ACADEMIA ROMÂNĂ
ANUARUL
ARHIVEI DE FOLKLOR
v
PUBLICAT
DE
ION MUȘLEA
MONITORUL OFICIAL ȘI IMPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NAȚIONALĂ. BUCUREȘTI, 1939
ACADEMIA ROMÂNĂ
ANUARUL
ARHIVEI DE FOLKLOR
' v
PUBLICAT
DE
« ■
ION MUȘLEA
Monitorul oficial și imprimeriile statului
IMPRIMERIA NAȚIONALĂ. BUCUREȘTI, 1939
-2^444$—
PENTRU ORICE INFORMAȚIE REFERITOARE LA ACEST ANUAR, A SE ADRESA
ARHIVEI DE FOLKLOR A ACADEMIEI ROMÂNE" SAU DIRECTORULUI EI, ION MUȘLEA,
CLUJ, STR. ELISABETA NR. 23 (MUZEUL LIMBEI ROMÂNE).
CUPRINSUL
Pag.
Ion Mușlea, Ovid Densusianu folklorist.......................... i
N. P. Smochină, Din literatura populară a Românilor de peste
Nistru.......................................................... 7
Traian German, Tovărășiile de Crăciun ale feciorilor români din i
Ardeal..........................................................U57	j
Ion Breazu, Versuri populare în manuscrise ardelene vechi ...	79
Emil Petrovici, Folklor	dela	Moții	din	Scărișoara........... iii
Bibliografia folklorului românesc	pe	anii	1936—1937........... 177
Raport anual (1937-38).........................................213
Resume des articles............................................215
OVID DENSUSIANU FOLKLORIST
în istoria culturii si stiintei noastre, Ovid Densusianu va fi amintit
întotdeauna ca unul din cei mai însemnați filologi. Ar fi mare păcat să
nu se releve însă, în deajuns, și deosebit de importantul rol pe care l-a
avut el în desvoltarea și perfecționarea culegerilor și studiilor de folklor.
Acest rol ne-am propus să-l prezentăm în cele câteva pagini care urmează,
pagini care constituesc în același timp și omagiul adus de «Arhiva de
Folklor a Academiei Române » celui care a fost un precursor și, indirect,
un luptător pentru realizarea ei.
Preocupările pentru folklor le cunoaște tânărul Densusianu încă din
sânul familiei sale. în « Revista critică-literară » a unchiului său Nicolae,
apar multe culegeri de poezie populară și studii de folklor, unele datorite
chiar directorului revistei. Tot acolo tipărește părintele său, Aron, cuno-
scutu-i << Cestionariu despre tradițiunile istorice și anticitățile țeriloru
locuite de Români», precum și câteva studii folklorice interesante.
Densusianu debutează în domeniul folklorului la vârsta de douăzeci
de ani (1893), printr’un studiu întitulat « Literatura populară din punctu/j
de vedere etno-psihologicu », publicat în revista amintită. Un an mai'
târziu (1894), recensează, în aceeași publicație, culegerea lui I. G. Bibi-
cescu, arătându-se încă de pe atunci nemulțumit de felul cum se publică
folklorul la noi. « Cele mai multe [din colecțiunile de literatură populară] lasă
încă de dorit din punct de vedere al exactității și fidelității cu care sunt
reproduse și date la lumină; toate însă merită să atragă atențiunea noastră,
pentrucă în fiecare din ele găsim câteva mărgăritare ale gândirii și geniului
poporului nostru ».
Dar după aceste manifestări de început, plecând la studii în străinătate,
Densusianu nu va mai publica multă vreme nimic în legătură cu folklorul
românesc. Abia după apariția revistei sale « Vieața Nouă » (1905), începe
seria susținută de articole și dări de seamă privitoare la folklorul nostru.
Toate culegerile mai importante ce apar între 1905—1925, dela volumele,
colecției « Din vieața poporului român » la edițiile popularelor lui Alec-
sandri și discursurile de recepție privind folklorul, sunt recensate temeinic
de către Densusianu. D’pă dispariția «Vieții Noui » recensiile vor con-
tinua în noua-i revistă «Grai și Suflet» (1923-37).
2	Anuarul Arhivei de Folklor V.
2
ION MUȘLEA
Dar Densusianu nu și-a manifestat interesul pentru folklor criticând
numai culegerile și studiile altora, ci, de timpuriu, a ținut să dea studii
și culegeri proprii.
împreună cu I.-A. Candrea și Th. D. Sperantia, a publicat, în 1906,
« Graiul nostru », două volume de «texte din toate părțile locuite de Ro-
mâni », unele culese chiar de către cei trei editori, deci și de Densusianu.
Tot lui îi datorăm una din cele mai bune culegeri de materiale, făcută
în 1913, singura ce posedăm din atât de interesanta Țară a Hațegului,
ținutul de obârșie al Densusienilor. Impozantul volum de 450 pagini,
tipărit cu eleganța și cu scrupulozitatea care-1 caracterizau, e întitulat
« Graiul din Țara Hațegului»; studiul limbii nu cuprinde însă nici a patra
parte din materialele folklorice. Ion Bianu, care era un mare cunoscător
al problemelor de folklor românesc, consideră această culegere ca «un
model pentru acest fel de lucrări, cum nu s’au mai făcut la noi» Ț
E singura culegere proprie a lui Densusianu, care a văzut lumina tipa-
rului. Suntem informați că în anii de după războiu ar fi făcut, veri de-a-
rândul, cercetări asupra graiului din Sud-Estul județului Bihor. Nu știm
însă ce s’a ales de aceste cercetări, acum, după moartea sa.
Paralel cu acțiunea de culegere, Densusianu este preocupat și de alte
chestiuni care interesează folklorul. Una din ele e adunarea, în volumașe —
de cele mai multe ori din « Biblioteca pentru toți»— a bucăților mai repre-
zentative din diferitele genuri de literatură populară, răspândite prin diverse
publicații. Au apărut astfel, în ordine cronologică: «Poezii populare din
diferite regiuni locuite de Români» (1909), «Povești din diferite ținuturi
locuite de Români» (1909), «Antologie dialectală» (1915), «Tradiții și
legende populare » (1921) și «Din popor; cum gândește și simte poporul
român » (1930 2).
Tot în această serie trebue să cuprindem minunatul volum de « Flori
alese din cântecele poporului» (1920), care dovedește întreaga pricepere și
gustul sigur al lui Densusianu în distingerea pieselor demne de a figura
într’o antologie a poeziei noastre populare.
Prin aceste publicații, el a pus în mâna iubitorilor de literatură popu-
lară câte un mănunchiu ales din diferitele genuri, aducând astfel un mare
serviciu cunoașterii folklorului nostru în toate straturile societății3).
Alături de culegerile și antologiile amintite, Densusianu ne-a lăsat și
valoroase cercetări folklorice.
t) OVID DENSUSIANU, Barbu Delavrancea (Academia Română. Discurs de recepție
XLV). București 1919, p. 19.
2) Intâile două și cea din urmă, în colaborare cu I.-A. Candrea.
3) « Florile alese » au apărut, în 1934, și în franțuzește, în tălmăcirea domnișoarei
Maria Holban, subt titlul: « Florilege des chants populaires roumains ».
OVID DENSUSIANU FOLKLORIST
3
Una din problemele sale de predilecție a fost păstoritul. Convins că j
aceasta a fost ocupația prin excelență a poporului nostru în trecut, el a J
urmărit-o în diverse aspecte, unul din cele mai interesante fiind oglindirea
păstoritului în cântece. «Vieața păstorească în poezia noastră populară »
(voi. I-II, 1922-23) este un studiu bazat pe consultarea unui material imens,
care, chiar dacă nu răușește să ne convingă că « noi Românii suntem un
neam de păstori» (p. VII), ne dovedește bogăția urmelor lăsate de păstorit
în folklorul nostru, desgroapă un bogat și prețios material poetic răspândit
prin ziare și reviste și ne dă un model de cercetare folklorică documen-
tată x).
Tot din seria de cercetări în legătură cu vieața pastorală face parte și
«Păstoritul la popoarele romanice » (1913), apoi « Origina păstorească a
« Cîntărei cîntărilor » (1916); de asemenea și câteva articole privitoare la
migrațiunile păstorești.
Dar preocupările lui Densusianu pentru folklor nu s’au oprit nici Ia
cercetări. într’adevăr, el este singurul nostru folklorist care a încercat (
nu numai să dea o definiție a folklorului, ci să-i precizeze domeniul, îmbo- 1
gățindu-1. Preocuparea aceasta este cu atât mai prețioasă, cu cât contri- j
buțiile românești la metodologia unei discipline ■—• contribuții care să fi
fost recunoscute și de străinătate —, sunt apariții extrem de rare.
Spre deosebire de înaintași și chiar de mulți din contemporanii săi,
Densusianu a susținut că folklorul nu este numai poezia populară tradi-
țională, ci trebue să fie și «vieața, chipul de a gândi și simți al țăranului »;
astfel «unele texte pot fi socotite ca documente sufletești, culturale și, în
parte, istorice » 2).
Convingerea că lucrurile spuSe în lecția sa de deschidere din 1909 '
(« Folklorul — cum trebue înțeles ») — își păstrează mereu valabilitatea,
l-au făcut să dea o nouă ediție a acestui extras peste 28 de ani (1937), ba
chiar să pună să fie tradus și în franțuzește. Modestie și orgoliu se amestecă
în rândurile cu care-și încheie pagina de prezentare a retipăririi sale: « Păre-
rile acestor folkloriști [Corso, Van Gennep, Vidossi, Saintyves] și ale altora
amintite acolo [în extrasul din 1910], se deosebesc uneori de acelea pe care
le-am exprimat acum aproape treizeci de ani, dar alteori se întâlnesc cu
ele, venind să arate că felul cum am crezut de mult că trebue înțeles folk-
lorul aducea o anticipare la ceea ce și altora li s’a părut că nu poate fi
neluat în samă pentru ca el să nu rămâie la mărginiri ale cercetărilor și
metode prea convenționale ».
Densusianu n’a fost niciodată un entuziast al literaturii populare româ-
nești, în sensul că nu există popor mai înzestrat ca al nostru din punct de
b Acest studiu a fost tradus și în italienește (Roma, 1936).
2) Graiul Nostru, I, p. VI.
r*
4
ION MUȘLEA
vedere al folklorului. Totdeauna a căutat să îndemne la o cât mai con-
știincioasă culegere și o cât mai fidelă publicare a acestui material. O garan-
ție de îmbunătățire, în această privință, era convins că poate veni numai
prin apropierea folklorului de disciplina filologiei: «Pentrucă în cercetările
privitoare la producțiunile populare trebue să se introducă alt spirit decât
cel care a stăpînit pînă acum. Culegerile și studiile de folklor se fac și astăzi
fără pregătirea pe care o cer, cu o desăvîrșită lipsă de metodă, după un
sistem cu totul învechit» x). El adaugă că « pregătirea științifică și în stu-
diile de folklor e de așteptat să plece tot dela Universitate. Și deoarece
nu avem pînă acum o catedră specială pentru aceste studii2),.... cum
investigațiunile de folklor se întîlnesc adeseori cu cele de filologie și cum,
de altă parte, metodele riguroase ce se aplică în filologie pot să călăuzească
și pe cei ce se ocupă cu folklorul, activitatea Institutului va putea da o
îndrumare bună și în această direcțiune ».
E vorba de «Institutul de filologie și folklor», înființat în 1913, pe
lângă catedra sa de filologie romanică. Doi ani mai târziu, în prefața « Graiu-
lui din Țara Hațegului » — întâiul volum publicat în colecția Institutului —,
anunța că subvenția i-a fost suprimată. Totuși, el asigura că va «continua
cu propriile mijloace, să tipărească lucrările făcute sub auspiciile lui».
Izbucnirea războiului îi zădărnicește planurile. Abia în 1922-23, apar,
subt egida Institutului, cele două volume din «Vieața păstorească».
între timp, Densusianu încercase altceva. El protestase în repețite
rânduri împotriva « maculaturii folkloristice », în care înglobase și unele
din volumele apărute în colecția « Din vieața poporului român » a Acade-
miei. Necesitatea reorganizării acestei colecții, după războiu, i se părea
un prilej de a-și înfăptui, cu ajutorul Academiei Române, un vast și amă-
nunțit plan de adunare și publicare a materialului nostru folkloric. încă
în sesiunea din anul 1919 —■ încurajat poate și de călduroasele cuvinte
cu care Ion Bianu îi răspunsese la discursul de recepție —■, Densusianu
arătase motivele pentru care publicarea materialelor de folklor trebue
reorganizată și fusese rugat să întocmească și un proiect în acest sens.
Din acest proiect, prezentat în sesiunea din 1920, și așa de puțin cunoscut,
cităm 3) partea cea mai importantă, aceasta cu atât mai vârtos cu cât ea
cuprinde și multe din ideile principale exprimate în articolele sau obser-
vațiile sale metodologice amintite mai sus:
x) Graiul din Țara Hațegului, p. VIII.
i 2) A cărei creare pare să o fi obținut tot el: « catedra de dialectologie și folklor »,
' ocupată între anii 1927—1938 de I.-A. Candrea. Până în 1927 Densusianu a ținut,
' în cadrul catedrei sale, mai multe cursuri de folklor, din care cităm: « Concordanțe
lingvistice și folklorice » (1924-25) și «Aspecte ale poeziei populare romanice »
(1925-26).
3) Analele Academiei Române, XL (1920), pp. 154-5.
OVID DENSUSIANU FOLKLOR1ST
5
« Publicarea textelor populare va trebui să se facă după norme științifice de tran-
scriere, așa încât materialul folkloric să fie o contribuție adevărat științifică și pentru
dialectologie.
« Sistemul de transcriere se va fixa ulterior și el se va indica în volumul care va inau-
gura seria nouă de publicațiuni de folklor ale Academiei Române.
« In adunarea materialului sunt de părere să se țină seamă nu numai de folklorul
tradițional, ci și de cel de actualitate, adică de tot ce arată cum se răsfrânge în sufletul
poporului vieața la care el participă. Vor trebui astfel culese povestiri variate în care
țăranul își exprimă sentimentele, gândurile sale în diferite împrejurări și alături de ace-
stea se vor aduna motivele folklorice nouă — cântece, legende ș. a.— care sunt puse
în circulație în diferitele regiuni, pentru că nu trebue să uităm că imaginația poporului
nu rămâne inactivă, e stimulată mereu de ce se întâmplă în anumite împrejurări (să ne
gândim la răsunetul pe care l-a avut războiul în sufletul țăranilor și care oferă folklori-
stului elemente nouă de cercetare).
« Cum multe regiuni — ca Maramureșul, nordul Transilvaniei, Basarabia, Do-
brogea și multe ținuturi aromâne —• nu au fost decât întâmplător sau de loc explo-
rate, se va căuta prin misiuni speciale să se adune materialul folkloric din aceste părți.
« Pe lângă ce se va culege de cei bine pregătiți pentru asemenea studii, se vor pune
la contribuție comunicările ce se pot avea prin răspândirea de chestionare, care știm
ce folositoare pot să fie de multe ori, cum au dovedit chestionarele întreprinse de Hasdeu
și N. Densusianu.
« Acest material va înlesni înființarea unei arhive folklorice pe lângă Academie, care
va permite într’o zi să se publice o Enciclopedie a folklorului român, cum și un Atlas
folkloric, care să arate repartizarea geografică a unor motive din creațiunile noastre
populare.
3	« Deoarece mult material folkloric s’a tipărit în ziare și reviste, s’ar cuveni ca el să
fie adunat într’o culegere — într’un fel de « corpus » — care se înțelege dela sine de ce
mare folos ar fi pentru cercetători.
« Paralel cu adunarea materialului, va trebui să se înceapă o serie de studii, mai ales
comparative, cu privire la folklorul nostru, ceea ce s’a făcut prea puțin la noi și nu după
metode riguroase ».
La aceste propuneri Densusianu mai adăuga în 1924 următoarele:
« Un deziderat mai îndepărtat ar fi alcătuirea unui Repertoriu sau Atlas
etnografic, care să completeze pe celelalte două, pentrucă filologia, folklo-
rul, etnografia nu pot fi despărțite și numai din colaborarea lor poate ieși
mai multă lumină în limpezirea unor probleme ».
Din nenorocire, din frumoasele proiecte ale lui Densusianu nu s’a
realizat decât prea puțin: copierea unei părți-—vreo sută de mii de ver-
suri — din poeziile populare răspândite prin ziare și reviste vechi2).
Dar Densusianu nu era omul să renunțe la un plan. Neputându-se
înțelege cu Academia — a cărei « nouă serie de publicațiuni folklorice » nu
apare nici în 1924—, având nevoie de o revistă în care, pe lângă studiile de
x) Analele Academiei Române, XLIV, pp. 86-87.
2) Aceste copii se păstrează astăzi în Cluj, la « Arhiva de Folklor a Academiei Române »,
ele fiind puse la dispoziția cercetătorilor.
6
ION MUȘLEA
filologie, să dea un loc larg și studiilor și culegerilor folklorice, el face să
apară în 1923 periodicul «Grai și Suflet» (volumul I-VII, 1923—1937).
Pentru folklorul românesc, această publicație, cu toată apariția ei destul
de neregulată, prezintă o importanță covârșitoare. E revista care a publi-
cat în mod constant, în fiecare din cele șapte volume, unele din cele mai
bune culegeri de folklor românesc și câteva cercetări foarte valoroase,
între care și « Limba descîntecelor» a lui Ovid Densusianu, precum și
prețioase recensii ale aceluiași și ale elevilor săi.
Chiar și « Institutul de filologie și folklor » mai da — la intervale foarte
rare, e adevărat —, câte un semn de vieață. Astfel, în 1930 apare întâiul
volum din valoroasa lucrare a lui Ion Diaconii: «Ținutul Vrancei ». Din
introducere, aflăm (p. VII) că Densusianu «i-a pus la disposiție mijloace
de cercetare ». E probabil că același lucru l-a făcut și cu alți cercetători
care voiau să facă culegeri de folklor și ale căror materiale sau studii le-a
publicat în « Grai și Suflet » J).
O fire extrem de susceptibilă și o dârzenie puțin obicinuită l-au oprit
să realizeze tot ceea ce marele său talent, ascuțita-i inteligență, deosebita-i
putere de muncă și pasiunea pentru graiul și folklorul nostru ne îndreptă-
ți au să așteptăm dela el.
După neînțelegerea avută cu Academia, în chestiunea adunării și publi-
cării materialelor folklorice precum și a altor probleme, e natural să fi
păstrat o umbră de resentiment înaltei instituții. Acest resentiment apare
și în paginile 2) în care e recensat întâiul «Anuar al Arhivei de Folklor ».
Dar pe noi rezervele lui Densusianu nu ne-au contrariat. Știam că
ele vin din partea unui mare iubitor al folklorului românesc, care ținea
să se lucreze cât mai mult și mai bine în acest domeniu.
Ocupându-se cu înțelegere, căldură și competință — ca nimeni altul —■
de aproape toate ramurile folklorului nostru: culegător și popularizator
de culegeri, autor de studii valoroase, deschizător de drumuri nouă în dome-
niul acestei discipline, organizator de culegeri, studii și publicațiuni folk-
lorice, Densusianu trebue considerat — așa cum l-am numit și acum
șapte ani3) — cel mai de seamă folklorist al nostru.
ION MUȘLEA
x) Institutul pare să fi lansat și un «Chestionar folkloric» (cu 167 de chestiuni),
a cărui aplicare și rezultate nu le cunoaștem. Acest chestionar l-am văzut publicat numai
în revista «învățământul Primar» din Făgăraș, Anul VIII (1931), Nr. 17, pp. 12-14,
subt titlul: <1 O rugăminte ».
2) Grai și Suflet VI, 399—400.
3) Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române I (1932), p . 5.
DIN LITERATURA POPULARĂ A
ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
întâile culegeri românești transnistriene apărute în țară Ie datorăm
lui T. T. Burada, ca rezultat al celor două călătorii făcute la Românii din
gubernia Cherson 4) și Kameneț-Podolsc 2). După războiul mondial găsim,
pe ici pe colo, câte o poezie-două, publicate în diferite periodice, de T.
Hotnog3) și M. Florin4), altele în ziarul «Cuvânt Moldovenesc » din
Chișinău, iar de curând în lucrarea lui P. V. Ștefănucă5). Câteva obiceiuri și
poezii populare au mai fost publicate de noi în ziarul « România Nouă » din
Chișinău (1926 No. 68—70), precum și în revistele «Societatea de Mâine» 6)
și « Ramuri » 7). Toate aceste culegeri — afară de aceea a lui P. V. Ștefă-
nucă — sunt redate în limba literară.
Culegerea acestei poezii populare n’a fost neglijată însă nici de către
Românii de dincolo de Nistru. înființarea «Republicei Moldovenești»
a pus în discuția cărturarilor localnici culegerea și publicarea acestei comori
a neamului. Meritul de a fi primul culegător al poeziei populare îi revine
lui P. Chior 8), pe atunci comisar al educației naționale. în trei broșuri
x) T. TH. BURADA, O călătorie în satele Moldovenești din gubernia Cherson (Rusia).
«Convorbiri Literare» XVII (1883-84), pp. 281—291.
2) T. T. BURADA, O călătorie la Românii din gubernia Kamenits Podolsk (Rusia).
«Arhiva» XVII (1906), pp. 536—547.
s) T. HOTNOG, Românii de peste Nistru în « Universitatea populară din Chișinău.
(Anuar] pe anii 1922—1925 ».
*) M. FLORIN, Din folklorul transnistrian în « Tribuna Românilor de peste hotare »
II (1925), Nr. 3-4, p. 19; Nr. 5-6, p. 24.
6) P. V. ȘTEFĂNUCĂ, Cercetări folklorice în Valea Nistrului-de-jos. « Anuarul Arhivei
de Folklor a Academiei Române » IV (1937), pp. 31—227.
•) N. P. SMOCHINĂ, Crăciunul la Moldovenii de peste Nistru. « Societatea de Mâine »
IV (1927); Anul-nou la Moldovenii de peste Nistru, « Tribuna Românilor Transnistrieni »
II (1928), Nr. 5, pp. 6-13.
’) N. SMOCHINĂ, Din obiceiurile Românilor de peste Nistru — Dumineca Mare. « Calen-
darul Ligii Culturale »pe anul 1924. București, 1924, pp. 44-52; Anul-nou la Moldovenii
de peste Nistru. « Ramuri » XIX (1925), pp. 26-35.
8) Cîntici moldovinești (narodnici). Culesî di P. Chior. Editura di stat a Moldovii.
Partea l-a: Balta, 1927; Partea Il-a: Balta, 1927; Partea IILa: Balta, 1928. Culegerea
este tipărită cu litere cirile.
8
N. P. SMOCHINĂ
mici, el ne dă o serie de cântece bătrânești, doine și hore, unele culese din
Caucazia și alte ținuturi îndepărtate. Autorul a luat ca model popularele
publicate de Alecsandri, de a cărui influență se resimte x) și din care chiar
face unele reproduceri2).
Dar mai târziu, odată cu introducerea alfabetului românesc, numit «lati-
nizat », cele trei broșuri au fost arse, iar autorul lor scos din partid și pedep-
sit 3). Adevăratul motiv al condamnării trebue căutat însă în faptul că auto-
rul a urmărit să redea unitatea sufletească a Românilor de pretutindeni4).
’) Cf. ALEX. N. SMOCHINĂ, Literatura Republicii Moldovenești sovietice. « Moldova
Nouă» I (1936), p. 361.
2) «Am socotit trebuincios di dat v’o cîteva cînteci și din Moldova veche (cîntece
bătrînești și v’o cîteva di jale) luate din cartea vestitului scriitor Romînesc — V. Alec-
sandri, fiindcî ele sînt mai arătătoare la limbî și frumusețe ». P. CHIOR, op. cit., Partea
l-a. Precuvîntare, p. 5.
3) N. P. SMOCHINĂ, Institutul de cercetări științifice din Republica Moldovenească.
«însemnări Ieșene» III (1938), p. 524.
4) Din culegerea lui Chior, merită să fie citate în special trei cântece: a) provenind
dela Românii din Caucaz (Partea I, p. 44); b) din Novoucrainca, ocrugul Kirovsc, fcst
Elisavetgrad (Partea III, p. 69) și c) din regiunea Donbasului (Partea II, p. 61), pe care
le dăm mai jos, în întregime. Tot din culegerea aceasta (Partea III, p. 50) am mai repro-
dus o variantă la un cântec vechiu (p. 14—15).
a)	Cântecul bătrânului
« Pe cumpănă la fîntînă
Cîntă o pasîre bătrînă.
Cînta, cîntă și suspină
C’o rămas e străină
O crescut rînduri de pui
Ș’o rămas a nimănui
Ș’o stricat chicioarele
Pin toate răzoarele.
Ș’o strîns sămănătură
Ș’o dat la pui în gură,
Păn o făcut peni bune.
Ș’o sburat Ia ceia lume
Și Ia slăbiciunea sa
N’are cine o căta ».
Cînd a crești grîu ’n tindî
Ș’a logi cu schicu ’n grindî.
Cînd a faci salcea meri,
Da tînjala porumbreli.
Cînd a faci giugu peri,
Da răsteu mugureii
Cînd a mergi apa ’n sus
Da soarili la supus.
Cînd a faci gardu flori
Atunci puicî am sî mă ’nsor.
Da cuptioriu pepini verdzi
Atunci puicî sî mă vedzi ».
b)	Frundzîșoara trii grănati
« Frundzîșoara trii grănati
Treci un voinic ș’o fatî,
Dar flăcău chiuind,
Da copchila suschinînd.
Taci copchilî nu-rii mai plîngi
Eu la mă-ta cî m’oi duci
Cînd a crești grîu în casî
Ș’a logi cu schicu ’n masî.
c)	Două fete
« Trecui valea, mor de săte,
Mă ’ntîlnesc cu două fete
Ș’amîndouă în rochiți nouă
Le-am iubit eu pe amîndcuă
Am iubit și am gîndit
Cum să fac să fiu iubit ?
Ași iubi pe cei mai mare,
Cei mai nică-nică-ni place tare !
Ași iubi pe cea mai voinică
Am să fac o lege nouă
Să le iubesc pe-amîndouă ».
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
9
Locul acestor culegeri l-au ocupat altele, « revoluționare ». Prima ediție
a acestora a apărut în toamna anului 1935 T). Culegătorii, Lebedeva și
Culai Neniu 2), au adunat cântece haiducești, de recruți, antireligioase,
despre războiul mondial, etc. Lucrarea, prefațată de autoarea oficială S.
Soloviova, evreică, azi și ea căzută în disgrație, se deschide cu următorul
cântec al «închisului»:
'Nalt e zidul la închisoare, Inimioara ’n piept mă doare Toată ziua fără soare. Vin copiii pe la poartă Și tot strigă « tată, tată ». N’am făcut ucigănii Nici n’am fost eu bahman rău. Anul atunci a fost cu foame	Și nici pânea n’a rodit Toată munca țărănească In pământ s’a prăpădit. S’a pornit la strîns nâlogu Starostele la noi în sat Toate hainele din casă Chiar și vaca ne-a luat (p. 24).
Din cântecele haiducești reținem următorul:
Dar voinicii când veneau Din pistoale ei trosneau Pe boeri îi speriau Zăvoarele descuiau Bănișorii ei luau	Și la târguri alergau. Cumpărau ei boi și vaci Și dădeau la cei săraci Iar săracii mulțumeau (p. 34).
Din cântecele privitoare la războiul mondial, atrag atenția următoarele
două:
Bătălia împărătească Prăpădenia omenească Frunză verde, lozioară Ziua toată până ’n seară Tot ne îmbracă și ne spală Ne pornesc de nu știm unde ! Și ne vâră în patru clas 3) Să ne ducă la necaz (p. 50). Și:	Niculai tu împărate Să n’ai tu noroc și parte. Tu împărate Niculai Mulți ostași ai adunat Și pe toți în foc i-ai dat. In priiomu 1) împărătesc Mulți voinici se prăpădesc. Frunză verde de orez Poftim maică să mă vezi
Frunzișoara de susai	Cum ofițerii mă chinuesc...
Culegerea aceasta este legată de vederile partidului, ceea ce se constată
mai bine din rândurile de mai jos, caracteristice pentru poezia antireli-
gioasă:
S’a dus popa la femei, Acolo l-o prins flăcăii Și l-au pus într’un știubei	L-au bătut cu furci de tei Când știubeiul a crăpat Atunci popa a scăpat.
*) C. NENIU și LEBEDEVA, Cîntece populare moldovenești. Editura de stat a Moldo-
vei. Tiraspol, 1935. 251 p.
2) Culai Neniu este un bun muzicant. în ultimul timp el lucra la compunerea operei
moldovenești « Grozescu », pe baze folklorice.
3) Vagoane de clasa a patra, pentru transportul militarilor.
4) Cercul de recrutare.
.10
N. P. SMOCHINĂ
De aceea, acestui folklor impus nu i-a putut rezista nici culegerea
lui P. Chior și nici ale altora, publicate în periodice sau broșuri. Astfel
Dodul a fost învinuit ca naționalist care « ocolea conștient culegerea cânte-
celor cu caracter revoluționar » 1). Altora li s’a adus învinuirea că adunau
numai cântece despre nunți, cununii, botezuri, petreceri, «despre ciobani
și stele, despre foaie verde și oi», ei justificându-se că Moldovenii n’au
cântece revoluționare.
Aceste poezii prezintă un neajuns. Având o anumită nuanță și trebuind
să redea o anumită stare, ele sunt adesea forțate și lipsite de variație, fiind
prelucrate sau adăugate atât ca formă, cât și ca fond. Din aceste consi-
derații nu s’a dat nicio atenție colindelor, urâturilor, bocetelor și cânte-
celor de nuntă. Ba dimpotrivă, ele fiind considerate ca păstrătoare de obi-
ceiuri și datine vechi, au fost chiar prigonite.
Nota dominantă în poezia populară transnistriană este cântarea înstrăi-
nării si a Nistrului. Această înstrăinare reflectează în cuvinte mișcătoare
} >
jalea seculară abătută asupra frânturii neamului aruncate peste Nistru.
Astfel, ea amintește locurile părăsite:
La noi era șî vara,, vârî
Șî primăvara, primăvarî,
ca apoi să plângă:
Di atîta ’nstreinari	C’am agiuns tari diparti,
Nu pot mergi pi cărări.	Piști Nestru, piști api,
Ard-o focu di streinătati,	Undi nici hîrtia nu răzbați.
România apare în cântecele acestea subt numele de « țară ». Românii
transnistrieni n’au uitat-o niciodată, cu toată vicisitudinea vremurilor. De
aceea nu fără nădejde, și întocmai ca fiul rătăcit, cântărețul de pe acele
meleaguri spune cu amar:
Dimineața când mă scol
Es afarî ’ncetișor
Șî mă uit în țarî cu dor.
Bărbați voinici, destoinici și întreprinzători nu numai în muncirea
ogorului, ci și în mânuirea paloșului, ei ajung la dorința de a fi răsplătiți:
Cu Moldova ’n gimătati
Ș’Ucraina treia parti,
B «Moldova socialistă», Nr. 232 din n Octombrie 1935.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
11
pentru ca mai târziu să se plângă împotriva celor ce au venit peste ei:
Di când moscalii o vinit
Toți copchiii ni s’o prăpădit.
Iar în zilele noastre, vieața de acolo devine atât de grozavă, încât voi-
nicul își ia lumea ’n cap și fuge ’n țară. Dar la jumătatea Nistrului este
prins de agentul « ghepeist», care-i aduce moartea. Așa a fost sortită, cum
se vede, acea frântură a neamului românesc !
Cântecul recrutului este unul din cele mai jalnice, originea lui trebue
căutată în timpurile îndepărtate, când Moldovenii erau prinși cu arcanul
și rămâneau la oaste douăzeci și cinci de ani. Nu în zadar la străin:
In priiomu ’mpărătesc
Mulț vonici sî prăpădesc.
De aceea, cu drept cuvânt, recrutul este obiectul compătimirii tutu-
rora, iar plecarea lui din sânul obștei se îndeplinește cu o ceremonie deose-
bită. Toată toamna el se ține numai de petreceri și cântece. Până la ple-
care el nu lucrează din greu și umblă în haine de sărbătoare. Iar la pără-
sirea satului, dacă e holtei, se face « gioc ». în preajma plecării se adună
toți flăcăii și fetele; fiecare îl leagă cu câte un prosop și îi dăruește câte
ceva. Spre seară, toți îl conduc până la marginea satului. în casă, stând
la masă, toată lumea cântă și plânge; iar pe drum merg cuprinși, având
la mijloc pe recrut. Unii cântă, alții dansează, pentru a înveseli pe cel ce
pleacă și pe rudele sale înlăcrămate. întreg satul le iese în cale făcând daruri
celui ce-1 părăsește. Lumea certată cu recrutul îi cere iertare până în trei
ori; apoi se îmbrățișează și se sărută. Fiecare își dă seama că « Dumnădzău
știi dacî va mai vide satu !».
Culegerea de față cuprinde: doine și cântece, legende, strigături, conă-
cării, colinde, urâturi, descântece, bocete și ghicitori. Ea este rodul muncii
noastre începute încă pe când locuiam în acel ținut al copilăriei. Demnitar
al zemstvei și altor funcții înalte civile, în administrația țărănească și mili-
tară, călătorind din sat în sat, atât în granițele actualului stat moldovenesc,
cât și în afara lui, am adunat povești și cântece din gura poporului de prin
acele meleaguri. Dar vremurile tulburi nu ne-au permis să publicăm acel
material. Am fost silit să luăm drumul lung al pribegiei. Iar în urma noastră,
toată acea muncă a fost arsă.
Ajuns în țară am reconstituit parte din materialul pierdut, prin frații
care au pribegit pe urmă în România.
Date fiind însă împrejurările anormale în care trăiesc, ei au consim-
țit să ne dea aceste informații cu condiția ca numele lor să rămână necu-
12
N. P. SMOCHINĂ
noscute, nu cumva, altfel, rudele lor rămase în Rusia să aibă și mai mult
de suferit. De aceea ne mărginim să arătăm după fiecare text, numai satele
din care a fost cules materialul și sexul (b. = bărbat, f. = femeie) urmat
de vârsta informatorului și de anul în care ne-a fost comunicat.
Majoritatea cercetărilor de față au fost făcute în Iulie 1922 și 1923
și în August 1924, când foamea de peste Nistru a adus în țară un număr
foarte însemnat de refugiați transnistrieni. în toamna anului 1934, reîntors
din străinătate, am completat adunarea materialului dela frații scăpați din
grozavele măceluri dela Nistru, care au ridicat proteste în toată lumea.
Apoi am mai făcut unele culegeri în August 1936 și Mai 1938, la care am
mai adăugat câteva bucăți culese la 7 Decemvrie 1924.
Am adunat puțin, dar aproape din toate domeniile x) și din toate păr-
țile locuite de Românii de peste Nistru, pentru a dovedi unitatea lor sufle-
tească și pentru cunoașterea lor mai clară. Republica Moldovenească până
în anul 1937 avea 11 raioane administrative2). Dela această dată numărul
raioanelor a sporit la 14, fără însă a se mări ca teritoriu, pentru a cuprinde
satele vecine moldovenești. Toate aceste raioane sunt reprezentate în lucra-
rea de față.
Cu particularitățile graiului Românilor transnistrieni ne-am ocupat cu
alt prilej3).
9 Jocurile de copii au apărut în revista « Moldova Nouă» 1939, Nr. 5.
2) N. P. SMOCHINĂ, Republica Moldovenească a Sovietelor. « Moldova Nouă» I
(i935)> PP- 17-19-
9 N. P. SMOCHINĂ, Les Moldaves de Russie sovietique. Considerations generales I.
« Moldova Nouă» I (1935), pp. 69—107.
în ce privește partea istorică, a se vedea în special următoarele lucrări:
N. IORGA, Ucraina Moldovenească. Analele Academiei Române. Seria II, Istorice voi.
XXXV (1912—13), p. 347—360; Românii de peste Nistru. Iași, 1918.
N. P. SMOCHINĂ, Din trecutul românesc al Transnistrianei. 1. Dănilă Apostol, Hat-
manul Ucrainei libere-, 2. Moldovenii din armata lui Petru cel Mare și Carol XII. « Cerce-
tări Istorice», V—VII'(1929—1931), pp. 170—215.
Cu privire la starea actuală a Românilor transnistrieni, a se vedea lucrările noastre
apărute în revista « Moldova Nouă », I—III (193.5—1936) și articolul Institutul de cercetări
științifice din Republica Moldovenească, «însemnări Ieșene» III (1938), Voi. V pp.
487—53O-
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
>3
TEXTE
Transcrierea s’a făcut cu literele alfabetului obicinuit. Am folosit numai
semnul diacritic n (n muiat).
Observăm că sunetele c + i, e trebue citite: s, iar g + i, e: z.
Sunetul î, â a fost transcris printr’un singur semn: î.
La indicarea informatorilor s’au întrebuințat următoarele prescurtări:
b. = bărbat I .	.	.
f = femeie i Cifra care urmează arată vârsta informatorului.
r. = «raion» (județ).
Anul din parenteze e cel în care a fost cules textul.
Tabloul textelor:
Balade și cântece vechi...............................1—6
Doine.............................................7—69
Strigături........................................70—75
Colinde...........................................76—89
Literatura nunții.................................90—93
Ghicitori.........................................94—-129
Povești și snoave.................................13c—134
Descântece................................... 135—142
Varia.............................................143—146
>4
N. P. SMOCHINĂ
BALADE ȘI CÂNTECE VECHI
1
Albî floarea bobului,
La capătu dealului,
Steclesc ochii șărpilui
Di doru vonicului.
Șădi-on șărpi ’ncolăcit
Ș-al mănîncî pi on vonic.
L-o mîncat pi gimătati
Șî gimătati n-al măi poati:
— Sai, măi frați, șî mă scoati,
Ț’oi ci frați păn la moarti!
Hai, murgule, paști-o brazdî,
Ca vonicu sî ti vadî,
Șî di luptî sî-i măi ardî.
Șî ti ’ntindi epurești,
Ca pi vonicu s-al izbăvești!
Lăbușca (raionul Crutî) — dela un
bărbat de 50 ani (culeasă în anul
1936)-
2
Frundzîșoara calapăr,
Nunta Chirii o vinit.
Tatu Chirii o ișît,
Nunului i-o poroncit:
Luat calu nirilui
Șî căruța nunului
Ș-al purtaț pin calapăr,
Pi undi o ’mblat Chira ’n păr.
Ș-al purtaț pin nintî creațî,
Cî Chira s’o dus din viațî.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 24 (1924).
3
Nestri, Nestri, malu nant,
Șădi on vonic înfărmăcat.
-— Da cini l-o fărmăcat ?
— Doauî veri dintr’on sat
Ș’o fimei cu bărbat.
— Da di ci l-o fărmăcat ?
— Ni s’o dus sara pin sat.
■— Da cu ci l-o fărmăcat ?
— Cu pomînt
Dila mormînt;
Cu nămol
' Dila izvor;
Cu aninî
Dila fîntînî;
Cu frundzî di liliac;
Cu o surcicî di pi prag.
Leacu lui numa el sî știi:
Hîrbușoru cu tămîi;
Dila cap păn la chicioari...
La chicioari,
Floriceli;
La nijloc,
On busuioc;
La gurițî,
Fîntînițî;
La urechi,
Apî vad.
La cap,
On pui di brad;
La ochi,
Douî păhăreli
Șî-i îmbla tu cu eli.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 36 (1934).
41)
Frundzîșoara, nintî creațî,
Sărmana Dochița noastrî,
Cum ni-o scos-o pi-o fereastrî
x) Să se compare cu Blestemul fetei din culegerea lui P. Chior, Cântici moldovinești
(narodnici). Partea III-a. Balta, 1928, pp. 50—51, pe care o dăm mai jos.
« Ploaia-ni plouî, iarba-hi crești,	Badea di drum sî gătești,
Vîntu-rii bați, rii-o zghicești,	Lelea șădi șî-1 prăgești,
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
15
Șî vazonu ni-o stricat.
Pi Dochița tot rii-o luoat,
Ni-o dus-o la deal mari
Undi-ni ardi foc șî parî.
Șî i-o dat on foc ș’o parî.
Trupușoru tot i-o ars,
Numa căpucianu i-o rămas,
Ci o rămas di năcaz.
Toati fetili mari la horî,
Numa Dochița-ni ardi ’n parî.
Toati fetili mărg la gioc,
Numa Dochița ardi ’n foc.
— E-o măi, măi Onaș !
— Pi Dochița eu aș lua,
Da cî maica nu ti vra.
Di n’ai măi agiungi tu
Cu maicî-ta!
Sî ti ’nsori
Di nouî ori,	■
Șî ’nsurat sî nu măi cii!
Nouî copchilaș
Sî-Ai faci
Șî la urmî o fiiculițî,
Ca o floari,
Sî ti poarti di mînuțî,
Din ușî
în usî;
Din lemn
în lemn.
Di lacrîni aghe-1 zărești.
— Tu ti duci, badi, ti duci,
Da pi mini cui mă lepidz,
Chetrilor ori lemnilor ?
— Nu ti las eu chetrilor,
Nu ti las eu lemnilor,
Da ti las la frati-neu,
Ca la sînu lui Dumnădzău.
—■ Sî ti duci badi, ti duci,
Da eu rămîn, rămîn aici.
Sî agiungi la verdi mogilițî
Șî sî dăi v’o ploițî.
Drumușoru sî-ț răzmoai,
Șî murgu s’sî poticneascî,
Mîna dreaptî sî-ț scrinteascî.
Sî calci din chiatrî
în chiatrî.
Sî știi cî-i blăstăm di fatî.
Sî calci din rău
în rău,
Sî știi cî-i blăstămu neu.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 31 (1923).
5
Cît îi Macicăuțu di mari,
Cît îi Macicăuțu di mari,
S’o ucis, s’o ucis,
S’o ucis o fatî mari,
Cu păr galbăn pi schinari,
Ioana mari, Ioana mari.
E-i supțîri șî nantî.
Cînd s’o ’ncingî cu brîu roșu,
Fața ii vărsa păru roșu.
Cînd s’o ’ncingî cu-amundouî,
Fața ii vărsa rouî.
Molovata (r. Dubăsar) —f., 54 (1936).
6
TIMOFTI
Frundzîșoara d’un nohut,
Of, di ci maicî m’ăi făcut?
— leș, Timofti, din mormînt,
Vedz jidanii cum ti vînd
Sî ti ’nsori di nouî ori,
Și sî ai nouî ficiori,
Da a dzăcea copchilițî.
Sî tot cari apî din temnițî
S’înbli din ușî în ușî,
Ca un pui di găinușî
Șî s’agiungî la ușa me
Sî ț’o niluesc șî eu
C’o bucatî di malai,
Uscatî di nouî ani
Da ș’aceia sî n’o ai ».
Dela Românii din comuna Novo-
ucrainca, ocrugul Kirovsc (fostul
jud. Elisavetgrad). Comunicată de
E. Buraga.
16
N. P. SMOCHINĂ
Șî moscalii te-o ’mpușcat.
Șăsî gloanț în tin’ o dat.
Nu pre mult ăi alergat.
La pomînt tu ăi chicat.
Jidanii te-o ’ncungiurat,
Cu postoronca te-o legat,
Pi murgu I-o ’nhămat
Șî Dubăsarii o ’ncungiurat.
Sora ta Sașa o audzît
Șî ’n fuga mari o vinit.
în glas mari le striga,
Șî jidanii n’o lăsa.
Șî cu funia o lega.
Ie la funi nu sî da
Șî ’n gura mari tot țîpa:
■— leș, Timofti, din mormînt
Șî fă umbrî pi pomînt.
Vedz jidanii cum ti vînd !
Mahala (r. Dubăsar) — f. 36 (1924).
DOINE
7
Dicît, maicî, mă făcei,
Măi ghini capu-ni rupei,
Șî pi Nestru rii-al azvîrlei.
Valurili rii-al văluie
Șî la margini rii-al băte,
Cu nămol rii-al nămole,
Șî ’n pomînt rii-al răsăde.
Di rode, di nu rode,
Frundzî verdz tot crește.
Sî umbre cini trece
Șî badaprosti tot dzîce.
Jura (r. Rîbnița) — f. 35 (1934).
8
Of amar șî iar amar!
Mari pojar s’o stîrnit.
Șî nu-i vremi di prăgit,
Cî nu-i di parî,
Da-i di viațî amarî.
Hâdiț, măi fraț, grămăgioarî
Ș’om plîngi, cî nu-i chip di stins,
Așa di tari s’o aprins.
Or ardi șî gunoaili
Ș’or rîm’ne chetrili
Șî noi cu durerili.
Rohi (r. Dubăsar) —f. 54 (1926).
(Se cântă și în satele Mahala, Cor-
jevo-Crețești și Coșnița, din același
raion).
9
Frundzî verdi di-o sulcinî,
Cresc trii flori într’o grădini.
Eu mă aplec, eli sî ’nchinî
Șî mă văd cî-s o streinî.
Frundzî verdi grîu, sacarî,
Cîti dealuri șî ponoarî,
Toati-s plini de-a me parî.
Cîti dealuri șî vălceli,
Toati-s plini de-a me jăli.
') Iată originea acestui cântec: în satul Coșnița din raionul Dubăsar, tânărul Timofti,
orfan de tată, n’a răspuns la ordinul de mobilizare al Sovietelor pentru a lupta împotriva
Polonezilor (1920). împreună cu alți flăcăi s’a ascuns în pădurea din sat. Dar pe urmă,
fiind alungat, și-a mutat ascunzătoarea în cerdacul casei, unde a fost prins de soldații
bolșevici și dus în Dubăsar, reședința raionului, legat de mâni și de picioare. Acolo auto-
ritățile l-au desbrăcat, l-au legat de un cal cu o funie și — în fuga mare — au înconjurat
Dubăsarul: apoi, când abia mai răsufla, a fost împușcat. Scena s’a petrecut în vara
anului 1920, în văzul tuturor. Mama tânărului a murit pe loc, iar sora de care amintește
cântecul, a înnebunit. Cântecul este compus de un cerșitor orb, care cânta Ia ușa bise-
ricii, unde a fost auzit de informatoarea noastră.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
17
Bați vîntu vălureli
Pi deasupra casîi meii,
Șî-ni aduci dor șî jăli
Dila locurili meii.
Bați vîntu di pi munț
Șî-ni dă dor dila părinț;
Bați vîntu dintri bradz,
Șî-ni- aduci dor di fraț.
Bați vîntu din vălce
Șî-ni dă dor di țara me.
Jălea dila maiculițî,
Sî ni-o leg în basmaluțî.
Jălea dila sorioarî,
Vai, m’o ars la inihioarî.
Frundzî verdi trii aluni,
Cucuie din păduri,
Dici-am vinit la tini ?
Cînd ț-aș spuni a neu năcaz
Ti-ai usca-ti într’on ceas.
Ț’oi spuni măi puțunteli,
Sî nu-hi mori așa di jăli.
Dorule, mîncate-ar focu,
M’ăi înbătrînit cu totu.
Dorule, mîncate-ar para,
M’ăi îngălghinit ca ceara.
Cucuie din păduri,
Du-ti la neamuri șî li spuni:
Cî di plîns, ochii hei sî strîcî,
Frundza ’n codru sî usucî;
Di dor mari nisfîrșît,
Fața ni s’o vestejit,
Mult amar am înghițit.
Eu di cînd i-am prăpădit,
Șî di cînd m’am dispărțît,
Multi răii am pățît
Șî mult amar am înghițit.
Măi spuni: vai di viațî,
Nici o dragi dimineațî
Sî nu vărs lacrîhi pi fațî.
Nici o dragî dicusarî
Lumea sî nu cii amarî.
Cucușor din păduri,
Cini nari dor pi lumi,
împrumuți dila mini,
Cî eu am șî-ni măi rămîni.
Tașlîc (raionul Grigoriopol) — f., 45
(i934)-
10
Primăvara când sosăști
Tot pomîntu ’nverdzăști.
Numa ininioara me
Nu sî poati mîngîe.
Mîngîe-o-aș într’o sarî,
Cî tari ni-i amarî.
Da la nimi n’am credzari,
Di atîta ’nstreinari.
Albî floarea bobului,
Mult îi rău streinului!
Nestri, Nestri, malu tău
Diparti-s di niamu heu.
La noi era șî vara, vârî
Șî primăvara, primăvarî.
Șî pin iarbî numa floriceli
Șî pin copaci numa păsăreli.
Da di cînd di niam m’am dipărtat,
Șî frațîi șî casa ni-am lăsat
Șî doru cucului l-am spus,
Toati frumusățîli fii s’o dus...
Nici nu-i casa, casî;
Nici nu-i masa, masî.
Nici floricelili, floriceli,
Nici păsărelili, păsăreli.
Dimineața cînd mă scol,
Cu lacrîni cerbinț pi obraj mă spăl.
Dimineața cînd mă scol,
Es afarî ’ncetișor
Șî mă radzîm di ușor
Sî mă uit în târî eu cu dor.
> >
Pi deasupra casîi meii
Trec stoluri, stoluri păsăreli,
Șî-ni aduc dor șî jăli
Dila toati neamurili meii.
Numa una hi sî popre;
2 Anuarul Arhivei de Folklor V.
i8
N. P. SMOCHINĂ
E vine din țara me.
Șî ’ncetișor mă dizrierda
Șî dila măicuța vesti-ni da:
E fuior torce,
Cu amar șî dor cînta
Șî degitu ’n lacrîni îni uda.
Fusu iuti-1 învîrte
Șî ’n grădini pi cărări rătăce.
Nu știe încotro s’apuci,
Ca obrajii s’ sî usuci.
Sî ’ntorce cu fața cîtri soari.
Soarili ’n noori s’ascunde,
Șî pi dînsa n’o vide.
Cu fața la lunî s’întinde;
Luna di dînsa-ni fuge.
Numa o ste măi tari îi luce
Șî la dînsa amarnic o pofte.
Di cînd moscalii o vinit,
Toț copchiii ni s’o prăpădit.
Podoima(r.Camenca)—b., 67(1934).
(Se cântă și în raioanele Ocna Roșie
și Dubăsari, ca și în ocrugul Odesa).
11
Frundzulița ordzîșor,
Fă-mă, Doamni, ci mî-i faci:
Fă-mă puiculițî di argint,
Sî zbor sara pi pomînt
Păn la măiculița la mormînt.
Sî mă jălui cî mă doari
în chept șî schinari,
Di nu pot mergi nici pi pomînt,
Nici pi cărări
Di atîta ’nstreinari.
Păsat (r. Balta) — f., 35 (1922). (Se
cântă și în raioanele de pe malul
Nistrului).
12
Frundzîșoara di-on mohor,
Cucoșăl di pi răzor,
Tu n’ai jăli, tu n’ai dor.
Eu am șî jăli, am șî dor,
Numa n’am arichi sî zbor.
Dă-iîi, Doamni, douî arichioari,
Sî sbor noaptea pi răcoari
Di trii coț dila pomînt
Păn la maica la mormînt.
Acolo sî stău, sî mă jăluesc
Cum pi lumi sî trăesc.
Cî-s neagrî șî pătatî
Di streini înveninați.
Pîrîta (r. Dubăsar) —f., 32 (1922).
- (Se cântă pe toată valea Nistrului,
începând dela Jura până la Grădi-
nița, ocrugul Odesa).
13
Frundzulița di-on măr dulci,
Tu strein, eu strein,
Hai în codru sî trăim.
Sî ni facim on bordieș,
Cu ușorii di cireș,
Cu podu di măcieș,
Cu grindzîli di tulchinî
Cu ferestruici di sulcinî,
Ș’a vini maica la fereastrî
Șî ni-a asculta durerea noastrî.
Acolo noi om trăi
Șî di viațî ni-om căi.
Eu strein, tu strein.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 14 (1926).
14
Ci măi frați,
Tu strein șî eu strein.
Hai în codru sî trăim.
Cînd ti-i duci sî-ni spui nii,
Sî-ț dău meri dulci.
Șî undi-i sta, sî li mănînci,
Sî di mini aminti sî-t aduci.
Mahala—Aceeași. (Se cântă și la
Rohi, r. Dubăsar).
din literatura populară a românilor de peste nistru
19
lo	Șî ’n Moldova sî mă trezăsc ?
Frundzîșoara trii aluni, . Bați, vinti, cît îi bați, Cî la inimî nu mî-i răzbați. Bați, vinti, rîșchirat, Cî la inimî venin am cîșligat. Bați, vinti, vălureli, Sî-ni aduci dor șî jăli Dila trii surori a meii. Of, iniriioarî cu lăcatî, Cînd te-ai discue v’odatî, Sî ti vadî lumea toatî, Cum îrii ești di amărîtî, Di streini înveninați Șî di rudi ’ndipărtatî. Cum îni ești di ’nveninatî, Veninaș negru șî ’nchegat Dila streini cîșligat. Mari-i satu, eu nu ’ncap; Nu știu ci rău li fac. Nici în casa lor nu calc, Nici la masa lor nu stău, Nici paharu nu li-1 beu, Nici cămeșa nu li-o ’mbrac. Nu știu ci rău li fac. Mahala (r. Dubăsar) — b., 54 (1924).	Of, of, amar șî iar amar ! Cosița (r. Dubăsar) —f., 68 (1924). (Se cântă și în satele Mahala, Rohi, Pîrîta șî Pogrebi). 17 Frundzîșoara di-on pop’șoi, Ni-o făcut maica pi doi: Unu niercuri, altu gioi, Ș’o ’mplut țărîli cu noi. Ș’o purces maica pin țarî, Sî ni strîngî grămăgioarî, Grămăgioarî nu ni-o strîns, Da s’o pus gios ș’o plîns. — Taci, măicuțî, nu măi plîngi, Cî inima ni sî frîngi. Di atîta ’nstreinari, Nu pot mergi pi cărări. Ard-o focu di streinătati, C’am agiuns tari diparti, Piști Nestru șî piști api, Undi nici hîrtia nu răzbați. Valea Hoțului (r. Valea Hoțului) — f., 55 (1932). 18
16	Frundzîșoara di-o alunî, Sboarî stcluri păsăreli,
Frundzîșoara lozîoarî, Dragî, dragî Mărioarî, Ci țî-i fața gălghigioarî ? Ori țî-i rău, ori dzaci di boalî ? Nu rii-i rău, nici dzac di boalî, Da mă uit în ceia țari, Ca sî-ni strîng frații grămăgioarî. Grămăgioarî nu i-am strîns, Da m’am pus gios ș-am plîns. Vreu sî trec în ceia parti, Șî Nestru mă disparti. Of, Nestri, di ci nu ti ’ngustedz, Sî ni ti pășăsc	Pi deasupra casîi meii, Șî-ni aduc dor șî jăli, Dila neamurili meii. Toati-rii zbura, Numa 0 rundunicî, Tari frumușîcî. E-i din țara me, Șî s’o poprit la casa me. — Rundunicî din țara me, Spuni-ni, maica ci făce ? Coce pîni șî la tini sî găte, Șî din ochi negri e plînge. — Păsăricî din țara me,
2»
20
N. P. SMOCHINĂ
Zboarî înăpoi la mama me,
Șî spuni-i: coacî pînea sănătoasî,
S’o mănînci bucuroasî I
Da la mini sî nu vii,
Cî eu sînt în neagrî pustii,
Piști N estru șî piști api,
Undi nici hîrtia nu răzbați.
Mahala (r. Dubăsar) —b., 44 (1923).
19
Frundzîșoara di-o alunî,
Pasări din țara me,
N’ăi vădzut pi maica ci făce ?
Coce pîni șî la tini sî gînde,
Din ochi negri e plînge.
Of, păsăricî din țara me,
Sî treci pi la mama me
Sî-i spui: coacî pînea sănătoasî,
S’o mănînci voioasî
Șî la mini sî nu sî gîndeascî.
Cî eu sînt la loc diparti,
Undi nici hîrtia nu răzbați.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 30 (1924).
(Se cântă și în satele: Rohi, Coceri,
Corjova-Crețești, Lunca, Coșnița și
Pirita, din același raion).
20
Zboarî rundunelili pi sus
Șî vin din altî țarî.
Pi toati li-am întrebat
Dispri mama ci o aflat.
Șî una dintr’însîli ni-o răspuns
Cî mama coce colaci pintru mini
Șî mă aștepta acasî.
Ah șî of! Eu ci i-am răspuns:
Las sî coacî pînea sănătoasî,
Cî eu nu pot sî viu acasî.
Tocila (r. Ananiev) —f., 27 (1922).
21
Frundzîșoara di oredz,
Vin, măicuțî, șî mă vedz,
Cît îs grîili mai verdz.
Dac’or prind’ a săcira,
Numa păsîrili or zbura.
Șî di toati mî-i întreba:
Nu m’o văst pi undiva ?
Ci rii-i bun cî m’o vădzut,
Dintr’acei vremi am dzăcut.
Am dzăcut o dzî ș’o noapti
Sî hi-o fost la ceas di moarti,
Di nici lumea nu mă cunoaști.
Ccceri (r. Dubăsar) —f., 31 (1923).
22
La Nestru, la mărgioarî,
Crești-on nuc cu frundza rarî,
Di ci crești,
Frundza sî rărești.
Vin, măicuțî, șî mă vedz,
Cît măi am în mini nedz.
Dacî ni-a putrădzî ș’aista,
Cîti pasîri or zbura,
Di toati mî-i întreba:
Nu m’o văst pi undiva ?
Șî eli ț’or spuni:
Cî m’o văst într’o grădini,
Sprijiniți di-o turchinî
Șî din ochi lăcrămam,
Di viațî mă căinam.
Orașul Dubăsar — f., 47 (1924). (Se
cânta în toate satele raionului Du-
băsar).
23
Țîni-mă, măicuțî, ghini,
Cît măi sînt pi lîngî tini.
Cî dacî m’oi îndipărta,
Cîti păsări or zbura,
Di toati mî-i întreba:
Nu m’o văst pi undiva ?
Șî din eli ț’a răspund! numa una:
Cî m’o văst rătăcitî într’o grădini,
Sprijiniți di-o tulchinî.
Honorata (r. Cotovsc) —b., 20 (1923).
ț	DIN LITERATURA POPULARĂ ?
24
Ici în vali, la fîntînî,
Crești-on nuc cu frundza rarî.
Nu știu-ni pari, ori îi rarî.
Da pi vîrvu nucului,
Cîntî maica cucului.
Da măi gios, pi rămureli,
Cîntî douî păsăreli.
Eu gîndem cî-s surori de-a meii,
Da eli-s douî păsăreli,
Șî-ni aduc dor șî jăli
Dila toati neamurili meii.
Lunca (r. Dubăsar) —b., 27 (1934).
25
Ici în vali, la izvoarî,
Crești-on nuc cu frundza rarî,
Vîrvarî, Vîrvarî.
Di ci crești
Sî rărești.
Iar măi sus, pi rămureli,
Cîntî douî păsăreli.
Una-ni cîntî cu glas supțîri,
Pintru a noastrî dispărțîrî
Șî una-hi cînti cu glas măi gros
Pintru traiu nostru cel frumos.
Eu credem cî-s surori di-a meii,
Da eli rii-s douî păsăreli.
Vîrvarî, Vîrvarî.
Goian (r. Dubăsar) —f., 42 (1934).
26
Treci, măicuțî ’n ’not,
Ori cu luntrea,
Ori cu murgu la pohod.
Șî mă e di acole.
Nestri, Nestri, malu tău,
M’am giurat cî nu ti-oi treci.
Șî ti-am trecut pi gimătati.
Șî în gimătati nu ti măi pot.
O trecut șî bun șî rău
Ș’on frați di-a neu,
ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU	21
Pi la Chiș’nău.
N’am nici o cărări.
Am avut o cărărușî
Șî răii s’o horghit
Șî di ’ngrădit rii-o ’ngrădit-o.
Șî di schinuit, ni-o schinuit-o.
Șî nu-i cu chip di răzbătut.
Mahala (r. Dubăsar)—f., 30 (1923).
27
Frundzîșoara tărtăcutî,
Nu mă blăstăma, măicuțî.
Nu mă blăstăma șî plîngi,
Cî blăstămu mă agiungi.
Cî mă-i blăstămat șî gioia,
De-am agiuns sî trag nevoia.
Cî mă-i blăstămat șî lunea,
De-am agiuns sî ’ncungiur lumea.
Stăi, măicuțî, di blăstămat,
Sî m’aprochii di a heu sat.
Cî di strein ci am rămas,
Numa-s negru pi obraz.
Cî pin streini cît am îmbiat,
îniriioara ni-am dărmat.
Speia (r. Tiraspol) — f., 34 (1934).
28
Frundzulița lozîoarî,
La Nestru, la mărgioarî,
Crești on nuc
Cu frundza rarî.
Șî-ni cîntî on cuc
Di mă oboarî.
Maicî, cînd mă-i făcut
Tari ghini ț’o părut.
Cînd mă-i dat la legănat
Tari rău mă-i blăstămat.
Cu chicioru mă legănai,
Din gurițî mă blăstămai,
Din ochi negri-rii lăcrămai.
Mă-i blăstămat șî gioia,
Di m’o ’ncungiurat nevoia.
Mă-i blăstămat șî lunea,
N. P. SMOCHINĂ
Di-am agiuns sî ’ncungiur lumea.
P’săni tari rău mă-i blăstămat
Sî nu mă aprochii șî eu di sat.
Di îmblu din ușî ’n ușî
Ca on pui di găinușî.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 35 (1924).
29
La Ustia ’ntr’o grădini
Sînt trii flori ’ntr’o turchinî.
Cînd mărgi, eli sî închini,
Cî mă văd cî-s o streinî.
Di streinî ce-am rămas
Numa-s neagrî la obraz,
Neagrî, neagrî șî pătatî,
Di părinț îndipărtatî.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 35 (1934).
30
Frundzîșoara trii măslini,
Măi Ion di piști deal
Măi, măi,
Tu di-on an la noi n’ăi vinit.
Ci hi-i bun c’amu am vinit,
Ș’am găsît puica ’n pomînt ?
Daț hîrlețu șî lopata,
Sî dizgrop puicuța gimătati,
Sî-i dizgrop șî mîna dreapta,
Ca sî-hi eu inelu di cununii,
Șî sî-hi cat altî soțîi,
Măi, măi.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 32 (1924)
(Se cântă și în satele Rohi, Coșnița,
Crețești și Pîrîta, din același raion).
31
Lasî vîntu sî mă batî,
Șî ploaia sî mă ploai,
Șî soarili sî mă ardî;
Cî eu sînt ginovatî,
Cînd sara am ișît la poartî
Șî m’am cerut măritatî.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 32 (1924).
32
Frundzulițî măcieș,
Dragu mamii Gheorghieș,
Ci-ni răsai noaptea pin somn ?
■— Mă gisez, maicî ’n priiom;
în priiomu ’mpărătesc
Mulț vonici sî prăpădesc,
în priiom cînd am intrat,
Toț boerii s’o nerat:
Brava vonic hi-o chicat!
Pi stăhoc l-o așădzat,
La cură l-o măsurat,
Chiculița gios i-o dat.
Chiculița privuschie
Pe a cui scaun sî-hi rămîie ?
Șădz, măicuțî, ș’o prăgești
Ș’o prăgești ș’o bocești.
Șî hi-o strîngi măruncheli
Șî hi-o puni ’n sîn la cheli
Și ț-a treci di dor șî jăli.
Moșneaga (r. Balta) —b., 35(1934)
33
Frundzîșoara di-afion,
Dragu mamii Sîhion,
Ci răsai noaptea pin somn ?
— Mă gisădz, maică ’n priiom;
în priiomu ’mpărătesc
Mulț vonici sî prăpădesc.
Dragu mamii, nu ti duci,
Cî te-oi scălda în lapti dulci,
Macar scaldî-mă șî ’n zăhar dulci
Cî sunî goarna sî mă duc.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 30 (1924).
34
Țîni-mî, măicuțî, ghini,
Cît măi sînt pi lingî tini.
DIN LITERATURA POPULARĂ A
ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
Cî dacî m’oi dipărta
Di toț mî-i întreba,
Nu m’o văst pi undiva ?
M’o văst la on argat,
Cu pușculița ’n schinari.
Pușculița ■—•
Ni-i măiculița;
Săghioara •—■
Ni-i surioara;
Șticușoru ■—
Ni-i frățîoru.
Chiscul-Lung (r. Ocna-Roșie) — b., 27
(1922).
35
Rămîi, mamî,
Rămîi, tatî,
Rămîi, sorî,
Rămîi, frați,
Rămîi, puicî, sănătoasî,
Cî eu mă duc di-acasî!
Mă duc diparti,
Cu pușca ’n spati,
La granița Turcului,
Undi-i rău vonicului.
Taci, măicuțî, nu măi plîngi,
Cî inima ni sî frîngi.
Măi ghini mă prigătești
Șî di mini ti ’ngriiăști.
Străistuțî ni-i faci,
Colăcei ni-i coaci.
Cămeșîli-ni coasî,
Cî mă duc di-acasî.
Mă duc la văgzalaș,
La văgzal, la Călăraș.
La văgzal, la Călăraș,
Cîți vonici s’o suit
Nici unu n’o vinit.
Cî mă duc la granițî,
La granița Turcului,
Undi-i rău vonicului.
Pîrîta (r. Dubăsar) —b., 38 (1922).
36
Frundzîșoara cir di ordz,
în moscal, maicî, mă vedz,
Cî di-am agiuns așa
îi numa gina ta.
Cî șî eu ț’am fost ficior
Șî ț’am scos boii din ocol.
Cî la școalî nu mă-i dat,
Cârti bunî n’am învățat.
Dragî maicî, nu mă-i lăsat
Sî-ț aduc o norî ’n casî,
Sî-t cii di măturat curțîli,
Di pus pi masî
Șî streinii di sculat.
La văgzal, la Călăraș
Plîng părinții di jăli:
Mașina ’ncărcatî cu moscălaș
Sî cu sîneli îmbrăcat
> > >
Șî cu curăluș încinș.
La văgzal, la Călăraș,
Plîng părinții di jăli. . .
Rămîi, mamî,
Rămîi, tatî,
Rămîi, sorî,
Rămîi, frați!
Rămîi, mamî,
Cî n’ăi fost bucuroasî
Sî-ț aduc o norî ’n casî!
Lunca (r. Dubăsar) —b., 29 (1924).
37
Iaca toamna ni-o vinit
Eu la cîmp am pornit.
Șî la cîmp am agiuns,
Plugu ’n brazdî ci-am pus.
Nu pre mult am brăzdat,
Cornu ci ni-a sunat.
Șî la priiom m’o chemat.
Eu plugu ’n brazdî l-am lăsat
Șî la priiom ci am alergat.
Chiculita me cei creați,
O rămas în priiom pi masî.
24
N. P. SMOCHINĂ
Vin, măicuțî, șî rii-o strîngi,
Șî rii-o strîngi fir la fir
Sî-ț pai cî-i trandafir.
Șî rii-o fă măruncheli
Șî o puni ’n sîn la cheli.
Noaptea sî mă gisădz
Șî la mini s’ ti gîndești.
Strâmba (r. Crutî) —b., 28 (1936).
38
Frundzulița di măr dulci,
la-n eș, maicî ’n deal la cruci
Șî-i prăgi ’ncotro m’or duci.
Di m’or duci la văgzal,
Sî știi, maicî, cî-s mcscal.
Di m’or duci la Ades,
Sî știi, maicî, cî-s ales.
Di m’or duci la Binderi,
Sî știi, maicî, cî-s boeri.
Dî m’or duci la Chiș’nău,
Sî știi, maicî, cî-s on rău,
Rîbnița (1. Rîbnița) —b., 47 (1934).
39
Frundzîșoara fir mătasî,
Lepăd casî, lepăd masî.
Lepăd nevastî frumoasî,
Cu doi copchilaș pi brațî.
Unu strigi: mamî, mamî!
Altu strigi: tatî, tatî!
Taci, dragu mamii, nu striga,
Cî riimi nu ti-a asculta,
Cî tat’t-o nu-i acasî.
îi în Manjuria, la loc diparti,
Undi nici hîitia nu răzbați.
Mahala (r. Dubăsar)— b., 17 (1923'.
(Se cântă în toate satele de pe malul
Nistrului).
40
Frundzîșoara di oredz,
Ci plîngi, puicî, cînd mă vedz ?
Frundzîșoara di măr dulci,
Las cî-i plîngi cînd m’oi duci!
Stăi, puișor, nu ti duci,
Cî ț’oi da gurițî dulci.
Macar dă-rii-o ș’ cu zăhar,
Cî m’așteaptî polcu ’n deal.
Șî pihota măi la vali.
Toț soldațîi stău călări
Șî strigi ’n gurița mari:
Hadeț, vonici, măi tari.
Șî strigî: hadeț măi iuti,
Cî n’ari cini s’ne-agiuti.
Cî rana ghermăneascî,
Nu-i doftor s’o lecuiascî,
Nici fersal s’o tămăduiascî.
Coceri (r. Dubăsar) —f., 31 (1923).
(Se cântă și în satele Molovata,
Goian, Rohi, Doibani, Corjevo,
Mahala,Lunca, Pogrebi, Pîrîta, Do-
roțcaia, Goșnița, din același raion).
41
Sui, măicuțî, sus la steli
Șî-i prăgi oasîli meii,
Cum li duc pi năsîli,
Dila Austria mărunțăli.
Sî riili duc la bolnitî,
La sestrițî.
— Fa, sestrițî, puișor,
Undi-i a rieu ficior ?
— Du-ti, ia, la cei fereastrî
Șî lî-i prăgi cum îi fac priveascî.
Domnița (r. Rîbnița) —b., 49 (1936).
42
Frundzulița pelinițî,
Vin, măicuțî, la fereastrî,
Vin, măicuțî, la bolnițî, la fereastrî
Șî-i prăgi cum îrii fac priveascî
La chicior.
Șî-i prăgi la fereastrî.
Cînd eram acasî,
Nu muncem
DIN LITERATURA POPULARĂ A
ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
25
Șî mîncăm pîni albî.
Da amu muncesc
Șî pîni smoliți mănînc
Șî la inimî venin strîng.
Lăbușca (r. Crutî) — b., 50 (1936).
43
Fa, Ileanî Cosînzanî,
Ochii tăi, struguri di poamî!
Cîti tîrguri am îmbiat,
Piști ochi di-a tăi n’am dat.
Pisti-on tîrg am dat:
O rujî ’n chipu tău,
S’o rup, s’o pui în ceai șî s’o beu.
Mă uit în gios, la căpătîi;
Toati casîli-s pustii,
Copchilî cu ochi căprii.
Tașlîc (r. Grigoriopol)—f., 45 (1936).
44
Copchilî cu ochi verdz,
Eș afarî di mă vedz.
Eș afarî, păn la poartî,
Șî vedz doru cum mă poartî.
Fa, copchilî, copchilițî,
Eș afarî la portițî
Șî-ni dă apî șî gurițî.
Eu gurițî nu ț’oi da,
Cî nu sînt di sama ta.
Eu sînt floarea florilor,
Dragostea flăcăilor.
Eu sînt floari di bostan,
Nu dău gurî la țigan.
Eu sînt floari di pi mari,
Cini mă iubești, moari.
Pîrîta (r. Dubăsar) —f., 28 (1936).
(Se cântă și în satele Coșnița, Ma-
hala, Hîrtop și Pogrebi, din același
raion).
45
— Fa, Nataliicî, eși afarî, c’oi
muri 1
— Stăi, Andrii, nu muri,
Cî tot amu oi ișî
Șî v’o douî horbi om horbi
Sî la urmî om hotărî.
Iubirea ari o sprinceanî,
Dintîi dulci
S’nainti amarî.
>
Dintîi dulci ca hierea,
Ș’nainti amarî ca cerea.
Goian (r. Dubăsar)—f., 32 (1934).
46
Di cînd puiu neu s’o dus,
Douî flori în faț’am pus.
N’o trimăs puiu o scrisoari,
Sî-i trimăd șî lui o floari.
I-aș trimedi pi sfîntu soari.
Sfîntu soari pălești tari
Șî fii-a ardi fața la floari.
S’o trimăd pi sfînta lunî,
Cî luna-i răcoroasî
Șî hi-a duci floarea frumoasî.
Dar florili s’o vestejit
Șî el scrisoarea n’o prinit.
Doibani (r. Dubăsar) —f., 31 (1923).
47
— Copchilî di piști Prut,
Spuni-ni drept, cum ăi trecut ?
— Am pășît din sălcii ’n sălcii
Ș’am trecut Prutu dincoaci,
Sî-hi văd puiu undi dzaci.
Dzaci cu fața la păreți,
Cu gura arsî di săti.
— Adî-hi apî cu a ta gurî
Șî-ni potoali a me arsuri!
Cît trăesc mă tînguesc,
Cum sî fac, sî nimeresc,
Tatălui sî nu greșăsc,
Sî nu rămîu rușînatî
Șî di tata dipărtatî.
Di diparti nu-i diparti,
N. P. SMOCHINA
26
Da cî nu măi poci răzbați,
Cî sînt neagrî di păcati.
Doibani (r. Dubăsar) — Aceeași.
48
Frundzuliana di-on chirău,
Aleu, aleu!
Nestri, Nestri, malu tău
Cît îi el di cotigit,
Cît rău el nu ni-o făcut,
Nici cu luntrea n’am trecut.
Trecea-as Nestru sî m’as duci,
La puicuța me cei dulci;
Cî e doarmi ’n așternut,
S’o discopăr, s’o sărut;
S’o sărut pi la gurițî,
Cî e hie ni-i puicuțî.
S’o sărut pi obrăjăl,
Cî m’am diprins di mititel.
Scumpi cărărușî avem,
Mă spălam șî mă dregem,
Șî la puicî mă pornem.
Da di cînd eu m’am mărit
Șî dușmanii m’o smintit,
Cărărușa ni-o ’ngrădit
Nici cu pari, nici cu nueli,
Da numa cu cuvinti răii.
Teia (r. Tiraspol) —f., 45 (1924).
49
Frundzîșoara lobodî,
Toatî lumea-i slobodî.
Numa eu șăd la ’nchisoari
Pintr’o puicî ca o floari.
De-aș agiungi vinerea,
Sî mă duc la Ustia,
Sî-ni văd puica
Cum culegi cînipa.
Sî mă fac șî eu a culegi,
Șî cînd cir la cir ar s’o legi,
Sî-i pui mîna pi băsma
Șî așa ni-om împăca.
Mahala (r. Dubăsar) —b., 43 (1934).
50
Floricicî alb-albastrî,
S’o stricat dragostea noastrî.
Cînd aș agiungi ’n primăvarî,
Sî-ni tocmesc dragostea iarî.
Floricicî alb-albastrî,
Cînd aș ști cî-i puica ’n deal, la cruci,
Di trii ori pi cias m’aș duci.
Da așa-i măi diparti,
Nici cu cartea nu-i răzbați.
Floricicî di-o vizie,
Cum o fost, n’ar’ s’ măi cii.
Doroțcaia (r. Dubăsar) —f., 24 (1924).
51
Frundzulița poamî coaptî,
Nu mă bați maicî,
Cî m’oi duci
Pisti-o apî dulci.
Cu puiu ’n mîni
Pin streini.
Pi undi nu știu pi nimi.
— Fa, copchilî, nu ti duci,
Cî copchilu-ț plîngi.
Las sî plîngî,
Dumnădzău s-al strîngî.
Șî eu mult am plîns
Șî nimi nu m’o jălit,
Șî nici nu m’o audzît.
Duhău (r. Dubăsar) —f., 29 (1922).
52
Frundzîșoara doi arginț,
îs una la părinț
Șî mă ceri on dăscălaș
Tari drăgălaș.
Ah, a, a, a, ha, ha.
Șî părinții nu vor sî mă dăi,
Ii dzîc, cî dascălu
Cînd audi di colaci,
Azvîrli plugu ’n copaci;
Cînd audi di pomeni,
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
27
Azvîrli plugu ’n burueni.
Ah, a, a, a, ha, ha.
Șî ii mă dău după Vasîlicî.
Eu spui mamii
Cî după dînsu nu m’oi duci.
Da e dzîci cî m’a da,
După Gheorghi gada-da.
Șî porunca ii n’o pot călca.
Șî, ah, rii-o vinit on hulubaș pi vînt
C’o scrisoari ’n clanț,
Sî hi-o lăsat-o în cerdac.
Eu cînd am luoat-o ș’am citit-o,
O, of, era dila ghetu dăscălaș.
Dăscălașu mă roagî sî mă ei ’n
[căsătorii,
Ah, vai, vai, șî iarî of.
Șî eu i-am răspuns pi vînt,
Cî părinții nu mă lasî.
Ah șî of, maica me.
Dă-mă, maicî, după drag, măi,
Cî-n pomînt ț’a ci măi larg.
Nu mă da după urît, măi,
Cî șî-n pomînt ț’a ci măi strimt.
Orașul Dubăsar —f., 54 (1924).
53
Iaca, măicuțî, nișălu,
Cum ini poartî unelu.
Eu i-1 cer ca sî ni-1 dăe,
Da el dzîci sî mă ei.
Cînd aș ști cî m’ar luoa,
Zăstrii foc i-aș da:
Din trii părț,
Cu lemni verdz,
Dintr’o parti,
Cu uscati,
Ca sî margî vestea pin sati,
Cum sî prăpădesc a meii toati.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 29 (1926).
54
Iacată-1-îi nișălu,
Cum îni poartî unelu.
El dzîci cî m’a luoa.
Cînd as sti cî m’ar luoa,
Tot amu m’aș înneca,
Undi-i balta măi latî,
Sî-ni eu zăstrea toatî.
Șî ci-a măi rîm’ne,
Sî-i dău foc cu mîna me.
Mahala — Aceeași.
. 55
— Cini mergi,
Cini mergi după iaz
Cu calu ’n brazdî ?
— Fătul Alicsandru.
— Da din urmî,
Da din urmî cini mergi ?
— Tot puica lui.
— Ci ai, badi ’n buzunari ?
— Turti dulci șî coarni lungi.
— Da cu a cui gurițî s’ li mănînci ?
— Tot cu a Mărioarii.
—■ Da afarî ni plouî
Șî ni ningi.
— Măi Alicsandru, brîu-ț chicî!
— Sai, fa Mărioarî, șî ni-al rîdicî.
Cîti on cir
Sî-ț parî cî-i trandacir.
Rîdica-1 măruncheli,
Sî-ț parî cî-s floriceli.
Da afarî, da afarî
Ni plouî șî hi ningi.
Orașul Dubăsar — f., 17 (1926). (Se
cântă și în satele din jur).
56
Foai verdi ș’on chirău,
Nestri, Nestri, malu tău,
M’am giurat cî nu ti-o treci
Piști apa ta cei răci.
Șî ti-am trecut pi gimătati,
Vin măicuțî șî mă scoati,
Cît hi-i ininioara ’ntreagî!
Cînd dzîci măicuțî, dragî,
28
N. P. SMOCHINA
Limba, limba ’n guri hi sî leagî
C’on cir di matasî neagrî.
Teia (r. Tiraspol) —b., 28 (1923).
57
Frundzîșoara di-o gutîi,
Ici în vali ’n Slobodzîi,
Toati casîli ’s pustii
Șî nevestili ’n vădănii
Șî copchiii ’n sărăcii.
Numa o casî nu-i pustii,
Șădi-on pisăraș șî scrii
Numa listuri di hîrtii
Șî li trimeti la bătălii.
Caragaci (r. Slobozia)—f., 58 (1936).
58
Frundzîșoara pelinițî,
Copchilițî di om bogat
Tinericî te-ai măritat,
Da la ci te-ai bucurat ?
■— La doi boi, la opt oi
Șî la suta di nevoi.
•— Na-ț, părinți, patru boi,
Discununî-mă ’năpoi!
— Macar dă-ni șî vaci cu lapti,
Cununia-i păn la moarti.
Cînd ăi mărs la cununat,
Di trii ori te-am întrebat:
— Țî-i cu voia di bărbat,
Ori ai gînd di lipădat ?
Mahala (r. Dubăsar)—f., 32 (1924).
59
Frundzîșoara di mătasî,
M’am suit în deal la coasî.
Trag o brazdî, trag șî douî,
Păn ci m’am udat di rouî.
Da la brazda cei măi mari,
Sari coasa din brățări.
Cat la lunî, cat la soari,
Vini Duda cu mîncari.
— Ci aduci, Dudo, di mîncari ?
— Mălai cald șî usturoi!
— Du-ti, Dudo, înapoi,
Cî mîncarea nu-i di noi!
Lunca (r. Dubăsar) — b., 42 (1924).
(Se cântă și în alte sate de pe malul
Nistrului, mai ales în r. Dubăsar).
60
Ici în vali, la izvoarî,
Crești-on nuc cu frundza rarî.
Nu știu-i rarî, ori îhi pari,
Nici o formî nu măi ari.
La tulchina nucului
Cîntî mama cucului.
Da măi sus, pi rămureli
Cîntî douî păsăreli.
Una-hi cîntî glas supțîri
Pintr’a noastrî dispărțîri.
Alta-ni cîntî glas măi gros
Pintr’a nostru trai ci-o fost.
Stroești (r. Camenca) — b., 49
(1936). (Se cântă și în satele din
r. Dubăsar).
61
Frundzulițî lozioarî,
La Nestru, la mărgioarî
Șăd toț frații grămăgioarî
Șî sî uită ’n ceia țarî,
Undi o lucrat astî vârî.
Corjevo (r. Dubăsar) —b., 24 (1922).
62
La turchina iazului
Trii flăcăi hi sî scălda.
Numa unu sî’neca:
— Sai, puicuțî, șî hi-al scoati,
Cî el ț’o fost cu dreptati,
Cî el cît o holteit
Numa pi tini ti-o iubit.
Corjevo — Același..
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
29
63
Frundzîșoara lozîoarî,
Măi, măi, măi, dragî Mărioarî.
Ci țî-i fața gălghicioarî,
Ori țî-i rău, ori dzaci di boalî ?
— Nu ni-i rău, nici dzac di boalî
Măi, măi, măi, bădiți, bădiți, hăi.
Da ni-i rău
Di ci-aud eu.
Tot ăi dzîs cî mî-i luoa,
Cînd s’a coaci poama ta.
Poama ta s’o cules,
Șî tu altî mîndri ț’ăi ales,
Măi, măi, măi, bădiți, bădiți, hăi.
Speia (r. Tiraspol)—f., 34 (1934).
64
Frundzîșoara trii păstări,
Fa copchilî cu brățări.
Ci m’aștepț atîtea sări,
Cî măi am v’o trii cărări.
Păn măi îmblu pi la toati,
Ni sî faci riiedz di noapti.
Păn măi vin șî pi la tini,
Ni sî faci dzîua ghini.
Orașul Dubăsar—b., 41 (1934).
65
Răsai lunî,
Răsai lunî măi di vremi,
Of șî iarî of,
Sî-ni văd puica la sprinceni.
Răsai lunî di cu sarî,
Sî-ni văd puica pi livadî.
Să-ni cosăsc chirău
Sî-i dău murgului sî roadî.
Murgu roadi șî nichiadzî,
Da puicuța ni lăcrămeadzî.
Taci, puicuțî, nu lăcrăma,
Cî bădița te-a lua,
Cînd a crești grîu ’n tindî
Șî s’a bați cu schicu di grindî.
Taci, puicuțî, nu măi ofta,
Cî bădița te-a lua,
Cînd a ningi ș’a tuna
Șî pi loc ne-a sănina.
Așteaptî, puicuțî, cînd rii-a crești
gia ’n casî
Șî s’a bați cu strugu di masî.
Atunci tu, puicuțî, hi-i ci nireasî,
Ori atunci, ori nici atunci,
Of șî iarî of!
Orașul Dubăsar—f., 54 (1926) (Se
cântă și în satele Mahala, Corjevo,
Crețești, Lunca, din raionul Dubăsar).
66
Mana badii, Mani,
Vin la badea, vin.
Cî băsmaua ț’ai uitat
La badea pi pat.
Mana badii, Mani,
Vin la badea, vin.
Cî copchilu-ț plîngi.
Mana badii, Mani,
Viața i sî strîngi!
Lasa-1, badi, sî plîngî,
Dumnădzău sî rii-al strîngî.
Cî mulț vonici sînt pi lumi,
Cu atîtea frumoasî numi.
Mana badii, Mani,
Vin la badea, vin,
Mana badii, Mani,
în cei vali, în cel deal,
Mărg vonici cu cai la apî.
—• Mergi tu, Marii, di-i adapî !
— Eu i-adăp, da ii mă ’ntriabî
Di ci-s tînărî șî slabî ?
Eu li spun c’am iubit,
Di-on vonic m’am îndrăgostit.
Pi cei toloacî, pi cel deal,
Șuerî on vonic din gura toatî.
Ș’o puicuțî tot îri catî:
Sî vedi cî-i vonic niînsurat,
Nicununat,
Di Maria lăsat.
3°
N. P. SMOCHINĂ
Mana badii, Mani.
Vin la badea, vin,
Cî băsmaua ț’ai uitat
La badea pi pat.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 32 (1924)
(Se cântă și în satele Rohi, Coșnița
și Pîrîta din același raion).
67
La copacu rîșchirat,
La copacu rîșchirat,
Șădi Ghiorghi rădzămat.
Of, șî iarî of.
Șî-i catî Dzîna ’n cap.
Las’ sî-i cati cî nu-i păcat,
Cî șî el o alergat.
Șî pi soari
Șî pi lunî
Șî pi negura cei mari.
Tu la dînsa ce-i cătat ?
— Di băut șî di mîncaț.
-—• Da cu ci ti-o fărmăcat ?
— Cu țărînă dila fîntînă
Șî nămol dila izvor
Șî cu pomînt dila mormînt.
Șî c’o surcicî di liliac,
Ca sî nu-ț dăi piști leac,
S T R I
70
Am sî beu, sî beu,
Am sî beu comîndu neu.
Ș’am sî beu cu golova,
Sî văd lumea n’a crăpa.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 36 (1924).
71
M’o făcut maica frumoasî,
Sî stău cu boeri la masî.
Cu boeri, cu ginerali,
Cu ficiori di comisari.
Mahala — Aceeași.
Ca sî nu-ț dăi piști leac.
Of, sî iarî of.
Coceri (r. Dubăsar) — f., 37 (1924).
(Se cântă și în satele Mahala și
Corjevo).
68
Ci-ni șădz, puicuțî, așa măhnitî ?
Cînd erai a me iubitî,
Nu șîdei așa măhnitî!
Da di cînd te-am lipădat
Cînd ș’ ti cat—măhnitî!
Fa Ileanî, fa Ileanî,
Nu ț’îi nimi ginovat,
Cî tu sîngurițî ’n obraz n-ai dat.
Pîrîta (r. Dubăsar) — f., 48 (1934).
(Se cântă în toate satele raionului)..
69
Bădiță Vasîli, Sîli,
S’o pornit la bătălii,
Numa numili sî-i vii.
Bădiță sara ni-o vinit.
Dila poartî m’o strigat
Șî la poartî ni-o chicat.
Hârtop (r. Grigoriopol) —f., 57 (1922).
GÂTURI
72
Frundzî verdi di cicoarî,
Tragiț hora ceia mari,
Cî-i o dzî di sărbătoari.
Frundzî verdi di susai,
Păn ci vini luna Mai,
Di mîncaț avem mîncari,
Mămăligi cu susai.
Goian (r. Dubăsar) —b., 48 (1934).
73
Rău bărbat măi am.
L-am vîndut c’on pitac șî gimătati
DIN LITERATURA POPULARA A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
31
Ș’am lipădat pitacu
Sî m’am muntuit di dracu.
J
Broșteni (r. Crutî)—f., 47 (1934).
74
Țîni-mă măicuțî ghini
Cît măi stău pi lîngî tini.
Dacî m’oi îndipărta
Di toț mî-i întreba,
Nu m’o văst pi undiva ?
Luna n’o ’mplinit
Șî măicuța ni-o vinit.
Broșteni — Aceeași.
COLINDE,
7(1
Cini ’n lumi s’o aflat x),
Voilerom șî voiler Doamni 2).
Alixandru făt-frumos,
El sî-ni cii sănătos,
Sus în slava lui Hristos.
Jîdogii în țarî s’o aflat,
Da din țarî ci-o prădat ?
Cheili raiului o luoat
Șî lunina soarilui.
Dumnădzău s’o spăimîntat
Șî ’n gura mari ni-o strigat:
Cini ’n țarî s’a afla
Șî după jîdogi s’a lua ?
S’o aflat Alixandru făt-frumos.
Fața d’albî ș’o spălat,
La icoani s’o ’nchinat,
Cu părinții s’o ertat,
Pi murgu din grajdi l-o scos
Șî sî-ni cii sănătos.
Șî pi murgu l-o ’nșălat
Șî pi dîns s’o aruncat,
-1) Fiecare vers se repetă.
2) Se spune după fiecare vers.
75
Bărbățălu neu cel blînd,
N-al dor mînîli bătînd
Șî gurița suduind.
■— Bărbățăli, borș cu heri
Șî ’ndulcit cu porombeli.
Porombeli mai mășcati,
Stăi, bărbați, nu mă bați.
Eu sara cînd agiung
îni măi tragi cîti-on ghioldum.
Eu sara cînd țî-s măi drag
Ini măi tragi cîti-on zdupac.
Culnaia-veche (r. Râbnița) — f., 45
(1924). (Se cântă și în satele raio-
nului Dubăsar).
URATURI
După jîdogi s’o ’nturnat.
Nu pre mult i-o alungat,
Jîdogii cînd l-o aflat,
Di dîns s’o spăimîntat.
O lipădat cheili raiului
Șî lunina soarilui.
S’Alixandru li-o luoat
Șî pi cal s’o aruncat
Șî ’năpoi s’o înturnat;
La Dumnădzău o alergat.
I-o dat cheili raiului
Șî lunina soarilui.
Dumnădzău s’o bucurat
Ș’ pi Alixandru l-o ’ntrebat:
— Cu ci dar sî ti dăruesc ?
— Cu cel băț
Di huludeț,
Cu Moldova ’n gimătati
Ș’ Ucraina triia parti.
Este o chiatrî
Răstrăchiatrî
Șî cuprindi-o lumi toatî,
32
N. P. SMOCHINĂ
Șî pi noi cîtiodatî;
Șî Moldova gimătati
Ș’ Ucraina triia partî!
Buna vremea ș’o colindă.
Mahala (r. Dubăsar)— b., 32 (1934).
(Se colindă în aproape toate satele
raionului).
77
Cini ’n lumi s’o aflat ?
Cini ’n lumi s’o aflat ?
Voiler, voiler Doamni
S’o aflat on făt-frumos.
Dimineața s’o sculat,
Fațî dalbî ș’o spălat,
La icoani s’o ’nchinat,
Cu părinții s’o ertat,
Pi murgu din grajdi l-o scos
Șî pi dîns s’o aruncat,
După jîdogi s’o luoat.
Jîdogii s’o ’nspăimîntat,
Cheili raiului o lipădat.
Luna ’n sîngi sî răsvărsa,
Noorii sî tulbura.
Handrabura (r. Ananiev) —b., 39
(1936). (Se colindă și în satele de pe
malul Nistrului — raioanele Rîb-
nița, Dubăsar, Grigoriopol).
f78)
Bucurî-ti, sfînta cruci,
Bucurî-ti sfînta cruci.
Noi-ț cîntăm țîi iar di jăli,
Pintr’a lui Adam greșăli,
Pintr’a lui Adam greșăli.
Of, Adam, ce-i greșit ?
Din rai Domnu ti-o lipsit.
Raiule, grădini dulci,
Nu mă ’ndur Doamne-a mă duci
Di vieața ta cei dulci,
Di riirozna florilor,
Di cîntarea pășirilor,
Di chicarea frundzîlor.
' Cîti flori sînt pi pomînt
Toati la poarta raiului mărg la
giurămînt.
Numa schicu griului
Șî cu lemnu Domnului
Șăd la poarta raiului
Șî-ni giudicî florili
Undi vedz niroznili.
Li-o luoat [m]adamili,
Sî-hi strochiascî straili.
Sî-hi prifacî apili.
Sî sfințascî apili,
Sî prifacî aghiazmili.
<_ Mahala (r. Dubăsar)—b., 19 (1926).
79
La doi meri, la doi prăsadz,
Nouraș cu flori2),
Di turchină dipărtaț.
Dar în vîrvu mărului
Ești on leagăn di mătasî.
Dar într’însu cini-hi coasî ?
Ilenuța cei frumoasî.
Dar ci-hi coasî ?
Stegușor di domn domnesc,
Mărg boerii ș’o prăgesc;
Toț o mărs șî o tăcut,
Numa unu, Ilii, nu ni-o tăcut;
O dzîs: Dă-ni-o hii, Doamni,
Cî n’o eu sî cii roabî,
Da o eu sî-ni cii doamnî,
Sî-hi domneascî curțîli șî porțîli.
Buna vremea ș’o colindî 1
Sărăței (r. Rîbnița) —b., 24 (1924).
80
La doi meri, la doi peri,
La doi meri, la doi peri,
*) Se spune după fiecare vers.
2) Se spune după fiecare vers.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
33
Di vîrvuri împreunaț,
Di turchinî dipărtaț.
Sus, mai sus, la vîrvureli,
Ard nouî lunineli.
Sus ini ard, gios îni chicî,
Lac di nir, pîrău di vin.
Da ’n pîrău cini sî scaldî,
Ia sî scaldî
Sfînt Agiun cu Sfînt Creciun.
Ii sî scaldî, sî ’nnoesc
Șî cu dar sî dăruesc
Șî cu nir sî niruesc,
Buna vremea ș’o colindî!
Ocnița (r. Camenca) —b., 32 (1934).
SI
La doi meri, la doi peri,
Nouraș cu flori J),
Di turchinî dipărtaț.
La turchina mărului
Ești on pat mîndru închegat.
Da di cini ni-i lucrat ?
Di-o vădani
Șî di-o cucoanî2).
Dar într’însu ci-i așternut?
O prostiri di bumbac.
Dar într’însu ci-i așternut ?
On covor
Rosîor.
>
Dar într’însu cini șădi ?
Dzîna cei frumoasî.
Dar ci-ni măi coasî ?
Guleraș tatîni-să-lui,
Praporaș frățîni-să-lui.
E-rii coasî sî-hi schindosăsti,
Ineluțu-rii strălucești,
Acușoru-i ruginești.
Da pi podureli,
Runduneli.
Da pi ferestrei!,
Păsăreli.
Buna vremea
Ș’o colindî!
Mahala (r. Dubăsar) — b., 32 (1934).
(Se colindă și în satele Corjevo, Co-
ceri, Lunca și orașul Dubăsar).
82
La doi meri,
La doi peri.
Sînt doi meri mîndri,
Mîndri sî ’nrotat.
> >
Da șî ’n vîrvu merilor
Ești on leagăn di mătasî.
Da șî ’n casî cini coasî ?
Coasî Mărioara cei frumoasî.
Cît îhi coasî,
Lacrîni varsî.
Șî li varsî ’ntr’on păhar
Șî li puni supt divan.
Mărg boerii ș’ li prăgesc
Ca pi fața lui Hristos.
Țibulăuca (r. Dubăsar) —b., 36 (1934).
83
Vin trii crai la răsărit.
Lor luna li-o răsărit
Șî sî duci la aiîiadzî
Spri sfințit,
Undi s’o născut Hristos,
La eslea cu boi, pi gios.
Șădi Dumnădzău șî craii
Șî grăesc dumnădzăești.
Patru fiii di prunci o strîns
Șî pi dînș în știe i-o prins.
Iuda pi Hristos l-o prins;
Ni l-o prins șî l-o legat
Șî la jîdogi o alergat
x) Se spune după fiecare vers.
2) In unele sate se zice: «di-o turcoaicî».
3 Anuarul Arhivei de Folklor V.
34
N. P. SMOCHINĂ
Șî din gurî o cuvîntat:
— Dațî-ni triidzăci di arginț,
Cî vă vînd șî pi părinț!
Triidzăci di arginț i-o dat,
Șî pi Hristos l-o luoat.
Șî l-o dus la Bolboca jîdovascî,
Acolo să-l răstigneascî.
Răstignești-al tu, Pilat,
Cî el tîia t’o fost frați.
Șî Pilat din gurițî o cuvîntat:
Cu el în frățîi am îmbiat!
Șî din ochi negri o lăcrămat:
■— Hristos nu-i ginovat!
Sus pi cruci l-o ridicat,
Mînili i-o țintuit,
Chicioarili i-o chironit.
Sîngili sî răsvărsa,
ludili alerga,
Ii pin pahari-1 strînge
Șî bucurii mari ave.
Jura (r. Rîbnița) —b., 19 (1924).
84
Vin trii crai la răsărit,
S’o dat luna la sfințit
Șî soarili la răsărit.
Iuda pi Hristos l-o prins;
Ni l-o prins
Șî l-o legat
Șî ’n temnițî ni l-o dat,
în temnița jîdovascî.
Șî ni l-o giudicat,
Pi cruci s-al răstigneascî.
Șî pi cruci l-o răstignit
La mîni șî la chicioari
Ni l-o chironit
Șî l-o ridicat intri doi tâlhari.
Buna vremea
Ș’o colindî!
Daț colacu
Șî pitacu
Ș’o butelcî
Di holerci.
Topala (r. Ciorna)—b., 45 (1934).
(Se cântă și în satele din raioanele
Dubăsar, Grigoriopol, Tiraspol,
Slobozia).
85
în horaș în Vifleem,
în horaș în Vifleem.
Boeri viniț
Sî videt.
> »
Astădz di s’o născut
Domnul cel fărî di ’nceput.
Proroci-l-ai,
Proroci-l-ai,
Cî s’a naști Mesia
Din Ficioara Maria
Șî din rodu lui Adam.
— Du-ti Adami
Dila mini!
— Nu mă ’ndur, Doamne-a mă duci
Di vieața ta cei dulci,
Di riirozna florilor,
Di căitu broaștilor,
Di șueru șărchilor.
Pesceana (r. Pesceana) — f., 36
(1934). (Se cântă și în raionul
Dubăsar).
86
în horaș în Vifliem,
în horaș în Vifliem.
Viniț, boeri șî ni-ț vide
Astădz di s’o născut,
Domnul cel fărî di ’nceput
Proroci-l-ai, proroci-l-ai,
Cînd s’a naști Mesia
Din Ficioara Maria
Șî din rodu lui Adam.
Du-ti, Adami, dila mini.
Adam, Adam cel greșit,
Domnu din rai ti-o lipsit.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
35
Raiule, grădini dulci,
Nu mă ’ndur, Doamni, a mă duci
Di vieața ta cei dulci.
Di nirozna florilor,
Di sueratu sărchilor,
> > '
Di căitu broaștilor.
Pre scaunu lui David,
S’o năntat din vita lui,
Trii craii pomîntului.
Aur smirnî șî tămîi,
Mila Domnului sî fi .
Lunca (r. Dubăsar) — b., 21 (1934).
(Se cântă și în Mahala și orașul
Dubăsar).
87
VIN AȘTONȚÎI LUI ADAM
S’o născut Mesia,
Din Ficioara Maria.
Din fiul lui Avram
Șî greșălili lui Adam.
Cînd Adam ni s’o greșit,
Domnu din rai l-o lipsit.
— Du-ti, Adami, dila mini.
N-ăi răbdat tu trii cuvinti
Sî-ni trăești în rai cu cinsti.
i — Nu mă ’ndur, Doamni, a mă duci
i Di vieața ta cei dulci,
Di dulceața ponilor,
Di nirozna florilor,
Di cursu izvoarîlor.
La izvoarî,
Sînt pohoarî,
Undi toatî jivina ni sî adapî.
— Corotna (r. Tiraspol) — b., 43 (1936).
88
URĂTURĂ
Scoalî, badi Vasîli,
Nu dorni,
Cî nu-i vremea di dornit,
Da-i vremea di arat
La păru cel rotat.
Bun loc șî curat ara.
Bădița ara, ara,
Brazdî neagrî răvărsa
Grîu roșu sămăna.
Cu borona ni-1 borone,
Grîu verdi răsăre.
S’o dus bădița la săptămîna,
La luna,
Sî vadî; grîu copt ca nuca.
S’o dus la tîrg,
La iarmaroc
Ș’o cumpărat douî săcereli
Cu zîmțîi di floriceli.
S’o apucat di săcerat,
Din snop
în snop.
Din clae
în clae.
Din grămădi
’N grămădi.
Ca sî dăi Domnu șî la anu.
Speia (r. Tiraspol) — b., 28 (1 922).
89
URĂTURĂ
Bună-dzăoa, lîngî feti
Nu da buzna, măi băeti!
Tăbărî cu bini,
Ca ’n sara Sfîntului Vasîli.
Copchii șî fraț
Toatî lumea lăudaț.
Pi la frunți țînțăntăi;
Tot roatî, măi flăcăi.
Audzît tîsmăntîti,
Dă rachiu ’n chisălițî.
Măi tari s’o ’nspăimîntat,
Și la ’mpărat o alergat:
împărați, luninati,
O vinit unu cu șălili lati,
36
N. P. SMOCHINĂ
Cu toatî oastea nu 1-îi bați.
Ari o cușmulițî ’n cap,
Di cincidzăci di chei di țap.
Ari on cojoc pi trup,
Di cincidzăci di chei di lup.
Ari șî mănușăli ’n mînî,
Di cincidzăci di ghimpi di lînî.
Ari șî ciboti în chicioari,
Di cincidzăci di cioari.
Cu chiroani chironiti,
Și cu țînti țîntuiti.
Ici în dealu la Goian,
Paispredzăci odatî prăvăle...
Noi nu sîntem di aici, di pi acole,
Da noi sîntem dila Duduca,
Undi fac măliga ca nuca.
S’o dus o furnici
Ș’o apucat o fărmăturî;
O logit-o c’o dișchicăturî
Ș’o apucat o vătămăturî.
Doibani (r. Dubăsar) —b., 43 (1934.)
LITERATURA NUNȚII
90
ERTĂCIUNEA
Staț, fraț,
Ș’ascultaț,
Șî duniavoastrî, părinț,
Cî aist fiu a duniavoastrî
Șădi di-asarî
Șî di-alaltasarî,
Cu hoarî frumoasî,
Cu masî ’ntinsî,
Cu făclii aprinsî,
Cu jămni pi masî,
Cu paharî dreasî.
Șădi di-asarî
Di-alaltasarî,
Cu genunchili aplicati,
Cu lacrîni dalbi pi fațî răzvărsati.
Șî vă roagî s-al ertaț,
S-al blagosloviț.
Duniavoastrî, părinț,
Nu vă spăimîntaț,
Cî s’încep pacatili
Dinspri duniavoastrî
Ori dinspri fiii duniavoastrî.
S’începi di cînd s’o urdzît,
Ș’începi dila nilostivu Dumnădzău.
Nilostivu Dumnădzău
Cînd o vădzut ceriu
Șî pomîntu
O blagoslovit.
Șî pomîntu o podoghit:
Cu lunî șî cu soari
Șî cu steli
Marunțăli,
Cî mulț nivădzuț,
Mulț nipricepuț
Sî vadî
Șî s’s’încreadî.
Cî nilostivu Dumnădzău
Cînd ceriu șî pomîntu o urdzît
Șî l-o podoghit:
Cu văi adînci,
Cu api dulci,
Cîmpi înfrundzîț
Șî pomi înfrundzîț
Șî cu păsîri marunțăli.
Sî duc păsîrili dimineața măhnițăli
Da vin sara voioșăli.
Șî-hi cîntî cari voioșăli
Șî-ni cîntî cari grosureli
Șî sî duc pi la locu său,
Pi undi li-o ’mpărțît Dumnădzău.
Nilostivu Dumnădzău,
Cînd ceriu șî pomîntu o urdzît,
în mîna cei dreaptî s’o uitat.
Șî pi strămoșu nostru Adam l-o
vădzut
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
37
Cu toiagu di măr di-o nii di ani uscat.
Șî nilostivu Dumnădzău
în scarî di argint o călcat
Șî ’n nant ceri s’o ’nnănțat.
Șî pi strămoșu nostru Adam l-o
vădzut,
Cu toiagu di măr di-o nii di ani uscat.
Șî strămoșu nostru Adam s’o rugat
La Dumnădzău sî-i erti din pacati,
Macar a triea parti
Șî lui din mînî toiagu di măr i-o
’nverdzît.
Ș’o rodit
Șî lui ghini i-o părut.
Așa aist fiu a duniavoastrî, părinț,
Sî roagî s-al ertaț,
S-al blagosloviț,
A doilea cuvînt sî-i daț.
Nilostivnicu Dumnădzău
S’o gîndit sî facî
Parti femeiascî.
O luoat omului din tălpi;
Omu scadi.
Ș’o luoat din trup;
El slăghe.
Ș’o luoat din cap;
El zălughe.
O luoat din coasta cea mai nicî,
Ca nicum să nu-i strici di ninicî.
Șî lui ghini i-o părut.
Șî strămoșu nostru Adam
Ertăciuni ș’o cerut.
Așa aist fiu a duniavoastrî, părinț,
Sî roagî s-al ertaț,
S-al blagosloviț,
A doilea cuvînt sî-i daț.
Taci, Adami, nu ti spăimăta:
Nu s’încep pacatili
Nici cu mini,
Nici cu tini.
C’ari s’sî ’mulțascî norodu
Ca chiatra di-avalma
Ș’ca iarba pomîntului.
Cî iarba crești
Șî’n patru s’împletești
Șî pi pomînt putrădzăști.
Șî lui ghini i-o părut.
Șî ertăciuni s’o cerut.
Așa sî roagî aist fiu a duniavoastrî,
părinț,
Sî roagî s-al ertaț,
S-al blagosloviț.
Adam l-o făcut pi lacob,
lacob pi Sarafima,
Da Sarafima
Pi doispreci apostoli,
Cari în talpa bisericii îș puș.
Șî’n Evanghelii îș scriș.
Cî ertăciunea părinților
întărești curtîli fiilor.
Da blăstămu maicii,
Cii curțîli din chiatrî,
Cî li strici,
Din vîrv păn în talpî.
Da ertăciunea părinților
întărești curțîli fiilor.
Da niata, fiule,
Scoalî di-acole!
Sărutî mîna nănașîlor,
Șî părinților
Șî tutulor fraților.
Cî ertăciunea părinților
întărești curtîli fiilor.
Sî trăiț
Șî vi liubiț:
Ca vara,
Ca primăvara,
Ca toamna cei bogatî,
Di toatî lumea lăudatî.
Ciț sănătoș
Măi, fraților, cu toț 1
Rîm’ neț sănătoș,
Cî mai mult, s’o terminat 1
Podoima (r. Camenca) —b., 62 (1938)-
38
N. P. SMOCHINA
91
CONOCĂRIE
Buna vremea, hoarî frumoasî,
Cî di-amu nunta sî duci după masî.
Cî noi sîntem fii domnești,
Pi cai împărătești.
Ni-am abătut la duniavoastrî la prag
Sî vî dăm di știri
Cînd împărățălu nostru o vini,
Pomîntu o hui.
S’o cutremura pomîntu,
Da voi, cu riic, cu mari, vî-ț hira,
Da lui nicum nu i-ț strica.
Va dăm di știri:
C’am audzît la duhiavoastrî,
Cî ești o floari di grădini.
Di ’nflorit, înflorești,
Da di rodit, nu rodești.
Da noi om luoa-o:
La alț fraț,
La alț părinț,
La alț fraț,
La alti curț,
Piști hraniț
Șî e, di ’nflorit, a ’nflori
Șî di rodit, a rodi
Șî părinților cu bucurii a ci.
Sănătoasî, grindî,
Cî ’h eu copchila di mînî
Șî mă duc în tindî.
Podoima — Același.
92
CONOCĂRIE
(Hora dila nuntî la pragu ușii, cînd sî
schimbi colacu șî sî e nireasa di o duci
la niri).
Buna vremea, hoarî frumoasî 1
Boerii di casî,
Cu bun răspuns
înainti sî ni iasî,
Sî ni ’ntrebi:
Ci îmblăm ?
Ci căutăm ?
(Cei din partea niresîi dzîc:)
Ci îmblaț?
Ci căutaț ?
— Noi ci ’mblăm
Ci căutăm,
Bine sama noi ni dăm;
Vă poftim sî ni luoaț cu ’ncetu,
Căci ni dăm sama cu dreptu.
Șî nu ni luoaț pi diparti,
Sî ni dăm sama di toati;
Șî ni luoaț cu ’ngăduialî,
Sî ni dăm sama cu schimosalî.
Amin
Ș’o ocî di gin.
Șî una șî gimătati
Sî dăm la ești guri căscati,
Cari sî cascî,
în gurîli noastri,
Parcî noi sîntem
Ciobani dila oi,
Ori ciocoi
Di negustori di boi,
Sau un nohai
Di negustori di cai.
Dară noi sîntem soli soliști,
Fii dumnedzăești,
De tineri crai ales.
>
Cî tînăr crai,
Cî a nostru împărat
Di cînd s’o ridicat
Pi leafî o călcat.
Leafa s’o mărit
Șî la vînat s’o pornit.
Ș’o vînat cînchii
Cu luchii;
Codrii
Cu urșîi.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
39
Șî văi adînci
Cu izvoarî răci.
Ș’o dat pisti-o urmușoarî
Di căprișoarî.
Oastea ’n loc o stat
Șî mult s’o nerat.
Unii dzîceu cî-i di dzînî,
Iar alțîi dzîceu cî-i di crai,
Ca sî fie lui tînăr crai,
Di bun trai.
Tînăr crai foarte s’o bucurat
Pi șea di aur s’o lăsat,
Oastea o adunat
Șî ni-o ales pi noi,
Vonici amîndoi;
Doi vonici
Cu caii murgi;
Cai vîneț,
Vonici îndrăzneț.
Caii buni di vînî,
Vonicii buni di gurî.
Șî ni-o trimăs pi crîngu ceriului
La lunina stelilor;
Dară noi ne-am abătut
Șî mai bine am nimerit.
Am audzît cî ești o arinî
Cîntărinî
Floricicî din grădini.
Di dzîuî înflorești,
Da noaptea sî veștejăști.
Șî nici on fel di roadî nu rodești.
Dară dzîci c’a vini tînăr crai
Ș’a luoa-o
Ș’a duce-o
Piști munț cărunț
Pînă la a săli curț.
Acolo di rodit a rodi,
Roada părinților,
Cinsti nănașîlor,
Bucurii tuturor fraților.
Poftim șî daț o batistî di in
Sî ștergim gurițîli di gin;
Ș’o batistî di mătasî
Sî ștergim budzîli di covașî.
Jura (r. Rîbnița) — b., 35 (1934)-
93
CONOCĂRIE
Bună-dzăoa,
Bună-dzăoa,
Hoarî frumoasî
Cari sînt buni di casî.
Puteț sî ni ’ntrebaț,
Pi noi, ci umblăm,
Ci căutăm ?
Noi bini sama putem sî ni dăm.
împăratu nostru di cînd s’o ridicat
Multî oasti-o adunat,
Tot oamini tineri șî bătrîni
Șî ficiori di oamini buni.
Ni-am pornit la vînat
Ș’am vînat:
Cînii cu lupchii
Șî codrii cu urșii.
Ș’am dat pisti-o urmușoarî di dzînî,
Ca sî fie cu noi împreunî;
Ș’am dat pisti-o urmușoarî di plai,
Ca sî fie al nostru trai,
împăratu nostru Niculai
Cînd o audzît aesti cuvinti ’mpărătești,
în scarî s’o ’nnălțat
Șî în sulițî s’o rădzîmat.
Șî ni-o ales pi aiști doi vonici,
Cu caii murgi,
Cu coamili cocniti
Șî cu frîili zugrăviți.
Șî ni-o pornit pi crîngu ceriului,
Pi lumina stelilor.
Undi steaua o luminat,
La aceastî casî rii-am lăsat.
C’am audzît cî esti-o floricicî.
Di ’nflorit ea înflorești.
Da di rodit,
4°
N. P. SMOCHINĂ
Nu rodești.
Sî vii împăratu nostru s’o cumperi
în galbeni șî arginț,
S’o dăi piști munț,
La a doilea părinț.
Acolo di ’nflorit a înflori
Șî di rodit a rodi
Șî în plata părinților a fi și a noastrî
Șî a tuturora Dumniavoastrî.
Noi nu sîntem ciocoi,
Di cumpărat boi,
Da nici greci,
Ca sî cumpărăm berbeci.
Nici armani,
Di vîndut cîrlani.
Da noi sîntem acești doi stolnici
împărătești aleși.
G H I C
94
Vrăghiuțî ’ncărcățîcî,
Țîști sara ’n poițîcî. — Lingura.
95
Hui în gios,
Hui în sus,
Ca on pui
Di mătăhui. — Rîșchitoru.
Butuceni (r. Râbnița) —f., 33 (i934)-
96
Leova, Leova,
Încungiurî Moldova.
Catî cheițîli,
Sî discui lădițîli,
Sî ’mpodoghiascî gîțîli.
Roiul de albini.
97
Cușma ’mpăratului
In nijlocu satului. — Biserica.
Avem voia
Cu o mînă a da
Șî cu una a luoa
Șî aldamaș a be.
Poftim șî ni daț o năfrănițî di in,
Sî ni ștergim acești musticioari tineri
di vin;
Da pentru cuconașu niri, una di
bumbac,
Sî sî șteargî nasu di tăbac
Șî una di mătasî,
Sî știi bine cî nireasa-i acasî.
la-n daț on vas cu pruni uscati
Pin celi guri căscati,
Cî așa stău di nerati,
Cî întrî muștili ni ’ntrebati.
Cioburciu (r. Slobozia) — b., 56 (1922).
I T O R I
98
Pi-o vali albî,
Pasc oi negri.
Cini li paști,
Li cunoaști.
Cini nu li paști,
Nu li cunoaști. — Buchili.
Lunca (r. Dubăsar)—f., 54 (1936).
99
Tropa-tropa
Pin cărări,
Vîja-vîja
Pin copaci. — Ploaia.
100
Sus tropa-tropa,
Gios țîr-țîr-țîr. — Sita.
101
Ești on om; nu-i bolnav,
Da cît șădi, gemi. — Porcu.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
41
102
Ești o vaci;
Pi la șolduri,
Cu bolduri;
Pila coasti
Cu găvoazdi. — Policandru.
103
Răgi buga la cetati
Cî nu i-s vacili toati — Clopotu.
104
Ci-i?
O fetiți
într’o roșu rochiți,
în sin poartî o chetricicî ? — Gișîna.
105
Pi on buturug stău totdeauna,
Am cămeș ninumărati
Șî li port odatî pi toati. —• Corechiu.
106
Popa ’ngroapî
Cu pletili pi groapî. — Sfecla.
107
într’o mogilî di baligi
Șăd niști cîcăredz di oai.
Cărtoafili.
108
Pi o casî șîndilitî
Gioacî o mîțî potcogitî. — Luna.
109
Pi on deal rotat
Cerbi o oalî di păsat. — Soarili.
110
Vara ’nghiațî
Iarna sî dișghiațî. — Nasul.
Mahala (r. Dubăsar)—f., 36 (1924).
111
Băsmăluța împăratului
în nijlocu satului. — Biserica.
112
Esî moșu din colibî,
Cu nasu plin di măligî. ■—• Melesteu.
113
Vine puchea
Ș-al e pi muchea
Ș-al duci în Fănari
Ș-al învață cojocari.
Cioroiu cînd furi puii dila cloșcî.
114
Străchinicî verdi,
Fundu nu i sî vedi.—Fîntîna.
115
Dila noi păn la voi
Tot plăcinti moi.— Glodu. (Omătu).
116
Sînt patru fraț
Ș’într’o cămeși toț lăsaț. — Nuca.
117
Stău toț la on loc
învăliț supt on cojoc. — Nuca.
118
Sînt patru fraț:
Doi măi mari,
Șî doi măi mititei.
Cii măi mari
Hojma sî silesc
Pi cii măi mititei sî-i agiungî
Șî nici odatî nu-i agiung,
Numa di giaba fug. — Căruța.
42
N. P. SMOCHINĂ
119
Ci-i ?
On nant, nant șî supțîri
Șî la capăt ari măciugî ? — Vătraru.
120
Nant, nant
Șî la capăt lat ? — Lopata.
Grădinița (ocrugul Odesa) —f., 41 (1934).
121
Tata sî sui în pod,
Da mama al tragi di nod. ■—■ Sacu.
122
Ci-i măi gras? — Pomîntu.
123
Ci fugi măi tari ? ■— Gîndu.
124
Am o poițîcî plinî cu oi albi
Numa una roșîi șî li bați pi toati ?
Gura.
Borș (r. Cotodic) —f., 39 (1934).
125
Ești on cal negru
Șî toatî iarna stă cu dopu ’n cur ?
Cahla.
126
Ești on om șî stă într’on chicior.
Ari cămeși ninumărati
Șî la port odatî li ’mbracî pi toati ?
Curechiu.
127
într’o mogilicî
Stău măi multi cîcăredz di oai ?
Usturoiu.
128
La orișîci casî
Eu sînt slugî aleasî.
Cini vini, eu al întîlnesc
Șî cini pleacî, eu al pitrec. — Ușa.
129
Ci-i măi dulci ? —■ Somnul.
Jura (r. Rîbnița) —f., 37 (1938).
POVEȘTI ȘI S N O A V E
130
ÎMPĂRATU CU TRII COPCHII
On împărat ave trii copchii ș’o grădini cu meri di aur. în toatî noaptea-i
fura cîti on măr di aur. F’cioru cel mari o fost trimăs di tat’s’o sî păzascî,
da n’o prins pi nimi. Cel nijlociu s’o dus șî el, da nici dînsu n’o putut prindi
tălhariu.
Pi cel mizînu al chema Ion; s’o dus șî iei la păzît merii. El o prins
pasîrea cari fura di-o panî șî i-o rupt-o. Cii doi fraț s’o cumpărat cît’on
cal, da el nu s’o cumpărat. Sara, el s’o ’ntîlnit c’o fatî; e l-o ’ntrebat di trii
ori:
— Un’ ti duci, măi vonici ?
■— La grădini ’n vali, i-o răspuns flăcău.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
43
— Ori ăi vinit sî cumpiri cal șî n’ăi găsît ? Dacî vrei sî cumpiri, du-ti
la casa cei pustii, bătrîneascî și rîdicî o chiatrî; apui sapî trii rînduri cu
hîrlețu ș’a ișî on cal cari ț’a plăce.
Flăcău ista, Ion, așa o ș’ făcut. O săpat trii rînduri di hîrlețî ș’o ișît
on cal vrăjmaș frumos. Da cînd Ion o ișît din ogradî, i s’o dișchis înainti
trii drumuri; fișticari drum ave trii tablițî, pi cari era scris:
pi-on drum dac’a mergi, l-a mînca pi cal;
pi alt drum dac’a mergi, l-a mînca șî pi cal șî pi dîns;
iar pi a triilea drum dac’a mergi, l-a mînca numa pi dîns.
El s’o dus pi drumu cela, cari l-a mînca numa pi cal. Mergi el călări
ș’audi vîjîind. Lupu ișă din niști tufi. Ion atuncea liapădî calu șî fugi.
Lupu o mîncat răpîdi calu ș’apu s’o luoat după Ion; l-o agiuns șî
l-o ’ntrebat:
— Țî-i jăli ori nu di cal ?
— Nu, o răspuns Ion. Nici di mini nu ni-i jăli.
Apui lupu s’o trîntit di trii ori singur di pomînt șî s’o făcut on cal măi
bun dicît acela pi cari l-o mîncat. Ion s’o suit pi dîns călări. Ș’o trecut
niști mări di nu sî vide capătu. Ș’apui lupu l-o lipădat într’o păduri șî
lupu s’o dus în păduri. Da Ion mergi înăinti șî dă piști doi oamini nebuni,
cari sî băte dila o cușmî șî dila o bîtcî șî dila on topor. Șî cînd dzîcei: « Bîtcî,
bîtculici », e băte pi cini dzîce acel cari grăe, da cușma sî pune în cap șî
e sîngurî astupa toatî fața; da toporului cînd dzîcei: «Topor, toporaș »,
apu el săre în sus di bucurii șî giuca.
Di-aghe sî vide on copac pi chisc. Ion atuncia dzîci:
— Videț copacu cela, alergaț acolo. Cini a agiungi ’nainti, a luoa douî
bucăți di copac, da cini a agiungi pi urmî, a luoa numa o bucatî.
Ii o alergat amundoi, blenduindu-sî păn acolo, da văd cî copacu nu sî
disfaci.
Ion o luoat aestia șî mergi înainti pi drum. O dat lupu piști dînsu șî
s’o trîntit di trii ori la pomînt șî s’o făcut iarî cal. Ion s’o suit călări.
Lupu l-o dus la o cumătrî di-a lui. Cumătră i-o spus lui Ion la cini-i
păsăruica, la on împărat cît casa di mari, vrăjmaș di vîrtos.
Apu Ion mergi măi diparti; lupu iarî al găsăști ș-al duci la altî cumătrî.
Aceia i-o arătat on copac gros, cari sî vide. Ci-cî: Du-ti la copacu cela, sapî
douî rînduri di hîrlețî șî-i da piști on iașcic șî ’n el îi găsî douî șuti di car-
bovi. Acelea-s toatî puterea ’mpăratului.
Ion o săpat douî rînduri di hîrlețî ș’o dat piști on iașcic mititel, cu douî
ouî. Pi unu era scris: puterea lui șî moartea.
La ușa împăratului era nouîspreci măgari; nimi nu pute sî sî licheascî.
Ion s’o dus la ușa împăratului ș’o dzîs: « Bîtcî, bîtculici, bati-i pi măgari ».
Șî cînd o ’nceput sî batî o dzî ș’o aniadzî, o ucis pi toț măgarii. Da cînd
pi urmî i-o dzîs: «Bîtcî», apu e o stat șî s’o dus la Ion.
44
N. P. SMOCHINĂ
Ion o ’ntrat la ’mpărat ș’o vădzut-o pi fata împăratului cel cu păsă-
ruica; e șîde într’on cuib di aur. Ion o apucat-o pi fata ceia din cuib s’o
pupi. Da fata plînge șî dzîce: Of, di ce-ai vinit, cî tata ari s’ti ucidî ș’ pi tini
ș’ pi mini!
Da Ion îi dzici: Nu ti temi!
Da ’mpăratucît casa, o vinit șî dă la dînsu. Ion o dzîs: «Bîtcî, bîtculici,
eș din desagi șî bați» ! Da ’mpăratu o apucat bîtca ș’o țîni ’n mîn șî sî duci
la Ion. Atunci Ion e ou, adicătelea puterea împăratului, șî faci trenchi!
în pomînt șî l-o stricat. Da’mpăratu o slăghit de tot șî-i dzîci lui Ion:
Lasî-mă macar cu moartea, cî ț’oi da fata șî cuibu cu păsăruica ț’oi da.
Da lupu i-o spus: Cînd s’a ’nsura el, apu s-al chemi ș’ pi dînsu la nuntî.
Da el o luoat fata șî făce nuntî.
Lupu o vinit c’on faiton șî la muzîcî șî la toț sî ’nchina. La faiton era
ferestri în toati celi patru părț. Șî caii era ca spuma di curăț. EI o agiuns
în casî, o luoat colaci, ș’apu s’o pus la masî, o șădzut ș’o băut.
Ion o luoat păsăruica șî calu fetii șî pi fatî șî s’o pornit. Apu pi drum o
dat caii la păscut. Iaca ’nspri ii vin frațîi lui Ion, șî unu e saghia din teacî
șî-i tai capu lu Ion șî i-o luoat calu șî riireasa. Apu vini on cioroi șî l-o
cichit dila ochi. Da lupu știe di moarti. Lupu o apucat cioroiu di chicioari,
da on alt cioroi zbura pi sus șî dzîce: dă-i drumu, dă-i drumu ! Șî aist di
gios iarî dzîce: Dă-ni drumu, dă-rii drumu !
Da lupu-i răspundi:
— Cînd îi aduci tu o butelcî di apî ’ncheitoari ș’o butelcî di apî di ’ngiet,
atunci eu la aista i-oi da drumu.
Cioroiu di diasupra s’o dus ș’o adus.
Atunci lupu i-o dat drumu la cioroi. Lupu o pus capu lu Ion la loc,
o turnat apî ’ncheitoari șî ’ngietoari șî Ion o ’ngis ș’o dzîs: H, ih, ia am
adornit, da undi hi-i calu ș’ păsăruica șî fata ș’ căpăstru cel di aur ?
Lupu o dzîs: N’ăi măi adornit, da ti-o tăet frațîi tăi!
Ș’apu Ion o trecut înăpoi mărili șî cînd o agiuns acasî, frațîi numa
o ’nlemnit.
Nireasa lu Ion era ’ntr’o grădini lîngî casî ș’o dzîs: Hă-tii, șî oasîli lui
Ion deamu aș cind putrădzîti.
Da el dzîci di colo: N’o măi putrădzît 1
Da e o ’nghețat di bucurii.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 14 (1926).
131
HRISTOS Șî SFÎNTU PETREA
Ci-cî merge odatî pi drum Hristos cu Sfîntu Petrea. Iaca o ’nnoptat șî
n’ave undi sî culca.
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
45
O tras ii la o fimei ș’o rugat-o sî doarmî. Da fimeia ceiea li spuni verdi’n
ochi:
— Drumeților, eu v’aș prini, da am on bărbat bețiv; toati dzîulica be,
da noaptea, cînd vini acasî pi toatî lumea bați.
Da Sfîntu Petrea cel fricos dzîci:
— Ăi veț-cî ?
•—• Dzău-cî, îi răspundi fimeia năcăjîtî.
Da Hristos dzîci:
•— Nu-nicî, la noapti a vini ostinit șî nu ni-a faci nicî.
Ș’ s’o culcat: Hristos la păreți, da Sfîntu Petrea la margini.
Iaca pi la nedzu-nopțîi vini gospodariu cel bețiv. Vedi pi pat tologiț
doi drumeț șî dzîci:
■— Măi fimei, da cini i-o prinit pi aiști hărjătăi sî doarmî ’n patu
rieu ?
Da e, gheta fimei, numa ’ntra în goga cuptiorului șî-i spuni:
— Ia, sînt doi drumeț streini; îs mort di ostinealî.
Lasî-i sî doarmî ’n plata lu Hristos !
Da el ci-cî:
— Ci ? Sî lăs eu trîntorii iștea în păci ? Las cî-i învăț eu minți !
Măi badio, șî cînd ni-o scos on gînj di nueli di supt pat, ș’ cînd o ’n-
ceput a-1 îmblăti pi cel dila margini, di numa-i merge penili.
Apo-ostinit, șî s’o măi trezit șî dzîci:
■— Di-amu mă duc iarî la cîșmî, sî măi dău cu cistelnicu, cî mă dor
mînîli ca la coasî bătînd.
Și cum o ișît din casî, da Sfîntu Petrea sî scoalî di pi pat șî sî jălui lu
Hristos:
— Văleu, Doamni, da rău om aista-i; m’o smintit în bătăi. Ia măi
dă-ti tu, Doamni, la margini, sî măi trec șî eu la păreți !
Da asta el o făcut-o ca s’ n’ai batî iarî bețîvu.
Da iaca, numa ci s’o mutat, cum vini sî betîvu chiuind di-t asurdză
urechili.
Apu cînd o ’ntrat în casî, ci-cî:
— Măi, da tot nu s’o dus halhătăii iștea ? Șî undi ni-o luoat din nou
gînju di supt pat șî spuni, punînd cușma pi-o orechi:
— Măi, ia s-al măi îmblătesc amu pi cel dila păreți, cî pi-aist dila mar-
gini i-am dat săracu di m’a pomini cît a trăi !
Și iaca așa i-o tras o mamî di bătăi lu Sfîntu Petrea, ca s’sî diprindî
cu frica ș’ cu tot feliu di oamini.
Orașul Grigoriopol (r. Grigorio-
pol) -—f., 33 (1936). (Se spune și
în alte sate transnistriene).
46
N. P. SMOCHINĂ
132
TRII CIOBANI
Trii ciobani o mărs la mănăstiri. Ș’acolo șî-ș facî ? O ’ntrat în mănăstiri
șî sî uita întrînsa. Ii prăge cum s’aprind lempili, prăge cum măturî, șî,
mă rog, sî nira di ninunățîili ii. Șî șîdeu ii cu toegili în mînî sprijinit șî
holba ochii piști tot. Șî tari ii vre sî știbî cum sî chiamî sfinții.
Șî stînd ii așa rieraț di celi ci vide, s’o făcut ciasu nouî — dzăci. Atunci o
buhnit norodu la mănăstiri; șî pi dînșîi i-o dispărțît.
S’o uitat unu dintrînșîi: Undi-i Ghiorghi, undi-i Ion?
Ci-ș facî el, sî-i găsascî ?
O prins a striga:
— Măi Ghiorghi, măi !
Da Ion di colo o sărit ș-al popre:
— Ci strigi tu, măi, c’aici îi mănăstiri ?
— Tu taci, eu tac, da Ghiorghi sî sî prăpădeascî ?
Ș’o prins a striga el, măi vîrtos:
— Măi Gghiorghi, măi!
Podoima (r. Camenca) —b., 62 (1938).
133
ȚÎGANU LA MĂNĂSTIRI
Era odatî o cioarî, pi cari-al chema Ghiorghi. Bărăgladina s’o dus odatî ’n
cîșlegi la mănăstiri. Acolo călugării l-o hrănit numa cu saralii, chiroșci șî
cu chitoragî. Da lui îi crește inima di bucurii.
Șî s’o gîndit sî rămîi la mănăstiri, s’sî facî pop țigănesc.
Iaca l-o prinit șî l-o făcut călugări; i-o dat falon șî scofî șî l-o afurisit
ca nimi, dicît numa popa cel măi mari, sî-i poatî luoa scofia din cap șî
falonu di pi dîns.
Șî țîganu neu o fost blagoslovit șî i-o schimbat șî numili; el sî dzîce
Vichenti.
Tari ghini o dus-o fratili Vichenti în cîșlegi, ș’ cînd o vinit hojma șî
bălaia. Da după spolocani o ’nceput pocuta. Atunci călugării mînca numa
odatî pi dzî.
Vichenti-a-neu o uoat-o. El nu știe ci pedeapsî-i asta dila Dumnădzău.
Da cînd sî duce la stranî, toț cînta; numa el molfăe.
Călugării ciealanț a-1 întreba:
— Ci faci, frați Vichenti ?
Da el li răspunde:
— Mă ’nvăț a mînca 1
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
47
Ș’apu cioara n’o răbdat pocuta. într’o bunî dzî, cînd toț era la mănă-
stiri, la slujbî, el s’aprochii de-on gard di nueli șî spuni tari:
— Nici ti-o pus Ghiorghi, nici ti e Ghiorghi. Rămîi sănătos Vichenti,
cî Ghiorghi sî duci!
Șî la cuvintili estea s’o ’ntors cu spatili la gard, s’o aprochiet cu capu
di-on par ș’o lăsat scofa ’n par. Tot așa o făcut șî cu falonu, ca sî nu cadî
afurisănia piști dîns.
Șî cînd s’o vădzut slobod, așa di răpidi o luat-o la fugî, cî nici cu șoimu
la sărita n-al putei agiungi, da nicum la mănăstiri sî măi calci.
Speia (r. Slobozia) —b., 59 (1938).
134
DILIGAȚÎIA LA DUMNĂDZĂU
Cînd s’o dat revoluțîia, bolșevicii o trimăs diligaț la Dumnădzău. S’o
dus ii șî-i spun:
■—• Bună-dzăua, tovarîș Dumnădzău !
Dumnădzău li-o mînțănit:
— ’țăm niavoastrî!
Ii i-o spus:
— Am vinit s’ti rugăm sî mergi pi pomînt s’ni-agiuț a faci păci.
Da Dumnădzău li dzici:
— Eu sînt om bătrîn; ca mîni oi muri. Nu poci mergi, da duce-vî-ț
la Hristos, fiindcî el o măi fost pi pomînt ș’cunoaști locur’li: poati-a mergi.
S’nanti ii s’o dus la Hristos sî-i dzîc:
> >
'— Bună-dzăua, tovarîș Hristos !
Da el li-o răspuns:
■— ’țăm !
Șî diligațîi o ’nceput a măcina:
■— Ti poftim, tovarîș Hristos, sî mergi cu noi în diligațîi pi pomînt
șî ni-i agiuta-ni s’facim păci, cî pi noi ni-o ’ndreptatî-ni la tini Dumnădzău.
Da Hristos i-o prăgit cu coada ochiului ș’ li-o spus răpidi:
— Eu cînd am fost pi pomînt numa o ludî o fost ș’aceiea m’o vundut,
m’o dat la muncî ș’la moarti. Da amu sînteț toati iudz. Nu pocisîmărg,
cî mă tem. Da măi ghini duce-vî-ț la Sfîntu Ilii, cî el ari cai șî căruțî șî
v’a duci-vî chiuind ca la nuntî.
Diligațîea s’o dus șanti la Sfîntu Ilii șî i-o cuvîntat:
— Bună dzăua, tovarîș Ilii. Noi am vinit la niata s’ti rugăm, mă rog
niatali, sî mergi cu noi pi pomînt sî ni agiuț a tocni păci, pintrucî niatali
ai căruțî bunî șî cai graș ca di livărant. Am fost în diligațîi la Dumnădzău
șî la Hristos, da ii n’o vrut șî ni-o trimăs la niatali sî mergi cu noi pi pomînt
sî faci pureatcî. Dumnădzău ni-o spus cî-i bătrîn șî hîrbuit di atîta oști-
48
N. P. SMOCHINĂ
nealî. Da Hristos sî temi; el ni-o spus c’o fost odatî pi pomînt. Atunci
o fost o ludî șî l-o vundut; da amu nu măi vra sî margî. Ti poftim pi niata
sî mergi cu noi în delegații, cî ț’om plăti cu ci-om pute: ti-om cinsti cu
oca di gin, ori cu vadra, da la cai li-om da-li ovăs cu nerța șî cu nerticu,
ori cu dimirliea.
Da sfîntu Ilii li-o răspuns mînios:
— Bolșevicii undi ești on cal, viu ș-al eu, da eu cî am doi șî buni, mă
tem cî șî la ostrov m’or da ! Măi ghini duci-vî-ț la Moici, cî el îi priceput
în zăludzîili di pi pomînt.
Șanti ii s’o dus la Moisăi șî-i spun c’o fost la Dumnădzău, șî la Hristos
șî la sfîntu Ilii, da nimi nu vra sî margî pi pomînt:
— Toț ii ni-o ’ndreptatî-ni la niata, ca sî mergi pi pomînt sî ni-agiuț
a tocni pureatcî șî a faci păci, ca oaminii sî nu sî mănîncî unii pi alțîi ca
cînii.
Da giupînu Moici, hîtru ca jîdanu, cari trăești numa di pi amăgiți,
o priceput cum stă triaba iasta, ș’o ’nceput sî cotigeascî. Ba cî-i una, ba cî-i
alta, ba tei, ba curmei, ba cîr, ba mîr, păn cînd o vădzut cî n’ari ’ncotro.
Atunci el li spuni diadreptu:
■—■ Iu nu mărg. Jidanii riii au sari, au sopon șî gaz. Ii au di toati. Duce-
vî-ț șî faciț ci vî agiungi capu vostru di goi!
Șî păn în dzîua di az tot comuniștii o rămas. N’ari cini-i îndrepta.
Pîrîta (r. Dubăsar) — b., 52 (1934)
DESCÂNTECE
135
DISCÎNTIC PINTRU DIOCHIU
Fumeia cari discîntî, al acopiri pi bolnav c’on tulpan roșu pi cap. Apui,
cu mîna dreapta, pi cari o poartî diasupra capului, faci cruci în văzduh,
da din gurî dzîci pi tăcuti, ca sî n’audî nimi, cuvintili:
O păsăricî
Cu ochi di foc.
On ochi di foc,
Unu di apî.
Cel di foc fugi,
Cel di apî-1 stingi.
Dacî discîntătoarea cascî, atunci însămneadzî cî bolnavu ești diochet
di-o fumei cari o fost întoarsî dila ’nțărcat. Deaceia ele cînd văd ceva nu
trebu sî sî uiți cu riirari șî sî dzîcî totdiauna: « Tifu, s’nu cii di diochi! »
Butuceni (r. Rîbnița) —f., 33 (1934).
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU	49
136
CÎND Sî ÎMFLÎ OBRAJÎI ȘÎ OCHII
Sî e o pășîcă, adicî on mototol di cînipî șî sî moai ghini în neri di
alghini. Apu sî ungi obrazu ’mflat împreunî cu ochii.
Da pi urmî pășîca s’aprindi șî sî poartî pin pregiuru obrazului, pintru
a faci fum la obrazu ’mflat.
Toatî vremea asta sî dzîci:
Sfîntu Ghiorghi pi on cal călări,
Cal bălan cu coasa’n schinari,
Cu coasa ti cosă
Cu grebla ti grebla,
Cu mătura ti mătura
Șî’n Marea Neagrî ti arunca...
Butuceni —Aceeași.
137
DI DIOCHIU
Uci pasîri aibî
Cu dinț în ceri
Chetri ai ridicat,
Izvor ai distupat.
Diochiu dila Ilie
O crăpat.
Cini a ci sî rămîi curat, luninat,
Ca Maică-sa
Precista din ceri, ci l-o lăsat.
Popencu (r. Rîbnița) — f., 52
(1924). (Se spune și în Mahala, r.
Dubăsar).
138
DI DIOCHIU
Șărpoaicî roșîi,
Proroșîi.
în cînchi ăi fătat,
în cînchi ăi lipădat.
Diochiu dila Măriuca
O crăpat.
4	Anuarul Arhivei de Folklor V.
Măriuca sî rămîi curatî,
Luninatî,
Ca Maică-sa
Precista,
Din ceri lăsatî.
Sî chei diochiu,
Pocitura,
Fulgerătura,
Datu,
Faptu.
O aruncăm piști Marea Neagrî.
Acolo sînt căpcîni
Măi mulț decît la noi, creștini.
Mahala (r. Dubăsar) —f., 36 (1924).
139
DI DIOCHIU
Broascî verdi,
în tufî verdi,
Crăpi ochii cui o vedi!
Așa sî crăpi strigarea
Șî căscarea !
Șî din ochiu cel mari
Gheorghi sî rămîi luninat
50
N. P. SMOCHINĂ
Șî curat,
Ca di Maicî-sa Pre’sta lăsat.
Din ochi,
Dintri ochi,
Din cleștili capului,
Din fața obrazului,
Sî rămîi luninat
Sî curat,
Ca di Maicî-sa din ceri lăsat.
Lipețca (r. Balta) —f., 54 (1924).
(Se spune și în satele Coceri și
Doibani din raionul Dubăsar).
140
DI DIOCHIU
Anin, anin,
Cozmî di anin.
La fîntîna lui Iordan
Stă o fatî di jîdan.
C’on ochi di apî
S’ c’unu di foc.
Cel di apî,
Cădi pi cel di foc,
Ș-al stingi.
Pi cel ostrov mari,
Șădi on bălauri mari
Tot c’on ochi di apî
Șî c’unu di foc.
Cel di foc ar di,
Cel di apî-1 stingi.
Așa s’ sî stingî diochi
Dintri ochi.
Da Ion sî rămîe
Curat
Luninat,
Ca di Dumnădzău sfîntu lăsat,
Ca maicî-sa ci l-o dat,
Ca auru di curat,
Ca argintu di strecurat.
Leac în veci di vac.
Păsățăl (r. Balta) —f., 51 (1934).
(Se spune și în Mahala, r. Dubăsar).
141
DI DIOCHIU
Călugări- bulgări,
E boașîli pi umăr
Șî purcedz pin sat.
Boașîli-o crăpat.
Așa sî crăchi
Ochii dintri ochi.
Sî rămîi Gheorghi curat,
Luninat,	,
Ca maicî-sa ci l-o lăsat.
Călugări-bulgări,
E boașîli pi umăr
Șî purcedz pin sat.
Boașîli-o crăpat,
Tu sî rămîi curat,
Luninat,
Ca maicî-ta ci ti-o lăsat.
Dac’a ci di fatî mari,
Sî-i cadî cosita.
De-a ci di fimei cu prunc,
Sî-i crăpi țîța,
Sî curi hrana,
Sî plîngî pruncu.
De-a ci di bărbat,
Sî-i crăpi boașîli,
S’alergi moașîli.
Mălăești (r. Tiraspol) —• f., 54
(i934). (Se spune și în satele Ma-
hala și Coceri, r. Dubăsar).
142
Esti-o stea,
Pocostea,
Douî steli,
Pocosteli,
Patru steli,
Pocosteli,
Cinci steli
Pocosteli,
Șăsî steli,
Pocosteli,
din literatura populară
A ROMÂNILOR de peste nistru
51
Șăpti steli,
Pocosteli,
Opt steli,
Pocosteli,
Nouî steli
Pocosteli,
Surioarili meii,
Eu m’oi culca șî m’oi hodini,
Da voi sî n’aveț a vă culca,
A vă hodini;
Sî ’mblaț.
S-al cătaț,
Pi ursîtu heu,
Cari-i lăsat di Dumnădzău.
Pi Ghiorghi
Undi lî-ț găsî,
S-al aduciț la mini.
Di lî-ț găsî pi cuptiori,
S-al daț în cuptior.
Di lî-ț găsî pi laițî,
S-al daț supt laițî.
Di lî-ț găsî pi prispî,
S-al daț supt prispî.
Di lî-ț găsî la masî mîncînd,
Sî-i luoaț lingura din mîn,
Șî piști mîni s-al plesniț
Șî la mini s-al porniț.
Din guri șuerînd,
Din ghici plesnind
Șî din mînî făcînd,
La mini sî crăpi vinind.
Ca vîntu,
Șî ca gîndu.
Șî la mini păn n’a vini,
Sî sî batî a peri.
Păn la mini n’a căta,
Sî sî batî a crăpa.
Cum ardi focu în cuptiori,
Din gurî
Păn în fund
Șî din fund
Păn în gurî,
Așa sî ardî inima într’îns.
Sî ardî,
Sî trăsneascî,
Sî plesneascî
Șî la mini sî sî porneascî.
Șî el sî nu poatî fărî di mini,
Cum nu poati lumea fărî di pîni,
Fărî di apî șî fărî di sari.
Așa el sî îmbli după mini.
Doibani (r. Dubăsar) —f., 31 (1923).
V A R I A
143
POVESTEA LUI DUMNĂDZĂU
Pi pristolu cel măi hic
Șădi Maica cei măi hicî.
Domnu Isus Hristos cînd s’o
Sî ni ducim la pădurea mari,
născut,
Cu săcurea mari.
S’o născut supțîoarî.
Sî facim mănăstirea mari,
Tari ghini i-o părut
Cu nouî
Cu nouî
Cu nouî
uș,
pristoali,
altari.
Maicii Domnului.
Mari puteri i-o dat
Sî nu sî legi nici o jîganii.
Pi pristolu cel măi mari
Iaca iudili la mîni l-o apucat.
Șădi Maica cei măi
Pi pristolu cel măi
Șădi Maica cei măi
4*
mari,
nijlociu
Sus pi cruci l-o ridicat.
Mînili i-o lănțuit,
nijlocii.
Chicioarili i-o chironit,
52
N. P. SMOCHINĂ
Cununia ’n cap i-o pus.
Cununia apăsa,
Sîngili sî răsvărsa.
Ii pin păhari al strînge
Ș-al be
Șî lor măi ghini li păre.
Sî duci la sfîntu Ion Maica
Domnului,
Nănașu Domnului.
— Sfinți loani, nănașu lui
Dumnădzău,
Nu 1-ăi vădzut pi Fiiul heu,
Pi cinul tău ?
Nu l-am vădzut,
Dar cuvînt dila dîns am audzît.
ludili la mîni l-o apucat,
Sus pi cruci l-o ridicat,
Sîngili sî răsvărsa.
Maica Domnului o pus pi mîni o
miniștergurî
Șî sî duci sî pui inima la pomînt.
Iaca o dat pisti-o broascî țîstoasî:
— Undi ti duci cu aiastî luninî, Maicî
Pre’stî ?
— Mă duc la Fiiul heu cel iubit.
Cînd s’o născut,
Tari ghini hi-o părut.
Toatî puterea i-am dat.
Da El s’o lăsat
Șî iudili la mîni L-o apucat.
Sus pi cruci L-o ridicat.
Mînili Lo țintuit,
Chicioarili I-o chironit.
îi spuni broascîi.
Da broasca-i dzîci:
— Eu am avut nouî cochilaș,
Ca nouî îngeraș
Șî i-am pus într’o crăpături di nuc,
în nevoi sî nu-i arunc.
Ș’o mărs on om bătrînit,
Cari pi-acolo hi-o vinit;
Șî i-o fărfăcat,
Parcî nici n’o mărs pi ist pomînt,
C’o roatî
Fărfăcatî,
Șî i-o ucis pi toț odatî.
Numa unu ni-o rămas,
Rîios,
Bubos,
Șî cu mațîli afarî.
Șî nu mă duc sî plîng,
Amaru sî ni-al sting,
Cu inima la pomînt.
Maria pi plîns s’o pus
Șî broascîi din gurî i-o spus:
— Di-i muri în postu Sînchetriului,
Sî ti usuci ca frundza curechiului!
Di-i muri în postu Sînta Mărie,
Sî ti usuci ca frundza di gie !
Di-i muri în cîșlegi,
Sî ti usuci ca frundza di cireș 1
Ș’o liapădî pi broascî
Șî sî duci la Bolbocî.
Sî puni cu inima la pomînt,
Undi-o fost a lui Hristos mormînt.
Șî iatî cî cii nouî apostoli.
Vini șî Fiiul ii.
E al apucî
Sî dzîci:
— Fiiul heu cel iubit,
Ci ghini c’ăi vinit.
Cînd te-i născut di supțîoarî,
Tari ghini hi-o părut
Toatî puterea ț’am dat,
Da Tu ti-ai lăsat
Sî hi ti legi jidanii.
•— Mamî, înaintea ta nu sî grăești,
Da v’o douî cuvinti sî potrigești:
M’am lăsat pintru creștini,
Cî mîni s’or botidza
Șî s’or cununa
Șî s’or îngropa.
Gospodi pomilui,
Gospodi pomilui,
DIN LITERATURA POPULARĂ A ROMÂNILOR DE PESTE NISTRU
53
Gospodi pomilui.	-
Șî iaca di-atunci ci-cî broasca o
rămas așa.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 18 (1926).
(Cunoscută în tot raionul Dubăsar).
144
BOCET DE FATĂ MARE
Stipănidî, puiculeanî,
Rudișoarî.
Stipănidî, niresîcî,
Cini nunta ’n postu mari faci,
Stipănidî, puiculeanî,
Rudișoarî ?
Numa mama-ț faci,
Stipănidî, Stipănidî niresîcî.
Stipănidî, Stipănidî,
Eș afarî ș’țî-i vide nunta dunitali.
Stipănidî, rudișoarî,
Dă-ti măi la păreți,
Sî’ncapî ș’a meii speti.
Stipănidî, Stipănidî,
Puiculeanî, rudișoarî,
Undi-i nirili dunitali ?
în fundu pomîntului,
Stipănidî, puiculeanî,
Stipănidî, niresîcî.
Stipănidî, încotro te-ai pornit ?
Cini faci nunta ’n postu mari ?
Nunta duniata o faci în postu mari,
Stipănidî, Stipănidî, puișor.
Tu erai la mama fatî șî băet.
Ce-i gîndit, de-i lipădat pi mamă-ta,
Stipănidî, Stipănidî puiculeanî ?
Dă-ti măi la păreți
Sî ’ncapî ș’a meii speti.
Stipănidî, Stipănidî,
Puiculeanî, rudișoarî,
Cînd oi vide eu toati fetili,
Numa pi duniata nu ti-oi vide,
Oi treci la grădini
Șî m’oi puni pi-o turchinî
Șî m’oi uita
Nu-i ișî di undiva ?
Stipănidî, Stipănidî, puiculeanî,
Stipănidî, rudișoarî, niresîcî,
Stipănidî, puiculeanî frumușîcî,
Ce-i gîndit, Stipănidî,
Stipănidî puiculianî,
Ce-i gîndit di ni-ai lipădat ?
Stipănidî, Stipănidî,
încotro ti-i pornit ?
Stipănidî, Stipănidî,
Undi țî-i nirili ?
în fundu pomîntului.
Stipănidî, Stipănidî,
Cini faci nunta ’n postu mari ?
Ian eș afarî șî țî-î vide nunta
dunitali.
încotro ti-ai pornit,
Stipănidî, Stipănidî puiculeanî ?
A noastrî casî nu ț’o plăcut,
Stipănidî, Stipănidî puiculeanî ?
Alta măi bunî ț-ăi făcut:
Nici fereastrî, nici ușor,
Nici fereastrî di prăgit,
Nici ușî di ișît,
Nici pat di hodinit.
Stipănidî, Stipănidî, puiculeanî,
Stipănidî, eș afarî ’ncetișor,
Sî ti rădzîn di-on ușor,
Sî-i prăgești pi toț cu dor.
Stipănidî, Stipănidî puiculeanî,
Eș afarî șî țî-i prăgi nunta ta.
Noi am socotit s’o facim în cîșlegi,
Stipănidî, niresîcî, puiculeanî.
Noi am gîndit sî facim nuntî cu
moz’canț,
Da noi facem nuntî cu cruci,
Cu năsîli șî cu fănari șî cu steaguri.
Mahala (r. Dubăsar) — f., 14 (1926).
54
N. P. SMOCHINĂ
145
MO ARIE A
Vini moartea mînioasî
Șî mă catî pi acasî,
Cu cutîti sî cu coasî.
Eu la cîșmî, după masî,
Cu ocaua plinî rasî:
■— Poftim, moarti, șî cinstești
Șî din dzîli măi lungești !
Moartea-ni dzîci:
■—• Eu păharu ț’oi cinsti,
Da din dzî nu ț’oi lungi.
Ț’o vinit vremea sî mergi,
Săcrieșu sî ț-al dregi 1
Of, cînd ni-o spus maica, c’am sî mor
După Paști, în sărbători!
Sărit frat, sărit surori,
Șî mă ’mpodoghiți cu flori,
Cî la tîrg nu mă duc,
Da ’n pomînt mă arunc,
La mogila cei cu cruci,
Di-acolo nu mî-ț aduci.
— E-ț on drum ș’o cărări
Șî ti du la rai măi tari.
Of, la rai cînd am agiuns.
Of, în rai cînd am întrat,
L-am vădzut pi Hristos,
Aurașu cel frumos;
Șî din gurî ni-o grăit:
— Sufleti, la ce-i vinit ?
— Of, Hristos,
Am vinit
La spovidit.
Of, Hristos
Cel frumos,
îni răspundi nia:
De, săraci
Suflețăli,
O fost vremi măi dimult,
Nu amu cînd n-ei murit!
E-ț on drum ș’o cărări
Șî ti pornești la iad măi tari!
—• Of, Hristos,
Cel frumos.
Am vinit la rai cîntînd,
Mă pornesc la iad plîngînd.
Of, săraci trup di lut
Nici on ghini n-ăi făcut,
Cît pi lumi h-ei trăit!
îni duci sufletu la năcăjit.
Of, în iad cînd am întrat
Tari m’am măi spăimîntat.
Cî ’n nijlocu iadului,
în nijlocu focului,
Șădi Iuda cei măi mari
Pi toati sufletili călări.
Mahala (r. Dubăsar) —b., 27 (1934).
146
RUGĂCIUNI DI CULCĂRI
Cînd creștinu sî culcî, după ci s’o
închinat la icoani, faci cruci la cap,
pi căpătîi, la hijloc șî la chicioari,
dzîcînd:
Cruci ’n ceri,
Cruci ’n pomînt,
Cruci ’n locu ist di mă culc.
Cruci ’n casî,
Cruci ’n masî,
Cruci ’n nijloc di fereastrî.
Cruci ’n truspatru unghiureli
A casîi neli.
Butuceni (r. Rîbnița) — f., 33
(1934). (Foarte răspândită și în alte
sate).
G L O
Ades 38, orașul Odesa.
ahadză, o dzî ș’o—130 (p. 43).
aninî 2, nisip.
aș cind putrâdzîti 130 (p. 44), vor fi fiind
putrezit?.
aștonțîi 87 (titlu).
bălaia, o vinit șî— 133 (p. 46).
Binderi 38, orașul Bender (Tighina).
bîtcî 130 (p. 43), ciomag gros.
blenduindu-sî 130 (p. 43).
Bolboca 83, Golgota.
bolnițî 41, spital, infirmerie.
borona 88, grapă.
buga 103, taurul.
buhni 132, a năvăli.
butelcî 84, sticlă, b.itelie.
carbovi 130 (p. 43), ruble, bani.
Călăraș 30, sat în jud. Chișinău.
chiroșci 133 (p. 46), găluște, plăcinte.
chitoragî 133 (p. 46), piftie.
cii, sî nu — 9 (p. 17), să nu fie.
cichit, l-o — dila ochi 130 (p. 44).
cir 36, fir.
cistelnicu 131 (p. 45).
cîșliga 15, a căpăta, câștiga.
cîșmî 131 (p. 45), cârciumă.
cocniti (coarnili) 93 (p. 39).
cotigeascî, sî 134 (p. 135).
cotigit, malu tău îi — 48.
covașî 92.
crîngu ceriului 92 (p. 39).
discununa 58, a desface cununia.
dreasî (paharî) 90, pline cu vin.
SAR1)
e-ț 145, ia-ți.
falon 133 (p. 46), felon (veșmânt preo-
țesc ).
Fănari 113.
ferșal 40, felcer, chirurg.
gălghigioarî 16, gălbioară.
ghermăneascî (rana) 40, nemțească.
ghimpi di lînâ 89.
gimătati 1, jumătate.
gisădz 37, gisedz 32, visez.
gîțîli 96, cozi, cosițe.
goga cuptiorului 131 (p. 45).
golova 70, primarul.
Gospodi pomilui 143 (p. 52), Doamne mi-
luiește.
grosureli (și-iii cîntî) 90.
hâdiț 8, haideți.
hîrtia 39, scrisoarea.
hoarî 90, horă, adunare de lume.
holercî 84, rachiu.
hrana 141, laptele (femeii).
iașcic 130 (p. 43), ladă.
îngiet (apî d’) 130 (p. 44), apă de înviat.
îngietoare (apî) 130 (p. 44), apă vie.
îngis, o 130 (p. 44), a înviat.
jămni 90, colaci la nuntă.
leafî 92.
lipsî 78, a scoate.
listuri 57, scrisori.
livărant 134 (p. 47), negustor ț?)
*) Cifrele indică textele în care se găsește cuvântul. Intre parenteze e notată
pagina, dacă cuvântul se găsește în « Introducere » sau dacă textul e mai lung.
56
N. P. SMOCHINĂ
Macicăuțu 5.
madamă 78, cucoană.
Mana, Mani 66, Mania, nume femeiesc.
miniștergurî 143 (p. 52), ștergar.
mînțăni 134 (p. 47), a mulțumi.
Moici, Moisăi 134 (p. 48), Moise.
moscal, moscălaș 36, soldat.
nainti 45, apoi, după aceea.
nălogu (p. 9, vers).
nanti 134 (p. 47), apoi, după aceea.
nera, a să 32, a se mira.
rierticu 134 (p. 48), o măsură.
riiata 90, dumneata.
nică 131 (p. 45), nimic.
nicum 91, nicidecum.
nirozna 78, mirosul, mireasma.
nohai 92.
nohut 6, năut (?)
ocrug (p. 8), județ, gubernie.
ostrov 134 (p. 48), închisoare, pușcărie;
140, insulă.
pășîcă 136, mototol de cânepă.
pihota 40, infanteria.
pisăraș 57, scriitor.
pitac 73, gologan, ban.
pocuta 133 (p. 46).
pohod 26.
pohoarî 87, pahară (?)
praporaș 81.
prăgi 8, a privi, a se uita.
priiom 37, p. 9, garnizoană, (cerc de)
recrutare.
priveascî 41, operație (?)
privuschie 32.
p’săni 28, pe semne, se vede că.
pureatcî (sî faci) 134 (p. 47); a tocni —
134 (p. 48), ordine, rânduială.
raion 1, plasă, județ.
răsai 32, tresări.
rîm’ne 8, rămâne.
rodu (Iui Adam) 85, neamul lui A.
schimosalî 92.
schindosăști 81.
schinui 26, a închide cu spini.
scofî 133 (p. 46), potcap.
sestrițî 41, soră de caritate, infirmieră.
sminti 48.
smoliți (pine) 42, neagră.
spolocani 133 (p. 46), prima zi din postul
Paștilor, după Dumineca lăsatului de
brânză.
stănoc 32, scaun (?)
șanti 134 (p. 47), de-a-dreptul, direct.
șîneli 36.
știbî, sî 132, să știe.
știe 83, șticușoru 34, suliță, baionetă.
toloacî 66, câmp în paragină.
tot amu 54, îndată (?)
unelu 53, inelu.
uoat-o, o 133 (p. 46).
vădănii 57, văduvie.
vazonu 3.
văgzal, văgzălaș 35, gară.
vonic 1, 35, fecior, voinic, soldat.
vizie 50.
zălughe 90, înnebunia.
zăludzîie 134 (p. 48), nebunie.
N. P. SMOCHINĂ
TOVĂRĂȘIILE DE CRĂCIUN
ALE FECIORILOR ROMÂNI
' DIN ARDEAL1)
în întreg cuprinsul Ardealului abia se găsește un sat românesc, în care
tineretul să nu se organizeze într’o tovărășie chemată să pregătească petre-
cerile obișnuite la sărbătorile Crăciunului, ale Anului nou și Bobotezei.
După lăsata secului de Crăciun, jocul obișnuit în Dumineci și sărbă-
tori, încetează; odată cu venirea iernii, încetează și lucrul câmpului. în
monotonia serilor lungi tineretul își caută distracții în șezători sau « habe ».
Aici, pe lângă păcălelile și glumele obișnuite, țin sfat, cum să se întovă-
rășească și ce pregătiri să facă pentru petrecerile rămase din generație
în generație, la marile sărbători de iarnă.
Numiri de tovărășii. însoțirile acestea ale tineretului au diferite numiri,
după regiuni. Astfel, pe Țara Oltului întâlnim mai des numirea « ceată » 2)
« ceata ficiorilor » 3).
O altă numire este aceea de «juni»4), «se bagă cu junii»5).
Pe valea celor două Târnave și pe Secaș, regiuni vestite de podgo-
rii, aflăm mai des numirea « bute » 6), « a întră la bute » 7).
în satele de pe Câmpia Ardealului, regiune bogată în cereale, orga-
nizația feciorilor se numește «lădoiu » 8), « la băgat în lădoiu » 9) și « că-
mară » 10), mai rar «joc de Crăciun » n).
*) Spicuiri dintr’o lucrare în manuscris, cuprinzând descrierea obiceiurilor dela
Crăciun, Anul nou și Bobotează, adunate în mare parte cu concursul învățătorilor din
peste cinci sute de sate din Ardeal, în anii 1932—1933.
2) Corbi, Sărata, Bărcut, etc., jud. Făgăraș; Avrig, Vurpăr, etc., jud. Sibiu.
3) Săscior, Berivoiu-Făgăraș.
4) Orlat-Sibiu.
5) Mog, Tilișca-Sibiu.
6) Buia, Sălcău-Târnava Mare; Blaj, Sâncel, Biia, Lodroman, Cergău, Cenade-
Târnava Mică.
7) Zlagna-Târnava Mare.
8) Târșor, Vișinelu-Cluj.
9) Ercea, Băla-Mureș; Ormeniș-Cluj.
10) Răzoare-Cluj.
n) Dâmb-Cluj.
58
TRAIAN GERMAN
Pe Valea Someșului remarcăm faptul interesant că în unele sate cen-
trul petrecerilor e în sărbătorile Crăciunului, în altele la Anul nou.
Potrivit acestei deosebiri și tovărășia tineretului are numiri deosebite.
Astfel în satele unde miezul petrecerilor e la Crăciun, aflăm mai des
numirea « bere » 1), iar în satele, unde petrecerea se face la Anul Nou, de
obiceiu aflăm numirea « vergel » 2).
într’unele sate găsim și numiri pe care nu le întâlnim în alte sate din
regiunea respectivă decât foarte rar. Astfel sunt numirile « oleghină » 3) și
« olăhină » 4) și apoi « cergalăi » 5) și « a se înbăni » 6).
în județul Hunedoara întâlnim și numirea « dobă » 7) și « dubași 8) »,
dela toba tradițională, cu care se umblă la colindat, apoi numirea « călu-
șeri » 9), pentrucă în seara ajunului de Crăciun tinerii în loc să colinde,
joacă jocul călușerilor.
Alegerea conducătorilor. Odată înțeleși că vor ținea și în anul respectiv
obiceiul moștenit din bătrâni, feciorii hotărăsc o zi în care să se întrunească
spre a-și alege conducătorii tovărășiei, care la rândul lor să facă toate pre-
gătirile, așa ca petrecerile să reușească cât mai bine și să nu pățească rușine.
Pe Țara Bârsei 10) și Țara Oltului u), apoi în părțile Sibiului12), există
o dată fixă la care se întrunesc feciorii: e ziua de Sf. Nicolae, când deși
e post, în multe sate e obiceiul să se joace.
în alte părți, feciorii se întrunesc chiar la lăsata secului 13), ori în cea
dintâi duminecă din post14), mai rar în dumineca dinainte de Crăciun 16).
De obiceiu, în fiecare sat se face o singură ceată. în satele mai mari,
cu tineret mai numeros, se organizează mai multe cete.
în Avrig tineretul se constitue, fără nicio discuție, în nouă cete, fie-
care parte de sat cu ceata sa și fiecare ceată cu numirea sa (după numele
părții respective a satului: «Gruieni», «Veștemeni», etc.).
în câteva sate de pe Țara Oltului, ca de exemplu în Scorei, găsim două
cete. E foarte caracteristic criteriul după care se formează ele. Pe vre-
') Mintiul Gherlei, Strâmbu, Ciceu-Someș.
s) Cupșeni, Borcut-Someș.
3) Arpașul de sus-Făgăraș.
4) Cohalm-Târnava Mare.
’) Poșaga de jos-Turda.
6) Ernea-Târnava Mică.
;) Vețel.	.
*■) Mintia-Hunedoara.
$) Galați-Hunedoara.
lc) Dârste, Râșnov, Poiana Mărului-Brașov.
u) Beclean, Dejani, Corbi, Neto‘, Vaida-Recea, etc.,-Făgăraș.
12) Tilișca, Săliște, Poplaca, Nocrich, etc.,-Sibiu.
13) Bogata-Olt (j. Târnava-Mare).
14) Blăjel, Soroștin-Târnava Mică.
15) Odverem-Alba; Copalnic, Trestia-Satu Mare.
TOVĂRĂȘIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL
59
muri, satul acesta de grăniceri avea o organizație militară. Cei care făceau
parte din aceasta, erau socotiți boieri, cu anumite drepturi și privilegii,
pe când ceilalți erau socotiți iobagi. Această pecete a unor vremi apuse
o mai întâlnim și astăzi, chiar în raporturile zilnice dintre locuitori și o
găsim și în obiceiurile satului. Astfel și pentru petrecerile din sărbătorile
Crăciunului tinerii se grupează în două cete: în «ceata grănițerilor»,
formată din descendenții vechilor grăniceri și în «ceata iobagilor», com-
pusă din descendenții vechilor iobagi. Și nici vorbă nu poate fi ca un iobag
să poată intra în «ceata grănițerilor ».
După ce s’au înțeles asupra datei când să se facă alegerea conducă-
torilor, fie că data aceasta este fixată prin tradiție, fie prin înțelegerea
comună a tineretului și după ce în satele mai mari gruparea s’a făcut în
mai multe cete, tineretul se întrunește să-și aleagă conducătorii.
Alegerea în cele mai multe locuri se face cu anumite forme, care dau
acestui act o solemnitate deosebită. Ea îmbracă, mai ales în satele din Sudul
Ardealului, o formă sărbătorească.
Un ritual specific e « ridicatul feciorilor», obiceiu practicat în special
pe Țara Oltului și în jurul Sibiului, cel puțin pe vremuri, apoi pe Valea
Târnavelor și pe Valea Someșului.
în Netot (jud. Făgăraș), e obiceiul ca în ziua de Sf. Nicolae, după
« zăoritul Niculailor » — felicitarea tuturor celor care poartă numele sfântului,
tinerii se întrunesc seara la unul dintre ei, ca să-și petreacă din câștigul
dela « zăorit». Cu acest prilej ei aleg și pe conducătorii cetei: câte un «vătav,
ajutor de vătav, primar, stegar, colăcar, crâjmar » și doi « sameși». Confir-
marea alegerii o fac prin ridicare. Cel ales să poarte o slujbă în comitet
e ridicat de către ceilalți de trei ori, în strigăte de «să trăiască!». Aceasta
însemnează învestirea lui cu drepturile și datoriile funcției în care a fost
ales. .
La fel se practică confirmarea în Vaida-Recea, Dejani, Ucea de Jos
și Copăcel, iar în Viștea de Jos, după fiecare ridicare toți joacă câteo sârbă,
condusă de cel ales.
Această ridicare în Tălmăcel (jud. Sibiu), se numește «cu capul în
grindă», deoarece cel ales trebue să ajungă, la ridicare, cu capul grinda,
de cele mai multe ori să o lovească chiar.
în Nepos (jud. Năsăud), ridicatul feciorilor se face astfel. în ziua întâi
de Crăciun se strânge tot tineretul (și fetele!) la « bere ». Aici aleg conducă-
torii, în frunte cu «primarul». De remarcat că acesta are dreptul să-și
aleagă o « primăriță », care la toate sărbătorile stă la masă alăturea de el, —
e « bereanca » lui. Alegerea se confirmă tot prin ridicare, pe rând, după
gradul slujbei. Mai întâi e ridicat primarul și, îndată după aceasta, e ridi-
cată și « bereanca » lui.
6o
TRAI AN GERMAN
Ridicatul feciorilor îl mai aflăm în Bogata-Olt, Giacăș-Târnava Mică,,
apoi în Ardan și Bistrița Bârgăului, jud. Năsăud, în Homorodul de mijloc,
Cuța și alte sate din jud. Satu-Mare.
Răspândirea acestui obiceiu dela o margine a Ardealului la cealaltă,
ne îndeamnă să presupunem, cu toate că obiceiul nu apare pretutindeni,
că pe vremuri el a fost practicat în toate satele românești din Ardeal, fiind
părăsit cu timpul și păstrându-se astăzi abia în câteva sate și în amintirile
bătrânilor.
în ce privește numărul conducătorilor aleși și al numelor lor, acestea
variază nu numai după regiuni, ci aproape dela sat la sat. Mai sistematic
și cu un număr mai mare de « funcționari», cu atribuții speciale, se organi-
zează feciorii de pe Țara Oltului și din jurul Sibiului. Pe când în unele
sate de pe Țara Oltului se aleg io—12 conducători, în regiunea apuseană
a Ardealului numărul lor scade adeseori la doi-trei.
La alegerea conducătorilor sunt de față numai feciorii; fetele apar cu
anumite drepturi în prea puține locuri.
Fiecare tovărășie are un conducător, un șef, care se chiamă «vătaf»
sau «jude », « primar », « birău ». Cel ales în această funcțiune este întotdeauna
feciorul cel mai cuminte, mai potolit și serios în judecată și de obiceiu și
cel mai prezentabil ca înfățișare. Se ține seama apoi, pe lângă calitățile per-
sonale, să fie și din familie bună, cu vază, și cu trecut nepătat.
Vătaful reprezintă autoritatea nediscutată. Toți tinerii trebue să asculte
de ordinele lui. Pe cei ce se opun are dreptul să-i pedepsească, la nevoie
să le aplice chiar pedepse corporale, fără dreptul de-a protesta. Vătaful
conduce tovărășia tinerilor, ajutat de ceilalți aleși; el dă ordine, se îngri-
jește să afle o « gazdă », în casa căreia să se întrunească ceata și să se țină
petrecerile; tot el are grijă de muzicanți, de băutură, de lemne, etc. Vătaful
mai reprezintă tineretul în fața autorităților civile și bisericești, atunci
când e nevoie.
în schimb, el se bucură de cinstea cea mai mare, atât în fața tineretului,
cât și a sătenilor în general. El intră cel dintâi în casa unde se colindă, el
stă în fruntea mesei la toate întrunirile, el joacă în fruntea jocului și tot el
își alege fata cu care vrea să joace, sau pe care vrea să o aibă lângă el la
masă.
Pe lângă « ajutorul de vătaf», care ține locul vătafului, de câte ori lip-
sește acesta, mai aflăm pe « butoier », numit și « crîjmar » sau « cheier »,
care, după cum arată și numirea, ia în primire și păstrează băutura; el
o împarte la mese, ca să nu se facă nimănui nedreptate, primind mai puțin;
dar tot el are și răspunderea să nu abuzeze nimeni de băutură.
Un alt slujbaș cu rol important e « cămărașul» sau « colcerul», care
poartă grija de mâncările aduse de fete la « gazdă » și de colacii și carnea
căpătate la colindat (în unele sate și de băutură).
TOVĂRĂȘIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL
61
în multe sate de pe Țara Oltului se alege un « stegar », care se îngri-
jește de steagul făcut de fetele satului din năfrămi și e împodobit cu pan-
glici, mărgele și năfrămuțe; acest funcționar al tovărășiei are grijă și ca
steagul să nu fie furat de cineva.
Tot pe Țara Oltului se mai alege un «pristav» sau «fetelar » sau
« felderaș», care se îngrijește ca în timpul jocului să nu se întâmple nicio
desordine, ca toate fetele să joace și ca feciorii să nu ia fetele la joc după
plac, fără să joace fiecare pe rând cu fata pe care le-o dau ei.
Pe Valea Târnavelor, a Mureșului și Someșului și pe Câmpie se mai
aleg, de obiceiu, doi « chemători », care cum vom vedea, au să ceară în-
voirea părinților să-și lase fata la petrecerile și la masa comună din sărbă-
tori, când fata duce și « cinste » (de ale mâncării și chiar băutură).
Un personaj foarte important în organizația tineretului e «tata fecio-
rilor », pe care îl aflăm mai mult pe Valea Târnavelor (Pelișor). Acesta
e de obiceiu un bărbat mai tânăr, însurat de curând și bucuros să țină și pe
mai departe contactul cu tineretul. Rolul lui e acela al unui fel de patron
al tinerimii. De obiceiu în casa lui se întrunesc tinerii pentru petreceri,
— el e « gazda ficiorilor », — el îi povățuiește cu sfaturi și în caz de neînțe-
legeri, vătaful cu sfatul lui le aplanează. în Pelișor-Târnava Mare, chiar
și soția lui are rol în organizația tineretului, ea fiind « mama ficiorilor».
Gazda. După ce tineretul și-a ales conducătorii, grija de căpetenie a
vătafului și a ortacilor săi e să găsească o «gazdă », în casa căreia să-și
țină petrecerile din sărbători.
Nu e ușor să găsești o gazdă potrivită, pentrucă se cer multe. Casa
trebue să fie cât mai largă, să cuprindă tot tineretul și pe cei care vin
să vadă petrecerea; pe cât se poate, să fie mai în mijlocul satului, loc po-
trivit pentru toți. Greutatea cea mai mare stă în faptul că nu poți alege
casa oricui. Gazda trebue să fie un om cinstit și cu vază, pentrucă alegerea
lui e în același timp și un certificat de stima de care se bucură. Gazda ia
parte la consfătuirile tinerilor și sfatul lui trage în cumpănă, mai ales când
ar fi vorba să netezească și micile neînțelegeri ce se ivesc. Atât el, cât si
familia lui, ia parte la mesele comune ale tineretului. Gazda e în fruntea
cetei în zilele de sărbătoare, când se merge la biserică. Iar la colindat, în
multe locuri, există o colindă specială, « a gazdei», care i se cântă numai
Iui.
Dar pe lângă aceste recompense de ordin moral, plata gazdei, după
învoială, e o sumă de bani, care se acopere din cotizațiile tineretului; i se
mai face parte apoi și din colacii și carnea dela colindat. în regiunile pădu-
roase i se dă o cantitate de lemne, iar pe Câmpie i se face o zi de clacă
la secere. în Nepos-Năsăud, fiecare fecior îi dă o sanie de lemne sau de
gunoiu, iar fetele câte 2—3 «litre » de grâu sau mălaiu și mai torc într’o
seară câte un fuior de cânepă pentru soția lui. .
6a
TRAIAN GERMAN
Este interesant felul în care feciorii din Jina-Sibiu își caută gazdă.
Chibzuind de mai înainte cam cine ar fi potrivit să le fie gazdă, se fixează
asupra mai multor familii potrivite. în ziua de Sf. Nicolae pleacă apoi în
căutare. Merg în ceată cântând de-a-lungul satului și se opresc la poarta
unuia din cei socotiți că le-ar putea fi gazdă.
Aici strigă cu toții: «Vivat! vivat! vivat! Să trăiască gazda noastră!
Vivat! vivat! vivat!». în felul acesta, ei vestesc că tineretul îl vrea ca « gazdă ».
Dacă gospodarul nu vrea să primească această cinste, nu iese din casă
să le răspundă și ceata își încearcă norocul în altă parte. Dacă îi convine
să-i « găzduiască », gospodarul iese la poartă și poftește tineretul să intre
în casă, unde apoi, în prezența gazdei, se face alegerea conducătorilor.
Adusul vinului. O altă grijă a conducătorilor e să aibă din bună vreme
băutura pentru petrecerile din sărbători, pentrucă petrecere deplină fără
băutură nu se poate.
în cele mai multe sate băutura obișnuită e «vinarsul» (rachiul). în
timpul din urmă însă se poate constata, chiar și în regiunile lipsite de pod-
gorii, că tot mai mult se obișnuește să se petreacă la sărbători cu vin.
într’o consfătuire a întregului tineret, se înțeleg de câtă băutură ar
avea lipsă. Cantitatea aceasta apoi o repartizează pe membrii tovărășiei,
în satele cu podgorii, fiecare fecior contribue cu cantitatea repartizată,
iar în satele fără vii, se plătește în bani.
în regiunile de podgorii de multe ori contribue fiecare cu must încă
la culesul viilor, în alte sate numai după ce s’a constituit, în postul Cră-
ciunului, tovărășia. Adusul vinului din alt sat și chiar în același sat, se face
cu mare alaiu. Astfel pe Valea Târnavei Mari, în Sângătin, Ungurei,
Șoroștin, apoi în Sâncel lângă Blaj, în Apoldul de Jos (jud. Sibiu) și în
alte părți feciorii din ceată vin de dimineață la gazdă, îmbrăcați toți în haine
de sărbătoare; prind la un car patru sau chiar opt boi și pun butea în car.
Atât boii, cât și carul și chiar butea o împodobesc cum știu mai frumos
cu năfrămi, cu panglici, cu flori și clopoței. Pleacă apoi dela gazdă după
vin. în frunte merge vătaful, conștient de importanța momentului; ur-
mează carul cu boi, mânați de către doi feciori, alții înconjură carul, ori
se urcă cu toții în el (Apoldul de Jos). « Crișmarul ficiorilor » e în car lângă
bute, cu un ciubăr nou-nouț, cu care măsură vinul. Toată ceata merge cântând,
— în Sângătin colindă — de-a-lungul satului. Alaiul se oprește la fiecare casă
unde este un fecior în ceată și din fiecare poartă iese feciorul sau stăpânul casei
cu o « ferie » 2) sau două de vin; « crișmarul»îl măsoară și îl golește în bute.
După ce au cutreerat întreg satul, se întorc la gazdă, dau jos butea din
car și o așează în pivniță. Vătaful încuie ușa și dă cheia « crișmarului» sau
« colceriului», care de acum încolo e răspunzător pentru vin.
*) Măsură de io litri.
TOVĂRĂȘIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL
63
Cu același alaiu se aduce și vinul din alt sat, atunci când satul n’are
podgorii proprii (de exemplu în Galați, jud. Făgăraș).
în Dopca-Târnava Mare, aprovizionarea cu vin se face într’alt fel.
Aici nu tineretul contribue cu bani sau cu băutură, ci fiecare gospodar
la care a fost ceata la colindat. Tinerii țin cu câteva zile înainte de Crăciun
un sfat, la care hotărăsc cam de câtă băutură ar avea lipsă ceata. Canti-
tatea aceasta apoi o repartizează pe toate familiile din sat, având să contribue
fiecare cu o anumită cotă. Nimeni nu se sustrage dela această contribuție,
pe care o dau cu dragă inimă, pentru cinstea ce le-au făcut-o tinerii colin-
dându-i în ajunul Crăciunului. Vinul îl adună în ziua întâia de Crăciun,
umblând prin sat cu un car, pe care pun butea pentru vin și un butoiu
pentru rachiu.
« Mânatul verzelor ». Dacă feciorii s’au îngrijit din bună vreme de băutură,
trebue să aibă și după ce s’o bea. De altfel, de rândul mâncării nu vor duce
lipsă, deoarece la colindat vor primi dela fiecare casă un colac și o bucată
de carne, din care apoi găzdoaia sau bucătarul poate găti. Mai vin apoi,
în sărbători, fetele și aduc « cinste » și așa vor avea mâncare din belșug.
Ar putea fi însă Crăciunul Crăciun fără varză cu carne și fără « găluște »
(sarmale) ? Acestea nu pot lipsi nici de pe masa tineretului.
Varza acră de obiceiu o aduc fetele, în ziua întâi de Crăciun după
amiază, la gazdă și aici se gătește mâncarea. Forma în care se practică obi-
ceiul de a aduce varza acră și a contribui și cu munca la gătitul ei, e foarte
variată, după regiuni.
Mai interesante obiceiuri găsim în jurul Sibiului și pe Valea Târnavelor,
cunoscute sub numirea «mânatul verzelor» (Marpod, Ilimbav—jud.
Sibiu).
în Marpod, în ziua întâi de Crăciun, după vecernie, se strâng la gazdă
atât feciorii, cât și fetele și joacă numai trei jocuri. Dacă o fată s’a învoit să
fie jucată în cele trei jocuri, aceasta se socotește ca o declarație din partea
ei, că dorește să ia parte la toate petrecerile din sărbători și că vrea să se
supună unor mici obligații, cum e, în acest caz concret, de a contribui cu
varză și cu carne pentru masa feciorilor.
După cele trei jocuri, toți feciorii și fetele se duc acasă. Pe vremea
cinei, feciorii vin din nou la gazdă și vătaful trimite pe cei doi « pârgari »
după fetele care au fost la joc, să vie acum cu varza : e « mânatul verzelor ».
Dacă vreun fecior se are bine cu fata, de obiceiu merge și el cu cei doi
pârgari până la casa ei; el rămâne apoi aici și însoțește fata când aduce
«verzele ».
Până sunt duși « pârgarii », toți ceilalți feciori stau la gazdă și așteaptă
să sosească fetele. Fiecare din ele aduce câteo farfurie de varză tăiată acasă,
pentru gătit și o bucată de slănină. « Juzii » iau în primire «tăierile » cu
verze (Planșa I, 2) și drept mulțumită din partea cetei oferă fetelor câte
64	TRAIAN GERMAN
un pahar de vin. Dacă au sosit toate fetele, începe jocul, care ține până
pe la miezul nopții.
Aproape la fel se practică «mânatul verzelor » și în Nocrich și în
Ilimbav, unde fetele duc curechiul gătit și nu numai verze pentru fiert,
iar seara tinerii cinează din această mâncare oferită și gătită acasă de fete.
în Gusu-Sibiu e obiceiul ca în ziua întâi de Crăciun «judele » și «juratul »
cetei să cheme fetele la «tăiatul verzelor»(Planșa II, 3). Fiind satul mare, se
întâmplă ca uneori să se facă mai multe cete. Fata poate alege deci la care
din ele să se ducă. Fiecare ceată cheamă toate fetele și e o vrednicie pentru
ceata care are cât mai multe fete la joc. Seara, după cină, fata pleacă la
ceata care îi convine și duce și câteva căpățâni de varză acră. Când s’au
strâns destule fete, încep să taie verze, altele să «toace » carnea, să umple
sarmalele. Cum și feciorii sunt de față, se mai face din când în când și
câte un joc.
Colindatul. în timpul cât tineretul face pregătirile amintite mai sus,
aproape seară de seară se adună la gazdă, ca să învețe colindele pe care
au să le cânte în noaptea din ajunul Crăciunului. Colindele le învață sau
dela unul dintre ei, sau dela un om mai bătrân, angajat anume în acest
scop. învățatul colindelor nu e lucru ușor, pentrucă nu pot pleca numai
cu una ori două; într’adevăr, alta e colinda preotului, alta a primarului,
alta a fetei, sau a feciorului; apoi (pe Țara Oltului), la casă de «boier»
nu poți să colinzi colinda iobagului, ci fiecăruia colinda ce i se potrivește.
De altă parte, cu cât e colinda mai lungă, cu atâta e și cinstea mai mare
pentru colindători.
Nu vom insista asupra felului colindatului, cam același în toate satele
din Ardeal. Vom aminti numai câteva obiceiuri pe care nu le găsim în toate
regiunile, ci numai în anumite sate.
Astfel, într’unele sate din părțile Sibiului colindătorii mai primesc
și o lumânare de ceară. în Cacova, când starostele mulțumește pentru
darurile primite, referindu-se la lumânarea primită spune:
« Ș’o lumină de stupină,
Ca Dumnezeu să-i țină ».
în câteva sate de pe Țara Oltului, e obiceiul ca feciorii să umble la
colindat cu o icoană înfățișând nașterea Mântuitorului. în timpul cât
colindă în casă, vătaful pune icoana pe masă (Seleuș-Târnava Mare), ori
o ține în mână (Șomărtin-Olt), iar ai casei vin pe rând și sărută icoana.
Un alt obiceiu interesant e colindatul în turnul bisericii. Tinerii, în
seara Ajunului, înainte de-a începe colindatul pe la familii, iar în alte sate
pe la miezul nopții, se urcă în turnul bisericii și colindă patru colinde în
cele patru părți ale văzduhului, vestind astfel lumii întregi nașterea cea
minunată și dând de știre în acelaș timp și sătenilor, că de-acum le vin
TOVĂRĂȘIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL
65
colindători. Obiceiul de-a colinda seara în turnul bisericii îl găsim în Cârța-
Făgăraș, Chirpăr-Sibiu, etc.
în Biertan și Bratei (jud. Târnava-Mare) era obiceiul până prin anul
1900 să înceapă să colinde de cu seara, iar pe vremea cinii să întrerupă
colindatul pela familii, să urce în turnul bisericii și să cânte patru colinde.
în Inoc, aproape de Ocnele Mureșului, e obiceiul ca tineretul să meargă
în ajun la vecernie. Seara, pe vremea cinei, se adună la gazdă, de unde
pleacă apoi la biserică, unde fac cerc în jurul vătafului și zic rugăciunile
obișnuite, iar preotul dă fiecăruia câteo lumânare. Cu ele aprinse merg
la casa preotului și îi cântă la fereastră trei colinde. Preotul îi poftește în
casă, le face cinste cu bani, vin și colac. Dela preot merg din nou la bise-
rică, tot cu lumânările aprinse și mai cântă o colindă. Acum lasă lumâ-
nările pe seama bisericii și încep colindatul la familiile din sat.
în satele din jurul Hunedoarei, e obiceiul ca în loc de muzicanții cu
cetera, care însoțesc de regulă aproape în toate satele pe colindători, să
fie un « fluieraș » ori un « dobaș », care mergând cu ceata pe drum să dea
de știre din fluier sau tobă că sosesc colindătorii.
Astfel în Almașul de mijloc colindătorii, mergând pe drum, cântă,
joacă și chiuie, iar fluierașul zice din fluier. înainte de a intra în casă,
unul dă de știre cu vorbele:
« La ușița mândrii mele
Răsărit’or două stele;
Două stele luminoase,
Ca și mândra de frumoase ».
Ori, dacă e ploaie și lapoviță, strigă:
« Slobozi-ne lele ’n casă,	-
C’afară ploauă de varsă!»
Iar dacă s’ar întâmpla să sosească târziu noaptea:
« Descuie leliță ușa,
Că răsare găinușa! »
Dacă colindătorii sunt obosiți, o spun și aceasta cu cuvintele:
«Ieși afară cu colacu,
Că pe noi ne doare capu!»
în Găunoasa, tot în jud. Hunedoara, e obiceiul ca în ajun să se strângă
la o casă atât feciorii, cât și căsătoriți! mai tineri și să facă sfat, să angajeze
un «fluieraș », un « dobaș » și un « cimpoier ». Fac apoi cu aceștia o « probă »
să vadă cam ce fel de sgomot pot să producă instrumentele lor. Apoi, în
dupăamiaza zilei de Crăciun ies la o margine de sat feciori, fete, bărbații
5	Anuarul Arhivei de Folklor V.
66
TRAIAN GERMAN
cu soțiile si toată ceata aceasta, căreia i se mai alătură si altă lume, însoțită
de cimpoier, fluieraș și dobaș, pleacă de-a-lungul satului chiuind și jucând.
Intră în fiecare curte și joacă, fără niciun rost. Acest joc înlocuiește colin-
datul propriu zis, pentru care gazda le dă « cinstea » tradițională; colin-
datul obișnuit lipsește.
în Lucăceștii de lângă Baia-Mare întâlnim obiceiul numit « a răspunde
colacul ». Se colindă numai la casele cu fete mari. După ce au colindat
la fereastră, feciorii intră în casă și se așează în jurul mesei, pe care e
așezat un colac mare și o «iagă» (sticlă) cu băutură. Vătaful scoate
cuțitul dela brâu, ia colacul în mână și «răspunde », adecă mulțumește
pentru colac:
« Când eram mai mititel
Eram harnic plugărel.
M’am dus cu tata la plug
Pe baltă;
S’o arat rău.
Tata a zis să împing de cârceie,
Io am tras de heteie.
Tăt am împins și am tras
Și iată cu ce am rămas!»
Și arată o bucată tăiată din colac.
După ce a tăiat colacul felii, ia sticla și, întorcându-se către fată, îi
închină astfel:
« Să trăiești Mărie,
Dumnezeu te ție!
De mi-i știi mulțămi,
Tri și patru-i dobândi;
De mi-i ști închina,
Tri și patru-i căpăta ».
(E vorba de pahare cu băutură).
Acum fata ia paharul dela fecior și îi răspunde astfel:
«Io frumos ti-as multămi,
Da mă tem că nu ți-oi ști;
Mulțămească-ți spicu grâului
De pe marginea rîului
Și spicu săcării
De pe marginea mării! »
Apoi, gustă din băutură și după ea, toți colindătorii pe rând.
Chematul fetelor. După ce tineretul s’a îngrijit de toate cele de lipsă
pentru petrecerile din sărbători: de casă potrivită, de muzicanți, băutură
și mâncări și în multe sate de lemne și chiar și de gazul pentru luminat, —
vine rândul petrecerii în înțelesul adevărat al cuvântului, cu joc, mese
și voie bună, care în unele sate ține zile întregi aproape fără întrerupere.
Fetele, deși au și ele partea lor de contribuție la pregătirile ce s’au făcut
până acum, și toate acestea cu învoirea părinților, totuși nu pot să meargă
așa, numai de capul lor. Se cuvine ca feciorii să ceară învoirea părinților
și să le « cheme » la aceste petreceri.
TOVĂRĂȘIILE de crăciun ale feciorilor români din ardeal
67
Chematul fetelor nu e un lucru de toate zilele, de aceea i se și dă o
importanță deosebită. în cele mai multe sate se aleg doi feciori, numiți
« chemători », care au rolul de-a cere învoirea părinților ca să-și lase fetele
să meargă la petrecerea tineretului. Cei aleși trebue să fie feciori de cinste
și omenie, din familii mai bune.
în ziua știută: întâia sau a doua zi de Crăciun, după obiceiul satului,
chemătorii se îmbracă în hainele cele mai frumoase; ei poartă următoa-
rele semne distinctive: pălăria ori căciula împodobită cu mușcată și flori
artificiale; peste umărul stâng, trecută pe subsuoara dreaptă, au câte o
năframă, sau chiar două; unul dintre ei, ori chiar amândoi, poartă câteo
ploscă cu băutură și în mână fiecare ține câteo « bâtă » de chemători, împo-
dobită cu fel de fel de panglici și flori artificiale.
Intrând în casă își spun gândul cu care au venit, închină din ploscă
pentru stăpânul casei, care primește închinatul în semn de învoire, apoi
tinerii sunt poftiți la masă.
Chematul fetelor e cunoscut mai ales pe Valea Târnavelor, pe Valea
Mureșului, pe « Câmpie » și pe Valea Someșului.
în Valea Sasului (jud. Târnava-Mică), chematul se face a doua zi de
Crăciun dimineața. Intrând chemătorii în casă, se adresează cu următoarele
versuri părinților fetei:
«Ieri a fost vremea ce-o trecut, De veselie ne-am apucat.
S’o născut Domnu sfânt pe pământ; Faceți bine și iertați,
Oamenii s’or bucurat,	Fătuța să ne-o lăsați
De veselie s’or apucat,	Pân’ la noi să s’ostinească
Și noi de dimineață ne-am sculat, Și cu noi să se veselească».
Amândoi părinții răspund: « Mulțam ! », apoi unul dintre chemători
închină cu plosca spre tatăl fetei.
în Sâmboleni, pe Câmpie, e obiceiul să se aleagă patru chemători.
A doua zi de Crăciun, doi merg pe la fetele care locuiesc în cătunuri, iar
doi prin sat.
Intrând în casă, are loc următorul dialog între unul din chemători și
tatăl fetei:
— « Cu pace sunteți ?
— Cu pace. Da, Dumneavoastră ?
— Și noi cu pace!
— Noa, șădeți la noi !
— Mulțămim, că mult n’om zăbovi» !
Șed apoi amândoi chemătorii pe laviță, însă nu la masă. Șederea e
numai de formă, ca « să șadă pețitorii » ce i-ar veni fetei «în dulce »; apoi
5*
68
TRAIAN GERMAN
chemătorii se scoală de pe laviță, se postează unul lângă altul în ținută
militară, iar unul dintre ei grăiește tatălui fetei în felul următor:
« Este cuvântu lui Dumnezo
Ș’a feciorii satului dimpreună:
Un băiețăl mândru și frumos,
Ce vi l-o rânduit Ristos
Să faceți bine, să-1 lăsați
Cu feciorii satului,
La un scaun de hodină,
La un păhar de beutură,
La mai multă voie bună.
Că noi nu umblăm a be ș’a mânca,
Că noi umblăm fete-fecioare a chema
Si dacă li-ti lăsa,
Noi bine l-om ospăta;
Și dacă li-ți îngădui,
Noi bine l-om omeni.
— « Mulțam. Să fiți sănătoși! »
7	>	}
răspunde stăpânul casei.
Se așează apoi toți la masă, care e încărcată cu mâncări și băutură încă
dinainte de-a fi sosit chemătorii. Aceștia nu pot refuza cinstea, ce li se
dă și, de formă, gustă din toate mâncările, apoi pleacă mai departe.
în Diviciorii Mici de pe Someș, avem următoarea formulă pentru
chemat:
« Noi doi ficiori
Ne numim chemători.
Dimineața ne-am sculat
Și pe obraz ne-am spălat,
Lui Dumnezo ne-am rugat;
Două măcauă ') am îmbrăcat
Și la dumneavoastă am plecat,
Că știm bine
Și mai bine,
Că aveți și dumneavoastă
Un băiețăl,
De cinste
Si de omenie,
Ca Dumnezo să vi-1 țiie.
N’aveți fân de adunat,
Nici ovăs de săcerat,
Fără bine să-l gătați
Si la horă să-1 lăsati.
Nu-1 cerem la scârbă și rușine,
Fără la joc și voie bună,
Cu mai mulți tineri dimpreună »,
Obiceiul acesta de-a chema fetele, într’o formă de o atât de încân-
tătoare naivitate, îl găsim și în cele mai multe sate de pe Valea Lăpu-
șului, pe la Baia-Mare și Satu-Mare, cu unele variante locale.
Masa comună. După ce chemătorii și-au făcut datoria îndemnând
fetele la joc și ia masă comună, la fiecare casă încep pregătirile, pentrucă
fata nu poate merge cu mâna goală. Pentru cinstea ce li s’a făcut de-a fi
fost chemate la joc și la masă, fetele « duc cinste » pentru feciori diferite
mâncări și chiar și băutură.
De altfel, pentru această masă s’au îngrijit din bună vreme feciorii,
strângând varză și carne; în alte părți duc și găini, iar mamele au dus
făină și ouă pentru tăieței. Din acestea, precum și din carnea căpătată la
'j Bâte.
TOVĂRĂȘIILE de crăciun ale feciorilor români din ardeal
69
colindat, se gătesc mâncări în casa gazdei feciorilor. Cu toate acestea și
fetele duc din partea lor diferite « coptături » (plăcinte, scoverzi) și chiar
mâncări gătite anume, apoi câteun colac împletit, cât mai mare.
Mâncările și colacul sunt puse în cele mai frumoase «merindări ».
Fetele de obiceiu predau « cinstea » vătafului, iar acesta o dă cămărașului,
care o pune într’o cămară, subt lacăt și e răspunzător pentru tot ce a
primit.
După ce au venit toate fetele cu «cinstea», începe jocul, care ține
până seara târziu, ori, după obiceiul satului respectiv, până la miezul
nopții. Atunci jocul încetează, feciorii aduc mese și lavițe în casă,
fetele aștern masa, bucătarul sau bucătăresele aduc mâncările pe care
le-au gătit, butoierul aduce băutura din pivniță, iar cămărașul « cinstea »
dela fete; pune fiecare «cinste» în dreptul fetei care a adus-o și masa
comună începe.
De obiceiu ea se face a doua zi de Crăciun, pe Valea Someșului însă
și în mai multe sate din Nordul Ardealului, la Anul nou.
Descrierea de mai sus a obiceiului corespunde numai în linii mari, pen-
trucă aproape fiecare sat își are particularitățile sale.
Așa în Pelișor (jud. Târnava-Mare), feciorii se strâng încă în ziua de
Crăciun la o cină comună. Fetele nu iau parte, în schimb e chemat la cină
atât preotul, cât și învățătorul. Mâncarea constă de obiceiu dintr’o zamă
acră cu carne și de fiecare persoană o jumătate kilogram de vin. După
cină feciorii rămân mai departe la «tata ficiorilor» și își petrec cu cântece
și cu glume. Joc nu se face.
A doua zi, după liturghie, feciorii au altă masă comună la « tata ficio-
rilor », de astă dată fără participarea preotului și învățătorului. Pe la amiazi
vin și fetele în uliță și joacă cu toții până seara.
Dacă s’a înserat, fiecare fată pune într’o merindare « hencleșe » (pră-
jituri) și o sticlă cu vin și se strâng toate la o casă, aproape de «tata ficio-
rilor ». Până să vie fetele, flăcăii au întins mesele la «tata ficiorilor ». Când
intră fetele, feciorii se așează la mesele «din jos», cele din fruntea casei
rămânând neocupate. Fetele pun « hencleșele » și băutura pe mesele goale,
rezervate anume pe seama lor; « mama ficiorilor », ajutată de două « fier-
bătoare », aduce mâncările pe care le-a gătit: zeamă și varză cu carne și
cinează împreună, fetele deosebit, la mesele «din sus», iar feciorii la
mesele « din jos ». După ce au mâncat din mâncările gătite de « mama ficio-
rilor », fetele îmbie feciorii cu « hencleșele » aduse și cu băutură.
A treia zi seara iar e o cină comună, la care iau parte însă numai feciorii,
fără fete.
în Orosia (jud. Turda), fetele merg cu «cinstea», un colac și carne
de porc, a doua zi de Crăciun pe la amiazi. Un «chizeș», care e și
7o
TRAIAN GERMAN
staroste, când primește cinstea, o ridică în văzul tuturor și o « starostește »
astfel:
« Uitați, ficiori, cu ce ne cinstește Cutare ! Da nu-i porcu ’ntreg,
C’un colac mare, frumos,	De-ar fi un porc întreg,
Ca pelița lui Ristos	Cu nasu v’ar rîma,
Și cu o pecie mare de porc.	Cu coada la dracu v’ar da,
Nouă ni se pare că-i porcu ’ntreg, Numai pe mine și pe gazda — ba! »
După ce au venit toate fetele, se așează la masă. Mamele feciorilor au
pregătit încă înainte cu o zi totul pentru acest prânz comun. Au frământat
pături de aluat pentru tăieței, au tăiat varza și au pus sarmalele la foc,
au jumulit găinile. A doua zi în zori vin din nou la gazdă să gătească
mâncările.
Când au venit toate fetele cu « cinstea », se pun la masă, însă numai
fetele, iar mamele feciorilor le servesc zeamă de tăieței cu carne de găină,
curechiu cu găluște și carne de porc, iar « chizeșii » aduc vin.
O fată mai isteață închină feciorilor un pahar de vin în numele fetelor:
« Uită, vere, ce-ți închin:
Un păhar frumos de vin
Ce-i din măr de păltină (?),
Unde-i pasărea vrăjită.
Să trăiești, vere, drăguță! »
La această închinare feciorii răspund toți deodată, cu paharele pline
în mân ă:
«Să trăiți, fete drăguțe!»
Fetele mănâncă și nu prea, pentrucă se simt stânjenite ș’apoi nici nu
le este atâta de mâncare, cât mai mult de joc, care ține până seara.
Pe cum vedem, în Orosia e obiceiul ca tinerii să dea o masă în cinstea
fetelor, iar ei numai asistă și chiar mamele lor le servesc pe fete.
în Mintiul Gherlei de asemenea aduc fetele « cinstea » a doua zi de Cră-
ciun, anume un colac mare și « pancove » (gogoși). Fiecare fată e însoțită
de un frate, văr, o rudă mai apropiată sau un vecin. Acesta aduce colacul
și « cinstea », nu fata.
La poartă se postează de-a dreapta și de-a stânga, cei doi « comarnici »
(vătaful și ajutorul său), cu câte-o sticlă de băutură. Când sosește fata cu
însoțitorul, « comarnicii » închină acestuia de bun sosit și iau colacul, iar
« cinstea » o duce fata în casă.
După ce «au venit toți colacii», se gătește masa. Toți colacii se pun
pe masă, în fruntea mesei așez'.ndu-se colacul cel mai frumos; de-a
dreapta și de-a stânga alți doi colaci, care sunt socotiți mai frumoși și
TOVĂRĂȘIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 71
așa mai departe se așează toți colacii. Acum fiecare fată își cunoaște colacul
și se așează la masă la locul unde i-a venit colacul. Fetele pun pe colac
și « cinstea » adusă și se așează la masă cu feciorii, care s’au îngrijit de bău-
tură. Mâncarea e « cinstea » dela fete.
în Remetea din Chioar începe « vergelul» a doua zi de Crăciun. După
amiază fetele merg la vergel, fiecare ducând un colac mare, apoi « coptături »
(plăcinte) și «horincă » (rachiu). Toate se păstrează într’o cămară până
la miezul nopții. Atunci jocul încetează, toți se așează la mese, în fruntea
mesei stând un staroste. Un fecior aduce din cămară, pe rând, « cinstea »
dela fete și o dă starostelui, care le starostește.
Când ia colacul în mână, el spune astfel:
«Cutare a adus un colac de grâu frumos, Să aiv’a se bucura.
Trupul lui Domnu Ristos.	Să strigăm toți:
Cine din el a gusta,	Să aivă fata noroc ! »
Starostește apoi plăcintele și băutura:
«Plăcintele și scoverzile,
Toți cu mânile prin ele.
Și niște glăji cu beutură,
Să ne facem voie bună;
Legate cu fir de cercuri,
Să tăt bem de Marți pân’ Miercuri;
Și iară mă ’ntorc înapoi,
Să ne hie până Joi;
Iar din glaja vânătă,
Să bem până Sâmbătă;
Tăte-s astupate cu stupușuri de hârtie,
Ca să-mi ajungă și mie ».
După ce au fost starostite toate «cinsturile », începe masa, cu glume
și cu voie bună. Acum vine rândul să se umple paharele și datoria unei
fete de-a închina în cinstea starostelui din fruntea mesei. Deși mai anevoie,
totuși se găsește o fată mai îndrăzneață, care cu paharul în mână închină
astfel:
« îți închin, staroste,
C’un păhar galbin,
Dintr’un vârf de paltin,
Paltin din mlădiță,
Dela dalba coconiță.
De’nchinat ți-oiu închina,
Păharu nu ți 1-oiu da,
Pân’ce nu mi-i săruta,
Nici ’mneata nu li-i primi,
Pân’ ce nu mi-i și ’nvârti;
Așa să mă ’nvârtești de tare,
Că bumbii de pe piept să-mi saie »
După închinatul fetei, toți închină cu paharele, apoi începe jocul,
care ține până dimineața.
în Bucium (pe Valea Lăpușului), la « cinstea » adusă de fete i se zice:
« fetele răspund ». Masa comună e la miezul nopții, a doua zi de Crăciun,
după care joacă un « ștaier » (un fel de vals). Dimineața jocul se sfârșește,
toți se împrăștie și rămân numai « chizeșii » cu câțiva prieteni, care își
petrec cu ce a mai rămas dela cină.
72
TRAIAN GERMAN
E foarte interesant obiceiul din Săliștea Sibiului, cunoscut sub numirea
de «întâlnirea jocurilor » din alte trei sate vecine. Deși astăzi obiceiul e
influențat în amănunte de multe practice moderne, totuși, în fond are ceva
specific, neîntâlnit în alte sate ; l-am putea asemăna cu obiceiul de-a « merge
lătureni » în satul vecin, practicat în multe părți în duminecile de peste
an. Descrierea obiceiului în amănunte nu poate intra în cadrul acestor
spicuiri, ca și alte multe obiceiuri interesante din alte părți.
Dusul vedrei, dusul jocului. în multe sate, mai ales de pe Țara Oltului
și Valea Târnavelor, e obiceiul ca feciorii care conduc ceata « să-și aleagă
câteo fată ». Pentru « fetele alese » e o cinste aceasta, deoarece în sărbători
ele joacă în fruntea jocului. însă o cinste și mai mare li se dă din partea
întregului tineret, când în sărbători feciorii « duc vadra » sau « duc jocul »
la casele acestor fete.
Așa în Bărcutul de pe Țara Oltului, e obiceiul ca feciorii să colinde în
ziua întâia de Crăciun până seara. Atunci cinează împreună la « gazdă »,
iar după cină joacă cu fetele adunate din bună vreme, până la miezul
nopții.
La miezul nopții încetează jocul, pentrucă acum «judele» sau vătaful
feciorilor «duce vadra ». Acesta s’a înțeles din bună vreme cu o fată că
în sărbători ea va fi aleasa lui. Fata, în schimb pentru această cinste, cu
învoirea părinților, e datoare să dea o cină pentru toată « ceata » în ziua
întâi de Crăciun.
Când a încetat jocul, « ceata » pleacă cu judele în frunte la casa alesei
sale. Judele duce o vadră de vin ca cinste pentru părinții fetei. (De aici
vine și numirea de « dusul vedrei »). La masă li se servește, de obiceiu,
o ciorbă cu carne de porc și plăcinte, iar ca băutură vinul dus de jude.
După ce au cinat, se întorc la gazdă și se continuă jocul până dimi-
neața.
A doua zi de Crăciun seara, e rândul « crâșmarului » să ducă vadra
la « aleasa » lui, iar a treia zi, rândul « bucătarului».
Dusul vedrei îl găsim și în Pojorta, pe Țara Oltului, însă în altă
formă. Anume, într’una din zilele dintre Crăciun și Anul nou un fruntaș cu
fată mare, cheamă « ceata cu vadra » la o cină, iar fata își invită prietenele.
Stăpânul casei dă de-ale mâncării, iar feciorii dau băutura. După ce cinează,
se continuă veselia cu joc.
Același obiceiu, numit « dusul jocului », îl aflăm în Vurpăr pe Târnava-
Mare. Dreptul de a duce jocul îl au cei trei conducători aleși ai feciorilor:
judele, pristavul și cârciumarul. Se deosebește de «dusul vedrei» din
Bărcut prin faptul că la cină ia parte întreg tineretul, fete și feciori, adecă
tot jocul trece la casa respectivă.
Cu totul deosebit se prezintă « dusul jocului » în Zlagna (jud. Târnava-
Mare). A doua zi de Crăciun feciorii se adună la gazdă, unde au venit
TOVĂRĂȘIILE de crăciun ale feciorilor români din ardeal
73
și fetele. Feciorii le împart în trei grupuri și acum în cele trei seri
următoare merg cu jocul la fiecare fată, după ce s’a spus fiecărui grup
de fete în ce seară vor trece cu jocul pe la casa lor. Aceasta o fac în semn
de mulțumire pentru că i-au primit la colindat. Feciorii joacă la fiecare
casă cu fetele care sunt acolo, iar stăpânul casei îi omenește cu mâncare
și băutură. S’ar putea întâmpla ca la vreo casă să zăbovească mai mult;
pentru ca să nu se facă niciun abuz și să iasă cu obrazul curat, se fixează
dela început câtă vreme au de stat la fiecare casă.
în Ghijasa e obiceiul să se constitue tinerii în trei «buți ». A treia zi
de Crăciun cele trei « buți » merg pe la fiecare fată și joacă un joc sau două
cu fata. Pentru acest joc, fata dă cetei un kilogram de vin. Cele trei
« buți» se întâlnesc apoi în mijlocul satului și fac un joc comun.
Zoritul. Tot pe Țara Oltului și pe Valea Târnavei-Mari aflăm obiceiul
cunoscut sub numele de « zorit » și « zăurit », practicat mai ales la Anul nou.
De fapt, acest obiceiu e un fel de urare de Anul nou.
Astfel în Pojorta tinerii umblă la zăurit în ajunul Anului nou seara.
Ca și la colindatul dela Crăciun, merg la fiecare casă și colindă la fereastră,
însă numai un fragment de colindă, apoi joacă «feciorește » ’) un joc.
Pentru acest zăurit primesc ca cinste bani și câteva scoverzi.
în ziua de Anul nou fac horă, la care, ca de obiceiu, vine aproape tot
satul. Cu banii căpătați la zăurit, feciorii au cumpărat încă de dimineața
băutură ; ei cinstesc pe toți cei de față cu câte un pahar și cu câte o scovarză.
în Netot « zăoritul » se face în zorii zilei de Anul noa și numai la casele
cu fete mari ori cu feciori. Gospodarii lasă anume deschise porțile peste
noapte, ca să poată intra feciorii la zăorit. Ei se grupează la fereastră și
« zăoresc » astfel, acompaniați de ceterași:
« Ziori, ziori,
Dragi ziori,
Nu grăbiți cu revărsat,
Că ne-apucă ziua ’n sat
Și ni-i murgu de furat.
Noi murgu nu l-am furat,
Că murgu l-am cumpărat.
Dela târgu din Bănat
Și banii i-am numărat
Pe spinarea murgului,
în mijlocul târgului ».
La sfârșit, strigă toți: « Vivat! Să trăiască la mulți ani!». Apoi joacă.
Gazda iese afară, le mulțumește și îi cinstește cu bani și cu scoverzi.
în Bunești-Târnava Mare, tinerii au obiceiul să « zorească » numai la
casele cu fete mari, în felul următor: Pleacă cu toții în grup, de-a-lungul
satului; când ajung în dreptul casei unei fete mari, slobod cu toții pistoa-
lele. La auzul împușcăturilor, fata iese și poftește feciorii în casă. Aici,
tatăl fetei îi îmbie cu băutură, iar mama cu scoverzi.
x) Numai feciori.
74
TRAIAN GERMAN
Un fel de zorit aflăm și în Budacul de Sus, lângă Bistrița, deși nu i
se dă numele acesta. în ajunul Anului nou seara e obiceiul ca feciorii să
se colinde unii pe alții, prieteni pe prieteni, neamuri pe neamuri și feciorii
pe fete, și în tot locul să fie cinstiți cu mâncare și băutură.
Obiceiuri la Anul nou. Seara din ajunul Anului nou e un adevărat
caleidoscop de obiceiuri și credințe. în pragul anului ce vine, în special
tineretul încearcă să pătrundă tainele viitorului prin o mulțime de practice
interesante.
Nu voiu aminti variatele forme ale « vrăjitului », care tinde să descopere
cine va fi viitorul soț și ce calități va avea el, obiceiu practicat în fiecare sat
din Ardeal, subt numele « de-a ulcelele » (Avrig), « vărgelat » (Vidrasău-
Mureș), «a se învăsui » (Tiur-Târnava-Mică), « a se năsăvăi » (pe Valea
Mureșului), etc., nici obiceiul fetelor de-a ghici din grohăitul porcului
ori din lătratul cânilor, din care parte le va veni norocul și peste câți ani
se vor mărita, obiceiuri cunoscute mai ales pe Valea Mureșului și Câmpia
Ardealului. De asemenea nici obiceiul de-a afla dacă viitorul soț va fi bogat
ori sărac, de pe « florile de ghiață » ce se așează pe un spin împlântat în
țărmurele unui pârâu, obiceiu cunoscut pe Valea Arieșului.
Voiu aminti totuși câteva obiceiuri, care deși răspândite, sunt prea
puțin cunoscute.
în noaptea din ajunul Anului nou și chiar în ziua de Anul nou, feciorii
au o libertate aproape nestăvilită. Multe lucruri care sunt interzise în mod
firesc, le sunt îngăduite în ziua aceea și oricât de neplăcute ar fi pentru
cineva, nimeni n’are dreptul să se supere.
Un astfel de obiceiu, pe care îl găsim în întreg Ardealul, dela Dejani
(Țara Oltului) până la Lipău (lângă Satu-Mare), e «furatul porților».
în noaptea Anului nou tinerii au voie să intre, bine înțeles pe furiș,
în gospodăria oricui și dacă nu sunt observați, să fure porțile dela ogradă
ori diferite unelte cum e carul, plugul, grapa, etc., — pe care apoi le
ascund, fie în curțile altor gospodari, fie prin poduri ori prin văi. în ziua
de Anul nou dimineața e mare forfoteală în întreg satul; toți își caută
uneltele furate, pe care adeseori le găsesc abia după umblat de două trei
zile.
în Dejani e obiceiul să se fure porțile numai dela cei certați între ei.
Ele sunt schimbate, ca astfel cei certați să fie nevoiți în ziua de Anul nou
să meargă unul la altul să-și ia poarta, — prilej de împăcare.
în Hopârta (jud. Alba), e obiceiul ca din porțile furate să se facă o
strungă (ocol de oi) în mijlocul satului, ca cei păcăliți a doua zi « să meargă
la strungă » în văzul satului întreg.
Pe Valea Arieșului și a Someșului, se schimbă porțile dela casele cu fete
de măritat și cu feciori de însurat, făcându-se cunoscute în felul acesta
unele legături mai intime dintre anumiți tineri.
TOVĂRĂȘIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 75
Un alt obiceiu, tot atât de generalizat ca și furatul porților, e «legatul
•drumului».
în noaptea de Anul nou tinerii au obiceiul să facă funii din paie răsu-
cite ori din rogoz și cu acestea închid drumurile dela intrările în sat ori
răspântiile din mijlocul satului. Dimineața, cine vrea să intre ori să iasă
din sat, e nevoit să rupă mai întâi aceste funii.
în multe sate legatul drumurilor e numai simbolic, întru cât tinerii,
se suie noaptea, bine înțeles pe furiș, pe arbori înalți, ori pe acoperișul ca-
selor și le leagă peste drum cu astfel de funii (Murăș-Uioara și Turdaș-
Alba).
Un alt obiceiu din noaptea de Anul nou e cel cunoscut subt numele
« pune moși la fete ». 11 întâlnim mai des pe Valea Mureșului și a Someșului.
Se pun « moși » mai ales la fetele mai înaintate în vârstă, care nu mai au
nădejde de măritat.
în noaptea de Anul nou tinerii se întrunesc la o casă. Aici, din haine
rele umplute cu paie, fac o figură de om, numită « moș », pe care în mare
taină îl pun la poarta fetelor bătrâne, —«care au întors », cum se zice
în Lucăcești-Satu-Mare, — simbolizând pețitorul pe care îl mai pot
aștepta.
în multe sate însă se pun « moși » la casele fetelor, fără ca să fie supărare
pentru aceasta, deoarece nu se face nicio deosebire între fete, ci feciorii
încearcă să pună pentru fiecare fată câte un astfel de pețitor. Așa în Ho-
pârta, « moșii » sunt numiți « pețitori » și se fac din tuleu de cucuruz. îmbracă
în zdrențe, imitând figura unui om, un tuleu cam de 30 cm lungime și
îl pun într’un loc mai dosit, în gard, ori în strașina casei în așa fel, ca fata
să nu-1 vadă cu ușurință din curte, în schimb trecătorii de pe drum să-l
vadă cât mai bine.
în Filea de Jos-Turda, « moșul » poartă numirea « cârlicus » și e pus
la casa fetelor, dacă se poate într’un pom cât mai înalt, ca să nu poată fi
luat ușor.
>
Pe Valea Someșului nici fetele nu se lasă mai pe jos și dacă feciorii le
pun din batjocură « moși » pe casă, și ele pun « babe » în poarta feciorilor.
(Chizeni).
Spartul butii. Organizația tineretului în « ceată », «lădoiu » sau « bute »
încetează de obiceiu la Bobotează, în multe sate la Anul nou ori chiar a
patra zi de Crăciun. Atunci se «sparge butea », prilej pentru diferite
obiceiuri.
în Șona-Făgăraș, a doua zi de Bobotează feciorii, însoțiți de ceterași
merg cântând de-a-lungul satului, oprindu-se la fiecare poartă și jucând
câte un joc. Prin aceasta dau de știre că se «desface ceata ». Stăpânul
casei îi cinstește cu bani și cu câte un pahar de băutură.
76
TRAIAN GERMAN
în Ucea de Sus-Făgăraș, «ceata încetează» a doua zi de Bobotează.
Seara se strâng la « gazdă» feciori și fete și cinează împreună, e cina de
despărțire. A treia zi de Bobotează feciorii se urcă în sănii și cutreieră
toate ulițele cântând și chiuind, vestind că a «încetat ceata ».
în Tiur (lângă Blaj), organizația încetează a patra zi de Crăciun; atunci
«îngroapă Crăciunul». Se ia o scară și pe ea se întinde un fecior, care se
face mort. Un alt fecior e mascat ca preot, altul ca diac și al treilea crâsnic,
iar ceilalți împreună cu muzicanții, bocesc mortul: Crăciunul. După
aceea patru feciori prind de scară și cutreieră cu mortul întreg satul, —
duc Crăciunul mort să-1 îngroape.
în cele mai multe sate de pe Valea Târnavelor și chiar pe Valea Oltului,
spartul buții se face într’o formă hazlie. Câțiva tineri se maschează ca femei,
ca țigani sau jidani și însoțiți de un convoiu întreg, în sunete de oale sparte,
clopote de oi și alte instrumente cutreieră, cântând și jucând toate ulițele
satului, vestind prin aceasta « spartul buții ».
în Apoldul de Jos (jud. Sibiu) acest obiceiu se practică a treia zi de
Crăciun. în ziua aceasta toti tinerii se îmbracă în haine de sărbătoare si
> >
umblă în grupuri prin mijlocul drumului, cântând însoțiți de ceterași.
Vătaful și crâșmarul, cu câte-o ploscă în mână, merg pe lângă șirul de case
și închină fiecărui om care iese la poartă. Și iese toată lumea, pentrucă
cu ei e și « buha », un fecior îmbrăcat în haine rele, înfoiate cu paie, ca
să apară cât mai diform, cănit pe față cu funingine, purtând pe cap o căpă-
țână de berbece, la picioare având legate clopote de cioaie, iar în mână
ținând un biciu de curele, cu care alungă mulțimea de copii care se iau
după el.
îmbiatul cu plosca se face în semn de mulțumită pentru toate gazdele
care au sprijinit « ceata » cu darurile dela Crăciun.
După aceasta feciorii se mai întrunesc în fiecare zi de dimineață la
cântatul cocoșilor. Crîșmarul dă fiecăruia câte două păhărele de rachiu
și o felie de colac. Apoi din nou cutreieră satul, unii îmbrăcați în haine
de mireasă, alții ca miri; alții își pun câteo cârpă femeiască pe după cap
— se fac « stolnicese ». Acum însă se opresc numai la casele părinților lor
și ale fetelor, jucând câte un joc; la sfârșitul jocului, pe comandă, sar în
sus toți deodată, apoi pleacă la altă casă. Jocul acesta e în cinstea părin-
ților.
Un obiceiu asemănător găsim și în Sângătin (jud. Sibiu). Aici feciorii
umblă mascați timp de trei zile, începând cu ziua a treia de Crăciun. în
ziua aceasta se maschează ca femei, iar în celelalte două zile ca homari
și țigani corturari. în ziua primă și a treia cutreieră satul întreg pe uliți,
pe când în ziua a doua intră și în curțile gospodarilor fruntași, care îi cin-
stesc cu bani. A cincea zi de Crăciun seara se strâng cu toții «la vivat ».
« Strânsul de vivat » e o cină comună de despărțire, care ține de multe ori
TOVĂRĂȘIILE DE CRĂCIUN ALE FECIORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL 77
până cătră ziuă. Atunci, la un semn dat de vătaf, toți strigă deodată
« vivat » — semn că « s’a spart butea ».
în Ernea (jud. Târnava Mică), « sparg butea » a patra zi de Crăciun,
în ziua aceasta se organizează o adevărată parodie de conduct etnografic,
reprezentând o nuntă cu mire, mireasă, nași, preot, terfari, etc., toți dintre
tinerii dela « bute ». Iau apoi o căruță rea, prind la ea o mârțoagă și încarcă
căruța cu zdrențe: zestrea miresei. Acest cortegiu cutreieră tot satul,
feciorii luându-și rămas bun în felul acesta dela cei care le-au fost mar-
tori și sprijinitori ai petrecerii lor din sărbătorile Crăciunului.
Obiceiul acesta nu-1 aflăm în partea de Vest a Ardealului, afară doar
de Budacul de Sus (lângă Bistrița), unde în noaptea de Anul nou, când
se umblă cu plugușorul, feciorii sunt însoțiți și de « momâiețe » sau « mă-
tăhăli», închipuind un preot, un țigan, un jidan, un drac, etc.
Tovărășiile de Crăciun ale feciorilor români pe care le aflăm în întreg
Ardealul, dela o vreme au început să dispară. în multe sate le mai găsim
numai în amintirile bătrânilor. Am crezut că e de datoria noastră să încer-
căm o descriere a lor acolo unde mai sunt în ființă, sau o reconstituire —
acolo unde aceste obiceiuri interesante aparțin trecutului.
TRAIAN GERMAN
T. German: TOVĂRĂȘIILE DE CRĂCIUN.
PI. I.
i. Ceata «junilor» din Tilișca, jud. Sibiu (în 1936).
In mijlocul rândului întâiu: «judele».
2. « Mânatul verzelor» la «junii» din Tilișca.
Anuarul Arhivei de Folklor V.
T. GERMAN: TOVĂRĂȘIILE DE CRĂCIUN.
PI. II.
i. Ceata feciorilor din Boholț, jud. Făgăraș: Primirea «cinstii».
2.	Ceata feciorilor- din Gusu, jud. Sibiu,
la « vivat » la învățătorul satului
(în 1935)-
3.	« Primarul » și «juratul »
aceleiași cete chemând fetele la tăiatul
verzei.
Anuarul Arhivei de Folklor V.
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE
ARDELENE VECHI
Interesul scriitorilor și al cercetătorilor pentru poezia noastră populară
a fost crescut în deosebi de culegerea de balade, din 1852, a lui Vasile
Alecsandri. Dacă, înainte de această dată, produsele cântăreților noștri
populari n’au stat în centrul de preocupare al cercurilor noastre intelec-
tuale, ele n’au fost cu totul ignorate, nici chiar în acest Ardeal, unde orien-
tarea latinistă a ținut atâta timp muza populară la poarta literaturii. Se
știe locul pe care îl ocupă folklorul în opera lui loan Budai Deleanu.
Autorul « Țiganiadei » nu este însă un caz izolat. Ion Mușlea a arătat cum,
din cei dintâi ani de apariție, foile lui Barițiu au publicat versuri populare,
sau notițe privitoare la ele, scrise fie de redactorul lor, fie de alți colabo-
ratori, mai ales de Andrei Mureșeanu J). Era prea mare bogăția și frumu-
sețea poeziei noastre populare pentru a nu fi observată de un ochiu inteli-
gent și a nu fi înțeleasă de o inimă sensibilă, oricât ar fi fost de stăpânită
de teoriile fabricate în turnurile de fildeș ale filologilor latiniști. Mai ales
că străinii — în deosebi Sașii — culegeau, traduceau, comentau cu un
interes și o admirație surprinzătoare 2).
Când a început interesul și până unde a mers, se poate ști din unele
publicații ignorate — ca aceea dată de curând la iveală de O. Ghibu 3) —,
dar mai ales din manuscrisele păstrate în bibliotecile noastre publice și
') ION MUȘLEA, Interes pentru folklorul românesc în Ardeal înaintea baladelor lui
Alecsandri (1852), în Transilvania, LVII (1926), pp. 555—562. Despre articolele lui
Andrei Mureșeanu privitoare la poezia populară cf. și ION LUPAȘ, Activitatea ziaristică
a lui Andrei Mureșeanu, în Ac. Rom., Mem. Secț. Ist., Seria III, Tomul V, Mem. 6.
București, 1925.
2) Despre poeziile publicate de Martin Samuel Mokesch în revista germană Tran-
silvania din Sibiu, în 1844, cf. G. BOGDAN-DUICĂ, Un culegător de poezii populară:
Martin Samuel Mokesch, în Gândirea, I (1921), p. 332; despre Romănische Dichtungen,
Hermannstadt, 1851, făcută de același folklorist sas, cf. MUȘLEA, art. cit. Despre cule-
gerile anterioare anului 1848 ale lui Fr. W. Schuster și J. Marlin, cf. BOGDAN-DUICĂ,
Alt folklorist saxo-român: Fr. Wilhelm Schuster, în Convorbiri Literare, LXIV (1931),
p. 604 și urm. și Folkloristul saxo-român J. Marlin, ibid., p. 208.
3) ONISIFOR GHIBU, Contribuții la istoria poeziei noastre populare și culte, în Ac. Rom.,
Mem. Secț. Lit. Seria III, Tomul VII, Mem. 1. București, 1934.
8o
ION BREAZU
particulare, neexplorate până acum în deajuns din acest punct de vedere.
Ce surprize pot aduce aceste manuscrise ne-a dovedit-o culegerea din
1838 a lui N. Pauletti, publicată de regretatul Al. Lupeanu, care, prin fră-
gezimea, autenticitatea și bogăția ei, poate sta alăturea de culegerile făcute
astăzi cu priceperea și interesul specialistului1).
Cu două decenii înainte de Baladele lui Alecsandri, Anton Pann pu-
blica și el o culegere de versuri populare 2). Bucățile date în această broșură
sunt mult mai îndreptate decât cele din culegerea lui Alecsandri, totuși,
motivele și chiar părți întregi din ele pot fi identificate în unele tipărituri
și manuscrise anterioare, răspândite pe întreaga întindere a pământului
românesc. E altă literatură aceasta, nu mai puțin populară însă, mai ales
dacă ținem seama de marea ei circulație în satele noastre. Cercetările lui
Hasdeu și Gaster, iar acum în urmă ale lui Drăganu și Cartojan au dovedit
cât de mult au fost citite aceste versuri, inspirate din scrierile religioase și
apocrife, ale căror autori sunt diecii și psalții bisericilor, călugării mănăstirilor
și, mai în urmă, la începutul secolului al XlX-lea, elevii școalelor ardelene 3).
2) De pe Secaș. Cântece și strigături românești de cari cântă fetele și feciorii, și strigă
la joc, culese de Nicolae Pauletti din Roșia, în anul 1839. Date la tipar de Alexandru Lu-
peanu, Blaj, 1927. Manuscrisul lui Pauletti este înregistrat în Biblioteca Centrală din
Blaj sub Nr. 93. Lupeanu mărturisește, în prefața broșurii lui, că a ales din el « numai
pe acelea [cântece], care ni s’au părut mai frumoase». Controlând acest manuscris, am
putut constata nu numai această afirmație ci, și « prelucrarea » pe ici, pe colo a origi-
nalului. De aceea, dată fiind importanța culegerii lui Pauletti, ea ar merita o ediție cri-
tică completă. Al. Lupeanu mai amintește (Folkloriștii Blajului, în Comoara Satelor,
III (1925), pp. 1—5) de o culegere din 1830—1840, făcută de un Samuil Pop, pe care
n’am aflat-o însă în Biblioteca din Blaj, unde Lupeanu afirmă că există.-—-Versuri
populare din manuscrisele ungurești ale Muzeului Ardelean a mai publicat O. GHIBU,
op. cit., pp. 28—36 (semnalate, unele, înainte de ATTILA T. SZABO, în Az Erdelyi Mu-
zeum Egylet XVI~XIX keziratos enekeskonyvei, Cluj, 1929, și Keziratos tnekeskonyveink
es verses kiziratai ;k a XVI—XIX szăzadban. Zălau, 1934, passim), apoi N. DrĂGANU
în Junimea Literară, XV (1926), Nr. 1—-2, pp. 6—7. Cf. ACELAȘI, Pagini de literatură
veche în Dacoromania, III, pp. 230—-251 și Versuri vechi, în Dacoromania, V (1927—28),
pp. 52 și urm., unde e descris un manuscris dela sfârșitul sec. XVIII și începutul sec.
XIX, din care sunt reproduse și câteva versuri cu caracter popular. Manuscrisul din
1831, Pesmă cu cântări lumești și veselitoare, al lui D. Ardelean, «preparând în cursul
al II în Arad », pe care G. Alexici afirmă (Texte de literatură poporană română, I, Buda-
pesta, 1899, p. 126) că l-a dăruit bibliotecii Astrei din Sibiu, nu l-am găsit în această
instituție. N. IORGA, Istoria 'literaturii române, ed. Il-a, voi. I, p. 32, amintește de o
culegere manuscrisă din 1821, din Maramureș. Aceste două manuscrise, avem impresia
însă că nu sunt decât niște « cărți de cântece », foarte numeroase la sfârșitul sec. XVIII
și în întâia jumătate a sec. XIX.
2) Versuri musicești ce să cântă la Nașterea Mântuitorului nostru Isus Hristos și în
alte sărbători ale anului. București, 1830.
8) Gaster, apoi N. Drăganu, Dan Simonescu, N. Cartojan și alții, au arătat cir-
culația câtorva din cântecele publicate de A. Pann (cf. Bibliografia dată de CARTOJAN,
Cărțile pop., II, pp. 218—219).
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI	81
Cu toate studiile atât de remarcabile ale cercetătorilor amintiți, materialul
inedit în care se cuprind astfel de versuri e departe de a fi explorat în
întregime. Cartojan a arătat în excelenta sa lucrare Cărțile populare în lite-
ratura română cât de numeroase sunt manuscrisele din fondul Academiei
Române. Avem însă credința că întâia noastră bibliotecă nu cuprinde
decât o parte din aceste manuscrise. Un număr destul de însemnat din
ele se află în celelalte biblioteci din țară și pe la particulari. Mai ales manu-
scrisele care se găsesc în Ardeal, nu sunt de loc de neglijat. (De altfel multe
din manuscrisele Academiei sunt de proveniență transilvăneană). O cerce-
tare sumară, pe care am făcut-o în bibliotecile dela Cluj, Blaj, Sibiu și
Năsăud mi-au dat această convingere. Cunoașterea lor este foarte utilă,
atât pentru circulația în timp și spațiu a acestor versuri, cât și pentru stu-
diul comparativ — destul de anevoios — al motivelor pe care au fost
brodate. Ele nu pot fi încorporate în întregime în folklor; trăind însă în
imediata lui vecinătate, împrumuturile între un domeniu și celălalt au fost
frecvente.
In vederea acestor cercetări am explorat manuscrisele din bibliotecile
din Cluj, pe care le înșir mai jos în ordinea vechimii lor:
Ms. A. — înregistrat în arhiva Muzeului Ardelean dela Biblioteca
Universității din Cluj, sub no. 3202. A fost cumpărat în Ianuarie 1914,
dela Aurel Filimon din Târgu-Mureș. Nedatat; după filigrana hârtiei
(care nu se poate reconstitui decât fragmentar) și după scris, pare a fi însă
dela sfârșitul secolului al XVII-lea sau începutul secolului al XVIII-lea.
Pe fila ultimă este această însemnare: « Mesița Mai în 12 zile. Sfârșit și
lui D[umneze]u laudă. Scris-am eu, Dascal Toader, bătrânul, din Unguraș
aste cazanii». Sunt trei comune cu acest nume: una în jud. Satu-Mare,
una în jud. Sălaj și alta în jud. Someș. Legătura este veche (probabil con-
temporană), d n pânză. Scrisoare cirilică, clară și frumoasă. Formatul în
8°. Manuscrisul este nepaginat. Foaia de titlu lipsește. Cuprinde: Cazanii
la morți, Povestea lui Archirie, Povestea Sf. loan Bogoslov, Povestea lui
Alexie, Verș la oameni morți și Vers la Patimi. Am reprodus « verșurile ».
Ms. B. — Face parte din colecția de manuscrise a Muzeului Limbei
Române din Cluj. Are 8 foi nepaginate, în 8°. Foaia primă și ultimă cuprinde
însemnări — mai mult niște exerciții de scris a acelora prin mâna cărora
a trecut manuscrisul. Pe fila a 7-a v. se află această însemnare : «Scris-am
eu, Aron Popovici din Poenița Tomii. Decembrie în 20, 1801 ». O comună
cu acest nume se află în județul Hunedoara. Scrisoare cirilică stângace,
dar clară. Cuprinde: Două Orații la Nașterea Domnului (una în proză și
alta în versuri) și două Cântece de stea. Am reprodus Orația în versuri și
Cântecele de stea.
Ms. C. — In colecția Muzeului Limbei Române. A fost dăruit acestei
instituții în 1935 de către Alex. Miclea, student, care Ia rândul său
6 Anuarul Arhivei de Folklor V.
82
ION BREAZU
l-a găsit în Șieul Maramureșului, la cântărețul de biserică loan Petreuș.
Manuscrisul este în 8° și are 209 pagini, date de Miclea. Foaia de titlu,
apoi filele dela început și sfârșit lipsesc. Scrisoare cirilică greoaie, nere-
gulată, uneori anevoie de descifrat. La p. 99 aflăm însemnarea: «Aceste
verșuri sânt a lui Dunca Onuț, din Șieu. Scris-am în luna lui Noembrie
30 zile, anul dela H[risto]s, 1814». însemnarea este însă de altă mână,
cu altă cerneală și ulterioară, astfel că manuscrisul pare a fi dela sfârșitul
secolului al XVIII-lea, sau începutul secolului al XlX-lea. Cuprinde nu-
mai «verșuri », în total vreo 60 și anume: Mai multe verșuri la morți,
la Nașterea Domnului, la Dumineca Floriilor, la Patimi, la înviere, psalmi,
Verșul Precestii, al lui Adam, al Sf. Dumineci, la Botejiune, al întrebării
dascălului, al lui losif, al Judecății, al Pustnicilor, al lui Brâncoveanu, al
Hotinului, al Horincii, al Streinătății, al Bradului și al Teiului, etc. La
p. 121—124: «Verșu’ verbuncului Șuhai Mihăila, tălhariul care au omorît
pre Isaie Arhimandritul dela Mănăstire Bicsadului » — singurul din întreg
manuscrisul, pe care nu l-am putut descifra decât parțial. Am reprodus
și din acest manuscris patru « verșuri ».
Ms. D. — In posesiunea Bibliotecii Universității din Cluj, care l-a
cumpărat dela d-1 A. Profeta. Foaia de titlu are următorul text: « Carte
de versuri frumoasă, scrisă de mine cel mai mic al tuturor de binevoitor,
Alexander Kempner, Kiz Baie, Maiu 30, 1830 ». (Com. Chizbaia se ,află
lângă Baia Mare). Manuscrisul are 82 pagini în 8°, numerotate de copist.
Pe pagina a doua a foii de titlu este o « Scară de cele ce se află în această
carte », din care se poate vedea că manuscrisul cuprinde vreo 30 de « ver-
șuri »: la Nașterea Domnului, la Sf. Vasile, la Botez, la Dumineca Flo-
riilor, la înviere, la Sf. Gheorghe, înălțare, Pogorîrea Sf. Duh și la alte
Dumineci și sărbători de peste an, precum și Verșul lui Adam și al lui
Moisi. Am reprodus verșul «la Dumineca Floriilor».
Ms. E. — înregistrat la Biblioteca Universității din Cluj subt Nr.
5-1933. Dăruit de regretatul Francisc Hossu-Longin, care l-a primit dela
Mărioara Pop, născ. cpt. Pretor Sorescu din Someș-Odorheiu (jud. Sălaj).
Format în 8°. Scriere cu litere latine, clară și regulată. Paginat de copist.
Paginile dela început (1—62) și dela sfârșit (348— ) lipsesc. Nedatat; la
pagina 316 se află însă un « Vers care s’a cântat la Theatrumul. . . 1838 »,
din care se vede că manuscrisul a fost scris după această dată. După hârtie
și scriere nu pare a fi însă posterior lui 1850. Copistul, probabil, a fost
un elev (mai de grabă teolog) al școalelor din Blaj. Cuprinde numeroase
versuri românești (cele mai multe) și ungurești. Unele din cântecele româ-
nești sunt traduceri stângace ale celor ungurești. Amintim din cuprins:
Versul Judecății, al Floriilor, al Răstignirii, al lui Bonaparte, al Botezului,
al lui losif, al lui Banfi, al streinătății, mai multe verșuri la morți, cântece
de stea, de dragoste, de întristare și de veselie. Unele sunt de origină evi-
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
83
dent cultă și sunt copiate din diferite publicații ale vremii. Cele mai multe
din versuri le-am reprodus din acest manuscris.
Ms. F. — înregistrat subt Nr. 988 al «Arhivei de Folklor a Academiei
Române» din Cluj. Manuscris cu cirilice, cuprinzând 21 de «versuri»,
comunicat de d-1 Vaier Literat profesor în Făgăraș, căruia îi exprim și
aici cele mai vii mulțumiri pentru informațiile ce mi-a pus la dispo-
ziție. « N’are dată, nici iscălitură — spune d-1 Literat, — după scris însă
bănuesc că [textele] sunt copiate de Ion Breazu din Luța, jud. Făgăraș,
«popa din Vale», pe la 1850 ». D-sa n’a avut, la Făgăraș, posibilitatea de
a constata proveniența textelor. Bănuește însă că au fost copiate, în
parte, din Spitalul amorului, de Anton Pann. D-1 Literat are dreptate:
trei sferturi din «verșuri» sunt copiate din această culegere, care ase-
menea celorlalte broșuri ale lui Pann, s’a bucurat, îndată după apariție,
de o mare circulație. Am reprodus din acest manuscris «Verșu beuto-
riului» și « Vers la Anu nou ».	"
Am reprodus din manuscrisele amintite numai acele cântece care mi
s’au părut inedite, sau variante mai desvoltate ale unor motive cunoscute.
Manuscrisele cu cirilice le-am transcris cu eliminarea lui w; versu-
rile din Ms. E. cu ortografia de astăzi. Cifrele din capul versurilor arată
pagina din manuscris.
Mulțumesc d-lui prof. O. Ghibu pentru bunăvoința de a-mi fi pus
la dispoziție, pentru compararea unor texte frumosul manuscris al lui
Picu Pătrut din Săliste, iar d-lui D. Prodan, bibliotecar la Biblioteca Uni-
versității din Cluj, pentru ajutorul dat la descifrarea unora din manu-
scrise.
ION BREAZU
6*
84
ION BREAZU
« VERȘ LA OAMENI MORȚI »
<v.) Acum ciasul mi-au venit
Și lume am părăsit,
Acum lume[a] părăsăsc
Și îndată mă arăduesc,
Și mă duc cale departe,
N’am soție nici de o parte.
O, dar cum mă vor duce,
Dela tine lume dulce.
O, cum mă vor depărta,
Singur pre cale[a] aceasta,
Singur fără soție,
Pre ace cale pustie.
Niciodată n’am urmat,
Picioarele nu mi-au călcat,
Intr’ace cale streină
Unde nu știu ceva milă.
Și cine au urmat
De acolo n’au mai înturnat,
<r.) Să spue și să vestească
Tot omul sufletul să-l păzască.
O, cum mă vor depărta,
Neamul mieu, de dragosta ta!
O, cum mă vor arădui
Pre cale, și voi porni
Intr’ace streină[ta]te
Unde n’am nicio parte,
Nici de streini, nici de frate;
Pre ace cale departe
N’am cunoscuți nici milă,
Știu că-m[i] vor face silă.
Mă rog tuturor,
Micilor și marilor,
Boiarilor tuturor,
încă și săracilor,
La femei și la bărbați,
La toți și cei depărtați:
<v.) In genunche să stați,
Lui D[umneze]u să vă rugați,
Preacistii,
Ca milos[ti]vii maicei,
Rugați-vă sfinților,
Ca să fie într’ajutor,
Și să li se facă milă,
Să mă izbăvască din silă.
Și mai întâi mă rog,
Cu lacrimi ca de foc,
La toți cei besericești
Din slujbe dumnezeiești,
La ceata preoțească
Și ce diaconească,
Tocma și aice în sat,
Câți aice s’au aflat.
Mă rog foarte cu dedins
Cu lacrămi și cu mare plâns
Neîncetat să roage pre D[umneze]u
Ca să iau ertaciune eu;
Apoi celor dinafară,
Mă rog cu inima amară,
Sătenilor de aici,
Celor mari și celor mici,
Cu cari am viețuit
(r) In lumia și am trăit.
Știu că mult le-am greșit
Până voia mi-am plinit,
Ce pănă veți fi pre lume
Nu mă uitareți pre mine,
Ce rugați pre D[umneze]u
Voi, pentru sufletul mieu,
Cu frați și cu toți,
Cu veri și cu nepoți.
Că iată limba mi s’au legat,
Ochii s’au întunecat,
Fața s’au ponegrit,
Tot trupul mi-au putrezit,
Mânule mi s’au legat
Și picioarele de umblat.
Pentr’ace mă rog de ertăciune
Să mă sloboziți din lume,
Că sufletul m’au lăsat,
Viața mi s’au ciuntat.
Pentr’ace, D[oa]mne sfinte,
Să-mi iai sufletul aminte,
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
8S
Din munci să mi-1 izbăvești,
Unde-i apa vieții
Și odihnă la toți drepții,
Acolo să lăcuim
In veci să ne veselim
De acum până în vecie
Pomenirea lui să fie.
(Ms. A. •— Cf. o vagă asemănare între
acest « verș » și cel publicat în broșura
Cântecul lui Adam, Brașov, 1900, Ed.
Ciurcu, pp. 41—43).
«ALT VERȘ A MORȚILOR»
; 42) O amar și grea durere
La noi fără mângăere,
Și o, moarte mânioasă,
Astăzi mă scoase din casă,
Și alt nu mi-au dăruit
Fără pust ul mormânt,
( Ca să trăesc în vecie,
Cu gele și cu urgie,
Și de acum înainte
! Nu voi mai grăi cuvinte.
' Iată mă călătoresc
Și nu [mă] mai chem om lumăsc,
Ce mă chem un lut uscat,
Ca mâne voi fi uitat.
Soarele pe la upus [sic],
Eu din lume că sânt dus,
Mă duc la loc de suspin
Și la un lăcaș străin,
Și [în]tru un codru întunecat,
Cu mâni streine-am întrat
(43)	De am gândit am dat
Cu moarte m’am întimpinat.
Gre fortună [?] și geroasă
Cu[m] mă scoasă mort din casă.
Veniți frați, de vă strângeți,
împreună de mă plângeți
Si vă luati ertăciune
Cu lacrimi și întristăciune.
Vino și tu, a me soție,
Ce mi-ai fost din cununie;
Veniți și voi, copilași,
Dragi tati[i] coconași;
Veniți pretini și vecini
Că de acum sânt strein.
Iară eu sânt cunoscut
După cum m-ați și văzut.
Fiți toți sănătoși
Și împreună veseloși,
Că iată eu am gătit [sic],
De toți frați[i] m’am lipsit.
Pe la locuri streine trec
(44)	Și nu știu unde merg
Ca un nemernic privesc
La împăratul cel ceresc.
Ce vă rog nu vă întristați,
Ce pre Dumnezeu rugați
Să gătească loc de verdiață,
Să văzi a Domnului față;
Să gătiască loc înverzit,
La raiul cel înflorit,
Și să mă odihnească la loc lin
Că în lume-am fost strein,
Și sânt mare păcătos,
Doară voi ave folos,
Și cufundat în păcat mare,
Doară voi ave ertare.
Că acest cumplit păhar
îmi păru foarte amar;
Oh, ce pahar veninos
Că mă supăra de tot jos! [sic]
(45) Și m’am dat de periciune
La moarte și la putregiune.
Ce do[a]r și voi gândiți,
De aceasta vă gătiți,
Că nu știți ziua și ceasul,
Când vi se va închide glasul.
După cum mă vedeți
La stare cum mă aveți
Fost-am înverzit ca o fecioară
Și m’am uscat ca o ciocoară [sic].
86
ION BREAZU
Unde sâmpt frați
De aproape și cunoscuți!
' Veniți rudenii și părinți,
De vărsați lacrămi ferbinți.
Veniti frați si surori,
De mă împodobiți cu flori.
Cărare mi s’au închis
Și făclie mi s’au stins,
Și simt ca un vinovat
Cu pânză înfășurat,
<46) Și cu mânile pre pept,
Muncă gre aștept;
Cu fruntea posomorâtă
Si cu fata vestezită.
>	5	>
Demnezeu [sic] împodobit
In pământ s’au pogorît
Și lut negru s’au făcut.
Spalați-mi trupul cu apă
Și mă petreceți la groapă,
Spălați-mă cu vin
Ca pre un rob strein.
Plângeți, frați, și mă sărutați,
Zioa bună vă luați,
Că mă duc unde nu știu
Și la voi nu voi să mai viu.
Cuvântați toți cu săte
Ca Dumnezeu să mă erte,
Că eu ca un vinovat
Multe voi fi strâcat.
Și toate mi le lăsați jos,
Că sânt mare păcătos.
Și vedeți a me smerire
In mormânt putoare rămâne,
Că iute eu am plecat
In mormânt m’am așezat.
(Ms. C. — Cf. «versul Nr. VIII,
din EMIL TURDEANU, Un manuscris mis-
celaneu necunoscut, în Arhiva pentru
Știința și Reforma Socială, X (1932,
p- 381).
«VERȘ CARE SĂ CADE SĂ
SĂ CÂNTE LA COCONI CARE
MOR ȘI-S MICI »
(83)	O, fiul meu cel pre dulce,
Cum au grăbit a te duce!
Părinții ai părăsit
Și de viață te-ai lipsit.
— O, multă bucurie avem,
înainte când te vedem!
Bună înțelepciune ta,
Nici nu o poci uita!
Căci m’am lipsit de lume,
Că mă duc la mai mult bine,
La Tatăl ce m’au zidit,
Că așe mi-au poruncit.
Să las lume ce cu răutăți,
Să merg la veșnicile bunătăți.
(84)	— O, fiul meu cel iubit,
Cât am rămas de năcăjit!
De pre mine m’ai lăsat
Și de aice te-ai mutat,
Că bună nădejde avem,
Că cu tine mă voi ține
Și vei rămâne în lume,
Pomenindu-mă pre mine.
— Intru tot cinstite părinte,
Tatăl meu cel cuminte,
Pentru tine mă voi ruga
La Dumnezeul meu I[su]s
H[risto]s
Ca să-ți fie de folos,
Să dee alesului ajutori
Și cuget mângăitori.
(85)	Nu este nici un lucru mai cu jele
Și la inimă cu durere
Părinților și maicelor,
Când le mor c»conii lor,
Aducându-și ei aminte
Cum trăe ei mai nainte,
Fiind bine grăitori.
— Ascultă, fiu, pre măică ta
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
87
Ce va cuvânta:
— Vai, fiul meu cel pre dulce,
Cum ai grăbit a te duce,
Rău din lontru mă rănesc
De nu poci să te privesc;
Inima mi să pătrunde
Cu amarul cel pre iute [?].
(86)	— O, iubită a me maică,
Știu că inima ți-i sacă,
Cu plângere mestecând,
Ochi[i] tare lăcrămând,
Nu plânge maică de mine
Că mă duc la mai mult bine,
Unde-i bucurie nespusă,
Și văsălie [?] cumplit neajunsă.
— O, fiu meu cel pre dulce,
In mult năcaz rămâi,
Pre cine voi ave mângăere,
Intr’a me gre durere ?
Cum pre maica ta ce dulce
Intr’atât [ ?] amar [o lași] ?
Pre tine, fiul meu,
<87) Nădejde avem,
Că la bătrânețe mă vei ține.
— O, părinți cei cinstiți,
Dela mine vă poftiți [ ?]
Pentru a voastră ostănială multă,
Că ați avut cu mine trudă.
De multe ori somnul v’am stârnit.
Ce vă rog să mă ertați.
Și Domnului vă rugați.
O, iubit al meu mosu si moașă,
’ > > > '
Mult am greșit nu poci ca să mă
[ertați și pre mine,
Măcar n’am făcut nici un bine.
Ce mă rog ca la un iubit
Să-mă ertați ce-am greșit
Și vei rămâne în pace în lume
Rugându-te pentru mine.
O, iubiți frați și surori,
Că mă rog foarte cu rugă multă
Că și voi să mă ertați.
Mila Domnului să fie
Și la unți [sic] și la mătuși,
Cari aicea sâmt.
Și iară mă rog foarte cu diadins
Și cu lacrimi și cu plâns,
La boeri la jupânese,
Și la mici și la mari,
De la mic până la mare,
Dela toți eu cei ertare.
Părinții mei cei cinstiți
Mă rog să nu vă bănuiți.
Faceți bine de mă ertați
Și Domnului vă rugați.
Și eu vă las în mila Sfinției Sale
Și iarăși mă rog de ertare:
Faceți bine de mă ertați
Cu Domnul în veci să fiți.
(Ms. C).
« VERS LA MORȚI»
(121)	Bunurile pământești
Nu sunt alta făr’ povești;
Toate câte sunt pe lume,
Nu sunt alta fără glume;
Că ’n lume moartea-ai mai mare,
Pre nimeni pretin nu are,
De bătrân nu i rușine,
La cei tineri încă vine.
Nu se teme de voinici,
Nu i milă de prunci mici.
Mor și tarii împărați,
Chiar craii cei minunați.
(122)	Unde-i acel lăudat,
Alexandru împărat?
Unde-i Neron cel tiran ?
Unde-i Dioclețian,
Care ’n lume stăpânea,
Peste totu’împărățea ?
Unde-i Samson cel puternic ?
Au murit, o, lucru jelnic:
Solomon cel înțelept,
88
ION BREAZU
împărat bun și drept,
împăratul Adrian
Și foarte blândul Traian...
O, lume înșelătoare,
Și foarte amăgitoare,
Spune-mi acum odată:
Unde-i acea mare ceată
Și multora minunată
Și lăudați împărați ?
Unde-i Constantin cel Mare
Foarte bun spre creștinare ?
S’au săvârșit, au pierit,
Cu lut s’au acoperit!
<I23) O, oameni cum vă ’nșălați,
De trupul vi-1 îngropați ?
Vermilor sunteți mâncare
O, durere, mare jale!
Tot ce crește și ’nverzește,
In pământ se veștejește;
Pere ruja din obraz
O, moarte, cu mult năcaz;
Se ’închid ochii cei frumoși,
Tineri veseli și voioși;
Putrezesc sprâncenele,
Negre ca și murele.
Aceasta chiar ne învață
Acest mort ce stă în față,
Fără glas, fără suflare,
Fără o țâră de strigare.
Și așa zicând, grăește
Și pe toți ne dojenește:
Veniți, ai mei frați iubiți,
De cu min’ călătoriți,
(12+) Că: i stăzi mie,
Mâne ție,
Cel ce cântă bine știe;
Că și eu nădăjduiam
Și socotind socoteam,
Zile multe să trăesc,
Pe lume să viețuiesc,
Grea poruncă îmi veni
Și de voi mă despărții,
Mă despărții și de frați,
De surori de ceialalți;
Că eu merg la judecată
Pentru fapte să dau plată;
Voiu să-mi dau seama de față,
De câte-am făcut în viață.
Deci voi, stați și vă rugați,
Rugându-vă, lăcrămați,
Că mai mult nu-mi veți slugi
Cât în lume ve-ți trăi.
(Ms. E. — Comp. începutul cu Nr.
34 din MUKESCH, op. cit., p. 86).
«VERS LA MORT TÂNĂR»
(iz+> Oh, vai, ai mei iubiți frați,
Cei aicea adunați,
(i25) Curund m’am mutat din lume:
Moartea nu știe de glume.
Nu vă fie dar mirare,
Știu că moartea pretin n’are,
La mine înc’ au venit,
De boale m’a mântuit,
De boale și de năcaz,
Nu mi-a dat mai mult răgaz.
M’au mutat ca pre o floare,
Acum nimic nu mă doare,
Am dobândit al meu sfârșit,
De Dumnezeu rânduit.
O, tare mă veseleam
Când la olaltă trăiam,
Dar acum în cel ceresc
Mai tare mă veselesc.
Si sunt floare înflorită
Anume N numită
Oh, iubiți ai mei părinți,
Nu vărsați lacrimi ferbinți,
(126.' Că Christos îmi este taică
Și Sfânta Fecioară maică,
Sfinții îngeri dimpreună
Mi-au dat o sfântă cunună.
Cunună neveștejită —
VERSURI POPULARE ÎN
Nu fii, tu, maică, mâhnită.
Oh, frații mei cei rămași,
Care-mi ierați foarte dragi,
N.N.N.N.
De toate vă mulțumesc
Eu de voi mă despărțesc:
Să trăiti viată bună!
Mare, cerească cunună
La cinstiți ai mei părinți,
Cari pe mine mă jeliți.
Și mâna vi o sărut,
N’oi vorbi cu voi mai mult.
Iertați-mă de v-am greșit
Ca să pot fi fericit
Intr’a raiului dulceață,
In mult dorita viată.
(Ms. E.)
« VERS LA MORȚI »
(127)	Desfătările lumești
Nu ’s făr’ umbră și povești!
In scurtă vreme se țin’
Cu trupu’ trăesc puțin,
Cea mai bună parte-o strică,
Sufletul ți-1 fac nimică,
In groaznicul iad te-aruncă,
Focul veșnic aduc muncă.
Fie față luminoasă,
Ca soarele de frumoasă;
Fie vorbă iscusită,
Fie voinică virtute:
In groapă toate se strică,
Ca fumul se fac nimică.
Când vine groasnica moarte
Le cosește acestea toate.
Unde-i vorba lui Tullie,
Dulceața lui Hortensie,
(128) înțeleptul Socrates,
Marele Aristotele ,
Alecsandru împărat tare
Și Scipio, vitezu’ mare ?
MANUSCRISE ARDELENE VECHI	89
Hanibal tare ’n răsboiu,
Cu Hasdrubal amândoi,
Gallenus și Hipocrates,
Toți acestia-acum unde-s?
Numai numele rămâne
Pentru că așa se cuvine.
Voinicuți [ ?], mândre mlădițe,
Tinerele coconițe,
Cad în vârsta cea frumoasă
In amara mortii coasă,
Abia în lume înfloresc,
Iată ’n pământ veștejesc.
O, moarte, cât ești urîtă,
Cât groasnică și cumplită!
De ai avea feciori și fete
Și nepoți mulți și nepoate,
Preot sau vlădic să fie,
La moarte coată să vie.
(129)	Trebue toți să se mute
De aici toți și nu știu unde.
Oh, batăr mai bin’ de ar fi,
Unde dânșii vor sosi!...
Unde-i virtutea lui Hector,
Și înțelepția lui Mentor,
Stăpânia lui Kesariu,
Strânsă prin răsboaie mari ?
A morții amară silă,
Sărac, găzdac, fără milă,
Din dreptate pe toți duce
Și ce poate pe toți strânge.
De-ai fi în chedve [sic] la ’mpărați,
De-ai avea pretini bogați,
De pretin moartea-ai lipsește
Și-a fi singur te silește.
De-ai avea curți aurite,
Palate cu pietre scumpe,
Lăzi umplute cu argint:
La moarte-i mere, curând.
Nu-i pe bani răscumpărare,
Moartea nici o lipsă n’are.
(130)	Vezi, oame, și nu te’ncrede.
De lume nu-ave nădejde!
9°
ION BREAZU
Tot ce vezi îi trecătoriu
Și nimic nu-i stătătoriu.
A te ruga nu curma,
Fii totdeauna gata,
Ca nu moartea să sosească
Negata să te răpească.
(Ms. E.)
« VERS LA MORȚI »
(130)	Tristă-i soarta omenească —
Cine să tăgăduiască ?
O, a mei prea iubiți frați,
Cei aicea adunați,
De aici puteți vedea,
Foarte chiar și aevea,
Ce este omul anume
In astă de necaz lume,
Și din el ce se alege,
Și cum foarte iute piere
Toat’ a omului putere.
(13 ■) Că acest frate al nostru
Nu de mult cu noi au fostu,
Și era om simțitoriu,
De cinste și vorbitoriu,
Iară acuma s’au lipsit,
Ca când nici n’ar fi trăit.
Simțirea lui si cuvântul
5	>
Au încetat, ca pământul.
Iată, cât el a trăit,
Ce s’au mai agonisit:
S’au fost făcut casă ’naltă,
. Fără uși, fără fereastă,
Fără caferi, încunjur stă
Iată acum în ce casă,
Gătat cătră groapă pasă
Și să bagă în mormânt,
Ca să se bată pământ.
Unde e a lui frumusețe
"■'•-Ce o avea în tinerețe ?
(132) Unde e rumăna față
Care-o avea în viață ?
Unde-s ochii cei frumoși
Oare când desfătăcioși ?
Și mâinile cele tari,
Puterile cele mari ?
Tot trupu’ cu un cuvânt,
Dacă se bagă ’n mormânt
Se face tot puțiciune,
Pulbere și putrejiune,
Urîților viermi mâncare,
Pământului îngrășare.
Așa trupul se de face
Și putred în pământ zace,
Iar micuțul suflețel,
Scos fiind din trup și el,
îngerii îl duc în grabă
La Dumnezeu, de-1 întreabă,
Să-si dea seama chiar în fată
> >
De faptele în viață,
Pentru ce n’au făcut bine,
Cum la creștin se cuvine;
(133)	Pentru ce au făcut rău,
In contra lui Dumnezeu;
Sufletul ce i l-au dat
Pentru ce l-au întinat ?
Și dacă l-au întinat,
Cu mare și mult păcat,
Pentru ce nu l-au spălat
Cu lacrimi rău supărat?
Pentru ce n’au ascultat
De preoți ce l-au ’nvățat,
Că de rău să se ferească
Și de bine să grijească?
De are vreo bună faptă,
în cumpănă o îndreaptă.
Cumpănește răutatea,
împreună cu vârtutea,
Ca de acolo el să vază
Apriat și să și crează,
Din fapte ce au făcut
Cari va cumpăni mai mult.
(134)	Dacă răul cumpănește,
Mai mult Dumnezeu vorbește:
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
— O, suflete de ocară,
A păcatelor povară,
Ce le făcuși, ia, te duce
La iad ca să te îmbuce!
Acolo îți vei lua
Pentru fapte, plata ta.
De mine n’ai ascultat,
Acum fii în iad băgat.
Dimonii întunecați,
Ca și niște lei turbați,
îndată îl și răpește
Și în besnă îl trântește.
Acolo se va munci
Până când vecii vor fii.
Iară dacă cumpănește
Binele, Christos grăește:
— Făptura mânilor mele,
Pliniși poruncile mele.
Pentru purtarea cea bună
Da-ti-voiu slăvită cunună!
<135) Că în veci vei fi cu mine;
în fericire și bine.
Și așa îl bagă ’n raiu,
Unde e desfătat traiu.
Acolo e fericire
Care nu va avea sfârșire.
Drept aceea, iubiți frați,
Cei aicea adunați,
De vreți raiul să-l luați
Fapte bune să lucrați.
Cari fapte bune va face
De aici în raiu va trece;
Cari va avea fapte rele
Va arde în iad cu ele.
Lumea e deșertăciune —
Noi să facem fapte bune
Dacă vrem să dobândim
Raiul și să-l moștenim,
Să luăm sfânta cunună
Cu îngerii dimpreună.
(Ms. E.)
«VERS LA O MOARTĂ FATĂ
FECIOARĂ »
(147) Mult amăgitoare lume,
Toate câte ai sunt glume
Și visuri prisositoare,
Ca negura trecătoare!
Cât ne nastem în viată,
Cât ne dăm ție în brață.
De tin’ ca ’ntr’un laț ne prindem,
Ca viața să ne-o ’ntindem.
Ne iei tare cu celșag,
Ne faci de’n tine ni drag.
Te ținem tare de mână,
Cum ține scaiul pe lână.
(148) Ne facem podoabe scumpe
Ca să nu se poată rumpe.
Ne stângem dup’ avuție
Ca cum ea ne-ar fi moșie.
Si, o, ce deșertăciune,
O, ce mare ’nșelăciune,
Că când lumea ni mai dragă
Și cbedvea ni mai întreagă,
Vine-atunci cumplita moarte
Și ’ntr’un ceas lăsăm toate.
Lăsăm cei strâns cu sudoare
Ș’a tinerețelor floare.
Precum vedeți apriat
Pilda ce m’am întâmplat,
Că, tirana Atropos,
y Are-un cuget nemilos,
Mi-au ciuntat firul vieții,
Când trecea de miezul nopții.
Eu ziceam să nu grăbească
Batăr ziua să sosească
Ea zice: Gată-te iute,
Nu face cuvinte multe,
(149) Că de aseară îs trimisă,
Sabia eși, lucisă;
Nu te pociu dar aștepta,
Batăr cât de mult mi-ai da,
Că și io-s subt ascultare
92
ION BREAZU
Și mi-au dat poruncă mare,
Să-ți ciunt eu a ta viață,
Dintr’a lumii mare ciață,
Și să te duc la vecie,
La cereasca ’mpărăție.
Eri ai venit, azi te duci,
Dela părinții cei dulci
Pe cale nepovestită,
La maica ta cea dorită,
Și, ducându-te, oftează,
Oftând așa cuvântează:
— Rămâi, taică, sănătos
Rămâi, taica meu, duios!
(150)	Taică, de eu ți-am greșit
Cu ’n nepriceput cuvânt;
Maică, de n’am ascultat,
Sau cumva te-am întristat;
Taică, mă blagoslovește,
Mă rog să faci, părintește.
Ertați slăbiciunii mele
Și firii cei tinerele.
Iubită, lele Marișcă,
Și mult dorită lulișcă,
Știu c’acum îți lăcrăma,
Dimpreună cu Ana,
Pentru a mea despărțire
De voi, cu multă dorire,
Si de ai mei iubiti frați,
N. N. mă iertați
Ca pre-o sor’ a voastră dragă,
Ce ’n pământ acum mă bagă.
Pentru toate mă iertați,
Ca în ceriu plată s’ aflați.
<150 întristați-vă odată,
Schimbați în plâns fața toată,
Că sora voastră cea dulce
Acum în pământ se duce.
Cântați-mi cântări de jale
Tristei petrecerii mele,
în loc de mărităciune
Iată, că-i îngropăciune.
Voi tineri, fete, feciori,
Cari sânteți ca nește flori,
învățați dintr’a mea soartă
Cum vine cumplita moarte,
învătati, o, tinerețe,
Ce sunt a lumii frumusețe:
Praf, cenușe, putrejiune,
Ochilor deșertăciune.
Iar, ai satului creștini,
Și dimprejur strânși vecini,
La toți mă rog de iertare,
Cui am făcut supărare.
(152)	Și la toți, ca nește frați,
Ce-ați venit cinste să-mi dați,
La toți eu vă mulțumesc —
Mai mult nu vă mai vorbesc.
Iubiți veri ș’a mele vere,
Iertați greșelile mele,
Și-a legii lucru sfințind:
Mă petreceți la mormânt.
Iar la domnii cei din loc,
Stau umilită ’n mijloc,
Rugându-vă de iertare,
De n’am fost cu ascultare.
(Ms. E. — Cf. versul Nr. XIX (A)
din GASTER, Colinde, cântece populare șî
cântece de stea inedite, în Revista pentru
Istorie, Arheologie și Filologie, voi. II
(1883), p. 313).
«VERSURI LA MORȚI
ȘI LA PRUNCI TINERI ȘI
LA OAMENI BĂTRÂNI»
(zio) Moarte, minunată ești,
Unde vrei curund sosești!
Omul gândește că-s glume,
Tu, iute îl muți din lume!
Și la tine nu-i iertare
Că pe slab și pe cel tare,
Cu a tale groasnici mâni,
Pe tineri și pe bătrâni
(an) Ii răpești și nu te uiți
Din lume curând îi muți.
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
93
Mult tie unii ti-ar da,
Dar de ce nu-i poți ierta?
Ai, tu, o groasnică fire,
Cătră nime n’ai iubire;
Ai un cuget nemilos,
Groasnică ești, Atropos!
Mi-ai scurtat firul vieții,
Tocma ’n vremea dimineții.
Când de ziuă se revărsă
Steaoa mea încă pică.
De boală m’ai mântuit —
Pociu să nu fiu eu mâhnit?
Acum nimic nu mă doare —
Așa-i omu’ dacă moare.
Acuma nu mai bolesc,
M’ai dus la Tatăl ceresc,
Acolo mă veselesc,
Și bine mă odihnesc,
<ai2) Cu toți sfinții dimpreună.
Mi-au dat* în mână cunună,
Cunună neveștejită,
De Dumnezeu împletită.
Aceasta, de-aici, în raiu,
Nu-1 schimb cu al lumii traiu.
Toate cele îs frumoasă
Iară raiu n’are soață.
Că lumea-i înșelătoare
Precum floarea când dă soare;
în raiu floarea nu veștejește
Și totdeauna ’nflorește.
Unde să ne ’ntâlnim toți,
Cu ai mei mărunți nepoți,
Domnului să mulțămim frumos
Pentru al nostru folos?
Dela ai mei cei de acasă
Inima chiar nu mă lasă,
Ca să nu-mi iau iertăciuni,
Prin a mele rugăciuni:
(213)	— N., soțul meu,
Rânduit de Dumnezeu,
Foarte mă rog de iertare
De ți-am făcut supărare.
N., fratele meu,
Pue-și mila Dumnezeu
Deie-ți păcatelor iertare,
în raiu și ție iertare.
N.N.N.N.
Care mi-au dat tatăl mie,
Rugați-vă lui Dumnezeu
Pentru suflețelul meu,
Cu N. dimpreună,
Dee-vă Dumnezeu cunună,
Cunună neveștejită,
De Dumnezeu împletită,
Și totdeauna ’nflorită.
Nu gândiți că sânteți tari,
Că și ’mpărații îs mari,
(214) Mai bine ar da comoară
De cât dânșii să mai moară.
Nurori, nepoți, ceialalți,
Faceți bine si iertati,
Că eu bine-am adormit
Și sufletul mi-a ieșit.
Face-ți bin’ și voi creștini,
Ai mei prieteni și vecini,
Mai pre urmă încă, tare
Mă rog de voi de iertare,
Ca să pociu mere curat
La marele împărat,
Ca să pociu mere frumos
La împăratul Chrisots.
Nepoți, nepoți vă sărut —
A vorbi nu pot mai mult,
Dar mai multe vom vorbi,
Când în raiu ne-om întâlni.
Fii, acuma ce să fac,
Nu pot porunca s’o calc,
(215) Duceți-mă la mormânt
Și mă puneți în pământ,
Și-mi puneți voi la cap semn:
O cruce scrisă, de lemn,
Ca să știe locul meu,
Unde m’am îngropat eu,
Nepoții cei viitori —
94
ION BREAZU
Deie-vă Domnul mult sporiu.
Acuma mă despărțesc
Cu pământ m’ acoperesc.
(Ms. E.)
« ALTUL LA MORT »
(?'5) O, a mea jalnică soarte,
Fără milă ești tu moarte!
M’ai rupt tu din pruncie —
Trebuia milă să-ți fie,
Să mă lași să învăț carte
Și învățătură mai ’nalte,
Apoi să mă fi luat —
Atunci te-aș fi lăudat.
(216)	Știai că nu am pe nime —
De ce ai venit la mine ?
Că n’am taică nice mumă,
Ba’ sam’ tu nu știi de glumă.
Dela al meu profesor
Mă despărțesc chiar cu dor
Și mâna i o sărut —
A vorbi nu pot mai mult.
Am dobândit altă școală,
în raiu, unde nu e boală,
în loc unde-ai mei părinți
l-am aflat si cu toti sfinți.
Dela ai mei frați de-acasă
Inima chiar nu mă lasă
Ca să nu-mi iau iertăciune:
Le poftesc tot zile bune.
Faceți bine și iertați,
lubitilor ai mei frați,
M’ați grijit într’a mea boală
Cu care-am fost într’o școală.
(217) Scrieți carte la a mea doamnă,
Care mi-a fost bună patroană,
Că frumos m’am îngropat
Cu banii care mi i-a dat.
Mânile i le sărut —
A vorbi nu pociu mai mult.
Dar mai multe vom vorbi
Când în raiu ne vom întâlni.
La gazdă de bun sălaș,
într’a Blajului oraș,
Le mulțumesc eu de toate —
Mi-au fost buni până la moarte.
(Ms. E. — Cf. No. II (A) din GASTER
op. cit.).
« VERS LA MORT »
(217)	Oh, tristă ș’amară moarte,
Oh nemilostivă soarte,
Ce eu ție ți-am greșit,
De din lume m’ai răpit ?
Când gândeam să mai trăesc,
Părinții să-i veselesc,
(218)	Săgeata ți-o ai împlântat
Când eu nici n’am așteptat!
Venit-ai cu-a ta otravă
La mine, fără zăbavă.
Oh, moarte, tiran cumplit,
Că așa m’ai pismuit,
De săgeata cea cumplită
în mine-o ai lăsat înfiptă,
Și faci să mă despărțesc,
La cer să călătoresc,
La prea sfânt al meu Părinte,
Ca eu să cânt cântări sfinte.
Mă mut dintr’această cetate
La a cerului polate.
Oh, trista mea despărțire,
De părinți, cu grea mâhnire.
Părinți și voi, surori toate,
Rămâneți în sănătate,
Căci eu mă despărțesc,
La raiu călătoresc.
(219)	Oh, moarte nemiloasă,
Cum ai venit de pismoasă,
Nicio țâră de răgaz
N’ai dat la al meu năcaz,
, Și într’o frumoasă floare
lAi făcut stricare mare.
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
95
/Gura, limba i-ai legat,
/ Cuvântul i l-ai luat,
Fața tu o ai scămoșit,
Mânile i le-ai lipit,
Ochii s’au împăirjinat
Prin leacul de tine dat.
। Oh, moarte, pricină mare,
Multora spre întristare,
i Oh, mare putere ai,
I Cum tu nu cruți nici pe crai,
1 Pe tineri și pe bătrân
\ îi cuprinzi în al tău sân,
Și ori unde tu gândești
Acolo de față ești.
(220)	Nu te uiți cum lăcrămează,
Cum suspină și oftează.
Oh, moarte, tirană ești,
Că prea mulți din noi răpești,
Precum și pre mine încă,
Cu-a ta suliță adâncă,
De părinți m’ai depărtat
Și mult m’ai înstrăinat.
Pentru aceea, părinți iubiți,
Nu vă așa deosebiți,
Căci că și voi trebuiți
Aceasta să o ’mpliniți.
Da fiind că când pornește
Omul, de călătorește,
Ori care-și ia ziua bună,
De cătră toți dimpreună,
Pentru aceea și eu
Astăzi ziua bună-mi iau
Și mă rog de iertare,
De-ai mei părinți, cu plecare,
Și zic: Iubiți părinților,
(22i)	Și voi dragi, surorilor,
Rogu-mă să mă iertați,
Acuma să mă desparț,
Și de-acum călătoresc
La lăcașul cel ceresc
Mai pe urmă de iertare
Mă rog de toți, cu plecare.
Cu acest grăit cuvânt,
Duceți-mă la mormânt.
(Ms. E.)
«VERS LA UN CLERIC
MORT»
(zzi) De tine m’am mântuit,
Seminar, foarte dorit.
Făcură groasnica moarte
Ca mai mult să nu ’nvăț carte 1
Iată, din Theologie
M’am mutat eu la vecie.
Ba chiar din primianită [sic]
M’ai mutat moarte cumplită.
De Marți seara până Joi,
M’am mutat frați dintre voi,
Adică, la altă lume —
M’ai mult examen n’oi pune.
(222) M’au examinat în raiu
Dumnezeu cu al său graiu.
Sfinții îngeri împreună
Mi-au dat în mână cunună,
Cunună neveștejită
Și viață fericită,
Și-o veșnică bucurie
De mult gătită-au fost mie.
Pretini, iubiții mei frați,
Faceți bine și iertați.
Om am fost de v'am greșit —
Am venit 1-al meu sfârșit.
Dela care m’au învățat —
Mă rog ca să fiu iertat.
Dela Rector, Vicerector,
Precum dela Prodirector,
Dela toți eu, dimpreună,
îmi iau acum ziua bună.
De toate le mulțumesc,
Cătră groapă mă grăbesc.
Dela care îi mai mare
Mă rog eu de deslegare
(223)	Archireu, c’o ’naltă minte,
96
ION BREAZU
Care-i de obște părinte,
Sfânta dreaptă i-o sărut.
Oh, foarte rău mi-a părut
Că n’au fost aici de față
Când am trecut din viață,
Ca să-mi vază îngroparea —
Mi-ar fi cetit deslegarea.
Totuși eu nădăjduesc
Că va face ce doresc
Dară ai mei: cei de-acasă,
Pot avea inimă arsă,
Auzind de al meu nume
Că m’am mutat eu din lume.
(Ms. E. — Asemănări vagi (de multe
ori versuri identice) cu aceste cântece
la morți mai au cele care se găsesc
în Ms. C.; apoi cele publicate în ION
SBIERA, Colinde, cântece de stea și urări
la nunți. Cernăuți, 1888).
\\ ^4 « VERȘUȘUL SFINTEI
DUMINECI»
*
O1) Acum toți cu frică
Și cu mare grijă,
în Sfânta Duminecă,
Des de dimineață,
Noi să ne sculăm
<5z) Și lui Dumnezeu să ne rugăm.
Că trupul se hodinește,
Iară sufletul să muncește.
Vai, suflete amărîte,
Cum te vor duce în munci cum-
[plite,
Tot în paturi de aramă
Pentru răle să-ți dai samă,
Unde-s ploi cu lacrămi crunte
Pentru ale voastre păcate multe,
Unde-i Geena ce împuțită,
Păgânilor îi gătită.
Ia pe crai și pe împărați
Pre domni și pre ceilalți,
De vorbesc de avuție
Si se tin în sometie,
Pre toți afară din lume-i scoate,
Fără oști și fără gloate.
Că crai[i] și împărați[i]
Fac cetățile cu alți[i],
Cu ziduri, cu băci frumoasă
(53) Și cu șanțu[ri] scufundoasă,
Nimică să nu gândiască,
Că în iele va să trăiască,
Că moarte să nu le găsască,
în pământ să nu-i trântească.
Spune, lume, spune,
Cum mă vei răpune
Unde, focul, mă vei pune
Când mă voi duce din tine, lume ?
Ș’au grăit cuvânt adevă[ra]t
Că eu te voi băgat [sic],
în curți desfătate
în paturi de voi gătate,
Și la tine vor veni,
în groapă unde vei fi
Broaștele cele râioasă
Și șerpi[i] cei fără oasă.
Tu sama să-ți dai,
La zioa ce de întrebare
Când va fi frica mai mare,
Socotește-te, creștine,
Până ești cu vii în lume,
Și tu mai te canonește
Și lui Dumnezeu slujește,
Că cei ce nu să canonesc
în mare muncă muncesc.
De acum până ’n vecie
Slava Domnului să fie.
(Ms. C. —■ Cf. « verșul » dela p. 46—48
din Cântecul lui Adam, op. cit.).
«VERS CUVIOS
DE POCĂINȚĂ CA SĂ
FACĂ BUNE» [sic]
(158) Cearcă, oame, pocăință,
De păcate părăsință.
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
97
Lasă-te de strâmbătăți	(+v>
Să nu ptei [sic] cu răutăți,
Că veacul ți să scurtează
Și munca ți să rătiază.
Părăsește-te de rău,
Să nu caz[i] în mare greu.
Când faci pe săraci neparte [sic]
Vei căde în mare prăpaste.
Că pe toți făcători [i] de rău
Lega-vor cu lanțuri de fer, rău
Și la Geena îi vor trimite,
Unde-s muncile cumplite.
Cumu-i cerul de pământ
Și-apusul de răsărit,
<is9) Așa vor sta de departe,
Toți, care fac strâmbătate,
De raiul cel cu rază
în veci lumină să nu vază.
Stați la rugă cu plecare	(su
De păcate înfrânare
Și așa de muncă veți scăpa
Și la noi vă veți afla.
Acolo să vă veseliți
în veci nesăvrăsiti.
(Ms. C.)
« VERȘ FRUMOS »
(tO Steaoa de sus răsare
Cu o taină mare,
Steaoa strălucește
Și mărturisește,
Steaoa îș dă rează
Pe magi luminează.
Și magii grăesc
Grai filosofesc:
Tu ești cea prorocită,
De Valam (?) vestită,
Că de când pământul
N’au născut cuvântul.
Și fără de această	(sv)
N’au născut Preacestă.
Născu pre H[risto]s
Lumi[i] spre folos.
O, stea prea luminoasă,
Din toate aleasă,
Cu a ta ivire
Ne înveți întocmire.
Și noao ne scrie
în astronomie
Că s’au născut jos
împăratul H[risto]s,
în cetatea lui David
Pildă arătând.
Și, dacă au văzut,
Au călătorit
Trei crai dela răsărit,
în Vitleem au venit
Și îndată au aflat
Pre cel ce-au căutat
Și lui i sau închinat,
Ca unui împărat,
Daruri în mâni țiind
Și lui H[risto]s cântând:
Coco[a]ne împărate,
Și prea luminate
Te știm cine ești mărit
> >
în Troiță slăvit,
în ce chip ai venit
Și din fecioară te-ai născut,
Din fecioară curată
Și prea nevinovată
Pentru aceia ne rugăm
Că și dela noi să primești
Daruri lumești.
(Ms. B. — Cf. Cântecul dela p. 37—40
din Cântecul lui Adam', apoi Nr. 1 din
N. I. DUMITRAȘCU șiPr. VAL. CRIȘAN,
Steaua dela răsărit, « Bibi. pop. a Aso-
ciațiunii », Nr. 174 (1930).
«VERȘURI LA NAȘTEREA
[LUI] H[RITO]S.»
O, ce slavă sufletească,
Și mărire îngerească!
7 Anuarul Arhivei de Folklor V.
98
ION BREAZU
O, ce fecioriță sfântă
Și de tot neamul cinstită!
Că s’au născut Mesiia.
Săltează' pământule,
Bucură-te norodule,
Că s’au născut Messia.
O, ce zi blagoslovită,
O, ce no[a]pte luminosă,
Că s’au născut Mesiia.
Minune înfricoșată
Și pre o fală minunată.
O, ce mângăere mare
Că au venit la arătare
Că s’au născut Mesiia.
Praznicele lumino[a]să
împodobi cu ele frumoasă.
Pila cornuri de oltari
împodobind cu liti [sic] mari,
Că s’au născut Mesiia.
O, Iro[a]de, ce mânie,
De ț-ai tăiat prunci cu mii!
Spune vai, vai, ce mânie,
Spune ce fel de urgie
De ț-ai tăiat prunci cu mii ?
Slavă ție, împărate,
I[su]s adevărate,
(6r) Că s’au născut Mesiia.
Slavă sus, lui D[u]mnezău,
Ca să poci să dau și eu.
Slavă și întru înălțime
Ca să să vestească în lume
Slavă, și până ’n vecie
Mila Domnului să fie.
(Ms. B.)
« URAȚIE LA NAȘTEREA
LUI H[RISTO]S. »
(ir) Cine po[a]te să socotească
Și să nu să ciudească,
Fiind așe cu capu’ mare
Și cu păru’ sucit tare,
Nu pre tare nalt și cam gros
Și ciudat, portul îmi este cam
[prost.
Că așe portă neamul nost.
Eu așa socotesc
De neamul cel rumânesc,
în țara Ardealului
De-a trăirea omului.
Care cum va să trăiască,
Mult îi caută să muncească
Și nice să socotească.
Bună-i tara, cu dulceață
(iv) Și nu le ajung la toți
Moșâi și locuri să le împarță.
Și trăesc care cum po[a]te
întru acești neamuri și glo[a]te.
Nici pre tare de mine să nu te
minunezfi]
Că așe gol mă vez[i]!	’
Țundra-m[i] este ponosită
La ușcolă find sâlit;
Țundra îmi estă spartă și sură
Și nu o poci face la învățătură.
(zr) Și acum având acest bun prilej
Să vă cetesc acest verși,
Ca să înțălegeți și dumnevo[a]stră,
Care sânteți de limba no[a]stră,
Uitându-vă toți la mine,
Luați sama, fo[a]rte bine:
Nu vă pae pre cu greu
De verșul cel prost a mieu,
Ci fieștecarele mânile să-și tinză
Și de pungă să se prinză,
Toți să scoață câte un leu,
Cari ați auzit verșul meu,
Sau bătâr marieșu’
(zv) Pentru că v-am spus verșu’,
Au colacul, cu petacul,
Să-l împărți[m] cu ortacul.
Cun [sic] stați la mine și vă uitați
Așa bani trebue să-m[i] dați.
Că jupâneasa cumătră
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
Știu că nu va pregeta,
Ci s-o băga în cămară
Și va sco[a]te un colac mare
Și o spată lată,
Ca nime să nu mă bată,
Și un cârnaț cât de lung.
Că acela știu că mă ajung.
(Ms. B. — Comp, cele două orații
publicate în V. STANCIU, Colinde, Cântece
de stea și Cântecele Irozilor, Bibi. « Să-
mănătorul », Arad, Nr. 22).
« VERȘ LA ANU’ NOU »
Vă poftim din nărav vechiu:
Trei căzi pline cu curechiu,
Șepte clise, cârnați lungi,
Până toamna să te-ajungi;
Podromuri cu vin ales;
Poduri cu grâu și oves;
Coșerci pline de mălaiu,
Cepe multe și mult aiu;
Car nou, bine ferecat,
Plug ales și înfierat;
Patru vaci și boi frumoși,
Șepte găini și-un cocoș,
Gâște albe, multe oi,
Zece rețe, doi rățoi,
Patru scroafe cu purcei,
Cu purcariu după ei;
Moșii, pline cu pomi buni:
Pierseci, meri, peri, pruni, aluni.
Și să-ți umple ciurcele [ ?]
Curtea și grădinile.
Poftim încă tuturor
Multă roadă viilor,
Bălvani [?] groși, lungi, din pă-
[duri
Fân și pae din câmpuri;
Mirese voinicilor,
Fetițe flăcăilor;
Carii sânteți însurați
Să rămâneți înjugați;
(39)
(40)
99
Să nu rumpă credința
Cui au plăcut Anuța;
Floarea fie cu bărbat,
Cu care s’a cununat.
Milostivul Dumnezeu
Să vă ferească de rău
Si să trăiti făr’ de nori
f	>
Anii cincizeci de trei ori.
(Ms. F., Nr. 95).
« VERȘ LA DUMINECA
FLORI[I]LOR »
Astăzi H[risto]s călări vine
Pre mânzul unii asâne;
Astăzi vine chitinel,
Cătră patimi, ca un miel,
în Dumineca florilor,
Bucurie noroadelor,
Care l-au întimpinat
Ca pre a slavi[i] împărat,
De pin [sic] copacii văz’ stâlpării,
De biruință însămnări,
Tăia și în mânile purta,
Plecăciuni arăta.
Altii cale ce vârtoasă,
Să o facă mai cuvioasă,
Cu verdeț’ o împodoabă
Și hainele așternă.
Dar la pruncii jidovești,
Să tot stai să te ciudești.
Sugători la ma[i]ci din brață,
Glas de laudă înalță.
Osana întru înălțimă [sic]
Blagoslovit cel ce vine,
în numele Domnului,
H[risto]s fiiul omului.
Când pre Lazar chiemat,
La viată l-au sculat,
Fiind mort și împuțit,
De patru zile în mormânt,
Minunea au săvârșit,
Veste mare au eșit.
7*
IOO
ION BREAZU
Atunce călători
Prorocia săvârși,
în loc de șea haine i-au pus
Ucenicii lui H[risto]s,
Așe zmerit încălecă
Mândria lumii culcă.
<41) Bucură-te, Sion Sfânt,
Ierusalime iubit,
Că împăratul tău cel blând
Vine pre asân așezând!
Vine din Vitanie
Să-și cercetează moșie,
în cetate când intra
Toată să cutremura.
Atunci popi[i] cei mari,
Bătrânii și cărturari,
Văzând pre H[risto]s cinstit,
De noroade ocolit,
De mânie s’au umplut,
De H[ristojs rău au gândit,
Cinste să i-o nădușască,
De-ar pute să-l potopască,
Căci la H[risto]s strâ[n]ge
Cei ce știe minune,
Și pre Lazar cel înviat
Iară a-1 omorî fac sfat,
Că așa face pizmarea
Nu-și vede cercetare,
Nu-si cunoaște bunul său
Ce 1 răsplătește cu rău.
<42) O, Sion, cetate tare,
Cum îț[i] plăzmuești surpare!
Domnu’ înainte au spus
Când de jelea ta au plâns.
O, slavă nestătătoare,
în grabă ești trecătoare!
O, cugete omenești,
La noroade jidovești!
Așe-i slava pământească
Na agiunjă [sic] să se învetească
Ce curund se întoarce în scârbă
Și în ocară să schimbă.
Astăzi pre Domul cinstesc,
Păstă puțin îl urăsc;
Astăzi înainte îi es,
Mâni oare aceia unde-s?
Astăzi clătesc ramurile
Și-și aștern pre drum hainile,
Apoi mâni să-l prinză caută
Ca pre un tălhariu cu gloată.
(43) Astăzi sporesc laudele,
Mân’ alaltă ocările;
Astăzi strigă Osana,
Mâni alaltă patima;
Astăzi ca pre un împărat,
Toți bine l-au cuvântat,
Vineri căznit, despoet,
Stând pre cruce spânzurat.
Is[us]e, mielușel blând,
Spre aceste tu vii voind,
Că nu slavă pre pământ
Ce în ceruri faci așezământ.
Vino, dulce împărate;
La a ta creștinească parte.
Noi de tine ne lipim
Cu credință te cinstim.
Tot pre tine așteptem
Și bine te cuvântăm
Cântând ție, Osana!
în veci și totdeauna.
(Ms. D. — Un « vers al Floriilor »,
care seamănă mult cu acesta, în Ms. E.;
cf. și versul dela p. 1069 din msul lui
Picu Pătruț din Săliște (din 1844), în
posesiunea d-lui prof. Ghibu; apoi cel
dela p. 94 din N. I. DUMITRAȘCU, Carte
de stea și colinde, București, 1935).
«VERȘ LA PATIMI»
(v) Cruce[a] era foarte gre
Și sudorile-i merge,
în Golgotha l-au suit
Pre cruce l-au răstignit.
Câți acolo venia
Și pre I[su]s îl vedea,
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
I oi
Toți pre dânsul hulia
Și cu capul clătia.
Fiere i-au dat de-au mâncat,
Cu oțăt l-au adăpat,
H[risto]s pre Tatăl au rugat
Și sufletul lui l-au dat.
Soarele s’au întunecat,
Pământul s’au tremurat.
Cu suliță l-au împuns,
Sîngele i-au curs.
Atunci losif la Pilat
Au venit de s’au rugat.
Pre H[risto]s lui l-au dat.
De pre cruce l-au luat
(r) Și cu joljiu l-au înfășurat
Și în mormânt l-au îngropat.
Atunci Pilat au poruncit
De piatră au pecetluit
Jidovii au rânduit
Voinici de l-au străjuit.
H[risto]s iadul au prădat
Și pre moarte au călcat
Și din morți s’au sculat
Și toți sfinții au strigat
Aliluia.
(Ms. A.)
[VERȘ LA PATIMI]
I[su]s H[risto]s, Domnul sfânt
Când din ceriu s’au pogorât,
Din fecioară s’au născut
întrupat din Duhul sfânt,
Cu oameni au petrecut,
Multe minuni au făcut.
Jidovii s’au miniat [sic]
Pre dânsul s’au rădicat,
Și când vreme i-au venit
De el cina s’au gătit,
(v) Cu ucenicii au cinat
Și multe i-au întrebat.
Dracul în Iuda au întrat
Și el cina au lăsat
La Jidovii au lergat [sic]
Și în 30 de arginți l-au dat.
Jidovii la el gloate au mânat
Și pre H[risto]s l-au legat.
Prin divanuri l-au purtat
Și mult l-au judecat.
Lui Pilat l-au dat,
Pilat mult l-au întrebat,
Vină pre el n’au aflat
Și pre mâni s’au spălat,
De singe s’au lepădat,
Să nu fie vinovat.
Jidovii toți au strigat
Singe pre dânșii au luat
W Atunci Pilat l-au judecat
Să-l răstignească l-au dat.
Și Jidovii l-au luat
Cu spini l-au încununat,
Multe bâte i-au dat,
Tot trupul i-au cruntat.
Să-l răstignească l-au dat,
Cruce în umări i-au pus,
Sus la deal de au dus,
Și el tare au ostenit
Când la deal o au suit.
I[su]s H[risto]s, zi întâi.
(Ms. A. — Versuri «la Patimi » sau
« a Răstignirii » sunt numeroase în toate
manuscrisele cercetate de noi, precum
și în culegerile citate. Acestea două par
a fi însă cele mai vechi).
«VERȘ CE SÂ SPUNE LA
MASĂ PENTRU VESELIA
BOERILOR, ADECĂ LA
BOTEGIUNE »
(192) Boeri, ce stați la masă,
într’această cinstită casă,
Ce-ați venit de ați cugetat
Și pre cine ați căutat,
Ca să faceți veselie,
împreună cu toți meseni[i]
102
ION BREAZU
Cu gazda împre soție [sic]
Să aveți mare bucurie.
Noo ne-au venit în știre,
La cei cu puțină fire,
Și versul așa ne spune
Că aveți o botegiune.
Aceasta s’a sovărșit
Și taina s’au rânduit.
Laudă Domnului să fie,
Ce au vrut așa să fie!
Ce voi zice cătră voi,
Noo pre buni voitori
O93) Celor mari și celor mici
Să fiți în rai fericiți
întăe voiț [ ?] așa:
Părinte,
Părinte, Sfinția-ta,
Să fii la multe așa,
în loc gata cu slujba.
A doile, voi, nănași mari,
Să custați bine cu trai,
Să puteți la mulți să fiți
Sufletești cinstiți părinți.
A treia, că voi răspunde
La [al]ți meseni de frunte,
Pentru masa săvârșită
Ce de... rânduită [?].
A patra, dar ca să fie,
Gazdi[i] mare bucurie,
într’un loc co a sa soție
Ca să aibă bucurie.
<194) Că Domnul li-au dat
Un cocon frumos,
Ca de dânsul să aibă parte
Rugători pentru păcate.
A cincia, voi și găti,
Coconului voi pofti
Să trăiască și să crească,
Părinților să slujească,
Să trăiască și să custe
Și pe părinți să-i asculte,
Să trăiască cu mult bine
în mulți ani cum se cuvine,
Din micuța tinerețe
Păn’ la albe bătrânețe.
Fiți meseni cu voe bună
Toți cu toții dinpreună.
Beți, mâncați vă veseliți
Și pre Domnul pomeniți.
Că voi zice și amin
Voi numai ne închinați [?]
Și vro doi tri bănișori
Să aveți la Domnul spori.
Și iar voi zice amin
Că și verșul mi deplin
(Ms. C. — Un « verș » aproape identic
în Ms. E., p. 119).
«VERȘ LA GAZDA CE TE
OSPĂTEAZĂ »
(104)	Caută din ceriu, Doamne Sfinte,
Spre ruga me ia aminte.
Caută dintru al tău lăcaș
întru acest sălaș,
Și pre această gazdă bună
întărește-1 cu-a ta mână,
Că ei pe noi ne-au chemat
(ios)	Și bine ne-au ospătat.
Pentru aceea, Doamne Sfinte,
Ie spre ruga noastră minte,
Casa lui o întărește
Și pânea o îmulțește,
Precum acele cinci pâni,
Ce le-ai dat cu-a tale mâni,
Celor cinci mii de noroade,
Ce merge după tine toate,
Mâncând toți s’au săturat,
Pre tine te-au lăudat.
Așa tu blagoslovește,
Bunătatea îmulțește,
De tot răul îl ferește
Și mulți ani îi dăruește.
întru mila ta să fie
De acum până ’n vecie.
(Ms. E.).
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
103
ALT VERȘ CUM S’AU MU-
STRAT TEIUL CU BRADUL »
(137) Plaiul muntelui,
Po[a]la codrului,
De mustră-să mustră,
Teiul cu bradul.
Bradul așam căm grăește
Și pre teiul dosădește:
— Da, lemn tupălăcios,
Și putrăgăios,
Cui te bizuești
De tu de miș crești,
în rând cu brazi și cu molitvi ?	(198)
Iară teiul că-i răspunsă
Și cătră brad așa zisă:
— Ale, brad minunat,
înalt ești și minunat,
(13)8 Rău grăești și fără sfat,
Că eu sânt tei pălăcios [sic]
Și putregăios,
Ce eu sânt un lemn de triabă,
Că vin măștri de mă ’ntreabă
Și mai bine mă chitesc
Și ico[a]ne mă croesc
Și în biserică mă bagă,
Totă lume și să rogă.
Nu-s ca tine un brad înalt,
Vedeti-aș uscat.
La vârvuri ești ciot ros,
La trupină rășinos
Și nu ai nici un folos.
Bradul foarte să mâhni
Și din gură așa-i grăi:	(199)
— Da, lemn tei, fără telemei:
Nu mă mai grăi așe greu,
Pentru sinătate ta
Mă rog nu mă mai mustra,
Că ști frate, dar nu ști,
(139) Că mulți voinici că să bat
Până șindila me fac
Și de n’ar fi șindila,
Ploile ti-aru ploa
Și aurul ți s’ar spăla.
Dară eu îțî ții............[	?]
Să trăim ca frați,
Să nu mai pricim
Că amândoi că trăbuim
Cu toți[i] frați dinpreună, amin.
(Ms. E. — Cf. variantele publicate în
G. DEM. TEODORESCU, Poezii populare...,
p. 353—354 (după A. Pann, O șezătoare
la țară), apoi cea din JARNIK-BÂRSEANU,
Doine..., p. 508—509).
[FĂRĂ TITLU]
Prost am fost si n’am știut,
Cu prostie m’am ținut,
Cu proști[i] m’am năcăjit
Multă scârbă am pățit.
Ochi avui și nu văzui,
Urechi avui și n’auzii.
Și minte câtă avui
între proști o perdui.
Când îmi aduc aminte,
Cum trăem mai înainte,
Tot în voe desfătat
Fără muncă de răutate [?]
Și cu gândul gândem
Eu pre to[a]te le plinem,
Și încătro mă întorcem,
Tot veselie facem,
Și pre cei
îndată mă folosem.
Avut-am bani de cheltuială
Și haine fo[a]rte de triabă
Haine scumpe și frumosă
Tot de fit [sic] și de mătasă.
Și gădăoi [ ?] de materie [ ?]
Că așe-mi place mie.
Avem și cai buni de încălecat
De cari mulți s’au mustrat
Și șei în tot chipul poleite
De mulți voinici era dorite.
Arme încă avem bune,
104
ION BREAZU
Ca orice ales din lume.
La boeri eram cinstit
Cu de toate ce-am poftit.
Iar acum m’am osândit
.... [ ?] sosit.
Dumnezeu să să milostivească
Și pre mine să mă scoțe
Din prostia cei cumplită
Care tuturor orită [ ?]
De iar să dobândesc
To[a]te cele ce doresc.
(Ms. C.).
«VERSUL LUI BANFI >'
(75)	După nor vine senin,
După dulceață pelin.
Amar mie și suspin,
Lacrimile vale-mi vin,
Inima mi se despică,
Sudori de pe mine pică,
Ce văz nimică îmi place,
Că mânile întinse-mi zace.
Săracă inimă darsă,
Varsă lacrimile, varsă.
Săracă față frumoasă,
De jele mai toată stoarsă,
Săraci ochi nevinovați,
Vale de lacrimi vărsați.
Voi sânteți acum de vină,
C’ați iubit față streină,
Voi sânteți fără dreptate,
C’ați iubit un dor departe,
Tocma din streină țară
O, dor, flacără și pară.
Cât soarele încălzește
isiej	.	’
In lung și ’n lat se lățește
Nu-i doftor leacuri să-mi deie
Boala din oase să-mi ieie.
Câți preoți blagosloviți
Și călugări preacinstiți,
Toți să vie să-mi cetească
Nu pot să mă mântuiască.
Câte muieri vrăjitoare
Și babe descântătoare,
Toate vie să-mi descânte —
Tot oi fi ca mai ’nainte.
Vie moartea să mă spaie,
Că m’a duce în văpaie,
Dragostea nu vrea să iasă
Din inimă și din oase.
Când apa din jos în sus,
Soarele dela Apus;
Când pe pământ vor fi stele.
Pe cer or tăia nuiele,
Când dibolii [sic] or sbura
Și paserele-or umbla,
(76) Nici atunci nu te-oi uita,
Capu’ de mi l-ar ciuntă.
Eu mă duc doru-mi rămâne,
Dar mă rog ține-mi-1 bine
într’a tale scumpe brațe,
Păstrează-mi-1 cu dulceață,
Când și când cu hori de jale.
Și 1 scaldă în lăcrămele,
Că eu de voi mai trăi
Drept la tine voi veni,
Și te-oi cuprinde în brațe
Și voi trăi cu dulceață,
întru dreapta cununie,
în sfânta căsătorie,
De acum până ’n vecie
Domnul lăudat să fie.
(Ms. E. — Câteva versuri identice
în V. BOLOGA, Poezii poporale din Ardeal,
Sibiu, 1936, p. 127—128).
« VERS DE ÎNTRISTARE »
(109)	Auzi-mă, Doamne Sfinte,
Și de mine-ți fie-aminte :
Turture, pasere vie,
Să-mi fii mie mărturie
De mă scoate din robie,
Să mai am și eu bucurie!
VERSURI POPULARE ÎN
S’au sculat dușmanii mei
Să-mi numere anii mei
Pre mine să mă gonească
Din casa cea părintească.
Dumnezeul ceriurilor,
Care știi gândurile lor,
Oprește-i și nu-i lăsa
Să-și ’nplinească voia sa.
De suspinuri și de jale
S’au umplut oasele mele
Și ca corbul cel de noapte
îmi petrec zilele toate,
Ca o pasăre rămasă,
Subt o streșină de casă;
(no) Ca o biată turturea
Ce și-a pierdut soția,
De cleangă verde se ferește,
Pe-uscată s’odihnește
Și tot cântă și jelește,
La inimă nu-i tignește.
Unde-i apa limpede
O turbură apoi be.
Așa sunt acum și eu
Ști-mă singur Dumnezeu.
Că tot stau și mă gândesc
Cum în lume să trăesc ?
Câte frunze prin păduri,
Câți muguri pe la vârfuri
Și de ploaie câți picuri,
Atâtea mă bat gânduri;
Câte păsări sunt pe lume
Toate cină și s’alină
Numai eu n’am ce cina,
Nici unde mă alina.
(in) Vai mâncatu-s de dușmani
Ca câmpul de bolovani;
Vai mâncatu-s de streini
Ca iarba de boi bătrâni.
Că mila dela streini,
îi ca umbra cea de spini,
Când gândești că te umbrește,
Mai tare te dogorește.
MANUSCRISE ARDELENE VECHI	105
Si mâncatu-s si de-ai mei
> >
Ca iarba de mielușei.
(Ms. E.)
« VERSUL STRĂINĂTĂȚII »
(ni) De voi prinde a cânta,
Munții s’or cutremura,
Pietrile s’or despica,
Văile s’or turbura,
Câmpurile s’or întinde,
Florile-or începe-a plânge,
Cerul se va ’nsenina,
Aerul va răsuna,
Paserile vor înceta,
îndată de a sbura
(112)	Și toate vor lăcrăma,
Cât voi începe-a cânta!
Că de dor si de bănat,
Văzându-mă ’nstreinat,
De satul meu depărtat,
De streini încunjurat,
Mare jele m’a aflat,
Din ochi lacrimi am vărsat.
Săracă streinătate,
Mult ești fără de dreptate
încunjurai țările toate
Și de bine n’avui parte.
Că de mic am pribejit,
Tot cu streini am trăit.
Nicăiri cât am umblat
Odihnă n’am căpătat.
Câte cloambe prin păduri
Și muguri pe la vârfuri, .
Atâtea sunt mari a mele
Năcazuri gânduri și jele.
Mă rugai lui Dumnezeu
Să-mi arate drumul meu.
(113)	Vino, dragă turturea,
De-mi arată calea mea,
Să pot trece Dunărea
Să mă duc la maica mea.
io6
ION BREAZU
Jele-i Doamne cui i jele,
Jele-i inimuței mele,
Jele-i la tot neamul meu
De rău noroc ce am eu.
Vine-mi dorul câte-odată
Să mă sui pe munți cu piatră,
Să plâng cu lacrimi fierbinți
Pentru-a mei prea dulci părinți.
Și îmi vine, uneori,
Să mă sui pe munți cu flori,
Să mă jăluesc în hori,
Pentru a mele surori.
Strein sunt de-ai mei de toți,
Ca și mierla fără soț,
Dară mierla tot își are
încă pe cuc văr primare.
Doar maică când m-ai băiat,
Cu’n picior mai legănat,
(”4) Cu gura mai blăstămat,
Scăldătoarea mi-ai țipat
în grădina cea cu brazi,
Să nu trăesc între frați,
în grădina cea cu flori
Să nu trăesc cu surori,
în grădina cea cu spini
Ca să trăesc cu streini.
Eu, când la voi toți gândesc,
Tot stau și mă socotesc,
Cui foc să mă jeluesc
Ca dorul să-mi potolesc?
Vine-mi dorul câte-odată
Să mă sui în munți cu piatră
Și să-mi întorc ochii roată
Să mă uit în lumea toată,
în sus cătră răsărit
Și în jos cătră sfințit
De unde eu am venit
De m’am pe-aici rătăcit?
Cu s) Și iar stau și mă gândesc
Cui foc să mă jeluesc?
Jeluim-aș și n’am cui,
Cui năcazul să mi-1 spui,
N’am cui să-i spui pribejirea,
Cui să-i descopăr dorirea,
Care o am de părinți
Cei mie prea mult iubiți,
De frați toti si de surori,
De toate-a mele neamuri.
Că când gândesc eu acasă
Ochii părău lacrimi varsă,
Inima mi se despică,
Sudori de pre mine pică,
Plâng cu mare lăcrămare,
Fără nici o stâmpărare,
Suspinez și oftez tare,
Ca nopțile după soare,
De dureri necontenite
In inima mea înfipte,
Care nu mai au sfârșit,
De când eu m’am despărțit
(n6) De taică, maică, surori
Și de ai mei frățiori,
Veri, vere, de cruce frați,
De mătusi, unchi si cumnați,
De șogori, fete și pretini
Și de ceilalți vecini,
Pe cari iubiți i-am avut,
Cât cu dânșii am șezut.
N’am cui să mă jeluesc,
Dorul să mi-1 potolesc.
Jeluim-aș cerbilor,
Cerbilor și ciutelor.
Cerbul este vită mută
Și pe mine nu m’ascultă,
Că el fuge foarte tare,
Eu rămâi cu supărare.
Iar tot stau și mă gândesc
Cui foc să mă jeluesc ?
I Jeluim-aș munților,
De dorul părinților.
Munții sunt tot pietrii surde
Și nu pot să mă audă.
Jeluim-aș și n’am cui
(117)	Cui jalea să mi-o spui?
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
107
Jeluim-aș florilor,
Florilor, câmpurilor,
De dorul surorilor.
Câmpul este loc întins,
Eu cu dorul m’am aprins.
Jeluim-aș și nu-i cine
Să mă asculte pe mine,
De cari le voi spune eu
De amărunt traiul meu.
Jeluim-aș văilor,
Văilor și brazilor,
I Eu de dorul fraților.
Vino, taică prea iubite,
Vino, mie mult iubite,
Vino, maică, de mă vezi
Și cu mine-odată șezi.
Veniți de mă mângâiați
Și mă scoateți din năcaz,
Veniți să vă povestec
Cum între streini trăesc.
<118) Că traiul care îl am
Nu-1 poftesc nici la dușman.
Fie plătit neamul meu,
Cu cât am pribejit eu.
Am umblat prin țări streine
Și n’avui parte de bine.
Oh, de m’ați putea vedea,
în streinătatea grea,
Inima rău v-ar durea,
Văzând obidarea mea.
Voiu să mor de dorul tău,
Dulce părintele meu.
Vin acum, taică, la mine,
Că eu sunt strein în lume.
Vino, maică, și voi, frați,
Veniti de mă desfătati,
Că a mele lăcrămele,
Ca și nește râurele,
Să varsă cu grea durere,
Cu dor și cu mare jele.
(Ms. E. ■—• Variantele « Verșului Străi-
nătății », pe care le-am văzut în manu-
scrise sau care au fost publicate până
acum, sunt foarte numeroase. Aceasta
mi se pare însă cea mai desvoltată. Cf.
MOKESCH, op. cit., p. 20; J. K. SCHULLER,
Romănische Volkslieder, Hermanstadt,
1859, p. 29—30, 67—68; GASTER, op.
cit., p. 320 (Nr. XII A); ANTON PANN,
Spitalul amorului, București, 1852, voi. I,
p. 114; EMINESCU, Literatura populară,
(Ed. MURĂRAȘU, în <1 Clasicii români co-
mentați »), p. 213—214; Șezătoarea, VIII
(1882), p. 40; N. DrĂGANU, Versuri vechi,
în Dacoromania, V, p. 516—517; etc.).
« VERS DE VESELIE »
(228)	Mărișcuță dela beciu, trala,
Vin cu luntrea de mă treci.
De mă treci să nu mă ’neci,
Că n’ai bani să mă plătești,
Numa o sută și cincizeci.
De cât pită cu comleu,
S’o mânci cu un meteleu [sic],
Mai bine spuză pogace,
Să o mânci cu cine-ți place.
(229)	Decât pită prin sită deasă,
S’o mânci cu o urduroasă,
Mai bine prin sită rară,
Să o mânci cu-o domnișoară.
(Ms. E.)
«ALTU »
(265)	Scrisu-ți-am vers cuvios
Din cuvinte mai în jos.
Scriu-ți, draga mea viață,
Carte mândră cu dulceață.
Porumbiță ce voi face
3
Că dorul tău nu-mi dă pace ?
N’am pe lume nici un bine
Că sunt departe de tine.
(266)	Rău bolesc, rău pătimesc,
Când mândră la tin’ gândesc
De binele ce aveam
xo8
ION BREAZU
Când mai aproape ședeam,
Că atâta nu gândeam,
Nici de dorul tău boleam.
De când mă ’nstreinaiu eu
De N satul meu,
Dorul mândră dela tine,
. Peste multe dealuri vine
Și-așa vine de ferbinte
Că de-aș sta ’n loc m’aș aprinde.
Nime nu-1 poate ’nturna,
Nici Țigan cu cetera,
Nici Român cu fluera,
Nici Neamțu cu flota [sic].
Până când nu viu la tine
Inima oftează ’n mine.
Când eram printre hotară
Gândeam că-s într’altă țară,
Așa departe părea
De dor inima-mi bolea,
(267) Și socoteam întru mine
Că de-aș ajunge la tine,
Cu tine să povestesc,
Dorul să mi-1 potolesc.
Când peste păduri treceam
în toate laturi priveam
Că doară te pociu vedea.
Oh, foarte mult îmi părea
Până voi sosi acasă,
Oh, vai, vai, inimă arsă.
Deci cât acasă soseam
în toate laturi priveam
Că ieșind din casă doară
Te pociu vedea pe afară.
Socoteam că-mi alinez,
Dorul numai să te văz.
Inima-mi părea căznită
De boală nelecuită.
Arză-te focul urât,
Boală fără crezământ,
Arză-te focul iubire,
Boală fără lecuire.
(Ms. E.)
«ALTU »
(264)	Prin dumbravă trecere-aș,
Frunză verde rumpere-aș,
Slovă neagră scriere-aș,
La mândră trimitere-aș.
în toate patru cornurele
Picături de lăcrămele.
La mijloc pară de foc,
Ca să vază și să crează
Că precum este slova
Așa mi-i și inima.
De când de tin’ m’am lăsat
(265) Și pe-aici m’am depărtat,
Eu mândră a mea inimă,
De o aș vedea la fântână,
Nu aș cunoaște-o din tină,
Așa mi-i de supărată,
De dorul tău întristată.
Când gândesc mândră la tine.
Dorul tău s’aprinde ’n mine
Și arde cu bobotaie,
Ca o jireadă de paie,
Foarte rău mă năcăjește
Până când se potolește.
(Ms. E.)
« VERȘU BEUTORIULUI»
Vai, săracu’ beutoriu,
Au rămas ca cerșetoriu.
Au băut una și două
Până au plinit și nouă.
Dac’ au văst că-i bine-așa
Și-au băut și cămașa.
Crâșmărița mare dușmană
Nu vrea să-i dea de pomană,
Dar crâjmarul ca măgariu
îi luă zechea și pieptariu.
Ce voiu să zic mai multe
Că le svârle lângă bute,
Și începe a-i aduce
Beutură de cea dulce,
VERSURI POPULARE ÎN MANUSCRISE ARDELENE VECHI
109
Vin roșiu, roșior,
De care-i era lui dor.
Și dacă s’au îmbătat
Cătră casă au plecat.
Câte bălți le întâlnea
Tot prin mijloc le plesnea,
Unde era apa noroioasă,
îi părea că-i mai frumoasă.
Unde era turburată,
îi părea că-i mai curată,
Câți pe cale întâlnea
El la toți se închina.
Toți fugea ca de un câne
Nevrând să i se închine.
Și dac-au ajuns acasă,
La globana de nevastă,
Ea au început a-1 mustra
Și din gură-așa grăia
Bărbate, sufletul meu,
......mi-te tată-tău,
Dar de-aseară-unde-ai fost,
Ai băut la crâjmă gros.
Unde-i zeghea și pieptariu ?
O! le-ai beut cu crâjmariu.
Și luă o despicătură
Și-l atinsă peste gură
Și luă alta mai mare
Și ’ncepe a-i da pe spinare.
(Ms. F., No. 94).
[FĂRĂ TITLU]
Câtu-i lumea și veleag,
Nu mă ia cine mi-i drag
Și mă [ia] un blestemat
Care-i mai urît în sat.
Frunză verde zoralie
Cel voinic cu pălărie
Trimisei la glătărie [sic]
Să-mi cumpere doi mintie.
Ce-i mi de mintea lui
Dacă nu-s cu dumnealui.
Păsăruică de pe lac,
Nu mă blestema să zac,
Că n’am pe nime cu drag,
Să-mi pună mâna sub cap
Să mă ’ntrebe de ce zac.
Păsăruică de pe iaz
Mândra moare de necaz.
Câte flori pe iaz în sus
Toate cu mândra le-a pus
Și-am plătit de le-am ’ngrădit,
Nici cu pari, nici cu nuele
Numai cu cuvinte rele.
Mărita-maș, mărita,
Cu suveica nu știu da,
Țes un cot, arunc în pod,
Țes o natră, rup o spată.
Mărita-m’aș, mărita,
Pita n’o știu frământa
Cu feciori mă știu juca.
Doamne bate și trăsnește
Cine-o făcut drumu’ lat,
De-o trecut badea ’n Banat.
Doamne bate-1 și trăsnește
Cine-o făcut drumu roș
De-o trecut badea ’n Lugoj.
«MĂȘ» [=ALTUL]
Săraci București vestiți,
Că se duc cătanele
Și rămân cocoanele,
Sub păru’ cu perele
Unde joacă sârbele,
Sub măru’ cu frunză lată,
Unde joacă Turcii roată.
Coconiță dela țară
Ce ți-e gura așa amară
Doar de pită de secară
I IO
ION BREAZU
Hai la noi la București,
Ca gura să’ți-o’ndulcești,
Cu afine, cu migdale,
Cum îți place dumitale.
(Aceste două «versuri » din urmă
le-am aflat în Ms. 69, Cutia V din
arhiva Muzeului Ardelean dela Biblio-
teca Universității din Cluj; manuscris
cu cântece ungurești, nedatat, probabil
însă dela începutul sec. XIX. In origi-
nal cu ortografie ungurească).
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
La apus de orășelul Câmpeni, pe văile celor două Arieșuri și ale afluen-
ților lor și peste munții dintre aceste văi, se întinde « Țara Moților » propriu
zisă. Mergând pe șoseaua națională care pleacă dela Câmpeni pe valea
Arieșului Mare în sus, trecând prin comunele moțești Săcătura și Albac,
se ajunge în cea mai mare comună, ca număr de locuitori (5225)1), din Țara
Moților: Scărișoara. Din punct de vedere administrativ e o comună; pentru
călătorul care urcă valea strâmtă, adeseori de o frumusețe sălbatică, a
Arieșului Mare, Scărișoara se arată ca un șirag de cătune neînsemnate,
compuse din vreo 2—3 case. Două dintre aceste cătune, deoarece au
biserică și școală, formează un fel de centre: Gârda-de-Jos și Gârda-de-
Sus. Majoritatea celor aproape 5300 de suflete nu trăiesc însă în aceste
cătune de pe valea Arieșului Mare și nici în cele de pe văile afluenților
lui, ci prin poienile2), adeseori foarte mici, risipite prin nesfârșitele păduri
de « sîlhă» (molid) și de «bradu» care acopăr dealurile și podișurile ce se ridică
deasupra văii Arieșului Mare până la altitudinea de 1300 m, prin sutele
de «cringuri» (cătune) formate din 2—3 câ'se, numele cringului fiind format
din numele familiei care îl locuiește: crihgul3) unde stă familia Pasca se
chiamă Pășceșt'i, unde stă familia Morcan, Mor cane șt' z4), etc.
De altfel numele acestor cătune nu au vieață prea lungă. Ele se mută
împreună cu familiile care formează cringurile. Astfel, pe harta militară
austriacă de pe la mijlocul secolului trecut, cringul Pășceșt'ilor e arătat în
altă parte, nu unde este astăzi. Făcând această observație într’un grup de
Moți, am primit răspunsul că Pâșceșt'ii s’au mutat de mult de unde erau
înainte.
*) V. Indicatorul statistic al satelor și unităților administrative din România. București^
1932, p. 386.
2) Moții zic poienii « cîm'pu, cîmpulu-m pădure ». (Sistemul de transcriere îl dăm
mai jos, la p. 133—134).
3) N’am auzit niciodată pronunțându-se crîng, cum scrie Tache Papahagi,
Cercetări din Munții Apuseni (Extras din « Grai și Suflet »), București, 1925, p. 16, ci
totdeauna cring. N. și Dacoromania VIII (1936), p. 153.
4) Acesta este numele cătunului din jurul bisericii, numit oficial Gârda-de-Sus.
Iată încă vreo câteva nume de cringuri: Pleit'eșt'i (dela porecla Pleita), Morareșt'i,
Haiduceșt'i, Suceșt'i, Pt'ițarășt'i, Fluțareșt'i, Pleșeșt'i, Dodoieșt'i, Gond' ești, Curpeșt'i.
112
EMIL PETROVICI
Pentru ancheta pe seama Atlasului Linguistic Român și pentru cea
destinată adunării de material folkloric, pe seama Academiei Române, am
cercetat, în verile anilor 1935 și 1936, cringurile din apropierea Ghețarului
(la D'ețariu), situate la vreo 1200 m înălțime și cringurile de pe Valea
d'ila Iarba Ra până subt Bd'ihărsa, cel mai înalt vârf din Munții Apuseni1).
La Ghețar am fost găzduit în frumoasa și confortabila casă de adăpost a
Turing-Clubului României, iar expedițiile până la Iarba Ra le făceam
dela cârciuma din Gîrda d'i susu, adică din cătunul numit Morcaneșt' î.
Regiunea dela D'ețariu și Valea d'ila Iarba Ra reprezintă numai o mi-
nimă parte din colțul de țară care formează hotarul comunei Scărișoara.
Fiind nevoit să continuu anchetele Atlasului Linguistic Român, cu părere
de rău a trebuit să renunț la cercetarea altor «cringurî» din Scărișoara și
mai cu seamă la cele din comuna Arieșeni, care e așezată și mai sus, mai
aproape de « Bd'iharea » și unde cu siguranță se poate face o bogată recoltă
de folklor.
Casa de adăpost a Turing-Clubului din apropierea Ghețarului (alti-
tudinea circa 1200 m) e situată într’o poieniță pe care ai crede-o înconjurată
de păduri nesfârșite de molizi și brad. De fapt, îndată ce te depărtezi puțin
de casă, te crezi la cine știe câți km depărtare de orice așezare omenească.
Pădurea deasă de molizi uriași pare de nepătruns. Cărarea ce duce în Valea
Arieșului anevoie se strecoară printre trunchiurile putrede acoperite cu
mușchiu ale molizilor căzuți. Abia ai făcut însă vreo 500 de metri, se deschide
un alt « cîmpu » cu o căsuță de Moț în mijloc și cu o bucățică de loc cultivat
unde cresc câteva fire de cânepă2) și câțiva cartofi («picioci» IV). Dacă e
mai înstărit, Moțul mai are și alte« maitori » 3) pe lângă casă: o « camară »,
o « cocină », iar jos în vale, rar, și câte o «colnă» unde își adăpostește
căruța. De curte, nici urmă nu se vede pe la Moți.
Poienile acestea locuite sunt risipite peste întreg masivul păduros ce se
ridică din Valea Arieșului Mare, spre miază-noapte, până la înălțimea de
1300 m, subt muntele Călineasa. La casa de adăpost TCR nu ești, cum ți
se pare la început, în mijlocul unui codru sălbatic, ci în mijlocul satului.
Dacă asculți mai cu luare aminte, auzi, dincolo de perdeaua de molizi care
ie înconjură, vorba vecinilor și fâșâitul coaselor (e timpul când se cosește
9 Vârful cel mai înalt se numește Curcubăta (accentul e pe silaba penultimă), fiindcă
e acolo pe munte o pt'atră ca o curcubătă « bostan ». Explicația mi-a dat-o Fluriia N'egri
lonasă dela Valea D'izd'itului. Cf. și T. Papahagi, op. cit., p. 48.
-) Informatoarea III (vezi numele lor la p. 135) îi zice « ogor d'i cîripă », iar infor-
matoarea VII, « ogorul cel d'i cîripă ».
3) Așa a pronunțat cuvântul informatorul IV. La singular zice « maitpre r. Maitorile
sunt: «șura, casa, camaia, puiețîli «. Informatorul I numește porumbarul (colivia
porumbeilor), de care de altfel nu există prin Țara Moților, » măietprea porumbului». Cf.
Frâncu-Candrea, Românii din Munții Apuseni. București, 1888, p. 25: « măetoare ».
Forma « măieturi », dată de Tache Papahagi, op. cit., p. 17, e greșită.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA	113
fânul). Seara, flăcăii chiuiesc dintr’o poiană într’alta, mână cu strigăte vitele
la adăpost. Vuiesc pădurile seculare de zarva atâtor oameni pe care nevoile
i-au silit să se aciueze pe aceste înălțimi reci1), lipsite de apă2). După ce
s’a întunecat, liniștea, coborîtă în sfârșit peste vârfurile nemișcate ale mo-
lizilor, e turburată numai de sunetul melodios al tulnicelor care își răspund
dintr’un « cîmpu » într’altul, mai aproape, mai departe și, stins, ca din alte
lumi, din cine știe ce depărtări, de prin cringurile dela Măgură sau dela
Pt'atra grăitori.
Ocupația. Așezările acestea moțești din văgăunile afluenților Arieșului
Mare, de subt Biharea și Călineasa și din poienile de pe podișurile care se
ridică deasupra acestor afluenți, nu sunt vechi. Tradiția despre urcarea
recentă a Moților în cătunele Scărișoarei mi-au repetat-o adeseori infor-
matorii. Cea despre așezările dela Iarba Rea, am dat-o la Texte (246—7).
în căutarea lemnului cât mai bun și cât mai ieftin pentru « vasaritti»,
Moții din satele moțești mai vechi, ca de pildă Vidra, și-au făcut, la început,
în pustiurile acestea « mutături» unde se adăposteau până tăiau «dpje»
(v. textul 246). Cu încetul, mutăturile au devenit așezări statornice: în
locul mutăturii, Moțul și-a durat măietoare.
Toți Moții sunt «vasari» 3). Cu « vasili » se duc «în țară ». Cei de pe la
Ghețar ajung până la Săgmari (Satu-Mare), Carăi (Cărei), Zălăvu (Zălau),
Șumleu (Șimleul-Silvaniei), Baia Mărie, Baia Sprie, Lăpușul (Lăpuș). Cei
dela Iarba Rea cutreeră mai ales Ungureasca = Țara ungurească, pe la
Hălmagiu, Arad, Cohul (Vașcău), Beiușul (Beiuș). Cei din valea Arieșului
vin în Ard'diu, spre Bălgăratu^) (Alba-Iulia). Cei mai bogați, care au
căruțe solide, trec pe la Turnu-Roșu în Rumîhiia până în Dobrogea. De
când au început a colinda, acum 20 de ani, Vechiul Regat, văsarii au fost
nevoiți să fabrice articole pe gustul nouei lor clientele. Astfel, acuma fac
mai cu seamă «put'in»6) enorme (v. planșa II, 3) în care Oltenii și
Muntenii acresc varza.
Nu toți Moții au însă «cocii » (căruțe). Mulți dintre ei, mai săraci,
încarcă vasele pe spatele cailor și le duc la târgul dela Vidra, unde le vând
altor Moți, adevărați angrosiști, care le transportă cu trenul până la Craiova,
Galați, Constanta.
’) Fragile se coc abia în August.
2) în toată regiunea Ghețarului, abia sunt vreo două izvoare. în vara secetoasă a
anului 1935, numai unul n’a secat. La acesta se dădeau în fiecare seară adevărate bătălii,
atâta norod se aduna dela distanțe de kilometri, ca să ducă în bot'ele (sing. botă) așezate
de o parte și de alta a șelei, pe cai mititei de munte, o apă turbure, roșcată.
3) Cuvânt pronunțat de informatoarea IV. Cuvântul CIUBARAR nu l-am auzit
niciodată la Moți. Moțul trăiește din «vasaritti», «vasarșșt'e», face «vase». Cf. FrâNCU-
Candrea, op. cit., p. 61. Greșit (ciubară) la Tache Papahagi, op. cit., p. 17.
4) Accentul e pe întâia silabă.
5) Cuvântul e nou, adus din Vechiul Regat.
8 Anuarul Arhivei de Folklor V.
114
EMIL PETROVICI
Să încercăm să înșirăm deosebitele lucrări care țin de «vasaritu »’).
întâi caută o « sîlhă »2) (IV), o « țîpă joșii » (I), o « dârîmă d'e clpmbe »3) (I),
taie «boci4) cu h'arastău d'î sîlhă» (IV) acolo unde e « mîtcă pi sîlhă»5)
(IV); «om boc să creapă-m patru» (VII) « cu sacurea șî cu maiu » (IV), iar
doagele se numesc « dșji-n ciozvîrt'i » (VII); dacă se creapă bocul în două,
se zice că sunt «doșt'țșt'i» (VII). Doagele «le curățîm, le cioplim cu
mezdreala » (IV) pe « scâundu cel d'i vasaritu » (IV) 6). Apoi « dă cu doga
pi jilău »(IV) (v. planșa III, 1) și o pune «pi prîspri »(IV) (v. planșa III, 2)
cu « clțștili » (IV). Apoi face « cercii » (IV) din « cep d'i sîlhă » (creangă
de molid) (IV); cu o «custură ca un cuțitii taa 7) mușcatorili8) d'ila
cercii » (IV). Apoi « faișțșt'e 9) cu mezdriala » (IV) vasul (v. planșa III, 3)
și-l «d'irează » (VII), «d'îrează» (IV), « d'inează »10) cu « d'eratorca »
(VII), « d'aratpri, d'anatpri» (IV), « d'inatori » 10) (v. planșa III, 4) pe
dinăuntru. Apoi îl « rostiază pe la gură » (VII) cu « mezdreala », îl « gar-
d'irează» (VII) cu «gard'irariu »(VII), « gard'inariu»10). După ce « ciubăru-i
gard'ihatu » (IV), « măsură n) fundu cu masurili»12) (IV), «faci o sară cu
masurili» (IV), taie fundul « pi șară » (IV) și «pure fundul pi locu găr-
d'irului » (VII). Apoi «cercuițșt'e», trage «cu tragatorili, tragășîli13)
d'i cercii» (IV) sau « dă cu maiu pi batatpri» (IV) să se așeze bine cercul.
Pe urmă găurește, « tortarțșt'e », toarta ciubărului cu «tortariu » (v. planșa
IV, l).
Când a făcut vreo 12, 16 « darâbi » (IV), îi zice « o t'fșiță d'i vasi » (IV).
Pe acestea le încarcă pe cai și coboară cu ele (v. planșa II, 3) până la
« fagadău ». Aici « stau-n colnă cocili » 14) (IV) Moților (v. planșa II, 4).
Cârciumarul «capătă arîndă16) după iții» (IV). La «fagadău» văsarul
încarcă «t'ișița d'i vasi» în « cocie » și pleacă « în țară ».
') Cifra romană în parenteze indică pe informatori. Numele lor sunt date la p. 135..
2) Informatoarea III zice și « molivtl».
s) O curăță de crengi.
”) Bocu (bucata din trunchiu din care se fac doagele).
6) Partea trunchiului fără « cep ».
6) V. planșa III, 1. Scaunul are un cap, numit «ci^că t (IV), și un talpig, numit
« talpa scaunduli » (IV).
7) Taie.
8) Cele două capete ale cercului care se îmbucă. La singular: «mușcatpri la
cercă » (IV).
’) Netezește pe dinafară.
10) Formă auzită dela bărbați.
ir) Accentul pe întâia silabă.
12) Compas.
13) Accentul pe ă.
14) Stau în șopron căruțele.
15) Chirie.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA	115
Cei mai mulți nu-și adăpostesc însă căruța, de altfel sărăcăcioasă, în
« colna » cârciumarului, ci o lasă la marginea drumului. Am văzut adeseori
astfel de căruțe părăsite în șanțul șoselei, în câte un loc unde nu se zărea
nici urmă de așezare omenească. Casa Moțului care e nevoit să-și lase astfel
căruța, este așezată pe vreo coastă de deal, cu câteva sute de metri deasupra
Văii Arieșului, unde anevoie urcă și omul și animalul. De drumuri
pentru căruțe, nici vorbă nu poate fi pe așa locuri.
Alteori Moțul își ia uneltele « cinîili, t'isigurili cele d'i vasaritu » (IV),
ia cercuri și doage, le pune în căruță și pornește cu ele în țară. Vasul îl face
la fața locului, după indicațiile mușteriului. Doagele le leagă, vreo 50 de
bucăți, în formă de semicerc; acesta se chiamă «o corciie d'i dpji d'i -
pus pi calu » (IV), (când le aduce din pădure acasă). Când pleacă cu ele în
țară, leagă vreo 100 de bucăți cu un cerc; i se zice « o rptă d'i dpji d'i pus
pi caru » (IV).
Agricultură se face foarte puțină la Scărișoara. Pământul e prea « pt'a-
trosu » și clima prea rece. în « holda » Moțului abia crește puțină « sacară »
niște « picioci» și câteva fire de « cîripă » (VII). Arătura se face cu plugul
de lemn, dispărut demult în restul țării.
Nici creșterea vitelor nu poate înflori în această parte a Munților Apu-
seni. Pășunile de pe munte sunt slabe, iar lipsa izvoarelor zădărnicește orice
încercare de a face un păstorit mai intens.
Fiecare Moț crește vreo 2—3 oi («țirem uoi» VII); primăvara se înto-
vărășesc («le strângem laolaltă » ), fac « o turmă » și angajează un cioban
(«ni naravim cu pacurariu »1), « ciobanu cari faci brîndza »). Acesta își
angajează un băiat strungar « pacurariu cel mnicu » și « ciobanul la stăr-
pări ». Apoi se măsură laptele (« măsurăm lapt'ili », v. textul 242) și se începe
facerea brânzii (« băgăm uăili-m brîndzâ»).
Brânza se face la « colibă »2). Se « mulgi » în « galeată », se « strecură »
cu o « strecatpri » într’un « pîrlău mari ». Apoi ciobanul pune «t'agu » în
lapte și «îlu-nt'agă ». Chiagul « ăl cumpără șî mai faci șî d'i porcii (rasa-
turili cșlea d'i mâți, pt'țlța d'i pi burtiișu»); îl ține «într-on d'obti »
sau «în uiagă (cel d'e cumpărată). Lapt'ili-nt'egatu ăl zolțșt'i așa-m
brînci, îl strîngi laolaltă cu pumni» și îl pune «într-o cârpă ». După ce n’a
mai rămas în el « dzăru », îl pune pe « poliță ». De acum se numește « căști ».
Pe «poliță să zd'iciulă». Apoi «lu-mfrămîtă3) cu brîncili. Brîndza o
t'ascuișșt'i cu brîncili în d'pbă », pune un « fund », pe acesta un « bocii »
și deasupra o piatră. Fundul cu bocul și cu piatra se numesc «t'ascu ».
*) Se zice și « ciobanii » (VII).
2) Se știe că în alte părți, pe la Muntele Rece, în județul Cluj, se zice « stînă » (cuvânt
pronunțat de flăcăi de 15—17 ani). Subiectul VII pronunță «stîră»; pretinde că tinerii
încep să întrebuințeze tot mai mult cuvîntul din urmă în loc de « colibă » (VII).
3) Accentul e pe -fră-,
s*
116
EMIL PETROVICI
Din « dzârti » se face, rar, « urdâ » după ce « ăl h'erbu-n căldări », în care
«jîntuie » ’) cu o «lingură d'i lemn », ca să nu se prindă « scrumn » pe fundul
căldării. Lingura cu care scoate urda se numește «lingura mari ».
în « iarnari » stau oile lângă casă, «în tiirișt'i afară », după ce toamna,
fiecare și le alege pe ale lui («le-alțjem, li-aducem acasă d'-a-munt'i»).
Noaptea se adăpostesc în « puiâtă » 2).
Locuința. Casa Moțului e foarte simplă și sărăcăcioasă. E făcută din
« grindz» (bârne) de câte un « meșt'er d'e face case » din comuna Sohodol
de lângă Câmpeni, de unde se recrutează constructorii de case pentru
toate satele din Munții Apuseni, până la Măguri și Mărișel (județul Cluj).
Meșterul din Sohodol așează întâi «talpa casi » pe « pt'atră » (temelie simplă
făcută din bolovani), face apoi păreții, « arjâua casi pără la acuperișu », din
«grindz » (bârne), iar sus, pe păreți, pune « cununa », «curura » (VII)
(cosoroaba). Peste cunună sunt așezate «grindzple»3) (grinzi). Apoi vin
«cuQrnili» (căpriorii). Câte doi căpriori sunt prinși, sus, cu o chingă numită
« găinariu, gairariu (VII), gairârețu » (VII). Peste căpriori se bat «lațuri »,
iar pe lațuri « șind'ile » sau « doșt'e » (șițe). Măietorile de pe lângă casă
sunt acoperite mai mult cu « cet'ină » 4). Pe «trppț» (trepte) urcă omul
în «tîrnaț » sau «t'indă », iar de acolo intră în « casă ». Mobila e sărăcăcioasă:
un pat, o masă, două lavițe de-a-lungul păreților, într’un colț al încăperii
un « pod'ișoru » (un fel de dulăpior, în care se pun vasele de bucătărie)
și în mijlocul casei, o mică mașină de gătit, numită de Moți « sobă ». Fi-
rește, mai demult, în loc de sobă, aveau « vatră » deschisă, formată dintr’un
fel de platformă de piatră numită « câmehiță» (VII), de-asupra căreia se
deschidea « coșul»larg, pătrat. Acoperișul era ferit de scântei, de « băbură»s),
făcută din piatră, deasupra coșului, în « podulu » casei. Pe « gura băburi»
ieșea fumul în pod 6).
Portul. Astăzi portul Moților e foarte împestrițat cu elemente orășe-
nești 7). Femeile poartă « rdt'iie » (fustă). Numai bătrânii mai știu că demult
purtau «ppli» (poale) albe și două «zâd'ii» (fote), una înainte și una
înapoi. La bărbați tot mai rar se văd «ciprici»: tinerii poartă mai mult
«păntăloh ». Vara, pe acasă, la adunatul fânului, Moții poartă pantalonii
') Amestecă. Accentul pe silaba inițială.
2) Toate formele dialectale ale termenilor privitori la păstorit sunt dela subiectul
IV. O singură dată am notat cuvintele subiectului VII: <' țirem uoi ». De asemenea
în nota 2, p. 115, am însemnat odată pronunțarea unor flăcăi (« stînă ») și cea a infor-
matoarei VII (« stîră »).
3) Accentul pe -dzț-.
4) « Cu cet'ină șî cu paie » (VII).
5) Accentul pe silaba inițială.
6) Toate formele referitoare la casă sunt dela informatorul I, afară de acelea care
poartă indicația VII.
’) V. planșele iii și IV.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
u7
largi de pânză ai Crișenilor: «izmeni cu ciucuri » (IV) (v. planșa IV, 2).
în loc de « opt'inci » încalță tot mai mult « păpuci » (ghete), iar în loc de
«învîrt'itori » (obiele) (IV), iau « colțuri » (ciorapi) (IV) (v. planșa IV, 1).
Mai demult, bărbații aveau «t'ică » (VII): purtau părul lung împletit
în două cozi care le cădeau pe piept (v. textul 74) 4).
Hrana. Moțul trebue să-și aducă aproape toată hrana din «țară ». La
el acasă poate cultiva numai câțiva cartofi și puțină secară. Din făina
de secară sau de grâu — adus din « țară » —, câte odată și din făină de orz,
femeia face « pîre »(III)2). Se mănâncă, firește, și « mămăligă »(VII), precum
și « balmoșu d'in groșt'oru » (VII), un fel de mămăligă fiartă în smân-
tână.
Dar mâncarea cea mai caracteristic moțească este un fel de mămăligă
apoasă din făină de grâu sau secară, sau porumb sau orz, numită « cirîi »
(IV). Comparat cu mămăliga «cirulu-i mulcelu»3) (IV) și se prepară
foarte repede (v. textul 148). E o adevărată mâncare de oameni săraci.
Câștigând așa de greu grăunțele, e firesc ca Moțul să nu prea poată
crește pe lângă casă multe păsări și porci 4). Moțul nu prea are, ca țăranii
din alte regiuni ale Ardealului, Crișanei și Banatului, « clisă » 5) (VII) cu ce
să-și îndulcească pânea făcută dintr’un amestec de făină de porumb, de
secară și de grâu (ba chiar și de orz). Moțul mănâncă adeseori pânea sau
cirul fără « liagiimă » (VII) 6).
Se mănâncă și în Țara Moților, la sărbători mari, «tocană» (VII),
« râtâtă » (VII) (jumări de ouă), câte un « pui friptu » (VII), « on darâb
d'e mrielu» (VII) (o ciosvârtă de miel). De obiceiu, însă, Moții se
mulțumesc cu « mâziri 7) h'artă » (VII) (fasole frecată), zamă acră (VII) —
acrită cu lapte acru, «borsîî » (VII) din tărâțe dospite, «curit'u tiiatu »
(VII) (varză tocată). Despre sarmale, numite «boț» (VII) (sg. «boții»
VII), « spuru drumari că facil Criș^rii, bagă carrii șî pasatu » (VII); la Moți
însă nu se face așa ceva.
Sărăcia în hrană a Moțului și teama lui de foamete e foarte bine ilustrată
prin textul 207. La Moți, cuvântul « fomi » (foamete) nu trebue niciodată
’) Formele referitoare la port sunt date după rostirea informatorului II, firește,
cu excepția cazurilor când sunt indicați, după o formă dată, alți informatori: IV sau VII.
2) Bărbații care cutreeră tot Ardealul, Crișana și Banatul, au învățat dela Ardeleni,
Crișeni și Bănățeni să numească pânea: « pită ». Femeile zic însă numai « pîne ». Firește,
cele mai bătrâne păstrează urme de rotacism: « pîne », « pîh(r)e », « pîre », etc. (V. Daco-
romania, VIII, p. 155).
3) Moale.
4) Cutreerând cringurile Scărișoarei, n’am văzut niciun câne pe lângă casele Mo-
ților.
°) Slănină.
6) Informatoarea explică: «liaguma » pe lângă pâne e laptele, «clisa» (slănina).
7) Bărbații și femeile tinere pronunță « mâzini ».
118
EMIL PETROVICI
pronunțat; e « cob rău » (IV). De aceea Moțul nu zice « mi-e foame », căci
ar cobi a rău, ci « mn-i flamîntă » (IV) x).
Poame nu există aproape de loc. Prin pădure se găsesc « âfire » (VII)2),
fragi și smeură. Toate se coc foarte târziu; fragile abia la sfârșitul lui Iulie.
Tot atunci, ba chiar la începutul lunei August, se coc și vișinile Moților,
foarte acre. Mai au pe lângă casă și vreo 2—3 pruni și meri, care nu prea
aduc roadă. Prin cringurile de pe platouri nu este însă niciun pom roditor.
De aceea vezi toată ziua copiii Moților mestecând « mesteacă d'i pi sîlhă »
(III) (rășină de molid) («să mesteâcă-n gură» III), care le ține loc de mere,
de pere, de cireșe. Am gustat și eu mesteaca; nu e de loc plăcută.
Starea culturală. Prin cringurile risipite pe toată imensa întindere a
Scărișoarei, foarte greu pătrunde știința de carte. Mai cu seamă în vreme
de iarnă copiilor din cele mai multe cringuri le este de-a-dreptul imposibil
să frecventeze școala. De aceea și azi majoritatea copiilor din satele moțești
rămân fără carte. Informatorul II, de n ani, cu toate că dela vârsta de 8
ani a cutreerat cu tatăl său tot Nordul Ardealului, n’a intrat niciodată în
vieața lui în vreo scoală sau în vreo biserică. în aceeași situație erau si
>	>	J	»	J
tovarășii lui cu care ziua întreagă se juca prin preajma Casei de adăpost
TCR. La școală și la biserică merg numai copiii din cringurile apropiate
de Gârda-de-Jos, Gârda-de-Sus și Iarba Rea.
Cu toată lipsa de învățătură, Moții sunt foarte desghețați, ceea ce se
datorește cu siguranță peregrinărilor lor prin toată țara.
FOLKLORUL	■
Tache Papahagi afirmă, în « Cercetările din Munții Apuseni » citate mai
sus, că « Moțul n’are literatură folklorică: doină, bocet, colindă, baladă,
basm, tradiție, etc. N’are nici alte genuri, ca strigături, ghicitori, etc. »
(p. 25). Dintre toate genurile înșirate de Tache Papahagi, numai balada nu
e reprezentată la Moți. Motivul Mioriței, al ciobanului care și-a pierdut
oile, etc., nu sunt cunoscute la Scărișoara. Despre Novac, informatoarea
VII a știut să-mi spuie următoarele: « Or povestitu șî bătrîni că Novacu
o fost hoț măre, că o făcut mult'i cțlea », iar acuma, cei tineri, citesc din
cărți despre Novac.
în ceea ce privește celelalte genuri, la începutul anchetei și eu eram
convins, cu siguranță influențat de cele spuse de Tache Papahagi, că folk-
lorul Moților e aproape inexistent. întrebând pe informatoarea Sănh'ira
N'egri (III) de lângă Ghețar, dacă știe povești, am primit răspunsul că
') Și în alte părți ale Ardealului și Crișanei se zice numai « sânt flămând », iar nu
« mi-e foame », cu toate că e curentă expresia « mi-e sete ». E probabil că în aceste regiuni
cuvântul « foame » a însemnat « foamete », ca la Moți.
2) « Afirișul face âfirș » (VII).
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA	119
pe la ei nu se adună lumea la povești seara și în sărbători. Casele sunt prea
îndepărtate unele de altele, iar iarna zăpada e așa de înaltă, încât nu pot ieși
din casă. Ca să poată circula dela unul la altul și ca să se poată aproviziona
cu apă, trebue să se înțeleagă mai mulți inși să facă pârtie cu lopețile prin
zăpadă până la izvor 4). Totuși, dela același subiect (III), am putut culege,
îndată după aceea, descântece interesante (textele 190, 191, 192 și 193).
în aceeași vară (1935) am primit un răspuns categoric dela Fluriia
N'egri lonasă, că nu știe povești, cântece, etc. Mare mi-a fost surprinderea
când, în vara anului următor, am recoltat o adevărată comoară de « hori »
(doine) și « strigaturi » — dela același subiect2).
Prin urmare, contrar celor afirmate de Tache Papahagi, trebue să con-
chidem că genul liric al doinelor și strigăturilor e foarte bine reprezentat
în folklorul Moților.
}
E interesant că informatoarea VII, cu toate că mi-a dictat mai mult de
o sută de « hori» și «strigaturi », nu cunoaște renumitul cântec atribuit
Moților:
A plecat Moțul la țară,
Cu cercuri și cu ciubară 3).
De altfel e ușor de recunoscut că acest cântec nu e moțesc: Moțul nu
zice «la țară », ci «în țară »; de asemenea Moțul merge «în țară» cu cercuri și
cu « vase », nu cu «ciubară»4). Dealtfel, dintre toate doinele pe care le-am
notat, numai cea de subt No. 83 amintește despre vieața drumeață a Moțului.
Și ghicitorile, basmele, colindele, bocetele sunt tot așa de obișnuite la
Moți ca în alte părți. Ceea ce a spus informatoarea III, anume că Moții
n’au obiceiul să se întrunească, poate fi adevărat pentru cringurile dela
Ghețar. în vale însă, de ex. la Iarba Rea, se fac « strânsuri pi la casi»(VII),
se fac « clăci cîn să torc cîlți» (VII), iarna fac femeile «torcarie » (IV) (șe-
zătoare) : « D'inu aicea muieri șî fțt'i șî mai ficiori ș-âpu acolo horescu șî
ciumelescu ciumelituri» (IV). Se mai întrunesc apoi la nunți, la «prevedenie»
(I) (priveghiu). Iată deci atâtea ocazii unde să se spuie « ciumnelituri »
(VII), povești, snoave, etc.
9 Informatoarea a sfârșit plângându-se de sărăcie. Așa sunt de săraci, încât nu pot
să-și facă nici provizie de sare. Numai atâtea parale au, ca să-și poată cumpăra un kg.
Peste câteva zile sunt nevoiți să coboare iar în vale, să-și cumpere din nou.
2) Pe urmă am aflat că informatoarea VII a fost bolnavă toată vara anului 1935.
Aceasta e explicația răspunsurilor ei laconice și repezite de atunci. în schimb, în 1936
a fost foarte veselă și comunicativă, cu toată vârsta ei înaintată (80 de ani).
3) Cf. Tache Papahagi, op. cit., p. 18.
4) Cuvântul « ciubărti » există la Moți. E vasul cu două toarte în care se opăresc și
se spală cămășile. Termenul general însă pentru tot ce confecționează văsarii este : « vase ».
De altfel pluralul pentru « ciubărh » este « ciubșră »; prin urmare nu poate rima cu
« țară ».
120	EMIL PETROVICI
Și în timpul anchetei mele duble la casa subiectului IX, se făcea
acolo o adevărată « strînsură ». Pe lângă informatoarele IV și VII, se adunau
o mulțime de femei, flăcăi, copii din vecini. Bărbații, care coseau fânul
pe coastele apropiate, făceau repausuri destul de dese, ca să vie să facă
haz de întrebările ciudate — cum de sigur le păreau lor — ce le puneam.
Zile întregi a fost acolo un du-te-vino ca la bâlciu 2); glume, câteodată cam
pipărate, provocau hohote de râs de răsuna Valea D'izd'ituli. Femeile se
întreceau să-mi spuie strigături cât mai hazlii. Unele din acestea n’au putut
fi publicate din cauza cuprinsului lor prea crud. La fel și unele ghicitori.
Oare e adevărat că Moțul are o fire bănuitoare ? Că nu e comunicativ 3) ?
Notez că, atât pentru Atlasul Linguistic cât și pentru Arhiva de Folklor,
am interogat aproape exclusiv femei. La Moți, mai mult ca în alte regiuni,
femeia e păstrătoarea vechilor obiceiuri și a graiului strămoșesc, deoarece
numai dânsa stă acasă tot anul, pe când bărbatul, dela vârsta de 8 ani,
cutreieră într’una toată țara. De aceea se și deosebește graiul bărbaților,
împestrițat cu fel de fel de elemente culese din toate regiunile țării, de cel
al femeilor, care e mai arhaic, mai bătrânesc 4). Folklor moțesc și graiu
adevărat moțesc poate fi cules numai din gura femeilor. Dacă cercetătorii
de până acuma n’au reușit să învingă pretinsa neîncredere a Moților și
mai cu seamă a Moațelor, vina, cu siguranță, nu e a Moților 5). Firea ne-
încrezătoare și închisă a Moțului, precum și lipsa folklorului la Moți sunt
basme născocite de oameni care nu știu să se apropie, cu destul tact, de
țăranul nostru de pretutindeni.
ri Pentru studiul graiului pe seama Atlasului Linguistic Român au fost puse și la
Scărișoara, ca în alte părți, 4800 de întrebări. Pe lângă această anchetă linguîstică, am
întreprins și una folklorică, pe care însă n’am putut-o aprofunda cum aș fi dorit, din
cauza lipsei de timp.
2) în fotografiile din PI. III, se poate vedea că e adunată multă lume la casa lui Pătru
N'egrea. Fiind vorba de văsărit, toată lumea se îmbulzea să-mi fie cât mai de folos.
3) Cf. Tache Papahagi, op. cit., pp. 20—23 și D. Șxndru, En uete dans le pays
des Motzi în « Bulletin Linguistîque », II (1934), p. 203.
4) Cf. D. Șxndru, op. cit., p. 202 și Dacoromania VIII, pp. 153 —156.
5) Vina e a cercetătorilor. Cum să-și deschidă Moțul sufletul unui om care se apropie
de el cu sentimentele pe care le vădește d-1 Tache Papahagi în scena povestită în op. cit.,
p. 20. Cercetătorul nostru s’a întâlnit cu doi Moți în pădure. îi trec cuvântul: « Deși
trecerea mea —- om strein pentru ei — în aceste locuri li s’a părut cu totul ciudată pentru
firea lor bănuitoare, totuși « bună ziua » al meu fu întâmpinat cu « Dumnezeu ț’ajute >>
al lor, fără ca să mi se aducă nici cea mai mică neplăcere ». ■— Ce neplăcere puteau să-i
aducă ? Să-1 ciopârțească cu săcurile sau să-1 jupoaie de viu ? S’a auzit vreodată în Munții
Apuseni să i se fi făcut vreun rău unui excursionist, « șt'ud'șnțu » (VII), cum zic Moții
oricărui excursionist dela oraș, la Ghețar, la Găina sau pe Curcubăta ? Se poate ca d-1
Papahagi, în calitatea d-sale de folklorist și etnograf, să treacă pe lângă doi oameni
întâlniți în creștetul munților cu un rece « bună ziua » ? Bieții Moți lucrau, poate, de o
săptămână întreagă la doage, singuri în pustietățile acelea și ar fi stat bucuros o leacă
la taifas cu cineva care vine dintre oameni.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
121
Să revenim însă la genurile noastre folklorice. Despre « doina », numită
la Moți « horă», și « strigătura » dela Scărișoara, pe lângă cele spuse mai
sus, aș mai avea de adăugat următoarele: E greu de trasat hotarul între
« horă » și « strigătură ». Strigătura e mai scurtă și conținutul ei e totdeauna
satiric. Totuși, informatorii mi-au dat drept «hori» bucăți având același
caracter ca și strigăturile. Adeseori nici informatorul nu știe ce nume să-i
dea vreunei bucăți. Astfel textul 96, relativ lung, e « șî horă șî striga-
tură» (VII). ’	’	’
Majoritatea horelor și strigăturilor publicate aici sunt cu siguranță
originare din alte regiuni, căci graiul lor nu este cel moțesc. Astfel, informa-
toarea VII, care rotacizează absolut consecvent și care în conversație zice
de ex. numai « yirîî » (vin), « yirul » (vinul) sau « d'iru, d'irul » *), în hori
rostește adeseori «vinul». în textul n, «vinul» rimează cu «strinul» (străinul’,
iar în textul 70, «vinu» cu «striniî».în graiul adevărat moțesc, «strinul» rămâne
nerotacizat din cauza efectului disimilator al lui r (Cf. Dacoromania VIII,
p. 156—157), iar «vinul» ar trebui să fie rostit «yirul, d'irul». Și în textul
12, informatoarea VII pronunță « viriișoru», dar « birișoru » și «d'irul». Să nu
uităm însă că, la Moți, vinul e importat din alte regiuni, așa încât, îm-
preună cu lucrul, a putut fi importat și cuvântul. De altfel Moții rar beau
vin, ci « yirarsu », « d'irarsti » (VII) (rachiu)2).
Tot o rimă adusă din alte părți, unde nu există rotacisme, avem în
textul 85 : «t'ire » (tine) — « strină » (VII). La fel, în textul 120, « batrînu » 3)
rimează cu «fîiu»4) (fân) sau în textul 121, «batrînile» cu «cîrile»
(cânele).
Sunt, firește, și rime care sunt posibile numai la Moți, de ex. în
textul 4: « bură —■ matragură», în textul 28 : «sură — bură », în textul 40 :
«șură — bună» 5), în textul 68 : «burii — singurii». Textele acestea au fost
deci compuse sau modificate de Moți. Cu siguranță moțești sunt și textele
74 și 83.	_	_
Am amintit că, după Tache Papahagi6), folklorul e aproape inexistent
la Moți, și acela, după părerea sa, imposibil de cules. în materie de
credințe și superstiții, îi ajunge mai puțin de o pagină (p. 25—26) ca să
înșire tot ce a găsit. în puținul timp de care am dispus pentru ancheta
folklorică la Scărișoara, am reușit totuși să culeg descântece interesante,
unul chiar dela un bărbat (text 195).
1) Informatoarea IV pronunță numai d'irU.
2) Informatoarea IV rostește « d'irasîi». în textul 73, informatoarea VII a pronunțat
însă « vinars ti ».
3) Cf. Dacoromania VIII, p. 157.
4) Vocala î a fost pronunțată nazal.
5) Informatoarea IV caută să evite rotacismul. (Cf. Dacoromania VIII, pp. 155—156).
G) Op. cit., pp. 24—28.
122
EMIL PETROVICI
Se vorbește de câte o femeie care « șt'i vrăji1), șt'i vrăji »2) (III). Sunt
interesante vrăjile de dragoste din textele 204 și 205.
O descântătoare foarte căutată e informatoarea IV. Am asistat când a
descântat, într’o oală plină de apă, unei femei, pentru o vacă mușcată de
« navîscă ». E și veterinara cătunelor din apropierea văii D'izd'ituli.
« Cin să bet'ejțșt'i d'ita, trud'escti șî ieu cu iqli. O-mpungu pi limbă,
în splină, pi uret'i, în rarunț, în splină sacă [la a treia coastă a vitei] șî-n
săli șî-m vîrvu cozi ».
Se crede în niște ființe supranaturale numite « moroi», care fac mult rău
prin farmece: « d'e fărmăcat, moroile acțlț farmăcă, răutățile c^lț, fărmă-
căturile ccIq » (III). Tot «moroile» iau și mana vacilor (text 234).
Cei doi demoni caracteristici pentru regiunea Moților sunt « vîlva » (XII)
sau « vîlfa » (III) (textele 227, 228) și v șolomățul» 3) (textele 230—232). Vâlva
seamănă, întru câtva, cu mama-pădurii, iar șolomățul e șolomonarul din
alte părți.
Se mai știe la Scărișoara de « cătcăiini, d'-o fo 4) mîncîn upmenî» (III).
Informatoarea VII le zice « capcaiirt ».
« Zmei șî d'avuli îi sudalmă [înjurătură] »; « naima iară, tă 5) sudalmă »
(VII): « Nu t'-o adus naima aici, d'i mh-ai stricatiî ceva ? » (VII). « Cin sudue
omul zice d'i zmei: draci. Auziă spuiin u uom la o mpră c-o avut zmei » (IV).
GRAIUL
Nu în toate cringurile din Scărișoara se vorbește la fel. în cele din spre
apus, dela Iarba Rea și de către Arieșeni, orice â urmat de accent se pro-
nunță a: oparimit (VII), pasată (VII), camară (IV), etc., pe când în cele
din spre răsărit, de pe platoul din jurul Ghețarului până la Călineasa, se
păstrează ă în toate pozițiile. Scărișorenii își dau foarte bine seama de
aceasta: «D'ila Valea Ordîncușî-n susu, aclo-ntr-altă formă vorovăs-
cu »(IV).
De asemenea, cei dela Ghețar formează aoristul în mod cu totul arhaic :
mîncaiu, mîncaș, mîncă8), mîncâmu, mîncatu, mîncară (III), sau făcuiu,
făcuș, facil, făcumii, făcută, făcură (III), pe când cei dela Iarba Rea zic, la
i-a și a 2-a persoană a pluralului: mîncarămu, mîncdrătu 7) (VII), facurămu,
facurătă 7) (VII).
x) Știe vrăji.
2) Știe vrăji.
3) Accentul pe -mă-. Informatoarea III îi zice și « șolomariu ».
4) Fost.
6) Tot.
6) Accentul pe ă final.
’) Să se citească t, nu ț ! Cf. Dacoromania VIII, p. 162, la cuvântul yin.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
123
Dintre informatorii înșirați la p. 135, IV, V, VI, VII, IX, X și XI
vorbesc de obiceiu cu a, pe când I, II, III, VIII și XII vorbesc cu ă.
Pe lângă deosebirea aceasta «geografică» constatată în graiul dela Scă-
rișoara, cercetătorul descopere repede că, în același cring, vorbesc deosebit
femeile și bărbații, generațiile mai în vârstă și cele tinere.
Deosebirea de graiu între femei și bărbați am amintit-o mai sus 1).
Femeile rotacizează mult mai des ca bărbații2). De asemenea ele palata-
lizează labialele mult mai consecvent ca bărbații. Pe lângă aceasta, graiul
femeilor păstrează cuvinte caracteristice moțești care tind să dispară în
graiul bărbaților. Am amintit cazul lui pită, întrebuințat de bărbați, și pîne,
întrebuințat de femei3). De asemenea femeile zic numai vase, vasarî, pe
când bărbații încep să zică ciubejă, ciubărari, cum se zice prin Ardeal,
Crișana și Banat 4). Și cuvântul brîncă (mână) e întrebuințat azi aproape
numai de femei5).
Influența graiurilor ardelenești, iar după războiu și a limbii literare,
e, firește, mai puternică la generațiile tinere.
Informatoarea VII (în vârstă de 80 de ani) constată și ea schimbarea
aceasta în graiul tinerilor, formulând-o în felul următor: De vreo câțiva
ani « s’or motocosît vdrbile ». Pentru a ilustra deosebirile în graiu dela o
generație la alta, să dăm formele imperativului verbului « a veni» (a 2-a
pers, sing.), auzite la Scărișoara. în loc de vino, printr’un fel de anticipare
a elementului labial al lui o final, informatoarea XI (de 10 ani) zice viună,
fără a labializa pe v. Informatoarea IV (de 45 de ani) palatalizează pe v,
dar se trudește să-l păstreze pe n: d'ună. Totuși, nu se poate controla tot-
deauna și zice de obiceiu d’ună, d’ură, d’ură. Informatoarea VII (de 80
de ani) zice numai yură*) sau d’ură.
La cele spuse despre rotacism în Dacoromania, VIII, p. 149—163,
aș adăuga următoarele: Abia în vara anului 1936 am descoperit că infor-
9 Cf. și D. Șandru, op. cit.
2) Cf. Dacoromania, VIII, pp. 153—156.
3) V. mai sus p. 117, nota 2.
4) V. mai sus. p. 113, nota 3.
5) Astăzi MÂNĂ e un cuvânt nou la Scărișoara, totuși informatoarea VII îl pronunță
miră (cu un î puțin nazal). Trebue deci să presupunem că BRÂNCĂ, venit din
Bihor, n’a înlocuit niciodată complet la Moți pe MÂNĂ. De altfel, după cum se vede
în Atlasul Linguistic Român, partea I, voi. I, harta Nr. 49, regiunea Moților e la marginea
ariei cuvântului BRÂNCĂ. în punctul 93 (comuna Arieșeni) informatorul, un bărbat,
a răspuns, de altfel, mină. E probabil că o femeie ar fi răspuns colegului Sever Pop (care
a făcut ancheta la Arieșeni) brîncă.
6) Informatoarea VII are de obiceiu un y în locul unui v palatalizat. Pe acest y l-am
auzit și dela alți bătrâni. Cei mai tineri, dacă n’au părăsit complet palatalizarea labialelor,
au numai d'.
Cuvântul moțesc yură, d'ură n’are deci nimic de a face cu ungurescul gyere, cum
susține D. Șandru, op. cit., p. 206, nota 2. V. Dacoromania, VIII, p. 162, nota 2.
124
EMIL PETROVICI
matoarea VII rotacizează absolut consecvent. Numai în «hori» (doine)
menține uneori forme nerotacizate Ț De asemenea nu rotacizează pe n
din cuvintele în care este un r : Craciunu, creșt'inu, frasinii, carpănit, batrînii,
tînării, viriert, prună, arinii, etc. Nici în cuvântul jupînu (juțîriasă'), titlu
ce se dă Ungurilor (Unguroaicelor), n’are rotacism. Acesta e, cu siguranță,
un cuvânt intrat în graiul Moților din alte regiuni, deoarece în Țara Moților
nu se găsește niciun Ungur și nici n’a existat niciodată. Tot din alte părți
trebue să fi venit și cuvântul păunii. în toată Țara Moților nu se găsește,
firește, niciun păun. Nu are un r adevărat, ci numai un n, în d'imeniață,
măiiîncă, mănînței. Are numai r în miră2), smintiră d'ila uoi3), stiră4), sta-
pîrii, stapîresc ieu, drept'iță (știr), racuiiră (plantă pe care o mănâncă cu plă-
cere porcii, pronunțată racuiină de informatoarea XI), lirișt'i (lâna broaștei,
pronunțată de informatoarea X lihișt'i), țîțîră (țâțână), cremințr)e 5).
Salutul obișnuit al informatoarei VII era: « Dețț Dumnizău bire ! ».
La sfârșitul anchetei, când, după ce am strănutat (după ce « am zdramnitu »)
și informatoarea VII mi-a strigat saratat'e 1, am întrebat-o dacă dânsa nu
poate zice sanatat'e ca cei tineri, mi-a răspuns: «nu mri-i-nd'emîră 6),
numa saratat'e » 7).
Ar fi încă multe observații de făcut referitoare la rotacism, u scurt final,
l final al articolului 8), palatalizarea labialelor, etc., dar ar cere prea mult loc.
La fel și morfologia ar trebui studiată într’o monografie. Am amintit
mai sus aoristul. Iată și alte forme: Dacă n-ari h'i, nu s-ari povesti (VII);
îm-va Iq (IV) [mi-ar fi luat]; mama o vrq șt'i [mama ar fi știut-o]; să va
prind'i (IV) [dacă ar fi prins]; să vr^a put'ă guri aclo (VII) [s’ar fi
putut urca acolo]; nu cîntareț!, nu facireț! (VII); o is (VII) [au zis]; simții
(IV) [ei sunt]; niișt'u Țigări (IV) [niște Țigani]; nușt'e (VII) [niște]; taa
(IV, VII) [taie]; păa (IV) [paie]; imblă (VII); călmiri (VII) [scarmeni];
om mai avea ce scriiâ (VII) [vom mai avea ce scrie]; arii (IV) [ei au];
pqla-i Sîntămărie (III) [poala Sfintei Marii]; etc. etc.
Cuvintele dialectale ar cere un întreg glosar. Iată câteva din ele: va
guriț (IV) [urcați]; urlat (IV) [coborîți]; buciră VII, buciiiă (IV) [lupul,
*) V. mai sus, p. 121.
■ 2) Cu un î puțin nazal.
3) Smintiră se numea mai demult întreg fruptui dela oi: lapte, brânză, urdă, zer,,
dar mai ales brânza.
4) Mai de mult se zicea numai colibă; acum tinerii încep să zică stînă, pronunțat
așa de niște flăcăi, (v. mai sus, p. 115, nota 2).
5) Crșmih(r)e, racuiiră și cămeniță .v. mai sus, p. 116), sunt singurele cuvinte
de origine sigur slavă care prezintă rotacismul în rostirea informatoarei VIL
fi) Cu î și r nazali.
7) Cel căruia îi dorești saratat'e răspunde: « Mulțam, să h'ii saratosQ. ! » (VII).
8) Despre u final și l al articolului, v. D. Șxndru, op. cit., pp. 205 și 207; Daco-
romania, VIII, p. 149, nota 2.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
125
•cânele urlă]; d'esuiă (VII) [descalecă]; bat la donățurl4) (IV) [stau la taifas];
porcă (IV) [scroafă]; fișcQQ d'i bonciagu (IV) [bucium de cucută, o jucărie
ce-și fac copiii]; s-arameșt'i, s-o aramnitii (VII) [se coclește căldarea];
turul (VII) [tunetul, trăsnetul, tunul], groră, grori (VII) [cocor]; țîrău
(VII) [izvor]; etc., etc.
OBICEIURILE
Impresia mea este că la Moți sunt mai puține obiceiuri în legătură cu
sărbătorile, ca în alte părți. Mai ales obiceiurile la nuntă îmi par sărace.
E și natural ca în regiunea aceasta, unde alimentele sunt așa de rare și
scumpe, să nu se facă nunți mari, costisitoare.
înainte de a înșira diferitele sărbători mai importante din punct de
vedere folkloric, sărbătorile băbești, să amintim un târg care se ține la
« Sîmt'etru » la muntele Călinasă.
Pe lângă renumitul târg de fete dela Găina, mai există în Țara Mo-
ților, chiar în hotarul Scărișoarei, un târg care se chiamă:
« Tir[g] la Călinasă. La Sîmt'etru să strîng la munt'e, la Călinasă, să gur
(se suie) la Călihasă. Să strîng oameni cu băutură șî cu hegopțe d'e pstea,
haine, cpse. Petre[c], jppcă. D'e cînd îi lumea tăt tîrg o fost la Călinasă ca
șî la Găiina » (III).
Se mai numește în glumă și«tîrgu d'e datu » adecă de dat pumni, deoarece
în fiecare an se întâmplă bătăi între unii prea pătimași de băutură.
La sărbători. La Anul Nou se face « d'isparțena colindatorilo », Iată cum
o descrie pe scurt informatoarea IV: «Imblă 2) colindători d'i eșt'a mari
la Crăciun. Ș-âpu la Anu nou fac d'isparțena colindatorilo. Fac u uspățh
mari colindători aciia la o casă. Ș-âpu acolo jpcă șî-ș petrecu. împart
bucat'ili cari li-o capatatu imblînd a colindă » (IV).
Alte obiceiuri nu există la Anul nou (I). Nu se umblă cu uratul, cu
plugușorul, cu sorcova. Subiectul I zice: «Nu imblă la noi» (I), căci pe
la Anul nou zăpada e așa de mare, încât nu pot ieși din casă 3).
La Apă-bot'ază (Bobotează) «imblă cu crucea d'iițci (cantorii) d'ila
biserică » (I). Li se dau « bucat'e »; acestea sunt « a popi ș-a lorii care imblă,
cu bosiiocu șî cu cofiță nouă » (I).
Urmează apoi, după Bobotează, Sîmt'ionul (I) (Sf. loan Botezătorul),
Stret'ema4) (I) (întâmpinarea Domnului), Blagoveșt'enile4) (I) (Buna*
vestire), fără obiceiuri deosebite.
x) Accentul pe -nă-.
2) Trebue citit imblă, nu îmbla.
s) Să nu uităm că informatorul I e de lângă Ghețar, pe la 1200 m altitudine.
4) Informatoarea VII pronunță: Stret'ena, Blogovășt'enile.
126
EMIL PETROVICI
Se serbează și « Sînt'etru cel d'i iarnă. îi cam iut'i, premejd'ios, că n-are
post « (III). De asemenea și Aflarea capului Sf. loan (24 Febr.) numită
Capu primăm ari *): « Nu lucră atuncia » (III).
Nici la Patrudzăci d'i moceAici « nu să cad'i să lucri» (III).
«La Moș, Săptămîna Moșilor, în fășangu [câșlegi], cîn să prind'e Postul
Pășt'ilor. Cin(f)e are vrțme, duce la biserică colacu șî să rpgă pintru iii
[pentru ei, pentru moși, pentru cei morți]; le cțre iertăciune » (III).
Haralampi. Pe la lăsata secului. « Nu lucrămîî» (I).
«La SîntQd’erii facim colibă, h'țrbem grîu 2) » (IV).
A treia săptămână înainte de Postu Pașt'ilo (IV) se numește saptamîna
cu hîrț (IV) sau hîrți ogandi (IV). « Dacă nu mîncă d'i dulci mnercurea șî
vinirea, apu sărută ogaru-n curîî » (IV).
Săptămâna următoare e saptamîna clisi3) (IV); urmează apoi lasatu
d'i clisă (IV) cu care începe saptamîn(r)a albă (IV) sau saptamîna brîndzi
(IV). ...	.	.
Apoi « prind'im postu d'i tăt'i» (IV): Prind'erea Postul Pășt'ilor (III).
Nu se lucrează nici la mijlocul postului mare numit Mnezi păriesi (I) sau
Trîmt arăint'e-trîmt arăpoie (III). «Zîce că o d'epănat o mui^re-âpu
tăt o d'epănat păr o murit. Să păzez-muierile, nu lucră. —Cire-a lucra,
să pață ca mini » [a zis femeia care a depănat în această zi] (III).
La Flori, Florii, firește, se duce la biserică « clpmbă d'e răt'ită » (I),
« stîlpări » (IV), cum le zice preotul.
La Pașt', ouăle «nu li prea vapsim, că n-âven cu ce-li » (IV).
După Paști « șșpt'e joi nu-i bire să lucri, că-i rău d'e tun (trăsnet) șî
pat (pățesc) mulț » (III). .
« Cîn lucri gioile după ce trec Past'ili, tună, bat'i bohdltu (= pt'atră)»
(IV).	"	’
« La Joia verd'e pure fruză d'e fag pin casă, pi la grăd'ină » (III).
«La Armind'in (1 Mai) țîrem Armind'inu. Prind acolea lingă casă,
puiie-m pămînt armind'imi d'in muziici (brazi tineri) d'e sîlhă (molid) »(III).
G'ermanul « e sărbătpre mare ». « Nu lucră nicî în G'ermanu. Zîce că-i
iut'e» (III). Subiectul I spune că Ungurii numesc această sărbătoare
O'rban (I).
Cu trei săptămâni înainte de Rusalii sunt Sfred'ele Rusălloru. « Le țîn
tri zîle » (III).
« La Sîndzîiqpe ies la apă popt'i șî-ncujură besțreca; d'e cînipă, să să
facă cînipa; să n-o bată pt'atra. Culeg [femeile flori], fac cun(r)uni, mai
dau și pi la yit'e, că-s curat'e » (III).
*) Accentul pe -vă-,
2) î este nazal.
3) Clisă = slănină.
FOLKLOR DELA MOTH DIN SCĂRIȘOARA
127
[Femeile fac] «cururi d'i flori d'i pi cîmp șî d'in grad'ină. Li puri
pi-aclo pin casă d'i feliie [mândrie] » (VII).
Informatoarea IV pronunță: «Sîndzțhili. Facim curuni, cununi, d'im
pțrii d'i pi cîmpu. Li punim așa pi sus. Iarna, cîn tușim or ni dpri capul^
punim pi jar [din florile dela Sânziene] șî n-afumăm cu iții. Șî li mai punim
șî d'i h'erbu ș-apu bem dzamă d'-acțț. Mai dăm șî-n sari la vaci, ș-âșa-z
buni » (IV).
La 17 Iulie e Mărina Măcinică. « Mărina incă-i mare. Atuncia iară nu
să lucră » (III).
«Foca șî Palia șî Ana. Atun[ci] nu lucră, că zîce că pălesc hold'ile șî
nu-i bine » (III).
«	Vîrtolomei. Atuncia să duce cucul d'ila noi. Zîua cucului» (I). « Vîr-
tolomei îi rău d'e tun(r)îi» (III).
«Ilisie, tupă Vîrtolomei, sărbătpre mare» (I).
«	La Pant'ilimonu iară nu să lucră. Ș-âcela-1 țîn(r)u. îi rău d'e tun(r)u
[trăsnet]. Să tîmplă rău » (III).
«Colo cătă Sîntămărie, înt'id muierile t'țpt'ini. [Bagă pieptenii de
pieptenat lâna unul într’altul]. înt'id'e gâd'inile [fiarele] celea răle»(I). Cum
se încleștează pieptenii unul într’altul, așa să se încleșteze și fălcile lupului,
să nu poată sfâșia vitele.
«	Hărhăjeli1) [Arhanghelii] îi țîr. îi rău d'e bet'eșugu șî d'e yit'e,vez» (III).
«Indrii, ș-âcela-1 țîn(r)u. Zîce că-i bine tare cin(r)e-l țîn(r)e» (III).
« D'ila Sîntă Bărbură-ndăluie-a crțșt'i 2) zpua. întprci anul » (VII)3).
La Ajurul d'i Craciunu (VII) umblă copii mai mici din casă în casă. Se
numesc «pt'ițarăi» (I)4). Când intră în casă zic: «Bur Ajurul d'e
Craciunu » 6) (VII), iar când ies: « noi ieșim, Dumnizău intră » (I).
La Craciunu (VII) « colindă colindători» (I), flăcăi mai mari. De câtva
timp «imblă cu stiaua » (I). Tot nou e și obiceiul de a umbla cu Irozii:
«imblă cu craii» (I). Acuma nu se mai «imblă cu tulea » [brezaia] (I).
Informatorul, care e de 80 de ani, a văzut «tulea» în copilărie.
Iată și numele sărbătorilor obișnuite, neamintite în însirarea de mai
sus: «Z'oi-marî (I), Vihirea cea Mari (VII), Dumineca Torni (VII), la
Ispasu (I), Rusali (I), Ilina șî Costant'in (I), Costant'in șî Ilina (VII),
Sînt'ilii (I), la Obrâj [Schimbarea la față] (I), Sîntămăriie (I), Tiițrea lui
luan (I), Zîua Cruci (I), Vihirea Mari [Sf. Paraschiva]6) (VII), Sumedru
(Sf. Dumitru) (VII).
J) Informatorul I pronunță harhăziri cu accentul pe a nazal: ă.
2) începe a crește. Accentul pe -dă-,
8) Sf. Martiră Varvara e sărbătorită în ziua de 4 Decembre.
4) Sg. pt'ițarău (I).
5) Informatorul I pronunță: Bun Azunul d'i Crăciun.
‘) Popa îi zice « Parasteva » (VII).
X28
EMIL PETROVICI
La naștere. Ca și în alte părți, femeia însărcinată trebue să urmeze o
serie întreagă de prescripții.
«	Nu-i bin(r)i să furi nimnica. Nici-o pană d'in grad'ină nu-i bini să
furi. Dac-o puni pi pt'gli, apu așa-i pană pi pt'șli la copt'ilu.
Să nu sâ uit'i cătă bolnayi, cătă uprice x) prostu. Șî dacă să uită șî ved'i
uprice x) să zîcă: Să h'iie iei așa, da pruncu(iii să h'iii fain șî mîndru.
Nu-i bini să mînci bureț păstrayi2). Cică-i păstrăv2) copt'ilu pi o-
brazu » (IV).
«	După muieri, cînd îi cu greotat'i 3), să n-o-ncungiuri4), că nu ppt'i
faci copt'ilu » (IV).
«	Să nu sudue pi ițle [pe cele însărcinate]; să tîmplă ceva dîn sudalmi.
Stricat cumva, mîna » 5) (V).
[După ce s’a născut copilul] «îl pureșî-1 spală frumos 6). [în scăldătoare
se pune o] burană; să-i h'ie pruncu frumosu, vțrd'e, ca cumu-i lumea
vgrd'e. Care-i mpșa o care-i nănașa ocușă 7), imblă, cînu-1 scaldă, cu cărț
cu t'islguri 8) cu care lucră la ciub^ră, că să h'ie pruncul îmvațat, să h'ie
dcușu, să aibă-mvățătură » (V).
«	Nu-1 lasă singur pără-1 bot'ază, nu-i bini. Puni o cart'uță d'i-i zîci:
Visu Maici Prțcisti » (IV). « Cari n-ari cart'ută d'-aceiă, apu puri-u h'eru »
(VII). "	_	"
« Nu-i bine să-l laș singur. Can 9) cășt'igă 1G) d'e ieL Mult'e celca să
tîmplă » (V).
« Yin ursitorile, nppt'a, d'e vorbăsc, pără la tri nopț. Nu șt'im în care
vine » (V).
Informatoarea IV pretinde că este numai o « ursitpri. D'ih(r)i, îi rîn-
duiț'șt'i ce ari să pață » (IV).
De altfel nu există niciun obiceiu în legătură cu ursitorile. Nu se pune,
ca în alte părți, în seara a treia după naștere, o masă numită masa ursitorilor.
Copilul trebue cât mai repede botezat, căci altfel îl «skimbă naima,
lucru rău » (VI).
«Pi cîn d'ine popa să-1 bot'țzi, atunci punim flori, d'i pi cîmp amu
vara șî d'in grad'inâ, în uala aceia cari-ncăldzșșt'i apa, ca să h'iii pruncu
fain ca florili» (IV).
’) Accentul pe p.
2) Accentul pe ă.
3) însărcinată.
4) Să nu meargă cineva împrejurul ei.
5) Se naște copilul stricat, de ex. cu o mână seacă.
6) « Al spală fain cu apă răci » (IV).
;) Deșteaptă.
s) Unelte.
9) Cam.
10) îl păzesc.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
129
Când aduce moașa copilul dela botez și-l dă mamei, zice:
« Mni-1 dedeș pagîru, amu țî-1 dau creșt'inu » (VII).
Același lucru informatoarea V îl redă în felul următor: [Moașa zice:]
« Țî 1-â lupt păgîn șî țî-1 dau creșt'inu. îl dă la mumu-sa. N'-o-mvățat
preuiîtul» (V).
E interesant că informatoarea V nu sperie copiii, ca să fie cuminți, cu
vreo ființă fantastică, ci în felul următor: « Yini u om d'i t'i duce. Yini
popa. T'e bat'i uomu. Yine omu » (V).
Informatoarea IV zice: « D'ini pșpea; d'iri pșpea » (IV).
La nuntă. Tinerii au mai puține prilejuri ca în alte părți să se întâlnească,
deoarece «jocu» (horă) se face mai rar. Se zice: «mșrem la jocu ». Acesta se
face în « fagadău » (cârciumă). De altfel aici în «fagadău » se adună cu toții
dumineca, după ce ies din biserică, chiar și dacă nu joacă. I-am văzut în
cârciuma din Gârda-de-Sus, tixiți ca sardelele în toate încăperile cârciumei
și prin cerdac, de nu te mai puteai mișca. Numai cei căsătoriți beau rachiu
sau bere. Tineretul, în picioare, se hârjonea în îmbulzeală. Câte un logodnic
mai norocos sau mai îndrăsneț a reușit să puie stăpânire pe vreun capăt
de laviță unde, după atâta stat în picioare în biserică și în făgădău, își putea
desmorți picioarele, odihnindu-și și logodnica, ținând-o strâns îmbrățișată
pe genunchi. După vreo 5 ore de îmbulzeală, pe la vreo 4 după amiazi, s’au
risipit cu toții pe la casele lor de prin cringurile de pe platourile înconju-
rătoare, unde trebuia să sosească târziu, pe la miezul nopții. Toată lumea
aceasta din făgădău n’am văzut-o mâncând. Cu toții sosesc acasă târziu,
lihniți de foame.
Dansul la Moți este numai unul. « Tăt un fșl d'i jocu ». Nici n’are alt
nume decât «jocu ». Dansează tot câte doi, un flăcău și o fată, cum e obiceiul
în toată regiunea apuseană a țării.
Se mai dansează și pe la casele oamenilor « cîn să fac strînsuri pi la casi:
clăci, cîn să torc cîlți, șî nunț » (VII).
Claca cea mai obișnuită este «claca d'i cîlț» (V). Iată cum se fac clăcile :
« Facim clacă la cîlt sî amu, vara, la iarbă. Iarna facim cairuti mnicuti
șî li purtăm pi la muieri, pin casi. Ș-ap-atuncia d'ir x) muierili la noi șî li
dăm cît'i doo pahari di d'irasu2). Șî avem aclo igreț3) d'e zîc cu t'ecera 4)
șî cu clanetu. Ap-atuncia jpcă ficiori cu fțt'ili » (IV).
La fân, «la iarbă», le dă rachiu și mâncare cosașilor; tot cu muzicanți.
Să nu uităm de încă două ocazii de a se întâlni ale tineretului. Sunt cele
două târguri: cel dela Găina și cel dela Călineasă.
’) Vin.
2) Rachiu.
3) Muzicanți. Sunt trei «igreț»: un « cet'erașu » (viorist), un « clanătâști » (cântăreț
din clarinetă) și un « burdunaști » (cel cu basul).
4) Vioara. Accentul e pe silaba întâi.
9 Anuarul Arhivei de Folklor V.
EMIL PETROVICI
130
Flăcăul la 20—21 de ani e « ficior d'e-nsuratu » (I), iar fata pe la 18 ani e
«fată d'i maritu » (VII)4), «care-i ieșită la măritu » (I).
Flăcăul care merge în pețit e « pețitorii! » (I).
Nunta la Moți se face cam așa: «Să duce [pețitoriul] cu tatu-so o
c-om 2) vecin care-i imvațat [la pețit]. [Se zice]: Mețm [mergem] a peți.
Daca să potu-nțeleje la olaltă, atuncia s-apucă d'e tîrgurile ce au.
Să-ncred'ință-ntiie [se logodesc întâiu], acid, la tata fțt'i3). Să-nțeleg
că ce-i dă cu fata. Locu, dacă-i dă locu; dacă nu-i dă ban, cît'iva mriii.
Zice c-o tomnitu.
Mîr(ri)e mțm la notarăș să facă contratu.
La dpuă stămîni facem nunta. îș t'iamă ficioru cîț are voă. Mșri iei
d'e-i t'amă. Ia t'iamă namurili. Und'i să pot iii înțelțje, acolo făcu [nunta,
la fecior sau la fată] »(V).
«T'amă la nuntă mnireâzul [mirele]; t'ar iei imblă» (VII). Nu-și
pune « t'emătoriu » (I).
Câteodată, după ce a pețit flăcăul fata, «mețț fata pi ved'țri la ficioru,
zoua, după ce mețț ficioru a peți la fată. Iei mețț 6 luri sara, o joi sara, o
duminică sara. D-apu să vază că place-i acid d'i lumi, d'i averea ficiorului,
d'i casă șî d'i camară șî d'i maitdri» (IV).
în ziua cununiei, «ficioru meț cu cuscri [nuntașii] la tata fțt'i după
fată. Le face mîncări. Pur acid la masă șî mîncă șî biau. Ș-ap-atuncia să
duc la cununie. După cununie să du[c] la ficior. Acid mîncă șî biau. Ap-
atuncia gipcă nevasta pi ban. Cine gipcă apu plăt'țșt'i cît vrea omu: dzțce
șî suta cine vrea. Dacă gată cu giocul nevețsti, atuncia andăluie 4) ppmeni
a giucâ: ficiori șî fe^t'e șî ne verste care-s tinere. Șăd pără nppt'a șî gipcă» (V).
« Măr [merg] tupă mriirează 5) cu caii calarțșt'i, cu igreț (muzicanți),
cu hori [cântece], cu huhurezaturi: hu-hu-hu-hu-hu-hu » 6) (VII).
La cununie mireasa poartă în cap o « curură7) d'im pțni, cumpărată »
E o cunună din flori artificiale.
Când se duc la cununie, miresele « mai pur ban șî petrii (flori) șî oglinda
aicia la sînu. Așa 1-i suca (obiceiul). Să aibă ban » (V).
Tot atunci, în drumul spre biserică, « mhireaza dă cu bîta pi calu mni-
reazului8), să h'ie dîns calcatu, să bd'iruie ia cu vorba iii, cu porunca iii»
(VII). ”	‘	"
-1) Informatorul I pronunță măritii.
-) Cu un.
s) Logodna se chiamă «încredințare » (I).
4) Accentul e pe ă.
s) r a fost nazal.
f:) Cei patru hu dela sfârșit urmează repede unul după altul.
7) Informatorul I, fiind bărbat, pronunță, firește, cunună.
8) r a fost pronunțat nazal.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA	131
Când sosește mireasa în casa mirelui «o ia SQcrâ-sa d'i brîncă (mână),
încujură1) masa cu ia șî cuscri-ncujură4) casa cu caii calarțșt'i » (VII).
La moarte și înmormântare. Când cineva e pe moarte, « i-aprind'em
o lumnîră d'e ceară». Dacă a murit, «îl spălăm frumoșii, lom haini pe
iei, îl punim acold-n copîrșău. Șî atuncea-i punim pînză curată npuă pi
obrazu. Face un colăcuțu d'i grîu2) șî pure u lieu în ielu șî-i pure-mmîră2).
Ș-atuncea-i purii um bîtuț d'e măr o d'i prun lingă iei în copîrșău, să
aibă șî iei acolo d'e merind'e. Alți puru-n-carîi șî-1 duc cu boii, alți-1 duc
numa upmerl pi t'ind'țț 3). Fac colaci. îi dau tă pistă copîrșău la upmirii,
mueri, că yir uomirii, yir muerî, yir prunci» (V) 4).
Mortul îl duc la groapă « pi carii» (IV) vara, iar iarna îl duc pi să-Aii (VII.)
Felul cel mai obișnuit însă de a duce mortul este pe așa numitul talt'igu
(IV). E un fel de sanie formată dintr’un molid îngemănat, o sîlhă-njamărată
(VII) pe care tot timpul « acid o lasă la țint'erinii» (cimitir) (IV). Talpigul
servește și vara, nu numai iarna. Dacă mortul e un copil, «îl duci șî pi
suliță s), îl leagă pi suliță șî-1 pure d'-a umăru » (VII).
«Să cîntă6) după iei [după cel mort] mueri e, riamurle» (V)7). Și
bărbații «îl cîntă» (I, IV).
' Iarna, din cauza zăpezii prea mari, se îngroapă mortul și fără preot,
mai cu seamă copiii. Pe urmă, la 2—3 săptămâni, preotul « d'izleagă mortu
la morminți, în țînt'erin » (VI).
Pe cel mort «nu-1 lasă sînguru-n casă; cășt'igă8) d'e iei pără-i mortii» (III).
La preved' eAie (I) (priveghiu) fac fel de fel de jocuri. Astfel de pildă « să
popt'escu: să puri cu capulu-m pplâ la popă. Acela-i popă. Dacă nu țiri
biri cu patrah'iru — o zdramță —- apu zîce că-i rad'i barba. Altu dă cu
palma pista curii. Ș-ap-atuncia să să sepii iut'e să-l gîce, să-1 pună p-acela
ce-o da cu palma, dacă-1 gîce. Dacă-i muieri, îi preut'asă » (IV).
Sunt și alte jocuri: « Să fac pețitori. Fac d'iraiiri » 9) (IV).
« Glumăsc, fac acolo comed'ii. D'e suduit nu-i slobod să suduie la preved'u.
Nu-1 lasă singur niz zoua, niz nppt'a. Cum să-nsară, cum sfint'e soprele,
pără ce răsare, tribă s-aprindă lampa » (VI).
« La cari nu-i casatoritu, or fată, or ficior holt'țriu, ii faci suliță cîn
lu-ngruppă. Duci suliță soțu 10). O puri acolo la capu, o bagă-m pămîntu.
2) Accentul e pe îi.
!) î e nazal.
a) Ștergare. Accentul e pe -d\-.
4) Când « dăm colaci pista copîrșeu » se zice : « facim pomană »(IV).
“) Despre suliță, vezi mai jos, p. 132.
6) Bocesc.
’) V. textele i38 și ifș.
s) îl păzesc.
9) Biruire, luptă.
10) Duce suliță ca și când ar fi soțul mortului.
9*
132
EMIL PETROVICI
O cioplțșt'i faină-m patru duj. Lasă clpmbe cu cet'ină-m vîrvu. Puri [în
crengile bradului] prime (panglici , puri cururi d'e petrii, șî d'in grad'ină
șî d'i pe cîmpu. VIL (Sulița se face) d'in bradu »') (VII).
« Cîn mori atart' e prunc o atart' e fată care nu-s cununaț, apu le puni
suliță la aceia. Să duci-m păduri, taie om bradu care-i lungii șî fainu,
ș-apu îl cioplțșt'i-m patru dungi șî acid în cet'ină, susu, puni acid o mu-
cariță (batistă) șî, dacă-i fată-i puni primi (panglici) roșii. Dacă-i ficior,
puni lînă, lațuri d'i pi uoi, vapsit'i. Faci cruci d'in doo dpji șî o bat'i aclo
pi suliță. Cîm pleacă d'-acasă, o duci um bărbatu d'-a umăru înnaint'a
mortuli șî o puni acolo la capu. O-mplîntă acld-m pamîntu, în tălpi (în
picioare, drept în sus) » (IV).
«La șșse săptămîni facem um prinosii cît o pită d'e mare. Ducim
prindsu la preuiitu, la besțrecă. Face slujbă atunci pintru mortu. Ș-atuncea-i
rîd'ică pâosu. Duce o litră d'i vinarsu și pure un colac mai mnicu pi uiaga
acțț ș-ap-atuncea-i rîd'ică pâosul preuutul șî namurile» (V).
Colacul cel mare care se face «la ș^si saptamîri»2) (VII) se numește
« ciontâri » (IV). Se face apoi « un cola[c] mare la popă » (III) numit « pri-
ndsu » (III) și unul mai mic, « colacu la pâosu » (III); cu acesta din urmă
« rîd'ică pâosul » (III). « Faci șî parastâț » (IV), un colac în formă de cruce.
« Tă[t] d'i pomană-1 dă ș-âcela la UQmiri cari-s mai aleș » (IV).
*) Vezi planșa I, 2.
2) Informatoarea IV pronunță în acest cuvânt un î nazal.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
133
TEXTE
La transcrierea fonetică m’am ținut de cele spuse în culegerea mea făcută
în Almăj, publicată în voi. III al acestui Anuar, pp. 36—39 și p. 59,
adecă am simplificat grafia față de cea a manuscrisului.
în manuscris am notat de ex. pentru un e neaccentuat (mai ales final),
după impresia ce mi-a făcut-o: e, e, i sau i. Nuanțele mai închise de e
le-am auzit, firește, atunci când debitul vorbirii era mai repede. Aici, în loc
de e (e închis) și i (i deschis), notez e. Astfel vom avea: bire, bire sau biri
(bine).
Am suprimat literile mici ridicate la umărul literelor obișnuite, repre-
zentând sunete abia perceptibile, pe cale de a dispărea sau de a se naște,
în loc de birie (bine) din manuscris, notez aici bire.
Am suprimat, din motive tipografice, semnul nazalității de pe î, ă, q,
etc., înlocuind pe î, ă, q nazali cu în, ân, gn. Semnul nazalității l-am păstrat
numai deasupra vocalelor care n’au alte semne diacritice: â, e, î, o, u.
Iată semnele întrebuințate în textele ce urmează:
â este un ă, de obiceiu final, care tinde să devie î: casâ.
e și g sunt e și o deschiși. întâiul corespunde unui e accentuat urmat
de un e în silaba următoare, iții (ele), sau diftongului ea, vrț (vrea) din
limba literară. Al doilea, g, reprezintă diftongul oa din limba literară:
pgt'i (poate). Acest diftong se prezintă și ca og, ug.
e și o sunt e și o închiși. Al doilea apare de obiceiu în articolul nedeter-
minat on (un).
i,	u, e, o sunt semivocale reprezentând elementul consonantic al dif-
tongilor, de ex. ia, au, ea, og, etc.
i este acel i final foarte redus din toate graiurile românești: pari (pari
p1-)-
îi este un u final foarte scurt, foarte redus, asemănător lui i final: pară
(par sg.).
t' și d' sunt ocluzive palatale care ar putea fi notate și k', g'. De fapt
reprezintă atât pe te (ti), de (di) cât și pe che (chi), ghe (ghi) din limba lite-
rară : t'amă (teamă sau chiamă), grad'ină, d'em (ghem).
n este n palatal, pronunțat ca francezul gn.
h' este fricativa palatală care se naște din palatalizarea lui f: h’i (fi),
pronunțată ca ich german.
y e aceeași fricativă palatală, dar sonoră, născută din palatalizarea lui
v : yini (vin). Să nu uităm că același informator pronunță în loc de y câteo-
dată d' : d'iru (vin).
z se aude rar la Moți. E o fricativă palatală intermediară între z și j.
n,	un n mai scurt, care, dacă e pronunțat mai repede, face impresia
unui r.
134
EMIL PETROVICI
r,	un r incomplet, cu o foarte slabă vibrație a vârfului limbii.
n (r) sau r (n), un sunet despre care n’aș putea spune dacă e un zi
sau un r 1).
Să nu uităm că un i la sfârșitul unui cuvânt trebue cetit ca un i plin,
ceea ce în ortografia oficială se notează cu doi i: pari = parii (dar pari =
pari); sau cu un e: creșt'i = crește.
Semnul - deasupra unei vocale arată că ea e nazală.
Accentul l-am notat numai în cuvintele în care e deosebit de accentul
literar. în doine și strigături, din motive ritmice, adeseori accentul e cu
totul deosebit de accentul întrebuințat în proză. Am căutat să-l notez cât
mai fidel. Din motive tipografice, vocalele î, ă, q, e, etc., n’au putut fi
accentuate.
Câteodată am notat și un accent secundar: codrului.
Tabloul textelor:
«Hori» (doine)...........................i—96
Strigături...............................97—143
Colinde..................................144—146
Povești, legende, snoave.................147—152
Ghicitori................................153—187
Bocete...................................188—189
Descântece...............................190—199
Practici magice..........................200—206
Diferite credințe și	superstiții .	.	. 207—226
Demoni, ființe fantastice sau cu puteri
supranaturale............................227—241
Despre păstorit și viața	din trecut. Diverse 242—252
9 Despre ri, r și n(r), v. Dacoromania, VIII, p. 153 - 154.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA	135
INFORMATORII
I.	Gliga Pasca, 80 ani, analfabet, din cringul Pășceșt'i de lângă
Ghețar.
II.	Trăian Pasca, n ani, analfabet, din același cring.
III.	Sănh'ira N'egri, 80 ani, analfabetă, din același cring.
IV.	Rah'ila N'egrea, 45 ani, analfabetă, dela Valea D'izd'ituli, cringul
Pleit'eșt'i, de pe Valea Ierbii Rele. E fiica informatoarei X.
V.	Simt'Qna Suciu, 74 ani, analfabetă, dela Iarba Ra, cringul
Mor arest' î.
VI.	Dăvid Tddor Morarescu, 40 ani, știutor de carte, din același cring.
VIL	Fluriia N'egri lonasă, 80 ani, analfabetă, din același cring ca și
informatoarea IV. E soacra acesteia.
VIII.	Costinu Pasca, 78 ani, analfabet, din cringul Pășceșt'i.
IX.	Pătru N'egrea, 48 ani, 3 clase primare, bărbatul informatoarei IV,
fiul informatoarei VII.
X.	Parastie Patruți, 70 ani, analfabetă, mama informatoarei IV. E
măritată de mult, a doua oară, în Lăzești.
XI.	Aurița (Aurelia) Precupu, 10 ani, analfabetă, din cringul su-
biectului IV.
XII.	Simion Pasca, 48 ani, pădurar, știutor de carte, din cringul Păș-
ceșt'i.
136
EMIL PETROVICI
„HORI“
1
D'icît cu barbat batrînti,
Mai bifii culcatu-m fînu.
Că d'i fin m-i scutură,
D'i barbat nu m-i put'ă. (IV)
2
— Cucuie, d'e urid'e yii ?
—D'ela Cluj, d'ila Sîbd'ii.
— Da d'e mîndra ce mai șt'ii?
— Șțd'e-n casă
Tupă masă,
Cpse-un guler d'e matasâ.
Da nu șt'u: CQsi
O d'escpsi,
O mai mult'i lacrămn varsă J).
Lacrămnile-s ca bobul,
Mai h'erbinț d'ecît focul.
Une pt'ic-o pt'icatură,
Beșică, ca d'i arsură.
Cît'i lacrămn o var sa tu
S-o făcu fîntîră-n satii;
Fîntîră cu trii izvpră,
Ciri-a bea d'i ia să m^ră. (VII)
3
Colo gios la fîntîrele 2),
Rasarit-o douo stțle.
D-acolo nu-z douo stșle,
D'e-z douo surori-a mșle.
Ura plînje,
Paie stînje;
Ura rîd'e,
Paie-aprind'e. (VII)
(DOINE)
4
Omulu-i cu voi bură,
Cîm măhîncă matragură3). (VII)
5
HORA FEEJT'ILORtî
Ăs horețșt'e 4), fată, horile,
Pără-ț poț purtă florile !
Că dacă t'i-i mărită,
Atuncea nu-i cut'eză
D'e vatrariul d'in cearușă,
D'e bîta d'e tupă ușă. (VII)
6
Am auzi d'int-on uomu
Că puiul mpre d'e dorii.
Omul mint'e ca un cîre,
Că d'e dor nu mpre nime,
D'e mgre că n-are zile. (VII)
7
Ș-am avut odat-om puiu,
Ș-amiî niș pomană nu-i,
Că puiul s-o dus catană
Ș-o ramîns clopii ș-o pană. (VII)
8
Voia bură-i cîn șî cînu,
Amarala nu-j dă rîndîi.
Voia bură-i cît'-odată,
Ș-amarala nu să gată. (VII)
9
Cucuie, boliindule,
Vara d'ii, vara t'i duci
’) Repetând repede versul, informatoarea a pronunțat: . . . lacrăm-varsă . . .
-) Când a repetat versul, a spus: Colo gios la șăsurșle.
3) Informatoarea zice că a auzit un flăcău demult « horinii » [cântând] așa.
9 îți horește = cântă-ți 1
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
137
Șî riimnică nu mn-aduci,
Numa sîru plir d'i nuci.
Ș-apu tii le-aduci, tu le mărînci,
Da la iarnă ce-i să mînci ?
— Să șt'iu c-aș mînca pamîntu
Șî vouă nu vă mai cîntu. (VII)
10
Apu ca mire nu-i singur nime,
Numa puiul cucului
în mneljocul codrului,
Fără âript'i, fără peeni
Ș-ar zbura șî n-ari vrepmi. (VII)
11
Am fost tînăr ca d'irarsul
Șî m-o batrîrii[t] necazul.
Ș-am fos tînăr ca vinul
Șî m-o batrînit strimil. (VII)
12
Șî d'e cîm beau șî nu mă-mbătu,
S-o făcu d'irul oțătu,
D'irarsul ca lapt'i h'ertu.
D'e cîm beau la viriișorii,
D'-atuncia mri-i birișoru. (VII)
13
Ș-am foz necăjit odată,
D'-an gînd'i[t] să sai-i apă.
Da-i paca[t] d'e om frumoșii
Să margă pe răuu-n giosti. (VII)
14
Ai d'i mire, mult'e șt'iu
Sî ma miîir urid'e le tiu.
Șî le țiu înt-6 puiată
Șî le sloboz cît'-odată.
Șî le țiu înt-o ocolii
Șî le sloboz cîm mri-i doru. (VII)
15
Cobori, Dpmrii, pe pamîntii,
Să vez popa ce-o facutii !
Cum curură urîți
Șî d'espart'e iubiți.
Cururat-o doi urîț
Ș-o d'ispărți[t] doi iubiț. (VII)
16
Cire n-ari riicion dorii,
Miil-traițșt'e cu ușorii.
Cire n-are dor pi vale,
Nu șt'i lura cîn rasare.
Cire n-are dor pe luncă,
Nu șt'i lura cîn să culcă
Șî sorii e cîn răsări
Șî dorul cîtu-i d'e mari.
O am auzit d'im batrîri, d'ila tî-
rierpți. (VII)
17
Ș-am trăiit odată bire,
N-ă șt'iut cire mă țire.
Da las-să trăies[c] șî mai rău,
Să gînd'ez d'e Dumriizău.
Șî d'ecîn trăiii cu riecaz,
Peri ruja d'i obrazii. (VII)
18
Ș-o răsărit om măru-n cpstă,
Numa d'e dragostea npstră.
Șî stau dojmarii să rii-1 taie.
Pliră-i lumea d'e dojmari,
Ca valea d'e bolovari.
Șî-i pliră lumea d'e rievoi,
Că țară d'e Unguroi. (VII)
19
Drajile mple fatuțe,
D'e v-aș ved'a rievastiițe 1
Să vă văz în sa[t] la noi,
Nii v-aj da pi patru boi,
138
EMIL PETROVICI
Că pi boi i-aj vind'i șî i-aș bea,
Da pi voi v-aș tă[t] ved'â. (VII)
20
Uot'i tăi cei cu albușă,
Mă iau sara d'in culcușă.
Uot'i tăi cei cu lumină,
Mă iau sara d'ila ciră. (VII)
21
Drum bătut pi dîmbu-susă,
Da nu bătut d'i boii tăi,
D'e batud d'i uot'i mnei.
Uot'i tăi-is mangalăi
Și mărîncă boii mnei. (VII)
22
Pusei secera la brău
Șî mă luai pi rîncă rău ').
Secerai cît secerai
Mă uitai-î laturii,
Vacile nu le vazuiă,
Vacile mni le pt'arduiă.
Șî mă luai pi dîmbu-susă,
Dedei d'e puiul culcată.
— Scplă, păiuț, mi durni,
Că d'e cînd ai adurmită,
Florile t'-or napad'ită
Șî iarbă t'-o întrejită
Șî vacile le-am pt'erdută;
Dpră tu mni le-ai văzută?
— Că să le h'iu tă văzută
Șî nu le-aș h'i cunoscută.
— Bă tu le-ăi h'i cunoscută,
C-aceleâ-z vaci cunoscut'e,
Că la cprni-s hțd'țșțle
Șî la păru-st'icațțle
Șî la cpdă dalboșșle
Șî la țîți borețțli.
A'sa dară le-am vazutu,
Că asară biri le-am cirată,
Cu grău mîndru vînturată,
Cu vin roșu strecurată. (VII)
23
Auzit-â și șt'iu bire
Că tu-i să t'i laș d'i mîri.
Lasă-t'e cu Dumnizău,
Că mnie nu-m pari rău;
Ppt'i-um pic mn-o h'i cu greu. (VII)
24
— Apu, hai, drăguță, la Banată !
— Ba-iu, ba, că am barbată.
— Șî io încă am muițre
Șî cu t'ire tăt aș mțre.
Hai să trecem Mogoșul,
Dpră n'e stimbăm portul. (VII)
25
A'mu joc cu drăguță,
Mîre-m duci suliță.
Aj-jucâ șî nu-șt'u bire,
M-as lasă sî mh-i rusire.
Io statui șî ma gînd'iiă,
Tu gînd'iș că mă opriiă.
Io statui șî ma uitaiă,
Tu gînd'iș că ma lasaiă. (VII)
26
Amarîtă-i drăguță,
Că n-are cu cire bia;
Șî ari-u strop d'i băutură
Șî n-o ppt'i bia singură. (VII)
27
Șî-i amârît omul, Dpmne,
Cîn să culcă șî n-adprmi.
’) Pe lângă râu.
folklor dela moții din scărișoara
Cui i somn, ppt'e durni,
Cui i dor, ppt'e d'iri1).
Cui i somn, ppt'e să dprmă,
Cui i dor, ppt'e să margă. (VII)
28
Speră, speră, ppmă acră,
Acar cît i piit'a epee,
Ppmă dulci mi t'-i face,
Că n-ai văzu nicio cipră sură,
Nicio speră bură;
Nicio cipră albă,
Nicio noră dragă. (VII)
29
Cui ii placi-n crîjm-a bea,
Nu dprmă tătă nppt'ă.
D'e steț-n loc șî să gîiid'ască
Pe cire să pagubască.
Bău vin cu sfîrtaiiil
D'in cpmă d'ila Murgul,
Șî bău vin cu iițiă
D'in cprne d'ila Hid'ă. (VII)
30
Astă nppt'i n-am durmitu,
Numa ce m-ă jîtruiitu
Pi la-p cruci d'i fereastă,
Tupă-o dalbă d'e nevastă.
Da tîlhariu d'i barbat
O fost cîi nevasta-m patu
Șî luo furciala d'ila patu
Să deie la miri-n capii.
Șî mă pușei-int-u jarunt'e:
Dumnizău să mi-i ajiit'e
Să deie la mire-m frunt'e.
Că d'il-âia mi-i banatu,
C-oi muri cu capul spartii.
Da niș d'il-ăia nu-i durere,
C-oi muri bagatu-h'țră. (VII)
x) Veni.
2) Accentul este pe ă.
139
31
Cilii-i ciala pi la cruci ?
Todoruț cu gura dulci !
Nii șt'u-straiță ce mrii-aduci:
On cociiț d'i pîni dulci.
Nii șt'u cocu 1-ui mîncă
O gura ui sărută. (IV)
32
La fîntîna cu izvoru
Să tîlnțșt'i dor cu dorii,
Să sărută pără moru. (IV)
33
Sus la d'ăl, cobor la vali,
Mă tîliiii cu bad'a-n caii,
Cii caruțu plin d'i lițmni,
Cu clopuțu plin d'i pițni,
Io ciarui să-n-dea panuțâ,
Iei isă 2) să-i dau guruțâ.
Puri pălariia joșii
Șî ma sărută frumoșii. (IV)
34
Pintru t'ini, spalaturâ,
Nu-m t'in^șt'i saraturâ,
Numa zamă t'iparatâ,
Lă doo tri zili-odată. (IV)
35
Ciiculi, sacâ-ț-ar limba,
D'i cîn cînț, lasai pi mîndra.
Ciiculi sacă-ț-ar pana,
D'i cîn cînț, lasai pi nana. (IV)
36
Ciiculi, boliinduli,
Vâra d'ii, vară t'i diici,
Dă la iarnă ce să mînci?
140
EMIL PETROVICI
Sâ șt'iu c-ui mînca pamîntîi,
Șî vouo nu vă mai cîntu. (IV)
37
O auziam pi mpșa horinfd] așa
cîn culejam la iirîî. Cia x):
D'-aiiș pără-m Brașeu,
Nu-i nimi sîngur ca ieu,
Numai mrierla pi pârău.
Ma iîmvii2) să-m-văz părinț,
Văzui munți pîrjoliț.
Ma iîmvii să-m-văz io fraț,
Văzui brăz încet'enaț.
Ma îmvii să-m-văs-surorî,
Văzui munți plin-d'i flori. (IV)
38
Amarît ca mîfi nu-i
Numa puiu cucului
Cîn șî-1 lasă măma lui
îm mneljucu codrului,
Fără ăript', fără pphi,
Ș-ar zbură șî n-ari vrpmi3) (IV)
39
Pintru t'îri cît'i amu,
Mul-lucrîi d'i vara n-amu.
Pintru t'îri, mîndră, hăi,
Pt'ărdui locul d'intră văi
Șî polog d'i noo clăi. (IV)
40
Pană sură d'ila șură,
Io cu mîndra n-o dug bîmă. (IV)
41
Vinu să bea la racpri,
Lucru să lucră a spri.
Vinu să bea hod'ininu,
Lucru să lucră lucrînu. (IV)
42
Auzit-am, mîndri, ieu,
Că mîri(r)i-ta-i pari rău
Pintru că t'i iubăsc ieu.
Spuri mîfi-ta așa:
Să-ngrad'ască ulița
Tăt cu liemn șî cu palinu,
Dpră noi nu ne tîlnimu,
Numa sîmbătă odată,
Duminică ziua tptă,
în ipsti zili râriuori,
într-o zi d'i nâuo ori. (IV)
43
M-o puz măica lă cearniitu
Șî mri-o dat o sîtâ d'asâ,
Sâ nu ies sară d'in casâ.
Dară io-i mprje la tîrgiî
Șî mh-oi lup o sîtă rară,
Sâ mai ies sară pi-afară.
Cîm fușei s-astîmpăr dorn,
Ma t'amă 4) s-apriz cuptoriu;
Cîm fușei la sarutatîî,
Ma pusă la-mfrămîntatu;
Cîm fușei să dau țucata,
Ma t'amă4) să raz covata. (IV)
44
Spuri, mîndro-ad'ivaratu,
Cîz drăguț t'-o sarutatu ?
Numa doi cu ciprigi noi
’) Zicea.
-) Ma itmviiă (mă ivii ; ma itmvăscu (mă ivesc}.
3) Cf. Nr. io.
’) Accentul pe ă.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
141
Cinci paret' cu ciorigî vet'i1)
Șî urii2) cu barba riagră
Lâ-cealâ i-am foz mai dragă. (IV)
45
Frundză vețrd'i ruptă-n trii,
16 cundz voia mîndri,
Că cu mini s-ar iubi.
Nu-ndîrznțșt'i-a vorovi.
Iâ-ndîrzn^șt'i d'i vorbșșt'i,
Că irima t'i poft'țșt'i ! (IV)
46
Dragă mn-i crîjmă-m păduri,
Beau la vî șî mînc la muri.
D'e să tîmplă să ma-mbăt,
Numa Ițmnili ma vădu. (IV)
47
Creș păduri șî t'i-nd'asă,
Numa log d'i casă-n lasă
Șî o leacă d'i tțlțt'u
Sâ-ș samirii mîndra tțnt'ii. (IV)
48
Mîndra mea d'i astă vară
Gînd'țșt'i c-o iubăsc iară.
Dpră io n-am bolondzitu,
Să iubăsc ce-am parasitu;
Dpră io n-am capt'iiatu,
Să iubăs-ce-am lasâtu. (IV)
49
Mîndra mea cea mai d'e anu
Să spală cu mad'ereanii
Șî gînd'eș că-i d'i Țîganu.
Dară-aiasta mai d'i-amu
Să spală cu apă rțci
N'ij d'i Ungur n-o întrțci. (IV)
50
Lasă-mă, dragudz, d'i voie 1
Nu t'i mai calci navoie!
Că t'-o mai calcat odată,
D'i t'-o șt'iut lumea tQtă. (IV)
51
Io pi d'al, mîndra pi vali,
C-6 cundz numa pi ppli
Șî pi mărsu d'im pt'icipri,
Că-i lungă șî supțireâ,
D'-o cuprind'i zad'iiâ. (IV)
52
Pintru uot' ca mura nagră,
Ncungiurai padurea-ntreagă.
Pintru uot' ca murili,
Cungiurai padurili. (IV)
53
D'e cît cu bărbatul prdstu,
Mai bire la uăi pi dosii,
Că uoiile-or merizâ
Șî altul oi capata.
D'e cît cu barbad batrînu,
Mai bire culcatu-m fîru,
Că d'i fîr m-oi scutura,
D'e batrîn nu m-oi put'a,
Pt'ică-m pat ca un heclâdu
Șî șțd'e-m vatră ca o pt'atră. (VII)
54
Uom cu uom s-o tăt iubitu,
D'al cu d'al nu s-o tîlnitu.
Uom cu uom să tăt iubia,
D'al cu d'al nu să tîlna. (IV)
55
Fost-am puiul păduri
Șî nu m-o mînca lupt'i. (IV)
x) Cioareci vechi.
2) r e nazal.
142
EMIL PETROVICI
56
Astă nppt'i-ntr-adurmitu,
Grțli yisuri mn-or yiritu.
Strigă mprt'a d'im feriastă:
— Spovid'itu-t'-ai, nevastă?
— Bă io mi m-ă spovid'itu,
Că d'i mprt'i n-am gînd'itu.
Da cptă-n cart'i, nu-s pacat'i ?
— Numa tri cară-ncarcat'i
Șî uriîl la jumatat'i. (VII)
57
Ș-aj muri, mprt'ă nu yire,
Ș-aș trai! șî n-am cu cire,
Că cu cire-am mai traiitu
O pus fața la pămîntu.
Da n-d o pus să rumenască,
D'-d o pus să putrezească. (VII)
58
D'-ar avea drăguță mint'e,
Cînd oi muri să mă cînt'e
Cu trii zile ma-arînt'e. (VII)
59
Mori, drăguță, mor șî ieu,
Să ne fac-on copîrșău,
Să ne-ngrppi-m fagadău,
Cu capiii cîtă1) hîrdău. (VII)
60
Mori, muiere, mori-urîtă,
Să-mn-iau alta mai iubită. (VII)
61
Că ce mn-i drag, nu miî-i urîtu,
Măcar cîtu-i d'i peritu.
Ce mn-i urî-nu miî-i dragii,
D'-ar h'i ca naua d'i albu. (VII).
62
S-amarît'e nanile,
Cîn să duc catanile.
Șî mai amarît'e-or h'i,
C-or merje șî n-or yiri2). (VII)
63
Am zis, maică, cîtă t'ire
Să ții zile pintru mire,
Să mă dai-î sat cu t'ire.
Șî tu zile nu țîriiș
Șî d'ipart'i mă dadiiș;
Mă daduș a triia sat'e,
Une mi cunds pi nime,
Numa fruza șî iarbă
Cari-i in tătă lumeă.
Șî ce socru-n-capatai?
Șțd'i-m prag cu on toiagQ:
Cîn dă-n cîre,
Dă șî-n mire. (VII)
64
Dă-mă, mamă, la maritii,
Că vrțmeâ miii s-o-mpliritu !
Șî mă dă, mamă, cui mă cșre
Să mă fac șî ieu muiere! (VII)
65
UN FRAGMENT DE «HORĂ»
Matragulă șî hereanu
Șî oțăd d'in ceala anii. (IV)
66
Ficiorul care-i curatu
Nu să culcă nppt'a-m patu,
’) Accentul pe ă.
2) Repetând versurile ultime, informatoarea a spus:
Șî mai amarît'e-o h'i,
C-o merje șî n-o yin.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
143
Numa pe pamînt uscatu.
Ficiorul care-i ficiorii
Nu să culcă nppt'a-n țolu,
Numa pe pamîntul golii. (VII)
67
Vai d'i linii, vai d'i palinii,
Vai d'i ceala ce-i la strinii
Mult'i rabdă săracul.
Lăs-să rțbd'i,
Dacă șțd'i,
Că nu-i uorb d'i lumea o vțd'i.
Haina o pprtă cu cotiilu,
Pita o mîncă cu fontiilii;
Haina o pprtă tă coțită,
Pita o mîncă tă fonțită. (VII)
68
AȘA-I HORA FEJT'ELORU:
Dpmni, nu-m da ce nu-i burii,
Măi bire ma las singurii!
Dpmni, nu-m da ce nu-m placi,
Măi bire ma lasă-m pace! (VII)
69
Creapă, DQmni, pamîntul,
Să să baji lirîtiilu !
Creapă, DQmni, păjișt'ă,
Să să baji uralâ. (VII)
70
Tătă zoua beau la bșre:
Las-să beau, că n-am muieri!
Tătă zoua beau la vinii:
Las-să beau, că-s copil strinu ! (VII)
71
Pasaruică dalbă-m pțni,
Dă-mn-a Dumnizău cu vrțmi.
Pasaruică dalbă-n ciocu,
Da-mn-a Dumnizău narocii. (VII)
72
Pasaruică zburatQri,
Ce t'e cînț în gura mari ?
— Da cum focul nu m-oi cîntari,
Că mn-i cuibul rîncă caii,
înt-o tufă d'i peliniî;
Cîtu-i nQpt'a nu m-alirii
D'e glasiil voinicilorii,
D'e pomnitul zd'icilorii. (VII)
73
Dragostili celea mari
Nu să țîr cu mșri, pțri,
D'e cu vî șî cu vinarsii
Șî cu pșșt'i d'i cel grașii.
Urală d'in ce să face?
D'î uomul care tăt tace. (VII)
74
Am um puiuț șî să duce.
Cu camșșa nespălată,
Cu gură nesarutată.
Da t'i-ntprnă, nu t'i duce !
Că camțșa u-om spală
Șî gură u-om sărută
Șî t'ică u-om piriiă..
Apu d'imultu avea t'ică șî barbați.
O purea pi-aiici, pi d'-arînt'e, pi la
t'eptii ș-o piriiă muierea ș-o-mple-
t'ă. Așa-i zîcea: t'ică. (VII)
75
Țugu-țugu, iepuraș,
D'incatriiu x) t'i laturaș ?
D'i pi valea Murgului,
Văzui fata Turcului:
x) Subiectul XI zice: că d'inclo.
144
EMIL PETROVICI
Cercelată, marjelată,
Cii patrii cercei d'i pt'atră.
Yură *), maică, șî2) ma vez
Cum 3) ma-ntorcu-haiiii verz!4) (VII)
76
Arză-t'e focul, urală,
Că mn-ai pus fațâ-n cernală;
în cernală d'e cea ra,
D'e nu să ppt'e spală !
Arză-t'e focul, urîtiî,
Că tare m-ai batrînitu ! (VII)
77
Sărmană irima mea,
Iar încțpi-a mă durea.
Nu mă dpri d'e durțre,
Numa d'i necazuri grșle.
Taci, irimă, nu tă plînje,
Că cu mire 5) nu-i învîje !
Taci, irimă, taș pogană,
Nii le loua tăt'î samă ! (VII)
78
Astă vară pt'ârdui vara
Pi pârău la Gîrd'ișpra.
Șî papuci mni-i rupșeiil,
Fără Petrea ramînșeiu. (XI)
79
On izvor cu apă r^ci
De^^ Diimnizău să-nț^rci.
Să ramîă *) numa pt'etri,
Io să h'iu devasta Petri. (XI)
80
T'iclazău d'i cel vargatu,
Pi pt'icioru 7) cel stricatiî. (XI)
81
D'-aș muri d'e dor d'i mure,
Nii m-aș mâi duce-m pădure,
Că mima odată m-am dușii
Ș-am văzut om pui d'i ursii. (VII)
82
Cît'e flori d'in Turdă-susii,
leu cu-a mea mîndră le-am pusu.
Șî tăt'e-mflpre șî nu leagă,
Ba-sîmă-i samînța slabă.
Numa florea sprilui
Șșd'i-m porta raiului. (VII)
83
St'icuț vțrd'i d'e sacară,
C-â mneu uom s-o dusu-n țară
St'icuț vțrd'i d'i odosiî,
Domni, adă-1 sâratosii! (VII)
84
Mulțamnim sfint'ilor Pașt'i,
C-d dat fruză vțrd'i-m faj !
Mulțamnim Sînjorzuliii,
C-6 dat fruză codrului. (VII)
85
Fruză vțrd’i, fruzulică,
Răuu-i fără mîndrulică.
J) Subiectul XI zice: uiună.
*) Subiectul XI zice: să.
3) Subiectul XI zice: cîn (când).
4) Versurile au fost spuse întâiu de subiectul XI. Pe urmă le-a repetat subiectul VII.
6) r e puțin nazal.
6) Vocala accentuată î este complet nazală. Subiectul VII pronunță ramîiă, fără
urmă de nazalitate pe î.
’) Subiectul VII a zis pe pt'iciorul.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
145
Da-i mai rău fără nevastă,
Că n-ai une traji-n gazdă.
Da la drăguță dă cu palma,
La muiqre traji sama,
Că muiqrea-i tă cu t'ire,
Da dragiița-i tare strină. (VII)
86
Du-mă, Dpmni, d'-âiceâ
Une-mflpri t'iparcâ,
Să nu yiu pără-i lumea.
Du-mă, Dpmni, d'-âiceâ
Uni-mflpri t'iperiul,
Să nu yiu pără-i ceriul.
Mâ du, Dpmni, șî ma lasă
Uni nu-z barbaț-acasă
Numa nevqste frumpsi. (VII)
87
M-aj duce nu șt'iu drumiilu,
Șî-mvațâ-m-o urîtiil,
M-aj duce nu șt'iu caleâ,
Șî-mvațâ-m-o liralâ. (VII)
88
Ciudă mn-i, ciudă ma cpci,
D'e urală n-am ce face.
T'e du dor une t'e mîiu
La puiul la capa ti iu
Șî spure că șî ieu yiu. (VII)
89
Șî piișei ciuda capatiiu,
Cu dorul m-acuperii
Șî bire ma hod'iniiu. (VII)
90
Sară-i sară, murgu-i nppt'i
Șî la mîndra n-oi străbat'i (VII)
91
D'i ce iej mîndr-amarîtă ?
Pintru că ț-am dat o bîtă?
Alta rabdă mnii șî sut’i
Și imblă să mă sanît'i. (VII)
92
Astî vară la Ispas,
Ieram tinerel șî grasu.
Da vez amu la ci-am ramâs,
La urît șî la riecazd. (VII)
93
Pană-n cui, pană su cui,
Fost-an dragă upricui
Ș-âmu nii-s a nimarui.
Da-i ținea zili d'i postii,
Să h'iu dragă cui am fostu. (IV)
94
Du-t'i draculi, urît,
Că tari m-ai batrîriitu,
Șî d'i zili nu-z d'i multu:
D'-6dată cu pt'etrile,
D'-o vîrstă cu liqmnile. (IV)
95
Horiam șî noi cîn eream fqt'i, la
[vaci :
Aveam doi voinicaș draji.
Voinicul, voinicul mneu,
Mult aj vrea să h'ii a mneu
D'e-i vrea tu șî ma-ta nu . . . (IV)
[Nu mai știe.]
96
ȘI HORĂ ȘI STRIGATURĂ
Liiică, liucă doholică,
O d'i ce t'e doholeșt'i?
O frat'uți t'-o sfad'itu,
O părinți ț-o muritu ?
10 Anuarul Arhivei de Folklor V.
146
EMIL PETROVICI
— N'is frați nu m-o sfad'itu,
N'iș părinț nu mn-o muritu,
Numa puiul l-an pt'ardutu.
Doră tu mni l-ai vazuttî?
— Io să-l h'iu tă văzută
Șî nu l-aș h'i cunoscută.
— Ba tu l-ai h'i cunoscută,
C-acelă-i om cunoscutu,
Că-i pi d'șjitul cel mari
Cu irel frumoz d'i spri
Șî pi d'șjitul cel mriicu
Cu irel frumoz d'-arjintu.
— Așadară l-am vazutu
La Huhui, la fagadău
Cu canceul plir pi masă;
Iaca prunci plîng acasă.
Că pruncuți-or mai taceă,
Numa noi s-avem ce bea. (VII)
STRIGĂTURI
97
Drajile mțle codrțne,
Mîndri uot' văzui la ițle. (VII)
98
Drăguță d'i tupă d'alu
Ar d'iri șî n-ari calu;
Drăguță d'i tupă dîmbu,
Ar d'iri șî n-ari rîndu. (VII)
99
O STRIGATURUȚĂ, AȘA
Cptă, Dpmhi, cu ot'i,
Cum beau lotri cu domni!
Șî armii e ddmhildrd,
Pi mîrile lotriloru.
Șî armii e lotriloru
Pi mîrile domniloru. (VII)
100
Haidă, fată, tupă miri,
Că țireă-t'-oi tari biri:
Am o rață ș-u rațoiu,
Nu t'-i faci cu gunoiu. (VII)
101
Ard'elean cu țundră sură,
Zoua dprmi, nppt'a fură. (VII)
102
Cucuruz d'i pe iirugă,
Mă bagai la mîndra slugă
Pe opt'inci și pe obd'țle
Șî pe buze supțirețle. (VII)
103
Șî mi ma călca pe pt'icioru.
Că io șt'iu d'i ce ț-i dorii !
Șî mi ma călca pe opt'incă,
Că io șt'iu d'i ce ț-i frică !
Șî ș-ăsară m-ai calcat
Șî guruță nu mn-ai datii. (VII)
104
Am om bărbat cît om fagîî
Șî n-am haini să lu-mbracu.
Șî am om bărbat cît on nucu
Șî n-ăm haini-m-pat să-l culcu.
Șî io mari, șî tu mari,
D-ăpu ciri n-o-mbracâ?
Brîncile, dâc-o lucră. (VII)
105
Am om bărbat cît om fag
Șî d'i fupmi-abd'â mă tragu.
Am om bărbat cît on nucu
Șî d'i fupmi-abd'â ma ducii.
Am om bărbat cît on d'em
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
147
Șî d'i fpmi mi ma t'emu.
Am om bărbat cît on d'em
Secerîm 1)-pî-holdă-l pt'erz.
Cari fată l-o afla,
Bur naro ș-o căpătă. (IV)
106
Frundză-m prun, frundză sup prunii.
Am o mîndră șî n-o spuiu
N'ici o spui, nici ma gioru,
N'ici o las pără ce moriu. (X)
(O strigă ficiori mai d'imultii cîn
juca, cînd ieream fată). (IV)
107
.. .morți, met'eleu,
Să t'e h'i făcută ieu
T'-aș h'i trasă pi-u jîlău
Să h'i popă 6 bd'irău. (IV)
108
...morți, t'ică creață,
Ce t'i ții așa mareață?
Că șî io-s cu păru crețu,
Nu ma țiu așa măreții. (IV)
109
. . .morți tăi, țolină,
Io tînăr sî tu batrînă.
~ >
Fata cari s-o iau id,
Cu pupii d'i leped'eu,
Șî acțlea le-o întors
Cu ceală d'î-susu-josu.
Mă tă mnir d'i ce le-ntprce,
O n-ari d'in ce li faci. (IV)
110
Sărută-mă bad'i-n-d'inț,
D'i buzi să mi t'-at'ingi,
’) Secerând.
2)	Și cei doi r sunt nazali.
3)	Și aici r a fost pronunțat nazal.
Că buzili-s masurat'i
Cu fonții Aradului,
Pi samă bărbatului;
Cu fonții Abrudului,
Pi samă drăguțului. (IV)
111
D'-âiiș pără-m Făgarâșii
Nii-n tribuii cet'erăș.
Cet'erășu-i gura mea,
Dăc-ai-aveâ ce dă la ia.
(Li strigă-n jocu). (IV)
112
Frundzâ vprd'i d'i cireașă,
Dulci-i gura d'i mnîreazâ,
Ca o bupbă d'i cireașă.
Dâ-i mai dulci-a mnîhului,
Că bobiița striigului. (IV)
113
Crîjmarițâ lată-n șpli,
Că mîncâș vacili mpli
Șî d'ițeii d'ila iții 1 (IV)
114
Mnîr(n)eazuță cu curură2),
D'i-6 h'i spcră-ta bură 3),
H'ii șî tu bună cu iă.
Dă d'-o h'i spcrâ-ta ră,
Mătură casă cu iă
Șî pi-afarâ d'i-i put'ă ! (IV)
115
Mârită-m-as să nu sezh,
Numai cîmpu să nu-1 văzu.
Cîmpu să-1 vază barbatu,
Io să mătur, s-âșt'ern patu,
Să pui 6glindâ-m feriastă,
10*
148
EMIL PETROVICI
Să văz cumu stă nevastă.
Iei în dă cam^șa să i-o spălu,
Să i-o spăl șî s-o cîrpăscîi.
Dțț-m paci-o zi o douo
Pără ce-z nevastă nouo. (IV)
116
Crîjmariță d'i Rumîru x),
în t'ire nu-i suflet bunu,
C-ai bagat apă-n d'inu
Șî bani ți-an da d'ipliiiu. (IV)
117
Draga mea ce jucatpri,
C-amnirosi2) ca o flori;
Ca o flpri d'in grad'ină
Cînd o zmulgi d'î radaciră3). (VII)
118
Und'i jpcă văr cu vară,
Amnirosi-a 2) primăvară.
Uni jpcă văr cu văriî,
Amnirpsi-a 2) flori d'i măru. (VII)
119
Lasă jocu, verișpra,
Pără ce-su-Scărișpra !4). (VII)
120
Aiicia-i om moș batrînu
Cari faci vara fîru 5):
Cîm vțd'e nevțstile,
Rasuce mustățile. (VII)
121
Cîm ved'am nevțstile,
Mă t'ind'am ca șțrpile.
Cîm ved'am batrînile,
Mă boțiam ca cîrile. (VII)
122
D'e jocu-z numa focii,
D'e mîncare-z numa lupii,
D'e lucru numa butucii. (VII)
123
Dă, Dpmni, dă, Dpmni,
Șî la cel ce dprme,
Pe cîn s-o scula
Să aibă ce mînca. (VII)
124
Ciri-o zîsu că io nu-s uomu
La mîncare șî la somnii? (VII)
125
Aiista-i joc ard'elenescii,
Stau fțt'ile șî pînd'escti. (VII)
126
Huhă mari d'ila munt'e,
Huhurează lată-m frunt'e! (VII)
127
Cîn da fruza,
Pușei pînza
Ș-o tiiai la Sîmvasiiu,
Șî-m parii că prea grabd'iiu. (VII)
128
Dpmni, fă-mă liem-d'i tufă,
Să mă facă mîndra furcă,
Să ma ducă-n șazatgre,
Să ma puii-ntră pt'icÎQri. (VII)
’) î e nazal.
2) în manuscris r are deasupra semnul nazalității care, din motive grafice, a fost
omis aici.
3) Rah'ila Negrea a repetat și ea versul din urmă și a pronunțat: radacih(r )ă.
4) Până ce sunt în Scărișoara.
5) Vocala î este nazală.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
149
129
Hid'idașul zîci moli,
Bâ-sîma-1 dori la foii.
Hid'idașul zîci bire,
Bă-sîma-i satul d'i pîre. (VII)
130
Bă-sîma o mîncăt on cîni:
Numa coda i-o ramăs
Să să șteargă pi la nas.
[Dela un flăcău],
131
Intre zmeii-m voi ficiori,
Că nu-mblaț să vă-nsuraț,
Numa tîipă curve-mblăț. (VII)
132
Dă-mă, mamă,
Dă-mă, bună,
După ciala cu burdiină,
Că puni burdiîna-n cui,
Ma sărută cîn îi spui.
[Dela un flăcău].
133
C-a mea muieri încă-i bură,
Că-nt-o lură torci-o lîră,
Șî-nt-o ăn,
D'e o suman. (VII)
134
Râh'ilă, buzili tali
Unsu-li-o ma-tâ cu mnțri.
D'e-m pui capul după iții. (IV)
135
Dă, draci, cu popa-n tău,
Cu dascăru tă mereu.
Dâscăru cu pruncî-școlă,
Io cu dascarița-m pplă.
Preut'asa h'țrbi uouă,
Mniii nauă, popi două. (IV)
130
Preut'asa popi nostru
Țesi pîndza fără rostii
Șî bat'i bat'ală sură
Să facă popi căciulă. (IV)
137
Popa nostru-i popă bun(r)iî,
Cînd aud'i clopotul,
Țîpă cpsa pim burțni .
Șî să ia pi la pomeni. (IV)
138
Tremură popa să mpră:
Nu să-ndură
D'i priasciiră,
C-o asîmt'i dulci-n gură. (IV)
139
Sărmană muierea mea,
Să cunpșt'i că iej ra:
Cîtu-i lumea tăt cîrpeșt'i
Șî d'im val nu curăieșt'i. (VII)
140
Cucurudz d'i pi uiugă 1),
Ma bagaj la popa slugă.
Popa-i slugă, i-o stapîriti.
Vai d'i trâiu mneu cel bunii. (X)
141
Bosiidcii crescutu-n trocii
Măi, Traiane, hăi la jocii!
Da, bosiipce, mi t'e cpce!
N-ari cire t'i culeje,
Că cire t'-o mai culeșii
J) Informatoarea nu știe ce înseamnă « uiugă »: « Așa-i strigatura ».
15°
EMIL PETROVICI
O băuut apă d'î rău
Șî s-o imflat pi la brău.
Da nu șt'u fată-i o ficiorii,
Numa o clat'it om pt'icioru. (VII)
142
Mn-i dragu a trăii biri
Cu omiil care-i d'e mîfi.
Șî mh-i drag omiil falosii
Șî pi față șî pe dosii.
O horețșt'i aclo cîndu-i-im birtii,
cînd jocă, atuncea le strigă jucători,
strigaturile, strigaturilî hori. (VII)
143
Rața faci libo-libo
Șî cocoșu cucurigu.
Puiu faci piii-piu-piu
Șî gaiira târambiu. (IV)
COLINDE
144
Hoi, vejnică-mpărăție,
Cum, Dpmne, slava ție,
Cum, Dpmhe, să-dz vestescii
Sfatul cel dumnizeiescii ?
Cum, Domne, cu a ta mînă
Zideș preuri-n țărină.
Om pom d'e rai săditu
Ce iera fprte opritu.
D'in tăt pomu să mănînce,
Numa d'im pomii-florit,
Ce iera fprte opritii.
Suz la roșu răsăritu,
Mîndru pomu-i imfluritii,
Cu mțrili d'e arjintu.
Da su pom cine iera?
Dumnizău ii supăratii.
Da io, Dpmne, cum n-oi h'i ?
Pi vri^mia biserici
Să-mbată uamini. (II)
145
La grăd'ina Zanului,
Rumioara,
Șțd'e-Adam cu leva lui
Și-ș plînjia greșțlili.
Așa le plînjia d'e cu jeli,
D'e gînd'ai că raiu pt'țri.
Rai, rai, rai, grăd'ină dulci,
D'ila t'ine nu m-aj duci;
D'-amninosu florilorii,
D'e dulciața pomilorii.
Vini-un șțrpe virinosii,
Hîrăiinu-să pi joșii
Ș-aplecă d'-o clpmbă-n joșii:
— Vină, leva, ș-ia o ppmă !
leva p<jma ș-o luuatii,
Lui Adam incă i-o datu.
Dumnizău l-o strigatu:
— Tu, Adami-i mițri josu
Și-i lucra c-um păcătoșii!
Și tu, leva, incă-i mituri
Și-i munci ca și-o muieri
Și n-or [sic] h'i prunci cu durieri (II)
146
Dumnizău d'ila-nceputii
Tătă lumea o făcutii,
Pi Adam l-o răstîlriitii
Și pi leva o zid'itu,
La olaltă i-o soțit
Și li-o da raiu pi mînă.
D'in tăț pomni d'i-a-mpreună,
D'in tăt pomu să mănînci,
Numa d'im pomu-nflorit
Să nu mînci că-i opritii. (II)
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA	151
POVEȘTI, LEGENDE, SNOAVE
147
O fost on ficior d'e i-o zîs Cerușotca. O fost o fată d'e domn, faină,
d'-a-mpăratului. O zîs că ia n-a meț după nime, numa după Cerușotca.
Apu o mărs tată-so acolo să vază că ce fac iei laolaltă. O fo mîncîn pi-on
uou, iei amîndoi. O zîs fata că:
— Miîlțan, Dgmni, că aesta-1 șt'iiii d'e buhu d'ecî găzdășia tat'i.
Tată-so o foz gata să-i pușt'e. Nu s-o-ndurat, dacă o auzit zîcîn așa,
c-o văzu că trăiez bine x). Atuncia o-ntreba mă-sa:
— Ce văzuș ?
— Da văzui mîncînd pi-u uou ș-o zîs că-i mai dulce asta d'icît găz-
dășia tat'i. Șî nu mă-ndurai să-i pușcu.
Ș-apu i-o-ngăzdășat. Li-o da șî lor d'-o avut d'estul bine șî fata. (III)
148
DOT'A CU COJQCILI
Doosprăzăci cojoci o fost având Dot'a. O fost avîn capri. Apu o îs
că să guri cu caprili a munt'i. O fos spri șî caldu cîn o porni d'-acasă cu
caprili șî cu cojpcili pi ia să să guă a munt'i. Ș'-apu ia tăt o lasă la cojoci
d'i pi ia joșii, c-o fos caldii. Apu pi cînd o sosit acid a munt'i, într-o dungă
d'i păduri, ia o pus uala să facă ciru. Pu o d'init om vînt cu na șî o-mburdat
fagul pi uala cia cu ciril șî pi căpri. Ciru l-o varsatu, caprili li-o omorîtii.
Apu ia o strigat atuncia:
— Blagovej-blagoveșt'i, caprili mni li mîncăș, ciru mni-1 varsăș.
Ș-apu o fost avîn ia o noră bună ș-apu o mînat cu o uală după frăj.
Apu frăj n-o fos, c-o foz na, ș-o fost iarnă. Numa o vru să facă ciufală d'i ia.
Dacă s-o dus acid pi-un cîmp fain, apu s-o imvit Maica Sfîntă la noru-sa
șî i-o șoiitu-m brînci șîo o-ncaldzit șî i-o implut upla d'i frăj. Ș-atuncia ia
o gînd'it că s-o prapad'it noru-sa. Apu atuncia i-o fos ciudă pi ia șî i-o dat
lîră 2) riagră. O is că s-o tă spțli păr o ald'i. Ia tăt o fos spalată pi lîră 2) șî
n-o mai fost ald'iniî. O d'init altă muieri d'-acld d'im veciri ș-o is că ce
lucră ? Ia o zîs că spală la lîră. Muierea o is:
— Nu mai spală pi lîră, ci-o pun(r)i pi gardâ să ningă pi ia. Ș-atuncia
t'am-o pi spcră-ta șî i-o arată. Zî: Nq, iecătă c-o ald'itu. (IV)
149
O muieri o avut un ficior șî ficioru s-o dus la vînatu șî muierea s-o
tîlnit c-o zmeu. Ș-ăpui o apucat în dragosti cu zmeu. Ș-apu atuncia tăt
X52
EMIL PETROVICI
o fos trud'in zmeu s-ompră pi ficioru să rămîă ’) mama ficioruli cu zmeu.
D-âpu nu l-o omorît, că ficioru o avut cred'ință bună la Dumnizău alduitu,
d'i nu l-o putut omorî. O fost avîn ficioru un calu. Ș-âpu l-o mînat să ia
apă d'i und'i să bat munți-n capit'i. Ș-âpu ficioru o fost avîn o doniță, așa
mari, ș-apu o legat donița în cap la călii șî s-o țîpat calu ș-o luot apă cu
donița d'-acolo. Ș-ap atunci munți s-o strîns laolaltă șî iei tăt o scăpat.
Ș-apu o d'init îiiapoă șî ficioru n-o foș-șt'iin că țini mă-sa cu zmău. Ș-apu
ieu n-o șt'iu mai multă. (IV)
150
O fost 6 lupu ș-6 urs ș-o vulpi. O fost iarna. Ș-or fost avîn mneri strînsă
d'i vara-ntr-un d'ob mări ș-o foz șăzîn la focii șî-ncaldzinu-să. Șî d'obu
cu mnțri n-o fost în casă la iii, ci-o fost într-um pod d'i puiată.
Amu vulpea o foz mai hâmișă. Ia o ieșît afară ș-o-ndalit a graii că:
— Ce-i ? Lupu șî ursul o dzîs d'in casă că:
— Cini strigă pi t'ini ? Ia o zîs d'-afară:
— Da o muieri, să mă duc să moșescii. Lupul o zîs și cu ursu :
— Vă, vă, numa nu șed'a multii !
Amu ia s-o dușii ș-o șăzut om picu șî o d'init înapoo iară în casă. Ș-atuncia
o-ntrebat ursu șî lupu pi vulpi că cum i-o puz numi ? Vulpea o zîs că i-o
puz numi Pîrvu. Atuncia o mîncat vîrvu d'ila mn^ri.
Atuncia în cțp sară iar o ieșît vulpea afară. Iar o-ndalit a faci vulpea:
— Da ce ma striji ? Atuncia iar o zîs ursu d'îluntru șî cu lupu că:
— Cini mai strigă pi t'ini ? Atuncia iar o zis vulpea:
— Da iară mă t'amă o muiere să mă duc să moșescu. Ș-apu s-o duz
vulpea ș-o mai stat cît o mai stat șî iar o d'init înapoă. Ș-atuncia iar o-ntrebat
că cum i-o puz numi ? Ia o zîs că: Mrieljucuțu. O foz mîncat mnprea d'in
d'ob pără la mneljucu.
Apu-n cp^ sară, iar o zîs c-o t'emat o muiere să margă să moșască.
Apu lupu o is că:
— Vă, vă, numa nu șed'a multii ca asară. Apu-atuncia s-o dușii.
Șî ce zi s-o făcu bet'agă. Ș-apu ia o zîs că să-i aducă mnțri d'-acolo
d'in d'obii, dor i-a trțci. Amu s-o dus lupu după mnțri să i-o aducă. Atuncia
ia o foz mîncată miierea tătă. Ș-atuncia iii s-or apucat a să traji d'i capu
ș-a să bat'i laolaltă pintru mnțri, că n-o fost în d'obii. Ș-apu ia o foz zîcîn :
D'inovatu șșd'i-m patii,
Doi fartaț să trag d'i capii.
Atuncia o zîs ursu cătă vulpi că: — Tu ce îșăș d'-acolo d'im patu ?
— Da lîs-prelîs,
D'obulu-i cu gura-ngiosii. (IV)
*) î e nazal.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
153
151
O fost 6 uom d'i baiu, o foz batauușu. Șî altu o făcut o uspățu șî o zîs
cîtă iei, cît-acela d'i bai, ici:
— Tu cît cei astăz, atita-z-dau, numa să nu d'ii la uspăț la mîni. Amu
iei o is că nu d'ini. Da iei s-o dus aclo afară șî s-o cearu să-1 lași să să baji-n
casă numa o vorbă să-ntrpbi pi țipmih(r)i că:
— Cîtu-i țarca mai multă, nagră o albă ?
Atuncea upmirifr)i: altu că-i mai multă nâgră, altu că-i mai multă albă.
Ș-atuncea upmih(r)i s-or apucat șî s-or batutu. Șî tăt n-o scapat iei să nu
facă bai ș-acld. (IV)
152
O fost on Țîgan secerîn la holdă. Apo o is că:
Zoua-i mare, holda-i tare,
Rău ni țire d'e mîncare.
D'e tri ori cotai la spre
Șî odată la pt'icipre. (IV)
G H I C
153
Ciumelu, ciumelu !
Albu-mfomoiat,
Gîș ce-i acei?
Altu gîci, o ciumele st' e : acela-i ăiu.
154
Am o vacă cu douăsprăzăce pt'ei.
Gîș ce-i acei? — Ace-i ceapa.
155
Tâa moșulu-m față
Șî sari ast'ia-n dosii.
Suru 2) \Sunetul, ecoul\.
156
Hodu-m podii. —Fumu.	Frundza.
’) Ghicitorile 152—180 sunt culese dela informatoarea IV; cele dela 18:—187, dela
informatoarea VII. Toate ghicitorile informatoarei IV încep cu « Ciumelu, ciumelti ! »
Toate ale informatoarei VII, cu « Ciumnel-ciumnel ! »
2) Și r e nazal.
I T O R I
157
Am o vacă cu tîta-n curii
Șî-m dă lapt'i tă d'istulii.
Cada cu curit'u.
158
Am o vacă d'-o du[c] d'i copdă la apă
Șî să veed'i tăt ce-i î-ia. — Doniță.
159
Ce trqce pî apă șî nu să uiidă ?
D'ițălu-m ‘vacă.
160
Ce pt'ică-n apă șî nu stropșșt'i ?
154
EMIL PETROVICI
161
Rasteu rpci
Marea trpci. — fer pili.
162
Napîrcă nagră,
Vara pi cîmp aleargă. — Cgsa.
163
Zdîrauiîță-m pîrauuță.
Copt'ilu mee după apă cu olu.
164
Bolundu sătuli cu cojo d'i lemn.
D'inarsulu-n d'obit [rachiul în cofă}.
165
Strigă Totosii d'in dosu să-l apăr
d'i gaiirî că d'i cîrî nu să t'emi.
Grîuu !).
166
Tulturiișu-ntr-um pt'iciortî.
Curit'u.
167
Tureacu albii șî biîtura nagră.
Pt'iciorulu-n cizmă.
168
Tragu-m mihi-mpingu-n t'ihi,
On darab d'in mini-n t'ihi.
Iară pt'icioru-n cizmă.
169
Am um bou d'-atita-i d'i mari,
d'i nu-nkppi-n grajd. Trupu-nkppi
șî cprnili nu. — Sfred'ilu.
170
Am doo fețt'i: una nu să spală
niciodată, una să tă spală șî zi șî
nppt'i șî mai albă-i cpp ce nu să
spală, d'icît ce să tă spală.
Pt'etrili la mqră șî rota la mQră.
171
Tă cură doo fțt'i după um moșu
șî nu-1 mai pot prind'i. — Caru.
172
Bolbordsu-n groșii.
Popa-m bis^recă.
173
Harască, parască,
Să aibă scară-n cer s-ar guri
Fur fiica.
174
Uplă unsă-n cîmp ascunsă.
lepurili.
175
Vușt'ic, fată frumopsă,
Prin păduri d'asă. — Vulpea.
176
îm pad'iiri crescui,
îm păduri născu i
D'i cinstea casi tali fui. — Masa.
177
îm păduri crescui,
îm păduri nascui,
D'-izbplișt'a casi tali fui. — Ușa.
x) Vocala î e nazală.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
155
178
îm păduri crescui,
îm păduri nascui,
D'i șt'ergura casi tali fui.
Mătura.
179
N'ici-afară, nici-n casă.— Feriasta.
180
Crețșt'i cu vîrvulu-n giosu.
Sloiu la casă.
181
Mțliga-pțliga
Mșrje la bisțrică,
Pi d'i lături uitînu-să,
D'i cur pițigînu-să. —Fgrficili.
182
Ciumnelțșt'e:
Ciumnel-ciumnel!
Am o vacă
D'o dug-d'i cgdă la apă. — Canta.
183
Că urlă Todds
Cu porci d'i pe dosii.
A'pu-aciala-i t\pt'irile \pieptenele].
184
Că am o vacă cu dpusprăzăci pt'ei.
Ciapa.
185
Că ș^d'e ursulu-sat
Șî cîri pi iei nu batii.
Cuptoriul cari cuoci pîrea.
186
Jpc-o-iepurașu
Supt om palt'irașu. —Fusul.
187
Douo lețmni holdorțhi
Șî mai mult'i mări(r)înțțli ?
Scara.
BOCETE
188
Aieu șî d'i mini, Domni 1),
Șî d'i mîni, Dpmni!
Ci-am avut nu-i mai avea,
C-o pornit pi-o caii mari,
Fără d'i-nturnari.
Ș-o pornit pi-o caii lungă
Cini ppt'i să-1 ajungă . . .
[Nu știe mai departe.]
Cînt'ica mortuli: tăt cam uhu
glas ari. (IV)
189
Avea o muișri-om barbat d'e-1
t'ema Parpajelii șî pi ia o t'ema
Hampa. Apu o murit Parpajelii. Apu
ăl cînta:
Saracu ce Parpajelii,
Cum o murit ielu !
Aieu șî d'io, Dpmni!
Parpajelu mheu,
Cum o murit jelii.
Nii mai stâ, numa tăt asa să
cînta. (IV)
’) Aieu șî d'i miri, Dțmni! [Așa se tânguesc femeile. Bărbații se văietă:] Aieu șî
d'io, Dșmrii !
156
EMIL PETROVICI
DESCÂNTECE
190
DE SCRINTIT
Heu-t'e, sclint'it'e, obrint'it'e,
Rădăcină nu prind'e,
Rădăcină nu t'ind'e 1
Du-t'e-n valea hagră
Șî-n t'icera naltă,
C-acold ț-î scăldătprșa,
Acolo ț-î șăzătprța,
Acolo ț-î adăpătțrea !
Nu-i dpmnă să t'e doiciască,
N'ici să t'e hod'iriască.
Iq șî t'e du
Pe pt'etri șî pe Ișmne secî!
Heu-t'e, nu-mpunje,
Heu-t'i nu străpunje !
Apucai pe-um poduț mîndru
[d'-aramă.
Podu-1 trecui,
Pe Sîmt'etru nu-1 putui.
O pod'ină să clăt'i,
Pt'iciorul să sclint'i:
Oz d'e os,
Carne d'e carne,
Pt'țle d'e pt'șle,
Vînă d'e vînă,
Sînje d'e sînje.
H'ie pt'icioru cum o fost!
Nu-1 durea,
Nu-1 mînca!
Mîncă pt'etri, putrigai!
T'e mîi cu cuvîntu mrieu
Șî cu a lui Dumnizău.
D'im ppla-i Sîntămărie
L iacul amu să-i h'iie.
Nișt'e apă-n oarece pui acolo la
pt'icior, âpu-i trțci. Șî ață nagră
leagă la pt'icior. (III)
191
Dacă să strică la omacu, la fole:
D'e s-o d'esorit d'in apă,
D'in apă să-i treacă.
D'e s-o d'esorit d'in somn,
D'in somn să-i treacă.
D'e s-o d'esorit d'in mîncare,
D'in mîncare să-i treacă.
D'e s-o d'esorit d'in ustenală,
D'in ustenală să-i treacă.
D'in pt'icipre t'-o călcatu,
D'in apă t'-o adăpatu.
D'in pșla-i Sîntămărie
Liacul acuma să-i h'iie. (III)
192
D'i potcă care dă omul. Tîlnțșt'e^
vez, omul potcă sură, potcă hag;ă:
Potcă sură,
Potcă nagră,
Potcă vînătă,
Potcă sacă,
Du-t'e-ntr-o cpdă d'e țarcă !
Nu infla,
Nu verenoșa,
Nu obrint'i!
Potcă tărciată,
Potcă vărgată,
Potcă brățată,
D'i nouăză-șî npuă d'e feluri,
Nu-mpujă,
Nu străpuje !
Du-t'i pe pt'etri,
Du-t'i pe l^mni!
leș, nu-1 mînca,
Nu-1 durea,
Nu-1 imfla,
Nu-1 obrint'i.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
157
Tătu-apă; udă care-i bet'agu. Că
ițste d'e țipă — mînce-le capu mu-
ieri— țîpă-n vînt. Ice că le suflă-n
vînt potca c^ia. îi ra acț bplă. Pat'e
rău omu, dacă dă-n uom. Să imflă
șî sparje. (III)
193
DESCÂNTEC DE DEOCHIU
Potolțșt'e cărbuni. Bagă-n apă
nauă cărbuni:
Heu-t'i, d'iot'atule,
Nu lu-mpuje,
Nu-1 străpuje,
Nu-1 obrint'i,
Nu-1 verenoșa !
Heu-t'i, strigă 1),
Nu-1 mîncă !
Amii-1 aflaș,
Amu să-1 laș !
A'min. (III)
194
D'E CAPU
D'emineața, păr nu răsări sprili,
âpu să zîci:
lej, d'isQri,
D'in-t'ispri!
Că t'i prind'i sfîntu spri
Cu cuvîntu mneu,
Cu put'țrea li Dumnizău
Și cu sfînta zi d'i astîz.
Apu ori-n ce zi să nimețri, să
d'iscînt'i cînd îl dori pi omQ. Apu
să zîcâ pără d'i nauă uori tăt așa
cum spușei d'i scrișeș. Ș-apu-atun-
cea să zîcă: Tatăl nostru. (IV)
195
D'E SCRINT'ITU
Cînd ai călcat cu picioru șî l-ai
sucit ceva:
Nâuăză-șî-nauă d'e-nt'iieturi,
Să saie,
Să trasaie,
Ca postul Sfintii-Mariie,
Ca arjint curatu
Ca Dumnizeu ce mi l-o dat.
Apu așa d'iscînț pînă d'i nâu-uări.
[Se ia ață neagră de lână și pe
măsură ce se repetă descântecul, se
înoadă ața, până de 9 ori. La vite
se ia un păr din coadă și cu el se
fac cele 9 noduri.] (IX)
196
D'iscîntă d'i navîscă șî d'i șțrpi.
[în prezența mea a venit o femeie
să-i descânte pentru o vacă mușcată.]
[într’o] uplă, cu urdzică; crucij
dau șâ2) [cu urzica] d'i nau-uorl.
[După fiecare descântec] suflu șî
scîpt'u.
Dzîc Tatăl nostru cîndu-ndălui3)
a d'iscîntă.
Cîm mușcă pi-atârit'e vacă o pi-
atărit'e porc, ăpu zîci cumu-1
t'iarnă. întrebd' că cumu-1 t'iarnă.
Spuri. Apu zîci-așa. D'o h'i mușcată
d'i navîscă, îi zîci:
Hei Mariță,
Pîrpariță,
Cu gușîli tali nu ungi,
Nu-mpungi,
Nu-mfla,
x) Nu știe ce e striga. « [Așa se zice] cînd îi d'e d'iot'at ».
2) Așa.
3) Accentul pe a: c.ndălui = încep.
158
EMIL PETROVICI
Nu gîmfa,
Nu-mverunășa !
Că d'ita asta (cum o t'âmă)
Nu t'i ppt'i purta.
Că d'ita asta ari să mârgă,
Ari să pască.
Atunci tăt așa dîci pără d'i tri
uori. Șî zîci îm vorbii i-acțlea cîn
zîci:
Hei Mariuță,
Pîrpariță . . . păr la sfîrșît:
Năuăză-șî nauă d'e verunășat'e
[spurc ât'e,
T'e suflu șî t'e scîpu
Cu cuvîntu mneu
Șî cu put'țrea li Dumnizău
Șî cu sfînta zi d'e astăz. (IV)
197
AC^IA-I D'I ȘEJRPI
Hei balauri spurcat'i,
Cu limbd'ili tali nu ungi,
Nu-mpungi,
Nu-mfla,
Nu gîmfa,
Nu verunoșa !
Că d'ita ac^ nu t'i ppt'i purta.
Nauăză-șî nauă d'i feluri va iau
Șî va suflu șî va scîpu. (IV)
198
D'I MĂTU
(Cîn t'i dori u uot'i)
Să să ducă imflatura asta
Ca cum să duci
Rouă d'i spri
Șî fumu d'ila cuptpri
Șî pulberea d'i pi caii.
Io va iau sî va d'iscînt
l) î e nazal.
D'in creri capului,
D'im fața obrazului,
D'in zgîrciu naruli.
Ciri d'iscîntă, rupe o clpmbă
d'intr-o mătură, o ia-n mînă, țini-n
mînă cuțitu șî fprficili șî dîci că:
Cu cuțitu t'i tai,
Cu indreaua t'i-mpungu,
Cu mătura t'i mătur,
Cu fprficili t'i aruncă îm munț pustii
Șî t'i suflu șî t'i scîpu
Und'i cocoș nu cîntă
Qaii nu zbiară
Nimirea nu locoipșt'i.
Va iau șî va scîpu
Cu cuvîntu mneu
Șî cu put'prea li Dumnizău
Șî cu sfînta Luni
Șî cu sfînta Marț
Șî cu sfînta Mnercuri
(Tăt'i zîlili să să numască.) (IV)
199
D'I D'AOT'IATt
(Să d'aoat'i.)
D'-o h'i d'aot'iat d'i muipri,
Să-i sâa focu pim maiu
Ca sacurea pim putrigaiu.
Iar d'-o h'i d'aot'iat d'i muipri,
Să-i plezhască țîțili.
D'-o h'i d'aot'iat d'i barbatiî,
Să-i sâa focu pim maiu
Ca sacurea pim putrigaiu.
Iar d'-o h'i d'aot'iat d'i barbat,
Să-i pt'ici păru.
Că-1 blâstăm ieu
Cu cuvîntu mneu
Șî cu put'șrea li Dumnizău
Șî cu sfînta zi d'i astăz.
D'ita asta să rămîă')
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
159
Ca auru d'i curatu,	Ca Dumnizău sfîntu ce mni o datu.
Ca arjintu nimăsuratu,	Ș-o suflu ș-o scîpu. (IV)
PRACTICI MAGICE
200
înt'id'e gâd'inile celea răle. [Bagă pieptenii de pieptenat lână, unul
într’altul, toamna]. Colo cătă Sîntămăriie, înt'id muierile t'țpt'ini (I)
201
CUM SE APĂRĂ DE DEOCHIU
îl leagă la brîncă cu ață roșă d'e arnici, că zice că nu să d'euat'e. (III)
202
Să răsuci vîntu. Dacă jej-d'-aprppi d'i vîntu, cîndu-1 vez rasucindu-sâr
atuncea strij: Frumoșii, frumos, cu frumpsili!
Dacă zîci așa, âpu nu strică vîntu.
Strică vîntu mult'i cțlț [vite, oameni], dacă nu zîci așa. Dacă strică
vîntu, nu ma-ari put'țri.
îl spală cu lingura vîntuli [pe cel stricat de vânt]. Ițsti așa-ntr-o sîlhă
înt'egată laolaltă o clpmbă, așa ca un cuib d'i cipră. La clpmba acți d'i
sîlhă-i zîci: lingura vîntului. O bagă-n apă ș-âpu să spală cu ia. Ș-ap-
atuncea-i trțci. (IV)
"	203
SARAMÎZDĂx)
Să faci d'im plpp. Icia că cîm mețț-n sus (cîm mțț pi cpstă-n susu)r
meț a vremală. Cîm mețț-n jos, meț a vrțmi bură.
O ard'i-m foc șî faci ciarușă. Ș-apu-atuncia dacă ari mînli pi upricihi,
atuncia îi dă ciarușă d'-acțț într-o mîncari, o apă, în ce-j vțd'i vremea.
Ș-atuncia-nd'ie acid în ci-o mîncă.
Am auzit d'i multu că erea u uomu, ăl t'ema Daguțu șî avea o fată..
Âpu mi-șt'u cin(r)i-i dadiîsi ciarușă d'-acle d'e saramîzdă. Apu să cîntă.
omul acela: — Aieu și d'lo Țant'iuța 2) mea. Ș-ăpu-o muritu. (IV)
204
[VRĂJI DE DRAGOSTE]
Să ducii în dzîua d'i Pașt' șî să spală pi la fîntîri șî pi la izvpră und'i nu
spală muieri cameș. Șî iau apă acolo șî zvîrli pistă iții șî pi supt iții ș-apu
zîcîi:
') Am auzit și salamîzdă, salamîzdră, solomîzgă.
2) Acel Daguțu nu putea pronunța pe s și pe r. Vroia să pronunțe: Sâh'iruța.
EMIL PETROVICI
160
Lau-mă,
Dau-mă
Cu apă d'in nâuă parâa,
Să h'iu noră PucuțQQ x).
Ș-apu iară mai zic iții :
Adă-1, Dpmiîi,
Adă-1, Dțmni,
D'in lumi, d'i pistă lumi,
D'in patru cornuri d'i lumi.
Slobdzî-m, Dpmni, part'a mea,
D'in lumi, d'i pistă lumi,
D'in patru cornuri d'i lumi! (IV)
205
Simt ițle ș-alcia d'i culegi! matragulă șî facil. Iții zîc:
leu t'i iau, matragulă,
Tu să-n stai mniie d'i bună
Pi joc șî pi băutură
Șî pi cinstea cia mai bună !
Ș-ap-atuncia să rpgă li Dumnizău șî fac matani. Matragula o ia mnercuri
pără-m Pașt'i ș-o bagă-ntr-om furnicari. Ș-ap-atuncia o țini la ia. La
Pașt' o bagă acolo-ntr-om papuc șî jțcă cu iț. Care-o prind'i d'i ia mai
intiie, dup-aciala să mărită. (IV)
206
Dacă găț o casă, apă atuncia să tai capu la un mnelii or la un cocoș
or la ce ai samă șî rîndu, acid cătă pragil. Atuncia ii norocpsă casa șî nu
ițsti mprt'i cu graba în ia, dacă tai un cab d'i d'ită, nu să h'ie cab d'i
uomu. (IV).
[Când se face o casă nouă, trebue să se aibă grijă de următoarele:]
Să nu h'i fostă hatii acoleâ und'i pui casa. Să h'ie locu curatu, să h'ie casa
norocpsă. Und'i să fac bătăi șî sudalmi șî omorîri, acolo nu-i curatu (IV).
DIFERITE CREDINȚE ȘI SUPERSTIȚII
207
[Nu e bine să rostești cuvântul foame.] Iciâ că-i cob rău. — Cobiț tăt
a rău. [Așa ziceau bătrânii] cîn dzîciam că mn-i fomi. Fțmea-i cob rău.
x) Pucuțoaei = porecla soacrei, a informatoarei VII.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
161
D'i ce7) d'iri fpmea2): să-mpîțînă3) bucat'ili șî să-mpîțînă pîii(r)ea.
(IV)	-	>	’	’	"
208
Da că-n 4) zauâa 5) urțt'a, api-auz o vțsti nouu 6). (IV)
209
Nu-șt'u cini ma sud'ițâ, ma vorovțșt'i. (IV)
210
PAIELE ȚIGANULUI
O fujit Țîganu cu paiili, c-o furat paa. Ș-o fujit cu iții ș-o pt'ardut d'î
iții. Să văd pi ceriu st'țli-așa, mult'i laolaltă, pi und'-o mărs Țîganu cu
paiili. (IV)
211
[CRUCEA DE SPICE LA SECERAT]
Faciăm o cruci d'i st'icurî, o pureâmu-n casă. O scuturam pi masă sî
alejam grîuu7) ș-atuncia-1 țîpam aclo în samînțâ. Acela-i fain d'i samînțâ, că
nu-i cu burțni. (IV)
212
[OBICEIU LA SEMĂNAT]
Moșu baga o pîn(r)i ș-o untură-n d'asâj, apui punea pi plug pără ce
brazdă. Iciâ [zicea] :
■— Așa să h'iii st'icu la sacară d'i pliri(r)u ca șî pîri(r)ea, ca sî untura
d'i-ntreagă. (IV)
[Acuma nu se mai face.]
213
în zoua cari samană sacăra, nu dă nimnica d'in casă. Iciâ că dă na-
rocu. (IV)
214
[Nu e bine să te învârtești împrejurul unui copil, căci nu mai crește.
Copilul zice]:
— Niî ma-ncungiura, că nu crescu ! (IV)
x) De aceea.
2) Foamete.
3) Se împuținează. Accentul pe întâiul î.
4) Dacă îmi ....
5) Țiuie. Accentul este pe 3.
6) Nouă.
’) î e nazal.
ir Anuarul Arhivei de Folklor V.
i6z
EMIL PETROVICI
215
N'i d'isăm1), așa, ugricâri d'intră casițn, o d'in ham, c-6 război șî cu
pîndză lungă șî cu araturâ. Apu mori ugricihi d'in namul mneu. (IV)
216
Dacă pt'ică um măr puz d'im bătrîn, apu mogri ugricihi d'in casă o
d'in namu nostru. (IV)
217
Cîm pui nucu, tribă să pui om blidu o o uală ra d'i-țgstea, d'i pămîntu,
că nu crțșt'i pim pamîntu-josu, ce crgșt'î-sus cîtă ceriu. (IV)
218
[CUM SE CÂNTĂ CORBULUI]
Cîndu-1 vid'em, âpu strigăm după ielu :
Corbuli, corbuli,
N-ânumări(r)â2) d'it'ili ngstri,
Că-s anumăn(r)at'i
D'i cîndu-s cumparat'i
Pi-o cămașă barbat'ască,
Dumnizău să-1 ped'esească,
Pi-o camgșă lungă,
Dumnizău să nu-1 mai ajungă.
Ici că cîn să îmvăscu, apu pagubgșt'i ugricîn(r)i. (IV)
219
IARBA H'ȘRĂLORt
Icea c-o bagă hoți-m palmă.
Cică, dacă ai put'a găsi und'i-i cuibul dînsului [al ariciului], âpu dacă
ari pui, să-i impt'gd'ici, c-âpu ici că iei cungșt'i iarba h'țrelo șî aduci șî
d'ispt'țd'ică puii. Apu t'e ducî șî cerci în cuibul dînsului șî gaseșt'i iarba
h'țrelo. Apu cu iarba h'grelo poț d'iscuia ușîli. O ții-im brîncă ș-âpu pui
brînca pi ușâ, âpu să d'isciiu ușa. (IV)
[Hoții descuie fiarăle cailor și-i fură]
220
[Când auzi întâia dată pitpalacul, numit «t'it'irlic », numeri de câte
ori cântă.] [De câte ori cântă,] cu-atit'a sut'i-i cabelu d'i grîu3). (IV)
*) Ne visăm.
!) Nu număra !
3) Vocala î e pronunțată nazal.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA	163
221
Dacă să bat'i uot'ul stîng, ai amarală. (VII)
222
Porci cînd imblă cu gozi-n gură, yiri iarna, dă frigu. (VII)
223
Ici, cîn strțt'i vacile, îi să mai plouă, că stret'i vacile. (VII)
224
Marț sara, sîmbătă sara, nu tprcim șî nici viniria nu tprcim șî nici nu
cpsim, că dacă CQsim viniria, n'e dor ot'i. (IV)
225
Marța nu-i prea bini nicio călătorie s-o facim, da nici nu-i prea bini
să dăm sari la vaci marța, că să-mpungu, nu trăiez bini laolaltă iții. (IV)
226
Sămi-ndălui d'i sîmbăta iiorce, numa dară d'e Iuria J) șî d'i mnercurea.
Luiiia șî mnercurea poț să faci orce călătorie. îz zîli buni. Sîmbăta nici
să-ndălui, da nici să nu prea găț, că-i la gatâtu saptamîhi șî nu-i așa bini.
Sîmbătă sara șî marț sara nu prea lăsăm prunci să rîdă șî să facă prea
mult'i cțlea, că nu-i biri, c-atuncia-s mult'i ciapasuri slabi, ciapasu nu
bun(r)ti. Numa să zîcă Tatăl nostru șî să să rpje li Dumnezău.
Noi marța nij d'em nu facim, că zîce că să-ntorc uoile d'i capu. Nu-i
biri să faci. (IV)
DEMONI, FIINȚE FANTASTICE SAU CU PUTERI
SUPRANATURALE
227
VÎLVA
[Doi flăcăi au plecat într’o marți seara « su Pt'atra căldărilor » să taie
« dpje », prin contrabandă. « Su Pt'atra căldărilor » e un loc stâncos, sălbatic,
înfiorător. Flămânzind, au făcut foc și au început să mănânce. Dintr’odată
s’a auzit din stâncărie un sgomot asurzitor, ca de viori, clarinetă, gurdună.
Au lăsat lemnele tăiate și au fugit din toate puterile. Era « vîlva ». Acolo
e sălașul ei, în locurile acelea sălbatice. Au lucrat marți seara.] (XII)
J) A doua oară a pronunțat lunia, cu un n complet denazalizat.
164
EMIL PETROVICI
228
VÎLFA
Vîlfa ieste la pădure, acolo und'e taie pădurea, und'e fa[c] stînjîh.
Zîce că să cîntă că-i taie pădurea. îi ra, Dpmne apără-ne. îi zugrumă
care să tîlnțșt'e cu ia, care-i i^se-n cale. Vîlfa aceie, zîce că-i mama pă-
duri. (III) ’	"	" "	"	"
229
BALAURUL
Cîn țîpă d'ață, i^se d'im văzdiig, d'int-un tău, balauru. Ițste uom d'e-1
duce d'e căprăstîî. [Omul acela se chiamă] șolomățu 4), șolomariu. (III)
230
[Șolomățul] cet'țșt'e pi-o cart'e pără cînd vine-n dunga tăului, la șolo-
mățu, bălaurul. (VIII)
231
ȘOLOMĂȚt
Cîn d'iri boholtu [grindină], îi șolomățu.
Erea o bătrînă, apu să nimeriși d'i fusțsim pi-acolo pi la ia. Ș-âpu io
numa văz că i^si batrîna d'in casă șî ia o bîtă (propt'ită erea acolo d'i puiată)
șî o ținea d'i mneljucu2). Ș-âpu o rot'ilâ-m patru lături. Ș-âpu atuncia
striga batrîna:
— Sus, Solompni3), sus, Solompni3) d'i frîuu 4) d'ila șolomățu 1 Nu
lăsa boholtu pi țarinili npstri, sus, Solomoni 3) d'i frîu 4) !
Ș-apu bîta acșș zîcea c-o omorît șppt'i șert'i cu ia; ș-apu cîn d'ihi
boholtu, âpu dacă ari mâcar cini bîta ace, dacă dă crucișii cu ia, ppt'i să-
ntprcă boholtu. (IV)
232
O fost nișt'e copt'ii la d'it'i la munt'i. Acolo o fost d'-aprppe Tău 5)
ițzilo. Ș-apu copt'iii o fost șezîn acolo cașt'igîn d'i d'it'i. Ș-apu o d'init
șolomățu ș-o cerut la copt'ii să-i dee pîni6) șî copt'iii nu i-o dat; fțt'ili
i-o datii pîni 6). Ș-apu copt'iii s-o lup după jelii; șî s-o dus păr-acold Ia
’) Accentul e pe -mă-,
■	3) Accentul e pe e.
3) Vocala p a fost pronunțată foarte lungă.
4) Vocala î e nazală.
5) în două silabe.
‘) î e lung.
FOLKLOR DELA MOJH DIN SCĂRIȘOARA
I&5
tău, șolomățu. Ș-aculo nu șt'iu ci-o făcut, c-odată o ieșit un căluț șî s-o
suiit șolomățu pi dîns. Ș-o prins a-nnorâ ș-a tură *). Ș-odată o treznitu
copt'ilu, care s-o lupt cu pt'etri după ielu, șî patru boi. Ș-așâ i-o treznit
că nu i-o-mburdâ[t] josu. în talpe i-o lăsatu. Ș-o fos tă pi-acolea ș-a fțt'ilo,
pi-mprejurul2) acela, ș-a fțt'ilo nu le-o treznitu. (IV)
233
VÎRCOLACI
[Luna] o mîncă vîrcolaci. Să țîpă la ia d'i tăt'i lăturili ș-o mîncă. (IV)
234
MOROI 3)
Sîm d'e ia lapt'ili d'i pi la vaci. Ia cu tătu cît'e una d'e n-ai ce cotă
la ițle, că ia mana tătă d'i pi la ițle. Ce-i bur tătu-1 mîncă răutățile. Tă pi
praznice ia mana d'i pi la vaci.
Mai trud'eș-cu ia, mai d'escînț d'e mai yine lapt'e. (III)
235
PRIGURICI
Ppt'e că-s moroi, strigoi, lucru rău. [Așa le zice] d'e ițse d'-acolo [din
mormânt]. Apu cît'e unu, să t'e apere Dumnizău, că face rău. Să duce
pe-acolo pi la muițre, care-i bărbat. Dudăițșt'e cu ce pțt'e pin casă d'e
să sparie ciled'u. Zvîrle d'i pin casă.
Ice c-acela-i spurcatu. O lucrat tă pe sama Satani, pe lucru rău [înainte
de a muri], D'-acția să fac iei așa 4).
Face slujbă popa. Șî-mbracă um buciumu, un liemn ad'eca, cu haing
care-o avut omul. Ș-apu atuncia nu mai are treabă să yiie. Numa-ș ia
hainili șî nu mai are put'țre să yiie. [Buciumul îmbrăcat îl lasă în pădure],
(ni).	'
236
[CA SĂ NU SE FACĂ STRIGOIU]
îl scpt'e d'in grppă șî ia pt'țlea d'i pi iei. Lucru rău, Sătana ad'eca. Șî
yine pi la case, pi la casa und'-o fost. (III)
*) u e puțin nazal.
2) u urmat de r e puțin nazal.
3) E un plural feminin. Singularul e mor^ia, cp p și i nazali. Li se zice și strigoi.
4) Un flăcău care a asistat la anchetă spunea că omul păcătos, după ce moare, are
să umble pi lume.
i66
EMIL PETROVICI
237
Bagă o suciri la irima dînsului, dacă ice că-i s rigoiu. Ice că-i mor
n'amurili tupă dîns, dacă-i strigoiu.
Niîșt'i arniciu negru puri-aclo la mortu în copîrșău, așa crucișu. Așa-i
zîce pâîjînă. D'im batrîn o ramas iușu. (VII)
238
D'in Țîgani să fac priguricî, lupt'. Ș-âpui, dacă să află d'e-i țîpă pîne,
iară să face uom an(r)ăpoie. (III)
239
VÎLVA PĂDURI
Mama păduri, vîlva păduri, d'e vorbțșt'i pim păduri. N-am auzit că
face niciu rău. (V)
240
VÎLVA LUPT'ILORtJ
O fost o turmă d'i lupt'i cu vîlva lord. Or trecut pi upriuuni, ori pi
munt'i, ori pi pădure. S-o văzut lupt'i cu vîlva loru. la-i pprtă. (VII)
241
[ȘARPELE DE CASĂ]
La tată casa i^sti șțrpi su casă la uomu. Tăt așa ca șî aiesta d'i cîmpu.
Că să îmvțșt'i iei d'i mult'i ori a spri. Stă a spri. Zîcia că să mi imblăm
după jelii, că s-amărășt'i șî mușc-atârit'i d'ită.
' Șî zîcia batrîni că ițsti șțrpi șî la radaciii(r)a1) api. D'-ac^-i rțci apa.
[Se chiamă] șerpii i cari stă la radacifa api. (IV)
DESPRE PĂSTORIT ȘI VIAȚA DIN TRECUT.
DIVERSE
242
MĂSURĂM LAPT'ILI
Tătă muișrea-j-mulgi ii. Ș-atuncia pacurariul aciala măsură lapt'ili
cu măsură, o felițâ d'i măsurată. Atuncia-z-dă brîndză cari după cum o
avut lapt'i d'i multu, o litră, o felițâ, un pontȚriu. (IV)
x) A doua oară a pronunțat: radacira.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA	167
243
Dacă tundz uqq x) tată, apu-atuncia iau iarbă vțrd'i d'i josu, o zmulgii
d'im pamîntu ș-atuncia pui pi spat'i la uaa 2) șî zîc: D'i nu iestim, a t'impu 3).
D-âpu să crească lîra ca iarba. (IV)
244
Nu iera drumuri șî cocie. Pureâ vasili pi spat'ili calului, ș-apu baga
bucat'ili-n-d'esaj șî yireâ acasă cu iții la nevastă șî la ciled'u. (VII)
245
Alisandru-mpărat o fo săiind d'im pt'atră-m pt'atră cu calu, călărțșt'e.
S-o fo bătînd și cu furnicile, c-o fo cî vacile. Nu s-o fo t'emînd d'e nime.
O fo poganu, pogănoc. (III)
246
[A fost numai o casă la Iarba rea: moara. Din aceea s’au înmulțit cei
de astăzi. Omul acela singur se credea că era bogat. L-au călcat «lotri ».
L-au omorît.]
A avut aicia mutătură. Iei areâ d'ila Yidra (d'ila Vidra ce d'i susti),
d'ila Pîrvuleșt' (a Pîrvuli). S-o gînd'it că să-ș facă moră. Ș-ăpu dup-acț
ș-o făcut mpra. S-o mbogățit mari. O țînut boi, vaci, uoi. Iei bâ-sma ș-o
mai făcut șî ban. O vîndut boi, o vîndut vaci. S-o vestitu-lături că-i bogat
mare șî are șî ban. Ș-atuncia o yiiiit lotri pi iei ș-atita t'in o pus pi iei, c-or
bd'iciuluit domni că șțpt'i fonț d'e carne or tiiat d'i pi iei. O avut om
prunc șî l-o pus supt o laiță ș-o pus caldarea pi iei. (V)
247
Apu-așa or povestit că ciri-o foz-mai hoțu, s-o alirat aiicia. (VII)
Ice că o furat d'ila țară, ș-apu-aiicia s-or ascusu îm păduri. (IV)
248
Zîce că nu-s buni [banii, comoara] care-s puș cu lucru rău. în Grumazul
Bătrîni o aflat acolo u hurdoi d'i bani astupaț acolo, puș d'emult. Pașcul
Drili d-âpu o foz dîn[d] d'i iei gata să-i ie. Ș-o aduz d'-amint'e c-o avut
drăguțe-lumea asta.
— Ai, drăguțile mțle, cum să-m petrec cu ițle ! O da[t] d'e hurdoi
șî, pi cîn o vru să-i iț, o zis așa. Șî s-o dus [comoara] pe acoleț, pi hudă-n
jos. N-o fost a lui. Să nu h'ie zîs așa, ar h'i fost-a lui. Dumnizău i-o luat
d'ila iei. (III) "	’
Oaia.
z) Oaie. Când pronunță încet de tot, informatoarea zice ligii.
3) Dacă nu în anul acesta, la anul viitor.
168
EMIL FETROVICI
249
Am auzi șî io d'im bătrîn c-o fost arîn[d] nîișt'u upmini, ș-ăpu o d'initu
nușt'u prunci d'i nazdrâvin șî o lupt upmini aciia ci-o fost arîn, cu boi,
cu plug cu tătu, îm brați șî i-o dus acasă acid la a loru. Șî o zîs părinți cată
prunci să margă să-i ducă napoo:
— C-aciia o moșt'ini pamînturili npstri.
Cînd o foz dîm brîncă cu uomu, âpu o foz rupîm2) brînca d'ila uom.
O foz zdrumnicîm pt'atra-m brîncă ca farina. (IV)
250
HUDA FICIORILOR
[O peșteră pe drumul dela Câmpeni la Săcătura. Pe timpul când prindeau
cu funia pe flăcăi pentru serviciul militar, se ascundeau în această peșteră.
Cunoscutul hoț « Fața N'agră », despre care scrie în romane, își avea
aci ascunzișul. Peștera are ieșire dincolo de munți în județul Bihor. E ca
un tunel.] (Dela un birjar din Câmpeni).
251
[Cel care vine la o femeie care chiar atunci urzește, ca] să imble bire
(VII) [țesutul, trebue să salute așa:] Să h'iie rostul mari! (VII) [sau:]
Dpmni, dă să h'ie bini! (III) [sau:] Domni, ajută-ț! (III). [Cea care
urzește răspunde:] Ajut'e Dumnezău șî țiie! (III).
252
[Când cade o stea, se zice că] fuji o stea pi ceriu. Zîc că-s prunci ne-
bot'ezaț, cari-s morț (IV).
x) Au fost rupând.
GLOSAR1)
Acar cît 28, oricât.
ai 247, vai.
aieu șî d'i mirii 188, așa se tânguesc femeile
în bocete.
aieu șî d'io 189, 203, așa se tânguesc băr-
bații în bocete.
alduit 149, binecuvântat.
amarală 8, 221, supărare.
amărășt'i, S'—241, se supără.
amarît, -rîtă 26, 27; supărat.
Ana (p. 127), o sărbătoare băbească, Ador-
mirea Sfintei Ana (25 Iulie).
'andălui, andăluie 2), o-ndalit (p. 130), 150,
< 196, 226, încep, începe, a început.
Apă-bot'ază (p. 125), Bobotează.
aram^șt'i, s — (p. 125), se coclește (căldarea).
aramriitti (p. 125), coclit.
areâ 246, era.
arîndă (p. 114), chirie.
arjaua casi pără la acuperișu (p. 116), pă-
reții casei fără acoperiș.
Armind'in (p. 126), ziua de 1 Mai; molidul
tânăr ce se înfige în pământ în ziua de
1 Mai.
arii (p. 124), ei au.
atârit'i, atârt'e (p. 132), 241, oarecare, vreun,
vreo.
Băbură 3) (p. 116), acoperișul de piatră al
coșului din podul casei care apără acope-
rișul casei de scânteile care ies pe coș, pe
« gura băburi ».
baiti, uom d'i — 151, om certăreț, buclucaș.
Bălgăratu 4) (p. 113), Alba-Iulia.
bâlmoșu (p. 117), mămăligă fiartă în smân-
tână = « groșt'orti ».
banatu 30, regret, părere de rău.
Bărbură, Sîntă — (p. 127), o sărbătoare bă-
bească, Sfânta mucenică Varvara (4 De-
cemvrie ).
bâ-sîmă, bâ-sîma, bâ-sma 82, 129, 130,
246, probabil, pe semne.
bat la donățuri5) (p. 125), stau la taifas.
batatșri (p. 114), ciochie în care se bate cu
maiul, ca să se așeze cercurile.
bău 29, (el) bău.
bd'iciuluit, or — 246, au prețuit, evaluat.
bd'irău 107, primar.
bet'eșugii (p. 127), boală.
birtri 142, cârciumă.
boeri, pl. boci (p. 114, 115), butuc; bucata
din trunchi din care se fac doagele.
boholttt = pt'atra (p. 126), 231, grindină.
bolborosu 172, preotul (în ghicitoare).
bolondzitfl, am — 48, am înnebunit.
bolund 9, 36, 164, nebun.
bonciăgri (p. 125), cucută.
borețșli = borșți 6) = pliri d'i lapt'i 22.
botă,pl.bot'e(p. 113,notai), fedeleș mai înalt
pentru transportat apa la depărtări mai mari.
*) Cifrele indică numărul textelor în care se găsește cuvântul. Dacă cuvântul se
găsește în Introducere și « Obiceiuri », e notată între parenteze pagina. Ordinea literelor
e următoarea: d' urmează după d, g' după g, h! după h, n după n, ș după s, t' după t
iar ț după t'.
2) Acentul pe -dă-,
3) Accentul pe bă-.
4) Accentul pe Băl-,
’) Accentul pe -nă-.
6)Bourețe; vârtoase și îndepărtate una de alta ca și coarnele bourului.
170
EMIL PETROVICI
boțiam, mă- = să colăciâ 121, mă încolă-
ceam.
boții, pl. boț (p. 117), varză umplută, sarma.
brîncă, pl. brîncî (p. 115, 123), 104, 201,
249, mână.
burdună 132, vioară de bas, contrabas.
burdunaști (p. 129, nota 3), muzicant care
cântă din contrabas.
burtilșu (p. 115), stomacul porcului.
butură 167, scorbură.
Cabelu 220, măsură pentru cereale de 6 litri.
câlmiri (p. 124), scarmeni (lâna).
câmeniță (p. 116, 124, nota 5), vatră bătrâ-
nească formată dintr’o platformă de piatră.
canceul 96, ulciorul.
cântă 182, cană.
cășt'igă d'e iei (p. 128, 131), îl păzesc.
cașt'igîn d'i d'it'i 232, păzind vitele.
cep, cep d'i sîlhă (p. 114 și 114, nota 5),
creangă (de molid).
cerci 219, cauți.
cet'erașO (p. 129, nota 3), iii, viorist.
cja 37, zicea.
ciapâsu, pl. ciapasuri, ciapasii nu bun(r)ti
226, nenorocire, pacoste.
cded'tl 235, 244, copii, familie.
cîmpti (p. 112), poiană în pădure.
cîntă, să — (p. 131), plâng, bocesc.
cînt'ica mortuli 188, bocet.
cipcă (p. 114, nota 6), capul scaunului de
văsărit (v. planșa III, 1, 2, 3, 4).
ciontâri (p. 132), colacul cel mare care se
face la șase săptămâni după înmormântare.
ciozvîrt'i (p. 114), cele patru părți în care
se crapă «bocul» din care se fac doage.
cîrșpt'iță J) (p. 124), știr.
ciril (p. 117), 148, mămăligă apoasă făcută
din făină de grâu, secară, porumb sau orz.
cjufală 148, batjocură.
ciumei, ciumnel 153, 182, formula cu care
încep ghicitorile.
ciumnelitură, pl. ciumnelituri (p. 119), 182,
ghicitoare.
clanătâșu (p. 129, nota 3), muzicant care
cântă din clarinetă.
clandtu (p. 129), clarineta.
*) Accentul pe -rep-.
2) Accentul pe -bă-.
clisă (p. 117), slănină.
clpmbă, pl. clpmbe (p. 114, 126, 132), 145.
198	, 202, creangă.
dopul 7, pălăria.
clopuțu 33, pălărioara.
cocie (p. 114), 244, căruță.
cdcili (p. 114), căruțele.
cocină (p. 112), cotețul porcilor.
cocu 31, pânișoara.
cocuț d'i pîni 31, pânișoară.
Cohul (p. 113), orășelul Vașcău (jud. Bihor).
colibă (p. 126), colivă.
colnă (p. 112, 114), șopron în care se
adăpostesc căruțele.
colțuri (p. 117), ciorapi.
contratd (p. 130), contract de căsătorie.
copîrșău (p. 131), 59, 237, sicriu.
corciie d'i dpji (p. 115), legătură de vreo
50	de doage în formă de semicerc, când
se aduc doagele acasă dela pădure pe cai.
coțită 67, măsurată cu cotul.
cring (p. iii), cătun.
cură 171, aleargă.
curăieșt'i 139, croiești.
curcubătă2) (p. 112, nota 1), bostan.
curit'u (p. 117), 157, 166, varză, curechiu.
custură (p. 114), cuțit mai grosolan.
Ealboșșle pl. f. 22, albe la coadă.
darab, pl. darâbi (p. 114), 168, bucată.
dârîmă (p. 114), curăță de crengi.
dascăru, dascarița 135, învățătorul, nevasta
învățătorului.
dau-mă 204, mă dau.
dîm, o foz dîm brîncă249, au^ost dândmână.
doholeșt'i, t'e — 96.
doholică 96.
donățuri 3) (p. 125), vorbe de clacă.
doșt'e (p. 116), șițe.
doșt'șșt'i (p. 114), în felul șițelor, (doage)
făcute din « boci » crepați în două.
dudăițșt'e 235, dudue, face sgomot răstur-
nând și mișcând lucrurile din casă.
D'ahatșri, d'aratpri (p. 114), v. d'eratprea.
d'e, d' 3, 6, 29, 57, ci.
d'eratprea (p. 114), v. d'inatyri.
3) Accentul pe -nă-.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
171
d'esorit, s-o — 191, s’a stricat la stomac.
d'esuiă (p. 125), descalecă.
d'ii 36, vii.
d'iiței (p. 125), cantorii.
d'inarsulu 164, rachiul.
d'inatpri (p. 114), scoaba cu care se netezesc
pe dinăuntru doagele (v. planșa III, 4).
d'incatrdu 75, dincotro.
d'inează (p. 114), netezește cu « d'inatprea »
vasul pe dinăuntru (v. planșa III, 4).
d'io 189, 203, v. aieu.
d'ir, vin (dela verbul a veni).
d'iraiiri (p. 131), biruire, luptă.
d'irarsii (p. 121, 11, 12, rachiu.
d'irasu (p. 121, nota 2, p. 129), rachiu.
d'irează (p. 114), v. d'inează.
d'iri, 29, verii.
d'irii (p. 121), 12, vin (băutură).
d'isșri 194, durere de cap.
d'isparțena colindatorilo (p. 125), un «us-
pățu» pe care îl fac colindătorii după
sărbători.
d'oba (p. 115), 150, 164, cofă.
d'pbă (p. 115), putina pentru brânză.
d'ună, d'ură (p. 123 și nota 6), vino.
Fagadău (p. 114, 129), 96, cârciumă.
faișșșt'e (p. 114), netezește pe dinafară vasul
cu « mezdreala » (y. planșa III, 3).
fășăngti (p. 126), câșlegi.
tfeliie (p. 127), mândrie, fală.
leliță = o jumatat'i d'i litră 242, jumătate
de litru.
fișcpț J) d'i bonciagu (p. 125), bucium de
cucută, jucărie ce-și fac copiii.
Foca (p. 127), ziua Sfinților Mucenici Tro-
fim, Teofil și Foca (23 Iulie).
fole 191, burtă.
fontuld 67, % kg-
fonț, fonții (articulat; plurale tantum) no,
246, cântar.
fonțită 67, cântărită.
fund (p. 115), capac.
furcială = pt'icioru patului 30.
Găd'inile (p. 127), 200, fiarele sălbatice.
găinariu (p. 62), chinga care leagă câte doi
căpriori la olaltă.
gairâreții (p. 116), v. găinarii!.
gairariu (p. 116), v. găinăria.
gard'iraria (p. 114), gardinar.
gard'irează (p. 114), face garden în doage cu
gardinarul.
găzdășia 147, bogăția.
gîmfâ 196, 197, umfla.
gozi 122, gunoaie.
greotat'i, cu—(p. 128), (femeie) însărcinată.
gioră, pl. grorî (p. 125), cocor.
groșt'orii (p. 117), smântână.
grosu 172, biserică (în ghicitori).
guri, a să —, să guri, să gur, să să guă
(p. 124, 125), 148, 173,0 se urca, se urcă,
să se urce.
G'ermanul (p. 126), sărbătoare băbească nu-
mită în alte părți Ghiorman.
Hâtnișă 150, vicleană, șireată.
harăscă 173.
Hărhjâeli, Harhăziri (p. 127), Sfinții Ar-
hangheli Mihail și Gavril f8 Noemvrie ).
hata 206, hotar între două proprietăți.
hșd'țșșle pl. f. 22, cu coarnele ascuțite.
hei 196, strigăt cu care se îndeamnă boii.
hereand 65, hrean.
heu-t'e, heu-t'i 190, 193, v. hei.
Hid'a 29, nume de bou.
hid'idașul 129, vioristul.
hîrăiinu-să 145, târîndu-se.
hîrdău 59, butoiu.
hîrț, saptamîha cu-, hîrți ogaruli (p. 126),
a treia săptămână înainte de Postul Pa-
știlor când se mănâncă de frupt miercurea
și vinerea.
hodu 156.
holdorșni 187.
holt'țrid (p. 131), holteiu, burlac.
horă, pl. hori (p. 119, 121, 130), 5, 68,
cântec, doină.
horețșt'e, horeșșt'i 5, 142, cântă.
horin 37, cântând.
hudâ 247, 250, gaură, peșteră.
huhă 126, poreclă ce se dă muntencelor.
Huhui 96, nume de loc.
huhurează 126, v. huhă.
huhurezaturi (p. 130), chiuituri.
hurdoi 247.
’) Accentul pe -yp-.
172
EMIL PETROVICI
H'arastău (p. 114), fierăstrău.
h'șrelo, iarba — 219, iarba fiarelor.
Ice, ici 192, 218, 223, 235, 237, 249, zice.
iceâ, iciâ 203, 207, 212, 213, 219, zicea.
iecătă 148, iată.
iesti'm 243, estimp, anul acesta.
igreț pi. 75, muzicanți.
iîmvii, ma — 37, mă ivii, mă arătai.
iirH 37, in.
iirugă 102, șanț.
iiția 29, măsură pentru lichide. (Din ungu-
rescul icze).
Ilina șî Costant'in (p. 127), sărbătoarea Sf.
Constantin și Elena (zi Mai).
Ilisfe (p. 127), Sf. Proroc Eliseu (14 Iunie).
îmburdat 138, 232, răsturnat.
îmfomoiat 153, înfoiat (?).
îmvăscti, să-, să îmvșșt'i, s-o îmvit, 148,
218, 241, se ivesc, se arată, se ivește,
s’a ivit.
încred'ință, să-ncred'ință (p. 130), se logo-
desc.
Indrij (p. 127), Sf. Apostol Andrei (30
Noemvrie ).
înjamarată (p. 131), îngemănată.
înd'ie 203, învie.
îngăzdășat 147, îmbogățit.
înst'icațșle 22, înspicate, cu părul amestecat
(de ex. alb și negru).
învîrt'itori (p. 117), obiele.
irel 96, inel.
is, isă, îsăș (p. 124), 33, 148, 150, 151, 152,
zis, zise, ziseș.
iușu 237, obiceiul.
izbțlișt'a 177, izbeliște, loc expus loviturilor.
jilău, jîlău (p. 114), 107, rindea.
jîntuie (p. 116), amestecă.
jîtruiitu, m-ă — 30, m’am frământat, m’am
sbătut.
Laiță 246, laviță.
laturaș, t'i — 75, te alăturași, te apropiași.
lau-mă 204, mă spăl.
leped'eu 109, cearșaf.
Jiagumă (p. 1:7), tot ce se mănâncă cu pane:
lapte, slănină, brânză, etc.
libo-libo 143, strigătul raței (?).
lingura vîntului 202, o creangă de molid
deformată ca un cuib de cioară; se în-
trebuințează ca leac de cei stricați de vânt..
li'rișt'i (p. 124), mătasea broaștei.
liucă 96.
lotri 99, 246, hoți.
Măcar cini 231, oricini.
măcar cît 61, oricât.
maiu 199, ficat.
mai torc, pl. maitori (p. 112 și nota 3),
acaret, clădire.
mana 234, laptele la vaci.
mangalăi 21.
Marina Măcinică (p. 127), Ziua Sfintei Mu-
cenice Marina (17 Iulie).
Mariță 196, nume dat nevăstuicei în des-
cântec.
man'tu 64, bărbat.
Mariuță 196, v. Mariță.
matragulă, matragură, 4, 65, 205, mătră-
gună.
mătu 198, durere de ochi (cîn t'i dșri a
uot'i).
mâzini, mâziri (p. 117 și nota 7), fasole.
mburdat 148, 232, v. îmburdat.
mțliga J) 181.
meriză, or — 53, (vitele) se vor odihni la
amiazi.
mesteacă (p. 118), rășină ce se mestecă în
gură.
met'eleu 107, famen, fătălău.
mezdreala (p. 114), cuțitoaie.
mfomoiat 153, v. îmfomoiat.
mîtcă (p. 114), partea trunchiului unui molid
care n’are « cep ».
Mrișzi-părișsi (p. 126) .mijlocul postului mare.
mriinu 112, mirele.
mnîrgază, mnîrează (p. 130), 112, mireasă.
mriireazul ‘) (p. 130), mirele.
Mogoșul 24, comuna Mogoș în jud. Alba,,
plasa Abrud.
moroi pl. f. (p. 122), 235, demoni răufăcă-
tori ; fac rău prin farmece și iau « mana »
vacilor.
moșa 37, bunica.
’) Accentul pe mț-.
2) r a fost pronunțat nazal.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
173
moșu 212, bunicul.
motocosit, s-or — (p. 123), s’au amestecat.
mucarîță (p. 132), batistă.
mulcelti (p. 117), cam moale.
murgu 90, amurgul.
mușcatorili d'ila cercii, sg. mușcatpri (p.
114), cele două capete ale cercului de lemn
care se îmbucă.
mutătură, pl. mutâturi (p. 113), 246, adă-
post, colibă la munte.
muziici d'e sîlhă (p. 126), molizi tineri.
Naima (p. 122, 128), naiba.
nana 35, iubita.
naravim, ni — (p. 115), ne tocmim, ne în-
voim.
naruli 198, nasului.
navîscă (p. 122), 196, nevăstuică.
nazdrâvin 249, uriași.
ncred'ință, să — (p. 130), v. încred'ință.
ndalit, ndălui, ndăluie (p. 127), 150, 196,
226, v. andălui.
ngăzdășat 147, v. îngăzdășat.
njamarată (p. 131), v. înjamarată.
np 148, cuvințel cu care îndemni pe cineva.
notârăș (p. 130), notar comunal.
nst'icațșle 22, v. înst'icațple.
nușt'e, nușt'i, nușt'u (p. 124), 237, 249,
niște.
N'a 148, zăpadă.
nd'ie 203, v. înd'ie.
neclâdu 53, bușteanul care arde în vatră.
nimeșri, să—194, se nimerește.
Obrăj (p. 127), Schimbarea la față.
ocolii 14, curte.
dcușO, fem. ocușă (p. 128), deștept.
oddsil 83, o buruiană care crește în grâu,
în secară.
omâcu 191, stomac.
Paa (p. 124), 210, paie.
pacurariu = ciobanii (p. 115).
pâijînă 237, două fire de arniciu negru puse
cruciș peste mort în sicriu, ca să nu se
facă strigoiu.
Pălia (p. 127), sărbătoare băbească în preajma
lui Sf. Ilie.
palmii 42, pelin.
pană, pl. pșni (p. 127, 128), floare.
Pant'ilimonti (p. 127), sărbătoare băbească.
(Mucenicul Pantelimon, 27 Iulie).
panuțâ 33, floricică.
păosii (p. 132), parastas.
papuci (p. 117), ghete.
parâa 204, păraie.
parască 173.
parastăț (p. 132), colac în formă de cruce ;
se face la 6 săptămâni după înmormântare.
pat e 192, sufere.
ppliga 181.
pșni (p. 127), v. pană.
pppea (p. 129), monstru care mănâncă copiii.
picioci (p. 112, 115), cartofi.
pîrlăti (p. 115), cadă mare în care se strecură
laptele la stână.
Pîrpariță 196.
piu-piu-piu 143, imită piuitul puiului.
pod'ișorii (p. 116), dulăpior în care se pun
vasele de bucătărie.
pogandc 245, foarte mare și puternic.
poganii 77, 245, mare și puternic.
pomriftul 72, pocnetul.
pont'șriti = un deții 242, un decalitru.
pprcă (p. 125), scroafă.
potcă 192, o umflătură care sparge; e arun-
cată în vânt de vrăjitoare.
preuri 144.
preved'enie, preved'ti (p. 119, 131), prive-
ghiu. (la mort).
prigurici 235, 238, strigoi, pricolici.
prime, pl. primi (p. 132), panglici.
prindsti (p. 132), colac mare care se face la 6
săptămâni după înmormântare și se dă
preotului.
prîspri (p. 114), un cerc de care se prind
doagele cu ajutorul deștelor îndată după
ce au fost date pe «jilău » {v. planșa III, 2).
pt'ițarău, pl. pt'ițarăi (p. 127), copii mici
care colindă din casă în casă în Ajunul
Crăciunului.
pu 148, apoi.
puiată, pl. puieț (p. 112, nota 3, 116),
14, 150, 231, grajd, grajd pentru oi.
*) Accentul pe -vîs-.
i74
EMIL PETRO VI CI
Racuiină, racuiiră (p. 124 și nota 5), plantă
pe care o mănâncă cu plăcere porcii.
rastău 161, resteu la jug.
răstîlnitîi 146.
râtâtă (p. 117), jumări de ouă.
răuu, rău 13, 22, râul, râu.
rîncă 22, 72, lângă.
rostiază (p. 114), netezește gura vasului cu
cuțitoaiele.
rptă d'i dpji (p. 115), legătură de 100 de
doage legate cu un cerc.
rot'iie (p. 116), fustă.
rot'ilă 231, rotea, învârtea jur-împrejur.
rujă 17, bujor, roșața din obraz.
Saa, să—199, să sară.
Săgmari (p. 113), Satu-Mare.
salamîzdă, salamîzdră, saramîzdă 203, nota
1,	salamandră.
scaundu (p. 114), scaunul.
scîpt'ti, scîpO 196, 197, 198, 199, scuip.
sclint'it'e; (vocativ) 190, scrintealo!
scrumn (p. 116), scrum.
sfint'e (p. 131), asfințește.
sfîrtaiul 29, sfertul, măsură pentru lichide.
sîlhă (p. iu, 114, 126, 131), 202, molid.
sîmtii (p. 124), 205, (ei) sunt.
Sîmvasi'iu 127, Sf. Vasile (1 Ianuarie).
Sîndzîișne (p. 126), Nașterea Sf-tului loan
Botezătorul (24 Iunie).
Sînjorzul 84, Sf. Gheorghe (23 Aprilie).
sîru 9, sânul.
solomîzgă 203, nota 1, v. salamîzdă.
Solompni ! 231, Solomoane 1
spalaturâ 34, femeie stricată.
stămîni (p. 130), săptămâni.
stîlpări (p. 126), ramurile de răchită dela
Florii.
strșt'i 223, strechie, e lovit de strechie.
strigă 193, un fel de demon care deoache.
strînsură (p. 119, 129), adunare de oameni.
nst'icațșle 22, v. înst'icațțle.
suca (p. 130), obiceiul.
sudalmă (p. 122), 206, înjurătură.
suliță (p. 131, 132), 25, brad tânăr care ser-
vește drept « soții » mortului necăsătorit;
se împlântă în pământ la capul mortului
(v. planșa I, 2).
Sumedru (p. 127), Sf. Dumitru.
sur1) 155, sunetul, ecoul.
șară (p. 114), dâra ce-o lasă compasul, « mă-
siirili», pe scândura din care se taie fundul
vasului.
șoiitii, o — 148, a suflat.
șolomariîi, șolomățu2) (p. 122 și nota 3),
229, 231, 232, șolomonar, vrăjitor care
stăpânește nourii.
Șumleu (p. 113), Șimleul-Silvaniei.
Taa (p. 114, 124), 155, taie.
tălpi, talpe, în — (p. 132), 232, în picioare*
vertical.
talt'lgii (p. 131), un fel de sanie formată
dintr’un molid îngemănat pe care se tran-
sportă mortul la cimitir.
tarambiu 143, imită cotcodăcitul găinii.
tărciată 192, bălțată.
tțlșt'ti 47, bucată de pământ cultivat.
tțnt'u 47, porumb.
tiiatii p. (117), 246, tăiat, tocat.
Tiișrea lui luan (p. 127), Tăierea capului
Sf-ului loan Bot. (29 Aug.).
tîrnaț (p. 116), cerdac.
torcarie (p. 119), șezătoare.
tortarșșt'e (p. 114), găurește toarta vasului
(v. planșa IV, 1).
tortariu (p. 114), sfredelul cu care se gău-
rește toarta la vase.
Totosu 165, Teodosie (?).
tragășîli 3) = trăgătorile (p. 114), unealtă cu
care se așează cercul pe vas.
tragatorili (p. 114), v. tragășîli.
Trîmt arăint'e-trîmt arăpoie = Mnfzi pă-
rițsi (p. 126), mijlocul postului mare.
trocii 141, ghiveciu de flori.
tulea (p. 127), brezaia.
tultunișu 166.
tună (p. 126), trăsnește.
tuii, tun(r)ii, tun(r)u (p. 126, 127), trăsnet*
tunet, tun.
tupă (p. 127 130), 2, 30, 98, 100, 131, 237f
după.
r e nazal.
2) Accentul pe -mă-.
3) Accentul pe -gă-.
FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA
175
turișt'i (p. 116), locul unde stau oile peste
iarnă, neacoperit.
turul (p. 125), v. tuA.
T'ascuișșt'i (p. 115), tescuește.
t'șcera ') (p. 129), vioara.
t'ică (p. 117), 74, părul împletit în două cozi
lăsate pe piept, la bărbați.
t'lceră 190, deal, munte.	1
t'iclazău 80. /ĂL f-Xj-c+A' //
t'impii, a — 243, la anul viitor.
t'ind'e 190, întinde.
t'ind'șș 2) pl. (p. 131), ștergare.
t'inșșt'i 34, tihnește.
t'iparcă 86, ardeiu.
t'isiguri (p. 115), unelte.
t'ișiță d'i vasi (p. 114), grupul de 12 sau
16 vase.
t'it'irh'c 220, pitpalac.
Țint'erinfl, țînt'erîntl (p. 131), cimitir.
țipă 137, 149, 233, 238, aruncă.
țîpă-n vînt 192, vrăjește în vânt, aruncă
farmecele în vânt.
țîrău (p. 125), șipot, izvor.
țolină 109, poreclă pentru o femeie bătrână.
țolu 66, pătură.
țucata 43, sărutul.
țugu-țugu 75.
țundră 101, suman, manta.
Uaa 243, oaie.
uiagă (p. 115), sticlă, butelie.
uiugă 140.
Unguroi 18, Unguri.
uqq 243, oaia.
99riuuni 240, undeva.
urală 69, 73, 76, 87, 88, antipatie (față
de soțul neiubit).
urîtti, urîtulil 69, 76, 87, antipatie; v. cu-
vântul precedent.
urîț 15, antipatici.
urit, pl. urîț 15, 61, 94, antipatic, neiubit.
Vă! 150, du-te !
vasarțșt'e (p. 113, nota 3), face vase.
vasari (p. 113), ciubărari, dogari.
vasaritu (p. 113), dogărit, meseria dogarului.
văzdug 229, văzduh.
ved'țri, mețț fata pi—la ficiorii (p. 130),
merge fata în vizită la casa flăcăului
(înainte de logodnă).
verenoșa, verunășa, verunoșa, nu — ! 192,
193, 196, 197, nu învenina!
verunășat'e pl. 196, demoni care înveninează
o rană.
vîlfă, vîlvă, v'.Iva păduri (p. 122), 227, 228,
239, mama pădurii.
vîlva lupt'ilor 240, demonul care conduce
haita de lupi.
vinarsu 73, rachiu.
Vinirea Mari (p. 127), Sf. Paraschiva (14
Octomvrie).
Vîrtolomei (p. 127), sărbătoare băbească,
după Sf. llie.
viună; (p. 123), 75, nota 1, vino!
vremală 203, vreme rea.
vușt'ic 175.
Yir (p. 131), ei vin.
yirarstî (p. 121), rachiu.
yirti (p. 121), vin.
yură! (p. 123), 75, vino!
Zăd'ia, pl. zâd'ii(p. 116), 51, fotă, catrință.
Zălăvti (p. 113), Zălau.
Zanului 145.
zauăa 8) 208, țiue urechea.
zdîrauiiță 163.
zdramAitii, am — (p. 124), am strănutat.
zd'icilortî 72, bicelor.
zolșșt'i (p. 115), frământă, fărâmițează.
EMIL PETROVICI
x) Accentul pe tf-.
2) Accentul pe -d'ț-.
8) Accentul pe -3-.
Anuarul Arhivei de Folklor V.
i. Biserica și cimitirul din Gârda-de-Sus.
2. « Sulițe » la morminte.
PETROVICI: FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA.
E. PETROVICI: FOLKLOR DELA
MOȚII DIN SCĂRIȘOARA.
Pl. II.
Căratul vaselor dela munte	4. Colna (șopronul) cârciumarului
la colnă.	din Gârda-de-Sus.
Anuarul Arhivei de Folklor V.
E. Petrovici: FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA.
Pl. III.
« Faișitul » vasului cu « mezdreala ».	4- « Ghinarea » ciubărului cu « ghinătoarea ».
Anuarul Arhivei de Folklor V.
E. PETROVICI: FOLKLOR DELA MOȚII DIN SCĂRIȘOARA.
PI. IV.
i. Găurirea toartei cu « tortarul ».
2.	La întorsul pologului.
Informatorii IX și IV.
4. Port pe cale de dispariție.
3. Informatoarea VII
(Fluria Negrii loneasă).
Anuarul Arhivei de Folklor V.
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
PE ANII 1936—37
Față de bibliografia pe anul 1935, publicată în Anuarul IV, singura
inovație constă în faptul că « Bibliografia », care făcea parte din capitolul
III (« Domeniu. Principii. Metodă ») constitue un capitol independent (IV).
La capitolul «Magie. Medicină populară. Descântece» s’a adăugat și
« Mitologia ».
Numărul revistelor despoiate (vezi lista lor la sfârșitul Bibliografiei)
a fost sporit cu câteva, pe care nu le cunoscusem în anii trecuți și, firește,
cu cele apărute începând numai din anul 1936. Materialul folkloric publicat
în fiecare număr al ziarului săptămânal «Cuvânt Moldovenesc» (Chi-
șinău), n’a fost cuprins în bibliografia noastră — ca și revistele înșirate
în Anuarul II (p. 229), —în schimb articolele lui (începând cu anul 1934)
pot fi consultate în Arhiva noastră, subt formă de « coupures ».
Revistele românești au fost despoiate de d-1 Ion Mărcuș, licențiat în
litere.
I.	FOLKLORIȘTI
1.	Bărbulescu, 11 i e. Sărbătorirea și personalitatea științifică a
d-lui Moses Gaster. Arhiva XLIII (1936), 253—262.
2.	Constantinescu, Pimen. Tiberiu Brediceanu, Lucea-
fărul (Timișoara) III (1937), 77—78.
3.	Cornea-Ionescu, Alma. Tiberiu Brediceanu. Luceafărul
(Timișoara) III (1937), 5—17.	.
4.	Elefterescu, Emil. Unul dintre marii noștri folkloriști loan
Pop Reteganul. Vatra III (1937), 357—362.
5.	Grozdan, Dorian. Emilian Novacovici. Luceafărul (Timi-
șoara) II (1936), 88—90»
6.	Iordan, Al. Cu prilejul semicentenarului morții lui Petre Ispi-
rescu. Convorbiri Literare LXX (1937), 782—785.
7.	Lăzăreanu, Barbu. Folkloristul Alexandru Lupeanu-Melin.
Adevărul Literar și Artistic XVIII, No. 880, 17 Oct. 1937, p. 9.
12 Anuarul Arhivei de Folklor V.
178
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
8.	Lică-Olt, Gheorghe. Folkloristul Emilian Novacovici. Ba-
natul Literar II (1935—1936), No. 6—8, p. 25.
Necrolog.
9.	Lică-Olt, Gheorghe. Scriitorul Lucian Costin la 50 de
ani (Broșură jubiliară). Craiova 1937. Tip. «Unirea ». 40 32 p. Lei 20.
10.	Mora riu, L e c a. Pentru Simion Florea Marian. Făt-Frumos
XII (J937)> 162—163.
11.	Mușlea, Ion. Contribuțiuni nouă la vieața și opera Doctorului
Vasilie Popp (1789—1842). Anuarul Institutului de Istorie Națională VI
(1931—1935), 529—533-
V 12. M u ș 1 e a, Ion. Un Sas brașovean — folklorist român: I. C.
Hintz-Hințescu. Contribuțiuni bio-bibliografice. Buc. 1936. « M. O., Impr.
Națională», 8° 561—573. (Extras din Volumul Omagial pentru frații
Alexandru și Ion Lapedatu).
13.	Philippide, Al. Petre Ispirescu. Adevărul Literar și Artistic
XVIII, No. 847, 28 Februarie 1937, p. 3.
14.	P i 11 a t, Ion. Anton Pann « finul Pepelii ». Familia IV (1937),
No. 8, p. 3—17.
15.	Popescu-Argeșanu, Ion. T. Pamfile. Zorile Romanațului
X (1936), No. 9—10, p. 8—9.
16.	U r s u, N. Sărbătorirea maestrului Tiberiu Brediceanu. (Cuvân-
tarea maestrului Sabin Drăgoi și răspunsul d-lui T. Brediceanu). Lucea-
fărul (Timișoara) III (1937), p. 47—53.
II.	DESPRE CULEGEREA FOLKLORULUI. CHESTIONARE
17.	B o g d a n, E n e. Planul unei monografii sătești. Rolul ei în
școala primară. Luceafărul (Sibiu) IV (1937), No. 1, p. 15—19.
18.	Cristescu, Ștefani a. Chestionarul pentru studiul credin-
țelor, practicelor și agenților magici în satul românesc. Sociologie Româ-
nească I (1936), No. 4, p. 36—38.
19.	Dumitre seu - Bi st r ița, Gh. N. Apel. Ce se poate cu-
lege din popor. Scânteia VII (1936), 108—112.
Chestionar folkloric.
20.	H e r s e n i, T r a i a n. Chestionar privitor la grupările de copii.
Sociologie Românească I (1936), No. 1, p. 53—54.
21.	Herseni, Traian. Expoziția de lucru a echipelor regale
studențești. Sociologie Românească I (1936), No. 1, p. 35—42.
Schiță asupra activității în anul 1935.	'
22.	M o r a r i u, T[iberiu], Chestionar în legătură cu «focul
viu ». [Cluj], 1937. [Tip. Cartea Românească] 8° 2 p. (Extras din revista
« Freamătul Școalei » III, 1937).
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC	179
23.	M u ș 1 e a, Ion. Raport anual (1935—1936) [despre activitatea
Arhivei de Folklor a Academiei Române]. Anuarul Arhivei de Folklor IV
(1937), 263—264.
24.	Popescu-Optași, N. Motivări, îndrumări pentru monogra-
fierea jud. Olt. Școala Noastră (Slatina) VI (1937) No. 6, p. 13—20.
25.	S t a h 1, H. H. Chestionar pentru studiul vecinătăților. Socio-
logie Românească I (1936), No. 1, p. 54—55.
26.	S t a h 1, H. H. Expozițiile de viață sătească din Târgul Mureș.
Sociologie Românească I (1936), No. n, p. 33—34.
Cu ocazia «lunii » orașului Tg.-Mureș, s’au expus obiecte pentru «... un mu^u
de artă bisericească, un muzeu de artă țărănească, obiecte de lemn, țesături și olărie.y.,
«Al	1	•
fiecare cuprinzând sute de piese ».
III.	DOMENIU. PRINCIPII. METODĂ
27.	Amzăr, Dumitru Cristian. « Știința Națiunii ». Reflecții
și îndoieli asupra noilor inițiative ale Profesorului D. Guști. Înseînnări
Sociologice III (1937), No. 1, p. 19—31.
28.	Amzăr, Dumitru Cristian. Știință și monografie. Dela
Em. Durkheim la Dimitrie Guști. însemnări Sociologice III (1937), No.
4, p. 4—10.
29.	Băncii ă, Vasile. Duhul sărbătorii. Gândirea XV (1936),
161—170.
« Sărbătorile folklorice românești au un puternic suflu cosmic și religios. ..».
,	30. B 1 a g a, L [ u c i a n ]. Elogiul satului românesc. Discurs rostit
la 5 Iunie 1937 în ședință solemnă [la Academia Română]. Cu răspunsul
d-lui I. Petrovici (Academia Română. Discursuri de recepție LXXI).
Buc. 1937. Tip. «M. O. Impr. Națională». 8° 28 p.
Rec. Revista de Filosofie XXII (1937), 468—471 (N. T a t u); Arhiva (Iași) XLIX
(1937), 266—272 (Ilie Bărbulescu).
31.	Blaga, Lucian. Perspectiva sofianică. Gândirea XV (1936),
130—141.
Pentru ilustrarea sofianicului cu elemente din literatura populară, se referă la balada
Meșterului Manole și la «Miorița» (p. 138—139).
32.	Brediceanu, Tiberiu. Păreri relativ la problema salvării
și cultivării specificului nostru etnic. Transilvania LXVIII (1937),
I74—I79-
întrebuințarea filmului și fonografului pentru fixarea obiceiurilor, cântecelor, etc.
33.	Conea, Ion. Geografia satului românesc. Așezare, formă,
structură. Sociologie Românească II (1937), 60—67.
34.	C o s t i n, Lucian. Metoda de investigație în folklor. Banatul
Literar II (1935—1936), No. 1—2, p. 4—6.
Z2*
i8o
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
35.	C u 1 e a, A p. D. Calendarele. II. Calendarele de azi și de mâine.
Căminul Cultural III (1937), 10—15.
Sugestii pentru întocmirea unui calendar pentru țărani, conform trebuințelor și
gradului lor de cultură.
36.	Densusianu, O v. Folklorul. —■ Cum trebue înțeles. — Ed. a
2-a. Buc. 1937. Editura P. Suru. 8° 3 f., 27 p. Lei 15.
Notă. Sociologie Românească II (1937), 479 (Traian Herseni).
37.	Densusianu, O v. Le folklore. Traduction de M-lle M. Hol-
bam Bucarest 1937. Edit. P. Suru. 8° 32 p.
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 194 (R.
C o r s o).
38.	D i m a, A 1. Arta populară și valoarea estetică. Revista Funda-
țiilor Regale IV (1937), 662—670.
39.	D i m a, A 1. Sociologie și folklor. Sociologie Românească II (1937),
234—237-	.
’ '40. Dima, Alexandru. Clasificarea artei populare. Gând Ro-
mânesc V (1937), 408—416.
41.	Eli a de, M i r c e a. Folklorul ca instrument de cunoaștere.
București 1937. 8° 16 p. (Extras din «Revista Fundațiilor Regale» No. 4,
Aprilie 1937).
42.	Gorovei, Artur. întru apărarea folklorului nostru. Ade-
țvărul Literar XV (1936), No. 820, p. 1.
, Note polemice prilejuite de publicarea în revista « Izvorașul > din Ianuarie 1936,
? a articolului « însemnări pe marginea cercetărilor de folklor » al lui D. Imbrescu.
43.	Gorovei, Artur. Noțiuni de folklor. Buc. [1933]. « Cartea Românească ».
8° 74 P-
Rec. Arhivele Olteniei XII (1933), 298—299 (C. D. Fort[unescu]; Socio-
logie Românească I (1936), No. 2, p. 44 (I. C. C a z a n).
Notă. Mercure de France, Tome 278 (15 Sept. 1937), p. 615—616 (A. Van
G e n n e p).
44.	Herseni, Traian. Câteva lămuriri în legătură cu cercetă-
rile monografice. Sociologie Românească II (1937) 23—25.
45.	Herseni, Traian. Cercetările monografice ale Echipelor și
Institutelor sociale. Sociologie Românească I (1936), No. 12, p. 36—38.
46.	Herseni, Traian. Plan de lucru pentru cercetarea morali-
tății sătești. Sociologie Românească I (1936), No. 10, p. 42—43.
47.	Herseni, Traian. Plan de lucru pentru studiul autorităților
locale. Sociologie Românească I (1936), No. 7—9, p. 84—85.
48.	I o s i f, O c t a v. Plan pentru cercetarea vieții religioase a satului.
Sociologie Românească I (1936), No. 6, p. 36—39.
49.	Mehedinți, S[imion]. Etnografie. Curs ținut în anul
1935—1936. Editat de Soc. Studenților în Geografie « Soveja ». Ploiești,
f. a. «Tipografia Românească» 8° 449 p., 5 planșe.
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
181
50.	Mehedinți, S[imion], Etnografie. Curs ținut în anul
1936—1937. Editat de Soc. Studenților în Geografie « Soveja ». București
f. a. [Tip. «Graiul Românesc»]. 8° 355 p., 3 planșe.
51.	Mușlea, Ion. Le folklore roumain. Revue internaționale des
etudes balkaniques II (1936), 567—574.
52.	Mușlea, Ion. O rumunskom knjizevnom folkloru. Knjiga o
Balkanu I. Beograd 1936. Izdanje Balkanskoga Instituta. 287—292.
(= Folklorul literar românesc).
53.	P o p u, F. Acțiune monografică cu concursul elevilor și studen-
ților. Căminul Cultural III (1937), 223—225.
54.	S t a h 1, H. H. Al treilea film documentar al Institutului Social
Român: «Satul Șanț» [Năsăud]. Sociologie Românească I (1936), No. 2,
P- 3°—32-	.. ..
«...lucrat cu prilejul campaniei monografice din județul Năsăud».	A.
55.	S t a h 1, H e n r i H. Monografia unui sat. Cum se alcătue^,..
spre folosul Căminului Cultural. Cu o prefață a d-lui profesor D. Gpsti. -
(Cartea Căminului Cultural 4). București 1937. 'Pip. Luceafărul. 8° 244 P., V
10 table.	î
56.	Stahl, Henri H. Cultura satelor, cum trebue înțeleasă (Biblioteca învăță-
torilor No. 3). Edit. revistei « Satul și școala ». Cluj 1935 [Tip. «Ardealul »]. 64 p.
Rec. Transilvania LXVIII (1936), 52—55 (H. P[etra-P[etrescu]).
57.	Stahl, H. H. Metoda de lucru a Echipelor cu satul și cu Că-
minul. Sociologie Românească I (1936), No. 12, p. 34—36.
58.	Stahl, H. H. Satul Românesc. O discuție de filosofia și socio-
logia culturii. Sociologie Românească II (1937), 489—502.
59.	V u i a , Romul. Acțiunea de păstrare a porturilor, cântecelor,?
dansurilor și obiceiurilor strămoșești. Transilvania LXVIII (1937), 180—186-
IV. BIBLIOGRAFIE
60.	Bibliografia folklorului românesc pe anul 1935. Anuarul
Arhivei de Folklor IV (1937), 243—260.
61.	Călinescu, Râul I. Problemele și bibliografia cadrului cos-
mologic. Buc. [1937]. Institutul Social Român — Secția Sociologică. 8° 15 p.
(Extras din revista « Sociologie Românească », numărul 4, anul II, Aprilie
I937)-
62.	Convorbiri Literare. Indice bibliografic 1867—1937 de
M. Sânzianu. Buc. 1937. «M. O., Impr. Statului ». 8° 302, p. 1 f.
VII. Artă (și populară). No. 144—223 (p. 7—12). XXIV. Etnografie. No. 961—982
(p. 48); XXIX. Folklor. No. 1245—1363 (p. 61—66)- XL. Muzeografie. No. 3469—70
(p. 192). XLI. Muzica (și populară). No. 3471—3480 (p. 192—193).
63.	Crăciun, loachim. Bibliographie de la Transylvanie
roumaine 1916—1936. Revue de la Transylvanie 3(1937), No. 4, p. 1—366.
XII. Coutumes, folklore: p. 303—307 (No. 3855—3906).
182
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
64.	Georgescu-Tistu, N. Bibliografia publicațiilor privitoare
la cultura românească veche (1933 și 1934)- Cercetări Literare. Publicate
de N. Cartojan. II (1936), 129—181.
II. Folklor. Etnografie. Poezie poporană. 1. Generalități. Bibliografie (135—136).
2. Literatură poporană orală (136—137). 3. Etnografie. Obiceiuri. Tradiții (137—139).
65.	Volkskundliche Bibliographie fur die Jahre 1931
und 1932. Herausgegeben von Paul Geiger. Berlin 1937. Walter de
Gruyter & Co. 8° XXXVIII, 542 p.
Pentru bibliografia folklorului românesc pe anii 1931—32, vezi în special No.
202—207 (p. 17), 483—489 (p. 38—39), 4747—4781 (p. 332—335), etc., etc.
66.	Iordan, Alexandru I. Contribuții la cunoașterea operei
lui Alexandru Odobescu. II. Bibliografia completă a scrierilor lui. Buc.
1936. Tip. «Rom. Unite ». 160 45 p.
(p. 37—38) < X. Folklor»; (p. 43—45) « 5. Bibliografia scrierilor despre Al. O. ».
67.	S u r u, Mir on. 1935 Literar. Sinteză biblio-critică. București
1937. Editura librăriei Pavel Suru. 8° XV, 346 p., 1 f. Lei 120.
2. « Folklor. Etnografie. Poezie poporană » (p. 197—-202).
Rec. Familia IV (1937), No. 1—2, 102—104 (O. Ș u 1 u ț i u).
68.	Ș t e f ă n u c ă, P. V. Contribuție la bibliografia studiilor și cule-
gerilor de folklor privitoare la Românii din Basarabia și popoarele conlo-
cuitoare, publicate în rusește. [București] 1935. [Tip. Cartea Românească].
8° 12 p. (Extras din Anuarul Arhivei de Folklor III, 1935, p. 177—188).
Notă. Viața Basarabiei V (1936), 61—62 (E m. G a n e).
V. MONOGRAFII SĂTEȘTI SAU REGIONALE CUPRINZÂND
ȘI FOLKLOR
69.	B ă n u ț ă, G h. A. Satul Crivina jud. Prahova. Monografie cu o
prefață de I. Simionescu. (Buc. [1936]. Tip. Ziarului «Universul»). 8°
86 p., 1 f., 1 hartă. Lei 30.
(p. 71—84). « Obiceiuri. Datini. Superstiții. La naștere. La nuntă. La moarte ».
[La sărbători]. «Folklor» [1 baladă, 5 doine, versul paparudelor, 5 descântece, 11
ghicitori].
70.	Bartoș, Petru. Un sat expansiv, Căianul-Mic din Someș.
Fața de azi și evoluția în ultimul secol. Sociologie Românească II (1937),
430—439-	...	.
71.	Berea, Ion I. Mișcarea spre orașe a locuitorilor din Arcani-
Gorj. Sociologie Românească II (1937), 465—471.
72.	B o t e z, E c a t e r i n a. Viața unui țăran din Banat. Povestea
lui Moș Pelea din Fibiș. Sociologie Românească II (1937), 548—555.
73.	C i o m a c, I. L. îndeletniciri și aspecte din viața locuitorilor din
Munții Apuseni. Observatorul social-economic VI (1936), 159—184.
Ocupația locuitorilor (p. 159—171). Locuința (p. 172). Portul (p. 172—173). Hrana
(P- 174)-
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
183
74.	Cosma, Vasile. Cinci sate din Ardeal. Cluj 1933. Tip. Națională. 8° 199 p.
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 2, p. 39—40 (H. H. S t a h 1).
75.	Dăscălesc u, Natali a. Regiunea Codrilor Basarabiei, Mono-
grafie. Chișinău 1936. Tip. «Tiparul Moldovenesc». 8° 96 p., 78 clișee, 1 hartă.
« Omul. Schiță antropo-geografică » (p. 29—40). « Caracterul și viața sufletească
a populației: a) Datine și obiceiuri. . . de sărbători; b) la naștere, nuntă, moarte; c) Cân-
tece populare; d) Strigături la horă; e) Glume; f) Descântece; g) Ghicitori; h) Pro-
verbe » (p. 72—93).
76.	Dogar u, Dumitru. Năpădenii, un sat de mazili din Codru.
Sociologie Românească II (1937), 288—299.
77.	D u m i t r a ș c u, N. I. Praid. Sat într’un ținut săcuizat. (Biblio-
teca « Astra » No. 23). Sibiu 1936. Tip. « Dacia Traiană ». 8° 86 p. Lei 30.
« Istoric, populație, legende » (p. 9—32).
78.	Făcăoaru, I. Studiul genealogic al unei familii asociale din
Șanț (Năsăud). Sociologie Românească II (1937), 276—278.
79.	Florescu, Flore a. Vidra, un sat de Moți. Sociologie Româ-
nească II (1937), 299—306.
80.	Găinar u, Elena Costache. Monografia comunei Bur-
dujeni plasa Bosancea județul Suceava. București 1936. Tip. Seminarului
monahal « Cernica » Ilfov. 8° 128 p. Lei 60.
Locuințele țărănești (p. 26—28). Plante textile (p. 40). Industria casnică și portul
național (p. 41—43). Obiceiuri și credințe la naștere și botez (p. 49—50). Cum se făcea
nunta altădată și cum se face azi (p. 50). Comori (p. 55—56). Clacă (p. 56).
81.	Haufe, Helmut. Rușețu-Brăila, un sat în Câmpia româ-
nească. Structura socială. Sociologie Românească II (1937), 277—284.
82.	Herseni, Traian. Gospodării țărănești din Nereju [Vrancea],
Sociologie Românească I (1936), No. n, p. 7—21.
Material pentru înțelegerea satului românesc și cunoașterea vieții lui economice.
Tipuri de case.
83.	lonescu, Dobrogeanu, M. Starea principatelor române
pela începutul veacului trecut, după W. Wilkinson. Buletinul Soc. Reg.
Rom. de Geografie LV (1936), 192—236.
Cap. VIII. « Țăranii. Moravurile și felul lor de trai » (p. 224—228).
84.	lorgulescu, George D. Monografia comunei Cerna din județul
Tulcea. Brăila 1934. « Dunărea ». 8° 68 p., 1 f.
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 2, p. 40—42 (H. H. S t a h 1).
85.	Iscrulescu, I. Monografia comunei Aninoasa județul Gorj. Craiova 1935.
Tip. Ramuri. 8° 87 p. Lei 40.
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 3, p. 41—42 (H. H. S t a h 1).
86.	I s t r a t e, G. Graiul satului Nepos (jud. Năsăud). Buletinul Insti-
tutului de Filologie Română «Alexandru Philippide » IV (1937), 50—97.
Și texte de literatură populară.
87.	Milian, Christache Ch. Monografia social-economică a județului
Teleorman. Turnu-Măgurele 1935. Tip. Camerei de Comerț și Industrie. 8° 152 p.
Lei 120.
Portul înainte și după războiu (p. 32—34).
184
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
88.	M u n t i u, I o a n. Satul meu. Monografia comunei Cărpiniș.
Sibiu 1937. Tip. «Veștemean». 8° 161 p. Lei 60.
Superstiții, Filipii, Șolomonari, Balauri, Iele, Vâlve, Bobitoare, Strigoi (p. 60—64).
Descântece (p. 65—66). Legende (p. 67—84). Ghicitori (p. 84—86). Obiceiuri peste an,
la nuntă, frați de cruce (p. 88—96). Cântece (p. 102—109). Cântece și scrisori din răz-
boiu (p. 109—130).
89.	Nicolaiasa, Mihai și Ana M. Nicolaiasa. Mono-
grafia satului Sămășeni județul Baia. Cu o prefață de Artur Gorovei. Făl-
ticeni 1937. Tip. «I. Bendit» 8° 150 p. Lei 35.
Obiceiuri și credințe la botez (p. 76—78), nuntă (p. 78—85), moarte și înmormântare
(p. 85—88), sărbătorile de peste an (p. 88—92). Descântece (p. 92—98). Caracterul
(102—105). Porecle (p. 105). Jocul — Hora (p. 105—107). Strigături la nuntă (p. 108—
114). Conăcăria (p. 114). Strigături la joc (p. 114—118). Cântece p. 118—122).
90.	Oprescu-Spineni, V. Emigrarea la orașe a locuitorilor
din Spineni-Olt. Sociologie Românească II (1937), 183—184.
91.	Popesc u, Stănică R. Monografia comunei Surdila-Greci
județul Brăila. Râmnicu-Sărat 1936. Tip. «Poporul» 8° 160 p.
Portul (p. 131—133). Locuința (p. 133—137). « Folklorul. Cântece de lume » (p.
141—145). Descântece (p. 145—149). Superstiții (p. 149—151). Obiceiuri la naștere,
botez, nuntă (p. 151—154). Jocuri naționale (p. 154—155). Jocurile copiilor (p. 155—156).
92.	S c h m i e d t, W i 1 h e 1 m. Un sat « fabrică de căruțe »: Toplița
(Cetatea Albă). Sociologie Românească II (1937), 179—183.
93.	Tolan, Gheorghe. Un sat istoric de pe granița arădană
[Șumand, jud. Arad]. Introducere la un glosar al Șumandului. Societatea
de Mâine XIV (1937), 23—26.
« Credințe rămase din bătrâni » (p. 26).
94.	Țiucra Pribeagul, Petru. Pietre rămase. Contribuție la
Monografia județului Arad. 1936. Buc. «Impr. Căilor Ferate Române.
8° 396 p., 1 hartă [și ilustrațiuni în text].
« Tipul și caracterul (p. 15—20). Locuința (p. 23—32). Portul și îmbrăcămintea
(p. 35—47). Semne grafice (răbojul oilor, răbojul laptelui) (p. 81). Legende, povestiri,
anecdote (p. iot—106). Superstiții (p. 107—110). Prognosticuri (p. iii—113). Obi-
ceiuri (nașterea, nunta moartea) (p. 115—128). Cultul creștin ortodox și obiceiuri reli-
gioase în Nădlac (p. 129—144). Jocuri de copii (p. 145—149). Strigături (la nuntă-
la horă) (p. 152—158). Cântece (colinzi, bocete, cântece lumești, cântece de dans (p.
160—180). Vrăji, descântece, doftorii băbești (p. 181—186). Arta decorativă (orna-
mentație în lemn, etc.) » (p. 187—224).
95.	Vintilescu, Ion. Merișor, un sat de «momârlani » de pe
pragul porții sud-estice a Țării Hațegului. Sociologie Românească II
0937)» 502—507.
96.	Vitănescu, Pavel T. Monografia comunei Bălănești din
județul Olt. Dela întemeiere până la i Ianuarie 1936. întocmită de: —.
Craiova 1937. Tip. «Victoria ». 8° 244 p., 3 planșe. Lei 80.
Tradiții, legende, locuință, hrană, port, obiceiuri, « folklor », etc.
97,	Vuia, Romul. Chronologie des types de villages dans le Banat
et la Transylvanie. Revue de Transylvanie III (1936), 33—68.
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC	185:
VI. OBICEIURI ȘI CREDINȚE LA SĂRBĂTORI, NAȘTERE, NUNTĂ ȘI
ÎNMORMÂNTARE. OBICEIURI SOCIALE ȘI JURIDICE
98.	Balaur, D i m i t r i e I. Pastele Blajenilor. Biserica Ortodoxă
Română LIV (1936), 183—186.
Descrierea sărbătorii și temeiul ei biblic.
99.	Bidian, Cornel. Obiceiuri de Anul Nou din comuna Sava
[Cluj]. Scânteia VIII (1937), 253.
100.	B r ă i 1 o i u, C. Dealul Mohului. Cântec ritual, la claca sece-
rișului, când se face « buzduganul» (Drăguș-Făgăraș). Sociologie Româ-
nească I (1936), No. 2, p. 10.
101.	B r ă i 1 o i u, C. Cântec ritual la sfârșit de clacă (Drăguș-Făgă-
raș). Sociologie Românească I (1936), No. 3, p. 19.
102.	B r ă i 1 o i u, C. Nunta la Feleag (Odorhei). Musică și Poesie II
(1937), No. 6, p. 21—25,	4 pagini de arii.
103.	Brânduș, Gh. Drama Mocanilor Săceleni. Brașov 1937.
Tip. « Unirea ». 8° 19 p. (Extras din revista <■ Țara Bârsei »).
Așezare, îmbrăcăminte, ocupație, neajunsuri economice și sociale.
104.	Brudariu, Adrian C. Monografia comunei Belinți. Cer-
certări asupra manifestărilor etico-juridice. Sociologie Românească I (1936),
No. 7—9, p. 37—55.
« Chestionarul A. privitor la sistemul de proprietate, de producere a averii și trans-
miterea ei în sânul familiei » (p. 38—39); « Chestionar B. privitor la relațiile personale
și materiale în sânul familiei » (p. 43—45). « Chestionarul C. privitor la legislatura și
obiceiurile juridice » (p. 50—51).
După fiecare Chestionar sunt publicate și răspunsurile.
105.	Butur ă, Valeriu. Credințe în legătură cu cultura grâului
la Românii din Transilvania. Sociologie Românească II (1937), 358—362.
106.	Cantemir, Traian. Istro-Românii. Hotin 1937. Tip. M.
Landvigher. 8° 24 p.
Caracter. Religiozitate (p. 3—7); Magie. Spirite (p. 9—15); Superstiții. Credințe
(p. 16—18); Obiceiurile de peste an (p. 19—22); Nașterea (p. 22—23); Jocuri de copii
(P- 24)-
107.	C a ț a v e i, N. Credințe / Brăești-Dorohoiu /. Frângurele X
(1936), No. 86—87, p. 1070.
La Anul nou și Bobotează.
108.	Chelcea, Ion. Hobștiile de tors din Muscel. Societatea de
Mâine XIII (1936), 158—159.
109.	Chirulescu, Lucia. Anul nou al unei familii din burghezia
rurală (Fântânele-Prahova). Sociologie Românească II (1937), 546—547.
110.	Chiuituri, obiceiuri la nuntă în jud. Mureș.
Calendarul pentru popor al Asociațiunii pe anul 1937 întocmit de H o r i a
Petra-Petrescu. (Biblioteca poporală a Asociațiunii << Astra» No.
237)> P- 145—U0-
Fără indicarea locului culegerii.
i86
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
ui. Cristescu, Ștefani a. Cântecul cununii (Șanț-Năsăud).
Sociologie Românească I (1936), No. 2, p. 21.
112.	Din bătrâni. Mergem «să silim». Calendarul pentru
popor al Asociațiunii pe anul 1938 întocmit de Horia Petra-Pe-
trescu. (Biblioteca poporală a Asociațiunii« Astra » No. 243). p. 170—171.
Focuri și strigatul peste sat la lăsatul secului în comuna Mănărade, jud. Alba, prin
1868—70.
113.	Drăgoi Sabin V. Toaca. Amintire. Musică și Poesie I
(1936), No. 6. p. 8—9.
Obiceiuri din postul Paștilor, în regiunea Almașului-Banat.
114.	F 1 o r e s c u, F 1 o r e a. Căminul cultural și reînvierea sărbă-
torilor de Crăciun. Căminul cultural III (1937), 408—409.
115.	Florescu, Flore a. Cetele de secerătoare din Cuhea-Ma-
ramureș. Sociologie Românească II (1937), 507—511.
116.	Florescu, Flore a. Târgul de pe Muntele Găina. Socio-
logie Românească II (1937), 418—430.
117.	Gorovei, Artur. Ouăle de Paști. Studiu de folklor. (Aca-
demia Română. Studii și Cercetări XXX). București 1937. « M. O., Impr.
Națională ». 8° 176 p., IX planșe, XIV tabele. Lei 150.
118.	G u g i u m a n, I o n. Târgul de fete dela Călineasa (M-ții Apu-
seni). Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LV (1936), 274—275.
119.	Herseni, Traian. Ceata feciorilor din Drăguș [jud. Făgă-
raș]. București 1936. «Tiparul Universitar». 8° 16 p. (Extras din revista
«Sociologie Românească» Anul I, Nr. 12. Dec. 1936).
Jocurile și petrecerile feciorilor la Crăciun, Anul-nou și Bobotează.
120.	Hobjilă, G h. Hora secerișului, hora nevestii, hora miresii
(Criștelec-Sălaj). Școala Noastră XIII (1936), 123.
121.	lovesc u, Ion. Nuntă cu bucluc. Roman. Buc. [1936]. Edi-
tura «Cugetarea». 8° 265 p., 1 f. Lei 60.
Capitolul V « La nuntă » (p. 207—223) și cel următor « Calea de-a’ndărătili » (p.
224—240) cuprind o descriere literarizată a nunții în Spineni-jud. Olt, dar și obiceiuri,
credințe și orații. Folklor se mai găsește și în alte capitole.
122.	Lungu, Cezar. Credințe (Miorcani-Dorohoi). Frângurele X
(1936), No. 80—82, p. 1032.
In legătură cu fenomenele atmosferice.
123.	Manughevici, Al. Credințe și obiceiuri (Mihăleșeni-Boto-
șani). Frângurele X (1936), No. 80-82, p. 1044.
Superstiții.
124.	Mihordea, V. O descriere a Moldovei înainte de Cantemir
(Memoriile lui de la Croix. 1684). Revista Istorică XXIII (1937), 122—147.
Și despre obiceiuri.
125.	M o i s i 1, I u 1 i u. Vătășii sau fraternități și decurii sau vecină-
tăți. Transilvania LXVII (1936), 132—146.
Spicuiri din cartea « Regulamente pentru vătășii și decurii proiectate a se introduce
în comunitățile Districtului Țării Făgărașului ». Sibiu 1864. Tip. diecezană gr. ort.
8° 35 p. Reproduce și un regulament vătășesc și un regulament decurial.
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
187
126.	Morariu, Tiberiu. Contribuțiuni la aprinderea «focului
viu » în Ardeal, Maramureș și Bucovina. [București 1937. « M. O., Impr.
Națională»]. 8° 229—236 p., 9 fig., 3 planșe. (Extras din Anuarul Arhivei
de Folklor a Academiei Române » IV [1937]).
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 127 (R.
C o r s o).
127.	Morariu, Tiberiu. Obi.eiuri, credințe și superstiții legate
de « focul viu ». Cluj, 1937. Tip. « Cartea Românească ». 8° 19 p. (Extras
din « Freamătul Școalei » III, 1937).
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 127 (R.
C o r s o).
128.	Moraru, Aug. Datini de sfintele sărbători de primăvară
(Paști). Luceafărul (Sibiu) IV (1937), No. 4, p. 22.
Fără indicația localității.
129.	M u c i 1 e a n u, G h. G h. Obiceiuri și credințe /Fântâna-Mare-
Baia/. Frângurele IX (1936), No. 77—78, p. 992.
La Sf. Alexă, Sf. Vasile și semănat.
130.	Murgo ci, A. Roumanian salt signs and other Identification marks. Folk-
Lore 42, 265—290.
Despre « semnele de proprietate la Români ».
131.	M u ș 1 e a, Ion. Materiale pentru cunoașterea și răspândirea
« focului viu » la Români. Anuarul Arhivei de Folklor IV (1937), 237—242.
132.	Nedeia dela Tablă [Valea Jiului]. Avântul IX (1936),
No. 24—25, 8—15 Iulie, p. 1.
133.	Ost. Obiceiuri la Ispas (înălțarea Domnului). /Mohu-Sibiu/.
Luceafărul (Sibiu) III (1936), No. 5—6, p. 35-36.
134.	Pop, Traian Șt. Cum dau binețe în Lujerdiu [Someș]. Scân-
teia VI (1936), 43.
135.	Radu, 11 i e. Monografia sociologică a satului Belinți[-Timiș-
Torontal]. Probleme juridice în legătură cu familia. Sociologie Româ-
nească I (1936), No. 11, p. 22—30.
Sisteme de înzestrare. Căsătoria (ceremonialul, tocmeala, furatul fetelor, etc.).
136.	Rădulescu, N. Al. Obiceiuri vrâncenești. Stîlkii. Milcovia IV (1933),
123—130.
Semne de piatră puse la morminte, în loc de cruci.
137.	Roșea, Sergiu. Problema calendarului îndreptat în satul
Nișcani [jud. Lăpușna]. Chișinău 1937. Tip. «Tiparul Moldovenesc».
8° 16 p. (Extras din « Buletinul Institutului Social Român din Basarabia ».
Voi. I, 1937).
138.	Sala, Vasile. Datinile poporului român la nuntă în plășile
Beiușului și Vașcăului și Descântecul de mărit (Biblioteca Beiușului No. 2).
Beiuș 1937. Tip. « Doina ». 8° 61 p.
139.	Serghi, Margareta. Nunta la țară, obiceiuri și poezii
populare. Culegere de —. Iași 1937. Tip. «Alexandru Țerek ». 8° 23 p.
Culegeri din comunele Coșernița-Soroca și Ocsentia-Orheiu.
i88
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
140.	S t a h 1, H. H. Cununa în satul Șanț [Năsăud]. Sociologie Ro-
mânească I (1936), No. 2, p. 11—21.
141.	S t a h 1, H. H. Rudenia spirituală din nășie, la Drăguș [Făgăraș]..
Sociologie Românească I (1936), No. 7—9, p. 25—36.
142.	Stahl, Henri H. Vecinătățile din Drăguș [-Făgăraș]. Socio-
logie Românească I (1936), No. 1, p. 18—31.
143.	Stahl, H. H. Un izvod vrâncean de cheltuială la moarte, din
1781. Sociologie Românească I (1936), No. 2, p. 37—39.
144.	Șeiciuc, At. Dumitru. Credințe /Vilancea-Storojineț/.
Frângurele X (1936), No. 79, p. 1015.
In legătură cu Bunavestire și Paștile.
145.	Strava, Valentin. Târgul de fete [de pe muntele Găina]..
Gazeta Ilustrată V (1936), 109—110.
146.	Teodor u, Olga. Datini și credințe de Crăciun, Anul nou și
Bobotează. Conferință ținută în sala Tetatrului Comunal din Brăila la
22 Decemvrie 1934. Brăila f. a. Tip. «Dunărea ». 8° 27 p.
VII. LITERATURĂ POPULARĂ IN GENERAL. STUDII ȘI TEXTE.
MONOGRAFII
147.	Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române I.
Publicat delonMușlea. Cluj 1932. « Cartea Românească », 8° 2 f., 254 p., 7 planșe.
II. București. 1933. M. O. Impr. Națională. 8° 250 p.
Rec. Revue internaționale des etudes balkaniques II (1936), p. 291—293 (T h. C a-
p i d a n).
148.	Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române. III.
Publicat de Ion Mușlea. Buc. 1935. Impr. « Cartea Românească » 8° 2 f., 215 p.,
2 planșe.
Rec. Satul și Școala V (1935—6), p. 331. C. I [ e n c i c a]; Sociologie Românească I
(1936), No. 2, p. 43—44 (I. C. Caza n).
149.	Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Ro-
mâne. IV. Publicat delonMușlea. București 1937. « M. O., Impr.
Națională ». 8° 267 p., 4 pl.
150.	B [ a r r a 1 ], L. La poesie populaire du Bihor. Observatorul IX
(1936), 256—260.
151.	Blaga, Lucian. Spațiul mioritic. Ed. II. București 1936.
Tip. «Bucovina» I. E. Torouțiu. 8° 233 p. Lei 90.
Rec. Gândirea XVI (1936), 410—412 (N i ț ă M i h a i); Pagini Literare III (1936),
395—405 (Grigore Popa); Buletinul Institutului de Filologie «Alexandru Phi-
lippide » IV (1937), 253—256 (lorgu Iordan); Familia IV (1937), No. 5, p.
79—82 (O c t a v Ș u 1 u ț i u).
152.	B u r i 1 e a n u, C. N. între « frunză verde » și « doină ». Chișinău
1936. « M. O., Impr. Statului ». 8° 104 p. Lei 50.
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
189
153.	Constantinescu, Ol. O. și I. I. Stoian. Din datina
Basarabiei. Chișinău 1936. Tip. « M. O. ». 8° 255 p. Lei 60.
Obiceiuri, credințe și superstiții la Crăciun (p. 5—24); Anul-nou (p. 24—50); Bo-
botează și Sf. loan (p. 50—57); Paști (57—105); Alte sărbători (p. 105—133); Naștere
(p. 133—139); Nuntă (p. 139—155); Moarte (p. 155—162); Doine (165—213); Stri-
gături (p. 213—225); Colinde (p. 225—229); Versuri la nunți (p. 229—236); Descântece
(p. 236—239); Ghicitori (p. 239—253); Proverbe, glume (p. 252—253). Toate culese
din satele basarabene cu ajutorul elevilor Școalei Normale de Invățători-Chișinău.
Rec. Viața Basarabiei V (1936), 309—311 (Petre Ștefănucă); Sociologie
Românească I (1936), No. 12, p. 51—52 (J olanda Nicoară).
154.	Densusianu, Ovidio. La vita pastorale nella poesia
popolare romena. Trad. di T. Mann o, pref. di G. Bertoni (Publica-
zioni dell’ Istituto per l’Europa Orientale, S. i-a, XXXI). Roma 1936.
Ist. per l’Europa Orient. 8° VIII, 227 p. Lire 15.
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 11 (1936), 99 (R. C o r s o).
155.	Diacon u, Ion. Folklor din Râmnicul-Sărat I. Focșani 1933. Tip.
« Cultura ». 8° XLIV, 80 p. II. Focșani 1934. Tip. « Cultura ». 8° XCV, 96 p.
Rec. Gândirea XV (1936), 92—94 (N i ț ă M i h a i).
156.	Diacon u, Ion. Folklor poetic dela lăutarii Rîmnicului-
Sărat. Milcovia V—VII (1936), 103—121.
« Cântecul Gerului, Doncilă, Dobrișan și Toma d’a lui Moș ».
157.	D i m^iA 1. Colindul în poezia noastră contemporană. Ramuri
XXVII (1936XW6.
Motive din colinde în opera poeților Ion Pillat, Lucian Blaga, Nichifor Crainic și
Voiculescu.
158.	D i m a, Al. Folklorul în poezia noastră contemporană. Gând
Românesc IV (1936), 96—102.
159.	D i m a, A 1. Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană.
București 1936. Tip. « M. O. » 8° 91 p. Lei 40.
Rec. Gând Românesc IV (1936), 484—486 (Aurel Marin). Familia III (1936),
No. 6, p. 94—95 (O c t a v Ș u 1 u ț i u). Pagini Literare III (1936), 442—444 ( Ro-
mul us Demetrescu); Blajul III (1936), 389—391 (Nic. Albu); Convorbiri
Literare LXIX (1936), 404—405 (Constantin Stelian).
160.	D r a g o m i r, Silviu. Scriitorii raguzani și refrenul colin-
delor noastre. Anuarul Arhivei de Folklor IV (1937), 5—11.
161.	D u m i t r a ș c u, N. I. Orații sau carte de vornicit. București
1937. «Cultura Românească». 160 86 p. Lei 20.
Publicată după un manuscris al lui losif Ivașcu din Orăștie.
162.	E f t i m i u, E. Imeno Dunaj v lidove poesii rumunske (Der Name Donau
in der rum. Volkspoesie). Slavia 10 (1931), 793—802.
163.	Eminescu, M. Literatura populară. Comentată de D. Mu-
rărașu. Craiova 1936. «Scrisul Românesc». 8° 651 p., 5 pl. Lei 100.
Rec. Făt-Frumos XI (1936), p. 256—270 (I. E. T o r o u ț i u).
164.	Epureanu, T. Problema destinului în poesia noastră popu-
lară. Foaia învățătorului (Brăila) X (1937), 19—22.
Note din conferința Prof. Liviu Rusu, ținută la Câmpulung-Muscel.
ișo	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
165.	F o c ș a, G h. Aspectele spiritualității sătești. Sociologie Româ-
nească II (1937), 197—211.
Cap. I. Valoarea civilizației și spiritualității sătești. II. Cugetarea în vieața satului.
III. Concepția magică. IV. Concepția teologică. V. Concepția pozitivistă. VI. Coexistența
diferitelor sfere de mentalitate.
166.	F u c h s, Teodor. Despre originea cântecului popular. Bucu-
rești f. a. Tip. « Alfa ». 8° 8 p.
Cântecul popular la vechii Eleni și Evrei.
167.	G ă z d a r u, D. Originea și răspândirea motivului « Amărîtă turturică » în
literaturile romanice. Iași 1935. Tip. Alex. Țerek. 8° 180 p. Lei 150.
Rec. Studii Italiene II (1935), 220 (C. H. N i c u 1 e s c u).
168.	Gorovei, Artur. Persistențe păgânești în datinele noastre.
Revista Fundațiilor Regale IV (1937), 95—no.
169.	Gregorian, M. Graiul din Clopotiva [jud. Hunedoara].
Buc. 1937. Tip. « Socec » et Co., 8° 64 p. (Extras din Grai și Suflet, VII).
Texte de literatură populară (p. 26—54): 20 doine, 14 strigături, 6 bocete, 3 balade,
2 descântece, ghicitori, etc.
170.	Holba n, M[arie]. Elements de la poesie populaire rou-
maine. Journal des Poetes, 5-e annee, No. 8.
171.	Holba n, Mărie. Incantations. Chants de vie et de mort,
transposes du roumain par —. Buc. 1937. « M. O. Imprimerie Naționale ».
8° 270 p.
Descântece, cântece, bocete, etc., cu un lung studiu introductiv (p. 5—98).
172.	lonescu, Nelu. Cântecul oltenesc. Conferință /ținută la
Radio în seara de 9 Dec. 1936. La pian, d-1 C. Bobescu/. Craiova [f. a.].
Editura « Ramuri». 8° 33 p., 1 f. Lei 30.
Câte o bucată din fiecare gen (baladă, doină, bocet, etc.). Cu note asupra lor.
173.	Iroaie, Petru, Caracterul poeziei populare. Cernăuți 1937.
Tip. « Glasul Bucovinei». 8° 42 p. (Extras din « Omagiu lui I. Nistor »).
174.	Iroaie, Petru. Cântece populare istroromâne. Cernăuți 1936.
Tip. « Glasul Bucovinei 8° 86 p., 1 f. (Extras din rev. Făt-Frumos XI
(1936); XII (1937).
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane XII (1937), 204 (R.
C o r s o).	-
175.	Mihai, Niță. Solidaritatea cosmică în folklorul românesc.
Gândirea XV (1926), 144—150.
176.	Mironescu, Vladimir. Viața, credințele și arta popo-
rului românesc. Arhiva (Iași) XLIV (1937), p. 78—83.
177.	Morariu, Lee a. Folklor aservit filologiei?! (Pentru «epoca
folklorică » a folklorului!). Șiret 1936. Tip. « Arta » Rădăuți. 8° 13 p. (Extras
din revista « Freamătul Literar » 1936).
Notă. Arhivele Olteniei XV (1936), p. 508—509 (C. D. Fort[unescu]); Ju-
nimea Literară XXVI (1937), 231 (Petru Iroaie).
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC	191
178.	Morariu, L e c a. Și iarăși specificul sufletescului românesc.
Făt-Frumos XII (1937), no—iii.
Străinii (A. Graf, L. Salvini, I. Voilquin), despre « dor » și « urît ».
179.	Murărașu, D. Eminescu și literatura populară. Craiova 1936.
«Scrisul Românesc». 16° 128 p.
180.	Nicoară, Eugen și Vasile Nete a. Murăș, Murăș, apă
lină... Literatură populară din regiunea Murășului de sus / Cu o prefață
de Ion Agârbiceanu/. Reghin 1936. Edit. Desp. «Astra». 8° XVII, 16,
328 p., 1 f.
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 7—9, p. 96—97 (Traian Her seni).
181.	Niculescu-Varone, G. T. Folklor versificat din Mol-
dova. Poezii populare din comuna Plopeni, plasa Bucecea, județul Boto-
șani. București 1936. Tip. Seminarului Monahal «Cernica »-Ilfov. 8°
46 p. Lei 15.
182.	O r t o n, May. Roumanian folk-songs. London 1931. Besant & Co. 8° 62 p.
2 s. 6 d.
183.	Palamaru, N. Folklor basarabean. Cuget Moldovenesc V
(1936), No. 1—3, p. 8; No. 4—5, p. 18; No. 6—8, p. 22.
11 cântece și două descântece; fără indicarea locului culegerii.
184.	Papadima, Ovidiu. O viziune românească a lumii. Gând
Românesc IV (1936), 253—261.
« întrucât se poate lămuri din credințele noastre folklorice o viziune organică a
lumii ».
185.	Păunescu-Ulmu, T. Codrul și semnificația lui în lite-
ratura română. Ramuri XXVII (1936), 71—76.
186.	P i 11 a t, Ion. Primăvara în literatura populară românească.
Luceafărul (Timișoara) II (1936), 225—229.
187.	P i 11 a t, Ion. Sentimentul naturii în evoluția liricei românești.
Convorbiri Literare LXIX (1936), 15—29.
Sentimenul naturii în poesia populară (p. 16—19).
188.	Rădulescu-Motru, C. Psihologia poporului român. Buc.
1937. [Tiparul Universitar], 8° 29 p. Lei 20.
Rec. Sociologie Românească II (1937), 368—370 (Anton Golopenția).
189.	R u s u, L i v i u. Le sens de l’existence dans la poesie populaire roumaine.
Paris 1935. Libr. Felix Alean. 8° 122 p., 1 f., Frs. 15.
Rec. Gândirea XV (1936) p. 248—250 (N i ț ă M i h a i).
190.	Sadoveanu, Mihail. Datini și legende. Adevărul literar și
artistic XVII, Seria III, No. 844, 28 Februarie 1937.
In legătură cu vânătoarea.
191.	Ș a n d r u, D. Enquetes linguistiques du Laboratoire de pho-
netique experimentale de la Faculte des Lettres de Bucarest, IV. Le Bihor.
Bulletin Linguistique IV (1936), 120—179.
Și texte de literatură populară.
192.	Seni, Vaier. Doina: jelea și dorul în poezia populară. Scân-
teia VII (1936), 184—199.
192
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
193.	Șandru, D. Enquetes linguistiques du Laboratoire de phone-
tique experimentale de la Faculte des Lettres de Bucarest, V. Vallee de
l’Almăj. Bulletin Linguistique V (1937), 125—189.
Și texte de literatură populară.
194.	Ștefan, Ion. Diminutivele în folclor. Pagini Literare IV
(i937), 34i-
195.	Ștefănucă, P. V. Cercetări folklorice în valea Nistrului-de-
Jos. București. 1937. Tip. M. O., Imprimeria Națională. 8° 32—227 p.
(Extras din Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române, IV).
196.	Ștefănucă, Petre. Literatura populară a satului Iurceni
[Lăpușna]. Conferință. Chișinău 1937. Tip. «Tiparul Moldovenesc». 8°
51 p. (Extras din revista «Viața Basarabiei», an. V [1936], No. 1, 2) [p.
29—40, 114—120].
197.	Tănase - Teiu, Const. Folclor din ținutul Neamțului.
Adunat de—. Voi. II. Piatra Neamț. [1936]. Tip. «Lumina». 8°
48 p.
Ghicitori, strigături, doine și o baladă (« Vâlcușor »).
198.	T o d o r, A. P. Teme românești în poeziile lui Avram Barcsay.
(Comunicare făcută la Soc. Prietenii Istoriei Literare). Buc. 1936. Tip.
« Române Unite ». 8° 18 p. (Extras din Preocupări Literare I (1936), Voi. I,
P- 35—5°)-
Barcsay se ocupă (la 1789) și de «târgul de fete» de pe Muntele Găina.
199.	Vera Mora [Carolina V. Ș e s a n]. Rumunskâ pisen. Praha
1936. 32 p.
Despre poezia populară românească, în deosebi despre cântec.
VIII.	BALADE
200.	Burdun, Lucia. Balada păstorească în literatura populară.
Lucrare publicată de profesor George Burdun. Brăila 1936. Tip. « Dună-
rea ». 8° 64 p. Lei 30.
201.	Costin, Lucian. Geneza baladei bănățene. Banatul Literar
II (1935—1936), No. 3—5, p. 13—16; No. 6—8, p. 1—3; No. 9—12,
p. 4—7.	*
202.	Costin, Lucian. Marcu. Figura eroului în balade bănățene
și oltene. Banatul Literar II (1935—1936), No. 9—12, p. 8
203.	Costin Lucian. Novăceștii în balada populară. Studii de
folklor. Banatul Literar III (1937), No. 2—8, p. 7—14.
204.	Guțulescu, Nic. Aurelia n. Kira kiralină /Cegani-Ialo-
mița/. Flamuri II (1935—1936), No. 1, 91.
205.	Imbrescu, Dumitru. Cântecul [haiducului Mantu la
Glimboca [-Severin]. Sociologie Românească I (1936), No. 11, p. 39—42.
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
193
206.	Iordan, Al. Mihai Viteazul în folklorul balcanic. Revista
Istorică Română V—VI (1935—1936), 361—381.
In balada bulgărească.
Rec. Arhiva (Iași) XLIV (1937), 131—133 (Boris Hristov).
207.	Mihai, N i ț ă. Spiritul haiducilor. Gândirea XV (1936),
295~3°°-
Baladele haiducești sunt o dovadă că poezia populară românească nu este lipsită
de acțiune.
208.	N i c o 1 a e, G. Balada soarelui /Carol l-Ialomița/. Școala lalo-
miței VII (1936), No. 7—8, p. 27—28.
209.	Pop, Petre. în jurul « Mioriței». Vatra (Năsăud) III (1937),
No. 4, p. 28—32.	,
210.	Popescu-Sura, G. Cântecul unchiașului /Sura-Mehedinți/.
Ramuri XXIX (1937), 172—173.
211.	Poplăcean, Nicolae. Soacra și nora /Orlat-[Sibiu]/. Lu-
ceafărul (Sibiu) III (1936), No. 5—6, p. 36.
212.	Sala, V a s i 1 e. Bradul și teiul. Baladă /Vașcău-Bihor/. Banatul
Literar III (1937), No. 9—12, p. 18—20.
213.	Ștefănucă, P. Trei viteji. Baladă populară. /Iurceni-Lă-
pușna/. Viața Basarabiei V (1936), 52—55.
214.	Tomoiagă, Ion Radu. Divagații în marginea Mioriței.
Revista Fundațiilor Regale IV (1937), 206—215.
215.	Ygrec, Doctorul. Mihail Sadoveanu interpretând «Mio-
rița ». Adevărul Literar și Artistic XVII, No. 844, 7 Febr. 1937, p. 9.
IX.	DOINE ȘI STRIGĂTURI
, 216. A 1 b e s c u, I. Strigături /Boița-Sibiu/. Luceafărul (Sibiu) III
(1936), No. 1—2, p. 37; No. 3—4, p. 33.
217.	A1 b e s c u, I o a n. Pe dealul Feleacului /Boița-Sibiu/. Lucea-
fărul (Sibiu) III (1936), 27.
Cântec despre Avram lancu.
218.	Anastasiu, D. Cântec popular /Verbița-Dolj/. Zorile Roma-
națului X (1936), No. 9—10, p. 11.
219.	Atanasiu, Gh. Ironia satului în strigături (Câteva reflexiuni
în jurul strigăturilor culese din Pojejena de Sus [-Caraș], Luceafărul (Ti-
mișoara) III (1937), No. 5—6, p. 25—27.
220.	B a 1 a n, I. V. Strigături /Țolești-Baia/. Frângurele X (1936),
No. 80—82, p. 1044.
221.	Bârzu, M. Cântec /Copalău-Botoșani/. Frângurele X (1936),
No. 79, p. 1016.
13 Anuarul Arhivei de Folklor V.
194
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
222.	Bologa, Vasile. Poezii poporale din Ardeal. O mie de
bucăți culese între anii 1880—1905. Sibiu 1936. Tip. «Școlii de Ofițeri»
8° 296 p. Lei 50.
1025 texte, majoritatea doine și strigături.
223.	Brânzei, V. Cântec popular /Sâncrai-Dorohoi/. Frângurele
IX (1936), No. 77—78, p. 992.
224.	Cântece de acum 68 de ani dinMănărade [-Târ-
nava-Mică]. Calendarul pentru popor al Asociațiunii pe anul 1938 întoc-
mit de Horia-Petra-Petrescu. (Biblioteca poporală a Aso-
ciațiunii « Astra » No. 243), p. 171—178.
225.	Cazan, I. C. [Cântece și strigături din Șanț-Năsăud]. Socio-
logie Românească I (1936), No. 4, p. 6, 10; No. 7—9, p. 8.
226.	Cazan, I. C. Strigături din Șanț [Năsăud]. Sociologie Româ-
nească I (1936), No. 7—9, p. 80—84.
35 strigături cu o introducere.
227.	C o h a I, Gh. Strigături /Cristinești-Dorohoi/. Frângurele X
(1936), No. 79, p. 1016.
228.	Costin, Lucian. Cântece bănățene /Jupa-Severin/. Banatul
Literar II (1935—1936), No. 1—2, p. 7—8.
229.	D a n i i 1 e s c u, C. Cântece din Vaideeni, jud. Vâlcea. Națio-
nalul Vâlcii X (1937), 169—171, 234—235, 294—295, 339—340.
230.	D a n i i 1 e s c u, C. Cântecul tunarului /Copăcenii Racoviței-
Argeș/. Naționalul Vâlcii X (1937), 38—39, p. 85—87.
231.	Dumitrașcu, N. I. Prin coclauri și văgăuni. Cântece olte-
nești (Poezii populare alese). Cu o prefață de T. P i s a n i. Buc. [1937].
Cultura Românească». 160 117 p., 1 f. Lei 20.
232.	D i m i t r i u, I. G. Strigături și doine din județul Constanța
[corn. Dorobanțu și Cochirleni]. Preocupări Literare II (1937), 371—373.
233.	Florescu, Flore a. Doine și strigături din Maramureș.
/Cuhea/. Sociologie Românească II (1937), 19.
234.	German, O c t a v i a n. Cântece și strigături /Sabădul de Câm-
pie/. Scânteia VII (1936), 5—6.
235.	Gregorian, Mihail. Producțiuni lirice poporane din Oltenia
și Banat. Flamuri III (1937), 46—47.
236.	Grigoriu, Nicolae, V. Grâu mărunt. Flamuri II (1935—
1936), No. 2, p. 62.
Fără indicația locului culegerii.
237.	G r i n c u, Gr. Crâșmărița satului, cântec popular /Tabani-
Hotin/. Frângurele X (1936), No. 79, p. 116.
238.	H a n e ș, P. V. Cântece de dor din războiu. Preocupări Literare
II (1937), 225—238.
239.	H a n e ș, P. V. Cântece de vitejie din războiu. Preocupări Lite-
rare II (1937), 139—143.
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
195
240.	Haneș, Petre V. Poezii populare din războiu (începuturi
și sfârșituri de scrisori în versuri). Preocupări Literare I (1936), Voi. II,
p. 271—276.
241.	I e n c i u, V. înstreinarea. Cântecul norocului. Chiuituri. /Cozla-
Someș/. Scânteia VII (1936), 179—180.
242.	Iroaie, Petru. Așa căntaț! Cântece populare istroromâne.
Canti popolari istroromeni. Extrase din rev. «Făt-Frumos» (Biblioteca
«Făt-Frumos» 6). Sushevița-Jeiăn 1936. Tip. «Glasul Bucovinei». 160
74 p. Lei 30.
Rec. Revista Societății Tinerimea Română LVI (1937), No. 3, 118—119 (D. Mu-
ră r a ș u).
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 204 (R.
C o r s o).
243.	Licea loan. Cântecele ostășești din vremea războiului. Cu o
scurtă privire asupra folklorului român. Galați 1936. Tip. George Jorică
8° 96 p.	’
244.	L o g h i n, C. Cântecul streinului. Cântecul mândruții mele.
Flamuri II (1935—1936), No. 2, p. 61.
Fără indicația locului culegerii.
245.	Lupu - Mor ar iu, Octavia. Populare /Prevorochie-Bu-
covina/. Făt-Frumos XI (1936), 36; 113; 170.
246.	L upu - M o r a r i u, Octavia. Populare. (Strigături din
Tărăseni-Bucovina). Făt-Frumos XII (1937), 90—91; 126; 174; 202.
247.	Madan, Gh. Folklor basarabean /Boșcana-Orhei/. Din trecutul
nostru IV (1936), 35, 47.
248.	N e a g u, G h. Doina de înstrăinare în Ialomița. Preocupări
Literare II (1937), 362—370.
249.	N i c u 1 e s c u-V a r o n e, G. T. Strigături dela jocurile popu-
lare românești. București 1936. Tip. Seminarului Monahal « Cernica »-
Ilfov. 8° 22 p. Lei 10.
Notă. Arhivele Olteniei XV (1936), p. 502—503 (C. D. F o r t [ u n e s c u ].)
250.	P a 1 a m a r u, N. Folklor basarabean colectat de —. Cuget Mol-
dovenesc V (1936), No. 1—3, p. 8; No. 4—5, p. 18; No. 6—8 p. 92; VI
(1937), No. 1—2, p. 19.
Fără indicația locului culegerii și a numelui informatorilor.
251.	Pană, N i c. Doine și strigături (Satulung-Brașov). (Biblioteca folkloristică
« Izvorașul » No. 7). Bistrița-Mehedinți [1935]. Edit. și Tip. « Izvorașul ». 8° 15 p.
252.	Papahagi, Tache. Flori din lirica populară. Doine și stri-
gături. București 1936. Tip. Socec et Co., 8° 79 p. Lei 35.
iii doine și 16 strigături, fără indicarea locului culegerii.
Rec. Archivio per la raccolta delle tradizioni pop. italiane 11 (1936), p. 215—216
(L. S a 1 v i n i).
253.	Peteanu, Aurel E. Din creațiunile poetice ale poporului
român bănățean. Luceafărul (Timișoara) III (1937), 91—94.
Doine culese din diferite comune din Banat.
13*
196
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
254.	Pireu, Al. Chiuituri /Frumosul-Câmpulung-Bucovina/. Frân-
gurele IX (1936), No. 77—78, p. 992.
255.	Pop, Gheorghe. Cântece poporal adunate de —. Calen-
darul pentru popor al Asociațiunii pe anul 1938, întocmit de H o r i a
Petra-Petrescu. (Biblioteca poporală a Asociațiunii «Astra» No.
243), P- !74~i76-	•
Din Chend, Vesăuș, Lemniu și Purcăreț-Transilvania.
256.	Pop, Vasile. Din țara Oașului. Strigături (țipurituri), orații
de nuntă, bocete. Culese de—. Bixad, 1937. Tip. «Sf. Vasile». 160 80 p.
Lei 15.
Fără indicația satelor și informatorilor.
Notă. Familia IV (1937), No. 6—7, p. 110—112 (T i t u s L. Roșu).
257.	Popa, A1 e c u, I. Cântece /Urși-Vâlcea/. Naționalul Vâlcii X
(1937), 385—388, 455—456.
258.	Popescu - Argeșeanu, Ion. Cântece-Doine /Cărpeniș-
Argeș/. Zorile Romanațului X (1936), No. 9—10, p. 7.
259.	Râșniță, Elena. Dor de pe Târnave. Cântece din comuna
Valea-Sasului județul Târnava-Mică culese de —. Blaj 1936. Tip. « Semi-
narului Teologic ». 160 39 p. Lei 5.
260.	Rus, Alexandru. Hori (Bârlea-Someș). Scânteia VIII (1937),
70—71, 119—120, 137—138.
261.	Stanei u, Vasile. Blestemul mândrei înșelătoare (din Valea
Mânăstirii-Râmeț, jud. Alba). Școala Albei IV (1937) No. 2, p. 14—15.
262.	S t ă n i 1 ă, D. Foaie verde boabe, boabe. Cântec popular /Flă-
mânda- Vlașca/. Frângurele IX (1936), No. 77—78, p. 993.
263.	S t o i a, Oct. Cântece de cătănie /Mohu-Sibiu/. Luceafărul
(Sibiu) III (1936), 37—38.
264.	S t r a t a n, I. Cântec ostășesc /Năpădeni-Bălți/. Flamuri II
0935—^S6), No. 3, p. 131.
265.	S t r a t a n, I. Doină /Mihăileni-Bălți/. Flamuri II (1935—1936).
No. 3, p. 131.
266.	Ștefănucă, Petre V. Cântece de pe timpul războiului
/Iurceni-Lăpușna/. Școala basarabeană. IV (1936), No. 7—8, p. 52.
267.	Ursu, V. M i r c e a. Cântec ostășesc /Valea-Seacă-Baia/. Fla-
muri II (1935—1936), No. 1, p. 91—92.
X.	COLINDE. FOLKLOR RELIGIOS
268.	Apostolescu, Zin a. Colinde de Crăciun /Clopotiva-Hu-
nedoara/. Sociologie Românească II (1937), 11.
269.	Bartok, Bel a. Melodien der rumănischen Colinde (Weihnachtslieder).
484 melodien, mit einem einleitenden Aufsatz. Wien 1935- Universal Edition 8
XLVI + 106 p.
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC	197
270.	Bologa, Vasile. Colinde poporale din Ardeal. Culese la
Sărbătorile Nașterii Domnului în 1900. Sibiu 1937. Tip. « Școlii Militare
Inf. ». 8° 97 p. Lei 25.
271.	Brăiloiu, C o n s t. și H. H. S t a h 1. Vicleiul din Târgu-
Jiu. București 1936. Tiparul Universitar 8° 36 p. (Extras din revista « So-
ciologie Românească» I (1936), No. 12, p. 15—32).
272.	Caraman, Petru. Obrzșd kolșdowania u Slowian i u Rumunow, studjum
porownawcze (Prace Komisji Etnograficznej 14) (= Ritualul colindelor la Slavi și la
Români, studiu comparativ). Krakowia 1933. Naklad Polskiej Akademiji Umjștnosci.
8° VIII, 630 p.
Rec. Revue internaționale des ătudes balkaniques II (1936), p. 295—297 (H r.
Vakarelski).
273.	Cazan, I. C. Descânteca plugului /Șanț-Năsăud/. Sociologie
Românească I (1936), No. 7—9, p. 61.
274.	Cârlan, P. N. Sculați, boeri. Colindă-cor mixt. Frângurele X
(1936), No. 79, p. 1003.
275.	Colinde și cântece de stea pe două voci, notate
pe muzică orientală. București 1937. Tip. Cărților Bisericești 8° 32 p.
Fără indicația locului culegerii și informatorilor.
276.	Cucu, G h. 200 Colinde populare culese dela elevii Seminarului
Nifon în anii 1924—1927. Ediție postumă îngrijită de Const. Brăiloiu.
București 1936. Tip. «Adevărul». 8° 248 p. Lei 120.
Arii și texte culese din Vechiul Regat.
277.	Diacon u, Ion. Folklor din Râmnicul-Sărat. Milcovia IV (1933), 83—86.
Colindă din satul Oghilești, cu o scurtă introducere asupra colindelor din Râmnicul-
Sărat.
278.	D i m i t r i u, I. G. Colinde din județul Constanța. Preocupări
Literare II (1937), 394~397-
279.	Drăgoi, Sabin V. Despre colinde. Muzică și Poezie I
(1936), No. 3, p. 1—2.
280.	Drăgoi, Sabin V. 303 colinde cu text și melodie. Culese și notate de —.
Craiova [1930]. Scrisul Românesc. 8° XXXXX, 265 p. (Ministerul Cultelor și Artelor.
Comisiunea pentru Arhiva Fonogramică și publicarea de folklor muzical. No. 1).
Rec. Revue de Musicologie XV (1931) 149—150.
281.	Ducșoara, Lucia. Colind /Purcăreni-Brașov/. Plaiuri Să-
celene III (1936), 141.
282.	Dumitrașcu, N. I. Carte de stea și colinde. București 1935. Edit. « Cultura
Românească ». 8° 106 p. Lei 30.
Tipărite după manuscrisul din 1885 al lui Mihail Piroșca, învățător și cantor în
Sângiorgiul-de-Pădure și după culegerile făcute de învățătorul Ion Urdea, în comuna
Moșna, jud. Târnava-Mare.
283.	Dumitrescu-Bistrița, G. în cetatea Vitleem /Bistrița-
Mehedinți/. Muscelul Nostru VIII (1936), 17.
198	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
284.	Garofoiu, loan I. Cântece populare de Crăciun. Culese
din toate provinciile și aranjate pentru cor. Pitești, 1936. Tip. « Progresul ».
8° 46 p. 1 f. Lei 40.
285.	German, O c t a v i a n. Colinzi din Sabădul de Câmpie. Scân-
teia VII (1936), 2—4.
286.	G i b, C o n s t. D. Colindă din Șanț (Năsăud). Sociologie Româ-
nească I (1936), No. 12, p. 14.
287.	H o 1 b a n, Mărie. Quelques noels roumains. Extrait de la
revue «L’Europe Orientale » No. 1, 2 VII Annee, 1937. Paris /: Tip.
« Bucovina » Bucarest: /. 8° 7 p.
Mic studiu asupra colindelor și 5 colinde traduse.
288.	Imbrescu, Dumitru. Crăciunul în colindă. Sociologie
Românească I (1936), No. 12, p. 39—47.
289.	L e p a, C a i u s. Note fugare despre colinde. Hotarul IV (1937),
64—66.
290.	Na ghiu, I. E. Colindă despre Maglavit /Năsăud/. Viața Ilu-
strată III (1936), No. 12. p. 14.
291.	N i c o 1 a e, G. Colinde /Carol l-Ialomița/. Școala lalomiței VII
(1936), No. 1—2, p. 54—57.	*
292.	Nicolae, Ion F. Cetele de colindători. La Otești-Olt, în
iarna 1935/1936. Sociologie Românească II (1937), 537—543-
293.	Nicolae v, Elena. Cetele de colindători. La Văleni-Muscel.
Sociologie Românească II (1937), 545—546.
294.	Nistor, Chira S. Colinde populare din Năsăud și jur.
Vatra III (1937), 424—425.
295.	Petroșanu, P. Preotul și Arhidiacon I. Mardale.
Colinde și cântece de stea culese și aranjate pe două voci de —. București
1937. [Tip. Luceafărul], 8° 20 p.
Introducere asupra datinelor de Crăciun și texte fără indicația locului și informa-
torilor.
296.	P e t r u ț i u, D. St. «Mironosițele». O dramă religioasă din
ținutul Săliștei. [București 1937. «Imprimeria Națională»]. 8° p. 13—29.
(Extras din « Anuarul Arhivei de Folklor a Academiei Române »IV, 1937).
297.	P o p, T r. Ș t. Colinzi din Lujerdiu [Someș]. Scânteia VII (1936),
2; 38—43.
298.	S i m o n e s c u, Dan. Cântece de stea tipărite înainte de Anton Pann.
Revista Societății Tinerimea Română 51 (1932—33), 114—118.
299.	Stănciulescu, Valeria C. Cetele de colindători. La Di-
tești-Prahova. Sociologie Românească II (1937), 543—545-
300.	U r s u, N. Folklor musical. Colinda păcurarului și 2 cântece
de stea. (Din Sântana, jud. Arad și Bârlovenii Vechi, jud. Caraș). Lucea-
fărul (Timișoara) III (1937), No. 5—6, p. 28—29.
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
199
301.	Viciu, A 1 e x i u. Viața românească în colinde — Omagiu me-
moriei Iui Cipariu. — Cultura Creștină XVII (1937), 725—758.
302.	Vultureanu, Ana. Cetele de colindători. La Luptători-
Ilfov. Sociologie Românească II (1937), 535—537.
303.	Zamfir, C o n s t. Trei cântece populare (Un cântec de stea
și două colinde) aranjate pentru cor de trei voci egale și pentru cor mixt
de —. București f. a. Tip. « Lupta ». 8° 16 p.
Nu se indică locul culegerii.
304.	Zarinschi, Victor. Urătură /Brăiești-Dorohoiu/. Frân-
gurele X (1936), No. 86—87, p. 1071—1072.
XI. POVEȘTI. SNOAVE. LEGENDE. TRADIȚII
305.	Cazan, I. C. Un document folkloric: Peștii pe brazdă. Socio-
logie Românească II (1937), 137—138.
Motiv din « Sindipa ». Cules în Șanț-Năsăud.
306.	Cergă u, Titus. Dela bătrânii dobrogeni. Analele Dobro-
gei XVII (1936), 148—151.
Tradiții.
307.	Cionfi, Traian. Pipăruș Petru. Poveste. /Hurezul-Mare-
Sălaj/. Școala Noastră (Zalău) XIV (1937), 400—411.
308.	Clocotici, M. Țiganul la iarmaroc /Dorobanți-Botoșani/.
Frângurele X (1936), No. 86—87, p. 1070.
309.	Costin, Lucian. Basme și istorioare bănățene. Colecția
Biblioteca Folcloristică No. 10). Craiova [1937?]. Tip. «Unirea». 38 p.
Lei 12.
310.	C r e a n g ă, I o n. Opere complecte. Introducere de C-tin Botez.
Prefață de G. T. Kirileanu—II. Chendi. București 1937. Tip. «Cartea
Românească». 8° XV + 313 p.
311.	Cu cu, Stelian N. Basmele lui Creangă. Râmnicul-Sărat.
f. a. Tip. «Poporul», 8° 65 p.
312.	Dinu, Maria. Legende dobrogene despre Sfântul Apostol
Andrei. Biserica Ortodoxă Română LIII (1935), 494—495.
313.	D u m i t r a ș c u, N. I. La opaiț. Povești. Cu o prefață de N.
I o r g a. București [1937]. Edit. Ticu I. Eșanu. 8° 94 p. Lei 24.
n povești culese din Boureni-Dolj, Catane-Dolj, Beilic-Ialomița și Șocariciu-
lalomița.
314.	E 1 i a d e, M i r c e a. Demonologie indiană și o legendă româ-
nească [Sf. Sisoe]. Revista Fundațiilor Regale IV (1937), 644—649.
315.	Gaster, M. Zwei Erzăhlungen aus der rumănischen Volksli-
teratur. Fiichsin und Kater. — Die vier Ungliicklichen. Zeitscrift fur
Volkskunde 46 (1936), 31—39.
316.	G e r o t a, C. Etica basmelor lui Ispirescu. Revista Societății Ti-
nerimea Română LVI (1937), No. 4, p. 152—155.
200
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
317.	Hobjilă, G h. Legenda ceterei. /Criștelec-Sălaj/. Școala Noa-
stră (Zalău) XIII (1936), 18—19.
318.	Ispitesc u, P. Legende sau Basmele Românilor adunate din
gura poporului. Cu o precuvântare de lorgu Iordan. Voi. I. Bucu-
rești 1937. Tip. « Cartea Românească ». 8° 294 p. Lei 60; Voi. II. București
1938. Tip. « Cartea Românească ». 8° 332 p. Lei 60.
319.	Ispirescu, P. Povești despre Vlad-Vodă Țepeș. (Pagini ine-
dite din opera lui P. Ispirescu). Făt-Frumos IX (1934), 113—116; X (1935),
83—87; XI (1936), 233—234, 299—300. Și extras: Cernăuți 1936. Tip.
«■Glasul Bucovinei». 8° 6 p. Lei 5.
,320	. Ispirescu, Petre. Viața și faptele lui Vlad-Vodă Țepeș.
(Operă postumă — Fragment). Cernăuți 1937. Institutul de Arte Grafice
«.Glasul Bucovinei». 8° p. 9 Lei 5.
'Cu o mică introducere și note de Leca Morariu.
321.	Pavele a, Ion. Pierdut și pierdut. Scânteia VIII (1937), 37—38.
Snoavă. Fără indicația locului culegerii și a numelui informatorului.
322.	Ștefănucă, P. Bătălia dela Plevna /Iurceni-Lăpușna/. Viața
Basarabiei V (1936), 184.
Tradiții.
323.	Ștefănucă, P. Două variante la basmul « Dănilă Prepeleac »
al lui I. Creangă. Școala Basarabeană V (1937), No. 2—3, p. 73—82.
324.	Ștefănucă, P. Doi flăcăi. /Iurceni-Lăpușna/. Viața Basa-
rabiei V (1936), 183—184.
Poveste.
325.	Ștefănucă, P. Folklor din Basarabia. Școala Basarabeană V
(i937), Nr. 10 P- 5O—52-
Basmul: Ciobanul și grăuntele.
326.	Ștefănucă, Petre. Basmul la Iurceni (Lăpușna). Sociologie
Românească I (1936), Nr. 4, p. 30—32.
327.	Ștefănucă, Petre V. Două variante basarabene la basmul
« Harap Alb » al lui I. Creangă. [Iurceni-Lăpușna]. Chișinău 1937. Tip.
« Tiparul Moldovenesc ». 8° 34 p. (Extras din « Buletinul Institutului Social
Român din Basarabia ». Voi. I, 1937).
XII.	MAGIE. MEDICINĂ POPULARĂ. DESCÂNTECE. MITOLOGIE
328.	Arvat, Alexei A. Plantele medicinale și medicina populară
la Nișcani [Lăpușna]. Chișinău 1937. Tip. «Tiparul Moldovenesc». 8°
58 p. (Extras din « Buletinul Institutului Social Român din Basarabia ».
Voi. I, 1937).
329.	B a 1 o g h, E. Descântec la Ciugheș (Ciuc). Scânteia VII (1936), 221.
Descântec de mușcătură de șarpe.
330.	Barbu, Aurel. Descântece /Grămești-Dorohoiu/. Frângurele
X (1937), 1088—1090.
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
201
331.	Blajin, Andrei. Descântece /Pererita-Hotin/. Frângurele X
(1937), 1106.
332.	Borza, Al. Noutăți etnobotanice românești: o farmacie bă-
bească. Buletinul Grădinei Botanice și al Muzeului Botanic al Univ. Cluj
XVI (1936), p. 17—27.	_
333.	Borza, Alexandru. Numiri populare de plante din Basa-
rabia. Dacoromania VIII (1934—1935), 197—199-
334.	Bujoreanu, Gh. Boli, leacuri și plante de leac, cunoscute <	.
de țărănimea română (Biblioteca poporală a Asociațiunii «Astra» No^X'
229—233). Sibiu 1936. Tip. «Dacia Traiană ». 160 402 p. Lei 25.
Notă. Transilvania LXVII (1936), 183—184.	•	■
335.	Cazan, I. C. Texte de folklor medical. Cercetări Literare 41
(j93Q> 55—78.
336.	Cernău, Aug. De deochiu /Nojorid-Bihor/.
(1936), 147—148.	-
337.	Chelcea, Ion. îndepărtarea magică a ciumei din satele
ardelene. Societatea de Mâine XIV (1937), 100—102.
338.	Chelcea, Ion. Isgonirea vrăjitorească a ciumei în satele din
Ardeal. Natura XXVI (1937), 297—303.
339.	C o h a 1, G h. Descântec de deochi /Cristinești-Dorohoiu/. Frân-
gurele X (1936), No. 79, p. 1016.
340.	Cristescu, Ștefani a. Descântec de dragoste și joc /Șanț-
Năsăud/. Sociologie Românească I (1936), No. 4, p. 18.
341.	Cristescu, Ștefani a. Cum descântă «de întors» Ana
Dănilă din satul Șanț /Năsăud/. Sociologie Românească I (1936), No. 5,
P- 36—39.
342.	Cristescu, Ștefani a. Frecvența formulei magice în satul’
Cornova /Orhei/. Sociologie Românească I (1936), No. 4, p. 11—18.
343.	Cristescu, Ștefani a. L’agent magique dans le village
de Cornova (Bessarabie). Arhiva Socială XIII (1936), 119—137.
344.	Daniilescu, C. Nu speriați de mici copiii! Naționalul Vâlcii
IX (1936), 141—145.
Despre stafii, strigoi, samodiva, zmeu, iele.
345.	Drimer, Carol. Medicina la sate: Coșbuc contra super-
stițiilor. Societatea de Mâine XIII (1936), 26.
346.	Fediuc, Alecu Gh. Căminele culturale și strângerea plan-
telor medicinale. Căminul Cultural III (1937), 127—129.
347.	Florescu, Flore a. «Meșteșugul» fetelor din Leșu (Nă-
săud) când nu vin flăcăii la șezătoare. Sociologie Românească I (1936),
No. 10, p. 42.	.
348.	F o c ș a, G h. Contribuții la cercetarea mentalității satului Moi-
șeni [Satu-Mare]. Sociologie Românească I (1936), No. 1, p. 44—48.
Ființe supranaturale: Omul nopții, Fata pădurii, borsocăi.
202
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
349.	I e n c i u, V. Mama pădurii /Cozla-Someș/. Scânteia VII (1936),
178—179.
350.	Mănătorul, Nicolae B. Descântece. /Turcești-Vâlcea/.
Revista Societății Tinerimea Română LVI, (1937), No. 1, p. 25—29,
72—73, 110—III.
351.	M o r a r i u, T i b e r i u. Contribuțiuni la medicina populară și
etnobotanică din comuna Măguri [-Cluj], Cluj 1937. Tip. « Cartea Româ-
nească ». 8° 30 p. (Extras din «Freamătul Școalei» III, 1937).
352.	P ă n e s c u, Emilia. Descântec de diochiu. /Hănești-Dorohoi/.
Frângurele X (1937), 1129.
353.	Pănescu, Tr. Descântec de deochi, Descântec de mușcătură
de șarpe. /Hănești-Dorohoi/. Frângurele X (1936), No. 80—82, p. 1044.
354.	P e t r a-P etrescu, Hori a. George Coșbuc propagandist
cultural. Transilvania LXVII (1936), 8—16.
Părerile lui G. Coșbuc privitoare la descântece și medicină populară (p. 13—15).
355.	P o p u, F. însemnătatea plantelor medicinale în activitatea Că-
minului cultural. Căminul Cultural III (1937), 305—306.
356.	S f i c h i, Emil. Descântec de udmă /Adâncata-Suceava/. Frân-
gurele X (1936), No. 80—82, p. 1032.
357.	Stahl, H. H.—A. Golopenția. învățături din zodiac. Socio-
logie Românească I (1936), No. 4, p. 33—34.
Vasile Strătan din Cornova-Orhei cunoaște « semnele oricărei întâmplări care va
să vie și numără pe cer stelele și « Lumina ».
358.	Stahl, H. H. O întâmplare cu moroi. Sociologie Românească I
(1936), No. 4, p. 35—36.
359.	S t a h 1, H. H. O vizionară bucovineană. Sociologie Românească I
(1936), No. 1, p. 48—53.
«. . .din satul Fundul Moldovei, care a avut trei « vedenii », trei « leșinuri » și a văzut
Iadul și Raiul ».
360.	Ștefănucă, P. Ion Cocul, zodierul și vraciul din Iurceni
Lăpușna], Sociologie Românească I (1936), No. 11, p. 34—39.	.
Preziceri, boale și leacuri.
361.	Voina, Aurel. Cosmetologia empirică la poporul român. Neuvieme
Congres International d’Histoire de la Medecine. Buc. 1932. Compte-rendu. 712—717.
XIII.	ARTĂ POPULARĂ. PORT. MUZEE
362.	Antonovici, loan. Ornamentarea interioarelor în satul
Nișcani. Răstignirile (Troițele) în satul Nișcani [Lăpușna]. Chișinău 1937-
Tip. «Tiparul Moldovenesc ». 8° 17 p. (Extras din « Buletinul Institutului
Social Român din Basarabia ». Voi. 1, 1937).
363.	Arvat, Alcxci A. Plantele ornamentale la Nișcani [Lăpușna].
Chișinău 1937. Tip. «Tiparul Moldovenesc». 8° 16 p. (Extras din
letinul Institutului Social Român din Basarabia». Voi. I, 1937)-	'
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC	203
364.	B e m b e a, N i c. Muzeul școlar. Satul și Școala V (1935—1936),
354—*57-
« Muzeul etnografic-cultural ».
365.	Brătulescu, Victor. Elemente profane în pictura reli-
gioasă. Sfântul Ilie și căruța cu caii de foc. Buletinul Comisiunii Monu-
mentelor Istorice XXVIII (1935), 127—135.
366.	Chelcea, Ion. Muzeul Etnografic al Ardealului, Cluj. Cu
ocazia reorganizării și inaugurării sale din Iunie 1937. Gazeta Ilustrată VI
(1937), 127—148.
367.	C o c i u, E m i 1 A. Secția agricolă a unui muzeu local. Căminul
Cultural III (1937), 54—55-
368.	Constante, Lena. Varvara Gușe, sușița din Șanț [Năsăud],
Sociologie Românească I (1936), No. 3. p. 35—39.
Brodarea pieptarelor.
369.	G o n ț a, S. Industria olăritului în comuna Iurceni (jud. Lăpușna).
Chișinău 1937. Tip. « Tiparul Moldovenesc ». 8° 12 p. (Extras din « Bule-
tinul Institutului Social Român din Basarabia ». Voi. I, 1937).
370.	Guști, D. Muzeul Satului Românesc. Cuvântare la inaugurare.
Sociologie Românească I (1936), No. 5, p. 1—7.
«... un loc unde se depozitează întreaga zestre de documente autentice, colectate
în timpul cercetărilor făcute în sate ».
371.	I o r g a, N. Les arts mineurs en Roumanie. I. Icones. II. Argenterie. III. Mi-
niatures. (207 figures, dont 26 planches en couleurs. [Tome] I. Bucarest 1934. Edition
de l’Imprimerie de l’Etat, 52 p.
Rec. Revista Istorică Română. Voi. V—VI (1935—36), 418—423 (E m a n o i 1
H a g i M o s c o).
372.	I o r g a, N. Les arts mineurs en Roumanie I. La sculpture en
bois II. Le tissus. (109 figures, dont 4 planches en couleurs). [Tome] II.
Bucarest 1936. Edition de ITmprimerie de iTtat. 27 p.
373.	I e n i ș t e a, M. Al. Vopsitul cu burueni la Nișcani [-Lăpușna].
Chișinău 1937. Tip. « Tiparul Moldovenesc ». 8° 10 p. (Extras din « Bule-
tinul Institutului Social Român din Basarabia ». Voi. I, 1937).
374.	Lăzărescu, Lucreția. Cum am procedat la reintroducerea
portului național în comuna mea natală [Pătaș-Caraș]. Transilvania LXVIII
(i937)> 448—45O-
375.	Liiko, Gâbor. Egy havaselvi olâh falu viselete (Die Tra-
chten eines rumănischen Dorfes in der Walachei). A Neprajzi Miizeum
Ertesitoje XXVIII (1936), 124—130.
Satul Brebu, jud. Dâmbovița.
Cu un scurt rezumat german și numeroase desene.
376.	Mager, Traian. Cultul eroilor în Munții Apuseni (Biblioteca Ligii Anti-
revizioniste, Arad, No. 2). Arad. 1935. Tip. « Diecezana » 8° 168, IV p. Lei 35.
Muzeul Avram lancu din Vidra (p. 21).
204
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
377.	M i 1 o i a, I. Portul național. Luceafărul (Timișoara) III (1937),.
No. 3—4, p. 1—9.
378.	M i 1 o i a, I. Portul național. Transilvania LXVIII (1937), 385—392.
379.	Morariu, luliu. Despre ornamentica florală în Valea Zăgrii
(jud. Năsăud). Arhiva Someșană V (1936), 316—325.
380.	Morariu, luliu. Piuăritul în valea Someșului. Buletinul
Soc. Reg. Rom. de Geografie LV (1936), 118—136.
381.	Mureșanu, I. C. Muzeul Arheologic-Etnografic din Palatul
Cultural Tg.-Mureș. Progres și Cultură VII (1937), No. 1, p. 30—32;
No. 2—3, p. 53—57.
382.	Niculescu-Varone, G. T. Costumele naționale din Ro-
mânia întregită. [București] 1937. Editura ziarului « Universul» 8° 260 p.
Cu 125 fotografii în text. Lei 80.
Rec. Arhivele Olteniei XVI (1937), No. 1—6, p. 200—201 (C. D. Fortunesc u).
383.	Netoliczka, L. Porturile populare din Țara-Bârsei. Gazeta
Ilustrată V (1936), 55—56.
Dare de seamă asupra conferinței cu titlul de mai sus.
384.	O p r e s c o, G. L’art du paysan roumain. Avec une preface de
Henri Focillon. (Academie Roumaine. Connaissance de l’âme et de la
pensee roumaines VIII). Bucarest 1937. Tip. Scrisul Românesc Craiova.
40 88 p., 1 hartă, 145 planșe.
Rec. Revue Historique XIV (1937), p. 334—335 (N. I o r g a).
385.	Papahagi, Tache. Images d’ethnographie roumaine (daco-roumaine et
aroumaine). Tome premier. 318 photographies, avec texte franfais et roumain. Bucu-
rești 1928. Cultura Națională 40 173 p. Tome deuxiăme. 431 photographies originales,
avec texte franțais et roumain. București 1930. Socec & Co., 40 230 p.
Rec. Literaturblat fur germ. u. rom. Philologie 1932, p. 124—126.
386.	Petranu, Coriolan. Begriff und Erforschung der natio-
nalen Kunst. Miinchen 1937, 8° 15 p. (Sonderdruck aus den Siidost-
deutschen Forschungen Bd. II, 1937).
Rec. Gând Românesc V (1937), 352—354 (Ion C h i n e z u).
387.	Petranu, Coriolan. Bisericile de lemn din județul Bereg.
Gând Românesc V (1937), 602—606.
388.	Petranu, C. Noui cercetări și aprecieri asupra arhitecturii
în lemn din Transilvania. In « Fraților Alexandru și Ion I. Lăpedatu ».
(București 1936. Tip. « M. O., Imprimeria Națională»), 645—673.
389.	Petranu, Coriolan. Noui cercetări și aprecieri asupra
arhitecturii în lemn din Ardeal. Neue untersuchungen und wiirdigungen
der holzbaukunst Siebenburgens. Buc. 1936. Tip. « M. O. Impr. Națio-
nală ». 8° 48 p.
Rec. Siebenburgische Vierteljahrsschrift LX (1937), 138—141 (Fritz H o 1 z-
t r ă g e r).	.
390.	Petrescu, I. C. Cum am înfiripat muzeul satului Comarnic^
jud. Prahova. Căminul Cultural II (1935—1936), 389—391-
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
2°5
391.	Podea, Titus. Transilvania. Bucarest 1939. /Printed by
-«Oltenia»/. 8° VIII, 174 p.
Text român și englez. Cu ilustrații.
«Arta populară românească» (p. 139—174).
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 10, p. 44—45 (Dumitru Imbrescu)
392.	Rădulescu, N. Al. Vechea industrie vrânceană. China și
drîsta. Milcovia V—VII (1936), 21—35.
393.	Slătineanu, Barbu. Trei plăci de ceramică românească
din secolul al XVI-lea. Revista Istorică Română V—VI (1935—1936),
184—190.
394.	S t a h 1, H. H. întâmplări și priveliști din Muzeul Satului. Socio-
logie Românească I (1936), No. 5, p. 28—31.
395.	Stoian, Stanei u. Un colț de muzeu: muzeul Crăciunului.
Căminul Cultural II (1935—1936), 757—759.
Alcătuirea unui muzeu sătesc în legătură cu sărbătorile Crăciunului.
396.	Ștefănescu, I. D. Peintures murales ilustrant Ies liturgies.
Revista Istorică Română V—VI (1935—1936), 158—183.
397.	Tzigara-Samurcaș, Al. Graiul obiectelor de artă țără-
nească. în « Fraților Alexandru și Ion I. Lăpedatu ». (București 1936. Tip.
« M. O., Impr. Națională »), 857—862.
Vatra cu hornul de cahale dela Muzeul de artă națională din București.
398.	Tzigara-Samurcaș, Al. Musee National Carol I. Cata-
logue de la section d’art paysan. București 1937. «Impr. Națională». 8°
30 p. 18 planșe.
399.	Tzigara-Samurcaș, Al. Muzeografie românească. Bucu-
rești 1936. « M. O., Impr. Națională ». 8° XXIII, 383 p., 30 planșe.
Notă. Mercure de France, Tome 278 (15 Sept. 1937), p. 616—617 (A. v a n G e n-
n ep); A Neprajzi Muzeum Ertesitbje XXIX (1937, 464—465 (F ă 1 E d i t).
400.	Vrănceanu, Drago ș. O plimbare prin Muzeul Satului.
Căminul Cultural III (1937), 45—46.
XIV.	MUZICĂ ȘI COREOGRAFIE POPULARĂ
401.	Andricu, MihailG. Folklorul în muzica cultă românească.
Muzică și Poezie I (1935—1936), No. 4, p. 22—24.
402.	Armean, Ion. Pentru notarea ariilor populare. Cernăuți 1936.
Tip. « Glasul Bucovinei ». 8° 8 p. Lei 10. (Extras din rev. « Făt-Frumos »
XI (1936), 87—92).
403.	Bartok, Bel a. Despre muzica populară românească. Muzică
și Poezie I (1935—1936), No. 12, p. 19—23.
Fragment din prefața la « Volksmusik der Rumănen von Maramureș », tradus de
Const. Brăiloiu și o convorbire a autorului cu Octav Șuluțiu, reprodusă din « Vremea »
(București, 14.I.1934).	.	. .	.
2o6	BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
; ;	404. Bartok, Bel a. Dialectul muzical al Românilor din Hune-
; doara. Muzică și Poezie I (1935—1936), No. 4, p. 6—14.
Studiu publicat în « Zeitschrift fur Musikwissenschaft », Martie 1920, tradus de
Const. Brăiloiu.
405.	Bartok, Bel a. Muzică populară românească. Muzică și Poe-
zie I (1935—1936), No. 6, p. 21—24.
Două articole apărute, primul în volumul al II-lea al dicționarului muzical unguresc
« Zenei Lexicon » (Budapesta 1931), al doilea în « A dictionary of modern music and mu-
sicians », Londra 1924—apoi în ediția germană a acestuia « Das neue Musiklexicon »
(Berlin 1926). Traduceri de Const. Brăiloiu.
406.	Bartok, Bel a. Muzică populară românească. Muzică și Poe-
zie I (1935—1936), No. 5, p. 18—22.
Studiu publicat întâi în « Schweizerische Săngerzeitung » (Berna 1933), tradus
de Const. Brăiloiu.
407.	Bartok, Bel a. Rumănische Volkstănze aus Ungarn. Wien, Universal-
Edition.
Rec. Musikaleht (Reval) 8 (1931), 14 (R. P ă t s).
408.	Bartok, Bel a. Scrieri mărunte despre muzica populară
românească adunate și traduse de Const. Brăiloiu. Buc. 1937.
« Luceafărul ». 8° 55 p.
409.	Bădoiu, Floria n. începuturi muzicale la Leșu /Năsăud/.
Sociologie Românească I (1936), No. 10, p. 40—41.
Istoricul muzicii populare din Leșu.
410.	Bădoiu, Floria n. Muzica populară în Leșu [-Năsăud].
Arhiva Someșană No. 19 (1936), 377—380.
411.	B o b u 1 e s c u, C. Crâmpee din viața trecută a lăutarilor. Muzică
și Poezie I (1935—1936), No. 7, p. 9—15.
412.	Bobulescu, C. Melodii din cântece vechi românești. Muzică
și Poezie I (1935—1936), No. 3, p. 16—24.
413.	Brăiloiu, C. « Lazărul » («Cu sălcioara») /Vidra-Ilfov/. So-
ciologie Românească I (1936), No. 6, p. 18.
414.	Brăiloiu, Const. «Ale mortului». Muzică și Poezie II
(1936), No. 1, p. 13—18.
Cântecul zorilor și al bradului, culese din Gorj.
415.	Breazul, G. Die Musikerziehung in Rumănien. București
1936. Institutul de Arte Grafice «Luceafărul». 8° 51 p., 1 f., 32 planșe.
(Extras din «Melanges D. Guști » 1936).
Rec. Gând Românesc V (1937), 249—250 (Coriolan Petranu); Revista de
Pedagogie IV (1936), 292-—293 (CI. M a r c i a n u).
416.	Bugariu, Grigore. Corurile și fanfarele bănățene. Că-
minul Cultural II (1935—1936), 723—724.
417.	Caranica, loan. 130 de melodii populare aromânești culese
și notate de —. București 1937. Tipografia ziarului « Universul ». 8° 159 p-
Lei 150.
Rec. Luceafărul (Timișoara) III (1937), No. 1—2, p. 48—49 (Nicolae Urs u).
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC	Z07
418.	Chants populaires r o u m a i n s, transcrits d’aprfes Ies phonogrammes
enregistres par le Musee de la Parole (Bibliotheque musicale du Musee de la parole et
du Musee Guimet. i-re serie, tome 5). Paris 1931. Paul Geuthner. Gr. -in 40.
419.	C u c 1 i n, D i m i t r i e. Despre cântecul popular românesc. Mu*
zică și Poezie II (1937), No. 5, p. 1—5.
420.	Cucii n, Dimitrie. Folclorul și individualitatea creatoare.
Muzică și Poezie II (1936), No. 2, p. 13—15; No. 3 (1937), 12—14.
421.	D r ă g o i, S a b i n V. Observări la un răspuns al d-lui Bartok.
Gând Românesc V (1937), 370—376.
422.	Dragoș-Ursu, Victoria. Jocurile românești [călușarii]
la Londra. Muzică și Poezie II (1937), No. 5, p. 22.
423.	Fuchs, Teodor. Muzica populară rusească în comparație
cu muzica populară românească. București 1936. Tip. «Alfa ». 8° 14 p.
424.	lonescu, Nelu. Cântece populare din Oltenia. Culese și
armonizate de —. Flamuri III (1937), 48—49.
Nu se indică locul culegerii nici numele informatorului.
425.	lonescu, Nelu. Șapte coruri mixte. Craiova 1936. Tip.
«Ramuri». 8° 12 p.
Trei cântece din județul Gorj și trei coruri compuse pe teme populare oltenești.
426.	Marin, Scarlat I. Marine, Marine. Cântec popular cules
și armonizat pe două voci de —. /Coșereni-Ialomița/. Școala lalomiței
VII (1936), No. 3—4, p. 18.
427.	O a n c e a, N. La horă ’n sat. Colecția de coruri mixte. Voi. II.
București 1936. Tip. « Cărților Bisericești». 8° 36 p., 1 f.
428.	Petranu, Coriolan. D. Bela Bartok și muzica româ-
nească. Cluj 1936. Tip. «Cartea Românească». 8° 6 p. (Extras din revista
« Gând Românesc » No. 2, 1936).
429.	Petranu, Coriolan. M. Bela Bartok et la musique rou-
maine. București 1937. Tip. « M. O., Impr. Națională ». 8° 20 p. (Extrait
de la Revue de Transylvanie. Tome III. No. 3, 1937).
430.	Petranu, Coriolan. Observations en marge des reponses
de M. Bela Bartok. Revue de Transylvanie III (1937), 355—371.
431.	Popa, Grigore. Viziunea muzicală a lui Sabin Drăgoiu.
Pagini Literare III (1936), 301—306.
432.	S t a h 1, H. H. Cum a învățat Șerban Butoiu din ocarină. Socio-
logie Românească I (1936), No. 4, p. 32—33.
433.	U r s u, N. Exemplificări caracteristice din folclorul musical bă-
nățean. Revista Institutului Social Banat-Crișana V (1937), No. 17, p.
29—35-
434.	Zamfir, C. Despre muzica populară românească. Progres și
Cultură VII (1937), No. 9, p. 24—28; No. 10, p. 20—25.
208	bibliografia folklorului românesc
XV. FOLKLOR AL POPOARELOR CONLOCUITOARE, VECINE SAU
STRĂINE. FOLKLOR COMPARAT
435.	A h m e t, Aii. Monografia insulei Ada-Kaleh. Craiova 1934.
Tip. « Scrisul Românesc ». 8° 46 p. Ed. Il-a. T.-Severin 1937. Tip. « Da-
tina ». 8° 105 p. și 1 schiță a insulei. Lei 40.
Obiceiurile musulmanilor la naștere (p. 85), nuntă (p. 80—83), botez (p. 83),
moarte și înmormântare (p. 83—85), mâncare, îmbrăcăminte, locuință (p. 85—88).
436.	Balotă, Anton, B. I. Albanica. Voi. I. București 1936. Tip.
Leopold Geller. 8° 434 p. Lei 300.
Familia și femeia (p. 141—144). Logodna (p. 144—146). Nunta (p. 146—150).
Nașterea (p. 150—152). Hrana (p. 187—188). Locuințele (p. 188—-194). Costumele
(p. 194—202). Proza populară (p. 255—266). Poezia populară (p. 266—273). Cântecele
de dragoste (p. 273—277). Cântecele de vitejie (p. 277—287). Cântecele de nuntă (p.
287—292). Studiile etnografice (p. 388—390). Literatura populară (p. 400—406).
Rec. Sociologie Românească I (1936), No. 7—9, p. 95—96 (Dumitru I m-
brescu); Convorbiri Literare LXIX (1936), p. 268 (Constantin Stelian).
437.	Balotă, Anton și Radu Gyr. Din poezia populară alba-
neză. Gând Românesc IV (1936), 358—363.
Studiu asupra poeziei populare albaneze (p. 358—359) și traducerea a 4 balade.
438.	Bartdk, Bel a. Cercetări de folklor muzical în Ungaria. Mu-
zică și Poezie I (1935—1936), No. 12, p. 18—19.
Muzica populară maghiară, slovacă și română. Traducere, după textul din «Art
populaire », Paris 1931, voi. II, p. 127—128, de Const. Brăiloiu.
439.	Bartdk, Bela. Muzica populară românească și cea maghiară.
Muzică și Poezie I (1935—1936), No. 9—10, p. 18—44.
Un capitol, tradus de Const. Brăiloiu, din lucrarea « Die Volksmusik der Magyaren
und der benachbarten Vblker » («Ungarische Jahrbiicher » XV (1934).
440.	C e a c h i r, M. Obiceiurile Găgăuzilor la nunți. Viața Basara-
biei V (1936), 169—172.
441.	D o m o k o s, Pal P e t e r. Regi csiki nepdalok /(= Cântece
populare vechi din Ciuc). Erdelyi Muzeum XLII (1937), 319—338.
442.	Klocke, Helmut. Das ungarische Dorf. Arhiva Socială XIII
(1936), 275—300.
443.	Klaster, Ludwig. Die săchsische Volkstracht der Land-
gemeinden des Hermanstâdter Stuhles in den Iahren 1739—G95- Sieben-
biirgische Vierteljahrschrift LX (1937), 77—92.
444.	Liikd, Gâbor. A moldvai csângok I. A csângok kapcsolatai
az erdelyi magyarsâggal. (= Ciangăii moldoveni. Legăturile lor cu Un-
gurii ardeleni). Budapest 1936. (Neprajzi Fiizetek 3). 208 p., 57 fig., 16
hărți.
Rec. Etnographia XLVIII (1937), 491—495 (Gunda Bela).
445.	Orend, Misch. Kriige und Teller. Siebenbiirgisch-Săchsische Topfer-
waren. Sibiu 1933. H. Welther 24 p. 121 ilustrațiuni.
Rec. Revista Istorică Română V—VI (1935—36), 423—427 (Barbu Slati-
ne a n u).
bibliografia folklorului românesc
209
446.	Palotay, Gertrud. A «harisnya » szabăsa Csikmegyeben
(Schnitt der Hosen bei den Szeklern und Csângo in Kom. Csik [Ciuc]).
A Neprajzi Muzeum Ertesitoje XXIX (1937), 338—339.
447.	Palotay, Gertrud. Torok hagyatek a kalotaszegi himzesben
(Tiirkische Nachklănge in der Leinenstickerei von Kalotaszeg, Kom.
Kolozs [Cluj]). A Neprajzi Muzeum Ertesitoje XXIX (1937), 106—118.
448.	Petranu, Coriolan. Influence de l’art populaire des Rou-
mains sur Ies autres peuples de Roumanie et sur Ies peuples voisins. Buc.
1936. Tip. « M. O., Impr. Națională ». 8° 46 p. (Extrait de la Revue de
Transylvanie, Tome II. No. 3, 1936).
449.	Roman, M. Studiu asupra populației turcești din Dobrogea
și Sudul Basarabiei. Analele Dobrogei XVII (1936), 96—116.
450.	S c h u n n, W. Die Nachbarschaften der Deutschen in Rumânien.
Hermannstadt, 1936. Gedruckt bei Krafft & Drotleff. 8° 88 p., 7 planșe.
451.	Vâmszer Geza, Băndy Măria. Szekely tâncok (=Dan-
suri [populare] săcuiești). Cluj 1937. Tip. «Minerva ». 8° 123 p.
XVI.	ALTE GENURI DE LITERATURĂ POPULARĂ (BOCETE, CIMILI-
TURI, PROVERBE, JOCURI COPILĂREȘTI, ETC.).
452.	C a p i d a n, T h. Le jeu aux osselets chez Ies Roumains, Ies Slaves et Ies
Albanais. Revue internaționale des etudes balkaniques I (1934), 211—231.
Notă. Gând Românesc III (1935), 58—59 (Sever Pop); Dacoromania VIII
(1934—35), 272—275 (Sever Pop).
453.	Crefeleanu, V i o r e 1. Bocet de mamă /Frumosul- Câmpu-
lung-Bucovina/. Frângurele IX (1936), No. 77—78, p. 993.
454.	G î 1 c e s c u, T. Folklor din Gorj. București 1937. Tip. Socec
et Co., 8° 24 p. (Extras din Grai și Suflet, VII, revista «Institutului de
filologie și folklor »).
Studiu asupra bocetelor și 22 texte.
455.	Iordan, Al. Crăciunul în proverbe. Preocupări Literare I
(1936), voi. I. p. 26—28.
456.	P ă n e s c u - M u r e ș. Proverbe /Hănești-Dorohoi/. Frângu-
rele X (1936), No. 86—87, p. 1070.
457.	Pavele a, loan S. Locuțiuni grănicerești. Arhiva Someșană
No. 19 (1936), p. 82—84.
458.	Pisică, V. Ghicitori /Brânzeni-Bălți/. Frângurele (1936), No.
79, p. 1016; No. 80—82, p. 1043.
459.	Popescu Argeșanu, Ion. Ghicitori /Robaia-Argeș și
Hurezani-Gorj/. Zorile Romanațului X (1936), No. 6—8, p. 20.
460.	Savin, loan. Ghicitori /Trusești-Botoșani/. Frângurele IX
(1936), No. 77—78, p. 993.
461.	Tozlovanu, N. Ghicitori /Druța-Bălți/. Frângurele X (1936),.
No. 80—82, p. 1031.
14 Anuarul Arhivei de Folklor V.
210
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
XVII.	PĂSTORIT
462.	C o n e a, Ion. Din geografia istorică și umană a Carpaților.
Nedei, păstori, nume de munți. Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie
LV (i93Q> 42—”7-
463.	Georgioni, Alexandru I. Cercetări asupra păstoritului
în Maramureș (Biblioteca Zootehnică No. 24). București 1936. Tip. «I. N.
Copuzeanu ». 8° 120 p. Lei 40.
Rec. Sociologie Românească II (1937), 40—41 (G eorge Turda).
464.	Herseni, Traian. L’organisation pastorale en Roumanie.
Buc., f. a. Tip. « Luceafărul ». 8° 15 p. (Extras din « Arhiva Socială» XIII
(!936)> 242—256.
465.	Herseni, Traian. Stâni nerejene. București 1936. «Tiparul
Universitar». 4015 p. (Extras din revista «SociologieRomânească»!(1936),
No. 7—9, p. 12—24).
466.	M i h ă i 1 e s c u, V. Termenii geografici populari. Buletinul
Soc. Reg. Rom. de Geografie LVI (1937), 375—378.
467.	Morariu, Tiberiu. Vieața pastorală în Munții Rodnei
(Studii și Cercetări geografice II). București 1937. Societatea Regală Ro-
mână de Geografie. Atelierele Grafice Socec et Co. 8° 240 p., 15 planșe,
3 hărți.
Notă. Archivio per la raccolta delle tradizione pop. italiane 12 (1937), 196—197
(R. C o r s o); Sociologie Românească II (1937), 259—280 (Florea Florescu).
468.	Nandriș, Grigore. Păstoritul românesc în Carpații nordici
în lumina Atlasului Lingvistic al Poloniei Subcarpatine. Dacoromania VIII
(1934—1935), 138—148.	.	. ,
469.	O ț e 1, I o n I. Cercetări asupra păstoritului în Vrancea. Bucu-
rești 1936. Tip. «I. N. Copuzeanu ». 8° 86 p.
470.	Pop, M a r a N. Contribuțiuni la vieața pastorală din Argeș și Muscel. Ori-
ginea Ungurenilor. (Cu un rezumat francez, 6 planșe și 2 hărți). Buletinul Soc. Reg.
Rom. de Geografie LII (1933), 229—282.
Rec. Revista Istorică Română IV (1934), 425 (D. Șandru); Notă. Dacoromania
VIII (1934—35), 243—244 (Șt. Pașca).
471.	Someșan, Laurean. Vieața pastorală în Munții Călimani. (Cu un re-
zumat german, 2 planșe și 1 hartă). Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie LII (1933),
283—342.
Notă. Dacoromania VIII (1934—35), 243—244 (Șt. Pașca).
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
211
REVISTELE DESPOIATE
i.	Adevărul literar și artistic
2.	Analele Dobrogei
3.	Anuarul Arhivei de Folklor
4.	Archivio per la raccolta delle tra-
dizione pop. italiane
5.	Archivum Romanicum
6.	Arhiva (Iași)
7.	Arhiva pentru Știința și Reforma
Socială
8.	Arhiva Someșană
9.	Arhivele Basarabiei
10.	Arhivele Olteniei
11.	Arta și Omul
12.	Artă și Arheologie
13.	Atheneum (Iași)
14.	Avântul (Petroșani)
15.	Banatul I iterar
16.	Biserica Ortodoxă Română
17.	Blajul
18.	Buletinul Cărții Românești
19.	Buletinul Comisiunii Monumen-
telor Istorice
20.	Buletinul Institutului de Filologie
Română « Alexandru Philippide »
21.	Buletinul Soc. Regale Române de
Geografie
22.	Bulletin Linguistique
23.	Căminul Cultural
24.	Carpații
25.	Cele Trei Crișuri
26.	Convorbiri Literare
27.	Cuget Clar
28.	Cuget Moldovenesc
29.	Cultura Creștină
30.	Curierul Echipelor Studențești
31.	Din trecutul nostru
32.	Erdălyi Muzeum (Cluj)
33.	Ethnographia (Budapesta)
34.	Familia
35.	Făt-Frumos
36.	Flamuri (Chișinău)
37.	Foaia învățătorului
38.	Frângurele (Șendriceni-Dorohoi)
39.	Freamătul Școalei
40.	Gând Românesc
41.	Gândirea
42.	Gazeta Ilustrată (Cluj)
43.	Hotarul
44.	însemnări Ieșene
45.	însemnări Sociologice
46.	învățământul Primar (Făgăraș)
47.	Junimea Literară
48.	Lanuri
49.	Lares (Roma)
50.	Luceafărul (Sibiu)
51.	Luceafărul (Timișoara)
52.	Moldova Nouă (Iași)
53.	Muscelul Nostru (Câmpulung)
54.	Muzică și Poezie
55.	Natura
56.	Naționalul Vâlcii (Râmnicu-Vâlcea)
57.	A Neprajzi Muzeum Ertesitbje
(Budapest)
58.	Observatorul
59.	Pagini Literare
60.	Plaiuri Hunedorene
61.	Plaiuri Săcelene
62.	Preocupări Literare
63.	Progres și Cultură (Tg.-Mureș)
64.	Ramuri
65.	Revista Asociației învățătorilor Me-
hedințeni
66.	Revista Critică
67.	Revista Cursurilor și Conferințelor
68.	Revista de Filosofie
69.	Revista de Pedagogie
70.	Revista Fundațiilor Regale
71.	Revista Germaniștilor Români
72.	Revista Institutului Social Român
Banat-Crișana
73.	Revista Istorică
74.	Revista Istorică Română
75.	Revista Societății Tinerimea Ro-
mână
76.	Revue Historique
77.	Revue internaționale des etudes
balkaniques
78.	Revue de Transylvanie
79.	Satul și Școala (Cluj)
80.	Scânteia (Gherla)
81.	Școala Albei
82.	Școala Basarabeană
83.	Școala dela Ilfov
84.	Școala lalomiței
85.	Școala Noastră (Slatina)
86.	Școala Noastră (Zălau)
14*
212
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
87.	Școala și Viața
88.	Școala și viața Ilfovului
89.	Siebenbiirgische Vierteljahrsschrift
90.	Slavonie Review
91.	Societatea de Mâine
92.	Sociologie Românească
93.	Transilvania
94.	Țara Bârsei
95.	Vatra (Năsăud)
96.	Vestitorul Satelor
97.	Viața Basarabiei
98.	Viața Ilustrată
99.	Viața Românească
100.	Zeitschrift fur Volkskunde (Berlin)
101.	Zorile Romanațului
RAPORT ANUAL (1937-38)
In al șaptelea și al optulea an de activitate, « Arhiva de Folklor a Academiei Române »
a continuat culegerea de materiale folklorice. S’au întocmit și răspândit alte două che-
stionare, unul (XI) referitor la « Nuntă (Obiceiuri și credințe) » și altul (XII) la « Obi-
ceiurile juridice (credințe, obiceiuri și povestiri) ». La aceste chestionare, precum și la
cele din anii precedenți — care au fost trimise noilor corespondenți —, s’au primit
numeroase și prețioase materiale. Și în acești ani a intrat mult material independent de
răspunsurile la chestionare.
Mare parte din acest material a fost despoiat deja pentru catalogul pe specialități
al Arhivei, care stă la dispoziția cercetătorilor.
Ca și în trecut, colaboratorii cei mai harnici și pricepuți au fost distinși cu premiile
următoare:
Premiul I (Lei 2.000): Dumitru Vlase, învățător în Crihana-Nouă, jud. Cahul.
» II ( »	1.500):	Vasile Grigor, învățător în Vad, jud. Maramureș.
» III ( »	1.000):	Ion V. Sandu, învățător în Pâslari, jud. Vlașca.
Patru premii a Lei 500: Ecaterina Lavric, învățătoare în Fundătura-Hârșovei, jud.
Vaslui; Elena Grigore, învățătoare în Rotunda-Liteni, jud. Baia; Vasile Pelin, învățător
în Stolniceni-Prăjescu, jud. Baia și loan Donisă, învățător în Orbie, jud. Neamț.
O serie de membri corespondenți, tot atât de harnici și conștiincioși, care n’au putut fi
premiați din cauza numărului limitat al premiilor, au fost distinși cu exemplare din
Anuarul Arhivei.
Anuarul s’a mai trimis și tuturor membrilor corespondenți, premiați în anii pre-
cedenți sau amintiți în rapoartele noastre pe anii 1932-36, care au înțeles să rămână
credincioși colaboratori ai Arhivei.
S’au făcut patru anchete folklorice prin stipendiații Arhivei. Două în vara anului
1937, și anume de către d-1 Emil Petrovici, profesor la Universitatea din Cluj, la Românii
de pe Valea Timocului și de către d-1 Victor I. Oprișu, profesor secundar, pe Valea
Jiului (jud. Gorj); două în toamna anului 1938 și anume de către d-1 N. Smochină,
profesor secundar, la refugiații transnistrieni din Basarabia și de către d-1 Gh. Pave-
lescu, student în litere, pe Valea Sebeșului (jud. Alba).
S’au continuat lucrările pentru o bibliografie generală a folklorului românesc (în
acest Anuar s’a publicat cea pentru anii 1936-37). Directorul Arhivei a pregătit pentru
publicația internațională «Volkskundliche Bibliographie » literatura folklorică româ-
nească a anilor 1935-36.
Biblioteca Arhivei s’a sporit cu 52 volume, parte donate, parte achiziționate. S’au
primit donațiuni dela: Academia Română (n voi.), Arhiva de Folklor din Tartu-Estonia
(6 voi.), Arhiva de Folklor din Kaunas-Lituania (3 voi.), cea din Oslo (3 voi.), cea din
Copenhaga (2 voi.), Vasile Bologa (1 voi.), E. Butura (3 voi.), Const. Brăiloiu (2 voi.),
Elena Costache-Găinaru (1 voi.), Georgescu-Breazul (3 voi.), Liiko Găbor (1 voi.),
Ion Mușlea (7 voi.), Eugen Nicoară (1 voi.), G. T. Niculescu-Varone (2 voi.) și Nic.
Ursu (1 voi.).
214
RAPORT ANUAL
In schimbul Anuarului, Arhiva primește următoarele publicații străine:
Budkavlen (Abo-Finlanda).
Danmarks Folkeminder (Copenhaga).
Eesti Rahvaluule Arhiiv (Tartu-Estonia). Diferite publicații.
Ethnographia și A Neprajzi Muzeum Ertesitoje (Budapesta).
Lud Slomanski (Cracovia).
.	o
Nordiska Museets och Skansens Arsbok (Stockholm).
Norsk Folkeminnelag (Oslo).
Oberdeutsche Zeitschrift fiir Volkskunde (Heidelberg).
Schweizerisches Archiv fiir Volkskunde (Basel).
Siebenbiirgische Vierteljahrsschrift (Sibiu).
Siidostdeutsche Forschungen (Miinchen).
Tautosakos Darbai (Kaunas-Lituania).
Ca și în ceilalți ani, Arhiva a căutat să stea Ia dispoziția instituțiilor sau particularilor
care au nevoie de informații referitoare la folklorul românesc, satisfăcând — în parte
pe cale de corespondență-—cererile următorilor cercetători: Prof. John Meier, direc-
torul « Deutsches Volksliedarchiv »-ului din Freiburg; Prof. Mircea Eliade-București
(material despre mătrăguna în folklor, publicat în revista « Zalmoxis », I (1938), pp.
209—225); Prof. G. Breazul-București; Prof. Petre Ștefănucă-Chișinău; Diacon losif
Naghiu-Cluj; Dr. Ion Chelcea-București, etc.
ION MUȘLEA
RESUME DES ARTICLES
ION MUȘLEA, Ovid Densusianu folkloriste (1873—1938) (p. 1—6). Le professeur de
philologie romane â l’Universit6 de Bucarest a deploye une grande activite dans tous
Ies domaines du folklore roumain. Ainsi il s’est occupe ă recueillir et â populariser
des textes de litterature populaire; il a laisse des etudes tr^s appreciees, il a trace
des voies nouvelles dans le domaine de cette discipline et il fut l’initiateur de recueils,
d’etudes et de publications folkloriques. Etant donne cette fertile et precieuse activite,
il est estime, â juste titre, comme le plus important folkloriste roumain.
N. P. SMOCHINĂ, Litterature populaire des Roumains d’au-delâ du Dniester (p. 7—56).
Si le folklore roumain n’a pas connu de recueils de folklore bessarabien d’une impor-
tance et d’une valeur scientifique particuliere jusqu’aux enquetes parues dans nos Annuai-
res (voi. II et IV), nous disposions encore moins de materiaux folkloriques provenant
des Roumains d’au-delâ du Dniester. L’auteur, lui-meme d’origine transnistrienne,
nous donne un grand nombre de textes recueillis dans Ies annees 1922-24 et 1934-38
chez Ies Roumains d’au-delâ du Dniester, refugies en Bessarabie, apres la fondation
de la Republique Moldave. Apres la presentation des recueils folkloriques transnistriens
connus jusqu’â present, suivent des riches materiaux provenant de tous Ies domaines
de la litterature populaire (ballades, chansons, noels, chants de noce, devinettes, contes,
incantations, etc.) et un glossaire.
Traian German, Les confreries des jeunes gens roumains de Transylvanie, â l’occasion
des fetes de la Noel (p. 57—77) A l’occasion des fetes de la Noel, les jeunes hommes de la
majorite des villages roumains de Transylvanie s’organisent en confreries, en vue des
nombreux divertissements auxquels s’adonne la jeunesse lors de la Noel, du jour de l’An
et de l’Epiphanie. Les jeunes hommes elisent leurs chefs des le dernier jour gras. Ils
apprennent ensemble des noels, font des provisions d’aliments et de boisson et invitent
les jeunes filles — parfois aussi les notables de la commune — aux festins, aux danses et
divertissements organises par eux. La confrerie se dissout d’habitude â l’Epiphanie.
Tout se passe suivant de vieux rites. Cette tradition, qui se trouve en voie de disparition
dans beaucoup de contrees, offre des traits intăressants surtout dans la region Sud-Est
de la Transylvanie (departements de Sibiu—Făgăraș—Târnave).
Les deux planches representent:
I.	1. La confrerie des jeunes hommes de Tilișca, dăp. Sibiu, en 1936.
2.	L’acquisition des provisions par les membres de la meme confrerie.
II. 1. La confrerie des jeunes hommes de Boholț, dep. Făgăraș, en 1935.
2.	»	»	»	»	» Gusu, dep. Sibiu, fete le maître d’ecole
du village.
3.	Chefs de la meme confrerie invitant les jeunes filles du village a preparer
les mets pour les repas de la confrerie.
216
RESUME DES ARTICLES
ION BrEAZU, Chansons populaires roumaines trouvees dans de vieux manuscrits transyl-
vains (p. 75—110). Pour se rendre compte du nombre des chansons populaires qui
ont circule avant le recueil d’Anton Pann (1830) ou celui d’Alecsandri (1852) — con-
sid^res d’habitude comme ayant eu un role capital dans l’eveil de l’interât pour la litte-
rature populaire chez les Roumains —, il faut avoir recours aux vieux manuscrits, encore
insuffisamment explores â ce point de vue. C’est ce que fait l’auteur en reproduisant
une serie de chansons populaires decouvertes dans des manuscrits transylvains du
XVIII-e et de la premiere moitie du XlX-e siecle. La majorii sont des chants d’en-
terrement ou des chants qui se rattachent â certaines fetes de l’annee; les auteurs de
ces vers sont des chantres diglise ou des moines. Mais il y a aussi quelques chansons
d’origine laîque, qui ont un caractere folklorique plus marque. II est utile de connaître
ces chansons, tant pour se faire une id£e de leur circulation dans le temps et dans l’es-
pace, que pour litude de certains themes de la litterature populaire et du folklore roumain.
EMIL Petrovici, Folklore des « Motzi » du village de Scărișoara (p. 111—175). On a
plusieurs fois pretendu ces derniers temps que le folklore manque presque totalement
chez les habitants roumains de la region transylvaine, connue sous le nom de « Munții
Apuseni ». L’auteur prouve, par le present recueil et par l’etude qui le precede, combien
riches sont les materiaux qu’on peut trouver chez les Motzi, meme dans un delai tres
court (quelques jours) si on sait comment il faut s’y prendre. Toujours dans l’intro-
duction, on trouve une foule de d^tails peu connus concernant la vie de cette interes-
sante race des Motzi. Les textes collectionnes par 12 informateurs, dans le meme village,
comprennent des materiaux relatifs aux ceremonios periodiques et aux coutumes con-
cernant la vie du berceau â la tombe, des chansons, noels, contes, devinettes, chants
d’enterrement, incantations et pratiques magiques. Ces textes offrent en outre un inte-
ret tout special par la langue presentant la particularii du rhotacisme, que l’on parle
dans la region. C’est pourquoi l’auteur lui consacre une petite etude (voir aussi le glos-
saire (p. 169—175). Tres precieuses sont aussi les riches informations concernant la
nomenclature et la technique de la fabrication des seaux et des baquets en bois:
occupation principale des hommes. La plupart des planches illustrent d’ailleurs ce
metier. EUes repisentent:
I.	1. Eglise et cimetiere du hameau Gârda-de-Sus.
2.	« Sulițe » (lances) posăes sur les tombeaux.
II. 1. Maison des «Motzi» avec chambre de provision et remise.
2.	Paysage du pays des « Motzi ».
3.	Transport des baquets (â dos de cheval) de la montagne â la remise.
4.	Remise du cabaretier de Gârda-de-Sus.
HI. 1—4. Les differentes etapes de la fabrication des seaux et des baquets.
IV. 1. Une autre etape de la fabrication des objets en bois.
2—4. Vieux costumes en cours de disparition.
Bibliographie du folklore roumain (annees 1936-37) fp. 177—212).
Rapport sur Pac tivite de l’Archive de Folklore de 1’ Academie Roumaine pour les annees
1937-38. Tableau des publications refues en echange (p. 213—214).
■	617 g 15 XII.W 39
Ah LlSâL