:. Forma Părleandzd a rezultat din prima formă Pârleaţă şî-î datorită epenteticului n, născut, după părerea mea, din pricina lichidei /, ca în lanţ culeaţâ, 3) întocmai ca şi purcăreaţă (dela lat. porcaricius, a, um). Forma culeandză, pe lângă culeaţă, după părerea mea, s’a desvoltat tot în felul arătat mai sus, prin epenteticul n, dând întâi *culeanţâ şi apoi culeandză în graiul Aromânilor din Epir-Te-salia. Poate că tot aceeaşi explicare trebueşte dată şi cuvintelor: câpârleaţă (se mai aude şi sub forma: câprăleaţâ, câprăreaţă, câpăvreaţă şi căpărleadză) din *capraricius, a, um; văcăreaţâ (şi: văcăreadză) din *vacaricius a, um, dezvoltate prin analogie după „purcăreaţă1*, sau rezultate din văcârie, *) căprărie*) plus sufixul —eaţă. Deci din formele : văcăreaţă şi câpărleaţă nu rezultă câtuş de puţin că ar urma, după cum crede d. Capedan s), să fie „staulul pentru văcari şi căprari**, ci reese cât se poate de firesc că este vorba de „staul pentru văcârie şi căprărie**, sau „staul pentru vaci şi capre**. Acelaş lucru trebue spus şi despre găgâraţă sau căcăraţă, format din căcăvie —j-suf. —eaţă sau prin analogie după culeaţă; cfr. căcătureaţă,dela căcăturie. Acestea au trebuit să fie primele forme la Aromâni. Formele cu — eadză: „căpărleadză**, „văcăreadză şi căcăradză („pur-căreadză" nu se zice nicăiri la Aromâni, deşi-i dat de d-1 Puş- 4) Acela? lueru se înţelege la Nijopole şi Livezi. (Com, de d-1 Stătu T. şi Mih. Gioga). ' 2) Culefa în l°e de Culeaţă se aude la Aromâni ca poreclă dată copiilor culingioşi (cari suferă de culeandză). 3) Văcărit scireadă de vaci»; 4) căprărie ccapre multe», două trei turme de capre; toate caprele aparţinând unui celnic. 5) Capedan T. Die Nom suffixe, pag. 40, Leipzig 1908. www.dacoromamca.ro / 72 cariu, în Ety. Worterbuch d. rum. Sprache. s. v. şi-i reprodus şî de d. Capedan în op. citat) se datoresc, după cum am spus şi despre Părleandză, foarte probabil, înrâurirei exercitate asupra limbei aromâneşti de limba neogrecească şi în deosebi de graiul aşa zişilor Gârăguni (Aromâni grecizaţi), cu cari Aromânii convieţuesc în timpul iernei, locuind laolaltă în aceleaşi case cu ei şi cari păstrează îr. limba lor, ca şi Grecii din Epir, toate a-ceste cuvinte sub această din urmă formă a). Dacă ţinem seamă, că aşa zişii locuitori greci din Epir şi Tesalia, în majoritatea lor sunt Aromâni grecizaţi, uşor ne vom lămuri aceste influenţe ale lor. Chiar în numele de Gârăguni, sub care sunt cunoscuţi, rezultat din turc. Cara „negru" şi gană =„fel de şubâ“, constatăm prefacerea lui c în g, întocmai ca în găgârafă din câcâraţâ (căcăreajă). Acestei probabile influenţe neogreceşti se datoreşte şi cauza pentru care formele cu —eadzâ nu sunt generale în Aromâna şi nu se aud deloc la cei cari nu vin în atingere cu Grecii din Tesalia şi Epir, cum este cazul cu Aromânii di» Livezi (Eparhia Sărunei). 2) Forma Pârleaţâ, respectiv Părleandză, dela pârlescu, gă-găraţâ ne arată că nu putem admite un sufix —âreadză, cum susţine d-1 Capedan Ia locul citat mai sus, aşa că toată escursia făcută acolp de dânsul, după inspiraţia d-lui G. Weigand, este de prisos, este nefundată s), întrucât forma primitivă este cea cu suf. —eaţă, ci nu —eadză. In legătură cu obiceiul ciobănesc, descris mai sus, de a da foc la iarbă şi păduri, stă şi numirea satului Părleangu, dela Părlggu (citeşte: Părlegu) prin intercalarea lui n, caşi în Părleandză. Părleangu nu-î altceva decât un loc desţelenit prin foc şi nu-î deci nimic „neclar", cum crede d-1 Weigand îu Iahresbericht, voi. XXI—XXIII pag. No. 59. Afară de căpsalâ, arsu (resp. arsa) şi Părleandză, mai gă- 1 2 3 1) Chiar în toponimie la Gârăguni se aude numele de Văcăreadză; aşa se numeşte Ia Liftiruhore (Tesalia), locul unde dorm vacile sătenilor. Staulul acesta se găseşte la o mică depărtare de sat, spre răsărit. 2) Dacoromânescul <•*•> *11* II» I * IM PE CULMI i Pe şesuri fâşii de lumină pălesc Târându-şi undirea prin văile—adânci; Din creier de munţi şi din vârfuri de stânci Chemări prelungite de bucium pornesc, Iar soarele ’n vreme ee turmele curg Zorind in spre strungă pe culmi şi răzoare, —Paiajen de aur— tot scapătă ’n zare Urzindu-şi o pânză de raze ’n amurg. Mister şi tăcere... In preajmă brădetul Şi ’ntinde domnia de umbre, ce ’n taină S’aştern pe livcde şi ’n urmă cu ’ncetul Invălue casa în sumbra lor haină Şi, iată, din inimi de codri, un câDt, Că-şi poartă oftarea pe aripi de vânt, Că ’n văi şi pe dealuri pe margeni de hat, Pe-acelaş drum veşnic bătut de cu zori, —Povarnice lanţuri de trudnici cocori — Sătenii se ’nşiră albind către sat. Iar fluvii de umbre din munţi isvorând, Surpându-şi făgaşe din orice cărare, Odată cu boarea pe lanuri curgând Se mistue ’n apele zării ca ’n mare. II Cătând în uitare odihnă, durerii, Şi ’n visuri o clipă liman mângâerii, Pe prispă, alăturea unul de altul, In taina ’nserării privind cum Innaltul Se ’ntunecă ’ntr’una, cum noaptea din zare Şi-aruncă dispreţul spre ziua ce moare, Şi-o clipă purtând suverană privirea Stropeşte cu rouă de aur boltirea,— www.dacaromamca.ro De-odată din munte s’avâptă şi luna: 0 gură de crater ce flacără ’ntr’una, Şi ’ntr’una-şi revarsă vrăjită cascada De aur topit ce inneacă livada, Şi sate şi lanuri şi codri ’n visare Undindu-şi potopul din zare în zare. Qcean pare firea supt valul de aur Ce gâlgâie ’n noapte imensu-i tezaur, Ocean fără ţărmuri cu ’n cer diafan— Iar casa o insulă in mijloc de-ocean. III Departe de grijile vieţii, departe De-a lumii netrebnice patimi deşarte, In insula noastră—un suflet şi-un gând— Clepsidra veciei să curgă lăsând, De sbuciumul humei ca ’n vis mi-amintesc...... Şi ’n timp ce uitarea se ’ntinde pe viată, Precum s’ar întinde domnia de ghiată La rnargeni de poluri pe-un gând omenesc,— Simt floarea iubirei scăldată ’n lumină. O simt cum din pieptu-mi renaşte divină, Şi ’ncetul cu ’ncetul mireasma-i mă ’mbată, . Cuprinde pământul, boltirea ’nstelată,— Şi par’că, minune, mă simt dăruit Cu forţe ’nzecite, cu-avânt înmiit, Că ’n clipa aceasta, durere, de-ai fi Chiar munte năprasnic, cu’n braţ te-aş zdrobi!... IV Slăvită fii pururi, slăvită iubire!... In lumea ta sfântă, subt larga boltire, Nu-s lacrimi, nici patimi, nici gând chinuit; Ca’n prima zi omul la viaţă trezit, înalţă o frunte de zeu în mărire: Slăv’tă fii pururi, slăvită iubire!... Iar tu, scump tovarăş, iubito, ce-mi dărui Ca ’n basme imperii de visuri şi-mi nărui In haos granitul durerii zâmbind,— Păstrează ’n privire tot farmecul firii, Pe buze surâsul ce-1 au trandafirii Când zorii în picuri de rouă s'aprind, Adapâ-te ’n unda luninti, ce-o are www.dacoromamca.ro ktern dela ceruri în dar orice floare, Slăveşte fiorul sfinţit ăl vieţii, Avânt dă cântării, belşug tinereţii, Şi, astfel, deapururi sorbind nemurirea Ne ’nvinsului soare ce-aprinde iubirea,— Nici vânt să te-atingă, nici plâns să te ştie: Prielnică clipa ce vine să-ţi fie, Prielnică munca şi somnul prielnic, Şi ’n veci ocolită de norul vremelnic. Dar cine-i crăiasa, şi cine-i stăpână Visărilor mele, ce-mi mângâe mâna Cu mâna ei fină şi albă ca crinul ? Din care lumi oare porneşţe seninul In suflet, de par’că întreg necuprinsul Pogoară ’n spre mine cu tot dinadinsul, Când ochii albaştri, precum e boltirea Ce ’n ei se răsfrânge potop de lumină, Aşteaptă mai grabnic sărutul'să vină S’aducă ’ntre cer şi pământ înrudirea ?!.. O, dulce minune din basme, crăiasă, Ce gingaş la sânu-mi, un râu de mătase Laşi părul bogat să-şi reverse undirea, Păstrează-ţi ca ’n clipa de-acum strălucirea. Iar chipul tău pururi să râdă ’nflorit, Cuvântul să-ţi fie piilej de iubit, Şi pururi sărutul să ardă ’nsetat, Căci lutul nu are un dar mai bogaţi... V Şi ’n vreme ce timpul din flori ce nu. mint Vă ţese cununile vrâstei de-argint, Aminte-aducându-ţi că iarna-i pe drum, Că n faţă bujorii păli-vor de-acum, C’o brazdă pe frunte şi alta ’n obraz înseamnă că trece şi ziua de az’,— Că noaptea ce vine aduce vegherea Şi’n sânu-i se ’nnalţă de piatră tăcerea,— Iar visul e-un vultur bătrân, obosit, Cu-avântul în suflet de mult amorţit, Ce picură-a moarte pe aride stânci Şi-aşteaptă urâtul în gol să-i dea brânci,— Tu, veşnic aceiaşi, nu plânge ruina: învaţă că ’n iarnă mai scumpă-i lumina, www.dacoramamca.io n . $i soarbe din viaţa lot focu-i aprins, In piept vâlvălaie să ardă nestins,— Şi ’n ceasul, când moartea sbucnind trâmbiţarea, —Monarhi ai iubirei—simţi-vom chemarea,— In liniştea nopţii când stelele dorm, Brodând baldachinul holtirii enorm,— Mai albă ca ziua în alhu-ţi vestmânt Să umpli cuprinsul cu-al lebedei cânt! Şi astfel în clipa când patime nu-s, —Năluci de lumină—cu frunţile ’n sus Zâmbind la petalele vieţii cum cern, Senini să ne stingem în visul etern!... VI Dar, luna păleşte, s’afundă ’n apus; Prin sacrele candeli uleiul scăzând, De-o gură din ceruri suflate-s pe rând.... Şi-al visului farmec cuvântul şi-a spus. O clipă ai crede că-i moartă natura.... Că golul din preajmă cu golul din piept De-odată fac una, că trupu-mi ca sgura Se cerne—lăsându-mi doar gândul deştept. O suliţă, însă, scânteie supt zare, Şi alta, şi alta, şi zorii s’avântă, Şi ochiu-mi s’aprinde şi ’ntreaga suflare Din inima humii se smulge şi cântă. Şi ’n timp ce Apolo şi darnic şi cald —Craiu veşnic al celor dea pururi drumeţi— îşi plimbă pe ’ntinsuri al mantiei fald Şi ’mparte surâsul atâtor vieţi,— Pe căi nevăzute, din hăuri de zare Sporindu-şi văpaia cu fie-ce clipă, Tot vine şi vine bătând din aripă Eterna şi dura ţărânei cântare: Intăi ca o dulce chemare ’n surdină îmi leagănă-auzul în vers de copţi, Apoi ca un murmur ce n’află hodină De doruri, de patimi, de plânset umil, Şi ’n urmă ca valul ce’n larguri se frânge Umana-i durere schimbând în furtună,— Şi inima-mi geme şi pumnu-mi se strânge, Şi-aş vrea ’n loc de soare să fie iar lună. www.datJoromanica.ro A' tandru LUNTRAŞUL Când* largul cer de-asupra îşi întinde Semnul clar din %are până’n zare, Vâslind uşor pornesc în depărtare Şi-a mea e marea ochiul cât cuprinde. Al apei joc mă’nbie şi mă prinde, Mă poartă lin în tainica’nserare Şi-mi culcă geana grea de’nfiorare Întâia s.tea în haos când s’aprinde. Iar când furtuni cu glasuri răzvrătite, In miez de zi sau în puterea nopţii. Îmi ies în drum ca din semn stârnite, Nu mai mă tem de ’nversunarea sorţii: Şi’n fund de mări ca şi’n pământ te’nghite Aceiaş rece vesnicie-a morţii. * * * V LAÎNICEANU www.dacoromanica.ro II* ll*ll* >•11*1 • 11 • I* •11*1 *!•••• «1 • • 1*1 • <*11*11* 1*1 IN CUMPĂNĂ (SULLY PRUDHOMME) Intr'o genune-adâncă doarme—Adevărul pur. iMulţi fug de-abisu-acesta, sau nici nu-l baga'n seamă. Eu singur, dintr’o sumbră simţire, fără teamă Cobor în el şi neagră e noaptea împrejur. Şi, cât pot, în adâncuri desfăşur coarda eu; Dar i-am ajuns la capăt: privesc.... ce nesfârşită Genune! Mi-e privirea cu totul rătăcită, Nu văd nimic, n’am reazem, ci oscilez mereu. ■ Şi totuşi El e-acolo! Respiră.... îl ascult.... Dar, veşnică pendulă, de el atras mai mult, Eu, atârnat în noapte, îl pipăi în zadar. Ci’ntreb: au coard’aceasta nu-i chip s’o mai lungesc, Ori să mă’niorc la soare şi viaţa-mi s’o irăesc ? Ctn groapa îndoelii voiu suferi amar ? 15/11/923 SALSOVA www.dacoramamca.io ACTIUITATEA PORTULUI CONSTANTA IN 1922 ie K. h. ZflttBACCIAN Traficul maritim al celui mai însemnat port al României, oglindeşte situaţiunea reală economică a întregei ţări. Viţiul fundamental ce caracterizează întreaga perioadă de după războiu, adică consumaţia în disproporţie cu producţia, se manifestă şi în mişcarea portului nostru, printr’un import care în 1922 a întrecut cu 80°/o pa cel din 1921, în timp ce exportul s’a mărit abia cu 20°/o faţă de anul trecut şi încă aceasta se da-toreşte în primul rând excelentei recolte de păioase, de care s’a bucurat în anul acesta Dobrogea. Importul şi Exportul prin portul Constanţa pe 1921 şi 1922: IMPORT EXPORT 1921 — 86358 tone 1922 — 145515 „ 1921 — 407841 tone 1922 — 545188 „ Diferenţa cantitativă în greutate în favoarea noastră, se anihilează şi se traduce de fapt într’un deficit de valori în desavantajul ţârii, de oarece fabricatele şi articolele alimentare pe care le importăm sunt cu mult mai scumpe decât cerealele, petrolul, lemnele, etc., produse naturale pe care le exportăm. O statistică exactă din punctul de vedere al valorilor du se poate face, fie din cauza nastabilităţii cursurilor, ţie din cauza diferenţelor ce rezultă din însăşi declaraţiunile de import, întru- www.dacaromanica.ro cât unele preţuri sunt cele dela origina, altele cif, multe facturi sunt eronate, etc. etc. După evaluări aproximative, la valuta actuală, grosso modo, se poate crede că importul prin Constanţa pe 1922 atinge 31/* ‘miliarde lei, iar exportul trece de 2 miliarde lei. Incontestabilul avantaj pe care-1 are portul Constanţa, prin faptul că e deschis tot anul navigaţiei, pe când celelalte porturi dunărene sunt blocate iarna din cauza îngheţului, nu s’a manifestat în statistica anului acesta, de oarece jn lunile Ianuarie şi Februarie traficul a fost mult mai scăzut ca în lunile August şi Septembrie. Totuşi, în viitor întrevedem o mai mare desvoltare, astfel ca să atingem întâietatea faţă de cele mai importante porturi ale ţării, aşa după cum ne-o arată ultima statistică normală anterioară războiului mondial: . Import pe 1913 Constanţa 218950 ton© sau 16°/0 din importul general al ţării Brăila 192245 „ „ 14% „ „ „ „ „ Galaţi 174820 „ „ 12.70o/0 „ „ „ „ In urma alipirei Basarabiei şi a Bucovinei, noi debuşeuri care se adaogă ia cel al Moldovei, portul Galaţi are o situaţiune excepţională ; acolo s’au stabilit firme şi reprerentanţe din toate colţurile Europei, aşa că s’a creat un mare vad al textilelor şi colonialelor, fapt care asigură deocamdată portului Galaţi întâietatea din punctul de vedere ai importului la aceste mărfuri. Export pe 1913 Constanţa 1323-145 tone sau 29% din întregul export al ţării Brăila 669317 ,, „ 14.65% „ „ „ „ Galaţi 342478 „ „ 7.507o „ „ „ „ Constanţa este punctul cel mai important pentru exportul petrolului. Peste 80% din întreaga cantitate exportată a ieşit prin portul nostru. Bine înţeles că instalaţiile speciale, precum staţia de petrol şi pipe-Jine au favorizat această situaţiune. In schimb, din cauzapoziţiunei sale.geografice pe Dunăre, www.dacQromanica.ro brăila este Cil rtoal important centru pentru etpoflul deretdelcft. Toate produsele agricole din valea Dunărei se scutg tn şlepuri la Brăila, unde se Încarcă prin elevatoare în vasele maritime, ce iau drumul Mării prin Sulina. Pe apele Moldovei, ce curg în Şiret şi se varsă lângă Galaţi în Dunăre, se coboară lemnele, care menţin întâietatea por* tulul Galaţi pentru produsele forestiere. Prodigioasa desvoltare a portului Constanţa este aşa de evidentă, încât numai din comparaţia datelor pe 1885 ratare cu prisosinţă temeinicia sacrificiului făcut de ţară pentru modernizarea portului nostru. Pe atunci abia 7529 tone intrau prin portul nostru şi tot exportul se mărginea la 39509 tone. O comparaţie a statisticelor din punctul de vedere al cater goriilor de mărfuri la export ne arată, lucru firesc de altfel, că diminuarea producţiei de petrol şi micşorarea culturii cerealelor a avut o imediată repercusiune în traficul portului nostru: Export prin Constanţa 1922 1913 Produse petrolifere 330517 tone Cereale 171088 „ Diverce 43583 „ Total 545.188 tone 913028 tone 372256 „ 38161 „ 1.323.445 tone Cu refacerea ţării şi contribuţia noilor provincii, se poate conta pe următoarele cantităţi exportabile pentru România întreagă : 550000 vagoane Cereale 120000 „ Petrol 100000 „ Lemne Menţinând proporţiile de până acum, partea ce ar reveni în viitor portului nostru ar fi: 80000 vagoane Cereale 100000 „ Petrol 20000 „ Lemne www.dacaramamca.ro 14 fată la ce avem dreptul a ne aştepta pentru exjtort prlrî Constanţa. Şi când ne gândim la mijloacele insuficiente de care dispunem astăzi, nu ne este îngăduit a îndrepta sforţările noastre locale într’altă direcţie, decât în primul rând asupra înzestrării DOitului cu tot utilajul necesar modern. Cele două magazii cu silozuri abia pot primi 5000 vagoane cereale de tot. felul; trebuesc terminate şi celelalte două, a căror construcţie s’a întrerupt odată cu războiul. Ntf.avem nici o instalaţie modernă pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor generale. Nu avem antrepozite şi nici măcar magazii mai acceptabile, ferite de incendii şi intemperii. S’a întrebat cineva cam cât pierde anual ţara din întârzierea transporturilor şi a încărcărilor? Toate aceste neajunsuri produc pagube şi ne încarcă cu dobânzi, dare se ridică la multe şi multe milioane! / Din cercetarea categoriilor de mărfuri importate pe 1922 în comparaţie cu anii precedenţi, rezultă un mai mare progres la fierărie, maşini şi sonde. Dar e de remarcat, lucru foarte semnificativ, că pentru o populaţie agricolă de 12 milioane locuitori, importul maşinilor este aproape nul! Mărfuri importate prin Constanţa pe 1922 în ordinea . importanţei lor ca valori: Coloniale tone Textile de orice gen . . . . . 4129 n Fierărie, maşini, obiecte de metal 48165 n Sonde » Tablă de fier . . 6160 n Tutun n Droguri, farmaceutice etc. . . 497 n Pielărie » Hârtie, papetărie, etc. . . . . 284 n Uleiuri, văpsele, etc. . . . n Maşini agricole, etc. . . , . . 585 * www.dacoromanica.ro Mişcarea maritimă In anul 1922 au intrat 920 vase cu un încărcământ de 112688 tone, faţă de 1166 vase cu 232312 tone ce au intrat în anul 1913. Aceste 920 vase se repartizează, după naţionalitate şi to- naj brut, astfel: 141 rase englezeşti ca capacitate de 362902 tone 2«% din total H4 , italieneşti „ 297235 w 22% »» n 1*8 „ româneşti „ 163524 » 12% H w 154 „ greceşti , „ 128802 n 9.4% » n H2 . franţuzeşti „ 112500 n 8.3% » » 59 „ olandeze „ 101904 » 7.5% » r> 16 „ americane, etc. „ 55664 » *% n Dar acest raport, ce rezultă din comparaţia numărului şi capacităţii vaselor intrate, este aparent, de oarece vasele greceşti şi englezeşti au avut un cargo cu mult mai mare decât proporţia ce nî se indică pentru vasele româneşti; fiindcă o mare parte din vasele Serviciului Maritim Român fac curse regulate poştale, indiferent de cantitatea de mărfuri ce au avut a transporta. Această constatare se referă şi la celelalte câteva Societăţi străine de navigaţie, care întreţin linii regulate de pasageri şi mărfuri cu portul nostru. Majoritatea vaselor de comerţ (care sunt englezeşti şi greceşti) nu au curse regulate; ele nu ating portul nostru decât a-tunci când sunt navlosite dinainte pentru un cargo suficient. Deci importanţa pavilionului în mişcarea maritimă trebueşte privită mai mult din acest punct de vedere, căci în fiecare an suntem tributarii străinătăţii cu multe milioane aur, pentru navlu. Concluziune Dacă Statul prin marile lucrări de modernizare ale portului Constanţa, a dat un imbold oraşului nostru, deşi aceas'ă operă e încă la începutul ei, fiind multe de făcut, cetăţenii constănţeni nu au contribuit în aceiaşi măsură la prosperitatea oraşului lor. Curentul natural al lucrurilor hrăneşte şi îmbogăţeşte pe www.dacoramanica.ro 86 locuitori; dar datori» le impune ca în cel mai important port al ţării, industria să se desvoite neapărat. interesul superior ai economiei naţionale reclamă ca produsele noastre să nu fie exportate în forma lor naturală, ci si fie cât de mult valorificate prin fabricaţie, astfel ca şl acest câştig să rămână în ţară. Progresul portului Constanţa, întrerupt vremelnic din cauza războiului şi a podului distrus dela Cernavoda, este evident astăzi, fiind asigurat şi pentru viitor. www.dacoramamca.ro CASTELUL Şi l-a clădit de mult,..de mult... C’o gingăşie infinită! De-adâncă suferinţa plâns— Clădirea totuşi fu sfârşită. Dar un cuvânt nesocotit, Şi s’a distrus ca prin minune Frumoasa floare-a unor vremi Ce’n’ veci de veci nu vor apune. Greşeala capul i-a plecat, Iar soarta, crud stăpânitoare Din clip’aceia, între ei A pus urâtă ’ndepărtare... Curând...curând s’au fost uitat!. Castelul pradă fu pustiei, Puterea vremii i-a săpat Tăria toat’a temeliei. Şi ’n vântul sării cel mai blând S’a dărâmat pe nesimţite, Si s’a ’ngropat în sânul lui Speranţa vremilor iubite. La o răscruce s’a oprit. Căci pentru’ntăia dată’n viaţă Simţi că sunt ruini ’napoi...’ Şi e ’moi'mânt deschis în faţă 191* AUHA1L I- PR1COFIE ■'«.‘WiiWIAWW'mw. www.dacoromanica.ro 5TATU&LE: ALBfi Bătrâna ruină de peacuri veghează Asupra gradinei ce doarme’ntre flori, Iar luna de ghiată argintul şi-l varsă ‘Punând în adâncul tăcerii fiori. Trei lebede albe vâslesc către ţărmuri 9 ‘Pe lacid asemeni c’un cer înstelat, Şi zarea le soarbe încetul întrânsa Şi liniştea’n urmă se’ntinde treptat. Nu-i nimeni în preajmă şi lotuşi, îmi pare Că umbre cu glasuri profunde-mi vorbesc Şi’n pacea grădinei ce pare de piatră Statuele albe la mine privesc. al- s SOARE www.dacoramanica.ro NOTITE ETIMOLOGICE 3 de PERICLE PAPAHAQ» 1. Şurcă. sf. «gura în formă de mic jghiab, pe unde fee scmrge apa dela o fântână; un şipot» ; «ţeava de lemn dela o fântână» ; «brazdă; trăsătură lăsată în adânc de muchea roatei» etc. Cuvântul se derivă dela latinescul sulcus,-um «brazdă, arătură, şanţ, groapă; liynie tiasă’pe pământ; urma (unei roate); dungă de foc; zbârcitură» etc. Forma/iaromânească de şurcă în loc de siflcă se datoreşte zgomotului făcut de apa ce trece prin şurcă. Avem deci o influenţă onomatopeică în disimilarea lui s-l în ş-r. 2. Sălăg’eseu. (arom.) Săl(ă)g’escu, Sărgl’escu (sîlăg’escu, sîr-gl’escu), vb. IV, -ire, şi chiar sârg’eseu (sărăghescu) «dau drumul; asmut; slobod; liberez; dau năvală ; mă reped; etc.» Se derivă dela grecescul medieval aaXa.^ia>=i\a<)tat, itpotufla, xopfmc ini jtotpvlou fEXX. ax.;XOXXo-fos, Tom. H’, pag. 379). Ca şi cuvântul neogrecesc, se derivă dela v. gr. aaXer;sa>. Din acesta s’a derivat arom. s«-răg'escu, sîrg’escu (Dalametra, Dict. maeedo-român), prin trecerea lui -l- intervocalic în -r-,. ca în cuvintele de origine latină în Româna, ceea ce£arată^că cuvântul este introdus mai de mult, caşi arugucdr «căluşef» dela c2X«fcv «cal», dem. arugucu plus suf. —ar. Altfel cuvintele din greceasca modernă în”Aromâna sunt formate dela aoristul sig-matic : afurisescu, pistipsescu etc. Lipsa acestui cuvânt în Daco-românâ arată că a fost introdus după despărţirea Românilor. Forma sărgl’escu a rezultat din combinarea formei vechi aromâneşti sărg’escu (citeşte: sărghescu în cea mai nouă săl(d)g'escu (citeşte săl(ă}ghcscu). 3 înţărcare. .'Acest cuvânt, după cum cred, se derivă fără aici o greutate dela lat. *înti>rico,-are (=intăro-ăre, în sensul de «hineinrei-ben, einbrocken, einkriimeln»). Ideea fundamentală a trebuit să fie «a dumica» ceva în lapte, în vin, în apa, cu care apoi să nutrim pe copilaşi. Să nu se uite, că înţărcarea copiilor consistă în a nu le mai da sân,4a nu-i mai alăpta la sânul mamelor, ci a-i nutri cu dumieături. Deci înţărc a însemnat la origine, «nutresc pruncul cu dumicătură», sens ce-l păstrează Aromâna : nţircare (nţercit) vb. a înţărca, a desvăţa de ţâţă, a nutri deci pe copilaş cu hrană, consistând din dumicătură în lapte, vin etc.» Lu nţercdi fictorlu =îl înţercai pe copil, am înţărcat copilul; ’nfercat «înţărcat, riesvaţat de ţâţă» (Dalametra, Dicţ. mac.-român). Apoi este de reţinut ca, tot aşa ca şi la Romani, la Aromâni şi Daco-români nutrirea pruncilor înţărcaţi se face cu dumicătură în apă (panis în aquan), în vin (intrita panis e vino) cu aşa numitul «luin», în lapte şi diferite zămuri. www.dacoromamca.ro 90 Atât din punct de vedere fonetic cât şi din cel semasiolegic, nu văd nici o greutate de a derivă pe înţărcă din *mtericare. Din ideea «te «a dumica alimentele cu care se nutresc copiii», s’a putut uşor a-junge la ideea de «a nutri pe copii cu alimente dumicate», ceea ce echivalează cu «a întărea» pe copii, şi apoi s’a aplicat şi la iezi, mei, vitei. Dela înţărcare (ar. nţircare) s’a format apoi subst. ţar cu, care la început ar fi însemnat „nutrimentul pruncilor®, apoi aplicat la vite, „locul unde se nutresc iezii", ştiut fiind că, îndată ce caprele fată, li se ia iezii şi se închid în ţarc(n), fiindcă caprele au urâtul o-biceiu de a-şi duce iezii prin ascunzişuri, prin păduri, unde de cele mai multe ori devin prada fiarelor, lupilor, vulpilor etc. La ţarc sunt aduse caprele la anumite ore ca să-şi alăpteze odrasla. Vedem astfel că între locul unda se ţin iezii, ca sa nu meargă după mamele lor, şi locul unde se nutresc,—cum am zice, unde se înţarcă iezii,— sensul se confundă. Aşa că ţarcu în aromâna a devenit locul unde se ţin închişi iezii. Prin extensiune se dă apoi la aromâni numele de ţarcu şi la mieii şi la iezii fătati în acelaş an, precum şi la copii născuţi în acelaş an,;sau cari sunt de aceeaşi vârstă. Chirtit ţarcul di iedzî, tradus de Dalametra prin „am pierdut toţi iezii", tre-bueşte tradus: „ara pierdut pe toţi iezii fătaţi în acelaş an*. De aci apoi sensul de generaţie de miei, de iezi, de tineri cam de aceeaşi vârstă. *Ţarcul di 1890 băneadeă tuU înseamnă «generaţia născută la '1890 trăeşte toată». E greşit că ţarcu la Aromâni s’ar numi şi locul unde dorm mieii. Acesta se numeşte mandră. Mieii nu se ţin în mandră, ci umblă după mamele lor din momentul fătării, afară de cazul excepţional, când timpul este rece. Numai atunci se ţin, o zi—două, in mandră. îndată ce se încălzeşte însă, li se dă drumul. Să se aibă în vedere că iernările vitelor la Aromâni se fac prin regiuni unde iarna nu ninge de loc şi dacă excepţional ninge, ninsoarea nu ţine mai mult de o zi, două. Din acest sens al ţarcului s’a născut deci cel de „sevrer“. Părerea că cuvântul ar veni din limba albanezească, anume că s’ar deriva dola 8ark „Iliirde, Pferch", pe care G. Meyer (în Etym. Worterbuch d. alb. Sprache, pag. 92) îl derivă din Our, nu ni se pare îndreptăţită, derivarea din Sur fiind imposibilă. Mai de grabă contrariul poate fi adevărat. Din 8ark româneşte ar fi rezultat sau tare, sau fare sau,—precum se întâmplă în Aromâna,—sare (cfr. arom. sărmă «fărâmă» din alb. Sârmă), dar nici de cum ţarc. Mai de grabă se pare că albanezeseul eark este un împrumut din româna. _ ' Elementele albanezeşti din româna n’au fost studiate până a-euma destul de amănunţit, ca să ne putem rosti până în ce măsură au înrâurit asupra limbei noastre şi care este vechimea lor, spre a putea admite fără rezerve, că constatarea unui cuvânt, care se găseşte în ambele limbi, ar fi numai decât din albanezeşte şi nu pe dos. Multe din elementele crezute albanezeşti îir româna, studiate de aproape, s’a văzut că sunt intrate direct din latina în limba noastră. Aşa este, ca să amintesc câteva, grumaz, bucă, bucurare, măgură, gălbsasă, (ar. gălbadeă) şi altele, De altfel’dacă-mi aduc bine aminte, Pedersen a observat foarte judicios cu privire la codru, că nu-i împrumut din alb. Ttodră, căci atuuci ar fi sunat româneşte coadră. Afară de asta, forme www.dacoromanica.ro 91 ca tecără (geg. lekăa) „secară1*, din lat. secalis. în car* cens tataia trecerea lui -1- intervocahc în -r-, ca în româneşte, constitui de a-semenea o problemă în albaneză şi ne face să ne îndoim că ar Veni direct din latina şi nu care cumva din româna. Poate şi altele privite ca băştinaşe albanezeşti, precum de pildă: Iartă, târâtă «sa»er,8 tarăton (cu n muiat) «mache saner» (Meyer op. cit. pag. 80) s'ar explica mai uşor şi mai firesc din lat. *ăalatM, a, ut» .sărat1*, prin mijlocirea românei, din pricina lui -1- intervocalie devenit -r-. Tot acelaş lucru pentru alb. biikură. Weigand (în lahresbericht d. Inst. rum. Spr. XVI 299) crede că etimologia propusă pentru ţarc, este tare Cerc, (lâark, tfierfe), şi-l derivă dela cîrcus (cerc). Nu ştim unde a găsit d-1 Weigand că s’ar fi zis de cineva că ţarc derivă din t&ark sau tierc, cari n’au a face de loc cu rom. ţarc şi nici ou alb. aark. 4. Pirţie. Zestrea pe aromâneşte se zice perţie, sar mai bine zis pir ţie, orice c neaccentuat, devenind i în Aromâna. Prin pirţie la Aromâni se înţeleg „hainele11 ce se dau miresei odată cu măritişul ei. La Aromâni foae de zestre nn se face. Cu o zi sau două înainte de căsătorie, toată zestrea fetei este orânduită în diferitele încăperi ale casei şi expusă la vederea tuturor, iar rudele, cunoscuţii şi invitaţii la nuntă se perindează şi văd tot ce i se dă miresei. De se întâmplă să nu trăiască bine cea măritată şi să se despartă de bărbat—lucru nepomenit la Aromâni, sau să moară fără copii, îşi reia toate lucrurile aduse, fără împotrivire. Bani ca zestre nu se dau, în afară de Aromânii, cari umblă prin străinătate; de unde au adus şi obiceiul. Dar chiar şi la aceştia s-a căutat a se pune zăgaz pomilor de a rupe datina, de a nu da ca zestre şi bani. Aşa la Cruşova există afurisenie pentru orice părinte care, măritându-şi fata, ar înzestra-o cu bani. Fireşte, că părinţii sunt liberi să dăruiască odraslelor cât de mulţi bani, însă nu-, mai după cununie, în taină, fără să se ştie în public. Aceasta ca o măsura foarte dreaptă şi foarte democratică, căci. dacă s’ar da zestre în bani, ar urma să nu se mărite decât fetele cu bani, iar cele sărace oricât de frumoase şi cuminţi, să rămână nemâritate. Această datină a trebuit să fie la toţi Aromânii, după cum cred, că arată şi cuvântul zestre, despre care vorbesc mai jos şi care, la origină, a însemnat numai .haine". Cuvântul pirţie nu se derivă direct din ngr. npotxa (dela npoîg, jepouto;); dela acest cuvânt se derivă arom. prică. Pirţie vine dela lat. perchivmm prin căderea lui -v- intervocalie, contrar formelor roîbu etc. Forma perchivium o întâmpinăm în „Liber statutarum civitatis Bagusii eotnpo&ihts anne 1272 (Zagrabiae, 1904, voi XI, Monument-hi-storico-juridica slavorum meridioiialium. Că din acest cuvânt derivă pirţie arată şi prefacerea lui -chi-îa-ţi. Dacă nu urmează regula formelor aibă (habeat), roibu (rubeus), ţmife etc, explicarea trebueşte căutată, in consideraţia că cuvântul s-o fi introdus mai târziu în Aromâna dm medio-latina bisericească. 5. Zestre (dacoromâuesc). După cum voiu avea prilejul să dovedesc cuvântul zestre, atât în Româna cât şi Bulgara, se derivă dela m. grecescul ţjffiovpov, care, între altele, înseamnă „haine“, ceea e* corespunde perfect obiceiului românesc de a da drept zestre, când cineva îşi mărită fata; haiti», aşa cum se practică şi la Aromâni, ti 'ţffiorpov înseamnă pe lângă „cinctus" şi „vestimentara ad praecingendum idoneum (Gia- www.dacoramamca.ro 02 ctaecfu* ad < poctora vestea, ut loquitur Ovid. Metam); £w»xpa Hesyoh ; ţ,*mxpci?=xk, «ai ţ/i>v«t, ^ xtuSvaj 'Qazobţ ij xXcthai dvSpeiaj. Ttvig 8i ■ti i'ttbpstxitr adică hainele. . Din «sensul din urmă, de ,,haine“, a rezultat cel de zestre, adică, după/cum am spus, haine» ce se dau celei care se mărită. Neavând la îndemână lucrările necesare ale lui Hasdeu, Weigand etc, care au tratat despre acest cuvânt, mă mărginesc a spune, că şi din punct de vedere al fonetismului} care rezultă chiar din exemplele aduse de G. "Weigand, reese, că nu-i imposibilă derivarea propusă mai sus. Cuvântul se aude şi în Bulgaria supt forma zestra (mai ales în regiunea Târnovei *). 6. Surţeale. s. m. (aromânesc). In unul din basmele aromâne, în care se vorbeşte de trei surori, dintre care cea mai mică este de e frumuseţe răpitoare, încât toti fetii frumoşi, cari vin să-o vadă, se îndrăgostesc de ea -şi-o cer în căsătorie, cele două surori mai mari, geloase/ că nu le cere nimeni pe ele, o apucă pe cea mică, o înegresc la faţă şi apoi aşa pum este ea urâtă, in zori de zi, când apare soarele, il întâmpină ou cuvintele: Soare Soricelule ! (soruletule) ? Din noi cele trei surori, Care-u mai frumoasă, Gare-i mai albă ? Şi soarele răspunde întotdeauna: Şi marea-î muşată, Şi cea mare-i frumoasă Ş- nulgicana-ă muşată. Şi mezinari frumoasă, Ma ca a’ica soaţă nifoare *) în lume. Dar ca cea mică, pereche nu-i în (lume. „SwţeV‘ in aromâneşte se zice „surcel", lemn uscat. Aci, evident,. în „surţeale" n’avem a face deloc, după părerea mea, cu surcel, ci cu un deminutiv al cuvântului soarer un fel de şoricel sau sorişor, 1 2 Soare şi surţeale. Di i noi treile surărle. Care-i ma muşată, t Care-ri ma albată? cume’ar zice în Daco-româna, şi cum mi-am permis să-l traduc. Cuvântul au se aude, ee-i drept, în vorbirea obişnuită a Aromâ-. nilor, ci este o rămăşiţă păstrată în formula tipică din basmul aro-mânese-şi, fără îndoială, că-i un deminutiv din soare, anume „soHfel,* din lat. *solicellus (=soliculum>, de unde se derivă şi fr. „soleil". Forma sub care ni s-a păstrat este cea a vocativului. In aromână mai există un cuvânt des întrebuinţat la vocativ, atât in cântece cât şi in vor-bireas comună, cuvântul giwneale din giunel, dar -care acuma s-a generalizat supt forma aceasta de gîuneale şi pentra nominativ. Aşa se zice un gimuale, mai des decât un gmnel Un alt cuvânt pentru care „sm'ţealt,“ =„soleil", nu poate fi sur-ţel „surcel1* mai este şi consideraţia că surţel (surcel) la vocativ face tot surţel ea la nominativ, cum fac toate lucrurile, pe când soarele, respeotiv deminutivul său *swţel este personificat şi deci face vocativul ca numele de persoane masculine în -e. 1) BOBOMJPW, BălyartMia oiltda aadruga, pag. (01: Tazi prik’a noii vi năşească rmni nazvania: cauză, spapu, vpirane, zastra, preniena», JCrikia est* ngr. tpapu este tu reese. 2) Expioaienea care» cu sensul dţ teste*, se atflS, tntaorş». «nu’i», «nu este», este de origina romanică ţi corespunde perfect italienescului cu acelaş cens şi francezului ««va», ei nu-i influentă alavonească, ^um apune undeva d-l G. Wţigaud. Dimpotrivă pa,r« a fi a-devărat, anttmo ei expresia romtneaacî a influenţat 1. bulgărească. www.dacoromaiiica.ro 7. Dumindzale! „Dumnezeule !“ Vocativul dela Dumntdeă, Dumnidzău, art. Dumnidsă(u)iu, face în Aromâna : bummdeah, pe lâDgă Dumnidză > Feriaa Jkimnidsale însă este cea mai întrebuinţată. A presupune o formă deminutivală in -et la acest cuvânt, nu se poate. Explicarea trebuie să fie cea următoare, *-nume că vocativul a rezultat din forma articulată Dumnidzăhi. unde -ălu a fost simţit ca deminutivul -el dela numele de persoane din g(uml,Tsurţel, tratat mai sus, >) întru cât această formnă este foarte răspândită pretutindeni la Aromâni, şi atât în satele cu şcoală română cât şi acolo unde şcoala românească n-a pătruns deloc, cum este în Aspropotam, pela Românii din Tesalia, la Fărşeroţi, Muzăchiari etc. Cu atât mai puţin poate fi considerat ca rămăşiţă din epoca străromână, dinainte de despărţire, cum crede d. C., întru cât vocativul in -fe din Dacoromâna şi Meglenoromâna sunt post-dialectale. ’) * 1 1) A 6 considerat ca un «decoromânisms, după fetim presupune d-1 Capedan la Datoromania I. pag. >07, aste exclus, Intru cât această formă este răspândiţi pretutindeni le Aromâni şi acolo ande şcoala românească n’a pătruns de loc, cum e la Romanii din Te-salla, ia mulţi Fârşero|i, Mnzăclnari etc. 1) In dialectul aromânesc observ că nu avem numai omlu, ci şi formele cu -ufa; tocrulu, tmiorula, domnulu, proflulu, turctiM, sirbutu etc. Gopeşenii şi Uoloviştsmi Încalţe n'au decât forma daco-rouiânească: omulit. Totuşi articolul In-le lipseşte şi dela el. www.dacoromanica.ro O, VIN CU MINE — G- THARKIUS — O, lasă-l sgomotul cel trist al lumii Şi ceaţa ei atât de-apăsătoare, Cu mine vin’ să respirăm în codru Măreaţa firei sărbătoare. Vom merge pe cărări lucind de rouă; Prin earbă şi prin muşchi mirositor, Vom respira îmbălsămktul aer Pe’ntinsul, largul llorilor covor. Ne vom plimba prin sala’mpodobită Cu stâlpi ciudaţi ce fără număr par, Şi ne vom pierde noi în noaptea frunzei, De unde nevăzuţi fiori răsar. Vom merge către stâncile din care De spumă plin şi’n soare scânteind S’aruncă clocotind şuviţa apei Povestea-i veşnică la toţi şoptind,— Prin locuri dragi popoarelor din codru Atât de mult de om înstreinate... La orice pas vom întâlni simbolul Neschimbător al unei lumi ciudate. O, lasă-l sgomotul cel trist al lumii Şi ceaţa ei atât de-apăsătoare, Cu mine vin’ să respirăm în codru Măreaţa firei sărbăteare. ttTHAIL i- PRicone www.dacoramaaica.ro l). Particularitatea nămolului unor lacuri sărate de pe litoralul Mării Negre. t 2). Marea Neagră este o mare de „hydrogen sulfurat* de Doctor-Iuginer D. Frangopol—Constanţa Pe ţărmul de nord-vest al Mării Negre se găsesc mai multe lacuri sărate (tipul Techirghiolului), numite li-mane, nu prea adânci, şi care sunt despărţite de Mare printr’o făşie îngustă şi joasă de nisip. Fundul acestor lacuri este acoperit de un nămol* vâscos, de culoare neagră, datorit laptului că este foarte bogat In sulfură de fier. Acest nămol, care serveşte pentru vindecarea diferitelor boli, este o massâ plastică, posedă reacţie alcalină şi are un miros pronunţat de hidrogen sulfurat. După balneologi, cantitatea de hidrogen sulfurat joacă un rol principal în vindecarea bolilor de piele. Massa principală a acestui nămol o formează: argila, nisipul şi scoicile, la care se mai adaugă multe săruri, cu un conţinut bogat în fier, precum şi sedimente organice de origine animală şi vegetală. In massa aceasta plastică precum şi în apa bogată în hidrogen sulfurat, dispare fauna şi flora caracteristică stratelor superioare oxigenate; în schimb însă se găsesc numai vietăţi, care se comportă acestor condiţii de viaţă, cum sunt oscilarele verzi, diatomeele, anghilulidele, infu-soriile etc. In special, caracteristice sunt infusoriile, care trăesc atât în păturile superioare cât mai ales în păturile inferioare ale nămolului care nu conţine de loc oxigen. Venind însă în contact cu aerul din atmosferă, acest nămol absoarbe oxigen, luând o culoare cenuşie, ca rezultat www.dacoromanica.ro al oxidaţiunii Sulfurei negre de fier. Dacă acestui nămol oxidat i se adaugă ceva pământ, se observă formându-se şi pe acesta, destul de repede, multe pete negre, care • încetul cu încetul cresc, devenind negre închise, având şi toate proprietăţile terapeutice ale nămolului original din lac. Această schimbare de culoare este datorită unor procese chimice, care au loc sub influenţa unor microorganisme, care pot trăi întro soluţie concentrată de săruri şi bogată în hidrogen sulfurat. In aceste condiţiuni, adică a acţiunii hidrogenului sulfurat în mediu alcalin, se separă ,diu sărurile de fier o bogată massă coloidală de sulfură de fier hidratat de culoare neagră închisă, care Impregnează toate spaţiile formate din amestecul de nisip, argilă şi scoici, învelind şi toate părticelele fine, contribuind prin aceasta la aspectul caracteristic al nămolului din lac. Cum că la formarea nămolului din lac contribue şi microorganismele, a experimentat-o Werigo 1). Werigo a sterilizat la 120° C ceva nămol oxidat (de culoare cenuşie), căruia i-a adăogit apoi ceva pământ şi a observat că atât Culoarea cenuşie cât şi celelalte proprietăţi ale nămolului sterilizat nu se modifică. Totuşi, dacă la un astfel de a-mestec de nămol se adaogă o mică cantitate de nămol negru nesterilizat, se poate observa că, în scurt timp, are loc transformarea caracteristică nămolului în negru, căpătând şi calităţi terapeutice. Inegrirea nămolului sterilizat are loc şi prin adăogirea apei de lac, mulţumită tot microorganismelor ce le conţine aceasta. Un exemplu demonstrativ pentru prepararea în mod artificial a nămolului plastic, a fost adus de SelinsM şi BrusilowsM 2) prin amestecul unei soluţiuni de clorură de aluminiu cu clorură de fier, amoniac şi ceva thiosulfat, adăogind în urmă şi o foarte mică cantitate de nămol de lac, spre a Introduce microorganismele absolut necesare. După 24 de ore se poate vedea un precipitat colorat, ne-gru-închis, compus din sulfură de fier hidratat, identic cu 1) Influence m sicroorg. sur dela transformation de la boue des limans. In Congres internat, d’hydroth. et de climat, â Biaritz 1886. 2) Comptes rendues de seaaces de la Soc. Balneol. d’Odessa 1898 www.dacoramanica.ro nămolul de lac, deosebindu*«e numai prin consistent» sâ mai moale, datorită faptului că nu conţine argilă, nisip şi scoici, ca nămolul natural din lac. p Din cele relatate reese că, pe lângă microorganisme, la formarea acestui nămol contribue şi conţinutul de hidrogen sulfurat, sau de săruri respective din apele unde se află un astfel de nămol. De altfel desvoltarea acestui gaz are loc şi In prezent, în porturi sau golfuri unde există mari cantităţi de substanţe tn putrefacţie, precum şi în unele lacuri (Techirghiol) sau mări, (de pildă Marea Neagră), tn care nămolul din fundul lor este supusr unei serii de procese chimice reductive, aşa că, pe măsură ce cantitatea de sulfură de fier creşte, în aceiaşi măsură se reduce şi cantitatea sulfaţilor din apă. In ce priveşte cantitatea hidrogenului sulfurat diriT diferite lacuri şi mări, pe noi ne interesează, In primul rând, datele relative ia lacurile din jurul Mării Negre, şi tn special cele privitoare la M. Neagră. Astfel, după cercetările Iui Badson *), tn lacul sărat ,Weissowo“ din sudul Rusiei,—lac cu proprietăţi terapeutice ca şi Techirghiolul,—într’un litru de apă s’au dozat următoarele cantităţi de hidrogen sulfurat la diferite adâncimi: la 16 m. adâncime 5,91 cm.3 H2 S (hidrogen sulfurat) la 18,1 „ 88,31 „ la 18,7 , 184,96 „ Apele altor lacuri conţin hidrogen sulfurat In cantităţi cu mult mai mici. De asemenea interesantă este prezenţa hidrogenului sulfurat in adâncul apelor Mării Negre. Expediţia rusă din 1891 pentru explorarea Mării Negre a stabilit cu certitudine că această Mare conţine, înlre 200 şi 2000 m. adâncime, mari cantităţi de hidrogen sulfurat şi că, pe măsură ce acest corp chimic creşte tn cantitate, tn aceiaşi proporţie scade şi fauna şi flora i) i) Ueber die Schwefelvvassersteffgurung’ im Weiesowo-Salzsee und ueber die Beteiligung der MiUroorganismen an der Bildung des schwarzen Schlammes, 1903, St, Petersburg. www.dacoromanica.ro r f . inârii. In urma studiilor publicate de mai mulţi sâ?ahţi ruşi J), s'a stabilit că un litru de apă din MareB Neagră conţine, la d.ferite adâncimi, următoarele cantităţi de hi-drogen sulfurat: la ad. de . 213 m. un litru de apă conţine 0,33 cm.3H,S. n ■»; 4:2/ IU. „ „ 2,22 „ a , . 2026 m. „ „ 5,55 „ „ » 2528 m. „ , 6,55 „ * Prin urmare, apa din fundul mării conţine de 20 de ori mai mult hidrogen sulfurat decât apa dela adâncimea de 200 m. Această abundenţă de hidrogen sulfurat este caracteristică numai Mării Negre, de oarece acest corp chimic, care distruge vieţuitoarele superioare, nu se găseşte In mările învecinate. Nici Marea Azovului, nici Marea Marmara şi nici Marea Egee,-după cum reese din rezultatele expediţiei austriace de explorare a celor două din urmă mări2), nu conţin hidrogen sulfurat. De aceea cu drept cuvânt se poate denumi Marea Neagră, o *mare de hidrogen sulfurat*, deosebindu-se prin această particularitate de toate celelalte mări de pe glob. 1 Fără Îndoială că desvoltarea acestui gaz In Marea Neagră se datoreşte putrefacţiei substanţelor organice din fundul mării sub influenţa bacteriilor anaerobe, precum şi reducţiei sulfaţdor dm apa rnării, iar nu emanaţiilor de natură vulcanică. In adevăr, s'a descoperit că în nămolul Mării Negre există microorganisme, care au proprietatea de a disocia d,feritele săruri, ca sulfaţii şi thiosulfaţii 3), în săruri mult mai reduse şi anume de natura seriei sărurilor hidrogenului sulfurat, fără ca la această reacţiune să fie prezente substanţe organice care conţin su'f. Cauza pentru care cantitatea de hidrogen sulfurat 1) Andrussotv: Bulletin de la Soc. Imper. do gdographie 1892 voi. 28 şi în Memoires de 1'Academie Imper. des Sciences, St.-Pelersb. 1894, voi. I. 2) Lebendizeff: Chemisclie Untersuch. des Marmarameeres a. d. turkischen Schiif® „Sselanik,‘, 1894. 3) Selinski şi Brutsilowski: Comptes rendue3 des sâances de la soc. balndolog. d'Odessa, 1898. www.dacoromanica.ro §§ feteşte In Marea Neagră, spre deosebire de alte mări, ckiaî învecinate, se atribue faptului— după Andrussow că în Marea Neagră greutatea specifică a apei creşte prea. repede în spre adâncime, aşa că un curent vertical al păturilor de apă lipseşte cu desăvârşire. In alte mări, unde se formează hidrogen sulfurat, dar lipseşte o repede creştere a greutăţii specifice a apei In adâncime, există curenţi permanenţi, atât dela fund Ia suprafaţă, cât şi invers, aşa că apa dela fund, oricât de bogată în hidrogen sulfurat, este mereu împrospătată cu apă de deasupra, bogată în oxigen luat din aier; iar a-ceastă apă de deasupra contribue la oxidarea sau înlăturarea hidrogenului sulfurat. In Marea Neagră limita inferioară a acestui circuit ajunge până la o adâncime de circa 170 m. Sub această limită toată massa de apă, bogată în hidrogen sulfurat, se află într'o eternă linişte. Oxigenul poate ajunge in aceste adâncimi numai prin difuziune, fenomen care, de altfel, se petrece foarte încet şi în proporţie slabă. Din această cauză şi vieţuitoarele nu pot trăi decât în pătura superioară de apă, în stratul de 170 m., bogat in oxigen, in timp ce condiţiile de viaţă în păturile mai profunde, unde abundă hidrogenul sulfurat, sunt foarte reduse. Ele se mărginesc numai la favorizarea existenţei diatomeelor şi în special a infuzoriilor, căci aci se adună şi toate produsele de putrefacţie, ca rezultat al proceselor vitale anaerobe. www.dacaromamca.ro ÎNTOARCEREA — w mOller — In faţa uşei dragei mele • Arunc toiagul meu de drum; Tot ce-am adus din largul lumei Depun în laţa ei acum. Voi, gânduri vesele de ducă. Voi, ce plutiţi întraripate In strâmtul braţelor, la dânsa. Veţi încăpea voi, toate, toate. A lost un simplu vis deşert -Tot ce-am cătat eu peste zare; Iubirea străluceşte numai In casa-i plină de visare. Din depărtări vin rândunele: La casa mea bine-aţi venit Voi, păsări mici! Pământul doarme Iar voi pe cale-aţi obosit. La geamul meu vă reclădiţi Frumosul vostru cuib, şi-acum Cântaţi-mi blând în zori de zi Sublimul dor de-a fi pe drum... /'UHAIL I- PRICOPIE www.dacaromanica.ro NAVA — ED- HARAUCOURT — Dormind visam. Şi se făcea că, legănat de vise, Mergeam pe mări ce 'n ţărmuri nu erau închise. Nici ierni, nici vânturi reci: ci ’n zori senine *n larguri Am întâlnit o navă fără de catarguri. Enorm de’ntinsă, joasă şi cu flori gătită, Ea dulce răsăria din marea liniştită, întâmplător, sub boit'albastră, luminată, Mergea spre ţinte vagi, ne-atinse nici odată. \ 1 Mergea şi se'ntorcea pe urma brazdei sale, De mii de ori făcând aceeaş veche cale. Spre nici un port nu s’abătea. Nici o cântare De bord nu tulbura tăcerea de pe mare. ' i De mult pieri din ed şi munca şi orgia, Speranţa şi răsboiul crâncen, nostalgia Cârmaciul năvei, călători şi mateloţi, încrezători in marea blândă, dormiau toţi. Iar. marea-i legăna cu grijă şi iubire. Voiam ca să trăesc această fericire; Ca să mă sui, strigai spre dânsa cu putere, Dar nimeni nu mai rupse-a mărilor tăcere. Opt litere-apărură ca’nfr'o fulgerare: »Credinţa“ se numia. Şi-apoi pieri din zare. ' 'niHAlL I- PRICOPiE www.dacaromanica.ro /AM SUFLETU'O INFANTĂ ____ ALBERT 5A/AA1N Mi-i sufletu-o infantă cu haine de paradă; Exilu-i se răsfrânge tăcut, etern, regal, In mari oglinzi deşerte de vechiu Escurial, Ca o galeră care a fost uilată’n radă. Stă’n jilţ cu doi ogari de Scoţia la picioare; Privirea lor e tristă şi atât sunt de aleşi! Simbolice-animale alungă’n codrii deşi Ai visului şi ai Vrăjii-a-toate-robitoare. Pe cel mai drag din paji-i îl chiam’ Odinioară: Poeme îi citeşte, de care-i fermecat; Cu o lalea în mână ascultă îngândurat Cum vine’n el misterul poemelor să moară. Şî’n jur şi’ntinde parcul frunzişul pe cărări, Pe marmure, basine, terase, balustrade... LAmbatăalese visuri ce cad paf că’n cascade Ascunse şi-ocrotite de nobilele zări. Stă resemnat; streină li e orice surpriză. El ştie că şi lupta deşartă i, fără preţ, Şi totuşi, poate’nfrânge’nnăscutul lui dispreţ: De milă se’nfioară ca unda de o briză. Stă resemnat; ce blând e suspinu-i potolit! Mai trist e doar când visul icoane îi adună: Vre-o Armada apusă in veşnica minciună... Atâtea dragi speranţe supt valuri i-au murit! www.dacoromamca.ro 103 Prea grele seri de pur par ce tnfrâni-qUl mândria Icoane de Van Dgck cu degete-albe, lungi, In catifele negre, pe-a aurului dungi *• De pe pereţi, in minte ti retrezesc trufia. Iar vechi miragii de-aar mâhnirea-i risipesc Şi’n viziuni tn care trisleţea-i amorţeşte De-odatâ, gloriasâ, o rază licăreşte: Rubinele mândriei tn soare strălucesc. Dar cu o zâmbire tristă el stinge ’nfrigurarea,— I-i teamă de mulţimea cu yuetul de fierţ Tot mai adânc supt buze e vechiul lui mister... Departe-ascultă viaţa cum freamătă ca marea. Şi nu palpită apa cea paiă'n ochi-i morţi Oprit în ei stă duhul atâtor cetăţi moarte J ' Misterioase vorbe de vrajă prind să-l poarte.* Prin săli—şi fără zgomot se ’nchid în urmă-i porţi Ci’n van mai cade apa’n basine In cascadă. Cu o lalea în mână el slă’n fereastră, pal; Oglinzi din alte vremuri în adormitul val II prind ca pe-o galeră ce-a fost uitată’n radă. Mi-i safletu-o infantă in haine de paradă... îrad de P. p. STANesCU www.dacoromamca.no MONOGRAFIA COMUNEI TOPALU 1. TRECUTUL LEGENDAR ŞI ISTORIC Satul Topalu este aşezat pe o colină, lângă Dunăre, cam a 25 km. spre nord de Cernavoda şi la 18 km. spre sud de Hârşova. Numele ii vine de la vorba turcească „topal* care însemnează şchiop. Se spune că pe acest loc ar ti fost în timpurile vechi tăria unui om şchiop „topal", al cărui nume a r&mas satului şi se păstrează şl azi. Nici unii dintre bătrânii satului nu poate să spună de când este făcut satul, care n’ar avea o vechime aşa de mare. Spun numai că, în timpul ciumei din Muntenia, probabil ciuma dela 1718—1730, când moare de ea şi Neculai Mavrocordat, locuitorii români de pe stânga Dunărei au fugit, pentru că îi izola, după cum spun ei, în colibe, prin insulele formate de Dunăre, unde s’au stabilit, formând sate. Românii din Făcăeni, Găiţa, au fugit în Balabanu, o insulă în Dunăre în dreptul satului Topal. in t'mpul verii eşiau la câmp în Dobrogea, făceau arături, iar iarna se retrăgeau în Balabanu unde aveau sat, ale cărui urme se văd şi astăzi. Pe malul diept al Dunărei — Dobrogea — erau târle ce purtau numele vre-unui turc ce-şi avea vitele acolo: Alsăneşti, Alvăneştl, Topal, Cichirgeaua. Cu timpul târlele s’au stricat şi a rămas numai Topalu. Românii găsind locul bun pentru cultură, făceau plugătie multă în timpul verii. Iarna vitele le lăsau cu câte un băiat la Topalu, (ar tatăl cu mama şi copii treceau acasă în Balabanu. Mai târziu nu se mai retrăgeau nici iarna şi ş’au făcut case de gard, bordee, întemeind satul Topalu pe urmele vechiu'ui Topal, Satul, fiind supus Turcilor, era condus de un Subaş, care numia primar pe cel mai cu vază. Acesta trebuia să Indepli* www.dacoromamca.ro Î05 nească obligaţiunile satului faţă de stăpânire. Dădea a zecea parte din produsele satului stăpânirii. Bărbaţii erau luaţi primăvara, când începea munca şi eliberaţi toamna după terminare, fără nici 0 plată. Mai târziu, la 1850, munca li se plătea. In timpul diferitelor războaie dintre Turci şi Ruşi tot satul se ridica cu avut cu tot în cinuri (ălbîi mari scobite din copaci groşi) şi treceau în Balabanu până se stingea războiul. La 1877 se afla în sat o armată turcească de apărare. După ce primi vestea că Ruşii au trecut pe la Isaccea, ea plecă din sat să nu fie cuprinsă. In urmă veni o ceată de vre o 50 Cerchezi după jaf. Românii le-au eşit înainte la marginea satului, le-au adus apă şi mâncare şi nu l-au lăsat să intre în sat. Cerchezii însă, având nevoie de vite, au dat năvală să intre în sat şi atunci s'a încins o luptă, în care Românii au eşlt biruitori. In timpul războiului cel mare pentru întreg'rea neamului, satul a fost ocupat de Germani. In timpul luptelor satul a fost evacuat de două ori, odată de Ruşi şi odată de Bulgari, dar nu 1 s’a adus nici o vătămare. La evacuare, Bulgarii i au pus foc, dar n’au avut timpul necesar, căci sosind vasele de războiu pe Dunăre, au fost nevoiţi să se retragă. In timpul ocupaţiunei, Nemţii aveau comanda unei etape instalată în localul de şcoală. Oamenii o duceau greu din cauza comandantului, care era un om aspru. Şcoala n’a funcţionat din lipsă de învăţători. 2. DESCRIEREA. PISICA # , In ultimii 60 ani, satul desvoltându-se prea mult, nu i a fost îndeajuns colina pe care s’a aşezat vechiul Topal şi s’a mai râs* pândit pe alte două coline, una la nord şi alta la sud, despărţite prin câte o vale: Valea Tătarului şi Valea Muţuţuiului. Aşa că, satul este făcut din trei mahalale': Canara, Centrul şi Volna *). Centrul este străbătut de o şosea comunală, care vine dela răsărit Ia apus până la Dunăre şi alta care vine dela nord, dinspre Hârşova, spre sud la Cernavoda. Pe prima şosea sunt aşezate cârciumele, băcăniile, manufacturile, primăria, banca, ele. Aici este centrul unde-se strâng oamenii şl discută nevoile satului, iar în 1) In Yolna trăesc oameni mai săraci. Acest nume le e dat de oamenii din centru. Li se mai zice: Cretani, de când cu alipirea Cretei Ia Greeia şi Bolcevici, Ucraeni. www.dacoromamca.ro TA« zilele de sărbători, fetele şi flăcăii fac horă. Aici vin cei ce doresc să audă veşti noi. Şcoala este aşezată pe şoseaua ce vine dela Hârşova; iar biserica pe o uliţă ce merge Ia Dunăre. Pe malul Dunărei, pe o întindere de 10—12 km., sunt carierele de piatră de var şi construcţie, ale comunei şi ale statului. Cea mai bună piatră de var şi care se caută mult la Brăila, se scoate de aici. Tot pe malul Dunărei sunt isvoare de pucioasă necaptate. De cum cobori la Dunăre te izbeşte un puternic miros de hidrogen sulfurat. ~~ Intre răsărit şi miază noapte, la o depărtare de 2 km. de< sat, se af:ă o movilă rotundă căreia îi zic Movila DrăgSicii. Se zice că înainte vreme, în ziua de 24 Iunie, Naşterea Sf. loan Botezătorul, se obişnuia să se joace Drăgaica. Mai multe fete se în-brâcau în costume turceşti, femeieşti şi bărbăteşti, se înarmau cu săbii, Ie cântau fluerari şi mergeau prin sat de jucau, ba şi prin alte sate. Odată, plecând Dragaicele din Topalu, s’au întâlnit cu Drăgaicele din alt sat şi s'au luat la bătaie până ce s’au omorât. De atunci i-a rămas locului numele de Movila Drăgăicii. Mai sunt o mulţime denumiri ca: Movila Săpată, Valea Saelf», Drumul Olacului, Vlahcanara, etc., ale căror legende nu se cunosc. 3. ÎNTINDEREA teritoriala, populaţia Satul Topalu are o populaţie de 2374 de suflete, după o statistică făcută în 1919. Vatra satului se întinde pe 0 suprafaţă de 218 ha. Are un cătun, sat de veterani, făcut în 1908, Cala-chioi. Nume?e îi vine din turceşte, şi însemnează satul-cetate. Înainte de 1877 a fost sat turcesc. Aici se află urmele unei cetăţi romane. S’au găsit multe inscripţii şi monede cu lupoaica, eapnl lui Traian şi altele. Locuitorii sunt toţi Români, născuţi şi crescuţi aici. Printre ei au trăit şi trăesc câteva familii de streini: Greci ven’ţi cu şlepurile, Albanezi, Macedoneni, Sârbi, Unguri meseriaşi şi lucrători în cariere. Românii toţi sunt de religie creştină ortodoxă. Distrugându-se arhiva comunei din cauza războiului, nu. pot arăta decât mişcarea populaţiei din ultimii patru ani: Anul 1919 192o 1921 1922 Anul 1919 1920 1921 1922 Născuţi 62 109 86 74 Morţi 117 51 57 60 www.dacoromanica.ro 107 In cifra morţilor din 1919 se află şi o parte din morţii din timpul războiului. Sunt o mulţime de concubini, ca peste tot. Aci ne-ar trebui un om aseminea iui J. Dinu, administratorul plăşei Traian, pentru a face ca toţi să se căsătorească legitim. 4. STABEA ECONOMICA Prin împroprietărirea dela 1895 şi 1896 s’au înstărit 456 de suflete cu câte 9 ha. loc arabil şi 1 ha islar, în loturi mici. Adăogâad şi locurile ce le stăpâniau cu tapiu, căpătăm o întindere de 6410 ha. teren arabil. Locuri rele, ce nu sunt bune de cultură, sunt 88 ha. pe care statul'le-a lăsat de păşune. Satul posedă is-laz dat prin legea de împroprietărire din 1895/96 câte 1 ha. de fiecare lot nvc, în devălmăşie. Statul posedă o întindere de 886 ha supuse exproprierii. Agricultura este ocupaţiunea de căpetenie a locuitorilor. Se seamănă grâu, oiz, ovăz, porumb, meiv, dughie, leguminoase şi zarzavat pentru nevoile casei. Cultura se face în mod simplu. Rentabilitatea la hectar este mai mică ca în Cadrilate", unde pământul este cu mult superior. Nu gunoesc locurile, nu că nu cunosc însemnătatea gunoirii, ci din cauza leitei şi că au pământ mult. In anii buni, cum au fost cel din 1920 şi 1922, un hectar de porumb a produs 14—16 hi., iar orzul şi ovăzul 20—30 hl. chiar şi 40 hl. După cum se vede recolta grâului, chiar în anii cei mai buni, e mult mai slabă decât a orzului sau a' ovăzului ; de aceia se seamănă foarte puţin, numai pentru nevoile gos-podăiiei. O zi de muncă cu braţele se plăteşte până la 80 lei, pentru că se găseşte foarte mult de lucru : în cariere, în pădure, la câmp şi ia încărcări de cereale. O zi de muncă cu vitele se plăteşte până la 200 lei. Sărbătorile păgâneşti se ţin aici mai mult ca în oricare alt sat, mai ales de către femei. începând cu cele 9 Joi după Paşte şi până la Chilichii dela începutul postului de Crăciun, sărbătorile se ţin lanţ. Nu se lucrează la Streatul de Rusalii, câ te găsesc Rusaliile. In ziua de Joia mânioasă e rău de grindină, Vinerea mor www.dacoromanica.ro •108 oile, Ia Foca pică foc din cer şi pentru fiecare e rău de ceva şi povestesc câte o întâmplare. Prin 1914—1916, câţiva oameni din sat au lucrat o grădină de zarzavat. Le-a mers mai prost la început. Pe urmă, deprin-zând meseria, le-a mers bine. După războiu s'au apucat iarăşi de această meserie bănoasă, cumpărând şi un motor pentru u-datul grădinei. Mai toţi oamenii ştiu că e mai bine să ai pomi altoiţi; de aceia caută să şi altoiască parte din pomi, mai ales perii. Fructele, parte le usucă pentru iarnă, parte le vând, iar dacă sunt mai multe, le fac rachiu, la cele trei cazane din sat. Păduri -de lemn ta~e nu se găsesc. Oamenii întrebuinţează lemne de salcie şi plop din ostroavele de pe Dunăre din faţa satului, Aceste păduri se distrug dintr’o rea administraţie şi nu peste multă vreme oamenii vor rămâne fără lemne. Ar fi bine să-şi facă fiecare plantaţie de salcâmi. Aproape fiecare locuitor are 3—400 butuci de viţă. Mai a-les după războiu, au plantat o mulţime de viţă americană, mai avantajoasă, pentru că îi scuîeşte de stropit. Sunt şi vii mai mari dela 1—4 ha. Vinul e de foarte bună calitate şi se consumă în comună. Vinul preotului Oprescu însă e renumit în împrejurimi. Ca plante textile nu se cultivă decât inul. Din el se fac : saci, cămăşi, poloage, feţe de masă, etc. Cânepa nu se cultivă însă, ci se culege cea sălbatică. Din ea se fac funii, ştreanguri şi alte lucruri. Satul este foarte bogat în islaz. Are vre o 700 ha., din care are şi Statul 163 ha. supuse exproprierei. Pe lângă aceasta, în faţa satului, pe Dunăre, sunt ostroavele Alionte, Balabanul, Atârnaţii, Veriga, unde oamenii îşi duc vitele la păşune cu 1 sau 2 lei pe lună, după cum aparţin la silvic sau la pescărie. Fâneţuri artificiale nu se seamănă decât mei şi dugh'e. După catagrafia vitelor din 1919. sunt: 456 ca!, 178 boi, 282 vaci, 238 junici, 2300 o;, 150 porci. Pe lângă aceasta se mai adaogă vitele cumpărate în 1920 şi 1922, ani de belşug. Mai fiecare sătean are vaca lui cu lapte, alţii câte două şi chiar trei. Fiecare are grajd pentru vite. Unii le îngrijesc foarte bine. Se găsesc şi cai de lux, pe cari nu prea îi muncesc. Sunt câţiva crescători de albine, cari au peste 500 de stupi www.dacoramamca.ro 109 heslstematici. Au avut mai mulţi, însă în ultimii doi ani nu lâ-â mers bine. Mierea şi ceara de prisos o vând pe la oraşe. Din baştină fac oţet, care e foarte gustos. De vre-o 15 ani creşterea viermilor de mătase a luat o mare desvoltare. Nu găseşti fată mare de măritat, să nU aibă lucruri făcute.din borangic; îşi fac chiar haine femeeşti şi bărbăteşti. Se simte mare r.evoie de frunză de dud Se vinde până la 200 lei frunza unui dud. Satul fjjnd aşezat pe malul Dunărei, parte din oameni se mal îndeletnicesc şi cu pescăria. Jn sat se află o moară cu aburi, cu motor de benzină, care macină pentru nevoile satului. Sunt tot felul de meşteşugari: fierari, lemnari, tâmplari, dogari, cismarî, croitori, la cari oamenii pot să-şi lucreze fără să se mai ducă la târguri. Drumurile sunt rele şi nepietruite. Se vede o foarte mare lipsă de interes din partea autorităţilor în drept, pehtnrdrumuri. Deia Topalu se cară piatra la Brăila, iar noi stăm fără şosele. Primăvara şi toamna comunicaţia cu cele două târguri, Hârşova, şi Cernavoda, este foarte anevoioasă. înainte de războiu satul era în legătură telefonică cu Cernavoda şi Hârşova. Astăzi însă, lipsa de interes a conducătorilor comunei a lăsat-o izolată. LI s’a oferit de fabrica I. G. Cantacuzino şi Casa de împrumut pe Gaj a judeţului Constanţa un aparat telefonic, dar n’au fost vrednici să mai găsească reslul să instaleze telefonul. Comerţul cu cereale se face pe scară întinsă. Vin casse din Brăila care cumpără cereale din împrejurimile satului pe o rază de 20—25 km. In sat sunt patru cârciumi, care rentează foarte bine, mai ales în sezonul încărcărilor; trei cafenele, două manufacturi şi 4 băcănii. Satul fiind departe de cele două oraşe, negustorii vând scump, ar oamenii, mai ales cei nevoiaşi, cumpără, ba chiar şi cei mai înstăriţi când sunt nevoiţi. Anii 1920 şi 1922, fiind ani buni, cu recolte abundente, au fost gospodari cari au luat şi peste 100 mii lei, alţii au luat 40, 50, 60 mii, iar cei mai slabi au luat 15—10 mii; însă nesocotinţa lor în cheltueli, cârciuma şi luxul i-au făcut să rămână fără bani. Unii au profitat, cumpărând cai, boi, oi de prin Basarabia. Cei cari şi-au cheltuit banii se Împrumută pe gaj pe la diferite bănci Ia Constanţa, sau la Banca populară din sat, care înumără www.dacoromanica.ro 410 membri cu un capital deplin vărsat de 65153 lei. S'a înfiinţat în anul 1903, a mers bine, a avut şi criz*, far astăzf desfăşură o activitate mai întinsă. In anul 1922 a făcut operaţiuni de 200 mii iei, credit şi economie. Este condusă de un consiliu de administraţie în frunte cu d-1 G. N. Şerbănescu, având contabil pe d. D. Croitoru, foarte priceput în ale cooperativei. In sat se mai află şi o cooperativă de păduri, care nu mal desvoltă nici o activitate. Comuna are destui contribuabili, iar bugetul ei prezintă la venituri ordinare 33816 lei, la venituri extraordirfere 6850 lei; la cheltueli ordinare 33816 lei, Ia cheltueli extraordinare 6850 lei. 5. TRAIUL, LOCUINŢA, OCUPAŢIILE ŞI PORTUL Oamenii trăesc în case zidite din chirpici,—pământ frământat cu pleavă, pus în forme şi uscat—cu temelie de piatră, sau în case făcute din gard de nuele. Sunt spoite cu var pe dinăuntru şi pe din afară. In timpul iernei le încălzesc cu lemne arse în sobe de tablă sau zid. Cele mai multe case sunt făcute din-tr’o tindă şi două camere. Intr’una locuesc toţi membrii familiei, iar una o ţin curată pentru musafiri. Alţii mai bogaţi au şi case vechi sau poiăţi, vre-un chHer în care locuesc, ţinând curate amândouă casele. In tot satul se mai găsesc vre-o 4 bordee pentru locuit. Pe lângă fiecare gospodărie se găsesc păsări, porci, of, din care se taie la sărbători, când vin musafiri, ba chiar şi în cursul săptămânii. Atunci gătesc din carne de pasăre, ciorbă, ciulama, iacnie, friptură. De Crăciun fiecare gospodar taie câte un porc; la Paşti şi toamna sărează carnea şi o fac pastramă, iar slănina o topesc pentru untură. Din jumări fac săpun. In timpul iernei se hrănesc bine. Taie păsări, porci, cumpără carne dela măcelărie şi peşte. Se ţin de petreceri, umblând din nuntă în nuntă.; iar dacă anul a fost bogat în vin, atunci se ţin numai de beţii şi răutăţi. Se îmbată în casă, apoi pleacă Ia cârciumă. Afară de carne mai mănâncă ouă, lapte, brânză, peşte, cartofi, varză, fasole, ceapă, etc. Pe lângă mămăligă, care-i obişnuită In toate zilele, mai mănâncă pâine, pe care o fac gospodinele sau o cumpără dela brută- www.dacoromanica.ro iii fie. Mâncarea o gătesc în vase de aramă, tu du sau tablă smălţuiţi, pe plită sau pe pirostii la vatră. Bărbafii se ocupă cu plugâria, creşterea vitelor, a albinelor, tăerea lemnelor, scosul pietrei şi pescăria. Femeile lucrează la câmp cu bărbaţii şi văl şi de gospodărie. Lucrează lâna oilor din care fac haine, velinţe, scoarţe, covoare, cuverturi, şaluri, etc.; lucrează bumbacul, din care fac pânză pentru cămăşi, ştergare, cearşafuri, feţe de masă, şi altele. Mai lucrează borangicul, inul şi cânepa Aceste două din urmă, mai puţin. Por ul naţional prin părţile noastre a fost cu şalvari, apro-piindu-se de cel turcesc. Astăzi a dispărut. Nu mai sunt decât • doi, trei bătrâni, cari îl mai au. Ceilalţi se îmbracă cu portul obişnuit astăzi. Flăcăii şi fetele desfăşură un lux cum nu s’a mai văzut până astăzi în acest sat: poartăjpantofi cu tocuri nalte, ghete, clsmuliţe, manteluţe, taioruri, după ultimele jurnale de modă. A mai rămas ca să pună şi pălării ca să fie cucoane cu adevărat. Nu le mai place meseria strămoşilor. Toate fug de a se căsători cu plugari, băieţi buni. Vor să nu mai muncească în soare şi în ploaie. «Las’că am muncit eu destul» zicea o femeie, căreia îi spusesem de ce nu-şi trimete fata să dea vaca ia apă, «ei i-o ajuta Dumnezeu să trăiască mai uşor». Şi acelaş răspuns îl ca* peţi de!a toate mamele cu fete. 6. STAREA MORALA, CULTURALA ŞI SOCIALA In sat se găseşte o biserică zidită prin contribuţia benevolă a locuitorilor, în anul 1896. Ea este refăcută dintr'o altă biserică zidită din piatră pela 1840, iar prima biserică a fost din scânduri, lucrată cam pela începutul înfiinţării satului pela 1750. Biserica are 10 hâde teren de cultură, împroprietărită în anul 1896. Cimitirul cei vechiu se află în mijlocul satului. Se găsesc cruci cu inscripţii cu litere cirilice dela 1850. Cimitirul cel nou se găseşte la marginea satului. Nu peste mult timp şi acesta va rămâne în sat, că satul se desvoltă pe an ce trece. Credinţa scade, oamenii nu mai frecuentează biserica, nici nu o ajută. In mai multe rânduri preotul paroh a făcut apel la oameni ca să contribue pentru a cumpăra cele necesare bisericei, dar apelul a rămas fără nici un rezultat. Şcoala, în schimb, este frecuentată tot de mai mulţi copii. Nu mai e nevoie să se aplice amendă şcolară. Şcoala e înfiinţată www.dacoramamca.ro în anul 1879, cu două posturi. A avut învăţători buni Ca Dumi-trescu, Mihăilescu, Dinu Vintilă, iar acum are pe d-1 Gh. Şar.bă-nescu din 1914. Treptat s'au înfiinţat alte două posturi, iar în 1921, Octombrie, s’a înfiinţat şi şcoala de fete cu un singur post. Şcoala are Iocai nou. tip casa şcoalelor, cu patru saloane, clădită în 1910 din piatră şi cărămidă prin contribuţia benevolă a locuitorilor. Au^absolvit în anul şcolar 1921—922, 24 elevi, dintre cari 5 an plecat Ia cursuri secundare, 3 la meserii, iar restul acasă. Fre-cuentează cursurile şcolare în anul 1922—923, 250 elevi la şcoala mixtă şi 99 eleve la şcoala de fete: Şcoala posedă 10 ha teren de cultură, dale prin legea de împroprietărire din 1896, precum şi o grădină neimprejmuită. Şcoala mai posedă o mică bibliotecă, dar îi lipseşte materialul didactic. In anul 1922 s’a înfiinţat o casă de cetire cu numele de „Isvorul Luminei“ având o biblioteci de peste 500 volume. Ţăranului, neavând educaţia cetăţenească făcută, i-a venit greu când i s’a dat votul universal. Pe mulţi îi auzi, în preajma alegerilor, înjurând pe cei ce-i pun pe drumuri. In urma deselor propagande, unii dintre candidaţi fiind mai bogaţi, le-au oferit mâncare?* băutură, mijloace de transport, aşa că votul eră vândut. Va. mai trece vreme până când săteanul nostru, conştient de datoria sa de alegător, să refuze plata acelor ce le precupeţesc votul. 7. OBSERVAŢIUNI GENERALE. Prin aşezarea sa geografică satul Topalu va luă în viitor o desvoltare foarte mare, pe tărâmul economic. Când se va trece peste toate piedicile ce se pun de către Hârşoveni fa înfiinţarea unui ponton de acostat vapoarele de pasageri, atunci cele mai multe din satele din împrejurimi vor veni să-şi vândă cerea’ele aci, şi se vor aproviziona de aici. Dealtfel chiar acum, în timpul încărcărilor de cereale, se observă o foarte mare animaţie. Negustorii fac dever mare. Mulţi dintre negustorii care-şi practicau meseria aici, acum se găsesc prin Hârşova, Cernavoda şi Constanţa. OBICEIURI DIN TOPALU. ■LAZĂRUL. Vineri, în ajunul Floriilor, mai spre seară, fete între 5 şi 12 ani se strâng pe malul Dunărei, mascate în costume tur- www.dacoromamca.ro (ieşti şi joacâ Lâzărul, în tactul unei melodii orientale, spunând următoarele vorbe. Tot umblând şi măturând Am găsit un ineluş, Ineluş cu piatră verde Şi mi-e frică că i-oiu pierde. Că l-am mai pierdut odată Şi l-am cătat ţara toată. Până când eu L-am găsit Sufleţelul mi-a eşit. Intre Focşani şi Pârtani Arză-i focu de ţigani! Şi de ape ocoliţi Şi de flori împodobiţi. La mulţi ani I A doua zi dimineaţa, Sâmbătă, fetele, întovărâşindu-se câte trei, umblă din casă în casă şi joacă acest joc, căpătând drept plată ouă. Bătrânii satului nu ştiu nimic despre acest joc. Aşa 1 au pomenit. IAPA, La Anul—nou flăcăii umblă cu iapa. Iapa este un cal făcut dintr’un polog, cu căpăstru şi susţinut pe dedesubt dt doi flăcăi, cu clopote la ei, conduşi de un al treilea de căpăstru, iar de un al patrulea cu biciul. Umblă din casă în casă spunând pluguşorul. Obiceiul e luat dela Ruşi la 1877—1878. G- N- ŞERBÂNCSCU învăţător. Corn* Topalii. BtlaţiilE satului Tipia ca ostroavele din faţa sa. Ostroavele din faţa satului Topalu sunt: Balaban şi Balta Ţării. Dincolo de Balaban se află ostrovul Alianţe, de care se desparte printr’un braţ al Dunărei, care deseori scade foarte mult şi chiar seacă. De ostrovul Balaban este legată însăşi' existenja satului. Intr’o vreme îndepărtată — cam acum 200 ani — locuitorii din judeţul Ialomiţa şi anume mai ales cei de pe marginea Dunărei — mai rar din interior ul Munteniei (din satul Şocariciu, spre ex.) www.dacaramamca.ro iU ie âşezară în Balaban. După toate probabilităţile erau oameni cari veneau cu vitele la păscut sau la iernat; sau poate că ereau fugit' din diferite motive (ciumă, războaie). La început trăind răsleţi, se grupează apoi în târle, dintre care una există şi acum cu numele de %Coşere“. Cred că aici a fost nu numai o târlă ci chiar un sat întemeiat, deoarece ciobanii şi pescarii zic şi „mă dtic la Coşere“ dar şi „mă duc la sat'1. Dealtfel mormintele găsite la Coşere întăresc şi mai mult ideia, că aici era un aşezământ stabil, iar nu o târlă obişnuită care se schimbă după cum se mai găseşte sau nu iarbă. Locuitorii Coşerelor, toamna şi primăvara, treceau Dunărea ' şi făceau arătură, semănând porumb şi alte cereale. După ce strângeau recoita se duceau iarăş în baltă. Cu timpul încep să se aşeze pe malul drept al Dunărei şi astfel ia naştere satul Topaiu. Când venia ciuma sau holera, locuitorii satului îugiau din nou în baltă la Coşere. Se stabiliră apoi când la Alvâneşti, când la Alsăneşti — văi adăpostite, azi fără nici o aşezare omenească, până când se fixară definitiv pe lobul unde se află azi satul Topaiu. Legăturile între sat şi balta Baiabanului au rămas destul de frecuente până îu zilele de azi. Astăzi jumătate din vitele satului, cai, boi, oi şi porci—sunt date la iernatic în baltă. Mai ales porcii sunt duşi în Balaban, unde sunt lăsaţi în plata Domnului. Deasemenea „ulcele* (ştiubeele) .satului sunt duse în baltă, căci se observă că a'binelor le prieşte mai bine, decât în sat sau ia câmp. Se fac şi arături pe grinduri1) unde se seamănă mai ales porumb şi legume. Dar acest obiceiu dispare, mai ales că s’a întâmplat de multe ori că, venind apa mare, plantaţiile au fost inundate. Actualmente bălţile sunt singurele locuri de unde satul se aprovizionează cu lemne. MORFEJ VICTOR- C«k. Topaiu iud. Constanţa. *) Locuri mai înalte, unde apjţ nu ajunge. www.dacoromamca.ro CUGETĂRI DE ChA/ARORT (1741-1794) trad. de p. p. STĂNESCU Maximele, axiomele sunt, ca şi rezumatele, opera oamenilor deştepţi, cari au lucrat, se pare, pentru spiritele mediocre sau leneşe. Leneşul se agaţă de o maximă, care îl scuteşte de a face singur ob-servaţiunile care au condus pe autorul ei la rezultatul împărtăşit de el cititorului. Leneşul şi omul mediocru se cred scutiţi de a merge mai departe şi dau maximei o generalitate pe care autorul, dacă nu ă fost el însuşi mediocru,—ceeace se întâmplă câte odată,—nu a pretins să i-o dea. Omul superior prinde dintr’odată asemănările şi deosebirile care fac ca maxima să fie mai mult sau mai puţin aplicabilă cutărui sau cutărui caz, ori să nu de de loc. E ca în istoria naturală, in care dorinţa de a simplifica a inventat clasele şi diviziunile. Pentru a le face, a trebuit inteligenţă, de oarece a fost nevoie de a apropia şi observa legăturile. Naturalistul însă, omul de geniu, vede că natura răspândeşte fiinţe deosebite individual şi vede că sunt neîndestulătoare diviziunile şi clasele, atât de trebuincioase minţilor mediocre sau leneşe : adesea sunt acelaş lucru, adesea sunt cauza şi efectul. Uneori se face în lume un raţionament straniu.I se spune unui om, vrând să i se respingă mărturia în folosul altuia: „e prietenul d-tale“. Da, evident, e prietenul meu, pentru că binele pe care îl spun despre el este adevărat, peutrucă el e aşa cum îl zugrăvesc eu. Luaţi cauza drept efect şi efectul drept cauză. De ce socotiţi că-1 vorbesc de bine pentru că e prietenul meu şi nu socotiţi mai de grabă că mi-e prieten pentru că am de spus bine despre el ? Cugetarea mângâie şi vindecă toate. Dacă uneori te face să suferi. cere-i leacul răului pe care ţi l-a făcut şi ea are să ţi-1 dea. Ceeace explică mai bine de ce omul necinstit, şi chiar prostul câte odată, reuşesc în lume aproape totdeauna mai mult decât ce! cinstit şi cel inteligent să-şi facă dfumul în viaţă, este faptul că omul necinstit şi prostul se pun mai uşdr în curentul şi în tonul lumii care, în general, nu e decât necinste şi prostie,—în vreme ce omul cinstit şi cel inteligent, neputâod intra îndată în legături cu lumea, pierd un timp preţios pentru isbânda lor iu viaţă. Cei dintâi sunt negustorii cari, ştiind limba locului, vând şi se aprovizionează îndată; ceilalţi sunt nevoiţi să înveţe limba furnisorilor şi muşteriilor lor, mai îna- www.dacoromamca.ro inte de a-şi expune mărfurile şi mai înainte de a intra îa legături cu aceia; deseori ehiar le e silă să înveţe această limbă şi se’ntorc la •i acasă fără să facă saftea. A Este o prudentă superioară celei numită de obicei astfel: una • prudenţa vulturului, alta a cârtitei. Cea dintâi constă a te conforma eu îndrăsneală caracterului tău, privind cu curaj pugubele şi neajunsurile pe care ti le poate pricinui. * In lucrurile mari oamenii se arată aşa cum le vine la socoteală Să pară; în cele mici ei se arată aşa cum sunt. Un prost, care are un moment de spirit, uimeşte şi scandalizează ca un cal de trăsură de piaţă în galop. Trei sferturi din nebunii nu sunt decât prostii. * Părerea lumii este regina ei pentru că prostia este regina proştilor. ăb Importanta lipsită de meţit primeşte mărturii de considera{iune lipsită de stimă. Adunându-se, oamenii se micşorează—ca dracii lui Milton siliţi să se facă pitici pentru a putea intra în Padaemonium. Flagelele fizico şi mizeriile naturei omeneşti au făcut trebuincioasă societatea. Societatea a adăugat nenorocirile ei celor ale naturei. Neajunsurile societăţii au 1‘âcut trebuincios guvernământul—care, şi el, adaugă la nenorocirile societăţii. Iată povestea naturei omeneşti. A Ambiţia se prinde mai uşor de sufletele mici decât de cele mari, după cum focul încioge mai uşor paiele şi colibele decât palatele. * Cel dintâi dar al naturii este forţa ratiuaei, care te ridică deasupra propriilor tale pasiuni şi slăbiciuni şi -care te face să-{i stăpâneşti şi calităţile şi talentele şi virtuţile. Natura a vrut ca iluziunile să existe şi pentru înţelepţi ca şi pentru nebuni, aşa ca cei dintâi să nu fie prea nenorociţi din cauza propriei lor înţelepciuni.' Cea mai zadarnic pierdută dintre toate zilele e aceia în care nu ai râs. * Cu valoarea oamenilor se petrece ca şi cu aceia a diamantelor, care, până ia o anumită măsură de mărime, de limpezime, de perfec- www.dacaramamca.ro 117 ţiune, au un preţ fix şi hotărât, dar care, dineelo de această măsură sunt fără preţ şi nu mai găsesc cumpărători. * Pretenţiunea cea mâi nedreaptă şi mai absurdă in ce priveşte un interes şi care ar fi osândită cu dispreţ, ca de nesusţinut, intr’o adunare de oameni de treabă aleşi ca arbitri, tă-o obiectul unui proces în fata justiţiei. Orice proces se poate câştigă sau pierde *— şi nu ai mai multe motive să faci o prinsoare pentru câştigarea decât pentru pierderea lui. Tot aşa, orice părere, orice afirmare, oricât de ridiculă, fâ-o obiectul unei desbateri între partide deosebite, într’o societate intr’o adunare: ea poate adună majoritatea voturilor. * Gloria supune deseori pe un om cinstit la aceleaşi încercări Ga şi norocul, adică şi una şi cellalt il silesc ca, mai înainte de a ajunge până la ele, să facă sau să sufere lucruri nedemne de caracterul lui. Omul statornic în virtutea lui le respinge atunci pe amândouă şi rămâne ori în umbră ori nenorocit, — câteodată şi in uutbrft şi nenorocit. A , Gel care e drept la mijloc intre duşmanul uostru şi noi, ne pare mai apropiat de duşman. E o urmare a legilor opticei ca şi aceea care face ca un joc de apă într’un basin să ne pară mai apropiat de marginea opusă celei lângă care sântem. A. Van va să zică gol. Deaceea vanitatea este aşa de mizeră că nu . o poţi numi mai rău de cât cu numele ei. Ea însăşi se înfăţişează aşa cum e. * Sunt puţini oameni superiori cari să nu aibă ceva romanesc în minte sau în inimă. Omul cu totul lipsit de acest caracter, oricâtă o-nestitate, oricâtă inteligenţă ar putea avea, este faţă de uu caracter mare ceiace un artist, toarte îndemânatic dealtfel, dar care nu tinde spre un ideal frumos, e faţă de artistul de geniu care şi-a făcut familiar acest ideal. Sunt unii oameni a căror virtute străluceşte mai mult în situaţia simplilor muritori decât intr’o funcţiune publică. Cadrul i-ar despodobi. Cu cât un diamant e mai frumos, cu atât trebuie ca legătura lui să fie mai uşoară: cu cât montura e mai bogată, cu atât diamantul iese mai puţin în evidenţă. E o superioritate, e o pretenţiune, care ajunge să nu fie recunoscută pentru a fi nimicită, după cum altele e destul să nu fie luata ia seamă pentru a fi făcute fără efect. * Un om fără înălţime de suflet nu poale fi bun ; nu poate avea decât bonomie. Ar trebui să poţi întovărăşi xele contrarii: iubirea virtuţii cu www.dacoromamca.ro 118 indiferenţa pentru opinia publică, gustul muncii cujndiferenţa pentru gierie, grija sănătăţii ca indiferenta pentru viată. Faci mai mult peutru un hidropic vindecându-1 de seta de cât ââudu-i un butoi de vin. Aplică aceasta şi bogăţiilor. * Trebuie recunoscut că, pentru a fi fericit în lume, e nevoie să-ţi paralizezi cu totul unele părţi ale sufletului. * Omul fără principii e, de regulă, un om fără^caracter, — pentrucă, dacă ar fi avut caracter, ar fi simţit nevoia de a-şi forma principii. Stimaj preţuieşte mai mult decât celebritatea; consideraţiunea mai mult decât renumele şi onoarea mai mult decât gloria. Oamenii slabi sunt trupele uşoare ale armatei celor răi. Fac mai mult rău decât armata aceasta însăşi: infectează şi pustiesc. ± E mai uşor să legalizezi unele lucruri decât *ă le legitimezi. * Prostia nu ar fi cu totul prostie dacă nu s’ar teme de spirit. Viţiul nu ar fi cu totul viţiu dacă n’ar urî virtutea. A Eşti fericit sau nefericit printr’o mulţime de lucruri care nu ies la iveală, pe care nu le spui şi pe care nu le poţi spune. * Suut prea puţine lucruri în lume pe care un om de treabă să-şi poată odihni cu plăcere sufletul sau cugetul. * Când ai fost chinuit mult, când ai fost obosit mult'de propria-ţi sensibilitate, îti dai seama că trebuie să trăieşti de pe o zi pe alta, să uiţi mult şi, in sfârşit, să storci viaţa pe măsură ce ea se scurge. • A Se poate socoti clădirea metafizică a societăţii ca o clădire materială alcătuită' din diferite nişe sau compartimente de o mâtime mai mult sau mai puţin considerabilă. Situaţiile cu prerogativele lor, cu drepturile lor etc., reprezintă aceste diferite compartimente sau nişe. Ele rămân şi oamenii trec. Cei cari le ocupă sunt când mari, când mici, şi niciunul ori aproape niciunul nu e făcut pentru locul lui. Colo e un uriaş îndoit sau ghemuit in nişa Iui ; dincolo un pitic sub o arcadă : rareori nişa e potrivită staturei celui din ea. In jurul clădirii trece o mulţime de oameni de mărimi deosebite. Cu toţii aşteaptă să se golească o nişe, oricare ar fi, ca să se aşeze în ea. Fiecare îşi susţine drepturile, adică: familia sau protecţiile lui, pentru a ti primit. Ai fluera pe cel care, pentru a fi preferit, ar scoate în evidenţă proporţia care există între nişă şi om, îutie instrument şi teacă. înşişi, concurenţii se opresc de a obiecta adversarilor lor această disproporţie www.dacaramanica.ro 119 Societatea e compusă din două clase mari: cei ce au mese mai multe decât poită de mâncare, şi cei cari au mai multă poftă de mâncare decât mese. A Lumea 51 societatea seamănă cu o bibliotecă în care, la prima -vedere, totul este în regulă, pentrucă toate cărţile sunt aşezat* după format şi după mărimea volumelor, dar unde, |n fond, totul e în dezordine, pentrucă nimic nu e aşezat după ordinea ştiinţelor, a materiilor, ori a autorilor. ' A Sunt oameni cari, nefiind amabili, nu împiedică pe alţii de a fi : societatea lor e câteodată suportabilă. Sunt alţii cari, nefiind amabili, prin însăşi prezenta lor vatămă desvoltării amabilităţii altuia: aeeştia sunt insuportabili: e marele neajuns al pedanteriei. A Obiceiurile cele mai absurde, etichetele cele mai ridicule, sunt, în Franţa şi aiurea, apărate de cuvintele : «aşa e obiceiul». E tocmai ceiace spun Hotentotii când ii întreabă Europenii de ce mănâncă lăcuste sau viermii caii îi acoperă. Şi ei răspund: «aşa e obiceiul». A Nu cunoşti deloc oamenii pe cari îi cunoşti numai pe jumătate. Nu ştii deloc lucrurile pe care le ştii numai pe trei sferturi. Aceste două observaţii ajung pentru a putea preţui pe eât merită aproape toate cele ce se spun în lume. A Eşti mai fericit în singurătate decât în lume. Cauza nu o fi că în singurătate te gândeşti la lucruri şi că, In lume, eşti silit să le gândeşti la oameni ? A Gel lipsit de caracter nu e om, e lucru. ¥ Sentimentul pe care îl ai pentru cei mai mulţi dintre binefăcători samănă cu recunoştinţa ce o .simţi pentru cineva cave ii-a scos un dinte, fti spui că ţi-a făcut bine, că te-a scăpat de o durere: dar îîi aminteşti durerea pe care ti-a pricinuit-o. Şi pe aceşti oameni nu-i poţi iubi cu toată duioşia dragostei. A Calomnia e ca viespea care te supără şi împotriva căreia nu poţi face nicio mişcare, dacă nu eşti sigur că ai să o omori; altfel ea se întoarcă mai furioasă decât oricând. A- Noii prieteni pe cari ni-i facem după o anumită vârstă, încercând să înlocuim pe cei pierduţi, sunt fată de cei vechi ceia ce ochii de sticlă, dinţii puşi şi picioarele de lemn sunt f»td de ochii adevăraţi, de dinţii naturali şi de picioarele de carne şi de oase, A Prietenia extremă şi delicată & adesea rănită de lovitura unui trandafir. ' www.dacaromamca.ro DIMINEAŢA De întuneric, lucrătorii trec pâlcuri-pâlcuri către port, Trezind sub paşii lor asfaltul oraşului tăcut şi mort. De strada adormită unde şi unde câte un oblon De prăvălie se ridică cu vuet lung şi monoton. O adiere de vânt proaspăt alungă ceaţa de pe mare Şi in pustiul gol s’arată acum o margine de soare. Şi creşte... iată-l jumătate... s’aprinde... stă o clipă’n loc, Apoi se"naltă peste valuri, rotund ca o ghiulea de foc. Tăcere peste tot. Decodată fluerături asurzitoare Sbucnesc din sutele de coşuri de fabrici, trenuri şi vapoare. Apoi se sting ca printr’un farmec subt bolta cerului profund Doar depărtatele ecouri de pretutindeni le răspund. E ziuă- ‘Dortul e’n mişcare. Vapoarele se duc şi vin Şi cheiurile gem de lume şi aerul de fum e plin. Ciocanele iubesc puternic in liniştea care se sfarmă, Prin vuelul de macarale străbat semnale de alarmă. Şi călătorii vin şi pleacă spre alte ţărmuri depărtate Şi fiecare îşi urmează pe-a mărilor singurătate Un scop, o ţintă, o chemare, un gând suprem, un ideal... Şi'n flecare suflet creşte nădejdea caldă ca un val. Inconştient de noi pământul, pierdut în sferele albastre, Aleargă'n spaţiu, urmărindu-şi un scop ascuns gândirii noastre, GR- SÂLCEANU www.dacoromanica.ro DIN QRANL .MARINARILOR A Abordaj.—Lovirea a două vase între ele. Se mai numeşte şi coliziune. Abandon.—Părăsirea proprietăţii unui vas şi a mărfurilor imbar-, cate in caz de naufragiu şau avarii generale. Se face «le proprietar sau asigurător. Acostare.—Alăturarea şi legarea unui vas lângă un cheu, ţărm, sau alt vas. Ae de merlinat (ac de vele).—Un ac tare de secţiune triunghiulară cu care se coase. Servă la cusutul pânzei de vele. Ac de Tde.—Vezi ac de merlin Act de naţionalitate.—Actul de identitate, pe baza căruia vasul e îndreptăţit să poarte pavilionul unui stat. Se mai numeşte şi Scrisoare de Mare. Adiere.—Vânt foarte slab. A deschide un far.—A mări unghiul de braţare al vergilor farului (arborelui). Adâncimea vasului.—Distanţa verticală intre chilă şi puntea superioară măsurată în partea cea mai largă a vasului. After Pick (cuvânt englez).—Mică magazie înapoia vasului. Afretare,—închirierea unui vas. Se zice şi navlosire. v A fila.—A slăbi o legătură. Afureare.—Ancorarea pe 2 ancore, aşa ca să foimeze între ele un unghiu de 90—120 grade. A guverna.—A ţine vasul cu prora în direcţia voită prin ajuierul cârmei. Agent de vapoare.—Persoană care face comerţ de agentură de vapoare, adică reprezintă interesele armatorului într’un port, im- ' grijind de îndeplinirea tuturor formalităţilor, mchirierea, descărcarea, încărcarea şi aprovizionarea vasului, Agenţie de vapoare.—Vezi agent. Aiar.—C.intărirea parţială a unei mărfi. A Închide un far.—A micşora unghiul de braţare al farului (vergilor, arborelui). Aliura (vasului).—Este direcţiunea urmată de vas în raport cu vântul, de ex. cu vânt din pupă, de travers, de bulină etc. Alinei.—Coridoarele închise diutre puntea de comandă şi puntea de sus (coverta). Alidadâ.—Un instrument, ce se pune deasupra busolei, ca să v’zăm un punct îndepărtat sau soarele. Alidada simplă se compune din două braţe metalice verticale, unite printr’o linie metalică. Uu braţ are o ferestruică verticală, care servă de ocular, celălalt hraţ are o ferestruică identică, in mijlocul căreia e un tir de aţă vertical. Sunt şi alidade cu prisme. www.dacoromanica.ro 122 Altar.—Intr’o căldare marină este un zid de cărămidă refractară a-şezat in capiii grătarelor spre cutia de foc. Serveşte să oprească intrarea cărbunilor in cutia de foc şi să oprească flacăra să nu bată direct în placa tubulară din cutia de foc. Alibare.—Expresiune întrebuinţată în porturile Brăila şi Galaţi, arată operaţiunea de uşurare a unui vas prin transbordarea în altul a unei părţi din marfă, ca să poată trece un punct dificil. (Vezi limb). Alnneeă pe ancoră.—Vasul merge dus de curent, cu aneora târâş pe fund, ca să se menţină mereu cu prova în curent. Alib.—Vasul in care se face limb. se alibează. (Vezi alibare şi limb). Amarare.—Fixarea obiectelor dela bord Înainte de eşirea Ia mare. Ambosare.—Legarea vasului ca să păstreze direcţiunea ce voim. Se mai zice şi Traversare. A ntOla.—A da drumul unei legături (parâmă sau lanţ). Amonte.—Partea din susul curentului unui râu. Ambuteiaj (Embnteillage) sau astuparea unui port.—închiderea prin înecarea de epave şi corpuri grele a intrării unui port inimic. Astăzi închiderea se face prin baraje de mine. Antisubmarin.—Vas uşor, construit în lemn, cu viteză mare, servind la urmărirea şi distrugerea submarinelor. Se mai numeşte şi M.A.S. Ancora.—O piesă grea de fontă sau fier, care se fixează de fundul apei, ţinând vasul pe loc. E legată de vas cu un lanţ. Popular se zice şi Ursul sau Fierul. Ancorare.—Operaţiunea de aruncarea unei ancore şi scurgerea lanţului în apă, până când se opreşte vasul. Antena.—0 vergă a bompresului. Serveşte pentru întărirea manevrelor bompresului şi susţinerea plăşii de siguranţă. ' Ancoră cu mai multe braţe.—Ancoră cu 3—5 braţe. Este o ancoră întrebuinţată la râuri, fiind dintr’o bucată cu braţele. Ancoră ciupercă.—Un bloc de fontă având la partea inferioară trei sau patru ghiare mici. Se întrebuinţează la ancorarea giaman-durelor şi a unor mine. Ancoră de corp mort.—0 ancoră cu un singur braţ. Ancore de grue.—Ancorele instalate la prova vasului, cu lanţurile legate. Servă ia ancorarea obişnuită a vasului. Ancore de gardă.—Ancore de rezervă fixate în bordurile vasului. De obiceiu sunt fără lanţuri. Ancorat. —Ancore mai mici cu care- se ancorează de obiceiu pupa vasului într’o anumită poziţie. Ancorator.—Uu aparat fixat pe puute la prova vasului. înlesneşte ancorarea la vasele cu ancore pe punte. Ancorare.—Aruncarea ancorei şi filarea lanţului până când vasul se opreşte, ancora prinzând bine de fund. Ancorare pe două ancore.—Este operaţiunea de anc6rare cu două . ancore dela prova Vasului. Ancora târăşte.—Când vântul sau curentul e prea tare şi ancora nu-1 ţine destul de bine, vasul se deplasează târând ancora pe fund. Se mai zice că vasul goneşte, sau ancora derapează. Ancoră derapează.—Vezi ancora târăşte. Ancoră în fix de plumb.—Ancora c* se lasă â pic, cu-stopa şi căl- www.dacoromanica.io ±23 câiul deschise când e vânt sau curent tare. Dacă vasul goneşte, lanţul se filează şi dă de veste. Se mai numeşte şi ancoră gardiană. Ancora gardiană.—Vezi ancoră in fir de plumb. Anemometru.—-Instrument pentru măsurarea iuţelei vântului în metri pe secundă. AntretOaze—Intr'o căldare marină sunt piese de consolidare şi anume şuruburi, care străbat două plăci alăturate la focare şi cutiile de foc. Anvelopă.—La o căldare marină este cilindrul exterior împreună cu fundurile căldării. Anafor.—Ochiuri sau vârtejuri produse de contracurenţi sau obstacole aflate sub apă, in apele curgătoare. Angarie.—Sechestrarea şi întrebuinţarea în timp de răsboiu in serviciul public, a vaselor particulare inimice sau neutre. Aneablură.—Măsură marină egală cu 200 metri. Anrocamente.—Obstacole formate din bolovani de piatră aruncaţi lângă un dig sau în prelungirea lui. Apărătoare.—Nişte perniţe de pânză sau piele, sau balonaşe de sfoară ori frânghie subţire. împletită, pline cu stupă sau câlţi. Se pun între barcă şi cheu sau vas, ca să nu se frece din cauza balansului. A pie.—O ancoră, fundul unei ape, sau malul se zice â pic, când este drept în jos vertical. Ape interioare.—Apele ce nu cad în zonele maritime şi ale căror maluri aparţin unui singur stat. Ele pot fi râuri, fluvii, canale, lacuri şi mări închise. Ape mari.—Adâncimea în timpul creşterii apelor se zice şi ape crescute. Ape mici.—Adâncimea în timpul scăderii apelor se zice şi ape scăzute. Apele vin.—Sinonim cp apele cresc. Apele scad-—Sinonim cu apele descresc. Apă moartă.—Fâşia din apa curgătoare de pe lângă ţărmuri, unde, curentul e aproape nul, sau chiar nul. Arbore (catarg).—O grindă de lemn sau din tablă de fier, fixată vertical sau uşor oblic pe puDte, sau pe carlingă. E formată din 1, 2 sau 3 bucăţi. Serveşte să poarte velele. Arbore tinchet.—(Arbore mic, sau arbore din provă) E arborele vertical din apropierea provei. Se compune din trei grinzi începând de jos în sus: coloana mică, arborele găbierului mic, arboretul mic. Arbore mare.—Arborele vertical aşezat aproape de pupă la vasele cu 2 arbori, sau la mijlocul vasului, la cele cu 3 arbori. Se compune din: coloana mare, arborele găbierului mare şi arborelui mare. Arbore artimon.—La vasele cu 3 arbori verticali, cel mai mic şi mai aproape de pupă. Când arborele e compus numai din 2 bucăţi, cea de jos se chiamă coloană, iar a doua arboret. Armament.—(La o barcă) echipagiul bărcii. Se mai numeşte astfel totalitatea uneltelor unei bărci: ca rame, căngi, butoaie p. apă dulce etc. Aripe (Bonete).—Vele de formă trapezoidală, care se pun ca adaos în laturile velelor fixate. Servesc să mărească suprafaţa de ve-latură, când e vânt bun din spre pupă. AriOaie.—Grămadă de cereale vărsate (ne puse în saci). Arborada.—Totalitatea arborilor şi a vergilor. Armarea.—Armarea unui vas este pregătirea lui cu toţ ee trehue pentru începerea navigaţiei, www.dacaromamca.ro 124 Arreir âe»P«Bee.~rOir^iBul formal dat d« ua-stat vasolor do comori strein* aflate intr’un port al său să rămână intr'e» loe doter-minat sau să părăsească portul. Arşin,—Măsură rusească egală cu 0,®711. Arimaj.—Vezi stivaj. irmată navală,—Forţă compusă din două escadre. Asistenţă.—tAjutorul dat unui vas in pericol. Astar.‘•Pânză colorată din care se confecţionează pavilioanele (steagurile). Aţă de vele.—Sfoară făcută din două sfilaţe necătrănite. Are grosime de 8— 5 mm. Servă la cusutul velelor. Atârn&tori.—Capete de parâmă cu ochiuri fixate la tangou (vezi tangou). Servesc să se lege bărcile de ele, când vasul stă la ancoră. Aterisare —Apropierea vasului de coastă. A ample (a înfăşa, a înfăşură o parâmă.—Acoperirea unei parâmt pe o porţiune oarecare cu pânză sau merlin subţire, ca s'e ferească de umezeală sau de frecare. Autaclavă.i—Deschideri in anvelopa unei căldări marine, care se deschid singure. (Vezi uşa de intrare şi uşile de eurăţit Avantport ■—Partea din afară de intrarea portului, neadăpostită complect de diguri. A vira.—A trage, a întinde o manevră. Aval.—Partea din josul curentului unui râu. Avarie.—Proprju zis stricăciunile suferite de un vas sau marfă. înseamnă insă, în dreptul maritim: toate cheltuelile extraordinare făcute pentru vas şi încărcământ, cum şi toate pagubele ce se întâmplă vasului şi lucrurilor încărcate, după încărcare şi plecare, până la întoarcere şi descărcare. Axiometru.—Un aparat compus dintr’un cadran gradat şi un ac indicator, fixat pe cilindrul roţei cârmei. Arată poziţia cârmei in raport cu planul longitudinal al vasului. Avis navigatorilor.—înştiinţările ce se fac de autorităţile maritime cu privire la navigaţie, d. ex. instalări, modificări sau stingeri de faruri, modificări în adâncimea apei etc. Axa cârmei.—Fusul de oţel vertical al cârmei prins eu balamale de •tamboul vasului. Axul macaralei.—Vezi osia macaralei. B Bastiment.— Denumire dată mai ales vaselor de răsboiu. Babord.*—Jumătatea din stânga a unui vas. Bordul din stânga. Bastingaj.—Chesoane (cutii) fără capac, dispuse în borduri, în partea dinăuutru. Servesc pentru păstrarea hamacelor echipajului. Bastingaj.—Pereţii vasului deasupra punţii. Se numeşte şi parapet. Babă.—Coloană de lemp, metal sau granit în formă de mosor sau ciupercă, fixată vertical pe puntea vaselor sau pe cheiuri. Servă la legarea parâmâlor pentru acostarea vaselor. , Bară.—Intrarea portului (între radă şi port). Bae.—Adăpost natural pentru vase. Se numeşte şi golf. Basin.—O parte din port, ia formă de intrând în ţărm. Baroă.-t-Vas mic, mişcat eu rame, maşină, motor, sau vele. Barcă cu motor.—Barca mânată cu motor. BaleHleră.—Barcă cu extremităţile ascuţite, www.dacaromanica.ro Mabateă.—rftamâ ou mânerul mai greş, întrebuinţată ia Jiărdile «la pescar. Se tnai zice şi Opacină. Barbetă.—Un capăt «le parimâ fixat de prera şi pupa băroiler Servă Ia legarea Ier. Balast.—Lest format de apa. ce se pompează ia anumite compartimente la vasele de comerţ când sunt geale. Se numesc astfel şi compartimentele îa care se puae «p4, denumirea exactă tiiad Watter-Balast. Baere de tertarolâ sau de înrergare.—Capete de saulă, fixate pe velă. Servesc la luarea tertarolelor, pentru micşorarea'suprafeţei velelor. Baere de înfăşurare.—Saule lungi, cu care se leagă velele înfăşurate de verigi, când e furtună sau nu putem lega saehetele. Baer& de transfilaj.—Este saula cu caro se face firuiala sau trans-filajul (vezi transfilaj). Banda.—Poziţia cârmei la maximum spre dreapta sau stânga. Se zice «banda tribord» sau dreapta şi «banda babord» sau dreapta. Banda.—Comanda ce se dă timonierului ca să întoarcă cârma maximum la dreapta sau stânga. , Bastoane de tendă—Bastoane metalice cu un cap fixat pe punte, iar cel superior terminat cu un ochiu sau cârlig dublu, prin caro se trece straja tendei (vezi straja). Bate popa.—Velă la pupa bărcilor. Balansine.—Manevre curente care tin vergile în cruce, adică orizontale şi perpendiculare pe arbore. Balisă —Un semnal In formă de coloană, turn, sau alt-fely fixat pe locul unde e un punct periculos pentru navigaţie. Baraterie.—Crima căpitanului sau armatorului, care cu voinţă face să piară vasul, cu intentiune frauduloasă ; distruge în total sau o parte din încărcătură, ea să fraudeze pe proprietarii ei, sau pe asigurare. Basin de radub.—Basin care se închide cu porţi etanşe. După pomparea .apei afară, vagele rămân pe uscat pentru reparaţie şi curăţire. Bane schimbător.—Banc de nisip şi pietriş, care îşi schimbă locul purtat de curent Banc.—Bancă transversală în barcă, pe care stau marinarii, cari ramează. Balisaj,—Repararea unui drum navigabil eu balise. Bac.—O barcă mare sau mai multe unite printr'o punte de scânduri, servind la transportarea căruţelor şi animalelor dela un mal la altul pe râuri. Banda dreaptă.—Comandă dată la cârmă să se întoarcă la maximum la dreapta. Banda stângă.—Idem la stânga. Berbeci.—Valuri care încep să albească de spumă. Berhecează.—Marea berbeceazâ, începe să aibă valuri care spumegă. Bintă.—Vezi Babâ. Blgă.—Vezi Grue. Birou Veritas.—Birou cu reşedinţa la Paris, care clasează vasele din punct de vedere al construcţiei şi solidităţii. Bloeus.—Închiderea unui port, a unei coaste, a unei mări inimice cu vase de răsboiu, interzicând orice comunicaţie cu acea regiune. www.dacoromanica.ro kl«ens Ratific. —Blocarea unui port comercial aparţinând UOui slat asupra căruia vrea să se exercite o presiune.—(Veri Bloeus). Borduri.—Cele două jumătăţi ale vasului faţă de axul longitudinal. Bordaj.—Peretele exterior al vasului, format din table de fier sau scânduri prinse pe coaste. Bompres,—'Arbore (catarg) orizontal sau puţin oblic in sus, în pre- • lungirea provei. Se compune din două grinzi numite coloană şi săgeată, sau din trei numite: coloană, baston, săgeată. Boţ.—Capete de parâmă' fixate cu o extremitate la gruele bărcilor. Servă ca siguranţe Ia ridicarea lor. Tot aşa se numesc capetele de parâmă sau lanţ, prinse cu o extremitate pe punte, servind la fixarea unei parâme sau lanţ. Boţare.—Operaţiunea de fixare cu botul, Bonete.—Vezi aripe. Bonkeri sau Bunkeri.—Magaziile vasului în care se încarcă combustibilul pentru maşinele lor. Bonete—Se mai numesc şi aripe. (Vezi aripe)- Brik.—Vâs eu două catarge cu vele patrate, randă şi flocuri. Brigantină.—Randă invergată pe picul coloanei artimon. w Vas cu vele. Briză—Vezi adiere. Braţe—Manevrele 'unei vergi prin ajutorul cărora se orientează ver-gile, deci velele faţă de vânt. Braţare.—Executarea manevrei de orientarea vergilor, adică «e aduc vergile mai aproape sau mai departe de direcţie vântului. Braţare la semn.—Aducerea vergilor in direcţiunea perpendiculară pe chila vasului. Braţele tangOnulul.—Manevrele cu care tangonul se aduce perpendicular pe vas, sau se alătură dealungul vasului. Braţele aneOrel.—Piesele curbe, prinse de fus, făcând sau nu o singură bucată. Prin extremităţile lor, numite ghiare, braţele prind ancora de fund. Braţare în grandee.—Aducerea (orientarea) vergelor în direcţia vântului, aşa că vântul suflă în lungul lor, deci fără niciun efect pe vele. Braţare în şart.—Aducerea vergilor într’un bord la maximum, până se lor esc de şart. In această poziţie unghiul de braţare este de 65—70 grade. Braţare înapoi.—Braţarea vergilor catargului din pupă. Braţare înainte.—Braţarea vergilor catargului de pupă. Braţare Tribod sau Babord —întinderea braţelor din tribord sau babord, aducând vergile într’o parte sau alta. Braţare la semn.'—Aducerea vergilor perpendicular pe direcţia chilei. Iu acest eaz braţele sunt trase deopotrivă în ambele borduri. Braţ.—'Măsură de lungime egală cu l,m62 sau cinci picioare franceze de 0,m320. Brise lames.—Mici diguri de lemn sau piatră de care se sparg valurile mari, la intrarea porturilor. Brant.—Sinonim cu hamac, Brik.—Vas cu vele având 2 catarge cu veie pătrate, 3 flocuri şi o randă. www.dacoromamca.ro ttulimea.—Sinonim eu separaţiune şi paretie. Pereţi longitudinali fiţi Sau mobili, cari separă magaziile vaselor in două. Buchet de macarale —Un grup de 2 sau mai multe macarale. Burta velei.—Mijlocul velei strânse pe vergă, unde se adună şi colţurile de jos. Bulina.—O manevră curentă a velelor pătrate, cu eare se trage î* vânt marginea de cădere a velelor. Busolă.—Vezi compas. Comandor, şt- POPCSCUj C-ţsu au, gg cure mas* ar A- MÂNDRU — „ Gradina Raiului8 (nuvele) Nuvela, frecventă In literatura noastră în ultimii 30 de ani ea şi poezia lirică, este genul cu care am atins culmi la înălţimea eelor mai susţinute literaturi europene. De aceea, în materie de nuvelă, cititorul' român a ajuns foarte pretenţios şi ceea ce ar fi fost un eveniment altă dată, azi trece, în indiferenţa generală, ca un fapt divers. La această indiferenţă a contribuit şi faptul că scriitori ajunşi la maturitate, nu voim să pomenim nume, an mercantilizat g6nul. In această supraproducţie, a acestor cultivatori asidui, paşii sfioşi ai acelora cari şi-aduc sufletul lor pe câmpul literar trebue întâmpinaţi cn prevenire. Modeşti, ca floriie apărute de sub zăpadă, sunt un farmec nou pentru cititor, prin prospeţimea subiectelor, prin expresia mlădioasă şi prin tendinţa de-a satisfaceri alte cerinţe ale artei povestirei formulate de sufletul actual. De pildă D-l Mâudru, se înfăţişază modest şi doreşte să rămână moldovean în «Grădina Raiului». Moşnegii satelor şi târgu-soarelor moldoveneşti, sfătoşi şi îndrăgostiţi de lume şi de viaţă, ţin hangul povestirilor sale Moş Grigori, Moş Manolache, Părintele Nicolae Tuchilă, Moş Ion Topârcea, Dulea — devenit moş din cauza suferinţei, Coana Polixenia — într’un acces de...bătrâneţe, faţă cu gândul că bătrâneţea va fi în curând o realitate şi pentru ea, Conu Vasilică Burlă şi Casandra, servitoarea lui, — o altă mama Casandra din curtea lui Nicuşor, până şi Leu, câinele din aceiaşi curte . . . „şi-i moşneag Leuţu 1“ D-l Mândru iubeşte bătrâneţea ? Dacă e adevărat, e foarte firesc pentru un povestitor. Bătrâneţea are în urma sa o revărsare de puiere asupra lumei. Ea se prezintă ochiului ca forţa creatoare şi păstrătoare a ceea ce este. Ea are în glasul ei accente părinteşti pentru cei ce au sosit în urmă. Cum tot din ceea ce se povesteşte „a fost odată", s’a petrecut înainte, — care ar fi povestitorul care să nu-şi binecuvânteze izvorul din care-şi potoleşte setea? www.dacQromanica.ro barfi>l Mândru mai are şl alte tipuri: procurori şi Substituţi, soţii Nedelescu, pe Niculescu, etc. Oameni vii, însă pe aceştia D-sa ntr-i poate îmbrăţişa cu căldură. Singurii pe cari ni-i face simpatiei sunt: Ştefănacbe Cimpoerul pentru cântec şi Uie si lui Moş Manole pentru joc, — lucru explicabil, artele îşi -datoresc sprijin’. Sunt mulţi aceia cari ţin azi un condeiu în mână, sunt totuşi puţini cari pot si redea ceva interesant mai cu seamă în nuvelă. Interesul aci se trezeşte în sufletul cititorului prin subiect şi prin darul de-a povesti concis, elegant, comunicativ. S’o ştie nnveliştil : multe suflete an senzaţii plăcute din povestirile lor şi este cu atât mai fericit cititorul cn cât poate să-şi lege cu plăcere suffletul de-un anume fapt sau tip, de-o anume expresie, viziune, evocare... Din nuvelele D-lui Mândru mio mi-a rămas îatreg, eroic, ,,0-mnl lui D-zeu“, popa Neculai Tuchilă, — un preot de sat, care cu puterea credinţei îşi tae drum, viu nevătămat, prin mijlocul unei Îotăi de lupi... Mi-a rămas întreg acel Conn Vasilică Burlă din Ma-alana Varamizului, pentru care câutecul amintirei are note atât de duioase şi stăpân itoare. Ei bine, aseasta însemnează că D-l Mândru ştie şi ce şi cum să povestească. - D- S- EBATA In poezia Farul de Y. Lăiniceanu, tipărită în No. 4 anul III, în loc de Pe stânca umezită de a apelor năvală Cu stânca înfrăţită prin visu-i de granit să ss citească : Pe stânca umezită de-a apelor năvală Şi înfrăţit cu stânca prin visu-i de granit. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro