
ACADEMIA ROMÂNĂ
ANUARUL
PUBLICAT
DE
3913
MONITORUL OFICIAL ȘI IMPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NAȚIONALĂ. BUCUREȘTI, 1942
DESFACERE ÎN STRĂINĂTATE — VERTRIEB AUSSERHALB RUMĂNIENS:
O T T O HARRASSOWITZ, L E I P Z I G
ACADEMIA ROMÂNĂ
ANUARUL
ARHIVEI DE FOLKLOR
vi
PUBLICAT
DE
ION MUȘLEA
MONITORUL OFICIAL ȘI IMPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NAȚIONALĂ. BUCUREȘTI, 1,42

PENTRU ORICE INFORMAȚIE REFERITOARE LA ACEST ANUAR, A SE
ADRESA DIRECTORULUI „ARHIVEI DE FOLKLOR A ACADEMIEI ROMÂNE",
SIBIU, BIBLIOTECA UNIVERSITĂȚII.

CUPRINSUL
Ion Mușlea, Prefață.................................................... i -
, D. Prodan, Versuri contemporane despre răscoala lui Horea . .	5
V* Gh. Pavelescu, Pasărea-suflet......................................
Emil Petrovici, Note de folklor dela Românii Valea Mlavei (Sârbia) 43
P. V. Ștefănucă, O familie de povestitori din Iurceni (Basarabia) 77
Ion Mărcuș, Preocupările folklorice ale teologilor sibieni în anii
1871—1907................................................................ 101 s
Vasile Scurtu, Cercetări folklorice în Ugocea românească	. . . 123 S
Elisabeta Nanu, Un manuscris cu Irozi al lui Picu Pătruț . . . 301
Ion Pătruț, Folklor dela Românii din Sârbia.......................329^
Bibliografia folklorului românesc pe anul 1938....................385
Resume des articles ................................... ..........423
PREFAȚĂ1)
In loc să sărbătorim, cum ne pregăteam pentru toamna anului 1940,
zece ani de activitate ai «Arhivei de Folklor a Academiei Române », să
desprindem învățăturile scoase din experiența lor și să trasăm, la acest
întâiu popas, programul de activitate al deceniului ce avea să înceapă •—
am fost siliți să luăm, odată cu părăsirea Ardealului de Nord, drumul
pribegiei. Amărăciunea ne-ar fi fost și mai mare, dacă întreaga avere a
Arhivei —manuscrisele, biblioteca, fișierul și puținul mobilier —n’ar fi
putut fi evacuată în condițiuni bune și așezată la Sibiu (în localul Biblio-
tecii Universității).
Anii 1939, 1940 și 1941, nu-i putem considera între anii rodnici ai
Arhivei. Concentrările, începute în primăvara celui dintâi, ne-au lipsit
nu numai de colaborarea celor mai mulți dintre corespondenți, dar ne-au
luat, pe multă vreme, și pe d-1 Ion Mărcuș, secretarul și singurul func-
ționar al Arhivei. Starea de spirit a colaboratorilor rămași pe acasă, dar
și a informatorilor, înfricoșați de precipitarea evenimentelor internaționale
și naționale—a continuat să se înrăutățească.
In aceste împrejurări, e firesc ca activitatea Arhivei să fi fost mai mo-
destă și mai restrânsă decât în toți anii precedenți.
Totuși, două chestionare nouă au fost alcătuite pe seama corespon-
denților: unul (XIII) referitor la «Semne și prevestiri», celălalt (XIV),
întitulat «Crăciunul: credințe, obiceiuri și povestiri». S’a continuat
propaganda pentru culegeri, de astădată printre viitorii preoți, directorul
Arhivei ținând conferințe și dând îndrumări practice studenților
dela Academia Teologică Andreiană din Sibiu. Parte din materialele
intrate au fost despoiate, în limita posibilității. Nu s’a acordat niciun
premiu.
Ceea ce am pierdut prin lipsa corespondenților, am căutat să com-
pensăm, măcar în parte, prin numărul relativ mare al celor nouă
x) Această prefață ține loc și de « Raport anual pe anii 1939—41 », raport care
la volumele I—V s’a publicat la sfârșitul Anuarului.
2
ION MUȘLEA
2
cercetări pe teren, făcute pe cheltuiala Arhivei. Cu toate că unele din
acestea se resimt de vitregia vremurilor^ materialul cules a fost, în general,
bogat și interesant.
Iată anchetele folklorice întreprinse: Trei în anul 1939 și anume:
una de către d-șoara Tatiana Gălușcă, profesoară (la Mocanii din Do-
brogea); alta de către d-1 Gh. Pavelescu, licențiat în litere (pentru stu-
dierea unui obiceiu de înmormântare din Sudul Ardealului, publicat în
acest Anuar) și a treia de către cel ce semnează aceste rânduri (pentru
studierea unui mister popular din județele apusene ale țării). Trei an-
chete în anul 1940 și anume: una de către d-1 Vasile Scurtu, profesor
(în Ugocea, publicată în acest Anuar); alta de către d-1 Gh. Pavelescu
(în Munții Codrului, jud. Bihor) și a treia de către d-ra Tatiana Gălușcă
(pentru studierea unui obiceiu al Mocanilor dobrogeni). Alte trei
anchete s’au făcut în cursul anului 1941 și anume: una de către d-1 Ion
Pătruț, licențiat în litere (pe Valea Begheiului —jud. Caraș), alta de
către d-ra Tatiana Gălușcă (în Podgoria Aradului) și a treia tot de către
d-1 Ion Pătruț (la prizonierii români din armata iugoslavă, internați în
lagărele din jurul Timișoarei —anchetă publicată, în parte, tot în
acest Anuar).	'
S’au continuat lucrările pentru o bibliografie generală a folklorului
românesc, care, începând cu cea din anul 1938 — publicată în acest volum—
a devenit o bibliografie analitică și critică. Firește, această perfecționare
a pretins mult mai multă muncă decât simplele bibliografii de titluri,
întocmite pentru anii 1930—37. Lipsa secretarului și condițiile de lucru
puțin favorabile pentru cercetările bibliografice românești ale bibliotecilor
publice sibiene, ne-au împiedecat să terminăm bibliografia anilor 1939-1940.
- * * ■ •
Subvențiile primite dela Academia Română au fost: pentru anul
1939/40, Lei 60.000, iar pentru anii 1940/41 și 1941/42, câte 75.000 de Lei.
Din aceste sume s’a plătit onorariul secretarului, cheltuielile pentru cer-
cetările pe teren, cărțile cumpărate pentru bibliotecă și efectele de can-
celarie.
Biblioteca Arhivei s’a sporit cu 84 volume, parte donate, parte
achiziționate. S’au primit donațiuni dela: Academia Română (2 voi.);
Arhiv de Folklor din Tartu-Estonia (3 voi.); cea din Kaunas-Lituania
(3 voi.); cea din Oslo (4 voi.); cea din Copenhaga (3 voi.); dela d-nii
D. C. Amzăr (1 voi.); Ilarion Cocinu (1 voi.); George-Mihail Dragoș
1 voi.); Bela Gunda (4 voi.); Elisabeth Khapp (1 voi.); Tiberiu Morariu
(1 voi.); Ion Mușlea (2 voi.); N. P. Smochină (1 voi.) și Nicolae Ursu
(2 voi.).
3	PREFAȚĂ	3
In schimbul Anuarului, Arhiva a mai primit, din cauza războiului,
doar următoarele publicații străine, cele mai multe numai din anul 1939
și parte din anul 1940:
Budkavlen (Abo-Finlanda).
Danmarks Folkeminder (Copenhaga).
Eesti Rahvaluule Arhiiv (Tartu-Estonia). Diferite publicații.
Ethnographia și a A Neprajzi Muzeum Ertesitbje (Budapesta).
Nordiska Museets och Skansens Ârsbok (Stockholm).
Norsk Folkeminnelag (Oslo).
Schweizerisches Archiv fiir Volkskunde (Basel).
Siebenburgische Vierteljahrsschrift (Sibiu).-
, Șiidoștdeutsche Forschungen (Miinchen).
Tautosakos Darbai -(Kaunas-Lituania).	.
Zalmoxis (Paris-București).
Ca și în ceilalți ani, Arhiva a căutat să stea la dispoziția instituțiilor
sau particularilor care au nevoie de informații asupra folklorului româ-
nesc, satisfăcând — în parte pe cale de corespondență — cererile urmă-
torilor cercetători: Prof. John Meyer, directorul « Deutsches Volkslied-
archiv »-ului din Freiburg; Prof. D. Caracostea, dela Universitatea din
București; Prof. G. Giuglea, dela Universitatea din Cluj-Șibiu; Prof. Petre
Ștefănucă-Chișinău; Prof. Gh. Pavelescu-București, etc.
Acest volum al Anuarului nostru apare cu o întârziere neobișnuită
până acum —la aproape trei ani față de volumul V —, sporit însă, ca
număr de articole și dublat ca număr de pagini. Ca o închinare adusă
Românilor trecuți și rămași sub juguri străine, nouă sau vechi, și ca o
afirmare și pe această cale —de publicare a unor texte folklorice din
ținuturile lor —a drepturilor sfinte ale neamului nostru, jumătate din arti-
colele acestui volum cuprind materiale provenind dela Românii subjugați.
Să nădăjduim că volumul următor va putea ieși în zile mai bune, adu-
când și inovațiile și îmbunătățirile la care ne gândim de atâția ani. Intre
acestea, una din cele mai importante este publicarea înafară de Anuar
a culegerilor de texte mai mari de 4—5 coaie de tipar. Intr’adevăr, prin
extensiunea lor disproporționată x) față de celelalte articole ale Anuarului,
ele îi strică oarecum unitatea. Aceasta n’ar însemna de loc renunțarea la
tipărirea acestor culegeri-monografii, care constituesc, după părerea noastră,
o foarte importantă contribuție la cunoașterea materialului folkloric
românesc, ci tipărirea lor într’o colecție aparte, întitulată «Monografiile
*) Ca de pildă cercetările: în Tara Oașului (Anuarul I), în județul Lăpușna
(An. II), în Valea Almăjului (An. III), în Valea Nistrului-de-jos (An. IV), la Moții
din Scărișoara (An. V) și din Ugocea românească (în volumul acesta).
4
ION MUȘLEA
4
Arhivei de Folklor ». In acest caz, Anuarul ar scădea considerabil ca număr
de pagini, urmând ca el să cuprindă numai mici studii, cercetări, cule-
geri mai mărunte, recensii și bibliografie —putând astfel să apară mai
des și mai regulat.
Sperăm că această propunere, făcută j Secției Literare încă din sesiunea
anului 1940 și asupra căreia Academia nu s’a pronunțat până acum, va
fi aprobată și realizată în curând. Credem că în felul acesta .problema
publicațiilor Arhivei va fi soluționată în mod satisfăcător.
Sibiu, Decemvrie 1941.
ION MUȘLEA
VERSURI CONTEMPORANE DESP&E
RĂSCOALA LUI HOREA
Răscoala lui Horea a avut un răsunet destul de puternic în literatură;
răsunet, explicabil și prin amănuntele ei'de crud dramatism, care se oferă
dela sine ca subiecte literare, dar și prin semnificația pe care i-a dat-o
ideologia liberală a veacului XIX. După ce mai înainte nu fusese socotită
decât ca o izbucnire violentă, mai mult sau mai puțin îndreptățită, a ioba-
gilor români împotriva stăpânilor lor feudali, după 1848 ea fu înălțată
deodată la rangul unei revoluții naționale și, ca urmare, așezată în șirul
evenimentelor mari, menite să îndrepte istoria românească, conștient sau
instinctiv, spre concluzia finală pe care această ideologie i-o designase:
libertatea și unitatea națională.
Acest răsunet s’a simțit, firește, mai mult în literatura românească,
dar nu e neglijabil nici în literaturile vecinilor.
Literatura românească a răscoalei urmează de aproape cercetările
istorice. Ea s’a născut și a fost cultivată în Ardeal, acolo deci unde se pe-
trecuseră evenimentele și, de sigur, mai mult pentru a ilustra noul tâlc
politic al acestora, decât din nevoi strict literare. Ardeleni sunt cei care
au trecut-o peste hotare, ei au cultivat-o și în țara liberă. Subiectul era
dintre acelea care se puteau valorifica din plin, fără teama de a da greș,
la exaltarea spiritului de luptă. Care din figurile istoriei lor le putea servi
Românilor ardeleni, cu mai mult succes, drept steag de iredentism, decât
figura lui Horea astfel reînviată ?
Horea revoluționar apare în versuri, după cât se pare, chiar din anul
1848. într’o culegere din Transilvania vedem că o poezie revoluționară
are în loc de titlu indicația: După horea lui Hora x), înțelesul fiind de sigur
că poezia se cânta după melodia unei asemenea « hore ». La 1854 apare
x) După horea lui Hora . . . 848. într’o culegere de poezii din Transilvania, făcută
de preotul loan Toadea din comuna Tăuni, comitatul Târnavei-Mici. Biblioteca Acad.
Rom., Ms. Nr. 836, fila 57. Cf. Catalogul manuscriptelor românești III, p. 84. Textul
poeziei ni l-a comunicat d-1 Dan Simonescu.
2	D. PRODAN	6
o nuvelă, Cursoriul lui Hor’a si Closc’a, semnată D. Sfur’a 1). Printre poe-
ziile populare ale lui Alecsandri, ediția 1866, una se întitulează Hora și
Cloșca — Horă revoluționară2'). Noul subiect trebue să fi ajuns foarte
curând la o mare circulație, mai ales printre tineretul școlar. Nopțile Car-
patine ale lui Drăgescu, apărute la 1867 8), devin cartea interzisă, adică
acea care se citea cu ațâț mai mult pe subt ascuns de « studenți». în « So-
cietatea de leptură » a studenților (elevilor dela liceul reformat) din Orăștie,
la 1867 se declamau poezii cu titluri ca: Șoaptele umbrei lui Horea sau
Marșul bravilor lui Horea 4). în anii lui de adolescent, pe când era în
Ardeal, de sigur, însuși Eminescu scrise o poezie Horia6). La 1876 losif
Vulcan tipărește Goronulu lui Hor ia6). Centenarul răscoalei, pe care tine-
retul nu l-a putut serba decât pe subt ascuns sau înafară de granițele
Ungariei, îl vesteau, alături de vasta monografie istorică a Ivi Nicolae
Densusianu 7), volumul comemorativ Centenarul Revoluțiunei Române de
la 1784 8; reapariția cărții lui Drăgescu subt titlul Martirii Libertății9)
și romanul lui I. Pop Florantin, Horea 10), scris pe baza cercetărilor lui
Densusianu. Nu mult după aceea, tânărul Ghiță Pop, într’o tragedie isto-
rică în versuri, Horia u), împrumută capilor răscoalei haina eroilor lui
Schiller. Un Marșul lui Horea fu pus pe note de lacob Mureșianu 12). La
1)	D. SFUR’A, Cursoriul lui Hor'a si Closc’a (Novela Originaria), tipărită în Diorile
Bihorului. Almanac Naciunal de la Sotietatea de Leptura a Junimei Romane studinte la
scolele oradane. Anul 1/Oradea Mare. Cu tipariul lui Aloîsiu Tichy, 1854, pp. 77—104.
2)	Poezii populare ale Românilor, adunate și întocmite de VASILE ALECSANDRI. Buc.
1866, pp. 218—219. Poezia aceasta revoluționară, publicată de A. «într’o formă mai
regulată și mai corectă », e prea evident o compoziție literară de după 1848, foarte
probabil o compoziție proprie. Citată cu mici schimbări și în conferința lui Al.
Odobescu, Moții. Răscoala Românilor Ardeleni sub căpetenia lui Horia în iarna anilor
1784—1785, conferință ținută în 1878. Cf. AL. ODOBESCU, Opere complete III.
3)	JOACHIMU C. DRĂGESCU, Nopțile Carpatine seu Istoria Martiriloră Libertății, romană
istorică. Pesta, 1867.	’
4)	Vezi copiile proceselor verbale ale Societății la Bibi. Univ. Cluj-Sibiu, Colecția
Fr. Hossu-Longin.
5)	Nu e datată, e însă evident printre primele lui poezii. Ediția Fundațiilor Regale
o tipărește alături de versuri datate 1867. Plănuise și o dramă cu acest subiect.
6)	Goronulu lui Horia de losifă Vulcană. Budapesta, 1876, 15 p. Cf. VERESS, Biblio-
grafia româno-ungară III, p. 299. V. și I. Vulcan Lira mea, [Oradia Mare 1882] pp.
27—43-
’) N. DENSUSIANU, Revoluțiunea lui Horia în Transilvania și Ungaria. București,
1884.
8)	Centenarul Revoluțiunei Române de la 1784 (Horia, Cloșca, Crișan). Buc. 1884,
no p. Versuri închină aici lui Horea: I. C. Drăgescu, P. Dulfu, Ion Lăpedatu, R.
Năsturel și alții.	•
9)	JOACHIM C. DRĂGESCU, Martirii Libertății. R.-Sărat, 1884.
10)	I. POP FLORANTIN, Horea, roman original. Iași, 1885.
n) Ghiță Pop, Horia, tragedie istorică în 5 acte și în versuri. Budapesta, 1891.
12) Cf. Catalogul manuscriptelor românești, III, p. 195.
7	VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA	3
capătul listei dinainte de războiu notăm piesa Se face ziuă a lui Zaharia
Bârsan 4). După războiu subiectul a fost reluat, de acum însă subt o optică
simțitor schimbată. Proza se îndreaptă spre reconstituiri realiste, iar poezia
spre social. Dintre porducțiile literare ale acestui răstimp desprindem
Crăișorul lui Liviu Rebreami2), volumul de versuri Horia al lui Aron
Cotruș 3), Iobagii lui Pavel Dan 4). ... Data spre care gravitează această
literatură, de astă dată e împlinirea a 150 de ani dela moartea lui Horea,
aniversare care a stârnit un nou val de interes pentru răscoală, cu ecouri
întinse și în literatură. Indiferent însă de ideile diferite în serviciul cărora
a fost evocat, Horea nici în acest răstimp n’a încetat să fie un nume revo-
luționar și să circule ca atare, mai ales în versuri.
în literatura maghiară, până acum n’am întâlnit decât o piesă de tea-
tru, a'lui Andrâd Elek8). în limba germană, în schimb, putem cita trei
produse literare: romanul nepublicat Horra, scris în 1848—49, în noul
spirit revoluționar, de I. Marlin 6), prelucrarea acestuia subt titlul Ein
Freiheitskampf in Siebenbiirgen de poetul și nuvelistul german Karl Bleib-
treu 7) și tragedia în versuri Horia, der Glănzende, apărută subt numele
Odysseus 8). Și, în sfârșit, ca o curiozitate, trebue să mai pomenim aici
teatrul de marionete ceh, în care Horea și Cloșca, în chip de haiduci și
1)	Apărută mai întâi în revista Luceafărul, 1912.
2)	înainte de Crăișorul a tipărit o schiță mai scurtă: Horia, Cloșca și Crișan.
3)	ARON COTRUȘ, Horia. Versuri. Varșovia, 1935 și alte ediții.
4)	PAVEL Dan, Urcan Bătrânul. Nuvele. Buc., 1939.
5)	Hora-vilăg. Erzekeny-jătek negy feli'ondsban. Szerzette Andrăd Elek. Nemelly
javităsokkal kdzre bocsătotta Ponori Thewrewk Jozsef. Pesten, 1823. Petrozai Trattner
Jănos betiljivel, 72 p. Piesa a fost reprezentată întâia oară la Pesta, în 18 Martie 1808
și apoi de mai multe ori până la 1814. Cf. SzîNNYEI, Magyar irok elete es niunkdi I, și
VERESS, Bibliografia româno-ungară II, p. 238. Bibi. Univ. Cluj-Sibiu păstrează un afiș
al piesei din Tg.-Mureș, cu data de->27 Febr. 1830. Andrâd Elek era un actor săcui
din Ardeal.
6)	I. MARLIN, Horra. Kriegs- und Friedensbilder aus dem Volksleben der Romănen
oder Wallachen in Siebenbiirgen. Cf. O. WlTTSTOCK, Josef Marlin. Ein Beitrag zur săch-
sischen Litteraturgeschichte der vierziger fahre în Archiv des Vereines f. siebenb. Landes-
kunde XXVI (1894). Manuscrisul, 120 de file, se păstrează la Muzeul Brukenthal din
Sibiu, Manuscrise A 7, Nr. 3. în fruntea manuscrisului e notat: begonnen ist Jănner
1848, iar prefața e datată: Pest im iahre 1849.
’) KARL Bleibtreu, Ein Freiheitskampf in Siebenbiirgen, Kulturhistorischer Roman,
lena, f. a.
8) ODYSSEUS, Horia, der Glănzende. Trauerspiel in fiinf Akten. Luzern, 1897. Buchdr.
Imbach & Weber. 131 p. N’avem acum posibilitatea să cercetăm dacă această piesă
are vreo legătură cu a lui Ghiță Pop și dacă nu cumva e numai versiunea ei germană,
editată subt pseudonim. Bănuiala aceasta ne-o trezește și titlul și forma piesei, iar Gh.
Pop era profesor de limba germană și studiase în străinătate. Cartea, interzisă de sigur
în Ungaria, e foarte rară. Datele bibliografice le-am luat mai înainte, din exemplarul
d-lui luliu Moisil din Năsăud, singurul pe care l-am văzut până acum.
4
D. PRODAN
8
în felurite versiuni, au fost mai mult de o sută de ani și poate mai sunt
și azi încă, obiect de distracție populară x).	■
Valoarea literară a acestor scrieri sau felul cum e prezentată răscoala
în ele, nu intră în preocupările subiectului nostru, titlurile înșirate mai
sus însă pot să fie indicații utile pentru cine ar vrea să întreprindă un ase-
menea studiu. Ceea ce vrem să înregistrăm aici sunt versurile contempo-
rane asupra răscoalei, aceste producții literare provocate direct de eve-
nimente.
Aici raportul se inversează. Versurile provocate de răscoală sunt mai
numeroase la cei care au fost mai mult loviți de ea: la Unguri. Adunate la
un loc, cele pe care le cunoaștem până acum ar forma un volum apreciabil.
Cât privește natura lor, toate sunt produse ale literaturii culte, în sensul
că toate sunt scrise de oameni cu carte și în forme deosebite de ale lite-
raturii populare, cultivate numai de literatura cultă. Unele sunt datate,
dar și la cele nedatate se vede numaidecât că sunt scrise subt impresia
întâmplărilor. în câteva cazuri cunoaștem și pe autorii lor; numele aces-
tora însă nu sunt de mare circulație literară. Istoria literaturii maghiare
nu numără pe niciunul din purtătorii lor printre figurile sale proemi-
nente. Mai cunoscut dintre ele e numele lui loan Gyongyossi, preotul
reformat din Turda, ale cărui versuri au fost adunate în volum la 1790
și dela care, au mai rămas și câteva scrisori interesante asupra răscoalei.
Numele lui Samuil Bolbni și losif Mătyâsi se pot găsi în cunoscutul
repertoriu biografic al lui Szinnyei, dar al lui losif Hidi, de pildă, nici acolo.
Cuprinsul acestor versuri, mai obișnuit e descrierea evenimentelor. Se
repetă, în diferite forme, mai ales amănuntele pustiirii Abrudului, omo-
rurile din Zarand, prădarea Trascăului. Câteva, foarte întinse, sunt ade-
vărate cronici în versuri ale răscoalei. Altele sunt versuri prilejuite de
prinderea capilor răscoalei-, de apariția portretelor lor, de medaliile puse
în socoteala lui Horea și îmbracă felurite forme rimate, până la epigrame
și epitafuri. Asupra colorii în care sunt prezentate în ele faptele răscu-
laților, nu trebue să stăruim; motivele care cereau să fie exprimate în
forme poetice sunt chinurile nenumărate îndurate de nobili, strigătele lor
de durere, pentru care versurile nu găsesc accente suficient de patetice,
sau izbucnirile lor de ură împotriva robilor răzvrătiți, pentru care nu gă-
sesc destule invective. Nu puteau să lipsească, se înțelege, nici depre-
cierile obișnuite și batjocurile de tot felul la adresa Românilor ca neam,
tocmai acum când erau din nou reduși la tăcere.
Astfel, valoarea poetică a acestor versuri e destul de scăzută. Ele pot
fi socotite producții poetice, în cele mai multe cazuri, numai întru cât
’) Cf. PETRU CarAMAN, Motive românești în literatura semipopulară cehă. Teatrul de
marionete « Horia și Cloșca » în Arhiva din Iași, XXXVI (1929), pp. 6—17, 103—114.
9	VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA	5
sunt rimate, încolo destul de rar nimeresc forme care să se poată numi
poetice în accepțiunea de azi a cuvântului. Răspund totuși unei nevoi a
timpului; se conformează tradiției mai vechi, dar cultivată pe o scară
foarte întinsă mai ales în veacul al XVIII-lea, de a povesti întâmplările
în versuri, în această formă și mai captivantă și mai ușor de reținut.
Dar, cu toate că expun evenimentele, nici valoarea lor documentară
pentru istoria răscoalei nu e mai mare. Aceasta însă nu atât din pricina
deformărilor, care se produc în mod necesar prin versificare, cât din pri-
cina abundenței materialului documentar propriu zis. Amănuntele lor rar
spun mai mult decât documentele nenumărate rămase de pe urma răscoalei.
Importanța lor, astfel, e mai mult de ordin psihologic. Versurile acestea
vin și ele să sublinieze excepționalul evenimentului și să ne indice măsura
în care acesta a răscolit sufletele celor loviți.
Versurile ale căror titluri le vom înșira mai jos, nu sunt, firește, toate
câte s’au scris: unele se vor fi pierdut, iar altele se vor mai descoperi de
acum încolo; rezultatele de până acum îndreptățesc pe deplin o asemenea
nădejde. Acestea sunt numai cele pe care le-am putut strânge până acum
răsfoind manuscrisele ungurești. Intenția noastră era să facem la fiecare
scurte comentarii, arătând ce cuprind, citând rânduri după care să fie
recunoscute sau apreciate, sau remarcând eventualele lor calități poetice
sau documentare. Cum însă cele mai multe din ele se află în manuscrisele
rămase la Cluj, azi trebue să ne mulțumim cu mai puțin: cu notele biblio-
grafice pe care le-am luat acolo, subt rezerva de a face comentariile cu-
venite atunci, când ele vor fi suficient de multe. Titlurile, nici așa singure,
nu sunt fără interes; descriptive cum sunt, ne pot da și ele o idee de ce
pot cuprinde versurile care le urmează. Să se mai observe, de pildă, cât
de des repetă, cu sens ironic evident, epitetele de « craiu » și «împărat»,
cu care l-a învestit pe Horea fantazia populară. Dar mai era nevoie de a
cuprinde într’un mănunchiu bibliografic toate aceste versuri publicate sau
nepublicate și pentru a nu expune pe cercetători la « descoperiri» nouă
ori de câte ori dau peste asemenea versuri sau, și mai obișnuit, peste
copiile în care circulau.
Versuri asupra răscoalei se vor mai descoperi poate și în alte limbi.
Ecoul ei a fost purtat până departe de publicațiile timpului și obiceiul
versificării era general. D-1 O. Podea a descoperit asemenea versuri în
italienește J). Versuri de acestea trebue să fi circulat chiar în nemțește.
D-1 M. Auner citează câteva rânduri dintr’o foaie de Anul Nou (1786),
unde ele însoțesc portretele lui Horea și Cloșca, exprimând mulțumirea
că și-au primit răsplata meritată pentru faptele lor 2).
. *
*
x) Vezi schița bibliografică Nr. 25.
2) Schița bibliografică Nr. 24.
#
6
D. PRODAN
IO
Versurile românești păstrate sunt mai puține. Unele sunt de prove-
niență populară și au fost transmise pringraiu viu, iar altele au fost scrise.
O culegere sistematică a poeziei populare privitoare la răscoală, e ade-
vărat, nu s’a făcut încă. Prea puțin putea să le scape din ea însă cercetă-
torilor de până acum, fiind vorba de un motiv cu însemnătate atât de
deosebită. Din culegerile răzlețe și citatele diverse de până acum, în tot
cazul ea ne apare destul de săracă și cu o răspândire limitată la cuprinsul
Munților Apuseni. Se rezumă la abia câteva motive, repetate în diferite
combinații, unele aplicate pe urmă și lui lancu, din care azi e greu de
distins ce e popular și ce e compoziție literară, mai ales când și aceasta
simula tot forma populară. Motivul devenise din nou activ și coborîrea
la popular se putea produce ușor. Ne interesează aici numai atât, cât pot
intra în subiectul nostru; le cităm în notele bibliografice, pentrucă for-
mele perfect populare pe care le cuprind au mulți sorți de a fi, măcar în
parte, produse directe ale răscoalei. Versuri elementare, dar plastice, ca:
Horea bea la crâșmă ’n deal,
Fug toți domnii din Ardeal ■
Horea bea la făgădău,
Fug domnii fără hinteu
dintre care.nu lipsește nici dictonul contemporan, răspândit de adversari:
Horea bea și hodinește
Țara plânge și plătește
în variante ca:
Horea bea și dănțuiește
Țara plânge și plătește
Horea bea, Horea plătește
Țara plânge și jelește
,	(D. Sfur’a, 1854)
sau forme ca:
Pân’ a fost Horea ’mpărat
Domnii nu s’au desculțat
Nici în pat nu s’au culcat
Prânz la masă n’au mâncat
VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA	7
Până Horea a ’mpărățit
Domnii n’au mâncat din blid
De-ar împărăți un an
Nu s’ar mai culca șuhan
(N. Densusianu 1879,	'
I.	Pop Florantin 1885)
și alte câteva asemănătoare, chiar dacă în compoziția lor s’au făcut inter-
venții, sunt de gust neîndoielnic popular și pot să fie foarte bine și auten-
tice, sau cel puțin variații ale unor motive autentice. Mai ales că, față de
alte versuri contemporane, ele mai au și calitatea distinctivă de a exprima
sentimente de admirație pentru Horea, identice deci cu cele din legen-
dele populare.
Dar sărăcia aceasta a poeziei populare e compensată prin popularizarea
versurilor păstrate într’un manuscris subt titlul Carmina Valachica Horae
et Kloskae. Versurile acestea nu sunt datate. Că sunt un produs contem-
poran însă, ne-o arată și copia, care trebue să fie de pe la sfârșitul vea-
cului al XVIII-lea, dacă nu e chiar din anii de după răscoală, dar ne-o
spune mai ales cuprinsul lor, care nu lasă nicio îndoială că sunt scrise
foarte curând după execuția lui Horea și Cloșca și încă de cineva care
cunoștea întâmplările din imediata apropiere, vreunul care a trăit poate
în mijlocul lor și poate a și suferit de pe urma lor; în tot cazul, de unul
din aceia care se fereau să fie amestecați cu iobagii răzvrătiți și preferau
să nutrească sentimente potrivnice, comune cu ale stăpânilor. Versuri ca:
Viind încoaci cu Crișenii
Mestecați si Albăcenii
Cu porunci date crăiești
Din sus dela Niculești
ne apropie și de locul din care scria autorul: regiunea Câmpeni-Abrud.
Versurile acestea sunt compuse, fără îndoială, de un om cu carte,
vreun preot sau dascăl din Munți, vreun elev al școlilor din Blaj sau al
școlilor ungurești poate, au totuși cursul limpede, amintind pe acel al
baladelor populare, necontagiat încă de latinism. Se amestecă prin ele
doar provincialisme și ungurisme, care, după lipsa de latinisme, ajută și
ele la determinarea locului și timpului în care versurile au fost scrise.
Spre deosebire de multe alte versuri ale veacului al XVIII-lea, acestea
mai au și calitatea de a fi originale, în înțelesul că ele sunt alcătuite fără
să împrumute motive din poezii populare existente, cum se făcea de
obiceiu. Le reproducem în întregime, nu numai ca document istoric, ci
și pentrucă ele constituesc unul din cele mai veritabile produse de poezie
8	D. PRODAN	12
/
românească ardeleană din veacul al" XVIII-lea. Am mai reprodus deodată
cu ele și variantele populare, culese în anii 1883—1885, pentrucă puse ală-
turi de forma primară, sau cea mai apropiată de forma primară, destăi-
nuesc fenomenul interesant, care numai rar se poate surprinde: acela al
nașterii unei poezii populare. Iată o poezie datâbilă, având, de sigur, un
singur autor care o compune și iată alături și formele populare pe care
le-a luat. Exemplul de față dovedește și el că poezia populară la origine
e o creație individuală, ba chiar că acea colaborare ulterioară, la care trebue
să se supună, nu e numaidecât un câștig pentru ea. întinderea, cu timpul,
s’a redus, legătura dintre versuri, în urma omisiunilor, a slăbit. Să se
observe, în schimb, tendința populară de a converti versurile din potriv-
nice în favorabile lui Horea. Versiunile noastre se simt nevoite să adauge
la sfârșit chiar versuri nouă, din această pricină. Se vede însă numaidecât
că acestea sunt un adaus târziu, semiintelectual; cel care le-a adăugat
nu mai cunoștea chipul în care au fost executați Horea și Cloșca. Procesul
acesta de împrumut intelectual-popular, după 1848, nu prezintă nimic
neobișnuitx).
Un lucru mai trebue remarcat în toate aceste versuri populare sau
semipopulare: eroul lor, ca și al legendelor păstrate de altfel, e Horea.
Cloșca apare numai pe plan subordonat, iar Crișan, tocmai cel mai activ
în cursul răscoalei, lipsește cu totul. Versurile populare citate de N. Firu,
în continuarea primelor patru versuri, reproduse mai sus după D. Sfura,
în care apare și Crișan:	’
Horia cu-ai săi tac și bat
Ungurii iau lumea ’n cap
Horia, Cloșca și Crișan
' Poartă ’n mână buzdugan, etc. 2)
trebue să fie un reflex literar, adăugat târziu, după ce se stabilise cultul
pentru treimea revoluționară. Tot o combinație literară sunt fără îndoială
i) O plăsmuire târzie, nepopulară, sunt, după toate semnele, și cuvintele puse în
gura lui Horea ca rostite în fața împăratului:	■
înălțate împărate
Vină și ne fă dreptate
Te rugăm Măria Ta
Că nu mai putem răbda
Asuprirea nemeșească
Și dreptatea ungurească
citate de d-1 I. LUPAȘ, Revoluția lui Horia în Studii, conferințe și comunicări istorice I,
Buc., 1928, p. 302.	'
2) N. FlRU, Revoluția lui Horia 1784, 1785, date nouă culese din arhiva județului
Bihor. Oradia 1925.
I3	VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA	9
și Cântecele populare de resboiu din revoluțiunea lui Horia, semnate Ion
de la Făgețel și «trimise» de Aron Densusianu pentru publicația come-
morativă din 1884, ca fiind «culese» de pe Valea Streiului, în care
figurează de asemeni Crișan
Din celelalte versuri românești pe care le-am găsit copiate în manu-
scrisele ungurești, mai e de remarcat Cântecu Horii și al Cloșchii pentru
cadența și rimele lui corecte populare și poate umorul rustic din Versul
Popii Rotogol. Restul sunt de o calitate foarte scăzută. Formele lor com-
ponente sunt cele populare, expresiile de ură și batjocură însă, versurile
diforme, limbajul stâlcit, le trădează proveniența. Asemenea versuri erau,
foarte probabil, nu numai răspândite, ci chiar compuse de Unguri. Le
reproducem totuși, pentrucă ele s’au născut fără nicio îndoială în timpul
răscoalei, și mai precis, în timpul când Horea era la închisoare. Sunt și
ele una din formele în care izbucnea satisfacția pentru sosirea acestui mo-
ment mult așteptat.
Pentru a ușura lectura, toate versurile românești le-am transcris cu
ortografia de azi.
BIBLIOGRAFIA VERSURILOR
1.	1784. A Zarandi Veszedelemnek Leirdsa (Descrierea prăpădului din
Zarand). Versuri ungurești, copiate în colecția Alexandru Mike, As Olâ-
hokrdl, pp. 37—67, păstrată la Biblioteca LTniversității din Cluj. Aici sunt
copiate mai întâi 80 de strofe, după care urmează o altă parte, de 142
strofe, adresate unui prieten, semnate la sfârșit Enyedi și datate: Karoly-
fejervar (Alba-Iulia) die 30 Novembr. 1784. Alte două copii în Collectio
Manuscriptorum C. J. Kemeny, Tom. XVI, Hora 1784, pp. 183—248 și
în Jos. C. Kemeny, Miscellanea, Tom. XVIII, A Horavilâgrol, pp. 79—117,
păstrate și acestea la Biblioteca Universității din Cluj. E un fel de cronică
în versuri a întâmplărilor și cruzimilor comise de țărani în Zarand. Pe
Enyedi nu l-am putut încă identifica. Numele acesta îl poartă mai mulți.
Enyedi se numea chiar și funcționarul care servea pe Horea la Cancelaria
din Viena. Aceleași versuri trebue să fie și cele indicate de N. Densu-
sianu, Cercetări istorice în ar cheu ele și bibliotecele Ungariei și ale Transil-
vaniei (Extras din An. Acad. Rom., Seria II, Tom. II, Secția I), Bucu-
rești 1880, p. 60, subt titlul (tradus) Descrierea catastrofei din Zarand, ca
figurând, împreună cu altele, într’un manuscris unguresc dela Muzeul
Național din Pesta, întitulat A Magyar Nemsetnek kozonsegesen de neve-
zetesen nehâny nemeș Osi Familiaknak HORĂNAK diihossege âltal tiizsel es
*) Centenarul Revoluțiunei Române de la 1784, pp. 57—60.
2 Anuarul Arhivei de Folklor VI
IO
D. PRODAN
I 4
vassal tortent kiirtâsokrol iratott laj-Szd versekben 1784 (Vaetul în versuri,
scrise la 1784, pentru stârpirea cu foc și fier a națiunii ungurești, dar mai
ales a câtorva străvechi familii nobile, prin furia lui Horea întâmplată).
2.	Versurile ungurești ale lui Samuil M. Bolbni, închinate contelui
loan Csâky, cornițele suprem (prefectul) comitatului Cluj. Copii în colec-
țiile A. Mike, Az Oldhokrol, Jos. Kemeny, Collectio Manuscriptorum,
Tom. XVI și Jos. Kemeny, Miscellanea, Tom XVIII; toate la Bibi. Univ.
din Cluj. Publicate de Ștefan Szilâgyi în rev. Hazdnk, III (1885), pp.
425—441 și de Coloman Dekâni în A hunyadmegyei tortenelmi es regeszeti
târsulat evkdnyve, 1907, pp. 93—124. Considerații asupra acestor versuri
la A. Veress, Cântece istorice vechi ungurești despre Români, An. Acad.
Rom., Mem. Secț. Lit., Seria III, Tom III, pp. 38—39. Versurile acestea
sunt datate: Cluj, 22 Dec. 1784. Ele expun pe cele 30 pagini de tipar,
printre expresiile de ură și dispreț la adresa răsculaților, peripețiile răs-
coalei, mai ales pe cele din comitatul Cluj și preamăresc pe contele Csâky,
comandantul nobilimii înarmate, dela care toți își așteptau mântuirea.
Samuil M. Boloni e cunoscut ca agent al Cancelariei din Viena, ca jurist si
prof. de limba maghiară la Terezianum (vezi repertoriul biografic Szinnyei,
Magyar irok elete es munkăi și A. Veress, o. c.), iar cursul răscoalei îl
urmărea foarte probabil din Cluj. Versurile lui sunt fără valoare poetică,
țin însă loc de cronică prin multele amănunte pe care le cuprind. Identice
cu acestea trebue să fie și versurile înregistrate de N. Densusianu, Cer-
cetări istorice..., p. 60 și copiate în caietele sale dela Biblioteca Acade-
miei Române, din pomenitul manuscris unguresc dela Muzeul Național,
ca având titlul (în traducerea lui Densusianu): Țipetele de durere ale na-
țiunii ungurești din Transilvania și mai cu seamă ale unor familii nobile,
care sunt în stare să miște și inima de metal. Cluj 23 Dec. 1784, 755 versuri.
3.	Versuri triste despre suferințele Ungurilor din Zar and, Abrud și Roșia
e titlul tradus al altor versuri din același manuscris unguresc. Vezi Den-
susianu, o. c., p. 60. Numai din acest titlu însă nu putem face nicio de-
ducție dacă versurile sunt independente de cele înregistrate în schița noastră
bibliografică din alte manuscrise sau sunt, cum se întâmpla adesea, ver-
suri identice subt alt titlu.
c/ 4. Nemeș Erdely Orszâg a’ Tolvajok, Olâhok âltal okozott siralmas
Veszedelmenek hiteles igazsâgos le iratâsa (înfățișarea adevărată și dreaptă
a jalnicului prăpăd, pricinuit de hoți, de Români, Nobilei Țări a Ardea-
lului). Bibi. Univ. Cluj, arhiva Kornis. 512 versuri ungurești, grupate
câte patru prin alineate.
5.	Hora Olă Tsdszâr Uttya Pusztitâsa Vagyon az versekben rovid le
irâsa (Drumul, pustiirile împăratului român Horea, înfățișate pe scurt
în versuri). Bibi. Univ. Cluj, Ms. Nr. 2876. 327 versuri ungurești, grupate
în 82 strofe prin alineate.
!S	VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA	11
6.	Zarând vdrmegyenek az oldhoktdl okozott romlâsânak rovid le irdsa
(Scurtă înfățișare a ruinării comitatului Zarand de către Români). Bibi.
Univ. Cluj, Ms. Nr. 2876. 105 versuri ungurești, împărțite în 26 strofe
prin alineate.
7.	Egekre kidlto keserves jajja Abrudbânyănak, irta egy keserdett Magyar
(Vaietele amarnice, strigătoare la ceruri ale Abrudului, scrise de un Ungur
îndurerat). Bibi. Univ. Cluj, arhiva Kornis. 408 versuri ungurești, grupate
în strofe de câte 4 prin alineate. Descriere amănunțită a pustiirii Abrudului.
8.	Nemeș Abrudbdnya Varossdnak az kozel es tdvol lako predalo Tol-
vajok ditai ez mostani folyo 1784-dik Esztenddben Novembernek 6-ik napjdn
verengzo kezekkel lott preddltatdsabol egy fajlalo szivnek kdvetkezett Sirân-
kozdsa (Tânguirea unei inimi îndurerate pentru prădarea nobilului oraș
al Abrudului, în ziua de 6 Noemvrie al acestui an curgător 1784, cu mâni
însângerate, de hoții din apropiere și din depărtare săvârșite). Bibi. Univ.
Cluj, Ms. Nr. 2876. 198 versuri ungurești, grupate în 50 strofe prin ali-
neate; ultima strofă numai de 2 versuri. Cuprinsul îl indică titlul.
9.	Szomoru uj esztendd (An nou trist). Versuri ungurești într’un ma-
nuscris din biblioteca Liceului unitarian din Cluj (Comunicarea d-lui
prof. Ion Moga, care le-a copiat).
10.	Mdsodik Jozsefnek het elso kirdlyi esztendeje (Primii șapte ani de
domnie ai lui losif al doilea). în volumul de versuri Semminel tobb valami.
Az elegyes tdrgyu es formaju egynehâny darab versek. Szerzette Mdtydsi
Jozsef. Elso darab. Pozsonyban, 1794. Partea a treia a poemei (pp. 87—100)
e dedicată răscoalei lui Horea si Cloșca. Informația din Veress, Bibi, rom.-
ung. II, p. 91. Schița biografică a lui losif Mâtyăsi în repertoriul biografic
Szinnyei, Magyar irdk... Studiase în Debrețin și a profesat avocatura
în Pesta și Kecskemet. Versurile citate de Veress, drept probă pentru
atitudinea autorului, în traducere nerimată, sunt următoarele:
înmormântarea lui Horea nu-i cine s’o scrie
Căci cine știe ce răpitoare îi va fi mormântul ?
Inima-i setoasă de sânge poate prin munți
în careva vultur mai rătăcește și azi
Așa-i trebuie ! Rătăcitor cine-a fost în vieață
Rătăcitor fie și după moarte 1
11.	Az Hora Csdszdr ditai lett pusztulasarol iratott edgyugyii versek
mellyeket fel emelt Hidi Josef (Versuri proaste despre pustiirile împăra-
tului Horea, pe care le-a întocmit losif Hidi). Bibi. Univ. Cluj. Ms. Nr.
2876. 128 versuri ungurești, despărțite în strofe de câte patru prin ali-
neate. Autorul nu l-am putut încă identifica. Numele Hidi losif nu figu-
rează nici în repertoriul biografic al lui Szinnyei.
2*
12	D. PRODAN
J 12. Hora Csdszdrsdgdrol iratot szomoru versek (Versuri triste despre
împărăția lui Horea). Bibi. Univ. Cluj. Ms. Nr. 2876. 160 versuri ungu-
rești, despărțite în strofe de câte patru prin alineate.
13.	Hora Csdszdrsdgdrol iratott szomoru versek (Versuri triste despre
împărăția lui Horea). Bibi. Univ. Cluj. Ms. Nr. 2876. 72 versuri ungu-
rești, altele decât cele precedente cu același titlu, despărțite în strofe de
câte patru prin alineate.	.
14.	Mokâny Hora Kirâly szândeka es annak ftistbe menese (Gândul
, Craiului Mocan Horea și spulberarea aceluia .’n vânt). Bibi. Univ. Cluj.
Ms. Nr. 316. 54 versuri ungurești, alternând prin alineate.
15.	Hordnak rabi-mivolta (Horea în robie). Bibi. Univ. Cluj. Ms. Nr.
316, filele 114—115. 20 versuri ungurești, alternând prin alineate.
16.	Ezer-Het-Szâz Nyoltzvan-Negyben tdmadott Olâh-Zenebona’ Fejenek,
Hdrânak, vagy mas igazabb nevvel, Kriszta Nyikulânak Azon Tzimererol,
mellyet vagy onnon-maga valasztott, vagy leg-alăbb kbzdnsegesen neki akkor
tulajdonitottak. Irtam M.DCCLXXXV-dik Esztendoben Januariusban, mikor
mâr Hora Kdroly-Fejervdratt fogsdgban tartanek (Despre acea stemă a lui
Horea, sau pe numele lui adevărat Cristea (!) Nicula, capul rebeliunii
Românilor iscate în anul o mie șapte sute optzeci și patru, pe care sau
el însuși și-a ales-o sau era pusă cel puțin în socoteala lui pe atunci. Le-am
scris în anul 1785, în Ianuarie, pe când Horea era la închisoare în Alba-
lulia). Gybngyossi Jânosnak magyar versei... adunate și editate de Szatsvai
Sdndor, Viena 1790, pp. 75—78. 44 versuri ungurești, alternând prin
alineate, cu note explicative la unele expresii din text. Comentează medalia
atribuită lui Horea, în expresii torturate, barbare, total lipsite de gust
sau de spirit. loan Gydngyossi e preotul reformat din Turda, cunoscut
și din scrisorile lui asupra răscoalei. Era un om cu o cultură remarcabilă,
studiase și în Belgia, calitățile lui poetice însă se aflau în vădită dispro-
porție cu cele culturale. încercările lui au reușit doar să provoace criticele
nimicitoare ale epocei următoare. Aceleași trebue să fie și versurile Hora
cimererol mikor fogsdgban volt (Despre stema lui Horea când era la închi-
soare), semnalate într’un manuscris dela Muzeul Național din Budapesta
de Szabd T. Attila, Keziratos enekeskdnyveink es verses kezirataink a XVI—
XIX. szazadban, Zălau 1934, p. 160.
17.	Hdranak Kepet, elfogattatâsa utân, midon lefestette volna Kore
Sigmond Uram; illyen aldja vald Verseket irtam: (Pentru a se potrivi subt
chipul lui Horea când, după ce a fost prins, l-a zugrăvit Domnul Sigis-
mund Kore, aceste versuri le-am scris:). Gyongyossi Jânos, o. c., pp.
78—79. 8 versuri ungurești, alternând prin alineate, cu note explicative
la unele expresii. Versurile sunt identice cu cele publicate, text și tradu-
cere românească, de Papiu Ilarianu, Tesaur de Mon. Ist., III, p. 368, subt
titlul Epigramma in effigiem rebellis Hora. Portretul lui Horea, pictat după
I7	VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA	13
natură de Sigismund Kdre, care a provocat versurile lui Gyongyossi, se
păstrează și azi, ars de jumătate, la Liceul reformat din Aiud. Reprodus
la Octavian Beu, Răscoala lui Horia în arta epocei, Buc. 1935. Kdre fusese
trimis anume dela Aiud la Alba-Iulia, în timpul când capii răscoalei se
aflau la închisoare, să le facă portretele. Nu se păstrează decât ale lui
Horea și Cloșca; pe al lui Crișan, care murise mai curând, se vede, n’a
mai ajuns să-l facă.
-	18. Ugyan akkor irtam Kloska Juon Kepe alâ is ezeket : (Tot atunci
am scris și subt chipul lui Ion Cloșca acestea:). Gyongyossi, o. c., p. 80.
6 versuri ungurești, de aceeași natură. Identice cu cele publicate, text și
traducere românească, lă Papiu Ilarianu, Tesaur de Mon. Ist. III, p. 368,
istțbt tithil Epigramma in effigiem rebellis Ivan Glotska. E vorba de por-
tretul lui Cloșcă făcut de Sig. Kdre, reprodus și acesta la Beu, o. c.
19.	Hora Czimere ala valo (De pus subt stema lui Horea). Bibi. Univ.
Cluj. Ms. Jos. Kemeny, Miscellanea, Tom XVIII A Horavilăgrol, p. 155.
14 versuri ungurești pe verso-ul unei foi, pe care sunt desenate meda-
liile atribuite lui Horea și un Albac închipuit.
20.	Hora Epitaphiuma (Epitaful lui Horea). Bibi. Univ. Cluj, Ms. Nr.
316, fila 115. 4 versuri ungurești, alternând prin alineate.
21.	Krisdn Zurgy peldâs Epitafiumja (Epitaful pilduitor al lui Crișan
Giurgiu). Bibi. Univ. Cluj, Ms. Nr. 2876. Publicate după altă copie, cu
' introducere, de Samuil Borbely în rev. Hazank, II (1884), pp. 390—391,.
subt titlul Egy gunyvers a Horavilâgrol. 44 versuri ungurești, distinse în
strofe de câte patru prin alineate. Versuri cu obișnuitele expresii de ură
și batjocură.
22.	Aeneas Christianus apud manes. Sive Hora et Kloska in infernis.
Anno 1785. grassante tumultu Valachico. Mătyâsi Jdzsef, o. c., pp. 31—45.
Versuri latinești. Vezi Veress, Bibi, rom.-ung., II, p. 91. Descrierea sea-
mănă cu călătoria lui Aeneas în infern din Cartea VI a lui Virgiliu. Apud
N. Densusianu, Cercetări istorice, p. 71.
23.	Epistola poetica. Lucretia matrona Ungara (introdus aici în paran-
teză de către los. Car. Eder numele Csiszăr) caesis nupero tumultu marito,
eț liberis in potestatem Valachorum redacta opem Junii Viri militaris implorat.
Copie la Muzeul Brukenthal Sibiu, Secția Manuscriselor, Alte Sammlung,
XLVII, 8. 122 versuri latinești, înfățișând chinurile îndurate de Ecaterina
Csiszăr, cea care, după ce i-a fost omorît bărbatul și copiii, a trebuit să
îmbrace haine românești și să se cunune, se pare, chiar cu iobagul care
îi ucisese. Crișan, în ascultarea sa, mărturisește că el însuși a scăpat-o dela
moarte. Vezi Densusianu, Rev. lui Horia, pp. 166—168. Semnătura lui
Jos. Car. Eder, din josul filei din urmă, nu pare să însemne că el e au-
torul versurilor, cum credea N. Densusianu, ci mai curând că aceste file,
cu scris deosebit, de altfel, făceau parte din colecția lui.
14
D. PRODAN
18
24.	Versuri germane, figurând pe o foaie germană de Anul Nou, din
1786, drept comentariu la portretele închipuite ale lui Horea și Cloșca
și exprimând mulțumirea că și-au primit răsplata meritată pentru faptele
lor. Citate de Mihail Auner, Zur Geschichte des rumănischen Bauernauf-
standes in Siebenbiirgen 1784, Sibiu, 1935, p. 32.
25.	Gabinetto di diecisette figure di cer a di Statura d’Uomo rappresen-
tanti i cinque capi ribelli della Transilvania, e Vallachia Imperiale unita-
mente ai piu grandi malfattori dela Francia spiegato in Verși Martegliani.
In Alessandria, nella Stamperia d’Ignatio Vimercati Stampatore della Illu-
strissima Citta. Con Licenza de 'Superiori. 53 versuri italienești, reproduse
de pe o foaie volantă, aflată în Biblioteca Muzeului Britanic, de O. Podea,
Versuri italienești relative la revoluția lui Horia, în Anuarul Institutului de
Istorie Națională din Cluj, VI (1931—1935), pp. 556—559, însoțite și de
traducere românească. E o prezentare în versuri a figurilor în ceară ale
capilor răscoalei, făcute evident pentru vânzare, și a scopului răscoalei
lor. Printre capi e prezentat și unul Ion Dumitru, «tatăl lui Cloșca»,
acesta rămânând la închisoare pe vieață în Alba-Iulia și după executarea
celorlalți trei. (O confuzie, probabil, cu Todea Dumitru, Judele din
Albac). Prezentarea se face, de sigur, pe baza informațiilor răspândite
de ziare.
26.	Dictonul românesc contemporan:
Horea bea și hodinește
Țara plânge și plătește
inventat de adversari, a avut o circulație foarte mare. S’a răspândit mai
ales ca legendă pe medaliile plăsmuite pentru a fi atribuite lui Horea,
dar a ajuns și prin documente, cronici, versuri, în românește sau în
traduceri. A supraviețuit, subt diferite forme, chiar în poezia noastră
populară.	.
27.	Versurile intercalate de D. Sfui’a în nuvela Cursoritd lui Hor'a
si Closc’a din Diorile Bihorului, Oradea Mare, 1854, pp. 98—99.
Sunt nouă strofe de câte patru versuri, cu însemnarea la sfârșit: Poporal.
Versurile, de factură populară, cele din care am citat și în introducere,
au refrenul:
Aidați feciori după mine
Să vă ’nvăț a trăi bine
adaus literar târziu, de sigur pentru a putea fi cântate. Strofa întâi a
acestor versuri, citată și la Papiu Ilarianu, Tesaur de Mon. Trt., III, 1864, p.
301 bis.
19
VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA
15
28.	Cantecu betranu, intercalat de Joachim C. Dragescu, Nopțile Car-
patine, roman istoric, Pesta 1867, la pp. 269—270. 16 strofe, variații ale
acelorași motive populare și cu același refren. Prima strofă:
Horea stă pe vârf de deal
Domnii fug toți din Ardeal
Haidați feciori după mine
' -	Să vă ’nvăț a lupta bine.
29.	Versuri populare, citate de N. Densusianu în monografia sa Revo-
v luțiunea lui Horia, Buc, 1884, p. 465, ca auzite dela bătrânii George Gligor
și Ursu Coroiu la anul 1879 și dela preotul Petru Nicola din Albac. Nu
reproduce versurile auzite, ci numai citează din ele pentru exemplificare
(le-am citat mai sus, la pag. 10-11). Unele se aplicau și lui Avram lancu. în
culegerea lui S. FI. Marian, Poezii poporale despre Avram lancu, Suceava
1900, pp. 29—31, se pot citi versuri ca:
De când lancu e ’mpărat
Domnii ’n pat nu s’au culcat
Nici la masă n’au cinat
Când s’arată lancu ’n deal
Fug toți domnii din Ardeal
30.	Versurile intercalate de I. Pop Florantin în romanul său istoric
Horea, Iași 1885, la pp. 71—-72. Identice până la un loc cu cele citate de
N. Densusianu, urmând apoi câteva variații în plus ale aceluiași motiv.
Trebue să fie aceleași versuri, dar reproduse acum în întregime, — dacă
variațiile nu vor fi sporite de însuși autorul romanului.
31.	Hora panaszos eneke (Cântecul de tânguire al lui Horea). Bibi.
1/ Univ. Cluj. Ms. Nr. 1625. Publicat de Onisifor Ghibu, Contribuții la istoria
poeziei noastre populare și culte, Buc. 1934. Extras din An. Acad. Rom.,
Mem. Secț. Lit., Seria III, Tom VII. 10 strofe de câte patru versuri, din
care întâia și a treia românești, cu ortografie ungurească. Horea, la închi-
soare se tânguește de norocul care l-a părăsit și de torturile care îl așteaptă,
încoronarea cu coroană înroșită; din ceea ce se vede că versurile au fost
scrise înainte de condamnare.
32.	Carmina Valachica Horae et Kloskae. Bibi. Univ. Cluj. Ms. Nr.
921, 8 file. 332 versuri românești, cu litere latine și ortografie ungurească.
Manuscrisul nu e datat, originalul românesc nu e cunoscut până acum
și nici autorul lui. Copia, făcută de vreun Ungur, poate să fie contempo-
rană; după hârtie și scris cel puțin, nu pare să fie mai nouă de sfârșitul
veacului XVIII. Nu e cu desăvârșire exclus însă nici ca aceasta să fie chiar
16	D. PRODAN	20
versiunea originală sau copia vreunui Român, căci acest fel de a scrie,
cu litere latine și ortografie ungurească, nu era neobișnuit. Versurile n’au
rămas necunoscute. Le cunoștea si N. Densusianu când scria istoria răs-
coalei, le are copiate și Bibi. Acad. Rom. (copie făcută după manuscrisul
din Cluj și revăzută de profesorul Dr. Gregoriu Silași, 1883), iar N. lo-
nescu, un membru al Academiei, făcuse chiar o comunicare asupra lor
(cf. Catalogul manuscriptelor românești. Tom I, p. 470). După cât știm
n’au fost publicate totuși, foarte probabil pentru cuprinsul lor potrivnic
lui Horea. Au devenit în schimb populare. Din versiunile lor populare
cunoaștem până acum două: una subt titlul Versul lui Horea, culeasă de
losif Gomboș, cleric curs I, și transcrisă în revista manuscrisă a teolo-
gilor Seminarului Andreian din Sibiu Musa, XII (1883—84), Nr. 13 (comu-
nicată subsemnatului de d-1 Ion Mărcuș, secretarul Arhivei de Folklor a
Academiei Române), iar alta din Frâncu-Candrea, Românii din Munții
Apuseni, Buc. 1888, pp. 294—296, cu însemnarea: «auzită dela bătrânul
Gavrilă Bădescu din Vidra-de-Sus în 1885 », din care culegătorii n’au
publicat însă decât un fragment, evident unul mai puțin potrivnic Iui
Horea. începutul versurilor: « O ce lucru minunat» era obișnuit; îl găsim
și la Vasile Aaron în două rânduri: în fruntea versurilor închinate Epis-
copilor loan Bob (1806) și Samuil Vulcan (1807) subt formele: «Lucru
foarte minunat» și « Lucru ne mai pomenit» (Cf. Dan ■ Simonescu, O
lăture necunoscută din activitatea lui Vasile Aaron, în Arhiva Românească,
V (1940), p. 263). Dar numai din această asemănare de început, stereotip,
nu se poate naște încă bănuiala că Vasile Aaron ar putea să fie, eventual,
și autorul versurilor despre Horea. Vasile Aaron, adevărat, e din familia
Aroneștilor de Bistra, se născuse însă la 1770, în Glogovăț, lângă Blaj
și a trăit înafară de Munții Apuseni, în Sibiu, iar scrierile lui încep să
apară abia la 1805. Mult mai evidentă e însă asemănarea începutului ace-
stor versuri cu a celor din Preambulul piesei românești Occisio Gregarii
Vodae, scrisă cu aproximație pe la 1780, de vreun student al școlilor din
Blaj. Iată primele două strofe:
Acum tocma, nu demult
lucru groaznic de temut
în Moldova s’au tâmplat
perire ce de împărat.
Locu-i vestit și oraș
să numește, să știți, Iași,
cu primejdie și-ostași-.
Ghica Voevod Grigorie,
' domn în mare dregătorie,
2I	VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA	I'/
vrând a sta lângă credință
și neamului mântuință
cu vicleșug s’au chemat,
tirănește s’au tăiat
de Bașa turcesc legat.
’	A
(Cf. Al. Ciorănescu, Occisio Gregorii Vodae — Cea mai veche piesă de
teatru în românește, Revista Fundațiilor Regale, IV (1937), Nr. 8, p. 429).
Asemănarea aceasta e încă un indiciu pentru timpul în care versurile au putut
fi scrise și chiar pentru originile îndeletnicirilor poetice ale autorului lor.
33.	Cântecu Horii și al Cloșchii (Kinteku Hori, si al Kloski). Bibi.
Univ. Cluj. Ms. Nr. 1742. Copiat aici de două ori, cu neînsemnate deosebiri,
pe filele 58 și 153. 22 versuri românești, cu litere latine și ortografie
ungurească. Forma lor e cea populară, cadența fără greș; autorul poate
fi deci și un Român, cu tot cuprinsul lor dușmănos. Vezi textul la sfârșit.
34.	Hordrol es Kloskârol kigondolhatlan torturâkat erdemlo nagy hegyi
tolvajokrol kesziilt enek (Cântec despre Horea și Cloșca, hoții cei mari de
codru, vrednici de cele mai neînchipuite chinuri). Bibi. Univ. Cluj. Ms.
Nr. 1742, unde versurile sunt copiate, cu mici deosebiri, de două ori:
pe filele 56—57 și 150—151. 36 versuri românești, cu litere latine și orto-
grafie ungurească, de același cuprins ca și cele precedente, datate: Orăștie
6 Ianuarie 1785. în manuscrisele Bibi. Univ. din Cluj versurile acestea
le-am mai aflat încă în două versiuni: una în manuscrisul Nr. 2876, subt
titlul Hora c sas zar rol, Kloska fejedelemrol iratott enek (Cântec despre îm-
păratul Horea și craiul Cloșca), iar alta subt titlul latin Benventatio Hore
et Kloske dum in Fortalitium Albo Carolinense Die 2-da Mensis lanuarii
1785. inter 4-tam et ^-tam Horas vespertinas adduci fuissent, având alături
și traducerea ungurească. Versuri de o calitate foarte scăzută, compuse
probabil, sau sporite cel puțin, de vreun Ungur, utilizând forme popu-
lare în circulație atunci. Vezi textul reprodus la sfârșit.
35.	Versul Popii Rotogol (Popa Rotogol verse). Bibi. Univ. Cluj. Ms.
Nr. 2876. 27 versuri românești, cu litere latine și ortografie ungurească.
Popa Rotogol era porecla lui Popa Petru, preotul neunit din Abrud, cel
care botezase pe cei mai mulți Unguri de acolo în legea românească, când
orașul fusese cuprins și prădat de răsculați. După imperfecțiunile lor
judecând, versurile ar putea să fie compuse și de vreun Ungur, din hazu-
rile populare care circulau pe socoteala preotului. Dacă nu cumva aceste
imperfecțiuni se datoresc numai cunoștinței insuficiente a limbii româ-
nești, la cel care a auzit sau a notat versurile. Și în acest caz ele trebue
să fie opera vreunui Român, deprins cu asemenea produse literare din
școlile de atunci, unde erau mult cultivate. începutul, mai ales, îndrep-
tățește mult o asemenea presupunere.
D. PRODAN
22
18
TEXTE
CARMINA VALACHICA HORAE ET KLOSKAE
Oh ce lucru minunat
Groaznic și înfricoșat
în vedere și-auzit
în tot chipul numuht (!)
Lucru vrednic de poveste
Și ’ntâmplare făr’ de veste
Lucru de moarte cu pripă
Neauzindu-se nimică
Lucru ce s’au întâmplat
Pe Criș și ’n Câmpeni în sat
Și ’n Abrud oraș frumos
Și pe țară mai în jos
La Ighiu și prin Cricău
Pe supt munți până ’n Trăscău
Și mă rog de ascultare
Să vă spuiu acea ’ntâmplare
C’având Crișenii nevoie
Că n’au dela tisturi voie
Nice lor nu le dau pace
Să slujească cum le place
S’au vorbit ca niște hoți
Să-și omoare domnii toți
Ci Dumnezeu cel prea sfânt
Au sdrobit acesta gând
Căci care-au fost credincioși
Toți au scăpat sănătoși
Carii văzându-se ’n pace
Vor ști ce izbânzi vor face
Cum vor lucra cu ’ntocmire
Ca să facă răsplătire.
Gătind în câteva sate
A ucide domni și-a bate
Bătând până ’n Mihăileni
Au trecut către Câmpeni
Cu hognoji și căpitan
Să se bage toți la șpan
Ca pe el și doamna ’n silă
Și pre prunci fără de milă
Tirănește cu mânie
Să-i zdrobească să nu fie
Pre tistul de hermiție x)
Și pre cel de schimbărie
Nici unul să nu rămâie
în Câmpeni să se mai ție
Ci pre toți cu un cuvânt
Să-i stângă de pre pământ
Ci Dumnezeu cel prea înalt
La care ei s’au rugat
Pre toți cu pruncii ’mpreună
l-au păzit de-aceea mână,
Numai de ce-au fost în casă
Unelte scumpe și vasă
Și altele de prin curte
Cum au tisturile multe
De toate cu sâlnicie
l-au prădat să nu rămâie.
Viind încoaci cu Crișenii
Mestecați si Albăcenii
5	3
Cu porunci date crăiești
Din sus dela Niculești
Numit craiu un Niculesc
Pe care Horea-1 numesc
Purtând minciuni scrise ’n straiță
Necetite să se vază
Zicând ca un mincinos
Că le va fi de folos
Nu vor da la nime bani
Nici decum în șapte ani
Numai domni să nu rămâie
Că nu vor da nici porțâie
Nici stânjeni care-i om tare
Nu va face ’n Dealu-Mare
1) Ung. harmînczad, tricesima, vama regală.
VERSURI CONTEMPORANE
Care va fi cu dreptate
Să spargă curțile toate
Căci cari credincioși vor fi
* Singuri se vor stăpâni
Nici la ’mpăratul nemică
Pot a nu sluji de frică
Nemic ce-i greu să nu facă
Să trăiască să le placă: _
« Toate voi să stăpâniți
Numai credincioși să fiți
« S’ascultați porunca mea
। Că eu răul nu voiu vrea
\	« Care va fi cu-ascultare \
\ Va avea și plată mare
« Că eu acum întru toate
Sânt cu voi până la moarte
« Să stricăm toată domnia
Că-i a noastră ’mpărăția
« Bine-acum să ne gătim
I Pe Unguri să-i prăpădim
« Nimărui să nu slujim
_______Noi țara s’o stăpânim
« Numai de bani fie plin
Nu alegeți nici Rumân
« Nice birău, nici preot
Care-i gazdă luați tot
« Numai de mine-ascultați
Ce veți afla tot luați
« Și care-află bani să-i ție
Să-mi facă parte și mie
« Să n’ascunză nici un ban
Să nu dea la căpitan
« Că eu pentru-a vost folos
Am umblat la Beci pe jos
« Să v’aduc vouă dreptate
Să vă las până la moarte
« Să fiți cu așezământ
Până veți fi pre pământ
« Și la pruncii voștrii ’n lume
Să rămâie-a Horii nume
DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA	19
« De ’mpărat acum nemică
Nu vă fie nicio frică
«Acolo nemic să dăm
Că eu știu ce să lucrăm
« Acum de mine-ascultați
Ce veți afla tot luați
« De lănci și puști vă gătați
Să fiți toți bine ’narmați
«Iar care-i ficior voinic
Să-și capete și tulnic
« Ș 'aceasta încă să știți
Carii credincioși să fiți
« Clopotele boncănițiJ)
Ș’aici la mine veniți
« Că eu acasă și ’n sate
Nicidecum nu m’oiu abate
« Nici la șes sfat nu voiu face
Că mie la deal îmi place
« Să stați toți pe lângă mine
Că-i frumos și-mi șede bine
« Și și aceasta să-mi știți
. Pe mine mă străjuiți
<( La culcuș și la sculare
Ca pe-al vostru tist mai mare
« Că eu până voiu trăi
Și până cu voi voiu fi
<( Vă voiu scoate din nevo ie
Și vă va fi tot pe voie
«Nu veți mai avea năcaz
De nevoile ce-ați tras
« Că voiu pune tisturi mari
Căpitani și cu căprari
« Și voiu pune pace ’n țară
Nu veți mai fi de ocară
« La toți veți fi de minune
Până veți trăi pe lume
« Care unde veți îmbla
Pre toți vă vor întreba
« Ce-așezământ v’am lăsat
Până cu mine-ați umblat
’) în text: joncăniți.
20
D. .PRODAN
« Puteți să vă ’mbogățiți
Numai tari si iuti să fiți
> ’ >
«Aveți o țâră de vreme
Numai nu vă fie lene
« La jurați și la birău
Până ’n gornicul cel rău
« Toate jefuiți din casă
Macar ce feluri de vasă
« Și casa din fundament
Răsturnați-o la pământ
« Și vreunul de veți prinde
Să-l aduceți înainte
« Ca să sază la robie
■ , >
Așa cum îmi place mie
« De va fi cu vină mare
Să nu scape de pierzare
« De-mi va cinsti ceva mie
Eu să-l dau la chizășie
« Macar ce va fi făcut
Numai să-mi cinstească mult
« S’aveți și aceasta ’n minte
Să stiti de-acum înainte
« Că și șpan și-odorbirău J)
Să facă ce poruncesc eu
«Pentru că ’ntr’a mea pătașcă 2)
îi porunca ’mpărătească
« Și n’o dau să se ivească
La cine ști să citească
<< Numai la voi l’arătare
Unde-i dealul nalt și mare
« Că la vale mai în jos
Nu s’arată prea frumos
« Unde nu-i pădure deasă
Nu se vede slov’ aleasă
« Mai în jos și pe la sate
Nu-s slovele mari și late
« Dați acum că avem nume
Care nu se poate spune
« Nici n’au făcut nime ’n lume
Lucru așa de minune
« Stați acum toți dimpreună
Să căpătăm și cunună
« Așa cum n’au mai fost nime
Să mă ’ncoronați pe mine
« Cu coroană ’mpărătească
în veci să se pomenească
« C’am fost craiu iar nu căprar
Și-au fost Cloșca ghenerar
« Și macar ce-am poruncit eu
Au făcut cuvântul meu
« Fiind că s’au purtat bine
Nu-1 voiu lăsa dela mine
« Ca de-acuma înainte
S’avem amândoi o cinste
« Sântem amândoi armați
Ca și niște împărați
« Cu puște și cu pistoale
Numai pagubă că-s goale
«Iară ceia cu lănci late
Să stea mai pe dedeparte
« De cumva ar veni oaste
Să poată fugi pe coaste
«Iar de-ar da oștia foc
Nu stareți toți într’un loc
« Ci tot omul să se uite
Pe unde-ar fugi mai iute
« Nu îmblați după cărare
Nice c’ar fi valea mare
« Ci săriți nu vă uitați
De veți putea să scăpați
« Și v’ascundeți prin păduri
Prin munți și prin crepături
« Că-mi voiu căuta loc și eu
Ca să scap cu Cloșca meu
« Căci sânt sus acolo ’n munte
Sâlhe jos culcate multe
« Și ’mprejur pădure deasă
De poți lăcui ca ’n casă
') Ung. udvarbiro, judele curții.
2) Traistă de piele.
25
VERSURI CONTEMPORANE
DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA
« Numai cătră rădăcină
Să pui de lături cetină
« Și vom face și polate
înalte și desfătate
« Cum n’am văzut niciodată
Dedesupt pe supt o piatră
« Acolo vom lăcui
Până ce ne vor găsi
«Iar pe când ne vor afla
Alt sălaș ne vor găta
« Ne vor purta cu manir
Ne vor face prezentir
« Cu cătane ’mparătești
Cu domni și tisturi nemțești
« Poți Cloșcă să te fălești
Pre cum vrei și cum gândești
« C’ai fost domn și și stăpân
Și ghenerar de Rumân
« Și tot vrednic om ai fost
Batăr ești un mojic prost
« Poți să fii Cloșcă voios
> 1
C’ai lucrat foarte frumos
« Poți să fii cu voie bună
Că vei ave și cunună
«Poți să fii cu bucurie
Și să-mi mulțămești și mie
« Poți să fii acum bogat
Că destul ai adunat
« Nu da cinste nimărui
Și va fi minune mare
« Din oameni mari si lăudati
> ,
Să fim de toți blăstămați
«Oameni mari și cu domnie
La toți să fim de urgie
«Mi frică Cloșcă mi frică
De nu-ți pociu spune nemică
« Tot de-acele-mi vin în minte
Ce va fi de-acum ’nainte
« Că nu-i modru Cloșca meu
Să ne rabde Dumnezeu
« Și să nu ne pedepsească
în veci să se pomenească
« Gândește Cloșcă cu gândul
Te rog cu Dumnezeu sfântul
« Că eu de-aceste gândesc
Nu pociu să mă hodinesc
« De-aceste șoiesc *) și plâng
Nice beau, nice mănânc
« Că mănia ’mpărătească
Trebue să ne găsească
«Vai va fi, Cloșcă, de noi
Cum ne-or rumpe pe-amândoi
« Și fiind vestiți de gloată
Se va strânge țara toată
« Unii numai pentru ciudă
Veni-vor cu mare trudă
« Numai să mă vază viu
Ce formă de om să fiu
C’acum ai galbeni destui.
«Iar acuma dintre toate
«Va fi plină de om lunca
Numai să ne vază munca
Mi groază Cloșca de moarte
« Ba mă tem de nu-ți pociu spune
Că noi vom fi de minune
« Așa mă tem de norod
De-mi trertiură trupul tot
« Să nu apuce mănie
Ca să ne dea la robie
« Din robie la pierzare
«Prin cetate și ’n oraș
Va fi de om tot răcaș 2)
« Nu-i vreme,- Cloșco, de râs
Ci de jele și de plâns
« Că vor pune după moarte
Prin locuri aici prin toate
« Din Horea și din Cloșcuțul
în tot locul dărăbuțul
x) Ung. sohajty oftează.
2) Ung. rakăs, grămadă.
22
D. PRODAN
26
« Să fim pildă noi tutora (!)
Și de ’nvățul a multora
« Primind de-aci ’nvățătură
Toți să strige cu o gură:
« Vedeți toți răzvrătitorii
Trupul Cloșchii și al Horii
« Vedeți pre cei lăudați
Cum stau acum acățați
« Și pre cei ai voști cinstiți
Cum sânt de dărăburiți
« Vedeți cum v’au înșelat
» >
Acel om prea lăudat
« Și ce v’au agonisit
Horea acel prea vestit
« Ce bogătate și nume
Și ce veste-aveți în lume
« îmblând la Beci și-alte drumuri
V’au scos puște și cu tunuri
« Dându-i chelșug bani destui
V’au adusu-vă Săcui
« Și-ați aflat acest folos
C’au fost Horea mincinos
« Și de-acum până ’n vecie
Tot un mincinos râmâie.
(Bibi. Vniv. Cluj, Ms. Nr. 921).
VERSUL LUI HOREA
(poezie poporală)
O ce lucru minunat
Groaznic și înfricoșat
La vedere și-auzit
Și ’n tot chipul umilit (!)
Lucru vrednic de poveste
Și ’ntâmplare fără veste
Lucru ce s’a întâmplat
Pe Criș și ’n Câmpeni în sat
Si ’n Abrud, oraș frumos
Și pe țară mai în jos
La Idiu si la Cricău
>
Pe sub munți pănă ’n Trăscău.
Și mă rog de ascultare
Să spun acea ’ntâmplare
Că Crișenii având nevoie
Că nu le dau domnii voie
S’au vorbit ca niște hoți
Să omoare domnii toti
Să nu lase pe sub soare
Domnișori și domnișoare
începură dar pe sate
A ucide domni și-a bate
Bătând pe la Mihăileni
Or trecut și la Câmpeni
Cu hotnogi și căpitani
Să se bage toți la șpan
Ca pe el și doamna ’n silă
Și pe prunci fără de milă
Pe domnii de harmiție
Și pe cei de străjerie
Tirănește cu mănie
Să-i sdrobească cu urgie
Ca pe toți cu un cuvânt
Să-i stângă de pe pământ
Dar Dumnezeu cel prea sfânt
A nimicit al lor gând
Pe toți cu pruncii ’mpreună
La păzit de-aceea mână
Numai ce aveau prin case
Scumpeturi și multe vase
Și altele de prin curte
De cari la tisturi sunt multe
Acestea cu sâlnicie
Le-or prădat să nu rămâie.
Dar vă rog de ascultare
Să vă spuiu un lucru mare
Că viind încoaci Crișenii
Mestecați cu Albăcenii
27
VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA
23
Cu porunci împărătești
Și c’un domn din Niculești
Care Horea se chema
El însă craiu se numea
Mulți credeau că-i mincinos
El zicea că-i de folos
Să-1 asculte că nu-i glumă
Că-i va scoate dela sumă
Numai domni să nu rămâie
Că nu vor da nici porție
Nici stânjini care-i om tare
Nu va face ’n dealul mare
Și cari credincioși vor fi
Ei singuri vor stăpâni:
« Că aveți acuma vreme
« Numai nu vă fie lene
« La jurat și la birău
« Până la gornicul rău
« Spargeți-le tot din casă
« Măcar ce feluri de vase
«Iară pe ei de-i veți prinde
« Să-i aduceți înainte
« Ca să-i punem la robie
«Pentru c’așa-mi place mie
« Să nu scape de pierzare
« Sau de pedeapsa cea mare
« De-mi va cinsti ceva mie
« îl voiu da pe chizășie
« Măcar ce va fi făcut
« Numai să-mi dea mie mult
« Si acum luati în minte
> »
« Să știți de-acum înainte
« Măcar șpan, măcar birău
« Facă cum poruncesc eu
« Că pentru acest folos
«Am umblat la Beciu în jos
« Să v’aduc vouă dreptate
« Să vă fie păn’ la moarte
« Și la pruncii voști în lume
« Să le fie a Horii nume
« De losif acum nimică
« Vouă nu vă fie frică
« Acolo nimic nu dăm
« Eu singur știu ce lucrăm
« Numai de mini-ascultați
« Cu lănci și puști vă gătați
« Cine n’are armă bună
« Cu noi nu fie ’mpreună
« Și care-i ficior harnic
« Să aibă și un tulnic
« Stați acum toți împreună
« De-mi căpătați și cunună
« Cunună împărătească
« în veci să mă pomenească
« C’am fost craiu și stăpân
« Și general de Român
«Voi pe unde-ți fi mergând
« Tot prădând și risipind
« Nu cruțați birău, jurat
« Nici gazdă într’acel sat
« Ce aflati tot să luati
> >
« Numai de mini ascultați
« Cine află bani să-i ție
« Să-mi facă parte și mie
« Știți că într’a mea pătașcă
« Port poruncă ’mpărătească
« Dar n’aș vrea să o zărească
« Care știe s’o cetească
« Numai vouă ’n arătare
« Une-i dealul nalt și mare
« Că la vale mai în jos
« N’o vedeți așa frumos
« Unde nu-i pădurea deasă
« Nu se vede-așa frumoasă
«Voi cei credincioși să stiti
« Pe mini să mă străjuiți
« La culcat și la sculat
« Ca pe-al vostru împărat
« Că voiu scoate din nevoie
« Și vă va fi tot pe voie
« Nu veți mai avea năcaz
« De nevoile ce-ați tras
« Voi care aveți lănci late
« Să stați puțin mai departe
24
D. PRODAN
«De-ar veni cumva o oaste
« Să puteți fugi pe coaste
«Iar de-or da cumva cu foc
« Să nu stati toti într’un loc
« Ci tot omul să se uite
« Pe un(d)e-ar fugi mai iute
« Nu umblați toți pe cărare
« Sau pe unde-i valea mare
« Ci săriți nu vă uitați
« Numai de puteți scăpați
« Și v’ascundeți prin păduri
« Prin munți și prin crepături
« Că mi-am găsit loc și eu
« Ca să șed cu Cloșca meu
« Știu locuri prea iscusite
« De-a noastră treabă gătite
« Care-s colo sus la munte
« Unde sunt sâlhe căzute
« împrejur pădure deasă
«De putem ședea ca ’n casă
« Avem acolo paiață
«înaltă și minunată
« Dedesubt pe sub o piatră
« Cum n’am văzut niciodată.
«Poți Cloșcă să te fălești
>2	>
« C’ai ajuns bin’ să trăiești
«Nu dai cinste nimănui
« C’avem bani acum destui
« Și suntem toți înarmați
« Tocmai ca niște ’mpărați
«Avem puști, avem pistoale
« Numai pagubă că-s goale
« Da mă tem despre o parte
« Frică-mi Cloșcă de moarte
« Tremură-mi și trupul tot
« De groaza cestui noroc
« Că mănia ’mpărătească
« Trebue să ne găsească
« De ne-ajunge-a lui mănie
« Ne va duce la robie
« Din robie la pierzare
« Asta-ar fi minune mare
« Eu omul cel lăudat
« Să ajung și acățat
«Apoi alții ’n gura mare
« Să strige fără cruțare:
« Vedeți pe cei lăudați
« Cum zac acum acățați
« Vedeți cei ce vor zdrobi
« Trupul Cloșcii și-a Horii
« Și ai voștri cei cinstiți
« Zac acum dărăburiți
Vedeți cum v’ați înșelat
Cu Horea cel lăudat
Gându-acesta mă mâhnește
De mâncare nu-mi tignește.
*
* #
Ce-o zis Horea s’a ’mplinit
El a fost dărăburit
Dimpreună cu Cloșca
Aci ’n Alba-Iulia '
Când i-a ars pleșa (!) cu pară
Se vedea de peste țară
Și când se sfârșeau pe roată
Se minuna țara toată
Și văzură toți minune
Care nu se poate spune.
(Culeasă de clericul losif Gomboș, 1883).
VARIANTĂ
(Fragmentele din Frâncu-Candrea)
O ce lucru minunat	Și ’ntâmplare fără veste
Groaznic și înfricoșat	Lucru ce s’a întâmplat
Lucru vrednic de poveste	Pe Criș și ’n Câmpeni în sat
I
r
29
VERSURI CONTEMPORANE
DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA
25
Și pe țară mai în jos
La Tghiu și la Cricău
Pe sub Munți până ’n Trăscău
Și mă rog de ascultare
Să vă spuiu acea ’ntâmplare
Că Crișenii având nevoie
Că nu le dau domnii voie
S’au vorbit cu niște Moți
Să se răscoale cu toți
Bătând pe la Mihăileni
Or trecut și la Câmpeni.
*
Dar vă rog de ascultare
Să vă spuiu un lucru mare
Că viind încoaci Crișenii
Mestecați cu Albăcenii
Cu porunci împărătești
Și c’un domn din Niculești
Care Horea se chema
El însă craiu se numea
Mulți ziceau că-i mincinos
El zicea că-i de folos
Să-l asculte că nu-i glumbă (!)
Că-i va scoate dela muncă.
— Acum luați aminte
Să știți de-acum înainte
Măcar șpan, măcar birău
Facă cum poruncesc eu
Că pentru acest folos
Am îmbiat la Beciu ’n jos
Să v’aduc vouă dreptate
Să vă fie pân’ la moarte
Și la pruncii voști în lume
Să le fie a Horii nume
De losif acum nimică
Voauă nu vă fie frică
Acolo nimic nu dăm
Eu singur știu ce lucrăm
Numai de mini ascultați
3 Anuarul Arhivei de Folklor VI
Cu lănci și puști vă gătați
Cine n’are armă bună
Cu noi nu fie ’mpreună
Și care-i fecior voinic
S’aibă acum ș’un tulnic
*
■— Stați acum toți împreună
De-mi căpătați și cunună
Cunună împărătească
In veci să mă pomenească
C’am fost craiu și stăpân
Și gheneral de Rumân !
Pe min’ să mă străjuiți
La culcat și la sculat
Ca pe-al vostru împărat!
Vă voiu scoate din nevoie
Și vă va fi tot pe voie
Nu veți mai avea năcaz
De nevoile ce-ați tras.
#
— Din nou să mai luați aminte
Că de acum înainte
Cu toții trebue să lucrați
Ca eu Horea cel lăudat
Să n’ajung să fiu acățat
Ca alții în gura mare
Să strige fără cruțare:
« Vedeți pe cei lăudați
« Cum zac acum acățați
«Vedeți cei ce vor sdrobi
« Trupul Cloșchii ș’al Horii
« Și ai voștrii cei cinstiți
« Zac acum dărăburiți!
«Vedeți cum v’ați înșelat
« Cu Horea cel lăudat!
*
Ce-a zis Horia s’a ’mplinit
El a fost dărăburit
26
D. PRODAN
30
Dimpreună cu Cloșca
Aci ’n Alba-Iulia.
Când i-a ars ieșea o pară
De se vedea peste țară,
Iar când se sfârșeau pe roată
Toți văzură o minune
Care nu se poate spune.
(Auzite dela bătrânul Gavril Bădetcu
din Vidra-de-Sus, 1885).
CÂNTECUL HORII ȘI AL CLOȘCHII
Horea plânge nu horește
Nimărui nu poruncește
Zace, nu be în cetate
Nu-i lângă el niciun frate
Vre să fie crăișor
In munții Mocanilor
Gândi că-i tot a lui țara
Puhe-i-s’ar curând scara
Mulți o ucis și-o prădat
Prunci mulți săraci o lăsat
De l-ar bate Dumnezeu
Țara poftește și eu.
CÂNTEC DESPRE HOREA ȘI
CODRU, VREDNICI DE CELE
Horea o beut și hodinit
Țara o plâns și-o plătit
Dar acuma râde țara
Văzând pe Horea ’n prinsoare
Sănătate Horeo frate
Dumnezeu să nu te scape
Acum nu ești la Albac
Ci-ai căzut rob în cetate
Ai fost craiu Rumânilor
Pe răul Ungurilor
Ai supt sângele mulților
Fiind și prădător curților
Neamul pe care l-ai grijit
Și de frig încă l-ai păzit
Te-o dat în mâna domnilor
Să fii floare furcilor.
*
Dar tu, Cloșco, ce-ai gândit
Din Mogoș când ai fugit ?
Dar tu, Cloșco, ce-ai gândit
Așe mulți pui de-ai sporit?
Ca să-i mânce cioarele
Pe toate răzoarele !
Voi încă-ți peri ’nțepați
Ca niște mari blăstămați
Țara toată așe pofte [ște]
Hoherilor să vă deie
Căpitanii lotrilor
Să fiți stăpâni furcilor.
{Bibi. Univ. Cluj, Ms. Nr. 1742).
CLOȘCA, HOȚII CEI MARI DE
MAI NEÎNCHIPUITE CHINURI
N’ai știut rămâne-acolo
Ce te-ai mișcat mai încolo ?
Bag seama n’ai găsit curechiu
Ci te-ai dus în Criș la Curechiu ?
Ț-o fi curechiu amaru
Nu te-ai uitat la hotaru
Care voi l-ați pustiit,
Și-ați lăsat jos doborît
Pentru faptele de-aceste
Căzut-ai în mâni drăcește
Pe cum vara ’n flori pieri
în țapă și tu-i pieri
Fiind tu cloca puilor
Și păzitor fiilor
Dai din puii tăi cioarele (!)
Dacă or sluji vremile
Mulți o dus în țape și ’n furci
Nici n’o pus la mormânt cruci.
Orăștie, 6 Ianuarie 1785.
(Bibi. Univ. Cluj, Ms. Nr. 1742)-
31
VERSURI CONTEMPORANE DESPRE RĂSCOALA LUI HOREA
27
VARIANTĂ
CÂNTEC DESPRE ÎMPĂRATUL
HOREA ȘI CRAIUL CLOȘCA
Horea be și hodinește
Țara plânge și plătește
Dar acuma râde țara
Văzând pe Horea ’n prinsoare
Sănătate, Hore frate
Dumnezeu nu te scape
Acum nu ești la Albac
C’ai căzut în piedecă
Ai fost craiul Rumânilor
Și stricătorul curților
Neamul care l-ai grijit
Și de frig încă-ai mai pierit
Te-au dat în mâna domnilor
Să fii floare furcilor
Dar tu Cloșcă ce-ai gândit
La Mogoș când ai fugit ?
N’ai știut rămâne ’n loc
Călcând în mai mare foc
N’ai putut rămâne ’n sat
Că te-ai dus la Curechiu
Și ț-a fi curechiu de amara
Numai uite la hotăra
Ce-ai întâlnit la Mesteacăn
Ați împlut în Brad și Mihăileni
Mulți oameni ați omorît
Multe sate ați voi sculat
Pentru fapte de acele
Tu ești legat cu pentele
Pe cum frunza toamna piere
Așe trupul tău în țapă mere
Mulți ați pus în țape și furci
Nici n’ați pus la mormânt cruci
Trupul vostru tot să taie
Toți Rumânii țineți minte
Nu mai faceți de acele
De care nu se cade.
(Bibi. Univ. Cluj, Ms. Nr. 2876).
VERSUL POPII ROTOGOL
Orașul Abrudului
Cinstea băișagului
Pus în preajma muntelui
Și-asemenea câmpului
Câmpul multe ierburi crește
Și multe flori înflorește
Jigănii și pasări hărănește
Și codrul le sălășluiește
Abrudul mulți oameni primește
Și ’n sânul său îi moștenește
Tocma din acest oraș
Este popa din oraș
Om din fire drăgălaș
3*
Be pe vin ca pe-on pizmaș
Preut fără de muiere
Lacum să adune-avere
Că așe be de bin’ la bere
Cât face ’n crișmă scădere
Vinarsul să nu-i-1 arete
Sau curechiu cu slăină veche
Nici rărunchi fripți câteo păreche
Că are pe ele pizmă veche
Poate pentru un păcat
A fost căzut într’un bubat
La mâni, la picioare a fost gros
[gâmfat
28
D. PRODAN
32
/ Și la foaie cu rastx)	Și brânza bătută ’n foaie
La cap, la barbă ruznat	S’a aflat un om marghiol
Roade bine la colac cu vintre gras	Belit de pe dealul 2) gol.
[de crap (BibL
Univ. Cluj, Ms. Nr. 2876).
Și-i place prescura moale
D. PRODAN
4)	Boala splinei.
2)	în text: dragul.
PASĂREA SUFLET
CONTRIBUȚII PENTRU CUNOAȘTEREA CULTULUI
MORȚILOR LA ROMÂNII DIN TRANSILVANIA
Ritualul înmormântării la Români — ca și la alte popoare, de altfel —
este unul dintre cele mai bogate și interesante prin credințele și prac-
ticile ce-1 însoțesc. Multe din aceste credințe și practici au o origine stră-
veche, fiind păstrate prin puterea tradiției —• cu mici modificări de sens —
din timpuri imemoriale până în zilele noastre. Datorită elanului și înțele-
gerii de entuziastă admirație manifestată față de produsele noastre popu-
lare începând cu ultimele decenii ale veacului trecut, o bună parte
din aceste credințe si obiceiuri a fost consemnată în colecțiile noastre
, » >
folklorice, dar mai ales în monumentala lucrare a neobositului Simion
Florea Marian: înmormântarea la Români. Vrednicul preot bucovinean
a avut și spirițul necesar, dar a găsit și înțelegerea contemporanilor,
pentru a realiza, în colaborare cu modeștii intelectuali ai satelor, o operă
de sinteză pentru aproape întreg teritoriul locuit de Români. Tot ce s’a
lucrat în acest domeniu după Marian, au fost simple adăugiri, mai
mult sau mai puțin importante, fără a se ridica însă la valoarea lucrării
amintite.
Cu toată munca titanică depusă de Marian, realizarea integrală a pla-
nului întreprins de el întrecea puterile unui singur om. Corespondenții
pe care i-a putut utiliza cu folos erau și pe atunci destul de rari, iar a face
cercetări personale la întreg poporul românesc —• răspândit peste atâtea
granițe politice — era, de sigur, o imposibilitate. Astfel, din lipsă de in-
formatori, multe obiceiuri, din diferite părți ale țării, au rămas necunoscute
lui Marian, iar altele au fost abia schițate. De asemenea, delimitarea ariei
de răspândire a unui obiceiu sau a unei credințe lipsește aproape întot-
deauna din această lucrare. Dacă folkloriștii următori ar fi înțeles și apre-
ciat în adevărata lui valoare îndemnul și începutul făcut de Marian și contem-
poranii săi, ar fi trebuit să adâncească studiul ritualului de înmormântare
prin cercetări regionale mai reduse ca extensiune, dar mult mai favorabile
investigațiilor amănunțite și precise.
2
GH. PAVELESCU
34
Un astfel de obiceiu interesant, întâlnit la Românii din Transilvania
— dar puțin cunoscut în lucrările de specialitate — este punerea la mor-
mântul unui bărbat, în loc de cruce, a unui stâlp, în vârful căruia, dacă
e tânăr neînsurat, se fixează o pasăre cioplită din lemn în forma unui po-
rumbel de mărime naturală. Aceste « pasări» ale morților se mai pot vedea
și astăzi în cimitirele satelor românești din partea sudvestică a Ardealului,
mai ales în cele așezate în zona subcarpatică, începând din jurul Orăștiei,
trecând peste regiunea Sebeșului, a Sibiului și până în județul Făgăraș.
Cu toată această răspândire, obiceiul abia e semnalat de Marian x) prin
informația lui Romul Simu, ca existând în comuna Orlat din județul
Sibiu, fără a-1 mai întâlni în literatura folklorică românească. E important
să amintim — pentru a ne da seama de simțul de observație și spiritul
critic de care dispuneau vechii cercetători ai satului românesc —, că deși
Romul Simu a alcătuit mai târziu o monografie a comunei Orlat2), în care
se ocupă și de cimitirul satului, nici măcar nu pomenește obiceiul comunicat
lui Marian. Și tot astfel, aceste pasări dela morminte, au scăpat și obser-
vației altor monograf iști — cu toate că erau preoți — din regiunea în care
e răspândit obiceiul 3). Amintirea lui o mai întâlnim într’un studiu în limba
maghiară al lui Sebok Samu: « Contribuții la etnografia Românilor din
județul Făgăraș» 4), dar lipsește de asemenea din cel al lui Schmidt Tibold:
« Contribuții la cultul cimitirului la Românii din fosta Ungarie »5). Cu
toate aceste amintiri întâmplătoare, importanța acestui obiceiu este subli-
niată abia în 1926, într’o notă din « Siebenburgische Vierteljahrsschrift»
(IXL, pp. 134—135) a profesorului Otto Lauffer din Hamburg, care,
auzind de existența lui în satele din jurul Sebeșului, cere să i se comunice
informații amănunțite. Rezultatele apelului nu le cunoaștem, dar între-
prinzând cercetarea monografică a Văii Sebeșului, ne-am luat în același
timp osteneala de a studia amănunțit și acest obiceiu. în afară de cerce-
tările personale făcute la teren, am folosit și informațiile primite prin
membrii corespondenți ai «Arhivei de Folklor »6).
l) S. FL. MARIAN, Inmormîntarea la Români. Studiu etnografic. București, 1892,
p. 100.
2) ROMUL Simu, Monografia comunei Orlat. Sibiu, 1895.
3) NICOLAE CaRPINIȘAN, Monografia comunei Rehău. Sibiu, 1895; lOAN A. BENA,
Contribuții la monografia comunei Pianul de Jos. Cluj, 1925; lOAN MUNTIU, Satul meu.
Monografia comunei Cărpiniș. Sibiu, 1937; etc.
4) SEBOK Samu, Adatok a fogarasmegvei olăhsăg neprajzăhoz. Neprajzi Ertesito IX
(1908), pp. 59—68.
6) SCHMIDT TlBOLD, Adatok a hazai olăhsag temetd-kultuszdhoz. Neprajzi Ertesito XV
(1914), PP- 132—161.
•) Mulțumim pe această cale tuturor persoanelor care ne-au dat concursul la alcă-
tuirea acestui studiu: In primul rând d-lui Ion Mușlea, directorul «Arhivei de Fol-
klor », pentru îndemnul și sprijinul oferit, d-lor profesori: C. Mușlea (Brașov), V. Coman
3S	PASĂREA SUFLET
De sigur că materialul prezentat în acest studiu, nu constitue decât
o primă conturare a obiceiului. Cercetările pe care am vrea să le conti-
nuăm personal pe teren, în regiunile indicate de informatori, vor putea
scoate la iveală un nou material. De aceea importanța obiceiului de care
ne ocupăm va putea fi stabilită pe deplin numai atunci când vom avea
un bogat material — atât românesc, cât și comparativ etnologic — refe-
ritor la cultul morților și al sufletului, pentru a ne putea pronunța asupra
originii și evoluției sale. Deocamdată ne mulțumim cu stabilirea ariei de
răspândire și a variantelor lui din cele câteva sate studiate.
' In privința numelui dat «pasărilor» dela morminte, mai răspândit
este cel de « porumb » sau « porumbel» și numai foarte rar cel generic de
«pasăre » (Pianul de Jos, Răchita, Săsciori), uneori întrebuințându-se și
ambele numiri (Căpâlna). La acestea se mai adaugă numirea de «pasăre
neagră », din cauza colorii în care e vopsită (Nucet, Galați), sau de « rân-
dunică », mai ales când « pasărea » prezintă coada resfirată (Nucet, Ticușul-
românesc). De altfel, după cum vom vedea, execuția artistică a acestei
« pasări» este destul de felurită dela sat la sat. De aceea am preferat să
nu-i dăm numele unei specii oarecare — în acest caz frecvența ne-ar fi
indicat porumbelul — și nici referindu-ne la colorile în care e vopsită,
de asemenea foarte variate, ci raportând-o la conceptul de «suflet», cu
a cărui reprezentare ideoplastică credem că trebue pusă în legătură. Cre-
dința că sufletul omului ia formă de pasăre în momentul când « sboară»
la cer, sau în primele zile după moarte, când colindă locurile umblate
în vieâță, e foarte frecventă în regiunea cercetată de noi și se întâlnește
și la alte popoare. Astfel, cu toate că materialul fragmentar de care dis-
punem nu va putea stabili întotdeauna o legătură directă între imaginea
« sufletului-pasăre » și obiceiul de care ne ocupăm, totuși suntem convinși
că această relație este reală. Pasărea dela morminte reprezintă imaginea
sufletului. Aceasta este semnificația pe care o are titlul acestui studiu.
« Pasărea » sau « porumbelul » este cioplită de .un tâmplar din sat, sau
de orice om care știe lucra în lemn și anume de persoana care face
(Brașov), V. Literat (Făgăraș), A. Creangă (Sibiu), P. Munteanu (Orăștie), I. Rodeanu
(Cluj), N. Lupu (Sebeș) și d-lor I. Raica, inspector școlar (Alba-Iulia), C. Oancea,
paroh (Cioara-Alba), precum și celorlalți informatori direcți, care totodată sunt răs-
punzători de exactitatea afirmațiilor: Ion Samoilescu, elev cl. IV Liceul « Aurel Vlaicu »-
Orăștie (Vinerea), Cornel Oniga, elev cl. IV Liceul « A. Vlaicu »-Orăștie (Cugir), D.
Ordean, învățător (Pianul de Jos), Nicolae Dăncilă, elev cl. IV Liceul « A. Vlaicu »-
Orăștie (Răchita), M. Florian, învățător (Laz), Ion Todoran, 50 ani, țăran, (Săsciori),
Zaharia Stoica, 64 ani, țăran, (Purcăreți), Ioană Cosor, 38 ani (Purcăreți), Vasile Perța,
elev cl. IV A. Liceul « Gheorghe Lazăr »-Sibiu (Orlat), Petru Gheorghe, elev cl. III
Liceul « Gh. Lazăr «-Sibiu (Nucet), Feorcan, preot (Cornățel), Dumitru Dumitrescu,
elev cl. III A. Liceul « Negru Vodă «-Făgăraș (Ticușul românesc), N. Bembea, student
la Litere București (Sibiel) și domnișoarei Mărioara Florescu (Galați-Făgăraș).
4	GH. PAVELESCU	36
sicriul și sculptează stâlpul. Calitatea lemnului nu interesează decât în or-
dinea tehnică, cioplindu-se de obiceiu din lemn de brad sau din teiu (Orlat),
deoarece se lucrează mai ușor. Nici tâmplarului nu i se cer alte condiții
decât să fie «bine priceput în această meserie » (Nucet), adică un bun
tâmplar. O singură dată se precizează că trebue să fie și « bun la inimă »
(Răchita), adică să aibă suflet curat.
Mărimea «porumbelului» este, de obiceiu, cea naturală, uneori însă
poate fi mai mică sau mai mare. Ca reprezentare, de cele mai multe ori
« porumbelul » are aripele întinse, gata de sbor, alteori sunt strânse pe trup
(Deal, Nucet). De obiceiu, coada este răsfirată sau despicată, ca a unei
rândunele (Cugir, Nucet).
«Pasărea » e vopsită în vânăt închis (Cioara, Purcăreți), în cenușiu,
sau în alb mai întunecat (Orlat), ca să semene mai bine cu porumbelul
sălbatic. Se întrebuințează însă și colorile vii: roșu, verde, galben și negru,
uneori combinate între ele. Astfel, la Cugir trupul « porumbelului » e vopsit
în galben, iar coada galben cu roșu. «Porumbelul» din planșa II, fig. 3
e vopsit verde, având ciocul roșu, iar ochii, două puncte pe aripi și partea
superioară a cozii în negru (Purcăreți). In Nucet (jud. Sibiu) și Galați
(jud. Făgăraș) « pasărea » e de coloare neagră, de unde și numele ce i se
dă de « pasărea neagră », iar în Ticușul-românesc (jud. Făgăraș) e de coloare
roșie. Din această variație dela sat la sat si chiar în cadrul aceluiași cimitir,
se poate deduce că nu e vorba de o simbolică specială a colorilor întrebuin-
țate — nici chiar în cazul colorii negre, care ar putea totuși însemna do-
liul, — ci mai mult de o combinare liberă, după simțul artistic al lemnarului.
Se pare însă că, în afară de factorul artistic, întrebuințarea anumitor colori
este determinată și de cauze cu totul contingente. Vopselele care servesc
la coloratul « pasărilor » nu sunt cumpărate în mod special pentru aceasta,
ci se pregătesc din « buiala » oilor, care se găsește la îndemână oricând
în gospodăriile acestor sate.de Mărgineni. Și cum «buiala» este unul din
semnele de proprietate cu care se înseamnă turmele — prin variația colo-
rilor și a punctelor de aplicație, fiind deci diferită dela vecin la vecin în
cadrul gamei cromatice, — înțelegem pentru ce nu se întrebuințează tot-
deauna aceleași colori pentru vopsitul « porumbelului ». In al treilea rând,
bogăția coloristică a « porumbelului» trebue considerată și ca o contami-
nare în urma execuției artistice a stâlpului de care e fixat și care constitue
o adevărată operă de artă pentru cimitirele românești.
Stâlpul pus la căpătâiul unui mort, în loc de cruce, e foarte răspândit
la Români. In regiunea cercetată de noi stâlpul se pune, în general, numai
la bărbați, spre deosebire de cruce, care se pune la femei x). O singură
*) Cf. și N. CĂRPINIȘAN, op. cit., p. 36 și V. PĂCALĂ, Monografia comunei Rășinari.
Sibiu, 1915, p. 494.
'	PASĂREA SUFLET	' 5
excepție am întâlnit în comuna Săsciori din Valea Sebeșului, unde stâlpul se
pune la mortul necăsăt&rit, indiferent dacă e bărbat sau femeie, iar crucea la
cei căsătoriți. In alte ținuturi românești,'ca de pildă în Moldova sau în
Oltenia, stâlpul se pune la orice mort, dar e înlocuit mai târziu, sau după
două săptămâni, cu o cruce. Uneori însă această cruce nu se mai pune de loc 1).
Stâlpii, ciopliți de obiceiu din lemn de stejar, pentru a fi mai rezistenți,
sunt în formă de obeliscuri în patru (Pianul-de-jos, Purcăreți) sau în șase
fețe (Căpâlna, Deal), înalți de 1,80—2 m. cu diametrul de 12—15 cm.
Dimensiunile variază uneori și după vârsta celui mort, la copii și la bătrâni
punându-se stâlpi mult mai mici decât la feciori. Fețele stâlpilor sunt
sculptate de jos până sus cu fel de fel de figuri, de obiceiu geometrice,
permise de tehnica lemnului: rombul, rozeta, cercul, crucea, linia zig-zag,
funia, elicea, și, mai rar, elemente florale 2). Pe stâlp se mai sculptează
• sau se scrie cu vopsea numele sau inițialele celui răposat, precum și data
decesului. La bătrâni, stâlpul se termină cu o cruce făcută din aceeași
bucată, iar la tineri cu o scândură aplicată orizontal peste vârful stâlpului,
puțin mai mare decât stâlpul și în care se fixează sulița ce susține « po-
rumbelul ». Această scândură se găsește uneori și la ceilalți stâlpi, pentru
a-i apăra de ploaie. _
La execuția artistică sculpturală* a stâlpilor, se adaugă variația colo-
ristică, figurile sculptate fiind în același timp și colorate. Colorile cele mai
întrebuințate sunt roșu și negru (Purcăreți), la care se mai adaugă uneori
verdele și albastrul (Deal). Suprafața pentru colorat fiind destul de mare,
oferă o largă posibilitate de eombinare a motivelor. Tehnica sculpturii
fiind limitată de structură fibrei lemnoase mai mult la motivele geometrice,
sensibilitatea artistică a țăranului român îndrumată mai de grabă spre forme
organice, completează sculptura geometrică a stâlpilor prin pictură, repre-
zentând îndeosebi motive florale mai dinamice decât geometrismul static.
Ne găsim, probabil, și aici, în prezența unei reacțiuni spontane a țăranului
nostru față de formalismul geometric 3). Uneori întâlnim chiar în sculp-
tura stâlpilor motive florale și animale 4).
L) Cf. T. PAMFILE, Industria casnică la români. București, 1910, p. 458 și CH.
LAUGIER, Contribuțiuni la etnograjia medicală a Olteniei. Craiova, 19Z5, p. 41.
2) A se vedea, în afară de planșele noastre, stâlpi din regiunea Sibiului (Săliște,
Poplaca, Rășinari) în PAMFILE, op. cit., p. 461 (reproducere după « Sămănătorul », V, 3)
și PĂCALĂ, op. cit., p. 493; din Oltenia, în LAUGIER, op. cit., p. 42 și din Bistrița, jud.
Năsăud, în lORGA, Neamul românesc din Ardeal, II, p. 719, reprodus și de PAMFILE,
op. cit., pp. 462—463.	-
3) Referitor la această reacțiune, vezi L. BLAGA, Spațiul mioritic. București, 1936,
PP- I92—I95-
4) Cf. PAMFILE, op. cit., fig. 686, 688, reprezentând stâlpi din Bistrița (județul
Năsăud). Pe primul stâlp se încearcă chiar figurația umană: un călăreț întâmpinat de
un pedestru.
6	GH. PAVELESCU	38
Iubirea față de morți, mai ales față de cei dispăruți în floarea vieții
și dragostea de frumos, fac să se adauge și alte podoabe la înfrumusețarea
mormântului și a stâlpului. Astfel, în comunele din județul Hunedoara:
Romos, Vaidei, Cujir, Vinerea, Jibot — și Cioara din județul Alba, — se
pun la mormântul unui fecior doi porumbei în loc de unul, iar alături de
ei un brad împodobit și adus dela munte cu un anume ritual. La fiecare
« porumbel» se pune o batistă cu un ban legat într’un colț. Bradul de
asemenea este împodobit cu batiste, iar de cea mai din vârf se leagă inelul
de logodnă, în cazul, când tânărul a fost logodit. Bradul1) se pune și în
satele din județele Alba și Sibiu, uneori se pun chiar doi brazi (Săsciori).
De asemenea, batistele se obisnuesc si în aceste sate, dar fără cei doi bani,
adăugându-li-se câteva smocuri de lână, mai ales când mortul a fost cioban2).
In comuna Purcăreți (jud. Alba) se pune la capătul de sus al suliței ce susține
« porumbelul » o batistă albă cu un caier de lână tot albă, dar legat cu ață
neagră, iar la capătul stâlpului se leagă un buchet de flori ornamentale:
busuioc, tămâiță, faiachiu, ochișele, etc. (Planșa II, 3). In comunele
Orlat și Nucet din județul Sibiu, batista este legată de gâtul « porum-
belului » și e cusută cu flori negre, iar pe margine e tivită cu o panglică
neagră, în semn de doliu.	.
Stâlpul astfel împodobit este dus la groapă, odată cu sicriul, fie de un
fecior dintre cei mai robuști, fie de un copil, în cazul când mortul este
un copil. In comuna Laz din Valea Sebeșului, stâlpul cu «porumbelul»
este dus pe niște prosoape, ce se dau, apoi celui care îl duce. Pe lângă
acestea i se mai plătește doi lei de fiecare popas. In general, se fac trei
popasuri până la cimitir. In comuna Purcăreți, pentru dusul « porumbe-
lului » se dă o batistă.
Pentru a i se pune «porumbel» la mormânt, mortul trebue să fie
«june», neînsurat (Cujir, Vinerea, Cioara). In satele din județul Alba și
Sibiu, se pune și la copii, uneori numai la cei până la șapte ani (Căpâlna).
«Porumbelul » nu se pune, în general, la fete sau la neveste și nici la
bărbații însurați. «Pasările» puse la morminte se lasă acolo până se
«părăsesc», adică până sunt distruse de vreme.
Față de această regulă generală, obiceiul prezintă și variante regionale.
Astfel în Nucet (jud. Sibiu) « porumbelul » se pune și la fete, nu numai
la feciori, iar pe trupul porumbelului se sculptează mai multe figuri, peste
care se dă cu o vopsea neagră. Acest « porumbel » se pune la trei săptămâni
după înmormântare în pământ, lângă «cruce ». In comuna vecină, Cor-
nățel — astăzi obiceiul fiind dispărut, —■ acum treizeci-patruzeci de ani,
!) Pentru alte regiuni, vezi MARIAN, op. cit., pp. 99—101; PĂCALĂ, op. cit., pp. 183
și 494; LAUGIER, op. cit., p. 42.
2) Cf. și Marian, op. cit., p. 100.
39
PASĂREA SUFLET
7
«porumbelul» se «tipărea » pe cruce, adică se sculpta sau se zugrăvea
pe lemnul crucii, fără a constitui o sculptură aparte. Tot în legătură
cu crucea, se pune o « pasăre » în Ticușul-românesc (jud. Făgăraș). Pasă-
rile dela morminte sunt necunoscute în comuna Galați, din apropierea
Făgărașului, în schimb aici se pune în vârful « pomului » dela înmormân-
tare — care nu e altceva decât o creangă de măr împodobită cu colaci,
fructe, turte și lumânări — o « pasăre neagră », cioplită din lemn. Această
pasăre aparține bisericii și e folosită la orice înmormântare.
In ceea ce privește semnificația obiceiului de care ne ocupăm, răspun-
surile sunt destul de variate, indicând prin aceasta o origine străveche. De
sigur, nu poate fi vorba de o datare precisă, dar prin faptul că«pasărea »
se pune, în general, numai în legătură cu « stâlpul», nu și cu « crucea »
morților (excepțiile fiind rare), putem afirma că acest obiceiu datează
dinainte de creștinism. « Stâlpii » dela mormintele satelor românești pre-
zintă, de altfel, o foarte mare asemănare cu stâlpii totemici dela alte po-
poare, care au rolul de a proteja mortul împotriva duhurilor rele x). De
aceea nu e de mirare că acest rol protector se atribue, în unele sate cerce-
tate, chiar « porumbelului ». Astfel, în câteva răspunsuri primite se afirmă
că «porumbelul » «apără trupul mortului să nu-1 fure vreun duh rău »
(Cujir), sau «veghează la căpătâiul mortului și alungă spiritele rele care
încearcă să-i neliniștească odihna » (Orlat); «apără sufletul mortului timp
de trei săptămâni» (Nucet), cu alte cuvinte «e păzitorul mormântului »
(Ticușul-românesc). După părerea noastră însă, această funcție aparținea
la început exclusiv « stâlpului» și numai ulterior, prin contaminare, a fost
atribuită și « porumbelului ».
Mult mai aproape de sensul originar pare să fie explicația ce se dă
obiceiului în legătură cu imaginea de pasăre a sufletului după moarte.
Am amintit la începutul studiului nostru despre credința, aproape generală
la poporul român, că sufletul omului colindă în formă de pasăre, de obiceiu
de «porumbel » sau «rândunică », în primele zile după moarte și chiar
până la șase săptămâni, locurile din apropierea casei și mormântului,
precum și pe acelea pe unde și-a purtat pașii în vieață 2). Astfel, în comuna
Cioara (jud. Alba) se crede că unul din cei doi porumbei ce se pun la mor-
mântul unui tânăr, ar reprezenta sufletul voinicului, iar al doilea sufletul
logodnicei, care, mai curând sau mai târziu îl urmează pe voinic în lumea
de dincolo. După o altă credință, tot din această comună, întâiul porumbel
x) Cf. LAUGIER, op. cit., p. 42. Tot împotriva duhurilor rele se obișnuește în satele
din Valea Sebeșului să se ducă la mormânt în fiecare dimineață, timp de șase săptămâni,
un vas cu tămâie aprinsă. Vezi și schița dela p. 40.
2) Cf. și MARIAN, op. cit., pp. 430—432, Revista « Tudor Pamfile », II (1924),
p. 32. Credința e răspândită și la alte popoare: Cf. A. BROS, L’Ethnologie religieuse.
Introduction a l’etude comparee des religions. Paris, 1936, pp. 151, 246.
8
GH. PAVELESCU
40
ar fi sufletul voinicului, care după moarte mai petrece nouă zile pe pă-
mânt, iar al doilea un arhanghel, care după nouă zile conduce sufletul în
împărăția cerului. Legătura între «pasărea » dela morminte și imaginea
sufletului-pasăre apare, astfel, din credințele citate, în mod evident.
Se pune însă din nou întrebarea: care este rostul acestei reprezentări
concrete a sufletului, dat fiind faptul că rolul de apărător al mormântului
Mormânt din comiinaCioara,
jud. Alba. 1. bradul 2. stâl-
pul 3. sulița 4.'« porumbeii »
5. scândura pentru susți-
nerea • porumbeilor » 6. nă-
framele în colțul cărora e
legat câte un ban. Pe mor-
mânt, lângă stâlp, un vas
cu tămâie.
a sufletului în timpul
îl are stâlpul în general ? Examinând cu atenție
credințele de mai sus, constatăm că în unele se
precizează că « porumbelul » joacă un rol [impor-
tant numai până la un anumit timp după în-
mormântare, până la nouă zile (Cioara), sau
trei săptămâni (Nucet), timp în care sufletul
omului colindă locurile umblate în vieață. După
acest interval, s’ar părea că «porumbelul » nu
mai servește la nimic, decât cel mult la înfru-
musețarea mormântului De aceea, în unele
sate, ca în Nucet, de pildă, după trei săptămâni
dela înmormântare, «porumbelul » se ia de pe
cruce și se pune în pământ. Aceste puține
indicații de care dispunem ne fac să emitem ipo-
teza că imaginea cioplită în lemn a sufletului-
pasăre ar juca rolul unei pseudo-prezențe a
sufletului pentru a apăra mormântul de duhurile
rele în absența sufletului. Chipul cioplit în lemn
al sufletului-pasăre n’ar avea astfel numai un rol
simbolic, ci unul real, cu o pronunțată funcție
magică: « porumbelul », adică imaginea concretă
a sufletului-pasăre suplinește prezența efectivă
peregrinărilor sale. In legătură cu această
ipoteză, nu ni se pare prea hazardat să credem că « porumbelul » cioplit
din lemn ar putea servi și ca lăcaș de odihnă sufletului, care se întoarce
din când în-când din călătoriile sale, dar mai ales noaptea, în apropierea
mormântului. Și cum sufletul trebue să fie prezent și în timpul înmor-
mântării, ne putem explica mai bine o variantă a obiceiului din jurul Fă-
gărașului (Galați), după care se pune în pomul dela înmormântare o pasăre
cioplită din lemn. Această «pasăre» determină, conform principiului
magic al analogiei, prezența reală a sufletului.
In concluzie, putem afirma, cu o oarecare certitudine, că «porum-
belul » de pe stâlpul morților constitue concretizarea imaginei sufletului-
*) Referitor lâ nota de pitoresc pe care « porumbelul » o dă cimitirelor sătești, vezi
V. PĂCALĂ, op. cit • p. 495 și L. BLAGA, Spațiul mioritic. București, 1936, p. 162.
GH. PAVELESCU : PASĂREA SUFLET
Pl. I.
«Păsări» în cimitirul din Căpâlna, jud. Alba
(Foto Gh. Pavelescu).
Anuarul Arhivei de Folklor VI.
GH. PAVELESCU ; PASĂREA SUFLET
PI. II.
i. Aspect din cimitirul din Purcăreți, jud. Alba
(Foto Gh. Pavelescu).
2	. «Porumbel» în cimitirul din Laz,
jud. Alba (Foto Gh. Pavelescu).
3	. « Porumbel » în cimitirul din Pur-
căreți, jud. Alba (Foto Gh. Pavelescu).
Anuarul Arhivei de Folklor VI.
GH. PAVELESCU: PASĂREA SUFLET
JUD
/
JUD. TÂRNAVA -MARE
T'cușul-Q
-românesc
JUD. FÂGÂRAS
Sc.1:750.000
Galați'
y Făgăraș
Al ba - lul ia
0
Lancrăm
o
0 Sebeș
ALBA
j Balomjr ^d.J.
Șîbot^° \ Pianul-
y Cioaca °dS.	J
j/ . ^Vinerpa Lazo aDeaP'
0 Homos	Capllna^
JUD.HUNEDOARA \Șu9a$]
JUD. SIBIU
^ciHu
Sibiu
o
o 0Nucet.
Comatei ‘
Sacadate'
Harta răspândirii «porumbelului». Sunt indicate numai satele cercetate personal sau cele din care s’au primit informații sigure despre existența obiceiului.
Numărul lor, probabil, era altădată mult mai mare, fără ca obiceiul să depășească prea mult punctele extreme indicate în harta de față.
Anuarul Arhivei de Folklor VI.
4i
PASĂREA SUFLET
9
pasăre și joacă rolul, în cadrul unei mentalități magice, de prezență efec-
tivă a sufletului lângă mormânt, servind totodată ca mijloc de încorporare
a sufletului în clipele lui de revenire la mormânt, până când trece definitiv
în lumea de dincolo.
Obiceiul însă nu s’a putut păstra de-a-lungul veacurilor în această puri-
tate de credință originară, ci i s’au atribuit diferite explicații, mai mult
sau mai puțin verosimile, obiceiul însuși suferind unele transformări.
Astfel, putem presupune că în timpuri străvechi « porumbelul» se punea
la orice mort, indiferent de sex și vârstă, iar după un anumit timp,
să zicem de trei săptămâni, se îngropa lângă stâlp. Mai târziu, obiceiul
pierzând din intensitate, s’a păstrat numai pentru anumite ocazii, pentru
mormintele celor dispăruți în floarea vieții, când durerea celor rămași
este mai covârșitoare. In legătură cu această fază, relativ recentă, a luat
naștere o altă serie de credințe, prin care se explică prezența obiceiului
și structura sa actuală. Astfel, în unele sate se spune că « porumbelul »
simbolizează tinerețea defunctului si nevinovăția care există în tinerețe
(Orlat), sau «sufletul tânărului îi ca o pasăre, suflet nevinovat, că ce-i
necăsătorit trebue să fie mai nevinovat» (Săsciori). Alte răspunsuri sunt
de natură mult mai convențională: «pasărea poartă doliul mortului »
(Nucet), «se pune a jele» (Sibișel), «vieața omului sboară ca o pasăre»
(Pianul-de-Jos). Altele se referă mai degrabă la caracterul tradiționalist
al obiceiului: «așa am pomenit» (Cornățel), « din bătrâni se află așa »
(Purcăreți).
De asemenea, putem presupune că aria de răspândire a obiceiului era
altădată mult mai mare. Cu timpul s’a restrâns în regiunea subcarpatică,
în care îl găsim astăzi, regiune cu o străveche populație autohtonă. Dar
e posibil și ca obiceiul să fi aparținut exclusiv unui trib primitiv local,
a cărui răspândire coincidea aproximativ cu actuala arie a obiceiului. Ma-
terialul de care dispunem până în prezent ne oferă însă prea puține
certitudini, ci mai mult ipoteze. Cu toate acestea, problema ne apare de pe
acum extrem de interesantă prin perspectiva ce o deschide spre credințele
primare ale poporului român și merită atenția unui studiu mai desvoltat,
pe care nădăjduim să i-1 consacrăm.
GH. PAVELESCU
NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN
VALEA MLAVEI (SÂRBIA)
în luna Septemvrie 1937, am făcut două anchete dialectale pentru
Atlasul Linguistic Român II, în Iugoslavia: una în Banatul iugoslav și
a doua la Sud de Dunăre, în Sârbia orientală. Pentru această a doua an-
chetă am ales, înainte de a pleca din Cluj, satul Jdrela x) din Valea Mlavei.
Alegerea a căzut pe acest sat din următoarele motive: colegul Sever
Pop a anchetat, pentru ALR I, satul Batinț 2), așezat departe, în inte-
riorul Iugoslaviei, aproape de orașul Ciupria8). în tot teritoriul vast,
cuprins între Morava, Dunăre, Timoc și orașul Ciupria, nu era niciun
punct anchetat pentru Atlas. Am hotărît deci să-mi fac ancheta mea cam
în centrul acestui teritoriu și anume acolo unde teritoriul compact româ-
nesc din Sârbia orientală se mărginește cu o regiune în care populația
este mixtă, românească și sârbească.
Am ales deci, cu ajutorul hărții etnografice publicate de G. Giuglea
și G. Vâlsan Ia sfârșitul colecției lor de literatură populară Dela Românii
din Serbia (București, 1913), pe baza căreia și-a făcut harta etnografică
Stoian Romansky publicată în Makedonski Pregled (anul II, fasc. 1, pp.
64—65), satul Jdrela, situat pe limita apuseană a regiunii curat româ-
nești, cam la egală distanță între Batinț (orașul Ciupria) și Dunăre.
Românii dintre Timoe și Morava. Românii din această regiune, adică
din Valea Mlavei, numită așa după râul Mlava (pronunțat de Românii
de acolo: «Miaua » 4), care se varsă în Dunăre la Nord de orașul Poja-
revațB), n’au fost cercetați de niciun intelectual român până acum. Pe
cei din Craina i-au făcut cunoscuți publicului românesc, acum 30 de ani,
profesorii G. Giuglea și regretatul G. Vâlsan, prin studiul întitulat
’) Numele oficial e 2drelo (citește Jdrelo).
2) Forma oficială e Batinac (citește Batinaț).	■
3) Forma oficială e Cuprija.
4) Formele trecute între ghilemele sunt forme dialectale transcrise fonetic. Pentru
transcrierea fonetică, v. mai jos, p. 57.
5) Forma oficială e Pozarevac.
2	EMIL PETROVICi .	♦ '	44
' * • * , • f . .. ’ ■
Românii din Serbia (extras din Anuarul de Geografie, și Antropogeografie, anul
II, 1916—1911, București, 1911)0 și prin bogata lor colecție de literatură
populară amintită mai sus.	. ’	.
Gustav Weigand, în călătoria. lui prin părțile răsăritene ale Șârbiei,
nu a atins Valea Mlavei (v. hartă Nr. 66 .din Linguistischer Atlas des daco-
rumănischen Sprachgebietes, Leipzig, 1909). De asemenea, dânsul nu știa
că Valea Mlavei e în bună parte românească. Pe. harta etnografică (Nr. .
67) a Atlasului său, toată Valea Mlavei e indicată ca fiind sârbească. Numai
aproape de izvoarele Mlavei amintește un singur sat românesc, Laznița,
lângă orășelul Jagubița 2). (v. Siebenter Jahresberwht des Instituts fur rumă-
nische Sprache, Leipzig, 1900, p. 12)3).	' .	-
Profesorul de etnografie dela Sofia, Stoia'n Romansky, a cutreerat în
vara anului 1916 toată regiunea dintre Timoc și Morava,'cu scopul de
a studia etnografia acestei regiuni. A vizitat aproape' toate satele româ-
nești din acest ținut, adunând pentru fiecare sat date etnografice demne
de încredere. Rezultatul cercetărilor lui-a fost publicat în articolul înti-
tulat: Românite mezdu Timok i Morava. (Românii dintre Timoc și Mo-
rava), apărut în revista Makedonski Pregled, Sofia, 1925 și urm., anul
II, fasc. I, pp. 33—68. . ■ *	' *	’
După calcule minuțioase, ajunge la concluzia că, îndată după sfârșitul
războiului mondial, populația românească dintre Timoc și Morava se
ridica la circa 200.000 suflete.’De. atunci, această populație se va mai fi
înmulțit cu vreo 40.000 de suflete4). .	'	* .	.	.
Profesorul Romansky a.cules dela Românii dintre Morava-și Timoc
o mulțime de poezii populare și alte texte folklorice, pe care însă riu le-a
publicat încă.	,	•	’
Satul Jdrela și împrejurimile. Călătoria până la Jdrela am făcut-o cu
trenul dela Belgrad la Pojarevaț, .pe care. Românii dela Jdrela îl numesc
simplu: « Oraș ». De aici, pe liniă ferată îngustă care trece și pe lângă sate
*) Studiul e compus din două articole. întâiul, de G. VÂLSAN, are titlul: Românii
din Craina Serbiei. Al doilea, de G. GlUGLEA, întitulat Românii din .Serbia, se ocupă
de toată populația românească din părțile răsăritene ale’Sârbiei.
2) Forma oficială e Zagubica. ’	‘
3) Din studiul lui KANITZ (Serbien, Leipzig, 1868), Weigand știe, chiar de satul
Jdrela, pe care Kanitz îl consideră ca întâiul sat românesc urcând pe Mlava în sus. Wei-
gând însă crede că Românii din aceste părți au fost definitiv slavizați (WEIGAND, op.
cit., p. 12). ■	.	.	-
4) Profesorul german M. Block, care a cutreerat după mine acest ținut, fixează nu-
mărul acestor Români la 300.000. Nu e deci de mirare că după unele publicații străine
numărul Românilor din Iugoslavia se apropie de 500.000 de suflete (v. KNAURS WELT-
ATLAS, Berlin, 1938, p. 147). Dicționarul enciclopedic croat Leksikon Minerva,
Zagreb, 1938, p. 634, dă numai 280.000 de Români în Iugoslavia, adică 2% din po-
pulația țării.	.
REGIUNEA DINTRE TIMOC SI MORAVA LOCUITA DE ROMANI
10	20	30	Z|0 km,
10	5
Scara: fe=te
TSMRIH
LEGENDA
- I ■ Teritoriu locuit de Români.	Cripo/in = Toponimice scrise fonetic,
\Batmt\- Loralități studiate pentru ALR.	Zgbreqo = Localitățile de unde sunt originari* infor-
matorh lui LBătruț [forma oficială}
Bazias
Orșova
erzasca
POZA RE VA C
vac~
Milos
seno^ifi,
Macevac
© ORAVIȚA
M
Bozovici
A
EA
HERCULANt
CUPRU
atinF\-----


4S	NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI	3
românești, am mers până la Petrovaț 1), numit de Jdreleni: «Petroț». în
tren dela Pojarevaț la Petroț, te-ai fi crezut undeva în Banat, deoarece
vagoanele erau pline de Români din Valea Mia vei, care au portul și graiul
aproape identic cu cel al Bănățenilor.
Fiind zi de târg, orășelul Petroț era plin de Români din jur și chiar
din mahalaua « Liscoț »(oficial Leskovac)2), curat românească, a Petroțului.
Pentru ca să evit orice bănueli din partea autorităților iugoslave, m’am
prezentat la administratorul de plasă. Acesta mi-a recomandat pe notarul
din satul Jdrela, care era chiar atunci în biroul șefului său. Cu toate că
era îmbrăcat în portul țăranilor sârbi (căciuliță, asemănătoare cu un fes,
cămașă albă, pieptăraș din aba cafenie, șalvari din aceeași aba, ciorapi
negri de lână și opinci sârbești), acesta era Român din satul Rasanac 3) dintre
Petroț și Pojarevaț. Nici n’aș fi crezut că contactul meu cu autoritățile
iugoslave va fi așa de prietenesc.
După ce am coborît din autobus 4) la marginea satului Jdrela, n’am
mai vorbit și nici n’am auzit o săptămână întreagă aproape de loc altă
limbă decât cea românească. Puținii Sârbi care sunt în sat, secretarul pri-
măriei, învățătorul și proprietarul unei cafenele («căfână», cum se zice
la Jdrela) vorbesc toți foarte bine românește. Doar învățătorul, care venise
numai de trei ani în sat, mai păstrează un accent străin. La primărie, la
școală, în cafenea, unde a venit să mă vadă toată familia cafegiului, s’a
vorbit românește, cu toate că nu erau de fată țărani români. Mi-am dat
seama că toată lumea vorbește bucuros românește, și nu o românească
oarecare, ci un graiu bănățenesc savuros, pipărat cu glume și cu proverbe
neaoșe românești.
Mare a trebuit sâ fie mirarea școlarilor care au auzit vorbindu-se româ-
nește la școală. Pe urmă am aflat, anume, că elevilor nu le era permis să
pronunțe niciun cuvânt românesc din momentul în care intrau pe por-
tiță în curtea școalei. De aceea îi și vedeam în timpul recreației — locuiam
x) Formă oficială e Petrovac (cit. Petrovaț).
2) Cit. Lescovaț.
3) Cit. Rașanaț. Are gară pe linia Pojarevaț-Petroț. După Romansky (op. cit., p.
60), în anul 1916 avea 1630 de locuitori, toți Români.
4) Autobusul cursei Petroț-Jagubița, localitatea din urmă fiind orășelul cel maj
important din regiunea numită « Omdli » (sârb. Homolje), de pe cursul superior al
Mlavei, regiune în bună parte românească. Șoseaua, îndată ce lasă la stânga satul Jdrela,
intră într’o cheie de o frumusețe sălbatecă numită de Jdreleni « Clisura », iar de Sârbi
Gornjacka Klisura, prin care curge cu sgomot Mlava. în această cheie, nu departe
de o cascadă mică a Mlavei, se află renumita mănăstire sârbească Gornjak, despre care
se zice că ar fi fost întemeiată la 1380 de cnezul Lazar, eroul de pe Câmpia Mierlei.
Această mănăstire servește în același timp de biserică Jdrelenilor, căci n’au altă bise-
rică în sat. Dela această mănăstire și-a luat numele și cheia. De asemenea și satul Jdrela
își are numele dela cheie, deoarece Zdrelo însemnează sârbește defileu (înțelesul ade-
vărat este acela de gâtlej, ca franțuzește gorge').
4 Anuarul Arhivei de Folklor VI
4	EMIL PETROVICI	46
la învățător — jucându-se într’o tăcere mormântală. Cu atât mai mare era
însă gălăgia când plecau acasă, îndată ce ieșeau din curtea școalei. Din
momentul acela și învățătorul schimba limba și vorbea cu toți sătenii și
chiar cu școlarii românește. Lucrul acesta părea tuturora natural. La școală
sârbește, pe stradă și acasă românește. După observațiile mele, nu poate
fi vorba, în această regiune a Mlavei, de niciun fel de măsuri ale auto-
rităților sârbești care ar putea fi simțite din partea populației românești
ca o presiune.
Românii de aici nu au o conștiință națională propriu zisă, ci numai
una etnică. Chiar si cei desnationalizati, care vorbesc astăzi sârbeste, în
sate așezate mai spre apus, își zic și astăzi Români. Astfel, în satul Ra-
șanaț din care e originar notarul, două treimi din sat vorbesc sârbește;
toti îsi zic însă Români. însusi notarul nu știa bine românește înainte
fi	li	i
de a veni la Jdrela.
Acestor Români li se pare natural ca statul, școala și biserica să între-
buințeze numai limba sârbească. Fiind oameni simpli și fără carte — școală
e numai de câțiva ani în sat — sunt convinși că pretutindeni în lume cartea
se face sârbește. Pe când le vorbeam despre Cluj, au aflat cu mirare că
niftieni nu știe sârbește în tot orașul. O femeie tânără a exclamat:
— Iiiiiu, dar voi nu aveți școli la Cluj ?
E sigur deci că această populație românească nu pricinuește autori-
tăților iugoslave niciun fel de greutățix).
După Romansky2), satul Jdrela avea, în anul 1918, 1315 locuitori,
toți Români. E sigur că acești Români au venit în Jdrela, ca și cei din
satele de primprejur, din Banat. Se știe că cei din Craina le zic Ungureni 8).
Ei însă nu știu să fi venit cândva în sat. După credința lor satul e de
când lumea așa. Se povestește numai că mai de mult satul era așezat în
altă parte, anume la locul numit « Cocoț». Acolo nu aveau case, ci fiecare
își săpa un «bordzeu» în pământ. Când veneau Turcii, se refugiau la
locul numit «Zbăg4): s-a zbăguit» (s’au refugiat) 5).
*) Vorbesc numai despre regiunea aceasta a Mlavei. Mai spre răsărit, în Valea
Timocului și în regiunea numită « Craina », există o oarecare conștiință națională care
ia tot mai mult forme politice și care a dat naștere și unei mișcări politice naționale
românești. Acești Români au luat contact cu mișcarea națională a Românilor din Ba-
natul iugoslav.
2) Op. cit., p. 59.
3) V. GlUGLEA-VÂLSAN, Românii din Serbia, p. 35 și ROMANSKY, op. cit., p. 66.
GlUGLEA, loc. cit., crede că numirea de Ungureni nu e o dovadă că sunt veniți de
curând din Ungaria.
4) Cuvântul « zbăg » înseamnă sârbește refugiu (sârb. %beg).
6) Se mai povestește că Turcii încercau să ademenească femeile strigându-le pe
nume, deoarece știau românește. Ele ieșeau din locul întărit, din « zbăg », crezând că
le chiamă vreunul de ai lor. (Cf. Anuarul Arhivei de Folklor III, p. 79, textul 60).
NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI	5
De altfel nu toți Jdrelenii par a fi venit din Banat, ci unii dintre ei
trebue să fie originari din alte părți sau poate chiar autohtoni1). Altfel
nu s’ar putea explica de ce o mahala a satului, cea de « prîstă ierugă » (de
peste părău), se chiamă « Bănat », iar locuitorii « bănățăh » 2). A doua ma-
hala a satului e numită: «la Răcășcțn». Aceasta ne amintește numele
satului Răcăjdia din jud. Caras sau Răcăștia din jud. Huniedoara 3).
în Srpski etnografski zbornik, cartea V, Belgrad, 1903, pp. 247—458,
Ljubomir Jovanovic a publicat un studiu antropogeografic asupra văii
Mlavei, întitulat Mlava. Cred că nu e fără interes să dau aici câteva citate
din acest studiu, ca să ne dăm seamă cu ce ochi privește știința etnogra-
fică sârbească oficială pe acești Români.
« Cineva care trece prin această regiune și nu e destul de bine infor-
mat, judecând după port și după graiu, ar putea să creadă că populația
acestei regiuni e românească ».
«Aceasta mai cu seamă în ce privește satele din dreapta râului Mlava.
Acesta împarte oarecum și etnografic această regiune în două părți. La
dreapta râului și în regiunea Vitoniței (Vitovnica), în majoritatea satelor,
se aude vorbă românească și se vede port românesc. Satele în care se vor-
bește sârbește sunt foarte sporadice. în schimb la stânga Mlavei situația
e inversă. Cu excepția satului Busur, în toate celelalte sate se vorbește
curat sârbește, cu toate că aproape nu e niciun sat în care să nu fie vreo
mahala unde să nu se audă si românește. Ba mai mult, chiar si aceia care
vorbesc sârbește știu și românește. A fost interesant de văzut în Busur
un moșneag de 100 de ani care vorbea și sârbește și românește, aproape
mai bine sârbește decât românește, pe când nepoții lui nu știu sârbește.
Dar și acel graiu românesc care se vorbește pe aici e de-a-dreptul un ame-
stec de cuvinte românești și sârbești, la care a fost adăugat câte un sufix
și care se pronunță cu accent românesc. E adevărat că sunt mult mai multe
cuvinte românești, dar se aud și de cele sârbești printre ele».
«Din cele 27 sate studiate se vorbește mai mult românește în Rasanac,
Dubocka, Ranovac, Melnica, Vitovnica, Stamnica, Leskovac, Zdrelo și
Busur » (pp. 294—295).
« Populația ea însăși împarte pe locuitorii acestui ținut în Români și
Sârbi, adică aceia care vorbesc sârbește numesc pe aceia care vorbesc româ-
nește Români, iar numele acesta li se dă oarecum în batjocură. în schimb,
') Așa crede G. Giuglea (v. GlUGLEA-VÂLSAN, Românii din Serbia, p. 35).
2) A fost o scenă hazlie când le-am spus Jdrelenilor că sunt bănățean, din Banat.
Numai într’un târziu ne-am descurcat și au înțeles că eu sunt « Precian », din « Frecă »
(sârb, preko « dincolo »).
3) A treia mahala a satului se numește « Coton » (cătun), iar locuitorii « Cotoiîșnț »
(sg. « Cotonanț »).
4*
6
EMIL PETROVICI
48
aceia din satele unde se vorbește românește se opun și nu dau voie să li
se zică Români».
« Situația exactă se vede însă din capitolul despre originea populației »
(p. 296).
Datele despre originea populației le-a cules Jovanovic dela bătrânii
satelor. Etnograful sârb recunoaște că în satele românești — sau, cum zice
dânsul, în care se vorbește românește — a avut greutăți la adunarea acestor
date, deoarece bătrânii, poate de teamă, nu vroiau să vorbească despre
originea lor (p. 287).
Dintre cele 630 de familii din cele 27 sate studiate, numai despre 17
nu se știe de unde sunt. Dintre celelalte, 19,68% sunt din Țrna Reka r),
19,20% din Craina, 7,46% de pe Morava, 6,34% de pe Resava, 3,65%
din Șumadia2), 3,80% din Omoli. Deci majoritatea e din Sârbia. De
peste granița Sârbiei sunt: 8,72% din Austro-Ungaria, 8,42% din Vechea
Sârbie, 3,33% din Muntenia, 1,90% din Bulgaria (pp. 292—293).
Prin urmare, toată populația de pe valea Mlavei e nou venită din re-
giuni diferite. E interesant că Jovanovic a găsit numai 8,42% de familii
venite din Austro-Ungaria.
Deoarece Jovanovic nu trage, din cifrele de mai sus, nicio concluzie
asupra aparținerii etnice a acestei populații, vom încerca să o facem noi.
Regiunile Craina și Țrna Reka fiind românești, procentul celor veniți de
aici împreună cu al acelora veniți din Austro-Ungaria și Muntenia se
ridică la 50,63 %. Deci cel puțin jumătate din această populație e compusă
din Români 3).
Din datele pe care le dă Jovanovic despre Jdrela (pp. 382—386), amin-
tim următoarele: După spusele sătenilor, toți locuitorii sunt nou veniți
din diferite regiuni 4). Cu timpul, din amestecul acesta s’a constituit o
populație unitară. « Cea mai puternică influență au exercitat-o imigranții
din «Precă »s) și din Muntenia, care, prin bogăția și istețimea lor, i-au
făcut pe ceilalți să le primească graiul și portul, așa că acuma se aude în
sat numai românește ». Din 270 de case câte erau atunci la Jdrela, Jova-
novic dă 100 ca originare din Austro-Ungaria, 20 din Craina, iar cele-
lalte 150 din alte părți neromânești (90 de pe Câmpia Mierlei). Nu amin-
tește însă nicăiri câte case sunt originare din Muntenia. De fapt, la Jdrela
nu sunt Români veniți din Muntenia (sau mai bine zis din Oltenia).
x) Regiune locuită de Români, la Vest de orașul Zaiecear.
s) Regiune la Sud de Belgrad, vatra statului sârbesc.
3) Să nu uităm că și de pe Morava și Resava, precum și din Omoli, au putut
să vie mulți Români.
4) Oamenii pe care i-am întrebat eu nu știu despre aceasta nimic.
6) Adică din Banat.
49
NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI
7
Prin urmare, dacă l-am crede pe Jovanovic, ar trebui să presupunem
că minoritatea românească a asimilat majoritatea slavă. în felul acesta
Jdrelenii ar fi mai cu seamă Sârbi de limbă românească. Aceasta este teza
oficială sârbească asupra apartenenței etnice a populației românești din
Estul Sârbiei.
Jovanovic dă și numele localității din Banat de unde ar fi venit familia
Șorboriilor, cea mai mare familie bănățeană din Jdrela (70 de case),
anume satul Răchitova. Judecând însă după numele mahalalei « Răcășcqn »,
satul de unde au venit mulți Jdreleni, e mai de grabă Răcăjdia, sau Ră-
căștia, după cum am spus mai sus.
Tipul Jdrelenilor și al Românilor din Valea Mlavei, de asemenea portul,
graiul, obiceiurile, credințele îmi amintesc pe Românii din Valea Almă-
jului, din Sudul Banatului și în general pe Românii din județul Caraș.
La fiecare pas am fost nevoit să fac această observație. Mă credeam câte-
odată în vreun sat din apropierea Bozoviciului.
Timpul când se vor fi așezat Românii din Jdrela în satul lor de astăzi,
nu e cunoscut. în anul 1733 e amintit și satul Jdrela ca fiind locuit de
Români într’un raport al exarhului mitropolitului din Belgrad Maxim
Radcovicix). Colonizarea românească a Văii Mlavei era deci terminată la
începutul secolului al XVIII-lea. De altfel tot cam atunci a fost coloni-
zată și Valea Almăjului2).
în ce privește pe Sârbii din această regiune, ei trebue să fie tot așa
de noi pe acele meleaguri, ca și Românii, sau chiar mai noi3).
Am spus mai sus că satul Jdrela e așezat pe linia care desparte regiu-
nea curat românească din Estul Sârbiei de cea amestecată din spre Valea
Moravei. în spre răsărit de Jdrela încep munții regiunii « Omoli». Vârful
cel mai apropiat de Jdrela se numește « Vucân ». La poalele apusene ale
acestor munți se înșiră o serie de sate românești: « Breznița » (oficial Brez-
nica), « Stămnița » (oficial Stamnica), « Vitonița » (oficial Vitovnica), « Me-
nița » (oficial Melnica), « Clădăroo » 4) (oficial Kladurovo), « Ranouăț »
(oficial Ranovac 5).
4) V. R0MANSKY, op. cit., p. 67.	.
2) V. E. PETROVICI, Anuarul Arhivei de Folklor III, pp. 29—30.
3) ROMANSKY, op. cit., p. 52.	.
4) Accentul pe întâiul Q.
’) Numărul locuitorilor acestor sate era în 1918, după Romansky, de: 100, 1439,
519, 1945, 1344, 2ioo, în ordinea cum au fost înșirate mai sus. împreună cu mahalaua
« Liscoț », a orașului Petroț, amintit mai sus, cu 500 de suflete și cu cele 1315 din
Jdrela, la poalele apusene ale Vucanului erau, în 1918, 9262 de Români.
Recensământul iugoslav din 1921, a găsit în Jdrela numai 648 de Români și 751
de Sârbi după limba maternă. în toate localitățile înșirate mai sus, cu Jdrela cu tot,
recensământul oficial din 1921 dă 8.565 de Români. Judecând după exemplul Jdrelei,
nu putem avea nicio încredere în cifrele oficiale iugoslave.
8	EMIL PETROVICI	50
Spre Sud-Est de Jdrela, în Clisurâ, e mănăstirea « Gornâc» în care
stau doi călugări sârbi, iar dincolo de Clisură e satul « Cripolin » (oficial
Krepolin) cu 1300 de suflete, dintre care o treime sunt Români și satul
curat românesc « Cobilia » (oficial Kobilje) cu 1479 de suflete.
La apus de Jdrela sunt numai sate sârbești, afară de Busur.
Mai departe, spre orașul Svilajnac J), aproape de râul Morava, sunt
iarăși sate românești sau amestecate (v. harta).
Ocupația. Jdrelenii sunt agricultori: « zămherâriisî»2). Pământ au însă
puțin și neroditor. De aceea mulți dintr’înșii pleacă vara și toamna în
Banatul iugoslav la lucru (la seceriș și mai cu seamă la culesul porum-
bului) s). în timp de iarnă lucrează la minele Bor, la Nord de orașul Za-
jecar 4), într’o regiune curat românească și la minele Senjski Rudnik lângă
orașul Paracin.
înainte de războiul mondial, mergeau foarte mulți dintr’înșii în Ro-
mânia. Se îmbarcau într’un vapor la Radujevac 8) și debarcau undeva
lângă Corabia, de unde îi duceau pe moșiile oarecărui « prenț»8). Moșia
aceasta trebue să fie a familiei Obrenovici din jud. Dolj.
Am vorbit cu mulți dintre acei care au fost prin România. Niciunul
n’a putut să-mi spuie vreun nume de sat sau de oraș. Nu știau decât de
malul Dunării, unde i-au debarcat și de moșia prințului. Pe moșiile ace-
stea nu ajungeau în contact cu niciun țăran român, ci numai cu admini-
stratorii acestor moșii, care probabil că erau chiar Sârbi.
Unii dintre Jdreleni au umblat chiar mai departe, până pe la Galați.
Spuneau că li se zicea Bulgari pe unde umblau, deoarece veneau de peste
Dunăre.
Prin poienile pădurilor din munții Omoliului șe cresc multe vite, oi și
vaci, avutul cel mai de seamă al Jdrelenilor. Proprietarilor de vite li se
zice « stocăș», fiindcă au « stuacă » (vite) multă.
Hrana. Și Românii din Valea Mlavei se hrănesc mai cu seamă cu mă-
măligă, pe care ei o numesc — ca Românii din Sudul Banatului — « co-
l^șă ». Aceasta se face ca în alte părți. Femeia o « mițstăcă cu coleșăriu »
(făcălețul). Terciul sau cirul, adică apa amestecată cu făină ce a rămas
după ce a fiert mămăliga, se numește la Jdrela « scrob ».
Tot din «fănină dă cucurudz » se face «balmoș cu lapci», adică mă-
măligă fiartă în lapte, în care se pune « caș ».
*) Cit. Svilainaț.
’) Din cuvântul sârbesc zemljoradnik (agricultor).
’) « S-a dus ai noștri uâmin la lucru-m Precă » (Banat) (I).
4) Cit. Zaiecear.
6) Cit. Raduievaț.
4) Adică prinț.
51	NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI	9
« Pîni» se face mai rar la Jdrela. « Coptori» nu au de loc, ci pânea o
coc într’un fel de țest, numit « serine ». Acesta e făcut din pământ. Sea-
mănă cu un lighian mai mare, numai că peretele îi este foarte gros, fiind
făcut din lut. Subt acesta se face foc până se înfierbântă bine, după ce
îl așează cu gura în jos, sprijinit dintr’o parte de vatră, iar de altă parte
ridicat cu un lanț care atârnă din coș. Se zice că femeia « ard zi ăerina ».
Apoi se răstoarnă cu gura în sus, se pune pânea cu «lopariu » (lopată ro-
tundă) pe fundul țestului, se acopere țestul cu « sasu » (un capac de tini-
chea) și se pune spuză pe deasupra.
Se face pâne și de orz.
Din pâne se taie câte o bucată mare numită « codru ». Aceasta se taie
apoi în felii: « codrisei ».
Lângă mămăligă sau pâne, « găcițșci » femeia «legume ». întrebând la
ce se zice «legume », mi s’a răspuns: «la se fițrbim în uală ».
Iată unele din mâncărurile dela Jdrela: « păsui prîjît» (fasole scăzută),
« păsui sleiit » (fasole frecată), « păpricaș » (tocană), « dzamă acră » (ciorbă),
« supă » (supă de carne), « carni dă vacă cu sos » (rasol cu sos), « căigană »
(jumări de ouă), «gorgoluașă » (sarmale) umplute cu « pirindz'e (orez) șî
carne », « piparcă plină » (ardei umpluți), « dzimicat » (păpară de pâne cu
brânză), « dzuvect » (ghiveciu).
Iarna, când se taie porcul, fac « crnaț » și « sîn zer iței » (cârnaț de sânge).
Tot atuncia fac « piesină frită pră cărbuni, dă pră but, șold » (mușchiu de
porc fript pe cărbuni). « Trbanu » (burta) porcului tocat și fript cu untură
și cu ceapă, « pipărcat » cu « alină piparcă » (boia), se numește « căfurmă ».
Din carne de oaie se face « postîrmă » (pastramă).
Din « aluvat pruaspăt » (aluat nedospit) se face «turtă astrucată » (aco-
perită) în spuză. Se coace turtă și pe o piatră înfierbântată în foc numită
«lițspice », tot din «aluvat pruaspăt» (aluat nedospit). Turta aceasta se
numește «turtă pră păriței neastrucată ».
Când face femeia pâne, prăjește din aluatul de pâne, în tigaie, în
untură, turte care se numesc la Jdrela « pită ». Tot atunci, din același aluat,
rupe turte pe care le coace ca pâinea; se numesc «turciță ».
Se fac la Jdrela și diferite prăjituri, care de altfel nu au un nume ge-
neric. Fac ștrudel numit « kirfică »; turtă cu jumări, numită « ghibâniță
mică »; clătite, numite « plăsinț » (sg. « plăsintă »); gogoși, numite
« șeruamfe » etc.
Putem deci spune că Românii dela Jdrela se hrănesc destul de bine.
Aceasta se datorește faptului că țărănimea sârbească din satele vecine,
de altfel ca toți țăranii sârbi din părțile dunărene ale Sârbiei, este pe o
treaptă destul de înaltă de civilizație materială care se răspândește din
capitala țării, din « Beligradu », cum îi zic Jdrelenii, în spre părțile răsă-
ritene locuite de Români.
/\r O	»\
/•e vor r
I w	-	1
1	*	ÎP	Ș J
IO	EMIL PETROVICI	52
Locuința. La Jdrela se fac casele «dă bîrne », deoarece sunt multe
păduri în munții Omoliului. Meșterul se chiamă « mastur lemnari».
întâi se face o temelie de piatră în pământ, numită «tameliu ». Peste
aceasta se așează o bârnă groasă, numită în alte părți talpa casei, iar la
Jdrela, «tameliu dă lițmn ». Apoi vin bârnele. Sus, deasupra bârnelor,
vine cosoroaba, numită la Jdrela «bulvan». Peste «bulvani» se așează
« grindzîli ». Căpriorii se numesc « mertieț » (sg. « merti^ci »). în cele
patru colțuri ale acoperișului (la Jdrela se zice «astrucamînt») se pun
patru căpriori mai groși, numiți « maii » (sg. « mafie »).
Astrucământul se face din « baskfi » (sg. « baskfe ») (lațuri), peste care se
pune « cărămidă » (olane), sau «țrep » (țigle drepte). « Colibili s-astrucă
cu blăni, cu trestă, cu paie șî cu frundză».
Casele au un pridvor numit «trăușă » sau « cindă ». Din «trăușă » se
intră în « casă », adică în tinda din alte părți. Din casă, la stânga și la
dreapta, se intră în « soba dă-mblat, dă durmit» (camera unde stau toată
ziua) și în « soba dă statut» (camera de musafiri).
Pe jos, cele mai multe case au « pomînt prîn casă ». Numai cei mai
bogați au « pat » (podele).
Pe lângă casă au un « cliet » (cămară), o « șupă » sau, cum se zice « cisto
(curat) rumînțșci», «cindă dă car» (șopron), o «cosină» (coteț pentru
porci), un «cunțric»x) (coteț pentru găini), un «sănduc dă golîmbi»
(coteț pentru porumbei) și un « ștal» (grajd) pentru « stuacă » (vite). Aici
am putea aminti un alt acaret obișnuit încă la Jdrela, «arzaua », un fel
de bordeiaș. « Țăs muierili-n ia. Fasi erou îm pomînt ș-o astrucă cu tor ».
Se bat patru « pari» în pământ pe care se pun cele două suluri. în răz-
boiul acesta primitiv, așezate pe pământ, cu picioarele în groapa (« erou »)
argelei, țes femeile subt un acoperiș de «tor » (gunoiu). Așa se țesea mai
demult, în argea, și în Oltenia și Muntenia.
în « obor » (curte) se intră cu carul pe « vrâcniță » (poartă), iar oamenii
intră pe « vrâcniță mică » (portiță).
Mobilierul era destul de sărăcăcios: un pat în care aveau câte un «că-
pătîn » (pernă umplută cu paie), un « sănduc» (ladă) pe care l-a adus gos-
podina casei când era « govie » (mireasă): « sănducu lu govia » (lada mi-
resei), o masă, « scamni », « clupe » (scăunașe).
Acuma, în loc de « căpătîn », au «istuc » (pernă umplută cu puf), în
loc de « sănduc », au « ormân » (dulap), în loc de vatră simplă, au « foriînă »
(sobă de tuciu). Casele mai moderne au pe perete o « ogrindzauă » (oglindă)
și la ferestre « firuansi », sg. « firuancă » (perdele).
Portul. Am spus mai sus că portul Românilor din Valea Mlavei ne
amintește pe cel al Almăjenilor.
x) Accentul pe silaba -nț-.
53	NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI	II
Femeile poartă poale albe, având două «zăvielsi», o « zăvielcă »înainte și
una înapoi. lia, adică bluza, se numește la Jdrela « supag ». în cap au « cîrpă »
(năframă); « muierea să-mpoponțșci » (se îmbrobodește) cu « cîrpa ».
în picioare au « sirepi » (ciorapi) și« opinsi» *), iar în zi de sărbătoare
« papus » (ghete).
Mai de mult nu aveau « cîrpe », adică năfrămi, ci împleteau părul în
« cîrtobi» (cozi), pe care le făceau cunună pe cap. Peste « cîrtobi» puneau
o « sapsă (tichiuță) dă cîrpă, pistriță », iar pe cap purtau « propuadă », să
« nu-i piși sapsa ». în loc de « zăvielcă » dinapoi, aveau « kițălie 2) cu ău-
curi » (opregul, fota cu ciucuri a portului bănățean). în ultimul timp portul
a început să se schimbe. Peste poale poartă « suche » (fustă). în loc de
« supag » au « dzemberi » (bluză). înainte poartă «țițe » (șorț cumpărat
dela oraș), iar când e mai rece, îmbracă o « șofrancă » (jachetă de lână)3).
Iarna poartă « mînică » (jachetă), sau « peptăriel » de piele de oaie, care
« să-nkieptoră », se încheie dinainte, sau un « gornac », un pieptar de piele
care se încheie « sut mînă » (subsuară).
Pe deasupra poartă «zobun lung », alb fără mâneci, de pănură, sau
« cojoc » care e ca și zobunul, însă e de piele de oaie. Când e frig de tot,
poartă « cojoc lung dă frig ».
Zobonul are câte odată «kicală» (decorație), făcută din «postau»
colorat. Din « postau » se fac « ruj » (decorații în formă de flori).
Bărbații poartă « kimieșă » lungă până în genunchi și «izmene » (ițari
largi ca în Banat).
Iarna poartă «suaris » de pănură. Cei tineri au «pantaluani cumpă-
raci». în cap au « șășîr 4) h^gru » (pălărie de pâslă) sau « pălărie » (pălărie
de paie), iar iarna, « clăbăț » (căciulă).
Ca să se apere de ninsoare și de ploi, poartă, peste « clăbăț», « glugă ».
Peste cămașă se încing cu «curaua » sau cu «oposacî» (șerpar) sau
cu « siștori» (brâu lat de lână).
încălțămintea bărbaților e ca si a femeilor, însă unii dintre ei au si
« sijme ».
Peste cămașă poartă « peptarî»(un fel de jiletcă), iar iarna au, ca și femeile,
« peptăriel» sau «gornac » de piele. Când e mai rece poartă « burcă » (surtuc)
de lână peste jiletcă. Iarna au « șubă lungă, nagră» de pănură sau cojoc
lung. Mai de mult șubele lungi erau albe; la fel și clăbățul de oaie era alb.
în ultimul timp a început să pătrundă portul sârbesc, pe care l-am
descris mai sus, când am vorbit despre notar. Acesta este considerat ca
elegant. Numai acela e « aceiat» (gătit), care e îmbrăcat sârbește.
’) Opincile le fac ei. «Jupuaie » porcul, iar «pi glia o-ncinze; fasi opinai» I.
2) Accentul pe silaba -ță-,
3) Informatorul IV zice: «șofliancă dă lină».
4) Accentul pe silaba finală.
12	EMIL PETROVICI	54
Vieața religioasă și starea culturală. în regiunile muntoase, locuite de
Românii din Sârbia orientală, sunt foarte rare bisericile; la zece sate câte
una x). De aceea Românii nu au obiceiul de a merge la biserică. Mi-a po-
vestit un preot dintr’un sat românesc din Banatul iugoslav, că de două-
zeci de ani, în fiecare toamnă, vin o mulțime de Români de peste Dunăre
să se angajeze la culesul porumbului în satele românești din Banat. în
dumineci și sărbători, stau grupuri, grupuri, bărbați și femei, în piața
din mijlocul satului în jurul bisericii, așteptând să fie tocmiți la lucru
de țăranii chiaburi. De douăzeci de ani, n’a văzut niciunul dintre ei intrând
în biserică.
Preoțimea, foarte rară în aceste regiuni, e exclusiv sârbească. Nu e
deci de mirare că Românii aceștia nu au niciun fel de educație religioasă.
Noțiuni religioase, care ar putea fi considerate elementare, le lipsesc. în
cursul anchetei pentru ALR II, am pus întrebări în legătură cu biserica
și vieața religioasă. Subiectul nu avea idee despre iconostas, strană, cân-
tăreț, cristelniță, Isus Cristos, Fecioara Maria, Duhul Sfânt, protopop,
utrenie, liturghie, vecernie, apostol, evanghelie, etc.
Subiectul pe care l-am întrebat despre noțiunile religoase și biseri-
cești, « Ana lânoș Mârcovic », o femeie de 50 de ani, era de altfel foarte
religioasă. Cum însă n’a fost niciodată la școală și nu știa niciun cuvânt
sârbesc, nici nu avea cum să le învețe. Dela dânsa am auzit singura plân-
gere că nu se poate înțelege cu preoții sârbi.
Odată în vieața ei a vrut să se spovedească și nu s’a putut înțelege cu
preotul călugăr dela mănăstirea « Gornâc ». Văzând preotul că nu înțelege
niciun cuvânt, nici n’a mai continuat spovedania și i-a pus « zăvielca» 2) în
cap, murmurând o rugăciune neînțeleasă. Cu aceasta s’a încheiat spovedania.
Subiectul nu știa nicio rugăciune. E și natural, deoarece rugăciunile
în biserica sârbească se spun în limba slavonă. Nu știa deci nici Tatăl
Nostru. Nici nu știa ce-i aceea. Am întrebat-o ce face atunci când se duce
la biserică. A răspuns că « să ruagă ». Rugăciunea ce o spune o improvi-
zează totdeauna. Se roagă să dea Dumnezeu sănătate, să dea rod pe câmp,
vreme bună, etc.
Intelectualii sârbi au obiceiul să exagereze moralitatea cam scăzută a
Românilor din Sârbia orientală 3). Pentru starea aceasta de lucruri este
x) Nici Jdrela n’are biserică. Mănăstirea « Gornâc >> din Clisură servește ca biserică
pentru mai multe sate. La hramul mănăstirii, Schimbarea la Față, se face mare pele-
rinaj: «Să duc uamirii la Gornâc la Pobrâjăm » (II).
a) Cuvântul «zăvielcă », după cum am spus mai sus, însemnează fotă, catrință.
Așa numește Ana Janoș Mârcovic patrafirul preotului.
Și pentru alți termeni bisericești subiectul din Jdrela are expresii populare. Astfel
în loc de preotul cădelnițează, dânsa zice: « popa vîjăie cu tămîhșriu ».
3) Astfel de exemplu TlHOMIR R. GJORGJEVIC în notele sale de drum: Kroz na^e
Rumune (Printre Românii noștri), Belgrad, 1906.
5S
NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI
13
însă de vină preoțimea sârbească, care nu se interesează de loc de această
populație.
De altfel, după observațiile mele și din cele auzite dela autoritățile
sârbești, Jdrelenii, cu toate că au o educație religoasă atât de redusă, nu
pot fi considerați ca lipsiți de moralitate.
Singurul lucru despre care am cunoștință este că fetele au obiceiul
să fugă cu flăcăii (v.- textul 17) și să trăiască într’un fel de căsătorie de
probă până se cunună.
Știința de carte e foarte puțin răspândită la Românii din aceste regiuni.
Mai cu seamă femeile sunt analfabete. De altfel, chiar dacă au fost la
școală câte doi, trei ani, pe urmă iar uită să scrie și să citească. La școală
învață să scrie si să citească cu litere chirilice. în clasa a IV-a învață si
literele latine; acestea însă le uită cu toții mai târziu. Cu câți am vorbit
și i-am întrebat dacă știu să citească cu litere latine, mi-au spus că au
învățat și au uitat, ceea ce nu-i de mirare, dacă le uită și pe cele chirilice,
în tot satul, nimeni nu citește vreo gazetă, afară de învățător și notar.
Neștiința de carte i-a scăpat până acum de desnaționalizare. Poate
de acum înainte, după ce frecvența școlară va fi mai regulată, ne vom
putea aștepta la o sârbizare foarte lentă a acestor Români.
La Românii din Estul Sârbiei e obiceiul să se dea nume sârbești. Prin-
tre cei bătrâni se mai întâlnesc nume care pot fi considerate românești,
ca: Florea, Marcu, Lică, Sandu, Ion, Ionică, «Miailă», Pătru, Pătruț,
lancu, Floarea, Floricica, Stana, Nuța, Petra, Anca, Stanca, Măra (Maria),
Lena.
Copiii însă au aproape toți nume sârbești: « Steva », sau « Stevăn»
(Ștefan), « lovan » sau « lovana » (loan, Ioana), « Miladin, Drăgoliub, Stoi-
dzin » (sârbește Stoiadin), « Mîloș, Toza, Pâuu » (Pavel), « Râdmila, Da-
rinca, Vladinca, Rukița, Ruja, Sîndza, Piersa, Calina, Lenea, Melania».
Pe lângă numele de botez, mai au și câte o poreclă, pe care ei n’o
numesc poreclă, ci spun că așa le zice românește. De exemplu: « Vidăn,
Marcu lu Solâc, Lic-a lu Mîț, lu Măcsîn, lu Puricon, lu Traia, Stevăn
a lu Liki lu Nouâc » (sau pe scurt « Stinki Nouac »), « Iova lu Brancu lu
Giorgi, Pietra Poncuruani, Pietra lu Lic-a lu Bîrcă, Iova lu Lic-a lu
Pâuu lu Zurz, Arâzel lu lena lu Stievân lu Marcu », etc.
« SîrbiQșci», adică oficial, îi chiamă: « lovanovic, Macsinovic, Mlade-
novic, Nouacovic, Dzordzevic, Nicolic, Brkicî », etc.
Familiile mari din sat au câte un nume derivat dela numele vreunui
străbun cu ajutorul sufixelor -oni sau -eșci.
JovanovicJ) înșiră următoarele familii: Șorboni, Curiohi, Marconi,
Baineșci, Plutoni, Bacioni, Petricohi, Srboni, Brculeșci.
’) în Srpski etnografski zbornik, V, pp. 384—385.
EMIL PETROVICI
Graiul. Am spus mai sus că graiul din Jdrela ne amintește pe cel din
Valea Almăjului1) și în general pe cel din Sudul Banatului.
Astfel și la Jdrela, ca în Valea Almăjului, semivocala u se pronunță
adeseori ca v, de ex. «luvat» pentru luat, « nuviri» pentru nouri, etc.
în schimb și la Jdrela -v- intervocalic e pronunțat u, de ex. « seup »
(ceva), « primouară i (primăvară), «pliauQ » (pleavă), « Miaua» (râul Mlava).
în Almăj și la Jdrela semivocala u urmată de o consonantă devine chiar
b sau p, de ex. «labdă » (laudă), « să-nkieptoră » (se încheutoră)2). Tot
ca în Almăj, v sârbesc e redat printr’un u care apoi dispare. De ex. în
sufixul toponimicelor -ovaț, la locativ-owpL Astfel orașul Petrovaț e numit
«Petroț », întocmai cum satul Gârbovăț din Almăj e numit de Almăjeni
« Gîrboțu » s).	i
Și sufixul -av slav, e redat prin -au : « bolnâu ».
O altă particularitate a graiului din Jdrela și din Almăj o constitue
formele arhaice tari la I persoană a aoristului, de ex.: « dzîș » (zisei), «tri-
meș » (trimesei), « spuș », «trămeș » (trimisei), « copș » (copsei) 4).
Și la Jdrela condiționalul poate fi format și cu ras în loc de aș : « aș
fi vădzut», sau «raș fi vădzut», « ci rai bucura » (te-ai bucura), etc.
Și la Jdrela întâlnim, ca în Almăj, prefixul verbal împrumutat din
sârbă, do-, prin care se arată îndeplinirea completă a unei acțiuni, de ex. « am
domîncat » (am mâncat tot). De asemenea și prefixul pro-, care indică repe-
tarea unei acțiuni: « prosâmin â dăuară» (semeni din nou, a doua oară)5).
Și în lexic sunt corespondențe între graiul din Jdrela și cel din Sudul
Banatului. Astfel mireasă se zice și de-a stânga și de-a dreapta Dunării
« gdvie », iar mire se zice « mladojăna ».
Trebue deci să considerăm graiul din Jdrela și din Valea Mlavei, ca
o continuare a graiului din Sudul Banatului, ceea ce se explică prin faptul
că populația de pe cele două maluri ale Dunării, până departe în inte-
riorul Sârbiei spre Morava, aparține aceluiași val de colonizare care, în
secolii XVI și XVII, s’a rostogolit peste regiunile nelocuite, acoperite
mai mult cu păduri, din Sudul Banatului și din Estul Sârbiei6).
') Vezi Anuarul Arhivei de Folklor, III, p. 37.
2) în Almăj « kieptoare » însemnează cheutoare.
s) V. Anuarul Arhivei de Folklor, III, p. 28.
4) V.	ibidem,	p.	38.
5) V.	ibidem,	p.	38,	39.
•) V.	ibidem,	p.	30.
în Folklorul	din	Valea	Almăjului {op. cit., p. 50) am spus că elementul românesc
care a colonizat Valea Almăjului, venind dinspre Nord-Est, a trecut și Dunărea
«populând toată Craina Negotinului». E o greșală. Trebuia să zic Sârbia orientală,
la Est de Morava, deoarece Românii din Craina Negotinului sunt mai cu seamă
Olteni de origine, «țărani», cum le zic Românii din Sârbia, adică «din Țara
Românească ».
57
NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI
15
Ceea ce am spus în Anuarul Arhivei de Folklor, III, pp. 37—38, despre
palatalizarea dentalelor și a lui l, despre africatele ge, gi, ce, ci, despre u
final din formele nearticulate ca « uokiu», despre e neaccentuat pronunțat
ca un fel de i, despre diftongul oa, despre diftongarea lui e și o accentuați,
din Valea Almăjului, sunt valabile și pentru graiul din Jdrela.
După cum era de așteptat, influența sârbească e mult mai puternică
la Sud de Dunăre.
TRANSCRIEREA FONETICĂ
Și la Jdrela notația fonetică a fost făcută ca în toate anchetele pentru
ALR, adică impresionist. Aceasta însemnează că am notat cuvintele după
impresia auditivă pe care mi-o dădeau. Pentru aceasta am întrebuințat
foarte multe semne. Deoarece aceste semne lipsesc în tipografie, am sim-
plificat grafia după criteriile arătate în volumul III al acestui Anuar (pp.
36—39, 59) și în volumul V (pp. .133—134). La cele spuse acolo aș avea
foarte puțin de adăogat:
Și în textele dialectale dela Jdrela, ca și în cele dela Scărișoara (v. Anua-
rul, V, p. 133), întrebuințez semnele i, u, e, p, care reprezintă elementul
consonantic în diftongi ca -ia-, -ua-, -ea-, -pa-, -au-, etc. Sunt așa numi-
tele semivocale. în Anuarul Arhivei de Folklor, III, am întrebuințat pentru
aceste semivocale i, u, e, o (p. 59).
La Jdrela am auzit de vreo câteva ori un r vocalic. îl notez cu un
simplu r între consonante. Astfel în numele de familie al informatoarei
I: « Brkicî ».
INFORMATORII
I.	Pietra Brkicî, 50 ani. De fapt numele ei « sârbesc » este Petriia Brkicî.
« Românește » o chiamă « Pietra lu Lic-a lu Bîrcă », sau, pe scurt, « Pietra
Poncuruahi ». A învățat sârbește în războiul din 1914—1918.
II.	Ana Idnoș Marcovic, 50 ani, analfabetă; nu știe sârbește.
III.	Arăzel Marcovicî, 19 ani. « Românește » îl chiamă « Arâzel lu lena
lu Stievân lu Marcu ». Are 4 clase primare și știe bine sârbește.
IV.	Iova Simi Pavlovict, 34 ani. «Românește»: «Iova lu Lic-a lu
Pauu lu Zurz». Analfabet. Știe puțin sârbește.
V.	lovan Paunovic, 55 ani. «Românește»: «Vidân». A umblat trei
ani la școală, dar a uitat să scrie și să citească. Știe sârbește x).
’) După texte, informatorii sunt arătați prin cifra romană corespunzătoare fiecăruia.
l6	EMIL PETROVICI	58
FOLKLORUL
în satul Jdrela nu am făcut o anchetă folklorică propriu zisă, ci, numai
în cursul anchetei linguistice pentru ALR II, am notat o seamă de texte
referitoare la folklor și am pus unele întrebări asupra obiceiurilor la săr-
bători, la naștere, la nuntă, la înmormântare, precum și asupra unor
credințe.
Răspunsurile au fost de obiceiu scurte. Dacă aș fi insistat, subiecții
mi-ar fi dat informații mai amănunțite. Trebuia însă să termin ancheta
pentru Atlas, care constă din 4800 de întrebări puse într’o localitate. Pen-
tru folklor deci, mi-a rămas puțin timp. De aceea nu trebue judecată bo-
găția materialului folkloric din Jdrela după puținul cât a fost notat și cât
este publicat de mine aici x). Din puținul material folkloric publicat aici
se poate constata, comparându-1 cu cel din Valea Almăjului, publicat în
Anuarul Arhivei de Folklor, III, pp. 25—158, că Valea Mlavei și Valea
Almăjului țin de aceeași arie folklorică. Iată câteva asemănări: Și la Jdrela
se crede în « milostînsi» (v. textele 4 și 12), ca și în Valea Almăjului, în
«milostîvnis » (iele) (v. Anuarul, III, p. 120 și 141).
La Jdrela ca și în Valea Almăjului, farmecele, vrăjile, se numesc « răm-
nituri» (v. textul 1 și Anuarul, III, pp. ni, 113, 121).
în amândouă regiunile se «răscucăie » vita, pentru ca să nu piardă
laptele când aude cântecul cucului (v. textul 7 și Anuarul, III, pp. 43,
136, I37)- Și ia Nord și la Sud de Dunăre, se crede în « muron » (strigoiu,
demon) (v. textul 11 și Anuarul, III, pp. 49, 57, etc.); în « vâlve » care
stăpânesc furtunile și grindina (v. mai jos, p. 64 și Anuarul, III, p. 141)2).
Poezia populară. Nu am încercat să notez doine și strigături la Jdrela.
Lipsa lor în această colecție nu este o indicație că lipsesc la popor. Totuși
impresia mea a fost că la Jdrela se cântă mult mai puțin ca în Almăj și
în alte regiuni românești. Aci, la marginea teritoriului românesc, se pare
că doinele și strigăturile sunt pe cale de a pieri. în ce privește balada,
se pare că a dispărut de mult la Jdrela. în privința aceasta e o mare deo-
sebire între Românii din spre Morava și între aceia din spre Timoc, adică
’) Cele spuse mai sus despre bogăția folklorului din Jdrela sunt valabile și pentru
folklorul din satul moțesc Scărișoara (v. Anuarul Arhivei de Folklor N, pp. iii—175).
Și acolo ancheta linguistică și lipsa de timp m’au împiedicat să adun mai mult ma-
terial folkloric. O spun aceasta pentru I. C. Cazan, care în Revista Istorică Română IX,
PP- 485—486, nu crede că Moții au și ei un folklor destul de bogat, deoarece mate-
rialele date de mine în Anuarul V, sunt sărace. Nu Moții au puțin folklor, ci eu am
adunat puțin, pentrucă n’am avut timp, din motivele expuse mai sus.
a) Toate aceste credințe există și în alte regiuni românești, dar termenii, expresiile
și amănuntele în legătură cu aceste credințe prezintă foarte multe coincidențe în Valea
Mlavei și în Almăj.
jg	NOTE DE FOLKLOR DELA RQMÂNII DIN VALEA MLAVEI	17
din Crama, unde lăutarii păstrează până astăzi cântecele vechi românești').
De altfel lăutari, «laptari», români, nici nu mai există la Jdrela. La
nunți — am văzut însumi o nuntă la Jdrela — e obiceiul să se cheme
fanfara din satul învecinat Bistrița, care cântă mai cu seamă hore
sârbești.
La Jdrela cântecul și jocul românesc este pe cale de dispariție.
Mai de mult «la zoc » (la horă) se juca « zoc rumînesc », « omolianța »,
« pr-un piăor », « uara > (hora). Acuma « zuacă sîrbișșci ».
Practici magice, descântece. Descântecele par a fi tot așa de nume-
roase ca în Almăj. Și aici, aproape fiecare femeie știe să descânte. Dela
sine înțeles, sunt femei care și-au făcut o meserie din descântec, numite
« fărmăcătuare », care fac « vrăjurî ».
O altă categorie de profesioniste, țigănci, sunt așa numitele «vrîjî-
tuare ». Vrăjitoarea « ghis^șci îm buabi» (dă în bobi).
Ca și în alte părți, și la Jdrela joacă un mare rol în descântece deo-
chiatul: « dzidzokiu »2). Chiar și pânza în războiu poate fi deochiată, dar
numai de femei. De aceea femeia care țese, « să udze pîndza cu băsîioc,
să nu sâ dzuake » (I) 3).
Iată încă vreo câteva practici magice pe care le-am însemnat în timpul
șederii mele la Jdrela: Cu licuriciul, numit « plicuris », se freacă spinarea
vacii: «Frecăm vasile pră spinare cu plicurisu ăla, să căci vasili bic, să
gohască » (I).
Și la Jdrela se « dăscîrită dă positură».
Pentru alte descântece, v. textele i, 2, 3, 4 și 5.
«Sulumăzdra»4), adică salamandra, «o ia, baba, ș-o slobuadîSi la
fată-n sîn dă trii ori; să-mvițță să lucri, să șeii să lucre tot lucru »(I).
Când se face o casă nouă, în temelie «punem cap dă cocoș. Rupem
capu la cocoș» (I). Prin moartea cocoșului e răscumpărată moartea unuia din
casnicii casei celei nouă.
Basme n’am adunat, dar am întrebat de ex. despre Cenușereasa. Mi
s’a răspuns că se .chiamă « Pipilîga » și se spun povești despre ea.
De asemenea și«Păcală »e cunoscut:« Șei ie fata mie să-1 povăstuie » 6) (I).
*) V. GlUGLEA-VÂLSAN, Dela Românii din Serbia, p. 379. Din regiunea Negotinului
au fost culese balade și cântece cu mult înainte (v. EMILE PlCOT, Chants populaires des
roumains de Serbie, Paris, 1889, extras din Recueil de textes et de traductions public par
Ies professeurs de PEcole des langues orientales vivantes).
2) Și în Almăj se zice « dzidzokiu », cu u final la forma nearticulată (v. Anuarul
Arhivei de Folklor III, p. iu, textul 93).
3) Cifra romană dintre paranteze, la sfârșitul unui text, arată informatorul dela
care provine textul (v. lista informatorilor la p. 57).
4) Vocala ă accentuată a fost pronunțată ca un diftong -îă-,
5) Accentul pe -ă-.
i8
EMIL PETROVICI
60
OBICEIURILE
în cursul anchetei linguistice dela Jdrela, am avut foarte puțin timp,
după cum am spus mai sus, să fac și o anchetă folklorică. Repet deci că
folklorul din Jdrela e mult mai bogat de cum s’ar părea după materialul
publicat aici.
La sărbători. Și la Jdrela, ca în alte regiuni din Sud-Vestul terito-
riului dacoromân, există obiceiul asemănător cu acela numit slava la Sârbi,
anume serbarea patronului casei. La Jdrela se numește « praznic »J).
Iată cum îl'descrie informatoarea Pietra Brkici (I):
« Țînem praznicu: ne gostîm, fasim mîncare bună, frizem miei, pursei.
Păi kemăm lumna cu plosca. Apăi vine la praznic, pă șădze la astâl,
pă punem o pîne pră astâl șî legume. Apăi o iau pîna aia, pă o taie-n
dup, pă o țucă, p-o puni pră astâl uamini. Pană taie pîna, numănarea
ardzi la copil în mînâ.
Pă uamini ai s-a tăiat pîna, iei iau, pă bieu răkie prîntu sănătace. Dzîc:
— Să li fiie bine.
Apăi numa stîng numănarea, apăi numa șăd șî mănîncă ».
Praznicul este de obiceiu la câte o «zăvecină », adică la vreo sărbă-
toare mare, ca: « Sîmpietru », « Sficiliia » (« Zăvecină » e și « Pașcu », « Cră-
sunu »).
Iată cam ce obiceiuri am notat la diferitele sărbători:
La Crăsun «îmblă-n coliendră.
La Azun ș-fac coliendre, bîci împistrici. Să duc la Azun, sara, prîn
sat, prî la căș, pă dzîse-n casă:
— Bună vrișmia. Omu dzîse:
— Mulțam dumitali. Apăi pră uurmă dzîse:
Bună dzîua a lu Azun,
Da-i măi bună a lu Crăsun,
Cu miei șî cu pursei
Șî cu bi^re șî cu mîncare » (I).
« La Sîmvăsîiu, Anu-al nou, îmblă cinerișu prîn căș, zuacă » (II).
Alte obiceiuri la Anul Nou nu există; nu se cunoaște plugușorul, iar
ceea ce s’ar putea asemăna cu sorcova, se numește « coliendră» și se
umblă cu ea în Ajunul Crăciunului.
Când vin « Sîntuadziri, țînem noi dzăse dzîli. Sîntuadziru-al mari, pa
Sfeti Todor » (I).
în săptămâna Sântoaderilor este «Zoia ie pilor. Atuns să rătundzi
cuada la ițpi» (I).
l)	Și în Almăj se numește « praznic », v. Anuarul Arhivei de Folklor, III, p. 40.
6!	NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI	19
Tot pe la Sântoaderi este și ViAiria buiedzîlor, pe care o țin femeile (I).
La 1 Martie « punim baier la gușâ. Șî cînd îmfluari prunu măi năiince,
noi-il rupim șî-1 punim pră prun să nu cadă codru pră liță, să nu negriască
lița la fițci» (I).
« La o săptămână năiinca lu dzîpostît, la Moși dă pipăi, fierbem pipeii,
pa dăm dă pomană» (I).
Mijlocul postului mare se numește Miedzîli păriesîmilor : « dup dzîle-
ntr-una; pană-n-ămnâdzăț lucrăm, a dîn-ămnâdzăț în dă sară nu lucrăm,
că e sărbătuari » (I).
în legătură cu Sînzordzu, sunt următoarele obiceiuri:
« Țînim zoiili pan la Sînzordz. Nu e bun să lucrăm, dă viermi, sică.
Mănîncă cucurudzu pră nivă.
La Sînzordz punim la ușâ frundzâ dă salcă, șî la vrâcniță. Sic-așa e
bini. La Sînzordz mulzim uoili. Mînăm uoili dziminața dă nuapci să
paski. Adusim uoili, pă le năproorăm (mulzem lapci).
Șî dăn dă pomană șî tăiem uriekili la miei. Șî slăbădzîm mieii-n oi» (I).
Când vin Fluriili, culeg « crenz dă salcă. Ni dusim la Gornac la mă-
năstire, pă le lăsăm acolo » (I).
Vinerea Patimilor se numește Vinirea uoyîlor. Atunci încondeiază
ouăle: «le-ncondziiem cu cizap, cu un condzei » de lemn. Se fac pe ou
florisieli. Se înmoaie condeiul de lemn în ăzap și se desenează cu el pe
oul roșu.
>
Unde atinge cizapul, se decolorează oul (I).
« Năiinca lu Rusali» este o sărbătoare pe care o țin femeile, numită
Polobrăâiia T) (I).	.
Tot înainte de Rusalii sunt Moși dă fraz. « La Moșî dă fraz, dăm fraz
dă pomană. Culiezim dă pră Vucân » (I).
« La Rusali frizem miei, biem șî mîncăm » (I).
La Sîmdziană « culțzim flori șî buiedz. Florili le alinăm la vrâtniță,
a buiedzîli le dăm la uoi la Sînzordz; le țîhem2) pană la cimp la Sînzordz.
Le dăm în iarmă (fănină, moiem cu apă) șî dăn la uoi. Așa-i bine, sică » (I).
Femeile țin mai multe sărbători, de ex.: « Pașcu al mic» (Dumineca
Tomii), «Pănceliiu » (Pantelimon), «Arâzilu dă vară », numit și « Po-
crdpia », « Vinerea mari » (Cuvioasa Paraschiva), «Ah'mpia », «Ignat »,
« Andrei », « Blagamariia », « prîngă 3) Sficiliia », « Sfecinicola » (Sf. Ni-
colae), «Mrcodan» (probabil ziua evanghelistului Marcu, 25 Aprilie),
« Mioioldan » (ziua arhanghelului Mihail, 29 Septemvrie), « Zozoșcița »,
« Sîmiedru » (Sf. Dumitru), « Crîstovdan » (Ziua Crucii).
x) Accentul pe silaba -bră-.
2) Accentul pe î.
3) Pe lângă.
5 Anuarul Arhivei de Folklor VI
20	EMIL PETROVICI	62
La naștere. După ce s’a născut copilul, « ăl scaldă. Purii flori șî mo-
lidvă. Să fie drăgăstos. Nu-1 lasă singur pan să bocadză. Pan la ursitori,
trii sări nu să purii-n liagăn » (II),	'
« Ursitorii! ursăsc [copilului] cum să trăiască șî cum să să răriască, să
fie gazdă or sărac » (II).
« Cîn să fase copilu, puriim paie asi u-s-a făcut iei, în sobă. Pă puriem
copilu pră paie, pă cîn trec dup nopț, cîm virie a triilia, cistîn casa, mă-
turăm, lăpădăm paili-ali-afară șî puriim kimișșă albă în legăriel șî purien
copilu. Șî puriem lîngă copil un mălai ș-um par dă apă ș-om fir dă bosîioc
ș-o spacmă dă lînă. Șî duarmi nuapca aia așa. Lamba ardzi. Așceptăm
să vină ursătorili să-i ursască la copil, ori să fiie gazdă, ori să fiie sărac »(I).
La nuntă. Flăcăii de însurat, « zurii », se întâlnesc cu fetele ca în alte
părți la « zoc », în dumineci și sărbători, la șezători și la clăci, de unde
chiar au obiceiul fetele să fugă cu flăcăii, « momi^si»’).
Totuși și la Jdrela « să pețășci» o fată ca în alte părți. Se trimit « peți-
tori ». Dacă s’au înțeles, atuncia « scot ispitu, să dăruii govia cu mlado-
jăria»a) (își fac daruri mireasa cu mirele). Aceasta ar fi logodna din
alte părți.
Cu o zi înainte de cununie, umblă prin sat un « uică » (unchiu) al mi-
relui să cheme lumea la nuntă. Acesta este « ploscariu ».
în ziua cununiei nașul îi cumpără miresei un «sovori dă cîrpă, dă
prîn Petroț». « Sovori »-ul îl pune mireasa în cap, drept văl de mireasă,
iar peste « sovori » pune preotul « caucu » (cununa).
Când pleacă la cununie, mama fetei atinge grinda casei și zice:
« Grindo, cum țîri tu imala asta șî tot croiu cășî, greotaca tuată, așa
să țînă toț cu fata mea, cîț îs în casă, să trăiască ca pîria cu sarea » (I).
Ca și prin Banat, la nuntă, sunt doi nași. Mirele are un « naș » și o
« nășîță », iar mireasa îl are pe « staroica » și cu « staroikița ».
La biserică și tot timpul cât ține nunta, « govia » (mireasa) e condusă
de un flăcău mai tânăr, rudă de-a mirelui, numit « cumnatu al dă mînă ».
De fapt cumnatul de mână o duce totdeauna de mână pe mireasă.
Nuntașii merg la nuntă « cu namâi» (dar de nuntă). « Namâili» con-
stau din « stuacă » (vită: oaie, purcel, miel) sau bani.
« Găcituoriu (bucătarul) al se arată namaili» strigă numele celor care
au adus darurile. Nuntașii «zbiară: mulțam, mulțaaam ! ».
Fiecare nuntă are vreo cinci, șase « găcituori» (bucătari), care au grija
mâncării și băuturii.
De fapt însă nu ei gătesc mâncările, ci este o « găcituari» (bucătăreasă)
pricepută.
’) V. textele 17 și 18.
2)	Accentul pe silaba -jă-.
63	NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI	21
Se face și « stag » (steag) la nuntă, pe care îl duce un « stagari». Doi
flăcăi mai glumeți se fac « moș » (măscărici): « să trăgolesc », « să luptă»,
« fac comiendz » (comedii).
în după masa nunții, «dîrzariu » duce cu căruța hainele miresei la
casa mirelui: « mirazu » (zestrea).
La înmormântare. Pe cel mort îl priveghează, ca în alte părți. Se zice:
« șădzen la mortu ăla ». în dimineața zilei de înmormântare, patru femei
. plătite, numite « petrecătuare », adevărate profesioniste, « ăl petrec » pe cel
. mort, adică îi cântă alternativ un bocet, asemănător cu ceea ce se numește
în Sudul Banatului petrecutul la mort sau zorile mortului *).
Deoarece n’am avut timp, n’am putut căuta pe niciuna din aceste
. petrecătoare, ca să notez bocetul.
Petrecătoarelor li se dau «cornurî dă cîrpe», adică jumătate dintr’o
basma, tăiată în formă de triunghiu.
Cornul acesta de cârpă îl prind cu un bold de umăr și-l poartă petre-
cătoarele tot timpul înmormântării.
Când îl duce la groapă, «în car » la care « prindze boi», femeile din
familie « să cîntă ».
în bocet se repetă mult cuvântul: « scuală, scuală ».
.	După înmormântare se face « țara: îi încinzem țara » (se face pomană).
Pentru «țară» (pomană), se fac «colas ». Colacii sunt de mai multe
feluri, unii sunt ca o cunună, cu gaură în mijloc. Alții sunt fără gaură:
«colas rotaț ». Se mai face un colac numit «lună», ca o secere și unul
numit « suare », rotund: «îl crestăm cu brita pră marzină» (I). .
Crestăturile acelea, făcute cu briceagul, reprezintă razele soarelui.
Pe colacul rotat se lipește în mijloc, un mic colăcel în formă de spirală,
numit «pupăță ».
Și pe aici se crede că mortul devine strigoiu: «muron».
■	Dacă se bănuiește despre vreun mort că ar putea deveni strigoiu, i se
ard hainele și i se ocolește mormântul cu lumânarea pe care a ținut-o în
mână când a murit. (Vezi textul n).
Alte obiceiuri și credințe. Când merge omul la arat, « cîn scuaci plugu,
iei fasi muierea dă prîndz șî, cînd a vinit sîmbrașu lui dă să prindă, iei
a pus malaiu pră grindă șî l-a frînt șî a băuut răkiie. Șî a dat în sănătaca
< cîmpului șî-n a lu boi șî-n a lu sîmbraș prîndzu aăla ».
în ziua în care iese la semănat, «nu dă-n aia dzăuQ la nima nimic,
că sică scuaci samînța. A mînidzî dă» (IV).
Anul ce vine se cunoaște în felul următor:
« La duosprăsi dzîli năiihca lu Crăsun, dăcă nu pluaie, iei ie bun cimpu
j în anu ăsta al si vini-acuma.
.	*) V. Anuarul Arhivei de Folklor III, pp. 57, 106—108.
5*
22
EMIL PETROVICI
64
Ale duosprăse dzîli, alia pocazuiesc cum e la cimp dă berekițt. Așa
dzîc ai batrîn» (IV).
Dacă anul va fi mănos, se cunoaște și după floarea numită « rodu pă-
mîntului ».
Floarea aceasta « fasi șî vin șî cucurudz ». După cum li se pare că văd
în interiorul floarei ciorchini de struguri, păpuși de porumb, spice de
grâu, etc., prezic că va fi belșug în acel an (I).
în vreme de secetă, umblă și la Jdrela paparude, numite « crăiiță ».
Fiecare din crăițe ține câte un cuțit în mână. Când joacă, mimează un fel
de luptă între ele. Sgomotul pe care îl fac lamele cuțitelor lovite unele
de altele se aude de departe. Cum zice informatoarea: «Fac cuțîcili, sică,
țaca-țâc » (v. textul 8).
Și Ia Sârbi umblă crăițe, la Rusaliix). Corespund călușarilor noștri.
Obiceiul crăițelor dela Românii din Estul Serbiei este prin urmare rezul-
tatul unei contaminări între obiceiul paparudelor și al crăițelor sârbești.
Când prind flăcăii sau fetele o mămăruță — numită la Jdrela «pre-
goruie »—, o pun în vârful degetului și îi cântă:
« Pregoruie-ruie !
încotro vii zbura,
N-acolo m-ai însura » (V).
Și la Jdrela există obiceiul aldămașului, care se numește ca în Banat
« arvăluc ».
« Cîn cumpără, dă arvălucu » [cel ce cumpără] (I).
De vânt se pot înbolnăvi femeile. Se zice «îi vînturuasă muierea, cam
năruadă.
O dusen la Gornac, o secesc trii popi» (I).
în legătură cu zilele săptămânii se crede că « viniria nu să-mpuzi cu
acu»; «luna nu-i baj 2) bini » să pleci la drum, iar joia și marțea nu e
bine să începi să clădești o casă (I).
Și la Jdrela se crede în « vîlve. Vîlvili puartă pluaia șî piatra, mîviri »(I)3).
Despre vâlva casei, v. mai jos, textul 13.
Când e eclipsă de lună se crede că luna « a mîncat-o vîru colacului » (III).
Se cunosc trei luceferi: «lusafăru al dă sară, lusafăru al dă cîtră dzîua,
lusafăru se i^să odată cu luna » (III).
Cloșca cu pui se numește « Cloța » (III).
Despre Calea laptelui, v. textul 16.
Când vede cineva lună nouă, trebue să salte într’un picior și să chiue
zicând cuvintele dela textul 15 4).
x) V. KARADZlC, Srpski Rjecnik, ed. 3-a, Belgrad, 1898, s. v. kraljice.
2) « Baș » = chiar.
3) V. Anuarul Arhivei de Folklor III, p. 141, textul 159.
4) Textul 15 l-am auzit dela învățătorul sârb cu care mă plimbam într’o seară prin
sat și am zărit luna nouă. Pe urmă mi l-a dictat informatoarea I.
65	NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI	23
b	TEXTE
h De fapt și în capitolele precedente, mai ales la Obiceiuri, am dat multe
texte.
Și acelea ar fi putut fi trecute aici. Deoarece însă se refereau la obiceiu-
rile și credințele despre care am vorbit în capitolele precedente, le-am
pus pe fiecare la locul respectiv.
;	I. —dăscînCic DĂ DZIDZOKIU
;	S-a dzokiat copilu. Dăscîntă muițrea la copil. îi stînze cărbuni-n
apă. Bagă apă-n gură mumă-sa șî bagă cărbunili în gură să să stîngă căr-
:■	bunili-n gură.
,	Udă copilu să-i treacă dă dzidzokiu. Dzîse:
Nu udai copilu meu,	Copilu meu lu ușurai,
Numa udai rămniturili.	Să udzască curat,
.	Ca dîla Dumnedzău lăsat (I).
2. —VRAJĂ DĂ MUMA PĂDURI
Mama Duca: cutruapi copii d-ăi mis în liagăn. Să puni pră iei; îl
omuare.
Dăscîntă babili dă Mama Duca, dă Muma Păduri, cu săsira. Dzîsi-asa:
Fuz dîn liagăn !
Fuz dîla copil!
Că ce tăiai,
Cu sîăsira ce scrijălai,
Dîla copil ce spomîntai,
Inima-ț tăiai,
Vînili-ț sacai,
în mări ce lăpădai.
Copilu meu să udzască curat,
Ca dîla Dumnedzău lăsat.
Asta-i vrajă cînd țîpă, țîpă copilu ș-a-ngălbinit ca sara.
Să-i dăscînce cu săsira-n cătrană să-i triacă. Șî cătrana s-o aprindă
lîngă liagăn, să triacă fumu prăstă copil (I).
r	3. —SPURCATU
î
;? Cîn să îmflă pulpca la vacă, tu pun oțăt șî prau șî tămîni. Șî iai cu-
'■ țîtu, pă pun cuțîtu-n oțăt, pă dzîs:
Fu£, spurcaci,	Că cu tămîni ce tămînai,
Blăstămaci!	Dîm pulpea vasi ce mutai,
Nu încîzi,	Vînili la spurcat săcai,
24	EMIL PETRO VICI	66
Nu cuprindzi pulpea vasi! Cu brițîli ce spincicai, Cu pușkili ci pușcai. Fuz, spurcaci, nu îmfla,	’	. Dîm pulpea vasi-1 mutai, La cîni-1 lăpădai, Pulpea vasi dăzîmflai (I).
4 - BUALA dîn ieli
îi dăscîntăm dă milostîncă:
A plecat omu pră cale, Pră cărare. S-a-ntînit cu milostînca-n cale. Milostîncă l-a posit Șî l-a plesnit, A uomu ăla zbiera	S-ai plecat dîla ușâ la ușâ, Ca un cîne turbat, Ca um porc tăiat? Că io ce luvai, Cu lopata-m foc ce lăpădai. Pocitură dîn snagă, dîn milostîncă !
Sî să văita: — Milostîncă dîn drum, nu-ncizi, Nu cuprindzi! Că ce luvai, Cu brituța ce tăiai Șî ce dzimicai, în cotărisuară ce băgai, Cu catrană ce cătrănai, Cu tămîne ce tămînai, Criei-ț tulburai, Dîn snaga lu omu ăsta ce luvai. Iei să udzască curat, Luminat.	Aidi buală, Că m-o mînat milostîncă să ce iau, Cu țăpe să ce-nțăp, Cu săcurea să ce crăp, Dîn snaga lu uom să ce iau, în mări să ce labăd, Cu petruane să c-așădz, Cu cuțîce să ce tokedz, Pră uomu ăla să-1 ușuredz. A milostîncă Mila să-ș întuarcă, Liacu să-i aducă.
Asta dăscîncec să dăscîntă-n apă cu pană dă pră drum, dă uară,
picată singură șî cu drîglițcili, cu trii fire dă salcă, cu usturoi (I).
5.—DĂ POGAN
[Când se umflă vitele și mor] dă pogan, dă buba ră, [se descântă așa]:
« Boșco, nădeli; Subdta, nădeli; Boșco, sociîi; Boșco, mocui;	Nița, Mâcsanița, Zrțki.
67	NOTE DE FOLKLOR DELA ROMANII DIN VALEA MLAVEI	2S
Dă trii uori să li dăscînț vțiorbili așda, cu nuug pietri. » [Le ții în mâna
) stângă. Iei cu mâna dreaptă câte una și descânți la fiecare piatră de trei
• ori, făcând o roată cu mâna, apoi o arunci. Descântecul se spune deci,
de fapt, de 27 de ori] (II).
6.	—VRĂJI DE DRAGOSTE
Să duc fimeili undz-o cosît [flăcăii] măi năiinci, p-a luvat cîta fîn, p-a
făcut foc la șîdzîtuare să li vină zuni, să li voiască zuni.
Iau vîrcițnițîli, pă le pun îm bît, pă le-mvîrcesc, pa: Să vină zuni
să-mvîrcasc-asi la iții, să nu să ducă la aici fițce. Așa dzîc fimeili (I).
7.	— O RĂSCUCĂIIM VACA
l-a luvat lapcili frămăcătuarea. Cătăm un copil ș-o fată. Fata șădzi
la dziriapta, copilu la stînga, a vaca-ntră iei.
Păi copilu dzîsi: cucu, a fata dzîsi: răscucu. Pan dă trii uori. A noi
stăm cu turta în spinarea vasi ș-o frînzim turta în spinarea vasi. Șî mul-
zen lapci șî dzimicăm turta aia șî punim cîta lapci pră vacă. Alălalt lapci
dăn la fată șî la copil să mănînsi.
Șî luvăm cîta apă-n găliată; păi să duc copii lîngă vacă, pă udăm șî
copii șî vaca cu apă, dă să-i vină la vacă lapcili (I).

8.	—CRĂIIȚĂ
Umblă crăiiță, pă zuacă șî cîntă. Pă noi le dăm ban șî peșkire. Cîntă, sică:
Vino, pluaio, vino !
Cătrâ noi vino cu berekiet 1
Grîuu să criască
Șî să rodzască,
Grîni
Pănă-m brîni,
A cucurudzu
Pană-m budză.
Vino, pluaio, vino !
Iarba să ne criască,
Iarba
Pănă-m barbă.
Oi, pluaio, oi 1
Fițce Țîgăns, cu cuțîce. Zuacă cu ițli-n mînă. Fac cuțîcili sică țaca-țâc.
Pun boj șî frundză vițrdze. Șî-s kicice cu frundză vițrdze șî-n cosîță; șî
cu fire dă cucurudz. Le udăm cu apă (I).
26
EMIL PETROVICI
68
9.	— ZMÂU
Să fasi om frumos ca slica dîm părișci pan-aiis [la piept]; dăla pișpt
în zos ie ca pișșcili, cu ărpi. Zbuară pră sus. Să nascomonșsce la fișei.
Să duși la fată, să fasi zuni, pă-i suzi sînzili. Fata-ngălbinșșci-ngălbinșșci-
ngălbinșșci ca sara; ș-pișrdzi sănătaca fata.
Șciu babili buiedz. O afumă pră fată cu buiedz. Dăcă ari liac, îi trișsî,
a dăcă n-ari, muari (I).
10.	— BĂLAOR
împișdzică vaca șî rădzică capu la pulpe șî suzi. Șărpe vînăt, păi.
pistriț, cu alb șî cu galbin.	-
Io l-am vădzut îm pieșcira lu Gornac. Am borăvit io cu stuaca (I).
11.	—MURON
Aprindzem cătrană, pișcisi, tămîni, sîmbătă sara șî marț sara. Nu
măi vini.
Mănîncă stuaca, suzi sînzili la stuacă. Stuaca odma muare; să îmflă
șî muare. [Se face câne, cal, om, oaie]. [Și mortul] să fasi muron. Numa
noi aprindzem țualili lui, pră urmă nu vini.
Ocolieșc gruapa cu lomănarea si muari iei în mînă, sâ nu sâ facă muron.
Țupăe prîm pod, lâbădă s-ai prîm pod, lâbădă zos (I).
12.	— MASA MILOSTÎNSlLOR
Sică a călcat îm masa lor șî s-a bolnăvit omu. Ș-adâuară l-a luvat la
Gornac șî l-a secit trii popî șî i-a trecut (I).
13.	— VÎLVA CĂȘÎ
Tuată casa are vîlva iei.
Vîlva aia păzășci casa, a cîn s-arată la gazdă, ie șcetă-n casă. Ișsă-n
casă lîngă foc.
Iei ie riagră șî gura mari șî are criastă-n cap. [E ca un șarpe lung de
1 metru],
Șî cîn să rădzică iei în cuadă șî fiuani, iei mor copii în casă la om (I).
69	NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI	27
14.	— BOJ D-AL STÂRP
Punem la stuacă-m pițptx) șî-n ureki când ii becagă. Șî la găiiA în
creastă ăl punem astădz șî mîni-1 scot. [Se zice]:
Am ierbat.
[Când] dzac oili dă bubi, le ierbeadză, le dă boj în iarmă (I).
15.	— LUNĂ NOUĂ
[Când vede cineva luna nouă, saltă într’un picior și chiue]:
liu, lună nuQQ,
Tai colacu-n duQQ!
Colacu țîie,
Sănătaca mi ie !
lihuhuuu ! (I).
16.	—CALEA LAPTELUI
Vrunu a furat paie șî Dumnedzău l-a căznuiit pră iei să i să vadă paiili
pră seri, să i să cunuască drumu (III).
17.	— ȘÎDZÎTUARE
N-astrînzem muici muieri șî fițce, pă fasen șîdzîtuare, pa cîntă fițcili,
pa vin mumasi la fiței, pă dzîc mumasi-n floiri, pă lasă fiecili fursili, pă
zuacă, a mumîlîili torc.
Pă cîn cată mumînili: patru fiței vin, a Rădmila șî Ruja nu e: s-a mă-
ritat, s-a dus cu momițsi. Dzîsim: s-a măritat, li-a furat zuni pră alia (I).
18.	—CLACĂ
Fasin clacă; clăs la grîu șî la fîn. Strînzim la fîn cu uamin, cu muieri,
cu copii, cu fieci, într-o sărbătuari.
Le dăm răkiie șî vin (III).
x) Când «s-a-mflat splina, ddma punim boj la piept» (I).
28	EMIL PETROVICI	70
19.	— FURTAȚ
Mănîncă cruse-n Gornac, dă să fie furtaț. Popa le pune zavelca-n
cap șî-ntrabă:
— Primesc, pră Dumnedzău șî pră Svici lovan, să fie fraț șî pră asta
lume șî pră aia ?
îi mînă popa să să țusi. Șî-s fradz dă viecu lor pdtpuno, ca cînd îs
frat sî dă muma sî dă tată.
[Preotul le dă să guste ceva dulce. Nu știe ce.
Când cineva e bolnav, atunci i se caută fârtat.] (II)
20.	— COMORI
Galbin îngropaț îm pomînt, undz-a boravit Erina gospodza 1). în Cli-
siîră, la Setace, ițstă urmă dă păpuc, znac. Ia a lăsat-o.
Vrun căzan dă ban, dă galbin, îngropaț la Crusi. Așa am audzît dîm
bătrîn. I-a cătat, aii nu-i află nirna (I).
21.	—SUMIELS
Șeii se-i sumiel-sumiels ? îl viedz, da nu-1 audz. — Fumu.
Șeii se-i sumiel-sumiels? Dăla noi pan la voi, tot capici dă uoi. —
împrumuăli.
(Io ț-am dat ban țîie, a tu mi-ai-intors mie) (I).
*) Personaj din epica populară sârbească, cântat subt numele de Gospogja Jerina
sau Prokleta Jerina (Irina cea afurisită). Ierina a fost soția unuia dintre ultimii despoți
sârbi, Gheorghe Brancovici, fiul lui Vuk Brancovici.
GLOSAR1)
a (p. 6r), 4, 7, 8, 13, 21, iar [din sârb,
a « idem »].
aceiat (p. 53), gătit, bine îmbrăcat.
aii 20, dar [din sârb, aii « id. »].
alina (p. 61), a anina, a atârna.
alină piparcă (p. 51), ardeiu roșu, boia
[din sârb, alen «roșu»].
ărpî 9, aripi.
arvăluc (p. 64), aldămaș.
arzauă (p. 52), argea, bordeiaș în care se țese.
astâl (p. 60), masă [din sârb, astal «id. »].
astrucâ (p. 52), a acoperi.
astrucamînt (p. 52), acoperiș.
astrucat (p. 51),. acoperit.
Bănat (p. 47), o mahala a satului Jdrela.
baș (p. 64), chiar.
baskie, pl. baskli (p. 52), laț [din sârb,
baskija «id. »].
bic (p. 59), taur.
Blagamariia (p. 61), sărbătoare băbească [din
sârb. Blaga Marija « Marina (17 Iulie) »].
boj d-al stărp 14, spânz.
borăvl 10, 20, a sta, a petrece vremea [din
sârb, boraviti «id. »].
Boșco 5 [cf. sârb. Bosko, formă hipoco-
ristică a lui Bog « Dumnezeu »].
brită, pl. briț (p. 63), 3, briceag [din sârb,
britva «id. »].
brituță 4, cuțitaș.
buiedz (p. 61), 9, buruieni.
bulvan, pl. bulvafu (p. 52), cosoroaba casei.
burcă (p. 5-3), surtuc de lână.
but (p. 51), șold [din sârb, but «id. »],
căfână (p. 45), cafenea.
căfurmă (p. 51), mâncare din burtă de
porc [din sârb, kavurma «id. »]. '
căjgană (p. 51), jumări de ouă.
căpătîn (p. 52), pernă umplută cu paie.
cade (p. 62), cununa mirilor [din sârb,
kauk « turban »].
căznuji 16, a pedepsi [din sârb, kazniti
« id. »].
cînta (a să) (p. 63), a se boci.
cîrtobî (p. 53), cozile femeilor.
cîta 6, 7, puțintel.
clăbăț2) (p. 53), căciulă [din sârb, klo-
buk «tichie»].
cliet (p. 52), cămară pentru provizii.
Clisura (p. 45, nota 4), 20, Cheia Mlavei,
numită sârbește Gornjacka Klisura.
clupă, pl. clupe (p. 52), scăunaș.
Cocoț (p. 47), nume de loc.
codru (p. 61), pistrui.
colșșă (p. 50), mămăligă.
coleșăriu (p. 50) făcălețul.
coliendră (p. 60), băț împodobit ca o
sorcovă cu care se umblă în Ajunul
Crăciunului.
*) Cifrele indică textele în care se găsește cuvântul. între patenteze e notată pagina,
;	dacă cuvântul se găsește în Introducere și « Obiceiuri » sau dacă textul e mai lung. Or-
;	dinea literelor e următoarea: c urmează lui c, dz și di lui d, s lui s și i lui z.
Pentru cuvintele de origine sârbească am dat și etimologia, când aceasta n’a fost
L dată în vreunul din dicționarele noastre.
I» s) Accentul pe silaba finală.
3°
EMIL PETROVICI
72
comiendz (p. 63), comedii.
copș (p. 56), copsei.
cornuri dă cîrpe (p. 63), colțuri de basma.
cotărisuară 4, coșuleț.
Coton (p. 47, nota 3), o mahala a satului
Jdrela.
CotoAanț, pl. Cotonșnț (p. 47, nota 3),
locuitorii mahalalei numită Coton.
crăiiță (p. 64), 8, paparude [din sârb,
kraljice «fete care umblă la Rusalii
jucând din casă în casă, ca la noi că-
lușarii »].
Crajna (p. 46, nota 1), regiunea din extre-
mitatea de Est a Iugoslaviei.
criei 4, creeri.
Crîstdvdan (p. 61), Ziua Crucii [din sârb.
Krstovdan «id. »].
croy (p. 52), groapă.
cumnatu al dă mină (p. 62), însoțitorul
miresei [v. Anuarul Arh. de Folkl., III,
p. 148].
cunșric x) (p. 52), cotețul găinilor.
cutropf, cutruapi 2, a apăsa, a înnăbuși.
<5indă (p. 52 b), pridvor.
cindă dă car (p. 19 b), șopron.
ciAeriș (p. 60), tineret.
cistî (p. 61), a curăți [din sârb, cistiti »id.»J.
cizap (p. 61), apă tare [din sârb, cezap
«id. »].
dîrzariu (p. 63), cel care duce hainele
miresei la casa mirelui.
drîglișci, 4 pieptene pentru fuior.
Mama Duca 2, Mama Pădurii.
duș (pp. 60, 61, 62), două.
dzîpostît (p. 61), lăsatul secului [din sârb,
zapost «id. »].
dzîș (p. 56), zisei.
dzemberi (p. 53), bluză.
dzimicat (p. 51), păpară de pane cu brânză.
dzuveci (p. 51), ghiveciu [din sârb, gju-
vec «id. »].
Erina gdspodza 20, doamna Irina [din
sârbește Jerina gospogja].
firuancă, pl. firuansi (p. 52), perdea.
fiuaAi 13, șueră (despre șarpe).
*) Accentul pe silaba -nș-.
2) Accentul pe silaba -ță-.
forună (p. 52), sobă [din sârb, furuna
«id. »].
găcituare, găcityori (p. 62), bucătăreasă,
bucătar.
gazdă (p. 61), bogat.
ghibâAiță (p. 51), turtă cu jumări [din-
sârb, gibanica «plăcintă cu brânză»].
gorgoluașă (p. 51), sarmale.
gorAac (p. 53), pieptar de piele care se
încheie subsuoară.
GorAac'(pp. 54, 61), 10, 12, 19, mănă-
stirea din Cheia Mlavei, de lângă Jdrela
[sârb. Gornjak],
gospodina 20, doamnă [sârb. gospogja« id. »].
gostî (a să) (p. 60), a se ospăta.
govie (pp. 56, 62), mireasă.
gușă (p. 61), gât.
iarmă (p. 61), 14, făină muiată în apă
pentru oi; porumb măcinat cu tot cu
coceni pentru vite [din sârb, jarma
« păsat »].
jerba 14, a pune spânz la vită.
jerugă (p. 47), pârâu.
imală (p. 62), noroiu, lut.
împistrit (p. 60), împodobit.
înkieptorâ (pp. 53, 56), a încheia o haină.
istuc (p. 52), pernă umplută cu puf [din
sârb, jastuk « pernă »].
ispitu, scot (p. 62), se logodesc [din sârb,
ispit « logodnă »].
kicală (p. 53), decorație pe suman din
postav colorat.	■
kirfică (p. 51), ștrudel.
kițălie 2) (p. 53), fotă ca în Banat [din sârb,
kecelja « șorț »].
labdă (p. 56), laudă.
laptari (p. 59), viorist, lăutar.
legume (pp. 51, 60), orice mâncare ce se
gătește în cratiță.
Liscoț (p. 45), mahalaua Leskovac (cit.
Lescovaț) a orășelului Petroț.
liță (p. 61), față [din sârb, lice «id. »].
lopariu (p. 51), lopată rotundă pentru pâne
[sârb, lopar « id. »].
73
NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI
31
Măcsahița 5.
mafie, pl. mafi (p. 52), căpriorii din cele
patru colțuri ale acoperișului.
Masa Milostînsilor 12, locul unde au jucat
ielele.
mertișci, pl. mertieț, (p. 52), căpriorul
casei.
milostîncă, milostînsf (p. 58), 4, 12, iele.
Mioioldân (p. 61), ziua Arhanghelului
Mihail, 29 Septemvrie.
mînică (p. 53), jachetă.
mînidzî (p. 63), a doua zi.
mladojăna ') (pp. 56, 6’), mire [v. Anuarul
Arh. de Folkl. III, p. 151].
Miaua (p. 43), râul Mlava.
mociij 5.
molidvă (p. 62), aghiazmă.
momișsi (p. 62), flăcăii [din sârb, momak,
«id. »].
moș (p. 62), măscăriciu la nuntă.
mumasi, 17, flăcăii [v. momișsi].
muron (pp. 58, 63), 11, strigoiu, demon.
Mrcddan (p. 61), probabil ziua evanghe-
listului Marcu, 25 Aprilie [din sârb.
Markovdan «id. »].
nădeli 5 [cf. sârb, nedelja « duminecă»].
namăi (p. 62), dar de nuntă [același
cuvânt ca și nămaie din alte regiuni și
care însemnează vite mărunte, din lat.
animalia].
nămnâdzăț (p. 61), amiazi.
năproorâ (p. 61), a mulge oile dimineața.
nascomonf (a să), 9, a se lăcomi.
Nița 5.
nivă (p. 61), câmp, pământ lucrat [din
sârb, njiva « id. »].
numănare (p. 60), lumânare.
nuup 5, nouă.
nuviri (pp. 56, 64), nouri.
obor (p. 52), curte.
ddma 11, 14, îndată [din sârb, odmah
«id. »].
ogrindzayă (p. 52), oglindă [cf. sârb,
ogledalo «id. »].
Omdlf (p. 45, nota 4), regiunea cursului
superior al Mlavei, sârbește Homolje
( cit. Homolie ).
omolianța (p. 59), nume de joc [adică din
regiunea numită Omdli].
oposaci (p. 53), șerpar [din sârb, opasac
« brâu »].
Oraș (p. 44), orașul Pojarevaț.
ormân, (p. 52 d), dulap.
pă, pa, p- (pp. 60, 61/ 62), 3, 6, 8,
9, 17 și (consecutiv) [din sârb, pa
« id. »].
pan (pp. 61, 62), 7, 9, 21, până.
pană (pp. 60, 61), 8, până.
păpricaș (p. 51), tocană [din sârb, papri-
kas «id. »].
par (p. 61), pahar.
Pașcu al Mic (p. 61), Dumineca Tomii.
păsiîi (p. 51), fasole [din sârb, pasulj « id. »].
pat (p. 52 b), podele în casă.
peșkfr 8, prosop.
petrecătuare (p. 63), bocitoare.
Petroț (pp. 45, 56), orășelul Petrovac (cit.
Petrovaț ).
pjesină (p. 51), pecie, mușchiu de porc.
pipe fi (p. 61), piftii.
Pipilfga (p. 59), Cenușereasa.
pirfndze (p. 51), orez [din sârb, pirinac
«id. »].
pită (p. 51), turtă din aluat de pâne pră-
jită în untură [din sârb, pita «un fel
de turtă »].	,
pljauQ (p. 56), pleavă.
plicurfs (p. 59), licuriciu.
ploscariu (p. 61), vornicelul care chiamă
la nuntă.
pocazuf (p. 64), a arăta [din sârb, poka-
zivati « id. »].
pogan = buba ră 5.	.
Polobrăniia2) (p. 61), sărbătoare băbească
înainte de Rusalii.
postîrmă3) (p. 51), păstramă [din sârb,
pastrma «id.»].	'
pdtpuno 19, cu totul, complet [din sârb,
potpuno «id. »].
’) Accentul pe silaba-ja-.
2) Accentul pe silaba -bră-.
3) Accentul pe silaba -tîr-.
33
EMIL PETROVICI
74
pray 3, Praf de pușcă.
praznic (p. 6o), serbarea patronului casei.
Precă (p. 47, nota 2; p. 48), Banat [din
sârb, preko « dincolo »].
Precian (p. 47, nota 2), Bănățean [din sârb,
precanin «locuitor dela Nord de Du-
năre sau Sava »].
pregoruie (p. 64), insecta numită în alte
părți mămăruță.
prindă (să) (p. 63), să prânzească, să mă-
nânce dimineața.
pulpea la vacă 3, 10, ugerul vacii.
pupăță (p. 63), colac mic în formă de spi-
rală, lipit pe unul mai mare ( « pupăză » ).
rămriituri (p. 58), 1, farmece, vrăji.
rării (a să) (p. 62), a se hrăni, a trăi.
răscucăi (p. 58), 7, v. Anuarul Arh. de
Folklor, III, p. 154.
răscricu 6.
rătundzi (p. 60), a tăia, a tunde, a scurta.
ruj (pl.) (p. 53), decorații în formă de flori
pe suman [din sârb, ruza «trandafir»].
sănduc (p. 52), ladă [din sârb, sanduk
«id. »].
sănduc dă golîmbi (p. 52), cușca porum-
beilor.
sănducu lu govia (p. 52), lada miresei.
șășîr x) (p. 53), pălărie de pâslă [din sârb,
sesir «pălărie»].
sasu (p. 51), capacul de tinichea al țestului
[din sârb, sac «capacul cuptorului»].
scot ispitu (p. 62), se logodesc [v. ispitu].
scrob (p. 50), terciu, cir de mămăligă.
șcruamfe (p. 51), gogoși [din sârb, krofna
«id. »].
șcetă 13, pagubă [din sârb, steta « id. »]
Sfecinicdla (p. 61), Sf. Nicolae [din sârb
Sveti Nikola «id. »].
Sfeti Tddor (p. 60), Sf. Teodor [din sârb.
Sveti Todor «id. »].
Sficilfia (pp. 60, 61), Sf. Ilie [din sârb.
Sveti Ilija « id. »].
sîmbraș (p. 63), tovarăș la plug.
Sîmiedru (p. 61), Sf. Dumitru.
sînzerișci (p. 51), cârnaț de sânge.
slică 9, tablou [din sârb, slika « id. »].
s'nagă 4, putere [din sârb, snaga «id. »].
sobă (p. 62), cameră.
șofliancă, șofrancă (p. 53, nota 3; p. 62),
jachetă împletită din lână.
sovori (p. 62), văl de mireasă.
spacmă (p. 62), ață.
spus (p. 56), spusei.
stag (p. 62), steag la nuntă.
stagari (p. 62), stegar la nuntă.
ștal (p. 52), grajd [din sârb, stala « id. »].
staroica, staroikița (p. 62), nașul și nașa
miresei [din sârb, starojko «martor la
cununie »].
stocâș (p. 50), crescător de vite.
stuacă (p. 52 p. 62), 10, 11, 14, vite
[din sârb, stoka «id. »].
șubă lungă (p. 53), suman bărbătesc [din
sârb, suba « palton femeiesc blănit »].
subota 5 [cf. sârb, subota « sâmbătă »].
sucrie (p. 53), fustă [din sârb, suknja « id. »].
ăupă (p. 52 b), șopron [din sârb, supa «id.»].
Svici Jovân 19, Sf. loan [din sârb, Sveti
Jovan «id. »].
ăapsă (p. 53), căiță, tichiuță pe care o
poartă femeile subt basma [din sârb.
cepac«id.»].
seririe (p. 50), țest [cf. bulg. derepnja,
sârb, crepnja « id. »].
seuș (p. 56), ceva.
sirepi (p. 53), ciorapi [din sârb, carape
«id. »].
siștori (p. 53), brâu de lână.
socrii 5.
supag (p. 53), ie.
țaca-țâc (p. 64), 8, sunetul pe care îl fac
cuțitele lovite unul de altul.
tameliu (p. 52), temelia.
tameliu dă lișmn (p. 52), talpa casei.
tămînfriu (p. 54, nota 2), cădelnița.
țară (p. 63), pomană.
țițe (p. 53), șorț cumpărat la oraș.
tor (p. 52), gunoiu.
trăgoli (a să) (p. 62), a se rostogoli.
trărișă (p. 52 b), pridvor.
trbân (p. 51), burtă (cf. sârb, trbuh,
trba «id. »].
x) Accentul pe silaba finală.
NOTE DE FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN VALEA MLAVEI
75
țrep (p. 52), țiglă [din sârb, crep «id. »].
trestă (p. 52), trestie.
trimeș (p. 56), trimesei.
uară (p. 59), horă.
uară 4, pasăre de curte.
udzf i, 2, 4, a rămânea.
ujcă (p. 62), unchiu [din sârb, ujak «id. »].
viec 19, vieața, veacul omului [din sârb,
vek «id. »].
vîlve (pp. 58, 64), ființe supranaturale
care stăpânesc furtunile și grindina.
vîlva cășî 13, șarpele casei.
Vinirga ușuîlor (p. 61), Vinerea Patimilor.
vîru colacului (p. 64); vârcolacul care
mănâncă luna.
vrâcniță, vrâtniță (p. 52, 6i), poarta curții.
33
Vucân (p. 61), munte lângă Jdrela.
zămnerânisi (p. 48), agricultori [din sârb,
zemljoradnik «id. »].
zăvedină (p. 60), sărbătoare mare [din
sârb, zavetina « hramul bisericii »].
zăvielcă (p. 53), fotă-, (p. 53), 19, patrafir.
zbăg (p. 46, nota 5), refugiu [v. Anuarul
Arh. de Folklor, III, p. 157].
Zbăg (p. 46), nume de loc.
zbăgui (a să) (p. 46), a se refugia [v. Anuarul
Arhivei de Folklor, III, p. 157].
znac 20, semn [din sârb, znak «id. »].
zobun (p. 53), suman femeiesc fără mâ-
neci [din sârb, zubun « suman »].
Zrțki 5.
Zozoșcița (p. 61), sărbătoare băbească.
zune (p. 62), 6, 9, 17, flăcău de însurat.
EMIL PETROVICI
O FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI
(BASARABIA)
Cercetând de mai mulți ani, basmul în satul Iurceni din județul Lă-
pușna, odată cu transcrierea basmelor, am urmărit împrejurările sociale
și spirituale în care se desvoltă fenomenul literar popular al povestitului.
Dela început, am căutat să aflu câte basme sau variante se cunosc în acest
sat, câți povestitori are satul astăzi, câți povestitori a avut în trecut, cum
se transmit basmele dela o generație la alta, dela un informator la altul,
cum circulă basmele din spre alte sate spre Iurceni și cum emigrează de
aici spre alte sate, când se povestește mai mult și cum se oglindesc poves-
. titorii în conștiința ascultătorilor.
Cu alte cuvinte, am cercetat basmele «în primul rând pe terenul lor
originar și național, unde au dobândit acea formă particulară ce le deose-
bește de fenomenele analoage la alte popoare învecinate sau îndepărtate,
înrudite sau străine », cum spune Hasdeu.
Problema care m’a preocupat, în deosebi, în aceste cercetări, a fost
transmiterea basmelor dela o generație la alta. Până acum am constatat,
în general, următoarele: Tinerii învață basmele dela bătrâni. Vârsta care
poate fi socotită ca o perioadă de școlaritate a povestitului e copilăria. Copiii
învață basme în familie, dela părinți, bunici, rude apropiate și slugi. Ti-
nerii dela 16—30 ani învață basme la șezători, clăci sau întruniri speciale
pentru povestit. Sursa basmelor oricărui povestitor e de două feluri: fa-
? miliară sau extrafamiliară. In prima categorie intră basmele învățate dela
j membrii familiei, iar în a doua cele învățate dela străinii cu care povestitorul
; vine în contact, fie în sat, fie în altă parte. Transmiterea basmelor între
f membrii aceleiași familii e destul de răspândită la Iurceni. Ceva mai mult,
' în acest sat am descoperit o familie ai cărei membri posedă, prin excelență,
g _ darul de a povesti.
I Cu prilejul anchetelor folklorice din acest sat, pe măsură ce descopeream
K noi povestitori de basme, constatam că mulți dintre ei sunt din aceeași
E familie: Tâmbure. Am ascultat și am cules basme dela cinci povestitori
K? din această familie. Dintre ei, patru poartă numele de familie Tâmbure,
Bi 6 Anuarul Arhivei de Folklor VI
2
PETRE V. ȘTEFĂNUCĂ
78
iar al cincilea e din familia Botezat. După mamă e însă tot Tâmbure și el.
Dela toți aceștia am cules 43 de basme, snoave, legende și tradiții istorice.
Acești povestitori își amintesc de alți membri din familia lor, astăzi morți,
buni povestitori și ei, dela care au învățat basmele ce mi le-au povestit.
Tot din această familie fac parte alți 15 inși, dintre care cei mai mulți
nu cunosc un repertoriu anumit de basme, dar sunt înzestrați cu darul
de a povesti. Mulți dintre ei, fiind prea tineri, sunt povestitori în formație
și urmează ca de acum înainte, să intre în conștiința satului ca buni po-
vestitori.
Familia Tâmbure este una din cele mai vechi familii din acest sat și
chiar din regiunea Codrului.
Povestitorul Isai Tâmbure, de 80 de ani, cel mai în vârstă dintre membri
în vieață ai acestei familii, se ridică, pe scara amintirilor genealogice, până
la Pricopie Tâmbure, bunic, despre care își amintește că era «meșter în
povești», adică bun povestitor.
Pricopie Tâmbure apare pentru prima oară, în documentele Iurcenilor,
în anul 1812, Mai 28. începând dela 1820, el semnează aproape în toate
documentele de interes obștesc, primul. După cât se pare, a fost un răzeș
fruntaș.
Pricopie Tâmbure cu soția sa Vasilca e trecut în « Vedomostia » satului
Iurceni, pe anul 1825, cu șase copii, dintre care doi în vieață—-Ion, de
14 ani și Constantin, de 21 de ani, —iar patru morți între 4—18 ani x).
Familia Tâmbure este înrudită la origine cu Mihalcea Hâncu, vestitul
revoluționar lăpușnean din sec. XVII și vechimea ei poate fi urmărită,
după documentele Iurcenilor, până pe la începutul secolului al XVII-lea
(1600—1650) 2).
Ion Tâmbure, fiul lui Pricopie Tâmbure, a avut două soții: pe Despa
și Dochița (vezi spița genealogică a familiei Tâmbure). A avut cu ele șapte
copii: patru băieți și trei fete. Copiii Gheorghe, Constantin și Alexandra
sunt dela prima soție, iar Ioana, Nicolae, Ileana și Isai dela a doua. Dintre
aceștia, singurul în vieață e Isai Tâmbure. El își amintește că tatăl său,
Ion Tâmbure, era «meșter în povești». Despre mama sa, Despa, soția
dintâi a lui Ion Tâmbure, spune că «știa, dar mai puțin ». Dochița, soția
de a doua a lui Ion Tâmbure, nu știa povești.
Isai Tâmbure spune că dintre surorile și frații săi, știau povești: Gheor-
ghe, Constantin, Alexandra și Ileana. Alt frate al său, Nicolae, nu știa,
fiindcă« era neașezat la minte, tulbure ». Toader Tâmbure, fiul lui Gheorghe
și Ion Tâmbure, fiul lui Constantin, sunt buni povestitori și am cules dela
x) Informațiile din colecția inedită de documente asupra Iurcenilor, a d-lui Aurel
Sava, fost consilier la Curtea de Apel din Chișinău.
2) AUREL Sava, Documente istorice privitoare la târgul și ținutul Lăpușnei. Bucu-
rești, 1937, p. 121.	■
SPIȚA GENEALOGICĂ A FAMILIEI.
Soț și soție cu descendenți
Soț și soție fără descendenți
Povestitori decedați
Simian
în această spiță genealogică nu s’au notat decât descendența în legătură cu subiectul tratat.
P. V. ȘTEFĂNUCĂ: O FAMILIE DE
El DE POVESTITORI TAMBURE
Oochi/a
Ileana
Ioana
Tambure
Nicolae
Catrina
Utenie
Pave.
Ștefana
Nisporem
Maria
Paraschiva
Anuarul Arhivei de Folklor VI.
Leon
Nani
Vladimir
Mămăligă
Ileana
! născ.
Moliarciuc
Catinca
născ.
Hagiu
’ESTlTORl DIN IURCENI
MitrofanT~
Pobu
Alexandra	IIie
nbsc. Andriu
Tambure
79
O FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI
3
ei multe basme. Povestitorii cei mai tineri din familia Tâmbure sunt Si-
mion Tâmbure și Gavriil Botezat. Primul e fiul lui Toader Tâmbure,
iar al doilea e fiul Catrinei lui Gheorghe Botezat, născută Tâmbure (vezi
spița genealogică).
Isai Tâmbure, de 80 de ani (în 1939), nu știe carte, a fost, în tinerețe,
bun gospodar. Astăzi, fiind bătrân, e întreținut de fiul său Vladimir Tâm-
bure, gospodar mijlocaș. El nu s’a depărtat de sat decât până la Chișinău
și satele din împrejurimi.
Am cules dela el trei basme, o legendă despre originea tutunului (în
care, la sfârșit, ni se spune de unde se trage numele Chișinăului), o baladă,
jumătate în versuri, jumătate în proză și trei tradiții istorice în legătură
cu războaiele dintre Ruși și Turci. Aceste povești, legende și tradiții isto-
rice le-a învătat dela tatăl său Ion Tâmbure si dela Toma Mârza, un bătrân
povestitor din sat.
Isai Tâmbure a povestit, de mai multe ori, copiilor și nepoților săi
basmele și legendele ce le cunoaște, dar niciunul din ei nu le-a învățat.
Basmele și legendele cunoscute de el nu le-am întâlnit la ceilalți poves-
titori din sat. Fiind cu mult mai în vârstă, nu s’a întâlnit cu ei «la spus
povești », așa că odată cu moartea sa, va dispare din repertoriul de basme
și legende al satului comoara folklorică pe care o cunoaște.
Isai Tâmbure e un bun povestitor și te atrage prin tonul său bătrânesc
și sfătos. Basmele și legendele culese dela el sunt presărate cu multe cu-
vinte și expresii arhaice. Fiind însă prea bătrân, cu greu se lasă convins
să povestească.
Toader Tâmbure, de 61 de ani (în 1936), nu știe carte. Fiind sărac,
muncește cu ziua, toată primăvara și vara, pe la negustorii evrei din sat.
Toamna se angajează păzitor la viile sau livezile de pruni arendate de Evrei.
Nu a părăsit satul decât pentru a merge după cumpărături, la târgușoarele
din împrejurimi.
Am cules dela el 12 basme, pe care le-a învățat dela tatăl său Gheorghe
Tâmbure «noaptea la șezători, acasî, când torse fimeili. Tata prinde a li
spuni povești, ca sî nu adoarmî». A mai învățat povești și dela Țiganii din
Bursuc (sat vecin cu Iurcenii), despre care spune că « vine la lucru la noi.
Ii spune povești șî ieu li învățam ».	.
Din cele 12 basme pe care le știe, 6 au fost învățate dela tatăl său, 5
« din bătrâni» și unul « dela furci » (șezătoare).
Dela Toader Tâmbure s’ar fi putut culege mai multe basme, dar reve-
nind în al doilea an pentru cercetări, nu mai putea povesti cu claritate,
în ultimul an al vieții căzuse la patima beției și memoria îi slăbise cu totul.
Scurt timp după plecarea mea, a și murit.
Toader Tâmbure e cel mai bun povestitor din familie. Dela el au în-
vățat « să spună povești» cei mai mulți povestitori din sat. Pe el îl recu-
6*
4
PETRE V. ȘTEFĂNUCĂ
80
nosc, ca «tata poveștilor », fiul său Simion Tâmbure și Gavriil Botezat,
nepot, Ion Tâmbure, văr, Ifrim Contobei, Isai Lungu și alții.
Din bordeiul său sărac, el a făcut o adevărată școală de povești. In acest
sens, prețioase sunt informațiile nepotului său Gavriil Botezat, care ne spune:
« laram micușori, de vreo 15 ani și ne grămădeam la moș Toader Tâmbure
acasă, că era vădăoi și avea on flăcău de sama noastră —• Simion — și-1
puneam sara di ne spune povești. Dila dânsu li furam șî noi. Ne-adunam:
ieu, Simion Tâmbure, Toader Siorisi, Alexandru Donea, Dumitru Păun
(mort), Ifrim Contobei, Isai Lungu, frații Ion, Gheorghe și Ștefan Tomov,
Vasile Bouroș, Petrea Tudor și Vasile Motrea. Ședeam în casă la cald și
ne spune povești ».
Basmele culese dela Toader Tâmbure sunt cunoscute de aproape toți
ceilalți povestitori din sat. Multe din ele au frecvența de 3—5 povestitori.
Acest fapt vine ca o confirmare a celor declarate de povestitorul Gavriil
Botezat. Isai Tâmbure a fost sursa celor mai multe basme culese în
acest sat.
Ion Tâmbure, de 60 de ani (în 1939), nu știe carte, e gospodar mijlocaș.
Se ocupă cu agricultura, iar în timpul liber e și lemnar. A părăsit satul
cu ocazia războiului mondial (Simferopol-Crimeia). El a învățat povești
dela tatăl său Constantin Tâmbure, dela mama sa Ioana, născută Criva,
dela Grigore Cocu, socru și dela Toader Tâmbure. E bun prieten cu cei-
lalți povestitori din sat și se întâlnește deseori cu ei «la spus povești ».
Cele mai multe basme le ține minte din copilărie. A învățat însă câteva
mai târziu, după ce s’a însurat, dela socrul său Grigore- Cocu și dela un
Moldovean din satul Troițca, de peste Nistru, cu care s’a întâlnit, în
timpul războiului mondial, în orașul Simferopol.
Basmele învățate în copilărie le ține cu mult mai bine minte decât pe
cele învățate « mai dincoace », despre care spune că «încep să le uit ».
Ion Tâmbure nu știe carte, însă a ascultat basme dela un alt povestitor
din sat care cetise basme și le învățase dintr’o carte rusească. Dela acesta
știe basmul «Ilie Murumet» si « Solovei războinicul». Constatăm aici
un interesant caz de « coborîre în folklor » a unui basm publicat.
Dela Ion Tâmbure am cules 9 basme, pe care le știe: 6 dela tatăl său,
unul dela mamă-sa, altul dela socrul său Grigore Cocu și un basm dela
Moldoveanul, de peste Nistru, al cărui nume nu-1 mai ține minte.
Privitor la originea basmelor, el crede că «așa o fost, de-atâta se po-
vestește. O spus unu din altu, păr s’o audzît ș’o aziuns în vremea noastră,
înainti vremi, dacî iara oaminii buni, grăie Dumnedzău cu dânșîi, cum
grăim cu dumnevoastrî. Amu nu sî mai aratî Dumnedzău ».
După moartea lui Toader Tâmbure, povestitorul cel mai sfătos din
sat a rămas Ion Tâmbure. El are o dicțiune așa de clară, un graiu atât de
curgător și o intonație așa de plăcută, încât poveștile spuse de el capătă
81	O FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCEN1	5
un farmec deosebit. De multe ori povestește întâmplări destul de banale
din vieața sa, dar le povestește așa de frumos, încât te captivează dela
primele cuvinte.
Gavriil Botezat, de 36 ani (în 1938), nu știe carte, e muncitor cu ziua
în gospodăriile înstărite din sat. De câțiva ani, e vătășel la primăria locală.
Luptă cu greutățile familiei, având cinci copii și numai % ha de pământ.
A părăsit satul cu ocazia stagiului militar și a fost la Buzău, Cahul și Chi-
șinău. Gavriil Botezat e povestitorul cel mai adânc intrat în conștiința sa-
tului, mai ales printre tineret. Toți îl cunosc că « știe să spună povești».
Faptul se datorește, poate, și ocupației sale de vătășel, care îl face să vină
în contact cu multă lume.
Basmele ce le știe le-a învățat dela mamă-sa, Catrina Gheorghe Bo-
tezat, născută Tâmbure. Tatăl său nu știe să spună basme, deoarece
— după cum recunoaște Gavriil Botezat — «nu prea știe ce-i pe lume».
' Gavriil Botezat a mai învățat basme dela unchiul său, Toader Tâmbure,
dela Maria Zeru, țigancă din satul vecin Cristești, stabilită la Iurceni
și dela Ion Nica, prieten din copilărie.
Cele mai multe povești le-a învățat însă dela Toader Tâmbure, în
casa căruia a ascultat în copilărie și tinerețe, multe basme, ierni de-a-rândul.
Cât a fost neînsurat, a spus povești «la furci» (șezătoare) și clăci. In anu-
mite împrejurări, spune și astăzi. în legătură cu acest fapt, Andrei Mo-
creanschi, de 43 ani, secretar comunal din Iurceni, mi-a declarat următoa-
rele: « Lucram sara la primărie și îl puneam pe Gavriil Botezat să ne spună
povești. El ne spunea, noi râdeam și ne mai trecea somnul. Chiar și domnul
notar asculta și râdea ». Dela Gavriil Botezat au învățat să spună povești
, și alții. El recunoaște ca elevi în ale povestitului pe Gheorghe Arsenie, poves-
titor tânăr din sat și pe Marina Cobâlceanu, născută Botezat, soră, din
satul Țigănești, jud. Orhei. Aceasta, căsătorindu-se în alt sat, a dus cu ea,
de sigur, basmele auzite dela fratele său și dela alții.
î Dela Gavriil Botezat s’au cules 14 basme. El știe să mai povestească
l alte 41, culese dela alți povestitori din Iurceni.
Cât privește originea basmelor, el crede, deopotrivă cu toți ceilalți
r povestitori iurceneni, că « până n’o fost, omu, din capu lui, nu poate face
:	povești». Despre povestea cu « Căpcânii », basm cules dela el, crede că s’a
;	întâmplat. « Au fost în vremea aceia oameni care mânca carne de oameni.
I	Nu ieste si amu o tară unde se mănâncă cai ? Asa a fost o lume, de adună-
’ tură ».
După declarația de mai sus, identică în ceea ce privește conținutul cu
f declarațiile tuturor povestitorilor iurceneni, basmele ne aduc mărturia
• unor timpuri și fapte din trecut. Posibilitatea de creație personală a bas-
melor de către un povestitor oarecare este exclusă, după mentalitatea po-
; vestitorilor din Iurceni.	.
6	PETRE V. ȘTEFĂNUCĂ	82
Dintre aceștia, Gavriil Botezat este înzestrat cu cea mai vie și puternică
memorie. îi este suficient să asculte câteva frânturi dintr’un basm oarecare,
ca să prindă a-1 povesti mai departe, până la sfârșit.
Când își amintește conținutul vreunui basm spus de alt povestitor,
spune: « Povestea asta o stat într’un buzunar ascunsă». Tot el a mai recu-
noscut următoarele: «Eu știu multe povești, le fur ori și cum ar fi. S’o
ascult numai odată ș’o spun pe de rost, cum am ascultat-o, și la miezul
nopții. Chiar dacă-i lungă, ș’o ascult prima ’ntâi, o țin minți». Faptul
a fost verificat de nenumărate ori în timpul anchetelor folklorice la
Iurceni.
Simion Tâmbure, de 39 ani (în 1939), nu știe carte, e muncitor cu ziua
și olar. Dela el am cules două basme. Știe să povestească toate basmele
culese dela tatăl său Toader Tâmbure. A mai învățat basme dela Maria
Zeru, țigancă din sat și dela Gavriil Botezat, prieten din copilărie și rudă.
Cele mai multe basme le știe însă dela tatăl său, despre care spune:
«Iaca, povești am învățat dela tata, dar credzu (simbolul credinței) nu-l-am
învățat».
In legătură cu originea poveștilor, are și el aceeași credință a unor
fapte întâmplate, căci, «așa cum să iscodească cinevai o poveste ! Să mă
tai, că nu pot să iscodesc o poveste!».
*
* *
Dela acești cinci povestitori din familia Tâmbure am cules, cum am
arătat mai sus, 43 de basme, legende și tradiții istorice. Fiind rude, deci
în strânse raporturi de prietenie, basmele s’au transmis dela unii la alții
atât dela o generație la alta, cât și între membrii aceleiași generații. Unele
basme au fost învățate însă dela povestitori străini de această familie.
Urmărind sursa celor 43 de basme, despre 19 basme am aflat că au fost
învățate dela părinți, bunici și rude apropiate. Acestea au deci o sursă
familiară. Despre alte 24 de basme au spus că le cunosc « din bătrâni »
sau « dela furci » (șezători). Sursa acestora e în parte neprecisă. Ele provin
dela povestitori străini. Dacă presupunem că basmele despre care declară
că le știu « din bătrâni» au fost învățate tot dela membri ai familiei Tâm-
bure, atunci constatăm că mai bine de jumătate din numărul de basme
cunoscute de povestitorii din familia Tâmbure se transmit dela unii la
alții și formează comoara folklorică a acestei familii înzestrate cu darul
de a povesti.
Inafară de basmele culese dela fiecare povestitor, ei mai știu să pove-
stească și altele, care au fost înregistrate dela ceilalți povestitori din sat.
Am văzut, de pildă, că povestitorul Gavriil Botezat, dela care s’au cules
14 basme, mai știe alte 41 de basme. Dacă admitem și despre ceilalți po-
vestitori din această familie că știu cel puțin de două ori mai multe basme
83	O FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI	7
decât s’a notat dela ei, atunci, de sigur că zestrea folklorică a povestitorilor
Tâmbure e cu mult mai mare decât s’a putut aduna până în prezent. Nu
toți povestitorii din familia Tâmbure au predispoziții sufletești identice
pentru aceleași specii epice. Povestitorul Isai Tâmbure se. simte atras
mai mult de legende, balade și tradiții istorice. Lui Ion Tâmbure îi plac
mai mult poveștile cu hoți și strigoi, iar Gavriil Botezat are o înclinație
deosebită spre basmele cu animale.	'
Poate datorită faptului că legendele, baladele și tradițiile istorice cer
dela povestitori anumite aptitudini sufletești, urmașii lui Isai Tâmbure,
n’au putut să învețe nimic dela tatăl și bunicul lor. De aceea, cunoștințele
sale epice sunt sortite pieirii odată cu moartea sa (vezi spița genealogică).
Urmărind această spiță, dela cei mai tineri povestitori, până la cei mai
bătrâni, decedați, constatăm că ea însemnează o perioadă de 125 de ani.
Socotind câte 25 de ani pentru fiecare generație, avem cinci generații
(dintre care trei în vieață) la care basmele și fenomenul spiritual al poves-
titului s’a păstrat și transmis din generație în generație.
Păstrarea basmelor și obiceiului de a se povesti în mediul familiar se
explică, în primul rând, prin talentul de a povesti cu care sunt înzestrați
o bună parte din membrii acestei familii, iar în al doilea rând, prin rapor-
turile strânse de rudenie ce se păstrează între ei.
In satul Iurceni, ca și în întreaga regiune a Codrului din Basarabia,
sentimentul de rudenie e adânc înrădăcinat în sufletele locuitorilor. Rudele
între ele, se ajută la lucru, se apără în raporturile cu străinii, iar în anumite
zile, din timpul anului, petrec împreună. Sunt cunoscute «cumpăniile »
(petrecerile familiare) ce se organizează în timpul sărbătorilor de Crăciun,
Anul Nou, Bobotează și Paști, când cei mai tineri îi invită pe cei bătrâni
la masă, unde mănâncă, beau și cântă, trecând dela o casă la alta, până
noaptea târziu. Aceleași reuniuni familiare se fac și cu ocazia hramului
bisericii sau hramurilor familiilor, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil
și Sf. Neculai. Rudele între ele se adună vara la lucru, când se ajută, iar
iarna se întâlnesc la șezători. Dată fiind coeziunea mare dintre membrii
familiilor ce descind din același « bătrân », ne putem ușor explica, de ce
talentul de a povesti, ca și repertoriul de basme, legende, snoave și tradiții
istorice se păstrează și se transmit, la membrii aceleiași familii, din generație
în generație.
Constatarea ce se mai poate face e că fenomenul spiritual al povesti-
tului, ca și numărul basmelor, crește, odată cu pătrunderea în familie,
prin căsătorie, a altor povestitori. Povestitorul Ion Tâmbure a învățat
câteva basme dela socrul său Grigore Cocu. Fiul lui Grigore Cocu, Ion
Cocu, e un bun povestitor și am cules dela el 9 basme.
Au mai intrat, prin căsătorie, în această familie, cu talentul și zestrea
lor de basme, Despa, soția lui Ion Tâmbure și Ioana Crisa, soția lui Con-
8
PETRE V. ȘTEFĂNUCĂ
84
stantin Tâmbure (vezi spița genealogică). Talentul de a povesti s’a transmis
la această familie însă mai mult în linie bărbătească. Dintre femei, chiar
dacă au fost câteva (Alexandra Leon Nani, Ileana Vladimir Mămăligă
și Catrina Gheorghe Botezat) înzestrate cu darul de a povesti, după măr-
turiile urmașilor lor n’au întrecut prin talent pe ceilalți povestitori băr-
bați. N’am găsit nicio povestitoare în vieață la înălțimea talentului vreu-
nuia din cei cinci povestitori anchetați.
Povestitorii sau povestitoarele din familia Tâmbure, care se desprind
și pleacă, prin căsătorie sau migrațiune, în altă parte, duc cu ei darul de
a povesti și repertoriul de basme în regiunile în care se stabilesc. Astfel
Marina Botezat, povestitoare, s’a căsătorit cu un oarecare Cobâlceanu din
satul Țigănești, jud. Orhei. Ea va povesti, de sigur, în noul mediu familiar,
basmele învățate la Iurceni și va transmite, poate, darul de a povesti și
urmașilor săi.
* *
Basmele, ca și celelalte specii ale literaturii populare, trecând « din gură
în gură », se schimbă datorită gustului și posibilităților de creație literară
ale noilor povestitori. Speciile literare în versuri, cum sunt baladele, de pildă,
se modifică mai greu, deoarece povestitorii sunt constrânși să respecte
textele din cauza formei fixe a versurilor. Această constrângere este deter-
minată la basme numai de conținut si nicidecum de formă. De aici rezultă
> >
că posibilitățile de creație literară la basme sunt mai mari, în ceea ce pri-
vește forma.
Pentru a urmări modificările ce le poate suferi un basm când trece
din repertoriul. unei generații la generația următoare, am cules același
basm — « Ion Făt-Frumos, finul lui Dumnezeu » — dela doi povestitori:
Toader și Simion Tâmbure (vezi Anexa, p. 86). Fiul a învățat basmul
dela tatăl său. Constatările sunt următoarele: în linii generale, basmul are
la amândoi povestitorii cam același conținut. Prezentarea literară diferă
însă mult. Ne-am fi așteptat ca basmul povestit de fiu să aibă un oarecare
deficit literar față de cel cules dela tată. Se întâmplă însă contrariul.
Basmul cules dela Toader Tâmbure e prea rezumat. Cel cules dela Simion
Tâmbure are 0 acțiune bine închegată, desvoltată, cu dialoguri vii și su-
gestive motivări de fapte.
Față de basmul ascultat dela tatăl său, Simion Tâmbure a recurs la
o simplificare a acțiunii prin înlăturarea unui motiv care îngreuia povestirea
(Ex. Starețul și slujnica sa care rămâne gravidă).
Urmărind paralel felul în care se prezintă începutul basmului la cei
doi povestitori (p. 86, pasajul 1), constatăm că Toader Tâmbure ne dă
numai scheletul povestirii, faptele petrecute și atât. Simion Tâmbure
intervine cu explicații și motivări de fapte, care trădează din partea sa
85	O FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI	9
un simț literar cu mult mai pronunțat decât la tatăl său. El ne arată că
părinții fetei nu știau de fapta fiicei lor. De frica și rușinea părinților ea
s’a dus să nască în pădure. Dacă ar fi născut acasă, i-ar fi făcut pe ei de
rușine în sat. Și doar ni se spune că « erau gospodari ». în pădure a învelit
copilul în niște cârpe. Acest amănunt ne poate sugera ideea că ea, când
l-a părăsit, s’a gândit că se poate întâmpla să-l găsească cineva și să-l
crească. Instinctul de mamă nu dispăruse din sufletul ei.
In cuprinsul acestui basm (p. 91 și 93, pasajul 14), ni se arată, mai către
sfârșit, că Ion Făt-Frumos a omorît niște smei și a dus-o pe mamă-sa
la curțile lor. Basmul povestit de Toader Tâmbure ne enunță numai faptele
— omorîrea smeilor —• fără Să ne arate cum s’a petrecut acțiunea și prin
ce peripeții a trecut eroul.
Simion Tâmbure ne dă același fragment cu atâtea întâmplări plastic
prezentate și amănunte, încât suntem în fața unei pagini cu adevărat literare.
în basmul cules dela Simion Tâmbure întâlnim un fapt despre care
putem spune că e un element de creație personală în povestire (pasajul 15,
p. 93 ș: 94). Ion Făt-Frumos trebuia să aducă apă învietoare și apă întrupă-
toare dela « munții care se bat cap în cap ». Acolo a putut răzbate, ca să
ia apă din fântână, numai un ciocârlan șchiop, pe care i l-a dat sfânta Dumi-
necă în ajutor. Fântâna din care trebuia ciocârlanul să scoată apă nu era
însă ca toate fântânile: « din gurî și pân în fund îs numa sârmi în crusi di
mahnet » (curent electric). De aceea ciocârlanul « când o zburat iei în sus,
o atins cu aripa o sârmî și o sîmțît zmeii»; dar « când s’o bătut munții cap
în cap, iei o fost în nantu seriului ».
în basmul lui Toader Tâmbure nu se vorbește de nicio fântână, nici
chiar de cele fără «sârmî cu mahnet ».
Toader Tâmbure, bătrân și neumblat prin lume, nu avea cunoștințele
despre electricitate, chiar așa de elementare, ale fiului său, care plecând
din sat în alte părți a aflat despre proprietățile și întrebuințările curentului
electric. Cunoștințelor sale științifice le-a găsit o întrebuințare în basm.
Prezentarea prea rezumativă a basmului lui Toader Tâmbure se ex-
plică și prin aceea, că el fiind la o vârstă destul de înaintată, memoria îi slă-
bise și nu mai putea povesti la bătrânețe cu lux de amănunte. Simion
Tâmbure a ascultat basmul în copilărie, când tatăl său era în plină matu-
ritate folklorică, și când putea să i-1 spună mai desvoltat. La basmul ascultat
atunci, a mai adăugat și el o serie de amănunte nouă, care, incontestabil,
trebue considerate ca elemente de creație proprii.
ANE
FĂT-FRUMOS, FI NU
Povestitor:
TOADER TÂMBURE
60 ani, nu știe carte
(August 1935)
O dat Dumnedzău ș’o fost o fatî mari
ș’o făcut on copchil șî l-o- ’nfășăt șî l-o
lipădat într’on pustiu.
3	Da on pustnic - iara în păduri, - l-o
găsît șî l-o luoat șî l-o dus la bordeiu lui.
Pustnicu prinde capri sălbatisi șî li
mulze șî hrăne copchila seia, cî fatî iara.
Ș’o crescut ie fatî mari.
3	Iaca on simandrit x) ave o fatî slugî.
Șî iei o umblat cu dânsa ș’o făcut-o
groasî. Iei dzîse cî-i groasî c’on flăcău,
slugî la dânsu și iei — numa sî nu spui
pi dânsu.
Fata o dat flăcău la sud 2) s’o iei, da cî
iei n’o vrut s’o iei, o dzîs cî nu-i di
dânsu groasî.
La sud l-o chemat șî pe pustnicu seia
din păduri sî ziudisi.
4	Pustnicu o prins on lup în loc di cal,
s’o suit călări, ș’o luoat on bălaori ’n
mânî ’n loc di ghisi ș’o vinit la sud.
x) arhimandrit.
2) judecată.
X A
LUI DUMNEDZĂU
Povestitor:
SIMION TÂMBURE
39 ani, nu știe carte
(Februarie 1939)
1	O dat Dumnedzău ș’o fost o fatî mari
șî ie o făcut on copchil. Nu știe părinții ii
di dânsu. Șî al di tat-so iara gospodari.
Ii i-o fost rușîni când o vădzut cî-i
groasî. S’o dus ș’o făcut într’o păduri —
o făcut o fatî, o ’nvălit-o în niști cârpi
acolo, o lipădat-o șî s’o dus acasî.
2	îmblând prin păduri o dat piști cop-
chilu seia on pustnic șî l-o luoat cu dânsu
la bordeiu lui.
Șî iei prinde capri sălbatisi șî li mulze
șî hrăne copchilu.
Șî o făcut fata mărișoarî, o crescut-o.
De-amu ie prinde a mătura prin casî,
făse mâncări.
«7
O FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI
II
— âi vă iești vouî, si m’aț chemat
pi mini ? i-o ’ntrebat pustnicu.
:— Iaca si: ziudicăm fata iasta cî ie
dzîsi cî-i cu mini groasî, da ie-i c’on
flăcău di șădi la mini.
Da pustnicu o dzîs: « On vidă acuș ! ».
S’o dus pustnicu ș’o pus mâna pi pân’-
cili 2) feti ș’o dzîs: «Măi, di iești în
pân’cili mâni-ta, di sini iești făcut ? ».
Pruncu din pân’cile mâni-sa o dzîs:
« Di simandritu ! ».
Pustnicu o dzîs: «Videț di sini-i
faptu.’ Pintru di si dai zina pi flăcău,
dacî di duneta-i făcut ? ».
Șî l-o mai întrebat ș’a doilea pi cop-
chil în pân’ci, păn di trii ori șî tot așa
o spus.
— Hai întrebaț șî voi! A grăi cu voi ?
O ’ntrebat șî n’o grăit, numa cu pust-
nicu o grăit. Flăcău o scăpat.
Pustnicu s’o suit călări pi lup șî s’o
dus în pustiu lui.
5 Pustnicu o prins on pești șî i l-o dat
fetii seliia cari o crescut-o iei: «Na, fa,
peștili ista, să-1 radz și să-1 frizi. Ieu
mă duc la biserici. Da sî nu guști păr 2)
oi vini ieu I ».
Ie o dzîs cî n’a gusta. Ie ș’o făcut
socotealî rădzând, așa: « Sî ieu de isea,
sî cunoaști, sî ieu di dincoasi, sî cu-
noaști, da ia sî ieu de isea » — ș’o luat
on soldz șî l-o supt.
Ș’o pornit groasî din soldzîli sel di
pești.
Când o vinit pustnicu dila biserici șî
i-o pus dzamî, iei i-o dzîs: «Tu, fa, ai
mâncat din peștili ista ? ».
Da ie o dzîs cî n’o mâncat.
3	Șî iei o prins on pești mari șî i l-o
dat feti sî facî mîncari șî i-o spus: « Sî
nu mănânsi dintrânsu păn si n’oi vini
ieu dila biserici, -cî ieu am sî cunosc
dacî-i mânca ! ».
Ie o dzîs cî nu mănânci. Ie o dres
peștili ș’o luoat on soldz ș’o dzîs: « Am
sî sug șî ieu on soldz; cred că n’a mai
cunoaști ! ».
Șî ie o pornit groasî din soldili seala.
Când o vinit pustnicu dila biserici,
o dzîs: « Ț-am spus sî nu mănânsi din
pești; di se-ai mâncat? ».
—• N’am mâncat, o dzîs ie.
— Am sî cunosc dacî n’ai mâncat.
Di si nu m’ai așteptat sî vin dila biserici ?
O dat Dumnedzău ș’o crescut în pân’ci.
Da pustnicu: « Iaca, ai dzîs cî n’ai mâncat,
da ai pornit groasî! ».
Când o aziuns la nouî luni di dzîli,
s’o împlut pântisili, sî cunoștă ghini.
4	lacătă, o aflat sineva cî pustnicu
trăiești ’n păduri c’o fatî mari ș’o făcut-o
') pântecele.
2) până.
PETRE V. ȘTEFĂNUCĂ
6 Ș’o făcut ie on băiet. Pustnicii o luoat
copchilu șî l-o dat la cheptu ii ș’o dzîs:
« Când oi puni ieu mâna, atunsi sî sî
dislicheascî copchilu tău dila chiept! ».
Ș’o alungat-o. Iei sî teme ca sî n’ai
ziudisi șî pi dânsu ca pi simandritu,
cî di dânsu-i făcut.
7 Ie s’o dus în lumea lui Dumnedzău.
Ș’o crescut copchilu seia mari la țâțî,
iara cât dânsa, al târâie la chiept și nu
sî mai dizliche.
8	Cum merze odatî pi drum, s’o dat la
o marzinî di drum sî sî hodineascî. Trese
pe-acolo o taburî di carî. Da on car,
*) «Treaba s’o mântuit».
88
groasî șî l-o dat în ziudicatî. Le-o vinit
cității șî s’o dus la ziudicatî.
Pustnicu o prins on lup șî s’o suit
călări pi lup ș’o prins ș’on șărpi șî l-o
luoat în loc di ghisi șî s’o dus la ziudi-
catî cu fată împreunî.
Colo l-o ’ntrebat: « Cum di te-o aziuns
pi tini capu, on pustnic — te-ai dus la
pocăințî •— di te-ai aninat di copchila
asta ? ».
Pustnicu o dzîs: « Nu-i adevărat t
Putem sî fasim întrebări! ».
Fata o spus cum s’o tîmplat, din capu
locului, cu soldili.
Ziudicătorii n’o credzut; o dzîs cî fata
țîni cu pustnicu.
Pustnicu o ’ntrebat copchilu din pân-
ticili fetii, da ziudicătorii sî niera cu
toțîi.
Pustnicu o ’ntrebat: «Măi băieți, di
sini iești făcut ? ».
Din pântici o răspuns: « îs di siman-
drit făcut! ».
Taman asimandritu-i ziudica. Șî di
cari îi ziudica, di asela sî anina șî cop-
chilu .
Asimandritu l-o ’ntrebat pi pustnic di
si mănânci miercurea și vinerea lapti.
Da iei o dzîs așa: « Nu ’ntreba di lapti,
faptili sî-n sii buni ».
Dela s’o atcăjît x) șî pustnicu o vinit
iarî la bordeiu lui.
5 Dă Dumnedzău șî fasi fata seia on băiet.
După si l-o făcut ghinișor pustnicu o
cautat-o ca o moașă pi fată. De-acolo
i-o luoat și i-o ’nfășat copchilu și i I-o
lichit la chiept ș’o spus: « Când oi în-
tindi eu mâna spre tini, atunsi sî disli-
cheascî copchilu ista dila chieptu tău,
pintru cî nu m’ai ascultat».
6 Fata o ’nseput a plânzi șî s’o dus pi
lumi cu copchilu Ia chiept. N’ai pute
înfășă, n’ai pute scălda, cî iera înzemâ-
nat di chiept. L’o purtat v’o optspresi
ani la chiept. De-amu n’ai mai pute
duși cî sî târâie chisioarili di pământ.
7 O stat într’o marzinî di sat sî hodi-
neascî și ie. Tresi o taburî di carî pi
■ drum, pe-acolo pi lingî dânsa. O trecut
O FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI
8g
la urmî, ave o roatî fărfăratî. Tresi o
șopârlî cu niști pui ș’o usis roata on
pui. Șopârla o ’mblat încoasi șî ’ncolo. Ș’o
adus trii pai ș’o dat c’on pai pi puiu
seala.
Da fata șîde șî sî uita sî vadî se-ar sî
facî sopârla. Cum a să-1 înzii, dacî i-o
dat mațîli afarî.
Când o dat cu a triilea pai, o pornit
puiu după dânsa. Ș’o lepădat paili selea
acolo. Ie s’o târâit cu băietu păr la paili
selia, s’o luoat sî dăi sî dizlicheascî pi
băiet. O dat c’on pai, băietu o nișcat.
Ș’o dat cu a doilea pai șî când o dat și
cu a triilea, o sărit băietu dila chieptu
ii ș’o dzîs: « He, he, he, mamî, tari am
mai adornit! ».
— Hei, ci, dragu mami, tari ni-ara rău
șî niia ! Putem sî mor și ieu, sî mori și tu.
9	De-acolo s’o apucat ș’o făcut on bordei
la marzina satului.
— Du-ti, mamî’n dughianî șî-ni cum-
pără ser șî-ni fă la cutări meșter on
buzdugan.
10	S’o dus mă-sa ș’o cumpărat ser ș’o
dat la meșter ș’o făcut buzdugan. Când
l-o zvârlit în sus, o țînut palma ș’o chicat
buzduganu-n palma lui șî s’o rîsîchit.
O trimăs-o pi mă-sa de-a doilea:
« Du-ti, mamî, șî cumpără, toati asili
din dughianî șî fă-hi on buzdugan, cî
seru-i zgruhos șî sî lățăști, da asela-i
oțăl.
S’o dus și i-o luoat șî i-o făcut buz-
dugan. L-o loat șî pi aseala șî l-o aruncat.
Când o chicat în palmî, o sărit iarî ’napoi
în sus. Când o vinit a doilea ’n zios, l-o
prins di nijloc.
11	—Apu mamă, șădz la bordei, cî ieu
mă duc șî ț-aduc di mâncări. Zvârle cu
x) o zi și noapte, 24 de ceasuri.
2) vânătoare.
13
ș’o siopârlî cu v’o trii pui pi lângî dânsa,
de-a curmedzușu drumului. Ș’o trecut o
roatî fâlfăratî ș’o călcat on pui di sio-
pârlî, i-o ieșît mațîli, ș’o murit acolo.
Fimeia șîde zios și sî uita la puiu șei
di siopârlî. Da siopârla îmbla șî ’ncolo
șî ’ncolo șî iar sî dusă prin buruieni, ș’o
vinit cu trii pai ’n gurî șî le-o pus zios
lîngî puiu sei mort ș’o luoat on pai ș’o
dat pi puiu șeala șî s’o prins a ’ndrepta'
puiu iarî. Ș’o luoat alt pai șî când o ’m-
plinit cu trii păișoari, o prins a porni șî
puiu după siopârlă. Da fata s’o nierat:
« A sî mă duc sî ieu șî ieu aseli trii pai».
Ș’o luoat paili ’n mână ș’o dat pi copchil
odatî c’on pai, ș’o dat di dădăori x) șî
iei da din chisioari, flăcău seala si iara.
Șî când o dat di trii ori, iei o sărit drept
în chisioari. Ș’o dzîs: «Mamî, tari am
mai adornit! ».
— Hei, dragu mami, avei s’adorni di
vesi, da ci, am avut noroc de-o siopârlî,
cî si-o făcut ie, am făcut șî ieu.
8	Iei nu crede: « Mamî, si sat i-aista ? ».
— D’apu, ci, nu știu ieu sîngur si
sat i-aista ».
Du-ti șî vedz sînt dugheni în satu
ista. Sî cumperi tot seru din dugheni,
sî-ni fac on buzdugan.
9	S’o dus mă-sa ș’o cumpărat ser ș’o
dat la on meșter, la on serar șî i-o făcut
on buzdugan, șî când l-o luoat în mânî
șî l-o zvârlit în sus, n’o vinit o sutcî,
așa vârtos si iara. Șî când o țînut mâna
s-al prindî, s’o turtit în mâna lui buzdu-
ganu. O fost seru moali.
Șî i-o dzîs mâni-sa: « Nu-i bun,
mamî, sî ti duși s-al duși înapoi, s-al
plătești; sî cumperi tăti asili, tăt oțălu,
sî-ni fac altu.
Ie s’o dus șî i-o cumpărat toati asili
șî tot oțălu șî seraru i-o făcut altu mai
bun. L-o zvârlit ș’aista iar în sus. Aista
n’o vinit douî dzîli. Șî când o vinit, l-o
apucat di nijloc șî tot o fost bun; foc
ieșă dintrânsu când l-o prins.
10	Aista-i bun, mamî. Mamî, ieu mă
duc la ahotî 2), da duneta șădz în casa
PETRE V. ȘTEFĂNUCĂ
90
buzduganu ’n iepuri, al omora ș-al aduse
mâni-sa acasî.
12 S’o dus a doilea iar la pândî. S’o ’ntâl-
nit cu Dumnedzău șî cu sfântu Petrea.
Dumnedzău l-o ’ntrebat: « Măi băieți, ia
sî ’ntreghi tu pi mă-ta, iești botizat
ori nu ». S’o dus ș’o ’ntrebat-o: « Mamî,
sînt ieu botizat ori nu ? ». Da mă-sa i-o
dzîs: « Dragu mami, nu iești botizat, c’ai
șădzut nouî ani la chieptu nieu ».
S’o luoat șî s’o dus iarî tot la locu
asiala. O găsît iar pi Dumnedzău șî
sfântu Petrea. Dumnedzău dzîsi: «Măi
băieți, ai întrebat-o pi mă-ta ? ».
— Ci, am întrebat-o.
— Și ce-o spus ?
— O dzîs cî nu-s botidzat.
Dumnedzău o grăit cu sfântu Petrea:
«Petri, hai s-al botidzăm noi ! ». L-o
luoat șî l-o dus la on pârău, l-o muiet
șî l-o blagoslovit șî l-o botidzat. I-o pus
numili: Ion Făt-Frumos, finu Iui Dum-
nedzău. Nănașii, de-amu: « Hadi la mă-ta,
măi, sî-i spunim cî te-am botidzat! ».
Când o mărs acolo, i-o spus: «Fimei
hăi, am botidzat copchilu 1 ».
—• Cum al chiamî ?
—■ Ion Făt-Frumos,finu lui Dumnedzău.
O făcut mă-sa masî șî i-o prinit ca pi
niști cumătri. Dumnedzău o dzîs: « Când
ni dai colasi, amu ori mai târdzâu? ».
Mă-sa o spus: « Pin cutări vremi vă
dau colasii ».
iasta. — O nănit o casî ’n marzina
satului.
S’o dus la păduri ș’o vânat șî si vâna
i-o adus mâni-sa.
tt Ducându-să pi drum, s’o ’ntâlnit băietu
cu Dumnedzău și sfântu Petrea. Iei iara
di douădzăsi di ani.
— Un’ ti duși tu măi băieți ? l-o ’ntre-
bat Dumnedzău.
— Mă duc la ahotî !
— Măi, da tu iești botizat ?
Da iei o spus: « Nu știu; nu iii-o spus
mama cum mă chiamî.
— Ia s ti duși tu acasî șî s’o ’ntreghi
pi mă-ta cum ti chiamî șî dacî nu iești
botizat, sî vii tot pe isea, cî ti botizăm
noi. S’o dus ș’o vânat și i-o adus mâni-sa
mâncări pi v’o săptămână. Ș’o ’ntrebat-o
pi mă-sa: «Mamî, cum mă chiamî pi
mini ? îs botidzat ieu ori nu ? ’>.
■— Nu iești botizat, dragu mami, n’ai
numi. — Șî i-o spus si s’o tîmplat.
Mamî, ieu mă duc șî mă botedzî doi
oameni. M’am întâlnit cu dânșii pi
drum șî m’o ’ntrebat îs botezat ori
nu ș’o spus, dacî nu-s botizat, sî mă
duc sî mă botezî. S’o dus la dânșii.
— Ai întrebat-o pi mă-ta, iești bo-
tizat ?
Am întrebat, da nu-s botizat.
Hai sî ti botizăm noi.
S’o dus la on pârâu ș’o blagoslovit apa
seia șî l-o dizbrăcat cu chielia și l-o
botizat și i-o pus numili: Ion Făt-Frumos,
finu lui Dumnedzău.
De-amu sfântu Petrea o dzîs așa:
« Doamne, cu si dar poț s-al mânțâhești
pi sinu-to ?
— leu îi dau puteri cât știu ieu, o
dzîs Dumnedzău.
Băietu o dzîs: « Hadeț la mama me, sî
' știi șî ie cî m’aț botizat, sî știi șî ie di
nănașii riiei 1 ».
Ș’o vinit la mă-sa tustrei, ș’o mâncat,
bini, ș’o băut ș’o pitrecut, ca cum pitresi
lumea Ia scăldătoare 2). Aseia i-o fost șî
scăldătoarea șî cumătria odatî.
*) închiriat.
2) botez.
91
O FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI
’3 L-o luoat pi sinu-so cu dânșii: Pi
drum, l-o trimăs la on boieri: « Du-ti,
măi, șî seri sî-ț dăi sî trierăm ».
S’o dus ș’o serut șî boieriu le-o dat în
parti. Ion Făt-Frumos luoa pașca cu
țârnisi x) șî da foc. Grâu s’aleze de-oparti
șî pleava de-o parti. Da boieriu sî uita.
S’o dus la alt boieri, n’o vrut sî-i dei sî
trieri ș’o dzîs: « Las c’oi triera ieu ș’așa ».
Când s’o dus Ion Făt-Frumos șî i-o dat
foc,’ o ars scârta 2) ș’o rămas boieriu sărac.
Dumnedzău și sfântu Petrea s’o dus
la mă-sa ș’o luoat colasii. Partea cât o
câștigat-o Dumnedzău și sfântu Petrea,
i-o dat-o lui sinu-so, l-o ’nzăstrat și i-o
făcut o curți.
14 Ș’o lăsat-o pi mă-sa acolo sîngurî șî
iei s’o dus în pustiu. S’o dus în pădurea
zmeilor șî acolo o usis zmei. De-acolo
s’o dus ș’o luoat-o pi mă-sa ș’o adus-o
la curțîli zmeilor. Da on zmău nu l-o
usis; l-o ’nchis într’on poloboc șî l-o ’nser-
Cuit. Dac’o adus-o pi mă-sa acolo, i-o
spus: «Na, mamî, chieili, sî îmbli pis’tot
locu, da aisia sî nu întri ! ».
Undi iara zmău nu i-o dat voi sî întri.
Iei s’o luoat șî s’o dus la vânat.
Dumnedzău și sfântu Petrea s’o dus
dila ii.
Băietu o rămas numa iei cu mă-sa.
Așa puteri si avă, sî ș-avut3) pământu
toartî, al întorse cu fața ’n zios.
Mamî, de-amu ai mâncări pe-o săp-
tămână, cî ieu mă duc la ahotî, mai pi
diparti.
Mărgând iei pin pustietăț așa, o ’noptat
ș’o rătăsit. S’o suit într’on copac ș’o
vădzut o luninî diparti, ș’o mărs păr
la lunina seia. Când o aziuns la luninî,
acolo iara curțîli zmeilor. Da ii șîde,
zmei, la masî. Iei s’o dus păn în tindî
ș’o suflat pin crăpătură ușii. Lor le-o
anirosît: «Puți a om primintean4) la
noi în casî ».
— Doamni ferești ! — fasi alt zmău.
Nu sî poati sî calsi om primintean
pe isea; pasîri măiastrî nu vini, da tocma
om primintean !
Când o mai suflat odatî, le-o vinit
hirozna 6) la toț.
■—• Ia dischidi ușa măi, șî vedz sini-i.
Când o dischis ușa, Ion Făt-Frumos o
întrat în casî. Ii o audzît di Ion Făt-
Frumos, da di vădzut nu l-o vădzut.
Da atunsi chiar l-o vădzut.
’) cutia cu chibrituri.
2) jireada de grâu.
3) să fi avut.
, 4) pământean.
3) mirosul.
16
PETRE V. ȘTEFĂNUCĂ
92
— & cauț tu pe-isea, măi ? l-o ’ntrebat
zmei.
— M’am rătăsit șî ieu pe isi!
— Șădz la masî și tu cu noi! Zmei
serbă bou ’ntreg, șîde siolanili ’ntrezi pi
masî.
Ion Făt-Frumos o luoat on siolan mari,
o ros carnea di pi dâns și după si-o
mântuit carnea di mâncat, o luoat șî
când l-o lozit pe-on zmău în cap, l-o
omorît deodatî.
— Săriț, măi, cî iaca mă usidi, o
strigat zmău.
Alt zmău o spus: « Iei nu știi un’ sî
dăi oasîli. — Dă*li ia colo la gunoi, în
ungheri!
Ion Făt-Frumos o luoat alt siolan
mai mari ș’o mâncat carnea di pi dânsu
șî când l-o lozit șî pi altu, încî mai tari,
l-o dat gata. Da ii răb’di *) l-o apucat ca
s-al usidî pi Făt-Frumos.
Ionel, când o pus mâna pi buzdugan,
s’o ’nvârtit întrânșii șî i-o pus la pământ
pi toț.
La unu i-o rupt numa o mânî ș’on
chisior ș’asela o strigat: «loani, Ionel,
nu mă usidi di tot pi mini, sî mărg sî-ț
arăt ieu toati selia în iconomia asta ! ».
Nu l-o usis di tot șî i-o dzîs: «Hai șî
ni-ei arăta ».
I-o arătat besiu cu bani, i-o arătat
magazîia sei cu pâni, besiu cu băuturi,
grajdu cu ziti, se-avă furati ii.
Ion i-o spus: « Am s ti ’nfund într’on
poloboc ș’am sî-ț dau di mâncări ».
Șî l-o pus într’on besi pi zmău șî i-o
pus la ușî lăcatî cât păduchili șî chei
cât purisili. Ș’ave douîspresi uș păr la
dânsu, ’n fund acolo, toati ’ncuieti, ș’o
luoat cheili dila toati grajdurili, dila toati
besiurili, o ’ncuiet pis’ tot locu. O luoat
. cheili ’n buzunari șî s’o dus la mă-sa.
Ș’o adus-o pi mă-sa la curțîli zmeilor:
« Na, mamî, pi mânî, toati cheili. Iacă
colo-s bani, colo-i băuturî, colo-i grâu;
pis’ tot locu sî întri, da aisi undi-i lăcata
ca păduchili și cheia ca purisili, sî nu
întri!
repede.
93
O FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI
15 Mă-sa o dzîs: « Cum ieu ațâța ani l-am
purtat la chiept șî toati le văd șî numai
aisea sî nu văd ! Am sî mă duc sî văd
șî aisea si-i ».
O ’ntrat în besiu seia șî l-o găsît pi
zmău. Zmău i-o dzîs:
«Hii, drăguți, si sî fasim noi să-1
usidim pi f’s'iorî-to sî trăim amândoi.
Sî ti fasi bolnavi și sî dzîsi cî țî-i a mânca
di carni di lup. S’a duși la lup și l-a
mânca.
16 Când o vinit dila vânat, mă-sa bolnavi.
— & țî-i, mamî, băi ?
— Tari m’am mai bolnăvit. Da am
zisat că dacă aș mânca carni di pui di
lup, m’aș îndrepta.
S’o dus sî-i aducî. Când s’o dus la
lupi, aici o dat sî usidî on pui di lup
s-al iei. Da lupoaica al zărești: « loani,
loani, si vrai sî fasi tu ? ».
— Vrau sî ieu on pui de-a tău!
— Mă-ta nu vra s ti creascî, da vra
s ti prăpădeascî. Na-ț on pui dila mini
șî ti du șî i-al du.
Când s’o dus, da ie șîdă cu zmău.
— N-oi întră, dragu mami!
S’o pornit iei la ahotî, iarî.
>3 Da ie o dzîs: «L-am purtat ieu atâta
vremi la chiept șî cum sî nu întru sî
văd șî ieu si-i aisea ? Când o dischis
colo ușili, da zmău o dzîs: «He, he,
drăguțî, da târdzâu te-arăț la mini!
Adâ-ni o cofî di apî, cî crăp di săti ».
I-o adus o cofî, o baut-o ș’o plesnit
on sere.
— Da sî-hi mai aduși o cofî 1
I-o mai adus o cofî, o băut-o ș’o
plesnit alt sere.
— Da sî-hi mai aduși o cofî!
I-o adus șî o băut ș’o plesnit toati ser-
curili. Ș’o luoat iei ș’o strâns-o ’n brațî
ș’o sărutat-o ’n fațî: « Amu iești a mea
șî ieu a tău. Da cum sî fasim noi sî știm
puteria lui f’siorî-to ?
— Păi, ci, da cî mă-i învăța !
Sî ti fasi bolnavi șî sî dzîsi c’ai zisat
cî țî-i a mânca di carni di pursel dila
scroafa roșîi, cî acolo nu mai poati iei
răzbați. Șî dacî ț-a aduși, te-oi mai
învăța.
L-o ’ncuiet șî s’o dus ie iar în casî.
14 Când o vinit Ionel dila vânat, mă-sa
bolnavi.
— Dă, mamî, sî mănânc !
— Hei, dragu mami, mă tin’cî r) ieu
am sî mor.
— Da si ai, mamî, cî mă scârghești 2)
cu totu. Ni-o trecut foamea și hii di
scârbi. Si mâncări sî-ț aduc ieu, cî sî
ti ’ndrepț ?
— Of, dragu mami, par’cî ni-ar si a
mânca di carni di pursel dila scroafa
roșîi.
— Mă duc, mamî, sî-ț aduc !
S’o dus iei la sfânta Duminici, ș’o
bătut în poartî, ș’o ieșit de-acolo sfânta
Duminici ș’o dzîs: « Si îmbli, Ionel ? ».
— Ni s’o ’mbolnăzit maicî-mea șî mi-o
spus cî-i a mânca di carni di pursel dila
scroafa roșîi.
— He, hei, loani, mă-ta nu vra s’ti
creascî, da vra s ti prăpădeascî! Da ț-a
aziuta Dumnedzău ! Vin în casî!
0 mă tem că.
2) mă ’ntristezi.
7 Anuarul Arhivei de Folklor VI
PETRE V. ȘTEFĂNUCĂ
i8
— Liai, iaca vini!
— îi vârtos piști samî !
—■ Na-ț-al, mamî 1
7 Iei s’o dus iar la vânat. Zmău i-o
dzîs mâni-sa: « S-al trimeț s’aducî apî
’năiutoari 1) șî apî ’ntrupătoari, cî acolo
când l-or prindi zmei șî lei, au s-al
usigî».
Când o vinit iei dila vânat, o găsît-o
iar bolnavî. Șî l-o trimăs după apî șî
iei s’o dus. S’o dus la sfânta Duminici
ș’o bătut în poartî.
— ăi cauț fiule ?
— Iaca, maica hi-i bolnavî șî-ni trebu
apî ’nziutoari șî apî ’ntrupătoari. Un’ sî
găsăsc ieu ?
Ie i-o spus: « Mă-ta nu vra s ti creascî,
da vra sti prăpădeascî! Șădz aisea șî
ti hodinești I ». Și sfânta Duminici o tri-
măs pe-on siocârlan șchiop ș’o adus apî
’nziutoari și apî ’ntrupătoari. I-o dus iei
mâni-sa.
—■ Ihai, vini! Ș’acolo o dovidit! îi
vârtos piști samî!
94
L-o chemat în casî, l-o ospătat șî i-o
spus■ « Na-ț calu hieu, cî cu a tău n’ai
sî poț răzbați! ».
Șî iei o luat calu și pe-a lui l-o lasat
aisi șî s’o dus drept deniadzî la lacu
cu lapti dulsi. Acolo sî scălda porsii, șî
iei s’o dat într’on zenunchi ș’o vrut
sî ’mpuști on purcel. Da scroafa l-o
vădzut.
— ăi vrai sî fasi, Ionel ?
— Vrau sî ’mpușc on purcel.
— Las cî ț-al dau ieu ziu !
Șî i l-o dat ziu ș’o vinit la sfânta
Duminici și sfânta Duminicî i-o dat alt
pursel șî pi aseia l-o oprit la dânsa.
S’o dus la mă-sa cu purselu: Na-ț-al.
mamî!
Când l-o văzut colo, s’o ’ndreptat
mă-sa.
■5 Iei s’o dus iar la ahotî pi v’o trii dzîli,
patru. Ii iarî s’o ’ntâlnit. Al întreba ie
pi zmău: Oari si sî-i mai dzîc, si sî-i
mai ser ?
— Sî ti fasi bolnavî iarî, și sî spui
c’ai zisat cî țî-i săti di apî ’nziutoari șî dî
apî ’ntrupătoari, di un sî bat munțîi cap
în cap.
O vinit dila vânat, mă-sa bolnavî.
Ie i-o spus: Nii hi-i rău și ni-i săti di
apî ’nziutoari și apî ’ntrupătoari. Par’cî
m’aș îndrepta, dac’aș be.
Iei s’o dus iar la sfânta Duminicî.
— ăi îmbli, Ionel, l-o ’ntrebat.
Ni-i bolnavî mama iarî șî hi-o spus cî
i-i săti di apî ’nziutoari și apî ’ntrupă-
toari. Cî s’ar îndrepta, dac’ ar be.
— Vin în casî, Ionel !
L-o pus la masî, l-o hrănit, l-o sinstit.
— Ionel, ti-i niera, di-i scăpa diacolo.
Mai sîngur ieu nu știu undi-i apa iasta.
Ș’o strigat ie toati păsărili di pi lumea
asta sî li hrăneascî șî le-o ’ntrebat: «Nu
știț voi undi sî bat munțîi cap în cap
șî iești apî ’ntrupătoari șî apî ’nziutoari ? ».
— Nu știm, maicî, noi. Da iești on
siocârlan șchiop, aseia trebu sî știi, cî
locuiești pe-acolo.
— Ia sî mai stăm, oleacî, Ionel, poati
sî vii ș’asela.
’) învietoare, vie.
9$	O FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI	19
Ș’o vinit ș’asela piște-on ceas. Șî l-o
’ntrebat: «Nu știi undi-s munții cari
sî bat cap în cap ? ».
— Știu.
— Iești apî ’nziutoari și apî ’ntrupă-
toari acolo ?
— Iești, da tari-i cu pazî acolo. N’am
sî pot răzbați, cî-i numa o sîngurî fân-
tână șî fântâna sei din gurî șî păr în
fund îs numa sârmi în crusi di mahnet ’).
Nu poati sî întri nimi, sî iei apî de-acolo.
— Sî poati cî s’adusi tu douî șîpureli 2)
di apî de-acolo ?
-— Sî poati sî mă duc, maicî ! Șî i-o
legat sfânta Duminici, douî șîpușoari 2)
la gât.
Dacî sî duse Ionel acolo, tot una nu
scăpa.
S’o dus siocârlanu, piști nouî mări„
piști nouî țări ș’o aziuns acolo, drept
deniadzî, când sta zmei toț la masî. Șî.
iei s’o slobodzît printri sârmili selia ș’o-
luoat douî șîpușoari di apî ’nziutoari și
di apî ’ntrupătoari.
Când o zburat iei în sus, o atins cu:
aripa o sârmî șî o simțit zmei șî când
s’o bătut munții cap în cap, iei o fost
în nantu serului. Ș’o aziuns la sfânta
Duminici:
— Iaca am adus, maicî!
Sfânta Duminici, le-o oprit șîpușoarili
selia și i-o dat lui Ionel alti șîpușoari di
apî di iastalantî.
— Du-ti șî-i du !
Când o vinit iei la mă-sa acasî: « Iaca
mamî, ț-am adus ! ».
Mă-sa o dzîs: «Valeu, dragu mami,
iaca cum am băut, cum m’am îndreptat!».
O mai stat iei v’o trii dzîli acasî păr
când s’o ’ndreptat ghini mă-sa. De-acolo
o dzîs: « Mamî, mă duc iar la ahotî șî
n’am sî viu v’o săptămâni.
Du-ti, dragu mami !
18 Si sî-i mai spun ?	16 Când s’o pornit iei de-a casî, ie iar o
— Sî-i spui s’aducî meri din grădina scos zmău seia din besi și s’o pus în
Ileni Cosîndzăni 1	calidor 3) ș’o făcut mâncăruri, șî mânca.
’) magnet.
2) sticluțe.
3) coridor.
7*
20
PETRE V. ȘTEFĂNUCĂ
96
Mă-sa s’o făcut iar bolnavi ș’o serut
meri din grădina Ileni Cosîndzăni, di
undi stuhu sî’mpletești șî’n vârv mărgă-
rint îi crești.
S’o dus iei la sfânta Duminici ș’o dzîs:
«Maicî sfântî Duminici, mama iar îi
bolnavi șî i-i a mânca di meri din gră-
dina Ileni Cosîndzăni ».
Sfânta Duminici o dzîs: « Cu calu tău
n’ai sî poț răzbați, da na-ț calu nieu.
Da sî iei sama sî nu ti uiț asupra ii, cî
di frumoasî si-i, tu ai sî chisi cu calu
asupra ii ș’a s ti prindî șî pi tini șî
calu! ».
Iei s’o dus. Când o aziuns acolo la
măr și când o vădzut-o pi Ileana Co-
sîndzana, -o chicat cu cal cu tot. Da
calu i-o dzîs: «D’apu tu nu știi ce-o
zîs maica ? Ie meri șî haidi! ».
Iei o ’nșfăcat copacu ș’o luat-o pi
Ileana cu leagăn cu tot. Ș’o vinit ș’o
adus-o la sfânta Duminici. Sfânta Dumi-
nici dzîsi: «Buni puteri mai ai, de-ai
luoat-o cu totu ! ».
O luoat-o fimei pi Ileana și s’o dus
acasî. Cânta feli di feli di păsări în
copacu seala.
Da mă-sa fasi: Ihai, iaca vini ș’adusi
pi Ileana Cosîndzana cu copac cu tot! ».
O pus măru seia dinaintea casii șî i-o
dat meri mâni-sa șî s’o ’ndreptat.
ii în calidor șî iei tot o ’nvăța si sî facî
ie, cum s-al mântui.
—• Sî-i spui cî țî-i rău di nevoi și țî-i
a mânca di meri dila Ileana Cosîndzana.
De-acolo tot una nu mai scapi. Iei o
vinit acasî ș’o găsît pi mă-sa bolnavi
iarî.
— Mamî, dă-ni sî mănînc !
—■ Hei, dragu mami, ieu n’am mâncat
hicî, di când te-i pornit de-acasî. N’am
putut ci sî-ț fac nisi țîi mâncări.
— Da si leacuri sî-ț aduc, mamî, sî
te ’ndrepț ?
— Par’cî hi-o vinit prin zis așa sî mă-
nînc on măr dila Ileana Cosîndzana, din
măru ii.
— Mă duc, mamî, sî-ț aduc !
S’o dus iarî la sfânta Duminici ș’o
bătut în poartî și i-o dzîs ie: «Ai vinit
iarî, Ionel ? ».
— Am vinit, maicî! Ni-i bolnavi iarî
mama ș’o dzîs cî-ia mânca di meri din
măru Ileni Cosîndzana.
— loani, mă-ta nu vra s ti creascî, da
vra s ti prăpădeascî.
— ăi sî fac, maicî, dacî ni-i mamî,
trebu s’o caut!
— Lasî calu tău aisea și na-ț-al pe-a
hieu, cî cu a nieu îi răzbați !
O lipădat *) calu lui acolo, s’o suit călări
pi calu sfintei Duminici șî s’o pornit.
Când s’o suit călări, l-o zburat pin nouri.
Calu grăie:
— loani, vedz copacu seia ?
— Al văd.
— Ie ari leagăn di mătasî în copacu
seala. Când ai aăiunzi acolo, sî nu ti
uiț la dânsa ’n leagăn, cî ie-i frumoasî
piști samî, îț ie ochii ș’a sî cădem amândoi
acolo. Sî iei douî meri șî sî-ț cauț di
drum.
Iei di avan 2) si-o fost șî di vonic,
când s’o plecat deasupra măr’lui ș’o aruncat
ochii șî ’n leagăn șî iara sî chisi cu cal
cu tot în leagănu ii. Da calu o dzîs:
« ăi fasi, loani ? ».
Iei o apucat măru dila nijloc, l-o zmuls
din pământ ș’o luoat-o cu totu. Șî s’o
t) si-o lăsat.
2) grozav.

O FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI
•9 Zmău i-o dzîs mâni-sa: « Tu du-ti ’n
târg șî ie toatî mătasa sei neagrî șî fă
on odgon ș-al leagî, cî ieu l-aș tăie».
Mă-sa s’o dus - ș’o cumpărat ș’o făcut
on odgon. S’o pus la masî și mă-sa i-o
dzîs așa: « Dragu mami, tari vârtuti mai
ai tu ! Di-i rupi odgonu ista, apu îț știu
șî ieu puterili tali ».
Da iei, di rușînia Ileni, dzîsi:
« Na, ci, hai leagî-mă ! ».
L’o legat ghini.	.
— Hai, rupe-11
Când s’o ’nflat, l-o rupt pi trii locuri.
Ș’o mâncat ș’o băut iarî.
Mă-sa s’o dus la zmău ș’o spus:
« O rupt odgonu, cî-i vârtos piști
samî! ». Da zmău o dzîs: «Ața iasta
nu-i bunî, cî-i arsî ’n boieli x). Da s ti
duși sî iei mătasî de sei albî. Dac’a rupi
și odgonu seala, apu n’avem si-i fasi! ».
Mă-sa s’o dus ș’o luoat ș’o făcut alt
odgon și când o vinit iei, l-o legat și
cu asiala: « Ia sî videm, dragu mami,
1-ăi rupi șî pi aista ?».
— Di l-oi rupi, mamî, l-oi rupi; di
nu l-oi pute, mă-i dizlega.
L-o legat șî când s’o ’nflat, l-o tăiet
odgonu seala păr la os.
—■ Dizleagî-mă, mamî, cî n-al posi
rupi 1
Mă-sa l-o chemat pi zmău: «Vin,
drăguți, cî l-am legat, de-amu 1 ». O
vinit zmău și l-o tăiet, l-o pus în desazi,
dus pân la mă-sa. Da mă-sa șîde cu
zmău șî l-o zărit. Zmău o dzîs: « Iei vini
chiar șî cu Ileana, o aduși cu copac
cu tot! ».
L-o luoat șî l-o ’nsipt dinaintea casii—
măru. Ileana s’o dat zios din leagăn
ș’o ’ntrat în curți. Iei o dzîs: «Iaca,
mamî, ț-am adus meri; di cari vrai, de-
aselea mănânci! ».
— Mă-sa o dzîs: « De-amu m’am în-
dreptat ».
O făcut, nuntî, s’o cununat ș’o luat-o
di soții pi Ileana Cosîndzana.
De-acolo s’o pornit iei iar la vânătoare
pi douî săptămâni.
’7 Baba s’o dus iar la zmău: « învață-mă
si sî mai fac s-al mântui.
Zmău: «Sî-i spui așa: «Dragu mami,
tari vârtos mai iești tu. Ia sî văd îi rupi
tu brâu ist di matasî neagră.
Dacî l-a rupi, sî-i dai alt brâu, di
mătasî albî ».
Mă-sa i-o dat on brâu: Când s’o ’nsins
iei cu brâu seala, o pocnit brâu pi douî
locuri. Mă-sa l-o ’nsins cu alt brâu:
« Ia sî văd șî pi aista 1-ăi rupi.
Când s’o ’nflat iei s-al rupî, s’o rupt
inima ’ntrânsu șî tot nu l-o putut rupi.
■— Dizleagî-mă, mamî !
— Cum, dragu mami, n-al poț rupi ?
Iei de-amu o slăghit cu totu.
Ie o chemat zmău șî iei o vinit șî l-o
tăiet șî l-o hăcuit cum trebu. O pus
carnea toatî într’on sac. Ochii i-o scos și
i-o pus în polițî. O pus sacu pi cal ș’o
dzîs: «Mult l-ai purtat ziu, mai poartă-1
șî mort ».	•
') vopsele.
22
PETRE V. ȘTEFĂNUCĂ
98
desagii i-o pus pi cal ș’o dzîs: « Na, du-lă;
cum l-ai dus ziu, du-lă șî mort! ».
Calu s’o pornit în lumi. S’o tras la
poartî la sfânta Duminici. Calu o neche-
dzat la poartî șî sfânta Duminici, când l-o
vădzut o dzîs: « He, he, hei, de-amu te-o
gătit mă-ta ! ». O luoat desazii di pi cal
șî i-o dus înăuntru.
. Undi n’aziunze bîcățîca, pună di pursel
șî l-o ’nchegat cu apî ’nchegătoari șî l-o
nzis 4) cu apî ’năiutoari.
Când s’o tredzît, o dzîs: « He, he, hei,
maicî, tari am mai adormit! ».
— Șî nu-ș vinit 2) calu la mini, nu mai
iarai amu.
Da lui îi luasî ochii, iara chior.
Ileana ta s’o măritat dupî on zmău;
i-i nunta az, sî duși dila casa ta.
Oari cum sî fac ieu sî ies înaintea
nunții ?
— Fă pi drumu ista, c’a sî treacî
nunta pe isi!
Când s’o dus, iara on văcari. Ș’o prins
a striga la văcariu seala: «Măi văcari,
ia sî vii mai încoasi ! ».
S’o dus văcariu.
L-o ’ntrebat: « ăi s’audi huiet?».
Da văcariu fasi: « S’o măritat Ileana
lui Ion Făt-Frumos ! •>.
Da pi undi-a sî treacî nunta ?
— Pe isi !	■
— Pune-mă în nijlocu drumului.
Vine nunta. Da călăreții: «Măi chio-
rule, fuzi din drum ». Călăreții o trecut
înainti. Iaca șî căruțîli din urmî. Ileana
cum l-o zărit, cum l-o cunoscut. O sărit
din căruțî șî l-o ’nșfăcat în brațî. Da iei
o întrebat: « Ileană, tu iești ? ».
— Ieu îs !
— Dă-ti ’n lături sî nu ti pălesc pi
tini!
Când o zvârlit cu buzduganu, toati
nunta o usis-o. Văcariu s’o nierat.
18 Ș’o dischis poarta șî s’o dus calu la
sfânta Duminici. Ș’o fiihotit8) calu la
poartî. Șî o ieșît sfânta Duminici plân-
gând : « He, he, ci, Ioneli, Ioneli, de-amu
te-o gătit mă-ta ? ».
O luoat sacu sei cu carni șî l-o dus
în casî șî l-o pus pe-o masî. Ș’o pus
bîcățîcî di bîcățîcî șî l-o făcut om iarî.
Ii pună apî ’ntrupătoari și apî ’nziu-
toari, tot di dâns’adusî. Undi n’aziunză
di om, pună di pursel. Șî l-o făcut om
întreg șî pi urmî l-o ’nziet.
— Hei, Ioane, da amu cum iești ?
Ion chior iara.
19 Da mă-sa, din urmî, măritași pi Ileana
Cosîndzana după on zmău.
Sfânta Duminici al întreabî: « loan, '
mai ai tu puteri cum aveai ? ».
— Am, maicî, mai sevai di cum am
avut-o, numa cî videri n’am !
Ț-a da Dumnedzău șî videri 1
O ieșit iei pi poartî ’n drum. Buzdu-
ganu tot cu dânsu. On văcari dusă vasili
la apî. Șî o strigat la dânsu: « Dă-ti măi,
chiorule, din drum, c’ar sî vii nunta
cu Ileana Cosîndzana ș’ar s ti calsi ș’ar
s ti facî pulberi !
— Da pi undi ar sî treacî nunta ?
Da băietu o dzîs: «Pe isea ! ».
— Du-mă șî pi mini în nijlocu dru-
mului, pi undi a sî treacî nunta !
L-o luoat văcariu șî l-o pus în nijlocu
drumului. Vasili s’o dus, da văcariu șîdă
s’al prăzeascî4) sî vadî și-ar sî facî
chioru ’n drum.
Când o prins a vini, nunta, câtî frundzî
șî iarbî! Striga la iei: « Dă-ti, măi chio-
rule ’n lături! ». Când o aăiuns cucoana
nireasî drept dânsu, s’o ferit nunta di
dânsu. Nireasa o sărit zios din trăsuri,
l-o cunoscut șî s’o apucat di gâtu lui.
« He, hei, loani, loani, di grabî ș’o făcut
mă-ta râs di tini! »
x) înviat.
2) să nu fi venit.
J) nechezat.
4) privească.
99	O FAMILIE DE POVESTITORI DIN IURCENI	23
22 De-acolo o rămas cu Ileana șî s’o ’ntur-
nat acasî la mă-sa. O tras pe-on câmp,
mărgând spri casî. Ion i-o dzîs: « Ia căti-
ni în cap, oleacî». Da striga unu din
seri: « loani, loani, zvârli cu buzduganu
' ’n sus și țîni palma ș’a chica trii chicături
di sânzi șă-i da la ochi șă-i fasi videri
mai bunî di cum ai avut.
O dat cu buzduganu ș’o țînut palma
ș’o chicat ăeli trii chicături di sânzi ș’o
dat la ochi ș’o făcut videri.
23	— Hadi, de-amu, Ileanî Cosîndzanî
ș’om vidă si fasi mama. Zmău m’o tăiet
legat, da ieu am s-al tai dizlegat.
S’o luoat șî s’o dus.
Măru Ileni sî uscasî, dacî iei o ’nzis,
măru o prins a ’nverdzî și a cânta păsăr’li.
S’o dus iei la mă-sa: « Mamî, dă-ni sî
mănînc. Amu după nuntî, trebu sî ai
di mâncat! ».
Mă-sa i-o adus di mâncări.
— Du-ti și chiamî și pi tati-iîio sî
mănânsi.
— Da di undi ai, dragu mami, tatî ?
— Du-ti ș’ăl chiamî, cî iei m’o tăiet
legat, da ieu dizlegat.
S’o dus și l-o adus pi zmău.
— Dă-ti, tatî, șî mănîncî cu mini!
I-o tăiet o urechi: « Mănîncî! ». I-o
tăiet pi amândouî urechili: « Mănîncî! ».
I-o tăiet nasu: « Mănîncî ! ». Pi urmî l-o
luoat și l-o sioplit șî l-o tăiet bîcățăli
ș’o pus doispresi hărăbăli di lemni șî
le-o dat foc și l-o ars șî pi dâns.
Ș’o luoat senușa sei ș’o vânturat-o ’n
vânt.
— O trecut toatî nunta înainti ?
Ia dă-ti ’n lături !
— O trecut, i-o răspuns ie.
Șî iei când o ’nvârtit buzduganu după
nuntî, o fărmat tătî nunta, n’o rămas
unu ziu, i-o făcut țăndări.
20	— Hai, sî ni punim zios, Ileanî, sî-ni
cauț o leacî ’n cap. Căutând ie ’n cap,
iei o adornit. Da iei i-o vinit o jăli
și i-o curs v’o trii picături di lacrăni pi
fața lui. Și iei s’o fript di lacrăhili ăelia.
— Si fasi Ileanî, se-i turnat pi fața
me, di m’ai fript așa ?
— Lacrinili meii îs serbinț. Da o
pasîri sus, deasupra lor, tot răcnă: loani,
Ioneli, zvârli buzduganu ’n sus șî țîni
palma, c’a sî chisi trii picături di sânzi
și sî dai pi la ochi șî ai sî fasi ochi mai
frumoș di cum i-ai avut.
Iei o aruncat cu buzduganu ’n sus,
ș’o țînut palma ș’o chicat trii chicături
di sânzi ș’o dat pi la ochi ș’o făcut ochi
mai frumoș di cât i-ave. ■
Hei, ci, Ileanî, mânțâmăsc lui Dum-
nedzău cî am și ieu videri. Hai la pă-
rinții noștri. Iei m’o tăiet legat, da ieu
s-al tai dizlegat!
Iei o știut sini l-o tăiet. Așa i-o fost
sî tragî păcatu.
Când o plecat Ileana de-acolo, măru,
de-amu, sî usca. Când o aziuns ii acasî
măru ’nverdză. Zmău s’o priseput c’o
’nziet Ion Făt-Frumos șî s’o ascuns în
besi. Mă-sa iar s’o făcut bolnavî când
l-o văzut cî vini, ș-o dat iei bună dzîua
ș’o spus:
— Dă-hi, mamî, sî mănânc șî ieu, c’aț
măritat pi Ileana Cosîndzana șî trebu
s’aveț mâncări din urma nunții. Pi Ileana
n’o arătat-o.
Mă-sa o dzîs: « N’am nicî, mâncări,
dragî mami.
— Ia du-ti șă-1 adî pi tatî-nio, să-1 văd
șî ieu.
S’o dus mă-sa la zmău ș’o dzîs: « Hai,
la Ionel, cî ti chiamî 1 ».
Zmău o vinit.
— Hei, tată, tu m’ai tăiet legat, da ieu
am . s ti tai dizlegat!
L’o luoat și l-o sioplit cu barda ca
24	PETRE V. ȘTEFĂNUCĂ	IOO
24 S’o dus la mă-sa: « Mamî, hăi, cum
ai gândit duheta sî mă lăzi sî mă tai
zmău ? De-oi si ieu Vinovat, oi svârli
buzduganu ’n sus ș’a chica ’n capu heu
șî m’a. usidi pi mini. Di-i si duheta
zinovat, a chica ’n capu dunetali șî te-a
usidi ».
O aruncat buzduganu ș’o chicat în
capu mâni-sa, ș-o făcut-o turtî.
Ionel o luoat ș’o trăit cu Ileana Co-
sîndzana și trăiești și-n dzîua di az.
pi siurseli; nu l-o usis de-odatî, trosc !
Șî o grămădit patrudzăsi di cari di lemni
șî I-o pus deasupra ș’o dat foc la lemni
ș’o ars tot și s’o făcut senușî. Ș’o luoat
lopata ș’o vânturat senușa seia toatî ’n
vânt.
— Ia sî văd a mai înzie iei, cum am
înziet ieu!
22 Hei, ci, mamî, sini'-i zinovat aisi ? Nu
pot sî ti usid pi măta, cum l-am usis
pi zmău ista. Da hai sî ni punim ală-
turea și sî svârl buzduganu ’n sus. De-oi
si ieu zinovat, ari sî chisi buzduganu
drept în creștetu capului la mini. Da de-i
si măta, ari sî chisi la măta !
Șî când o zvârlit cu buzduganu în sus,
o chicat drept în creștetu capului la
mă-sa ș’o ’ngropat-o ’n fundu pămân-
tului.
Ș’atunsia o rămas iei luninat șî curat
șî cu Ileana Cosîndzana pi brațîli Iui.
Ș’o trăit o vieațî cu dulăiațî, la câmp cu
verdiațî.
Ș’am luoat o muscî de-o urechi. Ș’am
trântit-o de-on păreți, sî sii nebun sei
di m’a credi.
Așa-i povestia, așa am auzît-o ș’așa.
v’am spus-o.
PETRE V. ȘTEFĂNUCĂ
PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE
TEOLOGILOR SIBIENI ÎNTRE 1871—1907
ȘI BIBLIOGRAFIA FOLKLORICĂ
A REVISTEI «MUSA»
în anul 1865, studenții din anul al II-lea dela Seminarul Teologic
sibian fac să apară o foaie, « Speranța », cu scopul: « una pentru a-și îm-
părtăși reciproc ideile câștigate din orice ram al științelor, alta pentru a
înființa o bibliotecă din venitul « Speranței», care să servească clericilor
din institut ca un depozit de avere spirituală » 9.
Primul număr a apărut la 30 Octomvrie, revista menținându-se până
la 28 Mai 1867. în urma ei, « Speranța » a lăsat o bibliotecă de 58 volume,
începând din anul 1868, teologii sibieni se întrunesc în conferințe,
unde discută chestiuni de specialitate și, ceea ce este interesant de remarcat,
sunt în corespondență cu societatea teologilor din Arad, propunând ace-
leași legături și teologilor din Cernăuți și Caransebeș. Propunerea arăda-
nilor, la 1870, de a scoate un almanah toți teologii dela cele patru insti-
tute din Arad, Sibiu, Caransebeș și Cernăuți, constitue un fapt cultural
a cărui importanță nu poate fi trecută cu vederea. Pentru serbările dela
Putna, studenții dela Viena sunt în legătură și cu teologii dela Sibiu.
Din aceste conferințe ia naștere Societatea de lectură care se constitue
la 14 Martie 1870 și este pusă subt patronajul mitropolitului Andrei Șaguna.
în afară de societățile studențești « România Jună » din Viena, « Petru
Maior » din Pesta și «lulia » dela Cluj, exemple de urmat erau destule
în orașele ardelene: cele din Blaj, Beiuș, Satu-Mare, Oradea, Năsăud,
Gherla, etc.
în anul școlar 1871/72, Societatea de lectură face să apară revista
■*=— « Musa ». Compozițiile bune, citite în ședințele Societății, se publicau în
revistă, care ieșea anual în câte 10—12 numere. Primul număr apare la
6 Noemvrie 1871, având următorul titlu: «Musa», «foaie beletristică
-1) ROMUL FURDUI, Istoricul Societății de lectură « Andrei Șaguna », « Musa » IX
(1880—81), Nr. 6—7.
2	ION MĂRCUȘ	102
științifică», iar ca deviză figurează pe frontispiciu: «Când veți sta toți
pentru unul și unul pentru toți, atunci și porțile infernului se vor sfărâma
înaintea voastră ». Redactor e N. Petru Petrescu. Titlul este scris cu litere
în relief, negru și roșu, încadrat într’un frumos chenar în aceleași colori.
Este scrisă « cu literele lui Teodor Stavila ». Stavila era teolog în anul al
Il-lea. El se oferă să scrie revista în mod cu totul gratuit pentru
întreg anul. începând cu primul număr și continuând cu toți anii în
care a apărut, « Musa » a rămas o revistă manuscrisă x). Din acest motiv,
de bună seamă că nici nu a putut fi cunoscută decât în cerc restrâns,
mai ales între teologi.
în articolul « Către lectori» din primul număr, redacția anunță apa-
riția revistei tot la două săptămâni, în mărime de două coaie «sub revi-
ziunea domnului conducător al societății, de prezent Rev. Dom. Dr. Ilariu
Pușcariu ». Ce va publica « Musa »? « Tot ce ar putea contribui la des-
voltarea spiritului, operate proprii, traduceri bune, novele, chiar și povești
populare, de vor fi frumoase ». După cum vedem, un program destul de
larg, în care folklorul ocupă un loc foarte modest. Mai târziu produc-
țiunile populare câștigă din ce în ce mai mult teren în paginii^ revistei.
Explicația creșterii interesului pentru folklor vom căuta să o dăm mai
încolo.
Unde se publica folklor la data apariției « Musei» și de unde puteau
lua îndemnuri pentru culegeri teologii sibieni ? Iată întrebări la care ne
vom strădui să răspundem în cele ce urmează.
« Depozitul de avere spirituală », de care vorbește istoricul societății,
a crescut, fie prin donații 2), fie prin abonamente de periodice sau
prin trimiterea lor în mod gratuit. într’o dare de seamă asupra activi-
tății Societății pe anul școlar 1874/75 s) sunt menționate revistele și zia-
rele pe care Societatea le-a primit în cursul anului. Astfel sunt: « Columna
lui Traian » (Buc.), «Predicatorul săteanului român» (Gherla), «Biserica
ortodoxă română » (Buc.), « Orientul latin » (Brașov), « Federațiunea »
(Pesta), « Gura satului » (Arad), « Trompeta Carpaților » (Buc.), «Tran-
silvania » (Brașov), « Convorbiri Literare » (Iași), « Albina » (Pesta), « Eco-
nomul » (Blaj). Despre « Telegraful Român » se spune că « deși s’a cerut
de mai multe ori gratis nu am avut fericirea a-1 putea căpăta ». « Trom-
peta Carpaților », « Transilvania », « Convorbirile », « Albina » și « Eco-
Revista existând într’un exemplar unic, am crezut că e bine să dăm aceste lămu-
riri asupra ei.
2), între donatori sunt menționați — în afară de studenții teologi și profesorii lor —
Ion Nenițescu-Berlin, Dr. Paul Vasici, văduva lui Andrei Mureșeanu-Brașov, Vasile
Alecsandri, Academia Română, Gheorghe Sion, « Astra », « Albina », Silvestru Morariu
Andreievici, mitropolitul Bucovinei, D. Sturdza, V. Craft, N. Ciurcu, etc.
•) «La finitul anului școlastic 1875 », « Musa » IV (1874—75), Nr. 20.
103	PREOCUPĂRILE folklorice ale TEOLOGILOR S1BIENI	3
nomul» au fost trimise societății gratuit. Este cea dintâi dare de seamă
unde aflăm aceste prețioase informațiuni.
începând cu anul 1880, «Musa» face amintire an de an despre
revistele primite. Numărul acestora sporește considerabil în anii următori,
în comparație cu cele amintite de noi.
Legăturile «Convorbirilor» cu Sibienii sunt vechi, ele datând chiar
dela apariția revistei ieșene x). De altfel, Sibiul a fost un însemnat centru
de răspândire a junimismului în Ardeal2). Profesorul seminarial Ilarion
Pușcariu, cel dintâi conducător al Societății teologilor, face mai multe
abonamente la Sibiu pentru « Convorbiri». Negruzzi îi mulțumește prin-
tr’o scrisoare din 23 Aprilie 1874 3).
Nu știm dela ce dată primesc teologii din Sibiu « Convorbirile », dar
în 1874/75 revista le era trimisă gratuit, după cum am văzut, și apoi con-
tinuă să o primească, gratuit sau cu abonamentul plătit, atâta timp cât
a apărut « Musa ».
La « Convorbiri», studiile și culegerile de folklor erau ținute în mare
cinste. Spicuim câteva din primii ani ai « Musei». Miron Pompiliu comu-
nică redactorului « Convorbirilor », că a cules balade, cântece și hore, mai
ales de pe Valea Crișului Negru [Șteiu] și din jurul Sibiului [Gura Râului]
și publică, în « Convorbiri », două balade: « Feciorul și pedepsirea Maică-sa »
și « Drăguța înșelată » •), anunțând și apariția colecției « Balade populare
române » 8).
Revista revine asupra poeziilor populare ale lui Pompiliu și publică o
baladă, « Giurgiu »®), de data aceasta luată din volum. Miron Pompiliu
continuă publicarea «poeziilor populare de peste Carpați»’). Folkloriștii
« Convorbirilor » din anii. următori sunt, pe lângă Miron Pompiliu, loan
Slavici, G. Vârnav-Liteanu, A. Lambrior, Ion Creangă, G. Dem. Teo-
dorescu, S. FI. Marian, Th. T. Burada, Gr. Sima, Elena Sevastos 8), etc.
Folklorul din « Convorbiri» era urmărit de aproape de teologii sibieni.
Vasile Albu publicând o baladă în « Musa » 9) o însoțește de următoarea
x) D. ST. PETRUȚIU, « Telegraful Român » și literatura de peste Carpați, « Gând Ro-
mânesc » I (1933), p. 167 seq.
2) ION BREAZU, Literatura Tribunei, « Dacoromania » VIII (1934—35). P- 13 seq.
3) IDEM, ibid., p. 11, nota i.
4) Anul III (1873—74), p. 301.
5) Care a și apărut în 1870 cu sprijinul «Junimei », dedicată « Societăților literare
a studenților Români de peste Carpați ».
•) Anul IV (1870—71), pp. 118—120.
’) Ibid. V (1871—72), pp. 113—116 și 295—296.
8) Vezi bibliografia completă a folklorului publicat în « Convorbiri Literare » la
M. SÂNZIANU, «Convorbiri literare », Indice bibliografic 1867—1937. Buc., 1937, pp.
61—66, cap. XXIX. Folklor.
») Anul XXXI (1902—903), Nr. 1.
4	ION MĂRCUȘ	104
notiță: «N. B. Această poezie e variantă la Todorel Todor, publicată în
« Convorbiri Literare » Nr. 10, 19, 20 deși nu-i așa completă » 1). N. Petru,
primul redactor al « Musei», colaborează chiar la « Convorbiri». El tri-
mite spre publicare « Cântece populare din Transilvania » 2).
Revista ieșană fiind cunoscută teologilor sibieni, probabil datorită în
special profesorului Ilarion Pușcariu, care era în bune raporturi cu frun-
tașii junimiști, producțiile populare din paginile ei au putut forma un
îndemn la preocupări asemănătoare.
între revistele vremii era una cunoscută de toată suflarea românească,
în paginile căreia se întâlnesc foarte frecvent nume consacrate de folklo-
riști de pretutindeni, alături de altele, care au rămas neștiute în cercuri
mai largi, cu toată munca lor de albine vrednică de admirație. E vorba
de « Familia » lui losif Vulcan.
După informațiile de până acum, nu putem ști cu siguranță de când
a fost trimisă « Familia » Societății teologilor dela Sibiu. Cea dintâi evi-
dență a revistelor intrate la Societate o avem din anul școlar 1874/75.
în aceasta însă nu este amintită și « Familia ». Abia cu șase ani mai târziu,
în raportul de fine de an asupra activității anului școlar i88o-/8i, este
menționată și ea 3). « Familia » însă era binecunoscută teologilor dela Sibiu,
cu mult înainte de a se face mențiune despre aceasta în « Musa ». Primul
redactor al « Musei », N. Petru Petrescu, cel care trimitea poezii popu-
lare la « Convorbiri», colaborează și la « Familia ». înainte chiar de apa-
riția « Musei », apar în « Familia » 4) « Cântece poporale » de N. Petru
Petrescu.
în primii ani de apariție a «Musei» (1871 și 1872), în «Familia»
publică folklor: Valeria Bianu, «Doine din jurul Mediașului»; Tit Bud,
« Doine din Maramureș»; Vasile Budescu, «Suspinul miresei» (cântece),
« Doine », « Doina Lotrului », « Dorul Anei », « Doina »; Emil Daschevanu,
«Calapod paharnic și Ileana», baladă din Bucovina; N. Densusianu,
«Elementul istoric în poezia poporală »; M. Domide, « Cununa, datină /
poporală»; P. Draga, «Doine din Ardeal»; I. C. Drăgescu, «Târgul de
dat la Găina»; Ana și Emilia Farcașiu, «Doine din Biharia»; I. Lape-
datu, «Doine de lângă Sibiu »; Anastasia Leonescu, «Doine de lângă
Surul în Transilvania»; At. M. Marienescu, «Gruia Novac și fata de
latin », « Satire poporale », « Pitic, piticot, staticot (Ființe mitologice daco-. <
romane) », « Codreanul florilor și calul lui », baladă, « Fata română », doină,
') E vorba de balada publicată de E. Hodoș în « Conv. Lit. » XXXVI (1902), pp.
898—905.
2) « Conv. Lit. » V (1871—72), pp. 357—360.
3) « Musa » IX (1880—8i), Nr. 7.
4) Anul VI (1870), pp. 103, 247.
IO5	PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SIBIENI	5
«Pricolicii», «Baba Dochia și babele»; Teodor Mihnea, «Doine din
Maramureș », « Grâul, mirul și vinul», colindă din Maramureș, « Des-
cântec de deochiu din Maramureș »; V. Moga, « Doine din jurul Ara-
dului»; N. F. Negruțiu, «Văleanu», baladă din Transilvania; Rubin
Patiția, « Târgul de fete la Găina »; Paulina Pelle, « Doine din Satu-Mare »;
N. Petru, «Poezii poporale »; B. S. Podoabă, « Doine din jurul Clujului »;
A. M. Pop, «Doine din Câmpia Transilvaniei»; Clemente Pop, « Doine
din Sălaj»; Sofia Seculianu, «Doine din jurul Timișoarei»; Silviu So-
horca, « Satire poporale », « Doine din Valea Someșului », « Codreanu și
mama sa », baladă; Veronica B. Tamașiu, « Doine din Transilvania »; C.
H. Turtureanu, « Doine de lângă Gherla».
Am menționat cuprinsul folkloric al «Familiei» pe doi ani, pentru
a ne da mai bine seama de bogăția și varietatea lui.
Numele lui N. Petru dela Sibiu îl întâlnim și în anii următori. Astfel
în « Familia » din 1873, p. 79, publică « Doine și hore poporale » (din jurul
Sibiului).
Folklorul dela « Familia », cules aproape din toate regiunile locuite de
Români, dacă n’a putut oferi Sibienilor un criteriu sigur de orientare în
acest domeniu, a fost — fără îndoială — o pildă vrednică de urmat. Și a
fost urmată.
între 1875 și 1882 losif Vulcan scoate, întâi la Pesta, apoi la Oradea,
« Șezătoarea » pentru popor. Programul « Șezătorii » este schițat de Vulcan
astfel: « Foița mea, ferindu-se de politică, va cuprinde de toate, ce după
părerea mea poporul va ceti cu plăcere: balade, doine și hore, povestiri,
întâmplări, învățături, anecdote, cimilituri și altele. Scopul meu de frunte
este a o lăți-cât mai mult în popor, căci printr’însa se va desvolta gustul
de citire, și astfel va face loc și altor scrieri »1).
A început să apară la 1 Ianuarie 1875, odată pe lună, după cum a fost
anunțată. « Șezătoarea » cuprinde mai ales prelucrări folositoare și distrac-
tive pentru săteni, potrivit caracterului ei. Se întâlnește însă în paginile
ei și foarte mult folklor. între primii colaboratori întâlnim pe At. Ma-
rienescu și S. FI. Marian. De asemenea pe teologii sibieni N. Petru și
Simion Medrea.
« Musa » a crescut oarecum în umbra « Telegrafului Român ». Coloa-
nele «Telegrafului» ofereau deseori ospitalitate încercărilor teologilor.
Manifestările publice ale Societății acestora, ca de exemplu serbarea anuală
din 29 Nov., dată în' onoarea zilei onomastice a Mitropolitului Șaguna,
erau urmărite cu grije și despre ele se făceau dări de- seamă în « Telegraf ».
începând cu Nr. 1 din anul VI (1877/78), «Musa» adoptă ortografia
« Telegrafului Român ». Schimbarea o anunță o notiță, la « Varietăți », cu
’) «Transilvania» VIII, 1875, Nr. 3.
6
ION MĂRCUȘ
următorul cuprins: « în ședința ordinară ținută la 19 Martie 1878 st. v.,
societatea hotărăște ca «Musa » să se scrie cu ortografia «Telegrafului
Român », cu sedile (codițe) ». Totuși, îndrumările pentru preocupări folk-
lorice, primite de studenții teologi dela « Telegraful Român », în primii
ani de apariție a « Musei», trebue să fi fost de mică însemnătate, deoarece
în acest timp se întâlnește puțin folklor în « Telegraf». At. Marienescu
se ocupă de « Sărbătorile florilor», arătând foloasele etnobotanice și de
medicină populară și linguistică a culegerii lor r). N. P[etru] P[etrescu]
urmărește formulele de salut la popoarele vechi și moderne, ocupându-se
de formulele de salut și la țăranii români2). Tot Petru Petrescu publică,
în același an, o încercare despre: «Datinile la înmormântarea morților
din vechime până în timpurile noastre », după Schwanenfeld 3). Aceluiași
autor, care de data aceasta nu mai semnează decât Petru, i se datorește
și: « Sărbătoarea bunei vestiri și unele superstițiuni împreunate pe alo-
curea cu dânsa » 4).
Mai târziu, «Telegraful» devine mult mai primitor pentru folklor.
Vasile Bologa publică aici o întreagă colecție de poezii populare ®).
Dacă, cel puțin în anii dintâi ai « Musei», articolele de cuprins folk-
loric se întâlnesc în « Telegraf » întâmplător, ziarul sibian nedând o aten-
țiune deosebită producțiilor populare ®), întrucât acestea nu formau un
esențial punct programatic, totuși, mult-puțin cât era, folklorul «Tele-
grafului » a însemnat un accentuat și permanent îndemn pentru teologi,
date fiind raporturile dintre « Musa » și « Telegraf » sau, mai exact, dintre
teologi și profesorii Seminarului, trecuți, aproape toți, prin redacția « Te-
legrafului ».	.
Șaguna însuși are multă înțelegere pentru poezia populară.' Prin cir-
I culara Nr. 1010 din 6 Dec. 1859, către preoți și învățători, cere acestora
/ să culeagă poezii populare și să le trimită lui At. Marienescu 7).
I în « Foișoara Telegrafului Român » — care trebue să fi fost cunoscută
teologilor, tot așa de bine ca și « Telegraful» —, în răstimpul de doi ani
cât a apărut (1876 și 1877), s’au publicat abia două articole de cuprins
, folkloric, amândouă ale lui At. Marienescu și anume: «Păcurarul și Elena,
poveste populară explicată»8), în care arată corespondența personajelor
*) « Telegraful Român », 1871, Nr. 20.
2) Ibidem, 1872, Nr. n, 12.
3) Ibidem, 1872, Nr. 22—27. Vezi despre aceasta și bibliografia, în « Anexă », Nr. 61
4) Ibidem, 1872, Nr. 26.	■
5) Anul 1889, Nr. 118—128. Despre această colecție vezi bibliografia, în Anexă,
Nr. 6—8; 10—13.
6) Despre programul « Telegrafului Român » vezi anul 1887, Nr. 74.
’) AT. M. MARIENESCU, Epistolă deschisă către domnii protopopi, preoți, profesori,
învățători și către literații români, «Albina» V (1870), Nr. 8.
8) « Foișoara Telegrafului Român » I (1876), pp. 19, 29.
107	PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SIBIENI	7
și motivelor din povestea românească cu cele din mitologia greacă, iar
al doilea: « Câteva observații critice (Domnilor P. Hașdeu și A. Cihac) » 1),
; în care autorul dă unele explicații din domeniul mitologiei și a datinilor
populare, menite a elucida originea câtorva cuvinte care formează obiectul
polemicei între cei doi învățați. E vorba de cuvintele: tărâm, urdă, iele,
turcă.
Tot în «Foișoară», I. Popea publică o conferință ținută la Brașov,
în care, între alte sfaturi date «junimei studioase », dă și următoarele pri-
vitoare la producțiile populare: « Cu deosebire însă să-i placă a ceti poe-
ziile populare, în care se reflectează mai bine ca oriunde, caracterul po-
porului român; căci ele cuprind toate pornirile naturii sale și toate razele
geniului său. Comori neprețuite de simțiri duioase, de idei înalte, de no-
tițe istorice, de obiceiuri vechi și mai ales de frumuseți originale, adesea
fără asemănare în literaturile străine, — poeziile populare, fără dată sigură
și fără nume de autori, ascunse de veacuri ca niște pietre scumpe în sânul
poporului român, alcătuesc averea cea mai frumoasă națională, titlul etern
de glorie pentru națiunea română »2).
Și înainte de «Tribuna » se publica folklor în periodicele ardelene,
în niciun ziar însă nu s’a făcut ca aici un principiu din cultul folklorului3).
Numele lui Ion Pop Reteganul, luliu T, Mera, Grigore Sima a lui Ion,
Ion Berescu, I. Trimbițoiu, Avram Corcea, Const. Pepa, sunt des întâl-
nite în paginile ziarului sibian. Chiar dela începutul apariției lui (1884),
acesta a fost trimis și teologilor dela Sibiu, așa că folklorul publicat în
coloanele « Tribunei » le era cunoscut 4).
« Tribuna » prețuiește folklorul, face propagandă și dă îndrumări pen-
tru culegerea materialelor folklorice 5).
4) Ibidem I (1876), pp. 59, 68, 76, 86.
2) Ibidem II (1877), p. 15.
3) ION BREAZU, Literatura Tribunei, « Dacoromania » VIII (1934—35), p. 46 seq.
4) O judicioasă privire de ansamblu asupra folklorului « Tribunei » vezi la BREAZU,
o. c., p. 46 s;q.
6) Iată de exemplu, sfaturile pe care le dă Ion Pop Reteganul, prin coloanele « Tri-
bunei », în privința culegerii folklorului versificat:
« 1. Materialul ce iese din gura poporului rimat: cântecele, descântecele, colindele,
etc., să-1 scrie chiar așa după cum îl exprimă poporul, fără a adăoga sau lăsa ceva afară.
De crede, că vreun cuvânt oarecare, nu e înțeles de mulțimea Românilor — explice-1,
de crede că nu s’ar putea exprima chiar după cum îl exprimă poporul în acel ținut,
pună-i semne oricâte și explice această împrejurare, dar nu-1 înlocuiască cu altul pen-
tru cât bine e în lume.
«2. Fiece poezioară, cântec și descântec ori colindă, trebue scrisă pe foiță sepa-
rată, ca să o poți pune unde vrei și când vrei, ca pe o carte de joc. Aceasta ajută stu-
dierea și ordonarea materiei.
8
ION MĂRCUȘ
108
între revistele de circulație largă, cu înțelegere și primitoare pentru
folklor, trebue să menționăm, în rândul întâi, pe lângă cele de până acum
și revista « Transilvania ». Aceasta a fost trimisă teologilor dela Sibiu chiar
dela apariția « Musei». în acești ani de început, publică profesorul Gri-
gore Silași în coloanele ei o prețuire dreaptă a folklorului și literaturii
populare 1).
Dela Gherla, teologii primesc « Cărțile săteanului român » și « Amicul
Familiei», amândouă redactate de Nicolae Fekete Negruțiu. în « Cărțile
săteanului român » se publica multă literatură populară și folklor, nu însă
cu vreun scop științific, ci pentru uzul sătenilor. La « Amicul Familiei»
colaborează cei mai buni folkloriști ai vremii, ca S. FI. Marian, Grigore
Sima a lui Ion, etc. Marian publică doine poporale sau descântece din
Bucovina sau se ocupă de datini și credințe în legătură cu ornitologia.
Gr. Sima trimite la «Amicul Familiei» cântece populare.
Numele lui S. FI. Marian îl întâlnim și în « Observatorul» lui G. Ba-
rițiu dela Sibiu, de asemenea cunoscut teologilor. Aici lansează «Apelul
literar către toți Românii ca să-i trimită, « dacă nu vor fi știind nicio
legendă, nicio datină sau credință, niciun cântec sau proverb, etc., etc.
ceea ce cu greu îmi vine a crede, apoi binevoiți a-mi comunica măcar toate
numirile poporale ale paserilor, dimpreună cu diminutivele lor, și tot
modul de pronunțare vulgară a acestora » 2). Tot aici, Aurelia Vlad născ.
Baritiu, publică «Poezii poporale (Orăștie și jur)»3).
Ne-am ocupat până aci de câteva dintre numeroasele periodice, pe
care rapoartele anuale ale Societății de lectură, publicate în « Musa », le
arată ca fiind trimise Societății și deci cunoscute teologilor. îndemnuri
erau destule și pilde de urmat la fel.
«3. La finea fiecărei poezii să pună locul, de unde a cules-o, și ținutul, unde se
află acel loc; aceasta pentru trebuința filologului».
Iar, mai departe, vorbind despre culegerea materialului în proză:
« Materialul ce ni-1 oferă poporul în proză, cum sunt poveștile, basmele, credințele
deșarte ș. a. acestea întrucât numai este cu putință încă să le punem pe hârtie cum
ies din gura povestitorului. Drept este că aceasta este aproape imposibil unui popor
ce nu știe stenografia; iar stenografia câți o știu din cărturarii noștri dela sate ? Să
se nizuiască însă culegătorii de astfel de material al literaturii poporale a-1 pune pe
hârtie — dacă nu pot chiar atât de frumos ca badea loan sau Nichita —, cel puțin
adoptând șirul ideilor și vorbelor mai uzitate. La finea acestora să pună apoi locul,
de unde le-au adunat, și ținutul unde se află acel loc». (ION POP RETEGANUL, Despre
modul de a aduna materialul literaturii poporale, « Tribuna » VII (1890), Nr. 120).
Gr. SlLAȘI, însemnătatea literaturii rom. tradiționale, « Transilvania » VIII (1875)
Nr. 3—5.
2) « Observatorul », 1880, Nr. 59.
3) Ibidem, 1880, Nr. 26, 28.
IO9	PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SIBIENI	Q
Să vedem cum lucrează teologii dela Sibiu ?
Prilejuri erau pentru a veni în contact cu poporul, mai ales în timpul
vacanțelor. Cei mai mulți dintre ci erau fii de țărani, așa că multe obi-
ceiuri populare le erau bine cunoscute de acasă. Pentru culegerea folklo-
rului versificat, de bună seamă vor fi fost folosite vacanțele. Putem pre-
supune deci, că locul culegerii — dacă nu în toate cazurile, dar cel puțin
în majoritatea lor —, este locul de naștere al teologilor.
Odată materialul cules, era prezentat în ședințele Societății, pentru a
fi discutată valoarea lui. în revistă nu era publicat până ce conducătorul
Societății, întotdeauna un profesor, nu-și spunea părerea x). Valoarea ma-
terialului folkloric era judecată numai subt raport estetic, cel puțin în
primii ani2). Important era ca materialul să fie și inedit. Unii colabora-
tori ai « Musei» reușeau uneori să înșele vigilența colegilor și să strecoare
în revistă producțiuni proprii, dându-le drept populare. Așa se explică
faptul că întâlnim câteodată în « Musa » versuri care nu au popular decât
factura lor. Adăogirea de versuri nouă și înlocuirea celor populare cu
creații proprii sau înlocuirea cuvintelor numai, erau cazuri destul de frec-
vente. în anii de început mai ales, teologii lucrează destul de neștiințific.
Era și de așteptat. Trebue să ne gândim însă că suntem în primii ani după
1870, în plină epocă de romantism a folklorului, când Atanasie Marie-
nescu este autoritate nediscutată în această disciplină.
Având cunoștință de felul cum se făceau culegerile folklorice în altă
parte, după cum am văzut, problema adunării acestui fel de materiale
și a publicării lor devine o preocupare esențială a viitorilor preoți. Iată
hotărîrile pe care le iau în această privință:
<< Poeziile poporale să se publice, întrucât se poate, întocmai cum se
aud și culeg din gura poporului, rezervându-și astfel comitetul și res-
pective societatea, dreptul de a delibera asupra unei poezii poporale numai
întrucât este ea (în întregitatea ei) sau nu vrednică de a fi eternizată și
păstrată în foaia « Musa ». Schimbăm prin aceasta abuzul din trecut de
a ciungări și modifica poeziile poporale, după bunul plac al unuia sau
altuia, și astfel vom primi toate poeziile poporale care nu cuprind trivia-
lități sau tocmai niște versificări fără nicio măduvă și înțeles. în genere...
corecțiuni (afară de erorile de peană) absolut să nu se facă nici de comitet,
nici de societate în ele. Vom păstra toate provincialismele din aceste poezii
și în caz de lipsă, în note, le vom comenta și compara cu altele, căci numai
astfel credem că vor putea servi poeziile poporale de obiect de studiu
adevărat și nefalsificat pentru cei ce se interesează de popor, de vieața,
datinile și limba lui; numai astfel are înțeles și se recomandă introducerea
*) « Musa » I (1871—72), Nr. 6, « Poșta Redacției ».
a) Cf. articolul Către lectori «Musa» I (1871—72), Nr. 1.
8 Anuarul Arhivei de Folklor VI
IO
ION MĂRCUȘ
TIO
de variante din diferite ținuturi în foaia « Musa »: ca adecă să servească
de obiect de studiu celor chemați. De aceea se cere dela cei ce culeg poezii
poporale ca să însemne cu acurateță ținutul și localitatea de unde le-au
cules » ’).
E interesant de observat că, în urma acestor hotărîri, culegerile încep
să fie făcute pe baze științifice.
între genurile folklorice, baladele, doinele și strigăturile sunt mai
bogat reprezentate în « Musa ». Materialul fiind abundent, s’a simțit uneori
nevoia ca aceste feluri de producții să se publice într’un supliment aparte.
«Musa» din 1884/85, Nr. 1, cuprinde, ca parte integrantă, «Fascicolul
de poezii poporale». La fel Nr. 1 din 1885/86. în acest fascicol nu se
publica altceva decât poezii populare culese de teologi, corpul revistei
rămânând rezervat preocupărilor de altă natură.
Printre cei mai harnici culegători de folklor versificat trebue să amin-
tim în locul întâi pe Vasile Bologa. A adunat materiale din Geoagiul-de-
Sus, jud. Alba. Cum bine zice în titlurile culegerilor sale, poeziile sunt:
« adunate și întocmite ». Prin «întocmite », trebue să înțelegem un foarte
răspândit obiceiu al vremii, de a adăuga ici un vers, colo un cuvânt numai,
sau de a proceda tocmai dimpotrivă, după priceperea fiecăruia. în afară
de aceste scăderi, care nu sunt numai ale lui, Bologa lucrează în general
bine și meritul lui constă mai ales în faptul, că a lăsat în coloanele « Musei »
cea mai bogată colecție de poezii populare a acestei reviste. Prin 1881/82,
fiind el însuși redactor al revistei, preocupările folklorice ale teologilor
iau un avânt necunoscut până acum. A continuat activitatea și după ter-
minarea studiilor teologice. în 1889 publică în « Telegraful Român » o
parte din poeziile care mai fuseseră publicate în « Musa ». Ca profesor
la « Școala civilă de fete a Asociatiunii » si la Liceul de Stat din Sibiu,
continuă culegerea poeziilor populare, de data aceasta cu ajutorul elevilor
săi. O parte din rodul muncii acestor ani a fost dat la lumină prin publi-
carea volumului: «Colinde poporale din Ardeal. Culese la Sărbătorile
Nașterii Domnului în 1900». (Sibiu, 1937). Cu un an mai înainte a pu-
blicat, tot la Sibiu: «Poezii poporale din Ardeal. O mie de bucăți culese
între anii 1880—1905 ».
în Geoagiul-de-Sus face culegeri și Vasile Albu. Acesta e un cule-
gător bun, păstrează peste tot forma populară, fără a interveni cu vreo
schimbare.
Trebue să mai remarcăm, pentru calitatea lor, culegerile de doine și
strigături făcute de Anania Boldor, loan Duma și Teodor Stavila. Boldor
publică materiale « de pe Murăș din jurul Turdei ». Indicațiile pe care
le dă Duma, în privința locului unde a auzit poeziile populare, sunt destul
9 « Musa » XIII (1884—85), Nr. 6.
j'- m	PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SIBIEXI	II
?	de vagi. El culege « de pe Valea Murășului » sau, cum spune altădată,
•	«din jurul Reghinului Săsesc ». Am reprodus mai sus, normele adop-
h tate de teologi pentru culegerea producțiunilor populare și publicarea lor
în «Musa». La întocmirea culegerii sale, Duma le observă cu stricteță.
;	El păstrează întocmai versul popular, iar cuvintele regionale le glosează.
'	A cules materiale mai puține decât Bologa, dar calitativ îi este superior
acestuia.
Din regiunea Reghinului culege poezii populare și Teodor Stavila.
' Activitatea lui Stavila este redusă, îl menționăm însă la acest loc pentrucă
publică poezii populare în anii de început ai « Musei », fără a face vreo
schimbare în textul popular.
Trebue să observăm că culegătorii nu disting genurile. în general nu
. prea fac deosebire între doine și strigături, ceea ce de altfel nu e de loc
surprinzător. Localitatea, în mod exact, este rareori arătată de folkloriștii
« Musei ».
Poveștile sunt mai slab reprezentate în revista teologilor sibieni. O
atenție deosebită merită cele două din ciclul «Lenore », tipul logodni-
cului-strigoiu, și interesanta poveste culeasă de G. Moian: «Archirie și
Anadan ».
Unii dintre teologi utilizează materialul folkloric pentru studii. Ace-
stea au rămas însă simple încercări de tinerețe, fără a aduce vreo contri-
buție sau lumină nouă asupra problemelor de care se ocupă.
Asupra datinilor si obiceiurilor descrise în «Musa», observăm că sunt
unele deosebit de importante, atât pentru obiceiul în sine cât și, mai ales,
pentru data la care se face descrierea lui. în primul loc trebue să amin-
tim « Datinile Brașovenilor din suburbiul Scheiu la sărbătorile Paștilor»
de V. Voina. Tot în această ordine de idei menționăm « O privire asupra
procedeului de pescuit pe la noi » de loan Capătă. Nu știm bine unde
se practică obiceiul prezentat de Capătă, în tot cazul undeva pe Oltul
Transilvaniei, căci în descriere este deseori numit Oltul. Lăsând la o parte
considerațiile personale ale autorului, descrierea din 1878/79, este bine
făcută și, prin vechimea ei, câștigă în importanță. Nu trebue să scăpăm
din vedere nici « Datinile poporului român pe la Crăciun și anul nou (de
prin Nordul Transilvaniei) » de ,Leo Buzdug, « Obiceiul la ospețele româ-
nești din jurul Cohalmului » de Eugen Popescu, dar mai ales sistematica
descriere a tovărășiilor de feciori: «Un obiceiu de Crăciun de pe Valea
■ ,___ Hârtibaciului » făcută la 1896/97, de lacob Manuil.
între folkloriștii « Musei» sunt unii care s’au remarcat și în paginile
altor reviste. Trebue să amintim în acest loc pe teologul N. Petru, cola-
borator cu poezii populare la numeroase reviste de circulație largă. Nici-
- unul însă, dintre cei care și-au început activitatea la « Musa », nu a con-
tinuat-o și mai târziu pe plan mai vast, în afară de Vasile Bologa. Au rămas
8*
12
ION MĂRCUȘ
112
folkloriști ocazionali, publicând — după împrejurări — când ici, când colo,
materiale risipite în diferite periodice. Nu trebue să pierdem din vedere
însă că în periodicele ardelene, cel puțin în epoca ce ne interesează, folk-
loriștii cei mai numeroși sunt intelectualii satelor: preoții și învățătorii.
Iar dacă ne gândim la marea desvoltare pe care au luat-o preocupările de
această natură, fie în reviste sau ziare, fie chiar în gazete pentru popor,
credem că e interesant de știut în ce măsură acești folkloriști erau la curent
cu modul de culegere și ce colecții cunoșteau. Această problemă odată
limpezită, ne va fi mai ușor și să judecăm valoarea culegerilor făcute de ei.
ANEXĂ
BIBLIOGRAFIA FOLKLORICĂ A REVISTEI « MUSA »
Pentru o mai exactă apreciere a activității folklorice a teologilor
sibieni din timpul apariției « Musei», am crezut potrivit să întocmim o
bibliografie a folklorului publicat în această revistă. Ne-am străduit să
grupăm titlurile într’o ordine științifică — atât cât s’a putut. Astfel am în-
tocmit următoarele capitole: «Balade. Doine. Strigături»; «Povești»;
« Datini si obiceiuri »; « încercări de studii » si « Diverse ». Deoarece toate
titlurile sunt cuprinse în aceeași revistă, nu am mai notat și numele ei.
Cifrele romane arată anul de apariție al «Musei», iar anii calendari-
stici din paranteze, sunt anii școlari. în anii dintâi de apariție, « Musa »
a fost paginată. Paginația nu se continuă însă până la sfârșit. De aceea
noi nu am indicat paginile unde se află materiale folklorice, ci numerele
de revistă. Pentru același autor s’au făcut mai multe fișe când materialele
culese, chiar dacă sunt de aceeași natură, sunt publicate în numeri dife-
riți sau comportă observații analitice sau critice diferite. Observația din
paranteză « Fără informator», însemnează că nu e cunoscut nici informa-
torul, nici locul culegerii.
BALADE. DOINE. STRIGĂTURI
i.	Albu, Vasile. Poezii poporale din Munții Apuseni /Geoagiul-de-
Sus[-Alba]/. Culese de —■. XXXI (1902/903), Nr. 1.
O baladă. La « Poartă la Țarigrad > se însoară un voinic cu o fată săracă, iar în scurt
timp merge să o vândă, din cauza sărăciei, în târg la Baia-Mare. Aici vrea să o cum-
pere un Turc, care e chiar fratele fetei. Aflând aceasta, Turcul dă voinicului bani
și îi lasă nevasta să trăiască în pace.
Poezia e însoțită de următoarea notiță: « N.B. Această poezie e varianta la To-
dorel Todor, publicată în « Convorbiri Literare » [XXXVI (1902), 898—9°51> Nr. 10,
19, 20, deși nu-i așa completă ».
2.	Albu, Vasile. Poezii poporale din Munții Apuseni /Geoagiul-de-
Sus[-Alba]/. Culese de —. XXXI (1902/903), Nr. 2.	'
Sora își otrăvește fratele, la cererea iubitului, pentru ca acesta să o ia în căsătorie.
K	113	PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SIBIENI	13
g	Neluând-o nici după otrăvirea fratelui — de teama de a nu păți și el la fel — fata îl
■ blastămă.
fe 3. Albu Vasile. Poezii poporale din Munții Apuseni /Geoagiul-de-
■/ Sus[-Alba]/. Culese de —. XXXI (1902/903), Nr. 4.
’	3 doine. Culegătorul păstrează forma populară.
' 4. Boldor, Anama. Strigături de pe câmpie culese de —. XXI (1892/93),
. Nr. 9—11.
12 doine și ir strigături redate în forma populară, așa cum au fost auzite.
?	5. Boldor, Ananie. Strigături de pe Murăș din jurul Turdei, culese
de —. XX (1891/92), Nr. 2.
Culegătorul nu face deosebire între doine și strigături. Subt același titlu, de stri-
gături, publică și doinele și, aceasta cu mai multă dreptate, versurile de autoironizare.
6.	Bologa, Vasile. «Cântece populare» din ținutul Albei-Iulie (: Tran-
silvania:) [Geoagiul-de-Sus,-Alba], adunate și întocmite de—.X (1880/81),
Nr. 1.	’
3	balade numerotate I—III. Publicate și în volumul aceluiași « Poezii poporale
din Ardeal. O mie de bucăți culese între anii 1880—1905 », Sibiu, 1936, pp. 32—36.
în volum sunt numerotate 96—98. Balada Nr. 96 din volum (p. 32), publicată și în
«Musa», a fost publicată și în «Telegraful Român» 1889, Nr. 118, numerotată I,
cu unele schimbări de cuvinte. La fel, balada Nr. 97 din volum (pp. 32—33), publi-
cată și în «Musa», a fost publicată în «Telegraful Român» 1889, Nr. 118, nume-
rotată II. Unele versuri din « Telegraf» n’au mai trecut în volum.
7.	Bologa, Vasile. Cântece populare din ținutul Albei-Iulie [Geoagiul-
de-Sus-Alba]. X (1881 /82), Nr. 5.
1 baladă numerotată IV. Republicată în volum subt Nr. 99 (pp. 36—38). Textele
nu sunt perfect identice. înainte de a fi publicată în volum, balada a mai fost pu-
blicată în «Telegraful Român», 1889, Nr. 119—120.
Tot acolo —în «Musa» — 2 cântece, numerotate V—VI. Publicate în volum, p.
9, Nr. i-—2. Aceleași 2 cântece sunt publicate și în « Tribuna » 1889, Nr. 231. Poe-
ziile din « Tribuna » sunt identice cu cele din « Musa ». în volum au suferit unele
schimbări.
8.	Bologa, Vasile. Cântece poporale din ținutul Albei-Iulie [Geoagiul-
de-Sus-Alba]. X (1881/82), Nr. 7.	’
4 cântece numerotate VII—X. Publicate în același volum, pp. 9—10, Nr. 3—4 și
pp. 38—40, Nr. 100—101. Unele evidente completări ale culegătorului din «Musa»
nu mai apar în volum. în același număr al «Musei» începutul unei balade : Dă-
ianu. Poeziile din volum Nr. 3 (pp. 9—10), Nr. 4 (p. 10), Nr. 100 (pp. 38—39), Nr. 101
(pp. 39—40), sunt publicate în «Telegraful Român» 1889, Nr. 121. Uneori în volum,
alteori în « Telegraf», culegătorul intervine cu completări sau mici schimbări de
amănunt. Nr. 4 din volum (p. 10) și Nr. 100 (pp. 38—39) au fost publicate în
«Tribuna» 1889, Nr. 231. Poezia Nr. 100 din volum are, în «Tribuna» și «Musa»,
adăugiri ale culegătorului, care n’au mai trecut în volum.
9.	Bologa, Vasile. Cântece populare [Geoagiul-de-Sus-Alba], X (1881/82),
/ Nr. 8.
Continuare și sfârșit la balada Dăianu și 4 cântece numerotate XII—XV, publi-
cate în volum la pp. 10—11, Nr. 5—8. Poezia Nr. 6 din volum (p. 10), e publicată
și în «Tribuna» 1889, Nr. 231.
i4
ION MĂRCUȘ
”4
10.	Bologa, Vasile. Cântece popul.[are] ostășești (din ținutul A.-Iuliei)
[Geoagiul-de-Sus-Albr]. X (1881/82), Nr. 8.
12 cântece numerotate XVI—XXVII, publicate în volum, pp. 11—14, Nr. 9—20.
Poezia Nr. 9 din volum p. 11), publicată în «Telegraf» 1889, Nr. 122. în «Tele-
graf » poezia e mai scurtă, abia de 6 rânduri, pe când în volum are încă 6. Nr. 10
din voi. (p. 11), în «Telegraf» 1889, Nr. 122, texte identice. Nr. 11 din volum (pp.
11—12), în «Telegraf» 1889, Nr. 122, texte aproape identice. Nr. 12 din volum (p.
12), în «Telegraf» 1889, Nr. 122, texte identice. Nr. 13 din volum (p. 12), în «Te-
legraf» 1889, Nr. 123, texte identice. Nr. 14 din volum (p. 12), în «Telegraf» 1889,
Nr. 123. Poezia din « Telegraf» are, la sfârșit, unele « completări » ale culegătorului,
care nu se mai întâlnesc în volum. Nr. 15 din volum (pp. 12—13), în «Telegraf»
1889, Nr. 123. Texte aproape identice. Nr. 16 din volum (p. 13), în « Telegraf» 1889,
Nr. 123. în « Telegraf» are un vers introdus de culegător. Nr. 17 din volum (p.
13), în « Telegraf» 1889, Nr. 123. Texte aproape identice. Nr. 19 din volum (p.
14), în «Telegraf» 1889, Nr. 123. Nr. 20 din volum (p. 14), în «Telegraf» 1889,
Nr. 125. Texte identice. Poezia Nr. 18 din volum (p. 13), publicată și în « Musa »,
nu e publicată în « Telegraf».
11.	Bologa, Vasile. « Cântece popul.[are] de casnă » (ironice) [Geoagiul-
de-Sus-Alba], X (1881/82), Nr. 12.
Publicate în volum, pp. 20—24, Nr. 45—60. Unele sunt satire populare, ironizând,
mai ales, sărăcia celor mândri, sau autosatirizări, sau — foarte des — simple strigă-
turi. Nr. 45—46 din voi. (pp. 20—21), apoi 48—50 (p. 22), 52—55 (p. 23), în « Te-
legraf» 1889, Nr. 126, cu texte identice sau aproape identice. Nr. 47 din voi. (pp.
21—22), în « Telegraf» 1889, Nr. 126, cuprinde unele versuri întocmite de cule-
gător și intercalate în textul popular. Nr. 56—60 din voi. (p. 24), în « Telegraf» 1889,
Nr. 127, cu texte identice. Nr. 51 din volum (p. 22), n’a mai fost publicată în « Telegraf ».
12.	Bologa, Vasile. « Cântece populare » din ținutul Albei-Iulie [Geoa-
giul-de-Sus-Alba], adunate și întocmite de —. X (18881/82), Nr. 12.
în volum, pp. 15—20, Nr. 22—38, 40—-44. Nr. 22—24 din voi. (p. 15), în «Te-
legraf » 1889, Nr. 125, texte identice. Nr. 25 din voi. (p. 15), are în « Telegraf»
1889, Nr. 125, 5 versuri mai mult. Nr. 26 din voi. (p. 15), în « Telegraf» 1889, Nr.
123. Un vers din « Telegraf» este creația culegătorului. Nr. 27 din voi. (p. 16), în
« Telegraf» 1889, Nr. 123, texte identice. Nr. 28 din voi. (p. 16), în « Telegraf» 1889,
Nr. 124, texte identice. Nr. 30 din volum (p. 16), în « Telegraf » 1889, Nr. 124, texte
identice. Nr. 31, 33—34 din voi. (pp. 17—18), în « Telegraf» 1889, Nr. 125, texte
identice. Nr. 32 din voi. (p. 17), în « Telegraf» 1889, Nr. 125, are intercalate două
versuri în volum, care lipsesc în «Telegraf». Nr. 36 din volum (p. 18), în «Tele-
graf» 1889, Nr. 125. în volum are două versuri mai mult. Nr. 38 din voi. (pp. 18—-19),
în «Telegraf» 1889, Nr. 125. în volum mici schimbări față de «Telegraf». Nr. 40
din voi. (p. 19), în «Telegraf» 1889, Nr. 125. în «Telegraf» intercalat un vers care
nu se află în volum. Nr. 42 din volum (p. 20), în « Telegraf » 1889, Nr. 125, texte
aproape identice. Nr. 43—44 din voi. (p. 20), nu se află în « Telegraf». La fel poe-
ziile din voi. Nr. 23 (p. 15), Nr. 35, 37 (p. 18) și Nr. 41 (p. 18). Nr. 29 din volum
(p. 16), în «Telegraf» 1889, Nr. 125.
13.	Bologa, Vasile. « Cântece populare » din ținutul Albei-Iulie [Geoa-
giul-de-Sus-Alba], adunate și întocmite de —. X (1881/82), Nr. 13.
Numerotate LXV—XCIII. în volum, pp. 24—25, Nr. 61—64; pp. 26—29, Nr.
66—81; pp. 29—31, Nr. 83—90; pp. 30—31, Nr. 94. Poeziile Nr. 61—64, 66—67
nț	PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SIBIENI	15
din volum (pp. 24—25, 26), publicate în « Telegraf » 1889, Nr. 127, au textele iden-
tice sau aproape identice. Nr. 68 și 69 din voi. (p. 26), în « Telegraf» 1889, Nr. 127
formează o singură poezie. Textele sunt aproape identice. Nr. 70 din voi. (p. 26),
« Telegraf » 1889, Nr. 127, texte identice. Nr. 73 și 74 din voi. (p. 27), « Telegraf»
1889, Nr. 128, texte identice. Nr. 76 din voi. (p. 28), «Telegraf», 1889, Nr. 128.
în « Telegraf » sunt unele întregiri ale culegătorului care nu se mai întâlnesc în volum,
Nr. 78—81, 83—84, 86—87, 89—94 din volum (pp. 28—31) în « Telegraf » 1889.
Nr. 128, texte identice sau aproape identice. Nr. 84 din voi. (p. 29), în « Telegraf»
1889, Nr. 128, are un vers mai mult. Poeziile Nr. 71 și 72 din voi. (pp. 26—27), nu
sunt publicate în «Telegraf»; la fel Nr. 77 (p. 28) și 85 (p. 29).
14.	Cândea, loan. Doine și chiuituri poporale din Ardeal, culese de —.
XVI (1887/88), Nr. 6. (Fără informator).
17 doine și strigături.
15.	Ciorbea, Laurențiu. Poezii poporale de pe Valea Arieșului, culese
de —. XXI (1892/93)/Nr. 2.	’
12 doine autentic populare.
16.	Clonța, N. Strigături de joc, culese din popor. XIII (1884/85),
Nr. 2—3. (Fără informator).
22 strigături.
17.	Colecțiune din poeziile poporale rom. VI (1877/78), Nr. 7. (Fără
informator).
Culegătorul nu le îndreaptă, ci le publică așa cum le-a auzit.
18.	Duma, loan. Poezii poporale, adunate de —. XII (1883/84), Nr.
9—10, 14. (Fără informator).
28 de cântece. Culegătorul le publică așa cum le-a auzit.
19.	Duma, loan. Poezii populare de pe Valea Murășului, culese de —.
Chiuituri poporale. XIII (1884/85), Nr. 1 .(Fascicolul de poezii poporale).
33 de cântece și strigături. Potrivit noilor norme de publicare a producțiunilor
populare, culegătorul glosează câteva cuvinte. Cele mai multe bucăți nu sunt
strigături, ci cântece.	'
20.	Duma, loan. Poezii populare de pe Valea Murășului, culese de —.
Văleanu. XIII (1884/85), No. 1. (Fascicolul de poezii populare).
Culegerea e făcută după normele stabilite de Societate în această privință.
21.	Duma, loan. Poezii populare (Din ținutul Reghinului). Colectate
și întocmite de —. XIV (1885/86), No. 1. (Fascicolul de poezii populare).
10 doine. Culegătorul glosează câteva cuvinte regionale.
22. Duma, loan. Poezii populare (din jurul Reghinului Săsesc), culese
de —. XV (1886/87), Nr. 6.
13 doine. Nu mai sunt publicate în fascicol aparte, ci în corpul revistei. Cule-
gătorul le publică cum le-a auzit. Cuvintele regionale sau cele de circulație restrânsă,
presupuse a nu fi cunoscute peste tot, sunt explicate în subsol.
23. Ghețe, G. Strigături culese din popor de —. XXV (1896/97), Nr. 8.
(Fără informator).
3 doine. Culegătorul le numește impropriu « strigături ».
24.	Gomboș, losif. Versul lui Horea (poezie poporală), adunată de —.
XII (1883/84), Nr. 13, 14. (Fără informator).
16
ION MĂRCUȘ
n6
Reprodusă în acest Anuar, pp. 26—28 (Articolul D. Prodan, Versuri contemporane
despre răscoala lui Horea).
25.	Literat, Valeriu. loviț. Cântec poporal / Luța[-Făgăraș]. / XXXII
(1903/904), Nr. 4.
Cântec religios cu tendință moralizatoare. Mama lui loviț se roagă de acesta să-i
facă loc în rai. La fel tatăl lui și sora sa. Niciunul n’au loc, fiindcă n’au făcut bine
pe pământ. Fratele lui loviț, care pe pământ a fost cioban cu stâna lângă drum și a
ajutat pe săracii care treceau pe acolo, are loc în rai.
26.	Marcoviciu, Ambrosiu. Doine și strigături populare. De pe Târnave.
XIX (1890/91), Nr. 3—5.
23 doine și strigături publicate așa cum au fost auzite, culegătorul neintervenind
cu vreo schimbare.
27.	Medrea, Simion. însurat pentru zestre (din poeziile populare).
II (1872/73), Nr. 1. (Fără informator).
1 poezie cu caracter didactic.
28.	Medrea, S\imiori\. Poezii Populare (culese de —.) II (1872/73),
Nr. 2. (Fără informator).
2 poezii populare, dintre care una cu un pronunțat caracter didactic: sfaturi pen-
tru cine se însoară, să nu ia fată bogată.
29.	Medrea, Simion. Poezii poporale. Baladă. II (1872/73), Nr- 3-
(Fără informator).
Pare mai mult «întocmită », de cât culeasă.
30.	Medrea, S\imiori\. Muierea cu bărbatul leneș, poezie populară cu-
leasă de —. II (1872/73), Nr. 3. (Fără informator).
Tânguirea femeii nemulțumită de bărbat. Intervenția culegătorului este evidentă
peste tot.
31.	Medrea, Simion. Poezii populare. II (1872/73), Nr. 5. (Fără infor^
mator).
3 autentice poezii populare, redate în forma în care au fost auzite.
32.	Medrea, S\imion\. Poezii populare, culese de —. II (1872/73),
Nr. 8. (Fără informator).
3 autentice poezii populare. Una dintre ele a mai fost publicată în Nr. 5 din ace-
lași an.
33.	Medrea, Simion. Poezii populare, culese de —. II (1872/73), Nr.
9.	(Fără informator).
2 autentice poezii populare.
34.	Moldovan, loan. Chiuituri poporale (culese în Teiuș) de —. XVIII
(1889/90), Nr. 11.	•
25 strigături autentic populare. Culegătorul respectă întru totul forma populară
și face distincție între acest gen și doine, de pildă, necuprinzând subt titlul de mai
sus decât strigături.
35.	Negoescu, George. Doine și strigături poporale din jurul Buzăului
/: lângă Brașov :/, culese de ■—. XVII (1888/90), Nr. 9.
20 doine și 36 strigături. Culegătorul schimbă destul de des textul popular, înlo-
cuind cuvinte și transformând versuri.
U7	PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SIBIENI	i7
36.	Oanea, lacob. Baladă. II (1872/73), Nr. 3, 4. (Fără infor- -r
mator).
Filip, domn bogat din Budapesta, se laudă că va prinde pe Marcu și-l va da pe
mâna Turcului. Marcu încalecă, pleacă la Budapesta, se bate cu Filip și-1 ucide. în
acest timp, Turcul vine și-1 pradă, iar soția i-o ia și i-o duce la Țarigrad. Marcu îm-
bracă haine călugărești, merge la Țarigrad, ucide pe Turc, își ia nevasta precum și
nouă care cu galbeni și se întoarce în cetatea lui.
37.	Oanea, I[acob]. O meditare. II (1872/73), Nr. 7. (Fără infor- ,
mator).
O poezie populară, culeasă dar nu întocmită de autor — cum lasă să se înțeleagă
titlul.	,
38.	Olteanu, loan G. Cântece populare (Culese în Poiana Sărată [jud.
Treiscaune]). XVIII (1889/90), Nr. 11.
11 cântece. Deasa intervenție a culegătorului, schimbând cuvinte sau creind pe
de-a’ntregul unele versuri, scade mult valoarea culegerii.
39.	Pavel, loan. Șase strigături poporale, culese de—. XXIII (1894/95),
Nr. 9. (Fără informator).
2 doine și 4 strigături. Culegătorul nu face deosebire între genuri. Nu intervine
cu schimbări.
40.	Păcală, loan. Strigături ardelenești (din Galați [-Făgăraș]), adunate
de —. XXX (1901/902), Nr. 6.
17 doine și strigături. Culegătorul le publică cum le-a auzit.
41.	Popa, loan. Strigături ardelenești, culese de —. XXII (1893/94),
Nr. 8—9. (Fără informator).
29 doine și strigături. Culegătorul nu distinge genurile. Uneori intervine cu mici
adăugiri sau schimbări de cuvinte.	'
42.	Rnncean, Nicolau. Poezii poporale, culese din Țara Bârsei de —.
XX (1891/92), Nr. 6—8.	’
19 poezii populare (doine și strigături). Poeziile sunt publicate așa cum au fost
auzite.
43.	Stavilla, Teodor. Poezii populare. II (1872/73), Nr. 3.
12 dintre cele mai bune poezii populare publicate până acum în « Musa ». Culese
în regiunea Reghinului Săsesc.
44.	Tătar, George. Poezii poporale (de pe Târnava-Mare), comuna
Daneș, culese de —. XX (1891/92), Nr. 8.
16 poezii populare. Culegătorul păstrează forma pe care a auzit-o.
45.	Teculescu, loan. Doine poporale din Moldova, culese de —. XVI
(1887/88), Nr. 3-5.
2 doine (una de dor, una de înstreinare), numerotate I—II; 8 doine (unele de
cătănie și înstreinare), numerotate III—X; 7 doine, numerotate XI—XVI și XVIII
și o baladă numerotată XVII. E o variantă a baladei « Văleanu », cu schimbarea nu-
melui personajului principal, în loc de Văleanu — Niță.
46.	Todoran, N. Poezii populare (culese și îndreptate de —. ).VII
(1878/79), Nr. 4. (Fără informator).
7 poezii populare.
l8	ION MĂRCUȘ	118
47.	T'odoran, N. Tânguirea unei fete (Poezie populară de —.). VII
(1878/79), Nr. 1. (Fără informator).
Poezia nu e « de », ci e autentic populară, «autorul» fiind simplu culegător.
48.	Torpan, loan. Poezii poporale (din jurul Reghinului săsesc) de —.
XII (1883/84), Nr. 2—3.
18	cântece. Intervenția culegătorului cu întregiri și adaosuri este atât de mare,
încât uneori versul popular e de nerecunoscut.
POVEȘTI
49.	Anonim. Linuța, poveste. XII (1893/94), Nr. 10—13. (Fără infor-
mator).
Motivul «Lenore », tipul logodnicul-strigoiu, contaminat cu un alt motiv
popular.
50.	Bologa, Vasile. « Crăișorul șerpilor» — poveste. X (1881/82), Nr.
8, 10—12.
Este însoțită de următoarea notiță: « Mi-a povestit-o un cioban dela oi și mi-a
zis, că dânsul ar fi auzit-o dela niște bănățeni ». Adevărul e că a fost copiată din
« Convorbiri Literare » XVI (1882—83), 205—218, unde a publicat-o luliu T.
Mera.
51.	Ciorbea, Laurențiu. împăratul tiran, poveste din popor de —. XIX
(1893/94), Nr. 4—8. (Fără informator).
Povestea pare a fi compusă după motive populare cunoscute.
52.	Deișorean, Filaret. Zorilă și mândra lumei (poveste poporală) de —.
XII (1883/84), Nr. 10—14. (Fără informator).
Trei fete de împărat sunt răpite de smei și duse pe celălalt tărâm. Trei feciori năz-
drăvani le readuc la curțile împăratului. Peripețiile prin care trec.
53.	Făgărășan, losif. Ion din mormânt și Rachila (Poveste). XIII (1884/
85), Nr. 9, 10. (Fără informator).
Povestea face parte din ciclul « Lenore », tipul logodnicul-strigoiu. în povestire
intervine Sf. Duminecă, care învață pe fată ce să facă pentru ca strigoiul să n’o poată
lua cu sine în mormânt. Strigoiul blestemat de mama sa (« să se căsătorească cu o fată
moartă ai cărei părinți nu trăiesc »), tot după povața Sf. Dumineci, află pe Rachila,
moartă și înviată apoi, cu care se căsătorește și trăiesc fericiți, el scăpând astfel de
blestem.
54.	Moian, G. [Archirie și Anadan], Poveste. Culeasă de —. VII (1878/
79), Nr. 4—6, 9, 11, 12, 14. (Fără informator).
Povestea nu e altceva decât o variantă a romanului popular, cu o circulație atât
de largă în literatura populară scrisă și orală. în versiunea culeasă de Moian sunt unele
particularități de amănunt și, fără îndoială, multe omisiuni, fiind o prezentare mai
scurtă.
55.	Nicola, Nicolau. Viorica fata cea frumoasă care înverzește câmpu-
rile și înflorește ierburile. (Poveste culeasă din popor de —.). XVIII (1889/
90), Nr. 5—7.
O lungă poveste, întocmită de autorul care spune că a cules-o. Motive diferite de
povești se înserează în cursul povestirii.
”9
PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SIBIENI
19
DATINI ȘI OBICEIURI
56.	Buzdug, Leo. Datinile poporului român pe la Crăciun și anul noii' y
(de prin Nordul Transilvaniei). VI (1877/78), Nr 9—10.	/
.. Descrie: colindatul, Irozii, « focul sacru », butea, vrăji pentru cunoașterea ursitei î
\ și a viitorului. Nu insistă în mod deosebit asupra niciunuia dintre obiceiuri.
57.	Capătă, loan. O privire asupra procedurei de pescuit pe la noi.
VII (1878/79), Nr. 3—4, (Fără informator).
Interesantă descriere a ocupației și procedeelor de pescuit. Importantă e și numirea
locală a câtorva unelte de pescuit.
58.	Enescu, George. Un mic paralelism între căsătoria romană și română
și concluziunile de aci. XII (1886/87), Nr. 3—5.
Paralelismul are menirea de a dovedi, originea noastră romană prin continuarea
acelorași obiceiuri.
59.	Germann, loan. Descrierea vieții casnice la Romani, în alăturare
cu a Românilor. Timpul mâncării la Romani. Mesele publice la Romani
în comparare cu a Românilor de azi. IV (1874/75), Nr. 15, 17.
60.	Manuil, lacob. Un obiceiu de Crăciun de pe Valea Hârtibaciului "
de —. XXV (1896/97), Nr. 2—5.
O sistematică descriere a tovărășiilor de feciori. Autorul nu omite niciun amă-
nunt care ar putea fi interesant. Descrierea este o bună privire de ansamblu.
61.	Petru, N. Datinile la înmormântarea morților din vechime, până
în timpurile noastre. După P.S.I. (1871/72), Nr. 1, 4—8.
Problema e privită mai mult subt aspectul ei teologic și istoric.
62.	Popescu, Eugen. Obiceiul la ospețele românești din jurul Cohal-
mului, de —. XXVIII (1899/900), Nr. 9—10.	1
Descrierea sumară a obiceiului. în text, sunt intercalate interesante fragmente din
literatura nunții.
63.	Șpan, Petru. Câteva obiceiuri și credințe de ale Romanilor antici,
păstrate în poporul nostru, ca tot atâtea documente despre originea noastră
romană. XII (1883/84), Nr. 8.
Se ocupă în special de obiceiurile la nuntă.
64.	Voina, V. Datinile Brașovenilor din suburbiul Scheiu la sărbătorile
Paștilor. V (1875/76), Nr. 3—5.	.
Descrie obiceiul «junilor ». E o descriere metodică, deși cu unele — nu întotdeauna
exacte — considerații asupra valorii datinilor în general. încearcă un istoric al obice-
iului, dar partea cea mai importantă e descrierea însăși. Autorul spune ce a văzut și
a văzut bine. Descrierea continuă în trei numere consecutive, încheindu-se cu un
«va urma ». Dar n’a mai urmat. în numerele următoare revista-manuscrisă are
câteva pagini goale. Unele din ele erau destinate, probabil, continuării descrierii
obiceiului.
A fost utilizată de Ion Muștea (« Obiceiul Junilor Brașoveni », Cluj, 1930, pp.
4—5), ca unul din cele mai importante izvoare ale interesantului obiceiu brașove-
nesc (« ar fi de sigur cea mai bună și completă descriere a Junilor, dacă nu s’ar opri
la jumătate »).
20	ION MĂRCUȘ	120
ÎNCERCĂRI DE STUDII
65.	Comanici, N. Rolul năzdravinilor în poveștile noastre poporane de —.
XXVII (1898/99), Nr. 3—5.	’
Despre Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Zâne, Ursitoare, Smei, Smeoaice, Mama-
Pădurii, Ciuda lumii, balauri, cai năzdrăvani, bivoli năzdrăvani, obiecte neînsuflețite
(gresie, amnar, perie, pieptene, apa vie și apa moartă, buruiana vieții, sângele). Autorul
arată în amănunt însușirile fiecăruia în parte.
66.	Duma, loan. Ceva despre începutul folklore-lui la Români. XXXIV
(1905/906), Nr. 13—15, 18.
Expunere sintetică asupra începutului folklorului românesc până la 1885. Autorul
cunoaște bine începuturile și evoluția acestei științe la noi.
67.	Enescu, losif. Haiducii. Desvoltarea lor istorică și cum ni se pre-
zintă în poezia poporană a Românilor (studiu istorico-literar) de —. XXIII
(1894/95), Nr. 8—9.
Stăpânirea turcească, și întreaga istorie vitregă, a fost cauza nașterii haiducilor,
în poeziile haiducești sunt cântate motivele care i-au îndemnat să ia calea codrului,
dar mai ales faptele lor de vitejie. Citatele de cântece haiducești sunt făcute după
« Literatura » de Lăzăriciu și « Doine și Lăcrămioare » de Alecsandri.
68.	Germann, loan. Românul ca creștin și patriot în poezia poporală.
IV (1874/75), Nr. 3—5-
69.	Hociotă, Ilie. Despre • credința oamenilor în apariția spiritelor și în
alte ființe supranaturale (vrăjitori, strigoi, vârcolaci, smei, iele, stafii).
XXVI (1897/98), Nr. 5—6.
Interesantă privire de ansamblu asupra însușirilor caracteristice ale vrăjitorilor,
strigoilor, vârcolacilor, smeilor, ielelor și stafiilor. Autorul vorbește și despre credința /
în apariția spiritelor la Romani, pe care am fi moștenit-o, fără să arate ce anume am •
moștenit.
70.	Manițiu, Gregoriu. Superstițiuni. XXIV (1895/96), Nr. 1—3.
Privește problema mai ales subt aspect teologic, ajungând, de sigur, la concluzia
că superstițiile trebue combătute.
71.	Mircea, losif. Cântece haiducești. XXXIV (1905/906), Nr. 8—11.
încercare neizbutită de a zugrăvi stările sociale care au determinat haiducia.
72.	Mircea, losif. Fazele evoluției dragostei în poezia poporală. XXXIV
(1905/906), Nr. 13—15, 18.
Expunere bombastică și juvenilă, în care încearcă să prezinte nașterea și evoluția
sentimentului de iubire la țăranii români.
73.	Oprea, Alimpiu. Unele credințe deșarte la Români și urmările lor.
XVI (1887/88), Nr. 2.	’	’
Partea privitoare la descântece interesantă.
74.	Popoviciu, Terenție. Dor și jale. XXVI (1897/98), Nr. 2—3
încercare juvenilă de a defini aceste două stări sufletești, urmărind și reflexele
lor în poezia populară.
75.	Scorobeț, Trandafir. Poreclele eufemiste despre duhul răului. (Stu-
diu de literatură poporană). XXXI (1902/903), Nr. 5—7.
Analizează unele porecle ale diavolului, căutând explicarea lor etimologică.
121	PREOCUPĂRILE FOLKLORICE ALE TEOLOGILOR SIBIENI	21
76.	Șerb, Gerasim. Prospect fugitiv în trecut și un mijloc pentru des-
voltarea culturii în prezent. VI (1877/78), Nr. 6—8.
Se ocupă, între altele, de superstiții, tradiții și sărbători populare, din punct de
vedere teologic, ajungând — de sigur — la concluzia că trebue combătute.
.	77. Stanca, Seb\astiari\. Dragostea la țăranul român. XXIX (1900/901),
Nr. 7—8.	’
încercare juvenilă de a defini această stare sufletească. Urmărește nașterea și evo-
luția sentimentului de dragoste la tinerii țărani. Recurge uneori la cântece populare,
intercalate în text, pentru a ilustra diferitele faze ale dragostei, la fată și fecior.
78.	Stanca, Sebastian. Legenda « Soarele și luna » ca dovadă de ori-
ginea romană a poporului român. XXVII (1898/99), Nr. 6.
Scurt rezumat al legendei (cunoscută din colecția G. Dem. Teodorescu). Elemente
păgâne și creștine în legendă. în elementele ei esențiale am moștenit-o dela Romani.
79.	Șandru, Nicolau. Duioșia ca notă caracteristică a poeziei poporane,
de —. XXVIII (1899/1900), Nr. 7-8.
Cauzele care au imprimat caracterul de duioșie poeziei populare ar fi: starea poli-
tică vitregă din trecut, aspectul trist al dragostei, înstrăinarea, reflexiuni triste asupra
lumii și vieții.
80.	Toma, M[orie]. [Românul, Religiunea și Poezia]. Dizertațiune
ținută la festivitatea literară aranjată de Societatea de lectură a tinerimii
pedagogico-teologice cu ocaziunea serbării jubilare în 22 August 1871.
I (1871/72), Nr. 1—2.
încearcă să scoată în evidență, cu dese citate din poezia populară: «amorul, do-
rința, fericirea, durerea, voinicia, patriotismul și toate însușirile cele nobile ale nea-
mului românesc ».
81.	Tulbure, George. O privire în satira poporului român, studiu literar
de —. XXIX (1900/901), Nr. 6—9.
Scu	rtă privire asupra genului satiric popular. 1. Satirele Românului despre Român;
defectele satirizate. 2. Satirele Românului despre alte neamuri: a) Țigani; b) Sași;
_ c) Evrei; d) Maghiari.
DIVERSE
(	82. Popea, V. Anecdotă. III (1873/74), Nr. 7. (Fără informator).
p	83. Toma, Moise. Proverbe economice. II (1872/73), No. 2.
;	8 proverbe proprii ale autorului, concepute și redate popular.
I	84. Ghicitori. VII (1878/79), Nr. 3; IX : 1880/81;, Nr. 1; X (1881/82),
/ Nr. 9. (Fără informator).
|	12 ghicitori.
II 85. Petrinca, George. Amintiri din 1848 de —. XXVIII (1899/1900),
Nr. 11—12.	•	'
K	Auzite dela tatăl autorului.
E 86. Scorobeț, Tr[andafir], Vremea Corurilor. Tradiții din comuna J
K Streza-Cârțișoara [jud. Făgăraș] (din cronica anului 1664) de —. XXXI '
K (I^92/93)> Nr. 7.	_
Tradiții culese dela bătrânii satului, pe care autorul le leagă de evenimentele
K anului 1664.	ION MĂRCUȘ
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN UGOCEA
ROMÂNEASCĂ (JUD. SATU-MARE)
In timpul celor zece ani petrecuți la granița de Nord-Vest a țării, în
regiunea Sătmarului, o datorie de conștiință față de neamul nostru ne-a
îndemnat să cercetăm trecutul acestui ținut, în care a pulsat odinioară
o intensă vieață românească. Paralel cu cercetările istorice, am căutat să
descoperim și comorile sufletești ale poporului din acest colț îndepărtat
de țară. Fiindcă din alte părți ale județului Satu-Mare, și chiar din regiu-
‘ nile învecinate, avem astfel de culegeri — așa cum se va arăta la locul
său —, ne-am îndreptat gândul spre Ugocea, căci din această regiune
n’avem până în prezent nicio publicație de texte dialectale, culegeri sau
studii folklorice.
Am cercetat numai comunele din Ugocea (vezi harta). Acestea sunt
următoarele 1): Batarci (Bătarci), Bocicău (Bâșcău), Comlăușa, Gherța-
Mare (Derța-Mare), Gherța-Mică (Derța-Mnică), Tarna-Mare, Turț și
Valea-Sacă. Cercetările le-am făcut în intervalele dela 21 Aprilie—10 Mai,
6—9, 15—18 și 28—30 Iunie 1940. Am întocmit așa, încât am putut cuprinde
în aceste călătorii și sărbătorile Paștilor, Rusaliilor, înălțarea Domnului,
Sf. Petru și Pavel, când oamenii fiind pe acasă, poți observa mai multe
lucruri și culege material mai bogat și variat. Cu toate acestea, am avut
de întâmpinat multe greutăți și chiar neplăceri. Regiunea fiind situată
de-a-lungul frontierei româno-maghiare, eram mereu suspectat, bănuit
și cercetat de autorități. în același timp, atacurile de frontieră ale bandelor
maghiare se repetau destul de des, ca un preludiu al evenimentelor triste
ce au urmat în August 1940. Lumea era îngrijorată și agitată. în astfel de
condițiuni munca noastră n’a fost tocmai ușoară. în lunile următoare fă-
cându-se concentrări masive de trupe, am rămas cu regretul de a nu fi
putut cerceta și comuna Turț, pe care am văzut-o numai în treacăt.
Partea destinată folklorului propriu-zis, am precedat-o de o scurtă
privire istorică asupra regiunii și vechimii elementului românesc de aici.
9 Dăm în paranteză rostirea în graiul local, atunci când ea diferă de cea oficială.
2	VASILE SCURTU	124
Am crezut necesar acest lucru, pentru a se vedea că temeiurile stăpânirii
românești dela Nord-Vest sunt solide și justificate.
Ținem să mulțumim la acest loc, în primul rând Arhivei de Folklor
a Academiei Române și directorului ei, d-lui Ion Mușlea, pentru îndemnul
și sprijinul acordat pentru realizarea acestei lucrări. Aceleași mulțumiri
se cuvin următorilor intelectuali ugoceni, de a căror bunăvoință ne-am
bucurat în timpul cercetărilor: Adrian Lupan, protopop în Tarna-Mare;
Ovidiu Lupan, preot în Gherța-Mare; Augustin Paul, preot în Bocicău;
Vasile Sima, notar în Batarci și Mihai Finta, învățător pensionar în Gherța-
Mică. D-lui Ion Ursu, director de bancă, îi mulțumim pentru fotografiile
anexate acestei cercetări.
I.	ȚARA ȘI OAMENII
Ținutul și trecutul lui. Ugocea este o regiune care reprezintă astăzi
punctul extrem al românismului nord-vestic. în Ungaria dinaintea răz-
boiului mondial, Ugocea a fost un județ mai mic, cu o suprafață de 1213
km2, în anul 1910 — data ultimului recensământ maghiar —numărul lo-
cuitorilor fiind de 91.755.
Județul, în forma de atunci, era situat la poalele munților Carpații
Păduroși, pe cursul superior al râului Tisa, care îl străbătea dela Est spre
Vest, tăindu-1 în două părți aproape egale. Capitala județului era Seleușul
(ung. Nagy-Szollos). După războiul mondial, o parte mică, de dincoace
de Tisa, situată la Sud-Estul fostului județ Ugocea, a fost alipită Româ-
niei. Această regiune s’a încadrat în județul Satu-Mare, subt numele de
plasa Ugocea, cu următoarele comune: Băbești, Batarci, Bocicău, Ci-
dreag, Comlăușa, Dobolț, Gherța-Mare, Gherța-Mică, Halmeu, Porum-
bești, Tarna-Mare, Tămășeni, Turț, Turulung și Valea-Sacă. Ulterior,
dela comuna Turulung s’a desfăcut colonia Drăgușeni, încât numărul
comunelor este de șaisprezece.
Ugocea, numele comitatului, pare să fie diminutivul unui nume de
persoană Ugo + sufixul ca 1), purtat mai întâi de un sat, probabil satul
de reședință al comesului regal. Satul de coloniști Sas e numit, la 1430
și 1431, « Szâsfalu alio nomine Ugocha » 2). Vechiul sat Ugocea însă trebue
să se fi contopit foarte curând cu acesta, căci documentele nici nu-1 cunosc.
în documentele medievale satul apare în strânse legături cu Mara-
mureșul. Cele două comitate le întâlnim adesea subt autoritatea aceluiași
comes, de obiceiu voievod de Maramureș. La 1299 de pildă, capitlul din
9	N. DRĂGANU, Românii în veacurile IX—XIV pe baza toponimiei și onomasticei.
București, 1933, p. 388.
9	SZAB6 ISTVÂN, Ugocsa megye. Budapest, 1937, p. 535.	'
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
9 Anuarul Arhivei de Folklor VI
VASILE SCURTU
126
• Alba-Iulia se adresează: Nobili viro et honesto Nicolao Voevodae, filio mag-
nifici Maur iții, Comiți de Ugocsa et Marmarusio 1), titlu pe care îl poartă
și Petru Perenyi la sfârșitul veacului XIV2). Voievozii de Maramureș
stăpânesc adesea moșii întinse și în Ugocea. La 1378 frații Drag și loan,
fiii voievodului Sas, veniți din Moldova, stăpânesc, cu titlu de donație
regală, alăturea de altele, și satele din regiunea românească: Kirva, Csar-
nato, Komlos (Comlăușa), Szephegy, Batarcs (Bătarciu), Turț3). La 1390
voievodul Bale purta titlul de « comite de Ugocea », pe care Drag îl poartă
la 1392 4). îi găsim de asemenea pe amândoi stăpânind moșiile regale
Seleuș și Hust 5).
Titlul de comite de Ugocea îl întâlnim unit și cu cel de Bereg 6). Astfel
și vieața Românilor din Ugocea trebue să ne-o imaginăm în strânse le-
gături cu a celor din aceste două comitate vecine.
Legăturile mai firești par să fie însă cele cu Românii din Țara Oașului.
Satele românești de astăzi din Ugocea se grupează în jurul munților din
colțul sud-estic al comitatului, care nu sunt decât o prelungire a mun-
ților Oașului. Aceste sate apar foarte curând în documente, de pildă:
Gherța-Mare la 1351, Gherța-Mică 1393, Batarciu 1378, Comlăușa 1378,
Turț 1385 7). Ele figurează dela început ca « possessiones valachales» și
trăiesc cu cneji și voievozi în frunte, după același «jus valachicum», pe
care-1 întâlnim și în comitatele vecine. La început, ținutul făcea parte
din domeniile regele, ajungând însă foarte curând sub stăpânire feudală
și astfel și privilegiile inițiale ale satelor se pierd treptat în iobăgie, iar
cnejii și voievozii, care n’au trecut mai curând în rândul nobilimii, se
degradează la simplii juzi sătești în serviciul curților.
De prin veacul al XVI-lea încoace, în scriptele ungurești ținutul se
numește «Olâhsâg», spre deosebire de « Oroszsâg », care designa satele
rutenești de peste Tisa. în documentele vechi însă și aceste sate de peste
Tisa figurează tot ca «valachales ». Rutenii care coborau din spre Nord
cu ocupații asemănătoare, s’au așezat în cadrele și după normele aceluiași
«jus valachicum». Venind în număr mai mare însă, au câștigat teren
tot mai mult în dauna Românilor, au trecut chiar în sudul Tisei, rute-
nizând și aici câteva sate.
Românii de aici au luat și ei parte la multe din evenimentele istorice,
la războaiele lui Matei Corvinul — cum a fost cel dela Baia —, apoi sub
x) FeJEr, Codex diplomaticus, I, p. 147.
2) Al. FlLIPAȘCU, Istoria Maramureșului. București, 1940, p. 65.
3) SZABO, op. cit-, p. 117.	.
*) XENOPOL, Istoria Românilor III, Iași, 1896, p. 32.
6) SZABO, op. cit., p. 96.
’) FlLIPAȘCU, op. cit., p. 41.
’) SZABO, op. cit., harta istorică din anexe.
127
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
5
comanda lui Pereny, la 1514, împotriva răsculaților lui Gheorghe Dozsa,
la cetatea Nyalabului. în sec. al XVI-lea și al XVII-lea, iau parte la di-
diferite lupte și răscoale ale principilor care se războiau între ei. La în-
ceputul sec. al XVIII-lea îi aflăm înregimentați între răsculații lui Gh.
Râkoczi. între robii creștini care și-au primit libertatea cu prilejul în-
frângerii Tătarilor la 1717 în Maramureș, un număr de 1454 erau din
> Ugocea *). Au participat și la revoluția lui Kossuth din 1848, despre care
bătrânii vorbesc și astăzi ca de o mare binefacere (vezi textele 216, 218),
căci dela acea dată «au început să se descumpere domnasca», adică să
scape de iobăgie. Precum vedem, și Românii de aici și-au dat în cursul
timpurilor contribuția lor de sânge, de multe ori însă pentru o cauză
străină.
în ce privește vieața sufletească a Românilor ugoceni, {biserica |de aici
apare în istorie subt jurisdicția episcopilor de Haliciu. Pe la sfârșitul sec.
al XVI-lea, Haliciul a fost încorporat Poloniei și astfel a pierdut dreptul
de jurisdicțiune asupra Ugocei. în Maramureș, la Peri, exista o mănăs-
tire veche, al cărei egumen îndeplinea și funcțiunea de episcop, încă de
pe vremea voievodului Sas 2). La 13 August 1391 voievozii Bale și Drag
merg la Constantinopol, unde obțin dela patriarhul Antonie dreptul ca
egumenul dela Peri, Pahomie, să fie numit exarh și asupra Sălajului, Arvei,
Ugocei și Beregului. Se pare că după egumenul din Peri, dreptul de ju-
risdicțiune l-a avut episcopia dela Vad, înființată de Ștefan cel Mare al
Moldovei.
în sec. al XVI-lea și al XVII-lea se desfășură în aceste părți o intensă
propagandă calvină, de către diferiți principi ardeleni. Necruțând niciun
mijloc, ea avu câ rezultat desnaționalizarea și pierderea unui mare număr
de Români în masa ungurească.
Pe la sfârșitul sec. al XVII-lea, ținutul e străbătut de misionarii
catolicismului. La 1695, Episcopul Muncacitilui, căruia-i aparținea acum
biserica Ugocei, losif de Camellis, propovăduește catolicismul și-i trece
pe mulți Români în rândul Rutenilor, al căror păstor era 3). Abia la 1853
se desmembrează câteva parohii românești din Ugocea de vitrega episcopie
a Muncaciului, pentru a se anexa diecezei greco-catolice române de Gherla,
acum înființată.
Astfel împrejurările vieții religioase au fost cât se poate de defavo-
rabile desvoltării unei vieți naționale a Ugocenilor. Dacă la acestea adăugăm
și condițiile de ordin social-politic, amintite numai tangențial de noi, putem
FlI.IPAȘCU, op. cit., p. 152.	,
2)	lORGA, Istoria bisericii române, I, p. 51.
3)	VASILE Scurte, Probleme naționale la granița de Vest. București, 1937, p. 8.
9*
6
VASILE SCURTU
128
afirma că salvarea și păstrarea ființei naționale a Românilor de aici este
în adevăr «un miracol » al istoriei.
Că Românii au fost în trecut mult mai numeroși în Ugocea, este un
lucru incontestabil. Chiar și bătrânii de astăzi își amintesc că în comunele
— astăzi maghiarizate—Hija, Tarna-Mică, Cerna, Dumbrava, Hoarca,
Mocira, Porumbești, Cidreag, existau odinioară numai Români, sau că
erau amestecați și cu alte neamuri. Intr’adevăr, în aceste comune mai
există astăzi foarte puțini Români, care au conștiința neamului lor, dar
și-au pierdut limba și portul. Rutenii și Ungurii așezați printre ei i-au
desnaționalizat aproape cu desăvârșire.
Satele. Pentru a ajunge în regiunea cercetată de noi, drumul cel mai
scurt este prin orașul Satu-Mâre. De aci se poate pleca prin două direcții:
întâia, cu trenul până la Halmeu, iar de aici cu trăsura sau cu automobilul
în direcția Tămăseni—Batarci—Comlăusa—Valea-Sacă—Tarna-Mare—Bo-
cicău. Parcurgând acest drum, cercetezi tocmai comunele situate de-a-
lungul graniței. Intre Halmeu și Tămășeni, drumul se bifurcă apucând
o parte spre Turț și cele două Gherțe.
Al doilea drum prin care ajungi în regiunea Gherțelor, deci mai spre
interior — către Țara Oașului — este: Satu-Mare—Botiz—Drăgușeni—Tu-
rulung—Gherța-Mare. Spre Sud dela această comună din urmă, la o dis-
tanță cam de trei km, dăm de Gherța-Mică, iar spre Nord, cam la aceeași
distanță, de satul Turț.
în general, regiunea este deluroasă, dealurile reprezentând prelungirea
munților Oașului spre Vest, unde încep a se pierde în câmpia Tisei. Cele
mai înalte din aceste dealuri sunt: Oșoiul (422 m, lângă Tarna-Mare),
V ârful Tăului (422 m, între Comlăușa și Valea Sacă), Babani (582 m)
și Coparcea (612 m), ambele în hotarul comunei Turț. Regiunea este pi-
torească, înfățișarea și varietatea reliefului, cu alternanțe de dealuri și șes,
încântă ochiul. în ce privește râurile ce o străbat, afară de Valea Tarna-
Mare, care trece prin comuna cu același nume, n’avem decât pârâiașe
care seacă vara. Pe acestea le vom aminti la fiecare comună în parte.
întâiul sat dela Halmeu spre Nord-Est e Batarci. își trage numele,
probabil, dela pârâul Batarci, care izvorăște din delușorul «Tufe » și trece
prin mijlocul comunei. Satul e așezat de-a-lungul drumului principal
ce-1 străbate, pe malurile pârâiașului cu același nume. E amintit la anul
1378, când a fost donat voievozilor Drag și Bale de regele Ludovic din
«possessiones valachales » de Nyalab. Chiar regiunea din jur e numită la
acea dată de către Unguri: « Românime » 1).
La distanță de doi km spre Nord se află comuna Comlăușa, având
spre Vest cătunul Șirlău, cu 25 de case. Este situată de-a-lungul drumului
b Szab6, op. cit., p. 291.
129
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
dintre Batarci și Valea-Sacă, având ramificații pe delușoarele din împre-
jurimi. E amintită la 1378 între «possessiones valachales ».
înaintând spre Vest, la distanță cam de patru km, ajungem în Valea
Saca. Numele și-l trage dela pârâul cu același nume care izvorăște din
Izvorul Scăldărilor și se varsă în Valea Tarna-Mare. Spun bătrânii că
înainte cu 50—60 de ani pârâul Valea-Sacă și Tarna erau mari și se pescuiau
în ele somni, eleni, știuci, costriși, în greutate de 2—3 kg unul. Acum
apa Văii-Seci a scăzut, iar vara, când e secetă, seacă complet. Motivul
trebue căutat în exploatarea nerațională a pădurilor ce existau odinioară
în jurul acestui râu. Vlahovo x) vorbește despre populația românească
din «Valleszaka vel Szarazpatak ». Numirea este curat latinească. La 1378
se pare că a fost între satele românești amintite atunci ca « possessiones
valachales ».
Continuând drumul spre Nord-Vest, la distanță cam de 3 km dăm
de fruntașa comună Tarna-Mare, cu cătunul Văgaș. O găsim amintită
la anul 1430, cu ocazia unei moșteniri a familiei Pereny, iar la 1378 pro-
babil a fost între satele cuprinse în « possessiones valachales »2). Comuna
are o poziție pitorească, fiind așezată pe malurile Văii Târnei, care izvo-
răște din Izvorul Domnilor, la poalele dealului Runc, în partea nordică
a comunei. Are dealuri acoperite cu vii, păduri de fag și stejar. In regiunea
sud-estică a comunei se află Băile Tarna-Mare, cercetate vara pentru
apele minerale care vindecă bolile de stomac. Fiind așezată la o altitu-
dine mai mare, are și un climat plăcut, ceea ce aduce și vizitatori din orașul
Satu-Mare care petrec aici vara. înainte de războiul mondial au existat
șteampuri pentru exploatarea minelor de aur. în cătunul Văgaș se găsesc
bogate zăcăminte de cărbuni și caolină. Din cauza acestor bogății, la 1919
Cehii au ținut mult să încorporeze comuna, care a și stat subt stăpânirea
lor 15 luni. Preotul de pe atunci, Atanasie Doroș, a luptat mult pentru
anexarea comunei la România.
Toate comunele înșirate: Batarci, Comlăusa, Valea-Sacă si Tarna, au
o bună parte a hotarului pe dealuri —■ mai ales Tarna — și o altă parte,
mai mică, pe șes. Aceasta, fiindcă sunt situate tocmai la ultimele prelun-
giri ale dealurilor și colinelor spre câmpie. Comuna care e așezată în în-
tregime pe șes este Bocicăul, situată la Vest de Tarna Mare și Nord-Vest
de Valea-Sacă, la o distanță egală de acestea, cam de trei km. E străbă-
tută de pârâiașul Ciobot. Amintim și în altă parte că datorită fertilității
solului această comună e cea mai bogată și are și cel mai ridicat procent
de știutori de carte. Numele se pare că își are originea în slavonescul
« boci>ka » = ciubăr, vană.
x) Drăgan, op. cit., p. 388.
2) SZABâ, op. cit., p. 436.
8
VASILE SCURTU
13°
La extremitatea sud-estică a Ugocei se află comuna Gherța-Mică. Nu-
mirea este improprie, căci este mai mare și are mai mulți locuitori decât
Gherța-Mare. La această comună se poate ajunge din Gherța-Mare, ur-
când un deal cam de 3 km. Din vârful acestuia îți apare Gherța-Mică
într’o perspectivă dintre cele mai pitorești. E o comună fruntașă a Ugocei
așezată pe coline care prin poziția lor împart satul într’un fel de sec-
toare naturale.
Gherta-Mare e numită astfel fiindcă e mai veche ca cealaltă. Amân-
două aceste comune formând hotarul între Ugocea și Țara Oașului,
atât aspectul satelor cât și locuitorii prezintă foarte mari asemănări
cu cei din Oaș. Până în sec. al XVIII-lea, Gherța-Mică s’a numit
Gherța-de-Sus, iar Gherța-Mare, Gherța-de-Jos. Atunci au primit numele
care îl au și astăzi. Până pe la mijlocul sec. al XIY-lea au aparținut
județului Satu-Mare și au format o comunitate de avere împreună cu
comuna Terebești. La sfârșitul sec. al XIY-lea au fost anexate Ugocei.
Drăganu x) presupune că numirea acestor comune derivă dintr’un
nume de persoană cu sufixul — sa. Gherța-Mare apare în documente la
anul 1351, iar cea Mică la 1393 2).
Intre Gherța-Mare și Batarci este comuna Turț, cea mai mare comună
românească din Ugocea. E situată pe dealuri și coline frumoase, care
domină regiunea din jur și mai ales depresiunea în care este așezată Gherța-
Mare. Prin comună trece Valea Turțului, care la Terebești se varsă în
râul Tur. Originea numirii Turț este latinească, derivând, după Pușcariu,
din « *turdeus, um », iar după Drăganu e o reconstruire din pluralul « *turzi,
sturzi » (proteza lui « s » s’a făcut pe teren romanic) > turdi 3).
Populația. Precum am arătat în altă parte, cei mai vechi locuitori ai
Ugocei sunt Români. In cursul timpurilor s’au strecurat printre ei și
alte neamuri. Acestea au contribuit la scăderea numărului Românilor,
fără a-i putea desnaționaliza complet. Ba s’a mai întâmplat și contrarul,
cum a fost cazul în Bocicău, unde au existat înainte și Ruteni, pierduți
apoi în masa românească. Bătrânii din acest sat își amintesc încă de tim-
purile când serviciul divin se făcea jumătate în limba română și jumă-
tate în limba rusă. Astăzi abia mai sunt cinci Ruși în tot satul. După da-
tele Șematismului episcopiei de Muncaci, la anul 1822 numărul Româ-
nilor în comunele ce ne interesează este acela pe care îl indicăm mai jos
după numele fiecărui sat și anume: Batarci 364, Bocicău 216, Comlăușa
239, Gherța-Mică 1004, Gherța-Mare 487, Tarna-Mare 542, Turț 1614,
Valea-Sacă 237.
9 Op. cit., p. 550.
2) SZABO, op. cit.,'pp. 389—390.
3) Drăganu, op. cit., pp. 175, 346.
I3I	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	9
Geograful ungur Fenyes Elek arăta la 1879 că numărul Românilor
pentru partea de dincoace de Tisa a județului Ugocea — deci cea care
ne interesează pe noi — este de 5202 x).
In comunele din Ugocea, rezultatele recensământului din 1930, după
neam, sunt următoarele:
Nr. curent 1	Numele comunei	Total	Români	Unguri	Germani	Ruși	Ruteni	Sârbi	Bulgari	Cebi Sloveni	| Poloni	Evrei	I Turci	Țigani	Nedeclarați |
I	Băbești 		490	I	475	—	—	—	—	—	—	—	14	—	—	—
2	Batarci		1-767	1.241	53	238	8	—	—	—	I	I	201	—	24	—
3	Bocicău 		47i	452	—	—	7	-—	—	—	—	—	7	•—	5	—
4	Cidreag 		732	349	228	—	—	170	—	—	—	■—■	22	—	72	—
5	Comlăușa 		1.061	918	8	13	—	2	—	—	—	■—-	117	—	3	—
6	Dobolț		462	16	- 420	—•	—	—	—	—	—	—	IO	—	16	—
7	Gherța-Mare . .	989	895	3	—	—	—	—	—	—	—	51	—	4°	—-
8	Gherța-Mică . .	1.824	1-747	19	—	—	—	—	—	—	—	46	—	12	—
9	Halmeu		4.260		2.029	17	7	145	I	3	4	I	1.316	5	45	14
IO	Porumbești ....	1.291	23.8	. 620	5	48	293	—	—	—	—	80	—	7	—
II	Tarna-Mare . . ■	2.066	927	228	141	415	I	—	—	—	—	324	I	29	—
12	Tâmășeni 		587	13	_ 497	2	I	—	—	—	—	—-	73	—	—	I
13	Turț 		3-792	3-2^4	144	3	2	—	•—	—	—	—	350	—	9	—
14	Turulung 		3.856	464.	2.075	705	7	256	2	2	—	—	206	—	142	—
15	Valea-Sacă ....	1.048	97°	—	■—	8	—	—	—	—	—	66	—	4	—
Pentru a avea icoana etnică a întregei plase Ugocea, am încadrat în
acest tablou toate comunele din ea, nu numai acelea pe care le-am cer-
cetat. înafară de acestea, precum se poate constata, se găsesc Româniși
în alte comune. Nu ne-am putut însă servi de ei în cercetările noastre,
pentru motivul că o parte a lor, ca cei din Cidreag, Porumbești și Turu-
lung, sunt coloniști aduși aici după Unire. Aceștia nu ne-ar fi putut reda
specificul regiunii. Atât în aceste trei comune, cât și în alte câteva se mai
găsesc — răzlețe — resturi ale populației românești de odinioară, care mai
rezistă încercărilor vremii. Unii au conștiința de Români, vorbesc și limba
mai rău, însă sunt pe cale de a fi desnaționalizați de populația — în ma-
joritate străină — a .comunei. E lesne de înțeles că încercările noastre de
a aduna măcar cât de puțin și dela aceștia, n’au dat rezultate. Că
populația acestor sate a fost românească, se poate constata din nume de
familie: Olâh, Stoica, Cojan, Vida, Daraban, Diacon, etc.
Ținem să atragem atenția că la rubrica « Unguri» a tabloului de mai
sus nu trebue să se înțeleagă numai Unguri adevărați. O bună parte a
x) V. MERUTIU, Județele din Ardeal. Cluj, 1931, p. 31.
IO
VASILE SCURTU
132
acestora sunt proveniți din Românii, Germanii și Rutenii maghiarizați
complet în cursul timpurilor în așa măsură, încât și-au pierdut și conștiința
națională, iar astăzi declară că sunt Unguri.
Pentru a arăta cum a evoluat populația după neam, în curs de opt ani,
dăm mai jos următorul tablou, cu regretul că nu l-am putut completa,
pe data de 1 Ianuarie 1938, decât pentru trei comune:
Numele comunei	Totalul popu- lației	Populația după naționalitate				
		Români	Unguri	1 Germani	Evrei	’g ■ <u a Pă pp p
Bocicău		580	574	—■	—	6	—.
Tarna-Mare 		1.980	1.029	161	90	300	400
Valea-Sacă				922	875	—	•—	37	—
Precum se poate constata, numărul populației este în plină creștere.
Natalitatea este foarte mare, dar din cauza conditiunilor sanitare infe-
rioare în care trăiesc, și mortalitatea este mare. Ugocenii sunt foarte
prolifici. Toma Toader din Batarci și soția sa Irinca au avut 14 copii,
dintre care trăiesc numai trei. Restul au murit toți subt 21 de ani.
Asemenea cazuri am întâlnit destule. In ultimii ani, administrația româ-
nească s’a îngrijit și de starea sanitară a satelor, prin ridicarea de dispen-
sare și înmulțirea medicilor de circumscripție, încât situația este pe cale
de ameliorare.
Singura comună românească cu populație minoritară numeroasă, însă
de neamuri diferite, e Tarna-Mare. Ungurii de aici sunt în majoritate
de religie reformată și o parte romano-catolici. Germanii sunt de religie
romano-catolică. Rutenii, care locuesc numai în cătunul Văgaș, sunt de
religie greco-catolică. Au biserica lor, iar liturghia le-o face preotul român
în limba română. Toți vorbesc și românește, fiind pe cale de a se româniza.
Rutenii și Germanii din comuna aceasta nu fac parte din straturile vechi
ale populației, ci s’au strecurat pe nesimțite, cam de vreo 70 de ani în-
coace, mai ales ca lucrători de pădure, cei dintâi, iar Germanii prin cum-
părări de pământ. Fiecare neam din Tarna-Mare își are preotul și bise-
rica proprie.
Evreii s’au așezat în Ugocea cam după 1850, venind mai ales din Ga-
liția. Numărul lor a crescut și crește vertiginos. In Tarna-Mare, înainte
cu 40 ani erau patru familii, iar acum sunt 120. Se ocupă cu comerțul
și în deosebi cu contrabandele ce se fac la această frontieră. Așa se explică
numărul lor mare. în unele comune, ca Batarci, Turț, Valea-Sacă, au
133	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	II
sinagogă chiar în mijlocul satului, iar în Tarna, pe lângă sinagogă, au și
școală rituală (« haider »).
Despre așezările din trecut ale satelor, vechimea lor, organizarea so-
cială din trecut, originea unor familii (cu localitățile de unde au venit),
bătrânii din Ugocea știu să povestească multe (vezi textele 217, 232, 234,
235, 236, 238, 255, 266).
Oșeni sau Ugoceni? în cercetările noastre am urmărit să aflăm care
sunt asemănările și deosebirile dintre populația din Țara Oașului și cea
din Ugocea. Nu ne-a fost greu acest lucru, căci cunoșteam încă de mult
timp ambele regiuni. Multă lume, mai ales intelectualii necunoscători ai
realităților de aici, spun că Ugocenii sunt Oșeni. De aceea se impune o
clarificare în această privință.
Este adevărat că există foarte multe note comune între Ugoceni și
Oșeni, cum se va putea constata și din capitolele care urmează. Portul,
limba și multe obiceiuri sunt aproape identice, lucru explicabil prin apro-
pierea regiunilor și contactul permanent dintre ele. Există însă multe deo-
sebiri, care fac ca numele de « Oșeni», dat locuitorilor Ugocei, să fie
cât se poate de impropriu.
în primul rând, Ugocenii sunt mai pașnici, mai înțelegători, și au o
fire mai potolită ca Oșenii. Apoi se găsesc pe o treaptă culturală supe-
rioară Oșenilor. Amintim și faptul că în cursul timpurilor Ugocenii au
fost separați și administrativ de Oșeni, primii aparținând județului
Ugocea, iar ceilalți județului Satu-Mare. Dar nu acest fapt este hotărîtor
în privința aceasta, ci conștiința distincției care există atât la unii cât și
la alții.
Oșenii spun despre Ugoceni că sunt «mai domnoși, să țîn mai sus
ca ei». în schimb, Ugocenii îi cam disprețuesc pe Oșeni, considerându-i
inferiori lor în multe privințe. De câte ori îi întrebam dacă și ei sunt Oșeni,
îmi făcea impresia că unii se simt jicniți chiar de această întrebare. Numai
în Batarci mi-a spus unul că ei sunt « Oșeni din Ugocea ». în general însă,
conștiința distincțiunii există și e bine precizată. « Noi nu sîm Oșăh, noi
sîm Ugocen, că acolo-s Oșăni, în Țara Oașului » — mi-a răspuns foarte
categoric la întrebarea mea Onica Nechită, de 42 ani, din Comlăușa. Ciote
lacob, de 76 ani, din Batarci, mi-a precizat: «Ugoceni sîntem până ’n
Derța-Mriică, că Oșăni-s acolo în sus, la Negrești, la Călinești». Această
delimitare corespunde întru toate și cu hotarele geografice dintre Ugocea
și Țara Oașului. Asupra ei atât Ugocenii cât și Oșenii sunt de acord. în
consecință, hotarul dintre Ugocea și Țara Oașului este o realitate justi-
ficată în toate privințele, atât pentru trecut cât și pentru prezent. Nu nu-
mai Țara Oașului, ci și Ardealul e o noțiune bine distinctă în mintea Ugo-
ceanului. Toma Toader, de 68 ani, din Batarci, mi-a spus între altele:
« P[r]in Ardial am auzît că să fac lucruri di aițstia ».	.
12
VASILE SCURTU
134
Ocupația și starea locuitorilor. Ocupația principală a Ugocenilor este
agricultura. Pământul nu e tocmai potrivit pentru aceasta, fiind sărac și
nefertil, însă ocupația fiind străveche n’o părăsește nimeni, cu toate că
rezultatele ei, în raport cu munca, sunt slabe. După agricultură urmează
creșterea vitelor. Mai de mult s’au ocupat cu oieritul în măsură foarte
mare. Astăzi această ocupație este în descreștere, datorită lipsei de pă-
șune. Cei din Tarna-Mare, Bocicău, Batarci, Comlăusa si Valea-Sacă țin
oi puține. Rar găsești familii cu câte 5—10 capete, pe care le duc la vărat
în Turț sau Gherțe. în aceste două sate din urmă, care sunt situate pe un
teren mai deluros, oieritul este încă în desvoltare. Am găsit gospodari
cu câte 120 oi, ceea ce reprezintă, totuși, o scădere față de trecut. Ca-
prele sunt mai puține, mai ales la cei săraci, unde țin locul vacilor și de
aceea vara nu le trimit la stână.
Se găsesc și vite mari, în special rasele Allgău și Simmental, cărora le
priește regiunea. Dintre comunele cercetate, cea mai bogată este Bocicău,
care este așezată pe un teren fertil de șes. Aici se află cei mai buni crescă-
tori de vite. Vitele mari, mai ales boii din Bocicău, sunt vestiti si astăzi.
La târgurile mari ce aveau loc la Tisa-Uilac, Seleuș și alte localități din
Ungaria, veneau negustori din Austria ca să-i cumpere. Bogăția comunei
acesteia se vede și din aspectul exterior al caselor și gospodăriilor curate
și bine îngrijite.
O altă ocupație, care aduce și ea oarecare venit, este pogiicultttrar-
Prunii și în deosebi nucii dau unor sate ca Gherțele aspectul de livezi.
Mai de mult, fructele din Ugocea aveau mare căutare și după ele veneau
negustori din depărtări mari. Se făcea și marmeladă, care se exporta în
butoaie. Acum se fabrică din ele țuică, «palinca » Ugocenilor. în ultimii
ani cultivarea fructelor a decăzut. Se încearcă iarăși refacerea culturii ra-
ționale a lor.
Cultivarea viței de vie, care mai de mult era în desvoltare, se face astăzi
în măsură foarte mică.
Cei din Tarna-Mare fiind la fosta graniță cu Cehoslovacia, se înde-
letniceau și cu contrabande. Treceau în Cehoslovacia mai ales vite mari,
alimente, spirt, aducând de acolo pânzeturi, mătăsuri și ghete. La aceasta
fac aluzie versurile din textul 190.
Regiunea fiind în general săracă, nu poate satisface nevoile și hrana
necesară locuitorilor. Am constatat la fata locului că în Tarna-Mare si
Valea-Sacă nu găsești zece familii care să aibă alimente din recolta lor,
ca să le ajungă dela un an la altul. Din aceste motive sunt nevoiți să-și
câștige existența în alte părți. Având păduri multe în apropiere, încă de
mici sunt obișnuiți cu lucrarea lemnului. Pentru a exercita această me-
serie, bărbații pleacă în alte părți, destul de depărtate de Ugocea. în in-
tervalul dintre semănat până la prășit și chiar în tot timpul anului, ei pleacă
135
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
«3
la lucru pe la fabricile de cherestea dela Oituz, Mărășești, Brezoi, Sibiu
și pe la carierele de piatră prin Trei-Scaune.
La aceste peregrinări fac aluzie versurile:
De vrei mîndră să mă vez, Că șî ieu ti-oi aștepta
Cu cocia să m’aștepț,	La gară ’n Tîrgu-Ocna r).
La gară la Dîrmănești!
Alții se angajează în servicii pe la București sau chiar la Constanța.
Femeile sunt mai stabile. Ele lucrează pe acasă; torc, țes la războiu,
cos la haine și de multe ori înlocuesc și pe bărbați la muncă. Vieața grea
ce o duc se observă pe figura lor îmbătrânită prea de timpuriu.
Locuința. Casele se fac din bârne de fag, plop sau stejar. Pe măsură
ce se împuținează pădurile, bârnele sunt înlocuite cu « vaioage », pământ
în formă de cărămidă nearsă, dar uscată bine la soare. Casele sunt aco-
perite cu paie. Excepție face comuna Bocicău, unde casele cu paie sunt
rare, precum rare sunt în restul comunelor cele acoperite cu țiglă sau șin-
drilă. Numai puține case, ale celor mai înstăriți, au acoperiș de șindrilă
sau țiglă. La aceasta se referă strigătura:
Spusu-i-am primarului:
Ș’a mț casă-i ca ș’a lui,
Numa șindilită nu-i !2).
Pentru a se scurge mai bine apa peste paie, acoperișul caselor este foarte
înalt și țuguiat. Când intri în cele două Gherțe, vezi ivindu-se dintre li-
vezile de pomi vârfurile înnegrite de fum și vreme ale acestor acoperișuri.
Locul puțin ridicat de subt streașină și care înconjoară toată casa —
« prispa » din alte părți —- se chiamă «târnaț ». La unele case e o grindă
lungă — «talpa » —, în care sunt înfipți niște stâlpi — « săgețile » —, care
sprijinesc «cununa » de sus a streașinei.
în general, casa are două camere, foarte rar trei. Din târnaț intri în
tinda casei. Aici se află cuptorul pentru copt pâne, o vatră unde se pre-
gătește mâncarea, «cbminul», un fel de capac mare deasupra vetrei și
cuptorului de pâne, la o distanță cam de doi metri. Cominul e făcut din
nuiele unse cu lut și are o deschizătură laterală pentru a trece prin ea fumul
în pod. Rostul său este de a opri scânteile și flacăra focului să ajungă la
acoperiș, căci tinde n’are pod. Bătrânii îi zic cominului « babă ». în tindă
se află puținele vase pentru pregătirea mâncării, așezate pe vatră sau atâr-
nate pe perete, în cuie. Tot în tindă e « scara », pe care te urci în podul casei-
x) Gherța-Mică — Văsîi Handru, 66 ani.
8) Gherța-Mică — Gheorghe Ștrangu, 19 ani.
14
VASILE SCURTU
136
Din tinda — care n’are ferestre — intri în camera de locuit — «în
casă ». De obiceiu, această cameră are două ferestre, cel mult patru, în
cei doi păreți din spre curte și grădină. Podul acestei camere se sprijinește
pe trei sau patru grinzi, după mărimea camerei, iar aceste grinzi se spri-
jinesc pe una mai groasă, care le susține transversal și se numește « meșter-
grindă ».
Obiectele din casă sunt cam următoarele: într’un colț al peretelui din
față — cum intri pe ușă — este masa. Pe lângă pereți sunt lavițe de lemn.
După ușă se află un pat, iar la stânga intrării e soba de fier, sau — în unele
case — vatra și cuptorul de pâne. în alte locuri se află fixat în perete « po-
dișorul», un fel de dulăpior în care se țin « oiegi» (sticle) cu « pălincă »,
pahare și obiecte mai mici.
La unele case găsim atârnat la grindă un dispozitiv original pentru
a așeza la uscat lemnele de foc, încă verzi. El se chiamă «gangan »sau
« bonfei».
în această cameră se primesc și oaspeții, de aceea ea este împodobită
cât mai frumos. Pe pereți atârnă, în cuie, ștergare, numite aici « ștergători »
— cusute cu motive lineare. Colorile care predomină sunt roșu, mai puțin
negru, care, așezate pe fondul alb, atrag atențiunea chiar dela intrare.
Deasupra ștergătorilor, pe același cuiu, sunt așezate «talgerile», adică
farfuriile albe cu desene roșii pe ele, reprezentând flori sau pasări. Tot
pe pereți se află două-trei icoane, deasupra cărora e așezat câte un ștergar.
Peretele din stânga intrării are un dispozitiv compus din niște « rude ».
Pe ele se atârnă cergile, numite «rudare », țesute de țărancă din cânepă
sau in amestecat cu bumbac. Ele sunt împodobite cu cusături colorate
de obiceiu în roșu. în casele mai bogate, lângă acest perete se află un al
doilea pat, mai mult pentru podoabă, făcut dintr’un lăvicer lung de 2—3
metri, așezat pe picioare înalte de un metru, având și o spetează. Pe acest
pat sunt așezate perinde împodobite cu cusături, iar deasupra lor o cergă.
Fața de masă împodobită cu cusături, se numește « măsoaie ». în general
tot ce împodobește casa este făcut numai de mâna femeii.
Hainele se țin în ladă sau, în unele case, atârnate în cuie, de obiceiu
la grindă. La unele grinzi, mai ales la meșter-grindă, e și o poliță pe care
se țin linguri, cuțite, sticle, etc.
Casa este « măzăluită », adică unsă cu lut, atât pe jos cât și pe pereți.
C asele cu podele de scânduri sunt foarte rare. Pereții casei sunt văruiți
atât pe dinafară cât și pe din lăuntru, în coloare albă.
Curtea casei se chiamă <^vor>k Ea are o întindere de aproximativ o
sută metri pătrați. La casele vechi, intri în « vor » printr’o poartă care se
chiamă «leasă» sau «vraniță», la fel cu porțile din Țara Oașului» x).
x) ION MUȘLEA, Cercetări folklorice în Țara Oașului. Anuarul Arhivei de Folklor I,
pp. 125—126.
L 137	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	15
t	■
:	în « vor » se află grajdul, făcut tot din bârne și acoperit cu paie. Podul
-	grajdului are spre curte o deschizătură numită « oblon », prin care se bagă
fânul. Lângă grajd e « șoprul » și « cămara ». în cel dintâi se adăpostesc •
uneltele gospodăriei, iar în cămară alimentele. La unele case cămara este
lipită de tindă, având intrarea printr’un perete al acesteia. Lângă șopru
e cotețul porcilor, în podul căruia se adăpostesc găinile. La unele case
sărace găinile au un fel de coteț cu pereți de nuiele unse cu lut și spriji-
niți pe patru stâlpi.
Hrana. Alimentul de bază al Ugocenilor e mămăliga. De aceea dintre
cereale porumbul este acela care se cultivă mai mult. Mămăliga, numită
ca și în Țara Oașului «tocană », se mănâncă cu lapte de vacă sau de oaie,
mai rar cu ouă. Din făina de porumb se face și pâne, dar mai rar, căci
ea se consumă mai repede decât «tocana ». La Crăciun, aproape la fiecare
casă se taie câte un porc, de a cărui unsoare și carne se servește țăranca întreg
anul la pregătirea mâncărilor. Slănina porcului o mănâncă afumată sau
. fiartă. în posturi se mănâncă ceapă, fasole frecată —■ numită « mazăre
râjnită » —, « oloi » extras din floarea soarelui —■, varză, cartofi — « râpe»
cum îi numesc ei—și «pepini râioș»: castraveți. Aceste mâncări n’am
- putea spune că se consumă numai în posturi, ci cam întotdeauna.
Pâne de grâu se găsește numai la Paști sau Crăciun. Din când în când
fac din făină de grâu și « plăcinte pe lespede », un fel de clătite mai groase.
« Boace » — sarmale — se pregătesc foarte' rar, iar carnea la fel e rară.
Doar pe la Paști taie, cei mai bogați, un miel sau un ied.
în regiunea din spre Țara Oașului, țuica numită « puțurgău » sau «liu-
liuruică », face adevărate ravagii. Ea este pregătită prin mijloace rudimen-
tare și tocmai de aceasta e mai periculoasă sănătății. Are tăria între 70—90
sau chiar 100 de grade. Bătăile, care degenerează uneori chiar în omoruri,
sunt urmarea consumării ei în cantitate mare. Cu drept spune o chiuitură:
Cât am băut ș’oi mai bț
N’agiunge averea mț 1 1).
Tipul și portul. Tipul Ugocenilor se aseamănă într’o măsură oarecare
cu al Osenilor. Ei nu sunt însă chiar asa de înalti, totuși bine desvoltati,
■ sdraveni și frumoși la înfățișare. La bărbați, tipul care predomină este
cel brun. Barbă nu poartă, iar mustața o rad sau o poartă tăiată scurt.
Femeile sunt în general mici de statură și mai slabe. Aceasta se dato-
rește poate și faptului că se mărită foarte tinere și săvârșesc munci grele.
Tipul lor este în general blond cu ochi albaștri. In Tarna-Mare și Bo-
cicău multe sunt brune — poate ca rezultat al amestecului cu populația
ruteană din apropiere.
x) Gherța-Mică — lacob Nichituț, 49 ani.
l6	VASILE SCURTU	138
înfățișarea multor Ugoceni trădează vieața grea, dar în același timp
și bolile care îi minează. Cele mai răspândite sunt bolile venerice și tu-
berculoza.
In privința portului avem de remarcat următoarele:
Fetele poartă părul împletit în coadă, pe spate, iar la sărbători își atârnă
în coadă o «partă » (panglică). Nevestele poartă părul în « conciu ».
O deosebită atențiune acordă părului și bărbații. Ei îl poartă lung,
tuns pe frunte, în formă de «breton », cu pletele rotunjite pe ceafă.
«Mai de mult tăț oamini îmbla cu păr lung pînă la umere. Plîngț,
care iera cotună, cîn vidș că-i taie păru. îl ungș cu unt șî-1 rotungț. îl
ungț cu unt ca să-1 netezască, poate și pintru ca să-1 feriască de păduchi » 1).
Bărbații poartă pe cap u n « clop » de pâslă, mai rar de paie. Acesta este
mic și așezat pe vârful capului, într’o parte. La cei tineri, dopul este îm-
podobit în jur cu o «partă » roșie sau galbenă, cumpărată din prăvălie.
Din partea dreaptă a dopului trece peste vârful lui, până în partea opusă
din stânga, o pană mare, împodobită cu «bumbuști» și «mărgele», iar
în partea dreaptă are « struț » cu « ciucalăi » și « boitoi». Iarna toți poartă
căciulă.
Cămașa purtată de bărbați e largă și scurtă, abia ajungând până la
cureaua izmenelor. De asemenea sunt largi și mânecile, care au la extre-
mitatea lor « pomnișori» — cusături făcute de femei. Gulerul cămășii se
încheie la gât cu « ciotori » și «ciocalăi ». Unele cămăși au « pomnișori »
și pe umeri și pe guler. Motivele de pe guler poartă și numele de «brazi»
sau « scăruțe ». Partea de jos a cămășii e tăiată cu cusături în formă de
colți si se chiamă « colt ».
> > >
Pe pielea goală sau peste cămașă toți purtau mai de mult o curea lată,
ajungând dela șale până la subsuori. Rostul ei era să-i ajute la muncile
grele sau când ridicau la lemne în pădure. Astăzi, fiind și scumpă, puțini
o mai poartă.
Peste cămașă poartă podoaba nelipsită a Ugoceanului, încă de când
e copil mic: « straița ». Ea este cea mai originală parte a costumului lor.
Făcută din pânză de cânepă, in sau bumbac, se poartă atârnată de
umărul drept sau stâng, susținută de «baiere ». Baierile și traista sunt
acoperite în întregime cu cusături de colorile cele mai vii și violent asor-
tate, încât nu se mai vede nimic din fondul de pânză. Straița feciorilor
e făcută, de obiceiu, de iubitele lor. De aci și strigătura:
Pe. baieru străițî mțle,
Scrisu-i numile tău, Ițle !2).
x) Valea-Sacă — Văsîi Doroș, 77 ani.
2) Valea-Sacă — Filip Gheorghe, 16 ani.
t' i39	CERCETĂRI FOLKLORICE IN L'GOCEA ROMÂNEASCĂ	17
Si
•. în această traistă bătrânii poartă iasca, cremenea și amnarul, iar tinerii
■ cuțitul, despre al cărui rost vorbim în altă parte.
Vara, bărbații poartă izmene largi numite «gaci », iar iarna cioareci
de lână. Pânza pentru cămașă și izmene se țese acasă din cânepă și bumbac.
Intr’unele sate, cum sunt Ghcrțele, peste izmene se mai poartă și « zadie »
.	— un fel de șorț. în partea de jos, zadia e adausă și locul acesta se chiamâ
«roit» fiind înnădit cu «cănaci » (ciucuri). Extremitatea de jos, de ase-
menea are «roit». Iarna, unii poartă pe deasupra cămășii «laibăr » de
coloare neagră, cumpărat dela târg. Sumanul bărbaților se chiamă « uioș ».
. E lung până din jos de șale, făcut din lână de oaie de coloare albă. Oi
. sunt puține și de aceea cei din Tarna-Mare, Valea-Sacă, Bocicău, Com-
lăușa și Batarci cumpără «pănură» din prăvălii sau dela târgurile din
Turulung. Gulerul și marginile «uioșului » sunt tivite cu arniciu negru,
iar uioșul care îl poartă în zilele de lucru c negru în întregime.
în picioare se poartă opinci, legate de obiele, în partea de jos, cu « cea-
pană » (curele), iar pe picior în sus, până subt genunchi, cu ață neagră
din lână de oaie sau păr de capră. în sărbători, bărbații poartă bocanci
sau cisme. La cisme feciorii au pinteni, pentru ca la joc să-și poată suna
mai bine tocurile bătute laolaltă.	.
Femeile tinere poartă pe cap o maramă de coloare galbenă sau roșie,
iar cele mai bătrâne neagră. Ea se chiamă «chischineu » și se înnoadă
subt bărbie. Fetele umblă și cu capul descoperit dar femeile măritate
poartă totdeauna « chischineul ». Cămașa e lungă, până la brâu, făcută de
ele și împodobită cu cusături. Cele dela mâneci și guler se chiamă « pom-
nișori », «împeistrituri », iar cele de pe umeri și piept « ciur pe pieptar »
sau « braz », căci pânza de aici are găurele în formă de ajur. Subt cot,
mâneca e strânsă și formează «fodre ». Locul unde se strânge mâneca
' se chiamă « chingi », iar acolo unde se termină « fodra » desfăcută și cu-
sătura, se chiamă « bezăr ». De aceea li se « țîpurește » feciorilor care pleacă
în armată:
Ducu-să bd'etî ficiori,
La cămeș cu pomnișori
Șî rămîn bd'știle fțte,
La cămeș îmbezăr^te l).
Dela brâu în jos, femeile poartă «pintileu » sau «pindileu », un fel
de poale largi. Pintileul se strânge și se leagă de cămașă cu « pocmata »,
un brâu fix, împodobit cu cusături. în partea din față, pe deasupra pin-
tileului, se poartă «zadia », un fel de șorț de coloare roșie sau galbenă,
făcut din material cumpărat. Rar vezi zadie de pânză, cusută cu motive,
cum se purta mai de mult.
în zilele de lucru, peste cămașă se poartă o « bluză » sau «laibăr »,
făcute tot din material cumpărat.
x) Valea-Sacă — Todinca Cionca, 41 ani.
l8	VASILE SCURTU	140
La gât, fetele poartă mărgele, apoi «zgardă», și «fodră» un fel de
dantelă făcută din mărgele mici, care se poartă lipită de gât.
Iarna se poartă «guba » sau « pqtecul», o haină de lână groasă care
ține locul sumanului din alte părți. Ea este scurtă până la brâu, lucrată
în cârlige și are două șnururi la guler, care se înnoadă când se pune pe
umeri. E de coloare albă sau sură și se cumpără dela târgurile din Bicsad,
Turulung și Satu-Mare. In acest oraș există o breaslă a «gubașilor» care
se ocupă cu confecționarea de gube.
Vara, femeile umblă desculțe. Se încalță numai când merg la lucrul
câmpului «ca să nu să ’nghimpe ». Toamna și iarna femeile poartă în
picioare opinci sau «topănci » (ghete).
Firea. întâia impresie ce ți-o face țăranul ugocean este că ar fi ursuz
și neprietenos. Foarte respectuos, mai ales cu « domnii», în același timp
el e foarte rezervat cu orice necunoscut. Trebue să-i știi câștiga încrederea
ca să-ți desvălue toată bogăția lui sufletească sau tainele inimii. Numai
după ce ai reușit să faci acest lucru începi să-l cunoști și să-l apreciezi
cum trebue.
De felul lor sunt oameni veseli. Nu prea iau în serios vieața și nu se
impresionează prea mult de mizeriile ei. Fatalismul poporului nostru își
găsește aici întruparea cea mai perfectă. E adevărat, acest lucru le aduce
o serie de neajunsuri. In firea lor trebue căutate multele lipsuri pe care
le îndură, tocmai din cauza îndărătniciei. Refractari aproape oricărei ino-
vații, ei se conduc după datinile și obiceiurile moștenite. Dar acestui
conservatism i se datorește și salvarea lor ca Români, în mijlocul atâtor
furtuni și a unei mase de străini.
Sunt buni la suflet și se ajută mult unii pe alții. In săptămâna mare
am văzut cum cei bogați ară pământul celor-săraci, iar de sărbătorile Paș-
tilor săracii sunt ajutați cu alimente și chiar cu haine. Pe săraci și cer-
șitori îi adăpostesc și primesc cu drag în casa lor.
Au intuiția sănătoasă a lucrurilor si situațiilor. N’am văzut să invi-
> > >
dieze pe « domni » sau pe alții mai bine înstăriți decât ei. Iată cât de bine
își dă seama Ugoceanul că a fi « domn » încă nu însemnează că ești și fe-
ricit, ba poate dimpotrivă:
Cân am fost tînăr cocon,	Mn-i mai bine c’am rămas,
Am vrut să h'iu șî ieu domn,	Nu-m dă nime piste nas x).
Ospitalitatea lor nu cunoaște margini. Ne-am convins personal de
acest lucru în cercetările noastre. Sărbătorile Paștilor anului 1940 le-am
făcut în cele două Gherte. Când intram în casa informatorilor noștri,
întâi trebuia să stăm de vorbă și să « cinstim » un pahar de vin sau u gu-
x) Gherța-Mare — Ion Ciobai, 32 ani.
> ' i4i	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	19
stare. Refuzarea acestora e considerată ca ofensă și procedând astfel pierzi
dela început simpatia lor.
Sunt mândri de originea lor, dar nu urăsc pe celelalte neamuri. Sin-
gurul popor față de care nu prea au simpatie sunt Ungurii, poate fiindcă
au avut multe de îndurat din partea acestora (Textele 164, 170, 173, 184).
Le place să glumească, mai ales pe socoteala altora, dar nu permit să fie
• jigniți sau atinși în mândria și ambiția lor. Cel ce îndrăsnește s’o facă
o plătește cam scump, în cel mai bun caz cu o bătaie.
Ironia lor se vede și din numele de batjocură cu care se poreclesc între
ei. Celor din Tarna le zic « covătari », fiindcă, mai de mult, Țiganii făceau
acolo coveți.
Celor din Bocicău, fiindcă sunt mai negricioși, le spun «corbi ». Pe
cei din Valea-Sacă îi poreclesc « spătari », căci exista mai de mult în această
comună multă trestie din care se făceau spete pentru războiul de țesut.
Comlăusenii cultivă multi cartofi si de aceea sunt numiti «ciormani»,
dela numele viermelui care roade cartofii dela rădăcină. Bătărcenii sunt
mici de ștatură și de aceea li se spune « sgârleți», numire echivalentă cu
slab, becisnic. Turțanii sunt porecliți « pțpin » și « căcioară ». Acest nume
din urmă se dă la scroafe. Locuitorii ambelor Gherțe sunt porecliți «luna »
sau « cei cu luna », căci după anecdota pusă în socoteala lor, unul din ei
văzând cândva luna reflectându-se seara în apă, a adus un cârlig și cu aju-
torul celorlalți a voit s’o scoată.
Sunt iubitori de libertate și le place să-și satisfacă poftele instinctive
de multe ori, nestingheriți de nimeni. De aceea nu se prea împacă cu re-
stricțiunile impuse de legi. Jandarmii și autoritățile care le pun piedeci
și-i înfrânează sunt mereu ironizați, insultați și amenințați în țîpuriturile
lor (Textele 92, 102, 107, 125, 154, 160, 174).
Feciorii care au ceva de împărțit între ei, se înțeapă cu țîpurituri ca
acestea:
Măi cotînge, nu mă ’mpinge,
Că șî ’n mine i^ste sînge !	.
Mai ales la horă, din cauza fetelor, când mândria lor este atinsă, imediat
scot cuțitul și se încaieră la bătaie. Aceste bătăi nu degenerează în crime
ca în Țara Oașului, unde sunt multe satele care cunosc aproape în fie-
care an câte o crimă. Mai de mult însă și în Ugocea era la fel. Ceea ce-i
distinge de Oșeni e firea mai potolită și stăpânirea de sine în măsură mai
mare. Totuși, cuțitul nu-1 părăsesc, fiindcă:
Revolveru la cuțît,
Șohan nu i-o poroncit!x)
*) Gherța-Mică — Mihai Ștrangu, 19 ani.
10 Anuarul Arhivei de Folklor VI
20
VASILE SCURTU
142
Cuțitul le este tovarășul nedespărțit.
lară-i cuțîtu la mine,
Nu mă tem, frate, de nime !
De rolul lui sunt conștienți cu toții, căci le mărește încrederea:
Numa cutîtu l-oi scoate	leu de-oi scoate cutîtu,
Șî pământu l-oi întoarce ! Oi ș’întoarce pămîntu ! x)
Versurile citate se potrivesc mai bine Ugocenilor din comunele apropiate
de Oaș: Turț și Gherțe. Cei din Tarna, Bocicău, Comlăușa, Valea-Sacă
și Batarci nu prea fac uz de cuțit. In ultimii douăzeci de ani nu-și prea
amintește lumea de crime, ci mai mult de bătăi și încăierări, unde se în-
tâmplă să se « zgârie » — cum zic ei — cu cuțitul. De altfel, pentru a pre-
întâmpina neplăcerile ce derivă din mânuirea cuțitului, autoritățile au
oprit purtarea acestuia. Unii Ugoceni regretă mult această restricțiune.
Sunt foarte curajoși și din acest motiv și foarte buni soldați. Curajul
nu e numai o calitate a bărbaților, ci si a femeilor. In Valea-Sacă o țărancă
a mers la învățător să-i ceară socoteală pentru o nedreptate. Acesta jig-
nind-o cu răspunsul său, țăranca i-a aplicat pe loc o corecție, luându-1
la bătaie. De rușine, învățătorul a și plecat din acel sat.
Pe la judecăți nu prea umblă, căci dreptatea și-o fac singuri, prin obiș-
nuitele bătăi.
Vieața religioasă. O caracteristică principală a Ugocenilor este pro-
funda lor religiozitate. Aceasta nu numai în forme externe, ci și ca inten-
sitate sufletească. Sentimentul religios îl trăiesc în toată măreția lui.
In dumineci și sărbători bisericile sunt pline de lume care stă nemiș-
cată dela orele opt dimineața până la douăsprezece sau unu, cântând și
preamărind pe Dumnezeu, căci în Ugocea toți cântă în biserică.
In comuna Bocicău am găsit femei rugându-se cu mătăniile în mână,
iar una din cele pe care le anchetam, m’a prevenit să grăbesc cu scrisul,
căci trebue să se roage. Și troițele dese de pe la răscruci sunt un indiciu al
religiozității Ugocenilor.
Respectă mult pe preoți și poartă cu mândrie anumite funcțiuni
bisericești onorifice. Locuitorul Handru Văsîi, de 66 ani, din Gherța-
Mică, îmi amintea mereu, când scriam, să spun că e « curator » la biserică,
iar Doroș Văsîi lui Ștefan, de 77 ani, din Valea-Sacă, să scriu că este
«făt» (crâsnic).
Cel mai important centru religios al Ugocenilor este mănăstirea Bicsad
din Țara Oașului2).
') Gherța-Mică—Mihai Ștrangu, 19 ani.
2) Despre aceasta, cf. MUȘLEA, op. cit., pp. 131—132.
143	CERCETĂRI folklorice in ugocea românească	zi
La această mănăstire vin în pelerinaj Ugocenii la sărbătoarea Sf. Petru
și Pavel și la Sfânta Mărie. Pleacă aproape tot satul, pe jos, cu prapori
și preoți în frunte, cântând cântece religioase. Pelerinaje asemănătoare
se mai fac la Șișești și la mănăstirea Nicula, lângă Gherla. Mai de mult
mergeau la mănăstirea Poci și Dorog în Ungaria. Amănunte despre aceste
pelerinaje povestesc și astăzi bătrânii care le-au făcut (Textele 234, 243).
Posturile nu le prea țin. Concubinajele sunt foarte rare, la fel divor-
țurile și copiii din flori. Secte religioase nu sunt, doar câte unul sau doi
adventiști în câte un sat. Aproape toți Ugocenii sunt greco-catolici.
Biserici vechi de lemn nu există în Ugocea. în Tarna-Mare, Bocicău
și Valea-Sacă, bătrânii își amintesc că au fost, dar s’au dărâmat cu timpul.
Cele existente sunt zidite din piatră, sunt mari și încăpătoare. Am putut
afla anul zidirii următoarelor biserici: Tarna-Mare 1890, Valea-Sacă 1874,
Gherța-Mică 1873, Gherța-Mare 1893 și Batarci 1875. Cele din Comlăușa,
Bocicău și Turț nu par a fi nici ele mai vechi, ceea ce se poate observa din
înfățișarea lor. Dintre bisericile actuale, cea mai măreață și mai impo-
zantă — ca edificiu — e cea din Batarci, așezată într’un loc unde do-
mină regiunea.
In aceste biserici și în cele care au existat înaintea lor s’a păstrat ne-
alterată, de-a-lungul veacurilor de vitregie, ființa neamului nostru. Do-
vadă sunt și cărțile bisericești găsite de noi aici. Ele veneau din centrele
culturale sau naționale românești, pentru a forma legătura sufletească
între frații de aceeași lege și limbă dela o extremitate amenințată a ro-
mânismului. Am găsit în Comlăușa Noul Testament al lui Simion Ștefan
(1648); Octoihul din 1720; Dumnezeeștile și Sfințitele Liturghii (1742),
Antologhionul (1736). Am aflat apoi următoarele cărți tipărite la Blaj: Li-
turghier (1786), Apostol (1802), Triodion (1813), Euhologiu (1815), Strașnic
(1816), Evanghelie (1816) și un Catavasier. Iar dela Sibiu: Liturghier (1856)
și Pentecostar (1859). Aceste două cărți din urmă le-am găsit și la biserica
din Batarci, împreună cu următoarele, ieșite din tiparnița lui Bob dela
Blaj: Octoih (1792), Apostol (1802), Triodion (1813) și Strașnic (1816).
Regretăm că împrejurările nu ne-au permis să scotocim și prin bisericile
celorlalte sate, pentru a putea constata mai bine ce a mai rămas din tre-
cutul îndepărtat.	.	.
f Starea eulturalăr-w—Ugocenilor nu este tocmai dintre cele satisfăcătoare.
Stăpânirea maghiară nu s’a prea interesat de instrucția lor. Ea prefera
chiar să-i țină într’o stare cât mai înapoiată, ca astfel să-i poată stăpâni
mai bine. Când a voit să-i ridice din punct de vedere cultural, a închis
școlile confesionale, transformându-le în școli de stat cu limbă de pre-
dare maghiară. Așa a fost cazul celei din Tarna-Mare, închisă în 1903.
Cu toate acestea, dacă judecăm situația prin comparație cu a ținuturilor
vecine — cum ar fi, bunăoară, Țara Oașului — Ugocenii ne apar în această
io*
22
VASILE SCURTU
144
privință favorizați. Bruma de carte s’a făcut înainte în școlile primare con-
fesionale, susținute cu mari jertfe de către săteni și biserică. Cu toată în-
dărătnicia Ugoceanului, acolo unde au fost dascăli inimoși s’a făcut carte
și rezultatele se văd astăzi. In Tarna-Mare procentul știutorilor de carte
este aproape 50%, datorită muncii unor dascăli români conștienți din
trecut, ca Vasile Doroș, Anton Tămăiagă și Alexandru Paul. Mulțumită
unor astfel de slujitori vrednici, am putut afla pe la unii țărani cărți și
gazete poporale care se citesc cu multă dragoste și interes.
Situație mai bună decât în Tarna este în Bocicău si Batarci. In schimb,
în Comlăușa și Gherțe procentul analfabeților este destul de mare.
După anul 1930 li s’au edificat școli, s’a mărit numărul învățătorilor
si situația evoluează satisfăcător. Frecventa școlară în Tarna-Mare era,
în 1940, de 100%. In celelalte comune tinde spre aceeași cifră. Copiii
din unele sate încep să frecventeze și școli secundare, ceea ce e un semn
îmbucurător al înțelegerii timpurilor. Drumurile pietruite, cooperativele
si alte instituții create de administrația românească, contribue în măsură
însemnată la ridicarea acestor sate.
II.	FOLKLORUL
Considerațiuni generale. Ținutul Ugocei fiind situat la un punct expus
al românismului, satele fiind înconjurate de elementele străine din ime-
diata vecinătate, iar într’unele, cum e Tarna-Mare, străinii infiltrându-se
printre Români, s’ar părea că și folklorul trebue să fie aici sărac, sau pe
cale de dispariție. Această părere o desmint cercetările prezente.
întâia concluzie ce se desprinde din acestea este bogăția folklorului
ugocean. Precum se poate constata, aproape'toate genurile sunt reprezen-
tate din belșug. N’am publicat tot din ceea ce am cules, căci la unele ge-
nuri — mai ales la poezie ■— era prea evidentă asemănarea cu culegerile
din ținuturile învecinate. Intr’adevăr, folklorul ugocean se aseamănă foarte
mult cu cel din Țara Oașului și mai puțin cu cel din Maramureș 1), lucru
explicabil prin apropierea și contactul cu aceste regiuni. N’am putea afirma
că textele noastre conțin ceva cu totul distinct, sau chiar original față de
aceste ținuturi. Ele înfățișează doar o prelungire și o continuitate spre
x) Cf., pentru Maramureș, culegerile: TACHE PAPAHAGI, Graiul și folklorul Mara-
mureșului. București, 1925; Al. ȚlPLEA, Poezii populare din Maramureș. București,
1906; Tit BUD, Poezii populare din Maramureș. București, 1908; I. BÎRLEA, Cântece
poporane din Maramureș. București, 1924; iar pentru Oaș: ION MUȘLEA, Cercetări folk-
lorice în Țara Oașului. Cluj, 1932; I.-A. CANDREA, Graiul din Țara Oașului. București,
1907; C. BrĂILOIU, Bocete din Oaș (Grai și Suflet VII — 1937) ȘÎ E. BARBUL, Az avas-
tideki nyelvjdrăs, Budapest, 1900.
145	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	23
Nord-Vest a aceleiași vieți românești, care în trecutul nu prea îndepărtat
pulsa aici cu tărie.	■
Multele credințe, practici magice și superstiții de pe aici, sunt de na-
tură să ne apropie cât mai mult de vieața sufletească a omului lipsit de
cultură și mai apropiat de primitivism. Credem însă că tocmai în aceasta
constă originalitatea folklorului ugocean și această lăture a lui ne explică
și misterul păstrării poporului nostru aici, de-a-lungul veacurilor de vi-
tregie și furtună. Materialul folkloric adunat e un document al existenței
noastre. El este în același timp și un semn al vitalității neamului nostru,
care cu toate nenorocirile ce s’au abătut asupra lui, în cursul timpurilor, și-a
păstrat ceea ce numim specificul nostru național. Influențele străine n’au
alterat sufletul românesc, manifestat cu prisosință în producțiunile poporane.
Presupunem că o cercetare mai profundă la popoarele cu care au con-
viețuit Românii aici, ar duce la rezultate interesante despre ce le-a dat —
ca spiritualitate — neamul nostru în cursul timpurilor.
Cercetările noastre completând un gol, între Maramureș și Țara Oa-
șului, arată în același timp masa compactă și unitatea sufletului acestui
neam într’un colț îndepărtat de țară românească.
Balada e puțin cunoscută în Ugocea. Cu toate străduințele noastre,
abia am putut aduna cele opt texte din colecție.
In balada i apare motivul vânzării nevestei, care se află și în baladele
CCCLXVI și CCCLXIX culese de d-1 Tache Papahagi în Maramureș.
Un reflex îndepărtat al motivului « Lenore », îl găsim în « Bircuța »
și în fragmentul « Ciuma ».
Despre Gruia și Pintea am aflat două balade foarte lungi, circulând
într’o mare parte din Ugocea. Nu le-am publicat aici, deoarece forma
lor se apropie foarte mult de a variantelor cunoscute din diferite broșuri
tipărite și răspândite în popor (I. Pop-Reteganul). Bătrânul Toma Toader,
de 69 ani, din Batarci, care ni le-a recitat în întregime, ne-a spus că le știe
dela niște lucrători de pădure din Maramureș. Balada despre Gruia, pe
care o publicăm aici, e o variantă mai puțin cunoscută și are prea puține
asemănări cu cea culeasă de d-1 Mușlea în Țara Oașului și cele ale d-lui
Papahagi din Maramureș.
In general, putem afirma că balada din Ugocea se găsește în declin.
Tinerii abia cunosc acest gen, iar despre faptele lui Gruia, Pintea și Tincu,
mai știu doar câțiva bătrâni. Locul baladei îl ocupă în mod treptat și cu
vădit progres colindele.
Doina, cu acest nume, nu există în Ugocea. Doinele se numesc aici « hori»
sau «cântece». Firea Ugoceanului nu e melancolică, predispusă spre tristețe.
Poate aici e explicația că și aceste « cântece » sau « hori » nu se găsesc în
număr așa de mare cum ne-am aștepta. De altfel, cum am amintit și mai sus,
Ugoceanul nu prea e dispus să-și arate oricui și oricând starea sa sufletească.
24
VASItE SCURTU
146
In « cântecile » și « horile » lor își exprimă și ei dorurile și necazurile
vieții. Iată cum ne este redată starea sufletească a celui trist și îngândurat:
Omu cînd îi năcăjit,
Nu h'ie mult iscodit,
sau:
Omu supărat nu moare,
Se uscă stînd în pt'icioare,
Numa la inimă-1 doare.
Că pășește] on paș șî doi,
Stă și se uită ’napoi 1).
Rău mă doare șî pe mine
Șî ieu cred h'ie-ș la cine 2).
Un suflet îndurerat, mistuit de
o durere apăsătoare și puternică își
exteriorizează astfel amarul său:
La a mț inimă-i tău,
Cum e vara la ciurgău,
Cîn[d] plouă de tătu rău.
La a mț inimă-i tină,
Cumu-i vara la fîntînă,
Cîn[d] plouă de-o săptămână 3).
în aceste doine este redată întreagă gama durerilor omenești, cu toate
nuanțările lor. Faptul se poate constata din textele capitolului respectiv.
Dorul după cel plecat la armată, durerea acestuia după sat și cei de acasă,
blăstămul mândrei față de iubitul necredincios, dorul fetei măritate în
alt sat, suferințele înstrăinatului, fatalismul poporului nostru și tot ceea
ce poate ușura sufletul omenesc de durerile care-1 apasă, se exprimă în
doine, căci:
Cine nu ști horile	Și’oi hori pînă la moarte,
Bată-1 sărbătorile.	Doar’ pe mine nu m’or bate 4).
Că ieu horesc de zî, de noapte
Strigăturile sau chiuiturile se numesc în Ugocea « țîpurituri », iar verbul
care indică acțiunea este « a țîpuri ». Foarte rar li se zice « hori» sau « stri-
gături ». Se țîpurește mai mult la joc.
Jocul sau hora se chiamă în Ugocea «danț». Sunt cunoscute două
jocuri: « danțul », care se joacă de către feciori și fete împreună, un fel
de învârtită, care începe mai întâi într’un ritm domol, pentru a se accelera
tot mai puternic, pe măsură ce se apropie de sfârșit. Al doilea joc e ori-
ginala « roată », pe care o joacă numai feciorii. Bătăile cu picioarele în pă-
mânt, salturile, scoaterea — în timpul jocului — a cuțitelor din traistă,
învârtirea și încrucișarea lor în sus cu mâna dreaptă, te face să admiri pe
feciori, dar te cam și înfioară în același timp. Jocul Ugocenilor este aproape
x) Tarna-Mare — Gheorghe Buhai, 48 ani.
2) Batarci —• Mărie Filimon, 58 ani.
3) Gherța-Mare — Maria Pașca, 24.
4) Batarci — Mărie Filimon, 58 ani.
147
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
25
același cu al Oșenilor. Originalitatea lui o constitue mișcările, figurile și
execuția, deși ritmul este cam monoton, iar figurile nu sunt variate. Străinii
rămân uimiți de « danțurile » Ugocenilor. O dovadă despre aceasta este
și faptul că elevii liceelor de băieți și fete din SatU-Mare, de câte ori s’au
prezentat cu dansurile acestea la concursurile «Tinerimii Române » din
București, totdeauna au câștigat premiul întâi.
Ceea ce contribue în oarecare măsură la farmecul acestor danțuri sunt
« țîpuriturile » care le însoțesc. Fără ele, jocul ar fi lipsit de elementul care
îi împrumută și accentuează în același timp ritmul și voioșia. La început
țîpuriturile par a fi cântate. In adevăr, au o melodie a lor—unică —■, iar când
le asculți este greu să distingi cuvintele din vocea celui ce « țîpurește »,
ele rostindu-se repede și oarecum cu o legătură melodică între cuvinte.
De obiceiu toate «țîpuriturile» încep cu vorbele: «Țura, măi!» care
ar însemna: «zi!» sau: «trage-i!», adresate ceterașului. După această
formulă urmează versurile propriu zise.
Numirea de țîpuritură este foarte potrivită, căci într’adevăr cel ce țîpu-
rește, « țipă » grozav de puternic. In special prima parte: « Țura, măi » !
este un strigăt ascuțit, puternic și primitiv. El n’are nimic comun cu restul
strigăturii — versurile — care încep pe un ton mai potolit și în conso-
nantă cu melodia ceterașului.
1 >
Nu lă sa o mu să moa ră— Dipt-on ptic de gurișoa ră
In timpul jocului, ceterașul — unul singur — stă în mijloc. El își aco-
modează de multe ori melodia după cei ce « țîpuresc» și aceștia mai puțin
după el. Așa se explică de ce este numai unul. Dacă ar fi mai mulți, s’ar
încurca cu melodia atât între ei, cât și cu cei ce țâpuresc.
Ai măă ! țura, țura !
Cînd aud c^tera ’n sat,
Nu-m treabă nici de mîncaț.
Unde aud cțtera,
Tăt îm vine a giuca.
După arcu coterii,
x) Gherța-Mare—Vasile Haiduc, 18 ani.
Trabă bine a țîpuri!
lo-s cocon făcut aș$,
Cu cuțît șî cu curț,
Și cu gura mititș,
Să pot țîpuri cu i^ x).
26	VASILE SCURTU	148
în aceste țîpurituri se observă bine ingeniozitatea și darul de improvizație
al Ugoceanului, care găsește imediat versurile potrivite pentru orice prilej.
Elementul hazliu, dar mai ales satiric, are rolul preponderant în ele.
Am greși însă dacă am afirma că numai la « danț » se țîpurește. Ugo-
ceanul, ca și Oșanul, își însoțește multe din acțiunile sale de țîpurituri,
care țin în felul acesta locul doinelor din alte regiuni românești. Am putea
spune chiar că doina aici se țîpurește. Ugoceanul țîpurește la munca
câmpului, la coasă, seara și dimineața. Cel ce a băut cu un pahar mai mult
decât trebuia, țîpurește în cârciumă, sau mergând pe drum către casă,
ca și copilul ce păzește vitele în câmp. Așa se explică următoarele versuri
care arată că țîpuritura nu e legată numai de danț:
Bine-m place a țîpuri,	Pin imașu Lechințî,
Pe su arcu ceterii,	Și prin țarina D'erțî1).
Melodia acestor țîpurituri, auzită în liniștea serii târzii sau în zorii
zilei, îți face o impresie cam neplăcută, având ceva fioros în ea. Și —• în
afară de danț — în special în acest timp al zilei se țîpurește.
Se va părea curios cititorului, cum ne-a părut de altfel și nouă, că în
Ugocea chiar și bocetele se « țîpuresc » sau « se horesc ». Țîpuriturile în-
soțind pe om în atâtea ocazii și manifestațiuni, ne vom explica pentru ce
sunt așa de răspândite și mai numeroase ca în alte regiuni.
Colindele sunt cunoscute și în Ugocea cu acest nume. Rar auzi pe
bătrâni rostind și forma «corindă ». Repertoriul este bogat. Găsești bă-
trâni si tineri care îti recită foarte multe colinde. Am aflat unele
3	>	-
identice cu cele culese de d-1 Mușlea în Țara Oașului și de d-1 Papahagi
în Maramureș. Pe acestea nu le-am mai publicat aici.
Altele — pe care le-am reprodus — sunt variante interesante ale celor
culese de aceiași cercetători.
Motivul cântat în colinde este, în general, de ordin religios. Unele din ele
s’au născut, sau mai bine zis transformat din balade. Se reflectă în ele vieața
vânătorească și mai ales păstorească de odinioară. Cele dela textele 204 și 209
nu sunt altceva decât variante ale baladei Miorița. Oricine va citi versurile:
Mnioruca cț mai mnică,
Nici nu bț, nici nu mînîncă,
sau dorința ciobanului de a fi îngropat:
înaintea strungilor,
în locu găleților,
Cu trîmbd'it-alăturț,
Fluieru după curș
Și băltagu ’n mîna mș,
*) Gherța-Mare — Același.
149	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	27
va recunoaște atât versificația cât și subiectul Mioriței, care s’a transformat
aici în colindă. Păstoritul în Ugocea fiind în declin și ne mai existând
vieața haiducească, iar nota religioasă fiind și astăzi destul de pronunțată,
e explicabil de ce se desvoltă colinda în dauna baladei, care apune.
Merită să fie amintit faptul că la sărbătorile Crăciunului, Anului Nou
și Bobotezei în bisericile din Ugocea se cântă în locul pricesnei o colindă,
iar la terminarea serviciului divin, în locul rugăciunii obișnuite, se cântă
tot o colindă. Ele se cântă în cor de către toți credincioșii prezenți. E și
aceasta o explicație a vitalității acestui gen în Ugocea.
Tradiții. Vieața din trecut. Ugocenii știu să povestească multe din tre-
cutul lor îndepărtat sau apropiat. Astfel ne-au vorbit despre uriași, dar
mai ales despre Tătari, lucru explicabil prin faptul că aceștia din urmă,
în ultima lor năvălire (1717), trecând prin Maramureș au ajuns și în Ugocea.
înfățișarea lor de « capcîni», în contrast cu a celorlalți oameni, precum și
diferitele întâmplări cu ei, se păstrează viu în mintea poporului (textele 214,
220, 221 și 222).
Stăpânirea nobililor, organizarea administrativă de odinioară, împăr-
țirea țăranilor pe clase în «sabadîș » și «urbărieș », iobăgia cu mizeria
și obligațiile ei, despre toate s’au păstrat — pe calea tradiției —urme destul
de puternice, încât se pot chiar reconstrui întru câtva stările de lucruri
de atunci. Comuna Batarci se compune din două părți bine distincte,
una în care locuesc « sabadîșii», mai la margine —■ căci au fugit de pe
moșia nobilului •— și alta «urbărieșii », formând centrul satului. Revo-
luția din 1848, cu isprăvile lui Kossuth, a lăsat amintiri puternice (text 239)-
Aceasta se explică și prin faptul că revoluționarul amintit a activat cu
răsculații săi prin aceste părți și și-a recrutat o parte a oamenilor tocmai
din această regiune.
Despre așezarea lor în aceste locuri și românismul curat din trecut,
bătrânii știu povesti și astăzi multe (textele 217, 232, 234 și 241).
Interesant este redată școala de altădată și scrierea pe răvaș (textele
239 și 325). Traiul ușor și îmbelșugat de odinioară și vieața religioasă
cu locurile de procesiune de asemenea sunt bine cunoscute (textele 223, 242
și 246), ca și felul în care se pedepseau faptele rele de către autoritatea
, bisericească (text 237).
•. Dintre haiducii de pe vremuri, cel despre care se păstrează cele mai
' multe amintiri este Pintea. Aceasta, deoarece faptele lui s’au petrecut în
imediata apropiere a Ugocei, pe la Baia-Mare—Maramureș și Țara Oa-
șului, și pentrucă a trăit într’un timp nu prea îndepărtat (a murit în 1703).
Ugocenii povestesc cu entuziasm despre vieața lui Pintea, faptele lui vi-
t	tejești extraordinare și sfârșitul lui (textele	213, 219,	224, 231 și 247).
|	Alți haiduci amintiți sau « pribagi » — cum	îi numesc	Ugocenii,—sunt
|	Ciobre și Tincu (textele 269 și 230).
28
VASILE SCURTU
150
Despre povești, legende, snoave (textele 249 — 256) n’am putea spune
că prezintă un interes deosebit. Același lucru și despre ghicitori (tex-
tele 257—286), care în Ugocea se numesc « ciumilituri ».
Bocetele. Numirea de bocet nu este cunoscută în Ugocea. Ele se nu-
mesc «cîntece la morți », iar verbele care indică acțiunea bocitoarelor
sunt: « a țîpuri », « a hori » și « a cînta ».
Bocitoare așa zicând « oficiale » sau plătite, nu există ca în alte ținu-
turi. Tocmai din acest motiv am întâmpinat greutăți în adunarea boce-
telor, căci pentru a le putea culege este absolut necesar să asiști la o în-
mormântare, unde să le auzi. Trecând durerea celui ce le-a compus, mai
târziu ele se uită. Nu sunt deci bocete tip, care să se repete la aceeași ca-
tegorie de morți, ci sunt create după împrejurări. Acest lucru se poate
constata — în parte — atât din cuprinsul cât și din titlurile textelor noastre.
La plăsmuirea bocetelor se poate observa foarte bine darul poetic și
talentul de improvizare al femeilor. în comuna Gherța-Mare, harnicul
preot Ovidiu Lupan m’a îndrumat la femeia Titie Nemeș, căreia cu patru
zile înainte îi murise o fetiță, care suferise de paralizie. Mă asigurase preotul
că cu acel trist prilej mama a compus un bocet impresionant, pe care l-a
cântat la înmormântare. Mergând la femeie, aceasta mi-a reprodus bo-
cetul până la un loc, apoi a zis: «Nu mai pot tîlcui, atunci pot tâlcui
cân’ am lipsă. Mn-aduc aminte cân’ mă doare » (text 289; acesta este și
un exemplu de felul cum se adaptează bocetul la împrejurări).
Mărie Sarcă, tot din Gherța-Mică, mi-a spus la fel: « Cân îi năcăjit
omu, atunci îi viru ’n gînd, în cap tăte. Atunci ști multe, cîn’ te doare
irima ! ».
Mărie Filimon din Batarci, care are o memorie foarte bună și ne-a
reprodus multe producțiuni poporane, vorbindu-ne despre motivul de
inspirație al bocetului dela textul 302, ne-a spus următoarele: « Am avut
patru ficiori și șăsă fete șî mn-a rămas on ficior șî o fată. Tri o murit pin
străini, la Mușa lângă Brașău. Cîntatu-i-am ieu șî mult m’am năcăjit.
Din capu mneu m’am cîntat, numa n’am murit! Zîcț șî doctoru: Duceț
boreasa asta de aici, că amu moare ! ».
Acest citat este, credem, destul de lămuritor în privința procesului
de creație al bocetelor. Poate tocmai datorită acestor împrejurări oarecum
mai specifice acestei regiuni, bocetele din colecția noastră (textele 287—303)
sunt reușite atât ca fond cât și ca realizare artistică. Bocetul din textul
297 este în această privință un model și confirmă afirmațiunea noastră.
Cântecele de leagăn (textele 304—311) care circulă în Ugocea sunt
puține și aceleași în toate satele. Prin gingășia și fineța sentimentelor ex-
primate în ele, sunt mult superioare celor culese în Țara Oașului.
Dintre jocurile de copii (textele 312—323), unele par a fi destul de
vechi și interesante, cum este cel din textul 321.
;	151	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	29
। Descântece, practici magice, demoni, ființe fantastice, credințe și super-
I stiții. în culegerea descântecelor am întâmpinat multe greutăți. Cei ce
। le știu nu voiesc să le spună și altora, căci se crede că atunci își pierd
f efectul. Mai ales nu le spun acelora care vreau să le scrie. Aceasta și pen-
!	‘ trucă le e frică de preoți și jandarmi. Trebue multă putere de convingere
| și uneori chiar mijloace ingenioase ca să poți obține descântece dela cei
fc ce le cunosc.
_ . . .
; Merită să fie remarcat faptul că descântecele se cunosc pe specialități:
o anumită femeie — mai rar bărbat — din sat, știe descânta « de grumăder »,
;	alta « de zierme », alta «de deochi» etc. Trebue să colinzi pe la cei indi-
;	câți, ca să poți aduna dela câte un om un singur descântec.	,
i Există în Ugocea două femei vestite pentru descântece și vrăji: Mă-
rică Coțan, de 70 ani, din Gherța-Mare și Irincă Chitaș, poreclită Pete-
■ reanca, de 68 ani, din Valea-Sacă. Despre acestea știu toți oamenii din
satele din împrejurimi; când m’am adresat pentru descântece, imediat
am fost îndrumat la ele.
Cum se poate constata și din culegerea noastră, descântecele sunt foarte
răspândite. In puterea și efectul lor de vindecare cred foarte mult, atât
cei ce descântă cât și cei cărora li se descântă. lacob Zgărduș, de 70 ani,
din Gherța-Mare, când mi-a terminat descântecul « de zierme » mi-a spus:
« Cîn iești gata cu zîsu șî iei ptȚre ». Iar Ilușca Doroș, de 80 ani, din
Bocicău, când și-a terminat descântecul «de mătrice », mi-a spus: «Să
unge șî-i trțce ».
Observăm că în sărbătorile mari nu se descântă, « că-i mare păcat »
și « n’au putere ». Din acest motiv, în sărbătorile Paștilor n’am putut cu-
lege niciun descântec.
• Magia x) ocupă un loc foarte important în vieața sufletească a Ugoce-
nilor, fiind foarte răspândită și practicându-se în toate satele. O dovadă
este și bogăția materialului cules de noi în acest domeniu.
Dintre plantele cunoscute, mătrăguna este aceea care se bucură, ca și
în Țara Oașului și Maramureș, de o considerație deosebită (textele 365,
378, 385—6). Interesante sunt și credințele în legătură cu «iarba fiarelor»
(textele 407 și 444).
Textele 367—372 reprezintă descântece și practici ale fetelor, pentru
atragerea flăcăilor și a norocului.
Tot cu ajutorul descântecelor poate fi curmată și vieața cuiva (text
379). Ca să pot afla acest mijloc dela vestita vrăjitoare din Gherța-Mare,
amintită mai sus, a trebuit s’o încredințez că scrisoarea mea e în altă limbă
și n’o pot citi jandarmii, că nu spun preotului nimic din cele ce-mi destăi-
x) Multe din practicile magice sunt înșirate la obiceiurile dela sărbători, naștere,
nuntă și moarte, încadrarea lor fiind în strânsă legătură cu acestea.
CĂ» lbf>
30	VASILE SCURTU	153
nuește, că sunt venit foarte de departe « din răgat » — cum zic ei vechiului
regat —, că nu voiu spune nimănui nimic din cele ce mi-a destăinuit și,
în sfârșit, — argumentul cel mai convingător-—că personal am nevoie
de un astfel de mijloc pentru răpunerea unui dușman al meu. Din acest
text și din cel cu Nr. 378, se poate constata bine credința în legătura «fluidă»
dintre om și obiectele cu care a stat în contact vreodată, așa numita magie
contagioasă 1).
Credința în duhurile rele este foarte răspândită în Ugocea. Ele ur-
măresc pe oameni în vieață și le provoacă multe neajunsuri, neplăceri
sau chiar moartea și se numesc de obiceiu « borsocăi », mai rar « mnilostive »■
sau «mnilostivniță». Dacă acestea n’ar tulbura vieața oamenilor, ei ar
trăi mult mai fericiți.
După credința Ugocenilor, borsocăile se nasc din prunci nebotezați,
din a șaptea fată ce se naște într’o familie (text 480) și sunt înzestrate
de Dumnezeu cu puteri supranaturale (text 404).
Cât de adânc e înrădăcinată credința în borsocăi, se poate constata
și din multele întâmplări în legătură cu aceste ființe supranaturale, în-
tâmplări povestite cu o convingere de realism pe care nu îndrăznești să-1
combați (textele 401, 408—413, 419).
Altă ființă necurată care se amestecă în vieața .de toate zilele a oame-
nilor, e Fata-pădurii. Culegerile noastre (textele 390—397) arată cât de
răspândită e credința în Fata-pădurii, ne dau detalii despre înfățișarea
ei, cât de frumos cântă, cum « săgeată » oamenii, ademenește pe bărbații
frumoși sau vine ea la ei (text 417), cum schimbă pruncii și cum poate fi
prinsă sau cum poți scăpa de ea.
Mart-sara sau Martolea e o ființă necurată, care are dea face
cu femeile ce lucrează în zilele de Marti, mai ales la tors sau tesut.
Ea le «săgeată » pe acestea, le mănâncă pruncii și pentru a scăpa de ea
trebue să folosești mijloace nu tocmai ușoare (textele 398, 402, 415). Se
găsește și credința în Omul-nopții (text 406) și Omul-apei (text 405),
despre a căror existență se știe puțin; această credință este însă pe
cale de dispariție.
Acțiunile tuturor acestor demoni sau ființe supranaturale se întâmplă
noaptea, între asfințitul soarelui și până în zori, la cântatul cocoșilor.
Credința în ursitoare este încă destul de puternică (textele 430—431).
Explicările de visuri, diferite semne și prevestiri, numeroasele credințe
deșarte în legătură cu aproape toate acțiunile omului, le-am înșirat la
capitolul; «Diferite credințe și superstiții», așa încât repetarea sau enu-
merarea lor aici o credem de prisos.
J) MlRCEA ELIADE, Folklorul ca instrument de cunoaștere. « Revista Fundațiilor Re-
gale » IV (1937), voi. II, p. 142.
153
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
31
III.	GRAIUL
în aceste observațiuni sumare vom căuta să înfățișăm particularitățile
mai importante ale graiului din Ugocea. Deoarece transcrierea textelor
nu este redată fonetic în întregime, vom prezenta numai caracterele ge-
nerale ale graiului. Credem necesar acest lucru și pentru motivul că asupra
graiului din Ugocea nu avem niciun studiu. Din considerațiunile noastre,
cei interesați își vor putea face măcar o idefe generală despre acest graiu.
Cea dintâi observație ce se impune este asemănarea mare ce o pre-
zintă graiul ugocean cu cel din Țara Oașului 1). Această asemănare se ex-
plică prin apropierea regiunilor, contactul des dintre locuitori, originea
și conviețuirea comună în cursul timpurilor, lucruri pe care le-am arătat
pe larg în introducerea acestor cercetări. Asemănări mai puține prezintă
cu cel din Maramureș2).
Fiind situat la periferia teritoriului linguistic român până unde n’au
ajuns inovațiile plecate dintr’un punct central, graiul ugocean prezintă
unele particularități și aspecte mai arhaice, care îl disting de acela al altor
regiuni românești.
în cele ce urmează expunem, succint, particularitățile lui principale.
Accentul. Accentul e pe întâia silabă în cămin, copt'ii (bastard), motor.
Vocale, o se pronunță ă în tăț (toți), tăt (tot).
e accentuat urmat de o silabă a cărei vocală este e se pronunță mnere
(miere), m^re (el merge), i^ste (este), femeie (femeie), v^rde (verde), iele
(ele), •vreme (vreme).
e precedat de j, ș, ț și z se pronunță ă: jărtfă, (jertfă), țăș (țeși), d'ițăl
(vițel).
De asemenea avem ă în loc de e în trăbă (trebue), păste (peste).
e se schimbă în i în prepozițiile proclitice: piste (peste), pince (pentru ce),
di (de), pintru (pentru).
i precedat de j, s, ș, ț și z > î: năcăjit, jintiță, sită, singur, sine, țîie,
pețitori, frați, țipă, sî, sîndilit,.zis, zină, auzit, îngrozit.
i final dispare după ș, ț, și z:fraț, părinț, braz, verz, țâs (țeși), închis
(închiși).
o neaccentuat se transformă în u și în cuvintele purcăraș (porcăraș),
durm/âim (dormim).
u din fostul diftong au se pronunță o silabic: taor, staor, scaon, aor, balaor.
Diftongi, au în verbul a căuta se reduce la o: a cota, cotat (căutat).
Acest o se diftonghează în oa când e accentuat și e urmat de o silabă a
cărei vocală e ă sau e: coată (caută), coate (caute).
x) I.-A. CANDREA, Graiul din Țara Oașului. București, 1907.
2) Tache Papahagi, op. cit.
32
VASILE SCURTU
154
ea precedat de o labială se reduce la a: bau (beau), vac (veac), margă
(meargă), pribag (pribeag).
ea accentuat la sfârșitul cuvintelor se reduce la av^ (avea), vid^ (vedea),
rnurț (murea), pufiț (punea), ard^ (ardea).
în cuvinte monosilabice diftongul ea la fel se reduce la ț: mț (mea),
iq (ea), cț (cea).
Consoane. Palatalizarea labialelor e un fenomen general.
p + i >pt' ajungând uneori la faza t' spre care se pare că tinde: pt'ic
(pic), pt'icior (picior), a topt'i (a topi), pt\re (piere), a lipt’i (a lipi), spt'ini
(spini), spt'inare (spinare), pt'atră (piatră), t'ept (piept).
b i > bd': robd'i (robi), ibd’i (iubi), sabd'ie (sabie), bd’izui (bizui),
pociumbd'i (pociumbi). b în cuvântul bine nu se palatalizează; rar se aude
și rostirea bd'ine sau bgine.
/ + i >h': h'ie (fie), h'ire (fire), h'iecînd (fiecând), h'ară (fiară), h'ert
(fiert), h'iuț (fiuț). în comunele apropiate de Țara Oașului (cele două
Gherțe) / în această poziție s’a schimbat în s.
v-\-i>d': d'in (vin), d'ițăl (vițel), lod'it (lovit), o d'init (a venit),
a d'isa (a visa).
în comunele dinspre Țara Oașului v Ț i, mai ales în poziție inițială,
se rostește foarte des ca y sau z.
m 4- i >mA: mnez (miez), mitere (miere), mneu (meu), miiire (mire),
mhireasă (mireasă), mnel (miel).
Den talele t și d urmate de e și i apar nealterate.
n + e, i > ii: nime, țîiie, cine, bune, cine, iiiște, întunecat, vinii..
n latin urmat de e sau i în hiat s’a transformat in i, nazalizând vocala
precedentă: întuu, urspăie, măsoăie, mușurbiu.
Rotacismul. Pentru regiunea învecinată (Țara Oașului) acest fenomen
a fost atestat de cercetători (I.-A. Candrea, Ion Mușlea). în Ugocea nu-l
întâlnim consecvent din cauza influenței graiurilor învecinate fără rota-
cism din Sud.
L-am înregistrat în următoarele cuvinte menționate în texte: dumirecă
(duminecă), miră (mână), mira (a mâna), mîrincă (mănâncă), mire (mine),
pîră (până), pure (a pune), lire (tine), țîre (a ținea), vîră (vână), vire (el
vine), ura (una).
Pe lângă aceste forme trebue să mai adăugăm și pe: gerunt'e (genunche),
irimă, iremă, irmă (inimă), cu formele derivate irimucă, irmucă, irimioară,
pe care le considerăm cazuri de rotacism, deși ar fi putut fi pricinuite
de disimilare.
Existența indiscutabilă a rotacismului în Ugocea nu trebue să ne sur-
prindă, deoarece fenomenul a fost mult mai răspândit decât îl credeam
până acum. Aria de răspândire a rotacismului credem că cuprinde o bună
parte din teritoriul nordic al dialectului dacoromân, întinzându-se spre
!55	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	33
Sud până în Munții Apuseni, unde rotacismul există până în zilele noastre,
în graiul bătrânilor, ca de altfel și în Ugocea.
I > r în cuvinte ca corindă (colindă, formă ce se aude încă destul de
des), a tirinca (a tilinca), a sfrederi (sfredeli), a script’i (a sclipi).
j latin apare ca gi: agiunge (ajunge), giudeț (județ), gioc (joc), giug (jug),
gios (jos).
z provenit din d latin se aude rostindu-se și dz: dzînă, frundză, uneori
și ca d': putred'i (putrezi).
Asimilatie. ă — u > u — u: himurui.
>
ă— o > o — o: locomAești.
Disimilație. n — n >r—n: arin, verin, verinos, nimurui, gerunt'e, cu-
rună (se aude des și cunună). Acestea trebue să fi fost influențate și de ro-
tacism, deoarece ele apar în regiuni pe care le presupunem că au cunoscut
acest fenomen.
n — n > n — l: ingiler
r — r > l —• r: Țaligrad
Morfologia. Forma articulată la masculin singular e fără l: pămîntu,
culesu, hotaru, altu. Forma articulată la plural ’a substantivelor masculine
terminate la plural în ț, z, ș, prezintă un î final în locul celor doi i
ortografici: urși, frați, brazi, mor ți, părinți.
Forme interesante de plural sunt: caș, căsuri (case), sori (surori), mînun
(mâni), pămîntile (pământurile).
Superlativul se formează cu tare.
Pronumele personal are următoarele forme: io (eu), iei (el), ie (ea),
ii (ei), i (ei, dat. sing. fem.).
Pronumele posesiv: a m^ (a mea), a nost, a vost.
Pronumele demonstrativ: aiesta (acesta), aiasta (aceasta), ciia (aceia),
ce (aceea), aieștia (aceștia).
Pronumele nehotărite: hime, nimurui, tăt (tot), tătă (toată), tăț (toți),
tăte (toate).
Numeralele ordinare se formează cu ț la urmă în loc de ea: al doilț, al
treilț, al patrule^. Odată este înlocuit cu termenul docale (de o cale).
Verbul. Perfectul: el au mers (el a mers), ea au venit (ea a venit), l-au
dus (l-a dus).
Viitorul: oi mefre\ (voi merge), ii mrfre], a m^re\, om mtfre], îț me[re],
or me[re\.
Persoana a IlI-a plural a auxiliarului a fi are forma sîm sau simt.
Condiționalul trecut se formează, ca și în graiul de pe Crișuri, din
infinitivul verbului precedat de perfectul auxiliarului a vrea. De ex. l-o
vut (vrut), omorî (l-ar fi omorît) (text 395).. Perfectul verbului a vrea poate
avea o formă și mai scurtă: în loc de o vut = o-t. De ex. dacă ar hi spus,
l-o-t săgeta ș’o-t muri (dacă ar fi spus, l-ar fi săgetat și ar fi murit) (text 399).
34
VASILE SCURTU
156
Sau: de n-o-t ave apă șî foc, l-o vut omorî (de n’ar fi avut apă și foc, l-ar
fi omorît) (text 395); sau da voi ce o-t fa cu rondioșî voști de cai (da voi ce
ați fi făcut...) (text 250).
în locul subjonctivului aflăm foarte des întrebuințată forma infiniti-
vului lung, care se păstrează cu sensul verbal, nu substantival ca în limba
literară. Astfel în exemplele:	.
Ca mine nu mai ieste om in D'erța-MAică de-a trăire cu ominie (text 277).
Prin codru de-a vînare (text 192). Eu am de murire la Rusalii (text 253).
Cînd îi de luare roada noi ne ducem (text 253). Ai de a dare bani. Nu te poți
apropt'iqre (text 210).
Tot în locul supinului se află întrebuințat infinitivul scurt. N’o mărs
a lucra (text 236). Nu trebue a plăti pășune (text 240).
Adverbe: cîtingan, cîtingănuț (încet), turna (tocmai).
Prepozițiuni: diript, dipt, (drept, pentru), diri (pentru).
Conjuncțiuni: pedic (deși, iar).
Interjecțiuni: le, în expresiuni ca: Maică-le cîn[d] m’ai făcut (text 42).
Dăm mai jos câteva forme dialectale care ni s’au părut mai interesante:
beserică, ficiori, crancă (creangă), vîrv (vârf), făreastă, păste (peste), nemic,
straiță (traistă), dereaptă, dirept, lengini, gînște, gîâit (gândit), ibască (iu-
bească), pin (prin), ai (ani), pingă (pe lângă), oarce (oarece), pince (pentru
ce), oarunde (oareunde), une (unde), câtă (către), șa (așa) ciia (aceia), puște
(împuște), tîmplat (întâmplat), tilnit (întâlnit), farmă (sfarmă), cîn[d], mer-
gîn[d], torcîn[d], nost[ru], vost[ru], tra[ge], m^[rge], fa[ce], trtfce], sfințește],
gînd^ște], abua, aburca, brîncă (mână), bugezi, a se cînta (a plânge), cîtingan
(încet), ceteră (vioară), coc (pâne mică), erei (creieri), cucoană (fată tânără),
a cură (a alerga), docale (odată), a îndemna (a începe), mal (margine), mo-
rosîu (albastru), păcurime (oi), sălașime (loc de odihnă pentru vite), săriu
nopți (miezul nopții), din creștere până ’n talpe (text 345).
Dintre influențele străine ce s’au exercitat asupra graiului ugocean,
cea mai puternică e cea ungurească. Ea este de natură pur lexicală —■ s’a
exercitat prin administrație —■ și se explică prin stăpânitorii unguri ai
acestui ținut, încă din timpuri destul de vechi, căci ținutul a fost în vechime
« domeniu regal» și donat de către regii Ungariei diferiților feudali.
IV.	OBICEIURILE
în acest capitol am notat obiceiurile dela sărbătorile de peste an, naș-
tere, nuntă și moarte. Și în acest domeniu folklorul ugocean prezintă
unele obiceiuri rare sau chiar specifice acestei regiuni.
Pentru ca aceste obiceiuri să fie cât mai accesibile celor ce se intere-
sează de ele, le-am redat — aproape în întregime — prin scurte constatări
i 157	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	35
; și descrieri ale noastre. Redarea parțială a acestora de către subiectele
de care ne-am servit se găsește la capitolul « Practici magice ». înfățișarea
ț tuturor obiceiurilor prin povestiri dela cei ce le-am cules, ar fi lungit prea
p mult acest capitol, rezultatele fiind aceleași.
ț La sărbători x). Anul nou. în ajunul Anului nou fetele caută să-și afle
| norocul și viitorul prin diferite semne și mijloace.
i Ca să afle dacă se va mărita sau nu în acel an, fata merge dimineața
’ la cotețul porcilor și caută să vorbească cu vierul. Dacă acesta răspunde
prin grohăituri, însemnează că se va mărita în acel an, dacă nu « mai ră-
mine fată ».
în aceeași noapte, fata, legată la ochi, merge la un gard și numără îndărăt
parii, începând dela numărul nouă. De parul unde a terminat numără-
toarea leagă un fir de mătasă, iar dimineața merge să-l vadă. Dacă parul
e strâmb, se supără, căci bărbatul îi va fi urît.
Ca să se mărite în acel an, fetele merg dimineața la o apă curgătoare
și se scaldă « unde-i genune ». Feciorii le pândesc, ca să le arunce cămă-
șile în apă și să râdă de ele. în apă aruncă cărbuni și busuioc și, între al-
tele, zic:
Sîn-Văsîi vărgat
Dă-mn, Doamne, bărbat!
Când se întorc acasă, aruncă cărbunii și busuiocul în drumul oamenilor
care merg la biserică. Fata se duce apoi la funia clopotului, taie o bucată
mică din ea și o pune în sân; ca « așa să-i margă hiru cum mțre glasu
clopotului ».
Ca să nu se mărite o fată oarecare, dușmancele îi așează subt pragul
casei cărbuni «vrăciuiți ».
Pentru a rodi pomii, se așează la rădăcina lor gunoiu din casă, adunat
între Crăciun și Anul nou, se leagă pomii cu un smoc de paie răsucite
și cu securea în mână e amenințat fiecare zicându-se: « Tăt te tai, de nu
rodești!».
în ajun « să străjuiește]», ca să se vadă unde ard banii de pe comori.
Tot acum se preface toată apa în vin, dar oamenii n’o pot vedea, căci ori-
cât se silesc să nu adoarmă, nu pot rezista.
Ca să aibă belșug la vite, le nutresc și adapă foarte de dimineață.
Unde se află un om cu numele Văsîi, îl leagă cu o « partă » sau un
ștergar la mână și nu-1 desleagă până nu « cinstește » palincă ori vin. Apoi
beau și petrec urâridu-și mulți ani. La fel se procedează și la alte zile ono-
mastice.
J) Informatori: pentru Batarci ■—Mărie Rus, 58; Bocicău — Uușcă Doroș, 80;
Comlăușa — Petru Paul, 57; Gherța-Mare— Mărică Coțan, 70; Gherța-Mică—lacob
Nichituț, 49; Valea-Sacă — Titie Filip, 16; Tarna-Mare — Gheorghe Buhai, 46.
ii Anuarul Arhivei de Folklor VI
36
VASILE SCURTU
158
Bobotează («Apă-Botează»). în ajunul acestei sărbători se deschide
cerul și vorbesc vitele. Cele bine ținute se laudă și își vorbesc de bine
stăpânul. Unii oameni prind de veste și dacă în acel moment —când
văd cerul deschis — se roagă lui Dumnezeu să-i primească acolo după
moarte, rugăciunea lor este ascultată.
Pentru a afla cine-i va fi bărbat, fata își așează, în ajun, subt perină,
un pieptene, o săcure, un pranic și un coc. Pe cine-1 visează că-i cere apă,
acela îi va fi bărbat.
Și la Bobotează ard banii de pe comori.
Cantorul bisericii, « diacul », însoțit de copii și feciori mulți, umblă
cu crucea pe la case, strigând: « Chiralesa ! ». Oamenii le dau mălaiu, nuci,
pălincă, grâu și un fuior:
De brăcinar popt'i ;	,
De frîmbd'ie preutițsî!
Și la Bobotează se colindă, iar fetele se scaldă la râu.
Lăsatul secului se chiamă în Ugocea «lăsarea ».
Feciorii și fetele fac « danț », joacă toată noaptea, căci nu mai joacă
până după Paști.
Ca să le crească cânepa mai mare, nevestele merg la joc. Dacă nu le
joacă nimeni, joacă singure, țîpurind astfel:
De giucatu, l-om giuca,
Să ne crească cînepa !
Apoi fug repede acasă, unde beau și petrec.
« Lăsarea » e Duminecă, iar ziua următoare e « Lunea urîtă ». In această
zi femeile adună cenușă pentru a o arunca pe ceapă și pe varză, ca « să
nu le taie d'ermâi, să nu să uște ». Cenușă de aceasta se aruncă și pe fete,
ca să le urască feciorii.
Cele nouă sâmbete din postul mare sunt «a morțîlor». «Cine are
rînd, dă pomană pentru morț ».
La « Patruzăci de sfinț, nu-i iertat să țăș ». Atunci se seamănă « răsad
de curechi ».
La Sfântul Alexă — « Caldolesă — să slobod albd'inile afară ».
La Blagoveșteâii, «cînd cîntă răchițăii, zîcem că o vinit primăvara ».
Atunci se « oltoriesc » pomii.
Dumineca Floriilor. « Florii». Se duc mlădițe de salcie «cu mîță » la
biserică. Amestecate cu coji de ouă sfințite, ele se pun pe foc când vine
o furtună mare, «oarce d'ivar », pentru a o potoli.
Sfântul Gheorghe. Feciorii și fetele se udă cu apă, ca să fie sănătoși
peste an.
B: 159	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	37
ti La casa unde este fată, iubitul ei așază în poartă un copac verde ■— de
| obiceiu un mesteacăn — împodobit cu « p^rț ».
|\ în noaptea spre Sfântul Gheorghe, ciobanii se duc cu oile departe
I? de hotarul comunei, într’o pădure, de unde nu se aude cântatul coco-
F	șului. Acolo dorm în noaptea aceea, « că nu li-or strica borsocăile ». Tot
p	atunci se aprinde și « focul viu ». Iată cum ne descrie acest fapt un bătrân
din Batarci x):	,
ț « Ciobani freacă Ițmne de tufă de olaltă, pînă să face foc d'iu. Acela-i
bun șî de zărit la oi. Focu acela îl puâs la strungă șî cîn nu-i bun laptile
mulge piste iei cruce ș’apăi să tomnește laptile iară »2).
I Vitele se afumă. Ușile grajdului se ung cu usturoiu și se așază în ele
L' leuștean și spini. Se unge ugerul vacilor, «să nu le strice borsocăile, să
‘ nu le iție bunu din lapte ».
- Joi-Mari. Copiii se scoală de dimineață și umblă «în pt'ez». Cer-
; cetând fiecare casă, salută cu cuvintele: « Laude-să Isus Hristos 1». Gazda
le răspunde: « în vțci, amin !» și le dă un ou alb, ori un coc.
La o distanță mică de casă «în vor », duc « plocoaje » și paie, pe care
le aprind zicând: « Amu dăm jerfă, îl aprindem pe Pilat ». Cu o «ronde »
aprinsă se înconjoară casa, afumând-o, « să nu să apropt'ie d'ermhi ».
Copiii mici toacă de bucurie pe o scândură cu doi « boci».
Vinerea-Seacă. Se ajunează și se «împcistresc» (roșesc) ouăle. Tot
■ în această zi se fac coci, pupeze mari și pâne, care se duc la cimitir, unde,
împreună cu alte alimente, ca: ouă, slănină, etc., se dau pomană la săraci,
întinzându-se darul peste mormântul mortului.
. Paștile. în dimineața zilei întâia se duce « pasca » la biserică, pentru
a o sfinți. O duc bărbații în coșuri, unde se află și cârnați, ouă, carne,
miel, etc. Obiceiul de a fugi cu pasca acasă, după sfințire, se practică nu-
mai în comunele Gherța-Mare, Gherța-Mică și Turț s). Existența acestei
datine aici se explică probabil prin apropierea acestor comune de Țara
Oașului, unde se practică în toate satele. Coaja de pască sfințită și cea
de ouă se păstrează, fiind bune «de liac » la vite.
La întâlnire, oamenii « să ’ncină » (se salută) cu « Hristos a ’nvițt! »,
răspunzându-se « Adevărat c’a ’nvițt! ». Acest salut se întrebuințează până
la înălțarea Domnului.
*) Acest obiceiu păstoresc este descris de I. MUȘLEA în Cercetări folklorice în Țara
Oașului (Anuarul Arhivei de Folklor I (1932), pp. 146—147). A fost studiat mai pe
larg tot de el în articolul: Materiale pentru cunoașterea și răspândirea «focului viu o
la Români și de T. MORARIU în Contribuțiuni la aprinderea «focului viu » în Ardeal,
Maramureș și Bucovina, ambele publicate în « Anuarul Arhivei de Folklor» IV (1937)
pp. 229—242.
2) Batarci — lacob Ciota, 76 ani.
3) Amănunte despre acest obiceiu vezi la ION MUȘLEA, op. cit., pp. 148—149.
38
VASILE SCURTU
16o
« Dant» nu se face în zilele de Paști, « numa sărbătorim ».
A doua și a treia zi de Paști, finii merg la nași cu un « ol» cu vin, lu-
mânare, colac, iar unde sunt copii mici, duc și ouă. Acolo își petrec îm-
preună. La acest obiceiu se referă versurile:
Când îi colea după Paști,
Mărg h'inile la nănaș.
Șî ieu mărg la ferestuică
Ca să văd cine ce ’mbucă
S’o văd șî pe-a mț mândrucă.
La Ispas (înălțarea Domnului) « m^frge] popa la vie șî o sfințește] ».
Rusaliile. Aduc acasă dela biserică crengi de teiu, care se păstrează în
casă, la grindă, și când e furtună mare se pun pe foc, ca ea să înceteze.
Frunza aceasta, fiartă cu lapte dulce, e bună de pus «pe bubă», ca «să
spargă ». Tot acum se așează pe morminte crengi de teiu cu frunze și
flori. Și biserica se presară cu iarbă verde și frunze de teiu.
Se iese la sfințirea țarinei făcându-se și o cunună de grâu.
La Sîmpt'etriu se merge în pelerinaj la mănăstirea din Bicsad.
La Foca, nu se lucrează la fân. « S’o ’ntâmplat că o lucrat aici la on
căzal de trifoi șî o trăznit până ’n sară ».
Sînzîiene. Se fac cununi de «sînzăne » și din alte flori. Acestea se
aruncă pe case și pe morminte. « Dacă-i pruncu piste an cu bube, apăi
fă cenușă din i^ șî-i trofee]».
Ziua-Crucii. Culeg « borțsăle buruienile de liac ».
Crăciunul. In ajun se umblă la colindat: tineri, copii, femei, bătrâni.
Pe masă se așează un colac frumos de grâu, având otavă subt el. Co-
lacul se păstrează întreg anul. Dacă oile sau vacile au « mărin », se afumă
cu otavă și li se dă să mănânce colac cu usturoiu și le trece.
Cine are în casă om cu numele Văsîi, nu-i bine să toarcă între Crăciun
și Anul nou, căci «îi betegos ».
Fetele care nu se mărită și nu joacă, atunci când le vin feciorii la co-
lindat își desleagă « zgarda » și mărgelele dela gât și le așează subt fereastră.
Când colindă feciorii, ele zic:
« Cetori, cetori,
Aducețî-m pețitori
Pe cîț ’ colindători ».
în dimineața de Crăciun e bine să-ți intre mai întâi în casă un copil
ori bărbat, căci ai noroc și bucurie în acel an.
Pentru sărbătorile Crăciunului se fac mai multe pâni. Una « o menesc
de Sîn-Văsîi» și o mănâncă atunci.
în ajunul Crăciunului, la unele case se mănâncă nouă feluri de mâncări.
| l6l	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	39
f	■
!	« Șezătoarea » e pe punctul de a dispărea complet. Bătrânii și bătrânele
i-	vorbesc cu duioșie despre ea: « Fetele torcț, feciorii bătț cărț șî glumț,
i spunț ciumilituri. Acolo să ’ntîlnș șî aceia care nu-i lăsa părinți să să
. ibd'ască».
\ La naștere x). Despre noul născut se spune celorlalți copii că a venit
« di la vale, di su zăpadă, l-o adus o babă din baltă, l-o făcut din lut, l-o
cioplit tată-so cu săcurea șî l-o adus baba din pădure sau l-o cumpărat
din târg ».
Femeia însărcinată «îi groasă, îi greoaie ».
In timpul sarcinei îi este interzis să lovească în pisică sau în câne,
căci altfel « pruncu a h'i flocos șî cu barbă ». Să nu se uite la orbi, șchiopi
« coldăuș, hibaș, h'iretici » și când îi vede să se gândească să nu-i fie așa
copilul ei. Să nu fure, căci copilul încă va fura. Să nu ridice și să nu fugă
« că atunci să clătește] pruncu di la loc și pt'ică ’n vintre, îi grț nașterea,
să ’ntoarce pruncu, d'ine cu pt'icioarele înainte ori îndoit».
Se cunoaște că va naște fecior, căci atunci «îi mai mare pînticile înainte »,
iar când va naște fată « pânticile îi în lături, îi lată în șale șî are p^te pe
față ».
Dacă vrea să aibă fecior, se așează subt pat săcure, «fărăgău » și cuțit,
iar «cân o porozlui dragostea acea dulce, să h'ie bărbatu cu clopu în cap ».
în vederea pregătirii nașterii și pentru a grăbi și ușura aceasta, se face
foc în casă ca să fie cald, se freacă femeia pe « cruci» și pe pântece și-i așază
« rond'uri fierbinț», spală ferestrele și le deschid, ca femeia să nască ușor
cum se deschide fereastra, trece peste lopată « că di pe lopată mind'ar
țîpă pt'ita », i se descântă, se aruncă apă sfințită pe ea, o atinge cu pană
de păun « că pe păun cân țîp on mnez de tină, iute țîpă pana di pe sîne
șî așa de răpide să nască șî femeia »; soțul îi dă să bea apă din pumni, « că
șî femeia cît o fost însărcinată i-o dat apă și amu o ușurează că i-o dă înapoi »;
dacă în timpul sarcinei a dat cuiva apă de băut, să bea apă din pumni
gândindu-se la cel ce i-a dat.
Soțul o apucă cu mânile și o scutură ca să nască mai repede. Tot pentru
a-i ușura nașterea i se despletește părul, i se desleagă « zgarda » dela gât,
« frâmghiile di la pint'ileu șî tăte ». « Nimnic nu-i slobod să h'ie legat la iț »
Tot în acest scop se mișcă masa și farfuriile, i se dă să bea apă de pe « țîțî-
nile » ușii, ca să « bd'iruiască a țîpuri cu h'eru ».
în timpul nașterii nu-i este permis să se uite în juru-i, « că atîta o țîne
durerea cât vțde înaintea ochilor ». Ochii să nu-i închidă, « că d'isază șî
să sparie ».
J) Informatori: pentru Batarci — Mărie Rus, 58; Bocicău — Uușcă Doroș, 80;
Comlăușa — Palagia Paul, 32; Gherța-Mare — Mărică Coțan, 70; Gherța-Mică — Tă-
maș Ștrangu, 78; Valea-Sacă — Irincă Pitaș Petereanca, 68; Tarna-Mare — Uușcă
Molnar, 53.	'
40	VASILE SCURTU	162
Dacă în timpul nașterii e vreme frumoasă, copilul va fi vesel; dacă
e timp urît, va fi supărat. Dacă plouă când se naște, va crește înalt. Dacă
se naște în lună nouă, va avea bube; dacă se naște ziua, «a h'i mîndru »;
de se naște în timpul nopții, va fi negru.
Dacă noul născut are semne pe corp, primele șase săptămâni mama
să-1 alăpteze stând pe pragul casei, să-i « dție țîță în cruciș », să se gân-
dească la ce a privit cât a fost gravidă și dacă își amintește, atunci dispar
semnele.
Imediat după naștere, moașa stropește copilul cu apă sfințită. Dacă-i
slab, îi dă și nume, iar ceremonialul botezului este înlocuit prin « otrățîre »:
moașa — numită în Ugocea « babă » — stropește copilul cu apă sfințită,
îi spune o rugăciune, îl închină în fața unei icoane și-i dă nume Adam,
dacă este băiat și Eva, dacă este fată. Noul născut poate fi recunoscut
că va fi strigoiu « că are o codiță mititș care-i ascunsă ori subsuoară, ori
după ureche, unde nu să vșde ».
« La pruncu lu lonu. Goii o fost coada în frunte șî i-o tăiet-o tată-so,
să nu-1 știe oamini că-i borsocos. Pruncu o șî murit. O fost hăt mărișor ».
Nu-i permis să spună altora—afară de părinți—că are semne de
strigoiu, căci atunci moare copilul. Nu-1 poți opri să fie «borsocoi, că s’o
zămislit într’ala cias slab». Dacă-i «borsocoi», dela șapte ani se duce
și el cu ceilalți strigoi, atunci când îl cheamă. El rămâne în pat, numai
sufletul i se duce.
Copiii născuți morți devin strigoi. Ei nu sunt îngropați de preot, ci
de tatăl lor, «în prisaca țînțîrimului, unde-i mejdă, îi tufiș șî nu-i sfințit
locu » sau la « malu » cimitirului.
Pentru ca băiatul să fie bun plugar, e spălat cu apă de pe plug, sapă
și coasă. Ca să fie bun cioban, cu apă « di pe fluier șî botă ». Pentru a fi
lemnar, cu apă de pe săcure, de pe « fărăgău » și de pe « mezdre »și sfredel.
Buricul îl taie « baba » cu foarfecele șî freacă puțin copilul cu el pe
obraz, ca să fie «roșîuț » când va fi mare.
în unele locuri buricul se îngroapă în pământ, în altele se păstrează
uscat și când pruncul ajunge mare se așează în apă și i se dă să-l deslege
singur. Dacă îl poate deslega, « fata a ști coasă șî ficioru a h'i maistăr mare ».
Placenta se numește «locu pruncului» și se îngroapă într’un loc unde
sunt flori, căci atunci atât mama cât și copilul « înverzește], nu să îmbă-
trînț [ște]». Nu-i bine să fie îngropată în loc uscat, ci unde plouă « pi iei
apă din ceri, că apăi femeia stă tăt mîndră, nu să nimnicțște ». în Batarci,
«locu pruncului » se îngroapă în casă după masă, ca să fie copilul «om
de frunte ».
Copiii cu « ciapsă » pe cap «îs norocoș ». Tichia se ia de pe cap și e
păstrată, căci dacă se îmbolnăvește acest copil, sau altul, e afumat cu ea
și îi trece.
163	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	41
întâia apă în care se face baie copilului este apă sfințită. In aceasta
se pun « bote de h^d' », ca să crească iute, apoi un ban, ca să fie drag ca
banul, coadă de «ludău », ca să fie tare și să «țăpenească» mai iute și în
urmă « odrăsle de corn », să fie tare asemenea cornului.
De câte ori îl îmbăiază, se aruncă în apă cărbuni, ca să nu fie deochiat.
întâia apă și toate celelalte până la șase săptămâni, sunt aruncate subt
scară, în tindă, ca « să nu-i ducă somnu ». Celelalte ape se aruncă în gră-
dină, pe flori.	.
Ca să doarmă mai bine, i se pun la cap niște « mîțoace din grîu ».
După întâia baie, « baba » suflă peste copil zicând: « Te lepădăm de
sătana și te împreunăm cu Isus Hristos ». Dacă s’a născut noaptea, nu-1
scaldă până dimineața, căci el «țîpurește] șî zbd'ară » și poate fi atunci
« ceva cias stricat șî iei așa a țîpuri tăt mereu, tăt ciudă i-a h'i».
Dacă-i fecior, scutecile se fac din « gacii» sau din cămașa tatălui, iar
dacă-i fată se fac din «pint'ileu » sau din cămașa mamei.
« Rond'iile », adică scutecele, se spală în « scăldare, unde o fost pruncu
scăldat ».
Până merge mama la « molitvă », acestea se usucă numai în casă.
Laptele dela femeia care a născut întâi fecior, e bun pentru vinde-
carea ochilor.
La întâia alăptare, copilul e acoperit pe ochi. Ca să nu-și piardă lap-
tele, mama trebue să ia totdeauna apă «din scăldare » și să-și picure în
sân de trei ori. « Cîn mșfrge] a prănica », ca să nu i se ducă laptele pe apă,
își picură de trei ori în sân lapte din țîță.
Leagănul e bine să-1 faci din lemn de brad, ca să-i fie somnul ușor
ca bradul.
Nu-i bine să legeni leagănul gol, că moare copilul. Dacă leagănul e
făcut de tatăl copilului, acesta va muri.
La fel se va întâmpla dacă îl leagănă doi copii deodată.
înainte de a merge la «molitvă», copilul nu trebue lăsat singur în
casă, nici ziua, nici noaptea, iar mama trebue să stea mereu întoarsă cu
. fața către el, nu cu spatele. Dacă nu se fac aceste lucruri, copilul poate
fi schimbat de borsocăi x).
« La o femeie i-o șchimbat pruncu, da iț n’o știut, numi o văzut că
pruncu să nimriicț, șî să nimnicț. O probat cu de tăte celea șî tăt n’o fost
liac. Mai la urmă o făcut focu ’n cuptiori ș’o pus pruncu înfășat pe lopată
ș’o zîs, de noauă ori: « Dacă nu-m dai pruncu mneu, io-1 țîp pe-a tău în foc.
Apăi l-o pus în pat. Șî odată s’o făcut pruncu altfeli, cum o fost a iei. Bd'izaș
borsocaia i-o adus pruncu iei înapoi » 2).
’) A se vedea această procedură la textele 42a—423, capitolul: « Demoni, ființe
fantastice ».
•) Batarci — Jacob Ciote, 76.
42
VASILE SCURTU
164
Dacă copilul nu doarme liniștit, e afumat cu tămâie. Dacă «i-o luat
somnu, i^ste oarce babă care descîntă șî ști stfîga somnu. Ițste on fșli
de buruiană, mîțucă », care se aduce și se așază la capul lui, ca să doarmă.
Nu e voie să se vorbească în casă de iepuri și huhurezi, căci nu doarme
pruncul și se sperie.
Ca să nu-i ia cineva somnul, se astupă ferestrile și se afumă copilul
cu tămâie și grâu « di la litie ».
Dacă plânge mult, se umflă copilul la testicule și fata la vintre. Ca
să le treacă, li se fierb «buruiene de durere de vintre și le dau să le
bție ».
« Babd'iță îs nește beșîci pe limbă, să fac la prunci, le albd'țște limba ».
Pentru a-i vindeca, se sfarmă « gujulii», se amestecă cu lapte dela mamă,
și se dă copilului să bea.
Până n’are dinți, nu-i bine « să să giucălească cu mîțu », căci îi ia jo-
curile, « nu mai știe să să gioace în vțci». Să nu se uite «în cotătoare »,
că se deoache. Să nu se joace cu pieptenele, că i se fac « plțzne » în gură.
Credința în ursitoare există și este destul de răspândită x). Ele sunt
trei la număr și când se naște pruncul vin la fereastră și-i spun « ce are
să pățască cît trăițfște] ».	.
Lăuza e crezută necurată timp de șase săptămâni. In acest timp nu-i
este permis să meargă la vecini și la biserică. Să nu iasă din ograda ei.
Noaptea să nu iasă singură afară, că « pt'țrde țîța șî somnu pruncului ».
Când iese ziua afară, să poarte la ea un cuiu de fier « că atunci îi tare, nu
poate să ducă nime țîța di la iț».
La șase săptămâni se face curățirea femeii. întâi se spală acasă și apoj
merge la biserică. Acolo stă numai pe prag, până « o dezleagă » popa și
apoi intră în biserică.
Baba care « moșește] pruncu », trebue să rămână o săptămână în casă
cu el și cu lăuza. Când pleacă la o săptămână, mama « o spală pe mînuri
pînă la glezne » și o șterge cu un ștergar nou, neîntrebuințat până atunci.
« Acț ștergătoare și on blid nou cu fărină de grîu îi a babii». -
Femeia care moare din naștere merge de-a-dreptul în raiu, «nu dă
samă înaintea tatălui ceresc, nici on felelțti n’are șohan ».
Botezul se face la trei zile după naștere. Dacă-i mai « d'igan », îl bo-
tează la o săptămână sau chiar o lună.
Copilul e dus la botez de « babă » însoțită de « nănașă ». E dus pe brațe,
învelit în perină curată, iar nănașa duce un « ol», o lumânare și « doi me-
teri crișmă», din care mai târziu îi fac cămașă. Lumânarea e împodobită
cu un «galon» frumos. în perină așează puțină sare, tămâie și usturoiu,
« ca să nu să Ițge de prunc hemnică ».
*) Vezi la textele 430—432, din capitolul « Diferite credințe și superstiții ».

165	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	43
Când ies cu copilul din biserică, îl așază puțin jos, pe locul unde se
sfințesc «paștile, ca să h'ie bun ca Paștile și sfînt ca ișle ».
La întoarcerea dela botez, dau copilul tatălui pe fereastră, iar acesta
îl închide puțin timp într’o ladă, ca să «h'ie gazdă bun, ca lada și să
tacă ca iț, să nu plîngă». Dacă părinților le-au murit copiii de până
atunci, pe acesta, la întoarcerea dela botez «îl vinde la on vecin»
pentru o oarecare sumă de bani. Când se însoară sau se mărită ,«să
descumpără ».
Nașii copilului sunt aceia care au cununat părinții. Rar, mai ales
când părinții sunt certați cu ei, se chiamă ca nași alți oameni fruntași
din sat.
Numele copilului îl dau părinții sau preotul, după numele zilelor din
calendar.
De obiceiu, întâiul copil primește numele tatălui sau al mamei.
înainte de a merge la preot pentru botez, îl mai alăptează așezându-se
mama călare pe «melință» ori pe gura «h'erbătorii de cămeș», ori pe
scândura periei care « fa[ce] fuioru » și zice de nouă ori:
Ce-am văzut să desvăd
Pi ce m’am uitat să desuit.
înainte de botez copilul poate fi numit, dar numai pe numele ce-1
va primi la botez, «că are două nume».
După ce se întorc acasă dela botez, copilul e așezat pe masă între două
pâni de grâu, «să h'ie norocos».
Apoi se face « mulăciag » la casa părinților, la care participă nașii,
vecinii și rudele apropiate. Până la « descumpărare », copilul este al na-
șilor « șî cîn să roagă diminața șî sara să roagă pintru nănaș ». După ce
crește mai mare, când părinții « au rînd », sau chiar la însurătoare ori la
măritiș, îl « descumpără ». « Descumpărarea » constă într’o mică petrecere
făcută în casa nașilor, unde finii duc în acest scop colaci, vin, « pălincă »,
grâu și « on ceteraș șî zîc, în trufă, că-s mniri atunci».
Ca să se ferească de foc, copiii sunt amenințați cu vorbele: «îi piț »;
de fântână: «îi goima ! îi gândac ! »; ca să nu intre în holde: «nu-i slobod
a mț[rge], te bate unchiu șî mătușa, vine emile, nu te băga că ti-a bate omu
■ cela, îi goga, acolo-i căldăușu !».
Când începe să plouă, copiii obișnuesc să spună următoarele re-
citative :
Plouă,
Popa să ouă,
Pe ouă de rață,
Cu curu de ghiață,
Până diminață!
44	VASILE SCURTU	166
La apariția melcului:
Melci, melci,
Scoate coarne bourești,
Pe cale mț[rge] o arătare,
Melciu cu casa ’n spt'inare.
Până la vârsta de un an, nu-i bine să tunzi copilul, că n’are noroc.
Părul acela trebue păstrat și dacă «îi formăcat ori are gută, să-1 afumni,
că mai mult n’are ».
De această boală mai poate fi vindecat aruncându-i-se peste casă că-
mașa în care a fost îmbrăcat în timpul bolii. Unde cade cămașa, acolo
s’o îngropi.
întâiul dinte care-i cade copilului se aruncă peste casă zicând: «Na,
cioară, on dinte de ciont sî-m dă unu de otăl!».
Până la 15 ani îi «prunc», iar după această vârstă e «ficior», iar
«prunca» e «fată».
în ziua când merge întâi la școală, i se dă zahăr, ca să fie « bucuros ».
Există obiceiul de a se adopta copii din partea celor ce n’au. La acest
copil i se spune « sufletu » sau « prunc de suflet».
Se crede că copiii gemeni și cei din flori sunt mai norocoși decât ceilalți.
La nuntă x). Feciorii se întâlnesc și se cunosc cu fetele la diferite pri-
lejuri, pe drum, la muncă, la « danț », la desfăcat de porumb, la « bătut
de rujă ». Acolo «trufălesc » împreună. Hora, numită în Ugocea « danț »,
este organizată de doi flăcăi numiți « cezăși». Ei « bagă muzicanți șî ieu
plata di pe cialalț ». Hora se face într’un loc deschis din mijlocul satului,
sau în vreo casă neterminată, așezată numai subt acoperiș. Jucând împreună,
se cunosc mai bine și aici se pun la cale toate proiectele bune sau rele.
Zicem și rele, deoarece există obiceiul de a dormi fetele împreună cu
feciorii. Acest lucru se întâmplă mai ales vara, de obiceiu fără știrea pă-
rinților, când fata doarme în podul casei sau al grajdului, în fân, iar pă-
rinții în casă. Acolo —■ după ce s’au învoit din vreme — merge și flăcăul
și dorm împreună. Urmările acestui obiceiu, se înțelege, nu sunt din cele mai
bune. De aci zicătoarea: « Cân trofee] fata de trisprăce ai, îi dată dracului ».
Nunta cere o mulțime de pregătiri.
Mai întâi se înțelege feciorul cu fata. Apoi urmează pețitul, care se
face, de obiceiu, de către doi bătrâni, rude cu mirele. Aceștia merg la
casa fetei și întreabă cam așa: « Aveț ceva de vîndut ? Noi am vrș a cum-
păra, dacă n-om putț [înțelege]. Am urmărit că aveț o fetiță. Noi acțe
o am pofti, că avem șî noi on ficior ».
x) Informatori: pentru Batarci — Mărie Rus, 58; Bocicău — Ilușcă Doroș, 80;
Comlăușa — Petri Paul, 53; Gherța-Mare — Mărică Coțan, 70; Gherța-Mică — Toader
Toma, 58; Tarna-Mare — Ilușcă Molnar, 53; Valea-Sacă — Văsîi Doroș, 77.
167	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	45
De obiceiu, părinții fetei nu dau răspunsul imediat. —•« Ni-om grăi
noi laolaltă că ce om fa[ce]. Mini sau alaltămîni, ț’om da de știre». Când,
peste 2—3 zile se reîntorc pețitorii, li se dă răspunsul. Dacă nu le con-
vine părinților fetei «nu spun de-a-dreptu, că nu vrea să-l rușineze] ».
Zic cam așa: « N’avem rînd s’o mărităm », adică nu sunt pregătiți pentru
așa ceva, n’au posibilități materiale. « Să ’ntîmplă că spun șî așa: Nu
iești de noi, nu vinit mai mult!».
Dacă pețitorii primesc răspuns afirmativ, atunci în dimineața zilei
următoare se duc părinții feciorului, împreună cu acesta, la casa fetei,
întreabă pe fecior și pe fată că « să ’nvoiesc șî să plac ? ». Ei răspund « că-ș
plac ». Apoi «tomnesc », — se logodesc. La «toagmă » părinții fetei în-
treabă pe fecior « ce avțre poftește] ?». Acesta spune, și apoi e întrebat
și el ce are. După ce cad la învoială « bau și mînîncă și dau mâna laolaltă ».
A doua zi după «toagmă» părinții fetei și câteva rude ale acesteia
merg « pe vidare » la casa feciorului, « să vadă cum că ce are șî cum stă ».
Acolo iarăși petrec cu mâncare și băutură.
Apoi tinerii merg «a schimba » la preot. Dacă sunt designați nașii,
îi însoțesc și aceștia. în fața preotului mirele dă miresei 50 sau 100 lei,
iar ea îi dă lui tot atâta. Preotul îi întreabă dacă se învoiesc la căsătorie.
Ei răspund afirmativ și dau mâna. Acum logodna este terminată, în lim-
bajul local: «îs schimbaț ».
Căsătoria e oprită între tineri până la veri primari și secundari. « De
mult o fost pînă la a șăptea parte din rudenie. Astăz să ieu șî veri din fraț,
sî ieu șî doi fraț, două sore ». Nu se pot lua în căsătorie, « celezî» finilor
și ai nașilor, « că nănașî îs ca părinți».
Fetei i se dă ca zestre: boi, vaci, oi, porci, pământ, haine, «cinu căsî».
Feciorul primește, de obiceiu, casă și pământ. Dacă sunt mai mulți frați,
se împarte averea egal, dându-se o parte mai mare celui ce rămâne în casă
să-și susțină părinții. « Mai de mult n’o pîrît atîta zestre, cum pîrăsc astăz.
O zîs părintile: ieu știu ce mh-i hiia să dau pruncului».
Nunta este anunțată sătenilor de către preot, în biserică, prin « strigări»
în trei dumineci consecutive.
între logodnă și nuntă poate fi interval de trei săptămâni, trei luni,
sau chiar un an, « cîn nu să pot găta, ori îi tînără fetița ».
Dacă între timp se strică logodna, atunci —• din partea celui ce nu mai vrea
să se căsătorească — se trimite « schimbu »înapoi, printr’un om de încredere.
Nunta nu se face în posturi. De obiceiu se face în câșlegi sau toamna,
după culesul recoltei, în zilele de marți sau joi, mai rar sâmbăta. Ea du-
rează o zi sau două.
Nașii se aleg de către mire sau părinții acestuia, din neamul lor. Mai
de mult era naș cel ce a botezat pe mire. «Mai de mult pe nănaș l-o țînut
ca pe-on părinte ». Cine trăiește necununat, nu poate fi naș.
46
VASILE SCURTU
168
Invitarea la nuntă se face de către primar, care anunță oamenii la ieșirea
din biserică. Se mai face și prin baterea tobei sau de către un om mai sărac
din sat, care în ajunul nunții umblă din casă în casă și poartă în mână,
ca semn distinctiv « on palțău cu pșrț » legate de către mire și mireasă.
El rostește cam următoarea formulă:
« Vă poftește] mnirele (mnireasa) să poftiț pe mîni în nuntă»! Gazda
casei îi mulțumește și-i dă un pahar, două de țuică. Mai de mult erau « ce-
mători » doi feciori, care aveau « botă cu zurgalauă șî p^rț șî îmbiau din
casă în casă șî-i poftș la nuntă scuturîn botile ».
Ei ziceau:
Vă poftește] ’nălțatu ’mpărat
Șî 'nălțata ’mpărătiasă,
Să poftiț pe zîua de mâni:
La on scaun de hodină,
La on păhar de băutură,
La mai multă voie bună 1
Pentru diferitele însărcinări din timpul nunții, mirele își alege dintre
prieteni sau neamuri un « stegaș », iar mireasa o « drujbă ». Stegașul poartă
steagul. în dimineața nunții, « cîn să ’ndiamnă nunta », el cheamă fetele
la cusutul steagului. Fetele invitate se consideră participante și la nuntă,
până la sfârșitul ei. « Stegaș » și « drujbă » se aleg de obiceiu p pereche de
tineri care se iubesc și au de gând să se ia. De aci și versurile:
Mnireasa-i a mriirelui
Drujba-i a stegașului!
Cea dintâi grijă mai importantă a drujbei este facerea steagului, care
are loc în dimineața nunții. El este făcut de către drujbă, stegaș și fete
dintr’o bâtă lungă, împodobită cu crestături. De aceasta se leagă trei
«chischin^ie » în trei colori, apoi cinci «jebchendeauă, p^rț, bumbuști,
zurgalauă și bărbd'inoc, care-i vțrde mereu ».
Pe mireasă « o logodesc » drujbile, care o îmbracă în « haine faine ».
Pe cap îi așează o cunună de flori, de care atârnă bani, mărgele, bumbuști
și panglici. Părul ei are o împletitură foarte originală, făcută de către o
femeie specialistă din sat, asemănătoare cu a mireselor din Țara Oașului Ț
Și mirele e îmbrăcat în haine frumoase, are « dopul» împodobit cu
« struț », iar ca semn distinctiv poartă pe lângă « clop » o cunună de « băr-
bd'inoc ».
Cu o zi înainte de cununie, mirii se mărturisesc la preot.
Când merg la cununie, mirele pleacă dela casa lui, iar mireasa dela a ei.
In momentul plecării de acasă spre biserică, se face «belciug », adică
mirele și mireasa își iau rămas bun.
2)	ION MUȘLEA, op. cit., p. 129, planșele V și VI.
169	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	47
■ «Belciugul » îl face în numele mirilor un om mai bătrân, numit «ta-
roste ». Stegașul face semn cu steagul să tacă toată lumea. Atunci cel care
vorbește în numele miresii, spune că aceasta înainte de a merge la taina
căsătoriei își ia rămas bun dela părinți și neamuri și îi roagă că dacă le-a
greșit cu ceva, să o ierte. « Belciugul » este întrerupt de urale adresate mi-
resei, iar stegașul și nuntașii « țîpuresc » strigături ca acestea:
Tu, tu, tu, săracă fată,
Să ști cum îi măritată,
Ai șădț la mă-ta fată
Ș’ai giura cu giurători,
Că nu-ț trabă pețitori!
De-ai călca tot pe dutcuță,
Nu-i mai h'i ca la măicuță.
De-ai călca tăt pe florinț,
Nu-i mai h'i ca la părinț!
Tu, tu, mnireasă nebună,
Nu zbd'era după cunună,
Las’ să sbd'țre celelalte,
Ce rămân nemăritate !
Iț-ț, tu, pruncă, zîua bună,
Di la st'țle, dila lună,
Dila hir de măieran,
Că nu-i h'i fată șuhan!
Hai maică șî mă petreci,
Pîn-aice, nu departe,
Pîn-aice ’n mnezuină,
Că de mîni ț’oi h'i străină x).
La casa mirelui, «tarostile », un bătrân priceput și mai cu vază din
sat, «ia belciug » dela părinți și neamuri în numele mirelui. Formula acestui
« belciug » este spusă în proză și amplificată dela om la om. Se pleacă
dela Adam, arătându-se cum acestuia i s’a creat o soție și că la fel are
nevoie de soție și mirele. Mulțumește părinților pentru creștere și își cere
iertare pentru greșeli dela ei și dela rudenii. Nuntașii chiuesc:
Supăratu-i mnirele,
Că l-o lăsat futile !
Da-i voioasă mnireasa,
Că l-o putut căpăta ! 2)
Struț în vîrvu stiagului,
Să-i horim ș’a mnirelui.
Că din t[r]’aiasta sfîntă sară
Ulităle-s încetară
Șî mîndrile ’ncungiurară 2).
Apoi mirele pleacă la biserică, însoțit de feciori. In drum, feciorii, în
sunetele « coterii », chiuesc și bat din palme, conducând pe mire cu mare
alaiu. Stegașul merge la casa miresei, unde aceasta așteaptă cu părinții
și neamurile. Ea se ascunde, iar stegașul o caută până o găsește. Apoi,
însoțită de stegaș, nași, neamuri și «țîmboroșîță», pleacă spre biserică,
înainte de a pleca, stegașul face semnul crucii cu steagul pe ușa casei,
x) Valea-Sacă — Toate dela: Ion Molnar, 64.
e) Tarna-Mare — Maria Buta, 18.
48
VASILE SCURTU
170
apoi așază steagul pe prag și la ieșire trec peste el: mireasa, nașii și drujba.
Mai de mult, plecarea mirelui și a miresei se vestea prin salve de pușcă.
în fața bisericii se întâlnește mirele cu mireasa și intră în biserică, la
cununie. în timpul cât se celebrează slujba religioasă, nuntașii joacă afară.
Ca să aibă mireasa copii, îi « năpostțfște]» în sân câteva fire de grâu,
mazăre, săcară și porumb. Dacă nu vrea să aibă, atunci drujba face nouă
noduri pe panglica ținută în mâni de nași și de miri, în biserică, când trec
prin fața icoanelor.
După cununie, preotul așază pe capul miresei «sovonu » cumpărat
de nași. Cu acesta iese mireasa din biserică și de atunci înainte nu mai
are voie să umble cu capul « deslegat, că-i măritată ».
La întoarcerea dela biserică, « țîpurind » și în sgomot mare, vin cu toții
la casa miresei. Aici — în curtea casei — « socăcițăle » aruncă peste miri
și nuntași grâu, ca să ajungă oameni bogați. Stegașul prinde o femeie
care aruncă grâu, «îi farmă » farfuria în care a fost grâul și o joacă. Mi-
reasa este întâmpinată cu un « ol » plin și o pâne, ca să aibă toate din belșug.
Urmează « giocul colacilor ». Doi feciori țin în mână colacii dela cu-
nunie pe subt care trec mirele, mireasa și nașii. Apoi steagul e așezat pe
prag și peste el trec, intrând în casă, mirele, mireasa, nașii și drujba. Ste-
gașul ridică steiul și intră și ceilalți nuntași, chiuind:
Lărghițî-vă casa,	-
/ Că n-i mare oastia!
Apoi înconjură cu toții masa, iar stegașul bătând cu steagul în masă, in-
vită/pe cei de față să intre.
/Urmează « răspunsul colacilor ». Mirele, stegașul și tarostele se așează
/înaintea mesei. Mirele are subt picioare o săcure și o « gubă », ca să fie
norocos. Tarostele zice:
— Hei, socăciță, hăi,
Ce-i a’ ’mpăratului ș’a ’mpărătțsî
Să h'ie pe fața m^sî!
Se aduc cei doi colaci mari și se așază pe masă. Socrii mirelui (părinții mi-
resei), prind colacii, îi lovesc de «meșter-grindă » și țîpuresc așa:
Nici-i Turu tulburat,	Nici-i Valea tulburată,
Nici mnirele supărat!	Nici mhireasa supărată I
Bătaia colacilor de grindă se continuă, iar nuntașii chiulesc înainte,
adresându-se mirelui și miresei:
Dă cu colacii de grindă,
Că mnireasa noastră-i mîndră ! x)
*) Tarna-Mare — Ilușcă Molnar, 53.
171	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	49
* Să trăiești, nănașă mare, Șî h'inuțî dumnitale. Să trăiești șî să cunUn!	Tăt cu pșne de păun ! Să cununi șî să botez, Cu pțhe de păun verz !
Mnirele-i ca ș’on păun, Nu știu cît a h'i de bun ! Mnireasa-i ca ș’o păună, Nu știu cum a h'i de bună !	Mnirele-i ca păharu, Nu știu cum i-a h'i rându ! Mhireasa-i ca oiaga, Nu știu cum n-a asculta !
Apoi stegașul, adresându-se Socăcițe, măi!	’ Aveț gînd de noi Nu staț mari, Ca niște pari, Cu poalile aninate, Cu gurile căscate ! Lărghițî-vă casa,	« socăcițelor », zice: Că âi-i mare oastia 1 Da vi-o lărghiț cu spori, Că o țîpăm din cetori! Socăcițe, măi! Cîtă cenusă-i în vatră » Tătă-i la voi în pături băgată.
Stegașul mai țîpurește astfel:
Socăcițe, hăi!
Pipa mnir^sî
Să h'ie pe fața m^sî!
Se aduce o imitație de pipă, făcută din cocean de floarea soarelui.
Când o văd, toți râd și se veselesc.
Tot la chemarea stegașului, se aduce pe masă «talerul » miresei, o
farfurie mică de lemn, care se așază întoarsă pe masă. Stegașul o izbește
cu steagul și dintr’o lovitură trebue să o crepe, căci altfel rămâne de râs:
o aluzie la rolul mirelui din noaptea nunții.
Se așază apoi cu toții la masă, în ordinea următoare: la mijloc mirii,
la dreapta și la stânga lor nașii, apoi drujbele, feciorii și bătrânii. Stegașul
stă în picioare între două mese, aranjează și împarte mâncarea și băutura,
așa fel ca toți să fie mulțumiți și ospătați. La cererea stegașului:
Găina mniresî,
Să h'ie pe fața mesî!
O socăciță îi aduce mai întâi —■ în glumă — o găină făcută din aluat
și împodobită cu pene, iar după ce stegașul o ceartă glumind, aceasta îi
aduce o găină fiartă, pe care o împart în bucățele și o mănâncă cu toții.
’) Tarna-Mare — Ilușcă Molnar, 53.
50
VASILE SCURTU
173
După ce au băut și mâncat destul, urmează « danțu mnirțsî ». Toți cei
de față, joacă pe rând mireasa — câte puțin — aruncând bani într’o far-
furie de lut, pe care o ține în mână nașul, țîpurind așa:
Cine-a giuca mnireasa,
Patruzăci de lei a da !
Acești bani adunați sunt ai mirilor și le servesc pentru înjghebarea
gospodăriei.
Apoi jocul, veselia și petrecerea continuă până la ziuă. Nunta ține cam
o zi și o noapte. înainte vreme ea dura două-trei zile, ba chiar și o săp-
tămână.
Către ziuă, nașa ia « sovonul» de pe capul miresei și-i așează în loc
« ceapsa ». Acum are pe cap numai ceapsa și cununa, căci « atunci îi femeie
iț ». Mai joacă două, trei « danțuri » și nunta se termină.
La sfârșitul nunții, steagul se desface. Chiar înainte de a-1 desface,
mirele îl apucă și lovește masa de trei ori cu el, semn că el va fi stăpân
în casă. Dacă « mnireasa-i loațră», îl apucă ea mai repede și-l lovește,
ca să fie ea stăpână.
Stegașul atinge puțin, în glumă, pe mireasă, cu bâta care a fost la steag,
strigându-i.	.
Nu te supăra, mnireasă,
Că-i bota pe grindă ’n casă.
Șî-i durată, șî-i cioplită
De-a tale coaste-i menită.
Șî-i durată ’n patru dungi,
Cîtu-s coastile de lungi
Șî în locu la bumbuști,
Or h'i dosu di la pumni.
Șî în locu la mărgițle,
Or h'i lacrămni de-alea grșle !
Despre casa unde poruncește femeia se zice că «iț poartă clopu » și
« nu m^re traba bine ».
Aproape totdeauna fata este aceea care merge în casa feciorului, iar
în cazurile, foarte rare, când acesta merge să locuiască la socri, se zice
că « s’o măritat cătă femeie ».
La moarte și înmormântare x). Se obișnuește ca cei bătrâni să-și facă
din vreme, cămașa cu care vor fi îngropați.
Semnele care prevestesc moartea într’o casă sunt: când « pușcă » lada
sau grinda, cade un blid de pe cuiu, cântă o găină cocoșește, urlă cânele,
când visezi vacă sau o casă « că să ’mboardă » sau că îți cade un dinte.
Se crede că acela dintre viitorii soți va muri mai întâi, a cărui lumâ-
nare se trece mai repede la cununie.
*) Informatori: pentru Batarci — Mărie Rus, 58; Bocicău — Ilușcă Doroș, 80;
Comlăușa — Petri Paul, 53; Gherța-Mare — Mărică Coțan, 70; Gherța-Mică — Toader
Toma, 68; Valea-Sacă — Văsîi Doroș, 77; Tarna-Mare — Ilușcă Molnar, 53.
t 173	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	51
Când cei din casă simt că bolnavul nu mai are mult de trăit, îi aprind
lumânarea, ca să nu-i fie întuneric în lumea cealaltă. Pentru ca cel ce trage
de moarte să nu se chinuiască prea mult, se chiamă nouă femei văduve,
• care se roagă pentru el.
, Moartea este închipuită ca o ființă urâtă « cu cioante goale, în tătă
j forma să fa[ce] iț, să zgîi^fște] cătă om șî-i dă să bție din păharu morțî».
■ Sufletul iese pe gură și apoi pe fereastră. Ca să se « stîmpere » atunci
.	i se așează o « ulcț » cu apă pe fereastră. Această « ulcț », împreună cu
i	un coc, se dă apoi unui om sărac, sau unui copil. Până când se trag clo-
i. potele după cel mort, sufletul stă în strașina casei.
f	De acolo aude cum se tânguesc ai casei și stă de vorbă cu toate rudeniile.
L	După ce « clopotqfște] », sufletul nu mai aude ce se întâmplă în casă.
|	Dacă	mortul a fost păcătos, când îl părăsește, sufletul	zice: « Vai de	mine
|	în ce	om	am stat ieu !» și scuipă trupul.
Sufletul merge « de unde o d'init șî care unde cum îș fa[ce]». Imediat
?	după	ce a	murit bolnavul, se bate un cuiu de fier în	laviță, la capul	mor-
■	tului	și se	spune: «Atunci să vii, cînd a ițșî cuiu aicsta din laiță!».
; Apoi se întoarce « cotătoarea » și icoanele și se deschid ferestrele. Toate
■ acestea se fac pentru ca mortul să nu se mai întoarcă de unde pleacă și
î să nu turbure pe cei rămași.
Paiele de subt mort se duc în grajd, ca să nu se îmbolnăvească vitele,
iar rufele și vasele folosite de mort se spală.
Moartea cuiva este vestită sătenilor prin tragerea clopotelor. Cel ce
stă lângă muribund până în ultimele-i clipe, îl leagă la gură cu o «randă »,
ca să nu rămână cu ea căscată, apoi îi leagă picioarele, « ca să nu să ducă
di cătă olaltă ».
- Randa (cârpa) aceea o cer vrăjitoarele și afumă cu ea vacile care «îm-
proașcă » când sunt mulse. La fel afumă pe bărbatul care bea mult alcool.
• Pentru a vindeca pe cineva de beție, se așază o monedă de io sau 20 lei
în mâna mortului și cu acei bani este înmormântat. La nouă zile după
înmormântare se scot banii din mâna mortului, se cumpără cu ei « pălincă »
; și i se dă bețivului să bea.
Pe mort, dacă e bărbat, îl spală un bărbat, iar pe femeie o spală o fe-
r	meie: de obiceiu oameni săraci din sat. Apa în care a fost spălat mortul
Ș	prceum și părul acestuia sunt căutate mult pentru « boboahe » (vrăji). Dacă
;	se aruncă pe cineva apă de aceasta, acela va fi urît de toată lumea, iar dacă
|	se aruncă pe vite, se face mare pagubă în ele. Dacă doi soți s’au iubit mult ;
[	și când moare soția, aceasta nu vrea să se mai însoare soțul ei cu alta, atunci
I ■ roagă pe o rudă apropiată de-a ei să ia brăcinarul soțului din « gaci » și
ge brăcinarul și cu acela să o
ce să să horească iei cu altă
după ce vor spăla-o și « or gododi-o », să le
îngroape. «Iei nu să mai însoară șohan, că
boreasă ? »
12 Anuarul Arhivei de Folklor VI
52	VASILE SCURTU	174
Mortul este îmbrăcat în haine curate «ca șî d'iu» cu capul descoperit.
E așezat pe ceva ridicat în mijlocul casei, pe un așternut de paie, acoperit
cu o « cergă» și afumat cu tămâie sfințită la Paști. Bățul cu care a fost
măsurat sicriul se așază în sicriu. Unii îl iau și-1 duc în pod, « că apoi nu
fac cuiburi păsurile ». Același lucru se face și cu sfoara cu care a fost
măsurat mormântul. In sicriul moftului se pune in, « că inu îi ușurătate »,
un cățel de usturoiu, ca să nu se mai întoarcă acasă, tămâie, otavă moale,
ouă «impt'istrite », doi «coci», de ambele laturi, nuci și mere. Aceste
alimente se așază în sicriu pentru merinde: « să ducă șî la alțî». în mână
îi așază șapte lei, ca să plătească la cele șapte vămi și o lumânare, ca să-și
lumineze calea pe care va merge.
Fetele moarte sunt împodobite și îmbrăcate ca miresele, iar flăcăii
ca mirii. Li se face steag ca cel dela nuntă, lipsindu-i numai zurgălăii.
Ei sunt duși la groapă cu lăutari. La mormânt, steagul se descoase și se
aruncă în groapă cununile și bota lui.
La bărbați, când încep «a clopoti», se trag clopotele «în tri sticuri »,
la «horise » în două « sticuri», iar la prunci numai odată. Se crede că
sunt oameni după care clopotele « au tare mândru d'ers, că îș bănuiesc
după ala om ». După cei pocăiți (adventiști) sau spânzurați, nu se trag
clopotele. Mortul este priveghiat în timpul nopții. Diacul citește din psal-
tire, iar restul oamenilor adunați povestesc și joacă cărți. Cât timp e mortul
în casă, nu e voie să se lucreze nimic de către ai casei și nici de cei din
vecini. înmormântarea nu este bine să se facă în zilele de luni, miercuri
și vineri, căci sunt zile de post.
Mortul e scos din casă pe ușă, cu picioarele înainte. Apoi lovesc ușa
de trei ori, ca să uite, să nu moară și alții și deschid ferestrile. Locurile
unde opresc pe morți, în drumul spre groapă, se numesc « stări ». Acolo
preotul citește din evanghelie, iar oamenii «îngerunche ». La prohodul
mare sunt 12 stări.
Pe fete sau feciori îi duc la groapă fete și feciori. Pe omul însurat îl
duc oameni mai tineri. Mortul este dus cu sania, indiferent de anotimp.
Sania este trasă de doi sau patru boi, care au în coarne colaci și « ștergători ».
Celor ce ajută la dusul mortului li se dă colaci și «jebchendeauă ».
Groapa mortului nu-i bine să fie lăsată nepăzită, căci atunci mor mulți
din neamul mortului.
Crucea e de lemn. Le cei tineri se așază pe cruce « bărbd'inoc », rug
și alte flori, iar mai târziu se plantează un pom, de obiceiu prun.
Cimitirele din Ugocea pot fi recunoscute de departe prin prunii mulți
și deși, care le împodobesc.
Cei ce sapă groapa primesc, între altele, ca răsplată a muncii lor, patru
« pupeze », care li se dau « peste groapă ». « Cine are rînd, dă cîte o cergă ».
Aceste daruri le sărută cel care le dă, de obiceiu «găzdoaia » casei sau careva
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	53
din neamuri, iar primitorii zic: « Să primească Dumnezeu !». Cel ce a
spălat mortul primește o găină, tot peste groapă, iar copiii mici care merg
la înmormântare primesc «coci ». După ce se întorc acasă dela cimitir,
cei ce au săpat groapa mai primesc un «ol », colac, ștergătoare, lingură
si lumânare.
Toți care au participat la înmormântare se întorc la casa mortului,
unde se face « pomană », adică mănâncă și beau vin și pălincă. De obiceiu
fiind mulți, mănâncă pe rând, intrând la mese în trei sau patru serii.
La șase săptămâni după moarte se face parastas la biserică. Cine poate,
dă și atunci mâncare și pomană la săraci. Hainele și așternutul mortului
se dau de pomană la un om sărac, pentru ca să aibă mortul în lumea cea-
laltă. Criminalii, sinucigașii și copiii nebotezați sunt îngropați în mar-
ginea cimitirului.
Cât timp mortul e în casă, sufletul stă în strașină. In timpul când trag
clopotele după mort, sufletul umblă pe la neamurile lui, și se supără dacă
« clopotesc » puțin, că n’are timp să le vadă pe toate. în drumul spre ci-
mitir, sufletul merge alături cu convoiul mortuar și când se trag clopo-
tele pentru ultimă dată, se înalță și el la cer în sunetul acestora. Mortul
este bocit de către neamuri: «de cine are mai de aproape ».
în semn de doliu, bărbații umblă cu capul descoperit patru săptămâni,
iar femeile își țin părul despletit timp de șase săptămâni. Dacă mortul
are deschis un ochiu sau amândoi, va mai muri în curând cineva din casă.
Pentru ca văduva să se poată remărita, îi lasă soțului mort deslegate « ce-
torile și brăcinariu din gaci ».
Ca să nu li se arate mortul, rudele fac rugăciuni. Mortul care a fost
« borsocoi », se întoarce iarăși acasă, nu lasă în pace pe cei rămași și face
pagubă în vite. Ca să te scapi de el, plătești sărindare și 12 slujbe la preot.
Acei care au fost păcătoși în vieață «nu-s t'istaș, nu-s așăzaț » nici
după moarte.
Există credința că dacă cineva rămas în vieată se duce des la mormântul
unei ființe iubite și plânge, atunci mortului i se face milă de el și-1 duce
cu el, adică în curând moare și acela.
54
VASILE SCURTU
176
TEXTE
Transcrierea textelor s’a făcut cu literele alfabetului obișnuit, astfel
ca ele să poată fi ușor citite.
Accentul a fost indicat numai când se deosebește de cel din limba
literară.
Sunetul î â a fost transcris printr’un singur semn: î.
Pentru a putea reda, în oarecare măsură, coloritul graiului ugocean1
am întrebuințat câteva litere cu semne diacritice. Ele sunt următoarele:
£ = e deschis în cuvinte ca: vrqme, mere. în multe cazuri acest sunet
ține locul diftongului ea, mai ales la sfârșitul cuvintelor.
d' = d palatal; w = n pala tal alterat de i, e și z; t' = t palatal; h' = h
palatal.
. Pentru particularitățile graiului, a se vedea capitolul respectiv (pp.
153—156).
Tabloul textelor:
Balade................................ 1— 8
Doine................................. 9—-68
Strigături............................ 69—190
Colinde...............................191—212
Tradiții și vieața din	trecut.............213—248
Povești, legende, snoave..............249—256
Ghicitori.............................257—-286
Bocete ...................................287—303
Cântece de leagăn.....................304—311
Jocuri de copii....................  •	312—323
Descântece............................324—363
Practici magice.......................3 $4-—3^9
Demoni, ființe fantastice și cu puteri
supranaturale .........................390—425
Diferite credințe și superstiții .... 426—507
IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
CERCETĂRI FOLKLORICE
177
BAL
1
VINDEREA NEVESTII
Pt'ică tîrgu la Muncaci,
Turcii mână boi șî vaci,
Numa ieu n’am ce mîna,
De n’oi mîna nevasta.
— « Gată-te, nevastă, bine,
Că mă duc în tîrg cu tine ».
Dar toț mînă șî petrec
Șî stă unu mai bătrîn
Șî stă a mă întreba:	'
— « Vînzare ț-î nevasta ? ».
— « Vînzare mn-i, săraca,
Că m’o lod'it sușîgu,
De mn-aș da șî sufletu ! ».
Turcu stă a număra,
Nevasta a suspt'ina.
Turcu stă a mă ’ntreba:
— « Ce suspt'in, tu, nevăstț ?
Că ieu bine ti-oi țînș,
Cu coc caldu frămîntat
Cu vin roșu strecurat! »
— « Tu, tu, tu, turculiuț, tu,
Mînînce-tî-1 sî cocu,
Mînînce-1 mucezîtu,
Șî vinu nepustitu !
Șî țîie, găzduc a mneu,
Dumnezău ît nădusască
Straița cț coldoușască,
Căci nu m’ai putut țîâ^,
Ci m’ai făcut strein^.
Cân îi vini la casa mț,
Să-ț dau coaja cș mai rș ».
Gherța-Mare — Mărie Sarcă, 24.
2
MÎNDRU SUPĂRAT
— « Ce iești, mîndruț, d’ogod'it,
Cu fața cîtă pămînt ? ».
55
A D E
Mîndra lîngă iei plîngîn:
— «... mortî, mândrulior l
Tu de-acoalea scula-t-i
Șî pe mine lua-m-i! »
— «... morțî, mîndrulț !
Ieu de. aicea m’oi scula,
Pe tine nu ti-oi lua,
Căci nu mă lasă maica ! »
— « Tu, tu, tu, mîndrulior, tu,
Șî coată ce grăiești,
Numa să nu-ț bănuiești! »
— «... morțî, mândrul^,
Ridică mîna dereaptă,
Te pleacă șî mă sărută
Șî te du șî te mărită ! »
Iș pe h’ire ș’o călcat,
Mîna dreaptă o rădicat,
S’o plecat, l-o sărutat,
S’o dus șî s’o măritat,
Lîngă cel vecinu ’n sat,
După-a lui dulce fărtat.
Iei dacă s’o dus acasă,
O pus coatile pe masă.
Mamă-sa l-o d'întrebat:
■— « Ce iești, Ion, supărat ? »
— « Taci, maică, nu mă ’ntreba,
Nu știu, spun^-ț-aș, ori ba.
M’ai făcut fără drăguță,
Ca șî codru fără frunză.
M’ai făcut fără nevastă,
Ca codru fără verdeață.
M’ai făcut fără femeie,
Ca plugu fără grind^ie 1»
— « Taci, Ion, bunu mamii,
Că șî alte fete sînt în sat
Șî mai mari șî mînînțțle,
Ălț[ge]ț una pintre ișle ».
—•« Măicuță, măicuța mț-le,
Că șî stele sînt pe ceri
Șî mai mari șî mînînțțle,
VASILE SCURTU
178
S6
Nu-i ca luna pintre ițle;
De mîndră, de vederoasă,
Nu-i ca mîndra de frumoasă.
Spurie-i, maică, mîndrii mțle,
Să nu-m calce ograda !
Pe-unde ograda o calcă,
Pămîntu șî iarba sacă.
— «... morțî, mîndrulior,
Pămîntu, iarba, nu sacă,
Irimioara ’n tine crapă,
Cum m’ai săruta odată!
Iarba coasa o primește],
Irima ’n tire să topește],
Cum o ai lipt'i de a mț.
Spune-i, mîndruț, mîne-ta,
Să ’ngrădească fîntîna,
Tot cu-arin șî cu călin,
Mai mult să nu ne iubim.
Numai sîmbăta, la plată,
Dumineca, zîua toată!
Spune-i, mîndruț, mîne-ta,
Noi atuncia n-om lăsa,
Cîn mă-ta ș’a număra:
Grăunțele dint’o mn^rță,
Periile di pe-o pupăză;
Frunzulica d’int’on prun,
Periile di pe-on păun;
Frunzulica dint’on nuc,
Periile di pe-on cuc.
Spurie-i, mîndruț, mîrie-ta,
Noi atuncia n-om lăsa:
Cîn mă-ta s’a face stan
Șî tată-to bolohan.
Ș’încă ri-om iubi ’nt’on an.
Că-i păcat să rie lăsăm,
Tare birie sămînăm
Șî la ochi șî la sprîncțrie,
Ca doi păunaș la pțrie ».
Gherța-Mare — Aceeași.
3
CIUMA
(Fragment)
Am avut nouă ficiori
Șî mri-o dus de noauă ori.
Ș’apăi unu o viriit acasă din cțe
lume șî nu l-o cunoscut. Șî cîn o
d'iriit a noa oră, o zîs:
Du-te, ciumă, la focu !
Tarna-Mare — Gheorghe Buhai, 46.
4
A GRUII
în cel dial încornurat,
Mîndră-i crîșma lui Novac.
Da ’n mriijlocu crîșmiei
Ieste o masă rotilată,
Doamrie, galbînă-i, de pt'atră,
De voiriic’ împrejurată.
Tăț b^u șî mulătuiesc,
Numa Gruia lu Novac
Iei șțde mai supărat, '
Cu clopu pe ochi lăsat,
O i-i dor de Țăligrad ?
— « Daț, băi țț, de-1 întrebaț,
Pe Gruița lui Novac,
Ce șțde-așa supărat ?
Da i-i vremea de ’nsurat,
O i-i dor de Țăligrad ? »
— « Sfînta că-i Măria-Ta,
Dă-mri on cal întărriițat,
Să mă duc la Țăligrad !»
Așa Gruița zîcț,
Cu stînga frîu țîriț,
Cu dreapta cruce-ș făcț,
De lumea se ’ngrozîiț.
Cîn în Țăligrad o ’ntrat,
La Ariita, crîsmărita,
i79
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
57
Tri tonuri o deșărtat.
încă cere să mai bțe,
De ban nu gândș să d^ie.
Anița, crîșmărița,
Poale dalbe o sufulcat
Șî la lovu o alergat,
lovu cît o vid^,
Tătă puterea-i perț.
■— « Tu Aniță, crîșmăriță,
Doară d'inu s’o gătat
Ori ban ai de numărat ?»
— « Nici d'inu nu s’o gătat,
Nici ban n’am de numărat:
Asară, căn o ’nsărat,
On voinic în crîșmă o ’ntrat.
Nu bț d'inu cum să bț,
Prinde d'idăra de-o toartă
Șî o țîpă ’n gît odată ».
■— «Tu Aniță, crîșmăriță,
Spune-mn, tu, făptura lui! »
— « Așa i-s ochițî lui,
Cum îi murea cîmpului,
Care-i coaptă la pămînt,
N’o agiunge strop de vînt.
Așa i-i obrazu lui,
Cum îi spuma laptelui».
— « Tu Aniță, crîșmăriță,
Dă-i d'in cît a pofti,
De ban nici nu pomini!
Ala-i Gruia lui Novac
Șî-i ficior ca tată-său,
Bate-mni-l-ar Dumnezău !»
I-o dat d'in cât o poftit,
. De ban n’o nici pominit.
— « Unde ai fost tu, nană Floare ?
t încă nu te-am întrebat
■ Din ce neam te-ai rădicat ? »
— «lo-s florie^ di pe mare,
t Prind voinicii la prinsoare ».
Da li-o prins șî l-o legat
t Șî ’n temniță l-o băgat.
| Da on puiuliuț de corbuț,
S’o luat șî s-o dus,
La curtea Novacului.
Așa cîntă de cu jțle,
Stă soarile ’n loc, nu mșre.
Novac afară o ieșît:
— « Du-te, tu, corbuț de acolț,
Ce cînț tu, așa cu jșle,
De stă soarile ’n loc, nu m^re ?»
— « Taci, Novac, nu mă mîna !
Te încinge nemneșește
Șî te ’mpodobș[ște] domnește.
Pe Gruița al tău,
Tăt l-o prins șî l-o legat
Șî ’n temniță l-o băgat.
Numa legea lui a ’mbla
Șî apăi l-or spînzura ».
Iei s’o ’mpodobit domnește
Șî s’o ’ncins călugărește.
S’o gătat șî o d'init.
Cînd o fost hăt la on loc,
S’o ’ntâmpt'inat,
C’on cîne de Turc bătrîn:
— « Popă iești, ori domnu iești ? »
—«Nici îs popă, nici îs domn,
lo-s popă călugăresc,
Pe cei robd'i îi spovedesc.
Că ieu tăt am auzît,
C’aicea ’n tăruca voastă, .
leste-on rob de nouă zîle.
Numa legea lui a ’mbla,
Șî apăi l-or spînzura ».
— « Pe ala nu 1-i spovedi,
Că chția mare am aruncat,
în temniță l-am băgat».
Iei după ch^ie s’o dat
Șî ușa o descuiat.
— « De cîn aici, tată, m’o băgat,
Nici apă nu mn-o dat.
— « Vez, Gruie, puiu tatii, .
D'inu-i roșu sî-i betîi,
Palinca-i mare zlobd'ie,
Capului bicisnicie.
58
VASILE SCURTU
18o
Șî somnu-i mare sodom,
Face pt'erdere de om!
Gruie, puiu tatii,
Socotește marginile,
leu oi bate mnijlocile,
Pe-amhazîțî, pi la săghii,
H'i-ua sînge până ’n brîu ».
Gherța- Mare — Mărică Coțan, 70
5
VĂSÎI Șî IRINCA
Nici de alea n’am văzut,
Om ficior de gazdă mare
Cu pruncă de sărac mare
Să să ibască-așa tare 1
Că mă-sa ș’o cuvîntat:
— « Vîsîioc, puiu mamii,
Iq tarnița din cămară
Șî murguțu tău de-afară
Șî te du a pețî ’n țară ».
Iei murguțu l-o gătat
Șî ’n uliță ș’o ieșît
Cu Irinca s’o ’ntîlhit.
Ia, Irinca, da i-o dat
Chischineu împăturat:
•— « Coată tu, măi Văsîi, bine,
Coată tu ș’a triia zî,
De-i vedț sînge ’nchegat
Ști că lumea o-am lăsat».
Iei așa o mîngăițt:
— « Nu ti teme, Irincută,
Tătă lumea oi îmbla,
Tăt la tine-oi înturna ! »
Iei s’o luat șî s’o dus,
Tătă lumea o îmbiat,
Ca Irinca n’o aflat.
S’o ’ntîlnit c’on păcurari:
— « Bună zîua, păcurari! »
— Sînătos, cocon frumos !»
— « Cumu-i rîndu ’n satu nost ?»
— « Bunu-i rîndu ’n satu nost,
Bunu-i rîndu cui îi bun,
Știu că țîie nu ț-î bun.
Că Irinca s’o ’iîecat,
La moară la Molidău,
La moara tătîne-tău.
S’o-aplecat gios la părău
S’o-aplecat șî s’o ’necat».
— « Di, di, di, murguț, mai tare,
Să sosîm în sat cu soare !
— « leș, măicuță, pîn’ afară,
Iț tarnița su cămară
Șî murguțu tău de-afară.
Cu murguțu poț trăi,
Fără de mine poț h'i!
•—•« Vîsîioc, puiu mamii,
întoarnă-te tu ’napoi,
Ca Irinca ț’oi afla
Șî de mîndră șî de gazdă!»
— « N’o fost, maică, de găzdac,
Da mn-o fost omuț pe plac!».
Iei s’o luat șî s’o dus,
La moară la Molidău.
S’o aplecat gios la părău,
S’o aplecat șî s’o ’necat.
Mă-sa o prins șî i-o cotat,
I-o cotat în sus pe apă,
I-o cotat, nu i-o d’aflat.
Iț s’o dus ș’o rădicat, .
Tri sate ș’on giumătate.
I-o cotat pe apă ’n gios,
I-o cotat șî i-o aflat.
Une o fost apa mai lină,
Tăt țiindu-să de mînă.
Pe Văsîi l-o d’îngropat,
Dinaintea turnului,
în fundu pămîntului.
Pe Irinca o ’ngropat,
în mnijloc, în țîntîrim,
Unde-i locu cel sfințit.
Pe mormîntu lui Văsîi,
Crescut-o on rug verzii.

181	CERCETĂRI FOLKLORICE
Pe mormîntu Irinchii,
Crescut-o o rujă ’mplută.
Rugu-atîta s’o întins
Pînă ruja u-o cuprins.
Șî oamini s’o mnirat
Șî s’o dus ș’o rădicat.
On zăslău mîndru roșu,
In turnu besericii.
Ca să știe tăt omu
Să nu-ș apere pruncu,
De unde i-a sta gîndu.
Batarci — Mărie Filimon, 58.
6
BIRCUȚA
în mnijlocu satului,
La casa preotului,
Mult îsi bau sî veselesc,
Pe Bircuța o pețesc.
O pețesc, nu o pețîră.
Gioi sara o ’ncredințîră.
Cînd îi coalea ’n mnază-noapte.
Ia, Birca tra[ge] de moarte,
Cînd îi coalea ’n zorile,
La Birca vin drujbile.
Batarci — Aceeași
7
CĂTUNA FUGITĂ
Colo la on munte vțrde,
Mîndră zăricș să vțde,
Da la munte cine șșde ?
Șădu-ș doi cătuni fugit,
Di la cătune-s fugiț.
Paște murgu priponit,
Paște murgu șî rînciază,
Doarme mîndru șî d'isază.
IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	59
•— « Scoală, mîndruc, nu d'isa,
Noi pe murgu l-om fura
Șî țî l-om întărnița,
Cu tarnită de brad,
Ca să ști că mn-ai fost drag !»
— « Di, di, di, murguț, mai tare
Să sosîm în sat cu soare,
Am o mîndră ca o floare
Șî m’aștiaptă cu sudoare.
Mnie patu ’mperinat,
Țîie grajdiu măturat,
Mnie o itîie de d'in,
Țîie o porțîie de fîn.
Batarci — Aceeași.
8
BOALA MÎNDRU
« Țui, țui, țui, să mergem tare,
Să sosîm în sat cu soare,
Să văd mîndră dipce moare ! »
leu cu soare mn-am sosît
Ș’am legat murgu de făreastă, ■
Cu tri fire de mătasă,
Ș’am dat bună sara ’n casă.
— « Țîpă, soră, cununa
Și tu maică lumnina,
Că de-a cui doruț ai murit,
Iatu-1-i, c’amu o vinit! »
— « Tu, tu, tu, mîndruța mț,
Da-mn-aș hamu șî murgu
Să-ț aflu țîie leacu ! »
— «Tu, tu, tu, mîndruțu mneu,
De-a mneu leacu nu-i prț mare;
Bulz de cașu ’n primăvară,
Sloi de ghiață ’n mnez de vară,
Mure coaptă ’n mnșz de iarnă »
— « Tu, tu, tu, mîndruța m^
De cînd mama m’o făcut
Io de alea n’am văzut!»
—■« Mutu iești, ori prostu iești,
6o
VASILE SCURTU
182
Ori ce nu te nădăiești ?
Mure coapte țî-s ochii,
Bulz de caș ț-î inima,
Sloi de ghiață ț-î gura,
Cu alea m’oi întrăma ! »
Tarna-Mare — Mărie Buta, 18.
DOINE
9
Cine m’o dat dorului,
Bată-1 frunza plopului!
Da-u-ar Dumnezău, să dție,
Frunza ’n plop să nu mai stție,
Omu năcăjit să pt'ție !
Tarna-Mare — Gheorghe Buhai, 48.
10
Tot aș^ mă bate gându,
Să-m vînd casa șî pămîntu,
Să-m ieu cai șî hamuri bune
Să mă duc cu mîndra ’n lume.
Tarna-Mare —- Același.
11
Vai, mîndrută, vai s’amar,
Dragostea noastă ’nzădar!
Dragostea noastă di-o vară
Să poate strica ’ntr.’o sară.
Tarna-Mare — Același.
12
H'i-ț-a, măi lelioară, dor,
Să-m vez urma pin odor,
Pășită de-a meu pt'icior.
Șî de cîtuț am pășît,
Rău mă aflu bănuit.
Tarna-Mare — Același.
13
Frunză vșrde ruptă ’n vie,
început-am carte-a scrie,
La mîndruțu ’n cătănie.
Șî mă apucai de scris,
Vărsai lacrămi foc aprinsă,
De mare jqle cuprinsă;
C’am avut on mîndruț drag,
L-o jurat namțu su[b] steag,
Su[b] steag roșu de mătasă,
Tri ai să nu vie-acasă.
Tri ai îs o vreme lungă,
Focu ști cine s’agiungă!
Gherța-Mare — Văsîi Belbe, 18.
14
Rojmălin cu tri crănguță,
leu ț’am fost, mîndră, drăguț.
Ieu t’am fost sî t’aș mai h'i,
Da nu m’ai știut cinsti!
Mintea ta-i în zțce părț
Șî iubești pe cîț îi vez
Șî țî-s dragi, câț îs cu gaci.
Gherța-Mare — Același.
15
Mîndrulelu meu iubit
Șî de mine despărțit,
leu cu jșlea ce trăiesc,
De doru tău, mă topăsc.
Gherța-Mare — Același.
16
Frunză verde de măr acru,
Bolnavu-i mîndru, săracu !
De s’a ’ntîmpla ș’a muri,
IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
CERCETĂRI FOLKLORICE
. 183
Cine-amaru l-a jăli ?
Jăli-l-or drăguțăle,
I-o purtat inelile,
Șî ieu l-oi jăli on cias,
l-am purtat on inelaș;
Șî ieu l-oi jăli on pt'ic,
l-am purtat on inel mhic.
în tri luni cu tri cununi
Șî ’n tri sfinte sărbători,
Cu flori negre la ciotori;
In tri sfinte duminici
Cu flori negre la mînici.
Gherța-Mare — Același.
17
C’a mneu Hor ș’a mneu bănat,
Gîndești că l-am sămînat,
Astă primăvară ’n strat!
C’a mneu dor ș’a mneu urît,
Gîndești că l-am răstăd'it,
Astă primăvară ’n rît!
Gherța-Mare — Același.
18,
Păsăruică, glas cu jțle,
Du-te, spun-i mîndrii mele
Să să mărite după șăpte,
După mine să n’aștșpte !
Că ieu pe cîn oi vini
Alte flori or înflori
Ș’aiestia s’or veșteji I
Gherța-Mare — Același.
19
Trimite, mîndră, trimite,
Ce-i în sat la voi mai verde,
Că șî ieu trimțte-ț-oi
61
Ce-i mai verde pi la noi.
Primăvara, pupejoi
Toamna, luhăr șî trifoi.
Gherța-Mare — Maria Pașca, 24.
20
Pană verde, struț negruț,
N’ai văzut pe-a mneu drăguț ?
— Ieu sî d’e l-as h'i văzută,
leu nu l-aș h'i cunoscută.
— A mneu drăguț să cunoaște
Pe purtatu dopului,
Pe sprînciana ochiului,
Cum că-i omu dracului.
Pe din sus de gurișoară,
Trasă-i riagră mustăcioară.
Gherța-Mare — Aceeași.
21
Măi mîndruț de după vale,
Te-aș săruta, n’am cărare,
C’o plouat șî valea-i mare.
Sîmt pietruță mînînțțle,
Nu pot mere de cățele !
Sîmt pt'etri șî bolovani,
Nu pot m^re de dușmani!
Gherța-Mare — Aceeași.
22
Tu pruncă din doi părinț,
Ce gîndești de te măriț?
Tu gîndești că ț’a h'i bine,
Dacă-i h'i gazdă de tine ?
La ce focu lăcomhest'i ?
Nici îi stăulaș cu mriei,
Numai clop cu ciucălăi!
Nici îi grăjdiuluț cu boi,
Numa clopu-i cu boitoi.
6a
VASILE SCURTU
184
Dar iară șî iar’ mă ’ntorc:
Sunt fete de pătrupop
Șî nici alea n’au noroc,
D’apoi ieu, de babă proastă,
Dipce să h'iu nărăcoasă?
Gherța-Mare — Aceeași.
23
Dragile mșle surori,
Răstăd'iț ș’a m^le flori,
Răstăd'iț șî le pled'iț,
Că mriie nu-m trăbuiț.
Creștet, flori, cît gardurile,
Ș’astupaț prilazurile,
Șî mriie năcazurile !
Gherța-Mare — Aceeași.
24
Dragă i-am fost mândrului
Pe făcutu finului;
Pe făcutu otăd'ii,
Urîtă i-am putut h'i!
Gherța-Mare — Aceeași.
25
... morțî, mîndrulior,
Cîn am prins a ne iubi,
Puțîn^le-am putut ști,
Dar amu, la despărțit
Fișcarăș rii-o trăbuit!
Gherța-Mare — Aceeași.
26
Avut-am șî ieu on dor,
Pe o buză de ponor,
Ș-o murit — șî ieu nu mor.
Gherța-Mare — Aceeași.
27
Frunză verde de dudău,
Am mîndră piste părău
Nu-i departe, da-i duc doru,
Că-i frumoasă ca bujoru.
Gherța-Mică — Gheorghe Ștrangu, 19.
28
Astăz îi lăsat de săc,
Mă duc mamă să mă ’riec,
Unde-a h'i tău mai lat,
C’am rămas rieînsurat 1
Unde-a h'i balta mai lată
C’am rămas riemăritată!
Gherța-Mică — Mihai Finta, 60.
29
Cîn a h'i riunta mîndrii,
leu m’oi purie ș’oi durmi,
Pe pragu besericii,
Să văd cirie m’a stîrrii:
De m’a stîrrii mriirele,
leu i-oi stinge zilele.
De m’a stîirii mriireasa,
leu i-oi stinge viața !
Gherța-Mică — Văsîi Handru, 66.
30
Supăratu-s, nu mă văd,
La inimă nu m’arăt!
Supărare, voaie rț,
Pusă-i la iriima mș!
Valea-Sacă — Gheorghe Filip, 16.
31
La ’nsurat șî la mărit
Nu-i hiie omu sîlit,
Da-i păcat și despărțit!
CERCETĂRI FOLKLORICE
IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
63
Ala nu-i pi-on an, pe doi,
Cum îi radia pe boi;
Rădia-i scrisă pe față,
Măritișu-i pe viață!
Batarci — Mărie Filimon, 58.
32
Pruncuță din doi părinț,
Ce gîndești de te măriț?
Ce păzăști la măritat,
Ca floarea la scuturat ?
Tu gîndești că ț’a h'i bine,
Dacă-i h'i gazdă de tine.
Ala-i mîndru șî-i frumos,
Da mai mult îi lăcrămos.
Bărbatu-i pară de foc
Iei te bate cîn gîndț[ște]
Haine nouă nu-ț mai iț,
Poartă care 1-i avț!
Batarci — Aceeași.
33
Fîntînă cu bărbd'inoc,
Omu bun n’are noroc,
Fîntînă cu rujnicele,
Norocu-i a celor rțle.
Batarci — Aceeași.
34
Mîndru cu suflet de cîne,
Cîn ai dat mîna cu mine,
Mult ai zîs că n’ai pe nime
Omuliuț drag ca pe mine 1
Mîndrulior, cu stîna ’ntreagă,
Ț’ai aflat alta mai dragă 1
Peri-u-ai cu oi cu tăt,
De nu-i vini să mă vez,
Pînă mă-i ști că trăiesc !
Batarci — Aceeași.
35
D'ie apa șî mă mîie.
Că n’am cine să mă țîie!
Acar d'ie șî mă ’nece,
Că n’am cine să mă ’mbrțce !
Că-atîta mni-s de streină,
Numa apa nu mă mînă.
Nici am mamă, nici am tată,
Gîndești că-s din ceri pt'icată;
Nici am mamă, nici am sori,
Gîndești că-s pt'icat din nori!
Comlăușa — Anica Nechită, 47.
36
Decît om fără noroc,
Bar să moară mititioc!
Nici ieu una n’am avut,
De-aș h'i murită de mult!
Nu știu, io-s fără noroc,
Ori mîndru n’are nici strop.
Nu știu, zilele mni-s r^le,
Ori, puiuț, faptile m^le,
Alea-m par așa de grele!
Comlăușa — Aceeași.
37
Mîndră floare-i norocu,
Nu să face ’n tăt locu;
Da să face lîngă vale,
Șî nu-1 află sie-ș care;
Șî să face lîngă drum,
Șî nu-1 afli sie-ș cum.
Comlăușa — Aceeași.
38
Tu, tu, tu, mîndrucu mheu,
Cînd îi trece pi la noi,
Pune cingeteu pe boi.
64
VASILE SCURTU
186
De-oi h'i moartă de beteagă,
Zîce-oi cîtă mama
Să-m deschidă fereasta,
Să grăiesc cu dumnata.
Comlăușa — Aceeași.
39
Să știi, mîndră, ce dor duc
Fa[ce]-ț-ai ghezeșel de nuc.
Cu rotițăle de sare.
Să vii pînă’n Satu-Mare.
.	Bocicău — Mihai Haiduc, 18.
40
Cucuie, mare dușman,
Ț’am plătit să-mi cînț on an !
Da cin o fost la Sînzîiene,
Ț’ai băgat capu ’ntre pene,
Ș’ai zis că nu poț de lene.
Tarna-Mare — Anuța Vragă, 50.
41
Trage, trage șî zî iară,
Hora care-ai zîs asară.
Ști-u-o focu care-am zîs,
Că n’am mai putut de plîns !
Tarna-Mare — Aceeași.
42
Maică-le, cîn m’ai făcut,
Mai bine m’ai h'i făcută
Două fîntînele răci,
între două dialuri săci;
Tăt cine o h'i trecută,
Tăt din ele o h'i băută,
Pomană ț’ai h'i făcută.
Dacă m’ai făcut pe mine
Nu ț’ai făcut mare bine.
Tarna-Mare — Aceeași.
43
Măi mîndruț, de m’ai lăsa,
leu atîta ti-oi ura,
De șî văile-or săca
Șî pt'etrile s’or topt'i
Șî din tine om n’a h'i !
Din arat pînă ’n săpat,
Mă-ta să te ’ntoarcă ’n pat!
Pe culesu cînept'i,
Să te ’ntoarcă doftorii!
Doftorii te doftorească,
Leacuri să nu nimerească !
Tarna-Mare — Aceeași.
44
Măieran ales pe masă,
Maică, drăguțu mă lasă.
Lasă-1 șî tu, fătu-mheu !
Lăsa-l-aș șî’m pare rău,
Că din față-i cură sînge,
După iei inima ’m plânge,
Că din față-i cură mnțre,
După iei inima ’m ptȚre.
Tarna-Mare — Aceeași.
45
Tu, puiuț de coarbă nagră,
Du-te la mama șî-i spune,
Pe dumineca ce vine
Să nu să ghțte-așa bihe.
lo-s în temniță ’n robd'ie,
Fac’ on pt'ic de jălihie,
Numa cît mni-i hiț mhie !
Batarci — Mărie Filimon, 58.
46
Auzît-am de on om,
Că cotuna-i mare domn.
Frunză verde de su baltă,
CERCETĂRI FOLKLORICE
IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
187
Să-i aud zîcîn odată
Să-i zdrobd'esc capu cu pt'atră !
Ba tarei — Aceeași.
47
Mortî tăi, străinătate,
Nu mă ’nstrăina departe,
Că n’am cine să mă coate !
Nici am mamă, nici am sori,
Gîndești c’am pt'icat din nori;
Nici am mamă, nici am tată,
Gîndești că-s din ceri pt'icată!
Bată-te blăstămu, lume,
Bine nu mn-ai știut spune,
Cîte baiuri îs în lume.
Poț-îmi spune, lume-amu,
Dacă mn-ai mîncat capu !
Batarci — Aceeași.
48
Bată-te focu moșînă,
Cîn iești goală meri mai lină,
Cîn iești plină de răgute,
Te duce dracu mai iute !
De m’aș vedț cum am fost,
N’aș mînca mnercurea ’n post!
Da șî joia o-aș țînț,
Mai tare ca vinerea.
Batarci — Aceeași.
49
Ciunguluț, ciunguluț mare,
Ce te lengirii așa tare ?
Cum nu mni m’oi lengîna,
Am.auzît că m’or tăiș,
Șî m’or face colteșțle,
Șî m’or pune ’n cărușțle,
Șî m’or duce la Bistrița,
65
Din noi or face temnița;
Temnița voinicilor,
D’umbră verde coitilor 1
Batarci — Aceeași.
50
Trăznțfște], Doamne ’n ce-i trăzni,
Trăzrișfște], Doamne, ghezășu,
Să nu-m ducă puiuțu !
Trăznț[ște] Doamne ’n două roate,
Să nu mni-1 ducă departe !
Nici ghezășu nu-i de vină,
Că șî pi iei focu-1 mînă
Șî pe apă șî pe tină.
Ghezășu te duce ’n lume,
Dacă sosăști, gios te pune.
Ghezășu te duce ’n țară,
Și ’napoi te-aduce iară.
Batarci — Aceeași.
51
Bată-te focu, amar,
Mult ț’am băut din păhar !
leu-am gîhit că bau palincă,
Ș’am băut amar de frică.
Ș’am gîhit că bau oțăt
Ș’am băut amaru tăt.
Batarci — Aceeași.
52
Măicuță, dragă măicuță,
Dacă m’ai văzut că-s fată,
Mai bine m’ai h'i ’ngropată;
într’on mhijlocuț de are,
Fără liac de comîndare,
N’o h'i nici o supărare.
Decît să-m vez amaru,
66
VASILE SCURTU
188
Mai bine să-m duci doru !
Să-m vez, maică, traiu mneu,
Nu ti-ai hodini de greu;
Că ti-ai scula ’n mnază-noapte,
Șî mn-ai ruga mnie moarte,
Cu surorile, cu toate !
Batarci — Aceeaș i
53
Tătă lumea-i cu năcaz,
Da sî mnie mn-o rămas.
De-aș avș mamă șî tată,
Aș trăi ca banu ’n ladă!
D’așa, dacă n’am pe hime,
Da trăiesc ca vai de mine.
Batarci — Aceeași
54
Săracii pizmași mnei,
N’oi duce buna cu iei.
Să știe pizmași cum,
M’ar tra[ge] din casă ’n drum
Mindiar m’ar face scrum 1
Coalea din cenușa m$
Ș’ar rezoli cămașa.
Cît ce cît oar zoii,
Albă ca a mț n’a h'i,
N’au nici ce să nevoi!
Batarci —• Aceeași
55
La cq moară șîndilită,
Apa pe părău-i cernită.
Cerhi-mn’oi șî ieu portu,
Că m’o urît mîndrucu.
Nu m’o urît, l-am urît
Mnie nu mn-o trăbuit;
leu șî altu mn-am aflat
Mai mîndru șî mai înalt,
Nu ca tine-on blăstămat;
Mai mîndru sî mai frumos,
Nu ca tine-on ciorongos!
Batarci — Mărie Filimon, 58.
56
Nu te bată, măi mîndruc,
Nu te bată cîte-oi zîce,
Numa lacrămni cîte-oi plînge !
Nu te bată cîte am zîs,
Numa lacrămni cîte am plîns !
Batarci — Aceeași.
57
Doamne, nu bate omu,
Iț-i mintea șî norocu !
Doamne, nu bate pe nime,
Pe cum m’ai bătut pe mine.
Nici îs zîua cu lucru,
Da nici noaptia cu somnu,
Că mă bat cu amaru.
Batarci — Aceeași.
58
După mine nu să coate;
Doamnă-am fost, preutiasă-am fost,
Nu poci mț[rge] după om prost.
Zîua-i soare și mn-i cald,
Sara țînțarii mă bat.
După mine nu să coate;
leu-am avut șăpte drăguț
Tri Văsîi, tri lonuț,
A șăptile-ai Grigoruț,
Pe tăț i-am purtat desculț.
Atîta m’o petrecut,
j89	CERCETĂRI FOLKLORICE
Cinci părechi de cizme-o rupt,
Șî încă o zîs că m’or petrece]
Șî ’n c^ lume, cîn oi mț[rge],
Șî mn-or pune lut pe gură.
Drăguți s’or duce ’n ură
Ș’apoi pot șădț singură.
Batarci — Aceeași.
59
Sș se x) crede la bărbat,
Tune une n’o arat,
Cîn a ploua revărsat.
Sț se crede la drăguț,
Tune-o din nouruț,
Cîn a ploua mai răruț.
Batarci — Aceeași.
60
Cît ce-s hîdă șî mnerîie,
Nu m’a da mămuca țîie,
La casă cu comănac,
Voi la mine nu cotaț.
Casa voastă-i sus în șatră,
Mă-ta-i tare blăstămată,
Ia, mă-ta îmblă tăt bată,
lesă-afară ca o pară,
Vine ’n casă ca o coasă ,
Șî zîce că nu-s frumoasă.
Ieu am fost hîdă fără rând,
încă sî mai hîde sînt,
Șî tăt îmblă pe pămînt.
Am fost hîdă, n’am fost proastă
Ș’am trăit ca cț frumoasă.
De-aș h'i proastă ca șî hîdă,
leu d'e mult aș h'i murită.
Batarci — Aceeași.
IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	67
61
Unde oamini nu-m plac,
Nici în casă nu mă bag.
Unde oamini ’m plăcț,
Duce-m’oi ș’oi șî șăde
Ș’încă șî pălincă oi b^
Ș’oi hori de li-oi putț.
Batarci — Aceeași.
62
Cîntă puiu cucului	~
în vîrvuțu nucului.
Mai în gios, la rădăcină,
Cîntă o pasăre streină.
— « Ce cînț tu, pasăre dragă ? »
— « Da cum nu mn-oi cîntă,
Că mh-o murit măicuța
Șî mhi s’o ’nsurat tata.
Rț maștehă mn-o luat,
Poate n’are soață ’n sat.
Cîn îm pune să mînînc,
leu ies afară șî plîng.
Sînătate bună, tată,
Căci mă duc cu cucu ’n țară
Ș’oi vini la primăvară
Ș’oi ara grîu șî săcară.
Gherța-Mare — Maria Sarea, 24.
63
Cucuie, ce nu ne tragi
Pînă-i verde frunza ’n fagi
Șî iarba de sub copaci?
Bocicău — Mihai Haiduc, 18.
*) Cea ce.
13 Anuarul Arhivei de Folklor VI
68
VASILE SCURTU
I9P
64
Din Șiret pînă în Prut,
Murgu apă n’o băut
Ș’o păscut iarbă uscată
Ș’o băut apă de baltă.
Tu tu, tu, murguțu mneu,
S’agiungem în sat cu soare,,
La mîndruța ca o floare,
Că ne-așteaptă cu mîncare
Și cu dulce sărutare.
Tu, tu, tu, murguțu mneu,
Mriie îtie de d'in,
Țîie o porțîie de fân.
Mhie patu ’mperinat,
Țîie grajdu măturat.
Bocicău — Ilușcă Doroș, 80.
65
Tinerț m’am măritat,
Rț soacră mn-am căpătat.
Săcera ’n mînă mn-o dat
Șî la holdă m’o mînat,
Singur^ fără bărbat.
Săcerai cît săcerai,
La on deget mă tăiai;
Puțîhel sînge curgț,
Mare dor mă cuprind^.
Mă luai să mărg acasă,
Soacra mț ’nainte-m ișsă,
Cu două oluri pe mînă,
Să mă duc la cț fîntînă
Ca să-i aduc apă bună,
Că pe cîn oi înturna,
Cina gata oiu afla.
Cina-i gata șî-i cinată
Soacră-mna-i pe pat culcată
Șî mutuțu pe lăicioară:
— « Muls-ai, lele, vacile ?
Muls-o, cânii ’ntindă-le.
Că ieu le mînînc zăru,
Tu cu mă-ta groștioru;
leu mînînc pt'ită prăjită,
Cu lacrimi din ochi stropt'ită;
leu mînînc pt'ită uscată,
Cu lacrimi din ochi udată 1».
Bocicău — Aceeași.
66
Șî furnica-i furnicuță,
Șî îmblă pi su pămînt,
Șî țîne de-a [e]i cuvînt.
D’apăi noi, mîndrule drag,
Noi sîm oamini bot'ezat
Pe cuvînt am fost rămas.
Bocicău — Aceeași
67
— « Mîndrulior cu păr tomnit,
Șăz la noi, dac’ai vinit!»
— «leu n’am vinit ca să șăd,
C’am vinit ca să te ’ntreb
Grăitu-ti-ai cu mă-ta ? »
— «leu cu mama m’am grăit,
Voia maicii frînge-o-aș,
După tine duce-m’aș
Voia maicii frînge-oi,
După tine duce-m’oi».
Bocicău — Aceeași
68
Cine n-o despărțî[t], mîndră,
N’ar avț cuie pin cruce,
Nici la groapă cu ce-1 duce !
Cît ce ș’o crescut boi mari,
Să-l ducă cu doi măgari.
Gherța-Mare — Văsîi Belbe, 18
191
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
69
STRIG
69
Săraca mîndruța m^,
Tri năravuri are iț,
Două somnu, tri Ițnea!
Gherța-Mare—Văsîi Belbe, 18.
70
Făcut-o, Ițlea, plăcinte,
La cotune de merinde,
Ș’o uitat să puie brînză,
Șî le-o făcut cu sămînță!
Gherța-Mare — Același.
71
Nu știu, mîndră, ce gîndești,
De cu mine rîsgrăiești
Șî cu mutu te iubești!
Gherța-Mare — Același.
72	'
Ceteruică roșîoară,
Nu lăsa omu să moară,
Dipt’on pt'ic de gurișoară.
Gherța-Mare — Același.
73
Crșpe irima ’n mîndra,
Șî ’n tată-so și ’n mă-sa:
Rău m’o putut înșăla !
Gherța-Mare — Același.
74
>
De-ai h'i mîndră sîmbăta,
Rujă ca dumineca,
Ă T U R I
De tri ori te-aș săruta.
Da iești hîdă ca o cioară,
Du-te ’n gută să te-omoară !
Gherța-Mare — Același.
75
Cine dracu mn-a da fata ?
Bțu palinca ca șî apa
Șî ieu, șî mama, șî tata !
Gherța-Mare — Același,
76
Tăt am zîs că nu m’oi duce,
Sara, după gură dulce.
Dracu să poate răbda,
Să nu bție bțre nagră,
Șî la mândre să nu margă!
Gherța-Mare — Același.
77	...
lo-s coconu lu Coțan,
Șăd în temniță ’nt’on an,
Șî ’n pușcărie ’nt’o lună,
Dacă nu-s cu minte bună!
Gherța-Mare — Același.
78	•
Stau coconii să să bată,
Dipt’on hăpăleț de fată.
Staț, coconi, nu yă băteț,
Că mai este on hăpăleț,
Șî va agiunge la tăț !
Gherța-Mare — Același.

70
VASILE SCURTU
192
79
Futile di pin Susani,
Vînd găinile pe bani.
Șî bani-i dau la ficiori,
Să le gioace ’n sărbători.
Gherța-Mare — Același.
80
Ș’o dat Ișlea laibăru,
Dipt troaca cu pudăru.
Că de n’ar h'i potica,
Multe fete-ar șî crepa !
Gherța-Mare — Același.
81
Bată-v-amaru sopoarie,
Șî din dracu faceț doamne,
De ne uităm ca la icoane !
Gherța-Mare — Același-
82
Pe la noi pingă ponor,
Ne veștile trec bocor,
Alțî pt'er de doru lor.
Gherța-Mare — Același.
83
Cîn mă duc la Ițlea ’n gios,
Nu cîntă nici on cocoș.
Cîn am d'init înapoi,
La draga o cîntat doi.
Gherța-Mare — Maria Belbe, 40.
84
Ca a mț mîndră nu i^ste,
Poate c’om h'i de poveste !
Ca a mț mîndră nu-i în lume,
Poate c’om h'i de mninune !
Gherța-Mare — Aceeași.
85
Colo ’n poalile Corcii
Crește iarba dragostii
Io mă duc să-m rup tri h'ire,
Să mă iubască mîndrile.
Gherța-Mare — Aceeași.
86
Strîgă mutu la făreastă:
— «Acasă iești, tu nevastă?»
— « Acasă, da-s supărată,
C’am d'init di la spovadă,
Șî mri-o dat popa păcat,
Să nu-m țîn drăguț din sat,
Numa cu care-am giurat!
Cărările mni-s oprite,
Numa două mni-s numite:
La fîntînă, după apă
Șî ’n grădină, după ceapă
Șî la mama niciodată ! »
Gherța-Mare — Aceeași.
87
Pe fiocu cel fărmat,
Multă gură s’o prădat.
Pe fiocu fărestii,
S’o prădat gura mîndrii
Șî făreasta-i mare mută
Nu spune cine-o sărută!
Gherța-Mare — Maria Sarcă, 24.
88
Năposti-mă, mîndră ’n casă,
C’afară plouă de varsă,
193
CERCETĂRI folklorice
IN UGOCEA românească
71
Streșînile-s mititele
Șî mă plouă pe sprîncene.
Pt'icuri-s mari ca bobu,
Mai rău ard ca șî focu.
Nu mn-i jțle de sprîncene,
Că le șterg cu năfrămnțle,
Da mn-i jțle de obraz,
Că rămîde fript și ars.
Gherța-Mare — Aceeași.
89
A mneu mîndruț nu-i mîndruț,
Ci-i pană de păunuț 1
Gherța-Mare — Aceeași.
90
Dragostile nu-s moșîie,
Ci-s un leac de nebunie,
Dragostile nu-s iosag,
Ci-s on liac de bolonciag! .
Gherța-Mare — Aceeași.
91
Bărbatu cu h'irea rț,
Face-ș curvă muierea.
Bărbatu cu h'ire-aleasă,
Fa[ce] din curvă giupînasă !
Gherța-Mare — Aceeași.
92
Ce-1 ce-ș iubț vecina,
Nu calcă sara tina,
Ci să duce pe uscat,
Pînă ce să suie ’n pat.
Gherța-Mare — Aceeași.
93
N-am iubit, mîndră, pe-ascuns,
Coita vecina n-o spus.
Cine d-o spus pe noi,
H'ie-i caru fără boi,
Staolu fără de oi!
Gherța-Mică — Gheorghe Ștrangu, 19.
94
Frunză verde scînteuță,
Știu o fată-așa de-albuță,
De gîndeșt'i că-i unsă toată
Cu zmoală di pi la roată 1
Frunză verde de alun,
Știu una ca ș’on păun,
Haidile sclipt'esc pe iș .
Ca șî molii pe purcț!
Gherța-Mică — Același.
95
Cu jîndarii-s învățat,
De tri ori pe zî legat,
Cu rătezu boilor,
C’o gîndit că-s dracu lor.
Nici jîndarii nu-s nebuni,
Să bată dirept minciudi!
Gherța-Mică — Același.
96
Șî ieu am putut avț,
O cotranță de curț,
Șî on rud'inos x) în iț!
Gherța-Mică — Același.
97
lară-i cuțîtu la mine:
Nu mă tem, frate, de dime 1
Gherța-Mică — Același.
J) Cuțit ruginit.
72
VASILE SCURTU
194
98
Nu cota că-i lat în spate,
Dă-i cu pt'atra de departe !
Nu te bd'izui la veri,
Dă-i cu cuțîtu la creri!
Nu te bd'izui la frat,
Dă-i cu cuțîtu ’n grumaz
Să șî margă ’n patru laț !
Gherța-Mică — Același.
99
Șî mn-o dat popa păcat,
Numa dipce-am sărutat.
De-i păcat de sărutat,
Cu sîla mă bag în iad.
Gherța-Mică — Același.
100
Măi cotînge, nu mă ’mpinge,
Că șî’n mine ieste sînge,
Nici de mine nu te-atinge !
lo-s cotîng șî nu te ’mping,
Nici de tine nu m’ating.
De mn-a h'i șî m’oi atinge,
Ț’oi împlț gura de sînge !
Gherța-Mică — Același.
101
leu cu cuțîtu nu tai,
Numa mă apăr de bai!
Gherța-Mică — Același.
102
Bine taie cuțîtu,
Că l-am ascuțit amu,
Pe tocilă, la primar,
Să tai capu la jîndari!
Gherța-Mică — Același.
103
leu cîn mă duc la mîndra
Iț să deșt'ide ușa,
Nu-i hiia să pui mîna.
Gherța-Mică — Același.
104
Să giucăm la oșcolie,
Că șî noi plătim porțîe !
Gherța-Mică — Același.
105
Șî io-s de-aic^, măi l^le,
Că ce n’am pingă clop zțle !
Gherța-Mică — Același.
106
Hai mîndră la cununie
Pînă-i verde frunza ’n vie,
Că-m dă tata patru boi,
Patru boi cu coarne moi.
Mama-m dă cloșca cu pui,
Dila ’naltu ceriului.
Gherța-Mică — Același.
107
Morțî tăi, bgirău bătrîn,
Bq șî apă, nu tăt d'in,
Că-i sări din bgirăie
Șî ti-or pune sub călcîie !
Gherța-Mică — Văsîi Handru, 66.
108
Haida, Ițle, după mine,
Că-i vid^ că ț’a h'i bine,
Ig5	CERCETĂRI FOLKLORICE
La moară nu ti-oi mîna,
Că ti duce dumnata.
Gherța-Mică — Același.
109
De aș trăi cît pt'âtra ’n munte,
N’aș duce fata din curte,
Ci-aș duce din casă proastă,
Numa să h'ie frumoasă.
Gherța-Mică —■ Același.
110
Vină bade șî mă fură,
Că la noapte dorm în șură,
Tata doarme ’n casă ’n pat,
N’a ști cine m’o furat.
Gherța-Mică — Același.
111
Cît ce-i cît de hîdă fată
Romonită șî gătată,
Tăt o liacă mai arată!
Valea-Sacă — Gheorghe Filip, 16.
IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	73
Peste vale-ai avut punte.
Da de cîndu ti-am lăsat,
Casa t-î ocol la cai,
Peste vale punte n’ai!
Gherța-Mică — Gheorghe Ștrangu, 19.
114
Draga cu pețitorii,
Ș’o mîncat cîrnăciorii,
Șî pînă s’a mărita
Șî slănina o-a mîncă.
Valea-Sacă—Gheorghe Filip, 16.
115
Dulce-i gura la țucat,
Vai, s’amară-i la lăsat!
Valea-Sacă — Același.
116
Dulci-s toamna strugurii
Șî iarna gura mîndrii,
Cine o sti cusăi!
Valea-Sacă — Același.
112
Mîndră nu te nelcoșî,
Că iești urîta lumii,
Știu-ț caru șî boii:
Boii țî-s după cuptiori,
Caru suie ’n sus pe știol!
Valea-Sacă — Același.
113
Mîndră, pînă te-am iubd'it
Fost-ai ca on ou roșît
Casa ț’o fost ca o curte,
117
Cine mn-o făcut straița,
Pînză n’o avut alta
Di-unde-o făcut baieru
Scurtat-o pintileu !
Valea-Sacă — Același.
118
Măi Ană, șî măi Mării,
Pe-amîndouă v’aș ibd'i,
Da mă tem că vi-ț sfădi!
Valea-Sacă —■ Același.
74
VASILE SCURTU
196
119
Cine mâ-o făcut straița,
Nu o știut cum o fa[ce]
Șî uo făcut di-o copîie,
Să nu-m trăbuiască mnie!
Valea-Sacă — Același.
120
Ce-am făcut ieu cu draga
Nime nu poate desfa[ce]!
Valea-Sacă — Același.
121
Cel cu clopu ’mbumbușcat,
N’a scăpa Aeprănicat!
Clopu cu bumbuștile,
Celuiește coitile !
Valea-Sacă — Același.
122
Lăudatu-s’o v[re]o tri,
Că pe mine or putred'i
Parii din gardu mîndrii.
Putred'i-or pe dracu,
Dacă nu nici pînă amu !
Valea-Sacă — Același.
123
Lăudatu-s’o unu,
Că m’a tăiș cu cheșu
Șî m’a vinde cu fontu !
Valea-Sacă — Același.
124
Frunza lungă mult mă mustră:
Di ce-am făcut cale pe pustă.
Pedic io nu o-am făcut:
Șî-o făcut bădița,
Petrecîndu-mă sara,
Di la una la alta.
■	Batarci — Mărie Filimon, 58.
125
Tri cutîte am la mine,
Nici unu nu taie bine,
Da tăiț-or iele ’n său,
Pă spătiță la bgirău!
Batarci — Aceeași.
126
Cine strîcă dragostile,
Mînce-i grîu păsările '
Și ovăsu pițigușî
Șî mintea din cap grelușî!
Tarna-Mare — Ileana Molnar, 18.
'	127
leu-am giucat și n’am strigat,
Șî gura mni s’o strîmbat.
Aș^-i danțu nestrîgat
Ca șî caru ’mpiedecat!
Tarna-Mare — Aceeași.
128
Măicuța cîn m’o făcut,
M’o uns la gură cu unt,
Să pot țîpuri hăt mult!
Bocicău — Mihai Haiduc, 18.
129
Maica m’o făcut bărnaci
Ș’o ghindit c’oi hi coaci!
Bocicău — Același.
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
75
>97
130
leu pe care oi ibd'i
Șî popii i-a trăbui!
Bocicău — Ion Buhai, 20.
131
leu, mîndruță, n’oi peri
Nici în apa Dunării!
Bocicău — Același.
132
Nu-m dau clopu șî pana,
Dipt tătă Cămîrzana!
Bocicău — Același.
133
leu, mîndruță, n’am birtbc,
Numai parta pingă clop !
Nici mîndra n’are mosîie,
Numai cipca la zadie !
Bocicău — Același.
134
Pînă bau șî nu mă ’mbăt,
D'inu s’o făcut otăt,
Șî pălinca lapte h'ert!
Bocicău — Același.
135
leu, mîndruță, n’am îmbiat
La școală de sărutat,
Că pruncile m’o ’nvățat!
Bocicău — Ion Hanos, 17.
136
Am o mîndră cît o jordă
Nu o pot duce la holdă.
Am una mai mitit^,
Săceră de pîrăiț!
Bocicău — Mihai Vrajă, 19.
137
Cîntă cucu ’n Oșolie,
leu gîndesc că-m cîntă mnie;
Iei cîntă la păcurari,
Să grijască oile
Să nu pască florile.
Bocicău — Același.
138
Sărută-mă, mîndrulioară,
Știu că nu iești domnișoară !
Șî domnișoară de-ai h'i
Ș’încă m’ai put^ iubd'i!
Bocicău — Petru Olteanu, 17.
139
Pe lelea cu ochii mari,
Om duce-o la ferestari,
Să-i facă mai mititei
Să poată ciorî cu iei!
Bocicău — Același.
140
Nu-i vedere la mîndra,
Fa[ce]-oi ieu, dac’oi întră 1
Bocicău — Vasile Oltean, 30.
76
VASILE SCURTU
141
Cunoscutu-m’am de mhic,
Pe purtatu dopului,
C’oi h'i a ’mpăratului!
Gherța-Mică — Gheorghe Ștrangu, 19.
142
lo-s cela ce-am furat brînza
Șî d'ițălu d'in Lechința !
Gherța-Mică — Același.
143
Tomnită-i, Ițle, calea
De poț mț[rge] cu sania I
S’o tomnit, Ițle, drumu
De poț mțfrge] cu motoru 1
Gherța-Mică — Același.
144
lo-s ficior din D'erța-Mnică,
Dimihața bau palincă
Ș’apoi mărg la beserică.
Gherța-Mică — Același.
145
Oșănia nu o lăs,
De m’ar țînț cu ovăs.
Qșănia-i a mț țară,
De m’ar țîne cu săcară.
Gherța-Mică — Același.
146
Săracu șî Oșanu,
Că ș’o pt'erdut sumanu,
198
La podu Sătmarului
De doru mălaiului!
Bocicău — Petre Oltean, 17.
147
Lumea nu-i a domnilor,
Ci-i a noastă, a proșt'ilor !
Bocicău — Același.
148
Zî țîgane, zî, zî, zî,
Rumpe-țî-s’ar arcu ’n tri,
Șî gîrganu coterii!
Bocicău — Același.
149
Morțî bocotanilor,
Nu mă căr în caru lor,
leu mă căr în caru mneu,
De mn-i bine, de mn-i rău !
Bocicău — Același.
150
Nici acela nu-i ficior,
Care n’are la pt'icior,
Tri cuțite ș’on piștol!
Bocicău — Același.
151
Avut-am o mîndruliță,
Pe on capăt de uliță
Nagră, ca ș’o bivoliță.
Bocicău — Același.
CERCETĂRI FOLKLORICE
IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
»99
152
Ziua nu mă tem de tri,
Sara nu mărg nicări!
Ziua nu mă tem de șăsă,
Sara nu mă duc de acasă!
Bocicău — Același.
153
De cînd n’am fost la mîndra,
N’o fost cosîtă iarba,
Amu-i mare otava !
Bocicău — Același.
154
lo-s ficior din Tarna-Mriică
Șî de jîndari nu mn-i frică 1
Bocicău — Același.
155
Sînt fete la noi în sat
Șî frumoasă, șî bănoasă,
Da de lucru-s cam lenoasă.
Că să duc vara la lucru
I^le stau ș'ascultă cucu.
Batarci — Măria Filimon, 58.
156
Bate-1 șî-1 afurisește],
Pi cel ce mă năcăjește],
Care-m poartă grija mț !
Batarci — Aceeași.
157
77
Că la mine de-i vilii
Tăt pi gios ti-oi tăvăli 1
Gherța-Mare — Anuță Coțan, 26.
158
Struțu mneu îi pus de-acț
Să se mărite l^lea,
C’amu ieu n’am bai de iț!
Gherța-Mare — Aceeași.
159
De doru mîndrilor m^k,
Zbd'ară pt'etrile ’n vâlcele,
Șî copacii ’n dosurile !
Gherța-Mare — Aceeași.
160
Cu jîndari-s pr^tin bun,
Șî cu parii d’ingă drum!
Gherța-Mare — Aceeași.
161
Cîte mîndre-am avut ieu,
. N’o avut solgobgirău !
Gherța-Mare — Aceeași.
162
Pînă-i lumea șî vileag,
Nu-i vedț la Ițlea stiag!
Nici cunună cu bumbuști
Numai șase-șapte prunci 1
Gherța-Mare — Aceeași.
163
Du-te, somn, la unguroi,	Cînd ieram mai tinerel,
C’acolo-s perine moi,	Glasu-mn-era ca la mriel,
78
VASILE SCURTU
200
Gura mț să auzîț
Din D'erta ’n Cămîrzana !
>
,	Gherța-Mare — Aceeași.
164
Turțu-i mare șî pustii,
N’am drăguță să mă ții,
D'erța îi mai mititț,
Da multă dragoste-i în iț!
Gherța-Mare — Aceeași.
165
Tot aceia am ogodit,
Să-m aduc una din Trip,
Cu zadiie pe buric
Cu limba cât on prahic !
Gherța-Mare — Aceeași.
166
Să trăiești, șî na șî bț
Șî nu spune ce-i vidț!
Gherța-Mare — Aceeași.
167
Țura, măi!
Săracii grumazi mnei,
Nu vreu a mînca păstăi,
Numai carne de purcei!
Gherța-Mare — Aceeași.
168
Unde văd cîte-on Ungur,
Tăt îm vine să-l spînzur !
Gherța-Mare — Ion Ciobai, 32.
’) Castraveții.
a) Râu ce trece prin Ugocea.
169
Nu o lăs oșănia,
D'ipt tătă Ungaria !
Gherța-Mare — Același.
170
Unde gioacă Oșănii,
Nu să bage Ungurii
C’or sări ca pțpinii1).
Gherța-Mare — Același.
171
Ploaie, ploaie, cît a vrț,
Numa nu mîie puntț,
Să pot trece la mîndră !
Gherța-Mare — Același.
172
leu mîndră cîn oi striga
Șî valea de curs a sta 1
Gherța-Mare — Același.
173
Numa păru mni-1 scutur —
Tăț Ungurii cad în Tur 2)!
Gherța-Mare — Același.
174
Raiu, plutonerului,
Ș’a mneu păr îi ca ș’a lui,
Numa cu frizură nu-i!
Gherța-Mare — Același.
201
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
79
175
180
Nu-s cocon numa de-amu,
De-a purtare sumanu !
Nu-s cocon numa de-asară,
Pămîntu sub mine zbd'ară!
Gherța-Mare — Același.
176
Nu cota că-s mititel,
Că-s a dracului cățăl!
Gherța-Mare — Același.
177
Mărs-o mutu meu cu plute,
Dumnezău sfîntu-i agiute 1
De s’o dus cu gîndu bun,
Tăt să-1 văd pi la Crăciun.
De s’o dus să nu mai d'ie,
Țărna ușoară să-i h'ie !
Taci, măi cîne, de su pat,
Că mă cînt după bărbat!
Gherța-Mare — Același.
178
Ițîc Șmilă o murit,
Doamne, bine s’o gîndit!
De-ar muri șî Rîfca lui
N’aș sî dator nimurui!
Gherța-Mare — Același.
179
Cotonie, cotonie,
Nu-i ca gura la Mărie !
Gura me s’o auzît,
Di la D'erța pînă ’n Trip !
Gherța-Mare — Același.
181
C’a a mș mîndră Mărică,
Nu-i în tătă D'erța-Mnică,
Nici în Tur, nici în Boinești,
Poate nici în Călinești,
Numai o mîndră la Pțșt!
Nici aceia nu-i aș^,
Numai samînă cu !
Gherța-Mică — lacob Nichituț, 49.
182
Cîn am trecut Dunărț
Podu la Italiț,
Gîndit-am că n’oi ved^,
Pînă-i lumț, D'erța mț!
Gherța-Mică — Același.
183
Cotunie blăstămată,
Să mai scap din tine-odată,
Să port clop cu pană lată,
Cum am mai purtat odată!
Gherța-Mică — Același.
184
Frate, noauă Ungurii,
Șohan nu n-or poronci!
Numa ce n-om îndemna
Pe toțî i-om demnica 1
Gherța-Mare — Același.
Gherța-Mică — Același.
185
Făcutu-m’o mama hîd,
Nu mn-i slobod nici să rid,
Numa cu lelea on pt'ic!
Gherța-Mică — Același.
186
Mama m’o făcut rîzîn[d]
Șî tata pălincă bîn,
Șî-s cu voaie h'iecîn[d] !
Gherța-Mică — Același.
187
Nu te-ai lăut, mîndră, nu,
Nici asară, nici amu !
Nici astsară nu t-i la,
Pînă nu te-a la mă-ta !
Gherța-Mică — Același.
COL
191
Mare naua ș’o pt'icat
Șî oițele-o sbd'erat.
Dumnezău le-o d’auzît,
Gios la iele o coborît
Pe o scară tot de ciară
Șî le-o d’adus fîn de vară,
Din strutu ficiorilor,
Din cununa feților;
Din conciu nevestelor,
N'inta creață-a babilor.
Tarna-Mare — Gheorghe Buhai, 42.
192
Noi d'umblăm de colindăm,
Domnului ș’a nost domn.
Gazda căsî nu d’aflăm,
SCURTU	203
188
leu am știut descuie
Ușa tinzî la lelea,
Ușa-i cu cheie de lemn,
A deșchide nu mă tem!
Gherța-Mică — Același.
189
Sărutate sînt bugăte,
Da nu-s cu dragoste tăte !
Gherța-Mică — Același.
190
Boii mîndrii cei tărcat,
Trabă băut sî mîncat!
Boii mîndrii cei suruț
Trabă granița trecuț!
Tarna-Mare — Ileana Molnar, 18.
ÎNDE
Că gazdile nu-s pi acasă,
Da-s pin codru, de-a vînare,
Șî nemică nu pușcară,
Făr’on cerbuț pătrăiel.
— Tindeț pușca, să-1 pușcăm !
— Ho, ho, ho, nu mă ’mpușcară,
Că nu-s h'iara ce ce-s pară,
Da-s lonu, Sînt-Ion !
Că m’o lăsat Dumnezău,
De otavă oilor,
La curțile domnilor.
Tarna-Mare — Același.
193
Dumnezău di la ’nceput,
Tătă lumea o făcut
Șî ’ncă cu Isus Hristos,
203
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
81
Cu Adam foarte frumos,
Șî pe Eva l-au zîdit
La olaltă i-a ’ntîlnit.
Șî în rai da i-au băgat
Șî de mîncat da le-au dat,
Din tăț pomnii să-ș mînînce,
Numa din cei îmflorit,
Nu mîncaț, că sînt oprit!
Vine on șțrpe verinos
Ș’adîrmă crăncuța gios. '
Eva măru l-a luat
Șî lu Adam i l-a dat.
Adam docăle că l-o mușcat
Dumnezău ș’o cuvîntat:
. — « Tu, Adame, ce-ai lucrat,
. Porunca t-o ai călcat
>
Șî tu, Adame-i m^re gios
Șî-i lucra ca on păcătos !
Tu, Evă gios îi m^re
Șî-i lucra ca ș’o muiere
Șî-i naște fii cu durere.
Șî tu șțrpe verinos
Numai să te tragi pi gios
Șțrpe, cîn ti-a durț capu,
Ies la drum sî-t coată liacu
> > >
C’acolo ț-a zdrobd'i capu !
Tarna-Mare — Irinca Coțan, 16.
194
La gredina raiului,
Ș^de Adam cu Eva
Șî-ș tot plâng păcatile
Șî-ș tot plîng cu bănuire
A raiului despărțire.
Raiule, gredină dulce,
Din tine nu m’aș mai duce,
De vîjaiu-albd'inilor,
De mirosul florilor,	.
De d'ersu clopotilor.
Șî Irod încă-o fost mare,
De tri pălmni înalt în sus,
D'ine moartia șî l-o dus.
Moarte, ce ț-aș ști plăti, .
La mire de n’ai d'ini
Da-t-as aor sî ard'int,
Să nu mă bagi în pămînt!
Gherța-Mică — Ion Ignat, 77.
195
Ciobri-ș negri ’n codri-ș bat,
Nime ’n lume nu-i d’aude,
Numai fată de ’mpărat!
Ș’aceia ’ncă ș-o mînat
Noauă argaș, noauă pușcaș:
— « Pe mine nu mă pușca ț,
Că nu-s h'iara cț ce-s pare !
Că m’o lăsat Dumnezău,
Să-l jălesc pe frate-mneu,
Noauă ai șî noauă zîle
Șî pe atîtea săptămîni.
Dacă alea plini-li-om,
Slujbe mîndre face-om.
Slujbă mîndră cine-ascultă?
Tăt ascultă Maica Sfîntă,
Maica Sfîntă Preacurată,
C’on h'iuț mnicuț în brață.
H'iul zbd'ară, stare n’are:
—■ Taci, h'iule, taci, dragule,
Că ieu țîie că ț-oi dare,
Doauă pțre, doauă m^re,
Doauă țîță sfinte-a mțle,
Să te gioci în rai cu ițle.
Bocicău — Anuță Mălancă, 53.
196
Noi d’îmblăm de corindăm,
Gazde-acasă nu d'aflăm,
Că gazdile nu-s pe-acasă,
Că-s pin codru de-a vînare,
Că vînară zî de vară
Șî nemîcă nu căpătară.
Bocicău — Floare Stanciu, 63.
82
VASILE SCURTU
204
197
D’umblă-ș Doamne, cirie-ș umblă,
D’umblă-ș Maica ceriului:
— « N’at văzut, n’at cunoscut ?
H'iul sfînt îi cunoscut.
Că-i cu haine mohorîte,
Pi la poale împălărite.
Dint’a lui doi d’umerei,
Scris-îș doi luceaferei
Ș’încă luna cu lumhina
Soarele cu raze-s mîndre ».
Răstignește-ni-1, Pilat,
Că de nu 1-i răstigni,
Noauă ’mpărat nu n-i h'i!
Pilat Domn s’o supărat,
Mîfiiț galbini sufulcaț,
Pe-o cruce ’naltă de brad,
Pe unde cuie-ș băte,
Vale de sînge scurge
Luna ’n sînge s’o ’mbrăcat,
Soarele s’o ’ntunecat,
Stelele o ’nceput a plînge,
Văzînd pe Hristos în sînge.
Bocicău — Gheorghe Avram, 38.
198
Tăt am, Doamne, d’auzît,
Că s’o născut h'iul sfînt,
D’oare unde pe pămînt.
Noi nu știm d’unde o născut,
La tău lu Iordan,
Ș’acolo s’au botezare.
Mîndru nume ce i-o aflat,
Tăt Ion șî Sîn-Ion,
Nănașu lu Dumhezău.
Fașă, fașă, ce i-au dat,
Șî leagînul de ceargîn,
Să se legene pe-alin,
Pe-alinuț cîtingănuț.
Bocicău — Anuță Buhai, 63.
199
— Tu, Ioane, Sînt-Ioane,
Spuiîe-m cîn giudețu a h'i ?
— Giudețu atunci a h'i,
Cîn fraț cu fraț nu s’or iubd'i,
Nici pruncii cu părințî.
Gherța-Mare — Ion Pop, 63
200
Tăt am, Doamfie, d’auzît
Că s’au născut h'iul sfînt.
Noi nu știm unde-o născut,
Din ieslita boilor,
Șî ’n florile fînului,
Șî ’n paile griului.
Cîț pociumbd'i la iesle pune,
Tat pune aclingi aprinș,
Sus în coarne la boi puș.
La văcuță — lumninită,
La d'ităi — îs colăcei.
La tău lu Iordan,
Acolo da-1 botiezare,
Mîndru nume că-i d’aflară:
Tot Ion, ba Sînt-Ion
Șî leagînu de cearcîn,
Să să legide pe-alin,
Pe-alinuț cîtingănuț
Că-i on h'iu mititeluț.
Gherța-Mare — Coțan Ion lui Mihai, 64.
201
în pom cine șede ?
Șede-ș Maica Sfîntă,
C’on h'iut în brată.
Firu-firuiește,
Fașă d’albă împletește.
Cîn h'iu plînge,
Maica-1 mîngăie:
CERCETĂRI FOLKLORICE
IN UGOCEA ROMANEASCĂ
205
— Nu plînge, h'iule,
C’amu ai vinit în lume,
Că ieu de mult îs pe pămînt,
Numa de două ori am plîns,
Poate că mn-or h'i destule,
leu mă duc din asta lume.
Gherța-Mare — Același.
202
La roșu, la răsărit,
Mîndri-s pomni d’înfloriț,
La umbruța pomnilor,
Șăd oile domnilor.
Gherța-Mică — Ion Ignat, 77.
203
Sosît-o zîuă cț sfîntă,
Domnului Hristos vestită,
Care ’n lume o cinstește,
Tăt riamu lui prăznuițște.
Sculaț gazde, nu durmiț,
Sculat șî prăznuiț,
Că ne vine o sărbătoare
Care-i mai mare su soare.
Care Dumnezău o vrut
Pintru noi om s’o făcut,
Din Maria s’o născut,
Din Maria Preacurata,
Dintr’o mnicuță poiată.
Astăz ceriu s’o deșchis,
Pe îngeri i-o trimăs gios,
Unde o fost născut Hristos.
Păcurarii o trîmbd'ițat
Păstorii ș’o de-auzît
Tăț acolo ș’o alergat,
Tăț cu tăț s’o bucurat.
Șî noi să ne veselim
Tăț cu tăț să prăznuim.
Să trăiești viată lină,
83
La mulț ani fără pricină!
Șî celezî casî
Să crească, să să mărească,
Șî bine să te slujască,
Că raiu să-l dobînd'ască.
Gherța-Mică — Același.
204
Colo ’n dial de după dial,
Ițste-on munte cu oi multe,
Șî sîmt doi păcurăroi,
Unu mare, unu mdic,
Cel mai mare pi cel mnic,
Tăt îl mînă să le ’ntoarcă.
Pe cîn oile li-o ’ntors,
Gata Ițgea i-o scos:
Tăt din puște să-l mai puște,
Din sabd'ie să-1 arunce.
Iei atîta s’o rugat:
—• « Ho, ho, ho, nu mă ’mpușcaț,
Că nu-s h'iara ceriului,
Ci-s vătavu oilor!
Pe mine de m-ăț pușca,
Aicea ’n loc m-ăț șî ’ngropa,
înaintea strungilor,
în locu găleților;
Fluieru după curț,
Băuta pe mîna mț,
Trîmbd'ița alăturț!»
Ieste o oaie pcistrioaie,
Oaiț din grai îș grăiț:
■— « Tu, tu, tu, domnuțu mneu,
Tu pe mine nu mă da,
Nu mă da la cel sărac,
Că-m dă fîn cu furcuța
Șî sare cu lingura
Șî apa cu vidăra.
Da mă dă la cel găzdac,
Că-m dă fîn cu porșoru,
Săriceaua cu drobu,
Șî apa cu izvoru
14 Anuarul Arhivei de Folklor VI
VASILE SCURTU
«4
Șî ieu-m pot țînș mnelu !
La Păștiță,
Tăt jîntiță.
La Sîngiorz,
On mnel frumos.
La Ispas,
On bulz de caș !
Gherța-Mică — Același.
205
La roșu, la răsărit,
Mîndru-s pomni d’înfloriț.
Grț iernuță ș’o pt'icat,
Oile tăte o zbd'erat.
Dumriezău li-o auzît,
Gios la ițle o coborît
Pe o scară,
Tăt de ceară,
Să-ș culeagă flori de vară,
Din struțu coconilor,
Din cununa feților,
Din ceapsa mnirțselor.
Gherța-Mică — Anuța Ignat, 61.
206
Ieșit, boieri, pîn’ afară,
Să videm pe Domnu Sfînt,
Cum coboară pe pămînt:
C’o stînă de oi domnești
Pintre holde jidovești.
Jidovii, poganii mari,
Pe Hristos îl alergară.
Pe Hristos dacă l-au prins,
Sus pe cruce l-au întins,
Cuie de h'er i-au bătut,
Șî pin talpe, șî pin palme,
Șî pin t'ept și pin spt'inare !
Cunună de spt'ini i-au pus;
Cînd cununa o pun^,
206
Sîngile năpădii^
Șî cînd cununa o luară
Sîngile să răvărsară.
Valea-Sacă — Mărie Virastău, 41.
207
D’auzîț d’aceste toate:
La curvari ce li să gată,
Paturi de aramă ’nfocate,
Sbd'iciuri de foc încrăncate.
Vale de foc, unde-a mțrge,
Arde-or cei fără de Ițge.
Care pe săraci nu-i lasă,
Ca să-ș mîie ’ntr’a lor casă.
La beserici nu păzîț
S’auzît maice cîntînd
Șî îngeri călătorind.
Batarci — Mărie Filimon, 58.
208
leș, Ioane, pîn’ afară,
Să vez grîu cum răsare !
Grîu mîndru o răsărit,
La mnijlocu griului
Ițste-on pom a raiului:
Cine șțde ’n vîrvu lui ?
Șădu-ș doauă turturele.
Ba alea nu-s turturele,
Ci-s doauă soruci a mțle.
Una rîde, una plînge.
Ciș ce rîde — flori împlîntă,
Ciț ce plînge —■ tot le frînge.
■— « Nu plînge, soră, florile,
Că pe noi mama n-o dat,
Una ’n sus, la răsărit,
Unde-i vîntu cel căznit;
Una ’n gios, la scăpătat,
Unde-i vîntu cel căznat.
Comlăușa — Petru Paul, 58.
■
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
207
209
Colo ’n dialu după dial,
Ițste-on munte cu oi multe
Șî sînt doi păcurăroi:
Unu-i mare, unui mriic.
Cel mai mare pe cel mnic,
Tăt îl mînă să le ’ntoarcă.
Să le ’ntoarcă la pășune.
Pe cîn gată de ’nturnat,
Lșgș lui i s’o gătat: -
Ori din pușcă să-1 împuște,
Ori din sabd'ie să-1 arunce:
— Ho, ho, ho, frătiuțî mnei,
Din pușcă nu mă ’mpușcaț,
Din săbd'ii nu m’aruncaț 1
Pe mine, dac’oi muri,
Nu mă ’ngroape ’n țîntîrim,
Dar pe mine mă ’ngropaț
înaintea strungilor,
în locu găleților;
Cu trîmbd'ița-alăturea,
Fluieru după curș
Șî băltagu ’n mîna mț.
Că pe mine m’or jăli :
Oile cele seine,
Alea m’or cînta pe mine,
Că le-am grijît tare bine;
Oile cele bălăi;
Coborînd vara la văi;
Bărbăcutî cei lînos,
Coborînd pe munț în gios.
Mnioruca cț mai mriică,
Nici nu bț, nici nu mînîncă.
— « Cum în lume miî-oi mînca,
C’am auzît că mi-ț da.
Nu mă dat la cei săraci,
Că-m dau fîn cu furcuța
Șî sare cu lingura.
Pășunile-s ulițele,
Adăpele-s tăurile.
Cei săraci ne chinuiesc,
14*
Cei bogaț ne mniluiesc.
Da mă daț la cei găzdaci,
Că-m dau fîn cu porșoru
Șî sare tăt cu drobu.
Pășuhile-s dialurile,
Adăpile —• izvoarăle !
Tu Ioane, Sînt-Ioade,
Mai ierhază-ne o iarnă,
Că șî noi ti-om dărui,
La Păștiță,
Cu jîntiță;
La Sînd'iorz,
On mnel frumos;
La Ispas,
On bulz de caș;
La Sînpt'etru,
Lapte h'ert;
Toată vara,
Jîntița
Șî iarna
Izvagnița !
Batarci — Teodor Toma, 68.
210
Avu[t-o] on om tri ficiori,
Tustri iera meșteri mari.
Unu-o fost păcurăraș,
Unu-o fost purcăraș,
Unu-o fost ’ntrăuraș.
’Ntrăurașu, dragu tatii,
Fă-m o cîrjă ’ntrăurită,
Ca să mărg la beserică.
Iei cîrja da o făcut,
La beserică s’o dus.
Tot oameni-1 întrebară:
— « Cine ț’o făcut cîrja ? »
— « ’Ntrăurașu, dragu tatii»
■— « Oare mnie nu mn-ar face ? »
— « Ba iei poate că ț’a face,
Dac’a sui soarile,
Colo sus la Gîrgărău,
86
VASILE SCURTU
208
Unde șțde Dumnezău.
Da nu te poț apropt'ere,
De zvonu albd'inilor,
De tunetu toacilor,
De cîntu clopotilor ».
Batarci — Același.
211
Colo gios în grădiniță,
Șțde o d’albă coconiță.
Coconita pi ce șțde ?
Pe scaon de gazomnir.
Da lucrutu ce-s lucrează?
} >
De cu sară pînă ’n zori,
Tăt alțge pintre flori,
Să-ș facă o cununiță,
împletită ’n patru iță,
Să o ducă la litie,
La litie, la itros
Pruncului celui frumos.
Batarci—Același.
212
— « Domn bun, ce te-ai bucurat ?
Mare masă-ai încărcat.
Șî în sus șî mai în gios,
Așț mîndru șî frumos.
Cu măsoaie de mătasă,
Făcută de ’mpărătiasă.
Sus pe masă-i vas cu d'in
Lîngă iei păharu-i plin.
Pe masă-s colaci de grîu.
Domn bun, ce te-ai bucurat
Pentru cine te-ai gătat ?
Doar ai h'in de botezat
Sau fecior de cununat ? ».
— « Nici aceia nu-i să h'ie,
Că-i o altă bucurie:
lo-l aștept pe Dumnezău,
Dumnezău sî soțul său.
lo-i aștept cu masa plină
Să nu-m dăie nicio d'ină.
Batarci — Același,
TRADIȚII
213
Am auzît că o fost oarecare Pintia Vitiazu. Ala o spart festunguri.
O avut tun de lemn și cu acela o putut pustii o cetate. Așa o făcut la Craia
șî la Hust. Nu l-o putut nime să-1 omoare. Iei o avut o curvă. Ș’apăi curva
acția l-au ispitit pe iei, că ’n ce cauză nu pot pi iei să-1 omoară, că ’n iei
n’au prins glonț. Iei o spus că nu-1 pot pt'țrde cu alta, numa cu grîu di
la litie șî cu cuie din potcoava cizmii. Ș’apoi, după aceia, l-au omorît pe
iei, l-au împușcat cu acela meșteșîg. Iei au zîs, cîn l-o ’mpușcat:
Curva ț-a mînca capu,
Dac’ai h'i tare ca h'eru !
Atunci s’o aflat celuit ce o scos curva din iei.
Valea-Sacă -— Văsîi Doroș, 77.
2O9	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	87
214
Uri^șî pășș dint’on dial în altu. O fată de urițș o aflat oamin cu plug
cu boi arîn șî i-o luat în poală șî s’o dus cu ii acasă șî o zîs:
— Germuțî aieștia tăt zgârie pămîntu 1
Părinți o zîs să-i ducă înapoi, di unde i-o adus, că aieștia îs oamiri,
trăiesc cu munca lor. Șî i-o dus înapoi.
Batarci — Toader Toma, 69.
215
O fost unu Indrei Sabadîș din Buștina ori Sălbădîș din Maramureș,
o vinit aici în Bîșcău. Trăiește] amu o nepoată a lui, Honza Mărică.
Bocicău — Anuță Buhai, 63.
216
O fost oarecîn în căsuri, în nemniș — s’o t'emat — ș’apăi .de acolo
cîn s’o slobozit domnasca, în patruză’ șî opt, căsurile de acolo le-o mutat
oamini, că o luat ogrăzile di la oamin. Li-o luat Gudțnii, că o zîs că-i
hotaru lor pe acolo. înt’o und'ură on om bătrîn o stat în gerunchi ș’o
zîs că iei mai de cît să-ș Ițse pămîntu, mai în cap să moară. L-o chemat
Filip. O avut on ficior, da amu-i în America. Oar’ce nepot di la o fată
are ’n sat.
.	Bocicău — Văsîi Păleșnic, 59.
217
Am auzît că altu o vinit di la Maramureș, altu di la Rumânia, di acolo
din Răgatu cătă Rusîia. Ala o vinit mai întîi aicea, Țola, o îmbiat calare,
o făcut o roată călare, o zîs:
— Aicea cine a vini să s’alepăduiască, i-oi da pămînt să lucre, să-ș
facă șî iei casă ș’apăi să-ș curățască, să puie agonisîie, să aibă ce să mînce.
O vinit cela din colo, cela din coace șî s’o așăzat aici. Cîn o fost la capătu
vremni, s’o aflat mai mari, care o zîs că trabă să plătiască, că dacă nu plă-
tesc, îi țîpă. O pus dare, că dare o putut să puie. Da oamini o fost cam
săraci șî li-o țîpat cîte o sută de zîle să-i lucre lui pintru ce o șăzut în casă.
Oamini ce să facă ? S’o tilipăduit pe locu acela, unde li-o arătat acela,
ș’o curățit pădure, ș’o făcut casă, ș’o prins de gazde nouă șî gata.
Gherța-Mare —- Ion Coțaii, 64.
88
VASILE SCURTU
210
. 218
Ungurii s’o telepăduit mai dincoace de cîn o fost Rumîni tilipăduiț
aici. Rumînii o fost tilipăduiț aici mai întîi. Așa o agiuns Ungurii, s’o prins
ș’o găzduit șî ii de a lor treabă. Iei o avut corman de a lor ș’apăi Ungurii
o supus șî pe Rumîn. Numa că ițste apăi aceia zîcală că o fost împărat
Koșut, iei i-o fost miîilă de oamin, că muncț la cialalț fără nici o nimnică.
Ș’apăi s’au socotit iei așa, o zîs:
— Dacă aț vr^ tăț, avem nește oamin închiș în robd'ie, ieu m’aș ruga,
că dacă vi-ț subscrie șî Dumniavoastă, tăț să-i năpustim de acolo, di
ce să stție închiș, să nu lucre lucru.
Iei s’au socotit tăț, o zîs:
— Bun lucru-i aiesta, di ce să-i țîrem acolo, margă șî muncească
ș’aceia!	,
Cîn s’au subscris iei, iei o dat în toată țara lui ș’o zîs:
—• Să mereț tăț acasă, tăț aveț să lucraț pintru voi, pe moșîia voastă
șî-i a voastă moșîia, nu să-i lucri la altu, pince șăz în casa ta !
Ii o fost tare bucuroș atunci. Koșut o zîs robd'i nu pe aci din temniță,
numai pe aceia care i-o mîrat de acasă la lucru on șpan. Șî așa o scăpat
oamini din robd'ie șî iei s’o dus din țară, s’o temut că s’or răscula pi iei
ș’apăi ce-a face ? Mai - bine s’o dus.
Gherța-Mare — Același.
219
Pintia Viteazu ș’o făcut tun de carpîn de lemn, o sfredelit on carpîn
mare, l-o ’mplut cu buhalău de acela, ș’apăi l-o împlut de h'eră, ș’apăi
acolo la Săpînța ieste o pt'atră, acolo l-o pus pe pt'atra acția. De acolo
o ochit drept la Hust, la cetatia ac^ia șî u-o zdrobd'it, tătă s’o dus pe olaltă.
Ș’acuma sunt acolo păreți aceia, s’o urnit pă olaltă acolo. Iei n’o avut cu
alțî de lucru, numa n’o vrut să sie acolo domni, cu aciia o avut de lucru
iei. Iei o fost supărat pi ii.
Gherța-Mare — Același.
220
Tătarii o d'init di pe lume să-i omoare pe oamin. Iera de o lăture
om șî de una câne, șî obrazu iera cum ar h'i om șî pi di una câne. O fost
pădure diasă, da nu așa cum îi amu, ș’apăi o tăi^t copacii oamini, numa
o liacă să țîie, apăi tăt care a da în cela, să se ’mburd'e.
Tătarii o ’ntrat în pădure după oamin a-i cota pe acolo. Omu tăt o
stat lîngă copaci șî dacă s’o hăt băgat în pădure Tătarii, apăi o agiutat
oamini copacii să se ’mburd'e pi ii să-i omoară.
Zii	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMANEASCĂ	89
Ș’apăi noa ! i-o omorît acolo, n’o putut iesî, i-o prin[s] Ișmnile. O rămas
așa oaricare, o luat la fugă, i-o părut bine că rămîne. Oamini care o fugit
de Tătari o vîndut tăt ce o avut șî o pus bani în oală cîrciovască și ’n căl-
dare. I-o astupat în pămînt. O gînit că de-or înturna, să-i tragă ’napoi,
să aibă ban.
Care o fugit, n’o mai d'init, că s’o spăriet că i-a mînca șî i-or omorî
Tătarii. De aciia bani ard în pămînt și îmblă oamini după ii. Da dacă
trec șăpte an, ițste gazdă la ii, i dracu !	.
Gherța-Mare — lacob Zgărduș, 70.
221
Cîț Tătari o rămas dupăce o murit mulț în pădure, o d'init în sat șî
o d'init la o boreasă care iera în sat cu ficioru ii .
Ș’apăi o zîs mă-sa cîtă ficior:
— Noa, mă, da ce-i fa[ce], c’o mai rămas Tătari șî n-or omorî pe noi.
Du-te șî bate on par în pămînt, de aieștia de claie, ș’apăi pune gunoi pînă
a h'i hăt sus, cum ai fa[ce] claie de gunoi.
Ș’apăi o pus așa, cum o zîs mă-sa ș’o legat cu drot două coasă pe lemn:
una ii șî una ficiorului, acolo pe claia de gunoi. Ș’apăi o ieșît doi Tătari
de aceia. Boreasa aceia șî cu ficioru o fost pe claia cț de gunoi. Ș’apăi la
ciia, la Tătari, li-o părut bine:
— Nu-i bai, că avem aicia doi șî noi sîm doi.
Ș’o lipt'it șî femeia șî ficioru spt'inarea de par șî amîndoi o măhăit
cu coasa. Docale agiunge pe unu, ala o șî rămas gios, o murit, că i-o tăițt
capu cu coasa. O rămas ciela unu: ala încă nu vr^ a să duce. Atîta îmblă,
pînă ce îl agiunge șî pe ala șî pt'ică șî ala. .
Amu alțî nu d'in, că bag sama nu-s. Dac’o pt'icat amîndoi, o coborît
di pe claie, dacă i-o omorît pi ii docale.
Gherța-Mare — Același.
222
O fost patru fraț de căpcîn, de Tătari, ș’o dus cu ii o fată de rumîn,
c’o gîriit c’a h'i a lor, s’o ’ngrășe, s’o mînînce. O dus-o la mama lor acolo.
Mă-sa o zîs:	■
■—■ Noa, bine, om crești-o șî i-om da să mînînce sîmburi de nucă,
să să ’ngrașe.
Dupăce s’o ’ngrășat ș’o fost frumoasă fata, iei s’o dus în pădure ș’o
zîs cătă mă-sa să le facă de cină ori de-amnazăz. Mă-sa o făcut focu ’n
cuptiori, bun, ș’apăi după aceia o zîs:
— Ciuce, fată pe lopată !
90	VASILE SCURTU	313
Fata o zîs:
— Ciuce, babă șî-mn arată 1 Șî baba o șăzut pe lopată. Fata o șî făcut:
vu ! cîn o fost mai bun focu acolo ’n cuptiori șî o băgat acolo ș’o astupat
pe babă șî o făcut de cină șî de amnaz. După ce o d'init iei la cină ș’o ’ntrebat
pe fată că ce-i:
— Făcutu-n-o mama de cină?
Iț o zîs:
— Da.
Șî le-o dat de o cinat carna de babă. Cel mai mnic o zîs că-m amni-
noasă a carne din mamă, că-i dulce. Ș’apăi fata o rămas, n’o mîncat. Șî
s’au dus la tri zîle fata în drumu ii, că floarea galbînă o fost acolo ’n poartă
șî floarea a zîs:
—■ Amu s’o dus fata.
O ’nturnat înapoi că s’o dus fata, o cotat-o, da n’o aflat-o. O fost niște
oamin acolo pingă pod șî i-o ’ntrebat, da ii o zîs că n’o văzut fata. Șî s’o
dus fata acasă la mă-sa.
.	Gherța-Mare — Mărică Coțan, 51.
223
Mai ’nainte o fost așa, că s’o dus acolo undi bătț Pinte Viteazu. Șî
s’o dus fărină sî brînză sî on tonut de d'in, să-s facă tocană. Ciia cotune
tăt pușca în căldare pe foc. Pinte o zîs:
— Siț bun, nu-m stiopiriț în c.ăldare !
Ii o tăt pușcat șî tăt sărț apa. Dac’o h'ert căldarea, o pus acolo fărină,
ș’o frecat bine ș’o pus brînza pe tocană, apăi o mîncat ș’o băut d'inu tăt.
Ș’o luat apăi goronașu Pinte ș’o dat după ii cu iei. O șpț[?]cîte paste tri
dădț docăle, tăt așa o fugit după ii ș’o spart bătaia mindiar, nu s’o putut bate.
Gherța-Mare — Aceeași.
224
Pintea o țînut gura căscată să-l puște ș’o zîs:
— Daț să margă, că nu mă tem!
Acia cu bătaia o pușcat în gură la iei. Pintia o luat glonțu din gură
și l-o aruncat după ii. Lui nu i-o fost nemnică. N’o prins glonțu șî nici
on fțli de armă.
Gherța-Mică — Ion Ignat, 77.
225
în vremea bătrînă o fost bgirăii de patruzăci de zloț. După ac^e o pus
teminbgirău lîngă iei. După acțe o pus giuraț. O avut cîte on zlot. După
acțe o pus ardobgirău, o avut cinci zloț, o pus patru gornici: o avut cîte
213	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	91
on zlot unu. După acșe boctărie o mărs pe tizăd'ii, patru tizăd'ii, opt
boctări pe noapte. După acșe o dat ș’o vîndut răgălie aciia, o fost bani
a satului. S’o vîndut moara pe arîndă, aciia o fost bani a satului. Apăi
s’o vîndut pădure. Amu astăz nu dă nime nemriică, nu sîmță omu bir-
tocoșu de acasă.
Gherța-Mică — Același.
226
Io am auzît di la moașî-mna așa, o auzît șî iț din bătrîn mai departe,
că di aici s’o ’ndemnat satu. O fost aici turme de porci, sălășîme de
marhă, de d'ite ș’apăi s’o făcut căș,’ s’o numit aci oamini.
Burăștii o fost mai întâia.
După aciia o rămas vo șăsă gazde care o scăpat de domnie oarecum.
Iei o fost domn ș’apăi cialalț, care o vinit, o trăbuit să plătias.că cîte tri
sute de zîle pe an după o pustă. Din zî în zî s’o schimbat, s’o adeverit c’apăi
s’o nimnicit domnasca, s’o descumpărat D'erța-Mnică di la domnime.
O fost pămînturile din domnime cum îs amu on stat. Apăi oamini s’o
descumpărat șî tăt omu o fost stăpîn pe pămîntu lui de acoalea ’ncolo.
Mai la urmă o descumpărat pădurile comuni, care o fost tăt a domnilor.
Gherța-Mică, — Gheorghe Coste, 67.
227
Ca mine nu mai ieste om în D'erța-Mnică, de-a trăire cu ominie.
Sînt sî de a furare.
Gherța-Mică,—Același.
228
Cîn ț’a spune c’a mț[rge], a mț[rge], cîn[d] n’a mț, n’a mț.
Gherța-Mică — Același.
229
Ciobre o fost on pribag din Batarci șî nu s’o dat prins la panduri să-l
ducă în cătane. O ’mblat ș’o trăit în păduri cu ce ș’o putut cîștiga. O pușcat
după bgirău, din Cetăți pînă cîtă moara di la pod, da nu l-o nimerit.
L-o luat la haită pandurii șî l-o pușcat. O pt'icat untura din iei cîn l-o
pușcat, cît on copt'il de atunci născut. O fost bine țînut! Iei atunci s’o
dus pînă la Pt'icioru Măgurii șî acolo o năpustit curaua cu bani șî baltagu
șî arma, între pt'etrii.
Șî pt'etrile îs crepate, de ce mai pt'ică nu mai i^să afară.
Batarci — Toader Toma, 68.
92’	Vasile scurtu :	214
230
Tincu o fost di la Maramureș, din Șugatag, o fost on pribag. Doamne,
’nalt om o putut h'i, șî mult o fost!
Tomeștii îs din Berbești, di la Maramureș.
J	Batarci — Același.
231
Am auzît că o fost Pintea Viteazu șî o spart cetatia la Hust și la Megieș.
O spart-o cu adieu de fag, l-o împlut de h\ră șî o dat cu iei în cetate șî
uo spart tătă. Am auzît șî de Gruia. Da Gruia nu s’o adunat cu Pintea
șohan.
Gherța-Mică —- Tămaș Ștrangu, 78.
232
Tata tatii, Ștrangu Mnihai cel Mare, o fost voivod, iei o scos D'erța-
Mnică di la grofi, c’o fost a grofului. Iei scotț pe iobagi să lucre la domni.
Am plătit descumpărat. Două părechi de boi o vîndut tata ș’am scos
hotaru afară cu ban, di la domn. Atunci o zîs Oșvar, fișcarășu din Seleuș:
— Așteptat, c’a d'ini vremea că v’or strînge, v’or face fum de cocțn
de mălai șî v’or țînț la ocnă șî v’or căzni, de nu-ț da ban !
Apăi Ițgea l-o spînzurat, di. ce o spus la nip afară, că n’o fost slobod
să spuie. Apăi o perit domiiescu, n’o slujit mai mult. Altu o avut șăpte-
zăci de zîle, altu o avut o sutăcincizăci și o sutătrizăci; după cît o fost de
mare bd'irtocu. Pămîntu o fost a nost șî l-am plătit cu ban.
O fost on bogat aici, l-o chemat Nicorici Tămaș. Prunci n’o avut pe
nime, numa bogat o fost tare mare. O avut zăce coșuri de mălai, grîu, ban.
N’o fost săsă oamin în D'erta-Mnică să nu-i h'ie dători. Di la iei o luat
tăt omu pe contrat ban să plătiască în două rate descumpăratu. Iei tăt o
dat ban șî notarășu o făcut contratu. Apăi s’o plătit oamini. O t'ție de
pămînt din Mălanca o rămas neplătită. în doi ani o plătit oamini șî s’o
’ntăbulat. O d'init ingileru tîrzîu, o făcut napă, teleciu șî di pe acela să
lucră și az.	.
Gherța-Mică — Același.
233
Apăi așa s’o făcut satu: unu o d'init di la Săpînța, unu di la Baia-Mare.
Sboh^ni-s din Săpînța, Budeni din Budești din Maramureș, Hăndrțni-s
din Homorod. Burăștii o d'init întîi.
Gherța-Mică — Același.
215	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	93'
234
Așa am priceput cumcă Doroșăni să cie vinită din Dorog, apăi Sî-
meștii o vinit di la Sîrma, Săbădîșăni o vinit di la Salbadîș. La Poci o
avut Dorog^ni aceia denumit on clopot, acela nu-1. trage pînă cîn iei vin^
la mănăstire. Mulț tare iera. Vin^u mulț cu trîmbd'iț șî cu fluiere. I-am
văzut. Iera îmbrăcaț ungurește, da vorba iera rumînască și cînta rumî-
ri^ște. De atunci îs cam trizăci și opt—patruzăci de ai. Popa făcș slujba
rumînțște. Am văzut numa popt'i rumînțști șî rusăști. Nu îmbla alte
natiun, numa Rumîn sî Rus.	,
Valea-Sacă —- Ion Molnar, 64.
235
Mai de mult n’o îmbiat oamini cu listă pin sat. Numa notarășu o știut
scrie. Cialalț n’o știut scrie, numa cu cuțîtu o tăițt pe botă. Tăt omu,
hțliu omului unde o fost, îl avț pe on răvaș. Mai mare scriitori pe bote
o fost lonu Mnihăițsii Cionca șî Cionca Văsîi lui Văsîi. Știțu bine mțfrge]
pe hțliuri. Pe nouă îl făce V, pe zăce : X.
Valea-Sacă — Văsîi Doroș, 77.
236
Pămîntile șî pădurile o fost a boierilor, a baronilor. O fost on baron
în Seleuș șî unu în Cepe șî în Ardău unu. Cine o vrut să aibă pămînt pentru
on birtoc întreg, o slujit o sută patru zîle într’on an, o trăbuit să lucre
la baron. Apăi li-o lucrat, dacă nu l-o țîpat di pe birtoc het șî l-o dat afară,
l-o dat altuia. Ș’apăi încă cîtă ce o lucrat, o trăbuit să dăie doi saci noi
în tăt anu șî două chilograme unt de vacă. O țînut multă vrșme domnasca,
pînă o d'init on domn, o mărs acolo la lucrători, călăreț, șî li-o spus on
cuvînt:
— M^reț oamin bun acasă șî de astăz înainte să nu lucraț la domn,
îi slobodă, m^reț la birtoc !
Mulț oamin o zî ori două n’o mărs a lucra șî i-o dat afară di pe birtoc.
Șî altu o mărs ș’o lucrat două ori tri zîle șî o fost sloboda acțe șî acela o
rămas pe birtoc șî-i rămas și astăz.
Valea-Sacă — Același.
237
Caloda, iera tri stîlpi băgaț în pămînt, cam di la brîu în gios. Nu iera
dișluiț. Iera apăi două scînduri cioplite tare frumos, de goron. Diptacț
iera dișluită, că scîndura de sus iera îmblătoare, ca giugu. Cine să ’m-
94	VASILE SCURTU	216
pingș în beserică, ori să bătț, îl băga acolo. Aceia iera gloaba. Omu iera
cu mînurile șî cu grumazi acolo șî nu putț mișca. îl țînț acolo on cias-
două, o[ri] șî o giumătate de zî, cum iera păcatu. Popa șî curatoru îl pe-
depsă, legiuitorii besericești.
Caloda iera în fața besericii, d'iptacțe ca să-1 vadă tăț oamini, dumi-
necă sau în sărbători, cîn iera mai mulț oamih.
Batarci — lacob Ciote, 76.
238
Ciforeștii o vinit din Berbești. Mîndreț^ni șî Ciot^ni îs de aici. Chi-
șăni îs din Mediaș. Mai vechi îi Comlăușa ș’apăi Bătarciu.
Batarci — Același.
239
Măștihoiu mamii, Chiș Ion, o fost cantor șî învățător. ‘ în școală n’o
fost pomană de ircă. Numa iera două tăblii mari scrisă: a, be, țe, pe scîn-
dură de brad, iera măzăluite cu alb șî slovile n^gre. N’o fost pomană de
scris, numa să cetiț. Iera numa cîte cinci prunci. Ce învățam ? A he trînti
șî a he bate. învățătoru ala vinș, zîcț:
— Noa, mă, nu faceț larmă! Atîta iera. Șî iera cam bețîv. Iera cîte
cinci pînă ’n șăsă prunci la școală. Școala iera într’o casă cu paie, avț on
horn mare, cotam acolo în sus. Zîc^ că-i dracu, acolo !
Oamini o fost tare bogaț. Iera șî credincioș. Nu plătț dare nemnic.
îmbla on giurat cu on răvaș însămnat pe botă șî zîcț:
. — Noa, măi Văsîi, aici iești dători porțîie douăzăcișîcinci de grițari.
Notarășu îmbla zdrențos, că ce fșli de scrisori trăbuiț!
Pămîntu iera a baronului Păreri, din Seleuș. Sabadîșî nu lucra la domn.
Ciia care lucra la domn, iera urbaris. Urbarisî iera mai mult.
Asta o țînut pînă în patruză’șî opt. Coșut Laioș s’o făcut împărat o
giumăta[te] de an, ori doară on an ș’apăi iei o stricat puterea domnască.
Mai mult n’o fost domnască. Oarce împărat Ferdinand, n’o stat numa
tri ai șî Coșut s’o făcut împărat, că o odătuit nipu.
Batarci — Același.
240
Moșu mheu n’o trăit mult, da o țînut iosaguri multe. Porcii nu li-o
dat de mîncat, i-o lăsat pin pădure șî vin^ acasă după o lună. Avș cotș-
țăle în uliță cu ușîle. Ii vinș acasă, că știș că acolo îi stăpînu lor. Merț
cu săcur^ acolo șî-i lovș ’n cap, cîte tri-patru, că avț de unde, iera cîte
cincizăci de porci. Porcii cei bătrîn îi aducț pi h'i tineri, îi știș de gazde,
în pădure mergș la jîr șî la gorohiță.
217	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	95
Cu nouăzăci șî tri de zîle să țînț on telec de douăzăci șî șăsă de holde
pe an.
On urbariș care nu lucra nouăzăci șî tri de zîle, dădț trizăci de mnșrță
de cucuruz, on sac nou, o ițîie de unt, acar o avut, acar n’o avut vacă.
Aițștia le dădș la voivod, care vin^ din Seleuș, di la baron. Ce da omu
să chema dișmă.
Oi, capre, brînză bugătă iera, nu trăbuiț a plăti pășune!
Batarci — Același.
241
Ugocen sîntem pînă ’n D'erța-Mnică, că Oșăni-s acolo în sus, la
Negrești, la Călihești. Cîn ieram ieu bgirău, s’o țînut de Ugocia asta patru-
zăci șî patru de sate.
Nici fișpan n’am avut, h-am țînut de Bereg varmegie. Rumîni iera
în D'erta-Mdică, D'erta-Mare, Turt, Bătarciu, Comlăusa, Valea-Sacă,
Bîșcău —■ șî Tarna amestecaț. Amestecat, grăițu șî rumînțște șî rusăște
în Higă, Tarna-Mnică, Dumbrava, Hoarca șî Mocira- Unguri n’o fost
mulț în Ugocia. Rușii o fost mestecaț cu Ungurii, Rumîni tistaș o fost •
mulț în Porumbești și Cedreag, da ș’o lăsat limba ș’o ’nvățat rusăște șî
ungurește.
Jidovi iera vo cinci-șăsă familii, da iera rumîneț, nu îmbla ii după
multe, nu țîhș sîmbăta așa tare. O vinit aicia unu cu numile Laibiș. Ala
i-o făcut să nu vorbască cu nime sîmbăta șî să o țîie. Acela o fost șî bgirău
-aici. Și ’n Comlăușa o fost jîd primari supt Unguri.
Di la Maramureș o vinit mulț jîz.
Batarci — Același.
242
O fost lume bună mai de mult! Din Valea-Sacă, ciurda bș în Tisă,
nu iera graniță, nici ciurdă n’avțm în sat. Mai de mult, o fost slobodă
lumț, nu ca șî amu ! Mai de mult, iera plug de lemn, numa h'eru o fost '
de h'er. Cota oamini în pădure două lemne strîmbe șî li-o pus pe h'er.
Șî ghezășu cîn s’o făcut pe aici știu.
Spunț o cătună, că iera numa o cătună din sat, șî pe ala îl prind ce
nu iera de samă, iera bd'ităngos, nu mai vidț satu doisprăz^ce ah.
Cînd s’o făcut Valea-Sacă, n’o fost numa șăsă casă. Noi am șăzut sub
on dîmbcc, pe dîmboc zîcț c’o fost pădure atîta de mare, că put^i omorî
om cu iț. O fost foamete mare, mînca mălai, bătț în pt'iuă șî-1 mînca cu
coceni cu tătu, din scoarță de teiu pt'ită mînca. Oamini murț pe pămînt
de foame, să bugezț primăvara, să îmfla șî murț.
Bocicău — Ilușcă Doroș, 80.
96
VASILE SCURTU
2l8
243 ,
Să strîngi oamini, merț în procesune. Iera on cantor, ala conducț.
îș lua oamiiii dăsagii în spt'inare șî-ș punț pt'ită pe o săptămînă. Apăi
merț. în două zîle tăt merț într’una, numa noaptia hodinț cîte o liacă.
Apăi în cț a tria zî de sară, sosț, așa formă cam la patru. Sosț la mănă-
stire, la Poci. Amu-i acolo Ungaria. Mănăstirea îi aproape de N'ir-Bator.
într’ala sat merțm, din iei mer^m apăi acolo la mănăstire. Apăi stătțm
o zî, apăi cum îi mîn iera Sfîntă Mărie-Mare. Acolo îmblam pi lîngă mă-
năstire cîntînd, zî-noapte, tăt una. Atîta lume iera, că să fuituiț oamini.
Nu iera zî să nu scoată din mănăstire on mort. Slujba să făc^ în ungurește
șî rumînește șî rusăște.
Doamne ! nu poț vidț atîta lume într’on loc cîtă iera acolo ! Iera șî
mai [de] departe oamin ca noi. Stăt^m acolo pînă să găta tăt acolo, apăi
vințm cîtă casă. Pe cîn iera săptămînă, sosțm acasă. Oamini s’afla obosîț,
greu vinț, din iei, tare.	.
Bocicău — Anuță Mălancă, 5 3 .
244
O fost mai mari gazde odată, amu aceia o pt'icat săraci. De mult iera
gazde mari, amu o sărăcit, nu bd'iruiesc a plăti porțîia. Nu-i imaș, nu
ițsă iosagu în imaș.
Bocicău — Floare Stanciu, 60.
245
Spunț mama:
— Umbla oamini la Coștiui. O fost oarce om în Valea-Sacă. Șădț
pruncii în car, să căra, cum îs pruncii. Ala om îi aduc^ pînă în Valea-
Sacă di la Coștiui. Nu-1 punț gios în vțci. O adus odată doi prunci din
Pătrova. O rămas în Valea-Sacă. Vi nț on prunc la noi acasă șî zîcț și plîngi:
— Zbd'ară mama după mine
Are mama păcurime,
Are mama o cucoană ! ’
Copt'ii din sat s’o bătut șî pi iei l-o spînzurat în pădure cu capu ’n
gios, ș’o murit. O fost prunc de rumîn din Maramureș, de oamin bogaț.
Cel a doilea o rămas în Tarna șî din iei să trag Petrovțni, că coconu
o fost din Pătrova. O fost cocon hodin.
Bocicău — Ilușcă Doroș, 80.
219	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	97
246
Mai de mult o fost oamin bogaț, da iera mai puțin șî pămîntu o fost
mai bun și mai rodț. Atunci ni nu trăbuiț atîta a plăti, cum plătesc acuma,
plătț odată într’on an șî cu atîta rămîhț. Plăt^ la anu-nou. Avț șî oi, da
nu multe: trizăci, patruzăci, cincizăci, da av^ mai multe de aițstia mari
cu coarne. Cai n’o fost aici pînă cîn o adus popa bătrînu, Bud Cornel,
di la Botiza în Maramureș. Vacile șî boii îi vindț la Tisa-Uilac șî la Seleuș,
pe acolo iera tîrgurile alea șî la Sîghet, în Maramureș.
Bocicău — Aceeași.
247
Pintea o fost oarce om tare harnic. Zîcț oamini:
— Măi, am văzut cizma Pintii, încapt'i în iț 1	.
O fost mare viteaz. O fost aici cetate, o pușcat cu adieu de lemn.
Din dîmbu iesta din Hămnieț o pușcat, la Hust șî la Seleuș șî la Batarci,
cetătîle. Cetatia asta din Batarci o fost a lu Tamas.
[Pintea] s’o țînut pi la Baia-Mare. Zîcț că să să h'ie țînut cu ceva fe-
meie șî i-o spus la acția că pi iei îl pot împușca cu grîu di la litie șî cu cuie
de potcoave de mînz de on an. Femeia o spus. L-o vîndut la domn, că
iei îi cam bîzăiț pe domn.
Batarci — lacob Ciote, 76.
248
Cîn o vinit Tătarăle, oamini o prins ș’o fugit șî s’o acuns care pi Unde
o putut. S’o ascuns oamini și ’n beserici. S’o ascuns în beserica din Dum-
brava șî au tăi^t după oamin, în ușă, Tătarăle. Au vinit ceva Armaiî, ceva
oaste care i-o fugărit șî omorît-o din iei.	•
Valea-Sacă — Ion Molnar, 64.
. POVEȘTI, LEGENDE, SNOAVE
249
POPA Șî ÎMPĂRATU
O fost odată on popă șî popa tare o fost voios că iei o avut de tătț cțlea,
destule: coconi sînătoșî, femeie frumoasă. Șî să preumbla pin vor cu pipa ’n
gură, rîzîn.
Odată s’o ’ntîmplat că o vinit pe drum chiar împăratu cu trăsura.
Zîce cîtă popă:
98	VASILE SCURTU	220
— Ce iești așa voios, părinte ?
— Cum să nu h'iu voios — zîce —, că am de tăte destule: femeie
frumoasă cocon sînătoș șî avțre !
— Noa, atunci, ni — zîce împăratu cîtă iei ■—■, dacă iești așa voios,
să vii la mine să-ț pun tri întrebări.
Atunci popa, iei n’o fost cunoscută că cu cine vorbește, șî i-o spus:
«lo-s împăratu 1 ».
S’o năcăjit popa tare, o îmbiat pin vor plîngîn. îl întreabă preutiasa:
— Ce plîngi, părinte ?
— Cum să nu plîng, că uite m’o chemat împăratu să-i răspund la tri
întrebări șî nu știu ce or h'i acelea !
De acelea o auzît on pr^tin de-a lui, cu care popa o ’mblat în școală
cîn o fost ii tineri. Acela ș’o gătat șî iei școlile, da n’o răușît să h'ie șî
iei popă. Șî o auzît că popa trabă să margă la împăratu la tri întrebări.
O zîs cîtă popa:
— Lasă-mă, zîce, să mă duc ieu în locu tău, că ieu, de m’a omorî,
tăt oile le păzăsc, ori șa, ori șa !
— Du-te, zîce popa,- numa de nu ti-a cunoaște!
— Nu m’a cunoaște, că mn-i da haihile tale șî m’oi îmbrăca în haine
de popă.
S’o ’mbrăcat păcurariu în haihile popii șî s’o dus la ’mpărat. împăratu
nu l-o cunoscut. L-o ’ntrebat:
—• Da, vihit-ai, părinte, la ’ntrebări ?
— Vinit, o răspuns păcurariu.
— Noa, să-m spui — zîce — întrebarea întâia:
Că unde-i mhijlocu pămîntului ?
Păcurariu s’o dus în mhijlocu vorului la ’mpărat șî o stat:
— Noa, zîce, ’nălțate împărate, aici îi mhijlocu pămîntului, șî dacă
nu mă crez, hai șî măsură de aici în tăte lăturile cu pașu, să vez nu-i aici
mhijlocu pămîntului!
O văzut împăratu că l-o cîștigat, că-i drept. Al doilș întrebare. S’o
’mbrăcat împăratu în haine împărătești ș’o ieșît afară la iei șî l-o ’ntrebat:
— Cît plătesc ieu acuma dacă-s îmbrăcat în haine împărătești ?
Da păcurariu o zîs:
— D’apăi cît să plătești, înălțate împărate, căci Domnul nostru Isus
Hristos o fost împăratu ’mpărațîlor șî s’o vîndut cu trizăci de arginț! Da
dumhata nu plătești numa doauăzăci șî noauă!
Noa, cu asta încă l-o cîștigat păcurariu.
La a treilea întrebare s’o urcat împăratu pe tron cu o sabd'ie pingă
sîhe, tăt încins cum să cade. Atunci zîce cîtă păcurari:
— Spuhe-m — zîce — ce lucrează Dumnezău ?
— Ț’oi spune, numa să-m dai haihile tale mhie șî ieu țî le dau pe a mțle.
221	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	99
Atunci împăratu o țîpat hainile gios șî popa li-o țîpat pe a lui și s’o
’mbrăcat popa ’ntra ’mpăratului și ’mpăratu ’ntra popii. Ș’atunci popa
s’o urcat pe tron. Atunci zîce cătră împărat:
— Vez, ce lucrează Dumnezău ? Că pe unu-1 suie șî pe unu-1 coboară;
ieu am fost popă șî amu-s împărat, tu ai fost împărat și amu iești popă!
Șî o scos sabd'ia șî o zîs:
— Vez, ce lucrează Dumnezău ? Vrei să-ț tai capu ori nu vrei ?
Atunci o zîs împăratu:
— Lasă-mă ’n pace că nu-ț mai fac nimic, du-te acasă șî tăt horește]!
Bocicău — Vasile Paleșnic, 53.
250
CENUȘOSU
O fost odată on om șî o avut tri feciori; unu o fost tare prostolan, acela
tot în vatra focului o șăzut și ’n cenușă. Iei nu mînca altceva numa bob
șî șîde în cenușă cu o bondă pe sine.
Odată o zîs ta[tă]-so cîtă iei:
— Amu ieu oi muri, da voi viniț la mormîntu mneu în tri nopț una
după alta: întîia noapte cel mai bătrîn, al doilea cel din mnijlocie, al
treilea cel din cenușă, Cenusosu.
Tată-so o șî murit șî l-o ’ngropat.
în noaptia întîie o fost rîndu să margă cel mai bătrîn șî nu s’o dus șî
o zîs cîtă cel din cenușă:
— Du-te în locu mneu la noapte la mormîntu tatii, că ț-oi plăti o
mnțrță de bob. Noa, cel din cenușă s’o dus.
O strigat ta[tă]-so din mormînt:
— Tu iești, fecioru mneu cel mai bătrîn ?
N’o răspuns nimnic.
— Tu iești cel din mnijloc ?
Nici atunci n’o răspuns.
— Tu iești cel din cenușă?
Atunci o zîs:
— lo-s !	.
O ieșît ta[tă]-so afară șî i-o dat on cântar de argint.
— Aiesta te du șî-1 pune — zîce ta[tă]-so — după casă sub șăranțu
căsî la mnijloc !
S’o dus șî l-o pus ș’o d'init înapoi.
— Când îi avț lipsă di iei — zîce — îl scoate de acolo șî-l scutură
odată șî ț’a d'irii on cal cu păr de argint șî-i av^ haine de argint șî cum îi
vrț așa ti-a duce.
15 Anuarul Arhivei de Folklor VI
IOO
VASILE SCURTU
222
Diminața o vinit acasă di la mormînt. Frați lui o ghindit că pi iei vrț
să-1 omoare ta[tă]-so acolo.
—■ Uite — zice ■— că Cenusosu nost vine acasă sî nu i-o făcut nime
> - >
nemnică.
Acuma a doua sară trabă să margă cel din mriijlocie. Atunci cel din
mnijlocie vorbește iară cu Cenusosu ca să margă șî pentru i$l a doua sară.
— Mă duc —zîce —• mă duc de mn-i da doauă mnerță de bob.
I-o dat șî s’o dus. S’o culcat pe mormîntu tătîne-so iarăș, ca șî noaptia
cealaltă. Atunci ta[tă]-so o strigat din mormînt:
— Tu iești, feciorul mneu cel din mnijloc ?
N’au răspuns nimnic.
— Tu iești cel din cenușă?
— lo-s, zîce.
O ieșît ta[tă]-so la iei afară șî i-o dat on cântar de aur.
— Du-te șî-1 pune șî pe aiesta lîngă celalalt, cînd îi av^ lipsă 1-i scu-
tura, ț-a d'ini on cal cu păr de aur și cu haine toate 1-i avț de îmbrăcat
de aur.
S’o dus șî l-o pus la celalalt șî s’o ’ntors înapoi la mormînt. Diminața,
cînd o mărs acasă di la mormînt, o zîs frațî cei doi:
— Uite, Cenușosu nost vine iarăș acasă!
Ii n’o avut bai după iei, să se prăpădiască pe acolo.
Acuma a tria sară o fost rîndu a Cenușosului să margă la mormînt.
Ș’o împlut pline jăburile di la bondă de bob șî s’o dus la mormînt. Tot
o gronțăit acolo la mormînt pînă o auzît odată că-1 strigă ta[tă]-so:
— Tu iești, feciorul mneu cel mai tînăr ?
— lo-s ! zîce.	.
Atunci o ieșît ta[tă]-so la iei afară iarăș. Șî i-o dat on cîntar de adi-
mant șî l-o binecuvîntat ș’o zîs cătă iei:
—■ Du-1 șî aiesta la celalalt, că dacă n’o trăbuit la ceialalț fraț, toate
darurile țî le-am dat țîie șî grij de ițle, c’a d'ini tîmpu cîn ț’or prinde tăte
de bine !
Diminața s’o dus iarăș acasă di la mormînt. Fratî iarăș o zîs:
— Vine Cenușosu nostu acasă iarăș!
La cîtva timp după aieștia împăratu o dat o vțste ’n lume că ce fecior
s’ar afla ca să saie cu calu într’a trilea etaj la fată, a lui a h'i fata. Tîmp
de tri zîle o țînut adunarea aceia la împărat, s’o strîns feciori di pe tătă
lumea, care cu ce cal mai frumos, să poată să sa să pe fereastă la fată. O
auzît șî frațî Cenușosului de vțstia aceia. Hai că s’or duce șî iei cu caii,
să sară șî iei, să probeze.
Diminața să gată de drum. întreabă Cenușosu:
— Da une mțreț voi, fraț?
— Da ce-ț trabă să ști tu atîtia, tu Cenușos?
223	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	' ioi
Frațî s’o dus. Cam cîn o socotit Cenușosu că-s cam la giumătate de
drum frațî, o ieșît din cenușă afară, o țîpat bonda gios șî s’o spălat șî s’o
dus șî ș’o scos cîntaru cel de argint șî l-o scuturat odată și i-o vihit on cal
cu păr de argint șî pe iei o fost haine de argint, tăt îmbrăcat 1 Șî ș’o dus
după frațî lui șî cîn i-o agiuns, o zîs cîtă iei:
— Unde mțreț, voi spîrticoș, voi ?
N’o mai știut frațî ce să zîcă nimnic, cînd o văzut on domn ca acela.
I-o luat la bătaie pe amîndoi ș’o țîpat cîte cincizăci de bote la fund,
la unu.
— Voi să tomhit să meret acolo cu acei rondios de cai ? întoarcet
acasă ’napoi!
Frațî s’o ’ntors acasă. Cenușosu s’o dus la împărat, unde o fost adu-
nare. Așa. Acolo o făcut tri roate prin vor, piste tăț caii, pi diasupra cailor
cu a lui cal. Cei ce o stat în lontru o gînit c’acuma a sări pin fereastă, la
fată. Da iei n’o sărit, ci s’o ’ntors acasă ’napoi. Șî vinind acasă, iarăș 0 agiuns
pe frațî lui pe drum :
. — Noa, vidieț rondioș voi, ieu cu ce cal bun șî n’am putut să sar acolo,
da voi ce o-t fa cu rondioșî voști de cai ?
O sosît acasă. Iei ș’o tras cîntaru din cap di la cal, calu s’o făcut Aer
văzut, cîntaru l-o pus la locu lui șî iei s’o băgat în cenușă șî l-o găsît frațî
mîncînd bob.
— Da ce-aț isprăvit voi, fraț, întreabă Cenușosu.
— Lasă-de ’n amaru nost, nu he mai întreba, c’o vidit on domn cu
on cal șî n-o agiuns în drum și n-o mai rupt în bătaie.
— Dapăi să mereț șî mîn?
—■ Noi om proba, de n-a agiuta Dumriezău sfîntu !
A doaua zî dimihața să duc frațî iarăș. Cîn s’o gîndit Cenușosu că i-a
găsî ’n locu acela ce i-o găsît în cealaltă zî, s’o dus ș’o scos cîntaru cel de
aur, l-o scuturat șî o vinit on cal cu păr de aur șî bainile toate de aur. S’o
dus la drum, pînă o agiuns pe frațî lui iară șî li-o mai dat cîte o mamă de
bătaie bună șî i-o ’ntors acasă. Iei s’o dus mai departe, pînă la ’mpărat.
Acolo dacă o agiuns, iară o făcut tri roate piste tăț caii, s’o ’ntors acasă
iarăș. Viind, iarăș o agiuns pe frațî lui, în drum.
— Vedeț, voi rîndioș voi, ieu cu ce cal bun șî tot n’am putut Să sar
la fată ’mpăratului ?
Ș’o sosît acasă, ș’o tras cîntaru di la cal, l-o pus la locu lui șî iei s’o
băgat ’napoi în cenușă. O sosît frațî acasă șî i-o ’ntrebat:
— Ce-i, fraț, cum aț umblat pe acolo?
— Lasă-rie ’n năcazu nost, că mai nu n-o omorît on domn pe drum,
atîta h-o bătut.	.
— Da mai m^reț șî mîh — zîce.
— Om proba, de n-a agiuta Dumhezău sfîntu, să videm ce a fi!
102	VASILE SCURTU	224
Diminața s’o sculat frațî iarăș. Cîn o agiuns la locu acela unde o fost
în ceialaltăzî, Cenușosu o scos căntaru cel de adimant, l-o scuturat odată
ș’o vinit on cal cu păr de adimant șî hainile toate de adimant. S’o ’mbrăcat
șî hai la drum, după frațî lui. Cîn i-o agiuns, o zîs iarăș cătă iei:
—• Măi, da unde m^reț voi, nu v’am spus ieri că să nu mai m^reț ?
I-o mai luat la o bătaie bună șî i-o ’ntors acasă. Iei s’o dus pînă la îm-
părat. Acolo cînd o agiuns, o văzut pin vor cai rupț la pt'icioare, feciori
rupt la mînuri, la pt'icioare, cum o căzut gios di pe cai. Iei atunci o făcut
o roată ș’odată o ’ntrat pin fereaștă la fată ’nlontru. Fata o fost singură
șî i-o scos inelu di pe dțget, pe care o fost scris numile fștii șî l-o pus în
degetu lui șî pin altă fereaștă o ieșît cu calu șî s’o dus.
Atunci împăratu odată s’o dus sus la fată să vadă că cihe-i acolo ? Șî
n’o aflat pe nime acolo, numa fata singură. Ș’o ’ntreabă că unde-i fecioru
acela, care o fost acolo? Fata o spus:
—• Atîta o stat cu mine pînă mn-o luat inelu di pe deget — șî s’o dus.
Atunci împăratu, năcăjit că nu ști numele feciorului, că cine o fost, cine
șî di unde-i, o dat de vțste în toată țara, că la cine s’ar găsî inelu fțtii, de
ar h'i ori șî ce de feli de om, ori șî cum să-l aducă la iei, c’acela-i ginerile
lui. O sosît vșste și ’n satu acela unde o trăit Cenușosu.O ’mblat primariu
pin sat pi la feciori, să-i caute la care s’ar afla inelu. S’o dus în casă la cei
doi feciori, o cotat șî n’o găsît la ei nimnic. Întorcîndu-să din casă afară,
da o cotat la cenușă, o văzut că șăde oarcihe acolo.
— Da ce fa[ce] ala acolo ’n cenușă ? — zîce.
— Ala-i on prostolan, tot mînîncă la bob acolo.
— Da nu știu ce mhi să pare că am văzut oarece script'ind la iei.
Să duce primariu șî coată, șî v^de că inelu fțtii împăratului îi pe deget
la Cenușosu. Atunci cei doi fraț mai creapă de mînie, îș aduc aminte
că numai fratile lor, Cenușosu, i-o bătut cîn s’o dus șî iei să vadă ’ntîm-
plarea la ’mpărat.
Atunci hi, primariu odată l-o pus într’o căruță, așa cum o fost cenușos,
cu bondă pe sîhe șî l-o dus la ’mpărat. Cîn l-o văzut împăratu, s’o spări^t
di iei, că așa de ciudat ginere să aibă iei. însă fata cum l-o văzut, nu i-o
mai trăbuit pe alt pe hime.
împăratu li-o dat o căsuță, unde pînă la aceia șădșu gînștele șî găinile,
să ș’o curățască, să trăiască iei doi acolo. Iei ș’o curățit ș’o trăit acolo
amîndoi.
Cînd o fost noapte, Cenușosu o vinit acasă la iei înapoi. Pe cîn o sosît
acasă, frațî avț spartă giumătate casa lor, să coate că ce mesteșîguri poate
să aibă Cenușosu oare unde. însă Cenușosu noaptia pe neștiute ș’o scos
tustrele cântare șî s’o dus cu ițle la căsuța lui, la ’mpărat.
Cînd o sosît în fața căsuțî, li-o scuturat pe tustrele odată șî o vinit
tustrii caii șî o zîs:
225	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	103
— Ce dorești, domnuțu nost?
— Doresc casa asta pi din lontru să h'ie numai adimant, aur șî argint,
să străluciască mai frumos ca șî a ’mpăratului.
Casa s’o făcut sî asa o trăit iei acolo amîndoi.
Cînd odată i-o vinit o v^ste împăratului, ca să să gh^te de război cu
’mpăratu vecin. Așa că tîmpu o sosît ș’o trăbuit chiar să margă la război.
Ginerile s’o dus șî iei la socru-său, să-ș ciară on cal, să margă șî iei. Iera
’mbrăcat cu bonda din cenușă pe sîne. Socru-so l-o mînat în grajd să-ș
iție care a vr^.
Iei ș’o luat on cal care o fost mai slab sî s’o dus cu cialalt sî el
în război.
O sosît pînă la o baltă. Acolo s’o băgat une o fost mai mare molu, cu
calu. L-o oborît gios pe cal, ș’o ’ndemnat a-1 beli.	.
La urmă vine împăratu:
— Noa, ala mn-i ginere, zîce, încît să-m margă șî iei la război, amu ’m
belește] calu .
Iei dacă s’o dus împăratu de acoalț, ș’o scos căntaru cel de argint șî
l-o scuturat șî i-o vinit calu șî s’o apucat pe cal șî s’o dus la război șî pe
unde o mărs iei cu calu lui, cădț inimicu gios, ca frunza.
O văzut împăratu celalalt că-1 învinge. Atunci o zîs să pună pace pe
zîua aceia. S’o ’ntors îndărăpt acasă, toț.
Cîn s’o ’ntors acasă împăratu, l-o găsît pe ginere-so tot belin calu.
Ginerile o luat pt'elia de-a umăr șî s’o dus cu iș acasă.
A doaua zî iarăș o plecat la război. Iei iară ș’o luat on cal, iară slab șî
tot într’acela loc șî pe acela l-o băgat în mol șî l-o belit.
Cîn o sosît împăratu, o zîs:
— Noa, uite ginerile, iară-ș belțfște] calu !
Noa, iei s’o dus iarăș la război. Ginerile o scos căntaru cel de aur șî
s’o dus șî iei la război șî pe unde trecș iei cu calu lui, pt'ica inimicu ca
frunza gios. Atunci ni, iară s’o cerut la pace pe zîua aceia.
Acuma împăratu să uita că cine poate să h'ie vitiazu acela mare că
i-o vinit lui într’agiutori șî ieri șî astăz șî nu putș cu iei să vorbască nimnic.
S’o ’ntors acasă ’napoi toț. Viind acasă, iei iară l-o aflat pe ginere în
locu une l-o lăsat diminața cu calu. Iei o gătat de belit ș’o adus pt'elia
acasă tătă, iară.
Cînd îi a treia zî, iară trabă a mțfrge] la război. Să duce șî-ș cere on
cal iară di la socru-său, să-i mai dție. Iei o mărs în grajd ș’o luat iarăș
on cal slab. S’o dus cu iei pînă ’n locu cel unde i-o omorît șî pe cialalț
cai ș’o început a-1 beli șî pe acela.
Sosește ’mpăratu.
— Noa, iată amu ginerile meu a trilea cal îm belește] șî nici on folos
nu mh-o făcut. Și l’o lăsat acolo. Iei s’o dus la război.
104
VASILE SCURTU
226
Dacă s’o dus, iei o scuturat căntaru cel de adimant, ș’o ’ncins sabd'ie
pingă sîde șî s’o dus șî iei la război șî pe unde o mărs iei, cădș inimicu
ca șî frunza șî iarba.
Șî atunci ni, odată s’o făcut pace ’ntre ei. Da ginerile n’o știut cum
să-ș facă de vorbă, cum să ar^te cîtă socru-său, cîtă împărat. S’o tăițt
în degetu cel mdic, iei cu sabd'ie, iei pe sîne, șî s’o dus cu mîna scuturînd
sîngile de pe dțget, pe împărat. împăratu ș’o scos năfrămuța lui din jăb
șî l-o legat la deget cu iț.
împăratu l-o ’ntrebat:
— De unde iești domnule, că md-ai vinit în tri zîle de agiutori.
— Ieu sunt din Tiuca-Varoș șî din Liba-Varoș.
■— Doamne, Dumriezăule, își zîcț atunci împăratu că nici de hir nu
le-am auzît șî sînt împărat.
Șî atunci s’au despărțit. S’o ’ntors acasă. Și ’mpăratu, o găsît pe gidere
tot la cal bțlin[d], cîn o vinit acasă.
— Noa, uite ginerile mneu, de tri zîle sînt la război șî iei tăt la balta
asta belțfște] cai, nu să vie să-m agiute !
Ginerile o luat pt'eile șî s’o dus acasă. Dacă s’o dus acasă, sara s’o
culcat în căsuța lui.
La ’mpărătiasă i-o fost tare mare greutate că iț n’o fost niciodată să
vadă ce fac tinerii lor în căsuță, cum trăiesc. Da diminata o mînat
o slujnică să vadă că ce fac, să-i spuie și iei. Slujnica, cîn o agiuns
la căsuță ș’o deșcbis ușa, o șî căzut la pămînt, că sclipt'itura mare
șî frumsața multă ce-o văzut acolo, i-o șî luat viderile. După aceia o
văzut că ginerile doarme cu bonda pe cap șî cu degetu cel mnic legat cu
năfrămuța împăratului.
Atunci di, iț haida sus la ’mpărătiasă șî-i spune că ce frumusață o
mai văzut acolo. Nu-i pe fața pământului mai frumos ca ’n căsuța unde
trăiește fata șî cu ginerile ! Șî ginerile îi legat la degetu cel mnic cu nă-
frămuța împăratului.
Atunci împărătiasa, cîn o auzît de acțle, i-o spus împăratului. împă-
ratu mnirat tare că cum să poate asta că ginerile său nici n’o fost la bătaie
șî să h'ie năfrămuța lui la iei pe d^get. Atunci odată s’o dus amîndoi la
căsuță ș’o aflat pe ginerile său legat la dșget.
O ’ntrebat că cum o căpătat iei acțle.
— Da — zîce ■— nu m’ai văzut în tri zîle ce-am lucrat în război șî
cîn m’ai legat la dțget m’ai întrebat că de unde-s ? Ț’am spus că din Tiuca-
Varoș șî din Liba-Varoș. Nu-i drept — zîcț cîtă împărat —, n’o stat aice
în căsuța asta gînștele șî găinile șî m’ai pus pe mine să trăiesc în iț?
Ș’atunceni împăratu o făcut nuntă ș’o trăit totdeauna la olaltă în bună
înțălegere.
Bocicău — Același.
227	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMANEASCĂ	105
251
ODOCHIA
Baba Odochie o avut on ficior șî l-o însurat. Ș’apăi nora n’o putut
trăi cu iț alfel. I-o dat lînă nagră s’o spșle pînă a h'i albă. La Tisa uo mînat
la apă. O vinit oarece înger șî uo făcut albă. Apăi i-o dat lînă albă, s’o sp^le
pînă a h'i nagră. Lîna nu s’o putut fa[ce] nagră. I-o dat îngeru on bot de
flori albe, adusă di la dial: breabîn. Nora l-o dat babii. Baba o zîs:
— Ii! i[a]n coată că o adus flori di la dial, acuma-i vremea a mțre
la munte cu oile !
O luat baba Odochia nouă cojoace pe sîne. O fost frig șî cald, ș’o țîpat
unu, șî tăt așa în nouă zîle, pînă li-o țîpat pe tăte. în a noua zî o dat Dum-
nezău on gier ș-o ’ngiețat șî Odochia șî oile cu ficior cu tăt ș’o rămas nora
cț hulită. Acția o fost oarunde în Maramureș, la munțî acția.
Zîlile Odochii îs în Martie.
Batarci — Mărie Rus, 58.
252
Dipt acția o lăsat Dumnezău să nu știe omu cînd a muri, di ce ș’o
aruncat șî capu, dacă i-o fost de ’ndămînă.
O babă ș’o cătat în cap cu o fetiță. O vinit doi cîn șî s’o mîncat. Ș’o
aruncat cu capu babii, că s’o temut. Ș’o fugit cîhi șî o rămas baba fără
cap șî o murit.
Gherța-Mare — Mărică Coțan, 51.
253
Doi fraț ș’o ’ngrădit ograda cu pelin. O trecut pe acolo Dumnezău
șî o zîs:
■— Ce nu ’ngrădiț ograda mai cu bune nuiele, c’aveț rînd?
•— După ce s’o ’ngrădim, o zîs ii, că ieu am de murire la Rusalii șî
fratî-mneu la Sîmpt'etru șî cîn îi de luare roada, noi de ducem di pe aici.
Ș’atîta n’am îngrădire, da le calcă pț rău oile șî pruncii!
Dumnezău o zîs:
— Lasă că de amu ’nainte n’or ști cîn or muri oamini. Șî nu știu
nici astăz!
Gherța-Mare — Aceeași.
254
Solomon o băgat pe ciumă în apă, în tri tonuri. Șî în șăptezăci de an
n’o murit nime de ciumă. Atunci ciuma s’o gătat ș’o mărs tonurile pe o
moară șî s’o spart. Cîn o d'init ciuma la fereastă, iară s’o temut de Solomon.
Da o zîs ciuma:
io6
VASILE SCURTU
228
— De șăptezăci de an n’o murit nime, da nici ieu n’am mîncat nimnic
de șăptezăci de aii. Da pînă nu duc a tău suflet la Dumnezău, nu poci
mț[rge] la altile !
O zîs atunci Solomon:
— Du-1, da nu vreu să mă căznești!
Atunci ciumți pin fereastă o zgîit șî Solomon o șî adurmnit.
-	Gherța-Mare — Aceeași.
255
Tăt omu zîce că are ș’on drac ș’on înger. Dracu o fost pîroș cu Dum-
nezău, că pămîntu o fost a dracului. Șî Dumnezău o știut fa[ce] mai multe
ca dracu ș’o fost mai bune.
Zîua o fost a lu Dumnezău. Dracu o vrut a o fura. Dracu purta zîua
cu covata. Dumnezău o zîs:
— Dă-mn șî mnie din casă, din car ș’apăi tu nu-i purta zîua cu covata !
O știut Dumnezău că s’a căra ’n car șî bun șî rău, dac’a ieșî pe drum.
Dracu o făcut caru ’n casă ș’apăi nu l-o putut scoate. Dumnezău i-o dat
să aibă zîuă șî iei, să aibă putere șî iei în car șî ’n casă, că Dumnezău o
fost sfînt:
Ș’o ’ncins ceriu cu o pt'ele
Ș’o pus luna, sorile șî stșlile ’ntre ițle
Și care-s mai mari piste stțle
Șî luceferi piste ițle
Ș’o ’ntărit pămîntu piste ape.
Ș’o făcut la tăt sufletu la rai parte.
O ieșît dracu cu caru afară, cu cîte o bucată șî li-o făcut înapoi.
Dumnezău i-o tăițt fărești la casă ș’o avut lumnină.
Șî are șî Dumnezău parte în casă și ’n car, șî are șî dracu.
Gherța-Mare — Aceeași.
256
Cîn o mărs Adam șî Eva la pămînt, o zîs dracu:
— Da pămîntu-i a mneu.
Ș’o dat cu baltagu ’n pt'atră șî pt'atra s’o făcut contrat. De atunci
îs contrate ’n lume. Dracu o cerut ce s’a naște din boreasa lui Adam mai
întîi. S’o ’nvoit. Adam i-o dat, că n’o știut ce dă.
Boreasa lui o căzut groasă șî i-o făcut on prunc ș’o fost a lu Adam,
că n’o d'init dracu după iei.
Ș’o mai făcut Eva unu. O crescut pruncii mari ș’o fost bun de slujbă.
Șî i-o mînat în cîmp ș’o strîns beciurile, ș’o făcut foc din ițle.
229
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
107
Da o zîs on cocon:
— Ei, frate, mai bună jărfă o fost a m^, cîn am pîrjolit mnelu, că a
mț jărfă o mărs drept în sus fumu, da a ta să lățșfște] pe pămînt, n’ardț
nici pînă om mț[rge] acasă șî n’a h'i slobod a lăsa foc să ardă noaptia.
Cela l-o șî sfădit, l-o omorît cu sapa. Ala o fost a dracului, care l-o
omorît pe cela cu sapa.
Gherța-Mare — Aceeaș i
GHICITORI
-	257	.
Ciumei, Ciumei,
Ce nu stă ’n cui ? — Oul.
258
Ciume liga-liga,
Lțge dracu limba. — Ardeiu iute.
259
— Unde meri tu,
Hînsă ’n pînză ?
■— Ce mă ’ntrebd'i tu,
Arsă ’n cur ? — Căldarea cu focu.
260
Am o iapă,
Cioante caca. — Melița.
261
Am ocol de boi,
Cîn bag on taor negru ’n iei,
Tăț boii-i împrăștie.
Cociorba în cuptior.
262
De aici pînă ’n Seleuș,
Tot căldări cu fundu ’n sus.
Mușuroaiele.
Bocicău — Toate dela Anuță Mălancă, 53’
263
Țîntă mîndră,
Șăde ’n grindă
Șî grăiește ungurește,
Nime nu uo înțălțge.
Rîndunica.
264
în pădure să taie,
Să crește,
D'ihe acasă
Șî horește. — Ceatăra.
265
Sînt patru fraț
Șî tăț stau sub on clop.
Stîlpt'i la oboroc.
266
în Bîșcău taie Ițmhe,
în Valea-Sacă sar surcele.
Clopotile.
io8
VASILE SCURTU
230
Mă-ta stă, Tată-to dă ! — Pt'iua. 268 Am on cîne, Cîn bate, S’aude peste sate. — Clopotu. Bocicău — Toate dela Gheorghe Avram, 40. 269 De-aicea pînă la Hust, Tăt căldări cu curu ’n sus. Mușuroaiele. 270 De aicia pînă la voi, Tăt mată de Unguroi. — Cărarea. Gherța-Mare—Ambele dela Ion Coțan, 64. 271 Ițsă moșu din rogoz, Mare mătărîng 0 scos. — Mălaiu. 272 Patru pt'icioare Le ’ncalț cu doauă opt'inci. Saăia. Valea-Sacă—Ambele dela Ion Molnar, 64. 273 Șăde moșu ’n călicică Șî aștiaptă cărnicică. —D'impu. Valea-Sacă — Mărie Dirastău, 41.	Hțtica, petica, Mere la beserică, Ciudîndu-să, mnirîndu-să, De cur apucîndu-să. — Vulpea. 275 Am on purcăraș, Rînticos, rînticos, Mînă porcii tăt în gios. Pt'ept'inile. 276 Coldouș într’on pt'icior. —Curet'u. 277 Burta mț pe burta ta, Fusu mneu în curu tău. Pt'atra morii. 278 La moș drondol^, La babă să zgîiș. Fîntîna cînd tragi apă. Comlăușa — Toate dela Mărie Rus, 58. 279 Ciucurele, Mărunțăle, Mărg pe drum încetinite, Ciucur, mugur, După ițle. Ciucur, mugur Șăde ’n cur. — Caprile și cîăile.
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	IOQ
280
Am o scroafă,
Lisă, lisă, parolisă
Purceii-s
Lis, lis, paroliș.
Țîță sug
în tufă fug. — Șoarecii.
281
Tată uscat,
Mamă vșrde,
Pruncii-s atîta de mîndri
Șî graș. — Via cu strugurii.
282
Unde meri tu, răsucită ?
Ce mă ’ntrebd'i tu, găurită,
C’a mț coadă-i aurită!
Fumu pe horn.
283
Pe valea lu Ivănuș, -
O curcă cu doauă guș.
Omu cu dăsagii.
Batarci — Toate dela Teodor Toma, 68.
284
Ce faci într’o sară
Țî să cunoaște ’ntr’o vară ?
Focu.
285
Mă-ta nu să culcă,
Pînă nu să hurducă !
Ușa cînd o încui sara.
286
Roșia tătî-iie-to,
Bate nagra mîhe-ta.
Flacăra pe horn.
Valea-Sacă—Toate dela Mărie Dirastău, 41.
BOCETE
287
LA SOȚ
Dragu mneu, soțucu mheu,
Cum ti-o lua[t] Dumnezău !
Nu ț-î jăle a mă lăsa,
Că rămîn cu copt'i mulț.
Hai, spunem o vorbă bună,
Ce să fac cu copt'ii
Cum i-oi îmbrăca pe ii,
Că-s tare mititei.
Dumnezău mn-a agiuta,
Șî Măicuța Precesta,
Copt'ii i-oi îmbrăca.
Ardă-te focu, ciumuță,
Că m’ai lăsat sînguruță.
Cât am măr[s] șî am d'ihit,
Casă goală n’am găsît.
Ițu-m sînătate bună,
Di la fraț, di la surori,
Di la grădina cu flori.
Toate florile ’nfloresc,
Numai tu te veștezăști!
Câte flori le răstădim,
Nu răstădim să ’nflorească,
Răstădim să putred' ască !
Tarna-Mare — Gheorghe Buhai, 49.
VASILE SCURTU
no
288
LA FATĂ
Mîndră mamii floricică,
N’ai fost gata de ’nflorit
Ș’amu mni te-ai veșted'it.
Ardă-te focu ciumucă,
Nu te-ai putut duce ’n dial,
Ci-ai vinit a-mi fa [ce] amar !
Nu ti-ai clătit d'ingă pat,
Pînă nu mni-o-ai ciuntat.
Bucură-te, cintirim,
Mîndră floare-ț răstădim,
Nu o răstădim să crească,
Da ca să să veștezască!
Tarna-Mare — Anuța Glodan, 24.
289
LA O PRUNCĂ MNICĂ, CARE
O FOST MULT BETEAGĂ
Mărioară, Mărioacă,
Puiu mamii, cazna ta,
Niciodată n’oi uita.
Spune-m puiu mamii, spune
în care pomuț t-i pune ?
De t-i pune de-a stînga,
leu oi mț[rge] șî ti-oi cota,
Cu Marta șî cu Nuța
Șî pe urmă cu Lușca.
Nu te duce de-acăsucă,
Că ti-oi lua în brătucă.
Dacă-ai fost puiuc slăbuc,
Amu vin Pășticăle
Ș’om mț[rge] la besțrică,
Ș’om m^[rge] tăte pruncile.
lartă-mă, puiu mamii,
Șî de nu ti-am grijît bine,
Nu ti-am grijît că n’am vrut,
232
Că poate că n’am putut.
Ieu am avut cinci puiuț
Ș’o fost dragă-le tomniț,
într’o gradină ’ngrădiț I
Gherța-Mică — Titie Nemeș, 34.
290
CÎNTEC LA MORȚ
Lțmnile-s cu rădăcină,
Ș’alora vrțme le vine,
Sau on crai, sau împărat,
Tăt la moarte-i aplecat,
Lasă curtea ce frumoasă,
Mțfrge] la groapă ’ntunecoasă.
Voi vecini șî vecine,
Să mă petreceț cu toțî
La gredina cț cu morți!
Gherța-Mare — Maria Sarea, 24.
291
9
LA MAMĂ
Draga mș, dragă mămucă,
Șî găzdoaie de căsucă,
Nu te duce de-acăsucă
Chiar amu, pi la Păștiucă !
Mămuca puilor mei,
Cu mari șî cu mititei,
Ce s’a fa [ce] fără de iei.
Mămuca să duce ’n lut
Șî nu om vidq mai mult.
Negrule, negru pămînt,
Mulț voinici ai înghițit
Șî tot nu ti-ai mai hrănit!
Negrule, pămînt uscat,
Pe mulț voinici ai chemat
Șî tot nu ti-ai săturat!
Mămucă, mămucă dragă,
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
233
Viri-u-a dumirica,
încotro tot ti-om cota,
Nicăiri nu ’..i afla.
Mămuca să duce ’n lut
Șî nu om vidț mai mult.
Păcatu-i, mămucă dragă,
Păcatu-i, să putrezăști,
După cît de bună iești !
Bată-te focu, ciumucă,
Nu țî-s trabă boi, nici vaci,
Numa părinți cei dragi!
Nu-ț trabă vaci, nici boi,
Numa mama di la noi!
Gherța-Mare — Anuță Coțan, 26.
292	"
LA FRATE
Dragu mneu, frățiuluc drag,
Cum te ’nduri a ne lăsa ?
Nu te doare irima,
Cînd îi mai mîndră vara ?
Dragu nost tînăr frătiuț,
Do aici să-ț punem struț,
în care pomuț t-i pune ?
De t-i pune lîngă drum,
leu mărg să te văd mai iute.
Floarea noastă ce-a ’nflorită,
Amu merge ’n lut veștezîtă !
Tăte florile ’nfloresc,
Numa tu te veștezăști!
Scutură, vere, steagu,
Ni-să ’nsoară frătiuțu 1
Frătiuluț, nuntuca ta,
Cum nu-i ca ș’a altora ?
Cum nu cîntă cetera ?
Nici coconii n’o strigat,
Numa măicuța-o sbd'erat.
Bată-te-amaru, ciumucă,
Tu nu vez bătrîne,
Numa la noi tinerii ?
Dipce nu ti-ai dus în lume,
m
Ci ai vinit la noi anume ?
Dipce nu ti-ai dus în dial,
Ci ai vinit la noi de-amar ?
Gherța-Mare — Aceeași.
293
LA TATĂ
Dragu mneu, bunu tătucă,
Lasă-t mînurile-acasă,
Că-i păcat să putrezască!
Bucură-te, țîntîrim,
Mîndră fl’oare-ț răstădim.
Gherța-Mare — Aceeași.
294
LA MAMĂ '	•
O, bunuca mț mămucă,
Șî cumu te-ai îndurat
Șî pe mine m’ai lăsat ?
O mămucă, nu meri bine,
Cum nu mă uiț șî pe mine ?
H'ie-ț drumu curățit
Șî sufletu hodinit,
Că, Doamne, rău ti-ai căznit!
Asta-i zîua piste zîle
Șî nouă de despărțire,
Scoală-te, să he grăim,
Că astăz he despărțim.
O, mămucă șî mămucă!
O, bată-te focu, ciumă,
Nu ti-ai putut duce ’n lume,
C’ai vinit la noi anume ?
Că ai vinit piste dial,
N-ai făcut atît-amar.
Draga mț, bună mămucă,
Ia ciamă-mă șî pe mine,
Să mă duc, dragă, la tine
Că cu mult mh-a h'i mai bine !
Gherța-Mică — Anuță Rus, 49
VASILE SCURTU
na
295
LA TATĂ
Bunu-mnelu meu tătucă,
Une te duci de-acăsucă?
Nu mă lăsa sîngurucă,
C’aiesta-i on drum lunguț,
Șî tu iești tare bătrînuț
Ca să te duci sînguruț!
Da cumu ti-ai îndurat
Șî pe noi n-ai lăsat?
Sîngurș șî tînerș
Cum mn-oi petrece] ieu lumț?
Asta lume-i tare ră,
Singurș a o petrțfce].
O, bunucu mneu tătucă,
Nu te duce de-acăsucă,
Că țîie ț’a h'i friguț
Șî tu iești tare slăbuț !•
Nu te doare irima,	•
Pe mire a mă lăsa ?
Scoală-te, să ne grăim,
Că astăz ne despărțim.
Șî rie spune on cuvînt bun,
C’aiesta n-a h'i de drum!
Supăratu mneu tătucă,
Une te duci de-acăsucă?
O, bată-te focu, ciumă!
Nu ti-ai putut duce ’n dial,
Ci ai vinit a-m fa[ce] amar.
Gherța-Mică — Aceeași.
296
LA PRUNC
O, puiucu mămuchii!
Dragu mamii, dragu mamii!
Une te duci de-acăsucă ?
Haida șî suge țîțucă,
Nu m^frge] cu gura arsucă,
234
Nu mă lăsa sîngurucă!
O, bată-te focu, ciumă,
Nu m’am nici putu* "îndi
Cum m’ai putut celui!
Gherța-Mică — Aceeași.
297
LA MAMĂ
Mămucă, dragă mămucă,
Nu te duce de-acăsucă,
Pe cale, pi cț lunguță!
Că aceia-i cale departe,
Nime nu scrie o carte;
C’aceia-i cale ’ndepărtată,
N’o scris nime niciodată!
Nu te duce de-acăsucă 1
Nu mni-s trabă vaci șî boi,
Ti-om duce ’n brață la noi.
lartă-ne, de ț’am greșît
Că noi țîie îț iertăm,
Că mai mult nu te avem!
Nu te duce de-acăsuță,
C’a noastă casă-i lărguță.
Strimtă casă ț’ai aflat, .
Fără uș fără ferești,
Mai mult nu te răcorești!
Spune-le la săpători
Să-ț facă groapa mai mare,
Șî nouă loc la pt'icioare.
Șî de ti-om cam strîmtori,
Rabdă-ș mămucă pruncii,
Cît ce cît de rău-i-i.
Mămucă, dragă mămucă,
Scoală, merem de mînîncă,
Că ti-om duce ’n cămăruică
Șî ti-om scoate la vărucă
Ș’om rămînț cu mămucă!
Șî popa dac-a vini,
Popii plata om plăti,
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMANEASCĂ
113
r 23s
Nu ti-a afla nicări.
|	Șî popa da a ’ntreba
ț	Măi oamin, unde-i moarta?
ir	Ș’a rămîne pe-atîta !
:	Mămucă, dragă mămucă,	x
Scoaiă-te șî n-om grăi,
•	Că mindiar n-om despărți!
Scoală-te șî ne grăim,
Că mindiar ne despărțim!
Cîtă lume-i pingă tine .
Șî tu nu grăiești cu nime ?
Mămucă, dragă mămucă,
Scoală-te tu șî n-i spune,
Pi care crangă t-i pune!
Nu te pune pi de nuc,
Să nu ne videm mai mult!
Spurie-rie cîn îi vidi,
O, că noi ti-om ogodi;
' Spune-ne cînd îi înturna,
O, că noi ti-om aștepta.
Te cunosc pe gododit,
Nu ț-î gîndu de d'init;
Șî te cunosc pe gătat,
Nu ț-î gîndu de ’nturnat!
Ardă-te amaru, ciumucă,
N-ai făcut fără mămucă !
Nu ti-ai clătit dingă pat,
Pînă nu n-o-ai ciuntat!
Nu ti-ai clătit dingă masă,
Pînă nu n-o-ai scos din casă!
Valea-Sacă — Titie Filip, 16.
298
LA MAMĂ
Ardă-te focu, ciumucă,
Nicăiri nu ti-ai oprit,
Pînă la noi ai d'init!
Nu ti-ai putut duce ’n lume,
Ci ai d'init la noi anume!
Nu ti-ai putut tu duc^,
Unde nu să pot vid^,
Unde-ș tăt roagă moartț,
Tătă zîua șî noaptș ?
Mămucă, dragă mămucă,
Da iț-ț sînătate bună
Di la masă, di la casă,
Di la frunza di pe vale,
Di la omu dumnitale,
Di la vaci, di la d'ițăi,
Di la pruncii mititei!
Valea-Sacă — Aceeași.
299
LA PRUNC
Mîndru mamii, lonucă,
Nu te duce de-acăsucă,
Di la scumpa ta mămucă,
Di la dragu tău tătucă!
Nu te doare irimucă,
A mă lăsa sîngurucă,
Scumpu mamii, lonucă?
Că vide primăvara .
Să margă pruncii de aca[să] ?
lonucă, lonucă,
Tăte florile ’nfloresc,
Numa tu te veștezăști.
O, da cine te-a grijî
Spune-mni-i, puiu mamii ?
Nu te duce de-acăsucă,
Di la scumpa ta mămucă!
Strimtă casă ț’ai aflat,
Fără uș, fără ferești,
N’ai vînt să te răcorești!
Ionică, puiu mamii
Spude-ne cînd îi vini,
O, că noi ti-om ogodi!
Ionică, Ionică,
Că ț’am scrie-o cărticică,
H4
VASILE SCURTU
236
Să o dai la cialalț,
Să d'iniț batăr pi-o sărucă,
Scumpu mamii, lonucă 1
Valea-Sacă — Aceeaș
300
LA FATĂ
Mărioacă, Mărioacă,
Nu te duce di la. noi,
Că popa dac’a d'irii,
Popii plata om plăti
Șî popa da a ’ntreba:
« Măi oamin, unde-i moarta ? »
Ș’a rămîn^ pe-atîta !
De tri zîle-i nuntă ’n casă,
Nici îi mnire, nici mnireasă,
Numa stiagu după . masă.
Mnireasa-i în copîrșău,
Mnirele-i la tată-său.
Mărioacă, Mărioacă,
Scoală, m^rem de mînucă,
. Șî ti-om duce după masă,
C’așa-i cinstea la mnireasă!
Șî n-om duce după mnire
Șî l-om pune lîngă tine !
Mărioacă, Mărioacă, •
în loc de steagurile,
Alea țî-s praporile !
Șî ’n loc de cțterile,
Alea țî-s clopotile !
Mărioacă, Mărioacă,
Șî colaci de nănășîie,
Musai părăstas să h'ie !
Șî colacii drujbilor
în coarnile boilor !
Șî ie-ț sînătate bună,
Di la crănguța cu m^re,
Di la veri șî dila vțre !	.
Supărată-i nunta ta,
Vin feciorii hepoftiț,
Mărg acasă năcăjîț!
Șî futile nechemate,
Mărg acasă supărate !
C?ă lume-i pingă tine,
Șî tu nu grăiești cu hime !
Scoală-te șî scrie-o carte,
La drăguțu tău, departe !
Scoală-te șî vă-ț grăi,
Că mind'ar vă-ț despărți!
Moarte, cum ti-aș cumpăra
Pe Mărie de mn-o-ai lăsa ?
Mărioacă, Mărioacă,
Șî-ț iț sînătate bună,
Di la stțl;, di la lună,
Di la gredina cu flori,
Di la f^te șî feciori!
Valea-Sacă — Aceeași.
301
la Nepot
Bată-te amaru, ciumă,
Atîta te-ai învîrtit în pat,
Pînă ce mni l-ai ciuntat.
Amu te ’nvîrtești pi lângă masă,
Pînă 1-i scoate din casă!
Cum ti-ai îndurat, ciumucă,
De duci puiu di la mămucă,
Șî o laș tot sîngurucă ?
Puiu mătușî, cel drag,
Că tînăr ti-ai însurat,
Nici cemători n’ai mînat!
Scoală-te, puiu mătușî,
Să mînăm cemătorii
La fțte șî la feciori
Mnișălu-i, măi lonucă,
Mnișălu-i de a ta nuntucă,
D'in oamini necemaț,
Iei s’or duce supăraț !
Nu ț-î mnilă, lonucă,
A fa[ce] mîne-ta nuntucă?
Tu ti-ai culcat pe lăițucă,
237
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
H5
Că mnirii nu să culcă,
Da să duc pin cămărucă,
Cu stiag șî cu ceteruică.
Numa mamă de n’ai h'i,
Pînă-i lumea n’ai muri,
Că nu ti-ai așa năcăji!
Batarci — Mărie Filimon, 58.
302
LA FICIOR
Nu ț-î jăle, lonucă,
A te duce de-acăsucă,
Că mă laș tu sîngurucă.
D'ină a’sară, lonucă,
Cu soru-ta de mînucă,
Că voi fa[ce] bun de cinucă !
Nu te duce, dragu mamii,
Nu te duce nicăiri,
Că bine ti-oi îngriji!
lonuț, puiu mamii,
împacă-te cu ciuma
Șî ieu mă ’mpac cu popa,
Șohan nu ti-oi mai lăsa !
Rău mă doare, lonucă,
Rău mă doare la irmucă,
Tu mn-ai fost mnie sluguță.
Am avut zăce puiuț
Șî opt îs di la mine duș,
Că am avut tare mulț,
C’am umplut șî pi la munți i
Dac’am avut asa mult!
3	3
Spuni-i șî mămuchii mțle
Să te grijască tare bine
Pînă mn-i cema pe mine 1
Haidaț, lonucă dragă,
Haidaț pi la Păștiucă,
Amu nu-i oară de-a mțre,
Amu-i oară de-a d'inire!
Roagă-te, puiu mamii,
Roagă-te șî diri mine
Șî ieu m’oi ruga de tine 1
Batarci ■— Aceeași.
303
LA MAMĂ
Oi, mămucă șî tătucă,
Că m’aț lăsat sîngurucă!
C’atîta mni-s de streină
Ca on h'iruț de negină
într’on mnijloc de țarină!
Roagă-te, mămucă dragă,
Roagă-te șî diri mine,
Să mă duc șî iei cu tine,
Să nu triacă nici tri zîle !
Scoală-te, dragă, ’ntr’on cot
Șî te uită la norod,
Că ț-o d'init în prohod I
Comlăușa — Mărie Tușări, 5 4 ■
CÂNTECE
304
Păsăruică cu doi pui,
Adă-i somnu pruncului!
Păsăruică mititș,
Mută-ț cuibu de acolț,
C’a d'ini badea cu plugu
Șî țî-l-a tăiț de-a lungu !
Bocicău — Mărie Buta, 18.
DE LEAGĂN
305
Tu, puiuțu cucului,
Adă somnu pruncului!
Tu, puiuțu pupezî,
Adă somnu Anutî!
3
Liu, liu, liu, puiuț de rață,
leu te leagîn, tu te-așază;
Liu, liu, liu, puiuț de gruă,
x6 Anuarul Arhivei de Folklor VI
VASILE SCURTU
238
leu te ieagîn, tu te-abuă;
Tăte păsările dorm,
Numa tu a mamii n’ai somn.
Bocicău — Anuță Mălancă, 53.
306
Liu, liu, liu, puiu mamii,
Adă somnu pruncului,
Di la mnei, di la d'ităi,
Di la puiuț mititei!
Liu, liu, liu șî te culcă
Pînă mîni în ziulică.
Ieu te Ieagîn mititel
Șî te scoală mărișor !
Bocicău — Floare Stanciu, 63.
307
Doi, doi șî iară doi,
Adă somnu pruncului,
Din cornu berbecelui,
Di la mnei, di la d'ițăi,
Di la pruncuț mititei!
Liu, liu, liu, puiuț de pțște,
leu te Ieagîn șî tu-i crește;
Liu, liu, liu, puiuț de gruă,
leu te Ieagîn, tu te-abuă,
Pînă mâni ce s’a fa[ce] zîuă!
Liu, liu, liu, puiu mamii,
leu te Ieagîn tu-i durmi;
leu te Ieagîn mititel
Șî te scoală măricel!
Bocicău — Anuță Glodan, 27.
308
Tu, puiuțu cucului,
Adă somnu pruncului
Di pe cranca nucului!
Di la mnei, di la d'ităi.
Di la scroafe cu purcei.
Că somnu de 1-i aduce,
leu ti-oi scălda ’n lapte dulce !
Gherța-Mare — Anuță Coțan, 62.
309
A, a, a, puiuț de șoim,
leu te Ieagîn, tu n’ai somn !
A, a, a, puiuț de p^ște,
leu te Ieagîn doar’ îi crește !
A, a, a, puiuț de cuc,
leu te Ieagîn șî mă duc.
Dui, dui, dui, mînca-ti-aș pui,
Rabdă gură, dacă nu-i!
Culcă-te, puiu mamii,
Tată-to nu-i nicăiri!
Dui, dui, dui, puiu cucului,
Adă-i somnu pruncului
Di pe frunza nucului.
Liu, liu, liu, puiu mamii,
leu te Ieagîn, tu-i durmi
Pînă mîn nu t-i stîrni!
Gherța-Mare — Aceeași.
310
Culcă-te, puiu mamii,
Culcă-te mititeluc,
Te scoală mărișoruc,
Să-m h'i mnie agiutoruc !
Culcă-te, puiu mamii,
Că mama ti-a legîna
Șî ti-a crește mărișor
Șî mămuca ti-a ’nsura
Șî oi duce pe mîndră,
Duce-oi ș’a h'i a ta.
Batarci — Mărie Rus, 53.
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	117
339
311
Tu, tu, tu, pasăre rț,
Mută-ț cuibu de acolț
C’a vini tată-to bat
Șî ț-î afla cuibu spart!
Liu, liu, liu, puiuț de cîne,
De cîn te leagîn pe tine,
Mult lucrut de a mneu rămîne 1
Liu, liu, liu, puiuț de cîne,
leu te leagîn șî nu-i bine;
Liu, liu, liu, pui de cățăl,
leu te leagîn mînînțăl.
Comlăușa — Mărie Tușări, 33.
JOCURI DE COPII
312
DE-A ASCUNSU
Copiii să ascund. Unu mnije, adecă tupș șî acela zice:
Mnij, mnij, codobici,
Mămărigă gata,
. ,	Strachina ’nvărgata,
Unu, doi,.
Sunteț gata ?
Apăi acel care a mnijît, îi coată pe ceialalț, după ce unu din ii o răs-
puns : « gata ! ».
Gherța-Mare -— Marta Talpoș, 10.
313
' PURICELE
Aruncăm mingea pe casă șî numărăm așș:
docale,	șăsăzăci,
zăce,	șăptezăci;
doauăzăci,	optzăci,
trizăci,	noauăzăci,
patruzăci,	o sută!
cincizăci;
Tot așa numărăm din zăce în zăce pînă la o mnie, apăi începem iară
șî tot ne giucăm pînă numărăm tri mni. Cine o terminat mai întîi de
numărat tri mni, iesă din gioc șî îi zîcem «purice».
Gherța-Mare — Aceeași.
16*
118
VASILE SCURTU
240
314
DE-A TUPU
Stăm mai mulț copt'i roată, în cerc, ținem mînile împreunate la olaltă.
Unu împărțț «tupu ». Tupu punem on băț ori on pai. Unu dintre noi
îi «orbuțu». Iei închide ochii cîn să împarte tupu. Cine împarte zîce:
« Unde-i tupu ? ». Copiii rîd șî zîc fiecare: « Aici-i tupu » ! Orbuțu deș-
chide ochii șî dacă ghicește] unde-i tupu, împărțite] iei; dacă nu ghi-
cește], nu împărțite] și rămîne orbuț mai departe. Cîn ghicește], vine
orbuț acela la care o aflat tupu.
Gherța-Mare —- Aceeași.
315
MN-AM PT'ERDUT O NĂFRĂMUȚĂ
Mn-am pt'erdut o năfrămuță,
Cine mii-o aflat-o ?
Ieu mă rog să mni o dăiș
Să-l sărut odată.
Mîndre sînteț voi, fetițe,
Mîndră-i fața voastră,
Tocmai ca s’o baronită,
Din grădina noastră.
Apăi on băițt ori o fată coată năfrămuța care-i ascunsă la cineva. Dacă
nu o găsește de tri ori, apăi dacă-i fată o mărită, dacă-i ficior îl însoară
cu on băț, care are nume de băi^t ori de fată. Cel ce n’o găsît, alege bățu
la care-i dăm on nume, apoi rîdem tăț 1
Gherța-Mare — Aurel Lupan, 14.
316
CU NĂFRĂMUȚA
Să gioacă futile șî copt'ii cu mînile la spate, în cerc. O fată ori on băiqt
mțre cu năfrămuța pe lîngă cerc șî lovește pe unu care fuge după iei să-l
prindă. Cîn îl prinde, îi dă lui năfrămuța șî merge acela mai departe, pune
la cin vr^ iei — ș’apăi iar tăt așa.
Gherța-Mare — Același.
241	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	119
317
CU MINGEA PE CASĂ
Sîntem mai mult la olaltă. Aruncăm mingea pe casă șî strigăm pe unu
care trebe s’o prindă. Dacă o prinde, o aruncă iară pe casă șî strigă pe
altu. Dacă nu o poate prinde, o rădică de gios șî trebe să lovească on
băișt. Da băieți fug. Dacă de șăsă ori n’o prind șî nici nu lovește] pe on
băițt cu iț, îl punem să st^ie la părete șî unu dă cu mingea în iei, așș, mai
de departe. Dacă l-o lovit, i^să din gioc, dacă nu l-o nimerit, i să socotește]
la cel ce n’o nimerit.
Gherța-Mare — Același.
318
LA LUNĂ NOUĂ
Lună noauă,
Lună noauă,
Taie pîna ’n doauă
Șî ne dă șî noauă:
Mnie giumătate,
Țîie giumătate,
La vară bucate,
La tăț sînătate !
Gherța-Mică — Mărică Coțan, 70.
319
LA MELC
Melc, melc,
Codobelc,
Scoate coarne boierule
Șî te du la Dunărțle
Șî b^ apă tulbur^ !
Șî te du la baltă
Șî bț apă caldă
Șî mînîncă leoștian
Șî te fă ca on broștian !
Gherța-Mică — Aceeași.
120	VASILE SCURTU	242
321
H0R0MAN SAU BUTURELE
Să gioacă numa în cțle tri zîle de Paști, de fetile di la șase pînă la șțpte-
sprț’ce an. Futile să țîn de mînă șî mărg în giuru besericii șî fac horo-
man sau buturile. Doauă țîn mînile în sus, [restul să țin de mînă, trec
pe sub iele. Apoi rămîn cțle din urmă și trec celelalte]. Toate cîntă tare, așț:
But, but, buturile,
But, but, buturile,
But, but, buturile,
Tri ouță ’mpt'istrițțle
Cură-s burduhoș (coconași) la ițle !
Las să stție,
Că-s a mțle !
Cîn zîc « coconaș », atunci nu le fac ficiorii nimic; cîn zîc « burdu-
hoș », fug ficiorii după ițle cu urzici șî le urzică.
'	Valea-Sacă — Andrei Filip, 49.
322
DE-A PT'ICĂ ’N DOI
îl gioacă futile cu băieți. Să pun cîte două fțte în șîr. Un băițt stă în
fața lor șî îi zîc: « ciurdari ». Iei strigă: «pt'ică ’n doi! ». Atunci futile, celi
două părechi din urmă, fug. Ciurdariu prinde pe una din ițle șî cu aceia
face părechea din frunte și cel neprins rămîne « ciurdari ». Șî tăt așa mai
departe.
Valea-Sacă — Gheorghe Doroș, 14.
323
DE-A CĂȚĂII POPT'I
Doi băi țț îș pun mînile în formă de scaun șî unu să așază pe ițle. Acela-i
« cățălu popt'i ». Acei ce-1 duc zîce că-s tâlhari și vreu a fura curechiu
di la popa, că nu-s cățăii aca[să], Cân îl duc, cățălu îi cu ochii înciși.
Pun gios cățălu șî crez că iei doarme.
îl atingi c’on pai șî zîci: « Mțrem la popa a fura curechi, că nu-s cățăii
acasă!».
Cîn atingi cu paiu, iei să scoală șî bate ca cățălu șî fuge bătîn[d] după
noi. Cățăii pot h'i mai mulț șî fug pînă prind pe cei doi sau patru tâlhari.
După ce i-o prins, zîc că-i mînîncă șî să fac alț tâlhari și alț cățăi.
Valea-Sacă-—-Vasile Tot, 14.
343
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
121
D E S C A
324
DE ZGAIBĂ
Zgaibă de nouă fțliuri,
Zgaibă de nouă hamuri,
Așa să nu-ț prinz rădăcină,
Cum nu-ș prinde focu’n vatră,
Mîncarea ’n blid,
Sarea ’n solniță!
Așa să rămîie Ion,
De curat,
Lumninat,
Ca argintu strecurat,
Ca ’n cț zî,
Ce o născut,
Ca maică-sa cîn l-o făcut!
Ieu o ’nsorăcesc,
Cu a lu Dumnezău
Doisprăzăce apostoli.
(Să zîce de nouă ori, să descîntă
pe mnere ori untură șî ungi cu
acția).
Tarna-Mare — Ilușcă Molnar, 53.
325
DE ZGAIBĂ
Să luă fata albă Mărie,
Nici-s fată pe roșu,
Nici-s fată pe negru
Nici-s fată pe alb,
Nici-s fată pe galbîn,
Nici-s buba cț ce coace,
Nici-s buba cț ce sparge !
Acolo nu te fa[ce],
Nu te isca,
Ci te du,
Unde cocoș negru nu cîntă,
N T E C E
Vacă nagră nu mugește],
Bou negru nu stăhuiș[ște],
Unde-s .ciutile grasă;	-
Mînîncă pt'ită necenușoasă
Și b^u apă netulburoasă!
(Să descîntă de noauă ori în apă
cu on paiu, ori cu on ac).
Gherța-Mare — Irincă Indricuț, 46.
326
DE ZGAIBĂ
.Tu iești floare pe floare,
leu nu-s floare pe floare
Șî cț ce moare;
leu-s zgaiba cț ce doare.
Șî te du la o fată de pădure,
Care aduce apă tulburoasă
Șî bț apă limpegioară.
Așa să h'ie liacu,
Cît de iute am gătat!
(Să descîntă de noauă ori, cu floare
galbînă pe mnere de stup, apăi să
unge unde-i buba).
Bocicău — Mărie Hanoș, 55.
327
DE ZGAIBĂ
Bubă dulce ca mherea,
Acră ca h'șrea,
Acoalea nu rușî,
Nu bugezî,
Vîrvu nu-ț întinde,
Rădăcină nu o prinde,
Carhț nu o vătăma,
Ciontu nu-1 strîca !
Că ieu te sorocesc,
122
VASILE SCURTU
24+
Cu sorocu mneu
Șî cu-a bunului Dumnezău !
îl rog pe părintele ceresc,
Ca să-i dție așăzămînt,
Să așșză giunghiurile,
Fulgerăturile,
Smîcoliturile,
Din capu lui Ion,
Așa cum o așăzat,
Amu ia, sara,
Sfîntu soare
în brațăle maicii sale !
Valea-Sacă — Irincă Chitaș, 68.
328
DE ZGAIBĂ
Bubă albă pe albă,
Bubă roșie pe roșie,
Bubă vînătă pe vînătă,
Bubă de noauă f^liuri,
Bubă de noauă namuri!
Nu gi unghi ț,
Nu durș,
Nu te fă,
Nu te ’mbuiba !
La Ion n’ai casă,
Nici masă!
Ci te du,
Unde taor negru nu stăhuiț,
Mîță nagră nu mnaună,
Cocoș negru nu cîntă !
Pe sănceaua cuțitului
Ti-oi lua,
Și ’n mare
Ti-oi arunca !
Acolo să pt'ei,
Să răspt'ei,
Ca roaua de soare,
Ca stopt'itu su pt'icioare !
Ion să rămîie curat,
Lumninat,
Ca Dumnezău să-i dție liac !
Dintr’ala cias
Să rămîie sînătos !
(Să descîntă cu cuțîtu pe unsoare,
în pahar, de noauă ori).
Valea-Sacă — Parască Lenghel, 65.
329
DE ZGAIBĂ
Unde meri tu, fată mare,
Sufulcată,
Pe negură negurată,
Pe negură ’ndemnată ?
Buba zgaibd'i,
Floarea ciumii,
Pe pt'icior la Măria pusu-te-ai.
Acolo nu te pune,
Pe tine de acolu
Lua-ti-oi,
Pe tine de acolo
Culș[ge]ti-oi,
în coajă de nucă
Pune-ti-oi,
în mare,
Arunca-ti-oi!
Acolo să pt'ei,
Să răspt'ei,
Cum pt'ere roaua de soare
Șî stopt'itu su pt'icioare !
Batarci — Mărie Filimon, 58.
330
DE GRUMĂD'EJR
Grumăd'țr de noauă fțliuri,
Grumăd'țr de noauă zîle,
Grumăd'țr de opt zîle,
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
245
Grumăd'țr de o zî
Grumăd'țr nici de o zî!
Asa să te usti,
Cum să uscă pt'atra 1
Tarna-Mare — Gheorghe Buhai, 46.
331
DE GRUMĂD'ER
Grumăd\r cît o lună,
Grumăd'țr cît o nucă,
Grumăd'țr cît o alună,
Grumăd'țr cît on grăunț de mac !
Sai în foc,
Să nu h'i nici liac !
Ieu pe tine cul^[ge]ti-oi,
în coajă de nucă pune-ti-oi,
în mare arunca-ti-oi!
Acolo să pt'ei,
Să răspt'ei,
Cum pt'ere roaua de soare
Șî stopt'itu su pt'icioare !
Atunci să prinz acolo rădăcină,
Cum îi amu sară!
Une te agiunge sfințîtu,
Să nu te agiungă răsăritu.
(Să descîntă de noauă ori pe apă
cu on pai din mătură).
Batarci — Mărie Filimon, 58.
332
DE MĂRIN
Mărin de noauă zîle,
Mărin de opt zîle,
Mărin de o zî,
Să n’ai putere să faci,
Cum nu -i amu sară !
123
(îl zîci de noauă ori, cu o pt'e-
truță ce să ’nvîrte după mînă în
giuru țîțî).
Bocicău — Ilușcă Doroș, 80.
333
DE MĂRIN
Mărin de tri zîle,
Mărin de doauă zîle,
Mărin de nici o zî!
Fă-te, mărin, ca o linte,
Fă-te, mărin, ca on dinte,
Fă-te, mărin, ca on mac,
Fă-te, mărin, nici-on liac!
Să h'i tu așa,
Cum îi amu sara !
Tarna-Mare — Gheorghe Buhai, 46.
■--
334
DE MĂRIN
Hăi, mărin de noauă zîle,
Mărin de opt zîle,
Mărin de o zî,
Mărin de nici o zî.
Mărinu-i cîcat,
Mărinu-i pt'ișat,
Mărinu-i spurcat,
Mărinu-i cît o linte !
De acoalea să te rășt'ii,
Cum să rășt'iră tîrgu di la șătre !
Acoalea nu strica,
Nu vătăma,
Ugeru vacii nu-1 vătăma,
Țîțăle nu le strica,
Carna nu i-o mînca !
Maica Preacurată să ’nvălț
VASILE SCURTU
13+
în sînu iei.
Cu numile Maicii ne rugăm,
Ca să-i așțze ’nfocăciuna
Șî roșața șî verinu !
Valea-Sacă — Irincă Chitaș, 68.
335
DE ADUS LAPTILE LA VACI
Nț Suraie, nț Mîndraie,
Tăt în coadă-ș bucinaie,
Ș’alor mțle, ș’alor tale !
Țîțăle ca bucinu,
Ugeru ca d'id'eru !
S’o luat
Pe cale,
Pe cărare,
Tot mugind,
Șî răgind:
— Tu, Suraie,
Ce mugești, ce răgiești ?
— Cum n’aș mugi,
Cum n’aș răgi,
Că bunu mni l-o luat,
Mni l-o mîncat,
Urmele mni li-o călcat!
— Nu mugi;
Nu răgi,
Că Maica Sfîntă,
Din poarta ceriului
Ș’a fa [ce] scară de ciară
Șî la tine coborî-s’a !
Țîțăle unge-țî-le-a,
Bunu nepusti-țî-l-a,
Șî tu hodină-i avț!
Tu t-i alina,
Șî t-i așăza !
(Să descîntă cu urzîcă în apă, de
noauă ori. Iei din coada ei păr șî o
afumni).
Gherța-Mare — Mărică Coțan, 70.
246
336
DE ADUS LAPTILE
Mărie diminața s’o sculat,
Pe obraz s’o spălat,
Șuștaru ’n mînă o luat
La Suraia o alergat.
Bine o muls-o,
Bine o uns-o,
în cîmpu satului țîpatu-o,
Bine hrănitu-s’o.
Cîn iera colo ’n desară,
Suraia ’napoi înturnară.
înainte îi ieșț,
Strigoi șî moroi.
Peste iț uitatu-s’o,
Laptile luatu-i-o.
Suraia o prins a răgi
Ș’a mugi.
Maica Sfîntă o cuvîntat:
— Ce răgești,
Ce mugești ?
— Cum n’oi răgi,
Cum n’oi mugi?
Doamna noastră,
Diminața s’o sculat,
Pe obraz iț s’o spălat,
Șuștaru ’n mînă o luat,
Bine mulsu-m’o,
Bine unsu-m’o,
în ciurda satului țîpatu-m’o,
în cîmpu Ierusalimului așăzatu-m’o.
Cîn iera colo ’n desară,
leu înapoi înturnară.
înainte îm ieșț
Strigoi șî moroi.
Peste mine uitatu-s’o,
Laptile luatu-mn-o,
Puterea săcatu-mn-o,
Bună de nimnica lăsatu-m’o.
Maica Sfîntă o cuvîntat:
— Nu răgi,
247	CERCETĂRI FOLKLORICE
Nu mugi,
Că ieu pe scară de ciară
M’oi coborî,
Cuțîtu ’n buzunari am să bag,
Pe vacă crepa-om,
De-a h'i dus laptile ’n sat,
Să vină pin gard !
De-a h'i dus în vecini,
Să vină pin spt'ini!
De-a h'i dus întîia casă,
De-a h'i dus a doua casă,
(Tot așa zîci pînă la a noua casă)
De-a h'i dus întîia hotar !
(Tot așa zîci pînă la a noua hotar).
(Să descîntă pe sare și tărîță, marț,
joi ori vineri sara, că atunci îmblă
strîgoile. Diminața, pînă nu răsare
soarile, dai la vacă să mănînce tă-
rîțăle).
Tarna-Mare — Gheorghe Buhai, 46.
337
DE ADUS LAPTILE
Hop, rouță-roauă,
Crapă-mni-te ’n doauă	-
Șî adă ceștia vacă
Mană noauă I
Curată,
Lumninată,
Ca de Dumnezău lăsată !
în care cias o născut,
Nici on bai n’o avut.
Liacu lu Dumnezău,
Ș’a Sfinții Maria !
Gherța-Mică—Anuță Ignat, 61.
338
DE DESFĂCUT
(Cei di la omu care-i betiag să-ț
aducă cămașa șî îț iei on pranic, iei
on scaon, îl întorci cu pt'icioarile
IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	125
în sus. întorci cămașa pe dos, o
sucești, aduci săceră, coasă, perie,
foarfici, cuțît, fus, sfrțdel. Le pui
lîngă iei):
Hăptie, ciuisă-buisă,
Cu buzăle ’ntoarsă,
Cu coarnile roasă!
Sîngile mneu
Nu mni 1-aț bț,
Carna mș
Nu o-at mîncă !
>
Șî vă duceț
în codri pustii,
Une nimen nu locuiește],
Cocoș negru nu cîntă,
Vacă nagră nu răgț,
Scroafă nagră nu grohotț[ște] !
De-s făcuturi de bărbat,
Bage-i-să su comănac !
De-s făcuturi de fecior,
Bage-i-să su pt'icior !
De-s făcuturi de fată,
Bage-i-să su pletiancă!
(Cînd zîci vorbile aișstia, tot baț
cu pranicu în cămașă șî o întorci
șî pe față șî pe dos):
Cu săcera săcera-ti-oi,
Cu coasa cosî-ti-oi,
Cu sfrederu sfrederi-ti-oi,
Cu cuțîtu tăiț-ti-oi,
Cu foarficile tăiț-ti-oi!
(Iei cămașa ș’o bagi în cuptiori.
Pranicu îl pui pe iț. Stă așa noauă
zîle șî cel la care i-o descîntat stă
cu hainile întoarsă pe dos. La noauă
zîle îi dăm cămașa pe care am des-
cîntat. Noaptia îș pune su cap noauă
grăunță de ovăs șî noauă de orz.
Atunci d'isază pe omu care i-o fă-
cut. Dacă putem, îi aducem din casa
aceia o bucată de pîne să o mînînce.
în zîua acția să nu dăie la nime
126
VASILE SCURTU .
248
nimiiic din casă. Că poate vini ciar
acela ce i-o făcut să-i ciară, că pi
iei îl doare !).
Tarna-Mare — Gheorghe Buhai, 46.
339
• DE DESFĂCUT
Hăi, ciuisă-buisă,
Din pădure-adusă,
Cu coarnile ’ntoarsă,
Cu buzăle roasă!
Tu iești fată făcătoare,
lo-s mai mare ’ntorcătoare !
Io pe voi întorcu-vă.
Suliță, drulită,
Iț-te pe uliță,
Țîne-te cu sacu,
Țîne-te cu săcera,
Țîrie-te cu coasa,
Țîne-te cu fusu,
Țîne-te cum t-i putț!
Luațî-vă, luațî-vă,
Din cioantile Iui
Sî vă ducet
> >
Pi la vîrvu copacilor,
Unde cocoș negru nu cîntă,
Vacă nagră nu răgș !
(Să descîntă pe apă cu on cui de
h'er șî cu noauă fusă șî perie șî pranic.
De noauă ori!).
Gherța-Mare — Mărică Coțan, 70.
340
DE DESFĂCUT
Hai, tț, ciuisă-buisă,
Din pădure-adusă,
Cu coarnile ’ntoarsă,
Cu limba flocoasă,
Cu buzăle roasă!
Fată bogată,
Gura ’n ceafă,
Ceafa ’n gură!
Hei, tț, șî te bănește],
Di pe casa omului
Șî di pe trupu lui!
Că n’are di une-ț da
Cămașă din cămașa lui,
Hodină din hodina lui,
Mîncare din mîncarea lui!
Să lua[ră] noauă fraț,
Din noauă sate,
Cu noauă cai,
Negri pe negri;
Cu noauă ițpe,
Nqgre pe nțgre;	.
Cu noauă sape-ascuțîte,
Cu noauă săcuri oțălite !
Maica sfîntă le ițsă ’nainte:
— Une mereț voi,
Noauă fraț,
Din noauă sate,
Cu noauă sape ascuțite,
Cu noauă săcuri oțălite ?
— Noi, Maică-Sfîntă,
Drept ț’om spune:
Că noi m^rem
La pădurea Sfinții Duminici;
Cu sapile om săpa,
Cu săcurile om prăda !
Maica Sfîntă tăt zicț:
— Ho, ieu vă sorocesc,
Cu sorocu mneu
Șî cu alu Dumnezău,
Lăsaț pădurea să crească
Șî să ’nfrunzască,
Oamini să hodinască
Sî lui Dumnezău să multămască !
Da vă duceț la aiesta (Ion),
Că i-o căzut durere,
Pin t'ept, pin spt'inare,
Pin cap șî pt'icioare !
249	CERCETĂRI FOLKLORICE
Cu sapile i-o săpaț,
Cu săcurile o prădaț !
Șî o trageț durerea din iei
Șî o puneț pe on talgier !
Ș’o duceț într’o mreană de apă,
C’acolo ițste-o harpă
Șî șăde cuc, ca pruncii,
Șî rumăgă durerea, ca giuncii!
Ș’aiesta (Ion),
Din ciasu de amu,
Din sfînta zî de az,
Să rămîie curat,
Lumninat,
Ca argintu strecurat
Șî ca grîu vînturat!
Șî ca Dumnezău di la ceri,
Ce l-o lăsat
Șî popa cîn l-o botezat!
în care cias o născut,
Nici on bai n’o avut!
Gherța-Mică — Anuță Ignat, 6i.
341
DE ZIERME
Atîta să h'ie mușcătura,
Ca urzîcătura !
Solnița cu sare,
Blidu cu mîncare !
(Să descîntă cu urzica în apă, de
noauă ori).
Tarna-Mare •— Anuță Suciu, 68.
342
DE GÎNDAC
Dobd'itoaca aiasta,
Să luă pe cale,
Pe cărare,
Pînă ’n mnez de mnază cale.
IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	127
Șî păscîn
Frunză ciocotin,
Păscîn iarbă;
Șărpile s’o scăpat,
Ș’o pt'ișcat.
Șărpe roșu,
Șărpe negru,
Șărpe morosîn,
De ui, paiu.
Șărpe, de nouă fțliuri,
Șărpe, de nouăzăci și nouă de fpliuri,
Atunci să să puiască,
în dobd'itoaca asta,
Cîn s’a puif’n]
Mnijlocu mării,
’N solnița cu sare,
’N blidu cu mîncare,
’N căciulia aiului,
’N văpaia focului,
Șî ’n plosconița cînept'i,
Șî ’n vîrvu acului!
Gherța-Mare — lacob Zgărduș, 70.
343
DE GÎNDAC
Să luară dobd'itoaca,
Pe cale,
Pe cărare,
Iarbă v^rde păscîn
Apă răce bîn.
Să ’ntîlni cu jarapăru.
Jarapăru să scapă
Ș’o pt'ișcă.
De-o pt'ișcat jarapăr roșu,
De-o pt'ișcat jarapăr morosîu,
De-o pt'ișcat jarapăr tărcat,
De-o pt'ișcat jarapăr galbîn,
De-o pt'ișcat jarapăr de noauăzăci șî
notuă de fțliuri:
VASILE SCURTU
128
Atunci să între verinu jarapărului
în sîngile dobd'itoacii,
Cîn ș’a fa[ce] jarapăru sălășîme
în stratu cu aiu,
în corciu cu leoștianu,
în solnița cu sare,
în oala cu mîncare,
în vîrvu cuțitului,
în vîrvu acului,
Și ’n stîlpu ceriului!
(Să descîntă de noauă ori, în apă,
cu on h'ir de iarbă, ori cu urzică,
ori cu on cățăl de aiu).
Gherța-Mare — Irincă Indricuț, 46.
344
DE SĂGETAT
Să luară noauă moroi
Din noauă casă,
Șî tri strigoi,
Din tri casă.
Pin țîntirimu besericii intrară,
Pe-altaru besericii ieșiră,
Nime ’n lume
Nu le văzură,
Nime ’n lume
Nu le auziră,
Pînă Maica Sfîntă
în poarta ceriului,
Departe li-o auzît,
De asupra Ji-o ’ntrebat:
—• Une mșreț voi,
Noauă moroi,
Din noauă casă,
Șî tri strigoi,
Din tri casă ?
— Noi n-am îndemnat
La Măria,
Că am auzît, asară,
Făcîndu-ș mare bd'iscote,
250
Mari țîpote.
Merem să-i sugem sîngile,
. Să-i mîncăm irma
Să-i ciuntăm d'iața !
— Mțreț voi,
Cu sorocu mneu, .
Șî cu aiu Dumnezău
Șî cu doisprăzăce apostoli,
în pt'etrile săci
Șî ’n bolovan,
Unde cocoș negru nu cîntă,
Vacă nagră nu răgț 1
Asa să rămîie Mărie,
De lumninată,
Șî de curată,
Ca argintu strecurat,
Ca șî maică-sa,
Cîn o fătat!
(Să descîntă de noauă ori, pe apă
sfințită, bț șî să udă cu apă șî-i
trț[ce]).
Tarna-Mare — Ileana Buta, 17.
345
DE SĂGETAT
S’o luat tri moroi
Din tri sate,
Cu puștile pușcîn,
Cu săbd'ile-aruncîn:
■— Mțrem la Ion,
Că l-am auzît asară,
Prînzîn, hohotin,
Mare voaie făcîn;
Sîngile să i-1 bem,
La pămînt să-l lăsăm!
— Ieu vă sorocesc,
Cu sorocu mneu
Șî cu aiu Dumnezău,
Să rămîie curat,
Lumninat,
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
251
Ca argintu strecurat!
Ieu oi cură
Ș’oi lua
Noauă șterguri,
' Din nouă tonuri.
Noauă mături,
Din noauă curț !
Oi mătura,
Din pt'țle,
D'i pi su pt'țle,
D'in creștere pînă ’n talpe.
Să rămîie curat,
Șî lumninat,
Ca argintu strecurat,
Ca șî maica-sa ce l-o dat!
în coajă de nucă pune-oi
în mare arunca-oi 1
Să pt'ție,
Să răspt'ție,
Cum pt'țre roaua de soare,
Șî stopt'itu su pt'icioare !
(Să descîntă cu on pai de mătură,
de noauă ori, în apă ori în untură).
Gherța-Mare — lacob Zgărduș, 70.
346
DE SĂGETAT
S’o ’ndemnat
Tri moroi,
Tri strîgoi;
Îmblînd,
Mugind,
Șî Maica Sfîntă Preacurată
Li-o auzît
Șî li-o văzut
Șî cu ișle o grăit:
— Une mțreț
Voi moroi,
Voi strîgoi,
129
Duh curat,.
Duh necurat?
— M^rem mugind,
La suflet, la Mărie !
— Voi mțreț la Mărie,
S’o stricat,
S’o vătămaț!
Da ieu vă ’ndepărt
De cătă Mărie,
în codrii pustii,
Acolo-i locu vost!
Acolo aveț on grajd,
Cărnos
Șî' sîngios;
Sîngile i-1 beț,
Carha i-o mîncaț!
Mărie să rămîie curată,
Șî ’n patu iei alintată!
Că Maica Sfîntă Preacurată,
Cu mîna iei cș dreaptă,
O scutește],
Șî ’n brațu iei,
O sprijonț[ște],
Cu poala iei
O ’nvălț[ște],
De aiesta prilej
O scutește].
Să ne rugăm Tatălui ceresc,
Să he asculte rugăciunea:
Să-i trimată liac,
De cumva are vac !
Țîsfai, țîsfai,
Să le triacă la duhuri necurate,
Pin mai,
Ca cuțîtu pin mălai,
Ca pintr’un cățăl de ai!
Pt'ară-vă puterea,
Săce-vă vederea !
în oasăle Măriei n’aveț loc,
Că Maica Sfîntă Preacurată,
O ’nvălț[ște] ’n brațăle ei!
Valea-Sacă-—■ Irincă Chitaș, 68.
13°
VASILE
SCURTU
252
347
DE MĂTRICE
Tu, mătrice mătricută,
Nu ridica fata,
Nu ’mproșca ca iapa,
Nu grohoti ca porcu,
Nu strînge ca cloștile,
Nu te ’ntinde ca ziermile,
Nu gîzăi ca gîsca !
în coajă de nucă
Ti-oi înfășa,
în mare
Ti-oi arunca.
Acolo să pt'ei,
Să răspt'ei,
Cum pt'ere roaua de soare
Șî stopt'itu su pt'icioare !
(Să descîntă de noauă ori, pe un-
soare șî să unge).’
Bocicău •— Ilușcă Doroș, 80.
348
DE MĂTRICE
Mătrice mătricoasă,
Mestecată cu cț frumoasă !
Cu pt'țpt'inile ti-oi pt'eptîna,
Cu mătura ti-oi mătura,
în mătura mătura-ti-oi,
Din tăt trupu lua-ti-oi,
în coajă de nucă riagră
înfăca-ti-oi,
Pe car arunca-ti-oi,
în tîrgu Bistrița
Arunca-ti-oi.
Așa să să rășt'ire durerile
Di pe Ion,
Cum sa'rășt'iră tîrgurile,
’N tăte laturile.
Liacu lu Dumnezău,
Ș’a Sfinții Sfînta Maria,
Țîie liac să-ț h'ie !
D'in ciasu de amu, ia,
D'in sfînta zî de astăz.
Pe tine, omule,
Să nu rămîie durere,
Cît on grăunț de mac,
în patru crăpat.
Piste on cias,
Să nu h'ie nici liac,
Ci să rămîi curat.
[Sfîrșitul ca la ultimele opt ver-
suri dela text 341].
Gherța-Mică — Anuță Ignat, 61.
349
DE MĂTRICE
leș, mătrice mătricată,
leș, mătrice bursucată,
leș mătrice de noauă fțliuri.
Nu giund'ș,
Nu durț,
Nu te fa [ce],
Nu te ’mbuiba,
La Ion nu te acolisî:
Că la iei n’ai casă,
Nici masă,
Șî het ti-oi arunca ! ‘
Așa să h'ie liacu,
Cum ieu am gătat!
(Să descîntă cu pt'ept'ine șî cu
on pai de mătură, de noauă ori).
Bocicău ■— Maria Vrajă, 60.
350
DE MĂTRICE
Tu, mătrice mătricată,
Tu cățț turbată,
Nu te ’ntinde ca gîndacu,
Nu rînceza ca calu 1
Alegu-te,
Culegu-te,
Din brață,
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
253
Din mâță,
Din unghii,
De su unghii,
Din tălpt'ile pt'icioarilor,
Din crerii capului,
Din fțțîle obrazului,
Din tăt trupu aiestui om !
Cu foarficile tăiț-ti-oi;
Nici strop de pocăială! .
Ci te du ’n țara cu purcei.
Nu ’mbla ca furnicile,
Nu pt'irui ca cloștile !
Alț[ge]-ti-oi,
Culș[ge]-ti-oi,
Cu sfrțdelu sfrederi-ti-oi,
Cu ptȚpt'inile pt'eptina-ti-oi,
Cu mătura mătura-ti-oi,
Cu acu străpunge-ti-oi!
De amu ’nainte,
Ca Dumnezău să-i dție liac,
Dint’ala cias,
Să h'ie sînătos !	"
(De noauă ori, pe fotogin).
Valea-Sacă — Parască Lenghel, 65.
351
DE ALBAȚĂ
Albață spurcată,
Cu curu cîcată,
Cu puța pt'ișată,
Cu unghiile dîrăiată,
Mă-ta, cîn ti-o fătat,
N’ai fost așa !
Să h'i iară așa,
Ca cîn ti-o fătat mă-ta.
rji
Așa să h'ie liacu,
Cum ieu am gătat!
(Să descîntă pe ochi, de noauă
ori, la om, ori la iosag. întorci, cîn
descînț, cu o boticuță împrejuriu
ochiului îndărăpt).
Bocicău — Maria Vrajă, 60.
352
DE ALBAȚĂ
Albață de noauă zîle,
Albață de opt zîle,
(Să zîce tăt așa pînă la « o zî »).
Albață de nici o zî!
>
Așa să nu h'i tu acoalea,
Cum îi amu diminață!
Să rămîi ’ndărăptoare,
Ca roaua de soare,
Ca stopt'itu su pt'icioare !
Să rămîi,
Curată,
Lumninată,
Ca Dumnezău să-ț dție liac.
Dint’aiesta cias,
Să h'i mai sînătoasă!
(Să zîce de noauă ori, pe ochi,
cu on pai din mătură).
Valea-Sacă — Parască Lenghel, 65.
353
DE DEOCHIȚ
Să iț omu
Pe cale, pe cărare,
Șî să ’ntîlnțște
C’on om bătrîn (tîriăr)
*) Simptomele acestei boli sunt, după concepția Ugocenilor, următoarele; «Omu
deochșt să bietejș[ștej șî poate șî pt'eri mintenaș, dacă nu-i descînț, șî înfocat, varsă,
îi tulburat la cap. Porcu ori d'ițălu să ’mburdă. Ala om deoache, rău, care cîn o fost
prunc l-o înțărcat șî la două-trei zîle iară îl întoarnă. Care să uită încruciș, încă
deoache» (Bocicău —Ilușcă Doroș, 80).
Anuarul Arhivei de Folklor VI ,
132
VASILE SCURTU
254
Omu de l-o dioch^t:
Cu ochii negri,
Cu ochii căprii,
Cu ochii de noauă hamuri,
De noauă fpliuri.	-
De s’o ’ntîlhit cu fată,
Curată,
Lumninată,
Pe om de l-o diochțt:
Ochi mnerii,
Ochi căprii,
Ochi de noauă f^liuri,
Ochi de noauă hamuri!
Pe om de l-o diochțt,
Cr^pe-i țîțăle,
Pt'ice-i cosîțăle !
Șî la om să i să năpoaste,
Ochii la cotare,
Pt'icioarile la ’mblare !
De are vacu,
Să aibe leacu,
De la Dumnezău întîie,
De la mine de-al doilț!
(Să descîntă într’on vas cu apă,
de noauă ori, cu noauă cărbuh).
Gherța-Mare—Anuță Coțan, 62.
354
DE DEOCHI
Ceas în ceasu diochțt
Diochi de bărbat,
Curat, necurat.
Săce-i ochii,
Crțpe-i boarșăle,
Margă-i sîngile !
Ion să rămîie curat,
Lumninat,
Ca de Dumnezău lăsat!
Deochi de boreasă,
Curată, necurată. .
Săce-i ochii,
Crțpe-i țîțăle,
Ion să h'ie curat,
Lumninat,
Ca de Dumnezău lăsat!
Deochi de fată,
Curată, necurată.
Crțpe-i coapsăle,
Margă-i sîngele.
Lțse-1 curat,
Lumninat,
Ca de Dumnezău sfîntu lăsat!
(Să descîntă țîpîn noauă cărbuh
în apă. Cînd îi țîpi, zîci:)
Să h'ie liac,
Șî ’nainte de vac,
Din gura mț descîntat 1
Gherța-Mare — Anuță Coțan, 62.
355
DE DEOCHI
Pe pruncu, pe Ion,
L-o deochi^t
Moroi,
Strigoi,
Borsocoi,
Boreasă.
Pt'ice-i cosîțăle,
Albască-i ochii	.
Care o strîcat sîngile în Ion,
Pin duh curat,
Pin duh necurat.
De l-o deochi^t bărbat,
Crțpe-i țîțăle,
Albască-i ochii!
De l-o deochițt fecior curat,
Cr^pe-i țîțăle,
Albască-i ochii !
De l-o deochițt fată curată,
255
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
133
Crțpe-i țîțăle,
Pt'ice-i cosîțăle,
Albască-i ochii!
Ne rugăm, Maică Sfîntă preacurată,
Pe prunc, pe Ion,
Care au pt'icat în năcaz,
Pin suflet necurat,
Ne rugăm, ca să-1 scutești.
Șî de prilej, de aiesta, .
Să-1 ferești!
Că s’au plinit on cias slab,
Șî cu ochii răi l-au stricat
Ș’au pt'icat în năcaz.
Ne rugăm,
Cu iremă deșchisă,
Cîtă sfinți apostoli,
Că să-1 trezască
Șî să-1 limpezască
Șî ’n brațu Maicii,
Să h'ie sprijonit.
De duh, de aiesta
Care s’o acolisît.
Ne rugăm cîtă doisprăzăce apostoli,
Să ne asculte,
Să-1 așțză,	’
Șî să-1 limpezască,
Cu ajutoru bunului Dumnezău 1
Valea-Sacă — Irinca Chitaș, 68.
356
DE FLOAREA BETEȘÎGULUI
Să luă domnu roșu,
Cu săcure roșie,
Să taie lemn roșu.
Șî acolo să ’ntîlnț
Cu on moș bătrîn.
Șî iei întreba:
—• Une meri, domn roșu ?
— Mă duc la pădure roșie,
17*
Să tai lemn roșu,
Să fac curte roșie !
— Acolo nu te duce,
Acolo nu te acolisi,
Ci te du,
’N tulpt'ina urzicii,
în floarea macului,
Șî ’n vîrvu acului 1
Acolo să pt'ei,
Să răspt'ei,
Cum pt'țre roaua de soare,
Șî stopt'itu su pt'icioare 1
Gherța-Mare — Mărică Coțan, 70.
357
DE FLOAREA BETEȘÎGULUI
S’o luat Ion
Pe cale, pe cărare.
S’o ’ntîmpt'inat,
Cu rujă ’nfocată,
Cu rujă beșîcată.
Strigă Maica Sfîntă,
Din poarta ceriului:
— Ce te cînț,
Ce te vaiet?
— Cum nu m’aș cînta,
Cum nu m’aș văieta,
Că m’am luat
Pe cale, pe cărare,
Șî m’am tîmpt'inat
Cu rujă ’nfocată,
Cu rujă beșîcată,
Cu rujă de noauă fțliuri,
Cu rujă de noauă namuri.
— Alț[ge]-ti-oi,
Cui ț[ge]-ti-oi,
Din creii capului,
Din toartile grumazului,
Din fțțăle obrazului!
VASILE SCURTU
134
în coajă de nucă
Pune-ti-oi,
In mare arunca-ti-pi!
De iești fată,
Nam pe nam!
Nici îi fată,
Rod pe rod,
Ci-i ruja cț ce roșț,
Ruja cț ce gălbinț,
Ruja cț ce albăstrț !
Nu roșî,
Nu gălbini,
Nu albăstri!
Ieu alș[ge]-ti-oi,
Culț[ge]-ti-oi,
Din creii capului,
Din toartile grumazului,
Din cîrțîitorile nasului!
Să pt'ei,
Să răspt'ei,
Cum pt'țre roaua de soare,
Stopt'itu su pt'icioare !
Să rămîi curat,
Șî lumninat,
Ca argintu strecurat,
Ca maică-ta ce ti-o dat!
(O d'escînț de noauă ori, în un-
tură de gîscă, cu on pai din mă-
tură, ori cui de h'er).
Gherța-Mare — Aceeași.
835
DE SCLINTIT
S’o ’ndemnat Petre-Sînpt'etru
Cu Sfîntă Mărie,
Pe cale, pe cărare,
Pînă la on pod de aramă.
S’o suit pe pod,
Podu s’o clătit,
256
Pt'icioru calului s’o sclintit.
Da nu pt'icioru calului,
Da pt'icioru lui Gligor.
Petre-Sînpetru,
leu nu știu cînta,
leu nu știu descînta !
Da Maica Sfîntă Preacurată zîce:
Vină ’ncoa[ce],
Că ti-oi învăța,
Osuț cu osuț,
Mlădută cu mlădută,	•
Carne cu carne,
Ciont cu ciont,
Vîră cu vîră,
Să s’adune la olaltă,
Așț cum s’adună pămîntu:
Cu plugu-1 ari,
Cu grapa-1 grăpt',
Din Paști pînă ’n Rusalii,
Cu sapa-1 săpt'i,
Tăte huncioagile le așăz.
Așa să să așțze,
’N pt'icioru lu Gligor:
înfocăciunile,
Giund'eturile,
Asa cum s’o asăzat
Sfîntu soare,
’N brațăle maicii sale.
Noi nu putem fa[ce]
Di la noi, nimnic,
Numa-1 cerem,
Pe Tatăl ceresc
Să să ’ndure spre iei.
Să-i dție alinare,
Ș’așăzare.
Asa să să răștie
Fulgerăturile din pt'icioru lu Gligor
Cum să răștiră,
Roaua de pe pămînt,
Cîn răsare sfîntu soare,
Din brațăle maicii sale !
Valea-Sacă — Irincă Chitaș, 68.
257
CERCETĂRI FOLKLORICE
IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
135
539
DE GIUND'URI
S’o luat muscă mare,
Cu muscă mnică
Șî făcură nuntă mare.
Pi tăte muscuțăle,
Pi tăte bongăruțăle,
Le chemară ’n nuntă.
Pe amărîtu,
Pe năcăjîtu
De giund',
O uitat să-l chțme !
Tare s’o amărît,
Tare s’o năcăjit.
Iei s’o luat
Șî o zburat
în coasta lu Gligor.
Ș’o zburat,
Șî ’ntr’o zmeană de apă
S’o aruncat.
Acolo să ptție,
Acolo să răsptție,
Cum pt'țre roaua de soare,
Șî stopt'itu su pt'icioare!
Liacu lu Dumnezău
Ș’a Sfinții Mărie,
Țîie, Gligor, liac să h'ie !
Din ciasu de amu,
Din sfînta zî de astăz,
Di pe aiesta om,
Durerile,
Giund'eturile
Să pt'ție,
Să răsptȚie,
Cum ptȚre rouă de soare
Șî stopt'itu su pt'icioare !
(Să descîntă de tri ori, în apă,
cu cn pai de mătură și foarfeci.
Apoi arunci paiu ’n foc șî zîci:)
Așa să treacă durerile,
Di pe Gligor, de cu spor,
Cum ptȚre păiuțu pe foc !
Durere să nu rămîie,
Nici on strop !
Gherța-Mică — Anuță Ignat, 61.
360
DE IGIUND'UR
Strîgă musca mitit^,
Că să ’nsoară musca cș mare,
Șî fă moloșag mare.
Pe cît bozăras,
Pe atîtia muscuță,
Pe atîtia albd'inuță,
Pe tăte li-o chemat în nuntuță.
Numa pe giund'u vrășmaș,
Nu l-o chiemat.
Iei de ciudă șî de mînie,
Pe cuiu ușî s’o ’ncălecat,
La tabără s’o ’ndemnat,
în mare l-o aruncat.
Acolo să pt'ție,
Să răspt'șie,
Dumnezău sfîntu să-i deie liac,
Ca din tr’ala cias,
Să pt'ție,
Să răspt'ție,
Ion să rămîie sînătos
Șî Dumnezău să-i d^ie liac !
Valea-Sacă — Parască Lenghel, 65.
361
DE CIAS RĂU
Cias rău, cias rău,
leș din capu iestui om.
Pe gură ti-ai băgat,
Pe cur ti-o cîcat.
Gherța-Mică — Anuță Ignat, 61.
136
VASILE SCURTU
258
362
DE LUNGOARE
Să luă Ion pe cărare,
Pînă la on mnez de cale.
Să ’ntîlniră cu on om,
Cu plug șî grapă de aor
Șî cu tăte celea de aor.
— Une meri tu, omule ?
— Ieu mă duc,
La valea moloasă
Șî pt'etroasă.
Ș’oi ara
Ș’oi grăpa.
— Omule, nu mț[rge] acolo,
Ci te du la Ion
Șî-1 curățăște,
Că-i betiagu de lungoare,
De lungoare jîlăjîtă,
De lungoare împuțită,
De lungoare bată,
De lungoare cîhască,
De lungoare porcească,
De lungoare de nouăzăci șî nouă de
fțliuri.
Din diochii ochilor,
Din fțțăle obrazîlor,
Din vinele grumazilor,
Din pt'ept,
Din spt'inare,
Din mînuri,
Din pt'icioare,
Din toate încheieturile !
Așa să rămâie:
Lumninat,
Curat,
Ca argintu străcurat,
Ca ’n cșe zî ce l-o făcut,
Ca maică-sa ce l-o născut!
Fui ! Fui 1 Fui!
Valea-Sacă — Irincă Chitaș, 68.
363
DE RĂNI LA PRUNCI, ÎN CAP
(Duci pruncu la apă, ori la vale):
Bună diminața, apă curgătoare!
N’am vinit aici a sta,
Am vinit de răni a spăla !
Ieu te spăl cu una,
Maica Sfîntă cu doauă.
Ieu te spăl cu opt
Maica Sfîntă cu noauă
Cu mînile, cu amîndoauă.
(Să zîce de noauă ori).
Bocicău — Gheorghe Avram, 38.
PRACTICI MAGICE
364
Sîn[t] niște fțliuri de buruien în pădure, să chiamă untișor. Le aduci
acasă, le pui în sare șî după ce le-ai descîntat, le duci noaptia șî le pui
într’un pom, să cadă roaua pe ișle, ca așa să să ’nmulțască laptilevacii,
ca roaua. în buruien punem tămîie, grîu și coj de oauă sfințite di la Paști
sî zîci: — leu, diavole-t dau tîie rod sî tu-’m dă mnie mană!
Tarna-Mare — Gheorghe Buhai, 46.
259	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	137 365 CÎN VREI SĂ DESPARȚ PE CINEVA
Cumperi on lităr de răchiu — că lucru îi cu dracu —• șî te duci în pă-
dure cu on om care să nu-ț h'ie nam. Bem amîndoi din răchie șî prindem
a ne bate, ne pălmuim. Săpăm on buruian — mătrăguna. Cîn săpăm,
stăm întorș cu spatile cîtă olaltă șî zîcem:
	Așa să nu să poată iei vidț, Cum nu ne videm noi!
în locu buruianului de unde l-am scos, turnăm răchie. Unu să duce
într’o parte, unu în alta, ca așa să margă șî iei. Șî om auzî ceva buzdugu-
nături pin pădure, că diavolu să întoarce. Luăm mătrăguna, o ducem la
casa acția ori în curte, acar une. Nămnim pe cineva să le ducă. Iș șî lut
di une săd oamin necăsătorit sî de uhe-s doauă căs cu dosu cîtă olaltă
sî ala îl ducem acolo. Pi la tri zîle îs dus de cîtă olaltă. La altî să amînă sî
> > > >
pînă la noauă zîle, că nu prinde într’o formă.
	Tarna-Mare — Același.
366
Femeia acția care vrș să aducă la iț on bărbat, să radă unghiile șî din
născut, din tri locuri, să-i puie ’n mîncare. C’apăi atunci te lasă cîn te lasă
unghiile.	Gherța-Mare — Mărică Coțan 70. 367
în zîua de Bobotiază, ca să placă, să scaldă futile ’n apă, să scaldă pe
ascuns sî zîc așa:
	De acasă, urîtă-s de mamă, Urîtă-s de tată, Urîtă-s de tînereța satului, Urîtă-s de fruntia danțului. Strigă maica soarelui: — Ce crăiasă, Ce ’mpărătiasă, Să văietă? Strîgă fata fecioară: — Nici-s crăiasă, Nici-s împărătiasă,
138
, VASILE SCURTU
260
Ci ’n față-s ca soarile,
în trup ca domnișoarile !
Atunci Maca Sfînta o ruga:
— Du-te la ’zvor nemuritori
Șî strîgă de noauă ori:
— Hop, rouță-roauă,
Crapă-mni-te ’n doauă,
Șî-mn adă dragoste noauă,
Curată,
Lumninată,
Ca de Dumnezău lăsată.
Că ’n care cias o născut
Nici on bai n’o avut!
Ș’apăi să duce șî-ș iș on fărtai de d'in șî ’n ala descîntă fata ori baba.
Da de multe ori n’are timp, numa întră în apă, nu descîntă acolo, ci acasă.
Gherța-Mare — Aceeași.
368
DESCÎNTEC DE ADUS IUBITU
LA FATĂ
Bună diminața,
Apă curgătoare,
Fă-mă iubitoare !
Apă tulburoasă,
Fă-mă vederoasă!
Am vinit la tine, bălcălușă,
După on pt'ic de apă ’nprumut,
Să mă spăl de iest rău mult:
De ură urîtă,
De ură părăsită,
Ne neguri,
De păguri,
De gunoi di pi su mături.
De-i țipată ura cu on deget,
Tu-i țipa cu doauă.
De-i țipată cu opt,
Tu-i țipa cu noauă,
Cu mîrile tale cu amîndoauă.
Hop, rouță-roauă,
Crapă-te din doauă
Șî ne a[dă] dragoste noauă:
Di pe t'ancu grecilor,
Di la noauăzăci șî noauă de tîrguri.
— Ce domn cu doamnă vine ?
— Nu-i domn cu doamnă,
Ci-i Mărie cș frumoasă.
Din grădină răsărită,
De tăț coconi satului pled'ită!
Șî nu poate h'i
Fără di i^,
Cum nu poate h'i popa
în sfânta bes^rică,
Fără apă, fără foc
Fără h'ir de bosîioc.
Din pat de mătasă
S’o culcat,
în mare ură
S’o aflat.
O prins a să cînta,
A să văieta.
Nime ’n lume n’o auzț,
Numa Maica Sfîntă
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
\	261
I
Din poarta ceriului:
■— Nu te cînta,
Nu te văieta,
Că scară de ciară
Fa[ce]-mn-oi,
La tine coborî-m’oi.
De dreaptă prinde-ti-oi,
La tău lu Iordan duce-ti-oi,
De tri ori arunca-ti-oi,
Cinste șî dragoste strîga-ț-oi.
Din patu mnir^sălor,
Din curuna feților,
Din struțu holteilor.
Așa să m’aștQpte pe mine
în tăte satile,
La tăte moloșagurile,
Cum m’o așteptat,
Zîua as[tă] de astăz,
Tăt marii,
Tăț mnicii
Tăț voinicii!
C[e]i tineri să te iubască,
C[e]i bătrîn să te cinstiască!
Cîț te vedț,
Tăț colac din sîn rupț
Șî-ț dădț!
Gherța-Mare — Mărică Coțan, 70.
369
DE ADUS IUBITU
Mă ieu din casă,
De după masă,
Pe roauă nestrecurată.
Sfînta Mărie, Maică Sfîntă
Mă ’ntreabă:
— Unde meri tu, fată
Mîndra șî frumoasă ?
— Eu, Sfîntă Mărie, Maică sfîntă,
Mă duc la apă curgătoare.
139
— Bună diminața, apă curgătoare !
Eu n’am vinit aicț
Nici on rău a fa [ce],
Da am vinit
De dragoste a mă spăla.
Tăț feciorii să mă iubască,
Cu dragoste să mă dorească!
Cît ce ’ncotro m’oi întoarce,
Tăț să să ’ntoarcă după mine,
Cum să ’ntorc albd'inile la știubei!
Dragă să h'iu la tăț,
Să h'iu frunte danțului,
Cu tăț feciorii satului.
Cireș înflorit,
în mnijlocu danțului răstăd'it!
Valea-Sacă — Parască Lenghel, 65.
370
DE DANȚ
Fugiț, ciuhe bîde
Șî ciuhe spurcate
Că d'ine floarea florilor,
Giucătoaria feciorilor !
Floare ’nflorită,
în mnijlocu danțului răstăd'ită,
De tăț feciorii giucată,
în mnijlocu danțului aruncată!
Apă sfîntă,
Fă-mă fată mîndră!
Apă curgătoare,
Fă-mă fată giucătoare !
Unde-oi sta,
Să strălucesc,
Ca sfîntu soare !
Sîntă Mărie, Maică Sfîntă,
Spală-mă cu apă mîndră,
Unde-oi sta
Să h'iu ca o țîntă!
Gherța-Mare — Mărică Coțan, 70.
140
VASILE SCURTU
262
371
DE URĂ
(Să descîntă într’on blid de bo-
sîioc).
Lunai, lunai,
Duminecă diminața mă sculai,
De docăle cu zorile,
Cîntînu-mă,
Văietînu-mă,
Mare ură aflînu-mă.
Ură de ficiori,
Ură de pețitori,
Ură de mamă,
Ură de tată.
Sfîntă Mărie, Maica Sfîntă
O zîs:
■— Stăi tu, nu mț[rge],
Că ieu pe tine, Mărie,
De mîna dreaptă
Lua-ti-oi,
în mare arunca-ti-oi,
De ură, de țîpătură
Spăla-ti-oi,
Pe calu sfîntului soare
Pune-ti-oi,
Alungu satului purta-ti-oi,
Ficiorii ’n praguri ieșî-or,
întreba-or:
— Ce crăiasă, ce ’mpărătiasă,
Ne vine ?
— Nici-s crăiasă,
Nici împărătiasă!
lo-s Mărie,
Mîndră șî frumoasă șî jucăușă !
Pe mine cine m’a vidț,
Tăț cîtă mine rîdț
Pe altile tăt le stopt\!
Gherța-Mare — Aceeași.
372
DE URĂ
(Să descîntă pe mnere de stup).
Mnțre d'iitoare,
Fă-mă iubitoare !
Mn^re tulburoasă,
Mă fă fată mîndră
Șî frumoasă
Șî giucăușă!
Pe mine cine m’a vidș,
Tăț cîtă mine rîdq,
Cîtă altile stopt'ț!
Gherța-Mare — Aceeași.
373
Am auzît că vrăjitorii e ieu urma omului unde pășește] șî să .duc șî
o frămîntă ca aluatu de grîu șî fac formă de om. Apăi bagă pin iei ace șî-1
duc șî-1 pun în comin, unde m^frge] fumu, ș’apăi pe ala pe care-1 fă[ce],
apoi print’ala tot așa îmblă giund'urile ca acile ce-s băgate pin iei. Apăi
mulț se ’ntîmplă că mor, că nu le desfa[ce] ’napoi.
Valea-Sacă — Văsîi Doroș, 77.
374
O fost o femeie la noi în sat, o avut on ficior însurat. Iei s’o dus Ia
mă-sa s’o furat on val de pînză șî uo; dus. Mama lui o zîs că i-a fa[ce] să
263	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	141
știe cine o dus. Nu știu ce o făcut, cine ce i-o făcut, destul că ficioru o
murit șî atunci cînd murț, o zîs: — Noa, m’ai mîncat, mamă! Iț o zîs:
— D’apăi, fătu mneu, dipce nu mn-ai spus ?
Valea-Sacă — Același.
375
Cînd îț fură cineva crampei ori mălai, pui acolo, în holdă, într’on
stîlp, două cioante de animale di la timitiu marhilor încruciș și o lumnină
șî nu mai face pagubă nime.
Batarci — Marta Bricioc, 52.
'	376
O avut on om vacă șî o fost tare bună de lapte. O ’mblat zișrme, gîndac
la i§ a o suge. Gazda o știut că o fost tomnită vaca șî n’o vrut să omoară
șărpile. Altu, care n'o știut, l-o omorît șărpile șî vaca o murit. Vaca o fost
vrăjită de acel ce o știut șî dipt’acț o murit. S’o tîmplat că o fost om
care o vîndut vaca șî s’o dus șărpile după iș. Omu l-o omorît șî vaca o
murit.
Batarci — Toader Toma, 69.
377
Ca să aduci pe ciheva, ori ca să scapt' de iei.
Iei on liliac. Cumperi o fingie de lut de on litru șî on fedeu tot de lut.
Găurești ulceaua pe fund șî fedeu de deasupra. Așăz liliacu d'iu în ulcț.
La ceasu douăsprăzece noaptia îl duci la on furnicari șî îl bagi acolo. Li-
liacu atunci pt'iscuie. îl Ieși acolo. Nu te uiț înapoi, că fuge dracu după
tine ! Dacă te prinde ori te strîgă, nu zîci hernie!
La nouă zîle te duci, tot în acel timp, la douăsprăzece noaptia. Atunci
le iei, da cam cu greu, că dracu nu te lasă. Iei tot zîce: « Lasă, că-i a mneu » !
Vine dracu după tine pînă ’n pragu tinzii. Așăz ulcica la țîțîna ușî. Coț
în oală șî dai de o furcă șî o greblă, care o rămas din cioantile liliacului.
Scoț oasăle afară șî duci ulceaua afară. Dracu te tra[ge] șî zîce: « Noa,
tu iești a mț » ! Tu îi dai ulcica șî zîci: « Ce-i a tău, îi aicș ! ».
Dacă vrei să faci pe fecior să vie după tine, îl atingi cu grebla, dacă
vrei să te scapt' de iei, îl atingi cu furca șî să duce pe vac.
Valea-Sacă — Titie Filip, 17.
142
VASILE SCURTU
Z64
378
DE DESPĂRȚÎT SOȚÎ
Iei di pi iș (ori di pi iei), din brăcinari, on h'ir ș’o afumni. Dintr’acț
ce afumni, speli șî-i dai să bție di pi ițle. Arz on gurgoi de opt'incă șî arunci
scrumu pe amu acela. Arz șî o mătură părăsită alăturea cu gurgoiu. Arunci
șî scrumu acela pe om. Nu să mai uită pînă-i lume unu la altu, să urăsc.
Apăi zîci:
Sfîntă Mărie, Maică Sfîntă,
Așa să-mn agiute bunu Dumnezău,
Să h'ie ai^stia ’n ciasu cel bun,
Pe gîndu ce gîndesc,	.
Să să ’mplinască voaia mț
Ș’a tatălui din ceri !
Gherța-Mare — Mărică Coțan, 70.
379
CA SĂ OMORI PE CINEVA
Meri la o topt'ilă părăsită șî aduci lut de acolo. îi cota oarce om să
rumpă din halubile lui. Din halube faci on chip ca o păpușă, ce samînă
cu iei. Cumperi șî o lumniniță. Din lut faci formă de mormînt, păpușa
o pui în lut șî lumhina pi iț. Apăi zîci:
Sfîntă Mărie, Maică Sfîntă,
Așa să să ’mplinască aițstia,
Cum le gîndesc ieu !
Gherța-Mare — Aceeași.
380
DE DESCUIAT
Cîn porcu îi încuiat, înnoz nouă noduri pe o ață de lînă nagră. Bagi
ața într’on pahar cu apă, tragi de capete, o întinz șî să desnoadă singură.
Zîci:
Așa să să descuie,
Cum să desnoadă ața !
Gherța-Mare — Aceeași.
265	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	143
381
. Mama mț o zăcut noauă ai. Tătă o fost strîmbă la mînuri, la pt'icioare,
la degete. O îmbiat la doftori, nu i-o folosit nemnic. I-o spus oamini că-i
vrăjită, îs făcături. Iț nu s’o desfăcut. I-o luat chip de lut din urmă,
i-l-o băgat în cuptiori șî o spus că să h'ie pe nouă ai acolo șî apoi o zăcut
nouă ai șî o murit. Nu s’o putut folosi cu nemnică cu doftori.
Bocicău — Ilușcă Doroș, 80.
382
Nu oricine poate deochț ! Ala om deoache, care să uită drept la. popa
cîn ițsă cu darurile din altar. Ala deoache orice: om, iosag, hîd, frumos.
Nu-i iertat să te uiț atunci la popa, trebe să te pleci cu capu.
"	Valea-Sacă — Văsîi Doroș, 77.
383
Vrăjîtoarile care vrț să omoare pe cineva, să roagă din carte, cu lu-
mnina aprinsă lîngă iț. Cîn să gată lumnina, să gată șî cu omu !	.
Gherța-Mare — lacob Zgărduș, 70.
'	384
La on boar i-o furat di pe tăț boii clopotile. Nu-ș cine i-o spus să margă
la vrăjitoare la Hed'iu Adrianului. Iei o mărs. Vrăjitoarea o zîs: «Nu ti
tțme, că li-a aduce.
Mnie nu-m plăti pînă le-a aduce. Mn-i plăt’ atunci cinci coroane » !
Ala care o furat o fost de aici din sat: Gligoru Tichii. Boaru o mărs
înapoi la boi.
înt’acț noapte, ce-o vrut să le aducă, l-o lod'it somnu, așa că n’o putut
șîdț mai mult strajă. Pe cîn s’o trezit, o văzut clopotile di pe boi lîngă
capu lui. O mărs ș’o plătit la vrăjitoare.
Gherța-Mare — Același.
385
Mătrăguna-i bună de mătrice șî la fțte de danț. Să scoate din rădă-
cină așa, că o cumperi, pui banu acolo de unde ai scos-o. O cumperi di
la pădurea aceia. îi de haznă; cum îi plăti-o, așa folosț[ște]. Dacă o scoț
144
VASILE SCURTU
266
cu treabă bună, apăi îi bună! Care-i de danț, trabă giucată acolo în pă-
dure. Trabă a turna palincă pe ea, a-i închina, o cinstești șî zîci:
— Mătrăgună, doamnă bună,
’Mbrăcată ca șî cotună!
Ieu te ieu șî te cumpăr
Să h'i folositoare!
Așa cum gîndesc,
Așa să ’mplinești! .
Cîn o scot futile, zîc așț:
— Mătrăgună, fată bună,
Mărită-mă ’ntr asta lună,
De nu ’ntr’asta ’n ceialaltă,
Mărită-mă dup’ olaltă !
Apăi o strîng, o sărută șî o drăgostesc șî zîc:
—• Mătrăgună pe părqte,
Tare gioacă două fște,
Da nu gioacă ca una,
La care-i mătrăguna !
Mătrăguna-i bună ori pi ce, șî de-i mțfrge] în tîrg șî pe ori ce vrț a
fa[ce].
Gherța-Mare — Același.
386
Mătrăguna-i bună de mătrice. Da s’o pui s’o dospești doauăzășîpatru
oare cu oțăt. Mama mț o băut de aceia și doauăzășîpatru oare o fost ne-
bună. După aceia s’o trezit șî nu i-o fost nemică. S’o făcut sînătoasă, i-o
trecut mătricii.
Cîn sapt' mătrăguna, dupăce o sapt' să te faci că te culci, că dacă
te duci atunci, apăi te tăt duci, nebunești!
Valea-Sacă — Văsîi Doroș, 77.
■	387
Cîn să mînîncă ziermile cu broasca, atunci îi despart cu o botă. Bota
aceia îi bună, căci cu iș poț despărți pe cei ce să iubăsc. Bota îi scumpă,
o au puțîh oamin. îi de agiuns să atingi cu bota, să despart, nu mai
coată unu la altu pe vec !
Valea-Sacă — Același.
267	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	145
388	>
O fost on om șî s’o dus ș’o ’ncîlcit cînepa la o femeie. Femeia s’o dus
la vrăjitoare șî i-o făcut oarice, așa că așa o d'init durerea cu frig pi iei,
de să băga în foc de frig. Apăi o zîs omu:
Auz, tu femeie, lasă-mă ’n pace, că ieu am fost șî ieu ț-am încîlcit
cînepa șî ce poftești îț plătesc, numa mă lasă în pace!
Ș’apăi nu știu cît i-o plătit, cît nu i-o plătit și i-o dat femeia on pă-
hăruț de apă șî au zîs:
— Bț apa asta, că nu ț-a h'i nimic!
Șî nici nu i-o fost nimic.
Valea-Sacă — Același.
389
Cîn naște femeia fecior, atunci iei untură di la d'er șî-i pui la boreasă
în poală. Cu untura ac^ia trag futile pe ficiori la ițle. îi ung cu puțînă,
fără să știe iei șî zîc: « Așa să să bată ficioru după mine, cum s’o bătut
femeia asta cîn o făcut pruncu !».
Untura acșia o țîne baba la iț șî o vinde scumpă.
Valea-Sacă — Titie Filip, 17.
DEMONI, FIINȚE FANTASTICE SAU CU PUTERI
SUPRANATURALE
390
Fata-pădurii cîntă tare mîndru, i oarece necurățenie, de alea ce n’o
fost botezată, o crescut în pădure. Av^ păr mare, învălită tătă în păr, n’avț
halube. Merț a să încălzi unde vidț foc la oamin. Oamini să temș di
iț, iera pădureancă, îi săgeta, murș di iț!
Amu îi săg^tă bursucăii pe oamin. Bursucăii schimbă pruncii. Pînă
nu-s botezaț îi șchimbă. Care-s slabd', nimurigi, aciia îs șchimbaț. Am
văzut în Valea-Sacă on prunc șchimbaț, șohan n’o umblat, iera boreasă
săracă mă-sa. Iei îș întorc^ pt'icioarile pînă la cap.
Bocicău — Uușcă Doroș, 80.
391
De mult, avțm o soacră bătrînă, o trăit într’altu sat, acolo n’o fost
multe casă, așa o fost ca ’n pădure. Apăi sara, d'inț Fata-pădurii cu prunc
în brață, îl învălq cu țîțăle. în casă nu iera fiteauă, focu iera pe vatră. La
146	VASILE SCURTU	268
cuptiori pun^ cîte on ciutoc mare, apăi tăt ardț, zî-noapte, Fata-pădurii
mer^ acolo, să ’ncălzț, apăi să ducș, nu grăip cu nime nemîc. Iera cu păr
pă sine. Dacă nu-i făcș nemîcă, nu făc^ nici i^ nemîc. Să temț oamini
de iț. Iera căs rare, una ici, una Dumnezău ști unde !
Bocicău — Anuță Mălancă, 5 3.
392
Am durmit odată la mălai, la on loc în Palna, că mînca mălaiu porci
ci de pădure — gligani, cum le zîcem noi. Am fost adurmnită șî am auzît
Fata-pădurii țîpurin. Nu țîpurș cum să țîpurească, da țîpurț de să clătț
pămîntu șî frunza ’n lemnț. Ieu am fost spărițt, că a d'ini la noi, da n’o
d'init, o fost departe de noi. A hori — de tăt mninunat ști hori!
Am auzît că duce la iș bărbaț frumos pe care-i găsește] în pădure
șî-i țîne cu carne de prunci mititei, h'erbe șî-i dă să mînînce. Ie îi tătă
cu păr, pînă ’n pămînt! Păru-1 tra[ge] după sîne pe gios, în ala doarme,
ala-i așternutu, ala-i haihile. Numa pe obraz șî pe ochi n’are păr, îi tistașă.
Gherța-Mică — Tămaș Ștreangu, 78 .
393
Am auzît că Fata-pădurii o tăt mărs la on păcurari în dial, un[d]e
fost cu oile. O mărs la foc șî s’o ’ncălzît șî o grăit cu iei. O văzut odată
la colibă cizmile femeii ciobanului. Zîce: — Ce-s aiestia ? — Cizme, o
zîs ciobanu, îs a femeii! O zîs ciobanu să bage amîndouă pt'icioarile într’o
cizmă. Nu li-o putut băga pe amîndouă, da cel băgat nu l-o putut tra[ge]
afară din pt'icior. Apăi o fo[st] bai. Ce să facă ? O zîs cîtă cioban: — Tra[ge]
asta di pe pt'icior di la mine, că orice, ț’oi da ! Apăi ciobanu întîi n’o vrut.
Apăi, după două zîle, i-o crepat-o ’n două cu euțîtu' ș’o tras pt'icioru.
Fata-pădurii i-o dat mulț ban, l-o făcut bocotan.
-	Gherța-Mică — Același.
394
Fata-pădurii o fost tare îngrozită. Am auzît că să h'i dusă di la oare-
care femeie pruncu șî i-o lăsat altu ’n locu celuia prunc. L-o schimbat.
Șî din pruncu acela n’o fost șuhan himnic. O rămas mut, surd, o trăit
cît o trăit șî di la on timp o murit.
Valea-Sacă—Văsîi Doroș, 77.
395
O fost aici on om cu numile Bogdan Ilițș, îi mort amu. Iei o fost gornic.
Mn-o spus că o fost la Pt'atra Săpînțî, zîce căp avut acolo o căsuță mnică.
O vinit la iei noaptia o fată tătă păroasă șî s’o așăzat în ușă pe pragu căsî.
269	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	147
N’o zis nemnică cătă iei șî o văzut numa că odată s’o dus ca vîntu. De n’ ot
av^ apă șî foc l-o vut omorî, că cțre apă șî foc șî dacă n’ai, te zugrumă.
Acția îi Fata-pădurii.
Batarci — lacob Ciote, 76.
396
Tata bătrîn a mneu o d'init cu porcii di pe Cetăți șî s’o spăriet c’o
d'init Fata-pădurii, tătă cu păr șî ciudată șî hîdă. Iei iera mriie. O zîs Fata-
pădurii : —■ Hai, băiețăl, cu mirie, că n’oi fa[ce] riemriică cu dumriata !
Iei s’o spăriet, c’o viriit tătă cu păr, zîua-amriazăzî. Iei o viriit în sat la
stăpîn. O mărs oamirii s’o vadă, da n’o mai văzut-o. Iș horește] de să
leagînă pădurile. Oamirii o auzș șî să temț.
Gherța-Mare — Mărică Coțan, 57.
397
Fata-pădurii o viriit la on om șî i-o pus lemnu pe teleagă ș’o viriit în
sat cu iei. Ș’o zîs cîtă ficior: — Hai, mșrem cu mirie, că ț-a h'i birie cu
mirie ! O stat iț să-l drăgostiască. Iei o zîs: Lasă-mă, că mă duc cu boii
acasă! 1$ o zîs: Las’ să mă duc șî ieu cu tirie, c’om lua lemnu amîndoi !
Iei s’o spăriet di i^, c’o văzut cu păr pîră ’n pămînt.
Gherța-Mare — Aceeași.
398
Oarce femeie o țăsut Marț sara șî o viriit borsocoaia la fereastă șî o
zis: Da țăș, țăș, rievastă ? Iț o zîs: Țăs, că zîua nu poci de prunci!
— Noa, țăsă, țăsă! o zîs borsocoaia. Ș’apăi o săgetat-o șî pe diminață
o murit rievasta.
Bocicău — Floare Stanciu, 63.
399
Șî tata mrieu spuri^ că o văzut o femeie prăriicîn în vale. Ș’o zîs că i-o
văzut, că avț to[c]ma așa o coadă de lungă, spînzura în vale. Iera borso-
coaie. Iș o zîs cătă tata mrieu: — loi, Toadere, să nu spui cîtă riime ce
ai văzut. Iei n’o spus șohan cătă riime, pînă o murit iț, s’o temut. Dacă
ar h'i spus, 1-ot săgeta ș’ot muri.
Bocicău —Aceeași.
400
Cîn ieram așa fțte, îmblam la șăzătoare, iera strînsură: ficiori, f^te.
Ș’o zîs cîtă noi o boreasă: Amu nu m^reț acasă, că s’o ’ntîmplat în iesta
x8 Anuarul Arhivei de Folklor VI
148	VASILE SCURTU	270
sat că s’o dus tăte acasă ș’o pruncuță o rămas durmnin. Ș’o d'init Mar-
țole șî o ros pe pruncuță pînă diminața șî n’o rămas numa oasăle. Casa
ac^ia o fost pustîie șî prunca o rămas sîngură.
Bocicău — Aceeași.
401
O fost on om sî s’o dus la moară. Cîn o vinit di la moară, o iesît două
borsocăi înaintia lui. Iei s’o pus gios a hodini. Șî i-o luat sacu șî l-o dus
în niște corciurțle, une giucau ițle. O turnat fărina din sac, omu o aflat
pe cîn o vinit acasă, cu sacu, balegă de cal.
Pe om încă l-o chemat, da n’o vrut să să ducă. Lîngă om o fost on
cocon cu cușmuță roșă, ăla o h'i fost Ucigă-l-crucea. Ala nu-1 lăsa pe om
să să ducă. Borsocăile zîcș: Haida, că acolo-i hoștină mare, struguri bugăț,
mțre, prune, de tăte !
Bocicău — Aceeași.
402
Marț sara nu-i slobod să toarcă ! Dacă prinde pe o femeie Marțolea,
apăi vine șî toarce șî i$ cîte o mn^rță de fusă. Ș’apoi pure torturi pîră la
zîuă. Apăi care femeie nu ști, apăi tăt toarce cu Marțolea, îi pare bine
că-i agiută, gînd^fște] că-i femeie din sat. Așa s’o ’ntîmplat la o boreasă.
Apăi, după aceia, s’o luat șî s’o dus în sat femeia, că n’o avut h'erbători
șî căldare să puie torturile. S’o dus la o babă bătrînă șî o zîs:
Hai, vecină, să mțrem, că o vinit o femeie din sat, mn-o agiutat a toarce
șî să punem torturi pîră la zîuă.
Apăi o zîs baba cț vecină:
— Nu te duce pînă la zîuă să pui căldare pe foc, că ai cînd. Nu te
păzî cu torturile. Du-te ura-două, întoarce blidile șî sîta pe dos !
Baba o știut de alea, de Marțolea. Ș’apăi o vinit femeia di la babă șî
i-o spus la Marțolea să nu să păzască iuti cu torturile.
— Da cire ti-o ’nvățat, o zîs Marțolia, vecină-ta ?
Femeia 6 zîs că nu, n’o spus că cine. O d'init femeia înapoi la babă.
Baba i-o spus să ’ntoarcă pe dos blidile șî sîta, să n’aibă putere să vie Mar-
țolea la iț.
Marțolea tăt o gîndit că putț căplui pe femeie. Femeia cu torturile
o ieșît afară, apoi o zîs:
•—■ O, Doamne, arde coasta Gura-Leului! Marțolea o zîs:
— O, Doamne, puiuți mnei!	_
Șî s’o dus. Ș’apăi o rămas c^ cu torturile pusă-toarsă. De n’o învăța
baba, o opărț șî pînă la zîuă murț femeia.
Gherța-Mare — Mărică Coțan, 50.
271	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	149
403
Pe Grigoru lu Hotcă, de șăsă an, l-o minat mă-sa să ducă de mîncat
la tată-so la coasă. L-o luat mniloastele pe sus ș’apăi n’o știut d'ini acasă,
l-o luat la casa lor, departe ! L-o băgat acolo șî i-o dat sîmburi de nucă
să mîrînce. Bugătu-sî de bugăt, că iei n’o vrut a mînca, că iei s’o ginit
c’a d'ini acasă. Da n’o vrut să-l lese mnilostenile.
După acția, mă-sa o țînut rugăciune cu văduvile ș’apăi o d'init acasă
la patru săptămîn. Cînd o d'init, o fost slab șî năcăjit, n’o știut nici satu
’ncăt[r]ău-i. Numa rugăciunile șî postu l-o adus !
Gherța-Mare — Aceeași. •
404
Cîn o ’mblat jîzî să omoare pe Hristos, să-l prindă, apăi o fost on om
ș’o boreasă. S’o dus pe acolo. Jîzî o zîs: — Da n’aț văzut, ia pe cine, pe
aici ? Omu și boreasa o fost borsocoi amîndoi. Oamini o zîs: — Amu ia,
o trecut pe aici.
Hristos o zîs: ■— Doamne, unde m’aș putț ascunde, că mă cată jîzî
să mă omoare ?
Omu l-o ascuns pe Hristos su[b] suman, la spt'inare. Ș’apăi o sosît
jîzî ș’o ’ntrebat că n’o văzut pe Hristos ?
— Noi nu știm, că n’am văzut — o zîs omu.
Ș’apăi s’o tot dus jîzî pe drum, o fost departe duș. Hristos o întrebat:
— Da departe-s duș ?
Borsocoii o zîs: — Amu te poț năpusti, că așa s’o dus de departe, că
nu-i nici văd.
Apăi Hristos s’o dus în drumu lui iară. Nu l-o putut prinde. Cîn l-o
scos, o zîs Hristos:
— Voaia voastă nu va h'i frînsă, că-ț putț fa[ce] ce-țvrț șî-ț si tăgăduite.
Șî tăgăduite-s șî az și or h'i în veci tăt așa 1
Gherța-Mare — lacob Zgărduș, 70.
405
Omu-apii răgnț[ște] ca on taor în apă. Iei acolo șăde, acolo-i lăcădamu
lui, în apă. Am fost și ieu la pălincie la Halmei, am auzît de acolo făcîn[d]
mninuna aceia, cum ar răgni taorii.
Am întrebat că ce-i ? O zîs ceialalț oamin ce ierau acolo că-i om de
apă. Am zîs ieu:
— Da cum dracu poate șîdț tăt în apă?
Ii o zîs că-i Omu-apii, așa șăde iei de fțl șî de acolo fa[ce] mninun,
de acelț, cîn vrț iei. Altu o zîs că-i om, altu o zîs că-i bou de baltă, de acția
răgnț așa tare. Ala nu ibd'țfște] numa une-i mai mare apa.
Gherța-Mare — Același.
18*
150	VASILE SCURTU	272
406
Grăiesc oamini că ieste om-de-noapte. Ala nu fă nimnic, numa îmblă
așa. Vinit-o acolo la hțd', am vrut să-1 prind, da nu l-am putut, tăt fugș.
Gherța-Mare — Același.
407
Am fost în Sătmari, cu doage. Am avut on domn tare bun, aici în Săr-
tiuz (Livada) o șăzut, n-o dat Ițmne diliban. Am vîndut dogile ș’apăi am
d'init afară din oraș, să d'iu acasă.
La timitiu aiesta rumînesc o roandă de femeie, —n’aș h'i dată nici
doi grițari pi iț —, m’o ’ntrebat de unde-s.
—• Da nu-i fa[ce] bine să mă iei în car pînă în Șărtiuz ?
— Da di unde iești ?
—• Din Racșa, o zîs iț, am fost la on ficior la temniță, că o furat nește
găin. Tare mare ciudă au jîndarii pi iei, că nu stau h'țrăle pi iei.
Zîc cîtă iț:
— Da cum așa, de nu stau h'șrăle pi iei ?
Iț o zîs că are iarba h'erului în mînă.
— Apăi — zîce — am fost la iei să văd legiuit-îi ori nu, c’apăi îl aduc
acasă, ori îl trec la Maramureș la oi.
Mn-o arătat on sămn mnic, negru, în mîna dreaptă șî o zîs:
— Șî ieu am iarba h'erelor în mînă, unde uo pun mîna, nu stă lăcată,
nici on zar, tăt să descuie !
O zîs, că dacă-i legiuit fecioru șî a ieșî la șpațir sara afară, apăi îl iț
pe sus șî-1 duce acasă.
— D’apăi — zîc — cum li-i duce pe sus, că-s dialuri șî păduri ?
Iț o zîs că-1 rădică sus la dial șî cum vre așa-1 duce. îl duce cu me-
șt'eșîg. Iț o fost meșteră pe acția. O fost o ciumavă de boriasă, da hun-
țiută femeie.
Am sosît la boldu baronului șî iș o zîs că i§ o giumătate de pălincă.
O fost în bold on domn: Ghiuri. Am zîs: —Dă-mn o lăcată.
Șî o ’ncui, ș’o prăbălesc ș’apăi o dau femeii în mînă. Cît ce-o luat-o
în mînă s’o descuiat, șî așa o făcut cu tri lăcăț.
Da pinztarășu o zîs ungurește că femeia asta îi hamnișă. Iț atunc1
o ’nțăles șî o fugit afară șî mai mult n’am mai văzut-o.
Gherța-Mică—■ Tămaș Ștreangu, 78.
408
O fost on om, Corodi Mnihai, de aici din sat șî o vinit di la moară.
O auzît bosorcăile că vin chioind cu ceva fluiere șî cimpoi pe sus. Șî apăi
omu li-o alduit, o zîs: — Să vă alduiască Dumnezău drumu. Șî ițle s’o
273
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
151
coborît mai gios șî odată s’o făcut ca o casă frumoasă șî i-o dat on scaon
să șadă. Omu o șăzut. Odată ițle ce o făcut șî s’o aflat omu că nu-i nime
șî iei șădț pe on corci de spt'in.
O vinit ș’o spus cătă oamin că ce o pățît.	.
.	Valea-Sacă — Ion Molnar, 64.
409
în lăsarea de postu Sîntă-Mării, ieu am fost on băițt mnie, cam de
șepte-opt ai. Mama mț o făcut de cină, o cină bună, de lăsare. Șî am avut
on frate măritat cătă femeie șî m’o mînat mama m^ ca să-i duc șî lui ră-
stăuță cu lapte, că ii n’o avut așa mîncare bună. Șî cîn am plecat di la iei
să vin acasă, o fost noaptia, cam la nouă ceasuri.Am vinit pe cărare șî
acolo, lîngă o casă, o fost așa on loc tistaș în drum șî acolo am văzut on
răcaș de femei, toate îmbrăcate în haine albe șî să țînț de mînuri toate
șî giuca roată. Ieu am trecut pingă i^le șî nu mn-o făcut nemnic, numa
s’o uitat la mine. Ș’apăi am vinit acasă ș’am spus cîtă părinț ce-am văzut.
Șî după aceș puțîn timp s’o uitat tată-meu pe fereastă șî au văzut o- lu
mnină că mț[rge] ’nainte șî atîtea ceteri șî cimpoi șî ceterau. Șî s’au luat
pe o cărare ș’o trecut hăt! Acelea o fost borsocăi.
Valea-Sacă — Văsîi Doroș, 77.
410
O fost on om vînători șî ala s’o dus sara în Ițș. Au șăzut formă cam
pînă la zăce, la unsprăzăce oare, iarna. O fost nauă, omăt. Șî s’au îndemnat
să vie acasă. Șî au vinit pînă lîngă grădina lui. Șî acolo o fost on gard, ca
să treacă la iei în vor..Șî acolo ș’o făcut iei on prilaz de a trșfce] piste iei.
Da o văzut că acolo stă o boreasă piste gard șî să țîhe cu mîna de on par.
Șî iei i-au vorbd'it așa:
— Du-te, tu, de-acolo, să trec acasă !
Șî iț nu s’au clătit. Da iei o zîs:
— Du-te, he, de acolo, că ti-oi pușca !
Da nu s’au dus. Iei au pus arma la ochi ș’au cotat pi iț. Șî cum s’o
țînut cu mîna dreaptă de par, iei o pușcat pe femeie pin brîncă. Șî au zîs
atunci femeia:
— Noa, amu m’ai mîncat, Petre !
Șî s’au luat șî s’au dus femeia, het! Șî vînătorul s’au dus în casă la sîne.
Șî iei dimineața cîn s’o făcut zîuă au plecat ș’au căutat unde o pușcat noaptia.
Șî au văzut sîngile pe omăt. Șî s’au dus pînă o ’ntrat într’o casă. Șî s’au
dus șî s’au înt'inat. Șî femeia zăcț în pat. Șî vînătoriu i-au zîs iei:
— Da tu iești beteagă, bolnavă?
152
VASILE SCURTU
274
•— îs bolnavă, că m’ai pușcat, — o zîs i^. Iei o zîs:
— Da tu ai fost acția ?
Iț o zîs:
— Ieu ! Du-te — o zîs cîtă vînător — în muntile acela la o pt'atră
șî acolo vei afla liacu mneu, on buruian care ieu m’oi vindeca.
Iei n’au cutezat a să duce, că i-au zîs alț oamin că să nu să ducă, că
acolo or si altile mai multe șî l-or omorî. Nu s’o dus.
Acția o fost borsocaie șî o vrut să-l trimată acolo unde o avut ițle
adunare.
Valea-Sacă — Același.
411
Am vinit odată di la on văr de a mneu înt’oarece hoștină. Iera noapte.
Am văzut o lumnină. Iera șî fem^:a cu mine. Am zîs cătă iț:
— Noa, merem sporos, că acolo văd ieu oarecine cu vidarea ș’om
mșfrge] șî noi, că ’ntunerec o fost. Șî am mărs cam zăce paș aproape di
iț. Ș’am văzut o lumnină aprinsă așa ’nainte șî on cal șî pe cal, pe acela,
șădț on băi^t, cocon de domn șî avț o pt'ipă așa de lungă șî așa afuma că
pară de foc îi merț din gură. Șî femeia mș o zîs:
— loi, nu merem, că acșia-i oarece năturlie !
Șî am stat șî n’am mărs. Șî s’au luat pe o cărare ș’o vinit în sus șî vi-
darea tăt o am văzut doar, la tri sute de paș de departe. Nu știu că bor-
socaie o fost, ori diavol!
Valea-Sacă—'Același.
412
On om o vinit di la moară noaptia, timp la zăce, la unsprăzăce oare..
Șî l-au prins șî l-au purtat tătă noaptia, oarece duh necurat. L-au purtat
pînă cîn o cîntat cocoși. Cîn au cîntat cocoși, atunci l-au dus într’on
munte șî l-au pus acolo, tot crunt șî dîrăiat cum o îmbiat pin ghimpi cu
iei. Acolo s’o trezit, acolo s’o cunoscut iei, o vinit acasă ș’o spus la femeie
cum că ce au pățit iei.
L-o lăsat cînd o cîntat cocoșu, că la duhuri, la alea răle, numa pînă
cîn cîntă cocoșu îi iertat să îmbie.
Valea-Sacă —- Același.
413
Am fost admînuători cîn am fost de v[re]o douăzăci și patru de ari.
Am rămas într’o margirie de sat cu mai mulț tovarăș de a mriei ș’am stat
la cărț pînă la vo două ciasuri după mriază noapte.
Iera cam tină mare. Am viriit cîtă casă. Am șî auzit pi la vîrvu pădurii
din Usoiu Butii: — Hî, hî, hî.
275
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
153
Mă uit sus, văd niște cărbun: unu negru, altu roșu, altu vțrde, îmbla
tăt învîrtit șî ițle cînta acolo. Ieu m’am băgat supt on pom, că m’am
temut că m’or săgeta. Acelea o fost duhuri necurate, borsocăi!
Batarci — lacob Ciote, 76.
414
O vinit on fecior din cotune șî o mărs după caș la o mătușă. Cîn o vinit
înapoi, iera noapte, bizuaș o fost cam la cina c^ bună. O mărs pi orice
uliță. Ș’o stat două femei, i s’o năucit, s’o arătat. Șî iei avș la sîne tămîie
șî grîu di la litie; i-o pus mă-sa, să-l feriască de năcaz. O femeie o zîs:
— Măi Văsîi, țîpă ce ai la tine !
Iei s’o dus să o atingă șî o văzut că nu-i nemică, numa arătare o fost.
Acelea o fost borsocăi. De n’o avu la iei tămîie șî grîu, l-o săgeta.
Batarci — Același.
415
O fost șăzătoare la o casă șî o mărs feciori șî fțte șî prunci. Casa o fost
pustie. La o pruncă i-o vinit somnu șî ciia n’o luat sama că doarme pe
cuptiori șî o uitat-o acolo. O vinit Marț-sara șî o zîs:
Mart, Mart,
Descuiet start!
>	i
O zîs cîtă starț, că numa iei o fost în casă. O întrat ș’o mîncaț pe pruncă
ș’o zîs:
— Rod rosurile
Șî rămîn pletiturile !
I-o pus în cui pletșncile șî s’o dus. Mă-sa fțtii i-o găsît numapletțn-
cile iei, pentrucă o tors Marț sara !
Batarci — Mărie Rus, 58.
416
Ii rînd de a o prinde pe Fata-pădurii. Dacă-i duci o cizmă în drumu
iei, tare să bucură șî-ș bagă on pt'icior. Da în cela n’are. Atunci îș bagă
amîndouă într’o cismă șî o poț prinde.
Batarci — Toader Toma, 69.
417
Cînd am fost în cătuhie, o fost on fecior di la Maramureș din Jiulești
șî așa i-o vinit o spaimă acolo, că nici cinci ori șăsă nu-1 put^ țîhe. Spuriț
acii di la iei, din comuna lui, că de atunci are spaima acșia, de cîn o fost
Fata-pădurii la iei în oboroc șî s’o culcat lîngă iei.
Batarci — Același.
IJ4	VASILE SCURTU	276
418
O femeie d'iin sara di la vacă, o luat-o șî o dus-o borsocăile ori mni-
lostenițăle la Pt'atra Săpînțî. O dus-o tăt pe sus. Cîn o sosît acolo, o deschis
pt'atra ’n două ș’o ’ntrat în lontru. Acolo o găsît on moș. Ala i-o spus:
— Să n’apuci să mînînci ceva di la ișle, că aici rămîi pe vțci, ca mine !
Tț n’o mîncat. După tri zîle, dacă o văzut că nu vrș să mînînce, o luat șî
uo adus înapoi pin tăte crăngile șî u-o sfășîișt de crăngi. Nici n’o fost cum
trebe mai mult, o fost tăt betegoasă. Dint’acția o șî murit.
Batarci — Toma Irincă, 61.
419
Odată borsocăile o luat o pruncă șî o lăsat-o gios într’on loc pe dialu
Malu, că acolo o mărs spre uo cruce șî n’o putut trece. O găsit prunca
acolo a doua zî șî o spus că o dus-o pe sus, piste vale.
Batarci — Același-
420
Am auzît că pe mama mamii mțle o dus borsocăile șî la gaora în casa
lor, unde o durmhit ișle, o aflat on păcurari, de tri ai rob, cu fluieru, cu
lingura. De tri ai n’o văzut raza soarelui. Șî o nevastă numa o mărs la tău
cu olu de apă șî cu rîzăle să le spțle. Șî o prins-o două borsocăi șî o dus-o
acolo șî o țînut-o de tri ai. Noi am știut că pe mama mamii nu o putut opri,
că iș s’o ’nchinat acolo șî atunci o șî pt'icat gîndaci din cui, că ițle ’n locu
blidilor o avut gîndaci. Ș’atunci ițle o zîs cîtă mama mamii mțle:
— Spusu-ț’am să nu-ț faci cruce, ucigă-te nouăzăci șî nouă de cruci!
O zîs mama ’napoi cîtă ițle:
— Ucigă-vă pe voi, că docale am născut, pe cruce m’am botezat, do-
cale pe cruce vreu să mor!
Atunci o zîs cîtă iț:
— Vrei să-t vez acolo sî bărbatu ? O zîs: — Vreu, da n’oi da mâna
cu voi!
Apăi o zîs că de nu-ș mută ocolu din pt'icioarile lor, apăi nu-i vțde
nime moartia. Piste tri ai de zîle o aduce iară acolo. Ș’apăi o adus-o bor-
socăile la mnazănoapte acasă. Șî i$ ș’o mutat ocolu, o vîndut acolo partia
acția de loc, la Jîz. Ș’o luat altă casă.
Bocicău — Anuță Mălancă, 53.
421
S’o ’ntîmplat aici că o fost on om păcurari la cîmp. Șî o vinit noaptia
borsocăile șî ierau cu mai multe lumriin, trup n’o văzut, numa glas o auzît
suflîn în cimpoi. Iei o zîs:
277	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	155
— ... prescura minei voaste, da pe aici îț îmbla ?
Atunci iei o pt'icat, săgetat. Dacă tăcț, poate că scăpa. Dimihața,
acolo, aproape, pe o teșîtură de lemn o șî aflat o prescură, așa cum o su-
duit iei. O vinit cu caru diminața, l-o dus acasă ș’o murit, n’o mai avut
liac. Cu greu o murit. Tare, tare o fost bolnav.
Batarci — Toader Toma, 69.
422
Sînt milostene, care fură prunci mnici; ieu pe cel bun șî pune unu
rău în locu lui. Boreasa nu ști; tăt îi dă țîță șî-1 mulcomț[ște]. Da iei nu
crește, stă tăt așa, îi nimuric, îi prunc șchimbat. Trămură așa, îi nimuric
pe v^ci.
Gherța-Mare — Mărică Coțan, 51.
423
Milostivirile vin cu vînt, cu foaș mare, pe sus aduc pe oamin. Pe
Bene Văsîi di la noi, l-o adus pe sus din cotune, l-o pus gios lingă casă,
o fost musai să-i plătiască boreasa lu Bene Văsîi cinci zloț la vrăjitoare,
Că iț o făcut să-1 aducă. L-o adus noaptia, cu dracu. O zîs, zîua:
—• Doamne, cum im vinit eu ?	,
S’o dus iară ’n cotune. N’o fost turna om la loc după acția.
Gherța-Mare — Aceeași.
424
O fost o casă pustîie, așa cam în capătu satului, ș’o fost on bd'et om
sărac acolo. Ș’o fost omu ala numa iei singur, mort acolo. Șî numa fata
lui o fost cu iei, bd'ata, singură. Ș’o zîs oarce om la fereastă:
— Năposti-mă în casă șî pe mine ca să h'iu țîmbăraș. Nu ti t^me,
om h'i doi!
Iq o zîs că nu l-a năpusti. Iei o pus mîna pe fereastă ș’o zîs:
— Hai, năposti-mă mortule.
O văzut că mîna iera riagră, ca moartă șî iș. Ș’apăi iei tăt o hurducat
la ușă. Fata, dacă o auzît s’o apucat pe scară ’n pod. Ciela, di la ușă, o vinit,
s’o apucat șî iei pe on fîștel după iț în pod. Ș’o șî cîntat cocoșu ș’apăi o
rămas șî ciela mort colo pe scară șî fata ’n pod. Iș o strigat din pod:
— Haidaț oamin I
Ș’apăi o fost doi morț.
Bocicău — Anuță Mălancă, 53.
156	VASILE SCURTU	278
425
O fost on om borsocoi pe h'iară, pe lupt'. D'inț, sara, acasă la iei lupt'i
șî dupăce o murit. L-o chemat Sima Grigor. D'ihț la on ficior a lui, care
o locuit în casa unde o locuit Grigor. O fost mare înd'erșunătură în tătă
lumea. Cît o ’nsărat, o d'init lupt'i șî i-o pustîiț tăt: oi, capre șî iosag
mînînțăl. Oamini s’o grăit șî o zîs că n’o putut altfel, numa o fost bor-
socoi pe h'iară. Așa o scăpat, că s’o dus la Bicsad șî ișste acolo on om șî
acela o spus că așa-i: o fost borsocoi pe h'iară șî s’o ’ntors la prunci. O
plătit mai slujbe, mai una, mai alta șî o plătit văduve șî s’o rugat șî s’o
’ntors șî nu i-o fost nemîc.
Bocicău — Aceeași.
DIFERITE CREDINȚE ȘI SUPERSTIȚII
426
La Cămîrzana o fost așa de lucru: on om s’o culcat noaptia gios pe
pămînt, în pădure. O zîs oarice:
— Măi, scoală-te.de acoalș șî lucră, ș’apăi te sui în copaci, în ăla,
coată acolo ’n bortă că-i afla oarice !
Omu s’o sculat șî o cotat în toate lăturile. N’o văzut nemnică. O cotat
mai pin Ițmne; nu-i nici pin l^mhe nemnică. Ș’apăi iei o fost încălțat ș’o
fost bortă șî s’o prins, s’o desculțat la pt'icioare, o țîpat opt'incile gios șî
s’o apucat în lemn, s’o suit pînă la bortă. O băgat mîna în bortă șî o zîs:
— Vai, Doamne, numa taleri șî coroane !
Avș o străicioară pi iei. O ’mplut-o. Ș’apăi tăt i-o coborît gios șî s’o
suit iară. Zîcș:
:— Ii, da tăt sînt ban !
Apăi o socotit: amu nu i-oi tra[ge] tăț, c’amu i-oi purta aieștia, să nu
vadă oarcine, să să suie acolo ! Tăt i-o dus șî i-o băgat în oarce lăduță.
Ș’apăi o sară trofee], nu-i riămică. D'irie ’n cșe sară dracu șî romînțște
grăiș:
— Du acolo șî pune ce ai luat de acolo, că-i a mneu, nu-i a tău !
Omu nu i-o dus, o socotit c’or h'i a lui. D'irie șî ’n c^e sară dracu ș’o zîs:
— Iești acasă șî auz, numa nu vrș a grăi.
Omu n’o zîs nemică, n’o vrut să grăiască cu iei. Apăi în cee sară, a
trilea, o d'init iară dracu ș’o zîs:
— Du șî pune acolo, că-i vidș că mind'ar nu ț’a h'i bine ! Omu nu
i-o dus. Atunci li-o ’mpleticat marhile, să să omoară, să să zugrume. Omu
o tăițt furiile tăte cu cuțîtu șî li-o slobozit afară. De o durmrii iei, apăi
279	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	157
marhile tăte or peri, s’or furtuni tăte. Apăi dacă s’o făcut ziuă, i-o dus
bani ’napoi șî i-o băgat în bortă. Ș’apăi o fost om tistaș, n’o văzut nimnica,
nici n’o mai grăit nime cu iei noaptia.
Gherța-Mare — lacob Zgărduș, 70.
427
Căldarea cu ban o păzește dracu; cine vr^ să-i i^ie, rămîne surd șî
mut. Nu-i poate hăznăli nime. Care ard diminața, în sărbători mari, zîc
că-s bun. Cine iș, îi pt'țre iosagu, ori rămîn pruncii muț. O luat, în Valea-
Sacă, oarece om șî tăț pruncii i s’o nimuricit.
’	Bocicău — Uușcă Doroș, 80.
428
Știm unde-s comori, di pe acția că ițsă de tri ori pară VQrde din pă-
mînt. Ard bani la Paști, la Anu Nou șî la Crăciun. Aici, la noi în sat, o
fost on om, țîgan, șî o mărs la corindat șî o văzut arzîn ban lîngă casă.
Șî o zîs:
— Scoală, omule, că avem foc afară, ard bani, nu tăt durmni!
S’o sculat șî o țîpat on lemn acolo șî o făcut coteț, să nu-i sapț oarcine.
Apăi i-o săpat, apăi iei șî din acția s’o făcut mare gazdă. L-o chemat Haiduc
Văsîi. De tăte o avut!
Gherța-Mare — lacob Zgărduș, 70.
429	-
Vîrcolacii îs gîndaci; mînîncă soarile la șăpte ah șî luna. Apăi nu să
v^de tumna așa bine, multă vrțme. Să clătește] șî pămîntu la șăpte ai.
Cîn o fost cela război, s’o clătit pămîntu, s’o întunecat soarile șî luna.
Gherța-Mare — Același.
430
O fată tăt o așteptat să d'ie pețitorii să să mărite. După acția o d'init
ursătorile la fereastă. 1$ o zîs:
— Mamă, io mă mărit, că o vinit ursătorile la fereastă, mh-o vinit
ora !
Da mă-sa n’o crezut șî o zîs:
— Nu-i bai, dragu mamii, că nu t-i mărita, că iești mhică.
Ș’apăi o fost musai să o mărite, dacă o d'init ursătorile. După acția
o d'init pețitorii cu sania cu caii. S’o dus și s’o tomnit șî s’o măritat fata.
Gherța-Mare — Mărică Coțan, 51.
158
VASILE SCURTU
280
431
Oarecînd o ’mblat ursîtorile pe pămînt, o d'init la feriastă șî o spus
la copt'ii. La copt'ii o spus c’a muri cîn a h'i mhire, în fîntînă. Cîn o fost
mnire, tată-so, s’o păzît șî o astupat fîntîna, că o știut de moarte unde
i-a h'i. O mărs iei di lîngă mnireasă pînă afară șî s’o dus unde o fost fîn-
tîna șî ciind astupată fîntîna, n’o mărs lontru. L-o aflat mort deasupra,
pe locu fîntînii, c’acolo i-o fost dată să moară, că așa i-o ursat ursîtorile.
îs tri ursitori. îs șî astăz, numa nu le v^de omu.
-	Gherța-Mică — Ana Ignat, 49.
432	,
O d'init on cotună pe săbăciag ș’o văzut vidare mîndră la o casă. Iei
s’o dus la casă să să hodinască. Femeia turna atunci să bătș de av^re băițt.
O născut o băițtă. Fecioru s’o culcat în tornaț. O șî auzît ursîtorile grăin[d]
la cetori: Aiasta, care s’o născut, a duce-o de nevastă fecioru aiesta care
doarme aici. Iei ș’o gînit: —■ Doamne, ce aș fa cu iț, că ieu n’oi feciori
atîta ? O băut s’o mîncat tăt, s’o adurmit. Da cătuna n’o durmit. Iei o mărs,
o gododit ș’o luat prunca șî s’o dus la on par șî o băgat-o pe lîngă par.
Prunca o sbd'erat. Dumnezău n’o lăsat să moară că o fost ursată de ur-
sători.
Păru i-o mărs numa pingă rând'. Mă-sa șî tată-so s’o sculat șî o găsît
prunca șî uo desfășat șî o văzut că are o șăbe di la par. Uo lecuit, șî n’o
murit șî o crescut mare.
Oareunde șî oarecînd fata s’o tîlnit cu fecioru la olaltă, da ii nu s’o
cunoscut, n’o avut nici hir de oareunde. Fecioru o trimăs pețitori la casa
f^tii, o pețît-o ș’o nunțît.
1$ s’o tăt ferit, cîn s’o șchimbat, să n’o vadă că-i cu șăbe în spate. Iei
odată o v^de ș’o întreabă cine o tăișt-o în spinare. 1^ i-o spus cum s’o
tîmplat. Iei o șî înlemnit șî i-o spus că iei o fost. O trăit bine la olaltă.
De atunci nu să aude ce grăiesc ursîtoarile.
Batarci — Mărie Rus, 58.
433
Clopotile besericii aruncă grindina la dial, dacă le tra[ge] fătu care
ști tra[ge] de grindină. Atunci grindinarii aud șî zîc:
— Rădicaț sus, că ne farmă la gerunche d'ersu clopotilor 1 — șî-i musai
s’o rădice sus.
Grindinarii nu-i vțde nime, că-s mnilostivii lu Dumnezău.
Batarci — Aceeași.
281	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	159
434
Sînt oamin grindinari, care aduc ghiața. Ii o sfarmă din înghiețatu
șî o nepost pe pămînt. De ac^ie trag clopotile, să să ’mprăștie grindinarii
cu norii. Ieu am auzît oamin zîcîn, cîn trăgț clopotile, zîcț grindinarii:
— Trafge] la dial Sîmnion, tra[ge] la dial Gligor, că ne ’ngînă cățșlile
de clopote !
Batarci — lacob Ciote, 76.
435
Clopotile apără de trăznet, stînge focu mai lin. Dacă nu trafge] clopo-
tile, poate arde tătă.
Batarci — Mărie Rus, 58.
436
Cîn să dau pe brînză oile, cel care le i§, nu le mulge numa în zî de
gioi, cînd îi ploaiț șî așa zîc:
— Așa să ne d'ie laptile, cum d'ine ploaia !
Le bobonesc, pe oi. Ciobanii să duc în tăte patru colțurile șî așază
boboanile șî atunci oile zbd'ară, umblă după iei. Nu să apropt'ie lupt'i
di ițle șî nu le strică.
Batarci — lacob Ciote, 76.
437
Cîn să sporește] oarece animal, nu-i bine să dai nemnic din casă, nici
fărină, nici sare, nici foc. N’ai folos, dacă dai.
Batarci — Toader Toma, 69.
438
Dacă aduci noaptia apă, după sfințita soarelui, trăbă întîiaș dată a
lua ș’a stopt'i pe foc on pt'ic ș’apăi să folosăști. De trece oarece duh rău,
nu ști cum nimerește] !
La izvor, sufli întîi cruce piste fîntîniță, pintru ce acolo o putut trțce
ceva duh rău.	'
Batarci — Același.
439
Omu, dupăce moare, are lipsă de unghii, că cu acelea trage focu di
pe sine, să să mai răcorească. Nu-i bine să le arunci cîn le tai, numa să
le năposti, să le petreci pin sîn șî de acolo să margă la pămînt. La urmă
vrțme ițste lipsă de ișle.
Batarci — Același.
l6o	VASILE SCURTU	282
440
Curcubeu îi sămnu di la potop rămas. Dumnezău l-o dat, că mai mult
nu va pt'erde lumea pin potop șî de a h'i cît de mare ploaie !
Batarci — Același.
441
Duhurile rțle să văd noaptia. S’o tîmplat așa, am mărs vara cîn îi scurtă
noaptia. Cam pi la zăce, așa formă, văd o vidare care s’o rădicat din Cor-
ciuri. Șî o văd că vine pe sus. Ș’o trecut pe după beserică, peste țîmțîrim
șî s’o dus la Mociră. Am stat în loc pînă s’o băgat acolo, s’o nimnicit.
Batarci — Aceeași.
442
La mejde, mai tare umblă borsocăile, că pe mejde aruncă, care știu
vrăjî, șî di pe bube rțle tăt ce-i rău. ■
Batarci — Aceeași.
443
Dacă măhăiești cu varga care ai despărțit șărpile cu broasca de olaltă,
cu acția vargă alungi ploaia.
Comlăușa — Toma Irincă, 61.
444
Iarba h'erului, cine o are, acela descuie orice încuietoare șî lanțurile
Jăndarilor, ițle pt'ică singure gios. Iarba numa așa să poate găsî, dacă
cosă[ște] acolo unde ițste iarbă șî duce tătă brazda în apă șî iarba să duce
pe apă ’n gios șî cț a h'erului mțfrge] pe apă ’n sus. Așa o cunoaște. Cîn
o taie șî coasa pt'ică gios di pe cosîie.
Comlăușa — Același.
445
Cîn îi ploaie cu soare, atunci gioacă borsocăile.
Bocicău — Anuță Mălancă, 53.
446
Cîn tună, să tem oamini șî zîc că s’o băgat dracu ’ntr’on lemn ș’apăi
tună ’n iei.
Bo icău — Aceeași.
283	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMANEASCĂ	161
447
Curcubău d'ine docăle de ploaie, docăle de vrșme bună. Zîce că care-î—
vțrde, îi iarbă, cel ce-i galbîn îi mălai, cel ce-i roșu îi grâu.
Bocicău — Aceeași.
448
Curcubău îi fecior sfînt. Să putem mț[rge], cîn îi curcubău, în coate
șî ’n geruche, pînă di unde bț curcubău apă, apăi dam c^re raiu. Curcubău
b^ apă curgătoare numa cu on capăt, ce-i de cîtă scăpătat șî cu cela capăt
stă acolo, cîtă răsărit.	’
Bocicău — Aceeași.
449
Norii ieu pe balaori din mare, ș’apăi îi duc în sus șî pt'ică gios pe pă-
mînt, cîn îi vrțme grț șî fulgeră șî tună. Balaorii trăiesc șî la cîmp, mușcă
vaci șî oamin. îs verinoș.
Bocicău — Aceeași.
450
Aici o avut on om o vacă șî o țîpa să îmbie la ciurdă. Sara o fost mulsă
vaca bine. U-o supt balaoru. O fost on lemn pt'icat. Balaoru. s’o băgat su
lemn. Omu o zîs cîtă păstor că o mulge iei. Iei o zîs că nu.
O hăgăduit șî în cșe zî docăle șî o vșde colo ’n pădure. Șî vțde colo ’n
pădure balaoru, cu o gură mai largă decît la vacă. Iară o vinit vaca moale
la uger. Păstoru o zîs că acolo ișste în pădure on lemn pt'icat șî îi on ba-
laor ce o suge. Omu s’o dus a doua zî șî tot bagă de samă. Ș’odată s’a-
propt'ie vremea acția. Mai de sară, să iț șî să duce vaca să o sugă balaoru.
Șî vaca m^frge] pînă acolo, să ’ntoarce lîngă lemn. Omu v^de cum suge
balaoru. O zîs omu cîtă păstor:	.
— H'i bun șî mă iartă, că amu am văzut ce-i. Oi surzui nește oamin
de acii cu puști, să-1 omoare.
D'in ciia, să duc colo șî văd balaoru culcat.
— Vai, Doamne, că-i plin su lemn, sgîrciurile alea îl țîn lipt'it de
lemn, să nu stăiș pe pămînt!	.
Stau ii de o lăture, pt'ișcă amîndoi deodată. Șî balaoru să ’ntoarce,
s’o ’nvîrtit ș’o sărit lapte din iei, ș’o pt'erit.
în cțc zî pt'țre vaca. Amu nu-i balaor, nu-i nici vacă, că balaoru o
fost a vacii, să trăiască cu lapte di la iț.
Gherța-Mare — lacob Zgărduș, 7°-
162	VASILE SCURTU	284
451
Cîn pe ceri mțre o stț ca fuioru, să ’ndiamnă cobotitură între domni
șî între învățaț. Acția o i^ în samă numa omu ncpăcătos.
Gherța-Mică — Ana Ignat, 49.
452
Trifoi cu patru-cinci foi însamnă noroc. De 1-i afla pînă ’n prînz, în-
samnă noroc mare. îl țîi în sîn.
Gherța-Mică — Aceeași.
453
Cîn vînd o d'ită, iei on păr din iț șî-1 pui în grajd înapoi, unde o crescut
d'ita, să nu vinz norocu marhilor. Zîci:
Nu vînd norocu marhilor,
Ci vînd marha aiasta,
Cu banii cu cît i-o sîmbrș astăz !
Gherța-Mică — Aceeași.
454
Potcoavă de cal dacă afli, zîce că iești mai sînătos. Da nu ț-o aduce
la casă, că tăt fugi, ca șî calu !
Gherța-Mică — Aceeași.
455
Dipt'ac^ d'isază omu că tăte lucrurile ominești di pe pămînt îs mai
înșălătoare ca d'isurile, da nu le poate omu pricepe. D'isurile nu-s în-
șălătoare niciodată. Șî pruncu mnic, de tri zîle, rîde pin somn, că-1 giu-
cărțfște] Maica Sfîntă șî iei d'isază. Da nu rîde la maică-sa care l-o făcut.
Gherța-Mică — Aceeași.
456	
D'ISURI	TÎLCUIRI
Apă multă tulbure	= Beteșîg
Apă limpede	= Voie bună piste țară
Dacă lai în apă tulbure	= Petreci om mort chiar din casă.
Foc	= Vrțme tare mîndră, limpede, piste tătă lume-i curat.
Fum	= Moare oricine din nam.
Prunc mnic	= Durere mare, dacă nu atunci șî piste on an.
Fetită »	= Sărăcie.
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
285
Meri Ia nuntă
Ceteră
Meri la înmormîntare
Ț’o pt'icat on dinte
Că-ț moare cineva
Că t-i betejî
Că vin prțtini la tine șî beu
Că ai noroc la ceva
Primești o scrisoare ori vțste
Bți palincă ori d'in
Culegi ghinde
Mîncare bună
Dragoste
Rțpeloghep
Dacă mîi porci la porcar, ori vaci
la ciurdă
163
= Oarice hir trăbă să-ț vie.
= Hir.	’
= Cq mai mare sărăcie din lume, pa-
gubă, să te grijăști foarte bine.
= Moare cineva nam tare de aproape:
soră, frate. -
= Nu moare, îi bucurie.
= Atunci iești mai sînătos.
= Supărare mare-i ac^ia la casă.
= Mai bine să nu d'isăz, că nu-1 ai.
= Nu primești, ori ai besăz.
= Nu t-î bine, de bună samă.
= Norocire mare.
= Pt'ici betiag.
= Supărare.
= îț moare on părinte.
= Moarte la casă, ori vine grindină.
Gherța-Mică — Aceeași.
457
Mhie mni s’o despletit păru singur, cîn mn-o murit on om ce mh-o
fost văr șî nănaș.
Gherța-Mică — Aceeași.
458
Cîn îț fată vaca, cîn fă boreasa prunci, nu-i bine să dai din casă, că-ț
dai somnu șî țîța. Noi am dat, da nici n’am avut noroc la acșe pruncă,
c’o murit.
459
Cîn cade icoana din cui, ai ceva pt'izmă cu oarecine șî nu ști. Poate
să ai șî o boală.
’	460
Dacă masa pușcă, pocnește, are să d'ie din nam betiag, oarcihe șî nu
ști. Noi am pățît cu Gligor a nost. Poate să șî moară.
461
Ciasu rău îmblă în săriu nopțî.
Z9 Anuarul Arhivei de Folklor VI
164	VASILE SCURTU	286
462
Cîn îț cade mîncaria din gură, pt'ică la h'i morț, că cer.
463
Omu cu păr roș, îi om rău. Cel cu șăsă degete, nu-i tistaș, îi borsocos.
Cel cu două roț de păr în cap, are două irimi șî îi om norocos.
464
La Paști șî la zîle mari, nu-i bine să dai din casă nemîc. Vrăjitoarea
îț poate ghici tăt, dacă nu împrumuț hernie. Gunoiu afară nu-i bine să-l
scoț, că nu durmni noaptia pruncii și dacă pășăști în iei, te dor ochii.
465
Diavolu-i prunc mhic, cu cușmă roșă pe cap. Iei trăiește pin pt'etri.
466
Cîn te mînîncă palma stîngă, capeț ban, cîn te mînîncă cq dreaptă
ai de-a dare ban.
467
Cîn îț bate ochiu stîng, îi bucurie, da nu-i slobod a o spune, că șî ochiu
mult vțde șî nu spune. Cîn îț bate ochiu drept, îi năcaz.
468
Cîn sughiț, te pominț[ște] oarei ne din ham. îț cură slnge pe irimă,
dacă nu ghicești cine te pominț[ște]. Dacă ghicești, nu-ț cură sînge pe
irimă șî nu mai sughiț.	'
’	’	469
Cîn cură sînge din narea stîngă, îi trăi mai puțîn; cîn cură din dreaptă,
îi trăi mai mult.
470
Cîn puști dțgetile, cîte pușcă, atîtia drăguță te iubd'esc.
471
Cihe-i lat în ciafă, zîce că-i borsocos.
287	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	165
.	472	■
Tupt'ițî s’o făcut așa, că nu li-o așternut cîn i-o legănat, cîn i-o culcat.
473
Nu-i bine să te uiți pin sîtă, că orbd'ești. Dacă pășăști în urma omului
care duce sîta, nu vez, numa ca pin sîtă. Acoperi sîta cîn o duci pe drum.
Dacă îi sfințit, ori nu-i răsărit soarile, care om pășește] în urma acția,
orbește] de ochi. Aiasta greșală să poate să să destoarcă înapoi așa: îi
mș[rge] șî-i pune apă proaspătă din izvor la găini, să bție cîn ies afară
din culcuș șî trec piste prag. După ce o băut găinile, uz omu pe ochi cu
apa acția ș’apăi iei să vindecă.
474
Cîn ai cloșcă în casă, nu-i bine a fluiera, ori a tirinca în casă, c’apăi
să află puiuți suciț acolo ’n oauă șî să foituiesc acolo, nu mai ies afară.
475
Nu-i bine să scoț apă din fîntînă, dupăce o sfințit soarile. Dacă ai scos,
s’arunci pe foc din iț on pt'ic ș’apăi poț bș șî fa[ce] ce-i vr^. Să dai samă
în fața lu Dumnezău, că n’ai avut vr^me a mere piste zî după apă.
476
Acile din pînza cusută la morț, îs bune la borțsă care-s silitori băr-
bații pi ițle. Se pun în gura cămeși. O drăgostțfște], da nu poate fa[ce]
nemîcă cu iț. La care nu-i place bărbatu, îș pune acu, șî la drăguț îl scoate.
■	477 .
Potcoava găsită îi bună în casă, să nu hie greluș. O țîi după cuptiori.
478
Cîn îi m^ în tîrg cu marha, dacă îi vrț să ai noroc, s’o stropești cu apă
sfintîtă sî să zîci:
Așa să vie de cu spori cupețî cu bani, cum o mărs oamini de cu spori
cu vasăle, să iș apă sfințită!
19*
166
VASILE SCURTU
288
Dacă n’ai apă sfințită, iei o mînă de surcele di la tăietori șî le zvîrli
pe marhă șî zîci :
Așa să-ș aducă aminte cupețî de cu spori, cum vin surcțlile la tăietori,
cîn taie omu Ițmne mai cu spori!
Informatoarele pentru textele 458—478:
Gherța-Mică —• Anuță Ignat, 60 și
'	Batarci —Mărie Rus, 58.
479
Unde sînt locuri răle, să sălășluiește sătana, diavolu. Cîn tună, apăi
iei fuge, aleargă șî fulgeru după iei îmblă, în tăte părțile. Am d'init odată
dila Medieri din Tarna șî o ’ndemnat a tuna. Acția o fost turna în cele
nouă gioi, cîn să ’mplinesc nouă gioi di la gioia Paștilor. Șî cum am vinit,
am șî văzut că așa o trecut fulgeru pingă mine, de numa o rămas scîntei.
Ș’apăi atunci o trăznit în poiata lu lacob Alexă. O mărs fulgeru după
diavolu șî acolo l-o găsît.
Valea-Sacă — Văsîi Doroș, 77.
480
Borsocăile să fac din bor^să. Dacă are o femeie șăpte f^te, ș’apăi n’are
nici on băițt între ițle, apăi cș a șăptia, ac^ia să fă borsocaie.
-	Valea-Sacă — Același.
481
Pământu stă pe doi pești șî pe două pîn. Cîn să ’ntoarce on p^ște
di pe o lăture pi cealaltă, să cutremură pămîntu.
482
Ceriu să deșchide. Am văzut șî ieu odată. Am fost la moară. Am vinit
acasă șî am mărs la vecina, să-m dăie din aluatu iei. Cîn am fost Ia giu-
mătate cărarea, am șî văzut lumia cum ar hi tătă foc, șî în ceri șî pe pă-
mînt. Atunci mn-am făcut cruce, că m’am temut. O fost așa în zori de
zîuă, în sîmbăta de Paști diminața. Am mărs la vecina șî i-am spus ce am
văzut șî cît de rău m’am spărițt. Iț o zîs că s’o deșchis ceriu șî ieu ce am
cerut di la Dumnezău ? Șî o zîs că de n-am h'i cerută raiu, l-am avț 1
483	■
Soarile are mamă. Iei o fost om. N’o fost slobod să-i vadă fața lui ne-
vasta. Da ne vestii i-o fost tare drag ș’apăi o mărs la iei în sobă, unde o
durmhit. Șî o ascuns vederea șî cîn o durmnit mai bine, o rădicat vidarea
șî l-o văzut șî i-o plăcut. Ce haznă, că mai mult nu l-o văzut, s’o cam mai
dus di la iț, că n’o fost slobod să-1 vadă om pămîntian. Soarile-i sfînt !
289	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	167
484
Pțtile în soare li-o aruncat tâlharii, oamini păcătos. Li-o fost ciudă,
că n’o vrut să li să vadă tăte.
485
Descîntecile să fac diminața, pînă nu răsare soarile șî sara, dacă sfin-
țește], Nu-i iertat să le faci zîua, că-ț gind^Ște] oarecine rău șî nu-i de
haznă descîntecu.
.	486	.
. Luna o făcut-o Dumnezău, dupăce o zîdit ceriu ca să h'ie lumnină
noaptia. Luna-i sfîntă! Luna-i pe ceri totdeauna, numa nu o vez de raza
soarelui. Pțtile în lună sînt gunoi pe care li-o aruncat tâlharii, ca să nu hie
așa strălucioasă. Cîn să ’ntunecă luna o mînîncă vîrcolacii. De acția o
mînîncă, că nu-i slobod a toarce Iun diminața, pînă la răsărita soarelui.
487
Cîn îi lună plină, atunci să pui pomii în pămînt șî holde, ca să h'ie
plin de roadă.
488
La « floarea beteșîgului » să nu descînț cîn îi luna nouă, că să ’noițfște]
șî durerea !	'
489
Norii d'in di pe apă, să năpostesc gios la mare, îș ieu apă șî să suie
sus. Care-i de ploaie, îi mai negru o leacă, care-i de grindină, îi mai albîi
șî mai h'irțtic șî vine mai cu spori. Șî ceia cu negura îs negri.
490
O fost potop, pînă n’o născut Domnu Hristos. Cîn a h'i vremea giu-
dețului, a h'i ploaie de pt'atră pucioasă!
491
Cîn plouă cu soare, fac borsocăile mulăciag.
168	VASILE SCURTU	290
492
Tuhetu vine di la Ilie, că l-o ’nșălat dracu.
O vinit Ilie din cotune șî o zîs cătă iei on vecin, care o fost dracu, da
iei n’o știut, o gînit că-i păitaș, o zîs:
— Bine că vii, Ilie, că boreasa ț-î culcată cu on drăguț în pat. Da acolo
o fost tata lui șî mama lui. Ilie o luat săcurea di pe scară ș’o șî tăițt
capu mîrie-sa ș’a tătî-he-so. Ș’o mărs în c^e casă ș’o găsît pe boreasă
torcîn. Ș’apăi o aflat că ș’o omorît părinți ș’o spus dipce.
Iei s’o dus la popa ș’o cerut să-i deie canon. Popa n’o vrut, că ala-i
mare păcat, iei nu ști ce canon să-i d^ie. Ș’apăi Ilie l-o omorît șî pe popa.
în alt sat, popa iară o zîs că nu-i poate da canon șî iară l-o tăițt. Șî
așa o tăi^t mai mulț.
O zîs on popă bătrîn:
Oare cine a ’ngropa pe. oamin acolo, că nu-s alț popt' ?
L-o dus pe popa aiesta bătrîn ș’o ’ngropat tăț popt'i. O strîns popo-
rani ș’o ’ngropat șî pe părinți lui.
Piste trizăci de zîle, Ilie o vinit la popa. Popa o strîns poporani șî l-o
băgat într’o pighiță ș’o ’ncuițt cu o chție ș’o aruncat ch^ia în apă. Șî la
trizăci de an o aflat păscarii chșia în apă, înghițită ’ntr’o știucă. Șî cîn
u-o aflat, o dus-o la popa cel bătrîn. Iei, cîn i-o pus-o în mînă, o șî scăpat-o,
că popa o fost slab, bătrîn. Ș’o spus popa ce o făcut cu Ilie. Ș’o mărs să
vadă ce-i cu Ilie.
în trizăci de ah pămîntu s’o surupat. Popa o mărs înainte ș’o arătat
pi uhe o fost. Șî o săpat tumna pi su ușă. Cîn o săpat, o aflat ușa. O băgat
chția ș’o fost în vr^me la zaru ăla. Cîn o descuiat cel din pighiță, o zîs Ilie:
— Da sfîntu-s, părinte ?
Popa o zîs:	'
— Sfînt iești, ca ’n care cias ai născut! Șî o ieșît afară, tăt, tăt flocos.
O zîs popa:
încă una ai să faci: îi sta la patru bărbaț șî ti-or rade șî ti-or îmbrăca.
Șî așa o făcut. I-o dat haine albe. O zîs popa:
încă una ai să faci: doi tăciun de măr oltohit îi duce într’on vîrv de
dial șî ii oltoni în oarecare lemn sălbatic șî dacă s’or prinde, îi vini șî mn-i
spune.
O mărs la popa șî i-o sptis că s’o prins șî o ’nflorit ș’o făcut roadă.
— Amu bagă de samă — o zîs popa — să vez pînă s’or coace șî las’
să pt'ice gios, să nu mînînce hime din ișle !
Da două n’o pt'icat nici cum, ori ce o făcut iei. I-o spus la popa. Popa
i-o spus că alea-s mă-sa șî tată-so șî pînă n’or pt'ica, nu-i iertat.
Cîn o mărs acolo, o băgat sama. Ș’o pt'icat marile cșli două șî i s’o
iertat păcatile. Șî o dat Dumnezău on nor șî l-o luat la ceri, unde-i șî astăz.
291	CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ	169
Șî l-o ’ntrebat Dumnezău că ce c^re dila Dumnezău. Iei o cerut să-i poată
poronci cui l-o ’nșălat pi iei, adecă pe dracu.
Dumnezău i-o dat tunu pe mînă șî a triia parte din ceri șî raiu giu-
mătate, să h'ie cârmuitor la acțlia. Așa o trăscănit cu tunu după dracu,
de s’o ’mburdat cășîle de sunete șî pruncii mnici s’o amețît. Dumnezău
o luat înapoi putțria șî i-o dat mai puțină. Amu numa cu mîna stingă șî
cu pt'icioru drept dă, șî șî astăz, cîn să mînie, dă tare.
493
Dacă tună la Sînzîițne, îs tunate alunile șî nucile șî nu-s bune.
Gherța-Mică — Toate (481—493) dela
Anuță Ignat, 60.
494
Nu-i slobod să zidești casa unde o fost arie șî s’o ’mblătit, că acolo
o îmbiat borsocăile. Nici unde s’o omorît oamini, că îmblă dracu !
495
Nu-i bine să doarmă omu în casă noauă, că moare. Mai ’nainte bagi
să doarmă doauă puice. Cîn te muț înt’o casă noauă, s’o uz cu apă sfințită,
că poate multe s’o ’ntîmplat în iț, o fost borsocăi!
496
Ca să scapt'i de greluș, aduci greluș de cîmp șî-i mînîncă pe ci de casă.
497
Cîn frămînț pîha, zîci:
— Așa să ai gînd de dospt'it,
Ca soarile de răsărit
Șî ca futile de mărit!
498
îi bine să dormn pe dreapta, să nu d'isăz, să te temn de d'isuri. Ca
să nu d'ie duhuri necurate, pui la căpătîi lioaie șî tămîie. ■
499
Cîn nu poț durmni, aduci su tine paie di la coteț ori din leagănu prun-
cului.
500
Păru-i bine să-1 tai în lună nouă, că crește mai răpede. îl bagi în pă-
mînt, că [dacă nu]-l duc păsările la cuiburi șî te doare capu.
170	VASILE SCURTU	392
501
Unghiile să nu le arunci. Trabă pusă subsuoară, că la giudicată ti-or
chema să îmbli pi ițle.
502
Sîmbătă șî mnercuri să nu pleci la drum. Ca să h'i apărat de duhuri,
să porț la tine: sare, grîu di la litie șî un cățăl de ai.
Vineri șî mnercuri să nu arunci gunoiu, că sare uliu la găini!
503
Văruim în lună plină, că nu să fac stelniță.
504
Punem cloșca sara, cîn vine ciurda ’n sat, să iasă mult pui. Dacă vrei
să scoată cocoș, pui în lună nouă, dacă vrei puice, în lună vțche.
505
Ca să nu fugă roiu, împlînț on cuțît în pămînt șî-1 legi cu iarbă.
506
Cîn făcem casă noauă, nu-i bine să amesteci lemn din casa bătrînă cu
cel nou. Ori femția, ori bărbatu moare.
Informatori pentru textele 494—506:
Batarci — Toader Toma, 69 și
Gherța-Mică — Anuță Ignat, 60.
507
Luna n’a lucra, că-i începutu săptămîni.
•Marț — vine Marțolea !
Mnercuri — îi zî de post, trabă cinstită !
Gioi — îi zî de giumătate săptămînă.
Vineri — îi mare apărătoare de beteșîg, nu trabă a lucra !
Sîmbăta-i a morțîlor !
Dumineca șî Dumnezău s’o hodinit 1
Batarci — Mărie Rus, 58.
G L O
Abuâ 305, adormi.
acar 35, măcar, ori.
acia, aciia 223, aceia.
aclingi 200, făclii.
acolisi (a se) 349, a se stabili, a se vârî.
adăpile 209, locul pentru adăpost vitele.
adîrma (a) 193, a pleca.
adătui (a) 239, a răscula.
adieu 231, tun.
adimant 250, diamant.
admînuător 413, înmânuator, factor postai.
agonisîie 217, cereale, bucate.
aițstia 246, acestea.
ala 221, acela
alalț, ceilalți.
aldui (a) 408, a blagoslovi, a binecuvânta.
alepădui (a se) 217, a se așeza, a se stabili.
amhazăz 222, amiază, prânz.
amninoasă 222, miroase.
Ardău 236, numele unei localități din fostul
jud. Ugocea.
ardo-bgirău 225.
are 52, arie, v. arie.
argaș 195, arcaș.
arie 494, locul — în liber—pe care se îm-
blătesc cerealele.
Arman 248, Armeni. ■
avea rînd (a) 253, a avea posibilitate, a
fi bogat.
Babă (p. 161) femeie care asistă și ajută la
naștere, moașă.
babd'iță (p. 164), babiță, boală la copiii mici.
bai 47, necaz, durere.
SAR1)
baier 117, panglică ce ține atârnată traista-
bar 36, mai bine.
baron 236, boier.
batăr 229, măcar.
bate cărț (a) (p. 161), a se juca în cărți.
bau 51, beau.
bălaie 209, albă.
bălcălușă 368, baltă, băltoacă.
bănui (a) 194, a regreta.
bărbăcuț 209, berbecuț, miel mic.
bărbd'inoc 33, plantă care-i verde și iarna
(vinca herbacea).
bărnaci 129, oacheș, negricios.
bătș de-a avere 432, se sbătea în durerile
nașterii.
băută 204, bâtă.
Bîșcău 215, numele popular al satului Bo-
cicău.
bd'et 243, biet.
bd'irui (a) 244, a birui, a putea.
bd'iscot 344, sgomot.
bd'ităngos 242, pribeag, hoinar.
bd'izui (a se) 98 , a se bizui, a se
încrede.
beli (a) 250, a tăia, a înjunghia.
Berbești 230, numele unui sat din Mara-
mureș.
Bereg 241, numele județului vecin cu Ugocea
(spre N.—V.).
besăz 456, vorbe rele.
bgirău 125, primar.
birtoc, bd'irtoc 133, moșie, avere.
bizuaș 414, sigur.
boactăr 225, păzitor.
') Cifrele indică textul în care se găsește cuvântul glosat. Dacă cuvântul nu se
găsește în texte, ci în partea introductivă sau de studiu, e notată pagina între paren-
teze. Verbele le-ani dat, pe cele mai multe, subt forma infinitivului, însă substantivele
și celelalte cuvinte așa cum se găsește fiecare în text.
172
VASILE
SCURTU
294
boarșe 354, testicule.
bob 250, plantă leguminoasă.
boboane 436, vrăji.
boboni (a) 436, a vrăji.
bocor 82, ceată, mulțime.
boitori 22, ciucuri.
bold 407, prăvălie, băcănie.
bolohan 2, bolovan, piatră mare.
bolonciag 90, nebunie.
bondă 250, cojoc.
bongăruțe 359, musculițe.
boreasă 221, nevastă.
borsocaie 401, strigoaică, vrăjitoare (uneori
și strigoiu).
borsocoi 355, strigoiu.
bortă 426, scorbură de copac.
bot (de flori) 251, mănunchiu de flori.
bote de hed' (p. 163), ramuri de viță de vie.
Botiza 246, sat în Maramureș.
bozăraș 260, bonzăraș, cărăbuș.
brîncă 410, mână.
brăcinari 378, sfoară cu care se leagă (pe
la șolduri) gacii la bărbați și pintileul
la femei.
broștian 319, broscoiu? buștean?
Budești 233, sat în Maramureș.
Budeni 233, nume de familie din Gherța-
Mică.
bugăt 403, destul.
bugezî (a se) 243, a se umfla la față, a
se buhăi.	•
buhalău 219, pulbere de pușcă.
buisă 338.
bumbușcă 162, mică floare artificială care
servește de podoabă în clopul (pălăria)
feciorilor sau cununa fetelor și se fixează
cu un ac cu gămălie.	'
Burăștii 226, numele unei familii din Gherța-
Mică.
bursucat 249, umflat.
Buștina 215.
buzdugunături 365, lovituri, sgomote.
Caloda 237, butuci (instrument de tortură).
carte 15, scrisoare.
Călinești 241, sat în Țara Oașului.
călin 2, numele unui arbust (viburnum
opulus).
căplui (a) 402, a opări.
căș 226, case.
cazai (p. 960), stog.
căznit, căznat 208, rău, care te face să
suferi.
cînta (a se) 357, a plânge.
cîrciovască 220, oală mare de lut cu două
toarte.
cîrțîitori 357, încheieturi.
cît 60, pentru că.
cîtă 2, către.
cîtingănuț 198, încetinel.
cîtuț 12, puțin.
ceapsă 205, podoaba de pe capul miresei-,
Nș. tichie.
ceatăra, ceteră 264, vioară.
Cedreag 241, Cidreag, sat în Ugocea.
celezî 203, copiii familiei.
cemat 249, chemat. .
ceargîn 198.
Cepe 236, nume de localitate din fostul
județ Ugocea.
Cetățe 229.
cetori, cheutori; 432, locul unde se îmbucă
bârnele casei, la colțuri.
cheș 123, cuțit.
Chiș 238, nume de familie în Batarci.
chischineu 5, maramă purtată de femei
pe cap.
ciar 249, chiar.
ciia 223, aceia.
Ciforești 238, nume de familie în Batarci.
ciind 431, fiind.
cingeteu 38, clopoțel.
cinu căsî (p. ib7), haine necesare pentru a
împodobi, în interior, casa.
cintirim 288, cimitir.
cinui (a) 209, a chinui.
ciobri 195, cerbi.
ciocoti (a) 342, a ciuguli.
ciont 260, os.
ciorî (a se) 193, a se chiori, a trage cu ochiul.
ciorongos 55, urît.
Cioteni 238, nume de familie din Batarci.
ciotori 15, cheutori, două fire de ață cu care
se încheie cămașa la gât.
cipcă 133, dantelă.
cire 402, cine.
ciucalâi 22, ciucuri, podoabă la clopul
ficiorilor.
ciuce 222, sui! urcă!
295
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
173
ciucurele, ciucur 279, cine poartă ciucuri
sau cănaci (aici figurat părul caprelor
și al cânilor care atârnă în formă de
ciucuri).
ciuisă 338.
ciumavă 407, ut îtă (ca ciuma).
ciumei 257, formula de începere a ghici-
torilor.
ciung 49, arbore uscat.
ciuntă (a) 288, a curma (vieața cuiva).
ciurgău, (p. 146), uluc.
ciutoc 391, cioată, butuc, bucată mare de
lemn.
clop 265, pălărie.
coâci 129, faur.
cobotitură 451, ceartă, zarvă.
coc 1, pâine mică.
cocie, trăsură.
cocon 5, copil, băiețaș, fecioraș, fecior.
codobici 312.
coită 49, femeie stricată.
coldăuș, coldouș 1, om sărac, cerșitor,
calic.
colteșșle 49, bucăți.
comănac 60, acoperiș.
comîndare 52, prohod.
c6min 373, ursoaia hornului.
copîrșău 300, sicriu.
copîie 199, măsură mică de greutate.
copt'ii 431, 229, copil, copil din flori.
corci 343, tufă, copac.
Corci 85, numele unei păduri.
corinda (a) 428, a colinda.
corman 218, conducător, conducere.
coroană 426, manetă austriacă de argint
în valoare de 1 leu.
cosîie 444, toporiște, coada coasei.
Coștiui 245, sat în Maramureș.
cota (a) 5, a căuta.
cotătoare (p. 164), oglindă.
cotîng 100, vagabond, ștrengar.
cotranță 96, curea uzată, haină ruptă.
cotună, cătună 45, cătană, soldat, ostaș.
Craia 213, oraș aproape de Ugocea, în fosta
Cehoslovacie.
crancă 308, creangă.
erei 357, creieri.
cruci (p. 161), șale.
crumpei 375, cartofi.
cucoană, cocoană 245, fată tânără, fetiță.
cupeți 478, cumpărători.
cură (a) 321, a alerga.
curechiu 276, curechiu, varză.
curună 368, cunună.
cușăi (a) 116, a gusta.
danț 367, dans, joc.
dîmboc 242, dâmb, ridicătură.
dîrăi (a) 351, a sgâria.
demnica (a) 184, a demica, a preface în
bucăți.	.
d'er 389, vier, porc de prăsilă.
d'ers 194, viers.
D'erța 180, Gherța, numele satului.
descumpăra (a) 226, a răscumpăra, a libera,
d'idără 4, d'id'eră 335, vadră.
d'igan (p. 164), bine făcut, sdravăn, sănătos.
d'iitoare 372, viitoare.
diliban 407, pentru bani.
d'ini(a) 4, a veni.
dint" 350, dintru.
dipee 7, pentru ce.
dipt 72, pentru.
dirept 95, diript, drept.
diri 303, pentru.	.
d'isa (a) 7, a visa. .	.
dișlui (a) 237, a dăltui, a da la rândea.
dișmă 240, dijmă.
d'ite 226, vite.
d'ițăl 142, vițel.
d'ivăr, furtună.
do 250, cum.
docăle 193, odată.
domnască, domnescu 226, stăpânirea dom-
nească, a nemeșilor.
domnime 226, domni, stăpânire.
Dorog 234, nume de localitate în Ungaria.
Doroș 234, nume de familie.
drob 204, bucățică.
drondoli (a) 278, a face sgomot.
drot 221, sârmă.
druliță 339.
Dumbrava 248, comună în Ungaria, odi-
nioară românească.
dumirică 291, duminecă.
dutcuță (p. 169), monetă cu valoare mică.
Făcături 338, farmece, vrăji.
fărăgău (p. 161), bardă scurtă la coadă.
fărma (a) 433, a sfărma, a sparge.
174
VASILE SCURTU
296
fărtai 367, sfert.
făt 433, crâsnic.
fedeu 377, capac (la oale).
felelgti (p. 164) răspuns.
ferestar 139, geamgiu.
festung 213, cetate.
fingie 377, ceașcă.
fioc 87, cadrul ferestrei.
fișcarăș 25, avocat.
fișpan 241, prefect.
fiteauă 391, sobă de încălzit.
floarea beteșîgului 356, erizipel.
florinț (p. 169), florin (numită).
foâș 423, furtună, vifor.
foitui (a se) 474, a se înăbuși.
font 123, greutate de % kg.
fotogin 350, petrol lampant.
frîmbd'ie (p. 158), brâu.
frînsă 404, frântă, învinsă.
fuitui (a se) 243, a se sufoca, a leșina.
furtuni (a se) 426, a se distruge, a se omorî.
Gaci 14, ismene.
găleată 209, vasul de lemn în care se mulg
oile.
găzdui (a) 218, a gospodări.
gînște 250, gîște.
gîrgan 148, grumaz, gât.
genune (p. 157), prăpastie.
germuț 214, viermișori.
gerunchi 216, genunchi.
ghete 45, să nu să — să nu se gătească.
ghezeș 39, tren.	■
ghindi (a) 129, a gândi.
giucări (a), giucălească 455, a juca, a se juca-
«mg 237, jug.
giungia (a) 349, a junghia.
giurat 86, jurat, consilier comunal.
gligan 392, mistreț.
gornic 225, pădurar.
goron 223, stejar.
goroniță 240, ghindă.
greluș 497, greer.
grițar 239, ban, creițar.
gronțăi (a) 250, a mesteca cu sgomot, a
ronțăi.
groștior 65, smântână.
gruă 305, graur.
Gudșnii 216, numele unor familii.
gujulie (p. 164), insectă mică cu picioare multe.
Gura Leului 402, numele unei părți din
hotarul comur^i Gherța-Mare.
gurgoi 378, gurguiu, vârful opincii.
gută 74, paralizie, boală.
Haită 229, goană, fugă.
halube 379, haine.
hamhiș 407, șiret.
harpă 340, harpie, monstru.
haznă 385, folos.
hăgădui (a) 450, a observa, a urmări.
hani (a se) 340, a se duce.
hăptiș 338, formula (interjecția) cu care e
alungat cineva.
hăt 220, foarte, prea, departe.
hăznăli (a) 427, a folosi.
hînsă 259.
beciuri 256, scai (?).
hșd' 406, munte.
Hșd'u Adrianului 384, muntele Adrianului.
hșliu 235, loc, moșie.
het 349, departe.
hștică 274, oftică, tuberculoză.
hibaș (p. 161), bolnăvicios.
h'ie 9, fie.
hiie 45, lipsă.
h'in 212, fin.
hir 250, veste.
h'ire 2, fire.
h'irștic 489, firetic, iute la fire.
h'iruț, 303, firicel.
h'iuț 195, fiuț.
hodin 245, gros, bine făcut.
hoștină 401, petrecere, veselie.
hunciog 358, brazdă, ridicătură.
hunțiut 407, viclean.
Hust 213, oraș în apropiere de Ugocea,
astăzi în Ungaria.
Ibd'i, iubd'i (a) 130, a iubi.
ii 223, ei (pronume).
îmbumbușcat 121, împodobit cu o bum-
buște ».
îmburda (a se) 220, a se împiedeca, a se.
încurca.
împcistri (a) (p. 159), a împistri, a roși (ouă)
împletica (a) 426, a împleteci, a încurca.
încide (a) 323, a închide.
încrăncate 207, crăcănate, desfăcute.
încredințî (a) 5, a logodi.
CERCETĂRI FOLKLORICE IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
297
îndemna (a) 226, a începe.
înd'erșunătură 425, spaimă.
înfăca (a) 348, a învăli, a îmbrăca.
îngiler 232, inginer.
îngrozit 394, urît, scârbos.
în vrșme 492, potrivit.
ioi! 399, vai (interjecție),
iosag 90, 240, moșie, avere, vite.
ircă 239, caiet.
irima 27, inima.
ițîie 7, litră.
itros 211, vecernie.
izvagniță 209, brânză pregătită ca să fie
păstrată pentru iarnă.
Jarapăr 343, șarpe (?)
jab 250, buzunar.
jălinie 45, ispășire.
jîd 241, jidan, evreu.
jir 240, jir (fructul fagului).
jebchendeauă (p. 168), batistă.
jordă 136, nuia, vargă.
Laibăr 80, pieptar.
laț 98, părți.
lăcădam 405, locuință.
Lechința 142, sat în Țara Oașului.
legiui (a) 407, a judeca, a aduce sentința
într’o cauză.
lemn 392, copac.
lengăna (a) 49, a legăna.
Ițș 410, pândă.
liacă 243, puțin.
Liba-Varoș 250, orașul gâștelor.
lioaie 498, numele unei plante.
lisă 280, linsă.
litie 211, slujbă, serviciu divin.
liu, lin 305, formulă utilizată la legănatul
copiilor.	■
lod'it 1, lovit.
luhăr 19, trifoiu.
lunai 371.	.
Mai 346, ficat.
mal (p. 162), margine.
marhă 226, vită.
maștehă 62, mamă vitregă.
măhăi (a) 221, a face mișcări în toate părțile
a amenința.
măieran 44, măgheran.
-175
Mălanca 232 nume de loc.
mămărigă 312, mămăligă.
mărin 332, boală cu umflături la ugerul vacii.
măsoaie 212, față de masă.
măștihoiu 239, tată vitreg.
mătărîng 271, organ genital al bărbatului.
mătrici 347, dureri reumatice.
măzăluit 239, zugrăvit, vopsit.
mîie (a mînea) 207, a poposi peste noapte.
Mîndruț 238, nume de familie în Batarci.
minei voastre 241, mamei voastre.
mira (a) 218, a mâna.
mîrînce 403, mănânce.
miri 368, mâni.
mîțoacă (p. 163), nume de plantă.
mț 163, mea.
Megieș 231, Mediașul Aurit, comună în jud.
Satu-Mare.
mejde 442, miezuină.
meșter-grindă(p. 170),grinda ceamaigroasă
a casei care susține pe celelalte trei sau patru.
mezdre( (p. 162), mistrie.
mind'ar 54, îndată.
mire 194, mine.
mititioc 36, mititel, mic.
mnei 163, miel.
mnerță, mierță 2, măsură de capacitate
de 20 l.
mniji (a) 312, a închide ochii, a miji.
mniloaste, mnilostenile 403, iele, zâne rele.
mneriu 60, albastru.
mnișăl 301, trist.
Mociră 441, nume de loc.
mol 94, noroiu, tină.
moloșag 360, petrecere, chef.
moroi 336, strigoiu făcut din copil mort
nebotezat.
morosîu 342, albastru.
moșînă 48, mașină, locomotivă.	'
motor 143, automobil.
mreană de apă 340.
mulăceag, petrecere.
mulătui (a) 4, a petrece, a chefui.
Napă 232, mapă, hartă.
nădăi (a se) 8, a se dumeri, lămuri.
năfrămuță 259, batistă.
nămni (a) 365, a angaja.	'
năposti (a) 88, a lăsa, a slobozi, a da drumul.
născut 366, organul genital al femeii.
VASILE SCURTU
298
I76«
năturlie 411, drac.
negină 303, neghină.
Negrești 241, sat în Țara Oașului.
nelcoșî (a se) 112, a se mândri.
nemîc 391, nimic.
iiemîcă 196, nimic.
nemneș 4, nemeș, nobil.
neprănicat 121, nebătut cu « pranicul» (maiul
de rufe).
hepustitu 1, dracu.
nș 336, interjecție, un strigăt către animale.
nicări 297, nicăiri.
nime 177, nimeni.
nimnică, nemnic, nămică 218, nimic.
nimurig 390, slab, pipernicit.
tiip 232, popor, mulțime.
N'ir-Bator 243, localitate în Ungaria, aproape
de Ugocea.
noa 220, ei! (interjecție).
’ntrăuraș 210, aurar.
Oborî (a) 250, a doborî.
oboroc 417, un dispozitiv așezat pe patru
stâlpi în curte, pentru păstrarea fânului.
odor 12, ocol, curtea casei.
odrasle (p. 163), ramuri.
ogodi (a) 297, 432,. a aștepta.
ogod'it 2, gătit, cu alte haine.
oiagă (p. 171), sticlă.
ol 65, ulcior.
oltoni (a) 492, a altoi. •
on 13, un.
oșcolie 104, școală.
Oșolie 137, nume de loc.
otăd'i 24, otăvi.
Palna 392, nume de loc.
palțău (p. 168), bâtă, băț.
pandur 229, jandarm.
partă 133, panglică.
păcurime 245, oi.
păcurăroi 209, păcurar, cioban.
păguri 368, pistrui pe față.
păitaș 492, prieten, tovarăș.
pălincă 61, rachiu, țuică.
pălincie 405, locul unde se fierbe țuica.
Păștiță 204, Paști.
păsuri (p. 174), pasări.
pătrăiel 192, de patru ani (?).
Pătrova 245, satul Petrova din Maramureș.
pătură (p. 171), turtă de tăieței.
pîră 397, până.
pîrî (a) (p. 167), a pretinde.
pîroș 255, pîrît, dușman.
pcistrioaie 204, pistrue, cu pete pe bot.
pedic 124, deși, măcar că.
pepine 170, castravete.
pfrț (p. 168), panglici.
Peșt 181, Budapesta.
petica 274, cu pete, cu diferite colori.
Petro veni 245, numele unor familii din
Tarna-Mare.
pigniță 492, pivniță.
pin 12, prin.
pingă 105, pe lângă.
pintileu 117, fustă de pânză albă, poale, rochie.
pinztarăș 407, casier.
pled'i (a) 23, a plivi.
pletiancă 338, cosiță.	.
plșzne(p. 164) beșicuțepe limb ăla copiiimici.
plocoaje, (p. 159) bucăți rupte (uzate) din
opincă.
ploscotîița cînept'i 342, floarea cânepii.
Poci 234, nume de localitate în Ungaria.
pogan 206, păgân.
ponor 26, prăpastie.
porolisă 280.
porozlui (p. 161),
porșor (de fîn) 204, pală de fân, căpiță.
porțîie 239, dare, impozit.
potică 80, farmacie.
prariic 165, maiu, obiect de lemn cu care se
bat rufele când se spală.
prănica (a) 399, a bate cu «pranicul
pribag 229, haiduc, tâlhar.
Pt'atra Săpînți 395, nume de munte.
Pt'iciorul Măgurii 229, nume de munte.
pt'ipă 410, pipă.
pt'irui (a) 350, a pirui.
pt'iscui (a) 377, a piscui, a fluera.
pt'ită 65, pită, pâine.
pt'iuă 242, piuă.
pudăr 80, pudră.
pui (a se) 342, a se înmulți.
pupejoi 19, numele unei flori (orobus vervus) .
pupeze (p, 174), un fel de colaci de grâu.
purcăraș 210, porcar.
pușca (a) 223, a împușca.
pușca (a) 470, o pocni.
299
CERCETĂRI FOLKLORICE
IN UGOCEA ROMÂNEASCĂ
pustă 226, măsură de suprafață, circa
12 jug. cad.
putred'i (a) 122, a putrezi.
Racșa 407, sat în Țara Oașului.
răcaș 409, lume multă, adunare.
răchițăl (p. 158), brotăcel.
rădie 31, bilet pentru vânzarea vitelor.
răgălie 225, arenda pentru fiertul țuicii.
răgut 48, recrut.
rănd' 432, scutece.
răstădi (a) 17, a răsădi.
răstăuță 409, tăieței.
rășt'i (să te) 334, să te răsfiri.
ratez 95, lanț.
răvaș 23 5 * răboj.
rînticos 275, sdrențuros.	.
rîză 420, scutece, sdrențe.
rșpeloghep 456, avion.
rezoli (a) 54, a spăla.
rpandă 407, slabă, pirpirie.
romonită ni, rumenită, fardată.
rondioș 250, sdrențuros, slab.
rud'inos 96, (cuțit) ruginit.
rujă (bătut) de (p. 166), floarea soarelui.
rujă împlută 5, trandafir înflorit.
rujnicele 33, trandafiri mici.
rumîneț 241, cu obiceiuri românești.
ruși (a) 327, a roși.
Șa 249, așa.
sabadîș 239, om liber.
șatră 334, magherniță, șandrama.
săbăciag 432, concediu.
Săbădîșenii 234, nume de familie în Valea-
Sacă.
șăbe 432, rană, tăietură.
sălășîme 226, loc de odihnă pe care s’a așezat
ceva sau cineva.
Sălbădîș 215, sat în Maramureș; 234, saț
în Ungaria.
săncea 328, ascuțiș, tăiș.
Săpînța 219, sat în Maramureș.
șăranț 250, stâlp scobit.
săricea 204, sare puțină.
săriu nopți 461, miezul nopții.
Sărtiuz 407, satul Livada din jud. Satu-
Mare.
săț 250, sunteți.
177
Sîghet 246, Sighet, capitala Maramureșului.
sîm 66, suntem.
sîmbre 453, preț.
Sîmești 234, nume de familie în Valea-Sacă.
sine 249, sine.
șîndili (a) 141, a șindrili, a acoperi casa
cu șindrile.
Șborieni 233, nume de familie în Gherța-
Mare.
• script'i (a) 250, a sclipi.
seine 209, sure.
Seleuș 236, numele capitalei fostului jud.
Ugqcea.
si (a) 219, a fi.
slobodă 236, libertate.
smîcolitură 327, svârcolitură, durere mare.
sodom 4, nenorocire.
șohan 160, niciodată.
solgobgirău i6r, pretor.
soroci (a) 340, a hotărî, a ursi.
sovon (p. 170), podoaba de pe capul miresei,
dată de nașă.	.
șpan 218, boier, grof.
spară 192, sparte.
șpațir 407, plimbare.
spîrticos 250, sdrențuros.
sporos 411, cu spor.	■
stan 2, bolovan.
start 415, candelă.
stăhui (a) 323, a sta în locul obișnuit al
cirezii de vite.
stăuliș 22, staul mic.
stîrni (a) 29, a mișca.
șterguri, ștergători 345, ștergare, prosoape.
sticuri (p. 174), rate, rânduri, bucăți.
știol 112, coșul sau hornul casei.-
șt'iopiri (a) 223, a împușca.
stopt'it 328, scuipat.
straiță 117, traistă.
struț 158, buchețel de flori, mai ales artifi-
ciale, purtate de.feciori dumineca, în pălării.
Șugatag 230, sat în Maramureș.
surzui (a) 450, a câștiga, angaja.
Susani 79, numele unei părți a satului.
sușîg 1, nevoie, lipsă.
Tariîiță 5, șea.
tăgăduit 404, ascuns.
tărcat 190, pestriț, cu diferite colori.
tăt 51, tot.
178
VASILE SCURTU
tată 231, toată.
tău 209, lac.
(în)tîlni (a se) 432, a se întâlni.
țîmbăraș 424, prieten, tovarăș.
(în)tîmpla (a se) 432, a se întâmpla.
tîmpt'ina (a) 357, a întâmpina.
ține' (a) 48, a ajuna, a ținea.
țîntîrim 5, cimitir.
țîpot 344, țipăt, strigăt.
țîpă 4, aruncă.
țîpuri (a) 128, a chiui, a striga.
țîrea (a) 218, a ținea.
țîsfai 347,
te eciu 232, act de proprietate, moșie.
temin-bgirău 225, ajutor de primar.
teșîtură 421, bucată mare de lemn, trunchiu
de copac căzut cu rădăcină cu tot.
t'șie 232, bucată.
tilipădui, telepădui (a se) 217, a se așeza,
a se stabili.
timitiu 375, cimitir.
ținea (a se) 247, a trăi, a-și duce vieața.
tire 2, tine.
tirinca (a) 474, a tilinca, a fluera.
Tisa Uilac 246, localitate în Ungaria,
aproape de Ugocea.
tistaș 241, curat.
Tiuca-Varoș 250, orașul găinilor.
tizădie 225, sector.
tocană 223, mămăligă.	,
Tomeștii 230, numele mai multor familii din
Batarci.
tomrii (a) 143, a tocmi, a drege.
tomniț 250 și 289, făcuți, vrednici.
ton 4 și 223, butoiu.
topt'ilă 379, topilă, balta unde, se topește
cânepa.
torcat 343, tărcat, pătat.
tornaț 432, pridvor.
trîmbd'ița (a) 203, a trâmbița.
troacă 8o, cutie.
trufăli (a) (p. 166), a glumi.
țuca (a) 115, a săruta.
tuma 423, tocmai.
3°o
tumna 429, tocmai.
tupi (a) 213, a miji, a închide ochii (la
jocurile copilărești).
tupt'it 472, cocoșat.
Tur (p.170), numele unui râu din Țara
Oaștdui.
Ui 342,
umbla legea (a) 4, a-i face judecată.
und'ură 216, colț.
ura (a) 43, a urî.
ura, 402 una.
urbariș 239, iobag pe moșia domnească.
urni (a se) 219, a se surpa, a se nărui.
ursa 431, a ursi.
Usoiu-Butii 413, nume de hotar în Batarci.
vac, vec 346, veac, vieața (?).
varmegie 241, județ.
Văsîi 239, Vasile.
vîjai 194, sgomot, zumzet.
vîră 358, vână.
vileag, vilag 162, lume.
viri-u-a 291, veni-va.
voivod 240, administratorul sau conducă-
torul moșiei domnești.
vor 249, curte, ogradă.
vost 346, vostru.
vrăciuiți (p. 157), vrăjiți.
vu! 222, sgomotul produs de ceva când
cade (interjecție onomat.).
Zadie 133, catrință.
zări (a se) 5, a se strica laptele la oi așa fel
încât la mulgere vine amestecat cu sânge.
zăslău 5, steag.
zicală 218, zicere, poveste.
zierme 347, vierme, șarpe.
zgaibă 324, bubă.
zlobd'ie 4.	.
zlot 225, fiorin, monedă echivalentă cu leul.
zmeană 359, mreană.
zoii (a) 54, a spăla, a freca cu săpun.
VASILE SCURTU
V. SCURTU; FOLKLOR DIN UGOCEA
Pl. I
i.	Slujba din ziua de Paști, în fața
bisericii din Bocicău.
2.	Preotul sfințește «paștile» (coșurile
cu de-ale mâncării)—Bocicău.
3. Fete și femei (Turț).
4. Bărbați (Tarna-Mare).
Anuarul Arhivei de Folklor VI
Anuarul Arhivei de Folklor VI.
r. Copii și feciori (Valea-Sacă).
2. Feciori (Batarci).
3. Bărbați (Comlăușa).
4. Grup (Tarna-Mare).
SCURTU: FOLKLOR DIN UGOCEA	PI. n.
V. SCURTU: FOLKLOR DIN UGOCEA
Pl. III.
i. « Danț » (Bocicău).
2. « Roata » feciorilor (Bocicău).
3. «Danț» (Turț).
4. «Roata» feciorilor (Turț).
Anuarul Arhivei de Folklor VI.
UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI
PICU PĂTRUȚ
Alături de reprezentarea dramatică a învierii Mântuitorului, « Miro-
nosițele » x), Picu Pătruț ne-a lăsat și trei redacții de Irozi.
Toate trei se află în același manuscris 2), alături de cântece, versuri
și proză cu conținut felurit3). Manuscrisul are acum 140 file; lipsesc
x) D. ST. PETRUȚIU, Mironosițe. O dramă religioasă din ținutul Săliștei. Anuarul
Arhivei de Folklor, IV, pp. 13—29.
2) Proprietatea familiei N. Petruțiu din Sibiu, descendentă a harnicului diac din
veacul trecut. Mulțumim pe această cale doamnei Ștefania Petruțiu pentru amabilitatea
cu care ni l-a pus la dispoziție pentru cercetare.
3) Manuscrisul cuprinde:
1. «Verșul nașterii lui Hs. și desputuluirea lui Irod și a crailor». (Datat: « 25
Fevruarie 1837». Reprodus de noi în Anexă, pp. 308).
2. « Al doilea verș iară la crăciun adecă la nașterea Iui Is. Hs. ». (Reprodus de noi
în Anexă, pp. 315).
3. «Verșul Adormirii Preacestii la 15 zile Avgust pe glas 2». (Datat: 28 Aprilie
’«37)-
4. «Versuri musicești ce să cântă la nașterea mântuitorului nostru Is. Hs. Com-
puse de Anton Pan profesor de musică a școalei naționale din București » (14 « cân-
tări » și o « gratulație », toate datate 1837).
5. [Fără titlu] « Din anu 1836 am luoat obiceiu a umbla la Crăciun adecă la Naș-
terea lui Is. Hs. să cântăm și să ne desputuluim . . . etc. ». (Urmează descrierea costu-
melor fiecărui personaj, apoi a treia redacție a Irozilor, reprodusă de noi în Anexă,
PP- 321).
6. « Acathist către sfintele patimi ale Domnului nostru Is. Hs. ». (în proză, fiecare
condac cu icosul său. Din această parte lipsesc multe file. Numerotarea autorului e
greșită; noi am găsit 20 file).
7. «Pocăința omului dezmierdat sau vorbire între suflet și trup ». (Tipărit, fără
locul și data apariției, în versuri).
8. « Osebite sfătuiri folositoare sufletului și trupului ». (Tipărit, fără locul și data
apariției, în versuri).
9. «Astăzi cel prea lăudat . . . ». (Versuri).
10. «Veniți toți cei din Adam...». (Versuri).
11. «Ascultați acestea toate . . . ». (Versuri).
20 Anuarul Arhivei de Folklor VI
2
ELISABETA NANU
302
câteva din interior și dela sfârșit. E legat în carton și cusut cu sfoară, scris
cu cirilice și caligrafii deosebite. Titlurile și inițialele sunt scrise uneori
cu roșu, textele și adnotările cu negru. Desene în peniță ilustrează textele.
Redacția a treia are la începutul primei pagini un desen (vezi planșa),
reprezentând nașterea Mântuitorului: pruncul Isus culcat în iesle, fecioara
Maria, «losif », cei trei magi cu: « coroane pe cap » și cu darurile « amână »,
un «înger », un plaiu cu câteva oi și un cioban cântând din fluier. Pe plaiul
cu oile citim: «au scris Pi cu Pătruț. Ghenuar 1838 ». Urmează indicațiuni
asupra datei la care a fost introdus obiceiul Irozilor, asupra costumării
personajelor, a darurilor și obiectelor pe care le duc cu ei.
Prima redacție e din 1837, a doua e nedatată, iar cea de-a treia e din
1838. La începutul acesteia din urmă, Pătruț indică: «Din anu 1836
am luoat obiceaiu a umbla la Crăciun adecă la nașterea lui Is. Hs. să cân-
12.	« Domnul stătu crai în lume . . . ». (Versuri).
13.	« Cătră Domnul când am scârbă . . . ». (Versuri).
14.	« Ferice va fi de omul ce se va teme de Domnul . . . ». (Versuri). ■
15.	« La apa Vavilonului . . . ». (Versuri).
16.	« Lăudațil toți pre Domnul . . . ». (Versuri).
17.	Idem.
18.	«Verșul cel frumos al lui Isus și Maica sa». (Datat: «Aprilie 4, 1802»
[«>/]).
19.	[Legenda Mănăstirii Curtea de Argeș.] începutul lipsește. (Datat: « Fevruarie,
4, 1867»).
20.	« Turturica, glas 5 ». (Versuri).
21.	«Fostul în bătae soldatul căzuse... ». (Versuri. Datat: «Feb. 9, 1872»).
22.	«Caii cei domnești cu caii cei proști ai plugarului să tânguesc în drum și să
comănăcesc ». (Proză).
23.	« Omul și șarpele ». (Proză).
24.	« De bogați ». (Proză).
25.	« De Antigon craiul ». (Proză).
26.	« De un alhimist și de un crai ». (Proză).
27.	« De un filosof și de o muiere ». (Proză).
28.	« De un om și de vecinul său ». (Proză).
29.	« De un om bătrân și de logodnica lui ». (Proză).
30.	«Un verșu către Mare (sic 1), stăpânitorul anului ». (Datat:« 24 Ianuarie 839 »).
31.	«Peri rea a trei iubitori de avuție». (Proză).
32.	« Jidovul și călugăruF». (Proză).
33.	« De doi călători o. (Proză).
34.	« învățătură despre fire ». (Proză).	•
35.	« Spicul și polomida ». (Proză).
36.	« Adevăruri prin care omul poate săși mărească norocul în această lume ». (Proză).
37.	« Economie de casă ». (Proză).
38.	« Ceva despre căsătorie ». (Proză).
39.	« Călătorie ». (Versuri).
40.	[Fără titlu. Sfaturi în proză].
41.	«Viața unui om prost și fără vicleșug». (Proză).
Anuarul Arhivei de Folklor VI.
i. Pagina întâi a redacției III.
2. Pagina întâi a redacției II.
țd
NANU : UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI PICU PÂTRUȚ
3°3
UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI PICU PĂTRUȚ
3
tăm și săne desputuluim ’) 3 Crai și Irod: Maria losif 3 ciobani inașu 2)
lui Irod și îngerul ». Deci, potrivit acestei indicațiuni, în Săliște Irozii
erau, poate, necunoscuți înainte de 1836, iar redacțiile lui Pătruț ulte-
rioare acestei date. în cea dintâi lipsesc personajele: Maria, losif, cio-
banii și «inașul », iar în a doua apar numai: Irod, magii și « diacii ». Din ma-
terialul manuscris rămas dela Pătruț se vede că el își redacta textele pe
foi volante și apoi le transcria în caiete 3). Este deci probabil că piesa a
fost mai întâi jucată, așa dar experimentată, apoi scrisă pe asemenea foi
pentru coordonarea cu versetele biblice și, în sfârșit, transcrisă în ma-
nuscrisul de care ne ocupăm. Această experimentare prealabilă explică și
realizarea dramatică mai reușită față de celelalte versiuni ale Irozilor.
Jocul sfânt al Irozilor e cunoscut din primele secole ale creștinismului,
în apus, în evul mediu, se juca în biserică, subt conducerea preoților,
în această epocă are o formă aproape lirică, strâns legată de textul și so-
brietatea evangheliei. Mai târziu, ieșind din locașul sfânt și recitat fiind
de laici, jocul sufere transformări conforme temperamentului oamenilor
care îl reprezentau. Devine burghez în Germania, intercalează dansuri în
Spania și glume în Austria. Se amplifică și își extinde acțiunea dela pri-
mele prorociri despre nașterea lui Isus până la moartea lui Irod.
Prima formă românească a fost tipărită de Ion Thomici la Buda în
1827 4). E un dialog scurt, în proză, între Irod și magi, cu replici ase-
mănătoare celor din Pătruț. A doua și mai scurtă, publicată de Anton
Pann în 1848 5), are asemănări vădite 8) cu varianta munteană, mai amplă,
publicată în 18847). Varianta din Moldova e din 18608), iar cea din
Transilvania din 1875 9).
Redacțiile lui Pătruț se mențin pe linia lirică a primelor forme medie-
vale, cu împrumuturi ulterioare, târzii, din versiunile apusene. Astfel,
într’un joc latinesc din secolul IX 10)—cuprinzând convorbirea dintre magii
x) Disputăm.	.
2) Slujitorul.
3) Informație dată de d-1 Prof. Onisifor Ghibu, sprijinită pe existența unor aseme-
nea foi în colecția-i de manuscrise provenind tot dela Picu Pătruț.
4) ION THOMICI, Scurte învățături pentru creșterea și buna purtare a tinerimii ro-
mâne .. . Buda, 1827.
5) N. CARTOJAN, Cărțile populare în literatura românească. II, București. 1938, p. 187.
6) N. Cartcjan, op. cit. pp. 189—190.
7) G. DEM. TEODORESCU, Poesii populare române. București, 1885, pp. 102—109.
8) T. BURADA, Istoria teatrului român în Moldova. I, Iași, 1915, pp. 7—26.
9) P. BĂNCILĂ, Colindele Crăciunului șî ale Pasciloru . . . Sibiu, 1875, pp. 46—56.
l0) Herodes sive Magorum adorația. Col. Frising. 64, Cod. lat. monac. 6264, f. 1.
(saec. IX?). Apud KARL WEINHOLD, Weihnachtspiele und Lieder aus Siiddeutschland
und Schlesien. Wien, 1875, pp. 56—61.
20*
4	ELISABETA NANU	304
care enunță subiectul dramei, discuția dintre ei și Irod, consultarea cărtu-
rarilor, hotărîrea de a ucide pruncii, executarea ei — temele și momentele
sunt aproape identice cu ale piesei noastre. în redacția a treia a lui Pă-
truț, magii, vorbind între ei, enunță subiectul, ca și în textul latin. Apoi
Irod, în versiunea latină, întreabă pe un crainic:
« Quid rumores afferes ? »
Și acesta răspunde:	,
« Assunt, domine, tres
Viri ignoti ab oriente venientes,
novite natum regem quendam queritantes ».
Și regele:
« Que sit causa vie, jamjam citus, impero, quere ».
La Pătruț, replica întâia se contopește cu a treia (în redacția a doua),
prin eliminarea crainicului și devine:
« De unde veniti si unde călătoriți».
> > >
Iar replica a doua:
« Noi aicea am venit Am venit întrebând
tocma de la răsărit	de cel născut de curând
Am venit să căutăm	Den înpăratul înpăraților
si bine să cercetăm	si de domnul domnilor »,
în care se cuprinde și răspunsul magilor din versiunea latină:
« regem regum querimus ».
Urmează menționarea stelei călăuzitoare, prezentarea crailor, consul-
tarea cărturarilor, rugămintea lui Irod de a se întoarce pe la el, închinarea
magilor și oferirea darurilor, închinarea păstorilor. Redacția lui Pătruț le
cuprinde în aceeași ordine și aceeași tonalitate lirică, cu intenții drama-
tice mai accentuate la diacul nostru, uneori cu aceleași replici ca în textul
latin.
în această primă epocă, versetele evangheliei oferă jocului Irozilor
posibilități de unitate a acțiunii și uniformizare a versiunilor. în ea se
integrează și cea mai veche versiune germană din Transilvania, publicată
de Cari lohann Schuller în 1859 la Sibiu J). Și aici momentele sunt aproape
aceleași, dar realizarea este opusă celei din versiunea românească. în ea,
x) Herodes. Ein deutsches Weihnachtsspiel aus Sichenburgen . . . Hermannstadt, 1859.
3°5
UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI PICU PĂTRUȚ
5
replicele magilor, ale lui Irod și ale păstorilor sunt imnuri de preamărire,
pe când în versiunea românească preamărirea este redusă la cântecele de
stea introduse în cursul acțiunii, iar convorbirea personajelor servește la
motivarea și desvoltarea conflictului dramatic. între aceste două versiuni
aproape contemporane, nu există decât coincidența versetelor biblice,
atunci când ele sunt versificate fără amplificări. Deosebite sunt și costu-
mele personajelor. în piesa germană: «Irod, în frac negru și pantaloni
albi, cu ciorapi și ghete, cu pieptul împodobit cu decorații, husarii împă-
ratului în uniformă împodobită cu hârtie aurie și panglici, magii dela
răsărit cu pantaloni albi, haine lungi, albe și scufii albe de noapte, preoții
în odăjdii corespunzătoare, păstorii cu căciuli înalte ...» 1). Iar la Pătruț 2):
«Irod: cu coroană: și cu cârpă roșie în spate și înbrăcat cu haină iar cam
roșie: și inașu învălit în cap și cu arme de brâu: cu peană în cap. îngerul
iar cu coroană și cu arepi: și în mâna dreaptă paloș și în stânga clopoțel
de cioae 3) și cu haină albă înbrăcat după obicei îngerilor și irod să aibă
sabie: și crai iar să fie înbrăcați cu haine sau cu cârpe și în spate iar cu
cârpe și în cap coroane și în mâna dreaptă schiptruri și în mâna stângă
darurile și cu steaoa amână: fieștecarele și ciobani cu căciuli în cap și
cu tuharci4) și bâte amână și unu cun caș al 2 cu 2 mei al 3 cu un ber-
bece și iosif cu ferăstrăul în spate și teșii și barda și maria înpropodită
și așa să meargă ». Menționăm însă că deși nu ia parte la acțiune, losif
poartă cu el și în versiunea germană unelte de tâmplărie. în schimb, scena
preliminară din redacția a treia a lui Pătruț, în care losif și Maria cer
găzduire lui Irod, nu există nici la Schuller, nici în variantele românești
din Muntenia și Moldova, ci, înlocuind pe Irod cu un hangiu, o întâlnim
în Bavaria și Austria din secolul XVI 5). De asemenea, prezența păstorilor,
inexistenți în varianta munteană, reprezentați în cea moldoveană, păstori
care în redacția ultimă a lui Pătrut aduc daruri lui Isus, în versiunea lui
Schuller sunt doar simpli închinători, dar aduc daruri în versiunile aus-
triace și bavareze. Astfel, Irozii diacului din Săliște au, prin versificarea
textului biblic, coincidențe cu cei contemporani din Transilvania, dar nu
coincidente conclusive.
Aceleași cântece de stea care au servit în Muntenia la preamărirea
lui Dumnezeu în jocul Irozilor, i-au slujit și lui Picu Pătruț.
Forma dialogului său e simplă, sobră, lucrată cu intenții vădit didac-
tice, dar și spre plăcerea ascultătorilor. Dela o redacție la alta, el încearcă
Idem, p. 14.
2) Redacția III.
3) Aramă.
4) Cojoace ciobănești.
5) BENEDICT EdELPOCK, Comedi von der freudenreichen Geburt Jesu Christi, 1568,
ms. în Bibi. Curții Imp. Viena. Apud WEINH0LD, op. cit.
6
ELISABETA NANU
306
să perfecționeze versul, să contureze caracterele, să motiveze conflictul
și să dea familiaritate limbajului. Astfel, în redacția întâia, distihul 4, el
spune:
« Să vedem
undei să
de tinărul înpărat
ne închinăm
iar în redacția II:
« Am venit întrebând
de cel născut de curând ».
In răspunsul pe care Irod îl dă magilor la vestea că s’a născut un îm-
părat nou în țara sa, vedem lămurit dorința de perfecționare și verosimi-
litate a autorului:	.
' Redacția I
«Mirare ceai grăit ceai
[cuvântat
Și despre ce înpărat
ce înpărat poate să fie
sămi ia amea înpărăție
aceia nu poate să fie
fără numai viclenie
că eu sânt irod înpărat
cât cuprins mare
să înfricoșază tare
tremură de groază mare ».
Redacția II
« Cen înpărat poate să
[fie
sămi ia a mea înpărăție
Au nu eu sânt Irod
[înpărat
de care tot pământul
[sau cutremurat».
Redacția III
« Ce vorbești doară ești
[beat
așea cătră un înpărat
Ce față Dumnezeiască
poate aicea săsă nască ».
Tema care l-a preocupat pe Pătruț mai mult este aceea a magilor. Ei
sunt prezentați deosebit dela o redacție la alta. în primele două răspund
pe rând, după chipul în care sunt așezați, dar așezarea e deosebită, deci
diferite sunt și replicile pe care are să le dea fiecare. în redacția a treia,
replicile nu mai sunt pe rând, în ordinea așezării, ci mai mult în formă
de dialog între câte un mag și Irod sau a doi magi între ei. Aici avem și
o încercare de individualizare a caracterelor: Melhior este cel mai cu-
rajos. El îl acuză pe Gaspar că are «inimă slabă » și e « fricos ca și o babă »,
fiindcă acesta vorbise împăciuitor cu împăratul Iudeilor. Baltazar apare
hotărît și înțelept; el e cel care ia hotărîrile și regisează oarecum acțiunea
magilor, îndemnându-i la ceea ce au de îndeplinit. Tot el e cel care ros-
tește ocările și blestemele împotriva împăratului, când acesta declară că
va tăia pruncii.
307	UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI PICU PĂTRUȚ	7
Tot redacția a treia îl individualizează și pe Irod, care în primele două
nu se îndepărtase de textul biblic. în această ultimă formă definitivă,
magii pregătesc atmosfera și deșteaptă curiozitatea spectatorilor. Ei lămu-
resc, într’o convorbire preliminară, tot ceea ce era necesar să se știe pentru
înțelegerea acțiunii și mai ales a personajului principal: Irod. Acesta
intră în «joc» numai după ce pregătirea a fost făcută, și nu o desminte.
Se arată dela început: «turburat», « cătrănit», mândru de situația lui de
împărat și pentru și mai multă verosimilitate, conflictul, pregătit gradat
de tăria replicilor, ajunge la apogeu cu exprimarea prin interjecții alter-
nate cu ocări.	'
Momentele principale ale «jocului» au fost prezentate- de «diacul»
din Săliște și în miniaturi, într’un alt manuscris. D-1 N. Cartojan repro-
duce șapte din ele1), unele purtând ca legendă, scrisă de Pătruț, aceleași
versete biblice pe care el le notează și în dreptul câtorva replici din Irozi.
Picu Pătruț a reușit astfel să împământenească un obiceiu care, poate,
nici nu exista în satul său, iar dacă exista, să-i dea trăinicie, mergând el,
cu autoritatea sa, să joace Irozii.
Graiul curat românesc, cu foarte puține influențe dialectale ori căr-
turărești, unele expresii necunoscute în regiunea Sibiului, dar folosite în
Muntenia și Oltenia, ca: «logofăt », « mojic », « calic », cântecele de stea
din colecția lui Anton Pan 2), intercalate în Irozi și copiate în .manuscrisul
de care ne ocupăm, vădesc afinități importante cu producțiunile populare
din Oltenia.	.
La sfârșitul fiecărei redacții, Pătruț notează: « sau scris prin mine »,
nu: « scrisam eu », ca la alte producțiuni.	.
Redacția a treia este mult evoluată și perfecționată față de celelalte
două, aproape deosebită de ele, la un interval de un an dela scrierea lor.
Această redacție i-a servit la colindat cu un an înaintea celorlalte și cu
doi ani înainte de transcrierea ei. în primele două își împarte pagina în
trei coloane (vezi planșa); în stânga încearcă o numerotare a distihurilor
și a replicilor, în mijloc scrie textul și la dreapta scrie versetul biblic la
care se referă acest text sau sentimentul ori atitudinea și mimica perso-
najului. Este deci probabil ca Picu Pătruț să fi auzit undeva o variantă
românească asemănătoare celei de a treia redacții a sa, să o fi utilizat la
colindat, să fi încercat să o adapteze textului biblic în primele două re-
dacții și, văzând că pierde din efectul dramatic, să o fi perfecționat apoi
tocmai în vederea acestui efect.
EL SABETA NANU
*) Colinde cu steaua. «Artă și tehnică grafică», Caetul 6 (1938), p. 5.
2) Notăm că în anul 1837, când Pătruț își scria prima redacție a Irozilor la Săliște,
lângă Sibiu, Anton Pan își tipărea în acest oraș Noul Erotocrit compus în versuri.
REDACȚIA TNT
4
în
i
2
VERȘUL NAȘTERII LUI HS. ȘI
DESPUTULUIREA LUI IROD ȘI A
CRAILOR
îngerul cînd întră încasă zice aceaste
cuvinte
îngerul
pentru aceaia am venit
și cu crai am călătorit
casăvă vestesc dumneavoastră
puteaveți suferi ceata noastră
irod când au venit crai
deau întrebat de Hs.: au zis cătră ei
fiilor deunde veniți
și unde călătoriți
pre cine căutați
si de cine întrebati
> >
sau deunde veniți
și unde călătoriți
craiul cel dea stânga cu numele gașpar
răspunde
prea înălțate
înpărate
noi aicea am venit
tocma dela răsărit
. I A
la crăciun adecă
irod crai
îngerul când lum. . . x)
aicea însemnăm ce cu-
vinte au zis îngeriul
când au venit crai la
ir[od]
cum au zis la
crai
irod
... x)
calea
au răspuns un crai
aceaste cuvinte unde
iaste înpăratul care
sau născut astăzi
J) ilizibil.
3°9
UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI PICU PĂTRUȚ
9
3	am venit să căutăm	Mathei
	și bine să cercetăm	cap 2
4	să vedem de tinărul înpărat.	stih 2
	undei să ne închinăm	să ne închinăm lui cu
5	frumoasă daruri săi dăm	daruri
3	irod turburat de mănie zice cătră crai	irod mânios zice
în		
i	Mirare ceai grăit ceai cuvântat	și auzind irod sau tur-
	și despre ce înpărat	burat și tot ierusali-
2	ce înpărat poate să fie	mul cu dânsul
	sămi ia amea înpărăție	cap stih
3	aceaia nu poate să fie	.	miheia
	fără numai vliclenie	cap 5
4	că eu sânt irod înpărat	stih 2
	cât cuprins mare să înfricoșază tare	ca să fie întru istrail
	tremură de groază mare [lipsește o foaie]	
4	prorocul miheia încă	
	așa scrie și cuvântă	
5	întru tine miile iudei	
	mai mic vei fi.	
6	Dintru tine va eși mia om de căpetenie	
	întru istrail să fie	
8	irod zice cătră crai	irod au zis crailor
în i	văd că sânteți crai veștiți	cacum ar zice cătră
	cum pre nume vănu miți	crai
9	craiul cel dea stânga gașpar răspunde	răspunde craiul
	De vreai iroade să știi	adecă 0 zis crai trii
	noi sântem crai cei 3	
	eu sânt astronom valtazar	
	mei hior șicu gașpar	dani
	ce ducem lui Hristos dani	
	așteptând să luom haru	
IO	craiul cel din mijloc răspunde mintenaș	adecă melhior răspunde
în i	0 iroade înpărate	au zis melhior: cătră
	să trăești cu sănătate	irod cacum ar zice
2	noi aici ne zăbovim	căsă zăbovesc aci la
	amearge calea nu știm	dânsul
IO
ELISABETA NANU
310
3
4
11
în 1
2
3
4
în 1
12
r3
în 1
4i
15
cântare
I
.	2
3
16
I
17
I
T9
noi umilit neplecăm
și cucearnic nerugăm
ca prin doi trii logofeți
calea săne o arăți
irod răspunde cătră dânși
eu calea vaș arăta
dar nu știu de aceasta
mergeți voi și întrebați
cu deadinsul cercetați
și deveți găsi bine
să veniți șipelamine
ca din voia cugetului
vreau sămăînchin și eu lui
craiul cel dea direapta numit valtazar
răspunde
Noi de nunevom uita
om veni poți aștepta
purtătorul de stea zice cătră ceialalți
Iată ați dobândit folos
aici sau născut hristos
crai merg și să închină și zice aceaste
cuvinte
veniți toți săne închinăm
și cu glasuri să strigăm
lui hristos daruri săi dăm.
craiul cel din mijloc zice aceaste cuvinte
1	lea merhior [sic!
eu melhior mă numesc
cu aur îl dăruesc
cu aur îl dăruesc
celalalt craiu valtazar al 2 lea
eu mă numesc valtazaru
și tămâe îi aduc daru
și tămâe îi aduc daru
au zis irod
au grăit cătră dânși
când au zis să le arate
cale
pentrucă el să temea
irod
adecă c[raiul] valtazar
craiul valțazar au zis
cătră irod
adecă care poart[ă]
șteaoa
hristos mântuitoriul
care este Hs. Domn.
acum să duc la ștea cu
darul
am venit să ne închi-
năm lui cu daruri.
2 ori
adecă me[l]hior răs-
punde
me[l]hior cu darul amână
2 ori
răspunde
al 2 crai valtazar
cu darul amână zice
cuvintele aceastea
2 ori
311	UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI PICU PĂTRUȚ
	celalalt gașpar crai al 3-lea	al treilea crai gașpar
I	Numele meu e gașparu	cu daru amână zice
	și smirnă îi aduc dani	aceaste cuvinte.
20	și smirnă îi aduc xlaru	2 ori
21	Iară îngerul să duce înaintea crailor	îngerul adoao oară să
	șistă oblu înpicioare și zice	duce la crai și zice
I	Eu îngerul marelui sfat	și luând înștințare prin
	aici la voi sânt mânat	înger casă nu să în-
2 ,	ca prin vis săvă vorbesc	toarcă pre la irod ci
	adevăr săvă grăesc	pre altă cale să să
22		întoarcă la țara lor.
3	la irod sănu vă înturnați	
	acea cale să lăsați	—
4	altă cale căutați	mathei
	pre care săv[ă]înturnați	cap 2
5	căcică irod înpărat	stih 12
	prinprea vicleanul său sfat	
6	nu vrea casăisă închine	
	ci vrea săi pearză mai bine.	
23	irod cu mănie	irod mânios '
i	cred că joc demine își bat	
24	pre la mine nusă abat	
	filosoful zice	filosoful
1	mirare de aceasta Cevom face	mirare ce ne 0 face
25	căi așa	
în		
26	irod cu sabie scoasă zice cătră dânși	irod
1	tăiare tăiare	atunci irod văzând că
	groaznică tăiare	
în	filosoful răspunde	filosoful
1	îi numai părere	îi numai păreare
28	nu face tăiare	
12
ELISABETA NANU
312
în 1
în 1
2
3
4
29
în 1
3°
3i
1
32
34
35
1
2
3
4
5
6
36
irod cu mănie zice
tăiare euți poruncesc
căla tot ținutul vestesc
nici o glumă nu le pae
cicu deadinsul săi tae
au voi și ași sâlnici
prunci de 2 și mai mici
lăsând și jalea și mila
doară îl voi tăia și pre acela.
filosoful răspunde
pre mine mă vei asculta
lasă nu face așa
irod turburat de mănie zice
eu vreau așa nu altu	,
poruncă am dat ce ai tu
după aceaste cântă cu toți cântarea
aceasta pre glas 2.
verșulul acesta
oce veaște minunată
dela ștea nisă arată
cau născut prunc din duhul sfânt
maria curată
mergând iosif cu maria
în vitfleem săsă scrie
întrun sălaș
lângă oraș
născu pre hristos
pre fiiul cel din vecie
ce Iau trimis
el săi nască elsăl crească
să ne izbăvească
din ceruri să văzuse
o ștea cu lumină mare
irod mânios
atunci irod văzând că
sau batjocorit de ma-
ghi sau măniat foarte
și trimițând au omo-
rât pre toți
filosoful	>
filosoful au răspuns
irod mânios
eu vreau așa
cântă frumos
versul
>
cântare
2 ori
au eșit porunc de che-
mat
matei
cap 2
stih 1
2 ori
hristos Domnul I
313
UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI PICU PĂTRUT
13
7 trii crai mergea
daruri ducea
37 dinainte îi cădea
al cântări sfârșit
39
orație
i
2
3
4
5
6
7
8
9
io
11
12
41
I
2
3
irod să duce în miljocjil] lor și zice cătră
oameni
Dăte frate în laturi
că și eu știu nește sfaturi
Cares mai folositoare
și de mulți lăudătoare
Că eu irod mă numesc
eu și gălbiori primesc
Cu sfaturi deale dumneavoastră
nusă umple punga noastră
Ci cu sfaturi deale meale
îmi umplu punga cu tale[ri|
Iară bunul gazda de loc
dumnezeu săi dea noroc
Ne dă doi sau 3 sfanțihi
să ne umplem punga cu ei
Și vun colac sau cârnațu
că ține bine pre drum de saț
Măcar și unt măcar și brânză
că ține bine la rânză
Insă noi îi vom mulțămi
tot binele îi vom pofti
Dumnezeu săvă cinstească
și să vă blagovească
întrumulti ani fericiti
care aveți să stăpâniți
sfârșit
altă cântare frumoasă
cel din veaci fă[gă]duit
astăzi întrup au venit
Capre toți săi izbăvească
Din robia strămoșască
omilă cerească
314
14	ELISABETA NANU		
4	Poftim casă aveți folos Denașterea lui hristos oce dar frumos Astăzi toți vă vesăliți	2	ori
5	și cu mănile plesniți Așa cântați și strigați	2	ori
6	pre mesia lăudați Așa cântați și strigați dumneavoastră gazdă bună	2	ori
	noi văpoftim dinpreună	2	ori
7 8 9	Așa cântăm și strigăm pre mesia lăudăm	' Săajungem de multe ori multe sfinte sărbători Așa strigând și cântându pre Mesia lăudându	2	ori
IO ii 43	Mărire ție înpărate cocoane prea lăudate Așa cântați și strigați pre mesia lăudați Sfârșit	1837 și dacă sfârșim ne ducem Sau scris prin Picu pătruțu Săliște 25 fev[r]uarie 1837	1837	1837	2 2 2	ori ori ori
REDACȚIA A DOUA
Al
doilea
verș la
Crăciun
înpărat
Irod
la ieru-
salim
în i
2
3
în
i
2
3
4
5
în
i
2
AL DOILEA VERȘ IARĂ LA CRĂ-	la crăciun când au venit
CIUN ADECĂ LANAȘTEREA LUI	crai la ierusalim diau
IS. HS.	întrebat
Irod când au venit crai la Ierusalim	când iau întrebat irod
deau întrebat de Hs.	din cătro vin laieru- salim
De unde veniți fiilor	când iau întrebat irod
Domnia voastră crailor	din cătro vin la ieru-
Pre cine căutați	salim
și de cine întrebați	
Sau de unde veniți	
și unde călătoriți	
craiul cel dea dreapta valtazar răspunde	craiul
Prea înălțate	valtazar au răspuns cu-
înpărate	vintele scrise cătră
Noi aicea am venit tocma dela răsărit Am venit săcăutăm și bine să cercetăm Am venit întrebând de cel născut de curând	. Den înpăratul înpăraților	irod înpărat
și de domnul domnilor.	
irod cu mănie zice	irod înpărat
Cen înpărat poate să fie	și auzind irod înpărat
sămi ia amea înpărăție	său turburat
Au nu eu sânt irod înpărat	Mathei
de care tot pământul sau cutremurat	cap 2
	stih 3
ELISABETA NANU
316
în
i
2
3
4
în
i
2
3
4
5
în
i
2
3
4
5
6
în
craiul cel din mijloc gașpar răspunde
Inpărate să trăești .
și bine săînpărățești
Noi știm cătuești mare înpărat
și de jidovi înălțat
însă casă știm mai bine
. noi nu întrebăm de tine
Ci umblăm întrebând
de cel născut de curând
Irod potolit de măniă zice
Minteani adun cărturari
ca sămi spue fieșcari
grăiaște vro prorocie
ceale ce grăiți voi mie
Căeu crailor am socotit
că sânt înpărat mare și vestit
Drept acia cum poate să fie
înprotiva mea altă înpărăție
Dară pre voi cine vau îndemnat
de cătră el ați plecat
Craiul cel dea stânga melhior răspunde
Prea înălțate
înpărate
La acest mare înpărat
Prenoi neau îndemnat
O stea foarte minunată
Spre ceriu noao arătată
Și noi după ia viind
Și pre aicea sosind
Pentru el întrebăm
Ca doară cumva îl aflăm
Și unde sau născut
Acel fără den ceput.
Irod cam blând zice
Pre ce vreame steaoa sau arătat
Acestui tinăr înpărat
craiul gașpar
au răspuns craii cătră
Irod înpărat aceaste
cuvinte cătră el.
irod înpărat
și adunând pre toți ar-
hierei și cărturari no-
rodului iau întrebat
pre ei.
math
cap 2
stih 4
craiul melhior
unde iaste cel ce sau
născut înpăratul jido-
vilor că am văzut
steoa la răsărit și am
venit să ne închi-
n[ăm] lui.
math
cap . . . x)
stih ...
irod înpărat
iau întrebat la ei vraeme
steaoa
’) Șters.
UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI PICU PĂTRUT
2	Prin care voi ați călărit	matei
	cătră celce sau născut	cap ... x)
		stih ... 1)
în	Craiul cel din mijloc gașpar răspunde	craiul gașpar
i	Prea înălțate	iată o fecioară va luoa
	înpărate	și va naște fiiu și vi
2	Steaoa sau arătat	chema numele lui
	La acest mare înpărat	Emanuil.
3	în vreamea înpărăției tale sau arătat steaoa acestui înpărat mare	
4	Pre care proroci Iau prorocit Și despre dânsul au grăit	Isaia
5	Prorocul miheia încă	cap 6
	Așa scrie și cuvântă	stih 13
6	întru tine miile iudei mai mici vor fi dintru tine va eși	
7	Mie om de căpetenie	0 tu Vithleme casa
	întru israil să fie	Efraftului nu ești mai
8	După aceasta noi am venit	mic întru miile Iudei.
	căalui Hs. afi am cunoscut	Miheia
9	Până aici după ia am venit	cap 5
	și aici dinaintea noastră sau [ajscuns	stih 2 ?]
în	Irod cătră alți Diaci zice	filosoful unde săsă nască iade-
i	Spune ceva prorocia	[vărat ?]
	despre Hs. mesia	mathei
2	Unde săsă nască	cap 2
	și săn părățască .	stih 4
în	Unul din diaci răspunde	filosoful răspunde
i	Prea înălțate	aurăspuns cărtu[rariu]
	înpărate	răsăriva 0 stea iacovși
2	Cu bună samă despre aceasta au adeverit	va.. . din ie ...
	și proroci au prorocit	num... 2)
3	De de mult valaam prorocul	valaam
	săti arăt si foaia si locul >	t	>	cap... x)
4	Că așa grăiaște Și despre el poveșteaște	
șters.
2i Anuarul Arhivei de Folklor VI
ELISABETA NANU
3I8
5 6	Că o stea din iacov va eși Și un om din israil să va ivi Făcând fărâmă și prav pre boiari lui Moav	valaam prordcul zice
în	Irod întreabă crai de unde sânt	irod înpărat
i	Ce craiu ești și deunde te ivești	întrebând zice
în	Craiul cel dea stânga melhior răspunde i crai	craiul melhior
i	Eu melhior mă numesc	atunci irod înpărat în-
	cu aur îl dăruesc	trascuns chemând pre
2	Eu sânt din persida țară	maghi
	care care cu numele așa să chiamă	mathei
3	Și iam adus lui Hs. înpăratul darul	cap 2
	De care să află în țara noastră adecă	stih 7
	aurul	
în	Irod cătră al 2 crai valtazar zice	irod înpărat
i	Dară tu ce craiu ești și deunde te ivești	întrebând zice
în	al 2 c. valtazar	
i	Eu mă numesc valtazar	atunci irod înpărat în-
	și tămâe îți aduc dar	trascuns chemând pre
2	Din partea pământului	maghi
	țara vavilonului	mathei
3	Și am venit din pământul nostru	cap 2
	Sămă închin la Hs, înpăratul nostru	stih 7
4	Adu cândui și eu daruri de care tămâe țara noastră are	
în	Irod cătră al 3 craiu gașpar zice	irod înpărat
i	Te rog și pre tine sămi spui din ce țară vii	întrebând zice
în	Craiul cel din mijloc gașpar răspunde	■ atunci irod înpărat în- trascuns chemând pre maghi au întrejbat]
i	Numele meu e gașpar	mathei
	și tămâe îi aduc dar	cap 2
3’9
UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI PICU PĂTRU’J1
19
2
3
4
în
1
2
Eu sânt din arabia țară
care cu numele așea să chiamă
Și cudar am venit
la Hs. celce sau născut
Aducândui și eu daruri de care
smirnă țara noastră are
Irod cu mănie zice
Eu sânt înferbântat de mănie
și voi tăia pre Hs. mesie
Tăiare, tăiare
groaznică
Tăiare .
stih 5
irod înpărat
atunci irod văzând că
sau bat[jocoritj
mathei
cap 2
stih 16
în
1
Craiul cel dea stânga melhior răspunde
înpărate nuva fi tăiare
ci va fi și păreare
crai melhior au zis
în
1
2
3
4
Irod stând puținei zise cătră craiu
Fără de zăbavă mergeți
și cu deadinsul întrebați
Mergeți șin trebați
si viind mănstintati
■ > * , ,
Să merg sămă închin și eu
caunuia Dumnezeu
Dară sămăn ștințați
deacum auzitați
irod înpărat zice
și trimițândui pre ei în
Vităleem au zis mer-
gând întrebați cu
deadinsul de prunc
mathei
cap 2
stih 8
în
Craiul cel din mijloc gașpar răspunde
1 Tiom înștiința de nuneom uita
poținetot aștepta
M
K 1
2
21*
Crai când mu.lțămesc cu darurile
O Doamne înpărate sfinte
primeaște și anoastră cinste
Ne rugăm casă primești
dela noi daruri lumești
De 2 ori
Sau darurile școlaticești
crai melhior (sic)'
au răspuns melhior
(sic )
crai cu mulțumiri
2 ori
ELISABETA NANU
320
K	Și cântarea aceasta
i	O înpăratul ceriurilor
spre izbăvirea oamenilor
2	Din maria sau născut
Domnul cel fără den ceput
Cau (sic) om au luoat trup
de 2 ori
3	Ca săne scapi din perire
ai luoat chip de omenire
4	Că din ceriu teai pogorât
și pre pământ ai venit
Să ridici pre cel căzut.
de 2 ori.
2 ori
2 ori
Și după aceasta zicem oce veaște minu-
nată pe glas 2 caută înapoi la foie a 8.
list. io și ii.
REDACȚIA A TREIA
« Din anu 1836 am luoat obiceaiu a umbla la Crăciun adecă la nașterea
lui Is. Hs. să cântăm și săne desputuluim 3 Crai și Irod: Maria losif 3
ciobani inașu lui Irod și îngerul Ț
Irod: cu coroană: și cu cârpă roșie în spate și înbrăcat cu haină iar
cam roșie: și inașu învălit în cap și cu arme de brâu: cu peană în cap.
îngerul iar cu coroană și cu arepi: și în mâna dreaptă paloș și în stânga
clopoțel de cioae și cu haină albă înbrăcat după obicei îngerilor și irod
să aibă sabie: și crai iar să fie înbrăcați cu haine sau cu cârpe și în
spate iar cu cârpe și în cap coroane și în mâna dreaptă schiptruri și în
mâna stângă darurile și cu steaoa amână: fieștecarele și ciobani cu căciuli
în cap și cu tuharci și bâte amână și unu cun caș al 2 cu 2 mei al 3 cu
un berbece și iosif cu ferăstrăul în spate și tesla și barda și maria înpropodită
și așa să meargă.
Săliște ano 1839 ghenuarie 14 1838,	Picu Pătruț
IROD
intră în casă și inașu și șeade pre
scauun: iară iosif și maria afară
bat în use si irod mână inașu
zicând aceaste cuvinte.
Irod zice cătră
. Inaș
1	Mergi grabnică slugă
Și vezi cine măstrigă
Și așea bărbăteaște ușami ciocă-
neaște
2	Inașu fiind mânat de Irod săduce
la ușe și zice aceaste cuvinte
cătră iosif: .
Cine ești: de unde ești
Dela craiul ce poftești
Iosif zice
3	Ne rugăm cearem întrare
Ca să aflăm la craiu cărare
4	Inașu zice
Să ai puțintel răgaz
Casă fac de știre
*) Aceste trei rânduri și cele două următoare sunt reproduse și în facsimile (planșa).
ELISABETA NANU
22
Casă nu faci vrun necaz
Cu ata grăbire.
5	Inașu să duce înaintea lui irod și
zice
Din Nazaret un drumar
Să veade afi teszlar '
Vrea să ceară aziden ție
Punțintică slobozenie
Irod zice cătră iosif
6	Ah vino bun frate ,
Puțin ten călzeaște
Pune jos din spate
Și te odihneaște
losif vine înaintea lui irod și
maria și zice
7	Ca unui craiu ne închinăm
Umilit și ne rugăm
Casă ne dai azi sălaș
că nu aflăm în oraș
8	Irod zice mânios cătră ei
Ce eu să vă dau sălaș
săn ghețați aci n oraș
Eu știu cănu vă umbresc
măcar pietrile de plesnesc
La mine sălaș nuți căpăta
măcar pietrile să vor despica
Tocma la crăesc polat
să ceară mojici pat
O ce în drăznire orbească
și minte mojicească
Aceasta nu pociu face
măcar știu cănu leplace
Mie de eii nimic numi pasă
de la mine iute săiasă
322
9	losif zice cătră irod
O înpărate iroade
eu știu mai multe nbroade
Dar piatră catine
nuțaș putea spune
10	Maria zice cătră losif
X
O iosife lasă
că știu eu o casă
Știu eu o poiată
nuprea depărtată
Acolo lângă oraș
cam dau la străini sălaș
■ îngerul dintâiaș de dată el întră
încasă și zice cătră oameni căsi
aceaste vorbe pentru primire
îngerul zice cătră oameni
11	La crai dela răsărit
un lucrul ne auzit
Astăzi lisau întâmplat
cât tare sau spăimântat
Căci că o ștea luminoasă
astăzi înain-tea lor iasă
După care după o leacă
crăișori.în dată pleacă
Socotindusă pre sine
cum lucrul va fi mai bine
Ca dânși să poată afla
pre Isus sfințiia sa
Care lucrul dacăl vreți
șin focată inimă aveți
Frumos mă rog săsă lasă
să între și ceialalți încasă
Săauziți o faptă frumoasă
nește vorbe cătrănoasă
12	Apoi îngerul zice
întru cei de sus mărire
și prepământ pace
323
UN MANUSCRIS CU IROZI
AL LUI PICU PĂTRUf	23
Intră oameni bună voire
o astăzi să face.
Pănă aici au fost părodia acelora:
acum să înceape a crailor și
alui irod.
Craiul întâiu valtasar zice cătră
melhior adecă al 2 craiu
crai 1 zice (crai valtasar)
13	Cesăfac craiu prea înalte
cănu știu în care parte
Că când înoraș am ajuns
șteaoa noastră sau ascuns .
14	2 lea craiu zice (melhior)
Oh frate nute întrista
că iar săva arăta
Sau așea denuva fii
almintrinea vom gândi
Că vom mearge la norod
și vom întreba de irod
15	3 lea craiu gașpar zice
He frate rău tu gândești
ca de el să ispitești
Nu știi tu că vrea rău
Acela la Dumnezeu
16	2 lea craiu melhior zice
Ce cuvinte tu îmi spui
ce vorbești ace ia nui
17	3 lea craiu gașpar zice
Și zău doară tu nu crezi
haida dar cu mine de vezi
18	2 lea craiu melhior zice
Meargeoi deva fi acasă
că de el nimic numi pasă
Dar tu întră înnainte
Și întrabă cen părate
Unde întracest oraș
Au avut Isus lăcaș
19	1 lea craiu: zice valtazar
Ba eu amintrinea gândesc
ca mai bine să nimeresc '
20	3 lea craiu gașpar zice
Nute tot gândi atâta
vină numai șom întră
Acum vin toți și stau înaintea
înpăratului irod și zice aceaste
cuvinte	.
21	1 lea crai zice valtazar
In părate prea înalte
viu la ale tale polate
Și la ata măestrie
pentru mare bucurie
22	Irod zice mânios
Ce bucurie așa mare
ai tu deați facentrebare
Spune numai dupo laltă
naștepta vorbă rugată .
23	3 lea craiu (gașpar zice)
Azi noapte un vis minunat
pre noi neau încredințat
Precum că un fiu din ceriu prea
iubit aici sau sălăsuit
.	f
24	irod zice cătrănit
Ce vorbești doară eși beat
așea cătră un înpărat
Ce față dumnezeiască
poate aicea săsă nască
24
ELISABETA NANU
324
25	2 lea craiu melhior blând zice
Mă rog să ai puțintel har
căte mânii în zadar
Ca ici întru acest ținut
Domnul ceresc sau născut
26	irod zice turburat
O crai fără de minte
dute acuma dinainte
Că de iau sabiia în mână
în loc te fac tot țărâmă
27	3 lea craiu gașpar răspunde
cătră melhior 2 c.
Oh mă nu țam spus
ceom avea pentru isus
Cu acest om prea viclean
lui Hs. mare dujman
28	2 lea craiu melhior răspunde
Oh mă datu tem de el
de un om prost și mișel
Lasămă eu săi vorbesc
eu săi spui săi poveștesc
Cătuai inimă slabă
ești fricos ca și o babă
Că eu pentru un craiu ceresc
și viața mio jertvesc
29	2 lea crai melhior să duce
înaintea lui irod si zice
»
O iroade luminat
te cinstesc capreun înpărat
Dar și tu cinște sămi dai
mie cași laun crai
Și ce întreb dela tine
sămi spui apriiatși bine
30	irod zice turburat
Cu care cuvânt grăești
pre mine tare mă rănești
Tu ce ai îmi spune iute
și dinaintea mea dute
Spune ce vreai să cei
și din naintea mea pei
31	3 lea craiu gașpar vine înaintea
lui irod și zice
, Batăr de nau fost iaste
îți veștesc această veaște
32	irod zice mânios
Numa tâta năcăjiți
ci pre la mine veniți
Și deți afla undeva
pre isus sfinția sa	_
Cași eu lui sămăn chin
și înnaintea lui să vin '
33	1 lea craiu valtazar vine
înaintea lui irod și zice
O iroade viclean tare
zici căi da închinare
Dar dacă așa voești
dicete născocărăști2)
Dice tearăți mânios
când te întrebăm de Hs.
34 irod zice cu mărime
Marăt cașea să cuvine
celui ce armadie 3) ține
’) lămurit.
2) răstești.
3) armată.
325	UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI PICU PĂTRUT	25
Ține și șiocâmuiaște
aspru a vorbi să sileaște
Caoricine să știe
că sânt craiu întru înpărăție
35	1 lea craiu valtazar zice cătră
a 3 lea anume gașpar aceaste
cuvinte
Auzi cum irod vorbeaște .
acuma te vicleneaște
Mergi vorbeaște cu asprime
vitejeaște cu iuțime
Dar despre ce îndrăzneaște
despre Hs. cleveteaște
36	3 lea craiu gașpar: zice cătră
irod
O iroade ce gândești
spre ceale dumnezeești
Te știu eu destul de bine
cătuesti la mată câne
27 irod zice mânios și turburat
Vai lună steale si soare
> >
fiți mie ajutătoare
Uităte soare și vezi
până capul il rătez
Terog sabie o leacă
să eși puținei din teacă
Ca pentru această price
să taiu acestui cerbicea
și face cu sabia cătră el săi tae
38	1 lea craiu valtazar zice cătră
gașpar 3 lea craiu aceaste
cuvinte
Ceau zis mă dacă iai spus
lui irod despre isus
39	3 lea craiu răspunde zicând
Mă eu am înlemnit
ceacela au grăit
Că au vrut sămi tae
fără milă capul sămi iae
40	1 lea craiu valtazar zice
Să meargem la acea feară
cu mai mare îndrăzneală
41	1 lea craiu baltazar vine
înaintea lui irod și zice
Ce iroade înpărate
iar te lauzi căni bate
42 irod cătrănit și mânios zice
Te ferească Dumnezeu
să nu iau sabiia eu
îndată sângeleți vărs
dice cuacela nai mers ■
Dice nuteai dus din lume
sănuțimai auz de nume
43	1 lea craiu răspunde cătră
irod și zice
He că în mână neai venit
teom juca cum nai gândit
Cetu pre isus hulești
cetu pre el clevetești
Să știi tu aceaia bine .
căacelai domn preste tine.
44	irod zice mânios și cătrănit
Da în cine te sprijinești
ha craiu hunțfutx) cetu ești
x) ticălos.
26
ELISABETA NANU
326
Sabiia din teacă oi scoate
șin datățivoi plăti toate
Oi ciontă eu al tău grai
o amărâtule o vai
Că slugile numi mai vin
ca sămi stâmpere al meu chin
- Ho ho știu eu bine ceoi lucra
cât nori vor lăcrăma
Poruncivoi la ostași
pre moarte să facă pași
Vino vino oaște tare
săți dau o poruncă mare x)
De o dată multe o grămadă
la mine de săbii adă
Casăfac o vitejie
sătaiu prunci preste omie
Ca și Is. săsă tae
întru acea rea bătae
45	1 lea craiu valtazar zice cătră
dânsul
Ho ho că nu me rge așa
după socoteala ta
Ce vrei tu tirane câne
calicule vai deține
Pre Is. vreai să 1 omori
mai bine tu acum sămori
Crapă nori și zipoteaște
ceriule iutei trăzneaște
Că a acestui armadie
iasă astăzi la păradie
Lapăradie cumplit
varsă sânge negătit
Foc și peatră pucioasă
din ceriu preste a tale oasă
să iasă
46	2 lea craiu melhior chiamă
pre 1 craiu valtazar și zice
Vino dar iubite frate
ca să meargem prin cetate
Canu în zadar să fie
a noastră călătorie
47	1 lea craiu valtazar zice cătră el
Ba eu altă am auzit
când deacolo am pornit
Căn tro peșteră de jos
sau născut is hristos
48	atunci merg toți și săînchină și zic
cuvintele aceaste scrise
Veniți toți să ne n chinăm
și cu glasuri să strigăm
lui Hristos daruri săi dăm
și acuma dau darurile
49	1 lea craiu valtazar zice
Eu mă numesc valtazar
și tămâe îi aduc dar
de 2 ori
50	2 lea craiu melhior zice
Eu melhior mă numesc
cu aur îl dăruesc
cu aur îl dăruesc
51	3 lea craiu gașpar zice
Numele meu e gașpar
și smirnă îi aduc dar
de 2 ori
x) în ms. urmează, tăiate cu o linie, versurile:
« Casă fac o vitejie
sătai prunci preste omie ».
327
UN MANUSCRIS CU IROZI AL LUI PICU PĂTRUȚ
27
52	apoi crai îngenunche înaintea
nașterii și zice aceaste
O Doamne înpărate sfinte
primeaște și a noastră cinște
Ne rugăm casă primești
dela noi daruri lumești
de 2 ori
53	pănă vorbesc crai ciobani
stau culcați la ușe apoi dacă
isprăvesc să duce îngerul la
dânșii și cântă așa
Sculați frați nu mai durmiți
ci de grabă să porniți
La orașul Jidovesc
ce Vitlem îl numesc
de 2 ori
Iată sau născut mesiia .
precum scrie prorociia
Și zace pre fân uscat
de vite încunjurat
de 2 ori
54	îngerul să duce iară ciobanii
să scoală unu și să freacă
pre la ochi și zice cuvin-
teica aceastea
Nu știu ceam visat
căeu mam spăriat
Că au venit îngerul
și mau deșteptat
. Da de cât săi mai pomenesc
Mai bine măntorc și mă odihnesc
sau
Dadecât ioi mai pomeni
mai bine moi întoarce și moi
hodini •
55	apoi să culcă iară și pe deaceaia
parte și să duce îngerul adoua
oară și zice cuvintelea aceastea
Ia sculați ciobani bărbați
și iute vă deșteptați
ca pre hs. săi aflați
de 2 ori
56	acuma să scoală iară el din miljoc
și dă cu bâta înceialalți și zice
Sculațivă o iubiți frați
și iute vă deșteptați
Să meargem în vithleem
și pre Hs. săi vedem
57	acuma să scoală toți și să freacă
pre la ochii și vin înaintea naș-
terii și zic aceaste cuvinte
[lipsește o foaie]
Și dacum pănă n vecie
multe oi la noi să fie
de 2. ori
61	îngerul să duce la iosif și la
mariia și zice
Eu îngerul marelui sfat
aici la voi sânt mânat
Ca prin vis să vă vorbesc
adevăr săvă grăesc
losife, iosife de cale săte apuci
și în eghipet să fugi
Căci că irod înpărat
prin prea vicleanul său sfat
Vrea ca pre isus să tae
cu prunci să facă bătae
Că tatăl va porunci
și înnapoi veți veni.
28	ELISABETA NANU	328
62	după aceasta cântă crai toți verșul acesta o înpăratul ceriurilor lor
caută . . și mai multe verșuri să cântă cât va vrea căsânt
. multe la list. 42 pănă la foia 92)
63	după aceasta zice irod orațiia sau și craisozică cauto lista 11 3)
64	și dacă sfârșim ne ducem frumos pre ulițe la alți oameni.
Sfârșit
szau szcris prin mine Picu petrutz Szellisztey ghenuarie 13 ano 1838 ».
2) Un rând șters.
2) La «lista» 42 a ms., se află; «Versuri musicești ale iui Anton Pan».
3) La «foaia» 11 a ms. se află «orația» lui Irod din redacția I a Irozilor.
FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA
în primăvara anului 1941, prizonierii de origine etnică română din
armata iugoslavă, au fost predați autorităților noastre militare. O parte
dintre ei — vreo două mii — au fost cantonați în patru sate din apropierea
Timișoarei: Mosnita, Bucovăt, Remetea-Mare si Ghiroda. Dintre aceștia
mai mult de jumătate erau originari dintre Timoc și Morava, iar ceilalți
din Banatul iugoslav.
Din însărcinarea Arhivei de Folklor a Academiei Române, am făcut
o anchetă de zece zile (18—27 Mai 1941) printre acești prizonieri.
Am început cu lagărul din Moșnița, fiindcă aici se aranjase, în dumi-
neca de 18 Mai, o serbare pentru ei. Am fost apoi în Bucovăț și în Re-
metea. în lagărul dela Ghiroda n’am mai ajuns să merg, pentr*ucă în 27
Mai prizonierii au început să fie trimiși pe la casele lor.
Fiindcă din zi în zi se așteptau să plece, a trebuit să mă mulțumesc
numai cu adunarea de obiceiuri și literatură populară, renunțând la cele-
lalte date privitoare la ocupațiuni, locuință, port, etc. De altfel, acestea
trebue înregistrate la fața locului, prinse direct de anchetator, nu din auzite.
La începutul anchetei voiam să aleg informatori mai ales din loca-
litățile de mijloc ale regiunii locuite de Români, în special din părțile Bo-
lievațului (Boljevac) ’), întru cât Românii de acolo sunt cel mai puțin
cunoscuți la noi. Dela cei din răsărit, din Craina, avem colecția Giuglea-
Vâlsan 2), iai la cei din părțile apusene s’au făcut două anchete pentru
Atlasul Linguistic Român3). Dar prizonierii din localitățile de pe lângă
Bolievaț erau puțini și nu am găsit printre ei informatori destul de buni,
așa că a trebuit să nu-i neglijez nici pe cei din alte părți.
Am cules material dela 47 de informatori din 27 de localități, stabilind
astfel o rețea destul de deasă de puncte pe întreagă regiunea aceasta locuită
de Rpmâni (vezi harta dela p. 44).
x) în parenteză sunt date numirile oficiale sârbești ale localităților.
2) G. GlUGLEA și G. VÂLSAN, Dela Românii din Serbia, București, 1913.
*) Cf. EMIL PETROVICI, Note de folklor dela Românii din Valea Mlavei, în acest
Anuar, p. 43 sq.
2	I. PĂTRUT	330
Versurile adunate sunt aproape toate dela informatori din partea de
răsărit a regiunii, din Craina. Multe dintre ele sunt cunoscute la noi
și au fost, de sigur, răspândite la ei de lăutarii care trec dincoace de Du-
năre, în orașele apropiate (Turnu-Severin, Orșova, etc.). Astfel informa-
torul dela care am cules balada numită de el « A lu strinu » (textul 1) — o
variantă a «Mioriței» — spunea că o știe dela lăutarii lor cei bătrâni.
O variantă mai frumoasă a « Mioriței» a cules D. Caracostea, dela un
prizonier din Brza-Palanka, care o știa tot dela lăutari *).
Am adunat dela doi lăutari de pe lângă Negotin destul de multe cân-
tece și strigături. Ei le numesc «frînturele » sau « flînturele », adică « frîn-
turi, fragmente de cântece »2).
Din alte localități, înafară de cele de pe lângă Dunăre, am cules foarte
puține versuri. Se pare că, pe măsură ce te îndepărtezi de masa mare a
românismului de peste Dunăre, constați dispariția poeziei. Cred că cele
spuse de Emil Petrovici despre Jdrela3) sunt valabile pentru întreagă
partea de Vert și de Sud a regiunii locuite de Români: poezia, cântecul,
jocul și portul românesc dispar, iar influența sârbească se accentuează.
în schimb, această parte pare a fi bogată în povești, credințe și su-
perstiții. Poveștile de aici sunt asemănătoare, ca structură, cu cele din Sudul
Banatului: proza e îmbinată cu versuri sau, uneori, cu proză rimată 4).
E interesant că am găsit la acești prizonieri multe descântece, gen care'
constitue mai mult o specialitate a femeilor. Erau însă printre informatori
unii care descântau ei înșiși, iar altii le știau dela mamele sau dela bunicele
lor — descântătoare.	.
Materialul adunat nu-1 public în întregime. Din cel referitor la obi-
ceiuri se va reproduce o bună parte în capitolul cu acest titlu.
Printre versurile care nu se publică, sunt trei balade: « Ghiță Cătănuță »,
larg răspândită și în Muntenia, «Rădoiță », în două variante, și « Cîncecu
lu copilu lu Pătru » 5). Aceste două din urmă se găsesc și în colecția Giu-
glea-Vâlsan 8), dar cele adunate de mine sunt mai lungi.
Din anumite motive, numele și vârsta informatorilor n’au putut fi
date aici7). Cei pe cari i-ar interesa se pot adresa Arhivei de Folklor a
Academiei Române.
*) Revista Fundațiilor Regale VIII (1941), Nr. 4, pp. 141 —143.
2) Cf. explicația dată de G. GlUGLEA în Langue et Litterature I, Nr. 2, pp. 163—164.
3) Loc. cit. p. 58.
4) Cf. Anuarul Arhivei de Folklor III, poveștile Nr. 73, 74, 78, 80, 81. în cele pu-
blicate de mine se găsesc scurte părți rimate în Nr. 35 și 37, părți pe care nu le-am dat
însă subt formă de vei suri.
5) Titlul e dat de informator. De fapt, ar trebui să se numească «Cîncecu lu Pătru ».
6) Op. cit., pp. 15—18 și 269—274.
’) S’a notat însă, când era cazul, calitatea de lăutar a informatorului.
331	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	3
GRAIUL	'
Din punct de vedere al graiului, teritoriul locuit de acești Români
se împarte în două părți: una mai mare, la Vest, care aparține graiului
bănățean, și a doua la Est, în Craina, în care se vorbește un graiu
foarte apropiat de cel din partea apuseană a Olteniei.
Dintre localitățile din care public material, se vorbește graiul oltenesc
în următoarele: Gânova (Dusanovac), Radujevac 1), Coroglaș 2) (Milo-
sevo), Negotin și Mocrân (Mokranje).
Deosebirea dintre cele două graiuri o constitue mai ales felul în care
se pronunță sunetele t, d, urmate de e, i, și afiicatele c, g (ce, ge). în loca-
litățile cu graiu bănățean, în loc de t, d (urmate de e, i) se rostește c, dz3),
iar an loc de c, g (ce, ge), s, z^. în localitățile care țin de graiul olte-
nesc, c, g se rostesc ca în limba literară (ce, ge), dar t, d (urmate de
e, i) devin t’, d’ 5), ca în Vestul Olteniei și prin Transilvania.
Iată câteva din trăsăturile caracteristice ale celor două graiuri:
Graiul oltenesc. Vocala e, urmată de i, se schimbă, la unele cuvinte,
în i: k'iil'i «cheile», ii «ei». Prin contragerea celor doi i, cuvântul
«strein » (străin) a devenit strin 6).
Din Mocrân (Mokranje) am notat câteva cuvinte cu labiala palatali-
zată: ft'iară «fiară», mneorică, dim. dela «mioară», mniauă « mială»,
mneilor « meilor ».
Același informator din Mocrân rostea sunetele c, g mai dur decât cele
din limba literară, cam așa cum se pronunță în Maramureș. Le-am notat c, g.
Auxiliarul viitorului I are o mulțime de forme: m-o întoarce «mă voiu
r	a
întoarce », oș avea sau voș avea 7) « voiu avea », oi să mor « o să mor »,
or st'iia «voiu sti»; voi veni a «vei veni», oi sta «vei sta»; ă-ov-auza
« ne va auzi », voț credid « veți crede »; vo alerga « vor alerga ».
De asemenea la condițional: oș cîntă «as cânta».
Verbele de conjugarea III și IV, adeseori, la forma infinitivului, trec
la conjugarea II sau I, mai ales la sfârșitul versului, la rimă: ti-o scoția
«te va scoate », oi umărd « voiu omorî».
Sunt câteva fenomene fonetice comune și graiului oltenesc și celui bănățean:
*) N’am înregistrat numirea românească.
2) Coroglaș e numirea corectă a localității, dar informatorul îi spune « Cologrâși».
s) c, dz reprezintă sunete mai palatale decât ce, ge din limba literară.
4) Asemănătoare sunetelor moldovenești corespunzătoare unui ce sau ge din limba
literară, dar rostite mai palatal.
5) Am notat uneori și ti, di (deci foarte puțin palatalizate) și chiar t, d.
•) Fenomenul acesta e cunoscut și la Nordul Dunării. Forma strin, sau striin e răs-
pândită în Sudul Banatului și al Olteniei (cf. Atlasul Linguistic Român, partea Il-a, voi.
I, p. 69, întrebarea [2635]).
’) Aceste forme sunt date și din materialul nepublicat.
4	I. PĂTRUȚ	332
Apariția unui a protetic înainte de consoană, în special înaintea lui
r, l: ardică « ridică », alătrătoare «lătrătoare », astrîng « strâng ».
Dispariția lui h intervocalic dzăar « zahăr », mald « mahala », păar,
paar și chiar par « păhar ».	.
Rostirea lui v final sau intervocalic ca u: bolnâu, bolnăuă l), seua « ceva »,
beții «bețivi» (pluralul lui bețîu).
Există si cazul invers, adică un u intervocalic devenit v: luvd «lua »,
staza « steaua » (Brejana — Brezane), dzîva « ziua » (Zăbrega — Zabrego).
în loc de v final și u intervocalic am notat uneori un sunet interme-
diar: uo.
Graiul bănățean2). Câteva din caracteristicele mai importante, ale
acestui graiu, în afară de cele arătate până acum, sunt următoarele:
Păstrarea lui zi3), care în limba literară a devenit i: întîn «întâiu»,
vid «vii» (plur. subst. vie), pirod «piroiu», dășcud «descui», serod
« cer » (copacul).
Tendința unui ă neaccentuat de a se preface în a: baiat, lautari,
cataț «căutați» (Crivel' — la un informator numai) și forme izolate:
dăca « dacă » (Mustapic), pră grinda « pe grindă », doua « două » (Cre-
polin) — și invers: dăcă « dacă », lă «la », vă dzîse « va zice » (Zăbrega,
Isî'noa).
Labializarea vocalelor ă și î în apropierea unei consoane labiale: po-
mînt, să spomîntd « se spăimânta », furtaț « fârtați ».
în Câmna (Kaona), Ranovac, Zăbrega, Mustapic și Măcioț (Macevac)
sunt obișnuite formele de declinare cu articolul prepus la genitiv-dativ
sing.: ușa lu pieșderă (peșterei), năinc'a lu nămdadzîdz, lu masă «înainte
de masă », lu fată, lu golîmb.
Pronumele nehotărît vrun, vro, «vreun, vreo », se întrebuințează, mai
ales la Isî'noa, în locul articolului nehotărît un, o: vrun mos = un mos,
vro carce = o scrisoare (textul 35).
Tot la Isî'noa 4) găsim întrebuințarea pleonastică a pronumelui per-
sonal sau reflexiv: cînd cătai la piendzeră, iei stă cin uom (textul 67); m-am
dusu-mă, s-a jălitu-să, s-a prinsu-să, l-a păzîtu-l. Uneori acest pronume are
o formă neutră, nu se acordă cu substantivul: șî iei l-a prinsu-l ploaia
(textul 35); iei să rădzică' o lumănarie (textul 67).
Auxiliarul perfectului compus, pe lângă forma a sau au, la persoana
III sing. și pl., poate fi și ar, la Zăbrega (numai la un informator): s-ar
*) în Crepolin (Krepoljin) numai v final se rostește u, cel intervocalic se păstrează.
Deci: bolnâu, dar bolnavă.
*) Cf. și cele spuse de EMIL PETROVICI în acest Anuar pp. 56—57.
3) Notat în Crivel' (Krivelj), Isî'noa (Jasenovo), Zăbrega (Zabrego), Rănovăț (Ra-
novac) și Podgorac (citește: Podgoraț. N’am notat pentru acest sat forma românească).
4) Și, nu atât de des, și la Camna (Kaona) și Mustapic.
333	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	5
sculat « s’au sculat », ar șădzut « a șezut », ar plecat « a plecat» sau « au
plecat». Am notat două exmeple și din Maidan Pec (Majdan Pek): ar
mers « au mers » și ar pus « au pus ».
Ca și în Sudul Banatului, găsim formele ¥ii-săm «suntem» (Isînoa,
Camna), vi-săț « sunteți » (Crepolin) 1).
Influența sârbească e mult mai accentuată în graiul bănățean de aici,
decât în cel dela Nordul Dunării. Și aici se întrebuințează prefixele
verbale do-, pentru a indica îndeplinirea completă a unei acțiuni și pro-
care arată repetarea acțiunii2): dogăciadză «isprăvește de tot» (Câmna),
dodăscîntă «descântă îndeplinind întreg ritualul » (Măcidț), să dovorbăsc
« se înțeleg », propune «pune din nou» (Isînoa). Numărul cuvintelor de
origine sârbească este însă mult mai mare în graiul din Sudul Dunării.
Multe dintre cuvintele uzuale chiar sunt împrumuturi sârbești: dle (aii)
« dar, însă », ddma (udma, udmă) « imediat, îndată », sdmo « numai », etc.
OBICEIURILE
Despre unele obiceiuri am cules informații din mai multe localități.
(Materialul va fi, reprodus rdeseori, în graiul informatorului).
La sărbători. în Ajunul Crăciunului aproape în întreaga regiune se
merge la colindat.	,
în Mocrân (Mokranje) colindă copii și fete, de 7—12 ani, în dimi-
neața de Ajun. își cioplesc mai dinainte un « cumegel», lung de 3—4
palme, și-l curăță de scoarță. Pe urmă împletesc pe el, în cruciș, sfoară
de cânepă dela un capăt la altul. Ciumegelul acesta îl numesc « colindă » 3).
La casa unde merg « brucesc cu colinzîl'i ăn vatra focului, în cenușă
și strigă din gură:
Bună zăoa la Ajun,
Intr-un cas bun !
Să trăiască vit'il'i,
Mnii
Purcei,
Calușai,
Uoi și vaci.	’
Cît'e paie (acuma :ț cărămidă)/pe
Atîța bani pe masă ! ».
« Gazd-al căși sprimieșt'e înăint'e colind'ieț, colac și bomboane și nuc
și porumb curat, boabie,-și boabie de făsui și grîu, un dovlete întreg. Un
*) Cf. EMIL PETROVICI, Folklor din Valea Almăjului, în Anuarul Arhivei de Folklor
HI, p. 38.
2) Cf. IDEM, ibid., p. 38.
s) în Lubnița (Lubnica) « colinzîl'i » sunt « bîce dze salcă afumace în foc șî l'egace-n
coajă șî-mpistrișa ce ».
32 Anuarul Arhivei de Folklor VI
I. PĂTRUȚ
334
cuopil măi mare ia dovletili și dă cu iei d'e pămînt și-l sparge. Fămiia
din cas-aia dă la fiiecare copil și fată cîti-un colind'et'e, nuc și bomboane.
Altu dă și cîti-un ban ».
«Copii pliacă, da fămiia căși dă cu curelu cu sămî'nțîiri-ălia după
copii, [căci] toate sămînțîil'i a fost într-un curei cu colindieț cu tot»1).
în Maidan Pec (Majdan Pek) colindă «pițărăii, copii dzela școală».
« Dziminața dze noapce, în dzîua dze Ajun, ia colinda 2) șî k'esu la
gît, pintru nus. Pliacă pin sat pițărăii, dzila casă la casă, șî cîntă:
Bună dzăoa la Ajun,	Dă-m colacu șî cîrnatu
Că-i măi bună-a lu Crăsun I Să mă duc la altu! ».
în Negotin «în vrieme d'e bătrînață, înăint'e patruzășîcinc d'e anî,
iereâ ad'etu așa :
în zăoa d'e Ajun, d'iminața, să aduna o grupă d'e băieț cu fet'e marî,
să duca la biserică și lua icoana a Sfint'i Maik'i Prțcest'i și cu Nășt'irea
lu Domnu Cristos. Făca un felinar și-l atîrna pe un ciumâg și-l atîrna pe-un
bît în sus. în felinaru-ăla ierea pusă icoana a Maik'i Prqcest'i și cu a lu
Domnu Cristos ».
« Și merga pe uliț, băt'a la or și fiecare poartă, înăint'a cășî oamenilor.
Șî cînt'ecu îl cînta așa:	'
Bună d'iminața la moș Ajun! Mîndră cocoană, dă-ne un colac,
Fi-v-ar cu bine zăoa d'e Crăcun! Zăoa d'e Crăcun fi-v-ar cu drag!
Ne daț, ne daț, ne daț or nu ne daț ? Ne daț, ne daț au ([K] or)3) nu ne daț ?
Mîndră cocoană, dă-rie un covrig,
Că noi afară gegerăm d'e frig!
Ne daț... ».	“
Astăzi, la Negotin, « copilași îș face cît'e-un comag pistriț și mierg
d'in casă-n casă ori și fiecare cu cît'e-o mînă d'e paie ».
« Au intrat în casă ș-a șezut jos pe paie la ușa șporetului. Și bagă co-
magu-n fuoc și-ncepe d'e zîce:
Bună d'iminața la moș Ajun 1 Cît'e paie pe casă,
Porci graș, unturoș,	Atîța ban pe masă!	,
Oameni sămnătos !	Dă-n-colacu și cîrnatu,
Oil'i lănoasă,	Să mă duc la altu ! ».
Vacil'i lăptoasă !
*) Cf. Zbornik priloga za poznavanje Timocke Krajine II, Belgrad, 1930, P- 106.
2) Bît pistriț d^i-alun.
3) [K] arată că informatorul s’a corectat (cf. p. 342).
335	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	7
în Isînoa (Jasenovo) « să strîng cătă patru-sins inș în sara dă Azun
sî să duc la domacinu în casă sî dzîse:
1	»
Bună vrișmia lu Azun,
Că-i măi bun-a lu Crăsun 1 »
« Șî dau cu bîcil'i-n fuoc șî dzîc:
— Cîce sk'incei, atîța an să trăim ș-atîța ban s-aviem la k'ies ! Miei,
vițăi, pursei! »
Dacă li se dă ceva, zic:
— Să trăiască șî la cimp I» Dacă nu li se dă, « blăstămă:
— Burieț pră părieț ! »
«Ai bătrîn spămîntă fițcil'i, cîtă dă dzăse-uopt ari, cu cuoliendriri:
că Z'oimărica virie să l'e ia ».
în unele părți — spune un informator din Mristapic — obiceiul colin-
datului a dispărut: «Ai bătrîri, tata, dieda mieu a-mblat în coliendră la
Azun. Noi nu-mblăm acu : îi rușîrie. Nis nu-ț dă riima ; ce băzucurițșce ».
în Maidan Pec, în seara de Ajun umblă Irozii. Băieți de 15—16 ani
« vin îmbrăcaț în țoal'e frumoasă, ca țar'i: căsul' mar'î dz-arciie, k'ik'ice
cu plăncis dze toată boia, farba, șî sabie la iei la toț tri».
« Să bagă, umblă pin căș la lume șî cîntă. Cîntă cum s-a născut Cristos ».
în Mokrari, la Anul nou, fetele și băieții încearcă să-și ghicească norocul
în căsătorie. Seara se adună într’o casă si aduc atâtea «strănk'iri» câți inși
sunt. « Unu să duce și ajpame, să nu vadă ce lucră ailalț. Ailalț ce sînt
purie pe rând strănk'iriili și sub toată strank'ina purie cîti-un stwar (obiect):
irielu, pept'enu, cărburiili », etc. «Una rămîrie goală. Ăla ce ajoame virie
și ardică o strank'ină și aia ce ie sub strank'ină așa i-o fi norocu. Irielu:
ala virie-nalt și supțire; pept'enu : colțat; cărburiili: uaik'iș ; periia : bă-
trîn, bărbos, mustăcos; oglinda : mîndru, frumos ; mălai: bogat; banu :
blăgos; cercelu: cocoșat, bătrîn; golu [strachina goală]: sărac, n-are
riimic » 1).
în Mristapic «la Azun, sara, să pun paie pră sub pat: dă sănătace ».
« La Crăsun, dzimiriața, rie sculăm dă noapce șî fasem dă mîncare. Șî
nu șădzem pră scamrie — așa-i obisaiu la noi. Șî fruștucuim noapca. Cînd
puriem purselu pră fuoc, puocriim odată cu prănghiia. Cînd îl luvăm dupră
fuoc, măi puocriim odată».
« Șî nu să mătură suoba trei dzîl'e. Cînd o măturăm, a triilia dzî, luvăm
gunoiu cu paie cu tot șî-1 dusem la viri, la grîu șî prîn pomi, să rodzască ».
în Isînoa «în dzimiriața dă Crăsun duc șî cîta păsulie [și] dulieț la
fîntînă. Aia-i bun dă berek'iet, rodzțșce cîmpu ».
1) Cf. Anuarul Arhivei de Folklor III, p. 41.
22*
8
I. PĂTRUȚ
336
în Maidan Pec «la Bociez, sara, să duc fiecil'i la apă șî pitulă busuipse
pe la fîntînă șî spune:
— Cum vine lumea la fîntînă, așa să vină fisori la mine! »
« Șî pitulă busuioase șî la moară șî spune:
— Cum să-nvîrcpșce piatra dze moară, așa să să-nvîrcască fisori
pingă mine ! »	'
« Șî pune șî pi la coșniță [de albine] busuioc șî-1 l'agă cu ață roșîie șî
pune unt pi iei șî cîci-un ban dzi-arzint, că banu-ala [este] drăgăstos, _
curat».
« Șî fisori pliacă sara să cauce busuioasiri cu lămpil'i. Să-ntriec care
să afl'e măi întîi. Șî, care-a aflat, să k'ik'țșce cu iei mînezî, în piept ori
în căsulă. Întîi aduse apă bociezată, dîla fîntînă, șî pune busuiocu-n apă
șî să spală pe ok'i. Spune că aia-i bun dze dragostă ».
în Lubnița, « dziminața la Bobocază, muieril'i să scoală dziminața dze
noapce șî mătură casa. Șî pe urmă luvăm pe vătrai gunoiu șî senușă mes-
tăcată cu funinzină șî luvăm o căldare șî un bosîioc, l'egat cu fir roșu
și ne dusem la apă șî cu gunoiu șî cu bosîiocu șî cu căldaria. Șî luvăm
apă și ne dusem la viie șî stropim viia cu apă, cu bosîiocu. Șî cu gunoiu-1
lapădă pin vie ».
« Șî pin mieri, pin prun iar tot așa umblă șî stropi^șce pîntru rodzit,
să țînă floaria, dze să nu pișe ».
La Zăpostîtu dă Pasc, în Isînoa, există următorul obiceiu:	.
« Dzăua, dziminața, cînd doprîndzîm, copii îmblă prîn sat ș-astrîng
l'cmne dîla tpce cășîl'i șî l'e pun întră drumuri. Șî sara, cînd dosinăm,
l'e-aprindzem; ne-astrînzem a iia. Care vriț ăla aduse vin, răk'iie. Șî
zucăm, care cît vriț să șadă, tuâtă nuapca. Ne dzîc sfirâci».
în Maidan Pec, tot la « Zăpostîtu al dze Pașc » se practică un obiceiu
împrumutat, probabil dela Nemțiix) din localitate. Duminecă, luni și
marți, după lăsatul postului, feciori și fete se travestesc în « urș, măimun,
țîgan, ofițîri, duomn cu burta mare șî-n tot fițlu ». Aceștia se numesc
« fășâns » 2). Improvizează o nuntă cu « mereasă, cu cinăr >>. « Să șpăță-
ri^șce pe drum cu clăniseri, să-i vadă lumea».
Seara, unul se face popă, cu barbă mare, cu mustață și cu o oală în cap.
Alt « fășânc » se preface că e mort și ceilalți toți pleacă cu popa să-1 în-
mormânteze. Popa cântă și cântece triviale. De fapt îl duc pe cel mort
numai la « cănțălărlie, undze-s jăndari» și fac tot felul de glume pe soco-
teala lui. Apoi pleacă și joacă și se veselesc noaptea întreagă.
') în Maidan Pec sunt mine de aramă și fier, unde lucrează și un număr oarecare
de Nemți.
2) Obiceiul e cunoscut și la noi, prin Transilvania și Banat, unde « farșăng » însem-
nează « carnaval ».
337	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	9
La Sîmtoadzeri, în Maidan Pec, «muieril'i nu lucră, țîne sărbătuafe
mare, că-i rău dze izdat. I^l'e spune așa că:
Vrodată ar mers sîmtoadzeri pe cai șî cafe-godze au lucrat în zîua
aia L-au legat pe ițl'e cu lanțăl'e. Așa li s-a arătat că le-au legat șî 1 -au
bătut caii cu pisoafil'i. Ițl'e dz-aia țîn șapce dzîl'e sărbătoare: riis nu să
piepcină, nis cămăș nu spală ».
în Liîbnița, la « Sîntoâdzeri», « cum însăriadză, lumea să bagă în casă
șî nu măi i^să pînă-n cîntaria cocoșilor, că-i prind Sîntoâdzeri șî-i omoară ».
« Sîntoâdzeri sînt cai nepomeniț ».
« Baș tata mieu a ieșît aproapie dze drum șî, cînd a ieșît ăproapie dze
drum, lui îi vine să 4) ducă pe-afară, pîntru iei, la vrun spine. Șî, pînă-i
iei asiia, Sîntoâdzeri ajung pe drum tot cîntînd. Cîntă șî bat tobil'i șî
trubie. Șî pe urmă iei cîta să pierd, cîta să fac. Șî iei, cînd triec pie drum,
tata să rădzică dzila spin șî să-ntoarse acasă îndărăt».
La Simț, în Liibnița, « iasă muieril'i pi la pomî, cu săsera, dzîua.
Să duc cu săsera la iei, la pom, șî pune săsera la rădăsină șî-i dzescîntă:
— Da să rodzieșc, au să ce tai! Șî cu săsera aruncă la rădăsină; pînă
dze tri ori dzîse tot așa ».
Pregătirile care se fac pentru Paști, la Isînoa, sunt următoarele:
« Miercuri fac muieril'i colasi ».
«Mînedzî, la Zoimari, să scuală dă nuapce șî aduc apă curată șî fac
focori^Te șî dau dă pomană cu colas, dă nuapce »2).
« La Vineria uauhr3) roșăsc oauă, cu farbă roșîie, galbină, în tot fițTu ».
« Ar sîmbătă, muieril'i fac colasi dă mînedzî, dă Pașc, ar oameni taie
pursei».
« în răsărit dă suafe, în dzimnața dă Pașc, să duse uomu, domăcinu
cășî, să-nsk'imbă-ntîn, șî-ș fase cruse cătră suafe șî ia gl'iia cu iarbă cu
tuot ș-o bagă-n casă. Cînd o bagă-n casă, mițstăcă-ntr-un blid cît-o țîră
dă colac șî cîta uou șî cîta urdzîcă șî cîta vin, într-un blid 4). Șî ia-ntîn
domăcinu cășî: să pune c-un crac, cu ăl dzirept, pră gl'iiex pră iarbă, șî-ș
fase cruse cîtră suafe șî gustă dîn bl'idu-ăla. Așa dă tri uori. Tot pră rînd,
care cumă-s măi bătrîn, întîn uomu, muieri a, copii, fac așa ».
« Cînd îs tuoț gata, iei atunsa fruștucuie. Șî pun pursțlu pră fuoc șî
pînă-n douăsprăse-1 frig ».
«Muițria, cînd îi gata prîndzu tuot, să-nsk'imbă frumuos ș-aduse
tuot pră masă șî dă dă pomană».
’) = să se.
2) Cf. Anuarul Arhivei de Folklor III, p. 44.
3) Cf. ibid.
4) Colacul acesta ține locul paștilor (pâne cu vin) pe care le împarte, prin Banat
și Ardeal, preotul la biserică în ziua de Paști. Așa fac toți care n’au biserică în sat. (Cf.
Zbornik priloga za poznavanje Timocke Krajine II. Belgrad, 1930, p. 107: O Uskrsu).
10	I. PĂTRUȚ	338
La Mîtcălău. Se ține, în Maidan Pec, « după Pașci, la uopt zîl'e ».
« Muieril'i fărbuie uauă sî fase colas sî ia vin sî răk'iie sî fase sucliiâs
n	j	1 a	}	AJ	a >
dze orez șî să duse la morminț. Ș-acolo să duse copii. Șî muieril'i le dă
dze pomană upuă, la ăi muorț. Șî popa ciceșce la ăi morț ».
« Sara să fase focuri mulce șî copii școlari să prind furtaț unu pe altu,
pe lîngă focuri șî cîntă:
— Ai, furtace, pîn la moarce, să trăim ca pita cu saria ! Pe-ormă
fuze dzela fuoc ».
« Șî toț copii au cunun dze flori în cap. Ș-atunsa însk'imbă uauăl'i:
îș dă uauăl'i unu la altu șî să sărută șî-s-spune furtaț unu la altu cît-godze-s
vii iei».
La Sf. Gheorghe. Există la Sârbi obiceiul de a tăia, la sărbătoarea Sfân-
tului Gheorghe, un miel ales, dinainte destinat, numit « gurgjevilo»x).
Acest obiceiu e cunoscut și la Românii din unele localități:
în Negotin, cu o seară înainte, « s-adună băieț, drugâri», se vorbesc
cu fetele, «ia un miel, ia vin, rak'iu » etc., și se duc la pădure. Acolo frig
mielul, mănâncă, beau și joacă până dimineața, Dimineața «tot natu taie
creng ori tufă ori lipă » și cu acestea împodobesc ușile și ferestrele la casă
și la grajd 2).
Femeile dau de pomană lapte și brânză de oaie.
în Isînoa, la «Sîmdzordz», se duc cu « stuâca, cu uoil'i, cu vasil'i»,
la câmp, le aduc apoi acasă și le mulg, fierb laptele și frig un miel. Când
mielul e fript, « muieril'i să-nsk'imbă ș-aduc pră masă tuot șî dau la muorț
dă pomană ».
în Maidan Pec, în preajma zilei Sfântului Ilie se țin două sărbători
băbești:
« Ana Foca, înăince dze Sfeci Ilie cu două dzîl'e. Atunsa țîn muieril'i
sărbători, că alia-s suroril'i lu Sfeci Iliie șî-s fricoasă [femeile] dze trăsnet ».
« Nis oameni nu astrînze la fîn, că trăshqșce șî aprindze claia ».
«Maria Magdal'ina, după Sfec-Ilie la două dzîl'e. Iar nu lucră nis
muieril'i, nis oameni, lucruri pintru cîmp ».
Prazni.se. în Isînoa «să prăznuișșce la: Sfitiliia, Sîmtămăriia Mare,
Vineria Mare, Mioiu (năinca lu Sîmiedru la o lună), Sîmiedru, Dziiir-
dzița (la sins dzîl'e după Sîmiedru), Aranzelu, Sfeti Nicola, Al'impi (năinca
lu Crăsun), a triia dzî la Crăsun: Sfeti Stiewan, la uopt dzîl'e după Cră-
sun : Sfetiovân, la Sîmdzordz ».
La botez. în Zlot « bocadză copilu șî vin în miână șî șăd tuoț, puor-
hesc dze să bia: răk'iie, vin, care se vriț.
x) V. Rjecnik hrvatskoga iii srpskoga jezika III, Zagreb, 1887—1891, pp. 14-—15.
2) Obiceiul acesta e luat în întregime dela Sârbi, cf. Zbornik priloga za poznavaje
Timocke Krajine II, Belgrad, 1930, p, 3 seq.
339
FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA
II
«Pră urmă să-ntrâbă: care potrivițșce numil'i la copil, care să bo-
cadză, atunsa ăla dobîndzțșce o sută ori sindzăs dze dinari dzela naș ».
« Pră urmă iar măi bieu cita șî pornesc dze să prindă ».
« Să dăruiesc cu siriepi, pîndză dze rieclă. Unu ia pîna șî mi^rze prîngă
masă șî pune care cît vriț. Șî rămîn asiia, bieu, zpacă totă dzăoa șî totă
npapca ».
« Copilu să tunze ori la un an ori la tri. La doi nu. îl tunze în crus.
Șî păru îl l'agă-n cîrpă șî pră urmă-1 iau muiefil'i, îl păstriadză-n cîrpă.
Șî cu păru-ăla-1 afumă cînd să bolnăvițșce ».
« Să dăruiesc iară atuns, la tuns. Șî pi-ormă mierg, să vesăliesc ».
La nuntă. în Rănovăț, după ce părinții băiatului s’au înțeles cu ai
fetei, « cît îi dă, ban iii nivă, pămînt », « mlădojăhia » se duce, cu o « ploscă
cu răk'iie », la fată și « dă lu fată plosca să biț. Șî fata, dacă ia plosca, atuns
voițșce copilu, să duse după iei, dacă n-o iț, nu să duse ».
în Crivel', băiatul «în sar-aia, cînd s-a vorbit s-o-mpețască pie fată,
îs k'iamă familiia lui sî comsî'i sî cată sî lautafi sî să duc ei sara la fată ».
j a	n	* f	>	>	>	>	a
« Șî atunsa-ntrabă părincil'i fițci: la s-a vinit ei asi șî se cată. Baiatu
spune că a pliecat în Iov ș-a vădzut vro căprioară șî iei a ranit-o pe ia-
Șî a scapat ia, șî iei a luwat-o pie urmă șî a vădzut că s-a băgat în casa
aia. întrabă iei acuma :
— Cunoșceț voi aia se catâț ? »
« Baiatu spune că cunoașce. Părincil'i fi^ci spune : să aducă căprioar-aia,
să vadă o cunoașce iei».
« Atuns aduc altă fată, mică. Șî baiatu spune că nu-i aia, alta mai marje.
Atunsa iei aduc o babă. Baiatu spune că nu-i nis aia, alta. Atuns o aduc
șî pi ia ».
Se dăruiesc unul pe altul cu « serapi, pîndză dze rieclă, șal, peșk'ir,
traistă, căpătîn, ban ». Fata mai primește și doi-trei « galbin ». Apoi începe
jocul.
în Crivel', logodna se numește « ispita » sau « ispitu », iar în Rănovăț
«tocma ».	.
în Crivel', logodna se face la biserică, la o săptămână după « piețît»,
iar nunta, la trei săptămâni după «ispit».
Se duc la cununie cu « stag alb, k'icit cu flori ».
« Măi dzemult, tri călărieț a avut băiatu ». Fata punea « dîrzîl'i» ei pe
cai și așa mergeau la cununie.
Când se întorc dela biserică, mama băiatului îi așteaptă la poartă, cu
vin și cu două pâni. îi dă miresei un caier de lână și o sită în care a
pus pâne. Mireasa se urcă pe masă și aruncă pâne la cei din jur. Apoi
aruncă sita pe casă și se duce să împartă darurile : « căpătîne, cîlțâne », etc.
Mireasa mai aduce, ca zestre: « un astâl, dpuă scamne șî un pat ș-un
ormân dze țoal'e șî mașînă dze cusut Ja țoal'e ».
12
I. PĂTRUȚ
340
Toți invitații aduc « sinstă »: « pursei pie frigarie șî mnei ». Unul scrie
ce a adus fiecare, ca « să-ntoarcă împrumutu, cînd fac șî iei nuntă ».
înainte de a începe să mănânce, «domacinu tămîne masa nu cu
tamîne, numa cu flori, mari, galbene, să cul'eg toamna, stau toată iarna».
în timpul mesei « staroica » adună bani și-i dă «la govie ».
« Lun, la amnadzîț, strică nașu nunta. Vine govia cu mlădojăna la nașu.
Șî-i învață cum să trăiască : s-asculce părinți șî iei s-asculce unu dze altu ».
« Șî nașu ia sovonu șî liagă nășce ban în iei șî-1 rădzică la govie-n cap.
Șî ia pliacă dzi lîngă nașu șî să duse-n altă sobă șî să dzizbracă dzin țoal'il'i
se li-a avut, alia albie, sî ia toalie dzi-allalce ».
În Valeacoane (Valakonje) nunta «s-ațîță » sîmbătă sara. « Nașu vine
cu stăgariu. Șî lăutari iasă năince șî așcaptă. Șî cînd să bagă la prag,
gowia stă dzinăinca ușî la o parce șî cumnatu-al dze mînă. Gowia stă după
ei șî are o căldare cu apă dzinăinca ii. Nașu lapădă vrun ban în căldare ».
Pe urmă nașul trece după masă. « Trese șî mlădojăna șî doi stăgafî,
da gowia rămîne dzincolo dze masă. Aduc două ineTe șî savonu. Șî nașu
îș fase cruse dze tri uori, dze tri uofi le-nvîrceșce inell'i la parca dzireaptă
șî l'e pune la parca dzireaptă la zezet, la mînă, unu la gowie ».
« Mlădojăna ia savonu șî cuțîtu șî îl ia pe cuțît savuonu șî-1 pune pe
capu gowi dze tri uofi».
« Pe urmă șină șî pe urmă joacă două-tri uori. Nașu pe urmă să duse-
acas ».
« Duminică dzimihața vine nașu șî să duc la cununiie. Gowia, îmbră-
cată-n țual'e albe șî savuon. Afe-n cap cunună dzin mărzel'e. Mlădojăna,
la străgână, o cunună dze sminic».
« Cînd vin dzila cununiie, să duc la um pom. Șî aduc jugu șî două
scamne șî o pătură. Voievoda-ntriabă gowia: cum a zîs la muma copi-
lului pîn atuns ? Gowia zîse :
— Uină.
Iar voievoda-ntriabă : Da dz-acuma ?
— Maică.
Cum a zîs la tata copilului ?
— Uică. Dz-acuma-ncolo : taică ».
« Mlădojăna ia pușca șî dă într-o criangă șî rupie dșuă-tri crienguță».
Apoi mirele și mireasa «ieu jugu șî-1 duc cătră răsărit șî-1 lapădă ».
Seara joacă «pînă pin zăs-sasuri. Pe-urmă nașu sparze nunta șî să
duse-acas ».
« Lun dziminața mlădojăna ș-un copil iau cîrsâgu șî să duc la femei'.ia
care-i măi aprpapie șî-i k'iamă la gostîie ».
La Crivel', marți după nuntă se face la casa fetei « păcăsuna », adecă
împăcarea, căci părinții fetei se consideră supărați, că le-a fost luată fata.
Iarăși fac petrecere și își aduc daruri.
341	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	13
La moarte. Obiceiul din Crivel' : « Cînd vriț să moară, îi pune lumă-
nafe-n mînă, să nu mpară-n negură, să aibă pe lume-aia lumânare, să
nu îmblie-n negură ».
« îi măi pun șî ban în păzănafi, c-a fi udzit datori, să-ntoarcă iei pe
lume-aia datoriil'i».
« îi pun șî colăsei, uoglindă, să să cace pe lume-aia ».
« Care-i bătrîn, îi pun bît în mînă, să să rădzîmie-n bît, să nu cadă,
îl îmbracă-n țoal'e noi ».
« Cînd vece îi iasă sufletu, îi ard lumănăril'i ».
« Muieril'i să cîntă asiia la iei».
«Mînedzî, dzăoa, k'iamă oameni, să facă cruse șî liagăn dze blăn
în care pun muortu. Să duc oamen să facă groapa».
« Pun acuma o pătură curată în liagăn șî căpătîn șî-1 pun pi iei, mortu.
îl pun în car șî-njugă boii-ndărăt. Pe urmă-i dzijugă șî-i înjugă cum
trăbuie».	'
« La bou-ăl dzi dzireapta l'agă o cîrpă la coarde. Șî pliacă cu iei să-l
îngroapie ».
«Vin muieri cu flori șî cu lumânări. Dau dzi pomană șî-1 tămîne ».
«	îl duc la besărică. După se slujășce puopa, îl scot șî-1 duc la mor-
minț. Pie drum muieril'i să cîntă după iei».
«	La groapă îl lasă cîta lîngă groapă șî lapădă ban în groapă. Rămîn
acolo bani-n groapă ».
«	Acasă îi pun țara, după se-1 îngroapă ».
«Pe urmă-1 tămîne, în totă dziminața, pîn la patrudză's dze dzîl'e.
îi dă pomană la stămîna după s-o murit. Pe urmă îi dau patrudzăsilia.
îi măi dau turce cînd fiie ».
«	îi dau pe urmă jumăta-dze an. Șî pe urmă-i dă anu ».
« îi măi dau șî țual'e. în tot anu, în dzăoa cînd a murit, îi dau po-
mană, pîn la șapce an ».
TEXTE
în capitolul acesta, după fiecare text se va arăta numirea românească
a localității informatorului — așa cum a spus-o el — și, în paranteză,
numirea oficială sârbească. După cum am spus mai sus, numele și vârsta
informatorilor nu vor fi date.
Pe hartă sunt trecute numai numirile oficiale sârbești ale localităților
anchetate de mine.
înafară de cele spuse la capitolul despre graiu (p. 331—332), referitor
la transcrierea fonetică, adaug următoarele:
Sunetele ce, ge, din localitățile cu graiu oltenesc, le-am transcris prin
c, g : face « face », merge « merge ».
Semnul L pus subt o vocală (e, i, o) arată că vocala aceea e rostită
deschis : merge « merge », ii « ei », două « două ».
Semnul (e, i, o, ți) arată că sunetul de deasupra lui e elementul
secundar al unui diftong : mea « mea », iarbă «iarbă », oase « oase », rău
« rău ».	.
Semnul ' la dreapta sau deasupra consoanelor d, t, l, n, r, indică pala-
talizarea acestor sunete : d'int'e « dinte », l'ac « leac », bine « bine », mar
« mari » x).
Un punct subt o vocală (întrebuințat rar: e, o) arată că vocala aceea
se rostește închis.
e reprezintă un sunet intermediar între e și ă.
dz corespunde lui z din limba literară: dzic « zic ».
i reprezintă pe i final scurt după consoane : lupi « lupi », slabi « slabi »,
faci «faci».
r între consoane — notat numai de câteva ori — reprezintă un r silabic :
crpit « cârpit ».
w redă un sunet, intermediar între u și v: gowia « mireasa ».
[k] arată că informatorul s’a corectat. Cuvântul prin care s’a corectat
l-am trecut, de obiceiu, între parenteze.
Pentru c, di, s, z, vezi p. 331.
343
FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA
’5
Diftongii ea și oa i-am notat, de regulă, prin pa și ea, deși, în general,
se rostesc mai mult ia și tja.
La unul dintre informatorii din Mocrân (Mokranje) se va constata
inconsecvența palatalizării, mai ales a dentalelor t, d. în localitatea aceasta
cele două sunete se rostesc palatal: t', d'. Informatorul respectiv însă a
stat mai mult timp în România, unde s’a obișnuit cu pronunțarea t, d,
și amestecă vorbirea de acasă cu cea învățată.
Tabloul textelor
Balade.....................................i— 2
Cântece....................................3— 7
Frânturele . ..............................8—20
Ghicitori .................................21—33
Povești...................................... 34—37
Frați de cruce ............................38—40
Credințe, superstiții......................41—67
Descântece, practici magice................68—97
BALADE
1
A LUI STRINU
Verd'e flori mărunt'e
Pe-al munt'e, cărunt'e,
Coboară, doboară
Turme d'e oi mult'e.
Strinu l'e k'ema,
Cobaii l'e mîna.
Ii mi să vorbia
Pe strin să-l omoare,
Turma să i-o-mpartă,
Nouă părț s-o facă.
Și ii tot miergînd,
în vale dubărînd,
D-a mică mneorică,
Cu lîna cănită,
Cu lîna modură,
Cu corniță-n gură,
Șk'ioapă să făca,
La uormă-m ud'a.
Strinu mi-o-ntreba:
— Mneorică mia,
Șk'ioapă t'i-ai făcut,
La uorm-ai ud'it!
Or nu t'e-am păscut
L-ale livez vierz ?
Or nu t'i-am [a]dăpat
L-ale ape rec ?
Or nu t'i-am umbrit
L-ale umbre mari?
Mniaua că-m vorbia
D'in gură zîca:
— Măi tu, strinule,
Stăpîiorule,
Tu m-ai adăpat
L-ale ape rec,
Și tu m-ai păscut
L-ale livez vierz,
Și tu m-ai umbrit
L-ale umbre mari,
Da șk'ioapă m-am făcut,
La orm-am ud'it,
Io că mi-am uzît
Cobaii s-a vorbit
Pe t'iii să t'e-ompare,
Turma să ț-o-mpartă,
Nouă părț s-o facă.
Strinu, d'-auza,
D'in gură vorbia :
— Mneorică mia,
Fincă-m iești-așa,
Tu t'i-oi înfurișa,
La orm-oi ud'a,
Acas t'i-oi duca
La mum-oi spuiia:
Pe miii să mă cat'e,
Pe min să mă-ngrpapie
în tîrla uoilor,
în jocu mneilor.
Și mie să-m pună,
Baș la cap să-m pună,
Un fluier die pom,
Tot legat cu sîrmă
i7
345	FOLKLOR	DELA ROMÂNII DIN SÂRB^
Inima-m fărîmă;	în turmă mi-i băga
Ș-un fluier d'e uos	Și mi-i jud'eca.
Să cîntie frumuos	Da ce fiel d'e jud'ecată!
Pe Dunăre-n jos.	Ii ieriau d'e spînzurat:
Și muma să cat'e,	Spînzurătoare-așeza
Baș în tîrla uoilor,	Și pe ii că mi-i scot'a,
Mi-iest'e un uli'i	Doamne, zău mi-i spînzura
Și tot plin d'e Iii,	D'e tot mi să pomenia 1).
Bani-ai d'i pe mniei; în tîrla d'e oiță	Mocrân (Mokrai
Mi-iest'e o căiță,	"	3
Bapi-ai d'i pie miță; Da-n tîrla bătrînă	A LU VĂLIAN
M-jest'e-o stomnă plină,	Frundză vierdze l'eoșcan,
Bani-ai d'i pie lînă:	Frumoșăl voinic Vălian!
Bani că i-o lua	Dziminața să scula
Și ia i-o-mpărța	■	Fața albă o spăla,
Și tot la sărac.	Păr galbin că-1 piepcîena,
Și ia să să ducă	' Sizme negre că-ncălța
Și ia să ridice	Șî sara, cînd însăra
Și ia să plăt'ască,	Șî pe roib să-ncălica
Și să mi-i găsască	Șî pe drum că măi plieca,
Pi-ai nouă coban ;	_	Tot cîntînd șî fluierînd,
La jud'ecată miargă.	Pîngă mîndril'i trecînd.
Și să mi-i jud'ece,	Mîndril'i, cînd 1-audza,
Cum ie drept în lumie.	Fireșcil'i dzeșk'idza
Mniaua că-n pleca,	Șî dzin gur-așa dzîsa:
Șk'ioapă să făca,	— Un-ce dus, Vălian voinic ?
îndărăt să-ntorca	Undzi tres buzuminit,
Și tot făca	Că la noi n-ai măi vinit ?
Cum strin o-nvăța.	Da Vălian riis n-asculta,
Baba d'-auza,	Numa drumu să-12) țîria,
Ia tot că-n găsa,	L-a lui mîndră să dusa.
Blâga mi-o-mpărța.	L'ega calu dze portiță
Și să ridica	Ș -i da fîn șî tămăiuță.
Cu blagă-m plătia,	Vălian înluntru să băga,
Pe coban găsa,	Dzin plăsintă cî-n 3) gusta,
Doamne, zou-i prind'a,	Dzin vin riegru cî-n 3) probia.
') Informatorul spune că știe cântecul dela lăutarii cei bătrâni ai satului.
2) = Și-l
3) = că-mi
I. PĂTRUT
18
Cînd ierea-n mișloc dze noapce,
Văl ia nu dzase pe moarce;
Cînd ierea vărsat dze-n zori,
Văl ian ocolit în flori.
Muică-sa cînd audza-re
Șî la iei cînd măi vina-re
Șî pi iei cînd să cînta-re,
Să cînta c-un glas milos,
346
Că Vălian a fost frumos:
— Tot ț-am spus, Vălian, ț-am spus
Că mîndril'i capu ț-ar pus !
Cîntă cucu sus pe cruse,
Pi Vălian la groapă-1 duse;
Cîntă cucu pi făhtînă,
Pi Vălianu trag țărînă.
Maidan Pec (Majdan Pek)»
CÂNTECE
3
AI, AI, DUNĂRIÂ
Bace sasu numa unu, '
Audz, muică, sună tunu.
Bace sasu numa doi,
Virie drenu după noi.
Ai, ai, Dunăriâ,
Să puriem podu pi ia
Sî să trec la tara mia !
>	5	A
Bace sasu numa tri,
leu mă duc, muică, la socri.
Bace sasu numa patru, .
Mă duc catană la-mpăratu.
Bace sasu numa sins,
leu mă duc, muică, dz-ais.
Ai, ai, Dunăriâ...
Bace sasu numa șasă,
leu mă duc, muică, dz-acasă.
Bace sasu numa șapce,
leu mă duc, muică, dziparce.
Bace sasu numa uopt,
leu mă duc, muică, dzi tot.
Ai, ai, Dunăriâ...
Bace sasu numa npuă,
Să-mpărțîm Dunăria-n două !
Ai, ai, Dunăriâ. ..
Maidan Pec (Majdan Pek).
4
PLÎNZE-MA, MUICĂ,
CU DOR
Plînze-ma, muică, cu dor,
Că ț-am fost șî io fisor,
Ț-an scos plugu dzin obor
Ș-am pliecat la uogor.
Ugoru țî l-am arat,
Cucurudz ț-am sămănat.
Cucurudzu-o răsărit,
Miie carce m-o viriit,
Carce albă, slovie riegre,
Da-ntr-al'e patru colțoșăl'e,
Scrisă lăcrălimi mițle.
Muică, dzintr-o casă plină
Numa miie m-aflaș vină:
Mă dzidzeș în casa strină.
Pînă strinu, mamo, șină,
lo-i stau sfițsriic dze lumină;
Pînă strinu-m taie pită,
Miie lăcrălimi-m pică.
Io ieu cîrpa să l'e șcerg,
lel'e șî măi mulce mierg !
Săraca cîrpuța miț-re,
Cum să scaldă-n lăcrăl'mițl'e.
S-a uscat în dor șî jal'e.
Ca rău îi copil sărac:
S-a pus cu strinu la șină,
347	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	ig
Strinu-i spune să să lasă.
Luwai dze dpuă-tri uofî,
Da oftai dzi npuă ori!
Lăsă l'ingura pi blid
Șî plecă pi drum plîngînd,
Pi părinț blăstămînd,
Șî l-au lăsat pi pămînt.
Cînd soaril'i-a-juns la prîndz,
Toț copii la părinț,
Io stau în loc șî mă ghindzesc
în se parce s-o croiesc.
Ma uit într-o tpie-adîncă
Undze șărpi mă mănîncă.
Jăli-m-aș șî n-am cui,
Jăli-m-aș șî codrului:
Codru-i jalnic ca șî mine,
Că nis iei frundza n-o țîne.
Jăli-m-aș șî dzalului:
Dzalu-i mic șî pietri mulce
Șî nu poace să m-ajuce.
D-au, lălă, ca greu îi doru,
Cînd pițrdze muma fisoru
Toamna cîn înflpră bujoru.
Șî doru-i mare cîhe,
Pistă mulce dzalurî vine.
Pi-undze trese iei pîrlițșce,
La inimă ce topițșce.
Dz-ar fi doru dze vindzafe,
Zău, ca iuta io l-aș da-re.
Șî l-aș da necîntărit,
Că prea mult m-o dosodzit!
Maidan Pec (Majdan Pek)*
5
N-am cui să dau cine paral'e,
Să-m taie plopu-al d'in val'e,
Să-l pun punt'e pist'e mare,
x) Mi-a cântat melodia.
2) Forma corectă e Coroglaș (vezi p.
Să-m triacă naica călare,
Cu cămașa albă floare,
Spălată d'e fată mare,
Uscată la luminare,
Pi-ale daik'i brățîșoâre.
Negotin.
6
Cînd o fi la moart'a mea,
K'emațî-m ibomnica.
K'emațî-m ibomnica,
Să-m țînă lumănariă,
Să muor cu uoik'i la ia 1).
Negotin.
7
Dumnezău să-l bată
Și să-l omoară
Cine mi-a făcut
Drumurl'i dă cară,
Drumurl'i făcut'e,
Făcut'e la strîmb,
D'e m-a dus la daica-n crîng!
.	Negotin.
FRÎNTUREL’E
8
Alio, mîndruleana mia,
Cum trăieșt' tu cu bărbatu?
— Cum trăiesc ? Trăi-l-ar dracu,
Că și-asară-m sparsă capu!
Cu răstiu jiugului,
Pe cărarea capului,
Sparsă cuibu dracului.
Cologrâși2) (Milosevo) — lăutar.
33 O-
20	!• PĂTRUȚ	3Ț5
9
Fi-r-al dracului d'e naș 1
Cu cine mă cununâș:
Cu năroada d'in ogaș,
Cu năroada satului,
Cu propt'ile gardului!
Supțîfț ca put'ina,
D'ireaptă ca cobelița. .
C-o buză la cok'ină
D-a cu-alaltă mătură suoba d'e
[țărînă.
Și cu d'ințî mămăligă:
Crez la noapt'e mă mănîncă.
D'e nu m-o mînca la noapt'e,
Să scit că nu măi am moart'e!
,5	r.
Atunc nașu că-m zîca:
— Alio, fine dumhata,
Ce m-oi drăcuia așa ?
Da n-a fost oik'i la t'ine ?
Ce mă drăcui tu pe mine ?
Pune coadă la topor:
Cînd dudăie și trăzneșt'e,
Tu pe fina mi-o loveșt'e.
T-o-ntreba cineva:
Ț-ai umărît nevastă?
Da tu c-oi spună:
N-am umărît-o ieu,
D-a trăznit-o Dumnezău
Și i-am ajutat și ieu!
Cologrâși (Milosevo) — lăutar.
10
Mîndro, bărbățălu-al tău
Ologi-l-ar Dumnezău,
Să măi t'e iubesc și ieu!
— D'e cît să mi-1 ologască,
Măi bine să mi-1 k'orască:
C-al ulog șiăd'e la foc
Și cu uoik'i ved'e tuot.
Cologrâși (Milosevo) — lăutar.
11
Car t'-a făcut pe t'ine,
Așa naltă și supțîfe
Și la k'ip făcută bine,
Parcă m-a-ntrebat pe mine.
Ferice d'e car t'e țîne !
Da ferice și d'e mine,
Că mi-e casa lîngă t'ine
Și trăim amîndoi bine.
Lasă lumea să-m vorbească,
Dragust'il'i ne trăiască!
Dragust'ea d'in ce să-ncepe ?
Iarna, d'in sîn d'ela fet'e,
Vara, d'in busuioc verd'e.
Busuioace, nu t'e-ai coace,
Nic sămînță n-ai mai face!
Că d'in sămîncoara ta
Mi-a-mpuiat și dragostia.
Cologrâși (Milosevo) *— lăutar.
12
Lasă-t'e, mîndro, d'e mine,
Că și ieu mă las d'e t'ine
Cînd s-o lăsa puost d'e pîne.
Vez, atunc și nic atunc,
Cînd o face sal ca nuc
Și răk'ita miară dulc,
Să-t dau, mîndro, să mănînc.
Cologrâși (Milosevo) —■ lăutar.
13
Cuculieț cu pana sură,
Mînca-ț-așî limba d'in gură,
Ce tot cînț pe bătătură?
Că n-aviem inimă bună,
C-am dat și noi d'-o belia,
Ca pe t'ine-o iarnă grea.
Ce nu știu să cînt ca cucu ?
349
FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRB1A
21
Nii măi m-ași duce la lucru :
Ași cînta vara pin sat
La hevest'e cu bărbat,
Cu bărbațî duși în lumie,
D'e iubiesc și nu mă spune.
Foaie verd'e tri spănace
Fă-mă, Doamne, ce m-oi face !
Fă-m-un puiul'eț d'e cuc,
Vara pin codru să cînt
Și să săr d'in pom în pom,
Ca doru d'in uom în uom.
Că mi-e doru mare cîrie,
Pistă șiasă d'ealuri vine,
Șapt'e jud'ecăț nu-1 stinge !
Cologrâși (Milosevo) — lăutar.
14
Fi-r-ar să fi, măi băiet'ej
Cu ciucuri d'ela bpt'e,
Ce mă sărutaș cu spt'e,
Parcă la voi nu sînt fet'e ?
— Nu sînt fet'e ca la voi,
Cu obrazu gogorieț,
Ca la Sămărinovăț 11)
Cologrâși (Milosevo) — lăutar.
15
Măi băiet'e, băiețăle,
Dacă-ț trebuie muiere,
Nu sta streje căși mele:
Vin la muica și mă cere!
D'-o vria muica, d'e n-o vria,
Vino singur și mă ia
Și mă trece-n țara ta,
D'e mă fă soțîia ta 1
Și poartă-mă cum oi vria:
în rok'iță și-n gubiâ
Și-n păpuc ca vișina,
Pe pofta inimi ta ! 2)
Cologrâși (Milosevo) — lăutar.
16
Am o Ițlie d'e nevastă:
D'e sîmbătă pănă joi
Bagă cămășili-a moi.
Vineri, d'-amiaz în d'esară,
Le scoasă pie gard afară, •
Baș ca floaria d'e cicoare.
Și Boian să spămînta.
Dacă văzui ce văzui,
Strigai tafe-n gura mare:
— Na-na-na, Boierie, na !
Că nu iestă boala ta,
Și ie somod'iva mia
Ce mi-a dat-o spacră-mia . . .
Mîncai amara cu ia!
Gânova (Dusanovac) — lăutar.
17
Mă dusăi și ieu la nuntă
Cu mîndruța după mirie.
Mă zăuit la vieri miei:
Cu mănghil'e după iei.
Mă zăuit la mîndră mia:
Parcă dracu stă pe ia !
Ce n-a lăsat Dumriezău:
Ce iubesc să fiie-al mieu
Și să mor cînd oj vria ieu ?!
Gânova (Dusanovac) — lăutar.
’) Sat.
2) = tale.
23 Anuarul Arhivei de Folklor VI
22
I. PĂTRUȚ
350
18
Mi-am dat la tri vrăjitori:
Toat'e spune c-oi să mor
La Pașt', pintră sărbători,
Cînd ie cîmpu plin d'e flori.
Da mi-am dat la una mică
Și spune: să nu am frică,
Să mi-o prind d'e ibomnică.
Că ia cobu și-n d'escîntă,
Și-n d'escîntă pin mala,
Să-m lungască viiațâ.
Gânova (Dusanovac) — lăutar.
19
Cînd zîc verd'e bob năut,
Da șt'i, mîndră, c-am vorbit:
Cin-o muri măi curînd,
Să-n samene pie mormînt
Cît'e fluofl sînt pie pămînt.
Da la cap și la picoarie,
Busuioc și tămîioară.
Busuiocu să s-aprindă,
Tămîioara să să-nt'indă
Și pie noi să ne cuprindă. . .
C-am trăit amî'ndoi bine:
Cînd ieriai măi mit'ut'ia,
Veniam pe la muica ta
Și șed'iam la voi pie pat
Și vorbiam d'e sărutat.
Sărutatu nu-1 șt'iiam,
Da umblam d'e-1 învățam ’).
Gânova (Dusanovac) — lăutar.
20
Foaie verd'e peleniță,
Da n-auz tu, daică Niță ?
Vino-m sara la port'iță,
Să dai năicuțî guriță!
Că gurița d'ila t'ine...
Mă otrăviș — vai d'e mine ! —
N-a rămas inimă-n mine
Kic ca un bob d'e neghină.
Puțîriică c-a rămas
Și cu aia trag năcaz.
— Nu pot, nu pot, năiculiță,
Ca să-ț vin, să-ț dau guriță!
Că mi-e puiu mic la țîță,
Și nu pot să-ț dau guriță.
Ș-p-afurisîtă d'e mătușe
Totă noapt'a stă la ușe;
Ș-o-afurisîtă d'e cumnată,
Totă noapt'a d'eșt'eptată;
Ș-o căța alătrătoarie,
Ș-o ușe scîrțăietoare
Și nu pot să ies afară.
Da neicuța îi spună:
— Lele, mîndruliana mia,
S-asculț, mândruță, d'e mine:
Ia un codru d'e slănină,
Unge ușa la țîțînă,
Să nu scîrțăie o lună,
O lună și-o săptămînă.
Ia uo mînă d'e cenușe
Scoat'e uoik'i la mătușe.
Și ia o coadă d'e lopată,
Sparge-i capu la cumnată,
Să vii la neică, la poartă.
Gânova (Dusanovac) — lăutar
ZGODTTURI (GHICITORI)
21
Albă ie — zâăr nu ie,
Coadă are — socî't'e nu ie,
Sare linge — vacă nu ie.
Rid'ik'iie.
Negotin.
’) Spune că a auzit-o dela lăutarii cei bătrâni.
35i
FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA
23
22
28
Albă ca gîsca — da gîscă nu ie,
Merge ca gîsca — da gîscă nu ie,
Zbiară ca gîsca — da gîscă nu ie.
Gînscc.
Negotin.
23
O tipsîie mare
Plină d'e colăcei d'e aur.
Ceru cu stelili.
Negotin.
24
Răstiu rece
Maria trece. — Șerpil'i.
Cobișnița (Kobisnica).
25
Vaca albă,
Te zăuiț pin ia și-i vezi măsălli.
Apa și băicoaăili.
Cobișnița (Kobisnica),
26
Un cîne bălțat,
La c.. atîrnat. — Opriegu.
Cobișnița (Kobisnica).
27
Două cori într-un munte,
Una pe alta nu să viedie. — Uoik'i.
Mocrân (Mokranje).
Fără coplituri
Să face puod peste apă. — Ghiața.
Mocrân (Mokranje).
29
întri-n casă, da să nu fi nic în casă,
Nic afară, da nic jos, da nic sus.
Să stai in prag.
Mocrân (Mokranje).
30
O casă mare, fereșt' n-are,
Da nic ușă n-are,
Da tot plină de uameni.
Lubenița și sămînțil'i.
Mocrân (Mokranje).
31
Mumă-ta-n puod,
Tat-to trage de nuod. — Dovlete.
(Raduievaț) Radujevac.
32
Să bagă viie,
Să scoate moartă
Și din cap îi cură apă. — Cînepa.
(Raduievaț) Radujevac.
33
Un uom merge pe un drum și ved'e într-o livad'ă un pîlc d'e gîșt'e.
Da uomu spune d'in gură:
— Bună zăoa, o sută d'e gîșt'e ! A gîșt'ili vorbia:
— Nu sî'nt'em o sută ! Cînd am fi înc-atît'a cît sînt'em ș-incă pe jumă-
tat'e ș-un fîrtâl'i și cu t'ifie, făcem o sută. — [Treizeci și șase]
Negotin.
23*
24	I. PĂTRUȚ	352
POVEȘTI
34
POVASTĂ
A fost doi fraț ș-a avut doi boi ș-un cal. Al măi mare frace a luvat boii,
dar al măi mic a luvat calu, un cal măi slab. Fracele s-a luvat boii ie măi
gazdă.
. Dar ăl cu calu s-a dus pră pădurie, după tutiis. Șî l-a prins murgu pră
pădurie. Șî, cînd iei cată năpoi, vițdze npuă upmin. Șî iei să traze dupe
un fag. Cînd iei triec prîngă iei, iei vițdze că-s haidus șî să vorbăsc undze
să ducă să lasă bani se i-a furat iei. Să vorbăsc să lasă băni la o pieșceră.
A iei ascultă ș-audze. Șî iei îi păzășce. Iei lasă bani șî pliacă iei d-asiia.
Șî iei să duse, cum a avut o zomniță, șî o umplie dă ban.
Șî cînd azunze acas, muițria-1 întriabă, sică:
— Dî se n-ai adus tu, uomul'e, lemne ?
— Nu mă-ntrăbâ, sică, dă l'emne ! Numa s-să ducă copilu după mier-
niță la fracil'i mieu.
Șî ăla i-a dat miernița șî a pus cătrană la fund dînzos, că, sică, si va
măsura să cunpașce.
Ș-a măsurat trii mierniț dă galbin. Șî s-a aninatu-să un galbin la fund,
dă mierniță. Șî i-a-ntorsu-i miernița iar lu fraci-su napoi.
Șî fraci-su cată să vadă s-a măsurat șî află galbinu. Șî fraci-su fase
prîndz bun șî-1 k'iamă la prîndz șî ia șî-1 întriabă:
— Dă undze ai năbăvit tu ban ?
Șî iei să prăvărițșce șî spune. Șî frac-so cătră iei, sică:
— Să mierg șî io cu cine !
Șî iei ia pră frac-so cu iei șî să duc la pieșceră, iau cai șî pun cîtă dpuă
sâcuri pră iei. Șî împlu sasi dă ban șî pun pră cai. Șî cînd azung acas,
iei împart b ni. Șî frac-su al mic a dzîs cătră iei:
— Tu, frâce măi mare, să nu ce dus făr dă mine, că nu ie bun dă cine !
Iei a luvat șî s-a dus. Cînd la peșceră a azuns, haidusi l-a păzît, c-a
vădzut că bani să fură dîla pieșceră. Șî l-a prins șî pră burtă l-a croit. Șî
l-a spîndzurat la ușa lu pieșceră.
Mînedzî, dzîua s-a făcut șî muițria lui s-a dus la fracil'i lui ș-a spus
că iei la pieșceră s-a dus. Șî frac-so a luvat calu șî l-a călărit șî la pieșceră
s-a dus. Șî cînd la pieșceră, ăl vițdze spîndzurat. Șî iei iut aliargă șî îl ia
șî pră cal îl pune șî acas îl duse.
Șî nuapca să duse dăpă un cojocar șî-1 ia șî-i liagă ok'i șî-1 duse la frace-so,
să-l cîrpască. îl cîrpișșce, âl'i cu ok'i l'egaț.
353	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	25
Al'i cojocariu n-a vădzut se iei a crpit. A luvat, cînd iei d-asi a pliecat,
cu pașu a măsurat. Șî trițse cîta vrițmie șî haidusi aud șî dă d'irept la
cojocari s-a dus șî 1-a-ntrăbat c-a-nțăl'es că pră vrunu l-a crpit.
Șî cojocariu a luvat, cu haiducu s-a dus, pașî a măsurat șî, cum a azuns
la casă, la prag d-asupra a-nsămnat. Șî gazda a vădzut șî sămnu a șcers.
Șî cînd iei s-a dus, sămnu n-a aflat. Șî iei napoi s-a-ntors șî-n ailaltă nuapce
s-a dus, iar cu pașî a măsurat șî iar la casa ai-a azuns ș-a-nsămnat sup prag.
Șî haiducu a luvat mina cai șî a-mplut d'isazi șî dă d'irept Iar gazda
aia s-a dus. Șî 1-a-ntrăbat dă conac:
— Puca-oai io la cine dă conac ?
— Poț, a se dus în sas ?	-
— Duc cătrană.
A avut gazda o slugă. Șî iei ia un vas s-să ducă să fufe cătrană. Cînd
iei să duse, prindze dă sac. Cînd iei cată : nu ie cătrană, plin sasi dă oamin !
Șî să duse la gazdă șî ia șî-i spune:
— Nu ie, gazdo, cătrana, a sasi plin dă oamin. Atunsa lu gazdă îi dă-n
gînd șî cătră slugă dzîse:
— Tu în căzan apă să fierbi șî să-i iai pră rînd șî-n căzan să-i opărieșc !
Pînă io dă șină sprimăsc, tu pră iei să-i zătrieșc.
A gazda iei dă șină sprimițșce șî cu vodza lor să gostășce. [A] luvat
dă șină, al'i vodza tot capu prăstă piend'eră cap îi vițșce( ?) șî dîn piștâică
sviroâne (svirițșce). Gazda 1-întrâbă:
— Dî se tot sviroh ? A iei așa dzîsa :
— Dă să șcie caii miei că io mi-s ais.
Gazda săcuri-a sprim t. A iei, cînd dîn piștâic-a svironât, caii nu
s-a uitat.
Iei s-a luwat în gîndun că, cînd iei dîn piștâică să sviroână, toț dăloc
s-s-astrîngă șî pră gazdă să-l omoară. Al'i caii nu i-a venit șî iei rău s-a
spomîntat, șî dă pând'eră s-a prins, c-afară să scăpie. Al'i gazda a luwat
săcuria dă dîpă ușă șî cînd iei la pend'eră s-a aninat, gazda a luvat săcuria
șî după cap i-a dat șî pră iei l-a tăiat.
Cămna (Kaona).
35
URSITORI
A fost vrunu gazdă. Șî iei a-mblat cu tărg, a târguit. Șî iei l-a prinsu-1
ploaia-n vrun sat. Șî iei s-a abătut la unu la conac, sărac, șî 1-a-ntrăbat
să doarmă la iei. Al sărac a dzîs:
— Tu poț să dormi, al'i io mi-s sărac, n-am se să-ț dau dă șină, am
mulț copii, n-am undze să ce culc. Muierea iar măi ari-un copil mic acuma.
z6
I. PĂTRUȚ
354
Al'e-ăl gazdă a dzîs:
— Mă frățîie, tu mă slobodz, pă io mâcăr după ușă să șăd. Io nu-ț
cat dă șină, nu-ț cat nimic.
Șî iei s-a dus asiia la iei, l-a slobodzît în sobă.
Cînd a fuost prîn douăsprăse sasuri, noapca, tri fițci-a venit în suobă.
Ș-a dzîs a măi mare:
— Cum să-i ursîm ?
Ar a mijlosină a dzîs :
— Cum vă dzîsi-a mică.
Ar a mică așa a dzîs, a ursît:
— Să criască mare șî frumuos, să-1 ia ăla-1 se dparmie la «iei, gazda ăla,
la fata lui, dă zinere !
IqI'c s-a dus.
Iei [cel bogati cînd a audzît, iei ș-a-nghindzit pînă la dzî: cum o să
facă cu copilu-aăla ? Iei no-a voit să-i fiie zinere cuopilu-aăla, că iei îi mare
gazdă, ar ăia-s săras. Șî iei ș-a-nghindzit cum o să facă cu copilu.
Cînd s-a sculatu-să, la dzî, iei a dzîs cătră tata copilului:
— Se nu-m dai copilu-asta miie, poșto mi-s io gazdă, a tu ieșc sărac ?!
Șî ăla l-a luwat șî i l-a dat. Iei l-a pusu-1 pră cal ș-a miers cu iei pîn-a
azuns dărupt un ogaș mare. Șî iei l-a lăpădat în ogaș.
Șî copilu s-a prinsu-să ([K] s-a prins) în spin ș-a pliecat să plîngă. Șî
l-a audzîtu-1 păcurari popieșc. Șî s-a dus șî l-a luvat și l-a dus la popi.
Popi l-a bociedzatu-1 ([K] l-a bocedzat), i-a spus numil'i Aflatu. Șî iei
l-a păzîtu-1 asiia, popi, l-a criescut.
Cînd a azuns copilu dă pâtrusprăse-sinsprăse am, iei iar, gazda ăla,
a vinit la popi la conac. Șî a șădzut la șină cu popi șî iei tot strigă popi la
iei: Aflatu, Aflatu ! Iei întrabă: Dî se-i dzîc așa? Al'e popi iau șî-i spun
că l-au aflat.
Iei iar ș-a-nghindzit: cum o să facă cu iei ?
Șî ia dziminața șî scriie vro carce. Ș-a-ntrăbat popi: Puca-va să ducă
copilu carca la muițria lui ? Popi a dzîs că poace. Șî a datu-i carca șî calu.
Șî a dzîs să nu dze la hime carca. Șî iei a luat ș-a miers cu calu.
Șî cînd a azuns în pădure, a ieșît vrun muoș la iei, bătrîn. Șî 1-a-ntrăbat
undze să duse. Al'e iei nu-a spus. Al'e muoșu iar a dzîs cătră iei:
— Copil'e, spune-m undze ce dus șî să-m dai carc-aia s-o ai, ca să
fiie mai bun dă ine! Copilu i-a dat-o. Cînd moșu-a săcit carca, în
carc-a scris: « Muiere, cum va veni copil-osta la cine, tu să caț să-1 omorî
cum-godze șei! »
Al'e muoșu-a luuat ș-a șciers dîn carce ș-a scris în carce: « Muiere,
cum va veni copilu-ăsta acas, tu să caț să-1 cunun cu fata nuastră. Dăcă
nu-1 vi cununa, tu să nu m-așcepț acasă ! ». Șî a luvat muoșu șî i-a dat
carca. Ș-a dzîs cîtră iei:
355	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	27
—• Ia carca șî du-o ! Șî iei s-a dus la muițfe. Șî mui^ria, cînd l-a vădzut
că scriie-n carci-așâ, l-a cununat cu fata. Șî iei a șădzut asiia.
Cînd a venit gazda, iei a-ntrăbat muiqria:
— Mui^rie, s-ai făcut ? Ia a dzîs:
— Am adus zinere-n casă, cum ai dzîs tu. A iei a dzîs c-a scris în carce:
«Muițfe, cînd va veni copilu-ăsta, tu udmă să-1 omori ». A muițri-a dzîs:
— Nu, tu-ai scris aimetrea. Iei a dzîs:
— Cînd va șădza astară la șină, tu să-nsăriedz făr dă apă-n cîrsag. Șî
tu să ce dus dăpă fîntînă șî, cînd iei să va aplieca să ia apă dîn fîntînă, tu
să-1 iai dă pisuarie șî să-i dai în fîntînă.
Șî mui^fia s-a dus. Șî iei a mînat pră zinefi-su după apă. Al'i zinifi-su
s-a dus în nujnic. Șî iei a așceptat șî, cînd a vădzut că nu ie muierea să
să-ntoarcă dîla fîntînă, s-a dus iei la fîntînă. Șî s-a apliecat ș-ascultă să
nu-i fiie mui^ria hecată-n fîntînă. Muieria, dă după fîntînă, odată îl dă
pisoafe *) șî-i dă în fîntînă. Șî pliac-acasă muițria, c-a-nghindzit că l-a
necat pră zinefi-su. Șî-1 întîlneșce pră zinefi-su, că să duse după apă.
Șî ia 1-întrabă :	'
— Se caț tu, Aflatul'e-aisa ? Nu ieșc tu-n fîntînă ?
— Se să cat io-n fîntînă, cînd io mă duc după apă ? M-a trămies socru.
Ar ia a dzîs cătră iei:
— întoarsi-ce tu napoi! Cafe s-a cătat, aia ș-o-aflat! Că moarce făr
dă ursîton nu ie !2).	r
Isînoa (Jasenovo).
36
POVASTĂ
A fost un uom gazdă. A avut tri copii. Ar ([K] a) șădzut sara la șină
ș-a dzîs cătră [copii] așa:
— Voi, copii miei! Io mi-s bătrîn ș-o să muor. Numa voi să ascultaț
dă mine: să fasem un puod la drum. Care prăstă iei va trițse, iei să dzîcă:
Bogdaprost care a făcut puodu!
Mîne s-a f^K] s-ar) sculat șî dă puod s-ar apucat. Podu l-ar făcut.
Cînd triec tri-patru dzîl'e, moșu a mufit.
Frațî toț s-ar vorbit: cîta unu la puod să șadă, să ia ban dăla ăia cafe
prăstă puod vau triese.
Fracil'i-ăl măi bătrîn a șădzut șapce dzîl'e ș-a luwat ban cafe prăstă
puod ar trecut. Atuns iei a miers acas.
’) Il dă pi luare, prescurtat din îl dă dă pisuafe.
!) Declară că povestea i-a spus-o mamă-sa și că întâmplarea e adevărată. Spune
că a învățat-o și la școală din « cnigă ».
28	I. PĂTRUȚ	356
S-a dus fracil'i-ăl dîn mijloc. Iei iar așa au făcut.
Cînd a miers al măi mic, iei lu riima nimic n- u luwat. Numa l'i-au
dzîs să dzîcă: Bogdaprost care puodu au făcut!
Măi in urmă au triecut Dumnezău ș-o muiere ș-o fată. Dumnezău pră
copil la iei l-au k'iemat:
— Copil'e, iai tu ban se noi pră puod am trăcut ? A copilu așa a dzîs:
— Doamne, tata mieu așa ni-a dzîs: să nu luvăm nimic la riima care
pră puod va triese.
Atuns Dumriedzău scoac-o piatră dîn păzănafi șî-i spurie așa:
— Copil'e, iaca piatr-asta. La mare nrijdă, tu bag-o-n gură, că ce fas
ogar șar. Iei ia piatra ș-o purie la iei.
Muițria-atuns a dzîs:
— Iaca șî dăla mirii-o piatră. La marenujdă, bag-o-n gură: ce fas iepur.
Atunsa fat-a dzîs:
— Copil'e, iaca șî dă la mirie o piatră. La mare nrijdă bag-o-n gură,
că ce fas golîmb pistriț.
Iei atunsa s-a întors sara acas. La masă ar șădzut ș-ar sinat. Atuns
frațî cătră iei ar dzîs:
— Aidi-acuma să-mpărțîm barii se lă puod i-am căpătat! Al'e iei a dzîs :
— Io dăla riima bari n-am luvat. Dă tat-am ascultat.
Frațî atuns după iei s-ar luwat. Iei afară a scăpat. Piatra dă ogar în
gură a băgat ș-atunsa în alta țară a scăpat.
La nășce căsărmî s-a băgat. Pră uica lui asi l-au aflat — cari-au fost
ofițîr — șî lă uică-su s-a spus. Atuns uică-su i-a dat loc să fiie bucătari.
Atuns a trăcut vro săptămînă. A viriit ampăratu sara la iei șî dîn gură
a-ntrăbat:
— Care să află dîn voi, cătarie, să să ducă la mirie acas, să-m aducă
pesetu mieu, că mîrie pl'ecîm la război ? Atuns copilu a dzîs că:
— Io puos să-1 aduc pră nuapce.
Un țîgan a dzîs că :
— Șî io pot!
Atuns ampăratu a dzîs așa:
— Dîn voi doi, care-m aduse pesetu pănă mîrie — io am o fată — îl
iau dă ziriere.
Atuns țîganu cu copilu pl'iac-amîndoi.
Ar miers nuapca, cît ar miers, azung la un l'iemn mare. Atuns țîganu
a dzîs :
— Bre copil'e ! Aidi să rie culcăm, păi cînd rie-ăm scula, noi să pl'ecăm.
Atuns copilu dă țîgan a ascultat șî s-ar culcat.
Atuns țîganu uudm-a adurmit. A copilu s-a sculat șî piatra dă golîmb
în gur-a băgat. Șî udm-a zburat, la dvoru lu țar a azuns șî lă feriastră a
stătut.
357
FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA
29
în suobă fata lu țar a șădzut șî la sirȚp a făcut. Atuns copilu cu cicu
în giam a dat. Fata mereor dă pră scamn s-a sculat șî feriastra a dășk'is
șî golîmbu l-a prins. Iar pră scamn a șădzut șî golîmbu pră zenunk'ie
l-a pus ș-a luvat să-l țăsăl'e.
Al'i copilu piatra dîn gură a scos șî s-a făcut copil. Atuns fata la-mpărat
rău s-a spămîntat. Al'i copilu-a dzîs:
— Nu ce cerne, că io mi-s uom ! Numa m-a trămăs ampăratu, să-m
dai pesțtu. Dacă-1 duc pîn mîne, iei mă ia dă z'inere.
Atuns fata pesțtu i-a dat șî pră iei l-a slicult.
Atuns fat-a dzîs:
— Fă-ce șî golîmb, să ce slicui! Atuns copilu s-au făcut golîmb. Ia
iar l-au slicuit. Atuns fata 1-a-ntrăbat:'
— Măi șei cumva să ce fas ?
— Șciu să mă fac iepur. Iar fata l-a slicult. Atuns fata iar 1-a-ntrăbat:
— Măi șei cumva să ce fas ?
Copilu-a dzîs:
— Șciu să mă fac uogar. Atuns iei s-a făcut ogar. Iar fata l-a slicuit.
Atuns copilu a luvat pesțtu-n păzănafî l-a băgat ș-a pl'ecat. A miers,
cît a miers, a scos piatra dă golîmb șî-n gură a băgat. A zburat, cît a zburat,
șî lă țîgan a azuns. Pră țîgan l-afla că duarmie.
Al'i, pănă copilu după pes^t s-a dus, țîganu s-a sculat ș-a vădzut că
nu-i copilu.
Al'e cînd copilu la iei a azuns, prîngă țîgan s-a culcat.
Cînd țîganu s-a sculat, iei a vădzut că copilu a venit. Atuns țîganu
scoace cuțîtu șî taie capu copilului. Atuns țîganu a băgat mîna în păzănaru
copilului șî pesțtu i-a luwat șî pră drum a pliecat.
Ale la copil Dumnedzîu s-a dobărît ș-a vădzut se țîganu a lucrat, cum
capu lu copil i-a tăiat. Atuns Dumnedzîu tri lumănăfî la capu lu copil
i-a aprins.
Țîganu cînd s-a dus, dziminața la țar a azuns șî pesetu i-a dat. Atuns
în război ar pl'ecat.
După se războiu l-ar sfîrșît, năpoi s-ar întors. Atuns țaru dă țîgan
a-ntrăbat: dăcă-i viu, la țar să să ivască. Atuns țîganu la țar s-a ivit. Țaru
dă mînă l-a luvat șî lă dvoru lui l-a purtat, că să-1 ia dă zinefe.
Ale fata cînd l-a vădzut:
— Dă se l-ai adus pră ăsta, că ie negru șî budzat ? Că io Iui pesțtu nu
i-am dat. Al'i io după iei nu mă duc !
Ale țaru aȘ-a dzîs:
— Tu lui pesetu i-ai dat, că iei mi l-a adus.
Ale copilu colo undze-a udzit muorț, dzîva s-a făcut. Ale tri mafî
lumânări ar ars. Atuns copii dîn sat cu uoil'i-ar pl'ecat. Cătră copilu-ol
muorț ar miers șî lumănăfil'i-ar vădzut că ard. Iei atuns la lumânări ar
3°
I. PĂTRUT
358
miers, să vadă se iestă asi. Cînd acolo ar azuns, iei află la copil capu tăiat.
Atunsa iei năpoi s-ar întors, lă prăsenic s-ar dus: că-n cîmp iestă un uom
muort, lă cutare liemn.
Atuns prăsenicu cu copii la al muort s-ar dus șî pr-al muort l-ar vădzut.
Atuns prăsenicu în sat s-a-ntors. Nouă popi a aflat șî la copil i-a purtat.
Cînd colo cu popi a azuns, iei lu popi așa Ii-a dzîs:
— Voi, npuă popi, să-l seciț, iei să-n-viie ! Atuns popi toț npuă l-ar
secit șî copilu-a-nviiat, în pisoafe s-a sculat. Atuns copilu dîn gur-a dzîs:
— O ! ala mult am durmit! Al'i ai nouă popi ar dzîs:
— N-ai durmit, numa țîie capu ț-ar tăiat!
Atuns copilu pră drum a pl'ecat. Dă dvoru lu țar a-ntrăbat.
Cînd în orașu-al-a azuns, undze șădze țaru, iei într-o miiână s-a băgat
șî la mțnziu odmă a strigat:
— Ai tu sț'ua dă mîncafe ? că rău am înflămîndzît, ca cînd am fost
murit. Atuns m^nziu dă mîncafe i-a adus. Iei bine a mîncat. După se
s-a săturat, iei atuns a tras bani, lu menziu prîndzu să-i plăcască. A mțn-
ziu-a dzîs:
— Nu-ț iau nimic, că prîndzu tău țaru să-l plăcască, că astădz țaru
fase nunta: a luvat ziriefe la fată-n casă șî iei prîndzu plăcțșce, dă astădz
cafe-gudze în miiână prîndze.
Atuns copilu s-a sculat șî afară a ieșît, piatra-n-gură a băgat șî ogar
s-a făcut. Pră drum a pliecat, la dvuru lu țar a azuns, în avliie s-a băgat.
Cum fata lu țar l-a vădzut, ia l-a cunoscut. Ia pră supt mînă l-a luvat șî
în dvor l-a băgat șî cătră țar a dzîs:
— Io lu țîgan nu i-am dat pesetu, numa lu ăsta i-am dat. Al'i țaru-a
dzîs:	’
— Păce tu lu-ogar pesetu i-ai dat ? Al'e fat-a dzîs:
— Nu ie iei ogar, numa ie bek'iar. Dacă nu criedz, acuș vi să viedz.
Traze slica dă ogar șî spune lu țar:
— Samănă slica cu ogaru ? Cată țaru, vițdze că ie slica ogarului. Atuns
fata dzîse cătră copil:
— Fă-ce, copil'e, iepur! Atuns copilu s-a făcut iepur, iar fat-a dzîs
cătră țar:
— Iestă samănă slica cu iepuru ? Atuns țaru-a vădzut că samănă slica
cu iepuru. Iar fat-a dzîs:
— Copil'e, fă-ce golîmb ! Copilu s-a făcut golîmb, iar fat-a tras slica
dă golîmb șî-i arată lu țar:
— Iestă samănă slica cu golîmbu ? Iar țaru-a vădzut că-i slica lu go-
lîmb. Atuns fat-a dzîs cătră copil:
— Fă-ce bek'iar, cum c-ai făcut cînd ai venit la mine, dă ț-am dat
pesetu ! Atuns copilu s-a făcut un bek'iar frumos. Iar fata a tras slica șî
i-au dat-o lu țar șî 1-a-ntrăbat pră țar:
359	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	31
— lestă samănă slica cu bek'iaru ? Țaru-a dzîs că samănă. Atuns țaru
viedze că lui i-a dat fata pesgtu.
Atuns țîganu a dzîs:
— Nu i-ai dat tu lui pese tu, numa miie ! Atuns fata a dzîs cătră țîgan :
— Dăcă tu dzîs, țîganul'e, dăcă io ț-am dat pesqtu țîie, fă-ce ’cum c-ai
făcut atunsa ! Al'e țîganu-a dzîs :
— Io mi-s făcut odată, nu șciu cum să mă mai fac.
Atuns copilu a luvat să spună lu țar cum i-a tăiat țîganu capu. Șî i-a
spus copilu lu țar:
— Să k'iemi ai nouă popi, păi igi o să-ț spună. Atuns țaru ai npuă
popi i-a k'iemat șî la rînd i-a-ntrăbat. Atuns a vădzut țaru că țîganu pră
copil l-a omărît.
Atuns țaru s-a lucrat? Pră țîgan dă codzîl'i cailor l-a l'egat șî drumu
lu cai li-a dat. Caii fug-ar dat, pră țîgan tot l-ar dăspănat. Undze-gudze
paramân dîn țîgan a picat, pomîntu s-a surupat.
A'tuns țaru pră copil dă zinere l-a luvat. Ș-atuns nunta i-a făcut. Cum
l-a cununat, odma amparațîia i-a dat. Șî copilu amparat a udzit.
Zăbrega (Zabrego).
37
SNOAVĂ
Cînd ieriam la t'ineriață moș bătrîn, da ieu mă gînd'am cum să fur
piere. Ș-așa, miergînd pie cîmp, ajunsăi la um piarsăc, mă zăuitai îm măr,
mă șuii în cireș și umplusăi sînu d'e prune.	■
Așa îm momentu-ăla vine un moș t'inăr și porni să zbiere la mine:
— Duboară jos d'in scoruș, păn t'e ia mama dracului! Ieu pornii să
mă rog d'e iei:
— Lasă-mă să cul'eg cît'eva nuc ! Iei, dac-auzî, porni să suie la mirie-n
sus în dud. Iu, cînd văzui așa, sării d'in vișin și vărsai brațu d'e alune.
Moșu să îndupl'ecă în jos și luă ceva albu ca cărbunil'i, da rotat ca grebla,
și cînd d'et'e-n mine, mă lovi în călcîi d'esupra d'e genunk'e. Și măi pusă
mîna pie o nuielușă ce-i zîce prăjină, porni să mă bată: cînd ieu d'e pră-
jină, da prăjina d'e mine, cînd prăjina d'e mine, da ieu d'e prăjină. Așa
scăp ieu d'ila iei, mă năcăjesc ca oaia și mă-ntorc cu fața în cătră iei și-i zîc :
— Ele! moșul'e ! Dacă măi m-o întoarce la t'ine, iar o să mă baț
tu pie mine ! Moșu, dac-auza, după mine să lua. Ieu pie fuga mă-ntorsăi
și pornii să alierg, să nu m-ajungă. Ș-așa, fugind, ajung într-o pădure
tăiată și tot săriam pist'e nișt'e buturug. Sării izmenil'i și rupsăi buturoaga.
Tot mergînd așa pin pădure, văd un corn naalt-nalt, și-n iei plin d'e
cuiburi. îm făcui socot'ala și mă șuii in iei. Cînd acolo: plin cuibu cu
32
I. PĂTRUȚ
360
tri păsări. înk'isăi uoik'i, să nu mă vadă, și doi în scăpară, da pi-unu d'in
puțin ce nu-1 prinsăi. Așa mă dau jos și ajung la o baltă.
Cînd acolo, zboară un pîrg d'e porc sălbat'ic. Așa îm fac ieu socot'ala,
că am acasă o pușcă d'e aur, l'egată griemnă d'e griemnă, tot cu rogoz
înfășurată. Mi-aduc pușca și vin la baltă. Cînd acolo: rimă hișt'e gîșt'
sărbat'ic. Ieu bine mișinesc, înk'id uoik'i bine: pocni pușca, căzu gîsca.
Ieu iau golumbu-ăla ș-aduc la muiere piptălaca și ia-m fierbe cocoșu.
Și ieu mă trag sătul-flămînd și mă satur d'e apă dumicată cu mălai, ce-i
zîce lumia că ie măi bun pie lumie.
Mocrăn (Mokranje).
38	.
FRAȚ DĂ CRUSE
Dacă-i becâg copilu, cată soră, dacă-i becagă fata, cată frace. Punem
copilu '):
Muma copilului pliacă pră drum, pră cafe-ntîrișșce, fire fată ori muiere,
în drum, ia întrabă :
«Vrei să fi soră lu copilu mieu ? » Atuns fata spune. Dacă vriț, ia
pliacă cu muma copilului acas la copil șî cat-o babă iertată, dăscîntătoafe.
Fata șî copilu șî baba iau tri bîce: unu dă măsișș, unu dă nuc șî unu
dă salcă. Pră toce tri l'e-ntîmpină șî l'ag-un fir roșu dă lînă prăstă toce,
dîn cap în cap. Șî iau un lanț și pliacă la un măr care fase mi^ră dă
Sîmpietru. Atuns baba l'agă lanțu pră după măr șî copilu pune cracu-ăl
dziriept în lanț. A baba prindze dă lanț șî fata [prinde] cu baba. Șî baba
dzîse cătră fată:
« Primieșc pră Dumniedzău șî pră Sîmpietru șî pră Setiovân ? »
Iar dzîse baba cătră fată :
« Scoț robi dîla robiie șî fracil'i dîla morțîie ? »•	'
Iar dzîse baba cătră fată :
« II dășcuri șî-1 dăzliez ? » Fata dzîse :
« îl dășcuri șî-1 dăzlieg !». Atuns fata ia șî dăzljagă lanțu dăla pisor.
Atuns baba mută copilu undze a stătut fata, a fata undze-a stătut copilu.
Atuns baba iar al'ină lanțu. Copilu bagă cracu-ăl sting. Șî iar băba-ntrabă
pră fată isto ca năince, dă tri ori. Cînd pietrțse-așa dă tri uofî, îi dăzliagă.
Atunsa scoace copilu un ban șî-i dă lu fată, dar fata scoac-un peșk'ir
șî-i purie pră umăr, pr-al dziriept, lu copil.
Atunsa baba-i mînă. Să prind dă mină, fata cu copilu, șî baba lie spurie :
« Păn-acuma n-aț fuost riam riimic, dar d-ais năince vi-s fraț șî pr-asta
*) Să luăm cazul când ar fi bolnav băiatul.
361	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	33
lumie șî pr-aia ». Șî-i mînă să plițse, așa dă mînă, Ia răsărit. Atunsa pliacă
șî să duc acas.
Șăd vro săptămînă. Atuns copilu ia un vas cu răk'iie șî mi^rze la casa
lu fată șî-i dă vasu-ăla cu băutură iei șî-i spurie-așa:
« Să veriiț duminecă la gozbă! ». Primiqșce ia băutura șî biș dîn bău-
tur-aia. Atuns iei ia șî să-ntoars-acas.
Cînd vine dumineca, iei a tăiat purselu ș-a- cumpărat țăpeli ș-așcaptă
să vină sora lui cu părinți. Iei ia șî-i dă țăpeli-ăia, dar ș-o cîrpă dîn ducân.
Prînd bine șî sara să-ntorc năpoi acas.
Șî-n urmă să poștăie dă fraț măi bun dăcît frațî făcuț d-o mumă.
Cînd trițse cîta vrie mie, fata sprimițșce k'imițșă șî brăsifi șî siriepi
șî iar așa-1 k'iamă pă frac-su la gozbă. Șî-i dă k'imițșa șî brăsifl'i șî sifepi
șî iar prînd bine.
Șî udzesc fraț d-asi năince, nam, șî pr-astă lumie șî pr-aia.
Aăsta dăscîncec să dăscîntă după se-ntoarse soafil'i, după prîndz, în
dzesară, marța, sîmbăta șî duminica. Dîla Crăsun pînă la Bociedz, nu să
dăscîntă.
'	Zăbriega (Zabrego).
39
FRACE DZE LUNACIC [SAU] DZE CRUSE
Să prind fraț dze cruse șîx) dze lunacic un copil ș-o fată, șî dze sins-
șasă ani.
Să duc la o babă. Șî la bab-aia duc un bît lung ca dze vro dpuă mietri,
dze scobicur. Șî-1 spincecă-n două baba șî-1 liagă la amîndpuă căpățîil'e.
Șî, dac-a prins copilu pră fată soră dze lunacic, atuns copilu să petrțse
dze tri uofi pin bîtu-ăla șî fata să prindze că-1 scoace dzila moarce, dzila
boală. Baba dzîse-așa: că-1 scoace [pe băiat] șî au să fiie fraț dze vesiie.
Ș-acold ia baba dzal'il'i dzila coș șî l'e înk'eptoră șî iar copilu să pe-
trțse pin dzal'e dze- tri uofi. Fata-1 dzezliagă dzin dzal'e.
Bîtu îl frînze baba șî-1 liagă la coș.
Să fase marța, joia șî sîmbăta.
Șî să fiie fraț dze vesiie, după s-a făcut ala lucru, ei să dăruie: fata-i
dă un peșk'ir la copil, copilu o cîrpă la fată. Da muma copilului, poșto
a fost iei bolnâu, plăcțșce lu bab-aia.
Iei îs fraț ca cum i-a făcut tot o mumă.
Nu să pot dzezliega.
x) = sau.
34	I- PĂTRUT	362
[Dacă fata e bolnavă, procedeul este invers.
Surori de cruce — fată cu fată — nu se pot prinde.
Băiat cu băiat, de asemenea nu],
Crivel' (Krivelj).
40
FRAȚ DĂ CRUSE
Dacă ie bolnâu copilu o fata, cată doi fraț. Dacă-i [de ex.] fata bol-
navă, cată doi fraț care nu-s namufi nimica.
Să duc la o casă, la ăl bolnâu. Șî pune baba dăscîntătpfe, într-o stra-
k'ină, vin ș-aprindze trei lumânări șî dă la toț trei cîce una. Șî fase o
cruce ([K] cruse) dă pînă ș-o puhe-n vinu-ăla. Șî însk'imbă lumănăril'i
[dela unul la altul], pănă dă trei uofi. Șî crus-aia o-nvîrcesc iar dă trei
uofi cu dzezitu-al mic. Șî mîncă dîn crus-aia toț trei șî dîn vinu-ăla bițu
căce cîta. Ș-al se udzqșce, baba-1 ia în mîna iei șî dzîse:
«Voi vi-săț fraț, d-acu păn lumia ! Care nu va țîne namu, să să usk'ie
ca grinda la casa»! — șî dă cu vinu sus pră grinda.
Nu să măi pot dăzliega.
Băiatu poace numa doua fțce, a fata numa poace doi băiqț să prindă fraț.
Să dăscîntă sîmbăta șî zoia, cu dădzimriață.
La Rusal'e nu să dăscîntă o săptămînă dă dzîl'e, șî năince șî după
Rusal'e.
Crepolin (Krepoljin).
CREDINȚE, SUPERSTIȚII
41
IARBA FIIARULUI
Ițstă iarba fiiarului. Care află pui dă afiș, să ia puii șî să-i scoată la
o cistî'nă, undze-i cisto locu. Șî să-i îngrădzască cu păroșăi șî gazda să
păzască pînă vine afisu: încuhe cu lacătu, puii, la gărdușăl șî afisu vine
șî pune iarba la lacăt șî lacătu să dășk'idze.
Șî uomu aăla ia iarba șî-ș taie dzedzitu cîta șî bagă iarba fiiarălui în
tăietură. Ș-atunsa i să vindzică dzedzitu.
Șî iei cînd vriț să să ducă să spargă s^ua, să fufe, vrun podrum, s-a
fi, iei sâmo pune mîna, dzedzitu cu iarba, șî ia [ușa] să dășk'idze sîngură.
Șî pr-aăla uom nu măi poace să-1 înk'idă nime or să-1 l'țze or să-1
omoară.
Isînoa (Jasenovo).
363	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	35
42
Undze zoacă bani, zoacă cu fuoc. Dac-a fi galbin, bolbotaia-i roșăie;
dac-a fi srebro, ban d-ăi albi, bolbotaia-i albă.
Atunsa ăla se-i vițdz'e ia senușă șî să duse șî prăsară pră luocu-ăla.
Dac-a fi bani ăia curăț, nu ie urmă prîn senușă, a dacă nu-s curăț, ÎQStă
urmă dă uom, dă copil. Șî ăia ban nu-i poace scoace nime, pînă nu va
da cap dă uom, dă copil, dă s-a fost urma-n senușă.
Dăcă-s curăț, să duse șî-i scoace. Să duc să săpie șî nu vorbăsc. Dăcă-s
curăț, îi scoace.
Dăcă nu-s curăț, atuns să pretforițșce, să fase asiia urs, cîne, s-a fi,
șî brănțșce bani-ăia, nu lasă să-i scoată. Al'e aia, dacă nu va vorbi, pînă
ursu-ăla prîngă iei asiia săfe, dîn aăia oamen care nu să cem, iei să slo-
buod șî-mbrățoșadză ursu, îl prind. Al'e iei cînd s-a slobodzît d-a prins
ursu, iei s-a făcutu-să în urmă cazanu cu ban.
Isînoa (Jasenovo).
43
DĂ CONÂC, CÎND SĂ-NSEPE
Cînd să-nsepe, noi strînzem mătriâl asi. Ș-atunsa vin maistori. Sapă
șanțu. Ș-atunsa, cînd însep iei, noi punem cap dă stoâcă (dă puorc iii
dă oaie, dă se taie) în șanț, în pămînt, pră obicțiu bătrîn : să țînă conacuT).
Ș-atunsa maistori lucră asi, rădzică conacu. Cînd îl rădzică, [gazdele]
pun dar, dăruie maistori: pun opins, k'imieș, izmiqne, brăsifi, ban, cucu-
rudz șî kil' cu vin, cu băutură — se are, dă cum îi omu dă în stâne, dă
pucțrriic.
După aia, cînd o dogăcadză casa, iei atunsa duc popa, dă o secqșce,
fase molidvă-n ia, că să bagă gazda-n ia, să fiie casa curată. Vesăliie fac
atunsa, cînd vine popa.
Cămna (Kaona).
44
Cînd sapă șanțu șî fîrșăsc șanțu șî să-nsapă zîdu, atunsa în coșcuri,
[K] cornuri, punem ban, să fiie casa țînătoafe șî plină dze ban.
Pe urmă-nsepem zîdu-n sus. La maistori, cînd să rădzică corni-n sus,
l'e dăm cămăș, cîrpie, serapi, să nu blâstămie maistori.
Lubnița (Lubnica).
x) Cf. Anuarul Arhivei de Folklor III, p. 138.
36	I. PĂTRUT	364
45
Cînd vindze o stoâcă, rupie cîta păr dă pră ia.
Dacă vindze vrun buou, nu-1 vindze cu sfuara bătrînă, numa-i cum-
pără alta noauă. A bătrînă o las-acas: îi bun dupră dumăzluc (strieca în
stoâcă).
46
Să nu să plîngă copii, cînd mîțu aliargă pră puod, prîn cucurudz, dăpă
îrț, noi dzîsem cătră copii să nu să plîngă că: « Audz moroni pră pod».
Spămîntăm copii șî cu țigani, cu urș, cu cîni turbi^ț. ,
47
Cînd scîrțuâne ușa ori să dășk'idze singură, ori pocnțșce grinda,
nu ie bun dă gazda ăla: mora să-i moară sineva dîn casă.
. 48
Cînd țiuâiîe uriek'a dzireaptă, întîn dzîsem cătră soțîia (ortac) noastră :
dăc-a fi dă bine, să ghisască, a, dăc-a fi dă rău, să nu ghisască.
Dăc-audzîm dzireapta, audzîm glas voinisesc, dăcă-i stînga, muie-
fesc glas.
49
Dacă ce mănîncă nasu, ce mînii.
50
Dăcă ce mănîncă palma dzireapta, dai ban, dăcă ce mănîncă stînga,
tu iai ban.
51
Nu ie bine să spun uok'u cînd țî să zbace. Ok'u dzîse cînd să zbace:
— Io acu pliecai cîta să mă zoc, șî tu lidma mă spun! Ar io mulce ce
văd se fas șî nu ce spun.
52
Cînd să zbace cariîa pră pisoafe drumăi, ai drum.
365	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	37
53
Cînd îț cadze bucătura zos, noi o luwăm dă zos șî o mîncăm. Nu
suflăm în ia: cînd sufl'i-n ia, o ia dracu..
54
Nu ie bine să ce uiț prîn sîtă, că pierdz uok'i. Cît-godze-i cinăr
uomu, să nu să uice.
55
Nu ie bun nuapca să șuieri în casă: dăspră muron.
56
Sică n-a țînut sărbătoare, cînd să-nțapă cu acu.
Toate (45-56) din Isînoa (Jasenovo).
57	.	.
Cînd sughiț, ce vorbi^șce vrunu d-acas, vrun nam d-a tău.
Dac-am sughițat odată, dzîc: mă vorbi^șce muițria. Dacă nu tac dîn
ăla, io vorbăsc măi dăparce pînă potrivăsc pr-aăla se mă vorbișșce.
58	'
Nu ie bun să mănîns cînd zăvîrne soaril'i, că să fac furnătufi, zgăibi,
la gură.
59
Cînd dăm fuoc împrumut la vro comșî'ie, săra, așa-i bine, sică, dă liac:
lăpădăm, dă liac, un cărbune, cîta fuoc după ușă.
Toate (57—59) din Mustapic.
60
Cînd afl'i-n drum o potcoavă dă cal, o ia ș-o pune la prag la o mar-
zină, undze tri^se iei. O ia ș-o coviț'șce cu iecsă'rî, c-un piron, să n-o ia
copii: îi bună dă striece, dă năruoc.
Isînoa (Jasenovo).
24 Anuarul Arhivei de Folklor VI
38	i. pătrut :	366
61
Cînd să duse copilu mic, [de] patru pîn la șasă ari, la bunâri, îl înfri-
coșăm cu broască, cu șerpe: dzîsem că-i în bunârî.
Măcioț (Macevac).
62
Ițstă la drum, noapca, cînd mierzem cu caru, să fase cîrie dănăinca
lu boi. Boii stau. Numa iut să pițrdze, să duse.
Ițstă cafe-1 viedze, ișstă om care nu-1 viedze. Urii pamerii, cafe-s făcuț
sîmbăta ori zoia, ăia văd.
Măci6ț (Macevac).
63
ZMĂU
Zmău cînd să momițșce la gloace, la famiie, să sloboadze pră ogăc,
coș, șî să duse la muiere-aia, să culcă prîngă ia, mâcăr să aibă bărbat. Șî
ia visadză noapca urît, să vaită șî muzqșce în somn.
Zmău are cap ca mîța șî-i lung. Sâmo focu să viedze după iei.
Aia muiere uvec ăi bolnavă șî ie galbenă la liță.
Isînoa (Jasenovo).
64
Noapca cînd mă scuol să dau la stoacă dă mîncafe, la vas, dăspră dzî,
ăl văd că zboară zmău, pră sus, șî dupră iei mi^rze foc.
Măcioț (Macevac).
65
BĂLAURU
Bălauru îi lung șî galben pră burtă. Suze vasil'e, oil'e. O-mpițdzică
pră vacă cu coada șî o suze ca vițălu.
Nu pQce să-i dăscînce. Poace să-1 omoară cu bîtu, cu arma.
Dă bătrîriață o omorît ai bătrîri, că atuns a fost sfietu, oamerii, măi
puțîri, a bălauri mulț. Acuma nu-s baș mulț prîn-că s-a mulțîtu-să sfietu.
fastă pră munț, pr-undze nu ie sfiet.
Mtistapic-
367	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	39
66
MURON
Spun muierl'i: cînd să fase moron, iel'i-atunsa pun cătran în vrun sob
șî-1 aprind să ardă șî dă ocol la casă, că, secă, nu măi vine moronu.
Cafe șciu ițl'e că iei o să fiie moroii, îl cunosc ișl'e dze viu, că iei șî
nuapca nu măi duarmie: mănîncă totă noapca. Nu mănîncă iei mîncarie,
numa miestăcă dzin gură. Șî iel'e dzîc că ie moron dze viu.
După se muafe iei, i-aprind căsula, țualil'i s-a fost pi iei șî dă ocol
la casă. Șî iei nu măi vine, nu să măi fase moroii.
Crivel' (Krivelj).
67
MURON
Omu-al se moare, dă nu-1 păzășce să nu triacă mîțu ori îrce prăstă
iei ori pră sub iei, să fase muroii.
în Mlâva s-a născomănit muronu la o casă, la un domăcin. Șî uomu,
cum însăriadză sara, nu poace să doarmă dă iei liis cum: vine șî-1 cu-
troapie. Vro sins nuopț, vro săptămînă a tras k'in cu iei.
Șî iei s-a jălitu-să cătră nișce țîgaii cu urș. Șî țîgani-a luvat șî s-a dus
cu urșî la iei acasă. Șî a tunat cu ursu-n casă. Șî ursu, cum a tunat, a
sărit pră puod sus. Șî muroiiu a sărit zos dupră puod pră sub strițșînă.
Muronu-a scăpat, s-a dus șî n-a mai viriit. Ăla, gazda, s-a gostît o săp-
tămînă dă dzîlie, ca să nu vină muronu iară.
Cînd a fost glăsânia în oraș, în Svilânița, în treidză-șî șasă, io-am însărat
atunsa-n Svilânița ș-încă doi troponi^nț, dîn Tropuona. Ș-am pliecat sara,
să ne dusem acas.
Cînd am dat prăstă satu-alora, cînd a fuost la zumătace la duaspră'se,
am azuns în satu lor. Iei a dzîs cătră mine:
— Todore, să mierz să duormî la nuoi acas, să nu ce dus nuapca sîngur.
Al'i io n-am vrut, poșto mui^ria-i singură acas, nuapca, șî m-am dusu-mă.
Al'i io cînd am miers, m-am păzît să nu dau prăstă morminț. Cînd
am triecut muormințî, iei să rădzică o lumănarie dîn muorminț, pră sus,
șî vine lumănaria dzirept la mine. Șî mie-m luwă pâmătu șî nu șciu
undze mi-s. Șî mă-ntorsăi napoi șî mă duc dzirept în morminț la lumă-
nare-aia. Șî, cînd am miers douădzăs dă mieturî, io șădzui zos șî-m făcui
cruse șî mi să dusă saț-aia dupră uok'i.
Șî mă dușăi acasă șî-m dășk'isă muițria ușa șî mă dăspoiai șî m-am
culcatu-mă ([KJ culcat). Șî văd că bace la piendzeră. Cînd cătai la pien-
dzeră, iei stă un uom, gura mare la iei, uok'i mari. Ș-atunsa sculai mu-
ițria ș-aprinsă tamîne.
D-atuns dă fiel io sîngur nu mierg nuapca, da cu driistă mierg.
Isînoa (Jasenovo).
2^*
I. PĂTRUȚ
368
DESCÂNTECE, PRACTICI MAGICE
68
dâscînCec dă bubă
Să dăscîntă cu nuua grămiedz, cîtă nuua pietri [într’o grămadă]. Șî
pietri dîn vad. Să pune pră masă, pră lopâfi șî fas cruse: la Sîmtămăriie,
liac să fiie.
Subota,
Nedelia,
Buboșcu,
Golena,
Bobosu socui,
Boboșu mocui,
Măcsina,
Icsta,
Sîrța,
Sirț.
(Dă nuuă ori).
Dăscîncecu să-l învieț păn nu ce cunun, că, pră urmă, nu-i liac, nu
vă'jă.
Dăscîntă sî uamini sî muieril'i.	.
Rănovă'ț (Ranovac).
69
[DE] DĂLAC
Cînd să fase vro bubă dîn zdravăn, la loc rău, prî la trupu la om, la
obrază.
[Se descântă] cu noua cămierî dze pietri, cîce noua-ntr-o cămară.
Pietri dzi prîngă rîu. Cîce cu una dzescîntă, pînă dzescîntă cu toace.
Sîmbăta,
Nedelia,
Gosoropata,
Cu goj veninata,
Cu goj dăn măgoi,
Cu goj dăn socoi,
Nița,
Stăniia,
Zrța i).
Menita (Melnica).
70
dzecînCec dze izdat
Să umflă vita [sau] uomu, nărocito copii-ai mis. Să umflă burta șî
varsă.
Să dzescîntă cu ZQzicil'i dzila pisuoru-al dzirept.
*) Pentru descântecul acesta și cel precedent, cf. EMIL PETROVICI, Note de folklor
dela Românii din Valea Mlavei, în acest Anuar, p. 66.
369
FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA
Să culcă al bolnav cu fața-n sus șî uomu-i pune pisoru la burtă:
Fuz, izdâce,
Blăstămace,
Că n-ai cruse nis tămîie,
D-al bolnav are sî cruse sî tăm'ie 1
>	f	n
Că c-ajung cu sins zțzice unghijoasă,
Rupie carna păn la oasă.
[Mai departe a uitat:] Are l'ac șî cu-atîta.
Dzescîntă șî uomu șî mui^ria.
Podgoraț (Podgorac).
71
DĂ IZDAT
Tot cu pisuoru [se descântă] șî
A pl'ecat
Pră cal'e,
Pră cărare,
S-a-ntînit cu izdâtu-n cal'e.
A pus o labe în pițpt,
Una-n spinare,
S-a-ntînit cu Stancu în cal'e.
Stancu să zbiera,
Să văiera,
Sîntă Maică Măriie audza:
■— Du-ce la Sandu vrăjîtoriu !
cu tămîne. /
Cu tămîne tămîna,
Cu cracu-ăl dzirept luwa,
Prăstă măfil'i negre lăpăda.
Stancu udza
Curat,
Luminat,
Ca staua pră sen,
Ca rșua pră pămînt.
L'iac, Sîmtă Măriie,
Cu Stancu să fiie !
Rănovă'ț (Ranovac).
72
D'E IZDAT
Te-nk'ini, zic:
Doamni-ajută!	Necrstât'e,
D'escînt'ecu mieu ș-a lu Dumnezău! Că ieu am cruce și tămîie,
Crăpi, izdat'e,	Da tu n-ai cruce și tămîie !
(D'e tri uofi și cu cuțîtu îi face cruce la buric [și] zic-așa:)
Tu-mpung cu una,	lo-mpung cu tri,
lo-mpung cu dpuă,	Tu-mpung cu tri,
Tu-mpung cu dpuă,	lo-mpung cu patru...
42
I. PĂTRUȚ
37°
(și tot așa pîn la zece — pist'e zece nu măi trece — și-nfig cuțîtu-m pă-
mînt [și zici:])
Crăpi, izdat'e,
Necrstâtie,
Că io am cruce și tămîie,
Da tu n-ai cruce și tămîie !
Mocrân (Mokranje).
73
DZESCÎNCEC DZE MOROIU-ĂL VIU
Dzescîntă șî oameni șî muierii'!.
Cu bît dze seron șî cu brisagu. Ia apă on cătran într-un sob în sewa.
Șî dacă ie cătran, pune fuoc în sob șî afumă vita, om, se-i bolnav. Dacă-i
apă, îi dă să bie.
A plecat Ilii cu Sîncelii
La soră-sa lâna-n gostiie.
Cînd acolo-ajunza,
Copilu mort îl găsa.
lut boldăzâua pe umăr luva
Șî pe drum pleca
Șî la salc-ajunza:
— Bună dziminața, salcă lîngă apă !
Nu-ai fi vădzut moroiu,
Strîgoiu,
Strigă modură
Fuzind, cu pucqria cutăruia-n gură ?
Salca sică:
— N-am vădzut.
Țel a blăstămat:
— Să dza Dumnedzău, salcă,
Dze mulce ori să-nflofi
Șî berekiet să n-ai!
Iar luva boldăzâua șî pleca.
Ajunza la vița dzin viie:
— Bună dziminața, vițîșoară dzin
[viie !
N-ai fi vădzut moroiu,
Strîgoiu,
Strigă modură
Fuzind, cu pucțria cutăruia-n gură ?
Vița dzin viie-atuns vorbia:
— L-am vădzut, că s-a dus în
codzîl'i mărilor.
Sî Il'icu-atuns dzîse':
— Să dze al bun Dumnedzău :
Bîcisel uscat în pămînt să ce pun,
Dzeloc să ce prindz,
Dze tri ori să ce cîrneșc,
Lumea să răneșc!
Pucqfe la puc^fe,
Uos la uos,
Moroiu-o crăpat zos.
Vita, uomu să-ncinze șî pornqșce pră cufoafe dzin aia: să c. . . supțîre.
Podgoraț (Podgorac).
74
DĂSCÎNCEC DĂ NĂPRĂCITURI
Cînd visadză visuri urîce: vrun șărpie, ori visadză că-1 cutroapie vrun
om urît.
Măi întîn [se descântă] cu săcuria șî cu tri bîce dă seron. Șî șădze-n
prag, al becâg, cu fața-n afară. Șî punem alături dă iei două ieșk'i răsărice
3 7i
FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA
43
dîn tutuc șî pră ițl'e să pune foc, pr-âmîndQuă lăturl'i. Ș-atunsa al se
dăscîntă stă la șăl'il'i lui, dînluntru, da cu fața-n afară, șî cu capu guol
șî cu săcuria-n mînă șî cu bîtu dă seron, aprins (ârdze) în mînă.
Stu ălă,
Stu alo ane!
Se c-ai năprăcit,
Se c-ai ocrocit,
Pr-al becâg,
Dă la pămînt l-ai doborît?
Că cu săcuria ce tăiai
Șî cu fuoc dă ser c-arșăi
Șî cu tămîne ce tămîniai
(că șî tămîne [se pune] pră focurl'i ăl'e dpuă, să miargă fum pîn să dăscîntă)
Șî întră tri focuri c-arșăi
Șî la măfî ce trămeșăi,
C-acolo ț-î bi^ria șî mîncaria!
Că (ăl becag, pră numie) o udzit curat.
Șî numinât,
Ca staoa pră seri
Șî ca roaua pră pămînt.
Liac, Sîmtă Maică Măriie,
Dîn gura mea să fiie!
Lapădă bîtu afară [unul câte unul și după fiecare bât se repetă descân-
tecul]. După aia, dăscîntătoriu înk'idze ușa, să-nkune, șî să spală pră mîn
șî, pîn nu să spală pră mîn, nu vorbițșce cu nima.
Câmna (Kaona).
75
DĂSCÎNCEC DĂ GOANGĂ (ȘĂRPIE) !)
Trăbă șapcă bîcă dă alun, șapcă vorbie să vorbăsc:
Nâ pac,	Pa ceri,
Nâ zac,	Șărpil'i	muri,
Nâ dzî,	Vieninu ieșî.
Rănovă'ț (Ranovac).
76
DĂ GUȘĂ
Cînd să fac gîlsil'i.
[Descântă] șî uamin șî muieri.
Măi întîn fas cruse șî roz la Sîntămăriie, leac să fiie. Să dăscîntă cu
senușă dîn vatră. Ia senușă șî friacă gîlsil'i la gușă. Șî dzîsă:
Gîlcă,	îndărăt, totî'lcă!
Nădovîlcă,	Dă vîr c-apliec,
Rădăsinil'i-ț-țăc 2).
Rănovă'ț (Ranovac).
1)	Nu-i liac cînd spun pră numiă.
s)	= îț săc.
44
I. PĂTRUȚ
372
77
D'ESCÎNIEC D'E SQARE SĂC
Să duce o muiere care șt'iie să d'escînt'e și [cel] cari-o fi bolnav și
ia muieria tri petre și iarbă d'in gard și o mînă d'e grîu, boabe. Și să duce
la riecă și spuni-așa:
Bună d'eminața, apă umblătoare !
Cum iest' d'e umblătoare
" J
Și d'e spălătoare,
D'e spel'î toat'e pietrili și toat'e gunoail'i, așa să spel'i și să curăț dureria
d'in capu mieu ! — și ia apă d'in riecă, să udă la cap și lapădă grîu
în apă.
Și ia iarba aia, o udă în riecă și o pune la cap. Pietril'i l'e lapădă
pie riecă.
Mocrân (Mokranje).
78
D'ESCÎNTEC D'-APLECAT ORI D'E-NTORSURĂ
Cînd mănîncă uomu ceva gras, d'e i să-ngrozășt'e, nu poat'e să
mănînce.
Să fracă la mînî, pie rînd, cu cenușe d'ela foc [și zice]:
Apliecat'e d'e mălai,	Curat,
Apliecat'e d'e pîne,	Luminat,
Apliecat'e d'e carne,	Ca st'aua în cefî,
Apliecat'e d'e apă,	Ca rpua pe pămînt,
Apliecat'e d'e vin,	Ca Maica Precesta ce l-a
Apliecat'e d'e răk'iu	născut.
Apliecat'e d'e lapt'e	Voi să v-adunaț,
Apliecat'e d'e brînză, [etc.],	D'in cap,
Apliecat'e de nouăzăc și nouă d'e	D'in uoik'i,
bucat'e,	D'in nas,
Voi să v-adunaț	D'in d'inț,
Și să v-astrîngeț,	D'in măsălie,
D'in fața obrazului,	D'e mînă vă luaț,
D'in gîrciu nasului,	D'e drum vă cătaț,
Voi să v-adunaț,	Pe (N. N.) să-1 lăsaț
D'e mînă vă luaț,	Curat,
D'e drum vă cătaț,	Luminat,
Pe (N. N.) să-1 lăsaț	Ca Maica Precesta ce l-a lăsat.
373	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	45
Acuma-i numeri d'-a-ndărăt'ilia, d'ela zece-n jos și-l freci la mînă.
Și pi-ormă-1 trag d'e d'eget'e. Și iei s-arid'ică și pliacă, să nu șiadă pie
scaunu-ăla und'e a șezut pănă s-a d'escîntat.
[Spune că a descîntat la copiii unei vecine care era să moară și pesta
o oră le-a trecut].
Mocrân (Mokranje).
79
DZE DZIUOIK'I
Cînd duarie capu. Cu busuioc [se descântă].
A plecat un uom roșu,
Dzin casă roșîie,
S-a dus la boi roșîi,
A prins în x) car roșu,
S-a dus, a muls oi roșîi,
A-nk'egat lapce roșu2).
S-a strîns strîgoansil'i
Șî strîgonsi:
Toț gustară,
Toț crăpară!
Să rămînă Stancu luminat,
Ca stawa-n seri!
Liac să-i fiie dzin gura mia
Șî dzin mîna mia !
Brejâna (Brezâne).
80
D'E D'EUOIK'I
Baba [descântătoare] ia un fir
Și pune în apă tămîie. (Alțî
sălbat'ecă):
D'escînt'ecu mieu
Ș-a lu Dumnezău.
Care l-a d'euoik'iat pe (N. N.)
Curu i-a mîncaț.
D'e l-o fi d'eoik'iat vrun voinic,
Să-i crăpe c. . .,
Să să mirie lumea si tara d'e iei,
d'e busuioc și o sticlă cu apă ne-ncepută.
d'escîntă, tot asa, cu fir d'e mătură
Cum s-a mirat iei d'e (pie numie)!
D'e l-o fi d'eoik'iat fămiie,
Să-i crăpie țîțîl'i,
Să-i pice cosîțîl'i,
Să-i moară copiii d'e foame,
Să să mirie lumea și țara d'e ia,
Cum s-a mirat ia d'e (N. N.)!
Mocrân (Mokranje).
. 112.
*) = la.
8) Cf. Anuarul Arhivei de Folklor III,
46
I. PĂTRUȚ
374
81
D'E IZBITURĂ
Cînd îl duarie uoik'i.
Să duce muieria care șt'iie să d'escînt'e cu al bolnav, care-1 doarie
uoik'i la un părău uori la o ceșmiâ, und'e bia boii apă. Și porneșt'e să
d'escînt'e. Și cată urmă d'e bou, d'e vacă și ia apă d'in urm-aia și zîce
([K] zice):
Fug izbitură,	D'in urmă d'e vacă,
Că t'i-ajunge stropitură !	Pănă mîne să-m triacă !
(D'e tri uofi).
Și să udă cu apă d'in urma a c-a d'escîntat.
Și face odată d'iminața, na amnaz și sara.
Mocrăn (Mokranje).
82
D'E SCRISE
[Soacra sa] d'escînta d'e scrise, cînd vria vrun băiat să ia pe vro fată
ori vro fămiie care are bărbat și i-e voia ca să-i moară bărbatu, ca s-o ia
ăla pe ia. [Ori invers: bărbatu-și descântă, ca să-i moară femeia].
Ia sulu d'e pînză și toporu și, d'e cît'e uofi d'escîntă, dă cu toporu
la căpătîiu sulului, ca cînd taie gîtu la uom.
Și ia păru ce să priponeșt'e armăsari — d'e cai nu [este bun] — și
bat'e cu toporu păru în pămînt și spune d'in gură așa:
Io nu bat păru,
Numă bat scrisa mia:
Io bat păru,
Păru bat'e lacu,
Lacu bat'e pe dracu,
Dracu bat'e scrisa mia —
ori scrisa cutăruia —,
Pie iei [sau] pie ia [pe care vrea să
moară], pie mumă-sa,
Pie iei, pie tat-so,
Pie iei, pie soru-sa,
Pie iei, pie fra-so,
Pie iei, pie nași-so,
Pie iei, pie fină-sa, [etc].
Și dacă-i dă zor cu d'escînt'ecu, cînd bat'e paru-n pămînt, iei atunc
măi tafe-1 întăreșt'e la inimă, îl înțapă, că paru-i ascuțit.
Și face-așa d'e tri uofi cu paru-ăla și paru-ăla-1 pune sup cap, und'e
doarmie fămiia ofi că uomu la cafe-i d'escîntă. Și iei visază scrisa lui.
Mocrân (Mokranje).
375
FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA
47
83
D'I-APUCAT
Cînd s-apucă copii-ăi mic, cînd îs bolnăvi. Copii d'e țîță.
Să d'escîntă-n unt, cu firu d'e mătură-n iei, în paar, și tămîie-n unt.
A pliecat apucatu cu-ncl'eștatu
La val'e ,
Pe cărare,
Pe drumu-ăl mare
La val'e,
S-a dus la (N. N.) acasă:
La uș-a venit,
Ușa-ncuiată a găsît;
La feriast-a venit,
La feriastă s-a suit,
Pe feriastă s-a uitat
Pe (N. N.) în suobă l-a văzut
Și culcat că l-a găsît.
D-apucatu cu-ncl'eștatu
La iei s-a zăuitat,
Cu barba-nfoiată,
Cu gura-ncl'eștată,
Cu d'intî bel'it,
Cu uoik'i zgîiț,
La iei s-a uitat,
Inima i-a mîncat
Și uasăl'i i l'i-a-ncl'eștat.
[A uitat restul]... dac-o mai fi.
D'escînt'ecu mieu
Ș-a lu Dumnezău.
Mocrăn (Mokranje).
84
D'in alt'e d'escînt'ece am
nu st'iie vorbel'e toat'e.
» n	*
uitat vorbelie și n-afe liac dacă [cineva]
Mocrăn (Mokranje).
■	85
dzescînCec d2e MUSÎT
Cînd i-i luvat ’) [cuiva] pisoru ori mîna.
Testă baba care s-a prins că șciie să-i dzescînce, să-i triacă. Să duse,
marț sara, la ăl bolnău acas. Șî fase tri turce dă pîne, mik'icțl'e, șî tri lu-
mânări șî [ia] tri cărbun dze foc. Șî șădze al bolnău pră pragu cășî. Șî-i
pune turcil'i-ălia lîngă iei ș-aprindze lumănăfil'i șî pi-ai tri cărbun dze
foc pune tămîne. Șî-1 astrucă cu ță'nicu, i-1 pune-n cap, șî ia săsera șî dzes-
cîntă la pragu cășî.
Asta dzescîncic să fase dze tri uofî în săptămînă, sara după șină: marța,
joia șî sîmbăta.
x)	= când îl doare.
48
I. PĂTRUT
376
[Se descîntă] cu săsera, dacă ie muiere șî cu o găină nagră. Dacă-i
uom, iar cu săsera șî cu un cocoș..
Asta dzescîncic așa să dzescîntă șî la uom șî la muiere; sîmbăta sara,
după se dodzescîntă, duarmie-asiia, la ăl bolnâu acasă, baba. Duminecă
dziminața ia baba găina, cocoșu, șî o k'ilă dze răk'iu șî turcil'i s-a dzes-
cîntat cu ițl'e.
[Nu știe descântecul].
Crivel' (Krivelj).
86
N-arie l'ac d'ela fiecare cînd d'escîntă, numai care l-învață pînă nu
să cunună. Ș-atunc îș aduce amint'e-n biserică d'e toat'e d'escînt'ecil'e
care lie st'iie — ori băiatu ori fămiia care st'iie să d'escînt'e — si l'e nu-
A > A	A	A	J A	>
meșt'e pie toat'e pie nume. Și are l'iac d'-acolo 1).
Mocrân (Moțranje).
87
Dacă io știu că l-am d'eoik'iat, mă duc și șk'iup în gură pe al d'eoik'iat.
Mocrân (Mokranje).
88
VRĂJÎTOfil
Ițstă la noi care dăscîntă, un uom, ale nu în comuna miț, în altă co-
mună, în Vosca, comună sîrbască. Omu-ăla șciie romînțșce. îi dăscîntă
lu mujqre-aia dă vro patru ori. în patru dzîl'e dăscîntă, sara, ca să să
ducă zmău-ăla dîla ia.
Moșu-ăla k'iamă o babă bătrînă, la muițre-aia șî afe-așa făcuce nășce
copilaș mis, noi dzîsem păpuș, dîn arciie așa roșîie, l'egace cu ață iar așa
roșîie. Cînd dodăscîntă, ia l'e taie, bab-aia, cu săcuria pră prag. Șî baba
să dus-acas.
Moșu șădze asi, cu bărbatu lu gazdă, patru dzîl'e.
Cînd să duse iei, zmău-ăla, cînd nu măi vine, mui^re-aia s-a fost bol-
năuă îi fase k'imișșă lu vrăjitori. Șî iei să dusi-acas, la casa lui.
Măcioț (Macevac).
x) Cf. Anuarul Arhivei de Folklor III, p. 33.
377	FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	49
89
Aăla poace să dzioak'ie care, cînd ie copil mic, suze la mumă-sa șî-1
înțarcă șî iar îl propune la țîță. Aăla sâmo-i rău dă uok'i. ’
Poace să dziuak'ie șî stoâcă, copii. Al'e iei să duc șî dupră iei fură dîn
țoal'il'i lui o treâmă, s-a fi, sămn, șî i-o aprindze șî fase fum prăst-aăla
ăl dziuok'iat.
Să dăscîntă dă dziuok'i. [Descîntă] vrăjîtofil'i.
Isînoa (Jasenovo).
90
La al'esu lu Sîmdzordz, să duse vrăjîtoarea-n pi^l'e x) la strunga oilor
șî dăscîntă. Ia lapcil'i dîla oi. Ia mulze dîla o oaie tridzăs-patrudzăs dă
gălieț, da ăla, gazda, mulze două k'il'e dîla patrudzăs dă uoi, sînze mulze
dîla uoi.
Rău mor al'ia [vrăjitoarele]: dzase mult, o mănîncă viermi pr-așcernut.
O k'inuie Dumniedzău, cum a k'inuit ia stpâca.
Poace să ia șî rodu dîn cîmp, berek'ietu.
Mdstapic.
91
Dă cu boabil'i vrăjîtoriu, cînd vrÎQ să vadă seua, cînd vrunu-i bolnâu
dă seua, cînd pierdze vrunu seua ș-ar vriț să aflie. Că boabil'i spun, s-arată-n
boabie.
Vrăjîtoriu are patrudză-șî patru dă boabie dă cucurudz. L'e pune pră
vro masă șî l'e miestăcă șî l'e-mparce, că-i dau vrun drum seua.
■	Vicejva (Vitezevo).
92
Muieril'i noaștre să duc la vrăjitori, la vrăjitoare. Să duse cu sămn.
Ța sămnu dîn țoal'il'i noaștre se ne-a udzit acas. Șî cată-n apă, în boabie.
Șî sloboadze un cărbune aprins șî sămnu, dîn țoalie, în apă. Șî, c-un
fus, vrăjîtoaria ia șî sorosțșce. Șî-ț spune: dăcă-i viu, dăcă-i muort.
Să fase cînd îi biecag sine va, cînd ni-săm în drum, dă ni-săm vii ori
muorț.
Isînoa (Jasenovo).
*) = în pielea goală.
I. PĂTRUT
378
5°
93
Care dăscîntă, vrăjitori, lapădă întră drumuri ață roșîie, tri bice dă
salcă l'egace cu ață roșîie.
Atunsa care trițse șî dă prăsta ațîli-alia șî prăstă bîcili-alia, aăla să
bolnăvițșce.
Al'i numa ițstă altă vrăjitoare, întoarse șî-i triese aluia.
Isînoa (Jasenovo).
94
Să nu să prindă vrăjurl'i, îș ia pomînt din urma lui a dzireaptă șî ta-
mîne la iei, în pungă, șî arzintu-ăl viu.
Isînoa (Jasenovo).
95
Ișstă muiere, mițrze-n urma lu om șî îl liagă, îi dăscîntă cu o-ață.
Tri noduri fase pră aț-aia. Dacă ce liagă după caru-ncărcat, moare omu,
nu-i măi triese. A dăca vriț ia să-l dăzlițze, îi triqse. Dăca nu vriș, moare
uomu.
Ițstă unu la noi, a murit dă l'egătură.
Uomu l'egat nu poace triese la gloace.
Mustapic.
’ 96
A mieu socru tri ani a tras k'in dă l'egat. Șî n-a putut nime să-l spă-
sâscă d-așa lucru, sâmo o țigancă. S-a-nzdrăvenit.
Isînoa (Jasenovo).
97
A miț ceică-i vrăjitoare. Ia poace se-godze-i pră lumie. Șciie să dăs-
cînce cum-godze vriei.
Mustapic.
FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA
51
379
GLOSAR1)
a (P- 352, 353, 355), 38, iar, dar.
ad'ătu (p. 334), obiceiul [din sârb, adet «id.»].
aimetrea (p. 355), altmintrelea.
ajoame (p. 335), mijește.
ala (p. 358), interj, care arată mirare [din
sârb, ala «id. »].	.
ală, aloane 74, monstru, duh rău.
alătrătoare (p. 350), 20, lătrătoare.
ale (al'e, al'i) (p. 352, 353, 354, 355,
357, 358, 359), 42, 67, 88, 93, dar,
însă [din sârb, ale «id. »].
Abimpi (p. 338), sărbătoarea Sf. Alipie
Stâlpnicul (26 Noemvrie).
al'ină 38, anină, atârnă.
allalce (p. 340), celelalte.
amnadzîț (p. 340), amiază.
amparațîia (p. 359), împărăția.
ampărat (p. 356, 357, 359), împărat.
aplecat 78, boală la stomac.
apucat 83, boală, la copiii mici, numită și
« răul copiilor ».
ar (p- 354, 355), 51, dar, iar.
ar (p. 332, 337), 2, 36, a, au (forma auxilia-
rului la perfectul compus).
Arânzelu (p. 338), Arhanghelul (sărbătoarea
din 8 Noemvrie).
arciie (p. 335), 88, hârtie.
ardică (p. 332, 335), ridică.
arșăi 74, arsei.
astăl (p. 359), masă.
astară (p. 355), deseară.
astrucă 85, acopere.
avliie (p. 358), curte, ogradă.
băicoănili 25, petricelele.
baș (p. 337, 344, 345), 16, 66, chiar.
bătrînață (dă) 65, în vremea veche.
băzucurișșce (p. 335), batjocorește.
becăg 38, 74, 92, bolnav.
bek'iăr (p. 358), flăcău, holteiu.
berek'iet 73, 90, rod.
bștie [plur. tant.] 14, cingătoare.
bițria 74, băutura.
blâgă (p. 345), avere, bogăție (în bani) [din
sârb, blago « id. »].
blăgos (p. 335), bogat (în bani).
blăn (p. 341), scânduri.
boboșcu, buboșu 68.
b6ja (p. 335), coloare [din sârb, bdja « id. »
<[ turc. bojâ],
bolbotaia 43, vâlvătaia.
boldăzăua 74, sulița.
bolnâu (passim), bolnav.
brănșșce 43, apără, păzește [din sârb,
braniti «id. »].
brucesc (p. 333), scormonesc.
bunari 61, fântână.
buzuminit 2, posomorit.
căiță (p. 345), căciulă.
cămară 69, grămadă [din sârb, kămara «id»].
căpățîil'e [bâtei] 39, capetele.
căpătîiu (sulului) 82, capătul.
căpătîn (p. 339, 341), pernă.
cărămidă (p. 333), țiglă.
carce (p. 354, 355), scrisoare.
care-godze (p. 337, 358), oricare.
cată (p. 352, 353), 40 caută, se uită-, cat
(p. 354), cer, pretind.
cîlțade (p. 339), cămăși.
cînd fiie (p. 341), oricând.
cîrsâg (p. 340, .55), ulcior.
r) între parenteze e indicată pagina, când cuvântul se găsește în Introducere și
« Obiceiuri » sau în textele mai lungi. Dacă textele sunt scurte, e indicat, înafară de
parenteze, numai numărul textului.
La cuvintele variabile s’au dat formele care au fost înregistrate. Totuși, n’au
fost trecute în glosar toate formele subt care apare același cuvânt, când acestea nu diferă
prea mult unele de altele.
Ordinea literelor e următoarea; c, c urmează după c, dz și dz după d, g după g,
s după s, z după z.
La cuvintele de origine străină, am dat și etimologia, dacă n’a mai fost dată în
vreunul dintre dicționarele noastre sau în studiile lui E. PETROVICI amintite mai sus
(vezi p. 329, nota 3, și p. 333, nota 1).
52
I. PĂTRUȚ
380
cita (p. 337. 339), 4U puțin-
cît-godze (p. 338), 54, oricât.
clăniseri (p. 336), clarinetiștii.	.
cnigă (p. 355), carte [din sârb, knjiga «id. »].
coliendră, colindă (p. 333, 334, 335), băț
împodobit cu care se umblă la colindat.
colind'et'e (p. 334), colac pentru colindători.
colțoșăl'ie 4, colțurele.
comșî'ie (p. 339), 59, vecin [din sârb, kom-
sija «id. »].
conac (p. 353), găzduire, mas; (p. 353,
354), 43> [din sârb, konak «id. »].
cornuri 44, 45, colțuri (la casă).
covițșce 60, bate fierul, bate un cuiu [din
sârb, kovati « id. »].
croit (a) (p. 352), a tăiat.
cum-godze (p. 354), 97, oricum.
cură 32, curge.
cutroapie 67, 74, se lasă asupra cuiva, îl
înnăbușe.
ceică 97, mătușă.
ceri (pa) 75.
cicu (p. 357), ciocul (pasărilor).
ciceșce (p. 338), cetește.
cimp (la) (p. 335), la anul viitor.
cinăr (p. 336), mire.
cistî'nă 41, loc curat [din sârb, cistina «id. »].
cisto 41, curat [din sârb, cisto «id. »].
coșcuri 44, colțuri (la casă) [din sârb.
cosak «id. »].
cok'ină 9.
dăca 95, dacă.
daica 5, 7, 20, «mândra », iubita [din sârb,
dajka «id. »].
dălac 69 = cînd să fase vro bubă dîn
zdravăn, la loc rău.
dăloc (p. 353), imediat.
dărupt (p. 354), în dreptul, în fața.
dăspănat (ar) (p. 359), au rupt în bucăți.
dăspră 55, pentru, din cauza; 64, din spre.
dășcun 38, descuiu, descui.
dieda (p. 335), bunicul [din sârb, deda «id.»].
doborî (a se) (p. 344, 357), 37 (a se)
coborî.
dodăscîntă, dodzescîntă (p. 333), 85, 88,
descântă îndeplinind întreg ritualul.
dogăcadză (p. 333), 43, termină de tot.
domăcin (p. 335, 337, 340), 68, stăpânul
casei [din sârb, domacin «id. »].
doprîndzîm (p. 336), terminăm de prînzit.
dosodzit (o) 4, a necăjit, a chinuit [din
sârb, dosaditi «id. »].
dosinăm (p. 336), terminăm de cinat.
dovorbăsc (să) (p. 333), se înțeleg, pun totul
la cale.
drugări (p. 338), tovarăși, prieteni [din sârb,
drugar «id. »].
drumăi 52, faci un drum, pornești la un
drum.
drustă 67, tovărășie, societate [din sârb,
drusto «id. »].
duboară, v. doborî.
ducăn 38, dugheană, prăvălie [din sârb,
ducan «id. »].
dudăie 9, tună, fulgeră.
dulieț (p. 336), dovleci [din sârb, dulek
«id.»].
dumăzliic 45, noroc la vite [din sârb, do-
mazluk «vita care nu se vinde, ca să
rămână norocul în casă »J.
dupră 67, 89, de pe ; 45, pentru.
dușăi 67, dusei.
dvoru, dvuriâ (p. 356, 358), palat [din sârb,
dvor «id. »].
dzî (na) 75.
dzîva (p. 332, 357), ziua.
dza, dze (să) (p. 354), 73, să dea.
dzidzeș 4, dăduși.
dziriept 38, 48, 50, drept; 67, direct.
fărniie (p. 334), 63, 80, 82, 86, femeie.
făsiâi (p. 333), fasole [din sârb, fasulj «id.»].
fășânc (p. 336), persoană travestită, la săr-
bătoarea carnavalului.
fiiarăluj, fiiarului (iarba), 41, iarba fiarelor.
fîrșăsc 44, sfârșesc.
fîrtâl'i 33, sfert.
flîntufel'e, v. frînturel'e.
frîntufel'e (p. 330), 8, cântece, poezii populare
lirice.
fruștucuim (p. 335), fruștucuie (p. 9), de-
junăm, dejunează [din sârb, frustuko-
vati «id. »].
ft'iară (p. 331), fiară (lanțuri).
furnătufî 58, sgaibe.
gazdă (p. 352, 353, 355) adj., bogat.
gînsoc 22, gâscan.
381
FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA
53
glăsânia 67, votarea, alegerea [din sârb,
glasanje «id. »].
gloace (trișse la) 95, are relații sexuale.
goangă (eufemism) 75, șarpe.
goj 69.
golena 68.
golîmb (p. 332, 356, 357, 358), golumbu
37, porumbel.
gosoropata 69.
gostiie 73, petrecere, ospeție.
gostît (s-a) 67, s’a ospătat, și-a petrecut.
govie (p. 340), mireasă.
gozbă 38, petrecere, ospăț [din sârb, gozba
«id. »].
grjemnă 37, brățară, verigă de fier [din .
sârb, grivna «id. »].
icsta 68.
iecsă'ri 60, cuiu de fier, piron [din sârb.
(j)ekser «id. »].
iepur (p. 356, 357, 358), iepure.
iertată (babă) 38, femeie trecută de vârsta
critică 1).
ieșk'i 74, așchii.
iii (passim), sau [din sârb, iii «id. »].
Ilii 73, Sf. Ilie.
îndupl'ecă (să) 37, se apleacă.
înfurișa (p. 344), furișa.
înk'eptoră 39, încheutoră, încheie o haină.
îrce 46, 67, șoarece.
ispit (p. 339), logodnă.
isto 38, la fel, exact [din sârb, isto: isto
tako « id. »].	'
iut, iuta 4, 62, iute, repede.
izdat (p. 337), 70, 72, o boală (la stomac,
la pântece, etc.).
jăndări (p. 336), jandarmii.
k'es (p. 334), traistă mică ; (p. 335) pungă.
k'icit (p. 339), împodobit, decorat.
k'ik'ice (p. 335), k'ikișșce (p. 336), împodo-
bite, împodobește.
k'il' 43, kilograme.
k'imișșă 38, 43, 88, cămașă.
lă (p. 358), la.
labe 71, labă.
lă'crălimi 4, lacrimile.
r) Cf. Anuarul Arhivei de Folklor III,
^5 Anuarul Arhivei de Folklor VI
lăcrăl'mițl'e 4, dim. dela lacrimi.
liagăn (p. 349), sicriu.
lipă (p. 338), teiu [din sârb, lipa « id. .»]
liță 63, față.
lopafi 69, fundul pe care se pune mămăliga.
Iov (în) (p. 339), la vânătoare [din sârb.
Iov «id. »].
lunacic (dze) 39, născut în aceeași lună.
luvat (i-i luvat pisoru) 85, îl doare, îi este
bolnav piciorul.
mâcsina 68.
măgoi 69.
măimun (p. 336), maimuțe [din sârb, maj-
mun «id. »].
mala 18, mahala.
măng il'e 17.
masălli 25, măselele.
mătriâl 43, material de construcție.
menziu (p. 358), crâșmar [din sârb, me-
handzija «id. »].
meteor (p. 29), încetinel.
miână (p. 338), v. miiână.
mierniță (p. 352), măsură pentru cereale
[din sârb, merica «id. »].
mieturi 67, metri.
miiână (p. 358), crâșmă [din sârb, me-
hana «id. »].
mik'icțl'e 85, mititele.
Midiu (p. 338), sărbătoarea Minunea Arhan-
ghelului Mihail din 6 Sept.
mișinăsc 37, ochesc, țintesc.
Mîtcălă'u (p. 338), sărbătoare populară în
săptămâna de după Paști.
miță (p. 345), lâna care se tunde prima dată
de pe miei.
mit'ut'ia 19, mititea.
Mlava 67, Valea Mlavei, regiunea râului
Mlava.
mlădojă'na, mlădojă'nia (p. 339, 340),
mirele.
mneorică (p. 331, 344), dim. dela mioară.
mniauă (p. 331, 344, 345), mia.
mriiei (p. 331, 333, 344, 345), miei.
mocui 68.
modiiră (p. 34;), 73, de coloare sur-închis.
moi (a) 16, la muiat, să se moaie.
m6ra 47, trebue [din sârb, mora «id. »].
P- 45-
54
I. PĂTRUȚ
382
morțî'ie 38, moarte.	■
-mpețască (p. 339), pețească.
-mpistrișace (p. 333), împistrițate.
• muică 3, 4, 19, dim. dela mamă.
murgu (p. 352), amurgul.
musit = cînd i-i luvat [=îl doare pe
cineva] pisoru ori mîna 86, paralizie.
na amnaz 81, la amiaz.
năbăvit (ai) (p. 352), ai făcut rost de, ai
procurat, ai câștigat [din sârb, naba-
viti «id. »].
nădovî'lcă 76.
naica 5, năicuțî 20, neică.
nămnadzîdz (p. 332), amiază.
năprăcit (c-ai) 74, ai fermecat.
năprăcitufi = cînd visadză visuri urîce:
vrun șărpie, ori visadză că-1 cutroapie
vrun om urît 74.
nârocito.74, mai ales [din sârb, narocito
«id. »].
născomănit (s-a) 67, s’a scornit.
Nășt'irea (p. 334), Nașterea.
nedelia 68, 69.
-nghindzit (ș-a-) (p. 354), (a-) (p. 355),
s’a gândit, s’a socotit, a crezut.
-ngrozășt'e (i să-) 78, i se face greață.
-ntîmpină 38, pune unul lângă altul, ală-
tur ează.
-ntînșșce 38, -ntînit (s-a-) 72, întâlnește,
s’a întâlnit.
nujdă (p. 356), nevoie, trebuință [din sârb,
nuzda « id. »].
nujnic (p. 355), closet [din sârb, nuznik
« id. »].
numă 82, numai.
numinat 74, luminat.
nuua (p. 353), 68, nouă (numeral).
nam 38, 57, neam, rudă.
necrstat'e 72, nebotezate.
nima (p. 335 356), 75, nimeni.
rii-săm (p. 333), 92, suntem.
lîița 69.
nîvă (p. 339), pământ arabil.
obor 4, ocol, curte.
obrază 69, față.
ocrocit (c-ai) 74, te-ai înverșunat [din sârb,
okrutiti se « id. »].
ddma, ddmă (p. 333, 358, 359), imediat.
ogac 63, horn, coș.
oj 17, aș.
omărît (a) (p. 359), a omorft.
ormân (p. 339), dulap.
ortac 48, tovarăș.
Pă (p- 354), ?i, iar.
paar 83, pahar.
pac (na) 75.	,
păcăsuna (p. 340), împăcarea ce se face după
nuntă între cuscri.
pace? (p. 358), oare?
pâmătu 67, mintea, conștiința.
păn 39, până.
paramân (p. 359), bucată, parte, fărâmă-
tură [din sârb, paraman «id. »].
păroșăi 41, pari mici.
păsulie (p. 335), fasole.
patrudză'sil'ia (p. 341), pomana dela patru-
zeci de zile după moarte.
păzănafi (p. 341, 356, 357), buzunar.
pend'eră (p. 355), v. piendzeră.
peșk'ir (p. n), 38, 39, prosop.
pidndzeră (p. 332), 67,fereastră [din sârb.
pendzer «id. »].
pietrgse- 38, introduce, trece prin.
pingă (p. 336), pe lângă.
pîrg 37, pâlc.
piștâjcă (p. 353), fluier [din sârb, pistaljka
«id. »].
pițărăii (p. 334), copiii cari umblă în colindat.
plăncis (p. 335), panglici.
pliecat(a pliecat să plîngă) (p. 354), a început.
plîngă (să nu să) 46, să nu plângă.
podrdm 41, pivniță.
pomîntu (p. 359), pământul.
poștăie (să) 38, se respectă, se ține [din
sârb, postovati « id. »].
poșto (p. 354), 39, 67, pentrucă, fiindcă [din
sârb, posto « id. »].	,
prănghiia (p. 7), treascul [din sârb, pran- •
gija «id. »].
prăsenic (p. 358), primar [din sârb, pred-
sednik « președinte »].
prăvărișșce (să) (p. 352), se înșeală [din
sârb., prevariti se « id. »].
pretforișșce (să) 42, se preface, se trans-
formă [din sârb, pretvoriti se ,,id“],
prind 38, prîndă(să) (p. 339), prîndze (p.
358), prânzesc, etc.
383	• FOLKLOR DELA ROMÂNII DIN SÂRBIA	55
prîngă (p. 339, 352 357,), 42, 63, 69, pe lângă.
propune 89, pune din nou.
pucșrnic 43, bogat.
puos (p. 356), pot.
răneșc 73, hrănești.
răsărice 74, sărite (în țăndări).
răstiu 8, 77, resteu.
riecă 77, râu [din sârb, reka «id. »].
. rieclă (p. 339), jachetă, haină (la femei)
[din sârb, rekla «id. »].
săcit (a) (p. 354), a cetit.
sacufi (p. 352), saci.
samănă (p. 358), asemănătoare.
Sămărinovă'ț 14, sat în Craina Negotinului.
sămnătoș (p. 334), sănătoși.
sâmo (p. 333), 41, 63, 89, 96, numai [din
sârb, samo «id. »].
șar (p. 356), pestriț, bălțat.
sărbat'ic 37, sălbateci.
savuon (p. 340), vălul miresei.
scîrțupne 47, scârțâe.
scobiciîr 39, măcieș.
sconlș 37, măcieș.
scrise: d'escînt'ec d'e scrise 82, descântec
în care se menește moartea cuiva.
Setiovân 38, v. Sfetiovăn.
Sfeti Nicola (p. 338), Sfântul Nicolae (săr-
bătoare) [din sârb. Sveti Nikola «id. »].
Sfetiovăn (p. 338) Sfântul Ion (sărbătoare)
[din sârb. Sveti Jovan «id. »].
Sfeti Stiewan (p. 338), Sfântul Ștefan (săr-
bătoare) [din sârb. Sveti Stevan «id. »].
sfietu 65, lume, populație [din sârb, svet
«id. »].
sfirâci (p. 336), lăutarii [din sârb.svirac «id.»].
Sfitiliia (p. 338), Sfântul Ilie (sărbătoare)
[din sârb. Sveti Ilija «id. »].
Sîmdzordz (p. 38), 90, Sfântul Gheorghe
(sărbătoare).
Sîmiedru (p. 338), Sfântul Dumitru (sărbă-
toare).
Sîmpietru 38, Sfântul Petru (sărbătoare).
Sîmț (p. 337), Cei 40 de Mucenici.
Sîmtoadzerî (p. 337), ființe supranaturale care
umblă pe cai la sărbătoarea''Sfântului
Toader ; Sîntoadzefi sînt cai nepomeniț
(P- 337)-
Sîncelii 73, Sfântul Ilie.
sirț, sirța 68.
șk'iup 87, scuip.
slica (p. 358), fotografia [din sârb, slika «id.»].
slicui (să) (p. 357), slicult (a) (p. 357), să
fotografiez, a fotografiat [din sârb, sliko-
vati «id. »].
sminic (p. 340), siminic.
șocît'e 21, șobolan.
șociii 68.
somod'iva 16, demon, Muma pădurii [din
bulg. samodiva « zână »].
soțîia 48, tovarăș.
sovonu (p. 340), vălul miresei.
spămîntăm 46, spămîntat, spomîntat (s-a)
(p. 353> 357), spăimântăm, s’a spăimântat..
spăsască (să) 96, să vindece, să scape (pe
cineva) [din sârb, spasiti «id. »].
șpățărițșce (să) (p. 336), se plimbă.
șporetului [genitiv] (p. 334), mașinei de
gătit [din germ. Sparherd «id. »].
sprimăsc (p. 353), sprimișșce (p. 353) 38,
sprimițșt'e (p. 333), sprimit (a) (p. 353),
pregătesc, etc. [din sârb, spremiti «id. »].
srebro 44, argint [din sârb, srebro «id. »].
stămîna (p. 341), săptămâna.
stane (în) 43, în stare [din sârb, stanje « id. »].
stăniia 69.
staroica (p. 340), șeful nuntașilor.
staua, stava (p. 332), 71, 74, 78, 79, steaua.
. stoăcă (p. 338), 43, 45, 64, 89, 90, vite.
stomnă (p. 345), oală, ulcică [din bulg,
stomna «id. »].
străgână (p. 340), astrahan.
strank'ină, strănk'in (p. 335), strachină.
streje 15, strajă.
striece 45, 60, noroc [din sârb, sreca «id. »].
strîgă 73, demon răufăcător.
strin (p. 331, 344, 345), 4, străin.
stu 77, înapoi!
stwar (p. 335), obiect, lucru [din sârb, stvar
«id. »].
subota 68.
sucliiăș (dze orez) (p. 338).
sobă (p. 354, 357), 84, cameră.
Svilănița 67, orașul Svilajnac.
sviron (p. 353), fluieri [din sârb, sv-irati « a
cânta dinti’un instrument»].
se-godze 97, orice.'
ser, seron 73, 74, cer (copacul).
s?'ua (p. 358), 41, 73, 91, ceva.
serăpi (p. 339), ciorapi.
25*
56
I. PĂTRUȚ
384
sinstă (p. 340), cadou la nuntă.
siriepi (p. 339, 357) 38, v. serapi.
socoi 69.
ta 15,. tale.
tămîne 74, tămâie.
ță'nicu 85, cenușer de strecurat leșia.
țăpeli- 38, ghete [din sârb, cipela «id. »].
țara (p. 341), pomana.
țăsăl'e (să) 48, să netezească (pe pene).
țiuane 48, țiuie.
tocma 43, logodna.
toce 38, toate.
toie- 4, baltă.
totă 66, toată.
totî'lcă 74.
trămeșăi 74, trimesei.
treamă 89, tramă (fir din țesătura ce se
destramă).
troponișnț 67, locuitori din Tropuona.
Tropuona 67, sat în apropiere de Svilaj-
nac (oficial: Troponje).
trdbie (p. 337), trompete [din sârb, truba
«id. »].
trupu (la om) 69, organul genital.
tunat (a) 67, a(u) intrat.
tutuc, (p. 352), 74, butuc de lemn.
lâdma, udmă (p. 333. 356), 51, v. odma.
ud'â (p. 344), ud'it (ai) (p. 344), udzit (a)
(p- 357, 359), 74, 92, udzesc 38, u-
dzșșce 38, udzâ 71, rămânea, etc.
uică (p. 340, 356), unchiu (titlu cu care se
adresează unui bărbat mai în vârstă).
uină (p. 340), mătușă (titlu cu care se adre-
sează unei femei mai în vârstă).
ulii (p. 345), trunchiu de copac scorburos.
umărît (ai) 9, ai omorît.
umplusăi 38, umplui.
undze-gudze (p. 359), oriunde.
unturoș (p. 334), unsuroși.
uvec 63, totdeauna [din sârb, uvek «id. »].
uzît (am) (p. 345), am auzit.
vă'jă 68, are valoare, efect [din sârb, va-
ziti « id. »].
vau (p. 355), vor (auxiliarul viitorului).
vece (p. 341), deja [din sârb, vece « id. »].
vișșce (îi vișșce = ivișșce ?) (p. 353).
vîr 76, vîrf.
vi-săț (p. 333), 41, sunteți.
vodza (p. 353), conducătorul, șeful [din sârb.
vogi a «id. »].
voievoda (p. 340), conducătorul nunții [din
sârb, vojevoda « id. »].
voinisesc (glas) 48, bărbătesc.
Vosca 88, sat în apropiere de Măcioț.
vro (p. 332, 339, 354), o.
vrodată (p. 337), odată.
vrun (p. 332, 353, 354), un.
zaăr 21, zahăr.
zac (na) 75.	•
Zăpostît (p. 336), lăsata secului.
zătrieșc (să) (p. 353), să nimicești, să omori
[din sârb, zatrți «id. »].
zăuit (mă) 17, 23, 37, 83, mă uit,
privesc.
zăvî'rne (soaril'i) 58, scapătă [din sârb,
zavrnuti « a întoarce »].
zgod'ituri (p. 350), ghicitori.
zomniță (p. 352), sac, traistă [din sârb. zob.
nica « sac â fourrage »].
zrța 69.	'
zezet (p. 340), deget.
Zoimari (p. 337) Joia Mare.
Zoimărica (p. 335), ființă supranaturală care
se interesează, mai ales, de hărnicia fetelor
și a nevestelor tinere.
ION PĂTRUȚ
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
PE ANUL 1938
împărțirea pe capitole a Bibliografiei a rămas aceeași ca și cea de pe
anii 1936/37, publicată în Anuarul V.
Dintre revistele despoiate pentru bibliografia pe anii 1936/37, multe
nu au mai apărut și în 1938; totuși, numărul lor total (vezi lista la sfâr-
șitul Bibliografiei) a fost simțitor sporit, pe de o parte cu cele nou apă-
rute sau necunoscute nouă până acum, iar pe de altă parte cu cele
redactate în bune condițiuni științifice de către societățile de lectură
ale unor scoale secundare. Din categoria acestora din urmă nu puteau
fi luate în considerare toate. O selecție se impunea. Acolo însă, unde
s’a observat îndrumarea profesorului pentru culegeri, nu am ezitat să le
utilizăm și, trebue să mărturisim că am ajuns, în multe cazuri, la materiale
prețioase.
Revistele înșirate în Anuarul II (p. 229) n’au fost cuprinse în biblio-
grafia noastră, din motivele arătate acolo.
Materialele folklorice risipite în atâtea periodice — între care unele
apar în te miri ce localitate, cu totul neînsemnată ■—, au fost strânse de
culegători cu pregătiri foarte inegale. De aceea o bibliografie analitică și
critică, așa cum am încercat să o întocmim pe cea de față, credem că este
de cea mai mare utilitate. în aceasta constă și inovația Bibliografiei de
pe acest an, față de cele de pe anii precedenți.
Pentru mențiuni și recensii au fost întrebuințate următoarele pres-
curtări- Rec. (=recensie); Menț. (= mențiune) 9, cu adaosele: anal.
(= analitică), crit. (= critică), elog. (= elogioasă). Semnul * arată că pu-
blicația respectivă nu a putut fi văzută și e citată după alte bibliografii
sau cataloage.
Bibliografia a fost alcătuită în întregime de d-1 Ion Mărcuș, secretatul
Arhivei.
') In locul Notelor Bibliografiilor din Anuarele I—V
2	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	386
I.	FOLKLORIȘTI
1.	BĂNCILĂ, VASILE. Lucian Blugii energie românească (Cokcția Gând Românesc).
Cluj, 1938. Tip. Cartea Românească, 8°, 164 p. 1 f. Cu următoarele capitole: I. Pro-
blema și metoda. II. Etnicul în cadrul bibliografic. III. Viziunea și categoriile cunoaș-
terii etnice romanești. IV. Partea I. Corespondentul viziunii etnice în opera lui Blaga.
Partea II. Corespondentul categoriilor etnice în opera lui Blaga. V. Filosofia practică.
VI. Corectarea etnicului. VII. Apriorismul etnic al lui Blaga și Concluzii.
2.	CĂLINESCU, G. Opera lui I. Creangă cu prilejul unei noui ediții. « Creangă
adună în scrierile lui mult vocabular țărănesc și mai cu seamă proverbe, zicători, care
alcătuesc așa zisele lui « țărânii. . .». « Anton Pann și Creangă sunt. . . niște mari erudiți
în materie de știință și literatură rurală •>. {Adevărul literar XVIII (1938), S. III, Nr.
905, p. 17).
3.	CĂLINESCU, G. Viața lui Ion Creangă. București, 1938. M. O. Imprimeria Na-
țională, 8°, 370 p. 1 f., 25 ilustrații afară din text. Rec. Viața Românească XXX (1938),
Nr. 8, p. 143—144 (PH.); Rec. crit. Revista Istorică XXIV (1938), 266—269 (N. IORGA);
Rec. elog. Adevărul literar XIX (1938), S. III, Nr. 924, p. 1—2 (M. SEVASTOS); Cuget
Moldovenesc VII (1938), Nr. 8—10, p. 33—34 (S. VĂRZARU).
4.	GOROVEI, ARTUR Ion Creangă. Scurtă înfățișare a biografiei, cu intrarea lui
Creangă la « Junimea ». Debutul lui Creangă cu « Soacra cu trei nurori » nu a fost o
ucenicie, ci o consacrare. Nu aduce date nouă la cunoașterea vieții sau a operei. {Din
trecutul nostru V (1937), Nr. 40—45, p. 2—5).
5.	LĂZĂREANU, BARBU. Cu privire la Creangă. București, [1938] «Cultura Românească»,
8’, 40 p. Lei 16. Reflexii asupra elementelor folklorice din opera lui Creangă. Menț.
Preocupări Literare III (1938), p. 276—277 (M. LlTTMANN).
6.	SĂTEANU, C. In amintirea lui Creangă. O însemnare a lui G. T. Kirileanu, din
care reiese că « Povestea Poveștilor » a fost citită, în anul 1878, de două ori la « Junimea ».
{Adevărul Literar XVIII (1938), S. III, Nr. 895, p. 15).
7.	A GAVRILOAEI, Gh. Ovid Densusianu (Necrolog). {însemnări Ieșene III (1938),
voi. VII, p. 156—158).
8.	DlMITRIU, I. G. Ovid Densusianu. Necrolog. Și despre O. D. folklorist. {Con-
vorbiri Literare LXXI (1938), 398—399.'.
9.	POPP, GH., Ovid Densușianu. Și despre opera lui folklorică. {Societatea de Mâine
XV (1938), 60—61).	.
10.	R[OSETTI], A. Ovide Densusianu (Necrolog). {Bulletin Linguistique VI (1938),
263—265).
11.	BEZVICONI, Gh. Artur Gorovei și Basarabia. Cu prilejul împlinirii a șaptezeci
și cinci de ani. Datele biografice pot fi consultate cu folos. Asupra activității folklorice
insistă prea puțin. (Cuget Clar III (1938—39), 499—500L
12.	D. S. P. Artur Gorovei. Rânduri elogioase, dar care nu aduc nimic nou, despre
revista « Șezătoarea ». Bugeacul III (1937—38), Nr. 12—I, p. 85.
13.	ZAHARIA, E. Ar. Artur Gorovei. Brașov, 1938. Tip. Unirea, 8°, 13 p. (Extras
din «Țara Bârsei » X (1938), 362—372). Mai ales despre copilăria și vieața de student.
Nu urmărește activitatea folklorică în întregul ei. Despre interesul pe care l-a stârnit
revista « Șezătoarea » în apus. Menț. Straja Moldovei I (1938), Nr. 14, p. 7.
14.	GOROVEI, Artur. Dr. loan Ofeau-Jarnik {Cunoștințe Folositoare, Seria C. Nr. 69).
București, [1938]. « Cartea Românească », 8°, 32 p. Lei 8. Vieața și legăturile lui cu fol-
kloriștii români.
15.	SlMONESCU, DAN. Vieața lui Petre Ispirescu (1830—1887). {Revista Societății
Tinerimea Română LXI (1937—38), 147—151).
387	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	3
16.	LĂZĂREANU, BARBU. Umorul popular în culegerea unui bănățean. Scurte însemnări
bio-bibliografice despre Emilian Novacovicl. (Adevărul literar XVIII (1938), S. III,
Nr. 913, p. 7).
17.	ISTRU, BOGDAN. Vasile I. Popovici. A publicat două volume de folklor muzical:
« Cântece de Crăciun și Anul Nou » culese din jud. Dâmbovița și Ialomița în 1934 și
« Colinde » 1935. In cadrele Institutului Social Român din Basarabia a cules mult ma-
terial folkloric din această provincie. (Viața Basarabiei VII (1938), 544—556).
18.	TĂBĂCARU, C. și C. MOSCU. Neculai Stoleru (Vieața și opera lui). A publicat și di-
ferite broșuri cu cântece de stea, plugușoare, etc. (Căminul Cultural IN (1938), 125—129).
19.	MERUȚIU, V. ț Prof. G. Vâlsan. Nu se ocupă de activitatea de etnograf a lui
Vâlsan, dar în « Lista lucrărilor publicate de prof. G. Vâlsan » (p. 4—7) sunt cuprinse
și cele eu caracter etnografic. (Lucrările Institutului de Geografie Cluj VI (1938), 3—9,
1 pl. și un rezumat în limba franceză).
20.	DUMITRAȘCU, N. I. Un prieten rar : G. Vâlsan. Amintiri, 9 scrisori primite dela
G. Vâlsan în care i se dau îndrumări și sfaturi privitoare la publicarea corectă a textelor
populare pentru ca acestea să poată fi utile etnografilor. Cu o introducere. (Era Nouă
VI (1938), Nr. 3, pp. 9—22).
II.	DESPRE CULEGEREA FOLKLORULUI.
CHESTIONARE	•
21.	CULEA, AP. D. Cântecele copilăriei și ale tineretului. Trebue luată o inițiativă
pentru restaurarea cântecului popular acolo unde el este amenințat cu dispariția sau
trivializarea. Tineretul trebue deprins cu cunoașterea cântecelor locului natal. (Căminul
Cultural IV (1938), 77—81).
22.	DUMITRESCU, D., Ceremonii și sărbători poporale. Răspunsuri la un chestionar
al Academiei Române privitor la ceremoniile religioase făcute pentru sporul turmelor
■ și păzirea lor de fiarele sălbatice. In scurta introducere, care precede răspunsurile, autorul
se arată lipsit de înțelegere pentru folklor. (Athenaeum IV (1938), 33—41).
23.	IMBRESCU, DUMITRU. Cum se face o bună culegere de folklor. Indicații sumare pentru
culegătorii de folklor. Preconizează transcrierea fonetică, cu semne diacritice, a folklo-
rului necântat, iar în ce privește folklorul muzical, înregistrarea lui ca muzică și text.
(Căminul Cultural IV (1938), 81—82).
24.	NAGY, 0d6n. Teii nephagyomănyaink. Utmutato a năprajzi gyujtoknek (= Obi-
ceiurile noastre populare de iarnă. Ghid pentru culegătorii de folklor). Irta: —. Kolozs-
vâr, 1938. Az « Ifjii Erdely » Kiadâsa, 160, 45 p.
25.	VULCANESCU, ROMULUS. Chestionar mitologic. Târgoviște, 1938. Tip. « Unirea », 8°,
34 p. întrebări 1. Despre Dumnezeu; 2. Despre Scaraoski; 3. Despre Maica Domnului;
4. Despre Mamarca (mama dracilor); 5. Despre Sfinți și Sfinte; 6. Necurații; 7. îngerii;
8. Diavolii; 9. Raiul și Iadul; 10. Divinitățile cerești; 11. Duhurile văzduhului; 12. Du-
hurile apelor; 13. Duhurile pământului; 14. Despre vremea de apoi; 15. Despre eroi; 16.
Despre sărbătorile păgâne; 17. Despre jocurile păgâne. Și îndrumări pentru răspunsuri.
III.	DOMENIU. PRINCIPII. METODĂ
26.	CONGRES FOLKLORISTIC. Anunțul și programul congresului care urma să se țină
la București, în luna Februarie 1938, din inițiativa revistei «Izvorașul». (Vestitorul
Satelor XXVI (1938), Nr. 23—24, p. 8).
27.	CREȚU, I. V. Decadența folklorului românesc? Jocurile naționale și cântecele
vechi ar dispare din cauza celor dela oraș, care le iau locul. Nu adâncește problema.
(Straja Moldovei I (1938), Nr. 10—13,. p. 11).
4	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	388
28.	CRISTESCU, ȘTEFANIA. Primul congres internațional de folklor. Sumară dare de
seamă asupra Congresului internațional de folklor ținut la Paris între 23—28 Aug. 1937
după informații din publicația « Travaux du I-er Congres International de Folklore
Tours 1938 », apărută subt îngrijirea lui Georges Henri Riviere. {Sociologie Românească
HI (1938), 383-388).
29.	DENSUSIANU, Ovid. Folklorul. — Cum trebue înțeles. — Ed. a 2-a. Buc., 1937.
Editura P. Saru, 8°, 3 f. 27 p. Lei 15. Menț. Satul și Școala VII (1937—38), 346
(I. Chelcea).
30.	IMBRESCU, DUMITRU. Interpretarea socială a folklorului. Circulația dintre sat și
oraș determină dispariția folklorului. Pentru salvarea lui trebue alcătuit un atlas folk-
loric. Materialele de folklor au însemnătate documentară pentru istorie, sociologie,
psihologie și pentru disciplinele înrudite. {Ramuri XXX (1938), 298—305).
31.	IMBRESCU, DUMITRU. Monografia ca temei de acțiune socială. Lucrările monografice
întocmite înainte de activitatea Echipelor studențești au prezentat satul parțial, fie numai
din punct de vedere spiritual (folklor, limbă, port, etc.), fie economic, și numai rareori
și din punct de vedere biologic și cosmologic. Redă un mic tablou de materialul mono-
grafic adunat de unele Echipe. {Curierul Echipelor Studențești IV (1938), Nr. 3, p. 4).
32.	POPESCU-OPTAȘI, N. Motivări, îndrumări și îndemnuri pentru monografierea jud.
Olt. Despre încercările și metodele de monografiere a satelor cunoscute până acum.
Se oprește mai ales asupra sistemului profesorului D. Guști, față de Care ia atitudine
critică. {Școala Noastră (Slatina) VI (1938), Nr. 6, p. 13—20).
33.	SAINTYVES, P. Mantiei de folklore. Paris, 1936. Librairie E. Nourry, 8°, VII,
218 p. 1 f. 1 pl. Rec. crit. elog. Sociologie Românească III (1938), 579—584 (ȘTEFANIA
CRISTESCU).
33	a. NICULESCU-Varone, G. T. Cei mai de seamă folkloriști români. (Bibliografie).
București, 1938. Tip. ziarului « Universul », 8°, 48 p. Lei 20. Repertoriu bibliografic
cuprinzând numai folklor versificat, extras din « Bibliografia poeziei noastre populare »
(Folklor român versificat, cuprins în volume și broșuri) 1830—1935. Ed. II. Buc. 1936,
și « Bibliografia poeziei noastre populare » 1936—1937. Buc. 1938, ale aceluiași. Autorii
sunt gri pați pe provincii și în ordinea cronologică a publicațiilor. Criteriul de alegere
a folkloriștilor, ca fiind cei mai de seamă, a fost conținutul inedit al culegerii. In aceeași
broșură (pp. 5—6) autorul publică o «Introducere despre specificul național românesc
(Generalizări) », fără nicio legătură cu bibliografia. Tot fără legătură cu bibliografia
prezentă este și « Folklorul român versificat » (pp. 7—9), dar mai ales « Elogiul
munților noștri » (pp. 43—44). Lucrarea, cu toate lacunele, poate fi consultată cu folos.
IV.	BIBLIOGRAFIE
34.	SURU, MlRON. 1935 Literar. Sinteză biblio-critică. București, 1937. Editura
librăriei Pavel Suru, 8°, XV, 346 p. 1 f. Lei 120. 2. « Folklor. Etnografie. Poezie popo-
rană », (pp. 197—202). Menț. Revista Societății Tinerimea Română LVI (1937—38),
39—4°. (D. MURĂRAȘU); Rec. crit. elog. Dacoromania IX (1936—39), 358—361
(Ion Breazu).
35-	VÂJÂIANU, GEORGETA Indice bibliografic al Revistei Societății « Tinerimea Ro-
mână'') 1880—1938. XXVI. Etnografie (p. 610); Recensii [la studii de etnografie] (p.
610); XXX. Folklor. A.) Studii (p. 613); Recensii la studii [de folklor] ( p. 613—614);
B.) Texte (pp. 614—616) ; Recensii la culegeri de texte (p. 616); XLIII. Muzica [și
muzică populară] (p. 650); Recensii [la studii de muzică populară] (p. 650). {Revista
Societății Tinerimea Română LVI (1937—38), 585—696).
3^9
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL I938
5
36.	ZAHARIA, E. Ar. Revista Nouă 1887—1895. Indice bibliografic. Poezia. Rădăuți,
1938. Tip. « Arta », 8°, 10 p. 1 f. Indicele e lucrat pe autori, în ordine alfabetică. Sunt
trecuți și culegătorii de poezii populare. Astfel: [Teodor] Bălășel dela Ștefănești (Cinci
balade poporane din Oltenia VII, 442), Ștefan Cacovean (Petrea —■ baladă populară
X, 274), și S. FI. Marian (Călătoria Mortului, baladă populară II, 36).
V.	MONOGRAFII SĂTEȘTI SAU REGIONALE CUPRINZÂND ȘI FOLKLOR
37.	ARBORE, Alex. P. Caracterul etnografic al Dobrogei sudice din epoca turcească până
la 1913. încearcă să stabilească caracterul etnografic al regiunii cu argumente toponimice
și de limbă. In afară de Găgăuzi și Turcii așezați aici în secolul alXVI-lea, toate celelalet
neamuri sunt așezate mai de curând. {Analele Dobrogei XIX (1938), voi. II, 77—120).
38.	BeloiU, MiHAIL. Vieața Turcilor într’un sat din Cadrilater: Cara-Ezechioi din
Durostor. Câteva note istorice asupra Turcilor din Dobrogea. Apoi, în privința celor
din Cara-Ezechioi, despre hrană, îmbrăcăminte la bărbați, femei și fete, locuința (casa
și acareturile), primirea oaspeților, ocupația, întrunirile fetelor, obiceiuri la nuntă
și înmormântare, sărbătorile (Giuma, Bairamul, Curban Bairam, Anul nou, Zămis-
lirea lui Mahomed, Nașterea lui Mahomed, înălțarea lui Mahomed la Cer, vieața mo-
rală. {Sociologie Românească III (1938), 190—208).
39.	CANTACUZINO, G. M. O casă la țară [Conferință ținută la Radio]. Generalități
asupra arhitecturii casei țărănești. {Satul și Școala VII (1937—38), 106—108).
40.	CANTACUZINO, G. M. Satul românesc [Conferință ținută la Radio]. Generalități
asupra fizionomiei satului. {Satul și Școala VII (1937—38), 65—70).
41.	CERNEA, Marin. Atmageaua-tătărească. O colonie de megleniți din Cadrilater.
Portul la bărbați și femei, onomastica, obiceiuri la nuntă, naștere, înmormântare, Anul
nou, lăsatul secului; practici magice. {Sociologie Românească III (1938), 181—189).
42.	CHELCEA, Ion. Asupra formelor de sat din Ardeal și Banat. Reeditează clasificarea
satelor, plecând dela lucrarea lui Romulus Vuia: Le village roumain de Transylvanie et du
Banat, extras din « La Transylvanie ». Buc., 1938. {Satul și Școala VII (1937—38),
310—312).
43.	ClORĂNESCU, GHEORGHE I. Lunca, satul de fabricanți și de negustori de preșuri
și de velințe din Dâmbovița. Descrierea războiului. Depănatul. Urzitul. învelitul. Năvăditul.
Alesul. Modelele. Coloratul lânei. 1 planșă cu motive pentru țesături. Din mahalaua
orașului au pătruns în sat, duse de negustori, motive de velințe și preșuri, portul și bolile
sociale. {Sociologie Românească III (1938), 339—343).
44.	CLOPOȚEL, Ion. Monografia unei comune din Banat. Preotul Partenie Gruescu
scrie cu avânt și talent monografia comunei Sintești [jud. Severin] în 1859. Un sociolog
fără voe. Spicuiri din manuscrisul păstrat în arhiva parohială. Și despre plante medi-
cinale și port. {Societatea de Mâine XV (1938), 100—102).
45.	CONEA, ION. Locuințe și forme de adăpost în țara Hațegului. O mică sumă de civi-
lizație locală românească. A) Forme de adăpost în satele de subt munte: casa, șura,
colna, cotarea, etc. (pp. 46—57). B) Forme de adăpost la munte: coliba, sălașul, gardul
(PP- 57—64)- {Buletinul Societății Regale Române de Geografie LVII (1938), 46—65, 5
pl. 1 rezumat francez).
46.	FLORESCU, FlOREA. Cusuiul din Vale. O colonie de români timoceni din Cadri-
later. Nunta, botezul, înmormântarea, Chiraleisa, Lazărul, descântece (de scrisă, de
deochiu, de izdat, de strâns), doine și cântece bătrânești. {Sociologie Românească III
(1938), 170—180).
47.	MAREȘ, Gheorghe și DUMITRU MAREȘ. Monografia satului Ghigoești, județul
Neamț. București, 1938. Tip. I. C. Văcărescu, 8°, 178 p. 1 hartă, Lei 50. Monografia
O	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	390
cuprinde și folklor, deși are alt caracter. Sunt descrise pe scurt obiceiurile de Anul nou
și Bobotează; strigături, obiceiuri la nunți și la botez, « credințe păgâne » în legătură
cu sărbătorile de peste an, descântece, superstiții (pp. 155—173).
48.	MERUȚIU, V. Material pentru geografia Transilvaniei, adunat sub conducerea
și după îndrumările date de —. Dintre cele aproape 300 de teze, prezentate de studenți
pentru licență, păstrate în biblioteca Institutului, menționează 94, iar pe alte 92 le
prezintă în rezumate scurte. Lucrările au caracter monografic, îmbrățișând de regulă
o regiune, mai rar câte un sat sau oraș izolat și aproape întotdeauna se ocupă și de
portul și obiceiurile locuitorilor. {Lucrările Institutului de Geografie — Cluj VI (1938),
303—359, cu un rezumat în limba franceză).
49.	MUNTIU, lOAN. Satul meu. Monografia comunei Cărpiniș[jud. Sibiu], Sibiu, 1937.
Tip. « Vestemean », 8°, 161 p. Lei 60. Superstiții, Filipii, șolomonari, balauri, iele,
vâlve, bobitoare, strigoi (pp. 60—64). Descântece (pp. 65—66). Legende (pp. 67—84).
Ghicitori (pp. 84—86). Obiceiuri peste an, la nuntă, frați de cruce (pp. 88—96). Cântece
(pp. 103—109). Cântece și scrisori din războiu (pp. 109—130). Menț. Curierul Echipelor
Studențești IV (1938), Nr. 5, p. 6. (FLOREA FLORESCU).
50.	NASTASE, GH. I. Locuința din satul Copanca [— Tighina], (Evoluție, materiale,
tipuri și adaptare la mediul fizic și uman). {Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al
României, Regionala Chișinău II (1938), 179—189, 4 planșe. Cu un rezumat în limba
franceză (p. 644).
51.	PAPA-PLENIȚA, CONSTANTINI. Monografia orașului Plenița-Dolj. Craiova, [1938 ?].
Tip. « Speranța », 8°, 175 p. 1 hartă, numeroase figuri în text. Lei 60. « Folklorul ora-
șului » (pp. 148—171): credințe și superstiții, obiceiuri la Crăciun, Anul nou, Paști, Sf.
Gheorghe, la naștere, botez, înmormântare, nuntă; cântece bătrânești, jocuri populare,
ghicitori, jocuri de copii. Descriere sumară. Obiceiurile sunt prezentate fragmentar.
Menț. Căminul Cultural IV (1938), 162 (Z. IMBRESCU); Satul și Școala VII (1937—38),
288 (D[IMITRIE] G[OGA]).
52.	PĂTRU, C. Locuințele din satul de moșneni: Dioști-Romanați. Privire generală
asupra așezării geografice a satului și asupra evoluției casei de locuit și acareturilor.
Sociologie Românească III (1938), 214—221.
53.	PETRESCU, BuRLOIU. Tipurile de case din comuna Șanț-Năsăud. Tipurile vechi de
case: a) casa la un loc cu « celturile » și b) casa separată de « celturi » au dat naștere la
o varietate de forme, tipice sau netipice, potrivit cu trebuințele locuitorilor și progresele
civilizației.
54.	RAFIROIU, G. G. Din ținutul săcuizat: Araci, Județul Trei-Scaune. Salonta, 1938.
Tip. Gaal et Co., 8°, 167 p. Obiceiuri la nuntă, înmormântare și la sărbătorile mai în-
semnate de peste an (pp. 61—64). Folklor: colinde, cântece, strigături (pp. 114—122).
55.	SOMEȘAN, LAURIAN. Vieața umană în regiunea munților Călimani. Cap. VIL
Locuința țăranului (Tipuri de case). Casa cu o singură încăpere, casa cu tindă, casa cu
tindă și cămară, casa cu cuptor în tindă. îmbrăcămintea țăranului (pp. 48—53). Exami-
nează factorii determinanți ai așezărilor. Pentru piesele de îmbrăcăminte, mai puțin
uzitate în alte regiuni, caută explicații în natura ocupației locuitorilor. {Lucrările Insti-
tutului de Geografie— Cluj VI (1938), 10—70, 8 pl., cu un rezumat în limba germană).
56.	ȘORA, MlHAI. Petru Vancu, Monografia comunei Măderat [Arad, 1905. Tiparul
Tipografiei diecezane gr.-orientale române, 8°, 127 p. 1 hartă] (sau anticiparea româ-
nească a cercetărilor școlii de sociologie dela București). Petru Vancu, în Monografia
comunei Măderat, anticipează toate problemele, aproape în ordinea în care s’au con-
stituit ele în sistemul sociologic al prof. Guști. Coincidențele nu sunt întâmplătoare,
ci un sistem verifică poziția doctrinară a celuilalt. {Revista Institutului Social Banat-
Crișana V—VI (1937—38), Nr. 19—20, pp. 64—67).
39t	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	7
57.	VlTĂNESCU, PAVEL T. Monografia comunei Bălănești, din județul Olt. Dela în-
temeiere -până la 1 Ian. 1936. întocmită de —. Craiova, 1937. Tip. « Victoria », 8°, 244 p.
3 planșe. Lei 80. Tradiții, legende, locuință, hrană, port, obiceiuri, « folklor », etc. Rec.
crit. Școala Noastră (Slatina) VII (1938), Nr. 1, pp. 2—6 (Gh. I. POPESCU-OPTAȘI); Rec.
elog. Căminul Cultural IV (1938), 74 (FLOREA FlORESCU) ; Menț. Școala Noastră (Zalău)
XV (1938), 261—262 (P. C. BUZESCU).
58.	VUIA, ROMULUS. Le village roumame de Transylvanie et du Banat. Bucarest, 1937.
M. O. Imprimeria Națională, 8°, 85 p. numeroase schițe și figuri în text, XVII planșe,
4 hărți. (Extras din « La Transylvanie », Buc. 1938). Rec. Neprajzi Muzeum F.rtesito
XXX (1938), pp- 335—336 (Fel Edit).
VI. OBICEIURI ȘI CREDINȚE LA SĂRBĂTORI, NAȘTERE, NUNTĂ
ȘI ÎNMORMÂNTARE. OBICEIURI SOCIALE ȘI JURIDICE
59.	ANDREI, Ioan C. Obiceiuri de Paști [și Sf. Gheorghe'] /Albești-Olt/. (Mugurași I
(1938), Nr. 4, pp. 11—12).
60.	BARBU, D. Căsătoria și raporturile etnice dintre Moldoveni și Ruși la Copanca
[—Tighina], Cauze de ordin politic, economic și moral-educativ determină raporturi
libere între fete și feciori înainte de căsătorie. Descriere succintă a obiceiurilor la joc,
furatul fetei și « șederea » ei cu feciorul. (Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al
României, Regionala Chișinău II (1938), 213—246. 1 hartă, 3 spițe genealogice și 4
diagrame. Cu un rezumat în limba franceză (pp. 644—647).
61.	BERNEA, ErneST. Bradul la înmormântare [pe Valea Jiului]. Alegerea și aducerea
bradului. împodobirea. Cântarea bradului. înțelesul ritualului. (Rânduiala III (1938),
29—37)-
62.	BOIA, Aurel. Integrarea țiganilor din Șanț (Năsăud) în comunitatea românească
a satului. Obiceiuri ale țiganilor la nunta și înmormântare. Pomeni, superstiții, vrăji,
literatura, jocurile, muzica, portul, împodobirea casei, căsătoria, divorțul, rudenia cu
Românii. 3 planșe reprezentând așezări, interioare, tipuri și porturi de țigani. (Socio-
logie Românească III (1938), 351—365).
63.	BULACU, M. Despre datinele strămoșești. [Conferință rostită la sărbătorirea « Da-
tinilor strămoșești » organizată de către Societatea « Tinerimea Română » în anul 1938].
Generalități asupra datinilor din sărbătorile Crăciunului. (Revista Societății Tinerimea
Română LVII (1938—39), 128—139).
64.	BRĂILOIU, Const. Nunta la Feleag [Odorhei]. București, 1938. Tip. «Presa veche
românească », 4°, 11 p. (Societatea Compozitorilor Români,, Publicațiile Arhivei de
Folklore X). Obiceiurile sunt culese cu prilejul reprezentațiilor populare (Târgul Moșilor),
organizate de Primăria Municipiului București, în Mai 1929, la care a participat și o
echipă din Feleag. Această împrejurare explică multele lipsuri ale prezentării obiceiului.
La sfârșitul expunerii se dau melodiile câtorva cântece și jocuri.
65.	BRUDARIU, ADRIAN. Raport asupra cercetărilor etico-juridice (Belinț-Timiș- To-
rontal). Cele 381 de întrebări din chestionarul etico-juridic au fost.împărțite pe cate-
gorii: A.) Sistemul de proprietate și transmiterea ei în sânul familiei; B.) Relațiile
personale și materiale din sânul familiei; C.) Legislatura și obiceiurile juridice. Repro-
duce întrebările cu răspunsurile obținute pe care le interpretează în scopul de a lămuri
din acest punct de vedere problema depopulării. Institutul Social Banat-Crișana. Anchetă
monografică în comuna Belinț. Timișoara, 1938. pp. 357—405.
66.	CANTEMIR, Traian. Istro-Românii. Nunta. Și despre dansuri și instrumente mu-
zicale. Informațiile nu sunt culese pe teren, ci luate din diferite publicații privitoare la
8
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
392
Istroromâni, românești și str ine, în care se vorbește și despre nuntă. (Făt-Frumos XIII
(1938), 28—32; 64—69; 103—105; 133—136).
67.	COTARU, ROMULUS. Etica Drăgușenilor. Criteriile morale și filosofia practică în
satul Drăguș [Făgăraș']. Vieața morală a satului, așa cum reiese din convorbirile cu Dră-
gușenii, « asupra activității lor economice și politice și asupra credințelor și aprecierilor
lor religioase sau propriu zis morale ». Sociologie Românească III (1938), 310—338).
68.	CREANGĂ, Ion. Obiceiuri de sărbători. Este reprodus un fragment din « Amintiri
din copilărie » privind pregătirile autorului pentru umblatul cu plugușorul. Și două
fotografii: 1. Capra; 2. Irozi și Arnăuți — obiceiuri de sărbători din ținutul Neam-
țului. (Straja Moldovei I (1938), Nr. 2, p. 11).
69.	CRIȘAN, I. Schiță folclorică a comunei mele « Aghireș » jud. Cluj. Lucrarea este
precedată de o scurtă introducere,' în care arată greutățile întâmpinate cu ocazia cule-
gerii, urmată de I. Credințe (pp. 245—247) și II. Descântece (pp. 247—253). Materialul
a fost împărțit în I. Credințe; II. Descântece; III. Vrăji; IV. Literatură propriu zisă:
a) Poezii populare; b) Strigături. (Freamătul ȘcoaleilV (1938), pp. 243—253, urmează).
70.	CULEGĂTOR. Obiceiuri de Crăciun și Sf. Vasile din jud. Gorj [în comunele: Curti-
șoara, Bălănești, Roșia de Jiu, Săcel și Vlăduleni]. (Amicul TinerimiiYK (1938), Nr. 1, p. 8).
71.	DANCIU, lOAN. Obiceiuri de Anul nou. Descrie câteva obiceiuri, căutând să explice
semnificația lor. încearcă să stabilească o legătură între ele și cele practicate de Romani
la început de an nou. (Școala Someșană XIII (1938), 36—39).
72.	DUMITRAȘCHIEVICI, GH. Orație de nuntă din Ciudei-Storojineț. (Frângurele XII
(1938), Nr. 107—108, p. 1226).
73.	DUMITRAȘCU, N. I. « Cucii» din Jegălia [jud. Ialomița]. Scurtă descriere a obiceiului
și două întâmplări. (Era Nouă VI (1938), Nr. 5—6, pp. 36—38).
74.	FLORESCU, FLOREA. Jtțurile unei biserici din Țara Moților, mijloc de a surprinde
ierarhia în sat. In cătunul Guești, comuna Vidra, ierarhia locuitorilor, constituită după
avere, evlavie sau coborîrea dintr’o familie stimată, își păstrează structura în ocuparea
scaunelor din biserică, moștenite în linie directă. (Sociologie Românească III (1938),
45—47)-
75.	GEORGESCU, STELIAN L. [Umblatul cu scârțâetoarea]. (Șerbăneștii de Jos-Olt).
Miercurea, înainte de Paști, băieții și fetele umblă cu scârțâetoarea din casă în casă,
în grupuri de câte doi, și primesc ouă roșii. (Mugurași I (1938), Nr. 4, p. 12).
76.	GHERMAN, TrAIAN. Nunta țărănească într^un sat din Sătmar [Ilba]. Satu-Mare,
1938. « Presa Liberă », 160, 23 p. Lei 8. (Extras din rev. * Afirmarea » III (1938), 40-—-41;
60—63). Descriere sumară.
77.	lONESCU, CONST. D. Nedeia dela Crucea lui Sâmpetru. Lângă Porțile-de-Fier,
la locul numit Crucea lui Sâmpetru, se face, în prima Sâmbătă după înălțarea Domnului,
o slujbă religioasă urma'.ă de petrecere, numită nedeie. Se deosebește de alte serbări
câmpenești cu același nume, prin origine, data la care se ține și locul, întotdeauna același.
Legende și tradiții asupra originii acestei nedei. (Arhivele Olteniei XVII (1938), 26-—32).
78.	LENGHEL IZANU, PETRE. Obiceiuri de Crăciun și colinde din Maramureș. Sighet,
1938. Editura tipografiei Asociațiunri, 8°, 54' p. Lei 15. In introducere autorul arată
colecțiile de folklor maramureșan făcute până acum, reproduce câteva cântece, între
care unul bătrânesc, auzit în comuna Oncești. Considerațiile asupra poeziei populare
maramureșene fără mare importanță. Nu specifică cine sunt informatorii și de unde au
fost culese obiceiurile de Crăciun. La fel pentru cele dela Anul nou și Bobotează. Ar
putea fi din comunele de unde sunt culese și cele 29 colinde: Bârsana, Glod, Săpânța
și Breb. Glosar.
79.	LUNGEANU, MlHAIL. Crăciunul. { Generalități fără importanță. (Cele Trei Cri-
șuri XIX (1938), 215—216).	.
393
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
9
80.	MARE, DUMITRU. Cântec de nuntă (Coruia-Satu-Mare}. (Mlădițe I (1938),
Nr. 5, p. 16).
81.	MARE, Dumitru P. Crăciunul în satul meu (Coruia-Satu-Mare). Descrierea
cetelor de colindători; câteva colinde. (Mlădițe I (1938), Nr. 5, p. 1—4).
82.	PANAITESCU, P. N. Răbojul în istoria Transilvaniei. Răbojul întrebuințat de Ro-
mâni pentru ținerea socotelilor, a fost împrumutat, dela aceștia, de către Săcui și Ți-
gani. Autorul privește problema subt aspectul ei istoric, dar articolul e, în același timp,
și o utilă contribuție la cunoașterea unei chestiuni etnografice. Face o descriere a răbo-
jului, arătând întrebuințarea lui felurită. (Revista Istorică Română VIII (1938), 28—47,
cu un rezumat în limba franceză).
83.	PAPADIMA, OVIDIU. Din viziunea folclorică: moartea. Atitudinea țăranului român
față de moarte. (Universul Literar XLVII (1938), Nr. 35, p. 1, 8).
.84	. POPA, ROMULUS. Dubașii, obiceiuri din comuna Mintia (județul Hunedoara).
Descrie tovărășia feciorilor din sărbătorile Crăciunului; trei colinde cu melodiile lor;
fotografia unui « dubaș ». (Știu. Revista Liceului « Decebal » Deva II (1938), Nr. 2—3,
PP- 37—39)-
85.	POPA, Victor Ion. Mironosițele. București, [1938]. Tip. « Luceafărul », 8°, 195 p.
Lei 30. (Cartea Satului Nr. 28). Textul pleacă dela articolul lui D. St. Petruțiu, publicat
în Anuarul Arhivei de Folklor IV (1937), 13—29. Prezentarea de față este mult ampli-
ficată, în vederea popularizării misterului și jucării lui la sărbătorile Paștilor. Pentru aceasta
se dau, pe larg, lămuriri pentru punerea în scenă (pp. 157—172). Menț. Căminul Cul-
tural IV (1938), 379—380 (R. BOCA); Viața Românească XXX (1938), Nr. 9, p. 118—
119 (M. B.).
86.	POPESCU-OPTAȘI, GH. I. Obiceiuri în legătură cu nașterea și botezul copilului
(practicate în corn. Optași, jud. Olt). (Școala Noastră (Slatina) VII (1938), Nr. 1, p.
15—21).
87.	POPESCU-OPTAȘI, GH. I. Obiceiuri și datini în legătură cu Crăciunul, Anul nou
si Bobotează (Optași-Olt). Nu insistă asupra amănuntelor, lăsând, de multe ori, ne-
completă descrierea obiceiurilor. (Școala Noastră (Slatina) VII (1938), Nr. 9, pp. 23—29).
88.	RADU, ILIE. Raport asupra manifestărilor juridice din sânul familiei ( Belinț-Timiș-
Torontal). Despre sistemele de înzestrare, căsătorie (motivarea căsătoriei și criteriile
de alegere a soților, realizarea căsătoriei și ceremonialul ei, « căpara », raptul). Problema
fiind urmărită din punct de vedere juridic, aspectul folklor e este studiat numai în
măsura în care prezintă date juridice. Institutul Social Banat-Crișana, Anchetă mono-
grafică în comuna Belinț. Timișoara, 1938, pp. 305—322.
89.	RĂDESCU, Emil. Busuiocul-Cântec de nuntă (Slobozia-Pruncului-Suceava).
« După cununie când mirele și mireasa vin acasă, sunt primiți cu acest cântec pe care-1
joacă împreună cu nuntașii. N’are cuvinte și este acompaniat ritmic prin bătăi din palme ».
(Curierul Echipelor Studențești IV (1938), Nr. 15, p. 5).
90.	RĂDULESCU, N. Al. Sângeorzul. Intre diferitele obiceiuri practicate în ajunul
sau în ziua de Sf. Gheorghe, Sângeorzul este aproape necunoscut. Până acum a fost
descris în satele Topa Mică, Mihăești, Cornești, Berind și Olpret din jurul Dejului.
Constă în îmbrăcarea cu frunze din pădure a unui fecior, plimbarea lui prin sat, însoțit
de alți flăcăi, care cântă din bucium și udarea cu apă, apoi desbrăcarea între holde. Autorul
studiind amănunțit obiceiul în Topa Mică, face legătura cu obiceiuri similare ale altor
popoare agricole, din domeniul riturilor de fructificare. (Revista Geografică Română I
(1938), 148—158, 4 planșe, un rezumat în limba franceză).
91.	RETEGANUL, GH. Jocul de Crăciun al tineretului la Căianul-Mic (Someș). Pre-
zentare, cu multe amănunte, a pregătirii feciorilor pentru « bute ». (Sociologie Româ-
nească III (1938), 545—548).
IO
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
394
92.	« Sântilia » la Săcele. Universul, 21 Iulie 1938. P- (Nr. 195). « Sântilia » e o
sărbătoare câmpenească, care mai dăinuește și azi. Se ține la 20 Iulie. Atunci se întorc
acasă mocanii seceleni, mai ales feciorii care voiesc să se însoare, se întâlnesc cu fetele
la această sărbătoare, se înțeleg și apoi pleacă din nou. Nunta se face, de obiceiu, după
Crăciun.
93.	STRUGARIU, SILVESTRU. Pomul de Crăciun. Obiceiul pomului de Crăciun trebue
părăsit, nu numai fiindcă e străin și înlocuește obiceiurile noastre, ci și pentru a conserva
pădurile de brad. (Revista Asociației învățătorilor Mehedințeni XI (1938), Nr. 9—10,
PP- 9—n)-	.
94.	ȘTEFĂNUCĂ, P. V. Datinile de Crăciun și Anul nou pe Valea Nistrului de Jos.
Prezentare, mult mai amplă, a acelorași datini cuprinse în « Cercetări folklorice în Valea
Nistrului de Jos » publicate în Anuarul Arhivei de Folklor IV, 1937. (Buletinul Institu-
tului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chișinău II (1938), 485—532, 2 fig.
27 texte muzicale, 3 planșe. Cu un rezumat în limba franceză, la p. 656—657).
95.	ȘTEFĂNUCĂ, Petre. Obiceiuri și credințe dela Nișcani în legătură cu locuința.
Scurte informații asupra zidirii casei; zidirea umbrei la temelia ei; angajarea meșterilor;
sfințirea casei; mutarea din casa veche în cea nouă; apărarea casei de duhuri necurate;
semne care arată că noua clădire va aduce stăpânilor noroc sau nenoroc. (Sociologie
Românească III (1938), 366—369).
96.	TĂUȘAN, Gr. Crăciunul, sărbătoarea creștinătății și a familiei. Bradul cu lumini.
Moș Ajunul. înlocuirea bradului pentru pomul de Crăciun cu o imitație tehnică, pentru
a se evita pe viitor devastarea pădurilor, după cum în biserici s’a introdus lumina
electrică, în locul lumânărilor, pentru buna conservare a picturii. Scurte notițe
ocazionale despre colindat și două colinde. (Cele Trei Crișuri XIX (1938), 204).
97.	ZARINSCHI, VICTOR. Credințe [Brăești-Dorohoiu]. Scurte note informative refe-
ritoare la credințele despre mâncarea de pește la Bunavestire, somnul la Sf. Gheorghe,
cusutul și țesutul în Săptămâna Patimilor, etc. (Frângurele XI (1938), Nr. 97—98,
P- 1175)-
VIL LITERATURĂ POPULARĂ IN GENERAL. STUDII ȘI TEXTE.
MONOGRAFII
98.	Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române III. Publicat de ION MUȘLEA.
Buc., 1935. Impr. « Cartea Românească », 8°, 2 f. 215 p. 2 planșe. Menț. Arhivele Ol-
teniei XVII (1938), 430—431 [C. D. FORTUNESCU].
99.	Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române 1V. Publicat de ION MUȘLEA.
București, 1937. « M. O. Impr. Națională», 8°, 267 p., 4 pl. Menț. Arhivele Olteniei XVII
(1938), 431 [C. D. FORTUNESCU]; Menț. anal. Gând Românesc VI (1938), 106—108
(Gh. Pavelescu); Țara-Bârsei X (1938), 181—182 (Aurel Marin).
100.	BRĂILOIU, CONST. Iarăși învățământul muzical. Bocetul și hora lungă în liceu.
Critică dispozițiile oficiale privitoare la întrebuințarea cântecului popular în învăță-
mânt. Universul Nr. 241 (2 Sept. 1937). Ediția de provincie.
101.	BUCURESCU, GH. Cântec pentru Echipe. Făcut de țăranul Vlad Teodor din co-
muna Căianul Mic-Someș și spus la șezătoarea din 7 August 1938. (Curierul Echi-
pelor Studențești IV (1938), Nr. 16, p. 4).
102.	BUDĂLĂNESCU, MaRG. și Dr. G. F. ClAUȘANU. Frunză verde. . . Literatură popu-
lară oltenească culeasă de—. R.-Vâlcii, 1938. Tip. Sfintei Episcopii, 8°, 116 p. Lei 40.
Strigături, doine, balade, ghicitori, etc.
103.	BUGARIU, AUREL. Poporanism și popularizare. Popularizarea producțiunilor
literaturii culte este un fenomen ce ar trebui să fie observat cu grijă de folkloriști. G. T.
395
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
Niculescu-Varone a publicat între altele, o strigătura culeasă din Bucovina, în Universul
din 2 Mai 1938, identică cu strofa întâi din poezia « Rugăciune » pe care Iulian Grozescu
a publicat-o în volumul său de « Poesii » apărut în 1869. (Luceafărul (Timișoara) IV
(1938),S. II, Nr. 7—8, pp. 15—18).
104.	BUZESCU, P. C. Naționalismul în literatura românească. Generalități asupra sen-
timentului național și în literatura populară, în special în balade. (Școala Noastră (Zalău)
XV (1938), 173—177; 208—212).
105.	CANDREA, I.-AUREL. Spicuiri din folklorul român. I. Reminiscențe romane.
Unele credințe din antichitatea clasică s’au păstrat, prin tradiție orală, până azi. Așa
sunt: săritul într’un picior al copiilor pentru a scoate apa din urechi când se scaldă,
schimbarea cucului în uliu, așezarea unui cuiu subt ouăle cloștii și a unei brazde, etc.
(Curentul XI, Nr. 3916 din 25 Dec. 1938).
106.	CARAMAN, PETRU. Xylogenese et lithogenese de l’homme. Essai sur l’origme et
l’evolution des croyances en Europe Orientale. Pentru ilustrarea credinței nașterii
omului din lemn recurge la câteva povești populare pe care le împarte în următoarele
categorii: I. tipul românesc; II. tipurile ucrainiene; III. tipul rusesc. (Zalmoxis I (1938),
177—196 — continuă).
107.	CHELARU, VALENTIN Gr. Autohtonism. Creația autenticului românesc în sinteza
formelor de cultură. Sumară prezentare a « condițiilor determinative ale vieții țărănești,
relevând formele de cultură autohtonă, specifice țăranului nostru, netransmisibile și
neadaptabile altor neamuri ». In discuția problemei recurge des la opera lui Lucian
Blaga (în special la Elogiul satului românesc) și mai puțin la Nichifor Crainic (Despre
spiritul autohton). (Cuget Moldovenesc VII (1938), Nr. 4—7, pp. 18—23).
108.	CHELCEA, ION. Obiceiu, Comunitate (sătească). Cultură populară. încercare
prolixă de a defini comunitatea în opoziție cu societatea. Despre elementele de solida-
ritate ale comunității, mai ales despre datini. Expunere confuză asupra elementelor cul-
turii populare. (Transilvania LXIX (1938), 88—101).
109.	ClOMU, LAZĂR I., Un vechi monument epigrafic slav la Turnu-Severin. O rugă-
ciune descântec slavo-sârbă din sec. XIII—XIV. In muzeul liceului« Traian » din Turnu-
Severin se află un monument, aflat în hotarul satului Budănești, județul Mehedinți,
cu text cirilic slav, gravat pe foi de plumb, cuprinzând rugăciunea Sf. Sisinie. Autorul
dă textul rugăciunii și în traducere, urmărind apoi circulația ei în literatura Orien-
tului și în cea românească. Dă câteva variante de descântece, după diferite colecții,
pentru a stabili asemănarea acestora cu rugăciunea amintită. (Revista Istorică Română
VIII (1938), 210—234, 2 pl. un rezumat în limba franceză).
uo. CONDEESCU, N. N. La legende de Genevieve de Brabant et ses versions roumaines.
Bucarest, 1938. Imprimerie Naționale, 8°, 404 p. 1 f. 11 pl. 6 table 3 hărți. Lei 300.
(Academie Roumaine. Etudes et recherches IX). Originile legendei și răspândirea ei.
Influența asupra lucrărilor culte. Versiunile românești. Autorul se servește de o infor-
mație bogată, studiază atent și emite păreri judicioase. In principalele literaturi euro-
pene neexistând o operă de ansamblu asupra acestei legende, lucrarea rămâne singura
în acest do aeniu. Rec. crit. Revue Historique XV (11)38), 193—193 (N. IORGA); Menț.
anal. Arhivele Olteniei XVII (1938)], 397 [C. D. FORTUNESCU] ; Convorbiri Literare LXXI
(1938), 465—467 (S. V.).
III.	CONSTANTINESCU, Al. O. și I. I. STOIAN, Din datina Basarabiei. Chișinău, 1936.
Tip. « M. O. », 8°, 255 p. Lei 60. Obiceiuri, credințe și superstiții la Crăciun (pp. 5—24);
Anul Nou (pp. 24—50); Bobotează și Sf. loan (pp. 50—57); Paști (pp. 57—105); Alte
sărbători (pp. 105—133); Naștere (pp. 133—139); Nuntă (pp. 139—155); Moarte (pp.
155—162); Doine (pp. 165—213); Strigături (pp. 213—225); Colinde (pp. 225—229);
Versuri la nunți (pp. 229—236); Descântece (pp. 236—239); Ghicitori (pp. 239—253);
12	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	396
Proverbe, glume' (pp. 252—253). Toate culese din satele basarabene, cu ajutorul ele-
vilor Școalei normale de învățători Chișinău. Menț. Satul și Școala VII (1937—38),
96 (N. NlSTOR).
112.	*CORCINSCHI, V. Motive și cântece moldovenești. Moscova 1937. Editura muzi-
cală de Stat, 36 p. (In rusește). Menț. anal. Buletinul Institutului de Cercetări Sociale
al României, Regionala Chișinău II (1938), 630—631 (P. ȘTEFĂNUCĂ).
113.	CRUDU, TIBERIU. De pe la noi, ce-a fost odată. București, 1938. Tip. «Cartea
Românească », 8°, 139 p. Lei 36. Autorul înfățișează fazele unei șezători în ordinea în
care se desfășoară: glume răslețe, cântece, povești, cimilituri, « rămas bun ». Scopul,
mărturisit de autor, în «lămuririle » dela începutul volumului, a fost prezentarea acestui
obiceiu social sub aspectul lui folkloric. Cartea rămâne o frumoasă evocare literară,
dar nu are un caracter științific.
114.	DlMA, Al. Conceptul de artă populară. Primul capitol din volumul cu același
titlu. O atentă examinare a diferitelor sensuri date artei populare. {Ramuri XXX (1938),
12—17).
115.	DlMA, Al. Considerațiuni asupra formei în arta populară. In arta populară, crea-
torul este preocupat în rândul întâiu de motiv, modalitatea formală rămânând pe al
doilea plan. De aci derivă următoarele însușiri ale artei plastice populare: evitarea
spațiului tridimensional, întrebuințarea celor mai simple mijloace pentru ordonare,
precum: diagonala, triunghiul, schema dreptunghiulară, verticale și unghiuri, lipsa —
de multe ori — a relațiilor dintre elemente, tipismul. {Revista Fundațiilor Regale N
(1938), voi. IV, pp. 119—129).
116.	DRĂGANU, N. Un manuscris de apocrif religios ardelean din sec. al XV-lea?
In Istoria Românilor, voi. IV, Cavalerii, pp. 114—115, N. lorga reproduce în facsimile
două pagini dintr’un « manuscript de apocrif religios ardelean (sec. al XV-lea) ». Autorul,
comparându-1 cu alte texte similare din secolul XVI, ajunge la concluzia că nu poate
fi mai vechiu decât acestea și că cele două pagini amintite cuprind părți din « Cuvân-
tuld svântului PavelQ apostolii de eșirea sufletelorh » sau « Apocalipsul Sfântului Apostol
Pavel» în redacția cunoscută în sec. XVI. Menț. Revista Istorică Română IX (1939),
453—454 (L C. CAZAN); {Dacoromania IX (1936—38), 219—224).
117.	ElIADE, MlRCEA. Le culte de la mandragore en Roumanie. Studiază diferitele
aspecte ale cultului mătrăgunei în România, în bună parte pe baza materialului Arhivei
de Folklor a Academiei Române. {Zalmoxis I (1938), 208—225).
118.	ELIADE, MlRCEA. Urme istorice în folklorul balcanic. Plecând dela lucrarea lui
Al. Iordan: « Les relations culturelles entre Ies Roumains et Ies Slaves du Sud » (Buc.
1938), se ocupă de existența personajelor istorice în producțiunile folklorice. {Cuvântul,
23 Martie 1938).
119.	FLORESCU, FLOREA. Târgul de pe muntele Găina. București, [1938]. « M. O. Impri-
meria Națională», 40, 15 p. 3 pl. (Extras din rev. « Sociologie Românească» III (1938),
Nr. 9—10). Stărue asupra celor spuse de cercetătorii de până acum, studiind apoi as-
pectul de azi al târgului, a cărui principală însemnătate este cea economică. Dintre
manifestările spirituale ale participanților notează 17 strigături auzite în Dumineca din
18 Iulie 1937, data ținerii târgului. Menț. Țara Bârsei X (1938), 186—187 (Ax. BfANCIU]).
120.	FOCILLON, HENRI. La Roumanie, visage et âme. Articolul elogios asupra artei
românești (și a celei populare) cu considerații de ordin general, reprodus din « Beaux-
Arts » (Sept. 1937), număr special « L’art roumain ». {Artă și Tehnică Grafică 1937—38,
Caietul special 4—5, pp. 7—9).
121.	GĂLUȘCĂ, TATIANA. Folklor basarabean, adunat din județele: Soroca, Bălți,
Orhei. Bălți, 1938. Tip. lacob Pinchenzon, 8°, 192 p. Lei 10. Cântece, bocete, legenda
Maicii Domnului, 1 baladă din ciclul Novăceștilor, colinde, plugușoare, orații la Sf.
397	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	13
Vasile, orații de nuntă, descântece, mâncări specific basarabene, ghicitori, strigături,
jocuri de copii, diferite întrebuințări ale buruenilor (în cromatică, medicină populară),
povești. Toate redate în formă literară. Materialul a fost cules'cu ajutorul elevelor stră-
jere. Rec. însemnări Ieșene III (1938), voi. VII, pp. 358—359 (M. FLORIN).
122.	GEORGESCU, VALENTIN Al. Elemente imaginative în folklorul românesc. Articolul
nu are nimic din ceea ce se spune în titlu. Considerații fără importanță asupra orațiilor
de nuntă și plugușoarelor, acestea citate din colecția G. Dem. Teodorescu. Artă și
Tehnică Grafică 1937—38, Caietul 3, pp. 59—62).
123.	GEORGESCU-VlȘTE, I. O semnificație a expresiei «foaie verde ». Fragment intro-
ductiv la un studiu în care autorul își propune să « definească precis poziția expresiei
« foaie verde » în literatură » căutând să-i dea « deslegarea totală ». In articolul prezent
nu se arată nicio semnificație a expresiei, cum ne-am aștepta, după titlu. (Mugurul VIII
(i937—38), Nr. 8—9, pp. 6—8).	•	.
124.	GEORGESCU-VlȘTE, I. Un nou soiu de literatură populară. In editura Armonia-
București și Țicu I. Eșanu, au apărut în timpul din urmă numeroase broșuri de cântece
în formă populară, semnate de Peppo, Vasilescu, Stroe și Vasilache, Zlatov, Cassvan,
Petrovici, Richard, Fernic, Dendrino, Konigsberg, Elly, etc., « compozitori de muzică
în stil popular ». Sunt copii din diferite colecții de poezii populare, transformate și
trivializate. Numeroase exemplificări. (Cuget Clar III (1938—39), 771—775).
125.	GORE, PAUL. Despre cântecele moldovenești [trad. din limba rusească de Zina
Moroianu. Balada Miorița a luat naștere în Tesalia, de unde, prin migrațiunile păsto-
rești, a ajuns în nordul Dunării. Interesante analogii cu vechiul cântec elen « Linos »
și cu cântecul lui Adonis. Amănunțită descriere a horei. Scurtă privire asupra cântecelor
populare. Cuget Clar III (1938 — 39), 468—471; 502 — 506; 554—557; 611—6x4;
690—695).
126.	GUȘTI, D. Rezultatele muncii Echipelor Regale Studențești în anul acesta. Co-
municare făcută la Radio, în seara zilei de 23 Octomvrie 1938. Reproduce descrierea
în versuri a unei echipe la lucru, făcută de țăranul Gheorghe Retegan din Căianul Mic
(Someș), precum și un fragment din « Cântec pentru Echipe » al țăranului Vlad Teodor
din aceeași localitate. (Curierul Echipelor Studențești IV (1938), Nr. 20—22, pp. 3—5).
127.	HAȘDEU, B. P. Cuvente den bătrâni. Texte alese cu o introducere și note de
I. Byck. București, 1937. « M. O. Imprimeria Națională », 8°, 272 p. cu 1 pl. (portretul
autorului). Editorul urmărind să redea numai ce este mai caracteristic pentru autor,
a ales din opera lui Hașdeu părțile corespunzătoare scopului său. Din « Cărțile poporane
ale Românilor », cuprinse în Tomul II din « Cuvente den bătrâni », sunt publicate texte
alese. Menț. anal. Buletinul Institutului de Filologie Română «Alexandru Philippide »
V (1938), 331—335 (V. CROITORU).
128.	HOLBAN, M. Incantations. Chants de vie et de mort, transposes du roumain
par—. Buc., 1937. « M. O. Imprimeria Națională», 8°, 27° p- Descântece, cântece,
> bocete, etc., cu un lung studiu introductiv (pp. 5—98). Menț. Piața Românească XXX
(1938), Nr. 2, p. 141 (P.).	..	.
129.	ILUNA, IOAN. Folklorul în regiunea Crișurilor (Poezia) .Descântec de deochiu
și două strigături. Considerații fără importanță asupra literaturii populare, mai ales asupra
descântecelor. (Hotarul V (1938), 250—252. (Fără informator).
130.	IONESCU, CONST. D. Specific oltenesc. Natura geografică a creat o vieață spe-
cific locală. Pe latură folklorică, localismul s’a realizat în muzică, țesături, cusături și
literatură. (Ramuri XXX (1938), 58—62).
131.	IORDAN, Alexandru. Isvoare bogomilice: Predica presviterului Cosma. Bucu-
rești, 1938. Institutul de Arte Grafice « Presa », 8°, 104 p. Lei 50. Traducere din limba
bulgară după textul publicat de Dr. V. H. Kiselkov și tipărit la Sofia în 1934.
26 Anuarul Arhivei de Folklor VI
14
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
398
Presviterul Cosma a trăit în secolul X la Preslav sau la vreuna din mănăstirile din
apropiere. Predica, adevărată filipică împotriva bogomililor, a scris-o probabil după
anul 970, și formează cel mai autentic isvor pentru cunoașterea doctrinei acestora.
Contribuția ei la limpezirea problemei influenței bogomilice asupra cărților populare
este însemnată.
132.	IORDAN, AL. Les relations culturelles entre les Roumains et les Slaves de Sud.
Traces des voevodes roumains dans le folklore balkanique. Urmărește figurile voevozilor
Vladislav și Radu Basarab, Dan I Basarab și Mircea cel Bătrân, în folklorul Slavilor
din Sud. (Balcania I (1938), 148—210).
133.	IORGA, N. Poesia lirică la Români (Conferință ținută la Gând, la Institutul de
înalte Studii. Trad. de Petru Brătescu). O judicioasă prezentare a felului în care ia
naștere poezia populară lirică. Circulația motivelor este bogat documentată. {Cuget
Clar II (i937—38), 650—652; 664—667; 683—685).
134.	IORGA, N. Poesia populară italiană (Conferință la Societatea italo-română).
Priviri generale asupra poeziei lirice. (Cuget Clar III (1938—39), 577—588).
135.	* IORGA, N. Poporul românesc și marea. Vălenii de Munte, 1938, 19 p.
136.	IRIMIA, ILIE. Folklor oltean. Despre facerea, forma și așezarea pământului.
Despre ecou. Domnul de rouă (poveste). [Piatra-Olt-Romanați]. (Flamuri IV (1937—38),
42—43).
137.	IROAIE, PETRU. Așa cântați Cântece populare istro-române. Canti popolari
istroromeni. Susnevițajeiăn, 1936. Tip. « Glasul Bucovinei », 320, 74 p. Lei 30. Extras
din rev. « Făt-Frumos » (Biblioteca « Făt-Frumos » 6). Rec. Revista Societății Tinerimea
Română LVI (1937—38), 118—119 (D. MURĂRAȘU); Rec. crit. Dacoromania IX (1936—
1938), 33°~334 (ȘT. PAȘCA).
138.	IROAIE, PETRU. Caracterul poeziei populare. Cernăuți, 1937. Tip. « Glasul Bu-
covinei », 8°, 42 p. 1 f. (Extras din « Omagiu lui I. Nistor »). Rec. Revista Societății
Tinerimea Română LVI (1937—38), 77—80 (D. MURĂRAȘU); Menț. însemnări Socio-
logice III (1937—38), Nr. 7, p. 28.
139.	IROAIE, PETRU. Cântece populare istro-române. Cernăuți, 1936. Tip. « Glasul
Bucovinei », 8°, 86 p. 1 f. (Extras din rev. « Făt-Frumos » XI (1936); XII (1937). Rec.
crit. Buletinul Institutului de Filologie Română «Alexandru Philippide » V (1938), 350—
356 (P. CarAMAN); Dacoromania IX (1936—38), 330—334 (ST. PAȘCA); Menț. Arhivele
Olteniei XVII (1938), 423—424 [C. D. FORTUNESCU].
140.	IROAIE, PETRU. Poezia autentic populară. 1. Poetul și ambianța socială. 2. Struc-
tura și evoluția literară. 3. Poezie populară și nepopulară. Plecând dela concluziile la
care a ajuns, în Italia Croce, iar la noi Ion Diaconu, în privința genezei și a naturei poe-
ziei populare, analizează raportul dintre poezia populară și cea cultă, cea dintâi fiind
o operă a comunității care se realizează prin individ, în opoziție cu poezia cultă al cărei
autor e cât se poate de individual. (Arhiva (Iași) XLV (1938), 84—99; 243—266).
141.	*LOPELMANN, Martin. Aus der Volksdichtung der macedonischen Rumănen.
Leipzig, 1934. 8°, 3 f. 133 p. Cuprinde 21 povești traduse în limba germană din colecția
« Basme aromâne » de Pericle Papahagi (1905) și 10 cântece populare din « Texte Macedo-
române » de Dr. M. G. Obedenaru, editate de I. Bianu (1901). Menț. Balcania I (1938),
253 (Th. Capidan).
142.	MANIU, Adrian. Gravura românească în lemn. Fără a vorbi despre xilogravurile
țărănești, articolul poate fi consultat cu folos pentru o mai bună înțelegere și apreciere
a acestora. (Artă și Tehnică Grafică 1937—38, Caietul 2, pp. 27—30, cu 9 fig. în text).
143.	MĂRĂSCU, Toma. Folklor adunat din Batăr-Bihor. Ținea, 1938. Tip. Weisz, 8°,
48 p. Lei 20. Culegere utilă în care autorul se străduește să prezinte cât mai multe as-
pecte ale folklorului local. Se ocupă cu obiceiurile de peste an, legate de sărbători sau
399	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	15
munci agricole, la nuntă și înmormântare, vrăji, medicină populară, descântece, colinde,
vieața din trecut în comparație cu cea de azi; numeroase strigături, între care multe
prea cunoscute. Nu se ocupă de povești, și nici nu dă, niciodată, numele informatorilor.
144.	MlTROIU, I. Mama în poezia poporană. Dragostea de mamă în doine, cântece
de leagăn, bocete și balade. (Luminița VII (1937—38), 96—108).
145.	MlTROIU, I. Sufletul românesc în poezia poporană. însușirile țăranului oglin-
dite în literatură. (Luminița VII (1937—38), 61—67).
146.	MORARU, AUG. Obiceiuri cari se duc. Considerații generale asupra schimbărilor
de limbă, port și obiceiuri ale satului, în urma contactului acestuia cu orașul. (Lucea-
fărul (Sibiu) V (1938), Nr. 3—4, p. 15).
147.	NAGHIU, IOSIF. Mărunțișuri cultural-istorice năsăudene. Bistrița, f. a. Tip. « Mi-
nerva », 8°, 15 p. (Extras din Arhiva Someșană VI (1937—38), 178—180). învățătorii
din regiunea Năsăudului: Domide și Șoroboteanu publică « Poezii poporane de pe Valea
Rodnei, în Munții Nordici ai Transilvaniei » în ziarul « Traian » I (1869), Nr. 26, p.
104; Nr. 28, p. 112; Nr. 44, pp. 174—175. In Nr. 85, p. 344 publică « Doine de pe Valea
Rodnei ». In « Traian » 1870, mai publică poezii populare și un alt năsăudean: O. Longin.
148.	NANU, M. lenăchiță Văcărescu și variantele aromâne. Argumente noi în spri-
jinul părerii lui G. Bogdan-Duică, (Dacoromania II (1921—22), 724—727), că motivul
din poezia lui lenăchiță Văcărescu: «într’o grădină » este luat din poezia populară.
Câteva variante anonime cu același motiv. (Viața Românească XXX (1938), Nr. 2, pp.
roi—-106).
149.	NEGRESCU, I. Țăranul basarabean în literatura română. Generalități despre
literatura populară. Idei dintr’o conferință. (Revista Cursurilor și Conferințelor II (1937—
1938), Nr. 5—7, pp. 86—88).
150.	NlSTOR, ION T. « Cântici Narodnici» din Republica Moldovenească. împreju-
rările în care a apărut și conținutul lucrării lui M. V. Sergiewski: « Studii Moldo-
venești », Moscova, 1936. In anexa lucrării: « Probe de graiuri din teritoriul Republicei
Moldovenești ». Probele cuprind cântece bătrânești, colinde și balade, adunate din gura
poporului. Reproduce 9 cântece, 2 colinde și o baladă (Gruia lui Novac). (Junimea
Literară XXVII (1938), 89—95).
151.	PAPADIMA, OVIDIU. Din viziunea folklorică: destinul. Generalități asupra fiin-
țelor supranaturale și amestecul lor continuu în orânduirea vieții omului. Intervenția
acestora nu determină o concepție fatalistă, ci o severă conștiință de ordine. (Revista
Fundațiilor Regale N (1938), voi. I, pp. 597—606).
152.	PAPADIMA, OVIDIU. Firea, eterna prietenă a omului. însemnări folklorice. Dra-
gostea țăranului român pentru natură și intimitatea față de ea, reflectată în producțiu-
nile folklorice. (Universul Literar XLVII (1938), Nr. z8, ; p. 1—2).
153.	PAPADIMA, OVIDIU. Folklor și clasicism. Viziunea clasicismului antic și viziunea
folklorică «au aceeași rădăcină: acea miraculos de înțeleaptă înțelegere a lumii pe care
și-a închegat-o, în adâncuri de vremi, omul vechiu pe care nu-1 cunoaștem încă așa cum
trebue». (Universul Literar XLVII (1938), Nr. 3, p. 1; 8).
154.	PAPADIMA, OVIDIU. O ordine creștină a noastră: rânduiala. Pentru țăranul
român « rânduiala nu e o ordine așezată și păzită de oameni », ci « o lege a firii, o ordine
a ei, nesilită». (Universul Literar XLVII (1938), Nr. 13, p. 1—2).
155.	PAPADIMA, OVIDIU. Știință și opreliște în viziunea folklorică. Rânduelile lumii
pământești și ale vieții de dincolo de moarte. Omul ar putea cunoaște, dar Dumnezeu
a limitat cunoașterea, iar omul — încrezător în bunătatea lui Dumnezeu —, deși ar
putea trece peste această opreliște, o respectă. (Orizonturi I (1938), 422—424).
156.	PAPADIMA, OVIDIU. Viziunea folclorică. încercare reușită de a desprinde din
forțele folklorice o viziune limpede a unui mod de vieața. (Athenaeum IV (1938), 265-273).
26*	•
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
400
16
157.	* PETRESCU, DRAGOMIR. Antologia Bugeacului. Buc., 1938. Rec. elog. Bugeacul
III (1937—38), Nr. 4—7, pp. 50—53 (IACOB SLAVU).
158.	PlLLAT, ION. Lirica noastră de azi. Dintre genurile literare populare, doina
și balada au influențat mai mult în trecut lirica cultă. Lirica contemporană stă subt
influența întregului domeniu folkloric. Sentimentul naturii și al pământului este pre-
cumpănitor la poeții contemporani, dovadă sunt titlurile volumelor care nu sunt alese
la întâmplare: « Șesuri natale», «Darurile pământului» (Nichifor Crainic); «Lângă
pământ », « Cartea Țării » (Adrian Maniu); « Floarea pământului » (Demostene Botez);
«Țară» (A. Cotruș); «Pârgă » (V. Voiculescu); «Bulgări și Stele» (N. Crevedia);
« Strâmbă-Lemne » (Radu Gyr); «La Cumpăna Apelor» (Lucian Blaga); «Răsărit»
(D. Ciurezu); « Miresme de stepă > (I. Buzdugan).
159.	PlLLAT, ION. Tradiție și modernism. Considerații pe marginea unei conferințe.
Pentru a dovedi existența unei tradiții românești, negată de pretinșii moderniști, autorul
face o judicioasă analiză a fenomenului religios și a fenomenului artistic, cele două as-
pecte mai caracteristice ale spiritului românesc. Aduce în discuție, trăgând concluzii
valabile în sprijinul tezei, credința religioasă, arta casnică (olărie, țesături, chilimuri),
arhitectura, arhitectura religioasă, sculptura, pictura, muzica și poezia populară. (Athe-
naeum IV (1938), 3—19).
160.	PlLLAT, ION. Specificul românesc în lirica noastră modernă. Dintr’o conferință
ținută în anul 1929. Despre influența literaturii populare, mai ales a poeziei, asupra
operei poeților: Adrian Maniu, V. Voiculescu, Tudor Arghezi, Nichifor Crainic, Lucian
Blaga, G. Bacovia, Demostene Botez, Minulescu, Ion Barbu și Ion Vinea. (Athenae-
um IV (1938), 381—390).
161.	* POPOVICI, A. I. O Țințarima. Ed. Il-a. Belgrad, 1937. Trad. în rom. C. Con-
stante. Rec. anal. Sociologie Românească III (1938), 73—81 (CONST. NOE).
162.	PROTOROPESCU, DRAGOȘ. '< Ramura de aur ». încercare de a prezenta sintetic
teoria Iui Frazer asupra religiei și magiei cuprinsă în studiul: « Ramura de Aur ». (în-
semnări Sociologice III (1937—38), Nr. n, pp. 1—5).
163.	*PUȘCARIU, SEXTIL și ION BREAZU. Antologie Română. Halle-Saale, 1938. Tip.
Max. Niemeyer, 8°, VIII + 87 p. (Sammlung Romanischer Ubungstexte, Bd. XXIX).
Menț. anal. Dacoromania IX (1936—38), 393—394 (li.IE POPESCU); Țara Bârsei IA.
(1938), 276—277 (Ax. BfANCIU]); Menț. crit. Buletinul Institutului de Filologie Română
«Alexandru Philippide » V (1938), 363—364 (lORGU IORDAN).
164.	SlMONESCU, DAN. Un manuscris vechia necunoscut. Profesorul Șerban, dela liceul
Spiru-Haret din București, posedă o copie, din sec. XVIII-lea, a unui manuscris mis-
celaneu. Copia, făcută de diacul Vasile din Almașul-Mare, județul Hunedoara — pă-
strând caracteristicele graiului local —, prezintă o importanță deosebită pentru stabilirea
circulației unora dintre cărțile noastre populare. Cuprinde: «Povestea lui loanu Bogo-
slavij » (f. 1 r.—-14 r.); « Povestea prea sfinții Născătoarii de Dumnezău Marii » (f. 14 r—
25 v.); « Părinte blagoslovește. . . (f. 26 r.—36 r.), o si tiră versificată la adresa păcătoșilor,
probabil o creație originală a diacului Vasile ; apoi, între alte texte, și « Cazanii la oameni
morți, cuvânta înainte » (f. 69 v—78 v.), o expunere a peripețiilor sufletului, după des-
părțirea lui de trup. (Convorbiri Literare LXXI (1938), 368—374)-	.
165.	STINO, AUREL GeORGE. « Șezătoarea » dela Fălticeni. 45 de ani dela apariția primei
reviste române defoklor. Scurt istoric. (Din trecutul nostru X (1937), Nr. 40-45, țp. 57-59).
166.	ȘANDRU, D. EnquStes linguistiques du Laboratoire de phonetique experimentale
de la Faculte des Lettrcs de Bucarest, VI. District de Năsăud (Nord-Est de la Transyl-
vanie). Povestiri asupra întâmplărilor din vieață, asupra vieții din trecut, fragmente
de povești, obiceiuri la nuntă, etc. (pp. 215—230). Scopul cercetării fiind studiul limbii,
motivele folklorice n’au fost urmărite. (Bulletin Linguislique VI (1938), 173—230).
401
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
17
167.	ȘTEFĂNUCĂ, Petre. Amintiri din războiul mondial. Adunate dela soldații mol-
doveni din comuna Cornova, jud. Orhei. Viața Basarabiei VII (1938), 307—319).
168.	ȘTEFĂNUCĂ, P. V. Cercetări folklorice pe Valea Nistrului-de-Jos. București,
1937. Tip. « M. O. Imprimeria Națională », 8°, 32—227 p. (Extras din Anuarul Arhivei
de Folklor a Academiei Române, IV). Menț. Viața Basarabiei VII (1938), Nr. 1—2,
p. 123 (Em. Gane).
169.	ȘTEFĂNUCĂ, PjETRE]. Românii din Basarabia în Războiul tuso-japonez din 1904,
Amintiri culese din com. Cornova, jud. Orhei, cu o scurtă introducere. (Viața Basa-
rabiei VII (1938), 527—532).
170.	TOPLICEANU, TRAIAN. Raport asupra folklorului cules laBelinț (Timiș-Torontal).
Cercetează în ce măsură s’ar afla în folklor o anumită stare de spirit care, împreună cu
alte motive, ar determina depopularea în Banat. Pentru aceasta studiază lirica erotică
a satului, descântecele, superstițiile și prejudecățile (despre strigoi, Sf. Toader, obi-
ceiuri la diferite sărbători de peste an). Institutul Social Banat-Crișana. Anchetă mono-
grafică în comuna Belinț. Timișoara 1938, pp. 200—213.
171.	UȚĂ, GEORGE. Caracterele operii lui Ion Creangă. Generalități fără vreo inter-
pretare personală. (Din trecutul nostru N (1937), Nr. 40—45, pp. 6—n).
172.	VRABIE, Toma Al. Note despre Țigani. Generalități asupra poeziei populare
țigănești din județul Râmnicul-Sărat. Intre poeziile populare cea mai răspândită este
« Peștișor și Armencuța ». (Orizonturi I (1938), 545—548).
173.	VRĂBIE, TOMA. Scurtă privire asupra folklorului din județul Râmnicul-Sărat.
Sumară trecere în revistă a culegerilor de folklor. (Orizonturi I (1938), 34—36).
VIII.	BALADE
174.	BreZEANU-TeiȘANI, DUM. I. Legenda unui Marcu-Viteazul pe Valea Teleaje-
nului, jud. Prahova. Vălenii-de-Munte, 1938. Așezământul tipografic « Datina Româ-
nească », 8°, 10 p. După tradiții locale și câteva știri istorice, evocă amintirea unui haiduc
de prin anii 1770—1800, devenit erou de baladă. In anexă: «Cântecul lui Marcu Vi-
teazul», republicat după I.-A. Candrea și Ov. Densusianu, «Din popor. Cum grăește
și simte țăranul român». (Biblioteca pentru toți Nr. 351—352). Menț. însemnări Ieșene
III (1938), voi. VII, pp. 186—187 (Sandu Teleajen).
175.	CARAMAN, PETRU. Contribuție la cronologizarea și geneza baladei populare
la Români. I. Cronologizarea. Cluj, 1932. Tip. « Cartea Românească », 8°, 53 p. (Extras
din Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române I). Menț. Revista Critică XII
(1938), 236 [G. PASCU].
176.	CÂNTEC. Vâlcu, plecat în cărăușie între Prut și Nistru, se întâlnește în drum
cu moartea, care, înainte de a-i lua zilele, îi dă răgaz să trimită o scrisoare acasă. Jalea
mamei și a soției la aflarea morții. (Vestitorul Satelor XXVI (1938), Nr. 19—20, p. 2.
Fără informator).
177.	CUCONU RĂDUCAN și IANCU ȘlBIAN (Slatina-Severin). Răducan pleacă să-și caute
mireasă însoțit de lancu Șibian. Ajuns la curțile miresei este pus la diferite încercări
din partea socrilor — să descue porțile, să afle cu ce se hrănesc trei cai, să-și cunoască
mireasa dintre trei fete la fel — din care iese cu fața curată, datorită sfaturilor lui lancu
Șibian. Banatul Literar IV (1938), Nr. 5—7, p. 3).
178.	Cuvântarea d-lui prof. D. GUȘTI [la deschiderea Expoziției muncii culturale
la sate, 6 Iunie 1938]. Satul Dioști, din județul Romanați, distrus în parte de incendiu,
a fost reclădit de către Fundația Culturală Principele Carol. Acesta e motivul din « Balada
Dioștilor» compusă și cântată de Gheorghe Florea Predică, adăugită și întregită de alți
săteni. (Căminul Cultural IV (1938), 271—274).
i8
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
402
179.	DUMITRAȘCU, N. I. Cântecul lui Costică. Contribuție la formarea cântecilor
noastre populare. Descriere în versuri a uciderii unui flăcău din Boureni, jud. Dolj,
de către un prieten al lui. Cântecul a fost făcut de un alt flăcău, rudă cu mortul. (Era
Nouă VI (1938), Nr. i-—2, pp. 25—33).
180.	GYR, RADU. Baladă și eroism. Fondul sufletesc al unui neam prin nimic nu se
cunoaște mai bine ca prin folklor. Specificul local al artei populare este o exteriorizare
a specificului local sufletesc. Cea mai caracteristică expresie a sufletului unui neam este
balada. Ex. pentru literatura populară franceză: « chansons de geste », pentru cea ger-
mană « Nibelungenlied », iar pentru literatura sârbească ciclurile « Brancovicilor ». . .,
sau al « Kossovei ». Pentru sufletul etnic românesc cele mai reprezentative balade sunt:
«Miorița», reprezentativă pentru atitudinea sufletească în fața morții; «Legenda
Argeșului » sau « Meșterul Manole », reprezentativă pentru atitudinea jertfei; « Cor-
bea », pentru spiritul haiducesc și « Toma Alimoș », pentru atitudinea față de mișelie.
(Gândirea XVII (1938), 182—191).
181.	IORDAN, Al. Les relations culturelles entre les Roumains et les Slaves du Sud.
Traces des voei'odes roumains, dans le folklore balkanique. București, 1938. « M. O.
Imprimeria Națională », 8°, 109 p. Intre Românii din Nord și Slavii din Sudul Dunării
au existat întotdeauna legături, datorite fie aceleiași credințe, fie emigrării Bulgarilor
pentru a scăpa de persecuțiile turcești sau pentru a-și căuta o ocupație, fie chiar
încuscririlor. In felul acesta se explică conservarea numelor câtorva Domni Români în
cântecele populare din Peninsula Balcanică. Autorul urmărește pe Vladislav și Radu
Basarab, Dan I, Mircea Basarab și Mihai Viteazul în folklorul balcanic, ajungând la
concluzia că folklorul păstrează amintirea faptelor istorice însă îmbinate cu irealul
caracteristic producțiunilor populare. Rec. crit. Revista Critică XII (1938), 236—239
(G. PASCU); Rec. elog. Athenaeum IV (1938), 474—475 (CONSTANTIN STELIAN); Menț.
Sociologie Românească III (1938), 67—68 (FLOREA FLORESCU); Menț. anal. Convorbiri
Literare LXXI (1938), 298—299).
182.	* IORDAN, Al. Mihai Viteazul în folklorul balcanic. București, 1936. « Impri-
meria Națională », 4°, 23 p. Menț. Preocupări Literare III (1938), 276 (M. LlTTMANN).
183.	IORGA, N. Poesia epică a Românilor. (Conferință ținută în sala cea mare a
Universității din Bruxelles, în urma invitației făcută de Institutul de «Filologie și Istorie
Orientală». Trad. de Pțetru] Brătescu). Foarte documentată expunere asupra genezei
baladei populare românești și a valorii ei istorice. Legăturile cu producțiunile similare
ale altor popoare, în special cu baladele popoarelor balcanice. (Cuget Clar II (1937—38),
490—493; 520—523; 601—602; 636—638).
184.	MlCLEU, VASILE. Cântecul lui Mandu /Marcovăț-Banatul jugoslavj. Fragment.
(Mlădițe I (1938), Nr. 1, p. 10).	'
185.	MUNTEANU-BÂRLAD, Gh. Galații în balada « Badiul». In veacul XVIII exista
la Galați o biserică numită « a Badiului », ceea ce probează realitatea istorică a eroului
din balada populară. Despre oraș sau locuitorii lui, se face mențiune în diferitele variante
ale baladei din colecțiile: Gh. Dem. Teodorescu, V. Alecsandri, Candrea-Densusianu,
N. A. Caranfil, Sim. FI. Marian. (Orizonturi I (1938), 336—343).
186.	Pavel, IUGA I. Sandu ț Roșiorii-de-Vede-\Teleorman} f Un om ucis de ve-
cini, formează obiectul «cântecului», cules chiar dela autoarea lui. (Mugurași I (1938),
Nr. 1, p. 11).	-
187.	PROCOPIE, MIHAI I. Literatură populară inedită. Dediu / Ivești-Tecuci /. Turcii
calcă pe Dediu și-l supun la diferite suplicii pentru ca să le dea banii. Soția lui cere
ajutorul Badiului, fratele Dediului. Când sosește Badiu, Turcii se ascund în pod de frică.
Dediu dă foc casei și apoi pleacă în lume cu soția sa și cu Badiu. (Adevărul literar XVIII
(1938), S. III, Nr. 917 bis, p. 4).
403	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	19
188.	SORICU, I. U. Cântecul lui Miloș Cobilici și Vaco Brancovici— cântec mauro-
vlah — [După versiunea germană publicată de Herder]. (Cuget Clar III (1938—39),
291—292).
189.	TĂNASE-TETU, C. Mărioară ieși afară / Galu-Neamț /. O nevastă iese afară
la iubitul ei, lăsându-și în casă bărbatul și copila. Când se întoarce, acesta o ucide și o
îngroapă « în drumul voinicilor ». Pe mormântul ei cresc flori, voinicii le rup și le pun
la pălărie ; trece și bărbatul, rupe o floare, dar lui i se usucă mânile. (Apostolul IV (1938),
Nr. 5, p. 24).
190.	URSU, GRIGORE. Cântec I Vancicăuți-Hotin /. Variantă a baladei Văleanu, cu
schimbarea numelui personajului principal (Gheorghieș în loc de Văleanu). (Curierul
Echipelor Studențești IV (1938), Nr. 3, p. 2).
191.	ZAHARIA, E. Ar. Bugeacul în cântecul popular. Incursiunile Tătarilor la noi în
țară au lăsat urme și în cântecele populare, dar mai ales în balade. Așa în Toma Alimoș,
Sârb-Sărac, Grue Grozovanul. Vestiți erau caii din Bugeac pentru sprinteneala lor.
Această calitate este menționată în poezia populară. (Bugeacul III (1937—38), Nr. 12,
pp. 88—92).
IX.	DOINE ȘI STRIGĂTURI
192.	A PETROAEI, AfiA. Culegeri din popor / Moișa-Boroaia-Baia /. (5 cântece).
(Vestitorul Satelor XXVI (1938), Nr. 7—8, p. 6; Nr. 9:—10, p. 8; Nr. 11—12, p. 6).
193.	BACIU, PETRU P. Cântec / Sf. Nicolae-Tr.-Mică /. Mlădițe II (1939), Nr. 1,
p. 10).
194.	BUCUR, T. și S. IVAȘCU. [4] Strigături / Vodă-Carol-Teleorman /. Mugurași I
(1938), Nr. 4, p. 16.
195.	Bulgaru, GH. I. «Perle din Bugeac». Cântece de lume / Frecăței-Ismail I.
Un cântec popular cu vulgarități care trădează originea lui orășenească, și unul de mi-
liție. (Bugeacul III (1937—38), Nr. 12, pp. 86—-87).
196.	BURLEA, GH. T. [Cântece} /Frecăței-Ismail /. 3 cântece, dintre care două
— după mărturisirea culegătorului — sunt compuse: unul de un flăcău, altul de o fată.
(Bugeacul III (1937—38), Nr- 4—7. PP- 45—46)-
197.	BURLEA, GH. T. [2] Strigături / Frecăței-Ismail /. (Bugeacul III (1937—38),
Nr. 4—7, p. 46)-
198.	CAȚAVEL, NeCULAI. [3] Chiuituri [Brăești-Dorohoi]. (Frângurele IX (1938),
Nr. 97—98> P- ii75)-	,
199.	CĂZĂCEANU, LEONARD. [5] Strigături / Gura-Roșie-Cetatea-Albă ./. (Bugeacul III
(1937—38), Nr. 2—3, p. 40).
200.	Cântec. (Vestitorul Satelor XXVII (1938), Nr. 21—22, p. 5. — Fără informator).
201.	[2 Cântece populare din Timoc}. (Timocul V (1938), Nr. 1—4, p. 23; Nr. 5—6,
p. 14. — Fără informator).
202.	CERBULESCU, D. D. Folklor mehedințean. [8] Cântece [Perii-Mehedinți]. (Re-
vista Asociației învățătorilor Mehedințeni X (1937), Nr. 7—10; XI (1938), Nr. 1—4, p'. 57).
203.	CERNEA, Gheorghe. Strigături și chiuituri la joc din comuna Paloș, jud. Târ-
nava-Mare. Ediția VI. Sibiu, 1938. Tip. «O. D». 16°, 32 p. Lei 6. 97 strigături culese
la întâmplare, mai mult pentru popularizarea lor. Nu se arată niciodată informatorii.
204.	CRĂCEA, FLORIAN I. Lele verde / Băneasa-Teleorman /. 1 cântec. (Mugurași I
(1938), Nr. 3, p. 22).
205.	CREȚU, I. V. Frăsâna [cântec popular auzit în Humulești]. Factura cântecului
duce mai de grabă la originea lui orășenească, de cât populară. (Straja Moldovei I (1938),
Nr. 5, p. 6).	*
20	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	404
206.	DRAGOTĂ, N. Din popor / Brădiceni-Gorj /. 6 doine. {Zorile Romanaților XII
(1938), Nr. 1—2, p. 11; Nr. 3—4, p. 9; Nr. 5—6, p. 16).
207.	DUMITRAȘCU, N. I. Prin coclauri și văgăuni. Cântece oltenești (Poezii popu-
lare alese). Cu o prefață de T.Pisani. Buc., [1937]. « Cultura Românească», 160, 117 p.
1 f. Lei 20. Menț. Era Nouă VI (1938), Nr. 4, pp. 30—31 (N. VLEJA).
208.	DUMITRESCU-BlSTRIȚA, GH. N. Du-mă, Doamne... / Vânjuleț-Mehedinți /.
(1 doină cu melodia). (Muscelul Nostru X (1938), Nr. 6—7, p. 34).
209.	FOLEA, VlRGINIA. [4] Strigături și chiuituri din Cârțișoara (jud. Făgăraș). (Revista
Societății Tinerimea Română LVI (1937—38), 88. — Fără informator).
210.	FRÂNCULESCU, GH. [3] Strigături / Humele-Argeș /. (Mugurași I (1938), Nr.
2, P- 5)-
211.	GĂLUȘCĂ, TATIANA. Folklor basarabean. Reproduce două doine, una culeasă
în Ochiul Alb (jud. Bălți) alta în Șestaci (jud. Soroca), din volumul cu acelaș titlu,
apărut în editura « Cartea Noastră », Bălți. (Școala Basarabeană VI (1938), Nr. 5—6,
(PP- 57—58).
212.	GEORGEONI, DR. A. Cântece din Vidra[-Turda). Forma cântecelor trădea.ză'
originea lor orășenească. (Curierul Echipelor Studențești IV (1938), Nr. 2, p. 3).
213.	GlFON, [2 Cântece). / Spineni-Olt /. Cu melodii. (Mugurul VIII (1937—38),
Nr. 4—5; p. 12; Nr. 6—7 ; p. 12).
214.	GRIGORAȘ, CONST. [ii] Chiuituri / Orășeni-Botoșani I. (Frângurele XII (1938),
Nr. 104—106, p. 1205).
215.	GRIGORAȘ, GH. [2] Cântece / Orășeni-Botoșani /. (Frângurele XII (1938),
Nr. 107—108, p. 1225).
216.	IONIȚĂ, C. Strigături [la horă). / Cârloman-Teleorman /. Mugurași I (1938),
Nr. 3, p. 4).
217.	LEONIDA, L[EON]. Cântec / Cârpești-Cahul /. (Viața Basarabiei VII (1938), 327).
218.	LEONIDA, LeON. Cântecul Vidrei / Cârpești-Cahul /. Blestemul mândrei pe care
voinicul refuză să o ia călare. (Viața Basarabiei VII (1938), 72).
219.	LUPU-MORARIU, OCTAVIA. Populare. 15 cântece din jud. Suceava și Cernăuți.
(Făt-Frumos XIII (1938), 27; 50; 96; 143; 164; 174; 178; 198).
220.	POPA, Marin I. Du-te dor / Vodă-Carol-Teleorman I. (Mugurași I (1938),
Nr. 2, p. 12).
221.	MOROIANU, ȘTEFAN. Cântec [lanca-Brăila). Foaia învățătorului XI (1938),
Nr. 9—10, p. 44).
222.	MOSCU, EMIL. [4 Strigături), (jud. Bacău). (Straja Moldovei I (1938), Nr.
6—7- P- 7)-
223.	MUNTEANU, MARCU ION. Strigături populare din toată țara românească. Bucu-
rești, 1938. Tip. « Capitalei », 8°, 32 p. Locul de unde au fost culese este indicat cu totul
vag (din Moldova, din Ardeal, etc.). Informatorii, firește, nu sunt arătați niciodată.
Scurtă introducere, de 4 pagini, fără importanță.
224.	NEGRUȚIU, Em. [2] Cântece din Dobrogea. (Vestitorul Satelor XXVI (1938),
Nr. 11—12, p. 4. — Fără informator).
225.	NICOLAE-STANCU, D. Cântec de dor / Suhaia-Teleorman /. Cu melodia. (Mugu-
rași I (1938), Nr. 2, p. 10).
226.	Nicolae-STANCU, D. Cântec de veselie / Nenciulești-[Teleorman] /. Cu me-
lodia. (Mugurași I (1938), Nr. 3, p. 20).
227.	NICULESCU-Varone, T. G. Strigături alese dela horă. Buc. 1938. Tip.
« Universul », 8°, 64 p. Lei 24. Strigăturile din colecția aceasta au mai fost tipărite în
alte colecții de producțiuni populare ale culegătorului. Clasificarea lor este arbitrară.
Introducerea interesantă pentru descrierea metodei de lucru.
405	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMANESC PE ANUL 1938	21
228.	NlSTOR, CHIRA I. Folklor năsăudean / Coșbuc-Năsăud. 4 doine. (Vatra IN
(1938), 14°)-
229.	OLTEANU, ANIȚA A. [2] Doine / Ludoș și Sângătin-Sibiu I. (Mlădițe II (1939),
Nr. 2—3, pp. 7—8).
230.	ONCIU, PAVEL. [3 Cântece], / Vidra-Turda /. Cu melodii. (Curierul Echipelor
Studențești IV (1938), Nr. 3, p. 3; Nr. 11, p. 2).
231.	PETRISOR, MARIN. Doină / Drăgășani-Teleorman /. (Mugurași I (1938), Nr.
4, p. 10).
232.	POPESCU, I. N. Culegere din popor. Din Vâlcea. 2 cântece. (Vestitorul Satelor
XXVI (1938), Nr. 3—4, p. 2. — Fără informator).
233.	POPESCU, ION N. Hore cu strigări și strigături. Drăgășani-Vâlcea, 1938. Tip.
« Curechianu », 8°, 74 p. Lei 25. (Biblioteca Folkloristică Nr. 22). Introducere cu gene-
ralități asupra jocurilor populare românești și strigăturilor. Importantă e lista cu jocurile
cunoscute în Voicești, unele și în Ștefănești, jud. Vâlcea și descrierea câtorva dintre ele.
Unele dintre strigături au mai fost publicate (de către G. T. Niculescu-Varone). Majo-
ritatea celor din județul Vâlcea au fost auzite dela intelectuali.	.
234.	R. M. Jindărița I Lunca Vișagului-[Cluj]l. (1 cântec). (Mlădițe I (1938),
Nr. 3, p. 17).	■
235.	RĂDULESCU, lANCU I. Cântec / Cetatea-Teleorman /. (Mugurași I (1938),
Nr. 2, p. 14).
236.	RĂDUȚIU, G. [3] Strigături din Avrig [Sibiu]. (Luceajărul (Sibiu) V (1938),
Nr. 5—6, p. 19).
237.	RÂȘNIȚĂ, ELENA. [Cântece] / Sândulești-Turda /. 2 cântece dintre care unul
a fost auzit și cântat de informator « Ia Cluj la Memorand, cu « domnii ». (Ogorul Școalei
V (1938), 152).
238.	RÂȘNIȚĂ, ELENA. Dor de pe Târnave. Cântece din comuna Valea-Sasuiui
județul Târnava-Mică culese de—. Blaj, 1936. Tip. «Seminarului Teologic», 160,
39 p. Lei 5. Menț. elog. Ogorul Școalei V (1938), 13—14 (I. V.).
239.	SECAREA, Horea. [5 Cântece] / Băița, Hărțăgani și Săliște-Hunedoara/. (Știu.
Revista Liceului « Decebal » Deva II (1938), Nr. 1, p. 31).
240.	SlMCELESCU, MlH. I. Folklor mehedințean. 2 cântece. (Revista Asociației
învățătorilor Mehedințeni XI (1938), Nr. 5—6, p. 46).
241.	STOICA, SchVENINGER. Poezii populare din județele Cluj și Someș. București,
[1938 ?]. Tip. « I. N. Copuzeanu », 8°, 29 p. Lei 20. Unele culese din Borșa și Dezmir,
jud. Cluj — pentru cele mai multe nu indică localitatea decât atât cât spune titlul,
indicație vagă. Originea populară a unora este îndoelnică.
242.	[5 Strigături]. (Mlădițe II (1938), Nr. 2—3, pp. 16—17. — Fără informator).
243.	[3 Strigături din Moișeni, jud. Satu-Mare], (însemnări Sociologice III (1937—38),
Nr. 5, p. 10).
244.	ȘERBAN-HRISTESCU, ION. [2] Strigături. (Mugurași I (1938), Nr. 2, p. 17. — Fără
informator).
245.	ȘTEFAN, ILIE I. Cântec. / Papa-Teleorman /. (Mugurași. I (1938), Nr. 3, p. n).
246.	ȘTEFĂNUCĂ, PETRE. Folklor din Basarabia [Din « Monografia folklorică a Satului-
Nou jud. Cetatea-Albă (în lucru)]. 7 cântece. (Viața Basarabiei VII (1938), 106—107).
247.	TĂNASE-TEIU, C. [3] Cântec[e] / Hangu-Neamț /. (Apostolul IV (1938), Nr.
8—9, P- 36).
248.	TlMOFTESCU, CONSTANTIN. [5] Cântece / Blăgești și Hărmănești-Baia /. (Lumi-
nița VII (1937—38), 95)-	■
, 249. TlMOFTESCU, CONSTANTIN. [9] Strigături / Osoi-Hărmănești-Baia /. (Lumi-
nița VII (1937—38), 68—69, 127).
22
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
406
250.	TUDOR, AUREL. Blastăm di fatî mari [Clocucica-Cernăuțt]. 1 cântec. (Făt-
Frumos XIII (1938), 193).
251.	VRĂBIUȚĂ, C. Pe marginea Dunării. 1 doină cu melodia. — (Fără informator).
(Muscelul Nostru X (1938), Nr. 8—10, p. 32).
X.	COLINDE. FOLKLOR RELIGIOS
252.	ALBESCU, I. Sus în slava cerului. (Luceafărul (Sibiu) V (1938), Nr. 8—io,
p. 1. — Fără informator).
253.	AGAFIȚEI, GH. I. Colinde populare, culegere de —. / Țibănești-Brăila /. Iași,
1938. Tip. « Lucrătorilor Asociați », 8°, 54 p. 1 f. Melodiile au fost notate de învă-
țătorul V. Vasilache. O mare scădere a colecției este că toate colindele au fost auzite
dela o învățătoare, nu dela țărani. Menț. Vremea Școlii XI (1938), 338—339) (V.
Vasilache).
254.	BARDIER, Al. Colindă basarabeană / Țarigrad-Soroca /. (Bugeacul III (1937—
1938), Nr. 2—3, p. 39).
255.	BARTOk, BEla. Melodien der rumănischen Colinde (Weihnachtslieder). 484 me-
lodien, mit einem einleitenden Aufsatz. Wien, 1935. Universal Edition, 8°, XLVI +
106 p. Rec. Sociologie Românească III (1938), 593—596 (CONST. BRĂILOIU).
256.	BĂRBULESCU, EUGEN. Culegere de colinde populare. Buc., 1938. Tip. « Cugetarea »,
32 p. Lei 15.
257.	BlLȚIU-DĂNCUȘ, PETRU. Viflaimul sau Nașterea Domnului Nostru Isus Hristos
Dramă religioasă în 3 acte. Ediția Il-a. Cluj, 1938. Tip. « Vieața Creștină », 160, 56 p.
Lei 15. Piesa a fost prelucrată și, în această din urmă formă, a devenit din nou populară
circulând într’o mulțime de manuscrise prin satele maramureșene.
258.	BOTTA, DAN. Colindul cerbului minunat. Scholie la colindul cerbului. Colinda
e transcrisă din colecția I. Bîrlea: Colinde și Bocete din Maramureș, București 1924.
, In ea s’ar întâlni supraviețuirea străvechilor mituri din antichitatea clasică. (Artă și
Tehnică Grafică 1937, Caietul 2, pp. 31—35).
259.	BREAZUL, G. Colinde. București, [1938]. « Scrisul Românesc» Craiova, 8°,
454 + X p. Lei 30. (Cartea Satului 21). Sunt grupate în: I. Colinde de Moș Ajun și
Moș Crăciun, a) religioase, b) lumești. II. Cântece de stea. III. Vicleimul (Irozii).
IV. Colinde de Anul nou. V. Plugușorul. VI. Sorcova. VII. Vasilca. VIII. Bobotează.
IX. Salcia. X. Lăzărelul. XI. Colinde de Florii. XII. Colinde de Paști. Colecția are mai
mult un scop practic decât unul științific: acela de a fi pusă la îndemâna țăranilor sau
cărturarilor sătești pentru învățarea colindelor. Pentru aceasta și notarea melodiilor
s’a făcut cu semne muzicale bizantine și apusene. Arătarea provenienței colindelor e
făcută cu totul neștiințific (Ardeal, Basarabia, Dobrogea, etc.); alteori le ia deadreptul
din alte colecții, după cum însuși mărturisește în prefață. Rec. crit. Viața Românească
XXX(i938), Nr. 8, pp. 55—58 (CONST.BRĂILOIU); Rec. elog. Căminul Culturalii (1938),
31—232 (VALERIU MĂGUREANU); Menț. Sociologie Românească III (i938)> 4°6—407
(SABIN V. DRĂGOI); Menț. anal. Cuget Clar III (1938—39), 113—117 (N. IORGA).
260.	BREAZUL, G. D. Const. Brăiloiu și colindele. Rea credință sau ignoranță? Ori
și una și alta ?. Răspuns d-lui Const. Brăiloiu la critica pe care o face în « Universul »
Colindelor autorului. (Universul Nr. 341 (14 Dec. 1938, ediție de provincie).
261.	BURTAN, FLOREA I. [Colindă] / Principele Ferdinand-Teleorman /. Scurtă
descriere a obiceiului, practicat Joi seara înainte de Paști. Și o colindă. (Mugurași I
(1938), Nr. 4, p. 12).
262.	CARTOJAN, N. Colindele cu steaua. Colindele cu steaua trebue deosebite de ci-
clul celor profane; cele din urmă își au originea în păgânismul traco-roman, iar cele cu
407
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
23
steaua, de dată mai recentă, au rezultat din colaborarea cărturarilor de pe vremuri cu
masele poporului. Amintește câteva manuscrise și tipărituri cu cântece de stea, din
secolul XVIII și XIX, insistând îndeosebi asupra volumului lui Picu Pătruț din Săliște,
din care reproduce 11 miniaturi. (Artă și Tehnică Grafică 1938—39, Caietul 6,
PP- S—ir).
263.	CARTOJAN, N. Iconografie populară românească: Mântuitorul și vița de vie.
București, f. a. « M. O. Imprimeria Națională », 40, 4 p. (Extras din Artă și Tehnică
Grafică 1937, Caietul 1, pp. 13—16). Contribuție la explicarea motivului icoanei
reprezentând pe Isus cu vița de vie. In scopul lămuririi problemei, cercetează atât mate-
rialul folkloric cules mai de curând, cât și ciclul de legende religioase din literatura
veche românească. In text e reprodusă, în cromotipie, o icoană pe sticlă, cu motivul
amintit. Menț. anal. Biserica Ortodoxă Română LVI (1938), 139—140 (D. F[ECIORU]).
264.	' CARTOJAN, N. Zapisul lui Adam. București, [1938]. « M. O. Imprimeria Na-
țională », 40, 8 p. Cu 1 icoană pe lemn (cromotipie) și 1 frescă dela Mănăstirea Cozia.
(Extras din [Artă și Tehnică Grafică, 1937—38] Nr. 3, [pp. 9—14]). Icoana, reprezentând
Botezul Mântuitorului (reprodusă în cromotipie), cu o vechime de peste două sute de
ani, a fost găsită la o biserică în jud. Neamț. Detaliile nelămurite de textele evanghelice
(cărămida susținută de 4 balauri, pe care stă Mântuitorul cu picioarele, etc.) se pot ex-
plica prin vechea legendă: Vieața lui Adam și a Evei. Intre literatura populară scrisă,
arta religioasă și literatura orală populară, există o conexiune vădită.
265.	ClUCEANU, NlCOLAE. Credința neamului oglindită în colinde. (Universul Literar
XLVII (1938), Nr. 46, p. 7).
266.	Colind din Humulești. (Straja Moldovei I (1938), Nr. 2, p. 4.—Fără informator).
267.	COMAN, ȘTEFAN. Leru-i Doamne. Colinzi adunate din satul Margine-Bihor.
Cluj, 1938. Tip. « Ardealul», 16°, 47 p. Lei 20. Culegere bună. Textele sunt redate cu
semne diacritice, culegătorul năzuindu-se să le apropie cât mai mult de graiul local.
Cuvintele necunoscute, sau cele presupuse ca fiind necunoscute, sunt explicate în sub-
solul fiecărei pagini.
268.	COMAN, ȘTEFAN C. Un vechiu obiceiu — colinzile — (Marginea-Bihorj. Descrie-
rea obiceiului. (Școala Noastră (Zalău) XV (1938), 360—362).
269.	COSMA, A. C. Colindă de Crăciun / Toplița-[Mureș}!. Vestitorul Satelor XXVI
(1938), Nr. 23—24, p. 7).
270.	DUMITRAȘCU, N. I. Colind de Crăciun / Arcuș-Trei-Scaune /. Era Nouă VI
(1938), Nr. 9—10, p. 38).
271.	DUMITRAȘCU, N. I. Elemente prețioase în colinde și cântece de stea. Câteva citate
din colinde în care se găsesc reflexii filosofice sau morale. Și despre păstrarea obiceiului
colindatului la Românii secuizați. (Era Nouă VI (1938), Nr. 9—10, pp. 31—35).
272.	DUMITRAȘCU, N. I. O «rugăciune». Rugăciunea, care a circulat în timpul
războiului prin satele Olteniei, amintește un atac oprit de apariția Maicei Domnului.
Era scrisă și trimisă din om în om, cu obligația pentru cel care o primea de-a o trimite
la alți oameni. (Era Nouă VI (1938). Nr. 7—8, p. 34).	-
273.	DUMITRESCU, GHEORGHE I. Ajunul Crăciunului, Noaptea Anului Nou. Roșiorii
de Vede, 1938. Tip. «Lumina Poporului », 160, 31 p. Lei 10. Două piese populare. Bro-
șura are un adus (pp. 23—29): Diferite colinde (Steaua, Sorcova, Plugușorul, Vasilca),
culese din Sardulești, jud. Teleorman.
274.	DlMITRIU, I. G. [13] Colinde din județul Constanța [corn. Topalu și Cochirleni].
Cuvintele locale sau formele de limbă veche sunt explicate la subsol. (Preocupări Li-
terare III (1938), 32; 71—78).	.
275.	GOLESCU, Maria. Scholie la scholia: Colindul cerbului. Urmărește motivul
din colinda cerbului în Viețile Sfinților și Fisiolog, de unde a putut trece în literatura
24
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL tț>38	408
populară. Concluziile la care ajunge Dan Botta, în studiul asupra aceluiași motiv (Artă
și Tehnică Grafică, 1937 — Caietul 2) — supraviețuirea străvechilor mituri din antichi-
tatea clasică — sunt puțin probabile. (Revista Fundațiilor Regale V (1938), voi. II,
666—668).
276.	MORARU, A. N. învierea Ta, Hristoase. îngerul a alergat / Porcești-Sibiu /.
«îngerul a alergat» e un fragment din piesa populară ce se joacă la Paști: «Mirono-
sițele ». De aceeași factură e și «învierea Ta, Hristoase ». (Luceafărul (Sibiu) V (1938),
Nr- 3—4, P- 14)-	.
277.	NAGHIU, lOSIF E. Mănăstirea Rohia [jud. Someș']. Reproduce câteva fragmente
de cântece populare religioase în legătură cu pelerinajul la mănăstire, din cartea
« Cântece religioase » (Biblioteca Sf. Ana, Nr. 1). (Viața Ilustrată V (1938), Nr. 3,
PP- i7—18).
278.	NANU, D. Al. Vraja colindelor. Generalități asupra frumuseții colindelor.
Cuget Clar II (i937—38), 39$—397)-
279.	POPESCU, NAE. Colinde și icoane. Interesante contribuții pentru explicarea
genezei câtorva colinde, inspirate poetului popular din icoane și zugrăveli de biserică.
Cu o planșă reprezentând Nașterea Domnului, icoană pe sticlă (cromotipie). (Artă și
Tehnică Grafică 1937—38, Caietul 2, pp. 5—8).
280.	SĂNDULESCU-VERNA, C. Sfânta împărtășanie în iconografie. Originea motivului
icoanei reprezentând pe Isus Hristos, din coasta căruia crește vița de vie, nu trebue
căutată în legendele religioase din literatura veche românească, ci în manualele de ico-
nografie unde se dau lămuriri cum să se zugrăvească «Pilda viei ». (Biserica Ortodoxă
Română LVI (1938), 780—785. 7 figuri).
281.	SECAREA, Horea. [Colinde]. 4 colinde culese din comunele: Ormindea,Cure-
chiu și Hărțăgani din jud. Hunedoara. Una, auzită în Hărțăgani, este o variantă a ba-
ladei Miorița, iar alta, tot din Hărțăgani, e o colindă țigănească. (Știu. Revista Liceului
« Decebal » Deva II (1938), Nr. 2—3, pp. 55—56).
282.	SlMEDRE, EMILIA. Colinde: I. Merge Leana la fântână. II. Asta-i seara. III.
Strigă ’n lume (Colinda junelui). / Dobra-[Hunedoara]/. (Știu. Revista Liceului « De-
cebal », Deva II (1938), Nr. 1, pp. 66—67).
283.	STANCIU, VICTOR. Hai lerui Doamne. Cea mai veche povestire vânătorească.
In colindele noastre cu motivul cerbului și refrenul «lerui Doamne », precum și în unele
obiceiuri ca: Turca și Blojul, se păstrează «reminiscențe ale unei vieți vânătorești și
ele par a fi chiar fosilele unui cult religios al preistoricilor de pe plaiurile noastre. Schița
« femeia subt cerb », aflată la Laugerie-Basse în Dordogne, și desenele de zimbri și
mamuți cu casc, aflate în peșterile Marsoulas, Font de Gaumes și Combarelles, proec-
tează o lumină nouă asupra înțelegerii multor cuvinte, expresii și fapte narate în colinde.
Numeroase figuri în text. (Carpații VI (1938), 98—103).
284.	SZABO, T. ATTILA. A regoles (= Colindatul). La Unguri. Și o ilustrație cu « țurca »
românească în Zalău. (Pdsztortiiz XXIV (1938), pp. 41—45. Cu 3 ilustrații în text).
285.	TOPAN, GRIGORE și CORNEA GrigORE. Colinzi din com. Botin [și Buza [Someș].
(Scânteia IX (1938), 11—14; 66—68).
286.	TOPLICEANU, Tr. Despre colindele dela Belinț [Timiș-Torontal.]. In 1934, Insti-
tutul Social Banat-Crișana a intreprins o anchetă monografică în comuna Belinț. Folk-
lorul muzical a fost studiat de Sabin Drăgoi, care a alcătuit o adevărată monografie
muzicală, nepublicată din lipsă de fonduri, adunând 90 de melodii dintre care 35 colinde,
Generalități despre aceste colinde. (Luceafărul (Timișoara) IV (1938), S. II, Nr. 1—z-
pp. 12—17)-	'
287.	TUDOR, SANDU. Colindul mocanului [Bârsești-Putna Mică]. Lămurire la colindul
mocanului.. (Artă și Tehnică Grafică 1938—39, Caietul 6, pp. 33—36).
4°9
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
25
288.	URSU, NlCOLAE. Zece colinde și cântece de stea. Melodii populare notate și armo-
nizate pentru coruri. Timișoara, 1938. Lito Pregler. Editura regionalei bănățene a
«Astrei », 8°, 23 p. Lei 60.
289.	VULPESCU, MlHAIL. Vicleimul-Viflaimul-Irozii (dela 25 Decemvrie până la 7
Ianuarie). Istoricul acestei drame și răspândirea ei georgafică. Nu este o formă a miste-
relor Occidentului și nici a teatrului religios constantinopolitan, ci un obiceiu ieșit din
concepția religioasă populară. Publică și textul dramei notată în corn. Coveșu-Transil-
vania în 1910. Studiul introductiv a fost republicat, fără schimbări, în revista Athenaeum
IV (1938), 409—413). (Universul 23, 24 și 25 Decemvrie 1937).
XI.	POVEȘTI. SNOAVE. LEGENDE. TRADIȚII
290.	BUJOREANU, Gh. Opera lui Ion Creangă. Generalități asupra basmelor. (Ori-
zonturi I (1938), 107—113).
291.	CĂTANĂ, GeORGE. Pavel inimă bună — poveste din Banat—/ Valeadieni I.
(Banatul Literar IV (1938), Nr. 1—4, p. 3).
292.	ClUCHI, EUGEN. Poveștile luil. Creangă. Farmecul poveștilor lui Creangă, pe lângă
umorul de situații și expresie, îl formează marea lui putere de a face vie lumea închipuirii,
precum și firescul povestirii pline de imagini. (Preocupări Literare III (1938), 28—31).
293.	COSMA, AUREL. Din trecutul românilor timișoreni. Apostolatul protopopului
Vasile Georgevici (1764—1826) [Legenda despre arătarea lui Dumnezeu. Biserica
română din Fabricul-Timișoarei a fost zidită pe locul arătat de Dumnezeu printr’un
trăsnet, semn trimis în urma rugăciunii unuia dintre bătrâni, membru al sfatului bă-
trânilor. (Luceafărul (Timișoara) IV (1938), S. II, Nr. 11—12).
294.	CREANGĂ, Ion. Harap-Alb. București, f. a. Editura Țicu I. Eșanu, 8°, 77 p.
Lei 24. Ediție de popularizare. ,
295.	CREANGĂ, Ion. Opere complete. Cu o introducere de Constantin-Botez. Prefață
și listă de cuvinte de G. T. Kirileanu și II. Chendi. București, 1938. «Cartea Românească»,
8°, 313 P- 1 f- Amintiri (pp. 19—114). Povești (pp. 117—263). Diverse (pp. 267—313).
296.	CREANGĂ, Ion. Poveștile, lui Moș Nichifor. București, f. a. Editura «Papetăria
Românească», 8°, 69 p. Lei. 20. Moș Nichifor Coțcariul și alte povești,în ediție de popu-
larizare, fără interes științific.	' ■
297.	GÂRBOVICEANU, P. și GH. I. CHELARU. Povești alese. București, 1938, Editura
Casei Școalelor, 160, 139 p. 1 f. (Biblioteca Societății «Steaua» Nr. 42 a). In scop
de popularizare sunt înmănunchiate în această broșură câteva din poveștile lui Creangă,
Ispirescu, V. B. Țirică, Teofil Bizom, M. Lupescu și Virginia Stan.
298.	GEORGESCU, Gh. I. Sf. Ilie în legendele poporului. (Universul Literar XLVII
(1938), Nr. 23, p. 7).
299.	GEROTA, C. Etica basmelor lui Ispirescu — 50 de ani dela moartea lui--—. Per-
sonajele din basmele lui Ispirescu trăiesc o vieață superioară. Din aceste basme se desprind
sentimente de prietenie și recunoștință, de dragoste, desinteresare, dar mai ales de
dreptate. (Revista Societății Tinerimea Română LVI (1937—38), 152—155).
300.	GHEORGHIȚĂ, V. A. Poveste de pe vremea poveștilor. Snoavă. (Vestitorul Satelor
XXVI (1938), Nr. 5—6, pp. 5—6 — Fără informator).
301.	HOBIJLÂ, GH. Despre «adevărul» spus și nespus'. Poveste. (Școala Noastră
(Zalău) XV (1938), 358—359. — Fără informator).
302.	lONESCU, FLORICA D. Legende și povești cu pasări, flori și animale. Culese și pre-
lucrate de —. Pitești, 1938. Tip. « Transilvania », 8°, 160 p. Lei 40. Nu se dă nicio indi-
cație în privința provenienței lor. Fiind « prelucrate », ar putea avea o valoare literară,
dar nu una folklorică.
26	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL r938	410
303.	ISPIRESCU, PETRE. Fata moșului cea cuminte și alte povești. București, f. a. Edi-
tura Țicu I. Eșanu, 8°, 64 p. Lei 20. Ediție de popularizare.
304.	ISPIRESCU, PETRE. Fata săracului cea isteață și alte povești. București, f. a. Editura
Țicu I. Eșanu, 8°, 64 p. Lei 20. Ediție de popularizare.
305.	LOLU, ION. Coasta de Argint în legende. Legende comunicate de intelectuali
și redate fragmentar în formă literară. (Analele Dobrogei XIX (1938), voi. III, pp. 38—51).
306.	LUNGIANU, MlHAIL. A-Tot-Puternicul pe lume. Legende. București, [1938].
Tip. « Universul », 8°, 180 p. 2 f. Lei 40. Cele mai multe din poveștile cuprinse în volum
au mai fost publicate în diferite periodice. Sunt brodate pe teme populare, scrise pentru
a fi popularizate. Fără interes științific.
307.	LUNGIANU, M. Comoara lui Prâslea, povești pentru copii. București, f. a. Edi-
tura « Cugetarea », 8°, 174 p. 1 f. Poveștile au fost strânse în volum, după ce mai întâi
au fost publicate în diferite periodice, precum și în alte volume ale autorului apărute
înainte de acesta. Au fost scrise « parte după însemnări vechi, parte cum mi-au venit
în minte ». Fiind scrise pentru coții, autorul nu a urmărit un scop științific.
308.	LUNGIANU, MlHAIL. Din țara lui Alb-împărat. Basme. Ediția Il-a. București,
[1938]. Institutul de Arte Grafice « Cugetarea », 8°, 318 p. 1 f. Lei 65. Unele povești
sunt întocmite de autor în spirit popular, altele «în marea parte a lor auzite din gura
unui bătrân din Avrig, jud. Sibiu, altele de pe malurile Oltului vechiului regat. . .».
Aproape toate au mai fost publicate în diferite periodice. Din punct de vedere folkloric,
sunt de puțină însemnătate.
309.	LUNGIANU, MlHAIL. Siminoc împărat. Legendă populară( ?) redată în formă
literară. Freamătul Școalei IV (1938), 128—143).
310.	LUNGIANU, MlHAIL. Smei și Zâne. București, [1937]. Tip. « Luceafărul », 8°,
182 p. Lei 30. (Cartea Satului 22). Povești brodate pe teme populare, scrise pentru a
fi popularizate. Fără interes științific.
311.	MURNU, lULIA. A fost odată. Povești date în vileag de —. București, 1938. Tip.
« Luceafărul », 8°, 158 p. 1 f. Lei 30. (Cartea Satului 27). Poveștile au fost auzite de
autoare dela bunicul ei, preot de origine macedoneană. Pentru proveniența lor sunt
deosebit de interesante.
312.	PĂUNESCU-ULMU, T. Ceva despre « Făt-Frumos din Lacrimă». Generalități.
(Ramuri XXX (1938), 22—25).
313.	PETROVICI, ION. Centenarul lui Ion Creangă. Și o succintă analiză a poveștilor.
(Revista Cursurilor și Conferințelor II (1937—38), Nr. 2, pp. 5—13).
314.	SALA, Vasile. Pățania lui Mândru Solomon cu Ciuma (Poveste) [Vașcău-Bihor
[Oradea, 1938. Tip. «Diecezană»], 8°, 11 p.
315.	SAVIN, PETRU G. Mândrul-Florilor. București, f. a. Ed. « Cugetarea », 8°, 143 p.
Lei 40. «Povești publicate în 1900—1914 în diferite reviste ca: Ramuri, Semănătorul,
Neamul Românesc Literar, Albina, Ion Creangă, ș. a., iar altele inedite ». Nicio altă
indicație asupra lor.
316.	STREINU, VLADIMIR. Recitind pe clasicii noștri. Ion Creangă. Cercetătorii literari
de până acum s’au ocupat mai mult de vieața decât de opera lui Creangă, încercând să
tragă concluzii valabile de ordin estetic literar, asupra operei din amănunte biografice.
Frumusețea poveștilor lui Creangă nu este gustată de țărani, deoarece fondul lor fol-
kloric nu prezintă nimic nou pentru ei. Privit prin prisma operei lui, Creangă este un
scriitor«popular » pentru intelectuali, iar pentru popor scriitor «cult». (Revista
Fundațiilor Regale "V (1938), voi. III, pp. 622—641; voi. IV, pp. 148—162; 394—408).
317.	VULPESCU, MlHAIL. Copil fără noroc. Poveste; se indică numele infor-
matorului dar nu și locul Iui de origine. (Universul Literar XLVII (1938), Nr.
6. P- 3)-
411	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	27
318.	VULPESCU, MIHAIL. Strigoiul / Arțari-Ialomița /. (Universul Literar XLVII
(1938), Nr. 25, p. 7).
319.	ZĂBAVA, OCTAVIAN—MIHAIL SANDU. Poveștile păsărilor. București, f. a. Tip.
«Cuvântul Românesc», 8°, 61 p. 1 f. Lei 20. Legende scrise pentru copii.
XII.	MAGIE. MEDICINĂ POPULARĂ. DESCÂNTECE. MITOLOGIE
320.	BALOG, EDMUND. Câteva superstiții populare. Magia numelui, superstiții în
legătură cu focul și fierul la popoarele primitive și cele nordice. (Scânteia IX (1938),
202—212).
321.	BARTOȘ, PETRU. Criza terapeutică în satele românești. Considerațiuni generale
asupra originei medicinii populare. Focul și fumul sunt primele elemente curative la
care, mai târziu, se adaogă diferiți factori de natură magică. Poporul cunoaște și medi-
cina preventivă. Astfel ar fi: săritul peste foc din ajunul Sf. Ion, spălatul cu prima ză-
padă a anului, înghițirea a 9 boabe din prima grindină a anului, presărarea frunzelor
de pelin în așternut. In practica terapeutică, partea magică ocupă primul loc. (Sociologie
Românească III (1938), 369—372).
322.	DARIE, P. [i] Descântece de deochi / Câineni /. (Zorile Romanaților XII (1938),
Nr. 1—2, p. 18).
323.	[Descântece] / Doștat-Sibi I. De bubă. De soare săc (când îl doare pe om
capu). (Mlădițe I (1938), Nr. 2, pp. 26—27; Nr. 3, p. 18).
324.	DlMITRIU, I. G. [6] Descântece din județul Constanța [corn. Tașpunar, Seimeni
și Cochirleni]. (Preocupări Literare III (1938), 335—-359).
325.	ELIADE, MlRCEA. Notes de demonologie I. Istoria demonului răpitor de copii
(Samca, Avestița aripa Satanei) și a sfântului care-1 învinge după o luptă dramatică,
(Sf. Sisoe sau Sisinie) își are originile în demonologia Babilonului. Motivul a fost studiat
cu multă competință de Valeriu Bologa în broșura: Lamashtu-Karina-Samca, Cluj
1935 (Biblioteca medico-istorică Nr. 7) și N. Cartojan în: Cărțile populare în literatura
românească, voi. I, Buc. 1929, pp. 145—155. Autorul studiind cu multă atenție materialul
comparativ, aduce date noi privitoare la transmiterea și modificarea structurii morale
a acestei credințe populare. (Zalmoxis I (1938), 197—203).
326.	FEDIUC, ALECU Gh. Căminele Culturale și strângerea plantelor medicinale de
primăvară, de vară și de toamnă. (Căminul Cultural IV (1938), 82—84; 191—192;
417—418).	'
327.	FLORIAN, MlU N. Descântec de șarpe. (Mugurașii (1938), Nr. 3, p. 16.—Fără
informator).
328.	GRIVU, NICOLAE. Superstiții și practice medicale la Românii bănățeni în veacul
al XVIII-lea. Conferință ținută la Universitatea populară « N. lorga » din Vălenii-de-
Munte, Iulie 1938. Timișoara, 1938. « Tipografia Românească », x6°, 42 p. Schițează
cadrul istoric al vieții Românilor bănățeni în secolul al XVIII-lea. Pe baza scrierii călă-
torului italian Francisc Grisellini: Geschichte des Temesvarer Banats, Viena 1780,
și a altora mai mărunte, dar în special pe baza practicelor păstrate prin tradiție până azi,
încearcă reconstituirea medicinei populare a Românilor din Banat în veacul XVIII.
Concluzia: practicele medicale ale Bănățenilor dovedesc un grad de cultură superior
țăranilor din Apus.
329.	GOMOIU, V. și VIORICA GOMOIU. Medicina în poezia popidară românească.
București, 1938. Tip. «Vulturul», 8°, 51 p. Studiul a făcut obiectul unei comunicări
la al Xl-lea Congres Internațional de Istoria Medicinei, ținut la Belgrad în Sept. 1938.
Pentru exemplificările necesare, autorii se servesc aproape exclusiv de colecția lui Toci-
28	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	4IZ
lescu, (Materialuri folkloristice, București, 1900), în care caută elemente în legătură
cu medicina. Nu se ocupă de descântece. La sfârșit, același text în franțuzește.
330.	HUZUM, lOAN. Valeriana. In poezia populară e cunoscută, subt numele de « odo-
lean ». « Medicina populară o întrebuințează în contra boalelor nervoase, a isteriei și
contra sperieturilor, la copii și femei». (Natura XXVII (1938), 129—131).
331.	MAREȘ, D. Descântece / Ghigoești-[Neamț]f De diochi. De beșici cei rea. Carte
de strânsoare [pentru alungarea diavolului]. (Apostolul IV (1938), Nr. 8—9,pp. 37—38).
332.	MARINESCU, ALEXANDRU. De dăochi ț Zâmbreasca-Teleorman]). (Mugurași I
(1938), Nr. 3, p. 16).'
333.	MĂNĂTORUL, NlCOLAE B. [7 Descântece'] / Turcești-Vâlcea /. (Revista Societății
Tinerimea Română LVI (1937—38), 25—29; 72—73; 110—iii).
334.	MOHORA-POPOVICI, ALMA. Doftori fără de arginți: Sfânta Apollonia. Scurtă
prezentare a vieții protectoarei suferinzilor de măsele. Amintește și alți sfinți care vin
în ajutorul celor care suferă de dureri de dinți. (Viața IlustratăN (1938), Nr. 3, pp. 16—17).
335.	MORARIU, lULIU. Noi numiri populare românești de plante. Bistrița, f. a. Tip.
« Minerva », 8°, 16 p. (Extras din Arhiva Someșană VI (1937—38), 453—468). Numiri
în majoritate culese din corn. Zagra (Năsăud). Unele au mai fost publicate în articolul:
<■ Despre ornamentația florală în Valea Zăgrii », Arhiva Someșană V (1936), 316—325.
Cele mai multe sunt necunoscute până acuma în literatura etnobotanică românească.
La sfârșitul studiului: bibliografia și un rezumat în limba franceză.
336.	PASCU, GlORGE. Nume de plante VIL Raporturi romîno-ucrainene (rutene).
Plecând dela lucrarea lui Ștefan Makowiecki: Slownik botaniczny lacinsko-maloruski,
Kvakow 1936, studiază raporturile linguistice româno-ucrainiene pe baza numirilor
de plante. Studiul e interesant și din punct de vedere etnobotanic. (Revista Critică XII
(1938), 85—151).
337.	PETRIȘOR, MARIN. Descântec de dăochi / Merișam-Y-Teleorman]). (Mugurași I
(1938), Nr. 4, p. 14).
338.	POP-CÂMPEANU, GRIGORE. Din comorile școalei noastre V: Herbarul Dr. Am-
brosiu Chețianu. (Mlădițe I (1938), Nr. 5, pp. 11—15). Ambrosiu Chețianu a întocmit
trei colecții de plante adunate într’un herbar: 1. Plantele medicinale, 2. Plantele pe care
femeile le întrebuințează la colorat, 3. Plantele în poezia populară. Ultima cuprinde 85
plante, reproducându-se pentru fiecare câteo poezie populară în care e amintită.
339.	POPESCU-OPTAȘI, Gh. I. [Descântec de soare sec] / Optași-Olt /. (Școala Noastră
(Slatina) VII (1938), Nr. 8, pp. 12—13).
340.	POPESCU-OPTAȘI, GH. I. Descântece din Optași-Olt. De bubă, de mătrice, de
- apucate. (Școala Noastră (Slatina) VII (1938), Nr. 1, pp. 26—28; Nr. 4, p. 25).
341.	ȘORA, MELINTIE. Observări asupra vieții religoase morale, notate în comuna
Sârbova [Timiș-Torontal], Timișoara, 1938. « Tipografia Românească » 4°, 12 p. (Extras
din «Revista Institutului Social Banat-Crișana » VI (1938), Nr. 21). Magia (p. 7).
342.	TZOVARU, S. Une page macedo-roumaine concernant Ies debuts de la vaccination
antivariolique en Europe. Variolizația a fost practicată în Balcani, în mod empiric, de
către păstorii români și alte persoane, la oameni și animale, cu mult înainte de a fi cu-
noscută în țările occidentale ale Europei și înainte de a fi fost descoperit vaccinul anti-
variolic (1796). (Balcania I (1938), 88—95).
343.	ȚOPA, EMILIAN. Contribuțiuni etnobotanice. Cernăuți, 1938. Tip. « Glasul Bu-
covinei », 8°, 8 p. Câteva numiri de plante, « specificând în dreptul terminului științific,
în ordinea alfabetică, toate denumirile populare necunoscute în literatura noastră, in-
dicând în același timp locul, cu date etnografice a regiunilor de unde au fost culese și
verificate ». Menț. Natura XXVII (1938), 287 (R[AUL1 CfĂLINESCU]); Revista Critică XII
(1938), 244 (G. PASCU).
413	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	29
344.	VULCĂNESCU, ROMULUS. Scurtă privire asupra mitologiei românești. (Conferință
ținută la 27 Februarie 1938 sub auspiciile Soc. «Prietenii Științei» din Craiova). Craiova,
1938. [Tip. ?], 8°, 16 p. Rec. crit. Sociologie Românească III (1938), 407—409 (ȘTEFANIA
CRISTESCU); Menț. Ramuri XXX (1938), 232 (CONST. Gr. MIHAI); Menț anal. Biserica
Ortodoxă Română LVI (1938), 448 (EM. V[ASILESCU]).	'
XIII.	ARTĂ POPULARĂ. PORT. MUZEE
345.	ANTONOVICI, IOAN. împodobirea interioarelor din Copanca[-Tighina}. (Buletinul
Institutului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chișinău II (1938), 545—548,
1 fig. Cu un rezumat în limba franceză, p. 658).
346.	BrĂTULESCU, VICTOR. Elemente profane în pictura religioasă: Sfântul Ilie și
căruța cu caip.de foc. București, 1938. Așezământul tipografic «Datina Românească»
Vălenii de Munte, 40, 11 p., 10 fig. în text. (Extras din «Buletinul Comisiunii Monu-
mentelor Istorice » XXVIII, 1935). In reprezentarea urcării Sf. Ilie la cer, zugravii au
luat elementele trebuincioase din arta păgână: « în locul Soarelui și al Carului său, în
locul cailor, al Aurorei și al Nopții, a apărut Sf. Ilie cu carul său, cu caii săi, îngerul
în locul Aurorii și Eliseiu în locul Nopții ». Autorul cercetează elementele iconografice
și în reprezentări străine, făcând legături cu cele românești.
347.	CHELCEA, ION. Muzeul Etnografic al Ardealului, Cluj. Cu ocazia reorganizării
și inaugurării sale din Iunie 1937. Cluj, [1938]. Tip. Națională, 40, 26 p. 4 f. Rezumate
în 1. franceză și germană. Lei 50. (Extras din revista «Gazeta Ilustrată» 1937, Nr. 11—12).
Menț. Natura XXVII (1938), 187 (R[AUL] C[ĂLINESCU]; Satul și ȘcoalaNU (1937—38),
288 (C[ONSTANTIN I[ENCICA]).
■.Ș48. CONSTANTE, Lena. Pictura pe sticlă în satul Drăguș [-Făgăraș]. Din cercetările
monografice ale Institutului Social Român. începuturile picturii pe sticlă, tehnica,
centre de pictură de unde au ajuns icoane la Drăguș (Brașov, Făgăraș, Nicula, Cârți-
șoara, Arpașul de Sus). Stabilește proveniența a 519 icoane, identificând și pe autorii
lor. Uneori face și scurte aprecieri de ordin estetic. Amintește 32 subiecte de icoane,
dintre care unele foarte frecvente. Numeroase reproduceri în text. (Artă și Tehnică
Grafică 1938—39, Caietul 6, pp. 59—74).
349.	CUPARENCU, ELENA. Izvoade de ii, adunate de —. Caetul II. Botoșani, 1938.
Tip. « Munca », 8°, 1 p. + XIV pl. + 1 p. Album cuprinzând reconstituirea unui,
număr de 12 modele de ii vechi, pentru uzul școlărițelor și al străjerelor. Nu se’ dă nicio
indicație asupra provenienței modelelor. Lucrarea are scop educativ, nu etnogratic.
350.	IfriM-MARINESCU, AURELIA. Necesitatea costumului național la pate. Se impune
reînvierea costumelor naționale acolo unde, din diferite cauze, au fost înlocuite — fiind
practice și puțin costisitoare. (Căminul Cultural IV (1938), 185).
351.	IORDAN, Al. Un pastor pomeran din secolul XVII despre Românii din Ardeal.
[București, 1938. « M. O. Imprimeria Națională », 8°, 5 p. (Extras din Convorbiri Lite-
rare LXXI (1938), 115—119). Utile informații ale pastorului Conrard lacob Hilde-
brand despre vechiul port românesc în Ardeal, cuprinse în cartea prof. Fr. Babinger:
* Conrard lacob Hildebrand, Dreifache Schveidische Gesandschaftsreise nach Siben-
burgen, der Ukraine und Constantinopol (1656—1658)», Leiden, E. I. Brill— 1937,
XXX + 259 p.
352.	lORGA, NlCOLAE. Arta populară și arta istorică a Românilor. Acestea nu formează
două domenii deosebite, ci manifestă «aceiași psihologie a rasei sub înrâurirea mediului
de civilizație pe care-1 întâlnesc dela o epocă la alta ». (Artă și Tehnică Grafică 1937—38,
Caietul special 4—5, pp. n—17).
27 Anuarul Arhivei de Folklor VI
30	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	414
353.	LEPA, CAIUS. înființarea unui muzeu etnografic la Arad. Propuneri pentru
aflarea mijloacelor materiale și indicarea criteriilor de colecționare a obiectelor. (Hotarul
V (1938), 45—49)-
354.	Muzeul Satului. Muzeul Satului este un mijloc potrivit de cunoaștere a țării,
a așezărilor noastre și a artei populare, pentru străinii care ne vizitează țara. Impresiile
vizitatorilor, români și străini, notate în registrfele dela casele muzeului. (Căminul Cul-
tural IV (1938), 213—214).
355.	NECUL01U, GHEORGHE. Suflet și port. Schimbarea portului este determinată
de o schimbare sufletească. După războiu, năvala sătenilor spre oraș a avut ca rezultat
o însemnată înrâurire asupra portului. (Rânduiala III (1938), 84—85).
356.	NETOLICZKA, LUISA. Portul popular din Țara Bârsei din punct de vedere știin-
țific. Schimbarea portului este determinată de bogăție și civilizație. Portul deosebit
din diferite regiuni ale Țării Bârsei: Șcheii Brașovului, Poiana Mărului, Bran, Vlădeni,
Tohanul Vechiu, Săcele, etc. (Revista Istorică XXIV (1938), 333—34A'
357.	NlCOARĂ, M. Expoziția de covoare [cu motive populare a d-nei Maria Nisi-
peanu [la Fundația Dalles, în Mai 1938], Dare de seamă. (Universul Literar XLVII
(1938), Nr. 15, p. 4).
358.	NlCULESCL’-VARONE, G. T. Costumele naționale din România întregită. [Bucu-
rești], 1937. Editura ziarului « Universul », 8°, 260 p. Cu 125 fotografii în text. Lei 80.
359.	OLINESCU, MARCEL. Bisericile de lemn. Vechile biserici de lemn, care sunt
dărâmate pentru a se ridica în loc altele de zid, ar trebui păstrate. (Societatea de Mâine
XV (1938), 13).
360.	OPRESCO, G. L’art du paysan roumain. Avec une preface de Henri Focillon.
Bucarest, 1937. Tip. « Scrisul Românesc » Craiova, 40, 88 p. 1 hartă, 145 planșe. (Acade-
mie Roumaine. Connaissance de l’âme et de la pensee roumains VIII). Rec. crit. Sym-
posion I (1938), 203—204 (Gh. Pavelescu).
360 a. OSTAȘCO, Al. Incuietoarea cu căței. București, 1938. «M. O. Imprimeria
Națională », 40, 4 p. (Extras din Buletinul A.G.I.R. 20 (1938), Nr. 2).
361.	PETRANU, CORIOLAN. L’art roumain de Transylvanie, voi. I. Texte. Bucarest,
1938. « M. O. Imprimeria Națională », 8°, 96 p. (Extras din « La Transylvanie »). Expu-
nere metodică și documentată. In afară de capitolul « L’art paysan » (pp. 71—86) în care
se ocupă de casa țărănească, mobilier, unelte, ceramică, îmbrăcăminte, broderie și co-
voare, arată, în alte capitole, ce datorește arta religioasă celei populare: bisericile de lemn,
icoanele dela Nicula, xilografiile dela Hășdate, precum și numeroase obiecte liturgice,
Menț. anal. Arhivele Olteniei XVII (1938), 401—403 [C. D. FORTUNESCU].
362.	PETRANU, CORIOLAN. Begriff und Erforschung der nationalen Kunst. Miinchen,
1937, 8°, 15 p. (Sonderdruck aus den Sudostdeutschen Forschungen Bd. II, 1937).
Menț. Viața Ilustrată V (1938), Nr. 2, pp. 18—19 (V. MATEIU).
363.	PETRANU, CORIOLAN. Noui cercetări și aprecieri asupra arhitecturii în lemn
din Ardeal. Neue Untersuchungen und Wilrdigungen der Holzbaukunst Siebenbiir-
gens. Buc., 1936. Tip. « M. O. Impr. Națională ->, 8°, 48 p. Menț. Arhivele Olteniei
XVII (1938) 400—401 [C. D. FORTUNESCU]; Viața Ilustrată V (1938), Nr. 1, p. 21
(V. MATEIU)
364.	PETRANU, CORIOLAN. Nouvelles discussions sur l’architecture de bois de la Tran-
sylvanie. Ia atitudine critică față de Phleps, Holztrăger și Domanovszky în privința arhi-
tecturii de lemn din Transilvania, reproducând și părerile a 18 savanți străini de acord
cu autorul în aceeași chestiune. (Revue de Transylvanie IV (1938), 309—327).
365.	PETRESCU, COSTIN, Concursurile- de costume naționale [în cadrul serbărilor jubi-
leului de 60 de ani al Tinerimii Române, București, 27—3° Aprilie 1938]. (Revista So-
cietății Tinerimea Română LVI (1937—38), 399—401).
4!5	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	31
366.	POPA, ANASTASIU. Biserici vechi de lemn din Transilvania și Maramureș. Cluj,
1937. « Cartea Românească », 8°, 100 p. 20 fig. în text. (Extras din Anuarul Comisiunii
Monumentelor Istorice, Secția pentru Transilvania, IV, 1932—36). Bisericile de lemn
din Lunca (jud. Mureș), (pp. 3—25); Câmpia Turzii (pp. 25—33); Mărtinești-Turda
(pp. 33—4i); Luna de Sus-Cluj (pp. 42—61); Mănăstirea Moiseiu-Maramureș (pp.
62—73); Dragomirești-Maramureș (pp. 73—100). Menț. Viața Ilustrată V (1938),
Nr. 4, p. 22 (I. E. NAGHIU).
367.	RAi6a, I. Muzeul școalei și al satului. Expunere clară asupra posibilităților de înfiin-
țare și a modului de colecționare a obiectelor. (Școala Albei V (1938), Nr. 2, pp. 4—7).
368.	ROGNEAN, A. Muzeul satului Nepds [jud. Năsăud], Păstrează piese de ceramică,
icoane pe sticlă, vechi unelte agricole, fotografii reprezentând obiceiuri la diferite so-
lemnități, etc. (Vatra IV (1938), 145—154).
369.	SÂMBOTIN, MARIA. Portul oamenilor și împodobirea casei / Cârligele-R.-Sărat. /.
(Curierul Ecl Mor Studențești IV (1938), Nr. 3, p. 7).	.
370.	SCĂUERU-TECLU, JANETA și LlVIU TECLU. Studiu asupra covoarelor românești.
Cluj, 1938. Tip. « Forjd. Cărților Funduare », 40, 43 p. XXXIII pl. + 5 p. (m.—115).
Lei 150. Cartea e un manual pus la îndemâna țesătoarei «pentru a^-și compune singură
covoare ». Plenșe’e reproduc motive culese de pe covoare vechi românești, pe care au-
torii le recomandă.
371.	SLĂTINEANU, BARBU. Ceramica dela Cotnari. București, 1938. « M. O. Impri-
meria Națională », 8°, 21 p., 29 fig. în text. (Extras din « Revină Fundațiilor Regale » V
(1938), voi. IV, pp. 100—118). La curtea domnească și la cele câteva case boerești, s’au
întrebuințat sobe făcute din plăci ceramice și vase smălțuite. Materialul găsit, care este
aproape în întregime din secolul XV și XVI, dovedește importanța ceramicei româ-
nești și influența, asupra ei, a artei bizantino-orientale. Menț. însemnări Ieșene III (1938),
voi. VIII, p. 536 (GR[IGORE] P[OPA]).
372.	SLĂTINEANU, BARBU. Ceramica românească. București, 1938. « M. O. Impri-
meria Națională », 8°, 74 fig. în text, 5 planșe colorate, 54 planșe în negru, 3 hărți, 230 p.
Lei 240. Rec. Ramuri XXX (1938), 96—97 (ROMULUS VULCĂNESCU); Rec. crit. Viața
Românească XXX (1938), Nr. 4, pp. 129—131 (G. OfPRESCU]); Rec. crit. elog. Revista
Istorică Română VIII (1938), 255—256 (CONST. C. GlURESCU); Rec. elog. Gând Ro-
mânesc VI (1938), 346—350 (GH. PAVELESCU); însemnări Ieșene III (1938), voi. VI,
pp. 560-—563 (POPA GRIGORE); Revista Fundațiilor Regale V (1938), voi. IV, 676—678
(PETRU COMARNESCU); Revue Historique XV (1938), 81—83 (N. IORGA); Menț. Gân-
direa XVII (1938), 213—214 (OVIDIU Papadima) ; Viața Românească XXX (1938),
Nr. 3, pp. 136—137 (C. N. C.).
373-	SLĂTINEANU, BARBU. Plăci de ceramică românească din sec. al XVII-lea. Plăcile
descrise, de proveniență din Transilvania și Țara Românească și de origine locală, do-
vedesc marea înflorire a acestei arte pela mijlocul veacului al XVII-lea, care și-a atins
apogeul în epoca lui Const. Brâncoveanu. (Revista Istorică Română VIII (1938), 56—68,
12 fig. în text, cu un rezumat în limba franceză).
374-	TZIGARA-SAMURCAȘ, Al. Izvoade de artă țărănească. Fără a se opri mai înde-
lung asupra descrierii și aprecierii obiectelor, în notițe fugare, prezintă câteva piese
din Muzeul de Artă Națională Carol I, secția lemnului, secția ceramică, a țesăturilor
și costumelor țărănești. (Artă și Tehnică Grafică 1937—38, Caietul special 4—5, pp.
91—104, 1 planșă, 21 fig.).
375-	TZIGARA-SAMURCAȘ, Al.. Muzeul Național Carol I, la Expoziția din Paris —
1937' Elogioase aprecieri străine asupra artei populare românești, cu ocazia participării
Muzeului Național Carol I la Expoziția dela Paris din 1937. (Convorbiri Literare LXXI
(1938), 103-108 + 3 planșe).
27*
32	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	4I6
376.	VÎRTOSU, EMIL. Trei gravuri în lemn cu temă religioasă. București, 1938. «M. O.
Imprimeria Națională, 40, 7 p. 3 fig. în text. (Extras din Artă și Tehnică Grafică
1937 38, Caietul 3, pp. 49—53). Reproduce două xilografii de proveniență din Ardeal
(Hășdate, jud. Someș, nu Turda, cum crede autorul !), una reprezentând un cocoș, iar
a doua pe Sf. Nicolae, dând și prețioase informații asupra circulației lor în Țara Ro-
mânească ; o a treia — Sf. Gheorghe Nou din lanina — este făcută la Sf. Munte, în 1840.
XIV.	MUZICĂ ȘI COREOGRAFIE POPULARĂ
377.	BREAZUL, G. Concursul de coruri și fanfare [în cadrul serbărilor jubileului de
60 de ani al Tinerimii Române, București 27—30 Aprilie T93S]. La concursul de folklor
muzical au fost prezentate cântece populare culese și notate de studenții Academiilor
și Conservatoarelor de muzică. (Revista Societății Tinerimea Română LVI (1937—38),
401—409).
378.	CARANICA, lOAN. 130 melodii populare aromânești culese și notate de —. București
1937. Tipografia ziarului «Universul», 8°, 159 p. Lei 150. Menț. Satul și Școala VII
(1937—38), 158 (DflMITRIE] GfOGA]); Menț. elog. Dacoromania IX (1936—38), 334—335
(Șt. Pasca).
379.	COCIȘIU, ILARION. Despre răspândirea geografică a unui cântec de stea. Urmărește
în mod amănunțit, răspândirea melodiei unui cântec de stea în Ardealul de Sud, unde
dialectul muzical este unitar. 1 hartă cu răspândirea melodiei și trei tablouri sinoptice.
(Sociologie Românească III (1938), 537—545).	.	“	■
380.	DRĂGOI, SABIN V. Contribuțiuni la cunoașterea și aprecierea adevărată a muzicii
românești [conferință rostită la Liga Culturală București în 12 Martie și la Radio în 14
Martie 1938}. O judicioasă expunere asupra existenței și valorii elementului etnic în
arta populară, mai ales în muzică, și a factorilor determinanți. (Luceafărul (Timișoara) IV
(1938), S. II, Nr. 9—10, pp. 1—11).
381.	DRĂGOI, SABIN V. XXX coruri aranjate și armonizate după melodiile poporale
culese, notate și alese din comuna Belinț [-Timiș-Toronta!]. Timișoara, 1935. Lito «Pregler»,
8°, 37 P-
382.	DRĂGOI, SABIN V. 122 melodii poporale din jud. Caraș în deosebi din Valea
Almăjului. București, 1938. Tip. «Cartea Românească», 8°, 68 p. Lei 100. (Extras
din « Omagiu lui Constantin Kirițescu » Buc., 1937, pp. 814—878). Colinde, bocete,
cântece de nuntă, balade (Cântecul Pandurului Jumanca), doine, dansuri.
383.	DRĂGOI, SABIN V. Ohșervări la un răspuns al d-lui Bela Bartok. In polemica
dintre Coriolan Petranu (« Gând Românesc » Nr. 2, 1936) și B. Bartdk (« Archivum
Europae Centro-Orientalis » fasc. 2 și 4, 1936) privitoare la omogeneitatea și caracterul
etnic al muzicii populare românești, susține, cu argumente nouă, părerea celui dintâi.
(Revista Institutului Social Banat-Crișana V—VI (1937—38), Nr. 17—18, pp. 23 27).
384.	DOBRESCU, Al. Concursurile de jocuri naționale [în cadrul serbărilor jubileului
de 60 de ani al Tinerimii Române, București 27—30 Aprilie 1938]. (Revista Societății
Tinerimea Română LVI (1937—38), 409—411).
385.	IJAC, VASILE. Reminiscențe primitive în muzica românească. începutul muzicei
populare l-au format descântecele și bocetele. Acestea, împreună cu obiceiul paparudelor,
sunt moșteniri dela popoarele primitive. (Luceafărul (Timișoara) IV (1938)1 S. II, Nr.
3—4, PP- i—5)-
386.	IMBRESCU, ZlNA D. Concursul de coruri și jocuri românești [la al IV-lea Congres
general anual al Căminelor Culturale, 7—8 Iunie 1938]. Cântecul autentic popular
care, pe alocurea, a fost înlocuit cu șlagăre, străine de sufletul neamului nostru, trebue
4’7
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
33
reînviat. Coruri și echipe de jocuri ale Căminelor Culturale premiate la concurs. (Că-
minul Cultural IV (1938), 279—281).
387.	LAKATOS, ISTVĂN. A român zene fejlodestortenete (= Istoria evoluției muzicii
românești). (Erdely Tudomânjos Fiizetek 1938, 98 sz.). Cluj, 1938. Tip. « Minerva », 8°,
28 p. Menț. Sociologie Românească III (1938), 591—592 (CONST. BrĂILOIU).
388.	NlCULESCU-VARONE, G. T. Jocurile naționale românești. București, 1938. Tipo-
grafia ziarului « Universul », 8°, 335 p. cu 50 fotografii. Lei 80. Studiul cuprinde urmă-
toarele părți: I. «Scriitori străini despre jocurile naționale românești» (pp. 5—22). înșiră
numele autorilor ale căror opere le-a aflat în biblioteca Academiei Române, și care,
între anii 1646—1931, au trecut prin părțile locuite de Români, au văzut jocurile noastre
și le-au descris. Relevă părțile din operele acestora, unde sunt descrise jocurile. Reper-
toriul, fără a fi complet, rămâne de nediscutată utilitate; II. « Poeți și prozatori români
și jocurile noastre naționale » (pp. 23—213). Enumerare cronologică (începând cu Miron
Costin până azi) a autorilor care « în articole sau cărți, unii s’au ocupat în special de jocu-
rile noastre, iar alții numai le-au amintit sau le-au luat ca motive de inspirație în crea-
țiunile lor ». III. « Ce zice poporul român despre jocurile sale naționale, în strigături »,
(pp. 214—259). Strigăturile, în care poporul însuși apreciază jocurile naționale, sunt
republicate după alte colecții.sau periodice mai vechi. IV. «Autori români și străini,
care, în lucrările lor, au și melodii de jocuri populare românești. (Cu indicațiile pagi-
nilor unde sunt arătate) » (pp. 260—267). V. «Contribuție personală la jocurile popu-
lare românești ». Aprecieri de ordin general. Partea importantă rămâne amintirea jocu-
rilor celor mai frecvente, ca fiind mai iubite, pe provincii.
389.	ONCIU, PAVEL. Țarină (Cu strigături) / Vidra-Turda. /. Curierul Echipelor
Studențești IV (1938), Nr. 4, p. 5).
390.	PETRANU, CORIOLAN. M. Bela Bartok et la musique roumaine. București, 1937.
Tip. « M. O. Impr. Națională », 8°, 20 p. (Extrait de la « Revue de Transylvanie ». Tome
III, Nr. 3, 1937). Menț. Arhivele Olteniei XVII (1938), 401 [C. D. FORTUNESCU];
Țara Bârsei X (1938), 273—274 (VIORICA TULBURE).
391.	POP, MlHAI. Călușarii români la Londra și realitatea folklorică a Bucureștilor.
Dintre jucătorii echipei de călușari din Pădureți-Argeș, care au participat la festivalurile
internaționale de dansuri dela Londra, 5 sunt stabiliți de mai multă vreme la București.
Interesante observații asupra tradiției sătești la orașe, cu datini, cântece și jocuri, păstrată de
cei plecați din sat. Produsele folklorice, duse și conservate de foștii locuitori ai satelor,,
primesc un caracter specific orășenesc. (Sociologie Românească III (1938), 561—564).
392.	POFOVICI, VASILE. Cântecul popular la Copanca [-Tighina], Influențe străine,
mai ales ucrainiene, asupra dansului și cântecului poi ular; muzica vocală și instru-
mentală ; arată dansurile cunoscute azi și cele de acum 40 de ani, reconstituind, după
informațiile bătrânilor, obiceiurile de joc de atunci. (Buletinul Institutului de Cercetări
Sociale al României, Regionala Chișinău II (1938), 533—544, 1 fig., 8 texte muzicale.
Cu un rdzumat în limba franceză (p. 657).
393.	POFOVICI, VASILE. Folklorul muzical basarabean (Culegeri și manifestări mu-
zicale ). Repertoriu al colecțiilor de folklor muzical basarabean și stadiul actual al cer-
cetărilor. Prilejurile când au fost executate cântece populare din colecțiile amintite.
(Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chișinău II (1938),
617—620).
394-	[Ștefănucă, Petre]. Coruri populare basarabene la București [la al IV-lea Con-
gres anual al Căminelor Culturale, 7—8 Iunie 1938]. (Viața Basarabiei VII (1938),
57O—57I)-	.
395.	ȘTEFĂNUCĂ, P. Hora în regiunea Iurcenilor [Lăpușna], Peste jocurile vechi
românești s’au suprapus, cu timpul, dansurile de salon rusești și poloneze iar, acum
34	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	418
în urmă, cele moderne românești. Interesant proces de urbanizare a coreografiei popu-
lare. (Sociologie Românească III (1938), 534—537).
396.	URSU, NICOLAE. Exemplificări caracteristice din folklorul. muzical bănățean.
Melodiile a 4 doine, 2 colinde (pentru toate și textul literar) și 3 jocuri (închinata, Pi-
parca și Tălianca) culese în comuna Șanovița, jud. Timiș, și publicate cu o mică intro-
ducere despre notația nouă a folklorului muzical românesc. (Revista Institutului Social
Banat-Crișana V—VI (1937—38), Nr. 17—18, pp. 29—35).
397.	URSU, NICOLAE. Folklor muzical din comuna Sârbova (jud. Timiș-Torontal).
lovan Iorgovan, Cântec și Păpărugă. Toate trei cu text și melodie. (Luceafărul (Timi-
șoara) IV (1938), S. II, Nr. 7—'8, pp. 30—35).
398.	VUIA, ROMULUS. Dansurile populare în serviciul propagandei. In luna Iulie 1937
a avut loc la Londra un concurs de dansuri populare, ale diferitelor popoare europene.
Ungurii au exploatat succesul lor în scop de propagandă. Reproduce, în traducere, un
elogios pasaj din « Journal of the English Folk Dance and Song Society », Nr. 42, voi. IV
p. 246 — privitor la jocul călușarilor români. (Universul, 13 Iunie 1938. P. (Nr. 160).
399.	ZAMFIR, C. Despre muzica populară III—V. B. Punctul de vedere muzical în
studiul muzicii populare. VI—VII. Punctul de vedere literar în studiul muzicii popu-
lare românești. D. Considerațiuni generale. Prin independența față de text și caracterul
ei omofonal, muzica populară se deosebește de cea cultă. Bogăția ei tonală, ritmică și
modală a determinat un curent muzical nou în muzica cultă românească. Studiu lim-
pede, dar nesusținut de exemplificări muzicale, iar textele nu sunt întotdeauna fericit
alese. (Progres și Cultură VIII (1938), Nr. 1, pp. 28—34; Nr. 2, pp. 20—24; Nr. 3, p.
22—25 ; Nr. 4, pp. 24—28; Nr. 5, pp. 31—35; Nr. 6, pp. 22—24. (Continuare din
volumul VII (1937), Nr. 9 și 10).
XV.	FOLKLOR AL POPOARELOR CONLOCUITOARE, VECINE
SAU STRĂINE. FOLKLOR COMPARAT1)
400.	BALOTĂ, Anton. Note psihice în balada populară balcanică. [Fragment din «Isto-
ria literaturii balcanice» voi. I-iu]. Poezia populară balcanică — albaneză, bulgară și
sârbo-croată — trece, din punct de vedere local, peste diferențierile etnice și formează
o mare unitate, născută din comunitatea sentimentului etnic. Epica iugoslavă este stă-
pânită de amintirile istorice, cea bulgară de tristețe și resemnare, iar din cea albaneză
se desprinde conștiința libertății și vitejia personală. (Gândirea XVII (1938), 264—269).
401.	BOCEV, S. S. Notes comparees sur les forbacis chez les peuples balkaniques et
en particulier chez les Bulgares. (Revue internaționale des etudes balkaniques III (1938),
tome II (6), 428—445).
402.	ClOBANU, ȘTEFAN. Din legăturile culturale româno-ucrainiene. loannichie Galea-
tovschi și literatura românească veche. București, 1938. « M. O. Imprimeria Națională »,
8°, 90 p. XV pl. Lei 80. (Academia Română. Mem. Secț. Lit. S. III, T. VIII. Mem. 8).
loannichie Galeatovschi, scriitor religios ucrainian din secolul al XVII-lea, este autorul
mai multor scrieri în limba rusă-apuseană și poloneză. Două din acestea: Cheia înțe-
lesului, cuprinzând predici la sărbători și Cerul nou sau Minunile Maicii Domnului,
au fost traduse în românește. Cerul nou a circulat în numeroase manuscrise contaminate
de multe ori cu legendele Maicii Domnului traduse din limba greacă. Rec. crit. Revista
Istorică Română VIII (1938), 257—258 (P. P. PANAITESCU).
403.	ClOBANU, VALERIU ȘT. Jertfa zidirii la Ucrainieni și Ruși. Chișinău, 1938.
Tip. « Tiparul Moldovenesc », 8°, 20 p. (Extras din Viața Basarabiei VII (1938), 39—56).
J) Vezi și Nr. 24, 38, 41 și 284.
4I9	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	35
Pe lângă răspândirea largă în Peninsula Balcanică, motivul jertfei zidirii se află și la
Ucrainieni și Ruși, localizat și adaptat. E mai aproape de legendele noastre decât de
cele balcanice sau roitianice. Menț. anal. Revista Critică XII (1938), 163—164) (Gr.
SCORPAN).
404.	GOROVEI, ArTUR. Les peuples balkaniques dans le folklore roumain. Trăsături
caracteristice ale popoarelor vecine oglindite în proverbe, anecdote și cântecele
populare, balade și obiceiuri. Câteva exemple privitoare la Sârbi, Bulgari, Greci
Și Turci. (Revue internaționale des etudes balkaniques III (1938), tome II (6),
469—483).
405.	*Ian6w, IAN. Wpljw slownictwa rumunskiego na Podkarpacie, osobliwe na gwarț
huculska (= Influența lexicului românesc în regiunile subcarpatice, mai ales asupra
dialectului huțul). Sprawozdanie towarystwa naukowego we Lowowie XVIII, 1 (1938),
15—22.
* ACELAȘI. Pochodzenie Huculoto w swietle zapozyczen (= Originea Huțulilor în
lumina împrumuturilor linguistice). Sprawozdanie towarystwa naukowego we Lowowie
XVIII, 1 (1938), 26—27. Influența românească asupra Huțulilor în obiceiuri și artă
populară. Se ocupă de asemănarea între obiceiurile la nuntă, sărbători, etc., la Români
și Huțuli.
XVI.	ALTE GENURI DE LITERATURĂ POPULARĂ (BOCETE, CIMI-
LITURI, PROVERBE, JOCURI COPILĂREȘTI, ETC.)
406.	A PETROAEI, AfiA V. Bocit când moare o fată mari / Moișa-Boroaia-Baia I.
(Vestitorul Satelor XXVI (1938), Nr. 15—16, p. 9).
407.	BLAGA, AURELIA. 165 ghicitori și cimilituri pentru șezătorile străjerești, culese
de—. Oradea, [1938]. Tip. « Sonnenfeld », 16°, 29 p. — Fără informator).
408.	BlCHIGEAN, GAVRIL și ION TOMUȚA. Bocete și descântece din Ținutul Năsău-
dului. (Din granița năsăudeană 3 ). Bistrița, 1938. Tip.-« G. Matheiu », 160, 160 p. Textele
sunt transcrise în formă literară, s’a respectat însă vocabularul local. Bocetele (pp. 9—44)
au fost culese între anii 1918—1930, indicându-se pentru fiecare localitatea unde a
fost auzit, dar niciodată informatorul, ceea ce, mai ales pentru acest gen de producțiuni,
rămâne o mare lacună. Culegătorii le-au grupat în următoarele categorii: «I. Moartea
și lumea dincolo de mormânt; II. Bocet la un copil; III. La un fecior; IV. De fată; V. La
un soț de căsătorie și VI. La o soție de căsătorie ». La descântece (pp. 47—153), în afară
de localitate și informator, se arată și anul când a fost cules fiecare în parte, apoi, la
cele mai multe, practicele legate de spunerea descântecului. Urmează un glosar de cu-
vinte dialectale. Culegere bună.
409.	BRĂILOIU, Const. Bocete din Oaș. București, 1938. Atelierele Socec et
Co, S.A., 8°, 90 p. Lei 100. (Extras din Grai și Suflet VII, 1—84). O foarte bună
culegere, cuprinzând: 1) texte poetice, 2) melodii, 3) convorbiri asupra morții și
înmormântării și 4) fișele personale ale informatorilor. Rec. elog. Sociologie Ro-
mânească III (1938), 592—593) (I. COCIȘIU); Rec. crit. Symposion I (1938), 204—
206 (GH. PAVELESCU). Menț. Viața Românească XXX (1938), Nr. 9, pp. 124—
127 (S.).	f
410.	CAȚAVEL, NecULAI. [2] Proverbe [Brăești-Dorohoiu]. (Frângurele XI (1938),
Nr. 97—98, p. 1175).
411.	COSTIN, LUCIAN. Folklor bănățean. Unelte agricole, casnice, alimente, etc., în
ghicitori. (Banatul Literar IV (1938), Nr. 8—10, pp. 15—17).
412.	Dumitrașcu, N. I. Vorbe si proverbe. (Era Nouă VI (1938), Nr. 4, p. 27;
Nr. 7—8, p. 33. —■ Fără informator).
36	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938	420
413.	FREAMĂT, ILARION. [3] Ghicitori / Scăineni-Argeș /. (Zorile Romanaților XII
(1938), Nr. 7—8, p. 13).
414.	[7 GHICITORI din Moișeni,jud. Satu-Mare], (însemnări Sociologice 111(1937—38)
Nr. 5, pp. 9—10).
415.	GRIGORAȘ, Gh. [9] Ghicitori / Orășeni-Botoșani /. (Frângurele XII (1938),
Nr. 107—108, p. 1225).
416.	lONIȚĂ, P. [4] Zicători / Cârloman-[Teleorman\ /. (Mugurași I (1938), Nr.
2, P- 3)-
417.	MANOLIU, E. [17] Proverbe / Știrbăț-Liteni-Baia /. (Frângurele XII (1938),
Nr. 99—103, p. 1189).
418.	PAVELEA, lOAN S. Zicale poporane istorice. Explicarea, pe baza evenimentelor
istorice, a expresiilor: « Mânca-te-ar Gherla ! », « Știe-1 Aiudul! », « Nu m’am lăut din
fuga tătarului », « O ! bată-te Huha ! », « S’a ’mplini în Dorna », « I-a dat dârva »
« S’a dus în Jălna », O 1 bată-te ’n Tonciu 1 ». (Arhiva Someșană VI (1937—38),
480—482).
419.	STOICESCU, lOAN I. [7] Proverbe. (Mugurași I (1938), Nr. 2, p. 17. — Fără
informator).
420.	TlMOFTESCU, CONSTANTIN. [6] Ghicitori / Hărmănești-Baia /. Luminița VII
(1937—38), 127).
421.	ZARINSCHI, VICTOR. [3] Ghicitori [Brăești-Dorohoiu]. (Frângurele XI (1938).
Nr. 97—98, p. 1175).
XVII.	PĂSTORIT
422.	CONEA, ION. Din geografia istorică și umană a Carpaților. Nedei, păstori, nume
de munți. (Extras din «Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LV (1936), 42—117).
Rec. Gândirea XVII (1938), 498—499 (OVIDIU PAPADIMA).
423.	CONEA, ION. Om și natură în Țara Hațegului. Utile contribuții la vieața
pastorală în regiunea Clopotivei. Despre nedei, plante medicinale și o descriere,
pe larg, a obiceiurilor « cununii » și « blojului ». (Sociologie Românească III (1938),
447—462).
424.	DRAGOMIR, N. Oierii mărgineni în Basarabia, Caucaz, Crimea și America de
Nord. O lucrare cuprinzătoare a întregei vieți pastorale mărginenești, subt toate aspec-
tele. Autorul se servește prea puțin de documente scrise, pe care nu le are la îndemână,
utilizează în schimb tradiția, dar mai cu seamă mărturiile ciobanilor înșiși. Urmărește,
pas cu pas, începutul oieritului, drumurile migratorii, epocele de înflorire, decadența
și cauzele ei. (Lucrările Institutului de Geografie Cluj VI (1938), 159—302, X pl. și un
rezumat în limba franceză).
425.	DRAGOMIR, N. Oierii Mărgineni și transhumanța lor în Dobrogea de Sud. Cer-
năuți, 1938. Tip. « Glasul Bucovinei », 8°, 19 p. (Extras din Volumul festiv al revistei
Analele Dobrogei XIX (1938), voi. II).
426.	MORARIU, Tiberiu. Vieața pastorală în Munții Rodnei. București, 1937.
Societatea Regală Română de Geografie. Atelierele Grafice Socec et Co., 8°, 240 p.
15 planșe, 3 hărți. (Studii și Cercetări geografice II). Rec. elog. Arhiva Someșană VI
(1937—38), 217—218 (lOSIF E. NAGHIU).
427.	NOE, CONSTANTIN. Celnicii și Fâlcarea. O instituție milenară a Aromânilor
nomazi. București, 1938. Tip. [M. O. Imprimeria Centrală], 8°, 8 p. (Extras din Socio-
logie Românească III (1938), 18—23). Organizația internă a fălcării și raporturile ei
cu Statul. Azi în declin, în trecut a fost nu numai o unitate perfc :tă, socială și econo-
mică, dar și o organizație de păstrare a datinelor.
421
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
REVISTELE DESPOIATE
1.	Adevărul Literar și Artistic
2.	Afirmarea (Satu-Mare)
3.	Amicul Tinerimii (Tg.-Jiu)
4.	Analele Dobrogei
5.	Apostolul (Piatra Neamț)
6.	Archivio per la raccolta delle tradizioni
pop. italiane
7.	Archivum Romanicum •
8.	Arhiva (Iași)
g. Arhiva Someșană
10.	Arhivele Basarabiei
11.	Arhivele Olteniei
12.	Artă și Arheologie
13.	Artă și Tehnică Grafică
14.	Athenaeum
15.	Avântul (Petroșani)
16.	Balcania
17.	Banatul Literar
18.	Biserica Ortodoxă Română
19.	Bugeacul (Bolgrad)
20.	Buletinul Cărții Românești
21.	Buletinul Comisiunii Monumentelor
Istorice
22.	Buletinul Institutului de Cercetări So-
ciale al României, Regionala Chi-
șinău
23.	Buletinul Institutului de Filologie Ro-
mână « Alexandru Philippide »
24.	Buletinul Soc. Regale Române de
Geografie
25.	Bulletin Linguistique
26.	Carpații
27.	Căminul Cultural	.
. 28. Cele Trei Crișuri
29.	Convorbiri Literare
30.	Cuget Clar
31.	Cuget Moldovenesc
32.	Cultura Creștină
33.	Curierul Echipelo- Studențești
34.	Dacoromania	'
35.	Din trecutul nostru
36.	Era Nouă (Sf. Gheorghe)
37.	Erdelyi Muzeum
38.	Ethnographia (Budapest)
39.	Familia
40.	Făt-Frumos
41.	Flamuri
42.	Foaia învățătorului (Brăila)
43.	Frângurele
44.	Freamătul Școalei
45.	Gazeta Ilustrată
46.	Gând Românesc
47.	Gândirea
48.	Hotarul
49.	însemnări Ieșene
50.	însemnări Sociologice
51.	învățământul Primar (Făgăraș)
52.	Junimea Literară
53.	Lanuri (Mediaș)
54.	Lares (Roma)
55.	Luceafărul (Sibiu)
56.	Luceafărul (Timișoara)
57.	Lucrările Institutului de Geografie
Cluj
58.	Luminița (Pașcani)
59.	Mlădițe (Blaj)
60.	Mugurași (Roșiorii de Vede)
61.	Mugurul
62.	Muscelul Nostru
63.	Natura
64.	Neprajzi Muzeum Ertesitoje, A
65.	Observatorul Social-economic
66.	Ogorul Școalei (Turda)
67.	Orizonturi
68.	Pagini Literare
69.	Plaiuri Htinedorene
70.	Plaiuri Săcelene
71.	Preocupări Literare
72.	Progres și Cultură
73.	Ramuri
74.	Rânduiala
75.	Revista de Filosofic
76.	Revista. de Pedagogie
77.	Revista Asociației învățătorilor Me-
hedințeni
78.	Revista Critică
79.	Revista Cursurilor și Conferințelor
80.	Revista Fundațiilor Regale
81.	Revista Geografică Română
82.	Revista Germaniștilor Români
83.	Revista Institutului Social Banat-Cri-
șana
84.	Revista Istorică
85.	Revista Istorică Română
86.	Revista Societății Tinerimea Română
87.	Revue de Transylvanie
38
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC PE ANUL 1938
422
88.	Revue Historique
89.	Revue internaționale des ătudes bal-
kaniques
90.	Satul și Școala
91.	Scânteia
92.	Siebenbiirgische Vierteljahrsschrift
93.	Slavonie Review	-
94.	Societatea de Mâine
95.	Sociologie Românească
96.	Straja Moldovei
97.	Symposion
98.	Școala Albei
99.	Școala Basarabeană
100.	Școala Noastră (Slatina)
101.	Școala Noastră (Zalău)
102.	Școala Someșană (Dej)
103.	Școala și Viața
104.	Școala și Viața Ilfovului
105.	Știu (Deva)
106.	Timocul	,
107.	Transilvania
108.	Țara Bârsei
109.	Universul Literar
110.	Vatra (Năsăud)
ui. Vestitorul Satelor
112. Viața Basarabiei
113. Viața Ilustrată
114. Viața Românească
115. Vremea Școlii
116.	Zalmoxis
117.	Zeitschrift fur Volkskunde
118. Zorile Romanaților
RESUME DES ARTICLES
D. PRODAN, Poesies du temps relatives â la revolte de Horea, (pp. 5—32). Les vers de
cette dpoque relatifs â la revolte et decouverts jusqu’ici en manvscrits bu dans diverses
publications sont nombreux. La plupart sont d’origine hongroise (dcrits en langue
magyare ou en latin), mais il n’en manque pas non plus de roumains. Les podsies hon-
groises relevent de la litterature savante: ce sont surtout des descriptions et des rdcits
rimds des evenements ou des souffrances de la classe noble, et elles expriment sans
exception des sentiments hostiles â la rdvolte. Les poesies roumaines sont, les unes
populaires, transmises oralement et favorables â la revolte, les autres litteraires et hos-
tiles. Une pârtie de ces dernieres semblent meme reprăsenter des essais hongrois en
langue roumaine. On remarquera les vers conserves sous le titre de Car mina Valachica
Horae et Kloskae, oeuvre litteraire roumaine devenue populaire par la suite.
GH. PAVELESCU, L’oiseau-esprit, (pp. 33—41). L’auteur etudie la coutume de placer
aupres de certaines tombes — en particulier celles de garțons morts avant le mariage
— au sommet d’un poteau de bois sculptd, un oiseau tailld dans le.bois lui aussi, repre-
sentant un pigeon en grandeur naturelle. On trouve cette coutume aujourd’hui encore
dans les villages roumains des ddpartements de Hunedoara, Alba, Sibiu et Făgăraș.
Ces « oiseaux » sont souvent peints de couleurs varides et ornds de fleurs, rubans, mou-
choirs, flocons de laine. L’auteur expose les differentes variantes de cette coutume et
aboutit â la conclusion que ce pigeon reprdsente l’image de Târne apres la mort, âme
qui, suivant la croyance repandue parmi les Roumains, prend la forme d’un oiseau.
Son role serait de defendre la tombe des mauvais esprits, durant les premiers jours
apres la mort, alors que l’âme n’a pas encore quitte la terre, mais erre dans les lieux
qu’elle a frequentes pendant la vie et revient de temps en temps revoir la « demeure »
oii elle a vdcu (le corps).
La carte de la page 34 donne l’aire de diffusion de cette coutume.
Les planches I—II et la figure de la page 40 reprdsentent quelques-uns de ces
< oiseaux » ainsi que l’aspect de cimetieres des villages oii a porte Tenquete.
Emil PETROVICI, Notes de folklore roumain de la vâllee de la Mlava-Serbie
orientale (pp. 43—75) Dans la Serbie orientale, entre ie Timoc, le Danube et la Morava,
vit une population roumaine d’environ 300.000 âmes. Dans la valide du Danube et
du Timoc, c’est-â-dire â l’extremitd est de Ia Serbie, dans la rdgion appelde Craina,
le folklore roumain — de meme que les parlers et le costume — prdsente des ressem-
blances avec celui de l’Oltenie (extrdmitd ouest de la Valachie). Dans le reste du terri-
toire habitd par des Roumains, par consdquent dans la valide de 1 a Mlava aussi, on
constate des ressemblances avec le sud du Banat. Dans le village de Jdrela, situd â la
2
RESUME des articles
424
limite occidentale du territoire habite par des masses compactes de Roumains — plus
â l’ouest, jusqu’ă la Morava, Ies villages roumains sont disperses parmi des villages
serbes —, le folklore poetique roumain semble avoir dispăru. En revanche, Ies for-
mules d’incantation se sont tres bien conservees. On a donne, en gardant Ies particularites
Ies plus saillantes du parler local, quelques informations ■— fournies par des sujets ori-
ginaires de Jdrela — sur Ies pratiques magiques, Ies incantations, Ies coutumes que
l’on pratique â des dates fixes, ou bien â la naissance d’un enfant, aux noces, â l’enter"
rement, etc. bn choix de textes et un glossaire termine l’article.
P. V. ȘEFĂNUCĂ, Une familie de conteurs â Iurceni-Bessarabie, (pp. 77—100). L’au-
teur, qui depuis plusieurs annees s’occupait de recueillir et d’etudier des contes popu-
laires du village de Iurceni (dep. de Lăpușna), a decouvert une familie particulierement
douee du talent de conter. II l’a suivie dans ses ascendants et descendants (voir la ge-
nealogie de la page 78) et il donne des renseignements interessants s la maniere
dont l’art de conter se transmet de gen erați o n en generation, sur Ies caracteristiques des
differents conteurs et sur l’opinion de ceux-ci au sujet de l’origine des contes. En annexe
(pp. 86-—100) on trouve le meme conte, conte par deux membres de la dite familie: le
pere et le fils.
ION MĂRCUȘ, Les etudes de folklore chez Ies etudiants en theologie de Sibiu entre 1871
et 1907. (pp. 101—122). Entre les annees 1871 et 1907, les etudiants de l’Academie
de theologie de Sibiu, groupăs autour de la revue manuscrite « Musa » ■—
qui tenait lieu en quelque sorte d’organe pour leur Societe de lecture «Andrei Șa-
guna »— developpferent une intense activite dans le domaine du folklore. L’impul-
sion premiere, dans cet ordre de preoccupations, leur etait venue pour une part de
leurs professeurs, mais aussi des exemples qu’ils rencontraient ă chaque instant dans '
les periodiques transylvains ou d’outre - Carpathes. La mise en lumiere de cette acti-
vite est de grande importance, si l’on songe que, du moins pour la p^riode en question,
la plupart des collecteurs de folklore sont de modestes intellectuels de village: pretres
et instituteurs. En annexe on trouvera la bibliographie folklorique de la revue « Musa ».
VASILE SCURTU, Recherches folkloriques dans la pârtie roumaine du pays d’Ugotcha,
departement d Satu-Mare, (pp. 123—300). Conformement â un plan deja ancien, l’Ar-
chive a char l’auteur d’etudier, en 1940, un autre point extreme de l’aire de popu-
lation rou' .aine, â la frontiere nord-ouest du pays (cf. la carte â la page 125). Cette region
et sa population ressemblent beaucoup â la region voisine â l’est (« Țara Oașului »
ou Pays d’Oaș, Etudie dans l’Annuaire I, pp. 117—237); elle possfede pourtant un cer-
tain ensemble de caracteres propres. Une introduction copieuse donne l’historique
de la region et presente les villages, le type physique, le costume, le caractere des habi-
tants et leur niveau de civilisation; apres quoi vient l’etude du folklore. Les 507 textes
ont ete recueillis dans 6 des 7 villages roumains de la region et comprennent des mată-
riaux relatifs aux ceremonios periodiques et aux coutumes concernant la vie du ber-
ceau â la tombe, des ballades, des chansons, noels, contes, devinettes, chants d enter-
rement, incantations et pratiques magiques. Le parler de la region presente aussi de
l’interet; l’auteur lui consacre egalement quelques pages (voir aussi le glossaire, pp. 293—
' 300). Sur la premiere planche (fig. 1 et 2): benediction des paniers pleins d’aliments
apportes ă l’eglise le jour de Pâques. Sur les autres planches: types, costumes et
danses des villages etudies.
ELISABETA NANU, Un manuscrit de Picu Pătruț contenant des jeux dramatiques de
la Nativite, (pp. 301—328). L’auteur a decouvert un interesant manuscrit d’un ecrivain
42J
RESUME des articles
3
populaire transylvain connu, Picu Pătruț (sur une autre oeuvre de celui-ci, voir An-
nuaire IV, pp. 13—29). II s’agit cette fois de trois rădactions, datees .de 1837—38, des
« Irozi » (Mages) dqnnes en entier dans l’annexe. L’auteur decrit la maniere de tra-
vailler de l’ecrivain populaire et cherche ă ătablir des rapprochements avec d’autres
versions des « Irozi ». II croit que, pour les redactions en question, Pătruț serait parti
d’une version oltenienne. La planche represente deux pages du manuscrit, dont une
,avec un dessin de la Nativită de N. S., oeuvre de l’auteur populaire lui-meme.
ION PĂTRUȚ, Folklore des Roumains de Serbie, (pp. 329—384). L’Archive a charge l’au-
teur de faire, en mai 1941, une enquete parmi les prisonniers d’origine roumaine de
l’armăe yougoslave, se trouvant dans les camps voisins de Timișoara, et de recueillir
parmi eux des matăriaux de folklore. La recolte a depasse toute attente, aussi bien pour
le nombre . e pour la variătă des textes—lesquels n’ont d’ailleurs pas pu etre pu-
blies en entier. A noter qu’ils ont ^te recueillis surtout parmi les prisonniers provenant
des ’^gions eloignăes du Danube (voir la carte de la page 44). (Touchant les Rou-
mai Serbie, voir ăgalement ce qui est dit plus haut, dans le resume de l’article
Petr
1	5 98 textes se trouvent representes tous les genres de productionS popu-
lair<	dlade, la chanson, les devinettes, les contes, les coutumes magiques et les
inc? s. Tres nombreuses sont ces derniăres, de meme que les informations rela-
tivi naissance, aux noces, â la mort, et aux fetes de l’annee. L’auteur a etudie aussi
le ;parler de ces Roumains (voir le glossaire, pp. 379—384).
Bibliographie du jblklore roumain (annee 1938), pp. 385—422.