3920, £nu1 1, ^o. 2
BHBLELE DD8K0BEI
REVISTA SOGIETftŢll CULTURA UE DOBROGENE
Sumarul:
S. Mehedinţi: Observări anircpogeograftce asupra Oobrogei.
Irtg. I. Stoenescu-Dunăre : Criza cărbunelui şi electrificarea industriilor, şi a căilor ferate.
' Rozmarin': Reverie. yi. Bentoiu: Cântece de H. rieipe.
C. D. Pariano. Scrisori.
B.	Constanţa: Sonet.
M. Pricopie: întoarcerea.
V.	Helgiu : Şcoala primară în'Dobrogea în curs ae '	40 ani (1879-1919).
Folklor Dobrogean.
I. Dumitrescu: Femeile, .poveste tătărească.
, C B’tâtescu: Din.Leo Diaconul: Războiul bizan-tino-rus între. I. Tzimisces şi Swiatc.s'av îa Siiistra.	-
Kr;• H. Zambaccian : Portui Constanţa şi România Marje.
C.	Brătescu: Acte din timpul ocupaţiei germane îp
Dobrogea." C .
RECENZII r G. Cortnlan : V. Pârvan : Gerusia din Callaiis; G.. BrătescAi: C Litzica Castele romano-bizantine în Dobrogea Dr. t. Gherghel: Câteva contribuţiuni la cuprinsul noţiunii cuvântului Vlacti; G. JD Petrescu: D Ondul Fazele desvoltării istorice a poporului şi statului român; €. B. : Un tablou istoric bulgăresc; J. Bentoru: Soveja : Oameni dela munte; B.: Notă.
, v < r cy.
‘	'' ■i.QX$:£AXŢ\	'	■
TIPOGRAFIA COOPERATIVA- „ DAGI.A “
Strada General I.ahovari. 11 . ■	1920	’	-
www.dacoromaiiica.io
Manuscrisele se trimit D-lui C. Brâtescit, profesor la Şcoala normală din Constanţa.
Redacţia lăsând autorilor toată libertatea, asuprâ şi răspunderea convingerilor n xprimate în
www.dacoramamca.ro
Observări antropoyeografice asupra Dobragei
Dintre ţinuturile României de azi, Dobrogeaeste cea dintâi fâşie de pământ peste care s’a întins lumina istoriei.
Împrejurarea care a atras îndeosebi»atenţia a-supra acestui colţ de uscat a lost expediţia lui Dariu în contra Sciţilor,—un fel de campanie napoleoniană, târând după sine toate neamurile supuse împăratului (700.000 de pedestraşi şi călăreţi, însoţiţi pe lângă ţărm de o flotă de Goo de corăbii).
Adevărul c că nu cu cinci, ci cu şapte veacuri înainte de Christos, malul de apus al Pontului Eu-xin era cuprins de lumina civilizaţiei. Coloniile greceşti se ţineau lanţ. De aci le venea celor mai mulţi dintre Greci pânea lor de toate zilele.
Prin urmare Dariu, stăpânul ţărmului de miazăzi al acestei mări, al ţărilor pana la Caucas şi al Grecilor din Asia mică, era firesc să-şi arunce ochii asupra Sciţiei dela gurile Dunărei, când s'a'hotărât să se răsboiască cu nomazii stepelor dintre Carpaţi ş?i - Urali. Dar dacă istoria pomeneşte cu mai multe amănunte numai acest mare eveniment, e lesne de înţeles că relaţiile comerciale şi călătoriile Grecilor în aceste meleaguri erau ceva foarte obişnuit. însuşi Pericle a făcut un drum în părţile noastre, ca să a-sigure transporturi de grâu spre Elada.
In al doilea rând, c vrednic de relevat că Dobro» gea a fost totdeauna o mare răscruce de' drumuri.
Prin făptura fizică, ea este un lei de peninsula între apele mării şi revărsările Dunărei care maiim fiecare an umple albia în toată lărgimea ei. De aceea, cme vrea să treacă din stepele dela . nordul .Mării
www.dacaromanica.ro
194
Negre spre Bosfor şi spre ţărmurile calde ale Me-diteranei, acela n’are alt drum mai scurt şi mai uşor decât pela rădăcina deltei,—vadul îngust dela Isa-cea—şi pe la capătul Balcanilor spre valea Ebrului (Mariţa de azi).
Şi în adevăr, pe aci s'au şi îndreptat cele dintâi năvăliri barbare, începând cu a Goţilor, cari trec chiar prin vadul dela Isacea. Şi de atunci şi până azi, pe aci—pe drumul Dobrogei', al Isacei şi al Bugeacu-lui—a fost şleaul cel mar£ al tuturor invaziilor. De aceea şi Turcii, îndată ce au pus mâna pe Bosfor, au curăţat malul mării de populaţia creştină şi au presărat peste tot colonii turceşti, apoi tătăreşti, pentru a-şi asigura calea spre Dunărea de jos. Paşa cel mai însemnat . din aceste părţi era cel din Silistra, însă e semnificativ că reşedinţa lui era la Baba-dag, adică pe drumul spre vadul dela Isacea.
Dar, dacă forma de punte a peninsulei dobrogene impunea un drum în direcţia meridianului (N-S) — Dunărea, fluviul cel mai mare al Europei, hotăra şi ea tot în această regiune un drum în curmeziş de la apus la răsărit, — deci o răscruce.
Şi acest drum era foarte umblat. De la corăbiile colonilor greci şi până aşi, valurile Dunărei n’au fost nici odată pustii. Pentru cei vechi, Istrul era «cel mai mare râu dintre câte cunoaştem» (Ilerodot, IV, 48). Pe aci a fost calea de. pătrundere spre şesul dacic şi panonic, adică spre inima Europei. Şi aşa a rămas din vremea Romanilor şi a Bizantinilor până în epoca Turcilor. Cetăţi întărite, armate şi flotile au priveghiat mereu această mare arteră comercială, fiindcă acela care. avea Dunărea, avea cheia Europei centrale, după cum cel care stăpânea Bosforul era stăpânul Mării Negre, al Egeii şi în genere al Me-diteranei răsăritene.
Astfel se explică de ce Dobrogea şi Dunărea de jos au căpătat cu vremea un fel de însemnătate continentală sau, cum i-am zice azi, internaţională. Şi e în adevăr semnificativ că aci s’a şi înfiripat ce“â din-tâiu organizaţie internaţională cu’ caracter de suveranitate. ,,Comisia Dunărei” e cel dintâiu embrion al Ligei naţiunilor. Răscrucea de drumuri a adus, deci, după sine legătura într’un punct a unui mă-
www.dacoroinamca.ro
195
nunchiu de interese economice şi politice de o însemnătate aproape planetară.
In adevăr, nu numai pentru România, dar şi pentru o mare parte din Europa şi relaţiile ei cu Asia, dcsvoltarea comercială e legată de gurile Dunărei şi colţul de pământ dintre Dunărea de jos şi mare. De aci rezultă că din tot părnânţjul românesc acest colţ de ţară are o însemnătate precumpănitoare.
Privind într’o singură ochire dcsvoltarea de două mii de ani a poporului legat de pământul dacic, putem zice:
Statul dintre Carpaţi'şi mare are doi poli antro-pogeogralici: unul e în podişul înconjurat de munţi— polul continental; altul e în cotul dintre Dunăre şi mare — polul maritim. Fără hinterlandul muntos şi lără faţada maritimă, orice formaţie politică la Dunărea de jos e ciungă.	'
Dovada s a făcut de mai multe ori dela Traian şi până azi. Cuceritorul Daciei împlântează acvilele în acelaş timp între munţi şi la mare. Sus era Ulpia Traiana, jos eră TropaeumTraiani.
Sub cei dintâi voevozi, cănd principatele se încheagă. Basarabii cari stăpâniau peste munţi, stăpânesc şi peste Dunăre, aflrmându-şi puterea lor până la mare în ţara numită de atunci „Basarabia**. In slârşit. în perioada reconstituirii politice (1878-1918) întinderea hotarului până la mare şi colonizarea oierilor ardeleni, cari au săvârşit fără ştirea 10rr;o adevărată descălecare, sunt fapte prea caracteristice, pentru a nu se vedea lămurit cât de adâncă eră temelia lor antropogeografică.
De aceea, cunoaşterea ştiinţifică a fâşiei de pământ din spre mare, precum şi colonizarea ştiinţifică a acestui ţinut e o problemă de o însemnătate superlativă pentru desvoltarea Latinilor din orientul Europei.
După cum e cea dintâi regiune intrată în lumina istoriei şi cea mai pmblată răscruce de drumuri, tot aşa Dobrogea e azi porticul de ieşire şi intrare în Statul român întregit în marginile sale’fireşti.
S.	Mehedinţi
Profesor la Universitatea din Bucureşti
^	Membru al Academiei Bţnrane
www.dacaramanica.ro
CRIZA CĂRBUNELUI
51
ELECTRIFICAREA INDUSTRIILOR SI A CAILOR FERATE
t
Stăpânirea izvoarelor de energie de pe glob a format, Încă de pe la începutul secolul ai trecut, preocuparea capitală a popoarelor din occident. Această problemă ou a încetat de a deveni din zi în zi mai acută, ea având ca factor de reazăm lărgirea activităţii industriale care se desfăşură pe ţinuturi nouă, tinzând să îmbrăţişeze toate şnergiile active ale naţiunilor.
Mai înainte maşina cu vapori era singurul agent generator întrebuinţat pe scară întinsă la drumurile de fier, la industrii şi la vapoare. Chiar şi în zilele noastre maşina cu aburi ocupă un loc de întâietate în toate aplicatiunile unde-se cere realizarea unui travaliu util.
Incontestabil că maşina cu vapori, pusă îu serviciul o-menirei, a fost mijlocul esenţial de transformare, de pe nrma căru a au decurs prefaceri radicale în viata economică şi sc-ciaiă a popoarelor. Uşurinţa şi repezeciunea transporturilor, precum şi efectiva transformare a materiilor prime în produse felurite şi direct utilizabile, au amplificat pe de-o parte relaţiunile comerciale între nat'uni, iar pe de alta au adus o cunoaştere mai precisă a bogăţiilor răspândite pe pământ şi — mai putem adăoga, ca o a treia fericită consecinţă—au înlesnit apropierea dela om la om. Faptele sunt universal recunoscute, iar foloasele aduse de maşina cu vapori sunt gravate în cartea de aur a progreselor ştiinţei.
Lucrurile şi-ar fi continuat drumul lor natural, iar ma-
www.dacoromanica.ro
197
şina cu vapori ar fi rămas obiectul util de atentă îngrijire, dacă in stratt le globului zăcămintele de cărbuni ar fi fost nesfârşite. Din nenorocire însă, minele de cărbuni, ca şi bogăţiile de petrol sunt limitate; iar primejdia sleirii lor face o-biectul celor mai grave preocupări din lumea industrială.
In timpul marelui războiu nevoia combustibilului ridicase la toate popoarele, In special la cele industriale, chestiuni multiple şi complexe, care-şi avură răsunet puternic şi In massele largi; căci ea atingea problema existenţei In viitor precum şi stăpânirea independentă a producţiunii.
Cât timp lnvălmăşagul universal iacă dura, grija Înfrigurată de viitor şi marile probleme industriale păreau Înăbuşite In faţa tunurilor, care urlau pieire sau viaţă. Azi Insă, când s’au statornicit hotare şi nebunia măcelului a Încetat, când naţiunile se gândeso mai In tihnă la ziua de mâine, o nouă serie de probleme, care mai de care mai vitale, frământă spiritele. Unele din ele se impun prin graba cu care tşi reclamă soluţionarea şi printre cele care reclamă imperios atenţiunea noastră, este şi adevărul că a fi stăpân pe combustibil şi pe isvoarele de energie, însemnează a fi stăpân pe bogăţiile din viitor.
Ţările industriale, care au de partea lor avantagiile cxperitnţei şi prt elicei din trecut, pe lângă care se mai adaogă şi greutatea ce le-o dă importanţa lor In politica generală,—de îndată ce s’au pus bazele păcii universale, îşi puseră In joc toată influenţa de care erau capabile spre a acapara, In diferite ţări, zăcămintele de cărbuni, de petrol de aramă, fier etc., îmbrăcând activitatea lor In sistemul de generalizare al afacerilor moderne, care incercueşte la olaltă căi ferate, navlu, construcţiuni de porturi, înfiinţări de bănci şi comptoare comerciale etc., In scurt toate mijloacele de stăpânire ale vieţii economice.	{
Să considerăm în primul rând Statele-Unite ale Americei de nord, o ţară cu imense bogăţii ale solului şi subsolului şi cu o mare libertate în mişcări, câştigată mai ales In anii din urmă — şi vom vedea că însăşi Statele-Unita sunt preocupate în mod serios de problema combustibilului. Din analiza ce urmează rezultă clar cât de ameninţate sunt industriile ţărilor din Europa.
www.dacoramamca.ro
198
Diminuarea producţiei. Statelc-Unite suferă de lipsa de mână-de-lucru în mine şi aceasta din cauza exodului important de străini care au părăsit America spre a se întoarce în ţările lor natale ce se găsiau în războiu. Mai mult de 40.000 de minieri au trecut oceanul în Europa. *) A-i înlocui este o chestiune grea, căci pe de oparte ta vechiul continent au avut loc prefaceri mari în aşezarea naţionalităţilor, iar de alta se aşteaptă ca legea de restricţiune a imigraţiei, propusă de organizarea minerilor- americani, să fie aplicată.
In timpul războiului Statele-Unite au furnizat ţărilor Europene sute de milioane de. tone de cărbuni şi, cum mâna-de-lucru a scăzut la propucători, America se găseşte azi lipsita şi de rezervele ce le avea înainte şi, în acelaş timp, este ameninţată de inferioritatea rendimentului.
După calcule făcute de experţi, producţiunea probabilă -a acestei ţări în anul 1920 va fi de circa 400,000,000 tone de cărbuni bituminoşi, pe când cererea se urcă, în acelaş an, la circa 550,000,000 tone. Se acuză deci o simţitoare scădere a producţiunii de aproximativ 150,000,000 tone. Cu privire la antracit, producţiunea este socotită lâ 91,000,000 tone, şi această cantitate trebue să facă faţă unei cereri de 95,000,000 tone, ceea ce dă un deficit de- 4,000,000 tone în acest aD.
Numai o producţiune intensivă a Statelor-Unile ar fi in -măsură să amelioreze situaţia, care ameninţă în mod serios întreaga lume industrială. Insă, pentru n înplini acest gol, la ce sforţări titanice vor trebui puse şi capitalurile şl bra- -ţele americane 1
Sleirea zăcămintelor. In urma.studiilor amănunţite făcute de geologii americani în tot cuprinsul ţării lor, s’a ajuns la concluzia că sleirea zăcămintelor de antracit se va produce la o dată foarte puţin îndepărtată. Acest combustibil se apropie din ce în ce mai mult de categoria articolelor de lux". Până acum s’au consumat aproape trei miliarde de tone de antracit Zăcămintele bogate devin din ce în ce mai rare iar acum se atacă, pentru exploatare, minele de antracit sărac şi foarte profunde. Paralel însă cu această sleire a combustibilului, nevoile crescânde ale industriei cer într’un an atâta
După Revisla industrială Ameiicană voi. IV 1920 pag. 39.
www.dacoromamca.ro
cantitate de antracit, cât se ardea în timp de patru ani ln-nainte de războiu. Prin urmare, pe când cerinţele sunt Împătrite, producţiunea şi rezervele scad uimitor.
Viaţa industrială americană îşi reazemă viitorul ei pe bogăţia cărbunilor biluminoşi, cari, după afirmările geologilor, ar exista în Statele-Unite în cantitate de 400 miliarde de tone. Dar cea mai mare parte din aceşti cărbuni sunt de calitate inferioară, săraci în gaze şi vapori. întrebuinţarea lor în industrie reclamă modificări esenţiale in construirea maşinilor, focarelor, fururilor, etc.; iar pentru înfăptuirea acest >r modificări, este nevoie de utilagii ingenioase şi nouă, care să torespundă unei arderi pe cât se poate de complete, aşa în cât să nu se piardă nimic din gaze, fără ca energia lor calorică să nu fie transformată în energie mecanică;
Cu privire la bogăţia zăcămintelor de cărbuni şi a pro-ducţiunii lor în Europa şi celelalte continente, situaţia se prezintă sub un aspect nu tocmai îacurajător. Din tabloul de mai jos se poate vedea regresul în producţia cărbunilor în ţările cele mai bogate de pe glob.
Producţiunea
înainte de războiu
Statele-Unite . . 580.000000 tone
Anglia........... 287.412.000 . ,
Germania . . . 160.000.000 „
Franţa...........40.OCO.000 „ *)
Belgia........... 22 842.000 „
Japonia	....	?
') Franţa importa şi inamic dc răzbim 20.000.000 tone anual. Dalele asupra produci unii cărbunelui sunt împrumutate din Revista industrială a-mericană. 1920, tom. IV pag. 38, 39 şi din Etienne Pacoret: La Tecknique de la houille bl»nche Tom I pag 1.
După războiu
490.000.	000 tone
214.000.	000 „
Nu-şi poate satisface
cerinţele interne. Nu-şi poate satisface cerinţele interne. 13.388.000 tone Abia îşi satisface cerinţele interne.
www.dacoromanica.ro
20O
Exportul cărbunilor
înainte de războiu ’ După războiu
Anglia............. 74.000.000 tone 23.000.000 tone
Germania........... 35.000.000	»	Nimic
Statele-Unite . . .	20.000.000 »	20 30.000.000 tone
Belgia ............ .	6.000.000 »	Nimic
Japonia	.	.	.	4 000.000	»	Nimic
Africa de Sud	.	.	.	2.000.000	»	—
Canada şi	Australia	2.000.000	»	—
In faţa unui deficit atât de mare In combustibil, era de aşteptat ca strigătul de alarmă, pe care industriile universale l-au aruncat spre cunoştiuţa tuturora, să-şi aibă un răsunet.
După primele studii asupra situaţiunii, s'a ajuns la concluzia că Statele-Unite vor trebui să exporte anual 81.000.000 tone, pentru a umple golul de care suferă industriile europene. Dar, pentru ca să se exporte In condiţiile actuale un tonaj atât de grandios, ar însemna ca America să trimită In Europa la fiecare trei luni atâta cantitate de cărbuni, câtă exporta înainte de războiu înlr’un an! O asemenea operaţiune este cu totul exclusă, căci lipsesc vapoarele suficiente pentru a asigura transportul unui tonaj atât de ridicat. Sc mai adaogă pe de-asupra şi faptul concret că Statele-Unite sunt ele înşile In deficit cu producţiunea cărbunilor; - apoi ' că, 1n faţa acestei ţări îndrăzneţe, unde organizaţia întreprinderilor mari înjghebează într’un total: gândirea, muuca şi capitalul, — stă descătuşat viitorul de mâine. Creşterea populaţiei va merge paralel cu desvoltarea industriilor şi, de aci în 20 de ani, consumaţia de cărbuni va atinge un miliard şi jumătate de tone anual! Faţă de evoluţia p*ogresivă a unei naţiuni, o scadenţă de 20 de ani reprezintă o poliţă de scurtă durată; căci, ce însemnează pf ntru un popor cu voinţă liber-stătătoare 20 de ani ?
Reţelele de drum de fier americane, aşa cum există a-cum, vor fi în imposibilitate absolută de a transporta un a-semenea tonaj, mai având pe lângă acestea sarcina de a asigura şi transporturile curente, indispensabile vieţii economice a naţiunii.
www.dacoromamca.ro
201
Rezultă deci, In urma analizei rezumative de paai sus, că toate statele industriale rr ari şi mici de pe glob trec prin* tr’una din cele mai grele crize, aceea a combustibilului.. O asemenea constrângere, care ar periclita viitorul industriilor, poate fi socotită ca un cataclism, ale cărui funeste urmări se arată de pe acum neîaduplecate. Şi, fiindcă însemnătatea a-cestei probleme vitale este aşa de covârşitoare, — omenirea s’a trezit la primul strigăt de alarmă şi la olaltă savanţi, e-conomişti, ingineri, diplomaţi, au pornit pe câmpul vast al cercetărilor.
Preocupările acestea sunt de aşa natură, încât ele au intrat în sfera de interese generale âlc popoarelor şi, după cum arătăm mai sus, marile ţări industriale din apus, pre* cum şi America, şi*au luat ca deviză a politicei lor viitoare, captarea terenurilor petrolifere, a zăcămintelor de cărbuni ,şi a izvoarelor de energie.
Pentru soluţionarea viitoarelor probleme din lumea industrială, s'a ajuns a se concentra toată activitatea celor interesaţi asupra următoarelor două puncte:
Primul constă în a se înlocui pretutindeni ,maşina, cu vapori, mobilă şi stabilă, care lucrează cu cărbuni, precum sunt locomotivele dela căile ferate şi cazanele cu vapori de la ftbrici, — prin maşini electrice. Cărbunele, odată scos din mină, nu va mai fi transportai p in diferite gări, sub forma depozitelor de alimentare ale locomotivelor, ci va fl transformat pe loc, in zona minelor, prin ardere şi întrebuinţat la propulsiunea maş nilor generatoare molerne pentru obţinerea curentului electric alternativ. In jurul minelor se vor stabili uzine electrice productive, cu capacităţi de milioane de cai putere. Dela aceste uriaşe izvoare de energie, curentul el ctric va fi trimis prin cabluri la căile ftrale, la fabricile. ablierele şi oraşele ce vor cădea îu zona de activitate respeclivă a izvoarelor de energie electrică.
întocmirea unor asemenea centre producătoare de energie, va soluţiona (lintr'odată problema transportului de cărbuni dc-alungul ţărilor, transport al cărui quantum poate stinge la unele state, după cum am arătat mai sus, peste un miliard de tone anual. Înlăturarea unor asemenea transporturi va reprezenta o economie de sute de milioane de .tone
f
www.dacoromamca.ro
‘ 202
anual. Ba sunt tconomişti cari socot că electrificarea industriilor şi a căilor ferate, prin instalarea de centre producătoare de energie, va aduce o economie mai mare decât jumătate din totalul cărbunelui consumat pe pământ in fu-care an.
, lntr’adevăr, pe de-o parte s’ar pune capăt risipei ce se face de căile ferate şi fabric’, iar de alta s’ar ajunge la o mai raţională transformare a agentului caloric în agent electric, căci e un fapt câştigat şi ştiut că : o ■ tonă de cărbuni, transformată în curent electric şi întrebuinţată sub această formă la o locomotivă electrică, produce acelaş travaliu (lucru efectiv) cât patru tone din acelaş cărbune, care ar arde în focarul uneia dinţre cele mai moderne locomotive.
Cât priveşte economia ce s’ar înfăptui prin transformarea petrolului în curent electric chiar în regiunea sondelor, această economie este cu mult superioară acelei a cărbunelui. Motoarele perfecţionate, cu combustiune internă, întrebuinţând derivatele petrolului prin ardere, au rendimente care variază intre 36-42 la sută ; pe când rendimentul celor mai finite maşini cu vapori supraîncălziţi, nu atinge 14 la sută.
In special pentru ţara noastra, aşa de bogată in petrol, problema înfiinţării de izvoare de energie în reg unea sondelor şi a minelor de cărbuni este de o valoare superlativă şi ea trebue să ocupe atenţiunea acelora cari sunt chemaţi a făuri viitorul ţărf. Electi ificarea oraşelor, industriilor şi căilor ferate române este o problemă a timpurilor nouă şi pentru înfăptuirea acestei mari opere, sperăm că nu vor lipsi nici capitalurile, nici munca, nici cugetătorii din tot cuprinsul ţării.
Să trecem acum la analiza celui de al doilea punct de o importanţă mult mai mare, de oarece izvorul agentului propulsor nu are o durată trecătoare, cum este cazul cu petrolul şi cărbunele — ci e de natură eternă. Acest al doilea punct constă în transformarea energiei căderilor de apă şi a râurilor în energie electrică şi întrebuinţarea acestei energii electrice la industrii, la căi ferate, la oraşe.
Căderile de apă şi râurile, în albia csrora se preumblă neîncetat minunatul lichid «apa», nu sunt de natură a $e
www.dacoramamca.ro
203
epuiza. Cât timp soarele va străluci pe firmament, vaporii de apă se vor ridica de pe oceane şi mări; ei vor fi transportaţi pe Înălţimea munţilor, se vor condensa în atmosferă, şi de acolo vor porni la vale, formând cascade şi râuri.
Ciclul acesta este perpetuu şi putinţa captării energiei apei in mers îşi are origina fn activitatea nepreţuită a soarelui de unde se comandă legile şi fenomenele care domnesc ia sfera întregului sistem planetar.
Descoperirile şi invenţiile, cu tot aparatul lor multiplu şi complex, au fost făcute — în domeniul ştiinţei positive — cu o uimitoare armonie, care a Înlănţuit in cea mai intimă fuziune, cercetările transcedente din laboratoare, cu aplica-ţiunile practice din industrii, unde arta inginerească a avut adesea fericite ocaziuni de a deschide orizonturi nouă. Colaborarea Intre savanţi, fizicieni şi ingineri, nu a rămas nici sterilă, nici restrictivă: ea a păşit fără prejudecăţi In lumea largă şi a atras tn cercul activităţei ei puterea capitalurilor şi potenţialul maselor fn lucru, răspândind in jurul lor câştiguri şi foloase care au trecut frontierele.)
Ast fel, pe când turbinele hidraulice din vechiul sistem fonval şi Gerard1) se înlocuiau cu turbinele moderne âfac-Cormic şi Francis — pentru căderile cu înălţimi mici şi medii, având ia schimb debite mari în ape şi cu turbinele Pelton — pentru căderile cu înălţimi mari şi debite slabe in ape —, tot ast-fel în domeniul electricităţii, micile dinamuri ale lui Paccinoti, Gramme şi Siemens, au străbătut drumul fericit al perfecţionărei progresive; iar inventatorii transporturilor la distanţe a energiei prin electricitate Marcel-Deprez, H. Fontaine, Gaulard, Zipernowski, Dolivo-Do-■brolsky, Ferraris, Tesla, Brown, Thury, A. Blondei, au ajuns să trimită energia prin electricitate la o distanţă de 500 km. de la locul de producţiune; pe când 30 de ani în urmă se socotea ca un mare progres, distanţa de 200 metri pentru trimiterea acestei energii.
Pe timpul expoziţiei universale din Paris In 1889, pentru a -ilumina cu electricitate o singură stradă (Avenue de l'Opera) a fost necesar să se instaleze trei uzine: uua pe
i) Urmaşii creatorilor turbinei; Euler, Fontaine, Foumeyron.
www.dacoromanica.ro

.204
;Place dş 1’,Opera, alta în rue d’Argfnteuil şî a Ireia vecină cu Opera.
Pentru zilele noastre, cele petrecute acum 30 de ani, rămân ca o preţioasă comoară istorică, a cărei valoare este ne-peritoare, căci ea stă legată de lan(ul nesfârşit al cuceririlor şi — totuşi... cuceririle din trecut par o glumă fală de ca-
pitalul imens strâns de atunci încoace.
De la tensiuni de 50 — 100 volţi, cum era odinioară, s’a ajuns azi la tensiuni de 110,000 volţi şi, în America, acest ridicat voltaj este de întrebuinţare curentă, graţie perfecţionărilor aduse în construcţia izolatorilor şi a maşinilor alternative cu înaltă tensiune.
Lumea industrială, având in mână arme atât de puternice : turbine hidraulice acuplate la alternatoare electrice cu tensiuni de sute de mii de volţi ’), a atacat pe scară întinsă captarea energiei dinamice a căderiior şi cursurilor de apă, pe care le-au clasificat sub numele generic de «Cărbunele alb».
In 1891, memorabilele experienţe făcute între Lauffen şi Francfurt, au probat că se poate realiza transmiterea energiei electrice la distanţe foarte mari prin mijlocul curenţilor alternativi de înaltă tensiune. Transportul a fost făcut pe distanţe de 175 km. cu curent alternativ de 30.000 volţi, rendimentul fiind de 74 la sută. Succesul a fost strălucit şi, de atunci, aplicaţiunile transportului energiei electrice prin captarea energiei apei, au devenit obiectul aten-ţiunei încordate în lumea industrială. —l’e lângă înlesnirea ce o oferă curenţii alternativi de a transmite energia electrică la mari distanţe şi pe lângă faptul că ingenioasele turbine hidraulice sunt învârtite de potenţialul purtat de cascade şi râuri, — aceste două genuri de maşini, care lucrează în cele mai intim acord, fiiud acuplate una alteia — mai au şi avantagiul superiorităţii rendimentului. Ele par a-şi însuşi la olaJtă soliditatea puterii şi eleganţa prod tcţi-unii travaliului. Alternatoarele au rendimenle ce ating 94 la sută, iar turbinele nu se lasă mai pre jos, atingând 85
i) Se anunţă că în America şi E'vetia se lucrează la transformatori si alternatoare tu frequenţe superioare la 50 şi cu tensiuni de 200,000 volţi.
www.dacoromamca.ro
205'
la sută.1 Vedem lămurit, cât de mare este progresul lor fată de maşina de vapori, care nu atinge, cu toate perfecţionările moderne ce i s’au adus, nici 14 la sută din rendiment.
Se mai adaogă şi faptul că turbinele hidraulice sunt simple in oonstrucţiunea lor lipsite de ori ce fel de aparate complicate — deşi ingenioase — aşa cum le găsim la maşina de vapori.
Şi, cum după războiu criza cărbunelui este uu fapt constatat şi înregistrat cu mâhnire de toate industriile universale, «cărbunele alb» revine acum pe primul plan, ca salvator al binelui uman. — Energia «cărbunelui alb» va fi captată de turb:nele hidraulice şi de alternatoarele lor ; iar aceşti servitori credincioşi vor fi conduşi de concepţia omului, care este creatorul şi mânuitorul lor.
încă de pe la 1830 se făceau încercări cu turbinele hidraulice ; dar pe atunci, nici industriile nu se ridic seră la treapta de desvoltare de azi şi nici maşinile electrice nu ajunseseră Ia perfecţiune.—Abia în ultimii 25 de ani s’au realizat lucruri în stil mare prin captarea energiei cascadelor şi a râurilor; iar dacă pentru aceasta meritul revine de o potrivă şi savanţilor şi inginerilor din tarile occidentale, un fapt rămâne totuşi în picioare: America (Statele-Unite) îşi atrage cu drept cuvânt meritul primordial de a fi înţeles în mod practic şi efectiv nesfârşita bogă(ie ce o deţine „cărbunele alb“. In America au fost clădite pînă în 1917 peste 25 uzine h'droelect.ice de o capacitate totală de 1.705.000 cai putere *) printre care cele mai de seamă sunt: Niagara cu 600.000 cai putere ; Kocbuch de 300.000 cai putere; Montana Power de 200.000cai putere; Ontar'oPower de 184.000 cai putere; Mac Caii Ferry de 120,000 cai putere; Hanfort de 90,000 cai putere, etc. De la aceste uzine se trimite energia electrică la distante de 250 — 450 klm. depărtare de la punctul de producţiune,
Această energie deserveşte atât oraşe cât şi industrii şi căi ferate, fiind întrebuinţată fie ca lumină, fie ca forţă motrice, fie ca forjă calorifică sau electrolitică, urmând nevoile-fiecărei industrii.
1) Etieune Pacoret «I,a’Teclinrqua xU "!a Houille Blaiich-» TOme II.
www.dacoromamca.ro
206
Americanii proeclează înfiinţarea unor uzine hidraulice de o capacitate ce ar părea exagerată pentru cei ce cred că bizareriile ataxiei pot influenţa mentalitatea unui popor ho* tărît la lucru şi înzestrat cu perseverenţă sănătoasă de a brava greutăţile. Singură cascada Niagara este deţinătoarea unui travaliu de 15.000.000 cai putere ’), pe care Americanii nu vor întârzia de a-1 transforma în energie electrică.
Exemplul dat de acti%'itatea celor din noul continent a influenţat şi ţăr.le europene şi roadele acestei influenţe au început să fie culese; căci toate statele din occident au luat In serioasă consideraţie importanţa izvoarelor de energie de* . ţinute de căderile de apă.
- . Franţa dispune de uzine hidroelectrice cu o cap:citate totală de 510 350 cai putere şl mai are gata studiate, numeroase proiecte pentru viitor printre care cităm: captarea izvoarelor dela Giffe (Ilaute Savoie) pentru 150.000 cai putere ; captarea Rlionului între frontiera elveţiană şi cea franceză la Culoz, pentru 80.000 cai putere; captarea izvoarelor din Pirinei, din podişul central şi din Alpi, precum şi adaptarea râurilor prin diguri şi canaturi de aducere forţată.
D-l Profesor A. Blondei (membru al Academiei franceze) apreciază la minimum 10.000.000 cai putere disponibilul «cărbunelui alb» în Franţa.
Pretutindeni: în Italia, Elveţia, Germania, Peninsula Scandinavică, s'au ridicat numeroase staţiuni hidroelectrice Calea pentru viitorul industriilor esle azi cunoscută şi agentul generator este izvorul lichid pe care-1 deţin cascadele şi râurile. Independenţa economică, pentru vremurile care vor veni, pare că va aparţine acelor state, în mâna cărora «cărbunele alb» va fi rezervorul nesleit de energie.
Sub acest raport Ţara Românească ocupă un Jos de frunte printre Statele Europei. Tot lanţul Carpaţilor este plin de râuri repezi şi cascade. Din acest imens rezervoriu se pot căpăta energii pe cari nu. le putem decât bănui şi care nu încetează de a se rostogoli ;şi alerga mereu. Ele aşteaptă să fie prinse de aplicaţiunile ştiinţei positive, şi atunci vor răspunde cu smerenie la chemarea omului. In Ardeal, în
2) Mi. Moulan «Coura de Mscamquea pag. ll?o.
www.dacaromamca.ro
Banat, se găsesc cascade şi râuri repezi având debite de şnte de mii de cai putere; toată Muntenia şi Oltenia sunt străbătute de râuri mari şi repezi; Moldova îşi are basinul Şiretului şi Prutului; iar spre răsărit, Nistrul deţine. în sânul său energii demne de a li modulate cerinţelor moderne.
Precum o afirmă şi D l Profesor A. Blondei, că în Franţa nu sunt încă complectate studiile geologico-mecanice cu privire la potenţialul cărbunelui alb, tot aşa nici noi nu putem aprecia decât cu oarecare aproximaţie puterea totală penare o deţine „cărbunele alb“ în România. După informaţiile Irăz-leţe ce am putut culege până acum, socot la S.OOO.COO cai putere energia dinamică a cascadelor şi cursurilor de apă din ţară. Şi chiar de ar fi mai mică această „energie albă", ea reprezintă totuşi un puternic rezervoriu de alimentare şi nimeni nu poate contesta că o atât de însemnată bogăţie, poate fi trecută cu vederea şi lăsată în părăsire, pentruca In urmă, încătuşaţi în mişcările noastre din cauza indolenţei, să privim în jurul nostru cu pasivitatea omului resemnat.
Războiul care a bântuit peste omenire, a adus după el prefaceri mari în multe din vechile aşezăminte şi o bună parte din concepţiunile trecutului s'au văzut înlăturate de avalanşa prăvălitoare a vremurilor nouă. A fi tributar prin import pentru obiectele fabricate şi care totuşi se pot procura pe solul ţărei; a fi înapoi cu timpul care cere lărgirea şi modernizarea industriilor, într’o ţară unde varietatea produselor debordă prin mărimea quantumului.... este a nu răspunde chemării vremei
Ţara Româaeas:ă este stăpână pe terenuri mari petrolifere ; ea are pe solul ei cascade de apa şi cursuri repezi de râuri, care o străbat în toate direcţiile şi care ape se a-runcă toate In bătrâna Dunăre, al cărei debit uriaş Inlocu-eşte ou uşurinţă diferenţele de nivel. Pentru noi chestiunea combustibilului rezidă în captarea energiei izvoarelor lichide; şi acest capitol, care interesează direct viaţa industrială şi viitorul' economic al ţării, nn trebuie privit cu uşurinţa cu care sunt privite faptele sporadice de banală diversiune.
Să cităm câteva din marile proecte pe care le întocmesc cu străduinţă popoarele din occident şi ne vom da seama
» _ ’ , 1 -
www.dacoromanica.ro
208
că acolo se pun la cale lucrări mari, în sfera cărora vor fi nafural atrase toate valorile naţiunilor.
In regiunea minelor din Westfalia se vor ridica într’un timp apropiat, puternice uzine generatrice, care vor întrebuinţa ca combustibil cărbunele de mină; iar dela acele uzine se va deservi energia electrică pe o mare întindere din Germania de Nord, în Olanda, Belgia şi chiar şi în o parte a Franţei.
Dar se prevede că într’un timp şi mai scurt, minele de cărbuni din Anglia, vor transîorma cărbunele negru pe loc — în sectorul minelor — întrebuintându-1 ca combustibil în uzine electrice de capacităţi considerabile (milioane de cai putere) şi de acolo, prin mijlocul unor sisteme de substa-ţiuni, legate prin reţele şi cabluri, energia electrică se va distribui în Anglia şi în Nordul Franjei. Obstacolul ce se bănuia ca neînvins şi anume : întinderea pe sub Canalul Mânecei a unor cabluri armate electrice, capabile de tensiuni de 200.000 volji, — nu mai formează azi nici o piedica. Căci, în adevăr, s’a ajuns a se construi cabluri cu izolaţie de Înaltă preciziune şi experienţa este făcută de cAţi-va ani între oraşele Malmoe şi Copenhaga. La Ma'ome (Suedia) se află instalată o uzină hidroelectrică şi de acolo se trimite e-nergia electrică prin cabluri submarine la Copenhaga.
Paralel'cu proectele arătate mai sus, se mai studiază Încă. şi amenajarea Cascadei Victoria (pe fluviul Zambezi) pentru a se alimenta cu electricitate oraşele lohapnesburgh şi Pretoria, situate la 1,200 km. de punctul de captare al forţelor motrice; iar Întrebuinţarea curenţilor alternativi se socoteşte la 150 000 volţi. Se întrevede că mai târziu aceasta Cascadă va deveni acel izvor .central de energie electrică, de la care se vor alimenta toate industriile şi căile ferate din Statele Sud-Africane.
Din cele arătate în studiul de fa{ă, reese în mod evi* dent două fapte capitale :
a) — Cărbunele negru, petrolul şi combustibilul gazos an ajuns la un asemenea stadiu de sleire, in cât nu mai pot satisface cererile din ce In ce crescânde ale industriilor mondiale. Singurul mijlo: de ale economisi.este transformarea acestor combustibile In energie electrica, chiar pe locnl
www.dacoromamca.ro
209
extracţiunii lor. De la aceste centre de energie curentul electric se va trimite mai departe şi va fi întrebuinţat de căi ferite, industrii şi oraşe, fiecare întrebuin(ându-l sub forma sub care îl socoate adaptabil.
b) — Viitorul industriilor îşi razemă speranţe legitim căpătate pe energia dinamică a lichidului «apa». «Cărbunele alb» este nepieritor : el se perindă în cicluri neobosite, în cicluri perpetue, care îşi trag izvorul din energia universală a soarelui.
Secolul trecut a fost cu adevărat «secolul vaporului» : Secolul al XX reclamă o schimbare şi pretinde a fi denumit «Secolul electricităţii.®
*
* *
De obiceiu noutăţile în concepţiune ca şi invenţiunile cu efecte modeste, dar totuşi cu efecte de activă repetare, erau primite cu mari rezerve la apariţia lor. Spiritele dotate cu o largă perspicacitate şi care întrevăd amploarea aplicaţiunilor la care sunt chemate capitalul şi munca, pentru a îmbrăţişa întreprinderi şi situaţiuni cu caracter de generalizare, erau adesea lăsate să se sbată în apa lor.
Vremurile s’au schimbat şi azi, când tot pământul este cutreerat de chemarea la muncă a energiilor active, credem cu toţii că şi în ţara noastră se va ajunge, în scurt timp, la armonizarea într'un total concretizat, a capitalului, a ' muncii şi a inteligenţii.
JEAN STOENESCU-DUNĂRE inginer
Constanţa 4|7—1920
www.dacaramaiiica.ro
REVERIE
Când staţi pe gânduri duşi, şi totuşi Nu vă opriţi la nici un gând,
Eu nu ştiu de-auziţi, ca mine,
In voi pe cineva cântând.
O dulce muzică de şoapte,
Un cântec blând, tânguitor,
Răsare dintr’o amintire,
Murmură lin ca un izvor, —
Şi’ncet-încet se’nfiripează,
Se limpezeşte ’ncet-ncet: Când liniştit şi melancolic, Când zgomotos şi zvăpăiet.
Şi se’nmlădie, se supune Par’că se lasă cârmuit:
Aci o apă adormită,
Aci torent deslănţuii;
S’apropie, se depărtează,
Se înteţeşte alergând,
Se întrerupe, reîncepe,
Şi plânge, râde, rând-pe-rând.
www.dacoromanica.ro
211
Şi cântecul cu el aduce In umbra ochilor închişi, Imagini, care defilează,
Şi se strecoară pe furiş:
Un deal, un crâng, un lac? o stradă, O întâmplare din trecut, înfăţişarea unui prieten,
Profilul unui cunoscut;
Iar siluetele de-o clipă,— Aleargă, stau pe loc, vorbesc; Cuvinte fără şir şi gesturi,
Mai slab ca'n vis se desluşesc.
Şi toate, una după alta,
Apar mereu şi curg şuvoi....
Dar cine-i neastâmpăratul Ce cântă şi vorbeşte’n noi?
Rozmarin.
www.dacoramamca.ro
CÂNTECE
DE
HEINRICH HEINE
I.
La poarta casei bătrâneşti M’aşteaptă primăvara;
Ga o grădină din poveşti De Hori e plină ţara.
Trăsura merge'n trap uşor Pe drumuri fermecate,
Iubita-mi cată’n ochi cu dor Şi simt cum pieptu-i bate
E soare, cântec şi parfum, Podoabe sclipitoare.
Un mic copac îşi mişcă’n drum Căpşorul lui în floare.
Din iarbă florile trimit Privirea lor mirată Spre mine, omul fericit,
Şi spre frumoasa fată,
* *
* *
Pe holde coasa va cădea,
Cu zingătu-i curând;
S’or duce florile—şi ea Mă va lăsa plângând.,.
www.dacoramamca.ro
213
2.
Femee dulce şi iubită.
Eu niciodată n’aş putea Să uit acele vremuri duse, Când trup şi suflet fuşi a mea.
Ah. trupul tău gingaş şi tânăr,
Aş vrea să-l am şi—acum mereu ; Poţi pune sufletul în groapă,
Căci suflet am destul şi eu.
Din el voesc să-ţi dau o parte Şi’ n braţe să te strâng apoi—
Aşa vom li de-atunci nainte.
Un trup şi-un suflet amândoi...
3.
Visam o gingaşă copilă Cu păr lrumos lăsat pe spate, Şedeam sub teiul din grădină Sub bolta nopţii înstelate.
Vorbiam, cu drag imbrăţişand-o, De bucurii şi de nevoi;
Din cer îngălbenite stele,
Priveau cu pizmă ’n jos la noi.
Trezit din vis, mă uit—sunt singur,— E noapte ’n juru-mi şi răcoare;
Pe boltă stelele scânteie Tăcute şi nepăsătoarc...
www.dacaromamca.ro
214
4-
Din pomi cad foi de vânt bătute^ Frunzişul galben se ’nfioară—
Ah, tot ce-i scump şi drag pe lume E scris asemenea sâ moară.
Un soare trist pe vâri de codri Aruncă razele-i fugare,
Părând sărutul cel din urmă Al verii gata de plecare.
Un plâns nebun din fund de suflet încet cuprinde ’ntreaga-mi fire;
Ce văd acum mi-aduce ’n minte Trecuta noastră despărţire.
Porniam departe’n ţări streine Şi moartea ta zoria să vie—
Eram ca vara care pleacă Şi tu pădurea’n agonie...
5.
In viaţa mea întunecată,
Lucea un chip odinioară;
Iubitul chip s’a stins acuma Şi noaptea neagră mă’nconjoară.
Când stau copii la ntuneric Se simt cuprinşi de’ngrijorarc Şi vrând să ’nvingă ’n suflet teama încep atunci să cânte tare.
Un biet copil pierdut în noapte Eu cânt cu glasul tremurat; Frumos deşi nu-mi este cântul De teamă totuşi m‘a scăpat...
www.dacoromanica.ro
215
6.
De te-a’nşelat cumva lemeia, Alege-ţi alta dintr’o mie—
Sau, mult mai bine, ia-ţi toiagul Şi pleacă’n lungă pribegie.
Găseşti curând un lac albastru Cu triste sălcii plângătoare,
Să uzi cu lacrimi suferinţa Din mica rană ce te doare.
De urci pe munte singuratic, Oftarea şi mai grea îţi este;
Dar când ajungi în vârful stâncii, Auzi cum ţipă şoimi pe creste.
Un şoim vei fi atunci tu însuţi Te vei simţi din nou născut ' Şi slobod, sus vei înţelege, Micimea lucrului pierdut.
Ion Bentoiu.
www.dacoromanica.ro
SCRISORI
Către cetăţenii Constanţei
Numai trei am mai rămas: Roman, Grigorescu şi eu, dintre acei cari o viaţă de om am luptat, ca să denunţăm arbitrarietă-ile vechiului regim, pentru a-i tempera rigorile şi a grăbi acordarea drepturilor politice locuitorilor dobrogeni. Cu acest drept, eu, unul dintre ei, mă întreb astăzi: De ce şi voi nu v’aţi folosit de neatârnarea dobândită spre a vă crea o existenţă mai omenească ?
Sub regimul excepţional, Comuna, cu micile ei venituri de atunci, ne da apă,—nu dela Dunăre, nici atât de filtrată şi ozo-nată,—dar aveam apă; ne ilumina cu petrol, dar aveam lumină ; oraşul se ţinea curat, iar portul, aşa turcesc cum era, lucra.
Care e starea de sstăzi ?
Veniturile comunei şi împrumuturile ei de 60—70 de milioane s’au dus pe lefuri şi imitaţii de lucrări. Apa ni se dâ cu linguriţa, odată pe săptămână. Casele ni se surpă. Canalurilc miroasă rău. Bâjbâim în întuneric. înotăm în noroiu. Şcoli destule nu avem. Biserici numai două. Tramvai, nu. Gira ocupă cea mai frumoasă parte a oraşului. Port se poate spune că, cel puţin deocamdată, nu mai avem....
Cum dar să nu ni se impute refuzul îndeplinirei datoriilor cetăţeneşti ?
Dacă cetăţenii nu aduc, fiecare, măcar o cărămidă la zidirea progresului naţional şi comunal ; dacă ei trimit în Parlament pe oricine li se porunceşte; şi dacă cei însărcinaţi cu a-
www.dacoromanica.io
217
pRcarea legilor mistifică scopul lor,—de'â cine să se insp’re un guvern, oricare ar fi el, de adevăratele nevoi ale tuturor şi prin cine să înfăptuiască el măsurile luate şi legile confecţionate ?
La Comună mai cu seamă, ne-a fost işor să vedem dela început că toate întocmirile de lucrări şi furniturile de materiale erau meschine şi iluzorii. Şi, ştiind bine că reuşita oricărei întreprinderi atârnă numai de capacitatea şi onestitatea celor Cari o dirijează, n’am cântărit nici valoarea gospodărească a edililor ce ne-am dri şi nici nu ne-am dat osteneala să le controlăm actele, spre a preveni greşelile.
Cine, dar, decât complezenţa ori nepasarea noastră e vinovată de lipsurile de care suferim şi de banii ce s’au aruncat in vânt?
Am făcut încă şi mai rau : am creat acea privelişte stranie, în care vedem de o parte cum masa mare a cetăţenilor abdică de voe dela drepturile şi datoriile lor, pe când o mână dc răzvrătitori, profitând de această nepăsare, pretind cu zgomot şi scandal drepturi pe care nu le au.
Să fie oare d.n năravul ce am contractat că mai permitem şi astăzi să fim guvernaţi şi administraţi prin confundarea Despot smului cu Libertatea şi a Libertăţei cu Demagogia ?!.. Dar a-tunci de ce ne am mai vărsat sângele pentru unificarea Neamului, când uităm că dela buna rânduială ce trebue să introducem in menajul Ţărei atârnă existerţa sau d spariţia acestei Românii Mari?
Nu vedem noi că toţi duşmanii din afară stau la pânda şi ne sapă?.,. Si ce să îmi vorbim de duşmanii din afară, când însăşi o mână de rătăciţi de ai noştri, bine disciplinaţi şi gata la tOjte, ne dispută până şi a doua cămaşă ce mai avem.
Dacă noi toţi vom sta cu braţele iicrucişate, dela cine tot aşteptăm sa ne apere legile, munca şi economiile ?
Un guvern, oricare ar fi, nu poate £ta totdeauna cu baionetele întinse ca să ne păziască. Noi, cei mulţi şi interesaţi, trebue sâ-I ajutăm Ia menţinerea oi dinei. In loc de asta, ne săpăm groapa singuri. Considerăm uneltirile şi propagandele subversive ca o distracţie; şi de unde societatea ar trebui să dispreţuiască şi să gonească dintr’însa pe aceşti ciocli ai ei, noi le întindem mâna şi le acordăm aceiaşi atenţiune ca şi oamenilor de treabă.
www.dacoromamca.ro
218
Rezultatul este că cu chipul acesta lăţim viţiul şi arivismul, care ne otrăvesc moralul şi ne consumă munca.
Ei, dar până unde o să le întindem ?
Deja lumea muncitoare, despoiată de războiu şi de dânşii, şi ameninţată cu noile baze pe care tot ei voesc să le aşeze viitoarei organizaţiuni sociale, se întreabă, cu drept cuvânt, dacă trebue să mai muncească şi să strângă, atunci când nici o siguranţă nu mai vede în viitor?
Acestei latitudini a elementelor bune şi îndrăzneli a paraziţilor, ce altă stavilă, firească şt eficace, se poate pune decât morala şi solidarizarea cetăţenilor inteligenţi ?
De altfel acesta este însuşi principiul pe care es^e bazată adevărata Democraţie.
Nu guvernul şi nici minorităţile impun mişcările sociale, ci masa mare a cetăţenilor, care numai ea ştie şi poate să dea îndrumări intereselor generale. Şi tot ea este datoare să lumineze pe rătăciţi, în chiar folosul lor, şi la nevoe sâ-i şi astâmpere, fie prin convingere, fie prin forţa numărului.
Tot din nechibzuinţă am pierdut şi întâietatea la despăgubirile de ra'.boiu. In loc să ne fi solidarizat cu toţii, Oraşe şi sate dobrogene, şi să ne fi adresat presei din Capitală, ca să pue în cunoştinţă ţara întreagă, oficială şi neoficială, de toate nenorocirile ce îndurăm de trei ani consecutivi de războiu şi o -cupaţie, ne-am încrezut într’un memoriu, două interpelări şi câteva făgăduinţe min steriale. Apoi când o provincie cu 6—7 sute de mii de locuitori, cu tot avutul lor, a fost abandonată dela început, fără nici o apărare serioasă la năvălirea duşmanilor; când un număr atât de însemnat dintr’înşii au pierit în lupte cu mânile goale, fără tunuri şi comandanţi pricepuţi; când la jafurile şi ruina dobrogenilor, afară de armatele străine, au participat şi anumiţi concetăţeni şi chiar funcţionarii şi coloanele româneşti ; când autorităţile noastre, după războiu, au furat şi speculat până şi alimentele şi îmbrăcămintea dată de pomană de americani; când o lume întreagă din Dobrogea nu are nici casă, nici îmbrăcăminte, nici vite, nici instrumente de lucru;—nu trebuia ca cu toţii şi cu orice preţ să silim Camerele să numiască o comisiune compusă din reprezentanţi aimturor grupărilor politice, care împreună cu un Ministru delegat de Consiliu să vie
www.dacaramamca.ro
219
Ia faţa locului şi să vadă cu ochii starea de lipsă şi de suferinţă in care am fost şi suntem?
Care piatră nu s’ar fi înduioşat la vederea acestui spectacol şi cine nu s’ar fi convins că, în loc să îndoape cu ajutoare nemeritate localităţi care n’au pierdut nimic, sau mai nimic prin războiu şi jafuri, se cuvenia să ni se dea nouă, cari am pierdut totul pentru realizarea idealului românesc?
N’am făcut aşa şi e regretabil. Astăzi ne-a mai rămas o singură poartă, dacă ni se refuză despăgubirile: aceea de a întreba guvernul dacă unificarea Neamului numai noi trebue să o plătim ? şi dacă fără restituirea măcar parţială a mijloacelor de trâiu şi de muncă ce aveam, mai are Statul drept a ne cerc plată de dări?
Veţi găsi, poate, îndrăzneaţă această scrisoare, dar pe mine nu mă tulbură o astfel de apreciere, dacă am fost drept în judecata mea.
Linguşirea, in lumea onestă, nu este o calitate, ci un viciu, şi încă un viciu care, denaturând adevărul, este izvorul tuturor relelor de care pătimim.
Până înainte de războiu bogăţiile acumulate de părinţi, moşi şi strămoşi, ne permiteau luxul favorurilor şi risipei.
Astăzi, când existenţa noastră este împovărată de atâtea nevoi şi când populaţiunea noastră intră în nişte drepturi pentru care nu a fost pregătită, trebue să ne credem toţi datori a spune lucrurilor pe numele lor. Numai astfel vom putea face educaţia politică a poporului şi numai aşa vom obb'ga oficialitatea a se considera ca slujitoare a Ţării, iar nu stăpâna ei.
Oiăşenii, ca partea cea mai inteligentă a Naţiunii, sunt chemaţi a da exemplu de cum se poate păstra şi înălţa România Mare de astăzi.
Hasanceal Joi 24 Iunie 1920. ii
Zori de zi, ori amurg?
Incet încet, intriga, calomnia şi ispita, la exemplele celor de sus, au făcut ca şi cei cari până acum îşi vedeau de treabă şi munceau liniştiţi, să se molipsească de boala câştigurilor u-şoare ce li s’a spus că se numeşte „Politică",
www.dacoramamca.ro
220
In Dobrogea numai ură de clase n’avea de ce să fie, pentru că toţi au venit aici fiecare cu meseria şi capitalul Iui, în scopul de a naţionaliza provincia şi a se ridica şi ei prin întrecere Ia muncă.
Nimeni aici n’a tost iobag. Toţi au muncit de capul lor şi pentru dânşii, în pământurile lor. Comercianţii şi-au făcut negoţul cum l-au înţeles. Meseriaşii erau şi sunt destul de căutaţi. Jar muncitorii manuali au impus preţurile pe care le-au vrut, ca în orice localitate lipsită de braţe.
Atunci ce noimă au la noi propagandele acelea îndârjite şi afiliaţiunile la socialism şi bolşevism, care. deşi, prezentate sub forme deosebite, ajung la acelaş rezultat: Aservirea desăvârşită a cetăţeanului la Stat ?
Ce să mai fie şi frământările acestea, în care toţi cer şi nimeni nu dă nimic, toţi vor să fie mari şi nimeni mic, toţi dărâmă şi n'meni nu zideşte ?
Datinele strămoşeşti s’au uitat. Moravurile 51 portul naţional s’au înstrăinat. De limba noastră ne e ruşine. De muncă avem spaimă. Şi numai câştigului ne închinăm.
Câte mame se mai ocupă astăzi de casă şi de educaţia solidă a copiilor lor ? Ce pot învăţa aceştia în nişte şcoli cu programe nefolositoare şi dela nişte suplinitori cari, în mare parte, ei singuri nu ştiu şi nu cred in nimic? Cum să se mai înmul-ţiască populaţia, când avorturile trec drept iscusinţă şi boalele neîngrijite drept fatalităţi ?
Speram întro îndreptare, dar nu văd cine ar putea opri aceste porniri, când puţinele virtuţi şi valori ce ne-au mai ră mas, se ţin în umbră.
Ţara e încă bogată, dar incapabilă a se reface prin ea în săşi, pentru că dintr’o populaţie muncitoare, cinstită, sobră şi supusă, s’a făcut alta, plină de toate poftele. Parte din ea ar vrea să muncească, dar nu poate lupta contra îngrădirilor neghioabe ce i se pun. Parte ar vrea să rămâe cinstită dar necinstiţii o îneacă.
Dacă aceasta a fost intenţiunea ariviştilor de ieri şi de azi, se pot lăuda că au izbutit peste aşteptări. Sărbătorească şi laurii cât vor, dar să nu arunce vina pe războiu. Războiu a avut toată lumea, dar fiecare a îngrijit să-i micşoreze urmările. Numai la noi ele sporesc şi pe timp de pace.
www.dacoromamca.ro
221
Războiul să li cerut a se lăsa Dobrogea fără apărare şi to:te averile pradă tuturor? El să fi încredinţat şi organizat co mandamente la generali de casă ? El să fi inventat şi organizat exploatarea funcţiunilor publice ? Şl urmările lui să fi împiede cat chemarea la conducerea ţării a unui guvern naţional?
Şi apoi ţară de grevă era asta, când lucrătorii câştigă cât vor ? Bolşevism şi socialism se puteau naşte aici, când din solul şi subsolul, lăsate paragine, ar putea să trăiască fericită încă de trei-patru ori atâta populaţie?
Şi nu sunt puţini acei rătăciţi cari ar voi să distrugă sistemul pe care ne este aşezată societatea !
Sumă de lume, de toată profesiunile şi de toate stările, cochetează cu agenţii internaţionalelor străine, fără să-şi dea seama de prăpastia la care merg. De alte legiuni ascunse sunt pline Parlamentele şi Administraţiunile. Până şi satele n'au scăpat ne atinse de acea lepră a ţărilor industriale supra-populate.
Ştiu că astfel de dogme nu pot prinde într’o ţară agricolă, în care toţi sătenii sunt astăzi proprietari; dar destul este că ne turbură mersul, încetinind ori suspendând, pentru cine ştie câtă vreme, desvoltarea progresului nostru.
Orice sistem de organizaţiune sociala, ca să poată fi aplicabil cu folos, trebue să cuprindă într'însul trei idei ■ Dreptate, Utilitate şi Libertate individuală.
Sistemul actual le reuneşte el ?
Da, fiindcă el nu este un sistem artificial, concepţiunea u1 nui om sau unei adunări, ci însuşi produsul Naturii şi al Istoriei, fructul unei experienţe de mii de ani, de când omenirea se conduce de facultăţile ei intelectuale şi morale.
Pe măsură ce omenirea s’a înmulţit şi nevoile ei au crescut, şi sistemul acesta economic a fost adaptat trebuinţelor ei. Se poate ca el să cuprindă astăzi unele lipsuri de detaliu ; dar pentru asemenea lipsuri, dintre care unele inevitabile, iar altele menite a dispărea ou încetul prin înbunătăţiri succesive, nu se poate dărâma până în temelii însuşi sistemul sub care lumea a făcut cele mai mari progrese şi pe care aceşti reformatori improvizaţi n’au găsit încă până acum nici cu ce îl înlocui.
Toţi începem a vedea în aceste utopii teoretice un pericol care se măreşte, şi, cu toate aceste, societatea actuală, care presimte o criză, neglijează să studieze de aproape răul ce ame-
www.dacoromamca.ro
222
ninţă să o distrugă. Arivistul, numească-se cum o fi, nu vrea ca societatea omenească să stea pe un principiu fix. Toate pe lume, crede el, sunt afaceri şi nimic nu-1 supără mai mult ca libertatea.... altora!
Pentru dânşii câmpul cel mai uşor de exploatat este ignoranţa, care, prin indulgenţa şi compromisiunile ei, rămâne cea mai mare primejdie socială.
Cu ştiinţă sau fără ştiinţă, aceşti oameni îngâmfaţi de în saşi neştiinţa lor şi încredinţaţi că prin acest mijloc ei îşi fac bine, sunt aliaţii şi pregătitorii socialismului de paradă şi ai bolşevismului.
Este dar o datorie a fiecărui cetăţean conştient a combate ispitele şi spiritele acestea flotante şi seci, care cred să împace ziua şi noaptea. Lumea civilizată îşi închipuise ca şi-a câştigat pentru totdeauna libertăţile, pe când iată că ele sunt ameninţate pe fiecare zi.
Scriitorii socialişti în general s’au aplicat până astăzi nu mai la critica doctrinelor economice şi mai cu seamă la cons tatarea relelor de care sufere, după dânşii, societatea; dar n’au formulat, n’au putut formula un sistem social complect, care să poată substitui pe cel actual. Nici măcar nu s’au putut pune de acord între dânşii asupra doctrinelor ce fiecare preconizează
Ca definiţie, socialismul exprimă ingerinţa Statului în rela-ţiunile dintre producător şi consumator; iar ca procedare, el pro-oedează cum îi convine, fie prin reglementarea acelor relaţium, fie prin concurenţa ce face Statul industriilor private. Dar tocmai fiindcă socialismul, adecă intervenţia Statului în contractele particulare, este de o aplicaţiune foarte diferită şi variată, acest sistem devine cu totul superficial şi el alterează profund rela-ţiunile sociale în toată organizaţiunea lor de producţiune şi de distribuire a produselor.
In sistemul acesta, proprietatea privată a tuturor mijloace lor de producţiune, precum: pământ, case, ateliere, maşini, unelte, etc., trece în stăpânirea Statului. Dela el va trebui să ceri de aci în colo lucru, unelte, până şi chiar acul cu care să-ţi cârpeşti rufele, împreună cu tot ce-ţi trebue pentru consumaţiune. Nu mai atâta n’au spus: dacă mâncarea ţi-o vei putea găti acasă, ori ya trebui s’o iei dela cazanul colectiv.
www.dacoromamca.ro
223
Spuneau basmele de o turmă şi un păstor: Nu cumva noi vom fi acea turmă ?
De s’ar introduce oricare din sistemele preconizate, la câtă decădere morală şi materială nu s’ar supune inteligenţa, munca şi. prevederea omenirii, mai ales dacă, în afară de calapodul în care ele ar fi mărginite, s’ar mai lua individului şi putinţa de a-şi transforma economiile în capital, care să garanteze existenţa viitoare a familiilor!
De unde pot şti aventurierii că proprietatea unui om este însăşi viaţa lui ? că ea îi aminteşte tot trecutul şi-i leagă toate speranţele în viitor? că prin ochii şi manile proprietarului de casă a trecut fiecare cărămidă zidită? că deodată cu pomii plan taţi de el în grădină au crescut şi copiii săi ? şi că in prăvălia negustorului este îngrămădită nu numai munca lui de o viaţă întreagă, dar şi cine ştie câte-datorii?
Numai după ce studiezi cu deamănuntul operele maeştrilor gândirei, vezi câtă deosebire este între dorinţa lor de a construi ceva folositor omenirii şi între pornirile destructive ale celor cari nu ştiu decât să dărâme. Aceia se inspiră dela experienţele trecutului, pentru a îmbunătăţi viitorul; pe când aceştia, în orbirea lor de glorii sau averi, sapă, inconştienţi, la însuşi mormântul neamului lor.
In Joc ca printr’o înfrăţire să pună fiecare ştiinţa şi activitatea lui în comun, pentru o aşezare de interes obştesc, se ceartă pe măriri, atunci când naţiunea n’are de nici unele.
Era vreme, acum, să încerce a întroduce la noi buruienile ce n’au prins nicăiurea, nici în vechime, nici azi ? N’au văzut şi nu văd în Ungaria şi Rusia bunătăţile Paradisului ce recomandă?
Dela a netezi unele piedici reale şi incompatibile cu nevoile societăţii de azi, până Ia a dărâma tot edificiul, fără să-l poţi înlocui, este departe.
Mă rezum :
Cetele de tovarăşi pretind că ţara ar înnota în fericiii, dacă munca şi economia naţională ar fi conduse de dânsele, după programele lor, care cer, în esenţă, desfiinţarea desăvârşită a personalităţii de azi a cetăţeanului, spre a o trece Statului, ca'e trebue prefăcut în a-tot-făcător !.„
www.dacaromamca.ro
224
Ce mai vreţi?... Vă plângeaţi că nu aveţi oameni destoinici să vă cârmuiască. Iată-i, au răsăriţi Au cap. Au picioare. Unii înalţi. Alţii spătoşi. Toţi zbiară Toţi dau şi ţipă.... Mai oameni, cum să fie ?
Const. D. Pariano
Hasancea, 8 Iulie 1920
SONET
LUI N. I.
Tu arzi tot diamantul sclipitor al minţii Să-i duci în zboruri largi spre armonii stelare; Şi, ca un preot sfânt înamorat de-altare, Cădelniţezi pe căi miresmele credinţii.
Drumeţ neobosit spre albe idealuri,
Tu.... omenirea toaf ai vrea s o fericeşti!
O,	inimă bogată în lumini cereşti!
Ce greu răzbaţi printr’ale răutăţii valuri!
Când ei... cu ochi nepăsători, sau plini de ură Şi sterpi de flacara puterii ce învinge, îţi şuera huliri din veninoasa gură...
Ci ’n veci de veci un adevar nu se va stinge — De la Isus atâtea inimi îl îndură ! —
Viaţa-i «sfânt potir de lacrimi şi de sânge».
B. Constanţa
www.dacaromamca.ro
ÎNTOARCEREA1)
Filip fusese abătut tot timpul zilei, dar mai ales către seară se simţi stăpânit de-o nebănuită desnădejde. Sprijinit de geamul deschis al pridvorului, privea liniştita înserare şi gândurile lui* se grămădiau neliniştite şi turburi.
La câţiva paşi înainte se ridicau zăbrelele scurte ale unui gard; îndărătul lor se zăriau cărările albe şerpuind printre pomii grădinii, iar de-asupra cerul nemişcat se contura uşor. Un vânt tânăr îşi învedera fiinţa: împrăştia în văzduhuri valuri de miresme pătrunzătoare, de ’ncete murmurări şi de cânturi minunate.
Dar ochii lui se ’ndreptau mereu spre colţul gradinei, în umbra căreia dispăruse Maria.
Cu şapte ani în urmă, în pridvorul acesta larg se născuse şi se ’mputernicise iubirea lor. Despărţiţi de împrejurări şi îndepărtare, îşi scriseră făgăduindu-şi iubirea cea mai puternică, până când părinţii Măriei aflară despre dragostea fiicei lor, şi nici o scrisoare de-a ei n’a mai putut ieşi din sat.
Nebănuind ce s’a întâmplat, fiecare învinovăţi pe celălalt de nestatornicie şi micime de suflet. Au lost frământări îmbelşugate pentru el, un puternic necaz sufletesc pentru ea.... şi ’n urmă, neclintitul timp îşi îndeplini opera lui calmă şi statornică: se uitară.
Cu patru ani în urmă s’au revăzut în Bucureşti. Era o după amiază înăbuşitoare de Iunie, şi se plimba pe o alee singuratică dela şosea, când huruitul unui automobil îi atrase atenţia. Se întoarse şi-l privi. Era o trăsură roşie,
1) Din \ olumul *Suierinfi» ce va apare în Editura Casei Şcoa'.elo'r.
www.dacoramamca.ro
226
deschisă, şi 'n scurta ei trecere, văzu lămurit chipul Măriei. Se aşeză pe*o bancă, şi cu fruntea rezemată în palme aş teptă să se ’ntoarcă... să o vadă iarăşi... şi cine ştie?.,, poate l'ar vedea şi ea !... Dar nu s’a mai întors.
Toţi anii de despărţire şi de durere, toate visurile lui sfărâmate, toate lacrimile, se îngrămădeau acum cu puterea realităţei trăite... ochii i se umeziră şi un vâjiit puternic îi învălui capul.
Cu buzele strânse, cu ochii încruntaţi într’o hotărâre supremă, se ’napoie în oraş.
O căută pe străzi, prin localuri, pe la spectacole. Dar fu zadarnic. Cercă pe la hoteluri, şi-o ’nemeri. Sfios ca niciodată deschise uşa ce i se arătă, dar o exclamaţie de bucurie generală îl întâmpină. încurajat astfel, deveni mai stăpân pe sine. L’au reţinut la masă şi pentru că plecau cu trenul din seara aceia, îi însoţi la gară.
Târziu se opri la o berărie. Orchestra cânta un vals melancolic, şi ’n leagănul sublimelor acorduri îşi refăcu visul scump, visul pe care anii cruzi crezură că-1 pot îngropa.
Zilele care urmară trecură cu greutate. Şi cu fie ce zi, căuta tot mai mult anii trăiţi odată... şi amintirile-i erau din ce în ce tot mai luminoase... Iubirea veche se trezi cu toată puterea şi tinereţea ei.
Intr’un timp luă drumul sătuleţului iubit. Revăzându-1, simţul care-1 stăpânia, nu era duioşia amintirilor, nici bucuria revederii unor locuri iubite... ci simţul plin de taină pe care-1 ai în faţa necunoscutului apropiat. Casele mici cu ferestre înflorite şi curţile curate îi surâdeau. Le ştia pe toate şi-i venia să le răspundă, dar îşi ridică privirea către casele mari din margine, şi surâsul îi muri pe buze. AgoIo era doar taina cea mare, al cărei sens însemna viaţa sau moartea lui.
A intrat în curte cu pasul şovăitor, dar l-au primit cu bucurie. A trecut o jumătate de ceas până să se arate Maria. Era surâzătoare, părea vădit bucurată, dar se gătise ca pentru cine ştie ce fapt însemnat. Şi se întristă. De ce se gătise atâta? Doar nu era un strein şi doar nu venise pentru o vizită de un ceas.
www.dacoramamca.ro
227
Strânse mâna care i se întinse, rece, nepăsătoare, streină parcă. Se aşeză pe un scaun departe de el, şi câteva clipe se distră privindu-şi degetele. Apoi dispăru într’o cameră, de unde se întoarse cu o tavă plină de ceşti şi de pahare.
Trebuia să ’nţeleagă dar că nu mai era vechea prietenie. Trebuia să plece! Cu faţa ’ntunecată de umbra unei dureri greu stăpânite, se ridică încet, şi câteva clipe rămase neclintit în mijlocul casei.
Mama Măriei îl privi îngrijorată.
—	„Eşti obosit?... Vrei să te odihneşti ?.., Mario, adă ceva de mâncare, că omu-i venit de pe drum!*
Maria se ridică.
—	„Dar... Doamnă...“ îndrăzni Filip, cu glasul nehotărât.
—	„Dar?...*
—	„Aş fi vrut... Am aşa de puţin timp liber...*
—	„ţîu cumva vrei să pleci?"
—	„Vedeţi... Aş fi vrut să mă întorc...*
Maria se oprise la un pas în faţa lui şi-l privea.
—	„Astăzi? Se poate aşa curând?* întrebă ea.
Filip îşi ridică privirile. Ea părea mai galbenă la faţă,
şi bluza subţire tremura sub bătăile inimii.
—	„Vii odată ’n şapte ani şi pleci aşa... dup'un ceas ?*
Stăruinţa aceasta îl zăpăci. A rămas totuşi.
Şi de patru zile se simţea stăpânit de-o puternică nelinişte.
A ’ncercat să-i amintiască trecutui, dar ea se feri: părea că trecutul îi era neplăcut. Cercă să pună mai multă intimitate între ei, dar Maria îl învăluia veşnic într’o politeţă rece.
Şi-acum, privind liniştita înserare, se gândia la cauza care a putut strecura în sufletul Măriei o înstreinare aşa de puternică.
îşi umplu pieptul cu aerul curat al serii, oftă prelung şi-şi ţintui privirile în colţul de grădină unde o ştia p^ ea. Şi iată... ceea ce i se înfăţişă ochilor, fu însăşi deslegarea tainei celei mari: în geamul înclinat îşi văzu imaginea. Faţa-i era slabă, puţin galbenă, avea urme-a-
www.dacaromanica.ro
dânci către colţul gurii şi era încadrată de un păr care începuse să albească pe alocurea. Fruntea, netedă altădată, era.plină de brazde.
Se privi mult, îşi întipări bine chipul acesta al omului sortit singurătăţii.
Şi privind încă odată colţul grădinei, surâse amărât.
—	„Sărman naiv ce-am fost!“
Se ridică dela geam, făcu doi paşi, apoi se opri lo cului şi se gândi. Se va resemna. Va munci îndoit ca pân’acum, şi dacă această muncă îl va slăbi şi-i va scurta viaţa, cu-atât mai bine. Avea însă nădejdea că ’n faţa unei munci, puţin obişnuită unei vieţi omeneşti, visurile chinuitoare de până acum se vor şterge.
O luă ’ncet către grădină. La zgomotul paşilor, Ma-ria tresări, închise cartea pe care-o citea şi-o ascunse sub faldurile rochiei.
El se aşeză alături. Inima îi bătea puternic.
—	„Te căutam, domnişoară
Ea-şi ridică ochii întrebători.
—	„M’ai văzut intrând aici cafti de multişor t* vorbi ea cu o foate uşoară nuanţă de necaz.
Lucrul acesta îl simţi Filip şi se ’ntristă.
Se aşeză pe-aceeaş bancă.
—	„Aveam o vorbă amândoi... o vorbă veche de totf
Ea-şi ţintui ochii în pământ.
—	„Ţi-aduci aminte?... Cu ani ’napoi... vorbeam altfel... chiar pe banca asta...“ dar bătăile inimii se ’mpu-terniciră aşa de mult, încât nu mai putu vorbi.
—	„Timpul a trecut foarte greu... şi noi n’am rămas aceiaşi în trecerea lui,£> vorbi ea încet şi fără să-şi ridice ochii de jos.
—	„Da, Mario !... Ne-am schimbat mult... M’am schimbat eu, căci tu ai rămas aceiaş lată frumoasă. Pe mine m’au schimbat durerile... şi ’ndepărtarea de tine... mi-ftu albit tâmplele la douăzeci şi şase de ani!... Sub gene nu mai încăpură lacrimile şi se strecurau de-a binelea pe obraz. Şi-l cuprinse desnădejdea în faţa acestui vis clădit cu trudă şi dărâmat de vitrege vremuri.
' Maria se ’ntoarse puţin, îşi rezemă coatele pe ge-
www.dacaromamca.ro
229
nunchi şi fruntea ’n palme şi privea nemişcată cum un şir lung de furnici bătătoreau în curmezişul cărării,, o veşnic nevăzută cărărue. Şi i se păru un simbol acesta • pe largul, nesfârşitul drum al vieţii, iubirea lor scurtă era o cărăruie de furnici; fiecare furnică era un gând frumos, o speranţă... Ar fi vrut să-şi simţă mijlocul înlănţuit .. ar fi vrut să-i simtă sărutul cald pe umăr... dar el sta departe, nemişcat şi cu ’nfăţişarea unui om care înfruntă durerea. I se părea că simte ’n aer ceva străin, necunoscut, care se impunea simţurilor ei cu O putere de neînfrânt.
—	„De altfel...“ începu el cu glasul domol; „de altfel iţi dau dreptate! Am fost naiv... am visat o iubire care poate n’a existat... care nu putea...
Maria tresări. O mânie uşoară îi coloră obrajii-..
—	„Care-a fost... şi care încă putea să fie!“ Si gândul ei străbătu anii înapoi. 11 vedea retras, tăcut, închis ca ’ntr’o cetate de taină, mai apoi citind şi discutând împreună. Şi-atunci era mai vorbitor, îi recita poezii de o nespusă frumuseţe... şi tocmai târziu, banca pe care stăteau acum, i-a simţit stând alături şi şoptindu-şi ceva nespus de încântător... A urmat o despărţire grea de. ani de zile, fără semn de viaţă măcar, şi vorbe rele ajunseră la urechile ei.
—	, Te vei fi întrebat cine-i vinovatul, şi poate m’ai învinuit pe mine... Te rog să mă ierţi. De bună seamă, voiu fi făcut greşeli mari în faţa ta... şi poate te-amsu-, păral mult... Dar în totdeauna m’am gândit la tine ! M’am' sbuciumat, ţi-am scris mereu... Şi cele mai neînsemnate fapte ale mele erau supuse unei alegeri aspre, după cum mi’nchipuiam că-ţi plac sau nu, ţie...“
Şi cum ea sta încă gânditoare, el îşi ridică mâna stângă. Un ceas brăţară ieşi la iveală. Era de aur, cu zalele fin cizelate, înfăţişând flori de o gingăşie rară. In jurul cadranului erau presărate mici diamante încadrate în rame ce le dădeau înfăţişarea de stele tremurătoare.
—	„L’am cumpărat pentrucă semăna cu cel pe care-! ai tu... Şi l’am purtat veşnic cu mine... Mi ’nchipuiam că este un dar scump.şi se opri şi ’ncepu să-şi facă vânt
www.dacoramamca.ro
236
ca şi când o puternică zăpuşeală Tar fi cuprins. Dar nu era zăpuşeală. Se ’ntunecase cuprinsul tot şi frunzişul grădinei tremura în drumul unui vânt răcoritor.
Ochii Măriei sclipiră. Revărsând bucuria care dintr’o-dată o cuprinse, privi mica bijuterie. îşi alătură mâna ei de-a lui, şi cele două obiecte arătau o perfectă potrivire. Şi aceasta-i păru un simbol. După ani de uitare, sufletele lor îşi recăpătau vechea lor haină şi ca cele două mici obiecte, arătau la fel.
îşi lăsă mâna în voia manei lui. Bl o strânse şi o căldură plăcută i se urcă in obraz.
—	„Spune-mi Mario !... Mă mai iubeşti tu
—	„Eu te-am iubit în totdeauna, şi dacă...“
—	„Atunci* întrerupse Filip, „totul a fost un vis rău". Sâ-1 uităm!“
Maria se lipi de el, îşi rezemă obrazul de pieptul lui, şi repetă încet, gânditoare:
—	„Un vis rău... şi vorbe rele au fost... şi stâruinţi pe care de-abia acuma le ’nţeleg... Dar nu!... Nu se va întâmpla aşa cum doresc ei!“ şi cu mâna arătă spre casa care nu se mai vedea prin noapte.
Vântul frământa mereu acelaş drum, turburând pacea miilor de frunze, şi silindu-se să stingă nenumăratele stele care râsăriseră sus...
Maria se ridică.
—	„Să mergem!" spuse ea hotărâtă. „Du-mă oriunde crezi tu... Nu vreau să mă mai întorc în casa care era să fie mormântul fericirii mele! Să mergem'4.
Şi se pierdură în noapte.
Mihail Pricopic
www.dacoromanica.ro
ŞCOALA PRIMARA DIN DOBROGEA
IN CURS DE 40 ANI (1879 — 1919)
La 14 Noembi’ie 1878, în sunete de clopote, care pentru întâia oară acum îşi spuneau cântecul cu glas deschis şi fără temere,—în privirile nedumerite sau îngrijorate, vătăşeii tuturor satelor din cuprinsul Dobrogei, dela Silistra până la Mangalia şi, spre mia/ă-noapte, până în stuhurile bălţilor din delta Dunărei, au dat de veste prin strigăte, în graiul celor cari i ascultau, la toată suflarea omenească că pământul unde trăiesc se alipeşte pentru totdeauna la sânul României.
In mersul lor leneş spre bordeie, musulmanii fură cuprinşi de îngrijorare ; vestea cea nouă înfioră încăperile murdare şi întunecoase, căci faima dorobanţului pătrunsese până departe în adâncurile cele mai pustiite. Şi atunci neamul prădător al Cerchezilor nestatornici — cât mai rămăsese în urma invaziei Cazacilor furioşi —, se trezi din zăpăceală şi porni pe calea pribegiei în locuri mai ferite, în spre Constantino-pol şi dincolo, peste Bosfor, în Anatolia arsă de soare.
După dânşii, zi după zi, an după an, o parte dintre Tătarii cu ochii mici şi şireţi şi Turcii gânditori, părăsiră şi ei locurile trecutului, în nădejdea unei vieţi mai tihnite, mai liniştite şi fără munca istovitoare pe care o vedeau în firea şi apucăturile Românilor.
In urma lor, prin mijlocul Dobrogei şi de-alungul mării, ramase o stepă nearată, un pustiu de temut, cu iarbă înaltă şi burueni până la creştetul calului, cu răufăcători fioroşi şi vestiţi. (Deli-Ali).
www.dacaramamca.ro
232
Ici colo însă, în fundul unei văi ascunse, unde apa se găseşte mai cu înlesnire, tot mai pufăiau din când în când hornurile unor bordeie tătăreşti şi turceşti, sau se înălţa fumul dela câşla unui mocan ori cojan înstărit, sosit cu oile din Basarabia şi Ardeal, încă din vremea stăpânirei turceşti. In preajma pădurilor Deliormanului, dela Ostrovul românesc şi până la Cocargeaua Găgăuţilor la sud şi dela Garga-lâc până la nordul Babadagului, pe lângă lacul Razîm, spre nord, se aciuaseră Bulgarii abia veniţi, — cei dela sud, prin-tr’o pătrundere înâeată din regiunea Rasgradului, cei dela nord, imigrând dinspre Rusia şi Basarabia, de unde obligaţiile serviciului militar îi pusese pe drumuri.
Insă pe dreapta Dunărei, dela Silistra şi până la Mălină udia Tulcei, iar de acolo pe mâlul lagunelor dela Agighiol, Sarighiol şi Babadag, precum şi în masivul păduros al judeţului Tulcea, rasuJlau acum în voie cei de un neam si dc o lege cu noi. Acolo, în zilele de sărbătoare se prăznuiau în bună pace mucenicii creştinismului, iar vorba românească se întindea mereu şi fără temere. Scăpaseră bieţii oameni şi de caraula turcească şi de prădăciunile Cercliejilor neîmblânziţi.
Încetul cu încetul, Dobrogea luă o altă faţă: în locul pustiului de temut, arături şi semănături cu maşina ; iar pe lângă cişmelele şi puţurile părăsite, pe ruinele satelor, din care uu mai rămăsese decât numele, sau chiar alaturi de bordeiele Turco-Tătarilor, se ridicară sate nouă româneşti. Co-janii din Brăila, Ialomiţa, Buzău şi Râmnicul-Sărat, Vlăscenii, Teleormănenii, Ilfovenii, DoJjenii, Moldovenii, etc., durară case arătoase ca de oraş, hambare şi magazii, în sfârşit o gospodărie care ne dă măsura înstănrii Românului şi a mândriei lui de om cuprins, aşa cum numai în Dobrogea i-a fost dat cuiva să vadă până la 1916.
Paralel cu această viaţă de bună stare începe a se depăna firul învăţăturii de carte, despre care în anii din urmă s’au spus multe vorbe bune. Patruzeci de ani sunt de atunci! Şi aceşti patruzeci de ani de şcoală şi de viaţă românească, precum şi grozăvia şi pustiul care s’au abătut asupra Do-brogei între 1916—1918, m’au îndemnat să dau la iveală însemnările ce urmează, Ele vor pune la îndemâna oricui cu-
www.dacoramamca.ro
233
noştinţele despre viaţa din trecut a învăţământului la sate şi a fiecărei şcoli în parte din jud. Constanţa, precum şi munca depusă pentru luminarea poporului de către cei dintâi apostoli ai Dobrogei. Mai încolo se va afla despre localurile de şcoala, mândre, încăpătoare şi curate ca un gând bun, iâcufe de săteni şi numai cu cheltuiala lor; apoi sporul şi întinderea învăţăturii de carte chiar în cătunele cele mai rasleţite şi fără, de grija nimănui şi, în sfârşit, se va arata şi stăpânirea duşmănoasă de doi ani de zile a inamicului, precum şi încercările de batjocorire a sufletului nostru din partea unui neam sălbatec în apucăturile si simţirile sale. Iar la urmă, ca încheiere, vom arăta ce s’a putut face dela 1 Decembrie 1918 şi pană la sfârşitul anului şcolar 1919.
Va fi o înjghebare necompletă — o simţim — căci şvi izvoarele au fost sărace. Câteva dosare gătite într’un pod, câteva foi răvăşite şi adunate de ici şi de colo, abia mi-au îndrumat paşii cum sa cercetez tot trecutul, să spicuesc şi să adun lucrurile mai vrednice de ţinut minte si de altă lume.
Povestirea aceasta, mai mult un document al vremurilor de ieri, va cădea, poate, în viitor pe mâna altui cercetător de lucruri vechi, sau pe mâna dascălului din sat. Şi răsfoind foile îngălbenite de vreme, le va fulgera în'sulleto clipă şiragul bătrânilor dăscăli ai Dobrogei — unii robii muncii tăcute şi ai zilelor de sacrificiu, alţii martirii zilelor de prefacere şi luptă a neamurilor pământului — şi toţi vor vedea ce grele au fost începuturile învăţăturii în acel pustiu, care a fost Dobrogea la 1S78.
Pe cei dintâi învăţători veniţi îi văd şi eu cu lumina sulletului; unii dintre ei tineri, abia ieşiţi de prin şcolile normale din Bucureşti şi Iaşi, sau din Seminariile Huşilor şi Ismailului; alţii încărunţiţi, vechi şcolari dela Academia Mi-hăileană şi din preparandiile Transilvaniei, — toţi băjenari basarabeni — cari în iarna lui 1878 şi 79 s’au luptat cu asprimea frigului şi nevoile vremii, ca să ajungă Ia Constanţa, sau să primiască îndreptări dela Tulcea, pentru a-şi începe lucrul.
li văd pe toţi cum descalecară ■ Ion Doilea (Academia Mihâileană 1851) dela Satul Nou-Bolgrad, la Beştepe, pe malul Dunării, lângă Mali.mudia; Ion C• Brăfescu (tatăl geogra-
www.dacaromamca.ro
234
fului C. Brătescu) — dela Tigheciul Cahulului—la Câşla lângă Tulcea, după un mic popas fn Osmancea Constanţei; Nichi-for Ludovic — dela Muravlevca BoJgradului, — la Niculiţel lângă Isacea; Carol Vişinescu, — dela Neruşai în Basarabia, la Casapchioi — Constanţa (şi azi e tot acolo şi conduce cea mai bună şcoală); apoi Petre Dima, seminarist din Ismail — dela Caragaci - Bolgrad, la Somova — Tulcea; Gh. Chisenco, dela Capaclia Rizeşti-Cahul, la Jijila, aproape de malul Dunării, în faţa Galaţilor; Satalia A. Petru, cea dmtâiu dăscăliţă din Basarabia, dela Tomai în jud. Cahul,—la Oltina-Cons-tanţa; Acelaş drum la urmat şi soţul ei, Atanase Petru. seminarist dela 1863, trecând prin Enghezul mare-Constanţa; Constantin Condrea, dela Furmanca şi Chitai în Basarabia prin Bogdăneşti-Tutova, la Dobromir-Constanţa ; Ioan Ne ■ grescu, — dela Cişmeaua văruită — Bolgrad, în Coslugea din părţile Ostrovului; Gheorghe Stcfănescu, — părintele celor 2 fraţi învăţători: Petre şi Traian Ştefânescu, morţi în luptele dela Turtucaia din 1916, dela Leova—Cahulului, la Toprai-sar—Constanţa ; Gheorghe Popa Ghibaneanu - tatăl profesorului de pedagogie Ghibănescu, — dela noul Caragaci aproape de Reni, la Topal pe Dunăre; Ion Soit eseu — ou două clase la Academia Mihăileană, 1873—dela Endec Burnu şi Cişmeaua văruită—Bolgrad, la Osman Facă ; Dumitru Cârjau, dela Chilia Basarabiei, la Seimenii Mic); Dumitru Pozoleanu, la Seimenii Mari; Petre Popescu dela Babele în Basarabia, la Bu-geac—Constanţa ; Teodor Mârza, Gheorghe Voi(ă, Pangraţiu Nichicescu şi alţii, despre car; izvoarele găsite nu dau ştiri mai lămurite pe unde şi-au început apostolatul înainte dea veni în Dobrogea.
Sosiţi cu gospodăriile în spinare şi copiii de mână, abia pe la sfârşitul lui Aprilie 1879, când razele căldicele ale soarelui le îngăduită să înceapă învăţătura şi fără de foc, având în loc de bănci scânduri aşezate pe patru pari bătuţi în pământ, iar drept tablă de scris o cutie mai mare de nisip, ci au deschis cele dintâiu şcoale oficiale româneşti în satele din lungul Dunărei. Celelalte şcoli din satele cu neamuri a-mestecate, s’au închis curând; viata lor, viaţă de floare efemeră ! învăţătorii de pe acolo rămaseră câlăva vreme numai ca notari, căci învăţătorii din Dobrogea la început au fost
www.dacoromanica.ro
B35
numiţi şi notari. Şchalele din satele româneşti însă, şi-au urmat drumul croit, căci ele s’au sprijinit pe începuturi mai vechi de şcoală, potrivite vremii- şi locurilor.
In adevăr, cei dintâi învăţători din Dobrogea, cu mult înainte de 1878, au fost cântăreţii dela bisericile de scânduri, absolvenţi ai şcolii româneşti din Silistra, fiind plătiţi pe an cu câte 5—10 băniţi de bucate şi cu alte venituri, după cum era şi salul de mare şi după cum ştiuse omul să rupă preţul. In satele aşezate în cine ştie ce mijloc de pădure, sau vale adâncă, cel dintâiu învăţător a fost şi câte un mocan, care, odată cu oile aducea şi învăţătura dc carte românească pe care o căpătase şi el prin părţile Sibiului şi Braşovului.
Intr’o largă măsura ru dat ajutorul lor şi bătrânii-ca-tibeti, — făcuţi preoţi numai pentru că ştiau să cânte şi să citească Evanghelia, — bătrânii cu barba albă şi cu duhul blândeţii, cu amintirile trecutului, pe cari i-am întâlnit şi eu acum 15—16 ani la Ostrov şi Oltira, la Aliman şi Beilic, la Rasova ş'i'-Cerna-Voda.
Aceşti bătrâni din lumea curată a trecutului, câte un dascăl mai inimos (dascălul Eftimie, dascălul Mihail), un mocan de cine ştie unde, au pregătit suiletele pentru sămânţa cea bună aruncată dela 1878 şi 1879 de normaliştii stăpâni pe meserie, oameni noi şi învăţaţi cum nu mai apucase lumea din Dobrogea niciodată. Poate că la oraşe, la Constanţa, la Tulcea, şi chiar la Cerna-Voda vor fi fost şi înainte oameni mai învăţaţi în ale şcolii. E drept că se pomeneşte în-tr’o hârtie dela 1889 despre Costache Petrescu (autor, de cărţi didactice) că a funcţionat în Constanţa; Constantin Andreian dela 1872 în Tulcea şi Maria Gheorghiu tot înainte de 1877 la Tulcea. Veniţii dela 1878-79 au muncit cu atâta simţire şi dragoste de meserie, încât bătrânii de azi din rândul întâiu de şcolari, le pomenesc numele cu un respect aproape sfânt şi numele lor pluteşte parcă într’o aureolă in satele unde şi-au împrăştiat învăţătura şi sufletul lor.
Cu începutul anului şcolar 1880 capătă viaţă şi alte şcoli, mai departe, în fundul Dobrogei, in satele bulgăreşti. Despre aceste sate, în treacăt, câteva vorbe : ele sunt strânse în două regiuni despărţite cu aproape 100 km. Întâia regiune cuprinde satele Almalău, Canlia, Galiţa, Esechioi, Cuiugiuc
www.dacoromamca.ro
' 236,,
Lipniţa, Dobromir şi Asarlâc, toate în partea de sud-vest a jud. Constanţa, cu populaţiune strecurată prin pătrundere din spre Rasgrad şi Balcani în zona românească a Ostrovului şi Parachioiului. A doua regiune se găseşte tocmai în nord-estul jud. Constanţa şi estul jud. Tulcea, cuprinzând satele înşirate de-alungul celor trei lacuri mari, cu vârslâri de veche populaţiune românească dobrogeană: Gargalâcul, Peletlia, Inan — Cişme, Duingi, Caranasuf, Casap chioi, Mihai-Viteazul (Sari-Urt), Potur, Hamamgia, Ciamurlia de jos şi de sus, Bei-daut, Caramanchioi, Başchioi, Congaz ; iar spre Dunăre, Cerna. Intre cei dela sud şi aceştia din urmă, cari sunt veniţi din spre Basarabia şi Rusia, sunt deosebiri în port şi dialect. Ca două ostroave, mai sunt două sate bulgăreşti în plasa Mangalia, locuită înainte aproape numai de Tătari, iar astăzi mai mult de jumătate de Români.
Şi în aceste sate se înfiinţară şcoli româneşti, începând să se clădiască şi localuri aşa precum se făouse în satele româneşti încă din primăvara anului 1879. Dela 1881 şi 85 în cepe o nouă perioadă odată cu împroprietăririle. Populaţia omenească sporeşte şi umple golurile lăsite de emigranţii despre cari am pomenii mai înainte că şi-au luat drumul spre alte locuri cu viaţă mai uşoară. De prin această vreme se înfiinţează în satele din mijlocul judeţului Constanţa şl în partea Tulcei, unde aşezările omeneşti căpătară o încredere şi o tărie mare, şcoli de bâeţi şi chiar de fete, aşa că după zece ani de stăpâni ie românească — în 1889 — funcţionau în toată Dobrogea aproape 100 şcoli la sate şi 18 Ia oraşe. La sate, în plină viată erau şcolile din preajma Dunării şi din vechile sate româneşti mai din ţniijlocul Do-brogei; apoi cele din satele cu Bulgari, Găgauţi şi Nemţi. In satele cu populaţie amestecată cu Tătari sau Turci, din partea sudică a judeţului Constanţa, precum erau Caraomer, Enghez, Gheringec, Osmanfaca, ele. şi-au întrerupt iirul vieţii după câteva luni de funcţionare, căci au fost greutăţi peste închipuirea omenească, aşa că învăţătorii de prin acele părţi au fost trecuţi în alte sate. In partea de nord a judeţului Constanţa şi în centrul Ţuicii se găsesc şcoli înfiinţate între 1884 si 1889 la Roascic, Cartai, Carol I, Dulgheru etc,
www.dacoromamca.ro
237
Acestea rămân şi mai departe şi prind rădăcini cu viaţă sănătoasă.
Din anul 1889 am găsit nişte însemnări pe carele dau la urma acestei povestiri, socotindu-le de mare preţ pentru începuturile şcoalei oficiale dobrogene de 40 ani. însemnările acestea privesc toată Dobrogea şi din ele se vede că personalul învăţătoresc era de cea mai bună stofă: normalişti şi seminarişti tineri, pe lşngă cei veniţi din Basarabia. Amintesc aci, dintre cei veniţi după 89, pe toţi cari au muncit neîntrerupt în Dobrogea: Ioart Atanasiu la Lipniţa, Al. Vasiliu la Mârleanu, Const. Dinu la Ghiolpunar şi Bugeac, losif Ca-reisa la Mangalia, Smaranda Patriciu la Gârliţa, D. Dimofti la Caraomer, Gh. Boeru la Caramurat, Gh. Adam la Sarai, Ec. Petala la Topal, Vasile Paraschiv la Aliman, T. Niculescu la Gargalâc (între 1881-89 a funcţionat la Silistra, la şcoala românească) Gh, Petrescu la Potur, Ţară Lungă la Văcăreni, T. Mârza la Pecineaga, C. Cornescu la Făgăraş, N. Negacinschi, la Atmagea, Elena Nour la Canlâ-Bugeac R. Topor la mah-mudia, şi alţii, pe cari cetitorul îi va găsi trecuţi în însemnările de mai la vale.
Toţi aceştia n’au venit odată, ci an după an, paralel cu înfiinţările de posturi nouă, sprijinite de munca vrednicului de amintit Ion Bănescu, revizorul aprig şi de temut al Do-brogei. In adevăr, după plecarea lui Gh. Sion—cântăreţul dorurilor şi al dragostei de neam, cel dintâiu revizor şcolar al Dobrogei, funcţionând abia un an şi ceva — Bănescu îşi închină toată puterea de muncă şi de jertfă pe care numai cel care are sufletul întocmit ca al său o poate si™ţi, colindând într’o lună de zile dela Ostrovul Silistrei până la Tul-cea. Nu dascălii, dar cei de altă slujbă tremurau la numele lui. Energic până la violenţă, nu s’a dat în lături de a lovi un notar pentru că nu pusese toată stăruinţa ca să aducă lemne la şcoală. Bănescu isbutise să fie ţinut în a-ceastă slujbă—prin vrednicia şi faima muncii sale — vreme de 15 ani schimbat numai de vre-o două ori, dar chemat îndărăt după o lună două. Prin stăruinţa lui se ridică localuri buDe, de piatră şi cărămidă, cu cheltuiala locuitorilor. Apoi el aduce material pentru şcolari, hărţi, tablouri şi chiar ciasornice: o bogăţie cum nu se afla în alte părţi. Tot el
www.dacoromamca.ro
238
atrase numai învăţători buni, cărora li se punea înainte un salar sporit de 100 lei lunar, la care se adăugau subvenţii de la comună. Mai era pe vremea aceia şi un alt câştig: se da pământ; şi învăţătorul tânăr, om dela ţară prin naştere, legat de pământ, cerea loc în Dobrogea. Mai târziu a prins bine şi energia lui Bănescu şi pământul: cel dintâiu a făcut dascăli cum numai cine a stat câtăva vreme în Dobrogea şi s’a întors apoi în ţară şi a făcut o asemănare, o poate spune; iar pământul, după ce s'au făcut şi în Dobrogea salarii ca In ţară, i-a ţinut pe învăţători legaţi de şcoala şi de locuri. De altfel cea dintâiu legătură este cea adevărata, căci este sufletească.
Cu anul 1890 începe a doua fază a vieţei şcoalei primare din Dobrogea. De aci încolo ne vom ocupa numai de judeţul Constanţa.
De acum încolo acest judeţ rămâne cu un singur conducător; iar însemnările găsite, cât şi cunoştinţele mele de 16 ani sunt în legătură numai cu această jumătate a Do-brogei.
Trei ani şi mai bine şcoalele îşi urmară cursul lor, fără vreo întâmplare mai de seamă.
La 1893, prin noua lege a învăţământului (a d-lui T. Ionescu), se desfiinţează şcoalele de fete, care luaseră fiinţă încă din 1879, alăturea cu cele de băeţi, în satele mai mari; iar învăţătoarele dela şcoalele desfiinţate trec în postul al doilea, la clasa I, pe lângă şcoalele de băeţi, care devin mixte.
Pleacă şi Ion Bănescu din revizorat. Un gând nou—izvorât din nevoia şi grija ca viitorul învăţător de sat şi oraş să fie luat cbiar din mijlocul populaţiunei dobrogene, gând arătat de Ioan Bănescu celor dela conducerea ţărei—luă viaţă în 1893. Atunci se înfiinţează cea dintâiu şcoală normală de băeţi în Constanţa cu elevi adunaţi de prin sate cbiar de Bănescu, mai mult prinşi cu arcanul, căci şcoala eră o groază şi o cheltuială. Astfel începu şcoala normală sub conducerea lui Bănescu şi cu profesorii Măgură, Malcoci Petrescu, Mohor, Costacea şi alţii, cu limbile turcă şi bulgară, dând dreptul celor dintâi absolvenţi să fie institutori, iar celorlalţi, învăţători. In Dobrogea în ceeaşi vreme, la 1894, se ţine un examen pentru învăţătorii cari doriau să fie .înaintaţi ca înstitu-
www.dacoromamca.io
239
tori, măsură luată atât din cauza lipsei de institutori la oraşe cât mai cu seamă pentru a se curma odată cu neînţelegerile din acea vreme, isvorâte din pricina legii şcolare dobrogene—şcoala primară din Dobrogea având o anumită lege de conducere.
Prima şcoală ar fi făcut minuni,—pentru că în fruntea ei era un om cu însuş'ri neobişnuite de energie, putere de muncă şi pricepere în conducere — dacă după trei ani de funcţionare n’ar fi fost desfiin{ată şi elevii trimişi la Câmpulung şi în alte părţi. 0 parte din elevi, cei mai nedesprinşi cu depărtările, chiar s’au lipsit de şcoală. Totuşi am câştigat mult de pe urma ei, căci ne-au dat cei mai buni învăţători pe care îi avem azi în Dobrogea; o bună parte dintre ei au ajuns institutori prin examene, fie la Constanta, fie în alte păr{i şi toţi făcând cinste corpului dăscălesc prin muncă şi pricepere.
Am câştigat iarăşi, în măsură dealtfel nu tocmai mare, dorinţa şi stăruinţa unor părin{i ca să-şi dea copiii la şcoalele normale şi seminariile diu Galaţi, Bucureşti şi alte părţi, prin însăşi exemplele pe care le avuseră subt ochi dela cei dintâi absolvenţi de şcoală normală. Dar ce tolos mare ne-ar fi adus această şcoală o simţim noi, cari de 15 ani am văzut perindându-se pe aici, an cu an, tineri învăţători născuţi şi crescuţi în alte părfi, plecând îndărăt după câte-va zile de funcţionare, după o lună două sau cel mult un an. In istoricul fie cărei şcoale pe care-1 dăm la urma acestor însemnări, cetitorul va căpătă o dreaptă şi limpede lămurire de trecerea numai meteorică a multor îvnţători tineri prin Dobrogea.
Să ne întoarcem iarăşi la viaţa şcoalei primare.
Anii dintre 1895 şi 1899, au adus schimbări văzute şi pipăite. Sate româneşti răsar ca din pământ; în locul bordeielor mohorâte se ridică acum gospodării luminoase care te fac să te opreşti; în loc de lene, o întrecere aprigă la muncă, aşa cum o înţelege Românul când are unde a se învârti. In partea Mangaliei se înfiinţează din nou şcolile cărora li se curmase viaţa; înspre Ostrov, altele; la nordul drumului de fier Cerna-Voda — Constanţa, în satele Satischioi, Saragea, Pantelimon etc, se înfiinţează 14 şcoale; peste tot
www.dacoromanica.ro
'240
'în judeţ, 32; iar în oraşul Constanţa îşi ia fiinţa încă o şcoală primară de băeţi şi una de fete.
Personalul în vă ţătoresc în aceşti zece ani se completează cu normaliştii eşiţi din şcolile de peste Dunăre, fii de învăţători, preoţi şi gospodari dobrogeni; iar în urmă cn normali,şti, tot fii ai Dobrogei, trecuţi prin şcoala normală din Constanţa
La aceştia se mai adăogară unii necăjiţi, martirii unor gânduri frumoase, care înfierbântaseră multe minţi începând cu 1897, mi se pare; şi unii învechiţi în câte un păcat, pentru care locul de ispăşire eră mai dinainte ştiut, în Dobrogea.
„Te-oi da pe mâna dascălului11 înspăimântă şi înspăimântă încă mamele nesocotite pe copilaşii zburdalnici şi buni de joacă doar.
„Să-ţi faci bagajul şi să te găteşti pentru Dobrogea11 i se spunea celuia care avea de ispăşit un păcat sau o credinţă
Şi dacă micuţului nu-i ia nimeni pielea la şcoală, precum îl ameninţă mamd-sa, apoi celui deochiat prin fapte sau vorbe nepotrivite locurilor şi pregătirii sufleteşti a societăţii de pe acea vreme, i se da aici cea mai necăjită cătună pentru pocăinţă. Şi, în adevăr că se pocăia. Nu ştiu graţie cărei împrejurări, dar în Dobrogea se muncia pe capete de rămânea minunat cel căzut aici aşa din senin; şi după ani de zile, întorcându-se îndărăt, rămânea cu deprinderea de om ■> al datorie, şi al dragostei de meserie. Poate că dela început porniseră şcolile pe drum bun, iar pe de altă parte buna stare materială făcea pe toţi cetăţenii să-şi dea copiii la şcoală mai bucuros ca în restul ţării.
Această constatare au făcut-o toţi învăţătorii, mai ales cei cari au trecut prin Dobrogea şi judecă lucrurile cinstit şi drept, cum şi cei de aici pe cari greutăţile şi nenorocirile răsboiului i-a făcut să ţie şcoală prin judeţele C.ovurlui, Tutova Fălciu, Yasui şi în alte părţi, între 191G şi 1918.
• Tot în aceşti 10 ani — 1889 99 — se urmează şi cu construirea şcolilor în fiecare sat, unde se găsea cu cale să se înfiinţeze. N’au prea fost ele aşâ cum trebuia să fie; de aceia în urmă s’a simţit nevoia să se facă altele, aşa cum le-am avut până în 1910.
Am ajuns la 1900. Asasinarea lui Mihăileanu de către comitagii Bulgari a trezit un interes mai viu pentru Dobrogea
www.dacoromanica.ro
unde, după atâţia ani de viaţă românească, gânduri rele Începură să incolţiască in sufletul unei minorităţi naţionale.
Ca răspuns Ia aceasta, un brâu de sate româneşti, întemeiate de veterani şi fiii lor, acoperiră zona de hotar dela Ostrov până la Mangalia.
Tot acum sosise şi altă vreme: aceia a tovărăşiilor, a băncilor populare, a bunelor învăţături dincolo de pragul şcolii primare, a cercurilor culturale, — epoca lui Haret. Dragostea de a învăţa carte trece ca un fulger peste tot. Venirea lui Haret în Dobrogea la 1904 şi vizitarea şcolilor de la Ostrov, Oltina, Asarlâc, Adamclisi etc, a umezit multe priviri, a sădit multe nădejdi, a isvodit multe hotărâri. Un
ministru să vie prin înfundăturile acelea...........a fost
straşnic lucru pentru popor! El venise ca să se încredinţeze de opera îndeplinită, despre care auzise ca de un basm ; căci Scarlat Vârnav, prefectul dela 1900, om de o rară hotărâre pentru bine, ajutat de un inimos conducător al şcoalelor, D 1 Paul Paşa, cunoscând sufletul dornic de carte al sătenilor, dăduse poruncă să se înfiinţeze în fiecare sat comitete şcolare şi să se strângă bani pentru şcoli.
Nu credem în minuni, căci minunile sunt o poveste şi totuşi sub ochii noştri s’au petrecut aici minuni. Un cătun, şi după dânsul altul si altul, — căci numai satele mici n’aveau şcoli pe vremea aceia, — se împodobiră cu cele mai frumoase şi arătoase clădiri de cărămidă arsă, cu ferşstife mari şi luminoase ca nişte ochiuri liniştite de apă şi cu grădini împrejur.
Scarlat Vârnav, prefectul, a plecat în 1904 odată cu partidul din care făcea parte; dar sămânţa aruncată de el a continuat să dea rod. Au venit apoi anii de sărăcie 1907—1910 şi totuşi, cititorul atent va observa din tabelele dela urmă, că locuitorii nu ştiau de frica lipsei. Dragostea de progres, ambiţia şi îndemnul deoparte, nevoia de învăţătură şi dragostea de carte de altă parte, dădeau imboldul să se ridice, an după an, şcoale nouă. Ce fel şi cum se făcea, am văzut-o cu ochii noştri între 1904 — 1906 în satele Adam-Clisi, Ghiol-punar, Cherimcuius, Nastradin, Techechioi... ce nume barbare, cititorule străin de Dobrogea şi ce frumoase sate curat româneşti, cu oameni de treabă, muncitori şi de inimă!
4
t
www.dacoromanica.ro
24'2
Gospodarii din Ghiolpunar şi Nastradin au cerut în 1901 să li se Înfiinţeze un post de învăţător. N’aveţi locali li s’a răspuns. In trei luni de zile l-au dat în pri nire cu bani plătiţi numai de locuitori. Patru, cinci mii de lei, cât va fi costat pe vremea aceia o şcoală, nu era o sumă mică pentru o sută de familii cât avea un sat. De aici însă alte ambiţiuni : sătenii din cătunele vecine nu se lăsară mai pe jos ş! în al doilea an... minunea gata ; aşa că până la sfârşitul anului şcolar 1909 luară fiinţă încă 60 de şcoale rurale cu localuri noi, rouţe. S’au înfiinţat tot în această vreme şi o sumedenie de posturi, al doilea, al treilea şi al patrulea, ca o completare a nevoilor din fiecare sat şi numai acolo unde oa-menii aveau local cu toate sălile trebuincioase.
Dacă am cerceta mai bine, am găsi încă un factor hotărâtor la înfiinţarea şcolilor: dărnicia statului. De pe la 1907, când conducătorii s’au încredinţat că poporului îl ttebue şcoală şi că numai aşa neamul nostru va putea ieşi din făgaşul greu-tăţilor, statul a intervenit cu mult efect în promovarea învăţământului primar. Şi vor mai fi ele şi alte cauze, dar noi plecăm de la lucruri pipăite. C titorul va vedea că numai în 1907 — 1908, s’au înfiinţat 38 de posturi nouă; pe când în trecut, îa afară de anii 1879-80, nu se înfiinţau de cât 3—4 posturi pe an, ş:, câte odată, nici unul
Dacă paralel cu înfiinţările de posturi, am fi avut şi o şcoală normală în Constanţa, am fi întrecut cu mult pe cel dintâi judeţ pus în fruntea tabelei ştiutorilor de carte,—ta belă publicată în 1909 şi 1913,—că'd am fi avut un personal conştient şi hotărât la lucru.
In adevăr, privind perioada 1900—1910, vedem foarte puţini învăţători, cari, veniţi în judeţul Constanţa, să fi rămas aici, afară de cei legaţi de pământ prin naştere sau prin căsătorie. Personalul învăţătoresc scade simţitor în a-ceastă vreme prin înfiinţarea de posturi nouă în ţară, prin ieşirea Ia pensie a bătrânilor, sau prin reîntoarcerea la catedra lor a celor pedepsiţi pentru cari, până la 1904, mi se pare, Dobrogea era încă un loc de exil. Câte un normalist codaş de serie, sau câte un idealist, tânăr cu gânduri curate şi frumoase pentru luminarea satelor, plătiţi cu îO—60 de lei lunar şi abia mai târziu cu 80,—şi-au irosit o parte din
www.dacoromamca.ro
243
tinereţea lor, dar şi-au lăsat o parte dlu sufletul lor prin meleagurile Dobrogei. Satele erau frumoase, oamenii de trea bă, dragoste de carte destulă, numai că cei veniţi se reîntorceau îndărăt după un an doi, fericiţi şi prea bucuroşi că prin ajutorul cine ştie cărui puternic al zilei, se pot înapoia în sânul familiei.
Tot In această perioadă şcolară se petrec şi alte lucruri vrednice de dat la iveală. De pe la 1903 începe înfiinţarea grădinilor de copii în satele cu populaţie amestecată. Numărul lor a fost mic la început; cu timpul însă au atins citra de 53. Se înfiinţează apoi bănci populare, coruri bisericeşti, cursuri de adulţi, şezători săteşti, teatru şi serbări şcolare. Era o întrecere spre mai bine şi o muncă aşa de frumoasă, încât ne întrebăm câte odată: cine ne-a schimbat până într’atâta sutletul ? Şi această întrebare ne vine în minte nu pentru noi tineretul, speranţa viitorului, ci pentru bătrânii de la 1879, pe cari şi după 1909 i-am văzut neclintiţi la datorie, învăluindu-şi în glume sărăcia şi nevoile. Unii dintre dânşii, osteniţi de drum, ne-au părăsit, odilmin-du-se în umbra crucilor singuratice; alţii, răznindu-se de cârd, în bucuria unei pensioare şi a zece hectare de pământ^ încă mai dau îndemnuri, povestind din trecutul lor sbuciu mat, dar duios de plăcut, tineretului ştiutor de multe şi de toate. Se bucurau şi ei, bătrânii, de jertfa bănească a poporului pentru înălţarea acelor şcoli frumoase şi încăpătoare, privind cum seminţele aruncate de dânşii, de la sosirea lor în Dobrogea, dădeau roade peste tot. Căci localuri de şcoală se ridicau an după an, chiar în cătune de câte 30 de familii precum Derenchioi, lusufpunar s. a., sate curat româneşti.
Bătrânii noştri dascăli au simţit liorul bucuriei şi mân driei româneşti la 1913: Dobrogea mărită, iar în ceiace priveşte învăţătura de carte, în al treilea rând pe tabela publicată pe judeţe în acelaş an.
Astfel ne-a găsit răshoiul cel mare la sate: în fiecare din ele cu câte un cuib luminos, o casa mândră, albă şi curată ca un gând buD, unde roiau copii într’o curte mare a-lături de o grădină, în care mâna unui dascăl inimos şi a-şezal sâdia, lutr’un pământ cam uscăcios şi sărac, ;pomişori cel puţin pentru verdeaţă şi umbră, dacă bruma' târzie le
www.dacoromamca.ro
244
scutura fructele. Câte o bibliotecă formată din cărţi adunate, sau trimise de Casa şcoalelor, împodobia fiecare şcoală ; căci numai Intre 1899—1904 se înfiinţară în jud. Constanţa 40 de biblioteci săteşti, iar de la 1909 luară fiinţă şi altele. Adăo-gaţi apoi câteva muzee, ca cel de la Casapchioi şi mai ales cel de la Hârşova, a cărui faimă s’a dus până departe; câteva săli speciale de teatru cu cortină, ca cea de la Anadolr chioi, dar mai presus de ori ce sufletul dornic de cultură,— şi veţi avea o imagine apropiată de ceia cea însemnat şcoala primară românească tn satele Dobroge».
E de prisos să mai adăogăm că şcoli şi posturi nouă s’an tot înfiinţat până în ajunul răsboiului. In anul 1914 Statul luă pe seama sa de odată 30 de posturi, înfiinţând In acelaş timp şi în oraşe şcoale nouă. Vrednic de pomenit este faptul că pe când şi cătunul cel rnai umilit şi-a făcut local, oraşul Constanţa, cu 5 şcoale de băeţi şi 4 de fete, nu are decât un singur local propriu şi acela construit în 1891.
*
* *
După acest mic istoric al şcoalelor primare din judeţul Constanţa, trecem la starea dureroasă din viaţa şcoalei dobrogene, la ocupaţiunea din 1916 — 1918.
Cel dintâi gând pe care l-au avut Bulgarii la invadarea Dobrogei a fost să distrugă opera culturii româneşti. Cei 37 ani de activitate dăscălească dăduseră rezultate despre care Peşef, ministrul de instrucţie al Bulgariei din Martie 1917, în urma vizitării Dobrogei, s’a exprimat astfel în faţa unor ziarişti: „Da, Românii au lucrai pentru şcoală; mai mult încă, ei au pervertit sufletul copilaşilor noştri din Dobrogea bulgărească". Această constatare o făcuse la Enichioi, jud. Tulcea, Că s’a lucrat pentru Dobrogea, stă mărturie statistica din 1909, în care jud. Constanţa e clasificat al treilea, având 44°0 ştiutori de carte—venind după Covurlui şi Brăila,—iar jud. Tulcea al patrulea, cu 43°0. Că s’a lucrat pentru Dobrogea, stau mărturie şi cele 155 localuri de şcoală numai în jud. Constanţa, cele 174 şcoale săteşti şi 17 de o-raşe; apoi bibliotecile populare din satele mai mari şi conştiinţa românească pătrunsă adânc în sufletele Românilor dobrogeni.
www.dacoromanica.ro
245
Ca să nu-şi desmintă caracterul distructiv al rasei lor turanice, Bulgarii, Ia venirea lor, au ruinat şcoalele româneşti, au ars arhivele şcolare şi bibliotecile, au prădat materialul didactic; mobilierul a fost în parte ars, în parte transportai în cele câte-va sate bulgăreai. In Februarie sau Martie 1917 au întemeiat societatea «Dobrogea» cu scopul bine hotărât de a înfiinţa şcoale bulgăreşti în toată provincia. Insă, cu toată propaganda lor, cu toată convingerea ce căutau să o strecoare în suiletul populaţiunii dobrogene, că Bulgaria va stăpâni până la gurile Dunării, n’au căpătat rezultatele dorite. In satele bulgăreşti şcolile au mers: cărţi gratuite, îndopare cu tot soiul de speranţe pentru viitor. In satele româneşti însă, nici îavăţătorii improvizaţi din soldaţi, nici avocaţii ce voiau să scape se serviciul frontului şi nici celelelte «mari intelighenţe», n’au putut trăi şi rezista spiritului fin şi batjocoiitor al Românuhr.
Bulgarii, odată stăpâni pe Dobrogea cu ajutorul tunului german, nu s’au mulţumit să înfiinţeze şcoli numai în satele bulgăreşti. Cu binevoitorul concurs al guvernului de Ia Sofia, societatea cDobrogea» deschise cursurile de la Ba-badag şi dete drumul la 108 şcoale cu 200—210 învăţători în toată Dobrogea. Pentru ca armonioasa limbă a descendenţilor lui A paruh să răsune pe tot cuprinsul ţării cotropite, au desch;s 7 şcoale bulgăreşti în regiunea românească a Hârşovei şi 9 în regiunea Megidiei, unde nu se află nici urmă de sat bulgăresc.
Metoda lor de câş'igare a sufletului: un bulgar, ce ştia şi româneşte, îmbrăcat în uniformă militară, intra în comună însoţit de o „intelighenţă", un inspector, şi după ce explica oamenilor că de-acum Dobrogea rămâne pentru vecie Bulgarilor, le oferia gratuit cursuri serale şi din zilele de sărbătoare, pentru a le înlesni învăţarea limbii oficiale. Li se mai da gratuit şi cărţi, precum şi tablouri, adăugând că numai aceia vor primi ajutoare şi bonuri, cari-şi vor trimite copii Ia şcoala bulgărească.
Oamenii dădeau din cap, aşa cum fac ei în semn de aprobare, dar cu neîncrederea în ochi. Câte-va zile veniau la cursurile serale, până vedeau ce e cu ele, apoi pe încetul lăsau pe bulgar singur cu pereţii. Cât despre copii, pentru
www.dacoromamca.ro
cari trebuie suflet ca să-i atragi la şcoală, chiar de a doua zi îşi vedeau de alte treburi, sau de joacă. Că aşa a fost, ne-am putut convinge la reîntoarcerea In Uobrogea: nici o şcoală bulgărească înfiinţată în sate româneşti n’a rezistat măcar un an de zile. Ba chiar în unele comune, ca o contra balansare a propagandei bulgare, s’au deschis şcoale româneşti, Ca exemplu în această privinjă avem Cara-omerul, sat mare românesc în sudul judeţului, Murfatlarul, Cernavoda, Cochirleni, Anadolchioi 5. a.
In Cara Omer, în anul 1917—1918, a funcţionat şcoala românească sub conducerea D-rei M. Lăzărescu, o româncă vrednică şi cu sim{ire. In Septembrie 1918, Bulgarii aveau acolo o etapă. Ei înfiinţară un comitet condus de un român nemernic, cu scopul de a întreţine şi înlesni şcoala bulgărească. Ca răspuns, Românii înfiinţară şi ei o eforie, în frunte cu d-nii Clinciu, Tacorean şi alţii, pentru întreţinerea, şcolii româneşti. învăţătorii bulgari dacă au văzut că nu e rost, au părăsit localitatea după câtva timp.
Existenta şcoalelor bulgăreşti în satele române a fost aşa de trecătoare, că la întrebarea mea prin sate, oamenii răspundeau : „o fi fost, da noi n’am văzut", sau : „s’a plimbat un bulgar prin sat câte-va zile; spunea că i şi învăţător. Copiii nu s’au strâns la şcoala". Atât de mult îi mişcase prezenţa învăţătorului bulgar, că parcă nici n’ar fi existat pentru ei.
Din cele 108 şcoale bulgăreşti, despre care eu însumi am citit că au funcţionat in Dobrogea, am găsit în jud. Constanţa urma. a 23. In acest număr intră şi cele din oraşul Constanta, din Megidia, Hârşova, Ostrov, Ccrna-Vodâ unde, în cele patru d'n urmă, neam de neamul bulgăresc n’au avut şcoli
Alături de cele 23 şcoale bulgăreşti şi 9 nemţeşti au mai funcţionat şi 20 româneşti. Existenta acestora a fost insojită de un lanţ de dureri. Pentru a vedea cele ce suferiau dăscălii noştri, reproduc aci răspunsul învăţătorului Şt. Popescu din 8atu Nou la circulara No. 1313 1919.
„Satul e locuit numai de Români; şcoala românească a funcţionat în Timpul ocupaţiei sub conducerea subsemnatului de la 10 Martie 1917 până la 1 Dec. 1917. Atunci învăţătorul
www.dacaromamca.ro
247
român a fost arestat mişeleşte de Bulgari, bătut îngrozitor şi dus legat la satul Bazarghean, la comandamentul bulgar, Aci l’a judecat şi condamnat la moarte pentru că a îndrăznit să înveţe româneşte copii din „Dobrogea bulgărească," — ziceau ei. Scăpat ca prin urechile acului, m’am refugiat pentru a doua oară în jud. Ialomiţa".
învăţătoarea Ioana Stănică de Ia Calfa-chioi — sat românesc — a primit două paturi de armă, izbite cu ură şi sete, de la un barbar bulgar, pentru că i-a spus cu hotărâre şi verde că Dobrogea a fost, este şi va fi pământ românesc. Şi Bulgarul n’a găsit alt mijloc de a-şi sus{ine lăcomia de cât lovind o biată fată fără apărare, care avea şi ea dreptul să-şi iubiască neamul.
Nu am o statistica a copiilor cari au urmat în şcoli sub ocupata streină. Numărul lor, îa genere, a fost mic, chiar în satele bulgăreşti. In ceea ce priveşte cărţile, Românii au avut de suferit mult, de oare ce toate cărţile noastre au fost sau arse, sau cenzurate, rupându-li-se anumite capitole.
Personalul didactic român se compunea, sub ocupaţie, din patru titulari, întorşi Ia posturi prin Martie 1917. şi din suplinitori cu putină ştiinţă dc carte, dar cu multă bună voinţă şi dragoste pentru a servi cauza românească.
Clasele, în afară de oraşul Constanta, au funcţionat în case particulare, cum a dat Dumnezeu, de oarece localurile de şcoală au fost ruinate, sau ocupate. Iar cele ce au scăpat neatinse până in Noembrie 1918, la retragerea Bulgarilor, dacă n’a fost cine să lc apere, au plătit şi ele tributul, fiind văduvit? de uş!, ferestre şi chiar de podele. Aceasta numai în satele româneşti. Prin cele bulgăreşti au trecut fă ă să se atingă de şcoală, încurajând toată populaţia şi copii că Dobrogea tot a Bulgariei va rămânea. Copii fură îndemnaţi, la plecarea lor, să nu freguenteza şcoala românească etc. Sfat de prisos! Ştiau doar ţăranii de o lege a obligativităţii Învăţământului primar, dar mai era ceva: era turnat în sufletul lor ceva din tradiţia culturală î'omânească, ceva mai puternic decât nişte îndemnuri necugetate.
Din această înşirare a faptelor petrecute dela 1916 până la reîntoarcerea noastră, se vede cinstit şi fără nici o părtinire că, urmaş i poporului care la 620 au trecut prin Dobrogea
www.dacaromamca.ro
24*
spre regiunea Rasgradului şi a Şumlei, unde eu sălăşluit, au căutat pe căi nedrepte şi silnice să schimbe sufletul poporului dobrogean, să distrugă tot ce poartă urma culturii şi vredniciei româneşti, să stăpânească această Dobroge frumoasă, unde munciseră in ceia ce priveşte şcoala o sumă de dascăli inimoşi, această Dobroge de al cărei dor s’au prăpădit in refugiu şi apoi in Moldova o bună parte din cei -veniţi la 1879, sau din cea dintâi fază a vieţei şcolare dela 1880—1889.
N’au isbutit să distrugă decât partea materiei: localuri şi vieţi omeneşti. Sufletul românesc a rămas şi mai oţelit şi va rămânea, pentru că între noi şi dânşii e un hotar dela clădirea neamurilor :
Unul isteţ, plin de viaţă, pricepe lesne lucrurile, iese lesne din Încurcături, ştie să-şi facă şi să ţie prietenii şi prieteniile şi câte altele; iar celalalt greoi la cugetare, răzbunător până Ia crimă; unul ca o zi de Mai, celălalt.... par’că-i
ninge şi tot plouă; unul glumeţ, celălalt ursuz; unul te priveşte în faţă, celalalt se uită într’o parte.
Ce am găsit în Decembrie 1918?
Şcolile săteşti ruinate sau distruse până Ia pământ; învăţătorii titulari împrăştiaţi în toată ţara, iar o parte din ei jertfiţi pentru întregirea neamului; o sărăcie şi o jale de lume amărâlă şi pe drumuri, cum numai în Dobrogea, şi mai cu seamă în judeţul Constanţa — aproape curat românesc — a fost în iarna anului 1918 spre 1919, până târziu «înspre vară.
Cele 20 de şcoli româneşti apuseseră şi ele din Octombrie bulgarii, fiind lăsaţi de capul lor, au început cu persecuţiile şi tot felul de răutăţi, aşâ că şcolile una după alta au fost închise. Au mai rămas cele din Constanţa, de care nu- în-drăzniau să se atingă, cum şi cea din Cerna-Voda.
Dar, după debarcarea aliaţilor la Constanţa, către sfârşitul lui Octombrie 1918, o îngrijorare pătrunse in suflete. Istora se repetă: la 1878 Cerchpjii luau drumul spre necunoscut alături de Tătarii gălăgioşi şi Turcii gânditori; iar către sfârşitul lui Noembrie, când începe retragerea Bulgarilor din Dobrogea, învăţătorii lor au trebuit să plece aşa de repede, — şi doar nu mai eră răsboi, — că şi-au uitat şi bagajele.
Atunci au tresărit şi au răsuflat în voie nu numai Ro-
www.dacoromanica.ro
249
mânii, cari se reintoarseră la casele lor, dar par’că întreaga' fire. In cei doi ani de stăpânire aspră şi lipsită de bunul simţ, întreaga lume suferise numai amaruri. Atunci au tresărit, mai mult ca ori care, sufletele dascălilor cari zeci de ani, unii chiar patruzeci de ani, munciseră în Dobrogea. A-tunci, la 17 Decembrie, la câteva zile după reîntoarcerea autorităţilor noastre, institutorul director N. Andreescu şi-a început activitatea adunând copiii în geamia din Cernavoda, lucrând cu aceiaşi stăruinţă cum făcuse în cei 35 de ani. In aceiaşi vreme, toţi învăţătorii şi institutorii judeţului, cari avt scăpat de crâncenul războiu, dela Polur lângă Babadag şi până la Ostrov lâDgă Silistra, dela Caracicula Mangaliei şi până dincolo de Capugiul Ilârşovei, toţi cei cari şi-au format convingerea că, scăpaţi din faţa. morţii şi din ploaia de gloanţe au datorii mai mari de îndeplinit ca până în 1916, n’au pregetat o clipă de a se reîntoarce la cămin în vagoane neîncălzite, pe şlepuri în bataia gerului şi pe Marea Neagră, mare nesigură şi aşa de periculoasă din Jcauza minelor. Toţi, cu lacrămi de bucurie, îngheţaţi ca vai de dânşii, înotând prin zăpadă şi noroiu, în căruţe sau pe jos, s’au reîntors acolo unde în trecut îşi sacrificaseră aDii tine-reţei, sau trăiseră frumoasele zile ale copilăriei. Iar unii, când n’au .putut .căpăta vagoane ca să-şi ia gospodăria şi ce bruma adunaseră prin Moldova, au plecat cum an putut, singuri, fără. soţie şi copii, numai să ajungă aici, în Dobrogea, cu toate ca ştiau ce-i aşteaptă şi că nu vor găsi nici de unele.
Luna lui Ianuarie ne-a apucat încălziţi numai cu sufletul : la sate le lipsiau şcolilor uşile, geamurile, sobele ; nu erau lemne. La oraşe, au început cursurile numai la Constanţa şi la Cernavodă în geamie.
Şcoala din Ilârşova liind arsă, iar în lot oraşul fiind greu de găsit o casă mai spaţioasă pentru şcoală s’a început activitatea mai târziu. La Ostrov, s’a reparat în pripă şcoala de băeţi, pentru ca sa fnne/ioneze şi pentru fele ; la Megidia, se afla un local mai bun, însă era lipsă de lemne, de sobe şi de câte trebue la o şcoală. In judeţ mijloacele puse la îndemână erau restrânse şi fără putere de a face lotul. Ici, colo, au răsărit oameni de ispravă cari s’au pus în serviciul şcoalei, iar rezultatele mărturisesc îndeajuns munca lor. Aşa
www.dacoromanica.ro
250
amintesc aci cu recunoştinţă numele administratorului de plasă dela Adamclisi, Ion Dinu, care în timp de 15 zile a pus în stare de funcţionare toate şcolile din plasa sa, 29 la număr, însărcinând cu ţinerea cursurilor, în localităţile unde * Învăţătorii îşi sacrificaseră viaţa pfntru neam, chiar dascălii dela biserică. Abia în urmă s’a prezentat personalul cu mai multă ştiinţă: de carte. Afară de şcolile din plasa Traian s’au mai deschis cursurile şi în alte sale, unde s’a putut înfiripa câte ceva mobilier, scăunele cu trei picioare, pietre, cărămizi; ba au stat copiii şi pe jos, turceşte, ca la 78. Aşa au luat fiinţă peste 100 de şcoli din satele judeţului Constanţa în lunile Ianuarie şi Februarie—cu mobilier de adunătură, cu şcoli cârpite, având drept geamuri scânduri, sau şi tară de acestea, sau în câte o casă părăsită şi fără stăpân, copiii stând pe scăunele sau turceşte, având în Fc de tabele de scris uşile, iar unde n’au fost uşi, podelele.
In luna Martie până către începutul lui Aprilie, când au v dat căldurile şi a început să se învioreze firea, au luat fiinţă şi celelalte şcoli, în aer 1 ber, pe câmp in zilele cu soare, sau în şcoală în vremea ploioasă şi fără putinţă de stat afară.
Se cade să facem aci şi o descriere mai amănunţită a stării localurilor de şcoală, acum după războiu. Pentru o mai bună înţelegere le impărţim în trei părţi : bune, în satele bulgăreşti, sau bunişoare; stricate sau distruse cu lotul In cele româneşti. Pe aripele gândului le văd trecând prin lumina sufletului aşa cum le-am privit cu jale, incepând dela 2 Ianuarie 1919 şi până la sfârşi.ul anului şcolar. In partea de sud-vest a judeţului şi în partea de nord, in satele bulgăreşti, pe acolo pe unde l-am dus pe cetitor mai la începutul acestei povestiri, lotul era neatins. Localul complet, cu bănci multe, ba mai multe şi mai bune ca înainte, luate din satele româneşti vecine, cu câte 3 table (Canlia etc.) cu sobe „Godin" ele. In cele româneşti, dela Mangalia spre tord pâuă la Calea ferată Cernavoda-Constanţa, iar spre apus până la Dunăre, o jale şi un amar. Unele din şcoli purlau nu numai urmele obuzelor şi şrapnelelor (Enghez, Tallâgeac, etc.) dar şi urmele răzbunării din 1918 când cu retragerea armatelor bulgăreşti, având uşile, ferestrele şi toată lemnăria arse. Tot în această parte, câteva şcoale au fost distruse până în te-
www.dacoramamca.ro
251
melie, cum e&te în Hairanchioî, Enigea, Cocargea, şcoale con* struite între 1890 şi 1900.
In aceiaşi stare am găsit şi şcoalele din partea nordică a liniei ferate. Ferestrele şi uşile arse şi chiar duşumelele. De tavane nu mai pomenesc, căci le despuiasera soldaţii germani, făcăndu-şi lădiţe de trimis de-ale mâncării familiilor lor, acasă. Mai spre miază tioapte-însa, pe unde au fost lupte grele, începând dela Seimenii mici şi Boascic pe Dunăre, şi până dincolo de Hârşova cea arsă în întregime, dela Sarai şi Cartai şi până la mare, prin Erchesec, Satischioi, Saragea, TerzRhioi? Pantelimon, Pazarlia, Cavargic, Ghelengic şi până la Peletlia lângă mare, n’a mai rămas nimic din clădirile care făceau mândria satelor, fala Dobrogei.
Toate şcolile din această parte au fost arse, iar cele care au scăpat de vâltoarea focului, au fost distruse, luându-li-se lemnăria pentru tranşee. Iată dar care era starea localurilor în Ianuarie 1919: 15% din e^e bune; 70% stricate, fara uşi sau geamuri, iar rrstul păstiând numai zidurile ciuruite, sau numai urma temeliilor. In aceste din urmă sate, multă vreme cursurile vor avea Ioc în case închiriate, insuliciente pentru populaţiunea şcolărească, îngrămădită atât din cau/a lipsei de învăţătură timp de doi ani şi mai bine, cât şi din dragostea isvorâtâ în urma războiului, de a se invaja carte.
Trecem Ia personalul didactic -învăţători şi institutori. Războiul ne-a găsit cu aproape jumătate, din acest personal, compus din titulari; restul, suplinitori îără pregătire, fără siguranţă şi continuitate de muncă, singura care dă naştere la curente sănătoase şi îndreptări spre mai bine. Războiul cel mare a rărit rândurile luptătorilor din învăţământul primar al judeţului Constanţa ; căci aproape 40, şi dintre cei mai buni, au plătit cu preţul vieţii bucuria care sâlăş-lueşle în sufletele noastre azi, după întregirea pământului românesc.
Amintesc pe cei cari au închis ochii prea devreme, în zilele de jerifă dela Turtucsia: fraţii Ştefănescu Petre şi Troian din IJobromir şi Ghiirvenlia, Papadopol Petre din Anadol-ehioi, Perianu Marin din Pazarlia şi Gh. Gheorghe din Ostrov. Pe frontul Topraisarului au pierit: Butuligă, V. Făcăianu din Chioreişmă, Oprea Hârăciu şi Stânescu dela M°gidia, iar
www.dacoramamca.ro
ta alte părţi, în Qarpaţi şi la Mărăşeşti au ridicat potirul jertfei: C. Popescu din Almalău, T• Aroti din Urluia, D. Pro-topopescu din Bazargheanu, C. Petrescu din Dauluchioi, Al. Muntenescu din Casapchioi, N. Istrăţoiu din Cocargea, C. Bal~ muş din Gheringec, Gh\ B. Mihai din Polucci, M. Vioreanu din Muslubei şi alţii dintre cei tineri, suilete în cari abîa pâl-pâiseră fiorii dragostei de meserie—tineri câri au preschimbat abecedarul şi duhul dăscălesc cu sabia şi glasul războinic.
Alături de ei, au trecut în lumea nouă a drepţilor, poate fără speranţă de a se mai reîntoarce la cămin, bătrânii veterani în ale dăscăliei, cei dela 1879 — 1. Negrescu, Nat. Ata-nasiu, Petre Popescu, Dima Ghizdărejti şi cei dela 1881: Atanasiu Lippiţa, Măldărescu Ollina şi lonescu Chioseler; iar în Ianuarie 1919, arzând de dorinţa reîntoarcerei cât mai în grabă, se stinge, în urma unui tifos exantematic căpătat la o serbare şcolară în judeţul Iaşi, Lucrelia Florescu, vrednica şi Inimoasa dăscăliţă dela Caceamac. Cu acelaş suliet, Olimpia Dinu, învăţătoare la Pantelimon, este cosilă ca o floare primăvă-ratică odihnindu-se sub cele mai frumoase gânduri scrise pe crucea din cimitirul Bârladului.
•Lipsa tuturor acestora este adânc simţită. Şi de multe ori numai încrederea ce o căpătăm în suflet, că printr’o muncă până la jertfa de sine şi ai tăi putem împlini golurile, am sperat, aici, în judeţul Constanţa, în rcsultate cât mai bune şi pipăibile.
In tot cursul anului şcolar, 6 şcoale rurale n’au putut lua fiinţă de loc, celelalte 168 au ajuns cu b ne până la Iulie. Personalul a fost după cum se vede: 120 titulari şi 136 suplinitori, parte dintre cei vechi, parte noi numiţi pentru întâia oară. La oraşe au funcţ;oaat 43 titulari şi 20 suplinitori. De fapt au funcţionat mult mai mulţi suplinitori de cât cei arătaţi; căci, din pricina sărăciei şi a greutăţilor de traiu—n’aveau nici pâinea zilnică,—mulţi au părăsit şcolile după o lună, două şi au fost numiţi alţii.
Şi lotuşi, au muncit cum au putut; iar dreptatea şi a-devărul iese din socoteala lVcută în Iulie şi August.
La şcoalele dela sate au fost înscrişi 14200 copii, cam 60 de şcolari de învăţător, dintre cari au urmat regulat peste 8600.
www.dacoromamca.ro
253
La şcoalele dela oraşe au fost înscrişi 25 tG copii, 50 de fie care institutor şi au urmat regulat câte 40 şcolari de institutor. Şcolile rurale au dat 176 de absolvenţi, iar cele urbane, unde a mai fost o continuitate de muncă în cei doi ani, 202 şcolari. Numai cu zece ani în urmă au absolvit, atât în şcoalele rurale cât şi în cele dela oraşe, peste 1200 şcolari.
In cele 53 gădini de copii au fost înscrişi 2358 copii adica 45 de fie care conducătoare şi au urmat regulat 1802, sau 36 copii de şcoală. Inspecţia şcolilor şi a lucrurilor dela 2 Ianuarie şi până în Iulie s’a făcut în 157 de zile, pe un drum lung de aproape 2000 kilometri.
Aceasta-i viaţa trecută a şcolilor din judeţul Constanţa vreme de 40 da ani. Războiul a lăsat urme adânci în suflete, pe care nici odată şi nimeni nu le va putea şterge. Vor povesti bătrânii, copiii de azi, toate suferinţele şi toate sălbăticiile războiului, îşi vor aduce aminte şi de cei cari i-au învăţat carte şi n’au avut vreme să le-o sfârşească, pentru-că răsboiul le-a răpit pe bunul lor învăţător. O cruce poate, în faţa şcolii, va vorbi multă vreme şi învăţătorilor, cari se vor perinda pe aici, de cei pomeniţi de popor.
Ca şi firea după o furtună năprasnică, aşa şi şcoala dobrogeană îşi urmează cursul tot mai liniştit, tot spre mai bine. Ea va împlini, an după an, lipsurile aduse de răsboi şi în cele din urmă privind înapoi, îşi va spune: încercările prin care ara trecut au fost o jeilfă, dar şi o isbândă—pri-viţi-mă.
VASILE HELGIU Revizor şcolar Constanţa
www.dacoromanica.ro

Şcoalele rurale din Dobrogea, înfiinţate până la 1889
	*1.						salariul '1			
Localitatea		^ .2	Felul		Numele		L	ei	1	La ce şco'i a mai
			contracţiei		s: Pronumele	Ce stud'i posedă		—	1	
	5 cd 3	U-* o o		O	învăţătorului		rt l	4J "3	fi	funcţionat
							7 1	i	qi	
			jrmJMAinrAjaL. -ar *j *^«3*2 a.							
Malcoci-P ri-la \ a	1879	particular	—		Ion Popa	Noimalist 18bi	115 |	—	20	'-'arighol. (jildlia-veche şi Jijilu Tuicea .
Mâhnind ia	f	propriu	cărămidă nearsă	Româoi	Radu Topor	„ Guaţi lb87	100	-	la	Sarinasut Tuicea
Oîislft				7	I. C. Biătescu	Instit >tul Ped g. VasiL Lupu iaşi 1873	130.	-	-	■ Tigheci — Cahltl ! Eniclroi. Cartal-Bolgrad ' Osmancea—Constanţa
Sorntna		1	piatiă		Şt. Yoine. >)	N muu ist-Bu ureştj 1874	11 tiO	—	Bl	.lud. Bacău. Domneşti în jud. Pntna
Nicul tel iţe. băeţt	..			■ i	N. Ludovic	, . 1876	130		-1	Mmavlevca— Bolgrad
» şc. Jeie	1881	7			Eletsa Ludovic	i Normal. El. Doamna 1881	J 1	70	30	En'sa'a şi Calica din pid. Tuicea
Beda 11	lh/J		•’ărămidă ne arsă	Bulgari	Va^ Flutur	Noi malis'-Galaţi 1S81	115	~	15	Alibeikioi şi Canlâ Bu-gpa; din jud. Constanta
Luncavita şc. băeţi	.	• J	căi ămidă	Români	Ioan D aconu	Normabst-BârLd 1881	115		-	Lupeşti jud. Covurlui
« şc. fete	- i 1			-	S^iast Diaconu	Şc sec tete Galaţi 188-4	—	70	fO	—
l) Au<or de căiţi didact'ce
■ Salul-Nou	*;	proj:riu	şutii ă	1	Con st Mat'eseu	Institutul pedagogic-ieo-logic Sibiu 1869	IOC	L II	>_	Cataloi jud. Ţnlcea
Greci şe. băeţi	ft		nuel»	,	1. C-taut:ne*--cu	Noimalist-Ga aii 1879	IOC	II r-	10	Avaria" jud. Constanţa
» şc. fete	1884	ii	■ >	•1	Ecat C-'.inescu	Reuni-.nea laşi 1877	100	r	10	•tijila jud. Tul-ea Boascic jud. Constanţa
Văcărem şc. băeţi	1879		căr'midă	71	Gh. Ţaiă Lungă	Norma ist-Băr.ad j881	115	i	-	Coearg a jud. Constanţa
> şc. fete	188-4	*r	•	)	Eufr. Ştefan=scu	5 cl. şc secun Ga aţ 1883	70	i	40	—
										i Băleni—Covurlui
Ostrov de jos	18:9	11	unele		Gh. Yo lă	Academia Iaşi 1864	160		15	J Vadul lui Lac— Calmi ( Rasot a — Constanţa
Gatvăn	:r	1	piatră		Matei Neculau	SeiDiaai-Isma 1 1878	100	•	•	Luncavita—Tuicea
Jijria şc băeţi	•)	lî	căiămidă		C. Mih ilescu	Normalist-Galaţi 1fian Seminar-lsmail	115	•	m	Topalu —Constanţa
» şc. fele	1864		1	<■	Ecat Mihăilescu	Azil Elena-Doamna '880	115	•	10	Topaln — Con stanţa
Cernu şc. băeţi	1879	*	p.atră	)um. Rom. jura. Bulg,	Vasile Popescul	4 cl se normale .(gg| 4 clase seminar	115		2u! [	—
•» şc fete	1884		.	1	Casandra Con-stantinescu	Şc. secundai ă Galaţi 1884	70		25'	—
				juin.R- m. jurn. Ruşi	Con-d. Pope seu Măgureanu					ă’mă tui—Teleorman
^Chilia-Veche şc. b.	1879	?>	cărămidă nearsă			4c. No.-m. Bucul eşti 1883	IJ5		20	Jijila—Tuicea
> > sc fete.	o	>	*> *>	1	Elena Popesm	$<■ pi of din Brăila 1682	100		20	Calica si Chilia Veche— Tuicea
Haggh'ol şc. băeţti	V		cărămidă \	um Rom. 1 um, Bulg I	0. Car-tman	Normali st-laşi 1884	"0		2o!	•
www.dacaromamca.ro
							Salariul			
1 Loc litaiea		_ ~B	Felul	O	Numele	Ce studii posedă	Lei			La ce şcoli a mai
	Cl	? * Wh zj O »—*	construcţiei	o a mh a. o CU	şi Pronnmele învăţătorului		"3 V)	O 73 3	6 o V	funcţionat
» v. fete Băeni şc. bftvfi	1887	propriu	31	•3	Anghelina Den-drino	Externat 1887	70	_	10	Tămăţeni şi Miclăuşeni— Roman
	1879	1	cărămidă nearsă	Români	Froncisc Enăşes-cu	Noimal's'.-Iaşi 1871	147.		il 5.	Colib şi —Bolgrad Edlchoi si-O-irovul de
										
									1	sus—Constanţa
> }C. tete	1884 |	*7	3	•3	E'ena Enăşescu	Şc. centr. lă Bucur. 1880	115	-	13	Sar.ii—Constanţi
Urumbei	1880	‘>7	gard	33	Gh. A Um	Seminar 1880	100	-	13	—
										Oiacu Ariadol şi Itulia—
Kalbant	V	7	p’atră	Romani şi Bulgari	D. Clr.iăi	2 cla-e noimile 1873	130	•	■ 15	J Basarab a Seimenii miei si Paia-
										chioi—Constanta
CoJilâ-B îgeao	V 1	1	zid '	Bulgari	Eleonoia Nour	Şc. a ntr fete Iaşi 1881	*70		i 20	—
Zebil	1S8Q	'r	Şcoala a im loc u Primăria, local de	Români	D. Niţescu	Normalist Galaţi 1880	70	20	20	—
-			pia tă						1	
Beatepe	•	>	cărămidă nearsă	*1	Ion Done	Nornoahst-Iaşi .1857	160		•1	Hagiabdula şi Satul nou— Bolgrad
Sarighiol	1881	» j	căiămidă	jum. Rom, jum. B ilg.	Yladim.Popovici	Come ’cială-Galaţi 1880	100	•	•	Casapchioi— Constanţa Baschioi —Tulcea
Sarighiol-Calica	, |	•*? '	căiămidă nearsă	Roirâui	Ecat Popovjci	1 clasă gimnazială	r0	.	J	•
Catalot	1881			Rom Ital						
		propriu	n •>	14 Nemţi	N. Neicu	Normalist-Sibiu 1885	70	.	10	Prislava—Tulcea
			*	1 4 Bulgari						
Baschioi	l,	33	p.atră	Bulgari	Pttru Dnr.a	Seminar Tsmail 1873	130	.	10	Noul Caragaei—Bolgrad Somova - Tulcea
Cârjelari	3'	17	naele	Români	Arist ta Marino»	2 cl. secundare inst tu-tul Bolintineanu 1882	100	•	30	Mihăileşti—Vlaşca
Turcoaia	3		p atră	* 3	Gh. Ch'sencu	Normal :st-Iaşi 1876	130	.	20	t Capaclia, Hagicurd-Ba-| sar abia
										(J'jila, Satul Nou—Tulcea
										Brânza—Bolgrad
Pecineaga şc băeţi	•i	’ 3	i	•3	Teodor Mârza1)	Norroalist-Bucuresti 1875	130	•	20	-ostangaba şi Baimaclia-Basarabia
										>heringic. Mârleanu şi Co-ch rleni—Constanţa
» şc. fete	3	•|	* 1		Mar>a Dobrescu	Şc. profes. Brăila 1882	•	70	30	_ _
Ciucurova	1882			Germani Ruşi	llie Ştefan	Preparandia-Arad 3 clase	7D		15	. 7ipet-Timişoara 1859-82
		*3		Români		reale-Germane din Vârset	4 V			! Comisar şcolar în Tran-
						1857 '				silvania 1885
Ciamuilia de sus	33	•3		Bulgari	Elena Grecu	4 cl. primare Galaţi 1872	100			Chilia veche, Calica şi 5a-
					*	Şc. normala Carol I Bucureşti 1888	j			riphioi jud. Tulcea
Caramanchioi	33	11	căiămidă nearsă	37	Alex A. Zăvoi»nu		70	•	25		
Frăcătei	1882	11	Şcoala la un loc cu| Primăria, local dc i piatră	Bulgari cmâni	Vasile Popescu	Normalisl-Bucureşti 1887	•	60	■	—
Teii ţi		 CC 00	1 3	nuele	um. Rom. um. Ruşi	I. Mate eseu	Normalist Tg. J.u 1888	•	60	15	Peletlia—Constanţa
i) Recorat cu medalia Serv. credincios.
www.dacaromanica.ro
Localitatea	c' e	3	*3 [3	Felul	*3 *3 tî	Num le şi Pronumele învăţătorului	Ce stud i posedă	Salariul Lei			La ce şco i a mai
	rt	tb	rt o O	construcţiei	o 3 ^ g<			K în	-1 |	O O	funcţionat
Meidanch oi	1 1883	propriu		Şcoala la un loc fii Primăria, local de cărărr idă	Români	El. Caraangliei	2 cl. secundare 1886	70	•	10	—
Sarighiol-Bcidaud			*	piatră	Bulgari	D. Dimofte	Normalisl-Bârlad 1880	115	•		Caraomer şi Esechioi — Constanta
Atmagea	>>			cărămidă nearsă	'5	N. Negacin ki	Şc. comerc. G.laţi 1881	100		10	Slobozia—Brăila
Enisala	•5			piatră	R jmâni	Alex. Alecu	Normal st Galaţi 1881-	70			Tuzla—Constanţa
Satu-Noa	n			gard		Sofia Popovici	Şc. secund, fete Iaşi 1881	70	20	•	—
Topolog	1881		1)	nuele		Const. Cornescu	5 cl. liceu Iaşi 1886		80	20	—
Făgăraşul Nou	77			piatră		Andrei Artimes-	Normalist GaLţi 1884	70	•	20	—
Morugbiol	7}		1	căiămidă nearsă	Ruşi	CU El. Bogdan	2 cl. secund. 1882	100		15	Bujor, şti—Covurlui Văcă- eni—Tul cea
Ciamurlia de susCa-mena	V		55	piatră	Bulgari	Ecat. Popuu	1 clasa normală Elena Doamna1- 1880	70	•	•	Gârli|a—Constanta
Rachman	1885			5	Români	I.Popescu Costin	Norroalist-Galaţi 1885	•	80	20	—
Luncavita-Rachel	1886		V	cărămidă	*J	M. Vasiles.u	Şc. normală a soc. 1887	•	80	15	
Casimcea	77			Şcoala la un loc cu îPrmiărla, local de' cărămidă	55	Rada Moroianu	Bacal. în Braşov 1880	70		40	
Pisica	1888		55	cărămidă	J	MariaMinculescu	Şc. sec. Lte Galaţi 1888		•	80	
COîlTSXAIWrA
Mangalia şc. băeţi	11871 187£	j propriu	J piatră	’a Rom. K Turci	Iosef Cărei sa	Normalist	1881	11E	!	2(	llsaccea — Tulcea
» şc. fete	1187S	55	55	55	O-tanţaMoisescu	Sc. centr. Craiova 1886		7C	.			
Bugeac		55	paiante	Români	Gb. Motarga	Normalist-Tg. Jiu	1885	70	.	15	Nalbant—Tulcea
Satul-Nou şc. băeţi	1888		cărănrdă nearsă	”	I. Toneseu1)	Gimnaziu Galaţi	1882	70	.	12	Enigea — Constanta
» şc. fete		51	55		Ecat. Ionescu	3 cl. secondare	1887	80	.	.	—
Mârleanu	1879		gard si nu.le	55	Atan. Vasihu	Normalist-Galaţi	1881	115	.	10	
Oltina şc. băeţi	77		gard si paiante		Atan. Petru	Preparandia Iaci şi Sem’-		160		10	Tomai—Cahul
						nărui din Huşi	1863				Bii'uc-Enghez—Constanta
» şc. fete	5’	55	•5 77	"5	Nat. Petru	Externat Iaşi	1871	145	.	10	Tomai-Cahul
Cuzgun			Şcoala la in loc cj								
	77	55	PiimarH, local de piatră	5*	Al. Romilă	Normal.-T.-Severin	1882	115	•	18	Goslugea—Constanţa
										I	T&bălăeşti şi Covana-Făl-
Lipniţa-Coslugea	77	5*	piatră	:	Gb. Ptefănescu	Norma fst-Iaşi	1S71	145	•	10	) ciu j Leova—Gahul. Toprais r
											şi Satu Nou— Constanta
Gârlici şc. băeţi			'f 2id								i Româneşti—Iaşi
	77	5?		5 5	D. Gavrilescu	Normalist-Iasi	1878	160		10	! Herţa—Dorohoi * Băleni—Bolgrad
											
» şc. fete	1884	5	pi aliă l	55	Ana Cinski	Şcoala greacă secundară Ismail 1881		115	•	1°	Raşova—Constanţa
Cioban a şc fete ,j!879			1 :ărămidă nearsă	55	Bl. Eltuşescu |	Şc. secund. Iaşi	1875	1)5	• |!	20;	Copal— Constanta
V Decoiat cu medal.a Serv. credincio.
www.dacoromanica.ro
		' j		•rH			Salariul			
Loc litaiea	y=5 a	3 i	Felul		Numele şi Pronumele învăţătoru'ui		Lei			La ce şco'i a mai
	& Q	fcd CJ JD	construcţiei	03 3 tM p, O			U)	Judeţ |	Com. |	funcţionat
n .şc. bacii	1879	propriu	•* 77	•7	Gh. Eftuşescu	Normalist 'aşi	115	.	20	Basarabia
Al im an		jj	z’d	•7	Mana Armeanu	Normalist Bucureşti 1883	100	.	20	Saragea—Teleorman
Toprais.>r	—	—	—	—	—	.				
Osmanfacă	1879	•7	zid	Români Tătari	—	•	.			
Rasova	1878	77	7	Români	Gh. Voită	normalist	.			
Se'menii Mari	1878	5’	77	7	Gr. Rozoleanu	.	100			
Seimenii mici	1879	V	77		M. Vasiliu		100			
Topal	1879	'7	77	7/	—	vezi anexi C.	•			
Casapcbioi	1880		cărămidă nea'să	Bulgari	Carol Vişinescu	Normalist-Iaşi 1876	130	.	20	NTeruşai- Basarabia Chilia-veche—Tulcea
» Mibai-Viteazn	1•	•7	cărămidă	7	El. Dumitrescu	4 cl. prim. Tulcea 1880	100	•	20	—
Beilic şr. băeţi	?•	♦5	piatiă	Români	Nic. Andreescu	Normalist-Galaţi 1882	115		15	
» şc. fete	i'	1)	77	77	S mar and Andr.	Şc. profesională 1883	115	•		Cocliirleni—Constanţa
										| Şis'ani—Fălciu
Parach’oi şc. băeţi	>>	7)	* 7	77	Ioan Negrescu	Normalist Iaşi 1872	130	*	,0	| Cişmele— Bolgrad l Coslugea şi Ostrov—C-ţa
» şc. fete	! ,1885	propriu	77	77	Olimp Negrescu	Şc sec. fete Galaţi 1885		j80	10	
Gârliţi şc băefi	1880	7 7	!S[1	Bulgari	N. Muzicescu	Normalist Bucureşti «Carol L 1879	115	-	10	Başova—Constanţi
» şc fete	1881	7 7	:	7?	Eufr. Muzicesiu	4 cl. prim Câmpina 1885	70	•	10	—
Esecbioi	1880	parliCa	*7	S Bulg. 1 .. Turci	l Şoltesiu	•2 cl. academ Mhăil. 1863	160	•	10	Endecburuu şi C'şmeaua l văruită din Basarabia i O.smanfacâ şi Cuzgun — Cons anţa
Gargalăcul ir are	1881	propriu	piatră	Bulgari	Teod. Niculescu	Normalist 1881	70	•	15	i Dela 1881—87 a funcţio-| nat la şcoala româneas-i că din Silistra
Caranlâc	1881	”	77	Români	C. Popescu	Seminar Huşi 1868	145	•	10	Smulţi—Cu vurlui Oltina şi Si tu nou—C-ţa
Lipniţa		77	77	Bulgari	Ican Atanasiu	Normalist-Galaţi 1881	115	•	15	—
Canlia	V	77		71	Gh. Ghibăneanu	NormaMs! Carol I 1872	145	•	10	i NoulCaragaci şiFurman-j ca—B .sarabia 1 Topal—Constanţa
Almalău şc. băeţi	}f	*	77	77	Petre Pop seu	Normalist-Bucureşti 1877	180	•	10	Babele—Basarabia Bugeac Constanţa
» şc. fete	1»	77	..	77	Srnar. Popescu	Extern. fete Inşi 1874	115 1	•	10	Gârli ţa—Constanţa
Sarai	7f	77	cărămidă nearsă	Români	Ioan Bănescu	Seminar laşi 1884	70	•	20	1
| Caramurat	188*	>7	*	i Români J Germani 1 Turci						
www.dacaromamca.ro
	-t-s- G bs	- 5	. Felul	*S3	Numele şi -Pron.nm.ele învăţătorului	Ce studii posedă	Salariul Lei			La ce şcoli a mii
Localitatea	£	CJ O	construcţiei	<D = fo O, C P-			c2 în	dl O 3	Com. |	funcţionat
Ciamurlia de jos	1882	>’	paie, lut şi nuele	Bulgari	AndreiPanaitesc.		70		20	
Dobromirul dip vale	,,	li	zid	1	Const. Condrea	Normalist Iaşi 1871	145		10	Furmanca—Basarabia
Cai'aiiasuf	r		piatră	J*	Pangrate Miti-cescu	Seminar Ismail 1872	100	•	20	Vlahchioi—Constanţa
Potur	)}	*J	pa ante	7?	Gh. Petrescu	Normalist Caro! 1 1888	.	60	15	—
Asarlâc	1883	JJ	p atră	>	Vas Paraachiv	Normahst Bârlad 1880		80	15	Cochirleni şi Aliman Constanţa
Ghiolpunar	'}		17	llj aom. M2 Bulgari	Const. Dinu	Normalist Galaţi 1883	115		10	—
Gârliţa-Galita	•»		JJ	Bulgari	Anghel Vtădescu	Normalist Carol I 1877	70	•	10	—
.Potur-Hamomg:a	1S84	’ >	J>		Gh. Sorescu	Şc. norm Prahova 1886	70	•	15	—
Dulgh-ru			J»	Români	Gh. Boeru	Liceu Braşov .or,. Normala D.va	•	80	10	Caramurat —Constanţa
Tuz'a	1885	>1	Şcoala la un loc cu Primăria, local de piatră	Bulgari	Th. Paraschives- C'l	Normalist Bucureşti 1880	115	•	20	Isacea— Tulcea
Cartai Şiiiu	1886	t >	piatră	Români	M. Lumezeanu	Normalist-Tg. Jiu 1884			80	
www.dacoromamca.ro
263
■a.îw*22c.a. n
Scoalele urbane din Dobrogea înfiinţate până la
c u l-l o u	Localitatea		.5* c	£ rt O o	Felul	"<D j5	3 6 ‘C
6			&	—	construcţiei	fa S, o	w o
25			Q	iu U-		CU	cu
		Judeţul Constanta					
1	Constanţa	ŞC. fete	1878			Români	3
2	II	şc. băeţi	1878	propr	zid	Greci	3
3	Cernavoda	şc. băeţi	1879	71	cărămidă	Români	2
4	»»	şc. fete	1879	n	71	71	2
5	Hârşova	şc. băeţi	1879	n	M	Români Turci	2
6		şc fete	1879	n	II	»	2
7	Ostrov	şc. băeţi	1879	n	zid	Români	2
8	M	şc. fele	1879	ii	zid	i)	2
9	Megidia	şc. băeţi	1879	I»		Români Turci	2
10		şc. fete	1879	»»		II	1
		Judeţul Tulcea					
						Rom&ni '	
1	Tulcea	şc. băeţi	1872	part.	zid	Lipoveni Bulgari	4
2	»»	şc. fete	1879	n	zid	II	O
3	Babadrg	şc. băeţi	1879	prop.	cărămidă	Romani Bulgari T urci	2
4	l n	şc fele	1879	part.	71	ti	2
5	Isacea 1 ”	şc. băeţi	1879	7 7	zid	Români	i
6		şc. fete	1879	71	>1	II	i.
7	Măcin	şc. băeţi	1879	prop.	51	1 »» n	2
8	II	şc. fete	1879	Il	II	!)	2
9	Suhna	şc. băeţi	1879	n	II	Toate naţionalităţile	2
10	II	şc. fete	1880	part	II		2
www.dacoromaiiica.ro
FOLKLOR DOBROGEAN
CÂNTECUL BAZBOIULUI
Foaie verde ş’un dudău S’a supărat Dumnezeu De-atâta păcat şi rău.
A pus vrajba ’ntre popoare Şi-i lasă ca să -s’omoare Pe Franceză şi pe Germani,
Că ei sunt mai mari duşmani. De la Marna la Verdun, Numai fum şi guri de tun, Curge sângele nebun;
Iar mai sus pe-un deluşor,
Ce măcel şi ce omor !
Curge sângele la vale De ia voinicul călare.
In Galiţia de nord Curge sângele pe glod De ia goni tor u ’n not.
— Foaie verde iasomie ’N noaptea de Sânta Mărie
Cules ilela St. Periann din noi inalist.
Vine rândul României.
Bate toba, sun gorniştii,
Să s’adune rezerviştii, Complectaşi la complectare Că sunt gata de plecare.
Foaie verde de măr dulce Ieşi măicuţă ’n deal la cruce Si vezi tara cum ne strânge Şi ne ’nşiră câte doi Şi ne duce la tranşei.
Cad g oanţjele peste noi Par că-s picături de ploi Şi Germanii vin şuvoi Curge sângele şiroi.
Foaie verde matostat Pământule blestemat,
De câţi ani nu te-a plouat,
De sugi sânge închegat'?
Cliiorcufine-Conslaula, de Pcnunu 1 '-le,
CÂNTEC DIN EĂZBOIF
Frunză verde trei migdale Devale la Turtucaia Curg gloanţele ca şi ploaia: Şi ghiulelele grămadă Vin ca fulgii de zăpadă. Foaie verde bob năut Cât e Oltul de adânc,
Eu mă mir cum l’am trecut; L’am trecut cu meşteşug Pe două scânduri de nuc Şi pe doi maldări de stuf. , Trecui Oltul jumătate M’a cuprins Neamţul din spate Şi Turcul din altă parte:
www.dacoromamca.ro
265
Şi Bulgarul priu stufiş Trăgea glpanţe pe furiş ,
Şi cum vine-un cositor,
M’a lovit drept în picior, De-am rămas far’ de-ajutor Şi-am umplut lunca de dor. împărate Ferdinande
Dă poruncă printr’o carte Surorilor de prin sate Să nu poarte părul coc, Ca au frăţiori m foc ;
Să poarte părul pe spate Că au frăţiori la moarte.
Oulon clela Mi li al ac Iu: Mu nule clin Pa~aiiia-LUiclciujic-Cou stanţa ele Stau Mihalţ, normal ist
CÂNTEC DIN RĂZBOIU
Foa'e verde de secară Mi-a trimis Regina n ţara Mi-a trimis Regina carte Pentru fetiţele toate Să nu mai poarte mărge’e . Ca ţara-i în chinuri grele :
Să nu mai poarte panglici Că ţara-i Iar’ de voinici:
Sa nu mai poarte cercei C’au pierdut prea mulţi flăcăi. Foaie verde trei scântei Trei leaturi de bobocei Umblă Averescu n ei Să-i împartă prin tranşei.
Din Oituz in Mărăşeşti Să stai, Doamne, să priveşti
Numai trupe româneşti Prin tranşee şi prin. măşti ;. 'I inerei fără mustaţă Se luptă cu Nemţi n faţă. Foaie verde meri domneşti Să vii, mamă, să priveşti Luptele la Mărăşeşti ;
Să vezi, mamă, cum luptăm Şi în sânge, ne scăldăm;
Să vezi şrapnele venind, Obuzele bubuind Săbiile zăngănind,
Baionetele lucind,
Şrapnelele cum fac groapă, Obuzele cum ne ’ngroapă.
Cules ciclu Mai ia S. Neacşu clm Topratsvt-Constuuto.de trheoi ginit Radu. nonucilist.
FOAIE VERDE
Foaie verde trei granate Voi fetiţelor din sate,
Rău aţi fost, neică, ursate Să n’aveţi de flăcăi pai te. Ţările luptă de moarte Pentru sfânta lor dreptate;
Sa nvrăjbit frate cu frate Ş’au luat foc ţările toate.
Foaie verde de trei flori Dar şi voinicii flăcăi Sunt ursiţi mai rau ca voi:
TREI GRANATE
1
Ţara-i ţine concentraţi	>
Să meargă peste Carpaţi	>
Să dea. mâna cu-ai lor fraţi , C’avem pe Bulgar în spate.
Pe Ungur la miază-noapte.
Dar pe Ungur când l’aş prinde, Ca p’un câine 1 aş întinde.
Mi-a strâns ofiţeri, soldaţi Mi-a luat buni şi reformaţi; Dispensaţii n’au să lupte,
Ci sunt obligaţi s'ajute,
www.dacaromamca.ro
266
Nu eu pâine, sau parale,
Ci măcar cu boi şi care Să transporte de mâncare Pân’ aproape de luptare,
Că de-acolo duc ţăranii In spinare ca ţiganii.
In ţări s’au făcut spitale ; Prin case mari şi prin şcoale Doctori şi cu domnişoare Stă ziua, noaptea ’n picioare, Dă la răniţi ajutoare,
Le dă ţigări şi bomboane v>i-i leagă mereu la rane.
—	Măi, soldat, când ai murit Cine mi te-a jeluit?
—	la, păsările ciripind
Şi măicuţa mea plângând.
—	Da‘ cine mi te-a scăldat ? Norii când s’au scuturat
Şi rouă când a picat.
—	Cine mi te-a ’mpodobit'? Iarba când a răsărit Florile când a ’nflorit.
Să vii, maică, să mă câţi In vârful Carpaţilor,
In bătaia gloanţelor,
C’acolo mi-a fost să mor Fără scândură de brad,
C’am luat parte la atac. Dumnezeu s’o milui Şi din mine-o răsări Viorele şi bujor,
C’.m fost al ţării fecior.
Cules de T. Cergău, nonnalist, dela Paraschiva Tămaş din Cicrâcci-Constanţa.	____________
CÂNTEC
Frunză verde salbă moale l e la Galaţi mai la vale Se aude-un zgomot mare De tunuri şi de chesoane : Trece-un regiment călare,
Pe secţii şi pe plutoane ; Colonelul comanda :
La stânga şi la dreapta: Soldaţii executa,
Din inimă greu ofta. Colonelu-i întreba:
Ce oftaţi soldaţilor V De dragul părinţilor,
De jalea fetiţelor,
De mila copiilor?
Frunză verde salbă moale,
Să trăiţi domn’ Generale,
Mai căutaţi la controale,
La foaia de liberare.
De când m a mobilizat N’am dormit o noapte n pat, Numai pe pământ uscat,
Cu rănicioara la cap Cu puşculiţa ’narmat Şi tot în tranşei băgat. Frunză verde de-avrămeasă Primii scrisoare de-acasă, Din teritoriu ocupat;
"l ata, mama-i sănătoasă: Nevasta o duce bine; Copilaşi ’ntreab’ de mine : Mamă, tata când mai vine? Tat-tu-i, dragă, la războ , Nu ştim de ştie de noi,
Ori trăeşte, ori e mort,
Că de el nu ştim de loc. Foaie verde mărăcine De ţi-e dragă, dor de mine, Să vii, dragă,să mă câţi Intre Prut şi ntre Car păţi, C’acol’ sântem adunaţi, De-alungul Şiretului Şi ’n munţii Oituzului.
Cules de Vasile Popa. nonnalist, dela Eue GheonjUe din satul Cicrâcci- Constanţa.
www.dacoromanica.ro
267
CÂNTEC SOLDĂŢESC
Foaie verde murele Pe sub malul Dunării Trec soldaţi cu cârdurile Blestemându-şi mumele Care i-a făcut pe ei Aşa nalţi şi subţirei De trece glonţul prin ei. De erau mai mititei Trecea glonţul peste ei. Foaie verde bob năut Trece trenul bubuind Vagoanele păcănind Răniţii în el gemând
Cu sângele şiroind.
Foaie verde baraboi Plângeţi voi, plângem şi noi Că ne-a rănit la războiu.
La războiu la Turtucaia Vin gloanţele ca şi ploaia >• Şi ghiulelele cu droaia Foaie verde de trifoi Pică unul, pică doi Pic’ o mie de eroi.
Pică unu ’ntr’o cărare Şi mi-1 vede-o fată mare Şi-i aprinde-o lumânare.
Cules clela M. Niţu din Frăţileşti- Ialomiţa de Kiţu Ion, normativi, Constanţa.
CÂNTEC DIN TRANŞEE
Cucuruz cu frunza ’n sus Neamţu ’n groapă stă ascuns; De îndată ce-o ieşi Drept în cap l’oiu nemen Să-mi răzbun dorul de-ai mei Ce-au rămas sub jug la ei.
El de-acolo ’n orice zi Strigă către noi de-aci,
Ca la ei să ne predăm Şi acasă să plecăm;
Insă noi nici n’ascultăm Nici în seamă nu-i băgăm.
Neamţule cu ochi şireţi, Degeaba te încumeţi;
Noi aşa am învăţat Şi părinţii ne-au lăsat Ca de-a pururi la războiu Să nu mergem înapoi ;
Ci ’nnainte tot mergând Si pe duşman sfărâmând, Visul să ne împlinim, Ţara să ne-o întregim Cu al Mureşului plai, Cum a stăpânit Mihai.
Cules dela d-şoara £>. Ionescu-Constanţa dc Carantan Hicolae, nor-malist.
CÂNTEC DE PE GRANIŢĂ
Foaie verde grâu curat Rău, mamă, m ai blestemat De-am ajuns acum soldat, Acum când sunt însurat, Stau în armă rezemat Intru ’n codru ’ntunecat,
In pustiul cel înalt
Şi mă uit cu jale n sat. Decât viaţă ’n grăniceri Mai bine de mic să mori, Căci e viaţă ’ntunecată Si cu jale-amestecată.
De când sunt în grăniceri Par’că sunt căzut din nori.
www.dacoromanica.ro
268.
De când la hotar m’a dat,
Eu odihnă n’am aflat, Sărbătoare n am serbat.
Când e zi de sărbătoare Lumea iese la plimbare. .
Eu cu arma în spinare Cu treizeci de ’ncărcătoare Şi mă duc în patrulare Pân’ la pichetul vecin Amărât şi plin de chin ,
Tot cu ochi n spre hotar Să nu vie vr’un bulgar.:
Tot cu ochii pe duşman, Doar o trece - n acest an;
Tot cu ochii în spre ei Dar cu gând la pruncii mei; Căci inima nu mă lasă
Ca să uit dorul de casă.
Când de ei mi-aduc aminte Dor cu jale mă cuprinde.
Foaie verde, foaie lată,
Să mă văd scăpat odată D n astă pustietate !
Teamă mi-e că mor ca mâine Şi n’o şti nimeni de mine Numai fiarele ’n pădure.
Când aş şti c’aş mai scăpa Şapte zile le-aş serba,
Şapte zile într’o seară Sa mă văd la mine n ţară Să mă văd la locul meu Şi apoi... ce-o vrea Dumnezeu ! Să mai văd ai mei ce fac Ş apoi pot să mor cu drag.
Cules in satul Gencral-Cernut. jiul Constanţa, de Manea Victor, nonnalist.
CÂNTEC
Foaie verde trpi migdale Pe poteca dela vale Cânt’ un-grănicer a jale. Mândra-i face o ntrebare :
—	De ce cânţi aşa a jale ?
Ori ţi-e grea arma n spinare'?
—	Nu mi-e grea arma ’n spinare, Ci mi-e dor de-acasă tare.
Foaie verde trei granate, Trenule, n’ai avea parte
De şurupurile toate Şi de şina de sub roate,
Că prea mă duseşi departe c-i nu-i cine să mă cate. Tata-i mort şi nu mai poate; Mama-i putredă pe o parte ; Surorile-s mititele,
Nu ştiu cărările mele,
Şi mai am doi fraţi mai mici Nu ştiu sama printre munţi.
- Comunicat de E Zloteo din Canuuurat-CoHbtaufa
FOAIE VEBDE MATOSTAT
Foaie verde matostat Spune-mi, mamă, adevărat Ce ţi-am fost eu vinovat De-aşa rău m ai blestemat Munţii, codrii, să-i străbat Şi Dobrogea n lung şi n lat Pan la oceanu ngheţat V î;i iar verde matostat,
De-acasa cund am plecat Ziua bună nu mi-am luat Nici o vorba n am lăsat.
Fraţii şi surori s’au stranş Şi s’au pus cu toţi pe plâns , Mă plângeau surorile Ca privighetorile:
Mă plângea sora cea mare
www.dacoromamca.ro
26»
Cu coadele pe spinare:
Mă plângea a mijlocie Cu părul pân’ la călcâe :
Mă plângea şi cea mai mică
Comunicat de E Zlotea din
Frunza ’n codru se despică ; Dar când nH plângea şi mama S’apleca de jale iarba.
Cara-Murat Constanţa,
CÂNTECUL lui ivan
Măi Ivane, cruce ’n sân ■Şi la inimă păgân,
M’ai chemat să te ajut Şi ca luda m’ai vândut; Eu mă zbat Ş' ard în foc Si tu stai c i piatra ’n loc. Bată-mi-te cu amar Câte pietre-s pe hotar, Câte pietre sunt în stânci
Câte stânci în văi adânci!
Mă Ivane, barba ta...
Să puieze corbi ’n ea!
Puii când or da să crească Ochii să ţi-i ciugulească Şi cu ei în cioc să zboare Cât e lumea pe sub soare,
Ca s’arate cum te bate Sfânta noastră de dreptate
Pasarlia-Constanţa, de Mi-
Cules dela Bădiţă Dumitru din satul hăilescu E. Qheorghel normalist.
CÂNTECE DIN RĂZBOIU
Când o fi, mamă, sa mor Să mă plângi, mama cu dor; Cu dor, mamă, şi cu milă C’am rămas numai c’o mână; C’o mână şi c’un picior Ş’am ajuns un cerşetor.
Şi iar verde foi de nuca Cântă cucul jos în luncă Şi-mi cânta mie de duca,
Să mă duc şi să ma ’ntorc, La tranşei ca să pun foc Aoileo! tranşei, tranşei.
De trei ani săpăm la voi Si v’aţi dărâmat pe noi ! Iar tu, Dunăre, turbată, Ne-ai ’necat oştirea toata.
j
*
* * X
La fabrică la Berlin Se lucreaz’ un Zepelin, Zepelin cu bombe maii Ce omoară militari ; Zepelin cu bombe mici Ce omoară tot voinici.
Culese dela demobilizaţii din comuna Pantelimon-Constanţa, de C Martinescu. normalist.
Si-am zis verde foaie lată, Maică, inima de piatră,
Mai scobori din cer odată Să vezi, maică cum trăiesc,
DOINĂ
Pe lume cum vecuesc: O zi. buna, două rele, Aşa trec zilele mele;
O zi bună, una rea,
www.dacaromanica.ro
270
Aşa-mi petrec viaţa mea. Să ştiu, maică, c’ai veni Drumul ti l’aş pardosi Cu piatră, nisip de mare
Să vii, maică, tot mai tare; Nisip şi piatră măruntă Să vii, maică, tot mai iute.
Cules dela Elena Gheorghe din Seimenii-Mici Constanţa, de Chirilă Dumitru, normalist
CÂNTEC DOBROGEAN
de sub ocupaţia străină
Foaie verde mărăcine,
Mai bine d’un an de zile Viaţ’ amară ce-am trăit!
Multe zile-am chinuit!
Cu bulgarul, şarlatanul Şi cu hoţul de germanul.
Ne-au mâncat, ne-au înşelat,
Dar acum li s’a ’nfundat.
Cules de normalistul T. Cergău, de la Ion Moise din satul Cicrăcci Constanţa.
CÂNTEC DE DOR
Sus e luna, jos e noru, Departe-i mândra cu doru; Departe-i mândra, departe Două vămuri ne desparte Două vămuri ş’un deal mare
Cules de normalistul T. Ce crăcci-Constanţa,
De nu poţi trece călare.
Dar nu-i vina calului Nici a potcovarului,
Ci e vina mândrei mele C’a pus casa ’ntre vâlcele.
ii	de la A7, Spătăceanu din satul Ci-
cântec
Grânele vara se coc,
Zis-a badea să nu joc Pân’ la storsul vinului, Când oiu fi mireasa lui. Postul iată c’a trecut, Badea ’n ciudă mi-a făcut;
Câşlegile încă trec Si eu tot fată-mi petrec. Bădiţă, sufletul meu, Pedepsite-ar Dumnezeu Nici mai bine, nici mai rău Numai cum oiu zice eu.!
Cules de la Pricopia M. Pricop, din Abdulah-Constanţa de Ştefan Andrei, normalist.	*
www.dacaromamca.ro
271
CÂNTEC
Foaie verde de mohor
Pasăre de la izvor
N’ai văzut pe-al meu fecior?
— L’am văzut la Bucureşti Săpa la tranşei nemţeşti Şi mi-a spus’ să nu-i <duci dor Că de o fi o pace ’n ţară,
O veni la primăvară,
Iar de-o fi vre-o răutate Ţi-o trimite numai carte.
Cules de la D-rn Rada din Capnqin-Constanţa, de Mândra N, normalist
CÂNTEC
Foaie verde de mohor Dimineaţa când mă scol întâi plâng şi-apoi mă spăl Si mă rezăm de usciori Şi ma uit în sat cu dor Cum trec fraţi la frăţiori, Surorile la nurori.
Dar la mine n’are cine,
Că sunt singurel pe lume, Strein ca un pui de cuc,
Strein oriunde mă duc Şi n’am nici un cunoscut;
P’un drum plec, p’un drum mă
duc
Strein sunt unde mă duc.
Cules de la St. Periami din Chiorcişmea-Constanţa, de Vasile Peri anu, normalist	»
CÂNTEC DE DOR
Pe unde-mi umblă dorii Nu poţi să mai ari cu plugu, Că s’agaţă plugu ’n dor,
Şi trag boii de s’omor.
Unde umblă dragostile,
Poţi ară cu vacile;
Plugul merge vâjiind,
Vac'le trag rumegând Şi argatul lor cântând.
Şi din gură cum cânta,
Argatul grăia aşa :
Haideţi, hai, vacile mele,
Să ar tot câmpul cu ele,
Să semăn grâu şi secară Câ să scot foamea din ţară; Că-s de trei ani în războiu Şi-a intrat foamea în noi ; Suntem goi şi fără haine, Măcar să scăpăm de foame.
Cules dela Anica I. Mihu din Cogelac-Constanţa, de Caraman C. N,, normalist.
www.dacQtQmanica.ro
272
CÂNTEC
Foaie verde salbă moale La puţul cu două zale Duios plânge-o fată mare De ursita care-o are.
Şi iar verde salbă moale N’am cui face o rugare Să-mi taie plopul din vale,
Să-mi facă un pod pe mare Să treacă neică călare.
Cu cămaşa albă floare,
Spălată de-o fată mare.
Cules dela Pletea N. din Capugiu-Constanfa, de Mândru N. I,. noi-malist.
GHIŢĂ CĂTĂNUŢĂ
(Baladă haiducească Variantă^
Pe cel deal, pe cel colnic Trece-o mândră ş’un voinic; Si voinicu-i frumuşel,
Parcă-i tras printr’un inel;
Şi mândruta-i gălbioară, Când o vede neică, moare: Ghiţăi cu mândruţa Iui Cu d’alba drăguţă lui,
Şi doispre’ce armăsari Doisprezece lăutari.
Din câţi lăutari avea,
Nici unul nu-1 mulţumia,
La mândruţa se ’ntorcea Şi din gur’ aşa-i zicea: Cântă-ţi, mân’dro, cântecul,
Că mi-e drag ca sufletul; Cântă-ţi, mândro, cântecelul, Că mi-e drag ca sufleţelul. Dară mândra ce zicea? Bucuros, Ghiţ’ aş cânta,
Dar mi-e glasul femeiesc Şi s’aude-a haiducesc;
Şi-i puternic la cântat Si s’aude ’ndepărtat.
Mândra ’n cepe a cânta, Munţii mi se clătina,
Văile îmi clocotia
Şi Codrea mi-1 auzia.
Şi cum Codrea l auzia, înainte le ieşia:
Darabană de haiduci,
Cin’zecl, măre, fără cinci. Pân’ la patru zeci şi cinci.
La luptă mi se lua De când soare răsăria Si ’n chindie ajungea;
Zi de vară până ’n seară Ghiţa şi Codrea luptară.
Dară Ghiţa ce zicea Brâul când se deslega ?
Spre mândra-i se întorcea Şi din gura o ’ndemna:
—	Lasă, mândro, calu ’n frâu Şi-mi leaga pustiul brâu.
—	Lupta Ghiţă, lupta, dragă, Şi nu-ţi pară că e şagă Căci care oţi birui
Tot de-un bărbăţel mi-oţi fi ! Ghiţă cum o auzia,
Tare rău se năcăjia La Codrea se repezia Si-aşa bine mi-1 trântia De pe loc că şi plesnia.
La mândra se ’înturna
www.dacaromamca.ro
273,
Şi din gur’ aşa-i zicea:
—Hai, mândruţo, Ia Bogdan Unde-am avut târla an. Nouă clăi de fân cosit La toate vârf le-am făcut;
Numai una a rămas Să-i fac vârf în acest ceas; De-o vrea bunul Dumnezeu Sa-i fac vârf cu capul tău.
Cules de Puşcaşii Oh,, normalist. <lela Neculai Jar nea din Cara-Mn-mbConstavţa,
PE SUB DEAL, PE SUB PĂDURE
Pe sub deal, pe sub pădure Trece o nevastă ’n lume Fugită de la barbat Cu pruncuţ nebotezat, Pruncuşorul tot plângând Şi nevasta suspinând.
Ea din gură îmi grăia:
Taci, pruncule, nu tipa Căci pe noi ne-or auzi Valeo! hoţii pădurii.
Nici vorba n’a isprăvit Şi hoţul a şi ieşit Şi din gură i-a grăit:
Of, nevastă, lumea noastră! Ţipă-ţi pruncul la pământ Si hai cu noi la hoţit.
—Ba eu pruncul n’oiu ţipa, Ca mi-i scump ca viaţa mea. Că pruncul meu e ’nvăţat,
In apă caldă scăldat Şi în leagăn legănat Şi ’n colo şi ’ncoace dat. Strigă hoţu-a doua oară : —Of, nevastă, lumea noastră’ Ţipă-ţi pruncul la pământ & hai cu noi la hoţit,
Că i-om face leganuţ Intr’un vârf de carpenuţ; Vântul când o trăgăna Ploile ţi l-or sclalda?
Oare ţâţa cin’ i-o da ?
Da Măicuţa Precista
Cules de THus Cergărtt normalist, dela Ion Moise din satid Qicrâcci-Constanfa.
CÂNTEC HAIDUCESC
M’a făcut mama haiduc Fără băt, fără nimic,
Fără paloş şi pistoale,
Nutnai cu palmele goale.
Ala dusei la hălăciuga S’aleg de-o biată măciucă Nici mai mare, nici mai mica Numai cât încape ’n glugă. Mă dusei pe la tufani Să omor la ăi mocani,
Să iau galbeni şi parale Drăguţe la numărare;
Şi ieşii la drumul mare
Şi-mi ieşi un boier mare • —Bună ziua, boier mare!
—Mulţumescu-ţi dumit'ale1 —la da-mi doua, trei parale ! Dar boierul ce zicea ?
Hai sic.... în m........I
Aoleu ! măicuţa mea !
Mă făcui micuţ în glugă Să scot drăguţă măciucă;
Da’ el credea că-i dau urda. Şi ’ncepui a număra,
Cu măciuc ’a-l măsura.
Dădui una, dădui două,
6
www.dacoromanica.ro
274
N’a aşteptat pân’ la nouă: Scoase cin’sute de lei:
Nici nu m’am uitat la ei.
Si dădui de şapte ori, Şi dădui de nouă ori, Scoase mii de gălbiori.
Cules de Puşcaşu OU , normalist, dela -N. Jornea din Cara~Murat-Constanţa
COLEA. ’N YALE LA MOLINĂ
Colea ’n vale la molina Este-un puţ cu apă bună Ş’o pârlită de maşină.
Se duc fetele de mână. Acolo de ajungea,
Logofătul poruncia:
—Sue lână pe maşină Că dau cu cravaşa ’n tine! —Iacă neică m’am suit, Oasele mi le am zdrobit. Opreşte, neică, vaporu Că mi a apucat picioru ; Opreşte, neică, maşina
Cules dela Oh. Coman din N., normalist
Că mi-a apucat şi mâna; Opreşte, neică, valeu!
Să vie şi tatăl meu,
Să-mi adune oasele De pe fusul troambelor;
S’adune oscioarele Din ciurul toazelor!
Colea ’n vale la fântână l o pârlită de maşină Unde-a pierdut Iana mâna, Mânuşiţa şi piciorul Mai la vale tot trupşorul
Tor (oman-Constanţa, de Constantinescu
CÂNTECUL LUI VLAICU
Frunză verde sălcioară Intr’o zi de primăvară, Bună veste intră’n ţară,
C’a venit de peste munţi Din frumosul sat Fierbinţi Făt frumos şi tinerel,
Numit Vlaicu Aurel;
Şi-a. venit cu tainic dor,
Să cuprindă lumea ’n zbor, Ca un şoim vestit de plai De pe vremea lui Mihai;
Şi s’aşază ’n Bucureşti Lângă curţile domneşti, Fermecând o lume ’ntreagă Cu-a lui pasere pribeagă, Ce sboară tot spre Carpaţi, Către fraţi ’nstreinaţi.
Dar nu trece doi, trei arii,
S’aprinde focu ’n Balcani, Când Românii au- sărit Şi pe loc l-au potolit,
In frunte cu Vlâicuşor Ce făcea minuni în zbor. Frunză verde trei stejari Vlaicu-mi trece spre; Balcani, Făcând recunoaşteri mari Cu-a lui pasere măiastră, Drept în Sofia să-mi iasă; Suindu-se tot mai sus,
Ca să nu fie ajuns De tunul Bulgarului,
Pe munţii Balcanulpi Iar Danef când l-a văzut N’a mai ştiut ce-a mai vrut; Tare s’a înspăimântat,
Tute pacea â ’ndheiaf
www.dacoromanica.ro
în oraşul Bucureşti,
Fala Ţării Româneşti Vlaicule, Vlă'cuţul mamii, Aşa ţi-au voit duşmanii:
Când ai dat să treci Carpaţii, Să dai mâna cu toţi fraţii. Norocul te-a părăsit,
Pasărea te-a prăbuşit,
Şi pe tine te-a zdrobit.
Cu salvarea: te-an luat Şi’n Câmpina te-au bagat; Doctorii te' a ’nbălsămatr Şi în tren te-au aşezat,
In Bucureşti te-au’adus,
In Sfântul Gheorghe te-au pus Te-au ţinut două, trei zile Ca să vie toţi la tine: Prietenii şi-ai tăi fraţi De dincolo de Carpaţi,
Cu flori te-au încununat, Decoraţie ţi-âu dat,
C’ai fost brav şi devotat.
La groapă când te-au pornit,
Pe la Palat te-au trecut,
Rege, Regină te-au plâns Cu toţi miniştrii la rând Până te-au pus în mormânt; Armata ţi-a defilat,
Lumea ’ntreagă te-a jelit Dela mare pân’ la mic;
Iar de-asupra pe mormânt Trei fetiţe plâng- la.râ-nd 5 Plânge sora mare, trate,
Cu păr auriu pe spate;'
Jeleşte cea mijlocie Cu părul pân’ la călcâe;
Jeleşte şi cea mai mică Frunza ’n codru se despică. Te-au plâns fraţi, te-au plâns surori
Şi-ai Ardealului feciori;
Te-a plâns mamă» te-a plâns tată Te-a plâns Rofnânia toată.
Cules dela Pricapia M. Pricop din satul Abdulah-Constanţa, de Ştefan Andrei,., normalist.
www.dacaromamca.ro
FOIiKhOtţ BULGĂRESC DIf) DOBROOEA
Cules din satul Casapchioi (Constanţa) de N. Crivelescu, normalist
COLIND
Doşli sme vii Dobri goste,
Dob-i goste,
Coledari.
Doşli sme vii Văv polunosti,
Da vi nosim Blaghi vesti:
Bog se rudi Snoşti vecer,
Snoşti vecer,
Po vecera...
Ot Boga vi Mnogo zdravi!
A ot nazâ Yeselbiţa!
Da ste zdravi De godina!
Da ste jivi Do amina!
Cules de.la Ilie Mitiu, de 19
Venit*am la voi Oaspeţi buni,
Oaspeţi buni, Colindători.
Yenit-am la voi In miezul nopţii.
Să vă aducem Yeşti bune: Dumnezeu s’a născut Astă seara,
Astă seară,
Pe ’nserate.
De la Dumnezeu Multă sănătate1 De la noi Yeselie !
Să fiţi sănătoşi Până la anul1 Să trăiţi In veci!
i, din Casapchioi
CÂNTEC DIN POSTUL PAŞTILOE
cănd se joacă hora neîncheiată
Orev, orev, zi'en orev, Cătu răsteşi pu plănină, Pu pl-nină pu răvină, Padălu Iută slăna
Nuc, nuc, verde nuc Când creşti pe munte Pe munte şi pe câmp. Cade brumă arzătoare
www.dacaromanica.ro
217
Cătu mene maică. muma.' Bralăi muma bujur ţveti Em gui brală, em placălă. Lulo boje, mili boje,
Ză şto mie bujur ţveti Că tu neamăm părvu liubi, Az dă bira, to dă gledă,
I az dă chice, to dă zemă ?
Iz pătiu vărvi iuluvaci, Iuluvaci, biluvaci.
To nă Stâncă pudumă;
Mălci, Stanche, ni dei placă! Az şe bade pervu liubi Ti şe bireşi, i az şe gledam ; Ti şe cliicişi, i az şe zămăm.
Ca min6 o mică* fată/
A adunat fata flori <Ie bttjof Le aduna şi plângea Ah, Doamne, milostive Doamne,r De ce mai sunt flori de- bujor Dacă n’am pe întâiul iubit,
Eu sa le culeg, el să le priviascâ, Eu să mă gătesc, el să le ia ? Pe drum trece văcarul,
Văcarul, bivolaruL El vorbi Stancăi:
Taci, Stanco, nu mai plâng©.
Eu voi fi primul tău iubit.
Tu să culegi, eu să privesc,
Tu să te găteşti, eu să ti le iau.
Cules de Lucreţia Lumitrescu, învăţătoare. dela o fald mare din CasapcMoi- Consta ufa.
EADU ŞI TUDOR
Căcăvi pomen o stanalo Na Beidaut, selu guleamu, Na Ciulac Vălcuută svadbă? Sfirchi i căvali sfirehă ;
Na burba, na pdivanstu,
Radi i Tudur dvamă.
Di să zălavehă;
Beli si răţe plescăliâ.
Radi Tudur zălavă ^in’ gu nibe izgănă F cerna zirnea gu putupi, Tudur du Bogă isvică •
Po scoru Dina dă dode.
Dilata Dino dă gledSş I Dimca dă gă jeniş.
Ce ispravă s’a ntâmplat In Beidaud, sat mare,
La nunta lui Ciulac Valeu ? Fluiere şi cavale cântau;
La trântă, la pelivănie Radu şi Tu dor S’au apucat;
Manile albe plesniau.
Eadu îl prinse pe Tudor Si-1 ridică în cer Şi ’n pământul negru îl izbi. Tudor strigă pân’ la Dumnezeu : Să vie iute bina.
— Să vezi de copii, Dino,
Şi s’o măriţi pe Dimca.
CVcs delii Marin Ivanoia din Casap chim
STOIAN ŞI URSUL
Stuianedeşe i pieşe, Maică-mu u divan stue.şe, Stăclă ceşe tea dărjeşe;
Toi să put musta pusmivă. Stuianuva maicita
Stoian bea şi mânca, Mamă-sa ’ divan şedea, Pahar do sticlă finea;
El pe sub mustaţă râdea. Mama lui Stoian
www.dacoromamca.ro
278'
Tea na Stuian/ dumaşe : ■ Stuiene, sinio, Stuiene,
Cătu ideş î pieş,
Şto să put musta pusmivaş ? Stuian mame dumaşe :
As şi tă, mamo, pupitâm De dă să, mamo, puscrie ?
Ci mă Ţariu vi căi.
Ci imă mecica pilivan,
Şes gudini hranena,
Tri gudini ueena.
—	Se şi tă, mamo, nameret. Stuian maică-si pusluşe
I si pri Ţari utide I si na Ţariu vicăl:
Ţariu liu, Sulimaniuliu,
Zaşto ma vicaş, Tariuliu?
De tii toita mecica,
Mecicata pilivaneata V As dodah da se pubore.
] să Stuian fanalo Săs mecicata da se bore;
1 să puborelia Tri dena i tri noşte.
Netu să mecica ustavă,
Netu Stuian umuriavă,
Cătu Stuian răsărdisă,
Ci si mecicata izgănă,
I du nibe izgănâ.
’F cerna zimi agu putupi.
I sărletu i izvade I na Ţariu gă zănese I na Ţariu dumaşe :
—	Na ti, Ţâre, mecicata. Mecicata, pelivaneata.
Cătu trescă tă trise,
Săs nea da sa isţireavăş.
Cul*s '! el a II >e Mi fin (19 unit
Vorbi lui- Stoian-: •
Stoiene, fiule, Stoiene,
Când bei şi mănânci,
De ce râzi pe sub mustaţă? Stoian spuse mamei sale :
Eu, mamă, o să te ’ntreb Unde să mă ascund, mamă 1 Căci m’a chemat Ţarul.
Si are un urs voinic,
Şase ani hrănit,
Trei ani învăţat.
— Maică, tot o să te găsiască; Stoian o asculta pe masa Şi se duse la Ţarul Şi Ţarului i-a spus :
Ţarule, Solimane,
ue ce mă chemi, Ţarule ?
Unde ti-i ursul,
Ursul voinicul ?
Am venit să mă trântesc.
Şi se apucă Stoian
Cu ursul să se trântiască; . ..
Şi se trântiră
Trei zile şi trei nopţi.
Nici ursul nu se lăsa,
Nici Stoian nu obosia Şi când mi se supără Stoian, tri mi i inşfăcă pe urs,
11 ridică pună ’n cer Şi-l izbi în ţărâna neagră.
Apoi îi scoase inima Şi i-o de te Ţarului Şi Ţarului îi zicea: .
Na-ţi Ţarule, ursul,
Ursul, voinicul.
Când frigurile te-or tremura Cu ea să te lecueşti.
din Cttsapclnoi.
CÂNTECUL LUI STOIAN
Povniş li, mamo, znaiş li V’ga beşi zla zimă,
Zla zimă, gladnă gudină,
1 Iii behme devet drugari,
Ţii minte, mamă, ştii Când era iarnă grea,
Târnă grea foamete mare, Ne-am întovărăşit nouă prieteni,
www.dacoromamca.ro
279
Să zăcălnahme: cogutu sreşnim Săs crăftă mu dă să pricistim. Sreşuahmi, mamo, sreşnahmi, Sreşnahmi baţi i bulca Săs măşcă rojba.
Sici chite mirno minaha ;
As mirno ni minah;
Drăpăm batii i bulca u gurata,
Nătăhnam deditu na şiş Turem bulca da pei, i baţi
î)ă vărti deditu lif ogănea ; Setne ustaoh-ghi tam,
Stignam moi ta verna drujina Sreşnahmi, mamo, sreşnahmi, Sreşnahmi inâ perdea;
Ot tri stârni ogăn zapaleh Cugatu ofţite bleinea,
Zvezdite ut-nibetu padaha.
U tam să săvărnahmi,
Minahne pri ini grozde:
Sicichite, mamo, cusnahă ;
Az, cătu pusednah,
Moita răca isăhnă.
— Stuiene, mamo, Stuiene, Devet gudini dja-1 si Devet pustelchi izgni,
Oşte devet dă lijişi,
Pu cuneţ, nostum, dă mineş, Săs iglata dă să putpirăş Săs stălbă u gărnetu dă slejiş Na dănutu tursclii dă sedniş.
Ne-am jurat: pe cine-om întâlni Cu sângele Iui să ne ’mpărtăşim. Şi-am întâlnit, mamă, am întâlnit, Am întâlnit pe nenea şi cumnata Cu un prunc băeţaş.
To^i trecură în pace;
In pace eu n’am trecut:
Am atras pe nenea şi cumnata în
pădure,
Am înfipt copilul în frigare, Pusei pe cumnata să cânte şi pe nenea
Să ’nvârtească copilul pe foc ; Apoi i-am lăsat acolo,
Şi ajunsei ceata mea credincioasă. Am întâlnit, mamă, am întâlnit, Am întâlnit o târlă ;
Din trei părţi foc i-am pus Când oile behăiau,
Stelele din cer cădeau.
De-acolo ne-am întors Şi-am trecut pe lângă nişte struguri :
To^i, mamă, au gustat ;
Eu, când am vrut să gust,
Mâna mi s a uscat.
— Stoiene, mamă, Stoiene,
Nouă ani ai zăcut,
Nouă saltele ai putrezit, încă nouă să mai zaci,
Pe aţă ca pe pod să treci,
In ac să te razimi,
Cu scara în oală să cobori,
In fundul oalei turceşte să şezi!
Cules dela Mar io Ivanovna. de 18 ani, clin Casapchioi.
www.dacoromamca.ro
FEMEILE
(Poveste tătărească)
Erâ odată un om care avea o fată aşa de bună şi de frumoasă, cum rar mai poţi găsi,-şi de aceea era râvnită şi peţitâ de toţi flăcăii de prin prejur.
Odată veni unul şi o ceru. Cum llăcăul erâ de neam bun, frumoş şi bogat, tatăl i-o făgădui. După aceia veni un altul şi văzând că tatăl nu vrea să i-o deâ,—fiindcă o făgăduise celuilalt,—trimise vorbă că dacă nu-1 primeşte de ginere, atunci el va veni cu tot neamul lui şi-l va omorî, îi va pustii toată averea şi-i va luă fata. Omul n’avu încotro şi făgădui fata şi acestuia. La urmă veni un fiu de paşă,—adus de faima fetii, — ca s’o ceară şi omul n’avu ce lace şi i dete şi acestuia răspuns bun.
Acum, ce erâ să facă bietul om? Se sbâteâ, dân du-şi cu pumnii în cap şi smulgându-şi părul, căci aveâ numai o singură fată şi o făgăduise la trei fiă căi Intr'o zi, mergând el amărât pe câmp, se întâlni in drumul lui cu un pustnic, care strângea burueni pentru mâncare; erâ tare bătrân şi avea o barbă albă revărsată peste piept. Pustnicul,—văzându-1 pe om a-mărât, - se opri din cules, puse mâna streaşină la ochi şi-l întrebă de ce este necăjit. Omul îi povesti tot amarul lui, iar bătrânul cu barba albă îi zise:
—	„Nu mai fii necăjit, căci te scap eu. Să mergem amândoi la casa ta!“ Şi porniră la drum. Pe când mergeau, pustnicul întrebă:
—	„Ai acasă o căţea şi o pisică ?“
—	rAm, răspunse omul,-dar ce faci cu ele?L
—	„Vei vedea!“ şi porniră înainte.
Când ajunseră acasă, omul aduse pustnicului că-
www.dacoromanica.ro
281
ţeaua şi pisica. Bătrânul întinse toiagul, spuse încet câtevâ vorbe neînţelese şi deodată căţeaua şi pisica se prefăcură în două fete, care nu se deosebiau intru nimic de cea a omului.
—	„Uite,-zise pustnicul,—ai acum trei fete, pe care nici tu nu le poţi deosebi una de alta; dă fiecărui peţitor câte una şi pace bună.“
După aceia bătrânul îşi luă toiagul şi plecă.
Omul, rămas singur cu cele trei fete, nu mai cunoaşteâ nici el care este fata lui cea bună.
In urmă, au venit cei trei flăcăi şi au luat fiecare câte o lată, iăcând nunţi mari cu alai.
Vreme de un an după aceia, i s’a făcut dor o-mului şi s’a dus să şi mai vadă fetele şi ginerii. A mers el mult pe jos şi într’o seară a ajuns la unul din ei. A găzduit bine, a mâncat bine, ca la fata şi ginerele lui. A doua zi de dimineaţă, stând de vorbă cu ginerele său, l-a întrebat cum o duce cu femeia V Acesta răspunse:
—	„Aş duce o bine numai atât că uneori urlă la mine ca un câine".
Omul pricepu că aceasta era lata lăcută dintr’o căţea. Plecă de aci şi se duse la cel de al doilea gi nere. Când întrebă cum o duce, i se răspunse:
—Aş duce-o bine, numai atât că uneori mă zgârie ca o pisică". Şi omul pricepu că aceasta eră făcută dintr’o pisică. Când ajunse la cel de al treilea ginere şi 1 întrebă cum o duce cu femeia, acela îi răspunse:
—	„Sunt foarte mulţumit şi n’am nimic de zis'-.
Omul începu să plângă, căci acum îşi recunoscu
fica lui cea bună.
Şi de atunci în lume sunt trei teluri de lemei: cele născute dm femee, din căţea şi din pisică. Să te ferească Dumnezeu să ai parte de vreuna din cele două din urma.
Culeasi <le la /eclioria Duraşi, lalai Jm «atul l’er\elia, Corn Ti tl-iL.ear, Jiul, Constanta ele
I. DUM1TRESCU Invăţitor-Pervelia
www.dacoromamca.ro
DIN LEON DIACONUS
Războiul bîzantino-ros intre Ion Tzimisces şi Swiatoslav
LA SILI5TRA
Cartea IV cap 5. Pe când (împăratul Nicephor) îşi trecea timpul cu acestea 1), iată că veniră soli de la Moesi 2), spunând că stăpânitorul lor îşi cere obişnuitul tribut şi că pentru aceasta au fost trimişi la împăratul. Iar acesta, umplându-se de mânie peste firea lui,—căci de altfel era un om măsurat şi nu se lăsa stăpânit din-tr’odată de vre-o supărare, — ridicându-şi glasul zise: «E o ruşine ca Romeii, victorioşi prin arme asupra ori cărui duşman, să plâtiască tribut ca sclavii unui neam scythic păcătos şi spurcat b Apoi, întorcându-se către tatăl său Bardas—căci din întâmplare se alia alături, având rangul de Caesar—îl întrebă, parcă nedumerindu-se • „oare ce vor Moesii de Ia mine cu tributul acesta pe care-1 pretind Romeilor? Sau poate că m’am născut să fiu sclav? Şi oare voiu plăti tribut Eu, augustul împărat al Romei lor, unui neam spurcat şi calic?". Porunci apoi ca solii să fie pălmuiţi peste obraz şi le zise: «haide, plecaţi şi vestiţi pe stăpânul vostru cel îmbrăcat în cojoc că în curând prea puternicul şi prea strălucitul împărat al Romeilor îi va călca ţara şi-i va plăti tributul cu vârf şi îndesat : ca să se înveţe minte, de trei ori sclavul din strămoşi, şi să cunoască pe Domnii Romeilor ca stăpâni,
1) Cu serbările pentru cucerirea cetăţii Tarsus din Asia Mică-3) Mocsi=Locuitorii dintre Balcani şi Dunăre.
www.dacoromamca.ro
283
iar nu să le ceară tribut ca unor robi». Zicând acestea* li trimise spre ţara lor ; iar el, strângându-gi toată armata, porni în potriva Moesilor şi cate cetăţui erau vecine cu Romeii, pe toate le cuceri prin atac. Insă mai apoi, cunoscând locurile şi văzându-le sălbatece tare şi pline de păduri,—căci poetic vorbind în Ţara Moesilor „relele se îngrămădesc pretutindeni peste rele“, plină fiind această ţară de codri şi prăpăstii şi mlaştini şi de bălti, fiind apoasă ţara şi acoperită de păduri dese şi Închisă de pretutindeni de munţi nestrăbătuţi şi aşezată lângă Haemus şi Rhodope şi brăzdată de râuri foarte mari,—1 toate acestea văzându-le Nicephor, s’a răsgândit să-şi mai ducă armata nealcătuită a Romeilor prin locuri primejdioase, ca să nu cadă ca o turmă spre măcel în mâinile Moesilor. Căci se povesteşte că nu o singură dată s’au războit Romeii prin clisurile Moesiei şi că au fost nimiciţi în chip dureros.
cap. 6: Deci luă hotărârea să nu se mai primejduiască prin acele locuri grele şi sălbatece, ci, adunându-şi armata, se întoarse la Byzanţ şi apoi, chemându-1 pe Calocyres, pe care-1 înzestrase cu demnitatea de patrician, un om îndrăzneţ şi înflăcărat, îl porni la Tauroscyţii pe cari în graiul comun îi numim Ruşi, ca să le înpartă aurul dat de dânsul, în greutate de cincisprezece centenarii şi să i conducă spre ţara Moesilor, pe care s’o ocupe.
Astfel Calocyres plecă la Tauro-Scyţi; iar împăratul, ducându-se la circ, conducea jocurile equestre.
Cartea V. cap, 1. ...Iar Calocyres patricianul, care fusese trimis la Tauro-Scyţi prin poruncă împărătească, de îndată ce ajunse în Scythia, legă prietenie cu Domnul acestei ţări şi, cumpărându-1 cu daruri şi fermecându-1 cu meşteşugite vorbe—căci peste măsură de lacom de câştig este neamul Scythic şi aplecat către daruri,—l’a înduplecat să porniască in potriva Moesilor cu o armată numeroasă; apoi, învingându-i, să le ia ţara în stăpânire si să se aşeze in ea ; iară lui să-i înprumute oşti înpo-triva Romeilor, ca să puie mâna pe putere şi să capete
1)	Despre vciloatea acestei sume. vezi Sclilo<zer Ia AuaWelui hcslor V. 130,5 şi Ducange: Glossar Gr. I 633.
www.dacaromanica.ro
284
coroana imperială. Pentru aceasta el îi promise daruri aşa de mari din comorile înpărăteşti, cum nu se pot înşira în vorbe.
cap. 2: Iar Swiatoslav 1j, căci aşa era numit de Tauri, când auzi aceste vorbe, nu-şi mai putu stăpâni pornirea sufletului; ci, cucerit de speranţa averilor şi visând stăpânirea pământului Moesiei şi, cum era un bărbat cu suflet aprins şi îndrăzneţ şi puternic şi sârguin-cios, stârni în massă toată tinerimea Taurilor pentru acea expediţie.
Âşa dar, adunându-şi o armată de 60.000 de bărbaţi viguroşi, în afară de mercenari, porni în potriva Moe-silor înpreună cu Calocyres patricianul, cu care se legase pYin lanţurile prieteniei, lîindu-i ca un frate. Iar când a-junseră la Dunăre şi se pregăfiau să coboare pe uscat, le ieşiră înainte Moesii cari, aflând de aceasta, pregătiseră o armată de 60.000 oameni. Insă Taurii, coborând din luntri cu foarte mareînsufleţireşiacoperindu ce cu scuturile şi tră-gându şi săbiile, făceau mare măcel în Moesi- Iar aceştia, ajunşi la grea cumpănă şi ne mai putând ţine piept, o rupseră la fugă spre Dorystolum 9J, un oraş întărit al lor. Se spune că în aceeaşi vreme Petru, Domnul Moesilor, un bărbat religios şi venerabil, zguduit de această înfrângere neaşteptată, căzu în boala epilepsiei şi după puţin timp a răposat. Dar acestea s’au petrecut in Moesia ceva mai târziu Insă Nicephor, împăratul Piomeilor, de ’ndată ce înţelese planurile Taurilor şi cum toată viaţa sa fusese sârguitor, treaz, prea puţin aplecat somnului şi nu cu totul rob plăcerilor — căci nimeni n’ar putea spune că l'a văzut chiar în tinereţe pierzându-şi timpul cu petrecerile —luă dispoziţii de tot soiul; instruiapedestrimea, înarma cohortele, orânduia falanga călăreţilor şi înbrăca în zale călărimea. De asemenea, fabricând maşini aruncătoare, el le aşeză în turnurile cetăţilor şi legând de turnul de pe ţărmul Bosforului un lanţ de fier, ce se numeşte de
/) Spliendostlilabus.
‘Ji Dorţistoliun -Silistra. Duioslor. Cronicarul rus Ncslor scrie ca bwiotos/av a curent Bnlqaria la 007. La 068 a fost chemat in patrie in mitra Pecenegilor, cari alacau Chirciţi După cr-i respinse, el se întoarse din nou la bilislru laU7l şi bătu pe Bidqari in>r un al doilea războia, despre care scriitorii bizantini nu spun nimic. .
www.dacoromamca.ro
obiceiu „Centenarium“, îl întinse de-acurmezişul strâm-torii pe nişte trunchiuri foarte mari şi-l legă de turnul castelului din partea opusă. Şi cum era activ şi adânc In planurile sale, nimenea dintre muritori n’ar fi bănuit din faptele lui în potriva cărei naţiuni va porni războiul. Iar lui i se părea folositor să-şi facă prieten pe unul dintre duşmani, socotind că astfel va fi superior celuilalt şi că-1 va învinge mai uşor,
cap. 3 : Aşa dar, fiindcă văzu că nu va putea ajunge la o înţelegere cu Taurii, căci aflase că patricianul Calocyres, care se abătuse de la drumul cel drept şi-i disputa tronul, având mare trecere la S\uatoslav, nu va lucra nici de cum după placul său, hotăra să trimită soli mai degrabă la Moesii cei de aceeaşi lege ca şi dânsul. Porni aşa dar la ei pe patricianul Nicephor, supra numit Eroticul şi pe Philotheu, episcopul Euchaiţilor, ca să-i câştige făcând apel la religia lor comună—căci Moesii cinstesc legea creştină fără controverse—şi să ceară de la ei pe copilele de neam domnesc ca să leînsoţias-că cu fii împăratului Romeilor, aşa în cât, prin această înrudire, să se lege şi o pace şi o prietenie nestrămutată între Moesi şi Romei. Moesii primiră cu bucurie solia şi urcând copilele de sânge domnesc în nişte care căci femeile Moesilor obişnuesc a călători în care le trimi seră la Nicephor împăratul, rugându-1 să le vie cât mai curând într’ajutor şi să înlăture de la grumajii lor securea Taurilor.
cap. 6‘—9: împăratul Nicephor este ucis în urma unei conjuraţii şi-i urmează pe tron loan Tzimisces .
Cartea IV cap. 3: Portretul lui loan Tzimisces: „Avea faţa albă, de o culoare frumoasă; părul blond şi rar spre frunte; ochii ageri, albaştri; nasul fin şi potri- 1
1) Cu privire In numele ile Tzunişces, Leo Diaconul seri» iu cartea V" cap. 9: „era numit Tzintisces—iar act astă porecla pe limba armeană tradusă în greceşte, însemnează , mnsarhites" : cuci şi a căpătat-o fi nd foarte scurt de statură". In qreaca medievală ..muzachites ' însemna pitic. O etimologie deosebită o dă învăţatul armean Cirbied : în Armenia mare există un oraş „Cemişgaizag", nume care însemnează ,,sandal de purpu ră‘\pe care-l poartă orientalele. In antichitate acest oraş se numia Hie-rapolis. In el s’a născut Ţhnisces, care în ar meneşte se scrie ., Cemisylng şi. înseamnă „sănăălaş de purpură•...	...
www.dacaromamca.ro
vil’; barba roşcată şi pătrată, iar în partea de jos potrivită şi cam puţină, în ce priveşte statura, era lat in piept şi în spate şi avea o forţă de uriaş şi multă agilitate în mâni şi atâta vigoare, în cât cu greu ai fi stat înpotrivă-i. Asemenea eroilor, era lipsit de frică şi tare în nenorociri şi de o îndrăzneală surprinzătoare pentru corpul său cam puţintel. Năvălia singur, fără teamă, în oastea inamică şi făcând un mare măcel, se întorcea iute la ai săi, nevătămat. In sărituri, ia jocurile cu mingea, la aruncatul lăncii, Ia încordatul arcului şi Ia săgetat, întrecea pe toţi cei de o vârstă cu el. Se spunea chiar că, aşezând patru cai înşeuaţi unul lângă altul şi avântân-du-se dintr’o parte, întocmai ca o pasere, săria peste cel din partea ceialaltă. Trăgea aşa de bine cu săgeata la ţintă, în cât o petrecea şi printr’un inel şi întrecea şi pe faimosul insular cântat de Homer în străpungerea ţintei cu săgeata. Aşezând o minge de piele în fundul unui vas de sticlă şi dând pinteni calului, o izbia din fugă cu un băţ aşa că, scoţând-o din fundul vasului, o purta prin aer ; iar vasul rămânea în acelaş loc nemişcat şi nevătămat. Era mărinimos şi darnic mai presus de toţi: ori cine ar fi cerut de la dânsul ceva, nici odată nu pleca înşelat în speranţele sale Astfel făcea bine tuturora cu bunăvoinţă şi veselie, înpărţind ca un profet nectarul binefacerii; şi dacă Basilius, prefectul Cubiculului, n’ar fi întârziat această pornire nesăturată spre dărnicie, în curând ar fi golit însuşi tesaurul imperiului prin risipa faţă de cei săraci. Acest defect mai ave a împăratul Ioan, fiindcă era aplecat prea mult spre băutură şi vin şi ospeţe şi se arunca cu lăcomie în plăcerile trupeşti.
cap. 8: împăratul Ioan îşi frământa sufletul în multe griji şi sta la cumpănă în răspântie, de teamă să nu greşiască drumul drept. Căci lipsa de hrană şi foametea bântuia de trei ani imperiul Romeic şi mai ameninţa şi primejdia Ruşilor, deschizându-i perspective nu tocmai înveselitoare, precum şi incursiunile Cartaginezilor şi A-rabilor în Siria de lângă Antiohia, care de curând trecuse ub stăpânirea Romeilor. Insă foametea, acest rău nebiruit, el o înlătură adunând provizii cu. .sârguinţă. şi. in-b
www.dacoromanica.ro
ţeală din toate târgurile. Infrânse atacurile Agarenilor cu ajutorul trupelor de orient, comandate de patricianul . Nicolae care, fiind eunucul casei împărăteşti, prin multe exerciţii căpătase iscusinţa războiului. Cu Swiatoslav, capul oştilor ruseşti, bolărâ să lege pace. Astfel, trimiţând soli la dânsul, îi propuse ca, primind plata promisă Iui de către Nicephor pentru invazia înMoesia, să se întoarcă la casa sa şi în Bosporul Cimmeric şi să părăsiască Moesia, care aparţine Romeilor şi care din vechime încă face parte din Macedonia. Căci se spune că Moesii, des-făcându-se de Cotragi, Chazari şi Cumani, neamuri hi-perboreice 1 2), îşi părăsiră Iocuinţeţe lor părinteşti şi, rătăcind prin Europa, au ajuns să se aşeze în Moesia în vremea când stăpânia la Romei Constantin supranumit Pogonatul 3) şi că de Ia şeful lor Bulgar şi ţara s’a numit mai apoi Bulgaria 4).
cap. 10: Iar Swiatoslav, îngânfându-se de biruinţa sa în potriva Moesilor şi trufindu-se cu barbară îndrăzneală—căci acum era stăpân puternic în ţară şi prin cruzimi neobişnuite ţinea în frâu pe Moesii fricoşi şi spăi-mântaţi, mai ales că, luând prin luptă Filipopolea, se zice că, după obiceiul barbar, cu multă cruzime a crucificat 20.000 oameni prinşi în cetate, iar pe ceilalţi cari au rămas, predându-i-se, i-a maltratat — dete solilor Romei răspunsuri trufaşe şi îndrăzneţe • „că el nici odată nu va părăsi această ţară roditoare, dacă nu i se vor plăti sume mari de bani, răscumpărându-se în acelaş timp cetăţile şi robii şi câte a câştigat prin războiu; că dacă Romeii nu vor să-i plătiască acestea, atunci să părăsiască Europa, unde nu au nici un drept şi să se retragă în Asia; că, în fine, sub alte condiţii nu va putea fi pace între Tauro-scyţi şi Romei". Iar împăratul Ioan, de îndată ce primi asemenea răspuns din partea unui Scyt, trimise soli cari să-l înştiinţeze astfel: că „pacea, dăruită nouă din vremuri vechi şi pe care Dumnezeu
1)	Aqareniz^-Sarasini, Arabi
2)	Neamuri nordice, din spre Volga
3)	C-tin Pogonatul 668—685.
4)	Fals, Bulgari, Volgari de la fi. Volga.
www.dacoromanica.ro
$88
tie-â păstrat-o nelulburată, nu se cade să lie câtuşi de puţin smintită de noi, fiindcă Providenţa este aceea care conduce totul şi fiindcă noi ne conducem de legile creştinilor. Pentru aceia vă sfătuim ca pe nişte prieteni şi vă îndemnăm să ieşiţi pe dată din ţara care nu vă a-parţine, fără întârziere şi fără tăgadă, cunoscând că, dacă nu veţi da ascultate acestui sfat sănătos, nu noi, ci voi înşivă veţi fi aceia cari veţi tulbura străvechea pace. Şi acest răspuns noi nu vi-1 dăm cu îngâmfare , căci ne punem nădejdea în Christos, Dumnezeul cel fără de moarte aşa că, de nu veţi ieşi din ţară de bună voie, vă vom scoate şi Jar’ de voie. Şi cred că nici tu nu ai uitat de nenorocirea tatălui tău Ingor care, nesocotind tratatele încheiate cu jurământ, s’a pornit cu multă răscoală şi cu nenumărată mulţime de luntri, plutind spre regina o-raşelor l 2) şi în urmă s’a întors cu multă durere, cu zece luntri numai, în Bosporul Cimmeric ~), făcându-se el sin gur vestitorul nenorocirii sale. Trec cu vederea şi moartea lui grozavă când, ridicându-se cu războiu în contra Germanilor, şi fiind prins de aceştia, fu legat de trunchiul unui arbore şi spintecat în două. Şi cred că nici tu însuţi nu-ţi vei vedea căminul dacă \ei constrânge armele Romeice să porniască înpotrivă-ţi, ci până într’atâta vei fi zdrobit chiar în ţara în care te afli înpieună cu oştile. tale, în cât nici o corabie nu va scăpa spre ScUhia ca să vesliască sfârşitul tău grozav". Iar Swiatoslâv, înfu riindu-se de un astfel de răspuns şi cuprins de mânie şi trufie barbară, răspunse astfel: ,.Nu yăd nimic care să siliască pe împăratul Romeilor să vie la noi; să nu se osteniască deci cu drumurile spre ţara aceasta, căci noi înşine în curând ne vom înşira corturile la porţile Bizanţului şi vom încinge oraşul cu un val întărit şi năvălind într’ânsul, îl vom cuceri cu forţa, dacă merită a tâta osteneală, şi vom dovedi cu fapta că noi nu suntem doar nişte meşteri, cari trăesc din munca mânilor, ci bărbaţi de sânge, ce se luptă cu armele cu..iluşmajiii. Şi poate că el judecă foiţa rusească, din neştiinţă, după
1)	Constanţi nopoie.
2)	Str. Cherci sau leni-cale între M. Azotului şi behgră:
www.dacoromamca.ro
• -289
vre-o muieruşcă crescută la umbră, sau după nişte copii cu caş la gură, de încearcă a ne spăimânta cu astfel de ameninţări*.
Cap. 11: împăratul, de îndată ce primi acest răspuns trufaş, înţelese că nu mai este timp de tărăgănat, ci să pregătească totul cu cea mai mare sârguinţă pentru războiu, ca să preîntâmpine invazia aceluia şi să-i închidă drumul spre regina oraşelor. Numai decât el alese o ceată • din tinerimea vitează, pe care o numi rnemuritoare" şi porunci să fie gata pe lângă dânsul. Apoi alese pe Bardas. Magistrul miliţiei, supranumit şi Sclerus, fratele Măriei care a răposat după căsătoria cu împăratul, un bărbat ager şi de o rară virtute; îl alese apoi şi pe patricianul Petre, cel ce fusese numit Prefect încă din timpul împăratului ’Nicephor pentru calităţile şi vitejia sa în războiu, — căci se povesteşte anume că pe vremea când Scyţii intraseră în Tracia, Petru, deşi eunuc, li-a eşit înainte cu legiunea sa ; iar ducele Scyţilor, om uriaş la trup şi bine înzăuat, Tăsucindu-şi suliţa ehormă, şi înaintând călare între cele două oşti, se falia că cine ar îndrăzni să se măsoare cu dânsul. Iar Petru, adunându-şi puterile şi curajul şi, împotriva aşteptărilor tuturor, repezindu-şi calul cu pintenii şi prinzându-şi lancea cu putere, o înfipse cu amândouă mâinile în pieptul Scytului; şi a fost aşa de grozavă lovitura, încât vârful îi străpunse spinarea, străbătând şi zalele, iar uriaşul se prăbuşi la pământ fără a scoate nici un cuvânt: la care privelişte nouă şi de minune Scyţii, spăimântându-se, o rupseră la fugă. Pe aceşti doi comandanţi îi alese împăratul şi le porunci ca, adunându-şi forţele, să porniască spre părţile vecine ale Moesiei şi să-şi aleagă în acele locuri taberele de iarnă ; apoi să-şi hâr-şiască oştile bine; să supravegheze ţinutul, ca nu cumva să-i scape pe Ruşi in ţară şi să- trimită în locurile duşmanilor oameni îmbrăcaţi în straie scytice şi cunoscători de mai multe limbi, aşa încât să iscodiască planurile lor şi apoi să le comunice împăratului. Primindu-şi aceste în sărcinări dela împăratul, ei porniră la drum cu oştile în Europa..
Cap; 12: Ruşii, cum aflară de trecerea lor, trimiseră
1
www.dacoromanica.ro
290
înainte o parte din oastea lor, căreia îi adăogară ş> un mare număr de Huni şj de Bulgari. Iar magistrul miliţiei, Bardas, aflând de sosirea lor şi cum de altfel era om ager şl întreprinzător, se folosi de acest prilej şi cu mult curaj şi însufleţire, după ce-şi adună în jurul său trupa de elită, porunci să se ridice steagurile ca să se măsoare cu duşmanul. II trimise înainte pe Ioan Alacă cu însărcinarea de a iscodi pe Scyţi, spre a-şi face o ideie de numărul lor şi în ce loc au tăbărât şi ce anume fac şi apoi, văzând acestea, să repeadă numai decât un sol, care să-l vestească de toate, p?ntru ca în urmă să-şi poată orândui oastea pentru războiu. Iar Ioan, luându-şi tovarăşii aleşi, călări fără zăbavă spre Scyţi şi chiar a doua zi trimise înştiinţare la Magistrul miliţiei cu îndemnul să vie cu toată puterea armatei, căci Scyţii nu sunt departe şi că au tăbărât în apropiere. Auzind acestea, Bardas îşi împărţi oastea în trei, poruncind ca o parte să ţie drumul drept, iar celelalte două să meargă pe de lături prin păduri şi, de îndată ce vor auzi glasul trâmbiţelor sunând atacul, să năvălească din ascunzători. După ce porunci acestea comandanţilor, el porni de-a dreptul în spre Scyţi şi începu lupta cu străşnicie. Iar oştile duşmane îl întreceau în număr, socotindu-se Ia peste 30.000 oameni, pe când ostaşii lui Bardas, împreună cu cei cari stăteau ascunşi în codri, abia dacă erau vre-o 10.000. Intre acestea cele două oşti lovindu-se de aproape şi căzând cei mai puternici dintre luptători, se spune că un oarecare Scyt, încrezându-se în puterile şi mărimea trupului său şi repezindu-se călare dintre ai săi împotriva lui Bardas, îl izbi cu sabia în coif; însă lovitura căzu zadarnică, iar lama, curbându-se în cască, lunecă alături. Iar Constantin patricianul, fratele lui Bardas, un tânăr căruia abia îi mijeau tuleie în barbă, însă voinic la trup şi în forţe, se aruncă cu sabia năvalnic asupra Scytului; şi acesta, temându-se de rană, îşi aplecă trupul pe şoldul calului, evitând lovitura pe care însă o primi calul în gât, care-i fu tăiat în curmeziş ; iar Scytul prâbugindu-se la pământ odată cu calul, fu ucis de Constantin.
Cap. 13: Deci cumpăna biruinţei înclinându-se când
www.dacaramamca.ro
într’o parte, când intr’alta şi iarăşi aplecându-se când spre unii, când spre alţii, Bardas porunci să se sune trâmbiţele puternic şi să cheme oştile în ajutor; iar acestea, la auzul goarnelor ieşind din ascunzători, cad în spatele Scy-ţilor cari, cuprinşi de frică, şovăesc spre fugă. Şi încă nu porniseră bine pe fugă, când un fruntaş dintre Scyţi, deo-sebindu-se de toţi ceilalţi prin mărimea trupului şi prin strălucirea armurei, dând ocol printre cetele vrăjmaşe, îndemna pe ai săi spre biruinţă. Inpintenându-şi calul către acesta, Bardas Sclerus îi despică ţeasta şi trupul până la cingătoarea săbiei; şi nici coiful nici pieptarul nu-i împiedică lovitura braţului şi tăişul paloşului, ci, spinte-cându-1 în două, îl doborî la pământ. Iar Romeii, scoţând un strigăt de bucurie, prinseră curaj, în timp ce Scyţii, spăimântaţi de această nouă şi neobişnuită lovitură, părăsiră lupta şi în urlete o rupseră la fugă. Iar Romeii, urmărindu-i până în amurgul serii, îi ucideau fără milă. Se spune că în această bătălie au pierit dintre Romei 55 de ostaşi, iar răniţi au fost foarte mulţi şi dintre cai de asemenea mulţi au fost ucişi. Iar dintre Scyţi au pierit mai mult de 20 000. Astfel s a terminat lupta între Romei şi Scyţi. In timpul acesta împăratul Ioan îşi trecea cu grabă oştile din Asia peste Hellespont1) în Europa, cu gând să le ierneze în părţile Traciei şi Macedoniei. Acolo ele trebuiau să se exercite zilnic în arme, ca nu cumva să se arate moleşite în lupte şi să aştepte sosirea primăverii. Căci împăratul hotărîse ca de îndată ce primăvara, sosind după trisleţa iernii, va fi preschimbat faţa cerului, înseninându-1, el însuşi să porniască cu războiu în contra Scyţilor, ducând cu sine toată tăria oştilor.
Cartea VII cap. .9 : In timp ce comandantul Bardas trece în Asia cu o parte din trupe ca să potoliască o răscoală, Ruşii pradă şi pustiesc părţile Macedoniei.
Cartea VIII cap 1: „Iar când posomorala iernii se preschimbă în senin de primăvară, împăratul, ridicând pe dată steagul crucii, porni înpotriva Tauro-Scyţilor. Şi mai întâi el trecu pragul bisericii Mântuitorului pe care-1 a- 1
1) Dardanele.
www.dacoramamca.ro
292
dorăm în Chalciş, ca să-i ceară, îndurarea; şi văzând câ lăcaşul de rugăciune este prea mic, încât abia puteau încăpea înăuntru cincisprezece oameni, trecând încovoiaţi şi cu greu ca printr'un labirint întortochiat, el dete poruncă să se clădiască din temelii mai mare şi mai frumos si el însuşi însemnă locul zidurilor pe pământ. Apoi se duse la dumnezeiasca şi prea strălucita biserică a înţelepciunii cereşti de unde, după ce prin rugăciuni ceru un înger, care să meargă în fruntea oştilor şi să le a-rate drumul, trecu în biserica Maicii Domnului din Bla-cherne în cântece de imnuri.
Şi acolo, după ce prin rugăciuni ceru iertarea păcatelor după obicei, se urcă în palatul ce se află tot a-colo, având a inspecta triremele 2) aruncătoare de foc.
Corăbiile stăteau la rând într’un golf al Bosporuluj, unde se întinde liniştit şi la adăpost portul pentru mărfuri, încovoindu-se într’o curbă uşoară până la mare şi până la un rău care s’aruncă acolo în mare. Iar împăratul, după ce inspectă plutirea şi luptele triremelor, îndeplinite după ştiinţa şi regulele ostăşeşti, - şi erau acolo peste 300 corăbii, la care se adăugau şi un număr de şalupe şi bărci, care acum se numesc obişnuit „galee* şi „monere" şi după ce dărui cu argint pe vâslaşi şi pe luptători, îi trimise la Dunăre ca să păziască vadurile, pentru ca nu cumva Scyţii, dacă ar rupe-o la fugă, să poată pluti spre ţara lor şi spre Bosporul Cimmeric. Se spune că Dunărea este unul din fluviile ce isvorăsc din Eden sub numele de Phison şi că, isvorând de la răsărit, intră sub pământ prin înţelepciunea Creatorului şi apoi, izvorând din nou din munţii Celtici, curge prin Europa şi în urmă se aruncă în Pontul ce se numeşte Euxin, desfăcându-se în cinci guri. Unii însă cred că Phison străbate India, numindu-se mai de obicei Gangele, pe unde se găsesc şi pietre de smarald.
cap. 2: In timp ce triremele plutesc către Dunăre, împăratul Ioan, plecând din Bizanţ, soseşte la Adriano-pol cu toate oştile. Se zice că acest oraş a fost zidit de 1
1) Corăbii cu 3 rânduri de vâsle.
www.dacoramanica.ro
293.
Oreste, fiul lui Agamemuon, când, după moartea mamei sale Clitemnestra, rătăcindu-se, s’a oprit aci; de aceea el se numia mai înainte Orestiada. Mai târziu împăratul Adrian, fiind în războiu cu Scyţii şi încântat de poziţia locului, l-a întărit cu ziduri puternice şi l-a numit A-drianopole.
Aşa dar, după ce împăratul ajunse aci, fu înştiinţat de cercetaşii cari deschideau drumuri spre Moesia, că păsurile cele grele şi înguste ale munţilor, care se numesc Clisuri, fiindcă sunt ca şi închise, nu sunt aproape de loc păzite de Scyţi. De aceia adunându-şi generalii şi taxiarhii, le vorbi astfel: «Camarazi! Credeam că Scyţii, aşteptând sosirea noastră, vor fi închis cu toată grija trecătorile şi strâmtorile munţilor şi drumurile cu valuri săpate, aşa în cât să nu putem înainta fără greutate. A-cum însă, când sosirea sfintelor sărbători ale Paştilor i-a înşelat aşa în căt să nu ne stăviliască drumurile şi trecerea noastră, crezând că noi nu vom intra în războiul cel cu multe suferinţe şi chinuri tocmai acum, părâsind straeîe cele scumpe şi procesiunile şi luxul şi teatrele,— mi se pare foarte nemerit să ne folosim cu grabă de a-cest prilej şi, apucând armele, să trecem numai de cât strâmtorile mai înainte ca Tauro-Scytii, prinzând, de veste dc apropierea noastră, să puie stăpânire pe trecători. Căci, dacă vom fi stăpâni pe clisurile acelor locuri şi vom cădea pe negândite asupra lor, cred că vom cuceri, cu ajutorul lui Dumnezeu, de la primul atac Preslava l) capitala Moesilor; şi apoi înaintând mai departe, vom sfărâma şi trufia rusească.
cap. 3 : Astfel vorbi împăratul; iar generalilor şi taxiarhilor li s’a părut această cuvântare plină de temeritate necugetată şi zadarnică, căci erau îndemnaţi să ducă oştile Romeilor în ţară streină pe nişte drumuri primejdioase şi grele. Şi fiindcă rămăseseră tăcuţi o bucată de vreme, împăratul mâniindu-se, le-a vorbit astfel, luând din nou cuvântul: «Eu ştiu că războiul se face nu chibzuind câte primejdii şi răni nevindecate aduce el cu 1
1) PraestUlaoa, la poalele Balcanilor nordici, lângă râul Cantcic, nu departe dc Şumla,
www.dacoramamca.ro
294
sine, ci cu înflăcărare şi curaj, ca unul ce sunt din copilărie încercat în lupte şi care, precum şi voi o ştiţi, am câştigat atâtea trofee şi biruinţe. Iar acum când norocul, întinzându-ne braţele, nu ne dă pas să lucrăm după voie, cred că şi voi nu veţi nega că trebue să păşim îndrăzneţ la fapte, voi care aţi adunat atâta iscusinţă din întâmplările şovăelnice şi nestatornice ale războaielor. De aceea, dacă aveţi încredere în sfaturile mele, să prindem acest prilej câtă vreme Scyţii stau în trândăvie şi n’au aflat de sosirea noastră şi biruinţa să încunune trecerea clisurilor. Căci de ’ndată ce vor înţelege că noi voim a trece şi-şi vor fi îngrămădit oştile duşmănoase la strâm-tori, mă tem că vom isbuti cu bine şi să nu ajungem în încurcătură şi mari greutăţi. Sus inimile dar! Amin-tiţi-vă că sunteţi Romeii cari aţi învins odinioară pe toţi duşmanii cu arma şi să pornim numai de cât, dovedind prin fapte virtutea noastră!»
cap. 4: Vorbind acestea, împăratul porni la drum îmbrăcat într’o armură strălucitoare, călărind pe un cal mândru şi ager şi purtând pe umăr o lance lungă; iar înaintea sa mergea falanga numită a »nemuritorilor" în-brăcată numai în zale. In urmă veniau 15.000 dintre legionarii cei mai viteji şi 13.000 călăreţi. Restul armatei împreună cu mercenarii, târând cu sine helepolele x) şi şi tot felul de maşini de râzboiu, înaintau încet la coadă, sub comanda lui Basilie, căruia împăratul îi încredinţase această sarcină.
Astfel, după ce trecură cu bine toate locurile primejdioase şi sălbatece, înpotriva aşteptării lor, împăratul porunci popasul şi se odihni cavaleria şi pedestrimea pe un deal întărit de la natură, fiind înconjurat din două părţi de un râu având belşug de apă; iar ziua următoare el îşi porni taberele din zori de zi şi, orânduindu-şi falangele în coloane adânci, se îndreptă spre Preslava. Mai porunci ca trâmbiţele să sune necontenit, cimbalele să răsune, tobele să huruie. Cu un freamăt nespus răsuna totul. La glasul trâmbiţelor se Ireziau ecourile în 1
1) iidcpole ~ macini pentru, asediul cetăţilor.
www.dacoramamca.ro
295
munţi, armele zăngăniau, caii nechezau, oştenii chiuiau şi se îndemnau Ia luptă după obiceiu. Atunci Tauro-Scyţii, cari văzură cum înaintează oştirea în ordine, apucaţi pe negândite, fură cuprinşi de îndoială şi de spaimă. Şi prin-zându-şi armele cu iuţeală şi aruncându-şi scuturile pe umeri—iar acestea sunt foarte tari şi, ca să-i apere mai bine, sunt lungi până la picioare—se opriră în cete viguroase, acoperiţi de scuturi ca de nişte solzi, pe un câmp din faţa cetăţii, ca să se opuie Romeilor, urlând ca nişte fiare şi scoţând strigăte fioroase. Iar Romeii, înaintând spre dânşii, se luptau cu bărbăţie şi săvârşiau frumoase lapte de arme. Cum însX multă vreme lupta rămase nehotărâtă, împăratul dete poruncă „nemuritorilor" să dea un iureş în aripa stângă a Scyţilor; şi a-ceştia, dând pinteni cailor, năvăliră asupra duşmanului cu lăncile întinse. Iar Scyţii, fiind pedeştri, nu putură ţine piept, căci ei nici nu au obiceiul a se război de-a’n-călare şi nici nu se deprind cu acest soiu de luptă. Aşa dar, neputându-se măsura cu lăncile, ei o rupseră la fugă şi se închiseră între zidurile cetăţii; iar Romeii, ur-mărindu-i, îi ucideau fără de milă. Se spune că în această ciocnire au pierit 8500 de Scyţi.
cap. 5: Cei cari au mai rămas, inchizându-se în cetate, ţinură piept, aruncând săgeţi de pe ziduri şi din locuri mai înalte. In vremea aceea patricianul Calocyres, despre care s’a scris mai sus că a condus odinioară oastea rusească în Moesia, aflându-se în Preslava, de ’ndată ce află de sosirea împăratului care nu putuse rămânea neobservat din cauza strălucirii insemnelor imperiale şi a scânteerii fulgerătoare a aurului,—furişându se în timpul nopţii din cetate, lugi la Swiatoslav, care se afla cu toate ajutoarele Ia Dorystolon, numit acum şi Drista 1). Şi astfel scăpă Calocyres, iar noaptea rechemă pe Romei din luptă. In ziua următoare sosind şi celelalte oşti din urmă împreună cu maşinăriile de asediu—şi aceasta s’a petrecut în Joia mare, când Mântuitorul nostru, păşind spre suferinţă, a comunicat discipolilor săi învăţăturile salva-
1) Silistra.
www.dacoromanica.ro
296;
toare după cina cea de taină - împăratul Ioan, ieşind din. tabără de dimineaţă şi orânduindu-şi falangele în unghiu, porunci să sune trâmbiţele şi să se apropie oştile de ziduri, ca să se ia cetatea cu asalt. Iar Ruşii, îmbărbătaţi de comandantul lor Sfencel J), care avea locul al treilea după Swiatoslav, aşezându-se la crenelurile zidurilor, încearcă a respinge pe Romei, aruncând de sus asupra lor suliţi, săgeţi şi pietre. Romeii la rândul lor, apropiindu-se şi trăgând cu arcurile, cu aruncătoarele de bolovani, cu praştiile şi cu suliţele, într’atâta îi covârşesc pe Scyţi, în cât nimănui nu-i mai era cu putinţă să rămâie pe ziduri fără primejdie. însuşi împăratul, poruncind cu glasul mulţumit să se puie scările Ia ziduri, spori prin îndemnul său nu cu puţin atacul; şi nu era nimeni care să nu se lupte cu vrednicie sub privirile împăratului şi să nu spere că va obţine pe dală răsplată pentru ostenelile sale.
cap. 6: In timp ce Romeii se frământau şi apropiau scările de ziduri, un oare care tânăr din părţile orientului, căruia abia Ii răsărise un puf roşcat în barbă, cu numele Theodosie Mesonyctes, prinzând într’o mână paloşul, iar cu cealaltă ţinându-şi scutul deasupra capului, ca nu cumva să fie lovit de săgeţile aruncate de Scyţi, se urcă pe o scară; şi pe când era aproape de creneluri, îndreptându-se către un Scyt care-1 privia şi care căuta să-l doboare cu lancea, îi dete o asemenea lovitură în ceafă, în cât capul retezat al barbarului se rostogoli la pământ dincoace de ziduri împreună cu coiful. Iar Romeii chiuiră la noutatea acestei privelişti şi imitând îndrăzneala celui ce s’a urcat întâi, se aruncă în număr mare pe scări. Intre acestea Mesonyctes, urcându-se pe zid şi punând stăpânire pe creneluri, rostogoleşte de sus ioarte mulţi Ruşi ce se luptau împrejurul său, decapi-tându-i. Astfel, de oare ce foarte mulţi Romei se urcaseră cu iuţeală pe cetate şi din toate puterile doborau pe inamici, Scyţii părăsind crenelurile, se refugiară în chip ruşinos în palatul regal, care era înconjurat de un zid
O Sfegkelos: Iu Cedrenus ; Sjaggelos: idem în ScyUtzee. Lupta dela Presta o a e povestită mult mai pe larg ele Cedrenus.
www.dacoromamca.ro
297: •
puternic şi unde se păstrau comorile Moesilor, lăsând' deschisă numai o poartă. Şi pe când se petreceau acestea, oştile Romeilor, îngrămădite înprejurul cetăţii, după ce sfărâmă şi dărâmă ţâţânele şi drugii porţilor, năvălesc înăuntru şi fac uu mare măcel în Scyţi. Se spune că tot atunci prinzându-1 pe Boris, regele Moesilor, înpreună cu soţia şi copii,—şi el se cunoştea după barba sa roşcată şi deasă—îl duseră la împăratul; iar acesta l-a primit cu onoruri, numindul «stăpânitorul» Bulgarilor şi-i spuse că dânsul a sosit numai ca să răzbune nenorocirile aduse Moesilor de către Scyţi.
cap. 7 Iar Romeii, de ndată ce pătrunseră în cetate, năvăliră pe uliţele înguste, ucizând pe duşmani şi prădând averile. Apoi ajunseră şi la palatul regesc, unde fuseseră îngrămădite cetele ruseşti. Iar acestea, apărân-du-se înăuntru cu înverşunare, măcelăriau pe toţi oştenii cari pătrundeau pe poartă şi astfel doborâră până la o sută şi cincizeci de viteji. Văzând acestea împăratul, a-lergă în goana calului şi dete poruncă cohortei pretorie-nilor să năvăliască cu toată puterea asupra duşmanului; dar când văzu că nu foloseşte cu nimic,—fiindcă toţi cei cari pătrundeau pe poarta cea îngustă erau prinşi cu putină osteneală de Scyţi şi apoi tăiaţi cu paloşele—cl opri atacul nechibzuit al Romeilor şi porunci să se a-runce de pretutindeni foc cu balistele. Şi izbucnind o o mare vălvălaie, care mistuia totul din cale, Ruşii, părăsind locuinţele în număr de pesie şapte mii, se îngrămădiră pe un loc deschis al palatului şi se pregătiau a-colo de apărare. Inpotriva acestora împăratul trimise pe magistrul Bardas Sclerus cu cohorta sa de viteji. Iar Sclerus, după ce inconjură pe inamic cu falanga celor mai aprigi luptători, intră şi el în luptă.
Şi, de şi Ruşii ţineau piept cu străşnicie, aşa că nici unul din ei nu da dosul, totuşi Romeii, covârşindu-i prin vitejie şi iscusinţa războiului, îi uciseră pe toţi. Iu aceeaşi luptă pieriră şi foarte mulţi dintre Moesii cari au sărit într’ajutor Scyţilor, ca duşmani ai Romeilor. Iar Sfencel îşi află mântuirea fugind cu puţini dintre ai săi la Swiatoslav: dar şi el a pierit mai apoi, după cum am
www.dacoromanica.ro
298
aflat. Şi astlel căzu Preslava In puterea Romeilor după o luptă de două zile.
cap. 8: Iar Ioan împăratul, răsplâtindu-şi armata după cuviinţă, îi dete repaos şi sărbători acolo dumne-zeeasca înviere a Mântuitorului. Apoi, alegând dintre Ta-uro-Scyţii captivi pe câţi-va, îi trimise Ia Swiatoslav, ca să-i vestiască cucerirea cetăţii şi pierirea a lor săi şi să-i mai spună să nu şovăiască, ci cât mai în grabă să aleagă una din două : sau să depue armele şi să dea ascultare învingătorului şi, obţinând iertare pentru îndrăzneala sa, să părăsiască ţara Moesiei; sau, dacă nu vo-eşte, ci stăruie încă în încăpăţânarea sa obişnuită, atunci să se pregătiască din toate puterile a respinge oştile Ro-meilor. Acestea porunci să fie vestite lui Swiatoslav. Iar dânsul, mai întârziind câte-va zile în cetatea pe care,— după ce zidurile cele dărâmate au fost întărite şi după ce lăsă în ea cuvenita straje, - o boteză după numele său : Ioanopolis, porni Ia drum cu toate oştile sale spre Do-rystolum. Pe acest oraş prea vestitul între împăraţi Constantin, I-a zidit din temelie şi i-a dat frumuseţe şi întindere în vremea când, arătându-i-se în cer semnul înstelat al crucii, a înfrânt pe Scyţii ce năvăliau cu furie şi duşmănie în potriva sa. In drumul său împăratul cuceri şi Pliscuva J), ce se mai chiamă şi Dinia şi multe alte oraşe, care trecură din mânile Scyţilor în puterea Romeilor. Iar Swiatoslav, după ce află de înfrângerea de la Preslava, căzu la grea supărare şi o socoti de rău augur : însă cum era înflăcărat de trufie scytică şi în-gânfat de biruinţa asupra Moesilor, socoti că va înfrânge cu uşurinţă oştile Romeilor.
cap. 9 : Şi văzând că Moesii se înstrăinează de dânsul şi intră în ascultarea împăratului, frământând multe în mintea sa şi chibzuind că, dacă Moesii trec la Romei, nu i se va sfârşi nici lui cu bine, prinzând dintre Moesi pe cei mai bogaţi şi mai de viţă, în număr până Ia 300, se răzbună asupra lor în chip nelegiuit şi neuman: Căci
1. Astăsi Aboba, lâagu calea furată Busciuc- Vama. ceva >nai t>pre V, W. de Novi-Pasar.
www.dacoramamca.ro
.. m
îi ucise tăindu-le capetele; iar mulţimea cealaltă o vâră la închisoare.
Apoi, adunându-şi toată mulţimea Tauro-Scyţilor, al căror număr se urca până la 60.000 de războinici, se pregăti înpotriva Romeilor. Şi cum împăratul înainta mai încet pe drum, eâţi-va Scyţi mai inimoşi, însufleţiţi de o oarbă îndrăzneală, depărtându-se de oastea rusească şi ţinându-se în ascunzători, năvăliră fără de veste asupra cercetaşilor noştri şi omorâră o parte din ei. Iar împăratul, văzându-le cadavrele risipite pe drum, îşi înfrână calul din mers şi, deplângând moartea compatrioţilor săi, porunci să fie descoperiţi ucigaşii. Şi atunci iscoadele trimise, scormonind cu hărnicie pădurile şi tufişurile, a-duseră în faţa împăratului pe vinovaţii prinşi şi înlănţuiţi; iar împăratul porunci ca să-i ucidă pe dată; şi isco,adele îi tăiară cu săbiile pe toţi până la unul. Iar când oştile se apropiară de câmpul din faţa Dorystolului, ce se obiş-nueşte a se numi şi Dristra, Tauro-Scyţii îşi desfăşurară şi ei în linie de bătaie falangele lor compacte şi tari de suliţi şi scuturi, aşa încât să aibă înfăţişarea unor ziduri şi astfel îşi aşteptau duşmanii. Împăratul, la rândul său, aşeză pe Romei în faţă, aşa că la aripi puse pe călăreţii înzăuaţi, iar în spate pe arcaşi şi prăştiaşi, dându-le poruncă să arunce săgeţi necontenit şi apoi porni atacul.
Cap. 10 : Acum cele două oşti se luptau pe toată întinderea piept la piept şi cu mare învierşunare şi multă vreme lupta rămase nehotărâtă. Căci Ruşii, pe deoparte se râzboiau cu mare râvnă, temându-se ca nu cumva să-şi piardă faima biruinţelor lor totdeauna câştigate, faimă ce înfloria la toate neamurile vecine, fiind învinşi acum în chip ruşinos de Romei; iar de altă parte pe Romei ii a-ţâţa teama de ruşine şi ambiţia ca nu cumva ei, cari au răpus pe toţi adversarii cu armele şi cu virtutea, luptân-du-se acum cu un popor de pedestraşi, cari nu au deloc obiceiul călăritului, să cadă învinşi ca nişte recruţi nepricepuţi Ia războiu şi să-şi piardă toată faima câştigată până atunci. Şi astfel, frământate de asemenea gânduri, cele două oşti se războiau vitejeşte: Ruşii însă se aruncau îndrăzneţ asupra Romeilor, cu o cruzime şi o furie
www.dacoromanica.ro
300
animalică, urlând ca nişte fanatici, în timp ce Romeii le răspundeau după obiceiul şi iscusinţa artei militare. După ce mulţi căzură de ambele părţi şi cum biruinţa încă întârzia să se hotărască până spre seară şi-şi apleca cumpăna când într’o parte, când în cealaltă şi cuni amurgul începea să se facă noapte, împăratul dete drumul călări-mei să atace cu vigoare şi îndemnând oştenii să-şi arate curajul prin fapte ca adevăraţi Romei, el le înălţă curajul. Iar aceştia se aruncară la atac cu o rară însufleţire şi trâmbiţaşii sunau atacul şi de pretutindeni Romeii scoteau urale. Deci Scyţii, nemai putând ţine pieptul, luară fuga şi se închiseră în cetate şi mulţi dintre ei au pierit atunci. Romeii însă cântau cântece de biruinţă şi aduceau laude împăratului; iar acesta îi răsplăti împărţind onoruri şi ospeţe şi prin aceasta îi făcu şi mai aprinşi pentru luptă.
Cartea IX, cap. 1: A doua zi de cum se iviră zorile, împăratul îşi întări tabăra cu un val puternic astfel : în faţa Dorystolului, la o anumită depărtare în câmpie, se înalţă o movilă nu tocmai mare. Aşezându-şi tabăra acolo, el porunci să se sape un şanţ de jur împrejur, iar pământul scos să fie aşezat pe marginea şanţului ce înconjoară tabăra şi să se înfigă suliţi pe valul de pământ înălţat îndeajuns, iar peste suliţi să se aşeze scuturile la rând, aşa încât şi şanţul şi valul de pământ scos din el să fie ca un zid pentru oaste, iar duşmanul să nu poată năvăli înăuntru, ci să fie împiedecat de a înainta, dacă cumva ar fi ajuns până la şanţ. Aşa îşi întăresc Romeii taberele în ţară streină. După ce locul fu întărit astfel, în ziua următoare împăratul îşi mişcă ,oşlile orânduite spre cetate. Sciţii, privind de pe turnuri, trag în falanga Ro-meilor cu săgeţi, cu pietre şi cu tot ceeace pot arunca; iar aceştia atacă de jos pe Scyţi cu prăştiile şi săgeţile. Insă lupta dusă în acest mod nu izbuti la nimic şi Romeii se traseră în întăriturile lor şi se îngrijiră de hrană; iar Scyţii mai spre amurg începură a ieşi cu călărimea dintre ziduri şi atunci pentru întâia oară se înfăţişară ei călări. Căci aveau obiceiul să meargă în lupte totdeauna pedeştri, fiindcă nu erau deprinşi nici a se urca în şea, nici a se război de-a călare, Atunci Romeii iute prinseră
www.dacoromamca.ro
_ 301_____
armele şi sărind pe căi şi smulgându-şi suliţele cele lungi de care se folosesc la atac, s’aruncară cu mare însufleţire în luptă. Iar duşmanii, cum nici nu se pricepeau măcar să-şi strunească cu frâul caii, izbiţi de ai noştri, întoarseră spatele şi se închiseră din nou între ziduri.
Cap. 2: Tot acum se văzură cum veniau plutind în susul Dunării triremele aruncătoare de flăcări ale Romei-lor împreună cu corăbiile încărcate cu bucate ; pe care ai noştri, când Je văzură, fură coprinşi de o mare bucu rie, în timp ce Scyţii se tulburară foarte, fiindcă se temeau de focul lichid, pe care-1 aducea cu ele. Căci aflaseră dela bătrânii din neamul lor cum flota nenumărată a lui Ingor, tatăl lui Swiatoslav, fusese mistuită în Pontul Euxin 1) de focul medic al Romeilor. De aceea adunân-du-şi în grabă luntrile lor, le duseră sub zidurile cetăţii, fiindcă Dunărea udă aci o lăture a Dorystolului. Iar corăbiile noastre ignifere, înconjurându-le, le supraveghiau, ca nu cumva Scyţii, coborându-se în luntri, să fugă în ţara lor. In ziua următoare Tauro-Scyţii, ieşind din cetate, îşi orânduiră liniile de bătaie în câmpie, acoperiţi fiind de scuturi mari până la picioare şi de platoşe. De asemenea ieşiră şi Romeii din tabăra lor bine înplătoşaţi. Şi s’au luptat cu înverşunare de ambele părţi, iar biruinţa nu se hotăra, înclinându-se când intr’o parte când în cealaltă. Atunci un oştean din falanga Romeilor, înaintând către Sfencel, care eră cinstit de Tauro-Scyţi în al treilea loc după Swiatoslav, doborî pe uriaşul ce se lupta înverşunat cu o îndrăzneală tinerească ; după care întâmplare Tauro-Scyţii, spăimântaţi, începură a se retrage din câmpie şi a se închide în cetate. In aceeaşi luptă Teodor, supranumit Lalacus, un om vrednic de temut din cauza puterii trupului său şi nebiruit, a ucis foarte mulţi duşmani cu o ghioagă de fier, pe care o învârtia cu atâta dibăcie în mână, în cât strivia cu dânsa şi coiful şi ţeasta duşmanului Astfel Scyţii apucând fuga, se întoarseră în cetate Iar împăratul adună pe Romei în tabără, poruncind să se sune retragerea / şi răsplătind cu daruri şi bucate pe oşteni, îi însufleţi şi mai mult la luptă. 1
1) Marea Neagră.
www.dacoromamca.ro
Cap. 5 : Insă Buşii, refăcându-se din nou, ieşiră iarăşi la câmp, silindu-se din toate puterile ca să dea foc maşinilor de războiu ale Romeilor; căci nu puteau suporta zgomotul cu care erau aruncate săgeţile şi mulţi Scyţi erau doborâţi zilnic, fiind loviţi de bolovanii aruncaţi. Paza balistelor *) o avea Ioan Curcuas magistrul miliţiei şi rudă cu împăratul. Acesta, când văzu duşmanul înaintând cu îndrăzneală, sări pe cal, aşa amorţit de vin şi de somn cum era, fiindcă lupta se reîncepuse după ospăţ, şi ieşi înaintea lui cu trupele sale alese. Dar calul, dând într’o groapă, îl aruncă din şea. Atunci Scyţii, vă-zându-i armura strălucitoare şi podoabele calului lucrate cu multă frumuseţe, căci erau din belşug înflorite cu aur, socotind că el este împăratul, năvălind grămadă asupră-i, îl ciopârţiră sălbatic bucată cu bucată cu paloşele şi securile ; iar capul, înfigându-1 într’o suliţă, îl aşezară pe ce* tate; şi-şi râdeau de Romei că le-au dumicat pe împăratul lor ca pe o victimă Iar această soartă a îndurat-o Magistrul loan pentru nelegiuirile sale făptuite împotriva bisericilor, căci se zice că el a pustiit multe biserici în Moesia, însuşindu-şi vestmintele şi vasele sfinte ca avere particulară.
Cap. 0: Ruşii, încurajaţi de această izbândă, ieşind din cetate în ziua următoare, se orânduiră în linie de bătaie ; de asemenea Romeii, înaintară spre ei în coloane adânci. Oştirea Scyţilor o comanda Icmor, un uriaş de o cruzime rară, care venia al doilea în putere după Swia-toslav. Iar Anemas, un oştean din garda palatului, fiul satrapului din Creta, văzându 1 cum aleargă îndârjit împreună cu garda care-1 însoţia şi cum doboară mulţime de Romei,—îmbărbătându-se în sufletul lui şi trăgându-şi paloşul dela coapsă, îşi repede calul înfierbântat cu pintenii în spre Icmor şi izbindu-şi paloşul în gâtul gol al Scytului. îi rostogoli la pământ capul împreună cu mâna dreaptă. La prăbuşirea şefului lor Scyţii scoaseră un urlet amestecat cu vaete, iar Romeii năvăliră iarăşi la atac, pe care duşmanii neputându-1 respinge şi zăpăciţi de moartea generalului lor, aruncându-şi scuturile pe spate, se retra- 1
1) Maşini de războiu pentru aruncat bolovani.
www.dacoromamca.ro
30.1
seră în cetate, în timp ce Romeii, urmându i, omoară cât pot mai mulţi. Be lăsase acum noaptea şi era lună plină pe cer; iar ei risipindu-se pe câmp, îşi adunară morţii; apoi, îngrămădindu-i lângă zid şi dând foc Ia ruguri, îi arseră împreună cu foarte mulţi robi, bărbaţi şi femei, în-junghiindu-i după obiceiul ţării lor. De asemenea făcând sacrificii, ei înecară în Dunăre mulţi copii de ţâţă şi pui de găină, cufundându-i sub apă. Căci se spune că ei, in-spirându-se din obiceiurile elineşti, aduc morţilor sacrificii şi libaţiuni, fiind iniţiaţi în aceasta fie de Anacharsis şi Zamolxe, filosofii lor, fie de către soţii lui Ahile. Căci şi Arrian în Periplul său spune că Ahile, fiul lui Peleu, a fost Scyt, fiind născut în oraşul Mirmecium, care se află lângă marea Maeotidei *) şi că, alungat fiind de Scyţi pentru cruzimea şi trufia sufletului său, şi-a ales locuinţa mai apoi în Thessalia. Şi dovezi limpezi pentru aceasta sunt felul togei sale încătărămate, lupta pedestră, părul roşcat, ochii albaştri, trufia, mânia, cruzimea, pentru care şi Aga-memnon, mustrându-l, îi spunea :
„Acestuia îi sunt dragi doar cearta şi războaiele şi lupta."
Iar Tauro-Scyţii până în ziua de azi obişnuesc a sfârşi certurile cu omor şi sânge. Şi că sunt un neam îndrăzneţ şi războinic şi viguros, invadând asupra tuturor popoarelor vecine, mulţi o mărturisesc şi între alţii şi dumne-zeescul Ezechiil, vorbind astfel: „Iată eu aduc asupra ta pe Gog şi Magog şi pe regele Rhos". Dar destul despre sacrificiile Taurilor.
Cap, 7: Intre acestea Swiatoslav hotărî să-şi adune chiar din zori de zi sfatul fruntaşilor, care în limba lor se numeşte „comenton*. Şi adunându-se cu toţii în jurul său şi întrebându-i ce trebue să facă, unii erau de părere să scape cu fuga în orice chip, urcându-se în luntri noaptea târziu, de oarece ei nu mai pot ţine piept călăreţilor în-plătoşaţi. mai ales că şi-au pierdut pe toti conducătorii cei vestiţi prin vitejia lor, cari încurajau armata şi aţâţau pe ostaşi la luptă; alţii, dimpotrivă, erau de părere să întindă dreapta Romeilor şi astfel, primind pacea, să-şi
-	1) Marea Azovuhii.	...	.. |
www.dacaromamca.ro
'304
cruţe rămăşiţele armatei; căci a se strecura pe furiş din cetate nu e lucru uşor, deoarece corăbiile ignifere păzesc în toate părţile la malul Dunării, încât ar incendia pe dată totul, dacă ar îndrăzni să pornească pe fluviu. Atunci Swiatoslav, oftând adânc şi cu amărăciune zise: „Dacă îngenunchiem ruşinos în faţa Romeilor, atunci s’a isprăvit cu gloria armelor ruseşti, care au supus fără multă greutate neamurile vecine şi au ţinut sub ascultare fără vărsare de sânge atâtea ţări; atunci de ce ne mai lăudăm cu bărbăţia strămoşilor şi ne mândrim că puterea rusească a rămas până acum nebiruită, dacă ne sbatem în tot felul pentru mântuirea noastră. Nu noi ne vom întoarce în ţara noastră ca nişte fugari, ci, sau vom trăi ca învingători, sau vom muri cu glorie, săvârşind fapte de bărbaţi viteji". Şi astfel luă sfârşit sfatul lui Swiatoslav.
Cap 8: Se mai povesteşte şi aceasta despre Tauro-Scyţi, că niciodată până în ziua de azi nu s’au dat biruiţi vrăjmaşilor, ci, văzând că nu mai au scăpare, şi-au spin» tecat cu sabia măruntaiele şi astfel şi-au pus sfârşit vieţii. Ei fac aceasta fiindcă au credinţa că aceia care e ucis de un duşman în război, după moartea sa şi după desfacerea sufletului de trup, va sluji pe lumea cealaltă celui ce l-a omorît. Şi temându-se de o asemenea sclavie, Tauro-Scyţii mai curând îşi găsesc scăparea într’o moarte de bună voie, decât să slujească omorâtorilor. Şi astfel de credinţă a prins rădăcini la ei. Şi atunci, după ce ascultară cuvântarea şefului lor, hotărâră să încerce primejdia cu bucurie pentru a se mântui şi să ţie piept puternic forţei Romeilor. Aşa dar în ziua următoare — şi era ziua a şeasea a săptămânii şi a două zeci şi patra a lunei Iulie — ieşind din cetate la asfinţitul soarelui cu toate trupele, ei hotărăsc să se lupte pe viaţă şi pe moarte, înaintând în rânduri dese, cu suliţele întinse. La rândul său şi împăratul îşi scoase din tabără legiunile Romeilor. Deslănţuindu-se lupta, Scvţii atacă cu vigoare, străpungând pe ai noştri cu suliţile, rănind caii cu săgeţile şi doborând pe călăreţi. Atunci Anemas, cel care dovedise atâta curaj omorându-1 pe Icmor, văzându-1 pe Şwiatoslav cum s’aruncă cu îndrăzneală şi furie în Romei,
www.dacoromanica.ro
305
şi cura îşi îndeamnă falangele,—repezindu-şi calul, zboară către el cu frâul slobod - căci aşa obişnuia să facă adesea şi în acest chip şi mai înainte pe mulţi Scyţi îi do-borâse,—îl loveşte cu paloşul în umăr şi-I răstoarnă cu capu’n jos, însă nu-1 poate omorî, căci I-a apărat tunica de zale şi scutul pe care le luase, temându-se /le suliţele şi săgeţile Romeilor. Anemas însâ, înconjurat de ceata Scyţllor şi căzându*i calul sub suliţele lor, după ce omorâ mulţi dintre dânşii, căzu şi el acolo ca un viteaz, neîntrecut de nici unul din semenii săi în fapte războinice Cap. 9: Iar Ruşii, prinzând din nou curaj după moartea acestuia, scot urlete tari după obiceiul lor şi fugăresc pe Romei. Iar aceştia încep a da înapoi, ferin-du-se de atacul sălbatec al Scyţilor. Atunci împăratul, când văzu oastea Romeilor şovăind, temându-se ca nu cumva, înspăimântată de năvala oarbă a Scyţilor, să sufere vreun dezastru, —îmbărbătându-şi oştenii din jurul său şi zmulgându-şi lancea cu vigoare, s’aruncă el însuşi in contra duşmanului. Tobele huruiră, trâmbiţele sunară atacul, iar Romeii, văzând atacul împăratului, îşi întoarseră caii şi se repeziră cu bărbăţie în Scyţi. In acelaş timp se stârni un vârtej amestecat cu ploaie care, întunecând cerul, s’abătu peste duşmani şi pulberea înălţată le orbi ochii. Se spune chiar că a apărut şi un bărbat îmbrăcat în alb, care conducea pe Romei şi-i îndemna să atace pe Scyţi şi că el, stârnind un măcel, a zăpăcit foarte tare oastea inamică. Şi se mai spune că nici în-nainte nu l-a văzut cineva prin tabără şi nici n'a mai apărut după luptă, deşi împăratul a pus să-l caute, ca să-l dăruiască din larg şi să-i aducă mulţumiri pentru ostenelile lui. Dar, oricât l-au căutat, nu l-au găsit. De aci n’a mai rămas îndoială că acesta a fost marele între mucenici Theodor 1), pe care împăratul obişnuia să-I cheme într’ajutor sie-şi şi armatei sale ca tovarăş. Se mai povesteşte încă o întâmplare ce s’ar fi petrecut în
1) Creăidţa aceasta sinceră ţi naivă despre intervenţia sfinţilor în luptele creştinilor apare şi în cronicarii noştrt, s. ex. la Grigore Ureche, care spune că lui Ştefan cel Mare i-au venit în ajutor, în războiul cu Turcii, Sf, Cheorghe şi Sf. Dumitru,
www.dacoramamca.ro
3
306
seara din ajunul bătăliei. In Byzanţ, unei fecioare închinate lui Dumnezeu i s’a părut că yede în vis pe Maica Domnului, înconjurată de bărbaţi de foc purtând lănci în mâini şi că ea le-a vorbit astfel: ,chemaţi-mi-l pe mucenicul Theodor“ şi că numai decât i s’a înfăţişat un tânăr voinic şi înarmat. Acestuia îi zise Născătoarea de Dumnezeu: „Doamne Theodore, loan al tău, luptându-se cu Scytii la Dorystolum, se află în mare cumpănă. De aceea aleargă iute şi sai în ajutorul lui. Dacă nu te grăbeşti, el va cădea în mare primejdie*-. Iar el îi răspunse că e gata să dea ascultare Maicii Domnului şi Dumnezeului său; după care cuvinte el dispăru şi în a-celaş timp sbură şi somnul de pe ochii fecioarei. Şi a-cesta fu sfârşitul visului ei.
Cap. 10: Romeii însă, urmând după dumnezeescul bărbat ce mergea în fruntea lor, reîncep lupta cu vrăjmaşul şi se porneşte un groaznic măcel. In cele din urmă Scyţii, ne mai putând opri atacul falangelor noastre de călăreţi, şi loviţi pe la spate de magistrul Bardas, supranumit şi Sclerus — căci îi înconjurase cu trupele sale,—o rupseră la fugă. Până Ia cetate ei sunt striviţi în picioare şi s'a făcut un măcel spăimântător. Puţin a lipsit ca însuşi Swiatoslav să fie prins, aşa rănit şi plin de sânge cum era, dacă noaptea ce căzuse nu l-ar fi apărat. Se zice că în această luptă au fost tăiaţi 15 500 Scy ţi; că s’au prins până la 20.000 de scuturi şi foarte multe paloşe. Dintre Romei au fost ucişi 350, iar răniţi au fost nu puţini. Şi astfel au câştigat biruinţa Romeii în acest război1). Iar Swiatoslav, chinuit toată noaptea de pieirea armatei sale, era sfârşit de durere şi mânie. Totuşi, înţelegând că nu mai poate nimic împotriva armatei biruitoare şi că datoria unei bune căpetenii este să nu se dea învins sorţii în nenorociri, ci astfel să lucreze, încât să cruţe viaţa oştenilor săi,—hotărî să trimită de dimineaţă soli la împăratul loan pentru pace şi credinţă cu aceste condiţiuni: ca Tauro-Scyţii să predea Romeil&r
1) In total, sub sidurile Silistrei au avut loc şase lupte între Bornei şi Srciatoslav.
www.dacoromanica.ro
307
cetatea Borystolului, să înapoieze prinşii, să pără-siască Moesia şi să se întoarcă în ţara lor ; iar Bo-meii să le înlesniască plutirea spre patrie şi să nn-i atace pe drum cu corăbiile ignifere, — căci se temeau foarte de focul medic, care poate preface şi pietrele în cenuşe; pe deasupra să-i mai ajute cu bucate şi să-i socoată în numărul am icilor, având voie a merge la Constantinopole pentru negoţ, aşa precum se hotărâse dir vechime.
Cap. 11: împăratul primind aceste condiţii cu bunăvoinţă — căci el înţelegea altfel pacea decât războiul şi ştia că una foloseşte popoarelor, iar celălalt le pierde — consfinţi învoielile şi tratatul şi le dete grâu, măsurân-du-Ie câte două măsuri de cap. Se zice că au primit atunci grâu 22.000 de ostaşi, câţi mai scăpaseră de moarte, din cei 60.000 oameni ai oştirei ruseşti; ceilalţi
38.000	căzuseră sub loviturile Romeilor. După ce se întări tratatul, Svviatoslav ceru învoire a se întâlni cu împăratul. Iar acesta nu-i refuză dorinţa, ci îmbrăcat într'o armătură aurită, călări până la malul Dunării, însoţit de o nenumărată mulţime de oşteni călări, strălucitori de aur şi de arme. Iar Svviatoslav sosi plutind pe fluviu într'o luntre scytică, aplecat pe vâsle şi trăgând împreună cu ceilalţi, ca unul de rând. Şi era astfel Ia înfăţişare: statura potrivită: nu era nici prea înalt şi nici prea subţire; avea sprincene stufoase, ochii albaştri, nasul cârn, barba rară, afară de partea de sus, păroasă, cu peri deşi şi lungi. Avea capul pleşuv; numai de ambele părţi ii atârnau nişte cârlionţi, arătând nobleţea neamului său. Grumazul îi era tare, pieptul lat, şi membrele bine legate. In faţa lui se citea tristeţea şi sălbăticia. La una din urechi îi atârna un cercel în-podobit cu două mărgăritare, intre care se afla o piatră scumpă. Haina Ii era albă, uedeosebindu-se întru nimic de a celorlalţi decât prin curăţenie. Astfel, după ce vorbi puţin cu împăratul asupra păcii, stând pe banca luntrii, se întoarse la ai săi. Şi aşa s’a încheiat războiul dintre Romei şi Scyţi1).
1) Stăpânirea lui Smatoslav la Silistra a durat câţiva ani dela 967-873
www.dacaramanica.ro
308
Cap. Î2\ Iar Swiatoslav, părăsind Doiystolul şi făcând schimbul de prizonieri după tratat, se urcă în luntri împreună cu trupele ce i-au mai rămas şi porni spre ţara sa. Şi pe când plutia, îi întinseră curse Pecenegii, un neam de ciobani, numeros, nutrindu-se cu păduchi (! ?*) şi locuind în care ca nomazii; şi ei ucî-seră aproape pe toţi Ruşii şi, Împreună cu ceilalţi, îl masacrară şi pe Swiatoslav, încât puţini ajunseră acasă sănătoşi dintr’o armată aşa de mare. Iar împăratul Ioan, după ce dărâmă numai în patru luni puterea rusească, după cum s'a arătat mai sus, şi după ce luă în stăpânire Moesia, boteză Dorystolum, după numele oşteanului şi mucenicului Theodor, Theodoropolis, şi lăsând aci o straje potrivită, se întoarse la Byzanţ cu trofee foarte mari, unde îl întâmpină oraşul întreg în afară de ziduri, oferindu-i coroane şi sceptre făcute din aur şi pietre preţioase. Ei mai aduceau şi un car din aur curat, înhămat cu cai albi, rugându-1 să se urce în el şi să facă obişnuita intrare triumfală. Iar el le primi coroanele şi sceptrele şi-i răsplăti cu daruri mult mai mari. Insă nu putu să se urce în car; ci aşeză pe un scaun de aur al carului icoana Maicii Domnului, îmbrăţişând pe Dumnezeu-cuvântul şi pe care o adusese din Moesia, aşternând sub ea tunici de purpură de-ale Moe-silor şi coroane. El însuşi, călare pe un cal scump, mergea în urmă, purtând pe cap diadem5, iar în mâini coroane şi sceptre. Păşind în triumt prin mijlocul o-raşului ce se acoperise cu stofe de purpură şi se gătise după obiceiul nunţilor cu ramuri de laur şi cu haine ţesute cu aur, el se îndreptă spre biserica cea mare a înţelepciunii dumnezeeşti. Acolo, ridicându-se rugăciuni de mulţumire şi după ce consacră lui Dumnezeu cea mai măreaţă coroană a Moesilor ca cele dintâi roade ale prăzii de război, se duse în palat şi porunci ca Boris, regele Moesilor, să depuie. însemnele regale. Ele erau: tiara înconjurată cu purpură şi sandalii roşii. Pe rege îl împodobi cu demnitatea Magiştrilor. Astfel 1
1) In text ftheirofagos=cel ce se nutreşte cu poame de pin, cu păduchi.
www.dacoromanica.ro
309
impBralul loan, smulgând biruinţele în scurt timp, în-potriva aşteptării tuturor şi înfrângând şi doborând la pământ prin priceperea războiului, prin raţiune, virtute şi îndrăzneală, îndărătnicia Ruşilor şi sufletele lor înflăcărate, şi supunând Moesia imperiului romeic, îşi petrecu iarna în Byzanţ şi răsplăti poporul cu daruri după obicei, câşligându-1 prin sărbători şi ospeţe.
Traducere din limba greacă după ediţia Bonn de C. BRĂTESCU
LEO DIACONUL
S a născut la Caloe, un orăşel în Asia proconsulară', lângă muntele Tmolus, nu departe de izvorul râului Caystrog. Pe atunci regiunea aceasta depindea de thema Thraciei. După ce trecu dc vârsta copilăriei, pleeă la Constantinopole pentru studii şi acolo văzu pe iuipnratul călărind prin oraş in ziua înălţării, în anul 966, in timpul unei răscoale populare. Prin urmare se va fi născut pe la 950 d. Cr. Pe la 973 călători în Asia Mica. La 981, fiind în colegiul sacerdolilor şi împăratul Vasilie Bulgaroctonul pornind cu războiu in contra Bulgarilor, Leo il insoti la atacul Triadiţei (azi Sofia), aducându-i serviciile sale. La întoarcere abia scapă dintr’uu atac neprevăzut al Bulgarilor. De aceea de câte ori în istoria sa face menţiune de Moesia (Bulgaria Dunăreană) el pare ca-şi aminteşte cu teamă. Alte date din viaţa sa de mai târziu nu se cunosc. A murit după anul 989.
De la Leo Diaconul ne-a rămas o cronica in care se povestesc trei războaie bizantine: 1) cel Cretan, 2) cel Asiatic şi 3) cel Rusesc. Toate faptele povestite simt contemporane cu el si se cuprind intre anii 959 şi 975.
Stilul operei. In epoca lui Leo Diaconul eloquenţa era in floare. Fiecare scriitor credea ca se va acoperi de laude dacă va folosi multe flori stilistice, vorbe intr’ales şi rare şi metafore originale. Prin aceasta însă expunerea credincioasă a adevărului cade pe planul al doilea. Leo Diaconul n a căzut in aserneuea defecte chiar in măsura altor cronicari, precum sunt Theophilaclus Simocatta sau Nicetas Ghoniates, totuşi nic» el n a scapat cu totul de manierismul vremii sale. Se observa şi la dânsul întrebuinţarea de termeni mai neobişnuiţi, mai rari; acumulare de sinonime; paradă de sentinţe şi expresii dm Ilomer, A-gathias Myrineus şi alţii; manierism; originalităţi gramaticale. Dar opera sa are şi calităţi. In primul rând a scris 'apte contemporane cu sine, şi de aceea este folosit ca izvor istoric şi de alţi scriitori, între cari vom cita pe Scylitzes şi Zonaras. In special în ce priveşte luptele Bizantinilor cu Swiaioslav la Silistra. Leo Diaconul este unicul şi. cel mai preţios izvor. De aceea, fiindcă faptele povestite de el se leaga şi cu istoria Dobrogei noastre, am dat în traducere românească acele pagini din istoria lui Leo Diaconul, care în special ne privesc. Traducerea s’a făcut după ediţia din Bonn, 1828.
www.dacaromamca.ro
I
PORTUL CONSTANTA SI ROMANIA MARE1)
DE
KR. H- ZAMBACCIAN
____ Comerciant-Conbtanţa
Creşterea teritoriului României, care a devenit acum România Mare, va avea — s’a spus de atâtia în repeţite rânduri — o înrâurire binefăcătoare asupra desvoltării portului Constanţa.
Progresul realizat de oraşul şi portul nostru, dela anexiunea Dobrogii până astazi, este mai nimic faţă de perspectivele ce se deschid în viitor celui mai mare port maritim al ţării.
Făcând o comparaţie între importul şi exportul celor trei porturi mai însemnate ale României, constatăm următoarele:
In anul 1885:
Brăila
Galaţi
Constanţa
In anul 1894:
Braila
Galaţi
Constanţa
Import
89.310 tone 74.949 „
Import
197.903 tone 177.826 „ 17.916 .
Export
334.323 tone 210.657	„
39.5:i9	„
Export
494.900 tone 305.333 „ 87.870 „
După anul 1895 însă, stabilindu-se legătura cu restul ţării prin podul dela Cernavodă şi, mai târziu, terminându-se lucra-
I) Publicăm cu plăcere acest mic articol al d-lui hr. .11. Zâmbii ceia n, cu menţiunea că afirmările il-sale sunt aşa de adevărate şi pătrunse udăm m conştiinţa Constănţrnilor, încât şi tui alt specialist, il-l Inginer Stoc-nescu-Dunăre s’a oprit la ele într'im articol publicat, sub altă foi mă. Ui Arhiva Dobrogei. — Nit.
www.dacaromamca.ro
311
rile de mărire şi modernizare ale portului Constanţa, oraşul nostru a luat locul de frunte în statistica exportului:
In 1912:
Export
Constanţa	1.273.000	tone
Brăila	618 000	„
Galaţi	306.173	„
Bastimente încărcate
797 tone
388 „
in ceeeace priveşte importul, Constanţa se află în stare de inferioritate faţă de Galaţi şi Brăila, de oarece oraşul nostru nu posedă antrepozite, docuri şi absolut nici un utilaj necesar, nici măcar magazii suficiente, care să poată uşura transporturile şi să atragă marele import. Importanţa unor antrepozite este de toţi recunoscută, căci ele oferă nu numai avantajul ca înmagazinează cantităţi mari de mărfuri într’un loc sigur,—dar încă şi depunătorii, cu recipisele lor (warante), au posibilitatea de a le lombarda la Banca Naţională, avantaj care numai la Brăila şi la Galaţi se oferă negustorilor.
Cu toate acestea, dată fiind marea importanţă ce o are Constanţa' în comerţ, şi importul s’a desvoltat enorm la noi, aşa că în 1912 diferenţa între cele trei porturi nu e aşa mare: Galaţi :	203.000	tone
Braila:	176.700	„
Constan a : 162 000 „
Aceasta era starea lucrurilor până în ajunul războiului european. Până la această data România se gasia în sfera de. influenţa politică şi economica a puterilor centrale şi, de aceea, trei pătrimi din transacţiunile noastre, făcându-se cu Germania şi Austro-Ungaria, schimbul produselor se realiza mai ales prin trecatorile Carpaţilor.
Astăzi lucrurile s’au schimbat. Legaturile politice şi financiare ale României cu puterile aliate vor determina şi legături economice mai însufleţite.
Având în vedere, pe de o parte, lipsa de materii prime, lipsa de tonaj, greutăţile financiare şi alte consideraţii, care cad în desavantajul Germaniei; iar de alta parte, ţinând seama de faptul ca mărfurile cele mai obişnuite, precum şi organizarea producţiunii în mkssă revin, după războiţi, Americei, Angliei şi Japoniei; cum în prezent România Mare are un teritoriu şi o
www.dacaromamca.ro
312
bogăţie îndoită şi o populaţie de 18.000.000 locuitori, dispunând de bogate şi variate materii prime, de combustibil, -ape curgătoare etc., ceeace va înlesni o producţiune supraabundentă; ne putem închipui ce desvoltare va putea lua în viitor portul Constanţa, cu atât mai mult, cu cât el stă deschis navigaţiei tot anul, ceeace nu e în cazul porturilor Dunărene, care îngheaţă iarna,
Beneficiile ce vor rămâne în Constanţa, numai din manipularea mărfurilor ce se vor tranzita, vor fi considerabile; populaţia oraşului se va mări faţă de nevoile crescânde de braţe şi de personal necesar desvoltării transacţiunilor şi de inevitabila stabilire de noi întreprinderi de comerţ. Industrializarea regiunii Constanţei e'de iarăşi un punct capital, căci pentru multe mărfuri şi materii prime, transformarea trebue sa se facă în punctul de export, de unde să se distribuie produsele, gata de consum, în toate părţile. De asemenea şi gu materiile prime importate.
Insă, faţa de perspectiva ce se prezintă oraşului Constanta, sacrificiile şi sforţările noastre de până acum nu însemnează de cât prea puţin şi este de neapărată nevoe sa ducem o luptă în interesul portului nostru, studiind nevoile lui şi nerisipind energiile noastre în lupte politice inutile şi în chestiuni secundare.
Principalele proiecte, în legătură cu desvoltarea portului Constanţa, în afară de reconstruirea podului de peste Borcta, ar fi:
1)	Terminarea liniei ferate Megidia-Tulcea, aşa în cât acest judeţ nordic al Dobrogei să fie definitiv legat economiccşte cu. Constanţa;
2)	Un pod peste Dunăre la Hârşova şi o cale ferată Hâr-şova-Constanţa, aşa încât sa se poată face o legătură directă cu Transilvania prin regiunea petrolifera a Prahovei;
3)	înzestrarea portului Constanta cu un utilaj modern, cu antrepozite, cu diverse instalaţiuni, cu o gară în port, cu o mare centrala electrică, care să furnizeze curentul necesar industriilor mari şi mici de transformarea produselor.
4)	Selecţionarea şi încurajarea elementelor pregătite pentru desvoltarea economică, cărora să li se încredinţeze conducerea instituţiunilor în legătură cu viaţa economică a portului.
5)	In sfârşit, ca un deziderat pentru mai târziu, saparea u.tui canal Cernavoda-Constanţa, care va oferi pentru noi avan-
www.dacaramamca.ro
313
tajul deplinei stăpâniri, ceeace nu e cazul cu canalul Sulinei; şi, pentru a ne asigura un debuşeu şi în Basarabia, un pod, care să lege această provincie cu Dobrogea pe la Tulcea, iarăşi ar fi de mare folos.
Numai aşa oraşul nostru, legat prin căi ferate şi poduri cu toate provinciile româneşti de peste Dunăre, şi apoi înzestrat cu tot ce caracterizează un port modern şi un centru industrial, va putea trăi o viaţa economică puternica şi va merita denumirea, cam pripită acum, de „perla Mării Negre".
4
www.dacoromamca.ro
ACTE DIN TIMPUL OCUPAŢIEI GERMANE IN DOBROGEA
D-l Vlădoianu fostul secretar al Primăriei din Constanţa, ne-a pus la dispoziţie câteva acte, rămase in Dobrogea pe urma administraţiei germane. Mulţumind d-lui secretar pentru interesul viu ce-l poartă revistei noastre, împărtăşim cititorilor noştri aceste acte în traducere românească.
Constanţa, H August 1918
' La desbaterile asupra promovării germanismului fu Dobrogea, In şedinţa de azi, au participat următoarele persoane :
1.	Căpitanul de cavalerie Cunfze ţ diu p'rtea administraţiei
2.	Căpitanul Baron von Ruedt f	etapelor,
3.	Căpitanul Martin	^
4.	Locotenentul Kessler	/ din part	a	0	k.	M	(înaltului co
5.	Dr. Siidhoff	f	maud^ment	Markensen).
6.	Sublocot. Beermaon	1
J
7.	Căpitanul SchmiJt, Constanţa
8.	Parohul Constantin Biella, Constanţa
9.	Parohul Overbeck, Cara-Murat
10.	Parohul Meyer, Constanţa
11.	Plugarul Ed. Brenner, F'achria
12.	Plugarul W. Kletf, Cobadin
13.	Plugarul Leyer, Cobadin
14.	Peter Menges, C.ra-Murat
15.	Negustorul Gottlieb Resner, Constanţa
Căpitanul de cavalerie Cunf/.e deschide şedinţa şi salută pe cei de faţă,
www.dacaramamca.ro
SIS
Punctul I: Fundarea Uniunii.
«Comitetul, ales In Cogelac, pentru întemeierea Uniunii, se ocupă actualmente cu proiectul unui statut al Uniunii. Acest comitet are de gând să propuie alegerea unui preşedinte şi a unui comitet general, compus din membrii şi reprezentanţii grupelor locale. S’a socotit mai practic ca comitetele locale să ia fiinţă nutnai in comunele mai mari, in care se află .şcoli germane şi ca ţinutul să fie inpărţit în circumscripţii formate, fiecare, din mai multe sale. S'a mai hotărât ca comitetul .să redacteze cât mai neîntârziat statutul şi să-l prezinte domnului căpitan de Cavalerie Cunfze. Acest statut va fi discutat şi definitiv redactat Marţi 20 August, Ja orele 3Va îitr’o şedinţă prezidată de căpitanul Cunlze. In acelaş timp se vor alege şi preşedinţii grupelor locale. Apoi se vor trimite statutele aprobate către aceşti preşedinţi, cari de preferinţă, vor fi învăţătorii geimani, cu rugămintea de a deşfâşura o energică activitate de propagandă. După aceasta se vor convoca coloniştii germani la o nouă întrunire, cu scopul de a lua o hotărâre în privinţa statutelor şi de a întemeia Uniunea.
Se simte nevoia de a se urca cotizaţiile băneşti ale membrilor. Cotizaţiile vor fi deocamdată de 2 lei. După întemeierea Uniunii se vor stabili relaţii cu „ Uniunea pentru germanismul din streinătate“ si cu Saşii din Transilvania».
Punctul II : Primiiea cetăţeniei germane.
„Se atrage atenţia asupra faptului că primirea cetăţeniei germane de către coloniştii germani, e legată de însemnate greutăţi şi mai presus de toate va atrage asupra coloniştilor însemnate desavantagii.
Ca cetăţeni ai imperiului german, ei vor fi priviţi de către guvernul bulgar ca un corp strein în stal-, vor fi păgubiţi in drepturile lor comunale şi particulare prin legiferări şi vor avea să îndure mari şicane din partea guvernului bulgar.
Consulul german nu le va putea fl de cât de puţin a-julor. De aceea e mai bine să se renunţe Ia primirea cetăţeniei germane».
www.dacoromamca.ro
âie
Punctul III: Emigrarea spre Germania.
„Se arată că ar fi de dorit, în interesul imperiului german, ca coloniştii germani să se întoarcă iar în patria germană în nnmăr cât mai mare. 0 emigrare in teritoriul german de colonizare nu e de recomandat, din cauza condiţiilor economice şi administrative de acolo. Dinpotrivă, teritoriile de curând cucerite : Curlanda şi Livonia, par a fi foarte potrivite pentru colonizare. La obiecţiunile domnului locotenent Kess-ler, că o emigrare parţială a coloniştilor germani ar risipi aşezările actuale şi ar desfiinţa legăturile comunităţilor, se răspunde că pentru imperiul german 100 colonişti germani in Curlanda au mai mult preţ decât 1000 in Dobrogea.
Această afirmare a fost lăcută de căpitanul Sclimidt şi a găsit aprobare; în special ideia de a se trimite o comisie din Dobrogea in sus numita ţară de colonizare, pentru a studia condiţiunile de acolo, a fost bine orimită.
Se hotărăşte în unanimitate de a nu se face nici un pas spre emigrare, înainte de a se stabili în ce condiţii se va putea face emigrarea din Dobrogea şi imigrarea in noul teritoriu de colonizare (Curlanda).
Punctul IV: Bănci, societăţi cooperative, etc.
„Se arată că aproape în fiecare sat mai mare a existat până acum o bancă populară, dependenta de „Casa Centrală" din Bucureşti, şi cuprinzând, ca membri, şi persoane ce nu fac parte din comunitatea germană In Cara-Murat mai funcţionează încă o cooperativă de cumpărare şi vânzări.
Se exprimă dezideratul de a se înfiinţa bănci nouă, cuprinzând numai membri germani şi care să se federeze intr'o asociaţie, proprie lor, in Dobrogea. Se înlătură, ca imposibilă, ideia dependenţii acestei fedrrale de o bancă din Germania , de asemenea, ca nepractică, aceea a dependenţii de o instituţie de bancă germană din Sofia, dc oarece o asemenea bancă particulară nu poate avea niciun interes pentru propăşirea unor astfel de societăţi şi va acorda cu greu creditele cerute.
De aceea ar fi de dorit ca băncile germane să intre în dependinţa băncilor acelui stat, căruia îi va aparţine mai târziu Dobrogea,
www.dacaromanica.ro
Se hotărăşte a se proceda astfel: băncile existente vor face mai întâiu o cerere către „Casa Centrală" din Bucureşti prin mijlocirea administraţiei etapelor, pentru predarea scrip-telor lor. După aceea îşi vor relua activitatea. D-l căpitan Martin adaose la aceasta că el va obliga „Casa centrală" să plătiască imediat băncilor germane bunurile ce se vor mai găsi şi să le acorde credit îu măsura cea mai largă. Tot o-data va trimite un controlor de încredere în Dobrogea, care să îngrijească de reînfiinţarea acestor bănci. De îndată ce se va clarifica soarta Dobrogii, băncile vor păşi spre lichidare şi apoi se vor întemeia alte bănci după legile stâpânitoare. Se recomandă ca, la tratativele asupra predării Dobrogii, să se a sigure coloniştilor dreptul de a se asocia într’o federală pro prie a lor.
Fundarea de bănci nouă nu intră acum în discuţie. D-l locotenent Kessler va încerca să obţie din Germania un spe-cialist în materia societăţilor cooperative pentru Dobrogea, care să străbată satele nemţeşti din Dobrogea în vre-o trei luni, să cerceteze ce cooperative se mai pot întemeia şi să ajute pe colonişti cu vorba şi fapta. D-l locotenent Kessler va face un referat către administraţia etapelor asupra rezultatului ostenelilor sale, şi în special, asupra pretenţiilor băneşti ale specialistului chemat".
Semnat. Cuntze
Despre reîntoarcerea ţăranilor germani din Dobrogea in imperiul german.
„îndemnul dat de prea înaltul nostru comandant, excelenţa sa generalul feldmareşal von Hindenburg, ca germanii' cari locuesc in ţări negermane, ca supuşi ai unor ţări străine, să se adune în ţările dela Baltica, ce se vor organiza în vederea germanizării lor,—a fost primit pretutindeni cu bucurie de către Germani şi va fi susţinut în realizarea sa de orice bun german din imperiu.
Proiectul acesta însă n’a fost înţeles cu claritate şi bine delimitat în totalul său îu această provincie.
Scopuf său, care constă mai întâi în repatriarea din străinătate a Germanilor, mai mult sau mai puţin înstreinaţ
www.dacoromanica.ro
318
de germanism, şi numai după aceia în admiteiea lor ca cetăţeni ai statului german,—s’a confundat cu pretenţiile acelora ce vor să rămăie pe ogorul lor sub stăpânire străină în Do-brogea, dar cari în acelaş timp cer şl cetăţenia germană precum şi o protecţie germană la fel cu vechile „Capitulaţiuni“ ce au existat mai înainte în Turcia. Această din urmă chestiune, de sigur, va trebui să fie despărţită de aceea a reîntoarcerii germanilor în Germania şi ea nu va putea fi regulată decât mai târziu, printr’un angajament între Germania şi slatul ce va stăpâni în viitor Dobrogea.
Chestiunea repatrierii trebue tratată cu multă atenţie, căci experienţele din anii 1905 şi cei anteriori cu privire la ree migrarea Germanilor dobrogeni în coloniile din Prusia de est precum şi emigrarea lor în America, ne-au învăţat că nu orice ne mulţumit din această provincie a ajuns să fie mulţumit în Germania sau aiurea şi nici că s’a acomodat acolo, sau a ajuns un bun cetăţean al imperiului. Prin urmare e necesară o matură judecată în alegerea fiecăruia dintre cei ce vor să reemigreze, cercetând u-se valoarea sa pentru germanism şi pentru lata germană din punct de vedere moral, cât şi civil şi asigurundu-ne de hotărârea sa; căci ar fi o ingratitudine faţă de patria noastră dacă î-am trimite acolo, pentru reîmprospătarea populaţiei amestecate, nişte elemente chiar aci dubioase, cărora să fie nevoită a le suporta povara1),
Se va ţine prin urmare seamă în prima linie de hotă rărea liberă şi neinfluen^ată de nimeni a fiecăruia, dacă în> tr’adevăr voeşte a se reîntoarce în Germania, sau a rămânea aci. Este sigur că o deliberare cu totul desinteresată a celor cunoscători ar ajuta mult. Suntem noi oare asemenea cunoscători ai chestiunii, aşa în cât să putem şi să voim a lua asupra noastră sarcina unei totale schimbări în existenţa unui agricultor ? E cineva aci care să cunoască suficient condiţiile de viaţă ale provinciilor baltice pentrn a le putea cântări cu condiţiile de viaţă ale ţăranilor germani dobrogeni ?
Eu sunt de părere că un număr de plugari dintre Germanii demni de încredere de aci ar trebui să facă o călătorie în
1) Admiraiil
www.dacoromamca.ro
319
provinciile Baltice, unde să ia informaţii dela funcţionarii germani şi dela populaţie şi, pe lângă aceasta, să se convingă cu proprii lor ochi de starea lucrurilor, pentru a-şi face o părere şi apoi, îniorcăndu-.e, să comunice consătenilor lor cele văzute şi auzite.
încă un sfat aş avea să dau şi anume să nu se priviască chestiunea sub laturea confesională, ci exclusiv din punctul de vedere naţional, de a aduce folos patriei noastre ca buni Germani, fără deosebire de confesiune.
Semnat: Inginer H. Schmtdt
Gţpitnn imperial Wiirtemberghez
dela 1892 In Dobrogea, iar de la 1902 consul german aci.
Constanţa, 12 August 1918.
Cele de mai sus sunt convingerile mele dela conferinţa convocată de d-1 Westphal, Miercuri 14 August 1918.
Schmidt
STATUTUL
UNIUNII GERMANILOR DIN DOBROGEA
1.	Scopul Uniunii.
§ 1. Uniunea Germanilor Dobrogeni are de scop să sprijine pe coloniştii germani din Dobrogea :
a)	în menţinerea naţionalităţii lor;
b)	în munca pentru propăşirea lor economică;
în reprezentarea intereselor lor faţă de administraţie;
Sediul Uniunii este la..
§ 2. Uniunea va aduce la îndeplinire ţinta propusă sub litera a) :
1)	prin încurajarea şcolilor populare germane în Dobrogea ;
2)	prin înălţarea culturii generale la tinerii ce părăsesc şcoala şi la adulţi;
3)	prin înodarea şi menţinerea legăturilor cu Uniunile identice din patrie şi streinătate;
4)	prin ori ce soiu de activitate de educaţie naţională.
§ 3. Uniunea va aduce la îndeplinire punctul b).:
1)	prin instrucţii date asupra lnbunătăţirii gospodăriei;
2)	prin sprijinirea şi înfiinţarea de asociaţii agricole,
www.dacoramamca.ro
II.	Membrii Uniunii.
§ 4. Membri votanţi pot fi, fără consideraţie de cetăţenie, toţi germanii ce locuesc în Dobrogea, şi cari posedă drepturi civice şi sunt trecuţi de 20 ani.
înscrierea se face de comitet după cerere orală sau scrisă.
Membri de onoare pot fi, fără consideraţie de naţionalitate, persoanele cari au adus oare care servicii Uniunii.
§ 5. Cotizaţia fie cărui membru va fi de 2 lei anual. Cei ce întârzie cu plata cotizaţiei, vor fi lipsiţi de dreptul de vot. până la achitare.
Cel ce nu-şi va fi plătit cotizaţia mai mult de doi ani, va fi şters din lista membrilor Uniunii.
§ 6. Fie ce membru are numai un vot Dreptul de vot nu se transmite altei persoane.
III.	Administraţia Uniunii.
§ 7. Afacerile Uniunii vor fi conduse:
a)	de comitet;
b)	de o comisiune mai numeroasă a Uniunii,
c)	de adunarea generala;
A Comitetul.
§ 8. Comitetul Uniunii se compune din 5 membri aleşi de adunarea membrilor; din aceştia cinci, unul va fi preşedinte, unul vice preşedinte şi al treilea secretar, iar ceilalţi colaboratori. Durata însărcinării va fi de doi ani. In fie ce an vor fi înlocuiţi doi, sau trei dintre membri. La început înlocuirea se va face prin sorţi; mai apoi după vechimea serviciului. Realegerea se admite. Membrii din comitet .îşi vor îndeplini însărcinarea lor onorific, fără plată; totuşi vor primi, ca spese, o compensaţie bănească..
§ 9. Preşedintele va presida şedinţele comitetului, ale comisiunii şi adunării generale. In unire cu secretarul şi casierul va semna scriptele Uniunii.
§ 10. Secretarul va încheia procesele-verbale în şedinţele comitetului, ale comisiunii şi adunării generale; va ţine Corespondenţa şi va alcătui lista membrilor.
www.dacoramamca.ro
321
§ 11. Casierul va ii ales de membrii comitetului din sânul lor. El va conserva hârtiile de valoare şi documentele mai importante ale Uniunii, precum şi banii, va face încasările în schimbul unei chitanţe şi plăţile, care vor ii aprobate de preşedinte. EI va ţine registrele şi va da cont, la cerere, comitetului, în ori ce moment; iar la finele anului va încheia socotelile.
§ 12. Comitetul se va întruni după nevoie şi va ii convocat de către preşedinte, după chibzuiala sa, ori după cererea unui membru. Hotărârile comitetului sunt valabile, dacă sunt de faţă trei diatre membri. La ori ce hotărâre se cere majoritatea absolută a voturilor.
In caz de paritate de voturi, votul preşedintelui e hotărâtor.
§ 13. Comitetul e obligat :
1)	a resolva afacerile curente ale Uniunii ;
2)	. a pregăti şi îndeplini hotărârile comisiunii şl adunării generale ;
3)	a administra averea Uniunii după directivele date de comisiune ;
4)	a hotărâ în privinţa acceptării de donaţiuni şi funcţiuni.
§ 1 x. Totdeauna se va lua şi încuviinţarea comisiunii în ori ce hotărâre a comitetului asupra cheltuelilor şi altor sarcini ale averii Uniunii, care trec de suma de 200 lei.
§ 15. Ori ce membru votant are drept să facă propuneri comitetului. Dacă propunerea este sprijinită de zece membri votanţi şi se consideră ca urgentă, preşedintele e o-bligat să convoace pe membri într’o şedinţă de consfătuire
B. Comisiunea Uniunii.
§ 16. Comisiunea se compune din comitet, din reprezentanţii tuturor grupurilor locale şi din cinci membrii aleşi de adunarea generală.
§ 17. Comisiunea va fi convocată de comitet cel puţin odată la şase luni, sau şi în orice caz de nevoie. Se va pro-cede la chemarea ei, dacă cel puţin cinci membri din corni" siune cons'mt la aceasta, Şedinţele comisiunii se vor ţine la
,	• 9
www.dacaromanica.ro
Sediul Uniunii. Şedinţele sunt hotărâtoare, dacă cel puţin o treime din membri sunt prezenţi. Dacă după prima invitare nu se poate ţine o şedinţă în chip legal, atunci, după cel mai de vreme o săptămână, se va convoca o nouă şedinţă cu aceeaşi ordine de zi şi atunci, fără consideraţie de număr, se vor putea lua hotărâri.
§ 18. In toate hotărârile luate de comisiune se cere majoritatea absolută a voturilor. In caz de paritate de voturi, votul preşedintelui e hotărâtor. Nu se admite nici o suplinire.
§ 19. Comisinnea e obligată :
]. a da instrucţiuni comitetului cu privire la atingerea scopurilor Uniunii şi a administraţiei bunurilor Uniunii;
2.	a alege doi controlori cari, după încheerea situaţiei anuale, să cerceteze încasările, cheltuelile şi starea cass'fi şi după aceia să închee o dare de seamă;
3.	a stabili ordinea de zi pentru adunarea generală ;
4.	a dispune încheierea socotelilor la fine de an.
§ 20. Se va lua încuviinţarea adunării generale ori de câte ori comisiunea va lua hotărâri asupra unor cumpărări, amanetări (hipotecări), înstrăinări de averi imobiliare, precum şi asupra cheltuelilor şi altor sarcini ale averii Uniunii, ce trec de 2000 lei, sau care au ca urmaie o grevare durabilă a Uniunii.
C. Adunai ile gen frate
§ 21. Membrii votanţi ai Uniunii se vor aduna îu fiece an îu luna M»i într'o adunare generală, ca să ia cunoştinţă de raportul anual al comitetului, sa facă alegerile membrilor Comitetului şi asociaţiei şi să discute asupra ori căror propuneţi şi proiecte, după care sa ia hotărâri. Invitările se vor face de comitet, care va fixa ziua adunării generale.
§ 22 Adunări generale extraordinare vor avea loc după necesitate şi îu urma comunicării propunerii de către comitet.
a)	dacă comisiunea o hotărăşte;
b)	daca 50 de membri votanţi o cer în scris, aratând propunerile.
§ 23. In ori ce adunare generală ordinară se va preciza locul adunării viitoare. Asupra alegerii locului adun ari generale extra ordinare hotărăşte comisiunea	i
www.dacaromamca.ro
823
§ 24. Adunarea generală poate lua hotărâri independent de numărul fnembrilor prezenţi,
§ 25. Adunarea generală va lua hotărâri numai cu simpla majoritate a voturilor. In caz de paritate de voturi, votul preşedintelui e hotărâtor. Hotărârile asupra schimbării statutelor şi asupra cumpărărilor, hipotecărilor şi înstrăinărilor bunurilor nemişcătoare au nevoie de *'4 din voturi.
Alegerile se fac prin predarea buletinelor de vot şi cu majoritate absolută.
In caz de paritate de voturi, se va hotărâ prin sorti.
§ 26. In adunarea generală se vor lua hotărâri numai asupra acelor chestiuni, care sunt la ordinea zilei.
întemeierea grupurilor locale.
§ 27. Uniunea se compune din grupe locale, care se vor înfiinţa după nevoie. Asupra înfiinţării de grupe locale va hotărâ adunarea generală.
§ 28. Membrii grupelor locale vor ahge din sânul lor un conducător şi un casier. Conducătorul este membru al comisiunii Uniunii şi conduce corespondenţa între comitet şi membrii grupelor locale. El ţine tabloul membrilor după instrucţiunile secretarului Uniunii. Casierul încasează contribuţiile Uniunii după indicaţiile casierului Uniunii şi le varsă la termenul indicat de casier.
Disol vai ea Uniunii.
§ 29. Pentru disolvarea Uniunii e nevoie de hotărârea adunării generale, care trebue să numere cel puţin * 5 dintre memarii votanţi.
In caz de disolvare a Uniunii, averea rămasă, după acoperirea tuturor sarcinilor, trece la Uniunea pentru germanismul din ■străinătate, care o va putea întrebuinţa, după cum va crede de cuviinţă, pentru scopurile germane din Dobrogea.
www.dacoromamca.ro
Copie
Administraţia civilă din	28. 8. 18.
Administraţia etapelor germane Constanţa, 25 August 1918 No. 7796
Către .
Comandantu a etapelor
Constanţa
Vi se tr'mite în anexe câte o dare de seamă asupra şedinţei ţinute la 14 curent pentru promovarea germanismului, precum şi patru exemplare din proectul de statut al Uniunii germanilor Dobrogeni. Proiectul de statut a fost întocmit de comisiunea aleasă la 23 Iulie în Tariuerde, la întrunirea delegaţilor şi a obţinut aprobarea administraţiei.
In § 27 al proectului de statut se prevede înfiinţarea de grupe locale. Ca sediu al grupurilor locale se impun în prima linie: Constanţa, Mangea-Punar, Cogealia, Facria, Cobadin, Cara-Murat, Mamuzlia, Sarighiol, Tariuerde, Cogelac şi Colilia. Celelalte sate locuite de colonişti germani se vor alătura.'după cerere, la una din aceste grupe localel). întemeierea şi delimitarea grupurilor locale va avea loc în congresul Uniunii, convocat în prima jumătate a lunii Septembrie.
Pentru ca congresul să fie populat şi participanţii să fie instruiţi de mai înainte asupra însemnătăţii sale, se recomandă a se găsi cât mai curând oameni de încredere cari să lămurească pe coloniştii germani asupra problemelor Uniunii şi asupra hotărârilor ce urmează a se lua şi să-i îndemne a participa în număr mare. Poate că pentru aceasta ar fi potriviţi învăţătorii recrutaţi dintre soldaţii germani, de oarece dânşii sunt experimentaţi în chestiuni de congrese şi de propagandă. E de dorit ca fiece comunitate să fi luat hotărâri, înainte de a se prezintă la congres, asupra ataşerii lor la una din grupe'e locale şi asupra alegerii unui reprezentant.
Pentru ca societăţile înjghebate să poată intra numai decât în acţiune în satele germane, se recomandă membrilor comile-
1) b'ar părea, după aceste dispoziţii, că numărul Germanilor Dobrogeni ar fi cine ştie cât de mare. Pentru lămurirea cititorului, după însăşi statistica germană dela 15 Februarie 1918, ei vu erau mai mulţi de 5430 în eon a etapelor germane După statistica noastră dela 1 Ian. 1913, se gusiau in toată Dobrogea abia 7697 suflete de germani, adică un procent de 2ja0,0 din întreaga populaţie.
www.dacoromamca.ro
S25
telor să intervie la,.«.Casa Centrală» din Bucureşti.spre a lise înapoia registrele şi a li se trimite un controlor pentru reorganizarea băncilor lor. Propunerea se va adresa la administraţia e-tapelor, secţia Z.
Se atrage atenţia asupra faptului, ca acest prilej sa fie folosit cu cea mai mare grabă, pentru ca membrii băncilor să intre cât mai curând in posesia banilor lor. Noua organizare a băncilor trebue de altfel privită cu încredere.
Semnat: Cuntze Căpitan de Cavalerie
In sfârşit un ultim act din această afacere, sună astfel:
Admiaistraţia oraşului	Constanţa, 4 Sept 1918.
•No. 5480
înştiinţare
la No. 18033 din 29 August 1918.
Activitatea de propagandă pentru Constanţa şi Anadolchioi se încredinţează preotului comunităţii germane, parohului Meyer stabilit de mulţi ani în Constanţa. In comuna „ Viile Noiu munca de propagandă se încredinţează învăţători ui de acolo, glotaşului Winter.
Căpitan : Cuntze
Către Coinandatura etapelor 262 Loco.
Administraţia oraşului	Constanţa, 22 Oct. 1917
No. 1712
Către
Comandantura etapelor
Constanţa
Alăturata dispoziţie nu priveşte oraşul Constanţa, de oarece şcoala bulgară din Constanţa nu e decât continuarea şcoalei bulgare din timp de pace.
Şcoala bulgară care funcţionează în Anadolchioi, în şcoala română de mai înainte, se va privi ca româneasca, conform dispoziţiei. Numărul şcolarilor se ridică la 50, dintre cari 40 de naţionalitate bulgară şi 10 Români.
Căpitan: (nesemnat).
www.dacoromamca.ro
326
Administraţia oraşului	Constanţa, 3 Dec. 1917
No. 2166
Către
Comandantura etapelor 262
Loco
Numitele cărţi didactice vor putea fi folosite în şcolile româneşti. Pasagiile condamnate au şi fost înlăturate din cărţi de către comandantură, cu excepţia lecţiunii dela pag. 67 şi 68 din manualul de geografie, în care comandantura n’a găsit nimic supărător. Totuşi şi acest pasaj a fost înlăturat acum. Celelalte cărţi folositoare in şcolile româneşti, fie aritmetici, sau gramatici, au fost şi ele supuse examinării, In ele nu se găseşte nimic care să provoace reclamaţii.
Căpitan: (nesemnat)
Administraţia etapelor germane	Poşta militară germană268,1B.I.18
în Dobrogea
No. 404
Către:
Comandantura etapelor 262
Loco
Din mai multe sate din zona etapelor ne sosesc înştiinţări asupra conduitei inadmisibile a soldaţilor bulgari, trimişi ca învăţători. Ei participă pe faţă in mare măsură la propaganda bulgărească, siluind populaţia prin ameninţări şt constrângeri să semneze declaraţii care să aibă ca urmare alipirea Dobrogii la Bulgaria şi în acelaş timp să conţie ofense la adresa administraţiei germane■ In unele sate ei participă în mod neadmisibil la administraţia comunală. Ei şi-au procurat ştampile cu inscripţie bulgărească, precum şi formulare bulgăreşti de permisuri pentru drum. Cu colaborarea consilierilor comunali ei au emis paşapoarte şi au încasat pentru ele taxe; apoi au convocat adunări ale comunităţilor şi au încercat să obţie plata salarului de învăţători. E nevoie ca în toate localităţile în care se află învăţători bulgari, aceştia să fie din scurt supraveghiaţi şi mai ales să fie tn-piedicaţi dela orice amestec al lor în afacerile comunale; iar ştampilele comunale bulgăreşti cu însemnele statului bulgar, sa
www.dacoromanica.ro
327
fie confiscate şi să se cerceteze dacă nu cumva în chip fraudulos aceşti învăţători sau consilieri comunali nu emit bilete de liberă circulaţie. In asemenea caz se vor pedepsi toate persoanele civile ce au participat la emiterea unor asemenea bilete, precum şi aceia cari s’au folosit de ele, în măsura în care au depăşit ordonanţele privitoare la circulaţie. Se va face deci o amănunţită cercetare asupra oricărui caz de conduita neadmisibilă a învăţătorilor bul-gări şi se va înainta aci.
bemnat: von Unger
Loc Oeneiol m act. şi inspector
Secţiunea materiilor industriale Constanţa, 22 Apui 1918 din Administraţia etapelor germane din Oobrogea
No. 6782
Către :
Administraţia oraşului
Loco
Din ordinul şefului marelui stat major, se va elibera petrol populaţiei civile deocamdată numai în schimbul aurului. Pentru aceea nu se vor mai cere oartele de petrol.
Sublocot şi şef al secţivnn
Brabant
Administraţia etapelor germane	Constanţa, 24 Aprilie 1918
din Dobrogea
Biroul materiilor prime de război
No, 6644
Către toate comandanturile de etape
Tunsul oilor va începe la 10—15 Mai şi se va termina până la o Iunie, după cum urmează mai jos. Mieii intră de asemenea în aceste prescriptiuni.
înainte de începerea tunsului, proprietarii vor comunica co-mandanturilor locale câte oi şi miei posedă.
Oile, înainte de tunsoare, vor fi spălate de necurăţenii. Tunsoarea se va face astfel încât sa se scoata lâna dintr’o bucată. iSe vor preda atâtea ulâni» câte oi şi miei exista.
www.dacoromamca.ro
328
Luarea în primire a lânii se va face' în urma plătii efectuai de cumpărătorii firmei Iosşf Michell, cari au asupra lor un permis (ausweis) eliberat de administraţia etapelor. Cumpărătorul va da proprietarului oilor o adeverinţă de cantitatea lânii predate şi de preturile plătite.
Tunsoarea oilor dintr’o turmă bolnavă do vărsat şi de râie se va face la urmă: deasemenea şi tunsoarea oilor bolnave din o asemenea turmă. Oamenii ocupaţi cu tunsul oilor bolnave vor de-sinfecta cu grije hainele, încălţămintea, mâinile şi foarfecile.şi în genere toate lucrurile ce au venit în atingere cu animalele bolnave. Lâna din aceste turme se va împacheta în saci purtând indicaţii asupra provenientii şi a felului molimei şi astfel se va expedia.
Preturile ce se vor plaţi de cumpărători t&ramdor sunt următoarele:
Lâna de pol-spangi, fină ca mătasea, 4 lei chilogramul.
Lâna de tigaie, ţurcană, lână grisă şi neagră : 3 lei kgr.
Circumscripţiile vor avea o deosebită grije ca nu cumva această lână să fie dusă prin contrabandă în Dobrogea bulgărească sau în zona de operatiun:, unde se plătesc preturi cu mult mai mari.
Cumpărătorilor li se va da tot concursul necesar.
Rebensburg
Căpitan de marina
www.dacoromanica.ro
RECENZII
V.	Pârvan: Gerusia din Callatis. An. Acad. Rom. Ser. II. Tom. XXXIX, 1920.
E un studiu important relativ la viaţa socială-religioasă în sec I. d. Cr. în Callatis şi, indirect, în toate oraşele de la Pon-tul-stâng. O stelă de marmură găsită la Mangalia în două fragmente, cu o lungă inscripţie în onoarea lui Apollonios, un generos binefăcător al concetăţenilor săi, adaugă lumini nouă la cele ce se ştia pănă acum în această chestiune.
.0 interesantă schiţă istorică precede studiul propriu zis.
I. „Callatis, fica Heracleei Pontice, nepoata străvechei Megare doriene'*, a fost la apogeul puterii politice în epoca dintre anii 400—250 a. Cr. Stăpânitorul Traciei, regele Lysimach, voind a supune oraşele de la Pontul stâng. — Callatis dete semnalul rasvrătirii la 313 a. Cr. alungând din cetate garnizoana duşmană. Apoi se alie cu celelate colonii ameninţate, cu Tracii şi cu Sciţii, precum şi cu rivalul lui Lysimach, cu Antigonos, care îi şi trimise ajutor pe uscat şi pe mare. După o resistenţă de câţi-va ani, abia pe la 302 a. Cr. Callatis ajunse din nou sub puterea lui Lysimach. — Încercarea făcută de Callatiani pe la 260 a. Cr. de a supune cetatea ionică Torni, nu isbuti ; ba încă îi aduse in conflict cu Byzantium pentru supremaţia îa Pontul stâng.
De acum începe decăderea politică şi militară a cetăţii; însă prosperitatea economică continuă mai departe. Comerţul de cereale era principalul isvor de câştig. «Statul Callatian avea o lege specială, care fixă raporturile dintre creditori şi debitori». Bancherii «primiau depozite şi deschideau conturi curente;). Necontenitele atacuri ale barbarilor pe uscat, plaga piraţilor pe mare şi concurenţa Chersonesului Tauric în comerţul cu cereale, aduc
www.dacoroinamca.ro
330
decăderea Callatidei. Având o puternică „conştiinţă doriană"; ţinând la dialectul lor, în care scriu mai toate inscripţiile; călători îndrăzneţi şi comercianţi harnici, — Callatianii au avut totdeauna strânse legături şi cu centrele ionice de pretutindeni. — Ca dovadă de activitate ştiinţifică avem pe Demetrios Callatianul, care intre 216—200 a. Gr. scrise „Despre Asia şi Europa“ în 20 cărţi, folosite de geografii şi is toricii posteriori. Sub stăpânirea romană, Callalis păstră însemnăta tea comercială; însă o viaţă politică proprie nu mai eră cu putinţă, in schimb, viaţa socială şi cultura iau un avânt mare.
II. Din inscripţia amintită mai sus se vede că, pentru glorificarea lui Apollonios, pristavul va vesti la sărbători publice că „poporul încununează pe gymnasiarhul şi agonothetul şi pe primul întemeetor al gerusiei şi gerusiarhul dintru început al ei, cinstindu-l pre dânsul cu înălţarea de statui de aramă şi chipuu pictate". Ca agonothel, oferiă sărbători şi jocuri, Însoţite de jertfe şi terminate cu ospeţe. Ca gymnasiarh, supravegheă in deosebi educaţia ephebilor (tinerii In vârsta de serviciu militar), şi aveâ grija jocurilor şi întrecerilor din gimnaziul oraşului.
Cetăţenimea din toate oraşele greceşti se împărţi? in 4 colegii, după vârstă : copiii, ephebii, bărbaţii, bătrânii. Fiecare categorie aveâ dreptul de a utilizâ gymnaziul pentru exerciţiile sau petrecerile corespunzătoare vârstei. Pe lângă dărnicie, meritul special al lui Apollonios este că a constituit gerusia, adică a-sociaţia bătrânilor din Callatis, separând-o do celelalte categorii de cetăţeni şi devenind gerusiarhul, preşedintele ei. Tot deodată stabili ca gmnaziul să nu mai fie folosit laolaltă de toţi, ci hotărî timpul şi locul din gimnaziu destinat fiecărui colegiu de vârstă. Pentru ca gerusia, abia constituită, să aibă o existenţă reală şi durabilă, el îi dete un fond cu care să se poată prăznui în mod demn sărbătoarea „neocorică", adică în cinstea familiei imperiale pe care ,,el înlâia dată" o îofiinţă anume pentru gerusia din Callatis. Pe lâogă aceasta, gerusia din Callatis aveâ toate „atribuţiile social-religioase, pe care gerusia le aveâ contemporan în toate cetăţile greceşti", actele ei având un caracter quasi-ofieial in viaţa publică a cetăţii, întocmai ca şi ho târârile colegiului ephebilor şi bărbaţilor.
Inscripţia enumără sărbătorile la care Apollonius va fi încoronat : la adunarea cea mare, când se alegeau magistraţii anului viitor; la „Caesarea", sărbătoarea în onoarea familiei im-
www.dacaromamca.ro
331
penale; la sărbătoarea bâlciului celui mare; la „Diomvria1', sărbătoarea umidităţii roditoare dela sfârşitul toamnei, când se adoră „Pământul Marnă11, şi la praznicele publice ale poporului. Sărbătoarea „diomvria11 cu numele ei original, necunoscut In restul lumii greceşti, denotă spiritul creator al Callatianilor în viaţa religioasă şi importanţa agriculturii pentru existenţa cetăţii.
In sfârşit, amintirea lui Apoilonis va fi tternizată prin statui de bronz şi tablouri cu chipul lui, expuse în gimnaziu, portice, temple etc., lucrări nepăstrate până azi, dar a căror valoare artistică autorul studiului o deduce judecând după tehnica obiectelor de teracotă din acea epocă, ajunse până la noi.
Amănunte caracteristice şi analize luminoase îmbogăţesc acest studiu, dându ne un tablou sugestiv despre viata socială, religioasă, artistică a Callatianilor în secolul I d. Hr,
G. CORIOLAN
C. Litzica: Castele romano-bizantme în Dobrogea.
Sub acest titlu autorul publică in Convorbiri Literare No. 3—4 din Martie-ApriHe 1920, un fragment dintr'o lucrare mai întinsă ,,Topoprafia Balcanică în Evul-Mediu“, care va apare în Analele Academiei Române.
In cartea IV a operei sale „De aedificiis'1, istorieul bizantin Procopius din Cesarea pomeneşte castelele clădite, sau reparate de Justinian io lungul Dunării, de la Belgrad pănă la Silistra. Ajungând la „Scrthia minor11 (Dobrogea), citează următoarele localităţi întărite . Hagios Kyrillos, Oulmiton, Ibidâ polis, Aegissos şi Halmyris.
Jn urma săpăturilor făcute de d l V. Pâtvan, astăzi ştim pozitiv câ Oulmitdn este Vicus Ulmetum de la Pantelimonul de de sus , iar Aegissus, pomenit de Hierocles, Itinerariul Anlonin, Notitja Dignitatum etc. se ştie de mult că era la Tulcea.
Rămâne identificarea localităţilor Ibida, Halmyris şi Hagios Kyrillos.
Ibidâ, In toate ediţiile lui Procopius stă tipărit; Ibidâ. Ţinând seamă de faptul că ne găsim într'o regiune uude popula ţiunea, deci şi numirile topografice daco-tracice sunt destul de numeroase, d-1 Litzica e dispus a vedea în finala-c/o o prescurtare sau o eroare de lectură din dava, în cât numele întreg ar fi sunat Jbidava. In ceea ce privesţe partea întâia a numelui,
www.dacaromamca.ro
332
având în vedere diferitele confuziuni de litere din scrierea majusculă şi minusculă greacă şi alte consideraţiuni filologice şi pa-leografice, — d-sa propune mai multe lecturi: Nibidâ, Albidâ, Dabidâ, Nikidâ, Alkidă, Dakidâ etc. Numai desgropările viitoare vor arăta care din aceste forme e cea adevărată.
Pentru localizarea oraşului d 1 Litzica îl caută pe drumul cel mare, care străbătea Dobrogea de îa sud la nord în toată lungimea Acest drum pleca dela Marcianopolis (Devnia, la apus de Vama), trecea pe la Abritua (Abtatcalesi), Tropaeum Trajani (Adam Clisi), pe la cetatea de la Mircea Vodă; pe la Dorobanţul, prin Ulmetum (Pantelimonul de sus), până la S'ava Rusă. Aoi drumul se bifurca : o ramură apuca spre N W prin Orta-chioi şi Niouliţel până la Noviodunum (Isacea); iar alta spre N E prin Baba-dag şi se termina la Aegissus (Tulcea). De oare ce localităţile citate de Procopius: Ulmetum şi Aegissus, se găsesc, una la extremitatea nordică şi cealaltă chiar pe acest mare drum militar, e aproape sigur că şi Ibidâ trebuie să fi fost tot lângă acest drum. Şi, fiindcă punctul strategic cel mai important Ia N. de Ulmetum era la S'ava Rusă, unde drumul se bifurca şi unde mai venia şi a treia cale secundară care, prin castrul de la Ceamurlia de jos, unia drumul cel mare din mijlocul Dobrogii cu drmul cel mare da pe litoralul marin spre Histria şi Tomis, — de bună seamă că Ibidâ s« afla la Slava Rusă (Chizil Hissar-Cetatea Fetei). Aci se află ruinele unei cetăţi foarte mari, având o suprafaţă de 24 hectare, cea mai însemnată cetate din cele cunoscute în Dobrogea. Laturea nordică e de 344 in., având două turnuri în colţuri şi cinci turnuri intermediare ; laturea de est are 404 m. cu şapte turnuri, dintre care unul în colţul sud-estic şi şase pe parcursul zidului; laturea sudică are 435 m cu opt turnuri, din care trei pe vale şi cinci pe un deal de 150 m. înălţime, dominând înprejurimile; iar jaturea de vest are 591 cu opt turnuri, dintre care unul chiar pe \ ârful dealului. De la W. la E, cetatea era tăiată de un -pârâu, a cărui intrare şi ieşiră pare a fi fost chiar lângă porţile de răsărit şi apus. întinderea mare a ruinelor, precum şi numele de polis (-oraş) ce i-1 dă Procopius, ne arată că aci avem de a face cu un adevărat oraş întărit, iar nu cu un castel, sau castru oarecare (castellon, sau frourion).
Hagioş Kyrîllos, după d-1 Litzica, trebueşte căutat pe
www.dacaromamca.ro
drumul Dunărean, între Sucidava (aproape de Sih'stra) şi Ulme-turn. După d 1 Weiss, un bun cunoscător al Dobrogii, ar fi la Rasova. Insă d-1 Litzicn, bazat pa faptul că punctul strategic cel mai important pe drumul între Durostorum — Ulmetum era la Axiopolis (-Cernavoda), îl identifică cu această localitate, cu atât mai mu’t, cu cât tot aci se termină şi întreitul val de apărare — valul lui Trajan — care leagă Dunărea cu Marea între Hinog-Cernavoda şi Constanţa. De şi Procopius citează în opera sa şi oraşul ,.y4x/o/>a“-Axiopolis, totuşi, având în vedere că sunt destul de. frequente cazurile când Procopius citează aceeaşi localitate de două, sau chiar de trei ori, fie cu aceeaşi formă, fie cu forme mai mult ori mai puţin deosebite, — ceea ce ne duce la concluzia că autorul s’a servit de mai multe izvoare Ia compunerea operei sale, — este foarte posibil ca Hagios Kyril’os să fie la Axiopole. Argumentul cel mai hotărâtor pentru această identificare îl află d-1 L;tzîca în martirologiul Hieronymian unde se pomeneşte de trei ori un sfânt, Chirii, care a pătimit chiar la Axiopole. Devenind sfânt loca', probabil i s’a ridicat aci o biserioă a cărei vaza a dus la înlocuirea numelui vechiu al oraşului cu numele sfântului. Aceasta se va fi petrecut prin sec. V, VI d. Cr., căci numele topice creştine încep să apară prin sec. V.
Halmyris era o localitate lângă lacul Razim, pe care Plinius cel Bătrân îl numeşte tot Halmyris. (Natur. Hist, IV, 24). Acest oraş e pomenit de scriitorul bisericesc Philostorgios din sec. V., care scrie că Halmyris era situat in Moesia Europeană, în regiunea Dunării şi că într’o iarnă, îngheţând fluviul, barbarii l’au trecut şi au cuprins oraşul. De altă parte, Itinerariul Antonin citează la 9000 paşi de Salsovia (cetatea de la poalele Beştepei, lângă Dunăre), pe drumul mare spre Histria, localitatea Salmorude ('din Salmorus, corespondentul latin al lui Halmyris), care e identic cu Halmyris. Deci localitatea se alia la N. lacului Razim şi a nume între el şi Dunăre.
După d-1 C. Moisil, oraşul ar fi fost lângă satul de azi Moru-ghiol, unde există urmele unei vechi aşezări romane, exact lâ 9000, paşi (-131/» km) de la Salsovia. Insă localizarea Ia Moru-gliiol, deci lângă apele dulci ale Dunării, nu explică numele de Halmyris şi, de aceea, d-1 V. Pârvan îl aşază la punctul numit
www.dacoromamca.ro
334
azi Cetatea Zaporojenilor, adecă aproape de Dunavăţ şi lacul Razim, unde de asemenea se află urmele unei cetăţi mari romane. Deslegarea definitivă o vor aduce însă numai săpăturile arheologice.
Cei ce se interesează de trecutul Dobrogii, nu pot de cât să mulţumească d-lui Litzica pentru interesantul d-sale studiu.
Dr. J. Gberghel: Câteva contribuţiuni la cuprinsul noţiunii cuvântului „ Vlach".
In Nr. 5—6 din Mai—Junie 1920 al Convorbirilor Literare, d-1 Dr. J. Gherghel îşi continuă cercetările sale mai vechi, de . un pasionant interes, asupra mult desbătutei chestiuni despre continuitatea Românilor în Dacia Traiană. ideea fundamentală, firul roşu din acest articol este că numele de „Vlach" are o origine mai curând orientală de cât germanică, de oare ce el apare încă de timpul Hunilor la nordul Dunării; iar faptul că cuvântul de „vlach", cu înţelesul de „cal" apare lamulte neamuri înconjurătoare până la Germani, Litvani şi Normanzi, pare a reflecta, înpreună cu alte indicii, „o concepţiune adânc înrădăcinată la popoarele cele mai felurite despre patria nord-danubiană a poporului nostru, din timpuri ce se pierd în negura trecutului“.
interesante sunt amănuntele acestui articol.
In isvoarele apusene numele de „Vlach" se poate urmări până în epoca lui Carol cel Mare; de aceea mulţi comentatori şi istorici i au atribuit o origine germanică. In literatura bizantină însă el apare mult mai de vreme în cuvântul „ Vlacherne prin care se desemnează biserica, palatul imperial, poata de . aur, băile şi podul dintr’o parte a Constantinopolei. Numele de „Vlacherne" pare că păstrează în el amintirea cea mai veche a poporului nostru. După cronicarul Genesios din sec. X, Vlacherne şi-ar trage numele de la un duce scyt „Vlachernos", omorât acolo. Cuvântul Vlachernos însă, însemnează, in bizantina sec. X (vezi dicţionarul lui Suidas) „Vlăstar de Vlach", adecă de Român. [Gtenesios-Bastleiai, ed. Bonn. 1834 IV, pag. 8o],
Urmărind mai departe chestiunea, d-1 I. Gherghel găseşte în cronicarul Theophanes un pasagiu în care se povesteşte despre o regină a Hunilor Sabiri, numită Voarex, care a trecut la Greci cu 100.000 oameni, după moartea bărbatului ei „ Valag" Ştirea aceasta de ]a începutul sec. IX, se referă ia evenimente
www.dacoromamca.ro
din SeC. V. (Tlieopliaiies-Cronogvaphia ed. Bonn. 1883 Tenhner p. 175; 1939 I p. 269).
Cu trei secole înainte de Theophanes, un alt cronicar bizantin, Malalas, dă în ,,Chronographia“ sa o relaţiune de aceeaşi natură. Insă aci regina Hunilor Sabiri se chiamă ,,Voa“, iar bărbatul ei mort : ,, Vlach". (Malalas Cronographia ed. Bonn 1831 p
430. Scrie com între 490 - 578, după Krmnbacher p 325).
De oare ce Vlacherne exista şi în sec. V,— căci împără" teasa Pulcheria (450—457) construi acolo o biserică frumoasă, închinată Sf. Fecioare Maria, — rezultă că Vlacherne „ar ii fost o colonie a unei populaţiuni româneşti lângă Constantinopole, -venită acolo din spre Scyţi înainte de mijlocul sec. V.“
Tradiţia despre o populaţie românească de lângă Constantinopole, asemănându se în datine cu Scyţii, ba având şi aceeaşi origine, se găseşte şi la cronicarul Pachymeres, din sec. XIII
Pachimeres de Andronico Palaeologo ed. Bonn. 1835 p. 106.
Insă ştirea cea mai veche despre un duce scit ucis la Vlacherne, de la care duce îşi trage numele şi acest loc, se află la Dionysios Byzantios care, după C. Miiller, a trăit după dărâmarea Bizanţiului de către Septimiu Sever (196). Dionysius scrie • „Tertius (locus) vocatur Blachernae a quidam rege ibi regnante“.
[C Midiei Geographi (iraeci minores Dinoysii Bis. Anaplus Bospori Thracii Paris 1861, ii p 2 -iot] Mărturia cea mai veche datează, prin urmare, cam din sec. III d. Cr.
Toate aceste mărturii îl îndeamnă pe d-1 I. Gherghel a respinge etimologia cuvântului Vlach din ,,Volcoe“ (Tectosages), admisă de cea mai mare parte din istorici şi filologi, după reeo-mandaţia Ini Tomaschek, şi a-i admite o origine orientală.
Ca adept al convingerii că „leagănul străvechiu al Românilor pare a fi fost cu precumpănire tot ţările nord-Dunărene16, d-1 Gherghel mai aduce în sprijinul acestei convingeri încă câte-va argumente, în legătură cu cuvântul Vlach.
La Cumani cuvântul ,,ulali" (neamurile turce nu pot pronunţa pe acest V iniţial ca V) a ajuns să însemneze „eal“. (Kuun • codex cumanicus Budapest 1880 p. 119 etc.) Hasdeu a-rată că Românii, moştenind obiceiul vechilor locuitori ai Panomei, se îndeletniciau din timpuri străvechi cu jugănirea armăsarilor. Aceasta se vede şi din terminologia calului jugănit la diverse popoare ca : Germani, Poloni, Ruteni, Litvani. (Hasdeu în Orien.
www.dacaromamca.ro
talisten-Congress zu Wien, Românische Revue 1886. p. 648). La aceste exemple d-l Gherghel adaugă termenul de „ulah“ al Cumanilor, de ,,blakkr“ al Normanzilor şi forma ,,ulagh“ la Mongoli. Autorul se întreabă: cine să fi fost jugănarii intermediari, cari să fi transmis Românilor meseria Sarmaţilor?
Ungurii numesc pe Români: «olah»; însă Ungurii, după toate probabilităţile, au împrumutat acest nume dela un neam turco-tatar ce a venit în atingere cu Românii, înainte de venirea Ungurilor. Acest neam trebuie sa fie, după d-l Gherghel, Chazarii, aliaţii din sec. VI! ai împăratului Heraclios şi cari locuiau pe la Nordul Crimeii şi M. Azovului. In Chazari s’au contopit şi Hunii Sabiri, peste cari a stăpânit, după cum s’a pomenit mai sus, şi regina, al cărei soţ se numia Vlachernos. Dela aceşti Chazari, în mare parte mozaici, ne-a rămas în toponimia ţării noastre nume ca „jidova", „Movila Jidovilor*1, etc., jidov având înţeles de „uriaş**. Această nomenclatură presupune un contact între Români şi Chazari. O seminţie de Chazari, anume Caharii, s’au alipit mai târziu de Unguri, ceeace a avut ca rezultat că, între multe alte cuvinte, Ungurii au primit dela ei şi termenul de „Olah".
Şi la Normanzi apare numele Românilor. Forma «Bloku manaland» — tera Blacorum (et Comanorum, am adăuga noi) se găseşte la cronicarui islandez Snorri Slurlesson (1178—1242). Acesta povesteşte că împăratul bizantin Alexe 1 Comnenul (1080 —1118) «Kirîalax» (Kyrios Alexios), pornind contra barbarilor păgâni dela nordul Dunării, a dus oştile sale în ţara Româailor «Blokumanaland», trecând prin câmpiile Pecenegilor ((Pezinavollu» (Dobrogea? Bugeacul ?) Denumirea de Blokumanaland a cules o autorul Edei probabil din gura mercenarilor Normanzi dela curtea bizantină.
Toate aceste izvoare de mai sus ne arată o ţară a Româ nilor in nordul Dunării în timpuri destul de vechi, aşa că pe baza lor D-l I. Gherghel poate urmări «o concepţiune adânc înrădăcinată la popoarele cele mai felurile despre patria nord« danubiană a poporului noslru din timpuri ce se pierd în negura trecutuluh.
D-l 1. Gherghel nu-şi propune să deslege problema aceasta destul de grea; urmăreşte însă să atragă atenţia şi a altor cercetători ai evului mediu asupra unor izvoare, oare pot da în-
www.dacoromanica.io
demnul la o prelucrare mai departe a problemei. Cercetările d-lui Gherghel au nevoie încă de limpezire. Pentru viul interes ce ni. l-a trezit studiul d-sale, am crezut că e bine să stăruim mai mult asupra lui, adăugând însă că rezultatele pozitive, la care ne-au dus până acum cercetările istorice şi filologice, înlătură concepţia exclusivistă a formării poporului român numai în nordul Dunării. Pe măsură ce studiile critice smulg isvoarelor adevăratul lor înţeles, o concepţie mai organică îşi face loc.
Poporul Piomân nu s’a format numai în nordul Dunării ci şi în tot cuprinsul peninsulei Balcanice şi când apare pentru prima oară în istorie, îl găsim risipit din părţile actuale ale Greciei până în Carpaţii Maramureşului şi podişul Podoliel şi dela ţărmurile M. Negre până la coastele M. Adriatice. Sfârticat de infiltrările slavo-turanice, el reuşeşte să se închege prin migrări şi radieri dela centru la centru mai ales în Dacia Traiană, pe când în restul peninsulei Balcanice rămâne în insule izolate într’o massă străină, care caută a-1 desfiinţa pe măsură ce trece timpul.
C BRATESCU
D.	Onciul: Fazele dezvoltării istorice a poporului şi Statului român. Discurs rostit îa şedinţa solemnă dela 14 Mai 1919 la Academia Română.
Fazele desvoltării istorice ale poporului şi Statului român, zice d-1 Onciul, privite în perspectiva timpului, se înfăţişează cu o regularitate matematică, desfăşurându-se în serii simetrice, încât par a fi determinate de o lege sau ordine inerentă faptelor istorice. Citind cuvântarea d-lui Onciul, s'ar părea că o providenţă hotărăşte, în epoce aproape egale, fazele desvoltării istorice ale poporului nostru, în decursul celor 18 secole trecute. D-sa îşi împarte discursul în trei capitole, fiecare corespunzând câte unei mari perioade de şase secole.
I.	Prima este epoca de formaţiune a poporului român. Ci-tâud pe Miklosich, susţine că originea naţionalităţii române pleacă din timpul depărtat, câud piciorul Romanului a călcat pentru prima dată pământul Illyricului; dar punctul de plecare al istoriei româue, desfăşurate pe pământul Daciei Traiane, nu poate fi altul decât cucerirea romană ce a pus temelie poporului românesc, în |ara care este patria lui is-
www.dacoromamca.ro
338
lorică şi unde s’a desvoltat Statul naţional al Românilor. Pe acest teritoriu al Daciei s’au adus Traco-Illyri romanizaţi cari, încrucişaţi cu fraţii Daci, au pus temelia poporului românesc. El s'a format în unitate teritorială şi etnică cu elementul romanic din provinciile dela sudul Dunărei şi la legătură neîntreruptă cu lumea latină din Occident. Această unitate s'a menţinut şi după ce Dacia a fost pierdută pentru Imperiu, până la aşezarea Slavilor şi Bulgarilor la miază zi de Dunăre, în secolul al Vll-lea, când elementul român din Dacia Traiană rămâne izolat şi în afară de orice legătură directă cu Imperiul şi cu lumea latină. La această dată poporul românesc era format: el îşi avea limba lui, deosebiţă de latina vulgară şi dc celelalte limbi romanice. In această perioadă de formaţiune, Românii au primit şi creştinismul, după cum arată terminologia creştină de origine latină, formată după regulele fonetice ale limbii româneşti.
II.	A doua perioadă e caracterizată prin începuturile de organizaţie politică a poporului românesc până la formarea Statului naţional, sub influenţa predomnitoare a Statului bulgar în prima jumătate a acestei epoci, a Regatului ungar în a doua jumătate. Bulgarii turanici au format înMoesia un Stat de durată mai lungă (679—101S), care Stat întm2ându-se şi la miazăzi de Balcani, a cuprins tot teritoriul locuit de Români în peninsula Balcanică Apoi, slavizaţi şi creştinaţi, au exercitat asupra poporului românesc, prin Stat şi Biserică, acea influenţă slavă, ale cărei urme au ramas înupante în organizaţia noastra ulterioară, atât politica cât şi bisericeasca. Dar aceasta influenţă s’a exercitat şi la nordul Dunării, a-supra Românilor din Dacia lui Traian, în perioada de linişte ce a durat între distrugerea puterii Avarilor de Carol cel Mare, şi până la aşezarea Ungurilor lu Panoma, adica intre 790—890. In acest secol de linişte, elementul român din Dacia lui Traian a fost întărit şi sporit prin admigraţiunea e-lementului din sud, pus în mişcare prin invaziunea slavo-bulgară, în aşa măsura, încât a putut sa absoarba cu totul pe Slovenii conlocuitori, cari ne-au lasat atâtea urme în limbă şi toponimie. Prin urmare, elementul latip din sudul Dunării, atât de numeros la început, scade până la rămăşiţa Macedo-Română de astăzi, pe când elementul. Daco.Roman
www.dacaramamca.ro
era precumpănitor la venirea Ungurilor, Şi tot în, acest, secol, după risipirea Avarilor şi invaziunea Ungurilor, s’au putut forma cele dintâi alcătuiri de organizaţie proprie la Românii din Dacia. Organizaţia aceasta pare să fi fost -promovată şi prin elementul român venit de peste Dunăre şi care aducea o cultură cetăţenească mai deşvoltată, formată îudelung în Imperiu. Această alcătuire politică este organizaţia judecească sau cnezească-voivodală.
Regatul ungar catolic, întemeiat la anul 1000 prin creştinarea Ungurilor sub egida bisericii latine, în vreme ce Statul bulgar fu desfiinţat prin Bizantini, a înlocuit influenta bulgară Ia nordul fluviului, până atunci susţinută mai ales prin Biserica, şi a determinat apoi istoria poporului românesc în vechea Dacie.
Voevodatele cuprinse între Tisa şi Carpaţi au fost supuse şi anexate la Regatul ungar, iar cele de dincoace de Carpaţi, au urmat să fie cuprinse în sfera influenţii maghiare, mai ales Oltenia, veche ţară românească, cunoscută ca atare — după documente ungureşti şi papale — sub nu mele de ţara Severinuliii. Pe la finele secolului XllI-lea, se face unirea celor două voevodate în unul singur (1290). Cam acelaş proces de unificare s’a petrecut, ceva mai târziu, şi cu voevodatele din Moldova pe la jumătatea sec. al XlV-Iea (1359). Ambele principate surori au fost întunecate în lupte cu Regatul Ungariei, care ridica pretenţiuni de supremaţie asupra ţinuturilor descălecate de peste munţi. Unirea sub o singură domnie'a‘voevodatelor mai vechi,-alcătuite din u-niuni de cnezate, întemeierea dinastiilor naţionale şi cucerirea neatârnării în lupte vitejeşti contra supremaţiei ungureşti, aceste fapte au îndeplinit întemeerea Statului naţional şi în -Ţara Românească şi în Moldova.
III.	-După această epocă întemeietoare, după şase secole de rezistenţă a' poporului român sub stăpânire şi influenţe străine, ce au condiţionat desvoltarea organizaţiei lui politice până .la formarea Statului naţional, Istoria română intră în a treia fază a desfăşurării sale, aceea a Statului român, care deasepienea durea'ză şase 'secole şi se încheie cu întregirea Statului naţional, prin unirea tuturor Românilor din cuprinsul Daciei Traiane. Ea prezintă două perioade de câte trei secole.
www.dacoromamca.ro
310
a)	Prima perioadă e caracterizată prin domnia dinastiilor naţionale în ambele Principate.
Perioada aceasta se Inchee cu unirea trecătoarea a ţărilor surori sub Mihai-Viteazul, ultimul din rândul domnilor ce până atunci, în ambele Principate, s’au succedat în continuitate dinastică, în linie bărbătească aproape neîntreruptă. Luptele pentru neatârnare, prin care s’a îndeplinit întemeerea Statului în Prinoipatele surori, caracterizează Întreaga perioadă a dinastiilor naţionale. Epocile ei culminante sunt: domniile lui Mircea-cel-Mare (f 1418), a lui Ştefan-cel-Mare (f 1504) şi a lui Mihai-Viteazul (f 1601). Fiecare din ^ceste epoci închee, la rândul lor, câte o subdiviziune de aproximativ un secol de desvoltare caracteristică. Această perioadă, pe lângă desvoltarea politică, precumpănitoare sub domniile dinastice, mai este însemnată şi din punct de vedere cultural. Biserica română, întreţinând unitatea bisericească prin vechi legături bisericeşti, a fost şi principala susţinătoare a conştiinţei de unitate naţională, în perioada dinastiilor.
b)	Perioada a doua a fazei, ce cuprinde istoria Statului român până la unirea politică de azi a patriei româneşti, e caracterizată prin desvoltarea ideii naţionale ce la sfârşitul perioadei precedente începu a se manifesta prin formarea Jimbii literare şi concretizarea ideii de unitate naţională. Ea se încheie cu îndeplinirea unităţii politice a Românilor, ca sinteză istorică a desvoltării naţionale de până acum. Pe când în perioada precedentă, desvoltarea istorică era predominată de ideia religioasă, în perioada aceasta se afirmă ideia naţională prin cultura limbii şi scrierii româneşti, în legătură cu ideia latinităţii. Ideia naţională a latinităţii a fost aceia prin care, mai ales, s’a desvoltat şi întărit ideia unităţii naţionale; iar ambele idei învietoare, una fecundând pe cealaltă, au creat România de azi.
Ia această perioadă deosebim deasemenea trei subdivir ziuni caracteristice de câte aproximativ un secol fiecare..
1)	timpul Domnilor pământeni din diferite familii (1600—1711J16):
2)	timpul Fanarioţilor 1711J16—1821); 3) Renaşterea naţională sub domniile pământene dela 1821 şi realizarea aspiraţiilor naţionale sub noua dinastie a României. Curentul cultural din epoca de înflorir.1 a lui Matei Basarab şi Vasile Lupu a fost co-n
www.dacoromamca.ro
341
tinuaf, în epoca de decadenţă politică din timpul Fanarioţilor, de către Românii de peste munţi: ambele curente culturale, unite, au adus Renaşterea următoare, semnalată prin mişcarea naţională dela 1821, care a pus capăt domniei n* militoare a Fanarioţilor şi a inaugurat restaurarea politică şi culturălă sub domniile pământene. In timpul restauraţiunii sub domniile pământene după fanarioţi, aspiraţiunile naţionale erau îndreptate mai ales spre trei dorinţi de căpetenie: unirea ţărilor surori, Întemeierea dinastiei şi neatârnarea. Unirea Princpa’elor într’un singur stat, România, realizată sub ultimul Domn ales dintre pănrânteni, Alexandru 1. Cuza, a fost prima cucerire naţională in această direcţiune. Dinastia şi neatârnarea, încoronate cu regala coroană de oţel, ni le-a adus binecuvântata domnie a întemeietorului dinastiei şi a Regatului Român, Carol întemeietorul. Urmaşul său, Majes-tatea Sa Ferdinand I. regele glorios al tuturor Românilor, a îndeplinit cea mai îualtă aspiraţiune de până acum a neamului românesc şi din punct de vedere cultural.
Pe lângă desfăşurarea fazelor istorice ale poporului român în serii simetrice, se mai constată faptul că epoca dinastiilor naţionale şi cu aceea a dinastiei actuale sunt cele mai glorioase din istoria neamului nostru. In faţa unor asemenea constatări, mai poate fi vorba de un joc al hasardului sau de o coincidenţă de împrejurări norocoase ? D-l Onciul spune: «Se vede că şi fenomenele istorice — deşi determinate, pe lângă condiţiunile fizice şi împrejurările timpului, de acţiunea individuală sau colectivă a oamenilor şi în special a marilor personalităţi — urmează, în linii generale, după o lege sau ordine supremă, cu necesitate istorică».
G. O. PETRESCU
Profesor Ia Şc. normală din Constanţa
Un tablou Istoric bulgăresc. Poartă titlul: „Istoricesca carta na Bălgaria ot osnovanieto nă bălgarscoto ţarstvo do dnes 679-1915“.
Dimensiunile: 95X62.
Jumătatea de sus a tabloului cuprinde 25 coloane de marmură, în vârful cărora se află bustul câte unui ţar bulgăresc. Ca cât ţarul a fost mai însemnat, cu atât şi coloana e mai înaltă.
www.dacoromanica.ro
342
Primul tarat cuprinde 12 coloane cu următorii ţari : /xsparuh 679-700: Tervel 700-720; Cardam 778-303; Crum 303-814; Omortag 813-830; Pre.ş>'an 837-832; Boris I -853-889; Simeon 893-929; Petăr 1 927-909; Bpris II 969-971; SamuiU 971-1014 şi Ion Vladislav 101 "-KH8. In loial, primul ţarat a durat 339 an:. Pe coloana cea mai înaltă stă Şimeon, care pentru aceea e făcut cu gura larg deschisă, ca unul care a-jungând cel dintâi în vârful uiiui deal, striga un „ura 1“ formidabil. Aceasta a fost intenţia artistului. Primii şase ţari . au capetele acoperite cu nişte coifuri rotunde, cu cerc la ? ba/â în jurul capului şi ţuguiate spre vârf. Asparuh şi Cardam au câte o pană în coif; Crum are două. De la coif sc lasă nişte zale ce le acopere urechile şi ceafa şi se îachee sub bărbie. Port feudal apusan.—De la Boris în colo ţarii poartă coroană bătută în pietre scumpe roşii şi albastre şi cu cruce deasupra, afară de Samuil şi Ion Vladislav, cari au tot coif. Coroana ar însemna aşa dar independenta recunoscută.
După aceea un spaţiu gol înseamnă «robia bizantina'» dintre anii 1018-1186, adică 168 ani.
Urmează al doilea ţarat bulgar cu 11 coloane de marmură şi cu următorii ţari : Asan I 1186 H93; Caloian (Ioniţâ) 1196-1207; Asan II 1218-1241; Mihail Asan 1216-1257; Constantin Tih 1258 1277; Sraileţ 1277-1279; Gheorghe Tcrter 1280-1291; Teodor Sviatoslav 1296-1322; Mihail Sişman 132.3-1330; Ion Alexandru 1332-1371 şi Ion Sişman 1371-1398. Dintre aceştia, Asan 1, Caloian şi Mihail Sişman sunt reprezentaţi cu coif, iar ceilalţi cu mitră, sau coroană cu pietre scumpe şi cruce deasupra, afară de ţarul Smileţ. Pe coloana cca mai înaltă e pus Asan 11.
Vine un al doilea spaţiu gol, care e notat cu „robia turcească“ dintre 1393 şi 1879, adică 486 ani. ' ■ ,
Urmează, în fine, două coloane de marmoră: pe prima mai mică, e pus Alexandru Batemberg 1879-1806; iar pe a doua Perdinand. I 188.7;(făr# dgtă).
Jumătatea de jos a tabloului cuprinde sub fie care din cele trei grupe de ţari câte o hartă, indicând'cea mai mare întindere teritorială .a statului bulgar..
Aşa, sub Simeon, în sec, IX, ţaratul e arălat că cuprin-
www.dacoromamca.ro
343
de teritoriul limitat Ia nord de o graniţă ce merge de la gările Chiliei la Şiret, apoi pe Milcov pâDa lu Carpaţi; de aci pe creasta Carpajilor Moldovei şi Galiţiei până la graniţa Sileziei, de unde coboară spre SW Ia Dunăre, ceva mai la E de Comorn; urmează apoi cursul Dunării Ia vale până la gura Dravei şi de aci pe Drava in sus până într’un punct de unde coboară drept spre S la confluenţa râului Vrba cu Sava; urmăreşte cursul acestui râu până la izvor şi de aci la Adriatica, Ia S de Spalato.—Graniţa de miază zi porneşte de la golful Burgas, trece pe la N de Adrianopole, pe Ia N de Seres şi Salonic, face un mare ocol spre sud în Tesalia spre golful Arta şi apoi urcă paralel cu coasta U. Ionice, la o anume distanţă de ţărm, până Ia strâmtoarea Otranto. Pe coasla Adriaticei mai rămâne în afară de ţarat o fâşie îngustă, începând Ia N de Valona şi terminându-se Ia Scutari. lată visul cel mai măreţ al megalomaniei bulgare.—In Moldova şi Basarabia ca şi peste Nistru se notează «Alelcuzu»), cu explicaţia „Părţile Maghiarilor, sau Turcilor"; iar mai spre nord se înseamnă „părţile slavoneşti*. Prin Ungaria a-puseanâ se pune „Velica Moravia", iar Ia S lângă M. Egec şi Mediierana: „Imperiul bizantin" sau „Rimsca dîrjava".
Intre alte curiosităţi ale acestei hărţi, menţionăm că Bucureşti e numit «Peruan, întocmai ca unul din zeii slavilor păgâni; iar ca localităţi mai însemnate in ţările româneşti se dau numai cele ca resonanţă slavă: Predeal, Braşov, Sighin (Sibiul), Topliţa, Bistriţa, Dobreţ (Debreţin) ; apoi Mocren. Vinga, L'pa şi Ruşava în Banat, Severin în Oltenia ; iar în Dobrogea Drăslăr (Silistra) şi micul Preslav, pe care, D-zeu ştie după ce izvor, îl pune Ia Cernavoda. In Atelcuza notează Tecuci şi Belgrad (Cetatea Albă).
Deoparte şi alta a hărţii sunt notele explicative, din care aflăm că primul ţarat bulgar a durat 339 ani şi că, între a'tc oraşe, avea şi Silistra şi Tulcea I (După ce ţisvor va fi constatat existenţa Tulcei, cu acest nume, în sec. IX, iarăşi D-zeu ştie). Cu multă mândrie se mai afirmă că acest ţarat cuprindea: ţinuturile ungureşti, România (sic), Bulgaria nordică $i sudică, Macedonia, Tesalia, Epirul şi Serbia. Capitala a fost „Velica Predslava", adecă Marele Preslav* Suprafaţa ţaratultii Iui Simeon atingea 598.000 «kb. klm.»
www.dacaromanica.ro
344
(sic). Si, in fine, se' mai adaugă că pe atunci numai două state erau mai mari In Europa: imperiul Francilor şi ţara-tul Bulgarilor!
Sub al doilea grup de coloane se dă harta Bulgariei din sec. XIII, de sub {arul Asan II. Ea se razimă pe trei mări:
M.	Neagră, M. Albă (= Egeică) şi M. Vânătă (—Adriatică). Grani{a de N. e cursul Dunării, dela vărsare până la .apus de Belgradul Serbiei; cea de Apus, dela Sava până la Alessio pe Adriatica; iar cea de sud, spre Grecia : o linie dela Ter-mopile până la M. Ionică, în dreptul insulei Chefalonia ; şi spre Constantinopole: o linie dela sud de Midia pe M. Neagră, până la gura fluviului Mari{a. Capitala acestui ţarat e la Târnova. Suprafaţa e de 290.000 „kb. klm.“ (sic). Ţaratul a durat 207 ani, dela 1186 la 1393. Ca oraşe nordice i se dă : Silistra şi.. Tulcea I Totuşi nici în această Treme Tulcea nUj e pomenită de vreun isvor istoric.
Pe această hartă Românii sunt notati numai în Carpatil Olteniei, cu numele de «Vlasi». In câmpia Munteniei autoiu scrie: «Bălgari». Şi această câmpie, împreună cu Bugeacul Basarabiei, e dată ca fiind stăpânită de Asan II. In sudul Moldovei sunt nota{i «Cumanii»; iar dela o linie ce ar porni cam dela Oituz spre N—E peste Chişinău şi mai departe, peste Bug, — dela această linie către nord e scris „ Rusca dârjava“ = stăpânire rusească. La apus de Carpa{i se pune: „Crăia ungurească".
In fine, a treia hartă, de sub ultima grupă de coloane, reprezintă Bulgaria aşa cum o ştim după răsboiul din 1913. I se dă suprafaţa de 114.000 „kb. klm.“ (sic).
Autorul tabloului este B. Antonov. Tabloul e tipărit pe hârtie de cretă şi e destinat a fi distribuit în şcoli şi biblioteci prin încuviinţarea Ministerului instrucţiunii publice din Bulgaria, după cum se vede şi din indicaţia: „Cariata e o-dobrena ot Ministerstvoto na Narodnoto prosveaştenie i prea-porjeena za vsicichi ucilişta i bibliotechi". Exemplarul pc care-1 avem sub ochi, împrumutat nouă de d-1 Costacea, institutor pensionar din Constanţa, poarţă şi o ştampila, pe care se disting bine vorbele: „Narodo... Fond. Dobrodja'1; probabil : Fondul pentru educaţia poporului din Dobrogea.
Tablouri de acest soiu s’au răspândit, după informa-
www.dacoromamca.ro
ttile noastre, şi prin satele bulgăreşti din Dobrogea in timpul ocupaţiei inamice.	c. B
Soveja. .Oameni dela Munte", editura Socec & 1920 Bucureşti, preţul lei 7.50.
Activitatea de până acum a d-lui S. Mehedinţi pe terenul ştiinţific, didactic, social şi politic a dat la ivială o personalitate complexă şi minunat înzestrată sub toate privinţele. Acei cari au nrmărit această activitate, au putut vedea destul de limpede, că în toate producţiunile sale, scrisul şi vorbirea d-lui Mehedinţi se lnfăţişază cu înalte însuşiri artistice. In «Cosmos», îu «Poporul», în «Altă creştere», în conferinţele şi prelegerile universitare, îu discursurile politice, ba chiar şi în manualele sale de şcoală eşti isbit dela început de bogata culoare a stilului, de plasticitatea şi noutatea imaginilor, de armonia frazei şi mai ales de simţul deosebit al valorii cuvintelor. De aceea volumul din urmă de care ne ocupăm acum şi cu care autorul, sub pseudonimul Soveja, îşi face intrarea în literatura beletristică, nu a fost pentru noi o surprindere. Din potrivă, avem convingerea că autorul ne-a făcut să aşteptăm prea mult.
Nuvelele şi schiţele care aîcătuesc volumul «Oameni dela Munte» ne înfăţişează sub toate aspectele ei viaţa din ţinutul Vrancei. Prinşi în linii sigure şi învăluiţi de autor într’o caldă simpatie, vedem mişcându-se, gândind şi simţind pe urmaşii vechilor plăeşi ai lui Ştefan cel Mare, fie în cadrul măreţ al munţilor lor, ile rătăcind cu turmele prin câmpiile Bugeacului.
Pe lângă legăturile sufleteşti ce autorul păstrerză cu acest colţ de ţară, care i-a fost leagănul copilăriei, d-sa a fost îndemnat să-l inobileze cu prestigiul artei nepieritoare şi de faptul că aici s’au păstrat mai curate, din Împrejurări lesne de Înţeles, însuşirile caracteristice ale rasei noastre.
Găsim în «Oameni dela Munte» un remarcabil talent de povestitor. Fraza curge nesilită, ca firescul limbii noastre populare, fără să-şi piardă câtuşi de puţin caracterul literar, iar particularităţile de limbă sunt Întrebuinţate cu tact şi cu măsură, contribuind în chip minunat la redarea culorii locale. Ici colo îţi aminteşti de 1. Slavici („lavăţăto.
www.dacoromamca.ro
346-
rul din Pădureni") şi mai cu seamă de Ion Creangă, căci autorul, disprefuind ciudăţeniile cu pretenţii de originalitate riscată ale scriitorilor din urmă, continuă tradiţia cea bună a prozei româneşti.
Soveja e un tip vizual cu un ascult simt de observaţie şi cu o intui{ie adâncă a frumuseţilor naturii, ceeace dă păr-' Jilor descriptive ale volumului o neobişnuită putere de evocare. «Moşnegii», «Fagul», «Ciutacul», trei schije al căror subiect este de o simplitate descurajatoare pentru al{i mânuitori ai condeiului, au dat prilej lui Soveja să înzestreze literatura noastră cu trei nestimate. Aceasta e o dovadă hotărâtoare de bogajia sufletească a autorului şi de talentul excepjional, pe care ni-1 desvălue volumul «Oameni dela Munte».	1
Nuvelele cu intrigă mai complicată, cum este de pildă «Buruiană», unde analiza sufletească trebuie adâncită şi redată cu adevărul lucrurilor trăite, nu se ridică la valoarea bucăţilor de mai sus. Ele se citesc totuşi cu interes şi cu plăcere, căci lipsurile semnalate sunt cu prisos împlinite de celelalte calităţi ale scriitorului.
In această scurta recenzie nu s’a putut stărui asupra frumuseţilor de ariiănunl, care se întâlnesc pe fiecare pagină din „Oameni de la Munte“.
Cine vrea să aibă câteva ore de curată emoţie artistică şi în acelaş timp mândria că tot „se mai scrie" în }ara noastra, trebuc sa citească negreşit volumul.
3 >•
Notă. D. Const. D. Pariano, mare proprietar, fost senator şi prefect de Constanta şi unul din fruntaşii vieţii publice dobrogene, ne trimite pentru numărul de fa{ă al „Analelor“ două scrisori, cuprinzând vederile, cugetările şi impresiile d-sale, prinse şi fixate pe hârtie în Iiniş’ea— vai! prea mare acum, după devastarea inamică — a somptuosului d-sale conac dela Hasancea. ■
Publicăm cu plăcere scrisorile d-Iui Pariano, după cum vom publica, succesiv şi pe cele ce ni se mai promit, pentru francheja, convingerea şi dragostea de bine ce respiră din
www.dacoromanica.ro
347
ele ; şi simţim de-abia trebuinţa să adăogăm că vederile, cugetările şi impresiile exprimate in ele sunt cu totul personale autorului, ca şi stilul d-sale limpede, curgător şi pe alocurea energic, caracteristic şi printr’un particular şi simpatic arhaism.
R.
www.dacoramamca.ro
3B DR -A» rc .A.
La No. 1 pag. 109, strofa aate-penulthnă, rândul al 3-lea sâ se citească:
Ne-am schimbat in astă oară.
la No. 2 pag. 285, râadul al 3-lea de jos în sus : se vâ citi: cartea VI în loc de IV.
www.dacoramamca.ro
www.dacoromanica.ro