ACADEMIA ROMÂNĂ
ANUARUL
ARHIVEI DE FOLKLOR
I
PUBLICAT
DE
ION MUȘLEA
CLUJ
„CARTEA ROMÂNEASCĂ"
1932
ACADEMIA ROMÂNĂ
ANUARUL
ARHIVEI DE FOLKLOR
I
PUBLICAT
DE
ION MUȘLEA
ipi
UNi'ÂCLUJ
j L J k— .
2743 MG.XII. 1B31
EMPLAR tTCA;
CLUJ
„CARTEA ROMÂNEASCĂ*
1952
Pentru orice informație referitoare la acest Anuar, a se adresa
„Arhivei de Eolklor a Academiei Române" sau directorului ei, Ion Mușlea,
Cluj, Str. Elisabeta No. 23 (Muzeul Limbei Românei.
CUPRINSUL
PAG.
Ion Mușlea, Academia Română și folklorul.......................... 1
Artur Gorovei, „Șezătoarea". Povestea vieții unei reviste de
folklor ....	........................... ...	9 V
V. Bogrea, Musca Columbacă în tradiția noastră populară și
istorică (Cu o paralelă romanică)............................ 41
V. Bogrea, Trei probleme folklorice și aspectul lor românesc 47
Petru Caraman, Contribuție la cronologizarea și geneza bala-
dei populare la Români. Partea I: Cronologizarea .	.	53
Șt. Pașca, Nume de botez în Țara Oltului. Obiceiuri și tradiții 107_
Ion Mușlea, Cercetări folklorice în Țara Oașului................. 117	v*
Bibliografia folklorului românesc pe anul 1930 ................. 241
Raport anual.................................................... 251
RfiSUMfi DES ART1CLES ET TABLE DES PLANCHES..................... 253
ACADEMIA ROMÂNĂ ȘI FOLKLORUL.
întorși din Apusul plin de entuziasm pentru producțiile lite-
rare ale poporului, doi tineri moldoveni, Alecu Russo și Vasile
Alecsandri, caută, abia sosiți în patrie, să culeagă și ei „cântecele
Ossianilor și Barzilor românești" — cum numea Baritiu poezia
noastră populară.
Acțiunea lor e aproape simultană cu aceea a revistei „Dacia Lite-
rară" (1840), în care Kogălniceanu și Negruzzi atrăgeau atenția asupra
comorilor sufletești ale țăranului. In aceeași vreme, întâlnim preocu-
pări asemănătoare și în „Foaia pentru minte" dela Brașov. în Ardeal
se făcuseră de altfel și culegeri, chiar ceva mai înainte; din ele merită
să fie amintită mai ales aceea din jurul Blajului, întocmită la 1838 de
Nicolae Pauletti, dar dată la iveală abia la 1927 (în broșura „De pe
Secaș", publicată de A. Lupeanu).
Nici articolele celor două reviste amintite și nici culegerile ar-
delene, rămase atâta vreme necunoscute, n’au avut însă efectul ac-
țiunii întreprinse de cei doi tineri moldoveni. într’adevăr, baladele
publicate de Alecsandri la 1852—53, avură un răsunet deosebit, tre-
zind definitiv interesul și însuflețirea pentru literatura poporului
nostru. Și aceasta nu numai în țară, ci și în streinătate, unde cânte-
cele românești se traduc în mai multe limbi. La 1866 Alecsandri își
publică frumoasa ediție de „Poesii populare ale Românilor" și faima
și autoritatea lui de descoperitor al poeziei poporului nostru crește
și mai mult.
In chiar anul apariției acestui volum, ia ființă „Societatea Lit-
teraria", care devine în curând Academia Română.
Dacă n’am ști că întâiul ei deceniu de activitate a fost aproape
în întregime consacrat discuțiilor pentru alcătuirea dicționarului și
gramaticii limbii — ne-ar mira faptul că înalta adunare nu sJa o-
cupat din întâii ani de problema literaturii noastre populare. Curând
după înființarea ei, Academia a început să primească manuscrise
cu culegeri de poezii populare. In jurul cererilor de publicare sau
2	ION MUȘLEA
de premiere ale acestor culegeri, au început discuții, pe baza că-
rora se fixează încetul cu încetul atitudinea Academiei fată de lite-
ratura poporului nostru. Această atitudine a fost determinată mai
ales de prezența lui Alecsandri, învitat în anul 1879 să ia parte la
lucrările Secției Literare.
In legătură cu cererea de publicare a cunoscutei culegeri de
,,Doine și strigături" a lui Jarnik-Bârseanu primită la 1882, Alecsan-
dri insistă asupra numeroaselor colecții „apocrife, imitațiune după
cântecele deja cunoscute" și cere o „alegere critică" a poeziilor din
această culegere, angajându-se însuși să o facă. EI e mulțumit să
raporteze că aceste cântece sunt „în adevăr originale și credincioase
stilului și cugetărei poporului român" și cere publicarea lor.
Din interesanta discuție care avu loc cu această ocazie, aflăm
părerile unor membri asupra culegerilor de folklor. Maiorescu le
găsea „importante, ca documinte ale spiritului poporului român".
Vasile Maniu arată că „asemenea tipăriri... trebue să primeze orice
alte publicațiuni ale Academiei" (Anale, Seria li, Tom. V, Desbateri,
p. 38 — 39). Cu această ocazie Alecsandri a insistat și asupra valorii
variantelor și a culegerii poeziilor populare din toate ținuturile ro-
mânești. In alte rânduri el intervine și pentru conservarea melo-
diilor noastre populare, fapt în urma căruia Academia își constituie
și o comisie de arii populare.
Discuțiile iscate în jurul manuscrisului Jarnik-Bârseanu n’au
fost singura ocazie în care s’a pus la Academie chestia examinării
autenticității culegerilor de poezii populare. La fel a procedat Alec-
sandri și atunci când culegătorul era un membru al Academiei: Ata-
nasie Marienescu. Acesta avea merite însemnate pe terenul cule-
gerilor de folklor. încă pe la 1859 publicase două volume, de co-
linde și de balade, adunate în urma unei stăruitoare propagande
întreprinse prin ziarele ardelene. Totuși, „Novăcescii", faimosul
său ciclu de balade, n’a putut fi publicat la Academie, deoarece
Alecsandri a arătat că această colecție „nu este poesia adevărat po-
porală în toată firea ei... In epoca de renascere în care ne aflăm
este bine să adunăm toate comorile spiritului poporului român...
orice colecțiuni s’ar face în direcțiunea aceasta crede că sunt de
mare importanță... Dorința Academiei — spunea el însă — este de
a publica mai ales adevărata poesie a poporului român" (Anale,
Seria II, Desbateri, Tom. VI, p. 79, Tom. VII, p. 77, 145).
Prin Alecsandri, Academia își manifesta deci din întâii ei ani
de activitate, în ce privește culegerile de literatură populară, un
punct de vedere precis: sprijinirea acestor culegeri, condiționată de
o severă examinare a autenticității lor.
ACADEMIA ROMANA ȘI FOLKLORUL
3
Acțiunea întreprinsă de Academie pentru cercetarea vieții po-
porului nostru capătă o îndrumare și mai largă prin activitatea des-
fășurată în sânul ei de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Datorită lui se
pune pentru întâia oară și chestiunea unei culegeri sistematice a
materialului folkloric. încă la 1877 el își citise la o ședință un „Ces-
tionariu asupra tradițiunilor juridice ale poporului român", care se
și publică în Analele aceluiași an. In legătură cu „Magnum Ety-
mologicum Romaniae" Hasdeu lansează însă și un alt chestionar
„limbisticu-mitologicu pentru culegerea și descrierea moravurilor,
instituțiunilor și datinilor noastre". Tipărit în mai multe mii de
exemplare, el e răspândit în toate țările locuite de Români. Peste
700 de răspunsuri intrară și se păstrară la Academie, constituind
un foarte prețios izvor de informație pentru cercetările folklorice.
Interesul pentru literatura poporului era în plină desvoltare.
Numeroase culegeri de poezii populare apar între anii 1880 — 1885,
multe tipărite, ajutate ori premiate de Academie. In schimb nu se
arăta nici un interes pentru celelalte ramuri ale folklorului. Mem-
brii Academiei, dându-și seama de acest neajuns, încercară promo-
varea de cercetări referitoare la obiceiurile populare. In 1885 Aca-
demia pune la concurs pentru unul din marile premii ale statului un
„studiu istorico-etnografic comparativ: Nunta la Români". Se cu-
vine să dăm acestei inițiative toată atenția, căci Hasdeu, căruia pare '
că-i revine meritul acestei propuneri — tot el propusese un pre-
miu și pentru „Botanica populară din punct de vedere al credințe-
lor, datinelor și literaturii populare" — avea par’că stabilit un în-
treg plan în această direcție. Intr’adevăr, peste câțiva ani se vor
pune la concurs și „nașterea" și „înmormântarea" la Români. Ast-
fel un plan sistematic pentru adunarea și studiarea obiceiurilor po-
porului își face loc la Academie.
Aceasta avu și norocul de a număra între membrii ei pe cel
care urma să întreprindă o muncă intensă pentru a ne da o serie
de valoroase monografii folklorice. E vorba de Simion FI. Marian, '
pe care Hasdeu îl saluta la alegerea sa ca membru cii cuvintele:
„singurul etnograf român în adevăratul înțeles al cuvântului". Mo-
destul preot bucovinean a desfășurat într’adevăr o uriașă și rodnică
activitate, scăpând dela pieire un enorm material care zăcea necu-
noscut în popor. Marian își consacrase chiar discursul de recepție
unui subiect tratând despre „Cromatica poporului român" și Acade-
mia îi publică, în afară de cele trei mari monografii, pe cari i
le-a și premiat, numeroase alte cercetări folklorice.
Ciclul referitor la datinile poporului la naștere, nuntă și în-
mormântare fiind studiat în oarecare măsură, Academia îndreaptă
4
ION MUȘLEA
atenția cercetărilor spre un alt ram al folklorului, punând la con-
curs studiul comparativ „Basmele române" și obținând valoroasa
lucrare a lui Lazăr Șăineanu.
Intre timp în Analele ei se publică un alt gen de folklor:
„Medicina babelor", culegerea lui Lupașcu, iar în volum separat
„Cimiliturile Românilor" ale lui Gorovei; tot cam atunci se pre-
miază „Proverbele" lui Zanne,. Academia se interesează și de folk-
lorul dialectelor, publicând basmele și jocurile aromâne culese de
P. Papahagi, apoi studiul acestuia despre Meglenoromâni.
De multe ori Academia ar fi dorit să facă mai mult, dar greu-
tățile materiale o împiedecau. Din pricina lipsei de mijloace ea nu
putu ajuta nici revista „Șezătoarea", a cărei deosebită valoare o
recunoscuse. In general Academia încurajează și susține însă cule-
gerea și publicarea a tot felul de materiale și cercetări referitoare
la vieața noastră populară.
z ' In pragul veacului acestuia, Academia dădu și mai mare aten-
ție folklorului, înființând o colecție specială pentru astfel de publi-
cații. Am arătat și mai sus că interesul pentru literatura populară
fusese stimulat încă de mult și că începând de pe la 1880, ea primea
o mulțime de manuscrise cu culegeri menite să fie tipărite sau ajutate.
Culegerile acestea se înmulțiră cu deosebire prin anii 1906—1908.
Nu toate puteau fi publicate în Memoriile Secției Literare, destinate
mai mult studiilor și nici nu puteau fi lăsate netipărite, întru cât aceasta
ar fi însemnat o pierdere considerabilă pentru folklorul nostru. Pro-
blema fu rezolvită prin adoptarea fericitei propuneri a d-lui loan Bianu,
actualul președinte, care dădu ideea unei publicații speciaîe'a'Acade^
miei, destinată culegerilor de literatură populară, obiceiuri, super-
stiții, cântece și jocuri „cu un cuvânt de tot ce este manifestare a
■vieții sufletești a poporului". Astfel luă ființă, în primăvara anului
/1908, colecția „Din vieața poporului român".
De acum înainte manuscrisele folklorice cari se trimiteau Aca-
demiei, erau examinate de membrii ei și dacă erau socotite bine
făcute și de interes, primeau aprobarea pentru a fi publicate în
această colecție.
Timp de 23 de ani au apărut în seria aceasta 40 de volume,
/ cuprinzând materiale culese din toate provinciile. Au predominat
I culegerile de poezii populare, dar am avut și culegeri de basme
și legende, ghicitori, obiceiuri, descântece, arii, superstiții și credințe.
Aici și-a publicat regretatul Tudor Pamfile, în vreo 16 volume,
enormul material pe care l-a cules și l-a ordonat, precum și cer-
cetările sale despre agricultură, industria casnică și cromatică.
ACADEMIA ROMÂNĂ ȘI FOLKLORL'L	5
Prin această prețioasă colecție, Academia a dat lumii științi-
fice o dovadă despre deosebita bogăție a folklorului nostru din
toate ramurile și toate ținuturile românești. împreună cu marile mo-
nografii ale nunții, nașterii și înmormântării și cu studiul asupra
basmelor, pe cari le-a făcut să apară prin concursurile sale — a-
ceastă colecție cuprinde materiale indispensabile oricărui cercetător
al folklorului.
Colecția „Din vieața poporului român" ajunsese la al XXXI-lea \
volum, când România intră în războiu. Vreo trei ani nu mai putu
fi vorba de publicarea altor volume. Apoi, în 1919, se puse ches-
tiunea reorganizării colecției.
Din Desbaterile anului 1920, (Anale, Tom. XL, p. 154—155),
aflăm că „dl Ovid Densusianu expusese motivele pentru cari ar tre-
bui ca publicarea materialelor de folklore, începută de Academie
să fie reorganizată pe alte baze mai corespunzătoare științei". Dl
Densusianu a și prezentat Academiei un „plan pentru reorganiza-
rea adunării și publicării materialelor de folklore". Academia ia
mai multe decizii în sensul acestor propuneri. Dl Densusianu a în-
ceput, prin studenții săi, copierea poeziilor populare publicate prin
reviste și ziare. In 1924 d-sa face propuneri nouă Secției Literare
(Anale, Tom. XLIV, p. 86 — 87), apoi Desbaterile nu mai amintesc
nimic despre această acțiune, care, pusă sub conducerea celui mai
de seamă folklorist al nostru, pornise așa de frumos și promitea
atât de mult.	.—.
Faptul că în 1924 reapare, după șapte ani de întrerupere, al |
XXXII-lea volum din colecția de folklor a Academiei, însemna că i
deocamdată se renunțase la o reorganizare a acestei publicații. De
acum înainte volumele ei continuă să apară aproape cu regularita-
tea de până la 1916.
Membrii Academiei își dădeau seama însă foarte bine că schim-
bările de tot felul aduse de războiul mondial însemnează o pericli-
tare deosebit de gravă a conservării patrimoniului tradițional al po-
porului nostru dela țară și că o acțiune de culegere sistematică a
ceea ce se mai poate salva este imperios necesară.
De aceea Secția Literară a fost gata să ia în considerare me-
moriul pe care cel ce iscălește aceste rânduri, l-a înaintat Acade-
miei prin mijlocirea d-lui Profesor Sextil Pușcariu, în sesiunea ge-
nerală din 1930. In acest memoriu se cerea luarea de măsuri pen-
tru organizarea culegerii și conservării materialului folkloric româ-
nesc (literatură, obiceiuri și credințe) și se propunea înființarea unei
„Arhive de folklor". In ședința dela 26 Maiu 1930, Secția Literară
6
ION MUȘLEA
. hotărăște înființarea Arhivei. Ea urma să funcționeze în localul Mu-
zeului Limbei Române din Cluj, al cărui director, dl Sextil Pușcariu,
era însărcinat cu supravegherea activității ei.
Instalarea Arhivei Ia Muzeul Limbei Române își are rostul ei.
In afară de atmosfera de muncă și de devotament pentru cercetări,
în acest institut Arhiva poate profita de excelenta organizație și de
colecțiile acestuia, de experiența conducătorilor lui în materie de
chestionare și de utilizarea anchetelor Atlasului Lingvistic al Ro-
mâniei cari și ele aduc bogate materiale folklorice.
înființând Arhiva de folklor, Academia Română dovedea, odată
mai mult, deosebitul interes pe care l-a purtat, consecvent, folklo-
rului nostru.
] . Cea mai importantă chemare a Arhivei, socotim că este or-
L ganizarea unei culegeri cât mai sistematice și mai grabnice a ma-
' terialului nostru folkloric. De aceea întâia măsură pe care am luat-o
— când în Septemvrie 1930 ni s’a încredințat conducerea Arhivei —
a fost lansarea unui „Apel către intelectualii satelor", prin care le
ceream să ne trimită materialele folklorice pe cari le aveau culese
și să se angajeze să ne răspundă la chestionarele ce le vom adresa
| din când în când. Am găsit că sistemul chestionarelor, combinat cu
• acel al unor broșuri de îndrumare, e cel mai potrivit pentru for-
marea unui corp de culegători răspândiți pe tot întinsul țării. Ros-
tul lor ar fi să trimită tot ce pot culege ca material folkloric în ținu-
turile de baștină și să furnizeze anumite informații cerute de direcția
Arhivei (pentru cercetătorii din țară sau din streinătate). Pentru în-
curajarea culegătorilor s’au prevăzut câteva mici premii, destinate
celor mai bune răspunsuri la chestionare.
Arhiva nu se gândește de altfel să culeagă numai prin aceste
| chestionare la cari răspund mai ales învățători și preoți. Ea inten-
4 ționează să însărcineze tineri bine pregătiți cu explorarea din
punct de vedere folkloric a unor regiuni din cari s’a cules până
acum prea puțin material (Basarabia și Dobrogea, părți din Ardeal, etc).
Ce se va face cu materialul adunat? In primul rând trebue
conservat și aranjat astfel ca să nu rămână un material mort. De
aceea, materialul intrat se copiază Ia mașină în mai multe exem-
plare și se clasează după cuprins — întocmindu-se și un catalog
topografic — spre a putea fi pus la dispoziția cercetătorilor. In a-
celași fel se va căuta să se copieze și aranjeze, cu vremea, și ma-
terialul folkloric răspândit prin reviste și ziare, astăzi adeseori im-
posibil de consultat.
Aceasta nu însemnează că s’ar fi renunțat la publicații. Cu
ACADEMIA ROMÂNĂ ȘI FOLKLORUL
7
volumul al XL-lea colecția „Din vieața poporului român" s’a înche- \
iat și pe viitor această publicație a Academiei va fi înlocuită cu
„Anuarul Arhivei de folklor", inaugurat prin volumul de față. Acest |
Anuar va cuprinde studii, cercetări, culegeri, recensii și o biblio-
grafie amănunțită a literaturii folklorice a anului, și astfel va căuta
să devie o publicație cât mai cuprinzătoare și reprezentativă a fol-
klorului românesc.
Viitorul ne va arăta de altfel cum va trebui desvoltată și în-
drumată atât această publicație cât și activitatea Arhivei. Aceasta
din urmă va căuta să-și formeze cât mai curând o bibliotecă de speciali-
tate, pentru a înlesni cercetările de folklor comparat. Prin chestio-
narele ei va căuta să urmărească și probleme de un deosebit in-
teres pentru folklorul nostru sau pentru cel universal. Ea va întreține/y
și legături cu instituțiile similare din streinătate, pe cari le va servi
cu informații din domeniul românesc. Prin răspunsurile la chestio-
nare și prin cercetările întreprinse, nădăjduim ca în câțiva zeci de
ani Academia să poată ajunge în posesia celor mai caracteristice
elemente ale folklorului nostru cari se mai pot culege astăzi. Mai
târziu va trebui să ne gândim și la alcătuirea unui Atlas folkloric, 1^"
menit să arate repartizarea geografică a motivelor.
Dacă aceste proecte se vor înfăptui, se va putea spune, cu
drept cuvânt, că Academia Română a făcut pentru folklorul națio-
nal aceea ce nici o instituție similară din altă țară n’a realizat pen-
tru studiul vieții populare.
=	ION MUȘLEA.
„ ȘEZĂTOAREA “
POVESTEA VIEȚII UNEI REVISTE DE FOLKLOR.
Murise Ion Creangă.
Intr’o zi, în casa prietenului Eduard Gruber, în Iași, stăteam
de vorbă cu Elena Sevastos, vara lui Gruber, și o veche cuno-
ștință a mea. Pregătisem, împreună, un examen de clasa a șasea de
liceu; eu mă socoteam mai iscusit decât dânsa la matematici, și-i
explicam la trigonometrie, pe când ea, în fundul unui pat, cine știe
dacă se gândea la încurcatele mele probleme ; încă de pe atunci era
preocupată de cântecele populare și de obiceiurile dela țară. In
primăvara trecută, îi făcusem eu corecturile cărții „Nunta la Ro-
mâni", lucrare premiată de Academia Română.
Eram colegi de Universitate: ea la litere, eu la drept, și eram
prieteni. Puneam la cale să scoatem o revistă pentru literatură și tra-
dițiuni populare, la care ar fi trebuit să colaboreze și d-șoara Adela
Xenopol, sora marelui nostru istoric A. D. Xenopol.
Revista noastră avea să se numească „Ion Creangă". Eram
încă sub impresia durerii ce o înduraserăm, toți prietenii lui, la
moartea omului pe care nu ne puteam ademeni să-l credem muri-
tor, ca și noi ceilalți.
Planul nostru nu a putut să se îndeplinească. Era prea fru-
mos, prea măreț; noi eram prea slabi pentru asemenea încercări.
Peste trei ani, prin Decemvrie 1891, eram judecător de ocol la
Broșteni, în județul Sucevei. Acolo am găsit învățător pe Mihai
Lupescu, de locul lui din Spătăreștii lui Millo, lângă târgul Foltice-
nilor. Fusesem coleg, cu Lupescu, în gimnaziu, și-i pierdusem urma.
Pe atunci era greu de trăit în Broșteni, unde se ducea o vieață
primitivă; întâlnirea cu un vechiu coleg de școală, era o salvare.
Școala în care-și petrecea zilele învățătorul, singurul învățător
al scolii, era tot așa de primitivă, cum trebue să fi fost bojdeuca
10
ARTUR GOROVEI
Irinucăi, în care se umpluse de râie elevul Ion Creangă, dela școala
lui Nanu.
Două camere cu o tindă la mijloc, scunde, întunecoase, frigu-
roase — loc de osândă — alcătuiau toată „clădirea" menită pentru
luminarea poporului. Una din camere era „școala", cealaltă locuința
învățătorului și a nevestei lui.
La lumina mohorîtă a unei lampe dintre cele mai simple, pu-
neam și noi lumea la cale, încălzindu-ne mâinile pe paharul de ceaiu,
fiert în gura sobei, de care ne minunam că-și ține echilibrul.
Și, după cum făcusem planuri, cu Elena Sevastos, ca să scoa-
tem revista „Ion Creangă", făceam acuma aceleași planuri, cu Mihai
Lupescu, să scoatem o revistă, de același fel, pe care să o botezăm
„Șezătoarea".
Ne trebuiau două lucruri, ca să ne executăm planul: ne tre-
buiau oameni destoinici cari să adune material, și ne trebuiau bani,
pentru tipar. Lupescu s’a adresat colegilor lui din împrejurimile
Broștenilor, cari au primit să fie „membri fundatori" ai revistei.
Neculai Vasiliu, din Crucea-Broșteni; Const. Pavelescu, din Mădeiu;
Teodor Daniilescu, din Fărcașa, cum și Mihai Lupescu, fundatorii
revistei, m’au numit pe mine director, și ne-am luat cu toții obliga-
ția să contribuim cu câte cinci lei pe lună, pentru întreținerea re-
vistei. Fiecare dintre noi, însă, aveam speranțe că vom putea pescui
abonați; suma ce eram noi în stare să o sacrificăm, era prea neîn-
semnată, chiar pentru vremurile acelea.
A doua zi de Crăciun, la 26 Decemvrie 1891, s’a pus temelia
revistei „Șezătoarea".
Dintre fundatorii „Șezătorii", învățătorii modești din 1892, nu-
mai unul mai este în viață: dl C. Pavelescu, actual maestru de
gimnastică la un liceu din București.
Cu data de 1 Martie 1892 a apărut primul număr din „Șeză-
toarea, revistă pentru literatură și tradițiuni populare", o broșură
de 32 pagini, tipărită la tipografia M. Saidman, în Fălticeni, unde
fusesem și eu permutat, ca judecător de ocol.
Nu-mi aduc aminte câte exemplare am tipărit din primele nu-
mere ale revistei; știu însă, că am trimis-o 'tuturor persoanelor, pe
cari le știam, sau le bănuiam că le-ar interesa materialul ce publi-
cam. Am mai trimis-o și unor cărturari din Bucovina și Ardeal,
cum și unor preoți și învățători de prin părțile acelea, acestora din
urmă după indicațiile lui Lupescu.
în Basarabia nu aveam chip să fac să pătrundă revista. Nu
cunoșteam pe nimeni. Aveam neamuri, prin ținutul Hotinului; fu-
sesem chiar pe acolo, cu vreo doisprezece ani în urmă, dar nea-
„șezătoarea"
11
murile mele, personaje marcante din boierimea Basarabiei, oameni
bogați, deși de obârșie din Moldova, erau înstrăinați de sufletul
nostru românesc, și nici nu am putut să vorbesc, cu cei tineri, pe
limba strămoșilor lor. Știam, însă, că la Universitatea din St. Pe-
tersburg este profesor un moldovan din Basarabia; adresa lui
Polihron Sîrcu o cunoșteam din o scrisoare a lui către Elena Se-
vastos, de pe vremea când îi apăruse cartea „Nunta la Români".
I-am trimis revista, cu rugăminte să mă îndrepte cui să i-o mai
trimit, în Basarabia. Poate că prudența l-a îndemnat să nu-mi răs-
pundă la întrebarea aceasta, deși mi-a trimis abonamentul. Cei din
Rusia ar fi putut să considere „Șezătoarea" ca o publicație sub-
versivă — precum tot cam pe atunci era socotită, de guvernanții
noștri, Constituția, pe care autoritățile o confiscau, iar cei cari o
răspândeau, prin sate, erau arestați, dați în judecată și condamnați
pentru înșelăciune.
Un atentat de acest fel se încercase și în contra „Șezătorii".
Un unchiu al meu, Manolachi Morțun, unul dintre primii elevi
ai Academiei Mihăilene din Iași, era om cu vază, șef al partidului
liberal-național din județul nostru. Un alt nepot al lui, profesor la
un liceu din țară, tânăr ambițios, dar nu tocmai bine înzestrat, nici
la minte nici la suflet, se zvârcolea să devie politician. In halucina-
țiile lui, vedea o primejdie care-1 amenința, posibilitatea ca învăță-
torii ce s’ar grupa în jurul „Șezătorii", să-și manifesteze oarecari
veleități de politică. Politica lor ar fi fost binevenită, dacă ar fi
făcut-o în folosul lui, lucru de care se îndoia. Crezând că ar putea
să împiedece un asemenea dezastru, i-a bătut capul, o săptămână
întreagă, unchiului Morțun, cu gând de a-1 convinge că „Șezătoarea"
este o revistă socialistă, și deci vătămătoare societății. îi cerea să
intervie, cu autoritatea lui, ca revista să înceteze, dacă nu altfel,
dar măcar să fie oprit tipograful de a o mai tipări. îi mai cerea să
facă intervenții la Ministerul de Justiție — eu eram magistrat —, și
la Ministerul Instrucției — membrii fundatori erau învățători.
Planurile politicianului, care a rămas același până la bătrânețe,
nu au reușit. Ba, dimpotrivă, cel mai bun crainic al „Șezătorii" a
fost „Voința Națională", oficiosul partidului liberal-național, în care
Delavrancea a dus o adevărată campanie de reclamă a revistei.
După expediția primului număr al revistei, am început să pri-
mesc scrisori în cari se aduceau multe laude întemeietorilor ei.
Cea întâi scrisoare, cu data de 6 Martie 1892, a fost a dlui
M. Schwarzfeld, din București, în care spune:
Primind azi revista Dv. nu mă pot opri fără a vă adresa căldu-
roasele mele felicitări pentru fericita ideie ce ați avut de a da viață
12
ARTUR GOROVE!
unei publicații atât de necesare, care e menită a face servicii reale
folklorului și poporului român.	■
Sunt gata a vă servi cu bucăți populare, recenziuni (din care vreo
2—3 sunt de mult gata, însă n’a.m fost dispus a le da la revistele exis-
tente), despre opere de un caracter popular, și cu mici studii folklo-
ristice.
Știam că autorul scrisorii are material de folklor adunat; pro-
punerea sa de colaborare era binevenită.
Un profesor universitar din Iași, a cărui părere ne era foarte
prețioasă, dl I. Găvănescul, îmi scrie cu data de 7 Martie :
Am primit și am cetit cu interes primul număr al revistei ..Șe-
zătoarea.1, destinată literaturei și tradițiilor populare. Vă felicit și
prin D-voastră felicit pe toți câți v’ați adunat împrejurul ideii d’a
culege și d’a face cunoscute producțiile intelectuale ale spiritului po-
pular român.
îmi pare bine că văd astfel realizându-se o parte însemnată din
dorințile ce am exprimat într'unul din numerele „Arhivei societății
științifice și literare din Iași"; și urez din suflet succes deplin între-
prinderii D-voastră, atât de folositoare din multe puncte de vedere.
învățători, din diferite părți ale țării, ne scriu, plini de entu-
ziasm și binevo'tori. Dl D. Adamescu, din Dimăcheni, jud. Doro-
hoiu, scrie :
Literatura poporului, care era pe patul de moarte, zăcând în în-
tunerec de atâta timp, era negreșit a se perde. Dacă acuma învie,
dacă acum pot zice se desgroapă, vă datorește mult, atât Domniei
Voastre, cât și Comitetului ce aveți onoare a-1 reprezintă.
Onoare Dvoastre. onoare județului Suceava!
Vă felicitez și salut ideia Domniei Voastre.
Din județul Ialomița, învățătorul S. Popescu, din Țonea, scrie:
Posteritatea cred că va recunoaște mult partea de merit ce vi
se cuvine pentru nobilul scop ce urmăriți cu revista Dv., și nu lăsați
să se îngroape comoara neprețuită a poporului. Din parte-mi vă fe-
licit pentru aceasta și vă urez succes.
Din Ardeal, glasul unui învățător e tot așa de cald. Ion Pop
Reteganul scrie din Rodna-veche:
Am primit „Șezătoarea". E escelentă. Daună că nu o putui ceti
că pătimesc de ochi, dar mi-o ceti colegul. îndată ce mi-o fi mai
bine, o să vă trimit material berechet, având deja gata.
Se vede că nu i-a mers tocmai bine cu ochii, și n’a putut să
colaboreze la revistă.
ȘEZĂTOAREA11
13
O scrisoare mai lungă mi-a trimis un cunoscător al folkloru-
lui, un scriitor fecund, Gh. Ghibănescu, profesor la școala normală
„Vasile Lupu“, din Iași:
Revista Șezătoarea, ce iese supt direcțiunea Dvoastre. am primit-o
și mi-a produs mare plăcere pentru că prin acest organ propriu
produselor popullare, luăm cunoștință de ale poporului doruri și
credinți din nordul Moldovei, acolo unde atingerea cu străinii e mai
lesnicioasă fiind frontieră. Am cetit și citesc cu nesaț tot ce se tipă-
rește. Numele învățătorilor îmi sunt dragi, că-i văd puși pe lucru,
lucru rar și de dorit în elementul învătătoresc. Din toate însă m’a
interesat Cimiliturile, în modul cum le publici. îmi place să mă în-
șel, ca să nu mă laud: eu de 4 ani în urmă în o critică făcută în
Rev. „Gheorghe Lazăr“ ce apărea supt redacția unui comitet din
care făceam parte, am arătat că modul cum s’a colectat de Bulgă-
rescu, Ispirescu, etc., e greșit, căci nu se știe cam cum își formează
conceptul cimiliturii asupra unui obiect; și ca probă am dat model
asupra Acului și Porcului, unele din cele mai plăcute poporului nos-
tru. Dus de acest dor am început a colecționa cimiliturile parte
tipărite parte culese de mine. Ca profesor la Șc. Normală am putut
aduna dela elevi sute și sute. Astăzi am aranjate în alfabet, așa cum
ai procedat vreo 20UU de cimilituri. Am urmărit cele publicate până
acum și-ți lipsesc multe din cele ce am eu. încă n’am isprăvit de
aranjat, toate. Aceasta numai ca înștiințare.
Că țin la reviste ca Șezătoarea e că-mi iau voea a vă trimite
ceva potrivit soiului ei, aceasta cu atât mai mult că — dacă nu mă
înșală memoria ■— vă cunosc personal, am fost în casa bătrânului
Dv. părinte; asta în 1887 când am trecut prin Folticeni.
In adevăr, prietenul meu de astăzi Ghibănescu, fusese la noi,
și eu îl cunoșteam încă de mai înainte, din cronicele pe cari le pu-
blica în ziarul „Romanulu" al lui C. A. Rosetti, pe cari le cetiam
cu multă plăcere.
Cimiliturile, despre cari pomenea Ghibănescu, erau acele pe
cari le-am publicat eu, în primele numere din „Șezătoarea11, apă-
rute, mai pe urmă, într’un volum editat de Academia Română. In
aranjarea materialului acestuia, nu am fost îndrumat de articolul lui
Ghibănescu, din revista „Gheorghe Lazăr11, pe care nici nu o cu-
noșteam, pe atunci. Colecția mea de cimilituri o începusem încă de
pe când eram elev în liceu.
Persoane cari se întitulau „folkloriști", dar cari nu avuseseră
ocazia să se manifesteze până atunci, ies la iveală cu ivirea „Șeză-
torii11. — Dl Victor A. Nistor, avocat din Slatina, în o lungă scri-
soare, zice, între altele :
Nu vă cunosc personal și nicicum altfel decât numai din convor-
birea ce adeseori aduce despre Dv. amicul nostru comun, Ulise Ca-
14
ARTUR GOROVEI
riade, eminentul magistrat al tribunalului local, totuși pentru aceasta
n’am stat mult la chibzuiri, spre a prinde condeiul și adresa rându-
rile presente apropos de publicațiunea importantisimei Dv. reviste
„Șezătoarea11.
Sunt și eu un umil soldat al batalionului folkloriștilor români
și nu sunt în stare a așterne pe hârtie bucuria ce am avut când mi-a
presentat Ulise primul No. al revistei Dv., pe care cetind-o cu aten-
țiunea cea mai încordată,, mi-am zis: trebue a arăta Dlui Gorovei
observatiunile mele, cred eu că Dsa nu va lua în nume de rău aceste
îndreptări ce neapărat trebue a se face în revistă.
îndreptările dorite de dl Nistor, erau: să se indice localitatea
și numele persoanei dela care se culege materialul, indicații cari
lipseau la unele din bucățile publicate în primul număr.
O scrisoare interesantă, — interesantă pentru că venea dela
fiul marelui nostru Ion Creangă, — este aceasta, cu data de 15
Martie 1892, din București:
Frate Artur.
Făcutu-mi-ai mare cinste, trimițându-mi neprețuita-ți „Șezătoa-
re". — Dorescu-i ani mulți, cât de mulți, fericiți și rodnici pentru
desăvârșita-i ajungere la scopul pentru care a fost menită. Sătenilor,
apostolii ai luminării strivitei noastre opinci, li urez nesfârșită râvnă
și întrecere pe drumul apucat, iar ție, sufletul acestei lumi de iluzii
și vârtoșenie îți doresc sănătate, izbândă, iar într’o mână cumpăna
și în cealaltă cuțitul cu care să înjunghii prostia și să spinteci vani-
tatea, sub orice formă s’ar prezenta.
Al tău frate
C. I. Creangă.
Const. Creangă fusese căpitan în armata noastră, și acuma in-
ventase o afacere: pusese în vânzare niște cărticele cu hârtie de
țigară, sub numele de „Țața Lina“. Pe fiecare cărticică era portre-
tul câte unuia dintre scriitorii noștri de pe atunci, și înăuntru câte
o foiță, cu versuri sau cu proză hazlie de ale scriitorilor respectivi.
De aceea, în scrisoarea aceasta, Creangă mai adaugă și aceste cu-
vinte: „Bre! Ia mai zi ceva pe acolo, și de vestita Țața Lina,
hârtia mea de țigară!"
In streinătate, „Șezătoarea" fusese tot așa de bine apreciată.
Kristoffer Nyrop, profesor la Universitatea din Copenhaga, îmi
trimite o carte de vizită cu aceste cuvinte: „Avec tous mes remer-
cîments de votre interessante publication, dont je dirai un mot dans
quelque journal. Je suis absolument de votre avis sur l’orthographe
de Weigand".
Ortografia „Șezătorii" era acea fonetică.
„șezAtoarea"
15
Dr. Gustav Weigand, docent la Universitatea din Leipzig, și
director al Seminarului de limba română de pe lângă acea Univer-
sitate, îmi scrisese aprecierile lui, și-i publicasem scrisoarea în No. 3
al revistei. Scrisoarea lui Weigand are următorul cuprins:
Die Lectiire der „Șezătoarea” hat mir eine grosse Freude bereitet,
sehe ich doch, dass Sie auf dem besten Wege sind der folkloristischen
Wissenschaft einen ausgezeichneten Dienst zu leisten. Audi die be-
obachtete Orthographie findet meinen vollen Beifalil, wenn Sie aber
Ihrer Mitarbeiter veranlassen konnten, in den dem Volksmunde ab-
gelauschten Stucken sich auch ganz enge der Aussprache der betref-
fenden Gegend anzuschliessen, so wiirden Sie in gleicher Zeit die so
sehr vernachlăssigte Dialektkunde fordern, wofur Sie sich den Dank
aller Sprachforscher erwerben wiirden. Indem ich Sie bitte mich als
Ihren Abonnenten betrachten zu wofllen, verbleibe ich mit den besten
Wunschen fur Ihres Unternehmen.
Un alt învățat, Dr. loan Urban-Jarnik, profesor la Universitatea
din Praga, așa de cunoscut în lumea noastră românească și pentru
sentimentele sale filo-române, își manifestează aceeași simpatie, și
același interes, pentru revista noastră:
Cu toate că venitele mele nu sunt așa strălucite, ca să mă pot
lipsi fără ca să mă resimt de aceasta de suma fixată de abonament
pentru Șezătoarea, totuși lucrarea aceasta corespunde așa de mult
studiilor mele și mi se pare așa de bine făcută, încât nu mă pot
opri a nu mă abona pentru anul curent. Urându-vă succes bun. vă
rog să primiți asigurarea deosebitei mele considerațiuni.
Revista își răspândise vestea și printre persoanele cari nu
puteai crede că s’ar interesa de lucruri de acestea. Surprinzătoare
a fost o scrisoare din Bordeaux, a unui avocat Henri Touzis, care
scrie:
Mr Touzis vous offre l’expression de ses meilleurs sentiments,
et vous serait reconnaissant de vouloir faien lui adresser un ou deux
numeros specimen de votre revue „Șezătoarea*, et y joindre, s’il en
existe, un catalogue de vos publications.
Henri Touzis cunoștea limba noastră. In altă scrisoare îmi
spune:
II y aurait pretention de ma part ă dire que je connais le rou-
main. La v^rite est que je le lis ... approximativement, et que je
serais incapable de l'ecrire d’une fațon â peu preș correcte. Je n’en
cherche pas moins ă reunir Ies âlements d’un travail que je me pro-
pose d entreprendre sur la litt^rature de votre pays et sur la presse
periodique, principalement la presse litt^raire.
îmi cere, apoi, niște informații, pe cari m’am grăbit să i le dau,
amănunțit pe cât mi-a fost cu putință.
16
ARTUR GOROVEI
Cel mai entuziasmat dintre cetitorii „Șezătorii", și dintre acei
cari puteau să spuie un cuvânt despre dânsa, a fost maestrul Dela-
vrancea:
In 3 Aprilie 1892 îmi scrie:
Domnule Gorovei,
Nu am onoare de a vă cunoaște, dar’mi permit să vă strâng
mâna și să vă felicit din toată inima pentru valoroasa întreprindere
ce începeți. Opera d-voastră, „Șezătoarea", este și mare și româ-
nească.
îndată ce am primit primul număr l-am citit cu o poftă excepțio-
nală și am simțit că visul meu îl realizați d-voastră. O asemenea re-
vistă doriam să încep și eu, bine înțeles numai cu concursul învăță-
torilor. Când am văzut că alții au început ceeace eu întârziam prea
mult, în loc de a simți vreun resentiment, mi-am zis: să fiu ajutorul
dacă nu întemeetorul acestei opere salutare. Și m’am hotărît să vor-
besc tutuloi' amicilor despre revista d-voastră, și să scriu despre ea,
și s’o laud și să vă laud dupe cum merită și bine-nieritați.
Și vă mărturisesc că pentru întâeași dată am simțit un adânc
regret că activitatea mea este prea mult absorbită în altă direcție
de cât în aceea în care intrați d-voastră. Prea mult lucru m’a împe-
dicat de a vă saluta începutul, dar pentru aceasta’mi cer ertare și
mă leg să vă fac toate serviciile ce’mi vor sta în putință.
In ziua de Paște, consacru cu plăcere întreaga foiță a „Voinței
Naționale" pentru revista d-voastră.
De astăzi am început o listă de abonament, și cred că în calea
mea nu voiu întâlni un român pe care să nu'l conving că „ Șeză-
toarea" se cuvine să o aibă pe biuroul și în biblioteca și în mintea
lui. Astăzi am vorbit la zece, și toți s’au grăbit a’mi da abonamentul.
Vă trimet deocamdată această mică sumă de 50 de lei. După sărbă-
tori vă voiu trimete negreșit 100,, și mai departe voiu continua a vă
face abonați printre toți cetățenii noștri.
înainte de a încheia să mă ertați a vă da un sfat, bun după pă-
rerea mea: tipăriți circulare și adresați-le învățătorilor de pretutin-
denea, pentru ca să sporiți numărul colaboratorilor, și să ajungeți
ca Revista d-voastră să devie o forță nu numai literară ci și socială.
Din Muntenia sunt prea puțini colaboratori, adresați-vă la ei cu în-
credere, sunt unii cari posedă adevărate comori populare. învățătorii
din Transilvania mi-au produs o adâncă emoțiune. Să fiți convinși
că d-voastră începeți actul unei uniri mai mari decât aceea care s’a
făcut, binecuvântata unire a tutulor românilor prin strângerea la
olaltă a creațiunilor lor.
Vă felicit și vă salut din toată inima. Sfintele sărbători cu bine
Barbu Ștef. Delavrancea.
Foița Iui Delavrancea, publicată în ziarul „Voința Națională",
în numărul dela 5 Aprilie 1892, începe cu niște priviri generale
cari se cuvine să fie cunoscute:
,,ȘEZĂTOAREA"
17
Literatura și știința poporului nostru au fost până acum în
parte prefirate prin diferite reviste, broșuri și monografii, dar până
astăzi o revistă specială, numai într’acest scop, nu am avut, noi Ro-
mânii. Mărturisesc că dintre toate felurile de publicațiuni periodice
„Șezătoarea" se cuvine a avea precădere înaintea ori-cărui om cult,
literat și bun Român, căci cel mai suveran mijloc de a înțelege un
popor este acela de a’i cunoaște și aprofunda tradițiunile, știința și
creațiunile sale simple, naive, dar adeseaori străbătute de un spirit
vast și genial pe care numai mulțimile și popoarele îl pot avea. Și
noi, Românii,, cunoaștem multe,, multe de tot, și citim mult, mult de
tot, — și putem vorbi cu oare-care siguranță de literatură germană,
franceză, engleză și italiană, — și mulți din noi sunt în stare d’a
pricepe geniul Germanilor, Francezilor, Italienilor, Grecilor și Engle-
jilor — dar foarte puțini, puțini de tot, cunosc foarte puțin, puțin de
tot, firea poporului românesc, geniul său latin, melancolizat de sufe-
rințele seculare și de lupta titanică pentru păstrarea limbei și a nea-
mului plămădit din amestecul coloniilor romane cu sfărimăturile
dacice. Dintr’o 1000 de oameni, cu adevărat și pe deplin culți, nu se
vor găsi nici 10 cari să știe despre Români atât cât cunosc despre
cele-lalte popoare ale Europei.
'Noi, sub influența, de altmintrelea generoasă, a culturei franceze
ne-am însușit multe cusururi între altele și pe acella de a nu ne
studia noi pre noi înșine. Academia română, de cât-va timp, publică
un premiu destul de însemnat pentru acela care va izbuti să scrie o
operă despre psichologia poporului românesc. Premiul este mare, dar
problema este imensă. Și este într'adevăr covârșitoare, căci până
astăzi mintea artiștilor, a literaților și oamenilor de știință, a fost
îndreptată mai mult peste hotare de cât în hotarele neamului româ-
nesc. Până și gramatică nu avem încă, căci nu există da noi de cât
încercări de gramatică generală, dar una profundă și științifică, în
care românismul să apară pe d’asupra formalismului și a clasificărei
artificiale, nu avem, și ne va trebui mai mulți Lambriori, cari să
trăiască și mult și bine, pentru a ne înzestra cu o ast-fel de operă
absolut trebuitoare.
Și pentru a ajunge la o gramatică și la o lucrare serioasă des-
pre psichologia poporului nostru, se cere neapărat să avem la olailtă
toate producțiunile Românilor, de pretutindeni, poesii, basme, le-
gende, păcălituri,, glume, proverbe, superstiții, credințe, moravuri,
noțiuni științifice, dobândite prin observațiunea directă a naturei,
— în sfârșit tot ceeace el a creat, a reținut și ne-a transmis nouă,
cărturarilor de astăzi.
Cine ar fi în stare să adune această mare comoară împrăștiată,
ba uneori chiar învălmășită? In prima linie omul orașelor, și mai
ales al orașelor mari, nu este potrivit cu această grea și specială che-
mare. Pentru un asemenea om. chiar de ar fi de geniu, ar fi o im-
posibilitato materială dacă nu și morală, d’a destupa vinele de aur
ale tesaurului nostru și a le răvărsa în public. Și chiar clasa profeso-
rilor din orașele mari, gradul secundar și superior nu va fi în stare
să adune în deajuns elementele nenumărate ale psichologiei și ale
geniului românesc. Vorbesc în tesă generală, căci bună oară pe un
2
ARTUR GOROVEI
Hasdeu nici chiar preocupările d-sale spiritiste nu’l împiedică d'a
cunoaște mai mult de cât ori-ce Român despre totalitatea Românilor.
Dar opera de adunare a creațiunilor populare atât este de mare în
cât mai muți Hasdei, de am avea mai mulți, nu ar fi de ajuns. Pen-
tru așa ceva trebuește atâta timp și atâta muncă covârșitoare, în cât
viața și energia unui om de geniu nu sunt suficiente.
Iacă de ce rolul învățătorilor rurali devine, mai ales din acest
punct de vedere, mare, sfânt și mântuitor. Numai ei, fiind mulți, fiind
împrăștiați peste tot pământul Românilor de dincolo și de dincoace,
și fiind continuu aproape de vatra și sufletul poporului românesc,
numai ei pot, cu toții la olaltă, să întemeeze o publicațiune dela care
să înceapă datele cunoștinței noastre de geniul și menirea noastră în
lume. La durere, ca și la veselie, la înmormântare ca și la nuntă,
la sărbători mari ca și la munci grele, ia șezători ca și la cale lungă,
învățătorii rurali pot să audă, să simtă și să surprindă momentele
caracteristice, cunoștințele și producțiunile Românului, și de aceea
numai ei, majoritatea lor dacă nu toți, pot să-și ia marea misie d’a
aduna bogăția neamului nostru. Și dacă învățătorii s’ar convinge
de aceasta, ei s’ar asemăna, în truda lor, cu furnicile harnice, vii și
neobosite care își adună ouăle risipite pentru a le depune la un loc
și a’și feri și păstra viitorul furnicaiului lor.
Eu unul mărturisesc că am simțit adevărată fericire când am
văzut că datoria de a aduna la olaltă creațiunile populare a cuprins
pe mai mulți învățători rurali, dupe ce am citit „Șezătoarea", primul
număr al primei -reviste periodice întemeiată numai într’acest scop.
Urmează, apoi, o dare de seamă amănunțită a materialului pu-
blicat în primul număr, cu observațiuni judicioase ale unui om pri-
ceput, și foiletonul se încheie astfel:
Oprindu-ne de o camdată aci să salutăm cu încredere și bucurie
prima revistă destinată numai pentru operile marelui creator, ale
poporului nostru care ne-a apărat, cu o energia extraordinară limba
și individualitatea noastră.
Această revistă are desigur un viitor mare și o menire excepțio-
nală. In jurul „Șezătoarei" se vor grupa învățătorii de peste tot pă-
mântul românesc și ast-fel vor izbuti să aprinză o conștiință națio-
nală care să treacă peste hotarele impuse de nevoi și cotropiri. „Șe-
zătoarea" vine la timp pentru că vine într’un timp de amorțire și
literară românească.
Și o ast-fel de revistă, apărând odată pe lună, nu costă decât
cinci lei pe an. Douăzeci și patru de coaie, adică aproape 800 de pa-
gini de produceri bune și folositoare, numai cinci lei! Poporul nostru
a fost tot-d’auna eftin și darnic și aceea cari vor să’i culeagă operele
încep prin a’i imita dărnicia.
Eacă o revistă care se impune oricărui om cult, dar în special
se impune corpului profesoral și studenților.
Fac apel la studenții noștri universitari,, și nu atât la generosi-
tatea lor recunoscută, cât la interesul lor. Viața în genere și școlile
„șezAtoarea"	19
In special, de toate gradele, sunt astfel organisate, în cât contribuesc,
fără voința celor cari li dirig, la scâlcierea și uitarea limbei noastre.
Să ne adunăm la o „Șezătoare" care costă atât de puțin și să
ascultăm arta, știința și conștiința poporului românesc.
Suntem datori toți, până la unul, să susținem această mult folo-
sitoare publicațiune.
Cuvintele lui Delavrancea, din scrisoarea dela 3 Aprilie : „Să
fiți convinși că d-voastră începeți actul unei uniri mai mari decât
aceea care s’a făcut, binecuvântata unire a tuturor românilor prin
strângerea la olaltă a creațiunilor lor“, au răsunat pretutindeni, și
de pretutindeni au început să ne vie vești cari confirmau profețiile
lui Delavrancea.
Ziarul „Tribuna" din Ardeal, după foiletonul lui Delavrancea,
■duce, peste Carpați, vestea și laudele acestuia despre „Șezătoarea".
învățătorul Simion Câmpianu din Bouțarul-inferior, în Banat;
studentul Vasile G. L. Lăzăreanu, din Cernăuți; lacob Mureșianu,
președintele reuniunei învățătorilor gr.-cat. din comitatul Cojocnei;
Govosdjan Petru, econom din Sărafalva, comitatul Torontal; Tran-
dafir Dragomir, „învățător popular" din Streza-Cârtișoara, loan An-
tonescu, învățător gr.-or. în Sacadat, comitatul Bihor, și alții, ne
adresează scrisori călduroase, precum și alți mulți învățători din
țară, arătând mare interes pentru revistă, și unii cerând să fie tre-
■cuți în rândul colaboratorilor, și astfel, în Maiu 1892, lista colabo-
ratorilor era astfel alcătuită :
Irimia Ghidu, înv. Galbeni (Roman); Grigori Gheorghiu, înv.
Călinești (Botoșani) ; P. Herescu, înv. Găinești (Suceava); T. lo-
nescu, înv. Dolhasca (Suceava); Radu Marinescu, înv. Heciu (Suceava);
Sevastian Mihăilescu. înv. Giulești (Suceava); S. Mironescu, înv.
Adam (Tutova); A. Mureșanu, înv. Bara (Roman); G. D. Papado-
pol, înv. Fântâna-mare (Suceava); E. Patriciu, înv. Bursucani (Co-
vurluiu); Preot A. Popescu, Cernica (Ilfov); G. Popescu, înv. Pe-
rieni (Tutova); S. Popescu, înv. Țonea (Ialomița); I. T. Popovici,
înv. Cârpiți-Stânca (Iași); Ion Pop Reteganul, înv. Rodna-veche
(Transilvania); V. Radovici, înv. Preutești (Suceava); Gh. Scântee,
înv. Florești (Dolj); P. Stoica, Reva-Ujfalu (Transilvania); C. Teo-
dorescu, înv. Drăgănești (Suceava); I. Tâțu, înv. Comândărești
(Botoșani); Dobre Ștefănescu, înv. Grindu (Ialomița); I. Constanti-
nescu, înv. Ciulnița (Ialomița); A. Tomescu, înv. Valea-lungă (Dâm-
b o vița).
Unii dintre acești colaboratori au trimis puțin material care
s’a publicat; alții nu au trimis nimic, dar profeția lui Delavrancea
s’a îndeplinit: se începuse unirea cea mare a tuturor Românilor,
2*
20
ARTUR GOROVEI
prin strângerea laolaltă a creațiunilor lor. „Șezătoarea" nu era nu-
mai o simplă revistă de literatură populară; avea și un important
rol social.
Pe vremea când a apărut „Șezătoarea", în 1892, trăia în Su-
ceava Bucovinei, așa de aproape de Folticeni, marele nostru folk-
lorist Simeon Florea Marian, membru al Academiei Române, au-
tor bine cunoscut al mai multor lucrări de folklor. Cu toate acestea
nu am pomenit nimic despre el, până acuma; nici un semn de viațl
din partea lui, cu privire la „Șezătoarea".
Să fi rămas el indiferent la manifestarea noastră? Cum s’ar fr
putut explica aceasta?
Mult mai târziu am aflat și eu ce se petrecuse.
încă dela începutul apariției revistei, Marian nu numai că scri-
sese cuvinte măgulitoare către directorul ei, dar trimisese, spre
încurajare, un articol pentru publicat. Pe coperta scrisorii Marian
pusese adresa: „Direcțiunei revistei „Șezătoarea", la Folticeni, Ro-
mânia". Din greșală, serviciul nostru postai a cartat-o pentru Boto-
șani. în orașul acela exista o societate a doamnelor românce, cu
numele de „Șezătoarea", și poșta de acolo, fără a băga de seamă
că scrisoarea ar fi trebuit să meargă la Folticeni, a dus-o la socie-
tatea „Șezătoarea" din Botoșani. Doamnele au deschis-o, au văzut
că nu li se cuvine lor, dar au neglijat să o trimită la adevărata ei
destinație.
Este bine înțeles că articolul lui Marian nu a fost publicat în
revista noastră, și este explicabil că omul acesta, așa de blând, a
avut dreptul să se simtă jignit de această lipsă de atenție.
Când am aflat, dela una din doamnele societății „Șezătoarea,,
din Botoșani, această întâmplare neplăcută, m’am dus în Suceava,,
la Marian, i-am cerut scuze, i-am expus împrejurările, ne-am îm-
prietenit și am rămas prieteni până la sfârșitul vieții lui.
în No. 5 al revistei am publicat o schiță bibliografică a dlui
M. Schwarzleld, întitulată „O ochire asupra anecdotelor populare-
române11. Dl Schwarzfeld se ocupa cu folklorul; colaborarea sa nu
mi s’a părut de prisos.
Peste câteva zile, la 9 Iulie 1892, B. P. Hasdeu îmi scrie:
Domnule Gorovei,
E regretabil că ați adăpostit în „Șezătorea" pe numitul Schwarz-
feld, cel mal habotnic dintre habotnici.
încă o dată, e regretabil.	Al Dv.
B. P. Hasdeu.
„șezAtoarea"
21
Mă aflam în situație dificilă: nu aș fi voit să indispun pe
Hasdeu, și nu mi-ar fi convenit să jignesc pe dl Schwarzfeld. D-sa
însuși m’a scos din nedumerire, scriindu-mi așa: „Aflu că d. Has-
deu ți-ar fi scris ca să nu mai publici nimic dela mine: și că dta
i-ai fi promis a-1 asculta; așa s’a lăudat bătrânul plin de ură și ve-
nin, mai mult cu mințile în altă lume, dela o vreme. Aș dori să
știu de e așa, ca să nu mai am nevoe a mă osteni degeaba și să te
scutesc de neplăceri".
Dl Schwarzfeld nu a mai colaborat la revistă.
Reviste din țări streine fac schimb cu „Șezătoarea".
„Revue de l’Ecole d’Anthropologie" și „Revue des traditions
populaires", din Paris, acceptă propunerea noastră de schimb, iar
altele ne solicită schimbul. Așa, dl Dr R. F. KaindI, din Cernăuți,
îmi scrie: „Es wiirde sehr richtig sein, mit Ihrer „Șezătoarea" un-
sere Lesern bekannt zu machen. Wurden Sie nicht die Gute haben,
mir die erschienenen Nummern zur Anzeige zu senden. Die Num-
mern unserer Bukowiner Rundschau, in dem die Anzeige erfolgen
wird, werde ich Ihnen zusenden".
Numărul revistelor de specialitate, cu cari am făcut schimb,
în cursul vremii, este destul de însemnat; pomenesc, însă, numai
de acele dela începutul vieții „Șezătorii".
Cu tot entuziasmul fundatorilor și al colaboratorilor, au înce-
put zile grele pentru revistă, chiar de pe la mijlocul anului. Coti-
zațiile de 5 lei pe lună ale fundatorilor întârziau să sosească. Abo-
nații nu se grăbeau să plătească, și alte mijloace bănești noi nu
aveam. Aveam, însă, un singur noroc: tipograful era îngăduitor și
tipărea revista pe credit. Astfel am scos la bun sfârșit primul an,
tipărind un volum de 304 pagini, cu material adunat din România.
Am publicat și o poveste din Banat (p. 274), scrisă de Petru Go-
vosdjan din Sârafalva.
Din pricina dificultăților bănești, cari nu se ameliorau, primul
număr din anul II al revistei apare la Iunie 1893.
în acest an al revistei prestigiul ei se accentuează.
între colaboratori se numără Părintele Teodor Bălășel, din
Ștefanești, jud. Vâlcea, un destoinic culegător, care ne dă un ma-
terial interesant, si foarte bine cules, ca si dl I. Teodorescu, învă-
țător din Cotârgaș, jud. Suceava. în același timp, de peste graniță,
ne dă o deosebită atenție dl Dr M. Gaster din Londra, și Dr
Stanislao Prato, din Sessa Aurunca, provincia Caserta (Italia), cari
devin colaboratori ai revistei.
22
ARTUR GOROVEI
Mulțimea colaboratorilor „Șezătorii" atrage atenția și folklori-
știlor streini. în privința aceasta, dl Colson îmi scrie:
Je viens de recevoir vos Nos 3-4 que je vais me mettre ă etudier.
Merci de votre cordialii â apprecier la jeune „Wallonia" et de votre
empressement â satisfaire mon deșir. Vous m’annoncez l’envoi de
votre premier volume en me donnant cette bonne nouvelle que vous
allez aussi râimprimer. Je suis on ne peut plus heureux de votre
succes; vous le mâritez mais je ne vous en felicite pas moins, car,
en folklore, de tels resultats sont bien rares et difficiles ă obtenir.
Je vois avec plaisir que vous avez beaucoup de collaborateurs. C’est
une tâche lourde, que de recueillir le folklore d’un pays, et l’on ne
peut arriver ă des enquetes generales ă soi tout seul, sans qu’on s’en-
toure d’ardents proselytes. Vous en avez fait, ils travaillent tres bien.
Va bene, all right, en avant!
Colaborarea d-lui Dr Gaster a fost o plăcută surpriză. Nu mă
pot opri să nu reproduc, în întregime, scrisoarea sa din 16 Noem-
vrie 1893.
Lipsa mea din Londra — căci eram dus la mare pe vr’o 6 săp-
tămâni — este cauza întârzierei răspunsului meu la cartea de
postă a dtale.
Intr’adevăr n’a.m primit ultimul No. al „Șezătoarei" și voiu fi
foarte recunoscător dacă-1 vei trimite.
Cu aceași ocaziune mă grăbesc a te felicita de fericita idee ce
ai avut a întreprinde o atare publicațiune, și totdeodată a-ți mulțumi
pentru amabilitatea ce o ai a mi-o trimite. Cum de mă voiu vedea
puțin ușurat de greul lucrului ce stă acuma pe mine, voiu scrie o dare
de seamă despre Șezătoarea în Revista societății Folklorului de aci.
Iți trimit aci alăturat și o snoavă veche românească, ce am co-
piat-o întocmai dintr’un Ms al meu. Ms este de pela sfârșitul veacu-
lui trecut. Povestea sau snoava, pe care o consider a fi cea mai ve-
che, de care am dat până acum în literatura veche, este foarte haz-
lie. Precum vezi este scrisă în dialectul moldovenesc, pe care ram
reprodus cu sfințenie. Unele foarte mici lacune — hărtia fiind cam
știrbită pe la margini — le-am umplut după analogia cu restul
textului.
Articolul dlui Gaster s’a publicat la pag. 117, subt titlul
„Texte vechi".
Studiul dlui Dr Stanislao Prato, publicat la pag. 168, subt tit
Iul: „începutul cântecelor populare românești în relație cu începu-
tul cântecelor populare italiene, grecești, portugheze, și altele, din
punct de vedere mitic, literar și psihologic", mi-a fost trimis de
d-sa, scris în franțuzește și l-am tradus eu.
Un alt colaborator prețios, în anul II, a fost dl Gh. Ghibă-
nescu. Scrisoarea ce mi-a trimis, cuprinde date interesante:
„șezătoarea"
23
Persistența Dtale în conducerea revistei Șezătoarea, mă încântă,
mai ales că e singura revistă folkloristică serioasă, și care în specie
se ocupă de produsele populare. Aceasta arată că și învățătorii noș-
tri, puși sub conducerea unui om abil ca Dta, pot face ceva de samă,
în ceea ce sînt în stare de a face, în loc de a se avântura în discutare
de teme filosofice, pentru care n'au pregătirea ... De pe când eram
în Bârlad și scoteam revista „Gh. Lazăr“ am dat loc la câteva urâ-
turi, cimilituri și descântece; apoi o colecție întreagă de 20 urâturi
am publicat în „Analele literare".
Dl Ghibănescu a trimis descântece, cari s’au publicat în voi.
II, p. 86, și cântece, tipărite în voi. III, p. 61.
Un mare succes al „Șezătorii" a fost introducerea ei, drept
Carte de cetire, pentru studenții Seminarului de limba română dela
Universitatea din Leipzig.
Scrisorile lui Weigand sunt documente prețioase, pentru noi.
La 28 Aprilie 1893, scrie;
leh habe bis jetzt No. 1—10 der Șezătoarea erhalten, und sehe
mit Spannung der Fortsetzung entgegen. denn fast befurchte ich,
dass die so interessante und wertvolle Zeitschrift nicht weiter er-
scheint. Solite es Ihnen an Mitteiln felilen, so wenden Sie sich doch
um Unterstutzung an die Academie, deren Aufgabe es ist, Ihr Streben
zu unterstiitzen. Ausserdem bitte ich um 8 Exemplare der Revista,
so weit sie erschienen ist, ich will sie als Lecture fur mein rumă-
nisches Seminar benutzen, weil ich thatsâchlich kein besseres, rei-
neres Rumănisch kenne, als es sich in Ihrer Zeitschrift findet. Die
Dialektproben im 3. Heft sind freilich missgluckt, das Studium der
Phonetik ist unbedingt notig.
Cu data de 21 Iulie 1893, scrie:
Empfangen Sie vielen Dank fur die freundliche Uebersendung
Ihrer Zeitschrift. Sie dient uns in unserem Seminare als kostbarstes
Material zum Uebersetzen und zum Studium von Volkssprache und
Voilksgeist. Als einen sehr glticklichen Gedanken von Ihnen bezeichne
ich es auch, dass Sie eine Sammlung dialektischer Ausdrticke mit-
geteilt haben. Ich finde darunter eine Menge hochinteressanter Wor-
ter z. B. jneapîn = mac.-rum, dzuniapin [juniperus], mere = istrisch
mere (merge), șculer = deutsch Schullehrer, terții! scheint mir un-
mdglich, es ist wohl nur Druckfehler fur țerțiu.
Auch die Aussprache ,.punce, munce, pciatră etc., etc. sind hoch-
interesant.
Es ware nur zu wunschen dass auch aus anderen Teilen des
I.andes so zahlreiche Beitrăge wie aus der nbrdlichen Moldau gelie-
fert wiirden.
Empfangen Sie nochmals herzlichen Dank fur Ihr gîitiges Ge-
schenk ftir unser Seminar und seien Sie herzlich gegriisst von
Ihrem
Dr. G. Weigand.
24
ARTUR GOROVE1
Cuvântul terțiu (berbece dela trei ani în jos), nu era o greșală
de tipar, cum presupunea Weigand; ar fi trebuit, poate să fie țcrțiit,
după analogia cu anțărț (anno tertio), dar așa cum a fost tipărit
în „Șezătoarea11 se pronunță cuvântul în munții județului nostru,
după cum s’a și convins Weigand, peste vreo doi ani, când a fost
în Moldova, și a stat la mine vreo săptămână.
Toate succesele revistei, și toate mulțumirile sufletești ce ni
Ie aducea, erau întunecate de greutățile bănești ce întâmpinam. La
aceste greutăți s’a mai alăturat o împrejurare care m’a nevoit să
nu pot scoate No. 1 din anul III, decât în Septemvrie 1894.
In Ianuarie 1893 am fost numit supleant la tribunalul din Cons-
tanța. Gândul meu nu era să rămân acolo, unde nici nu puteam să
tipăresc revista. Eram eu amărit de greutățile mele personale, dar
m’a toropit o scrisoare ce am primit, din iași, cu data de 9 Fe-
bruarie 1894, în cuprinsul următor:
Domnule,
V-am plătit 11 lei abonamentul pe 2 ani Ia Șezătoarea, pentru
care posed chitanța poștei din 30 Aug. 1893. Cu toate acestea nu-mi
trimetețl revista. V-am mai scris .și vă faceți că n’auziți. Vă rog deci
(și cred că va fi ultima oară când voii! fi mai avut ocazia să vă
adresez cuvîntul) să-mi trimeteți banii câți mi se cuvin înapoi. Re-
vista D-voastră, de care-mi pare foarte rău că am nevoe. volîi Ști
eii s-o citesc altfel.
A. Philippide.
' 1	(strada Lăpușneanu).
Dl Philippide îmi fusese profesor de limba română la Institu-
tele-Unite din Iași; îl stimam, îl iubiam, îl adoram. Și să primesc
dela el o asemenea scrisoare !
M’am mângâiat, însă, când după lămuririle ce i-am dat, îmi
scrie, la 19 Februarie:	■
Domnule Gorovel,
In țara noastră, unde opinia publică este exploatată de toate le-
pădăturile societății, este greu de știut cînd al a face cu un om de
treabă și cînd nu. Eu în special, oridecâteorl aud de vreun tînăr in-
teligent, care a grupat în jurul său o pleiadă de tineri inteligențî
pentru a lucra pentru progres, mă cutremur de groază, căci mă
aștept la o nouă bandă de obraznici și de potlogari. Pentru aceia
sînt bine hotărît de a fi răbdător, în afacerile mele cu orice hamal
și cu orice apar, dar de a rupe brusc prin vorbe mojiceștl cu toți
inteligențiî țării noastre, oridecâteorl voiii bănui la dânșii vreo ne-
corectitudine. D-voastră nu mi-ațl trimes revista și eii m-am hotărît
îndată să vă vorbesc ca unui Romîn inteligent. M-am înșălat însă.
,,șezătoarea"
25
D-voastră sînteți un om detreabă, și mi-a părut bine că mai sînt încă
oameni în tara noastră care tin la reputația de om cinstit. Deci vă
rog să-mi treceți cu vederea vorbele cele aspre (căci sînt amărît până
în gît) și să mă considerați printre prietenii D-voastră devotați.
A. Philippide.
Printre cei cari se interesau de „Șezătoarea", era și Titu Ma-
iorescu, care la 13 Septemvrie 1893, îmi adresase următoarea scri-
soare :
Domnule Director,
V6 mulțumesc pentru trimiterea numerelor Iunie—Septemvrie
1893 din revista „Șezătoarea". Le-am cetit și le-am găsit și folositoare
și interesante pentru studiile folkloriste. E cuminte și bine chibzuită
restrângerea ce și-o impune revista de a nu da decât ceea ce este în
realitatea vorbirii și lucrării poporului, în locurile anume precisate.
ear nu fantasmagorii și declamații goale.
In interesul revistei, Maiorescu a stăruit la Marghiloman, pe
atunci ministru de justiție, care în Maiu 1891 m’a strămutat la Bâr-
lad, iar în primele zile din Septemvrie la Folticeni, și am și pus
subt tipar primul număr din volumul III.
De sigur că nu aș fi putut să fac aceasta, dacă Frederic Dame,
un alt prieten al „Șezătorii", funcționar Ia Ministerul Instrucțiunii,
nu ne-ar fi venit în ajutor. Prin stăruința lui, și în urma unei au-
diențe ce mi-a înlesnit la Take lonescu, ministrul Instrucțiunii, s’au
subscris cinci sute abonamente de câte 5 lei, pentru bibliotecile
școlilor sătești. Am putut, astfel, să achit datoria din trecut, și să
încep tipărirea volumului III.
Pe lângă vechii colaboratori, în volumul acesta au mai publi-
cat culegeri interesante, dl I. Moisil, „Strigături din Ardeal" ; Ni-
chita Spârlea, o poveste și doine din Transilvania, iar dl Ilie Ves-
lovschi, tradiții populare din Bucovina.
Streinătatea se interesa tot mai mult de revista noastră.
Din Italia ni se mai propunea o colaborare. Dl Dr Gaetano
Amalfi, din Torre Annunziata (Napoli), trimite un articol cu urmă-
toarea scrisoare:
Ad iniziativa del prof. Stanislao Prato, di cui recentemente ha
publicato uno scritto nela sua Rivista, mi permețto inviare alia S. V.
un mio scritto, da veder la luce. possibilhnente, nell’ acreditato suo
periodico. Apparendo Tultima parte avere un carattere puramente lo-
cale, forse, si potrebbe anche sopprimere. In ogni modo me ne rimetto
a Lei, e nell’ ipotesi affennativa, mi aspetto, a suo tempo, le bozze
a rivedere.
26
ARTUR GOROVEI
Articolul d-lui Amalfi, „La monaca di legno" avea în totul un
caracter prea local, și a consimțit d-sa singur să nu-1 mai public,
deși Angelo De Gubernatis îmi dădea sfatul să fac din „Șezătoa-
rea" o revistă internațională de folklor. Scrisoarea acestuia mi se
pare interesantă, și o reproduc în întregime:
De la campagne, Lastra ă Signa (Florence)
22 avril 1893.
Cher Monsieur,
Je m'empresse de vous remercier non pas seulement pour votre
aimable adhesion â la Sociâtâ que je vais fonder â Rome, mais en-
core pour la lettre obligeante qui l’accompagne, ainsi que pour l’envoi
tres gracieux de votre publication que je ne manquerai point de sig-
naler dans la premiere livraison de notre Rivista delle Tradizioni
popolari.
Nous aurons un public assez etendu et vous pourrez vous en per-
suader des le premier numero dans lequel vous trouverez la note de
tous Ies membres de la Societâ. Nous sommes aujourd’hut 450, je
crois que nous serons 600 au mois de novembre, â l’âpoque de l’inau-
guration qui aura lieu trâs solennelilement â Rome dans la seconde
quinzaine du mois.
Le titre definitif de la Sociâtă â laquelle vous nous faites l’hon-
neur de vous inscrire sera celui-ci: Societă Nazionale per le tradizioni
popolari italiane.
Le folk-lore italien et le folk-lore roumain se touchent de bien
preș, malheureusement le roumain n’est presque pas compris en Ita-
lie, et je crois qu’il serait rendre un bon service aux deux pays don-
ner une traduction franțaise de vos textes roumains ce qu’en ferait
une revue internaționale bien interessante1).
Faites de mon avis l’usage que vous jugerez convenable aux in-
terets de votre revue et de la Roumanie, et croyez-moi, depuis long-
tems, Tarni des Roumains.
Votre sincferement oblige
Angelo De Gubernatis.
Je soupțonne une affinitâ speciale de race et de moeurs entre Ies
Roumains et Ies Sabins. II faudrait reunir de nombreux matâriaux
pour vărifier le fondement de cette conjecture.
„Șezătoarea" pătrunsese și peste Ocean, în America. In 1894,
când se serbau 400 de ani dela descoperirea lumii nouă, am fost
1) Sfatul lui De Gubernatis n’am putut să-l urmez, dar am contribuit
la cunoașterea folklorului nostru în streinătate, prin faptul că am tradus
în franțuzește, și am publicat în diferite volume ale revistei „Revue des
traditions populaires" din Paris, mult material românesc, precum: cimilitu-
rile, legendele pasărilor, datinele noastre la naștere și la nuntă, și alte tra-
dițiuni populare, material care ar fi apărut și într’un volum, dacă în 1914 nu
ar fi izbucnit războiul.
„șezătoarea"
27
invitat, în calitate de director al revistei, la congresul pe care-l
ținea, în Chicago, societatea americană de folk-lore, care făcea cinste
României, alegându-mă vice-președinte al societății. La congres nu
m’am dus, dar în una din ședințe s’a cetit o lucrare a mea despre
obiceiurile noastre la nuntă. Am scris articolul in franțuzește, și
d-na Helen Bassett, secretara Societății, care l-a cetit, îl tradusese
în englezește.
In voi. III am publicat eu o încercare de „Bibliografie a fol-
klorului român", în care se enumeră și tot ce a apărut, până atunci,
în limba cehă, asupra folklorului populației de origine românească
din Moravia Valahă. Informațiile acestea le am avut dela larnîk;
scrisoarea cu care mi le-a trimis, se cuvine să fie cunoscută:
După cum făgăduisem, Vă trimit astăzi cele cerute de Dtră.
Meritul meu e foarte neînsemnat și partea cea mai mare a lucrării
mi-a fost trimisă de Dl Văclavek însuși, a cărui cunoștință am fă-
cut-o din întîmplare în vara trecută. Copiarea celor trimise cât și
câteva adausuri le a (luat asupra sa băiatul meu cel mai mare, care
se află în clasa VIII gimnasială și care după cum trag nădejde, se
va ocupa și el cu studiul limbilor romanice și în deosebi cu al celei
române, și care poate va duce la îndeplinire niște lucrări, pentru
care eu adun numai materialul necesar. Are un talent deosebit
pentru limbi, și își însușise anul trecut și elementele limbei române.
Am de gând să-l trimit anul viitor la Viena, unde va avea destulă
ocaziune a conveni cu tineri români atât din țară cât și din Transil-
vania și Bucovina.
Revista nu apărea tocmai regulat, din aceeași pricină veche :
abonații o primeau cu plăcere, poate că o și-ceteau, dar nu plăteau
abonamentul, iar cheltuelile erau urcate, pentrucă aveam un tiraj
destul de mare: numai pentru bibliotecile școalelor sătești trebuiau
500 exemplare.
Urmând sfatul lui Weigand, m’am adresat Academiei Române,
cerând un ajutor. Cu adresa No. 7034 din 19 Aprilie 1895 mi s’a
răspuns: „Academia a examinat cererea Domniei-Voastre de a Vi
■ se da un ajutor pentru continuarea publicațiunei de literatură po-
porală „Șezătoarea". Secțiunea literară a Academiei a recunoscut
însemnătatea acestei publicațiuni și marele folos, pre care ea îl pote
aduce studiilor folk-loristice românesci. Starea mijlocelor bănesci
ale Academiei nu i-au permis înse a da ajutorul cerut de Domnia
Vostră".
Adresa e iscălită de președintele Kretzulescu și de secretarul
general D. Sturdza.
In 1896, Delavrancea era deputat; ca membru în comisia bu-
getară a izbutit să înscrie, în bugetul Ministerului Instrucțiunii, o
28
ARTUR GOROVEI
subvenție de una mie lei, pentru „Șezătoarea". Aveam cu ce să
începem volumul IV, la care și-a început colaborarea învățătorul
Simion T. Kirileanu, care s’a trecut din vieață înainte de vreme, și
tocmai când era în putință să-și desvolte rodnica lui activitate. Tot
în acest volum, preotul și învățătorul Vasile Sala începe să colabo-
reze cu descântece culese din Vașcău, comitatul Bihorului, și dl
Pericle Papahagi, profesor în Bitolia, publică folklor de al Aro-
mânilor.
Ajunsesem astfel să adunăm la „Șezătoarea" noastră folklor
din toate unghiurile locuite de Români. Ba, în voi. IV, publicam,
în traducere, baladele bulgărești în cari erau cântați voivozii noștri.
Nepăsarea de soarta revistei, sau poate că greutățile vieții, în-
văluiau tot mai mult pe sprijinitorii „Șezătorii", iar abonații conti-
nuau s’o primească, dar nu-și plăteau datoriile. Pentru anul IV nu
se încasaseră zece abonamente.
Pus în cunoștință de această situație, Lupescu se adresează
fundatorilor. Doi dintre ei, N. Vasiliu și T. Daniilescu, făgăduiesc
să contribue cu câte zece lei pe lună, și cer ca revista să apară
regulat în fiecare lună, în câte 32 pagini, și numele lor să figureze
ca redactori ai revistei.
Subvenția dela Ministerul Instrucțiunii ni se anulase. La 26
Noemvrie 1897 mi se trimisese adresa cu acest conținut: „La su-
plica Dv. din 7 Noembre a. c. ce ați adresat Ministerului și prin
care cereți a vi se libera subvenția acelei reviste, am onoare a vă
răspunde că s’a anulat subvenția pentru anul acesta și pentru viitor
s’a suprimat din budget, pentru motivul că această revistă nu s’a
primit la Minister".
Motivul era un pretext, pornit din intrigăriile unui politician,
care ajunsese iarăși „la datorie".
In Decemvrie 1898 a apărut primul număr din voi. V, la care,
pe lângă parte din vechii colaboratori, se mai asociază și alți învă-
țători din țară, între cari Șt. St. Tuțescu, cu material de prin Ro-
man ați, Dolj și Gorj.
Din Bucovina, revista își înviorează paginile cu un material
bogat, cules cu pricepere de preotul Dimitrie Dan, membru cores-
pondent al Academiei Române, și care a fost unul dintre cei mai
statornici colaboratori, până la sfârșitul vieții lui.
Dar, acel care a contribuit, în special, ca „Șezătoarea" să poată
apărea timp de 37 de ani, și care și-a început prețioasa colaborare
în voi. V, este prietenul meu Gh. T. Kirileanu, fostul biblio tecar
al Casei Regale.
„ȘEZĂTOAREA**
29
Fără concursul lui Gh. T. Kirileanu nu s’ar fi putut scoate
No. 12 din anul V al revistei, închinat amintirii lui Ion Creangă,
la împlinirea de 10 ani dela moartea lui.
Grig. I. Alexandrescu, biograf al lui Creangă, unul din vechii
lui prieteni, îmi scrie, la 12 Octomvrie 1899 :
Iubite Artur,
Sunt informat că atât tu cât și câțiva prieteni din Iași, vroiți
a scoate un număr jubilar lui Creangă cu ocazia împlinire! a 10 ani
dela moartea lui. Este o idee prea frumoasă și sunt gata a vă trimite
și eu niște lămuriri asupra vieții lui, ce le am descoperit după ce am
scris biografia lui. Te rog răspunde-mi.
„Amintiri despre Ion Creangă*1, articolul lui Grig, s’a tipărit
în numărul festiv. Același articol, însă, a fost publicat și în „Con-
vorbiri Literare". Noi nu l-am reprodus din Convorbiri; pentru „Șe-
zătoarea" a fost scris, și scrisoarea ce mi-a trimis Grig, la 22
Noemvrie 1899, lămurește „pozna" autorului:
Iubite Artur,
Iată îți trimet ceia ce ți-am promis. Nu am putut să-ți tiimet
mai de mult din cauză că am fost f. ocupat. După cum vezi nici nu
am avut timpul ca să mai recopiez .și să îndrept greșelile de punc-
tuație și ortografie, care rămân pe sama ta. Apoi am mai făcut o
poznă: fiind la București și întâlnindu-mă cu Dl Maiorescu, m’a luat
la refet că nu-i mai scriu nimic; atunci fiind apucat din scurt, cam
de rușine, îi am promis că-i voi trimite ceva amintiri despre Creangă,
și drept să-ți spun i-am trimes și lui o copie de pe manuscris, pen-
tru care am primit o scrisoare f. elogioasă, din partea lui, astfel că
am scăpat de dânsul pe sama ta. Dar iar m'am gândit că numărul
care-1 vei scoate tu va fi un număr volant, destinat a nu mai rămâne
dintrânsu nici urmă, și deci este bine a fi publicat amintirile și în o
revistă; apoi gândesc eu că cu cât se va da o publicitate mai largă,
cu atâta mai bine. Amintirile despre Creangă vor fi deci f. minunat
publicate și în numărul jubilar, fără ca să se mai observe că vor fi
publicate în Convorbiri.
In definitiv iartă-mă și tu de această mică. încurcătură ce am
făcut într’un moment de zăpăceală.
In acest număr festiv era vorba să ne trimită o bucată și
Maiorescu. De s’ar fi întâmplat aceasta, s’ar fi datorit lui Gh. T.
Kirileanu. In scrisoarea lui din 13 Oct. 1899, sunt aceste câteva
cuvinte: „Am lost apoi la dl Negulescu, care mi-a făgăduit că va
vorbi cu dl Maiorescu să ni facă o bucată, asupra lui Creangă,
care să rămâe clasică. La dl Philippide de asemenea am de gând să
năzuesc spre a căpăta măcar o cât de mică notiță".
Numărul consacrat amintirii lui Creangă, cuprinde și două
clișee, datorite stăruințelor lui Gh. T. Kirileanu: un portret al lui
30
ARTUR GOROVEI
Creangă-diacon, și facsimilul unei pagini din „Amintirile" lui Creangă.
Volumul V ca și voi. VI, s’au tipărit la tipografia Lanof din
Folticeni. La 1 Martie 1892 apare No. 1 din anul VII, tipărit iarăși
la Saidman. Prefața acestui volum dă oarecari lămuriri despre
vieața revistei:
Șezătoarea intră în al șaptelea an de viață. — Drept vorbind,
astăzi, 1 Mart 1892. se împlinesc zece ani de când a ieșit primul nu-
măr din revista noastră, dar abia șase volume am scos până acuma.
Și numai când ținem socoteală de greutățile ce am întâmpinat, putem
să ni dăm seamă cât e de mult și ceea ce am făcut.
Cu aceiași dragoste de neam, începem acest nou volum.
Material avem destul, dar mijloace materiale puține. Fără nici o
subvenție, fără niciun abonament plătit înainte, o începem. Contri-
buim fiecare din noi cu cât ne iartă puterile, și trebue să spunem și
de astă dată, că fără sprijinul învățătorilor sătești, .Șezătoarea*' și-ar
fi trăit traiul. Când va fi să fie, și se va aprecia comoara ce o des-
gropăm și o dăm la lumină, să se știe că tot cei mici și săraci au jert-
fit pentru dânsa.
In fruntea acestui volum este lista persoanelor cari au susți-
nut revista, în acel an:
loan Adam, Constanța; I. Anastasiu, înv., Hântești, Dorohoiu;
D. Adămescu, înv., Dimăcheni, Dorohoiu; Preotul T. Bălășel, înv.,
Ștefănești, Vâlcea; G. Burghele, avocat, Dorohoiu; I. Cosmescu,
înv., Buftea, Ilfov; I. Cosmescu, înv., Bunești, Argeș; T. Daniilescu,
înv., Farcașa, Suceava; I. Dumitrescu, Bacău; Dr Toma Dicescu,
profesor, Câmpulung; Șt. Floareș. înv., Buhociu, Bacău; Artur Go-
rovei, Folticeni; P. Herescu, înv., Mălini, Suceava; V. Hudiță, înv.,
Bogdănești, Suceava; Serafim lonescu, institutor, Folticeni; Gh.
Lupașcu, înv., Vascani, Suceava; M. Lupescu, Directorul orfelina-
tului „Ferdinand" ; Ratu Marinescu, înv., Heciu, Suceava; D. Mân-
dricel, înv., Merenii-de-jos, Vlașca; L. Mrejeriu, înv., Crucea-Broș-
teni, Suceava; G. Rigo, Turcenii-de-sus, Gorj; D. Stoenescu, Cra-
iova; N. Stoleriu, înv., Zorleni, Tutova; Gr. Tabacariu, Fântânele,
Bacău; D-ra Maria Todirescu, înv., Dolhasca, Suceava; Gh. Teodo-
rescu-Kirileanu, Iași; S. Teodorescu-Kirileanu, înv., Zorleni, Tutova;
A. Vasiliu, înv., Tătăruși, Suceava; N. Vasiliu, înv., Pașcani, Su-
ceava; I. Voinea, înv., Merenii-de-sus, Vlașca; I. Zanne, București;
Paul Zarifopol, Iași.
Cotizația învățătorilor ar fi fost de un leu pe lună, dacă ar fi
plătit-o.
Lumea se interesa, din ce în ce mai mult, de „Șezătoarea" :
soseau mereu cereri de abonamente gratuite, dela diferite societăți
de prin satele din țară, cum și din Bucovina și Ardeal; se cereau
„șezătoarea"	31
numere de probă; mi se adresau scrisori de laudă, dar abonamen-
tele achitate nu-și măreau numărul.
Volumul VIII, s’ar putea spune, începe o serie nouă a revistei.
In afară de colaboratorii obișnuiți, învățători, la volumul acesta co-
laborează și persoane cu o cultură mai întinsă. Profesorul de liceu
Hristian Țapu, dl N. L. Kostache, au lucrări interesante. Dela Ro-
mânii din Macedonia căpătăm material adunat de profesorul etno-
graf Teodor T. Burada. In acest volum, în fine, se publică un stu-
diu al învățatului profesor Weigand, despre „Războiul de țesut".
Mă adresasem și lui S. FI. Marian, rugându-1 să ne facă cinste
la revistă. La 25 Februarie 1902 îmi răspunde:
Am primit ultima D-voastre epistoală și, cetindu-o, m’am bucu-
rat că eară-și voiți a scoate Ședetoarea.
Și m’am bucurat cu atât mai mult cu cât că, după cum îmi
scrieți, voiți a o eda cu mai mare îngrijire de cum a fost mal nainte
edată.
Eu, la rîndul meii, Ve promit că ve voiu trimite câte una alta
spre publicare întrînsa.
De o cam dată însă și anume până după adunarea generală a
Academiei române să mg îngăduiți căci până atunci am de prescris
în curat un nou op ce voesc a-1 înăinta Academiei spre publicare.
Dorindu-Ve din toată inima sporii! la lucru me subsemn al
Dvoastre cu toată stima
S. El. Marian.
Dela el nu am primit nimic pentru revistă.
In 1903 am avut un ajutor dela un minister.
Un om de inimă, Dr I. Simionescu, profesor la Universitatea
din Iași, a stăruit pe lângă un alt om de inimă, Spiru Haret, mi-
nistru al Instrucțiunii, care a subscris, pentru bibliotecile rurale, un
număr de 150 abonamente a 3 lei, ceeace ne-a scăpat revista pe
anul acela.
Dela Martie 1904 s’a tipărit voi. IX, cu ultimul număr care
poartă data lanuar-Februar 1905, și cu material adunat de colabo-
ratorii de până atunci.
Timp de doi ani și jumătate „Șezătoarea" nu a mai apărut'
Subvenția dela Casa Școalelor, dată de Spiru Haret, a fost tăiată,
în 1905, de dl ministru M. Vlădescu, iar în 1906, cu toate stăruin-
țele puse pe lângă d-sa, de persoane pe cari, de obiceiu, un mi-
nistru nu le refuză, Casa Școalelor nu a reînscris „Șezătoarea" pe
lista revistelor abonate.
In 1907, Spiru Haret, fiind iarăși ministru al învățământului,
găsind că revista aceasta merită să trăiască, i-a dat din nou viată,
subscriind iarăși un număr de abonamente pentru școalele sătesti,
32	ARTUR GOROVEI
și astfel, în Octomvrie 1907, apare primul număr din voi X, care
se sfârșește cu ultimul număr din Martie 1908. In volumul acesta
publică un material interesant, unul dintre cunoscătorii folklorului
nostru, dl Const. N. Mateescu, profesor din Râmnicul-Vâlcei.
/\nul 1908 a fost un an de încercare pentru „Șezătoarea".
Tovarășul meu dela întemeierea revistei, unul dintre cei mai
harnici culegători, Mihai Lupescu, m’a părăsit. El împreună cu un
alt destoinic colaborator, Tudor Pamfile, și pe lângă dânșii și alți
câțiva dintre vechii „susținători" ai „Șezătorii", au pus temelia unei
alte reviste de folklor, tipărită la Bârlad, cu numele de „Ion Creangă",
precum plănuisem și eu cu Elena Sevastos, să întitulăm revista pe
care ne bătea gândul să o scoatem la Iași.
Cu privire la întemeierea acestei reviste, Mihai Lupescu îmi
scrie, la 30 Iulie 1908:
Când Gh. 'Kirileanu, Pamfile Mrejeriu și eu ne am hotărît a
scoate pa „Ion Creangă", ca revistă de culegere a literaturei popu-
lare, nici prin minte nu ne-a trecut că avântul nostru va fi tălmăcit
în rău. — Acest avânt ne-a făcut să ne îndreptăm la mulți prieteni
să vie să sprijine și această revistă, depărtarea neputându-ne îngă-
dui a aduna pe toți la cari am scris ca să vie să vorbim gură la
gură. — Tu ca și mine știi, și poare și mai bine și adânc,, că știința
poporului intră zilnic în pământ cu moșnegii și babele; s’a dus Cir
Baroiu din Holda, Erhanoaia și Antaloaia din Broșteni, Bostănoaia
din Hăleasa. Mănălăchioaia din Bogdănești, ș. a., ș. a., pe care veșnic
pământul îi astupă cu tot ce știu. Nu pentru a lovi în „Șezătoarea"
am întemeiat pe „Ion Creangă"; de o mie de ori nu, căci ar fi să ne
urîm noi singuri munca pusă la ea, ci numai gândul de a putea să
se strîngă cât mai mult material, care se pierde, se prăpădește în
noianul mahalagismelor și a pseudo-civilizației. Pentru mine, oricâte
reviste de folklor ar fi, la toate, de aș putea aș da ajutor, căci
perderile ce suferim zilnic, greu trebue să apese pe toți, și mai ales
pe noi învățătorii. Și dacă o vină are dăscălimea și preoțimea satelor,
e și aceea că nu-și dă socoteală că perdem o avere de mare preț, pe
care spoiala de azi o îneacă, pe care mormântul o astupă. Când am
întemeiat pe „Ion Creangă", n’am avut în gând să părăsim „Șeză-
toarea". Rămânem membrii ei și-i vom da și ei tot concursul mate-
rial și articole.
In volumul XI, care începe abia în 1909, Lupescu nu mai pu-
blică nimic, iar Tudor Pamfile a încetat, pe totdeauna, să colabo-
reze la revista în care și-a făcut începutul.	*
Intre mine și Tudor Pamfile nu aș putea să spun că au fost
legături de prietenie; era prea mare diferența de vârstă între noi.
Am primit dela el multe scrisori, cu multe vorbe bune; a închinat
un număr întreg din revista sa „Ion Creangă", atunci când „Șeză-
toarea" împlinise 20 de ani de vieață, și cu orice ocazie își manifesta
„șezătoarea"
33
oarecare deferentă pentru mine. Cu toate acestea m’a urît. Nu știu
pentru ce. Nu i-am făcut nici un rău.
Ștefan St. Tuțescu, în o scrisoare către preotul D. Furtună,
directorul revistei de folklor „Tudor Pamfile", din Dorohoiu, pu-
blicată în această revistă (An. IV, No. 5—8, Maiu—August 1926),
îi spune că ar vrea să publice scrisorile ce a primit dela Tudor
Pamfile, dar e nedumerit de un lucru, și-l întreabă: „Să dau toate
scrisorile lui Pamfile?! Unele jignesc pe dl Gorovei1'.
Haret mă numise și pe mine conferențiar la cercurile culturale,
înființate de el. In Noemvrie 1912 am fost la o ședință a cercului
din Ștefănești, județul Vâlcea. M’am dus așa de departe, ca să văd
pe unul dintre colaboratorii prețioși ai „Șezătorii", preotul Teodor
Bălășel. Se legase, între noi, o prietenie prin scrisori, și se cuvenea
să stăm la sfat, gură la gură. Atunci am cunoscut pe învățătorul
Ion N. Popescu, și pe colegul său Gh. Fira, al căror material de
folklor începe să fie publicat în voi. XII.
Dl Ion N. Popescu a rămas un colaborator statornic al „Șe-
zătorii" și cercetările sale despre bibliografia folklorului nostru, au
atras și atenția unor specialiști din streinătate.
In voi. XII am publicat, în întregime, o scrisoare interesantă
ce mi-a adresat loan Urban Jarnik, și toastul, ținut de el în limba
românească, la banchetul oferit de ministrul C. C. Arion, în onoa-
rea delegaților Universităților streine, cu prilejul jubileului de 50
de ani al Universității din Iași, în ziua de 26 Septemvrie 1911 st. v.
Volumul XIII, pe anul 1913, începe cu o prețioasă colecție de
descântece, a regretatului Simeon Crainic, profesor la liceul din
Focșani. In același volum s’au mai publicat tradiții, legende și obi-
ceiuri din comuna Bogza, județul R.-Sărat, tot din colecția lui
Crainic.
Bătrânul Jarnîk, cu care întrețineam o întinsă corespondență,
căci lui îi plăcea să scrie în românește, iubea mult „Șezătoarea",
și pentru dânsa a scris articolul : „Noima variantelor din poezia
populară", publicat în prima pagină a volumului XIV.
Era o mare cinste pentru revistă, ca să numere printre cola-
boratorii ei, pe un profesor universitar cu renume universal, ca Dr
loan Urban Jarnik din Praga, care în volumul următor, al XV-lea,
pe 1915, mai publică încă un studiu: „Din folklorul ceh: Crăciunul
și Cei trei crai dela răsărit".
In același volum s’a publicat și un basm, cules de I. G. Bi-
bicescu, guvernatorul Băncii Naționale, care se interesa de folklor.
De altfel, lumea universitară din streinătate cunoștea și utiliza
revista „Șezătoarea".
’’ s
3
34
ARTUR GOROVEI
încă la 23 Iulie 1912 primisem următoarea scrisoare din Frank-
furt a. M.:
Hochgeehrter Herr!
Seit langer Zeit suchte ich vergeMich im Besitz Ihrer schonen
Zeitschrift „Șezătoarea1" zu kommen, aber alle Buchhăndler konnten
nur unvollstăndige Exemplare anbieten. Ihr freundliches, wertvolles
Geschenk hat mir also eine grosse Freude gemacht und ich danke
Ihnen ftir diese grossherzige Spende von ganzen Herzen. Unser roma-
nisches Seminar wird dadurch in dem: Stand gesetzt, die rumănische
Folkloristik aus dieser ausgezeichneten Quelle kennen zu lernen.
Ich hoffe wieder einmal nach dem lieblichen Folticeni zu kom-
men und werde mir die Ehre einer personlichen Begegnung erbitten.
Mit bestem Danke und der Bitte, Herrn M. Sadoveanu von mir
grtissen zu wollen, verbleibe ich hochachtungsvoll
Ihr ergebener
M. Friedwagner.
La 14 Noemvrie 1912, altă scrisoare, din Viena:
Institutul român al Universităței din Viena întemeiat și sub-
venționat de guvernul român, își propune să devie un centru de pro-
pagare al limbei și literaturei române. Nedispunînd de fonduri sufi-
ciente pentru cumpărarea tuturor periodicelor române,, direcțiunea
institutului se adresează bunăvoinței Domniei voastre rugându-vă
să-i trimiteți gratis revista voastră prețioasă pentru înțelegerea mai
adâncă a sufletului și culturei române. In schimb vă propunem să
facem în anuarul institutului nostru dări de seamă amănunțite des-
pre publicațiunile ce apar în revista Domnieivoastre.
Primiți Domnule, încredințarea deosebitei mele stime.
Meyer-Lubke.
In Aprilie 1915 începe voi. XVI, când revista era în al XXIII-lea
an de existență. Volumul acesta a fost tipărit, în parte, cu ajutorul
dat de I. G. Bibicescu, din fondurile Băncii Naționale.
Intrarea noastră în războiu, în 1916, a făcut cu neputință să
mai apară „Șezătoarea".
Primele patru numere, April—Iulie, din voi. XVII, s’au tipărit
nestingherite; prima coală din No. 5—6, pe August și Septemvrie,
tipărită pe hârtie foarte proastă, pe vremea când declarasem și noi
războiul, s’a părăduit, în tipografie, și a rămas din ea un singur
exemplar. Acest număr începea cu articolul „O colecție de cântece",
pe care l-am tipărit apoi întreg în voi. XXIII.
Astfel se încheie, am putea să zicem, prima perioadă din vieața
„Șezătorii", care timp de șase ani și aproape jumătate n’a mai
apărut.
„șezătoarea"
35
In vremea aceasta s’au petrecut evenimente cari au avut in-
-fluență asupra revistei.
Tudor Pamfile murise, iar Mihai Lupescu, director al Orfeli-
natului Ferdinand din Zorleni. jud. Tutova, ieșise la pensie, și se
așezase în satul Bogdănești, de unde-i era soția, nu departe de sa-
tul Spătărești, locul lui de naștere, de care-1 legau amintirile dulci
ale copilăriei. El și cu prietenul G. T. Kirileanu au pus la cale să
scoatem iarăși la iveală „Șezătoarea", urmând să ne împărțim atri-
buțiile: Kirileanu să găsească mijloace de tipărit, Lupescu să se
ocupe cu chițibușurile administrației, și eu să mă lupt cu necazurile
tipograficești.
La Ianuarie 1922, a apărut primul număr din anul XXX, volu-
mul XVIII, care s’a încheiat cu 304 pagini, atâtea câte cuprindea
și volumul I, apărut cu 30 de ani în urmă.
Kirileanu a făcut minuni. El a fost în stare să adune fonduri,
pentru a se putea tipări un volum așa de mare, și tot el a strâns,
în jurul „Șezătorii", colaboratori cari i-au făcut cinste: Ion Bârlea,
C. Bobulescu, G. Murgoci, sunt nume cunoscute în lumea noastră
cărturărească. El însuși, Kirileanu, a contribuit la îmbogățirea aces-
tui volum cu lucruri prețioase: dintr’un manuscris al lui Dumitru
Constantin Moruz a publicat cântece din Basarabia; dintr’un manu-
scris al Academiei Române de prin 1844 a publicat „Cântece de
lume cărturărești", iar din manuscrisul dela Academie al marelui
vornic lordache Golescu, a extras și a publicat o serie de cuvinte
în legătură cu vieața, obiceiurile și credințele noastre populare.
In acest volum, începe să colaboreze dl Lucian Costin, profe-
sor la liceul Traian Doda din Caransebeș, și dl Gh. Cardaș, amân-
doi pricepuți folkloriști; colaborează preotul Petru Gh. Savin, di-
rectorul de mai pe urmă al revistei de folklor „Doina", iar acel
colaborator cu care se mândrește și mai mult revista, este dl Leca
Morariu, cunoscutul scriitor, și profesor la Universitatea din Cer-
năuți.
Savantul Dr loan Urban Jarnik are, și în acest volum, un ar-
ticol: „Comoara de cuvinte și moneta de limbă".
Aveam tot dreptul să fim mândri și mulțumiți de noi înșine,
pentru opera pe care o înfăptuiam. Durerea, însă, ne-a fost din cale
afară de crudă, când, în ziua de 17 August 1922, după câteva zile
de suferință, s’a stâns Mihai Lupescu, omul care a servit ca pildă
tuturora: un simbol.
Om — fără de păcate; învățător — unul dintre cei aleși; neo-
bosit culegător de folklor, — Mihai Lupescu însemnează o pagină
în istoria noastră culturală.
3*
36	ARTUR GOROVEI
Prin stăruințele prietenului Kirileanu, „Șezătoarea" și-a adunat,
în fiecare an, suma necesară pentru a putea să fie tipărită, până
Ia finele anului 1929, când s’a încheiat volumul XXV, după 37 de
ani de viață zbuciumată.
Dacă nu ar fi obținut Kirileanu subvenții de pe la Casa Școa-
lelor, dela Ministerul Artelor, dela Banca Națională, abonamente la
Casa Regală, la Administrația Domeniului Coroanei, și ajutoare
dela diferite persoane, din lumea cunoștințelor lui, „Șezătoarea" nu
ar mai fi apărut dela războiu încoace.
Tot lui Kirileanu se datorește cinstea ce au făcut revistei,
prin colaborarea lor, personalități marcante din lumea noastră cul-
turală. De dragul lui Kirileanu a publicat I. Paul, profesor la Uni-
versitatea din Cluj, cântece adunate de el din Ardeal (voi. XX);
Vasile Bogrea, savantul profesor la aceeași Universitate, a publicat
un studiu de valoare „în cârneleagă" (voi. XXI), și „Ceva despre
„Partea sufletului" (voi. XXII), o lămurire Ia studiul cu același titlu,
publicat de mine în același volum.
In ultimele volume, pe lângă articole de ale unor colaboratori
prețioși, ca' Murgoci, care a publicat „Slobozirea izvorului de apă"
(voi. XXIII), și Dr M. Gaster: „Povestea poamelor", (voi. XXV),
„Șezătoarea" a fost onorată cu colaborarea unor distinși profesori
secundari : dl N. N. Răutu, dela Școala Normală din Botoșani, și
dl Virgil Tempeanu, dela liceul „Nicu Gane" din Folticeni. Cel în-
tâi a publicat descântece și cântece de prin județul Botoșani, și cel
al doilea cântece argeșene. Alți doi distinși folkloriști au colaborat
la voi. XXIII: Dl Tiberiu Brediceanu a publicat „Despre muzica
poporală românească și culegerea ei", și dl Ion Mușlea a publicat
studiul „Icoanele pe sticlă la Românii din Ardeal". Amândouă a-
ceste articole sunt comunicări făcute, de autorii lor, la primul con-
gres internațional de artă populară, care s’a ținut, în Praga, în Oc-
tomvrie 1928.
Vremurile grele prin cari trecem, — nu-mi place să bănuiesc
alte pricini —, h’au mai îngăduit, pe cei îndreptățiți la aceasta, să
ajute „Șezătoarea" ca să-și continue drumul, ca și indiferența lumei
intelectuale, pentru lucruri precum sunt acelea pe cari le publică
revistă aceasta. Cu ultimul număr din voi. XXV, „Șezătoarea" și-a
suspendat apariția.
‘ Mi-ar fi prea dureros să spun cuvântul că a murit o publica-
ție, în care o generație plină de entuziasm și de dragoste de neam,
și. a desfășurat activitatea unei vieți întregi, în dauna, poate, a in-
tereselor particulare, cari călăuzesc pașii fiecărui individ. Dacă îm-
prejurările vor îngădui, ni-i drag să sperăm că vom reîncepe să
„șezătoarea"
37
toarcem firul care s’a destrămat cu încetul, și s’a rupt, sau se vor
găsi alți oameni cari să continue ceeace am început noi.
Pentru înlesnirea cercetătorilor cari ar vrea să utilizeze mate-
rialul variat, publicat în cele 25 de volume din „Șezătoarea", am
alcătuit un Indice analitic și alfabetic, care formează un volum de
125 pagini, și care s’a tipărit cu ajutorul dat de Fundația „Regele
Ferdinand".
Materialul publicat în „Șezătoarea" a fost utilizat, într’o largă
măsură, de toți acei cari, în lucrările lor, au avut a se ocupa de
chestiuni în legătură cu acest material.
Lăsând la o parte orice modestie, putem să spunem că a-
proape nu există lucrare în domeniul folklorului și al filologiei, apă-
rută dela 1892 încoace, în care să nu fie citată „Șezătoarea", ca
izvor de informație.
Nu voiu înșira lucrările scriitorilor noștri, cari nu s’au putut
dispensa de ceeace-a publicat „Șezătoarea"; ar fi o listă prea lungă,
și nici nu sunt în stare să o alcătuesc completă.
Scriitori streini au făcut același lucru.
îmi este cu neputință să urmăresc bibliografia streină, a lu-
crărilor în cari „Șezătoarea" a fost pusă la contribuție. Despre felul
în care a fost apreciat materialul publicat, voiu reproduce scrisoarea
din Graz, cu data de 9 Decemvrie 1899:
Hochgeehrter Herr,
Ich war schon, wie ich an Herrn Prof. Onciul schrieb, im Begriff
Ihnen fur Ihre Sendung verbindlichst zu danken als ich Ihren liebens-
wiirdigen Brief erhielt.
Die Beschteibung der Fischgerăthe von Suceava aus der Feder
des Herm Mihăilescu ist fur mich von grosstem Nutzen gewesen;
ich habe sie noch im letzten Augenblick fur den Schluss einer im
Druck befindlichen Arbeit verwenden kdnnen.
Fur Ihr freundliches Anerbieten danke ich Ihnen ebenfallls be-
stens; auch ich bin bereit Ihnen zu dienen so weit es in meinen
Krăften steht.
Nun bemerke ich dass es auf einem Irrthum beruht wenn Sie
mich fur den Redakteur einer Zeitschrift halten. Es hat da wohl eine
Verwechselung mit der erwăhnten Arbeit stattgefunden. Diese greift
ubrigens nur an einem und dem andern Punkt auf rumănisches Ge-
biet hintiber; in ihrer Gânze dtirfte sie Sie wohl nicht interessiren —
sie behandelt gewisse etymologische Probleme des Italienischen, Fran-
zosischen, Spanischen usw.
Ich habe in diesen Tagen noch keine Zeit gefunden, die einzel-
nen Beitrăge in Ihrer Zeitschrift, insbesondere jenes Glossar năher
anzusehen; aber ich habe doch feststellen konnen wie viei Interessan-
tes und Wertvolles, nach verschiedenen Seiten hingeboten wird. Ihre
38
ARTUR GOROVEI
Zeitschrift ist gewiss eine sehr ansehnliche Bereicherung der folklo-
ristischen Litteratur welche ja tiberhaupt in Rumânien einen so leb-
haften und erfolgreichen Anbau gefunden hat wie kaum in einem an-
dern Lande.
Was mich anlangt, so bin ich nicht eigentlich Folklorist, son-
dern Lingvist, habe aber seit Kurzem den Plan gefasst mich mit der
Ethnographie der romanischen Vdlker eingehender zu beschâftigen,
und zwar mit besonderer Beriicksichtigung der Fischerei, der Spin-
nerei und anderer uralten und verbreiteten Gewerbe. Es wăre mir
werthvoll wenn ich mich im Laufe der Zeit mit der Gestalt der
verschiedenen einschlăgigen Gerathe bekannt machen konnte. Man
wendet ja unter den Rumănen der Grtindung von Museen (so zu
Deva in Ungarn) rege Interesse zu. An Werken mit Abbildungen
fehlt es wohl noch; gerade tiber die Fischerei existirt keines wăhrend
Italien, Spanien, Portugal, Frankreich, Deutschland und auch Ungarn
sehr schone und umfangreiche besitzen.
Mit dem Ausdruck vorzuglicher Hochachtung
Ihr ganz ergebener
Hugo Schuchardt.
Dintre lucrările la alcătuirea cărora a servit ca temeiu mate-
rialul publicat în „Șezătoarea", voiu cita numai câteva, cari mi se
pare că sunt puțin cunoscute la noi.
In 1911 a apărut, la Buenos Aires, in colecțiunea de „Folklore
Argentino" a Universității din La Plata, un prea frumos volum, for-
mat mare, de 495 pagini, întitulat „Adivinanzas rioplatenses", al
profesorului Robert Lehmann-Nitsche, care a utilizat materialul de
cimilituri pe care l-am publicat eu în „Șezătoarea", și a fost apoi
tipărit într’un volum de Academia Română.
Chipul în care a fost utilizat acest material, ni-1 arată autorul
prin următoarele cuvinte din Introducere :
Para la perfecciân de este comentario me he servido de aquelles
colecciones, que, mâs 6 menos completas, ofrecen el material enig-
matico de Espana, Francia, Sicilia, Mecklemburgo, Rumania y
Curlandia, y cuyos titullos van al principio del citado comentario.
No hay en el pais bibliotecas folkloricas y me ha sido imposible llevar
â la perfecciân deseada esta de mi obra. Pero no creo que la perdida
sea muy grande. He trabajado para presentr una coleccidn agotada
de las adivinanzas riolatenses, y enumerados en un momento son
los otros paises que ofrecen algo anălogo: Mecklemburgo, gracias ă
R. Wossidlo; Sicilia, gracias â G. Pitre; Rumania, gracias ă A. Goro-
vei! Las colecciones espanolas, francesas e italianas, 6 son incomple-
tas 6 desparramadas en un sinnumero de pequenas revistas y libru-
chos, diflciles de conseguir aun en Europa! Lo que hace falta, son
coleciones amplias y completas como las. de los tres citados folkloris-
tas, y espero que la presente obra pueda juntarse con ellas.
„șezAtoarea"
39
Dintre lucrările mai recente, putem cita:
„Die Eheschliessung bei den Rumanen", de d-na Else Krohn
din Hamburg (Inaugural-Dissertation zur Erlangung der Doktor-
wiirde der Hohen Philosophischen Fakultăt der Hamburgischen
Universitat, Hamburg 1926). D-na Krohn a utilizat, între altele, lu-
crarea mea „Datinele noastre la nuntă", și articolele scrise în fran-
țuzește și tipărite în „Revue des traditions populaires" din Paris,
în care și eu am reprodus material din „Șezătoarea".
„Verzeichnis der rumănischen Mărchen und Mărchenvarianten",
lucrare așa de minuțioasă a regretatului Adolf Schullerus (Helsinki,
1928), cuprinde tot ce s’a publicat în „Șezătoarea", în cele 23 vo-
lume apărute până la încheierea lucrării.
In fine, ultima lucrare: „Die Sage vom Riesenspielzeug", a
d-nei Valerie Hottges (Deutsche Arbeiten der Universitat Koln, Jena
1931), cuprinde, reproduse în întregime, toate pasajele din „Șeză-
toarea", în cari se vorbește despre uriași. Unul din pasaje este
tradus, în nemțește, de d-na Hilda Schullerus, din Sibiu, iar celelalte
traduse de mine în franțuzește.
In „Șezătoarea" am publicat eu un studiu asupra descântece-
lor noastre. Savantul Arnold van Gennep anunță, în revista „Mer-
cure de France" (15 Martie 1931), că pregătește o traducere în fran-
țuzește a acestei lucrări.
In acest chip „Șezătoarea" și-a îndeplinit, în timp de 37 de
ani, o întreită misiune : ca primă revistă de folklor a desmormân-
tat o comoară menită să fie pierdută pe totdeauna, și a contribuit
la desvoltarea interesului pentru culegerea și cercetarea materialu-
lui nostru folkloric; „Șezătoarea" a contribuit, în vremuri grele,
la „binecuvântata unire a tuturor Românilor prin strângerea la olaltă
a creațiunilor lor", cum a zis Delavrancea; și, „Șezătoarea" a făcut
să se vorbească despre Români și despre creațiile lor populare,
peste toată fața pământului.
„Șezătoarea", și noi cei cari ne-am adunat în jurul ei, ne-am
făcut datoria. Lăsăm acuma locul altora mai tineri și mai destoinici
decât noi, să și-o facă pe a lor.
Folticeni, 2 Aprilie 1931.
ARTUR GOROVEI.
MUSCA COLUMBACĂ ÎN TRADIȚIA
NOASTRĂ POPULARĂ SI ISTORICĂ
(CU O PARALELĂ ROMANICĂ).*)
Chestia „Muștei Columbace", care a făcut atâta vâlvă în pri-
măvara lui 1924, când, din peștera de lângă Orșova, unde-și are
reședința, a roit asupra întregii Oltenii, până’n Argeș, Muscel, Olt
și Dâmbovița, mușcând mortal mii de vite și chiar oameni, are și o
lăture care poate interesa pe membrii acestei Societăți.
1.—Dl profesor I. Simionescu releva ecoul pe care primejdi-
oasa jivină îl trezise, din vechiu, în închipuirea poporului din partea
locului, citând chiar fragmentul din balada „lovan Iorgovan", în care
se spune că, din capul balaurului răpus de erou,
Mușiță ieșia,
Caii îi mușca,
Boi-i otrăvia,
Plugurile-opria.
Balada, pe care o citează și dl dr. D. R. Olariu prin „Curie-
rul Băilor" din 1 Iunie 1923 (p. 10), după monografia d-rului A.
Popoviciu asupra „Băilor Erculane" (Pesta 1872), înfățișează, în ade-
văr, într’uri chip impresionant, dialogul dintre Iorgovan și monstru:
— De m-ei omorî,
Capu-mi s’a ’mpuți,
Viermii s’or mulți,
Muște-or slobozi,
*) Comunicare făcută la „Societatea Etnografică Română1' (Cluj), în șe-
dința dela 6 Februarie 1924. (Manuscrisul a fost pus la dispoziția „Arhivei de
Folklor" prin bunăvoința d-lui Emil Panaitescu, directorul Institutului de Studii
Clasice al Universității din Cluj).
*) Musca Rea, în ziarul bucureștean „Viitorul" din 13 Maiu 1922.
42
V. BOGREA
Calul ți-a mușca,
De loc va crăpa,
Boi s’or otrăvi,
Plugul s’a opri,
Oameni vor muri!
— Șerpe-afurisite,
încă porți cuvinte !
Țara-oiu învăța, —
Și ea m’asculta, —
Fumuri puturoase
Și din pietre scoase
Tie ca să-ti facă,
Și de muscă scapă;
Calu-mi n’a pieri,
Boi n’a otrăvi,
Plug nu s’a opri,
Oameni n’or muri,
Dar tu mort îi fi!
Am dat versiunea din colecția de Poesii poporale din Bănat,
II (Sibiiu 1906) a d-luiE. Hodoș, care subliniază, de asemenea, alu-
zia la „așa-numitele muște columbace" (p, 31), fiindcă ni s’a părut
cea mai pregnantă; dar am fi putut lua oricare din variantele, în
versuri și în proză, pe cari le-a adunat de mult, cu admirabila-i
sârguință, răposatul Sim. FI. Marian, în capitolul cu același titlu ca
și foiletonul d-lui Simionescu, din monografia-i despre Insecte (p.
332 sqq. 9, și în care se vorbește de nașterea veninoasei gângănii
din „al doisprezecelea cap al balaurului", care, „rămas nezdrobit",
„cu o bucată de corp", fuge pe Cerna la vale, intră în Dunăre, se
urcă în sus până la Colunibaria, suie dealul și se ascunde într’o
peșteră" (p. 337).
Acest „Columbaria" e, de fapt, numele vestitei cetăți Golubaci
(— Golumbaci, Columbaci, „Porumbeni, Hulubeni"), dintre Belgrad
și Severin, pentru care luptase odinioară (ca. 1428) Sigismund al
Ungariei cu Turcii și Brancoviceștii și după care s’a și numit în
știință insecta: Simulia Columbacensis 2).
’) Alte numiri populare ale insectei: muscă năprasnică, muscă veninoasă
v. și Ciurea, 1. c. mai jos.
*) Un studiu științific asupră-i a dat, în 1909, dl prof. dr. N. Leon. V. și
foiletonul d-lui Secrieriu, din ziarul clujan „Patria" (Iulie 1923), cum și, mai
ales, articolul d-lui I. Ciurea din rev. „Natura" pe Maiu —Iunie, același an, No.
7—8, pp. 3—8 (unde se dau și interesante microfotografii și chipuri în mărime
naturală ale insectei).
MUSCA COLUMBACÂ
43
2	.—Legenda arată și în acest caz, cum imaginația populară, im-
presionată de un fenomen neobișnuit, caută și află o explicație în
lumea supranaturală de fantasme ce-i e familiară, cu logica ei spe-
cială: numai ca o infernală răzbunare a „balaurului", — monstrul
prin excelență al basmelor, — se putea concepe apariția unor atât
de vătămătoare lighioane! Și un interesant „pendant" la legenda
românească găsim, d. ex., în legenda sardă despre „Sa musca ma-
cedda" (musca măcelăreasă), publicată de Gino Bottiglioni (Leggende
e tradizioni di Sardegna, Geneva 1922), în care e vorba de ceva
asemănător și care amintește, în același timp, legendele privitoare
la „șolomonarii" fermecători de guzgani:
„Intr’o vară din vremea veche, în toată Sardinia și mai ales
în Iglesias („Igresia"), toată lumea murea și apăruse năpraznic o
muscă ne mai văzută și ne mai cunoscută, care, când înțepa, ucidea
omul. Era musca măcelăreasă, pe care nime n’o putea distruge, nici
măcar rugăciunile făcute la Sfinți. întreg orașul era desnădăjduit,
când un om sfânt, mult venerat și slăvit, zice norodului să se roage
și să-l urmeze, unul după altul, căutând să calce pe urmele lui.
Toți, auzind așa, îl urmară, făcând un cerc atât de mare, încât
îmbrățișa toată piața bisericii. Atunci omul cel sfânt le porunci să
micșoreze cercul acela puțin câte puțin, până s’a închis în mijlocul
pieței. Atunci s’a văzut un fapt în adevăr ciudat: toate muștele
„macedde", cari erau în aer, se lăsară jos, până făcură o grămadă
mare în mijlocul pieței bisericii. Omul cel sfânt, care, înainte de a
face minunea, pusese să se pregătească șepte buți în piață, le umplu
atunci, cu lopețile, de muște și, închizându-le bine-bine, le transportă
în subterana dela castelul vechiu. In piață, de frică să nu mai fi
rămas vreun vierme de muscă de-acelea, și de plăcere, lumea
aprinse o focărie, de ținu trei zile. Dar mântuirea de această muscă
nu e sigură, pentrucă, în ziua în care ar reuși să iasă din nou, va
fi sfârșitul lumii și distrugerea omului." (p. 154 ș. u.)’)
3	.—Există însă, pe lângă aceste date de folklor, și un document
istoric, de un deosebit interes, relativ la „Musca rea" : el a scăpat
d-lui Simionescu și celorlalți, precum — sau pentru că — scăpase
răposatului Marian.
Anume, în „Istoria Terii Romînești dela anul 1689 încoace",
tipărită în Magazinu Istorica pentru Dacia, t. V., Radu Popescu
') Cf. ibid., p. 25 și urm., unde numele teribilei insecte (musca macedda,
machedda, maghedda) e explicat ca „una moșea che fa macello, che mena strage“,
iar varianta musca manchedda, ca „la moșea diabolica" (din mancu = sinistro).
44
V. BOGREA
(căci el e, probabil, „Anonimul" continuator), însărcinat de Constantin-
Vodă-Brâncoveanul, în primăvara anului 1695, „să fie de pază la
locu la Cerneți", unde Domnul însuși primise poruncă dela Turci
„să păzească vadul Dunării care trecea șeicile cu zaherea și furcatele *)
cu oști, cu iarbă și gloanțe, spre Beligradu'', poate înfățișa, ca un
lucru văzut, o icoană a ravagiilor Columbacei:
„...ci Miercuri după Paști au purces [Brâncoveanul cu ai săi]
cătră Cerneți, pre zăpadă, cu fân hrănind dobitoacele; care, ajun-
gând la satul Domnului, Brâncovenii, au șezut câtăva vreme, până
s’au strâns boiarii, cari era rânduiți de tabără, și alte oști, și până
s’au făcut iarbă verde, hrana vitelor. Și iar au purces în sus la
Cerneți, însă iar încet, pentru ca să treacă vremea unor muște ve-
ninate ce ies primăvara la Cerneți, de fac multă pagubă oamenilor
în dobitoace; că este între munții carii taie Dunărea de curmeziș,
de iese la Cladova cetate, care au făcut-o Clavdie împăratul, și la
Turnul-Severinului, care l-au făcut Sever împăratul, unde sânt și
picioarele podului lui Traian împăratul, ce au făcut preste Dunăre,
se văd (sic) că este o piatră găunoasă,2) a căruia găunositură (gură)
este neagră, afumată, ca cum ar ieși un fum dinnăuntru, de negrește
marginile găurilor, iar nu este fum, ci în toți anii primăvara iese un
fel de muscă mitutică, care, ieșind din piatră asupra Dunării, multă
se înneacă, că, ca un vifor întunecat, se pornește pre Dunăre în jos,
și ies la câmp la dobitoace, pre care le mușcă, și le veninează, și
mor, ci cu fum de tufa, de fân își păzesc câțiva oameni dobitoacele
și pre ei, că și oamenii pătimesc rău de muștile acelea, însă nu
mor. Ci pentru acestea mergea Domnul încet" (pp. 137—8).
Fără îndoială, tot ca un reflex al baladei populare trebue so-
cotită și mențiunea Muștei Columbace din James O. Noyes (Rouma-
nia: The Border Land of the Christian and the Turc, New-York
1858, p. 61): „Din jos de ostrovul Moldova, o enormă stâncă neagră
iese din sânul fluviului [Dunării], pe care se spune că un Turc
gelos și-a părăsit mireasa bănuită, zicând către ea: „Babakai! ba-
bakai!“ (pocăiește-te! pocăiește-te!), un nume care s’a aplicat stâncii
însăși. Aproape de aceasta este peștera dela Golumbaț, unde se
crede că Sf. Gheorghe a ucis balaurul din al cărui trup, și azi în
stare de putrefacție, purced roiuri de muște vătămătoare11.
’) „Fregatele", din turcește ferqata=catalan. fargata (Bărbier de Maynard,
II, 411-2).	’
2) „Peșteră, grotă"; cf., de altfel, și dubletul toponimic dorohoian: Movila
Găunoasă si Movila’Bortoasă (Ghibănescu, Dorohoiul, Iași 1924, pp. 22, 65), în
speță, probabil, niște gorgane s. „kurgane" preistorice (cf. Arhiva-Iași, 1924 p. 267).
MUSCA COLUMBACĂ
45
Mențiunea aceasta prezintă un deosebit interes, nu numai pentru
că e, foarte probabil, cea dintâi pomenire americană (autorul cărții
venise prin părțile noastre ca chirurg în armata turcească) a Colum-
bacei, ci și pentru legătura ce stabilește între Sf. Gheorghe, omo-
rîtor al „dragonului", ]) și eroul baladei românești, — de sigur,
datorită interpretării numelui Iorgovan ca lorgu (Gheorghe), pe lângă
motivul comun.
f V. BOGREA.
’) V. în special: AufhauSER, Das Drachenwunder des Heiligen Ceorg
(Byzantinisches Archiv, Heft 5).
TREI PROBLEME FOLKLORICE
SI ASPECTUL LOR ROMÂNESC.*)
în cuvântarea ținută la adunarea generală a „Astrei" din 1921,
dl A. R. Wright, vice-președintele Asociației de Folklor din Lon-
dra, își exprima convingerea, că „cheia pentru o bună parte din
istoria europeană se găsește în trecutul nostru" și că, studiind ma-
nifestările poporului român, „vom ajunge să deslegăm multe pro-
bleme ale istoriei umane".1)
Dacă lucrul e în adevăr așa, sau dacă părerea învățatului en-
glez e numai o iluzie generoasă, nu ne aparține s’o spunem.
Ceeace ni se pare, însă, în afară de orice îndoială e datoria
cercetătorilor români de a pune în circulație științifică aspectul ro-
mânesc al problemelor, oriunde el există, — indiferent de valoarea
lui relativă.
E, poate, cel mai bun și mai firesc mijloc de a contribui la
mișcarea generală a științei, rămânând totuși în cadrul celor mai
legitime și imperioase obligațiuni naționale.
Ca o modestă încercare în acest sens trebue considerată și
seria de comunicări mărunte, care începe aici.
1.	Pietre-Scrise.
într’o interesantă comunicare, apărută în „Comptes-rendus de
l’Academie des Inscriptions et Belles-Lettres" din Paris, pe 1920
(p. 103 sqq.), subt titlul: „Le rocher de Perescritat preș de Cenici-
entos (province de Madrid)", Pierre Paxis explică numele acelei
localități prin baso-relieful ce împodobește fața de Sud-Est a stâncii:
două icoane suprapuse, în josul unei firide, reprezentând un călă-
*) Comunicări făcute la „Societatea Etnografică Română" (Cluj), tn anul
1924.
’) V. rev. Transilvania pe 1921, p. 865.
48
V. BOGREA
reț și o ceată de fauni, cu o inscripție aproape total indescifrabilă,
fac din ea, în adevăr, o Piedra-Escrita.
Câțiva ani mai înainte, Eduard Meyer (Reich und Kultur der
Chetiter, Berlin 1914, p. 6) observa, că o stâncă sculptată, de lângă
Boghaz-chioi (în Anatolia), înfățișând o lungă procesiune de zei
într’un stil cu totul necunoscut până acum, cu inscripții într’o scriere
pictografică sau figurativă (Bilderschrift) deopotrivă de necunoscută,
se chiamă, la Turcii din partea locului: Yazyly-Kaja, „beschrie-
bener Stein". Iar, cu mult înaintea amânduora, celebrul arheolog
englez Arthur J. Evans, vorbind,1) în opera sa Scripta Minoa (Ox-
ford 1909, I, p. 5), despre așa-numitele hadjrat mektubat, „written
stones", ale Semiților din Nord-Vestul Africei, relevase răspândirea
și importanța acestor monumente pentru istoria culturii și în deosebi
a scrierii.
Astfel de „Pietre-Scrise" există însă și la noi.
Evident, nu e vorba de expresia însăși, întrebuințată de unii
scriitori2) ca echivalent popular pentru inscripțiile lapidare: de
„piiatra cea scrise" pomenesc, de altfel, din vechiu, documentele
noastre (v. N. lorga, Studii și doc., XVI, 239), pe când bătrâni căr-
turari, ca traducătorul lui Herodot (ed. lorga, p. 119), tălmăcesc
obeliscul cu ieroglife prin „stâlp cu slove", iar Muza populară
zugrăvește plastic (col. G. Dem. Teodorescu, p. 555) o „piatră mare
[ce] sta trântită, de ciocane ispitită, de veacuri părăginită și cu slove
răcâitău.
Dar Piatra-Scrisă se chiamă „un loc izolat, în Putna, pl. Vrân-
cea, corn. Spinești, unde se află o piatră mare, pe care se află
scris, din vechime, numele lui Ștefan-cel-Mare" (v. Marele Dicț.
Geogr. al României, IV, 699), și Pietrcle-Scrise se chiamă „un loc
izolat, în jud. Buzău, corn. Vintilă-Vodă, unde se află o mare les-
pede de piatră cu inscripțiuni indescifrabile din cauza vechimii lor"
(ibidem, IV, 709; cf. lorgulescu, Dicț. geogr. al jud. Buzău, p. 447),
iar, asupra rostului acestora, evident că numai o cercetare compe-
tentă la fața locului ne-ar putea lumina întru câtva, — fiindcă în
’) După Don Manuel Gongora y Martinez, Antigiledades prehistoricas
de Andalucia, pp. 65—7 (unde se dau reușite reproduceri de figuri cu inscripții
de pe Piedra-Escrita de lângă Fuencaliente) și G. B. M. FLAMAND, Les Pierres
ecrites (Hadjrat Mektoubat) du Nord de l’Afrique et specialement de la region
d’ln-Sâlah (Congres internațional d’Anthropologie et d’Archeologie prehisto-
rique, Paris 1900).
2)	V. d. e. PÂRVAN, începuturile vieții romane la gurile Dunării, Bucu-
rești 1923, passim.
TREI PROBLEME FOLKLORICE
49
contemporaneitatea lor cu Ștefan-cel-Mare și legendarii „feciori ai
Vrâncioaii" n’am putea crede, cu poporul.
Subsidiar adăugim, că toponimicul Pietrele-lnfierate, „o pă-
dure din Prahova" (v. Marele Dicț. Geogr. citat), adecă: „pietrele
legate în fiare, în fier", constituind o perfectă paralelă la numele
topic italian Sassoferrato ’) (cf. și lat. Mons Ferratus, în Africa
romană), — bare de fier se află, de altfel, și la Perescrita spaniolă,
— se referă, probabil, la niște pietre de hotar, întocmai ca copacii
înfierați din hotărnicia dela 1699, publicată în „Arhivele Olteniei",
III (1924), p. 42: „ ... până în drumu ce vine de la Călugărei în cerul
înfierat... la locu unde am pus piatră, aproape de gârnița îm-
pletită, înfierată; de-acolo drept în jos prin copacii înfierați....
unde am pus piatră lângă gârnița cea mare înfierată; de-acolo...
în cornu pământului Teiului, unde am pus piatră la gârnița încinsă;
de-acolo drept la vale, în ceru cu ulmu înfierat.. .la gârnița în-
cinsă ... până la gârnița îngemânărată2)...“
Copacii oferă, în adevăr, un element natural de delimitare, ce
apare foarte des în concurență cu pietrele, împărțind cu ele, într’un
izbitor paralelism, atât rostul, cât și epitetele : Pietrei-Râioase, nume
de deal din Tulcea (Marele Dicț. Geogr., ad. loc.), îi corespunde,
astfel, plopul râios dintr’o hotărnicie dela 1779 (rev. cit., II [1923],
p. 465), iar Pietrelor-Scrise înseși le corespunde un Fagu-Scriptu,
n. de localitate macedo-română (v. Tache Papahagi, O problemă de
romanitate sud-ilirică, în „Grai și Suflet", I [1923], p. 93).
2.	„Gardul dinților“.
"Epzog oSovxwv, faimoasa expresie homerică (Iliada, IV, 350;
Odiseia, X, 328, etc.), a făcut obiectul unei străvechi controverse:
Solon (fragm. 26,1) credea că ea nu se referă la buze, ci la dinți,
pe când Eusthatios (ad. Od., 1, 64) afirmă că ea ar însemna și una
și alta.
Reluând problema (v. Revue des Etudes Grecques, XXIX, pp.
275—80 și Wochenschrift fit? klassische Philologie, 1916, col. 1234),
D. C. Hesseling dă dreptate lui Solon : dSovtwv nu e un genetiv
obiectiv, indicând străjuirea dinților de buze, ci un genetiv subiectiv,
arătând „gardul" format de dinți, ca o strajă a gurii.
’) Pentru așa-zisele pietre-fitte ale Sarzilor, v. E. Pais, La Sar degn a prima
del dominio romano, p. 116.
s)	Evident însă, că atunci când e vorba de copaci, „înfierarea" se poate
înțelege și altfel decât ca o încercuire cu fier: ca pecetluirea cu fierul țării
(„bourul"), de pildă.
4
50	V. BOGREA
Ceeace ne interesează însă aici nu e formularea gramaticală a
concluziei, ci documentarea ei etnopsihologică, la care putem, cred,
adăugi unele argumente decisive.
De fapt, credința populară despre mortalitatea timpurie a ce-
lor cu strungă, adecă cu dinții superiori de dinainte depărtați unul
de altul, coroborând cu închipuirea sufletului însuși ca un abur
subtil și volatil („Hauchseele" a lui Wundt1), captiv în trupul de
lut ca’ntr’un mormânt (awțta-a^țta) și trebuind reținut ca să nu eva-
deze, confirmă rostul de „gard" al dinților, prin care nu ies numai
tot atât de faimoasele ercea nrspoeyva, „cuvinte înaripate" (cf. verba
volant2), culminând în irrevocabile fatum (dela fari, „a vorbi"), ci
însuși KveQpa (spiritus) sau (anima, vita).
Același sens îl are expresia grecească-modernă pâ xi)
Sovxta, „with the soul between the teeth" (J. C. Lawson, Modern
Greek Folklore and Ancient Greek Religion, Cambridge 1910, p.
111), al cărei echivalent românesc n’ar fi însă a-și lua inima în
dinți, — fiindcă acesta indică mai curând curajul in extremis,
energia disperării, — ci a fi cu sufletul în buze sau la gură (v.
Zanne, Proverbele Românilor, II, 440), adecă „a fi aproape de a-i
ieși sufletul": „Deschide gura, ca să-ți ieau sufletul", zice însuși
Charon către victima sa (Lawson, /. c.).3)
O dovadă directă, însă că „gardul" homeric se raportă în
adevăr la dinții cari-1 compun, o găsim în cunoscuta cimilitură a
dinților, la Români: Doisprezece parmaci, într’al cui ... îi bagi?
(Giorge Pascu, Despre Cimilituri, I, 186), cum și’n nu mai puțin
cunoscutul dicton satiric la adresa celor cu dinții rari: „Ai dinți în
gură, ca parii la curătură" (Zanne, o. c., II, 116).
■ Ca și parii cari servesc în de obște la facerea gardului, par-
macii înseamnă, cum se știe, propriu : „ostrețele, zăbrelele", ce al-
cătuiesc parmaclâcul (balustrada, cerdacul, grilajul, incinta, îngrădi-
tura). Metafora, care definește șirul dinților ca un „gard" (?pxo;) al
*) Cf. rom. suflet-suflare, lat. spiritus-spirare, gr. ~ homeric
„suflu, răsuflu, respir", apoi animus „suflet" — ăvepos „vânt", 9-up.o; „suflet" —
fumus „fum". Alte exemple în același sens aduce Ov. Densusianu în Grai și
Suflet, li' (1925), p. 5.
’) Cf. încă rom. gură-spartă, ngr. âS-upoatopta, „vorbărie", lit.: „gura fără
usă“ cum si cunoscutul cuvânt al Scripturii: „Pune, Doamne, pază (strajă)
gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele !“
s) Pentru varianta sau mai bine zis echivalentul lat. mihi anima in naso
esse (Petroniu, 62), gr. zapăfr;	£ivoj ăpxt; âvejatve (Anacreontica), cf. și A
PHILIPPIDE (Viata Românească, X [1916], p. 179, completând pe P. PAPAHAGI
[Parallele Ausdrilcke, p. 147).
TREI PROBLEME FOLKLORICE
51
gurii, e, prin urmare, populară iar aceasta curmă, socotim, orice
controversă savantă asupra sensului expresiei.
3.	Uciderea bătrânilor.
Oricât ar repugna lucrul mentalității noastre moderne, e sigur
că anticii au practicat, nu numai „expunerea" pruncilor diformi J), ci
și suprimarea bătrânilor infirmi: depontani senes appellabantur, qui
sexagenarii de ponte deiciebantur" (Paulus ex Festo, ed. Lindsay,
p. 66), „sexagenarii per pontem mittendi" (Verro, apud Nonium, p.
523,20s) sunt evidente aluzii la obiceiul de a arunca în Tibru pe
acești „argei“ in carne și oase; iar, cine vrea mărturii grecești,
poate găsi destule la Schrader-Nehring [Reallexicon der indogerm.
Altertumskunde, subt „Alte Leute").
Interesant de observat e însă, mai cu seamă, procesul de dis-
pariție treptată, paralel cu progresul îmblânzirii moravurilor, a ace-
lei practice barbare. Și, din acest punct de vedere, tipic e însuși
•cazul Argeilor pomeniți, al Argivilor (Grecilor) vrăjmași ai Troii,
pe cari „Troica Roma", răzbunătoare, se mulțumia să i înnece in
effigie, subt forma unor manechini de papură (Varro, De lingua lat.,
VII, 44), după ce odinioară îi înnecase în original, — potrivit ace-
luiași sistem de eludare prin surogate a unor datine învechite ce
nu mai corespundeau împrejurărilor vieții și spiritului vremii, care
substituia victimelor înseși imaginea lor simbolică, de aluat sau
metal prețios 8).
’) E și părerea, autorizată, a lui WlLAMOWITZ-MOELLENDORFF (Hellenistische
Dichtung in der Zeit des Kallimachos, Berlin 1924, I, p. 83, n. 1): „Wie hătten
die Zuschauer dann den Pataikos des Menander ertragen ? Wer vollends an
die Sklavenkinder, die es geben musste, denkt, gibt sich die Antwort auch
ohne Beweisstellen. Wo sind sie denn geblieben" ?
2)	Cf. OtTO, Die Sprichworter der Romer, s. v. sexagenarii, și CICERO,
Pro S. Roscio Amerino, c. XXXV, § 100,cu comentariul lui Landgraf. — Re-
centa încercare a lui Th. Birt (Pontifex und sexagenarii de ponte, în „Rheinisches
Mus. f. Philologie" din 1926, p. 115 sqq.) de a proba, în legătură cu gr. Țsț>upițscv
și un pasagiu din Catull (c. 17), că bătrânii nu erau înnecați, ci numai aruncați
în glumă de pe pod, ca unii ce nu puteau lua parte activă la popularul „joc
pe pod“ ritual, nu e convingătoare.
8)	„Ainsi s’accordaient le culte des survivances, le respect de la forme et
Ies exigences de la vie. De tels detours sont frequents dans la religion et le
folklore: on substitue des gâteaux de forme animale aux victimes prescrites,
des moutons appeles cerfs aux cerfs requis par le rituel, des mannequins ă
des victimes humaines", — scrie răposatul păr. P. Lejay, în a sa recentă His-
toire de la litterature latine, des origines ă Flaute, publ. par L. Pichard (p. 6ă
sq.) prima operă de acest fel, care dă folklorului toată atenția cuvenită.
52
V. BOGREA
Mai vrednic de atenție încă ni se pare ecoul sufletesc al abo-
lirii obiceiului, în popor — și aici se adauge literatura noastră populară,
ca un nou izvor important.
Bernhard Schmidt (Griechische Mărchen, Sagen und Volks-
lieder, p. 26) relevase, după Vretos (’EDwzdv 'Hp.£poX6yLQV pe 1867,
p. 97), motivul acestei părăsiri, așa cum îl atestă tradiția din insula
Hydra, unde numele unei stânci, Zaatâ;, perpetuiază amintirea cru-
dului obiceiu, ca și „Stânca-Moșnegilor" (6	de aiurea :
pe când era pus în coș, spre a fi aruncat, de către propriul său
fiu, bătrânul îi zise acestuia: „Păstrează bine coșul, fiul meu, pen-
tru ca, atunci când vei fi ca mine, și copiii tăi să-l poată întrebuința",
— cuvinte ce au zguduit adânc sufletul fiului și au adus lepădarea
obiceiului.
Același motiv apare însă, nu numai în acea „Geschichte aus
der Romerzeit" din colecția de basme românești a fraților Schott ’),
în care moșneagul cruțat scapă populația de un monstru, ci și în
interesanta legendă suceveana, întitulată: „Când se tăia[u] oamenii
cei bătrâni" și apărută în rev. Șezătoarea din 1894, p. 110 sq., unde
se povestește cum, pe un timp de cumplită foamete, un bătrân,
ascuns de un fiu mai cu inimă, dădu sfatul să se are drumurile și,
din semințele căzute pe ele, răsări recolta mântuitoare, iar Stăpâ-
nirea, aflând de aceasta, rândui ca pe viitor să nu se mai taie
bătrânii.
' s . ' _	r V. BOGREA.
’) IValacl.iiche Maercher, Stuttgart u. Tiibingtn 1845, p. 152 sqc.
CONTRIBUȚIE LA CRONOLOGIZAREA ȘI
GENEZA BALADEI POPULARE LA ROMÂNI.
Partea I: Cronologizarea.
Cap. I. Considerații generale.
Stabilirea timpului când au luat naștere anumite creații popu-
lare sau când s’au petrecut anumite evenimente cântate de acestea,
în special pentru epica în versuri — care e mai databilă ca alte
producții ale folklorului — nu s’a făcut până azi la noi nici în to-
tal și nici în parte. Ba nici măcar încercări serioase în această di-
recție nu avem. E drept, în general, în ce privește produsele fol-
klorice ale oricărui popor, nu numai că nu poate fi vorba de o cro-
nologizare precisă, dar de cele mai multe ori nici chiar aproximativă.
A avea astăzi pretenția unei cronologizări bine stabilite în acest do-
meniu, înseamnă a ne întoarce cu zeci de ani în urmă la utopiile
cercetătorilor din faza romantică a studiilor folklorice, când literatura
populară era considerată drept un izvor istoric de mare preț, pe
baza căruia se credea că se pot reconstitui date și fapte neînregistrate
aiurea.
Această mentalitate neștiințifică a dispărut în Europa în a doua
jumătate a sec. XIX; la Români însă ea a durat mai mult ca aiurea,
până în sec. XX. Ca un reprezentant tip al ei e destul să-l amin-
tim pe Nicolae Densusianu, care, nu mai devreme decât în anii
1893 și 1895, lansând cunoscutele sale chestionare, avea naivitatea
să-creadă că poate reconstitui din tradiția orală istoria originilor po-
porului român până la anul 600 d. Ch.! In acest scop el înșiră,
după date istorice, o nesfârșită listă de popoare cari au locuit Dacia
sau au venit în atingere cu ea încă înainte de ocuparea ei de Ro-
mani1), precum și în timpul stăpânirii romane, apoi o listă de zeități
’) N. DENSUSIANU, Cestionariu despre tradițiunile istorice și anticită/ile te-
ritorii locuite de Români. Partea I (Epoca până la a. 600 d. Chr.) București 1893,
p. 11-12.	*
54
PETRU CARAMAN
dace1), alta de nume de regi și căpetenii antice2), de cetăți dace3),
apoi în epoca romană o listă de numiri de împărați romani4), în fine
pentru perioada primelor invazii barbare, numiri de popoare năvă-
litoare5), etc. Toate acestea spre a servi de orientare publicului
către care se adresau chestionarele. Răspunsurile primite n’au fost
de natură a dezamăgi pe autorul chestionarelor, cum ar fi fost de
așteptat. Corespondenții săi, în cea mai mare parte preoți și învăță-
tori, nepregătiți pentru a răspunde cu probitatea științifică cerută de
asemenea împrejurări, au izbutit să mistifice, foarte adesea în chip
conștient, pe N. Densusianu, comunicându-i răspunsuri inventate de
fantazia lor, bine înțeles în sensul indicațiilor ce li se dăduse prin
chestionar! Astfel, acesta, după doi ani dela răspândirea primului
chestionar, complet iluzionat că și-a ajuns scopul, ne face următoarea
entuziastă comunicare pe baza materialului primit:
„Răspunsurile primite la Partea I a Cestionariului publi-
cată în a. 1893 au întrecută tote așteptările nostre. Prin aceste
răspunsuri s’a constatată că în amintirile poporului română
există încă o mulțime destulu de însemnată de tradițiuni isto-
rice importante, nu numai din epoca daco-romană, dar chiar și
din ciclulu legendelor vechi istorice formate pe pământulu Italiei116).
Dar N. Densusianu s’a mistificat chiar el însuși pe sine,
căci iată ce ne spune despre propriile sale investigații în acest domeniu:
„Călătoriile mele prin diferite părți ale Transilvaniei, prin
Tara Românească și Moldova, cercetările ce le-am făcut eu
însumi în casele țăranilor și în colibele păstorilor, m’au con-
vins pe deplin că în poporul nostru există încă o mulțime
vastă de reminiscențe istorice din epoci foarte îndepărtate. Până
astăzi am adunat noi înșine din gura poporului o mulțime de
tradițiuni istorice, care se referă la trei epoci principale: la
epoca dacă, la epoca dominațiunii romane, precum și la timpul
invasiunei barbarilor . . . Mai mult, am aflat în poporul țăran
tradițiuni vechi care se refer nu numai la țările aceste, dar
care se raportă și la țările mame, de unde au venit coloniile
romane, tradițiuni care merg și mai departe de epoca coloni-
■) Ibid. p. 14.
•] Ibid. p. 15.
a) Ibid. p. 15.
4) Ibid. p. 24—5 ; 51.
6) Ibid. p. 47.
“) N. Densusianu, Cestionariu . ■ ■ Partea II, Iași 1895, p. 4.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
55
sărei Daciei și pot zice chiar până în epoca primilor regi ai
Romei . . .“ ])
N. Densusianu este profund convins că „noi suntem în-
conjurați de toate părțile de o mulțime de fragmente din legendele
și tradițiunile vechi istorice, încât putem zice că în poporul român
țăran se găsesce astăzi mai multă istorie veche națională povestită
de bătrâni, decât se propune în toate școalele noastre" .2)
Apoi el recomandă la tot pasul — în introducerile cu cari își
precedează chestionarele sale — tradițiile populare, ca pe „arhivele
naționale ale poporului român" 8) sau ca pe o „fântână istorică" 4)
ce posedă o „valoare reală" și care are „mai mult fond științific
decât toate ipotesele învățaților"5).
Socotim că aceste citații ne dispensează astăzi de orice comen-
tar. Ele caracterizează o întreagă epocă — aceea a primelor mișcări
folklorice — atât la Români, cât și în toate țările Europei. Dacă
asemenea păreri s’ar fi dovedit măcar în parte ca adevărate, de si-
gur, cronologizarea poeziei epice populare ar fi nu numai posibilă,
ci și ușoară de făcut. Dar această iluzie a căzut curând, în urma
probelor neizbutite de a se culege date istorice din tradițiile orale
ale poporului. Și cu drept cuvânt: amintirea timpului în memoria co-
lectivității primitive își are limita ei maximă, pe care unii folkloriști,
cum este Van Gennep d. ex., au căutat chiar s’o determine cu exacti-
late, stabilind că „amintirea unui fapt istoric nu se păstrează la colecti-
vitățile ce nu fac uz de scris, decât un răstimp de cinci până la șase
generații, adecă 150 de ani în mijlociu și 200 de ani maximum"6).
La Poloni, profesorul Bystron găsește că cele mai vechi amintiri is-
torice în cântecul popular sunt în legătură cu războiul suedez7)
(1655) și cu asediul Vienei8) (1683); deci ele nu se ridică mai sus
de jumătatea secolului XVII, deși poporul le simte cu mult mai
vechi. Prin urmare și de aici aflăm că limita maximă a memoriei
populare fluctuiază cam între 200 și 250 de ani. Peste această limită
aproximativă, evenimentele ce formează subiectul tradițiilor și legen-
delor populare s’ar confunda cu altele mai nouă ori mai vechi, per-
sonajele s’ar amesteca și ele, orice detaliu care ar fi putut sluji la
’) N. Densusianu, ibid. Partea I, p. 4.
') Ibid. p. 4—5.
•) Id. Partea II, p. 4.
4)	N. Densușianu, Partea I, p. 5.
5)	Ibid.
6)	A. VAN Gennep, La formation des legendes. Paris 1910, p. 163.
’)	Jan St. Bystron, Historija w piesni ludu polskiego. Krakow 1925, p. 24.
8)	Ibid. p. 36.
56
PETRU CARAMAN
o precizare a timpului ori locului, — sau adesea chiar întreaga le-
gendă — ar cădea cu necesitate în uitare. In ce privește această li-
mită maximă, față de care păstrăm toate rezervele, ea poate fi veri-
ficabilă — deși cu multă aproximație în plus sau în minus — de-
obiceiu pentru acele evenimente istorice cari circulă subt formă de
tradiție orală neartistică. însă din moment ce ele se cristalizează în
creații de valoare estetică, vitalitatea lor este cu mult mai mare.
Totuși, dacă în cazul acesta un eveniment, real la origine, și-a
asigurat o lungă durată, cronologizarea lui este cu mult mai grea —
dacă nu chiar imposibil de făcut — decât la tradițiile cari circulă în
formă neartistică, ceeace se datorește atât formelor generale la cari
ajung producțiile poetice, cât și amestecului fantaziei care preface
elementele prime ale tradiției orale făcându-le de nerecunoscut, iar
timpul eliminându-1 adesea cu totul. Nu trebue uitat de asemenea
covârșitorul rol pe care îl joacă în producțiile folklorice adaptarea,
ce se manifestă subt cele mai felurite aspecte, fiind condiționată de
multiple împrejurări. Astfel, ea se exercită deopotrivă asupra întâni-^
plărilor și eroilor, ca și asupra spațiului și timpului în cadrele că-
rora se petrece acțiunea, ceeace are drept rezultat că adesea, chiar
când creația populară ne oferă vreunul din aceste elemente cu pre-
cizie, nu putem fi absolut de loc siguri că e în adevăr vorba de
cutare timp, cutare localitate sau cutare personaj.
Ar rămânea putința de cronologizare pentru producțiile ce se
referă la evenimente de proaspătă amintire, ceeace de altfel nici nu
oferă prea mare interes, asemenea evenimente fiind ușor databile
pe alte căi. Pentru timpurile mai vechi, a ține linia celor mai largi
aproximații, sau de cele mai multe ori, a socoti imposibilă orice în-
cercare de precizare a timpului când vor fi luat naștere anumite
creații folklorice, este atitudinea cea mai prudentă. Datorită mijlocului
oral de transmisiune al literaturii populare, care se bazează exclusiv
pe memorie, dela o vreme se șterge din amintirea poporului orice
amănunt care ar putea sluji la fixarea evenimentului cântat, în timp
sau în spațiu.
Dintre creațiile populare sunt unele cari trebuesc excluse cu
totul dela orice probă de cronologizare a lor sau a evenimentelor
despre cari ele tratează. Intre acestea intră aproape toate produc-
țiile genului liric — cu foarte rari excepții —, apoi din genul epic
basmele, snoavele, cea mai mare parte din legendele cu fond mira-
culos — în special cele etiologice. Se ’nțelege, cu atât mai mult tre-
buesc lăsate la o parte acele producții folklorice în cari intelectul
domină, ca proverbe, ghicitori. Deasemenea nu ne putem opri cu
folos nici la cântecele (sau recitativele) ce însoțesc diferite datini,
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE	57
cum sunt d. ex. colindele; acestea deși in mare număr aparțin ge-
nului epic, totuși nu pot fi ținute decât foarte rar în seamă și pro-
cedând cu o extremă prudență, deoarece nicăiri poate adaptarea n’a
operat prefaceri mai mari ca în această specie folklorică.
Cele cari prin natura subiectului lor și prin aceea că povestesc
despre eroi și fapte ce dau iluzia realității, ispitind cel mai mult pe
cercetător, sunt anumite producții epice atât în proză cât și în ver-
suri. în proză avem tradiția orală în forma ei cea mai rudimentară
precum și o specie de legende, ce se referă la evenimente și perso-
naje istorice sau la întâmplări mai mărunte de domeniul realității,
legende pe cari, din acest motiv le putem numi realiste.
In versuri, balada populară oferă, din toată epica primitivă,
cele mai multe șanse de a duce la oarecari rezultate în direcția unor
astfel de cercetări. Dar și aici, ca și în alte domenii ale folklorului,
trebue să ținem seamă de mulțime de împrejurări cari au putut sur-
veni : de împrumuturi de motive streine, de la vreun popor vecin
sau internaționale, cari circulă în toată libertatea pe cuprinsul între-
gului nostru continent și chiar în afară de el, apoi de creații ce
aparțin cu totul fantaziei populare, de diferite contaminații, substi-
tuiri, adaptări, cari fiecare în parte sau asociate mai multe, contri-
buesc a schimba forma inițială a întâmplărilor, făcând totodată ca
nici timpul pe scama căruia sunt puse, să nu mai corespundă ce-
lui real.
Dar, de obiceiu timpul joacă cel mai puțin rol în producțiile
populare de orice fel și chiar în balada populară, el este tratat ca
ceva cu totul secundar. Menționarea lui subt forma precisă de „anul
cutare" nu apare niciodată în creațiile folklorice pure.
Este adevărat, la Poloni, în poeziile pe cari prof. Bystron le-a
adyjiat și le-a cercetat spre a arăta ce fel se oglindește „istoria în
cântecul poporului polonez" — precum sună titlul studiului său —
găsim unele cântece unde timpul este menționat foarte precis, d. ex.:
„Szescdziesiqty szosty roczek caly krwia zalany . . -1)"
sau aiurea:
„Pamietacie chlopcy rok czterdziesty szosty
Jakesmy to panow bili w same miesopusty . . . ? 2)“
’) „Anul șaizeci și șase (1866) a fost tot scăldat în sânge . . .“
Bystron, op. cit.y. 104.
2) „V’aduceți aminte, băeți de anul patruzeci și șase (1846),
Când am bătut pe boeri chiar în ziua de lăsatul secului ? . . .“
Ibid. p. 100.
58
PETRU CARAMAN
Dar nici prima poezie și nici chiar a doua — care dâ aparența
unei mai mari autenticități folklorice — nu sunt curat populare, după
cum de altfel nu sunt de proveniență populară marea majoritate a
cântecelor citate de Bystron, la Poloni aproape neexistând o baladă
populară în sensul adevărat epic al cuvântului. La Slavii la cari epica
populară în versuri este bine reprezentată, și la Români deaseme-
nea, nu vom întâlni astfel de determinări a timpului la care s’a
petrecut evenimentul cântat. In general în balada populară pură,
timpul — dacă este redat subt vreo formă oarecare — el apare mai
totdeauna în chip indirect, anume, fiind sugerat de vreun eveniment,
mai mult sau mai puțin cunoscut istoriei sau de vreun personaj.
Așa că numai dacă putem determina cronologia evenimentului sau
personajului izbutim a ajunge și la cronologizarea aproximativă a
poeziei. Dar nici un astfel de procedeu nu-i sigur, fiindcă evenimen-
tele și personajele pot să fi suferit mutări în vreme sau înlocuiri,
datorită diferitelor adaptări la cari e supusă balada în circulația ei
orală. Procedeul acesta poate fi aplicabil numai în urma cercetării
comparative a unui însemnat număr de variante, cari toate sau în ma-
joritate, artrebui să aibă comun acel personaj sau eveniment istoric.
Dar balada populară — ca și în general toată literatura popo-
rului unde noțiunea de timp apare măcar cât de vag — oferă cele
mai mari dificultăți în ce privește stabilirea de date, prin aceea că
în ea, poporul manifestă uneori tendința de a actualiza fapte petre-
cute într’un trecut îndepărtat, iar pe de altă parte, alteori, tendința
de a arhaiza întâmplări relativ recente1).
Aceste două tendințe antitetice sunt deasemenea în bună parte un
produs al adaptării. Motive, cari cu toată vechimea lor, plac poporului
— nu și-au pierdut adecă, caracterul de actualitate față de anumite
colectivități rustice, prezentând încă interes pentru ele — continuă
a fi date drept contemporane cu cei cari le cântă. Aici însă, uneori,
mai poate fi vorba și de o fidelă conservare a formei inițiale a cân-
tecului, care chiar dela plăsmuirea lui va fi prezentat evenimentele
ca actuale.
Tendința de actualizare insă este de cele mai multe ori o ma-
nifestare a lirismului în literatura populară, de aceea și apare ea
cel mai puternic în lirica poporului. De ex. doine de existență mul-
tiseculară și cari la origine au fost inspirate tot din anumite întâm-
plări reale — deși aici acestea joacă un rol foarte redus — dau tot-
deauna ca actual restrânsul lor conținut de fapte.
’) Van Gennep, (op. cit. p. 166), vorbind despre legendele istorice, spune
foarte plastic că ele „îmbătrânesc" sau „Întineresc" faptele.
CRONOLOG1ZAREA BALADEI POPULARE
59
Această tendință lirică prin excelență, nu rămâne numai în ca-
drul poeziei lirice populare, ci invadează și genul epic, unde are ca
efect de a înviora povestirea și de a deștepta și mai mare interes
pentru ceeace se cântă.
Tendința de arhaizare, care apare cel mai frecvent în balada
populară, se datorește atât faptului că anumite evenimente — de ac-
cepțiune mai puțin generală — deși legate de o dată nu prea de-
părtată de prezent, totuși ele sunt simțite de popor ca ceva deosebit
de timpul lui.
In afară de aceasta, fenomenul arhaizării se datorește mai ales
unui special impuls de a poetiza povestirea baladei: această distan-
țare în timp este singura care permite în gradul cel mai înalt inter-
venția fantaziei spre a împodobi motivele luate la obârșie din viața
reală.
Tendința de a arhaiza este o manifestare specific epică, și poate
cea mai caracteristică pentru acest gen poetic. In domeniul baladei
populare această tendință vine uneori să împingă cadrele timpului
până la vagul neguros al atmosferei basmului.
Aceste două tendințe constituesc izvorul cel mai important a
iot felul de anacronisme, cari abundă în balada populară. Anacro-
nismele de natura aceasta nu lipsesc nici chiar în producțiile semi-
populare — cari adecă au fost la origine create de cineva știutor
de carte, după unele modele literare și apoi răspândite în popor -
deși aici ne-am aștepta la o justă precizare a timpului. Un astfel de
exemplu — de timpul arhaizării — aflăm în studiul lui Bystron,
într’un cântec religios, unde este vorba despre asediul Vienii (1683):
„Posluchajcie, ja Was prosze,
O wojnie tureckiej,
Trzysta lat temu minelo,
Jak z krolem Sobieskim . . .“’)
Precum se vede, aici, evenimentul istoric este îndepărtat în tre-
cut cu o sută de ani; dacă se ia în considerație însă timpul când a
fost pus întâia oară în circulație cântecul, atunci arhaizarea apare și
mai mare. Dar, în epica poporului, anacronismele nu-și au numai
această origine, ele nu apar adecă numai subt aceste două aspecte
— al apropierii sau îndepărtării de prezent a datei când au avut
loc anumite fapte sau când au trăit anume personaje, fenomen da-
’) Bystron, op. cit. p. 41;	„ ... Ascultați vă rog
Despre războiul turcesc,
Au trecut trei sute de ani de-atunci.
De când cu regele Sobieski . .
60
PETRU CARAMAN
torit amintitelor mobile psihice —; ci își iau naștere adesea în pu-
terea de atracție ce o exercită unii eroi populari foarte cunoscuți
asupra altora mai mărunți din alte epoci, precum și în acea exer-
citată de unele evenimente cari au lăsat o mai adâncă impresie în
sufletul popular, asupra altora nu așa de răsunătoare, mai vechi
sau mai nouă decât ele. In consecință, în balada populară, se în-
tâmplă destul de adesea ca eroi cari au trăit în epoci îndepărtate
unii de alții, să apară drept contemporani; deasemenea, evenimente
ce s’au petrecut la distanțe mari în timp unul de altul, sunt aso-
ciate de popor și puse pe seama aceleiași date. Sau încă, se mai
poate întâmpla ca un eveniment oarecare să-și schimbe data datorită
faptului că s’a desprins de eroul de care era legat la origine — de
cele mai multe ori din cauză că acela s’a șters cu totul din amin-
tirea colectivității primitive — spre a-și lua ca personaj principal un
alt erou, trăitor în alte vremi. Anacronismele de tipul acesta, ca și
toate în genere de altfel, își găsesc explicatfa în primul rând în
inf idelitatea memoriei colective, care nu poate reține nimic precis din
ceeace înregistrează. .
Pe lângă aceste fenomene folklorice în legătură cu timpul, mai
trebue să-l amintim și pe cel al dispariției: după trecerea unei pe-
rioade de câteva secole, poporul nu numai că poate pierde aminti-
rea evenimentului, ceeace face ca noțiunea de timp să se șteargă
cu totul din baladă, dar chiar însăși balada al cărei subiect îl forma
acel eveniment, se întâmplă să dispară fără urmă. Acest fenomen de.
totală dispariție a produsului folkloric se datorește :
a)	ori faptului că acesta a fost inferior din punct de ve-
dere estetic altora similare, din care cauză, în lupta unei selecții
naturale, pe baza gustului poetic popular, a trebuit să cadă în-
vins, ceeace a făcut ca circulația lui să se restrângă tot mai
mult și în cele din urmă să fie uitat complet.
b)	ori faptului că tema acelui cântec epic f iind prea indiso-
lubil legată de un anumit moment din trecut sau de anumit
personaj, a rămas inadaptabilă pentru timpuri mai nouă sau
pentru alte personaje, după ce cel dela origine va fi căzut în
uitare. Cântecul deci a dispărut fiindcă dela o vreme n’a mai
fost simțit prin nimic ca actual și fiindcă nici măcar în raza
fenomenului arhaizării n’a putut cădea; deoarece și aici chiar,
se cere un anumit simț de actualitate.
c)	ori ambelor cauze de sub aj și b) întrunite.
Iată din ce motive, multe cântec? bătrânești au dispărut cu to-
tul înainte de începutul acțiunii de colectare a producțiilor folklo-
rice la Români. In acele balade dispărute, va fi fost desigur vorba
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
61
despre anumite personaje istorice — în special unii voivozi foarte
populari — sau despre anumite evenimente relativ la cari e de mi-
rare că epica noastră populară se arată complet mută.
Conservarea baladei populare bazându se numai pe memoria
cântăreților și a colectivității rustice în mijlocul căreia ea este cân-
tată, iar această memorie — chiar în cazul când e foarte ageră —
fiind în imposibilitate de a reproduce fidel multă vreme o anumită
temă, rezultă de aici prefaceri de tot felul manifestate în special prin
nesfârșitul număr de variante ale cântecului, formate în același timp
și subt auspiciile bogatei imaginații populare. Dar aceste prefaceri
sunt cu atât mai mult în dauna elementului istoric, cu cât purtătorii
creației folklorice se deosebesc extrem unii de alții din punct de
vedere al memoriei, puțini posedând această facultate foarte vioaie,
la cei mai mulți ea arătându-se a fi mediocră sau chiar slabă.
Cântecul bătrânesc — în special când e transmis prin unii cân-
tăreți ca aceștia din urmă — va avea numeroase lacune, cari vor
duce sau la:
1.	Simplificarea temei inițiale, fără ca prin aceasta cân-
tecul să sufere prea mult în unitatea lui, — sau :
2.	lacuna va fi completată cu ajutorul fantaziei— sau :
3.	„	„ „	„	„	„ altor motive ana-
loage pe cari balada le va atrage în contaminație de aiurea, din
alte domenii folklorice — adesea aparținând altor vremi — sau :
4.	lacuna fiind prea mare, iar balada populară, în circu-
lația sa orală neîntâlnind cântăreți cu talent poetic cari s’o com-
pleteze prin invenția lor sau prin contaminări cu motive streine-
își știrbește unitatea și va continua să circule subt formă de
fragment, așa cum au fost înregistrate de culegătorii noștri
multe cântece bătrânești.
5.	Dela o vreme, cântecul în formă fragmentară cade în
desuetudine ieșind astfel, în chipul cel mai natural, din circu-
lație; sau în cel mai bun caz va fi atras în contaminare de alt
cântec bătrânesc, care-l va reduce la un simplu motiv secundar,
subordonat într’o acțiune streină cu totul adesea celei în care
se afla la origine.
Pe această cale deci, nu numai că balada populară se depăr-
tează foarte mult de forma ei inițială prin pierderile de motive sau
date istorice ce sufere, sau prin transformarea lor datorită strati-
ficărilor de motive și date streine, din diferite timpuri, peste tema
dela origine, dar chiar ajunge la amintitul fenomen de completă
dispariție.
In consecință balada populară nu poate decât în chip iu totul
62
PETRU CARAMAN
excepțional constitui prin ea însăși un izvor de valoare documen-
tară pentru istorie. A ne lua după aparențele ce aflăm în ea, în-
seamnă a cădea foarte ușor victima iluziei. Spre a evita erori grave,
în reconstituiri de natură istorică pe baza ei, se impune să ne slu-
jim în același timp și de alte documente de control în afară de ea.
In principiu, a considera balada populară singură drept izvor is-
toric valabil, dacă nu înseamnă chiar totdeauna o greșeală sigură,
este în orice caz întotdeauna cea mai mare imprudență.
Și ca să mai adăugăm încă un argument la cele discutate, spre
a dovedi această afirmație, vom aminti că nu numai în poezia po-
pulară, ci și în cea cultă, și chiar în artă în general, motivele din
viața reală, cari au slujit drept izvoare de inspirație pentru o operă
oarecare, dispar cu atât mai mult în acea operă prin partea lor oca-
zională, cu cât arta este mai desăvârșită. Ele capătă un caracter de
universalitate, care face că ceeace se exprimă în anume operă — sau
în cazul nostru, ceeace se povestește în cântecul bătrânesc — se
potrivește pentru orice timp și orice loc și chiar pentru orice per-
sonaj-tip, ce simbolizează o anumită însușire eroică.
Și dacă o astfel de baladă populară are o necontestată valoare
documentară, aceasta este de natură psihologică și estetică, iar nici-
decum istorică.
A căuta elemente realiste istorice în poezia populară — în cea
perfectă — e tot una ca și cum dintr'o poezie cultă, deasemenea
desăvârșită, d. ex. în „Luceafărul" lui Eminescu, ai vrea să afli di-
rect dintr’însa din ce împrejurări reale a fost inspirată și cari sunt
personajele cari corespund la origine lui Cătălin și Cătălinei. E tot
atât de greu uneori, sau, mai exact, tot atât de imposibil.
\ Producțiile poetice au cu atât mai marc valoare de document
pentru realitatea al căror ecou sunt, cu cât sunt mai slabe, ca reali-
1 zare artistică. Insă acestea sunt cele mai puțin viabile, fiindcă gu-
stul estetic al poporului nu le selectează. Pierind în scurt timp după
nașterea lor, înseamnă că ele nu pot aduce servicii istoricului po-
litic sau social, decât pentru o epocă foarte apropiată de cea con-
temporană, ceeace nu e de loc de mare preț.
însă dintre cântecele bătrânești ce reprezintă perfecțiunea ar-
tistică a genului, extrem de puține sunt acele cari să ne poată în-
gădui a stabili cronologia evenimentelor povestite de ele sau chiar
a apariției acelor cântece, pe baza evenimentelor cântate.
în afară de discutatele motive, cari îngreuiază cronologizarea
baladei populare, mai trebue ținut în seamă și faptul că aceasta cântă
de predilectfe evenimente neistorice, adecă nedatabile. Nu ne putem
aștepta la reflectarea evenimentelor de adevărată importanță istorică
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
63
în literatura populară, de vreme ce poporul de jos, în general, n ’a
luat parte conștient la crearea istoriei țării lui. Poate nicăiri nu e
mai caracteristic aceasta ca la Poloni, unde faptele cari alcătuesc
ceeace se chiamă „stricto sensu“ istoria statului lor, se datoresc
aproape exclusiv nobilimei1). Numai rar ajungea vreunul din aceste
evenimente la urechile poporului, care nu era de loc amestecat în
ele, putând avea astfel oarecare răsunet în vreo creație folklorică.
Așadar, concluzia la care ajugem, în urma acestor considerații,
e că balada populară este un izvor foarte puțin demn de încredere
în ce privește stabilirea de cronologii pe baza eijAceeași constatare
facem și asupra determinării locului și eroilor, cari se schimbă
aproape dela o regiune la alta, și în genere asupra oricăror date isto-
rice ce ar vrea cineva să reconstituiască din epica populară în versuri.
Relativ la aceasta, cad de comun acord toți cercetătorii serioși, cari,
la popoare anumite, sau în general, au studiat-o din acest punct de
vedere, în special în secolul XX; toți se arată foarte sceptici când
e vorba de valoarea istorică a datelor culese din epica populară. La
Români, prof. N. lorga, în studiul său „Balada populară românească"
— o conferință ținută la Văleni, se pare, unde el vrea să schițeze
originea și ciclurile ei, intenție pe care și-o exprimă în subtitlu —
este singurul care, în legătură cu originea baladei stabilește și unele
cronologii.
Nu e locul să insistăm aici pe larg asupra lor. Conferința
aceasta față de subiectul vast ce îmbrățișează, nu este decât o schiță,
care cu toate controversele sau chiar contestările pe cari le-ar sus-
cita, își are meritul că se încearcă a da directive pe căi neumblate2).
Aici însă lorga se ocupă numai incidental cu cronologizări;
încercarea sa e de ansamblu, nu are de obiect anumite cântece bă-
trânești în special, a căror geneză s’o urmărească în legătură strânsă
cu cronologizarea lor. Socotim însă că drumul ce va putea duce la
o cronologizare de ansamblu pentru toată epica noastră populară în
versuri, va trebui să fie susținut de cercetări speciale asupra cân-
tecelor mai importante sau măcar asupra fiecăruia în parte dintre
ciclurile ce se reliefează mai proeminent în domeniul cântecelor
noastre bătrâne’ști. Vom avea aici de stabilit o cronologie aproxi-
mativă, însă aceasta nu trebue deloc să ne deconcerteze. De fixări
precise nu poate fi vorba, mai ales în ce privește ciclurile, a căror
geneză se întinde adesea pe epoci de câteva secole.
Cronologizarea pe cicluri este de mult deja un fapt împlinit
*) Bystron, op. cit. p. 9.
2) Cf. N. lORGA, Balada pop. rom. Vălenii-de-Munte 1910.
64
PETRU CARAMAN
la Slavii a căror epică populară în versuri e în floare: la Ruși pentru
bîline, la Ucrainieni pentru dumele istorice ale perioadei căzăcești,
la Sârbo-Croați pentru cântecele vitejești („junacke pjesme“).
La aceste popoare avem realizate și un însemnat număr de
cronologizări speciale, privitoare la anumite balade în parte.
La Români nici gruparea justă a ciclurilor și nici cronologiza-
rea lor nu s’a făcut încă. Cu atât mai mult, așteaptă lucrători cer-
cetarea cântecelor bătrânești în parte, în scopul încercării de crono-
logizări speciale, ceeace ar constitui un solid fundament pentru cro-
nologizarea pe cicluri și de aici, pentru clasificarea de ansamblu
a ciclurilor.
*
* *
Cap. II. Cântecul lui Marcoș-Pașa (Bruiaman-Pașa).
Deși folkloristul are de întâmpinat atât de multe și mari difi-
cultăți când e vorba să dateze în timp producțiile epice ale popo-
rului, totuși, pentru unele balade populare, în chip excepțional se
întâmplă să putem determina cu precizie aproape, cronologia lor.
Un astfel de exemplu ne oferă la Români un cântec bătrânesc,
aproape uitat astăzi — îl aflăm atestat într’un număr destul de
restrâns de variante — care altă dată însă se bucura de o mult mai
largă circulație. Iată o variantă moldoveană a lui, din Munții Vrancei:
Diparti, veri, diparti,
Șî nu pre foarti diparti,
Supt săninu seriulul,
La fântâna zeriulul,
Nimerit-a, poposît-a
Bruiaman pașâ bătrân
S’ațâni cu oastea’n drum
Vra la luptâ sâ să îa.
Vântu Crivăț si-nî făsia?
Di trii ori să zbusiumă
La fântână să lăsâ
Cu Bruiaman câ-hî vorghia
Șî din gur’așa-i dzîsiâ:
— Bruiaman, pașâ bătrân,
Si ti-ațîi cu oastea’n drum?"
Bruiaman si ni-i dzîsiâ?
— „Alei vinti Crivețe,
Ia vezi ist caftan pi mini?
Câți flori îs pi caftan
Cu-atâtia oști m’am bătut,
M’am bătut li-am ghiruit,
M’am culcat, m’am hodinit.
Șî cu tini-am sâ mă bat,
Sâ mă bat, sâ mă răzbat,
Câ vreau sâ ti ghiruiesc
Ș’apoi sâ mă hodinesc."
Vântu Crivăț si-I dzîsiâ?
— Nu știu frați de-i putea!
La războlu sâ Ki îeșît
In postu Sân-Kletriului,
Vremea săseratuluî,
laram slab șî odârlit,
Poati m’ăi Ki dovidit.
Dar acuma n’ăi put6ă
In luna lu Cărindariti,
Cân îs zeriurili tari,
Dzîli de-a lu Făurariu..."
Da Bruiaman si-i dzîsiâ?
— Ba lou frați c'oili putea,
Câ ie oastea hi’mbrăcată
Tot cu nouâ cămeșăli,
Piști nouâ cămeșăli
Mai sân nouâ fermeneli,
Piști nouâ fermeneli,
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
65
Mai sân nouâ cojoseli
Nu răzghești, vinti, pin leii!
Di’ncălțatâ îi’ncălțatâ
Cu sizmâ di caprâ starpâ,
Cari suferi la apâ."
Vântu Crivăț ni-audzâ
Di tril ori să zbusiumâ,
La slavâ’n seriu să sula,
La Dumnedzău câ-hî merzeâ,
Dumnedzău ni lu’ntrebâ:
— Alei Vinti Crivețe,
Fântâna ț’ai părăsit
La mini la si-ai Ținit ?“
Vântu Crivăț câ-hî grăia :
— Alei Doamni, sfinți Doamni,
Înasarî pi’nsărat,
Nimerit-a, poposit-a
Brulaman, pașâ bătrân,
S’ațîni cu oastea’n drum".
Iar Dumnedzău si-nî dzîsiâ ?
— Dacâ li-i vorba pî-așâ
Du-ti cu puterea mea,
Numa se-î vrea ăi lăsâ?"
Vântu Crivăț nî-audzâ
Di tril ori să zbusiumâ
La fântână să lăsâ.
Di cu sarâ-nî kicurâ,
Pi-o nari di zeriu suflă
Toatâ oastea să’ntristâ,
La Bruîaman câ merziâ
Și din gur’așa-I dzîsiâ:
— Brulaman, pașâ bătrân,
Invațî-ni sâ trăiim,
Păr’la dzîuâ toț kierim!"
— Alei voi ostașii heî,
Ia lepădaț Kiarîli,
Și rupiț sulițîli,
Șî-nî porniț focurili!“
Sulițîli li rupeâ,
Focurili li porneâ.
Vântu Crivăț si-ni făsîâ?
Pi-o nari di zeriu suflă,
Focurili li strică.
Iar ostașii si-ni făsiâ?
La Bruîaman câ-nî merziâ:
— Brulaman, pașâ bătrân,
Invațî-ni sâ trăiim,
Păr’la dzîtîâ toț kierim!"
Bruîaman câ li grăîâ:
— Alei voi ostașîî neî,
la’nl tăîeț voî belghiriî,
Mațâli-afarâ li daț,
Pin coșuri vă azdrucaț,
Păr la dzîuâ sâ-nî scăpaț."
Belghiriî câ ni-î tăiă,
Mațîlî-afarî li da,
Pin coșuri să azdrucâ.
Vântu Crivăț si-ni făsiâ?
Pî-o nari di zeriu suflă,
Pin coșuri câ-î îngheță
Toată oastea’mmărmurîâ!
Numa pașa-nî rămânia,
Cu barba di kisiurâ
Șî cu kica di omăt,
Cu toiag di ghiațâ’n mânâ.
Dimineața să sculă
La Vântu Crivăț merzeâ,
Șî din gur’așă dzîsîâ:
— Alei, Vinte Crivețe,
Astâ noapti m’aî bătut,
Niminîa nu m’o vădzut!"
Vântu Crivăț si-ni făsiâ?
Asupră-i câ hi-i suflă
Sloiu di ghiațî-1 prefăsiâ,
Di frați să pominiă
Șî frați s’a pomini
Cât soari pi seriu a hi! 1)
Precum se vede, citata baladă ne poartă’ntr’o lume cu totul
fantastică: e vorba aici de o luptă între personaje supranaturale —
Crivățul personificat, ajutat de însuși Dumnezeu — și între o oaste
turcească, în fruntea căreia e un pașă vestit prin isprăvi războinice.
In această luptă pașa cade înfrânt.
’) Notată în Munții Vrancei, satul Reghiu, în Iulie 1919, dela lăutarul
Toader Bartes în etate de 87 ani. (Din colecția de cântece, inedită, a autorului).
5
66
PETRU CARAMAN
Schimbările — în ce privește fondul — dela o variantă la alta,
sunt de amănunt; în general subiectul rămâne același. Astfel toate
povestesc despre aceeași luptă, care se dă între aceleași personaje
și despre victoria Crivățului. Numai unele motive, în special din
desnodământul baladei, diferă: așa d. ex. într’o variantă, oastea toată
piere afară de pașă, care rămâne să plângă dezastrul înfrângerii,
plimbându-se printre ostașii morți1); în alte variante, pașa cere ier-
tare Crivățului, însă fără s’o obție2); în altele, pașa este iertat de
Crivăț, care dă un soare cald ca să desghiețe oștirea3) sau chiar o
înviază aruncând asupra ei apă vie 4).
Dacă însă lăsăm la o parte elementele fantastice cari învăluie
într’o atmosferă de miraculos întreaga baladă, fondul realist al ei se
reduce la următoarele:
O mare oaste turcească a pornit la războiu pe vreme de iarnă,
într’o țară — ce nu e determinată în cântec — ca să se lupte cu
un popor, despre care de asemenea nimic nu ni se spune, și acea-
stă expediție s’a terminat cu dezastru, deoarece toată armata, îm-
preună cu comandantul ei, a pierit din cauza gerului. Este exact po-
vestea expediției lui Napoleon în Rusia, la 1812. Cercetătorul fol-
klorist familiarizat cu violentele schimbări pe cari adaptarea le ope-
rează asupra cântecului și tradițiilor populare în materie de eroi și
de localități — ar putea să încline a crede că despre acest eveni-
ment istoric este vorba în balada românească. Totuși această ipo-
teză nu se poate susține, fiindcă, în afară de faptul că armata din
balada noastră e turcească și nu franceză, iar comandantul ei un
pașă, mai e de obiectat că acea expediție franceză în Rusia a avut
la Români foarte puțin răsunet, mai ales în popor, care poate
nici n’a cunoscut-o. Nefiind deci la noi un eveniment popular, el
n’a putut să se fixeze printre producțiile folklorice românești și încă
într’o așa de remarcabilă baladă. Apoi, pe lângă aceasta, balada în
chestiune are toate aparențele unui cântec cu mult mai vechiu decât
prima jumătate a secolului XIX și oricât am pune acest aspect nu-
mai pe seama fenomenului arhaizării — atât de cunoscut epicei po-
pulare — tot nu am reuși să-l explicăm îndeajuns pentru o epocă
așa de apropiată de a noastră.
’) Giuglea-VÂLSAN, Dela Românii din Serbia. București 1913, p.275—7.
’) I. Diaconu, Ținutul Francei I. București 1930. p. 221—7.
•) Gr. Tocilescu, Materialuri folcloristice, voi. I. partea II. p. 1228 —9;
Arhiva Dobrogei I. p. 104—6.
4) O. DENSUSIANU, Flori alese din cântecele poporului. București 1920. p.140—3.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
67
Cap. III. Izvoare istorice cari povestesc despre un eveniment
.	analog.
Mărturii despre o asemenea expediție, de tipul celei napo-
leoniene, săvârșită de Turci, aflăm în cronicile polone pentru sfâr-
șitul secolului XV. Astfel, Matei de Mechovial) sau Miechowita (pol.
Miechowski), cel mai vechiu dintre cronicarii cari vorbesc despre ea,
relatează subț anul 1498, următoarele:
„ . . . Post Thartaros, Turci circa diem Sanctae Catharinae
sub montana Russiae eodem anno circa Sambor et Halicz deu-
astauerunt, neque aliquo certamine lacessiti. Verum uel deo,
uel eorum infortunio sic cogente, frigoribus afirisque intemperie
inedia atque niuibus, supra quadraginta millia equorum homi-
numque periere, reliqui tamen, quorum ultra viginti millia di-
cuntur fuisse, salui post damna illata recesserunt . . .“2)
Cam pe aceeași vreme, cronicarul loan Komorowski, călugăr
•din ordinul Bernardinilor, într’o .mai detailată și mai judicioasă ex-
punere, înregistrează aceeași expediție turcească subt același an:
„ . . . Sic tandem tempore autumni fecit, congregare mag-
num exercitum XL millium equitum, mandans eis regnum Po-
lonie vastare vsque Cracouiam.
Qui accepto mandato recesserunt vastare intendentes, sed
quia nullus erat, qui se opponeret eis deus omnipotens pro suis
pugnauit, quia per fluuium Pruth transfretantes castra metati
sunt inter eundem fluuium et fluuium Nestr et permissione
diuina erant casus niuium ingentes et inauditi et gelua intensa
sicque illi duo fluui inundauerunt in modum.
Sicque aliqui submersione aquarum, aliqui frigore, ceteri
fame vna cum equis interierunt.
Et ut quidam notabilis explorator et alii stipendarii retu-
lerunt quia in medio eorum equitabant et glaciem equo in va-
dis in conspectu eorum frangebat, neque vnus motus est de
loco constricti frigore et fame, sed tantum in eum spuebant..." 3)
’) Trăiește între anii 1456—1523.
*) Chronica Polonorum Mathiae de Mechovia, artium et medicinae doc-
toris ... et canonici graccoviensis. Graccoviae 1521, p. 353.
s) JOHANNIS de Komorowo : Tractatus cronice fratrum minorum obseru-
ancie. A tempore constanciensis concilii et specialiter de prouincia Polonie.
Herausgeg. von Heinrich Zeissberg. Wien 1873, p. 125—6.
68
PETRU CARAMAN
Contemporan cu sus-citații cronicari, Bernard Wapowski, po-
vestește cu câțiva ani mai târziu despre această invazie a Turcilor
mult mai pe larg, dând bogate amănunte, dintre cari nu lipsește nici
elementul supranatural. El ne introduce în povestirea evenimentului,
aducându-ne mai întâi la cunoștință o întâmplare miraculoasă, de rău
augur — nașterea unui vițel monstru în Cracovia care a precedat
expediția turcească :
„. . . Sub quo tempore, dum Albertus rex contra Tarta-
ros it et redit, inter homines hebraici generis Casimirie com-
morantes, vitulus biceps est natus; altero căpițe în postrema
corporis parte existente et cauda in dorsi medio, pedibus tan-
tum duobus ex latere dextro prominentibus . . T1)
Acest monstru după credința lumii și a cronicarului, nu putea
fi decât semnul prevestitor al unei mari nenorociri care amenința să
cadă fără întârziere asupra țării, căci iată că „non multi inde men-
ses fluxere cum novus hostium terror et irrupcio nunciatur." 2)
De aici înainte începe povestirea propriu zisă, despre eveni-
mentul ce ne interesează :
„. . . Enimvero anno eodem sub bruma in mensis Novem-
bris exitu septuaginta Turcorum milia Roxiam invaserunt, om-
nem ejus terre tractum circum Tyram amnem (nune Nester est)
Haliciam, Sidacioviam, Drohobiciam et Sambornemine repugnante
pervastaverunt, et nisi divina affuisset clemencia, que sperantes
in se nunquam deserit, damna longe atrociora ac majora Turci
intulissent. Frigora siquidem celibus demissa cum asperrimo et
intolerando gelu tanta supervenere, nix insuper tam alta deci-
dit, ut Turci nivium undique cumulis circumsepti, nec progredi
nec redire possent similesque obsessis viderentur. Et sunt Turci
solo aprico nati, talibus frigoribus minime assueti. Quo factum,
ut fame, adhuc urgente intensissimo gelu supra quadraginta ho-
minum milia cum longe maiori jumentorum strage perierunt. Com-
plures algoris propulsandi gratia in exenteratos equos se illa-
tebrarunt, nec turn mortem eo perbrevi calore effugere potu-
erunt. Inclusa jumentis humana cadavera innumera reperta..." 3)
’) Kroniki Bernarda Wapowskiego s Radochoniee, Kantora Katedr. Kra-
kowskiego. Czșse ostania, czasy podiugoszowe obejmuj^ca (1480 — 1535). Ediția
Dr. J. Szujski. Krakow 1874. In colecția : „Scriptores rerum polonicarum" Toni.
II, p. 35.	■
*) Ibidem, p. 35.
a) Ibid. p. 35—6.
CRONOLOG1ZAREA BALADEI POPULARE
69
Cronica lui Wapowski pare a fi servit de bază tuturor croni-
carilor secolului XVI, cari au vorbit despre nefasta expediție tur-
cească din iarna anului 1498. El e cel ce a format o tradiție istorică
fixându-i anumite cadre cari au rămas, tocmai datorită stilului său
colorat și bogăției de detalii — unele de domeniul fantaziei — cu
cari își împodobește povestirea.
Astfel, în cronica lui Martin Bielski, aflăm aproape toate datele
cunoscute din Wapowski, deși nu se poate spune că avem a face
cu o pură compilație, deoarece textele acestor doi cronicari se deo-
sebesc simțitor. Iată ce ne povestește Bielski subt anul 1498:
„...skoro .po Tatarach. na
schodzie miesi^ca listopada, o
sw. Katarzynie, Turkow 70000
przez Wolochy do Podola wtar-
gnșlo gdzie wszystkie wlosci
okoio Niestru, Halicza, Zyda-
czowa, Drohobyczy i Sambora
ogniem i szablq wojowali, a nie
przestaliby byli burzyc by ich
byl pan Bog sam nie zahamo-
wal; abowiem przyszly na nich
srogie zimna i sniegi takie wiel-
kie spadly, ze ani dalej ciagnac
ani sie wrocic mogli, gdzie krom
koni ich i dobytkow, ludzi sa-
mych wiecej niz czterdziesci ty-
siecy od zimna zdechlo, i wiele
ich potem najdowano, ktorzy
pobiwszy konie w brzuchy ich
rosprute przed wielkiem zimnem
wlezli. .."
„.. . îndată după Tătari, la sfâr-
șitul lunei Noemvrie, în ziua de
Sf. Ecaterina, 70.000 Turci au
năvălit prin Moldova în Podolia,
unde au trecut prin foc și sabie
toate domeniile din jurul Nis-
trului, Haliciului, Jîdacovului,
Drohobîcei si Samborului, și n’ar
fi încetat să pustiască dacă în-
suși Dumnezeu Sfântul nu i-ar
fi oprit; căci au venit asupra
lor geruri grozave și au căzut
așa de mari troene de zăpadă,
că n’au putut nici să înainteze
mai departe, dar nici să se în-
toarne îndărăt, de au pierit de
ger, numai oameni mai mult de
patruzeci de mii, în afară de caii
lor și de vite, iară după aceea
aflatu-s’au dintre ei mulți care,
după ce și-au fost ucis caii, le-au
spintecat pântecele și au intrat
în ele din pricina gerului cel
cumplit..."
Martin Kromer însă, îl urmează foarte de aproape pe Wa-
powski, textele respective din cronicile lor asemănându-se mult între
ele, măcar că expunerea lui Kromer este mai amplă. Ea este de fapt
o parafrazare mult mai poetică a povestirii lui Wapowski. Kromer
nu omite nici semnul prevestitor de nenorocire, — acel monstru
născut în cartierul evreesc „Kazimierz", din Cracovia — cu care își
începe și el povestirea. Iată ce aflăm în cronica lui Kromer subt anul
1498, cu privire la evenimentul nostru:
') Kronika Marcina Bielskiego, Ediția lui Kazimierz Turowski. Sanok 1856.
Tom. II, p. 904.
70
PETRU CARAMAN
„. . . Jakoz nie na zbyt diugo
potym1), na schodzie Listopada
siedmdziesi^t tysișcy Turkow
przez Woloskq ziemiș do Ruși
wtargnșlo bylo, wszystkie one
gruntow polac ponad Niestrem
a okolo Halicza, Zydaczowa,
Drohobyczy y okolo Sambora
lezqcq, ogniem y zelazem pus-
toszqc a pion zabierajqc. Aniby
byli Poganie dalej w ziemiș za-
biegac y wydziwiac zadnq miara
nie poprzestali poniewaz nikt sie
nim nie opieral; jeno ze wzdy
Bog milosierny z nieba, jako wie-
rzono, litujqc narodu swego
odrazil abo raczej porazil y po-
tlumil ich.
Znagla abowiem przykre a
ciezkie zimno y, ostry mroz ude-
rzyl, k temu sniegi tak okrutne
spadly, ze w kr^g obișci y za-
waleni Turcy nazad wybic sie
nie mogli. Wiec tez to niezwy-
czajnq, rzeczq prawie nowinq na
one ludzie przypadlo bylo, zwia-
szcza iz tak sami jako y konie
ich w lagodniejszym powietrzu
zrodzili sie y wychowali.
A tak gdy prawie wszystkie
konie zimno y glod pomorzyl,
tedy tez y samych pogan nad
czterdziesci tysișcy zmrozonch y
zazițbionych bylo.
Wielu ich potym znaydowano
ktorzy pozabiawszy konie swoje
wlasne, w kaldunych ich cieplo
wypatroszonych tez y na ten czas
przed mrozem przesiady wali, ale
krom wszelkiej pomocy. Zaraz
abowiem cieplo przyrodzone,
„ ... Și în adevăr nu cu mult
după aceea1), la sfârșitul lunii
Noemvrie, șaptezeci de mii de
Turci au năvălit prin Țara Mol-
dovei asupra Ukrainei, pustiind
cu foc și sabie și prădând toate
moșiile din ținutul de pe malul
Nistrului și din jurul Haliciului,
Jîdacovului, Drohobîcei și pe ce-
le din jurul Samborului. Și nici
nu ar fi încetat păgânii cu nici
un chip, de a pătrunde mai de-
parte în țară și de a-și face de
capul lor, deoarece nimeni nu le
stătea împotrivă; numai că Dum-
nezeu milostivul din cer — pre-
cum se credea — îndurându-se
de poporul său, i-a înfrânat sau
mai degrabă i-a înfrânt, și i-a.
zdrobit.
Căci deodată un frig mare,
aspru, și un ger cumplit i-a lovit,
iar pe lângă aceasta, au căzut
zăpezi așa de grozave, încât cu-
prinși de jur împrejur de troene.
Turcii n’au mai putut ieși din
ele ca să se întoarcă înapoi. S’au
abătut doară aceasta ca o nă-
paste nemaipomenită asupra a-
celor oameni și ca o noutate a-
proape, mai ales pentru aceea
că atât ei înșiși cât și caii lor se
născuseră și crescuseră într’un
aer mai dulce.
Și așa, în vreme ce mai toți
caii au fost doborîți de ger și
foame, deasemenea și dintre pă-
gâni peste patruzeci de mii au
pierit înghețați și înfrigurați.
Iară mai pe urmă au fost a-
flați dintr’înșii mulți cari, după
ce și-au omorît caii lor s’au vâ-
rît de frica gerului în pântecele
calde, golite de măruntae ale a-
cestora, însă fără nici un folos.
Căci pe dată căldura cea firea-
') Adecă după prevestirea de nenorocire („wrozka nieszczșscia").
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
71
czlonki zywota y krwie ostrada-	scă a părăsit mădularele lipsite
ne opuszczalo . . 1)	de viață și de sânge ..."
Povestirea lui Kromer este fără îndoială cea mai completă și
în forma cea mai literară, de aceea a și avut ea foarte mulți imita-
tori. Puțin după Kromer, Stanislav Sarnicki (Sarnicius), în Analele
sale inserează și el acest eveniment:
„Turcae Russiam vastantes hyberna tempestate deleti. Pe-
riise tune eorum supra quadraginta millia tradunt. Multi postea
reperti, qui, interfectis equis, in eos exenteratos et adhuc ca-
lentes turn se illatebraverant: sed frustra; statim enim calor
artus vita et sanguine destitutos deserebat . . ." 2)
Ținând seamă de ordinea cronologică, trebue să mai amintim
tot din acest veac și cronica lui Herburtus de Fulstin, care deși nu
e decât un compendiu de istorie polonă după Cromer, a fost foarte
citită și răspândită în vremea ei. Aici aflăm și povestirea dezastru-
lui turcesc, care, mai mult încă decât restul cărții, îl reproduce iden-
tic pe Cromer, până în cele mai mărunte detalii8).
Ultimul cronicar polonez mai de seamă, din sec. XVI, care vor-
bește despre această dezastruoasă expediție a Turcilor este Matei
Stryjkowski. Deși el îl citează numai pe Kromer, spunând în cursul
istorisirii sale: „jako Kromer pisze" 4) totuși textul său seamănă poate
încă și mai mult cu cronica lui Bielski, adesea sună aproape identic.
Deci el compilează din amândoi acești predecesori ai lui, și proba-
bil îl va fi cunoscut și pe Wapowski. Alte influențe se pare că nu
a mai suferit.
Dăm aici și textul respectiv din Stryjkowski spre a completa
seria vechilor cronici poloneze:
„ . . . Tegoz roku, po Tata-
rach, na schodzie miesiqca No-
wembra, Turkow, jako Cromer
pisze, siedmdziesiqt tysiecy przez
„în același an, după Tătari, la
sfârșitul lunii Noemvrie, 70.000
de Turci, precum scrie Cromer,
au năvălit prin Moldova în Po-
') Marcina Kromera, Biskupa Warmienskiego, O sprawach, dziejach, y
wszystklch inszych potocznosciach koronnych polskich : ksi^g XXX — W Kra-
kowie 1611. p. 582. Cf. și originalul latinesc „Cromeri Martini: De rebus Polo-
norum". Cracoviae 1586.
’) STANISLAI Sarnicii: Annales, sive de origine et rebtis geslis Polonorum
et Lituanorum Libri VIII. Lipsea 1712. p. 1189, (Tipărită împreună cu tomul II
din „Historiae polonicae" a lui DIugosz.)
’) Chronica sive Historiae polonicae compendîosa, ac per certa librorum
capita ad facilem memoriam recens facta descriptio: authore magnifico viro
loanne Herburto de Fulstin, Regni Poloniei senatore. Basileae 1571.
4) „Precum scrie Kromer*.
72
PETRU CARAMAN
Wolochy do Podola wtargnșli,
a wszystkie wolosci kolo Dnie-
stra, Halicza, Zidaczowa, Dro-
hobyczy i Sambora, ogniem i ze-
lazem wojowali, a nie przesta-
liby burzyc, gdvby ich Pan Bog
sam byl nie skaral, abowiem
przyszly na nich tak wielkie zi-
mna i sniegi iz zewsz^d zaspa-
mi ogarnieni, ani dalej ci^gnac,
ani sie wrocic nie mogli; gdzie
krom koni ich i dobytkow in-
szych, wiecej niz czterdziesci ty-
sișcy pogan od zimna zdechlo,
i wiele ich potym najdowano,
ktorzy bijqc konie w brzuchy ich
rosprote grzejqc sic ciept^ krwia,
ale prozno wlazili . .	')
dolia și toate satele din jurul
Nistrului, Haliciului, Jîdacovului,
Drohobîcei și Samborului le-au
trecut prin foc și sabie, și n’ar
fi încetat să pustiiască dacă nu
i-ar fi pedepsit însuși Dumnezeu
Sfântul, căci au venit asupra lor
geruri și zăpezi așa de mari, în-
cât înconjurați de toate părțile
de troene, nu au putut nici să
meargă mai departe și nici să
se întoarne; de au pierit acolo
din pricina gerului mai mult de
40.000 de păgâni, afară de caii
lor și de alte vite, iar apoi au
fost găsiți mulți din ei, cari omo-
rîndu-și caii, se vârîseră în pân-
tecele lor spintecate ca să se în-
călzească cu sânge cald, însă în
zadar ..."
Dintre cronicile nepolone, demne de relevat sunt un letopiseț
ucrainian anonim, așa numitul „hustinskaja lietopis" sau mai cu-
noscut încă sub numele latinesc de „annales ruthenici", apoi cronica
ungurească a abatelui dalmat Ludovic Tubero și în special istoria
turcească a lui Leunclavius.
„Hustinskaja lietopis" prezintă mare interes pentru noi, deoare-
ce provine chiar din sânul populației ce a suferit invazia turcească
despre care povestește, și pentrucă anonimul pare a fi fost contem-
poran cu faptele istorisite.
Subt anul 1498, aflăm în acest letopiseț, relativ la evenimentul
în chestiune, următoarele :
„. . . W toze lieto po Tata-
rech pryjdosza prez woloskuju
zemlu Turcy w Podola, tysia-
czej semdiesiat, ize naczensze
okolo Dniestru, okolo Halicza,
Zydiczewa, Dorohobicza, Sam-
bora, ohnem i mieczem poplie-
nisza. I jeszcze bolej sotworili-
by zla, ponieze niktoze braniasze
im, aszcze nie by sam Boh otoh-
nal ich, ize năpusti na nich bez-
„în același an, după Tătari,
au venit în Podolia prin țara
moldovenească 70.000 de Turci,
cari începând din jurul Nistru-
lui, au prădat trecând totul prin
foc și sabie în jurul Haliciului,
Jîdacovului, Drohobîciului, Sam-
borului. Și încă mai mult rău ar
fi făcut, deoarece nimeni nu le
stătea împotrivă, dacă nu i-ar fi
izgonit însuși Dumnezeu, care a
*) Kronika polska, lilewska, zmodzka t wszystkiej Rtisi Macieja Stryjkow
skiego. (Editată exact după prima ediție, din Konigsberg 1582) Warszawa 1846.
Tom. II, p. 306.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
73
miernuju zimu i sniehi, jeze oni
nie obykosza terpieti: i zmerze
ich tohda w tyja mrazy samych •
ludej kromîe towary cztyry de
siat tysiaczej . . .“ *)
năpustit asupra lor o iarnă gro-
zavă și zăpezi ce ei nu erau de-
prinși a îndura: și au înghețat
atunci de gerul acela numai oa-
meni patruzeci de mii, afară de
vite ..."
Precum se vede, letopisețul ucrainian se încadrează în tipul
polon reprezentat de Wapowski—Bielski—Kromer—Stryjkowski. To-
tuși el nu povestește toate amănuntele ce aflăm în aceștia, prezen-
tându-ne subt o formă cu mult mai lapidară decât oricare din cro-
nicele polone. Despre vițelul monstru, născut de o evreică din Cra-
covia, pomenește și el, însă nu pune acest omen de rău augur la
începutul povestirii sale despre invazia Turcilor, ca un fel de pre-
vestire a ei precum aflăm la Wapowski și Kromer și nici măcar nu-1
dă întâmplat în 1498, ca dânșii, ci în 1499, deci posterior evenimen-
tului nostru 2). Acest fapt precum și detaliile ce lipsesc, sunt un in-
diciu că letopisețul rutenesc nu s’a inspirat din cronicile Polonilor,
că este independent de ele și că tocmai acestea s’au folosit de el ca
de izvorul cel mai vechiu.
Cronica ungurească a lui Tubero se deosebește fundamental
de toate cronicile citate până aici. El pare a nu fi cunoscut de loc,
nici letopisețul rutenesc și nici pe cronicarii poloni contemporani cu
el, adecă pe cei mai bătrâni dintre cei discutați: Miechowski, Wa-
powski, Komorowski. Este o versiune cu totul aparte, care are la
bază alte izvoare de informație decât cronicile nordice. El dispune
de date mai multe și mai precise, relativ la chestiunile turcești pure
— aflându-se mai aproape de Constantinopol — însă cele cari se
referă la locul unde s’a întâmplat evenimentul și chipul cum s’a pe-
trecut, sunt foarte vagi și nesigure.
Intr’o difuză și extinsă povestire — cea mai extinsă dintre toa-
te cele cunoscute — utilizând nume antice pentru popoare și lo-
curi, istorisește Tubero evenimentul nostru. El caută să scoată din-
tr’însul efecte literare și în același timp să-și arate și erudiția sa. Du-
pă ce ne expune pe larg prima expediție în Polonia întreprinsă de
Turci, întovărășiți de i\4oldoveni și ’Eatari, expediție plină de succes,
fiind foarte bogată în prăzi și captivi,8) arată cum în anul următor
’) Ex annalibus rutenicis (Hustinskaja lietopis) în „Scriptores rerum po-
lonicarum11 Cracovia 1874. Tom. II. p. 305.
*) Ibid. p. 306.
•) Cf. Ludovici Tuberonis dalmatae abbatis . . . commeniariorum de re-
bus, quae temporibus ejus in illa Europae parte, quam Pannonii et Turcae eo-
rumque finitimi incolunt, gestae sunt, libri undecim. Francofurti 1603.
La p. 139, povestește Tubero cum populația ruteană, nedeprinsă cu me-
74
PETRU CARAMAN
au pregătit o a doua, cu planuri și mai mari de jaf și pustiire. Tu-
bero dă alte explicații și unele detalii complet deosebite de cele cu-
noscute din cronicile celelalte. Astfel el mută teatrul unde s’a des-
fășurat tragedia expediției Turcilor, din sudul Poloniei la Dunăre,
în sudul Moldovei. Deasemenea la dânsul diferă și numărul de sol-
dați și de cai. El evaluiază cavaleria turcească la 80.000 de oameni
și de două ori pe atâția cai. Extragem aici partea cea mai impor-
tantă din lunga povestire a lui Ludovic Tubero, relativă la eveni-
mentul ce ne interesează:
„. . . Nam Balys nimium suae spei indulgens, extremo fere
autumno in expeditionem profectus, non modo vacuus praeda
domum reversus est (nempe Poloni, cognito hostium adventu,
in munitiora ex agriș loca demigrant) sed etiam inde rediens.
circa Istrum coortis subito tempestatibus, adeo male habitus est
ut ex octoginta prope millibus hominum, qui secum in expedi-
tionem iverant, vix tertiam partem domum reduxerit. Equorum
insuper centum, millia ut fama est, amissa sunt: singuli enim
vel infimae fortunae homines. binos in expeditione ducunt e-
quos : uno in itinere, altero cum hostilem agrum incursant, ut-
untur.	.
Turcae igitur, dum Poloniam petunt, ad temporis incom-
moda, vestis inopiam addunt. Nani quo essent in itinere expe-
ditiores, veste tantum, qua per aestatem uti consueverunt, sese
muniverant rati si eos forte severior hyems deprehendisset spo-
liis hostium se a frigore defensuros. Verum his longe secus,
quam speraverant res cecidit. Regressi enim pene seminudi e
Polonia circa Istrum, (ut diximus) adeo atroci vexati sunt tem-
pestate, ut paucis diebus magna ex parte interirent. Nec quis-
quam ferme ex gregariis superfuisset militibus, insolita vi fri-
goris saeviente, nisi propere in Mcesiam trajectos mitius coelum
et pagi Turcaicae ditionis excepissent. Circumistrana terra nive
gelu concreta oppleta erat. In ea corpora fame, ac longi itine-
ris labore defatigata sternere cogebantur; eo quod a Dacis
ștesugul armelor, nici n’a încercat să se apere, ci „veluti pecora in manus hos-
tium una cum omnibus fortunis inciderunt. Clades regioni illatas, caedes homi-
num, rapinas, Pagorum vastationem, sacrarum aedium incendia, raptus virginum
ac puerorum, caeteraque quae praedones et foeda factu et relatu haud honesta
in captivos ediderunt, silentio tegam . . “ Iar despre captivii de războiu spune
că „centum millia hominum capta esse feruntur". Această primă expediție este po-
vestită în același chip și de cronicarii poloni ai vremii, numai că ei dau date
mai precise. — Cf. d. ex. Bielski, Tom. II, p. 903 — 4.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
75
Moldaviis propter injurias dum in Poloniam proficiscuntur, illa-
tas, tectis haudquaquam accipiebantur. Itaque eo praesertim die,
qui Nonis Januarii illuxit, decern millia fere hominum exani-
mata in utraque Istri ripa conspecta sunt. Cernere erat humana
corpora cadaveribus jumentorum permixta passim jacentia : alia
gelu contracta, atque extincta: alia ita torpentia, ut vix tenuis
spiritus his inesset: nonnulla extremis pedum, ac manuum di-
gitis, auribusque et naribus adustis adeo foede deformata, ut
similiora inusitatis quibusdam simulacris quam humanis corpo-
ribus esse viderentur . .	1)
Din cronica lui Tubero se vede bine cât de puternic a impre-
sionat pe toată lumea dezastrul armatei turcești, despre care el spu-
ne că: „Nunquam uno proelio tantam cladem Turcas, aut accepisse
aut intulisse memorant.“ 2)
Deasemenea foarte interesantă este povestirea ce ne-a lăsat a-
supra acestui eveniment, eruditul cronicar german Leunclavius (Jo-
hann Lcewenklau) în opera sa „Historiae Musulmanae", scrisă în a
doua jumătate a sec. XVI. în afară de cronicari turci, el cunoaște
atât pe Tubero cât și pe Cromer. Pe acesta din urmă chiar îl citea-
ză ca pe un izvor de mare încredere. Astfel istorisirea ce ne face
el despre evenimentul în chestiune, apare ca un fel de sinteză între
cronicile polone și cea a lui Tubero, păstrând totuși o indepen-
dență completă atât față de unele cât și față de cealaltă, prin amă-
nuntele necunoscute aiurea, pe cari le aflăm în ea.
După ce ne povestește despre începutul acestei expediții — de-
spre decretarea ei, alegerea generalului și plecarea oștilor — ne dă,
desigur după izvoare turcești, știrea că ajunși în Polonia, Turcii au
făcut bogate prăzi și captivi mulți și că după aceea s’au întors în
spre Constantinopole :
„. . . atque ita Russiam cum suis ingressus, foedissime diripuit
ac vastavit; demumque spoliis onustum exercitum, cum innu-
merabili mancipiorum copia reducere cepit . . .“ 8)
Apoi urmează povestirea dezastrului, căruia, pe lângă gerul cel
mare, Leunclavius îi mai atribue și alte cauze:
’) LUDOVICUS Tubero, op. cit. p. 154-5. Cf. și „E scriptoribus hungaricis:
Ludovici Cervarii Tuberonis commentaria* în „Scriptores rerum polonicarum^
II, 339-40.
2) Idem., ibid. Ed. Frankfurt p. 155; ed. Script. rer. pol. p. 340.
’) Leunclavii J., Historiae musulmanae, Turcorum de monumentis ipso-
rum exscriptae. Francofurti 1591. Libri XVIII, p. 639.
76
PETRU CARAMAN
„. . . Sed quod tardius . . . iter hoc suscepisset, hiems
eum, quae illis in locis frigore quodam incredibili saevire solet,
cum suis oppressit. Ad hoc incommodum, gravius etiam acces-
sit malum, annonae penuria . .
La fel arată el că au pierit și caii, din aceleași cauze ca și oa-
menii :
„Equi penitus omnes partim inopia pabuli, partim vi frigo-
ris interierunt ..." 2)
Ravagiile frigului asupra Turcilor le zugrăvește Leunclavius,
inspirându-se din Tubero, după paragraful unde acesta vorbește de-
spre degeraturile cu cari s’au ales soldații, astfel:
. Quidam pedum, alii manuum digitos et ipsas ma-
nus; hi nares, aures illi frigore corruptas amiserunt." ’)
Iar ca încheiere ne spune Leunclavius: „Ad summam, gravis-
simis opressi malis et eas ad miserias redacti fuerunt; ut e multis,
pauci domum incolumi vita, redirent . . .“ 4)
Cu această operă încheiem seria celor mai vechi cronici cari
povestesc despre evenimentul nostru, a acelora cari au fost scrise în
cursul sec. XVI chiar dela începutul lui și până în ultimii ani — ade-
că a izvoarelor istorice contemporane și imediat posterioare expedi-
ției turcești în Polonia.
Acest eveniment se poate urmări și la istoricii moderni, — cari
se ocupă cu istoria orientului Europei și tratează despre acea epocă —,
până în vremea noastră, ceeace se datorește autenticității incontes-
tabile a lui, bazată pe cele mai sigure izvoare. Amintim numai câte
unul dintre cei mai cunoscuți istorici din fiecare secol:
In sec. XVII, demn de pomenit este Joachimus Pastorius de
Hirtemberg, care în a sa prescurtare a istoriei polone, folosindu-se
de cronicarii anteriori - în special de Cromer — povestește destul
de sugestiv și relatând cele mai importante detalii, a doua expediție
a Turcilor în Polonia:
„. . . Turcae praeda nondum contenti soli se denuo in
Russiae agros effudere. Verum eos torpescentibus ad resisten-
dum hominibus, aut fuga dilapsis, ira Numinis insigniter uita
est. Repente enim praedatoribus gelu tam intensum, nivesque
’) Ibidem, p. 640.
’) Ibidem-
’) Ibidem.
Ibidem.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
77
tam largas immisit ut XL hominum millia (ut est illa gens fri-
goris hnpatiens) obriguisse periiseque ferantur. Reperti qui in
exenteratis equorum ventribus calorem tuendae vitae quaesivc-
rant . . .“ ’)
Constatăm ca o curiozitate că la Români, nici unul dintre cro-
nicarii secolului XVII — ne gândim în special la Ureche, care toc-
mai tratează despre acele timpuri — nu pomenește nimic despre a-
ceastă expediție turcească, deși ea a fost strâns legată și de pămân-
tul Moldovei 2). în sec. XVIII, avem istoria lui De Solignac, 8) se-
cretarul lui Stanislaw Leszczynski, care, povestind despre dezastrul
turcesc, continuă până în cele mai mici amănunte tradiția cronicilor
poloneze de tipul Wapowski —Bielski—Kromer.
La sfârșitul sec. XVIII și începutul celui al XIX, apar celebrele
opere istorice ale lui Engel, care — se vede bine după text — cu-
noaște bine atât pe cronicarii poloni cât și pe cei streini, în special
pe Leunclavius și poate și pe Tubero. Astfel, în „Istoria Moldovei
și a Valahiei" el îmbină cele două tradiții istorice, luându-și date din
ambele.4) Dintre istoricii cei mai noui e deajuns să cităm numai pe
doi, pe cunoscuții specialiști în istoria otomană: pe Hammer, în
prima jumătate a sec. XIX3) și pe Nicolae lorga la începutul
sec. XX6). Amândoi, subt anii 1498—99 povestesc despre expediția
turcească în Polonia, Hammer mai pe larg, punând la contribuție
atât pe unii dintre cronicarii discutați cât și cronici turcești, lorga
prezentându-ne-o în părțile sale esențiale și având mai ales în ve-
dere încadrarea acestui eveniment între cele românești contemporane
cu el, din Moldova. Ne oprim aici cu urmărirea evenimentului no-
stru în literatura istorică. Din această cercetare ar reieși în chip
destul de clar că faptul în chestiune este absolut sigur de vreme
ce-1 aflăm atestat în atât de mulți și atât de serioși — în cea mai
mare parte — cronicari și istorici din diferite vremuri.
*) Joahimi Pastorii de Hirtemberg : Florus Polonicus seu Polonicae His-
toriae epitome nova. Gedani et Francofurti 1679. p. 176-7.
Ureche nu vorbește decât despre prima expediție a Turcilor în Polonia.
•) Ritter von Solignacs, Allgemeine Geschichte von Polen, Halle 1765, B.
II, S. 57.	‘
4) Johann Christian Engel: Geschichte der Moldau und Walachey. Halle
1804. Zweiter Theil, S. 153.
Cf. Idem, Geschichte des ungrischen Reiches. Drittcr Theil, Zweite Ab-
theilung. S. 101. Wien 1834 (Neue wohlfeile Ausgabe).
5) Joseph von Hammer: Geschichte des csmanischen Reiches. Zweite ver-
besserte Ausgabe. Pesth 1834. 1. 645.
“) N. Iorga : Geschichte des osmanischen Reiches. Gotha 1909, II, 274.
78
PETRU CARAMAN
Cap. IV. Comparația izvoarelor istorice cu tema baladei.
§ 1 — Identificarea evenimentului.
Trecând acum la compararea citatelor izvoare cu povestirea ce
ne oferă balada populară românească, constatăm o strânsă cores-
pondență între ele. Identitatea baladei cu istorisirile din cronici a-
pare, în trăsături generale, evidentă: toate variantele cântecului bă-
trânesc povestesc și ele despre o expediție a Turcilor, în toate este
vorba de iarna grozavă care întâmpină oastea și toate au ca desno-
dământ dezastrul armatei turcești care piere de ger.
Deosebirea dintre cântec și textele cronicilor stă numai în for-
ma de expresie, cu mult mai poetică — se înțelege — în primul.
Dintre toate cronicele însă, cântecul bătrânesc corespunde cel
mai mult celei ucrainene și celor polone, în special tipului Wapow-
ski —Bielski—Kromer. Comparând cântecul nostru cu povestirile cro-
nicilor acestui tip, observăm că potrivirea nu se oprește numai la
acea schemă generală — comună tuturor cronicilor discutate și tu-
turor variantelor baladei — ci merge până în amănunt.
Există în amintiții cronicari, precum am văzut, următorul deta-
liu : soldații, de frica gerului și-au ucis proprii lor cai și le-au spin-
tecat pântecele ca să intre în ele, căutând căldură și adăpost, iar
după dezastru, cadavrele lor au fost găsite în coșurile cailor.
motiv se află in toate variantele cântecului bătrânesc, subt
o formă în care epicul capătă și mai mare vigoare împletindu-se cu
mult element dramatic: soldații vin să se plângă comandantului lor
că pier de ger, adesea chiar protestează răsvrătiți împotriva lui. Pa-
șa le dă atunci poruncă să-și taie caii și scoțându-le măruntaiele să
se adăpostească în pântecele lor, socotind că astfel vor scăpa de
frig. Dar crivățul pătrunde și acolo și-i îngheață.
Astfel, în afară de cântecul citat, aflăm același motiv și în alte
variante, de ex. în colecția Diaconu:
— Aleo, Veki Pașă bătrîn,
Si sî fasim cî pierim?
— „Voi ostașilor
Șî voi prevestașîlor,
Bahamețî sî-I tăleț,
Mațîli li lepădaț,
In coșuri sî vă băgaț
Pînî mâni sî scăpaț!"
Iar ostași si-m făsiâ?
Bahamețî cî-nl tăia,
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
79
Mațîli li lepăda
Și ’n coșuri cî sî băga.
Sfântu Crivîț si făsia?
Pi-o nari di zer suflă,
Toatî oastia c’o’nghețâ . . d)
Sau în altă variantă din aceeași colecție:
. . . Da armata si făsia ?
La Marc-uș Pași bătrînî sî dusla:
— Invațî-ni sî trăim,
Cî pînî mîni toț k'erim.
— „Tăiețî-vî berg'ili,
In coșuri sî intrat,
Cî pînî’n zîuî toț scăpaț".
Da Crivîțu si făsia?
Crivîțu nu sî’ncurca:
Amarnic zer cî-nl didla,
Pînî’n zîuî toț murla . . ?)
Sau^încă într’o a treia variantă dată de același culegător, ni se
spune și mai precis cum după ce soldații s’au ascuns în pântecele
cailor, au fost înghețați chiar acolo:
. . . Da Crivîțu si făsia?
Odatî cî sufla
Tot sloiuri di ghiațî
In coșuri cî-i făsia . . .3)
La fel într’o variantă dela Românii din Serbia, pașa porun-
cește oștirii:
’	„. . . Ia tăiați voi murgii voștrii,
Mațili le lepădați,
Și ’n cosciug să vă băgați
Până mâine să-l zilim." 4)
f) ION Diaconii, Ținutul Francei. București 1930. I, p. 223. (Institutul de
filologie și folklor).
*) Idem, ibidem p. 225.
’) Idem, ibid. p. 227.
<) GiUGLEA—VÂLSAN, Dela Românii din Serbia. București 1913. p. 277.
80
PETRU CARAMAN
Ostașii îl ascultă întocmai, însă în zadar:
Toți murgii iei că tăia,
Mațile le lepădă
Și’n cosciuge se băgare.
Când ziuă că se făcea
Nici unu viu nu-mi iera . . .1)
Sau în varianta Densusianu, soldații merg la pașă îngroziți și
revoltați:
— Marcule, bolundule,
Dă-ne ’nvățul dela tine,
Că ne prăpădim cu zile."
Marcu astfel le zicea:
— „Prindeți-vă caii voștri
Prindeți-i și-i spintecați
Și în coșuri vă băgați,
Si putinei vă ’ncălziti,
Și cu tunurile dați."
Ei așa că mi-și făcea,
Caii că mi-și prindea
Și frumos îi spintecă,
Și puținei se ’ncălziâ.
Și Crivățul când abura
Sloi de ghiață că-i făcea . . ?)
Sau în sfârșit în varianta — Tocilescu, unde ostașii și mai re-
voltați se duc să ceară socoteală comandantului lor pentru suferin-
țele la cari i-a adus:
— Bre Marcoș pașă bătrân,
Cu bărbuța pân’ la brâu!
Ce suntem noi vinovați,
De ne ții nebăuți și nemâncați,
Și prin geruri degerați?
Iar Marcoș că le zicea:
— „Stați băeți nu vă speriați!
Și caii voi vi-i tăiați,
Mațele le lepădați,
In cosciuguri că intrați.
Acolo crez că scăpați!"
') Ibidem.
2) O. Densusianu, Flori alese. București 1920. p. 142-3.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE	81
Ei îndărăt se ’ntorcea,	.
Și caii că își tăia,
Mațele le aruncă,
In cosciuguri că intra
Și mai rău că îngheță ! . . d)
Numai într’o singură variantă din câte ne sunt cunoscute, lip-
sește acest motiv, în cea din colecția lui Rădulescu-Codin, însă cân-
tecul se prezintă subt formă fragmentară 2) așa că și aici, la origine,
cu siguranță că a existat.
Acest motiv ne servește cel mai mult la identificarea temei ba-
ladei populare românești cu povestirile din cronicari. Altfel, fără el,
schema generală a cântecului, pieirea unei armate din pricina geru-
lui, mai ales în forma miraculoasă subt care se prezintă în baladă
unde e vorba de luptă între pașă și crivăț — ar fi putut rămâne
pentru totdeauna de nerecunoscut. In adevăr, foarte greu ar fi tre-
cut cuiva prin minte că subt acest aspect fantastic, chiar mitologic
în aparență, se pot ascunde elemente luate din viața reală.
§ 2	— Autenticitatea evenimentului.
Acest motiv așa de caracteristic, — comun atât cronicilor cât și
cântecului popular românesc și redat și într’o parte și ’ntr’alta în
chip absolut identic, cu amănunte tot așa de precise și cu aceeași
sugestivitate — ne dă toată siguranța că avem la bază, în ambele
părți, unul și același eveniment. Totuși aceasta nu ar indica altceva
decât o anumită legătură între cronici și baladă; însă dacă se pune
problema veracității întâmplării povestite de cântecul românesc, se
pot ridica îndoieli pe cari numai simplul fapt că o aflăm și în cro-
nici nu e suficient spre a le risipi. Nu înseamnă nicidecum să cre-
dem fără nici o critică chiar cronicile. Se știe cum în special vechii
cronicari se complac foarte adesea în povestiri extraordinare de do-
meniul pur legendar, uneori pentru elementul patetic din ele, alte-
ori pentru noutate. Ei înregistrează diferite minuni — cum de altfel
se întâmplă chiar în cronicarii citați — de cele mai multe ori cre-
zând si dânșii cu toată sinceritatea în ele, sau si când sunt convinși
de lipsa lor de fond real, chiar atunci, vechii cronicari se folosesc
bucuros de ele, conștienți de atracția ce exercită asupra publicului
’) Gr. TOCILESCU, Materialuri folklorBucurești 1900, voi. I, partea II,
p. 1229. cf. și Arhiva Dobrogei, voi. 1, p. 106.
*) Rădulescu-Codin, Din Muscel, cântece poporane. București 1896. I, p.
206 sq.
6
82
PETRU CARAMAN
cititor. Deci, am avea motive să credem că și aici avem a face cu
o astfel de legendă, complet fantastică, mai ales că la aceasta ne
îndeamnă și aparențele ei.
Totuși, la o asemenea eventuală presupunere se opun urmă-
toarele argumente:
a)	Evenimentul este pe larg povestit — precum am ară-
tat — de mai mulți cronicari: Miechowita, Bielski, Kromer,
Sarnicki, Herburt de Fulstin, Stryjkowski, Tubero, Leunclavius
etc. Dintre aceștia, unii și-au scris cronicile complet inde-
pendent de ceilalți, deci nu poate fi vorba de o legendă creată
de un cronicar mai vechiu și apoi continuată ca un fel de mo-
ștenire de toți cei următori.
b)	Intre citații cronicari, mulți sunt contemporani cu fap-
tele, deci aveau mijloace de control relativ la întâmplarea ce
povesteau. Aceștia sunt: Miechowita, Komorowski, anonimul
rutean, Wapowski și Tubero. Dintre dânșii, Miechowita e un
spirit cu adevărat științific, iar pe lângă aceasta, și bine infor-
mat, el fiind medicul regelui Ion Albert, pe timpul căruia s’a
petrecut evenimentul nostru. Miechowita îl însoțise pe Ion Al-
bert și în nefericita expediție polonă în Moldova, despre care
deasemenea scrie și care avusese loc numai cu un an înainte
de dezastrul armatei turcești.
c)	Dintre ceilalți cronicari necontemporani cu evenimentul
povestit, Bielski se naște cu trei ani înaintea lui, Cromer, Sar-
nicki, Herburt de Fulstin și Stryjkowski, în prima jumătate a
sec. XVI. Deci aceștia sunt contemporani cu oameni cari au
trăit pe timpul când s’a petrecut evenimentul și îl puteau veri-
fica prin ei, căci unii din acei bătrâni fuseseră poate ei înșiși
martori oculari și le vor fi povestit chiar direct întâmplarea.
d)	Evenimentul este foarte precis datat, ni se dă anul și
luna, uneori chiar și ziua, ceeace nu se poate admite pentru o
legendă fantastică, afară doar de cazul unei mistificări voite din
partea autorului. Pe lângă aceasta, data evenimentului concordă
la toți cronicarii.
e)	Evenimentul este deasemenea precis localizat și în chip
identic aproape la toți cronicarii: el s’a petrecut în Polonia su-
dică într’un ținut locuit, în afară de nobilii moșieri cari erau
Poloni, numai de populație ucraineană. Ni se citează și locali-
tăți, aceleași la cea mai mare parte din cronici.
Aceste argumente le socotim decisive spre a putea considera
autenticitatea istorică a evenimentului definitiv stabilită.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
83
§ 3	— Identificarea cauzelor dezastrului turcesc.
a)	Gerul și foametea :
Toate baladele ca și toate cronicile dau drept cauză a deza-
strului oastei turcești gerul groaznic și zăpezile mari. Asupra ace-
stui lucru nu mai e nevoe să insistăm, el reiese în toată claritatea
din cele expuse pân’ aici.
In afară de această cauză fundamentală — care se confundă
cu însuși evenimentul și care formează motivul central atât al pove-
stirii cronicarilor, cât și al baladei — unele cronici mai dau și o al-
ta, mai secundară, sau în tot cazul, care a impresionat mai puțin
pe cronicari și pe toată lumea în general. Ea a contribuit însă de-
asemenea, destul de mult la dezastru: soldații turci au pierit și din
cauza foamei, fiindcă populația băștinașe, precum ne comunică Tu-
bero, aflând despre venirea dușmanilor, a părăsit ogoarele și satele
din calea lor, refugiindu-se în locuri mai adăpostite — foarte pro-
babil, parte în munții apropiați, parte în unele cetăți întărite — și
a lăsat în urmă pustiu și lipsă totală de provizii necesare pentru
hrană T Cauza foamei, alături de cea a gerului, este menționată de
cel mai vechiu dintre cronicarii poloni, de Miechowski, care spune:
„. . . frigoribus aerisque intemperie, inedia atque nivibus su-
pra quadraginta millia equorum hominumque periere . . .2)
Johannis de Komorowo de asemenea ni-i arată pe Turci „con-
stricti frigore et fame“ 8) și ne povestește despre ei că între alte
■cauze, „ceteri fame una cum equis interierunt"4).
Iar Wapowski conchide: «... Quo factum, ut fame, adhuc
urgente intensissimo gelu, supra quadraginta hominum millia cum
longe majori jumentorum strage perierint . . .“ 6)
Cromer la fel ne spune, în special despre cai, că au murit de
ger și de foame: „Ita jumentis plerisque omnibus frigore et fame
confectis . .	6)
După dânsul Herburt de Fulstin, în compendiul său de isto-
rie polonă repetă același lucru, în chip absolut identic ’).
Dintre scriitorii nepoloni, Tubero istorisește că Turcii întor-
cându-se din expediția fără succes, la Dunăre — unde el localizează.
*) Lud. Tubero, op. cit. p. 339.1
•) Miechowski, op. cit. p. 353.
’) Komorowski, op. cit. p. 126.
4) Ibidem, p. 126.
6) Wapowski, op. cit. p. 35.
•) CROMERI M., De rebus Polonorum, p. 444.
’) Herburtus de Fulstin, Chronica . . . p. 344.
84
PETRU CARAMAN
dezastrul — își aveau corpurile sleite „fame ac longi itineris labore"1).
Leunclavius insistă cel mai mult asupra foamei, prezentând-o ca
pe o cauză foarte însemnată a dezastrului turcesc. Precum am vă-
zut mai sus, el se exprimă clar că, pe lângă ger, „gravius etiam
accessit malum, annonae penuria* 2).
Foamea a bântuit oastea Turcilor nu numai in Polonia ci și
în Moldova, la întorsul lor, unde, după mărturia comună tuturor cro-
nicilor, ei au fost tratați dușmănește așa că nu numai că nu au pu-
tut afla nicăiri hrană, dar nu erau nici măcar primiți să se adăpos-
tească de ger prin case. Neavând deci nici un mijloc de a-și procura
hrana, ne spune Leunclavius: . . tantus exercitus ad extremam
famem redactus et summas in angustias conjectus periit . . .“ 8).
Deasemenea povestește el și despre cai că mulți din ei tot de
foame au pierit, din cauza completei lipse de pășune sau de nutreț
(„inopia pabuli*)4). Aceeași cauză este relatată și de istorici mo-
derni ca De Solignac 5) și J. Hammer 6).
Aceste locuri din cronicari concordă perfect cu ceeace aflăm în
două variante ale baladei românești, unde, deși cauza principală a
dezastrului este, ca pretutindeni aiurea, gerul, se pomenește însă și
foamea. Anume, soldații se răzvrătesc împotriva comandantului și
merg la el protestând ca să-i ceară socoteală pentru ce i-a purtat
prin acele locuri unde sunt chinuiți de foame și ger:
— „Bre Marcoș, pașă bătrân,
Cu bărbuța pân la brâu!
Ce suntem noi vinovați,
De ne ții nebăuți și nemâncați
Ca niște câini leșinați
Și prin geruri degerați?"’)
Aceste versuri se repetă în mai multe locuri din baladă. Legă-
tura dintre cronici și balada populară românească apare deci evi-
dentă și în ce privește acest detaliu.
•) TUBERO, op. cit. Ed. Frankfurt p. 1545; Ed. Script. rer. pol. p. 339.
’) Leunclavius, op. cit. p. 640.
•) Ibidem.
4) Ibidem.
5) Solignac, op. cit. p. 57.
6) Hammer, op. cit. 1, 645.
’) TOCILESCU, Materialtiri folkloristice, Voi. I, partea 11, p. 1229; Afhiva
Dobrogei, I, 106.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
85
b)	Vânturi năprasnice :
O altă cauză care ar fi contribuit la dezastrul armatei Turcilor
și pe care o aflăm menționată numai la Leunclavius o formează vân-
turile năprasnice ce s’au deslănțuit în timpul retragerii lor. Dacă
trebue să credem spusele cronicarului, ele erau așa de puternice că
îi aruncau pe Turci in apele pe lângă cari treceau, și în mare:
„. . . exorti vehementes ac furioși quidam venii, sic eos
disjiciebant ut in ipsum mare nonnulli, quum iter in ejus litore
facerent, in alias aquas alii, ccenosasque voragines ac paludes,
praesenti cum vitae discrimine, praecipites irnpellerentur .. .“O
Un astfel de vânt grozav din timpul iernii nu putea fi altul
decât crivățul. Intorcându-ne la cântecul bătrânesc, vedem că acea-
stă cauză este nu numai menționată ci arătată a fi — împreună cu
gerul, cu care foarte adesea crivățul se confundă în baladă — drept
cea mai însemnată. In toate variantele fără excepție, crivățul ocupă
un loc de frunte: lupta imaginată de fantazia populară se dă între
el și Turci. Pretutindeni crivățul apare personificat și este cel care
dă lovitura de grație armatei întregi și generalului care o comanda,
aruncându-le focurile în văzduh, smulgându-le corturile și înghețându-i
cu suflarea lui. Acest element realist, cu tot aspectul mitologic al
crivățului din baladă, transpare totuși adesea în unele variante, ară-
tând oarecari analogii cu cele relatate de Leunclavius, în povestirea
sa, de ex. :
„. . . Dar Crivăț ce mi-și făceâ?
O furtună el suflă,
Focurile mătură,
In slavă le ridică,
Și în mare le-aruncâ!
Oștirea să 'nspăimânta . . .“ 2)
c)	Ploi și inundații :
In sfârșit o altă cauză, pe care n’o mai aflăm în alt cronicar
afară de Komorowski, ar fi și inundațiile mari ce a avut de suferit
oastea turcească între Prut și Nistru în partea lor superioară, unde
Turcii își așezaseră tabăra. Aceste râuri, după știrea cronicarului
polon, s’au revărsat peste maluri înnecând mulți oameni și cai:
*) Leunclavius, op. cit. p. 640.
•) TociLESCU, op. cit. voi. I, partea II, p. 1229; Arhiva Dobr. I, 105.
86
PETRU CARAMAN
. illi duo fluvii inundaverunt in modum. Sicque aliqui
submersione aquarum, aliqui frigore . . . una cum equis inte-
rierunt*)“ •
De sigur, trebue să ne închipuim că în cursul lunii Decemvrie,
pe când se aflau Turcii prin acele locuri, vor fi fost ploi mari cari
au umflat râurile, făcându-le să-și iasă din matcă, iar după aceea,
răcindu-se brusc atmosfera a urmat înghețul și ninsoarea. Acest de-
taliu din cronica lui Komorowski consună cu ceeace găsim în unele
variante ale cântecului bătrânesc în chestiune, unde ni se spune că
la început Crivățul a dat ploaie caldă de i-a udat bine pe soldații
lui Marcoș Pașa și apoi a dat ger:
„. . . Dară Crivăț ce-mi făceâ?
Dă cu sară cam ploua:
Dă cu sară ploae caldă,
Peste noapte dă zăpadă,
Despre ziuă-mi senină
Și ger mare că punea
Și pe toți că-i amorțiâ . . .“ 2)
sau aiurea, același motiv:
„...Trei zile ploae caldă că le da,
Burfele ca le uda,
Câte nouă că avea,
Pe toate le lepădă!
Apoi trei zile ger uscat iarăși le da,
Burfele că le ’ngheța!
Oștirea se speria . . .“3)
Sau încă și mai succint expus, în alte variante:
„Di cu sari k'icura
Piști noapti zer cădia . . .“4)
Se poate foarte bine ca motivul acesta din balada populară să
coincidă cu detaliul din cronica polonă în chip absolut întâmplător,
fără nici o legătură cu realitatea. In orice caz, izbitoarea asemănare
dintre ele este demnă de relevat.
’) Komorowski, op. cit. p. 126.
’) Rădulescu-Codin, op. cit. p. 207.
’) TOCILESCU, op. cit. p. 1229; Arhiva Dobr. I, 105.
q Diaconu, op. cit. p. 224-5.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
87
d)	Disensiuni în sânul armatei turcești:
In fine, o altă cauză a dezastrului Turcilor o formează discor-
dia care domnea în rândurile oastei plecate în expediție. După rela-
tările lui Tubero și Leunclavius, s’au iscat certuri între generalii
turci, dela comanda supremă. Leunclavius în special ne povestește
despre aceasta cu date foarte precise.
Comandantul suprem al expediției era Malcocogli, care — du-
pă cum vom vedea mai departe — corespunde pașei din cântecul bă-
trânesc. Sultanul Baiazid, învestindu-1 cu această comandă, i-a dat ca
ajutor trupele de pradă („Akenzilari") din Rumelia, în fruntea cărora
era generalul Alibeg Michalogli, unul dintre cei mai înverșunați ri-
vali ai lui Malcocogli.
întărâtat de invidie și de ambiție, Michalogli nu voia să lupte
subt ordinele lui Malcocogli:
„. . . Baiasites . . . omnes Akenzilaros Europeae Rumiliae
cum Aii bego Michaloglio, Balim Malcozoglium hac expeditione
comitari jussit . . . Sed Alis begus Michaloglius ex aemulatione
quadam aegerrime tulit, adjunctum se Malcozoglio, sub ejus
signis praeter dignitatem militaturum" 3).
In consecință, Michalogli și-a separat oastea sa, interzicându-i
de a-1 urma pe Malcocogli. Acesta a fost astfel nevoit să-și adune
alte trupe, ceeace a avut drept rezultat că pregătirile pentru expe-
diție s’au făcut în pripă, iar plecarea s’a întârziat foarte mult:
„Itaque non ipse dumtaxat interesse huic expeditioni no-
luit, sed etiam exercitum suum apud se continuit, nec ire cum
Malcozoglio permisit. Quae res institutum hujus non parum
impediit, quum ante, quam colligi copiae satis magnae possent
sine fructu non exiguum ei tempus e manibus elaberetur..." 2).
Ce influență fatală a avut întârzierea aceasta neprevăzută asu-
pra soartei expediției, se ’nțelege dela sine. Putem spune chiar că
aici e obârșia dezastrului; căci, dacă Turcii ar fi plecat cu câteva
săptămâni mai de vreme, iarna cea grea nu i-ar fi apucat în ținuturi
atât de nordice, așa că dezastrul nu numai ar fi fost complet evi-
tat, dar Turcii ar fi înregistrat cu siguranță o nouă izbândă în Po-
lonia.
Foarte probabil însă că aceste disensiuni din sânul armatei
turcești nu s’au oprit numai la stadiul schițat de cronicar, ci au dat
’) Leunclavius, Historiae musulmanae. . . p. 639.
!) Idem, ibidem.
88
PETRU CARAMAN
naștere chiar la unele ciocniri sângeroase între Turcii împărțiri în
două tabere.
Balada populară românească pare a păstra ecoul acestor în-
tâmplări, deoarece în finalul unei variante, aflăm o vagă aluzie la ele.
Pașa care comandase expediția, în timp ce se plimba — după
dezastru — prin mijlocul ostașilor morți, plângea blăstămându-se
astfel:
— „Fie câne pe pământ,
Cân’ s’o bate Turc cu Turc,
Și cu geru, crivățu,
Puterea lui Dumnezeu!"1)
Subt această formă de imprecațiune, poporul arată de fapt
cauzele catastrofei turcești.
Versul al doilea din blestemul pașei are toate aparențele unei
reminiscențe istorice. El ne dă să înțelegem că dezastrul se dato-
rește și unei lupte pe care armata credincioasă pașei a avut-o cu o
altă oaste turcească. Alt sens nu poate avea versul în chestiune.
In cazul acesta, avem de semnalat încă o concordanță de mo-
tive realiste între cronici și balada populară.
Afară de cauzele mai sus enumerate, au mai fost și altele cari
au contribuit la nimicirea oastei turcești, însă nu e locul să le men-
ționăm aici, deoarece nu le aflăm înregistrate decât în cronici. Cân-
tecul românesc nu pomenește nimic despre ele.
§ 4	— Determinarea personajelor.
Personaje de tipul realist, în balada populară în chestiune, nu
avem decât două:
1.	Un personaj colectiv și anonim — oastea turcească,
și
2.	Comandantul suprem al expediției.
Pe cel dintâiu l-am determinat deja, chiar dela început, și am
văzut că în adevăr corespunde unei realități istorice. In ce privește
personajul al doilea — generalul turcesc din cântec — e mult mai
greu și foarte riscat totodată, de a face probe de identificare a lui
cu vreun personaj istoric. Epica populară — mai ales când e pă-
‘) Giuglea-VÂLSAN, Dela Românii din Serbia, p. 277.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
89
trunsă așa de adânc de elementul fantastic — foarte rar ne oferă
posibilitatea unei asemenea identificări. Totuși vom încerca. Din cele
10 variante câte cunoaștem în total pentru cântecul nostru bătrânesc,
numirile cari se dau eroului principal se repartizează astfel:
Marcoș Pașa ’)..........
Marcuș Pașa2)...........
Marcu Pașa 8)..........
Moș Marcu (Paloș Bătrân)4)
Bruiaman Pașa 5)	...
Colceag Pașa 6).........
[Vechiu Pașa7)..........
în 3 variante.
„ 2	„ (din Vrancea).
„ 1 variantă.
»	1	»
„	1	„	(din	Vrancea).
„	1	„	(din	Serbia).
„	1	„ ]•
Să corespundă vreuna din numirile acestea numelui real al co-
mandantului oastei turcești ? Și care din ele ?
Vedem că predomină aspectul Marcoș-Marcu, care apare în 7
variante. Dac’ ar fi să ne călăuzim numai după frecvența unui nu-
me în cât mai multe variante, ar trebui să alegem pe Marcoș-Marcu.
Dar am avea un motiv foarte puternic să admitem și pe altul care
apare numai o singură dată, d. ex. pe Bruiaman sau pe Colceag, da-
că presupunem că ar fi singurul care a rezistat adaptării, păstrân-
du-se într’un mediu rustic mai conservativ, în vreo localitate izolată
în mijlocul munților sau în sânul unei populații românești izolată
într’o massă etnică streină, cum ar fi la Românii din Serbia.
In afară de aceasta, Marcoș-Marcu nu prea sună a turcește,
așa ca Bruiaman sau Colceag. Ba mai mult încă, s’ar părea că nu-
mele Marcu ar fi aici o adaptare a numelui altui erou de baladă, de
origine sudslavică, ce a trecut și în epica românească: Marko Kra-
Ijevic, cunoscut în cântecele bătrânești de obiceiu subt numele de
Marcu Viteazul. Eroul turc având unele însușiri comune — în spe-
cial vitejia — cu cel slav, a putut deci să-i împrumute numele.
Și cu toate acestea, dovezile puternice ce aflăm într’unul din
cronicarii pomeniți, ne fac să ne oprim asupra aspectului Marcoș-
Marcu și să-l recunoaștem că este acel care corespunde numelui per-
sonajului istoric.
') în TOCILESCU, Arhiva Dobrogei și RĂDULESCU-CODIN, locurile citate.
")	în D1ACONU, op. cit. varianta II și III.
’)	în Ov. DENSUSIANU, Flori alese, p. 140 sqq. (Extrasă din „Răspunsurile
la Chestionarul Iui Nic. Densusianu". Cf. Ms. Bibi. Acad. Rom. No. 4547, fila 238).
4)	N. PĂSCULESCU: Literatură populară românească. București, 1910. p.
211 sqq.
5)	P. CARAMAN, Culegere inedită.
6)	GlUGLEA—- VÂLSAN, op. cit. p. 275 sqq.
’)	DlACONU, op. cit. p. 221 sqq., Varianta I (Cânticu Zerului).
90
PETRU CARAMAN
în adevăr în cronica lui Ludovicus Tubero aflăm personajul
„Marconius'1, despre care cronicarul vorbește foarte pe larg. Ran-
gul său este și la Tubero de pașă, ca și în cântecul bătrânesc, de
aceea acest nume este de cele mai multe ori însoțit în textul latinesc
al cronicei de epitetul „balys" sau adesea „ballis", care nu-i altceva
decât latinizarea cuvântului turcesc „vali“ ceeace înseamnă: guver-
nator general al unei provincii T sau, cum îi spune uneori chiar Tu-
bero, „praefectus provinciae11, adecă un titlu aproape echivalent cu
cel de pașă. II vom întâlni deci pe acest personaj subt forma: „Ba-
lys Marconius" 2), însă în câteva locuri și simplu „Marconius" 8).
în scrierile istorice ale lui Leunclavius, aflăm deasemenea un
personaj cu numele Malcozogli sau Marcozogli5), ori subt forma
latinizată: Malcozoglius, Marcozoglius. De obiceiu acest nume este
însoțit ca și în Tubero de titlul „bali" sau și mai complet, „bali
beg“, deci: „Bali Malcozogli" 6) sau „Bali Beg Malcozogli" 7) (latini-
zate: „Balis Malcozoglius" sau „Balis Begus" 8) Malcozoglius"). Acest
personaj, atât în cronica lui Tubero cât și în istoria musulmană a
lui Leunclavius, este pus în exact aceleași situații și i se atribue ace-
leași fapte, prin urmare e clar că în ambele scrieri este vorba de
unul și același om.
în Leunclavius, numele Malcozoglius sau simplu Malcozzius9),
apare mai des și mai de timpuriu ca la Tubero. El aparține unei
familii nobile care a dat multe personaje importante Turciei. Malco-
zoglius, adecă fiul lui Malcozzius, a cunoscut bine principatele ro-
mânești și Ardealul, iar mai târziu și Polonia, ca unul ce făcuse ex-
pediții prin toate aceste țări. Leunclavius vorbește mai pe larg de-
spre el cu prilejul unei incursiuni în Moldova când a fost însoțit și
de oaste muntenească 10). Relativ la acea incursiune din anul 1485,
autorul ne .dă după cronici turcești știri foarte favorabile Turcilor,
deși de aiurea aflăm că ea n’a fost de loc fericită.
’) V. V. Radloff : Onum-K niiopcKHX’K HAptiifi. Petersburg 1911. Voi. IV,
p. 1962.
’) Tubero, op. cit. p. 137, 152 (ed. Frankfurt), p. 337, 339 (Script. rer.pol.)
') Ibidem, p. 137.
4) Leunclavius: Historiae musulmanae. Frankfurt 1591, p. 639; Amtales
sultanorum othmanidarum. Frankfurt 1596, p. 125, 134.
5) Idem, ibidem.
“) Idem, Hist. musulm. p. 639.
’) Idem, ibid. p. 639; Amiales, p. 125.
e) Beg, bey — titlu de nobleță Ia Turci. Are sensul de „prinț", „șef",
„domn". Corespunde lui gr. Apxos. (Cf. LEUNCLAVIUS, Hist. mus. 874.) Acest titlu
se dă și ofițerilor superiori, precum și fiilor de pași.
9) Leunclavius, Hist. Musulm. p. 354-5.
I0) Idem, ibidem. p. 596: „ . . . itemque Baliș begus Malcozoglius, una
CRONOLOG1ZAREA BALADEI POPULARE
91
în cronica lui Tubero apare întâia oară personajul „Marconius",
când e vorba de prima expediție a Turcilor în Polonia 1), aceea în
care armatele turcești erau unite cu cele tătărești si moldovene, nu
mult după bătălia lui Ștefan cel Mare cu Leșii la Codrii Cosminului.
în această expediție „Balys Marconius" fusese comandantul. De-
spre el spune cronicarul că „hic vir Poloniae fines Turcis primus
aperuit"2). Tubero îl face pe „Marconius" să țină înainte de fiecare
din cele două expediții câte un lung discurs, prin care caută să con-
vingă pe sultanul Baiazid să-i dea lui comanda oștilor, ceeace izbân-
dește. Astfel după discursul întâiu: „Hac Marconius oratione traduc-
to in suam rege sententiam, Poloniam obtinuit provinciam"3). Apoi
urmează povestirea primei expediții de ale cărei fericite rezultate
Marconius era așa de mândru.
Leunclavius, istorisindu-ne și el prima expediție a Turcilor în
Țara-Leșească, ne dă ca erou principal tot pe Malcozogli, care fiind
de curând numit guvernator de Silistra, primise poruncă dela sultan
să prade Polonia de miazăzi: „. . . Baiasites . . . sanzacatum Silis-
trae . . . Bali Bego Malcozoglio commisit, eique mandavit ut, ex-
cursione Russorum in regiones instituta, longe lateque cuncta diri-
peret"4).	.
înainte de a doua expediție Tubero arată cum Marconius avea
mulți rivaliB), toți generali încercați, deoarece comanda unei incur-
siuni în Polonia era foarte râvnită. Se credea că atunci, Polonia
fiind foarte slăbită, era momentul să o aducă subt stăpânire turcea-
scă e) și fiecare dorea să capete această glorie. Pe lângă aceasta.
Polonia, țară bogată promitea prăzi din belșug, fapt de care se
convinsese Marconius dela prima expediție. El reamintește sultanu-
lui strălucitele sale izbânzi și grelele peripeții ce a avut de învins
în expediția anterioară, iar Baiazid, pentru meritele lui războinice și
pentru faptul că „Marconius" cunoștea bine drumurile Poloniei, îl
numește și a doua oară comandant suprem :
cum Valachiae militibus itigressi Carabogdaniam, bis terve regionem universam
fe'iciter pervagati sunt opimisque cum spoliis discesserunt".
’) Tubero, Commentariorum de rebus .... libri XI, p. 137 sqq (Ed.
F rankfurt).
’) Idem, ibidem. p. 154.
3) Idem, ibid. p. 137.
4) Leunclavius, Hist. musulm. p. 639.
5) Tubero, op. cit. p. 152.
G) J. Chr. Engel : Geschichte der Moldau und Walachev. Halle 1804, II,
p. 153.
92
PETRU CARAMAN
„. . . ducemque iterum adversus Polonos, magno caete-
rorum praefectorum dolore creat" ’)•
Cu prilejul expediției a doua, Leunclavius ne vorbește dease-
menea despre Malcozogli căruia sultanul în urma cererei sale, i-a
încredințat comanda oștilor. La fel ca și Tubero menționează rivali-
tatea, izvorîtă din invidie, dintre Malcozogli și alți generali, numai
că Leunclavius ne dă știri mai exacte 2).
Același personaj subt numele de Malkocogli sau simplu Malkoc
este menționat ca erou al acelorași evenimente, de cronicari și isto-
rici mai noui. La Români, Ureche în cronica sa, vorbește în câteva
locuri despre dânsul. Astfel, subt anul 1485, el povestește de o bă-
tălie a Moldovenilor cu Turcii în Basarabia de miazăzi, unde Ștefan
Vodă „au lovit pre Malcociu la Katlabuga, în 16 zile a lui Noem-
vrie, de-au topit toată oastea Turcilor . .
E vorba aici despre aceeași incursiune prădalnică a Turcilor
în Moldova, pomenită și de Leunclavius, dar pe care acesta o arăta
a fi fost plină de succes4). Ureche ne povestește și despre prima
expediție a lui Malcociu în Polonia: „In anul 7006 (1498), Marti în
11, au intrat Malcociu în Teara Leșească cu multă mulțime de Turci
și nJau fost cine Ie sta împotrivă, ce multă pradă și robie au fă-
cut . . ,“5). Grigore Ureche însă nu amintește nimic despre a doua
expediție turcească în Polonia care a urmat îndată după prima și a
fost condusă de același Malcociu. La istoricii timpurilor noastre, nu-
mele acestui general deasemenea poate fi urmărit, la Engel: Balis
Bey Malcozogli6), la Hammer: Balibeg Malkodschoghli ’), la lorga:
Malkotsch 8). Numele acestui personaj, care în formă turcă sună
Malkoc, este derivat de Leunclavius dela numele creștin, de origi-
ne grecească Mâpxo;. El spune că această familie avea la obârșie
un strămoș grec numit Marcu, care s'a turcit:
„Malcozogli sunt . . . Mărci posteri —"9), sau aiurea și
mai precis: „Marcozogli, quasi Marcozides, familia turcica a
Marco quodam orta" ,0).
’) Tubero, op. cit. p. 154.
’) Leunclavius, Hist. musubn. p. 639.
’) Gr. URECHI, Chronique de Moldavie, depuis le milieu du XIV* silele jus-
qu’â l’an 1594. Ed. Emile Picot. Paris 1878, p. 170.
4) Cf. mai sus.
5) Gr. Urechi, op. cit. p. 198.
8) Engel, op. cit. p. 153.
’) Hammer )., op. cit. I, 645.
8) Iorga, op. cit. II, 270.
9) Leunclavius, Annales sultanorum othmanidarum p. 134.
’") Leunclavius ibid., p. 125.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
93
Am avea deci a face cu o etimologie populară, la Turci, cari
ar fi asociat numele creștin cu un cuvânt asemănător din limba lor :
Malkoc1). Aceasta însă pare puțin probabil, mai curând avem aici
o etimologie populară în sens invers: numele turcesc s’a modificat
foneticește subt influența numelui creștin Marcu, în lumea creștină
pe unde a fost cunoscut generalul turc Malkoc sau mai exact Mal-
kocoglu.
Pentru schițarea caracterului comandantului expedițiilor turcești
în Polonia, cronica lui Tubero ne este foarte prețioasă. Din ea re-
zultă că „Marconius" era un general vestit prin isprăvile sale răz-
boinice. Intr’un loc el este numit „peritus belii imperator“ 2). Aiurea
același lucru se vede din protestele rivalilor lui Marconius, cari ce-
reau comanda oștilor ce aveau să plece în Polonia pentru ei, pe
motivul că „sat emolumenti atque gloriae Ballim Marconium e Po-
lonia reportasse" 3).
Deasemenea, din acele meșteșugite discursuri — pe cari Tu-
bero le pune în gura lui Marconius — pline de laudă la adresa sul-
tanului Baiazid, dar și la adresa propriilor sale virtuți ostășești, îl
recunoaștem pe viteazul, însă și pe ambițiosul și orgoliosul Marcoș
Pașa din cântecul epic românesc, așa cum răsare el d. ex. din pro-
vocarea Crivățului la luptă:
— Alei, vinti Crivețe,
■ Ia vezi ist caftan pi mini?
Câți flori îs pi caftan,
Cu-atâtia oști m’am bătut,
M’am bătut le-am ghiruit,
M’am culcat, m’am hodinit.
’) Despre numele Malkoc, spune Picot (op. cit. p. 171, în notă) că înseam-
nă berbec. De fapt în turcește berbec se zice „koc“, cuvânt care prin exten-
siune se dă la figurat ca epitet persoanelor curajoase. (Cf. R. Youssour: Diction-
naire turc-franțais, voi. I, II. Constantinople 1888.) Ca să admitem etimologia
propusă de Picot, trebue să presupunem contaminația: mal T koc, cuvântul
„mal" însemnând „vită".
Există însă în turcește și cuvântul „malkoc", căruia Radloff (op. cit.) îi
dă sensul de „frfihere irregulăre Reitertruppen". Si mai ales există încă în lim-
ba turcă expresia „Malkocoglu" pentru care RADLOFF (op. cit. IV, p. 2039) dă
semnificațiile: „ein intriganter Mensch", „ein Schlaukopf".
Această expresie a fost, desigur, la origine poreclă, iar apoi a devenit
nume propriu. O asemenea origine e foarte verosimilă pentru o familie ca a
Malkocilor, care a jucat un însemnat rol politic în istoria Turcilor.
*) Tubero, Op. cit. p. 164, ed. Frankfurt.
•) Idem, ibid. p. 162.
94
PETRU CARAMAN
Șî cu tinî-am sâ mă bat,
Sâ mă bat, sâ mă răzbat,
Că vreau sâ te ghiruîesc
Ș’apoi sâ mă hodinesc . . .“
Aici, prin acele flori de pe caftanul pașei, cu cari el se glori-
fică, trebue, desigur, să înțelegem multele lui decorații pe cari le
căpătase drept recompensă în urma războaielor norocoase ce purtase.
Iar în altă variantă Marcuș Pașa se laudă că în toate războa-
iele a ieșit învingător:
„Cu cîti oști m’am bătut,
leu pi toati li-an supus . . 2)
Cât de orgolios era comandantul turcesc se vede în cronică și
din aluziile ce fac rivalii lui reproșând sultanului că pe Marconius
îl copleșește cu prea multe glorii, ceeace îl va duce la înfumurare :
„ . . . haud esse aequum neque ex usu regio fore, uni duntaxat
tantâm splendoris materiam praeberi, quum gloria immodica huma-
nus animus maxime insolescat" 3). De altfel din chipul cum Tubero
ni-1 prezintă pe Marconius în întreaga lui povestire, răsare orgoliul
acestuia care îl face prea încrezător în calitățile lui de luptător cu
renumele de invincibil, și din această cauză duce armata la pieire.
Cronicarul ne mai spune că după dezastru, înșiși Turcii atribuiau
nenorocirea expediției mândriei nemăsurate a lui Marconius prin ca-
re el a ofensat chiar pe Dumnezeu, iar acesta l-a pedepsit:
„Alii Marconii impietatem merito a Deo mulctatam affir-
mabant, eo quod sibi potius quam Deo, ad quem sane Turcae
omnia referunt, Roxanam victoriam attribuisset" 4).
Prin aceeași prismă îl privește pe generalul turcesc — pe Mar-
coș Pașa — și balada populară românească, considerată în întregul
ei. In unele variante ale cântecului bătrânesc, cerbicia pașei nu este
înfrântă nici după ce oastea i s’a prăpădit de ger, căci, în dimineața
care a urmat nopții când a fost învins, suferind dezastrul, el merge
la rivalul său, Crivățul, ca să-i spună tot cu îngâmfare:
’) CARAMAN, balada citată.
•) Diaconu, op. cit. p. 226.
•) Tubero, op. cit (ed. Frankfurt) p. 162.
4) Ibidem, p. 155.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE	95
— Alei, vinti Crivețe,
Astă noapti m’aî bătut,
Niminla nu m’o văzut! .. .“ *),
ceeace face pe Crivăț, drept pedeapsă, să-l transforme în sloiu de
ghiață.
Acestea sunt trăsături ale portretului sufletesc ce le aflăm co-
mune pentru Balys Marconius—Marcoș Pașa, în cronica lui Tubero
ca și în balada populară românească. Dar concordanța nu se opre-
ște numai la domeniul psihic ci continuă și în cel fizic, ceeace ne
permite a identifica portretul eroului din cronică cu cel al eroului
principal din cântecul bătrânesc, subt ambele sale aspecte.
Astfel, un caracter foarte izbitor al pașei din balada populară
este bătrânețea. El este arătat a fi mult înaintat în vârstă, în toate
variantele ce posedăm; semnul reprezentativ al chipului său este de
obiceiu barba sa albă care-i bate brâul. Iată cum îl portretizează una
din variantele cântecului nostru bătrânesc:
Fost-a, Doamne, fost-a dragă,
Cel Colceag pașă bătrân,
Barba albă pân’ la brâu.
Barba-i bate brațili,
Genili urechili,
Mustețili umerili,
Da păru călcâili . . .2)
Apoi, epitetul „bătrân" apare pretutindeni nedespărțit de nu-
mele său, d. ex. „Marcoș pașă bătrân" 3), „Marcuș pașă bătrân" 4),
„Moș Marcu paloș bătrân"6), „Bruiaman pașă bătrân6), „Colceag
pașă bătrân" 7) și în fine „ Vechiu pașă bătrân" s), unde prin această
expresie tautologică, se scoate și mai mult în evidență bătrânețea
eroului. Intr’o variantă din Vrancea, Crivățul auzind provocarea pa-
șei la luptă, îi spune deasemenea:
') CARÂMAN, balada citată.
’) GlUGLEA-VÂLSAN, Dela Românii din Serbia, p. 275.
•) Tocilescu, Mat. folkl.voX. I, partea II, p. 1228—9; Arhiva Dobr. 1,104—
106 j RĂDULESCU-CODIN, Din Muscel, p. 206, 207.
4) Diaconu» op. cit., variantele II, III („Cântecul gerului") p. 224—7.
6) N. PĂSCULESCU, op. cit., p. 211 sqq.
’) CARAMAN, citata baladă.
’) Giuglea-Vâlsan, op. cit., p. 275 sqq.
8) DlACONU, op. cit., p. 221—3 (varianta I).
96
PETRU CARAMAN
— „Di bătrîn, bătrîn îni Iești,
Da di minți prost ini Iești..."1)
Observăm că și în cronica lui Tubero, comandantul oastei tur-
cești — Marconius — este la fel arătat bătrân. Cităm pentru acea-
sta câteva locuri, d. ex.:
„Igitur ex veteribus provinciarum praefectis, Balys Mar-
conius (qui et ipse ab Otomano longa cognatione genus duce-
bat) . . ,"2)
Sau aiurea, unde Tubero povestește că sultanului i s’a părut
just și prudent să încredințeze expediția în Polonia „veteri ac perito
belii imperatori" 3). Iar în alt loc ni se spune precis că la plecarea
sa în Polonia, Marconius avea vârsta de 70 de ani. Tubero îl pune
chiar pe el să spună aceasta în cuvântarea ce ține către sultan:
„. . . et quia si aetas mea (jam enim septuagessimum pro-
pe annum ago) ab hac suspicione me parum vindicaret. . .“ 4).
Firește, nu putem considera drept absolut exactă nici această
vârstă dată de cronicar; ceeace rămâne sigur e că acest pașă era
în adevăr bătrân și că acea caracteristică a sa a impresionat cel mai
mult lumea, ceeace a făcut ca ea să fie înregistrată atât de croni-
car cât și de tradiția populară care ne-o păstrează până astăzi în
cântec.
Așadar, conchidem că balada populară românească, subt aspec-
tul fonetic Marcoș —Marcuș—Marcu, a conservat fidel în cele mai
multe din variantele sale numele adevărat al generalului turcesc ce
comanda oastea care a pierit de ger.
Se ’nțelege, numele pașei nu suna chiar așa în turcește, acea-
sta este forma românizată, după cum nici cea din cronica lui Tu-
bero nu e cea justă fiind alterată prin latinizare. Cel mai fidel fone-
ticește a redat numele Leunclavius, cu toate că și la dânsul îl aflăm
de cele mai multe ori în formă latinească („Malcozzius", „Malcozo-
glius"), iar la Români, Ureche („Malcociu").
în consecință, credem mai presus de orice îndoială că Marcoș
este numele care, dintre toate câte se află în variantele cântecului
bătrânesc, singur corespunde celui turcesc. Numiri ca „Bruiaman
’) Diaconu, op. cit., p. 222.
') Tubero, op. cit., (ed. Frankf.), p. 137; ed. Script. rer. pol. p. 337.
•) Ibidem, (ed. Frankf.), p. 154.
♦) Ibid.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
97
Pașa" sau „Colceag Pașa" ]), cari apar sporadic, trebuesc socotite
drept niște simple adaptări ulterioare, săvârșite atunci când numele
cel vechiu, real, căzuse în uitare. în ce privește numele „Bru-
iaman Pașa", ar putea fi o alterare din „Ibrahim Pașa", care știm
că a trăit pe aceeași vreme cu Malkocoglu și era și el foarte bătrân,
ceeace justifică epitetul de care e însoțit pretutindeni în cântec : „Bru-
iaman, pașă bătrân". Hammer ne spune că la sfârșitul secolului XV,
între alți pași, stâlpi ai divanului, era și Ibrahim „un moșneag de
75 de ani" 2). Presupunând că acest pașă va fi luat parte la vreo
expediție ce a avut loc prin Moldova, numele lui a putut trece la
Români, în tradiția populară și de aici în cântec, luând locul lui
Marcoș Pașa. Confuzia între aceste două personaje s’a putut face
ușor tocmai datorită acelui caracter comun: bătrânețea.
§ 5	— Determinarea geografică a expediției după cronici.
Dacă acum ne referim la teatrul unde s’a desfășurat expediția
turcească, el nu poate fi cu nici un chip reconstituit, nici măcar în
chipul cel mai vag, din datele ce aflăm în balada populară româ-
nească. Aici nu avem decât localizări de natură pur fantastică pentru
evenimentul nostru. îl putem însă determina foarte bine după datele
ce aflăm în cronici. Știm că expediția a avut de obiectiv Polonia,
unde s’a și petrecut evenimentul nostru, însă prima chestiune ce se
pune — și care precum vom vedea prezintă importanță pentru ex-
plicarea genezii cântecului — este itinerariul ce a urmat oastea tur-
cească până la ținta expediției. Niciunul dintre cronicari nu ne schi-
țează nici măcar sumar acest itinerariu. Un lucru știm sigur: că
drumul lor a fost prin Moldova. Asupra acestui punct, cei mai mulți
dintre cronicarii poloni și analele rutenești cad de acord, spunând
că Turcii au năvălit în Polonia prin Moldova. Astfel, analele rute-
’) Colceag < turc. Kolcak = mănușă de metal, armătură de braț la platoșă.
Cf. Radloff, op. cit. II. 602. („Die Armschienen des Panzers", „wollene Faust-
handschuhe"); cf. Bianchi-Kieffer, Dict. tur&fr. II. („bracelet", „gantelet", man-
chon"). Vezi în RADLOFF, ibid. II, 602 și alte semnificații („Eine Handmaschine
fur den Ackerbau", „eine lăngliche Tasse", „ein Trinkgefăss").
Cuv. „colceag" a pătruns în rom. și ca subst. corn. (cf. Tiktin, Rum. etim.
Worterb. I), azi ieșit din uz, însă dăinuește încă în calitate de nume propriu de
familie. E probabil ca la origine, actualul nume de familie, la Români, ca și
Colceag cel din baladă, să fi derivat din turc. Kocak (= „viteaz", curagios, is-
cusit . . . cf. Youssouf, Op. cit.; Radloff, Op. cit. II, 616.), epitet războinic ce
se dădea militarilor distinși în lupte. înseamnă chiar și „erou“ (cf. RADLOFF,
ibid.). Odată intrat însă în rom. s’a putut modifica din Kocak în Colceag, prin
analogie cu numele comun mai cunoscut Românilor.
’) Hammer, Geschichte des osmanischen Reiches, I, 648.
7
98
PETRU CARAMAN
nești spun că Turcii au venit în Podolia „prez woloskuju zemhp *),
iar Kromer, influențându-se din ele, se pare, povestește că Turcii
„per Valachiam 2) in Russiam sese effuderunt“ 3). După dânsul Bielski
istorisește că oastea turcească a năvălit în Polonia „przez Wolochy"
și la fel cu el StryjkowskiB). Leunclavius deasemenea ne spune că Mali
cozogli „iterum per Carabogdaniae fines transiit" 6). In aceste cro-
nici însă, nu mai găsim nici o altă informație, care să arunce oare-
care lumină asupra drumului străbătut de Turci prin Moldova. Cre-
dem totuși că acest drum se poate determina în chip indirect, cu
ajutorul altei cronici. Tubero, vorbind despre prima expediție a Tur-
cilor în Polonia — care avusese loc sub comanda aceluiași gene-
ral— dă oarecari puncte de orientare. El spune că Marconius a tre-
cut Dunărea pe la gurile ei, în Moldova :
„Magna igitur Turcarum mânu coacta . . . ad Istrum, quo
hic amnis Peucem circumfluit insulam, profectus est. Hoc in
loco lustrato exercitu ex omnibus copiis XL millia hominum
qui armis et equis erant instructiores delegit atque cum his
trajecto Istro in Moldaviam perrexit" 7).
Prin urmare Turcii venind din spre Balcani pe uscat, au stră-
bătut în lung Dobrogea până la Dunăre unde începe ramificarea gu-
rilor fluviului, adecă aproximativ prin părțile Țuicii de azi, pe aproa-
pe de insula de deltă pe care cronicarul o numește cu numele ei
antic. Pe aici au trecut în țara Moldovei și anume, în Basarabia, iar
acolo s’au întâlnit cu oastea de Moldoveni, cari aveau să le fie aliați
în prima expediție și cari le-au slujit de călăuze prin Moldova și
’) Cf. „Hustinskaja lietopis’' In „Script. rer. pol." II, 30&.
’) Prin „Valachia" aici trebue să înțelegem „Moldavia“, ca și prin ,Wo-
lochy" și prin ukr. „woloska zemla" sau pol. „woioska ziemia". Istoricii și cro-
nicarii precum și geografii poloni au făcut foarte des confuzii în utilizarea ter-
minologiei referitoare la țările românești. Asupra acestei chestii, cf. Olgierd
Gorka : Stan badan i zadania historjografji stosunkdw polsko-rumunskich. p.
3—9 (IV Zjazd historykow polskich w Poznaniu 1925).
Este adevărat „Woloszczyzna" (ukr. „Woioszczyna") și chiar „Woloska
ziemia" era termenul consacrat numai pentru Țara Românească; însă cuv. „Wo-
loch", dela care derivă aceste două expresii, însemnând „Român" în general,
a făcut pe mulți să le întrebuințeze și pentru Moldova. Aici trebue căutată ori-
ginea confuziei.
’) Cromer, De rebus Polonorum, Cracoviae 1586, p. 444; cf. aceeași expre-
sie și în Herburtus de Fulstin, Chronica, p. 343.
4)	Bielski, Kronika II, 904.
6)	Stryjkowski, Kronika polska ... II, 306.
6)	Leunclavius, Hist. musulm. p. 639.
’) Tubero, op. cit., p. 138 (ed. Frankf.); p. 337 (ed. „Script. rer. pol.“).
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
99
foarte probabil și în Polonia, ca unii ce o cunoșteau mai bine ca
Turcii:
„His ducibus, ad Tyram amnem, qui Dacos et Tartaros
disterminat, accessit . . . “ 1)
Nu știm însă prin Basarabia ce drum vor fi ținut până la Ni-
stru, unde i-au întâmpinat ceilalți tovarăși de expediție: Tătarii. în-
tâlnirea cu Tătarii a avut loc cu siguranță în nordul Basarabiei,
prin ținutul Hotinului pe unde au trecut Nistrul pe un pod de vase2).
De aici înainte cronicarul ne dă știri mai precise. Turcii cu aliații
lor, trecând în Podolia, au urmat cursul Nistrului în sus, în spre iz-
voarele lui, având fluviul la dreapta și lanțul Carpaților Ia stânga:
„	. . Cum boc agmine Balys Tyram dextrorsum, Scythicos mon-
fes a laeva habens ... in Septentrionem incessit . . . “ 3)
Bazați pe faptul că și în a doua expediție Turcii aveau același
comandant — pe Malkoc Pașa — care câștigase deja experiență cu-
noscând un drum anumit, deducem de aici că și de data aceasta
Turcii au urmat același itinerariu. în afară de aceasta, trecerea Du-
nării prin sudul Basarabiei prin punctul amintit, mai este justificată
și de apropierea lui de Cetatea Chiliei, care era în stăpânire tur-
cească în timpul acela.
în ce privește expediția propriu zisă, în Polonia, avem date
sigure pe cari ni le procură aproape toate cronicile polone, în de-
plină corcondanță. Astfel Miechowita spune că „	. . Thurci . . .
sub Montana Russiae . .. circa Sambor et Halicz devastaverunt.. ,“4).
Jan Komorowski ne spune mai vag că Turcilor Ii se porunci-
se să prade până la cetatea de scaun a Poloniei: „mondans eis reg-
num Poloniae vastare usque Cracoviam" B).
Wapowski ne dă cele mai precise informații, arătând că Turcii
după ce au năvălit în „Roxia" au devastat „omnem ejus terrae trac-
tum circitm Tyram amnem ... Haliciam, Sidacioviam, Drohobiciam
et Sambor . . • “G). La fel ne schițează drumul expediției și letopi-
sețul rutenesc, la fel Bielski, Cromer, Herburt, Stryjkowski7), iar
după ei, istoricii de mai târziu ca Solignac s), Engel9), Hammer10) etc.
TUBERO, op. cit., p. 138 (ed. Frankf.); p. 337 (ed. „Script. rer. pol.“).
’) Hammer, op. cit., I, 645.
a) Tubero, op. cit., p. 138.
4) Miechowita, op. cit., p. 353.
6) Komorowski, op. cit., p. 125.
8) Wapowski, op. cit., p. 35.
’) Pentru toți acești cronicari, cf. mai sus citatele resp.
8) De Solignac, op. cit., p. 57.
9) Engel, op. cit., p. 153.
*") Hammer, op. cit, 1, p. 645.
4.500.000
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
101
Călăuzindu-ne deci după aceste izvoare istorice, determinarea geo-
grafică a expediției pe teritoriul polon poate fi făcută aproape cu
exactitate. Putem reconstitui și harta ei.
De sigur nu putem preciza anume localitatea unde a avut loc
dezastrul, sau mai exact lovitura decisivă pe care a suferit-o oastea
Turcilor. De altfel nici nu se poate susține serios că armata turcească
a pierit toată, sau în cea mai mare parte, într’un singur loc și într’o
singură zi, ci în mai multe locuri, pe o distanță foarte mare, și timp
de mai multe zile și chiar săptămâni, cât a durat gerul și foametea.
Dacă luăm în considerație pe toți cronicarii citați, relativ la lo-
calizarea dezastrului armatei Turcilor, nu aflăm o unitate perfectă
de păreri, ci distingem două opinii diferite, aproape contrarii:
1.	Cronicile polone aproape toate și letopisețul rutenesc
îl localizează în sudul Poloniei, în mijlocul populației rutene,
undeva pe aproape de izvoarele Nistrului.
2.	Cronica lui Tubero îl localizează în sudul Moldovei pe
malul Dunării: „circa Istrum, coortis subito tempestatibus, adeo
male habitus est ut ex octoginta prope millibus hominum . . .
vix tertiam partem domum reduxerit . . C1). Sau mai departe:
„Regressi enim pene seminudi e Polonia, circa Istrum . . .
adeo atroci vexati sunt tempestate, ut paucis diebus magna ex
parte interirent . . .“2). Iar mai jos, vorbind precis despre ger
și zăpezile mari, cari au surprins pe Turci, le localizează tot
la Dunăre: „Circumistrana terra nive gelu concreta oppleta
erat“ 3).
Opinia aceasta nu este nici ea cu totul de înlăturat, precum
s’ar putea crede, deși Tubero are aparența unui cronicar care prea
mult se lasă în voia imaginației. Totuși am văzut că el ne-a păstrat
multe detalii pe cari aiurea nu le-am aflat. Este cert că Tubero cu-
noștea mai bine întâmplările cu cât erau mai aproape de Balcani. Cu
toate acestea socotim prima localizare drept cea justă, pentru două
motive:
a)	pentru că ea este dată de marea majoritate a cronicilor.
b)	pentru că Tubero nu putea fi așa de bine informat asupra
celor întâmplate în Polonia, ca scriitorii autohtoni.
Noi credem însă că și Tubero, localizând dezastrul la Dunăre,
nu greșește decât în parte: de sigur el a aflat că și acolo a pierit
102	PETRU CARAMAN
multă oaste turcească, iar faptul corespunde, precum vom vedea,
adevărului. Aproape toți cronicarii ceilalți vorbesc și ei despre el,
însă nu-1 dau decât drept final al dezastrului și drept epilog al în-
tregii expediții. Tubero ne vorbește și despre Polonia, însă poves-
tește că Turcii mergând acolo, au aflat totul pustiu în calea lor,
iar, în drum spre Turcia, adecă în Moldova, i-a apucat gerul, care,
împreună cu foametea și oboseala, a pierdut oastea lui Marconius.
Mai rămâne de discutat asupra unui alt moment important al
nefericitei expediții: retragerea armatei după dezastrul suferit în Po-
lonia. — Pe unde s’au întors rămășițele armatei decimate de ger,
în țara lor? Se ’nțelege că tot prin Moldova, alt drum mai direct
și mai cunoscut nici n’aveau, de altfel și cronicile toate ne spun
aceasta. Dar drumul lor la’ntors n’a mai fost prin Moldova exact
același ca la dus: ei s’au întors pe unde au putut și pe unde s’a
întâmplat, în cea mai dezordonată debandadă. în sprijinul acestei
ipoteze avem și cronica lui Komorowski, care ne spune că s’au în-
tors îndărăt trecând Prutul și apucând în spre miazăzi pe la poalele
munților Ungariei :
„Ex illis autem XL millibus retro per Pruth octo tantum
millia sub montibus Ungariae transmeaverant“ *).
Totuși, pe urmă Turcii au mers tot în sudul Basarabiei, îndrep-
tându-se către gurile Dunării, căci, precum ne spune Wapowski, era
plin de cadavre „totum illud iter ad Istri ostia usque" 2). Iar dacă
trebue să dăm crezare lui Leunclavius, Turcii au rătăcit la întoar-
cere și pe țărmul mării — pe aproape de vărsarea Nistrului — de-
oarece el ne povestește că viscolul îi aruncă pe fugari în mare
„quum iter in ejus litore facerent" 8). Odată ajunși aici, au trecut
Dunărea câți mai rămăseseră, străbătând iarăși Dobrogea, pe unde
veniseră, spre a merge în țara lor.
§ 6 — Determinarea timpului.
Asupra anului când a avut loc evenimentul nostru, sfârșitul lui
1498 și începutul lui 1499, n’avem absolut nici un motiv să ne în-
doim. Toți cronicarii citați ni-1 dau la fel, fie în chip direct, fie indi-
rect. In ce privește timpul din an când s’a petrecut acest eveniment,
ar fi de făcut o distincție între întreaga perioadă cât a durat expe-
diția și între data când s’a întâmplat dezastrul, dată care nu trebue
’) Komorowski, op. cit., p. 126.
’) Vapovius, op. cit., p. 36.
•) Leunclavius, Hist. musulm. p. 640.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE	103
înțeleasă ca un moment sau ca o zi anumită, ci ca un interval de
timp, ceva mai scurt, din acea perioadă. Renunțăm dela început la
stabilirea exactă a timpului ce au întrebuințat Turcii dela plecarea
și până la sfârșitul retragerii lor; în cronici nu avem decât știri a-
proximative relativ la aceasta. In schimb timpul cât a durat expedi-
ția chiar în Polonia, — ținta armatei turcești —, poate fi mai precis
determinat. Momentul când Turcii au trecut hotarele Moldovei în
Polonia este cel mai exact înregistrat de majoritatea cronicarilor po-
loni, cari ne spun că aceasta s’a întâmplat în anul 1498, la sfârșitul
lunii lui Noemvrie, iar Miechowski precizează și mai bine: „circa
diem sanctae Catharinaeu O- Deasemenea și Bielski ne dă aceeași
informație, probabil că după Miechowski: „na schodzie miesiqca lis-
topada, o xw. Katarzynieu 2), deci în ziua de 2/ Noemvrie. Expedi-
ția Turcilor pe teritoriu polon, dacă luăm în considerație și retra-
gerea lor până în Moldova, va fi durat mai mult de o lună de zile,
adecă până pe la începutul lunii Ianuarie. Gerul cel grozav, care a
cauzat dezastrul, se plasează în acest interval, prin urmare aproxi-
mativ în a doua jumătate a lui Decemvrie 1498 și foarte probabil
și în primele zile ale lui Ianuarie 1499. Dacă însă ținem seamă și
de retragerea Turcilor prin Moldova, unde ei au continuat a suferi
rigorile iernii (și foamea, precum și atacurile neașteptate ale Moldo-
venilor), atunci perioada în care s’au desfășurat toate nenorocirile ce
au constituit întregul dezastru al oastei turcești, este mult mai lun-
gă. Ea durează poate până în Februarie inclusiv (anul 1499).
în cântecul bătrânesc în chestiune dezastrul Turcilor este —
după diferitele variante — datat când în luna Ianuarie, când în Fe-
bruarie, când în Ianuarie și Februarie, când chiar în toate cele trei
luni de iarnă: Decemvrie, Ianuarie și Februarie. Astfel, într’o varian-
tă din Vrancea, Crivățul, răspunzând la îngâmfata provocare la lup-
tă a pașei, care se laudă cu victoriile sale, îi spune că poate l-ar
fi biruit dac’ar fi venit vara când era slab, însă a venit în toiul ier-
nii, când el e foarte puternic:
„...Ai vinit în luna lu Călindar*),
Cîn îs vremili mai tari . . .“4).
') Miechowski, op. cit., p. 353.
’) Bielski, op. cit., II, 904.
•) Oare să fi notat bine culegătorul? Noi n’am auzit în Munții Vrancei
decât forma „Cărindariu* pentru luna Ianuarie și aceasta este cea justă. Dacă
nu cumva la DiACONU este o greșală de auz — ceea ’e nu credem, deoarece ma-
terialul prezentat de el este o culegere model atât din punct de vedere al fide-
lității folklorice cât și al notării fonetice — atunci avem a face cu o interesantâ
modelare a formei arhaice „cărindariu" după aspectul mai nou „călindar" (care
are altă însemnare).
4) DiACONU. op. cit., p. 226 (varianta III); cf. ibid. și var. II, p. 225.
104
PETRU CARAMAN
într’o altă variantă, tot din Vrancea, dată de același culegător,
e vorba de Februarie :
. Iar acuma n-el vinit
In luna lui Făurar,
Cin sin vremurili tari,
N’ai putia ca sî mă baț" ’)
în fine tot într’o variantă din Vrancea —• în cea citată in între-
gime la începutul acestui studiu — sunt pomenite ambele luni:
„. . . Iar acuma n’ăî putia,
In luna lu Cărindariu,
Cân îs zeriurili tari,
Dzîli di-a lu Făurar iu . . .“ 2)
Iar în varianta Tocilescu si în cea din Dobrogea, Crivățul cere
dela Dumnezeu câte trei zile din fiecare lună a iernii:
. Dă-mi 3 zile din Undrea,
Trei din Ghenar,
Și 3 din Făurar
C’aste-mi poartă vremuri tari. . ,“3)
Aici se vede bine cum realitatea a fost complet transfigurată
din mobile de natură poetică, poporul voind astfel să simbolizeze
întregul anotimp, în care crivățul e atotstăpânitor.
Oricât însă a intervenit în baladă și fantazia populară, cert
este că dezastrul expediției turcești a avut loc iarna; din punctul
acesta de vedere aflăm perfectă concordanță între cântecul bătrânesc
și povestirile cronicarilor citați.
Totuși, după aproape toate cronicile poloneze, rezultă că ge-
rul cel mare și zăpezile cari au adus pieirea oastei turcești s’au în-
tâmplat în cursul lunii Decemvrie 1498; pe când observăm că cele
mai multe variante ale cântecului bătrânesc, pomenesc de lunile Ia-
nuarie și Februarie, deci de începutul anului 1499. Să vorbească
oare balada populară despre Ianuarie d. ex., numai pentru faptul că
e luna cea mai vestită prin geruri aspre? Foarte posibil, însă sunt
și cronicari cari ne oferă date coincidente cu ceeace aflăm în cânte-
cul bătrânesc.
Astfel Leunclavius ne spune: „Haec tam infausta Turcis
’) Ibidem, p. 222 (var. I).
’) Caraman, colecție inedită.
’) TOCILESCU, op. cit., p. 1229; Arhiva Dobrogei, I, 105.
CRONOLOGIZAREA BALADEI POPULARE
105
expeditio suscepta fuit anno a migratione prophetae Muhametis
IDCCCCV“ 1), adecă dela nașterea lui Christ 1499 și anume la în-
ceputul acestui an, deci se’nțelege în Ianuarie.
In cronica lui Tubero, ni se precizează că dezastrul, acolo un-
de îl localizează el — în Moldova de jos, pe țărmul Dunării — s’a
întâmplat în 1499 la nonele lui Ianuarie: „Itaque eo praesertim die,
qui Nonis Januarii illuxit, decern millia fere hominum exanimata in
utraque Istri ripa conspecta sunt" 2).
Dacă acceptăm spusele lui Tubero, că adecă la acea dată Tur-
cii se aflau în acel loc, înseamnă că desfășurarea acestei tragice ex-
pediții, în țările neprietene Turcilor, a durat cam până pe la jumă-
tatea lunii Ianuarie. Dar aceasta pare puțin probabil, deoarece, pre-
cum am văzut, Tubero face confuzie în ce privește localizarea, pla-
sând centrul dezastrului la Dunăre, pe când în realitate el a fost în
Polonia de sud. Dacă însă, ținând seamă de această confuzie, soco-
tim data înregistrată de Tubero drept aceea la care s’a petrecut de-
zastrul în Polonia, atunci de-abia prin luna Februarie vor fi trecut
Dunărea ultimele resturi ale Turcilor și vor fi ajuns în Turcia cu
puțin înainte de începutul primăverii, ceeace ar fi în acord și cu da-
tele pe cari în graiul ei poetic ni le oferă balada populară. în total,
expediția aceasta va fi durat între 3 și 4 luni, începând cu luna
Noemvrie a anului 1498 și sfârșind cu luna Februarie a anului 1499.
Aceasta ne este confirmat și de prima expediție, care a durat după
cum ne informează Tubero, timp de mai bine de patru luni3).
Prin urmare, cronicile utilizate de noi ne aduc marele serviciu
că prin ajutorul lor am putut constata cu cea mai mare certitudine
că subiectul baladei populare românești, cu toate aparențele sale
complet fantastice, are substrat real, bazându-se pe personaje ce se
pot determina istoricește precum și pe fapte ce în adevăr au existat
și cari se pot fixa cu precizie în timp și în spațiu.
PETRU CARAMAN.
') Leunclavius, Hist. musulm. p. 640.
•) Tubero, op. cit., p. 155 (ed. Frankfurt); p. 339 (ed. Script. rer. pol.).
•) „Caeterum Marconius quum post quartum tandem a profectione men-
tem comissum sibi exercitum ad Istrum reduxisset ..." Cf. Tubero, op. cit.,
p. 139—40 (ed. Frankf.).
NUME DE BOTEZ ÎN ȚARA OLTULUI
OBICEIURI ȘI TRADIȚII.
Neobositul S. FI. Marian într’o lucrare de cea mai mare impor-
tanță, a dat la lumină acum patruzeci de ani, cele dintâi informații
în legătură cu datinile poporului românesc legate de botez1). Tot el
a încercat să fixeze în câteva puncte criteriile după cari poporul de
la țară alege la încreștinarea nouilor născuți numele de botez. Nu știm
ca după S. FI. Marian să se mai fi ocupat cineva, într’o lucrare
specială, de o problemă atât de interesantă nu numai din punct de
vedere folkloric, ci și istoric și linguistic. Datele pe cari le găsim în
lucrarea de mai sus, oricât ar fi de bogate, nu ilustrează tot ceeace
cuprinde nemărginita varietate de obiceiuri cunoscute de poporul
nostru din diferite regiuni, încât contribuții nouă nu pot să nu fie
binevenite.
Acum doi ani Muzeul Limbei Române de pe lângă Universi-
tatea din Cluj a trimis membrilor săi corespondenți un chestionar2)
menit să desgroape, în afară de tezaurul de nume proprii — de loc
și de persoană — românești și anumite obiceiuri și tradiții în legă-
tură cu aceste nume. Printre răspunsurile numeroase trimise din
toate regiunile țării de către harnicii membrii corespondenți, s’au
primit la Muzeu un număr de vreo cincizeci, din Țara Oltului. Am
utilizat întreg materialul referitor la această regiune pentru consi-
derațiile de față, cari fac parte dintr’un studiu asupra onomasticei
făgărășene.
După cât suntem informați de către membrii corespondenți ai
Muzeului Limbei Române, nu există în Țara Oltului un uz general
în legătură cu data la care se botează copilul după naștere. Alege-
rea datei botezului este de cele mai multe ori în funcție de consti-
’) Nascerea la Români, Studiu Etnografica. Bucuresci 1892.
*) Chestionarul IV. Nume de loc și Nume de persoană. Cluj 1930.
108
ȘT. PAȘCA
tuția fizică a noului născut: dacă acesta e debil, botezul se face cât '
mai repede, ca nu cumva copilul să moară nebotezat (l)1). în împre-
jurări normale, când adecă noul născut e robust și sănătos, botezul
lui se celebrează după două-trei zile de la naștere (30, 53). în alte
sate botezul se face la șapte zile (15, 29, 55), aiurea la opt zile (2,
6, 19, 21, 22, 26, 34, 41, 43, 44, 46, 47, 48, 52, 63).
Uneori indicația e mai vagă: astfel unele răspunsuri ne infor-
mează că botezul se face după cinci până la zece zile (34), după una-
două săptămâni (27, 28, 45), ori chiar după trei-patru săptămâni
(9, 56).
Predomină prin urmare obiceiul de a se boteza noul născut
după o săptămână. Unii intelectuali au introdus însă în anumite sate
uzul de a-și boteza copiii mult mai târziu: unii chiar la trei luni (14,
24, 25). Obiceiul din urmă prinde, deși anumite credințe populare
de la noi 2) în legătură cu botezul, s’ar opune 3).
Fără nici o îndoială, obiceiul ca botezul să se facă la o dis-
tanță de timp mai mare dela naștere este cel mai vechiu. în evul
mediu romanic el e documentat des de izvoarele istorice4). Chiar
la noi se atestă în documente urmele vagi ale unui asemenea obi-
ceiu, caracteristic unor împrejurări de viață primitivă și unor epoci
în cari viața religioasă nu se bucura de organizația actuală. Dacă el
se păstrează azi, după relatările membrilor corespondenți ai Mu-
’) Numeri! arată localitatea de unde se trimite informația respectivă. Ast-
fel: 0 = Racovița, 1 = Porumbacul de jos, 2 = Porumbacul de sus, 3 = Să-
rata, 4 = Scorei, 5 = Streza-Cârțișoara, 6 = Opra-Cârțișoara, 7 = Arpașul de
sus, 8 = Arpașul de jos, 9 = Ucea de jos, 10 = Ucea de sus, 11 = Viștea de
sus, 12 = Drăguș, 13 = Corbi, 14 = Viștea de jos, 15 = Beșimbav, 16 = Sâm-
băta de jos, 17 = Sâmbăta de sus, 18 = Lisa, 19 = Breaza, 20 = Netot, 21 =
Pojorta, 22 = Voivodenii mari, 23 = Voivodenii mici, 24 = Voila, 25 = Dri-
drif, 26 = Beclean, 27 — Luța, 28 = Ludișor, 29 = Iași, 30 = Dejani, 31 =
Vaida-Recea, 32 = Telechi-Recea, 33 = Berivoii mici, 34 = Berivoii mari, 35
= Copăcel, 36 = Sebeș, 37 = Mărgineni, 38 = Hârseni, 39 = Săsciori, 40 =
Săvăstreni, 41 = lleni, 42 = Hurez, 43 = Râușor, 44 = Făgăraș, 45 = Galați,
46 = Mândra, 47 = Șercăița, 48 = Toderița, 49 = Vad, 50 = Ohaba, 51 =
Șercaia, 52 = Bucium, 53 = Șinca nouă, 54 = Poiana Mărului, 55 = Șinca
veche, 56 = Perșani, 57 = Grid, 58 = Pârău, 59 = Vineția de jos, 60 = Vi-
neția de sus, 61 = Comana de sus, 62 = Cuciulata, 63 = Comana de jos.
•) In unele localități uzul la țărani nu a fost și nu este contagiat de obi-
ceiul urmat de intelectuali. Astfel în același sat .plugarii își botează copiii la
8 zile, intelectualii la 30—60 de zile" (14).
') Marian, Nascerea, p. 161.
•) Albert Dauzat, Les noms de personnes. Origine et evolution. Ed. III,
Paris, 1928, p. 55. Șt. Pașca, Le denominazioni personali sardo-logudoresi dei
sec. XI—XIII în „Ephemeris Dacoromâna". București, 1932. p. 22.
NUME DE DOTEZ ÎN ȚARA OLTULUI
109
zeului, în clasa intelectualilor îndeosebi, faptul nu trebue considerat
ea o inovație modernă ci ca o revenire la anumite obiceiuri de al-
tădată, dispărute pe măsură ce un cerc tot mai restrâns de nuclee
sociale au avut putința să-și aibă păstorul sufletesc dotat cu facul-
tatea de a boteza : preotul. Dacă azi e obiceiu să se boteze la inter-
vale mai lungi dela naștere (în orașe din Vechiul Regat nouii născuți
se botează uneori după 2—3 ani) și e caracteristic îndeosebi în clasa
intelectualilor, faptul trebue să se explice prin caracterul mult mai
sărbătoresc pe care botezul îl ia în cercurile intelectuale decât în cele
țărănești. E natural deci ca familia intelectuală să amâne cât mai
mult celebrarea botezului, dacă se poate până la vindecarea deplină
a lăuzei, sau să se aștepte chiar până când copilul ajunge la un
oarecare grad de pricepere. în cazul din urmă botezul este pentru
copil un eveniment pe care și-l amintește cu multă plăcere în toată
viața.
Urmele vagi ale unui obiceiu străvechiu, remarcat nu la noi,
unde izvoarele istorice de informație sigură lipsesc, ci în Occidentul
romanic, este acela ca nouii născuți să se boteze în zi de Duminecă
sau altă sărbătoare mare, și adecă în aceea care urmează după naș-
tere (5)1). Acest obiceiu e atestat și de pe valea Someșului2). Noi
îl cunoaștem din Munții Apuseni. El e atestat și la Românii transdanu-
bieni8).
O asemenea datină explică până la un punct și puterea de circu-
lație de care se bucură în sistemul nostru de denominație personală,
numele de sfinți mari date ca nume de botez. Mai ilustrează în ace-
lași timp menținerea trează în conștiința populară a credinței că cel
care poartă dela botez numele unui sfânt, e pus subt protecția ace-
stuia pentru toată viața. E inutil să mai remarcăm că în cazuri nor-
male, noul născut primește la botez numele sfântului din ziua bote-
zului. Astfel e justificată și prezența în unele sate românești a unor
nume de botez curioase și rare, cari lipsesc din sistemul de deno-
’) In adevăr, în Occident, la începutul evului mediu s’a format obiceiul să
se boteze numai în zilele Paștilor sau în acele ale Rusaliilor, si, natural la in-
tervale mult mai mari decât acele pe cari le-am văzut mai sus. Totuși și acolo,
în cazuri speciale, botezul se făcea și în ziua naște, ii. (Cf. Karl Michaelsson,
Etudes sur Ies noms de persoane franțais d’apres des roles de taille parisiennes.
Uppsala 1927. I, p. 68).
’) Marian, Nascerea, p. 161.
’) „De ordinar copilul se botează la a șaptea zi, potrivindu-se ca să fie
în zi de Duminecă, când pe la cei mai cu dare de mână se face atunci și masă
mare". Dacă e nevoe însă și la dânșii, botezul se face și mai repede. T. T. Bu-
RADA, Obiceiurile la nașterea copiilor poporului român în Macedonia, în 8Con-
vorbiri Literare" XXVI, (1892), p. 46—47.
110
ȘT. PAȘCA
minație personală din regiuni unde obiceiul de mai sus nu este co-
mun, nume cari se găsesc însă în calendar ca nume de sfinți mai
mărunți, de mai puțină importanță în viața bisericii ortodoxe. Natu-
ral, asemenea nume calendaristice sunt purtate de cei cari la naș-
tere au avut o constituție fizică debilă și au fost botezați înainte de
termenul consacrat de datină.
Obiceiul de a boteza pe nouii născuți cu nume de sfinți nu e
— cum se știe — o caracteristică numai la noi. El este general la
toate popoarele creștine. Ceeace este caracteristic însă la noi, unde
dăinuește încă în anumite regiuni nota patriarhală în manifestațiile
de ordin religios, este credința aceea vie în protecția pe care sfân-
tul cu numele omonim o acordă noului născut care-i poartă numele,
în Occidentul emancipat, deși circulația numelor de sfinți în sistemul
de denominație personală este mare, istoricește se explică adesea
altfel decât la noi. Acolo, în diversele nuclee familiare se remarcă
din vechime o puternică tradiție de menținere în linia genealogică a
unor anumite nume de botez. Această tradiție, cu rădăcini chiar în si-
stemul de denominație clasică, a devenit în evul mediu atât de puter-
nică, încât a adus cu sine o repețire deosebit de insistentă a aceluiași
nume de botez în cadrul aceluiași nucleu familiar1). Prin urmare, în Oc-
cident, ceeace a menținut în mare măsură în sistemul de denominație
personală numele de botez omonime cu nume din sistemul calendari-
stic a fost și este tradiția bazată pe factorul de solidaritate familiară și de
continuitate genealogică. în acest caz numele de botez respective nu
evocă decât în mod secundar și mai vag decât la noi factorul reli-
gios și deșteaptă în primul rând amintirea rudelor sau ascendenților
cu nume omonim2). La noi, răspândirea în sistemul de denominație p o-
p u 1 a r ă a numelor de botez calendaristice se datorește în cea mai
mare măsură factorului religios direct și numai în urma unei influ-
ențe mai nouă, probabil, din clasele sociale mai ridicate, tendinței
de perpetuare în cadrul aceleiași familii a aceluiași nume, devenit
drag prin împrejurarea că a fost purtat de ascendenți.
în legătură cu alegerea numelor de botez, în cazul de față a
’) Cf. în legătură cu această problemă studiile fundamentale de antropono-
mastică ale lui G. D. Serra, Per la storia del cognome italiano I: Cognomi
canavesani (Piemonte) di forma collettiva in -aglia, -ata, -ato în „Dacoromania"
III, p. 523—549; II: Sulla continuită dell’ onomastica latinaoromanza nei nomi
propri canavesani (e piemontesi), în „Dacoromania" IV, p. 517 ș. u. și îndeosebi
Continuită delle comunită rurali, în «Biblioteca Dacoromaniei" IV.
2) In ceeace privește circulația numelor de sfinți ca nume de botez în si-
stemul de denominație romanică, cf. si St. Pașca, Le denominasioni personali...
p. 22.	‘	‘
NUME DE BOTEZ ÎN ȚARA OLTULUI
111
unor nume calendaristice, iată ce informații ne dau cores-
pondenții din Țara Oltului:
a)	Se dă noului născut numele sfântului din ziua în care se
botează (5, 9, 15).
b)	Se dă numele sfântului din ziua nașterii, dacă în ziua re-
spectivă se celebrează un sfânt mare (34).
c)	După sărbătoarea din preajma nașterii sau a botezului (14,
52).	*
d)	După sărbătorile mari ale anotimpului în care se naște și
se botează noul născut. Astfel, cei născuți primăvara: Gheorghe, cei
născuți toamna, Dumitru (32).
e)	După sărbători mari (1, 19, 21, 22, 24, 25, 26, 28, 29, 30, 32,
33, 41, 43, 45, 46, 53, 55, 57, 63).
f)	Se dă numai băieților numele sfântului din ziua botezului
sau a nașterii (48).
Este interesant, cum, în anumite localități unde s’a împământe-
nit obiceiul de a se face ospețe la ziua numelui, se evită, mai ales
în vremile de criză economică din urmă, botezarea copiilor cu nu-
me de sfinți mari „ca să nu se dea de băut la ziua numelui" (27).
Aceasta este o dovadă, că în anumite regiuni prestigiul numelor de
sfinți începe să scadă. în adevăr, în asemenea localități, se dau noui-
lor născuți nume de botez alese după dorința capricioasă a părinților
și nu după sărbători (1, 2, 5, 19, 45, 51).
Nu e lipsit de importanță nici obiceiul ca să se dea, unei fete
de pildă, numele de botez „după zile" (48) cum ar fi de pildă Dom-
nica dacă s’a născut Duminecă, Zoe, dacă s’a născut Joi, Marta,
dacă s’a născut Marți.
Asemenea nume se dau în analogie cu numele de vite Lunaic,
Măr taie, Mierea, Joiana, Vinereană, Sămbole, Dumaie.
Deasemenea se aleg, tot după anotimpul de naștere, nume de
botez după lunile anului (22): luliu, lulia celor născuți în luna Iu-
lie, Augustin, celor născuți în August, Andrei celor născuți în De-
cemvrie.
Făcând abstracție de numele de botez de origine calendaristică
și inspirate de concepția religioasă, atât de amplu reprezentată în
sistemul nostru de denominație personală, se remarcă la noi un
alt curent în criteriul de alegere a numelui de botez, de a se da
nouilor născuți nume de botez cari să evoce ascendenți din linia ge-
nealogică. Astăzi în Țara Oltului acest curent este destul de pu-
ternic.
112
șr. PAȘCA
I se dă noului născut :
a)	numele tatălui (1, 25,	29, 33, 41,	43,	46,	47,	48,	56,	57,	58,
63)	sau al mamei, dacă e vorba de o fetiță (1,	29,	34,	47,	48,	52,	57)
b)	numele părinților (15,	22, 24, 27,	28,	30,	32,	44,	46,	53)
c)	numele bunicului sau	bunicii (15,	34,	48,	57,	58),
d)	numele străbunului (14)
e)	numele unchiului sau mătușei (48),
f)	numele unei rude mai depărtate (15, 24, 27, 28, 30, 46).
Tendința de restricție se remarcă și aici: în anumite localități
se evită alegerea la botez a unor omonime cu ale celor din aceeași
familie, pentru a se înlătura confuzia (27) dintre două sau mai multe
persoane înrudite de aproape.
Credința populară pe de altă parte face ca să se scoată din
uzul familiar anumite nume de botez : dacă de pildă dintr’o familie
moare copilul care la botez a primit numele tatălui sau al mamei,
acest nume nu se mai dă unui alt nou născut din aceeași fa-
milie (1), încât numele respectiv se pierde pentru un timp, putând
să reapară numai în a doua generație, dat unui copil care devine
nepotul celui cu nume omonim.
Faptele relatate mai sus pun în lumină una din problemele
fundamentale ale sistemului nostru de denominație personală. Ele
ilustrează o tradiție de continuitate și în sistemul antroponomastic ro-
mânesc. Deși documentată la dată mai recentă decât în Occident,
această tradiție are la bază aceleași criterii de solidaritate și adula-
ție familiară, care a adus cu sine tendința de a renaște și de a pă-
stra vie în viața unui nucleu familiar amintirea ascendenților dispă-
ruți, în ciuda veșnicilor tendințe de modernizare cari se remarcă în
lumea numelor de botez.
Astfel, alături de factorul religios pe care l-am văzut atât de
puternic în alegerea unor nume de botez, această tradiție de conti-
nuitate antroponomastică explică vasta difuziune a unor nume de bo-
tez tocmai în regiuni mai izolate de influențe modernizante. Nucleele
sociale mici și geograficește izolate, prin sistemul de neîncetate înru-
diri dintre familiile cari le compun, ajung cu timpul în posesiunea
unei liste tot mai reduse de nume de botez cari se repetă cu atât
mai des, în ciuda omonimiei și deci a confuziei dintre indivizi. Nu-
me respectate în cadrul unei familii se răspândesc și în familiile în-
rudite, încât circulația lor crește din ce în ce.
Tradiția de continuitate în cadrul familiilor a acelorași nume de
botez se poate dovedi pentru Țara Oltului și istoricește. Dau numai
NUME DE BOTEZ ÎN ȚARA OLTULUI
113
două exemple, scoase din tabelele genealogice alcătuite de către
Pușcariu 1). în familia lui Bucur Csurilla găsim :
Laczku = Bucur
Bucur
Bucur = Bucur, Matei, David, Lascu — Bucur
Matei = Matei, Bucur, David
Stan = Bucur, Stan.
O sumară examinare a tabelei de mai sus ne arată că toate
numele de botez din cadrul aceleiași familii sunt omonime.
în familia Peltan 2):
Stan = Stan = luon
luon
lacob = luon
Aldea = George, Zafin
Bucur = luon, Bucur
David = luon, George
Stan = Nicolae, luon
în Urbariile Țării Făgărașuluis) dăm la tot pasul de nume o-
monime:
luon Musa, cu un fiu luon, 1688 (1).
Sstăncsul Popa, cu un fiu Sztancsul, ibidem.
luon Mihâj, cu un fiu luon, ibidem.
Opra Popa cu un fiu Opra, ibidem.
Un alt factor important în sistemul de denominație personală
este tendința de modernizare a numelor de botez. Această tendință,
afirmată întâiu în clasele suprapuse, se răspândește și în clasele de
jos. Sunt actualmente unele regiuni unde nouii născuți se botează de
obiceiu cu nume moderne (22), aflătoare în cadrul familiilor mai re-
spectate din sat (27). în Țara Oltului, ca și aiurea se bucură de deo-
sebit prestigiu numele purtate de intelectuali și de copiii acestora
(14, 55). Nu este de mirare deci că ele intră și în sistemul de deno-
minație personală populară, întâiu în familiile mai cu dare de mână
și apoi și în cele mai sărace: „cei săraci dau cam aceleași nume de
botez" ca „domnii" și ca „bogății" (1, 2, 5, 15, 19, 22, 25, 26, 27,
28, 29, 30, 32, 34, 39, 43, 44, 46, 47, 48, 52, 56, 57); „numele ro-
mane sunt stăpâne în întreg satul și la săraci și la bogați și la Ți-
’) Ion CAVALER Pușcariu, Dale privitoare la familiile nobile române, I.
Sibiu, 1892, p. 165.
’) Idem, Fragmente istorice despre boerii din țara Făgărașului. Sibiu,
1904-1907. p. 738.	'
3) Păstrate la Arhivele Statului din Cluj.
8
114
ȘT. PAȘCA
gani (14). în alte părți familiile mai sărace aleg numele mai comune,
mai de rând (33, 58, 63). Altădată „Țiganii dau numele cele mai
pompoase copiilor lor" (24).
La introducerea neologismelor în lumea numelor de botez dela
noi, au contribuit în mare măsură și organele conducătoare ale vieții
noastre rurale. într’adevăr, în anumite regiuni este obiceiul ca preo-
tul satului să recomande părinților un nume de botez (52, 57). No-
tarul nu recomandă asemenea nume (52) și acesta e un fapt impor-
tant, fiindcă explică raritatea numelor de botez ungurești printre
Românii din Țara Oltului.
Dar, de obiceiu, nașul sau nașa, de cele mai multe ori aleși
dintre fruntașii satului, recomandă sau aleg singuri, fără consultarea
părinților numele de botez ale finilor (15, 22, 24, 25, 27, 29, 30, 33,
63) b în alte localități, numele este ales de părinți (1, 2, 5, 9, 14,
21, 26, 28, 29, 32, 34, 44, 45, 46, 48, 53, 56, 63), fără amestecul na-
șului sau al preotului.
* *
Este interesantă alegerea numelor la botezarea alor doi frați
gemeni. Criteriile după cari se aleg ele în diferite regiuni dela noi sau
de aiurea în domeniul romanic, după cât știm nu au oprit atenția
antroponomaștilor până acuma. Deși pentru Țara Oltului, din neno-
rocire, dispunem de un material informativ destul de redus, ne per-
mitem totuși să arătăm în câteva cuvinte cari sunt numele obicinuite
cu cari se botează gemenii aici, fiindcă ni se pare că interesează în
anumită măsură. Informații istorice în legătură cu această problemă
nu avem. întreg materialul informativ l-am scos din răspunsurile la
chestionarul Muzeului și ilustrează deci numai împrejurările actuale.
De obiceiu, nouilor născuți, gemeni, li se dau la botez nume ca-
lendaristice din cele mai populare, și natural din acele cari fac alu-
zie la sfinți mai respectați din hagiografia noastră. Astfel avem ca-
zul cu lon-Maria (44), Constantin-Elena (19, 24, 29, 52, 57), lon-
George (33, 52).
Atunci când ambii gemeni sunt de un gen, li se dau la botez
nume de sfinți a căror pomenire cade în aceeași zi. Astfel, alături
de exemplul de mai sus (Constantin-Elena) avem în Țara Oltu-
lui : Gavril-Mihail celebrați la 8 Nov., Petnt-Pavel (5, 46), celebrați
la 29 Iunie. Cultul popular al sfinților „mucenici și vindecători fără
') Prestigiul de care se bucură nașii în cadrul familiei celui nou născut e
deplin ilustrat de faptul de mai sus. Același prestigiu face pe unii părinți sa-
și boteze copiii cu numele nașului sau al nașei (32).
NUME DE BOTEZ IN ȚARA OLTULUI	115
de argint" Cosma și DamiarP), se dovedește în Țara Oltului prin
botezarea cu numele lor a gemenilor: Cosma-Damian (34). De mul-
te ori însă s/ Jeg nume după bunul plac al părinților, din acele cari
circulă în antroponomastica locală: Moise-Andrei (22); lăncii-An-
drei (6).	__
Interesante din punct de vedere linguistic sunt și numele de
origine culturală la noi, în deosebi acele de importație latinistă, cari
prezintă o vitalitate deosebit de mare tocmai la numirea gemenilor.
Cei doi întemeietori tradiționali ai Romei, Romulus și Remus, dau
în Țara Oltului numele lor celor mai mulți gemeni. Tradiția noastră
latinistă, acolo între Sibiiul, Brașovul și îndeosebi Blajul cultural,
prin mijlocul intelectualilor dela țară a pătruns și în popor. Dova-
dă este frecventa întrebuințare, alături de alte nume latiniste, a lui
Romulus și Remus la numirea gemenilor (5, 24, 32, 45, 46, 47, 48,
53, 55, 57, 63), în variante, ca: Romul-Remus (5, 24, 43), Rumul-
Remu (53), Rom-Rem (32, 45, 48, 51), Rom-Remu (55), Romus-Remus
(46, 57). Gemenii de sex divers se mai numesc: Aurel-Aurelia (30,
55), Aurel-Aurica (24), alături de Viorel-Viorica (24), deci forme cari
prezintă o congruență fonetică.
Din cele de mai sus, desprindem concluzia că, în majoritatea
cazurilor, numele gemenilor se dau de preferință după numele alor
câte doi sfinți a căror amintire se celebrează în aceeași zi sau nume
cari evocă amintirea unor gemeni faimoși, sau iarăși altele cari pre-
zintă o congruență fonetică, ca în cazul ultimelor exemple.
ȘT. PAȘCA.
’) Asupra cărora regretatul V. BOGREA, Sfinții medici în graiul șifolklo-
rul românesc, Dacoromania IV, p. 169 ș. u. a scris pagini de bogată informație.
8*
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN
ȚARA OAȘULUI.
Culegerile noastre de folklor au fost însoțite aproape întotdea-
una, când le-au întreprins oameni de știință, de cercetări filologice,
în calitate de disciplină mai veche și oarecum tutelară, filologiei i
s’a dat în aceste lucrări locul de cinste, folklorul rămânând mereu
pe al doilea plan. într’adevăr, de cele mai multe ori cercetarea nu
s’a făcut pentru descoperirea și studiarea diferitelor manifestații folk-
lorice, ci mai mult pentru a avea material dialectologie, iar anumite
ramuri, ca de pildă practicile magice și obiceiurile de tot felul, au
rămas aproape consecvent nereprezentate în aceste lucrări.
Cercetările noastre în Țara Oașului au fost călăuzite de un sin-
gur țel: culegerea folklorului și prezentarea lui. Am căutat deci ca în
lucrarea noastră să fie reprezentate, pe cât a fost cu putință, toate
ramurile caracteristice ale folklorului acestei regiuni; am căutat să
descoperim unele elemente cari ne-au părut mai interesante sau mai
prețioase pentru studiul folklorului nostru, dând în aceste cazuri cât
mai multe variante; în același timp am socotit că e bine să însem-
năm si manifestațiile folklorice cari sunt cunoscute în domeniul ro-
mânesc și lipsesc în Țara Oașului.
La alegerea acestui ținut ne-au determinat mai multe conside-
rente, între cari și împrejurarea de a fi o regiune atât de izolată și
un ținut de margine al românismului. Faptul că cercetători ca regre-
tatul Weigand Ț L-A. Candrea2) și Eugen Barbuls) au publicat
texte din acest ținut, nu l-am socotit ca o piedecă: textele lor, așa
de puține de altfel, fuseseră culese pentru studiul limbii doar.
De altfel, din punct de vedere folkloric, ținutul Oașului este și
') Samosch- und Theiss-Dialekte în „Sechster Jahresbericht des Instituts
fur rumănische Sprache". Leipzig, 1899. p. 1—85.
*) Graiul din Țara Oașului. București, 1907.
•) As avasvideki nyelvjărăs. Budapest 1900.
118
ION MUȘLEA
astăzi unul din cele mai puțin cunoscute. Ca să dăm un exemplu :
în voluminoasele monografii ale lui S. FI. Marian despre naștere,
nuntă și înmormântare, nu găsim nici o informație referitoare la obi-
ceiurile Oșenilor. Astfel, credem că cercetările făcute de noi în Țara
Oașului vor fi binevenite pentru studiul folklorului, fiindcă : a) de-
scoperă un ținut aproape cu desăvârșire necunoscut din punct de
vedere folkloric, căci textele publicate până astăzi sunt cu totul insu-
ficiente pentru a ne putea face o idee despre varietatea și bogăția
materialelor; b) accentuează și completează, prin cercetări anume
făcute, părți puțin cunoscute până acum în folklorul românesc și de-
scoperă chiar câteva elemente necunoscute lui până astăzi.
în afară de partea consacrată folklorului propriu zis, lucrarea
mai cuprinde și o privire asupra ținutului și oamenilor, pe care am
socotit-o necesară pentru fixarea folklorului în mediul său social.
Regretăm, că motive independente de voința noastră, ne-au
împiedecat să facem, în Țara Oașului, cercetări și mai îndelungate,
după cum am fi dorit. Așa, ele s’au mărginit la trei călătorii, fă-
cute în vara și toamna anului 1930 și în primăvara lui 1931. în
aceste câteva săptămâni credem însă că am putut înregistra cele
mai caracteristice manifestații folklorice ale ținutului. Faptul că nu
toate satele au fost la fel de amănunțit cercetate, nu credem că
constitue un mare inconvenient. Din cele 14 sate românești ale Țării
Oașului, am dat mai multă atenție celor mai caracteristice și mai fe-
rite de pătrunderea civilizației, în primul rând Cărmăzanei, Racșei
și Moișenilor, apoi în al doilea rând Călineștilor, Trâsolțului, Lecîn-
ței, Boineștilor, Bicsadului și Prilogului. Negreștii și Certedza, așe-
zate pe șoseaua națională, ne-au părut mai puțin interesante. Dease-
menea Vama, unde jumătate din locuitori sunt Unguri și micile sate
Trip și Tur. De altfel chiar și aceste cinci sate sunt reprezentate,
în culegerea noastră, prin câteva texte.
E pentru noi o datorie plăcută să mulțumim aici instituțiilor și
particularilor cari ne-au ajutat, în tot felul, la realizarea cercetări-
lor făcute : Academiei Române și președintelui ei, d-lui Prof. loan
Bianu, Atlasului Linguistic de subt conducerea d-lui Prof. Sextil Pu-
șcariu și celor doi anchetatori ai săi, cu cari am străbătut întâia oară
satele Țării Oașului: d-lor Sever Pop și Emil Petro viei dela Facul-
tatea de Litere din Cluj. Dintre intelectualii oșeni, în special părin-
telui protopop Ion Andron (Racșa), învățătorului Ion Costin (Trâsolț),
și absolventului în teologie losif Demian (Călinești).
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
119
I.	TARA SI OAMENII.
3	3
Ținutul și trecutul lui. Regiunea nord-estică a județului Satu-
Mare, este hotărnicită în spre Maramureș și Baia-Mare de un lanț
de munți, nu prea înalți, căci nici un pisc nu trece de 1201 m.
Acești munți prind într’un fel de unghiu un ținut care spre Apus
este închis de o mulțime de dealuri și nu se deschide spre șes de-
cât în partea de către Sud-Vest. Aceasta este Țara Oașului. Din
ori ce parte ai veni, de către Satu-Mare, pe linia ferată îngustă ce
duce până la Bicsad, ori de către Sighet, pe șoseaua națională, pa-
norama care ți se deschide în spre ținutul Oașului este din cele
mai încântătoare. Ce păcat că această regiune este aproape cu de-
săvârșire necunoscută chiar de către turiștii noștri, căci de marele
public nici nu îndrăznim să vorbim.
Astăzi — întru câtva și subt regimul unguresc — Țara Oașu-
lui formează o plasă („Oașiu") a județului Satu-Mare. Pe o supra-
față de 563 km. p.J) sunt așezate cele 16 sate cu un total de 28.306
locuitori2). Țara Oașului pare să fie cea mai mică „țară" dintre cele
cari se găsesc în Ardeal. Cunoașterea ei subt acest nume este veche
— o găsim și în cronica lui Simion Dascălul3). Datele asupra trecu-
tului ei sunt însă foarte sărace. Anton Szirmay, vechiul istoric al
ținuturilor sătmărene, a cărui lucrare4) vom avea ocazia să o cităm
uneori, arată5), că întâia numire oficială a Țării Oașului se întâlnește
într’o diplomă de donație a lui Leopold I, din 1668, prin care
acesta dăruiește contelui Ștefan Csăky „Districtus Avassâgh", care
pe atunci aparținea cetății Sătmar. Satele ținutului nostru sunt amin-
tite însă mult mai curând, aproape toate pe la 1520, unele — cum
e Orașul-Nou — chiar la începutul sec. XV 6), în legătură cu dome-
niile de cari țineau: Seinii (ung. Szinyervăralja) sau Medieșul (ung.
Aranyosmegyes).
Asupra întinderii ținutului, părerile Oșenilor sunt cam împăr-
țite. Unii din ei susțin de pildă că tot Țării Oașului ar aparține și
cele câteva sate românești din plasa Ugocea (Gherța-Mică, Gherța-
Mare, Turț, Bătarci, Comlăușa, Valea-Seacă și Tarna-Mare), afirmând
’) Martinovici-Istrati, Dicționarul Transilvaniei, Banatului și celorlalte
ținuturi alipite. Cluj 1921 p. 38.
•) După rezultatele provizorii ale recensământului din 1930; Populațiunea
actuală a României. București 1931. p. 47.
’) CANDREA, op. cit. p. 3.
4) Seatmăr vărmegye fekvese, tortenetei, es polgări esmerete. Irta^skiadta
SZIRMAI Szirmay Antal. Budăn 1809—1810. I —II resz.
5) Ibid., I, p. 23.
“) Szirmay, op. cit, II, p. 325.
120
ION MUȘLEA
că „pănă la Halmei tăt Oșeni-s“. Cei mai mulți știu însă că ținutul
lor se oprește la Călinești. în acest sens pledează și afirmația lui
Barbul1), care însemnează că numirea de „Oșan" aparține în pro-
priu numai locuitorilor celor 16 sate cari formează astăzi plasa Oaș,
dar că „mai târziu s’a dat același nume și unei mari părți a Ro-
mânilor din comitatul Ugocea."
împreună cu aceștia, Oșenii constituesc o extremitate a dome-
niului în care se vorbește limba românească. E probabil că pe vre-
muri acest grup era legat de acela al Românilor din Beregh, de
mult pierduți pentru noi. Limba aceasta de pământ românesc din
Nordul țării noastre, este cuprinsă ca intr’un clește de două popoare
streine: Rutenii, la Nord și Ungurii, în partea de Sud-Est. Astăzi
nu mai poate fi vorba de o periclitare a elementului românesc, cel
puțin în ce privește Țara Oașului. Dacă Unirea nu se înfăptuia și
Ungurii și-ar fi putut continua nesupărați opera de maghiarizare —
despre care va fi vorba mai jos —, e probabil că întâiu Ugocenii,
apoi Oșenii, ar fi fost o margine încetul cu încetul ruptă din trupul
neamului românesc.
în ce privește numele Țării Oașului, trebue să îndepărtăm din
capul locului orice așa zisă tradiție din cele cari circulă printre in-
telectualii ținutului, cari povestesc bucuros despre originile dace,
macedonene sau chiar spaniole ale Oșenilor. însuși regretatul Wei-
gand2) a însemnat, în treacăt, că numele ținutului ar veni dela un
oarecare voivod „Oaș". Nicolae lorga 3) credea că „Havasalfold"
„Ținutul de munte" al Ungurilor, s’a prefăcut de mult în roma-
neasca Țară a Oașului". De fapt numele românesc al ținutului pare
să derive dela alt cuvânt unguresc. Acesta este „avas“ și însem-
nează4): 1. pădure cu arbori mari și bătrâni. 2. pădure cu ghindă.
3. silva prohibita. Oșenii bătrâni știu cu toții că nu mai departe de-
cât acum 30 — 40 de ani ținutul lor era acoperit de păduri seculare8),
cari s’au prăpădit mai ales de când cu construirea liniei ferate Satu-
Mare—Bicsad. Și astăzi munții si dealurile, cari încercuiesc Tara Oa-
șului, sunt acoperiți cu păduri, la exploatarea cărora își câștigă
') Op. cit. p. 13.
’) Op. cit. p. 30. Barbul, op. cit. p. 12—13, a încercat și alte explicări.
•) Neamul românesc în Ardeal și Țara Ungurească. București 1906. II,
p. 59.
4) Gombocz-MeliCH, Magyar Etymologiai Szotăr, s. v.
s) SziRAȚY, op. cit. II, p. 324—336, arată pădurea „Tuba" ca fiind comună
aproape tuturor satelor din Țara Oașului, ceeace însemnează că avea o întin-
dere uriașe. Tot el spune (II, p. 335), că în pădurile Negreștilor se găsesc arțari
atât de groși, „că Românii tâindu-i își fac din câte-o singură bucată uși și mese*.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
121
pâinea o mulțime de Oșeni. Aceste păduri seculare vor fi dat numele
unguresc al ținutului, din care, probabil, a derivat apoi și cel ro-
mânesc.
Satele. Țara Oașului este mai de grabă un ținut deluros
decât muntos. „Culmile Oașului", cum numește poporul munții ținu-
tului, au două piscuri mai importante: „Pchietroasa" (1201 m.) și
„Heghișa" (1012 m.). încolo o mulțime de dealuri de formă conică,
cari se micșorează pe măsură ce înaintăm spre centrul „țării", pier-
zându-se în coline din ce în ce mai mici și în sfârșit în șesul în
care este așezat satul Tur.
Cea mai mare apă a Țării Oașului este Turul, în care se varsă
aproape toate pâraiele ținutului: Taina, Râul, Lecîncioara și câteva
pârâiașe mai mici.
Majoritatea satelor sunt așezate pe văile acestor ape, la dis-
tanță de 3—5 km. unul de altul.
întâia localitate, cum vii de către Satu-Mare cu trenul, e Orașul-
Nou, numit de popor luarăș (din ungurescul Ayas-Ujvăros). E un
biet sat locuit de Unguri și Evrei, în care abia se aude vorbă ro-
mânească, deși e reședința plășii. Localitatea era pe vremuri vestită
pentru însemnatu-i târg din Joia-verde, la care, cum remarca Szir-
may *) acum mai bine de o sută de ani, apăreau „gătite în cămășile
lor brodate fetele românce din Oaș, în jucatele lor".
Abia ieși din Orașul-Nou și vezi sclipind la dreapta biserica
din Racșa (ung. Răksa), cel mai mare sat al ținutului, așezat în
apropierea râulețului Taina. Dacă treci apa aceasta, ajungi în Prilog
(ung. Rozsaparlag), sat mititel și lipsit de apă, împrejurare de care
amintește și o strigătură:
Nu mă da, mamă’n Prilog,
Că nice apă, nice foc,
Lemne nu-s, moara-i departe
Șî toate le purtăm pe spate -).
Vreo 3 km. la Nord e Renietca-Oașului (ung. Avas-Remete),
sat mic, locuit și astăzi numai de Unguri reformați.
La Răsărit de Racșa, nu departe de linia ferată, e Vama (ung.
Vămfalu), care se mai numește și Vama- Turului, sat mare așezat
la poalele munților. E cunoscut și prin baia „Puturoasa", cu insta-
lații primitive de iod și sul fur, dela poalele muntelui „Heghișa".
Din Vama trecem în Negrești (ung. Avas-Felsofalu), cel mai
’) Op. cit. II, p. 324—5.
•) Comunicată de Mihai Chioran, de 36 ani, din Prilog.
122
ION MUȘLEA
important sat al ținutului, cu judecătorie, ocol silvic și probabil
viitoare reședință a plășii Oaș. Szirmay x) însemnează că „dacă Ro-
ma e așezată numai pe șapte coline, Negreștii e pe șaptezeci și șapte,
deși are numai 300 de case". în apropiere e cătunul Izvorul, cu
mari întreprinderi forestiere.
După Negrești, cea mai însemnată localitate a Țării Oașului,
este Bicsadul (ung. Bikszăd). Renumele acestui sat mare îl face pe
de o parte mănăstirea cu același nume — despre care vom vorbi
mai încolo —, pe de alta apele lui minerale, așa de binefăcătoare
pentru afecțiunile de stomac și rinichi. Izvoarele acestea sunt cuno-
scute2) încă din sec. XVIII. Exploatarea lor mai sistematică datează
însă abia din veacul trecut și bătrânii satului și-aduc încă foarte bi-
ne aminte de cura patriarhală de pe vremea când nu existau fru-
moasele instalații de astăzi, din apropierea satului (cf. text. CCCXCIII.)
Pe șoseaua națională ce duce dela Negrești spre Maramureș,
e Certedza (ung. Avas-Ujfalu), sat mare și vechiu, cunoscut încă de
pe vremea Huniazilor. în hotarul lui se găsesc multe „borcuturi",
cum numește poporul izvoarele minerale — prea puțin exploatate.
De acest sat ține și cătunul Huța, locuit de „Tăuți" romano-catolici.
întâiul sat, venind de către Maramureș, este Moișenii (ung. Mo-
zesfalu), așezare de munte, mică și aproape cu desăvârșire lipsită
de drumuri.
Pe valea Lecîncioarei, în cel mai nordic punct al Țării Oașu-
lui, se găsește Cămârzana (ung. Komorzân) sau Cărmăzana, cum îi
zic Oșenii, cari susțin că întâia numire dată de noi este ungurească.
Satul e mare și extrem de resfirat, pierdut între munții cari merg
până la frontiera Cehoslovaciei. în colțul acesta uitat de lume se
spune că n’a putut pătrunde nici ciuma3). Cărmăzana, amintită în
documente începând prin anul 1490, apare și ’ntr’un document ro-
mânesc din anul 1700, în care un vlădică losif „dă singhelie lui
Olexa din Comorzana"4).
Pe aceeași vale a Lecîncioarei, ceva mai la Sud, e așezat Târ-
soitul (ung. Tartolc), sau, după numirea localnicilor, Trâsolț, așezat
la poalele Măgurei și resfirat pe coline. De el ține și cătunul Aliceni.
Cam în centrul Oașului, e micul sat Boincști (ung. Bujânhăza).
în imediata lui apropiere, pe o colină numită „Belavar", tradiția
’) Op. cit. II, p. 334.
*) Szatmâr vărmegye (Magyarorszăg vârmegy^i ds vărosai). Budapest,
1912, p. 322.	,
s) Szirmay, op. cit. II, p. 329.
4) lORGA, Scrisori și inscripții ardelene și maramureșene. București 1906.
I, p. 234. No. IV. *	'	’	’
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI	123
spune că ar fi fost o cetate a regelui Bela IV, ridicată contra Tăta-
rilor1)- După cercetările lui Aladâr Vende2), niciodată n’ar fi fost
pe aici vreo cetate, ci doar o tabără cu șanțuri de pe vremea lup-
telor cu Tătarii, de unde și armele tătărești găsite cu prilejul săpă-
turilor făcute pe această colină.
Sătulețul Trip (ung. Terep), pare o prelungire a Boineștilor.
Singurul sat de șes al Țării Oașului este Tur (ung. Turve-
konya). între locuitorii lui, Szirmay 3) amintește și câțiva „nobili ro-
mâni: Pap, Dragus și Sztan". Satul Tur e însemnat prin două lu-
cruri : băile din apropiere, ale căror instalații au suferit mult în tim-
pul războiului și castelul lui Arcadie Păszthory, fostul egumen al
Mănăstirii Bicsadului. In orfelinatul și azilul pentru săraci al lui
Păszthory erau ospătați zilnic peste o sută de oameni. Se spune că
prin aceste mijloace egumenul lucra cu foarte bune rezultate și la
răspândirea maghiarizării4).
în partea de Apus a ținutului, mărginite cu satele românești
din Ugocea, aflăm ultimele două așezări ale Țării Oașului. Călineștii
(ung. Kânyahăza) e un sat mare, al cărui nume de demult, după
Szirmay5), era „Kalynhâza". E așezat pe coaste, și are vii vestite
cari se mai cultivă și astăzi. în apropiere este micul sat Lechința
(ung. Lekencze), numit de Oșeni Lecința.
Populația. Din cele 16 comune ale Țării Oașului, numai două
sunt ungurești: Orașul-Nou și Remetea. Dacă locuitorii celei dintâi
pot fi considerați destul de vechi, Ungurii din Remetea s’ar fi așe-
zat aici prin sec. XVII și ar fi de origine Săcui6). Parte din ei ar
fi venit și din Prilog, care și el ar fi fost locuit de Unguri înainte
de pustiirile Tătarilor și ale ciumii ’). Astăzi Prilogul e un sat curat
românesc. Unguri mai sunt și la Vama, unde numărul lor e ceva
mai mic decât al Românilor. Ei par să se fi așezat aici de curând,
aduși cu intenții de maghiarizare. Candrea 8) susține că Unguri se
găsesc „în număr destul de mare“ și în Moișeni. Această afirmație
trebue rectificată. Moișenii e un sat curat românesc, în care s’a
aciuat, ca și în toate celelalte sate oșene, plaga „Jîdzilor", cum nu-
mesc Oșenii pe Evrei. Aceștia par să fi venit în Oaș, ca și în Ma-
’) Szirmay, op. cit. II, p. 330. Cf. și textul nostru CLXVI.
’) Szatmâr vârmegye, p. 48.
s)	Op. cit. II, p. 335.
h Szatmâr vârmegye, p. 161.
5)	Op. cit. II, p. 327.
“) Szatmâr vârmegye, p. 102.
’) Ibidem.
*) Op. cit. p. 5.
124
ION MUȘLEA
ramureș 1), prin anii 1850. Numărul lor variază dela sat la sat. Dacă
Răcșenii s’au ținut bine și au numai 3 familii în comună, la Căr-
măzana sunt în schimb peste 50 de familii (cam 480 de suflete). Nu-
mărul lor e mare și la Negrești.
Prin satele Țării Oașului nu știm să locuiască Ruteni. Ei vor
fi existat cu siguranță, într’un trecut poate nu prea îndepărtat, co-
borîți spre Sud într'o penetrație lentă, dar vor fi fost absorbiți de
elementul românesc.
Despre așezarea din trecut a satelor și originea unei părți a
locuitorilor, găsim ici-colo câte o tradiție : Călineșteanul Grigor Do-
baș, de 55 de ani, știe că strămoșii lui „o fost din Dob, lângă
Săgmar". Locuitorii din Moișeni și-ar fi trăgând originea, după
Szirmay2), dintr’un oarecare „Moiș“, originar din Bicsad, care s’a
așezat pe locul unde e astăzi satul Moișeni. Un informator al nostru
(Ion Moiș, din Moișeni, de 61 ani) ne-a supus însă că „Moișănii o
ghinit dela Berbești, din Maramurăș; o fost oarece om cu patru
feciori, cu oile o ghinit la deal, aici la Hută, ș’apoi s’o telepăduit
aici, ș’apoi o făcut sat". In sfârșit unii Lecînțeni știu până astăzi că
înainte „lăcuiam la Ogrădzele, șî ne-o fugărit orice Tătare, ș’am
zinit între dealuri, la Lecînța".
Ocupația și starea economică. Cu toate că pământul Țării
Oașului nu este prea roditor, totuși nu este sat în care să nu se
facă agricultură. Se cultivă mai ales porumb, dar și grâu, secară,
ovăs, cartofi, fasole și floarea soarelui. Singuri Moișenarii și Căr-
măzenii au mai puțin pământ arabil și nu cultivă decât porumb.
Venituri însemnate aduc în anii mai buni bogatele recolte de
„legume", termen subt care Oșenii cuprind diferitele fructe: prune,
cireși, nuci și mere. Acestea sunt soiurile cari se fac și se vând
mai mult. înainte de război, fructele — mai ales prunele — însem-
nau adeseori pentru Oșeni cel mai important venit al anului. Veneau
din „Țara Nemțească" negustori să cumpere prunele neculese, să
angajeze culegători și să le ducă cu multă grije împachetate în lăzi.
De zece ani și mai bine, de când acești negustori streini n’au mai
venit, câștigul adus de cultura fructelor a scăzut mult. Totuși ni
s’a spus că și în anii trecuți unii câștigau, când erau recolte bune,
până la 30.000 de Lei. Astăzi fructele se desfac mai ales pe piața
Sighetului.
Viile s’au prăpădit, în cea mai mare parte. Odinioară ele dă-
') Tache Papahagi, Graiul și folklorul Maramureșului. București 1925,
p. XV.	*	*
’) Op. cit. II, p. 334.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
125
deau vinuri vestite. Astăzi nu se mai cultivă decât pe la Călinești,
Lecînța și Orașul-Nou și, mai puțin, pe la Racșa și Bicsad.
Oașul trebue să fi fost pe vremuri o țară de întins păstorit.
Chiar astăzi sunt foarte puțini gospodari cari să nu aibă câteva oi
și capre. La Racșa sunt vre-o 6000 de oi. La Moișeni am găsit patru
stâni cu câte 200 de oi și capre. Numărul lor variază dela sat la
sat. Vitele mari sunt în general puține. Mare parte din an, oamenii
sunt departe, pe la locurile cu fânațe.
Mulți din Oșenii mai săraci, sau cari nu se ajung cu cât le
aduce pământul, își câștigă pâinea la întreprinderile forestiere din
apropierea Negreștilor. Tot în această localitate sunt angajați și la
minele de cărbuni. Până de curând se exploata o astfel de mină și
în apropierea Trâsolțului. înainte de construirea liniei ferate înguste,
care leagă Satu-Mare de Bicsad, Oșenii se angajau cărăuși la trans-
portarea apelor minerale din Bicsad și Tur.
Femeile lucrează în rând cu bărbații, la fânețe ca și la câmp.
Iarna ele țes la „tiară“ materialul îmbrăcămintei familiei. Tot din
mâinile lor meștere ies „ștergătorile", fețele de perină, traistele și
cămășile împodobite cu frumoase cusături de formă lineară.
Locuința. Casa Oșenilor e făcută din bârne de fag sau ste-
jar, cu acoperiș țuguiat de șindrile sau de paie. Aceste paie sunt fixate
prin niște bețe numite „pozme“. La cele mai multe case găsim un
„târnaț" prin care se intră. Uneori stâlpii lui sunt frumos săpați (v.
planșa II, 2). Pe acest târnaț se așează în unele sate stupii (v. plan-
șa I, 1). Alteori intrii direct în tindă, de unde treci în celelalte
două încăperi: „soba" — camera de locuit — și „casa mare", rezer-
vată oaspeților și ocaziilor sărbătorești. De multe ori această odaie
lipsește. în camera de locuit găsim un mic cuptor de cărămidă. în
tindă, vatra liberă, fără horn, la care se gătește. „Mâțele" pe cari se
clădește focul se văd încă în multe case. Pereții sunt văruiți, iar pe
jos se lipește cu lut. Ferestrele, două-trei, sunt mici și insuficiente.
Mobilierul este sumar: într’un colț al camerii patul, plin cu
perini, îmbrăcate în fețe cu cusături de cele mai multe ori de cu-
loare roșie. Pe lângă pereți, lavițe și lăzi cu haine; o masă și câteva
scaune, un „podișor" pentru ținut vasele. Pe pereți, icoane litogra-
fiate — cele zugrăvite pe sticlă au dispărut și de pe aici —, farfurii
și ulcioare și „ștergări" sau „ștergătoare" iarăși cu cusături în cari
domină roșul. Acestea din urmă sunt așezate adesea pe niște „rude"
lungi. Tot în „sobă", rareori în tindă, e așezată „bărbînța" cu brânză
și „tonul" cu varză.
în curte găsim șura, grajdul și cotețul. înapoia casei livada cu
pomi fructiferi. O piesă interesantă este poarta, a cărei parte su-
126
ION MUȘLEA
perioară e alcătuită dintr’o enormă grindă de stejar — un trunchiu
întreg — cu un capăt mai gros în formă de butuc (v. planșa I, 2).
Ea se numește „vraniță cu boc“ și poate fi văzută mai ales la Cer-
tedze și Negrești, ici-colo și la Racșa.
Hrana. Pâinea de grâu este un aliment aproape necunoscut.
Oșanul trăiește cu „pchită de mălai" și mai ales cu mămăligă, care
în graiul lui se chiamă, puțin deconcertant, „tocană". Ea se mănâncă
mai ales cu brânză sau lapte. Iarna, se mai mănâncă cu cartofi,
varză, mazăre, „păstăi uscat", adecă fasole, dar și cu slănină. Vara
cu fasole verde, cartofi și „pepeni râioși" — castraveți.
în zilele de post, adeseori se mănâncă numai „madzăre acrîtă
cu oțăt", dreasă cu „rântaș cu oloi". Ouă se mănâncă doar la săr-
bători mari și atunci cu cârnați: „ratotă cu cârnaț". în general slă-
nina nu lipsește în casele Oșenilor, puțini fiind cei cari nu taie porc
la Crăciun. O mănâncă rar, mai ales fiartă, ca și carnea de oaie.
Ceeace îi prăpădește pe Oșeni, e alcoolul. Vin se bea prea
puțin, mai ales de când au pierit cele mai multe vii. Se bea în
schimb rachiu mult și prost, turbure și adeseori negru, cu un miros
greu și respingător.
Tipul și portul. Majoritatea bărbaților oșeni sunt foarte bine
legați și voinici (v. planșele III și IV). Afară de rare excepții sunt
bruni, cu ochii negri, nasul achilin și trăsăturile regulate. Fruntea
mai mult înaltă, este acoperită aproape cu totul de un păr negru ca
pana corbului, care acopere și urechile, iar la ceafă se lasă în plete
retezate. „Mai nainte oamenii să purta cu păr lung, nu-1 rătundza,
îl țîpa peste umeri înapoi"1). Ceeace surprinde mai mult la tipul
Oșanului, este părul acesta căzând bogat pe fruntea rareori senină.
Oșanul poartă o deosebită grije părului. îl spală — „îl leșie" —
destul de regulat — „numa can Dumineca" —, uneori chiar la două
săptămâni, apoi îl unge cu unt. Oșenii mărturisesc destul de greu
rostul acestei ungeri2). Deobiceiu ei explică : „îl dăm cu unt, ca să
stea", „nu l-oi lăsa să zboare", sau „de nu, nu stă bghine". Numai
bătrânul Moișenar Ion Moiș, cu care am stat mai multe zile de
vorbă, ne-a mărturisit, în taină mare, că „îl ungem să nu să facă
jigănii’n iei".
Părul e privit ca o mândrie, în special de către bătrâni, cari
nu s’ar tunde odată cu capul. Unii tineri au început să și-l taie.
Mulți și-l lasă din nou să crească după ce se întorc dela armată,
unde trebue să renunțe la el. Pentru Oșenii de demult, numai cei ce
se’ntorceau din cătănie sau din temniță erau tunși.
’) Boinești—Petre Țaran, 61 ani.
!) Ea se întâlnește și in Maramureș: Papahagi, op. cit. p. XXV.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
127
Mustața o tund scurt, râzând și ceva de subt nas. Barbă poartă
numai „Jîdzii“.
Portul bărbaților nu este de Ioc complicat: o cămașe numită
„uioș“ sau „cămeșe", așa de scurtă, încât adeseori lasă buricul des-
coperit. Oșenii spun însă că mai demult acest neajuns nu exista,
deoarece toți bărbații purtau „curăle late pănă susuori“, un fel de
șerpare, așa cum astăzi abia se mai vede câte unul ici-colo. „Cu
cât o fost mai scurtă cămeșa, cu atât mai naltă curaua" — ne asi-
gurau niște bătrâni din Boinești.
Mânecile cămășii sunt de obiceiu largi, peste măsură de largi,
atingând adeseori o jumătate de metru și chiar mai mult. Aceasta
mai ales la Bicsad, Trip, Certedze și, firește, numai la cămășile de
sărbătoare. La Trâsolț, Călinești, Boinești, Lecînța, se poartă că-
meși cu „pomriișori, un fel de partă strânsă, încrățîtă11, cu cusături,
cari apar și la umeri (v. planșele III și IV). Pe deasupra se poartă și
un „chieptar de uioș de cioaric'1 numit uneori „laibăr".
în loc de pantaloni se poartă „gaci“, un fel de ismene largi
făcute din aceeași pânză dură ca și cămășile. Uneori, mai ales la
feciori, în partea de jos a gacilor sunt cusuți niște ciucuri numiți
„roit". Iarna, „gacii" sunt înlocuiți cu „cioarici" de lână.
în picioare se poartă obiele cu opinci, legate cu curele, iar în
sărbători cisme.
Când nu umblă cu capul gol, Oșanul poartă un „clop“ mic de
pâslă neagră, cu marginile întoarse drept în sus, care stă mai mult
pe vârful capului, servind mai ales ca podoabă (v. planșa III și IV.)
Tinerii au început să poarte pălării de oraș.
Iarna se poartă căciulă. (Unii bătrâni n’o lasă nici în timpul ve-
rii). Opincile sunt înlocuite uneori cu cisme.
Ca o haină mai groasă, de apărare împotriva ploii și a frigu-
lui, se poartă „sumanul" de lână. Atunci când are „mițe" sau „bițe",
această haină se chiamă „gubă“ (v. planșa IV, 2).
Culoarea sumanelor și a gubelor variază întru câtva după sate.
La Trip, Bicsad, Moișeni, Certedze, Negrești, Tur, Prilog și Racșa,
se poartă sumane negre. La Lecînța, Călinești și mai puțin la Căr-
măzana, se poartă mai ales gube albe, „cu biț albi". Trâsolțul face
trecerea între Vestul și Estul ținutului, cu sumane sau gube sure.
La Boinești, feciorii poartă o „zadie" albă înainte, ca fetele,
ceeace pare a fi o inovație de după războiu.
Din portul bărbătesc face parte integrantă „straița", numită
uneori — mai ales la Racșa — și „tașcă". Zicem parte integrantă,
pentru că Oșanul e nedespărțit de ea. O poartă copiii dela 3—4 ani
în sus. Ea e schimbată Dumineca cu una de sărbătoare. Straiță se
128
ION MUȘLEA
pune și mortului în sicriu. Dacă întrebi pe un localnic cum e por-
tul bărbaților, îți răspunde: „cămeșe, gaci șî straiță".
Straița aceasta e făcută din pânză și are dimensiuni diferite
(v. planșele III și IV). Ea e împodobită ca și baiera care o sus-
ține, cu broderii de arniciuri colorate. Cele de sărbătoare sunt tot
așa, doar că sunt „mai mândre" și mai ales mai curate. Rostul lor
e purtarea nedespărțitului cuțit — chiar copiii poartă măcar un bri-
ceag — uneori și a pipei, a amnarului și a banilor.
Pe vremuri, oamenii însurați purtau, spre deosebire de feciori,
o „tașcă“ de piele, țintuită. Astăzi așa ceva se mai poate vedea
foarte rar, la câte-un bătrân. Ca o reminiscență a acestui obiceiu, în
unele sate — cum e Racșa — straita e numită si tască. Purtarea
straiții începând cu întâii ani ai copilăriei — se zice chiar că Oșanul
se naște cu straița') — a dat prilej la o mulțime de glume și sati-
rizări. Cei mai necăjiți în această privință au fost Răcșenii, despre
cari se susține că obicinuesc să spună: „Adă-m, mamă, straița să
mă’mbrăc". Străițile lor au ajuns și în strigăturile altor sate. Iată
două exemple :
Ce poartă Răcșenii ’n tașcă ?
Un anari ș’un bot de iască.
Io te gioc, mândro, pă tine,
Tașca gioacă pJîngă mine2).
Femeile au prea puțin din mândra statură a bărbaților, fiind în
general mici și adeseori durdulii. Aceasta nu însemnează că nu ar
fi frumoase, lucru remarcat și notat la 1804 de Szirmay, care amin-
tește de frumusețea femeilor din Cărmăzana. în general ele sunt
mai puțin brune decât bărbații.
De cum se ridică puțin, fetele lasă cămașa lungă pe care o
poartă cât sunt mici, la fel cu băieții, și pun una scurtă cu mâneci
largi, strânse în „pomnișori", împodobită aici, la umeri și la gât cu
broderii („îmbrăduită", cum se zice la Bicsad). Când ea e împodobită
și pe piept, se numește „cămeșe cu cheptari" (v. planșa V).
Fusta de pânză se numește „pindileu". Peste aceasta se poartă
o „zadie", care mai de mult era din pânză, iar astăzi e făcută din
stofă de târg.
Pe vreme rea, femeile poartă suman sau gubă, ca și băr-
bații. Ele umblă mai mult desculțe, dar și cu opinci, în sărbători cu
„topânci" sau cisme.
') Barbul, op. cit. p. 14.
’) Boinești- Petre Rusu, 24 a.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI	12Ș
Când sunt mici — până pe la 10-12 ani —, fetițele sunt pieptă-
nate cu o cărare la mijloc și au câte o codiță dată după urechi
(Racșa). Mai târziu, cărarea rămâne, părul se împletește în două
coade cari cad pe spate și cari sunt prinse uneori de cingătoare.
Femeile își fac coc. Capul e acoperit cu o cârpă („chescheneu") co-
lorată cu flori țipătoare la fete și neveste tinere, neagră la cele ip^i
în vârstă. Chescheneul e făcut din creton, lână și chiar din mătase
sau catifea. Cele de mătase și catifea sunt pentru zilele de sărbătoare.
In sărbători, fetele obicinuiesc să se încingă cu o „pocmată"
(sau „pogmată") brodată și să-și pună „zgardă" de mărgele. în fie-
care Duminecă poți vedea două-trei, uneori și mai multe fete cșpi
se deosebesc de celelalte prin felul cum sunt împodobite la cap.
Părul rămâne despărțit în două cu cărarea obicinuită, dar pe obraji
el cade în câteva cosițe, iar înapoi este împletit într’o mulțime de
pătrățele ca o rețea fină lăsată pe spate (v. planșele V și VI). Ța
capăt el este prins cu panglici de „barșon". Aceasta este așa numjța
„coadă", pe care o poartă „mniresele", adecă fetele a căror zesțpe
e gata. Deasemenea o poartă miresele la cununie. Această „coadă"
este „țăsută" de către o femeie pricepută și lucrul ei durează 3—4
ceasuri, uneori și mai mult. Părul se unge întâiu cu unt.
Coada aceasta am găsit-o în toate satele Țării Oașului și pare
să constitue o interesantă particularitate a portului acestui ținut.
Pe cap, aceste fete pun și o ,,cunună“ cumpărată dela oraș,
făcută din flori artificiale, mărgele și ,,husoși“.
Firea. La prima întâlnire, Oșanul nu pare de loc dispus să
stea de povești cu ,,domnii" *). El se deschide totuși destul de re-
pede, dar chiar după ce se împrietenește puțin, păstrează ceva din
aerul încăpățânat și dârz care-1 caracterizează.
De originea lui „oșănească" e totdeauna mândru. Nu știm dacă
strigătura:
Oșănia nu o lăs,
De m’or țînea cu ovăs 2)
este o creație populară. Fapt e că o auzi în toate satele, spusă cu
un aer de mândrie. Dacă întrebi ce e aceea „oșănia", ți se răspunde:
„rându din Țara Oașului, portul" De aici poate și disprețul pentru
veneticii, pe cari Bicsădenii îi numesc „ziituri", „lepchituri".
Cum am mai amintit, între țăranii oșeni sunt mulți posesori
’) Barbul, op. cit., p. 17, însemnează că Oșanul susține că „domhi-s min-
cinoș“.
’) Cărmăzana —Gheorghe Dobraș, 20.
9
130
ION MUȘLEA
de vechi diplome de noblețe. în viața de toate zilele, nu se face ab-
solut nici o deosebire între aceștia și foștii iobagi. Din când în când,
la cine știe ce ocazie, apare însă conștiința diferenței de rang so-
cial. Ni s’a povestit că, acum câțiva ani, tatăl unui fecior cu avere
din Bicsad, s’a dus să pețească pe fata unui „nemiș" din același
sat. Când a aflat despre ce e vorba, nemeșul l-a întrebat: „Cine
iești și de unde iești? Eu nu te cunosc pă tine“. Bietul fecior a tre-
buit să-și caute mireasă la Moișeni.
Mândria rămâne o caracteristică a Oșanului. Sensibilitatea și
vulnerabilitatea lui e în legătură cu ea. De aici și legendarele cer-
turi și bătăi ale feciorilor la horă. Dintr’o nimica toată — „nu-i place
unuia cum gioacă celălalt" — vezi sclipind nelipsitul cuțit și cur-
gând sânge; de atâtea ori se face și moarte de om. Ca un fel de
scuză, Oșanul îți spune cu un aer fatal: „sângele porunce[ște]“ !
Unele strigături reflectează bine aceste stări, iar în câteva din ele
cuțitul este cântat cu accente cari îți aduc aminte iutele și răsbună-
torul sânge al altor meleaguri:
Trii cuțite în cura:
Unu zbghiară, unu plânge,
Unu carne să mănânce 1).
Caracteristic e și un alt obiceiu al ținutului. Trăiește încă amin-
tirea timpului când feciorul învins într’o luptă — mai înainte poate
voinicească, fără cuțit — nu mai prea avea ce căuta în sat. El urca
la munte, să se refacă ori să câștige forțe nouă, pentru ca la în-
toarcere să-și poată lua revanșa.
Părintele ErdOs din Lecînța ne-a spus că următoarea strigătură
face aluzie la acest obiceiu:
Lasă-mă mamă, la oi,
Batăn înt’u an o doi.
Șî la capre v’o doi-trii,
Că doară m’oi dobândi 2).
Este și aceasta o trăsătură remarcabilă pentru caracterizarea
mândriei Oșanului. Firea lui nu-1 prea lasă să știe nici de glumă.
Cu Oșanul nu e recomandabil să glumești, căci nu poți ști nici
odată ce-i cade rău și nu mai poți scoate nici o vorbă din gura lui.
Aceasta nu însemnează însă că lui nu i-ar plăcea să glumească sau
să ironizeze. Dimpotrivă, spiritul lui glumeț se vede prea bine în
’) Boinești—Mihai Ciobră, 38.
*) Leclnța—Mihăilă Rus, 23. în Trâsolț (Ion Pop a lui Mihai, 18) acest
vers e înlocuit cu ■ „Că doar m’oi înzigăni!“
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI	131
strigăturile — de cari va fi vorba mai încolo —, ca și în poreclele
ce și le dau reciproc, după sate *)•
Ar fi greșit să se creadă că Oșanul nu e bun la suflet. în fie-
care an, după-amiaza zilei de Sf. Gheorghe e rezervată pentru ara-
tul locurilor celor lipsiți de mijloace. Candrea amintește și că
„iarna (de obicei de Crăciun) cară din pădure lemne la văduve și la
săraci". Ospitalitatea Oșenilor este deasemenea bine cunoscută: noi
înșine ne-am bucurat de ea în mai multe rânduri.
Viața religioasă. Cu prea mici și neînsemnate excepții, toți
Românii din Țara Oașului aparțin bisericii greco-catolice. Este inte-
resant de știut că acum o sută de ani, sate întregi erau încă orto-
doxe : astfel Călineștii și Racșa 2). în trecerea la Unire a Oșenilor,
•episcopia de Muncaciu pare să fi avut un rol importants).
Chiar și originile Mănăstirii Bicsadului, care-și ridică turnurile
pe o colină din centrul Țării Oașului, dominând ținutul, sunt în le-
gătură cu aducerea la Unire a Românilor oșeni. întemeietorul ei
pare să fi fost „un anume Isaia, grec dela Atos, fost paroh în Ca-
reiu, .... care se îndatori față de Camilli, că-i va aduce pe toți
[Românii din aceste părți] la Unire chiar și fără voia lor" 4).
înființată la 1689s), mănăstirea fu arsă la 1703, iar egume-
nul ei ucis. După lorga, făptuitorul ar fi fost „un hoț și se dădu
vina pe Români". Cei trei călugări se împrăștiară și mănăstirea nu
fu refăcută decât la 1753, de către ordinul bazilit, care ridică aici,
la 1769, clădiri de piatră. De atunci ea fu în continuu locuită și di-
rijată de ordinul acesta. Ungurii recunoșteau6) că „ordinul bazilit a
făcut mult la Bicsad pe terenul maghiarizării, mănăstirea fiind sin-
gura instituție morală ungurească în Oaș".
într’adevăr lucrul acesta este de crezut, pentru că atmosfera
românească mai pronunțată a mănăstirii datează abia dela înfăptuirea
României Mari. Subt regimul unguresc, călugării, 2—3—4 la număr,
•erau Ruteni. O strană era „rusească" (rutenească), cealaltă românea-
scă, pentru că la anumite sărbători, Sân-Petru și Sf. Mărie (mare și
*) Vezi lista acestor porecle la Candrea, op. cit. p. 5. Noi dăm numai câ-
teva variante și completări: Boineștenilor li se spune „coșărci", dipce sânt oa-
meni fără vlaste"; Călineștenilor li se zice „caciori", ceeace în Oaș pare a în-
semna un fel de „porc tarcat" și aceasta pentru că ar avea pete albe pe piele;
Lecînțenii sunt porecliți „țîcători", ceeace însemnează ciocănitori; în sfârșit Moi-
șenarilor li se zice „talhari" — „dipce chiar sânt".
’) SziRMAY, op. cit. II, p. 328, 336.
•) Ssatmăr vărmegye, p. 494.
4) lORGA, Scrisori și inscripții ardelene și maramureșene, p. XLIX.
s) Szatmăr vărmegye, p. 46.	.
*) Ibidem.
9*
132
ION MUȘLEA
mică) mii de pelerini români veneau la „bulei" din toate părțile. Și
astăzi — când „rusește" nu se mai slujește decât atunci când vin
credincioși ruteni —, numărul pelerinilor trece de zece mii și ei vin
și din Maramureș și Cehoslovacia1), în bună parte atrași și de
vestita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Spre deose-
bire de vremurile dinaintea prăbușirii monarhiei austro-ungare, astăzi
se face la mănăstirea Bicsadului operă românească constructivă, subt
vrednica conducere a egumenului Atanasie Maxim, ajutat de cinci
preoți și doi clerici. în ultimii ani s’a instalat și o tipografie.
E probabil că existența mănăstirii, spre care de atâtea ori pe
an se îndreaptă, prin satele oșenești, lungi convoiuri de pelerini, a
exaltat în oarecare măsură credința Oșenilor. La păstrarea religio-
zității lor au contribuit și preoții de astăzi și cei din trecut, unii din-
tre ei adânc devotați chemării lor. E păcat că anumite provocări de
lupte confesionale le subminează din când în când autoritatea.
Bisericile Țării Oașului gem de lume în Dumineci și sărbători.
Slujbele sunt lungi, dar nimeni nu se mișcă. Pe pereți îți atrag a-
tenția numeroasele „troițe", lumânări groase de ceară, pe cari Oșe-
nii le aprind în timpul „litiei". Aproape pretutindeni bisericile sunt
clădiri nouă, frumoase și încăpătoare. Doar la Lecînța se mai păs-
trează vechea biserică de lemn ridicată în anul 1735 2), astăzi o ve-
nerabilă ruină în care se mai slujește cu toate acestea.
Am observat că în pereții ei exteriori sunt bătute mici cruci de
lemn. Ni s’a explicat că crucile dela morminte putrezind, se bate o
astfel de cruce într’un perete al bisericii, pentru ca totuși să se
păstreze o pomenire a mortului. Acest obiceiu a fost general în Țara
Oașului — ne spunea părintele Erdos din Trâsolț —, dar de când
cu nouile biserici de piatră, crucile nu se mai pot fixa așa de bine în
zid și obiceiul a fost lăsat.
Sărbătorile sunt ținute cu sfințenie, deasemenea posturile. în
privința moralității însă stările nu sunt din cele mai fericite. Satele
gem de concubinaje, de copii din flori și această situație se dato-
rește, în parte, neadmiterii divorțului de către biserica greco-catolică.
Acest lucru exasperează pe unii în așa măsură, încât sunt în stare să
recurgă Ia orice mijloace pentru a ajunge la o despărțire, chiar până
la a răspândi în sat vestea și a încerca să dovedească — ca o femeie
din Moișeni — că bărbatul ei este .. . strigoi.
’) într’o revistă ungurească de acum 90 de ani {Hirnâk, 1841, p. 35) aflăm
informația că la Sf. Maria-mică veneau In procesie „Șvabii din Bukalja și cei
de pe la C.arei, Rușii din Verchovina și Ungurii și Românii din Sătmar, Ugocea„
Maramureș, Chioar, etc.*.
’) Szatmâr vârmegye, p. 110.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI	133
Starea culturală a Oșenilor nu este din cele mai fericite. Pro-
centul analfabetilor este enorm. Pe la 1910 la Lecînța, din 482 lo-
cuitori, abia 26 știau să scrie și să citească1). Situația nu este nici
astăzi mult mai bună. Copiii nu sunt prinși la școală decât jarna,
când adeseori cei din satele resfirate nu pot veni din cauza zăpezii
mari. Mulți din cei cari știau să citească în tinerețe, cu vremea au
uitat cu totul. în drumurile noastre prin Țara Oașului, n’am pome-
nit să găsim în casele țărănești o gazetă românească, lucru care se
vede în atâtea părți ale Ardealului și cu atât mai puțin o carte.
Subt vechiul regim de altfel, școala a fost mai mult un mijloc
de maghiarizare. Am amintit mai sus rolul pe care l-au avut —
după chiar mărturisirile Ungurilor — atât mănăstirea Bicsadului, cât
și instituțiile de binefacere ale fostului ei egumen Arcadie Pâszthori.
Barbul2) ne dă o listă considerabilă de maghiarisme strecurate în
limba Oșenilor. Și astăzi, după zece ani dela Unire, aproape toate
numirile funcțiunilor administrative și diferiții termeni tehnici au ră-
mas ungurești. E extrem de trist — și totuși trebue să o spunem — că
unii din preoții Oșenilor continuă să vorbească, în familie, ungurește.
Să nădăjduim că alături de școlile, acum românești, ale fiecă-
rui sat, tipografia care s’a deschis la mănăstirea Bicsadului va răs-
pândi cât de puțin din binefacerile culturii și din cartea românească
și în întunecatul ținut al Oașului.
II.	FOLKLORUL.
Considerații generale. De sigur, nu poate fi vorba de o în-
cercare de a examina folklorul Țării Oașului ca o unitate indepen-
dentă, oarecum deosebită de restul folklorului românesc, pentru că
folklorul Tării Oașului însemnează doar contribuții la folklorul ro-
o	a	3
mânesc.
Studiarea din punct de vedere folkloric a fiecărui ținut în parte
este însă un fericit mijloc de a ajunge la o cunoaștere cât mai de-
plină a folklorului nostru. Unele particularități locale — datorite in-
fluenței popoarelor conlocuitoare sau vecine — dau un aspect de-'
osebit folklorului cutărui ținut. Alt ținut interesează prin stadiul mai ț
adânc de primitivitate în care s’au păstrat o seamă de elemente
folklorice.
Țara Oașului prezintă un interes considerabil pentru folklorul
românesc, din amândouă aceste puncte de vedere.
*) Szatmâr vărmegye, p. 109.
*) Az avasvidtki nyelvjărâs, p. 41 — 56.
134
ION MUȘLEA
„închiși ca între niște ziduri de piatră, isolați aproape complet
de locuitorii din alte regiuni" — cum îi arată Candrea1), Oșenii au
păstrat cu sfințenie, o mulțime de resturi ale unei lumi sortită pieirii
astăzi, când vechea și interesanta civilizație a satelor noastre face
loc, cu atâta repeziciune, unei civilizații de duzină.
în Țara Oașului practicile magice trăiesc încă neatinse. Fe-
tele mari își caută, cum vom vedea, norocul la dans, jucând goale
în jurul mătrăgunii scoase din pământ după rituri datând din epoci
imemoriale. Ciobanii obicinuesc încă, în aproape toate satele ținu-
tului, să aprindă „focul viu“ prin frecarea a două bucăți de lemn.
Fata-pădurii e gata și astăzi să momească în brațele ei de dihanie
păroasă pe feciorii cari rătăcesc prin codri și răspund chemării ei.
Fărămituri din vechiul cântec al fetei în primejdie să-și piardă oile și
viața, se mai aud încă în fiecare sat al Țării Oașului. Tot din de-
părtate timpuri, în cari păstoritul era mult mai răspândit, s’a păstrat
pretutindeni povestea ciobanului omorît de tovarășii săi —„Miorița"—,
ca una din cele mai iubite din vechile colinde păstorești ale ținutului.
Am amintit numai câteva din elementele cari prezintă imediat
Țara Oașului ca o sursă foarte prețioasă pentru folklorul românesc.
în ce privește influența popoarelor conlocuitoare — nu credem
că Oșenii ar fi împrumutat mult dela Ungurii veniți, de altfel, destul
de târziu între ei și trăind izolați în satele lor. Mai simțită poate
să fi fost influența Rutenilor din satele învecinate, cari astăzi cad
în Cehoslovacia. Din elementele pe cari li le datoresc Oșenii, vom
cita aici obiceiul de a pleca în fugă dela biserică, în noaptea în-
vierii și credința în anumite ființe fantastice.
Dacă e să apropiem aspectele caracteristice ale folklorului Țării
Oașului de acele ale altui ținut românesc, asemănarea cu Maramu-
reșul se impune, firește, din capul locului. Tache Papahagi2) crede,
cu drept cuvânt, că între cele două ținuturi a existat „și. .. o oare-
care continuitate etno-psihică ... în decursul secolelor"3). Mara-
mureșul este de altfel singurul ținut învecinat cu Țara Oașului din
care avem multe și bogate culegeri folklorice4). Lipsa culegerilor din
părțile sătmărene, ale Băii-Mari și ale Ugocii, ne împiedecă să ne
’) Graiul din Țara Oașului, p. 4.
*) Graiul și folklorul Maramureșului, p. LIV.
•) Cf. și informațiile noastre referitoare la o origine maramureșeană a
satului Moișeni (p. 124).
4) Alexandru Țiplea, Poezii populare din Maramureș. Extras din Ana"
lele Academiei Române. Seria II. Tom. XXVIII. București 1906; Tit Bud,
Poezii populare din Maramureș. București 1908; I. BÎrlea, Cântece poporane
din Maramureș. București, 1924. 2 volume; Tache Papahagi, op. cit.
CERCETĂRI folklorice în țara oașului	135
pronunțăm asupra asemănării folklorului oșan cu acela al acestor
ținuturi.
în cele ce urmează vom căuta să prezentăm, pe scurt, diferite
genuri ale folklorului oșan, dela balade și cântece, până Ia practi-
cile magice și superstiții. După aceea vom trece la obiceiurile de-
la naștere, nuntă, moarte și sărbători — pe cari le-am grupat într’un
capitol aparte (III) —, pentru ca să ajungem apoi la textele propriu
zise, Ia sfârșitul cărora am adăugat și câteva (CCCXC—CCCC) refe-
ritoare la păstorit și viața de mai de mult a Oșenilor.
Balada. Literatura populară a Țării Oașului e destul de bo-
gată, cel puțin în ceeace privește anumite genuri. Altele în schimb,
surprind prin sărăcia lor.	’
Așa este cazul baladei, un gen aproape inexistent în acest ți-
nut. Ne surprinde cu atât mai mult acest fapt, cu cât în vecinăta-
tea imediată, Maramureșul oferă — vezi recenta culegere a lui
Tache Papahagi — o bogăție puțin obicinuită în domeniul baladei.
Oșenii nu numai că n’au posedat facultatea creatoare în acest dome-
niu poetic, ci, mai mult, dau dovadă că balada, cu suflul epic pe
care îl pretinde, nu a convenit în general spiritului lor, prin exce-
lență neastâmpărat și satiric. Să fi avut balada mai de mult o circu-
lație mai mare în acest ținut? Weigand1) a cules o baladă despre
„Pintea", Candrea2) alta despre sora care-și otrăvește fratele. Noi
n’am mai putut găsi nici una din acestea, oricât ne-am silit să le
descoperim. Tot ce am putut nota a fost un fragment slab și incom-
plet din cântecul românesc al „Lenorei" (text. II.) Cel ce ni l-a spus,
vestit în toată Cărmăzana ca singurul meșter de astfel de „hori", a
început să recite și altă baladă, „a Vilii", din care ne-a putut spune
doar:
„Pă cea coastă cu măcriș,
S’o tâlnit Vila cu Chiș“.
Despre acești doi eroi mai știa să spună că „o fostvitej mari,
o umblat pă la Maramurăș" 8). Un bătrân din Boinești, ne-a spus,
pe jumătate în proză, „horia Gruii" (text. I). Iar la Moișeni, o ne-
vastă tânără „horia mea, cum am cântat de bănat c’am făcut cop-
chilu" (text. III) — de fapt un fragment din balada nevestei fugite,
așa de cunoscută în Maramureș4).
Concluzia ce se desprinde din cercetările făcute de noi, e că
’) Samosch- tind Theiss-Dialekte, p. 70—72.
•) Op. cit. p. 42-43 (text. XXXIX).
•) Vezi o baladă în care se întâlnesc aceste nume la Papahagl op.
cit. p. 117.	.
4) Papahagi, op. cit. p. 113—4 (CCCXCV).
ION MUȘLEA
1$6
iri Țara Oașului balada este un gen aproape necunoscut, care nu
trăiește și nu se propagă, cu toate că în ținutul Maramureșului ve-
cin ea are o vitalitate extraordinară. în acest sens pledează și fap-
tul că „Miorița" s’a transformat și aici în colindă Ț
Credem că mai potiivit e să vorbim aici, decât în altă parte
— la „tradiții" de pildă — despre „horia fetii" care și-a pierdut oile.
E vorba de un cântec, răsunând din depărtări de veacuri, pe care
Oșfenii îl zic din „trâmbghită", știind să dea însă și câteva versuri.
Noi am crezut că e bine să notăm cât mai multe variante ale lui și
cil toate amănuntele posibile. Astfel am ajuns la cele șapte texte
(iV—X). Atmosfera de baladă, și mai ales cele două variante cu
versuri mai multe, ne fac să ne întrebăm dacă nu e vorba de o
baladă veche, din care n’au mai rămas decât aceste câteva versuri ?
Ne gândim la cântecul fetei care și-a pierdut caprele în munți, cântec
care constitue, după cum se știe, întâia atestare a poeziei noastre
populare. Suntem de părere că în această direcție ar fi bine să se
facă cercetări cât mai multe și în Maramureș2), și în alte ținuturi
din Nordul Ardealului. Poate că aflarea unor variante cu versuri
tnai numeroase, ar duce la descoperiri prețioase.
Doina și strigătura. în ceeace privește poezia lirică, Oșenii
stifit mai puțin săraci, deși nu se poate susține că doina are la ei
vitalitatea din alte ținuturi ardelene și românești în general. De sigur»
o încercare de a-și vărsa dorul, urîtul, supărarea, sau alte senti-'
mente în cântec, nu lipsește nici Oșanului. în cel mai ascuns colț
al ținutului, Ia Cărmăzana, o femeie care n’a ieșit în viata ei dintre
dealurile Oașului, te primește cu:
Daina, mândră, șî daina,
Șî iară daina-daina.
Cine-o dzîs daina-daina,
Arsă i-o fost irima,
Ca șî mnie acuma8).
Alta, ca Mărie Rus, nevastă tânără din Moișeni, îți mărturisește
neîntrebată : „Câte știu ieu din capu mnieu ! Că m’am năcăjit mult. ..
A lîrică mnie-m place să margă a mele amaruri în lume. Cându-s supă-
«rată, horesc, că mă mai mângâi".
Satul acesta pare de altfel cel mai bogat în „hori" — acesta
e numele doinei în Oaș. Poate că trebue să vedem aici și o influ-
ență a Maramureșului de care nu-1 despart decât niște dealuri, sau
') Despre ea vezi p. 139.
*) Unde a cules-o Papahagi op. cit. p. XLVII —XI.VIII.
•) Cărmăzana—Mărie Bura, 55.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
137
chiar originea maramureșeană a Moișenarilor, despre care am amintit
mai sus.
In „horile" culese de noi — dacă putem să ne permitem o
clasare la un material așa de restrâns (text. XI—LVII) — e vorba
mai ales de înstreinarea fetei măritate în alt sat, de urîtul ei, de
jalea feciorilor plecați la cătănie — cel mai mare necaz al acestora
e că „n’or mai mulge oi la stână" — doine de jale, de dor, de înfră-
țire cu natura, blesteme asupra iubiților necredincioși și prea puține
în legătură cu „pribăgia" sau haiducia.
In Oaș, doina nu se aude însă, ca în alte părți, la orice ocazie.
Trebue să insiști mult ca să ți se spună câte una. Ai impresia că
oamenii nu sunt de loc dispuși să arate ce au pe inimă sau că
doinele sunt rare. Și e păcat, căci unele „hori“ sunt de o profunzime
și frumusețe puțin obicinuită.
Adevărata poezie a Oșanului — în sensul: versificație — o
constituesc strigăturile sau chiuiturile, numite aici mai ales „țîpuri-
turi“, „iuituri", dar și „strîgete" și chiar „hori" (text. LVIII —CXLI).
In Oaș nu se „țîpurește" numai Dumineca, la horă. La munca câm-
pului, Ia făcutul fânului, acasă în ogradă, seara, pe drum, — toată
lumea ,,țîpurește“. Toată lumea, adecă nu numai feciorii și fetele, ci
și bărbații, femeile și chiar copiii1). E seară târziu și departe auzi
un zvon de cântec; pleci urechea în nădejdea unei doine — și de-
slușești un ,,Țura, lele . . .“ Așa încep în Oaș cele mai multe ,,țîpu-
rituri" 2). Oameni din Racșa și Cărmăzana ne-au explicat că acest
„țura“ se adresează ceterașului. Socotind după strigături ca:
Hai, țurai lele, măi Patru,
Tra[ge]-ne nouo cu arcu
Tragă-ț dracu sufletu 3),
această explicare apare verosimilă.
Aceste strigături se cântă pe o singură melodie cum nu se
poate mai monotonă. Este de altfel singura arie pe care am putut-o
auzi în Țara Oașului4).
’) La Tur, un băiețel de 11 ani, Vâsli Lupiscă, știa o mulțime de stri-
gături, din cari am și cules câteva (text. CXXXVI —CXXXIX).
*) Strigături cu acest început întâlnim și In Maramureș (de ex. la Bîrlea,
op. cit. II, p. 307 (No. 198):
.	„Hop, tură, țură, măi Andrei,
De s’ar rumpe arcu’n trei
Și grumazu ceterei".
•) Trâsolț —Nicoară Solomeș, 21.
4)	Cf. și Candrea, op. cit. p. 7.
138
ION MUȘLEA
în Oaș supărarea nu se alină cu doine, ci cu strigături:
lară-s cu rău lumii
lară’ndeamn’a tipuriT).
La auzul strigăturii, munții și apele se clătesc, după mărturi-
sirea Oșanului:
Io așa oi tipuri,
De și munți s’or clăti.
Țîpurit-am cân m’am dus,
De-o și stat valea de curs
Ș’oi țîpuri când oi me[rge],
De-a și sta de curs valș 2).
Strigăturile acestea le face oricine. Cum ? „Tăt gândesc câte
una; le gândesc la olaltă, sămălesc din cap“ — ne spunea Gheorghe
Dobraș, fecior de 21 de ani, din Cărmăzana. Sunt însă unii mai
dotați și vestiți pentru alcătuirile lor în versuri. La Cărmăzana, toată
lumea știa ca mare meșteră pe o oarecare Irinca Tomoaii, pe care
ne-a fost însă imposibil s’o găsim 3).
De multe ori e greu să faci deosebirea între „țîpuritură“ și
doină. Aceasta și pentru că nu toate „țîpuriturile" sunt batjocori-
toare sau ironice — cum ne-au obicinuit strigăturile din alte regiuni.
Totuși majoritatea lor se ocupă de femeile ori fetele leneșe, cochete,
urîte ori stricate. în unele sunt batjocoriți și feciorii slabi. Sunt câ-
teva în cari apare o interesantă tendință de autoironizare. în unele
ironia se dovedește fină; păcat că multe sunt de-a-dreptul grosolane.
Colindele. După hori și țîpurituri, cea mai bogată ramură lite-
rară a folklorului oșan, o constituesc colindele (text. CXLII—CLXIII).
în general sunt vechi; rar de tot se întâmplă să auzi, dela copii sau
') Cărmăzana—Grigore David, 51.
’) Lecința —Vasîle Fușlea, 30.
’) Ca o contribuție la felul in care se creează versurile populare, cităm
următorul fapt: Vasile Finta, un Bicsădean de 54 ani și om cu stare, se oferă
de bunăvoie să ne spună țîpuritura următoare :
Atâta mni-i ograda
Cât împrăștie cloșca
Și ogoru cânepchii
Cât împrăștie puii.
Cineva ne atrage atenția că aceste versuri nu sunt fără legătură cu biografia
celui ce ni le-a spus. Vasile Finta ne-a mărturisit într’adevăr că versurile au
fost făcute de el, în tinerețe, când pe neașteptate, în urma unei certe în familie,
s’a pomenit că a rămas fără ,leacă“ de pământ. Atunci și-a vărsat focul în
versurile citate: „M’am sămăluit așa că cum să dzîc“.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI	139
feciori, și „în orașul Vifleem" sau „Trei crai dela răsărit". Jumătate
din cele notate de noi sunt religioase. în cele cu conținut profan e
vorba mai ales de păstorit, dovedindu-se și astfel cea mai veche și
cea mai iubită îndeletnicire a Oșenilor.
în aproape fiecare sat al ținutului aflăm bătrâni — și chiar
tineri — cari cunosc „corinda păcurarului", care nu e alta decât
„Miorița". Toate cele șase variante notate de noi (text. CXLII —
CXLVII) sunt scurte — unele fragmentare — și semănând mult
între ele. Cele mai multe se sfârșesc cu frumoasa imagine a ciobă-
nașului care cere să fie îngropat cu fluieru și „trâmbghita" și să fie
jelit de:
Oile cele cornute
Coborînd în gios pre munte.
Oile cele bălăi
Coborînd în gios pre văi,
Mnirencile cu lânele
Și mrieii cu danțurile,
Că le-am țînut tare bine
Toamna și primăvările 1).
Tradițiile. Despre trecutul lor mai îndepărtat, Oșenii nu știu
să povestească aproape nimic. Firește, nici urmă de tradiții în legă-
tură cu originea lor macedoneană sau spaniolă, despre cari vorbesc
intelectualii localnici. Vremurile cele mai vechi sunt pentru ei acelea
în cari împărați fără nume se băteau pentru pământul Ardealului.
Nume de țări și de locuri, sunt aruncate la întâmplare. Ruinele de
lângă Boinești, „Belevar", sunt și ele amestecate în unele tradiții
(text. CLVI, CLXXIV).	‘	*
Mai multe se spun despre vremurile în cari „Tătarele" — cum
li se zice în Oaș Tătarilor — prezentați uneori ca fiind „giumătate
de om, giumătate de câne" (text. CLXV1II), ajungeau până în țara
lor. Despre aceștia poți auzi în fiecare sat câte ceva. Toate tradi-
țiile acestea — unele localizate la Bicsad sau Certedze — se reduc
însă la două-trei tipuri: casele făcute cu două uși, pentru a putea
fugi pe una când Tătarii intrau pe cealaltă (text. CLXX). Tătarul în-
necat în butea cu curechiu (text. CLXXI) — despre care se pove-
stește și în Maramureș 2) și mai ales nimicirea unor hoarde tătărești
în același ținut, prin doborîrea peste ele a unei păduri pe jumătate
tăiate (text. CLXXII—CLXXIII). Această tradiție, pe care iarăși o în-
') Cărmăzana—Grigor Homa, 58.
’) Papahagi, Graiul și folklorul Maramureșului, p. 159.
140
ION MUȘLEA
tâlnim și în Maramureș1), trăiește în Oaș foarte intens. Faptul se
explică poate și prin împrejurarea că reușita fugăririi Tătarilor la
Borșa, fapt petrecut la 1717, se datorește în mare parte unui iobag
român din părțile sătmărene, pe care Szirmay 2) îl numește Karăt-
son Todor.	.
Un singur viteaz — „pribeag11, cum zic Oșenii — trăiește, du-
pă cât am putut constata noi. în tradiția Țării Oașului: Pintea. De-
spre acesta însă, poți afla câte ceva în fiecare sat (text. CLXXIV—
CLXXX). Explicația o dă pe de o parte faptul că epoca în care
și-a făcut el isprăvile, nu e așa de îndepărtată, Pintea murind în
anul 1703 3). Pe de altă parte faptul că locul vitejiilor lui a fost da-
că nu chiar Țara Oașului4), imediata ei vecinătate: Maramureșul5),
Baia-Mare si tinutul dela Nordul Tării Oașului, care cade astăzi în
Cehoslovacia. In imaginația poporului figura lui Pintea a luat pro-
porții fantastice: la Boinești, de exemplu, „pribeagul11 e pus în le-
gătură cu legendarii „urieși" (text. CLXXIV).
După cele câteva povești, snoave și legende pe cari le-am
putut nota (text. CLXXXI—CLXXXVI), nu ne putem face, firește,
nici pe departe, o idee despre bogăția lor în Țara Oașului. întâm-
plarea a făcut ca între ele (text. CLXXXI) să fie și o variantă a ve-
stitului „Dănilă Prepeleac" al lui Ion Creangă. Ea prezintă interes
și prin faptul că din Ardeal nu s’a publicat decât o singură pove-
ste cu acest motiv 6).
Ghicitorile (text. CLXXXVII-CCXXVIII) sunt cunoscute nu-
mai subt numele de „ciumurlituri" și „ciumilituri". Ele nu prezintă
totdeauna un interes deosebit față de acelea din alte ținuturi.
’) Papahagi, p. 157, 159.
’) Szatmăr vărmegye fekvese ... 1, p. 63.
•) Ioan Pop Reteganul, Pintea Viteazul. Brașov, p. 60-62. însemnăm mai
mult ca o curiozitate, câ după o informație a acestuia, Pintea ar fi fost și con*
ducătorul Românilor din ținutul Oașului în mișcarea contra propagării Unirii,
el și tovarășii săi omorând și pe egumenul Isaia Kărolyi, întemeietorul Mănă-
stirii Bicsadului.
4) Szirmay (op. cit. p. 376), însemnează însă că Pintea își avea un adăpost
— în stâncă — în apropierea satului Racșa, între dealurile Komsa sau Nyală-
Mai reproduce și o tradiție, după care, orășenii din Baia-Mare, văzând că nu-1
pot cu nici un preț prinde viu, au pus pe bărbierul lui propriu să-i taie gâtul.
Pintea, rănit, ar fi luat scaunul pe care ședea, trântindu-1 In capul bărbierului
dându-si apoi amândoi sufletul. Textul nostru CLXXX nu este fără legătură cu
această tradiție. Și bătrânul Alexe Dubo, din Racșa, știe că „la Conja o îmbiat
Pintea". Cf. și CandreA, op. cit. p. 29, text XIX.
s) Vezi și tradațiile dela Papahagi, op. cit. p. 153.
s) „Stan Bolovan", publicat de I. Pop—Reteganul în Povești ardelenești IV, 3.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI	141
Același lucru îl putem spune despre bocete —■ cunoscute nu-
mai subt numele de „cântece" (text. CCXXIX—CCXXXI), cânte-
cele de leagăn (text. CCXXXII— CCXXXVII), jocurile de copii
(text. CCXXXVI1I —CCXLIII) și formuletele lor (text. CCXLIV—
CCXLVIII). însemnăm că acestea din urmă sunt extrem de rare.
Practice magice, descântece, credințe și superstiții. Am a-
mintit de mai multe ori despre primitivul care trăiește în fiecare
Oșan. Cea mai bună dovadă despre aceasta, o constitue mulțimea
practicilor magice, a descântecelor, superstițiilor și credințelor în-
tr’o lume de ființe create de fantazia lor. S’ar putea spune chiar că
această parte, și nu literatura, constitue adevărata bogăție a folklo-
rului oșan.
Noi am căutat să dăm o cât mai largă atenție acestui fel de
materiale, mai ales că până acum s’a cules prea puțin din ele, în
majoritatea ținuturilor cercetate. Deși nu arareori am întâlnit piedici
si rezistente, adeseori crezute de neînvins, insistența noastră a făcut ca
un număr de Oșeni — și mai ales de Oșence — să ne dea putința să
aruncăm o privire în această lume a superstiției și a magiei populare.
Oșanul recurge de foarte multe ori la „ceva babă", la meștera
satului. I-a deochiat cineva un copil ori o vită, nu mai dă vaca
lapte, vrea o fată să se mărite mai curând ori să nu se mărite o
rivală, sau dorește o femeie să aibă copii ori să-și recapete iubirea
bărbatului necredincios, nu există decât un drum : la babă.
Femei cari să știe să descânte de deochiu, se găsesc în
toate satele Oașului, destule. Dar sunt și unele foarte vestite, la cari
vin și oameni din satele vecine, sau chiar mai îndepărtate. De cele
mai multe .ori e greu să le obții încrederea și să le faci să spună câte
ceva din cele ce știu. Multora le e frică să nu fie bănuite de legă-
turi cu diavolul1). Trebue să insiști mult asupra faptului că știi că
descântecul e „dela Dumnezeu" 2). Numai așa am putut culege un
număr destul de mare de descântece (CCXLIX—CCLXXIV).
Poate nicăiri ca în Țara Oașului nu umblă fetele atâta ca să
găsească mijlocul de a fi ele cele mai căutate la „danț". Am re-
ușit să obținem câteva descrieri amănunțite despre interesanta prac-
tică a săpării și aducerii mătrăgunei (text. CCLXXV—CCLXXIX),
despre care, după cât știm, literatura noastră folklorică e foarte să-
’) Lucrul acesta ni-1 repeta mereu femeia Mărie Dobaș, din Călinești, care
știa multe vrăji interesante.
•) Atât la Moișeni, cât și la Racșa n’am putut culege nici un descântec
Duminecă dimineața, babele susținând cu tărie că nu pot spune „câ'.u-i lumea’n
beserică".
142
ION MUȘLEA
racă în amănunte 1). în legătură cu căutarea fetelor la joc, am găsit
și câteva interesante „descântece de danț“ și de apărare în contra
urii care se „țîpă“ pe fete de dușmancele lor, precum și o seamă de
practice interesante, pe cari le îndeplinesc singure, fără ajutorul ba-
belor, mai ales la marile sărbători de iarnă: Anul-nou și Bobotează
(text. CCLXXX—CCLXXXV).
Am putut nota și câteva vrăji (text. CCLXXXVI—CCLXXXVIII)
în legătură cu adusul iubitului sau iubitei și o serie de interesante
practice menite să ducă la o fecundare a femeii sterpe, a opririi
bărbatului de a petrece cu femei streine, a reda potența bărbatului,
a despărți pe cei ce se iubesc, etc. (text. CCLXXXIX—CCC), toate
pline de interes, fie prin noutatea lor, fie prin ciudățenia unor detalii 2).
Duhuri necurate și tot felul de ființe fantastice pândesc pe bie-
tul Oșan, în special noaptea. Diavolul, pe care fiecare l-a văzut în-
trupat într’alt chip (text. CCCI—CCC1II), nu este apariția cea mai
primejdioasă.
Dar iată teribilele „bosorcoi", „borsocoi" sau „bosărcăi". Subt
acest nume se înțelege în Oaș atât femeile cari iau laptele vacilor
(text. CCCIV—CCCVI), cât și un anumit strigoiu, termen pe care nu
l-am auzit de loc între Oșeni. Foarte rar e vorba de omul care se
face strigoiu după moarte (text. CCCXIII). Bosorcoiul Oșenilor este
strigoiul viu, copilul pe care moașa, observându-1 la naștere 3) că va fi
bosorcoi, îl destinează să fie bosorcoi „pe“ cutare animal — mai
adeseori pe lupi, și mai rare ori pe pești, pe păsări ori pe altceva
(text. CCCVII—CCCXV). în această credință, foarte răspândită în
Oaș, credem că putem recunoaște o influență ruteană4), cu toate
că etimologia cuvântului ne duce la Unguri5).
Interesant mai e și faptul că bosorcoii apar adeseori ca niște
luminițe (text. CCCVII—CCCXI). Strigoi de acest fel întâlnim și în
credințele Rutenilor6). Unii din ei poartă chiar numele de „bosur-
*) Pentru Maramureș, cf. PAPAHAGI, op. cit., p. XLIV.
’) Pentru practicile menite să fericească pe nouii soți, să asigure autori-
tatea femeii In căsnicie, să hotărască timpul când va avea copii, vezi și obi-
ceiurile la nuntă.
•) Vezi obiceiurile Ia naștere și textul CCCXIV.
4) Cf. PiERRE Bogatyrev, Ades magiques rites et croyances en Russie Sub-
carpathique. Paris 1929. p. 134: „Le vampyre peut etre un homme, un cheval,
un chien®.
5) G. POLIVKA, Du surnaturel dans Ies contes slovvques (Revue des 6tudes
slaves, II, p. 264—5) se miră că Românii nu cunosc cuvântul „bosorka“. Iată
că el e foarte curent In Țara Oașului. Și Papahagi (op. cit. Glosar) l-a cules de
trei ori In Maramureș, cu sensul „vrăjitor®.
•) Bogatyrev, op. cit., p. 234-5.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
143
kani" 1). Toți sunt răi și chinuiesc pe oameni sugându-le sângele sau
„săgetându-i“. Adeseori întâlnim contaminarea între bosorcoi-stri-
goi și bosorcoi-vrăjitoare. Ba numele de „bosorcoi" e dat uneori și
„mnilostivelor" — „ielele" Oșenilor (text. CCCXVI—CCCXIX), cari
nu cunosc de loc cuvântul „iele".
Mai puțin groaznică, dar destul de primejdioasă, este altă ființă
mitică care trăiește foarte viu în credințele Oșenilor : „Fata-pădurii".
Deși cunoscută în Nordul Ardealului, Bucovina și Maramureș 2), po-
vestirile Oșenilor despre ea (text. CCCXX—CCCXXIX), aduc multe
contribuții nouă la cunoașterea acestei interesante creații a imagi-
nației populare, în special în ce privește încercările de a momi fe-
ciorii în peștera ei și a nu-i mai lăsa să plece înapoi.
Tot atât de cunoscută și mai ales mult mai temută decât Fata-
pădurii, este „Marț-sara" sau „Marțolea" (text.CCCXXX-CCCXXXIII).
Pe când cea dintâi este o ființă care se interesează exclusiv de băr-
bați, „Marț-sara" apare aproape numai în povestirile despre. femei.
Această ființă mitică e cunoscută și în alte părți ale României3), dar
mai ales în Ardeal. Ca o caracteristică a ei în Țara Oașului, tre-
bue să însemnăm că i se atribue exclusiv fapte rele.
O ființă abia întâlnită până acum în folklorul nostru4), este
„Omul-nopții" — despre care nici noi n’am putut culege decât in-
formații foarte sărace (text. CCCXXXIV—CCCXXXVI).
în legătură cu corpurile cerești și cu meteorologia (textele
CCCXXXVII—CCCLII), cu zidirea casei ’(text. CCCLIII-CCCLVI),
cu ocupațiile și cu gospodăria (text. CCCLVII—CCCLXV), cu zilele
săptămânii (text. CCCLXVIII—CCCLXXVI) și cu diferite vietăți și
lucruri (text. CCCLXXV1I—CCCLXXXIX), trăiesc și în Țara Oa-
șului o mulțime de credințe și superstiții. Ceeace am putut culege
noi, nu sunt decât firimituri.
III.	OBICEIURILE.
La sărbători și la anumite zile de peste an, ca și la naștere,
nuntă și înmormântare, Oșenii își au obiceiurile lor, cari nu se
■deosebesc întotdeauna de acelea din alte ținuturi ale noastre. Am
crezut însă că e bine să dăm și o înșirare a lor, pentru ca la cer-
') Bogatyrev, op. cit., p. 137 sq.
*) Vezi în special S. Fl. Marian, Fata pădurii, în „Junimea Literară" II
(1905), p. 183—5; Papahagi, op. cit., p. XLIX—L și textele DIII—DIV.
•) Cf. Tudor Pamfile, Mitologie românească I. Dușmani și prieteni ai
omului. București 1916. p. 109—116.
4) Papahagi, op. cit., p. XLIX și text DHL
144
ION MUȘLEA
cetările ce se vor mai face asupra obiceiurilor românești, să nu
lipsească informațiile din acest ținut interesant. Aceasta cu atât mai
mult, cu cât unele din obiceiurile Oșenilor nu se mai întâlnesc în
alte ținuturi românești (cum e d. ex. fuga dela biserică în noaptea
învierii, „deslegarea“ celor ce-și serbează ziua numelui, etc.), iar al-
tele, ca importanta aprindere a „focului viu", se întâlnesc încă
în Țara Oașului în mod curent. La câteva din obiceiurile puțin
cunoscute am căutat să le precizăm originea sau să le indicăm
bibliografia.
Am socotit că e preferabil ca aici să nu dăm texte răslețe, ci
să înlăntuim informațiile noastre, însemnând, de câte ori a fost cu
putință, și cari obiceiuri cunoscute în domeniul românesc nu se gă-
sesc în ținutul cercetat de noi.
La sărbători Ț Colindatul este cunoscut și în Țara Oașului,
în seara de ajunul Crăciunului, mai de vreme, umblă întâiu „co-
conii" — copiii. Obiceiul de a umbla cu steaua e cu totul necu-
noscut, afară de târgușorul Negrești, unde probabil a fost introdus
doar după Unire.
La Bicsad, feciorii pleacă la colindat însoțiți de un ceteraș,
care „duce danțu după corindă", adecă ține melodia, pe când feciorii
cântă din gură. Bărbații însurați au în loc de ceteraș pe unul cu
fluierul.
în seara de Ajun se leagă cu un lanț picioarele mesei, ca să
nu ducă lupul oile (Racșa).
în ziua de Crăciun, dimineața, copiii umblă prin case după
„coci" spunând: „Bună dimineața la Crăciun". Se zice că „mărg în
pchiez" (Racșa), ceeace ne aduce aminte de „pițărăii" din Munții
Apuseni și alte părți ale Ardealului. Iată și două „corinde de prunci" :
Puică neagră bagă’n sac, Noi îmblăm și corindăm,
Scoală babă dă-m colac. Cu căluț împătrușăl,
Nu-m da mriic,	Cu frâmbie de mătasă,
Că mni-i frig,	împletită’n cinci și’n șasă.
Ce-m dă mare,	Voie bună’nt’astă casă !s)
Bghine-m pare 2).
De „Sân-Văsîi", copiii nu obicinuiesc să umble „cu sorcova".
Cuvântul e cu desăvârșire necunoscut. Nu se umblă nici cu plugu-
’) Informatori: pentru Bicsad—Toader Zoab, 16; Călinești—Grigor Mărcuț,
60; Cărmăzana—Grigor Glodorean, 60; Certedze—Toader Stan, 52; Moișeni—•
Ion Moiș, 61; Racșa—Ion Feier a Chimii, 56;Trâsolț—Ion Ștefuț a Iu Grigor, 66.
*) Tur—Văsti Lupiscă, 11.
•) Trâsolț—Mihai Bulbuc, 15.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI	145
șorul, nici cu „capra" („cerbul" sau „turca"). La colindat nu umblă
în această zi decât Țiganii (Bicsad).
în ziua aceasta — ca și în cea de Bobotează — mai multă
treabă au fetele, cele de măritat și cele cari vreau să iasă la joc. La
Bicsad, ele se duc des - de - dimineață, la râu, se desbracă’n pielea
goală și se scaldă, aruncând apă peste cap și spunând :
Sân-Văsîi vărgat,
Dă-m Doamne bărbat!
La Racșa se adaugă:
Cât de blăstămat,
Numa să hie cu clop în cap Ț
Aceasta se face pentru a avea noroc la feciori și la măritiș.
Pentru a-și cunoaște ursitul, fetele procedează ca și în alte părți,
numărând parii gardului pe’ntunerec. Dacă aceștia sunt „fără" [soț],
se crede că se vor mărita „înt’ăla an" (Cărmăzana). Altele merg la
cotețul porcilor, strigându-le „hoiotem!“ spre a vedea dacă se
scoală sau nu, ceeace însemnează că se vor mărita sau nu în anul
acela (Călinești).
Despre facerea „călăndarului pă ceapă" astăzi abia se mai știe
(Cărmăzana).
în ajunul Bobotezii, copiii umblă „cu chiraleisa", strigând:
Chiraleisa 1
Struțuri de mătasă,
Pe din sus de casă,
Tuturu să iasă!
Chiraleisa!
Grâu de primăvară
Și’n pod și’n cămară,
Pe din sus de casă,
Țuțuru să iasă!2)
Dacă nu li se dau poame uscate, alune, nuci — cuprinse toate
în cuvântul „țuțur" — copiii strică câte ceva pe lângă casă (Racșa).
La Bicsad, copiii însoțesc pe diac și pe „făt". Când sunt aproa-
pe de casă, strigă cât îi lasă gura: „chiraleisa!" Ajunși în tindă, ei
strigă: „hurr!" și atunci li se aruncă cu „taugeru" nuci.
La Moișeni se strigă numai „chiraleisa", iar la Cărmăzana se
zice : „chiraleisa pe an nou !“
’) Racșa — Mărie Balaș, 20.
2) Racșa — Ion Feier a Ohimii, 56.
10
146 ।
ION MUȘLEA
„La Sfântu Ion, da care-s prietini Ia olaltă, merg șî-1 leagă pă
care-1 chiamă Ion de-o mână cu’n colac. Apoi numa iei singur să
poate deslega, aduce palincă și mâncare și să mulătuiesc. Apoi ace-
ia-i deslegare". La fel se procedează, tot la Cărmăzana, și la alte ono-
mastice.
La lăsata secului („lăsare"), Oșenii nu au obiceiuri deosebite.
Nici aprinderea de focuri pe dealuri, nici „strigarea peste sat" nu
sunt cunoscute.
„La Dochie cu caprele dzîc așa că ninge, plouo — șapte vremi
sânt într’o dzî, sânt ș’într’un ceas de bogăt de ori" (Cărmăzana).
La 17 Martie cade Alexie, cunoscut subt numele „Caldolexe".
„Atunci slobod muștele afară, că pân’atunci o fost închise la preat-
că. Le las’ afară să mănânce, de-or afla ce" (Cărmăzana).
Ziua Sfântului Gheorghe („Sân-Giorgiu") este importantă, ca în
toate ținuturile românești, din mai multe puncte de vedere.
La Bicsad, fetele se scaldă sărind și sbătându-se ca și la Anul-
nou, în pielea goală, în râu, „să sie loatre, adică iuți, peste an, șî
ușoare, să să poată scula de dimineață". Cu prilejul acesta femeile
măritate obicinuiesc să le spună:
Unde-i apa curgătoare
Să scaldă fata’n picioare.
în această zi se serbează și revenirea primăverii. La fiecare
casă se aduc ramuri de mesteacăn, numite „frunzar", punându-se în
casă, în grădină și’n gunoiul vitelor: „dau sămn că-i aicea Sân-Gior-
giu. Ala dzîc că-i Sân-Giorgiu" (Cărmăzana).
Se știe ce mare importanță are sărbătoarea aceasta pentru pă-
storit. Oamenii caută să-și păzească în tot felul oile. în această noap-
te ele nu dorm în sat. „Să ducea cu iele păcurarii în deal, după
deal, în groapă, departe, să nu ieie laptele dela oi. Numa una noap-
te, de Sân-Giorgi. Departe, ca să nu s’audză din ala loc cântând
cocoșu. Diptu dzîceau că yin bosorcăi, să nu s’audză glas de cocoș
negru cântând" (Trâsolț).
„Ca să nu ia bosorcăile laptele, în noaptea cătă Sân-Giorgiu,
aprinde orice petece, cu leuștean șî aiu, să pută, și ung pă la staul
șî la grajd șî vacile pă la țâțe" (Trâsolț).
Dar cel mai interesant obiceiu al acestei zile — tot în legătură
cu păstoritul —, este de sigur aprinderea focului viu T
Obiceiul pare mai bine păstrat decât în alte ținuturi românești.
De altfel informațiile despre aprinderea focului viu la Români sunt
’) Numit la Bicsad: „foc ziu“, la Călinești și Aliceni: „foc yiu".
CERCETĂRI folklorice în țara oașului
147
foarte sărace *). De aceea am crezut că e bine să dăm cât mai multe
amănunte2).	'
Focul se obține peste tot prin frecarea a două lemne. Fe-
lul lemnului însă diferă: în unele părți, se întrebuințează două
scânduri de fag (Aliceni), în altele de brad (Bicsad), sau în unele
părți „doi pari, acar douo șindile de goron" (Călinești). A scoate foc
din două bucăți de lemn, nu e însă tocmai ușor. De aceea uneori se
pun la muncă patru feciori „dipt aceia că să hodinesc. Tăt doi fracă
numa“ (Călinești). De remarcat că cei patru feciori trebue să fie
veri primari (Racșa). La Bicsad, lucrul acesta îl fac de obiceiu șase
oameni, cu schimbul. Focul se face la staul, lângă „pleasă", în par-
tea din afară (Aliceni).
Este cu totul oprit ca focul acesta să se „potolească" atâta timp
cât nu s’a făcut toată brânza, și cea mare și cea mică (Aliceni), „pâ-
nă când ne răscolim" (Călinești). Păcurarul din a cărui lipsă de grije
s’a stins focul, e pedepsit să dea cea mai bună și mai grasă din
oile proprii, care e friptă și mâncată de toți păcurarii la olaltă (Ali-
oeni). Focul este reaprins ca și întâia oară, frecându-se două lemne.
E interzis să dai din acest foc cuiva. Poți să iai să-ți aprinzi
pipa, dar apoi trebue să-l pui la loc. Dacă staulul se mută, păcura-
rii duc focul cu ei (Aliceni).
Aprinderea și păstrarea focului viu are ca scop principal: „să
nu să strice oile" (Călinești), „să nu să strice oile la pulpă" (Trâ-
solț), „să nu ieie bosorcăile mana laptelui în noaptea de Sân-Giorgi"
fAliceni). Focul acesta mai e bun ca leac: dacă oile încep să dea
lapte puțin, „le slăbghește laptele", ele sunt mulse deasupra focului
și le vine laptele înapoi (Bicsad). Iar când laptele „o fost stricat, o
puțît șî o fost perind șî oile", atunci cărbunii se pun în sarea oilor,
iar cenușa’n gălețile în cari sunt mulse (Racșa).
’) Iată bibliografia cunoscută de noi: A. Gorovei, Credinți și superstiții
■ale poporului român. București 1915, pag. 361, No. 4189 (Straja, Bucovina); E.
Weslowski, Das rumănische Bauernhaus in der Bukowina, în „Zeitschrift des
Vereins fur Osterreichische Volkskunde XVII (1912) p. 87; G. VÂLSAN, O știință
nouă: etnografia. Cluj, 1927. p. 21, amintește că „obiceiul s’a mai păstrat la noi
/azi numai in Munții Bucovinei, unde a fost descris în ultimii ani de părintele Mo-
■rariu"; S. Fl. Marian, Serbălorile la Români, București 1901. Voi. III p. 226—
.228 ; TACHE Papahagi, Cercetări în Munții Apuseni, București 1925. p. 26; Idem,
Graiul șifolklorul Maramureșului, p. XLVI; I.-A. CANDREA, Iarba fiarelor, Bu-
curești 1928 p. 106 — 107, promite „un studiu special despre focul viu". Pentru
Românii din Moravia și cei din Sudul Dunării: TACHE PAPAHAGI, Din folkloiul
romanic și cel latin. București 1923. p. 77—78.
’) Informațiile referitoare la aprinderea focului viu ni le-au dat: pentru
Aliceni — Toader Boroș, 52; Trâsolț — Ion Ștefuț a lu Grigor, 66; Călinești —
Dumitru Jîboc, 56; Bicsad — Vasile Finta, 54; Racșa — Petre Cdnț, 82.
148	ION MUȘLEA
Tot în după-amiaza zilei de Sân-Giorgi, Oșenii au obiceiul de
a ajuta pe cei săraci, arând în clacă, pentru ei (Bicsad)1). Tot la
Sân-Giorgi se angajează slugile și porcarii.
Trei zile înainte de Paști, la „Gioi-mari", Oșenii au alte obi-
ceiuri interesante: „Să scoală omu de dimineață, șî-ș mătură casa.
Apoi me[rge] în ogradă, șî face un foc din gunoiu ala care l-o mă-
turat. Da pă la toate căsile așa. Face foc mare. Așa cred că așa
să ardă Jidovii să hie usturat de foc, de ala, cum l-o căznit pă Hri-
stos“ (Cărmăzana).
Explicația aceasta este însă influențată de biserică. Adevăratul
rost al obiceiului este altul: „Să face foc de cătă dzîuă, așa-i datina,
ca să nu s’apropie ziermii, gândacii, de casă. împregiură [casa] cu
obială aprinsă, șî pune picioru pe focu ala, care îmblă desculț, ca
să nu i să facă trântitură pe picior" (Certedze).
La fel se apără oamenii și la Bicsad de „boloave" și „trânti-
turi“. Aici întâlnim și un alt amănunt: „mărg la foc cu oala cu unt,
îl aleg: ala-ibun la toate'boloavele peste an“.
La Călinești, trăiește încă vag și un alt rost al acestui obiceiu:
„să face foc pentru cei răposați, să face jerfa ceia dimineața, un ceas
pănă’n dzîuă".
Gioi-mari este și „dzîuâ ouălor". Dimineața copiii umblă prin
case cerând ouă (Certedze, Moișeni, Bicsad).
în Vinerea Paștilor se fac „ouă rușite" (Cărmăzana) sau „ouă
’mpchistrate" (Moișeni).
La „înviere", bisericile Țării Oașului sunt pline de coșuri cu
alimente: pască, colaci, cârnați, miei, șuncă, ouă. Le-aduc bărbații,
pe umăr, ca să le sfințească preotul.
Când blagoslovirea se sfârșește, are loc un spectacol intere-
sant. Oamenii se reped care mai de care să-și ia alimentele aduse
și, împingându-se să iasă cât mai repede, o iau ca nebunii la fugă
spre casă. într’o clipă biserica e goală.
Am cerut o explicație a acestui obiceiu, la Călinești. Ni s’a dat
următoarea:
„Mai de mult o fost așa tîmpu c’o fost poște mari, câte cu
pâtru cai. Șî s’o tâmplat aici, oarecând, c’o ieșit pribegii la poștă ș’o-
omorît, ș’o dus ce-o fost în poștă. N’o știut bag samă dela ’mpă-
rătu ce să fafcă], unde să-i poată prinde pă pribegi. O trimăs coto-
noșaguri pă sate, în aletu ala, în dziua de Paști. O întrat cotono-
șagu, o tăiat în rându, pă câț n’o’ncăput în beserecă să să’ncuie a-
colo. Oamenii o dzîs că-s Tătare acelea. Aici în Călinești o fost. Be-
') Cf. și CanDREA, Graiul din Țara Oașului, p. 7.
CERCETĂRI folklorice In țara oașului
14!)
sereca o fost in gios, sup sat, la Copchileni. De-atuncea todeauna
cân gata popa de blagoslovit, fug oamenii cu păștile acasă, să tem.
Așa o-rămas din bătrâni".
Această tradiție nu poate explica însă obiceiul acesta, răspân-
dit în toate satele Țării Oașului.
Folklorul românesc nu cunoaște, după cât știm, nimic asemă-
nător. Am căutat în cel strein, al vecinilor, un obiceiu înrudit. Și
am și găsit într’adevăr, în studiul recent al lui Pierre Bogatyrev *):
„Apres la benediction des gâteaux de Pâques, j’ai observe dans un
grand nombre de villages que Ies possesseurs des gâteaux ren-
traient chez eux â la hâte en Ies emportant". Acest obiceiu e practi-
cat de Rutenii din Rusia Subcarpatică, deci în vecinătatea imediată
a Țării Oașului. Deasemenea se întâlnește în Galiția. Rutenii îl
explică astfel: Omul fuge cu pasca, pentru că se crede că acela ca-
re-i întrece pe toți, va fi cel dintâiu în sat; munca îi va fi cu spor,
grâul îi va încolți repede, etc. în unele sate se crede că cel ce so-
sește mai în urmă, va muri sau i se va întâmpla o nenorocire în
cursul anului2).
Avem deci de a face cu un rit magic pe care se pare că Oșe-
nii l-au luat dela vecinii lor Ruteni.
La Paști, fetele ajună, crezând că noaptea-și vor vedea ursitul
în vis (Bicsad).
în Vinerea de Ispas și de Rusalii, fetele de măritat merg pe
dealuri și aduc mătrăgună, ca să aibă noroc „la danț“. Pentru felul
cum procedeză ele, vezi textele CCLXXV—CCLXXIX.
La Rusalii „să’nstruță pin casă cu tei șî cu verdețuri" (Cărmă-
zana). Trebue știut că pe lângă toate bisericile din Țara Oașului se
găsește câte unul sau mai mulți tei bătrâni, din cari oamenii iau
frunză la Rusalii și la alte sărbători.
La Sânziene întâlnim și în Oaș cununile de „sânziene". Se pun
în porumbiști, pe casă, pe poiată, pe cruci, în grădină și rămân
acolo până putrezesc (Bicsad, Cărmăzana).
La Calinești, cununile se fac nu numai din sânziene ci și din
„tufă de alun, odrăsluță de an".
La „Zîua Crucii" se adună tot felul de flori — „sânt bune pă
bube" (Racșa).
La terminarea secerișului, la Racșa, se face o cunună de spice,
care se pune pe capul unui fecior. Acesta cântă:
') Ades magiques rites et croyances en Russie Subcarpatique. p. 68—69.
’) Ibid. Un obiceiu asemănător găsim și la Huțuli. (Cf. R. F. Kaindl, Die
Huzulen.'Wien 1894, p. 76.
150
ION MUȘLEA
Cine-aduce cununa,
Lunge[ște]-i Doamne ghiyața
Și cel ce-o sămânat grâu,
Țîne-1 Doamne cât codru.
Oamenii aruncă pe fecior apă cu „videra", iar acesta stropește
pe secerătoare spunând :
Să trăiască săcerătoarele,
Să le ardă soarele.
Iar ele:
Noi vinim de-a săcera,
Să ne trăiască gazda.
La Călinești se știe doar că: „după ce găta de săcerat, făcea
curună, o ’mpletia, o punea ’ntr’o botă, apoi lega chischineauă tăt
șir — un fecior o ducea. Cân sosia acasă, arunca cu videra apă.
Iera cu ceteraș, țîpuria".
La Cărmăzana și Bicsad nu se știe de cântecul cununii.
La naștere1). Ca pretutindeni, și în Țara Oașului se crede că
femeia însărcinată trebue să evite sperieturile și să nu privească la
oameni orbi ori alte „mninuni" (Racșa). In ce privește prevestirile
asupra sexului copilului, la Cărmăzana se crede că dacă „îi groasă
nainte, atunci îs semne de fecior, că fata să năpoaste’n lături".
Pentru ca nașterea să meargă ușor, femeile obicinuiesc să-și
despletească părul (Moișeni).
Se crede despre un copil nebotezat că „ala-i dracu, dacă nu-i
apă sfințîtă pă iei" (Racșa). Și pentru ca nu cumva să moară așa.
se face „otrățirea". Cum i se taie buricul, moașa-1 spală într’o „scăl-
dare" în care se pune și apă sfințită și-i dă un nume: îl „otrățe[ște]“
(Boinești, Cărmăzana, Moișeni, Racșa, Trâsolț).	'
O adevărată nenorocire e când moașa descopere că noul nă-
scut e „bosorcoi". Acest lucru e sigur, când „naște pruncu’n be-
șică" (Moișeni). în acest caz, moașa trebue să-l pună lângă secure
și să-l amenințe că dacă va „săgeta" oameni sau vite, îi va tăia gâ-
tul (Cărmăzana). Tot moașa hotărăște peste ce fel de vietăți va fi
el bosorcoi: „pe" pești, pe păsări, pe lupi, etc.
Despre ursitoare abia se mai știe câte ceva: „ursitoarele le-o
oprit Dumhedzău, c’o spus ce-o ursat" (Cărmăzana). Pentru întâm-
’) Informatori: pentru Bicsad — Vasile Finta, 54; Boinești — Petre Țaran,
61 ; Cărmăzana — Măricuța Paul lu Simian, 51 ; Certedze — Toader Stan, 52;
Moișeni — Mărie Rus, 28; Racșa — Irincă Danilovici, 46; Trâsolț — Mărie
Gabor, 27.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
151
pinarea lor „făcea femeile cămășuică mititea, și dzîce c’o fa înt’o sară,
înt’o sară o tors, înt’o sară o cusut ș’o punea’n chetoarea căsii" (Racșa).
Botezul nu se face la o dată fixă, dar de obiceiu foarte curând,
cam la trei zile după naștere (Cărmăzana, Bicsad).
Când duc copilul la biserică, de e băiat îl îmbracă în cămașa
tată-său, de e fetiță „în halube femeiești: dipce femeia să nu umble
după bărbaț" (Racșa).
Nănașa aduce „crijma" : doi metri de giulgiu, o oală și o
lumânare. Dacă s’ar întâmpla să moară copilul, va fi „învăscut“ în
giulgiul acesta (Cărmăzana). Dacă trăiește, i se va face din el că-
mașe (Boinești, Trâsolț).
Când se întorc cu copilul dela biserică, îl bagă în casă pe fe-
reastră, îl pun pe masă și cineva spune: „Să hie om de cinste și
dinainte, să hie drag ca primăvara și avut ca toamna" (Racșa). Unii
părinți, în special cei cari au așteptat mult un copil, îl duc și’n
grajd, îl așează’n ieslea vitelor „ca să aibă noroc la marhă" (Racșa).
Când copilul a împlinit un an (Cărmăzana), ori doi (Trâsolț),
sau chiar imediat după botez, uneori și peste câțiva ani (Boinești),
se face „descumpărarea" 1). Părinții fac patru colaci mari pentru nănași
și doi pentru moașe. Dând acești colaci, copilul poate fi considerat „des-
cumpărat". La Cărmăzana lucrurile se petrec astfel: „Ghine nănașa
cu nănașu șî-1 ia lângă sîne pe prunc, sau de-i fată sau fecior, șî să
mulătuiesc, ș’apoi ieste om care răspunde, ice: „dau pruncuțu în
numele lui Dumnedzău șî în numele dumhilor-voaste, c’amu-i des-
cumpărat". La Trâsolț: „pune colacii pă masă șî dzîce: descumpă-
răm pă Nicoară". „Colacii-s mari, cât gura cuptiorului, cu aceia des-
cumpără pruncu, că dzîce că nu să roagă dipt iei pănă nu-1 des-
cumperi dela nănaș. Cine vrea și cu bani. în vremea de pace am
plătit zece zloț de doi prunci" (Racșa).
„Sunt părinț care nu-ș descumpără pruncii și rămân de să roa-
gă de [= pentru] nănaș, că dzîce: ține Doamne pă nănaș ani mulț“
(Moișeni).
Se ’ntâmplă să moară un copil „nedescumpărat", e și mai rău,
căci „în cea lume" el se roagă tot pentru nănași (Boinești).
Dacă se ’ntâmplă să moară nănașul înainte ca părinții să-și fi
descumpărat copilul, ei fac prescuri și le duc la biserică, pentru nă-
naș, și atunci copilul se roagă pentru părinții săi (Moișeni).
Copiii neascultători sau plângăcioși, sunt speriați de mame cu:
’) Cf. „colăcimea" la S. Fl. Marian, Nascerea la Români. Bucuresci 1892.
p. 291.
152
ION MUȘLEA
„Te-a mânca goga!“ (Trâsolț), sau: „Ia, goga la părete !“ (Racșa). „Go-
ga" ar fi „o gujulie ca să să spară coconu să nu plângă" (Certedze) *).
La nuntă 2). Abia s’au mai ridicat dintre copii, și băețandrii și
fetișcanele încep să dea târcoale în jurul locului unde se face „dan-
țu". Coreografia Oșenilor nu e de loc complicată : se cunoaște doar
un „danț": jocul feciorilor cu fetele și o „roată" : jocul feciorilor
singuri (v. planșa II, 1).
La Bicsad, rânduiala jocului cu fetele e așa, că „feciorii stă pe loc
șî face semn cu degetu, ori îi fă din ochi: Hai Parască! Șî fata
zine. De zine alta, o’ntoarnă napoi: Nu pe tine! Așa-i amu! Da
nainte, de venia douo, le giuca pe amândouo".
Când un fecioraș vrea să intre întâia oară la joc, la Bicsad se
procedează astfel: Un fecior mai bătrân și cunoscut chiamă o fată,
o joacă — „o ’nvârte odată" — apoi o dă novicelui. Când intră în-
tâiu o fetișcană, o chiamă întâiu un fecior care-i e rudă.
La șezători — numite și „torcători" (Călinești) — și la „desfă-
cat mălaiu", feciori și fete au ocazie să se împrietenească și să se
hârjonească. La aceste întâlniri se și joacă, de cele mai multe ori în
sunetul „drâmbei", cu care cântă fie feciorii, fie chiar și fetele (Bic-
sad, Cărmăzana).
întors din cătănie — sau chiar înainte de a pleca — feciorul
își pune ochii pe cutare fată din sat, uneori din cel vecin. Lucrul
acesta se vede din faptul că la „danț" o joacă mai mult ca pe ce-
lelalte, că o petrece până la poartă, unde rămân de povești, ba de
la o vreme intră și’n casă. Și iată începutul făcut.
Oșenii cred că e mare păcat ca cineva să nu se însoare. Se
zice că pe acela care moare neînsurat, îl poartă neamurile în spate
(Racșa).
Din capul locului nu poate fi vorba de o căsătorie între un
sărac și un „bocotan". Deasemenea nici între un nemeș și un iobag3).
în toate satele se evită cu grije și căsătoriile între rudenii apro-
piate. Se crede cu sfințenie că, de pildă, căsătorii între veri de-al
doilea sunt pedepsite fie prin lipsă de copii, fie că aceștia se nasc
surdo-muți, orbi, sau cu boli incurabile.
’) Cf. „goța“ de care vorbește Tache Papahagi, Cercetări tn Munții Apu-
seni. București 1926, p. 22.
2) Am avut ocazie să asistăm tn Țara Oașului la două nunți; una la
Racșa și alta la Moișeni. Ne-au mai dat informații: pentru Bicsad — Vasile
Finta, 54; Cărmăzana — Grigor Homa, 58; Moișeni — Mărie Rus, 28; Racșa
— Irincă Danilovici, 46; Trâsolț — Mărie Huja, 35.
') Vezi cele spuse la p. 130.
CERCETĂRI folklorice în țara oașului
153
La Bicsad merg în pețite întâiu doi oameni mai bătrâni: „peți-
torii". O iau pe departe:
—	„Ai de vândut, o ba" ?
—	„Am, numa nu știu de-om putea fa[ce] târg"! răspunde tatăl fetei.
Și tocmeala începe.
La Cărmăzana „merg a pețî", feciorul cu tată-său, și mai ales
cu un unchiu sau un cumnat, îmbrăcați în haine de sărbătoare. „Da-
că să vâjăsc cu fata, să tomnesc cu dzestre, spune fata câtă dzestre
are șî fecioru cât bghirtoc are. Apoi dau mânurile la olaltă șî să duc
la popa șî înșchimbă". Așa se numește logodna în toate satele Țării
Oașului („șchimbu", „șchimbătura"). Logodna e udată cu o litră de
palincă la o masă comună (Cărmăzana).
Intre logodnă și nuntă trec vreo 3—4 săptămâni, căci trebue
să aștepte până „ies trii strîgete în trii Dumineci1' (Cărmăzana) sau
până „ies dzîlele" (Racșa).
Nunta se ține aproape fără excepție Joia. De aceea marile pre-
gătiri sunt în Miercurea „cătă nuntă". Atunci se fac colacii, la casa
miresii, a mirelui și a nașilor. La Cărmăzana, ni se spunea că mai
de mult colacii aceștia erau așa de mari, că trebueau duși cu carul.
în ziua premergătoare nunții, mirele chiamă la el 4—5 fete să facă
„steagu". El e compus din două „chischineauă", unui roșu și unul
alb (Racșa), sau din mai multe (Moișeni), și din „perț" de toate cu-
lorile, cusute la olaltă și fixate pe un „palțău" sau „botă", de-a-
lungul și în vârful căreia s’au fixat mai multe „țurgalauă". Pe toată
marginea steagului, ca și de-a-curmezișul lui, se coase „bărbînoc".
în vârful botei se pune un „struț de băniță" (v. planșa IV, 1). La
Racșa steagul se coase la mireasă. La cusutul lui vin și feciori și
danțul ține până pe la miezul nopții.
Purtătorul „steagului" e ales de mire, de obiceiu din rude-
niile lui. Pretutindeni el se numește „stegari", numai la Cărmăzana
i se spune „stegaș". Rolul lui e să ducă mireasa la biserică.
Mireasa e îmbrăcată cu un „cheptar" strâmt, cusut de o „sugnă"
largă, iar în picioare are „topânci" (Racșa).
Ea a avut grije să chieme o femeie să-i împletească „coada" ’)
și să-i pună „cununa". Când se mărită o văduvă, nu „îmblă cu cu-
nună" pe cap, ci e „legată" (Bicsad). Deasemenea dacă fata „nu mai
e pruncă, e tăroasă", adecă a păcătuit cu cineva și această stare e
evidentă 2).
’) Vezi p. 129.
’) Copilul din flori se numește „făcut din zădie" (Moișeni), „căpătat cu
zădia" (Cărmăzana), „o făcut copchil, o copchilit" (Bicsad). De altfel, în Țara
Oașului cuvântul „copchil" e cunoscut numai în această accepțiune.
154
ION MUȘLEA
Când mireasa e din alt sat, ea vine însoțită de două „fete de
nună", cari au rolul să „grigească de ea, să nu-i ghie a zbghiera"
(Bicsad). La Cărmăzana, înainte de a veni stegarul după mireasă,
patru „fete fecioare'1 o ascund într’o cămară și stau înaintea ei, să
n’o vadă stegarul. Acesta întreabă mereu :
— „Unde-i, unde-i mireasa noastă"?
Fetele strigă:
— „Nu-i pe-aici cărarea, nu-i pe-aici cărarea!“
Stegarul împinge fetele ’n lături și prinde mireasa de mână :
— „Iată-o, c’amu i-a noastă!“ La Racșa e obiceiul ca atunci
mireasa să ia în gură palincă și să-i arunce stegarului între ochi.
Apoi ea îi dă în mână un „chischineu", și ținând amândoi de el,
intră în casă. Mireasa dă mâna cu părinții și cu rudeniile cari stau
roată în jurul mesei, „îș ia sănătate bună, ia bulciug" (Cărmăzana).
Toată lumea plânge.
Acum începe și rolul „tarostii" 9 miresii. Iată că prinde a cu-
vânta, luând „bulciug" :
A noastră crăiță ’mpărăteasă,
Dimineață s’au sculat,
Haine nouo a îmbrăcat,
La beserică o alergat.
Ș’au adurmit un somn
Și i-au trimîs Dumnezău un ghis
Să margă la sfânta beserică.
Acolo s’o întâlnit cu-al iei soț iubit,
Care Dumnezău i l-a rânduluit.
A noastră crăiță ’mpărăteasă,
îș ia rămas	bun dela	a iei iubiț părinț,
îș ia rămas	bun dela	a iei iubit tată și mamă
îș ia rămas	bun dela	a iei iubiț fraț, surori,
îș ia rămas	bun dela	a iei iubiț pretini2).
în drum spre biserică nuntașii „țîpuresc" și bat din pălmi. E
o frumusețe să vezi — cum ne-a fost dat nouă la Racșa ■— nunta mi-
relui : douăzeci de feciori cu el în frunte, urcând în fugă dealul bi-
sericii, chiuind, de pare că l-ar fi luat cu asalt.
Mireasa pleacă spre biserică „cu a iei nuntă", adecă cu ste-
garul și cu grupul ei de rudenii și prieteni, mirele cu ai săi. întâl-
nirea se face înaintea bisericii. Grupul care sosește întâiu, începe
') Astfel se numește el la Bicsad, Cărmăzana, Boinești, Călinești, Moișeni.
’) Racșa — Irincă Danilovici, 46.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
155
să joace, subt teiu. Aici mireasa părăsește pe stegar — „nu mai
pune stegariu mâna pă ea“ — și dă „chischineul" în mâna ginere-
lui. Nănașii stau la spatele lor, cu colacii. Nănașul are doi, legați
„de-a umăr“ cu patru „ștergători", iar nănașa are „a mână" un colac,
în acesta, pune, când intră’n biserică, două lumânări. Nănașa mai
pune pe masă un chischineu, pe care preotul, după ce săvârșește
cununia, îl pune pe capul miresii.
Toată lumea intră în biserică și slujba religioasă începe.
O seamă de practice menite să aducă tinerei perechi noroc,
belșug și copii, sunt observate cu cea mai mare grije, încă dela
plecarea miresei de acasă.
La Bicsad ea are în sân un colac și „ca un deț“ de palincă,
în care sunt puse „boboanele" de dragoste. în colac se pune miere,
„ca să sie strângători ca stupu, șî cuib de rândurea, ca să aibă
minte ca rândureaua". Acest colac, mai este de obiceiu petrecut prin
jugul boilor, „ca să tragă ’nt’olaltă cum trag boii ’n giug“.
Practice au loc chiar în biserică, în timpul slujbei. Mireasa
„care-i isteață" calcă pe mire pe picior, ca să fie ea capul în căs-
nicie. Alteori, în cursul cununiei ea ține în mână, subt cămașe, un
cuțit, în același scop, ca ea să fie mai tare ca mirele „să sie clopu
la ea ’n cap, nu la iei" (Bicsad). Tot când „gioară", nașa înconjură
pe dinapoi, pe mire și mireasă, cu un „golond", ca să ție unul la
altul. Câte noduri face la acesta mireasa, atâția ani crede că nu va
avea copii (Bicsad). La Moișeni ea-și bagă ’n sân atâtea pietricele
câți ani vrea să n’aibă copii. înainte de a pleca la biserică, mireasa
care nu vrea să aibă copii, „pune mâna pă șăranț, la ușă". Și anume
pune atâtea degete, în câți ani nu vrea să aibă copii. Când a venit
vremea să aibă, trebue să spele „șăranțu" cu apă sfințită, pe care
apoi să o bea1).
La ieșirea din biserică, mirii se uită la soare „ca să sie mândri
pruncii" (Bicsad). înaintea bisericii, beau o litră de palincă — aldă-
mașul. La Cărmăzana nuntașii sunt aranjați astfel: la mijloc mirele
și mireasa, având la stânga pe stegar. Pe lângă mireasă stau cele
patru fete cari au ascuns-o de stegar. Feciorii îi înconjură, joacă,
„țîpuresc" și „dau în palmi".
Apoi cortegiul se îndreaptă spre casa părinților miresii. La
Racșa el nu ia însă același drum ca la venirea miresii la biserică,
„dipce să nu știe me[rge] napoi la mă-sa mireasa". Tot atunci ei
beau câteva picături din apa adusă cu o oală nouă, de o babă,
') Cărmăzana —Mărie Bura, 55.
156
ION MUȘLEA
dintr’un loc în care se întâlnesc două văi. Aceasta pentru ca „așa
să s’adune și tinerii la olaltă ca văile" (Racșa).
La Trâsolț, la poarta casei miresii se bate de cu vreme o pră-
jină înaltă, în vârful căreia se leagă o sticlă de rachiu și un colac.
Ele sunt ale celui ce se poate urca până sus să le ia. Feciorii pun
la cale o încercare de a opri intrarea cortegiului în curtea miresii.
Ei iau niște rude, de capetele cărora apucă câte doi, și nu lasă să
intre pe nuntași. Aceștia împing; cei cu rudele strigă:
— „Nu-i p’aici drumu, mereți pe colo!“
în sfârșit sunt lăsați în curte.
Aici, se pune un scaun înaintea casei, pe care se așează o
„ștergură", o pâine de grâu, și un „tiol cu apă". La Bicsad „tarostea"
strigă:
— „Să zină doi veri la colac!“
Acestor doi veri — cari trebue să fie feciori —, li se dă să
ție un colac în mâinile ridicate sus. Pe subt el trec, de trei ori, mi-
rele și mireasa cu stegarul și nănașii, înconjurând scaunul. Rostul fe-
ciorilor veri este ca și mirele și mireasa să fie așa de legați între ei
cum sunt verii. Apoi colacul e rupt și o fetiță de vreo 10 — 12 ani
aruncă grâu peste miri. Mireasa ia pâinea de pe scaun, o pune sub-
suoară, oala o ia ’n mână, iar scaunul îl răstoarnă. Numai atunci
intră în casă, întâiu stegarul, apoi mirii cu nănașii după ei. Jucând
împrejurul mesei, mireasa aruncă mereu apă din oală prin casă. La
Cărmăzana apa aceasta e sfințită, iar mireasa stropește cu un pă-
mătuf de busuioc.
Acum lumea se așează la masă. înainte cu o zi s’au tăiat două-
trei oi și s’a gătit „dzamă", „leveșă" de carne, friptură, curechiu
umplut și plăcinte (Cărmăzana).
Fiecare om își are tacâmul lui. Numai mirii trebue să mănânce
dintr’un blid, ca și nănașii (Cărmăzana).
Mireasa care nu vrea să aibă copii niciodată, are grije să
șadă pe toată palma dreaptă până îi „închină cu palincă" și să nu-
mere grinzile „îndărăt" (de ex. dacă sunt cinci : cinci, patru, trei,
etc.). Cea care vrea să aibă copii peste doi-trei ani, se așează nu-
mai pe trei degete ori pe două. Pentru determinarea anilor în cari
nu vrea să aibă copii, se mai procedează și altfel: înainte de a se
așeza la masă, își ia chischineul din cap, și-l pune pe atâtea blide
din casă, în câți ani nu vrea să aibă copii (Racșa).
Acum a venit rândul închinărilor cu palincă. începe „tarostele" :
Să tacă casa, să grăiască masa!
Ce dzîce înălțatu împărat
Șî ’nălțata ’mpărăteasă
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
157
Șî noi în dzîua de astădz,
Nu știm cu ce daruri să ne ’nchinăm.
Da am făcut doi colaci de grâu
Șî o sticlă de băutură
Ș’aceia-i cu douosprădzece cercuri
Să ne hie până Miercuri*).
Iată pe mireasă închinând:
Să trăiești soacră!
Nu-ț înțin cu pahar de lut,
Să nu ne vedem mai mult,
Ce-ț înțin cu de uiagă,
Să ne sie lum§ dragă !2)
Și răspunsul soacrei:
Nu știu si-mi-i de-agiutori
Ori pchisa-m-oi de cuptiori8).
Acum se joacă colacii, ridicându-se în sus și ’n jos și dând cu
ei în grindă. Iată pe soacra mare :
Supăratu-i mnirele,
Că rămân drăguțele,
Da-i voioasă mhireasa,
Că l-o putut căpăta 4).
încep și ceterașii cu gura:
Mare bucurie-avem,
Că pe lelea-o mărităm,
Vai de capu cui o dăm 6).
Și câte o babă mai răutăcioasă :
Bucură-te, hăi, mnireasă,
Că bota-i pe grindă’n casă
Șî cioplită șî pălită,
Pe-a tale spate numită
Șî cioplită ’n patru dungi,
Câtu-s spatele de lungi6).
') Moișeni — Ion Moiș, 61.
’) Bicsad — Vasile Finta, 54
•) Idem.
*) Racșa — Mărie Balaș, 20.
5) Cărmăzana — Mărie Bura, 55.
‘) Trâsolț — Mărie Huja, 35.
158
ION MUȘLEA
Și feciorii:
Că de-a hi soacră-ta bună,
Ia-o ’n brață ș’o adună,
Că de-a hi soacră-ta re,
Mătură tinda cu ic 1).
Nuntașii cari s’au săturat, ies in curte, joacă și chiuiesc.
Către seară, nunta pleacă dela mireasă la ginere. Aici, în mij-
locul curții, pe un scaun, e așezat un vas plin cu apă și deasupra
lui o pâine, anume foarte coaptă. Nuntașii înconjură de trei ori sca-
unul, apoi tarostele aruncă grâu peste ei, ca să aibă belșug. Mirele
și nănașul încearcă să ia vasul cu apă și pâinea din mâna a doi
oameni zdraveni, cari o țin bine. în sfârșit le reușește. Mireasa in-
tră cu pâinea și vasul și după ce înconjură masa se așează cu toții.
Mireasa încearcă să taie pâinea cea uscată, dar rareori reușește fără
ajutorul stegarului, care are grije s’o taie dinainte, așa ca abia să
se mai ție (Racșa).
Cu închinări, țîpurituri și glume, se petrece până după miezul
nopții.
Alte mese, mai restrânse, au loc a doua zi, la părinții mirelui,
a treia zi („ospățul cel scurt" sau „a cânelui") — la părinții miresei
și a patra zi — la nănași (Racșa).
Rar se întâmplă ca feciorul să nu-și ducă mireasa la casa pă-
rinților lui, ci să treacă el la a părinților fetei. în aceste cazuri se
zice că ,,me[rge] de ginere la om, l-o luat de ginere" (Bicsad) sau
„să mărită iei" (Trâsolț).
La moarte și înmormântare2). Și ’n Țara Oașului se crede
că omul nu-i bine să moară nespovedit și fără lumânare în mână.
Când bolnavul se chinuiește mult, la Cărmăzana se aduce o babă,
care „stă ’n gherunche șî să roagă pintu iei, să-i agiute Dumhedzău,
să-l ciunte mai iute, să nu-1 căznească". îndată ce își dă sufletul, se
întoarce „cotătoarea", „ca să uite oamenii din casă pe cel mort, să
nu să teamă de iei" (Cărmăzana). Cât stă mortul în casă, nu se
mătură (Moișeni).
Mortul este spălat într’o „covată". Dacă-i un bărbat, îl scaldă
doi bărbați, de-i o fată, două fete, de-i femeie tânără, două femei
tinere, de este o bătrână, două bătrâne (Cărmăzana). Apa e îngro-
pată ’n pământ (Racșa), sau aruncată subt gard, pentru că dacă ar
călca cineva în ea, i-ar amorți mâna ori piciorul (Cărmăzana).
') Racșa — Irincă Danilovici, 46.
*) Informatori: pentru Bicsad — Vasile Finta, 54; Cărmăzana — Grigor
Homa, 58; Boinești — Petre Țaran, 61; Călinești — Ion Bumb, 55; Moișeni —
Ion Moiș, 61; Racșa — Ion Feier a Ohimii, 56.
CERCETĂRI FOLKLORICE IN ȚARA OAȘULUI
159
Oșenii au mare grije ca mortul, dacă e bărbat să nu rămână
nespălat pe cap și neuns cu unt. îl piaptănă și-l îmbracă cu straiță
și cu căciulă, iar în picioare cu ciobote făcute dintr’o bucată de
pânză (Boinești). Mortul nu trebue ,,îmbrăcinat“, pentru ca văduva
să se poată remărita (Călinești). Dacă mortul e o fată mare, atunci o
împletesc cu „coadă", ca pe miresele și i se pune și „cununa" (Căr-
inăzana). Apoi mortul e întins pe „laghiță", pe care s’a așternut
intâiu „păiuș". Acesta sau e pus în „sălaș" subt mort (Moișeni),
sau e aprins după înmormântare, „ca să nu-1 mănânce marhele, că
nu-i bine" (Cărmăzana). La Boinești se mai pun subt mort și haine.
La Racșa, înainte de a fi așezat mortul, se presară în sicriu in ne-
topit, iar la Călinești se pune și bățul cu care a fost măsurat mortul
la facerea sicriului. Punerea în sicriu se face numai la trei zile după
moarte (Cărmăzana). în palma mortului se pune o „crucită" de ceară
(Boinești, Racșa), și câțiva lei ca să-și poată plăti vămile (Moișeni).
Câtă vreme mortul e în casă, se pune pe „poliță" un blid cu
apă, din care se crede că bea sufletul, se ,,revene[ște] și-i e mai
ușor" (Racșa).
De cum moare și până ce-1 îngroapă, îl „cântă" *) de trei ori
pe zi, dar numai rudeniile, nu și din streini (Cărmăzana).
Dacă mortul e un bărbat tânăr, o femeie din rudeniile văduvei
ia „lumina trupului" — adecă lumina care arde pe sicriu când se
trag clopotele mortului — și o pune pe „dopul" mortului pe „știol".
Aceasta pentru ca văduva să aibă cât mai în grabă pețitori (Racșa).
Vecinii mortului trebue să respecte anumite rituri, pentru ca să
nu li se întâmple diferite necazuri; astfel nu trebue să lucreze nimic
până după îngropăciune, altfel „le amorțăsc mânurile" ; dacă cumva
fumul din hornul casei mortului merge în spre vecin, e semn că va
muri și acesta (Racșa).
Când mortul e scos din casă, neamurile închid ușa — „dau cu
spatele ’n ea" — ca să-l uite (Călinești, Cărmăzana), să nu se în-
toarcă mortul (Moișeni), ori să le fie „greață" de el (Racșa).
Scaunele pe cari a fq^ț așezat sicriul sunt „îmburdate", ca să
nu moară și copiii din casă (Racșa).
Se cunoaște și un mijloc de vindecare al rudeniilor cari nu pot
uita un mort: cel interesat trebue ca in nouă Marți, Miercuri și Vi-
neri seara, să ia o sită și să se uite prin ea la asfințitul soarelui,
spunând astfel: „atunci trebue să-m aduc aminte de mort, cân ș’a
aduce aminte sîtariu că cui o vândut sîta" (Racșa).
Mortul e dus la groapă pe un car cu boi, în coarnele cărora
•) Vezi textele CCXXIX-CCXXXI.
160
ION MUȘLEA
se pun colaci și „ștergători" (Cărmăzana). Ajunși la biserică, carul
cu mortul ocolește biserica.
Dacă mortul este un fecior sau o fată mare, se face „steag",
întocmai ca la nuntă și se aduc ceterași, pentru că „aceia-i nunta
lor, că nu să mărită mai mult" (Bicsad, la fel se procedează la Căr-
măzana și Moișeni).
La groapă se dau copiilor mici bani și „coci" — niște co-
lăcei de o palmă —, peste groapă. Se procedează astfel: o rudă
sărută banii și-i dă împreună cu câteva „coci" copiilor. Aceasta pen-
tru ca mortul să-și poată plăti vămile (Boinești). în unele părți banii se
dau peste „sălaș" (Cărmăzana); uneori se dă și câte o oaie (Moișeni).
La întoarcerea acasă, se dă pomana. La Cărmăzana, se dau
„clopotitorilor", celor ce fac sălașul și celor ce ajută colaci, iar ba-
belor „pupeze". Pentru popă se face un colac mai mare, numit „pa^
rastas", iar pentru mort se dă o sticlă de vin, numită „păusu".
Oamenilor li se dă „leveșă șî dzamă".
în unele părți se lasă pe masă un blid cu mâncare, căci se
crede că sufletul mortului vine noaptea să mănânce din el. Adeseori
dimineața se văd urme pe lângă blid și se zice „c’o ghinit sufletu
la pomană" (Cărmăzana). Se crede că timp de șase săptămâni mor-
tul rămâne în „strașîna" casei așteptând pomana și abia după aceea
pleacă. Dacă pomana nu s’a făcut, el se duce foarte supărat (Racșa).
La șase săptămâni se dă pomană și se face prânz. Șapte babe
se roagă pentru sufletul răposatului. Acestora li se dau „pupeze"
mari. Apoi nu se mai face pomană decât la un an (Cărmăzana).
Se crede că anumiți morți se întorc acasă, pentru că nu li
s’au făcut slujbele de șase săptămâni, sau pentru că nu li s’au dat
de pomană hainele, cum se cuvenea. Bătrânul Petre Țaran din Boi-
nești, ne-a mărturisit că fiul său mort a fost mereu văzut în jurul
casei sale, pentru că nevastă-sa nu-i dăduse hainele de pomană.
Doliul Oșenilor ține șase săptămâni, pentru rudele apropiate,
în acest timp bărbații umblă fără pălărie, pentru ca mortul să fie
„hodinit" (Racșa). Femeile și fetele umblă despletite. Rudele mai în-
depărtate țin doliul numai câte două-trei zile (Cărmăzana).
Pentru cei cari și-au făcut singuri moartea, la Cărmăzana nu
există altă deosebire la înmormântare, decât că se „clopoțește numa
cu unu ori cu două mai mici clopote". în Boinești însă, spânzurații
sau înnecații nu sunt îngropați în cimitir, ci la marginea lui, ori
într’un ,,aroc“. Aceeași soartă o au și copiii născuți morți.
Celui despre care se crede că ar fi fost „bosorcoi", trebue să
i se pună, când e îngropat, aiu în gură și să fie așezat în sicriu cu
•fața ’n jos (Racșa).	.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
161
IV. TEXTE.
Pornind cu gândul de a cerceta Țara Oașului numai din punct
de vedere folkloric, cum am amintit și în introducere, chestiunea
graiului acestui ținut nu ne-a preocupat de loc. Credem însă că
textele culese de noi păstrează totuși ceva din coloritul graiului oșan,
deși nu sunt transcrise fonetic.
Am păstrat întocmai formele morfologice (formele verbale pre-
scurtate, de ex.: fa, pentru face, tra, pentru trage, etc., le-am dat
completate în paranteză). In ce privește particularitățile fonetice însă,
am socotit că e mai bine ca lectura să nu fie îngreuiată de semne
diacritice și am transcris textele, pe cât a fost cu putință, cu literele
alfabetului obicinuit. Ne-am îndepărtat de această normă doar în ur-
mătoarele cazuri: n muiat a fost redat h‘, e deschis a fost redat,
acolo unde se auzea bine, e; am notat, în cazurile analoage, și
pe u (scurt), ca și pe i semi-consonantic (y). Am însemnat cu î numai
sunetele derivate din i (d. ex.: șî, dințî, etc.). Am indicat accentul numai
în cuvintele în cari ar fi putut exista îndoială în privința locului său.
Trebue să atragem atenția asupra deselor inconsecvențe în
graiul informatorilor noștri: același individ pronunță — adeseori la
un interval foarte scurt — când și, când șî; când pe, când pă;
sau chiar odată ghine și altădată zinc, odată sie și altădată hie ;
odată zbiciu și altădată zghiciu, etc.
Toate culegerile fiind făcute în scurtul răstimp dintre vara anu-
lui 1930 și primăvara lui 1931, am crezut inutil să mai însemnăm la
fiecare text data notării lui.
în general, textele au fost aranjate după genuri (balade, doine,
etc.) și după sate, acestea fiind luate în ordine alfabetică, iar în ca-
drul aceluiași sat, după informatori. Numai acolo unde am avut va-
riante, ca de ex. la unele colinde, descântece, practice —, variantele
au fost grupate una după alta, pentru ușurarea comparației.
11
162
ION MUȘLEA
BAL
i
A GRUII.
Șî Gruia s’o luat,
Pă la câjme da ș’o’ntrat
Ș’înt'o câjmă s’o băgat:
— „Tu Aniță,
Câjmăriță,
Adu zin câtu-i pofti,
Da de bani nu-m pomeni".
Ș’Anița da ș’o luat,
La mânuri s’o sufulcat
Sî la ’mpărat da o’mblat.
împăratu o ’ntrebat:
— „Tu Aniță,
Câjmăriță,
Zinu țî s’o gătat,
O banii țî s’o ciuntat?"
— „Nălțate de ’mpărate,
Nici zinu nu s’o gătat,
Nici banii nu s’o ciuntat,
Ci-un voinic în câjm’o ’ntrat,
Trii buț de zin o deșertat".
— „Tu Aniță,
Câjmăriță,
Dă-i zin di cel mai tare,
Doară s’a putea ’mbătare,
C’ ala-i Gruia, fătul meu,
Toman ca șî tată-său,
Vut-o-1 bate Dumnezău".
Ș’ Anița s’o dus la câjmă șî
i-o dat zin di cel tare, așa de
tare că’n pchielea lui o fost zi-
nu ala; să fă o pchiele pe zin
de stă multă vreme, să ’ntă-
re[ște]. Șî o dzinit Turcii la iăl,
cu o șpargă de mătasă, împleti-
tă’n șasă, aceia o fost ca de o-
țăl. Ș’atunci l-o prins șî l-o le-
gat. Șî odat’o rupt șî i-o omo-
rît pă Turci. Șî atunci o zinit
un Turc șî l-o legat c’o șpargă
de oțăl și l-o dus în temniță. Ș’ o
spus c’ala-i Gruie. Dup’aceâ o
zinit fecioru, c’o avut fecior iăl,
s’o făcut popă fecioru ș’o luat
haine popchești pă iăl. Ș’o fost
o pchiatră pusă la temniță, de
A D E.
nouo măj. O spus acolo: „Am
audzît c’aveț un rob bătrân șî-i
păcat să moară nespovedit. Are
trebui spovedit". L-o slobodzît
afară să-l spovedească. Fecioru
i-o dus o bute de apă. Ș’atunci
o băut toată. Da o dzîs: „Mai
adu-m, gura tatii, încă o bute.
No, dzîce, de un an șî giumă-
tate n’am vădzut soare" !
— „Bate, tată, mnijlocile,
Că iou oi bate marginile".
Cân păru să clătie,
Turcii ’n mare sărie ...
Apoi pă unde o mărs tată-său,
num’ așa o rămas leasă Turcii.
Pă unde o mărs fecioru, tăti i-o
făcut dărăbuță.
Boinești — Ion Popchilea, 50.
II
A BOBGHICIOAR1I.
Pchică pețîtori din țară,
Cu ochi ca nește pahară,
Cu sprâncene de săcară.
— „Și Bobghicioara nu o-am da,
Atâta țară o ’nstreina".
Constantin cel mai mhic o dzîs:
— „Dă mamă Bobghicioara,
Că noi săm nouo feciori,
Doi om mefrge], doi om vini
Și ia streină n’a hi".
Ciuma ’n satu ș’o pchicat,
Toț feciorii i-o mâncat.
O rămas părinți singuri.
— „De nouo feciori ș’o fată,
Rămăsei cu mâța ’n vatră..."
Și pe Costan ăl mai mhic,
Atâta l-o blăstămat,
Până pământii afară l-o țipat.
A mărs la soră-sa, ș’o zîs:
— „Năposti-mă, soră ’n casă,
Că io-s Costan, fratele tău..."
Cărmăzana — Grigor Homa, 58.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
163
III
La noi pe din sus de satu,
Ieste un drumuț călcatu.
Nu-i călcat de teleguță,
Ci-i călcat de rievăstuță,
Nevastă dint’altu sat,
Fugită-i dela bărbat.
— „Păz, nevastă, cu drumu,
Că te-agiunge bărbatu1*!
— „Lasă-1, zie,
Moartea-1 știe,
Umbra temnița să-i hie"!
— „Păz, nevastă, cu drumu,
Că te-agiunge drăguțu"!
— „Las să zie săleacu,
Că mn-a duce leagănu,
Că mă doare umăru".
La giumătate codru,
S’o pus gios ș’o hodinit
Șî drăguțu i-o sosit.
— „Da ia bădiță leagănu,
Că mă doare umăru“!
— „Ia, acolo-i făguțu
Șî ț’anină leagănu,
Că vântu când a sufla,
Puiu țî l-a legăna".
-- „Largu-i drumu dezgrădit,
Poț me[rge] pe unde-ai zinit".
Moișeni — Mărie Rus, 28.
IV
O fost o fată de gazdă în deal,
cu oile, iera singură. Ș’o mărs
pribegii, tâlhăronii, pă ea, șî o
legat șî o luat oile dela ea. Ea
o dzîs s’o lase să sufle odată
’n trâmbghită. Ș’apoi o suflat. Șî
tată-său șî mă-sa o audzît. Că
ea le-o spus din trâmbghită că
oile le-o mânat șî pă ea o legat.
O dzîs din trâmbghită horia:
Tată-le,
Mamă-le,
Zină, că m’o legat,
Oile le-o mânat!
S’o sculat lume din sat ș’o
aflat legată. Ș’o aflat oile șî pă
ea legată. De mult o fost aceia.
Moiseni — Ion Mois, 61.
S	b'
V
Nu știu în ce loc, în deal o
fost. L-am audzît pă tata poves-
tind. I-o luat oile, pă câni i-o
pușcat. O dzîs la hoț să o lese să
trâmbghite.O dzîs pîn trâmbghită:
Mamă-le,
Tată-le,
Oile le-o mânat
Șî cânii i-o pușcat
Șî pă mine m’o legat!
Bicsad — Ion Gorba, 37.
VI
Fata cu oile o fost în Cărmă-
zana. O știut trâmbghită. O grăit
cu părinți:
— „Ia cum oi trâmbghită, de-oi
pățî ceva :
Tată,
Frate,
Pă mine m’o legat,
Oile Ie-o mânat" !
Bicsad — Vasile Finta, 54.
VII
Pribegii o vrut să ia stâna de-
la fată. Au legat-o de-un lemn cu
spatele. Da fata o trâmbghitat:
Tată-le,
Mamă-le,
Haidaț!
Pribegii o vinit
Șî pe mine m’o legat,
Cu spatele câtă fag
Șî oile le-o mânat!
Câlinești — Grigor Mărcuț, 60.
VIII
Vină tată,
Vină mamă,
Vină tată-acuma iuti,
C’apoi nu mă vedz mai mult.
Cinci șî șasă-s după pleasă
Șî v’o optu lângă foc;
Berbecele cel mai mare
Clocotește la căldare!
Trâsolț — Mărie Huja, 35.
IX
Haida tată,
Haida mamă,
11’
164
ION MUȘLEA
Că amu o ghinit tâlharii
Și pă mine m’o legat,
Țâțăle mni le-o tăiat,
Oile mni le-o mânat,
Tată-le,
Mamă-le!
Racșa — Vasile Băitanu, 47.
X
Vină tată,
Vină mamă,
Vină, vină, câ[t] de tare,
Că tâlharii mă omoară
Și oile le-o mânare !J)
Racșa — Ion Ciuta, 66.
DOINE.
XI
Noi, mândrucă, ne am ibghit
Șî cine ne-o despărțit,
N’aibă loc nici în pământ;
De ne-o despărțit fecior,
Hie-i moartea de pchiștiol;
De ne-o despărțit o fată,
Rămâie nemăritată,
Ca mărgeaua ne ’nșirată.
Câlinești — Mărică Vasile, 17.
XII
Auzît-am din bătrâni
Că nu-i bun gardu de spchini,
Nici drăguța din vecini;
Gardu-i bun de scânduri late
Șî drăguța de departe.
Călinești — Aceeași.
XIII
Atâta ni-s de streină,
Apa, marea, nu mă mână,
Ce stă ’n loc și mă leagână.
Cărmăzana — Mărie Bura, 55.
XIV
Daina, mândră șî daina,
Șî iară daina-daina.
Cine-o făcut pe mândra,
Nu mai facă ’n vec alta.
Cărmăzana — Aceeași.
XV
Câte reie s pe pământ,
Tete m’o mâncat pe rând;
Nu m’o mâncat ca una,
Ca doru di la mândra.
Cărmăzana — Aceeași.
XVI
Ghine doru mândrului
Peste vârvu dealului,
Așa ghine de hierbinte,
Să stau în loc m’ar aprinde.
Cărmăzana — Aceeași.
XVII
Săracu omu strein,
De i-ei fa[ce] din apă yin,
Nu i-i fa[ce] voia deplin ;
De i-ei fa [ce] din apă lapte.
Pe voie nu-i mai poț face.
Cărmăzana — Aceeași.
XVIII
Săraca mândrucă mș!
Tre[ce] mândrucă după apă,
Cu un ol și cu un cântă,
Să o văd șî să mă vadă.
Cărmăzana — Aceeași.
XIX
Pân’am fost la maica me,
Suflă-m vântu panclica,
Maicii-i râde irima ;
Da dacă m’am măritat,
Suflă-m vântu golundu,
Mamii-i plânge sufletu.
Cărmăzana — Aceeași.
*
') Dl Teofil Dragoș, din Satu-Mare,
a avut bunăvoința să ne comunice că
și la Vama se povestește despre o
fată care a fost cu tată-său la stână
într’un deal numit „Cornet*. Tatăl,
plecând odată In sat, după făină, au
venit tâlharii, au furat oile și au tăiat
fetei țâțele. Ea a luat trâmbghita și
a cântat astfel:
Țătucă, tătucă,
întoarce-te înapoi,
CJo venit tâlharii
Să fure din oi,
Să fure oile,
Să-m taie țâtăle,
loi!	‘
Vama — Ion Morâșan, 50.
CERCETĂRI folklorice în țara oașului
165
XX
Pân’am fost la mama mș,
Tăț feciorii mă ’ntreba :
— „Țâță sugi, fetițo, ba?"
— „leu, feciori, da nu sug țâță,
Da-s pă mână de măicuță".
Da de cându m’am măritat,
Nici un ghine n’am aflat.
Ghinele mneu din fetie,
Nici popa nu-1 poate scrie ;
Da bghinele din nevestie,
Un purcariu-1 poate scrie,
Pe cornu cuptiorului.
Cu colțu toporului.
Cărmăzana — Aceeași.
XXI
Păduriță, deasă iești,
Mândrule, departe iești!
Tu departe, ieu departe,
Doru cine să ni-1 poarte ?
Poarte-1 cine-i mai aproape,
Că noi nu le putem toate.
Tu, tu, tu, mândrucu mneu,
Nu m’ai putut întreba,
Săce-ț gura șî limba,
Cât o fost tătă vara!
Cărmăzana — Aceeași.
XXII
Cucuie cu pene murgi,
Vara ghii, vara te duci.
Cucuie dipce nu cânț,
Până ce-s șî io p’aici ?
Cucuie dipce nu tragi,
Până-i verde frunza ’n fagi ?
Cărmăzana — Aceeași.
XXIII
Lasă-mă, maică, să zac,
Pe perină de bumbac
Șî pe brață cui i-s drag.
Lasă-mă, maică, să mor,
Pe perină de fuior
Și pe brață de fecior.
Cărmăzana — Gheorghe Dobraș, 20.
XXIV
Cucuie, penele tale,
Le-am văzut pe lângă vale,
Tăte iera scărmănate:
Ce nu cânț cu dereptate ?
Cuculeț, pica-ț-ar limba,
Di ce cânț să moară mândra ?
Cărmăzana — Același.
XXV
Hai, mândro, să ne iubim,
Pă din jos de țîntirim,
Unde-i iarba necălcată
Șî gura nesărutată,
Șî iarba să o călcăm,
Gura să o sărutăm.
Cărmăzana — Același.
XXVI
Pi din gios di Baia-Mare,
Trece gledă de cătane;
Căpchitanu șuerând,
Mărg coconii toț la rând.
Apoi unu s’o aflat:
— „Prea-cinstite căpchitane,
Țucu-ț mama dumnitale,
Neaposti-mă din cătane,
Că m’am săturat de carne.
Mn-am lăsat coasa ’n chetoare
Ș’o mândrucă ca o floare
Șî pă când oi înturna,
Coasa, da a rugena,
Pe mândra nu oi afla.
Șî mn-am lăsat guba ’n ușă
Șî mândrucă ca o rujă
Șî pă când oi înturna,
Mândra mea s’a mărita,
Fată ca ea nu-i afla.
Lecînța — lacob Rus, 23
XXVII
De-atâta-s de supărat
Câtu-i ceriu de ’nnorat,
Cându-i gata de plouat.
Lecînța — Vasile Fușlea, 30.
XXVIII
Peste apa Dunării,
Mărg coconi cum îi boii,
Blăstămându-ș părinții,
Dipce i-o făcut pă ii.
Părinții nu li-s de zină,
Că mărgu’n țară străină,
Că șî ii bogăt suspchină.
Tu, tu, tu, măicuța me,
De te-a loghi dor de mine,
Ia drumuțu de-a-lungu,
166
ION MUȘLEA
Orașele de-a rându.
Di-i vedea steagu plecat,
Po[ți]ști ghine că-s luat
De cotună la’mpărat.
Tu, tu, tu, mândruca mș,
Păruluțu mneu din frunte
Nu-1 arunca hie unde,
Tăt îl lă șî-1 netedză[ște],
Șî-1 pune de-asupra’n ladă.
Tu, tu, tu, mândruca me,
De-a hi păru cum l-am pus,
Da șî ieu ca cân m’am dus.
Da di-i vedș că mucedze[ște],
N’aștepta nădejde mș,
C’a mc nădejde-i trecută,
Că-s cătană la răgută.
Moișeni — Mărie Mare, 56.
XXIX
Mă dusei cu coasa ’n plai,
Mândru zidră-pui aflai.
Țîpai coasa să mni-1 tai:
— „Mândrulior, nu mă tăiș,
Că nu-s puiuț de zidră neagră,
Ce-s mândruța ta ce dragă,
M’am ascuns aici în iarbă,
Hai mândrulior șî prândze[ște]".
leu mn-am prins șî mn-am prân-
Șî vă[d] pă buha ziind, [dzît,
Cu o oală tare mare,
Cum ar mefrge] la comândare.
— „Hai, bărbate, la mâncare,
Că mn-i de pădzală tare,
C’am lăsat pruncu ’n scăldare,
Zîțăii ’n ocol răgindu,
Purceii ’n coteț zgherându".
Moișeni — Aceeași.
XXX
Pchicără mhirla beteagă,
Me[rge] cucuțu ș’o întreabă:
— „Ce faci tu, sorică dragă ?“
— „Șed aici, năcăjesc,
Cu puiuțî să mn-i cresc,
Să saiă din crancă ’n crancă,
Să le sie lumea dragă.
Moișeni — Aceeași.
h	*
XXXI
De m’aș vedea’n primăvară,
Să văd frunza ca banu
Șî ierbuța ca acu!
Moișeni — Aceeași.
XXXII
Cântă puiu cucului
Pă grindeiu plugului
Șî pupădza pă tileagă,
Strîgă cătă boi să margă.
Moișeni — Aceeași.
XXXIII
Șede-ș mândru pribăgel,
Sup cel corj de păducel
Șî mândrele vin la iei.
De-alte cu plăcinte ’n sân,
De-alte cu ploscă de vin.
— „Bea, mănâncă, mândrulior,
Plăcintucă cu groștior,
Că de astea ț-o fost dor".
— „Nici ui be, nici ui mânca,
Până mhie nu mni-i spune,
Că de când de-acas’ai plecat
Cu câți te-ai sărutat,
Cu tânăr șî cu ’nsurat?"
— „Ție, mândruț, ce ț-oi spune,
Că numa boală ’n trup ț-oi pune
Șî trii părechi de friguri,
Care ’n lume n’au leacuri,
Numa vara la târguri.
Moișeni — Văsîi Dirite, 06.
XXXIV
Mult să grija pribagu,
Că un’ ș’a ierna murgu;
Că vara l-a văra ’n costiță,
Iarna l-oi țînea cu țâță,
Dragu tău, hăi mândruliță!
Moișeni — Același-
XXXV
Când am fost de dzece ai,
Mă ’nvățai a fura cai;
Când am fost de doispredzece,
Mă ’nvățai podu a trece
Cu murguț, cu doispredzece.
Moișeni — Același.
XXXVI
De s’ar desprimăvăra,
Să-ș țîpe domnii stava,
Să mhi-o prind pă murga,
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI	167
Să-m țip șaua pă dânsa
Șî să ’ncalec la mândra.
Legai murga de făreastă,
Dădui bună-sara’n casă,
La mândra cina-i pă masă.
Io cinam ș’o mai rămas,
Mândra prinde-a mă mustra,
C’am cinat șî cu de-alta.
Io foarte da m’am jurat,
Că de mni-s tare vinovat, .
Nu-i bai, să hiu spândzurat
între patru furci de pat,
Șî robghie sup zadie.
Până mâni la prânzu mare,
Știu că n’am bai de prinsoare!
Moișeni — Același.
XXXVII
CORINDA FETII.
— „Audz, Radză, o n’audz,
Cum te strigă badea’nfrundză?"
— „Lassăstrige,moartea-lmânce,
Că după iei nu m’oi duce,
Că ie bota șî să duce".
— „Audz, Radză, o n’audz,
Cum te strigă un diecel ?“
—„Lassăstrîge, moartea-lmânce,
Că după iei nu m’oi duce,
Că dipt o coaje de prescură,
Multu-ș bate limba ’n gură".
— „Audz, Radză, o n’audz,
Cum te strîg’un tâlhărori?"
— „Lassăstrîge,moartea-1 mânce,
Că după ala m’oi duce,
Că mâni-alalt a fura bou
Șî mri-a face cojoc nou ;
Mâni-alalt a fura rață,
Mri-a face zadie crață;
Mâni-alalt a fura porc,
Șî mri-a pune clisa ’n pod".
Moișeni — Petre Șomnea, 52.
XXXVIII
Cel ce te iubefște] șî lasă,
Dă-i Doamne potica ’n casă,
Doftoru la căpătâi,
Lângă iăl un măr gutâi ;
Măru mândru să ’nflorească
Iăl pe pat să putredească.
Când a si pin primăvară,
Să-l scoată pe cerg’afară,
Să știe lume șî țară
Ce plătia doru de sară;
Să știe șî maică-sa
Că ce plătia drăguța,
Să știe șî tată-său
S’o plinit cuvântu mrieu.
Moișeni — Mărie Rus, 28.
XXXIX
— „Bosiioace, plop și soace,
Tu te duci, bade sărace,
Io cu doru ce m’oi face?"
— „Tu ii fa[ce] bogăt de bghine,
Că mai sânt voinici ca mriine".
— „Io îi fa[ce] bogăt de rău,
Că mă duc din satu mrieu
Unde nu cunosc pe nime,
Numa luna și stelele
Și frunzuca și iarba,
Cari-i în toată țara".
Racșa — Mărie Balaș, 20.
XL
Pot hi voinici pe câț huci,
Dacă tu, bade, te duci.
Pot hi pe cât frunză ’n ghiie,
Dacă nu-ț samână țîie.
Racșa — Aceeași.
XLI
Spusu-ț-am, măicuță, bghine,
Să ții dzîle pântu mine.
Să mă dai în sat cu tine.
Ș’ai țînut dzîle ’nvrâstate
Și m’ai dat, maică, pe sate,
Să îmblu cu desagii ’n spate,.
Cu desagii ’nbăeraț
Și cu ochii ’nlăcrimaț.
Racșa — Aceeași.
XLII
Fă-te, maică, ce te-i fa[ce],
După urât nu mă da,
C’oi me[rge] și m’oi spândzura,
în mriijlocu târgului,
De crenguța cimbrului,
De ciuda urâtului.
Că decât cu urâtu ’n casă,
Mai bghine cu boală ’n oasă,
Că de boală mama m’a scoate-,
Da de urât nu mă poate,
Că-i luat până la moarte.
Racșa — Aceeași.
»	s
168
ION MUȘLEA
XLIII
Ioane, sprâncene negre,
Mărgălean, frunzucă verde,
Mândru ț-î numele,
Că ț-î numele luon
Și ț-î fața ca de domn,
Și ț-î mărsu legânat
Cu dragoste mestecat.
Racșa — Aceeași.
XLIV')
Codrule cu frundză lată,
Chice bruma, nu te bată,
Cam șădzut sup tine-odată.
Codruț cu frundză rătundă,
Chice bruma, nu te-agiungă,
C’am șădzut sup tine-a umbră
Cu mândra cân o fo[st] pruncă.
Racșa — Aceeași.
XLV
Mătrăgună ’ntre jiredz,
Ca a mrieu mândruț nu vedz :
La îiochi mnerîu, la păr crăț,
Sprâncenele frundză verde,
Rău mă tem că mhi l-oi pchierde,
Că l-am mai pchierdut odată
Ș’am mai îmbiat lumea toată
Și l-am aflat la o fată,
La porțîle dorului,
La munțîle somnului
Șî porțîle toate ’nchisă,
Mândrile pe tablă scrisă.
Racșa — Aceeași,
s	a
XLVI
HORIA NORII Ș’A SOACRII.
O dzîs nora când o mărs a săcera:
Tânără m’am măritat,
Ră soacră mri-am căpătat,
Cătă câne dzîce : ne !
Cătă mine : ne, cățQ!
Dacă vădzui că-i așș,
Punei secera la brâu,
Mergei a secera grâu.
Secerai până la prândz,
Tăt cu lacrămi și cu plâns.
’) Variantă foarte apropiată la Bar-
BUL, Az avasvideki nyelvjărâs, p. 70
(L), culeasă în Negrești.
Vădzui soacrele ghinind,
La nurori prândz aducând.
Num’a me soacră nu ghine,
Că i cu irimă de câne.
Dacă vădzui că-i așș,
Mă făcei o păsărș
Și sburai la maica me.
Maica me cân mă vede:
Hai în casă, fata me,
Și cu cină mă ’mbghie,
Cu colacu ’n lapte dulce,
De la maica me cei dulce.
Racșa — Aceeași.
XLVII
De la măr până la păr,
Văd un pat mândru de brad.
Da ’n pătuț cinei culcat?
Gheorghicuț îi mort de bat.
Nu știu bat îi, o beteag,
Vădii că moartea-i stă la cap
Și cucuțu la pchicioare.
Ș’au dzîs cucu cătă ciumă:
— Du-te ciumă de acole,
Că tu pi unde te duci,
Leși maicile fără prunci,
Și stăpânii fără slugi;
Da io pi unde mă mai duc,
Aflu plugurile-arând
Și fete mari cu sugnele,
Neveste cu pândzele.
Racșa — Aceeași.
* ’
XLVIII
Pe din gios de Baia-Mare,
Mere-un căpchitan călare
Tăt strigând și șuerând.
Și coconii tăț plângând:
— „Ce plângeț, voi coconaș?
Maicile vă bănuiesc,
O drăguțele rămân?
Că ș’a mele ș’o rămas,
Trii și patru înt’on oraș.
Spusu-v’am, coconaș, ghine,
Când aț dat mâna cu mine,
Că n’ăț mulge oi la stână,
Nici v’eț culca pe perină,
Nici îț cosî rît cu flori,
Nici îț me[rge] la șezători,
Unde-s fete și feciori".
Racșa — Irincă Danilovici, 46.
s
CERCETĂRI folklorice în țara oașului
169
XLIX
Facu-m voie cu ias’ gură,
D’irima-m plânge de cură ;
Facu-m voie câte-odată,
Nu pot hi tăt supărată.
Hie dracu supărat,
Cându-s douo crâșme’n sat,
Tăt oi bș din care-oi vre,
Și n’oi hi cu voie re.
Racșa — Aceeași.
L
Hăi, mândrucă, rău te-aș bate,
Mânurile mhi-s legate
Cu hir de mătase neagră,
Nu te pot bate de dragă.
Racșa — Aceeași.
S	5
LI
Di-o săraca ș’a mea mamă
N’o avut ce-ș da pomană.
Numa pe Ion catană.
Maică, nu te supăra,
De am dzîle-oi înturna.
Trâsolț— Ion Pop a lui Mnihai, 18.
LII
Doamne, nu da nimănui,
Ca mie și codrului.
Codrului i-ai dat negură,
Mie să trăiesc singură.
Codrului i-ai dat nuiele,
Mie să trăiesc cu jele.
Codrului i-ai dat stejar,
Mie să trăiesc cu-amar.
Trâsolț—Mărie Huja, 35.
LIII
Bătrânețe cu slăbghie,
Ce mn-aț căzut silă miîie?
Că nici am sac să mni vă bagti,
Că nici am ton să vă’nfund
Șî pă mare să v’arunc.
Trâsolț—Mihăilâ Rus, 78.
LIV
Tăt aștept să-m hie bghine,
Mai mult rău ș’amar îm yine.
Bată-te, Iele, pe cum am dzîs,
Că tu te-ai hrănit de râs,
Da ieu m’am urît de plâns.
Trâsolț — Același.
LV
Cucuie, da ce-i mânca,
Dacă s’a usca frunza?
Cucuie, cucuț, cucuț,
Fă-m și mnie-un legănuț,
Să mă leagăn cu mândra,
Câte odată sara.
Trâsolț — Nicoară Solomeș, 21.
LVI
Pentru tine dor-doruț,
Nici noaptea nu mă desculț,
Ce mă culc așa ’ncălțat,
Ca șî cel mai blăstămat.
Trâsolț — Irinica Piții Oneasă, 32.
LVII
Să știu cânta ca cucu.
Nu m’aș munci cu lucru,
Ci-aș cânta din fagi în fagi,
La oameni la cari-s dragi.
Trâsolț — Aceeași.
STRIG
LVII!
La lelea de după băută,
Nu să’mpung boii’n poiată,
Numa o ciocă de vacă.
Bicsad — Toader Zoab, 16.
LIX
Cetera ari cânta,
Da nu-i cine o ’ngâna
Cân și cân cu gurița.
Bicsad — Același.
Ă T U R I.
LX
Pe ceteră trabă strune,
La giucat pchicioare bune.
Bicsad — Același.
LXI
Lelea mea-i ca laptele,
leu mă’ntorc cu spatele
Sî mă duc la altele,
o
Bicsad — Același.
170
ION MUȘLEA
LXII
Luceafăr de-a mnadză-noapte,
Rabdă-te, nu scăpăta,
Pân’oi mere la mândra.
Bicsad — Același.
LXIII
Luceafăru cel de sară,
Nici să suie, nici coboară,
Ce cu doru mă omoară.
Bicsad — Același.
LXIV
Să si mândră’n ieste dzîle
Cum-î iești Duminecile
Me[rge]-aș a pețî la tine.
Bicsad — Același.
LXV
Lelea-i mândră ș’înțundrată,
Cu tundrele dela șatră.
Dacă țipă țundrelele,
Hâdă-i, bat-o stelele.
Bicsad — Același.
LXVI
Făcut-o lelea uspăț,
Sie nunta la giudeț.
Bicsad — Același,
LXVII
Nu să cade nici o leac,
Pendeleu ’npăturat
Șî’n casă nemăturat.
Nu să cade nici un pchic,
Pendeleu ’nciuruit
Șî’n casă nemuruit.
Bicsad — Ion Gorba, 37.
LXVIII
Mama m’o făcut râdzând
Șî tata pălincă bând.
Dracu de Mămon fugind.
Bicsad — Același.
LXIX
Șî mândra-i roșia bghine,
Numai potica o țîne.
Bicsad — Același.
LXX
Să mă văz scăpat de-amar,
Aș plăti un sălindar
La beserică’n Săgmar.
Bicsad — Vasile Finta, 54.
LXXI
Să trăiască Mișca'n Baie,
Să facă cizme de oaie,
Că de cal nu ne pe plac,
Că-s pe tari la turiiac.
Bicsad — Același.
LXXII
Cât îi Țara ungurească
Nu-i cocon să-m poroncească.
Ieste unu cât un ghiem,
Nici de ala nu mă tem.
Bicsad — Același.
LXXIII
Dragă mni-i lelea can doară,
Nu știu ce i-aș da să moară.
Da-i-oi sare mănănțe,
Să crape irima’n ie.
Bicsad — Același.
LXXIV
Sărută-mă, mândră dragă,
Până-s cu cămeșe neagră,
Că m’oi la șî m’oi știmba
Șî la tine n’oi cota.
Boinești — Petre Popchilea, 18.
LXXV
Io mândră de-as si știută,
Balta nu o as si trecută,
Ce te-aș hi lăsat în gută.
Boinești — Același.
LXXVI
leu, lele, nu-s păcătos,
Numa din gherunchi în gios.
Boinești — Același.
LXXVII
Cotuni-aș fără frică
Să sie lelea mai mriică.
Boinești — Gheorghe Birtoc, 19.
LXXV1II
D’înfrunza gozu bghine,
Șî m’oi tra[ge] pe-o margine.
Prinde mnelu de ureche
Ș’oi hrăni pă doisprăzece.
Boinești — Același.
LXXIX
Mândrile cele cu dor,
Treabă trasă pă ponor
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
171
Ș’ împroșcate din chicior.
Mândrile cele urâte,
Nu treabă batjocorite,
Ce ’n pădure ’nceluite
Șî cu paru’n cap loghite.
Boinesti — Același.
LXXX
Blem, lelioară, pe părău
Ș’așterne sumanu tău
Șî n-om învăli cu a mneu.
Boinesti — Același.
LXXXI
Mari-i tina hie unde,
La lelea până’n gherunche.
Boinesti — Același.
LXXXII
Blem, lelioară’n goroniș
Ș’om pune patu’n cruciș
Sî n-om culca’n curmedzîs.
Boinesti — Acelas'.
LXXXI1I
Bagă cuțîtu’n cur^,
Scoate-1 când a hi hiiș!
Boinesti — Mihai Ciobră, 38.
LXXXIV
Tu nevastă cu bărbat!
De ți-e urât bărbatu,
Ie-1 de fundu gacilor,
Șî-1 aruncă dracilor.
Călinești — Ion Bumb, 55.
LXXXV
Nevastă, bărbatu tău
Samănă cu calu mneu.
Călinești — Același.
LXXXVI
Hie mândre batăr câte,
Că mnie nu mni-s urâte.
Călinești — Același.
LXXXVII
Mândre câte-am avut ieu,
N’o avut solgăbirău.
Călinești — Același.
LXXXVI1I
Câtă palinc’ am băut,
Altu n’o băut borcut,
N’o băut că n’o avut.
Călinești — Același.
LXXXIX
Jupâneasa cu jupânu
Razimă claia cu fânu.
Călinești — Același.
b	a
XC
Slobod i să să ibască
Cocon tânăr cu nevastă.
Călinești — Mărică Vasîle, 17.
XCI
Lelea să țîne că-i mare
Patru sute dzăstre are;
Iq să țîne așa-ș’așa,
Patru sute i dzăstrea.
Călinești — Aceeași.
XCII
Hai, dragă-le, să bem bere,
Dă-o dracului de-avere ;
La avere treabă minte,
La bere numai cuvinte.
Călinești — Aceeași.
XCIII
Hai, mândră, să trecem cum^,
C’amândoi ne-am urât lumș.
Călinești — Aceeași.
XCIV
Avut-am un mândruliuț,
L-o luat domnii de struț.
Nu l-o luat să ghie,
L-o luat să’nvețe-a scrie
Cu domnii ’n cănțălărie.
Călinești — Aceeași.
XCV
Vai, mândrucă, dragi săm,
Ne-am ibghi — nu ne putem.
Ne-am lăsa — nu ne’ndurăm.
Călinești — Aceeași.
XCV1
Duce-m’aș cu mândra’n rai,
Nici de un păcat n’am bai.
Vină, mândră, la pacate,
Că-s a tale giumătate.
Cărmăzana — Gheorghe Dobraș, 20.
172
ION MUȘLEA
xcvn
Hai, lele, lelili,
Nu te crăci broască’n tău,
Că nu-i tăt tău a tău,
Ci și-a mieu în cuchiurlău.
Cărmăzana — Același.
XCVII1
Cân ieram tinerel prunc,
Glasu-m iera ca la cuc
Șî îmbleta ca la lup.
Cărmăzana — Același.
XCIX
Țura, lele cu inele!
Cât ai dat pe rumenele,
Ț-ai putut lua ghițele.
Sara să mergi să le legi,
Nu la troacă, să te freci ;
Dimineață să le mulgi,
Nu la troacă, să te ungi.
Cărmăzana— Același.
C
Cucu cântă, mirla plânge,
Vai, leliță, rău te-aș strânge,
Da iești tânără și-i plânge.
Cărmăzana — Același.
CI
Hai, lele, să te sărut,
Gioi sara, că-i dzî de frupt,
Că nime din neamu nost,
Nu sărută’n dzî de post.
Numai Gioi, cându-s câșlegi,
Să-i dai gură să o ’nneci
Ș’atuncea, lângă făreastă,
Să-i dai gură să-i ticnească.
Cărmăzana — lacob Curilă, 66.
Cil
Dragostele nu țin mult
Numa ca pchita ’nprumut.
Cărmăzana — Mărie Bura, 55.
CUI
Fa[ce]-mi-oi casă și-oi ședea
Susuoară la lelea,
Numai să știu că-i a mea.
Cărmăzana — Grigor David, 51.
CIV
Câte cățăle-s în sat,
Toate tot pe mine bat,
Nu bate ca una sură:
Șade’n bocu vrajnițî,
Bate-a-lungu ulițî;
Suie’n vârvu nucului,
Bate-a-lungu satului.
Lecînța — lacob Rus, 23.
CV
Mândru om o fost tata
Șî ciudat m’o putut fa[ce].
Lecînța — Același.
CVI
Dzîs-o lele să o gioc,
Că mri-a fa[ce] cipcă la clop.
La cămeșe mn-o făcut,
Gioace-o dracu mai mult.
Lecînța — Același.
CVII
N’am giucat așa cu hire,
De când o fost tata mnire;
Ș’atunci tare n’am giucat,
C’o fost tata supărat.
Lecînța — Același.
CV11I
Călineștii mare sat,
Mândruță nu mn-am aflat.
Lecîncioara-i mititș,
De-acolo-i drăguța mț.
Lecîncioara mnic sătuț,
Tătă prunca-i cu drăguț.
Lecînța — Mărie Gherastîn, 33.
CIX
Făcutu-m’o mama hâd,
Nu mni-i slobod nici să râd,
Numai cu ochii pă rând.
Lecînța — Aceeași.
CX
Unde gioacă om frumos,
Crește iarba la pchietros ;
Unde gioacă omu hâd,
Să topchește iarba’n rât.
Lecînța — Aceeași.
CX1
Fost-o câne moșu-mneu
Ala fecioru-s șî ieu.
Lecînța— Vasile Fușlea, 30.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI	17 3
CX1I
De-aș muri când aș durmi,
Știu că nu mh-aș bănui;
De-aș muri când aș hi bat,
Știu că n’aș hi supărat.
. Lecînța — Același-
CXIII
Țura, iară, ca ș’asară,
Morții tăi, hăi mândruioară !
Cine m’o făcut pă mine,
Ibghito palinca bghine
Șî zinu ca hie cine.
Moișeni — Ion Moiș, 61.
CX1V
Hăi leliță, hai pă mnine,
Că-i vedea că ț’a hi bghine!
Moișeni — Același.
CXV
Doamne, bat am fost asară,
Doamn’ajută-m să hiu iară.
Moișeni — Același.
CXV1
Nici-s bat, nici-s băut,
Numai cumu-s mai hunțfut.
Moișeni — Același.
CXVII
Spune, mândră, cu dreptu:
Dragu ți-s ca sufletu,
O numa așa dzîci tu?
Racșa — Irincă Danilovici, 46.
CXV1II
Mândrulior din Călinești,
Gura ta mninoas’ a pești,
Umerile flori domnești.
Racșa — Aceeași.
CX1X
Să hie mândra cuminte,
Mri-ar lua topânci cu țînte,
Când oi tropoti să cânte.
Racșa — Aceeași.
CXX
Câtu-i moșu de bătrân,
Tăt ar mânca măr din sân
Ș-ar durhi lângă leagăn.
Racșa — Aceeași.
*	B
CXXI
Cetera-i o doagă rc,
Gura me mult o grijQ,
Racșa — Mărie Balaș, 20.
CXXII
Zină dragă, cu uiagă,
Cu uiaga Jidoucii,
Cu paharu palincii.
Trâsolț — Ion Pop a lui Mnihai, 18.
CXXI1I
Cându-i me[rge] a cotuni,
Me[rge]-oi cu mândre, cu trii,
Să nu mă râdă domnii.
Trâsolt — Același.
*	a
CXXIV
Pentru tine, mândră dragă,
N’aș durmi o noapte ’ntreagă,
Numai tăt câte-o darabă.
Trâsolt — Nicoară Solomes, 21.
cxxv
Hai, țurai lele, măi Patru,
Tra[ge]-ne nouo cu arcu,
Tragă-ț dracu sufletu..
Trâsolt — Același.
»	i
CXXVI
Mă-sa, ala-i ceteraș
Ce să leagănă ’n imaș.
Perit o si de foaș
Când o fo[st] mititelaș.
Trâsolt — Același.
*	s
CXXVII
Io la danț, mândra la gioc,
Madzărea-i de Gioi la foc.
Trâsolt — Irinica Pit, 32.
b	a*
CXXVIII
De cotună n’am fo[st] bun,
Dracu m’o lua la tun.
Trâsolț — Ion Bud, 24.
CXXIX
Mândră din Cărmăzana,
Ce mi-ai dat din mâna ta,
De nu te mai poci uita?
Trâsolț — Același.
174
ION MUȘLEA
CXXX
Feciorii care-i fecior,
Și’n temiță-i domnișor.
Trâsolț — Același.
S	A
CXXXI
Și’n temiță încă-i bine,
Tăt un fund de pchită-ț jine
Șî nu-1 împărțăști cu nime.
Trâsolț — Același,
s	*
CXXXII
Mândruță din Călinești,
Spune-m drept a cui iești,
C’oi me[rge] a pețî ’n câșlegi.
Trâsolț — Același.
CXXXIII
Dracu te-o știut, leliță,
Că șî tu iești câjmăriță
Șî dai jinu pe credință,
La feciori de pe uliță.
Trâsolț — Același.
CXXXIV
Pe unu am de taiat,
Care 1-i mai gras în sat
Mama care l-o fătat!
Ș’apoi mă duc la răgat.
Trâsolț — Același,
b	»
cxxxv
Bghirăița ta, bghirău,
Ș’o uitat pânza la tău;
Bghirăița dumnitale
Ș’o uitat pânza la vale.
Trip — Gheorghe Roștaș, 21.
CXXXVI
Unde am io de-a mere,
Nici cucu nu cârăie,
Nici pasărQ ce mai rQ.
Tur — Văsîi Lupiscă, 11.
CXXXVII
Bate cânele mândrii
De pe bocu vranițî.
— Taci, câne, nu bătela,
C’am o coajă șî ț-oi da.
Tur — Același.
CXXXVIII
Popa raiu mni l-o dat,
Numa nu l-o descuiat.
Popa nu descuie raiu,
Până nu dă’n cap cu maiu.
Tur — Același.
CXXXIX
Unde umblu io sara,
Altu n’are ce cota:
Din cuțit l-oi dimnica.
Tur — Același.
CXL
Haida, lele, de-i ghini,
Nu mă tăt adătui.
Haida, când a răsări,
Șî te du când a sfinți,
C’a hi odată ’nt’o dzi.
Tur — Petre Fane, 30.
CXLI
Mă-sa, că bine durmii,
Cu doru la căpătâi,
Cu dragostea mă ’nvălii.
Tur — Același.
COLINDE.
CXLII
CORINDA PÂCURAR1ULUI.
Colo-i dealu după deal,
leste-un boteiaș de oi.
Da la alea cine-ș îmbla ?
Imblă-ș doi păcurăroii.
Unu mare, unu nic.
Cel mai mare
Pi cel nic
Tăt îl mână șî-1 adună
Oile să le destoarne.
Oile le-a desturnat
Șî legea i s’o gătat,
Din pușcuță l-o pușcat
Din sabie l-o tăiat.
— „Pe mine nu mă pușcaț,
Ci mai bine mă ’ngropaț,
înaintea strungilor,
în locu găleților.
Boticuța mea cea dulce,
CERCETĂRI folklorice în țara oașului
175
Da mi i-o-ț pune de cruce.
Fluieru după cura,
Trâmbița alăturea.
Cărmăzana — Gheorghe Dobraș, 20.
CXLIII
Iera doi păcurărori,
Unu mare, unu mnic.
Cel mai mare pe cel mnic
Tăt îl mână șî-1 adună,
Oile să le dintoarne.
Oile când le ’nturna,
Legea lui gata iera :
Ori din puște să-l împuște
Ori din sabghii să-l arunce.
— „Tu, tu, tu, frătiuțu mneu,
Din pușcă nu mă ’mpușcaț,
Din sabghii nu m’aruncaț,
Ce pă mine mă ’ngropaț
înaintea strungilor,
în locu găleților.
Cu trâmbghita m’or jeli,
Fluieru după cura,
Trâmbghita alături^.
Boticuța mc ce dulce
Mi i-o-ț pune de cruce.
Cine-amaru m’a jeli?
Oile cele bălăi,
Coborînd în gios pe văi;
Berbeceii cei lânoși,
Coborînd pe munț în gios“ 1
Trâsolț — Ion Ștefuț a Iui Grigor, 66.
CXLIV
Colo ’n dealu după deal,
leste-un munte
Cu oi multe.
Da la alea cine-ș îmblă ?
îmblă-ș doi păcurăroiî.
Cel mai mare pe cel mnic
Tăt îl mână șî-1 adună,
Ca pe oi să le dintoarne.
Oile cân le-o ’nturnat
Gata-i legea i i-o dat:
Or din pușcă să-l dinpuște
Or din sabghii să-l arunce.
— „Tu, tu, tu, frătiuțu mneu.
Pe mine nu mă pușcaț,
Din sabghii nu m’aruncaț,
Ce pe mine mă ’ngropaț
înaintea strungilor,
în locu găleților.
Fluieru după cura,
Băltăgașu ’n mâna mș
Cu trânghit’ alăturș".
S’o dus acasă; o spus tată-său:
— „Da unde-o rămas frate-tău?“
— „O rămas cu douo șchioape,
Până-i lumea să nu ’ntoarne“.
Trip — Gheorghe Roștaș, 21.
CXLV
CORINDA PÂCURARIULUI.
Colo ’n dealu după deal,
La oi multe pă sup munte,
Ședu-s doi păcurăroiî
Unu mare, unu miîic.
Cela mare pe cel mnic.
Tăt îl mână și-l adună
După oi să le dintoarne.
Oile le-o dinturnat,
Legea i i-o digătat:
Tăt din puști să-l împuște
Și din săbii să-l arunce.
Ș’atunci iei o dzîs :
— „Tu, tu, tu, frătiuț a miîeu,
Pe mine de mă-ț pușca,
Pe mine mă-ț îngrupa
înaintea strungelor,
în locu găleților,
Fluieru după cura
Trâmbghita alătur^.
Și pă mine m’or jeli
Oile cele cornute
Coborînd în gios pre munte;
Oile cele bălăi
Coborînd în gios pre văi;
Miîirencile cu lânele
Și miîeii cu danturile,
Că le-am țînut tare bine
Toamna și primăvările".
Rămîi gazdă învesel bun
C’am agiuns sfăntu Crăciun.
Cărmăzana — Grigor Homa, 58.
CXLVI
Sîntu-s trei păcurăraș
Șî o fată de maior.
— „’Daț noi fraț să o luăm“.
— „Io, frate, de o-i lua,
176	ION MUȘLEA
Voi pă mine mă-ț pușca
Și pă mine mă-ț îngropa
în strungă de oi cu lapte,
Mândru m’or cânta la moarte ;
Oile cele bălai
Mândru m’or cânta pă văi;
Oile cele cornute
Mândru m’or cânta pă munte;
Toporașu mrieu cel drag
Mi 1-eț pune la cap,
Luncea me cq lucie
Mi i-ț pune de cruce"!
Racșa — Vasile Băitanu, 47.
CXLVII
Colo ’n susu-i mai din sus
Sîntu-s trei păcurăraș.
Unu ce iera mai mriic,
Poate iera mai voinic,
Până oile-abăt^
Ceialalț legea-i făCQ :
Ori să i puște, ori să-l taie,
Ori să-l puie ’n trei fărtaie.
Iei după ce sos^:
— „Fraților, așa dzîcș,
Pe mine de m’îț tăiș,
Pe mine să mă ’ngropaț
în staulu oilor,
La strunga mulgărilor.
Și toporu mneu cel drag,
Mie mi-1 puneț la cap.
Și din bota me cș luce
Mriie să-m faceț o cruce.
Oile cele bălăi
Mândru m’or cânta pe văi;
Oile cele cornute
Mândru m’or cânta pe munte".
Racșa — Ion Feier a Ohintn, 56.
CXLVIII
Mândru-ș cântă cerbu’n codru,
Nime’n lume nu-1 aude,
Numai doamna’mpărăteasă
Pe o tablă de fereastă.
împăratu cân să scula-re,
Pușca’n spate o lua-re.
Sus la codru o suie-re,
Vede-ș cerbu de pădure.
— „0° ho-ho, nu mă pușcare,
Că io nu-s cine ghindești,
Ce-s lonu, Sânt-Ionu,
Nănașu lu Dumnedzău.
Blăstămatu-m’o maica,
Să fiu fiară de pădure
Nouo ai șî nouo luni
Șî p’atâtea săptămâni.
Șî când alea le-oi plini,
Gios la țară-oi coborî,
Mănăstire face-oi,
Clopot galbăn trage-oi“.
Bicsad — Toader Zoab, 16.
CXLIX
Cerbu negru’n codru bate,
Nime’n lume nu-ș d’aude,
Făr’ o fată de’mpărat,
Că ș’aceia ș’o mânat
Nouo argasi, nouo pușcaș.
— „Pușca’n mine nu’ndrepta,
Că ieu nu-s ce-ț pare țîie,
Ce-s Ilie, Sânt-llie.
Pi la vârvu munților,
Clopot galbîn trage-ne-om,
Mândră rugă face-ne-om".
Moișeni — Ion Moiș, 61.
CL
Mândru-ș cânt’un cerb în codru,
De-așa-ș cântă de nu-i modru.
De-așa-ș cântă de cu jele,
De gândești că lumna pchiere.
Nime’n lume nu-1 de-aude,
Numai dalba’mpărăteasă,
Di pe grădiște, de-acasă.
— „Hop, nălțate’mpărat mare!
Mândru-ș cânt’un cerb în codru
De-așa-ș cântă de nu-i modru.
De-așa-ș cântă de cu jele,
De gândești că lumna pchiere".
Și’mpăratu s’au sculat,
Pușca’n mână o-au luat
Și la cerb o alergat.
Tinsă pușca să-l împuște:
— „Hop, nălțate ’mpărat mare I
Pe mine nu mi-i pușcare,
Că nu-s hiara cq ce-ț pare,
Ce-s luonu, Sânt-Ion,
Că m’au trimăs Dumnedzău,
Să jelesc pe frate-mneu
Nouă ai șî nouă dzîle
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
177
Șî p’atâtea săptămâni.
Dacă alea plini-li-oi,
Gios la țară lăsa-m’oi,
Beserici deșchide-mi-oi,
Clopot galbăn trage-mi-oi,
Slujbe mândre face-mi-oi“.
Racșa — Vasile Băitanu, 47.
CLI
CORINDA OILOR.
Colo sus pe prânturele,
Ieste-o turmă de oi grele.
Da la turmă cine-ș d’îmblă?
îmblă-ș badea Sân-Văsii
Cu toporu ’ncolțurat,
Cu fluieru inălat.
Fluier dzîce,
Stâna frânge,
Da o frânge la volcele,
Ca să-ș pască troscoțele.
Fluier dzîce,
Stâna frânge,
Da o frânge la dâmboace,
Ca să-ș pască bărbinoace.
O oaie din turma me-re
Graiu din gură-ș grăie-re:
— „Stăpâne, lumina me-re,
Nu mă vinde la streini,
Ce mă vinde la vecini,
Că șî ieu de n’oi peri,
Foarte bine te-oi griji,
La Păștiță,
Cu jintiță,
La Ispas,
Un bulz de caș.
Călinești — Ion Bumb, 55.
CLII
Pe cel câmpuț lumninos,
De-un botei de oi frumos.
Lângă dânsa cine șade ?
Tăt Ion și Sânt-Ionu
Cu toporu ’ncornurat,
Cu fluier înverigat.
Fluier dzîce,
Turma frânge,
Da o frânge la vâlcele,
Ca să-ș pască troscoțele.
— „Mânca-v’ar lupchii, oi,
De când îmblu după voi,
Cărunțît-am ca șî voi.
Șî io că vinde-v’oi“.
— „Tu, Ioane, nu ne vinde,
Că șî noi te-om mriilui
La Păștiță,
C’un mhel frumos,
La Ispas,
C’un bulz de caș“.
Certedze — Stan Toader, 52.
CLIII
Colo’n giosu mai din gios,
leste-un câmpuț lumninos
Ș’un botei de oi frumos.
Da Ia oi cine șed^ ?
Șede Petre, bun bărbat,
Șede’n ciocă rădzîmat,
Cu toporu ’ncolțurat,
Cu fluieru ’nverigat.
Ia, Ion din grai grăiește:
— „Voi oi, voi oi, vinde-v’oi.
De când îmblu după voi,
Barba-m bate gherunchele,
Mustețele umerele".
Ieste-o oaie chistrițoaie,
Ș’aceia din grai grăi?:
— „Mai iernează-ne o iarnă,
Că șî noi te-om mriilui,
La Ispas,
C’on bulz de caș,
La Sân-Geordz,
C’on mriel frumos,
La Păștiță,
Cu jintiță.
Racșa — Vasile Băitanu, 47.
CLIV
Colo gios, unde-i mai gios,
leste-un rât tare frumos.
La mriijlocu râtului
Da-i patu Crăciunului.
Da’n pătuț cine-i culcat?
Da Crăciunu-i mort de bat.
Nu știu bat îi, o beteag,
Văd că moartea-i stă la cap
Șî cocuțu la pchicioare.
Du-te, tu, moarte, de-aici,
Că tu pă unde te duci,
Iei maicile dela prunci
Șî tații dela coconi.
Da ieu pă unde mă duc,
12
178
ION MUȘLEA
Ies coconi cu plugurele,
Șî măicuțe cu cosăle.
Boinesti — Petre Popchilea, 18.
CLV
Sărim în cq grădină,
în cț grădină-i o fântână,
în fântână-i bosiioc
Să sărim, luăm un bot.
De naintea celor curț,
Sân trii rânduri de pomuț.
De-a umbruța pomnilor,
leste-un pat de-a domnilor.
Da în pat cine-i culcat?
Siul sfânt îi aședzat,
Nime nu-1 poate tredzî,
Numa douo turturele
.Pchietrile le zvângăie-re
Siul sfânt să șî treze-re:
Si-has pasări de-alduite
De mine, de Dumnedzău,
Mai tare de siu mneu.
Șă vă faceți cuiburele
în podu Rumânilor,
De-asupra slăninilor.
Rămâi gazdă’nvesel bun,
C’am agiuns sfântu Crăciun.
Boinesti — Același.
CLVI
Rânchează-ș căluț graur,
Din cel grăjduț de de-aur.
Da numele a cui să hie?
A lu viteaz bun Gheorghie.
Da cu hrana ce-1 hrănește?
Cu grâu roșu vânturat,
Cu feldera măsurat.
Da cu de-apa ce-1 de-adapă?
Cu vin roșu strecurat,
Cu videra măsurat.
— „Tu, tu, tu, domnuțu mneu,
Nu mă țîne vînzărel,
Yine târgu, sușâgu,
Nu mi-i ști ceare prețu:
Pă tăt bițu taleru
Șî pă coamă galbănu.
Tu, tu, tu, domnuțu mneu,
leu pe tine te-am trecut
Nouo mări fără funduri
Șî dealuri fără vârvuri,
Nu te-ai udat pă ciucuri,
Da nu te-ai hi nici stropită,
De nu m’aș hi poticnită".
Călinești — Ion Bumb, 55.
CLV1I
Sculaț, gazde, nu durmire,
Că nu-i vreme de durmit,
Ci-i vreme de veselit,
încă scoală slujnicele,
Să măture to[t] curțile,
Cu poalele sucnelor,
Cu vârvu cosițelor.
Cât gunoiu l-o măturat,
Tot pe pchiatră l-o țipat,
Pchiatra ’n patru o crăpat
Hiu de-acolo ș-o zburat,
Au zburat ca porumghii
Ș’o cântat ca ingerii.
Sus în ceri pintre ingeri
Câț ingeri îl can văzură,
To[t] locuț că-i făcură,
To[t] locuț șî colăcuț
Așq mare, nu prq mare,
Cât rotița plugului,
Cât cununa stogului.
Călinești — Grigor Mărcuț, 60.
CLVIII
Răsai, soare, domnul mare,
Șî ’ncălzește lumq toată,
Să-m himăsc patru boieri,
Să-mhi are șî să-mni samine
Grâu roșiu de primăvară.
Di’n mnijlocu grâului,
Ieste-o masă de mătasă
De îngeri împregiurată.
Dumnedzău din graiu grăiește:
— „Haideț, voi, sfinț, după mine,
Până la ceia gredină,
D’în gredină-i o fântână,
Apă bună să luăm,
Să stropchim, să rouărăm,
Să dăm roadă grâelor
Șî mana zielor.
Rămâi gazdă vesel bun,
C’ai agiuns sfântu Crăciun.
Certedze — Stan Toader, 52.
CLIX
leșîț, boieri, afară,
Flori vinecioare lemn de măr,
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN TARA oașului
179
Șî cotaț la răsărit,
Cum scoboară Domnu-sfânt,
C’o stână de oi domnești
Pintre holde jidovești.
Jidovii, poganii mari,
Da l-au prins și l-au legat
Și l-au trimăs la Pilat:
— „Răstignește-ni-1, Pilat!“
— „Ba io, ba io, că-i păcat,
Că-i sânge neghinovat!"
— „De nu ni 1-ei răstigni,
Nouo Pila[t] nu ni-i hi!"
Pila[t] rău s’o supărat,
La mâneci s’o suflucat,
Pân’ peste obraz i-au dat,
Cu sulița l-o străpuns,
Sângele din chiept au curs.
Pe unde-o cam chicurat,
Pământu o ’ntrămurat,
Luna ’n sânge s’o ’mbrăcat,
Luceafării au prins a plânge
Și stelele incă toate,
Nu le-au fost vreme de moarte.
Moișeni — Mărie Moiș, 10.
CLX
Sus în ceru zorilor,
Pe fețele munților,
Ieste-o dalbă mănăstire.
'Mănăstire cine șede?
Șede-ș, șede Maica-Sfântă
Cu cosița despletită.
Hiuț zghiară,
Stare n’are.
— „Taci, hiule, taci, dragule,
Că țiă maica ț-a dare
Douo pere, douo mere,
Douo țâțe sfinte-a mele".
— „leu maică cum ș’oi tăcere
Că mnie ce mni să gată:
Trii meșteri de pe trii țări
Mnie-aceia da miî-or bate
Cuie rele de oțăle
Șî pîn talpe șî pîn palme".
Maica Sfântă-i despletită,
Că jelia pă hiu-său,
Hiu-său, pe Dumnedzău.
Maica Sfântă s’o luat
Tăt cercând șî de ’ntrebând:
— „N’aț vădzut hiuțu sfânt?"
— „Noi poate că l-am vădzut
La curțile lu Pilat.
Răstignit pă cruci de brad.
Noi, Maică, dacă-i așa,
Da ț-om da o veste rea:
La dalbele de mâneci
Scrisă-s sfinte Dumineci,
La dalbele de chetori
Scrisă-s sfinte sărbători".
Racșa — Irincă Danilovici, 46.
CLXI
Trâmbghita-ș’or îngerii,
Din patru cornuri de lume,
La tăt omu pe-a lui nume.
Trâmbghita-ș’o șî sfințî,
Să să scoale tăț morțî,
Să margă la giudecată,
Cei zii cu cei morț deodată.
De-acolo ce-or putea dzîce
Mulț domni șî’mpăraț or plânge,
Nu ș’o lua neam din sânge,
Nici cu aor, nici cu-argint,
Numai sânge drept șî sfânt.
Trâsolț — Ion Pop a lu Mnihai, 18.
CLXII')
Mare neauă ce-o pchicat
Pe un dărăbuț de sat,
Oile tăte-or zghierat.
Dumnedzău le-o de-audzît,
Gios la iele-o coborît
Pe o scară,
Tăt de ceară,
Să culeagă flori de vară
Din cununa babelor,
Din crața tuns’a moșilor.
Tur — Mihai Goia, 11.
CLXIII
Cot în sus șî cot în gios,
Cot acolo, ce-oi vedea ?
Văd o masă rotilată
De ingeri impregiurată.
îngerii când mă vedș,
Cărțile le deșchidș,
Mândră rugă că făcQ.
Zor-zor-zor,
’) Auzită într’o formă aproape iden-
tică la Bicsad — Toader Zoab, 16, și
la Prilog — Mihai Chioran, 32.
12*
180
ION MUȘLEA
Câmpuț cu flori,	După stQ, cum străluci,
D’ala nu-i câmpuț cu flori.	După lună, cu lumnină.
Ce-i cununa lu Cristos,
Tăt să ’ntoarce ’n sus și ’n gios	Tur ~ Același.
TRADIȚII.
CLX1V
La Holtă o fost granița, pă staniște. Un împărat o fost dincolo,
unu dincoace. Amândoi rumâni, o numa unu. Apoi Holtenii n’o vrut
să plătească porțîie, cerea și cela’mpărat și cela. Apoi n’o vrut a
plăti. Apoi s’o sculat împărații, i-o omorît pă Holteni, acolea i-o bă-
gat în dâmbu dela Ion Tămășoaii, pă dâmbu Duboienilor.
Racșa — Alexe Dubo, 82.
CLXV
Spun bătrânii că p’acolo o ghinit Ungurii, pă la Basarabia, în
Ardeal. Au dat de crai de rumân. O mărs la Mocra-Nemțască, în
fundu Maramurășului, ș’apoi s’o dus la Pesta ș’o făcut contrăctuș,
de atunci vr’o mie și cinci sute de ani, vro șase. S’o spăriat Rumânii
de iei, c’o fost Ungurii oriceva potaie mare, Rumânii o gândit că-s
cu picioare de capră, că i-o vădzut cu ciucuri strâmtuț.
Racșa — Vâsli Betea, 73.
CLXVI	’
Belevar, orecân de mult o fost orece împarat ș’o avut acolo
cetate șî pigniță sub iț. Apoi am audzît c’acolo, cân s’o dus iei, o
rămas cădz cu bani. Șî cetatea s’o pustuluit. Ș’o rămas numele pă-
durii Belevar. Oamenii o făcut aroace, să afle gaura aceia la pigniță,
să între după bani. N’o găsît numa hârburi de oale șî de blide bă-
trâne. O fost de-un deget de groasă. Le-o strâns înt’u sac șî le-o
dus încotrova, să le vadă oarecineva. Amu nu mai coată.
Boinești — Petre Taran, 61.
CLXVII	‘
în vremea de mult o fost Tătari ș’o fost nemiș. Apoi la nemiș
n’o fost slobod să meargă în odoru, adică ’n gredină. La aceia nu
li-o poruncit nime. Tătarii n’o fost iei de lăcădam, iei s’o dus, i-o
fugărit nemisii.	Moișeni — Ion Mois, 51.
’	CLXVIII	*
La Maramurăș o fost Tătare. O fost giumătate de om, giumă-
tate de câne. Așa să-i hie putută pustului, c’o tăiat pădure multă
înainta lor și nu i-au oborît de tot și au îndemnat copacii peste iei
si i-0 omorît.	Certedze — Stan Toader, 52.
*	CLXIX
Când o zinit Tătarii, o ’ntrat în Certedze când o ieșit oamenii
cu pasca dela beserică. Ș’apoi când o vrut să marg’ acasă, o ’ntrat
Tătarii ’n sat șî iei o fugit pe un dâmb cu pasca ș’acolo tio mân-
cat. Șî dâmbu ăla îi dzîc Pasca șî astădz. Bjcsad _ Vasile Finta> 54>
CLXX
Mri-o spus soacra c’o fost casa cu douo uș- la tindă, pe una o
zînit Tătarele, pe cealaltă o fugit oamenii. îi mânca pe oamenii.
Lecînța — Mârie Gherastîn, 33.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
181
CLXXI
O babă din Bicsad 1-o’nnecat pă orice Tătar. O zinit Tătaru’n
casă, o fost având buț de curechi baba. O pus scaun lângă bute șî
s’o tins. Da baba l-o prins de pchicioare, l-o ridicat șî 1-o’nnecat în
moare.	Trâsolț — Ion Ștefuț a lu Grigor, 66.
CLXXII
Tătarele o fost tare năsălnici oameni, o fost ducând oamenii
legaț de cal. Bătrânii o spus că la Borșa o luat cununa de la’mpă-
rat, de la ala a Tătarelor, Murășenii i-o luat-o. Aceia o tăiat pădu-
rea, o slăbghit și din colo și din colo, apoi o și ’ndemnat pădurea
pă iei și i-o omorît. Și d’aceia sămânță de oameni sâmt d’aicea la
noi Bojenii, aceia o căpătat nemneșîg, nu le-o poruncit nime.
Racșa — Alexe Dubo, 82.
CLXXIII	‘
De mult, am audzît c’o umblat Tătarii p’aicia. Ș’apoi îi omoriș
pă oameni dipt avere. O fost tare hâdzi, ca cânii la cap. Apoi oame-
nii o fugit în tătă lumea ș’o băgat banii’n pământ. Ș’apoi Tătarii o
mărs cătă Sîghiet ș’acolo o fost un drum strâmt peste deal, numa
cât o fost caru. Pă marginea drumului o fost multă pădure. Ș’apoi
oamenii o audzît ș’acolo c’amu zin Tătarele. Ș’apoi s’o sfătuit că
ce-or fa[ce], că șî pă iei i-or omorî. Da o dzîs unu bătrân:
—	„Să merem acolo’n deal, unde-i drumu ăl strâmt, să iasă tăt
satu cu săcuri șî să taie lemnele pă marginea drumului șî din colo și
din colo. Da să nu le oboare de tătului gios, până când or zini ș’or
hi acol§. Când or si’n drum, să taie tăț șî să le oboare lemnele pă
iei să-i omoare". Ș’așa o făcut, ș’acolo i-o omorît pă tăț.
Boinești — Petre Țaran, 61.
CLXX1V	‘
La Coastă, la Boinești, o fost un urieș, o ședzut. Șî atunci o
scos plug de mai nainte, până atunci n’o ieșit șohan, om de aici
din sat [cu plugu]. Ș’apoi o mărs o fată a urieșului acolo, la oame-
nii aceia unde-o arat, ș’o dzîs că dipce sparg iei pământu. Șî ea a-
tunci o șî apucat plugu șî boii ’n poală șî i-o dus acasă. Dacă i-o
dus acasă:
—	„Tată, am adus boii aceștia șî hieru aiesta, cu aiesta sparg
pământu".
Ș’apoi o spus tată-său iei:
—	„Du, fătu mneu, acolo, de unde i-ai adus, c’aieștia, ice,
îs muncitori de pământ șî vreau să muncească".
Ș’apoi i-o dus acolo ș’o arat mai departe ș’o sămânat mălai.
După v’o douo luni de dzîle o făcut urieșu un mulătșag. Șî Vitea-
zu Pintș o stat pe Pchiatra Bicsadului. Șî urieșu ala o scris o carte
la Viteazu Pinte că să sie bun șî să zie la gioc șî iei. Șî Pinte o
scris înapoi că să mulătuiască frumos, că pe când o hi mai bun
giocu șî iei a hi acolo. Când o mâncat ș’o băut mai bine, Viteazu
PintQ o pușcat c’un aghieu atuncenică acolo’n cetatea urieșului, pe
Coastă. S’o șî făcut tăt țâră șî nemică, pulbere s’o făcut. Șî domnii
aceia tăț O murit acolo.	Boinești — Ion Popchilea, 50.
182
ION MUȘLEA
CLXXV
PintQ Viteazu când o fost iei fecior holtei, iei o fost sărac. O
mai avut iei un frate încă. Bogăt că frate-său iera mai bătrân. S’o
băgat slugă. Da o mărs la orice boier, mare boier tare, ș’o spus
boieru, i-o dat orice corciuri să le tragă din pământ cu rădăcini cu
tătu. Iei s’o dus ș’o tras ce-o tras, da puțîn o tras. Da o mărs frate-
său ala, Pintș, p’acolo. Atunci nu l-o știut nime câtu-i iei de tare șî
de viteaz. Dac’o mărs acolo, da o dzîs:	’
— „Ce faci, frate?"
— „Lasă-mă amaru mieu, că-s năcăjit".
— „Ț-oi agiuta io să le tragi!"
Iei	atuncenică	o	mărs la lemn, la	câte unu odat	șî numa	o
mână o	pus pă iei	șî	tătă o scos afară	din pământ.	Da fratele	lui
s’o	tare	nărăzit că	ce	putere are. Da o	dzîs PintQ:
—	„Io trag, da spune c’ai tras tu	șî nu spune	la	boieri că	io
am tras, că pe mine nu mă ști nime că ce putere am io".
Ș’apoi o tras tăte corciurile, tăt gozu ala șî l’o mânat PintQ acasă
pă frate-său, la boier. Ș’atunci i-o dat boieru o leac de madzăre cu oțăt
ș’o mâncat ș’orce pchită tare. Șî dup’aceâ o mărs PintQ iar la iei:
— „No, ce ț-o dat să mănânci boieru ?“
— „Lasă-mă frate, dzîce, nu mă năcăji, năcăjit bogăt io!"
Șî i-o spus ce i-o dat.
— „Mă frate, spune-i tu așa boierului că pe sară să-m găte
cindzăci de mii" — o fost mult bani atuncenică.
Șî s’o dus PintQ la boier. Ș’o spus la boier că dipce nu crede
la omu sărac șî i-o dat madzăre cu oțăt. Pentru aiasta să dai cin-
dzăci de mii. Atuncenică i le-o gătat șî le-o dat. O mărs acasă la
tată-său. Șî pe cela frate l-o dus. Ș’atunci o lăsat banii la tată-său.
— „No tată, ice, să trăiești cum ei putQ cu banii ăștia, că noi
merem mai departe".
Ș’atuncenică iei s’o luat șî s’o dus. S’o dus până la Baia-Mare.
Ș’acolo o fost tare mare oameni gazde, grofi, avut. Numa o mărs
șî: „Dă atâta o atâta" —, câte douădzeci de mii, câte o sută de mii.
Ș’o fost musai să deie că, dacă nu, îl omoară. Ș’apoi i-o dat. Șî fe-
rind pe frate-său de moarte, că i-o dat la frate-său șî l-o petrecut
acasă, că să trăiască cu tata lui. Șî iei o rămas sîngur. Dup’aceâ o
rămas în oraș. Acolo iei ș’o prins așa o drăguță șî o stat cu ea cam
un giumătate de an. Da amu iei ce-a făcut baiu în oraș tăt nu l-o
putut potroca nime. D’apoi drăguță-sa aia o spus așa ședzând la masă :
— „O țnă omor, o fac oriceva dacă nu-m spui din ce-ț stă puterea !“
No, apoi iei:	'
— „Audz, dzîce, dragă, nu-ț mai spui, că nu poț să-ț spui. Că
io dacă-ț spui țîie, atunci mă omoară, da șî io te omor pe tine!"
Ș’apoi n’o putut, că i-o fost drăguță bună. Ș’o fost un domn
în oraș ș’o dzîs că iei i-o da un mîlion, numa să spune că din ce-i
stă puterQ, cum să-l poată omorî pe PintQ. Bogăt că iei n’o avut ce
face, numa i-o spus. Dzîce:
— „PuterQ mQ, fătu mheu, din puțîn stă : nouo grăunțe de grâu
de primăvară șî nouo grăunțe de madzăre aubă. Șî douo curie din
potcoava calului de mândz, dinainte la pchicioru stâng. Apoi acelQ
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
183
dacă le-o băga în pușcă, șî m’a pușca su mâna stângă susuoară,
atuncenică șî io îs gata" !
Șî s’o dus la oraș. Șî când o suit domnii în turnu besericii șî
de-acolo o stat domnii a pușca. Șî unu domn, ala la care-o spus
drăguța, ala așa l-o tâlnit că tomna’n susuoară su mâna stângă.
Atunci iei o dzîs așa :
— „No, gătatu-m’aț șî pe mine de pe lume!“
Iei s’o dus acasă la drăguță ș’o șî omorît. Iei da o ’ngropat.
Șî iei ș’o făcut copârșeu ș’o avut un topor de nouo măj, iei ș’o fă-
cut șî groapă în pchiatră. Ș’atunci s’o pus în copârșeu șî cu toporu
ala o dat în pchiatră că șî muchia toată s’o băgat în pchiatră șî s’o
astupat toporu. Șî o dzîs așa, c’atunci să nască fecior ca iei, când
a ieși toporu lui afară.	Boinești - Ion Popchilea, 50.
‘	CLXXVI	*
PintQ i-o fost împăratului de agiutorință, că iei, dacă s’o vîjît
de-o fost bătaie, atunci iei s’o dus acolo, de s’o sculat orice ’mpărat.
împăratu i-o mulțănit, că șî ’n dzîuâ de astădz încă țîne mormântu
șî crucea cum-să-cade. Ie chiar în mriijlocu orașului [Baia-Mare].
Boinești — Același.
CLXXVII	‘	’
La Hust iera o cetate de mult, în vremile bătrâne. Șî Pintea
Viteazu o poruncit acolo — asta-i dreapt ’apoi — că toț domnii să
meargă acolo să-l aștepte c’a me[rge] iei pe vindig. Iei înainte de-aceâ
s’o pregătit înt'u deal care-i cu numele Bențoc. Ș’o făcut dint’o bortă —
p dus coaci — așa ca o bârbînță mare cum o fo[st] pușca, aghieu.
înt’aceâ o pus praf șî multe feluri de hiere șî când o știut iei că-s
domnii strâns în cetate șî-1 așteaptă pe iei, în loc ca să margă o
pușcat acolo de s’o urnit tată cetatea pă domni. Șî astăz i-așa. S’o
făcut pădure pă lângă ea acum.
Iera oamenii căzniți de domni atunci, că trebuia să lucre acolo
pă cetate. No, apoi Pintea o vinit șî i-o scăpat de domni.
Cărmăzana — Grigor Glodorean, 60.
CLXXVI1I
O mărs un om în Ardeal după mhilă, să capete bani, să facă
beserică, în leud. Șî s’o dus până pe hotar ș’atuncia s’o tâlnit cu
PintQ Viteazu omu cela, că ghinea călare șî s’o scoborît gios de pe
cal șî o împlântat sabia’n pământ șî o pus căpeneagu pe ea. Șî l-o
’ntrebat pe om că unde merge? Omu o dzîs:
— „leu mă duc în Ardeal, după mhilă să facem beserică, că
sântem săraci șî n’avem cu ce s’o facem".
Atunci PintQ l-o oprit pă om să nu margă șî i-o dat bani. Du-
pă ce i-o dat bani, o mai ghinit doisprece ortaci de-a Pintii șî i-o
dat ș’aceia oarecât la om șî l-o mânat înapoi, că să facă beserică șî
o dzîs să o facă, la doi ani să hie gata, că iei a me[rge] șî a vedea
cumu-i. Și la doi ani s’o’ntors înapoi șî o vădzut că-i bine, gata. Șî
ș’o scris numele pe ea — șî astădz ie scris acolo numele Pintii.
După aceia, la oricâtă vreme, o mânat Pintș pe ortacii lui în
Baia-Mare după piită, după sare șî după vin de cel mai tare. Ș’a-
tunci pe ortaci i-o prins domnii șî le-o dat bani, ca să-i spuie pute-
184
ION MUȘLEA
rile. Șî i-o spus puterile lui că cum stau. Puterile lui o fost așa, că
cu nouo grăunțe de grâu șî cui din potcoava harmăsarului, cu alea
pot pe iei să-l puște cine l-a pușca. Șî dup’aceia, iei o vădzut că nu
mai vin ortacii lui șî s’o luat șî s’o dus iei în Baia Mare. Șî ceia
i-o fost spus la domni puterile lui că cum să-l puște șî când o so-
sit iei în Baia-Mare, o deșchis poarta cu mâna stângă șî l-au pușcat.
Dar iei pentru acea tăt n’o murit, până nu ș’o horit horile ș’o’mblat
cu piatra morii’n baltag de-a umăr. Șî apoi o murit șî s’o dus acolo
la munte ș’o’mplântat băltagu’n piatră șî o dzîs că atunci să nască
alt fiu ca șî iei. când va ieși băltagu din pchiatră. Dzîc oamenii că-i
clătit băltagu. Ș’acolo la mormânt o pus patru bradz. Amu iei acolo-i
ș’amu. Șî orașu Baia-Mare o fost îndatorită să plătească o mierță de
galbeni în tot anul dare, adecă porție pentru iei, pentru ce l-o omo-
rît. Apoi așa s’o audzît că i-o plătit, da acuma nu știu.
Cărmăzana — Grigor Homa, 58.
CLXXIX
Pinte o avut la Velete, la Hust, așezământ. Ș'apoi ș’o făcut
aghiei de lemn șî l’o’mplut de ce treabă, de mânânțălușuri d’alea.
O pușcat în curtea domnilor când o pușcat mai bghine, de s’o fă-
cut tăt pulbere, tăt o fărmat. O avut patrudzăci de cotune ș’apoi în
cotunele lui, șî nici în pchele, nici în iei n’o prins arma. Apoi l-o
omorît curva cu sămânță de grâu de primăvară, cu nouo feluri de
sămânț. Da curva o spus de pă unde să pchiară: să puște de-a
stânga susuoară.
A lui Pinte Viteaz păru ie ș’acum în pchiatră, în Baie. Șî fe-
tele ș’acum îl netedzefsc], așa-i supșagu. Ieu l-am vădzut în criptă,
în pchiatra Băii.
O mnerță de taleri o plătit Baia că l-o omorît.
Moiseni — Ion Mois, 61.
CLXXX	‘	“
S’o iscat încă unu la Baia-Mare. Ș’acela o fost tăt așa ca Pinte,
n’o prins nimica nici înt’ala, năzdrăvăn o fost ala. Viteaz o fost. Ala
s’o dus să-l rază pe barbă, i-o tăiat gâtu cu briciu șî l-o șî omorît
pă borbghil. Viteazu o avut cămară de pchiatră la Bane, n’o știut
nime, numa iei. Șî s’o dus acolo șî n’o ieșît mai mult nici astădz.
Năzdrâvăn-Viteaz l-o chemat. Șî din cămara lui s’o năpustit apa.
Moișeni — Același.
POVEȘTI, LEGENDE, SNOAVE.
CLXXXI
IUON DOBRE VITEAZU.
O fost odată un om sărac ș’o avut șase copii. Șî iei nu putea
să șî-i țîie c’o fo[st] tare sărac. Dar iei o gândit așa : da de s’ar
face șî iei oarecum un viteaz, să poată trăi ’n lume. Și-o scris nu-
mele pe tașcă: luon Dobre Viteazu. Șî au audzît că acolo ’ntr’o
pădure mare, sâmt doisprăzece zmăi. Șî iei s’o dus acolo. S’o pus
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
185
gios la un pod șî s’o culcat. Ș’o vinit un smău călare șî o dzîs :
— „Noroc bun, jupâne Ioane, ce te poartă păcatele p’aici
pe la noi?“
Da iei o dzîs așa :
— „Știu ieu pentru ce. Că am să mânâncu carne de smău".
— „Da așa iești voinic" ?
Iei o dzîs c'așa. Atunci smău i-au spus lui:
— „Ioane, ieu am un zghiciu de trage trei măj; dacă poț tu
pușca cu iei, atunci te-oi crede cum că iești viteaz șî iești tare".
luon o dzîs :
— „Domnule, ai să puști dumneata ’nainte, să te văz că cum
îi pușca".
Atunci zmău o pușcat cu zbiciu de s’o asunat toate pădurile
ș’o cădzut frundza. Atunci luon s’o legănat șî iei de mai să pice
jos. Atunci luon i-au dzîs lui:
— „Șî ieu oi pușca, mai tare ca tine, dar ai să stai o țâră. Că
ieu am o ștergătoare șî te-oi lega la ochi, că ieu așa am să pușc
de ț-or șî sări ochii din cap".
Atunci luon l-o legat la ochi cu ștergătoarea ș’o luat un băl-
tag în mână șî i-au dat între ochi la zmău. Șî zmău, după ce l-o
dezlegat, o dzîs :
— „Bine ai făcut Ioane că m’ai legat la ochi, că-m săria ochii
din cap. Da nu așa, Ioane. Te văd că iești viteaz mai tare ca șî
mine. Noi, dzîce, sântem doisprece fraț. Șî ni-i hiie de slugă. Șî ai
să ne slujești".
Șî s’o dus acasă cu zmău șî luon s’o spăriat dac’o vădzut atâta
acolo. Șî l-o băgat de slugă pe trii ai. Șî trii ai o fost atunci din
trii dzîle. Șî l-o mânat pe luon după apă cu un burduf de piele de
ghibol. luon s’o spăriat că iei de-abia o tras pielea după sine până
la fântână, nu să aducă șî apă cu ea. Șî s’o dus la fântână șî iei
s’o uitat în sus șî ’n gios ș’o gândit ce să facă. Dar lui i-o ghinit
în minte :
„Da de-aș me[rge] ieu acasă după o sapă, să săp fântâna cu
totul de-aici, c’atunci or gândi șî iei că ce-i asta, să duc ieu fântâna
acasă".
Iei o mers după sapă șî o adus ș’o săpat fântâna dimpregiur.
Iei o’ntârdziat cu apa. Atunci zmăii o așteptat. Dară s’a dus unu
dintre iei ș’au dzîs așa:
— „Ce faci tu Ioane, acolea de n’aduci apă"?
— „Amu ieu, am să duc fântâna toată acas, că ieu de multe
ori n’am să umblu".
— „Ioane, cumu oi duce tu, că noi săm mai tari șî nu o putem".
— „Apoi ieu oi duce".
Atunci zmău s’o supărat ș’o luat burdufu de ghibol șî l-o îm-
plut de apă șî s’o dus acasă. luon dinapoia lui. întrebără ceialalț
zmăi că cum ăi putea aduce fântâna acasă la noi, că noi nu o pu-
tem. luon dzîce :
— „Așa, că de dzece ori șî de o sută de ori ieu n’oi umbla,
numa odată".
186
ION MUȘLEA
Atunci zmăii să spăria de iei. Aceia dzî trecură cum o fost. în
dzîua al doile l-au mânat după lemne. Iei n’o adus lemne iuti, ș’o
mers ș’o ’mpregiurat pădurea cu drot să o aducă odată. Atunci
zmăii o vădzut că iară ’ntârdzie șî iară o mărs unu dintre iei după
iei, ca să vadă ce face. Șî l-au întrebat:
— „Ce faci, Ioane, cu pădurea, de nu vin mai iuti să ne-o
aduci, că ni-i hiie pe foc“.
Iei dzîse așa:
— „leu oi duce-o toată, că ieu de multe ori n’am să umblu
după lemne".
Atunci zmău se mâniară șî smulseră un copaci din pământ și
au dzîs cătă luon:
— „Atunci te-oi crede cum că iești tare, dacă m’ei întrece pe
mine acasă, să te duci mai iuti ca mine".
Atunci zmău se’nvârtiră șî o luat copaciu de-a umăr. luon se
legară de crăngile copaciului dinapoi și atunci zmău l-o dus șî pe
luon. Când se’ntorseră zmău acasă cu copaciu pingă casă, luon o
sărit gios șî o ieșit înaintea lui șî i-au dzîs:
— „Noroc bun“.
Atunci zmăii toț s’au spăriat de iei. Că ce să facă iei cu iei
amu, că iei îs doisprece fraț șî lor să le poată porunci ala. Atun-
ceni iei s’o gândit așa, că noaptea care vine să-l omoare pe luon.
Șî noaptea l-au culcat pe luon înt’o odaie în pat șî luon, dacă s’o
culcat, iei i-o audzît ce grăiesc iei în casă că cum au pă iei să-l
omoare. Șî iei o aflat o piuă de hier, acolo’n odaie, șî o pus în pat
ș’o învălit șî luon s’o băgat su pat. Atunci zmăii, noaptea la doi-
sprece ceas, o luat săbiile șî s’o dus să-l taie tot șî l-au tăiat acolo.
Atunceni o dzîs unu dint’e ei :
— „Lăsaț, c’acum toate săbiile îs îndoiate".
Șî l-o lăsat. luon o ieșit de su pat șî s’o pus în pat în locu
piuii. Șî dimineața o vinit zmăii, să-l ducă ori încătruă mort. Iei,
luon, când audzi că întră pe ușă, iei se ’ntinseră’n pat șî o dzîs:
— „O, Doamne, că greu am durmit ieu în noaptea asta!“
Atunci zmăii s’o spăriat. Au dzîs:
— „Ioane, cum ai durmit ?"
luon dzîse :
— „Cam greu am durmit. Că toată noaptea m’o mâncat puricii".
Atunci zmăii s’o spăriat șî iei o legiuit că ce să facă cu iei, că
iei ie mai tare ca noi. Șî dzîse zmăii:
— „I-om da o mierță de bani, să să ducă".
L-o chiemat lontru’n casă ș’o dzîs :
— „Ioane, îț dăm o mierță de bani, numai ca să te duci, că
nouă d’aiștea așa slugă nu ne treabă !“
luon dzîse:
— „Bine-i bine, domnilor, ieu cu-o mierță de bani nu mă duc.
Da mie aveț să-m daț un sac de bani. Șî să mi-1 duceț pân’ acasă unu".
Șî luără zmău de-a umăr sacu de bani șî s’o dus pe drum cu
luon cătă casă. Da la zmău i-o fost greu cu banii. Șî când o mers
pe drum, luon o fost înainte să-i arăte drumu. Zmău, cum i-o fost
greu, răsufla greu șî luon, de aburu zmăului, umbla așa, șî ’nainte
șî ’napoi. Da o dzîs:
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
187
— „Ce îmbli, Ioane, așa?"
— „Da, ice, umblu, că cân mă duc înainte, mă cănesc să te șî
omor, șî cân ghiu înapoi îm mai calc pe hire șî-m mai trece hirea".
Da iei, ghietu, s’o temut, că iei numai cu minciuni o fost. Șî
s’o dus acasă. Acasă, luon o avut șase copii șî s’o spăriat copiii.
O sărit toț pe păreț de spaimă. Zmău o’ntrebat:
— „Ce fac acei?"
— „Aceia, ice luon, te-or mânca pe tine"!
Atunci zmău se luără la fugă. O pus sacu gios șî o fugit. Nu
departe de-acolea s’o’ntâlnit cu o hulpe, zmău.
— „Năroc bun!“ o dzîs hulpea cătă zmău. „Da unde ai fost?"
— „Am fost la luon Dobre Viteaz".
Hulpea ziseră:
— „Ce viteaz îi ala la tine, că ieu îi mănânc pita din covată
de trii ani de zîle șî nu mă poate prinde?"
Atunci zmău se’ntoarseră napoi cu hulpea, să margă la luon.
Atunci luon văzură de-acasă că ghine zmău cu hulpea. Da luon ie-
șiră afară șî dzîse cătă hulpe:
— „Îhî, ice, tu curvă de hulpe. Te-ai lăudat cum că mi-ai adu-
ce șapte pchiei de zmău șî tu numa una mn-aduci!“
Atunci zmău se supără șî iera un păr acolo șî o luără pe hul-
pe de coadă zmău ș’o dat de păr cu ea, ș’o dzîs:
— „Tu mă duci pe mine la moarte!"
Zmău s’o dus acasă. luon o rămas ș’o găzdăluit, c’o avut bani
apoi.	Cărmăzana — Grigor Homa, 58.
CLXXX11
OMU DE LAPTE.
O fost odată un împărat ș’o avut o pădure de tatu mare. Șî
câte câț gornici o avut la ea, nici care n’o putut îmbla tătă. Șî unu,
da acela o îmbiat tătă. Ș’au găsît acolo un tău de lapte la mijlocu
iei șî’n tău ala o aflat un om de lapte. Șî s’o dus la ’mpărat ș’au
spus că ce-o găsît iei în pădure. Ș’au dzîs așa ’mpăratu:
— „Cum l-am ști noi prinde?"
Ș’apoi au dzîs gornicu așa, că p’acela l-o prinde așa, de-om
face o cizmă să meargă amândouo pchicioarele ’n ea, într’una. Ș’apoi
om duce acolo o masă ș’om pune pe masa ceia o uiagă de v’o cinci
litri de pălincă. Șî om pune un pahar ș’o pchită de grâu.
Șî omu, când au ieșît, au vădzut uiaga pe masă șî paharul
lângă ea plin ș’au început să beie din pahar, să vadă ce-au pus
acolo. Ș’au băut tătă pălinca din uiagă. Ș’au vădzut pchita ș’au muș-
cat șî dint’aceia ș’au vădzut că-i bună. Șî omu de lapte s’au îmbătat
șî-i zinia să gioace. Ș’o sărit de douo ori în sus ș’o vădzut că nu-i
bine așa desculț. O vădzut cizma acolQ, lângă masă, ș’o băgat amân-
douo pchicioarele ’n cizmă. Ș’au vrut să gioace apoi. Ș’o sărit pă iei
atunci gornicu șî l-o prins șî l-o dus la ’mpărat. împăratu tare mare
bucurie o avut. Ș’au dat răspuns mai pe departe ’nt’alte țări, la mi-
nister, ș’au zinit la iei împăraț, să vadă ce-o prins iei din pădure.
Șî i-o dus în casă pă cinste. Șî ’nt’atâta vreme cât s’o cinstit pin
casă, s’o giucat copchii înălțatului împărat de-a mingș. Ș’o sărit min-
188
ION MUȘLEA
ge acolea ’n pigniță, în temniță, la omu ăla de lapte, unde-o fost
băgat iei. Ș’o dzîs cată copii așa :
— „Amu nu ț-o dau până nu miî-ei da chieile dela ușe de
unde o fost închis".
Șî i-o adus copchilu chieile șî s’o dus omu în pădure. Șî s’o
băgat acolo înapoi, în tău. Ș’o spus așa cân s’o dus la prunc, la
ăl mai mare :
— „Di-i ved§, lonucă, că vrea tată-tău să vă omoare pi tăț,
spune să nu-i omoare pe ceilalț: să-ț taie ție mânurile șî să-ț scoată
ochii. Și te pune pe cal, care n’o vădzut soare șohan, ș’apoi să-ț
deie drumu, să să ducă încotro o vedQ iei cu ochii".
Șî calu s’o dus cu pruncu pân la tău ăla de lapte. Șî o dzîs
așa omu :
— „Da zinit-ai, lonucă? Cobori gios de pe cal".
— „Nu poci, că n’am mânuri nici ochi", o dzîs băiatu.
Noa șî l-o luat iei de pe cal gios. O dzîs:
— „Atinge mânurile în tău iest de lapte".
Șî i s’o făcut mânurile ’napoi. Ș’o dzîs:
— „Du la ochi amu".
Șî i s’o făcut șî ochii. Șî i-o dat un fluier ș’o botă. Ș’o prins
să dzîcă cu fluieru de s’o clătit frundză ș’au vrut tată să pchice
gios. Ș’o dzîs :
— „Stăi, amu, nu mai dzîce, că pchică frundză tătă".
Șî s’o luat șî s’o dus pruncu, până la un staul șî s’o băgat
acolo de păcurar la un împărat. Șî o fost un moș acolo păcurar șî
s’o cerut să-l lese șî pe iei la oi odată. Ș’acolo o fost un zmâu mai
în sus șî atunci iei o năpustit oile drept în gredina zmâului. Ș’o
zinit zmâu c’o falcă ’n cer cu una ’n pământ, șî numai vreia să 1
mănânce cu tătu. Ș’o dzîs :
— „Lasă-mă, unchiule, că ț-oi tra[ge] un danț, că știu că n’ai
giucat de mult".
Atunci zmâu o dzîs:
— „De bghizoaș n’am giucat de când am fost tânăr".
Apoi o prins băiatu să dzîcă. Zmâu așa o giucat, că s’o băgat
în pământ, până ’n gerunche. Atunci băiatu o strigat:
— „Dă, bota mQ !“
Atunci bota așa o dat, de-o șî sărit cele cinci capuri [ale zmâu-
lui]. Șî s’o dus băiatu cu oile la staul. Ș’atâta lapte o avut, douo
părț o avut oile ce-o avut pân’atunci. [Nu știe continuarea].
Lecînța — Gavrilă Rus, 23.
CLXXXIII .
O fost un om sărac șî o mărs într’o pădure să-ș facă lemne,
s’aducă de-a umăr acasă. O ghinit un om la iei, da lui i s’o depă-
rut că nu știu ce fel de om îi ăla așa. L-o întrebat că ce faci tu cu
săcurea aici de tai lemnele alea? Omu cel sărac o răspuns că iei
acolo a fa[ce] un rât frumos șî a fa[ce] o mănăstire. Atuncea omu
s’o priceput că ala nu-i curat, da dzîce :
— „Da pe unde-i fa[ce] mănăstirea" ?
— „Cam aici".	...
— „Cât ăi cere dela mine să-ț dau, să nu faci mănăstirea aici" ?
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
189
Omu o răspuns :
— „De mn-ei da o mnerță de galbeni, atunci nu fac".
Dracu i-o răspuns că:
„Ședz puțîn aicia că minghiart ghiu".
Atunci o ghinit cu o mnerță de galbeni șî i-o dat omului. Da
omu, dac’o prins de sac, o vădzut că nu poate să-i ducă acasă. Da
o dzîs că nu i-s treabă banii, da de mi-i duce tu acasă, atunci mă
lăs de mănăstire. Dracu i-o făgăduit că i-a duce. Da cum o mărs
pe cale, așa o răsuflat de greu dracu, de omu o sărit zece metri
dela iei încolo. Când o tras răsuflu în sine, o tras șî pe omu ’n
sine. întreabă dracu pă om :
— „Dipce umbli tu așa pe cărare că fugi de mine?"
— „Da că așa mi-e de ciudă pe tine, de-m vine să fug, de să
nu te nici văd".
— „D’apoi cân întorni înapoi cătă mine" ?
— „Cân mă duc cătă tine, îm ghine să tăt trec pîn tine să te
și omor".
Da amu o fost aproape de sat, o ’ntrebat că :
— „în care casă șăzi“ ?
— „Da ia acolo, în căsuța aceia".
Da o dzîs dracu cătă om :
— „Că cum îi casa aceia, că-i hiie ’n acoperiș, să vede ’n pod" ?
Omu i-o răspuns dracului că:
— „Amu oi acoperi de mi-a agiuta Dumnedzău, că numai de-o
piele de drac m-i hiie".
Atunci dracu o dat cu sacu de pământ ș’o fugit șî omu o ră-
mas cu banii.
O ghinit înapoi dracu să ceară banii. Omu n’o vrut să-i deie.
Ice dracu:
— „Așa o hi a tăi banii, că, de m’oi putea agiunge, atuncea
o hi a tăi banii".
Omu o răspuns:
— „leu, de m’oi lua după tine a cură, da așa oi putea fugi,
de oi da cu pieptu de porțile iadului de tăte s’or urni acolo pe voi.
Da am un copil, apo mă duc șî țî-1 arăt că-i tare zlobiu șî pă ăla
de l-oi agiunge, ghino după bani șî țî-i dau. Da grij, că cân ț-oi
arăta unde doarme pruncu, da curgi după iei că cân mă vede pe
mine, fuge".
O mărs aproape de sat după ceva ghimpi, o știut unde doarme
iepurile.Dacă s’o apropiat acolo, iepurile s’o și luat la fugă. Omu o dzîs :
— „la-te după iei, de 1-ei agiunge, să-l șî omori șî să ghii după bani" !
O ghinit mai târziu dracu.
— „Da pututu-l-oi prinde"?
— „Da de unde l-oi prinde, că ala n’o cotat că-i ghimpi, n’o
cotat că-i piatră, tăt una o luat la fugă șî mi-am rupt un picior".
O dzîs dracu așa:
— „Cu asta n’am ieșit. leu te-oi spăria pă tine șî tu pă mine".
Atunci dracu l-o spăriat, că după moarte l-a pune ’n căldări și
l-a hierbe pe om, l-a spânzura de limbă șî mai multe lucruri grele
i-o spus. Omu i-o răspuns că nu se teme nici de una de acele.
190	ION MUȘLEA
— „No, o dzîs dracu cătă om, sparie-mă tu“.
Omu l-o legat la ochi cu o năframă mare șî o chiemat femeia
cu sucitoru cu care sucești plăcinte, să steie la spatele dracului. Șî
omu l-o prins de coarne pe dracu șî tăt l-o învârtit așa de coarne
șî femeia tăt o dat cu sucitoru. Tăt l-o ’ntrebat:
— „Da nu te-ai spăriat nici amu?"
Atunci o luat femeia o săcure ș’o prins a tăia ’n dracu cu as-
cuțîtu. Atunci o dzîs dracu:
— „Deșchide ușa, să am pă unde mă duce, c’acum sânt bogăt
de spăriat".	Cărmăzana — Grigor Glodorean, 60.
CLXXXIV
De mult o fost soarele om. Ș’o fost rândunica o fată frumoasă.
Șî soarele o luat de soțîie. Da o avut șî soacră rândunica. Șî soacră-
sa o mânat la ciumă după sîtă, să cearnă fărină pentru pască. O
mărs mai întâi la Luni șî i-o dat o cute acolo. Apoi o mărs la Marț
ș’o întrebat că unde șade ciuma. S’o dus apoi la Mnercuri șî i-o
dat o cloșcă cu pui acolo. S’o dus la Gioi șî i-o dat o uiagă de
lapte. [Du]p’aceia s’o dus la Vineri ș’o’ntrebat iar că unde șade ciu-
ma? Ș’acolo i-o dat un chieptene. Șî dup’aceia s’o dus la Sâmbătă.
Ș’acolo Sâmbăta i-o spus că să nu să bage’n casă să ceie sîta la
ciumă, că o a mânca. Ș’apoi i-o spus că să meargă’n tindă șî să ieie
sîta, că-i în cămară șî să fugă cu ea. Șî o spus că cân s’o lua după
ea, s’arunce chieptinele, că s’a fa[ce] deal de ciont din chieptine. Șî
s’o dus la ciumă ș’o luat sîta ș’o fugit cu ea. Șî s’o luat ciuma, — o
fost o femeie hâdă — după iș, cu calu. Șî fata o aruncat chieptinele
gios șî s’o făcut deal de ciont șî ciuma o ros dealu până ce o mai
agiuns pe fată. Ș’o țîpat șî cutea șî s’o făcut deal de pchiatră. Dup’a-
ceâ o ros șî dealu ăl de piatră șî iar o agiuns pe fată. Dup’aceâ
o țîpat fata uiaga cu laptele gios, șî s’o făcut apă mare de lapte. Șî
ciuma tăt o băut, până ce-o crăpat. Ș’apoi n’o putut fugi mai mult
după fată. S’o dus fata acasă la soacră-sa șî i-o spus soacră-sa să
coate supt un lepedeu: o fost soarele. Ș’o vădzut că-i soarele așa
de luminos ca o rujă de pe câmp. Atunci s’o șî făcut rândunică ș’o
zburat. Pân’ atunci [soarele] o fost fecior așa ca ăștilalț.
Bicsad — Toader Zoab, 16.
CLXXXV
Iera odată un Țîgan șî s’o dus pă drumu țării călare, cu căl-
dări pe cal. S’o tâlnit cu’n păcurar șî Țîganu ziseră: Cine i-ar dzîce
lui „domnu vodă", da i-ar da un galbîn.
Păcuraru se ghindise ce să facă iei, ca să-l câștige pe Țîgan. Iei
o fugit înainte pe drum șî s’o pus la un pod șî s’o făcut orb. Cân
ghine Țîganu pe dript iei, păcuraru o dzîs:
— „Năroc bun să deie Dumnedzău la domnu vodă".
Țîganu ziseră:
— „Pi ce mă cunoști că-s domnu vodă?"
Păcuraru ziseră:
— „Pe sunetu armelor șî pe tropotu calului".
Țîganu merseră șî i-o pus un grițar în palmă. Păcuraru ghindise:
— „Bată-te Dumnedzău Țîgan, că m’ai păcălit odată. Da lasă că
te păcălesc ieu mai înainte".
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
191
Păcuraru să duseră în fugă înaintea Țiganului. Șî iară s’o pus
la un pod. Șî iară cân iera pe dript iei, iară-i dzîse Țiganului:
— „Năroc bun să deie Dumnedzău la domnu vodă".
Țîganu dzîse:
— „Pi ce mă cunoști că-s domnu vodă?"
— „Pe sunetu armelor șî pe tropotu calului".
Iar i-o pus un grițar. Păcuraru dzîsă:
— „Să hie domnu vod’ cu sănătate. Ieu, ice-s orb de doi ani
șî nu văd, ș’am audzît că păru domnului vodă ie bun de leacuri de
șters la ochi cu iei. Să faci bine să mi-1 dai, să mă șterg la ochi“.
Țîganu dzîse:
— „Bucuros, cum să nu".
Atunci păcuraru îl șî prinseră de păr, șî trage șî trage,
da trage, până la una. De abia scăpără Țîganu. O luat la fugă pe
drum. Să tâlniră cu alț Țigani care venia spre iei. întrebară ceia
Țigani. Da iei:
„Ajan, nejan,
C’acolo la pod,
Ieste o hărămidă oarbă
Șî nimica nu te ’ntreabă,
Numa cum meri, te prinde’n labă.
Cinci zloți ș’o căldărușe ’nvărgată
Șî de cap cât îi place".
Cărmăzana — Grigor Homa, 58.
CLXXXVI
Când o umblat Dumnedzău șî cu Sân-Chetru pe pământ, atunci
o fost bghirău de borese, muierile-o poruncit atunci în sat. O îm-
biat Dumnedzău șî cu Sân-Chetru pe la căs ș’o dzîs să-i lese de
mas. Șî dară omu ala i-o lăsat șî i-o pus în pat. Da o fost numa
omu singur acasă. Muierea o fost dusă’n sat ca bghirău. Ș’atunci,
când o zinit acasă boreasa, atuncenică o’ntrebat că ce șalăi o lăsat
în casă de mas. Omu o spus că niște oameni năcăjit. D’apoi o dzîs :
— „Ce oameni mi-ai lăsat în casă de mas?"
Atunci o luat corbaciu, l-o prins pă Petre șî l-o bătut bine.
— „Doamne, dzîce Petre, lasă-mă de cătă părete că pe mult
m’o bătut pe mine!"
L-o lăsat de cătă părete șî atunci femeia o dzîs că’ncă pe cel
de cătă părete n’o dat. Da amu a da. Ș’apoi o prins a da până la
una ce s’o urît ie. Ș’atunci o dzîs Sân-Chetru cătă Tatăl-sfânt:
— „Doamne, ice, fugim, c’amu-s gata, atâta m’o bătut!"
Ș’atunci o dzîs Țatăl-sfânt cătă Petre:
— „Petre, să nu poroncească chescheneu la clop în vec!“
De atuncenică nici nu ieste bghirău de borese, fără oameni,
care-S cuminț.	Boinesti — Ion Popchilea, 50.
192
ION MUȘLEA
GHICITORI.
CLXXXVII
Mă suiai pi-un dâmbuț:
Vedeai moara lui Dănuț,
Măcinând pe un grăunț. — Șoa-
[ricile.
Bicsad —’ Toader Zoab, 16.
CLXXXVIII
Cimi ce-i, ce-i?
Am o casă văruită,
Nicări nu-i găurită. — Ou.
Bicsad — Același.
CLXXXIX
Am o cămărușă,
Plină de mâncărușă,
Pă nicăiri n’are ușă. — Ou.
CXC
Ce stă ’n cui
Șî n’are fund? — Colacu, că-i cu
[gaură.
CXCI
Ta-tău să suie pă mă-ta
Șî mă-ta fă foas. — Perina.
CXCII
Ciumu ce i, ce-i?
Am o iapă.
Când o duc la apă,
Numa cioante cacă. — Melița.
cxciii
De aici până ’n Certeze,
Tăt clopote cu răteze. — Hameiu.
CXCIV
Ciumu ce-i, ce-i ?
Ce trabă la orice? — Nume.
CXCV
Am un giunc
Cât lumea de lung. — Drumu.
CXCVI
Am un giunc roșu, :
Unde zace ’ntr’o sară,
Să cunoaște ’ntr’o vară. — Focu.
CXCVII
Ciumu ce-i, ce-i?
Am o cățălușă neagră,
Tăt dâmbu l-aleargă. — Coasa.
CXCVIII
Răge bica ’ntre hotară
Șî s’aude a noua țară. — Junețile.
Boinești — Toate dela Gh. Birtoc, 19.
CXCIX
Bagă-țî-o,
Scotu-țî-o,
Pe la cur atingu-ț-o. — Suveica.
CC
Roșia tătâne-tău
Bate neagra mâne-ta. — Para fo-
cului în horn.
CCI
Mă-ta nu se culcă,
Până nu se hurducă. — Ușa, când
[o ’nchide.
Călinești — Toate dela Ion Bumb, 55,
CCII
Ciumei, ciumei
Ce nu stă ’n cun ? — Ou.
Cărmăzana — Grigor Homa, 58.
CCIII
Ce-i pătură
Șî nu-i plăcintă
Șî-i rotilan
Șî nu-i măr ? — Ceapa.
Cărmăzana — Același.
CCIV
Cimu ce-i, ce-i?
Ce stă ’n cun
Șî n’are fund? — Cununa.
CCV
Cimu ce-i, ce-i ?
Am douo rață:
Una sboară peste casă,
Una nu poate de grasă. — Grâu,
[când ciuruieșii.
CCVI
Cimu ce-i, ce-i?
Am patru fraț
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
193
înt’o cămeșe,
Șî tot fug
Șî nu să mai agiung. — Roatele
[la car.
CCVII
Ce me[rge] ’n pod
Fără pchicioare? — Fumu.
Lecînța — Toate dela lacob Rus, 23.
CCVIII
Douo ’nguste ’ncârligate,
Douo late ’nlăturate. — Foarfe-
[cile..
CCIX
De aici până la Hust,
Tăt căldări cu fundu ’n sus.
Mușunoaiele.
CCX
Am un ciung
Cât lumea de lung. Drumu țării.
CCX1
Sus bat doburile,
Gios pchică negurile. — Căn
[cerne fărină.
CCXII
Mă dusăi până la voi
Șî-m dădu pă dinapoi. — Scaunu.
CCXIII
Nu mă culc,
" ' - ce nu mă hurduc. — Ușa.
CCXIV
iu ce-i, ce-i ?
oafa cu purcei,
ci suge,
’N tufe fuge. — lepuroaia.
CC XV
Am un cuptorieș
Plin deiepureș. — Dinți Jngură.
Moișeni — Toate dela Ion Moiș, 61.
CCXVI
Ghine baciu
Cu corbaciu,
Bate moale
’Ntre pchicioare. — Tocana.
CCXVII
Cernu ce-i, ce-i?
Căldărușă ’nt’on pchicior,
De când o fo[st] moșu fecior.
Brozba de curechiu.
CCX VIII
Cernu ce-i, ce-i?
Doi dau, doi stau,
Doi abat în pchierseci. — îmbla-
[titorii.
CCXIX
Minte are,
Suflet n’are
Șî trăe[ște] cu stâmpărare;
Cine nu ști, da l’învață.
De-i gîci, ț-oi da o rață. — Ceasul.
Racșa — Toate dela Vasile Băitanu, 47.
CCXX
Ciumu ce-i, ce-i?
Am un bou:
în fune naște,
în fune crește;
De nu le-i clăti,
Acolo a putredi. — Pepenele.
Racșa — lacob Ciorba, 8.
CCX XI
Tata-i verde, mam’uscat’,
Pruncii tăț îs crăț la cap. — Vița
[de vie.
CCXXII
Ciumu ce-i, ce-i ?
Surceaua bradului,
Curva satului. — Cetera.
CCXXIII
Mă dusei în pădurice,
Aflai ouo de bobice,
Luai nouo, lăsai douo,
Ca bobicea să mai ouo. — Pi-
[c io ici le.
CCXXIV
Țîntă mândră
Șede ’n grindă
Și grăiește ungurește
Și nime n’o înțălește. — Rându-
'	[reaua.
Racșa—Toate dela Mărie Balaș, 20.
*	13
194
ION MUȘLEA
ccxxv
Ciumu ce-i, ce-i ?
Am patru iepe:
Una cere vara,
Una cere iarna,
Una dzîce că fie cum a fi. — Caru,
[sania și giugu di la boi.
CCXXVI
Am o vacă:
Unde zace ’nt’o sară,
BOC
CCXXIX
Draga mamii Anuțucă,
Nu te duce de-acăsucă,
Că n’or avea pruncii mămucă.
Ca tine draga mamii,
Alta nu ș-or dobândi.
Di-i îmbla tătă lume,
Mămuliucă n’or ave,
Ce streinuț or rămâne,
Streini în tătă lumQ.
Rău mă doare irima,
De-m pare c’oi șî crăpa,
Dacă văd căsuca ta.-
Casă din patru scânduri,
Șî casă fără făresti,
Ca pe noi să nu ne vedzi.
Draga mamii Anuțucă,
Da ghină pe o sărucă,
Să vedz puii cum să culcă,
C’o rămas fără mămucă.
Nici au mamă, nici tătucă,
Numa iei îs sânguruț.
Mai mult n’or avea mnilucă,
C’o rămas fără mămucă.
Da fa, mami, ce te-i fa[ce]
Șî nu o chema pe mama,
Că la prunci te-a agiuta,
Că nici au mamă, nici tătucă,
Să-i agiute, guruliucă.
Dragii mamii mititei,
Rămâne mama cu iei,
Da rămâne supărată,
Că care mamă i-o făcut,
Da nu-or vedea mai mult.
Da amu, draga mămucăi,
Da ghină pe o sărucă,
Să cunoaște ’nt’o vară — Focu.
CCXXVII
Ciumu ce-i, ce-i?
Lanț înfocat
Peste cas’aruncat — Cucurbâit.
CCXXV1H
Ciumu ce-i, ce-i?
Pana cocostârgului
Bate fundu târgului. — Soarele.
Trip — Toate dela Gheorghe Roștaș,21.
E T E.
Că îi vedea cum să culcă,
S’or culca fără mămucă.
Căce cumu i-om griji,
Tă[t] cu mamă n’or mai hi.
Cărmăzana — Anuță Glodorean, 55.
ccxxx
Tînărelu mneu frătiuț,
Ce nuntucă-i aiasta,
De-ț zine acasă popa?
La masă te-a cununa,
Că nuntucă-i de trii dzîle,
Mnireasa nu-i nicărire.
Șî cine te-o omorît,
N’aibă loc nici în pământ,
Numa de-asupra pe câmp.
Pe doi fraț ni-o stingherit,
Că nici am mamă, nici tătucă,
Numa lumea streinucă;
Nici am fraț, nici am surori,
Numa gredină cu flori.
Câ ci mă văd că n’am pe nimi
Crapă irimuța ’n mine.
Crapă pământ să mă bag,
Că alta n’am ce să fac.
Moișeni — Mărie Rus, 28.
CCXXXI
O găzducă, o mnilucă,
Da unde meri dela minucă?
Da cum oi trăi ’n lumucă,
O, tu dragă, fără tiniucă ?
O, că ieu s slabă, hăi găzducă,
Că m’o mâncat multe ’n lumucă.
Uă, spune, gazdă, la puiuț,
Să mni m’asculte pe mnine,
Că de nu-oi veni la tine.
CERCETĂRI FOLKLORICE 1N ȚARA OAȘULUI
195
O găzducă, o mnilucă,
Lasă-ț mânurile-acasă.
Să sape și să cosască,
Că-i păcat să putredească.
O găzducă, o găzducă,
Ce n’ai poroncit la maistări,
Să facă casă lărguță,
Să ’ncap și ieu cu tinuță,
Că nu rămâi numa de truduță.
Da unde-i ferestuica,
Când oi tre[ce], găzducă,
Să ai pă unde mă striga.
O, de lasă-mă, găzducă,
Lasă-mă ’n locuțu tău,
Că tăte le-oi plini ieu.
O ghină, găzducă, cu mine,
Ce m’oi fa[ce] fără de tine,
Că știu că nu m’o asculta nime.
Că nu m’o asculta puii,
Da la tine oi ghini.
O găzducă, o mnilucă,
Că mult rău m’o putut mânca,
De când o fost bătaia,
Că n’am avut nici o mniluță,
Numa la soră și Ia măicuță.
Racșa — Irincă Danilovici, 46.
CÂNTECE DE LEAGĂN.
CCXXXII
A, a, a, pruncu mamii,
Culcă-te, dragu mamii,
Că ieu te-oi adurni,
Că ț’aduc somnu
Dela tăte păsările,
Dela vaci, dela vițăi,
Dela pruncuț mititei.
Racșa — Mărie Mălancă, 72.
CCXXXIII
A-liii, puiu cucului,
Adă somnu pruncului,
Di la vaci, di la ghițăi,
Di la pruncuț mitităi,
Care s’au legat de iei.
Racșa — Mărie Balaș, 20.
CCXXXIV
Șî tu puiu cucului,
Âdă somnu pruncului.
De cân somnu i l-ai dus,
Pruncu capu gios n’o pus.
Trâsolț — Mărie Gabor, 27.
CCXXXV
Culcă-te, puiuț de cuc,
leu te leagăn șî mă duc ;
Culcă-te, puiuț de domn,
leu te leagăn, tu n’ai somn.
Trâsolț — Mărie Huja, 35.
CCXXXVI
Culcă-te, draga mamii,
Te culcă la fărestuică.
Te scoală hăt în zîucă,
Mândra mamii păsăruică,
Că ț-a da mama țâțucă,
Mândra mamii mititelucă.
Trâsolț — Măriucă Piț, 9.
CCXXXVII
Puiu mamii cel mai bun,
Culcă-te, nu te scula;
A-liu-leâ puiu mamii,
Culcă-te, doar îi durmi.
Tur — Văsîi Lupiscă, 11
JOCURI DE COPII.
CCXXXV1II
DE-A TUPU.
Unu să țîne de ochi să nu va-
dă nimic, alțî mărg, s’ascund, să
nu-i afle. Apoi când strigă: „Tu-
pu-i“? ceialalț strigă: „Tup“ 1
Ș’apoi me[rge] să-i coate. Ș’apoi
care poate fugi unde-o tupchit
13*
196
ION MUȘLEA
celalalt, îl ștopchiește cu ștop-
chit ș’apoi ăla strigă :
Sîtă deasă,
Hai acasă!
Ș’apoi dacă zin, apoi îl ștop-
chiește șî ceialalț. Ș’apoi îl mai
ștopchiește de trii ori. Șî dacă
poate de trii ori pă unu să-l șto-
pchească al ce-o tupchit, atup-
chește ala care-i de trii ori șto-
pchit. Bicsad — Toader Zoab, 16.
CCXXXIX
DE-A STRA1ȚA.
Ne punem șîr, cu mânurile la
spate, punem straița’n mână la
unu ș’apoi darem pe celălalt.
Apoi fuge roată pe lângă cerc,
apoi vină iară la locu.
Tur — Mihai Goia, 11.
CCXL
HOP DE-A MANDIA-MANDIA.
Să strâng copii mult, v’o dză-
ce, și să țin doi de mână și stau
de chilin ; aceia sânt portari. Co-
piii trabă să treacă pe sup mâ-
na lor. Și pe cel dinapoi, dacă-1
pot prinde, i-a portarilor, până
rămân doi din cei mai mult, ș’a-
poi aceia doi care rămân, aceia
sânt portari. Când sânt în apro-
chierea lor, atunci strigă verșu :
Hop de-a mandia-mandia,
Ce ț-î bună mandia?
Am ghinit după tei.
A cui i teiu ?
A Păsăranului.
Ce dai vama?
Oluțu cu apa,
Șatra și vatra.
Pe cel dinapoi,
De li-i putea prinde,
A hi a tău.
Racșa — Petre Leușcă, 15.
CCXLI
DE-A LUPCHI ’NTRE OI.
Tîpă tăț pruncii clop și straiță
și halube/ Oile-s în mhijloc și
lupchii la o margine. Și cânii
iar la o margine. Dacă sânt șap-
te prunci, trii îs lupchi, trii câni
și unu-i păcurar. Și lupchii ghin
la oi. Și păcuraru azmuță cu
cânii. Și cânii sar și apără oile,
dacă pot apăra. Și lupchii, dacă
pot, fură până le pot fura tăte,
le iau în mână. Apoi să șchim-
bă, să fac lupchii câni și cânii
lupchi.	Racșa — Același.
CCXLII
Un prunc sade gios. Ceialalț
pun degetele la iei pe cap. Și
unu strigă:
Inelușu ’nvârtelușu,
Ghici p’a cui deget am pus?
Ș’apoi dacă ghice[ște], acela ca-
re-i gios atunci să scoală iei și
stă acela a cui o fost dejetu.
Racșa — Același.
CCXLIII
DE-A MÂȚA OARBĂ1).
Ne legăm cu un chischineu la
ochi ș’apoi îmblăm după prunci,
ș’apoi merem la ușa casî șî da-
rem cu pumnii:
Cine m’o legat,
Să mânânce-un căcat!
Ș’apoi măm după prunci. Și da-
că-i prindem, îi legăm noi pe
iei la ochi. Șî tăt mereu.
Tur — Vâsli Lupiscă, 11.
CCXLIV
Cum să numără pruncii cân
să gioacă:
Unu me
Doni me
Tri cucuie
Mi cule
Dzaile
Paile
Țândura
‘) La Trâsolț i se zice „de-a mâțu
orb". La Cărmăzana, bătrânul Grigor
Glodorean ne spunea că jocul se nu-
mea pe vremea lui „de-a urbariu .
CERCETĂRI folklorice în țara oașului
197
Mândura
Terebuc
Tiuc.
Racșa Petre Leușcă, 15.
CCXLV
Uru
Dori
Triri
Pari
Cinca
Rinca
Iova
Slova
Terebuc
Tiuc.
Racșa — Același.
» *
CCXLVI
Antantinu
Soracatenu
Eliu
Veliu
Bam
Buf.
Boinesti — Petre Popchilea, 18.
CCXLVI1
Ani
Duni
Trini
Pani
Cinca
Rinca
Hova
Slova
Ghici
Tu.
Boinesti — Gheorghe Birtoc, 19.
CCXLVIII
Joc, care poate dzîce mai cu
spori:
Capră neagră
Suie’n clinei,
Clinciu nu să crapă’n cinci,
Capu caprii
Crapă’n cinci.
Racșa — Petre Leuscă, 15.
D E S C Â
CCXLIX
DE AUBAȚĂ.
Aubață de nouo dzîle.
Aubață de optu dzîle,
Aubață de o dzî,
Aubață nici de o dzî.
Acolo nu giunge,
Acolo nu dure,
Acolo nu rușî,
Acolo n’albestri.
Mare ieșt cât un munte,
Fa[ce]-te-oi mic cât un grăunț
[de mac.
Bicsad — Irincă Morșan, 57.
CCL
DE MNILOST1VE.
Să luără nouo moron,
Șî nouo strîgon,
Pe cale,
N T E C E.
Pe cărare,
Șî s’adunără cu Maica Sfântă.
Șî Maica Sfântă dzîseră cătă iele :
— „Voi moron,
Voi strîgon,
Unde merăț?"
Iele dzîseră:
— „Noi merem la Petre,
Să-l săgetăm,
Irimă de pai să-i punem,
Sângele să i-1 bem,
Carnea să i-o mâncăm".
Șî dzîseră Maica Sfântă:
— „Ho, ha!
Voi acolo nu vă duceț,
Ce merăț în marea,
Că ieste-o mreană’n mare sânge-
Sângele i-1 beț,	[roasă,
Carnea i i-o mâncaț,
Irimă de paie îi puneți"
Bicsad — Irincă Morșan, 57.
198
ION MUȘLEA
CCLI
DE OBR1NTIT.
Tragăn de noauă dzîle,
Tragăn de optu dzîle,
Tragăn de o dzî,
Tragăn nici de o dzî,
Tragăn mare cât on munte,
Fă-te miiicuț cât o linte,
Cât un grăunț de păsat,
In patru crăpat,
Cele patru ’nt’alte patru.
Atunci coace și sparge,
Când-ei coace și-i sparge’n iast’
[peatră.
(Descânț cu pchiatră din vale).
Racșa — Mărie Mălancă, 72.
CCLII
DE DURERE DE CAP.
Ceas bun,
Ceas rău,
Soare ce ’ncuntșfști],
Soare ce-amețQ[ști],
Soare cu strânsoare,
Soare cu gălbineală,
Ghine alege,
Ghine culege,
Din mată,
Din brață,
Din irimă,
De sup irimă,
Din tăte ’ncheieturițele,
Din tăte măduuțele.
în coajă de nucă înfăcoa-oi,
în mare țîpa-oi.
Acolo să pchieie,
Acolo să răspchieie,
Ca rouă de soare,
Ca spuma pe mare,
Ca știopchitu su pchicioare.
Ion să rămâie curat,
Lumninat,
Ca auru strecurat,
Ca grâu vânturat,
Din ceasu de amu,
Și din ziua de astăzi nainte.
(Descânț cu chescheneu la cap.
Sufli pîn iei).
Racșa — Mărie Mălancă, 72.
CCLIII
DE DEOCHI.
Să luără
Pe cale,
Pe cărare,
Tăt cântându-să
Șî voietându-să.
Să tâlni
Cu nouo deochietori,
Cu nouo descântători.
Strigă Maica ceriului,
Din poarta raiului:
— „Ce te cânț,
Ce te voaieț?"
— „Cum nu m’oi cânta,
Cum nu m’oi voieta?
Că m’am tâlnit
Cu nouo săgetători:
Cu săgeta m’o săgetat,
Cu deochiu m’o deochiat".
— „Taci, nu te cânta,
Nu te voieta,
Că ieu țîie
Ț-oi descânta,
Până leac șî vac ț-oi afla.
De te-o deochiat bărbat curatu,
Necuratei,
Pruncu curatu,
Necuratu,
Boreasă curată,
Necurată,
Fată curată,
Necurată,
Crăpe-i-să țâțele
Pchice-i cosițele".
(De nouo ori în apă cu nouo
cărbuni.)
Boinești — Ion Popchilea, 51.
CCLIV
DE DEOCHI.
Mă luai pă cale,
Pă cărare,
Mă tâlnii cu nouodzăci și nouo
[de moroi,
Cu nouodzăci și nouo de strigoi:
— „Un’e mereț, voi moroi?"
— „Că noi merem la Ion,
Cu carnea lui să ne hrănim,
Cu sângele să ne-adăpăm,
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
199
Ceas de moarte să-i lăsăm".
— „Ieu vă sorocesc,
Cu sorocu mneu,
Și cu-a lu Dumhedzău,
C’acolo nu mereț.
Mănâncă pâne de cenușă
Și lapte de cătușă.
Mereț tunând și fulgerând,
Pe supt altaru popchilor,
Pe supt mormântu morțîlor;
Mereț la mare,
Că ieste mreană grasă
Și frumoasă,
Carnea i-o mâncaț,
Ceas de moarte lăsaț.
Așa să s’aședze tăte relele
Și tăte durerile,
Cum s’așadză soarele,
De la cină ’nainte".
(Să descânț numa’n apă și să
țipi nouo cărbuni în foc: țîpi nouo
cărbuni, faci cruce și descânț;
țîpi opt, faci cruce și descânț,
și tăt așa.)
Racșa — Mărie Mâlancă, 72.
CCLV
DE DEOCHI.
(Cându-i beteag pruncu ’n
casă, apoi me[rgi] la fântână
ș’aduci apă nouo, de-atunci tragi,
cu’n pahar șî faci focu șî iai nouo
cărbuni șî gici: nouo, optu, șapte,
șasă, cinci, patru, trii, doi, unu,
nici unu. Bună șî la marhă. Dai
la vacă apă pinte coarne).
Doamne, Sântă Mărie, Maică
Să luă omu negru, [Sântă!
Dela casă neagră,
Cu săcure neagră,
Pusă de-a umăru negru.
Ghini la casa neagră,
Suflă ’n focu negru.
Să făcură patru lenii negră,
Dusă la pădurQ tâlharilor,
La pădurQ Garaleului,
De mine-i hi descântat,
Dumnedzău leacu i-o dat.
Cărmăzana — Anuță Glodorean, 66.
CCLVI
DE DEOCHI.
Pe Măria o ’ntâmpchinat
De ochi ocheșe,
De ochi mneru,
De ochi căprii,
De boreasă curată,
Necurată,
De bărbat curat,
Necurat,
De fată curată,
Necurată,
De fecior curat,
Necurat,
De Țîgan curat,
Necurat,
De Țigancă curată,
Necurată,
De Jîd curat,
Necurat,
De Jîdoucă curată,
Necurată,
De văduă curată,
Necurată,
De văduoh curat,
Necurat.
Cine cu lac (?) cum o cătat,
Să-i crepe țâțele,
Să-i pchice cosițele,
Măria să rămâie curată,
Lumninată,
Ca argintu cel străcurat,
Ca grâu cel vânturat,
Ca Dumnedzău să-i coate leacu.
(Țip cinci cărbuni în apă, apoi
dzîc besedele ăstea).
Cărmăzana — Măricuța Paul
lu Simian, 61. ’
CCLV1I
DE DESFĂCUT.
Doamne Sfântă Mărie, Maică
Hecte ciuisă buisă, [Sfântă !
Cu coarnele întoarsă,
Cu budzele roasă,
Cu limbă de păsat,
Cu gură de căcat,
Că ieu vă hegnesc,
în codrii pustii,
200
ION MUȘLEA
Unde mâț negru nu mhaună,
Unde pasăre nu chiuie,
Mâț negru nu s’așeadză.
Acolo să v’aședzaț,
Acolo să v’alinaț,
Pe mine să mă lăsaț
Curată,
Lumninată,
Ca de Dumhedzău lăsată.
Io să rămâi
Cum m’o lăsat Dumhedzău,
Ca’n ceasu cum m’am născut,
Dumhedzău m’o făcut.
Așa să rămâi,
Curată,
Lumninată.
(Să face la care-i beteag rău
șî zace la pământ, dacă-1 doare
capu șî mânurile șî pchicioarele
șî nu-ș află leacu. Treabă o se-
cere șî fuse, douo, șî cuțît șî
perie, de care face cânepă, șî o
pchiuă. Iei cămeșa de pă om șî
o pchisedz în pchiuă cu maiu.
Ș’apoi îi mai trece. Stângi căr-
buni șî să udă cu apa pă cap
șî bea de trii ori din ea).
Cărmăzana — Anuță Glodorean, 55.
CCLVIII
DE DESFĂCUT.
(Cân sânt făcături, o dai în iele,
pă izmene desfă: o țîpă gios,
o ’ntoarce pă dos șî fă plocoane
șî-ș fă cruce, în mhijlocu căsii,
între praguri; lângă izmană ieste
cociorvă, săcure, fusă, secere,
lopată, sfreghel, perie).
Doamh’ agiută, Doamh’ agiută,
Că nu îmblu a fa[ce],
Ci îmblu a desfa[ce],
Cu nume lu Ion.
Cine i-o făcut c’o mână,
leu îi desfac cu două;
Cel ce i-o făcut cu două,
leu îi desfac cu trii,
Cel ce i-o făcut cu trii,
leu îi desfac cu patru,
Cel ce i-o făcut cu patru,
leu îi desfac cu cinci,
Cel ce i-o făcut cu cinci,
leu îi desfac cu șasă,
Cel ce i-o făcut cu șasă,
leu îi desfac cu șapte;
Cel ce i-o făcut cu șapte,
leu îi desfac cu opt ;
Cel ce i-o făcut cu opt,
leu îi desfac cu nouă ;
Cel ce i-o făcut cu nouă,
leu îi desfac cu mânurile cu
[amândouă.
Domn’agiută că nu îmb[lu]’a
Ci umblu a desfa[ce] [fa[ce],
Cu nume lu Ion.
(Pui mâna pă secere, pă fuse,
pă tăte, tăte-s în mână amu, pe-
ria gios cu dințî ’n sus. Cu iele
’n mână strigă :)
Ciursă, bursă,
Din pădure-adusă,
Cu buzele ’ntoarsă,
Cu coarnele ’ntoarsă,
Pe perie pune-te-oi,
Fusele băgațî-le-oi,
Pin irimă scoate-țî-le-oi,
Cu cociorva petre-te-ui,
Cu săcurea tăie-te-ui,
Cu sfreghelu sfregheli-te-ui,
Cu. secere secera-te-oi.
Ciursă, bursă,
Mereț dela casa mț,
C’aicia n’aveț băutură,
N’aveț mâncare.
Vă duceț de pe casa me,
în Vârvu.. gărilor,
C’aceia v’or adăpa,
C’acolo sânt cățăi
Mănănțăi.
Ș’aceia v’or da de mâncat șî de
’	[băut.
Ion rămâne chistaș, cu Dumne-
[dzău.
(Izmana ceia să pune pă pe-
rie deasupra, să steie acolo su
pat, o dzî șî o noapte, ș’apoi o
iș pă iei).
Moișeni — Ion Moiș, 61.
CERCETĂRI folklorice în țara oașului
201
CCL1X
DE LAPTE.
Sântă Mărie, Maică Sfântă!
Mă luai dimineața,
Cu Vireag de-ampruor,
Pe iarba neciuntată,
Pe rouă nescuturată,
Să hrănească trupu,
Să-ș împle ugeru,
De tăt bunu iei,
De tătă mana iei.
Mă loghii cu nouădzăci șî nouă
[de săgetători,
Nouădzăci șî nouă de stricători,
Nouădzăci șî nouă de deochitori.
Mâna pe coarne i-o țîpat
Șî tăt bunu i l-o luat.
Ș’o rămas săgetată
Șî stricată.
Tă[t] răgQ șî țîhue.
Nime ’n lume n’o aude,
Nime ’n lume n’o vede,
Numai Sfânta Măriă, Maică
Din poarta ceriului, [Sfântă,
De-a dreapta Tatălui:
— „Ce bai ai tu Vireag,
De răgești" ?
— „Cum n’aș răgi,
Cum n’aș țîhăi,
Că m’am loghit,
Cu nouădzăci șî nouă de strî-
[cători,
Cu nouădzăci șî nouă de săge-
[tători,
Cu nouădzăci șî nouă de de-
[ochitori.
Mâna pe corn ni-u-o țîpat
Șî tot bunu mhi l-o luat".
— „Oho, oho, nu răgi,
Oho, oho, nu țîhui,
Că luate-oi
Șî te-oi duce
La tău lu Liordan,
La fântâna lu Rusalim,
C’acolo apa-i lăptoasă,
larba-i fruptoasă.
Bine împle-te-oi,
Bine ’ncărca-te-oi,
De tăt bunu tău,
De tătă mana ta,
Din vârvu coarnelor,
Până ’n vârvu coadii.
Din vârvu coadii,
Până ’n vârvu coarnelor.
Ugeru
Ca ghideru,
Țâțele,
Ca bucinu,
Sămăchișa,
Ca pelița, ca de ceapă;
Smântână,
Ca aluatu.
Că mie a nimunui nu-mn treabă,
Cât un grăunț de mac,
în patru crăpat.
Ca Dumuedzău sfântu să-i coate
Frumos cum o fost, [leacu.
Vireag să rămâie curată,
Lumninată,
Ca argintu cel strecurat,
Ca Dumnedzău să-i coate leacu".
(lai tărâțe de grâu cu trii de-
gete, de trii ori cu câte trii de-
gete, cu mâna dereaptă șî le pui
pe un talger șî mergi șî rumpi
o crăcuță de prun verde cu frunze,
ș’apoi spui descântecu. Ghine
laptele ’napoi cum o fost).
Cărmăzana — Măricuța Paul
lu Simian, 51.
CCLX
DE VACĂ.
Să luără vaca
Pe cale, pe cărare,
Pint’o pădure rară
Ciuplecând săcară,
Tăt cântându-să
Șî văietându-să.
Șă tălni	.
Cu nouo bobonitori,
Cu nouo descântători:
— „Ce te cânț tu vacă"?
— „Cum nu m’oi cânta,
Că mh-o luat
Bunu mheu
Șî laptele mneu.
— Taci, nu te cânta,
Nu te voieta,
Că io țî l-oi striga
202
ION MUȘLEA
Șî iară va ’nturna.
De l-o luat la oi,
L-aduc dela oi;
De l-o luat la vaci,
L-aduc dela vaci,
De peste nouo țări,
De peste nouo hotări.
Ugeru, ca zideru,
Țâțele, ca bucinu ;
Așa să sie vaca de mulgătoare,
Ca valea de curgătoare".
(Să descântă la vale unde cură
apa, cu cuțîtu o cu săcere. Șî
trabă a pune ’n donița de muls
fărină șî sare. Ș’apoi trabă pusă
donița afară, la grajd, să pchice
rouă pă iț. Și dimineața, până
ce n’o răsări soarele, s’o deie
la vacă. Și când a mulge, să
tragă trii cărbuni de foc în do-
niță, să mulgă pă iei. Și săcerș,
s’o ’nfoace la capăt, în jar șî să
mulgă pă săcere d-a ’ncruciș,
în cornuri, să pchice pe vârvu
săcerii).
Boinesti — Mărică Sîma, 40.
CCLXI
DE FLOAREA BETEȘÂGULUI.
(Iese rană pă obraz, pă pchi-
cioare și umflătură la ochi, s’a-
runcă la ochi, la nas).
Să luără douo sfinte albghinucî
La câmpu cu flori.
O, Maică sfântă,
Acolo nu mereț,
Vă duceț la Mărie,
Culegeț tăte ’nflăturițele,
Tăte rușețele,
Tăte bubuțele,
Tate ghindruțurile.
Cu guruța le sugeț,
Cu aripchioarele le ștergeț.
Măriuță să rămâie curată,
Lumninată,
Ca și grâu vânturat,
Ca argintu străcurat,
Ca mă-sa ce o 'băiat.
Nimnică nu i-o fost,
Nimnică să nu-i hie,
Din ceasu de-amu.
Dumnedzău i-i deie leacu,
Da nu după gura mea,
Ci după voia Tatălui.
(Să descântă cu ruj iță galbină
și-un groștior de vacă care să
ia de pă oală. Descânț și să unge
pă obradz unde-i rana ceia).
Racșa — Ohimă Berende, 57.
CCLXII
DE FLOAREA BETEȘÂGULUI.
(Să umflă nasu șî fața să ru-
șește).
Să luără Țîțîie
Pe cale, pe cărare.
Când o fost la mnedză-mnedzî
Să ’ntâlni cu-o fată mare, [cale,
Cu-o rujă mare:
— „Unde meri, tu, fată mare,
Cu ruja, cu acea mare"?
— „La Țîțîie,
Să o vindec de bube,
De cele rele,
Ca să pchieie,
Să răspchieie,
Cum pchiere rouă de soare,
Șî ștopchitu su pchicioare".
Trâsolț — Mărie Huja, 35.
CCLXIII
DE SĂGETÂTURĂ.
(S’aruncă o la pchicior, o la
mână, să îmflă, să fă bubă. De
la bosorcoi ie).
Doamne Sfântă Mărie, Maică
Să luără Ion	[Sfântă!
Dela casa lui,
Dela masa lui,
Să-ș îmbie îmbletele.
Să-ș grăiască graiurile,
Să-ș gioace danțurile.
Cân fuse la mnedz de cale
Să tălniră
Cu	nouădzăci	și	nouă	de săge-
.	”	[tători,
Cu	nouădzăci	și	nouă	de mhi-
—	„Un’e mereț	voi	[rători,
Ochitori și mnirători"?
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
203
— „Noi merem la mâna lu Ion,
C’am audzît
Că la față-i frumoasă,
La carne vârtoasă".
— „La mâna lu Ion nu mereț,
Că la față nu-i frumoasă,
La carne nu-i vârtoasă.
Mereț în mare,
C’acolo ieste-o mreană mare,
Solz pe sîne n’are.
La ceia irima s’o mâncaț,
Sângele să i-1 beț.
Mâna lu Ion
Să rămâie curată și lumninată,
Ca maică-sa ce i-o dat,
Ca Dumnedzău ce-o lăsat.
Mâna lu Ion să s’aședze
Tete deochiăturile,
Tete mnirăturile,
Tete coptăturile,
Ca cum s’așeadză sfântu soare
Cu radzele sale.
(Să descântă de nouo ori, în
mnere de stup o în ai, apoi să
unge cu iele p’acolo).
Racșa — Irincă Danilovici, 46.
CCLX1V
DE SĂGETAT.
Sântă Măriă, Maică Sântă!
Pe Mărica o tâmpchinat,
Nouo muroii,
Din nouo sate,
Nouo strigoii,
Din nouo sate,
Morăind,
Horăind,
Apa tulburându-o,
Pchietrile fărmându-le,
Hainele rupându-le,
Din rochi albe țîpând,
Din cisme albe tropotind,
Pin sâii bisericii intrând,
Pe supt altar ieșind.
— „Un’e mereț, voi,
Nouo muroii,
Din nouo sate,
Nouo strigoii,
Din nouo sate" ?
— „Merem la Mărica,
C’o am audzît asară,
P’afară,
Râdzând,
Hohotind,
Mare voie-ș făcând,
Sângele să i-1 bem,
Carnea să i-o mâncăm,
Ceas de moarte să-i cotăm,
Cioantele’n pământ să le băgăm".
— „Ieu vă sorocesc,
Cu sorocu miieu,
Șî cu a lu Dumriidzău
Șî cu a lu Sântă Mărie:
Mereț,
în coasta Garaleului,
C’acolo sânt
Niște ciute negre,
Frumoasă,
Cărnoasă,
Sângioasă,
Sângele-1 beț,
Carnea o mâncaț,
Cioantele’n pământ le băgaț,
Ceas de moarte le cotaț,
Că ieu vă sorocesc
Cu sorocu miieu,
Șî cu a lu Dumnedzău,
Cu Sântă Mărie
Șî cu Hristos,
Ca să rămâie
Curată,
Lumninată,
Ca Dumnedzău să-i coate leacu".
Să țîpă cinci cărbuni pe apă,
cum s’a tra[s] din fântână. îi dă
de trii ori să cușeiască, de trii
ori șî să pună șî pe irimă).
Cărmăzana — Măricuța Paul lu
Simian, 51.
CCLXV
DE CEAS RĂU.
Doamne Sfântă, Mărie Maică
Ieși ceas rău,	[Sfântă!
Din spatele lu Văsîi,
Din carne, pchiele,
De pe su pchiele,
Din coaste,
De pe su coaste,
Din carne.
204
ION MUȘLEA
De pe su carne,
Din mânuri,
Din pchicioare,
Din fețăle obrazului,
Din cărnile nasului,
Că cu focu frige-te-oi,
Cu tămâie afuma-te-oi,
în coajă de nucă mare,
Neagră
înfăca-te-oi,
în mare arunca-te-oi,
Acolo să pchiei,
Să răspchiei,
Cum pchiere rouă de soare,
Șî știupchitu su pchicioare,
Din ceasu de amu-ia
Șî din dzîua de astăz.
Prilog — Mărică Leușcă, 53.
CCLXVI
DE GÂNDAC.
Sfântă Mărie, Maică Sfântă,
Ștăi Doamne,
întru agiutoriu,
Să poci blăstăma,
Asta zierme rău,
Asta zierme de nouo feluri,
Cum o blăstămat Maica Sfântă
[pchietrile,
Că’n sus n’o crescut,
Rădăcină n’o făcut.
Atunci să nepoastă verin în tine
Când p’ingă soare
Roată, roată s’a’nvârti
Și verin a neposti.
(De nouo ori. Ieste un buru-
ian, sclipăț, iai apă în clop, o în
păhar, i-1 dai la marhă cu apa,
pă gură.)
Moiseni — Ion Mois a Tomii, 28.
CCLXVII
DE GÂNDAC
(când mușcă marhă ori tiom).
Sântă Mărie, Maică Sfântă!
Pe Mărica o’ntâmhinat,
Mușcătură de gândac,
De gândac galbăn,
De gândac negru,
De gândac cu perț,
De gândac roșu,
De gândac alb.
Mușcătură de nouădzăci șî nouă
[de șărpchi,
Mușcătură de nouădzăci șî nouă
[de gândaci,
Mușcătură de nouădzăci șî nouă
[de mușcături,
Atunci să înfli,
Atunci să bugedzăști,
Când ei înfla
în solnița cu sare,
în oala cu mâncare,
în locu cu focu,
în stratu cu bosiiocu.
Ieu te-afurisăscu
Cum o afurisit Sântă Mărie
Pchietrile,
Că nici o făcut rădăcină’n gios,
Nici o crescut în susîî.
Mărica să rămâie lumninată,
Ca argintu cel străcurat,
Ca Dumnedzău Sântu să-i coate
[leacu.
Cărmăzana — Măricuța Paul lu
Simian, 51.
CCLXVIII
DE UNGHIE LA OCHI.
(Ca albața, da la unghie ochiu
rămâne mândru.)
Unghie căcată,
Unghie spurcată,
Unghie pchișată,
Unghie mâțască,
Unghie cănească,
Unghie lupască,
Unghie hulpască,
Unghie ursască,
Unghie iepurască,
Unghie de nouo neamuri,
Unghie de nouo feliuri,
Unghie care rușț[ște],
Unghie care albestr^fște],
Că te-oi pune în două făci,
Șî te-oi înfăca,
Cu foarfecile te-oi rătunza,
Cu cheptine te-oi cheptăna,
Pune-te-oi su pchicioare.
Să pchiei,
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
205
Să răspchiei,
Cum pchiere rouă de soare,
Ca știupchitu su pchicioare.
(Descânț de nouo ori, apoi la
capăt treab’ a știupchi de trii ori
în ochi cu bagău).
Moișeni — Ion Mois, 61.
CCLXIX
DE MÂRIN.
Pă Vireag o timhinat,
Mărin de nouo feluri,
Șî de nouo neamuri.
Atunci să înfli,
Atunci să bugedzăști,
Când ei înfla,
în solnița cu sare,
In oala cu mâncare,
în căciulia aiului,
în floarea urgicii,
în ploscănița cânepii.
Șî ieu afurisăscu,
Cum o afurisit Sântă Măria
Pchietrile,
Că nici o crescut în sus,
Nici o făcut rădăcină’n gios.
Vireag să rămâie curată,
Lumninată,
Dumnedzău Sântu să-i coate
[leacu.
(Să ia un mhedz de pchiatră
înt’o cârpă de mătasă, ca să să
moaie umflătura dela uger, ca
mătasa.)
Cărmăzana — Măricuța Paul hi
Simian, 51.
CCLXX
DE GHIUNGHIURI.
Doamne, Sfântă Mărie, Maică
[Sfântă!
Să ’nsoară muscă muică,
Șî duce pă muscă mare
Fă mujucaș mare,
Nouo saci de grâu,
Nouo buț de ghin,
Șî nouo tauri
Șî nouo mascuri
Șî câte mușticuță
Șî câte furnicuță.
Tăte’n nuntă leo chemat,
Numa pă ghiunghiu vrăjmaș
Nu l-o chemat.
La tabără s’o’nturnat
Șî’n mare s’o aruncat.
Acolo să pchiei,
Să răspchiei,
Cum pchiere rouă de soare
Șî ștopchitu su pchicioare
Din ceasu de-amu-ia
Șî din sfântă dzîuă de astăzi.
Prilog — Mărică Leușcă, 53.
CCLXXI
DE MOIMĂ.
Moimă moimată,
Bubă spurcată,
în coajă de nucă desfăcată,
în mare roșie-aruncată,
Hâș, moimă, de-acolș,
Că te-agiunge o drugă lungă,
Câci te-agiunge,
Te și’mpunge.
(împungi cu plăcintoriu acolo
unde-i buba și păsăiești acolo un-
de-i buba.)
Racșa — Irincă Danilovici, 46.
CCLXX II
DE SCLINTIT.
Să luără luon,
Dela casa lui,
Dela masa lui,
Să tâlniră
Cu podu de-aramă.
luon pe pod o pășîtu,
Pchicioru i s’o sclintit,
luon o prins a să cânta,
A să văieta,
Nime’n lume nu l-o vădzut,
Nu l-o audzît,	.
Numa Măicuța Sfântă,
Din poarta raiului,
De dreapta Tatălui:
— „O ho, luon,
Nu te cânta,
Nu te văieta, _
Că pchicioru țî s’o vindeca.
Așa s’aduie ciont cu ciont,
Pchiele cu pchiele,
206
ION MUȘLEA
Măduă cu măduă,
Scăhiță cu scăhiță,
Sânge cu sânge,
Oasă cu oasă,
Ca cum s’adună
Pământu
Primăvara,
Că boii-1 ară,
Porcii-1 sapă.
Pământu iară s’adună la olaltă,
Pchicioru s’adună la olaltă".
(Să ia lut dela țâțâna ușii cu
cuțîtu și cu inel de aramă. Inelu-1
pune în deget și cu vârvu cuți-
tului împregiur la locu sclintit;
lutu îl pui de unde-1 ia).
Racșa — Irincă Danilovici, 46.
ccLxxni
DE MÂTRICI.
Matrice mătricată
Du-te, tu, cățe turbată,
Din capu lu luon,
Din creerii capului,
Din fețele obradzului,
Din țeghile nasului.
Din cupele măselelor,
De-acolo bghine te-aleje,
Bghine te culeje,
Că cu secerea secera-te-oi,
Cu cuțîtu tăia-te-oi,
Cu fusu străpunge-te-oi,
Cu lingura rade-te-oi,
Cu foarfecele forfăca-te-oi,
Cu cheptenile cheptena-te-oi,
Cu mătura mătura-te-oi,
în coaje de nucă te-oi băga,
’N mare roșie te-oi arunca,
Acolo să chei,
Să răschei,
Ca rouă de soare,
Ca știopchitu su pchicioare.
(Să fa[ce] cu seceră, cu cuțit,
cu fus, cu lingură, cu paie din
mătură, cu foarfeci și cu cheptine.
Le ții în mână și faci la dreapta).
Racșa — Irincă Danilovici, 46.
CCLXXIV
DE ZGAIBÂ.
(Aceia-i bubă: ie numa cât acu,
da tare rău doare. Să fa[ce] la
grumaz, or la mână).
Tu bubă neagră pă neagră,
Tu bubă dulce ca mherea,
Tu mai amară ca hieria,
Tu acolea nu coace,
Tu acolea nu sparge,
Acolea nu ruși,
Acolea nu albestri,
Acolea nu ’negri,
Acolea nu lăcui,
Că ieu cu argintu te-oi împre-
Vârvu tău țî s’a usca, [giura,
Rădăcinele-or săca,
Că Văsîi nu-i de tine,
Că șade’n casă frumoasă,
Și bea apă tulburoasă.
Da te du la cel gras crăios,
în perinoi te-a culca,
Cu ghin roșu te-a adăpa,
în coaje de nucă te-a ’nfăca,
în mare te-a arunca.
Acolo să pchiei
Acolo să răspchiei,
Cum pchiere rouă de soare
Și știopchitu su pchicioare.
(Să fa[ce] cu ban de argint,
cine are, or cu inel, or cu ce,
numa să hie de argint. Cu banu
împregiuru bubii, cum me[rge]
soarele, în drept).
Racșa — Ohimă Berende, 57.
PRACTICI MAGICE.
CCLXXV
în Vinerea de Ispas să iau patru-cinci fete șî o babă bătrână
șî să duc la Corce, o pădure mare cât un sat, șî ieu palincă, o giu-
mătate, de-acasă șî fac plăcinte șî iau miîere la sîne, șî iau coj de
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI	207
ouă sfințite de care-s dela Paști, șî iau apă sfințită înt’o uieguță,
ș’înt’o uieguță iau un pchic de ghin șî după alea le pun tăte la sîne’n-
t’o straiță. Șî să duc pă un deal în sus tare, departe dela sat, ș’au
o drâmbă la sîne. Șî dacă mărg acolo, mărg tare de dimineață. Când
agiung acolo să desbracă’n pchelea goală șî gioacă pcheligoasă pâ-
nă’n răsărita soarelui, la „gredina mnilostivelor", așa-i acolo. Și dacă
agiung acolo, pun straița cu ghinu, cu palinca, cu mnerea, gios lân-
gă buruienile mnilostivelor șî să roagă lu Dumâedzău tăte-alăturea.
Dzîc „Tatăl nostru" șî „Născătoare" șî dzîc „Doamne-agiută-ne
Doamne înt’u ceasu cel bun, Sântă Măriă Maică Sfântă". Ș’apoi baba
le sfințăște buruienile cu apă sfințită, țipă cu uiaga peste iele șî cu
yin. Șî mărg la un buruian șî pun acolo coajă de ou sfințit. Șî mărg
fetele șî să țucă tăte una cu olaltă. Baba ia drâmba șî le drâmbă.
Șî le culeg pe flori șî ghin acasă șî le pun pe masă. Șî le pun pe
masă șî ’mpregiură masa fetele șî le sfințăsc iară. Șî dacă le sfin-
țăsc, le pun înt’un pahar, tătă fata-ș pune chilin în pahar șî le hierbe
la ioc cu paharu șî cu apă șî dup’aceâ să udă pe cap cu apa șî le
crește păru. Atuncea cân hierb le descântă descântecu de danț1)
șî mărg la vale unde cură apă șî stau lângă vale-acolo șî să spală
pe obradz cu apă din vale. Șî țipă buruienile din pahar pă cap. Șî
când să duc la danț, iau căte-un buruian a mână, dint’alea ce aduc,
nu din cele hierte. Șî iele atunci îs mai înainte la gioc; ș’între tineri
s’între oameni iele-s mai cinstite.
*	Cărmăzana — Anuță Glodorean, 55.
CCLXXVI
Fetele alea ce vreau să gioace, tri-patru, să duc, cu o babă,
în Vineri de Rusalii, la deal, la Pâini. Șî dacă mărg, pun un leu la
mătrăgună, la rădăcină. Șî fetele să iau șî gioacă pingă buruianu
ala, pingă mătrăgună șî țîpuresc ca la danț, șî să țucă fetele, șî du-
p’aceâ o sapă rădăcina acea din pământ șî o pun gios șî să iau la
danț, șî gioacă pingă ea. Șî dup’aceâ, au palincă la sîne șî pahar
de uiagă, ș’închină una la olaltă:
Să trăiești de mă iubești,
De nu, să te sodomiești.
Apoi beau palincă șî mănâncă plăcinte de piclă cu brândză șî
dup’ acea tătă fata ie mătrăguna a mână. Șî sapă mai multă să aibă
peste an. Șî cân să duc la danț, tăt îș iau câte-o mititea de mătră-
gună șî o țîn în batistă a mână. Șî dacă mărg la danț, nu stau nici
un pchic, ce tăt le gioacă feciorii, dipce-s cu mătrăguna a mână, dipce
mătrăguna-i bună de danț.	Cărmăzana - Mărie Bura, 55.
CCLXXII
După mătrăgună trabă să mergi așa: cu palincă, cu pchită, cu
slănină, cu mnere, pască sfințită dela Paști. Ș’apoi, când ei sosî la
mătrăgună, trabă să-i închini cu palincă, nu pun mâna pe ie până
nu-i închini: „Laude-se Isus Hristos". Șî să gici:
— „Așa să mă cinstești, cum te cinstesc șî io".
Apoi s’o udzi cu palincă pe ie. Șî trabă să hie două însă la
') Textul CCLXXX.
208
ION MUȘLEA
olaltă, una singură nu poate. Șî trabă un leu care-i cap de’mpărat
pe iei ș’un cuțit, aceia care-o săpa să dzîcă cătă ceialaltă:
— „Coată că n’o fa așa“ — s’o înfrice.
Ceialaltă:	'
— „Ba fa, ha, ba fa, ha".
Apoi atunci, a cu cuțîtu să dzîcă:
— „Coată că m’o mânat împăratu, să-i tai capu“.
Șî s’apuce de mătrăgună. Ceia una să face că o taie șî ceia una
să o prindă. Ș’apoi o scoate afară din pământ. Șî’n locu iei pune
palincă în groapă șî pchită șî slănină șî pască sfințită. Șî trabă să
gioace amândouo pă groapă pă pcheile goale. Șî dacă o duce, trabă
s’o pună în pământ, că-i cu rădăcină. Ș’apoi fata care o lua, tăt să
ieie câte-o mititș la sine.
Șî la moară s’aduce mătrăgună, ca să tragă oamenii la ea. La
moară să pune su stratu morii, unde stau pchietrile.
Boinești — Mărică Sima, 40.
CCLXXVIII
Până’n Ispas șî până’n Rusa-
lii, să duc fetile cu babă după
mătrăgună la gredina mnilosti-
velor la Pchiatra Bicsadului. Să
dezbracă șî beu palincă șî ’nchi-
nă una la cșlaltă, să drăgostesc,
să strâng in brață, gioacă, țîpu-
resc ca la gioc. Aduce mătră-
gună, o ia la dânsa șî me[rge]
la danț, ca s’o gioace feciorii.
Moișeni — Mărie Rus, 56.
CCLXXIX
Vara, acarcând, me[rge] fata
cu o babă în pădure, în Conjă,
baba cu pălincă și cu plăcinte,
la corciu cu mătrăgună. Și o
giucat fata cu baba, amândouo
’n pchelea goală ș’apo o dzîs
baba:
Mătrăgună, doamnă bună,
Mărită-mă peste-o lună;
De nu ’nt’asta ’n ceialaltă
Mărită-mă dup’ olaltă.
Racșa — Mărie Balaș, 20.
CCLXXX
DESCÂNTEC DE DANȚ
(la fete care vrea să gioace întâi.
Șă spală cu apă dela vale, care
cură).
Doamne Sfântă» Mărie, Maică
Mă luai tare,	[Sfântă!
Dela casa mare
Cu ferestrile spre soare,
Cântându-mă,
Văietându-mă.
Nime’n lume nu m’audzîră,
Numai Sfântă Mărie din poarta
Strigară:	[ceriului
— „O, ha, Anuță,
Ce te cânt,
Ce te vaiet?"
— „Cum nu m’aș cânta,
Cum nu m’aș văieta,
Că ieu an dat
In ură urîtă,
în ură de fată,
în ură de fecior,
în ură de boreasă,
în ură de bărbat,
în ură de mâță,
în ură de coțor,
în ură de câne,
în ură de cățț,
în ură zălăzită,
Doamne, Sfântă Mărie Maică
— „Nu te cânta, [Sfântă!"
Nu te văieta,
Că ieu pe tine te-oi lua,
în râu de rouo te-oi țîpa,
Ghine te-oi spăla,
De hainele tale te-oi dezbrăca,
înt’a mele te-oi veștediui".
La danț dacă m’am dus
Cătă câț am cotat,
Cu yin i-am adăpat,
CERCETĂRI folklorice In țara oașului
209
Cătă mine i-am plecat;
Cătă câț am râs,
Cu pască i-am hrănit,
Cătă mine i-am cuprins.
Doamne, Sfântă Mărie, Maică
_	[Sfântă!
încă-m păru că nu iești sînteni
[ghine.
De mâna dreaptă luatu-m’o
Cătă sfântu soare de trii ori
[întorsu-m’o,
Bucin de aur bucinatu-mi-o,
Cinste bucinatu-mi-o,
Dragoste bucinatu-mi-o,
La nouădzăci șî nouă de bghirauo,
La nouădzăci șî nouă de Armeni,
La nouădzăci șî nouă de Armence,
De pe hainele Armenilor,
De pe perțile nevestelor,
De pe struțu feciorilor,
De pe mărgelele fetelor.
Apă sfântă,
Fă-mă fată mândră,
Să hiu ca o țîntă!
Apă curgătoare,
Fă-mă fată giucătoare
în sfânta dzî de astădz!
Apă limpegioară,
Fă-mă fată frumușoară,
Să lucesc ca sfântu soare
Peste tăte izvoarele!
Cărmăzana — Anuță Glodorean, 55.
CCLXXXl
La Anu-nou mărg fetele câte
de cincisprezece ai în sus, la
vale, c’o babă, să dezbracă șî
întră’n vale:
— „Bună dimineața,
Vale curgătoare!"
— „Sănătate bună,
Fată fecioară!"
— „Da io am ghinit
Să mă spăl	*
De ură urată,
De ură de fată,
De ură de fecior,
De ură de bărbăton;
Io să siu ghișîn înflorit,
în mnijlocu danțului răstăzit".
Tăt atunci să duc la moară,
iau staghila șî ’nvârtesc roata:
„Doamne, Sântă Mărie, Maică
[Sfântă !
Așa să tragă pețitorii,
Cum trag oamenii Ia moară,
Șî să nu poată hi
Feciorii fără fete,
Cum nu pot hi oamenii
Fără măcinat" !
Ș’apoi atunci sar în apă și să
[scaldă.
Boinești — Mărică Sima, 40.
CCLXXXII
Fetele care vrea să le gioace,
mărg la vale, să scaldă pcheli-
goasă, Duminecă dimineață:
— „Bună dimineața,
Apa curgătoare!“
— „Sănătate bună, Mărie!“
— „Io am ghinit la tine, vale,
Să mă spăl de ură mare.
De ură urată,
De ură țipată,
De ură de fată,
De ură de nevastă,
De ură de prunci,
De ură de slugi.
Io de ură m’am spălat,
De multă dragoste m’am încărcat,
Din conciu nevestelor,
Din struțu feciorilor,
Din petencele fetelor".
Să știopchească’n apă de nouo
ori: „Tătă ura, tătă țîpătura, tă-
tă am țîpat-o ’n gios pe vale".
Șî să nu margă pă unde a ghi-
n^- Călinești — Mărie Dobaș, 40.
CCLXXXIII
în noaptea .de Anu-nou, fete-
le să duc la vale, cu zin. Țîpă
hainele gios, sar în apă, să spa-
lă pă tătă pchelea șî dzîc, în apă:
— „Bună dimineața,
Apă de zin,
Țărmure de grâu 1“
14
210
ION MUȘLEA
— „Sănătate bună,
Mărie mândră șî bună!
Ce iești domolită
Șî supărată?"
— „Cum nu-i si domolită
Șî supărată,
Că pe mine-i ură țipată".
— „De ț’o țîpat cu-o mână,
Io te spăl cu douo,
Cu mânurile Maicii Sfinte
Cu-amândouo.
Cându m’or vedea ’n portiță,
Să ghindească că-s rujiță;
Câț nu m’or cam vedea,
Să gândească c’or râie;
Câț nu m’or cam giuca,
Să ghindească c’or crăpa;
Io să lucesc ca soarele
Peste tăte fecioarele.
Șă siu ghișin înflorit
în mnijlocu danțului răstăzit".
Apoi iele-s mai la cinste ca
tăte fetele. Iele-s mai nainte.
Moișeni — Mărie Rus, 28.
CCLXXXIV
în noaptea de Boboteadză mărg
atunci la părău, la valea satului,
să desbracă, să bagă ’n apă’n
pchelea goală și dzîc:
„Apă mândră, leuroasă,
Fă-mă mândră și frumoasă,
Că’n ură până’n grumadz bă-
gată-s,
De pchicioare ’mpchedecată-s.
De ură spală-mă,
De pchicioare despchelecă-mă“!
Dipce socoate că-i țipată ură
pă ea să nu să poată mărita.
Racșa — Mărie Balaș, 20.
CCLXXXV
După ale sărbători [Bobotea-
ză], me[rge] fata la prun și dzîce:
Io nu scutur prunu,
Ci scutur nebunu,
Că dint’ altu sat,
Să ghie pin gard;
Dint’ altă țară,
Să ghie pe mâni sară.
Racșa — Mărie Balaș, 20.
CCLXXXVI
în douo forme s’aduce omu.
Trabă să iai din urma omului
lutu, să hierbi la foc, în oală
nouo, să te dai să-l strigi noap-
tQ pe nume, să-l strigi la che-
toarea căsii, în tăț patru cornu-
rile, să zîci:
„Doamne, Sântă Mărie Maică
[Sântă!
Așa să n’ai stare ș’așăzare,
Cum n’o avut mă-ta
Cân te-o făcut,
C’o îmbiat cu poalele scurte,
Cu poalele crunte!
De nouo ori să-l strigi așQ.
Șî oala aceia să dai să să spele
cu apă nouo, din vale, șî iai
nouo pchietri din vale ș’apoi să
le’nfoci, să le pui în focti, ș’apoi
să te dai să-l strigi, ș’apoi să
dzîci așa:
Doamne, Sântă Mărie Maică
Sântă!
Să n’ai putere ș’așăzare,
Cum n’are pchiatra’n focu!
Șî să le stingi pchietrile în
pchișatu omului aluia ce-i faci
să ghie.
Dacă vrea omu s’aducă pe
fată, apoi îi lua semnele dela
dumata de pe unghiile degete-
lor, dela mâni șî dela pchicioa-
re, șî păru din cap îl tunzi, șî
de susuoară, ș’apoi de pă tăt
trupu. Ș’apoi 1-ei împrejura de
nouo ori pingă fată, ș’apoi de
nouo ori îndărăptu, ș’apoi, când
a întră fecioru ăla’n casă, care
i-o hi voie, atunci pune douo ițe,
tăt în cas’ amândouo, unu din-
colo, unu dincoace, să treacă
pintre iele șî dzîci:
Doamne, Sântă Mărie Maică
Sântă!
CERCETĂRI folklorice în țara oașului
211
Așa să tragă după mine,
Cum trag ițele unu dup’alaltu;
Șî să nu poată hi fără mine,
Cum nu pot hi ițele fără de
[olaltă.
Apoi unghiile șî păru le-a ’m-
prejura pingă ea de nouo ori,
îndărăptu, șî le-a da să le beie
iei șî să dzîcă omu:
Doamne, Sântă Mărie Maică
Sântă!
Când mi-oi lăsa sângele mrieu
Șî numele mheu,
Atunce s’o lese pe ea.
Dacă-i în cotune șî i-e voia
să-l aducă, trabă să-l hierbi la
foc: să iai din urma lui șî din
haluba lui. Să pui în pchișatu
•omului, apoi să ieși afară de
nouo ori din casă șî să-l strigi
așa:
Or de frică,
Or fără frică
Să ghii!
Or cu lanț
Or fără lanț,
Să ghii!
Așa să n’ai putere
Ș’așăzare,
Cum n’o avut mă-ta
Cân te-o făcut,
Că îmbla
■Cu poalele scurte,
Cu iele crunte.
Așa să n’aibă iei
Putere ș’așăzare,
Că io te’nfocu,
Io te adui
Șî te-am înfocat!
Să hie nouo pchietri în foc.
Să le scoț afară, să le pui pă
lanț mare, să-l strângi, lanțu:
N’ai stare
Ș’așăzare,
După cum te-am chiemat ieu!
Ieu te chiem
Să ghii pe gios,
Să nu ghii pe sus!
Dacă n’ei vrea a ghini,
Te-oi înfoca,
Cu lanțu te-oi aduce,
Pe focii te-oi băga,
leu te-oi striga!
Dacă nu ghine pe gios, ghine
pe sus, îl aduce ghiavolu. Când
iese afară din casă, îl ia pe sus
șî ghine cu iei.
Călinești — Mărie Dobas, 40.
CCLXXXVII
Tu focuț, focuțu mheu,
leu mă culc șî te’nvălesc,
Tu, focuț, te dezvălefște]
Șî te fă o gândăcoae,
Cu nouo coz bătătoare
Și cu nouo limbghi împungătoare
Șî te du la.......,
Cu limbghile împunge-o,
Cu cozîle bate-o,
Di pe somn scoală-o,
Pe cărare îndeamnă-o,
La mine adă-o,
Răpede ca gându,
Ca apa curgând,
Ca pământu tăcând!
Să n’aibă stare
Ș’alinare,
Până cu mine n’a hi,
Până cu mine n’a grăi,
Până de mână nu m’a prinde,
Până’n brață nu m’a strânge!
Să n’aibă stare
Șî alinare,
Cum n’are lupu cel pușcat,
Cocoșu cel giunghiat!
De 1-ei afla pă scaun,
Țîpă-1 su scaun;
De 1-ei afla ’n câjmă bând,
De 1-ei afla unde ședzând,
Iute apucă-1,
Sus scoală-1,
Pe cărare ’ndeamnă-l,
La mine adă-1!
Că ieu ție ț-oi băga
în opchinci,
Furnici,
Ș’în gaci,
Gândaci;
14*
212
ION MUȘLEA
în cioarici,
Șoarici
Ș’în clop,
rară de foc.
Să nu-ș afle loc,
Cum nu-ș află
Păru cel din cap,
Când îl țipi pe foc!
Călinești — Mărică Văsîle, 17.
CCLXXXVIII
I să pune la fată pe un fecior
șî fecioru-i departe’n sat șî l-ar
aduce la ea. Marț sara, fata ia
un cărbune din foc șî să duce
la o crancă îngemănată, apoi pu-
ne un cărbune de foc gios, a-
poi descântă așa:
Foc, focuțu mneu,
leu mă culc,
Tu nu te culca;
leu oi durmi,
Tu nu durmi;
Du-te’n lume,
Peste lume,
Du-te la Ion cu nume.
De 1-ei afla’n pat,
îl aruncă su pat;
De 1-ei afla pe laghiță,
îl aruncă su laghiță.
Fărmă-1,
Chisadză-I,
Bun de nimîcă fă-1,
La mine adă-1 cu nume,
De 1-ei afla unde’n lume!
Până cu mine n’a hi,
înt’o casă n’a lăcui,
Să n’aib’ alinare,
Nici hodină de culcare,
Cum n’are cocoșu cel tăiat
Șî iepurile cel pușcat!
Cărmăzana — Mărie Bura, 55.
CCLXXXIX
Dacă un bărbat nu mai are putere să hie cu femeie, apoi iai o
peteică dela un giurat din sat — numa de acolo-i bghine — o furi șî
o duci acasă. Și dacă o duci, pui apă înt’un blid, sfințită, șî o pun
peteica în apă șî țîi mânurile dinapoi așa, înt’o Marț sara, în lună
vechie. Șî o desfaci tătă peteica până nu-i nimnică din ea, numai
coanță. Șî-i dai apă la omu ăla, să bea apă de acolș, de trii ori câte-un
pchic să beie. Ș’apoi îi trece, iară-i ghigan cum o fost.
Cărmăzana — Mărie Bura, 55.
CCXC
Dacă vrei să faci un bărbat ca să umble la mine.
leu un cap de gândac șî ieu obghială dela picior, dela căl-
câi, șî lut din urma lui, din nouo urme, ș’apoi le pui înt’o ulcică
nouo, șî le pui să fiarbă la olaltă înt’o Marț sara. Da în ulcică treabă
să pișe femeia. Ș’apoi cum sierbe, așa zine iei de răpede în sara aceâ.
Moișeni — Mărie Rus, 28.
CCXCI	’
Ca să umble bărbatu numa la mine, da la alta nu.
leu brăcinaru din gaci, fac nouo noduri, șî ’nt’alea nouo noduri,
bag nouo ace șî le ’ngrop su pragu ușii.	Moișeni — Aceeași.
CCXCII
Ca să aibă prunci.
Cân spală cămeșa fata ’ntâi, atunci stîng nouo cărbuni în apa
ceia, îq pă cărbuni din apă, apoi îi leagă ’nt’o legătură. Ș’apoi alta,
care spală cămeșă în lună nouă, pune cărbunii bine șî cân vre, bș de
CERCETĂRI folklorice în țara oașului	213
pă iei ș’apăi are prunci. Da care spală cămeșa șî stinge cărbuni în
lună vechie, n’are șohan copchii.	Bicsad _ lrincă Morșan, 57.
CCXCIII
Treab’ a me[rge] la un bghirău ș’afura o peteică dela bghirău,
unde n’are douo rânduri de prunci, numa cu una femeie să hie
pruncii ’n casă. Ș’apoi Vineri dimineața, pân’a nu răsări soarele, pe-
teica să o puiă ’n apă sfințită șî să o desfacă tătă, pă când o răsărit
soarele să hie gata. Ș’apoi să o beie pă aceâ apă. Șî de n’o hi din-
t’aceia de leac, să fure alta peteică dela bghirău ș’apoi aceia s’o des-
facă în nouo Vineri dimineața; la a noua Vinere să ghete șî,<tătă
apa ’n care dimineața a desfa[ce] Vinerea aceia, să o be peste dzî.
Bicsad — Aceeași.
CCXCIV
Să cote un cuib de colomnihor, să prindă puiu din iei or co-
lomnihoru, ș’apoi să mănânce maiu din iei. Șî cuibu să-l ieie șî să
toarne pîn iei de nouă ori apă sfințită șî să o beie, da tăt Vineri
dimineața.	Bicsad — Aceeași.
CCXCV	’
La rug, la câmp, apoi ieste buciulie cu niște scămuțe șî iarna
o află. Șî aceia s’o ieie șî să o fărme, ș’a afla yermuț în ie șî să-i
beie șî p’aceia în apă sfințită, tăt Vineri dimineața, până n’o răsări
soarele. Da p’aceia, dac’a zini cu iei, cu buciulia, să-i beie până’s
zii, cu vermut cu tăt.	Bicsad — Aceeași.
’	CCXCVI	‘
Dacă vrea să aibă prunci, ține post. O sămânat grâu înt’un
hârb, iarna su laiță, da care-o fost peste miri țîpat; apoi grâu ăla
o răsărit ș’apoi o avut fetele ălea două. Da pân’ atunci n’avusese
doisprădzece ai.	Racșa — lrincă Danilovici, 46.
CCXCVII
Dac’o fost oarece fată și i s’o tare pus pe fecior, prinde ră-
chițăl până’n Sân-Giorgiu și-l pune ’nt’un furnicariu, înt’o ulcea de lut
nou, cu fedeu nou, să nu iasă de acolo. Atunci me[rge] la nouo
dzîle după iei, apo cu ciontițele alea care rămân din iei, atuncean
me[rge] fata și fa[ce] odată pă spate la fecior; apoi musai s’o ducă.
Racșa — Aceeași.
CCXCVIII
Dacă fecioru a vrea să ducă pe oarece fată dragă, apoi îș
hierbe buruieni d’ale dela gredina mnilostivelor, i le dă șî lui orice
babă de ori încătrăuă. Apoi le hierbe la foc șî să spală fecioru. Ș’a-
poi sâmt nește pasări cu aripi, liliac, șî-1 duc înt’un pahar nou, în-
t’un mușunoiu șî paharu-i astupat cu fedeu. Să faci găuri pin fedeu
șî Ieși paharu nouo dzîle acolo, ș’apoi mergi șî-1 iei șî rămâne acolo
o furcuță din liliac șî rămâne-o greblă din liliac, din oasele lui. Șî
le aduce de-acolo șî dacă me[rge] la danțîî fecioru, iș grebla la sîne
înt’o batistă șî să gioacă cu fata șî o agiunge cu grebla pe mânecă
pe fată șî o trafge] cătă sîne. Ș’atunci fata nu să mai lasă de cătă
iei. Șî dacă vrea să nu margă după iei, apoi cu furca o ’mpinge.
Cărmăzana — Mărie Bura, 55.
214
ION MUȘLEA
CCXCIX
- >
Cine află un gândac cu o broască ’n gură, ala ia o botă ș’atun-
cea-i despărțe[ște] de căt’ olaltă, broasca ’n colo, gândacu ’n colo.
7 Să despărțască cine n’are voie să stea la olaltă. Ș’apoi cu bota aia
treci pintre ii care nu ibghesc părinții să să ieie.
Racșa — Irincă Danilovici, 46.
CCC	’
DE DESLEGAT.
Ia o peteancă, ș’apoi să să ude înt’u blid cu apă șî o lăcată în
apă șî să o descune șî să incurie de nouo ori: o bagă încuiată, șî
când o scoate, o descurie. Peteanca s’o tragă pe cap la om la care-o
hi legat. Șî să o desfacă toată, da pe cap. Apoi apa aceia să beie
din iț de nouo ori, Marț sara. Șî unde a hi căruță, apoi să meargă
la car, unde-i îmbrăcinat caru cu curi șî să tragă curiu afară. Șî să
lese caru spart. Șî să meargă unde-i heghiu șî să deslege nouo bu-
ciumi de ghie șî să ieie gios alea la om [peteanca de pe cap] șî să
le duc’ acasă șî să le hiarbă la foc șî să beie de pe iele:
Doamne, Sântă Mărie Maică Sântă,
Așa să să deslege Ion,
Cum s’o deslegat heghiu șî peteica
Șî cum s’o descuriat lăcata.
Boinești — Mărică Sima, 40.
DEMONI, FIINȚE FANTASTICE SAU CU
PUTERI SUPRANATURALE.
CCCI
Un om o fost dela noi, bătrân. Dacă o băut, acolo după Tai-
na, o fost schini și goz. Când o ghinit bat, suduind, din Prilog, o
ieșît din spchini un câne negru, tăt cu botu o fost după iei și l-o
luat pă sus și l-o dus până câtă hotaru Vămii. Și n’o băut palincă
de la Jîd mai multuț în veci, moșu. Dracu o fo[st] cânele.
Racșa — Văsîi Betea, 73.
CCCII	1
S’o făcut așa un uom mare șî cu haine așa albe, ca șî omu.
Ș’am audzît cum gioacă cineva’n uliță. Ș’așa s’o lungit, c’o fost mai
sus ca streșina căsî. Șî s’o dus la vale șî s’o spălat. O fost la mria-
dză-noapte. Numa Ucigă-l-crucea putea să sie.
Boinești — Ion Popchilea, 50.
CCCI1I	‘
Dracu să fă șî ghierme șî cal șî vaca, dă tot felu. S’arată oda-
tă cal, apoi mintenaș să fă câne. Apoi s’îndeamnă un foaș ș’apoi să
duce cu iei. Apoi cine s’o văjît să-l vadă, apăi așa dzîce că l-o vă-
dzut: cal mare, câne mriic, o mât. x	, an
= Carmăzana — Grigor Glodorean, bO.
CCCIV
Vrăjitoarele, cân vrea să ia lapte dela vacă, fac vraciuri pe sa-
CERCETĂRI FOLKLORICE 1N ȚARA OAȘULUI	215
re șî duc la vaci să lingă, ș’atunci me[rge] laptele tăt la a iei vacă.
Șî cu foc fa[ce]. Me[rge] Ia om în casă să ducă foc, ia foc din va-
tră, știopchesc pe foc șî-1 vrăciuiesc, spune să zie laptele la vaca
iei. Vaca să beșică la țâțe cân știopchiefște] pă foc.
Bicsad — Toader Zoab, 16.
CCCV
Ai o vacă bună, o mâi în ciurdă șî ghine acasă vaca răgind
șî p’aceia o cunosc oamenii că i-o luat laptele. Și’n ceia dimineață
prinde-a împroșca șî nu te lasă s’o mulgi, nu lasă nici ghițălu. Cre-
dem că tot din femei ia laptele. Le zîce borsocane ori borsocoi.
Ieste om că ști tomni cân fată, că n’o poate strica p’aceâ.
Cărmăzana — Grigor Glodorean, 60.
CCCVI
La mnijlocu postului de Crăciun, ieste dzî care să spune că-i
Luția, ș’atunci dacă faci un scaun mnic, să lucri ’n tătă sara pă iei,
tot să cioplești câte-un dărab în tătă sara pă iei, până’n Crăciun,
atunci să-l gheț. Șî să mergi la beserică cu iei șî să faci o roată cu
creită aubă pă pământ, acolo nu pot trefce] borsocăile apoi. Șî să
pui scaunu’n mnijlocu roatii, ș’atunci vedz toate borsocăile pchele-
goase ș’au o coadă neagră la țâță. Ș’apoi vreau să te omoare atunci,
să nu le spui la nime. Trabă să ieș la giumătate litia afară, că dacă
mai stai, te gâtuiesc. Apoi în ceâ dzî mărg șî-ț plătesc măcar cât,
numa să nu le spui la nime.	Bicsad — Toader Zoab, 16.
CCCVII
Borsocăi, să strîng noaptea lumnini laolaltă. Imblă pe unde;s
căs pustii șî gioacă. Acelea-s din borese. Iau lapte dela vaci șî să-
getă oaminii.	Boinesti _ Petre Taran> 61
CCCVIII	1	’
Bosărcăi, alea umblă pă sus noaptea. Alea ies noaptea din te-
meteu. Am vădzut noaptea, așa Marț sara, așa lumnini pă sus. Nu
vreau alea să le știi care-s ghii pă pământ. Au coadă.
Racșa — Ohimă Berende, 57.
CCCIX	’
Pă balta Morărenilor au drum borsăcăile, ca nește tăciunaș de
foc, și la pod. S’o nebunit și nește femei care lăcuia acolo.
Racșa — Văsîi Betea, 73.
CCCX	4
Borsocoiu îmblă noaptea șî să face luminuță când iese, da tru-
pu rămâne acasă șî dacă iei a si culcat cu fața’n gios, atunci nu
poate me[rge] sufletu în iei. Ș’atunci moare borsocoiu. Me[rge] șî
sâgetă oamenii șî băieții mici. Ca să nu te sâgete, să mănânci sara
aiu șî să ungi cu aiu pă la făresti.	Moișeni _ Mărie Rus> 28.
CCCXI	.
Borsocăile sânt ca cum ie o beșică de porc, de pui dohan în
ea, îmflată șî crestată șî cu lumnini arde, tăt așa me[rge] ca când
ar hi cu aripi. Să bagă pă o găuruță’n casă, pă unde poate me[rge]
acu. Imblă pin casă, sâgetă, suge sângele din om șî te afli vânăt de
216
ION MUȘLEA
unde te-o săgetat — șî dinți să cunosc. Oameni sânt. Așa să naște,
CU coadă susuoară, o undeva.	Certedze - Stan Toader, 52.
CCCXII
Bosorcăile îs din oameni. Suge sânge din om, te afli numa di-
mineața că iești vânăt. Sânt bosorcăi pe lupchi, pe câni, pe vânt.
Care-s pe lupchi, odată șuieră șî să face lup. Care-i pe vânt, îmblă
pe vânturi, pe sus. *	*	Bicsad _ Toader Zoab> 16>
CCCXIII
Ieste borsocoi pe lupchi, pe pești, altu-i pe danț, pe hie ce lu-
cru. Au coadă, ori-unde, pe trup, ori după ureche, ori pe cap. Când
îl îngropi, să-i pui aiu în gură și să-l pui în sălaș cu fața’n gios.
Unu o ghinit acasă, o pus ghițălu pe vacă ș’o legănat pruncu ș’o
prins pe ea [pe nevastă] de mână. Apoi o fo[st] beteagă ea. Trii
găuri o fost acolo la iei la mormânt. Ș’alț oameni l-o vădzut. Dzîce
că’n haine albe ghină. Numa noaptea, de când o clopotit, la dzăce
ceasuri, până la cântatu cocoșilor. Rac?a _ Irincă Danilovici) 46.
CCCXIV
Când naște pruncu’n beșică, când iese pruncu ’nchis în ea, ie
borsocoi. Moașa atunci îl năpoaste pe ceva șî când îi dă drumu din
ea [din beșică], atunci îi spune că să hie borsocoi pe pești, sau pe
păsări sau ori pe ce. Borsocoii, când sânt mari, le crește coadă.
Moișeni — Mărie Rus, 28.
CCCXV
Bosorcoi îs pîn sat. La Hută o fost bosorcoi lup, o tăt mărs
la oi la omu ăla. Păcuraru o dzîs să margă stăpânu la iei, că’n tătă
noaptea-i mănâncă oile. Apoi o mărs cu pușca și l-o pușcat când o
mărs în staul. O curs sânge din iei și s’o luat pă sânge și acasă I-o
aflat mort. L-o ’ngropat. Cât să ’mburdă peste cap, apoi iară-i om.
în Tur, o fost un om, lonu Tomoaii, apoi o avut un prunc, apoi
l-o dus la ușculă, apoi l-o bătut învățătoru că n’o vrut a învăța, a-
poi s’o și făcut lup. Apoi o mărs după tată-său și tată-său i-o dat
drumu, că mai mult la a lui casă să nu margă. Apoi umbla cu
lupchii pă dealuri.
O mărs un lup la oi, la Nap Ghiorghie, ș’o stat lângă foc și
i-o dat un bulz de tocană la lup ș’o mâncat. Apoi o yinit c’o fost
din aceia, c’o fost bosorcoi din sat. Și i-o ghinit vremea să să facă
om iară. Apoi s’o dus omu la Carăi, după mălai, cu caru, apoi o
dzîs cătă iei lupu ăla — o fost careva domn mare din Carăi: „Hai-
da, ice, că ț’oi da săcară câtă-i vrea a duce, că dacă nu-m dădeai
bulz de tocană, apoi muriam de foame. Hiaba, c’așa m’o făcut Du-
mnedzău pă mine".
Și lonu lu Mnihai o fost bosorcoi pă lupchi, di cei mari bo-
sorcăi. Ala-i mai mare peste ceilalț. Că ieu l-am scăldat la moarte
și o fost cu păr tăt-tăt-tăt, încă crăț, ca cușma. Și încă o fost puș-
cat în coaste, s’o vădzut rana ceia, cine știe de unde, de pin pă-
^Ure'	Racșa — Alese Dubo, 82.
* *
CERCETĂRI folklorice în țara oașului
217
CCCXVI
La noi, o dzî cătră Ispas, tăte florile-s întregi. A doua dzî nu
mai afli floare neciuntată, musai să hie ciuntată de vârf. Zîcem că
sânt cum ar hi bosărcăi, care-o săgetat.
Cărmăzana — Gheorghe loaneș, 52.
CCCXVII
Mnilostivele, alea săgetă de șî moare omu. La Pchiatra Bicsa-
dului șî la Jelejnic, la Călinești, au gredină cu~ buruieni, cum ie giu-
mătate satu aiesta, de numa iele le pădzăsc. îmblă noaptea. Numa
lumninuțe sânt. Să poate să hi hie cum, șî ca lumnină șî ca fete.
Unde-i spânz, iarba hierelor șî iarbă-grasă, iarba-lu-Tatin, tăt felu
de iarbă de leac, acolo-s mnilostivele.
Moiseni — Ion Mois, 61.
CCCXVIII	*	*
Mnilostivele dzîc că-s sfinte, că unde-i gredina lor nu îmblă
marhă, nu îmblă cară. Așa ca muștele, așa bolnăiesc. După prândz
mărg iele la flori șî mănâncă de pe flori. Nu-i slobod să margă oa-
menii decât până la prândz. Nici nu mărg decât ălea care știu unde-i
gredina. Nu știu toț oamenii unde îi. Așa-i un dâmb mare șî pchie-
tri, un deal mare, stan de pchiatră. Locu la vârf ie ca o gredină,
ie rând a îmbla ca ’nt’o gredină.	Cărmăzana - Mărie Bura, 55.
CCCXIX
Mnilostivele-s așa: zine la om, la mână or la pchicior șî să-
getă șî-1 doare pă om șî nu-i umflat șî-1 doare ’nt’un locuț șî-1 doa-
re capu șî, când ie la nouo dzîle, prinde a se înfla. Alea-s ca cum
te-ar mușca. Alea-s bosorcăn. Alea-s în codri ’n pustii, unde cocoș
negru nu cântă, mâță neagră nu-ț naună. îs trimasă de Dumnedzău
să sâgete.	Bicsad — Irincă Morsan, 57.
CCCXX	‘
Fata-pădurii îmblă noaptea horind. Am audzît în deal, în pu-
stiu ala. Satana-i aceia. Așa-i dzîc: Fata-pădurii. Horie[ște] ca oame-
nii, te strîgă pă nume. Numa să nu-i răspundz. Da dacă-i răspundz,
îț și fă nevoie, să hățe[ște] de tine, ș’apoi te tomne[ște] de nu ti-i
trezî câte-o lună. Are loc aceia unde șede, la Hiriză’n Ostriș, apoi
și cu oile ne-o fugărit noaptea de-acolo.
Fata-pădurii ghine cu vânt și fă mninuni pă sus. Și bate copa-
cii d’olaltă. în Ostriș am vădzut-o, ie cu păr până ’n pământ. O și
ședzut lângă foc, o și aruncat focu tăt cu bota pă noi. Oile le-o fu-
gărit tăte ’n hăitaș, în jghiabu ăla. Cu pchelea goală o fost și păru
până ’n pământ. Care-i om grețos, până-i lumea nu me[rge]’n deal.
Apo: „Haida ’ncoace!" ice la oameni. în Hiriza o fost staniștea ei
de umblat.	Racșa — Alexe Dubo, 82.
CCCXXI	*
Ș’aici în sat, în Cămărzana, o fost un om, Surpan Toader, ș’o
venit din Goronete, un deal, pă la Fântâna-roșie ș’acolea o sărit
Fata-pădurii în spate la iei. Ș’o ghinit până cătă sat cu ea ’n spate.
Da iei tot o amăhăit cu baltagu șî dincoa șî dincolo, ca să o taie.
Nu o putut tăia. Șî ea, dac’o văzut c’o duce ’n sat, o sărit gios șî
s’o dus.
218
ION MUȘLEA
Tot acolo ’n Goronete, o avut un loc acolo Dâmban lacob șî
iei o făcut fân acolo. Iera cam de toamnă. Ș’o ghinit o femeie șî 1-o’n-
trebat că nu sânt pomniță p’aici? Da omu s’o ghindit că ce fel de
femeie o fost asta, că pomniță toamna nu sânt șî iei s’o ’ntristat,
s’o spăriat. Șî dup’ aceâ o ghinit iei mai la vale ș’o ghinit un lup:
„Huo“! ca să fugă. Iei odată o șî amorțit, n’o mai putut vorghicând
o strigat cătă lup. Patru ani o fost apoi acasă bolnav. Necurățenie
O fo[st] aia.	Cărmăzana — Grigor Homa, 58.
CCCXXII
Ie fată-de-pădure, cu păr mare, până la pământ păru, șî tare
lungă. Fata pădurii zine la foc cân dorm oamenii afară. Te dîgăle[ște]
ș’apoi de-i râde, te duce’n deal unde are ea loc. O dus un fecior,
l-o tînut acolo,
o
cccxxin
Boinești — Petre Taran, 61.
i	*	7
Fata-pădurii o țînut cu oarece fecior în pădure. S’o tâmplat
oriunde, aici la Maramurăș, s’o tâmplat că un fecior o avut drăguță
de Jîd. Șî drăguța o umblat la iei la deal. Tăt o umblat multă vre-
me. Șî fecioru ăla o fost șî cu un cocon. Șî coconu tăt o vădzut pă
Jîdolcă. Bogăt că dela o vreme coconu o dzîs cătră fecior, într’o
sară, dacă s’o dus Jîdolca:
— „Aceia n’o fost Jîdolcă!“
Fecioru s’o șî ’ntristat, că o dzîs că cine-o hi fost. Ș’o fost iar
o sară ș’apoi iei și-o șî adus aminte c’o fost Fata-pădurii.
S’o dus acasă, la stăpânu-său șî stăpânu-său i-o spus că să facă
așa cum i-o dzîce iei. S’o îmbrăcat în haine nouă, ălea le-o țîpat tăte
care o fost cu iele atunci când o fost cu Jîdolca, cu Fata-pădurii.
Șî s’o dus la staul înapoi, șî cu hainele vechi în brață șî le-o pus
pe-o ciuturcă, de-o lăture de colibă, de foc. Șî apoi, s’o dus șî s’o
culcat între oi. Șîapoi o șî vădzut la colibă că ghine Fata-pădurii șî
coată în colibă, pă la unu capăt, o cotat pe de cea lăture, o vădzut
că nu-i nimnic. Dup’ aceâ ea s’o’ntors pă lângă colibă șî s’o dus în
cea lăture, cătă ciuturcă, unde o pus hainele. O prins a se cânta șî
odată s’o dus cătă ciuturcă șî o luat în brață șî s’o dus cântându-să.
Șî apoi cu-atâta iei o rămas. C’amu l-ar hi dus pă iei.
Cărmăzana — Gheorghe loaneș, 52.
CCCXXIV
Ieram în dealu Moișănilor, la Pchiatra Bulzului, în hotaru Să-
pințî. Noaptea, lângă oi, am fost numa cu ’n cocon așa de cinsprece
ani. O ghint Fata-pădurii șî s’o încălecat pe mine. Așa ca pin ghis
am vădzut-o, cu’n păr mare. Șî m’am băgat în gubă, că de mă sculam .. .
Nu șede ceia mult, numa minute. în vremea de demult o dus
prunci șî oameni, apoi îl țînea acolo până o dădea omu de iei, o zi-
nia pruncu. Coconi lua. O fost pădureană, muiere sălbatică, iera flo-
coasă, cu păr mare, hîdă.
A doua oară, Su-Gorori, la Coasta-Prisăcilor, acolo o avut ea
loc mai an. Acu nu știu dacă mai zine, s’o prăpădit, amu s’o dus
departe, sân v’o patrudzăci de ai. S’o suit pe mine noaptea. Tot o
am împîns de pă mine, su plasa oilor, lângă coșaru oilor.
Moișeni — Ion Moiș, 61.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI	219
cccxxv
Olexa Fătului o mărs în Frasin, în deal, a eosî. Apoi o avut
drăguță ’n sat iei. Tăt o ghindit, cosind, la ea, parc’o vedea. Șî când
o fost noapte, o șî zinit Fata-pădurii șî s’o făcut ca ea, ca drăguță-sa,
cu sucnă.	°	’
Când o dat mâna cu ea, s’o drăgostit, o pipăit că-i cu floci în
palmă. Cân s’o dus la iei, o dzîs:
— „Tătă dzîua ai ghindit de mine astăzucă șî io am ghindit
de tine“.
L-o luat șî l-o dus până’n vârvu dealului șî iei o vădzut cum
că nu-i drăguța lui, că-i cine știe ce-i. N’o cutedzat să grăiască cu
ie. Șî dacă n’o grăit, l-o lăsat șî s’o dus ea în lumea iei.
Numa cu bărbaț o ibghit. Când o dat de urmă de borese, o
fugit șî o zbghierat, o dzîs:
— „Amu, m’o spurcat!"
Nu i-o plăcut să dea de urmă de boreasă.
Fără halube îmbla. Pleacă șuerând, ca un vânt mare. Tăt o
fost cu păr, până’n călcânele pchicioarelor. Să face mică șî mare,
cum vrea. Cântă, de sună dealurile.
Amu nu mai vede nime d’alea. Amu-s prunci șî femei peste tot.
Bicsad — Vasile Finta, 54.
CCCXXVI
Fata-pădurii îmbla mai de mult pe hotară. Iera cu un păr ma-
re până ’n tălpile pchicioarelor, la pchicioare cu copită ca a calului.
Păr mare, tătă-i flocoasă. La față neagră, hîdă. Cătră femei nu s’o
tins. Da pe bărbaț îi ducea. L’o strigat pe nume:
— „Mă, Nicoară!"
Noaptea la fântână iera. Iei o răspuns. Odato șî mers la iei
șî l-o șî luat în brață șî s’o dus cu iei, la orice pchiatră, la casa iei.
L-o băgat pe o gaură în lontru șî i-o dat prunci să legene, a iei. Șî
l-o țînut acolo un an, o doi, o trii — n’o știut spune. Iei tăt s’o
ghindit, că n’o avut de lucru decât să legene, cum să schepe.
Odată ș’o’ntors opincile, o pus gurgoaiele la călcâie șî călcâiu la
degete. Șî când o ieșit, s’o’ncălțat ca să nu poată me[rge] pe urma
lui. Ș’o zinit acasă. Când o zinit ea la casa iei, la pchiatră, nu l-o
aflat ș’o plâns șî s’o cântat după iei. Da n’o putut me[rge] pe ur-
ma lui.	Certedze — Toader Stan, 52.
CCCXXV1I
Pă Fata-pădurii io n’o am vădzut, numa în cărarea iei am fost.
Am fost cu coliba. O fost un fecior cu mine d’aici din sat, dela
noi. Șî Luni noaptea pă iei l-o săgetat, n’o putut din pchicioare face
nimic. Șî Marț dimineața, l-o dus cu sania acasă — o fost iarna, o
săptămână cătă Crăciun. Șî al doile sară, io n’am mai putut să bag
oile’n staul după ce le-am hrănit. Cânii îmbla pintre pchicioare la
mine șî băteau, urlau. Io n’am vădzut nimic. N’am putut să ’nchid
oile șî m’am dus în colibă șî m’am aruncat așa cu fața’n gios cătă
pământ șî io am fost cam amețit — da nu băusem. Șî de cea latură
de pârău o fost un Rus cu oile șî iei o vădzut că nu-i foc la mine,
la colibă. Ș’o ghinit apoi la mine șî mi-o făcut foc. Șî’n sar’ aceâ nu
mi-o spus nimică Rusu, până’n ceâ zî. Mi-o spus că-i cărarea Fetii-
220
ION MUȘLEA
pădurii p’acolo șî io n’am vrut să stau mai mult apoi, pân’o ghinit
stăpânu. Da ortacu mneu o fost beteag, ia trei luni.
Cărmăzana — Grigor Homa, 58.
CCCXXVIII
Fata-pădurii îmblă după pruncii mnicuț, ca să-i fure. Când a-
doarme muierea șî-i cu spatele cătă prunc, me[rge] șî-i fură pruncu .
șî i-aduce a iei prunc, îl înșchimbă.
Fata-pădurii are prunci hîdzi. Rămâne ciumurlică, hîd, ca o
moimă dela târg. La șapte ai tăt prunc o fost ș’o murit. La multe
femei s’o’ntâmplat, care ș’o lăsat pruncu acasă.
Certedze — Toader Stan, 52.
CCCXXIX
Fata-pădurii-i hîdă, cu păr până gios. Tăt p’acolo să frăca, pă
unde știe că afla feciori. îi fura, dacă putea. Fura copchilu din lea-
găn șî punea p’a iei în loc.	Trâsolț _ Ion Ștefuț a lu Grigor> 66
CCCXXX
Am pus Marț sara o oală de mâncare la foc, nu de mult, o hi
cinsprece ai. Ș’o am hiert, ș’o am pus pă făreastă să să răcea-
scă. Șî atunci o fost mai mare noapte. Numa io am fost singur.
Dac’am luat oala, o șî ghinit Marț-sara. Io am ghindit că-i fe-
meia me, o ghinit dela Satu-Mare. Am zinit la ușă să deșchid. Am
deșchis șî — cu sîla, să să bage. Mn-am adus aminte cum că-i ic.
Femeie iera, hagră, legată la cap.	Moiseni _ Ion Mois. M
CCCXXXI
he",
Marț-sara îmblă cu cujolcă, da lungă tare. Șî o făcut: „He, he,
ca cum ar râncheza calu.
CCCXXXII
Bicsad — Vasile Finta, 54.
Marț sara nu cos, nu torc, nu țăs — ne temem c’a ghini Marț-
sara. O ghinit la o femeie din sat, o hiert cămeș. Bărbatu-i durna
în pat. Marț-sara o dzîs că o-a pune’n ciubăr și o a hierbe. Ș’o dzîs
femeia :
— „Scoală Văsîi ș’o f... pă Marț-sara“.
Ș’apoi s’o dus, că ci o dzîs așa. Numa cu ale băsedz o poț
scoate, da cu altele nu pot.	„ T • * r, •> • • ar
’	1 s	Racșa — Inncă Damlovici, 46.
CCCXXXIII
Marțole o fost așa, c’o pus șapte fuse’n caier, Marț sara. Șî
s’au dus unde-o tâlnit femei torcând la vedere, la șezătoare. Șî ie
o strigat dela făreastă:
— „Hei, toarceț? Năpustiți-mă’n lontru, că șî ieu îs cu caier!"
Șî o strigat o babă:
— „N’o năpustiț, c’aceia-i Marțolț!"
Șî una proastă din iele, cătă găzdoaia căsii, o dzîs că cum să
n’o năpustim ? R o dzîs așa dac’o întrat:
— „Ai cânepă destul? Ai ce toarce?"
Găzdoaia o strigat:
— „Am șî pă douo ierni lucru cu cânepa!"
Ie o strigat:
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
221
— „Adu-o de față!“
Șî s’o prins de cânepă a toarce, șapte fuse dint’una mână o
țîpat de odată gata. Șî o dzîs:
— „Păzîțî-vă șî răștieț ș’apoi până’n dzîuă le-om hierbe, le-om
fa[ce] albe!"
Șî le-o gătat tătă cânepa la mnadză-noapte ș’o dzîs să meargă
după speie șî să puie oala pe foc s’o clocotească, să păzească focu
să hiarbă. Șî Marțole o sămăluit c’o pune torturile dedesupt în speie
șî pă găzdoaie deasupra șî a turna clocotind, ca să moară. Șî fe-
meia s’o aflat înspăimoșată că ce a hi cu ea, că-i prea mult lucru
până la mnadză-noapte de o femeie. C’au gîcit ig că aceia-i necu-
rata, Marțolș. Pintru ce-o tors în sara ei, Marț sara. Ș’o mers la
babă ș’o spus că ce-o dzîs femeia care-o lucrat lucru ăla. Baba o dzîs :
— „Meri în capătu turnatului șî strîgă din tăt glazu: că să
curgeț cine vedeț la Coasta Garaleului, c’acolo ieste foc mare".
Acolo a fost puii Marțolii. Șî iș o strigat așa. Șî Marțolș o fu-
git acolo la pui. Șî baba o dzîs să margă găzdoaia’n casă șî să’n-
cuie tăte cele șî Marțole o ghinit așa de ’nhiretică, cum că o pur-
tat-o pă nimic. Șî au strigat că să descuie sîta; au sărit sita gios
din cun să meargă să-i descuhe. Au strigat șî apa cea hierbinte, ca
să margă să o frigă pe găzdoaia căsii. I-o ghinit din mintea ei că
aceia-i necurată, că să țipe apă sfințită, pe un fioc stricat, spre ea,
din gură. Șî ie o strigat, Marțole:
— „Iț mulțămăsc, că lucru țî l-am lucrat, apă hierbinte mn-ai
dat în față, că șî ieu am vrut să-ț iau din ghiiață!"
Căpă ea mai rău uo fript apa ce sfințită, ca pe găzdoaia ce
clocotită.	Cărmăzana — Măricuța Paul lu Simian, 51.
CCCXXX1V
Omu-nopțî, o fost Cirilă. Ala omoară tăte gădinile șî pă Fata-
pădurii. La om care ie fricos, nu-1 vede. Cirilă, adecă la cină um-
blă, la dzece ceasuri, cându-i mai tare noaptea. Ala nu-i bun. Mne-
dzîlă, ala-i bun. Mnadză-noapte, om mare-i ș’ala, puțini îl văd. Ala
nu-i bun. Dzorilă, ala-i bun, cel din dzîuă. Ie de noroc. Văzutu-l-am,
iera mare. Numa ca umbra să vede, nu s’aude nimnic. Aceia trii-s
a nopțî. I-o lăsat Dumnedzău așa, să nu grăiască cu oamenii.
Moișeni — Ion Moiș, 61.
CCCXXXV	”
Omu-nopțî ie cu un pchicior numa. îmbla șî pădzește pe mu-
ierea care are prunc să nu i-1 schimbe Fata-pădurii cu-al iei. Pă
Fata-pădurii o prinde șî face foc mare șî o țîpă pe foc șî o frige șî
o mănâncă giumătate din ea. Așa-i iei pus.
Certedze — Stan Toader, 52.
CCCXXXVI
Omu-de-pădure dzîce la un om care di-acolo s’o născut, di-
acolo s’o crescut. Gice că umbl’așa, noaptea, pe la colibi, pe la pă-
curari. Răcnețște] num’așa, face larmă. îi dzîce șî omu-nopții. Spun
bătrânii, care-o fost păcurari, că ieste om-de-pădure. Sân și marhă
de pădure.	Negrești — Vasîlie Moise, 34.
222
ION MUȘLEA
DIFERITE CREDINȚE Șl SUPERSTIȚII.
CCCXXXVII
Când o fost giudețu, o crescut pământu de cinsprădzece stân-
geni. Crește pământu. De n’are crește pământu, ar hi ș’acum pchi-
soc de-ala. Numa pchiatra nu crește, c’aceia o blăstămat Maica
Sfântă: rădăcină n’o făcut, în sus n’o crescut. Tăt o crescut pân’o
blăstămat Maica Sfântă, d’aia o blăstămat.
[Arătând spre munți]: Vedz cum o crescut pchiatra. De n’o
blăstăma, creștea până’n ceriu bolohanii ceia. Apoi n’o hi fostă lut,
numa bolohani.	Moișeni — Ion Mois, 61.
CCCXXXVIII
Tău — acela să răsuflă pământu. Pă apă săm noi. Câte odată,
cândva-cândva, să clătește pământu, tremură și blidele’n cuier, a-
tunci să ’ntoarce peștii. Pe trii pești stă pământu, mari câtu-i lumea.
Mo'iseni — Același.
CCCXXXIX	4
O fost odată doi Țigani. S’o dus a fura di la orice om din
poiată. Șî luna îmbla pe pământ, o fost vederoasă, ca un om. Șî s’o
vădzut, șî Țiganii s’o temut că i-o vedia oamenii. Ș’o aruncat cu lo-
pata gunoiu cătă lună. Ș’apoi luna i-o tras la ea. Șî de-atunci, cân-
du-i can ceață, să văd doi oameni în lună.
Bicsad — Toader Zoab, 16.
CCCXL
Atunci când rămâne luna mnitite, o mănâncă vârcolac. La Paș-
tile Jîdzilor, când ie roată luna, apoi o șî mâncat în aceâ sară. Alea-s
semne. Vârcolacii să tra[g] de pă ape.
Moișeni — Ion Mois, 61.
CCCXLI	‘	*
Atâtea stele îs, câț oameni. Tăt omu are o stea. Aceia stea-i
mai mândră șî mai mare, care nu ie omu păcătos, care-i mai bun.
Cân cade orice stea, atuncenică omu moare.
Moișeni — Același.
CCCXLII	’	*
După ce iese găinușca, să fa[ce] așa pă cer, peste cer, calea
lu Troian, cu paiele. Am audzît din bătrâni că ș’o pcherdut paiele
pă cale.	Cărmăzana — Grigor Glodorean, 60.
CCCXLIII
Troianu o dus cu caru paie de grâu. Ș’o tăt pchicat gios. Tro-
ian — sfânt O fost ăla.	Moișeni - Ion Mois, 61.
CCCXLIV	4	4
Vântu ie fecior, poate ’mburda tăte căsile, că-i fecior. Ie păcat
a-1 sudui. Ieu așa am audzît, că dipt aceia poate ’mburda, că-i tare,
CU voia Tatălui.	Moișeni - Același.
CCCXLV	4	*
Ieste grindinariu, l-o lăsat Dumhedzău să o poarte șî pă aia
[grindina].	Moișeni — Același.
CCCXLVI
Grindinariu, acela să duce la orice tău și cetește până să’n-
chiagă apa, ie ’nghețată.	Cărmăzana — Grigor Homa, 58
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
223
CCCXLVII
Cucurbău ie un cerc peste lume. Zîce că bea apă din văi, o
din fântână.	Racșa — Alexe Dubo, 82.
CCCXLV1II	*
Cân tună șî fulgeră, ascund cototorile din casă; dzîce că la a-
celea tra[ge] fulgeru. Fac foc șî pun niște mâță sfințită pe foc șî
coj de ouă sfințite dela Paști. Săcurea cu ascuțîtu’n sus o scot afa-
ră, șî lopata pitii. Aceia-i mai primnită, dipce-i a pitii.
Boinesti — Ion Popchilea, 50.
CCCXLIX	*
Cân tună, fulgeră o trăznefște], zice că s’o băgat dracu ’ntr’un
lemn si fulgeră’n dracu.	Cărmăzana — Văsîi Curilă, 51.
CCCL
Cân nu plouo multă vreme, ie secetă, aduc femeile, care-s vră-
jitoare, cruce dela mormânt șî o bagă’n vale. Ș’apoi dzîc că plouo1).
Țiganii, cân fac voioage, apoi coasă o broască la gură cu ață ș’o
ard în foc, ș’apoi nu plouo. Fac pchită, pun broasca’n pchită ș’o ba-
gă’n cuptior. Pchită aia o țin pân să gată cu voioagele.
Bicsad — Toader Zoab, 16.
CCCLI
Balauri trăiesc la orice dealuri crunte, unde nu îmblă nimică,
nici pasările. Mănâncă oameni, înghițăsc marhă.
Cărmăzana — Măricuța Paul lu Simian, 51.
CCCLII
Pă un gândac mare, o fo[st] bălaur ala, l-o pușcat la Huța Te-
ceului. Iera cu urechi șî cu nas șî cu coamă. Mănâncă pești, îmblă
pe ape. De pe ape l-o apucat nuorii șî l-o scăpat gios. S’o dus mio-
rii cu iăl șî l-o scăpat când o fost ploaie mare, gios pă deal șî l-o
pușcat pădurarii. Nuorii l-o purtat. Acela mănâncă oamenii. L-o tri-
măs la Pieșta.	Moișeni — Ion Moiș, 61.
CCCLIII	“
Locu ala-i bun să pun casa șî poiata, unde mărg marhele de
să culcă, unde trag marhele la olaltă.
Moișeni — Același.
CCC LIV	’
Cându ’ndemn casa, treab’ a ara pe arătură, să nu o pun pe
iarbă.	Moișeni — Același.
CCCLV	*
Când încheie talpa la casă, apo pune bani, un leu șî mai mulț,
cine are. Așa-i obiceaiu 2).	Cărmăzana — Grigor Glodorean, 60.
CCCLVI
întâhe bagă mâț în casă, ala-i iosagu mai slab. îl las’ acolo să
doarmă, apoi bagă omu’n lontru. Ca să pchiară mâțu, să nu moară
omu șî marha.	Moișeni — Ion Moiș, 61.
*) Paparudele nu sunt cunoscute (Cărmăzana, Bicsad, Moișeni, Racșa).
2) Obiceiul de a măsura umbra unui om și a o pune în clădirea no’uă, nu
e cunoscut (Moișeni, Boinești, Cărmăzana). *
224
ION MUȘLEA
CCC LVII
Dacă faci pogace care-i cenușoasă, când o tragi afară, s’astupi
locu ala, unde-o stat pogacea, că de nu, nu să hrănesc din ea.
Călinești — Ion Bumb, 55.
CCCLVIII	‘
Dacă scoate pânea din cuptior, trabă să țipi un lemn acolo,
că de nu țîpi, dzîce că moare cu gura căscată.
Călinești — Același.
CCCLIX	’
Cân ghin porcii sara din turmă, atunci treabă pusă cloșca pă
ouă, c’atunci îi scoate de-odată și are pui mult. De-i pune din za-
die, sânt puice, de-i pune din clop, îs cocoș mai mult.
Racșa — Irincă Danilovici, 46.
CCCLX *
După ce scoate cloșca puii, îi duci în poală, cu ochii închiș,
ca să nu vadă nici uliu, să ducă puii.
Călinești — Ion Bumb, 55.
CCCLXI	‘
Cân scoate puii cu cloșca la câmp, ca să nu-i ducă cioarăle,
dzîci: „Sfântă Mărie Maică Sfântă! Așa să aibă putere cioarăle cătă
pui, cum nu văd ieu".	Certedze — Stan Toader, 52.
CCCLXII
De mănânci tocana goală, iau bosărcăile laptele dela vaci.
Racșa — Ohimă Berende, 57.
CCCLXIII ‘
Nu-i bghine a sufla’n trâmbghită până mulgi, că nu s’ale[ge]
untU.	Călinești — Dumitru Jiboc, 56.
CCCLXIV
Roiu ca să nu să ducă, îi baț în pălmi și-i șuieri șî anozi iar-
ba, ca să să prindă la un lemn, să nu fugă.
Certedze — Stan Toader, 52.
CCCLXV
Dacă-1 neposti stupu primăvara, pin gâltan de lup, apoi să
duce stupii la alții și-i omoară ș’aduce tătă mnerea de la iei. Șî iei
nu lucră, stupu, numa tăt fură dela alții, ca tâlharu.
Certedze — Același.
CCCLXVI	‘
Cân vrea să-ș aducă omu stupchi, îmblă pin păduri, bătea
douo linguri de olaltă șî șuiera din gură, ș’apoi mintenaș i-o zint
stupchii.	Moișeni — Ion Mois, 61.
CCCLXVII	*	*
Ca să rodească pomii, gunoiu din dzîua de Crăciun îl strânge
pân la Anu-nou. Atunci, până’n răsăritu soarelui, pune pă la toț po-
mii câte de leacă. Care nu rode[ște], me[rge] cu săcurea la iei, șî
tăt să’nvârtefște] pingă iei, îl înfrică: de n’a rodi, l-a tăiș.
Care pom nu țîne legumurile, ce pchică, cân frământă pasca,
me[rge] femeia șî-1 prinde cu aluatu pă mânuri șî dzîce:
„Doamne, Sfântă Mărie, Maică Sfântă! Așa să țîie pomu aiesta
merele, cum să țîne aluatu de mână" !
=	Călinești — Ion Bumb, 55.
CERCETĂRI folklorice în țara oașului
225
CCCLXV1II
Când o făcut Noie corabghie șî s’o’ndemnat giudeț de apă, o
pcherit lumea de apă. Marț s’o curățit apa, d’aceia-i mare dzî Marț,
curățîtoarș ceriului șî a pământului.
Moișeni — Ion Mois, 61.
CCCLXIX	‘	“
Să nu ducă gunoiu afară din casă Vineri dimineața, c’apoi îț
duce uliu puii.	Călinesti — Ion Bumb, 55.
CCCLXX	*
Unghiile șî păru, nu-i bghine tăiate Vinerea șî Dumineca. De
te raz, te doare dintî, o orice.
°	Moișeni — Ion Mois, 61.
CCCLXXI	*	“
Vinerea dzîc că nu-i bine să facă leșie, că dacă fac, apoi n’au
năroc la prunci, pchică orice prunc și să arde. Vinerile-s cam cu
prilej.	Cărmăzana — Anuță Glodorean, 51.
CCCLXXII
Vinerea nu-i ghine nici unghiile să le tai, nici muierile a fa[ce]
pchită ș’a spăla hainele, dipce Vinerea-i mare, o fost fată fecioară,
mama Măriei Preacurate. Nu-i bghine a toarce, c’apoi tăt îi scrum șî
bube. Șî pchita tătă-i arsă.	Moișeni — Mărie Moiș, 51.
CCCLXXII1
Femeia când o pune mâna pe mătură Vineri, tătă dzîua, apoi
odată ochii la ea să fac roșii, ca șî când ar hi să șî orghească,
cân să uită șî nu-ș aduce aminte că-i Vineri.
Moișeni — Ion Mois, 61.
CCCLXXIV	‘	’
Miiercurea-i om, o fost bărbat. Marț, Joi, Vineri îs femei.
Moișeni — Același.
CCCLXXV	’
Luna să’ndemh la lucru. Marța sara nu-i bună de ’ndemnat,
Mnercurea-i bună. Șî Gioia. Vinerea pentru lucrările bărbătești, da
femeile treabă s’o cinstească, c’o fost femeie. Dumineca-i doamna
dzîlelor, stăpâna săptămânilor.	Moișeni — Același.
CCCLXXVI
Omu ’nt’aceâ dzî, în care să naște, dacă-i beteag, ie ghine s’o
agiune șî să să roage.	Moișeni — Același.
CCCLXXVII	4
Când o făcut Noie corabghie, s’o adunat ș’o băgat de tăt felu
de gadine, oameni, marhă — c’o pcherit lumea de apă. Numa șoa-
recile, ala s’o acățat de corabghie ș’o ros corabghia. Șî i-o dat Du-
mnedzău o mănușe la Noie să țîpe pă șoarece: apo acela-i mâțu.
Moișeni — Același.
CCCLXXVIII	4
Guzu, ala-i făcut din orice doamnă: n’o vrut s’o agiungă soa-
rele. Dumnedzău l-o mânat acolo, nu-i slobod să vază soarele. Cum
îl vede, moare. Ie bun de orice leacuri.	Moișeni — Același.
CCCLXXIX
La Farcașleș, acolea la bradz, acolea s’adună lupchii. S’adună
15
226
ION MUȘLEA
și să mănâncă ca cânii. Dipce-i între hotară, că-i și dincolo a Turu-
lui ș’a Prilogului, ș’a nost, ș’a Vămii. Au gazdă, mai mare, porun-
citor, mai mare lup. Aia le porunce[ște] la ceia lupchi mai mici.
Lupu nu mănâncă todeauna oile, că-i ie ’nchisă gura, n’o poate
deșchide, nu-ș poate căsca gura. Dumnedzău îl împchietrefște] așa.
Tăt îmblă, dă cu pchieptu’n oi, da nu le poate mușca nici una, pâ-
nă nu dă de-un copaci care-1 încreastă Dumineca omu. Ia așa, cân
tre[ce] orice bolond, dă cu săcurea’n iei. Cât ș’apropchie gura de
copaciu ăla, apoi o poate deșchide.	Racșa — Alexe Dubo, 82.
CCCLXXX.
Ș’aici în sat ieste mărge dela gândac. O luat dela gândac.
Tare mândră-i. Gândacii să strâng mult la olaltă cân fac mărgQ. Au
împărat gândacii. Apo mărgeaua aia o lasă gios: fac șî iei adunare
la olaltă. Aceia-i bună de leac la vaci, la oi, să nu ieie laptele. O
pune la găleata oilor, înoadă mărgeaua de găleată cân mulge, tăt
acolo stă. Da-s puține d’alea. Nu știu, sânt două ’n sat.
Moiseni — Ion Mois, 61.
CCCLXXXI	’	*
Gâtlanu de lup ie bun dacă sufli pîn iei să’mprăștii ciurda, ca
să să bage altu acolo, că ăla nu mai poate țîne ciurda.
Racșa — Irincă Danilovici, 46.
CCCLXXXII
Să ieu douo babe, trii, șî să duc la CetățQ, un deal sus tare
în hotar, ș’acolo sânt buruieni la vaci, tăt felu de buruieni, tămâioa-
ră, untișor, șî le sapă alea din pământ șî le aduc acasă. Da ș’alea
numa în Vinerea de Ispas, că-i Vinere de cătă sărbători mari. Șî le
aduc șî le dau la vaci. Tămâioara o crapă cu cuțîtu, că-i așa cât o
râpă șî galbănă la mhedz ș’amninoasă când o săpi de te șî redică.
Apoi dacă vaca-i stricată rău șî nu dă lapte, apoi o dai acea cu
pchită șî o mănâncă vaca. Apoi e galbăn laptele șî să fă smântână
pă iei.	Cărmăzana — Mărie Bura, 55.
CCCLXXXIII
Ieste omu anume, ala de te-o strica, n’ei pușca nemic, poț tă[t]
me[rge] ’n goz. Cân me[rgi] la vânat, nu-i ghine cân te-i aduna c’o
fată, n’ai noroc. Dacă nu-i bună pușca, o descântă, o spală cu apă
sfințită și o afumi cu tămâie. îi voia să strice pe om să nu poată
pușca, apoi îi ie din urmă, taie urma câtă-i din pământ, cu cuțîtu,
o pune ’napoi cu fața, cu cea de dedesupt. Apoi așa să să ’ntoarcă
hiara dela pușcașu ala, cum întorci lutu ala.
Racșa — Alexe Dubo, 82.
CCCLXXXIV	*
Când să bolnăghesc oile, trabă mai nainte, când însumbrezi,
trabă a băga în par — sfredelești cu ’n sfredelaș mititel — argint yiu
șî pui un dugău, nu să știe că-i nimnic acolo. Să nu se’ntroloce lap-
tele. Dacă scapă și să’ntrolocă, trabă a aduce buruiene, aleoane,
frăsînel, șălătruică, năpraznică oiască, de pe heghiurile baronului, la
Vadaș. Șî dacă nu poț me[rge], atuncenică să dzăresc, să mulge
numa sânge.
Hierte buruienile șî spălate oile, la stână. Să nu pchice gios,
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI	227
•ce numa ’n găleț. Ș’apoi apa aia o duci, până n’o răsărit soarele, la
hom. Apa O astupi acolo.	Călinești — Dumitru Jiboc, 56.
CCCLXXXV
Unde s’adună gândaci, apoi să face foc de cârpe de lână, alea-s
bune, c’apoi nu s’așează gândaci pă lângă grajd, să între ’n casă.
La mine o fost ponoru aproape de casă. S’o băgat un gândac su
fudament, su casă. Nu-i slobod să-l omori, că iei a ieși și s’a duce;
și s’a dus. Am afumat pe lângă casă cu cârpe.
Nu-i bine să-l omori că-s grețoș, că dacă o păși om pă iei,
mușcă pe om. De chiulin gândaci a vacilor, le sug.
Călinești — Grigor Mârcut, 60.
CCCLXXXVI *	’
O mărs orice om a cosî ș’o cosît șî i s’o rupt coasa pă locu
tistaș, numa o țîngănit coasa. I-o spus la alt om, că i s’o rupt coa-
sa, șî n’o aninat în ninică. Cela om s’o dus, o luat breazda de iar-
bă de unde s’o rupt coasa șî o țîpat pe apă. Breazda o mărs în
gios, hiru cel de iarba hierului în sus. Șî l-o luat omu șî s’o dus.
Ie bună că nu prinde pușcă’n ala om care o are. Șî sare zaru
■de pune mâna ala om.	Călinești — Dumitru Jîboc, 56.
CCCLXXXV1I
Dacă pune omu un cep la cuib de ciocănitoare șî i-o astupat
puii ’n bortă, apoi o adus pasărea iarba sierului șî au pus acolo șî
au sărit cepu afară. Șî omu o pus un chescheneu roșu gios, ca să
ghindească pasărea că o țîpă pe foc iarba sierului, s’o țîpe gios, să
ardă. Omu o luat apoi, o băgat în palmă pe su pchiele, c’apoi nu
prinde sieru în iei, lanțurile, șî să poate descuia toate zarurile na-
intea lui unde pune palma.	Certedze — Stan Toader, 52.
CCCLXXXVIII
Unde fă pui ariciu, face gard omu ăla ce vrș să găsască iar-
ba sierului, pingă iei, roată. Așteaptă să zie ariciu. Dacă nu poate
să treacă ariciu pin gard, aduce ariciu iarba sierului. O agoade să
zie ariciu cu ea ș’atuncia o iț dela iei.
Trâsolț — Ion Pop a lui Miîihai, 18.
CCCLXXXIX
Unde arde foc noaptea la dzîle mari — la Paști șî la Crăciun —,
apoi mărg oamenii ș’împlântă un cuțît cu vârvu’n gios, șî de-1 află
•dimineața cu vârvu’n sus, atunci-s buni banii, pot să-i ieie. De-1 află
cum l-o pus, nu-s buni. Nu-i poate să-i ieie, nu-s a lui, îs a diavolului.
Bicsad — Toader Zoab, 16.
DESPRE PĂSTORIT Șl VIAȚA DIN TRECUT.
cccxc
Primăvara, după ce fată oile, îmblăm o țâră cu iele la câmp,
așa puține. Cân mărg la mulsu pă brânză, la ruptu sterpelor, atunci
le-adună mai mulț la olaltă. Șî le mulg dimineața în știmb, cela a
15*
228	ION MUȘLEA
peluia șî cela a celuia, nu omu p’a lui. La amnadzădz, dacă ghin
păcurarii cu oile, atunci beau șî mănâncă cu gazdele, dup’aceâ le
mulg odată șî să duc iar în pădure cu iele până la ojonă. Când ie
soarele de-o rudă, atunci ies din strungă șî măsură laptele apoi. A-
colo tătă gazda are o listă pe răvaș șî să pune acolo cu cupa șî
la care mulge dzîce că are cinci cupe, altu șase, altu are o măsură:
o măSură-i din zece cupe. Acolo să face cruce pe răvaș. înt’o cupă
sân șase linguri. După ălea șase linguri treabă să deie șase măsuri
la om. Și care mulge-o măsură la ales, acela capătă șasezeci de gă-
leț de lapte. Ș’apoi dacă iese brânza toată, le mai mulg iară, tot în
știmb, așa, șî tot așa dau, ca șî mai nainte. Apoi le răscolesc de
cătă olaltă șî fac lapte, apoi atunci dau lapte, nu brândză.
Cărmăzana — Grigor Homa, 58.
CCCXCI
Gioia, cân însâmbreadză oile, cân le mulge la măsură, le-adună
țăte Ia olaltă, douo-trii-patru sute șî pușcă peste iele să le ’nvăluie
ia olaltă. Atunci ie praznic. Apoi le-afumă cu tămâie, mefrge] șî:
popa.	Moișeni — Ion Mois, 61.
CCCXC1I	5
Așa s’o mutat [satu], că s’o mutat cu sîla. O zinit comisie cu
domni. Pân la optzăci de ani, c’o fost copil tata șî io-s de șasădzeci.
O mutat pân Ia giumătate satu, apoi s’o hățît șî s’o bătut. Șî i-o
dus în temniță pe boierii, fruntea satului. încă șî borese s’o ridicat,
șî pă iele le-o dus. Alte sate apoi n’o mai mutat. Aici s’o gătat atunci.
înainte satu o fost pă su Măgurici, pă su Coasta Râtului. Șî
i-o mutat domnii încoace. Șî p’aceia care i-o făcut bai, i-o pus un-
de-o fost mai răle locuri, în tauri. O fost ieri p’acolo, izvoare.
Bicsad — Vasile Finta, 60.
CCCXCIII
Borcutu o fost din bătrâni, de mult. Mere* șî b$ sie cine. O pu-
tut b^, c’o fost baltă. îș făcq de pepene, de b$. îera covată de lemn,
înt’o botă băgată, cu aia bei§. Ș’apoi o dus un grof, Sentivahi, pă
fata baroniții, ș’apoi o’nchis tăt, o făcut mai bune rânduiele.
Bicsad — Vasile Finta, 54.
CCCXCIV
în vremile bătrâne, da nu beia oaminii palincă. Ș’apoi dacă fă-
cea cineva orice rău, da iera în sat doi panduri, care-i punea oa-
minîi ’n sat. Apoi aceia avea puști amândoi șî avea lanțuri care-i lega
de mânuri oamenii șî punea lăcată. Șî avea ș’un gros, îi punea cu
pchicioarele: iera douo lemne groase crestate, anume făcute, îi bă-
ga Cu pchicioarele ș’apoi îl punea cu pchicioarele pă om, nu le pu-
tea tra[ge] de acolo nici cum. Șî dacă oricine făcea oriceva, alentuia
la bghirău, apoi iei chema pandurii ș’apoi tremetea pandurii după
iei. Șî dacă omora oamenii, tremetsa după cotune. Zinea călărește.
Ș’apoi care făcea mare zină, odată-i lua înaintea cailor, legat, șî-i
ducea pân la Apa, lângă Siini, înaintea cailor, pă tăț legat de olaltă
oamenii, cu lanțuri. Apoi, care fura, avea acolo niște corbace de cu-
răle, îl lua la ’ntrebare: că ce-a furat șî-i bătea până-i demica cu
corbacele. Ș’apoi îi ducea la lege, la Săgmar.
Boinești — Petre Țaran, 61..
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
229
CCCXCV
Am mărs de aici oaste șî bghiraiele, mulț, în Carăi. Apoi ne-
am dus cu ceatără, tăte satele pă unde o fost bghiruința lui. O fost
lumea acolo! Ieu m’am dus cu ceatăra. Așa am trecut cu ceatăra
pă lângă împărat-Ferdinanț șî pă lângă împărăteasă, pă lângă Mărie.
Ie o fo[st] mândră, de tăt o fo[st] tnândră. Iei o fo[st] o leacă mai
pă mințit, că s’o temut, c’atunci o pchicat împărat peste lume. Apo
o și zinit răpleanu de pă sus, o făcut proboșag, o trecut pingă iei.
Apoi tăt patru șî patru am mărs pingă iei. Apoi ne-a rânduluit tren.
Șî o giucat oamenii șî o mulătuit. Ne-o mulțămnit așa din cap, îm-
păratu.	Moișeni — Ion Mois, 61.
CCCXCVI	‘	*
Fost-o nemiș, avea cartea nemeșîgului. Amu nu mai sânt, că
s’o stricat. Șî le-o rămas din nemeșîg păduri. Tăt omu are câte douo-
sprece iugăre de pădure de-atunci rămase. Da n’o fost aici în sat
mai mulț de cinsprece oameni de aceia, nemiș.
Apoi care n’o fost nemiș, o lucrat la domni, o fost a domni-
lor. Șî mergea să lucre acolo la domn, o fost musai să margă. Amu
tăte s’o stricat, iobăgiile alea.	Boinești — Petre Țaran, 61.
CCCXCVII
Care fură, îl băga cu grumazu șî cu mânurile în calodă șî-i da
cu bota’n cur cotunele comnișerului.
Moișeni — Ion Mois, 61.
CCCXCVIII
Ș’aici o fost așa o dubă, la școlă, o calodă. De s’o bătut to-
mul], de-o fost curvar, l-o băgat acolo. De scândur de goron o fost,
groasă, de băga câte trei o câte patru, și nu-i lăsa nici să șadză.
Nu de mult s’o stricat.
Care să stadia cu femeia, plătia cinci zlot buni.
Racșa — Văsîi Betea, 73.
CCCXCIX	’
Mai de mult n’o îmbiat nime cu scrisoare. O chemat patru oa-
meni, tălnăi, ș’aceia la vreme de bai o mărturisit c’așa-i drept. Așa
s’o făcut teștement.	Bicsad — Vasile Finta, 54.
CCCC
Unde vine drumu dela Bicsad, undi-i crucea, acolo, amu-s v’o
douădzăci de ai, o adus acolo un ghep de cotat în pământ, să vadă
că ce-i în pământ lontru. Șî o săpat, ș’apoi o pus tablă afară că tare
multă bunătate ieste acolo, tare mare nărocire au. Apoi l-o dus d’a-
colo ghepu ala ș’o săpat la Rămete. Aici o astupat gaura aia. Acela
ce-o săpat, Tătaru s’o chemat, s’o dus la America.
La Rămete o săpat ș’o aflat așa, o ieșît apă serbinte de n’ai
putut să rabzi în ea mâna o pchicioru. Șî Ungurii o dzîs să o lese
să n’o astupe că iei plătesc cheltuielile. Da iei o astupat. '
Boinești — Petre Țaran, 61.
GLOSAR1).
abur CLXXXI, răsuflare.
acar 147, sau, ori.
acarcând CCLXXIX, oricând.
adătui CXL, a amăgi, a înșela.
aduna CXLIII, a chema înapoi.
aduna (a să) CCL, a (se) întâlni.
aghieu CLXXI, tun.
agodi CCCLXXXVIII„ a aștepta.
ai CCLXXXI, ani.
aleoane CCCLXXXIV, o buruiană.
aldui CLV, a blagoslovi, a binecu-
vânta.
alentui CCCXCIV, a vesti, a înști-
ința.
alet 148, partea.
amăhăi CCCXXI a da cu ceva, a
lovi, a imita gestul lovirii.
a-mână CCLXXV, în mână.
amnadzădz CCCXC, amiazi, prânz.
amninosi CCCLXXXII, a mirosi.
amorți CCCXXI, a răguși.
ampruor (de-) CCLIX, „până nu
mărg cu alte marhă“.
a nari 128, amnar.
Apa CCCXCIV, localitate în Sudul
Țării Oașului.
are trebui I, ar trebui.
argasi CXLIX, arcași (?)
Armean, Armeancă CCLXXX, ne-
gustor cu șatra.
aroc CLXVI, șanț, groapă.
ascuțit CCCXLVIII, ascuțiș, tăiș.
așezământ CLXXIX, așezare, loc de
stat, locuință.
astăzucă CCCXXV, astăzi.
astupa (a să) CLXXV, a (se) aco-
peri.
asuna (a să) CLXXXI, a răsuna.
atuncean CCXCVII, atunci.
atuncenică CLXXIV, atunci.
aubă CLXXV, CCCVI, albă.
aubață CCXLIX, albeață.
bagău CCLXVIII, tutun ars în lu-
lea și luat apoi în gură pentru a
fi mestecat.
bai XXXVI,, necaz, supărare, nevoie.
Baie LXXI, orașul Baia-Mare.
baltag CLXXVIII, topor.
băltăgaș CXLIV, toporaș.
baniță 153, o plantă.
bănui XLVIII, CXII, a dori, a duce
dorul, a părea rău după.
bărbăton CCLXXXI, bărbat.
bărbinoc CLI, plantă, „care-i verde
și iarna".
bărbînță CLXXVII, putină.
barșon 129, catifea.
băsadă CCCXXXII, vorbă.
bat XLVII, beat.
batăn 130, cel puțin.
batăr câte LXXXVI. oricâte.
bătella CXXXVII, a lătra.
băută LVIII, baltă.
Belevar CLXVI, colină lângă satul
Boinești.
Bențoc CLXXVII, nume de loc.
besede CCLVI, vorbe.
bghirăiță CXXXV, primăriță.
bghirău CXXXV, primar.
bghirtoc 153, avere, proprietate.
bghizoaș (de) CLXXXII, de sigur,
de bună seamă.
bică CXCVIII, taur.
biț CLVI. miță de păr.
blem LXXX, să mergem, haidem.
bobice CCXXIII.
boboane 155, vrăji.
bobonitor CCLX, vrăjitor, om care
face farmece.
boc CIV, bușteanul dela vraniță (r.
pag. 126 și planșa I, 2).
i) Cifrele romane indică unul din textele în cari se găsește cuvântul
glosat. Cele arabe arată pagina în care se găsește un cuvânt din Introdu-
cere sau capitolul despre obiceiuri.
N’am crezut necesar să dăm toate diminutivele, așa de frecvente în
graiul Oșenilor (v. de ex. bocetele, text. CCXXIX—CCXXI). Ele au fost date
numai în cazurile când formația lor ni s’a părut neobicinuită.
Am dat, de obiceiu, formele auzite, fără să căutăm să formăm noi sin-
gularul dela un plural, sau infinitivul.
CERCETĂRI FOLKLORICE ÎN ȚARA OAȘULUI
231
bocotan 152 bogătan.
bogăt XXVIII, destul, mult.
boloave 148, „bube".
bolond CCCLXXIX, prost.
bolnăi CCCXVIII, a zumzăi.
borbghil CLXXX, bărbier.
borcut1 CCCXCIII, izvor cu apă mi-
nerală.
borcut2 LXXXVIII, apă minerală.
boreasă CLXXXVI, femeie.
Borșa CLXXII, sat în Maramureș.
borsocaie CCCIX, strigoaică, vrăji-
toare (rareori cu sensul de stri-
goiu).
borsocane CCCV, v. borsocaie.
bortă CLXXVII, scorbură.
bosărcăi 142, v. borsocaie.
bosorcoi 142. v. borsocaie.
bot (de flori) CLV, mănunchi,
„struț de flori".
bot de iască 128, bucățică de iască.
botă XXXVII,, bâtă, băț.
botei CLII, turmă.
boteiaș CXLII, turmă.
boticuță CXLII, bâtă.
brozbă de curechiu CCXVII, căpă-
țână de varză.
buciulie CCXCV, fructul (măceșu-
lui).
bucium de ghie CCC, butuc de vie.
bugedzi (a să) CCLXVII, a (se) um.
' fia.
buisă CCLVII.
bursă CCLVIII.
buhă XXIX, nevastă (termen de o-
cară).
bulei 132, pelerinaj, hram, proce-
siune,
caciori 131 (nota 1), „tarcat".
cal de mândz CLXXV, mdnz.
calodă CCCXCVII, butuci (instru-
ment de tortură).
can CLVII, cam.
can doară LXXIII, puțin, „de leacă".
cântă XVIII cană.
Carăi CCCXV orașul Cărei.
carte CLXXIV, scrisoare.
căce CCXXIX. căci.
călărește CCCXCIV, călare.
căni (a să) CLXXXI, a (se) căzni.
căpeneag CLXXVIII, manta.
cătă VII,, către.
câ ci CCXXX, cât ce.
câjmă I, cârciumă.
câjmăriță I, cârciumăriță.
cânta (a să) CCLIII, a (se) boci, a
plânge.
ce CXLIII, ci.
ceă zi CCCXXVII. a doua zi.
ceare CLVI, a cere.
cernu CCXVII, formulă cu care în-
cep ghicitorile.
Cetăți CCCLXXXII, deal în hotarul
Cărmăzanei.
ceteră LX, vioară.
ceteraș CXXVI, lăutar.
cbetoare1 XXVI, locul unde se îm-
bină bârnele la colțurile unei ca-
se.
chetoare2 CLX, încheietoare la că-
mașe.
chistaș CCLVIII, curat.
chistrițoaie CLIII, pestriță.
chilin (de) CCXL, deosebit, separat.
chiulin (de) CCCLXXXV, v. chilin.
cimi CCIV, v. cernu.
ciocă1 (o ciocă de vacă) LVIII, o
vacă prăpădită.
ciocă2 CLIII, bâtă ciobănească.
ciont CLXXXIV, os.	-
ciontițe, CCXCVII, oscioare.
cipcă CVI, dantelă.
Cjrilă CCCXXXIV, „omu-nopțî, la
cină umblă".
ciuisă CCLVII.
ciumei CCII, v. cernu,
ciumilitură 140, ghicitoare.
ciumu CXCVII, v. cernu,
ciumurilică CCCXXVIII, „hâd, ca o
moimă dela târg".
ciumurlitură 140, ghicitoare.
ciuntă I, a curma, a reteza, a tăia
vârful.
ciupleca CCLX a ciuguli.
ciursă CCLVIII.
ciuturcă CCCXXIII, trunchiu de co-
pac tăiat, buștean.
clisă XXXVII, slănină.
elop CVI, pălărie.
clopoti CCCXIII, a trage clopotele.
clopotitor 160, cel care trage clopo-
tele la înmormântare.
coaci CLXXVII, fierar.
coadă 129, pieptănătură specială a
mireselor (v. vlanșele V, VI).
coanță CCLXXXIX, ațe.
Coasta Prisăcilor CCCXXIV, nume
de loc.
Coasta Râtului CCCXCII, nume de
loc.
cocă 160, colăcel. pdinișoară.
cocon, coconaș, XXVI, XLVIII, co-
pil, băiețan, fecioraș, fecior.
cocuț CLIV, colăcel, pâinișoară.
colomnihor CCXCIV, grangure.
comnișer CCCXCVII, comisar.
Conjă CCLXXIX. nume de loc.
contrăctuș CLXV, contract.
copârșeu CLXXV, sicriu.
Copchileni 149, nume de loc.
coptătură CCLXIII, bubă coaptă.
Corce CCLXXV, nume de pădure.
corci CLXXV, tufă, copac.
corj XXXIII, v. corci.
cosăle CLIV, cele necesare pentru
232
ION MUȘLEA
cusut.
coșar CCCXXIV, staul.
cota CLIX, a privi.
cotătoare, cototoare CCCXLVII,
oglindă.
cotonoșag 148, soldățime, armată.
coțor CCLXXX, cotoiu.
cotiină XXVIII, soldat, militar.
cotuni LXXVII, a face serviciul mi-
litar.
crancă XXX. ramură, creangă.
crăios CCLXXIV.
erată CLXII.
crăț (craț&) XLV, creț, creață.
credință (pe) CXXXIII, pe datorie.
creită CCCVI, cretă.
crijmă 151, pânza dăruită de către
nașe când se botează copilul.
crunt1 CCCLI, grozav.
crunt2 CCLXXXVI, sângeros.
cuchiurlău XCVII, „un dărab de
tău” (nume propriu?)
cujolcă CCCXXXI, furcă de tors.
cume XCIII, culme.
cumu CCXIV. v. cernu.
cun CLXXV, cuiu.
cunună CLXXII, coroană.
cură XLIX, CLXXXIII a alerga.
cușei CCLXIV, a gusta.
da legea cuiva CXLIV v. găta le-
gea.
da mâna cu XLVIII, a se angaja
soldat, pe vremea „Werbung"-
ului.
darabă CXXIV, bucată.
dărăbuță I. bucățele.
darem CCXXXIX, dăm.
dâmboc CLI. colină, deal.
depărea (a să) CLXXXIII, a (se) pă-
rea.
descumpărare 151, obiceiu la botez
(v. text).
descurie CCC, descuie.
desfăcat CCLXXI. descojit.
despeheleea CCLXXXIV, a despie-
deca.
desturna CXLII. v. dinturna.
digăta legea cuiva CXLV, v. găta
legea.
dîgăli CCCXXII a gâdila.
dinturna CXLIIL a întoarce.
dipee XXII, pentru ce, de ce.
dipt XXXVII, pentru.
dobândi (a să) 130. a învinge.
dohan CCCXI. tutun.
domolit CCLXXXIII ..supărat, fără
voie“.
drâmbă CCLXXV, a cânta cu drân-
gul.
dreptu (cu) C.XVII. drept. adevărat.
dript iei (pe) CLXXXV, prin drep-
tul lui.
dubă CCCXCVIII, v. calodă. _
duce (a să) după cineva XXXVII,
a se mărita cu.
duce pă cinste CLXXXII, a ospăta,
cinsti.
duce pe o fată CCXCVIII, a o lua
de nevastă.
dugău CCCLXXXIV, dop.
dumata CCLXXXVI, dumneata.
dzărî (a să) CCCLXXXIV „când
oile să strică, cân să mulge numa
sânge1'.
dzini I, a veni.
dzîle XLI, zile.
Dzorilă CCCXXXIV, „cel din dzîuă'".
face legea cuiva CXLVII, v. găta
legea.
Farcașleș CCCLXXIX,. loc în hota-
rul satului Racșa.
fă CCCLXXXVIII, face.
făcei XLVI, făcui.
făci CCLXVIII, coji.
fără CXLIX, numai, decât.
făreastă XXXVI, fereastră.
făt 145, paraclisier.
fedeu CCXCVII, capac.
fetie XX, vârsta de fată mare.
fioc CCCXXXIII, ochiu de fereastră.
floarea beteșâgului CCLXI, numele
unei boli (v. text).
floci CCCXXV, păr.
flocos CCCXXIV, păros.
foaș CXXVI,, vânt, vifor.
foc yiu 146,
foc ziu 146, foc viu.
Frasin CCCXXV, nume de loc.
fruptos CCLIX, „cu frupt, cu lap-
te".
furci de pat XXXVI, picioare la pat.
gaci LXXXIV, pantaloni de pânză.
gadină, g&dini CCCLXXVII, fiară.
Garaleu CCLV, numele unei păduri
și al unui șes de lângă satul ma-
ramureșan Săpânța, în apropierea
Țării Oașului, (cf. și Bogrea, în
„Făt-Frumos^, II, p. 156).
gâltan CCCLXV, gâtlej.
gândac CCLXVI, șarpe.
gândăcoae CCLXXXVII.
găta CLXXV, a sfârși.
găta legea cuiva CXLII, a-i hotărî
soartea.
gâtlan CCCLXXXI, v. gâltan.
găzdălui CLXXXI, a trăi (bine).
gbep CCCC. mașină.
gherunchi.LXXVI, genunchi.
ghider CCLIX, vadră, găleată.
ghisran CCXC. sănătos, zdravăn.
ghii XXII, vii (verb).
ghiie XL, vie.	’
CERCETĂRI folklorice în țara oașului
233
ghindi CXLVIII, a gândi, a crede.
ghindruțuri CCLXI, ghinduri.
ghini IX, a veni.
ghișin CCLXXXIII, vișin.
ghițele XCIX, vițele.
ghiu CLXXXIII, viu (verb).
ghiunghiu CCLXX, junghiu.
gice CCLV, a zice.
giudeț1 CCCXXXVII, potop.
giudeț2 LXVI, judecata din urmă.
giudeț de apă CCCLXVIII, v. giu-
deți.
giungea CCXLIX, a junghia.
giurat CCLXXXIX, consilier comu-
nal.
glaz CCCXXXIII, glas, voce.
gledă XXVI, șir, rând.
golund XIX, panglică, brâu cu care
se încinge mireasa.
gornic CLXXXII, pădurar.
Goronete CCCXXL nume de loc.
goroniș LXXXII, pădure de goruni.
goz CLXXV, pădure.
grădiște CL, „târnaț".
graur CLVI, cenușiu, în culoarea
graurului.
greață 159, frică, groază.
grădină CCCXVIII, ogradă, livadă
cu pomi.
grețos1 CCCXX, fricos.
grețos2 CCCLXXXV, rău, primejdios.
grindinariu CCCXLV, „care poartă
grindina".
grițar CLXXXV, ban, creițar.
gros CCCXCIV, v. calodă.
groștior XXXIII, smântână.
gubă XXVI, sarică.
gurgoaie CCCXXVI, vârfurile opin-
cilor.
gută LXXV, paralizie, boală.
guz CCCLXXVIII, cârtiță.
hăitaș CCCXX.
halubă CCXLI. haină.
hărămidă CLXXXV.
hățî (a să)1 CCCXX, a (se) agăța;
hățî (a să)2 CCCXCII, a (se) certa.
hecte CCLVII, v. hegni.
heghiu CCC, vie.
hegni CCLVII, a alunga, „le mână
la pădure".
hiaba CCCXV, în zadar.
hierbe cămes CCCXXXII. a spăla.
hiie LXXXIII, nevoie, lipsă.
hire (cu) CVII. vesel, cu chef.
Hiriza CCCXX, nume de loc.
hîd LXV, urît.
Holtă CLXIV. nume de loc.
hom CCCLXXXIV. loc „unde s’adu-
nă două hotară".
horăi CCLXIV, a sforăi,
horiă IV, cântec, melodie, arie.
hrăni (a să) LIV. a. (se) sătura,
huci XL, tufe.
hunțfut CXVI, ticălos, blăstămat.
husoș 129, ban vechiu.
Hust CLXXVII, oraș în apropierea
Țării Oașului, astăzi în Cehoslo-
vacia.
Huța Teceului CCCLII, localitate în
Maramureș, în apropierea Țării
Oașului.
iarbă-grasă CCCXVII, o plantă.
iarba sierului CCCLXXXVII, iarba
fiarelor.
ibască (să să) XC, să se iubească.
ibghi XI, a iubi.
ieri CCCXCII,, „izvoare".
ii XXVIII, ei.
irimă XLVI, inimă.
iuitură 137, strigătură.
îmbla XLV, a umbla,
îmbrăcina (carul) CCC, a lega par-
tea dinainte cu cea dinapoi a ca-
rului.
îmbrăduit 128, cu broderii.
îmburda CCCXV, a răsturna.
împătrușăl 144.
împroșca1 LXXIX, a lovi.
împroșca2 CCCV, a da cu piciorul,
a zvârli (despre o vacă).
înainte (mai) CLXXXV, mai încolo,
în viitor.
înbăera XLI, a lega (cu baier).
încelui LXXTX, a înșela, a amăgi.
înciuruit LXVII, găurit.
încolțurat CLI.
încornurat CLII.
încunti CCLII.
îndemna CCCLIV, a începe, a porni.
înfăca CCLII, a înveli, a îmbrăca.
înfoca CCLX, a încălzi în foc.
îngemănată (crancă) CCLXXXVIII,
cu două ramuri,
înhiretic CCCXXXIII, mânios, fu-
rios, „cu hire mare".
însâmbreadză oile CCCXCI, „le-a-
dună tăte la olaltă, le mulge la
măsură"; „primăvara cân s’adu-
nă oille".
înșchimba CCCXXVIII, a schimba.
înspăimoșat CCCXXXIII, înfricoșat.
înstruta 149, a împodobi (mai ales
cu flori).
însumbra CCCLXXXIV, v. însâm-
înțălește CCXXIV, înțelege.
înțina 157, a închina.
întrămura (a să) CLIX, a (se) cu-
tTClTbUTCl
întrista (a să) CCCXXIII, a (se)
speria.
întroloca (a să) CCCLXXXIV, a (se)
mesteca (laptele).
234
ION MUȘLEA
înțundrat LXV, gătit, împodobit.
învălui la ollaltă CCCXCI, a ame-
steca.
învăscut 151, îmbrăcat.
înverigat CLII, cu verigi.
învesel CXLV, vesel.
învrâstate (zile) XLI, zile din cari
una se postește, una nu.
înzigăni (a să) 130 nota 2), a (se)
inzdrăveni.
Jelejnic CCCXVII, nume de loc.
Jidoucă, LXXII, Jidancă.
jin CXXXIII, vin.
jine CXXXI, vine.
la (a să) LXXIV, a (se) spăla.
lac (cu) CCLVI, „cu ochi răi“.
lapte de cătușă CCL1V.
lăcădam (de) CLXVII, stabil (?)
lăcui CCLXXXVIII, a locui.
lăsa de mas CLXXXVI, a primi în
gazdă.
lânos CXLIII,, cu lână.
leasă (o rămas) I.
Lecîncioara CVII1, satul Lecința.
legiui CLXXXI, a hotărî.
legumuri CCCLXVII, poame, fructe.
lemn VII, copac, pom.
lenie CCLV0 „betegeallă11.
lepchituri 129, venetici.
leuros CCLXXXIV, „limpede1*.
Liordan CCLIX, Iordan.
litie CCCVI, slujbă, serviciu divin.
lunce CXLVI. lance.
Luția CCCVI, „dzî la mnijlocu po-
stului de Crăciuri“.
madzăre CXXVII, fasole.
măduuță CCLII, măduvă.
Măgurici CCCXCII, nume de loc.
mălai CLXXIV, porumb.
măm CCXLIII,, mergem.
Mămon LXVIII, „mai mare drac",
mănănț? LXXIII, măruntă, micuță.
mărgălean XLIII, o plantă (?)
mărin CCLXIX, boală cu bube.
mătrici CCLXXIII? durerireum atice.
mânânțălușuri CLXXIX, mărunți-
șuri.
mâni-aJlalt XXXVII, poimâine.
mânuri XLIX, pl. dela mână.
mâță CCCXLVII, floare de salcie.
mere CXXXVI, a merge.
mergei XLVI, mersei.
minghiart CLXXXIII, îndată.
mințit (pă) CCCXCV, ascuns.
mititea CCLXXVI, bucățică.
mhedz de pchiatră CCLXIX, bucă-
țică, „mnititeluc".
miiedză-mnedzî CCLXII, mijloc.
mherîu XLV, albastru.
mnilostive CCLXXV, iele.
mhinosi CXVIII, a mirosi.
mnirător CCLXIII, ființă suprana-
turală.
mnirătură CCLXIII, efectul acțiunii
mnirătorilor.
mhirencile CXLV, un fel de oi.
moimă CCLXXI, o boală, „o bubă
rea, umflată1*.
moron CCL, un fel de strigoiu.
mujucaș CCLXX, (petrecere cu) mu-
zică.
mulătșag CLXXIV, petrecere.
mulătui CLXXIV, a petrece.
munțîle somnului XLV.
Murășeni CLXXII, Maramurășeni.
murg XXII, castaniu.
muște CCCXVIII, albine.
mușticuță CCLXX, musculițe, albi-
ne (?).
năposti II, a da drumul, a lăsa, a
libera.
năpusti CLXXX, v. năposti.
năpraznică oiască CCCLXXXIV, o
buruiană.
nărăzi (a să) CLXXV, a (se) mira.
năsălnic CLXXII. năpraznic.
neciuntat CCCXVI, întreg.
necurățenie CCCXXI, lucru necurat.
nemiș CLXVII. nemeș, nobil.
nemiîeșîg CLXXII, (diplomă de) no-
blețe.
neposti CCLXVI, v. năposti.
nevestie XX, timpul după măritiș.
nicărire CCXXX, nicăiri.
lîimăsc CLVIII, năimesc, tocmesc,
angajez.
nimunui CCLIX, nimănui.
o XLVIII, sau, ori.
oaste CCCXCV, mulțime.
odor CLXVII, ,.gredină“, curte.
odrăsluță 149, mlădiță.
Ogrădzele 124, nume de loc.
ojonă CCCXC. ojină.
ol XVIII, ulcior.
oluț CCXL, ulcică.
Olexa CCCXXV, nume de bărbat (A-
lexe).
orice CLXXI, oarece, ceva.
orece, v. orice.
otrăți, otrățire, 150, a stropi pe noul
născut cu apă (sfințită).
Pâini CCLXXVI, nume de loc.
palțău 153 bâtă, băț.
păcurăron CXLII. păcurar, cioban.
pădurean CCCXXIV, de pădure, săl-
batic.
pădzală XXIX, grabă.
păiuș 159, paie.
pălincă, nalincă LXVIII, rachiu.
păruluț XXVIII, păr.
CERCETĂRI folklorice în țara oașului	235
păsăi CCLXXI, „a sufla1*.
păz III,, păs, mergi.
pântu XLI, pentru.
pcheligos CCLXXV, în pielea goală,
gol.
pchiatră CCCXXVI, stâncă.
Pchiatra Bicsadului CLXXIV, nume
de munte.
Pchiatra Bulzului CCCXXIV, nume
de munte.
pchiștiol XI, pistol.
pchisoc CCCXXXVH, nisip.
pe LXXI, prea.
pendeleu LXVII, fustă de pânză al-
bă, poale.
pepene CCCXCIII, castravete.
perinoi CCLXXIV, pilotă.
perț CCLXXX, „brâu**, panglică.
perț (cu) CCLXVII, cu dungi, văr-
gat.
petence CCLXXXII, „păr“.
peteică CCLXXXIX, rețea de sfoară
în care se duce la câmp oala cu
mâncare.
petre-te-ui CCLVIII, „te-oi fugări".
picioici CCXXIII, cartofi.
piclă CCLXXVI, „făină" (probabil
de grâu).
pigniță CLXVI, pivniță.
pin XXXVIII, prin.
pingă CLXXXI, pe lângă.
pinte CCLV, printre.
plăcintoriu CCLXXI, sucitor.
pleasă VIII, staul.
plocon CCLVIII, mătanie.
ploscăniță CCLXX, „când înflorește
cânepa, amu dă ploscăniță".
pocmată 129, cingătoare împodobită
cu cusături.
pogace CCCLVII, turtă coaptă în
spuză.
pogmată 129, v. pocmată.
pomniță CCCXXI, fragi.
porție CLXXVIII, dare.
porțîie CLXIV, v. porție.
potaie CLXV.
potică XXXVIII, farmacie.
potoli (a să) 147, a (se) stinge.
potroca CLXXV, a omorî. .
pozme 125, bețele cari țin paiele
acoperișului unei clădiri.
prânturele CLI.
preatcă 146, „găuruța pă unde iese
muștele".
pribag XXXIV, haiduc, tâlhar.
pribeag VII, v. pribag.
prilej (cu) CCCLXXI, „cu primej-
die".
proboșag CCCXCV, exercițiu, încer-
care.
pruncă XLIV, fată, nemăritată.
punei XLVI, pusei.
pușca cu zghiciu CLXXXI, a plesni
din biciu.
pușcaș CXLIX, vânător.
pustului CLXVI, a pustii.
putredi XXXVIII, a putrezi.
Radză XXXVII, nume de femeie.
ratotă 126, jumări de ouă.
ră XLVI, rea.
răbda (a să) LXII, a aștepta.
răchițăl CCXCVII, brotăcel.
răgută XXVIII, recrut.
Rămete CCCC, satul Remetea.
răplean CCCXCV, aeroplan.
răstăzi CCLXXXI, a muta, a pune'n-
tr'alt loc.
răștia CCCXXXIII, „a face scul,
tort".
rătez CXCIII.
rătund XLIV, rotund.
raia CCLXXXIII, a căpăta (a se îm-
bolnăvi de) râie.
rătunza CCLXVIII, a rotunzi.
râpă CCCLXXXII, sfeclă.
reveni (a să) 159, a (se) răcori.
rit XLVIII, livadă.
roată 152, jocul feciorilor.
rotilan CCIII, rotund.
rotilat CLXIII, rotund.
rug CCXCV, măceș.
rugena XXVI, a rugini.
rujă XXVI, trandafir.
rujă de pe câmp CLXXXV, floarea
soarelui.
rujiță CCLXI, o floare.
Rusalim CCLIX, Ierusalim.
ruși CCXLIX, a roși.
săgeta CCL, CCLIII, CCCXXVII, „l-o
săgetat, n’o putut din pchicioare
face nimic".
Săgmar LXX, orașul Satu-Mare.
sâii (bisericii) CCLXIV, „ca un târ-
naț“.
șalău CLXXXVI, oaspe.
sălaș 159, sicriu.
șălătruică CCCLXXXIV, o buruiană.
săleac III, sărman.
săm II, suntem.
sămăchișe CCLIX, „smântână care
rămâne pe fund".
sămălui CCCXXXIII, a socoti,
sângios CCLXIV, sângeros.
Săpința CCCXXIV, sat in Maramu-
reș, la. hotarul Țării Oașului.
șăranț 155, șanțul dela pervazul ușii.
scăhiță CCLXXII.
scăldare XXIX, albia in care se face
baia copilului.
sclipăț CCLXVI. „un buruian",
serbinte CCCC, fierbinte.
si LXIV, a fi.
236
ION MUȘLEA
sie XXX, fie.
Sîghiet CLXXIII, Sighetul Maramu-
reșului.
si-has CLV, fire-ați.
Siini CCCXCIV, Seini, localitate în
Sudul Țării Oașului (jud. Satu-
Mare).
sînteni CCLXXX, întocmai, chiar,
„drept, sânteni așa".
siul CLV, fiul.
slăbghie LIII, slăbiciune.
sodomi (a să) CCLXXVI, a pieri.
șohan CLXXIV, niciodată.
spăla cămeșa CCXCII, a avea men-
struație.
șpargă I, funie.
speie CCCXXXIII, „hierbătoarea tor-
tului".
staniște CLXIV, loc (de popas).
știmba (a să) LXXIV, a (se) primeni.
știol 159, partea de deasupra a cup-
torului de copt pâinea.
stingheri CCXXX, a despărți.
ștopchi CCXXXVIII, a scuipa.
ștopchit CCXXXVIII, scuipat.
strânsoare CCLII.
strigoii CCL, strigoiu.
struț XCIV, buchețel de flori, mai
ales artificiale, pe cari și le pun
feciorii în pălărie, Dumineca.
sucnă CLVII, fustă.
Su-Goroii CCCXXIV, nume de loc.
supșag CLXXIX, obiceiu.
sușâg CLVI, nevoie, lipsă.
tablă (de fereastă) CXLVIII.
tâlhăron IV, tâlhar, hoț.
Taina CCCI, vale care curge prin
Țara Oașului.
tălnăi CCCXCIV, martori.
tâilni CLXXV, a nimeri.
tămâioară CCCLXXXII, o buruiană.
tâmpchina CCLXIV, a întâmpina.
tânăr XXXIII, neînsurat.
țâră șî nemică CLXXIV, praf și pul-
bere.
târnaț 125, pridvor.
tăroasă 153, însărcinată.
Tătare CLXXII, Tătari.
tăti I, cu totul.
tauger 145, talger.
tău CLXXXII, lac.
Tăuți 122, Slovaci.
țeghi CCLXXIII, țevi.
teleguță III, căruță.
telepădui (a să) 124, a (se) așeza,
stabili.
temeteu CCCVIII. cimitir.
terniță CXXX, temniță, închisoare.
tete XV, toate.
tistaș CCCLXXXVI. curat, neted.
țîcători 131 (nota 1), ciocănitor.i.
țîhăi CCLIX. „să vaită după lapte".
ținea cu cineva CCCXXIII, a trăi
cu.
țipa II, a arunca.
țîpătură CCLXXX1I, aruncarea unui
obiect vrăjit (în calea cuiva).
tipuri CCLXXVI, a chiui, a striga.
Țîțîie CCLXII, nume de femeie.
tocană CCCXV, mămăligă.
toman I, tocmai.
tomni CCCV, a pregăti, a drege.
ton LIII, butoi.
topânci' CXIX, ghete.
torcătoare 152, șezătoare.
trabă LX, trebue.
Iragăn CCLI, umflătură, bubă.
trage la olaltă (marhale) CCCLIII,
a se aduna.
trâmbghită IV, tulnic.
trâmbghită VI, a cânta din tulnic.
trâmbiță CXLII, v. trâmbghită.
troiță 132, lumânare cu trei brațe.
turiiac LXXI, tureatcă.
tundrele LXV, podoabe.
țura XCIX. exclamație cu care încep
strigăturile.
țurai CXXV, v. țura.
turnaț CCCXXXIII, v. târnaț.
țuțur 145, fructe uscate, nuci și alu-
ne.
uiagă CXXII, sticlă.
ui be XXXIII, voiu bea.
uita (a să) CCCLXXIII, a uita.
untișor CCCLXXXII, o buruiană.
urată (ură) CCLXXXI.
urbariu (de-a) CCXLIII (nota 1), jo-
cul de-a baba oarba.
urgică CCLXIX, urzică.
ursa 150, a ursi.
ușculă CCCXVI, școală.
uspăț LXVI, ospăț (la nuntă).
vac CCLIII, veac, sfârșit. r
Vadaș CCCLXXXIV, nume de loc.
văduoh CCLVI, văduv.
văduă CCLVI, văduvă.
vec (în) XIV, niciodată.
vedere (la) CCCXXXIII, la lumina
(lămpii).
vederos CCCXXXIX.
Velete CLXXIX, localitate la Nord
de Țara Oașului, azi în Cehoslo-
vacia.
verin CCLXVI. venin.
veștediui CCLXXX, a îmbrăca.
videră CLVI, v. ghider.
vîjî (a să) CLXXVI, a (se) întâmpla,
a (se) potrivi.
vină X, vino.
vindig (pe) CLXXVII. ca oaspe, in-
vitat.
Vireag CCLIX, nume de vacă.
vlaste 131 (nota 1), putere.
CERCETĂRI folklorice în țara oașului
237
voieta (a să) CCLIII, a (se) văieta.
voioage CCCL, cărămizi nearse.
volcele CLI, vălcele.
vraeiuri CCIV, vrăji.
vrăciui CCIV, a vrăji.
vrajniță CIV, poartă.
vraniță CXXXVII, v. vrajniță.
vreia CLXXXII, vroia.
vut-o-1 bate I, bătutu-l-ar fi.
yermuț CCXCV, viermișori.
yin XVII, vin.
yine LIV, vine.
yini CCCXV, a afla, a înțelege, a
descoperi.
zadie XXXVI, cătrință.
zălăzît CCLXXX, bolnăvicios, ,,cum
te-ar hi deochiat".
zgaibă CCXXIV, „bubă".
zgardă 129, salbă.
zidră XXIX, vidră. .
zie CLVIII, vie.
zie (să) III, să vie.
zierme CCLXVI, șarpe.
zii CLXI, vii, in viață.
ziituri 129, venetici.
zin I, vin.
zină CCCXCIV, vină, păcat.
zini I, a veni.
zîțăii XXIX, vițeii.
zlobiu CLXXXIII, „stricat de cap“.
zvângăie CLV.

Ion Mușlea, Cercetări folklorice în Țara Oașului.
PI. I.
Foto Prof. I. Schneider.
1. Casă din Cărmăzana,
Foto Prof. 1. Schneider.
2. Casă din Negrești și poartă „cu boc".
Anuarul Arhivei de Folklor. î.
Ion Mușlea, Cercetări folklorice in Țara Oașului.
PI. II.
Foto Prof. I. Schneider.
1. „Roata" feciorilor din Racșa.
Foto Prof. I, Schneider.
2. „Târnațul" unei case din Cărmăzana.
Anuarul Arhivei de Folklor. I,
Ion Muslea, Cercetări folklorice în Țara Oașului.
PI. III.
Foto Prof. 1. Schneider.
1. Țăran din Tur.
Foto Prof. I. Schneider-
2. Cu „trâmbghita" (Trâsolț).
Ion Muslea, Cercetări folklorice în Țara Oașului.
PI. IV
Foto Prof. I. Schneider
2. Feciori din Bicsad.
Ion Mușlea, Cercetări folklorice în Țara Oașului.
PI. V.
Foto Prof. I. Schneider.
Foto Prof. I. Schneider.
1.	Fată cu pieptănătură de mireasă (Trâsolț).
2.	Fată cu pieptănătură de mireasă (Trâsolț).
Ion Mușlea, Cercetări folklorice în Țara Oașului.
PI. VI.
Foto Atlasul Linguistic.
Foto Prof. I. Schreider*
1. „Coadă" de mireasă (Lecînța).
2. „Coadă" de mireasă (Cărmăzana).
1
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
PE ANUL 1930.
Utilitatea publicării unui repertoriu care să cuprindă atât căr-
țile cât și articolele de revistă referitoare la folklorul românesc,
credem că nu va fi tăgăduită de nimeni. De aceea socotim că con-
tribuția noastră va fi binevenită, oricâte lacune ar prezenta.
Aceste lacune se datoresc mai multor împrejurări, dintre cari
trebue să amintim: lipsa publicațiilor bibliografice, defectuoasa fum
-ționare a librăriilor noastre, precum și faptul că, fiind la încep 1
n’am avut de nicăiri nici un ajutor. Nădăjduim că, pe viitor, c? >
cetătorii și iubitorii folklorului românesc nu vor pregeta să ne tr
mită indicații despre orice studii sau culegeri, mai ales din acelea
apărute în vreun orășel ascuns, în vreo revistă puțin cunoscută, în
Anuarul vreunei școli sau în ziare, în cari un singur om e greu să
le urmărească.
în ce privește clasificarea materialului, am căutat să o facem
cât mai simplă. La un număr atât de restrâns de publicații folklo-
rice cum sunt cele românești, ea nici nu prezintă o importanță așa
de mare, întru cât întreaga noastră bibliografie poate fi parcursă
cu ușurință în mai puțin de un ceas. Primim totuși, cu plăcere,
orice fel de sugestii referitoare la o îmbunătățire a acestei împărțiri.
Recensiile (Rec.) și Notițele (Notă) s’au cules cu caractere „pe-
tit" subt publicația la care se referă și cu numele recensentului în
paranteza dela sfârșit. Când publicația la care se referă recensia a
apărut într’un an anterior, e dată și ea cu caractere „petit".
Cu aceleași caractere s’au tipărit indicațiile adăugate uneori
subt publicațiile dintr’al căror titlu nu se vede clar cuprinsul lor.
La culegerile de materiale, satul și județul unde s’a făcut cu-
legerea, a fost dat, imediat după titlu, în parantezele / — / . Când
această indicație lipsește, însemnează că proveniența materialului nu
e amintită nicăiri în publicația respectivă.
Numărul roman, după titlul revistei, indică volumul; numărul
arab, paginile.
Am suprimat întotdeauna — cu excepția cărților — formulele
„cules de", „din colecția lui", deoarece culegătorul figurează întot-
deauna în frunte, ca autor. La cărți, paginile sunt însemnate cu p.,
foile nenumerotate cu f.	’
Deocamdată am evitat să dăm vreo prescurtare pentru titlul
revistelor, dm cari de altfel, foarte puține sunt citate mai mult de
cmci-șase ori.	’
Trebue să atragem atenția asupra faptului că bibliografia noa-
16
242
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
stră nu cuprinde revista „Izvorașul", deși ea este închinată exclusiv
folklorului. N’am înregistrat materialul publicat de această revistă,
deoarece el este alcătuit aproape numai din snoave, ghicitori, glume
și proverbe, material adeseori fără importanță sau neîndeplinind
condițiile cerute de știință. Cercetătorului român nu-i va fi greu
să-și procure această mică și harnică revistă — care apare la Bis-
trița-Mehedinți, Of. Turnu-Severin — pentru ca, răsfoind-o, să-și
poată lua din ea datele cari l-ar putea interesa.
Felul în care va fi primită această bibliografie, precum și ex-
periența fiecărui an, ne va arăta drumul pe care va trebui să o
ducem mai departe.
ION MUȘLEA.
I.	FOLKLORISTI.
»
1.	Bogdan-Duică, Gh. Frații Grimm despre Români. Făt
Frumos V, 110.
Pasaje referitoare Ja poveștile românești, In scrisorile celor doi frați.
2.	Bogdan-Duică, Gh. Basarabia în 1838. România Literară
I, 5-7, 39-41.
Trei cântece populare notate nemțește de I. G. Kohl.
3.	o u t i ă r e, J e a n. La vie et l’oeuvre de Ion Creanga 1837—
1889. Ouvrage orne de 25 illustrations d’apres des documents ine-
dits. Paris. 1930. Libr. Universitaire J. Gamber. 8° XXXI, 254 p. 3 f.
Rec. Viața Românească XXII. No. 7—8. p. 335 (Paul Zarifopol);
Adevărul Literar IX, No. 499 (I s a b e 1 a S a d o v e a n u); Gândirea X, 252—254
(D. Furtună).
4.	C [u 1 e a], A p [o s t o 1] D. învățătorul folklorist Alexandru
Vasiliu. Un suflet și o școală. Școala și Viața I, 359—362.
5.	Drăgan, Gabriel. Tudor Pamfile. Universul Literar
XLVI, No. 20. p. 306—307. ,
6.	Gorovei, Artur. însemnări de-ale lui Creangă. Făt Fru-
mos V, 21—25.
Corecturi la o urătură.
7.	M u ș 1 e a, I o n. Viața și opera Doctorului Vasilie Popp (1789-
1842). Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj V, 86—157.
Autorul disertației „De funeribus plebejis Daco-Romanorum“ (Viena, 1817).
8.	Nistor, Ion I. f Raimund Frederic Kaindl. Codrul Cos-
minului VI, 551—552.	•
9.	Papadopol, Paul I. Colecțiuni și curente în folkloristica
românească. Propilee Literare V, 39—41.
Anton Pann folklorist.
10.	Pa vel, Const. Miron Pompiliu. 1847 — 1897. Viața și o-
pera lui. Beiuș. 1930. Tip. „Doina". 8° 172 p. 1 f.
11.	T o p 1 i c e a n u, T r a i a n. Dr. Atanasie Marian Marienescu
(1830—1914). Analele Banatului III. No. 3, p. 1 — 14.
Biografie, bibliografie și „activitatea folkloristică*.
II.	DESPRE CULEGEREA FOLKLORULUI. CHESTIONARE.
12.	An tipa, Gr. Pentru culegeri etnografice prin învățători,
preoți, studenți, etc. După —. Școala și Viața I, 241—242.
Ce se face în alte tari. îndemnuri si sfaturi.
S	i
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
243
J1J. Arbore, Al. P. Datorii etnografice ale prezentului (idei
dintr’o conferință ținută la 30 Mai 1928 la Focșani. [Fără indicație
de loc și an]. 8° 20 p.
14.	învățătorul și folklorul. Școala și Viața I, 247.
'Sfaturi pentru învățătorii cari vreau să culeagă.
15.	Dumitrescu-Bistrița, Iosif N. învățătorii și pro-
ducțiile populare. Școala și Viața I, 581—583.	’
îndemn la culegeri.
16.	Mugur, Gh. D. Folklorul. Școala și Viața I, 38.
însemnătatea folklorului. îndemn la culegeri.
17.	Mugur, G h. D. [și] V. V o i c u j e s c u. Chestionar folk-
loristic. [Extras din „Cartea misionarului. îndreptar cultural"]. Cra-
iova. 1930. Scrisul Românesc. 8° 75 p. (Din publicațiile Educației
Poporului).
Rec. Viața Românească XXII. No. 7—8. p. 97—99. (Al. R [o set ti]).
18.	M u ș 1 e a, Ion. Apel către intelectualii satelor. Cu prilejul
înființării „Arhivei de folklor a Academiei Române". Școala si Viata I,
588-591.	’
19.	Secretariatul Literar al Astrei. O datorie națională. Să adu-
năm produsele folklorului nostru. Un apel. Transilvania LXI. Nr.
11-12, p. 72-73.
20.	S. V. Colecții de poezii poporale. Transilvania LXI. Nr.
11-12, p. 73-74. ’
Despre lipsa fondurilor pentru publicarea unor culegeri în manuscris.
III.	DOMENIU. PRINCIPII. METODĂ.
21.	C a r a m a n, Petru. Remarques critiques et discussion
des problemes ethnographiques â l’occasion de l’apparition du tra-
vail de M. Pierre Bogatyrev: Actes magiques, rites et croyances en
Russie Subcarpathique, Paris 1929. Arhiva XXXVII, 213—229.
22.	L i c e a, I o a n. Poezia populară. Originea—vechimea. Stu-
dii și texte. Poezia populară și cea cultă. Cum trebue studiată poe-
zia noastră populară. Galați. 1930. Tip. George Jorică. 8° 62 p.
23.	Mehedinți, S. Caracterizarea etnografică a unui popor
prin munca si uneltele sale. Ediția a doua. București. [1930]. Socec
& Co. 8° 36 p.	’	’...........
24.	Mehedinți, S. Coordonate etnografice. Civilizația și cul-
tura (Hilotehnica—psihotehnica). București. 1930. Cultura Națională.
8° 104 p. 1 f. (Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice. Se-
ria III, Tomul XI, Mem. 4).
Rec. Buletinul Societății Regale Române de Geografie XLIX, 312 — 318
(V. Mihăilescu) ’
25.	N i e d e r 1 e, L u b o r. Manuel de l’antiquite slave. II: La civilisation
Paris, 1926. VII-360 p.
Rec. Grai și Suflet IV, 181—184 (Tache Papahagi).
26.	R ă d u 1 e s c u-C o d i n, C. Comorile poporului. Literatură,
obiceiuri și credințe. [Ediția II]. București. 1930. Editura Casei Școa-
lelor. 8° 278 p. Lei 60. ’
27.	V u i a, Romul. Etnografie etnologie folklor. Definiția și
domeniul. Extras din lucrările Institutului de Geografie al Universi-
tății din Cluj. Volumul IV. Cluj. 1930. Tip. „Ardealul". 8° 49 p.
16*
244
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
IV.	OBICEIURI LA SĂRBĂTORI, NAȘTERE, NUNTĂ SI ÎNMORMÂNTARE.
OBICEIURI JURIDICE. ’
28.	A m z ă r, D. C. Sociologia șezătorii. Arhiva pentru Știința
și Reforma Socială IX, 516—575.	’
29.	Berechet, Ștefan Gr. Obiceiul pământului românesc
(încercare de studiu juridico-etnografic). Minerva III, No. 2 — 3, p.
114-146.
Câteva obiceiuri ale pământului la noi și popoarele vecine. încercările fă-
cute pentru culegerea lor din popor si propuneri pentru o acțiune în acest sens
la noi.	’	~
30.	Berechet, Ștefan Gr. Simbolica juridică. încercare de
studiu comparat. Minerva III, No. 1, p. 89—114.
Brazda. Păruiala. Paiul. Baterea palmei. Mînușa. încălțămintea. Vinul sau
adălmașul. Aruncarea cu măciuca și toporul. Cheia. 'Arma. Sulița. Părul și bar-
ba. Adaosul.	'
Bernea, Ernest. Problema sociologică a obiceiurilor.
Riturile de trecere. Societatea de Mâine VII, 429 - 430.
32.	Bilețchi-Oprișanu, Axentie. Din comorile nea-
mului nostru. Datini, orațiuni, cântece și strigături de nuntă. Cer-
năuți. 1930. Edit. Autorului. Tip. Glasul Bucovinei. 8° 39 p. Lei 30.
Culese în Oprișeni, jud. Rădăuți.
33.	C u 1 e a, Ap. D. Vechea școală a șezătorilor. Școala și
Viața I, 104—106.
Șezătorile la noi și în alte țări. Importanța lor.
34.	Dumitrescu-Bistrița, I o s i f N. La înmormântare.
Obiceiuri / Marman-Mehedinți/. Arhivele Olteniei IX, 405—407.
35.	I o r g a, N. O nouă descriere a Moldovei în secolul al XVIII-
lea, de un Suedes. Revista Istorică XVI, 1—32, 85—102.
E. H Weismantels Dagbok 1709—1714. Obiceiuri ale țăranilor noștri la
sărbător', obiceiuri juridice, etc.
36.	M u n t e a n u, Eugenia. La cunună /Podeni-Turda/. Cu-
get Clar III, 529.
37.	Mușlea, Ion. Obiceiul Junilor brașoveni. Studiu de folk-
lor. Din „Lucrările Inst. de Geografie al Univ. din Cluj" [Voi. V].
Cluj. 1930. Tip. „Ardealul". 8° 1 f. 74 p. 4 planșe.
Rec. Societatea de Mâine VIII, 456 ([Ion Breazu]).
38.	Mușlea, Ion. Viața și opera Doctorului Vasilie Popp.
Vezi No. 7.
39.	S t ă n e s c u, Badea I. Monografia comunei Silișteni (fosta
Bumbueni) din județul Argeș. R.-Vâlcea. 1930. Tip. „Gutenberg".
8° 23 p.	*	’	....
„Traiul sătenilor, locuința, ocupația, portul" (p. 13—14) obiceiuri si cre-
dințe (p. 18 — 21).	’
40.	Stefănescu, Margareta. Datine la 40 de sfinți. Ar-
hiva XXXVII, 124-127, 249-251.	\
41.	V a s i 1 e s c u, A t h. Monografia mânăstirei și comunei Dol-
jești din județul Roman. Roman. 1930. 8° 209 p. Lei 100.
Obiceiuri la sărbători, nasteie, nuntă, moarte. Superstiții, vrăji (p.
133-164).	’	'
42.	V u 1 p e s c u, Mihail. Cântecul popular românesc. (Stu-
diu introductiv.) „O nuntă păgână în comuna Lupșanii" (județul Ia-
lomița). llustratiuni în text. Prefață de N. lorga. București. 1930. Tip..
„Oltenia". S" 288 p. 2 f. ’
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC	245
V. LITERATURĂ POPULARĂ ÎN GENERAL. STUDII ȘI TEXTE.
MONOGRAFII.	‘
43.	Bez de chi, St. Dragostea în poezia populară din Banat.
Semenicul III. No. 9—11, p. 7 —13.
44.	C i a u ș a n u, G. F., G. F i r a și C. M. Popescu. Culegere de folk-
lor din jud. Vâlcea și împrejurimi. Cu un glosar. București, 1928. Cultura Na-
țională. 8“ 212 p. (Academia Română. Din viața poporului român XXXV).
Notă. Grai și Suflet IV, 193 (O. D [e n s us i a n u]).
45.	Co atu-Cer na, G. Folklor românesc dobrogean. Ana-
lele Dobrogei XI, 106—122.
Literatură p jpulară (plugușor, cântece, ghicitori) din jud. Tulcea.
46.	C o s t i n, Lucian. Studii asupra folklorului bănățean. Par-
tea I. Timișoara. 1930. Atelierele „Cartea Românească". 8° 96 p.
„Estetica artei poporane. Morfologie și lirism. Balada bănățeană. Frag-
ment dintr’un studiu asupra ghicitorilor bănățene. „Dragostea" în folklorul bă-
nățean. „Viața" în ideologia poporului. „Moartea" în concepția poporului".
* Notă. Arhivele Olteniei IX, 117.
47.	Densusianu, O v. Limba descântecelor. I. Grai si Su-
flet IV, 351-376.	’
Rec. Adevărul Literar IX, No. 506, p. 7. (J. B y c k).
48.	D i a c o n u, Ion. Aspecte din folklorul vrâncean. Milco-
via I, 69—86.
49.	Di ac o nu, Ion. Folklor din Rîmnicul-Sărat. Milcovia I,
160—183.
50.	D i a c o n u, Ion. Ținutul Vrancei. Etnografie - Folklor —
Dialectologie. I. București. 1930. Socec & Co. 8° CXI, 288 p. (In-
stitutul de Filologie și Folklor). Lei 400.
51.	Drago i, Sabin V. 303 colinde cu text și melodie. Cu-
lese și notate de —. Craiova. [1930]. Scrisul Românesc. 8° XXXXX,
265 p. (Ministerul Cultelor și Artelor. Comisiunea pentru Arhiva Fo-
nogramică și publicarea de folklor muzical. No. 1).
Culese în Ardeal și Banat.
52.	Dumitra'șcu. N. I. și preotul Valeriu Crișan.
Steaua dela răsărit. Cântări de stea și colinde adunate de —. Sibiu.
1930. 16° 70 p. (Biblioteca poporală a Asociațiunii „Astra". Nr. 174).
Majoritatea culese în jud. Făgăraș.
53.	G e o r g e s c u, loan. Marea Neagră în poezia noastră
poporană. Analele Dobrogei XI, 21—30.
54	Georgescu-Tistu, N. Folklor din județul Buzău. București, 1928.
Cultura Națională. 8° 92 p. 1 f. 1 hartă (Academia Română. Din viata poporului
român XXXIV).
Notă. Grai și Suflet IV, 192 (O. D [e n s u s i a n u]).
55.	I o n e s c u-N i ș c o v, Trai an. Lupta dintre creștini și
păgâni în balada populară. Arhivele Olteniei IX, 226—237, 408—422.
56.	Istrătescu, Alexandrina. Texte populare din ju-
dețul Prahova. Grai și Suflet IV, 108—136.
57.	Iov, D. Poezia populară basarabeană. Cuvântare. Solida-
ritatea VII, Nr. 6—7, p. 1—9.
Generalități. Texte (poezii lirice).
58.	L d n g h e 1, Petre. Poezia populară în Maramurăș. Viața
Școlară (Sighet) V. No. 2—3, p. 9. No. 4—5, p. 4—5.
59.	M o r a r i u, L e c a. Lu frați noștri. Libru lu Rumeri din Istrie.
Cartea Românilor din Istria. II libro de'gli Rumeni Istriani. Cu 78 sliche și cu
246
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
carta lu paizu rumer din Istrie Susn’evița (Valdarsa)—Jeiăn (Seiane). 1928. Edi-
tu a revistei „Făt-Frumos" Suceava, România. 8° 188 p.
Rec. Grai si Suflet IV, 411—412 (O. D[e n s u s i a n uj). Revista Critică IV,
133—134 (G. P a s c u). Studi Rumeni IV, 182—184 (C. Tagliavini).
60.	M o r o i a n u, Elena. Din tinutul Săcelelor. Grai si Su-
flet IV, 310 350.	’	*
61.	Mușlea, Ion. Scheii de la Cergău si folklorul lor. Dacoroma-
nia V, 1 — 50. *	*	*
Rec. Korrespondenzblatt des Vereins ftir Siebenbiirgische Landeskunde
LIII, 92—93 (Arnold Pankratz). Studi Rumeni IV, 126 -127 (C. T a g 1 i a-
v i n i). Notă. Arhivele Olteniei IX, 105 (C. D. F[o rt un esc u]l.
62.	Papahagi, T a c h e. Originea Muloviștenilor și Gopeșe-
nilor în lumina unor texte. Grai și Suflet IV, 195—256.
63.	T e c u 1 e s c u, H o r i a. Folklor românesc. Din Târnava și
de pe Mureș. Țara Noastră X, 1225—1230.
Generalități despre folklorul poetic. Miorița.
64.	Teculescu, Hori a. Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate
(Doine și strigături). Culese de —. Sighișoara, 1929. Tip. Miron Neagu. 8° 207 p.
Lei 100.	‘
Rec. Țara Bârsei II, 565—567 (I. C o 1 a n). Notă. Gândirea X, 145—146 (N i-
chifor Crainic).
VI. BALADE.
65.	C ă t a n ă, G h. Rădivoi cu soru-sa Ilincuța (baladă popu-
lară din Banat). Semenicul III, No. 5—6, p. 56—58.
66.	Costăchescu, Mihai. Cântecul Mioarei. Anuarul Li-
ceului Național din Iași, 1928—1929. Iași. 1930. p. 28—32.
67.	Diaconu, Ion. O variantă a Mioriței /Tulnici—Putna?/.
Milcovia I, 108—109.	’
68.	Măruță, T. D. Pătru Haiducul/Gorj?/ Arhivele Olteniei
IX, 65-66.
69.	O nouă variantă a Mioriței. Găsită în Biesti-Orheiu. Cuget
Clar III, 170-173.	■	'	’
70.	P1 o p ș o r, N. Soarele și luna /Plenița—Dolj/. Arhivele
Olteniei IX, 404—405.	’	’
71.	P1 o p s o r, N. Tătarii /Plopsor—Dolj/. Arhivele Olteniei
IX, 240.	’
72.	P 1 o p ș o r, N. Trei păsări lebede albe /Risipiți — Dolj/.
Arhivele Olteniei IX, 240.
73.	T u d o r a n, Victor. Balade populare săcelene vechi. Că-
pitan Gheorghiță. Viața Săceleană I, No. 1, p. 14.
74.	T u ț e s c u, Șt. St. Căftița. Arhivele Olteniei IX, 238-239.
75.	V i c o 1, Eugenia. O altă nouă variantă a „Mioriței".
/Slobozia-Hodorogea—Orheiu/. Cuget Clar III, 503.
VIL DOINE ȘI STRIGĂTURI.
76.	Bourgeois-Popovici, Lucia. Din colecția de poe-
zii populare a d-nei —. /Banat/. Țara Bârsei II, 466—468.
77.	C a r p i n, I. si I. B u t u. Strigături. Viata Săceleană I, No.
8, p. 17, No. 9-10, p. 31—32.	’
78.	Cernea, Gheorghe. Cântece ardelenești (regiunea Co-
halmului). Cluj. 1930. Tip. Națională. 16° 32 p. Lei 6.
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
247
79.	Cernea, Gheorghe. Strigături și chiuituri de joc din
comuna Paloș (jud. Târnava Mare). Cluj, 1930. Tip. Națională. 16°
32 p. Lei 6.
80.	Calote seu, Const. A. Cântece /Gorj./ Arhivele Ol-
teniei IX, 240- 241, 407.
81.	G a n e, E. Folklor din Basarabia /Cobâlca—Orheiu/. Ar-
hiva XXXVII, 136—138.
82.	Muntean u, Eugenia. Chiuituri. La cunună. /Podeni—
Turda/. Cuget Clar III, 529.
83.	Populară de peste Nistru. Zice lumea. [Din] („Plugarul Ro-
șu", 1927). Cele Trei Crișuri XL 17.
84.	V i c o I, Eugenia. Cântece populare basarabene /Biești—
Orheiu/. Cuget Clar III, 66, 491, 497.
VIII.	POVEȘTI. LEGENDE.
85.	B o g d a n-D u i c ă, Gh. Variante ungurești la Ion Crean-
gă. Făt Frumos V, 5—10.
Trei variante ungurești ale lui „Ivan Turbincă".
86.	Boutiăre, J e a n. La vie et l’oeuvre de Ion Creanga.
Vezi No. 3.
Un capitol despre culegerea poveștilor la Români (p. 61—70) și poveștile
lui Creangă (p. 70—179).	‘	1
87.	Gaster, M. Poveste foarte de folos a Iui Theofil, pentru
ascultarea părinților și pentru sfânta liturghie. Arhiva XXXVII,
33-41.	’
Copiată dintr’un manuscris din sec. XVII.
88.	H a n e ș, Petre V. Povești din diferite ținuturi românești.
București. [1930]. „Cultura Românească". 16° 236 p. (Căminul. Bi-
bliotecă literară și științifică No. 45—46 și 45—46 bis). Lei 12.
Reproduse din diferite culegeri.
89.	Ir oaie, Petru. Sfânta Vineri /Mitocul- Adâncatei—Do-
rohoi/. Făt-Frumos V, 178.
90.	Mira, Cedru. Povești. București. [1930]. Inst. de arte
grafice „Alexandru Vlahuță". 8° 32 p.
Țapu Moșului. Michiduță. Hai-hai. Verdeș.—Toate culese în Răești —Fălciu.
91.	M or a r i u, Lee a. De-ale Cirebirilor. Texte istroromâne.
Codrul Cosminului VI, 345-462.
Treisprezece povești în dialect cu traducerea românească.
92.	M [o r a r i u]' L [e c a]. Iarăși substratul folcloric din Ivan
Turbincă. Făt Frumos V, 75.
93.	P a v e 1, Const. Miron Pompiliu.
Vezi No. 10.
Despre povești în general. Două povești („Ileana Cosinzeana" și „Codrea-
na Sânziana") culese de M. P.
94.	S c h u 11 e r u s, A d o 1 f. Siebenbiirgisches Mărchenbuch.
Herausgegeben vom Ausschuss des Vereins fur Siebenbtirgische
Landeskunde. Hermannstadt, 1930. Honterus-Buchdr. 8° 164 p
Introducere și o culegere de povești; 8 săsești, 8 românești și 6 ungurești,
toate în limba germană.	’
Notă. Korrespondenzblatt des Vereins fur Siebenbiirtische Landeskunde
LIII, 290.
95.	Niculiță Voronca, Elena. Necuratul. /Roșa — Buco-
vina/. Convorbiri Literare LXIII, 464—473.
248
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC
IX.	ALTE GENURI DE LITERATURĂ POPULARĂ
(CIMILITURI, DESCÂNTECE, JOCURI COPILĂREȘTI, ETC.)
96.	Breazul, G. Archive des phonogrammes roumains. Sa-
bin V. Drăgoi. „Colindele" (Noels). [Fără indicații despre locul și
anul apariției.] 8° 8 p.
97.	D u m i t r e s c u - B i s t r i ț a, I o s i f N. Bocet la o fată ma-
re. /Valea Copcei-Mehedinți/. Arhivele Olteniei IX, 423—424.
98.	D u m i t r e s c u - B i s t r i ț a, I o s i f N. Descântec „de mu-
ma pădurii" /Valea Copcii-Mehedinți/. Arhivele Olteniei IX, 424.
99.	Dumitrescu-Bistrița, losif N. Descântec „de în-
tors". Cules din Zegaia-Mehedinți. Arhivele Olteniei IX, 61—62.
100.	M o 1 i n, R. S. Jocuri copilărești din Banat. Arhivele Ol-
teniei IX, 63—44.
101.	Morar iu, L e c a. Cimilituri. Culese de —. Suceava.
1930. Tip. „Glasul Bucovinei". 16° 64 p. Lei 10. — (Biblioteca „Făt-
Frumos" 1).
Majoritatea din Patrăuți pe Suceava — Bucovina.
102.	N o v a c o v i c i u, E m i 1 i a n. Folclor pornografic bănă-
țan (Partea hazlie). Adunate din popor de —. Anul 1930. Oravița,
Tip. losif Kaden. 16° 92 p. 2 f. Lei 20.—
103.	Novacoviciu, Emilian. Jocuri copilărești bănățene.
Adunate de —. Anul 1928. Oravița [1930]. Tip. losif Kaden. 16° 48
p. 1 f. Lei 15.—
X.	FOLKLOR AL POPOARELOR CONLOCUITOARE SAU VECINE
ȘI FOLKLOR COMPARAT.
104.	Bonjug, N. Folclor grecesc din satul Regele Ferdinand
I — Tulcea. Analele Dobrogei XI, 140—152.
Balade, proverbe și ghicitori. Texte grecești cu traducerea românească.
105.	Coatu-Cerna, G. Colinde bulgărești din Cerna. Ana-
lele Dobrogei XI, 61—64.
Text bulgăresc și traducere românească.
106.	Sassu, 'Iulian I. Din etnografia satului Fântânelele
(Inancișme) II. Analele Dobrogei XI, 33 —u0.
Obiceiuri, credințe și literatură ale Bulgarilor dobrogeni. Parte din texte
în bulgărește și cu traducere românească.
107.	’Ștefănescu, Margareta. Credințe și practice popo-
rane la Cehi asemănătoare cu ale Românilor. Arhiva XXXVII,
193-213.	.................................................
108.	Ștefănescu, Margareta. Superstiții și obiceiuri de
nuntă la Cehi. Arhiva XXXVII, 142—144.
Comparație cu materiale românești
109.	Ștefănescu, Margareta. Zicători cehe asemănătoa-
re cu ale noastre. Arhiva XXXVII, 127 — 131.
Texte cehesti si traducere românească.
6	»
XI.	ARTĂ POPULARĂ. PORT. MUZEE.
110.	C[ulea] A [post ol]. Muzee etnografice regionale. Școa-
la și Viața I, 500—501.
înființarea lor la școlile normale.
» »
BIBLIOGRAFIA FOLKLORULUI ROMÂNESC	249
111.	Debreczeni, L a d i s 1 a u. Arta populară maghiară ardeleană. în
„Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul", București, 1929. voi. II, p. 1211-1221.
Rec. Buletinul Societății de Geografie XLIX, *334—336 (Vasile G hi-
be d e a).
112.	D u m i t r i u, V. Portul glugii în regiunea nordică a jude-
țului Buzău. Soveja II, No. 5—6, p. 1—6.
113.	lorga, N. Quelques idees sur l’art roumain. Revue Hi-
storique VII, 34—44.
Tratează și despre arta populară.
114.	Papahagi, Tache. Images d’ethnographie roumaine
(daco-roumaine et aroumaine). Tome deuxieme. 431 photographies
originales, avec texte franșais et roumain. București. 1930. Socec &
Co. 4° 230 p. 1 f.	‘
Notă. Grai si Suflet IV, 411 (O. D[ensusianu]). Revue Historique VII,
123—124 (N. I o r g a). Boabe de Grâu 1, 246—247 [E m. B ucu ța],
115.	Tzigara-Samurcaș, Al. Tragedia Muzeului de artă
națională. Extras din Convorbiri Literare LXIII, 402—415. Bucu-
rești. 1930. Socec & Co. 8° 13 p.
XII.	MUZICĂ POPULARĂ ȘI COREOGRAFIE.
116.	Breazul, G. Archive des phonogrammes roumains.
Vezi No. 96.
117.	Dragoi, Sabin V. 303 colinde cu text si melodie.
Vezi No. 51.	*
118.	G[e o rg es cu] Breazul. Arhiva fonogramică. Gândi-
rea X, 351-353.
119	Niculescu-Varone, G. T. Jocuri românești necuno-
scute. Cu un indice alfabetic și bibliografic al tuturor jocurilor noa-
stre populare. București. 1930. Impr. Independența. 8° 154 p. 1 f. Lei 60.
Notă. Arhivele Olteniei IX, 463. Revista Istorică XVI, 250 (N. I o r g a).
120.	Societatea Compozitorilor Români 1920—1930. București
[1930] .Tip. „Bucovina". 8° 95 p.
La p. 61—70 un articol despre „Culegerea muzicii populare".
121.	Vulpescu, M i h a i 1. Cântecul popular românesc.
Vezi No. 52.
RAPORT ANUAL.
După cum am amintit în întâiul articol al acestui Anuar (p. 6), „Arhiva
de Folklor" a considerat ca cea mai importantă chemare a sa, organizarea
culegerii materialului nostru folkloric. Publicarea „Apelului către intelec-
tualii satelor", răspândit prin „Școala și Viata" și prin alte vreo zece reviste
învățătorești, și tipărit și separat, a fost întâiul pas în această direcție.
Exemplare din „Apel" s’au trimis la peste 600 de persoane în Decemvrie
1930 și în cursul anului 1931, împreună cu întâiul chestionar, consacrat
„Calendarului poporului pe lunile Ianuarie—-Februarie". Răspunsurile la
acest chestionar au trecut de mult de o sută și ele continuă să mai so-
sească.
Al doilea chestionar a fost consacrat culegerii „Obiceiurilor de vară"
(„Călușeri, Sânziene, Seceriș"). Acest chestionar a fost răspândit și prin
revizoratele școlare din Ardeal, primind și la el un număr de vre-o sută
de răspunsuri.
Al treilea chestionar a tratat despre „Animalele în credințele și litera-
tura poporului". El a fost trimis în Noemvrie și Decemvrie 1931. Răspun-
surile la acesta, continuă să sosească.
în afară de chestionare, am socotit nimerit să introducem și metoda
circularelor; se pune colaboratorului dela țară o singură chestiune: există
sau nu în satul lui cutare baladă, poveste ori obiceiu? întâia circulară a
Arhivei tinde să culeagă cât mai multe variante ale unei anumite snoave
despre „femeia necredincioasă".
Mulți membri corespondenți ai „Arhivei" au trimis în afară de răspun-
surile la chestionare și diferite materiale folklorice, culese de ei mai de
mult, sau în urma „Apelului" nostru. La împărțirea premiilor s’a ținut
seama și de această activitate. întâia condiție fiind însă să se fi răspuns
la toate chestionarele „Arhivei".
Iată lista colaboratorilor noștri premiați pentru răspunsurile și mate-
rialele trimise, în Februarie 1932:
Premiul I, lei 2000: Gh. Bădescu-Aluniș, învățător în Aluniș, jud. Olt.
Premiul II, lei 1500: G. G. Fierăscu, învățător în Păușești-Otăsău, jud.
Vâlcea. Premiul III, lei 1000: P. Hossu-Longin, învățător în Vulcan, jud.
Hunedoara. Șase premii â 500 lei: V. Babiuc, învățător în Satul Mare, jud.
Rădăuți; M. D. Nițu, învățător în Știrbești, jud. Vâlcea; P. Lenghel, învă-
țător în Bârsana, jud. Maramureș; C. N. Gafițescu, învățător în Dumbră-
veni, jud. Botoșani; î. N. Dumitrescu-Bistrița, învățător în Valea-Copcii,
jud. Mehedinți; Filip Șopoteanu, elev în clasa VII la Școala Normală din
Cetatea-Albă.
Am ținut ca între ei să figureze cel puțin un elev normalist, pentru a
îndemna pe cât mai mulți colegi ai lui să se familiarizeze încă de pe băn-
cile școlii cu culegerea folklorului. In această direcție am activat mai ales
prin școlile normale basarabene. Aceasta pe de o parte fiindcă învățătorii
basarabeni au răspuns într'un număr absolut neînsemnat la chestionarele
252
RAPORT ANUAL
noastre, pe de altă parte pentru că materialul folkloric al acestei provincii
e prea puțin cunoscut și trebue cules cât mai în grabă. Cu elevii școlilor
normale din Cetatea-Albă, Chișinău și Soroca, am reușit să împlinim întru
câtva această lacună.
S’a făcut o singură anchetă folklorică și anume în Țara Oașului, de
către cel ce iscălește aceste rânduri. Rezultatele ei au fost publicate în acest
prim Anuar. In viitor, aceste anchete vor fi continuate și multiplicate, dacă
mijloacele materiale o vor permite.
Materialele intrate au fost înregistrate și depuse în cutii speciale. S’a
început copierea lor la mașina de scris și triarea după specialitate. S’a
făcut și un catalog al culegătorilor. S’a mai lucrat la întocmirea unei bi-
bliografii a follklorului românesc, din care s’a publicat în acest Anuar cea
referitoare la anul 1930.
„Arhiva” noastră a început să-și înjghebeze și o bibliotecă de speciali-
tate, care cuprinde până acum 28 volume, majoritatea achiziționate. S’au
primit donațiuni dela d-nii Artur Gorovei (o colecție a revistei „Șezătoarea'"
și câteva manuscrise), Emilian Novacoviciu (5 voi.), G. T. Niculescu-Varone
(4 voi.), Arhiva de Folklor din Tartu-Estonia (1 voi.) și Simion Hârnea (2
voi.).
„Arhiva1* a căutat să se pună la dispoziția instituțiilor sau particula-
rilor cari au nevoie de informații asupra folklorului românesc. Astfel a
satisfăcut cererile Arhivei de Folklor din Tartu (Estonia), ale prof. univ.
Walter Anderson din același oraș și ale doctorandului Kurt Ranke (Kiel).
Autorul acestor rânduri a lucrat pentru cunoscuta publicație internațională
„Volkskundliche Bibliographie ', literatura folklorică românească a anului
1928.
	ION MUȘLEA. ,
RESUME DES ART1CLES.
ION MUȘLEA, L'Academie Roumaine et le folklore (1—7). On montre
comment la grande institution scientifique a donne, depuis sa fondation, et
sans arret, toute son attention au probleme de la recherche et de la publi-
cation du folklore roumain. Dans Ies derniers temps (1930), elle a fonde
Arhiva de Folklor", dont la premiere publication est precisement cet
Annuaire. L’Archive recueille des materiaux ă l’aide de questionnaires et
d’enquetes, Ies classe et Ies met â la disposition des chercheurs roumains
et etrangers.
ARTUR GOROVEI, „Șezătoarea" („La Veillee"). Histoire d'une revue de
folklore (p. 9—39). II y est question du plus ancien periodique roumain con-
sacre exclusivement aux traditions populaires. Fondee en 1892, la revue a
traverse au cours de 38 ans, de grandes difficultes, contees tout au long
par son propre directeur. Pendant ce temps-lă, la revue a publie d abon-
dants et precieux materiaux, ainsi que d’interessantes etudes. „Șezătoarea"
a clos son activite en 1929, par la publication de son XXV-e volume, ainsi
que d un index detaille des fascicules.
V. BOGREA, La mouche „Simulia Columbacensis" dans notre tradition
populaire et historique (p. 41—45). Mention de l’insecte dans la poesie popu-
laire roumaine, dans une legende sarde et dans une chronique vallaque du
XVII-e siecle.
V. BOGREA, Trois problemes de folklore et leur aspect roumain (p.
47—52). 1. Les „Pierres-ecrites". 2. "Epxos iSov-tcov. 3. La mise â mort des vieil-
lards.
PETRU CARAMAN, Contribution â la chronologie de la ballade popu-
laire roumaine (p. 53—105). A la suite de l’etude detaillâe des chroniques du
temps, Tauteur etablit que l'evenement celebre dans une ballade populaire
roumaine, a un fondement historique. II s'agit de la defaite subie, â cause
du froid qui regnait pendant l’hiver 1498—1499, par l'armee turque com-
mandee par Malkoc, â son retour d’une expedition en Pologne.
ȘT. PAȘCA, Les noms de bapteme dans le „Pays d'Olt" („Țara Oltului").
Coutumes et traditions (p. 107—115). A l’aide des reponses â un certain
nombre de questionnaires provenant de 63 villages du meme district (Făgă-
raș), l’auteur cherche â etablir d’apres quels criteres est choisi le nom donne
aux nouveaux-nes, ainsi qu’aux jumeaux.
ION MUȘLEA, Recherches de folklore dans le „Pays d'Oaș" („Țara
Oașului") (p. 117—237). Les quatorze communes roumaines de l’extremite
N-O de la Roumanie (district de Satu-Mare), forment un coin de terre oii
les charmes d’amour, les pratiques magiques, le feu allume par le frotte-
ment de deux morceaux de bois et d’autres vestiges interessants, sont en-
254
RfiSUMfi
core bien vivants, â cOte d’une assez riche litterature populaire. Les carac-
t^ristiques des habitants et du folklore sont presentees dans une introduc-
tion (p. 117—160), suivie des textes et d’un glossaire.
Bibliographie du folklore roumain (annee 1930) (p. 241—249).
Rapport sur Vactivite de l'„Archive de Folklore1' (p. 251—252).
TABLE DES PLANCHES.
I.	1. Maison â Cărmăzana. 2. Maison â Negrești et porte cochere â
contre-poids.
II.	1. Danse des jeunes gens. 2. Galerie ă Cărmăzana.
III.	1. Paysan de Tur. 2. Trompe de berger.
IV.	1. La fianc6e et le „porte-enseigne“. 2. Jeunes gens de Bicsad.
V 1—2. Jeunes filles â coiffure de mariee.
VI.	1—2. Coiffure de mariee.	'