Analele î)obro§et
REVISTH SOCIETftŢlI CULTURflliE DOBROGENE
Director: C. BRATESCU
S?
Sumarul:

JV. Pârvan: Pentru Callatis
G.	Vălsan: „Bulgarii" lui Boscovich. V. Bogrea: In jurul „Alexandriei".
JiV‘
V /.
M. Pricopie: Cântecul clopotului. (Fr. Schiller).
i. Bentoiu : Romanţe (H Heine).
/ P. Papahagi: Urme româneşti în toponimia pen. Balcanice. V. Lăiniceanu: Iarnă.
A.	Mândru: In Amurg.
■Dr. G. Ulieru: Cântul LXVI din Grădinarul (Rabindranath-Tagore).
P. Papahagi: Din toponimia Bulgariei.
I.	Dumitrescu: Folklor tătăresc din Pervelia.
■ Eugen Ciuchi: Adriea, Adriea !
J.	Stoenescu-Diinăre : Canalul navigabil Cernavoda-Constanţa. D. Stoicescw. Serenadă; Fe ţărmul mării.
Dr. G. Ulieru: Prin grădina lui Esculap.
B.	DelamareBosforul, Dardanelele şi ţara noastră.
M. Pricopie : In cuartir; Despărţire.
Ion Catzingri: Din trecutul satului Muratan.
Stan Alexe: Legenda satului Tatar-Atmagea.
Rectificări $i adaosuri.—Concurs.
s?
TIPOGRAFIA „V ICTORI A" CONSTANŢA li, Strada General Lahovari. 11 1922

Manuscrisele se trimit d-lui C. Brcitescu, profesor la Şcoala normală din Constanţa,
Redacţia mir ia sub a sa răspundere nici una din opiniunile emise de autorii articolelor publicate.
Qievistefe şi £Pu6ficaţiiCe cu cave „SUnaieie Q)o6rogei“ fac scfimS:
ii Convorbiri Literare, Bucureşti.
2.	Rev. ştiinţifică Adamachi. Iaşi,
3* Rev. Iransilvania, Sibiiu.
4.	Viaţa 'Românească. Iaşi.
5.	Viaţa Nouă, Bucureşti.
6.	Neamul Romanesc pentru popor, Bucureşti.
7.	Arhivele Olteniei, Craiova.
8.	Lamura, Bucureşti.
9.	Arhiva. Iaşi.
10.	Revista vremii. Bucureşti.
11.	Rev. Şcoala, Cernăuţi.’
12.	Brazde adânci, Bucureşti.
13.	Buletinul de informaţii al grădinii botanice, Cluj.
14.	Buletinul Soc. Numismatice Române. Bucureşti
15.	Ioan Neculce, Iaşi.
16.	Şezătoarea, Folticeni.
17.	Tovărăşia Bucureşti.
18.	Dobrogea economică. Constanţa.
19.	Apărarea Naţională, Bucureşti.
www.dacoramanica.ro
PENTKU CALLATIS
Ţările de veche civilizaţie din Apus, în dorinţa de a cunoaşte cât mai mult din tainele trecutului, cu care se lărgeşte şi se îmbogăţeşte viaţa prezentului, merg în ţinuturile depărtate, de cultură antică, ale Răsăritului, şi, cu mijloace din belşug, sapă, cercetează, publică nenumărate lucruri nouă asupra Acelora, dela cari, în mare parte, se trag gândurile şi faptele noastre de azi: Greci, Egipteni, Asiro-Babiloneni şi alţii.
In ţara noastră există încă destule urme ale vieţii de neasemănată armonie — pare, pentru totdeauna trecută — a Elenilor.
Ce-a fost în Torni, e pierdut. Oraşul banal de azi e aşezat deasupra şi turteşte cu masivitatea lui inertă mormântul contemporanilor lui Sofocle şi Fidias.
Histria, cu mai mult noroc, a rămas neprofanală de aşezările moderne. Barbarii trecuţi şi prezenţi au furat ce-au putut din ruinele ei. Dar locuinţe urâte şi stupide n’au clădit în singurătatea senină a ruinelor ei. închinători marei ei amintiri, noi chemăm azi cu iubire şi pietate la sfânta lumină a zilei umbrele anticei cetăţi şi, ca oameni, ce-au fost, ei surâd din nou bucuros la blânda mângâiere a cântecului amintirei.
Şi, între nenorocirea Tomilor şi soarta bună a His-triei, stă Callatis.
www.dacaromamca.ro
318
Mândră şi vitează, credincioasă şi strălucită, se ridică fiica Heracleei dorice, fiică ea însăşi a Megarei, de pe melancolicul ţărm corintic, sunt acum 2500 şi apoi 2300, şi apoi iară 1800 de ani, cu temple şi portice, şi teatre şi gimnasii, cu totului tot de marmoră.
De-asupra ruinelor ei s’au sălăşluit într’un biet târg sărac şi urât barbarii vremilor noastre. Delicatele reliefe funebre de marmoră, aburite de uşoare culori care se adăogau lucirei prea albe a pietrei, sunt azi material de ars var, pentru genialii turco-tatari ai prezentului.
Am spus Puternicilor zilei, i-am rugat, să aşeze cocioabele contemporane ceva mai departe de sacrele ruine. E loc destul împrejur. Dar cu cine să te înţelegi ? Nu sunt eu însu-mi un pribeag rătăcit, cu visuri din altă lume în mijlocul celor ce au interes numai pentru ce e îmbuibarea greoae a trupului, dar nu au nimic pentru bruma de suflet câtă a mai rămas pâlpâind în bietele lor fiinţe de o clipă.
Callatis se va acoperi încet de urâţenii moderne. Anticii vor dormi încă mult subt moloz. Bucuria lor copilărească — spusă pe atâtea din pietrele lor de mormânt — de a mai vedea odată buna lumină a Soarelui, nu le va fi sortită. In mormintele artei şi vieţii lor se vor coborî subsolurile măcelăriilor şi cârciumilor moderne Din marmorele lor vor face mortar şi piatră de clădit la cazărmile lor informe.
Dar eu atunci voiu fi, însu-mi, de mult trecut la umbre. Şi, cine-ştie, urmaşii, mai înţelepţi ca tovarăşii mei de vis, în zilele cele ciudate de azi, vor fi de părere că e naiv şi neeconomic a nu utiliza aşa nişte excelente cariere de piatră, gata lucrată, cum sunt toate ruinele greceşti şi romane, ale Patriei noastre de azi.
Şi totuşi, o litanie, o plângere, o amintitoare cântare de dragoste, va fi răsunat şi pentru Callatis, înainte de a fi plecat eu la umbre.
VASILE PÂRVAN
Profesor Ia Universit. din Bucureşti.
www.dacoramamca.ro
„BULGARII" LUI BOSCOVICH *)
Pentru studiul Dobrogei în sec. XVIII memoriul lui R. G. Boscovich: Gioinale di un viaggio da Constanţi• nopoli in Polonia, Bassano, 1784,* 1) se înfăţişează ca cel mai veridic şi mai amănunţit izvor de informaţiune geografică şi etnografică. Polemica dusă în jurul vechimei elementului românesc sau bulgăresc în Dobrogea a utilizat pe acest autor din ambele puncte de vodere. Boscovich pomeneşte şi pe Români şi pe Bulgari; mai mult însă pe aceştia din urm 3, lucru care a fost exploatat din belşug de învăţaţii bulgari. Cred că o citire atentă a lui Boscovich şi o confruntare cu alto izvoare contimporane, poate arăta că adevărul este altul de cât cel admis tacit de noi până acum şi proclamat triumfător de vecinii noştri. „Bulgarii1* lui Boscovich nu sunt atât de Bulgari pe cât se crede.
Acest autor numai rar poate da indicaţiuni exacte cu privire la naţionalitatea locuitorilor, făcând parte din convoiul unui ambasador englez. Boscovich trece repede prin sate şi numai la popasuri mai lungi îşi putea da seama desluşit de deosebiri naţionale. Aşa menţionează Ia Ienibazar, tocmai lângă Varna, o „famiglia valaca“ (p. G6), pentru că doarme în casa ei. Tot aşa „Ienikioi“ e men-
*) Acest articol a apărut întâi în «Lui Nicolae Iorga, Omagiu» p. 3i:i —IMS. Ed. Ramuri. Craioxa 1921.
1) Călătoria fusese făcută în vara anului 1762
www.dacoromanica.ro
320
ţionat ca locuit de „cristiani che parlavano la lingua Va* laca“ (p. 8b) pentru că popasul de noapte se face în case româneşt'. Altfel el se crede achitat cu menţiunea «cristiani» sau «cristiani bulgari».
Ca şi la călătorii dinaintea lui, interesul mare eră menţionarea populaţiunii creştine în această parte a împărăţiei turceşti. De aceia distincţiunea între creştini şi musulmani nu lipseşte niciodată. Când se pomeneşte „cristiani bulgari" nu înseamnă numai de cât că Boscovich s’a gândit să dea o calificare etnică. La el toată ţara de Ia Balcani la Dunăre rar este „Turchia" (p. 79, 82), dar mai întotdeauna „Bulgaria*' (cuprinzându-se aci si Dobro-gea). Aşa la p. IV: „atlraversando la Bulgaria e la Mol-davia; p. 94: la Galaţi e găzduit într’o mănăstire, care îi pare magnifică, faţă de acele „case de villagi di Bulgaria" ; cf. pp. 80, 81, 103, 104, etc. Locuitorii creştini ai acestei „Bulgaria" sunt deci pentru el, de câte ori nu are alte indicaţiuni mai precise, „cristiani bulgari", fiindcă locuesc. în ceia ce el numeşte „Bulgaria". Epitetul se referă de multe ori la un fapt geografic, nu etnic, întocmai cum la Lauterer şi Mihanovici de mai târziu (1782-3) „bulgarisches Dorf" şi „wallachisches Dorf" înseamnă : sat de pe malul drept şi sat de pe malul stâng al Dunării ’).
Aceasta nu este numai o hipoteză. Sub Bulgarii lui Boscovich se pot dovedi, în Dobrogea, Români. O primă dovadă e cu satul Ballagil'io', pe care Boscovich îl descrie ca format din două grupe de case depărtate între ele de un sfert de milă. Intr’o parte locuiau Turci, în cealaltă „cristiani bulgari". învăţaţii bulgari s’au grăbit să aducă această menţiune ca argument despre populaţia bulgărească a acestui sat şi de aci despre preponderanţa Bulgarilor în Dobrogea pe vremea lui Boscovich.— Avem însă isvoare cu care putem controla spusele lui Boscovich. Harta , Plans der Motelau, Basarabieii, mul Wa-
1). V. memoriile lor publicate N. l)ocnn., Explorafmni austriaco pe Dunăre An Ac Rom, Sec(. Istor , Sera 11, Tom XXXVI 101 li 1114-) Cf la Paul din Alep. satele de „creştini bulgari" din Dobrogea. Asupra lor a avut îndueli d N. lorya, care propune: „sate de. cr şlini din Hu1(t«ria‘‘. (Droits nationaux eţ politimies des Boumains dans la Dobronea, lassy, 1917, p. 58).
www.dacoromanica.ro
321
lahey, ncbst angrăntzcnden Theilen von Pohlen und Bulgariati" lucrată între 1769 —1774 x)—deci aproape contimporană călătoriei lui Boscovich, — înregistrează aceste sate cu două semne şi cu o singură numire: Bal-tajestj. Intr’o hartă de mai târziu, a lui F. Fried,1 2). avem numele ambelor sate: Baltadzsi şi Baltadzscszti care in harta lui F. von Weiss. 3) apar Baltadschi şi 13allaschesli pe pârâul Baltaschesli. Harta statistică rusă din 1835 4) are numai Baltadjeşti, cu semn de silişte ; Ion lonescu 5): Baltadjechti; Central Europa 6): Balta-ceşti, etc.
Se pare că satul, întemeiat de vre-un Baltagi, soldat purtător de baltag—şi Cantemir pomeneşte astfel de ostaşi în garda sultanei Valide—a fost populat în mare parte de Români, apoi s’a dedublat, aşezarea cea nouă luând nume românesc derivat de la aşezarea cea veche. Războaele l-au adus la o singură aşezare—şi e caracteristic că numirea românească s’a păstrat, chiar când nu a mai fost populat de cât de Turci, cum îl arată harta lui Ion lonescu.
Deci numele satului de ,,creştini bulgari" ai lui Boscovich era românesc. Satul fusese întemeiat de Români şi îşi păstrează numele românesc în toate hărţile vechi. Ar fi nefiresc să adm'tem că tocmai în vremea lui Boscovich, Românii fuseseră înlocuiţi cu Bulgari într’o regiune care în „Plans“ se arată ca intens populată de sate româneşti indis -utabile : Dojan, Sclvrigul (Siriul), Ti kilo şl], Gindereş'j (Ghizdăreşti), Skrofenj, Gasincşlj, (Hă-sâneşti), Straja, Kaipiczj.
1)	Hartă manusciibă în co ecţiunea Academici Române ; necalalogată. d. N. DOCAN o descrie în : Lucrările cartoi/rafice despre războiul din 17S7—1791, An Ac. Rom, Secţ. Istor., Seria II, Tom. XXXIV (1911—1912i p 12C9— 70 Asupra importanţei acestei hărţi am atras atenţiunea în: Românii din Dobrngen, de pe o haită din circa 1709—74, in Analele Dobro-gei, I (1920), p. o'-i2-.">99.
2)	. F. FRIED, Carte de la Moldavie, Valachie, Bessarabic avcc la Transilvanie et la Bucovine. Wicnno. 1828.
o). F. VON VEI'S, Carte der Enropacischen Turkeji. Wicn Ivit).
4). Asupra ei v. G. VALSAN, O fană in popula rea Ţărilor româncifti Euletinul S. R. R Geografie, 3912
5. ION lONE-'CU, Escursion agricole dans la Dobroudja, Constanti-nople, 1851.
6), I. SCHEDA, General-Karte des oesterr. Kaiscrstaatcs, ete. Wien 1856
www.dacaromanica.ro
322
De altminteri chiar Boscovich ne oferă argumente ca să putem contesta afirmaţiunea sa cu priviri Ia naţionalitatea locuitorilor. Convoiul în care se află călătorul, de frica ciumei, na intră în sat, ci se opreşte, pentru popasul de noapte, în marginea satului turcesc, în corturi. Satul turcesc singur era lângă drum. Satul creşlin se afla ascuns mai departe în susul văii. Boscovich adaugă: „si parlo anche con alcuni de cristiani", care nu mai sunt numiţi Bulgari. Forma rcf.exivă a verbului permite presupunerea că nu Boscovich în persoană a vorbit cu sătenii. Din text e sigur că Boscovich nu a cunoscut direct satul creştin şi e posibil să nu fi vorbit nici cu sătenii din el.
Acesta nu c singurul caz. „Sarakioi“ e numit de Boscovich „villaggio cristiano di 150 case in circa'4. Aci nu se preciscază naţionalitatea. D. Iorga a arătat că satul era românesc, după menţionarea preotului care depindea de un Episcop al Moldovei. Cred că pasagiul lui Boscovich oferă un alt argument care nu a fost luat în seamă.
In acest sat Boscovich e nevoit să vorbească cu gazda lui prin interpret. Boscovich era însă ragusan, slav de origină şi se înţelegea bine cu Bulgarii, cum singur arată aiurea (p. 31). Creştinii din Sarai nu erau deci Bulgari; ei depindeau de o episcopie moldoveană. Am bele argumente se întregesc spre a stabili definitiv naţionalitatea .românească a locuitorilor.
In lumina acestor exemple se poate judeca mai bine menţionarea la Boscovich a satului „Dajakioi, villaggio ben grande di 300 case tra Turche e Bulgarel< (p. H5). Numirea turcească, pe care o mai găsim în harta Mfi-siodacului ]) e de aceiaşi categorie ca Baltag kioi, Sara-kioi şi Ienikioi, pe care il vom vedea mai la vale : e corelativul turcesc al unei numiri care, la această epocă, există şi în româneşte, dar pe care Boscovich nu o putea auzi, fiindcă în convoiul său călăuzele erau numai Turci şi Tătari. Daiakoi corespunde lui Dâieni de azi, care trebue să se fi pronunţat Dăiani,—căci altfel nu
1). N. IORGA, O hartă a Ţârii-Româneşti şi un Etnograf dobrogean din circa, 1780. An. Ac. Rom., Sccţ Jstor. ^eria II, Tom. XXXVI (1913—li
www.dacaromamca.ro
323
ar fi explicabil cum s’a păstrat sub această formă pe atâtea hărţi vechi. Plans (17G9 —74) îl înregistrează Dojan, F. L. Giissefeld (1785)J), Daja, Fried şi Weiss (1828-29) Dojan, Harta statistxă rusa (1835) Doiani, Ediţia Atlasului Stieler din 1884: Dojan; Ion lonescu (1851): Dojeni; Central Europa (1856): Doicni, etc.
Cât despre casele ,,bulgare11, ele îmi par tot atât de bulgare ca şi cele din Băltâgeşti. Boscovich, care face aci un scurt popas de amiaz, nici n’a avut vreme să-şi dea seama de naţionalitatea locuitorilor. Nicăeri aiurea, în toată literatura folosită fn desbaterea chestiunii etnice dobrogene, nu sunt menţionaţi în acest sat Bulgari. Românii apar însă în număr de mai multe mii dela 1603 (V. Alvise Radibrati apud N. Iorga, Droits nationaux, etc., Harta statistică rusă din 1835, arată în jurul satului o toponim:e exclusiv românească: Rotunda, Gropeli (Gropile), Freca(cia (cf. satul Frecăţei), Sermuroiu (Tărmuro-iul?) Doianilo (r)—Ostrovul, Libodoiu (Lebădoiul), Detunat u, Verigii Sloeneşti, etc.
E interesantă menţionarea în fruntea satului a unui guvernator, care poartă titlul de Voevod (p. 84), ceia ce aminteşte pe ,.Domnul Constantin, Boer de Măcin“ al poeziilor popuiare dobrogene 2).
Urcând râpa de la Dajak'oi la Ienikioi, Boscovich trece fără să se oprească, pe lâng satul Taschburnii, cu 50 de case „tra Turche e Bulgare*. Această fixare a naţionalităţii din fugă îmi pare prea problematică spre ă insista asupra ei —Satul care se pare că a avut o viaţă trecătoare, e înregistrat şi la Mesiodacul, pe malul Dunării. Pe alte hărţi nu-1 mai găsesc, D. A. P. Arbore 3J crede că se af'â lângă Iacul Iiazim, unde şi azi există un deal Taschbunm (sic).
1)	. F. L. GUSSEFELD, Cha-tu von der Mildau und Waladicy, etc. Nurnberg. 1785.
2)	. Voevozi mai erau şi în alic părţi ale Turciei, V. Cronica expedi-fci Turcilor în Moreea. editată de d. N. 10RGA, p. 40 şi nota; pentru Aiaui = guvernatori la hotare, ib p 1; pentru boerii Dobrogci. afară de poeziile populare — lîurada, Rrătescu,— v. şi Palatinul de Kulm : 150 boeri în Do-brogeâ, în N. IORGA, Acte şi fragmente /, p. l)-i.
;SJ. P. ARBORE. Din etnografia Dobrogei: Aşezările Bulgarilor, Arhiva Dobrogci 1, 1!)16, p. 27. Având în vedere textui lui Boscovich, e greu de admis această identificare,
www.dacaramamca.ro
321
Boscovich mai înregistrează, un sat Ienikioi, unde convoiul găseşte popas de noapte în case sărace dar curate de creştini „che parlavano la lingua Valaca“ (p. 86.)
Acest sat este Satul-Nou, după posiţie, după populare şi după nume, care nu e de cât echivalentul nume* lui românesc.
Nu cunosc nici o altă hartă care să-l înregistreze sub forma lui Boscovich, care, cum am spus, eră informat asupra numirii satelor de călăuze turceşti. F. Fried are un Talaresk în apropiere,—numire românească arătând că pe lângă un sat românesc se mai află şi altul tătăresc, care căpătase un nume de la Români. F. von WeiS8 înseamnă pe apa Cernei un Tschenikol. Acesta nu cred să fie Ienikioi, ci Cernikioi, un dublet al satului Cerna (vezi-1 In lista satelor dispărute la Ion Ionescu, care are pe Cerna între satele existente) Forma curat românească apare pe harţi curând după călătoria lui Boscovich. F. L. Giissefeld (1785) înregistrează în acest loc Nou ; F. Jos Ruhedorf (Mappa specialis Walachiae, 1788) îl are sub formele : Noiy Noen, puse alături; F. Fried: Salonou ; F. von Wei8S : Salanou, etc. Savantul bulgar d.. A. Ischir-koff, îl numeşte Eni-keni şi Nouo Selo ,,ou bien en rou-main Satu Nou“. D-sa afirmă grav x) că în acest sat au venit din Basarabia, Bulgari în 1858, iar Români in 1860 ! Deci tot Bulgarii sunt mai vechi—cu doi ani! — Că Bulgarii au venit atunci, este toarte probabil. Dar Românii erau şi pe vremea lui Boscovich—cu permisiunea d-lui Ischirkoff, care a citit pe Boscovich—şi ştie să 1 aprecieze deosebit când vorbeşte de „cristiani bulgari41.
Numele românesc păstrat în atâtea hărţi vechi arată că, cel puţin din vremea lui Boscovich până aii, Românii au continuat să populeze neîntrerupt satul.
G. VÂLSAN
Profesor 'a Universitatea din Cluj
1). A. I'CHIRKOFF, Les Buigares en Dobroudja, Terne 191'J, p. 100.
www.dacoromanica.ro
IN JURUL «ALEXANDRIEI*-
‘PAŞTELE BLAJINILOR» Şi altele.
I. Numărul din Oct.—Dec. 1921, al revistei de faţă repro* duce (p. 578 sqq) un articol al d-Iui Th. Speranlia asupra Blajinilor sau Rohmanilor, în care excelentul anecdotist ajunge Ia rezultatul, sensaţional, că „Rohmanii sau Blajinii sunt Români, adecă fraţi de-ai noştri, pe cari i am lăsat, nu paste Mare, ci la Mare, în partea unde se varsă apele Bucovinei, adică în Dobro-gei“. Aceasta, din cauză că în cutare versiune bucovineină a credinţei despre Rohmani se spune că ei „trăesc pe lângă Mare» pe unde se varsă ap.de din Bucovina, în ţara păgânească".
Monografia Sărbătorile la Români a răposatului părinte Marian, totuşi, din care şi-a cules d. Sperantîa „argumentele" şi la care t, imite odată, i-ar fi putut arăta, că ipoteza d sale nu se sprij'nă pe nimic solid şi că, asupra originii Rohmanilor, s’au exprimat de mult păreri fără de asanăm e mai plausibile.
„Rocmanii, nunvţi altmintrelea şi Rogmani, Rochmani ş1 Blajini*,~ se poate ce i acolo, în voh III. p. 171, sqq, sub tit" Iul de Paştele Blajinilor, — „sunt, după credinţa şi spusa Ro" mânilor din ce'e mai mu'te părţi a'e Bucovinei, un popor creştin, care locueşte într’o fa'ă depărtai. Insă cum se numeşte ţara aceea ş: în care pirte din luma se afă ea, nime nu ştie cu sî-guritate. Aşa, Ronînii dh Volovăţ şi cei din Gura Humorului cred şi spun că Rocmanii, numiţi de cei din urmă Rohmani şi
www.dacoromamca.ro
326
Blajini, locuesc lângă apele cele mari, în care se varsă toate1 2 3) râurile, pâraele şi pârâiaşele; cei din Boian şi Cernăuţi zic că trăesc într’o pustietate mare, pe ţărmul Mării; cei din Suceava, Rădăuţi şi Fundul Moldove' spun că trăesc în Ostroauele Mărilor...; cei din Mihalcea spun că Rohmanii sunt Români *) ca şi noi, ba încă mai buni decât cei din Moldova şi că ei trăesc foarte departe peste Mare, to mai acolo de unde-s Jidanii, la Ierusalim, dar mai încoate de ei...“.
Mai precis (p, 173, nota 5): Rohmanii sunt „niştecă’ugări, cari trăesc in pustie", nişte „pustnici, cari postesc opt săptămâni şi au Paşti abia atunci când văd că vin coji de ouă pe râuri". Căci la Paştele noastre, gospodinele au grije să arunce în apă găocile ouălor, iar „găocile aburcate pe apele curgătoare încep a pluti şi a se duce pe apă îa jos, până ce dau de Apa Sâmbetei şi cu aceasta ajung apoi în ţara Rocmanilora (p. 174 sq.), cari află astfel, de sosirea Paştilor şi le serbează la rândul lor. Le serbează, însă, şi Românii noştri, dar mai ales Româncele, cântând „întru aminiirea fericiţilor Blajini" (p. 179).
Că această prăsnuire a „fericiţilor" nu e decât un străvechi aspect popular al cultului morţilor, — pretutindeni „buni" lat. manes din manus—bbnus), „blajini" (sh blazen), „fericiţi" (gr. naxipioi 3) —va recunoaşte, sper, şi d. Sperantia. Apa Sâmbetei care curge prin ţara lor, e fluviul t'pic al Infernului (v. n. următor !).
Blajini, „fericiţi", sunt însă şi locuitorii Insulei Fericiţilor din „Alexandria",celebrul „Ostrov al Macaronului" (Mxxdpwwijaoj),4)
1)	Nn numai ale llucovinei. !
2)	Etimologie populara • Rohman-Român', ca şi Rogman — rog (corn) sau Rugmani—rug (Coşlmc p. 182)
3)	Fireşte, insă. că «prea-fericilul», ca titlu al Patriarhilor (gr, (laxapuoxaxoţ alături de Jtava-picăxaxoţ; prea-sfinţitul), nu îudreptalcşle la concluz i relative la data morţii acestora, cum credea d. Oiorge Pascu (Istoria literaturii române din secolul XVII, p. 155 ; cf. rectificarea d-lui D. Russo, în «Adaos»). O expunere complecta, relativ la aceste epitete, dă II. Gelzer, J)er Patriarchat von Achrida, p. 17 s<|<[. (în special despre [laxaptioxaxos v. pp. 181—3).
4)	Maxdptav viJooj, încă în Pimlar, Ol. II, 77 şi Iferodot III. 2G («Ostrovul fericiţălor» în frad. vr., ed. larga, p. 157). Interesant), mai ales, această menţiune, uitată, din corespondenta lui Cicero: „Ne vi-vam, mi Attice, si milti non modo Tuscidanum, ubi ceteroipii sum li-henter, sed gwxdptov vrpoi tanti sunt, ut sine te sim tot dies'1 Ad. Atticum, XII, 3, 1).—Observăm aici că numele împăratului din «Macaron» în
www.dacoramanica.ro
327
care în versiunea sârbească, (ed. Novakovic, p. 85 nota) se chiamă : Oslrova Blazenik (cf. Oslroaue a’Blajinilor, în „Mărgăritare" din 1744, citat în Dict. Acad., s. v. blajini). Iar, pe de altă parte, se ştie că aceiaşi Blajini, adecă Nagonuidri, „înţelepţi goi" (yi>nvoaocpuT*(), în redac|ia bizantină a romanului lui Alexandru ob-vin ca Brahmani (Bpzxn*veS), — nume foarte curând corupt în : Rahmani (v. Novakovic, p. XXVIII, nota 1); cf. şi acei Rah-manţi, din zilele cărora ar data vârcolacii, după Iordache Go-lescu (G. T. Kirileanu, în „Şezătoarea" 1922, p. 107.)
Indenti'atea Blajinilor sau Rohmanilor cu Brahmanii, care se impune, aşa zicând, cu rigoare matematică, — a stabilit-o cel dintâi Dr. Ign. Ioh. Hanusch, în opera sa: Die Wissenschaft des slavischen Mylhas, im weileslen, das aUpersisch-lilhaui-schen Mylhus mitumfassenden Sinne, Lemberg 1812, p. 197 (apud Marian, o. c. p. 186 sqq.). Ea a fost reluată apoi de d. N. Car-tojan în Alexandria in literatura românească, p. 100.
Conclusia e evidentă :
Paştilc Blajinilor (într’un cântec popular basarabean din colec|ia recentă a d-lui I. Buzdugan apare interpretarea de etimo-
reil. bizantine, Dandamis, căruia i s'a substituit ulterior epitetul Evant eictvtrjţ, „plăcut" (Cartojan, p. 43, cf. Ivan-Imparat clin basme), era în realitate, numele unuia dintre filosofii din suita lui Alexandru, cinicul Dandamis, la Strabo, greşit: Mciv8apt{, (v. Camillo Morelli, Snl'a traccc dcl romanzo e della novella 'Alessandro e Dandamis, în «Studi italiani di Filologia classica». n. s. I (1920), p. 25 sqq.), ceiace explică numele Meneadra din versiunea sârba, care-1 considera, „împreuna eu Aristo-tclcn, ea «dva makedonske filosof» fp. XLIV, Novakovic, unde „tilo-sol Sotoklje", p. XLVI, corespunde cu «filosoful Soflocliien al nostru: Cartojan, p. 53).
Pentru Dardauif, voevodul (cf. în Marele Dict. fleografic: Muntele Dărdălnşnlui), pe care l-am iudentificat cu Dandaruşa, Dardanuş din Novakovic (v. Dacoromania, I, p, 456), sunt de comparat nu numai Actpîstvot, („Dardalii* din col. de poes. pop. Giuglea-Vâlsan, p, 276 Dardanlii?), ci, inai cu seama acei âavîsiptoi caucasieni, identificaţi de Tomaschek (Die alten Tbraker. p. 20) cu Cerchezii (Kspxexai), .şi chiar A*pîavssţ Curzi din Ilcrodot (ibid).—N’am putea spune, daca a-partine aici n. topic vlâscean Dandara; dar faimosul n. de familie bulg. Dandarevschi e, foarte probabil, din familie.
I) l'arerea, divergentă, susţinută de Kaiudl Die Ifuzulen,, ]). 70, ap. Marian, o. c., p. 187 nota 1), că numele Rahinanilor ar deriva din arab. racii mizii, «blând blajin»,—frecvent în toponimia balcanică, şi'n Dobrogea! — a reprezentat-o la noi d. Săineanu (Infl. orientală, I. p. CCLXXX).
www.dacaromanica.ro
328
logie populară: „Paştile-blăjinele") nu au în ele nimic spe:-fie dobrogean *). Origmea Blajinilor sau Rohmanilor e în„ Ale xandrie“.
II. „Apa Sâmbetei'*, lângă care locuesc Blajinii, apare azi în locuţiunea a se duce pe Apa Sâmbetei, „a se duce pe copcă**, şi’n imprecaţiunea: „ducăse pe Apa Sâmbetei,—şi a Duminicii!“ (cf. Hasdeu, Etym. Magnum, II, col. 1288).
Topografia ei e următoarea :
„împrejurul Iadului se află un fel de câmpie stearpă, ca şi când ar fi arsă de foc ; iar prin câmpia aceia trece Apa Sâmbetei, care se revarsă în Iad“ (Marian, Tnmormântarea, la Hasdeu, o. c., I, col. 184),—spre deosebire de Apa Duminicii, „un râu mare şi limpede", care „tiece priri nvjlocul câmpiilor întinse din prejurul Raiului“ şi „se revarsă în Raiu“ (ibid).
Pomenirea Apei Sâmbetei în povestea bucovineană cu „Pre-mintele Solomon** (o. c. If, 1288), adJcă însuşi Solomon înţeleptul, arată limpede atmo»fera biblică, de Vechiu-Testament, a superstiţiei — şi Apa Duminicii nu e, fără îndoială, de cât un pendant creştin, o contre-partie a Ap?i Sâmbetei iudaice.
In acele părţi ale Orientului, însă, ace-stă Apă a Sâmbetei a avut, se pare, un substrat geografic real :• fluviul Nahr-Arka2) de asăzi se chema, în adevăr, odinioară Sxeeaxwdj noxagâs (Josephus, Bell. Jud., Vii, 5; cf. Pauly-Wissowa, s. v.), de oarece „curgea şese zile pe săptămână, iar în a şeptea secâ“. E cunos catul EstîSeîxeov,, Sabbation, Sambalion, „Sabbatfluss, ein mylhis-cher Fluss, der nach der jiidischen Sage die Sabbatruhe beob-
achtet“, despre care se vorbeşt: şi’n Lexizonul Meyer 3).
«
d) Cf. şi rut. na rachmanskyi velyk den, propriu: «la Paşte le P.ahmaniloi», adecă «la Paştelele calului», ad Graecas Kalmdas (Mi-klosich. Die turle. Elemente in den siidost—und osteuropăischeii Spra-chen, s. v. rahman, p. 145).
2)	De fapt: fluviul Arka, de oarece naUr — naUar e cuvântul cernit pentru «fluviu», precum dwipa din Bwipa Snkhntara.. «Soco-tora» (una din insulele cu care a fost indentificat «Ostrovul Macaron») c terminul sanscrit pentru «insulă».
3)	Ca o curiositate de istorie culturală, notăm că ngr.— pop. oaeeaxtaiixtov, ,.centime ou centimes payoes au maître d’ecole par Ies <’>coliers chaijue samedi, honoraires (Contopoulos), se plătea pe vremuri şi'n Ardeal, în natură: «Merită crezare împărtăşirile tradiţio jale. că plata (preoţilor sau «dascălilor»! o formau contribuţiunile de bună voie ale locuitorilor, oauă, poame, brânză, lapte, grăunţe lemne de foc, ce Ie aduceau copiii de acasă (Sabbatalii). (V. Păcală, Monografia corn. Răşinari, p. 375).
www.dacaromamca.ro
32$
I. Ma'quart (Osteuropăische unei oslasiatische Slreifzuge, Leipzig 1903, p. 197) îl oută prin Africa, respingând părerea lui Westberg, căre i localizează în Rusij, la Cliiev, interpretând greşit pe Sxp6aTcts, (— scand. Sandbakki, „Sandbank"), numele acestui oraş la Porphyrogenaetos (De adm. imp. ed. Bonn. p. 73, 1) *), în legătură cu iudaismul Ghazarilor. Controversa asupra realităţii, substratului şi situaţiei fluviului, nu are însă de cât un interes secundar pentru noi, odată ce e fapt că, în anume redacţii, „Alexandria" vorbeşte de-o „Apă a Sâmbetei", ca de unul din râurile care, împreună cu Râul-de-Lapte şi Râul-Nisipos, duc la „Ostrovul" Brahmanilor,—„Rohman'lor“ sau „Blajinilor" noştri (v. în deoaebi : Th. Noldeke, Beitrăge zur Ge-schichle des Alexanderromans, „în Denktchriften der (Wiener) Akademie“ vo>. XXXVIII, 1890, p. 48, cu nota 4),
III.	Mărc-Roş. Ga o expresie „egală cu Duce te-ai pe apa Sâmbetei I" se citează în Oh. F. Ciauşanu, Superstiţiile poporului român, p. 10, b'ăstămul : „Duce-te ai la Măru-Roş!“.
„E unul din cele mai îngrozitoare blăsfeme‘f.
„In Vâlcea", expresiunea Măru Roşu este egală cu limita cunoştinţelor geografice pe care Ie are poporul. Aşa, un ţăran, care făcuse armata la Bârlad,—oraş care pentru el era un El de finis terrae,—îmi spunea că de la Bârlad încolo „este Măru-Roşu“ (tbd. p. 9)“.
„Până mite la Mâru-Roşu, unde-i Călăraşul de astăzi", ştie că i-ar fi gonit odiniueră Nemţii pe Turci un ţărân din Covurlui (Graiul nostru, I, p. 323).
Fireşte că localizări ca acestea (Bârlad, Călăraşi) sunt lipsite de orice valoare—ca ş!, mai sus, «râurile Bucovinei»: ele nu sunt de cât expresia individuală, subiectivă, a orizontului geografic al celui ce vorbeşte. Ar fi interesant de văzut unde aşează Mâru-Roşu—dacă expresia P-e cunoscută—locuitorii din cutare cătun mehedinţean, care el însuşi se cheamă — de sigur pentru, un -motiv mult mai concret — Măru Roşu, E psihologia tuturor adaptărilor.
1) Numele tătăresc al Chievului ar fi, după Bruna, acel Mafiapte la Neilos Doxopatres, în 1143), care ar corespunde cu «oraşul Scitic», Mangalia, «ul>i Europa LernuuaLur». din Simon de Keza (’Warrpiarl. p. 59), ideuLificaL de Kuuu Gcza cu Mongolia. — Adăogim că şi Mangalia noastră ar putea fi o pronunţare slavă a lui Mongolia, deci fără legătură cu mangal, cum se crede.
www.dacoroinamca.ro
330
Ceiace e general în această credinţă este extiema depărtarea locului indicat prin Mârul-Roş — şi, cu acest înţe'es, expresia românească, atestată şi aiurea (v. Dacoromania I, p. 455) este, fără îndoială, identică cu ngr. K6xxivij iir/Xid, Ia care am raportat-o, după Politis (1. c.), şi care ss întâlneşte, la Grecii moderni, în legendele din ciclul lui Alexandru (cf. încă : Ath. Bu-turas în „Zeitschrift des Vereins fur Volkskunde zu Berlin", XXIV, p. 169).
Interpretarea de „Persia" ce i s’a dat, în cadrul acelor legende şi în legătură cu celebra profeţie din Dukas, cu Movoîevîptov, din hotarul Persiei, până unde vor fi isgoniţi Turcii de către Romei (cf. şi ep^vos K-b6Xso»;, v. 866), coroborează cu Cazăl-baş: „Persan41, literal: „Cap-roş14 (fes roşu), — în „A'exandria44 românească şi: Cazârvaşi—ji cadrează, mai larg, cu cele ce ştim relativ Ia criteriile orienlale de deosebiie şi denumire t ţinuturilor, după colori: Marea-Roşie pare a însemna, de fapt: „Das Meer des roten Landes", sau „Marea Străinătăţii" (rot=auslăn-disch)—Te Teşer, adecă „Ţara Roşe" sm „Străinătatea14, f.ind, pentru vechii Egipten*, întreg Ţinutul dintre Nil şi Marea Roşie, din cauza nisipului roşietic (cf. Kâzâ’kum), In opoziţie cu Kem, pământul negru (cf. karakum) al Eg:ptului propriu-zis, adecă al Kam-it-ilor, sau Kem-il-ilor (v. A. Wiedemann, Das alle Aegi/p-ten, Heidelberg 1920, p. 14).
Kara-agad, „Copacul negru", s’a numit „die in Mi.telasien der Grosse halber bekannte Ulme“ (Vâmbery, Die primitive Cultur des turko-talarischen Volkes, p. 232), iar un sat Qara agadj, omonim cu Caragaci din Basarabia (care nu e, cum s'a spus, pl. lui caragace, „ţarcă"), se află „sur Ie Bosphore" (K>e-ffer — fîianchi II, 468) — Karaagaci se chema, de altfel, şi o seminţie de Noga'.—Cf. şi sl. agac, Agazbaum, acacia (Bernolak).
IV.	Nedeia Cetate. D. Carlojan a arătat. în cartea citată, p. 97, că vestita cetate Anlina *) din Romanaţi nu e, în fond, de cât însăşi Alena din Alexandrie, „Antina* şi ea, deşi nu, neapărat, ca «floare a cetăţilor», avflog i
4)	De „apa Antuia (sic;, peste care «s<r mai vede o zidire de cetate mare la Ţinutul Romănaţilor», vorbeşte «O descripţie a Terii Româneşti», tipărită de d. N.. Iorga, în Studii şi documente ,111, p. 47.
www.dacoromamca.ro
331
Cred că putem adăogi încă un ecou de acest fel al romanului lui Alexandru : faimoasa Aledeia-Celale din basmul muntean, pe ruinile căreia Haşdeu a construit odin;oară un întreg eşafodaj de ipolese.
Iată, nai întâi, pasagiul din„ Fiul Vânătorului" (căci aşa se cheamă povestea, culeasă de Ispirescu):
„—Fiule al vânătorului, zise împăratul, mi s’a spus de un oare cine, că tu te ai fi lăudat, că poţi să aduci meşteri de la Nedeia-Cetate, să-mi zideşti un palat, cum nu s’a mai văzut altul, cu oasele astea de fildeş şi să-l înveleşti cu peile de aspidă ce mi-ai adus".
Flăcul se învoi, dar ceru Împăratului să-i dea „o sută de corăbii cu sare“ şi, pornind la drum, „după o călătorie foar e lungă, ajunse la Nedeia-Cetate, unde voi să intre, dară la porţi îl opriră ostaşii.
Hasdeu (Oitencscele, Craiova, 1884, p. 113; cf. Etym Magn. IV, p. CXXXV) ş:, pe urmele lui, tiptil, autorii eterogeni ai „Dicţionarului geografic al jud. Dolj- p 219), vedeau în „Cetatea" basmului „Satul Neleia din jud. Dolj". Economia poveştii, totuşi, — cu „fildeş" şi „aspidă", cu „ostaşi" Ia porţi .de cetate, etc.,—evocă atât de sugestiv mediul „Mexandriei", iar India-Ce-tale, numele Cap'talei indiene, în care se retrage Por, biruit, şi intră triumfător Alexandru, — evenimente făcu<e pentru a impresiona puternic şi durab:l sufletul popular,—sună atât de asemănător cu Nedeia Cetate, în cât identitatea lor mi se pare absolut verosimilă.
Pentru topici (redact. sârb. din Novakovic, p. 103, are : grada Indipolie, sau Ingdipolz), compară: Persida-Cetaie (Car-tojan p. 59), Fdipus Cetate, Filipa Grada, alăturea de Cetatea Filipusa, Cetatea Filipusului=: Phdippopolis (ibid. pp. 50, 30, 34), Argos-Cetate din „Herodot" (ed lorga, p. 14); iar, sub raportul sensului („India-Cetate" = Cetatea indiană prin excelenţă, Capita’a Indiei), cf. gr. Persepolis, propriu: „Cetatea Perşilor, Capitala Persiei", Sidon, originar: „Captala Sidonilor, adecă a Fenicienilor" (cf. Ed. Meyer, Reich u. Kullur der Chcliler Berlin 1914, p. 15, nota 1), sârb. grad Iegipat (Novakovic, p XLVIII) = Eghipet Cetate, „Capitala Egiptului", mfr. cile d’Aafrique il. ciltă di Mehdia, Capitala Africe!, numită după întâiul stăpânilor fatimid, Obeid-AIlah, zis : Al-mahdi, „Desrobitorul" : Almadia,
www.dacoramamca.io
Atmedia, sau — fără arlicol — Madia, Media, actualul Mahedia, lângă coasta estică a Tunisului (v. F. Settega t, Odgssee als Qaelle mitlelalterlicher Dichtang, în, „Zeitschrift fiir romanische Philo!ogie“, 1918, p. 332); apoi, în aceiaşi epică medievală fran-cesă. chite deRonssie — Russland (v. W. Wilke, Die franz. Ver-kehrsslrassen nach der Chanson de geste, Halle a. S. 1910, p-25), Bilad el-Moskof, „Ţara Moscoviţilor (Muscalilor)" pentru Arabi, cari numesc Siria şi Damascul în acelaş chip : Eş-Şam.
Ceeace a înlesnit trecerea dela India Cetate la Nedeia-Celate a fost,— pe lângă asemănarea fonetică, accentuată, poate, prin pseudografii sau pseudoergii ca : Nindia Cetate In India Cetate (cf. Nidia—India, în toate mss. lui Ureche, ed. Giurescu, p. 97),— şi popularitatea apelativului nedeie, „zi de târg, târg, bâlciu, iarmaroc, slavă, hram, rugă, şocodolm“, lit.: „zi nelucrătoare, Duminică", de origine slavă *)•
Ca o nouă paralelă, putem aduce pe „Neagra-Celale“, spre Miază-Noapte, dintr’o „poveaste la un ’mpărat", din Giuglea Vâlsan Dela Românii din Serbia, p. 369), întru totul asemănătoare cu „Neagra Cetate, ce spre M ază-noapte bate" d.n „Arghirşi Elena" al lui Barac, (ed. Braşov, 19L5, p. 21), adică cu ung. Feketcvă-ros din originalul lui Albert Gergei (cf. Hasdeu, Cuvente den betrani, I', p. XXXVIII), -identificat cu Şopron (Purbach, Podbuk)
Ecoul e cu atât mai probabil, cu cât în aceiaş colecţie de cântece româneşti din Serbia, găsim balada lui „Ardia Crâişoru (p. 229), evident identic cu Arghir 2), precum şi varianta „Chi-lidor* (p. 25i) din: Heliodor — altă reminiscenţă din literatura scrisă; „a lui Eliodor istorie ethiopicească!“—în care, alături de Arghir („Arghiu“), apare şi Elena: „Fenuşa" (p. 252).
Un fragment din „Istoria lui Arghir şi a Elenei", cules de'a un moşneag din Văleni—Prahova, se dă în col. Tocilescu, II, p. 1 2
1)	Sub formă dialectală ncyhee, «saltus paganalis in agriş celebrări solitus, ein Dorfsclimauf1, oder Dorftanz, der ausser dein Uorl'e augestellt wird», îl are şi Lexiconul Budan, p. 425. Cf. Pop-llelega-nul, in O. Densusianu: Qraiul din Ţara Haţegului, p, 275.
2)	Ceiace nu e cazul cu <Ar<jhirr din cutare pluguşor:»(Mora-reasa) cu degetele înglienărate, ui mânile îmbârnale. zicea că-i de Arghir muşcată şi era de Dumnezeu lasată" (Şezătoarea XIII (1i)l3). p. 120) iunie Arghit—alijliini, pronunţare moldoveneasca pentru albine (care şi apare, do ex.. îu varianta Barouzi — lorga, Un mătnmchiu de colinde... din jud. Putna. p. 30.
www.dacaromamca.ro
333
1078; iar vestitul dialog rimat între „Leonat beţivul şi Dorofata soţia sa", al aceluiaş Barac, l-a putut culege, de curând d. Giu-glea din gura unui Basarabean fără carte (Din literatura populară de astăzi a Basarabiei, p. 12).
Pretutindeni, deci, răsfrângeri, în produsele populare, ale literaturii scrise în spiritul poporului.
Poate,— dacă nu e la mijloc „un topic fictiv" (Şăineanu, Basmele române p. 685),— chiar acel Sabtja-Grad, Sabie-Ce-tale, din alte basme, să nu fie decât Sibiul, Săbiiul lui Iencea-Sâbiencea, sau Iancu Sibiiancu, „Tancu Sibiinul" adecă Ioan Corvin din Inidoara.
V.	Figura lui A’exandru cel-Mare însuşi, care s’a impus totdeauna ca un termin de comparaţie ideal în materie de vitejie şi ca un suprem elogiu pentru un emul, se întâlneşte în literatura noastră populară orală mult mai des decât lasă a se vedea ancheta d lui Cartojan (o c. p. 101).
Alăturea de „mărirei lui Darie“, de „înţelepciunea lui So-Jomon" şi de „darul lui Avram", „vitejia lui Alexandru Ma-chedona e aproape nelipsită din conăcării şi oraţii nupţiale (v. d. ex.: Valeriu Dugan—Opaiţ, Vătâjelul sau oraţiuni ţinute la nuntele ţărăneşti, Braşov 1906, p. 38). Până şi’n parodii obscene ţigăneşti, ca „anecdota" din Tocilescu, If, 1131, vârsta celor „trei tărâţe şi-un pasat" se determină prin : „de câni cu Alexandru-Impărat". *)
Adesea, totuşi, num le viteazu’ui Macedonean apare alterat, ca îa acel „Marlidor împărat" dintr’o urătură de Sf. Vasile din colecţia Vasiliu (p. 173), care e, negreşit: Machedon, Machidor (cf. Suhodol—Socodor), poate şi prin contaminaţie cu Melchior din „Irozi".
Că, în un „Împărat Conslanlint care a fost cel dintâiu împărat al nostru" şi care stă cu oastea lui supt pământ, aştep-tându-şi sorocul şi norocul, spre a eji la iveală, ca într’unmun- 1
1) Fireşte, însă, ca nu e acelaş lucru cu „Alexandru.Împărat- din cântecele lui Napoleon (v., între altele: varianta din losif Popo-vici, Balade populare din Banat, p. 117, sau aceia de oricine evident cărturărească—din col. Alexici, Texte ele Ut poporană română, I, p. 424. în care se pomeneşte de «Viliton)—Wellin^ton. de «Ludăvaca ’mpă-răteasă» = Ludoviea, nLouise» şi de «Uin-apusului» = Sf. Elena, în Apus): îl denunţa, cazacii şi muscalii Iui!—Alte variante, v. in col. Teodorescu şi în Pop-Retepanul, Trandafiri şi viorele (p. 27).
2
www.dacoromamca.ro
334
dus paiet antic (culegerea dln popor, în „Bib'ioteca pentru toţi", p 30), se ascunde—aliat cu Consta itin-cel-Mare, împăratul creştin xat’ijox^v — însuşi Macedoneanul, o dovedeşte „"a’ul lu«, care are un corn în frunte1* (p. 32), ca Ducipal.
VI Crfş sau Cris, numele lui Croesus în „Alexandria", s’ar fi păstrat, după Şăineanu (Semasiologie, p. 173), cu sensul de „bogat, puternic" în locuţiunea „crişu-eu!“ din Alexandri :
Dar, crişul-eu ! toţi mă râvnesc Şi ca de-un d”ac toţi se feresc,
Că-s subprefect într’un ocol Şi’n ţara mea joc mare rol!
Versurile sunt din „Rusalii" (Teat’u, p. 711)
Alt pasagiu, din „Florin şi Florica" (ibidem, p. 912) sună: „In sfârşit, îs boerL. cu cibucu mieu, cu girelca mă, cu su-tuca me... Crişu eu! ştiu că am să mi o scot în piele de acu ’nna-inte“ (cf. încă p. 1635).
Exclamaţia are însă mai curând acrul unei invocaţiuni religioase, în genul g’rm.— pop. Je, o je, ach a jel. (= Jesus; o, Jesus ; ach, Herr Jesus!,) Jesus Maria, ele., ş'f ca atare, ar putea fi o prescurtare din Christus Jseus! (poate în forma ungurească : Iirisztus Jezus.). Cf. şi formula ev Xpia-cş ’ivjaou. despre care v. Deissmann, Die neutesiamenlliche Formei „in Chiislo Jesu'1, Marburg 1892, passim.
VII.	— Pă'erea, că rom. hof, rămas până astăzi neexplicat, ar represinta etnicul Got (Goţi), nu mai are azi nicio trecere. Golofinţişor din „Nemţişor, Goiofinţişor" (Pamfile, Jocuri de copii, 111, p. 63). e o simplă variantă a cunoscutei formule : „Neamţ, cotofleanţ1' sau cotrofleanl'’ care poate fi explicată prin Kartoffelpflanzer sau altfel, dar n’are nici o legătură cu Goţii. „Sigoţii“ răposatului N. Densuşianu odihnesc în chestionariul din „Revista critică — literară11 (111,224), alăture de „blânzii Slrogoţi“, tot atât de reali şi lot atât de imaginari ci şi dânşii. Toponimice, ca Goleşu, e'c. (cf. Holeş, etc.), nu inspiră mai multă încredere.
Există, cu toate astea, un loc, în scriptenle noastie bătrâneşti, unde Goţii s’au pitit sigur, profitând de o asemănare de nume, şi ni s’au păstrat până astăzi : „Alexandria11.
www.dacoramamca.ro
335
Goţi, Magoţl, Agar, Axos, Dichis, Hotin, Hanarte, Hasan, Climand, Talnii, Heaniî, Martatin, Fohaniî, Agramantri, Aflit, Psogol, Faraciî, Iraţii, Sisochia ş< Nichienf, Lescrăteniî", — aşa sună pomelnicul „limbi’or păgâne", închise de Alexandru Machedon între cei doi munţi, în cunoscutul episod din „Alexsn-drie“ (ed. Ciurcu, p. 96 ; cf. ed. Sadoveanu, p. 109).
Identificarea acestor ,,limbi" fabuloase cu diferite seminţii istorice — în parte, biblice — se complică, mai mult decât se explică, prin confruntarea cu varian'ele sârbeşti: Gothi i Magotlii, Anon-gess (Anagisg), Ames",sg (Ages&), Ietrenishi (Exanihei), Divares?;, Fotinei, Nevni (Ovih Dvojidh), Far’zani, Ilmadi, Zanarotg, Theani* Mar’mathisni, Hahoni, Agrimatri, Anonfagi, Psoglavi Far’dei, Ala-nes£, Fosonikei, Ansinei, Tatari" (Novakovie, pe 110; cf. ibidem, începând dela „llmadi\ variantele : „Ivlimadiksa, Narthiteia, Nim^-raglav, Fargdei, Alanes~,, Fosonikei, An^sinikei, Salatari").
Ici-colea, identificările se pot face fără mare dificultate; în genere, însă, ele merg foaite anevoe : Agar sînt, evident, Aga-renii, Agarinenii, coborâtori din Agar, roaba, soţia iui Avram, prin Ismail; — Axos e populaţia de lângă fluviul Oxus, actualul Amîi-Daria, afluent al M. Aralului; —fraţii sînt, cu siguranţă, Iranienii, Persanii din Irak (v. Kieffer-Bianchi, I, 155);—pentru Faraci în care se pot amesteca şi Ihracii, ne-am gândi la Far-salu, Ferselii, „Parsi, Perşi" (din Fars), ori la Araxes, iar în Hanarle sau Xanarte s’o fi ascunzând Iaxarles (Syr—Daria de azi), dacă nu chiar numele seminţiei trace a Anartilor fAvapxoi). Fohanii sînt, foarte probabil, Phoceenii; Ileanii, poate Hioţiî (cu sufix slav); Agramantii sînt Garamanţii (complicaţi, poate, cu Arimaspii, „Arimathii** din unele versiuni); Hasan=Hassan'i (Asan?), Nichienii=Mccenii, Psogol=zPsogolav, Psoglau, „Căp-cân“ (KuvoxitcaXos). Pentru Anonfagi din sârbeşte ajută întru câtva Agriophagi din cutare redacţiune occidentală (v. lista respectivă, în Ausfeld, Der griechische Alexanderroman, p. 80 sqq., 124 sqq.: Sciţi, Aa«(«pss (=Adat n'aocupoc?) Kautoni, IberiT, E'vîoc, Arab1, Oxydraki, Kausian',	Bosporanî, -A^pot. xdXt>?ot ol xat
xaxsatot, Euonymiţ', Alani.
Un preţios auxiliar pentru identificarea formelor sârbeşti este, în schimb, tabloul sinoptic al variantelor din Marquart, o. c. p.. 357, nota 4 :Anig, Anog, ’Avou-pt şi Agig, Ageg , ’Efetţ explică
www.dacoromamca.ro
336
ţ>e Anagesz şi Agesg ; —Exanihen şe indentifică cu ’E&vtfx. în cari s’au recunoscut Aşkenaziîdin Genesă (10,3); — Divares%— Dipor, iicpoEp, iar Fotineii — Polhimheii, «i'wxtvaroL; — Far’zani sînl Parzaje, 4>api','aroi; — Marmathiani: sunt Sarmaliani gr. Zapnav-xiavof, S7upopâx»t: — Hahoniî reprezintă pe gr. XaXovtai, având de coiespondent în unele texte pe Agrimardi, cari, de fapt, ca gr. ’A-rpipcipîoi (în versiunea latină : Alani), explică pe sârb. Agrimat ri următor şi, deci, — cu toate cele observate mai sus—, şi pe rom Agramantri. Alanesg apare la fel: Alanaje, 'AXmss-, — pe Fosonicheî îî avem în Philosonici, 4>taoXovtxarot = Pisilon (cf. ’A+aeov);ultimul termen al enumeraţiei, Talarii se echivalează cu Snllraje, Saltarcacik din red. orienta’e, lat. Paltarci, gr. SaXxap:o:.— Thragaje, eapgaroi (=eapxaco:j coroborează intei petarea lui Faiacii din red. rom. ca: „Thraciî“, iar'AvoD^ot, fe caii versiunea siriacă îî arată ca o conrupere din dvîpotfiyoi sau dvOpm-explică mai bine decât d-ppioipâ-Ţo; pe Anonfagi din red. sârbă, unde, într’un Anongesg sau Anusgsz, trebui să vedem reflexul lui ’AvoDŢo(=Noiîvot, O3wot(cf. Porphyrogenn., de caerim , p. 740), ttiop. Nuli sau Niijâl (Noldeke, p. 33, nota 2)
Acum să ne întoarcem la Goţi. In „Goţi şi Magoţi,: din capul pomelnicului avem o inte'esantă amalgamare între legenda biblică despre Gog şi Magog, vestiţi „jidovi11 (uriaşi),' duşmani aî lui Israel, trecu^i din Apocalips în romanul Iui Alexandru, şi realitatea istoiică contemporană a Goţilor (cf. T6v r<î>Y xal ăpxovxa 'Pioj, Ezechiel 39, 1): de unde, acel produs hibrid „Goţi— Magoţi“, — paralel cu it. dial. gogemagoga, „dislruzione, sfa-celo“ goghemagoga, „distruggim ento" = Gog e Magog : „andar gogemagoga = andare in rovina" (G. Bertoni, în Archiviun llo-manicum, II (1918), p. 77; cf. şi fr. magot „speţă de ma;muţă fără coadă").
Se ştie, în adevăr, că Ia scriitorii orientali, madjoudj, ca şi iadjoudj, conrupţiî resp. din Magog şi Gog, înseamnă : ,.les peuples habitant 1’ extremite du monde connu tt contre Ies in-vasions desquels Alexandre-Ie-Grand, surnomme Zulqarnein, fut oblige d’ elever un mur de fei“ (Kieffer1— Bianch!, 11, 730; cf. g. 1244: iedjoudj meedjondj, „Gog el Magog“).
Magog reptesinta, încă de la Iosephus, pe Sciţi, iar în versiunile creştine ale „Alexandriei11, Gog şi Magog represintă pe
www.dacoromanica.ro
337
Huni: „et de Alexandro rege legimus, quod ad conclusionem gentium Goc el Magoc, quae Gazarts (=Chazari!) nune vocan-tur, gentes quondam Ilunnoriim, petierit „Chrisliana exposilio in Mallh. c. 37, la Maiquarf, I. c) Trecerea în rAO-MafuiO, Ia Pseudo-Kallisthenes, s’a operat supt influenţa părerii luî Am-brosie, combătute de Jeronim, dar reluate de Cassiodor, câ Gog şi Magog ar fi numele Goţilor : „Scio quemdam Gog et Magog tam de praesenti loco quam de Ezechiel (cf. maî sus I) ad Go-Itorum nuper in terra nostra bacchantium historiam contulisst" ( itat de JVIarquart, p. 339, nota).
VIII.—Textul grecesc al „Alexandriei" pare a cuprinde şi o menţiune a Românilor. Iată, anume, cum :
Originalul grec al versiunii sârbeşti numeşte, pe lingă Kcu-■lăvoi, şi pe ’AXo|iocvc( sau ’AXxntxai,— la cari, mai târziu, s’au adaus XaxoaX<»x2t= Socolaţii, Sccloţii (cf. turc.— arab. saqulibet, saqâlibc, „Scythes, Slaves, Busses et autres peuples sepUntrionaux," pl. lui saqalab: Kieffer — B’arclv, II, 113). Aceşti ’AXanâvo: însă au fo-t ident'ficaţi de Wesselofsky (Archiv fur slav. PMiologie, VIII, p. 333), c dată cu Alanii, iar altă dată — pe baza cunoscuţilor Kou|i<xvo: xv/s ’AXanaviaţ din aceeaşi ,,Akxandrie“ grecească — cu înşişi Cumanii, a căror ţtră se chemă, la Edrisî : „Al-Ka-mania“.
Acum, ’AXa|iavsi suiit, la Bizantini, „NTemţiî“ (Alaman, Gher-man', s rie şi Miron Cost n, De Neamul Moldovenilor, ed. Guires'’i', p 46) şi — cum e sigur că numele mocănesc, de cioban şi dulău, Alăman, de Ia noi, sau alaman, , Fresser, gefiiis-siger Mensch“ al Sei bc-Croaţilor (Flipovic), sunt acelaş cuvânt, — sigu * e şi că acei Alatnani, despre cari se spune, în faimoasele clasificaţi! zologice ale popoarelor după însuşirile or dominante, că-s „vu'tuii" (orelg), sunt Germani.
Decât, aceleaşi zodii etnice, după Cumanii-pardoşî, Unguri şi Cerchezi, numesc a doua oară pe Alamani, de asiădată ca ./'imbri" (Zebrz, „Auercchs").	d
Aceşti Alamani Zimbri, însă, apărând în tovărăşia Cumanilor, pol fi socotiţi, cred, fără păcat, ca Români.
Ordinea enumărării e, dealtfel, până Ia punct tipică şi paralelă cu cea din „Oraşele" împăratului Leon Filosoful (Legrand-Gidel, în Annuaire de l’Associalion des eludes grecques, 1874,
www.dacaramamca.ro
338
p. 155, relevat de d. N. Iorga, în „Revista istorică*4 1020, p. 272)
Ofov Ouyţpouţ xe v.cd Zi$xouS,
’AJ.«vo6ţ, BXâ'/ou{, Kouiiâvouţ,
unde, după d. Iorga, prin „Alani“ se înţeleg, probabil, tot Valahi* (Fiindcă e vorba de „Va’ahii“ lui loniţă Asan, nu e fără interes să subliniem, că într’o anume variantă a „Alexandriei11 bizantine, în loc de ’AXavo!, se zice: ’A?avoi, iar în cutare red. sârbească, „Ana-sarhos, Pelagonski ţar“ se chiamă repetat: Asanarhos. (Nova-kovie, p. XLV). — Tot aşa, de ex., în ©pv?voj t% KuvoxavxcvoondAsuj, V. 648. (ed. Ellissen) : ®f,tx"[xooţ, KoDpâvoug, TÎJspxaaoig, BXâxooţ xa: ’AXanttvouţ.
Observăm, în fine, că z(cf. şi Zixot), care aminteşte la prima vedere pe Cehi, înseamnă, cu siguranţă (aşa, încă la Strabo, XI, 2), ca şi zu-;o( din zodia pomenită şi ca şi Zâcheiî din Gas-ter (Literatura pop. rom., p. 456), pe Cerchezi (Tţepxaooi din ,,Threnos.“) şi că acel Alamanco, „Turc“, din argotul bal-canicj de care se pomeneşte în „Archiv‘‘, l. c, a resultat, probabil, din fusiunea lui Alaman (alamanka e, în sârbeşte, şi „un fel de sabie") cu Altah şi Othman (Osman, Aliolman).
V. BOGREA.
Profesor Ia Universitatea din Cluj.
www.dacoromanica.ro
CÂNTECUL CLOPOTULUI
— PR- SCHILLER —
Vivos Voco. Hortuos plcmgo. Fulgnra frango.
Stă’n pământ înţepenită Forma bine ar să.Chiar Astă ?i vom turna un c'opot! Staţi-mi la ’ndemână dar!
Cada de pe frunţi Pi curii mărunţi Dându-i muncei atestare —
Sus e bine-cuvântare.
Ca lucrul să 1 sfârşim cu bine, Cuvântul bun e potrivit.
Când vesel vorba-1 însoţeşte,
Mai iute lucrul e sfârşit.
Ia să privim cu toţii bine Ce poate-o forţă delicată;
Dispreţ să dăm acelui care De trebi nu-şi vede niciodată.
Aceasta e la om podoabă.
Şi de-asta-i raţiunea lui:
Cu inima să urmărească Tot ce va face mâna lui.
Luaţi lemn din trunchi de brad, Dar vedtţi usqat să fie Şi dogorâtoare flăcări Bată cu puternicie.
Fearb’ a'amă şi costor,
Curg’ apoi cu zor Bronzul tare şi format Cum e bun cu adevărat.
Tot ce se face ’n astă groapă Prin mâna noastră şi căldură,
www.dacaramamca.ro
340
Urcat în turn mărturisi-va In veci de noi nestinsa-i gură. EI ya Iovi ’n auzul lumei,—
Şi vremuri multe va trăi,
Cu cei nefericiri a a plânge Pe cei pioşi îi va ’nsoţi.
Tot ce o soartă schimbătoare Dă omului rătăcitor,
Aceasta va vorbi coroana Cu glasul ei răsunător.
Beşici albe ’ncep să iasă ! Bine ! Totul s’a topit !
Ia s’amestecăm potasă Şi-apoi iute la turnat.
Din cuptor cătaţi Spuma s’o luaţi.
Din metalul curăţat Ya purcede glas curat.
Cu dangăte de sărbătoare Salută pruncul cel iubit Pe drumul cel dintâi al vieţoi In braţul mamei adormit.
In sânul vremilor el are O soartă tristă sau senină,
Dar grijea dragostei de mamă I-aduce-o dimineaţă liră...
Şi anii sboară ca săgeata!
Copil, din casă va pleca, Sălbatec va intra în viaţă Şi lumea va cutreera —
Strein se va întoarce-acasă.
In floarea vieţei, fericit;
Ca un tablou căzut din ceruri, Cu ochi sfioşi, obraz roşit,
El va privi către fecioare. Cuprins de un dor fără de nume Fără de scop va rătăci,
Cu ochi ’nrouraţi de lacrimi EI de tovarăşi va fugi.
Ci se va ’ntoafce spre fecioare, De-al lor surâs va fi robit,
Ya căuta cu cea mai mândră Iubirea să şi-o fi ’npletit.
O, gingaş dor, speranţă dulce,
O, timp de aur al iubirei 1
www.dacoromanica.ro
341
Deschis e cerul, iar în suflet E greu belşugul fericirei.
O de-ar fi veşnic înflorite,
Ale iubirei vremi grăbite !
Cum s’a rumenit semnalul! Bătu-acesta l-am muiat Să vedem de e tot una, Dacă-i timpul de turnat. Iute-acuma fraţi Proba cercetaţi Moliciune, duritate,
Vor fi toate ’mpreunate ? Căci unde dur şi mlădios,
Şi gingăşie ’mperechiate-s, A.colo-i sunetul frumos.
Vedeţi dar cum în veci se leagă, Cei ce prin inimi s’au unit.
Iluzia puţin trăeşte,
Căinţa însă infinit.
Pe-a miresei bucle de-aur Gingaş tremură cununa Pe când dangăte de clopot Nunta o vestesc într’una.
Ah ! Sublima sărbătoare Cum ucide Maiul vietei!
Căci cu văl şi cu beteală Piere visul tineretei;
Şi pier suferinţe,
Iubirea tresare,
Se scutură floarea Şi fructul apare.
In viată duşmană Sărmanul om zace,
Lucrează, aspiră,
Plantează şi face,
Eăpeşte, obţine, înfruntă şi cearcă Norocul a-1 tine.
Şi daruri atuncea curg fără ’ncetare; Cu bunuri măreţe se umplu hambare; Mărit e ogorul, mărită-i şi casa.
Şi în ea domneşte Modest gospodina,
Ea, mama cea bună,
De ea-i guvernat
Al casei regat: .	.
www.dacoromanica.ro
3l2
Pe fete le ’nvaţă,
Pruncii ocroteşte,
Ea fără ’ncetare Cu mâna munceşte,
Şi-a ei rânduială,
Câştigul măreşte;
Ea cufere umple cu lucruri de preţ, Căci veşnic îi sfârâe fusul la furcă. Adună’n dulapuri frumos lustruite Bumbacul şi lâna,—zăpadă curată— Ea ’nbină la bine frumosul şi luciul Şi nu stă nici-odată !
Yesel tatăl priveşte arară Din cerdacul a tot vă/ător,
Mândru în sine averea-şi măsoară, Yede poarta cu stâlpi înălţaţi, Grajdul plin cu mulţime de vite, Plin pământul cu grâne-aurite, Lanu’n valuri mişcate de vânt,
Şi-i iese greu cuyânt din gură : «Puternic cum e-acest pământ «Ya sta tărie casei mele,
«In contra grelelor dureri !»
Dar cu-a destinului putere Nu poţi să faci eternă legătură...
In sbor grăbit vin multe rele.
Bun ; să 'ncepein cu turnatul, Căci spărturile s fibroase.
Mai întâi do toate însă Spuneţi rugăciuni pioase, Trageţi cepu dela bază ! Domnul aibă forma’n pază ! Aburind îngrozitor,
Curge val strălucitor
E’ngrozitoare-a focului putere Când omul harnic îl veghează,— Ce-alcă(ueşte el, ce face.
Puterii lui se datorează;
Dar de temut îi e puterea Când rupe orice legături Şi merge ’nflăcărând cărarea Copilul liberei natur1.
E vai atunci când, fără frâu,
şi fîwww.dacoromamca.ro
Pe uliţele locuite focul înaintează ca un râu,—
Căci elementele urăsc Făptura manei omeneşti.
Dintre nouri Yine binecuvântarea,
Ploaia vine,
Dintre nouri ne’ndurat Yine câte-un fulgerat Dar ce geme’n turnuri sus V Vânt nespus!
Ca de sânge Tot văzduhul Se ’nroşi,
Nu sub arşiţă de zi !
Ce de lume E pe stradă !
Şi ce Eum !
Stâlpi de flăcări sunt grămadă Care ’n lung de străzi, întruna, Cresc, în tocmai ca furtuna; Lumea-i gură de cuptor,
Grinzi trosnesc îngrozitor,
Cad coloane, geamuri zornăesc,
Plâng copii, iar mame rătăcesc,
Animale
Rag cu jale
Sub ruine;
Totul fuge, scapă, vine.
Noaptea este zi curată Şi prin mâini înlănţuite,
Pe zorite,
Cofa sboară ; sus, în cercuri Apa isvorăşte ’ntr’una Yine apoi, urlând, furtuna Cea de flăcări mult dorită.
Cade focul în grăunţe Ce ’n hambare-s adunate,
Suie’n sus pe căprior Către a cerului cetate,
Parc’ar vrea să ia în sbor Toat’a lumei greutate,—
Suie’n sus enorm !
Trist, nespus,
Groasnicei puteri supus Şi văzând ce i-a stricat,
Omul pleacă ’ndurerat.
www.dacoromanica.ro
344
*
Gol şi ars,
E făgaşul
Crâncenului vânt, oraşul.
Groaza râde prin ferestrele căscate Şi ’nnăuntru nori privesc De pe ceruri înoptate.
*
Trist, privirea
Spre nenorocirea
Muncei sale
Mai trimite omu-odată
Şi-şi ia lumea’n cap cu jale.
De-şi pierdu averea toată,
Ii rămase-o mângâiere :
Cată spre cei dragi şi, iată,
Faţă s toţi, muţi de durere.
In pământ priviţi; se urcă,
E umplută forma toată :
Va ieşi acu’n lumină!
Munca-şi va avea răsplată? Bronzul nu-i greşit? Forma nu-i surpată?
Noi sperăm şi, poate’ndată, Trist dezastru ni-i sortit.
In neagra ţărân’am îngropat A manei noastre-agonisire,
In ea ţărani-au semănat Sperând o repede ’ncolţire. Pământului întunecat Ii dăm seminţe mai de preţ, Sperând că’n timp apropiat Noi vom culege rod măreţ.
Din spre turlă Greu şi arare Cânt’ arama A ’ngropare.
Cântec trist vesteşte-acum Al fiinţei ultim drum.
Ah ! Soţia i, credincioasa,
Este mama cea iubită Ce de către Domnul umbrei Fu de lângă soţ răpită;
www.dacoramamca.ro
345
Ea, care copii născu Şi ca florile-i crescu —
Ale casei legături Pe vecie-s deslegate,
Căci acea ce fuse mamă,
Doarme’n locuri înnoptate.
Cum lipseşte frâul mamei,
Grijea ei nu guvernează,
In pustiu-i loc, streina Fără dragoste s’aşează.
Clopotul pân’ s’o răci,
Ori ce muncă părăsiţi.
Ca şi pasărea ’n frunzişuri Staţi o clipă liniştiţi.
Ca şi stelele ’n tărie Liber de-ori ce datorie Tot flăcăul seara cheamă. Maistrului să stea i-e teamă.
Grabnic călătorul cată Pasul ca să şi-l grăbească Prin pădurea ’ntunec. tă Către casa părintească.
Behăind spre sat vin oi,
Iar cireada Laţilor în frunte boi Vine ’ncet mugind Către grajduri cu grămada.
Vine, iată,
Greu căruţa Cu secară încărcată ;
Purtând flori In mii culori,
Sbor la danţ Tinerii secerători;
Seara cade liniştea pe stradă;
La lumina de la vatră Stau ai casei toţi grămadă;
Poarta vechiului oraş s’a ’nchis.
Tot pământu-i
Negru-abis,
Dar la nimeni frică nu i De ’ntuneric :
Ochiul legei e deschis.
Sfântă rânduială, care Strângi pe acei cu asemănare Liber şi uşor şi-i legi
www.dacoramamca.ro
346
De c’ădeşti oraşe ’ntre^i,
Tu, ce bunei vieţi l-ai dat Pe sălbatec isolat,
Intră’n casele pitite Ca pe oameni să i înveţi Cu deprinderi liniştite,—
Cea mai scumpă să le fio Dragostea pentru moşie
Mii de braţe silitoare Se ajută minunat,
Prin fierbintea lor mişcare Forţa li s’a ’nvederat.
Meşter şi-ucenici muncesc Si la umbra libertăţei Locurile-şi fericesc Şi pe trădători înfruntă.
Musca nu-i o suferinţă !
Preţu-i e prosperitatea.
Cum pe regi cinsteşte demnitatea,
Şi pe noi a manilor silinţă.
Blândă pace,
Armonie,
O, rămâneţi Ca prieteni în oraş.
Soarele să nu răsară Dacă hoarde de război Yor străbate-această vale.
Dacă cerul	•
Mult spre marginile zării Sângerat,
In spre sate, spre oraşe Numai focuri îl străbat.
Ia să-i sfărâmăm cămaşa,— Scopul şi la ’ndeplinit Yom putea privi icoana Lucrului desăvârşit.
Sus ciocanul daţi!
Coaja sfărâmaţi !
Ferma în bucăţi să sară : Clopotul să ias’afară.
Un meşter poate sparge forma Când timpul este potrivit.
Dar vai, când în şiroae roşii Ţâşneşte aliaj topit.
www.dacoramamca.ro
347
Ca trăsnetul, orb în mânii', îşi sparge el crăpata casă,
Ca dintr’un iad aruncă flăcări Şi moartea’n juru-i numai lasă Când forţa brută guvernează, Un lucru bun nu va ieşi ; Poporul când se liberează In prosperare nu va fi.
Vai, când în inima cetăţei Revolta liniştit apare ;
Poporu şi rupe singur jugul Şi-şi cată singur de. scăpare.
Şi tras e clopotul de funii.
Revolta peste tot vibrează,
Iar cel sortit să sune păcoi Lozinca forţei o ’ntonează Egalitate! Libertate ! ’/
Răsună’n gura tuturor,
Spre resistenţă cetăţenii Cei paşnici alte dăţi, dau zor.
Ne ’ncăpătoare-s străzi şi pieţi,—
Ori încotro te ’ntorci, vezi cete De cruzi răpunători de vieţi.
Femeile devin hiene,
Glumesc cu lucruri triste-avan ;
Mai lacome ca o panteră.
Sfâşie carne de duşman.
Nimic nu mai e sfânt în viaţă,
Ruşinea nu mai valorează ;
Cei răi iau locul celor buni,
Şi ticăloşii guvernează.
Să nu 1 trezeşti pe leu când doarme Fatali sunt dinţii tigrului.
Dar ce-i mai groaznic între groaze,
E omu’n fanatismul lui.
Vai, celor ce la orbii veşnici 1 2)
Lumina lor vor s’o ’mprumute ;
Nu luminează, arde numai,—
Prin ea sunt ţările pierdute
Bucurie-mi dete domnul !
Ca o stea de aur pal Străluceşte alb şi neted
1)	S hiller vorbeşte despre revoluţia franceză din anul 1789 (N.T.)
2)	l)ie Ewigblinden — poporul de jos (N.T.).
www.dacoromanica.ro
348
Sâmburele de metal.
Din spre toartă’n bază Joacă viu o rază ;
Un blazon frumos, curat Are-un scluptor încercat.
Aici cu gcândul !
Tovarăşi dragi, închideţi rândul, Căci trebue să 1 botezăm. „Concordia eu îl numesc! S’adune ’n intim’ adunare Pe toti acei ce se iubesc Aceasta îi va fi menirea Spre care maestrul l’a creiat: De-asupra vietei noastre ’nguste In cortul cerului curat S'ajungă, printre nori plutind, Aproape de ’nstelata zare ;
Să fie-un glas de sus venind Ca astrele strălucitoare Ce-1 prea-măresc pe Creator Şi poartă anu ’ncoronat.
Spre lucruri mari şi serioase Să-i fie glasul consacrat.
Cu-a lui vibrare în tot ceasul Alunge timpul necurmat.
Şi sortii împrumute glasul .
Şi fără pic de părtenire Cântarea lui nu se despartă De jocul vietei schimbătoare. Precum se pierde în auz Un sunet cât ar fi de tare,
Aşa să dee ’nvătătură :
In lumea asta toate-s sgură!
Trageţi bine-acum de funii, Scoateţi colpotul afară,
Să-l putem sui în aer In a sunetelor tară.
Trageţi, ridicaţi!
Bine mi-1 fixaţi !
Fie-a tării bucurie,
Pace primul cânt să i fie!
MIHAIL PRICOPIE
www.dacoromanica.ro
RO/AANTE
HEINRICH HEINE
/.
Ce vrea lacrima stingheră, Ce-i pe ochiu-mi ca o pată ? Ea păstrează amintirea Vremilor de altădată.
A avut surori mai multe,
Dar cu griji jelite’n şoapte Şi cu sfânta-mi bucurie Au pierit în vânt şi’n noapte.
Au pierit ca nişte neguri Stelele iubite mie Ce cu dragoste-mi zâmbiră Printre griji şi bucurie.
Vai, iubirea mea şi dânsa A pierit ca o părere...
Doamne, zi-i şi ei să piară — Bietei lacrime stinghere !
www.dacoromanica.ro
3
350
li
Eu nu te cert că dorul mă sfâşie,
Iubire’n veci pierdută, — nu te cert.
Măcar că străluceşti în bogăţie,
O rasă nu i în sufletu-ţi deşert.
O ştiu de mult, căci te-am văzut în vis;
Văzui că n inimă-ţi e noapte grea,
Văzui ce şarpe ţii acolo ’nchis Şi ce ^pustiu de jale porţi în ea...
III.
Tu, leagăn scump al chinurilor mele, Mormânt frumos al liniştii senine,
Oraş iubit, eu plec sub alte stele —
Cu ochii plânşi îţi zic: rămâi cu bine!
Rămâi cu bine, prag în veci slăvit,
Pe care paşii ei îl înfioară,
Rămâi cu bine, sfinte loc vrăjit.
In care ea-mi zâmbi întâia oară.
De nu era să-mi ţii tihnitul drum Şi azi pe suflet nu-mi erai regină,
Eu nu m’aş sbate cum mă sbat acum In luptă grea cu soarta mea haină.
Să-ţi turbur mândrul suflet nam voit-o, Căci n’am cerşit iubire nimănui,
Ci doar să duc în preajma ta, iubito,
Un trai cuminte—asta-i tot ce vrui.
Dar nai voit s'auzi pe cel ce cere,
In vorbe—amare tu-mi turnaşi otravă— Mi-e mintea azi nebună de durere,
Iar inima rănită şi bolnavă.
T)e-acum pribeag prin lume trist voiu trece Un biet toiag de drum având tovarăş Şi doar o groapă umedă şi rece Va şti să-mi dea pe veci odihna iarăş...
. _____ . ION BENTOIU
www.dacoromamca.ro
UR/AE RO/AANEŞTI IN TOFONI/AIA FENINSULEI-BALCANICE
Sunt şi astă zi adevărate cuvinte'e lui Irecek *), spuse la 1881, că „geografia amănunţită a Pen. Balcanice încă multă vreme nu va ieşi cu totul la lumină din întunericul ce o ascunde şi că vor trece încă mulţi ani, până ce vom putea să schiţăm o hartă amănunţită a acestor locuri, aşa după cum arătau în timpul Ro-manilor11.
In rândurile următoare voiu cerca, în temeiul unor consi-deraţiuni filologice, să stabilesc căror împrejurări se datoresc denumirile unora din localităţile din Moesia inferioară. O fac cu atât mai mult, cu cât, în cercetarea raporturilor dintre popoarele din sud-estul european, aproape toţi, învăţaţi sau nu, rar sunt înclinaţi să vază că poporul românesc şi limba română au putut exercita vre-o înrâurire oare care asupra popoarelor conlocuitoare. In schimb, toţi cercetătorii nu văd de cât înrâuriri streine asupra limbii româneşti. Mai toate elementele romanice din limbile balcanice sunt privite de aceşti învăţaţr, de cele mai de multe ori, ca intrate în aceste limbi direct din latina (cultă sau vulgară). Limbii româneşti i se tăgădueşte ori ce rol, cu toate urmele importante lăsate în aceste limbi.
Şi totuşi, socotim că influenţa romanică, începând din sec.VI şi
1) Periodicesco Spisanie, Sofia -1882, II ţ>. 28. după „Monateberi-chte d‘ Koniglichen Akademie der AYissenscb. zu Berlin, Sitzung von 12 Mai 1881 p. 434—469, cu titlul „Beitrage zur antiken Geograpliie und Epigrapbik von Bulgarien und Rumelien".
www.dacaramanica.ro
352
până în sec. XII, a trebuit să se exercite asupra popoarelor balcanice prin Români şi că influenţei covârşitoare a limbii româneşti se datoresc toate elementele romanice din limbile balcanice. Că aşa trebuesc privite lucrurile prin sec. X, al XI şi mai înainte, ne-o arată marea influentă exercitată asupra limbilor balcanice — mai ales asupra celei bulgăreşti şi albanezeşti — de limba românească. O pildă evidentă o găsim în întrebuinţarea articolului în aceste limbi în felul uzitat în I. românească, aşa precum o afirmă şi marele învăţat' romanist Meyer-Liibke, în Zeitschrift f. rom. Phil.vol. 35 (1911) pag. 245, când zice, cu prilejul dării de seamă a studiului d-lui Michoff, („Die Anwendung des bestimmten Artikels în Rumănischen, vergliechen mit der in Albanesichen und Bulgarischen, Leipzig) : Aus den Zusammen• stellungen von Michoiv... bekomme ich vielmehr den Eindmck, dass das Rumănische fiir die beiden anderen Sprachen Vor-bildlich gewesen istu.
Apoi constatarea la Bulgari a unor elemente ca Crăciun, Rusalii, elemente de ordin religios păgâno-creştinesc, arată de asemenea o influentă românească veche, cuvântul Crăciun existând şi în I. slavă bisericească. Particularitatea specific românească din acest cuvânt, anume: p;efacerea lui 1 intervocalic în r (ca-latione — c (a)răciun), arată că cuvântul în bulgăreşte a fost în-prumntat numai din I. română.
De altfel nu trebue uitat că latina din orient a devenit limbă românească înainte de latina din occident.
„Ma quel latino che cosi presto s’era spenlo a Durazzo e a Constantinopoli, e prima ancora a Delo e nelle colonie di Macedonia, era tuttavia giă divenulo romanico, prima che il latino delle provincie occidentali dell Impero; cioe il latino orientale şi era piii presto che l’occidentale alte fase che si suol dire romanzaBartoli: Romania, p. 982—3.
Pe lângă acestea, dovezile istorice spun că aci, în Peninsula Balcanică, a fiinţat cândva o viaţă românească.
„Populatiunea munţilor Rodope, în evul mediu, ştim din mărturiile bizantine, câ a fost mai mult păstorească şi nomadă, mergând cu turmele-i jos, spre Mare, pentru iemat“ ne spune Irecek (Periodicesco Spisanie, voi. X, p. 24) după Cantacuzen (I, 146; II 402, 420 111 251). Se pomenesc» Bulgari şi Vlahi".—
www.dacoromanica.ro
353
Românii erau pe acolo, ca şi azi. nomazi. Irecek aminteşte de o mărturie a Iui Cantacuzen relativă la lupta celor doi Andro-nici, strategi ai Rodopilor, în care Andronic Paleologul trecu de Ia împăratul tânăr la cel bătrân (1322) şi închise pe un cioban român cu numele Şerban şi-l dete să-l pecetluiască pe frunte.
"Eva Se Ttov ind rod Aaxixotî fâvoug vo|it£îot £up|ixetvov 6vo|iOtO|iăvov. Can-
tacuzen 1, 146.
Şerban însă fuge din închisoare, strânge cete de ciobani înarma(i uşor şi se dă de partea împăratului cel tânăr. Cetăţenii din cetăţile munţilor Rodope se speriară de această mişcare a tiranilor (â'fpoTac), închiseră pe strateg şi trecură de partea lui Andronic cel tânăr. Şerban însuşi se duse la împăratul şi, spre marea mirare a Grecilor, îl rugă să ierte strategului vina sa.
In afară de acest episod mai sunt şi alte urme de existenţa unei populatiuni vechi româneşti: aşa pe ţărmul stâng al râului Mesta găsim câteva sate bulgăreşti, astăzi sate pomace (de slavi mohamedanizaţi) cu numiri româneşti precum : Singură (nume ce se întâlneşte şi la persoane), Corbul *).
Aci avem de observat un lucru de foarte mare importantă pentru mişcările Românilor, pentru migrajiunile lor dela Nord la Sud şi dela Sud la Nord, cărora le datorăm, în bună parte, unitatea limbii noastre a), că acest Şerban era Român din Dacia; că el nu era, nu putea fi un simplu cioban oarecare. A rebuit să fie un fruntaş român, un celnic, căci nu un cioban oarecare poate, scăpând din închisoare, să ridice „cete de ciobani nomazi, uşor înarmaţi", cum era şi firesc la o populaţiune nomadă. Aceste cete sunt fâlcârile, adecă seminţiile puternice, bine constituite, ascultătoare, ale poporului român, aşa cum le mai vedem şi astăzi la o parte din Aromâni, de şi nu în floare ca altădată, ci mai mult în decădere. Apoi, mai trebue ţinut în seamă că au trebuit să fie numeroase aceste triburi sau celnicate, cum li se zice la Aromâni, pentru ca din ele numitul Şerban să poată ridica o oştire în stare să inspire teamă cetăţilor din munţii Rodope.
Aceasta ne arată încă odată că mutările în masse mari ale
1)	Irecek: Period Spisanie vo! X p. 29.
2)	Vezi Analele Dobrogei 1922 p. 229: Dunărea. **
www.dacaromanica.ro
354
Românilor dela Nord la Sud, probabil de două ori pe an, se făceau în mod regulat cum vedem că se fac şi astăzi de Aromâni pe distanţe mai mici.
De altfel, cu cât ne urcăm mai sus, în evul-mediu, cu atâta constatăm că Românii umblau în Moesia ca la ei acasă, cum şi de fapt erau. Iată ce ne spune Nichita Acomipatos Honiatul despre Românii ce locuiau prin sec. XII şi XIII în părţile despre Anhialos, lângă ţărmul Mării Negre.
„(Isac)... a jefuit, între altele, oraşele din părţile despre Anhialos, făcând în acest chip sieşi şi Romeilor neîmpăcaţi duşmani pe acei barbari, ce locuesc peste tot cuprinsul muntelui Haemus (Balcani) şi cari mai nainte se numiau Mysi, iar acuma Vlahi se chiamă. Aceştia, bizuindu-se pe strâmtori şi su-eţindu-se în cetăţile lor, de care foarte multe sunt şi se înalţă drepte pe stânci prăpăstioase, şi altă dată s-au încumetat a se împotrivi Romeilor, dar atunci, dându-li-se prilej bine venit cu răpirea turmelor şi bântuirea lor, au făcut răscoală înfricoşată.**1).
Apoi ne povesteşte episodul fraţilor Petru şi Asan cu In-păratul Isac, căruia îi cereau „dreptul să fie oştiţi alăturea de Romei şi prin carte împărătească să li se dea un loc de moşie cu venit puţin din muntele Haemus
Să reţinem din cele de mai sus, că părţile de lângă Marea Neagră ale Bulgariei actuale erau populate de Români, probabil în timpul iernării turmelor, că aceşti Români erau adesea supăraţi cu răpirea turmelor şi că locuinţele lor văratice se aflau, ca şi azi, în mare parte, pe s'ânci prăpăstioase şi vom avea astfel o imagine adevărată despre puterea elementului românesc din Balcani, element care se continuă sub numele de Vlahi în locul celui de Mysi, adecă locuitori ai Moesiei, ce-1 purtau înainte.
Amintiri din epoca emigraţiunilor de două ori pe an socotesc că sunt şi aşa numiţii Caravlahi, cari rătăcesc pe munţii Balcani, în timpul verii.
„Din pr pulaţiunea nomadă, Coniarii vin astăzi mai puţin, spune Irerek (în Period. Spisanie, voi XI, pag. 17), dară auzii de unii, cari tocmai s’au aşezat spre sud de Batac, cam vreo 100 de suflete cu turmele lor. Vlahii nu pasc pe munţii Dospaţi, dar pasc destul de mu’ţi în Ahâru-Celebi, şi mai ales în jurul Bata-cului. 3e deosebesc în Români Caravlahi, cei cari se apropie
1) Nichita Acominatos Honiatul p. 377—378,
www.dacaramamca.ro
355
de biserica bulgărească şi în grecizaţii Caracaciani, cei cari au legături cu preoţii greci din Peştera. Iernează în jurul Dramei, Ghiumurginei, pe dealurile Mariţei, sau pe ţărmul Mării Negre, spre Anhialos",
Prin Caravlahi, balcanicii Turci sau Bulgari, Greci sau Sârbi, Albanezi etc., au înţeles totdeauna pe Românii din stânga Dunării, în cât este cu putinţă ca aceşti Caravlahi să fie nişte rămăşiţe vechi de Români din Dacia, amestecaţi mai târziu cu fraţi de-ai lor din sud.
Aceşti Români, atât de numeroşi pe atuncea, nu se putea să nu lase urme în toponimia ţării. De această natură ni se pare că sunt, între altele, următoarele numiri de localităţi :
Sardica. Ştim că Sofia, Capitala Bulgariei de astăzi, poartă acest nume depe la sfârşiiul sec. al XIV. In vechime se numea Serdica. O formă mai nouă ca Serdica este cea de Sardica, după cum ne încredinţează Irecek. *)
Numirea de Sardica este interesantă pentru noi, fiindcă ne arată că vechea Serdica n’a putut deveni Sardica decât în gura Românilor balcanici. Numai în gura Românilor e accentuat devine ea, ca în feărică, băseărică etc. Am avut, aşa dar, la început un* Seardica, dispărut şi neatestat, poate şi din pricina greutăţii cu care se reda diftongul românesc ea de autorii greci şi latini; iar dintr’aceasta a rezultat Sardica, precum din terra s’a făcut ţearâ, respectiv tară, sera, seară, sară. — Este foarte probabil însă că forma Sardica stă pentru Seardica, greu de redat aşa, după cum am spus, din pricina diftongului ea.
Şi, poate că din forma românească Seardica derivă bulgărescul Sreadeisu,prin metatezare, cu sau fără mijlocirea cuvântului sreadu = mijloc.1 2)
1)	InKn. Bălgariia Irecek ne arata vechimea oraşului şi ne spune ca forma veche a numelui oraşului era Serdica, iar forma Sardica (nota 2 dela pa<>- 4) esle mai nouă. Nichita Acoininatos Honiatul pomeneşte forma vapjtxrj, mai târ/.ie (pag. 393 op. cit.)
2)	Irecek Kn. Bălgariia II pag. 8—14; apoi în Periodicesko Spi~ sanie, voi. 34 p. 583, ni spune că Sardica a fost numele vechiu, după o seminţie tracică Sardi ; Pe bulgăreşte este Sreadetsii, fiind cel mai de mijloc Ioc al neamului bulgăresc, precum e şi astăzi. La 1563 avem : Sofia Sardak'iîskaîa (Irecek, Princip. Bulgariei, p. 16).
www.dacoromanica.ro
356
In sprijiul nostru vine şi consideraţia că, după relaţiile istorice bizantine, muntele Haemus, în cursul veacului de mijloc, era plin de Români, ca şi toată Moesia de altfel. Dumont ne spune în „Inscriptions et momiments figures de la Thrace(l’aris 1877) că această parte, până la Dunăre, este împănată de inscripţii romane. Este deci firesc ca numirile vechi să fi fost păstrate de Români şi din gura Românilor să fi fost împrumutate de popoarele ce au năvălit mai târziu în aceste regiuni.
Oescus. Se ştie că râul Oescus se numeşte astăzi Iscării.
Slavii sunt înclinaţi să apropie etimologia cuvântului Iscăru de iscra (scântee) ') Ce legătură poate fi însă între numele râului Iscăru şi scântee? Noi socotim că Iscăru derivă dintr’un diminutiv al lui Oescus, anume * Oescalus. Din *Oesculus a rezultat, tot în gura Românilor balcanici, Escurn după cum aiată trecerea lui -1- intervocalic în -r-. Acest Escuru apoi a fos împrumutat de Bulgari sub forma Iscăru.
Aceasta ni se pare a fi derivarea firească a cuvântului. Numiri de râuri cu forme diminutive sunt multe: Struma, Stru-miţa, etc. Concluzia noastră este potrivită şi cu trecutul ţării stăpânite de Romani, respectiv, mai târziu, Român'. Apropierea ce se face de iscra nu poate avea sens. Şi tot aşa credem că nu poate li vre-o apropiere între Iscăru şi Islru, după cum s au încercat să-l explice unii, întru cât ar fi de neexplicat denumirea unui râuşor cu numele unui fluviu.—Pe de altă parte nu este imposibil să fi fost pentru Oescus un râu Oesculus, fiindcă şi azi se deosebesc două râuri Iscăr: Goleami Iscăru spre vest, şi Stări Iscăru spre sud est3).
Tonzus. Fluviul numit astăzi Tnr.gea se numia în timpul vechiu şi în evul mediu Tonzus.—, „Râul Tungeaîşi poartă numele său încă din vremea romană, când se numea Tonzus, cu toate că nu pare că acesta-î numele său întreg vechiu", ne spune IreSec, în Princ. Bulg. 11, pag. 209, amintind, că ’Apnjoxis, -Apiaxos şi alte numiri, pomenite de Herodot şi alţii, sunt, după Toma-schek (Oesterr. Gymnasialzeitschrifl 1878, p. 207), identice cu Tungea de astăzi.
1)	Irecek Das Furstentum Bulgarien, 11, p. 8—9.
2)	Irecek: Das Furst. Bulg. II, pag. 77.
www.dacaromamca.ro
357
Pe noi ne interesează însă forma de astăzi a râului Tonzus, anume Tungea sau Tundza. După cum arată trecerea lui —on în —un, prefacerea lui Tonzus în Tungea, Tundza, este datorită Românilor. Aromâneşte se zice Tundă, cu a Ia sfârşit, ca Dana jDonus) etc,
Duna. Tot Românilor cred că se datoreşte forma cu u a numirii fluviului Dunărea: Dunaj, Dunaf, Danavu, Dunavis, pentru consideraţia de mai sus, anume pentru trecerea lui-on în-un, ca bonus,bun, etc.
Adrianopol. Pentru ca .Adriani urbs,“ ’AîpiavoS să ajungă la Bulgari Odrin a trebuit să treacă tot printr’o formă românească * Adrin, ca cristianus => creştin. Pentru trecerea lui a în o la Slavi, compară Colinde din Calendae, Ohrida din Achrida, Oţet, Ollar etc. Cronicarii Greci numiau oraşul Adrianopol când
’Aîpiavou^oXcj 1), Când ’OpsoxioEîa * 3) şi când ’ASpcavoO : vrjv ’Aîpiavou x^v xXvjaiv 3)
Struma. Vechiul râu Sxpunwv se numeşte azi, la Românii şi Slavii din Peninsula-Balcanică, Struma. Sub această formă cuvântul a fost transmis de către Români, după cum arată trecerea lui y grecesc în u, aşa cum constatăm în mârlur din iictpxupos în S/ur4) din lat. slylus. In celelalte limbi balcanice y grecesc ca şi y latinesc, rămîn i: 7upos (dr. jur) se aude ngr. ftpos; iidpxupos, sună |i<xpxcpo£. Tot aşa la Bulgari.
Sărună. Şi poate că tot aci e şi locul Sărunăi. Salonicul pe Aromâneşte se zice Sărună, după cum se ştie, şi se derivă din gr. Salona, devenit regulat, după legile de prefacere ale limbii noastre, Sărună. Fără îndoială, că nu se putea transmite nici numele acesta sub forma curat românească, dacă n’ar fi perzis-tat aci elementul românesc, ca şi la Struma şi aiurea. Interesant este pentru noi că dela Români l-au împrumutat Slavii' sub forma
1) Niehita Aeominatos ilonialul (ediţia Academ.; Murnu) pag.
384, 386; 2) idem pag. 424; 3) idem pag. 431, 432 etc.
4) La nord de Gâmpul-Lung se află muntele Sturu, zis şi Ma-tciaşu. Nu-i aceasta o numire aromânească, care vorbeşte de niscaiva aşezări aromâneşti pe acolo ?
www.dacoromamca.ro
358
Solanz. Păstrarea lui — 1 — în cuvântul Slav, neprefăcut în — v —, ne arată că a fost împrumuntat de timpuriu, când, probabil, în I. Română nu avusese loc încă prefacerea lui 1 in r, dar când se desăvârşise trecerea lui-on, in un, după cum arată So/nng.
Ne mărginim deocamdată la aceste nume topice, care ni se par dintre cele mai sigure pentru dovedirea temei puse la începutul acestui mic studiu, de existenţa unor urme româneşti de toponimie în Peninsula Balcanică. După cum vom avea prilejul să arătăm într’un număr viitor, numele româneşti de localităţi sunt numeroase în Peninsula Balcanică.
PAPAHAGI PERFCLE
Diroct. Liceului din Silistra
www.dacaromamca.ro
IARNA
înnorată stă boltirea Cerului peste ogoare ;
Pretutindeni numai jale,
Pustiire si ninsoare.
t
Vântul bate; înserarea îşi întinde larg aripa —
Stol de corbi din văi purcede Să-şi adune ’n zări risipa.
Şi cât vezi în jos, spre moară, Nimeni nu-i pe cărărue,
Numai drumul către crâşmă Un drumeţ pribeag îl suie.
V. LAÎNICEANU
www.dacoromanica.ro
IN A/AURG
Luptă besna cu lumina şi'n amurg,
Nori de sânge umplu şarea ca o pată;
Iar din purpura, pe-alocuri sfâşiată,
La jet plânsului pe fire raţe curg Cum ar curge dup’o luptă neumană Picuri roşii pe tăcute dintr’o rană.
Şi-i pustiu, şi gânduri negre mă apasă... Cum pilotul pe furtună sfruntă marea •
. Ochiu-mi sfruntă lot cuprinsul cu ’ntrebarea Unde-i,'unde i dintre flori cea mai aleasă ? Luptă sufletu 'ntre besnă şi lumină,
Şi arlpa-i sângerează fără vină
A- MÂNDRU
www.dacaramamca.ro

RAB1NDRANATH-TAGORE
CÂNTUL LXVI
DIN ‘GRĂDINARUL*
Un nebun, căutând piatra care schimbă totul în aur, umbla rătăcitor, cu părul încâlcit, cu faţa arsă, plin de praf, cu trupul ca o umbră, cu buzele stânse ca poarta închisă a inimii lui şi cu ochii arzători ca scânteerea licuriciului care îşi caută soţia.
înaintea lui urla oceanul nemărginit. Valurile vorbăreţe povesteau de comorile ascunse în sânul lor şi râdeau de prostul care nu ştia să le înţeleagă.
El mergea desnădăjduit şi fără odihnă în căutarea care devenise însăşi viaţa lui.
întocmai ca oceanul, care se înalţă necontenit către cer, ca să atingă ceeace nu se poate atinge ;
întocmai ca stelele, care se învârtesc în cerc în căutarea unui ţel, ce nu se poate ajunge niciodată;
Tot astfel, pe ţărmul nisipos şi pustiu al mării, nebunul, cu pletele înroşite de praf şi de soare, rătăcea în căutarea pietrei, care schimbă totul în aur.
Intr’o zi un ştrengar de băiat dintr’un sat se apropie de el şi-l întrebă: «Cum ai căpătat lanţul
www.dacoromamca.ro
362-
acesta de aur, care îţi încinge mijlocul ?» Nebunul tresări; lanţul, care mai înainte era de fier, se făcuse cu totul şi cu totul de aur'-
El nu visa; dar cum se făcuse schimbarea aceasta ?
Sălbatec îşi lovi fruntea : unde, dar unde, fără să ştie, îşi isbândise visul ?.
El îşi luase obiceiul să încerce pietrele, pe care le găsea, atingându-le de lanţul său şi apoi să le arunce, fără să se uite dacă se făcuse vre-o schimbare ,• şi astfel nebunul găsise şi pierduse piatra care schimbă totul în aur.
Soarele asfinţise, iar la apus cerul era de aur.
Istovit, cu corpul şi sufletul sdrobit, întocmai ca un copac desrădăcinat. nebunul începu din nou să caute comoara pierdută.
Trad. Dr. G. ULIERU
www.dacQtomanica.ro
DIN TOPONIMIA BULGARIEI
Multe numiri de localităţi ale Bulgariei de astăzi, mai ales din munţii Haemului (Balcani), unde altă dată era multă populaţie românească, după cum reese din mărturiile istorice ale cronicarilor bizantini, sunt româneşti. In rândurile de mai jos voiu căuta să atrag atenţia asupra unora din numirile cu caracter românesc, căutând a dovedi, pentru altele, românitatea lor.
Crlclmu. Despre Cricimu, vorbeşte Irecek (în Period. Spi-sanie XI, p. 1—2) reproducând, după cronicarii bizantini, formele : KpiT^ndj, 1 2), Rpui^piss) şi Kpoiîtudţ.3). Această denumire se pomeneşte pentru întâia dată la 1199 cu prilejul răscoalei lui Ivancu. Numele ni se dă sub trei deosebite forme; aceasta datorită imperfecţiunii caracterelor greceşti în redarea unor sunete străine acestei limbi. Astăzi această localitate se numeşte Cricimu 4). Irecek ne mai spune că acest nume este neobişnuit la Slavi. Se pare că la Bulgari este împrumutat dela străini şi, după toată probabilitatea, dela poporul român, cu care a conveţuit veacuri. După presupunerea noastră, avem de a face cu românescul Crucime, ceea ce a trebuit să însemne „răspântie", sau „localitatea unde se află cruce". Henri de Valenciennes ni-1 trans-
4)	Nichita Acominatos Honiatul
2)	Acropolita
3)	Cantacuzen.
4)	Irecek Kn. Bălg. II, pag. 435, 390.
www.dacaramamca.ro
364
mite sub forma de Crucemonl (citeşte Crusmon) *)• Să se ţină seamă că la Români este foarte răspândit obiceiul de a aşeza cruci pe drumuri, Ia răspântii etc. In comuna mea natală, Avela (Avdela, Abela) din Epir, se găsesc două localităţi cu acest nume.-una zisă Critţea nică, alta Cru(ea-(ţea) mare — Crucea-mică, Crucea mare. Nu există comună românească în Epir, care să n’aibă o localitate cu numirea de Cruce.
La Bulgari tot aşa ne întâmpină asemenea denumiri dela cruce, zise Crăstetsu dela Crâstu (=cruce), cum de fapt ne încredinţează Irecek s), când spune, că„urmând drumul de aci, ajungi la Crâsteţu, unde se află o piatră cu „cruce cioplită".
In sprijinul acestei păreri mai vorbeşte şi nesiguranţa cu care ni s-a transmis numele Cricimă de cronicarii bizantini, când Kpitţijiij, când Kpoxţciiâj şi când Kpotî;iji<5î.
Braţigova. Afară de asta, e curios că tot în regiunea aceasta dăm de numele Bra{igovo, care pare ,de asemenea, că este un nume românesc, în legătură cu Braţu (dim. Brăţic,) plus suf. slav—ovo, pentru desemnarea numelor de localităţi. La Daco-Români ne întâmpină numiri ca: Brăţeni, Bărţeni (probabil metatezat). Şi tot românesc pare a fi Peruştiţa, care corespunde slav. Cruşova. Nu putem aminti aci şi de Peştera, .care, deşi locuită de Aromâni, este un nume slav ca origină 3).
Pe drumul ce duce dela Braţigovo la Peştera se află înălţimea zisă Tămbra, cu ruinile unui castel şi apoi tot aci se află movila numită Tumbra, ambele cu numiri româneşti. Şi tot aromânesc sună Pirlnu (Apeninu?) şi mai ales castelul Pica
1)	Villehardouin, ed. Waillj, pag. 331 (după Irecek, Period. Spis., pag. 3).
2)	. Irecek: Period, Spin. pag. 4.
3)	Irecec: Period. Spis., pag. 9: „In îusărd Peştera nu-i nimic vnchiu. Manuscrisele bisericii vechi, pe jumătate supt pământ, a sf. Vineri, au fost strânse Ia muzeul „Oblastnii". O particularitate a oraşului este colonia Vlahilor (Cuţovlahi), cari au xenit, se zice, cu 80 de ani în-nainte, din Macedonia; între ei îşi \orbesc româneşte cu puternic amestec de cuvinte greceşti şi bulgăreşti; dar altfel se dau de Greci şi între{iu biserică şi şcoală grecească. După mărturisirea preotului Constantin, ei au venit aci din marele oraş românesc Moscopole, la sud de Ohrida (gătoixoi ixav’ âmb BooxoiciXswj), care, în veacul trecut, deveni dintr'odată renumit prin comerţul său, dar in curând decăzu din pricina strimtorării din partea Albanejilor şi a hoţilor Gârjalii. In gura lor bulgărescul Peştera se greciză în Ttspwteprf (porumbel), pe când Turcii l-au prefăcut în Beş-dere (cinci-râuri)".
www.dacaramamca.ro
365
(XI pag. 9); apoi Radulovo (nume de sat) dela Radul (XI pag. 9) şi Panara cf. cu Pânarti, sat în cazaua Qrebine.
După cum vedem, atâtea numiri româneşti, care ne îndreptăţesc 'să presupunem că şi Cr/cimu s-ar putea deriva de Ia Crucime.
Crastova. Despre Crastova ne spune Irecek că se găseşte cu câteva minute mai departe şi că este localitate muntoasă. „Câteva minute mai daparte se află satul Crastova, unde drumul, plin de urzici, se Iasă din munţi spre Filipopole". Apoi, tot acolo, Irecek (în notă) spune că „nu e Crastavo, ci Crastovo, poate Crăstovo 1)“.
Presupunerea lui Irecek se pare că porneşte din consideraţia că formelor Crastavo şi Crastovo nu li se pot găsi puncte de plecare în slavoneşte pentru derivarea lor, ca pentru forma Crăstovo. Credem însă că nu-i nevoe de aşa ceva, în cât, după toate probabilităţile, Crastavo sau Crastovo nu-i altceva decât românescul Cr(ejasta, plus sufixul slavonesc -ovo.
Numiri de localităţi cu denumirea Creasta se găsesc atât la Daco-Români cât şi la Aromâni.
Tot caracter românesc poartă şi numirile de localităţi din regiunea Dospat ca: Sâtovişte, Maralovo, Ţărănce, Ostna, Corbul, Gu.şlir, Singur 2). Numele de râu Vasilea 3 * 5), din regiunea Cepinului sună de aseminea aromânesc, căci la Români se obiş-nuesc asemenea denumiri, fără sufixe, după nume de persoane. La Avela (Epir) exi-tă muntele Vasiliţa (diminutivul lui Vasile, ca Ioniţa dela loan). Bana A) (cu n muiat) se găseşte în toată Bulgaria. Barişla (Period, Sp. XI, pg. 18) dela bară, (na brodu dălboki barişta) este un cuvânt datorit Aromânilor.
Rupcios. Intre Comici, Ahâru Celebi şi Dospat se află regiunea muntoasă urnită Rupcios, spre sudul Filipopolei )r’. După cum vom vedea, această numire este românească. După Irecek, 1. c.,—
1)	Period. Spis. X, pag. 12.
2)	Period. Spis XI, pag. 1G; 3) idem pag. 20; 4 ) După Densu-
şiawu Ovid vine de la hainea, deci nu merge după pilda lui anfaneus întâii*, arom. ntânii, cum crede Romansky, Lehnmorter lat. Ursprungs
Leipzig, 1909 pag. 93, ca să fie o piedică pentru intrarea lui directă din româneşte.
5)	Irecek, Kn. Bălg. II, pag. 393.
4
www.dacoromanica.ro
366
care încearcă să derive numele Rupcios de Ia Meropi prin aferesa Iui me- neaccentuat, — mai pe larg ne vorbeşte Hr. P. Constantinoff}).
Nu se ştie, zice dânsul, dacă Rupcios derivă de ia Rupţi (numele locuitorilor) sau Rupţi dela Rupcios; dacă însă avem în vedere că în regiune nu există niciun sat cu numele Rupcios, se poate presupune că Rupcios şi-a luat numirea dela Rupţi.
Pentru aceasta va trebui să cercetăm de unde provine numele Rupţi. Şi, pentru a explica pe Rupţi, autorul se referă Ia o tradiţie locală, după care Rupţi ar deriva dela „Robţi“, deoarece Bulgarii din acele localităţi, ca unii cari trăiau foarte aproape de câmpia Filipopolei, erau expuşi la cele mai dese năpădiri din partea Turcilor şi deveniseră Robe sau Robţi ai Turcilor.
Este de prisos a combate această etimologie poporană şi a încerca să explicăm greutatea prefacerii lui Robţi în Rupţi.
După altă versiune (ibidem pag, 655), împărtăşită şi de locuitorii muntelui Rupcios, de aşa zişii Rupţi, ar fi că ei, neprimind de bună voe credinţa mahomedană, ar fi fost impuşi să plătească un haraciu şi anume câte un rupu (10 parale) de cap şi că, de atunci, vor fi fost porecliţi Rupţi şi Rupalani, cum se mai numesc (Nauca, II, 463—473),părere, căreia, după autor, nu i se poate da crezare, ca şi celei de mai sus.
Alţii cred că numele de Rupţi ar veni dela Rodopii, Ru-dopţi, Rupţi; sau, poate de la Rudocopţi1 2), după ocupaţia locuitorilor cu minele, (rudarslvo şi rudocopsiuo) J).
După cum vedem, toate sunt simple presupuneri, caşi părerea ci Rupţi şi Rupalani ar deriva dela Ropi = ponoare, adâncituri joase... (nişki cotlovini), cum crede P. A. Sircu îd scrierea sa Rupalani şi Rupţi, pag. 4, ceea ce, după Constantinoff, nu poate fi adevărat, căci atunci ar fi trebuit să se numească aşa toţi locuitorii bulgari din acele localităţi muntoase cu nişki cotlovini.
Am reprodus toa'e părerile, spre a se vedea imposibilitatea susţinerii lor. Nici una nu-i satisfăcătoare. Cea propusă de Irecek, dela Meropi, de asemenea, căci chiar dacă am admite posibilitatea căderii silabei neaccentuate me—, totuşi rămâne impos bil de admis prefacerea lui 6 accentuat din (Me)ropi în u: Rupi.
1)	Period. Spis. volumul 23 pag-. 655,
2)	Period Spis voi. 23, pag. 656; 33) idem pag. 656.
www.dacoramamca.ro
367
După noi, originea cuvântului Rupcios trebue căutată în cuvântul românesc (a)râpă care, la Români, se aude şi arupâ, sau arupu. Râpă în ioc de râpă, la Români, se sprijină pe forma meglenită ropa (citeşte roapa), de unde, neaccentuat, ruposu *)•
La Aromâni, an'ipă însemnează prăpastie, loc prăpăstios.
Intr’o poezie populară întâlnim versul.
Plîndze şi zghileaşte Ş-tu-arup se arucuteaşle (Plânge şi se vaită Şi în prăpastie se rostogoleşte) a).
Atestarea, deci, a unei forme rup, rupă, pentru râpă, nu se poate contesta.
Sub forma de rupă îl găsim în toponimia sârbească şi bul-bărească în toată Peninsula-Balcanică. Aşa există satul Rupie în Serbia, spre nord de Vlasina, ne spune Irecek (In Kn. Bălg. II, 699); Rupski dolu (pag. 285) în regiunea nordvestică a Bulgariei, în mun{ii Slara (vechi), unde se află şi urme de mine vechi, deci localitate stâncoasă, cu râpe, astăzi din nou pusă în exploatare şi de unde se extrage plumb, argint şi fier.
Numirea de Vlasina şi Vlasotni{i spre nord, arată că este vorba de localităţi unde trăesc sau au trăit vreodată Români. Spre est de această localitate se află Clisura, nume ce, fără îndoială, a fost transmis de Români, ca unii ce şi astăzi îl aplică trecătorilor de mun(i.
Dela rupă s’a format apoi rup[i (precum din Zagor, Za-gor(i) şi Rupalani, Rupalii. Din rnp/t apoi, tot în gura Românului, prin sufixul — os, s-a făcut rupcios.
In favoarea etimologiei propuse aci vorbesc şi denumirile următoare din regiunea muntelui Rupcios, în care se ascund numiri româneşti: Bacîcuvo (pag. 655 voi. 33/2i), dela Bacia, (cf. rom. Baciu, Băcilişle ele.); Peruştiţa, despre care am vorbit; Sotiri, care, deşi din gr. SwTvjp, este însă uzitat mai mult de Aromâni şi Albanezi, atât ca nume de persoană cât şi ca nume de biserică, făcută pe culme de munte (La Avela, Epir, se găseşte biserica asulira— Somipa; formaţiunea, după cum se vede,
1)	La Aromâni: toc nnipos = loc râpos, prăpăstios, loc stâncos.
2)	P. Papaliagi: Din literatura poporană a Arom, 1900, pag. 800.
www.dacoramamca.ro
368
este românească, în loc de 5 «ftog Suiyjp); Cîucuru dere (p. 654) dela cîuca, pl. ciucuri; ciucă înseamnă la Aromâni vârf, culme şi este foarte răspândit ca nume de localităţi în toată Peninsula Balcanică. Ex.: Cîaca-roşe, Epir; Cîuca-naltâ dela graniţa Tesalo-Macedoneană etc. Qucuri-kloi (pag. 659); Ciurlcovo (pag. 661, 680), format dela cîureac (In Epir, spre nord de Avela se află. Cîureaclu); Gîurcova, (pag. 659) dela gîura, nume de munţi atât aci cât şi în Albania; Cara-Mandra (pag.659) dela turc. cara = negru şi rom. mandră; Cara-cîumacă (pag.660); Dormu-şova. (Dela Dormuş pentru dormiş „loc de mas pentru cai şi pentru vite“ ; cf. Dormitor, nume de localitate în Muntenegru).
Mă mărginesc aci.
Nici ocupaţia locuitorilor din Rupcios nu este împotriva etimologiei propuse aci. îndeletnicirea lor de predilecţie este zidăria, oieritul şi cârăvânitul, adecă cărăuşitul (pag. 663). Vor-bindu-ni-se de puterea lui Hasan-Aga din Tămriciu (pag. 664) se' spune că acesta, folosindu-se de oare care drepturi vechi, şi-a însuşit păduri şi munţi frumoşi dtn jurul Tămriciului, „unde vărau propriile lui turme de oi fără număr şi oarecare herghelii de caiu. Vorbind, mai departe, despre satul Cepelare, ne spune că numai după liberare locuitorii au început să se dedea zidăriei, cliiragialăcului şi croitoriei, de oarece păşunalul deveni greu, prin trecerea parcelată a pământului din stăpânirea Turcilor, care-1 vindeau, ca să se ducă, în mâna ţăranilor. La pag. 6G7 ni se spune de asemenea că creşterea vitelor este o ocupaţie principală alături de zidărie şi cărăuşit: „ocupaţia de căpetenie este agricultura şi creşterea vitelor. Dela unire (1886) încoace repede decăzură şi una şi alta şi aceasta nu numai aci (la Bogu-tinva), ci în întreaga regiune (rupcioasă), din cauză că oile, când se coboară iarna la păşune, în şesurile Arhipelagului, oierii plătesc primăvara (la întoarcere) două dări (beglicuri), una,în Turcia şi alta în Bulgaria; iar pentru oile moarte în timpul iernei plătesc vamă de „olecare, de ieşire din ţara" (unde au iernat oile).
Acelaş lucru reese şi din cele relatate la pâg. 679 despre regiunea Cricimei (Şiroca—Loaca): „Agricultara este slabă, iar creşterea vitelor a decăzut din'pricina celor două dări (beglicuri) ce se iau Ia coborârea oilor spre şesurile maritime (sub-înţeles: din ţara turcească)*.
www.dacoromamca.ro
369
Socotim, aşa dar, după cele arătate, că presupunerea lui Irecek, — singura mai serioasă — că Rupţi, Rupcios ar deriva delâ Meropi, — nu se poate susţinea.
Intr’nn' studiu ulterior ne propunem să complectăm nomenclatura toponimică de origine românească a Bulgariei de azi.
Ca încheiere, adăogâm următoarele numiri extrase din Pe-iiodicesco Spisanie, voi. 63, din studiul d-lui Toşeff: iugo-za-padna Bălgaria vă floricislno olnoşenie (Bulgaria sud vestică sub raportul florei), pentru scoaterea în eviden(ă a caracterului românesc de odinioară al acestor regiuni: Vlasi-selo (pag. 46) ; Vlaşca-reca, (eodem); Vlaşca-Planina, între Rila şi Osogova (pag. 19), pa harta austriacă stă Vlaşina ; Vârful muntelui Ba-bina se numeşte Patariţa (pag. 20), adecă Pălâriţa, ceea ce înseamnă la Aromâni „cârja“ ; Erma (pag. 21); Virilă pag. 20, care pe harta „Makedonien11 (?J stă Verilă; Misulu, sat şi munte (pag. 41) — cu vârful uşi (= poartă, sau slav. uşi = urechi ?); Migîoru, munte cu înălţimea de 2186 m., ceea ce ne face să ne gândim la cuvântul Magiore, Măgior, |Migioru, dacă nu cumva redarea nu-î greşită, în loc de Măgioru, (pag. 44). Localitatea se află tot într’o regiune cu numire românească. „Spre nord-vest, de pe muntele Vlaşca se vede Vidliciul, muntele M-giom (2186 m.), Cornii (2010) şi întreaga câmpie a Pirotului".
PERICLE PAPAHAGI.
SILISTRA
www.dacoromanica.ro

FOLICLOR TĂTĂRESC DIN PERVELIA
~m
TA Vâ)

CULES DE
I. DUMITRESCU
-	Inva[ator
eN*’0<:Giî€î«€£0,©:,0:0!î®'i
^-00>€>>€>
T
tălmăciri
Demult, demult, erau odată doi fraţi, cari şedeau în două sate aproape unul- de altul.
Intr’o zi, fratele mai mare zice celuilalt:
—	„Vino mâine la geamie în satul meu, ca să ne rugăm!“.
—	„Voiu veni!* — răspunse cellalt.
A doua zi, fratele mai mic plecă de cu noapte spre satul vecin. De abia merse puţin şi găsi pe drum o ladă foarte frumoasă. Mirat, omul deschise lada, dar găsi în ea numai gunoi. Se minună el mult şi porni mai departe.
După câtva timp, întâlni o cămilă pe care o ducea de căpăstru un şoricel. Se minună mult omul şi porni mai departe.
Mai târziu' întâlni o turmă de oi şi în mjlocul lor era un miel care sugea pe la toate şi striga într’una că i este foame.
Mai departe văzu omul o căţea, în pântecele c&reia ţipau nişte căţei.
Când ajuse la fratele său mai mare, îi povesti cele văzute şi-l rugă să i le lămurească. Fratele cel mare i-a spus:
—	„Lada cu gunoi însemnează că după noi, mai târziu, se vor naşte oameni foarte frumoşi pe dinafară, dar înăuntru au să fie putrezi, cu suflete spurcate şi pline de păcate. Cămila pe care o ducea şoarecele de căpăstru, însemnează că mai târziu, după noi,
www.dacoromanica.ro
371
femeile vor fi mai tari şi vor duce ele pe bărbaţi de nas Mielul care sugea o turmă de oi, însemnează că vor veai oameni, cari vor căuta să răpească pe nedrept avutul altora, vor prăda şi vor jupui pe tot', fără a se sătura. Căţeaua, căreia îi t'pau căţeii în pântece, însemnează că vor veni vremuri când copiii nu vor mai asculta deloc de părinţi şi vor vorbi înaintea lor!“
Şi toti Tătarii cred că au venit acele vremuri prevestite.
FIECARE CU NARflUUL LUI.
La curtea unui sultan, era odată un mare vizir, despre care nici un alt paşă sau demnitar nu ştia din ce neam este: Turc, Tătar, Persan, Laz, Curd, sau altceva V
Intr’o zi se strânseră câţiva paşi şi se sfătuiră cum să facă ca să poată afla din ce neam este marele vizir, Unul dintre ei spuse celorlalţi:
—	„Să-l poftim într’o zi ca oaspete la masa mea şi apoi vă voiu spune eu ce voiţi să ştiţi".
Zis şi făcut. II poftiră pe marele vizir la masă, în casa paşii. Acela veni şi a fost aci masă mare cu mâacări multe şi alese. In urmă, după ce marele vizir a plecat, toti paşii se strânseră împrejurul celui care se lăudase că va pătrunde taina şi-l întrebară dacă ştie acum din ce neam este marele vizir. Paşa răspunse:
—	„Marele vizir este Tătar!"
—	„De unde ştii ?“
—	„Voi n’ati văzut că la toate mâncărurile vâra lingura până’n fundul străchinii, ca să caute carne? Numai Tătarii fac aşa!“ *)
']) Int’adevăr, alimentul principal al Tătarilor este carnea, pe Care o consuma in foarte mare cantitate, ca nimeni alţii.
www.dacaromanica.ro
372
PUPA CE CUN05TI NEAMUL
Intr’un sat tătăresc trăia odată un mare bogătaş. Odată trecură pe acolo şease creştini călători, cari — fiindcă înserase, — căutau o gazdă unde se poată rămâne peste noapte. Bogătaşul, aflând de aceasta, trimise un servitor şi-i cliemă la sine. Creştinii veniră.
Bogătaşul îi primi bine şi ar fi vrut să vorbească mult cu ei, dar, — fiindcă el nu ştia altă limbă, iar creştinii nu ştiau pe cea tătărească, — nu se putură înţelege. In deosebi Tătarul ar fi vrut să ştie de ce neam este fiecare dintre cei şase creştini, dar n’avea cum.
Un servitor al lui, auzindu-i dorinţa, îi zise :
—	„Stăpâne, eu îti pot spune uşor de ce naţie este fiecare, dar trebue să-mi dai voe ca eu să vă aduc la masă mâncărurile care Voiu vrea eu!“.
Stăpânul se învoi.
Când veni vremea, servitorul aduse la masă acestea: ciorbă de peşte, fasole cu mămăligă, praz, salată de măsline cu untdelemn, macaroane, cartofi, un pahar cu bere şi o lulea; apoi pofti pe creştini să se aşeze cu totii la o masă şi să mănânce fiecare ce-i va plăcea.
Târziu de tot, după ce oaspeţii au mâncat şi s’au culcat, bogătaşul tătar chemă la sine pe servitor şi-l întrebă dacă ştie acum de ce naţie este fiecare dintre cei şease creştini. Servitorul îi spuse lămurit totul, dar stăpânul întrebă:
—	„De unde ştii ?u
—	„Foarte uşor, răspunse servitorul. Cel care a mâncat ciorbă de peşte, este Eus; cel cu fasoha şi mămăliga, este Ito* mân; cel cu prazul, Bulgar; cel cu salata de măsline în untdelemn, este Grec ; cel cu macaroanele, Italian ; cel care a mâncat cartofi şi a băut bere, este German ; iar cel care n’a luat nimic, ci numai şi-a fumat luleaua, este Englez !“.
www.dacaromamca.ro
GIUAAC
1.
Sapsarl zapran ghibi, Oculur Coran ghibi.
Altân.
2.
Ai gealar, cun geatar,
Echi Iezi Mei gealmaz.
Haivan bolnusu.
3.
Asii casăr, inslii casăr, Orlasândă mai sasăr.
Cârpî.
4.
Pândi—pândi, clidersăn, Caraldăgă sândî chetti, Şindi şâgar căle-căle olersăn Şindi şâgar căle-căle
cuier sân.
GHICITORI
1.
Galben ca veninul Şi se ceteşte (se caută) ca Coranul.
Aurul.
2.
Luna doarme, soarele doarme, Numai două nu dorm
niciodată.
Coarnele vitelor.
3.
Dedesubt rogojină,
deasupra rogojină, Şi la mijloc pute seul.
Ariciul.
4.
Se sue, se sue, se duce,
S’a ascuns în curte,
Acuma ai să te prăpădeşti, Acuma ai să mori de râs.
Cârpî.
www.dacoromamca.ro
Ariciul.
374
5.
Giumac aittăm, giutcârlăm, Giumle iitni cutdrtdm.
BurjI.
6.
Eden cheter ellezi J)
Acşam cheler ellezi, Tiurliu-tiurliu ipecten Tihne tier ellezi.
Coiun.
7.
Allah iapar iapasdn, Temăr aşar capusăn.
Carbuz.
8.
Azâret alânân câlâşi, Duniadă dâr bar îşi.
Geaşân gealcâldaganî.
9.
lui aldândă ac land Arii men dep mac-tand
Cun.
10.
Alaman aiac,
Altân taiac,
Giursan getmez gealangaiac
Sagân.
5.
Am spus ghicitoarea, am tuşit, Şi toţi câinii i am stârnit-
Purecele.
6.
Dimineaţa pleacă,
Seara vin,
Din toate felurile de mătăsuri, Ele fac nasturi.
Oile.
7.
Dumnezeu 11 face,
Cuţitul ti deschide uşa.
Pepenele.
8.
Sabia Arhanghelului Mihail, îşi are un vârf în lume.
Fulgferul.
9.
In faţa casei este o manzată
albă
Şi se laudă că este frumoasă.
Soarele.
10.
Picior bălţat,
Ciomag de aur,
Dacă fugi după el, nu-1 ajungi.
Funigeii.
1). Acest cuvânt «ellezi» na fost posibil să mi se traducă. Unii pretind însă că în limba arabă a Coranului, «ellezi» însemnează chiar «oi».
www.dacoromamca.ro
375
11.
Tolem toii ac tauc.
Tâş
12.
Sârd-sârd odalar Hicinde duran aoclalar.
Harip.
13.
Asti tactă, iuslu ladă, Ortasândă salam sodă.
Emşeşec aşî.
14.
Ecî caşâc
Duverghe geabâşâc.
Culac.
15.
Băr cuium-bar Eci târla suti-bar.
Gieraarfa.
16.
Tâc-tâcam-am,
Teobesi tamam;
Băr câz aldâm,
Babasi imam.
Saat.
17.
Băr cheldnâm bar ; Clielchende cuşaclai, Chetchende cuşaclai.
11.
Cotetu-i plin de găini albe.
Dinţii.
12.
Rânduri-rânduri de odăi Şi’năuntru sunt studenţi.
Roşcova.
13.
Dedesupt scândură, de-asupra scândură
Şi la mijloc un student rău. Sâmburele roşcovei.
14.
Două linguri Lipite de perete.
Urechile.
15.
Am o fântână Cu două feluri de apă.
Oul.
16.
Tâc-tâc-am-am,
Am astupat gaura;
Am luat o fată Şi tatal ei e hoge.
Ceasul.
17.
Am o noră ;
Cel ce pleacă, o îmbrâţişază, Cel ce vine, o îmbrăţişează.
Soba.
ica.ro
376
18.
Deort du verde, deort Arap.
Oşaclâc.
19.
Galdâr-galdâr anesi bar, Boindă moşagî bar, Colândd colşagi bar.
Cocâş.
20.
Bdr bobi bacărar Gimnle alemul şacărar.
Ezan ocuganî.
21.
Eci gigât cureşăr Tabanlarl iâreşăr.
Macaslâc.
22.
Bâr chicichene alaşă Teogherecni dolaşă.
Coletcî.
23.
Pazargd cheltâm Sierghe condâm,
Deort ai igârmi deort
ildăs cordâm.
Nai mâgî.
24.
Băr chicichene păi Arcasândă tasmă tăi; Acâlân bosâ, oilandd băl!
18.
Patru pereţi, patru Harapi.
Hornul.
19.
Mama lui bolboroseşte,
La gât are mărgele,
La mâini are mănuşi.
Curcanul.
20.
O babă strigă
Şi toată lumea se adună
Cântecul hogii la geamie.
21.
Doi flăcăi se luptă Şi călcâile nu li se mişcă-
Grinzile.
22.
Un cal mititel Se ’nvârtcşte împrejur.
Umbra.
28.
Am fost în oraş,
In poliţă am fost pusă Patru luni şi douăzeci şi patru de stele am văzut.
Potcoavele şi cuiele.
24.
Un fluture mititel Are limbă pe spinare ;
Dacă tu ai minte, ghiceşte!
Plugul.
Saban. www.dacaromamca.ro
377
25.
Iui işinde oin bar,
Cuiîi şinde cuiii bar,
Cuiu şinde gilan bar,
Gilan başindd şemidan bar, Şemidanăn başindan
borazan bar.
Lambâ.
26.
Deorl drecli Teobesî moghedeclî.
Şâgarac.
27.
Ogâz ocure, cui şaşd.
Pâşcî.
28.
Bâr aivanăm bar,
Târlii gilă, târlii cu să.
lui.
29.
Acşam bosd, caplanâr Sâbârlci ostănd saclanâr.
Coz.
30.
Muiuz ilen saban eclâm. Şecher seplâm. luz şicti.
Târnaganî.
31.
Ei sacladâm,
Er gheordâm.
Horaz.
25.
In casă este un joc,
In fântână mai este o fântână, In tântână este un şarpe,
In capul şarpelui este un
sfeşnic,
Şi ’n capul sfeşnicului este o goarnă.
Lampa.
26.
Patru stâlpi
Şi pe ei (se află) un coviltir.
Hornul.
• 27. .
Boul rage şi risipeşte cenuşa.
Ferăstrăul.
28.
Am o vită care
întreg înghite întreg varsă.
Casa.
29.
Dacă este seară, se Închid Şi s’ascund sub mătură.
Ochii.
30.
Cu coarnele am arat,
Zahăr am presărat, sare a eşit.
Scărpinatul.
31.
Carne am ascuns;
Bărbat am văzut.
Cocoşul.
www.dacoramanica.ro
3?8
32.
Bâr suecsâz semâz bogci.
Casartcî.
33.
Cârd ‘ mâşâc cuirugundan. Aşălgan.
Saplî-tauâ.
34.
Cârd tauc canatândd
asâlgan.
Oşac.
35.
Caz giemărtladi Coranî atladi.
Cabac.
36.
Carangi damnî î.şimde Caz-dai bolâp olârl.
Tara magd şaşi ioc Câz-dai bolâp otârî.
Cocâş.
37.
Uzun-uzun uzunlar, Dalaplari lurar On ecâtane iaprac,
On iucitane toprac.
Şubuc.
38.
Cârc ipec men arâlghen, Cârc tuimsâţ fuilghen.
Ormfecşf iasţ.
32.
Un taur gras fără oase.
Căpuşa.
33.
Pisică neagră De coadă spânzurată.
Tigaia.
34.
Găină neagră spânzurată de
aripi.
Pirostriile.
35.
Gâscă a ouat
Şi a încălecat pe gard.
Dovleacul*
36.
Stă în grajd întunecos,
•Stă ca o gâscă,
N’are păr să se pieptene Şi stă ca o fată.
Curca.
37.
Lung, lung şi iar lung, Dulapurile li stau Douăsprezece foi Şi treisprezece pământ.
Luleaua.
38.
Din patruzeci de fire de
mătase
S’au împletit patruzeci de
noduri.
Pânza păianjenului.
www.dacoromanica.ro
3?9
39.
Câzâl calau iuslânde,
Ac şoşamî otârd.
Tâş.
40.
Anierde vai-vai Bălti şidd maicai mai.
Câmârscâ.
41.
Bâr aulam bar;
Bin coi săid,
Bâr auş toban sâimai.
Câmârscanî ivaaî.
42.
Bâr aalâm bar;
Şes-sem lodai Bailasan gire.
Şarâc.
43.
Bâr chicichenc pâlnaz ; Gergbe tiuşşe sânmaz Iapângilar iapalmaz Cuimgilar căialmaz.
Pândâc.
44.
Su aslândd Sari perâc.
Ţiul.
39.
Pe ud gard roşu Stau prepeliţe albe.
Dinţii.
40.
Acolo este vai-vai $i’n ulcică fierbe unt.
Furnicile.
41.
Am o curte;
O mie de oi încap,
Dar o mie de pae nu încape.
Gaura furnicilor
42.
Am un cal;
Când tl desleg stă,
Iar când îl leg merge.
Opinca
43.
Este un fluturaş mititel;
Dacă cade jos nu se sparge. Meşterii nu pot să-l Iacă, Argintarii nu pot să-l toarne.
Buricul.
44.
Sub apă
Puiculiţă galbenă.
Păsatul.
www.dacoromanica.ro
380
45.
Cal-cat leoşec,
Onî bâlmeân băr eşec.
Toban.
46.
Coc cudurdedi Coighe chelăp şalladî Ecî tai bâr gerghe Chelăp olladi
Târmenî caiataşî.
47.
Iui ar lăuda cuşagâm cahli; Ai saldî, cun aldî.
Cărau.
48.
Pazarcld salâlmaz,
Şanacâ salănmaz,
Ondan tatii şii bol maz.
Uicu.
49.
Tas iustânde saban giure.
Baş cârcanî
50.
Iushi gearî, asii geart, Ortasânda bâr auş lari.
Ingir.
45.
Rânduri-rânduri de saltele Şi cine nu ghiceşte este un
măgar.
Palele.
46.
Cerul a tunat,
In mijlocul salului s’a spart, Doi cai la un loc Au păscut în mijloc
Piatra morii.
47.
După casă a rămas brâul; Luna l-a lăsat şi soarele l-a
ridicat.
Bruma.
48.
La oraş nu se vinde,
In farfurie nu se pune,
Şi mai dulce decât acela nu se găseşte.
Somnul.
49.
Pe castron plugul merge.
Maşina de tuns.
50.
Deasupra piele, dedesubt piele, Şi’n mijloc un pumn de meiu.
Smochina.
www.dacoromanica.ro
âsl
51.
51.
Et met ii, ternar cârşau.
Parmaclî iuzuc.
52.
Ac taiacă uralgan biaz şa li.
Parmac.
53.
Cârd bult chelâp capladi, Târnărtai chelâp giocladt.
Caşâc capcaş.
54.
Bâr chicichene duchean,
Îşi toii Mocan.
Sâernâc.
55.
Ol başândd otârd,
Cursa şigân totârd.
Cuman.
56.
Asti tadd cop basar, lustă tadd cop basar,
O bâzâlsă câm iasar ?
Coc ger.
57.
Butoi de carne şi cerc de fier.
Degetul şi inelul.
52.
Băţ alb înfăşurat In pânză albă.
Degetul.
63.
Un nor negru l-a acoperit, Ceva rotund l-a descoperit.
Lingura şi. capacul.
64.
O prăvălie mică,
Plină toată de Mocani.
Cutia cu Chibrituri.
55.
Stând lângă foc, îşi satură pântecul
Ibricul.
56.
De-asupra scândura s’apa,să, De jos scândura apasă,
Dacă se strică cine reface ?
Cerul şi pământul.
57.
Uzun ildâz, aatâm ildâz, Ildâzlardan iapâlmadâm, Chianunlerde er ierde, Mar ta beni balamasân, Ne oldâgân bilemesân.
Sunt o stea lungă, numele mi-e
stea,
Din stele nu m’am făcut, Unde mă cauţi, mă vei găsi, In Martie nu mai mă găseşti Şi ce m’am făcut nu ştii.
Car.	Zăpada.
www.dacoromanica.ro
382
58.
Cuciugiuc boilî Catiipe tonnî,
Patlagean.
59.
Ai obalar — obalar,
Obadâ giîan balalar, Sorpasî elal et aram;
Ogă neder molalar.
Bal.
60.
Geol geandan mailî caiş.
GlIan.
61.
Tic-tac, capacli sari.
Saat.
62.
Ai buralî — buraţi,
Aiagî coli cânali,
Şimşicâdi toni bar. Sultanii atî bar.
Opop.
63.
Geaşi on beş, cârti otuz Sângârdâ bâr taş.
58.
Statură mică In haină de catifea.
Pătlăgeaua vânătă.
59.
Moviliţe — moviliţe,
Pe movili şarpele face pui, Zeama e bună, carnea e spurcată ;
Ce-au să zică preoţii?
Mierea.
60.
Lângă drum cureluşă unsă.
Şarpele.
61.
Tic-tac strachină învelită.
Ceasul.
62.
De aici aici,
Picioarele şi mâinile i sunt . văpsite, Poartă haina pestriţă Si o chiamă Sultana.
Pupăza.
63.
Gând e tânără, are 15 (zile), când e bătrână, are 30, Şi la sfârşit e ca o piatră.
Luna.
Al.
www.dacoromamca.ro
388
6b.
Jui işîmde oin bar, Tablaşidd tiuium bar.
Carlgaş.
65.
Stambuldd caz pşe Cacusî mânda tşe.
Mectiup.
66.
Ecî damdd bâr drec.
Murân.
67.
Cat-cat catlanşic Catlamadan ap aşic.
Capustâ.
68.
Bâr cuium bar belden Bâr cuium bar tâzden.
Ştan etâc.
69.
Ozî top coldcî ioc.
Vru.
70.
Cunghe pâşchen aş cordâm. Cobâc cuscan tâş cordâm.
Caua cobâc.
64.
in casă mi-e jocul Şi pe tablă am păsat.
Rândunica.
65.
La stambul se irige găsea Şi mirosul vine aici.
Scrisoarea.
66.
Intre două grajduri un zid.
Nasul.
67.
Rânduri-rânduri rândurele Şi’ntre rânduri este turtă.
Varza.
68.
Am un puţ la mijloc Şi-un puţ la genunchi.
Pantalonii şl cişmele.
69.
Minge rotundă fără umbră.
Groapa.
70.
Mâncare coaptă la soare am
văzut,
Şi spumă vărsând dinţi am
văzut.
Pepenele galben.
www.dacoromanica.ro
384
71.
Alşac terec,
Alemghe clierec.
Tachina.
72.
Ai alemet — alemet Şi toii câiamet:
Sulai saldâm, cur aldâm, Salt Allah Moamet.
Otmech.
73.
Ozân'boin ozî aşar.
Mal-şirac.
74. V
Corată bâr şii bar;
Iten corcmai, tauctan cor că.
Şualşan.
71.
Pom mititel
La toată lumea trebue.
Sandalele de lemn.
72.
O prăpastie mare Cu toate felurile într’însa ; Udă am pus-o, uscată am
luat-o,
Mulţumesc ţie Doamne
Mahomed.
Pâinea.
73.
Singură îşi mănâncă din
lungime.
Lumânarea.
74.	*)
In grădină este ceva;
De câine nu-i e frică, dar de găină îi este frică.
Râma.
1) Această din urmă ghicitoare este luată din limba românească şi nu-i de mult in repertoriul ghicitorilor tătăreşti, care circulă prin sat.
Doamna Sofia Chiriacescu, — sora fruntaşului şi primarului acestei comune, Ioan Bănescu, — mi-a povestit că prin Septembrie— Octombrie fiind strânse intr'o casă mai multe Tătăroaice, dânsa, din vorbă in vorbă, le-a spus ghicitoarea românească:
«Strigă Leana din grădină
Că-i e frică de găină
Şi de câine nu-i e frică». — Râma.
De atunci, ghicitoarea aceasta a umblat din gură în gură şi acum s'a încetăţenit la Tătari,
www.dacoromanica.ro
385
V.	MEMETCEA
Jocul acesta este tătăresc şi numai pentru băeţi. întâi se aleg doi şeii; apoi, ceilalţi copii,—doi câte doi, —se duc mai la’o parte şi-şi pun în taină diferite nume, (de flori, fructe, etc.)şi pe urmă vin în faţa şefilor, cari aleg la noroc. In urmă cele două cete, la depărtare de vre-o 8 — io metri una de alta, se aşează faţă’n faţă, stând toţi jos, turceşte. Atunci un baiat dintr’o ceată şi altul’ dintr’alta spun cuvintele următoare ;
1.	Memetcea !
2.	Melecâi totă!
1.	Baran ghele.
2.	Başî ortd.
1.	Seven, seven.
2.	Ghelsân, alsânl
1.	Memetcea (nume propriu)
2.	Lele Melecâi! (nume prop.
1.	Se duce şi vine.
2.	Capul la mijloc.
1.	Iubeşte, iubeşte!
2.	Să vie, să iâl’
Cuvintele acestea fiind sfârşite, cei doi băeţi cari le-au spus, fug unul după altul, înconjurând de trei ori cele două tabere. Dacă în fuga aceasta cel din nainte este prins, devine prizonierul celorlalţi.
Când o ceată este luată prizonieră, toţi copiii din ceata biruitoare încalecă fiecare pe câte unul dintre cei învinşi, cari sunt datori să-i ducă şi să-i aducă în spate vre-o 20 de metri.
Jocul poate reîncepe.
www.dacoromamca.ro
ADRIEA. ADRIEA J»
Adriea, Adriea! — mare senină,
Dar cu adâncuri in clocot, funeste, — Soarele'n sânge apune pe creste,
Piere’n lumină...
Viforul nordic s’arată, e gata —
Peste pământul italic să cadă;
Vin furtunatece rânduri grămadă,
Vin ca săgeata!
Stâncele negre ’mpetrite-au să steie P Oare nu'ncepe-vor să se prâvale,
Până la poalele apelor tale
Vântul să'şi deie P
Cadă şi cureţe sfânta ţărână,
Plină de ale străbunilor urne;
Cele de astăei — ca duhuri nocturne —
Vis să rămână!
www.dacaromanica.ro
387
II.
Munţii sânt vitregi şi stâncile’asemeni! Ele ţinură duşmanilor parte:
Roagă-te, Adrie, zeului Marte,
Zână ce-i semeni!
Toarnă oţelul in braţe, şi vrere Ne’nduplecată in inimi latine;
Din ale tale afunduri divine ■
Adâ putere I
Iar dacă lutul nu o să învie,
Svârle talazuri s’acopere ţara Unde un Tasso făcut-a Ferrara
bacră să fiel...
Tu, care pururi ai fost suverană Peste-a Italiei mândră câmpie,
Fă ca să treacă neştearsă'n vecie —
Faima romană!
Adriea, Adriea !—mare regină,
Clipa din urmă a Romei azi este : Soarele'n sânge apune pe creste,
Piere’n lumină!...
24 Octombrie, 1917.	EUGEN CIUCHI
www.dacaromamca.ro
CANALUL NAVIGABIL CERNAV0PA-C0N5TANTA
PUTINŢA DE A REALIZA ACEASTA LUCRARE.
In timpul din urmă sJau scris diverse articole prin ziare şi reviste asupra acestui subiect. Din citirea celor publicate se observă că intenţia autorilor — stăpâniţi de ideea întopmirii unui Canal navigabil Cernavoda-Constanţa —s era motivată, în primul rând, de însemnătatea bogăţiilor solului şi subsolului ţării.
Materiile prime şi fabricate de care dispune ţara ocupă, faţă de alte state ale Europei, un loc bine apreciat. Toate aceste produse par a cere mereu să li se deschidă drumuri mari, aşa precum mare le este însemnătatea lor.
, Şi, în adevăr, ori-cât de mănos ar fi un pământ şi ori-cât de variate ar fi produsele locului, foloasele ce-ar urma să fie culese de pe urma acestor bunuri n’ar putea fi valorificate atâta timp cât mijloacele de transport n’ar fi puse cu înlesnire la îndemâna comerţului. Sub acest raport, toate drumurile noui deschise — fie ele pe uscat, fie căi de apă — reprezintă, pentru comerţul unei ţări, agentul de susţinere şi de desvoltare al tuturor bogăţiilor.
Acum în urmă, în No. 2, Anul III, 1922, din revista „Analele Dobrogei*, ni se dă, în traducere, un articol
www.dacoromanica.ro
389
„Valea Cara-Su*, datorit lui Herr v. Vincke. al cărui studiu prezintă un interes deosebit prin faptul că, pe la 1840, cercetătorul v. Vincke a studiat topografia Văii Cara-Su şi a luat în cercetare ideea săpării unui canal navigabil de la Cernavoda la Constanţa. După arătările lui v. Vinke ar rezulta că, acum 82 de ani, lacurile din Valea Cara-Su aveau un debit de apă mai mare de cât îl au azi şi că legătura acestei văi cu apele Dunărei la Cernavoda era permanentă in timpul creşterii apelor fluviului. V. Vinke considera, deocamdată, lacurile Cara-Su drept un basin superior de la al cărui debit s’ar putea alimenta apele canalului. Şi, plecând de la această consideraţie, el propunea mai întâiu :
a)	. — întocmirea unui canal cu ecluse, care ar pleca, pe deoparte, din lacurile Cara-Su spre apus, către Dunăre, până la Cernavoda; iar, de altă parte, un alt canal, tot cu ecluse, care să plece de la lacurile Cara-Su spre răsărit, până la Mare, la Constanţa.
Pentru un asemenea proect ar fi trebuit ca debitul apelor din lacurile Cara-Su să fi fost destul de însemnat, pentru ca din ele să se alimenteze cu apă cele două canale. Totuşi, însuşi v. Vinke se cam îndoia, că acel debit ar putea servi la umplerea canalelor. Azi lucrurile stau cu totul alt-fel. Lacurile Cara-Su sunt în mare parte secătuite şi nici nu este de gândit că ele ar putea servi drept isvor de alimentare al canalelor.
b)	. — A doua propunere a lui v. Vinke consistă în tăerea unui canal adânc între Cernavoda şi Constanţa şi care să lege apele Dunărei cu cele ale Mării Negre, canalul având înclinarea suficientă pentru ca apele Dunărei să se verse, prin el, direct în Mare.
V. Vinke spunea, fără însă a fi convins, că întocmirea unui asemenea canal ar fi un lucru cu putinţă de înfăptuit şi clasifica lucrarea lui printre cele numite în „stil mare11. V. Vinke nu se ilusiona asupra greutăţilor ce, natural, trebuiau să iasă în cale prin tăerea în adâncime a podişului dintre Allahcapu şi Constanţa, format din straturi de piatră calcaroasă. O asemenea îngrijorare era explicabilă pe la anul 1840, căci pe atunci lucrul manual
www.dacoromanica.ro
390
nu era secondat cu atâta înlesnire de instrumente şi maşini, aşa cum este în zilele noastre.
In resumat, conclusiile lui v. Vinke sunt sceptice şi ele au fost determinate de mai multe cause, între care cităm : 1) cheltuelile mari, pe care le-ar cere lucrările de săpătură ale unui canal de asemenea dimensiuni. 2) apoi el se temea că portul Constanţa ar putea fi înpot-molit de aluviunile aduse de apele canalului, căruia Vincke îi dedea vărsarea direct în Mare. Fără să indice locul de vărsare al canalului la Constanţa, cercetătorul de pe atunci aminteşte că la Constanţa Marea este puţin adâncă şi malurile nisipoase, ceea ce-i sporea şi mai mult îngrijorarea ce avea asupra înpotmolirii portului, 3) şi tot V. Vincke îşi pune întrebarea asupra viitorului porturilor Brăila, Galaţi şi Sulina în ziua când canalul navigabil de la Cernavoda la Constanţa ar fi deschis navlului.
Văzurăm în mod succint cercetările şi proectele lui v. Vincke care, la anul 1840, avu minunata licărire de a indica, pentru întâia oară, însemnătatea canalului navigabil Cernavoda-Constanţa.
Dela 1840 până azi multe lucruri s’au schimbat în situaţia economică a satelor europene. Pe lângă aşeză-mintele nouă de State, care s’au realizat în timpul războiului, a reapărut, ca factor de căpetenie în conducerea popoarelor, şi materialismul politic, a cărui putere electivă se reazimă, între altele, pe marele artere de comunicaţie, singurele în stare de a servi la înflorirea comerţului şi a industriilor O independenţă cu adevărat stătătoare de sine are nevoe să stăpânească cele mai variate căi de comunicaţie, căci prin schimbul produselor, pe care o ţară le deţine, ea îşi poate întemeia bogăţia, iar uşurinţa mijloacelor de transport îi atrage în câmpul său de activitate cât mai multe din produsele altor ţări.
înfăptuirea unui canal navigabil, care să lege Dunărea cu portul Constanţa, este evident socotită ca o lucrare de mare însemnătate, căci în ziua când navlul fluvial va atinge portul Constanţa, mare parte din mărfurile de export şi de import vor beneficia de o cale de apă scurtă şi comodă. Graţie acestui canal se va oferi mărfurilor
www.dacaromamca.ro
391
pentru transit uşurinţa de a străbate tot centrul Europei de la un capăt la altul.
Ca un ultim cuvânt înainte, trebue să spun că nu mă voiu ocupa cu analizele meticuloase ale diferitelor pro-ecte sau scrieri, care au îmbrăţişat acest subiect. Faptul de primă importanţă este că însemnătatea căilor de apă este în de obşte cunoscută şi admisă, iar cât priveşte greutăţile pe care le conţine în sine o asemenea lucrare, ele nu sunt din cele de neînvins.
Ceea ce interesează este să arăt că realisarea unui Canal navigabil dela Cernavoda la Constanţa este cu putinţă de a fi, îndeplinită.
Canalul va avea porţi-ecluse la ambele capete. La Cernavoda ele vor servi de legătură între apele Dunărei şi cele ale canalului, iar la Constanţa, porţile-ecluse vor servi la regularea debitului apelor din canal. Canalul nu va avea o scurgere propriu zisă direct în Mare, el fiind calculat pentru o înclinare de 0,00009 m. pentru metru lungime, aşa fel că apele conţinute în canal să aibă o scurgere uşoară. Sunt prevăzute basine-porturi la Cernavoda, Megidia, Murfatlar, Hasancea şi Constanţa.
Aceste generalităţi spuse, să intrăm în discuţia subiectului pe care-1 voiu împărţi în două capitole:
а)	— Să arăt că săpătura unui canal navigabil, care să lege Dunărea cu Marea în drumul de la Cernavoda la Constanţa este un lucru cu putinţă de a fi realizat, ori-care ar fi latura sub care problema ar fi privită. Tot în acest cap. vor intra şi cheltuelile cerute pentru săpătura canalului, construirea digurilor, a basi-nelor—porturi, etc.
б)	In legătură cu deschiderea unei căi de apă de însemnătatea acestui canal navigabil, este natural să mă opresc şi asupra efectelor economice care vor decurge de pe urma acestei căi de apă. Acest canal va influenţa în mod efectiv asupra traficului dinăuntru şi din afară al ţării. Aceste constatări vor forma subiectul cap. II.
I
Dacă aruncăm o privire asupra profilului văii Cara-Su, cu punct de plecare Cernavoda,şi lungim această vale
www.dacoromanica.ro
392
spre răsărit către Constanţa, constatăm că, pe distanţa de 35,5 Km. între Dunăre şi vecinătatea gării Dorobanţul, terenul văii se menţine la o altitudine medie de 5. m. deasupra nivelului Mării Negre, adecă puţin mai sus de cât nivelul apelor Dunărei la etiaj (nivelul apelor celor mai scăzute ale Dunărei e de 4, 5 m. deasupra nivelului Mărei).
Dela Cernavoda până aproape de gara Saligny (5 km. distanţă) valea merge descrescând în pantă uşoară, având cota de circa 8 m. înălţime la Cernavoda şi 5 m. cota la gara Saligny,!) adecă o înclinare de 0,0006 m. pentru metru lungime.
Din vecinătatea gării Saligny, mergând spre răsărit, valea Caras-Su îşi menţine nivelul aproape normal şi anume la 5 m. deasupra Mării. Această aşezare regulată a văii merge până lângă gara Dorobanţul, pe o distanţă de 35,5 km.
Pe lungimea acestei văi (circa 36. km.), cotele de nivel fiind vecine cu nivelul apelor Dunărei la etiaj, este natural ca apele fluviului să se reverse pe vale atunci când ele sunt în creştere, căci o umflare a lor numai de 4 m. deasupra etiajului, aduce inundarea văii Cara-Su, formând din tot ţinutul ei, până aproape de Allahcapu, o fâşie întinsă de apă. 1 2)
După cum se vede, situaţia terenului de la Cernavoda până la Allahcapu (38,5 km.) este minunat înfăţişată pentru tăerea unui canal. Plecând de lângă satul Allahcapu (cam. la 38,5 km. depărtare de Dunăre) şi înaintând către Mare, terenul începe a se ridica treptat, dar simţitor şi, după cum ne indică profilul, întâlnim cotele :
10 m. deasupra nivelului Mării la Allahcapu ;
15 m.	„	„	„ între Murfat. şi Omurcea;
20 m.	„	„	„ între Omurcea şi Hasancea;
iar de aci înainte podişul se ridică gradat la :
30 m., 35, 40, 45, 50 m. deasupra nivelului Mării,
1)	Cota mai ridicată la gura văii ca în interiorul ei se daloreşte aluvionarii exercitate de Dunăre în trecut, în timpul marilor inundaţii, când apele Dunării intrau pe valea Cara-Su până la E. de Megidia.
2)	De la 1862, de când Englejii au făcut un dig de baraj la gura văii Cara-Su, spre a proteja calea ferată pe care au construit-o între Cernavoda şi Constanta) valea nu mai este inundată de Dunăre,
www.dacaromamca.ro
pentru a atinge cota cea mai ridicată de ă6 m. la Palas.
De la Palas spre răsărit cotele terenului încep a des. creşte, şi se termină având 20—40 m. lângă. Constanţa-
Intre Allahcapu şi Mare distanţa este de 23,5 km. şi, pe această porţiune de podiş, terenul formează o piedică hotărâtă, care ne indică că Val^a Cara-Su în nici un caz nu poate fi considerată ca o veche albie a Dunărei.
Din cele ce văzurăm cota cea mai ridicată este cea de la Palas (56 m.). Totuşi, pe traseul de la Cernavoda la Constanţa, cota de la Palas este cea mai joasă faţă de cotele imediat apropiate ale podişului, care se în tinde spre nord şi spre sud de punctul Palas. Aci avem o şea în relieful podişului.
In punctul Palas (56 m. cotă şi la 6 km. departe de malul Mării) va corespunde cea mai adâncă săpătură a Canalului. Urmărind profilul văii Cara-Su, cu punct de plecare Cernavoda şi terminus Constanţa, observăm că lucrările de săpătură ale Canalului, privite sub raportul importanţei lor cantitative, se împart în două:
а)	— Dela Cernavoda până la Allahcapu (38,5 km.), săpătura Canalului este de la sine indicată în valea Cara-Su propriu zisă, ca un teren natural de revărsare a apelor Dunărei.
б)	— Cu începere de la Allahcapu (10 m. cotă şi 23,5 km. departe de Mare) până la malul Mării, lucrările de săpătură întâmpină obstacole opuse de podişul, care se înalţă mereu spre Constanţa.
Această piedecă nu trebue totuşi să ne oprească din calea socotită. Greutăţile apar întotdeauna atunci când e vorba să învingem obstacole naturale. Atenţiunea ne este atrasă în mod serios de însemnătatea ce-ar avea-o pentru ţară tăerea acestui canal ; şi cum, de altă parte, lucrări similare au fost executate în adâncimi mult mai mari de cât cele cerute de canalul Cenavoda-Constanţa, cum este de ex. canalul Corint, canalul râului Colorado şi altele, — vedem bine cât de încrezători trebue să fim .în puterile noastre, când ele sunt cerute pentru înfăptuirea unor opere naţionale.
Urmând spusele de la început, reamintim că întocmirea Canalului naviaahiL toowtftdară-fipnstanţa nu are
394
alt scop de cât acela de a permite navlului fluvial să atingă Portul Constanţa. înclinarea Canalului dela Dunăre la Mare va avea o pantă mică ; scurgerea apei canalului va fi în drumul către Mare foarte înceată, căci nu-i de nici un folos să se dea apelor Dunărei o scurgere continuă in Mare, la Constanţa.
Cursul normal al Dunărei nu va fi de loc stânjenit prin umplerea cu apă a canalului; apele fluviului vor urma liniştit calea spre Brăila, Galaţi, Sulina, pentru că, aşa cum am arătat, canalul nu se va vărsa direct în Mare. El va fi stăvilit la Constanţa prin ecluse — baraje, al căror rost este de a comanda şi regula nivelul de apă din canal. După cum vom vedea mai la vale dimensiunile canalului şi cele ale basinelor-porturi, apoi cantitatea de apă cuprinsă de canal între Cernavoda şi Constanţa, reprezintă în medie, 18,000,000 metri cubi Cu privire la debitul de apă al Dunărei, socotit pe o adâncime de 6 m. şi cu o viteză de scurgere de 1 metru pe 10 secunde, acest fluviu lasă să treacă 31,000,000 metri cubi de apă în timp de 24 ore (acest debit se referă numai la braţul propriu zis al Dunărei, cel care trece pe la Cernavoda). Deci nu poate îngrijora pe nimeni faptul că o parte alicotă din volumul aşa de mare de apă al Dunărei este îndrumată în canalul dela Cernavoda la Constanţa. Şi, pentru că s’a stabilit că înclinarea canalului va fi foarte mică, canalul nu va vărsa în Mare mai mult de 1—200,000 metri cubi apă în 24 ore, fapt ce nu poate avea înrâurire nici asupra volumului şi nici asupa cursului Dunărei.
In conducerea lucrărilor pentru executarea acestui canal vom considera punctele de mai jos ca jaloane de căpetenie.
1)	— înclinarea canalului va avea o pantă care nu va depăşi 0,00009 m. la metru lungime ;
2)	— Adâncimea cana1ului, privitoare Ia conţinutul de apă, va fi de 4. m.
3)	— Lăţimea canalului, socotită pe făşia de apă de la suprafaţă, va fi de 60 m.
4)	— Legătura între apele Dunărei şi apele canalului la Cernavoda se va face prin mijlocirea unui stă-
www.dacoromamca.ro
395
vilar de piatră, având 11 m. înălţime deasupra nivelului Mării şi prevăzut cu un grup de 2 porţi de fier mobile, sistem ecluze.
5)	— Un canal de aducere, cu pereţii în piatră, având llm. înălţime deasupra nivelului Mării, lat de 80 m. şi lung de 200 m. se va continua dela stăvilar până la basinul-port, care se va construi la Cernavoda.
6)	— Basinul-port de la Constanţa, alipit la capătul de răsărit al canalului de aducere, va avea dimensiunile : 800 m. lungime ; 100 m. lăţime şi 4 m. adâncime, pentru volumul apei ce va cuprinde.
El va fi prevăzut cu cheiuri care, împreună cu zidăria basinului, vor fi clădite în piatră. Intre basinul-port şi canalul de aducere a apei din Dunăre, legătura se va face de asemenea printr’un grup de două porţi de fier, mobile, sistem ecluze.
7)	— Basinul-port dela Cernavoda va fi legat direct, la capătul de răsărit, cu canalul care merge de la Cernavoda la Megidia.
8)	— La Megidia se va întocmi un basin-port având dimensiunile: 800 m. lungime, 80 m. lăţime şi 4 m. adâncime pentru volumul apei. El va fi prevăzut cu cheiuri. întreaga comunicaţie va fi în piatră. Acest basin-port va fi legat direct, la ambele sale capete, cu canalele: Cernavoda-Megidia şi Megidia-Murfatlar.
9.	La Murfatlar se va întocmi un basin-port de dimensiuni : 400 m. lungime, 60 lăţime şi 4 m. adâncime, care va fi prevăzut cu cheiuri în piatră. Deasemenea pereţii basinului vor fi construiţi în piatră. Legătura basinului cu capetele canalului va fi directă.
10.	La Hasancea se va construi un basin cu cheiuri, lucrat în piatră, având dimensiunile : 400 m. lungime, 60 m. lăţime şi 4 m. adâncime. Legătura basinului cu capetele canalului va fi la fel ca şi aceea a basinului Murfatlar.
11.	La Constanţa, punctul terminus al canalului, este prevăzut un basin-port cu cheiuri, construit în piatră şi având dimensiunile : 2000 m. lungime, 400 m. lăţime şi 4 m. adâncime pentru volumul apei cuprinse.
www.dacaromamca.ro
396
12.	Depozite, magazii şi locuinţe pentru personal se vor clădj la Cernavoda, Megidia, Murfatlar, Hasancea şi Constanţa.
13.	O uzină electrică centrală (cu curent alternativ) se va construi la Megidia, pentru- iluminatul canalului, al basinelor, precum şi pentru furnizarea energiei cerute de manevra ecluselor şi a maşinelor de încărcat şi descărcat în porturi.
14.	Pereţii canalului se vor planta cu salcâmi în părţile lăsate pentru pământ teşit.
15.	Felul de săpătură al canalului.
După cotele arătate în profil, pe distanţa dela Cernavoda la Hasancea (49,5 km. distanţă) suntem îndrumaţi a face săpătura canalului cu deschizătură descoperită.
Cu începere dela Hasancea (25 m. deasupra nivelului Mârei şi 12,5 km. distanţă dela Mare) şi mergând spre Constanţa, profilul podişului se înalţă din ce în ce şi ar fi cazul să vedem dacă pe porţiunea Hasancea-Con-stanţa săpătura canalului, cu deschizătură descoperită, este mai nemerită de cât aceea a unui canal săpat în tunel.
Lucrările cerute pentru a executa săpătura canalului cu deschizătură liberă sunt mai uşoare de înfăptuit şi mai puţin costisitoare decât acelea ale unui canal prin tunel. Cum însă distanţa între Hasancea şi Constanţa nu este decât de 12,5 km., aducerea canalului prin tunel între aceste două puncte n’ar fi o lucrare imposibilă. Acest canal tunel ar avea avantajul de a înlătura marile exca-vaţiuni de teren, pe care au să le aducă tăerea podişului pentru canalul deschis în aier, a cărui lăţime de suprafaţă variază dela 80 m. până la 150 m., iar adâncime de săpătură între Hasancea şi Mare dela 30 m. până la 60 m. De asemenea, o deschizătură de teren atât de mare în regiunea apropiată de Constanţa ar fi o piedică pentru circulaţia căruţelor în trecerea lor dintr’o parte în alta a canalului.
Privind chestiunea sub altă faţă trebue, totuşi, să ţinem seamă de cheltuelile ridicate pe care le-ar cere lu-
www.dacaromamca.ro
www.dacoromanica.ro
397
crările de întocmire ale unui canal tunel, pe lângă care mai vin să se adaoge cheltuiala întreţinerii unui asemenea tunel cu apă, căci asigurarea transporturilor de vase prin tunele are nevoie de iluminatul permanent cu electricitate, precum şi de un serviciu bine organizat pentru supravegherea şi controlul vaselor. In ce priveşte îngrijorarea ce ar aduce-o săpătura canalului cu deschizătură liberă pentru circulaţia vehiculelor, aceasta va fi uşor înlăturată prin stabilirea câtor-va poduri de trecere deasupra canalului.
In definitiv, ne vom opri deci — şi între Hasancea-Constanţa—la sistemul de săpătură a canalului cu deschizătura liberă, astfel că întreg canalul navigabil, dela Cernavoda la Constanţa, va fi descoperit.
Spuneam că lăţimea canalului ar fi de 60 m. Pereţii canalului vor fi întăriţi cu zidărie de piatră la intervale de 1000 m. Intăriturile cu piatră ale malurilor canalului vor avea lungimi de câte 500 m., aşa fel că intăriturile cu piatră şi acelea cu pământ teşit vor merge alternând: pe 500 m. 1. întăritură cu zidărie de piatră, urmată de 1000 m. 1. bordură cu pământ teşit, şi aşa mai departe.
Adâncimea canalului, pentru cuprinsul volumului de apă, va fi de 4 m.
17.	Un serviciu telefonic şi de semnalizare va lega între ele basinele porturi.
In drumul spre Constanţa am spus că, plecând de la Hasancea, canalul va trece prin punctul Palas (56 m. deasupra nivelului Mării) şi de aci el va merge la Constanţa, unde capătul canalului va debuşa într’un basin-port terminus, al cărui amplasament va fi stabilit în partea de sud a oraşului, în cartierul Viilor-vechi, care se găseşte drept în spatele portului maritim.
Nu socot deloc nemerit ca să se dea canalului vărsarea în lacul Siut-Ghiol (Ia Mamaia) aşa precum au indicat-o câţi-va scriitori. Mai întâi că s’ar lungi traseul canalului cu circa 8 km., şi mai pe urmă podişul, care este aşezat între Palas şi lacul Siut-Ghiol, are în unele puncte 70 m. deasupra nivelului Mării, ceeace depăşeşte . cu mult cota de la Palas (56 m.).
www.dacoromamca.ro
398
Nu trebuie uitat de asemeni că Iacul Siut-Ghiol nu poate fi niciodată legat direct cu Marea în scop de a servi la trecerea vaselor dintr’o parte într’alla, căci dea-lungul Iacului, pe tot litoralul plăjii Mamaia şi pe o lungime mai bine de 10 km., avem numai bancuri de nisip care se întind mult departe în largul Mării. Mai apoi, prin vărsarea directă a canalului navigabil Cernavoda-Conslan(a în Iacul Siut-Ghiol, ar putea, cu timpul, să se împotmolească Iacul prin depunerile aduse de apa 'canalului. Şi, cum situaţia lacului Siut-Ghiol este la 7 km. nord de Constanţa, în direcţie opusă portului maritim, ar urma ca toate mărfurile aduse cu şlepurile pe canal să fie din nou transportate pe distanţa de 7 km. până la silozurile portului. Mărfurile sosite în port şi care ar trebui să plece în interiorul ţării pe cale fluvială ar fi supuse la aceiaşi transbordare pe distanţa de 7 km.
Evident că o asemenea stânjenire nu-i de loc potrivită cu cerinţele traficului de produse în mare. O ultimă observaţie este faptul că curenţii Mării pe coasta Dobro-gei se mişcă în direcţia nord-sud şi, în perpetua lor mişcare, aceşti curenţi aduc cu ei depuneri de nisipuri, pe care le aşează dealungul coastei. Şi, dacă lacul Siut-Ghiol ar putea fi împotmolit de aluviunile aduse de apele canalului, s’ar mai putea întâmpla ca bancurile de nisip şi de aluviuni din jurul lacului şi plăjii să fie duse de curenţi spre sud, către portul Constanţa, pe care l-ar ameninţa cu înpotmohrea.
Jn definitiv, rămân stabilite două puncte capitale:
1) — Canalul navigabil de la. Cernavoda la Constanţa va fi săpat cu deschizătura descoperită şi traseul lui va merge în vecinătatea căii ferate, trecând prin basinele — porturi şi punctele stabilite mai sus.
2. — Capătul canalului la Mare se va deschide în bas inu l-port Constanţa, care va fi aşezat în imediata apropiere a portului, în regiunea numită Viile Vechi.
In tabloul anexat sunt arătate, pe categorii, dimensiunile lucrărilor de săpături, de zidărie a stăvilarului, a basinelor porturi, a cheiurilor etc. In dreptul fiecărei lu-
www.dacaramamca.ro
399
crări sunt arătate sumele la care se ridică efectuarea lor.
Pentru a nu încărca prea mult cu date şi explica-ţiuni tabloul ce urmează, voiu trece mai jos adâncimile de săpături faţă de profdul terenului pentru fiecare categorie de lucrare.
Săpătura în pământ pentru stăvilarul, canalul de legătură şi basinul-port de la Cernavoda va avea o adâncime de......................................... 7,00 m.
Săpătura în pământ pentru canalul navigabil de la Cernavoda la Megidia va avea o adâncime de .	4,60 m.
Deschizătura superioară a pereţilor acestui canal va fi de circa...................................... 03,00 m.
Basinul-poit de la Megidia va avea o săpătură în pământ în adâncime de............................ 1,00 m.
Săpătura în pământ pentru canalul navigabil de la Megidia Ia Murfatlar va avea o adâncime medie de 9.00 m.
.Deschizătura superioară a pereţilor acestui canal va fi în medie de circa............................. 75,00 m.
Basinul-port de la Murfatlar va corespunde la o săpătură în pământ în adâncime de................... 11,50 m.
Săpătura în pământ pentru canalul navigabil de la Murfatlar la Hasancea va avea o adâncime medie de 22,00 m.
Deschizătura superioară a pereţilor acestui canal va fi în medie de................................. 95,00 m.
Basinul-port Hasancea va corespunde la o săpătură în pământ în adâncime de....................... 28,00 m.
Săpătura îa pământ pentru canalul navigabil de la Hasancea la Constanţa va avea o adâncime medie de 50,00 m.
Deschizătura superioară a pereţilor acestui canal va fi în medie de................................... 150,00 m.
Basinul-port-Constanţa va corespunde Ia o săpă-tuiă în pământ în adâncime de....................... 30,00 m.
Sumele cerute pentru executarea canalului navigabil de la Cernavoda la Constanţa, aşa cum sunt arătate în tabloul anexat, au fost întocmite după o bază medie a preţurilor actuale de muncă şi materiale.
Totuşi, nu sunt înlăturate mijloacele pentru reducerea acestor preţuri. La o lucrare cu proporţii atât de mari, aşa cum este cazul de faţă, se vor găsi, odată cu stabilirea definitivă a lucrărilor de executat, şi scăderi posibile 'de făcut asupra preţurilor unitare.
www.dacoramamca.ro
400
Pentru moment, trebue să considerăm suma de lei 662.804 000 ca fiind aceea cerută pentru realizarea canalului navigabil de la Cernavoda la Constanţa.
Urmărind lucrările arătate In tabloul anexă şi, In special, pe acelea privitoare la săpături şi zidării, găsim că:
Pământul săpat pentru tăerea canalului reprezintă 115.704 400
metri cubi;
Lucrările de zidărie in piatră pentru stăvilar, canalul de aducere, basinele-porturi, cheiuri, întărirea malurilor etc. reprezintă.............................. 437.548
metri cubii
Iar sumele cerute pentru uzina electrică de la Megidia, pentru porfile ecluse, pentru clădiri, magazii, elevatoare, macarale, poduri rulante, iluminatul cu electricitate şi aparatele de semnalizări, cu care vor fi înzestrate basinele porturi, sunt evaluate la Lei . . . 118.000.000
O extracţiune de 115 704,400 metri cubi de pământ, ori cât de mare ni s’ar părea, este totuşi un lucru cu putinţă de făcut. Intre Murfatlar şi Constanţa săpătura canalului va fi In mare parte făcută în teren calcaros; dar, cum azi maşinile de perforat şi extras pământul sunt puse In mişcare prin ajutorul maşinilor motrice, a căror energie poate fi întrebuinţată In acelaş timp şi pentru materialul rulant, care va deplasa şi pune pământul scos, este natural să nu considerăm greutăţile ivite în cale de opera săpăturilor, ca obstacole de neînvins.
Lacurile din valea Cara-Su, nu sunt altceva de cât un şir de bălţi, care se întind spre apus şi răsărit de Megidia. Aceste mlaştini pline cu stuf, nu sunt nici prea adânci (au dela 0,50 m. până la 1,20 m. adâncime) pentru ca să fie socotite drept lacuri, unde ar putea fi prăsiţi peşti şi nici nu aduc vre-un venit însemnat din stuful ce-1 conţin.
In schimb, umplerea cu pământ a acestor mlaştine ar asana definitiv oraşul Megidia şi satele vecine, scă-pându-le pentru totdeauna de frigurile palustre, pe care ţânţarii din bălţi le răspândesc In Megidia şi împrejurimi. Ar fi un prilej nemerit pentru asanarea văii Cara-Su, ca pământul scos din săpătura canalului să fie întrebuinţat pentru umplerea acestor bălţi.
www.dacoramanica.ro
401
Lucrul de căpetenie In executarea canalului navigabil dela Cernavoda la Constanţa şi care lucru cere un mare şi continuu efort, este acel al săpăturii canalului şi al ridicării zidăriilor. Dar, ori-cât de grea va fi munca ce se va depune pentru săpăturile în pământ şi pentru construcţia zidăriilor, acea muncă a făcut totdeauna parte din domeniul voinţei şi al energiei, de pe urma cărora au luat fiinţă multe şi minunate lucrări. Nu este deci nici un secret şi nici cel mai mic indiciu de înfricoşare, care ar putea zădărnici cu ceva realizarea acestui canal, căci ar urma, în acest caz, să nesocotim calitatea de muncă civilizatoare cu care este înzestrat poporul român.
II.
înrâuriri asupra desvoltArii
ECONOMICE A ŢARII
Trebue să spunem, înainte de toate, că prin deschiderea unui canal navigabil dela Cernavoda la Constanţa, nu se urmăreşte câtuşi de puţin deprecierea oraşelor Brăila, Galaţi, Sulina, şi nici nu poate fi locul de a se gândi cineva că, odată ce se va stabili legătura pe apă între Dunăre şi portul Constanţa, ar urma ca atunci să se răstrângă viaţa comercială atât de înfloritoare, pe care o au porturile din josul Dunărei.
Am arătat că, prin întocmirea canalului navigabi-Cernavoda-Costanţa, apele Dunărei nu se vor resimţi de-• loc în volumul lor, iar vasele vor naviga cu aceeaşi uşurinţă ca şi mai înainte către porturile Brăila, Galaţi, Sulina şi înapoi.
In schimb, nu se poate tăgădui folosinţa căilor de apă, ori-care le-ar fi natura lor, atâta timp cât ele pot fi utilizate pentru navlu. Prin mijlocirea acestor căi se întăresc din ce în ce legăturile comerciale dintre cele mai depărtate regiuni şi, cum transportul de producte în cantităţi mari convine de minune atunci când vasele de apă intervin ca factor efectiv al acestor transporturi, este limpede pentru toţi că rostul unui canal navigabil de la
www.dacoromanica.ro
402
Cernavoda la Constanţa este o operă activă de propăşire generală, iar nici de cum una din acele creaţiuni negative, care cer deprecierea vecinilor în scop de a se menţine pe ele însăşi.
Pentru a fi mai expliciţi, să socotim pentru moment problema rezolvată, adică să presupunem că acest canal navigabil ar fi deja înfăptuit şi atunci să privim cum ar sta lucrurile în adevărata lor lumină. — In primul rând să analizăm situaţia ce ar avea-o portul Constanţa, legat astfel pe cale de apă cu Dunărea.
1.	— Mare parte din produsele din Banat, Oltenia şi o mare parte din cele din Muntenia, cum sunt cerealele, lemnele etc., care produse se scurg în porturile*de la Dunăre, vor fi îndreptate cu şlepuri direct la Constanţa, pentru a fi expediate. Pe această cale, înlăturân-du-se ocolul pe la Brăila, Galaţi, Sulina, va rezulta un câştig pentru navlu de aproape 500 Km.
2.	— Tot centrul Europei străbătut de Dunăre va fi chemat să-şi scurgă direct prin Constanţa, produsele pentru orient; iar cât priveşte mărfurile prime din răsăritul Mediteranei si chiar de mai departe — mărfuri de care au nevoe ţările din mijlocul Europei — ele vor găsi, în legătura apelor Dunărei cu portul Constanţa, cea mai scurtă, ieftină şi convenabilă cale.
3.	— In ziua când canalul navigabil, care va lega Dunărea cu Rinul, va fi desăvârşit1), deschizând-se astfel marea arteră de navigaţie de la Rolterdam la Constanţa, — legătură între Marea Nordului şi Marea Neagră fiind fapt împlinit, — este uşor de văzut că România, stăpână pe o bună parte din bulevardul pe care se vOf
1) Legătura pentru navlu între Dunăre şi Din este fapt studiat şi lucrărilie de întrocmire ale canalului nu vor întârzia de a fi efectuate, căci de această cale de apă sunt legale interese comerciale de mare însemnătate pentru Franţa, Germania, Belgia, Olanda şi Anglia. După terminarea războiului, am văzut câtă importanţă s’a dat navi-gaţiunii pe Dunăre. Era natural să fie aşa. Dunarea fiind cea mai însemnată cale de apa din Europa şi străbătând pretutindeni ţări bogate, a trebuit ca regularea drepturilor de navigaţie pe acest fluviu să facă obiectul Gomisiunei Interaliate alcătuite pentru acest scop.
www.dacaromanica.ro
403
perinda produsele ţarilor din Orient şi acelea ale ţârilor din apus, va fi cea dintăiu chemată sa culeaga foloasele aduse de comerţul mare.
Proporţiile sub care am socotit realizarea canalului navigabil de la Cernavoda la Constanţa, privite sub raportul de lăţimi, adâncime, basine-porturi etc. au fost pornite tocmai de la faptul că două porturi la Mări, Rot-terdam şi Constanţa, aşezate la capetele căii de apă Du-nărea-Rinul, vor fi chemate să răspundă unui trafic de tonaj considerabil.
Să ne întoarcem acum privirea către oraşelc-porturi Brăila, Galaţi, Sulina şi să analizăm situaţia lor comercială în ziua când canalul navigabil de la Cernavoda la Constanţa ar fi fapt înplinit.
1.	— Aşezarea oraşelor Brăila şi Galaţi în apropierea gurilor Dunărei şi fixate ca porturi în vecinătatea Basarabiei, Moldovei, Bucovinei şi a unei însemnate părţi din Ardea), este de la sine desemnată ca să servească la scurgerea produselor acestor provincii. In acelaşi timp tot către aceste două mari poituri la Dunăre se vor îndruma mărfurile din străinătate, care vor fi destinate nordului României.
Pentru Moldova, Basarabia, Bucovina şi chiar pentru Ardeal, cea mai scurtă cale, care le leagă cu navlul Mărci, duce direct în porturile Brăila şi Galaţi.
2.	— Nu putem trece cu vederea un alt însemnat fapt şi anume acela că atât Brăila cât şi Galaţii nu vor întârzia a deveni centre de convergenţă pentru transitul mărfurilor de impoit şi export, venite sau trimise de ţările vecine nordului României. Polonia şi Cehoslovacia (ţări cu industrii variate) vor ajunge ca, prin marele noastre porturi la Dunăre, să-şi lege interesele lor comerciale cu orientul,
Situaţia de port comercial, pe care o va avea Constanţa faţă de centrul Europei şi de portul Rotterdam, nu va stânjeni întru nimic locul de mare însemnătate pe care-1 vor ocupa cu siguranţă Brăila şi Galaţi faţă de Statele Polonia, Cehoslovacia şi portul Danzig.
Realizarea canalului navigabil de la Cernavoda la
www.dacoromamca.ro
404
Constanţa este, după cum se vede, o adevărată operă de propăşire naţională. O asemenea lucrare, pusă în fiinţă, va deschide porţi nouă pentru activitatea comercială şi va licări în depătate şi mari orizonturi. Legătura pe apă de la Dunăre la Constanţa nu va închide uşile altor porturi şi nici nu va opri cu ceva avântul din ce în ce mai sănătos şi bogat pe care-1 vor lua în viitor Brăila şi Galaţi.
Cu siguranţă că nu trebue trecut cu vederea şi chestiunea foarte importantă care se referă la acoperirea capitalului de 662.804.000 lei, care se va cheltui pentru lucrările canalului. Acoperirea acestui capital se va obţine din taxele ce se vor percepe asupra vaselor, care vor trece prin canal şi, deocamdată, să considerăm tonajul mediu anual 'al transporturilor pe canal după cum urmează :
Din Banat, din Oltenia şi Muntenia, să socotim la
1.000.	000 tone produsele reprezentate prin cereale, lemne etc. care anual vor trece spre Constanţa, întrebuinţând drumul pe canal.
Pentrul importul de mărfuri străine în România şi care vor fi transportate pe apă, întrebuinţând drumul pe canal, să socotim anual 500 000 tone.
Pentru importul, exportul şi tranzitul mărfurilor de la ţările din centrul şi apusul Europei, să socotim anual
5.000.	000 tone, care vor face uz de canalul Cernavoda-Constanţa pentru transportarea lor.
Pe thnp de un an s’ar perinda pe canalul navigabil de la Cernavoda la Constanţa mărfuri, care ar reprezenta
6.500.000	tone.
Dacă s’ar percepe la intrarea în canal o taxă de 20 lei pentru tonă, s’ar încasa în timpul unui an suma de 130.000.000.
Aprecierile arătate mai sus, asupra tonajului, care va Întrebuinţa calea de apă pe canal, au fost întrevăzute pe o scară minimală. Nu este greu să se convie că, prin desvoltarea la care este chemata să se ridice această nouă cale de apă, acoperirea capitalului înglobat pentru realizarea canalului va fi cu prisosinţă amortizat în scurt timp.
www.dacoromanica.ro
405
Ne*am ocupat până acum de ceeace ne-a părut trebuincios pentru realizarea canalului navigabil de la Cernavoda la Constanţa şi ne-am ferit, cu bună ştiinţă, de a nu atinge latura atât de spinoasă din diplomaţia politicei din afară. Cum nu avem nici o îndreptăţire de a ti prea optimişti asupra intenţiunilor pe care alte naţiuni le-ar avea faţă de noi, ne dăm bine seamă că din multe locuri se vor ridica obiecţiuni şi argumente pentru a zădărnici sau a întârzia cât de mult întocmirea acestui canal navigabil.
Că unele protestări se vor învârti în jurul greutăţilor care au să survie în executarea lucrării, iar că altele— poate mai numeroase— vor apare la lumina zilei înfăşurate cu caracterul, straniu de rece, al diplomaţiei din vechile şcoli,... sunt lucruri adevărate şi la care’ ne va li dat să asistăm.
Cum cred însă, că în scrierea de faţă nu-i nici un loc rezervat pentru asemenea controverse, îmi însuşesc putinţa de a mă opri, mulţumindu-mă cu citarea cazului.
In schimb suntem cu toţii datori să privim subiectul acestei lucrări sub prisma obiectivităţii şi să socotim în primul rând înrâurirea ce-ar avea-o pentru interesele ge-generale ale Ţării noastre, realizarea canalului navigabil de la Cernavoda la Constanţa. După cum am arătat în cele spuse până acum, rămân încredinţat, că realizarea acestui canal este un lucru cu putintă de înfăptuit şi poate fi socotit ca un capitol de mare importanţă, care va servi de pivot pentru desvoltarea comercială a Ţării. Va fi un lucru adevărat că bogăţia comercială a României se va ridica la un puternic grad de desvoltare, prin deschiderea acestei noi căi de apă. Constanţa este desemnată să devie un însemnat punct comercial, unde se vor încrucişa mărfurile de import, export şi tranzit.
Azi, când afluenţa bogăţiilor României întregite formează obiectul de continue preocupări ale tuturora şi când ştiut este că frământările vremurilor nouă cer cu insistenţă ca la baza ori cărei desvoltări naţionale să se cimenteze o înţeleaptă orânduire de muncă rodnică, suntem aduşi a privi cu încredere proectele lucrărilor mari,
www.dacoromanica.ro
406
de pe urma cărora toată activitatea modernă a comerţului şi industriei naţionale vor culege foloase.
Socot că acest argument este de primă însemnătate şi depăşeşte cu mult pe toate celelalte. El ar trebui să stea înaintea minţii noastre ca o veşnică şi înţel&aptă călăuză, care să lumineze socotelile ce ni se pun judecăţii.
2 August 1922( Constanţa
Inginer, JEAN ST0ENE5CU-DUNĂRE
www.dacoromanica.ro
407
TABLOU
DIMENSIUNILE LUCRĂRILOR — PREŢURILE
Desemnarea Lucrării	Dimensiunile în metri	Total metri cubi	<u r uJ 2 •J s o-	Lei. Total
Stăvilarul — baraj în piatră la malul Dunărei la Cernavoda (Îl m. deasupra ni vel ului Mării şi 3 m. adâncime sub nivelul Mării)	150X14X2,50	6.250	300	1.875.000
Două por(i în fier mobile sistem ecluze, fiecare poartă având 20 m. lăţime, şi 12 m adâncime (la stăvilar)				800.000
Săpătura canalului de legătură cu apele Dunărei şi a basinului port de la Cernavoda	7X200X80 Şi 7X800X100	672.000	4	2.688.000
Două porţi în fior mobilo sistem ecluze fiecare poartă având 20 m. lăţime şi 12 m. adâncime (la basinul port Cernavoda)				800.000
Zidăria în piatră a canalului de legătură cu apole Dunărei, şi a basinului port Cernavoda (grosimea pereţilor fiind de 2,50 m.)	2360X10X2,50 plus 2720 in c. pentru trotoare cheiuri	60.720	300	18.216,000
Săpătura canalului de la basinul port Cernavoda la basinul port Megidia. (25 Km. distantă)	25.000XGOX* 60	6.000.000	4	27.600.000
www.dacOTomaiiica.ro
408
TABLOU
DIMENSIUNILE LUCRĂRILOR — PREŢURILE
Desemnarea Lucrării	Dimensiunile în metri	Total metri cubi	« 2 «'3 J 0 9 P.	Lei. Total
întărirea malurilor acestui canal cu bor-dură în piatră conform celor arătate mai înainte.	17.000X2X0,50	17.000	150	2.550.000
Săpătura basinului port Megidia.	800X80X4,60	294.400	4	1.177.600
Zidăria în piatră a basinului port Megidia (grosimea pereţilor de 2,50 m.)	16*0X7.50X2,80 plus 1624 m. o. pentru trotoare cheiuri	32.374	300	9.712.200
Săpătura canalului de la basinul port Megidia la basinul port Murfatlar (18 Km. distantă).	18.000X60X9	9.720 000	l	38.880.000
întărirea malurilor acestui canal cu bordură în piatră conform celor arătate mai înainte.	12.000X5X0,50	30.000	150	4.500.000
Săpătura basinului port Murfatlar	400X60XH.50	276.000	4	1.104.000
Zidăria în piatră a basinului port Murfatlar (grosimea pereţilor de 2,50 m)	820X7.WX2.50 plus 13l2 m. c. pentru trotoare cheiuri	16.687	300	5.006.100
Săpătura canalului de la Basinul port Murfatlar la basinul port Hasanoea (7,5 Km. distanţă).	7,500X22X60	9.900.00C	4	39.600.000
www.dacoromanica.ro
409
TABLOU
DIMENSIUNILE LUCRĂRILOR — PREŢURILE
Desemnarea Lucrării	Dimensiunile în metri	Total metri cubi	1 LEI 1 pe unitate 1	Lei. Total
întărirea malurilor aoestui canal cu bordură în piatră, conform celor arătate mai înainte.	5.000X15X0,50	37.500	150	5.625.000
Săpătura basinului port Hasancea	400X60X28	672.000	4	2.688.000
Zidăria în piatră a basinulni port Hasan cea (grosimea pereţilor de 2,50 m.)	820X7,50X2,50 plus 1312 m. c. pentru trotoare cheiuri	16.687	300	5.006.100
Săpătura canalului de la basinul port Hasancea la basinul port Constanta (12 Km. distantă.)	12.000X50X60	36.000.000	4	144.000000
întărirea malurilor acestui canal ou bordură în piatră, conform celor arătate mai sus.	4000X50X0,50	100.000	150	15.000.000
Săpătura basinului port Constanta	2000X400X30	24.000.000	4	96.000.000
Zidăria în piatră a basinului port Constanta (grosimea pereţilor de 3,00 m.)	4700X8X3 plus 7520 m. c. pentru trotoare cheiuri	120,320	300	36.096.000
Două porţi în fier mobile, sistem eclusse, fiecare poartă având 20 m. lăţime şi 12 m. adânoime (aşezate la capătul basinului din spre Mare).				800.000
www.dacaromamca.ro
410
TABLOU
DIMENSIUNILE LUCRĂRILOR — PRETURILE
Desemnarea Lucrării
SăpStururile în pământ, care corespund la deschizăturile superioare ale canalului de la Megidia la Constanţa şi care săpături au fost lăsate aci în urmă pentru a ii înglobate toate la un loc.
Uzina electrică centrală de la Megidia de 2000 H. P-
Clădirile pentru lo cuinţe, birouri, magazii, depozite etc. , instalate la fiecare din basinele porturi.
Instalarea elevatoarelor pentru încărcatul în vapoare a cerealelor la basinul port Constanţa.
Dimensiunile în motri
18.000X37.5
pentru di *tanţa Me-gidia-Muifallar
7500X315
pentru distanţa Mur-fatlar-lla aneta
12.000x2070
pen ru distanţa Ila-saucea-Constanţa
Total în metri
07.500
2.362.500
21.840.000
W a J -
Lei. Total
270.000
9.450.000
99.360.000
20.000.000
30.000.0^0
24.00o.000
Amenajarea cu macarale, poduri rulante la cheiurile basinului port Constanţa,
Instalarea iluminatului electric la toate basinele porturi, precum şi instalarea aparatelor de semnalizare la toate basinele porturi.
TOTAL
15.000.000
5,000.000
662.804000
www.dacaromamca.ro
SERENADA
Coboară scara ca un vis,
Un clor te-aşteaptă, — în grădină Dorm florile ca’n paradis
Sub luna plină.
Păşeşte ’ncet să nu deştepţi Nici trandafirii plini de rouă, Nici crinii, ce se ’nnalţă beţi De-o vraje nouă.
Lângă fereastră stă pitit Şi-un cântec dorul lin îngână Din ce în ce mai aiurit —
De-un vis, de-o zână.
Şi lângă dor şi eu le-aştept, Mereu ţin braţele deschise,—
O floare doar mi-am pus pe pipt Dintre narcise.
Coboară scara, dulce vis, Te-aşteapt'o inimă şi-o floare, Să pui în noapte din surâs
Raze de soare...
D- st-
www.dacoromanica.ro
PE ŢflRMUL MfiRII...
(SCRISOARE- CEN5URATA)
Iertaţi mă, doamnă Brae, că scrisoarea dvs. n’a ajuns la destinare atunci. Era în timpul răsboiului şi trebuia păstrat secretul operajiilor şi procedeelor, oricât de neimitabile : censura nu şi a făcut de cât datoria.
Astăzi e altceva! Scrisoarea dvs.e azi un document istoric, povestea unui episod interesant, iar dând-o la lumină, aduc omagiile mele eroinei.
Iat-o:
„Tecuci, 27 August 1917.
Scumpă lunio, să nu mă crezi vinovată că nu ţi-am scris nimic despre măritişul meu. Ştii că am luat un militar şi el a dorit ca să fie ceva discret, ca un fapt de război. Adevărat e că s’a amestecat şi un fapt de război în asta.
Ştii ce fierbere era acum două luni. Duşmanul se pregătia să treacă Şiretul. Brae, ca aviator, pleca în fiecare zi să culeagă informa(ii dincolo de front. Trăiam cu moartea în suflet, căci ne iubeam. A ne lua era visul nostru. Dar... eu nu-mi puteam călca jurământul 1
Ţi-aduci aminte la ultimul bal dela Casino, de-astăvară, perechea aceea neuitată? Şi ea şi el plângeau pe ţărmul mării şi-şi schimbau inelele. Eram cu tine; am jurat amândouă să facem Ia fel când ne vom logodi. Puteam să-mi calc jurământul ?
www.dacoromamca.ro
Brae, care nu văzuse în viaţa lui Mare, vorbea ironic, când j-am spus de jurământul meu; căuta să mă convingă c’aş fi obsedată de-o idilă 1
Idilă? — aşa poate să spună cine nu ne cunoaşte sufletul. Ce, e marea pentru noi numai fondul pe care se ţes idile? O, nu, i-am spus şi lui: marea este mama noastră. Ea întreţine căminurile noastre. Valurile ei ne aduc bucunile şi durerile. Noj vedem lumea prin oglinda valurilor ei. Pe ţărmul ei am copilărit, ne-am făurit visurile şi ea trebue să ie vadă înfăptuite.
Da! Şi am bătut cu piciorul în pământ şi am plâns ca să mă creadă şi m’a crezut.
Să vezi cum am ţinut jurământul.
Tu ştii că eu sunt o fotografă pentru care arta aceasta n’are secret. Brae mi-a arătat şi procedeele fotografiei din aeroplan. Am făcut de multe ori exerciţii chiar din aeroplan şi el a găsit că sunt un observator minunat, iar pentru că eu cunoşteam şi tehnica fotografiei — observatorul cel mai bine înzestrat!
M’am oferit să-l întovărăşesc în sboruri de-asupra fronturilor de luptă, dar n’am fost admisă; îmi spunea că luptam cu canibali şi e păcat să fiu sacrificată tocmai de cine mă iubeşte.
Totuşi, într’o zi, acum două luni, Brae veni încântat dela comandament: grupul de aviaţie din Tecuci primise ordinul de-a face recunoaşteri pe căi ferate şi de apă, dincolo de frontul duşman, cât mai departe posibil. Fiecare aviator puteâ, după plac, să-şi aleagă mijloacele de observaţie ; timp de pregătire — 24 ore.
Ne făcurăm planul: mergem până la Constanţa în recunoaştere şi. .. ne logodim pe ţărmul mării.
Am plâns de bucurie : jurământul e sfânt; isbutim - suntem fericiţi f
Ticluim pentru ai casei un bileţel, care mă invită la Frun-zeasca la o petrecere. Eram asigurată că n;meni nu se va alarma de lipsa mea. Brae sui aeroplanul pe-o schelă, cercă toate piesele, le sună ; examină benzina, apa, mitraliera, carabinele, etc. pe când eu pregatiam hărţile, creioanele, aparatele de fotografiat, clişeele, tot.. . şi inelele de logodnă...
Dormirăm în hangar, iar în zori eram gata de plecare. Când se lumină puţin de ziuă plecarăm tăcuţi.
Aeroplanul asculta supus de mâna sigură a lui Brae, se înşurubă în aer de-asupra aerodromului până la cea mai mare www.dacoromamca.ro
iîi
înă'ţime şi-apoi o luarăm spre miazăzi. Trecurăm fronturile( par’că fără să fim observaţi, urmând calea de deasupra pădurilor — coturile Şiretului — mai cu seamă şi ne’ndreptarăm spre Dunăre. Deşi vară, frigul era puternic, dar în blăni şi cauciucuri mi-era aşa de bine.. . Vorbiam mai mult prin semne. Când şi când Brae ducea mâna la vizieră, semn de perfectă siguranţă.
Observam şi notam prin cuvinte şi semne pe sulul de hârtie tot ce ni se părea, mie şi lui, demn de reţinut. Unde zăriam un grup de oameni sau animale furnicând cu oarecare rându-ială, unde vedeam convoiuri, trenuri, vapoare, puneam în mişcare aparatul fotografic, făceam semn lui Brae să planeze şi, în clipa potrivită, clişeul era gata Toate m:-au ieşit bine.
Sus — calea e curată şi pare mai sigură; nici un obstacol nu te-ameniţă cu sdruncin; jos — abisul! Eram mândră: Dedal şi lcar şi modestul nostru Meşterul Manole au fost nişte fluturi pe lângă noi. Sufletul mi se măria parcă prin ceva nou şi infinit.
Dar, de-acolo, de ius, din liniştea maiestoasă, în care maşina bâzâia prelung, — lucrurile de jos, fiinţa, iubirea, misiunea noastră, toate, la un moment mi se părură nimicuri stranii, iar mare împrejur — golul orizontului, o groapă uriaşă din care doriam să ies.. .
Se vede că Brae-mi citise depresiunea în înmărmurirra mea, căci mâna lui se desprinse o clipă de volant şi-mi căzu grea pe umăr. Niciodată un gest nu m’a făcut să văd mai clar şi mai indiscutabil — datoria!
Ei, de sus lucrurile pământului par ţesute ca florile pe un covor, pe care oamenii şi animalele se plimbă ca gândacii, sau ca păsările într’o curte. . . Aşa fusesem şi eu! Ce ştiam eu de sentimenttul ce-1 dă înălţimea ?
Lăsăm în stânga Brăila şi ajungem la Dunăie.
De-asupra bălţilor o frumuseţe. . . Deşi nimic interesant pentru comandament, Brae îmi făcu semn să prind în aparat, priveliştea. N’am văzut peisagiu mai armonic. Ostroavele de-un verde proaspăt se desemnează magic pe panglica de argint a Dunărei. Ca un ac ridicat în zare, turnul geamiei din Măcin şi stâncile vinete ale laccb-dealului, un val de piaţă sfidând undele neastâmpărate ale Dunărei, — mă făcură să tresar: Dobrogea noastră!
www.dacaromanica.ro
41J>
începurăm explorarea căii navigabile. Priviam cu atâta atenţie că mi se părea că aş zări şi peştii din fundul apei. In această varietate de aspecte am avut de notat multe pe valul de hârtie şi multe în suflet. De-asupra Hârşovei făcurăm o cotitură explorând orăşelul. Notăm în primul plan — ruine! La Cernavoda mă credeam acasă, dar duşmanul încărca de zor pe şlepuri: ui-te cum se duce avutul nostru! Pe linia ferată spre Constanţa — linişte; duşmanul — ca la el acasă; nu zărim nimic ostil. Câmpul dormia înţelinit; unde erau muncitorii nu mai întrebam; chiar aripile aeroplanului plutiau pe vântul suspinelor celor din luncile şi din tranşeele de pe Şiret!
Zărim Constanţa. Parcă un aer albastru-auriu vine dinspre ea. Inima-mi bate cu putere: aici aş vrea să fiu eu pilotul. Aterizăm îndrăzneţi pe micul câmp dincolo de vii şi sărim din aeroplan ca nişte păpuşi mişcate de resorturi sigure.
In faţa noastră — marea!
Brae rămâne extaziat; eu nu-mi pot ţine râsul — în costumul lui pare un urs; cât despre mine — să nu mai întrebi cu ce rochie eram îmbrăcată la logodnă I Schimbăm inelele, ne sărutăm pe ţărmul mării: suntem logodiţi 1
Ah, n’avem timp să plângem de bucurie, n’avem timp să visăm... Sărim în aeroplan, punem din nou maşina în mişcare şi o punem la timp. Pe şoseaua Mangaliei se ivesc curioşi; luăm direcţia Topraisar până ne nălţăm iarăşi. Cu un gest Brae m’asi-gură că plutim în siguranţă.
Când ne’ntoarcem de-asupra Constanţei deabia am timp să fotografiez gara şi portul, căci posturile de artilerie antiaeriană ne sdruncină sborul. Fericirea mea se întunecă o clipă. Nu pot să arăt lui Brae casa noastră şi nici el nu vrea să braveze focul de desubt. S’ar fi putut înşira după noi un roiu de vulturi negri, ne-am fi expus la o luptă cu aeroplane duşmane când misiunea noastră era terminată. Trimit Constanţei, care m’a primit ostil şi mării, care m’a făcut fericită, o sărutare, — şi plecăm repede ca să ri se piardă urma. Cât despre regretul că n’am zărit măcar casa noastră, Brae m’a mângâiat spunându-mi: Vom avea de-acum altă casă!
Altă casă 1 Sunt teribili aceşti copii ai aerului ! Parcă nu voiam să văd casa, zidurile, cât voiam să mă regăsesc pe mine
cea de altdată. . . De când l-am cunoscut pe Brae sunt pe altă
www.dacoromamca.ro
lume, — totul s’a răsturnat în mintea mea, ori s’a luminat altfel. Ca să-ţi faci idee de ce fel de fire e Brae, îţi citez ce mi-a scris el pe album: „Dacă voesc să mă sacrific, e că sunt om desăvârşit, — iar dacă mor ca om desăvârşit, mi-am atins ţinta!"
Te îmbrăţişez cu dor. Lucia B.“
Am transcris fidel scrisoarea. Ce comentarii aş putea s’adaug ?
STOICESCU D-
www.dacoramamca.ro
PRIN GRAPINfl LUI ESCULAP
Cereale
Ilipocrat, cel mai mare medic al antichităţii, când voia să întărească puterile cuiva, îi da o băutură preparată de el, din orz fiert in apă cu puţin vin.
La Romani, gladiatorii mâncau orz înainte de a începe lupta, iar poporul îi numia în râs «hordacii».
Ideia lui Hipocrat a fost reluată şi de alţi medici, cari au studiat-o şi au ajuns la concluzia că zeama de orz ca şi de orice alte cereale ajută organismul în des-voltarea lui, întăreşte şi repară forţele slăbite,
Dacă se fierbe timp de trei ore, în trei litri de apă, două linguri de orz, două de ovăz, două de grâu, două de porumb şi două de secară, se răceşte şi se strecoară, se capătă o băutură minunată, care luată cu păhărelul (2—3 păhărele pe zi, la masă) dă energia de creştere la copii mici, măreşte cantitatea de lapte la mamele care alăptează, dă energie organismelor slăbite de boli sau oboseli.
Cura se explică această proprietate pe care o au cerealele de a fortifica şi repara organismul?
Toate seminţele vegetale ca şi ouăle animalelor, conţin o substanţă fosforată numită lecitina, conţin potasiu, magneziu, calciu, manganez,
www.dacoromanica.ro
418
Fosforul intră în constituţia celulei nervoase, în oase, în sânge; iar celelalte substanţe mineralizează corpul, intră în fermenţi şi măresc energiile vitale.
Fosforul din corpul omenesc se extrage din fosfaţii pământului prin intermediul plantelor.
Planta, ajutată fiind de razele solare, transformă fosforul din pământ, care este neasimilabil, în fosfor asimilabil, pe care îl găsim în seminţele vegetale.
Legătura dintre om şi pământ se vede cât e de strânsă şi în această privinţă. Prin intermediul plantei şi razelor solare, pământul ia parte la construcţia corpului omenesc, unde, din isvorul nesecat al forţelor latente din pământ, se îndreaptă prin plante spre om cu puteri ziditoare şi întăritoare.
Fructe
Cineva văzând în grădina lui Esculap: mere, struguri, prune, fragi, s’ar mira poate şi s’ar întreba: Cum? aceste fructe, care ocupă un loc aşa de important în alimentaţie şi pe care le cultivăm numai pentru valoarea lor nutritivă şi pentru gustul lor plăcut, mai au şi calităţi lecuitoare ?
Atunci, fără îndoială, că ele constituesc adevărate comori, care merită să fie slăvite şi studiate.
Strugurii. Au multe proprietăţi. Ei lucrează asupra ficatului, rinichilor şi intestinului. Prin sărurile de potasiu şi apa abundentă ce conţin, activează rinichii; zahărul lor stimulează ficatul; prin sărurile tartrice lucrează a-supra intestinelor pe care le relaxează.
înţelegem, acum, cât de bine se pot simţi cei intoxicaţi, arterioscleroşii, gutoşii, toţi acei cari şi-au împovărat căile digestive, făcând cură de struguri.
Cum se face cura de struguri ?
Se ia pe zi dela 750—1500 grame struguri. Cantitatea fixată se împarte în trei doze, care se ia: dimineaţa, pe nemâncate, la ora 11 şi pe la ora 5 după amiază,
www.dacarotnamca.ro
419
Cei slăbiţi pot face cura de struguri mâncând în fie care zi până la 1000 grame struguri, dându-li-se în ace-laş timp şi o alimentaţiune bogată în carne şi grăsime.
Se mănâncă numai pulpa boabei fără coaje şi fără sâmburi.
Cer cari au lene intestinală pot mânca boabele cu coaje şi sâmburi
Merele. Conţin etheri calmanţi, cari potolesc colicele de ficat. Au acid malic, rudă de aproape cu acidul tar-tric, care are proprietăţi laxative. Carnea merelor e făcută din pectină. Pectina are multă apă şi săruri de potasiu, malatul de potasiu, care trece în intestine înlesnind evacuările. Cidru], sau mustul de mere, este bun pentru artritici.
înainte se recomanda foarte mult merele contra gutei şi pietrei la rinichi sau ficat.
Prunele. Prin sărurile şi zahărul ce conţin, mâncate sub formă de compot, mai ales cele coapte la cuptor, sunt diuretice şi purgative. Efectul lor creşte dacă în compot se pune şi câteva folicule de sena.
Fragile. Se recomandă în guthă şi reumatism cronic. Conţin un compus salicilic, un salicilat.
Ele produc urticarii la anumite persoane.
Cei cu eczme nu le tolerează.
Gutuia, afinele. Au proprietăţi astringente. Conţin tanin. Dulceaţa de afine şi siropul de gutui sunt bune contra diareei.
Cireşele. Sunt diuretice şi laxative. Cozile de cireşi uscate şi întrebuinţate ca ceaiuri sunt renumite prin proprietăţile lor de a porni urina. Se pune 30 grame de cozi la un litru de apă şi se bea cu paharul.
Dovleacul. Seminţele dovleacului au reputaţia că scot tenia (panglica). Cu 15 până la 30 grame de seminţe, curăţite de cămaşa lor şi cu o cantitate egală de zahăr se face un fel de pastă.
Această pastă se poate aromatiza cu puţină zeamă de lămâe, sau de portocală.
La o oră, după ce s’a mâncat această pastă, se ia 30 grame unt-de-ricin, pentru expulzarea teniei-
www.dacoramamca.ro
420
Lămâia. înainte se recomanda mult contra scor-butului. Cu ea se face limonadă, prin stoarcerea sucului ei în apă zaharată.
Această limonadă este răcoritoare şi diuretică.
Cu zeama de lămâe se atinge gâtul în cazuri de an-gină. Zeama de lămâe şi glicerină în părţi egale formează un amestec foarte bun- de dat pe nări şi pe faţă iarna, când au crăpat de vânt şi de ger.
O cafea neagră cu puţină zeamă de lămâe şi fără zahăr, constitue un tonic şi un înviorător excelent.
legume
Deprinşi să vedem de toate în grădina lui Esculap, nu ne mai miră dacă întâlnim până şi ceapa, lăptucile, cartoful şi varza, ocupând locul de cinste pentru proprietăţile lor therapeutice.
Ceapa. Are proprietatea de a înlesni scurgerea urinei. In medicina populară există următoarea formulă pentru prepararea şi administrarea cepei, cu scopul de a produce scurgerea urinei. Se ia o ceapă, se scoate inima pe la rădăcină, iar locul gol se umple cu miere sau cu zahăr de caadel, se astupă cu fundul tăiat, se pune ceapa în cuptor sau în spuză, să fiarbă, apoi se răceşte şi se dă cu linguriţa bolnavului. Acest leac se mai recomandă în medicina populară şi pentru calmarea tusei. Efectele diuretice ale cepei se datoresc azotatului de potasiu, care se găseşte în bulbul cepei.
Ceapa crudă este iritantă pentru stomacurile delicate. Ea mai conţine un principiu iritant, sulf&rul de diallyl, o substanţă volatilă cu proprietăţi iritante pentru ochii şi mucoasa nazală.
Lăptucile. Atât de lăudate de Iloraţiu, care mânca mereu după masă.
Ca salată sunt uşor de mistuit şi răcoritoare. Frunzele de lăptuci, fierte în apă, dau un lichid, care înmoae pielea şi se poate întrebuinţa dimineaţa când ne spălăm pe faţă şi pe mâini. Apa de lăptuci, care se prepară pisând tulpina întrun vas cu apă caldă, are proprietăţi calmante-
www.dacoromamca.ro
421
Lăptucile intră în compoziţia aşa zisei supe de legume, care este un foarte bun laxativ. Această supă se prepară astfel:
La un litru de apă se pune puţină sare, două bucăţi de praz, un morcov, un nap, lăptuci, se fierbe 25 minute.
Intrebuinţaţă rece, pe nemâncate, este un bun laxativ.
Cartoful. Este considerat ca medicament în cura de diabet (boala de zahăr).
In această cură doza prescrisă este de 1500 grame cartofi pe zi. El lucrează, probabil, prin sărurile de potasiu, abundente, ce Ie conţine. In urma curei de cartofi, cantitatea de urină scade, zahărul de asemenea, setea se potoleşte şi bolnavul de diabet simte un bine apreciabil.
Sparanghelul. Unii spun că este mai mult un medicament decât un aliment.
Ca aliment nu are nici o valoare nutritivă.
Conţine asparagină, celuloză, apă şi purine. Prin substanţele pe care le conţine are 'proprietăţi aperitive şi diuretice.
Rădăcina de sparanghel, împreună cu rădăcinile de pătrunjel, mărar, ţelină, formează grupul rădăcinilor aperitive.
Aceste rădăcini, fierte în apă şi amestecate cu zahăr, dau un sirop aperitiv.
S’a susţinut că siropul din vârfuri de sparanghel calmează palpitaţiunile inimei. Ca diuretic se dă în dro-pică şi în gălbenare. Se pune 20 grame la 1000 gr. apă.
Guthoş’i, bolnavii cu rinichii iritaţi, bătrânii cu filtrele renale deranjate şi slăbite, trebue să evite sparanghelul, care poate să le agraveze boala, prin substanţele purinice ce le conţine.
Varza. Era toarte lăudată la cei vechi. Un medic grec, Chr}rsip, a scris despre ea o carte întreagă.
Conţine sulf. In secolul trecut medicii francezi o recomandau în boli de piele si plămâni.
Zeama de varză, sărată, este purgativă.
In alimentaţia convalescenţilor varza poate interveni cu folos, preparată în modul următor: se ia o inimă de
www.dacoromamca.ro
422
varză, se fierbe Va oră în apă sărată, se stoarce, se toacă se face un pire, care se înmoae cu zeamă de carne sau bulion.
Varza se mistue greu, din care cauză nu se recomandă celor cu stomacurile delicate sau bolnave.
Spanacul. Conţine fier asimilabil în mare cantitate şi pentru acest motiv anemicii, chloroticii, vor avea de câştigat de pe urma lui. Prin mucilagiile, zahărul şi celuloza ce conţine, este laxativ. Cei cari au colici la ficat trebue să-l evite.
D.r GEORGE ULiERU
www.dacoromamca.ro
POSRORUL, DflRDflNEiEilr Şl ŢfiRfi NOflSTRfl
Călătorul sbuciumat de tălăzuirea Mării Negre nu numai că uită tot răul de mare, când vaporul intră printre cele două faruri albe în Bosfor, dar rămâne încântat şi nu ştie unde să-şi îndrepte privirile mai curând, în cinematografica desfăşurare a malurilor.
Am străbătut de sute de ori Bosforul şi la fiecare dată mi-a apărut altul, cu alt colorit, învăluit în alt aier, după anotimp, după ora zilei şi după starea atmosferei.
Lung de 27 Km., aci băi adânci îi dau o lărgime de 2000-3000 metri, aci se îngustează până la 530 metri. Coastele înalte acoperite de păduri de chiparoşi, sunt împodobite de vile albe, roşii, verzi, ce se scoboară din vârf până lângă apă, ale cărei valuri spală lespezile de piatră.
Intrarea în Bosfor este sălbatecă şi păzită de tunuri ce nu-şi mai au rostul. Orăşelele se (in lanţ de la Buiuc Dere până la Scutari şi Serai. De aci intri în Marea Marmara, pentru ca după 150 Km. să pătrunzi în Dardanele sau He’espont, cum i se zicea în vechime, sau Bahri-Sefid-Boghazi (strâmtoarea Mărei Albe) cum i se zice azi de Turci.
Dardanele au o lungime de 64 Km.; ele sunt mult mai largi decât Bosforul, având între 3000 şi 1750 metri lăţime şi mult mai sălbatice. De-alungul lor se înşiră orăşelele Galipoli, Maitos şi Ceanac, dintre care unul este la intrare, iar celelalte la mijloc.
www.dacoromanica.ro
424
Atât Bosforul cât şi Dardanelele par două râuri uriaşe, care curg din Marea Neagră prin Marmara în M. Egee. După strati-ficaţia geologică a malurilor, e neîndoios că Pontul Euxin (Marea Neagră) era pe vremuri cu totul despărţit de M. Egee, iar Bosforul era valea unui râu. In quatemar s’a produs scufundarea, iar scurgerea impetuoasă a apei a dantelat şi mai mult malurile şi a adâncit valea.
Bosforul şi Dardanele la un loc formează strâmtorile, o poartă dublă ce leagă Occidentul cu Orientul, — portarul stând în sclipitorul Constantinopol. — Pentru locul portarului şi pentru cheile acestor porţi s’au dat numeroase lupte, fie pe câmp deschis, fie intre cabinete, lupte care au avut o mare înrâurire asupra trecutului Ţării noastre.
Vom încerca să arătăm că, aşezaţi între stâmtori şi competitorii lor, ori ce încercare de stăpânire a stâmtorilor s’a res-frânt şi asupra noastră.
II.
Până în secolul XV M. Neagră a fost în stăpânirea Bizantinilor, de la care trece apoi în stăpânirea sultanilor turci. Tăria strâmtorilor s’a văzut: deşi Turcii pun piciorul în Europa la 1356 prin Galipoli, totuşi nu cuceresc Constantinopolul de cât în 1453 I
Stăpâni pe toate ţărmurile M. Negre şi Azovului, pe luciul acestor mări nu fâlfâia de cât un singur pavilion, al Semilunei. Problema era foarte simplă, pentru că de fapt nu era nici una.
De la 1683, de la despresurarea Vienei de Sobiesk*, se poate spune că datează prăvălirea imperiului otoman şi că a-pare la orizont chestiunea portarului M. Negre.
In 1684 se îuchee la Linz liga sfântă intre Prusia, Polonia şi Venezia, mai târziu şi Rusia. Buda e liberată după 144 ani de rob'e, Habsburgii cuceresc, între altele, Transi vania, Qtenia; Polonezii, Moldova; Turcii sunt bătuţi la Szalankemen şi Zentaşi în 1699 se Inchee pacea de la Carlovătz, care era gata să se termine cu un nou război între „sfinţ'ţii aliaţi"!
Austria pretinde Muntenia şi Moldova, Polonia se mulţumeşte numai cu Moldova; Ruşii pretind Marea Azovului, pe care o şi capătă şi Cherciul, iar Austria CarpaţP, ca să o despartă de Rusia, şi deci Transilvania.
www.dacaromamca.ro
425
Cucerirea M. Azovului de Ruşi, confirmată şi prin pacea de la Constantinopole în 1702, e urmată de întărirea ei, de a-pariţia unei flote de 11 vase de linie, 9 galere şi 40 de brigan-tine şi de dreptul pentru corăbiile ruseşti de comei ţ de a trece Dardanelele, iar pentru cele de război de a naviga pe M. Neagră.
Galitzin, trimesul lui Petru cel Mare la Constantinopol, scria împăratului său:
„Sultanul consideră M. Negrâ ca o proprietate a lui, In care străinii nu pol pătrunde ; o fecioară închisă în fundul haremului, ascunsă vederii străinilor şi ar prefera războiul de cât să permită şi altuia să navige pe această mare închisâu.
Dar asupra fecioarei, pe care Sultanul o păstra pentru el, şi-a aruncat ochii lui de vultur Petru cel Mare, călăreţul stepei, care, prin cucerirea mării Azovului, a spart zidul haremului în care lâncezia copila.
Turcii îşi dau seama de ce însemnează apariţia acestui pavilion pe lângă al lor, pe Marea Neagră, şi secolul XVIII e plin numai de luptele dintre Ruşi şi Turci, având ca scop fina! strâm-torile, iar ca scop aparent din partea Ruşilor apărarea şi desro" birea fraţilor creştini ortodoxi: sfânta cruce va fi totdeauna eticheta mincinoasă a goanei lor spre Sud.
Astfel vedem pe Petru cel Mare bătut la noi la Stăni-leştl (1711).
In 1768 începe alt război, între Catherina II şi Turci, urmat, bineînţeles, de ocuparea Moldovei în nume'e crucii, nici că se putea în altfel.
In dragostea lor pentru noi, toată suflarea moldovenească fu pusă să jure:
„Eu, cel mai de jos numit, mă jur şi mă făgăduesc înaintea A-tot-prea-puternicului-Dumnezeu şi sfintei sale evanghelii, că m’am supus de bună voe sub stăpânirea Măriei sale, întru tot milostivei Doamnei mele imperatiiţe Ecalerina Ale.ci-evna, . , . supunăndu-mă la rânduelile care, dup& puterea cea înaltă a M. Sale, vor fi hotărâte în toată ţara. . . în tot chipul făgăduesc, ca un adevărat creştin, cu suflet ne făţarnic, toate cele după putinţa stării mele, oastei întru tot milostivei Domniţei mele (care este rânduită spre apărarea şi sprijiniala credinţei ce se află suspinând sub jugul mahomedanilor), să fac ajutor în întrarmare şi slujbe, socotind pe vrăjmaşii ar-
www.dacoromamca.ro
426
miei Rusiei chiar ca pe vrăjmaşii mei, iar la sfârşit să mă port pe sine-mi cu chip ca acesta-, ca un rob credincios şi bun şi supus a M. Sale, după cum este cu vrednicie şi se cade fi după cum eu inaintea lui Dumnezeu şi a judecâţei ce. lei straşnice pot să dau răspuns. Şi intru închinarea acestui jurământ al meu, sărut cuvintele mele şi crucea mântuitorului meu“.
Jurământul fu urmat de închinarea »ca robi prea plecaţi şi prea mulţumitori, cu genuchele plecate, ca nişte ferbinţi rugă -tori cădem la urmele prea luminatelor picioarelor voastre“ ziceau Moldovenii prin glasul lui Inocenţiu, episcop de Huşi, Bar-tolemei Mazăreanu, egumenul Solcăi, Beneiict, egumen în Mol-doviţa, Ion Palade, biv logofăt şi Enache Milea, biv vel spătar, iar Muntenii prin Grigore, Mitropolitul Ungro-Valahiei, Mihai Cantacuzino, vistiernic şi Neculai Brâncoveanu, logolăt, se închinară zicând „sărută mâna şi genunchii şi urmele picioarelor tale celor împărăteşti şi singure slâpânitoare".
Se putea o „eliberare“ mai promiţătoare şi înălţătoare pentru Principate ?
Flota din Marea Neagră fiind distrusă, Caterina constru-eşte alta în Baltica, care, condusă de un Amiral englez, trece Gibraltarul, întâlneşte pe cea turceas:ă la Ceşme lângă Chios, o distruge şi ameninţă Dardanelele.
Pe uscat Ruşii merg de asemenea din victorie în victorie, nu atât mulţumită tăriei lor, cât slăbiciunii' Turcilor. — Frederic cel Mare aseamănă acest război cu o luptă intre „chiori şi orbi".
Austria, înspăimântată de succesele Ruşilor, închee un tratat secret cu Turcia, care-i promite o parte din Polonia şi cedarea Bucovinei şi Olteniei. Se mulţumeşte de o camdată cu
10.000	lei şi cu Oltenia pentru a scoate pe Ruşi din Principate.
Era numai un joc, obişnuit la casa de Habsbu:g, — care, şi după ce pune mâna pe bani şi pe Bucovina, părăseşte pe Turci şi intră în'alianţă cu Rusia şi Prusia, luând ca preţ, — se putea fără? — împărţirea Poloniei.
Pacea se închee la Chiuciuc-Cainargi (1774), Ruşii redobândesc Cherciu, Occiacov, libertatea de a merge să se închine la Ierusalim, — se putea să nu amestece şi crucea ? — şi dreptul de a naviga pe M. Neagră.
Noi pierdem Bucovina, imediat în 1775.
www.dacoromamca.ro
427
In 1787 noii aliaţi pornesc alt război contra Turcilor. Aus-triacii, conform tradiţiei, sunt bătuţi în Banat şi în Muntenia; Ruşii, în schimb, sub conducerea lui Suvarov, sunt învingători la Oceacov, Focşani şi Mărtineşti, — Belgradul capitulează, ls-mail, Chilia, Tulcea, Isaccea cad, — războiul e deci purtat în ţara noastră şi pacea de la Şiştov din Septetembrie 1791 între Turcia şi Austria, urmată de cea de la laşi din Ianuarie 1792, întăreşte pe cea dela Chiuciuc-Cainargi; înpărţirea Turciei e un lucru hotărât. Austria luând Bosnia, Serbia şi Oltenia, Ruşii iau Crimeea, cucerită de Potemkin şi dăruită prea iubitei sale împă-rătese, al cărei favort era. România, Principatele ne-unite încă, sunt puse sub o semi-neatârnare, — înainte de război ambii aliaţi învoindu-se a le proclama neatârnarea sub domnia lui Potemkin, — aceasta fiindcă fiecare din ei, în marea lor dragoste pentru noi, vo'au să ne scape de sub jugul turcesc şi să ne înhame la al lor, bine înţeles!
Prin stăpânirea Crimeii Ruşii, cari ajunseseră numai la Marea Azovului, ies acum la Marea Meagră. Această mare încetează de a mai fi o mare interioară, fiindcă o stăpânesc doi, dar rămâne o mare închisă, fiindcă Turcii îi deţin cheia, stăpânesc Bosforul, — de unde o serie întreagă de conflicte, în care tot noi plătim gloaba.
Ecaterina şi urmaşii săi devin din ce în ce mai ambiţioşi. Ce însemnează o mare liberă, zic ei, dacă nu se poate ieşi din ea? Ce însemnează libertatea într’o închisoare? Ţelul nu va fi atins de cât atunci când se va pune mâna pe strâmtori: numai atunci va dispare contradicţia între o mare liberă şi strâmtori închise.
Pentru Ecaterina II Azovul şi Crimeea erau numai drumul spre Bizanţ, pe tronul căruia voia să pună pe un nepot al ei, pe care-1 alăptase cu şase doici greceşti, ca să aibă chiar sânge bizantin.
Politica Rusească de expansiune spre Sud se încheagă din ce în ce. M. Neagră, din mare închisă turcească, devine una rusească, în care să nu pătrundă nimeni.
»Dieplul vaselor noastre de a ieşi din Marea Neagră e dreptul pe care-/ are oricine de a ieşi din curtea lui afară: dreptul vaselor de război străine de a pătrunde in M. Neagră e dreptul de a năvăli in curtea şi in casa noastră ca' să fim jefuir, «cea DanNevs^^d<coroIIU|11^IO
428
In vremea aceasta Napoleon, cu geniul său, voind a Iovi Anglia în ce avea mai de preţ, debarcă în Egipt, convingând pe Turci că o face numai pentru a supune pe Mameluci pentru Turci.
Anglia simte pericolul; flota lui Nelson distruge pe cea franceză la Abukir, făcând să eşueze planurile lui Napoleon.
Ruşii sar în ajutorul Turcilor, flota lor trece Bosforul, spre a izgoni pe Francezi din insulele Ionice. . . Cauza? Consulatele franceze din ţara noastră şi Polonia.
Analizând această epocă D. Xenopol se exprimă astfel „Tractatul de la Chiuciuc-Cainargi începe a şi da roadele sale. Ypsilante domnia în Muntenia şi Al. Moruzi în Moldova. Până acum acestea fuseseră numai cultivate, pregătite, şi acum Rusia începe a trage folos din ostenelile sale. Războiul fusese început din cauza Principatelor pentru a le apăra de încălcările Turcilor, de prădăciunile lui Pasvantoglu. Pentru a le asigura drepturile garantate prin tratate, Rusia întrerupsese vărsarea sângelui supuşilor săi. In aparenţă motivul cel mai neinteresat o împingea la această luptă, în realitate ea nu vâna de cât tot întinderea puterii sale, dacă nu încă pe socoteala Turcilor, ne putând pune încă mâna pe strâmtori, fie măcar pe aceea a popoarelor, a căror proteguitoare se declarase.
Ţinta Rusiei era una şi aceiaşi: cotropirea răsăritului şi Dardanelelor; rivalii ei sunt toate popoarele ce au asupra acestuia o porţiune de autoritate; şi de aceia ea nu alege între duşmani şi prieteni, între adversari şi aliaţi: toţi sunt de o potrivă de vinovaţi în ochii politicei moscovite, căci se împărtăşesc din sfântul potir din care numai marele preot are dreptul să bea şi, de aceia, toţi trebuesc îndepărtaţi, care prin război, care prin cotropire, pentru că întreg răsăritul şi apoi poate chiar lumea întreagă să îmbrace haina grea şi geroasă a Moscovei".
Şi astfel Rusia, care se găsia deja în război cu Franţa, îl declară şi Turciei în 1806. După ce ocupase Moldova şi după lupta de la Fierbinţi, intră şi în Bucureşti.
Acum apare direct în luptă pentru strâmtori şi stăpâna mărilor, — Anglia, care cere isgonirea Francezilor din Turcia, — în special a faimosului Sebastiani, — predarea coastelor Dardanelelor şi a flotei turceşti şi cedarea Principatelor Rusiei. Toţi ne dăruiau!
Ameninţările flotei engleze, ce pătrunsese în Marmara,
www.dacoromanica.ro
429
cad în iapă. Pe de altă parte Napoleon, deşi aţâţa pe Turci contra Ruşilor, nimic nu-I împiedică să se împace cu Ţarul Alexandru la Tilsit (1807), să-l facă aliatul său, impunând Turcilor să închee pacea cu Ruşii, cărora le cedează Basarabia, Moldova, Muntenia etc. până la Balcani, iar Austriei Bosnia şi Serbia, împăratul Alexandru al Rusiei ceru însă şi cheia, strâmtorile. Fu o oră hotărâtoare, care ar fi schimbat harta lumii, dacă Napoleon, care era convins că Bosforul e cheia lumii, nu numai a Mării Negre, n’ar fi stat la îndoială. Alianţa se încheie cum a voit Napoleon, cu un sâmbure de discordie viitoare şi se întări la Erfurt. — Intr’unul din aticole Ţarul consimţia să amâne stăpânirea Bosforului. In schimb, împăratul Rusiei, în urma revo-luţiunilor, care zguduiau imperiul otoman şi-l puneau în imposibilitate de a da garanţii îndestulătoare pentru persoana şi averea locuitorilor Moldovei şi Munteniei şi nici nu era speranţă ca asemenea garanţii să fie date pe viitor, — îşi întinse marginile împărăţiei sale până la Dunăre ;i uni cu ea Moldova şi Valahia. El nu putea recunoaşte integritatea imperiului otoman de cât cu această condiţiune. Apoi împăratul Napoleon încuviinţă această întindere a graniţelor imperiului rusesc până „la Dunăre".
Turcii, văzându-se izolaţi, se răcesc de Francezi şi se apropie de duşmanii lor seculari, de Englezi. Prin tratatul de la Dar-danele, din 5 Ianuarie 1809, Englezii se leagă să nu mai reînnoiască încercarea din 1807, ci să respecte închiderea strâmtori-lor, cu condiţia ca sultanul să facă ca să fie respectată închiderea şi faţă de celelalte puteri.
Tratatul acesta e de foarte mare importanţă în istoria Dar-danelelor. Anglia, intervenind să apere independenţa sultanului, se face de fapt paznicul lui şi deşi în aparenţă sultanul căpăta garanţii din partea Angliei, de fapt îşi mărginia propria sa autoritate, dând Angliei, printr’un tratat în regulă, dreptul de a-I supraveghia şi a-i impune închiderea strâmtorilor. Cea-ce înainte era o voinţă a sa, acum e un angajament faţă de Anglia, care s’a constituit păzitor.
In vremea aceasta războiul dura, de şi slab condus, între Ruşi şi Turci. Napoleon, schimbăcios, strică prietenia cu Ruşii şi se pregăteşte de o campanie uriaşă a Occidentului, — fără Anglia bine înţeles, — contra colosului din Orient. Ruşii, serios
www.dacoromamca.fo
430
ameninţaţi, se grăbesc a încheia pacea cu Turcii, mulţumindu-se cu Moldova până la Şiret. Sunt bătuţi însă la Giurgiu, iar Kutusov primeşte ordin să încheie pacea cu ori ce preţ, — pentru ca, degajându-se de Turci, să poată face faţă Francezilor, cari se apropiau. Aceştia, pe de altă parte, trimet emisari şi telegrame Turcilor, ca nu cumva să încheie pacea cu nici un preţ. Fatalitatea pentru noi face ca Sebastiani, în loc să vină direct la Bucureşti, să întârzie trei zile la Viena într’o ceremonie de gală diplomatică; telegrama trimisă Porţei de Napoleon, în loc să ajungă la destinaţie, e dată de Panaiotache Moruzzi fratelui său, Demetrie Moruzzi, Domn pe atunci, şi vândut Ruşilor ; se maj presupune şi trădarea lui Galib Efendi, trimisul Porţii şl, mai presus ca toate, şiretenia lui Kutusov. Rezultatul fu că la 24 Aprilie 1812 Napoleon trimite un ultimatum Ruşilor; la 17 Maiu el se află la Dresda; la 12 Iunie declară răsboiul formal; la 24 trece Niemenul; pe când la 26 Maiu Kutusof reuşeşte a încheia faimoasa pace de la Bucureşti în care Ruşii, deşi bătuţi de Turci, ameninţaţi de Francezi şi doritori a încheia pacea cu ori ce preţ, ne răpesc Basarabia, stabilind ca graniţă Prutul, dela intrarea în Moldova până la vărsarea în Dunărei
Pacea aceasta fu atât de surprinzătoare, în cât generalul Langeron spune în memoriile sale că pentru el e o enigmă. La Constantinopol abia pe la mijlocul lui Iunie s’a aflat despre încheerea păcei, care avu ca rezultat surghiunirea lui Galib Efendi şi decapitarea lui Panaiotache Moruzzi.
Pacea de la Bucureşti fu confirmată prin congresul de la Viena (1814«1815) după căderea Iui Napoleon şi prin convenţia dela Akkerman (Cetatea-Albă) 7. IX. 1826.
In 1833 are Ioc revoluţia Iui Ibrahim, fiul lui Mehmet Ali( care ocupă Siria. Rusia sare în ajutor. Flota sa ancorează la Cornul de Aur şi debarcă 50.000 oameni, iar ca plată obligă Poarta, prin convenţia dela Unkiar Scheles', să închidă strâm-torile oricărei flote, ca să rămână singură stăpână In Balcani. Politica Rusească e la apogeu: strâmtorile se închid sau se deschid după nevoile ei.
Anglia nu putea mistui aşa ceva şi, după al doilea război turco-egiptean, când fiota turcă dezertează cu amiral cu tot la Alexandria, Europa, afară de Franţa, restabileşte liniştea. In art. 4 din convenţia de la Londra (1840) se pune ca un principiu
www.dacoromanica.ro
431
de drept internaţional închiderea strâmtoriior. Convenţia fu semnată şi de Rusia şi fu întărită de Franţa în 1841.
Angajamentele de la 1809 şi 1883 erau numai între trei puteri: Turcia şi Anglia, Turcia şi Rusia. Cea din urmă dela 1841, e un legământ între toate puterile europene.
Rusia primeşte o lovitură de box. . . englezesc, care, după cum veţi vedea, se va restrânge tot asupra noastră. Strâmtorile sunt închise tuturor, de fapt însă numai Ruşilor.
O serie de încordări au loc între Rusia de o parte, Turcia, Anglia şi Franţa de alta. In 1848 Ruşii sunt nevoiţi să părăsească Principatele, unde se instalaseră ca la ei acasă. In 1850 intervine încordarea între Franţa şi Rusia pe chestiunea Sf. Mormânt, deţinut de catolici. Aci veneau şi viu milioane de pelerini creştini, cari lăsau şi lasă milioane pentru obţinerea unui passe-port direct, cu loc rezervat, in paradis. Pentru obţinerea acestui birou de plasare câte necreştineşti lupte nu s’au dat între creştini, pe cari abia îi despărţiau jandarmii turci I Dar.altă poveste.
In 1853 Mencicof cere Turciei, cu tupeul cunoscut....libertatea religioasă a Grecilor. Se putea fără cruce şi credinţă? Turcii refuză şi Ruşii.,, ocupă Principatele române. Războiul e gata. Flota anglo-franceză vine în ajutorul Turciei.
Prusia vrea să împace lucrurile; Austria însă o dejoacă: pe faţă se arată doritoare de pace, pe ascuns aţâţă focul, doar va vedea Rusia sdrobită şi ea rămasă singură în Balcani. Bismark simte jocul şi cu sila bagă pe Austriaci într’o alianţă defensivă
Anglo-Francezii fac apel la Emanuel, care trimete un mic corp expediţionar, manifestându-se astfel ca naţiune.
Războiul scurt, dar greu, se termină în 1855 (un corp de invazie trecu şi prin Dobrogea) cu congresul dela Paris din 1856 în care se hotăreşte întegritatea imperiului Otoman (? !), independenţa Serbiei, scoaterea Rusiei din Principate prin înlăturarea Regulamentului Organic, retrocedarea sudului Basarabiei şi gurilor Dunărei.
Pavilionul rus e isgonit din Marea Neagră. Ruşii nu mai au voie a construi întăriri, vase. Marea Neagră nu mai e un lac rusesc, ci o mare europeană, aşezată sub regimul convenţiilor garantate de toate puterile. Rusia era privită ca un pericol mondial, - istoria se repetă.—Din sdrobirea ei, prin tăerea tentaculelor ce ţinteau strâmtorile—a ieşit independenţa de fapt şi Unirea celor două Principate române.
www.dacoramanica.ro
432
Huşii nu puteau uita o aşa umilire şi se răzbunară refuzând Franjei orice ajutor în 1871.— Ţarul Alexandru II rupse tratatul de la Paris.
Grecii independenţi, Rusia găseşte un nou pretext creştinesc de război: mila de Bulgari! Trec, bine înţeles, tot pe Ia noi, bat pe Turci şi, cu micul nostru ajutor, ajung la Constantinopole şi impun pacea de la San-Stefano, prin care Turcia se desmem-brează în patru teritorii complect izolate pe uscat: Constantinopole, Salonic, Albania şi Bosnia-Herţegovlna. S'a opus însă la această desmembrare Austria şi Anglia. Rusia astupă gura celei dintâi dându-i Bosnia şi Herţegovina. Ang ia nu cedează. Rusia, sigură de Germania, se încăpăţânează — Soarta Europei era în mâna lui Bismark, care pe fată asigură lui Gorceakof tot sprijinul, pe ascuns aţâţă războiul între Anglia şi Rusia.
Gorceakof simte jocul şi admite congresul de la Berlin, din care noi ieşim fără Basarabia şi cu Dobrogea noastră, — socotită de marele cancelar ca o pestă şi un continuu măr de discordie în Balcani.
In ceia ce priveşte strâmtorile, nu s’a schimbat nimic, ci s’au făcut două declaraţiuni contradictorii, care au pus şi mai în evidentă antagonismul anglo-rus.
Lord Salisbury declară că „obligaţiunile dela 1841, 1856 şi 1871, sunt luate numai fată de Sultan, conform spiritului convenţiilor".
Contele Suvarof a doua zi declară că „obligaţiunile sunt fată de toate puterile, conform spiritului şi literei, nu numai fată de Sultan".
Diplomaţia engleză însă era a tot-puternică la Constanţi-nopol. Cestiunea strâmtorilor părea aranjată, când o nimica o redeschide în 1902, o nimica ce ne arată cum tălăzuesc interpretările diplomaţiei.
Rusia, uitând ce declarase Suvarof, cere Sultanului învoirea ca 4 contratorpiloare plecate din Kronstadt să fie lăsate a ajunge la Sebasiopol. Se aduc ca precedente susţinătoare, între altele, şi trecerea crucişetorului Elisabeta, a bricului Mircea şi a cano-nierei Grivlja ! Contratorpiloarele trec.
Şi cine crede(i că protestează ? Anglia! de şi Rusia procedase întocmai conform declaraţiunilor ei. Protestase numai fiindcă presimţea războiul ruso-japonez şi voia să i ţie pe Ruşi în-
www.dacoromanica.ro
433
chişi în Marea Neagră şi fiind-că în urma înţelegerii ruso-aus-triace de a aranja de comun acord afacerile în Balcani, — Moldova mie, Muntenia ţie, Bulgaria mie, Serbia ţie, Bosforul mie, Salonicul ţie, — şi a influenţei crescânde a Germanilor la Con-stantinopole, se temea câ nu cumva continentalii să facă împărţirea fără ea.
De mult însă la Constantinopole nu mai era stăpân nici Rusul nici Englezul, ci Germanul. Armată, bănci, comploare, vereinuri, capital în mine, O. F., maşini agricole, — totul era german.
in 1905 alt incident răscoli cestiunea: faimosul Polemkin, vasul fantomă, de care tremura Marea Neagră şi care fu astâmpărat de energia neînsemnatei noastre flote ce ne dădu o zi iluzia de mare putere maritimă.
Iar Abdul Hamid surâdea în tremurânda-i barbă de încurcătura Ruşilor cari, — ironie a soartei, — cereau cu stăruinţă mare închiderea strâmtorilor, — de şi tot ei până în ajun ceruseră contrariul, deschiderea I
Ultimul războiu e prea aproape în minte şi, din documentele secrete date Ia iveală de guvernul revoluţionar rus,—reese că una din condiţiile de amăgeală pentru Ruşi a fost Bosforul, că drumul pentru a ajunge la el era, ca în totdeauna, tot pe la noi şi că pactul criminal era deja încheiat ca să ne vâre cu sila în război, ştiind nepregătirea noastră la care conlucraseră ei. Noi învinşi, socoteala era uşoară.—Socoteala din târg însă nu se potriveşte cu cea de acasă.
Se ştie, de asemenea, cum materialul de război de care aveau nevoie, ne mai putând străbate strâmtorile, lua calea lungă Salonic-Prahova, cu transbordare la Dunăre, şi, mai târziu calea Arhanghel, pentru ca materialul dela Arhanghel să ardă pe loc sau să ia drumul în spre Siberia, unde îngheţase deja cel sosit prin Vladivostoc.
Şi grânele noastre putreziau prin gări, sau treceau cu permis graniţa,—une ori cu boi cu tot.
Atâtea suferinţi şi decăderi numai din cauza....strâmtorilor.
Iar mari noştri aliaţi recunosc abia azi cu părere de rău că „ochii tutulor fiind pe frontul francez, nu şi-au dat seama că nodul chestiunei era Constantinopole şi strâmtorile. După bătălia dela Marna frontul occidental era asigurat; strâmtorile dacă ar fi fost în mâna noastră, atunci Rusia, nesecatul isvor www.dacoroinamca.ro
434
de oameni, ar fi fost aprovizionată ca arme şi muniţii, apro-vizionânda-ne şi pe noi ca grâu şi petrol. România, susţinută vădit, s’ar fi hotărât mai de vreme.—Poate chiar şi Bulgaria ar fi venit cu noi.—Războiul putea fi terminat în 1916 cu sdro-birea şi prăbuşirea Austriei,—după cum aproape ne a surâs victoria şi in 1918.
Cu tot răul, se poate spune: cu toate relele căşunate, strâm-torile ne-au adus şi un mare bine, provocând înecarea pofticioşilor ce se băteau pe aşa bucată împărătească; ne-au dat putinţa să ne adunăm toţi fraţii răsleţii la olaltă.
Azi strâmtorile sunt internaţionalizate. Ne avem şi noi reprezentantul nostru acolo şi s’a tăiat şi pofta altora din spre sud, care ar fi voit să le acapareze.
In rezumat: pentru strâmtori, ca obiectiv făţiş ori ascuns, s’au bătut toate popoarele Europei, şi n’a fost război care să nu înceapă cu ocuparea Ţărilor noastre, cu lupte şi prădăciuni ine-ente situaţiei, cu ruperi şi şfâşieri din trupul Daco-României.
S’au bătut Englezi, Francezi, Ruşi, Nemţi, Austriaci mai rar, dar totdeauna cu folos, de şi bătuţi,— când alături, când contra Turcilor,—după şi pentru interesul lor,—pe pământul nostru însă.—Şi cei mai apropiaţi ne îndrăgiau atâta, în cât se în-căerau la împărţeala noastră,—smulgându-ne tot cu bucăţica, să nu se vadă,—iar cei mai depărtaţi ne dăruiau, ca din punga altuia* Dumnezeu a fost cu noi însă şi a făcut să ne dăruim singuri ce e al nostru, din sfărămăturile coloşilor şi hrăpăreţilor vecini.
Apropierea, realipirea fisică e făcută; va urma şi cimentarea sufletească, care totdeauna oere timp.
Acum, când uniţi putem a ne apăra mai bine, să nu uităm că ghiarele vulturilor cu două capete mai pot, dacă nu sângera cel puţin otrăvi.
Iar mai bună contra-otravă de cât munca, cinstea şi vitejia Strămoşească pentru noi nu există.
B. B. DELAMARE
www.dacaromanica.ro
DIN TRECUTUL 5ATULUI MURATAN
(COMUNA TOPRAISAR)
Satul se află la o depărtare de 21/a ceasuri cu căruţa pe şoseaua Constanţa-Agigea-Gherengic. Este înconjurat de jur împrejur numai de nişte dealuri) pe care creşte un fel de iarbă foarte plăcută animalelor.
Satul datează din anii de după războiul Crimei!. Cauza formării acestui sat, după naraţiunea bătrânilor, este următoarea:
In urma războiului din 1854, Sultanul, voind să colonizeze aceste locuri rămase pustii, a făcut un apel către Tătarii cari locuiau în Bugeacul Basarabiei şi Ia cei din Crâm. Aceştia, auzind că mahomedanismul este în primejdie şi fiind persecutaţi de Ruşi, au hotărât a emigra. Au plecat multe familii, foarte multe familii*) care şi-au văndut la plecare tot ce-au avut: cai, boi, vaci etc.
La venirea lor în Dobrogea ei spun că au găsit şi sate formate numai din Români, cari toţi aveau oi şi le păzeau în stepele cele nesfârşite. Mai trăesc şi astăzi bătrâni cari au venit în vârstă de 14-15 ani. In sat la noi sunt vre-o câţiva; Emin Ametcea, Ibadula, etc.
Tatarii cari au întemeiat satul Muratan sunt veniţi din Crâm.
1) Familia la Tătari se compune din familia tatălui, care dacă trăeşte, este şeful; a fiilor, ficelor şi nepoţilor căsătoriţi, cari nu-şi despart niciodată averea. Cel mai bătrân (tatăl ţine banii şi celelalte obiecte preţioasj. El dă fiecăruia de cheltuială, atât cât crede de cuviinţă. Un fel de zadrugă slavă.
www.dacoramamca.ro
436
Sultanul, când i-a chemat, nu le-a promis că i va împroprietări. El însă le-a dat voe să cultive atât pământ cât aveau nevoie. Pentru aceasta plăteau „îijî'ir* (dijmă) ce era strânsă în timpul armanului de „ Taşildar“ (un fel de perceptor)a).
La venirea lor în părţile acestea ei n’au aflat altă locuinţă de cât o singură „Căşlă", adică un fel de stână, ce era în stăpânirea lui Rakovschi tatăl.
Pe lângă această câşlă ei au mai găsit urmele unui sat foarte mare şi care s’a numit, cu mult înainte de venirea lor, Murad Khan. Câşla aceasta purta numele căşla din Murad-Khan a lui Sarecheia.
De unde vine numirea satului de Murad-Khan? Murat este un nume propriu iar „Khan" înseamnă: cneaz, voevod.
Ia privin]a aceasta Tătarii spun următoarele :
De mult, încă înainte de a se fi afirmat autoritatea Sultanului asupra Dobrogei, stăpânia în părţile acestea, pe o întindere cam cât ar fi azi 4-5 plăşi, un oarecare Murad, care avea titlul de Khan, voevod.
El îşi avea moşia (câşla) în părţile acestea. Dacă locuia şi el aici sau aiurea, ei nu ştiu.
In jurul moşiei lui se aşezaseră oamenii formând un sat foarte mare, care luă numele de Murad- Khan-chioi. (Satul lui Murad-Khan).
Aeest Khan sau voevod era independent, căci nu recunoştea pe nimeni. El îşi recruta soldaţii săi din fiecare comună ce se afla în cuprinsul stăpânirii sale. Pentrucă pământul era numai al lui, el lua de la fiecare locuitor o dijmă. Avea ca funcţionari pe următorii doi mai însemnaţi: „Dere-beyu, care era un fel de general, şi avea sub autoritatea sa 5-6 comure şi îngrijia, mai cu seamă, ca fiecare comună să-şi trimită contingentul de oameni; Taşil dar-ul, cel care strângea dijma.
Ei spun că satul era cu mult mai mare de cât „Chiuslengea“ vremurilor trecute.
Când Sultanul, în drumul său spre România, sau mai bine spre Principatele Române, ajunse în aceste locuri, ceru acestui Murad Khan, cum şi celorlalţi cari se mai aflau, de-a se supune. Unii au refuzat, alţii s’au supus de bună voe. Khan ul din aceste locuri refuză şi fu bătut şi prins.
2) Pământul astfel dat se numia „mirie“,
www.dacoromanica.ro
437
După înfrângerea hanului, satul nu se ştie din ce cauză, dispare.
Pe ruinele fostului sat s’au aşezat Tătarii actuali între anii 1859-63, când au venit. Drumul lor n’a fost prin Tulcea, d pe mare. Unii au debarcat la Constantinopol, alţii la Vama, alţii la Mangalia, etc.
Satul nou, format de ei, a luat numele celui vechiu; şi, prin vorbirea zilnică, Murat-Khan s’a transformat în Muratan*
Şi astăzi, când bătrânii scriu numele satului, ei scriu Murad-Khan, întocmai ca la Topraisar, (Toprac sară, pământ-galben), şi la Techir-ghiol, (Teck-pur-ghiol).
In privinţa numirii satului Techir-ghiol, circulă o legendă şi anume: Oastea turcă era gata de luptă, luând poziţie în faţa Bizantinilor (?!) Cadiul făcu o rugă, cerând ajutor de la D-zeu (Aliah). Apoi toţi soldaţii, în strigăte de Teck-piir, s’au repezit la luptă. Teck-piir,—D-zeu să ne ajute, în limba arabă. Satul şi locul, în urma acestui fapt, luară numele de Teck-pur-ghiol. Teckir-le Insă însemnează şi ceva ce se învârteşte ca o roată.
ION CATZINGRI
3 Doc. 1981	învăţător In Muratan C-ţa
LEGENDA SATULUI TATAR ATMAGEA
Acum 64 de ani, în mijlocul Deli-Ormanului se ascundea o poiană frumoasă prin singurătatea şi sălbătăcia ei. Ea părea o podoabă a naturii, tăinuită în mijlocul unui pustiu de codru; căci la marginile ei se înălţau copaci bătrâni, peste ale căror vârfuri trecuseră câte va secole.
Până la ea încă nu răzbătuse piciorul omului; căci codrul se întindea ca o mare, în care răsunau numai cântecele păsărilor.
Aci găsiau animalele pădurii iarbă multă şi tot odată puteau să-şi potolească setea în pârâiaşul cu apă limpede şi rece care străbătea poiana în lungul ei. Era o raritate să găseşti in mijlocul Deli-ormanului un pârâiaş cu apă şi încă aşa de bună. Cu toate că poiana era bine tăinuită de păduri, a fost descope-
www.dacaromamca.ro
438
rită de locuttorii din înprejurimi; pentrucă ei vara, din cauza lipsei de apă, plecau şi rătăciau prin toate vălcelile, ca să poată găsi un lăcuşor, din care să-şi potolească setea lor şi a bietelor animale, care erau ameninţate să moară de sete.
Găsind această poiană cu izvorul de apă, oamenii săpară şi un pu) aci, spre mai mare siguranţă.
Nu trecu mult de când se descoperi acest părău şi fu cunoscut de toţi locuitorii Deli-ormanului, cari îi deteră numele de „Almagea“. Numele de Atmagea şi l-a luat de la un vultur, ce-şi făcuse cuibul său în vârful unui copac din marginea poenii.
Locuitorii din apropiere veniau în fiecare an de luau puii vulturului, ca să-i înveţe la vânatul iepurilor.
Tocmai în acest timp sosiră din Crimeea câteva familii de Tătari, ca să se stabilească prin aeeste locuri. După ce se înfăţişară Paşii din Silistra, anume Ibram Paşa, ca să ceară un loc pentru Întemeierea unui sat, ei fură împărţiţi deocamdată în mai multe sate din prejurul punctului num!t Atmagea. Apoi ei trebuiau să-şi caute un loc, unde le va plăcea, ca să înfiinţeze satul lor tătăresc. După multe cercetări făcute de aceşti Tătari, ei aleseră ca loc pentru înfiinţarea satului lor poiana din mijlocul pădurii. Ibram Paşa veni Însuşi la faţa locului, de care se minună mult. Apoi strânse toţi locuitorii din satele din apropiere, cari tăiară copacii cei groşi şi făcură mai multe bordee pentru noii veniţi. Tot Ibram Paşa le-a dăruit şi 25 vaci, câte una de fiecare familie, căci nu erau decât 25 familii.
Apoi Ii s’a dat pământ în pădure, să tae copacii, să scoată buturugile şi să are.
Mai târziu Tătarii stârpiră pădurea din prejurul satului lor şi îşi făcură proprietăţi întinse.
In cele din urmă schimbară bordeele cu case mari, solide şi spaţioase.
Acum, după 64 de ani dela înfiinţarea acestui sat, îa locul pustiului de odinioară se întinde un sat frumos, cu casele strânse una lângă alta, cum rar se găseşte în ţinutul Deli-Orma-nului.
Oamenii sunt harnici, binevoitori şi primitori pentru orice călător, ocupându-se mai mult cu cultura tutunului, ocupaţie pe care O moştenesc dela înaintaşii lor.
www.dacoramamca.ro
439
Satului i s’a dat numele de Tatar-Atmagect adică, in româneşte „Vultural-Tâtărescdupă numele poenii din mijlocul pădurii de odinioară. Astfel s’a înfiinţat satul Tatar Atmagea din judeţul Durostor.
STAN ALEXE
Ixvrriiţ&tcx, Oom, TttM
www.dacoramanica.ro
DE5PfiRŢIRE
Ne'nvălue o zi de toamnă posomorâtă şi bolnavă, Văzduhul ampietrit ca noaptea si-i plin de nori de plumb,
(iar ceata
Care se mişcă valuri, valuri, întunecă întreaga slavă. 'De peste tot răsare vagă de tremurări cuprinsă viata.
Peronul e pustiu. Pe şine vagoane grele dormitează. In fruntea lor maşina geme cu greutate când şi când. Încolo mai nimic: hamalii bagajele numerotează Şi câte-un călător în grabă, încolăcii de frig trecând.
Alături stăm de multă vreme, alături stăm, dar nu ne vine De buţe vr’un cuvânt, iar ochii cu greutate cad în jos: Gândeşti la ce-ţi rămâne—acasă, iar eu la căile streine De cari porneşti... şi'n gene plânsul se furişează ’ncet...
sfios...
Un huruit grozav... E trenul ce-a tresărit din amorţire. Un ultim rămas bun şi’n urmă un fâlfâit de pălărie— In ceata ’ntunecat’a toamnei ce umple nesfârşita fire Se pierde trenu 'ncet... L’înghite îndepărtarea cenuşie...
WHA1L PRICOPlE
www.dacaromamca.ro
DE RE RRONT
IN CUARTIR
Ostaşii fac popas. E o câmpie
Şi-uii sat... Şi-oricine are’n faţ’o poartă.
Pe prispe zâmbet de copii îmbie.
Pe toţi un gând duios napoi îi poartă.
O lampă mică fâlfâe’n perete.
Gălăgios pe vatră arde focul.
Afară-i vânt grozav... Suspine ’ncete Şi plâns înăbuşit e în tot locul.
In aşternut căldura îi înmoaie...
Cu ochii mari privesc în noapte 'ntr’una Iar ochii isvorăsc o caldă ploaie Si’n piept adânc îi sbuciumă furtuna.
AVIHAIL PRICOPIE
www.dacoromamca.ro
442
RECTIFICĂRI 51 ADAOSURI
La articolul: „BULGARII" LUI BOSCOVICH *)
de D-l 6. VĂLSAN.
Pag. 319 rând 6 şi 7 de jos, să se citească: ....cu privire la naţionalitatea locuitorilor. Făcând parte din convoiul unui ambasador englez, Boscovich trece repede etc.
Pag. 320 nota 1): în Ioc de: publicate N. Docan,—citeşte: publicate de D. N. Docan.
Pag. 321 nota 1): în loc de p. 532—599, citeşte: P. 532-540.
Pag. 821, rând 15 de sus: s’a dublat în Ioc de: s’a dedublat.
Pag. 321, rând 17 de sus: l-au redus, în loc de: l-au adus.
Pag. 323, rând 19 de sus: etc.), în loc de: etc.
Pag. 323, rând 18: OstrovulLibodoiu, în Ioc de: Ostrovul, Libodoiu.
Pag. 323, nota 2: Palatinul din Kulm, în loc de: Palaţinul de Kulm.
Pag. 323, nota 3: a. P. arbore, în Ioc de: p. arbore
Pag. 324 rând 11 de jos: Eni-keui în loc de: Eni-keni,
ADAOSURI
La Băllăgeşti.—In harta LapiB (Carte generale de la Turquie d’Europe.,..Paris 1822) se înregistrează numai satul Baltadjesti pe râul Baltadjesti; în locul satului turcesc e semn de sat cu însemnarea: .Etlich Hau-ser“, case risipite.
La Baia.-Şi la Rizzi Zannoni (Carte de la pârtie septentrionale de l’Empire Otoman, Venisse 1774;—altă ediţie aproape identică în 1777) se află forma Dagakioi
La Dăeni.—LapiB are Doian, iar HatOV (Generalnaja Karta Valahij, Bulgaiij i Rumilij, 1828) are Dojan.
La Taschburnu.—Acest sat e înregistrat şi de Rizzi Zannoni subt forma Tashburune.
Tschenikoi e înregistrat şi de Lapie sub forma Tcheni-
keui
Satu Nou se află la Lapie subt forma Satanou.
D. A. P. Arbore (Analele Dobrogei III, 260) îl menţionează pe o hartă din 1788 subt forma Nau.
FJ>*TA • k* PaB- 346 vers 17 de sus; munca, nu musca.
1" • La pag. 420, rând 7 de sus: mâni, nu nări.
www.dacoromanica.ro
443
CONCURS
„Societatea culturală dobrogeană“ oferă patru premii de câte una sută lei, pentru fiece colecţie de câte 20 poezii populare româneşti, (de preferinţă colinde şi cântece bătrâneşti), culese din vechile sate de Români dobrogeni. Aceste poezii vor trebui scrise clar In graiul poporului, fără nici un adaos şi fără nicio schimbare, indicându-se numele persoanei dela care au fost culese, vârsta ei şi satul în care se află. Ele vor fi trimise în plic d-lui C. Brâlescu, profesor la Şcoala Normală din Constanta, însoţite de semnătura clară şi de adresa culegătorului.
De asemenea se acordă trei premii de câte una sută lei, celor ce ne vor trimite culegeri de basme din popor, respectând condiţiile presei ise mai sus.
Se mai acordă trei premii de câte una sută lei pentru fiece monografie a unui sat dobrogean, în genul celor publicate în acest volum, dându-se cât mai multe amănunte asupra originei şi vechimei satului, asupra întemeietorilor lui, când se cunosc, asupra numelui său, asupra populaţiei actuale, cu numărul ei pe familii şi suflete, asupra locurilor cu legende din împrejurimi, asupra rarităţilor ce se află în el, etc. etc.
www.dacoromanica.ro
444
CONCURS
Reamintim scriitorilor noştri următorul concurs ;
„Asociaţiunea pentru literatura română şi cultura poporului român“ publică concurs pentru cea mai bună lucrare scrisă in româneşte asupra temei istorice, cu subiectul:
Revolufiunea din anul 1918 şi unirea Ardealului cu România.
Condiţiile de concurs sunt următoarele:
1.	Lucrările se vor trimite în timp de un an dela data publicării concursului.
2.	Manuscriptele, fără subscriere, însoţite de un plic închis, cuprinzând numele şi adresa autorului şi în afară prevăzut cu u n motto sau pseudonim,—vor avea să fie înaintate secretarului literar al „Asociaţiunii", Sibiu, Str. Şaguna 6.
3.	Lucrările intrate la concurs se vor da spre censurare Secţiunii Istorice a „Asociaţiunii", exclusă fiind orice apelaţie contra hotărârilor acesteia.
4.	Lucrării celei mai bune, vrednice de premiat, i se va acorda premiul de Lei 2000 —, pus la dispoziţia „Asociaţiunii*, pentru acest scop, de cătră d-1 R. W. Seton Watson (Scotus Viator), marele prieten al Românilor.
Sibiu, în 22 IV. 1921.
A, Bârseanu, prezident.
Romul Simu, secretar,
No. 286 — 1921.
www.dacaromamca.ro
www.dacoromanica.ro