Oaterreichiache Nationalbibliothek IIIIIIIIIH +Z228396202 393G93-C 1 V Sani6a(a, 7- Jannarin. 1801. Ese iu t^ta Sambat'a. Pretiulu abon. în Sibiu peana 3 fi. 40 cr., pe */ᵤ ana 1 fl. 70 cr. AMICULU SCOLEL Pentru t6te provine. auKtr. pe anu4, pe ’/» a. 2 fl., pentru princ. romane pe anu 38 , pe * ₜ a. 19 piast. Scole. ronduri, asociatiuni — aste sunt primele midiloce, la care avemu d’a alergă acum si in viitorul» celu mai de-aprdpe, spre a asigură esistintiei ndstre naționale o basa destula de tare: d’a se opune valuriloru oceanului ce se totu mai isbescu iuca cu ne- crutiare si crancenia in stinc’a vieții nostre. In timpii de cercările cele mai grele, in decursulu atatom secuii, ce păru a nu mai fi avut» si alta destinatiune, afara de cutropirea elementului nostru, — biseric’a ne-a fostu unicul» scutu alu limbei si prin acdst’a alu natiunalitatii nostre. In acei timpi de trista memoria insa pu- setiunea ndstra eră cu totulu stationaria, im- presurarea ndstra de elemente nimicitdre eră multu mai infricosiata, decatu a putea macar si numai se cugetamu la unu triumfu eliberatoriu, la posibilitatea propasîrei; tdta puterea ndstra eră îndreptată numai asupr’a scutirei cu orice pretiu incai de mdrte naționala. Deaceea: bi- seric’a a fostu in stare se ne ajute. Mai nainte cu ani 12, zefirulu celu linu alu „principiului național i tatii o ru“ a renfrantu si dela noi oceanul» acela infricosiatu, ce eră se ne astruce, a resfiratu nourii cei negrii meniti a intretienea asupra-ne furtunile grindinase, si ne-a desvalitu sorele celu, majestosu si vi- vificatoriu alu libertății si egalitatii naționale, care ne aduse dîo’a cea neinserata a vieții jidstre. Ndn’a pusetiune, la care am venitu prin metamorfos’a aedsta, cere a operă pe vii- toriu cu puterile năstre de vietia nu mai multu in un’a, ci in ddue direcțiuni principale: Se ne aperamu de tote inflnrntiarile periclitare de naționalitatea ndstra, — dra de alta parte: Se nu mai fimu staționari, ci la lumin’a si caldur’a acelui sore se naintamu cu pași rapedi si ne- incetati, pe calea culturei moderne si a civili- satiunei — catra destinatiunea ndstra. Pentru scopulu acestu maretiu biseric’a singura nu vă mai fi in stare a corespunde intru totu; se cere deci a veni intr’ajntorulu ei cu t6te acele institutiuni, ce născu cultur’a cea adeverata. Privindune stadiul» la care am ajunsu, si luandune in socotintia tdte referintiele nostre, aflamu, ca trei sunt de care avemu a ne ocupă acum cu tdta energi’a, daca voimu a pune basa tare unei culturi sanetdse si unui viitori» național» ferice: scdle, fonduri naționale si asociatiuni. Scdle, — că se scdtemu odata si popo- rul» nostru din ndptea nesciintici, se-lu facemu a cundsce mai bine timpulu, pe sine si intere- sele sale, astadi, candu la viătia ni se cere o mai mare mesura de cunoscintie că in trecut», si mai multa maturitate de spiritu, — candu fiara de tote aste esistinti’a unui poporu nu mai e sigura, că se nu dîcu fara putintia. Fonduri, — că macar in modulu acestu se ne formamu o avere mai sigura naționala, că s’avemu cu ce intretienea si spori institu- tele de cultura si a ne ajutoră in timpuri de nevoia. Asociatiuni, — că se cultive si la- tidsca ’ntre noi sciinticle; că se ne deschidă isvdre de instarire, înavuțire; se ne conserve factorii naționali tatii; se priveghiedie si se ne 2 apere de cărările retacirei si se ne conducă la caile prosperității. Deși in toti ramii de Ocupatiune avemu lipsa de fonduri si asociatiuni mai multe, to- tuși noi, tienendune de sfera nostra, atientamu aici numai la fonduri si asociatiuni seu reu- niuni scolastice, si pătrunși de necesitatea loru, că» si d’a scoleloru, amu atinsu aici in gene- rala atata, reservandune a mai reveni in cele urmatore si in specialii la tote aste prin arti- culi anume, si sperandu cavomu avea bucuria d’a ne’ntalni ideile in obiectuhi acesta si cu ale altoru scriitori d’ai noștri, caroru coldlene acestei foi le sunt totdeuna deschise. O provocare. Cultur’a e paladiulu esistentiei natiuniloru. Pole se se stingă unu poporu avantatu si la celu mai inaltu gradu alu civilisatiunei; dara spirituhi lui va trai in cultur’a sî literatur’a sa. — Au unde sunt adi ro- mânii sî grecii clasici?! Glori’a loru castigala in cam- pulu luptelor», a peritu câ bulbuculu, care se ivesce de facî'a cristalina a riului, lauruhi, care a incinsu fruntea loru s‘a vesceditu câ fldrea câmpului; insa spiritul» loru vietiuesce sî adi m opurile măreție, pe care le-au lasatu posterității, sî inantea caroru cu ami- rare si-pleca capul» lumea întreaga. Insa fundamcntulu, pe care are de ase basâ cul- tura mai înalta, e educatiunea si instruptiunea poporala. Acest’a e un’a dintre cele mai sânte cause, e unic'a garanția a fericirei familieloru, sî a bunastarei tuturoru; e conditiunea s//ze a marimei sî gloriei na- tiuniloru. Pentru aceea nu aflam» neci unu poporu, in care scitanduse dorulu de unu vinitoriu fericit», se nu Ga incordatu tote poterile, se nu fia indebuinliatu Iote canalele spre promovarea sî aredicarea educatiunei po- porale Si cu totu dreptului Căci precum» e adeverat», ca omulu e cea mai nobila creatura alui Ddieu, e regele naturei: asiâ e nerestornaveru, ca elu fara educatiune sî instrucțiune morala-religiosa trece de fiinti’a cea mai miseravera; devine viptim'a palimeloru neinfrenate, biciulu si blasle- mulu socictatei omrnesci. Numai prin educatiunea buna se efeptuesce dcsvollarca sî perfecționarea armonica a facultatîloru spirituale sî corporale in direptiune mo- rala, se cultiva mintea, se nobilităza anim’a; in ceea se sadesce sciintra, in acest’a fric'a lui Ddieu; se nu- trescu semliemintele bune; se stirpescu morburele mo- rale, si propensiunile pecatdse si niinalore. Pe scurtu: prin educatiunea buna se forma omulu cetatianu bunu, naționalista adeveratu, sî cristiana folositori»; adeca t se esopera fericirea atatu pamentasca, catu sî cea după mormentu. Dreptu aceea unu poporu, care nu se desbraca din bratielc letargici ucigatorie, care nu nisuesce din Iote puterile a intra in santuariulu cui turei, unu atare se porta cu indiferentismu sî nepăsare condamnanda calra vinitoriulu seu; comite pecatu in contr’a lui Ddieu, care l’a provediutu cu puteri spirituale atatu de frumose, sî elu se negrigesce ale desvoltâ! Aruncandu in direcțiunea acest’a o ochire seridsa asupr’a natiunei nostre, nu potemu a nu ne manifestă bucuri’a. carea ne cuprinde anim’a flacaranta de sentiu natimialu, candu vedemn, ca națiunea romana, carea avuse atale dîle triste in trecuta, adi ajunse unu tempu mai favorinte. sî pote caută cu sigurantia la vinitoriului seu. Asiâ e! națiunea nostra a devenita la ounoscinti’a de sine, s’a desceptatu in ea ide’a maiestatei natiunale, si-a cunoscuta remasulu seu de poporele culte, sî că se le pdta ajunge, a inceputu a procede cu pași gi- ganteci catra met’a acea santa, unde tientescu sute de națiuni, — catra met’a (tient’a) inflorirei sî culturei natiunale. Nu debe se spunu, căci scie totu romanulu, unde amu stătu d. e. in privinti’a scoleloru populare inante cu 12 ani. Lauda Domnului santu, multia- mita înaltului Imperatoriu, multiamita barbatîloru noștri infrumseliali cu zelu aposlolicu: ca ceti'a desa începu a peri, sî națiunea a înflori! O lipsa mare aveamu inca, că mârsi’a nostra in asta direcțiune se fia cu atata mai sigura Lips’a a- cest’a o sentiea totu natiunalistulu, care dorea desvol- tarea sî fericirea acestui poporu, sî acdst’a eră: lips’a unui organ» pedagogicu nationalu. Si eca! după ce atata insetâmu, ce atata doriamu, ace’a in fine se împlini, sî literatar'a nostra pedagogica are adi orga- nulu seu de specialitate! . Pana acum stete invetiatoriulu isolatu, n’a potutu se cuuosca misicarile, cari se iveau pe campulu in- structiunei școlare; n’a avuta de unde se si-procure nutriment» spiritualu; a fostu departe de dinsulu manile amicale, care se-lu fia ajutata in împlinirea chiamarei sale. Foi’a acest’a insa, daca de altmintrea si noi ne 3 vomu implhi cu tolii datori'a — spriginindu-o din Iote parii cu articuli de corespundinlia si abonaliuni — vă fi pentru invetiatorii noștri ynu magazinu avutu, in care se vă depune celu mai pretiosu si nutritoriu te- sauru, prin acarui indebuintiare si-vă pole stemperă invetiatoriulu setea de sciintia, si se va pote eluptă la trept’a cuUurei recerute de spiritulu presintelui. Scopulu acestui organu e santu si mareliu: e fe- ricitarea naliunei prin educatiune si instrucțiune, e cultura! Dreptu aceea venerabili Preoți, caroru vâ concrediutu providinti'a divina conducerea acestui po- poru, calra carii a dîsu Salvatoriulu nostru: „wv ea tis lux muncb¹' sî era : „—luciul lux uestrcS\ —' pre- onorati dd. profesori si onorabili invetiatori, caroru ve supt concrediute vlăstarele scumpei națiuni: pasiti acum inapte cu facl’a invetiaturci vostre pe terenulu acest a, de unde puteli a influinliă mai multu, câ in ori care altu modu, schimbalîve ideile, arelati pedecele educa- tiunei populare, si desemnati mediele, prin cari acele s’aru pote delatură. Sî noi, carii predestinați după pro- pusulu lui Ddieu ne preparamu de a fi odiniora con- ducătorii poporului nostru, vomu concurge, desî cu puteri necumpensavere, dara cu voia determinata. Se facemu toti, incatu ne ierta poterile. Quantum tantum uude: Si atunci pulemu apoi nutri sperantia dulce, ca vomu ave si noi cu timpu barbati atati, de- cati avemu trebuintia, spre a putea figură de națiune culta, si, că atare, spre a ne putea bucură de fericirea aceea, de care atatu a insetalu Strămoșii noștri si mai insetamu inca si noi pana astadi! Domnulu puteriioru se binecuvinle iote lucrările nostre! Vicn’a, 30. Dec. 1860. Justinu Popfiiu (Pappfy.) Unu cuventu seriosu la inceputulu anului 1S61. I. Forte» creantur fortibns et bonis; Doctrina aed vim promovet insitam, Kectique cultus pectora roborat. Hor at. Seriosu e momentulu, seriosu timpulu in care ne afianui, si mai seriosu celu cure ne ascepta. Ori si unde vă caută ocbiulu nostru, diarimu numai nuori în- tunecați si țmeniptialori, si nu scimu minutulu, in care yă erumpe veheminti a loru. Teflapest’g, care de secuii U duratu asupra-ne, dup’ o mica liniscire, pare a vrea se-si iă nou incepulu; nu e de mirare dara deca bile cugetele, tete cuvintele nostre suntu seriose — că timpulu si clipifa in care traimu. Prelenga Iote aceste, rot'a eternității nusi schimba cursulu ei; mereu invirtinduse îngropa necurmatu spice de spica in oceanulu trecutului, si nice sperantia Aice rugare, nice lacrima nu o ^ote opri. Astfeliu apuse si anulu 1860 luna de luna, di de di, ora de ora — si miile de sperantie, care jaceu inca pre clipitile lui cele din urma, au remasu — — sperantie! Cu Iote ca prinlracesl'a amu marturisilu, ca nu me tienu de cast a fericilîloru acelora, carii „nadejduin- duse spre fii boeriloru“ după vreocaleva cuvinte dulci in nota in deplina fericire, — nu potu află in anulu 1860 numai trei sule siesedieci si sidse de dîle petrecute, nu, ci fiindu tocma asia de pucînu indrep- tatitu de alu numi s t e r p u si s e c u, că cei felicitati fertilu, ilu voiu caracteridiă, sperediu cu consintîrea pa trio tîloru mei, de m o m e n t o s u. Nice odaia dora nu mi s'a păru tu nepa sarea cea pecatosa, care pote in urm'a vitrigilatii seculiloru tre- cuti nea mai intralu asia dîcendu in sânge, mai pucînu la loculu seu, că in momentulu acesta, pre care ilu recunoscemu de asfeliu de seriosu s» momenlosu, incatu abe iamu pute află socîu in trecutulu nostru; si credu, ca prelenga seriositatea si gravitatea timpului, său mai multu in urm'a acestora, ne provoca si insasi ra- liunea, intielepliunea cea naturala: se nu trecemu că — umbr'a prin apa din dî in dî, din anu in anu, incre- dintiendune si de asta data rs o r t i i«, seu după cum le place unor’a, „geniului*, care nea aparatu de secuii; nice se fimu amagiti de speranti'a, ca adi mane ne vă sbură porumbulu iriptu de sine in gura — nice de cumu; timpulu in seriositatea si gravitatea lui striga, lendintiele nostre cele sânte poflescu, viitoriulu, ce nihi dorimu cere, se nu ne incnemu inim*a, nu in i n ~ tea, ci intorcandune la noi insîne se des- voltamu cea ,mai mare energia, se intre- buintiamu Iote puterile nostre! Apunendu cu anulu 1860 si periodulu de diece ani alu absolutismului, audîramu in dîlele cele din urma alu acestui anu pote de nenumerate ori esclamaliunele: constitutiune, reorganisare, egalitate (ba inca si pu- beritale —!) scl. scl., esprimatiuni technice, cu care se jdea Domnii politicii noștri, carii nu lipsiră totu de- odată de-a cumulă hilmuri de sperantie pe capulu anului 1861. De ale discută aceste, si de a le apară . 4 e datori’a Domnialoru; a nostra insa de ale sprigini, de a Ie dîdi o basa solida. Unindunise dara datorinti’a in punctulu acestu nu voimu a remanea nice noi indereptu, ci simtîndu prd bine, ca loctna sfera nostra taie mai afundu in vieti’a sociala a unui po- poru si tocma 'in timpulu de astadi mai multu că or’si- candu e fontan’a prosperității, desvollarii si a progre- sului, prin urmare bas’a viitoriului, a sperantieloru pentru viitoriu, — ne vomu pune întrebarea: ce avemu dea pofti si dea asceptă dela anulu 1861 — dela epoc’a care o incepe acesta — pe campulu nostru, a 1 u i n- v etiamentu!ui? (VA urma.) Unele notitie dein istori’a Gimnasinluî blasiauu dela 1850—1860. Cu Iote ca scopulu scriplurei pedagogice litulale „Amiculu Sc61ei“ se ar’ pare a fi dea representa nu- mai interesele scdleloru popularie *), totuși eu dandu tilului memorata unu intielesu mai estensu, voliu a-T¹ comunică, domnule Redactoru, nescari notitie si de in islori’a acestui Gimnasiu dela renascerea sî nou’a or- ganisare a lui in 1850, pana in presente, că asia com- binandu trecutulu Iui, se-si pota publiculu nostru face o idea si despre starea actuale a lui. Importanli’a acestui institutu, de in care mai multe generaliuni ro- mane s’au nutritu cu nulrementu spirituale sî naționale acumu mai bene de unu seculu, nu voliu a o demustră, dein causa, ca o presupunu a fire întipărită in mentea si anenfa fia-carui romanu mai aduncu, de câtu că se aiba lipsa de a mea demuslrare. Nu voliu dara a aduce a mente lectoriloru acestei scripture, nece aceea, ca acestu institutu ne au formata sî ne au crescutu o parte mare de in intielcgentfa nostra, ne au datu viatia naționale, ne au adapatu spiritulu celu insetatu după intieleptiune sî cultura, ne au produsu membrii *) Depinde drla DD. profesori ai gimnasieloru n6stie, cA f6i’a nostra se reprezinte mai multu si interesele acestor’a. VA trece inca multu, pana se fimu in stare a sustienea foi anume numai pentru gimnazii, cum vedemu acesta la franci, germani etc. Asiadara pentru acum rnmanc’ ea se concentramu interesele a totu ce porta numele „scola⁴⁴ in foi’a acesta. Noi nu ne am declaratu „numaiu, ci „mai cu >ama“ pentru interesele scdleloru populare. Vedi faseior’a 1 a „Amic. Sedl.u din anulu trecutii la pag. 68 not’a de de aptu. R. folositori patriei sî statului, cu unu cuventu nu voliu A amenti, ca acestu institutu ne au pusu o basa la soli- daritatea nostra naționale. Nu! tote acestea le lasu in sanetds'a st nepartinitori’a judecata a conationaliloru noștri, carii se voru fi convinsu despre acest’a parte de in esperienti’a propria, parte de in fructele ce s’au ve- diutu. Totuși nu dîcu ca ddra, n'ar’ fi adusu si mai frumosa fruclure, deca fortun’a sî sdrlea, aceste doue dieine fatale, i-aru fi surisu mai adeseori. Deci nurori despre fasele pre in care a trecutu de diece ani acestu institutu voliu a însemnă pre scurtu cu acesta ocasiune. E prea bine cunoscuta publicului nostru, ca in tempulu fatale de in 48 sî acestu institutu, că sî altele de in patria, avu nenorocirea dea trece pre in tdte calamitatîle unui resbelu internu, se dcspoliâ de tdte midilocele sî aparatele de invetiatura, mobiliele sco- lastice parte se stricară, parte se inslreinara; zidurele cari singure mai remasera, infatisiau unu aspectu tristu sî desolatu. Tote aveau lipsa de o noua reparare j repararea pretendea spese însemnate, sî acelea ane- volia se implenescu de in meseretalea sî fundurele românului. Totuși pre in ajutoriulu provedentiei sî a ingrigitoriloru de noi, Ie vediuramu pre incelu repa- randuse, sî mai antaniu se provediura aceste palestre de muse, celu pucînu cu cele mai ne aperatu de lipsa, pentru că tenerimea se nu Ga conslrinsa cu dauna nereparabile a petrece tempulu celu preliosu nefolositu spre benele seu sî a publicului. Sî asia in 1850, la propunerea prea demnului bar- batu alu nostru pre atunci Consiliarîu de scola, Ga- briele Dorgo, avuramu bucuri’a, dea vede realisata dorinti'a nostra cea mai fierbente pre in gratiosulu decretu guberniale dlo 30. Decembre 1850 Nr. 29,815, in urm’a caruia acestu institutu începu o viatia noua in calitate de Gimnasiu completu cu VIII, clasi sî 12 profesori. Cu modulu acest’a invetiamentulu pasî in unu stadiu nou; elu debui a se regulă după o noua sistema confonnu prescripteloru cuprendieloria in planulu de organisatiunea gimnasialoru datu de Inaltulu c. r. Mi- nisteriu de cultu si inveliamentu in 1849. Dara lipsele acumu devenira sî mai semlilorie. Cace de sî inslitutulu avea zidurele reparate sî mobi- liele de scola cele neincungiuravere; lipsea insa o biblioteca gimnasiale, lipseau instrumente fisicale, lip- seau de totu colecliuni naturali, charle geografice, cu junu cuventu lipseau tote midilocele de invetiatura. 5 Profesorii inca erau asemenea lipsiti de medilocele (cumu sunt inca si astadi) de a-si câștigă bataru pentru obiectele respective câte o cărticică. Ce eră de facutu in asemeni impregiurari? cautămu impregiuru dâra vomuaflâ mecenati! de acelia că sî astadi erau rari pre la noi, mai că corbii celi albi, parte de in meseretatea mai multoru, parte dein nc-insuflelîrea unoru pacîni. Eră de ase taliă o cariera noua, a purcede după unu sistemu nou, sî a pune temeliu la o viatia reimprospetata a acestui inslitutu, sî cu Iote, acestea, noue iote ne lipseau. Ore cugetandu omului seriosu la acesta slare deplorabile, nu-i are fi venitu al oftă sî a suspină desperandu despre reesîrea la scopu?j caracteru, patientia de Ceru sî incoragiare neobosita se ceru la invingerea unoru asemeni greutati. Insa an- gerulu scutitoriu alu acestui institutu nu-si uliță de noi. Cace Inaltulu Gubernia ne dărui cu unele instru- mente fisicali sî cu o colecliune de minerale in suma 300 bucăți; dein miculu fundu scolastecu inca se pro- curară celu pucînu cariile cele ne incungiuratu de lipsa pentru profesori sî unele charle. Inaltulu Guberpiu inca ne mai dărui cu unele charte. Asia mai capa- taramu pre incetu anema sî coragia noua. Profesori- mea cu zelu sî diligentia îndoita se apucă a si găti manuale de studia pentru clasele respective; cu dili- gentia îndoita dîcu pentru aceea, ca profesorimea, o parte teneri, pre lunga aceea ca n avea carii pregatitorie sî ajutatorie de câiu mai numai manualulu prescrisa de înaltele locuri, mai avea de a-se luptă inca sî cu greutățile sistemului nou de învetiatura, avendu unii de a propune sî atari obiecte, care după sistemulu usuatu la noi înainte de 48, nu se invetiasera in unele gimnasie de in patria *). Limb’a germana, in care erau scrise manualele cele prescrise sî de in carea trebuea a se traduce in limb’a romana, inca eră o greutate mare pentru cea mai mare parte de-intre profesori. Pre incetu pre-m unele daruiri de cârti, ceri ie primiramu de in partea unoru barbali generoși, se puse temeliu Ia fundarea unei bibliotece gimnasiali; totuși după unu restempu de ani diece debe se marturisimu, ca bibliotec’a nostra gimnasiale se afla inca numa in statulu prunciei. Pre în midilocirea unei colectiuni intre romani, s’are fi potutu pune o pietra solida la venitoriulu a- cestui institutu. Multi au fostu de acdsta părere salu- taria conduși de motivulu, ca acelia, a caroru fiii gusta benefacerile acestui institutu, pre in urmare na- țiunea, a cărei fiii se crescu aci, si a cărei asilu este acelia debe se se ingrigesca sî de subsisterea Iui. si’ asia aceslu institutu are totu dreptulu sî tota derep- tatea a pretende ajutoriu sî razimu dela națiunea sa Inse dorere! acdst’a părere mantuitoria, nu s’a efectudu.’ De in ce causa, nu simu. ( V A u r m A.) *) Cele catolice, pre unde stndiara mare parte deintre noi. ScdFa naționala din Resinari. Veritatem sequi et colere omnibus aequț» bene velle ac facere nil extimescere. Multi si de multe ori au scrisu prin jurnalele patriotice romane despre starea scoleloru ndstre din Resînari, fiesce care insa dintre onor, corespondenți au scrisu asi’a după cumu au fostu parte informati decatra altii, parte după cumu s'au convinsu insusi in persdna despre organisatiunea aceștia seu despre propășirile observate in sciintiele elementari. Modesti’a nu ne erta a enumeră aici tote acele corespondintie, nici a inregisiră tote acele acte o- ficidse câte au esîlu mai ante de asta cu doi trei ani in favorulu acelui institutu, — ba ce e mai multu am ignoră tote acele defamari si calomnii, cate s’au mai insîratu devr’o 2 — 3 ani incoce prin ambe jurnalele naționale, in contra scoleloru acestora, si cu deosebire incontra asia numitei inteligintie resînarene, cumu e d. e. corespondinti’a de sub Buceri din 13. Juliu a. tr. Nrulu 29 alu „Gazetei de Tnia“, si cate s’au vorbitu la tdte ocasiunile, si in tdte partîle de catra unii asia numiti amici si mecenati ai propășire! ndstre naționale, întocmai asia cu cata abnegare de sine si perseverantia am purtatu de 2 ani incdce tote acele neplăceri, ba putemu se dîcemu persecutiuni in- trigudse cate au adusu cu sine caus’a straformarii scoleloru ndstre in scoli normali sdu cumu Ie dice acuma primari cu publicitate: daca nu amu fi priimitu in mana raportulu D-lui Consiliariu de scdla Dr. Vasiciu publicații in fascidr’a a 4. din „ Amiculu scdlei* din a. tr, unde intre altele Ia pag. 356 si 35T se aduce erasi in publicu caus’a scoleloru ndstre, era .pe asia numit’a inteligintia o infiara asia dicendu că causa causarum a decadintiei scoleloru ndstre Ne va ertă atatu D-lu Consiliariu, catu si onor, redactiune a Amicului Scoici, daca asta data, lasandu € la o parte iote alte temeri, Iote alte jurstari insuflaldre de neodina, ce ne amenintia din tote părțile, apucamu si noi pen’a, spre a ne aperâ după puteri — pana la alte cele — ondrea nostra, unicuhi clenodiu, celu pote cineva lasă de moștenire posterității, incontra incul- pariloru calumniose vomite in acelu arliculu in contra nostra — a inteligintiei romane resînarene. — Spre a putea insa aduce lucruiu la lumina, onora- biiulu publicu cetiloriu ne va ertâ, daca mai nainte de tote vomu premite o schilia a istoriei scdleloru noslre, fiindcă si foi a acesta periodica, câ una ce isi are de- visa: imbunatalîrea stării scoleloru naționale, câ uni- culu mediu alu propasîrei noslre naționale, e menita, câ intre altele se faca publiculu romanu cunoscutu cu starea scdleloru noslre naționale, Inca in secululu trecutu s'a ridicalu in comun’a Resînari unu edificiu de scula din materialo solidu statatoriu din 3 odăi, in care unu invetiatoriu seu doi, se ocupau cu invetiarea prunciloru si a prunceloru in cetire, scriere, a principieloru din aritmetica precumu si in căutările beserecesci, asia după cumu erâ limpulu si se putea si pretinde dela nisce individi, care pe tim- pulu acela avea norocirea a se chiemâ a purta nu- mele de ᵣ Pascali “ sa lesei. Acesta procedura sau con- tinuații cu multu seu mai pucino efeclu, după cumu erau si dăscălii, pana pela anulu 1832—1833, candu părinții noștri vediendu, ca acea scolutia nu mai e in stare se ocrotesc» pe pruncii si pruncele, cati erau apti de scola si totu odaia voiau ase îndulci de fruc-^ tele ei, sau determinate a ridica o alta zidire cu multu mai grandios», carea nunumai se puia priimi ii? sine unu minierii cu multu mai mare de prunci, dara totu odaia se se puia propune inlrinsa si scientiele ele- mentari treptata, eonformu ceriniieloru timpului sî a poporului; si după o lupta înfocata intre representantii comunei si anleslalalorii loru politici, după mai multe remonslraliuni făcute pro si contra, înalt, guvernu decise lucruiu in favorea celoru de anleiu, sî planulu incu- vintiatu de inalt. guvernu se si puse in lucrare in anii următori 1*35 si 1836, si fore câ se devenimu Iau darosi, putemu dice ca zidirea pote face astadi ondre ori cărei comune romane in Transilvani'» *). Representantii comunei animali prin simtiulu loru nobila, voindu câ zidirea acea frumos» se nu remane vasta, au facutu pașii necesari si pentru insufletîrea ♦) In comunele nostre «alesei asemene ('dificili de scola fru- moșii si măreți ti nu mai esista, ce c drepții, in tdta Tran- silvani'a. K. ei, si in urm⁷» unei cereri făcute di» partele ia înaltele locuri, Hai. Sa prin decretu ddto. 16. august. 1837 Nrulu aulicu 3636 sau induratu pregratiosu a intari reorganisarea statului personale si satanele aceluia asia, câ pe lunga cele 3 stațiuni de invetiatoriu ce custau pone atunci se se mai adauge si a 4. stațiune, si celui de anleiu invetiatoriu se se dea din cass'a a- lodiala unu salariu anuale de 180 f. m.c., celui de alu 2lea 160 f. si celoru doi dein urma la unulu cate 80 f peste totu 500 f. m.c. precumu si la fiesce care invetiatoriu cate unu relutu de lemne de 9 f. — Mai încolo se se dea cate 20 f. m. c. pentru cumpărare» carlîloru scolastice, si acelea sese impartiasca in totu anulu gratis tineriloru școlari ne avuti; in fine cuge- lamu a nu fi superfluu, candu spunemu, ca totu prin acelu decretu se aplacidă fundaliunea de 2000 f. m. c. facula cu scopu, câ din interesele proveninde cu 6°/₀ se se ajutore tinerii resînareni, carii voru frecuentă scule mai inalle, si se voru distinge prin o purtare morala bun» si prin unu progresu in studii. urma.) Sciri scolastice. 4. Januariu. La academi’a c. r de drep- turi de aici sunt in acestu anu scolasticii cu totulu 51 de auditori romani, unu numeru, care n'a mai fostu aici nici odata asiâ de mare. Dintre aceștia 29 sunt in anulu I., 16 in alu II., 4 in alu III, si 2 in alu IV. Cei din anulu I. se’mparlu după gimnastele, de unde a veitîtu: 10 dela Blasiu. 3 din gimnasiuhi de stătu si 3 din gimnasiulu luteranii din Sibiiu, 3 dela Beiusiu, 2 dela Clusiu, 1 dela Alb’a-Juli'a, 1 dela Bistritia si 5 depe-la alte universități si institute. Colectele deschise aici si ’n impregiurime pentru ajutorarea audîtoriloru de drepturi mai lipsiti, făcu pașii cei mai îmbucurători. Asemene colecte ar trebui a se face pr in tote lienuturile tierei ndstre locuite de romani. — S a proiectat» unu feliu de reuniune de fetitie romane aici in Sibiiu. Dupace ne vom informa despre resultatu, nu vom lipsi alu face cunoscutu. I iena. Lefile invetiatoriloru populari din Vien'a a fostu in anulu decursu de 5 categorii, de cate 500, 400, 300, 250 si 200 f. — 30 de posturi de inve- tiatori a tienutu de categori'a prima, iii insa de a patr’a, era lefa de 200 a fostu destinata numai pentru personalulu ajutatoriu. 7 — In Vien’a sunt astadi in fiintia optu Societăți de cântare. Din strainate. Minisleriulu de interne alu Prusiei ordonase in trecululu anu, câ pe viitoriu nici decum se nu se mai concesionedie birturi ori carciume in apro- piarea bisericiloru si a scoleloru O mesura acest’a forte intielepta si neaparata. Ar fi de dorilu se se iâ acest’a si Ia noi, si se nu se mai sufere in apropiarea scoleloru elablisementele conturbatăre de instrucțiune si vatematdre de moralitatea tineriloru. — In unn’a unui procesu pornitu asupra unui in- vetiatoriu, curtea casaliva a Prusiei a decisu, că inve- tiatoriloru se le fia ertatu a pedepsi pe școlarii loru si afara de localulu scolei. Materiale de instrucțiune. Istori’a romana natiunala. Introducere. Eu-su romanii falosu po nume, Pentru - a ti erei mele - amoru, •— Pentru limba, — rî națiune, Gafa sum ori-eandu se moru! Tota lumea de-ai amblâ, Câ. romauulu, n’ai afla!! $. 1, Datarea istoriei nostre. Istoria ndstra se dateza dela colonisarea româniloru din Rom’a, Itali’a si din tota im- peratî’a romana, in Dacia, adeca: dela anulu 105 după Domnulu Cristosu. §. 2. Domnitorii in acestu timpu. In imperatî’a romana a domnitu Ulpiu Trai a nu, unulu dintre cei mai mari si buni imperati; idra in Daci’a a domnitu regele Decebalu (Diurpaneu), unu barbatu pri- ceputu in artea militară, si curagiosu in bataia. §. 3. Vecinetaten si mnrimea imperativi. Acești domnitori se invecinau cu tierele, deorece Daci’a numai prin Danubiu (Du- năre) se despartiâ de Mesi a, carea eră deja provincia romana, si candu Traianu a primitu tronulu Romei, imperatî’a romana erâ de 300 mile de lata, si 600 mile de lunga. Romanii domniă in 3 parti a le lumii: in Europ’a, A si’a si Afric’a,— si dela Traianu, inca s’a mai lâtîtu imperatî’a romana. 4. Cauwte res bolului cu Decebalu. Traianu nu s’a sculatu asupra hii De- cub alu fara causa legiuita; dar'căușele acestui resboiu suntu multe, si se intindu inca din trecutu. Decebalu deja in 86. d. Cr. s’a sculatu cu 6ste asupra romaniloru, si 16 ani i-a superatu cu incursiunile in imperatîa. Atunci domniă in Rom’a, imperatulu Domicianu, unu omu des- merdatu, fricoșii si slabu de fire, si numai prin beliducii lui, prin Appiu, Sabinii si Cor- nel iu Fu seu a purtatu resboiulu in care, aceștia fura stinsi cu dstea dimpreună. §. 5. Pacea lui Domicianu cu Decebalu. Domicianu fii silita câ se faca pace cu De c e b a 1 u, si in urmarea păcii se-i dee multi bani, măiestrii si masîne de resboiu, mâ, -— se platdsca lui Decebalu si tributu pe anu, ce nu plătiră romanii nici candu altoru domnitori străini. — O rușine neaudîta pe Rom’a! §. 6. Beliducele Julianu la Tapis. * Vediendu Domicianu inversiunarea ro- măniloru pentru asia perdere, a pornitu singura la bataia, apoi ajungendu in M e s fa, elu a remasu aci, se-si petreca, si a tramisu pe Ju- lianu in contra daciloru. Julianu a de- mandatu ostasîloru, ca fiacarele se-si scria nu- mele pe scutu, că se cunăsca pe cei fricoși si pe cei eroi, si pe urma plecandu preste Da* nubiu, se intelni cu dacii la Tapis si aci asia a batutu pe daci, incatu si Vezi n a s ducele loru venindu in perichiu s’a facutu de mortu intra cei cadiuti. si numai ndptea a pututu fugi in Sarmisegetus’a, capitafa Daciei. §. 7. Rentorcerea si mortea lui Domicianu. Romanii renturnara din Daci’a, si Domi- cianu lasandu ostasi la marginile Mesiei s’a rentorsu la Rom’a. Aci a omorîtu pre multi creștini si din rudeniele lui, si vrendu se ucidă si pe mai multi, muierea lui s’a infricosiatu de atât’a morte, si a spusu planurile lui. Românii atunci, ca se scape de unu asia balaurii, ’lu ucisera in 15. Sept. 96. §. K. Maieu Cocceiu Xerva si Ulpiu Traianu. Senatulu atunci a alesu de imperatu pe M. C. N e r v a. unu omu torte bunii, dara be- jtranu, si pentru acest’a, N erv’ a, inca in vietia, a alesu urmatoriu pe U. Traianu, dorindu se lapede jumilii daciloru. Betranulu, a adu- natu senatulu romanii in Capitoiu, si aci a i primitu pe Traianu de fiu, dîcendu-i, si 8 dandu-i spat’a: „Nerv’a resbuna lacre- mile năstre prin săgețile tale“. Tra- iann, primindu spat’a, i-a respunsu: „De nu ovoiu folosi bine, ve dau in mani ma- nunchiulu, si-o ’ntdrceti asupra-mi!“ Apoi N e r v’ a muritu in 27. Jan. 98. (V4 urmA.) V arietati. (Uin viati a baronului Baronulu Sin’a rugase odata p’unu pietoni june cunoscutu, se-i scrie ceva in albumulu seu pentru aducere aminte. Junele pietoni a scrisu aceste: „Imprumuta-mi, domnule Sin’a, 100 de mii franci, si wtame apoi pe totdeuna*. La care baronulu respunse: „Dla ești multu mai amabilii decatu se meriledi a fi datu uitării — si erasi multu mai capace, decatu că se nu fia pecatu, a—ti dă ocasiune ₍spre lenevire*. Mărgăritare. Aristotele dîse catra Alesandru celu mare: „Anteiuhi pocalu de vinu, ce l ai beutu, este alu sanetatii, alu doile e alu voiei bune, alu treilea e alu parerii-de-reu si alu patrulea e alu infamiei*. În- veți» lur’a acestor cuvinte e, că omulu tineru se nu bea mai multu de doue pahare de vinu ' — Diogene vediendu pe usi'a unei case inscriptiunea acesta: ᵣ «Omului reu nu-i e erlatu se intre aici* — dîse: „Ore domnulu casei pe unde intra — Seneca dîce: „Nu a v ietiui e bine, ei a vieliui bine e bine. Nu-ti pune silinti’a, că se traesci multu, ci că se traesci destulu. Ce folosescu 80 de ani aceluia, care i petrece in ienevire? Vieti’a o mesuramu cu fapte si nu cu anii.“ R c s u n e t ii. Cum anii de sperantia, de dulce bucuria Aptinu in alu perirei caliginosu abisu; Cuinii florea suridiente in sinulu de campia Se vescediesce trista, abiA ce s'a deschisa: Asia trecu tAte ’n lume! — Corabi'a voiAsa, Cp adi pe luciulu marei se legănă in ventu, Cmdu mane derimata de stanc’a umedAsa, Sub valuri blonde-si afla gelosulu seu mormeutu! Astfeliu fu si-a ta aorte, oh dulce romanime! Unu ninibu falosu încinse supcrb'a frunte-ata; Marirea stramosiesca, eroicati bravîme, Apusulu si - orientula uimitu le admira! Dar’vai! celu timpu Incinte, celu timpii de fericire, Perî, lasandu durere in animior'a ta; Cum pere ’ntru-o clipela o svava nălucire, Sî lașa amagintia amara ’n urm’a sa! Peri! sî de atuncea Fortun’a ’nsielatore Nu te ’mbiă vr’odata cu unu dulce sarutatu; De-atuncea scurgu din ochiiti totu lacrimi de doldre, Si - acele se le sterga, n’a fostu veru unu barbatu! Peri! sî de atuncea ’u letargia - aduncita, Traiesci cA o orfana pe latulu estu pamentu; Amareleti suspine, sî bocea ta mechnita Gemu tristu, amestecate in viscolulu de ventu!... Dar’ mergeți patimi negre! acum se ni surida Speranti'a nutritoria de - unu vinitoriu maritu! Au nu vedeți aur or’a, ce - atatff de strălucită In mant'a sa auria pe ceruri s'a ivitu?! Au nu vedeți acele viore - a fericirei, Cari impupescu frumose pe câmpulu florilatu?! Au nu priviti stindardulu, stindard ulu propasirei Pe-a muntelui spinare, in aem legănata?! La fapta dar’ cu totii, spirite generAse! Jurati! ca veți da mana, sub elu ave uni! Astfeliu pe-a vAstre urme măreție, gloriAse, Cercat'a romanime voiAsa va ’nflori!!! Vien’a, in decembre 1860. Jastlnu Popliiu (Pappfy.ț Respunsuri. S. 11-nu in Ch i s i o d' a. — Aibi bunătate a reclamĂ la posta, ca noi n'am pri imita pretiulu calindareloru, pe care le ceri. P. B-nu, Sat urna re.— AsiA s'a urmatu cum ne-ai scrisu. G. M-siu. Pest'a. — Articululu „despre conservarea sane- tatii“ va fi binepriimitu, tramiteni-lu! A. N’.. Sten'a. —- Liturgic in libreri'a lui Filtsch nu sunt, întrebați pela tipografiele episropesci. J. P., Glodu. — Despre portulu naționalii a scrisu foile nAstre politice; none in ca nu ni se compete. M. P.. Tulea. N’am priimitu aici nimic’a dela Dta. Cer* cetedia, ca ai rea va fi gresial’a. J. P., Vien’a. Epistolele pedagogice vor începe cu II.; tramite curendu continuatiunea. gJBțF* Nndu acestu de proba se tramite la toti abonatii din anulu trecutn, cu Nrulu 2 insa incepe a se tramite numai acelora, carii si-a innoitu, ori isi vor înnoi pana atunci prenumeratiunile pe anulu curinte. (Continuarea articulilorn neincheiati in anulu trecutn, vâ urmă in Nrii viitori. Kedactoru responsabilii V. Romanii. PROPRIETATEA redactorului si a provedietoruhii. Provedietur’a si tipariulu lui S. Filtsch. N= 2. $(im5da, 14 Januaiiu. 1861. Ese in tot» Sambafa. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fi. 40 cr., pe */» anu 1 fi. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru tote provine, austr. pe anu4, pe a. 2 fi., pentru princ. romane pe anu 38 , pe ‘ ₄ a. 19 piast. Starea educatiunei in cei d'anteiu cinci secuii ai creștinismului.*) I. I» decursulu anului trecuta amu infacio- siata lectoriloru noștri istori’a pedagogicei in modu fragmentariu din timpii cei mai vechi pana la epoc’a creștinismului. Din acele contrase «curte s’a pututu videa in asta privintia atatu partea cea buna, catu si multele defecte ale vechimei. Fiindu insa ca spre cultivarea ori- cărui lucru se cere mai anteiu perfect’a cunos- cere a aceluiași, noi vom continua si d’acinainte istori’a desvoltarii acestei sciintie, crcdiendu a împlini pentru cei mai pucînu versati in acesta o lipsa semtita. Amintiramu intr’ unulu din articulii pre- cedinti de sterea educatiunei la Evrei. Fiindcă poporulu acesta pela inceputulu creștinătății, facla cu acesta, ducea rol’a primăria, se ne mai intdrcemu privirea p’ unu minata la elu. Deși intre poporele vechimei evreii in privinti'a re- legii erau pe cale mai raționala, crcdiendu intr’unu D-dieu nevediutu, facatondu a tote, starea loru morala-religiosa pentru aceea totu n’a fosta cea mai buna. Deși de o parte ei tie- ndu tare de credinti’a intr’ unu D-dieu, păstrau cu scumpatate descoperirile sî legile, pe care D-dieu le dete parintîloru loru prin Moisi sî prin profeți, cu tdte aste ei — cehi pucînu in partea cea mai mare — cadiura in er6re, d’a privi lucrurile cele din afara ale legii sî cere- *) Câ continuare a fragmenteloru din „istori’a pedagogicei⁴ din anuhi trecuta. Vedi „Amicala Sc61ei“ deatunci, pag. 97—109, 210—216, 303—310. . *moniele de midiloce u n i c e, spre a face pe omu i bunu si bineplacutu lui D-dieu si d’a crede, ca 'spre a fi partasiu de promisiunile, ce le-a fostu datu Domnulu israelitîloru, ar fi destulu nu- mai da fi taiata imprcgiuru, a se trage dela Avramii, a posti pe septemana de cate doue-ori, a aduce „jertfele“ prescrise, a plati dieciuelile etc. Cadiuti in asemene fariseia, depravatiunea morala si tdte acele vitiuri, mai cu sama adul- teriulu, divortiulu etc., ce infera paganismuin:* a puiuții usioru a se lati s’intre dinsii. Insa aici mai contribui multa sî atingere in care ei veniră mai tardiu cu diverse po£ pagane, cum sî curtea cea forte lussuridsa, vohiptudsa a lui Irodu sî urmasîloru sei. Sî la evrei domniâ pe timpulu acesta multa îmbuibare; se- racii se apasau sî legile morale se esplicau forte usioru. Cu deosebire lacsi erau saduceii si irodianii, carii necrediendu in viarea sufle- tului după m6rte si in inviere, se detera cu totalu spre o vietia vohiptuosa si desfrenata. Nici la evrei nu mai erau acum raritate fe- meile si fetele, care se rumendu, se ungdu, jucau si cantau după citara imne necuviose. D’aceea sî apostolu Pavelulu a scrisu: „Sî evreii sî elinii (adica paganii) toti sub pecatu sunt, precum'este scrisu: ca nu este dreptu nici unulu,.... toti s’au abatuta, împreuna netrebnici s’a facutu; nu este celuce face bine, nu este — pana la unuhi.“ Deci e vederatu, ca sî starea religidsa - morala a evreiloru, in timpulu din urma alu sustarii statului loru, a fosta cu totalu nefavoritdre pentru educatiunea tinerimei. Daca si in planta este, precum scimu, o atragere innascuta catra lumina, cu catu mai 10 virtosu in omu. Istori’a omenimei ne invetia acesta de ajunsa. Macar decate ori s’a aflata omenimea cufundata in ndpte spirituala, in pe- catu si nefericire, nisnăl’a ei după lumina si adeverii, după smulgere din acesta nefericita ndpte a vieții, si ajungere la portuhi repaosului si alu păcii — totuși nu s’a vediutu nici odata a fi peritu dintf insa. Ce sunt rarele aparanse ale omenimei, că Socrate, Plato si toti cati dela ’nceputu pana astadi a spartu prin intu- nereculu ce apasă omenimea, si se avantare departe prin regiunile luminei, ce sunt dkii, decatu atate dovedi de esistinti’a acelui im- boldn in natur’a omenăsca? Vediuramu, ca din timpii cci mai antici s’a aflatu totdeun’a dmcni. carii cu neobosintia a scrutatu si asupra ade- veratei educatiuni a omului, si a aflatu in asta privintia multe bune si frumose. Si daca cu tote aste pana la Cristosu omenii re- masera dqfarte de adeverii in cele privitor© la educatiune, caus’a a fostu, ca ci, prelenga tota cultura inaintata, n’avdu totuși idea drept a si adevcrata despre omu, demnitatea si destinatiunea lui — bas’a a tota edu- catiunea. Scimu, ca la cei vechi pretutinde, tocma si la cele mai culte popore, omulu se privia numai d’unn midilocu pentru scopu- rile statului si se pretiuiă numai după valorea ce elu o avea pentru stătu si patria. De dem- nitatea omului, că omu, si de destinatiunea lui că atare — nu putea fi vorba. D’aceea sa- runcau d. e. in Spart’a copii slabi si diformi in abisurile Taigetului si in Atena si Rorn’a se espuneau; d’aceea se aduceu patriei jertfa inca si omeni, si beliducele Temistocle, că se csa invingatoriu la Salamis, a ucisu trei prunci; d’aceea scopulu cehi mai inaltu alu educatiunci eră: d’a formă patriei cetatieni harnici, si mai multu nimica. Cu Cristosu insa a inccputu si cunos- cinti’a adeverata de omu, de demnitatea si destinatiunea lui; prin elu a Urmatu atunci renascerea spirituala a omenimei si strafor- marea vieții ei religiose, morale si sociale; atunci se puse inceputu si educatiunei a d e- verate in deplinulu intielesu alu cuventului, descoperinduse tdte midildcele ducatdre la des- tinatiunea omului. (VA u r m L ) Unu caventa seriosu la incepatalu anulai 1861. I. (Urmare.) Mod'a cea insipida si fada de astadi, de a deduce tote discusiunile cestiuniloru din asia numitulu ᵣdreptu istoricii", me silesce si pe mine de a consultă, chiaru si in privinti a invetiamentului, istori’a trecutului nostru, in care voniu află ceva pote si noi romanii, de unde am putea deduce presintulu si a formă o basa solida viitorului nostru. De vomu caută in sensulu acesta la inteliginti’a si cullur'a celoru lantc popore austriaco, si vomu censură apoi totu aceste calitati si la națiunea romana nainte de 1848 — ne vedemu siliti dea intrebă cu inima doiosa: au e cu putintia, că glorios’a nostra Dinastie, care au ingrigitu cu atata amoru parinliescu de toti cei tanti Iii, se fi fostu maștera numai catra noi Romanii?! — Nu, nicedecumu nu; fiescare monarcu e tata dreplu alu sudililoru sei, fiescare afla in fericirea a- cestora, fericirea sa proprie. Deca bunavoinli'a si dreptatea reffintîloru din a- cesta casa gloriosa e recunoscuta, e constatata, unde dara aveinu dea caută isvorulu vitrigitatii si a nedrep* tatîriloru din trecutu; care e caus’a controversiei a- cescia? Deslucirea o aflamu in sistem'a legislatiunei si a administrării politice de atunci a provinciiloru si in specie a Transilvaniei, prelenga care invetiatur’a a fostu cu neputintia a se lali si’ntre noi.— Nu e de lipsa se percutamu multe, o scurta cautare spre starea nainte de 48 ne invada, ne arata — prd multu. Au nu cu* nosce fiescare. la celu mai micu studiu alu organisarii de atunci, ca ide'a conducaldre, bas’a si principiulu tu* turoru urmariloru au fostu stabilitatea; au nu aveinu mii si era mii de dale, spre a documentă, ca ido Iulu acesta alutimpului avă haruspicii sei, avd 11 templulu seu in saldnele cele bine padîle — incuele ale oligarchiei? Ce dara e cose cin li a mai naturala, decatu că ast- feliu de paseri ale nopții fuge de lumina si se stra- due din iote puterile dea stinge si cele mai mici schinlei ale aceștia? Si asia eră pe timpulu acela principiu, dea tiene popdrele intr’o orbie catu se putd mai afunda, că nu cumva deschidiendusi aceste ochii, se resara sorele in lume—op ini unea publica, cunoscintfa demni-* tatii proprie, islori’a cea vie, ingenilu acesta cerescu, care astedi in lumea intrega e punctulu de gravitate in viatfa politica, e spiritulu familiara alu regintîloru, si scutulu celu mai puternicu alu drepturiloru fiecărui poporu —! Bas'a acea tare a oligachiei deatunci — principiulu orbirii si alu întunecării se făcu mai alesu in Transil- vani’a — condilio ai ne qua non, si se observă cu nespusa crudime mai alesu in contra geniosului poporu romanu. Dovedi spre acesta avemu nenumerate * nu e insa aicia loculu d’ale infiră pe tote; fiene deci ertatu a memora numai pncine. Nespus’a si mai ne mai audifa serguintia a con- jura lîloru asupra elementului romanu: de a sugrumă inca in lega nu orice încercare a nosira spre cul- tivare intelectuala se vedesce, intre multe altele, si prin impedecarea de a ne putea inmultî sculele. Au nu aflamu astadi inca poruncile pre-inalte spre înfiin- tiarea de scdle romane mucedite pf in archivuri, unde s’au asiediatu numai dAcatn după esîrea loru cu sem- netura roșie: „ad actor, era in poporu — nice cea mai mica umbra a loru. Pre lenga acesta se priveghe cu ochi de vulturu asupra scbleloru străine, că nu- cumva incapendu si vre unulu de ai noștri, se „esa puiulu mai întîeleptu că cidra». „Romanului că Ro- manu nu-i eră ertatu de a trece preste „az-BHKe!«*) In genere eră capetele desvolle unu spinu in ochii sobo lîloru deatunci si se delatură cu ori si ce pretiu, preferinduse acestora persone, pe care nu le desornă o minte agera, seu care sciă „mestersiugulu" de a vorbi si lucră altufeliu că cum simtiă si cugetă. Urmările principiului si institutiunelora acestora ♦) Unu documentu specialii, prin care (IA contele B. pentm 100 de ₙhuHzasi“ iertare băiatului roniaiiu V. P. de a intră intr’o scola magiara, cA se invetie a ceti — dar nu- mai a ceti— în anulu 1785, merita pentru originalitatea sa de a se importași de litera ad litera» o. publica, care neputindune aicia cuprinde cu specialități, o vomu inplini de alta data. Uoresp. suntu evidente, si inca adi s'aru rupe inim’a fiescarui omu cu simtiu, de a le infiră cu de manuntulu. Una dintra cele mai momentose si mai triste e, ca nn eră cine se ne representedie, cine se nc apere, nu eră cine se spună lumii si se o convingă, ca si Romanii suntu făp- turile lui Dum n ed i eu! De aici urmedia, ca lipsele naliunei nostre, starea ei cea trista nu eră pote deajunsu cunoscuta la locurile pre-inualte; căci de cale ori se cerea de acolo deslu- șiri, despre stările nostre, se ciopleu lolu feliulu de referade, care cuprindea multe, si tote in sine, nu- mai din adeveru nice umbra. Referentii nu consi- derau nice prosperitatea statului, cu atatu mai pucînu a unei națiuni, prin acarei subjugare singura se pute ei suslîne, ci porno totdeun'a numai din punctulu de vedere alu egoismului loru. Nu e de mirare dara deca sub asfeliu de auspicii s’a mistificalu si insielatu Suveranii cei mai drepți — si nu e de mirare, daca o națiune, detragendui-se Iota radi’a de cultura, a devenilu prad’a egoismului si fanatismului oligarchicu! Inca un’a din multele instiluliuni ale trecutului, si apoi — ’lu vom parași, ne mai voindu a ne amari su- fletulu cu amintiri triste de aceste; pucînulu acestu in ca l’amu vorbi tu numai din curatulu scopu, de a caută moraiu si doctrina pentru viitoriu in tre- cu tu. Ceea-ce a mai contribuita forte multa la lienerea poporului nostru in orbie, si n'a iertata a străbate la elu nici o radia a sdrelui cerescu (culturei), destinata dela Ddieu a lumină si incaldî deopotrivă pe tote crea- turile sale, e »censur’a« nemaiauditu „stricta" a scric- riloru si carlîloru romane introdusa si sustienuta cu tărie de cei, caroru „orbi’a poporului» ie eră scutu de vielia, cu cuventu: d’a feri pe poporulu nostru de „stricare». Fara de scrieri periodice si fara de cârti scolastice, prosperitatea scoleloru si a ori caroru in- stitute de cultura e peste putinlia; eta deci in insti- tntiunea de sus o causa capitala chiaru si a iaapoerii scoleloru nostre. „Nu dali Romanului carii si scrieri in mana, ca e neculta, si se va, strica*. O Dumne- dieule! — ore se mai ridemu de negiobulu acela, care fiindu odaia in pericHiu de a se innecă, se jură după scapare pe ceriu si pameniu: ca nu se vă mai bagă in apa, pana nu vă sci in notă? Nu vomu ride de elu, ci vomu plânge de timpii aceia, unde se opriâ poporului niidilocele spre cultivare, pentru ea eră — necult u! Vai de națiunea acea, care n’are aparatorii 12 ocupate de fii ai patriei si din sinulu natiuniloru ei, carii cunoscu durerile connationaliloru si precepu mai bine modulu vindecării loru. Scimu d. e., ca după si- stem’a, de care ne e vorb’a, fiecare Pretoru, eră 'si mai e inca) totodată si inspectoru de scole civilu di- strictualu, adica ei erau din partea stalului pentru scdle aceea, ce sunt din partea bisericei Protopresbilerii. Insa, scimu pre bine, ca cei mai multi, din cati imbra- cara acele posturi însemnate pentru cultur’a poporului, fura totu străini, pe carii, că atare, nu ’i-a pututu durea atata de națiunea nostra, cum ar durea si cum le-ar pasă de binele si cultur’a ei la barbati de patri’a nostra romani ; apoi si de altmintrea e¹ prdfi reșce, ca n’a pututu se cunosca referintiele si trebuintiele nostre, că noi. A fostu ici colea in asemene posturi si cate unu romanii, si tocma asta e impregiurarea, prin care voimn a ne întări neresturnabilu aserțiunea nostra; căci daca a fostu, acolo de buna sama si folosnlu ce l’a adusu aceia scdleloru si invetiamentului — e cu totulu altulu. Ertalîmi unu esemplu. In fruntea preturei Siercaii sta unu romanu; cititi de pr'in jurnale meritele omului aceluia pentru scdla, ori, carii nu credit vorbeloru, ca- letoresca prin prctur’a lui, vedia insusi cu ochii sei si compare apoi starea scdleloru din acea pretura cu a altora de p'airea: si se vă convinge in fapta de ceea ce dicemu. Se mergemu mai departe. Punctuhi de gravitate in ingrigirea din partea po- litica (administrativa ) pentru invetiamentu si instruc- țiunea publica e — institutulu consiliariloru c. r. |de scdla. Instrucțiunea acestora e: „a percurge de mai multe ori in anu tote partîle tierei, a visită scolele in starea loru materiala si scientifica, a sfătui si a în- demnă poporulu la ridicarea si dotarea scdleloru, a cer- cetă sirguinti’a invetiatoriului si a scdlei, a ispiti sporiulu ce la facutu aceștia .... scl/ Scimu mai departe, ca in Transilvania pentru scolele orientale romane se de- numise unu pre demnii barbatu tienetoriu nunumai de confesiunea, dara si de națiunea aceea (romana), dra pentru scdlele romane unite unu barbatu de alta națio- nalitate. Se asemenamu acuma si folosulu ce I’au adusu fiacare in sferele sus aratate, si ne vomu convinge si mai multu de adeverulu nostru. Căci se inlrebamu — nu de cale ori in fiescare anu, ci in toti anii, decandu esista institutulu acesta (alu consiliariloru), pana asladi: trecutau preste pragulu vre unei scdle populare greco-catolice consiliariu de scdla? Cate comune de confesiunea aed sta sau sfătuita si conducătorii din sinulu seu, acarei sorte. acarei desvoltare si — prospe- ritate e incredintiata marinimatei vi- trig i t aii i-----!! II. După atale suferintia si dureri sosi in fine anuhi 1851, căci anii 48—9 ne sunt multu mai deciirendu cunoscuti, decatu se mai trebuesca ai trage aici la o mai de aprope cercetare cu privire la starea instruc- țiune! si aslfeliu la cultur’a nostra. Cuventuîu celu puternicii „îndreptățire egalai au frantu blaste- mulu seculiloru si au datu incatuva oeasiune natiunei nostre, d’asi vindecă ranele causale prin seculii vitrigi de mai nainte. Lasandu la o parte Iote altele, se veninul la speci'a nostra, se cercetainu ce s'a faculu in dieceniuiu de curendu trecutu pentru esinti’a tuturoru lucruriloru: căci leganulu desvoltarii unui stătu, unui poporu, e cul- tur'a si invetiamentulu — e scofa, acesta — că isvoru alu progresului si alu civilisatiunei, e garanti'a cea mai sigura a păcii si a prosperității Sistem’a dieceniului trecutu a recunoscutu — in- catu i-a iertatu celelalte — si principiulu acesta, si a inlocmitu — nu puteinu negă — institutiuni, care, de si nu le putemii numi d e p 1 i n u corespundietore, totuși relativii cu starea nostra de mainainte, merita recunos- cinti'a nostra. Dar ce folosu, bub’a de care a suferitu, prin care s’a vescegitu organismulu intregu. a slabilu si a chilavitu si membrii singuratici. Principiulu, de a iinpartî ingrigirea si eontrofa scd- leloru intre biserica si stătu, e aplausibilu si aru fi avutu succesulu celu mai minunata, ddca principiulu n'aru fi remasu numai idea, deca slingaci’a si scalcietur’a, cu care se realisâ — dupacum multe alte asia si — in- stitutiunile principiului acestui, n'aru fi adusu cu sine că pașii puși, orinduelile, se remana mai multu „litera morla*⁴. Si dece? Pentruca lipsiă bas'a cea mai tare: o organisatiune politica orinduita după popularitate, asiediata pe fundamentulu nationalitatii si corespundie- tdre evului Nici odaia pote nci n’am avutu mai buna oeasiune, a cundsce, catu influintiedia asupra sed- leloru si a invetiamentului sistem’a de organisatiunea tierei, că locma in dieceniuiu trecutu; de aceea noi p'acesta nu o putemu perde din vedere nici odaia. Mesur'a luata in coinparlasirea stalului la supra- veghierea scdleloru eră forte buna, daca n’ar fi fostu sistem’a Bachiana, si daca posturile respective ar fi fostu 13 si îndemnata de catra consiliarulu respectiva la ridicara si dotarea scdleloru? Cati dintre docenții comunali ,au fostu partasi de escels’a ondre, d’ai intrebâ de pe- surile loru, d’ai inslruă in greo’a loru chiamare ?!! Ce a urmata, si a trebuitu se urmedie din tote aceste, vedemu si s i m t î m u------. M o r a 1 u 1 u si doctrina ce nile propoveduesce istori’a deceniulu acestui easia dara totu acela, ce niTa propoveduitu istori’a seculiloru de mainainte adeca —: representare adeveratu proporționala a natiunei ndstre intdte ramurile in- stituționale prin fii adeverati ai natiunei ndstre. Trebue se o spunemu asta si noi din pnnctu de vedere alu invetiamentului si culturei — factorii cei jnai putinti ai fericirei poporeloru. Diseiu la inceputu, ca cu tdte unele nefavoriri, amu facutu totuși in dieceniulu decursu unele păsuri imbucuraldre pe campulu invetiamentului, si in cele pre- mise le-amu si facutu in trecatu evidente. Voimu insa a profită de ocasiunea acesta si a ne aretă pe scurtu si după putintia recunoscinli'a ndslra in publicu la pucînii, insa cu atalu mai meritatii băr- bați ai noștri din statuia amploiatîloru, carii prelenga tdte dificultățile a promovata in dieceniulu trecutu bi- nele scolastica. Mai antaiu suntemu datori a multiumi Atotu - bunului, ca ne a trimisa unu apostolu adeveratu in timpulu celu ciudatul — Nu vorbescu de istorie, nu de opiniunea publica, ci de barbatulu aceia, in inim’a cărui s’au oglindita ambe aceste, de barbatulu care dî si nople alergă si asudă prin munți si vai, si e gata in totu minutulu a se gerfi causei acestii sfinte a natiunei ndstre! — Pietatea nu me ierta ai scrie nu- mele pe hârtie, se afla elu i n t i p a r i t u in inim’a poporului nostru — si destulu cu acesta, căci aicia in stratulu cultivata de propri’a mana, in jnim’a natiunei Romane i cresce monumentu eternu celui mai bravu Romana! O— națiunea nostra s’a tînutu si se tine eternu de „sfint’a dreptate¹⁴, si va fi mama drdpta fiiloru ei celor adeverati si — s u m m’a fericire pentru u|nu muritoriu — maica insasi va formă din lacramile demultiamire etern u-vi- rida cununa de lauri, spre ornarea frun- te i unuia, dintre fii ei cei mai credin- t i o s i si mai bravi!! Totu cu acestu simtiu de pietate, totu cu acesta stima adenca voiu mai pomeni doi fii adeverati ai natiunei ndstre din lagm’a politica, carii au intie— Jesu vdcea timpului Ai a urmatu si aceia din inima loru curatu romana. Domnulu pretoru J. Puscariu si domnulu P. Mutlu sunlu stelele acele pe ceriulu vieții ndstre sociale, acaroru straluce servesca de con- ducatoriu tuturoru, carii dorescu a documentă prin fapta, ca suntu fii adeverati ai natiunei, tuturoru Ia care simtiulu celu mai sfintu — catra patrie si n a- tiune nu vibredia numai pe b u d i e, ci intru adeveru lejace in inima! Meritele ce si leau casti- gatu pomenitii Domni prin innainlarea desvol- tarii intelectuele a poporului, aceste suntu fapte, care merita de a se pune că gerFa cea mai f r n m d s a fie altariulu patriei si a natiunei decatra cei ce se numescu fii ai acestora. Dulce sl frumosu e a muri pentru patrie, cere seu insa a trai pentru națiune „alterum nobiscum mortalibus^ alterum cum diis comune est — !u Sperediu dara, ca deși dintre atate mii de organe politice din deceniulu trecutu a patriei ndstre amu pu- tu tu — firesce din punctulu nostru de vedere — numi numai trei — destulu celui intielcptu, căci doremu numai a mai constată odaia adeverulu celu eternu, ce nilu propoveduesce istori’a trecutului nostru, ce nilu arata esperienti'a — ca: patri a si națiunea nostra numai atunci se va felicită, candu caus’a ci nu va fi incredintiiitiala vitrig ita Iii, ci va ingrigi fiulu de maica sa cea dulce. Dar acesta e unu principiu, acarui aparare o incredintiainu Dloru politici; noi din punctulu nostru de vedere vomu întregi masimulu, adaogendu ca: ide’a felicitării patriei si natiunei noslre se va putd realisă numai atunci, candu o vomu zidi pe 0 bas’a eterna, pe bas'a progresului si a culturei; si ca fii, ce au d’a ingrigi de maic’a loru, numai atunci se voru arată de fii adeverati, candu intielegendu vdcea cea preclara a evului, se voru sili din Iote puterile de a vindecă rana cea mai afunda a vitrigului trecutu si de a linisci durerea cea mai amara a maicei ndstre. Acesta dara o speramu, acesta o asceptamu noi dela anula 1861 si dela periodulu celu începe acesta. In sperantia, ca nu votnu fi siliti si de asta data ndea indesă in lada cu genunchii«, in sperantia, ca avemu catra cine, esprimamu cu moralulu tre- cutului nostru, esprimamu cu gravitatea si seriositatea presintelui, cu spiritului acestui, esprimamu pentru viii oria lu nostru inca odaia ^doctrina sed vim pro* movet insitam, rectique cuUus pectora roboat"—/ Dorimu, totu deodala se fimu noi, se fie timpulu intieldsu, dorimu, că nepasarea si indulginli’a cea 14 fora mesura si salute sau stinsa cu sistem’a dieceniului dinpreuna in anulu vechiu — 1860, si cumca radiele cele ndua ale sorelui libertății, care va reseri----------in 1861 , in periodulu nou, vor tredî si in inim’a nostra energia! In Nrulu viitoriu vomu vedea incatu si-a împlinita chimarea si organele bisericesci facia cu scol’a. Unele notitie dein istori’a Gimnasmliii blasiann dela 185»—1860. (Urinare.) Se intielege usioru, ca profesorii in anii de anta- niu fura constrinsi (ba‘si acuma mare parte) a-si pro- pune studiale sale numai de in mânu-scrise propria prelucrate după manualele prescrisa. Acesta eră si e inca o greutate pentru profesori, o greutate, scădere sî innpoiare semtîloria pentru școlari. Câta lempu pre- tiosu nu debuira si nu debue bieții școlari se-si pelreca cu scrierea studialoru? Sî cu tote acestea scopulu in- vetiaturei nu se pole ajunge asia bene, că de in cârti tipărite. De in causa, ca școlarii mai alesu celi mai mici sî mai nepreceputi, pre lunga tota slaruinti'a pro- fesoriloru făcu erori in scrierea studialoru sî asia apoi invetia studiale cu erori impedecandu-se pre in aceea sî desvollarea intielesului. Cea de anlaniu carte scolastica tipărită fu grama- tica romana data de domnulu Canonicu sî directoru gimnasiale T. Cipariu in 1854, acest’a carte importante, ce face epoca noua in respectulu desvoltarei dulcei nostre limbe naționale, sî carea vă ocupă totu de un’a unu locu meritata in literatur a romana, de intru ince- putu se parea a fire grea de inlielesu pentru școlari, bă chiaru sî pentru profesori; inse resultatulu favori- toriu a doveditu , ca aceea n’a fostu o greutate invin- cibile, ca palienli’a, diligenti’a sî zelulu invingu sî acele greulali, care la prim a privire s’aru parea cu totulu ncvindbile. Sî asia acumu aveinu bucuri’a sî plăcerea a vede si a esperiă, ca tinerii noștri vorbescu si scriu bine după regule frpte sî basate pre temeliuri istorice, limb’a sa. După aceea totu in acelu anu șe tipăriră de in specialitatea istoriei naturale: ^Elementele de istori’a naturale pentru Gimnasiulu de diosu“ de S. M.; ase- menea de in Istoria universale: „Elementele de Istoria si Geografia" de J. R. Apoi in anii următori pre in- celu se tipăriră: Crestomnti’a seau „Analectele de limba romana“, „Gramatica sî Sinlacsa latina", „Regulele Poesiei", tote de D. directorulu gimnasiale Se măi introduseră unele cârti tipărite de frații noștri de in Brasiovu cumu: „Crestomati’a germana" de G. Niceford, că carte de lectura pentru limb’a germana sî „Geo- grafia" de D. G. Munteanu, directorulu gimnasiului in- feriore de in Brasiovu. Cu tote acestea debe se mar- turisimu, ca după diece ani, inca nere pe de diumetate nu suntemu provediuti cu cârti de scola. In ramulu inatematicu, Osicu sî alu propedeulicei lipsescu cu totulu cărțile scolastice tipărite in limb’a materna. Asemenea ne lipsesce o gramatica sî sintasa greca sî germana. Sî acestea ne lipsescu totu dein caus’a meseritatei si lipsei de unu fundu scolasticii destinații spre acelu scopu ; inse nu dein causa ca dora fia-care de intre profesorii respectivi, nu-si ar ave gatitu manu-scrisulu seu spre alu pole dă la tipariu. Se au dîsu mai de multe ori, ca deca frații noștri dela gimnasiele romane de in Beiusiu sî Brasiovu aru fi datu man’a cu noi adoplanduse imprumutatu cărțile scolastice tipărite, — cu puteri unite ne amu fi ajutatu benisioru, sî facunduse acest’a pan’acumu, aceste 3 gimnasie romane in cursu de diece ani aru fi provediule cu Iote cariile scolastice cele de lipsa. Inse asia ne lipsescu none, le lipsescu D-loru! In 1858 se fece inceputulu la intemeliarea unui museu naturale-matematico- fisicu; dara sî prosperarea si venitoriulu acestuia vă atarnă dela conlribuirile ma- rinimose a barbatîloru si mecenaliloru noștri. Dara factorii principali la prosperarea, vedi’a sî înflorirea unui institutu sunt afara de tata indoel’a pro- fesorii bine pregătiți, zeloși, diligenli, morali si pelrunsi in santîtatea cugetului de importanti’a misiunei loru. Eli sunt persone consecrate serviliulu publica; eli for- meza sî crescu generatiunea venitoria a unei națiuni. Pre in urmare eli trebue se fia bene instriuli in carier’a loru nobile ; era spre acest a au neaparata nevolia de o stare materiale bunisiora sî de o stabilitate. Ca-ce unu profesoru cu esperientia, metodica sî cunoscientie esiinse, nu se pole formă in doi, trei, patru ani sî forn de o stare materiale bataru catu decatu de suferita. Apoi chiamarea unui profesorii! — după cumn se es- prima unu barbatu inare de ai noștri — nu e numai de a invetiă in scola, ci elu are datoria pre in opure hi-» erate bene sî pipăite, — ce erasi nu se pdte face in 2—3 ani — a respandi lumina folositoria sî invetiatura intre conaționalii sei. la Vierile vecine, de d’incolo de Carpali statulu se I 1 i 15 ingrigi bene de profesori, facundu dispunere, că pro- fesorii celi meritați pre in anii de servitiu, pre in acti- vitate sî zehi in casulu neabilitatiei de a mai sierbi, se pdta căpătă pensiuni. Noi de in contra traganamu de adi pana mane, sî totu cu fric’a in spate de afi aruacati, in casurele nepotientiei, in manele sdrtei celei precarie. Acestu institutu mai in toti anii dela renascerea sa in cursu de diece ani a fostu cercetata de școlari numeroși; numerulu mai micu fu 350, celu mai mare pana cam la 450. De intre aceștia celi mai multi se eplecara la statulu preoției, multi de in lipsea inidilo— celoru vietiei ne fiendu in stare a continuă cursurele juridice, medicinale ori filosofice pre la vre una Uni- versitate ori academia spre a se pote pregăti pentru oficii civili. Bl as iu, in 1. lanuariu 1861. i. V. H. stitutulu nostru, si prin unu ordina alu seu ddto. 30. Juniu 1850 Nr. 608, in care dîce, ca: „însemnătatea timpului si lipsea cea ne-incunjurabila ilu îndemna a luă asuprasi ingrigirea crescerii tinerimei romane die- cesane, prin urmare si acelei din comun’a Resinari, denumindu pe D. Joane Brote de directoru alu scdlei sub a cărui immediata veghiere se stea acest’a dinpreun’a cu personalulu invetiatorescu; mai departe provoca pe comuna, ca acesta se faca pașii necesari la locurile competente pentru infiintiarea unei scdle de lucru de mana pentru fetitie, si pentru dotarea sla- tiunei de invetiatore din cas’a alodiala, infine ca sum’a de 20 f. destinata pentru cumpărarea cartîloru pentru tinerii scapatati se se ridice la 40 f., asecurandune totu odata, ca pe viitoriu numai acei individi se voru putea aplică de invetiatori, carii se voru află de Es. sua cualificati. (!) (VA urmâ.) Scdl’a naționala din Resinari. (Urmare.) Intre personele care au ocupatu posturile de in- vetiatoriu dela a. 183⁷/ₛ — 1848 vedemu înregistrați pe demnii de tota stim’a: DSa părintele Savva Pop. Ba ri ci anu, D. Joane Brole, părintele Nicolae Lazaru si Constantina Marginianu; era după 1848 pe D. JoaneProcopiu, pe părintele Joane Bobesiu si V. Romanu; ăra progresulu ce s’au facutu in timpulu acela in sciintiele elementari se pdte vedea din atati tati de familie si juni, carii sciu astadi citi si scrie, potemu se dîcemu corectu nunumai limb’a materna, ci si cea germana, eă se tacemu de alte cunoscintie nea pa rate d. e. aritmetice, geografice etc., ba inca si de istori’a naționala ce se propunea atunci in acestu institutu, cu unu cuventu sculele resinarene se puteau pune intr’una paralela cu tote institutele regesci normali, seu cu ale altoru națiuni conlocuitore de feliulu seu Ne-ar placea se ni se dovedăsca, cate comune avemu in Transilvanii ndstra, care se intreca Rcsînarii, ori si macaru se s'asemene numai, cu mulțimea cetito- riloru si individîloru comunali adapati in cunoscintiele elementare? , După restaurarea asia dicendu a ordinei legali la a. 1850, Eselentfa sa părintele episcopii cu obiciniufa sa ingrigire parintesca, ce nutresce pentru turm’a sa incomunu, avendu inantea ochiloru inaintarea acelii in cultura, s’au indurata a luă sub speciala ingrigire si in- Sciri scolastice. S/bliu^ 12 lanuariu. Sunlemu in aceea' plăcută pusetiune, a face cunoscutu celoru ce se interesese, ca după calu amu pututu pricepe Inalt'a Locutmtia a in- cuviinlialu infiintiarea unui fondu pentru sustienerea unei scole capitale cu patru clase in D o b fa si orga- nisarea acestei scole cu aceea observstiune, ca mai nainte se se faca proiectulu de statute, care se cuprindă administrarea fondului școlare, si modulu ei, numerulu invetiatoriloru si lefile loru, remuneratiunea directorului seu, a conducatoriului scotei cu privire la inaltulu emisu ministeriale din 23. Martiu 1855 (F. I. XX—72) si se se asterna catu mai ingraba la Locutiintia spre întărire. Aci fiane iertatu a observă mai departe, ca o astfeliu de scola nu se pote infiintiă numai din sărite, ci daca vremu se ne folosimu din ea si se capete pu- blicitate, adeca acela dreptu a dă atestate de scdla nunuini la școlarii sei, ci si Ia școlarii privati pe bas’a esamenului, ce are se se faca de astfeliu de șco- lari, alunei ea trebue asia organisata, că se ajunga aceea tînta, care este prescrisa in mai susu laudatulu emisu ministeriale. Apoi daca mîdildcele spre sus-» tienerea ei aru fi de ajunsa, atunci ar trebui se aiha si unu directoru si după parerea nostra statulu si lefile invetiatoriloru in acesta scola aru fi urmatoriulu: 1 di- rectoru, care totodată este si invetiatoriu, 1 invetiatoriu primaru, 2 invetiatori secundari. Pentru celu dintaiu aru fi lefa anuale prelenga cuartiru si lemne 300 f. si o remuneraliune pentru directoratu de 100 f, pentru in^etiatorulu primariu 250 f. cu celelalte beneficiari, pentru 2 invetiatori secundari cate 200 f. — 400 f. — si celelalte beneficii, pentru midildce de invetiatura $1 biblioteca pe totu anulu 100 f., pentru unu servitoriu 50 f., summ’a totala = 1200 f. Mai departe trebue 16 ingrigitu pentru didactru ce aru avea se se iă dela acei școlari, a caroru comune nu contribuescu la suslienerea acestei scole, si acesta aru pote fi după parerea nostra cate 3 f. pe unu semestru in clasele trei din josu, era in cea mai de susu cate 4 f se intielege de sine, ca numai dela aceia, ce potu plati. Invetiatorii au se se câștige prin concursu si se se denumesca mai intaiu provi- sorie apoi stabilminte din partea competenteloru organe. Calitatîle loru — in catu se pote — au se fia aslfeliu câ se se pota sui cu școlarii pana la clas’a cea mai in- alta, apoi după patru ani erasi se se pogore. Adecă invetiatoriulu care aru fi in anulu 186% in clas a prima se merga cu școlarii in anulu 186% in clas’a a doa, si asia mai departe. Acuma se vedemu, cumu se putu asia de graba infiintiâ unu fundu atata de insemnatu pentru susținerea unei aslfeliu de scole in tienutulu Dobrei,* care nu e mai binecuventatu dela nalura de catu multe alte tienuturi ale Ardeiului. Ela cumu: Cu puteri unite; ce nu pote face una comuna polu face doua, trei, diece, doedieci. Amu disu in raporlulu sco- leloru din anulu trecutu la foi a 355 in „Amic. scdlei« ca comunele din districtulu de scola alu Dobrii s’au in- voitu a dă obligaliunele de imprumutulu stalului spre formarea unui fondu slalornicu penlru sustienerea unei scole capilale inliintînde in Dobra, care a ingrigitu cu cea mai mare binevuintia de incaperile de lipsa. — Domnulu adiunctu F e t i. câ unu barbatu vrednicu de stim a nostra, a sciutu se ’si Iaca datori'a atatu că am- ploiatu de stătu, catu si ca unu romanu bunu, s’a in- lielesu cu inspectorulu de scdle districtuale D. Proto- popu Nicolae de Crai ni cu, si vediendu lips’a cea mai simtîtore a poporului nostru de acolo, a indemnatu poporulu se jerlfesca obligaliunele care le au dela imprumululu stalului pentru acestu scopu atatu de folositoriu, catu si maretiu. Si au aflatu urechile po- porului nostru de acolo spre acesta multu dorita fapta cu atatu mai deschise, cu catu elu insusi cunoscii im- portanli a ei. Si eta ca se focii aceea ce doriinu cu totii si de ce avemu cea mai flagranta trebuinlia. — Insemnetatea unei scdle capitali in tienutulu acela nu se pote descria cu colori destulu de vii; fiene numai alala ertalu a observă, ca dela Oraslia pana la Lugosiu nu este aslfeliu de scdla nici macar străină ne- cumu la noi, si daca o scdla pote contă pe unu vii- toriu, alunei negresilu acesta scdla este una din acelea. Asiesata in midiloculu unei numerose poporatiuni romane atatu ardelene, catu si banaliene in drumulu tierei celu mai frecuentatu, intrunu orasielu curatu romanescu si dedatu la regula si disciplina, nu pote se nu infloresca. Se speramu dara ca scol a acdsla, care trebue deschisa cu cea mai mare salemnitate, va fi penlru poporulu nostru o gradina, din care voru esî cele mai nobile plante si se voru imparii in tota tier’a, că se aduca cele mai bogate fructe, ca va fi o scdla pregatitdre pentru tinerii noștri, carii vreu se îmbrace cariera in- vetiatoresca, seu se pasiesca la scdle mai inalte, la Rpdactoru responsabilii V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului ni a provedietorului. gimnasii, si daca amu mai dori ceva aicea, aceea arii ti, câ se o vedemu in scurtu limpu lărgită cu doe cursuri reali, in care se afle multiemirea si aceea parte a poporului nostru, care vre se se devotese ma- iesxtrieloru si industriei, de care avemu o nespusa trebuinlia, si acesta se va potea realisă in celu mai scurtu timpu erasi cu puteri unite, adeca, daca fratir de dincolo de Muresiu in districtulu de scdla alu lliei, voru intinde mana fratiesca, asemene precum întinseră cei dinedee de Muresiu, la care Dumnedieu se ajute I Numai asia, fratiloru si Domniloru, vomu pută cu tdt* sereci'a nostra veni la porlulu doririloru; numai asia vomu înfruntă pe toii aceia, carii ne nega amorea pentru binele comun t; numai asia ne vomu arată demni de noi insine, si de stim’a altora si ne vomu formă clas’a cea mai necesaria in viatia comunala a mese- riasiloru si industriasiloru cultivati. — Multiumita dara din partea nostra, si prin noi a tutu-* roru romaniloni, D-lui adiunctu Feti, ca a cunoscuta trebuintiele nostre; multiumita D-lui protopopu de Crai ni cu, ca a dalu mana la fapCa buna, si a luminatu poporulu cu luminele sale ; multiumita Preotimei, care n a pregetatu a îndemnă poporulu spre realisarea a- cestui asiesementu de cea mai de neaparata lipsa; multiumita in fine si bunului nostru poporu si conduc ca ton loru lui, ca a sciutu păstră cu scumpatate obli- gațiunile despre banii dati|la imprumutulu stalului si ale afierist pentru unu capital u; dela care voru trage dobend’a cea mai înalta nu de auru nici de argentu, ci de buna consciintia, ca au crescutu pre fii sei in mo- ralitate si i-a adapatu cu sciintiele necesarie pentnf viati’a comunale. Dr. V. Cin jiu. Romanii clujeni, carii in timpii aceștia de grele cercări se distinseră in mai multe rinduri cu sacrificiuri frumose depuse pe altarulu natiunei noslre, nu lipsiră a concurge si la ajutorirea tineriloru romani juriști, intemeindu trei ajutdre de cate 60 f. adica cu totulu 180 f. pe anulu scolaslicu curinte. Doritorii d’ar priimi vr’unulu din ajutdrele aceste, au d’asi adresa cererea loru netimbrata catra reverendisimulu D. protopresbiteru si parocu alu Clujiului J o a n e N e- grutiu pana in J%₇ Januariu a. c., dovedindu starea loru lipsita prin unu atestatu dela comitetulu infiintiatu' spre scopulu acesta in Sibiiu. Din Nrulu 1 si 2 ai ft^iei nâstre se mai afla inca esemplare si pentru doritorii de a se abonă d’acinainte la aceeași. Dara câ totuși se ne putemu incurendu o- rientâ, e de doritu: a nu intardid multu cu prenoirea prenumeratiuniloru. Provedietur’a si tipariuhi Ini S. Filtech. Samâata, 21. Januariu. 1861.. Esc in tota Sambat'a. Pretiulu abon. in Sibiu peanu 3 fl. 40 cr., pe ₜ anu 1 fl. 70 cr. AMICITLU SCOLEL Pentru tote provine, anstr. pe anu4, pe % a. 2 H., pentru princ. romane pe anu 38 . pe ¹ t a. 19 piast. Starea educatijunei in cei d’anteiu cinci secuii ai creștinismului. II. Familia, in sinulu careia omulu vine pe lume, intra in vietia si-si afla in restimpu de multi ani grigea si nutrirea sa trupesca si spi- rituala, e fara ’ndoie'Ia unulu din membrele cele mai importante in ordinea vieții omenesci, deorece esercia o influintia asia de neasemenatu mare asupra binelui trupescu si spiritualii alu flăcărui individu singuritu, si astu-modu asupra binelui totimei. In vechime vieti’a casena nu eră intocmita asiă precum cere santieni’a ei; barbatulu nu eră socîu si tata, ci despotu, — muierea nu o consdcîa, ci sclav’a bărbatului, âa copii eschisiv’a proprietate a tatului, de a putea face cu ei ce vrea, după plăcu; afara de aceea poligami’a si despărțirile erau con- traste mari ale fericirei familiare. C r i s t o s u insa reintemeiă (I. Moi se 2, 24) casatori’a, că legătură intre unu barbatu si o muiere si o ridică la (sacrameutu) „taina" a legii noue (Marcn 10, 11, 12; efes. 5, 32), proscrisa po- ligami’a si despărțirile după voia (Mărcii 10, 12; 1. cor. 7, 10. 11), si in tote o organisă astufelu, ca barbatulu nu mai este domnuln, ci capulit familiei sale, si muierea nu sclav’a, ci cea mai d’aprdpe amica si consocîa a bărba- tului (Colos. 3, 19; efes. 5, 31 — 33). Prin acesta se puse fundamenta nunumai la o viătia familiara santa si isvoritdre de fericire, dara si la o educatiune corespundietdre a copii- loru, condiționala prin cea d’anteiu. îndatorați la asemene educatiune se semtie'u părinții in deosebi si prin aceea, ca după invetiaturia crescin^sca cunosceu, cumca copii Ioni sunt tipurile lui D-dieu si eredii vieții eterne, pe carii D-dieu ii incrediît pe unu timpu orecare loru si de carii ei au odiniora se dea sama părintelui cerescu. Istori’a ne spune, cu ce multa ingrigire si .conscientiositate se siliâ tatii si mamele crescine ai seculiloni d’anteiu a-si plini datorintiele loru in privinti’a educatiunei prunciloru loru. , Lapedarea fructului pantecelui ori espu- nerea copiiloru, usitate mai nainte, se priveu de catra creștini că pecate de cele mai mari, si cei-ce faeeu aceste — de ucigași; asiă ne spunu apologeții creștini Atenagora, Justinu, Lactantiu si altii. Că nici unu tata si muma se nu alunece din caus’a miseriei in pecatu, de a-si espune vr’unu copilu, Constantinu-celu- mare demandă (315 d. Cr.), că pruncii aceia, căror părinții lom din lips’a totala nu erau in stare a le dă cuvenit’a educatiune, se se cresca cu spesele statului. Asemene eră oprita ven- diarea de copii. - ' Mam’a crestina-si alaptă insasi pruncii ei, si daca se ’ntemplă, că copil se-si părda ma- mele prin morte martira, comunitatea, de care tieneu aceia, ii luă in grigea sa si-i educă. Mai tardiu, sub imperatulu Justinianu (nasc. 482) aflamu si orfanotrofee (case de ingrigirea prunciloru sermani). Totuși asiedieminte de natur’a acestora esistara si mai nainte de aceea, d. e. in Aten’a pentru pruncii, părinții carora a cadiutu in lupte pentru apararea patriei; asemene fundă la Romani imperatulu Tra- ianu unu institutu pentru educatiunea baietîloru 18 orfani, imperatuhi Anton iu altulu pentru fe- titie, si imperatulu S e v e r u umilu pentru ambe secsele. * In privinti’a grigei trupeșei domniă prin- cipiulu urmatoriu copilulu trebue a se dedă cu mancare simpla si a se deprinde de tim- puriu cu infrenarea pofteloru. Alai departe îmbrăcămintea ărasi se fia simpla si nu văna; copii inca de mici se se invetie a nu dormi multu, a se sculă si peste nopte si a se rugă si trebue restrinsi de timpuriu la lucru. Fetele invetiau dela mamele loru torsulu, tiesutulu si cusutulu, precum arata acesta s. Gregoriu Na- zianzianuhi. Mam’a-si invetiă copilulu a face semnulu crucii, cu care ea semnă lăganuhi lui de atate ori, cum si anumite rugatiuni. Părinții narau mai departe copiiloru istoriore biblice, le citău din s. scriptura actele martiriloru si epistolele mi- nistriloru bisericesci; ii facău a invetiă derostu pasage din scriptura si psalmi, pe care i cântă împreuna in totu loculu, a-casa, pe drumu, la lucru etc.; ii duceu cu ei pela mormenturile martiriloru, unde apoi le narau luptele acestora gloriose si eroice pentru finiculu nevestedîtoru alu vieții eterne; asemene cercetau împreuna cu ei pe bolnavi; pe seracî si pe credintiosii închiși. Unde se cerea, aplicau părinții si nuău’a; insa la totu fehilu de dojeniri si a- menintieri le aduceu copiiloru aminte de Ddieu si de lumea viitore. Dovedi despre tdte aste se afla destule in scriptele ss. părinți si dăs- căli bisericesci. Una cuventu seriosu la inceputulu anului 1861. III. Cea mai afunda durere ne pătrunde insa, candu vom cercetă, ce si cum s’a lucratu pe campulu inve- liamcntului in dieceniulu trecutu din partea bise- ricesc»? Noi amu fi asceptatu, câ tocma susmenționatele impregiurari nefavorabile din partea politica-adminis- trativa se fi provocatu si inlaritu cu atala mai virtosu serguinti’a si energi’a pentru scdla a organeloru bisericesci ; căci daca caus’a capitala a necores- punderii din partea ceea ftt, ca organele acele erau străine, cu ce dre se scimu escusă in asta privinlia pe preoțime? Nu e cu ce; ci — incatu si-a neglesu acesta chiamarea pentru scola — este neescusabila! Cumca sortea scotei a stătu mai multu in man'a preotiloru. cumca dela ei a depinsu unu progresu mai mare pe campulu inveliamentului decatu celu, care se vede, cumca ei a avutu ocasiune si ar fi fostu in stare a-si împlini tota dalori’a loru facîa cu scol’a, se pdte cunosce din urmatorele: fiacare preotu a fostu (câ si acum) direclorulu localu alu scolei, fiacare protopopu —' inspectoru tractualu de scole si Consisloriulu a fungalu că suprem’a direcțiune a scoleloru diecesane; la noi — multiamita lui Ddieu — preoții sunt toii fii d ai patriei nostre si din sinulu scumpei națiuni, pe- trecatori totu in sinulu ei,— că atari cunoscu tote referintiele poporului nostru, petrecu tota vieli’a loru in necurmata atingere cu elu, si in sfer’a loru de acțiune nu i-a conturbatu nimeni, ci influintiele din afara a fostu pentru ei totdeun’a mai multu indemnatdre de- catu desmantatore ori impedecaldre; infine grigea pentru invetiatur’a poporului formedia partea cea mai esențiala a misiunei Dloru Venimu la punctulu, unde trebue se enaramu totu, ce servesce spre dovedirea diseloru, se insîramu fapte. Insa tocma la inceputulu anului acum, nu ne lașa ini- m’a a implea de amaratiuni sufletulu lectoriioru noștri; mai ave-vomu inca thnpu si ocasiune spre desvelirea adeverului in asta privintia si in decursulu anului, căci si afara de aceea, spre îndeplinirea acestui lucru, nu ajunge asia numai unu articulasiu, ci se ceru cote, cole întregi. Deci vomu rctacea acum necasurile puse pe bieții invetiatori si intr’unu feliu si intr’altulu; vom trece cu vederea atate lienuturi, pe unde afli numai umbre de scole; nu vom mai censura aici bunatatea cartîloru sco- lastice introduse si feliulu celoru respinse spre daun'a inveliamentului, precum nu vom mai aminti nici d’aceea, ca sunt cârti din cele mai necesarii, pe care scotele nostre populare nici nu le-a vediutu inca; tacemu si de speculatiunile, ce s’a facutu la noi cu acele cârti, ta- cemu si de mitarnicie si nepotismu; si daca tacemu de tote aste, cu catu mai virtosu se cere a amană pe alta 19 . data descrierea modului, prin care s'a aruncata intre noi in dieceniulu trecutu cu atata serguintia marulu Iridei, sementfa discordiei: caus’a capitala a stabilitatii cunoscute, a impedecarii progresului, a neinflorirei scoleloru etc., etc., etc. Cu tote aceste dara nu ne vom mai sângeră acum inim'a, nu, căci nu ne concede acesta nici chiaru ambițiunea naționala, si apoi suntemu siguri, ca nimeni din causatorii releloru atinse nu vă scapă dinaintea tribunalului istoricu alu dieceniului tre- cutu. insa daca totuși amu fi provocati din vr'o parte prin jurnale seu oricare altumodu: noi suntemu gata a spune si totu ce-amu retacutu aici, ne mai fiindu apoi noi responsabili de cele ce vor trebui se urmedie. Amu comite mare pecalu, candu prelenga privirea reului, n'am sci a rccunosce si meritele. Avemu es- ceptiuni pre frumose intre DD. inspectori de scola districtuali bisericesci, mai multe chiaru si intre cei comunali, carii in dieceniulu decursu se distinseră torte multu cu zelu si energia esemplara intru plinirea sântei loru datorintîe ce au catra scola. Au ce sunt nu- mele: Popasu, Moisilu, Nassimilianu, Ne- gruliu, Petricu, Gavrile Papu, Mecîanu, Piposiu si altii, decatu totu atati rubini forte rari in cununia ce orneza cleruiu romanu, ce sunt, decatu alate modele de zelu si energia pentru toti inspectorii romani de scole, ma — daca semliulu nationalu ade- veratu are pretiu numai in fapte — pentru toti patriota si romanii cei adeverati! Numai catu sunt rari apari- tiuni in cierurile nostre asemene nume, si asiadara atate numai nu sunt inca nici pe de parte de ajunsu, spre a resturnă dureros'a ndstra aserțiune de mai susu! Inse: „ce au fostu au trecutu!⁴ — romanulu e prea aplecata a esprime dîcatorea acesta, candu e con- vinsa a putea aruncă prin aceea pe erori trecute unu velu, cu acelu profita: dale îndreptă pe tete, de a amerui pe toti la conlucrare pe caile progresului duca- tore la ferice naționala. Da, „ce au iostu au trecutu⁴, si trecutu se fia împreuna cu anulu 1860 Lola nepă- sarea, indolenti’a si discordfa ucigatdre dintre noi, căci: Romanulu n'a avutii nici odata atata lipsa de sine insusi câ astadi —! Timpulu su- ferintiei se gatase in 1850, — timpulu nepăsării, indo- lenliei si discordiei, o mai repetamu, stingă - se diece ani mai lardiu cu clipele cele din urma ale anului 60, si cu anulu 61 se pasimu si noi dimpreună cu intrega monarcliie, pe pragulu unei vieți noue, unei vieți ar- monice, energiose, libere, unei vieți adeveratu naționale si patriotice! la care Ddieu se ne ajute! In speranlia asta remanendu, ne place multu a crede, ca nu numai cu finea dieceniulu ce incepe acum, dara inca cu finea anului curinte vom avea marea bucuria, d’a putea scrie si citi raporte multu mai imbu- curatore despre activitatea dmeniloru noștri in sfer’a scolastica! Si noi, o predicemu, nu ne vomu insielă in credinti’a acesta! Vien’a, in dio'a de anulu nou 1861. An. Tr. Despre Consiliarii de instrucțiunea publica. I) e p e T i rn av e , 10. Januariu. De candu am cititu iu „Amiculu Scolei« despre îndatoririle care le au Consiliarii de scola fecia cu comune, biserica si guvernu, m am convinsa de plinu, ca acesta unicu este unu postu adeveratu naționale, si ca consiliariu de scole avendu naintea sa met’a, la care are se tînlesca, nu pote fi altulu, decatu unu fiiu alesu alu natiunei, care, paziudu buna cuviintia si sfera ' activitatii sale facîa cu guvernulu lierii, a cărui membru este, tota vieti'a sa are se ojertfesca pentru cultur a si luminarea tinerimei in scole publice si private. Cumca națiunea ndstra cunosce in adeveru insemnetatea acestui postu si necesitatea lui, ne dedu dovada eclatanta pur- tarea adunarei natiunali din Sibiiu in 4. Januariu a. c., candu vreo 24 de deputali din tote unghiurile Tran- silvaniei intre alte puncte, ce le ascernura intr’ unu memorialu adunantii spre desbatere si aprobare, fu si acela, că asupra scoleloru nustre romane se nu iă nici unu organu strainu vreo influinlia, si daca astadi s’aru alia un a că aceea, se se delature catu mai curendu, si se se votedie barbatîloru de scola bine meritați multiu- mit'a publica a adunantii. Nici bine nu se pronunciâ acestu proiectu, candu din tote porțile se redicara cele mai sincere vivate si se traiesca Vas ic iu! Acăsfa apretiuire a meriteloru unui barbatu, care prin neobosita sa serguintia au justificata deplinu increderea nu numai a confesiune! sale, ci si a întregii națiuni romane, ne a data cea mai mangaiosa satisfactiune, ca înteliginti’a ndstra pricepe trebuintieie nostre si ie sci sprigini cu puteri unite in adeverata însemnătate a cuventalui. Cugeta a fi de prisosu a mai aminti, ca sculele nostre fara unu astufeliu de organu, voru re- manea sterpe, voru fi case de adunare pentru copii nepacinici, de care se urescu părinții, era nici odata, 20 locu de crescere solida, de luminare de propășire. Noi totdeuna am avulu scole, inse numai in anii cesli de preurma am vediutu, ce este scol’a. Noa nu ne a pasatu, ddca copii noștri au invetiatu in 3—4 ani. aceea, ce aru fi trebuitu se invetia in 3—4 lune. Noi am cugetatu, ca e destulu. deca ei mergendu caliva ani in scol’a romanesca, se. scie citi in „Maco- ciob*, in Psaltire (totu ce se pute cere p’ atunci dela unu copilu de romanu), seu in timpii cei mai noi se scia blabai din geografia, istori’a naturala, istori’a lu- mei, fara se pricepa ce a invetiatu. Dara nici ca era acesta, după parerea nostra de atunci, de lipsa; căci care voia se invetia mai departe, avea destule scole unguresc! si nemliesci unde se putea ᵣ procopsi* cum ii placea Urmările unei asemene eresceri in scole străine insa ne suntu acum destulu de cunoscute, si esperinti'a timpilorn mai noi ne au invetiatu de ajunsu, ca numai acela este si pdte fi adeveratu membru folositoriu alu natiunei sale, care prelenga laptele mumas’a suge si invetiatur'a in scoTa s’a propria naționala, cresce si se intaresce cu principîele in inorovurile natiunei sale, Amu ajunsu cu ajutoriulu lui Ddieu. se traimu intro vietia constituționala, si cum vomu trage folose din acesta, daca nu vomu avea scole bine organisate si in- spectionate de barbati bravi, din sinulu nostru, carii se nu crutia nici o ostonela a alerga in lungu si latu prin liera, a se convinge de defectele ce ne apasa esislinti’a scdleloru, si propasîrea instructiunei publice, a sfătui cu incredere si a infrunU cu compătimire si durere de inima, insa cu atata mai mare energia lenea si ne- grifa, a recunoscu meritele si barbati’a si a le dâ in sciinli’a publicului spre o nobila emulatiune, cum ve- demu, ca se făcu aceste de presentu in „Amic scdlei«. Consiliariulu de scole este dara, o mai repetamu, orga- milu acela, fara de care nu putemu fi, daca vremu pro- pasîrea, luminarea si crescerea naționala a copiiloru noștri. « Scol’a naționala din Resinari. (Urmare.) Ce era mai naturalu, decatu câ turm’a cunoscendu glasulu celu dulce alu Archipastoriului cehii bunu, sei urmedie! Representantii comunei cu multiumita fiiesca au priimilu sfatulu Es. sale, si puinduse in cointielegere cu nou numilulu directorii scolariu mai ante de tote s’au hotaritu, ca inca in decursulu verii aceia se se intreprinda unele reparaturi si adoptări in insti- lutu corespundietdre cerintieloru, era apoi sau facutu pașii necesarii pentru sistemisarea lefii pentru inve- tiatorea de lucru cu 160 f m. c. precum si pentru in- multîrea calului deslinatu pentru cumpărarea cartîloru dela 20 f. la 40 f. ; acestea se si aplacidara provisoriu de catra comitiatulu natiunei sasesci prin emisulu cu ddta 10. Octobre 1850 .Nn 6223 pana la definitiv’a organisaliune a scoleloru. — Pana candu representantii comunei sau ingrijitu in chipulu susatinsu pentru tre- bile economice ale scolei loru, neobasitulu directoru nu au lasatu cum am dîce nici o petra nemișcata in aflarea unoru individi, pecatu se pdte de apti pentru imbracarea posturiloru de invetiatoriu si inveliatdre, ce iau si camu succesu in unele privinlie. Amu fi nedrepți, candu nu am menționa, ca nici preotîmea nostra n’a fostu pe tim- puln acela la caus’a cea importanta si santa a scolei indifererinta. feresca Ddieu; din contra, la Iote oca- siunilc. in beserica, si afara si-au pusu tota silinti’a, a aduce pe poporu la cunoscimti’a cea adeverala, adeca: ca fara crescere buna nu pole fi înaintare nici morala₉ cu alatu mai pucînu materiala, si ca prin armare tri- miterea regulata a copiiloru la scola e conditio sine qua non. — Despre resultatu vomu vorbi mai peurma. D’abea trecură doi ani de scola, si cu tolii ne con- vinseramu pe deplinu, ca lefile invetiatoriloru de pana acuma cu privire la debiunliele personali nu ani fi de ajunsu, si ca aceloru individi mai cu sdma, carii facea destulu dalorintiei loru, se li se delaturedie ori si ce temere pentru subsistinli’a loru, s’au determin a tu, ca denou sese subsldrna la locurile mai inalle reorgani- sarea salariiloru personale, care se si făcu prin o ce- rere cu dto. 1. Maiu 1852 in chipulu urmatorn: câ leafa invetiatorului 1. sese ridice dela 180 f. la 300 f. m. c. II. - - - 160 - 250 - HI. - - - 80 - 140 - IV. - - - 80 - 140 - invclialdrei de lucru - - - 160 - 180-*) apoi se creâ de nou a stațiune de adjandu cu 90 - pentru pcdelu . . . > • 30 - Relutulu de lemne se ridica pentru fiesce care invetia- toriu dela 9 f. la 16. sum a anuala de 40 f. destinata pentru cumpărarea cartîloru se urcâ Ia 60 f., in fine se ♦) De presentu învetiatorea de lucru se platesce cu 250 f. m. c. si 16 f. relutu de lemne prelenga cuartiru na- turalu. Coresp. 21 scutiră școlarii dela unic’a obligațiune, de a aduce lem- nele debuinciose pentru incaldirea claseloru si se ficsâ pe totu anulu cate 80 f. pentru cumpărarea lemneloru. Cererea representantîloru comunei, prin care acesta vota acumu pe totu anulu summ’a de 1418 f. m. c. pentru scdla, in urm’a concomitiveloru făcute din partea nutoritatiloru provinciale anlestatatdre, o aplacidâ in- altulu c. r. ministeriu de interne prin emisulu seu ddto 1. Octobre 1852 Nr. 24509/250 cu acelu adausu, ca comun’a puinduse in cointielegere cu directorulu lo- calu, precumu si cu suprem’a direcțiune a scdleloru na- ționale gr. or., se organisedie scol'a conformu cu prin- cipiile mai inalte emanate cu privire la scdlele populari După astfeliu de sacrificiuri aduse din partea re- presentantiunei corn, in caus’a scolei, firesce, acesta o dîcemu numai de esemplu, dupace insusi profesorii dela institutulu nostru pedagogicii diecesanu din Sibiiu — daca suntemu bine informati — nici pana astadi nn suntu asia de bine salarisati, câ in veți a- torii din Resînari,— după silintiele cele demne de tota laud’a ale directorelui localu, vine acumu se vedemu, ca camu ce progresu, sporin, s’au facutu in scdla, si deocamdată in periodulu dela 1850 — 1856 in- clusive, pana atunci adeca, candu acela desgustatu prin anele impregiurari neplăcute provenite intre dinsulu si unii dintre invetiatori, precum si din alte cause cuviose, aa aflatu cu cale, asi cere dimisiunea. — Si acesta ila aflamu superficialminte din protocolele de clasi- ficatiune; din care vedemu, ca r . • ii ni iv Io sc61 a Cu totulu au fostu in clas a 1. 11. III. IV. de luwu scolari in an. scol. 1850 130 81 44 31 286 - 1851 106 54 41 *) 22 fete 245 - 1852 132 69 32 14 44 - 291 - 1853 124 83 38 12 60 - 317 - 1854 120 96 40 23 51 - 330 - 1855 160 56 34 21 35 - 306 - 1856 143 61 25 21 39 - 289 carii au cercetata scol’a si au fostu esaminati, anume in anii 1850 si 1851 din cetire si scriere Pomana, catecliismu, istoria biblica, datorintiele supusîloru, gramatica romana, geografia, socotela de capa si aritmetica; era dela 1852 incoce la cele din susu sau mai adaugatu cetirea si scrierea germana, gramatic’a germana, istori’a națio- nala si naturala, geograffa politica si matematica; in scdl’a de lucru a fetitieloru: a torce, a împleti, a cose si altele. In esintia insa sporiulu se vede deacolo, ca deși *) Stati unea a fostu vacanta. au avutu direclorele a se lupta cu multe greutati pentru introducerea unui metodu regulatu in propuneri — fiindu ca din nenorocire invetiatorii pre diferau in cul- tura si nu erau toldeuna toti pregătiți după cerinlia pentru chiamarea loru — insa impedecarea cea mai mare au fostu si este neregulat’a venire la scola a copiiloru. care pana acumu cu tota silinti’a intrepusa nu s’au pututu de totu delaturâ, — totuși unu numeru insemnatu de tineri resînareni frecuentedia institute mai inalte, carii toti au priimitu prim’a rutina in scdl’a nostra, cu unu cuventu jumătate din juventutea resînareana cercetedie scol’a, de si nu regulatu, cum amu disu, este insa totuși bine adapata in invetiaturile elementare. (VA urmA.) Soiri scolastice. — Consistoriulu bisericei evanghelice reformate tran- silvane a decisu, ca dupace scolele a scapalu acuma de calusiele „EntwurP-ului nemtiescu, se se conchiame din tdla tier’a dela Iota scofa capitala cate unulu, seu doi profesori si unu curatoru, spre elaborarea unui planu de invetiatura pentru scdlele loru. Profesorii magiari dela gimnasiulu nemtiescu de stătu din Pest’a a datu o rugare tavernicului Ungariei, in care arata necesitatea de a se mai infiintiâ in Pest’a alu doilea gimnasiu, in care insa limb’a instructiva se fia magiar’a; era si pana atunci se roga, ca cu ince* putulu semestrului viitoriu se pota tienea prelegerile in limb’a germana macar in gimnasiulu inferioru. Mai incolo afla de lipsa a se denumi altu directoru la in— stitutulu loru, si anume ceru pe profesorulu de literatura magiara dm Praga D. Riedl, carele totodată e si membru alu societății erudite magiare. — Consiliulu bisericescu reformatu din Kecskemet la unanim’a propusetiune a senatului scolaru, a decisu, a reintroduce in colegiulu reformatu din Kecskemet cursulu invetiaturiloru juridice intreruptu la anulu 184%. Prelegerile incepu inca in lun’a curenta a acestui anu deocamdată din dreptulu ungurescu privatu si publicu, si din dreptulu naturalu. Auditorii dela Universitatea din Prag’a a peti- tionaiu, câ in biseric’a loru se nu se mai tiena predi- catiunile de dumenica totu numai neintiesce, ci intfo 22 dumenica in limb’a nemtiesca si intr’alt’a in cea boema. Insa rugămintea loru remase fara de resultatu, in urm a careia intr’o dumenica, candu predicatomlu si-incepu cuvcnlarea totu in litnb’a germana, discipulii indata părăsiră biseric a cu totii. Din străinătate. Viei oru Emanuilu a daruilu pe sam'a inveliamentului clemenlariu din Neapoh^ din propri’a lui cutia, 200,000 lire. — Regele Suediei in consonantic cu voinli’a dieliei regatului a incuvinliatu, -câ stațiunile de invetiatori pela «voie populare se se pola întregi si prin persone mu- ie re s ci, care supunenduse unui esamenu se voru găsi de capace pentru ataci posturi. Si in Americ'a se aplica spre acestu scopu femei, sî s’a vediulu, ca ele pentru copii cei mai mici, carii vinu adica antei a dala la scola ᵣ corespunda multu mai bine, decatu barbalii. Femeile au mm multa amore naturala catra societatea copiiloru, au mai multa dulcdre si rabdare, si se fa- miliarisedia mai curendu cu copii, decatu barbalii. — In Bugetulu L'runviei pe anulu curentu (1861) se afla insemnatu ministeriulu de instrucțiune cu o suma din partea stalului de 14,703.800 franci. Pentru invetiamenlulu elementara sunt deslinali deaici 5,317,000 franci, la care departamentele mai adaogu alte 6 mi- lione. — Materiale de instrucțiune. Istori'a romana natiunaia. Introducere. (Urmare e in Mesi’a, a tramisu pe unii, căse-lu omora ’ pe sub ascunsu, insa acesti-a fura prinși. De- ș ce baiu, că omu viclenii, cerii se vina la elu ¹¹ beliducele L o n g i n u, că se se sfatuesca pentru 1 pace ndua, promitiendu, ca tote va împlini ce t va demandă T r a i a n u. — Traianu a lasatu < pe L o n g i n u se merga, si acest’a cum a । ajunau in cetate, fii legatu, si intrebatu de planurile lui Traianu; dar’dedrece nu spusa j nemica, fii pusu si la inchisore.— Regele dacii tramise atunci carte la Traianu, ca va eli- beră pe Longinu, deca se impaca si se rentăma, — crediendu, ca numai asia va scapă de furi’a romaniloru, si sciindu ca T r a i a n u multu iubesce pe L o n g i n u; inse acest’a temen- duse, ca amărea lui Traianu catra elu, va fi in stare, că pentru elibererea lui se-hi îndemne la renturnare in Itali’a, a beutu veninu in temnitia, si a muritu, — căci că unui romanii, mai dulce ’i eră mortea onorifica, decatu viăti’a rușinata, si mai bine elu se păra. decâtu R o m’a se se impedece dela triumfare. §. 13. Trecerea pe punte in Daci a. Mortea lui Longinu si faptele daciloru, carii vatemara demnitatea Romei, si dreptulu poporeloru, inversiunara mai tare pe Traianu, si acest’a, cu cugehi că se sterpăsca acuma pe daci, facil o punte (podii) peste Danubiu (la T u r n u 8 e v e r i n u), si a trecutu cu putere mare in D a c i’ a. - Asia punte inca nu a fostu pe Danubiu, căci eră asiediata pe 20 de stelpi de petra cioplita, si fiacare stelpu eră de 150 de piciore inaltu — afara de fundamenta — si de 60 de latu, in loculu cehi mai rapede si aiundu, — si pe acest’a Traianu trecii cu tdta armata sa pe pamentulu Dacie i.— Acuma se încinse o lupta crunta intre romani si daci. Romanii învinseră si sfarmara tota puterea da- ciloru, — si persecuandu-i catra cetate, aci se vediîi capulu hiiLonginti implantata in oper- tica(nida); acest’a. atatu inversiuni pe romani, catu acuma cuprinsera si arsera resiedinti’a regelui, peurma se latira prin tiera, si in 105 romanii devenira domnitorii Daciei! §. 14. Mortea Iui Decebalu si perirea daciloru. Decebahi inspaimentatu de arm’a romani- loni, scapă cu vreocati-va maimari in cetatea Decidava (Deva); dar’ fiindu si acest’a ata- cata, regele, că se nu cada pe man’a inimi- ciloni lui, se împlântă in sabia, si muri ca erou. — Asia făcură si altii, său unii se inse- nira, si Daci’a remase fara domnitorii!. — Vediendu dacii, ca armat’a e infransa, tier’a e cuprinsa, atatea cetati predate, si atata poporu ucisu, — unii .fugiră catra media- ndpte (in Dani’a), iera ceialalti se supusera lui Traianu. §. 15. Colonisarea strainosiloru noștri in Dari'a. Traianu vediendu ca — după resboiulu celu cumplitu, pucîni daci remasera că se lucre pamentulu, si se lociiesca prin cetati, a adusu colonii romane mai alesu din Rom’ a, Itali’a si din tota imperati’a romana, adeca: poporu romanii cu familii de frunte, că se lucre pa- mentulu si se domnesca Daci’a. si legiuni, că se o apere, si se o aduca la înflorire. §. 16. Inseinnetatea colonisarii romane. Colonisarea acăsta. e de cea mai mare in- semnetate pentru noi romanii de adi, dedrece din înscripuunile pe monumintele romane aflate in Daci’a, din documintele istorice a le mai multora națiuni, •— din limb’a nostra, datinile si însușirile fisice si morale a le nostre. se a- deveresce pre apriatu, ca noi romanii de adi, suntemu strănepoții romăniloru vechi, carii fiira națiunea cea mai mare in tota lumea. Din acest’a causa, noi dela Traianu (Infamii istori’a năstra! (VA urm a. ) Varietati. * Credemu a face si lecloriloru noștri o mare mângâiere prin imparlesîrea unei prea frumose fapte a braviloru noștri Brasioveni (destinși loldeun’a in întreprinderi naționale), prin care aceia a datu pretiuire virtuții si sacrificiuriloru celui mai mare roinanu d'in Austri’a, cărui cu aceeași pretiuire si recunoscintia i suntemu datori națiunea inirega. Citimu adica in „Gaz Trans.u. ca lăudabilii noștri Brasioveni, după rentdr- cerea D!ui Georciu Baril iu dela conferentiele de deunadi din Sibiiu, in 20 ale curintei ser’a lu-salutara cu o serata si conducta de facle compusu din tdte clasele omeniloru d'acolo. din tote stările si virslele, cu care ocasiune i s'a rostitu o cuventare fdrle co- respundietore, in care s'atinsera pe scurtu acele fapte măreție ale meritatului nostru barbatu Ba rit iu, care Ta facutu si pana acum a remane nemuriloriu, la a- vorbinti'a care urma apoi din partea Dlui Baritiu unu respunsu răpitori de inimi. DD preoți, profesori, docinti si toii caii lucra jn sfer’a cultivării romanului, carii adica inca avcmu toti d'a mulliumi o mare parte din educatiunea nostra na- tiunala Dlui Baritiu, voru primi cu cea mai mare bucurie suflelesca scirea acesta, ce dovedesce din de- stulu, ca roinanulu cunosce pe adeveratii barbati ai 24 aci de in cred ere si ca Ic scie preliui meritele; unu bunu semnu: ca nici virtuțile barbaliloru romani nu vor mai remanea in viiloru nerenumerale. — (Numerulu jurnaleloru din provinciile au- striac?.} Direcțiunea poștala c. r. din Vien'a a dalii o consemnatiune a tuturora jurnaleloru, ce esu de pre- sinte in provinciile austriace; după aceeași sunt astadi in Austria jurnale politice: germane 58, boeme 4, po- lone 4, serbe 1, croate 2, illire 1, rutene I, italiane 10, magiare ii, romane 2, grece 1 ; cu totulu 95 ga- zete politice. Era foi nepolitice se afla: germane 147, boeme 13, polone 10, serbe 4, slovene 4, croate 3, slovace 1, italiane 25, magiare 40, romane I; Cu to- tulu 247 foi ncpolilice. Tolimea foiloru periodice din Austria in anuln 1861 este asiadara de — 342. Jurnalele magiare ne raporta erasi in specie de foile loru, care se impirhi asia: politice II, foi ilu- strate enciclopedice 3, beletristice si de moda 7, jurnale populare 5, foi de specialilali 21, umoristice 3, cu to- tnlu 51, pecandu iu anulu 1854 erau cu totulu numai 4 foi periodice magiare, — Noi romanii, câ se putem’i dîce ca in asia privintia slainu in asemene gradu cu Tiigurii, s’ar cere se avemu acum in Auslri'a 30 de foi periodice; amu însemnata acesta, râse videmu, catu de multu avemu de a mai stărui pentru avantarea li- teratarci nostre. Mărgărit are. întrebata liindu Demostene, cum si-a cas’ligatu elu insusirea de oraloru? a respunsu: „Asia, ca amu consumata mai multu nleu decatu vinu“. — Cine nu se intipuesce mai multu decatu e, acela este mai multu decatu crede Goele. — Sulletulu celu mare uita loldeun'a vatemarile. A r i s t o l e l e. H o k a t i h n p. „Ajutornihi meu dela Domniihi, celu ce a farutu ceriuhi si pamentulu⁴. Atotputintc Domne, Părinte, Creatore, Ce-ai dîsu numai cu vorb’a, se fia santulti soro, Ce lumea din minica se fia-ai demandatu ! Privesc-o din miitime spre noi cu indurare, Tramife mintoi nostre ceresca luminare, CA se putem ii preeepe, catu ești de minunatul — A ta hitieleptiune nu are mărginire, Ceresc*a-ti indurare ne-a scosu dela perire, A mantuirei cale Tu, Domne, ni-ai deschisa; Deschide mintea nostra si-acumu Preindarate, CA se potemu purcede pe cai adeverate . . . Si candva se ajungemu la Tine ’n paradisu ! Tu ni-ai promisa, ca unde vomu ii adunati doi In numele teu, Domne: vei fi si tu ’ntre noi, Si ca ne vei conduce, ne vei padî de ren; Tramitene si-acuma din ceriu a tale daruri, Condune intr’ a vietiei periculdse valuri Prin Spiritulu teu celn santu, prebune Ddieu! Tu, celu ce pre poporul u alesu dela sclavia L’-ai mantuitu, donandu-i virtute si taria, Si in desiertu cu mana ceresca l’ai nutrita: înfrânge si-ale nostre eatnsi inferccate, Ce, vai, ne string, ne lega de negrele pecate! Nutresce-ne cu danilu Presantului Spiritu! Cristose adorate! Cerescu Mântuitorii! * Tu ai plantata in lume o fi de, unu a morii, Tu-ai dîsu: intr’o sperantia toti omeni șefia! Acea credintia santa si ’n noi intaresce, Sperantia si iubire in peptn-ne sadesce, Tramite ’ntre noi, Domne, ceresca Armonia! Geor^in Marcliisiu, profes. gimn. in Beiusiu^ Respiiiisuri. G. O. — Sara voi’a. Calindarele Dtale s’a espedatu de multu; precum le-ai cerutii, si de aici s’a si facutu reclamatiune, i vom vedea unde s’a impedecatu. J. T. — KezbAnya. Articulii Dtale, si mai virtosu re- । sultatnlu confminticlorii Dvostre, sunt materii, de a caroru prii- inire in colonele ᵣAmicului⁴ n’ai d’a te indoi; asiadara tramite* ¹ nile catu mai in graba. S^Doritorii de lectura se mai potu abonă i inca si dacinainte la „Amiculu Scdlei“ i fara de nici o scădere, căci din Nrii esîti pana acum s’a tiparitu o asia câtime, j că se putemu îndestuli, si pe cei-ce vom ; prenumeră mai tardîu. Totuși insa cu ț catu unii că aceia vor grăbi mai multu ; cu tramiterea prenumeratiuniloru, cu atata vor face mai bine si pentru noi si pentru * DI Horn, putandune noi atunci mai bine si mai curendu orientă. Kednctoru responsabilii V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietnmlui. Provediotur'a si tipariuhi lui S. Filtsch. N=4. Smnbata, 28. Januariu. 1861. Ese in tota Sambat’a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe >/ₜ anu 1 fl. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru tote provine, austr. pe anu 4, pe ' ₜ a. 2 H., pentru princ. romane pe anu 38 , pe ¹ t a. 19 piast. Stare* educatinnei in cei d’anteiu cinci secuii al creștinismului. III. Se lasamu cerculu casanu, si se trecemu la instrucțiunea publica. Fiindcă crestinismulu începu si crescea intre religiuni si elemente de cultura pagane, fiindcă cunoscinti’a adeverului si credinti’a a trebuitu a se scrite si intarf din si prin scrie- rile ss. apostoli: instrucțiunea s’a recunoscuta incurendu de trebuintia neaparata. Numai prin puterea convingetiva a adeverului se puteu dobândi paganii pentru noua invetiatura, si puritatea credintiei se putea conservă numai asiă, daca prin puterea invetiaturei se ren- frangă credinti’a pagana, era doctrinele fun- damentale ale credintiei creștine se infecîsiau ei respicau chiaru, si la ’ntielesulu comunu. Instrucțiunea trebui dara se predomine, si fiindcă ecopulu ei celu mai d’aprripe eră p’atunci lă- țirea si conservarea invetiaturei creștine, in- etructiunea a trebuita se fia — cum a si fostu — strinsu bisericăsca. Positiunea ei insa la inceputu a fostu fărte grea, avendu de o parte a se apară de elementele de cultura pagana, si de alfa, d’a creă din sine unu nou materialii de invetiatura. Daca acesta instrucțiune cre- știna in unele priviri pare a fi avutu aseme. nare cu educatiunea strensu religidsa a orien- taliloru, nu trebue perdutu din vedere nici insemnafa diferintia, ca aceea avea d’a se luptă si d’a invinge paganismulu, insa n’avea inca materialulu seu de instrucțiune desvoltatu, ci pe care din contra avea a si-Iu creă insusi si a si-lu desvoltă prelenga latîrea naintanda a vieții creștine. Asiediemintele de cultura, ce esistau pe tifiipulu acela, sunt: 1. Seri lele pagane. In timpii d’anteiu ai cestinatatii, candu inca nu esistara scole creștine in sensnlu nostru, tinerimea creștina firesce, n’a pututu se-si primăsca invetiatur’a in acelesi. Părinții creștini asiadara, daca nu cumva-si instniau insusi copii loru (ce adese se ’ntemplă) in citire, scriere si socotela, in obiectele invetiamentului elementarii, si daca nu-si tienău pe sam’a acelora instructori pri- vați, ii tramitea la scol ele publice pa- gane, ce s’aflau p’atunci in fiintia in mare numeni pela cetati si alte locuri*). Cresti- nilora le parea frecuentarea acesta si d’aceea nepericulosa, căci in scolele pagane nu se ’nvetiă nimica despre obiectele religidse. Ase- mene cercetau junii creștini in seculii d’anteiu institutele de cultura mai înalte ale paganiloru, asianumitele scole imperiale (auditorii) si serile retorice si invetiau clasicii aceloria. Aeest’a tienii, pana candu acele scole ajunseră a se schimbă in asiedieminte creștine seu in locuiți loru se intemeiara altele de aceste, ce insa numai in seculuhi ahi siesele s’a pututu face. Dara tinerii creștini mergea la acele serile numai dupace p’atata erau intariti in credinti’a creștina, de nu mai eră de temutu a se peri- clită prin studiele lom; esemple tari despre ♦) Pe atunci nu era pecatu a-si trântite părinții creștini fii loru la scole pogane, si astadi la noi e mare pecatu candu, fii de romani creștini cerceteza scoFa roman iloru totu erestni, numai de alta confesiune. 26 acdsta ne sunt s. Vasilie, Crisostomu/ Gri- goriu Nazianzianu, Ieronimu si altii. Insa de alta parte cercetarea si studiulu acesta eră si de neaparata trebuintia pentru junimea creș- tina nisuitrire după o cultura mai inalta, de- drece cu inceputulu creștinismului literatur’a si sciinti’a ,se află in eschisiv’a proprietate a pa- ganismului. 2. Invetiamentulu catecumeniloru. Sub acdsta se intielege instruirea ne’nvetiatîloru intru doctrinele creștine. Acdsta e atata de vechia, că si insasi biseric’a. După esemplulu Domnului, apostolii latiau invetiatur’a creștina (apoc. 20, 20) nunumai in sinagoge, ci si prin casele privatîloru, pe unde pe tota ’ntemplarea a trebuitu. se se afle si minoreni. In urmele apostolilorii intrara apoi episcopii si invetiatorii bisericei. Totuși in seculii d’antei activitatea catechetica a pastoriloru bisericesc! privea mai multu pe cei crescuți, căci copii erau in- credintiati grigei parintiesci. Cu tdte aste avemu dovedi, ca si copii se instruau nunumai de părinți dara si de catra miniștrii bisericei. Asia istoriculu Sozomenu, scriindu despre im- peratulu lulianu, dîce: „nascutu fiindu elu din părinți, evlaviosi si religioși, invetiase inca din mica copilăria — precum pretindea acesta usulu bisericei — sântele sciintie si fii instruatu in acele prin episcopi si alti preoți"; si istorio- grafulu Teodoretu ne nara despre preotulu si martirulu Protogene, care muri sub impcratulu Valens, ca acela ar fi ticnutu in Edessa o scdla, ar fi instruatu copii din scrisdrea cu- renta si le-ar fi dictatu psalmi si pasage d’acele din scripturile apostolice, pe care dinsulu le privea mai amesurate puterii intelectuale a co- piiloru, — scole de aceste erau p’atunci mai multe. Cei carii se instruau in invetiatur’a creștina se numiau ca te cu meni si formau o clasa anumita, strinsu deosebita de a celorlalți cre- dintiosi. In timpii d’anteiu erau impartiti in ddue si mai tardiu in trei clase, care clase însemnau totu atate stadiuri ale timpului esa- minarii, prin care avdu se trdea aceia mai na- inte d’a fi lasati la botezu. Invetiatur’a cate- cumeniloru se ajungea parte prin instrucțiune, parte prin disciplina si dură, după deosebitele calitati ale catecumeniloru, mai multu său mai pucînu. Conciliulu din Elvir’a in anulu 313 a defiptu totuși de regula unu restimpu de doi ani. Dupace in secululu alu 7-lea apusera si ultimele resturi ale paganismului si nu mai trebuiau a se pregăti omeni crescuți pentru boteziune, invetiamentulu catecheticu s’a mar- ginitu apoi numai prelenga prunci, prin care a si urmatu apoi o reforma totala a aceluia. i 3. Serile de catecheti. Precum erau ¹ locuri, sdu serile pentru cei-ce cereau a fi ada- ¹ pati in invetiaturile creștine, asemene esistau serile si pentru cultivarea acelora, carii avdu ' a predă invetiaturile, adica carii voiau a se ! face invetiatori creștini sdu catecheti. De fe- ' lulu acesta eră scril’a de catecheti din Ale- ' sandri’a, întemeiata in jumetatea din urma a ¹ secuiului alu doilea. Destinatiunea ei eră la ¹ inceputu, de a instruă in elementele invetiaturei ¹ creștine pe ceice, că rimeni crescuți, erau aple- ¹ cati a trece din paganismu sdu judeismu la ' credinti’a creștina; mai tardiu insa scopulu ei se schimbă priiminduse in trins’a numai de cei i trecuti prin invetiamentulu elementari!, carii j voiau a-si apropriă cunoscintie mai adunci in ț. „adeverurile mântuirii/¹ Celu d’anteiu diriginte ( la scril’a aedsta fii Pantaenus (pela a. 180), ț cărui i-a urmatu scolariulu seu Clemente Ale- ₜ sandrinu, dra acestuia Origine,—tuti-trei barbati * frirte destinși prin sciintiele loru. Din inve- \ tiatorii din urma ai acestei serile merita a fi ț memorati! Didimu in a driu’a jumetate a se- - cuiului alu patrulea. Asemene serile se mai ; fundara apoi la Cesari’a din Palestin’a, la An- . tiochi’a in Siri’a, si la Nisibe in Mesopotami’a, , care serile din urma se mai află in fiintia si 27 in secululu alu 6-lea, pecandu celelalte apu-!in Afric’a, întocmise asemene asiediementu in sesera acum demultu. localitatea sa episcop^sca, unde’ ducea o viătia 4. Scdlemonastcriale, Dupacc comuna cu clerulu bisericei sale. Esemphilui Pachomie (nasc. 292, f 348) adunase pe mai seu urmara dup’aceea mai toti ceialalti epis- multi eremiti intr’o locuintia comuna de călugări, c°pi Africei. Mai multe au esistatu si in se mai născură indata asemeni locasie de călugări jEom’a. (monasterii) nunumai la resaritu: in Egiptu, Palestin’a, Asi’a-mica, ci si in occidentu, mai virtosu in Itali’a, Ispani’a, Gali’a, Britani’a si Irlandi’a, unde pentru inchisur’a loru se numiau claustra (d’aici nemtiesculu Kloster). Mona- stiriloru orientale le dete o lege V a s i 1 i u celu mare, (nasc. 329 la Cesari’a din Capa- doci’a, f379), ăra celoru apusene Benedictu din Nurei’a (nasc. 480). După modelulu ace- stora monastiri d’anteiu se mai infiintiara mai multe altele atatu in orientu, catu si in occi- dentu pana si monastiri de calugaritie. Dintre tdte acele insa pentru scopulu nostru e de celu Scol’» naționala din Resinari. (Capetu.) ' Acumu se venimu la anulu sc. 185%; acesta se pdte numi cu tota dreptatea fatalu pentru scoFa nostra, din causa, ca după inceputulu semestrului unu inve- tiatoriu o tuli la sanetds'a, — caus’a o va fi schitu dinsalu; era ceva mai tardiu doi isi dădură dimi- siunea, seu mai bine dicendu— fora siliti a esî din pos- turile loru, ărasi din cause forte fatale*). Acestea eveni minte avurț mare inriurintia si asupra invetiamentului, căci vreo cateva septemani se au suplinitu invetiatorii prin invetiaceii cei mai mânsiori; — tocma pe timpulu acela — catra finea Junei noembre 1856 daca ne «du- mai mare interesa ordinea s. Benedictu, nulccmu bine aminte — avuramu onorea a vedea pe D. atatu pentruca aceea se latîse curendu preste t6taEuropa (Ispani’a, Franci’a, Irlandi’a, Angli’a, Belgi’a, Elveti’a si Germani’a de sudu), ca pana iu secululu alu 13 a fostu singurdomnit6re, ci mai multu pentruca a grigitu fdrte multu pentru înflorirea educatinnei, sciintieloru si a arteloru. 5. Scdle catedrale. Deși monasti- rile suplineau asiediemintele de cultura pentru consil. de scola in midiloculu nostru, carele dupace fu in cuartirulu seu decatra representatiunea comunala bineventatu, avu bunatalea in termini nimeriti a o consolă, ca va delatură tote pedecile ce stau in contr’a desvoltarii scdlei nostre. Aduo’a dî după finirea servi- ciului ddecscu conchiamanduse representatiunea corn, in sal a de adunare, D. consiliariu desfasiurandu prin o cuventare caldurosa lips’a de scole bineregulate, pro- vocă pe acesta de a pasî 4a alegerea unui directorn scolariu, si cu unanimitate fu părintele S a v v a Pop. , - . . . „. .. . , . . . Barcianu alesu. — eleni, totuși se mflintiara si de aceste inca in Membrii represenlatiunei, cugetandu ca acumu aru ... . J . . .. . ... . .. ।v|HV0vn»«wuiiti, vugvHiiiuu va avumu aru secnlu cei d antei a-i crestinatatn. Episcopii fᵢ cₑₐ bᵢₙₑᵥₑₙᵢₜₐ> dₑ ₐₛᵢ ₚₜₜₜₑₐ ᵣₑ,ₗᵢₛd ₒdₐU adica fundau prelenga bisencele catedrale, ᵢdₑ-ₐ cₑₐ dₑ ₗᵤᵤᵢ₍M ₙᵤₗₙUᵢ ₐdₑcₐ dₑ „ ₚᵢIₜₑₐ unde-si avău sădi’a, institute, in care aveau a dela locurile mei înalte pentru scol’a loru dreptulu de ae educă junii, ce voiau a se devotă statului publicitate de scola normala, si-au descoperita D. cons. preotiescu. Aria scrie de Gregorie celu mare dorinti’a loru. Cuvintele multu stimatului D. au pro- (590—C04) biografulu seu, diaconulu Joanu, ca'<,usu uⁿu e,° de bufurⁱe "• ⁱⁿⁱmⁱle mt««wu, candu localitatea, in care riedea.acela, eră mai multu’ⁿew*urâ’ c« ‘Jorîmie »«• d« unu seminariu mare, unde se adunau tinerii,! voitori d’a servi vr’odata altariului, duceau' acolo o viăti’a comuna si se deprindeau in cele j cerute pentru viitdrea loru chiamare. Ase- mene s. Augustinu (f 430), episcopu la Hippo O deslucire ni s'a datu apoi in asta privintia mai tardiu prin unu cerculariu episcopescn ddto. Sibiiu, 5 dec. 1855 Nr. 1090, unde ni se «pune, ca doi invetiatori (socotimu ca aceia) sunt „lipsiti de dascalia pentru tote vremurile": căci au citita „Gazet’a Transilvaniei"— cehi mai bunu jumalu romano in Austri’a! Red. 28 drepte, nu va stă nimicii incontra, ba D. cons. merse mai departe, si aratandu emolumentele ce provinu din sciintiele reali, au propusu celoru de falia, ca aru fi de neaparala trebuintia si infiintiarea a 2 clase reali, lenga cele 3 normali, la a caroru infiinliare s’aru cere circa 5000 f. m. c., pe totu anulu Propunerea acesta — debue se marturisimu adeverulu — fu priimita in principu de toti cei de fatia cu bucurie, infine se daspartira toti multiumili, ca caus’a scolei nostre va inaintă erasi spre bine. Insa ce se vedi! pana candu raportulu D. con- siliariu privitoru 1a scolele nostre naționale in genere — in care se menționa si despre scol’a nostra intr’unu chipu forte bunu — si-au facutu cursulu seu, caus’a scolei nostre s au desbatutu in comuna intr’unu modu seriosu si vivace — vedi bine conformu puteriloru raliunali si intelectuali ale mcmbriloru, din care este compusa acest’a. — Necesitatea imperativa, precumu si emolumentele ci* provinu din astfeliu de institute, sau cunoscutu de toii in comunu. Insa cu aplicatiune l« comun’a nostra clasele reale nu s’aru putea infiintia de presentu, ba slandn jurstarile de fatia si in viitoriu totasia, e dubiu, ca si infiintiarea unei scoli normali aru aduce fruptcle dorite. — Lumea rea aru numi pe astfeliu de omeni pesimiști — insa onor, publicu Se se cugete pe unu minulu in comun’a Resînari, se auda cuinu argu- mentam unii: La o scola normala , primara, seu cumu se mai numesce, bine regulata, care se aduca si fruplele do- rite, se cere a) unu edificiu corespundietoriu, b) unu venitu anualii, ticsii, securu, si vinculatu pe institutu, că se nu devină docenții la neplăcut'» stare, de a aș- teptă luni intrcgi după lefa, seu de a o scote prin esenitiune, cum se inlempla pana acum prin unele lo- curi — era despre unu fondu de pensiune pentru in- vetiatori inca nu e vorb'a — c) docenți buni el- quidem de profesiune, provediuti cu tote cualitatile cerule; era in fine d) lasandu alte minulii la o parte — invetiacei, carii se cerceledie sc6l’a regulatu — acesta se intielege si de scdl’a reala. Cu aplicatiune la Resînari ad a) edificulu e bunu, acomodatu, ad b de si nu are scol’a pana acumu unu fondu alu seu deosebi, cumu insa se doresce de co- inunu, totuși din venilulu alodiale — care fircsce ca variedia după resultaiuhi licilaliunei obiepleloru ce se licitedia, si aste sunlu drepturile regali si pasiunalulu muntiloru ele., prin urmare comun’a, considerandu venitele si espensele, cure debue se le faca in tăie ramurile de administratiune, nu pdte » singura pentru sustienerea scdlei anualu 5000 f- m. c.: pana acum ce e dreptu sau acoperita tdte lipsele scdlei pe deplinu, asia, incatu stantibus circumstantii? si in viitoriu. din punctulu acesta de vedere, nu avemu a ne teme; ad c) lips’a de docenți buni in tdta puterea cuventului este incomunu cunoscuta. Despre acesta adeveru s’au convinsu toti aceia, carii schi ce este scol’a. — Destulu de mare e detrimenlulu, ce se aduce crescerii poporului nostru prin docenți semi-ini- tiati in scientiele didactice, in scdlele elementari, in scolele populari, dra daun’a e cu atata mai mare, candu caus’a pregatirei fundamentale a tinerimei destinate acumu pentru sciintiele superiori — se concrede unora individi necapabili, ba pote si indiferinti in postula loru. D. e. in scdl’a ndstra avuramu dela a. 1851 — 1856 inel. 9 individi invetiatori, si dintre aceștia numai 2 — 3 inși au corespunsu chiamarii loru Prin urmare avemu lipsa de dmeni de specialitate (Fachmănner) si nu de aceia, carii privescu postulu de docinte, că unu ce transitoriq, si aceștia ii vomu avea firesce numai atunci, candu vomu avea institute pedagogice cores- pundietdre; — ad d^ de si s’au făcuta multu in re- gulat'» venire a tineriloru la scdla, totuși nu se pdte dice, ca e regulata, deși s’au intrebuintiatu si midildce silitore; caus’a e, ca vdr’a intrebuintiadia părinții pe fii lori la economi'» decampusi pasiunatulu de vite,m ai cu sema candu suntu mai in virsta, precumu se vede de mai insusu, ca in clasele 2 primari suntu peste 200 inși, candu in cele 2 din urma abia 40-50, dra străinii nu vinu, din causa ca Sabiniulu este pentru fiesce care mai aprope si mai acomodatu In urm’a acestora desbateri se decretă, ca de ocamdata se romanemu pe lenga câștigare» publicității de scola normala cu IV. clase si nu dmtralte cause, ci numai din enumeratele mai susu. Acestu pasiu alu re- presentantiei au consternata, cum se vede, fdrte tare pe D. consiliariu, si pote nu fara cuventu, căci schim- bandusi comun’a planulu despre deschiderea acelora 2 clase reale, DSa s’au vediutu insielatu in nobil'a dlui sperantia: et hinc iLlae lacrimae. — Insa ore daca tocma s’aru fi invoitu representatiunea cu infiintiarea si acelora 2 clase reale numai decatu, nu cumva ne-aru fi amblatu si noua, că fralîloru Bucovineni cu gimnasiulu loru din Suciav’a ? Era la aceea, ca representatiunea aru fi fosta vreo data incontr’a câștigării publicității scolei loru, asta nu o va putea dîce nici unulu dintre atati amploiati c. r., cati au fostu tramisi in acești ani din i i i 1 1 I t f 3 r «t £ 8 I 1 I i < I 1 I 1 29 urma in caus’a scolei din Resînari, de nu cumva in numrea de scola „ confesionala a — * parochiala “ — B prim aratt si cate numenclature au mai datu sistemulu de 12 ani incoce scoieloru, au aflatu D. consiliariu de- gradarea scolei ndstre. Noi scimu in simpl’a nostra părere, ca tdle scdlele de prin orasiele si sate, fie acele cu 2 seu 3 clase, daca nu au publicitate, trecu de scoli elementari triviali, era cu aceeași, de normali, si acesta din urma am cerutu si ceremu mereu dela guvernu de trei ani incoce, insa firesce sub ddue conditiuni, adica: ca comuna isi reserva dreptulu de patronata asupra scdlei sale, £ra representanti’a comu- nala dreptulu pasivu seu activu in alegerea docintîloru, deschidienduse concursu. Mai încolo se dîce in acelu raporta alu D. cons, ca comun’a ar fi ascultata mai bine de străini, decatu de ai sei. Daca nu cumva prin străini se inlielegu am- ploiatii c. r. antestatatori, carii au venitu in urm'a es- miseloru c. r. guvernu in comuna in caus'a acesta ? Noi in credintia, nu am spusu nimerui necasurile nostre, si prin urmare nici consiliulu munerui nu l’am impetratu — cu atata mai tare credemu insa, ca străinii pote ca ne voru fi poreclitu cu nume batjocuri tor e, cum se dîce in articulu, căci pana acum cam asta au fosta sdrtea nostra, apoi nici ne miramu, ca acest’a au făcuta si o făcu si cate unii din asiă numitii patrioti. — In sfirsîtu se dîce totu in acelu raporta, ca in tdta Tran- silvani’a nu au causatu D-ui consiliariu atat’a valu si lucru, că Resinarii etc.; — ce e dreptu actulu privi— toriu la scdl’a nostra, debue se formedie unu convoluta grandiosu in archiv’a c. r. Locotieintie. Cate demon- straliuni inversiunate făcute pro si contra inr decursulu de 3 ani?! incatu cugeta mu, ca si membrii respectivi dela Inalt’a-accea veniră in perplesitate; d. e. vomu uiuce aici din acela convoluta mare, numai unu pa- sagiu din ordin, dto. <4. Januariu 1859 Nrulu 14585 (pe care insa, debue se o marturisimu, o am priivitu, că tau fulminatoriu), unde intre căușele principale a decadntiei scdlei_noslre in p. 7 se aduce: ca directo- rele S^va Popoviciu se ingrijesce prd pucînu de scola, ca in fiti’a dinsului — „unter seinen Augen“ — intre- buiutiadie invetiatorii cârti scolare neaprobate, ca in Istorie si geografie se nutrescu tendintie ultranalio- nale — »in yer Geschichte und Geographie werden iiber- spannte natmiale Tendenzen gepfleglu etc. Nu scimț, ca ce manualu de istorie si geografie va fi intrebuidțatu invetiatorulu respectivu de atunci, căci după aceia șau dusu de aici, prin care s’aru inva- pai’ă fantasi'a tinerimei asia tare — din lestulu ord. citate — incatu cumu amu dîce se bata la ochi tocma dela Sabiniu; insa ce amu audîtu la esamenile publice, scimu ca au fosta o schitia a istoriei patriei ndstre, incependu dela descălecarea strabuniloru noștri in- coce, era geogrăfi’a a monarchiei austriece in genere si a patriei nostre in specie; apoi fnndu ca totu pe acea mapa - carta - se vedeau si lierile circumvecine, le mai spunea invetiatorulu ca „Transilvani’a se învecinăm die decatra orienta etc/; cu unu cuventu, .fiindu ca noi avemu de a face cu Romani’a, că economi de vite, asia sau propusu tineriloru si geografi’a Romanei si Bulgariei, cu tdte ca pdte in programulu ministerialu nu va fi asia ceva prescrisa. — Se mergemu mai de parte, si se vedemu, care au fosta urmarea acestui sacrilegiu? înalt, guvernu totu prin ord. suscitată au demandatu, ca pe calea Ordinariatului se se delaturedie fostulu directore si in locui sese denumesca provisoriu paroculu localu loanne Bratu! era inspectorelui scol, civilu sau mai asignatu unu ad tatus, — care ordinatiune insa in unn’a remonstrarii Ess. sale D. Eppu, care cunosce prebine jurstarile comunei ndstre, prin emisulu dto. 17. febr s’au revocata. — In fine, aruncandu din partene unu velu grosu peste cele trecute, nutrimu speranti’a, ca D consil. de scola, dandu tote uitării, că unulu carele ir. puterea ofi- ciului in care se afla, sta preste ori ce spiritu de partide, va binevoi a esoperă dela locurile competinte dreptulu de publicitate pentru scdl’a nostra după cumu ‘sau petitionatu, precumu si intarirea statuteloru funda- tiunei stipendiare de 27,000 f. v. a. destinata pentru ajutoriulu tineriloru studinli resînareni, si binecuven- tandu provedintia întreprinderea acest’a, nu peste multu representanti’a comunala se va ingrigi si pentru deschi- derea a 2 clase reali, luandusi de motto: otnnibus aeque bene velle ac facere, nil extimeacere. ’ Ordinatiuni. Nofa in. Locutiintie c. r. ardelene emisa catra venerahilulu Ordinariatu gr. ■ orientalii in pri« vinti'a inliintiarei si dotare! scoieloru, — ddto. 12. aprile 1860 Nr. 4404. „Din raportulu de caletoria oficioșii alu consilia- riului de scole Dr Vasiciu pe anulu 1859 am vediutu, cumca determinatiunile impartesite sub Nr. 21019 ex 30 e.x 1858 («Amic. Scdleia 1860, pag. 79) pentru ridi- carea si durstdrea asecurare a dotatiuniloru de scdla la poporulu gr.-orientalu ortodocsu in Transilvania se punu in lucrare in mai multe prefecturi din partea con- cerninteloru preture, cu o activitate demna de lauda, ca insa sunt si preture, unde pana acum in privinti’a acesta nu s’a facutu inca nimica din causa, ca ele nu a fostu poftite la acdsta lucrare din partea concernin- leloru organe de scdla bisericesc!. Câ aceste opu ponderosu se se pota pune dara in lucrare cu resultatu intr'unu modu asemene, precum s’a pusu in pretur’a Haliegului, Algiogiului, si Zaran- duiin, avemu onore a recuirâ venerabilulu Ordinariatu oficiosu, câ se binevoiesca a avisâ pe inspectorii de scdla districtuali, câ ei cu privintia la rela- tiunile de avuția ale comuneloru greco - orientale si observarea principiului enuuciatu in nol'a din 13. Oct. 1857 Nr. 11553 („Amic scol “ 1860 pag. 75), ca e mai bine a ridica scole binedotate deși in numeru mai micu, decatu multe cu venituri neajunse, se fara pro- iecte despre ridicarea si dotarea corespundietore a scoleloru comune seu centrale in locuri mai mari si potrivite, cu puteri unite, si despre inscolarea (afi- lierea ) comuneloru mai unei deprin pregiuru, pecatu ierta acesta terenulu si relatiunile distantiei, acolo, Unde comuneloru singurite le lipsescu midildee d’a infiintiâ scd'c proprii, — si aceste proiecte se le astdrna con- cermntelora preture, care apoi in contielegere cu res- pectivele organe de scdla bisericesci, voru midiloci isvorele, din care vor avea se curgă trebuintidsele do- tai ioni după mcnlionatulu emisu. la care se adauga si dbservarea aceea, cuinca totodată s’a data cea mei stricta avisare catra tdte prefecterele tierei, câ se impună substataldreloru preture, a dâ cea mai activa mana de ajutoriu la acesta treba diregatoridoru școlare biseri- jcesci, si se le spriginesca cu cea mai mare activitate. Inline s’au însărcinate pretorii, câ in inlielegere cu in- spectorii de scola districtuali se liena consultări cu representatiunile comunali si cu parochii locali despre midildcele ce se ceru la ridicarea si sustienerea tre- buintioseloru scole, si conclusele făcute in rindudla buna luate la protocolu, se se tramita inedee prin pre- fecture, spre urmare mai departe. O asemene invintiuue cutra supusuhi personalii de scola bisericescu ar fi din partea venerabilului ordina riatu cu atatu mai de dorite. căci s’a observate, oumes prcolîmea locala si multi inspectori de scdla districtuali, la visitatiunile periodice ale loru nu dau scoleloru acea atențiune, care a o dâ, ar avea datoria in puterea pu- setiunei loru, câ organe de scdla. Mai departe avemu onore a trage atențiunea ve- nerabilului Ordinariatu asupra aceloru invetiatori, carii i s’au aflatu cu totuhi leneși in diregalori'a sa, si anume 1 ............(urmeza numele loru). I In fine ne onoramu a recuirâ, câ in interesulu unei ¹ des voi tari prosperitore a fiintiei scoleloru gr-orientale, ¹ catu se pole se nu se aplice fii de preoți câ invetiatori - in unulu si același locu, unde tatii loru fungheza câ ¹ parochi; pentruca atunci nu se pdle asceptâ dela parochi ¹ trebuintids’a priveghiare nepreocupata a Scoleloru, si E invetiatorii remanendu de sine insusi, usioru se lene- । vescu in datorintiele sale. Astfeliu de ordinatiune in termini strinsi, s’a datu si la tdte diregatoriele de tiera politice⁴⁴. (VA urma o comentare.) Materiale de instrucțiune. Istori’a romana natiunala. (Urmare.) •PERIODUL’ I. Dela colonisarea strainosiloru, pana la invasi- unile barbarilorn asiatici in Daci'a, adica dela 105, pana la 374 d. Cr. C a p U I. (an. 105 — 180.) DOMNIREA IMPER^TÎLORU BINECUVENTATI. j. 1. M. V. X. Traianu. «6 111. Traianu după învingere a mai rema&u in Daci’a, si aci a sepatu (106) tesaurele lui ₍ Decebalu ascunse sub rîulu Sarge.i’a (Streiu), — a facutu dieiloru sacrifice — a diresu cetatîle, — a asternutu drumuri de tiera si apedusuri, — ma a edificatu si cetaf n6ue. ; — A facutu colegiu de mine (scdla pentru baiasi) si a adusu 40,000 de spanol, că se lucre la minele de auru si argentu, si a ridi- catu alte scdle, si asia a introdusu ii Daci’a sciintiele si artîle, maiestri’a si igricultur’a. Numai la 108 s’a rentorsu la Ronra, ducendu cu sine capulu lui Decebalu, si tieiendu triumfa mare. — 31 a) Lumea, ai romanii au onoratu pe Trai a nu. Audiendu lumea despre marirea lui Tra- ianu, multe popdre l’au onoratu in Rom’a prin solii loru; âra romanii i-au ridicatu o statua in forulu numita după numele lui, mai înalta decatu tâte piramidele Romei, si pe temeiulu statuei, ce e in patru comuri, sapara in petra cu multa arte tote bătăile cu dacii.— Câ se-i fia ondrea mai mare, ’lu. inmormentara intre zidurile Romei, si ’i fâcura triumfa si după mârte, — ce numai unora imperati se facea. — h) Mortea si caracterulu lui Traianu. Traianu a mai repurtata învingeri, căci a cuprinsu (113) Armeni’a, si a supusu (114) Mesopotami’a si alte provincie; dar’ ren- turnandu din Orienta a muritu in Salin nntn (Sicili’a), 15. aug. 117. — Traianu a traitu pentru omeni si romani, — a avuta însușirile cele mai mari si fmmose, a fostu intieleptu si cu grige pentru toti, s’a inchinatu spiritului li- beralu, si a aratatu lumii monarchi’a cea mai plăcută, deorece cu drepturile maiestatii nu a vatematu senatulu si poporalii romanu. Tata pentru prunci, patronu pentru binemeritati, a- micu intre cetatieni, si mecenatulu celoni in- vetiati; idra pentru noi, e urdîtoriulu nostru, dela elu am avuta esistintia natiunala după sânge si politica, după libertatea, si drepturile, ce ni le-a datu in acesta patria noua. §.2. Pnbliu Eiiu Adrianu. 11Η138. Adrianu, fiulu adoptata a lui.Traianu, căci acest’a nu avea prunci cu Plot in’a, in- vidiandu faptele gloridse a lui Traianu, a parasitu Armeni’a si Mesop otami’a. si a stricata puntea lui Traianu, câ si cum s’aru fi temuta, ca mai usiom pota trece barbarii in Mțesi’a; insa pentru aceea, diregatorii sub propretorulu Dac?ce de. impulsiune si corectiune. Asia vedemu publicandusc in ^Hcrmannstadter Zeitung" totu pasulu facutu de consistoriala luteranii pentru scotele sase, atatu in snsu (gnvernu, ministeriu), catu si in josu pana atunci scdlele neci cum vom pută dă acelea resultate, care le dorimu cu atata, sete. Dificultatea, ca multe comune politice nu suntu de unadata si bisericesci, si prein urmare proiectulu de a se plati dein ladîle comunale, nu se pote realisă, prălesne se va redică, deca lefile se voru reimpartî pe respectivii mem- brii confesionali, dela cari incasanduse se se , platăsca dascalilom. । O. redactiune a „Amic. Sc61ei“ e rugata, a publică acestu articulu in colonele acestui jur- ¹ nalu scolastecu. ¹ Gcrl’a, 9. Faurariu 1861. ¹ . Macedonu Popp. I I Unu cercuiaria pro t «popesc u. < Amu dîs-o si amu demonstrata in mai । multe rinduri, ca sărtea scoleloru ndstre po- ] piilare a stata, si mai sta, in man’a preotîlom i noștri, ca atata propasulu câta si stabilitatea • acelorn — pecata n’a mai inriurita si alte cer- ¹ custari — este a se multiumf ori ascria numai ’ DDloru, că unora, carii făcu organele școlare J de inspectiune, carii stau in cea mai d’aprdpe g atingere si legatara cu poporulu, si carii după ₍ misiunea lom preotiăsca se bucura de vădi’a , aceea, prin care potu a eserciă influintiele cele । mai fericitare, scurta, că ceice au spre acăsta । si datoria si putere. — In Nrii Miei ndstre pre- k cedenti intr’unulu din articuli, facendu-se din ’ puntalu nostru o ochiada preste dieceniulu ’ trecuta, s’a resumata făcutele pe campulu sco- lasticii si s’a aratata cu numele pucînii, insa * cu atata mai destinșii barbati meritati pentru ¹¹ scola din partea politica si bisericăsca. Suntemu ’ —■-------- i catra drcgatoriele scolastice subalterne; asia, vedemu in i diariulu scolastica magiani „Tanodai Lapok“ concentrau- ₛ duse totulu ce privesce scolele magiare din Ungari’a ai Transilvani a. — Scimu si noi, ca din partea VV.- Con- sistorie diecesane romane se făcură si se făcu multe pa- siuri frumose si lăudabile in folosuhi scoleloru, si tocma ! de aceea am dori câ se scie acesta si publiculu, — spre orientare . . . .1 R. 35 in placut’a stare a comunică aici o n6ua do- vada de zelds’a acțiune in sfer’a acesta a unuia din ceice avuramu bucuria ai putea numi acolo: „Onorate in Cristosu frate! „De candu câ protopopu avui ondre a priimi ad- ministratiunea tractului archidiaconaiu, devis'a, propusulu, capitafa-ini ncsuintia mi-a fostu: cultivarea poporului prin ridicarea de scdle bune elementare prin tdte satele din tractu-mi, spre care scopu am si intrebmntiatu Iote midi 16cele ce mi-a stătu in putere si in dispusetiune, in catu daca — durere — nesuelei mele desfasiurate intru înaintarea culturei poporale nu corespunde efec- tulu, ce pe dreptu Tamu aștepta tu din partea credm- ciosîioru fii din tractu-mi, nu-mi mai remane alfa, decatu a di ce cu Isai a profetulu: „Ce amu debuitu se făcu viei mele si nu am facutu? am asteptatu se pro- ducă struguri si au produsa porumbele H „Din tdte partîle din tractu-mi dela frații preoți — directorii scoleloru elementare — îmi vina oficiose re- latiuni, ca părinții nu voiescu a-si dâ pruncii h scdla si ca din acesta causa in unele sate inca nici nu s au inceputu cursulu invetiaturei. Acumu fatia cu o orbie si nepăsare asia de mare a parintiloru, fatia — dicu — cu neascultarea loru de poruncile si ordinatiunile mai- mariloru bisericesci, nu am alfa inderetru, decatu po- trivita poruncii mântuitorului nostru isusu Cristosu, care dîce, ca „de nu vâ asculta tratele teu nici de biserica, (inaimarii bisericei), se fia câ unu paganu si vainesiu*, nu amu alt'a decatu a dîce, ca asupr’a ace- lora părinți, carii nu-si dau pruncii ia scdla, si carii astumodu fugu de insusi binele loru trupescu Si sufle- tescu, se va pogon osind'a lui Ddieu, pentru neascul- tarea de binevoitorii loru, inaimarii bisericei, si pentruca iubescu mai tare intunereculu decatu lumiifa. „Fratîloru preoți! Sunleti rugati ^ceste ale mele dogeniri a le vesti poporului in biserica si a coopera din puteri la delaturarea reului; se-i spuneți totodată, ca m'am determinatu, câ din minululu acesta se nu mai dau siedula de cununie nici unui tineru, fia fetioru fie fata, pana candu ambe partîle casatorinde, nu vor veni de fatia inaintea oficiului protopopescu, câ ame- suralu or. metropolitane se-i esaminezu si cercu în- sumi din tdte incheeturile credintiei, si pana candu nu-si vor subscria dinsii rtumele cu proprii mana la contractulu bunei-invoiri, — ce de nu vor sci împlini: vor avea a depune o pedepsa de 16 f. pe sam’a scolei comunale. »Era fratiiloru vostre sî dascaliloru vi se demanda, câ insocînduve * laolalta se prenumerati in fiacare co- muna la „Gazet’a Transilvaniei* si „Amic. Scolei*, câ asia cu a ta tu mai dernni se ve aratati de inaifa chia- mare ce 3-ti imbracaiu. Clnsiu, 26. decembre n. 1860. Joane Negnitiu m. p. protopopii. Ferice de pastoralii, care— fara mustrare de cugetu — ’si p<)te dîce cuvintele de mai sus ale lui Isai’a! Din cerculariulu D-ui protopopu, precatu sunt de evidente silintiele sale cele lăudabile, pe atatu s arata a-i stă obstaculi greu de in- vinsu. Pedeci, ce e dreptu, sunt ele pe campulu ist’a mai in totu loculu; insa prudinti’a, energi’a si constanti’a — ce nu ’nvingu ele? O con- lucrare armonica a preotîmei, invetiatorimei si diregatorieloru politice sunt de presentu celu mai mare factoru alu prosperității scoleloru. Midiloculu luatu de D. protopopu: a nu dă siedule de cununia, decatu celoru ce sein citi si scria, este fărte acomodatu a adauge la delaturarea reului neamblarii copiiloru la scdla, si ar fi de doritu a se aplică in totu locuiri, căci — in cele privitore la cultur’a nostra — noi nu putemu fi nici odata destulu de severi catra noi insîne! De invetiare*). I. Dulcea mama: natur’a a depusu in noi sementi'a scientiei, dra nu sî screnti'a; e opu dara se versamu preste acea sementia pldi'a, care va aduce-o la desvoltare si maturitate, candu apoi cu fructele sale ne va indulci, ferici sî mari. — Avemu se versamu multe sudori, multu se ne nevolimu, pana vomu desvoltă in noi acelu daru, pana ♦) Noi sî in intielesulu obiectivii: a invetiâ pre altuln, sî in intielesulu subiectivii: a invetia insusi, ne esprimemu nu- mai cu invetia-re (ital. avezzare), care a venita deodata cu străbunii noștri de in anem’a Italiei. — In intielesulu prima mai avemu sî euvcntuln nou instrua-re. 36 e'ra nu vertutea, de patriotismii, era nu patrjolismulu s. a. sî apoi tote aceste le predica in lumea larga, ^ra prein faptele loru .se dau de mentiunosi sî profa- natori. Prein metodulu espusu, memori’a invetiacelului se face sclava sî se tempesce, judicat'a impilesce, se su- gruma sî piere, fantasi’a-i recesce, sî asiă se nemicesce unu ingeniu ce pote fi escelente, Altulu dein contra poftesce se n’aiba invetiacelulu grige de cartea manuducaloria, ci se-lu asculte numai pre dinsulu, sî cumu propune asiă se sî invetiă. Bene, forte bene! ca unulu ca acest’a nu face mai bene, decatu ca da calea orbului fora de razemu, fora de manuducatoriu; i da calea, dîcu, pre unu drumu pre care nece asiă cumu este invelitu de-o nopte eterna n’a mai amblatu vreodată, căci totuși s’ar pote calu- hisiu catu orientă. L’arunca in unu labirintu, de unde numai scie se esa. Lu-pune in midiloculu unei mari nepetrunse fora de a-i dă sî unu cofnpasu in mana, după care se-si pota indereptă cursulu. Metodulu acest’a nu e asiă de periculosu, că celu de antaiu, căci celu pucînu deca nu desvolta sî nu consolidează puterile sufletesci in invetiacelu, barem nu le sugruma, nu le ucide. \ In urma vediendu invetiacelulu, ca după tota ba- talia de capu, după tota încordarea sî ostenel’a, nu scie mai nemicu securu, are forte pucînu, sî sî aceea confusu, — sî ca nu i-a remasu nemicu fidele in capu, incepe a desperă, sî a se desguslă de invetiatu, sî ca- pela antipati’a calra orice scientia; precumu se des- gusteza sî agricultoriulu de a mai lucră unu pamentu, care nu fructifica ori cumu sî ori catu se nevoliesce a-lu cultivă. De se adeveresce undeva dîs’a vechia: „Medium tenuere luciți^ aici inca adeverulu ei se arata in Iota splendorea. Ca-ci daca invetiatoriulu se nevoliesce se invetie, se propună cu succesu, se nu imbraciosieze nece unulu dein metodele amentile, ci asiă dîcundu, se le mestece intre sene, deunde i-va resullă unu alu treile metodu cu care-si va ajunge scopulu. Adecă se-si alega unu manualu nece prelungu nece prescurtu, sî scrisu cu unu condeiu usioru. Invetiatoriulu se aiba cunoscientia mai multa, mai larga in obiectulu respec- tivu, decatu esttf tiesuta . in manuale, că asiă se-lu precepa intru tote, sî se pdla propune cu cea mai mare chiarilate. Invetiatoriulu se cade se nu ha prelargu, au, cumu larnu dice, pre amenunlu in esplicarile sale. Inveliaceii vomu aprinde acea faclia diema, ce inaltia pre omu, sî conduce poporele pre cale* cea grea si inalla a glo- riei si a elernitatiei. Intru adeveru nemicu e mai dulce sî mai maretiu decatu scientiele; nemicu mai frumosu dar’ sî mai greu, decatu a invetiă pe altulu cu succesu. Aici are locu, in tota virtutea cuventului, dîs’a sântei scripture: emulii suntu chiamati, dara pucîni aleși “ Unu daru nepretiatu este pentru acel’a, care nu numai pote se invetiă, dar’ inca cu succesu. Remune- ratiunea lui adeverata nu pote fi alta, decatu desfătarea ce o afla vediendu, ca sementi’a resfirată a cadiutu in pamentu fructiferu, si recunoscinti’a, cu care are do a-lu urmări invetiacelulu pre totu pasiulu. — Pre fruntea acelor’a potemu d?ce ca maiestatea dieina a lasatu se se infranga una radia dein splenddrea sa. I-a inaltiatu preste semenii sei, le-a datu lamp’a lui Apoline, nu că se-si lumineze numai calea loru, ci sî a altor’a, sî se-i conducă pe ea spre marirea genului omenescu. Insa atari comeli-su rari pre orizontea omenimei. Trecundu Ia metodele de inveliatura, aflamu ca invcliatorii (intielegendu sub acestu terminu tote gra- durele) dein vechime pana astadi urmeza in propunere diverse metode. — Unii poftescu, se se tiena invetia- celu loru strinsu de litera dein cartea care propune, va se dîca, se invetiă dein cuventu precumu e in carte, si nemicu mai multu, apoi dupace a respunsu invetia- celulu asia, V orbesce cu unu „forte-benc«. — Mai incolo nu cerca, dre scie ceva sî cu cuventele lui dein catu a galagitu, — ori după macinarea cuventeloru dein carte remasu i-a ceva sî in capu, ori se-au gatatu sî au sburatu tote deodata. Unu invetiatoriu mai nefericitu, sî unu metodu mai nefericitoriu decatu acesfa numai pote fi altulu, după parerea mea. Pro invetiacelu P arunca in catusie, candu dein contra se cere se-i dea campu liberii, unde se-si preamble mentea si cugetele sale, se-si cerce sî se-si deprinsa poterea judecății, lu face sclavu literei morte, sî se se tiena de ea că orbulu de gardu. Or- bulu ratecesce sî cade, deca si-a perdutu manuduca- toriulu, invetiacelulu se confunda sî amutiesce daca si-a perdutu tirulu vorbeloru dein cartea manuducaloria Invetiacelulu sciendu ca invetiatoriulu cere numai liler’a dein carte, inca nu se nevoliesce a-lu resplati cu mai multu. Sî asiă invetiă cuvintele seci, era nu lucrulu; precumu se lempla cu celi mai multi omeni dein lume, fora dostincliune de teneru ori betranu, ca invetiă precepte morali, era nu moralea, precepte de virtutei 37 in casulu acesta începu a nu ascultă tote amenuntele. Sub pretestu, ca nu se tienu tote strinsu de lucru, sî asiă usioru se păta templă se trdca cu nepăsare chiar" pe acele, care se tienu strinsu de esenti’a lucrului, fora care-i cu nepotentia se pota precepe mai incolo; asiă apoi tractate întregi Ie trecu fora de a le precepe. Se nu fia nece prestrinsu, au prescurta, că se prăincorde atențiunea spre precepere, sî totuși in urma ne potendu petrunde, ori urmări cu preceperea pre in- vetiatoriu, se remana indoiosi in locuri pote destulu de însemnate, dela' cari depende intielegerea mai multora. In acestu modu era-si se pota desgustă forte usioru, Se nu-lu mai asculte de locu, au prepucînu. Inveliatoriulu se cuvene înveliaceiloru se deslu- cesca lucrulu cu cuvente mai pucîne, dar’ chiare sî via. — Se vorbesca lucru, era nu cuvente seci, fora intielesu, înflorite sî fora sementia. La esaminare se cera intielesulu lucrului, ăra nu cuvente gole, innodate pre aci incolo. Se se nevo- ieșea a le desvoltă judecafa, sî se nu sufere o data cu capulu o memorizare seca; căci urmandu acest’a face pre invetiacelu numai machina, lu face se producă ceva nu cu puterea propria, ci impinsu de alfa, — se producă, dicu, fora de a semtî dulcetra productului sî fora de a-i sci, sî de a-i cunosce proprietatîe, apoi ce-i acesfa pentru invetiaticelu mai multa, decatu neinica. Cea de antaniu machina ne facemu in rogatiunile d-dieesci. Tatalu, au mam’a, cei de antaniu invetiatori ’si invetia copiii rogatiunile. Copiii cu memori’a loru cea via le sî invetia, inse fora de a sci ce dicu, sî invetia numai cuventele, nu sî intielesulu De .aci vene, ca chiar sî betranii, candu vreu se le dîca in o mulțime de omeni, usioru le smentescu, fora se se mai pota-reculege indata, preintru-ca pier- diendu-sî firulu cuventeloru, cu judecafa nu potu se-lu afle, de nu cumva dein marea dedare era le cadu cu- ventele pre limba. Întreba pre copii, bâ chiaru sî pre unii betrani se-ti spună cu alte cuvente intielesulu unei rogatiuni, au mai bene alu unui viersu, ce-Iu sciu de rostu că ap’a, cumu se dîce, sî ve-i vede, ca dau dein umeri, sî nu sciu se-ti respunda doue bobe Asiă e cu oricare scientia. Invetiacelulu, ce o invetia ad Ulerani dein carte, fora a se nevolî se-i afle intielesulu sî s’o tracteze cu cuvente propria, erasi numai dein carte pole se vorbesca cu cineva, ce inse n’are locu; dar’ se dîcemu ca are, insa pana candu scie aceea, ce a invetiatu ad Ut eram fora de a sci ce invetia? de joi pana mai apoi, — celu mai multu pană pasiesce a fora presta pragulu scolei, pana începe a invetiă altele, apoi cele invetiate sbora că se faca locu celoru noua, pentru-ca, cumu s’a mai dîsu, elu e numai o machina, in care scimu bene ca nu poți se bagi alta materia pana nu se gata cea bagata; — cumu-i la mora, machin’a cea mai cunoscuta, cu care nume se sî boteza inveliaceii, ce nu precepu nemica dein cate dîcu, fora dein gura o mena fuioru. Invetia unu vo- lume intregu ad Uter am, insa fora de alu intielege, si candu l’au gatatu, s’a gatatu totu sî dein capu. Ordinatiuni. (Capctn.) Ordinaliunea guvernamentala impartesita in Nrulu trecutu, precum se vede, este menita mai deaprope pentru scolele romane gr.-orienlale; ea insa nu eschiude aplicarea ei si Ia alte scole mai virtosu gr.-catolice, care au totu acelesi conditiuni. Se o analisamu dara inai strabatatoriu si se vedemu, ce datorii impune ea organeloru de scola? Mai anleiu se dîce, ca unele preture nu si-a făcuta datori’a in privinti’a ridicarei si dotării scoieloru populare impusa in ordinaliunea sub Nr. 21019 din a. 1858*), din causa, ca acele nu fura pro>ocate la acesta de calra concernintele organe bisericesci. Initiativ’a dara trebuie se o iă organulu de scola bisericescu, adica protopopulu, precum se vede mai departe in ordina- tiunea, de care vorbimu, si precum au făcuta multi protopopi, carii au intielesu acea ordinatiune. Protopopii asiadara, că inspectori școlari districtuali, cunoscendu mai bine impregiurarile economice ale po- poreniloru sei, in coinlielegere cu preotîmea locala, au se olaresca a) care comune polu de sine insusi sus- lienea o scola si care ar trebui afiliate la altele; b) catu de mare se fia plafa invelialoriului; c) din ce îsvore ar putea se curgă acesfa durabilu, fara că poporulu se se ingreune cu sustienerea scolei astfeliu, că se uresca scofa si se privesca in ea cu o apasare si împilare mai multa intre cele multe, ce destulu-lu storcu. Totodată insa se nu perda din vedere nici scopulu scolei, carele este: a dă tinerimei școlare o instrucțiune potrivita starei sale si o educatiune morala si religiosa catu se ♦) Ne rugamn, cA acea ordinatiune se fia citita si bine stu* diata de organele scolei. > I 38 pole in timpu mai scurtu; si fiindcă acestu scopu se pote împlini numai atunci, candu vomu avea inveliatori apti, carii inse pe mere pere nu se potu câștigă, ci numai prin statorirea unei lefi potrivite, cu care inve- tiatorulu se-si pută acoperi barem cele mai trebuintiose pentru traiulu vieții, asiadara urmarea vine de sine singura, ca dotatiunea trebue se corespunda scopului; Ara acolo, unde nu se pote cere dela comuna aslufelu de dotatiune, aceea se se afilieze la alfa din apropriare si cu puteri unite se se liena o scola mai buna. Tote aceste inspectorii de scola tractuali au se le pună intfo consignatiune, pe care alalurandu-o la harlfa ofîciosa se provoce preturele a esî in fali'a locului, unde tie— nendu consultări cu representatiunile comunale si cu parochii locali despre tote ce s'a însemnata mai sus, se se iă la protocolu voi a poporului si conclusele se se astdrna la Guvernulu tierii spre inlarire. Se intie- lege de sine, ca nepairunzindu poporulu bunatatea si folosulu astorieliu de iiiesuri, inspectorii de scdla tractuali si preotîmea locala au se-lu conducă, se-lu invelie si capaciteze despre folosulu ce-lu va avea din infiintiarea si sustienerea scdleloru ; unde vcdu o neintielegere se caute a o delalură, unde vedu artiagu si inderetnicia se caute a le domoli, unde vedu indolentia si moletiune se caute a le indepartă prin desceptarc de semtiu na- lionalu si de o ambițiune personala Insa durere, căci tocmai preoții sunt — cea mai mare parte — carii la cașuri d’aceste delocu striga: „poporulu nostru este seracu, nu pote tieiiea scdla mai buna decatu avemu“, (in care adica vre unu fecioru ori rudenia de a loru neprocopsitu, nedestoiuicu invetia buchile, si asia tiene ioculu altui invetiatoriu bunii), ei sunt, dîcu, carii se temu tara cuventu, ca nu cumva se ii se micsioreze numerulu prescuriloru seu alte venite cu alata, cu catu ar dă omenii pentru scdla, seu se nu se scota vr’unu natareu de fecioru si se vina altulu mai harnicu. Din cele dise mai departe in acesta ordinatiune^ se vede, cumca in. Locutiintia a reflectalu si aci celece a vediulu de lipsa, apoi cine are urechi de audîtu, se auda, si pre cine-lu dore, lege-se! Noi din partene cutezainu a reflectă numai alata, ca unde este intiele- ginlia, acolo preotulu nu more de fdme, penlruca aceeași scie multu mai bine pretiui dalorintiele si osle- nelele unui preutu, decatu omulu simplu, prostu, care privesce in preolu numai o undita, care are se nu-lu lașa a se abate dela religiunea sa—si mai multu pote nimica. Esempiu bunu fiene in asta privintia conlocui- torii sasi, carii in adeverii pretiuescu multu pe miniștrii loru bisericesci, penlruce? căci au mai multe scdle, si totu bune, si au in proportiune cu numerositatea Ioni o inteligintia frumosa. Daca dara PP. protopopi voru asceptâ, că pre- turele se-i provdce a grigi de scolele nostre, fia siguri, ca nu voru avea nici o ostendla; căci rarii se afla untr pretoru, care ar fi lualu treb’a nostra școlara, precum ar fi trebuitu, fara se fi fostu elu pn\ocatu la acest» decatra protopopii; totuși insa nu vom negă, ca au fostu si d'aceia si au aflatu greutate tocma din par- ¹ tea bisericdsca. Despre aceste insa vom vorbi mai pelargu cu alta ocasiune. Acuma se vedemu, unde s'a । pusu in lucrare ordinatiunile privilore la infiintiarea si * sustienerea scdleloru si dotatiunea cuviintiosa a inve- * lialoriloru: 1. In protopopiatulu Brasiovului 1., unde s’au si* a in tari tu tote dela Locutiintia ; 2. In prot. Haliegului; t 3. in alu Hondolului de susi:; 4. in alu Hondolului de k josu; 5. in alu Zarandului; 6. in alu Brasiovului II., I inse nu presle totu ; 7, in alu Brunului, inse nu s'a in- * taritu inca dela Locutiintia; 8. in cea mai mare parte m a ppiatulu Idicului; 9. in o parte a ppialului Fagara- n siului I., dara nu e iniaritu inca de Locutiintia: 10. Ici * colo in mai multe protopopiate; 11. In protopopiatulu i M.Osiorheiului, Cohamului, Cincului, Nocricului, Solnocu- ? lui, Chiorului, Campeniloru, Lupsii, Zlatnei, Fagarasiului n IL, sta treb'a in lucrare. — S au facutu lefi si in alte * protopopiate, precumu in alu Iliei, Dobrei, Ungurasiului, Halmagiului ele, dara nu sunt inca întărite prin Guver- nulu tierii, si astufelu potu patimi schimbare. J Cate sa facutu pan'acdm in asta privinli'a din partea organeloru noslre scolastice de confesiunea gr. caloL nu suntemu destulu informati; alata inse scimu, ca pe calea aratata a venitu in privinti’a acesta nu-" mai actele dela prelur'a Lapusiului ungurescu si r Siomculei. Soiri scolastice. - Sibiiu, 3. Februariu. Esamencle semeslrale la' academi’a de drepturi de aici se începură astadi. Cern aut iu. Din o scrisdre privata a unei auto— rilati demne aflamu, ca scirea respandita deunadi prin mai multe diurnale, si după acele reprodusa si in „Amic. Scdlei* din anulu trecutu, despre scolele din Suceava, ar fi „mai cu totulu nedrepta, adeverindu-se numai o negrigintia in asta privintia a magistratului cetatie- nescu“. Va se dîca o negrigintia netendentidsa. 39 Urbea mare, Scol’a alementara gr. catolica de 3 clase dela Urbea mare s’a ridicatu la scola ca- pitala publica, dupace adica s’a mai sporitu cu o clasa. Din străinătate. In Berlinu sunt acum 20 scole comunale, 42 scole parochiale si private, 10 scole de dumineca si 2 scole de fabrica in care ambla Ia vr’o 30,000 de copii. Spesele anuale, ce le are comun’a Berlinului numai cu scolele aceste, se urca dela 180,000 pana la 200,000 talari. In He^sa, câ si in cele mai multe provincii ale 1 urnei civilisate, esista unu fondu pentru. veduvele si orfanii invetiatoriloru. Numai din vistieri’a statului se contribue pe anu cate 17000 fior, la fondulu acela. „Monitoriulu* Franciei are urmatdrele notitii in- teresante privitore la scdlele populare de acolo: In tota Franci’a sunt acum 11,200 invetiatori cu lefa anuala de 700 franci si 18.000 inv. cu lefa de 600—700 fr. Minimulu legalu pentru Idfa de invetiatori populari e asiadara 600 fr. Totuși lefile celoru 4400 invetiatori ajutători (instituteurs suppleants) n’au ajunsu inca la sum'a aceea (de 600), deși înainte cu doi ani li se de- tera unoru din aceia adaose de cate 100 fr. Acum s’a aplacidatu 440,000 de franci, spre a sui si lefile in- vetiatoriloru Tsuplenti“ la minimulu de 600, si s’a or- dinalii apoi, câ in viitoriu se nu se mai aplice de locu invetiatori suplenti pela scole populare. Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urmare.) C a p ii a i ii II. (180—270.) DOMNIREA MILITARĂ SI A UCIGATORILORL’. §.5. Titu Antoniiiii M. A. Comodu, ISO—192. Como du, e fliulu lui M. Aurel iu, ca- rele lu purtase de micu in resboiu si cu sine, insa indesiertu s’a silitu tatalu seu, se-lu faca mu mare, -dedrece chi cumperă pacea pe bani ?ₑla popdrele învinse de tatalu seu, si rentur- aₐndu-se la Rom’a, lasă gubemiulu in manele ^fectului pretoriului, apoi s’a datu desmer- si că imperatu se luptă in amfiteatru animale si cu gladiatori pentru bani. In Daci’a eră consulii (183) Juliu Livia Victorian, unu desfrenatu că si Comodu, căci a ridicatu in Daci’a „cole- giulu Isidei Maridnei“, unde se facea spurcatiunile si demoralisarile cele mai urite, — deși colegiulu acest’a eră stersu din im- perati’a. a) Mortea lui Comodu. Comodu, dupace a tiranitu si a ucisu pe multi, chiaru si din sângele seu, fii omoritu, si poporala romanu asia s’a inversiunatu asu- pra lui, catu unii strigă, ca se se spendiure mortu, dra altii se se arunce in Tibere (unu rin la Rom’a). b Prospecta peste imperalîa. Sub acestu imperatu a începută imperatî’a romana a dă in scădere, dedreee tari’a morala a poporului se totu împuetnă, pecandu de alta parte despotismuln militarii! se intariă, ce a datu ocasiuni la multe mișcări interne, in care tronulu Romei, seu se vindea pe aura, sen se câștigă cu uciderea imperatului, — si pana la Aurelianu abia a fostu imperatu, care se fia avuta grigea ceruta de salutea publica, din care causa barbarii europeni se incuragiara spre incursiuni in imperatî’a romana, — §. 6. P. Eli 11 Pert i nac e 192, Di din Julianu 193. Senatulu si pretorianii (gard’a imperatesca) alesera pe Pertinace. carele eră prefecții in Rom’a; insa vrendu se diregă caus’a pu- blica, aduse strămutări financiale si casiună nemultiamiri, pentnice preste trei luni fîi ucisu de ostasii sei. era imperatî’a se vendii lui Di- diu Julianu (25000 de sesterți pentru unu pretorianii). Dar’ nici acest’a nu putîi domni in pace,. dedreee oștea din provincie alese alti trei imperati. — pe.S. Severii. C. Albinu si pe Negru. Julianu s’a impecatu cu Severii, si la primitu de soclu in domnire: insa fiindu urîtu de ai sei, fii ucisu. §. 7. Sepfimin Severii. 193—211. S e p t i m i u Severii s’a impecatu cu Albinu. si facenduhi Cesare. a pornitu asupra lui Negru in Siri’a. si batendu-lu in trei rinduri — l’a omoritu la Ise (194), si pe- urma a predata Bisantiu, pentruca a tienutu cu Negru. — Nici impecarea cu Albinu a fostu duravera, — căci nesuferindu-lu, In hatîi laLugdunu in Gal i a, si in locuia lui face I 40 de augusta (sociu in domnire) pe fiulu seu Caracala (198), , Severu a avutu grige de Daci’a si sub consulatulu lui Falconu si CIaru, a ridi- catu o biserica in on6rea lui Joe, pentru sa- netatea muierii Sale Juli’a. — Daci’a a pro- pasîtu multu sub ingrigirea lui, mai alesu prin colegiuhi mineloru. (Vâ urmă.) Literatura. Suntemu incunoscintiati, ca in curendu va esî de sub tdscu unu opu intitula tu: „Poesii naționale⁴⁶ com- puse de D. Basiliu Petricu, doctorandu de medicina in Vien’a. Venitulu cura tu alu acestei cârti este destinatu Îentru fondulu „Gazetei Transilvaniei^. Se tiparesce la raufelner in Lugosiu, si vă costă i f. — Asemene aflamu, ca si gramatic’a si cartea de lectura a D. directorii gimn. din Brasiovu Ga- v r i I e M u n t c a n u s'ar află sub tipariu. Varietati. * „Revisfa Carpatîloruu in fascidr’a din 15. Januariu, vorbindu despre ortografi a romana cu litere adoptata de comisiunea filologica romana adunata aici in Sibiiu pcla finea lui septemvre t., incheia cu urmatorele: „Nu ne intindemu a comentă seu a discută asupra principieloru acestei ortografii. Sunt mai bine de 15 ani, decandu urmarimu cu atențiune, si potu dîce cu ardore, laboridscle lucrări de sludiuri ale Domnulu Cipariu asupr’a limbei. Purtamu o stima mare catra a- cestu mare filologii, a caruia profunda eruditiune sunt datori toii Romanii se o venereze. Dar’ pentru noi vine întrebarea: orc dece Efori’a scoleloru din Bucu- resci si consiliulu scolariu din lași au adoptatu o alta ortografia? Eta o cesliune, laₜ care profesorii noștri s'ar cadea se respunda*⁴. Fiindu vorb a de acesta ortografia, nu va fi de pri- sosu a face cunoscutu on. publicu si opiniunea data in. Ministeriu decatra D.consiliariu Dr. Vas iciu in acestu obiecții, după insarcinerea ce o avea același dela acelu locu mai inallu. Opiniunea D-Sale s’a datu asia, ca acea ortografia stabilita e forte de dorita ’a se recunosce si acceptă in comunu cu atata mai virtosu, ca ea cbiaru sî pana acum atata e de latita intre romani, mai cu sema ardeleni, incatu neadoptarea ei nu se mai pote face fara de daun’a limbei, si ca deci este cea mai buna I ocasiune acum a o generalisă si astufelu a stabili o sistema raționala de scriinti’a limbei ndstre, fara că prin aedsta se se pună catu de pucîna impedecare des- v ol tarii ei mai departe.— Totu in intielesulu acesta fu spriginita apoi acesta ortografia si de inall'a Locutie- intia, si astfeiiu speramu a o si vedea dara incurendu introdusa preste-totu. * Vien’a a consumata in anulu trecuta 106.000 vite cornute, 140.000 vitiei, 40.000 de oi, 50.000 de miei, 100.000 rimatori, 330.000 animale mai mărunte j si 180.000 de silbatatiuni. * Unu nou midilocu de comunicatiune. In Londonu tocma se lucredia la asiediarea in pamentu a unoru tievi întocmite astfeiiu, că prin trinsele se se i mane plicurile de posta prin apasarea si puterea aeru- i lui dela o stațiune la alfa. Pachetele de epistole etc. 3 se mana prin tievile aceste cu astfelu de iutiela, incatu 1 in fiacare secunda percurgu 9 mile germane. । Probleme. l.Aureliu nu cam sciă se scria bine cifr’a 8, si invetiatorulu seu, că se-lu deprindă a face ₍ pe 8 mai bine, fa îndatorata, că pe dio'a viitore se aduca scrisu gafa pe hartia numeriî 9 si 11 pe fiacare ’ cu trei 8, numeriî 19, 89 si 111 pe fiacare cu patru 8 i si numerii 99 si 1111 pe fiacare cu cate cinci 8. — ț Cum au lacuiu Aureliu acest’a? 2. Unu tieranu a venita inir'o di de tergu la ce- tate cu 16 siesediecîne de mere si inca Unu maru*); insa elu nu si-a pulutu vinde merele Iote, ci i-a mai ! remasu din acele unu numeru anumita. Daca vei mul- tiplică acesta restu de mere cu sine insusi, productahi E ti- vă arată numerulu mereloru, cu cale venise lieranulu la tergu. Asia dara cate mere a vendutu lieranulu ' nostru si cale i-a mai fostu remasu? ¹ DD. inveliatori si tinerii studioși, carii vor avea * bunătate a resolvă un'a ori ambe problemele aceste, se 1 ne tramita inedee resolvarea loru provediuta cu sub- . scrierea DDIoru, că se o publicamu. *) Siesediecina, nemtiesce Schock, insemneza unu numeru, de 60 de obiecte de unu felin, deci 2 siesedieeine făcu I 120 de bucăți, trei, 180 etc. Din Nrii „AMICULUI SCOLEI“ esitj . pana acum se mai afla inca esemplare ¹ pentru doritorii d’a se abona la același. ‘ Redactorii responsabila V. Konianu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tipariuln lui 8. Filfach. Somâata, li. F'ebraariu. 1861. Ese in tota Sambat'a. Pretiulu ab<>n. in Sibiu pe anu 3 fi. 40 cr., pe */t anu * 1 fl. 70 cr. AMICULE SCOLEI. Pentru tote provine, austr. pe anu 4» pe ’/ₜ a. 2 fl., pentru princ. romane pe anu 38 , pe ¹ » a. 19 piast. De invetiare. II. Pana aici vorbiramu de mctodulu invetiatoriului intru instrucțiune facia cu invetiaceii Iui, adica de in- vetiare in intielesu obiectivu; er’ in urmatdrele vomu vorbi prescurtu de invetiare in intielesu subiectivu. Nu putemu avea totu invetiatori pana la mormentu, mai alesu daca cerulu ne da o vietia mai lunga decatu copilari'a. Tempulu sbora si ne aduce in starea, in care e opu se ne invetiamu si noi pre noi singuri, daca voimu se custamu sî se meritamu vieti’a, daca ne arde anîm’a pentru binele comune, sî pentru o vietia si deincolo de mormentu. Nece chiaru invetiacelulu n'are opu a fi legatu orbesce de studiulu oblegutoriu, sî a urmă chiar numai pre invetiatoriu. — Insu-si se se misce liberu, se cerce sî alte cărări afara de acele, pre cari - lu conduce seau se incerca a-lu conduce invetiatoriulu, — pe cari se se nevoiesca singuru a ajunge mai securu, mai iute si mai cu gloria la scopulu prefiptu. Acesfa sta mai cu sama in cetirea altora carii afara de cele ablegutorie. Cetirea este folosirea literalurei scientifice. — Că acesta folosire se fia reale, adeverata, secura, cetito- rulu are opu se estraga esenti’a dein ce cetesce — La acesfa se poftesce încordare de mente, sî că cetito- riulu se se pună in acelu stătu, se iec aceea pusetiune, care a avufo scrietoriulu. Se-si resuine momentele principale. Pre scurtu, se se nevoiesca după putintia a-i petrunde spiritulu, si a si-lu insusî, catu numai pole. La o cetire in adeveru scientifica sî folositoria e opu se se nevoiesca cetitoriulu a precepe tote ame- nuntele, se esamene temeiurile, se recapituleze totulu, si se desfasiure urmările; apoi la acdsl’a dein partea obiectului se cere se fia adeverata sî certu, era dein partea subiectului (cetitoriuluij se fia cercumspecta sî petrundietoriu. Mai incolo se chiarifice oscuritatîle, se delature îndoielile, sî se indeplinesea lacunele. O atare cetire se pdte numi strinsa, seau esaminatdrie. Cetirea (asia se pote numi aceea, candu cetitoriulu nu are scopu de a esamină de amenuntulu opulu altui’a, ci numai a-si insusî pre catu pote scientiza dein elu. — De sene se intielege ca genie esaminatoria, genie pentru cetirea strinsa — sunt rare, forte rare, candu pentru cea lasia-su nascuti toti, carii numai vreu a gustă catu de pucînu dein nectarulu museloru. Vorbindu in genere de cetire se mai cere intre altele, că cetitoriulu se nu cetesca tote deodata, ci de intru inceputu numai ce-i mai principalu; se cetesca asiă dîcundu cursive, că se-si câștige unu conspectu despre totu. — Dupace in astu modu a percursu unu opu se se intorca era la inceputu, sî se cetesca sta- torice; vedi bine daca voiesce nunumai se se desfa- teze, dar se-si câștige si o cunoscintia secura, sî se folosdsca sî altofa. Despre adeverulu acesfa avemu esemple destulu de aratdsa. Asiă daca inlramu in o gradina plena de flori diverse, noue necunoscute, indata ne surprendemu, sî incepemu a le contemplă mai deaprope; dar' parte dein cariositate, parte dein neluare-amente nu le oser- bamu Iote de a menuntulu, ci numai acele, care ne alragu mai tare cu grati’a loru, si numai dupace le- amu petrecuta o dala cu ochii asiă mai pe de asupra, ne rentdreemu la o contemplare de amenuntulu, daca reclama interesulu, sî voimu se ne facemu o cunoscintia de plena despre ele. Pre lenga Iote acestea se va află totuși se dîca cineva, ca-i nebunia a face unu lucru de ddue ori, candu se pdte face o data. Mie-mi place a le res- punde acelor’a cu proverbiulu: „incetu cu incetulu departe ajungi*. Apoi aceea o scie totu natulu, ca nimeni nu se nasce cu scientie, ci la ele ajungemu numai pe incetulu, carii ajungemu, sî inca numai după sudori crunte. Nu potemu cuprinde tote deodata, ci dein inceputu numai unele, care ne alragu mai tare; apoi mereu, mereu devenimu la cuprenderea totului, de ne nevoimu; „per partea pervenielur ad Mai încolo se cere că cetitoriulu in cursulu celirei se iee aminte la usulu vorbirei au scrierei, seau, du- pacumu se esprimu altii, la terminologi’a scientifica. 42 Sî acest’a cu atatu mai tare, cu catu scrietoriulu se' scie a fi mai escelenle, mai coreclu, si mai dulce in stita, — sî cu atate mai tare, dectim-va voiesce se-lu imiteze pre calu-hi ierta poterile. Multu ajuta la a- cesta daca-si subtrage ori eslrage pasagiele ori spre- siunile si sentintiele cele mai frumose, mai plăcute, ori face acesta in hmb’a materna seau in alt’a străină, carea vre s'o studie de nu perfectu, totuși binesioru. Pre urma forte este de folosu se se deprenda in prelucrarea aceleia ce a cetitu. In modulu acesta-si castiga o cunoscintia mai forte, sî—si imprima mai bene in mente ideele autoriului. ’Si castiga o îndemnare nunumai in aplecarea ideeloru desvoltate acolo, ci sî in imitarea stilului, daca voidsce alu imită. Mai pre urma fia-mi iertata a încheia eu nesce pasagie dein Seneca, ce se atengu de cele espuse in partea a dou’a: (Epistul. mor. lib. I. ep. II. 2—5.) wDeaceea insa ia sam’a (Lucilie), câ cetirea mul- tOru autori sî volume de totu genulu se nu fia strava- ganta sî nestatoria: se cade se te nutresci sî se te Ocupi cu anumiti scrietori de geniu, daca voiesci se-ti câștigi ceva, ce se-ti remana fidele in mente. Care e prctutindini, nu e nicaiurea. Acelor’a, cari petrecu vieti'a in peregrinatiune, se templa aceea ca, au multe ospitia, si nice o amicetia: aceea cauta se se temple sî acelor’a, cari nu se familiariseza cu nece unu scrie- Nu depinde nimica dela aceea, cate cârti ai, ci dela aceea, catu de bune sunt: cetirea anumita Colosesce, cea varia desfateza. — Care vrea se ajunga, unde si-a propusa, se m^rga numai pre o cale, se nu vagabun- deze pre mai multe: acest’a nu va se dîca a merge intr'acolo, ci a rateci. (Epist. mor. lib. XVUL ep. V. (108) 2—3.) Nu debe se cerce omulu pe tote locurele, nece se se apuce lacoma de tote: prin parii ajungemu la totu. Sarcin’a e a se intogmi după puteri, nice se iee omulu mai multu decatu e capace. Arone P. Densusianu, juriștii. Sciri scolastice. 12. fauni. Ih dio’a de astadi avui norocire a me retrage din vecinătatea acestei cetati amene atatu pentru alinarea doloriloru mele prin perderea consottei abea de 5 ani casetoritu, — catu si pentru delectarea ce o avemu in tempulu studierei mele in Seminariute metropolitana catra studiele seminarirJe, cugetandu, ca un’a recapilalatiune a acelora miara mai putea inspiră spiritu nou de a me mai intipuf in carier’a junetiei stu- diende, dedrece după contestarea celoru mai literati si scientifici Omeni, scienti'a intru tote ramurile ei e in- finita si ineshauribila. toriu de geniu, ci trecu fuga sî in pripa presto tdle. Despre o parte in lacrami de conpatimire inun- Nu folosesce nece a adauge la corpu mancarea, carea dandumi ochii cei corporali, ochii inimei’mi suridea de indata ce s’a primitu se sî emite; nemica impedeca cea mai ardienda bucuria, vediendu pe reveritii domni chiar’ osiâ sanetatea câ schimbarea desa a remedialoru. ] clerici in prcsinti’a Iluslritalei Sale Domnului Episcopu Nu se vendeca ran’a in care totu mereu se punu me-jsi a intregu veneratului Capitulu alu nostru depunenda dicamente. Plant'a, care adese se strămută, nu apuca iesamenulu quiinestrului 1. din teologfa morala, ’studiuta potere. Nemica-i asia folositorii!, catu se folosesca în scientiei, pe care se baseza tota fericirea temporana si trdeatu: mulțimea cartîloru distrage inirn’a. Sî asia, cea după mormentu la tote staturile, oleulu care ’lu candu nu poli se cetcsci cate cârti ai, destulu-i se aibi j luara fecidrele celea sapiente intru pregătire pentru cate se le poli ceti. Ci, dici, acumu am voia se des- • asceptarea sponsului. chidu o carte, acumu alt’a. Aceea arata unu stomachu| Propunerea teologiei morale de reverendisimulu D. ingreunatu sî slricatu; a gustă multe constatore dein|Joane Anderco, canonica capitulare pe ienga tote be- feliurite substantie si de alta natura, strica, nu nutresce.^tranetiele venerande, inorbasitatea, ce dela unu tempo Asiă totu de un’a cetesce pe celi probati, si daca cate incoce ‘lu oprima si ocupatiunile gravamene consisio- odala vei ave voia se le abați la altii, intorcete la cei riale, merita iota stim’a si laud’a. — Respunsurile te- de antaniu: in Iota dio’a casliga-ti ceva ajuloriu m neriloru teologi, cu tdte ca prin scrierea studielora contra mortii, nu mai pucînu inconlra altoru rele. — Sițscminariale li s’a rapitu timpulu celu mai favoritorhi dupace ai percursu multe, alege-li una ce se rumegi,pentru progresu, cultura intelectuale, bâ se pericliteM in aceea dî. Acdst'a o făcu sî eu: dein mai multe, inca si insasi sanetatea corporale—vedescu totuși, ca ei care le-am cetitu mi-insusiescu ceva. (Epist. mor. lib. V. ep IV. ^45.) 1—2.) voru fi turmei loru concrediute pastori buni, carii vom fi in stare turm'a concrediuta a o abate dela moine ei 43 dela pasiunile calbagîdse; aralara, dicu, ca ei voru fi conductorii cei mai buni turmei cei cuventaldre dela leaganu pana la mormentu, numumai catra fericirea cea temporale, ci si dincolo de mormenlu; ei au suptu si torn suge dein menlionalulu studiu nunumai literele complesa, daca sucu si esistinti’a lucrului celui forte importanta ^hilotiup/ua obiter li buia abdut it ci Dec^ peni tu* hau.st a reduci t ad eum⁴» Teneriloru teologi! Voi sunleti preluptalorii, carii gătiți calea catra paradisulu celu deslatatu, prin voi poporului celui insetatu de arie, scientia, si cultura are a i se descbiude usi'a fericirei limpurale si porțile eternilatii ceresci, in voi ’si cerca neputinciosulu taria, in voi spera orfelinulu si orfelini, in voi si pune na- țiunea tesaurulu celu mai scumpu alu ei, „vadra vir- lua flec uOiiuione cărunt) qui nune nuni . nec reticenlia posterorum aepulta cane potent. Ampleclalî fralîloru si mai neparteniloriu impreju- rariloru vostre, ca nu veți fi uitati in nefavorilorea vdstra împrejurare, câ in timpii cei treculi; nu cercați como- ditate in acestu stătu preotiescu, ca forte va insielali, si care amplecle acestu stătu pentru, comoditate, opereza immoraiiler. Ve mai dîcu una „spiritu nobilu, poftesce altu spiritu nobiluu, consullaliunea impartesita — e con- sulatiune dupla, — durerea consemlila — e semi-durere. Amoru, sinceritatea, increderea, trancuilitatea, pietatea fatigui si repausu suntu marginile fericirei. Benignitatea llustritatii sale D. nostru Episcopu va sci respecta fatigiulu vostru, si nu va lasâ pe grădinarii cei neobositi in pamentu sterile — ci ii va eldcâ in pamentulu celu fructiferu — unde voru cultivă fruptele celea mai scumpe. Fralîloru teologi! ochii lui Argosu suntu tientati a supra nostra; cetimu cu durere cum ne culpeza si ne- au culpatu, ca suntemu nepăsători către scolele ndstre romane, educaliunea natiunei ndstre, si nice noi nu ne desculpamu prea tare; insa daca cautamu la luptele, si indigintiele, cu care e apăsata si are a se luptă un a parte mare a preotimei ndstre transilvane, zeu n'au asia multu dreptu ane inculpă, — candu suntemu silui dimpreună — cu servii nostru a ne pupe sub gravitatea si zedufuluwdile), in locu de opu literariu — furca, grebla, cornele pulugului si alte, incatu sera obosita,— in ipeu d’a luă condeiulu, Hi cauta a caută perna seti odihnesci trupulu celu infrantu de lucrulu dîlei. In timpulu junetiei mele însumi eram unulu care cujpamu in obietulu atinsu; insa după ce am practisatu, șmcugelatu: „Domne €e am bcuHi!* Asiă fratîloru, e amara Ja noi sortea preotului, si cu atatu mai amara, cu catu acesta va fi mai aduncu pătrunsa de importanti’a chiamarii sale, dupace se vede impedecalu de atate calamilati intru împlinirea numerdseloru datorinlie, de care presentulu si viitorulu, ne ceru sam’a. Ore n’a mai sositu timpulu, a sa face ingrigire mai buna de sortea nostra?! Indolenli'a, traganarea, lașitatea, necircumspecliunea intrunu futuru mai ferice, cum si ne îndemnarea estema e la noi caus’a a tdte relele si asia si a acestui reu; apoi dela omeni apelaliune se da numai la D-dieu! Buna mângâiere e sî acesta! Unu prrotu veduvu. De lenga Cam putu pane/) in <²/ᵤ decern. 1860*) E unu ce ridjcaloriu de spiritu la ceriu, candu vede omulu ca ici colea in patri’a nostra se pune temeiu |? fericirea poporului nostru s; prin infiintiarea de scole populare Pretiuitulu nostru diurnalu „Telegrafulu Romanuu iu Nr. 46 a. c. ne face cunosculu prin corespondentul^ seu din < încu mare, ca acolo cu ajutoriulu lui D-dep si prin stradani’a unoru barbati, a caroru nume na** tiunea nostra in eternu ilu va pestră in pîe memoria, s au infiinlialu o scdla, in care tota tinerimea nostra dp prin prejuru isi va putea află nutretiulu spirituale. Asemenea am pututu inlielege mai deunadi, ca in pretur’a Siercaii s’au infiinlialu nunumai scdla centrala, dar’ inca si unu fondu de 10,000 f. m. e. pentru do- tarea invetiatoriloru. Argumentam ad hominem ca barbatii nostrii, carii efeptuescu astfelîu do institute, nu se vor enumeră intre .aceia, carii dicu numai uDpmne, Domne!“ si alfa nimica, si totuși voru a intră intru împerati’a ceriului, ci se voru înșiră in ceafa acelorp, carii făcu voi a celui ce au trimîsu pe mantuitoruilii lamei înaintea asta cu 1860 de ani. ♦) Intardîerea trimiterei acestui articula la „Amic. Scdlei* provine d’acolo, ca a fostu trimisa la altu jurnaiu alu nostru, care inca nu Ta publicații, ai asia apoi am fostu constrinsu alu trimite de a douadra spre publicare. Corcsp. (Nice se ve mirati de acdsta: diurnalele nostre poli- tice au acum de lucru pana peste capii cu politic'a, — ele de ar esî pe tdta dio’a— si n'ar putea astadi desecâ torintele materiiloru ce le innebusiesce. Apoi de aceea e foi’a sco- lastica, ca «'avemu nnde concentrA incai cele scolastice si cu atatu macaru, se mai usiuramu foile ndstre politice. Tre- bue se ne dedatnu, Dloru, cu foi de specialități, cum si trebue se ne facemn omeni de specialități, căci altucum vomu ii in tote ceva, si in totu — nimica. Bed.) 44 Se mai afla si alte scole totu prin mecenati sdu mai bine dîsu prin midilocirea loru infiintiate, care ori cum de si pentru o națiune asia numerosa că a ndstra, peste totu luandule, ’su pucîne, dar’ concernentii fa- conduși datori’a loru sania nu-su de a se învinui despre pucinitatea acesta. A insîră tote acelea scdle aici asiu fi prea lungu. Dîseiu, ca e ridicatoriu la ceriu vediendu infiin- tiandu-se astfeliu de institute pentru educatiunea crudei tinerimi, asia e după parerea mea ; dar’ din contra, de nenumerate ori e mai apasatoriu de spiritulu celui bine simtîtoru romanu catra fundulu pamentului, candu vede ici colea comunități, in care deși midildce cu multu mai numerose s’ar află, decatu in «Cincu* seu „Siercai’a*, totuși pana in minutulu de falia scolele trebuintiose populare lipsescu. Omulu bine semtîtoriu cauta cu inima singerala si cu ochii scaldati in lacrami de gele la o comunitate, cum e spre esemplu si Vinerea (Felkenyer) in prelur'a Orastiei mai de multu tiitore de fundulu regiu, o co- munitate curatu romana, cu o avere de 40,000 f. capi- tala in bani gafa in cas’a alodiala, si cu venitu curatu pe anu de vro 4 — 6000 f. v. austr. ca n’are scola. Din partea inalt. Guvernu s’au facututu Iote pasiurile spre infiintiarea unei clădiri de scola inca centrala, s'au facutu planulu, s’a proiectatu chielluielele la sum’a de 12,000 f. m.c.; inalt. minisleriu l’a intaritu inca înainte de ast’a cu 2 ani. Clădirea scdlei totuși inca pana in dioa de adi nu s’a inceputu, si nici nu e prospectu, că se se incepa curendu. * La întrebare de ce? eu respundu: nu sciu. Atata am inlielesu din isvoru siguru, ca judele comunalu n’aru desveli energia destula, si de aceea s’ar fl forma tu o partida marisiora in comunitate, care si in scrisu s ar fi plânsu, ca scol’a proiectata lear veni pre cu mari spese, care nu s’ar potrivi cu puterile comu- nilalei, si ca loru nici le trebue astfeliu de scola, ci „se fia cum au mai fostu*. Acesta jalba ar fi mersu pana la inalt. ministeriu, la care Inalt-acelasi nu i-a datu ascultare, ci ar fi ordinatu, că scol’a se se cladesca după propunerea si planulu facutu si mai nainte intaritu. Deși asta ordinatiune si de unu anu s’au espedatu dela inalt’a Locutiintia transilvana, lotuși la lucru de a se apucă nici vorba nu e, căci totu parlit'a aceea au pornitu pe alta cale de prelestu, adeca poftesce se se cladesca acum biserica, căci care o au, ar fi vechia. Adeveru, că lumin'a sorelui, a dîsu unu poetu de ai noștri, candu a enumeratu intre cele mai cardinale cause ale slarei nostre cei ticaldse pe „drb’a ne- unire*. O comunitate că Vinerea cu astfeliu de materiale, ce n'ar putea face in parte? ei, dar neintielegerea si neunirea in cugete sunt mari demoni! Că cu alatu mai tare se se veddsca ne’ntielegerea in trdb’a scolei, fie-mi iertatu a demustră acea neunire inca si ’n alte lucruri chiaru de necrediutu. Mai in cești ani, candu au arsu clădirile unui ce- talianu defrunte din Orestie, care paremise pe atunci precum si mai nainte eră Burgmaistru, au conferatu Vinerenii din cas’a loru alodiala pentru pagubitulu O sumusidra bunicica (100 f. v. v.), totu asia au con- feratu si pentru arșii Bislritieni vr’o cateva sute în m. c. totu din cas’a alodiala, si altele asemenea. Adeveratu frumose fapte, care merita epiletula ncrescinescu*. Totu in decurgerea lucruriloru acestora s’au inlimplalu nenorocirea, de a arde romanimea multa din vecinulu Sasu-Siebesiu, Lancremu si prolopopultt romanu din Orestie; deci sau facutu propunere din partea unoru vinereni, ca daca sau datu la conpatrioti, se se dea si la alții, "carii nunumai-su conpatrioti, dara si de unu sânge si de o relîgiune cu vinerenii; acdsta propunere a remasu insa fara resultatu, bă din contra se dîce, ca ar fi facutu sgomotu neplăcuta. Va se dica si aici neintielegere. Candu s’a conferilu pe sam’a fondului Franciscu- Josefianu, si pentru clădirea catedralei in Sibiiu, dra numai cu mare nevoia s’a pututu aplacidă din cas’a alodiala a comunitate! vinerene pentru celu din tain 20 f., si pentru cea din urma 10 f. — dra nu cu sutele că la Orestieni si Bistritieni, care cum amintiramu nici de o relîgiune nici de unu sânge cu ei nu sunt fara se voimu a dîce prin acesta, ca nu e datoria a ndstra a ajută pe totu omulu), macar ca au proiectatu unii membrii ai comunității numite cu provocare la daniile celelalte, se se pezesca proportiunea, insa fara resul- tatu. Va se dîca si aici „drba neunire!« Totu asia reu merge treb’a scolei si in comunitățile romane Romoselu, Balomiru vecine cu Vinerea si mai de multu de fundulu regiu liitdre, a caroru case alodiale crasi nu stau reu. Paremise după cum iiftieleseiu, ca si aci totu nepasarea judîloru comunali e caus’a de lipsescu scole, căci judele de acum din Romoselu au fostu cumparatu o casa cu curte si gradina cu totu, cu acela intielesu, că se se destine de scdla comunala, si preliulu de 2000 f. v. v. se se platesca din cas’a alo- diala. Judele insa acuma si-a sucitu vorb’a, ca elu a i i i j t i i i ț । 1 i i i i i i t i । 45 facutu tergu pentru sine, era nu pentru scola. Pe cei bine semtftori ii dore, ca prin nesinceritatea acestui jude comunalu astadi Romoselu n'are umbra de scrila macaru. In Balomiru inca au promisu antestatorii comunali, dopa cum intieleseiu din isvoru siguru, inaintea D. con- siliaru romanescu de instrucțiune pentru Arddlu si con- cementului P. protopopu, ca voru face numai decatu pașii cuviintiosi spre infiintiarea scolei; dar' vorb’a a remasu numai vorba, căci in fapta n’au facutu inca nimica. . E adeveratu, ca e frirte lesne a critisâ, si la acestea mi se prile respunde: ca a invinge piedecile care stau in calea infiintiarei scoieloru, c o greutate din cele mai mari si la asemenea întreprindere se cere mai multu, decatu la o simpla critizare. Asia e; insa eu ce se făcu, daca in privinti’a acest’a mi-am formatu o ideie ficsa, dela care nu me mai potu abate, ratio- nandu, câ unu simplu sateanu, uite asia: Daca in Cincu-mare, unde comunitatea nu sta nu- pnai din romani, si prin urmare nu potu avea decatu o parte din venitulu alodialu, apoi in Siercai'a si inca cate alte satuletie, unde comunitățile n’au mai nici unu venitu seu relative frirte pucînu, se afla astadi serile populare respectabile, si la cea din Siercai’a inca si unu fondu de mai multe mii, apoi de ce se nu fie fostu cu putintia si in comunitatea Vienerea cu unu venitu anualu de vro 6000 f. a fi scola infiintiata si acumu frecuen- tata de copii?! Cei carii avura santa datoria a realisâ acest’a — respunda-ne! N. Ilerlia, jiu-atu comunei si inspectorii școlarii. PesTa, Comun’a Pestei in siedinti’a comunala din 8. Febr. a decisu, câ cu inceputulu anului scolasticu viitoriu se prefaca scril’a reala germana in scrila magiara, se lapede pe toii invetiatorii elementari din Pest’a, carii nu cunoscu liinb’a magiara si se se rrige principele primate pentru inlocarea directorelui preparandiei cu individa magiaru. Principatele romane. In Nrulu 6 alu diurnalului de Bucuresci „Nationalulu* damu de unu ârticulu in- titulatu „tieranii noștri», in care ni se da o deslucire si de starea actuala a scoieloru populare din Romani’a. Numitulu diurnalu venindu la miseriile ce apasa pe tierani si care sunt caus’a pucSnului progresu ce face poporulu romanu in civilisatiune, in putere, in prospe- ritate si mărire naționala, dîce: nBratiele mamei, scril’a*), biseric’a, teatrulu si le- gile sunt si voru fi in totu timpulu cele mai nemerite si mai sigure institute ale crescerei si educatiunei unei națiuni. Tieranulu, mai nainte de a fi tieranu este unu omu, este o națiune, si prin urmare, spre a cresce si a-si lua o educatiune, neaperatu are trebuintia de aceste de mai susu serile edifiante. Se lasamu insa teatrulu, fi;n- du-ca acestu nu e atatu de indispensabilu tieranului, catu orasianului, si se ne intrircemu la cele alte midi- Idee de educatiune. Se incepeinu dar’ mai anteiu prin scrila, adica prin educatiunea morala. Astufeliu, datu josu dela sinulu mamei, alu acestei fiintie de tandretie si de nobilitate, copibsiulu tieranu cauta se fia indata dusu la scrila, depe băncile careia numai pote dobândi o adeverata basa solida a unei e- ducatiuni bune si naționale Are dar copilulu tieranului nostru acesta santa si necesarie casa edifianla? Ade- verulu nu se ascunde nici odata; nici nu pote suferi multu intunereculu: este scrisu in adeveru, câ trite sa- tele nostre se aiba cate o mica scola, dar in realitate nu trite satele au acesta scola; si caus’a este proprie- tarulu moșiei; si caus’a este chiaru guvernului Este scrisu, câ scotele satului se aiba o incapere a sa nu- mai, propria; dar in realitate cas’a scolei este locuita fdrte adeseori de animale porerise, nu de copii, ori transformata intr’o cârciuma a speculantului si neome- nosului arendasiu; ori infine, ca asta casa lipsesce cu totulu din cele mai multe sate ale tierii Si caus’a e totu proprietarulu, totu guvernulu! Este scrisu, câ scril’a satesca se aiba unu dascalu, unu invetiatoriu; câ acestu invetiatoru se scia carte, se fia scutitu de angarale si platitu chiaru, se silesca in fine pe copii a studia etc.; dar asemene nu e mai pucînu adeveratu, ca nu multe din satele nostre au acestu invetiatoru, ca nu multi din acești invetiatori sciu cartea indispensabila meseriei lui, ca cei mai multi din trinsii sunt, nu numai nescutiti du angarale, dar’ chiaru si neplatiti de drepturile loru; si ca ’n fine cea mai mare parte din acești invetiatori sunt astfehi numai cu numele, căci au altele de facutu in loculu inveliaturei si adunării copiiloru săteni pentru studii. Si caus’a e totu proprietarulu,* totu guvernulu. Aci e timpulu se mai adaogemu, ca cu o scrila câ a sateloru nostre forte mica sperantia trebue se avemu despre o educatiune solida si neaparata tieranului nostru. E solidu organisata asta scrila, pentruca chiaru esis- tandu prin unele sate, intrins’a copilulu nu invritia de- catu forte pucma carte; ideile necesarie economiei domestice si bunei culturi a pamentuiui lipsescu cu to- tulu din program’a si misiunea scrilei satesci. Se se institue dara si se se si esecute catu mai curendu go- nirea animaleloru si carcihmeloru din scofa satului si se se si prescrie in același timpu inviolabilitatea acestei sânte case. Se se ordone asemene, câ fiecare satu ' se-si aiba invetiatorulu seu neaparatu; câ astu inve- tiatoru se fie platitu si scutitu de cele ce trebue, mai ♦) Bine se ne’nseinnamu, anteiu — scol'a! R. 46 ordone o camera legislativa si unu ministeriu, care iubesce prosperitatea si puterea tierii!« Pana aici vorbesce „Nalionalulu* in Nr. 6 despre scdle, era in Nr. 9 ne aduce apoi urmatdrele : „Anunliamu cu o via plăcere slimabililorti noștri lectori, ca in urmarea unui articula, publicata ia fdea noslrâ Nr. 6, si care ne-a alrasu unu avertisment!^ domnulu ministru de interne, nepulandu nega veraci- tatea celoru dîse in acelu articulu, si couvingenduse de prosCa stare a scdleloru satesci, a datu indata or- dinele cele mai severe, de a se repară localele ace- storu scdle, si de a se si face p' acolo, pe unde lipsescu u multu de catu pana aici, si se se ingrigesca, că acestu invetiatoru se scie cartea neaparata misiunei lui si se fia mai esactu decatu pana astadi in implinirea ei si educatiunea copilului. Aci e Ioculu se atingemu si cea-alta cestiune. Eta, cu scdl'a dela Panteleimonu se cheltuescu sume insemnate, sume enorme, si copii ce esu din acesta scola descuragiati si goniți, isi para- sescu frumds’a meseria inveliala cu atatia bani si sudore, se baga la stapanu câ si brutele, că si slugile, ori se apuca de alte meserii, cu cari se-si pota scote panea vietiei. Cercetati si veți află indata: pentru ce dara s’a cheltuita atala banetu? Pentruce acești nenorociti copii si-au perdutu atata timpu pretiosu? Pentrucă se-si rupă bracîcle cu plugulu? Pentrucă se se desiele ridicandu la snopi? Pentrucă terminandu-si sludiele se esa dinj scdla si se se bage la stapamu, ca țiganii care n'au nici o meserie? Noi credemu, ca nu! Pentru viitorulu tierii dara, pentru viitorulu asloru nenorociți copii, in- fine prosperitatea si bagati'a tierii, se se adune catu mai curendu acești copii depe poduri (strade), se se tramita indata, deși nu cate unulu de satu — pentrucă sunlu pucîni la numeru —, dar celu pucinu cale unulu de plasa, cate unulu de districtu. Acestu copilu stu- diate, acestu agncultoru in line se lia platilu cu con- tnbuliunea a chiaru liacarui satu, sate ce nu sunt asia de pucîne intru plasa seu judeliu. Acestui mesleru se i se incredintieze educatiunea agricola a llacailoru maiori dm plasa seu judeliu. Acestu meștera in line se aiba pasiunea, a amblă calare din satu in satu, mai cu sama pe limpulu iernii si alu primeivere, candu tieranulu se gandesce si se prepara penlru munc a pamenlului; si amblandu asifelu din satu in satu prin tota plasa seu districtulu seu, acestu invetiatoru agncolu se fia ami- culu tieranuhii matoru, * onducalorulu lui pe calea pro- gresului si inbogatîrei prin pamentu. Se-i dea consilii practice si amicale sub chiaru respunderea lui, a sa- tului ori a subadminislraliunei locale; consilii dicemu, amicale si indispensabile bunei cuiture a pamenlului. Se stea pucinu langa lieranu, candu acesta ara, se- mena, culege seu Ireera. Se apuce de cornele plu- gului lui si se-i arate, cum ar putea ară seu lucră mai bine, Se-i esplice diversele machine agricole ale sta- teloru prosperande in lucrarea si avuția pamenlului; se aiba cele mai necesarii din aste machine chiaru cu dinsulu, seu- la resiedinli'a plasei etc. Se-lu incora- geze mline si se-lu îndemne a cumpără si dinsulu unele din aceste machine; era de nu are bani, atunci se-i mai dea si proprietariulu, căci nu altu pamentu cultiva tieranulu decatu acela, din care propnetarulu iă dicima si altele*). Nu jurnalele si tractatele de agri- cultura sunt acele, din cari au se se formeze tieranulu nostru, ci nhmai invetiatorii prin sale, prin plase, prin districte infine; ci numai amicii si consiliele ce aceștia le voru dă jn lotu limpulu despre pamentu si a lui cultura. Eta dar penlru scola ; etă ce e chiamatu se Iaca proprietarulu moșiei; eta inline ce e chiamatu se Materiale de instrucțiune. Din scota practica. Conversatinne cu școlarii asupra gramaticei. Verbulu*). — Spunetî-mi cateva verbe, care esprimu o odina, unu repausul Donnu, siedu, jacu, stau, alernu, atipescu ele. — Dîceli-mi cateva verbe, care spunu o activitate ! Bătu, taiu, impungu, alergu, scriu, computu, cilescu, mergu, legu, cosescu, aru etc. — Ce verbe a fostu cele d’anleiu? Cele din urma? Numiți cateva substan- tive, si cercați ale lega cu verbe active! Copilu, cane, bou, pasere: copilulu citesce, canele latra, bonlu rage, paserea canta. — Nolatîva: Substa ntivulu, a cărui stare se spune, despre care adie a se di ce ceva, se numesce subiectu, verbulu care esprima starea sub- iectului- predicatu, si subiectulu cu pre- dicatulu — adica cu verbulu ce dîce ceva— la olalta formeza o propusetiune (con- struc tiune). Cum se numesce substantivulu unei propusetiuni? Ce este subiectulu? Unu substantivu, a cărui stare se arata sdu de care se dîce ceva. — Prin cb se arata starea seu prin ce se pote dîce ceva de unu lucru? Prin verbu. — Cum se numescu dara părțile unei propusetiuni ? Subiectu si predicatu. — Eta vw ♦) Cc insa ar fi timpuhi a se șterge odata si la Dvostra! R. *) Vedi „Amic. Scolei din a. tr., pag. 57 — 68, 167 —179,- 250—256, 339-342. 47 scriu o propuseliune; care e in aceeași subieclulu si care predicatulu: „servitorulu taia*? „Servitorulu* e subiecte si „taia* predicata. — Pentruce? — Se scria teta insuta pe tabliti’a sa patru propusetioni asemene! Dîceli ceva de obiectele unnatdre: vaca, die, cane, vinu, ursu, caru, apa, culîta, invetiatoriu, scolariu ele.! Cautati subiecte la predicatele urmatore si faceți pre- pusetiuni: fuge, mana, invdtia, scrie, latre, curge, ambla, siede! Candu am dîsu mai sus: „servitorulu taia», asia e ca toii ne-am intipuitu, cumca taia ceva? Ce v'ati intipnitu voi ca taia? Lemne. Spuneti-ve acum tota cugetului „Servilorulu taia lemne* — Care e aici sub- iectulu si care predicatulu? — Mai e ceva afara de acele? Cuventata „lemne».— Prin propusetiunea acesta esprimatati o lucrare; cine lucra? servitorulu. — Ce lucru? Taia. — Ce taia? Lemne. Spre ce e dara in- dreptata lucrarea servitorului? Asupra lemneloru. Ve însemnați: Unu lucru, asupra caruia influintieza o activitate drecare, se numesce obiectu. Ce este dara vorb’a «lemne* in conslructiunea de sus? Obiectu. — Ce este obiectulu? Dece este dara vorb’a «lemne* obiectu? — Cine deprindu o activitate asupra lemneloru? — Care cu ventil arata activarea servitorului asupra lemneloru?— Prin ce se deosibisce subieclulu de obiectu? Subiectulu este lucrulu acela, dela care ese o activitate drecare, era obiectulu este lucrulu asupra cărui vine activitatea aceea. Invetiatorulu se romana multu la loculu acesta, pana candu adica școlarii vor sci bine distinge intre subiecții, obiectu si predicata. Cumca modnrele au se fia mai multe si exemplele mai nunier6.se de cum suntemu noi m stare ale scrie aici, se'ntielege de sine. Noi voimti a desemnă numai calea, a arată numai metodulu, după care au a procede; celelalte sunt treb'a fiacarui invetiatoriu. De subiecta si obiecta ve mai însemnați, ca sub- ieclulu sta pururea m nominalivu si se afla prin între- barea: cine, ce? dra obiectulu sta de comunu in acnsativu la întrebarea: pre cine, ce? — Formati acum 20 pro- puselitmi, in care se fia subîectu predicata si obiecta! Yenatoruta împușca iepurele; mam’a spala copilulu; so- rumea curăția cartofii; canele musca boulu; servi tor ea mulge vac’a; plsic'a prinde sidreci; scolarulu scrie scri- sdrea etc. — Aratati in fiacare constructiune subieclulu, obiectulu si predicatulu! Verbele, care spre deplin’a intielegere a ideii ce esprima ceru unu obiectu, sunt totu verbe active. (Vă urmă.) Varietati. * In „Tanodai Lapok* unu invetiatorii^ populara arata intr’ unu articnlu cateva midildee tientitdre la scoterea lefiloru invetiatoresci si plutirea loru regulata, si propune intre altele, a se decide la locurile mai înalte, că in vîitoriu se nu se mai primesc* darea so- cotelii judelui comunalu la încheierea anului, pana candu acesta nu va produce dela invetiatoriulu comu- nalu o adeverintia, ca si-au priimitu lefa sa anuala la timpu cuvenita si fara de scădere. (Bunu midilocu. R.) * Episcopulu r. cat. alu Transilvaniei Dr. Ludo- vic u H a y n a I d au dăruita reuniunei museului tran- silvana spre dispusetiune 300 fr. m.a., că sum’a acesta se se espuna că premiu pentru acela, care va lucră mai bine istori’a Ardealului suptu Domnirea romaniloru, cu respectarea monumenteloru aflatore. Comitetulu reuniunei museului deschide concursu cu condîtiuni, ca opulu premiata va remand proprietate a autorului; premiulu ilu va primi, si corespondendu pretensiuniloru moderne, reuniunea ilu va lua pe langa unu onorariu ce se va determină atunci la sine, si’lu va edă in analele sale. Ddca opulu nu se va compune in limb’a magiara trebue se i se alature si o traducere magiara. Cu- prinsulu se nu trăca preste 10 cdle tipărite; concur- sulu are terminulu de 20. Martiu 1862. * Cultur’a pomiloru se afla, dintre tdte provinciile austriaco, in Boemi’a in starea cea mai buna. Dru- murile, câmpurile si fenatiele «unt acolo presadite cu pomi. In tieruti’a asta numerulu pomiloru suie Ia 14 milidne si jumetate. Economulu are acolo pe anu doue recolte, un’a de pe agrii si alfa din pomii seL N’ar strică, candu si noi ne-am sili, că se r.e inmul- tîmu venitele in același modu. Latîrea culturei pomi- loru este o datoria a scolei, insa acdst’a pana acum Ia noi nu si-a ’mplinitu daiori’a in asta privintia inca nici catu. * Crucea f că siiplinildre de subscriptiune, pre- cum mai e inca si astadi in usu pentru ceice nu sciu scrie, s’a inlreJuiiutiata si in timpii cei mai vechi; se afla aceea si sub numele imperatului Carolu celu mare intr’unu documenta alu dinsului. 48 • Devis’a imperatului Fridericu III. A. E. I. O. U. o esplica omenii in multe moduri. Unii o citescu: „ Austria erit imperans orbi universo'^ altii: „Austria erit in orbe ultima*, si erasi altii: „Aquila electa juste omnia vinvit*, pecandu unii o citescu apoi nemtiesce „Aller Ehren ist Oesterreich voll“. Insa adeveratulu intielesu alu acestoru litere este acela, ce se afla scrisu pe unu pocalu de argintii alu iui Fridericu, unde cinci curieri purtandu pe cele cinci vocale, continuarea cuvinteloru e cuprinsa pe fasidre iniei astfeiiu: „Aquila Eius Juste Omnia l⁷incit * * Numerulu locuitoriloru din R u s i’a suie la 68,931,728; din aceștia 20 de milione suntu iobagi, 1 milionu si 460 mii servitori. Numerulu celoru scutiti de contributiune se urca la 6 milione in tota imperativa. * După datele cele mai noue snnt in Europă intre ga 602 episcopii carolice, si anume in Germani’a 45, in Austri’a 58, in Franci’a 81, in Angli’a 44 etc.— Clerulu catolicii de pe tâta faci’a pamentului sta din 260,000 membrii, din care pe Itali’a vinu 115,000 pe Franci’a 48,000, pe Ispani’a 31,000 scl Mărgăritare. Nu sunt torfeci asia de agere, cum e limb’a omului, nu este sageta care se pota răni că aceea; ea lovesce mai departe decatu orice arma. — Amici se gasescu destui, insa ei semena cu mercuriulu, ce nu remane la unu locu, — semena cu rundunelele, care idm’a ne parasescu, r- semena oro- logiului de sore, cu care ne putemu ajută numai pana mai sta sorele pe orisonte, — semena lipitoriloru, care dnpace s’a saturatu se deslipescu de noi, — semena sidreciloru, carii numai p’atata-ti remanu Ia casa, pana mai gasescu de roșu, — semena pariuriloru, care in timpuri de seceta sdca. — Tieranulu e seracu pentru aceea, căci e ase- menea lamueloru, pe care atata le storcu, pana nu mai remane sucu in ele. — Aurulu e asemene sore lui; candu acesta nu hicesce se tulbura Umpulu. — Cele mai plăcute lucruri din lume sunt: noro- ciilu, banii si numele bunu, — cele mai tari: muierea vinulu si adeverulu. — Trei clase de omeni sunt, carii mai bucuroșii iau decatu dau : nobilii, ostasii si cersitorii. Avrama a Sancta Clara. Probleme. 1. Trei surori fura intrebate de e- talea loru; Fldrea, fat'a cea midilocia, respunse: „I le n’a, sorumea cea mai mica, e cu optu ani mai tinera decatu mine si Elis’a e cea mai mare dintre no:; computandu insa si anii mei la ai suroriloru mele, tute trele numeramu la olalta 50 de ani in etate. Se ne spui, de cati ani e fiacarea dintre noi? 2. Georgiu, carele întrebase pe surorile de mai susu de etatea loru, se socoti pucînelu la respun-» sulu curioșii alu Fldrei si deslegâ in sine problem’* ei. Deslegarea s’a insa a spus-o asia: „Flore, adaoga la etatea ta anii Ilenei si din intreit’a suma ce-ti va esî din acea aditiune se subtragi apoi anii Elisei, si daca vei adaoge la reslu etatea mea ' ti va esi numerulu 100. Spune-mi deci si tu, aflalamu eu astumodu etatea vostra, seu nu?* Deslegarea problemeloru din Nr. 5. 1) 9=8*8, 11 = *®₈» 19 =8** 8, 89 = 88® ₈» H1=mbjo 99 =88** 8» 1111 =®**»8- 2) Tieranulu a vendutu 930 de mere si i-a mai remasu 31. Bine a resolvatu ambe problemele acele D. Anton iu B al o m i r u, candidatu de invetiatoriu; era numai a 2-a problema o deslegat-o a DD. De met rin Chirca, docinte in Soliste, si Georgiu Lorentiu, docinte in Deva. Respunsuri. G. J, — Campeni. Amu priimitu cu multiumita. Seva publică in Nrulu viitoriu. P. C. - L u go 8 i u. Tare reu ne pare ca prelenga tota acrateti’a tienuta aici Dvostra totu nu priimiti regulata. Nrulu 1 s'a fostu tramisu de buna sama si Dvostra. i i * I a ia e t colectând, carii in mai multe rinduri a tramisu cu totulu atatea abonatiuni, câ după acelesi se li se cuvina rabatulu pro- misu de noi, sunt rugati a insemnâ in scri- sorile ce ni le tramitu totimea esemplareloru, pe care a prenumeratu in mai multe rinduri, câ se li se pâta tramite esemplarele cele gratis, de 6rece altu modu e cu greu a tienea acâst’a in evidintia. Asemene sunt rogati toti abonatii noștri, carii nu priimescu regulatu ori de locu, Nrii foiei noste a reclamâ prin posta, căci de aici espeditiunea se face totdeuna regulatu. La întrebările ce ni se făcu din multe parti despre calindariulu „AMICULU POPORULUI" facemu cunoscutu, ca din același numai pu- cîne esemplare mai avemu, si ca doritorii de a si-lu procurâ se nu intardia a ne in- cunoscintiâ, căci altuieliu mai tardiu .nu le vomu putea servi cu acelasiu. Din Nrii „AMICULUI SCOLEI“ esîti pana acum se mai afla inca esemplare pentru doritorii d’a se abonâ la acelasiu. Redactorii responsabila V. Romanii. PROPRIETATEA redactonilui si a provedietorului. Provedietur’a si tipăriulu lui S. Filtsch. Samâflta, 18. Februariii. 1861. Eae in tote Prwtiulu abon. inSibiupeanu 3 fl. 40 cr., pe ,/₁' anu 1 fl. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru t6te ; provine, austr. pe anu 4, pe ’/i a. 2 fl., pentru princ. romane pe anu 38 , pe ¹ ₜ a. 19 piast. • Start» «cotară ta mantii apuseni. Cu -cate osangaiero oitiremu da e parte tnportufa Dlui conrillariu de instrucțiunea publica ,Dr. V a aici u publicata te broriur’a a IV. • ,A«c. scdlete din anulu trecuta^ vediendu ce progresu a făcuta alte -UenMturi ppre înaintarea ai luminarea poporafai nostru; ou atata durere fi maobtura oataremu so vidqmu de alta paria «tarea nostra cea miserabite in priviall’a > infiintiarai scdleloni teminaUre de poporu, aia chiaru remanerea ndstra indereptu facla cu icito tieimtari pite mai lipsite de averi materiale decum e contienutata aceste munldna. intru adeveru — starea ndstra wolam e demna de compătimire, in pretwr’a aedata mare a Abrudului, care numera preste ^ arii locuitori iwaani nu este *im una (I) setea do ddjpae-ejuta. Suntu cateva sco- itete; insa aceste asia sunta> de neghgafe «ii de nici o inspealiune, catu teci merita manete de ecdte gcdl’a unita din Abrudu înainte d’acdslacu, vro 5 ate eră mm din oala mai bune, mei vegaluta ai «ud cer- cetata in intrdg’at pretura. Gu dprerel privMoe adi totu romanulu bwesidiUtoriu ia aedata setea vediendu, anin acest’a e lasata se cada in ruina » ma ca «e nu fie .periclitata insusi inveliatoriulu, wBtete «flote to- cuinti’a supt acoperementulu scdlei; paretii te cepete- siulu ei ii videnw proptiți cu grinzi — de unde se| vede, ca atei iu camtal’a ceateru munți,.Mspeetiupeai scdlei este tesia, dra concernent’a antistia hioerieteoa' ’ai vedesce nepăsare» eea mai batatene te,sete tara de, colii mai pucinusomnu de mtereau pentru ,sodte..Frații abrudeni aru debui se oeie, ca cultivarea minetara: pre^ lenga delalurarea cuitivarei poporului teci mdatavniace unu pasa avontagteeu te propășirea .ndstra MiiMale I : te tieuutulu Campeniuiui Mdl’aeoautfmte dih Cam-j peni si din Bisir’a ne, mrimuîtaunMoa,era celelalte sedie de prin. pregiurateQfenbateiri. ala Lupsiei din caus’a lipsei invetiatoriloru drstoiaicwnlriksdriveM >ai« ■un progresu ne dovedescu. . > •. , > < ' fa tienutuln din sos ataCempenmiui si te anumita, in Vitea de diosu este otecuiiteta'de >sod*ă, Uahe.de ««ari pn>tectiunea>&swfai< dela care ai invetiatorraiu ’si tragea salariulu pana in anulu 1855 — adi e în- chisa si pustiita. — Cu durere I câta se martarisescu, ca acu, candu intreg’a romanime din munții apuseni» pătrunsă de indemnufa bunei inlielegeri, se privesce pe sine câ nnu singura trapu si sufletu — acesta scdla ruinata — sta inca in midiloculu ei că „semnulu dis- cordiei“. Speramu insa, ca spiritulu timpului, care a rpinfiratttu de nou pre romani, ,va șterge catu se ptee mai iute, si aedsta pata vatamatere de interesele ome- nimei, și, aria acesta scdla câta de curendu se va renasce. De aci amblandu preste deluri si vali — din satu in satu — pana supt muntele Biharea nicaire vei gasț o alta scdla. Vediendute apoi in o astfeliu de stare trista, unu suspinu ’ti ese din adenculu sufletului, care te silesce â te vaieră in lumea larga, ca nicaire dâra in dulcea ndstra patria e romanimea asia concen- trata, că in munții apuseni; si chiaru nicaire in acdstp tidra e starea scolastica mai amarita, mai negligata ai demna de compătimire, că in acestu contienuta mon? tanu. — Deci, că se nu fimu noi muntenii judecati de lunete națiune pentru atata nepăsare și lașitate, se vede a fi de neaparata trebuintia desfasiurarea celui mai, d'aprdpe trecutu din valulu cu oare fosa aco- peritu, si din acesta apoi se scdtemu nisce estractiuni, care se ne servăsca de escusa înaintea publicului nostru. De a fostu poporu insetatu după inaintare,, d’a fostu poporu, care se’si cundsca cea mai mare a sp trebuintia — lips’a scdleloru de educatiune —, popo- rulu muntenu a fostu acela. Acestu poporu la apelulu d’inleiu totu' d’auna a fostu resolutu, asi depune tri- butulu sacru pe bltariulu natiunei sale; densulu tolu- d’auha cu cea mai mare rivna si interesa s’a stăruita din tdte puterile, că sesi ridice asiedieminte de cultura si educatiune, sciindu bine, ca numai adeverat’a cul- tura ■. ii pdte dă unn avantagiu mai sigura catra unu viitoriu mai ferice, si numai chiaru acesta ii pdte re- compensă relele trecutului — ma in acestu dieceniu din urma, in care si noi ne bucuraremu — prelenga tote alte neplăceri — de egala indreplatire luandu de basa dcvis’a augtrWil|ri ^stnr IippepțH „ yiribu* unit is^,cu puteri tiMtț se slaruifjh d’am puie unU fundamenta duraveru *in respectulu iristitutîunei'sale — insa indesiertu —, căci Iote propusetiunile, proiectele «i gfgrprik in privinti'a redicarei asiediaminUdnrii panini instilutiunea si educatiunea sa, ne aflandusi' vre unu 000, ci kHud’auna delaturanduse ou o nepăsare a re* masa dțosu, — si inoa cum? • b anule 1855 comun’a Câmpeni proieptâi, ca ve- nitul# st st atomi din «arendarea carciumaritnlui libero de trei tatii se ’lu mendsca pentru ridicarea unâni acdle centrale. Totu in acest#’anu tdte comunele muntene trtia-^ nimo f icura debhidrati&ne la adtainlstratwnea ptdffiea cdncementH. ca densele sunt resoldtb din impru- mutata data statului a sistemisa uhu fondu peritru crearea unui asiediementu de cnhura aici ih mddilo* culu loru. Acesta dorintia a poporului nostru muntdnu fusa tefushta ihdata in acelu modu, catu capulu preturei d’atunci, înainte de întreprinderea acestui proiecta Salutarii), începu a semenă neginâ intre judii comunali nepriceputi, fara de judecata matura si corecta — pro- punendulc in totu tipulu, se nu urmeze consfătuirile ‘unoru ᵣromani esaltaliu*), cari nici grige au pentru Binele de ohsce, ci ’si vendza interesele sale proprii, Si ca ridicarea unui astfdiu de institutu va cere spese tauri*, cari totu po umerii popbrului se voru aruncă. 10 aStfeliii de tipii deprăvatoriii fiindu cativa judi co- munali informati de catra capota preturei si‘ de catra unu alta amploiata — candu cti initiulu anului 1856 tenf timpulu, că acdsta dorintia importanta sa s6 pună' in lucrare — din caus’a neintielegerei — de- cadiu. * Ce se atinge de proiectata dinteiu alu comunitate Câmpeni, acela fara de intrevenirea preturei pe lența nisce statute făcute de catra representantii comunei cu violintia se staveri; cu violintia dicu, pentruca: npi *) EhIc unu adeveru tristu- spariiueqtaty Șe multi noi, ca de cate-ari romanulu proiecta si ’ntreprinde lucruri salutaric, tientitore la fericea sa uationala se pore- cMisa de „omu cn tendihtie ultra-nationâle“, care ar in- »(«nnâ Apoi ᵣpeHfculosu“, „tomata esaltatp'' si nlai cate d’aste, cA cum. numai pentra roinanu ar fi pbcatn a fi naționalista zeloau — prin vorbe ei'fapte.' . Rod- precugelaremu, daca va veni si aci prelur’a la midilocu, , si vomu cere dela aceea lucrare pentru incuviintiarea weluraț drast- țu ptpn<||r nistru vosm remand dio^u; deși 0a ve0uH ar fi cu geopu pentru acesta liniau nepartiniloriu propusului nostru alu tienea in secreta, reservandu confirmarea lui la unu timpu mai favnriu Indata» ea sa află da afiialiuiita-ueoataăAddto — care in anulu 1856 se urci la 800 f. mon. conv. — firestaw>’pntenft»'imR i«v «rttaiwmaittaahdyl se «runcâ asuprai o dare de venita de 59 f. mon. conv. ai oodst’a din' anu in am tota asia armă — mu, că se >se stirpeie eu toluk», ta mhHu 1858 i se impusă platwea a 500 f. nren. oonv. pentru repararea unui pod» dfc presta Arlesiu (HI). Comuifa ffr stata se aboepte acdsta impunere pentru ea eră «muss*, si nid aven.¹ cili se> se planga in acosta' temp» fatal», Stadii absolute oprita d’a se ingrigi pentru scopuri pro* prK. Ou un»' ouventu* tote; plânsurile st dorintiele nttsVe cele adevndate nu'-si «fiara nici o congtoduire pana in anuta <899, in care anu veni apoi in frunte» preturei" Abrudului am» barbuta, carele semtu că noi, ne cundece¹ eele< mai importanta ale ndstre defecte ■«— lips’a tadMor» ~ oi numai ■ acesta ? barbuta demn» de tdta'Stim’S 'Si binecdveutarqp posteritate!, candu" eram ritiar»¹ ir ajumrlu desperarei ne incuragid prin taier* gWa sa aetmtetota’fatreprinderile- ndstre. 'Acesta e pretoreta oi >r."Leenliw»|Lw>edri. । -1 ' Acesta tawbacn indata eum se Mounoseinti* de* ■deriMiete''dosire'ta lifrila oelobrOi >859/ londulu seo- . tasticu,' care pana atenei mnran’a Oawipeni numai in . patere 1uBs»stienfr,' luandu-iu sub revisiunc spre i»* , cuviintisrea iui. facd iadata pașii cuvenit! la autoritatHe j superordinatei'i ' .. . " Fondulu acesta prelanga tdte ‘fasede' de euferin* ₕ atrecurâ; numenr a ' ProtetauM in pririnti’»' acestei‘fonda'prin rescrip- 4ulu uneltei' c. te hocetentatie din iS ootobre Nr: 7288 ex .1800 «• refasă cu aceeași resolutiune: dedrece ) comun’a. Gampeui nu puserfe ettu venita sledi»!^ de- catu cwriaimritulu "de trpi bun, cu care de’te ea' se «țute IU piattaM«spesetoru inunicipale ,■ si ea" comun’a Câmpeni prin .repartitiuni ’.si acopere tiăto spesele'sale —, nu aproba;' prin Orinure comun’a deve se’si % prac»lcol«i :aita i isvora, din" eare se se pdla tagtigf pentru scopurile proprii ect. Orepote se «fkLunș alta iSNOiMUMi isiguh»8i|a»aLconespoa diete du acopnlui pre- cugetatu ta o comuna| ■ Pre Uqga Ute «eite sMo/a Ghmpenf rțM. nestramutavera preleaga Hpnapuaulu abu •, • si< i «8 aoaete io! MtatMfi ta» fl» efejHwvfle qoqlamuraia la in- MM o. r. Swm», . ' h •>:•<■ ■ Totu rtiahudatuiu gretam* in tL.fbbruariu ii-40. ■MEiiu 1800 dotiutfa țopotukii thunt^fttf decadiat» fa privinti'a sitatemiaarei ’ urni fonda gtamasiata,de nOa o întreprinsa: ai andine realiști uhu fondu giihtririata/ de 92 mii fir. m. a. in obligațiuni de stătu, după care că- pitalu interesele din 1855 până adi m bani gafa sdie Ia 5000 mii f. m. a. Proiectata in ptitinti'a confirmare! acestei fondu inca in lun’a tai diata 1860’Se a sub- Scernutu la inaltulu c. r. Guvernu spre sancționare — a cărui resuitatu 'in totu minutulu eu sete 'iu aStep- tamu. I ■ ■ ■ • I I • I ’î . In lun’a decembre 186^ tolu.cestiț pretoru. in cointielegere cu protopoputa traclțilui Joșne Palilia in comun'a Ofenbaia staveri a scola comunale, care cu ajutoriuta .flatetmu. *eoine> Ciura, iMuriitaiu,¹ Sartosiu si Bradesci,inqa iu prima ver’a' epqpțe.se va clădi dta materiata solida, spre , care soopU du 1. januarta a. e, «’a si itareprinsu in aceste cinci comune pciu ano- dnht repartitnhiei o ootecla de âOOO f. m. a. 8iipili la aceeași scdia unu salariu anaalu ipenlra decente de 800 f. a. ; •'> ;; ; ■ ' ; ■ Totu ac&fa a faeuta acesta barbatu energiosu s, plinu de activitate in comun’a. Lupsia, ‘ Vidr’ă st altoie — si asia speranța ne sâltâ , da după atatea fise de suferinție si neplăceri, voniu' reuși din letargi’a trecu- tului ce ne apasa asia amara. - £ta dar’ stimate Domnule redactorul soarea nostra șcplara din acești mugii,!, Ela, ți clasele, care ne, ițn- pedecara ia Iote intreprtadeple nbsjtea Ifenlreptaft! tai asia ’mi inchiu arttaotalu ou peetata Aiaaendrreuu> AdioI M’am cuvinte : : 'ii Sa ’ti arata totu ce simte la astfeliu de mințituri, mațlmUu. suflefata mea. E o durere mar^’ Si suftfrinli pre Care ; A le simți poctu numai, a le deșiri mi e greu! Câmpenii 14. februrtrin 1861. ¹' ' ’ • O. Jaaaette. . -•> - - — - ScirisaolttBtide. Mbii*. Bpiwpgly dhs Ttenrii* vsm’a in urm’a propunerii corpahri^ prafesoraki dds gunțarînlwc. din OiNiul a UrKdviiiiClnta’tii^ in dadele dejonu de ginnutsîfiloni 4nmiKaMe mațMPe de sepropuha d’acincoto si istori’d ai geo* grafifa Ungarie* ai Transilvaniei, sianome astu-modn\ eăm . prta’a clasa gimnariala se rtmMia predarea^ geografiei universale că si pan’acwm, in a d(Wa «hap fie ide propună geografica speciala; a Ungariei ri fCmnsilvattiei, in a tnei’a se sepredea istori’ț Ungariei ^finaJacalastrofa dda Moacmsiina patria clasa continuarea istoriei Ungariei curași istori’a TraosiU vaniei, Tote aste reforme, MUjt a se punc in lucrare iuca cu începere# semestrului viitoriu. , . . ; Câ ce idei ya dobândi mulțimea aceea de țiinui roțnanj, ce ambla la acele scole, despre pțlri’a si na* țiunea JoruF sț iplielqge de sine, sitocma d’a^epaj lips’a jnmulUrei însUtulelonj de educatiune naționale devine pe dî ce merge totu mai semita sj mai n^aperș^ Ni se nasce insa aici de sine întrebarea, daca jncaj ipstituteje ndstre esistande făcu destulu aspept^rii ipțe* sintetici in asta privintia ? Ore supremele direcțiuni școlare, ponșistoriele, romane, — dre corpurile prpf florale de pela gimnasiele ndstre (Blasiu, Brarioyu^ Beiusu) inpepl’au a se gândi .si consultă asypr’a w? formelora mai salutgrie si me^tyțQțu rechiamalp dț interesele, cuUurei, de interesele nostre naiionpJe, -r ce -ar fi a se luă in gimpasiple nostre si țnai tote alk institute de educatiune? Timpulu activariit este aioi, si ar fi trista^ candu in tdt$ .amu remapea totu. nunpg noi cei de ge unnș ! : . * Crican. S'a întreprinsa o colecta pentru ^uIOț rarea juristiloru romani studiețori la acade^ii'a o. r< de d&ptari din Sibiiu, resultatalu carpia fp o suma frgr musica .de 73 f. , care șe si tramisa comiteti|lyi re-r spectivu din Sîbi^ spre ^opqlu dPStioaliL . Pesfxi. La unîvereiUka pestana veniră pe acesta scolastica jupi 4in Dalmati'a, 20 din Ora* coviX (poJoBÎ) ai nativa italiani din Fiume. ‘ । j ‘ T* < /!'• i ’i ■ ' 1 Principatele romane. In resptmsuhi, ce ea- mer’a României a datu Măriei Sale Domnului princip^* tekyj^ . alu ackUf, in ^tm^e si pasagiulu acesta multu insemnatoriu: „Cu acesta ocasiune suntemu datori a constată, ca un’a *difiz ttttafiftlttle căle Vnăi >via wmitte, cele mai imperidse ale României» este o mai buna or* ganisatiune a educatiunei si instructiunei publice; numai iatmdetea, cdtarei mtoiale "â iulectaalefe in dlfdriieie stări ale societății nostre ne va iță adeverafa. pace, si mărire naționala.« , 52 . Din străinătate. Cu 1. Febraariu a.c. s’a pasu iu lucrare in Rusia ai Polonia ucasulu aoela, după care sunt a se institui in Ute districtele asiedie- minte pentru prepararea inveliatorilora populari. Asie* diemintele aceste se organisdza după modehriu semi- narieloru invetiatoresci din Prusi’a. In adeveru o binefacere nepretiuila acăsta pentru poporulu de josu, la care pan’acum nu putea a străbate in Rusi’a nici cea mai mica radia a culturei. In armat’a rusa din 80 de soldati abia unulu seie scrie. — In cantonulu Zurich*u\n\ s’a pusu in acti- vitate cu inceputulu anului curinte o ndua lege șco- lara, care ărasi ne dete o puterosa doveda, ca cu catu se face p’ aici prin tierile ndstre mai pucinu pentru cultura, decatu airea, si decatu cum s*ar putea Si s’ar cere. Noi nu trebue se perdemu din vedere nimica ce se intempla pe campulu scolastica, fia aceea ori si unde, că incai daca nu cundscerea necesității si a fel osului culturei, baremu esemplulu se ne mai im- pintene cate pucîuu la activitate in asta privintia. — După legea menționata invetiatorii se denumescu in cantonulu numitu definitiva, pe viătia. — 6rele de in- vetialura pentru clas’a cea mai de josu populara au se fia 18—20 pe septemana, pentru clas’a a ddua si a treia 21—24, si pentru celelalte clase 24—27 dre. — Feriele legiuite sunt numai de 8 septemani peste totu anulu. — Obiectele de invetiatura in scdl’a populara sunt: religiufrea, limb’a materna, aritmetic’a si geomelri’a, sciinti’a naturala, istori’a si geografi’a patriei, cantare, caligrafia, desemnu, gimnastica si lucru de mana muie- rescu. — In totu anulu se da dela departamentulu cultului cate 0 problema de premiu penlru invetiatorii populari ai cantonului; premiala se platesce dela stătu. Famih’a invetiatorului, după mortea acestuia, mai prhnesce o jumetate de anu IdPa ce o avuse acela; dra pana atunci noulu invetiatoriu se platesce dela stătu. Invetiatorii după unu servitiu de 40 de ani ca- pela pensiuni frumdse totu dela stătu etc -----------------------------...____________ Materiale de instrucțiune. , Istori’a romana natinnala. : > (Urmare.) • < $.8. Caracal a. Macri ■ u si Eli oga bu I u, 211, 222. Caracala, fetiorulu mai mare a lui Severu, carele Fa svatuita se transa bine cu fratele seu Geta, asia de tirano a fostu, in^ catu pe Geta l’a ucisu pe bratiele mamei sale,' si a demandatu că 20,000 din ostasii si domesticii lui; Get a se se ucidă. Macrinu, prefectnlu Romei, nesuferindu crudelitatîle si lacomi’a lui pe bani, l’a ucisa in 217, si ostasii peurma aleseră pe Macrinu. Mes’a, mdsi’a lui Eliogabalu, face dstea prin bani si uneltiri, că se crăda, ca nepotulu seu e fiulu lui Caracala si oștea alege atunci pe Eliogabalu, carele învinge pe Macrinu in Capadoci’a, si ’lu omdra (218). Eliogabalu, fiiudu mai nainte preotulu dieului sorelui, începe acîi a sacră si dmeni, si inspaimenta Rom’a cu abusuri tirane. Elio- gabalu face pe verulu seu Alisandru de cesare (sociu), mse alesiuindu după vidti’a ve- rului seu, fu ucisu de gard’a lui, carea i-a aruncatu trupiîlu in Tibere, ăra statu’a i-a scos’d din Rom’a. §. V.Alisandr* Severa, Severu¹ devenindn imperatu, indata a cu- rățita palatiulu imperatescu si senataln romanu de dmeni blastemati, si cu cei buni a fosta blandu, ăra .cu cei rei, aspra. Prin sfaturile mamei sale, Mame’asi a. senatului de 16 membrii a domnita cu tdta lauda; insa fiindu aspru jn discipjipa .militară, a datu ocasiuni spre nevoitori. ., , . , , . La Rinu se misicara germanii asupra imperătiei, si Severu 1 resbatîi; in A si’a Artacserse, regele per sii oru a străbătută in teritorulu, romanu, dat Severu i-a fuga- ritu si a tientita trinmfu de perși (230). Severu eră în’Mdguirtia (in Gali’a) că mam'a sa; sî aci Mas îmi nu, unu pastorin dini Traci’a, insa prin ’merite inaltiata la graduri militare, întărită ostasii, "SV-lu ucisera cu mam’a sa. : ? ' Severu s’a silita;' că se măi ridice îm- perati’a, insa nu avii timpu, — dra după mdrtea lui, imperatj’a cade totu mai tare, din causa ca romanii se desbinara intre sine, si prin ac&t’a incuragiara incursele g e r m a- n i 1 o r u. .. Masiminu celu cumplita, îmbracă por- fita (iestmentaimperatescu) tara scirea sena- tului, .dar mai: tardip si senatalu ’lu recunoscîl. s-i i; li U îfn Ij X 53 — Eră fdrte reu, si făcea in Sirmiu tiraniele cele mai crude, Mancă cate 40—60 de pnndi de carne pe di 6stea din Africa alege pe doi gordiani de imperati, pe tata si fetioru, dar’ Cape- lianu, sculandu-se asupra fetiorului lu-bate cu Maurii, si-lu omora, peurma tatalu seu, se sugruma. — Senatulu in Rom’a, audiendu de mdrtea Gordianiloru, si ingrozindu-se de Masiminu, alese de imperati pe M. Clodiu Punienu si pe D. Celiu Balbinu, dra pe Gordianu III. de cesare, si lui Balbinu ’i incredintiă resboiulu in contr’a tiranului Ma- siminu. Acest’a peste o luna fii ucisu de soldatii sei la asedi’a cetatii Acuilea, dra Punienu si Balbinu fura taiati in Rom’a. §. 11. M. Autoniu «wrAianw IU, 336-241. Gordianu III. erăde 16, ani, Si deloeu ’lu intimpină resboiulu. Sap ore L, regele persiloru, facendu multa dauna romăniloru, imperatulu tramite pe Misiteiu, socrulu seu, si-lu invinge. Marcu, Juliu Filipu se lingusiesce pe lenga imperatulu, că se-lu pună de prefectu pretoriului in loculu Iui Misiteiu, si-ajungendu la acdsfa, face pe imperatulu urîtu înaintea tuturora, pentruca eră fdmete in dste, si aducendu de causa tineretiele imperatului, s’a facutu si socîu in domnire,—'insa in scurta demandă uciderea imperatului. §. 12. M. J. Filipu, 244-249. Ostasii alesera pe Filipu, dra senatulu pe Marcu si Ostilianu;. insa ucigendu-se aceștia mai nainte de a apucă sceptrulu, fii recunoscutu si F i 1 i p u. In 247 a tienutu serbare pompdsa milenaria, adica a 1000 de ani dela ftindarea Romei. ; Daci’a nostra ' pana la Gordianu HI. eră inca in propășire, dra acîi începură barbarii vecini cu incursele in pătri’a stravechia,, si ne adusera necasurile cele mari. Carpii sdu goții, si scitele’incepiura a prada Daci’a in 248, si Filipu veni : ăcl, ’i sili să se re- tragă, căci stremtorandu-i forte,¹ făcură pace! cu imperatulu, carele se rentărse indata la Rom’a.' ■ > " ¹ ■■ ' in . Dara barbarii in. anulu viitori» • insocîndu- se si cu boranii, urngundii incursera prin Daci’a sipradaudu, trecură peste Dunăre si in Mesi’a,. Atunci imperatuju. a tramisu pe Mesiu Deciu in contr’a loru, si in» vingendu- i fh prochiamatu prin 6stea sa de imperatu. Imperatulu grăbi se bata acuma pe M, Deciu, si intelnindu-se cu acesta venindu a supra-i, remase învinsa la Veron’a(in Itali’a) si-’si perdîi tronulu. (.13. Mesia Deciu, 249-231. Deciu, ajungendu imperatu, toti titulii i-a redatu senatului, că acest’a se-i imparta celoru binemeritați. Barbarii inundară de nou in Daci’a si Mesi’a, si plecandu asupra loru i-a batutu (251) la Foru Terebroniu (Avritu) in Mesi’a, taiandu 30,000 din ei. Barbarii promisera, ca voru redă prad’a, si se voru renturnă; insa imperatulu, vrendu că se-i sterpdsca de totu, tramise pe C. G. Trebo- nianu, că se le tiena calea la Danubiu. T r e b o.n i a n u, avendu scopuri ambitiose, dedil man’a pe sub ascunsu cu barbarii, dra pe impe- ratulu, sfatuindulu se trdca dstea peste o baltag l’a adusu in perichiu, de a peritu acolo cu Etruscu, fiulu seu, si cu multi soldati romăni. , j. 14. Caitf Gata Trebonianu, 251—25$. Trebonîanu, falsulu senatoru romanu^ ajungendu imperatu facil o pace daundsa cu barbarii, — si ne’mplînindu elu promisiunile date, aceiainrumpsera (252) de nou ih Daci’a, si pradara ce mai dra in cetati. Emil iu Emilianu eră atunci peste legiunile din Me- sia, si dtse ostasîlorn, ca de voru bate pe goți, le va dă loru aceea, ce promise Tre- bonianu se platdsca barbariloru. Ostasii ₍ atunci se îndemnară, si batenau pe goți, in- ' altiara pe Emilianu de imperatu.—Trebo- nianu audiendu, plecă cu fiulu seu din Rom’a, că se infranga pe noukt imperatu, insa ambii fură uciqi in Interamnu. §. 13. EmiOu Eipiliaau, 233, P. C. Vale- riana, 259. Emilianu promise senatului, cava scdte ■pe barbari ,si din Traci’a; da? mai nainte de a face ceva, Publiu Corneliu Vale- rianu, beliducele din Gali’a, se redicâ de alu doi-le imperatu; si ostasii scarbindu-se de atate batai; ucisera pe Emilianu la SpoletO in Iiali’% plecandu in contr’a lui Valerianu. Acest’a pe fiulu sen Galieuu, ’lu face de 54 «ugusta, că mai usiorn se bâta pe nemții, carii ’lu mbungiurara din mai multe parti. Barbarii pradara Daci’a, trecură peste Danubiu in Mesi’a, Traei’a si Ilîricu dar’ Valerianu ’i batii la Tesalonic’a (254). In Bizantiu (Tiarigradu) indemnatu de Macrianu persecută pe creștini; âra mai tardiu plecă asupr’albi Sa petre, regelui p cr- ailor u, si sfatuindulu malitiosulu M acri nu merse singuru (259) Ia Sap6re, câ se se im- pace, dar’ acest’a ’lu prinde si după 10 ani de captivitate ’lu ucide in patime crude. §. 18. «Mienu, m-368. Galienn, dandu-se desmerdariloru si-a uitata de tatulu seu, si de guberniu solidu; pentru acest'a se redicara in contra lui 30 de tirani (locotienetori in provincie) si sub titulu de „imperati“ tiranira popdrele. Cei mai re- numiti eră Odenatu cu Zenobi’a muierea lui in Siri’a, si Tetricu in Spani’a si Ga li’a. — Pentru strămoșii noștri in Daci’a eră acesta unu timpu tristu (262), dedrece Goții o pradara forte, si peurma trecură in M e s i’ a si mai departe., Si abia. a fostu pro- vincia romana, in carea se nu fia intrata barbarii. Imperatulu, vrendu că se mai crutie im- peratî’a, pe Odenatu lu face augustu iu Pal mir’a, si acest’a ’i recuprinde nesce ce tati dela Sâpore I., si in 268 pleca insu-sj asupra tiranului Aureolu, dar’ ajungendu in Mediolanu fii ucisu in 19. Martin. 17. (lati din II., 288-370. CI au din II., fiulu lui Galienn, inca in vieti’a acestuia fă denumita de imperatu, si recunoscuta de 6ste si senata. Mai antaiu resbună mdrtea tatalui seu, ucigendu pre Au- reolu. Scitele se insocîra cu erulii, peucinii si goții, si adunandu-se (269) la Tir as (Nistru) cu 6000 de luntrii si 320,000 de omeni, luntriră pe mare pana la Torni, dar’ fugăriți trecură preste Elespontu, si incun- giurara Casandr’a si Tesalonic’a. Im- peratulu plecă asupra loru, insa barbarii au- diendu venirea lui se retraseră intre munții P e 1 a g o n i e i, unde ajungendu imperatulu, românii, carii eră putieni fugiră. Adunandu-se de nou loviră asupra barbarilortt pe nesciute, si incingendu o lupta crunta a tâîatu 50,000 de inimici la Naisu, si alta numeru mare la stremtorile Emu lui (Balcanu). — Atunci in-, cepă cium a si fometea intre barbari, si cădea că muscele, si ostasii atatea muieri gotice prinseră, câta mai totu insulu ducea cate 2—3 la cetati. Imperatulu, dupace a repurtata in- vingeri si pe mare, a muritu in Sirmiu. A fostu bunu imperatu, si mai nainte de morte a recomendatu de imperatu pe belidjucele Au- relianu, pe care in urma si dstea cu sena- tuln ’lu recunoscură. (Vâ urm A.) । i i Din scota practica. Conversatinne cu școlarii asupra gramaticei. Verbulu. (Urmare.) — Asiu voi se vedu, daca mai tieneli minte, ca ce este verbulu? Verbulu este unu cuventu, ce sprima aceea ce face seu sufere unu lucru. — In pro- puseliunea: „cocisiulu bate caiia, care lucru este activii si care suferitoriu seu patimitoru? »Cocisiulu* e activa si „caii* suferitori. — „Eu bătu calulu*, in ce stare me aflu eu aici? In stare activa. — Candu calulu ar putea se vorbesca, ce ar dîce elu acum despre sine? Ar dice »eu capatu bat aia*, seu eu alte vorbe „ea sunt batutu seu me bata* (adica decatra mine). — Si ce esprima acesta? O suferire, pătimire. — Care e aici subiectulu si care obiectulu? Subiectu este in pro- puseliunea anteia „cocisiulu* si obiecta „caii*. — In ce stare s’afla subiectulu si in ce obiectulu? Sub- iectula in stare activa si obiectulu in stare suferitore. — Cu ce cuventa v’amu spusu eu, ca numimu in gra- matica starea patimitore a unui lucru ? Cu cuventulu „pasiva.* — Voiu se intrebuintiamu d’acinainte numai cuventulu acesta. — Ce pdle dîce dara aici subiectulu de sine? «Eu bata* — Si ce pole dice de sine ob- ieclulu? Eu suin batutu seu me bata (de altuia). — Trebue deci a ne’nsemnă aici, ca formă eu suin — si eu me — in pingoritu, dra ’n inmultîta noi sun- temu — si noi ne — sprima totdeun’a starea pasiva si d’aceea se dice forma: pași va. — Se-mi spuneți in care din propusetiunile urmatore vine form'a pasiva m înecare cea activa: eu bătu; eu sum batutu; voi sunteti duși; ei ara; calulu se mana; ta acrii; eu sum urgisita; copiiulu se batjocura; pecurarulu mulge oile; vac’a e mulsă; scolarulu e amatu etc. — Spuneți s. ie I i I I i r i c u d 55 10 constructiuni in form’a activa,’ pe oare se ie spri- mati apoi si pasiva I — întregiți ce lipsesce in con- structinile aceste: scolarulu este —, lemnele sunt —, lupulu e voi sunteti —, Eu suin —, porculu se — etc. — Dîceti cate o construcțiune in forma activa si pasiva cu verbele urmatdre: sapu,. oitescu, inchidu, diregu, portu, iubescu, urescu, descuia, lovescu, im- puscu etc. — Se spuneți acum in form’a pasiva pro- pusetiunile aceste: eu stau, voi sperati, noi dormimu! —Acdsfa vedeți nu se pdle; penlruca nu putemu dîce: eu Sum stata, voi sunteti ^perati, noi suntemu dormiti Deci se ve spunu aici o inveliatura: Că se cun6sceinu feiulu verbuluj avemu d’a ni-In i rt t i p n f t o t d e u n’ă in trio propus eti ti n e. . Yediureti, ca unele verbe se potu dîce si’n form’a activa si’n pasiva; asemene verbe sunt vefbe transitive s e u a c M v e.; e r a c e le ,cp n u s e potu dîce in ambe formele, acele — sun4 verbe netransitive seu neutre. — Tăte aceste numiri ve sunt acum bine cunoscute din cele precedente. — Ce felii sunt dara verbele de mai susu: stau, speru, dormu?—PentruGe?;De pț de le cu- născeti? Ce. diferintia e intre verbele' transitive si ne* transitive? Cum se mai numescu ele alturfelu? De- schideți-ve legendariulu la pagin’a — si ara£aU~np tote verbele transitive si netransitive! . Vinu a se face aici esercitii numprose pana la deplin’a precepere a felurimei verbeloru de pan’ aici. Repetitiune. Ce este verbulu? Candu unu lucru face ceva, in ce stare dîcemu ca este? Dara candu sufereceva? Ce este aebiectula? Cumu se formeza propusetiunea? Cum se numesce lucrulu asupria cărui' este îndreptată acțiunea altui lucru? Cum se numesce spresiunea stării subiectului, adica ceea ce dîce ceva de subiectu? Iii ce casu vine a stă sabiectuta si in ce casu oliiectulu? In ce modu aflamu fekilu verbului? Cete feluri de verbe amu invetiatu? Cum se numescu verbele, care spre deplin’»’ntidegere a ideii ce sprHnu ceru unu acusativu? Care verbe se numescu transitive si care .netransitive? Depe ce putemu a ie deosebi? In cate forme se pote dîce ceva cu verbu? Cum se fărm» form’a pasiva? ..... _____ . (Vă nrmâj * -. - ~ - -- .. Literatura. z Ni s’a impartesîtu unu esemplaru din opuscujulu intitulata: . „JtatJielu de scmtieminte naționale pe anulu 1860 dela Emiericu Basiliui Siamedicu^ drep- turi a nu, din a cărui venita curata a trei’a parte se sacrifica museului gr. cat. romanu din Biasiu“ , tipbrita in Araduki vechii la Enricu Goldscheider, 1860 cu aceea, că se^lu facemu cunoscuta si onor, publicu aly ^Amicului, scolei* ; >faceadu noi acăsla, adaogcmu, ca pretiulu numitei cărticele e 40 cr. v. a , insa cp de unde s’ar putea trage seuₜprocură? nu scimu. ; , -— .......u——L;..¹,-------------;----i ............... Varjetati. * »Dahnstfidler Schulzeitung« se plânge asupra stării actuale ă netatîloru din Ungari’», si dîce: „ele* mentala germanu in Ungari’», deși fa Pesfa — capitefa tierii — ²/₃ din locuitori sunt germani, deși sumetii unguri mtfacu pici abacar. jumeUtea locfatoriloru, si in sen»tulu imperiali ।fasii o mărturisiră, catu a» ei d’a multiuim cultdrei germane, e acum că proscrisa ai se pune teta sfanti’a, de »*lu sterpi cu totulu. Scalele germane apanu dm dî jn dî; numai, fa o parte â sodM reale si a gimnastului de stata* întemeiata inafate cu doi anij mai sta limb’a germana de instructiva*). Scd* Ide. populare se magiarisdza fara esceptiune; la UHi invetiatorii' carii pana la U. octobre 1861 na vor scl unguresce, li se va dă drumu. Ca ce arată timpulu. Gvreii .se întrecu cu magiarisprea in fote sculele loru a introdusu limb’a magiara si chiara si in biserica d’unu timpii incoce supera pp Jghova in idiomu magiaru, că in diet’a cea mai deaprope se le tiena nevalematu ordinatiunea imperatesca ce le concede cumpărarea de posesiuni^ ₜ * Din "familielle dtmnitdre nte Eurbpev măriră fa anula trecuta membrii, dafa tocma ătati se a nat* cura, asiadara¹ nu e nevoia. Reginti necăsătorit! si jMi sunt — afara de pap’a — siese ■■ * * Pqpvfaiiunea Romei se urca la 188,817 lo* cuitori* intre, care sunt 4446 evrei 243 protestant^ 886 clerici, 2390 călugări, 1417 preoți de mini si 34 episcopi. Locuitorii cetatii jp cei 10 ani din urma se' sporiră cu J 2,247 ppieijL . , , . * Ih Dahnati’a se afla intre 378,676 slăvi, 14,645 locuitori de origine italiana. < ... . • < * ■ J- . * - I aa. ww > . . - " • - r «'t* _ — ♦) S’a decretata a o fugari si d’acolo. / 56 * In Pariau s’a inventata unu fdiu de aria, care daca se restâma se ridica de sme, se reasidza si de- •iărta ap’a intrata intrens’a. * Fiiulu celu mai mare alu imperatului rusescu a caletoritu nu de multu prin Litvani’a (Polonî’a rusesc»), st in caletori’a sa a intratu chtaru si prin casele tiera- nilom celoru mai de josu, unde in multe locuri a gă- si tu pane ndgra de teritie, nutremenluki tieranului de acolo. Elu a luatu pane de aceea si a tramisu la tata-seu imperatulu, că se vădia, cum traiescu suditii lui. Odata s’a intemplatu se prandiesca la măs’a im- peratesca si guvernalorulu Litvaniei, carele — spre mare - surprindere a lui — după ce a siediutu a aflatu dinainte-i — in locu de pane alba — pane negra de leritie din Litvani’^. I s’a splicatu apoi si caus’a. * In Pirmasen (o cetate in Bavari’a) pela 1853 se infiintiasera vr’o cinci fabrici de papuci, in care a- Sladi se ocupa 3000 de meșteri si lucratori de totu felulu. Diece atelii de dubelari, cate s'afla in cetate, nu sunt in stare a lucră atata pele, cata se cere la fobricele acele, care producu pe anu cate 1,264.800 pa rec hi de papuci; pretiulu de fabrica e 10 f. de da- rina. Se esporta la Americta, Elveti’a si Belgiu si afla mare trecere. Unu lucratoriu face pe di cate 6 pana ’n 8 parechi de papuci si căpăta dela. duzina 1 f. 12 cr. — 2 f. * Candu Olandesii, nainte de acesta cu 250 de ani a adusu teiulu (ceiulu) in Europ’a, cine ar fi pu- tutu scl, ce articula de comerciu insemnalu va esi acela cu timpu? In 1650 s’a consumatu in tota Angli’a numai 8 punți de teiu, in 1856 insa s’a petrecuta totu acolo 57 milidne de punți. In Americ’a s’a importata in 1858 teiu in pretiu de 19 milidne dolari (unu do- tară are valrire aprdpe de 2 fJ In 1857 s’a adusu din Chin’a m Europ’a, Australi’a si Americ’a 172 mi- iione de punți, care cantitate insa de atunci incdce a crescutu din anu in anu. * Angli’a are numai in partea ei europena 900 de milidne bucali de rnonete (bani; de auru, argintu, arama si bronzu in cereulatiune. * In Angli’a incepu a inlrebuintiă pentru fântâni in locu de tievi de lemnu si de feru, tievi de sticla, care sunt mai priintiose sanetatii decatu cele d’anteiu. Mărgăritare. Lumea e asemene unei păduri, ă cărei frumsetia piere, daca este locuita de animale selbatice. — Adeverulu este o carte, io care nimeni nu ci-* lesce bucurosu. — Mai curendu se ierU gresielele deapropelui teu, decatu pe ale tale. — Rabdarea esopera de multe ori mai multa de-« cate tari’a. . . _ . Avramu a Sancta Clara. — Inceputulu virtuții este, a crede in virtute. — Fara casatoria si vietia casana, omulu ar fi % devenitu de multu animalu ferosu. T T , Jab n. — Nu crede, ca la spatele fiacarei fapte rari, se afli totdeuna barbatu raru, său ca prin o singura fapta rara, te-ai facutu barbatu rara; căci marimea barba- sta in salturi morale. Poetului adeveratu ii e înnăscuta cunoscinti’a Credinti’a nu este inceputulu, ci finitulu a tota G o e t e. Precatu suferintiele tale se marescu, pe atatu s’apropie si puterea de a le purtă. Lavater. — In lame nimica nu e mai interesanta pentru omu, decatu erasi omulu. „ ᵥ * ’ HumbolaL — Judecat’a se desvdlta la femei mai curendu decala la barbati. D Rus 8 0. — In tineretie Dumnedieu ne educa prin ceea ce da, in beleranetie prin ceea ce iă. Necker Baussure. tutui nu lumii. sciinli'a. X p X 4 ti r £ Dealegarea probkmeleru din Nr. 5. Pana a nu se spedă inca numerulu 6 alu fdiei nostre ne mai sosiră resolvarile problemeloru din Nr. 5 si dela DD. Ma- cedonu Grigoritia, invetiatoru in Candi’a Gherlei, — Isidoru Chetianu, studinte de a VI. clasa gimnasiala in Blasiu, — Josifu Radneantiu, invetiatoriu supremufin Li- pov'a. — Ignatiu Mendocea, invetiatoriu primăria in Cincu- mare. — Nicolau Moldovanu, studinte de a VIL clasa gimn. in Blasiu,—Demetriu Muresianu, docinte in Uidr’a; dintre cari numai D. Macedonu Grigoritia a resolvatu ambe problemele acele, ăra toti ceialalti a deslegatu bine numai a. 2 problema. RespunsurL J. V. — Pe st’a, J. T. — R^sbĂnya. In N-rulu celu mai deaprâpe si in cele viitore. ‘ Redactorii rcsponsabilu V. Romanii. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tipariulu lui S. Filtsch. N= 8. Samâatfl» 25. Februariu. 1861. ' Ese in t6ta Sambat’a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fi. 40 cr., pe ’/ₜ anu 1 fi. 70 cr. AMICULU SCOLEL Pentru tote provine, austr. pe anu 4, pe 7ₜ a. 2 fl., pentru princ. romane pe anu 38 , pe ‘ ₜ a. 19 p’ast Ceva in privinti’a Junimei studi6»e 'acea inteligintia, se pretindemu dea dreptulu se •. .t’ academice. ,resara si de aici încolo. Daca amu avea lipsa I numai de teologi, de juriști etc. absoluti, cu Publicului nostru ii place a sci, ca nu-1 alte cuvinte, care se fie facutu numai cnrsurile merulu junimei studiase cresce, si cu totu.cerute de trei seu patru ani si mai departe dreptulu ii pare bine canda vede, ca din anu! nimic’a, atunci firesce cu cunosciinti’a curata in anu preia facultatîle deosebite se represinta se remanemu la ce amu pomenitu, si se ne totu mai numerdsa acea fldre a natiunei, a lasamu in man’a acelei sorti, care mai ca pu- carei frupte abea le ascăpta. Se aruncamu o temu dîce, ca numai cu varg’a ei de tern neau privire in vidti’a celoru mai multi represin- crescutu niscari barbati, de care acum ne tatori a acestei flori naționale, si se vedemu, bucuramu. catu e drumulu acestora de uetedu si catu aru j Lumea se afla astadi progresandu, si de fi de a se mai netedî. j aceea ea ne cere mai multu decatu pan’ acum, Cu vreo 2 — 3 septemani său după im-1 si si mai multu decatu pote dobândi nescine pregiurari si mai multu înainte de începerea prelegeriloru academice, intalnesci pe stratele cetatîloru, in care se afla institutele mai inalte, cate unu june necunoscuta, care se recomanda de gimnasista absoluta si fiitoriu său teologii, său jurista, său alta ceva. Rara se intempla insa, că acesta se nusi arate interesuhi de ca- patarea unei conditiuni, pentrucă in casulu celu mai favoritoriu se bucura de unu sti- in scola, că se’i dîcu asi’a. Ea ne cere atatea cunoscintie complinitdre la specialitatea fie- căruia, care suntu asia de neaparata lipsa, cum este carnea si pelea pe scheletu. Câ se le păta câștigă cineva, are lipsa de midildce si că se păta folosi midilocele are lipsa de libertate. Imaginăsesi ori cine, catu pdte se câștige unu june (scotîndu' pe genialități), candu siediehdu 2—3 ore si ascultandu nisce pendiu, din care, după ce ’si platăsce imatri- cularea si alte tacse, abea ’i mairemane atata, catu se nu chiaru mora de fome. Cei remane de facutu? decatu sesi venda libertatea pentru vreo cativa fiorini, remanendui numai noptea pentru stadiu. Este adeveru, ca națiunea romana, pre- lenga tdte calamitatîle ei, de care calamitati n’au remasu nici junimea necratiata, au arata sî are aceea bucuria, de a vedea din sinulu ei o inteligintia de însemnătate. Ara urmă că prelenga conditiunile, sub care au. resaritu obiecte, indata după ce au esîta dintre paretii, unde leau audîtu, nu mai pdte se cugete la ele, nu are voia se rumege numai decatu aceea, ce i s’au propusu, cu atatu mai pucînu se reafle ce au perdutu sub prelegere, din cansa, ca tăta atențiunea trebue se si-o în- drepte la trebile biroului de unde isi trage silbsistinti’d; si dirf cansa mai departe, ca nu stau la indemana opurile acelea, din care se rechiame ce au fosta memoriei necredincioșii. Si. aici e pretensiunea mica, candu e vorba de 'acelu tempd in care, ¹ si de acelu opu 58 prin care se readuca cineva memoriei ce au perdutu. Pentruca dre nu e chiaru si pentru aceia, carii n’au se se lupte cu cele de mai susu amintite necasuri — de lipsa, câ se ce- tdsca, se cundsca mai multe si diferite păreri despre unu lucru, si prin combinare sesi creeze singura o judecata? si apoi pentru o perfecta judecata despre unu obiectu, va ajunge unu singura manuale alu cutarui, care de multe ori e celu mai gresîtu? Din scurta si obscura ocbiada ce amu fa- cutn asupra vietiei celoru mai multi juni stu- dinti, si din totu asia prescurtata consecintia, va vedea ori cine, ca pan’aci amu descope- ritu numai o lăture. Se vedemu pucînu si cea de a ddu’a. Spiritulu omenescu intocma câ si trupulu se desvolta mai bine, daca are se guste din mai multe nutreminte. Variatiunea îlu de- lecteza si deslega de legaturile monotoniei, ilu padiesce de bdl’a unilateralitatiei. Unui omu, pentrucâ se’lu ai omu in tdta privinti’a, nui ajunge singura studiulu unei sdu altei facultati. Elu are lipsa si de cunos- cinti’a diferiteloru clase de omeni si de rela- tiunile loru. Academi’a, sdu cum le mai chiama, pdte face pe cineva teologu, juristu, filologu, medicii etc. bunu si renumitu, dar’ nu si omu de societate. Se cuvine dar’, ba e neaparatu de lipsa, câ vrendti drecine a posede calitatea acest’a se pdta intrâ in universitatea socie- tatiei omenesci, unde se culdga multe inve- tiaturi atatu pe cale positiva, catu si negativa. Eta asia dar forte pe scurtu ddue lucruri de căpetenia, ce parte lipsescu junimei din dio’a de adi, pentrucâ aceea se se matureasca drecandu in acei barbari, carii se corespunda tempuhii, si carii se nu se sfidsca a pași pe aren’a publicitatei, facia la tâcia cu ori carii de alte națiuni, ori sub ce impregiurari. Cu tdte ca speranti’a mai buna o putemu avea, vediendu, ea inceputulu delaturarei releloru acestora atinse s’au facutu. Dorinti’a ar fi numai, câ pașii ce s’au inceputu si in pri-' vinti’a acdsfa se nu remana inapoi de cei ai spiritului secuiului si deceniului in care viemu. In fine o temere totuși nu o putemu trece. E ne esplicaveni principiulu celoru ce voru se scie junimea esilata numai si numai cu ¹ nasulu pe carte, dorindu a o sci eschisa dela modernități. Se vede ca siau uitatu de ’ productele sistemei Dominicano - Franciscano- Jesuitice, care oprea tdte cele iertate la are- ₛ tare, câ se se seversidsca cele oprite intEa « scunsn. » Nu, Domnilora! nu e bunu esilulu acesta, ‘ precum nici libertatea prea mare la tdte td- ¹ tele. De aceea veri oblegâ tare națiunea, daca ¹ veri trage mai binisiora junimea chiaru si din ‘ retragerea, in care se afla, câ prin acdsta se câștige după cum dîcu unii o franchetia, si se stamu în relatiuni mai gradate unii cu altii, câ se nu venimu in periculu, a ne osebf prin a caste aristocratice etc. , ci se domndsca intre * toti adeverafa sinceritate si încredere. — ⁴ Incheiu dîcendu: ca pentru nohUarea unei plante nu e de ajunsu a o pune inir’o gra- dina nobila, si ai carâ gradinariuln numai apa! ț Silii iu, 17. febniariu. _________ r. ei GUerl’a, 27. febrrmriu 1861. . . . ’Mi iau licenția Dle a te rugă, j’â se binevoiesci in colonele multu pretiuitei acestei Mie scolsstico- literarie a insîră si a mea mica insa din esperintia larga culesa opiniune. care in scurte cuvinte va se dica ceva despre „necesitatea carticeleloni de raga^ tiyne« pe scufa wi aleea a acelora prunci, eqrii cu timpu esu din scolele nostre triviale, si oare nu se ₍ educa si la mai inalte instituie, cari dicu voru se re- mane de civi satesti. — Bietulu pruncu deca ’si finesce cursulu seu scolaslicu acasa 'ti satu ce face? Adeseori, ba m genere dîcimdu mai totu uita «e a serutu ore- ' candu bmisiovu! <59 Lașa, ca aru fi multe d se face in privihtfa ooi*- ser varii si inmuitîrei fie cunoscinlie a tinerimei ndstre Uerone si după etatea ei școlara, spre care scopu ar trebui se si steruimu la infiintiarea de scdle de re- petitiuae si de Dumenica in tdte comunele; insa eu me mergi a eseu aici numai la ce e mai de aeaparta trebuintia si totuși s’ar putea in modulu celu mai usioru efectua. Scimu, ca cu nuineru de scdle ne cam laudamu acuma, nu schi insa daca relative putemu fi multiumiti si cu corespunderea lor, nu sciu decandu numerulu loru a Inata unu asia sboru, daca a sporitu in proportiune si numerulu de cititori pe satele ndstre?! £ cunoscuta, ca fii noștri de tierani parasindu scdl a, parasescu, din lipsa altoru institutiuni bune, tota inveliarea mai de- parte, si âsia cu timpu nu multu se deosibescu de ceice n’a vediutu scol’a. Ar trebui se ne pese mai multu de înmulțirea celiloriloru. D aceea fiemi ierta tu a spune aici si eu unulu din multele medii, ce am esperialu ca sunt si anume celu d’anteiu carș ar trebui pusu in lucrare. E simplu, si multi pole nu-iu, vor alia d atata interesu câ eu, insa asta nu me impedeca a prefira speriinli’a mea. Tieranii noștri sunt religioși, de aceea după etatea Școlara »Ciaslovuluu este unic’a carte, pe care mul- țimea o folosesce astadi in tdta vieti’a; astumodu uita apoi a mai ceti si cu alte litere de cum sunt a le eiaslovului si altor cârti bisericesci, ba cadu la super- s ti liane, a privi tdte alte souiri de scriere de contrare celoru bisericesci si asia ignoreza si invetiatura ace- lorași. Ar trebui deci, că si pana candu cărțile bisericesci vor mai remapea totu cu slove, se ne ingrigimu de cărticele de rugatiune anume pe sam'a tinerimei ndstre tierane, care se se tiparesca cu litere străbune si după ortografi a ce o adoptaremu acum in comunu. Cartiuluele acele, că religios», s’ar folosi apoi si după anii scolei pdte in tdta vidlia, am căpătă cititori mai multi si mai buni; de cincolo si asia vom tipări totu gu litere, insusi gazetele ndstre celelalte vor trebui in sourțu a lapadâ vechiturile lui Kirila si a usuâ numai ce e alu nostru, tieranii noștri vor ceti apoi gazetele ndstre si alte producte literarie cu usiuratatea aceea, cu caresi citeau rugatiunile de sdr’a ai dimindti’a, de Dumenic’a si serbatori si astumodu — o repeta — de si nu s’ar ajunge totulu, cevasi ori cum s^a progresatu. inceputulu s’a si făcuta ip asta privintia de acolo, d« unde s’a inceputa pe orisontalp culturei ndstre cele mai multe si antaip |w»im -*-y in BImîu,. unde, afara de alta cârti mai mici bisericesci, a esitu tiparitu cu străbune ti unu ᵣAealislieriu«, pe care — si pana la alte apariliuni literarie de felulu acesta — ’lu re* comandamu la toti, carii ne aproba propunerea. Dati, dommkonr, din tdte parii se esîmu cu lotii in public» cu cele ce esperiamu si cunoscemu si se nu ascundemu nimica din cele ce atienta ia luminarea, pe care poporulu nostru o cauta de atati secuii. Ni- mica nu e prea micii si neconsiderabihi din cate ser- vescu ori si cată de pucîno spre lalîrea culturei intre poporulu nostru. Unu fii¹)romanu. I ' ■ I------------------------------------------------- I Soiri scolastice. Naaaudu, 28. februariu. n. ( Mukiumita pu- blica»/ Pre Onorata lu Dotnnu Protopopu alu Borg oului Theodoru Buzdugu au Irimisu pe sam a scolei de aici doi stupi, eu acelu scopu, câ tinerimea din scol a normala si preparandiale de aici se se deprindă si in frumosula ramu economieu alu slupariei, care bine practisatu aduce frumosu casligu unui economu, care se ! ocupa cu tdta plăcerea cu asta. Sub institutulu mitilariu mai avuse înainte stupina si stupii sei asta scdla, mai aleșa sub ferioilulu Direcloru scolasticu N e s t o r Istrate, unu barbatu romanu zelosu in treb’a scolei. Succesorala acestui direcloru, fericitukj Vicariu Joanu Mar ia nu, câ docente normalu inca sau, ocupații cu stuparia scolei, dara după aceea prin nefavorirea tim- pului au decadiuțu. asia industria* Fie deci^ că inceputulu slupariei din nou, care se face cu dăruirea D. protopopu B u z d u g u, se aiba celu mai bunu resullatulu in ramulu acesta de economia ! Pentru aceea comisiunea scolastica de aici nu inlardia a aduce publica mulțiumita Dlui protopopu pentru acestu daru palrioticu. Se deeDzeu, se se mai afle aseminea următori mai multi!! G. M. v. 24. febr. n< i Credu a nu face lucru ne plăcuta onoraiîloru leplori, daca in acestu unicu organe alu nostru scolastica vota scrie vre-o dde ordurele, despre starea tinerimei romane studiose la universitatea dornice. fa acestu aha scol asii ea, la acesta universitate studieza 28 de tineri romani. Din acești la facul- tatea teologica suntu 4, si anume in anulu aiu lV*le 1, in alu li—le 3; la facultatea juridica ♦ 60 suntu rigorosanti cu doue rigorose 2, absoluti juriști 3, juriști in anulu alu IV—le 2, in alu III—le 5, in alu II—le 5 si in alu l-Ie 6. Pe cumu audu mai suntu inca cativa, căror nu prea le place, candu li se dîce ceea ce sunt — romani — de aceea pe Dior n’amu onore ai cunosce, — si fiindu ca nici ei nu se tienu de noi, nici eu nu voescu ai vatemă, punendu-i intre romani. In acestu anu doctoratu din drepturi a pusu unulu Di Joane Nemeș din Ardelu*). La facultatea de medicina si filosofica nu este nici unu romanu. Din acești înșirați din Ungari’a suntu 14, din Transil- vanfa 8, din Banatu 5 si din Bucovin’a 1. Cea mai mare parte dintre acești se susține insusi, vre-o doi au stipendii, si — putieni traescu de-acasa. Din aceste credu, ca a cunoscutu on. leptoru starea tinerimei nostre de-aice si a prevediutu, ca avemu mare lipsa de funduri filantropice. Limb’a propunerei in acestu anu e cea magiara, unii d’intre profesorii germani propunu latinesce, insa la forte putieni ascultători, si asia profesorulu carele in anulu trecutu avu 200 de ascultători, acuma abea are 5—10; d’intre profesorii magiari cei din „dreptulu magiaru publicu si privatutt au mai multi ascultători. Din limbele străine se propune cea englesa, fran- cesa, slavona s. c. 1. numai cea romana — nu. Ti- nerimea romana mai de multeori a facutu pasiuri pentru o catedra de limb’a si literatura romana, insa fara succesu. Intre altele si in anulu trecutu a adresatu o rogare catra Escel. Sale Inaltpresantitii Părinți Episcopi An- drei u Baron de Siaguna si Vasii iu Baron de E r d e I y i, pentru de a esoperă la inaltulu c. r. ministeriu infiintiarea — acelei catedre. Eta si insasi rogamintea: „Escelinte si Presantîte Domnule Episcope! „Junimea romana studidsa in Pesta a indrcsnitu inca cu trei ani mai nainte a se rugă pre umilitu de escel. Ta, că se benevoesci a esoperă la inaltulu c. r. ministeriu infiintiarea unei catedre de literatur’a si limb’a romana in universitatea din Pest’a, — si astadi, dupace numerulu junimei studiose romane se inmultî si mai tare, indresnesce a-si arelă de nou dorinti'a pentru o catedra romana. „Escelintia 1 junimea romana nu voesce a impune cu limb’a romana nimenui, — nici prin introducerea ei *) De prezenta «e afla in midiloculu nostru aici in Sibiiu. Red. a vatemă cumva drepturile naționale ale altui poporu din patria;—ci doresce, că si limb’a romana se ajungi la demnitatea s a propria, si că o limba frnmdsa, se-si câștige meritulu seu de a se propune la universitate — parte din puntn filologicu, că si o limba romana intre celelalte limbe romanice, candu pdte fi interesanta pentru totu omulu iubitora de cultura, ori de ce na- ționalitate aru fi; parte din lipsa si folosulu nationa- litatiloru străine, a cărora fii că si diregatori si intre romani au multu de a face cu poporulu nostru. „Noi speramu, ca limb’a unui poporu destulu de numerosu in patri’a acesta, si prin tdle faptele sale credinliosu augustei case domnitore, că o limba de lipsa pentru comunicarea organeloru statului cu popo- rulu nostru, se va luă in consideratiune.— La rogarea nostra ne dau dreptu si acele împrejurări, ca prdmulti din junii de alta naționalitate in viitoriu voru sc fie diregatori si intre poporulu romanu, dar’ nesciindu a se intielege cu densulu, nu voru potă face din destulu chiamarei loru. „Poporulu romanu din puntulu acesta are esperintie superatore, căci neputenduse sustienea comunicarea cu- venita a organeloru statului cu porulu nostru. sufere prdmultu, asia interesulu statului cumu si alu poporului nostru, devenindu legile in cele mai multe cașuri nu- mai litere scrise; — căci dreptatea — pe carea se baseza legea, numai acolo se pote impartî poporului, unde se cunosce adeverulu, si adeverulu numai aColo se cunosce, unde diregatorii se intielegu cu poporulu ro- manu, — altmintre si pe yiitoru vomu fi martori mai multora abusuri, cari se născu din nesciintfa limbei poporului, candu căușele partideloru jtideloru se tal— macescu false. — Astfeliu de abusuri impedeca scopulu legiloru si alu statului. Cu atata mai tare dara vedemu, a avea dreptu Ia rogarea nostra, cu catu Maiestatea sa prdbunuhi nostril Imperatu s’a in dur a tu pregratiosu a iertă desvoltarea limbei poporeloru sale, — si avendu castigatu drep- tulu acesta, nu numai insasi limb’a romana prospere ta o cultivare perfecta, ma chiaru si studioșii 'romani, carii pana acumu nu avura ocasiune a invetiă st rit gimnasiu limb’a propria, seu invetiendu undeva nu d sciu deplinu, ’si voru câștigă cunoscintie perfecte de- spre limb’a romana. .......... Si aru fi dorerosu a esperiă, ca aici romanii suntu reiciati dela o asia gratia si favdre înalta, candu limb’a romana, că o limba framosa si vorbita de unu poporu numerosu in Europa, se facil demna de-a sc propune 61 chiaru si la universitățile străine, precumnu in Peters- burgu, in Turinu si Breslau. Incredintiandu-se junimea romana semlieminteloru pregratiose si energiei Escel. Tale pentru esoperarea catedrei romane, asia sperandu prd inalt’a aprobare, se recomanda, sarutandu drepfa parintesca, si se scrie ca si ai Esc. Tale. Pest’a, 10. nov. 1859. Pre umiliti fii: (urm6za suscrierile). Dela tramiterea acestei rogari a trecuta acuma mai multu de unu anu, dara pecumu se vede Es- celintiele sale, neindoindune ca vorbii făcuta pașii cu- rioși, langa tdta energi’a loru in căușele naționale, n’au putulu ii in stare a reaHsă dorinti’a tinerimei si a patiunei romane, de a esopera o catedra de limb’a si literatafa romana. Speram insa, ca ceea ce ara s’a pututu pan’ acuma se va face de acinainte .... Dumnedieu se ne ajute! Josifu Vulcanu. Materiale de instrucțiune. Istorica romana naționala. , (Unnarș.) C a p u alu 111. (270-337.) DACI’A NOUA SI ROM’A NOUA. $. 18. Au rel la no , 270-275. A urel ian u s’a născuta din părinți se- raci, din colonulu senatorului Aur elin in Mesi’a, si prin mintea, eroici’a si meritele sale in resboiu, s’a făcuta demnu de tronulu Romei. — Elu află imperatî’a, . tiranita de mai multi domnitori; mai antaiu s’a apucata de goți in Daci’a, pe carii invingendu-i de doueori, a recuprinsu tăte cetatîle; in resaritu a supusu pe Zenobi’a, muierea lui Odenatu; ăra in apusu, a bătuta pe Te trie u, si asia reunindu părțile imperiului s’aJuimitu „resti- tutoriulu“ imperiului. n) Fundare* Daciei noue. , Aureai an u„ silitu a merge incontr’a persiloru, in 274 a scoșu legiunile, roipane din Daci’a, că se le duca cu sine, si o parte a coloniei romane, si acesfa a asiediat ’o peste Dunăre in Mesi’a, si deatunci Mesi’a se numi Daci’a n 6 u a, său si A u r e 1 i a n a. Agronomii din Daci’a vechia nu lasara pa- menturile si casele loru, ci numai ostasii, si unele familii trecură crediendu a fi mai sigure de barbari in patri’a noua; era ceialalti romani remasi, se sustienura in natiunalitatea lom pana adi, deși fora adeseori supusi de barbari. — b) Romanii in Daci’a Aureliana. Inca mai nainte de a trece o parte a co- loniei din Daci’a vechia in Mesi’a mai lo- cuiă romani mai demultu de colonisarea in Daci’a vechia, — apoi acuma inmultîndu-se prin cei aduși de A n r e 1 i a n u si mai tardiu de Constantinii celu Mare in Traci’a, formara unu poporu nou, incatu odata tierile aceste senumi;i„ Romani’a, mare“. ăraacuma romanii, aceștia se dîcu „macedo-romani⁴* si sunta de unu sânge si o fire cu noi „daco- romanii“. Aurelianu, plecandu in contr’a persiloru, si ajungendu in Eraclea fu ucisu de Mnes- teiu, libertinulu seu, carele eră îndemnata de conjurații armatei. — Noi si adi ’lu pomenimu in colinde: „Hai Aureliane D6mne!“ §. 19. M. Claadiu Tacita, 279. 91. Claudiu Flori a nu 276. Pe Tacitu, l’a alesu senatalu de impe- ratu, pentru ca avea insusîri si scopuri bune. Legiunile scăse din Daci’a, le duse in Asi’a si aci învinse pe scite, — dar’ peste scurta timpu a murita, jelindu-lu multi. După morte a lui, fratele seu M. C. Flo- rianu se redica fara învoirea ăstei si a se- natului, de imperata; insa la 3 luni fii ucisu in Tafsu. 20. .Marea Aurelia Proba, 876—288. Ostile dela resaritu cunoscendu barbatî’a lui Probii, carele eră născuta din ămeni se- raci in Sirmiu — cu sil’a ’lu făcură impe- rata, si elu atunci căușele civili le-a incredin* tiatu senatului, era de cele militari singura ingrigindu-se, adăseori bata pe barbari. In Gali’a taiă200,000 de nemți; era in Daci’a pe gete, bastarni, carii eră de o vitia cu carpii, goții si boranii, si locuiă intr’O 62 parte a Daciei vechie si peste T i r a s (Nistru) asia ’i infranse, catu Daci’a remase curata de barbari (279). Elu a mai avutii batai si in Egipetu, Etiopi’a. dar’ plecandu si elu asupra per- și loru fu ucisu in Si rin iu de unu ostasiu alu seu, - căci elu vrendu se infrene 6stea fara disciplina, in timpii de pace a folosit-o la facerea drumuriloru, si cetatiloru, la uscarea lacuriloru si plantarea viilori, si acest’a ’i ca- siună mortea. §. 21. Mărcii Amelu ('ara. 2H2—2M. Carii, facendu pe C arinii si Nu me- ri anu, fiii sei, de cesari, a venitu in Daci’a, si a batutu pe sar matii, carii inriunpea prestre T i r a s in patri’a nostra. Pe fiii sei mai tardiu ’i numesce imperati, si pana pe C a- rinu ’lu tramite sc apere Gali’a, pe Aume- rianu ’lu duce cu sine in contra persiloru, dar’ ajungendu la Utesifontu in Mesopo- tani’a fu ucisu de fulgeru. N u m c r i a n u atat’ a a plânsu după tatahi seu pana a orbitu, apoi A peru, socrulu seu, carele ’lu purtă cu carulu, fa omorîtu in carii; dra Cari nu invingendu pe tiranuhi Julianu Sabinii la Veron a a plecatu in contra lui Diocletianu, carele in Daci’a noua se rediease de imperatu, insa vindutu de ostasi fii taiatu. (Va urma.) Din scoVa practica. Conversatiane ca școlarii asupra gramaticei. Verbulu. (Urmare.) — „Copilulu taie lemne*. Desfaceli propu- setiUnea acesta in partîle ei! „Copilulu* e subiectu, „taia* predicelu, «lemne* obiecta. — Dara daca- voiu dîce „copilulu se laia*, care va fi atunci obiectulu? Insusi „copilulu». — Ce vorba este „se* ? Pronume.— Ce pronume? Pronume relativii. — La ce cuventu e relativu seu se reduce pronumele „se*? La cuventulu „copilu*.— Care e predicatulu in propusetiunea: „co- pilulu se taia^? „Taia*. — La cine se reduce seu se reporta aici laiarea ? La copilu. — Care este deci in oonslructiunea acesta totodată si obiectu ? „Copilulu. * — Apoi ce propuseliune am formatu noi dara aici? 0 propus., in cere „copilului este subiectu si obiectu de odaia. — Sunt asia data constructiuni, in care unulu si același cuventu este totodată si subiectu si obiecta, — Ve mai spunu acum inca trei constructiuni de acele, si apoi ve voiu insarcină se formați siinsîve 12 asemene propusetiuni: Canele se musca. Bucaterds’a se arde. Baiatult s’a lovitu. — Ve însemnați: Verbele, care rentorcu lucrarea drasi Ia subiectu, se numescu verbe reflesive. — Ce sunt dara verbele reflesive? In ce se deosibescu ele de ver- i bele active, pasive si neutre? — Pana a nu merge । mai departe ve notati ca tote verbele transitive ; se potu imfaliosiă in forma reflesiva, (eu j impungu boulu, si eu me impungu; mam a pdpteoa copilulu, si mam’a se peptena; vac’a linge -vitieluhț B si vac’a se linge ele.); insa nu tdte verbele re* w flesive se potu infaliosiă că transitive, (esemple). Spunetî-mi pronumele personale in nominativulu ₓ singuritu! Eu, tu, elu (ea). — Împreunați cu pronumele aceste verbe! Eu citescu : tu siedi; elu merge; ea ? torce, etc. — Esprimati cu pronume personale verbele: fugu, dormu, beu, amblu, ninge, ploua! Se pote pune pronume înaintea a tote verbele aceste, afara de cele din urma doua* — Dece nu se potu rosti verbele acele cu pronume? Căci nu se pote dîce: eu ninge, * tu ploua. — Verbe de aceste, care esprimu o * activitate, conici odata nu serepdrtala personc, se numescu verbe nepersonale.— * Care din urmatdrele verbe sunt personale, si care ne- personale: fuge, tuna, bate, fulgera, suie, siede etc. ? — In ce persona sta totuși „fulgera*? In person’a a treia. e, — Puneti-lu in alta persona! Nu se pole. Ve’nsem- nati deci, ca verbele nepersonale se intre- - buintieza numai in a trefa persona din tr singuritu» — De pe ce veți putd deosebi verbele * personale de cele nepersonale? De pe aceea, ca pe verbele personale ni le putemu intipui cu pronumele b . eu, tu, elu, ea, etc. era cele nepersonale nu se potu împreună cu pronume de aceste, ci remanu neschim- bate numai in a 3 persona din sing. (V& urm A.) Literatura. In dîlele aceste ne veni a mana unii opu nou intitulata: „Vocabular portativ¹ romanesc »ikemtiesc si nenttiesc* romanesc de S. Petri, prujesoru.' 63 romane *), si mW ferit că de foc, de neologisme. — Priimirea său nepriimirea neologismelor, precum resar că bureții in formele si colorele cele mai eterogene din condeiele ndstre, n’am socotit^o de competenti’ft mea, acesta problema fiind reservata mult doritei Aca- demie romane. — , „Cu toate aceste sperez ca vocabularul nostru, cat de mica se arata întinderea sa, in pucine cașuri va parași pre aceia carii ’l vor consultă in vieti’a artelor, a sciintielor si a industriei. „încât pentru mult onorafa critica, carea înaintea esîrei sale la lumina si-au pronunciatu in paginile „Amicului Scdleiu anatem’a ei asupra nevinovatului meu vocabular, fiindcă indreznesce a se infatiosiă in vest- minte kirilice, me simt îndatorat a-i declară ca, de vreme ce, si pana când mai tdte diareic, că si pro- ducturile cele mai eminente ale literaturei romanesci se tipăresc cu kiftlice. panacand ortografica romana cu litere latine nu. e supusa unei sisteme generale ob- servate de natiea întreaga —, pana in acel moment fericit pri ce vocabular cu litere latine ar fi nu numai o întreprindere necopta, ci si o pretensie neiertata, pentru ca autorul unui asemene vocabular n'ar pretinde nimic mai pueîn. decât a impune ortografica sa proprie nației întregi. . - „Publicațiea vocabularului nostru cu litere latine o amanam din causa acesta pana la definitivi deslegare acestei probleme²). . „Daca in sfersît riguroasa dama critica se supera ca ne am botezat cărticică noastre „Vocabular ro- manesc-nemtiesc“ in locu de ^romano-germam* i ră- spundem iarasi ca nu impartim opiniile acelora³), carii nu fac nici o deosebire intre Germani si Nemți, intre însemnarea adiectivelor german si nemți esc. Arminiu de mult au intrat in sal’a lui O din im- partesînduse de bucuriile V a 1 h a I e i, de mult au încetat Germanii de a fi Germani, se faoura Nemți, adeca Ha- noverani, Prusieni etc. etc. si in dio’a de astadi le- gioanele lui Varus n'ar mai patî rușine. Sibiiu 1. Fevnmrie 1861. S. Petri.*⁴ Este adeveratu, ca inca dela inceptau ne facusemn de a nostra datoria a face tatdem’a atenta pe on. de limba romana in gimnastul luteran si docent privat de limba franceza in Sibiu, —4 Partea L— Romanesc-nemtiesc. — Sibiu 1861.— Sau tipărit si se afla de vendiare in tipo- grafi’a lui Georgie de Closius (III. si 516 pagine.) Avendu in vedere promisiunile si datorintiele nostre fatia cu publiculu nostru — si nici decum vr’unu altu scopu reu —, intr'un’a din fescidrele scripturei ndstre din anoiu trecutu ne luasema idresnirea, a pre^ncuno- ssintiă in cateta Unii, ca stimabilulu D. profesore S. Petri are de seopu a dă la tipăru unu vocabulare fermano~roinanu. Suntemu acum in stare a anuntiă si esîrea la lumina a acelui opu sub titululu de mai sus. D. autoni lu dedica „amicilor romani dincdce si din- eolo de carpali“, scria o prefatia interesanta, pe care fiindcă ne spune principiele Dsale si puntele de mane- care in elaborarea acelui vocabulariu, ne luamu voia a o trece aici in totu cuprinsulu ei. - Prefatia. „In cursul activitalii mele că profesor de limba romana in gimnasta! Protestanților simtiu in toate dîlele lips’a unui vocabular corespundtetor in doue privintie nesperatei trebuintia in scol’a ²).ca si in vi^tfa practica, adeca unui vocabular, care pe langa întregimea putin- tWsa se fia si de un pretiu mai moderat. Dictio- naReie cele mari care le avem pana acrnn, cu tot meritul lor, nuri nu folosesc seracutiei ndstre junimi scolastice, pretiulu lor fiind prea mare pentru margi- nitele lor Midilbce; si tot din aceeași causa lecsi- ooauele aceste aiujese numai minorității marelui public de ambe nații . nCarticic’a de fatia e o timida încercare ce o ța- cuiu spre a împlini acdsVa lacuna -in lecsicografiea romana si spre a respunde cererilor timpului si ade- vmtelor lut Irobuinlie^ prelucrând si complinind ma- terialul Vocabularului franti^zesc-romanesc al Domoutai J. A V aii lanț (Bucuresci 1839). Intru asiediarea si alcătuirea acestui material am respectat cu scumpatate limb a poporului si a râtiei practice, predomnitore chiar in scrierile Corifeilor a înfloritoarei liieralure ’) = Xtucf unb Berlag._ ............. *) Sta #UlKOa 1858 e prea tardiu a vorbi acuma. Redactorii responsabilii V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tipariulu lui 8. Fîltsch. Ni 9. SamBnta, 4. Martin. 1861. Ese iaUta Sambafa. Predata abon. in Sibiu pe anu 3 £ 40 cr., pe % «nu 1 fi. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru t6te provine, austr. pe anu4, pe */ₜ a. 2 fl., pentru princ. romane pe anu 38, pe ’/t a. 19 piaet Epistola a«sehiM catra D. At. M. Marienesca. Stimabile Domnule! E Itferu prâfirescu si fara tăia indoidl’a, ca uou agricultor» voindn asi inbuMtatt agralu seu detașate, pe teaga ustenăl’a ce se cere din partea Ini la aedsta, are lipsa si de oresicare instra- ■inte — midildce — pentru că. sosi pdte ajunge sco- puta; care cu atata debue se fie mai alese, mai bune, cu catu agnita acela e mei nefructiferu, mai selbaticu. Si daca uneltele aceste tdte, aru fi silite agricultorulu singura a si le fauri si face, ne avendu istețimea ce- rata la acăst’a — nu learu sci gaci asia, că acelea se ie indemandse din destulu, ei prin urmare cu etala ■ai greu siara putea ajunge scopulu. Intocma sta lucruiu si cu maestriile, ariile, ba chiaru ai cu creceeree si inveliarea tenerimei; ta acăste dm urma inca pentru că despre, o parte invetietoriulu se păta face progresu, — ear’ despre alfa pentru' câ m- veitaree se fie corespondietdre scopului, se ceru anu- mite midildee — unelte — care suntu cariile scolas- tice ; si inca pe lenga celea ce su-pentru deprinderea in cetire — altele, tiesute din materii formotdre de spirite, si prin urmare creatâre de crescini evlasiosi, supusi credincioși, patricii descepti si folositori, cuprin- tipii Mnatdse, viriuli si de caractere solide, etc. etc.; la compunerea cărora, se ceru capecitati mai eminente, de cumu suntu ale nostre ceslora, carii cunoscendune neajunsele, ne nadiuimu luptandune cu neaumerate greutati, pentru dea putea reest in trdb’a acăste cu oresicare resultatu, ce se poftesce dela noi. Ascepteramu deci cu teta setea «yuloriu dela cei, carii posedu cuaiitatile dane pută ajută, si spre cea mai mare a nostra bucuria nici ca ne insietaremu in privinli’a acăsta; căci mai adennadi, candu ne veni a mana bros. a 4. din ^Amicuta scolei“ . ne ampluramu de bucuria, cetindu intrens’a multu pretiuit’a Domniei Tale aprotnishme: ca vei se intrepriodi compunerea unei istoridre naționale întocmite pentru scolele năstre po- pulare; care bindtoindu, doresci s-o cuminică cu noi in Nrii de acesta anu ai acestui prdpretiuitu alu nostru organu scolaslicu. Bucnri’a ndstra nespusa se mari dara, vediendu, prdpretiuit’a Domniei Taie apromisiune realisendose mereu; — pentru care uslendla a stimata Domniei Tale, nu suntemu din destulu harnici d’ane putea esprimă: Ca incatu ne semtlmu de deoblegali. Că se daaui insa onu micu respira celoru ce ne amplu anim’a, venimu a-ti aduce multiumita pulbică prin același canata pretiuitu, prin care DTa reversi pe tierin’a cea mai părăsite si mai lipsita de sucuri de viătia —. pe tidrin’a invetiatorimei romane — ap’a cea nittritdre, pe-cata se ptte ea asceplă dela unu jsvemn Facemu acest’a atatu dm datorintia curate catra DTa, cum si de a dovedi literatllora noștri, cate de mare binefacere ar implini si cate recanoscintia ar putea află, daca s’armntă mai adeseori cn lucruiu si in viea ndstra. Torinteie menționata si destinata pentru in- grasiarea pamentalui nostru e fdrte micu inca, acela abea se compună din trei patra isvdre, macar este celu d’anteiu care ar cere si ar merită ingrigirea comuna. Apoi cum nu am antă noi recunoscintia catra puctaii aceia, carii a facUtu primele incepeteri de osiararee sdrtei năstre si de avantarea invetiamentului?! Dara se ne relragemu din camputa generalității la ceea oe a data ansa la șirete aceste. Domnule! Eu inca sumo de aceea convingere: ca intre stadiile contieaaldrie de materii forautdre de spiritata omenescu, cuprinde loco însemnata si mslori’a naționala,« că o factor» patinte, ce teta adeecu in vtati’a unei națiuni; si inca atata de tare, catu tieaendu in- naintea ochilora aentinti’a: «De ne seti ce s’au in- tempteta tanainte de ce te ai născuta, esci prunca" — cultur’a cerate de ptesente mai ca nu se pdte formă dopa intielesolu strenâu alu cuventotai. Unu aderară aceste in comunu cunoscuta, si tocmai pentru aceea, după catu mo ierte angusl’a-mi cunoscintta in trăb’a aedste, Cutezu a rugă pe cei carii dîcu — dara numai dicu, căci si ei trebue se creda: ca nime nu e eon- vinsu astfeliu — „ca istori’a natiunala e unu studiu superfluu pentru poporu, ba e starniloriu si de nu sein 66 1 ce idei ultraistice!« — se faca paralela intre insusîrile, năravurile, trasurile caracteristice si faptele jțmeniloru ce-si cunoscu istori’a naționala, si intre a acelora ce nu or sciu acesta do locu; £i vori| observa imm^i de- catu : ca cei dinteiu tragundusi doctrină din numerdsele si feliuritele intemplari de tdta spiti’a, ’si — defigu loru si unu principiu sanetosu de vietia-dela care mai gata ’su a muri decatu a se abale, după preceptele că- ruia: se interesddia de sdrtea confratîloru loru, îi iubescu, le dorescu totu binele din anima, știu apre- trai virtutea si cu ea totu ce e frumosu si nobila in ori si cine, — căci si ei totu la acestea tientddia; iubescu pacea, concordi’a, patri’a si pre domnitoriulu loru din anima, su-gata a jertfi totu ba inca si vidtfa pentru binele comuna, patria si domnitoriu; iubescu dreptatea, si o sciu s’o caute; su-dmeni consecuinii, circumspecti, combinatori etc., căci au esemple destule din care vedu si invdtia armările faptelor» buhe si rele. — Ear’ cesci din urma, ne sciindu decatu ce s’au iirtemplatu si intempla in jurulu loru, — nevediendu, decatu ce le depingti altii, si necunoscendu baierele ce ’i Idga de sdrtea connationalilora loru, nu le pasa de aceștia, Ou atatu mai putienu apoi de ceielalti co- dmeni ai loru, patria etc., sontu tavaliti in spurcaUilu noroiu alu egoismului; pe asemenea dmeni candu ii provoci la spriginirea si innaintarea a ceva lucru tien- titoriu la bunulu comunu, fericirea patriei — ’ti răspundă cu vechiulu loru proverbu: „cresca oarba pana ’nbrau, daca muri cătata meu“! si altele multe. Apoi totu din dmeni ce nu ’si cunoscu istori’a loru natiunala, său se încărca a se îndulci de aceea pretardia — se formezi si diavoldsc'a cdta a rene- galîloru, carii erasi curata numai mărire! sî interesele loru private le veneza, pentru care apoi suntu gata a vinde: națiune, patria, tata si mama eto. Innamtea loru națiune, patria, domnitoriu suntu totu atatea marfe, cu care potu negutiă după placa si vinde celui care vă dă mai multu pentru densele. Acumu dara binevodsca a ne spune cei carii ’su de părere: ca pentruce poporului istori’a natiunala? ca care clasa de rimeni suntu membrii mai folositori ai statului, cei ce-su natiunalisti buni si—si iubescu na- țiunea din preuna cir toti voitorii debine ai acelia —; seu carii nusu nici mai multu nici mai puiienu decatu nesce unelte orbe in man’a unora seu altora, dela carii ’si ascepta ceva bine pentru ei inșii? — Deci, stimabile Domnule! Ti-intielegemu tendința ce o avusi candu binevoisi a te resolvă de a compune o istoridra natiunala pentru scdlele ndstre populare; ca adeca: Voesci prin acesta a contribui partea DTale la formaroa unei generatimi frumdse si sanetdse, si care canoscendu-se pre sine, se păta fi h tempulu sdu cre- dincidsa: siesi, patriei si domnitorului ei. — Scimu mai incolo si aceea ca pentru indeman’a ce ni o faci, țrvwwvi • «am* Wvl ț WWHT XXI W K1HS esecutori credincioși ferbintei dorinti a DTale in ob- iectuta acosta; — de oare Imî Te- asiguramn. Priimesce deci repetît’a nășite multiuinita pentru acea întreprindere dc atata folosu si acea urare din inimi sincere, că Dieuta se-ti doneze tarii, că acea activitate frumosa, ce oincepusi inca d’in etate juna se o poți continuă pana la adunci bdttanetie ‘Spre feri- cirea comuna!! ' . * . Seini, 2. martin n. 1661. ' In numdle mai multora invetiatori comunali: ' • Uregoriu llengye. , . ■ invetiatoriu. Soiri scolastice. Sibiiu, 6. martta n. In 15. febr. se incepura esa- mele la aeademi’a de drepturi de aici. In dro’a aceea dedera esame scripturisticu cei din anotu I. din dreptulu romănu, avendu Urmatăriele teme: . ₜ 1. Ce se întielege preste totu sub dreptulu civile (rus civile) ? ’ 2. Cari sunt drepturile si obligațiunile legali ale unui tutoru, si cari! lucrări legali pdle se întreprindă pupitakr numai cu voi’a, sî cari fora voi¹! taiorului? 3. Ce e contractata de cumperatu iUtio\ ce efecte are sî cumu devine camperatoriulu proprietariuta lucrului cumperatu? , : * Totu in aceea dî dedera sî celi in Muta rin doilea din istori’a dreptului ungurescu sî sasescu, avendu tem’a: „Cumu s’ăr potd aplică în presente (?) dreptulu privatu mai dinainte alu Transilvaniei?* in 18. febr. dedera esame verbale din dreptulu romănu cei, carii s’au determinata a ascultă sî anulu alu patrulea; dr’ in <9. st 20. febr. dedera celi cari au remasu numai la trei ani. Totu in 18. febr. se esaminsra St cei din anulu alu doilea din istori’a dreptului ungurescu sî sasescu. in 20. febr. depusera cei din amin sta doilea esame scripturislicu d’in eoonomi’a politica, avendu temele: 67 L Ce est^ pentrp lucru), pr’in ce se determina marimea lui, ce mai ar? inca 4^ ataunentea influintia in sdrtea lycratoriloru ? ; 2^ Cultura sdu țsploatatiunea mineloru, că ramu alu economiei poporului. 3. Ce-e dea se dîce despre efectele morali ale corporatiyniloru? b Ip 22. fpbr. decursă apoi esanțenele verbale d’in acesta obiecta.; , In $2. febr. deppsera sî cei d’in anula alu treilea psame scripluristicu d’in legile finantiali. Iu 23. f?br^d?dera scrjplțtrjstipu cei determinati la patru ani, d’in istori’a remnului sî dreptului ger- mano, avendu tem’a: Despre insemnatatoe si influenti’a statului cetatie- niloni ( alu cetalîloru) in negdtiele publice ale Ger- oianiei. > ; In 26. sî 27. febr. dedera esame verbale cei d’in anulu alu treilea d’in legile finpnliali; totu in aceste dîle avura esame vorbalc st cei carii se-au determinata a ascultă sî anulu j alu 4-lea, d’in ișlori’a remnului sî dreptului germanu. Asemenea, ayura, esame d’in clica aceia, carii ab- lolvindu cei trei ani se-au determinata a ascultă si alu 4-lea. ₜ । ₍ ₜ Prelenga tdte ca romanii deaici au a se luptă cu multe neajunse, in* oare respecta totuși șe au ajuturatu benesioru pr’in poncursulu multora barbari generoși, care generositate junimea romana academica de aici nu p va putea uită nici-candu, si—si privesce de a ei ob- legatiune, a o intdrce natiunei la timpulu seu cu fructe însutite, — au totuși a se luptă mai încolo cei mai multi bă mai toti cu limb’a germana. Cu tdte aceste au respunsu eu totii după poteri chiamarei loru. Ceea ce pdte ar’ mai obiectă cineva in respectulu unoru pucîne esceptiuni, se scie densulu d’in capulu locului, ca aceste multu pucînu nu se pptu atribui decatu numai proverbialul: ᵥLa unii muma, la altii ciuma*,— acapui adpvery, de Va mai gușata yrțnnu popoțu pe lume, apoi ^opumii.au storsu paharulu, nu dîcu pana in $)ndu, ca vedu ca sî adi inca ’lu mai stdrcemu. Dar’ se nu ne mai amarimu sufletalo, ci tragendu valuta nepasarei preste tdte de asladata, dîceti totuși cu mene, de v? place in orecareva intielesu: „Et haec num memiaisse juvabit?^ Purtarea jqristiloru roipani, pejenga tdte sgomoteie ce le-a aduse torentele politica s| le mai aduce, a fostu pacifica. — Ei a’au fostu nece paseri de ndpte, ce cu concertele loru uritidse conturba liniștea celoru pe melancoliseza ndptea intrega pre pulpitu, sî acelora cari dela santîtu pan’ la resaritu-su pierduti pr’in pu* furi, — nece corbi de dî, cari ainplu aerulu cu cron* canitulu loru ragusîtu. — Dar’ unde a fostu vorb’a de interese; naționale* acolo toti au fosta susu, sî n’au lipsita a-si manifestă totu amorulu de națiune sî teta arddrea animei, ce de comuna la tenerime nu se po- tolesce nic? se stinge de afurisitulu ;ventu‘, ce sufla d’in regiunile despotului Pluto. Sî unde e mai de lipsa unu asiă focu decatu in anim’a tenerimei? căci candu indivjdii unei națiuni voru fi asiă dîcundu d’in leganu dedati a se plecă sub vdrg’a egoismului spurca tu, pre* tiuriloru de rusîne sî a materialismului grosu, a se in- chiuă| acelui’a de unde scie ca capata bucatur’a ce i-o poftesce anim’a stricata, că se se pota îmbuibă, — apoi candu yoru fi omeni de ai onoriloru, atunci apoi tienet? ca te vendu sî te resvendu numai se pota pasî bateru o trdpta mai insusu, seu se câștige ornaturi... Auri sacra James! . ₍ Unu filoromanu. On. D. corespondinte este rugata, a nu luă ’n nume de ren, daca ceea ce a mai urmatu in articuluiu acesta alu Dsale nu s’a putatu publică. Le scimu si le cre- demu, căci te vedemu si insîtle; dar' fiindcă chiaru si x fdtea ndstra este unu spine reu în ochii respectiviloni, am prevediuta, ca lucrulu n’o se aiba efectulu dorita. Deci veți scî ce e de facutu. > ' R. Principatele romane. „Naționalului in Nr. 13 intr’unu articula intitulata; „Inca ceva despre instrucn ticnea publica", mai iă din nou la scarmanela caus's soolara de peste carpati. Adeverurile desfasiurate in acelu articulu bine pipăita, fiindu multu aplicabile si la referintiele ndstre dedincdce, le impartesîmu aici in totq cuprinsulu si lectoriloru noștri. „Unulu din articolele mele publicate in Șeculula — dice articulu —, este, catuva timpu, se sfersiă cu pucîne vorbe dintr’o parabola orientala: ,4b lis ge- niulu reului, din totu ce este mai frumosu in natura» din ce are mai gratiosu, calulu, mai nobilu leulu ♦ facă tota ce este mai urîtu si mai detestabila : lo* cust’a; dr’Dumnedieu, din totu ce e mai repumnantu si mai hidosu, din poiajinu, făcu sdrel e.“ — Voiamu a dîce, ca in locu de a despretiui miculu se ’lu facemu mare, in locu de a rejectă uritulu se ’lu faceipu frumosu, in locu dea incunjură de strigate si 68 njurii de calumnii si de libele societatea ndstra hî- ddsa si repumnanta se ne sfortiamu a o face buna si frumdsa, mare si nobila—In enlusiasmulu mea poeticu si in credinliele mele politice, nu putemu vedea intr’ altufeliu pe unu reorganisatoru, pe unu reformatoru socialu, decatu pucînu dresce decatu angerii cu gloria si mărire incunu*natu: bunu, in- dulgeotu, clementu, mare si austeru; plinu de solici- tudine si de pietate pentru lumea ce i s’a datu in mana si care ascepta dela densulu mare si bogata mila. Nu puteamu vedea intr’unu reformatoru socialu, decatu o fidela imagine a celui a totu bunu si indul- genta, a celui ce din poiajinu făcu sdrele. Decandu scriemu aceste linii, a trecuta multu timpu, s’a schimbata multe lucruri, s’a intemplatu multe intemplari .... Sî in reformarea societății ndstre pu- cine mani s'aratara, care »e semene cu drdpt’a celui ce dă lumin’a orbiloru si audiu surdîloru. Pucîne si prd pucîne bratie s’ardicara cari, că pe o massa grea si inerta, s’apuce secietatea cu morburile si durerile ei, cu cangrena si lepr’a ei, si s’o spele, si s’o purifice si s’o ingrijesca, si se-i verse pe plagele ei numerose din acelu balsamu merveliosu, din acea panacea uni- versale, care vindeca si tauiaduesce poporele: In- strucțiunea. Gazetele, diareie, jurnalele, autorii, redactorii, oratorii, se inmultîra că stelete cerului si că nisipulu marii. — Cismarii si croitorii făcură politica, copii si dmenii fara nici o cultura scriseră politica. Bucurescii, printr’unu efectu de lanterna magica, se metamorfosâ in Parisu, pecandu er’ printr’unu efectu de lanterna magica lidr’a intrega se metamorfosâ in Franci’a. — Copii ei fura invetiati, deputatii comane- loru ei fura inslruati, populati'a ei fuse cultivata. Nu ne mai lipsiâ decatu datine si obiceiuri ejus generic. — Discutiuni, polemice, satire, libelle, jurnale si di³ jurnale. Întocmai că caletorulu acela, ce gasindu pe drumu o potcova, dîcea, veselu că candu nici nu mai mergea pe josu: „acum ce’mi pasa! nu’țni mai trebue decatu trei potcdve, sieo’a si calulu“; se ne mai po- tolimu bucuri’a, domniloru, mai vrea pana se gasimu inca cele trei potcdve, sieo’a si calulu. Pana atunci lucru — munca si sudori, ca s’avemu cu ce se cum- peramu. Afara daca cineva din noi, fara frica de legi si rusîne de omeni, nu vrea se si’lu procure, aminteri. — De si, daca este vorb’a, se stamu slrîmbu si se vorbiinu dreplu, cam n’am sei se spunemu lucrurile ce pm cuperatu pan’ acum tu preliulu muncii si alu sudoriloru ndstre. La lucra, domniloru, daca vreau se castigamu ceva, o repeta. Instrucțiunea publica este alfa si omeg’a civilisa- tiunei, si că s’o atingemu trebue se imcepemu d’aci dela instrucțiune. Daca in Bucuresci* am intocmitu nesce scdle nu- mite primare, si prin sate nesce scdle numite comu- nali, nu va se dîca am facutu totulu. Nici Bucurescii, nici orasiele, nu formedia tier’a. — Romanulu, caro este romana, rareori a pusa man’a pe altu ceva, decatu pe cornele plugului si pe bît’a pastorului, pentracă se-si abandone satulu si tidrinile lui, si se vie in orasiele ndstre. Mai tdte orasiele sunt ocupate in majoritate de străini, si strainiloru nu prea le pasa de grigea si de solicitudinea ce aratamu noi pentra copii dumnialoru, in lucitdre si sunatdre probe ce ne golescu tesau- rulu .... Si cela pucînu daca ar fi multiamiti! In orasiulu Alesandri’a, său mai bine in republic’a bulgaro-slava din Alesandri’a sub Teleormanu, serbii s’au opusu chiaru de a li se infiintiă scdla romana. On. Ministru de interne cundsce corespondinti’a urmata. Nici unu grecu in tidra nu e, care se nu-si fi invetiatu copilulu carte grecesca. — Nici unu francesu, care se nu si—la fi invetiatu frantiusesce, — nici una neamtiu care se nu si-lu fi invetiatu nemtiesce. Numai noi, pecatosii de noi, nu ne sfortiamu a ne invetiă Romanii romanesce; si candu dîcu Romanii, intielegu cum o dîcu mai susu, majoritatea Romaniloru — Romanii aceia, care făcu tidr’a — opinc’a. Si candu ’mi aruncu ochii asupra loru, candu ’mi aducu aminte durerile loru, candu esaminanda angustiile loru permanente, nu me potu opri de a strigă: N’au capatatu inca acesta paria dreptulu de a avea in satele Icru nesce scdle, care se merite numele de scdle, nesce invetiatori, care se merite numele de invetiatori, o instrucțiune, care se merite numele de instrucțiune? Casele loru de scdla sdmena mai multa a nisce staule, si pentrucă comparatiunea se nu ’mi remaie o simpla metafora, inveliatorii loru na sunt decatu lite- ralmente nesce boi. Ei singuri nu sciu nimica, dar’ se mai invetie pe bieții copii ai satdniloru. Că se inveti ceva pe selbaticulu fiu alu vailoru si alu muntîloru, care a crescutu cu oile si cu caprele, care a sărita din copaciu in copaciu si din colina in colina, că o capridra silvestra, cata mai anteiu alu aprhoasă a’lu domestici, a’i captivă ipim’a si sufletalu, 69 aJlu face mai anteiu se iubdsca scdl’a. — Dar scdl’a este lasata pe marfa nnui biete invetiatoriu tieranu, care daca n’are. pedantismul^ si suferinti’a unui sberlitu IMgistru ce mai maltu sperie, in Franoi’a, decatu atrage pe copii, are sermanulu mnorenti’a, insipidi- tatea, monotoni’a, grozietatee ce desgusta pe unu omu catu de formata si de pacienta, necum pe unu copi- lasiu de lidra ce vine la scdla se afle lucruri ndue, frumdse, plăcute, mai bune decatu acele ce vede si aude elu in colib’a si campulu Iui. — Utile dulci este preceptulu acelora, ce din totu timpulu s’a ocupata cu educatiunea, si ce se face pentru acesta utile dulci prin scdlele năstre comunali? — Nimica. — Proba repumnanti’a ce au copii de a le frecuentă. O se mi se dîca, ca părinții nu vor se-i lase: acdsfa dovedesce mai malta incapacitatea inve- Hatoriloru; daca părinții ar vedea vr’unu folosu, i-ar trimite singuri. „Canele nu fuge de codru" dîce tieranulu. Si catu pentru amorulu invetiaturei este una ce probata si positivu, ca la nici o alta națiune nu este mai multu pronunciatu, că la Romani. — „Omulu, care scie carte — dîca ei - are patru ochi.« — Dar ceea celu împiedica de a se desvoltă, de a cresce, de a se pune in practica acesta amoru, este indolenti’a, apati’a, lenea inerenta natiunei ndstre, care că si italian’a, se innebunesce după il delicioso far niente. Astfelu, chiaru binele trebue se ilu faci cu impu- nere, cu blnstamafa impunere, de care nici odata n’o se scape națiunile. Trebue amenda ce s’a proiectata pentru părinții ce nu-si vor dă copii la scdla; — dar pentrucă o lege se 6a bine aplicata, este de datorie,, că pedepsile legii se 6e scusate de bunurile legii. Mai anteiu se se realiseze instrucțiunea comunale si apoi se se pedepsdsca cei ce sunt iu contr’a instruc- tiunei comunale Mai sntieu se vddia tieranulu ca ’lu înveți si pe jUrma se lu pedepsesc! candu nu voesce se ’lu inveti. Mai anteiu se ’i faci o scdla, si pe urma se ’lu pedepsesci candu nu iubesce acesta scdla. Mai antieu se ’i dai inveliatoru, si apoi se pedep- sesci si copii si părinții si tier’a intrdga, daca acesta invetiatoru, semenandu cu St. Joane in pustie, lectiunile Jui, in locu dea fi urmate, ascultate si aplaudate vor fi ^nagna vox in deșerte^. Dati tieraniloru profesori buni, daca vreți s’aveti tierani buni, si prin estensiune fRomani bani, căci totu tieranulu este romanu. — Fondurile statului sciu ca nu permitu unu bugetu mai largu pentru întinderea instructiunei publice. Dar ear, cum s’au instituita atate scoli, prin erasie si terguri, nu s’ar putea infiintiă — daca nu in fiacare satu cate un’a — celu pucînu o scdla buna intr’unu arondismentu? ... . Altu ceva: s’a facutu atate apeluri, atate ofirande, atatea actii, atate asociatiuni, si o asociatiune teatru incuragdrea tineriloru tierani la invetiatura nu s’ar putea face? Dintre atati proprietari, arendași, comerciati, cari gratia acestoru tierani, ori candu si in orice casu potu dîce — „spargevoiu jicnitiele mele si mai mari le voiu zidi". A se se gasesca elu unulu, caruia se ’i placa a dîce: „Eu dau atatu pentru cumperatdrea cartîloru a- cestoru mici tierani, cari abea au ce se manence in casele loru". — ₍ A se se gasesea unulu, care se aiba ambițiunea si ondrea a dîce: „si cu obolulu meu s’a ajutata so- cietatea la tramiterea fiiului cutarui muncitoru in cole- giulu din București". A se se gasdsca ei in fiacare districtu, daca nu mai multi, celu pucînu doi său trei barbati, care pe- lenga ajutorulu materialu, se depună pentru amorulu si recunoscinti’a ce suntemu datori tieranuluî, si con- cursulu loru moralu, in zidirea treptatu de scdle bune si sistematice prin sate; — in protectiunea si imbra- tîsiarea copiiloru ce se distingu la invetiatura; — in înaintarea si conducerea chiaru a acestoru tineri la de- licat’a si important’a misiune de invetiatoru de satu; — in compunere si traduceri de cârti utili si morali, care se tientesca la desvoltarea industriei si inobilarea inimei tieraniloru; in fondarea unei foi periodice, care se se inlitule „Invetiatorulu satului" si care tocmai pentruca progresamu, ca pe unu lucru vechiu nu mai vremu, se ’lu reinviemu; in esaminarea si desvoltarea diferiteloni dispositiuni si talente ce se manifesta la copii tieraniloru; recrutandu in toti anii din aedsta nesecata pepiniera, regimente întregi de acești infatigabili soldati ai sciin- tiei si ai industriei, carii apera mai malta decatu toti spadasinii si eroii Jumei — ondrea si vidti’a natiu- niloru! Se gasescu, sunt siguru, nunumai barbati destui, carii șe primăsca cu bucurie acesta sarcina, dar inca si midildce pentru realisarea unei asemene binefacatdre întreprinderi, se afla abondante si gata a se arată. Nu s'ascăpta decatu.o impulsiune— o iniciativa — si sute de romani si filoromani vor alergă că se-si depue 70 pâti'a la temelii celui mai auguslu edificiu ce se pote erige inlr’o liera. Cu tote astea nu sum nici prea tineru nici prea poetu, câ se credu, ca tdte se vor face deodata si la timpu determinata că de peruncela. Adeveratulu progresii este lentu si nepripitu si ^Societatea pentru incuragerea tineriloru tierani la înveți atnrau mi-ar parea forte pre- coce si puerila daca a’si vede-o legata de cod’a unei locomotive si plecata cu vaporulu la Vien’a seu la Paris; asiu cai-o si mi-asiu blastamă or’a, candu mi-a trecutu prin capu ideea unei asemene întreprinderi. — Căci „cine o incepe lata, o scote crepata“ dîce ada- giulu, si d'alu de astea se vedu multe in tier'a ndstra. Ce dorescu deocamdala mai multu este, a vedea acesta idea primita si aprobata celu pucinu parțialii, daca nu in intregu de catra barbatii ce conducu in tiera instrucțiunea publica; si daca o asemene socie- tate pdte atinge si după Dloru salutariulu scopu ce 'si propune, voiu aven si eu inefabira si nespus'a bucuria, ca am avulu norocita inspiratiune de a scrie aceste linii; si pentrucâ de nimicu in lume nu me temu mai multu că de utopii, ca si de căutătorii petrii filosofale, *mi voiu face unu pun tu de ondre a publică catu mai curendu o lista de numele si de ofrandele Ronianiloru, ce se vor gasf a simpatisă in judetiulu meu cu ideile si sentimentele mele aici esprimate. ¹ Si daca pentru unu dreptu si Ddieu crutia ce- tatea, dece opiniunea publica, care si ea este unu Dumnedieu, ce are putere asupra stateloru si guver- neloru constituționali, se nu caute a cruliă si a aperă tendintieie, sforlicle si sacriticele unor omeni, cari nu făcu nimicu reu, focendu acest’a, pentru că se nu se numdsca si ei drepți. A. Deparatianu. Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urmare.) §. 32. Diocletianu, 284-305. D i o c 1 e t i a n u eră nascutu in D i o c 1 e t i’a (in Dalniati'a; din părinți seraci. O baba i-a profetitu, ca va fi imperatu de va ucide cu man’a sa unu gliganii (latinesce aper); atunci elu Ucise pe Ape fu, carele omorîse pe Nu- ¹ merianu, si pentru fapt’a acest’a <5stea l’a si ■ prochiamatu de imperatu. ? Elu alesd pe Erculiu Masimianu de : sociu pentrucâ eră erou mare, si mai tardiu ' pe Galeriu si Constantina Chloru ’i denumesce de cesari, apoi imparte si imperatî’a ' cu ei, si a deschisa timpulu că imperatî’a ro- . mana se se sfarme si mai tare. — , ‘ a) intemplarile in Daci’a noua. i In Daci’a năua eră proconsuli Galvinu si Tarviniu,,— si nevelindu goții presto Dunăre, Deocletianu vine in ajutoriulu patriei ndstre (287), si batendu pe goți ’i si- , lesce la pace, peurma redica 3 cetati intru .. aperarea Dunării. Intre aceste, Galeriu, , carele domniă peste Daci’a vechia bate pe carpi, sarmati, bastarni (294) la Acincu ' Ț| (Bud’a) si ’i imprastia pela margini. - b) Retragerea lui Di o ele tia nu. . Diocletianu spariatu de Galeriu se ; sfatul cu E. Masimianu, că se se lase de domnire si in urmare, acela iu Medio lanu, ., dr^ Diocletianu in Nicomedi’a depunu ' sceptrulu. Indata Galeriu si C. Chloru se 1 făcu imperati, — Rari imperati avura energia ■ si sciintia de domnire, că si Diocletianu, ' si eră celu mai demnu de tronu. — ‘ c) Momentulu istoricu. ₍ 1 De unu timpu incoce perichiu crescii totu * mai tare din afara prin uicursele barbare, din laintru prin desbinari, căci luandu-se. soci iu domnire, se dedă ocasiuni la resbele civili, si la impartîrea imperiului. Constitutiunea eră de- . spotica, — si nu esistă putere morala că se re- ; dice patriotismulu cetatieniloru si se înfrângă ? superbi’a soldatîloru. Imperatii de regula fura \ pedăps’a imperatiei si a omenimei, căci poporulu .. romanu a slabitu si legatur’a unitarii i’a rurnptu ) sub atate tiranii. , ) §. 23. Constantinii celu Mare, 306—337. C o n s t a n t i n u eră fetiorulu lui C. Chloru, si se tienea in curtea lui Galeriu, } dar’ vediendn ca acest’a i’ pune cursa, fugi si , se duse in Britani’a (Angli’a) la tatulu seu, • carele fiindu pe morte, ’lu numi imperatu in j loculu seu. — Galeriu puse pe nepotulu । seu Fl. Val. Severu de imperatu si acest’a mergendu in Jtaii’a, câ se bata pe Masem tiu, fh. ucisu (307). Galeria atunci pune pe Licinianu Liciniu de imperatu, pentru ca eră născuta si acesta in Daci’a câ si Galeriu si chiaru că si Constantinu din coloniele stramosiloru. Incetu se inmultira im- peratii, si ach eră 7 imperati romani — si incetu perira toti si remase. numai Con- sta n t i n u. a) Perirea acestora imperati. Erculîu Masimiauu, socnilu lui Con- stantina, se spendiura din mandarea impera- tului in Masili’a. Galeriu a mărita in Sardic’a'Daciei năue putredîndui carnea. — Masentiu s’ainnecatu in Tibere ta Rom’a; Diocletiann in Salon’a a beutu vetânu. Masiminu Ude a fugita in Tasrw si s’a înveninata. Cu Liciniu s’a impecata, dandn-i domnia in resarita si Egipetu; si asia Con- stantinii remase singura. b) Starea ndstra in Daci’a. “ . . Rausimodu, regele sarmațîloru, cu- tremură patri’a nostra cu prădările si ucide- rile ; insa .vcnindu Constantinu insusi (3161 ’lu bate si ’lu petaga peste Tibiseu ₍(Țis’a) si Dunăre, — apoi inyingenduhf de nou în Panoni’a, ’lu scote si de aci. Imperatulu trece (319) chiaru si in Sarmati’a, si aci prepade cu oștea romana poporele gotice, cari in tim-: pulu acesta asia se intarira in patri’a ndstra, incata o numiră Gotia. '• , c) Reunirea imperatiei romane. Liciniu lucrandu la resarita in contra imperatului si a crestiniloru, a inceputa res- boiu, dar’ ta injinsu (324) la»Adnianvpoiu si C a 1 c e d o n u. Imperatulu la urcarea muierii i-a iertata viăti’a, insa incependu Liciniu alte intrige, fii taiatu cu toti iudemnatorii Iui si asia Constantinu împreună ăra sub unu .sceptru imperati’a romana. ' ' d) Triipnfiilu legii lui, Cristosu, , , 4 . Constantin na introdusa,' si â părtinita in tăte părțile legea lui Cristosu; — pre oei condemnati pentru creștinătate i-a eliberata din închisori si li-a redata bunurile confiscate, si că se împace turburarile religiose , a tienuta antaiulu soboru a tăta lumea in Nicea 325. — Din Daci’a vechia, aci eră mitropolitului Teofilu din Apulu (Belgradu) cu preotalu Ulfila; dra c|in Daci’a noua Protogenn din Sardic’a. e) Rom’a ndua. Constantinu incepii a infrtimsetî Bizan- tin lu, si peurma după numele seu ’lu numi Constantinopoiu. Totu ce a fosta frumosu in Rom’a si in alte cetati a adusu aci, si in 330 mergendu la Rom’a a îndemnata pe multi senatori si patricii (boieri), că se se mute in Constantinopoiu si in Traci’a, dandu-le bani, si moșii. — Mai peurma mută si scau- nulu imperatiei din Rom’a in Constantina poin, pentruca pe goți si pe perși mai bine ’i infrenă din resarita, sî pentruca că sî eres* ținu, in Rom’a, unde domniă inca paganetatea, nu potîl se remana. Rom’a a incetata se fia capital’a imperatiei, si marirea ei a cadiuta, innaltianduse Constantinopoîulu, carele se numi sî Rom’a ndua, in imperati’a romana dela resarita. f) Perichiu mare in D a c i ’a. De si Constantinu repurtă învingeri gloridse asupra barbariloru, totuși goții si sci- tele se restrînsera si sub consulii noștri, Papatianu si Ilarianu, intrara in Daci’a pana la Duna rea de josu. — Imperatulu in 3321 plăca in, contra loru sî. peste Dunăre face o punte, lucrandu la ea 3 ani, de din josu de puntea lui Traianu, apoi trecendu bate pe barbari si ’i supune imperatiei romane si in acestu modu a tienuta in paza buna', tota ce câștigase Traianu pentru noi..— Barbarii, si anume sarmatii eră supusiî imperatului si eră, îndatorați că se dee ostasi pentru ăstea romana. , Pe timpulu consuliloru Optatu si Paujinu (334) in Daci’a, sarmatii si goții dedura arme la sierbii loru, si ’i invetiara, in- vertita’ra, că se-i păta dă de ostasi gata, inse sierbii, redicara armele asupra domniloru Ioni, si ’i scăsera din tiâra. Barbarii pefagati ru- gandu-se de imperatulu se le dee locu de asie- diâta tara primiti că la 300,000, — si unii se hisîrhra in oste, dra alții capetara mosîi. g) Bolezula si morte» lui Constantina. Imperatulu fiindu morbosu, s’a dusu laNi- comedi’a si aci s’a botezata in etate de 62 |de ani, si a muritu aci — dra fetiorulu lui 72 Constantina II. i-a dnsu corpota in biseric’a SS. apostoli din Rom’a ndoa (337). • — C a p 11 a 1 ii IV. (337—474.) IMPERATl’A DELA OR1ENTU, SI DELA APUSU. j. 24. Trei fii a-i lai Constanți na cela Mare 337-361. După atate fatalitati abia barbatî’a lui Constantina celu mare fh. in stare se res- titue întregimea impervatîei — si dta acîl fii lui o împartă intre sine, si prin acest’a de- schidă o epoca pentru doue imperatîi romane, un’a in apusu, inca cu scaunulu ei in Rom’a, si alta in orienta cu scaunulu ei in Con- atantinop oiu. — Fetiorii lui Constantina cela mare se adu- nară in Panoni’a (9. sept.), si impertîra tierele intre sine. Constantina 11-le a luata apusulu, Constantin Il-le orientaiu, Ara Con- stante I, tierele de medilocu, — si abia traira trei ani in pace, căci Constantina Il-le fratele mai mare, veni in Itali’a că se bata pe Con- stante I., pe fratele mai micu; insa acest’a ’lt in vin se lenga Ac nil ea, si cuprinse elu si apusulu. Dar* nici elu a pututu se se tiena multa, dedrece Magnentiu tiranulu se res- cdla in Gali’a, si-lu omdra (18. ian. 350). — Remanendu Connstantiu alu Il-le singura, resaritalu ’lu incredintidza lui Gala, verului seu, Ara eht a purcesu in contra lui Ma- gnentiu si invingendu-lu in Murs’a (Esecu) cu perdere mare din amenddue părțile (351/ l’a fogarita si din Itali’a Panoni’a. - Peste doi ani ’lu bate addur’a la Zugdunu in Ga- li’a, si vediendu Magnentiu ca nu pdte scapă, s’a omorita pre sine si asia remase celu midilociu, singura imperatu. Nu potil insa se remana mula timpu sin- gura, căci Vetraniona beliducele Panoniei in Murs’a, Ara Nepotianu in Rom’a îm- brăcă proffr’a; dara cu aceștia gată curendu, dedrece acela fii ucisu de Magnentiu, Ara pe acest’a l’a desbracata de porfira. După acest’a Sil va nu beliducele in Gali’a se re- dica de imperatu, ci la o luna se ucide de sol- datii sei, — si pentru că imperatulu se apere Gali’a, numesce pe Jnlianu verulu sen de cesare, si acesta bate (357) pe alemani. Constantin Il-le plecandu in contra ui Sap ore Il-le carele, pradă cu perșii sei Mesopotami’a, aude ca Juliann a interi- tata pe ostasi se-lu alAga de imperatu, si că acest’a veni in Daci’a ndua, — se lașa de perși si silesce in contra usurpatoriului, dări ajungendu in Ci ci li’a, măre in frigări. -- §. 2S. Flavla Claadiu Jaliaaa (renegatalu) 361-363. Acest’a a urgisita crestinetatea in care» s’a născuta, si a introdusa paganismulu ca tota puterea. Audiendu de mOrtea lai Con- stantia Il-le s’a dusa in Constantinopoiu si a cuprinsa scaanulu imperatescu. Aci a curățita curtea de creștini, si i-a persecutata,— si nici i primiă in diregetorii, nici li iertă in- vetiatar’a. — Purtandu bataia cu perșii l’a nimerita o sagAta, si murindu a strigata: „Invins’ai Galileane!“ (Cristdse). Jnlianu a fosta superbi’a imperiului, dări scandalulu crestinetatii. — Cu persecutiunile crestinetatii din punctata politicii inca de a- tunci a smintita fdrte, dedrece atunci acest’a învingea, si prin ea putea sustienA imperiala. Mai multa se pdte impută acAsfa crescerii celei rele a tai, dedrece nu i s’a descoperita adeve- rata creștinismului, ci numai abisurile, si din acAsfa cansa judecă, ca legea creștina e fim- tea relelora. (V& urmă.) Din ^cota practica. Conversatiune cu școlărit asupra gramaticei. Verbulu. (Urmare.) — Unu intieleptu a scrisa odata: „Totu lu- cruiu sub sdre ’si are timpulu seu*. (Ecles. 3, 1.) — Intieleptulu acestu a fostu imperatulu Solomonu. — Despre ce a vorbita aici imperatulu ? Despre timpu. — Cum numimu noi timpulu, care a fosta inainte de 10 ani, seu adica timpulu care nu mai este? Timpulu tre- cutu. — Cum se dîce timpulu din clipit’a de fâtia? Timpulu de fatia (presinte). — Cum numimu timpulu, pe care-lu asceptamu inca? Timpulu fiitoria. — Spu- netimi unu ce intemplatu in trecuta, ceva ce se in- timpla acum si drasi ceva, ce se va intempld in viitoriu I — Cate timpuri sunt? — Candu dicemu Ceva despre 73 unu lucru ₄ esprimemu totdeun’a si unulu din timpurile aceste trei. — Pdte se dîce ceva, ce se nu se’ntemple in aceste trei timpuri, ci se cada in altu timpu drecare ? Nu se pote. — Spunemi starea in care te afli in mi- nutulu de fatia! Eu șiedu, audu, vedu, invetiu etc. — Ce timpu ai esprimutu prin vorbele aceste? Timpulu dc fatia (care se dîce si presinte). — Cum ai esprimă Starea acăsta a ta in trecuta? Eu am siediutu, audîtu, vediuln, invetiatu — Dara candu aceste ar fi se se ’ntemple după asta? Atunci ar trebui se dîcu: Eu voiu audî, voiu videa, voiu invetia. — Luându in mai d’aprope cercetare o stare seu actiur.e in privinti’a timpului, aflamu, ca. tdta starea ori acțiunea, are unu puncta finalu seu finita (sfersîtu). D. a. „Tu te vei prepară inca de asta sdra pentru pre- legerea de manea. Cate puncturi poți află la acțiunea acesta, la invetiarea ta? Trei: inceputu, durare si fi- nita. - In ce sta aici acțiunea ta? In inveiiare. — Care e aici ioceputulu actiunei tale? Acela, candu iau cartea anuna, că se ’nvetiu. — Care e finitulu? Candu depunu cartea si incetezu de a mai invetiă. - Care e insa timpulu durarii actiunei sdu invetiarei tale? Acela care tiene catu invetiu, sdu timpulu d’intre inceputu si finita. — In care momentu ti-ai împlinita lucrarea seu acțiunea ta aici? In fine, adica atunci candu am ince- tatu a invetiă. — Cum vei putea dara numi starea invetiarii tale in asta privintia? Stare îndeplinita sdu acțiune deplinu seversîta, — ce adica nu se mai continua. Si cum vei numi durarea actiunei tale? Stare neiudeplinita, seu lucrare nu deplinu seversîta, care adeca se mai continua.—Privindu durarea unei stări in raporta eu finea ei, aflamu 2 momente ale stării, adica celu împlinita si celu neîmplinita. Celu. danteiu este timpulu presinte, si alu doilea timpulu trecuta sdu (in grama- tica numita) perfecta. — Cum va fi prestatele verbului a invetiă, si cum va 6 perfectata seu? — Ve însemnați mai departe ca si timpulu trecuta se mai împarte in trecuta deplinu si trecuta nedeplinu. — „Eu invetiamu candu a venita amiculu meu“, ce timpu se esprîma aici? Tim- pulu trecuta. — Pentruce? Căci venirea amicului si invetiarea nu se imtempla in tir^pulu vorbirei despre acele, ci s'a ințemplatu mai nainte de aceea, adica intr'unu timpu, care a trecuta acuma. — Cu ce nu eramu eu inca gafa, candu a venitu amiculu meu? Cu invetiarea. — Ce eră dara inca nedeplinitu, nefinitu? Starea mea adica invetiarea. — Cum vom putea numi dara trecutulu acela? Trecuta nedeplinitu sdu neper- fecta. — Dece se pote numi acela astyfeliu? Pentruca 1. Ami^nln aAÂlAl Nr Q IfiAl •* starea esprimata prin asta forma a trecutului — mai dură inca pela începerea altei stări. — Aici a oarei stări? A venirii amicului. — Dar’ daca voiu dîce: „eu ’mi invetiasemu lectiunea, candu a venitu amiculu meu*, ce s'a fosta finita pecandu a venita elu? Invetiarea, adica a incetat.u acțiunea seu lucrarea subiectului — Cum putemu numi dara aedsta forma de timpu, dedrece espriipa trecerea deplina sdu perfecta, seu încetarea de totu a activitatii? Trecuta împlinita, decursu seu (in gramatica) p reper fee tu. — Acum cyndscemu for- mele duoru timpuri, a presintelui si a trecutului; care timpu principala ne-a mai remasu inca? Fiitorîulu. — Espimeti „invetiare* in fiitoriu! „Voiu invetiă“. —* Legandu propusetiunea, „voiu invetiă* c’o alta propusetiune, veți vedea indata daca se mai pdte si cum impartî fiitorulu? se dîcemu dara: „eu voiu invetiă, pana scrii tu*. — Cum se infatiosieza aici acțiunea, adica invetiarea, că duratdre inca, ori că fi- nita? Că duratdre, pentruca inca se continuă in tim- pulu altei acțiuni. — Aici a curei acțiuni? A scrwrek — Dara candu voiu dîce: „eu voiu fi invetiata mai nainte de ce ai scrisu tu*, cum se ’nfatiosidza aici fiitorulu? Că o lucrare împlinita sdu finita pecandu in- cepea alt’a. — Deci cate feluri de fiitdre avemu ? Ddue. — Cum ai dîsa fiitorulu anteiu? „Eu voiua —, Si alu doilea? Eu voiu fi —. Fiitoriuta d’anteiu cu neu voiu a este fiitoriu simplu, si alu doilea cu „eu* voiu fi“ este fiitoriu compusu seu esactu. Cate timpuri principale sunt dara? Trei: presinte, trecutn si fiitoriu. — Si cate forme de timpu? Siese, adică pentru fiacare timpu principala ddue. — Cum se numescu tote aceste timpuri? 1. presinte, 2. neper- fectu, 3. perfectata I. si II.*) 4. preperfecta, 5. fiitoriu si 6. fiitorulu esactu. (Luandu si perfectata U. da timpu deosebitu, atunci in limb’a romana vinu 7 forme de timpu). — Acele dintre aceste timpuri, care stau din mai pqcîne cuvinte se dîcu simple d. e.: invetiu, invetiamu etc., era celelalte compuse. — Cate sunt dara timpurile compuse? — In timpurile comp, ce s’a mai adaosu lenga „invetiare*? In perfectata IL a¹» adaos» cuventulu „am«, in fiiforulu I. „voiu% si in fiitorulu IL „voiu fi«. — Ve însemnați,, ca acele vorbe, care ajuta verbale de a-si. formă timpurile compuse, se Bumescu: verbe ajutatdre. Acelesi după cum ati vediutu mai sus sunt trei: sum, am si v q i u. — Dîceti verbele ♦) Școlarii se se faca atenti la diferinti'a lom, care are se urmele totu după procedele de pan’aici. 74 urmalore in tdte 7 timpurile: laudu, spera, tăcu, punu, bătu, lovescu etc. .. Literatura. „Vocabularulu portativ romanesc-nenitiescu de D. S. Petri. (Capetu). — Vediuremu, ca stimabilulu autoru in nprefatia⁴⁴ pune — inca mai nainte de m se „critisă⁴⁴ vocabularulu — doue cause ce nu l’a iertatu a se determină pentru tipărirea „vocabularului⁴* cu li- tere. Acele insa nu sunt inca nescari temeiuri de ajunsu fundate in asta privintia, pentruca d. autoru, că „profesoru de limba romana⁴* si omu atatu de bine adapatu in literatur’a ndstra, va trebui se scia, că si noi, ca nu „mai tdte diarele romanesc! se tiparescu (astadi) cu kirilice.⁴⁴ Din contra in Austri’a — pucîne cate sunt — esu „mai tdte« cu litere; asemene esu mai multe chiaru si in principatele romane, intre care insusî „Monitorulu oficialul Apoi afara d’aceea e cam cu totulu altu ceva astadi la noi a scrie gazete, si altu ceva a scrie lecsicone ori vocabulare. Lecsicografulu trebue se aiba mai multu in vedere fiitorulu limbei de- catu diaristulu. Nu neamu încumetă a dîce nici despre celelalte producte mai eminente ale literaturei romane, ca se „tiparescu mai tote⁴⁴ cu kirilice, că se nu vedimu o prdpucîna cunoscinlia de ele. — Er’catu pentru im- pregiurarea ca wortografiea romana cu litere latine nu e supusa unei sisteme generale observate de natiea în- treaga,⁴⁴ D Petri n’avea d’a se teme, ca — tiparîn- du-si vocabularulu cu litere — va face numai „o în- treprindere necdpta,⁴* cum dîce. Avemu opuri »de cele mai eminente⁴* tipărite* cu latine înainte de acdsta cu mai multe dieceniuri, pecandu inca nici a miea parte romanii nu se apropiaseră cu opinîunile pentru resta- bilirea ortografiei limbei loru cu latine, cumu sunt de apropiati in asta privintia astadi; pecandu la noi nici pe departe nu se scriea si tiparea atata cu latine, pe- cate se scriu si tiparescu astadi. Fiene iertatu a aduqe incai unu esemplu chiaru din lecsicografî’a romana. In anulu 1825 s’a tiparitu lăBud’a maretiulu opu intitulatu: „Lesiconu romanescu - latinescu - ungurescu - nem- tiescu lucratu „de mai multi autori (intre cari si nemuritorii Samuilu Klein, Petru Majora, Samuilu Vul- canu etc.) in cursulu a treidieci si mai multoru ani⁴⁴ (892 pagine in optavu mare). Binevoiesca ori si ,cine a confruntă «Lesiconulu» acela cu „BoKaBBiapsi** de acum alu D. Petri, si se se convingă ca acela a potutu fi o „întreprindere⁴⁴ mai „cdpla« inca si decatu a Diei sale, cu tdte ca se tipărise cu latine. E frumoșii incai, ca d. autoru e asia de bunu, si ne apromite totuși publicarea vocabularului seu cu litere după ce caus’a acdst’a ortografica se va deslegă odata definitivu: „Traesce murgule — la Pasci Erba verde se pasci.« Sidda promisiune e acdsta d-le; dvostra, ,.nemții⁴*, decatu timpu si cu ce puteri gigantice lucrati la culti- varea limbei dvdstre? si totuși inca nici pana astadi n’ati deslegatu „definitivu** caus’a ortografiei dvdstre. Si ce a-ti dîce celui ce v’ar recomendă, se nu mai scrieți in limb’a si cu literele dvostra pana nu veți deslegă acdst’a deplinu? Aratane d-le miediuinele de desvoltare pentru o limba, preste care acdst’a se nu mai păta trece, — si apoi te asceptamu. Era si pan’ atunci, daca nu-tl place ou noi, remai sanetosu pe unde te-ai opritu, ca zeu, noue ne cauta a o calcă mai de parte barbatesce avendu de a face o cale lunga inca. Apoi scimu noi ca că mane o se-ti indoiesci si Dta pusulu si o se ne ajungi, daca vei vedea ca' nu e bine singuru. Dara daca in elaborarea opului Dtale a-i tienutu asia bine in vedere diarele si scrierile ndstre emi- nente, apoi dece nu tiai remasu incai consecuentu in tdte? daca ai folositu semnele acelora de scriere, pentru ce n’ai compusu si vocabularulu limbei ace- lorași si dece n’ai urmatu ortografi’a si formele de limba observate de acelesi? Care sunt diarele si pro- ductele acele eminente ale literaturei ndstre, care se mai intrebuintieze astadi legidnele acele de cuvinte străine, căror 'Dta le-ai datu atate locuri onorifice in vocabularulu Dtale? Este adeveratu, ca inca nu e de- terminatu, că pana unde se ne intindemu cu reprii- mirea de vorbe din limbele surori remase de ereditate dela mam’a ndstra comuna — latin’a, si acdsta este in adeveru trdb’a Academiei infiintiande; dara cumca cu- vinte că „Bopniqie *), r^pB^qi, iaaanmB, KapariociAK, nezeBenKiAK, npociiBÎ, npanspqiK, icsasi, iiiipewRK, TpdT«, zapif jak , z'bCTainijț'b, KpaîiAK, iași, neaom, nanriÎKi, naiaBpapfo, napmaKiAK, xapaciadici, x»nc$8T (= $unb§fott), ranr (= @ang), inn»p (= ©(Șnur), msKaiiî.iAK si cate alte -jîk -iakufî, care tdte pana la unulu se afla in vocabularulu Dtale, cumcG tdte aceste, dîcu, se fie proscrise odata pentru totdeun’a din limb’a ndstra, la acdsta toti scriitorii romani s’a invditu deja *) In vocabularulu Dlui Petri aflamu: , BopnÎMÎea mape = baS SJHnifterium beă Snnern si „sopniqie ai noiiril =■ ber (SemtinberatȘ ** 75 demultu; doveda ’ti pdte fi: ca nu le mai intrebuin- tieza. Da, scimu ca d. autoru va alergă peste carpati după contradovedi, unde va dîce a le fi audîtu vor- bindu-se. Totu de acolo-i aducemu si noi — voindu a-i crutiă ostendl’a — o doveda in obiectulu nostru, pentrucâ angustîmea coldneloru nu ne idrta a produce mai multe. In „ Revist’a Carpatîlorua din 15. tebr. a. c. la pagin’a 243 dîce D. Sionu, unulu din „cei mai eminenti" scriitori romani ai presintelui: „Oricatu „de despretiuitoriu fie cineva pentru radicalismuiu pe- „dantescu alu unor’a din semi - invetiatii filologi, — „totuși căta se simtia, ca cultur’a limbei a facutu „drecare progresu. Prin urmare, a voi se facemu „o literatura din espresiuniie de suburbie (mahala), ar „fi că se prostituamu aceea ce avemu deja cultivatu, si „ se cademu intr’o licenția de solicismi neiertata. “ Dara ne va dîce pdte, ca astumodu a voițu a incun- giură neologismele, de care ne spune in prefatia a se fi feri tu „că de focu“; insa nu trebue uitatu, ca in lo- culu mullîmei de vorbe străine din vocabularulu Dsaie, poperulu nostrusi are p’ale sale proprii; pe cele mai multe le vei găsi chiaru in colibile cele măi de josu, pe care asiadara daca le folosiă — inca nu in- Semna „neologismu". — Este mai departe adeveratu, ca sunt dUre si opuri ce — din cause cuviose, care astadi nu mai au loca h compunerea de lecsicdne — esu tipărite inca totu pu kirile; dara acele diare si cu kirile pezescu incai ortografi'a si formele cerute de natura limbei ndstre. Insa D. Petri a lapadatu pe 8 finale de pretutindeni, liene form'a -uie in locu de -uisne, priimesce vorbe si forme intocma cum se gasescu prin mahalale, cum sunt: „inoKondpiaKoc" in locu de ipocondriacu, „nai- cnpezene" in locu de palrusprediece etc. etc. Nu scimu dara de ce nu priimescu si lecsicografii germani in opurile lom 3n>anjf in locu de (ori macar si lenga) 3®anjig; geaba, SNoaba in locu de SSater, SWuiter; — de ce nu se dîce si in limb’a scrisa: xungen in locu de gefungen, Tes mon i a = baS meine au$, — E petze «= bitte ©te? căci asia vorbescu nemții (plebea) in dialectu austriaco (chiaru si impregiurulu Vienei). Daca e se venimu pana la atata, apoi noi si atunci suntemu mai norocoși decatu dvdstra; intre limb'a poporului romanu vorbita de massa si intre limb'a lui scrisa nu veli află nici odata acea cbferintia piere, care este intre acele la dvdstra nemții. Apoi vedi d-le nici in limb’a ndstra n’ar trebui se intre- buintiezi cele menite a ne desfigură literatur’a, pentrucâ si ndue ne place ce e bunu si frumosu, că si dvdstra. Avemu se ’nsemnamu mai departe, ca noi nu dî- cemu „nepexe, nepere," precum aflamu aceste ’n voca- bularulu, desnumitu cifnipeKe, n^pere, care tocma si cu litere vinu a se scrie: pareche, părete; asiadara aceste vorbe la nici o ’ntemplare nu se potu insîră in vocabu- laru intre vorbele’ncepetdre cu ne- (pe-); ca dativulu pronumelui personale „eu« nu e la noi niciodată „jpm“₉ ci seu mie, sdu țml ce» ’ml; ca la pag. 451 vorbele x»pj»n, x»cap, xsnc^or"; nu sunt in rindu bunu lecsicograficu; ca nu este bine dîsu „a da ks nsmn, a da k» niqop," ci ,,-k» nsmnsj», ks niqopsiS," (vedi vorb’a „da“), si in fine nu scimu ce va fi insem- nandu, ca liter’a incepetdre M in vocabularulu acesta este de trei feluri. Incredinliamu pe d. autoru, ca dam’a critica nu se supera de locu pentrucâ si-a botezatu carticic’a „voca- bularu roman eseu-nemți eseu¹⁴ in locu de „romano-ger- manu“. Numirea aceea e aici mai corespundietdre.... Ar mai fi inca cate ceva de dîsu, insa scopulu nostru fusese a ne margini lenga cele de căpetenia; incheiamu deci cu rostirea sperantiei, ca stimabilulu d. autoru va privi observatiunile ndstre aceste a fi făcute curatu numai in interesulu literaturei ndstre si ca, după ce se va fi convinsu si -de prin alte parti de adeverulu loru (ceea ce speramu), la partea a ddu’a a vocabu- larului cum si la o alta editiune a pârtii prime, le va invredici de consideratiunea Dsaie. Sibiiu, 2. martin n. 1861. R. Varietati. Catra o roșa*). Floricica impupita, De foi mandre invalita, — Ce mirosi cu o dulcătia, Chiar ’ti spunu, tu ești marătia. Si poți fi, ca ești născută De natura, si ’nvescuta *) Poesi’a acesta ne veni intr’o epistola pusa aici in Sibiiu la post’a locala. Stimabil’a autrice se vede său a fi Sibiăna său a se fi aflata p’atunci la Sibiiu. A voita insa astufelu a ne lipsi de bucuri’a, — de a o cunăsce. Cu tăte aceste multiumindu-i, o rogamu a ne mai face asemeni surprinderi plăcute catu mai desul Red. 76 Cu frumsetia delicata, Dea ’ta maica scumpa donata. * * ♦ Tocma astfeliu, floricele Suntu in lume, si acole Flori prea mandre dco națiune, Ce sunt fiice maicei, bune; Sisi iubescu națiunea tare, Cu unu foca, si c’o am6re " Cordiala ’nflacarata, Chiar’ de Dieu in peptu plantata. ‘ Astfeliu floricele suave • A natihnei nostre brave, Făcu cununa’i de splendore, Ce'i sen esce spre dccdre. Si ’i reda marirea, care Sia perdutu, pr’in nehicrare Pentru limba si națiune, In tempi grei de ’ntristatiune. Candu in pratulu ei celu mare Nu aflai, mai neci o flore Inverdita, impupita, De natura ’n mugurită. Căci totu ema, si totu ghiacia, Nori ploiosi, si negra ceatia, . Ceriulu patriei pr6 dulce — ’Lu acoperea atunce. D’ori ce flore, ori ce frundia Trcbuea cA se s’ascundia, Căci paldre cA de mdrte Totulu pratu av6 se pdrte. Dar’ acumu, candu clim’a nostra Nu mai e atatu de aspra, Candu lucesce dulce soro, Preste flori incantatore, — Audiendu cumu dulce suna, Limb’a nostra cea străbună, Totu d’in animi, încântate D’alu ei tonu, in ceriu portate, — Nui sperare de'nflorire? Nu sunt semne de mărire? Candu pre toti, pre micu, pre mare, Ne insufla, o amore ' Pentru totu ce e străbunii Si maresce pre Romanu, Totu celu scapa de perire, Si-lu conduce la murire!!! « « # Ach, amice tinerele, A natiunei floricele, Fiți sperantia maicei bune, Demne fiice de națiune ! . Fiți, că asta floricica Ce, de si e mitutica, Te incanta, te ’ndulcesce, Te insufla, te ’nviesce; Ea servesce spre decdre Mumei sale nutritdre, Si pre dens’a o iubesce, Căci preamandru, delceo cresce. O Romane». Probleme. 1. Numerulu 3328 se se imparta in 2 parii asia, că daca parlee cea mai mare se vă dividă prin diferinti'a amenduroru parti, se ăsa cuocientele 7. — Cu catu e o parte mai mare decatu alt’a? 2. Unu negutietoru are 2 cantitati de postavu panura). Cantitatea seu bucat a cea mai mare e cu 4 coti mai lunga decatu cea mai mica, si acăsta face % a bucalii cei moi mari. Negutietorulu vrea a vinde aceste cantitati de postavu asia, că preste totu se iă ffO fir. 88 cr.; cu catu a calculata elu cotata din fie- care bucata, daca bucufa cea mai mica a socotit-o cu 4 fi. 32 cr. mai scumpa decatu cea mare? Deslegarea problemeloru diu Nr. 6. 1) si 2) Elisa a fostu de 20 ani si 8 luni, Florea de 18 a. si 8 L H6n’a de 10 ani si 8 luni, erA Georgiu de 32 ani si 8 luni. (Resolvarile încercate de mai multi, n’a corespunsu). Respunsuri. A. B. - Vien’a. N’avemu multi in partita acele de care întrebi; ar fi de doritu insa cA se se inmultiesca. Dela mai multi ne veniră resolvarile problemeloru arit- metice din Nr. 5 după espedarea Nrnlni aceluia, pe care pentru acea intardiare tiu le mai putemu publică. UBF* Aducemu la cunoscintfa doritoriloru de a-si procură fdi’a nostra, ca se potu inca căpătă din aceeași toti Nrii dela inceputu. Redactorii responsabila V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a sî tîpariulu lui 8. Filtsch. Nt 10. SiOuiI, 11. Martin. 1861. Ese in tdta * Sambafa. Fretiuin abon. în Sibiu pe anu 3 fi. 40 cr., pe *4 anu 1 70 cr. , , AMI<1 LU SCOLEI. Pentru t6te provine, austr. pe anu 4, pe’4 a. 2 ti., pentru princ. romane pe anu 38 , pe */» a* 19 piast. Refteaaftmi psicQloglce ai Hmbistice.*) In limb’a romana se iau adese ori de si- nonime vorbele „capu si minte sau rațiune „cărde“ si „anima sau sensiune.u Asiă se dîce „omu cu capu buuuu, in locu de „omu cu minte buna". Apoi anim’a se confunde cu totulu cu >cdrdea,« asiă în catu terminulu acesta din urma s’a datu cu totulu uitării. Caus’a se pare a fi ca Romanulu consideră capnlu că sediu alu mintii sau alu principiului cugetătorii!, era „cărdea" că sediu alu animei sau alu princi- piului simtitoriu. Cei ce au lessu istori’a filo- sofici aru pută șe sustienaca acăsta e o fan- tasia luata din psieologi’a platonica. Insa noi nu credeam ca- Romanii se se fia familiari - satu ver-o data asiă- de tare cu sistem’a filoso- fica a lui Platane, in catu se ’si fia formata după dins’a usuiu vorbirii; mai curendu amu crede ca acesta inodu de a 'si representă prin- cipiulu cugetatoriu si principiul]! simtietoriu s’a născuta, din. mintea comune, si ca dintr’însa a. essaufitw si Platone. „Percepere" insemnădia a luă unu lucra in oonsciintiay inse lă noi vorb’a acăsta s’ar prefă- cuta în „precepere"' sau- „pricepere" si s’a con- fusu cu „Intielegere."’ Pentru fissarea ideei cauta că vorb’a se se întărea la form’a sî la însemnarea sa primitiva, dimpreună cp substantivulu seu „perceptive."-Si tacă nici asiă nu ajunge, ci avemu'lipsa si.de „appercepere", a avă consci- țntia ea '-.cutare lucrare se faee în feufietulu nostru, ca subieclulu nostru cugeta. Cu verbulu acesta dimpreună caută se se Introducă si substan- ♦) Din „Instrucțiunea jmblica“, diurnalu scol, din Romani’a redigatu de D. A. T. La ar ia nu. tivulu „apperceptiune." — „Concepere," a formă noțiuni, „concepta" si „conceptiune," se întro- ducu fara dificultate; însă se confunda usioru cu terminulugener lu „întielegere." -„Judecare" e terminu vechiu si usitata in vorbirea com- mune; „rationare" s’a introdusa cu mare di- ficultate, si a avuta a sustienă o lupta grea si îndelungata cu francesulu „raisonner", „raison", „raisonnement." Noi putemu se ne gloriamu ca avemu terminulu „minte" (mens, iwg) care lip- sesce francesiloru; ei se servescu în loculu aces- tuia, candu cu „ esprit,“ candu cu „intelligence," candu cu „entendement;" însă nici unulu nu re- spunde deplinu terminului nostru. Cu termicii „intielegere, întielesu, întelepta, inteligintia, în- teleptiune," inca suntemu mai presusu de fran- cesi si de italiani; ei au numai „intelligence¹¹ si „intellectuel," înse le lipsesce radecin a „întiele- gere" si tăte celelalte forme. — „Intieleptiune" in locu de „sapientia," aoqia, ni se pare un’a dintre celle mai fericite formațiuni ale limbei romane; „întielesu" e cu multu mai adaequata de catu „sensu," p. e. în frasile: noi luamu terminulu spirita in „întielesulu" de fiintia immateriale; — cu multa mai bine de catu: in „sensulu" de fi- intia immateriale. „Sensulu" duce tota dă-una la simțire, si aici e vorb’a curata de intielegere. Si cu terminulu acesta avemu tota dreptulu de a ne gloriă. Sibiiu, 9. martin. O foia scolastica din Lipse*a ne aduce sci- rea, ca in Heidelberg sosiră in seplemanile aceste si dse barbati de scola magiari, carii caletorescu pe spesele statului, că se-si procure cunoscinhe acurate despfe organisalmnea scdleloru din Germanica. Daca 78 si&e magiari caletorescu pe spesele statului pentru asia scopu importau tu, nu scimu pentruce nu ar putea face acesta si drecati romani? Insa cine e, care se ingrigesca la noi de asia lucru, cine care se ne eso- pere dela guvernu ajntorulu cerutu? In privinti’a sco- lastica ddra nici unulu din popdrele colocuitdre nu tiene atata de stătu quo ante că noi, ceea-ce cu alta vorba insdmna apoi stabilitate. — Scdlele ndstre au se trăca in celu mai deaprdpe viitoriu prin mari straformari; unde ne sunt barbalii de specialitatea acdsta, carii se ne scie nunumai aperă unele interese ale scolei, dara si se pota a propune proiecte de ad- ministratiune salutaria a scdleloru, de sisteme de inve- tiamentu corespundietdre presinteiui, de legi scolastice confdrme referintieloru ndstre provinciale si amesurate relatiuniloru poporului nostru? Cei carii ar putea dîce ea sunt acdsta, trebue se fi vediutu mai multu decatu scolutiele nostre; trebue s’aiba cunoscintie mai departe intindietore decatu manualele prescrise. Precum unu barbatu de stătu, care vrea a contribui la reformele salutarie in constituirea statului, trebue se aiba cunos- cintia de organisatiunea. altora mai multoru state, in- tocma unu chiamatu reformatoru alu instructiunej publice trebue se fi petru nsu in organisatiunea, legile si sistemele de invetismentu de prin alte state mai avantate in cultura. Asemeni barbati ne putemu formă numai atunci, candu prelenga alte multe cate se mai ceru, vom esoperă si a putea tramite anume cativa in- dividi a caletori prin lierile Europei mai culte, că se ’si adune cunoscintiele necesarii in ramulu acesta, si că intorcanduse se o scimu taiă de a dreptulu pe calea cea adeverata, ne mai orbecandu si ratecindu de noi insîne pe caii laterale inca cateva dieceniuri, spre daun’a scoieloru si astumodu a cui turei si fericirej nostre naționale. Se profitamu pe catu putemu de ceea ce a esperiatu altii, si se nu invetiamu totu numai atunci, candu ne lovimu cu capulu. — Trecutulu fie treculu; noi n’avemu d’a ne mai lipi nici de modulu organisatiunei scolastice si sistem’a invetiamentului din dieceniulu trecutu, dar’ apoi cu atata mai pucînu de cele dinainte de 1848; nici unele nici altele n’a fostu perfecte, din contra pentru noi cu totulu nenimerite. Noi avemu a stărui pentru o instituire preste totu noua si acesta e acum nu numai posibila intre mie- diuinele constitiunei in care intramti, dara si ceruta de legidnele de trebuintie, de insusî spiritulu neinvingibilu alu timpului. Intre cele d’anteiu facende pentru viitorulu bunu alu scdleloru ndstre se tiene dara si trimiterea a 2—3 romani, barbati ai scdlei, spre a cakțoi inafara pentru scopuri scolastice. Intitula guverna, părinte d’opotriva pentru tote popdrele sale, nu ne va denegă — suntemu siguri — nici nduă — ca a data conce* tatieniloru si fratîloru noștri; numai csW, că părintele se păta sci ce ar vrea copilulu, .acesta are te căra, < cerendu lucru buna, are ărasi se fia sigura, ca i se va dă. . Cine dara, mai repetamn întrebarea,, se face p*- siulu, se ne descopere inaltuluf Guverna asta urare trebuintia si dorintia ferbinte? — Ifustritalfle sale DD- Con sili ari romani de instrucțiunea publica si vene- rabilele Consistorie romane! * Vorbirea D-lu< IV. Stravoiu cu oca- alunea Înmormântării Juristului JLLIU BOD1LLA i n ⁷/₁₉ martin .1 8 64. Ce insemnăza atata întristare pe fetiele tuturora T Ce acele priviri atîentate cu durere catra acestu co- sciugu? Ce alfa decatu, ca aceste cateva scânduri cu- prindă in sine unu tesauru nepretiuitu pentru toti, una tesauru, pe care o mana nemildsa ni ’lu rapt pentru totu deuna. — Si intr’adeveru cine a cunoftutu pe fericitulu adormita, sî acum âr’ putea stă rece? cine, care se nu ’si simtia inim'a petrunsa de durere, ve- diendu ’lu, ca se tă dela noi? lubitulu consotiu abia aparii pe orisăntulu celu fortunosu alu vieliei sî atmosfțr’a Inceptf se i ee învol- bure, morbu preste morbu cutrieră fibrele cele tandre, ale vietiei sale. Se pprea ca vermete mortiei voesoe, se rdda radecin’a acestei plantație inca înainte,..de a’si potea desvoltă potiralO, si numai o cautare asia plina de iubire, cum a fostu aceea d’in partea multu amatî>- loru sei părinți sî rudenii sî cu deosebirb ingrigirea cea eminenta d’in partea mamei seule celei plipe de tandretia, fd in Stare, se mtbrdîa incatuva pășii cei grab- nici ai mortiei; insa, durere, numai sei intardîă, dar’na sei impedece pe unu timpu mei lunga. *Se pere, ci providenti’a a voitu se pedepsesca. aspro cutezarea mu- ritoriloru, cari indrasnira se’i crucisieze calile, distra- gundui fara temere o fientia destinata pentru regiuni mai sublime; se pare, ca a voita, că acesta plantutia se ’si desvdlte pomp’a potirului sî arom’a mirosului 79 seu, num pentru că perderea ei se fia cu atatu mai durerdsa. la versta de li ani esîndu scumpulu nostru amicu din scdlele normale, intri in gimnasiulu catolica, acum gimnasiulu de stătu de aici. Pecandu de o parte ta- lentele sale cele eselente, zelulu seu celu mare catra pela li bre sî cea de pre urma fibra din nobil’a ra- scientie făcu, că, prelenga tote pedecele puse de de- decina a acestei flori pompbse, resarite câ se esisle sele morburi, cursulu gimnasialu de 8 ani se-’i fia unuîintr’o clima mai dulce. *ursu de triumfurile cele mai onorifice, pe cari le pbte seceră unu teneru pe carier’a studialoru, pe candu 'si înavuți* mintea totu mai multu' cu cunoscintie folositbre: pe atunci de alta parte cualitatile cele eselente ale inimei sale ii atrageau nunumai iubirea conscolariloru, ci sî a profesoriloru sei; nu erâ unulu, acarui inima in apropierea lui se nu palpite in plăcere. Tempera- mentulu seu celu blandu, de parte de orice egoismu, de ori ce patima; sinceritatea cea libera de ori ce prefacere, ii castigau inim’a sî încrederea tuturoru. Pacificu, câ unu angeru cautâ a departe orice discordia ori ce ura; acestu porumba fara fiere, acesta roșa fara ghimpi se parea ca esista numai pentru plăcerea altora. Sever’a sbrte ’i răpise prin desele morburi tote bucuriele pamentesci, numai una’i remasa, si ’i remasa fiindcă este Santa, cerâsca, divina, pe care se sfii chiaru st sbrtea a o atinge cu manele sale cele necrutiatore, ’i remasa dîcu bucuri’a: dea’si cautâ fericirea sa in fe- ricirea altora. ’Mi aducu aminte, candu fericitulu meu amicu ’mi descoperiâ planurile sale cele patriotico - naționale si umane, planuri care decurgu numai d’in- trunu isvoru asia de chiaru, pe catu erâ inim’a soa de nobila. Cu cele mai vii colori ’mi enumeră tbte fo- Ibsele, ce voru decurge din trinsele pentru națiune sî intr’ acestea ochii sei erau aprinși de foculu celu divina, ce ardea in peptulu seu cu atata vepaia. — Dar’ vermele celu neadormita alu mortiei rodea ne- contenitu. — Erâ snulu din urma alu cursului gimnasialu, pe- candu pregătirea pentru esamenulu de maturitate pre- tindea cele mai mari incordari spirituale, corpulu se afectă mai tare de morburi mai neîntrerupte, cu deose- bire pătimea dinsulu multa de durerea ochiloru. Pelenga tăie aceste elu reportâ la maturitate onorifica clasa de eminentia cu locu țntaiu. După acbsta voiâ câ in anulu urmatoriu se -se restaureze, câ apoi cu atatu mai bar- batesce sa ’si iacbpa carier’a albsa. Totuși spirituiu seu celu însetata de scientia nu pota lasă timpuln nein- trebuintiata, se aplică la acadami’a juridica.de aici, unde pr’m cualitatile menționate câștigă sîjgciinimeletataroni; dovada este numerositatea acestei însoțiri, dovada pro* fund’a intristatiune, espresa pe fati’a fiecăruia d’intre noi. Cu tote aceste elu se restauri, e ferice, căci se restaura pentru totdeuna; nece una durere numai simte, căci ne ostenitalu verme rbsa alalta ieri (⁵/₁₇ marte n ) Trista sbrie! cu o singura lovitura lipsisi pe pro- funda obidatii parenti de unu limanu consulatoriu ata vietiei loru, pre multa duioșii cumnati, sorori si frate de bucuri’a inimei loru; pe tinerime de unu conaoliu blandu si pacificu, de unu amicu sincera; era natiunei romane, — sermana națiune! — ’i răpiși din mic’a sea diadema una dintre cele mai pretiose petre, o lipsisi chiaru in acestu timpu periculoșii de o lumina, care putea pe viitoriu se respendesca radiele cele mai sa- nitarie; tuturoru insa ne secerași unu pomu încărcata de cele mai deliciose fructe, la care cu tatii priveam in cea mai bine motivata sperantia. înainte de a ne parași pentru totdeuna acestu su- fletu curatu, o căutătură mai arunca înapoi sî cu unu zimbetu duiosu se adreseza: „Fă’mi, amice, fă’mi, te rogu acesta servi tiu din urma: spune prea iubitiloru mei părinți, scumpului frate, duibsetoru sorori sî prea buniloru cumnati — ach! ca nu’i potu mangaia; scit cumplit’a durere, ce le sfasia inim’a, ca e totu asia de nemărginită câ st aabrea loru catra mine; sciu multele necasuri, ce le am causatu in viblia — spunde catu asiu fi voita de bucurosu a mai fi cu densii, cu cala plăcere asiu fi suferita dureri, sî chiaru in suferintia asiu fi fosta ferice vediendu-’i prin mine fericiti Insa tata acea ambre ne mărginită se’i tedemneze, câ se’si modereze durerea cea aguduitbre, adiaoandu-si aminte, ca calile providentiei sunta pline de intieleptiune, sciendu ca acela, pe care l’au iubitu cu atata ardbre, e libera de ori-ce durere; coucbda’i se guste o fericire, de- spre care bietulu muritoriu aci nu pbte avă nece o intipuire st pre care de o ar⁹ putea turbură ceva, atunci aceea ar’ fi numai, căci vede pe imbiCii sei zbuciumați in durere pentru densuiu; — unu momente numai ne desparte, st apoi ârasi net vom uni in ambre, fiindcă ce alta, de catu unu momente, e vieti’a fatia cu eterni- tatea, Esprima pre stimatiloru DDni profesori sî cu- noscuti multiumirea mea pentru tote fatigele. cate le avura qu mine sî pentru ca ’mi dedera onbrea cea mai de pre urma» In fine vdue, amiciloru, vbue con- fratiloru, intre cari petrecuta dîle bune sî rele, sî dintre 80 cari fara mila me rupsa crud’a sdrte , ve multiumescu pentru tote st ve tindu inca odaia man’a preste mor- menlu; strangeti-o, ea e rece, insa cu atatu mai caldu a batutu inima-’mi pentru amicetia, patria sî națiune; acb! nu mai potu conlucră la aceste scopuri sânte, ve rogu insa nu me uitati⁴⁴. Astufeliu dîcendu apari.— Sufletu curatul tu nu putuși află fericire in acdsta lume debila; parasesce-o, treci încolo unde te ascdpta o ferice mai înalta, para- sesce acestu vasu debila, elu nu puld ținea in legatu- rile sale cele slabe unu prinsu atatu de puternicu; primesce insa din anduncu ranițele ndstre inimi unu „odichnesce in linisce, fii acolo ferice, daca aci nu putuși fi Ia Era ceace se atinge de noi, fratiloru, fia că aduce- rea aminte la acestu teneru nobilu, generosu sî blandu, la acestu amicu sinceriu se nu ne parasdsca nece odata, ci se ne îndemne la totu ce este folositoriu, bunu. onorificii pentru națiune patria sî omenire! Soiri scolastice. Sibiul, 8. Martin. Conjurata cea perpetua asupra vietiei omenesci carea decandu este memori’a omeni- mei nau încheatu contractu amicaveru cu nice unu omu— morte», răpi Dumineca 5. martiu a. c. pre la 11 ore an. am. o flore a nutiunei, carea promitea fruptele cele mai splendide la tempu. Juliu Bodilla, jurista in an. I. la academica de drepturi aici, fiulu stimaverului D. Protopopu Petru Bodilla au esîtu din numerulu mu- ritoriloru! Elu persecutatu de perfid’a inimica mai in tota vietia cata o au avuta, o au invinsu in fine pentru tdte eternitățile, deramandui pentru veci si pururea pu- terea înfluinliatdre asupr’a dinsului. După învingere triumful Ce triumfu ii voru fi serbatu cei din imperiulu spiriteloru, nu putemu descrie, pentruca anim’a ndstra acolo nu se pdte redică, ochiuln nostru nu au vediutu si urechea ndstra nu au auditu unu astufeliu nici odata. Ne reslringemu numai la pucînatatea ndstra, si între lacrimi enaramu partea aceea a triumfului seu ce neau lasatu, că se i-o serbamu si noi aici — ultim’a ndstra mangaere la grabnic'a despărțire de noi. Eri in 7 a le curentei la ddue dre d. am. mul- țimea de poporu crescuse pe stral’a Cisnadiei în numeru insemnatu. Pe la trei dre strat’a numita si piatia cea mare prin mulțimea de poporu ce cuprindeau, aretau ca se asteapta o festivitate, dr’ seriositatea pe fetiele fiecărui spuneau, ca festivitatea e un’a din cele doidse« Fumulu dela faclele ardiende în manile junimei acade- mice dela academi’a de drepturi, colegii lui Juliu Bodilla, anuntiau apropierea clipitei, in carea si re- masîtiele mutatului se dispara din midiloculu parinttlora, fratelui, sororiloru, cumnatiloru si tuturoru rudeniilor sale; dr ari’a cantata înaintea seminariului, unde se aflau remasîtiele, ari’a carea după ce iti conduce spiritulu în cuptoriulu doiosiei si atu tristetiei si îlu lașa de se sbucîuma în necasulu seu, că apoi se termine în slă- biciunea produsa de sbuciumare, stingbenduse fara de putere întocma flacarei ce nu mai are nimica de con- sumata — ne asigură, ca momenlulu totalei despărțiri e^te aci, si ne provediu cu lacrimi, că se intimpinamu pre celu ce ne parasea Si abea’si erau facutu cateva șiruri de lacrimi a unoru asteptatori cursulu pe fetie, si dta unu sicriu pomposu, locasiulu remasîtieloru re- posatului, apari pe umerii a 6 colegi îmbracati în vestminte cavaleresci romane intre 6 domnisidre ro- mane in vestminte drasi naționale, si alti 12 colegi in asemenea vestminte romane si magiare. înaintea sicriului imediatu o cununa purtata de o domnisiora romana in asemenea îmbrăcăminte comitata de doi juni juriști drasi in vestminte naționale. Preotîmea, carea se află înaintea sicriului sî pre cerea o premergea unu choru vocalu si altulu instrumentala, eră condusa de unu steagu de floru negru în manile altui june jurista ro- manu in vestminte naționale, care steagu falfaiă că si malitids’a bucuria a mortiei, candu iau sucesu a pradă unu tesauru cum eră acesta. Pe acestea tdte le pre- mergea junimea gîmnasiasta cu o cruce simpla neagra în frunte. După sicriu obidatulu părinte, căci mam’a slăbită de superare sî de obosintia din timpulu bdlei rep. nu puta oblegă pe fiîu, cu ceea ce după natura părinții nu ar fi datori fiiloru — plangendu pe acelu ce cugetă, că orecandu în betranetie sei fie razimu, si ienga dinsulu unu fiiu alu seu, unu ginere urmati de ceilalți înrudiți si de notabilitățile cetatîei ndstre mai cu seama romane si aceștia dr’ urmati de mai multe trasuri. In drdpt’a sî stang’a acestui conducta 100 de facle in manile la 100 de juni colegi ai reposatului, dr’ impregiurulu acestora mii de privitori, care părea ca cresceu din ce se mișca conductulu, si care remase în numerulu seu pan’ la mormentu. * Aici după rugatiunile consuete rosti D. Dr. Sentz, profesore la academi’a c. r. de drepturi, după aceea unu colega jurista, N. Stravoiu, cate o cuventare petrundietdre pentru toti ascultătorii. (Din aceste p’a 81 D-lui S t r a v o i u o publicaremu mai sus) Ia fine xonilu vocalu cântă unu adio doiosu catra celu ce se era asiediatu la reposarea eterna! Fiei tiern’a usidra! Priimesce onorate cititoriu acestea pucîne, dar triste .despre fratele nostru, si afla ca am perdutu multu 4n dinsulu. Era tu frate despărțita, rdgate de Acela, în a cărui imperiu si locasiuri te afli, că se tramita la ai tei iubiti Părinți si cei mai de aprdpe, la ai tei co- legi si la toti cei ce te plangu — taria si mangaere!! C. Sibiiu. Prin neobosit’a staruintia a d. protopopu si inspectoru districtualu de scdle Joane Metianu comun’a bisericdsca a Rojnovului s’a determinata a sui lefile, ce le tragu invetiatorii din cas’a alodiale si anume a invetiatorului I. la 230 fi. si la alu II. la 200 fi. prin aruncu asupra membriloru comunei bisericesci. Totu prin starunti’a mai susu lăudatului protopopu s’a castigatu inca din cuti’a alodiale 84 fi. pentru o scdla de fete, la care adaogenduse ceva si dinv cuti’a bisericesca se con- stitue in Rejnovu o scdla de fete separata. Precatu Buntemu informati, inalt’a Locutiintia a aplacidalu atatu aranculu câta si curgerea din cuti’a alodiale pentru scdl’a de fete. Noi speramu de la energi’a d-ui pro- topopu regularea cuvenita a aceloru ddue clase si in- fiinliarea scotei de fete catu mai in graba, dra dela diliginti’a invetiâtoriloru, fiindu ei acuma mai binedotati, o insufletîre mai mare a acelor scdle si pana acuma destulu de bune. — Ondre deci barbatîloru noștri, carii sciu pune in tdte dîlele o pdtra la clădirea cea maro a natiunei ndstre; ondre acelui barbatu de scdla binemeritata, care scie află isvorulu, de unde se curgă luminarea. Astufelu numai pdte se faca unu preotu destulu chiamarii sale, astufelu merita elu laud’a nu numai a ndstra, ci si a prunciloru pentru, a caroru cres- cere scie se ingrigdsea. — Noi aducemu multiumita publica atatu comunei politice a Rojnovului, catu si cei bisericesci pentru acdsta ingrigire. — La propunerea d-lui protopopu P a r t e n i u Trombitasiu s’au facutu cele cuvenite pentru do- tarea unoru scdle din protopopiatulu seu. Si anume in pretur’a Zahului s’a otaritu 1. In Orbo se se claddsca o casa de scdla prin aruncu asupra membrilora comunei bisericesci. Pentru subsistinti’a invetiatorului se dau 10 jugeri de pementu, pentru lemne 20 fi. numai dela părinții copiiloru buni de scdla. ¹ 2. In lelandulu mare, unde se afla scdla de- stulu de buna, pentru subsistinti’a invetiatorului 10 ju- geri de pamentu, pentru lemne, recuisite si cârti numai dela părinții copiiloru buni de scdla 40 fi. 3. In Petea se se repareze scdl’a ce esista, se se dea invetiatorului 12 jugeri de pamentu si pentru lemne, recuisite si cârti, dela părinții copiiloru buni de scdla, 30 fi. Pamentulu acesta se se lucre de membrii comunei bisericesci gr. orientale, si invetiatorii vor avea se dea numai sementi’a cuviintidsa. Că se se pota asigură dotatiunea invetiâtoriloru pana la 200 fi. se va socol¹ venitulu din acesta pamentu lucrata de săteni, si catu nu se va ajunge se va face unu aruncu pe totu fiori- nulu de dare dirdpta, care se va stringe cu ceealalta dare si apoi se va dă invetiâtoriloru in rate prelenga chitantia. In Pretur’a M. Ma dar as iul ui s’a otaritu 1. InEghersegu se se claddsca prin repar- titiune o scdla centrala, la care se se afilieze S. C r a i u si Remetie. 2. In Na siuf al eu se se seversidsca scdl’a. 3. In M a lom fa leu se se claddsca o scdla noua prin repartitiune. 4. In Bandu se se claddsca o scdla ndua erasi prin aruncu. 5. In Beghia esista scdla. Aceste scdle se se doteze prin pamenturi, care se vor taiă din cele comunali, si incatu nu se vor ajunge a face o dotatiune de 200 fi. se va face aruncu după fiorinulu de dare asupra cresciniloru noștri. Pentru cârti si lemne vor îngriji aceia părinți, carii au copii buni de scdla. Eta, ca daca se conduce poporulu bine, daca DD. protopopi si preoți ’si făcu sant’a datorintia, se invingn tdte greutățile oricatu de mari s’ar parea, si se face aceea, de ce avemu lipsa că de panea cea de tdte dtle. Nu ne indoimu de energi’a dliu protopopu Trombita- siu, ca puinduse aceste după aplacidarea mai inalta in lucrare, va sci se ingrigdsea si de invetiatori buni, carii sunt suflelulu scolei. Dotarea altoru scdle din acestu protopopiatu se afla in pertractare. — In pretur’a Bercbesului, protopopiatulu Biorului, s’a dodatu prin învoirea poporului si a preotîmei scdl’a din Văleni cu 120 fi., 4 stengini de lemue si 1 mertia de bucate dela tdta famili’a; dra cea din Fin t eu si u lu 82 mare cu 100 fi., 4 stengini de lemne si 1 merlia de bucate dela tdta famili’a. Aci s’a inscolatu si comun’a Birchesu. Noi aducemu multiumila publica tuturor aceloru barbali, carii înainteze treb’a școlara si prin acest’a lu- minarea si cultur’a poporului nostru ori si catu de pucînu. Câmpeni, 9. martiu n. In decursulu mai multoru vacaliuni am caleloritu inadinsu prin mai multe lienu- turi ale Câmpiei, spre a me informa de starea scdleloru in aceste locuri, si cu desfătare, si cu multa plăcere am oservatu scoli ridicate frumdse, si bine întocmite. Am vediulu numeru marisioru de prunci frecuentandu scolele, si bine instruati, mai cu sema in acelea co- mune, unde suntu invetiatori harnici de ale propune celea pentru dinsii prescrise, precatu se pdte mai bine; si unde Dnii Protopopi tractuali au datu scoleloru aten- țiunea cuvenita, bine sciindu ca scolele ’su singurulu midilocu, care pole repară morbulu celu spirituala ce consuma popdrele; bine precepcndu, ca scolele ’su conditiunca „sine gua non“ spre a putea siguru ajunge la tient’a acea, unde astadi cu totii, cu braciele deschise prin apa si prin focii voimu a străbate. In tractulu San-Martinului de campia, inca sub reposalulu Dn. protopopu Majoru forte in rea stare fura scdlele comunali din mai multe cause nede- laturabile pe atunci. Era decandu cuprinde ioculu re- posatului in Dlu, M.O. D. protopopu Gregoriu Ele- chesiu, unu barbatu meritata, care sta sacrificata cei mai frumoși ani ai vietiei sale in palestr’a sciiniieloru Blasiane, nutrindu sute de teneri cu dulcile sî nesatidsele scientie, scolele stau mai bine. Acesta barbatu sciendu stim’a, si cunoscandnsi chiamarea cea sublima a statului preotiescu, ma patrunsu de sdrtea cea misera si compati- mitorta a conationaliloru sei, cu puteri unite apucanduse de lucru, punendu in tractulu Dsaie pre cei mai apti teneri, rumpandule fisu cuviintiosu in fiacare comunitate, au condusu pruncuții pre carier’a cea neteda inaintandu binisioru, asia incatu astadi se afla de asupra pedece- loru reesîtu invingaloriu. însumi am «mblatu prin tracta cu Dsa in finitulu analui la esamene, si am gustata cea inai mare plăcere vediendu progresulu facutu, si ascultandu respunsurile cele frumdse din istori'a patriei, geografia, aritmetîc’a, catechismu, biblie si scrisori destulu de frumdsa, in tdte comunele aceluiași tracta, incepundu S. Martinu, Orminisiu Silivasiu, Dembu, San Petro, lusinu Visuta, Chiciudu, Fisculu, Budalelcu etc. — Ostenelele susu amentitului barbatu ’su neresplativere, elu intru adeveru „ Est s acer dos secundam ordinem Melchisedech,⁴ — căci neîncetata se silesce pentru înaintarea binelui comune si fericirea credintiosîloru sei, facenduse asto* modu demnu de tdta slim'a, si ondrea. Din contra revocandune in memoria cursulu ani- loru trecuti, vomu află cu dorere, ca scolele din Irac- tulu Catinei fura in cea mai rea stare, asta catu in tota tractulu n’au fostu o scdla de domne ajuta. Cer- candu caus’a acestui reu mare, va debui se edicena veritatea, căci perscrutandu tote pedecele ne vomu îm- piedeca in foslulu odinitre protopopu a acestutasi tracta, ma neci deregatori’a civile nu multa au cugetatu de- spre acesta lucru, acest’a lipsa mare ce din secuii in secuii o - amu suferitu ; de martore ne potu șerbi tdte comunele aceluiași tracta; deunde se vede ca aici a domnitu in dieceniulu acesta o nepăsare generale ; căci neci snntu scoli ridicate, ma in celea mai multe comune neci docenți n’au fosta; acum in seclulu 19. lipsiră intru unu tienutu atata de poporosu scolele, cari sunta singurulu midilocu salutarii!, de a mai ridică la stare buna poporulu nostru cehi panacum a pasa tu denover-* cele tempestatii vecuriloru. Singura comun’a Catinei ’si păstră spiritulu vietiei, prin neobosit’a serguintia a fericitului in Dlu preolu ala Catinei Joane Varga, care prevediendu binele ce se nasce din o scdla catu de micutia, provediuta cu unu docente bunisioru, a impedecatu, că se nu ’si dea macara acdst’a ullim’a resuflare. — Tdte celelalte jacura in dieceniulu acest’a intr’unu somnu forte greu a nepă- sării. Insa precatu ’lu cutriera in adunculu animei pre fiacare romanu bine-siintietoriu acest’a nepăsare din partea mai multor’a, cu atat’a ne imbucuramu de alta parte, căci acum după mortea fostului odinidra proto- popu alu Catinei, amu capalatu unu protopopu, care va scie preliui momentele acestea de auru pentru romanii câmpeni, va sci folosi ocasiunea bine venita, si ’si va intorce tdta sirguinti’a de a insuflă spiritu de vietia in scdlele acestui tracta pan’acum parasitu in aedsta pri- vintia. Nimene se pdte îndoi, care cundsce caracterula celu solida, tari’a cea barbatesca a M. O. D. Jacobn Lugosianu, — care sia ridicata nemurirea sa ni acestu dieceniu in animele mai multora sute de teneri in inslitutulu naționale Blasianu,— cari acuma respundescu i i i । 83 lumin’a adeveralui tuturora romaniloru. T6ta aperantfa ni-o punemu in M. O. Dsa in privinti’a scdlelora. Nu mcape indoirila nici din partea preotîmei, carii toti cu o contieiegere voru nisui spre acestu scopu salutarul si maretiu, folosindu totu momentulu spre înaintarea aatiunei nostre. Se punemu umeru la umeru se por- nimu cu incetulu si departe vomu merge cu ajutoriulu lui Ddieu I Ce se tiene de tractulu Pa lat cei, aici inca-su in bunisirira stare scdlele, mai alesu in acele sate, unde preotulu, că directorele scolei, au intorsu grige in pri- vinti’a scdlei. In tractulu Secatului scotele se afla in celu mai bunu ordu, deunde apare ca preoții acestui tractu siau legata de animi înaintarea binelui comune. Asia d. e. scril’a Secatului, Buduiutai de Campia, care prin buna pri— vighiere a D. preotu Basiliu Popu astadi sta in buna stare, asisiderea a Sangerului, Chimîtelcului, Seuliei etc. Devis’a nostra e, că d’in candu in candu se ne nisuimu a propasî catra destinulu ndua prin creatorele universului acestui pomposu destinata, e a ne desfasiură insusîrile nostre celea debile, căci dealtmintrea vomu remăne asemenea vietalîloru, vomu fi in statulu acela care ni-lu atribue noua Cicerone in cartea 111. de re- publica dîcendu: „omulu fienti’a sa dela natura, nu că dela o maica sio iă, ci că dela o noverca, esSndu la vietia cu unu trupu golu, fragile si slabanogu, cu unu spiritu ghiatiosu in privinti’a necazuriloru, plinu de frica» molipsitucatra lucruri, si pkcatu spre desfrenari, in care totuși e reversatu unu focu divinu a intieleptiune¹ si a priceperei“. Si intru adeveru, daca ’lu vomu privi pre omu că insu raționale, lu vomu află in greunatu forte cu multe scăderi, asia incatu lasatu in manele srirtei, neci decatu va pași spre pragulu destinatiunei sale, neci candu va potea dobândi nesce daruri mai măreție si sufletaln¹ lui corespondielorie. Că foculu acesta divinu a inlieleptiunei si a pri- cepcrei se se atîtia in poporulu nostru, ce insa numai asia se pdte, de ca vomu avea serile bune, in care pruncuții de tempuriu se incepa a se desceptă. Cale talente agere se nemicescu, se îngropa in noianalu ni- micirei de ale poporului nostru, cari deca saru fi culti- vata, ar fi pututu fi de admirare; caii omeni pleni de avuția ’si pdrta pruncii sei la oi, candu deincontra daca onu preotu, iaru fi desceplalu, preste unu intervalu — s’aru fi alesu (si alege) unu mare stalpu alu na- iiunei ! Se ne unimu in cugete, se ne unimu in propusuri, bine sciendu ca poporulu nostra tdta încrederea o are in preoțime, că in mai marii lui cei de unu sânge cu- dinsulu; se folosimu minutele acestea degauru apresin- telui pentru înaintarea binelui comune a natiunei nostre, «se stamu aspra cu timpu, si fara timpu*, după cum dîce Apoși.; căci de si e calea sgrontiurrisa, dara pu- nendu cu totii umerii, vomu reslurnă trite stancele ce ne voru fi impedecandu in propășire, spre care astadi toti se silescu; căci numai ^viribus unitua^ polenul face ceva înaintare, — numai intro contielegre lucrandu, potemu reesî triumfători asupra pedecelor ce astadi ni se arata; pentru care ne va binecuventă posteritatea, era lucrandu din contra, ’si va aruncă blaslemulu asupra mormintelora nristre. Cu incetulu si vomu merge departe, cu puteri unite si ne va ajută Ddieu! Alesandru Valeriu Filipânu, teologu Gerlanu. Materiale de instrucțiune. Istori’a romana natiunala. (Urmare.) §.26. Flaviu Jovianu, 263—364. După mdrtea lui Julianu, dstea a alesu de imperatu pe Jo via nu, ‘carele nu a primi tu porfir’a pana nu-i promisera ostasii ca se voru face creștini. Vediendu ca dstea 8e micsio- rdza, a facutu pace cu perșii, si li-a redatu cele cuprinse dela ei apoi vrendu a se rentdree la Constantinopoiu, a muritu de putdrea carbuniloru aprinși. — Avea virtuti si planuri bune, dar intr’ unu anu n’a potutu face multu. §. 21. Valeatinianu I. si Valențe 11., 364—378. După mdrtea lui Jovianu dstea s’a ren- torsu la Ni cea, si aci a alesu de imperatu pe Valentinianu L, carele pe fratele seu Valențe II. I’a facutu sotiu in domnia, si i-a predatu orientulu. — In 365 veniră frații in Daci’a ndua la Naisu, si aci impartîra curtenii si ostasii apoi in Sirmiu impartiendu si casele cetatii.— Valențe IL s'a dusu că imperatu la Con* stantinopoiu; dra Valentinianu I. la Mediolanu. 84 Procopiu, fratîa cu Julianu, a resculatu pe ostasi asupra lui Valențe, si a cuprinșii Constantinopo iulu. Valentinianu audiendu in Parisu, ca perfidulu beliduce chiama intru ajutoriu chiaru si pe Goți tra- jnise pe Ecuitiu că se apere Iliricu sî Panonia de Procopiu, cărui mai tardiu— fiindu vindutu de ai sei — i se taiă capulu din mandarea lui Valențe. a) Valențe după recuprinderea tronului. Valențe in 367 pleca in Daci’a noua, că se păta bate pe Goții, carii sub regele Ata- naricu avura o parte din Daci’a vechia, si plecara deja intru ajutoriulu lui Procopiu; insa neputendu. a luntri Dunarea de Goți, iernă ,in Marcionopoiu. Imperatulu trece la pri- mavăra in Daci’a vechia; dara Goții nu cute- zară a dă fetia, ci se ascunseră prin păduri si lacuri. Imperatulu opri atunci pe locu os- tasii, era stramosiloru noștri promitiendu-le o suma de bani pentru totu capulu de barbarii, atatia Goți se omorira, catu Atanaricu s’a rugatu de pace, jurandu ca nu voru mai trece Dunarea. Acestu rege barbara inceph pe urma persecutarea crestinilora romani si pe Sântul ti Sava ’lu aruncara intr’unu rin (la Remnicu); era pe Santulu Ni cit’a ’lu arsera (ie viu. b) Prospeclu peste imperalia. Sub domni’a acestoru doi frați orisonulu imperatiei romane totu mai tare se intunecă; nu fii destulu ca barbarii europeni pradara im- perati'a, ci acu se incepura invasiunilc celoru asiatici, carii o cutremura de totu din resaritu pana ’la apusu, incatu abia a fostu margine se nu tia fostu calcata de barbari — In acestu modu neunirea romanilora in laintru, a des- chișii cale mai lata invasiuniloru, si a trasu după fine catu mai curenda cădere a impe- riului dela apusu. c) Moininlele istorice interne. Latirea crestinetatii in imperatia si redi- carca ei pe tronu, a influintiatu cu putere a supra relatiuniloru politice si civili. Statulu romanu inca dela Rom’a a fostu basatu pe religiune, pentru acest’a si tăte institutiunile ei avea referintia la căușele statului. O re- ligiune ndua, carea n’a avutu nemicu comunu cu acea pagana a trebuitu se producă strămu- tare, si se faca diferintia intre stătu si bise- rica; a trebuitu se se dee religiunii unu teri- toriu mai mare că intereselora statului, pentru ce, aceste se subordinara. Creștinii adeseori aperă numai religiunea, — paganii numai sta- tulu. Ddue idei mari a impartîtu poporele; era multe nentielegeri si rescăle le a slabitu si supusul — Si romanii adeseori dîcea: „ge- niulu si dieulu Romei a fugitu de triumfulu crestinetatii!" (Vâ urma.) Varietati. * Intr’unu opu intitulata „Allgemeine kirchliche Chronik fur 1860“ (Lipsc’a 1861) citimu: „In Romani’a inveliamentalu s’a înaintata rapede si însemnata sub conducerea renumitului literata M o i or e s c u. Din noemvre 1859 pana ’n juniu 1860 s’a instituatu 700 scule noue comunale si 2 subgimnasiî, in cari invetiă- mentala s’a regulata după modele germane. * Unulu dintre junii nostrii dela'Universitatea Vienei ne comunica inir’o epistola urmatorele aratari ale nume- rului studintiloru dela Universitățile din Germani’a din anulu curinte (86°/,. Adică: Vien’a 2600; Berlin 1600; Munchen 1300; Lipsea 890; Bresslau 861; Bonn 850; Tiibinga 745; Gottinga si Halle cate 735; Wiirzburgulu 680; Haidelberga 610; Erlangen 508; Graifswald 472; Jena 425; Konigsberga 407; Giessen 348; Freiburg 326; Marburg 234; Kiel 204. Respunsuri. Unu preofu veduvu. — Acelu articulu bunu alu Dtale l’am trece in colonele „Amicului“ cu tota inim’a, candu ne-ar ierta program’a nostra si legile preseri. Amendoue aceste insa ne restringu a nu priimi nimica din cestiuni politice si bi- sericesci. Deci obiecte ca „statulu civile jndiciale*, „statulu preotiescu“ etc. nu taia in sfera actiunei unei foi scolastice. — Binevoiti asiadara la compunere de articuli a luâ totdeun’a in privire program’a foiei nostre. Udine. — Comunele din Valea Rodnei sunt prenumerate t6tc. La Klagenfurt si Lctka s’a tramisu completu. Pentru cele trainise multiumita! Redactoru responsabilii V. Komaiiu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tipariulu lui 8. Filtsch. N- H. SiOuil, 18Martiu. - i 1861. * V ' fse in t6ta SambAț’a. Pretiulu abon. in Sibiu pe m» 3 fi. 40 cr,, pe ’/i anu 1 fl« 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru tdte provine, austr. pe anu 4, pe 7» a. 2 fl., pentru princ. romane pe anu 38 , pe 7« a. 19 piast. Cu luna acesta incheinduse patra- rulu jp r i ni u alu anului curinte, se deschide abonamentu nou la AMICULU SCOLEI ei pe triluniulu urmatoriu aprUe-juniu cu 1 f. v. a. KeempUire complete ee mai afla inca. Ceveatu, rostita ta 19. marttu n. 1861 la mormentuhi juristului Juliu Bodllla, de profesorala seu Dr. Sentz. Niee unu loou pe rotandulu celu atare alu pa- mentului au inchiude in sine o seriositate asiă de adunca, câ mormentalu. Elu e atatu de fara glasu, atatu de taculu câ si lumea spiriteioru, si totuși e unu martoru atatu de vorbinte atatu de aurita esprimatoriu pentru neslalona si caducitatea vieții pamentesci si ce auri tiene de dens’a. . Nare nici o ’nuuietdre, nici unu lacata pe sine, si totuși prad a sa o tiene cu atata tărie, uscata aceea nu 1 se mai pote relua in veci. Mormenlulu e atatu de. infricosiata liniștita si ne- mișcata — si totuși s’afia pornita intr’o persecutare generala neîncetata. Nu e virata, nu e secau, nu e patere, nu e nimeni care se scape de densuiu. Aici, in contrastulu acesta, jace caus’a acelei tre- more, acelei serioșii, ce cuprinde pe totu omuiu ia privirea momentului. Stamu la grop’a unui amicu june, amata. Cu seriosia, cu adunc’a, infioratorea seriosîa a mor- mentalui se îmbina astadi tristetia^ gele ptofunda, du- rere nespusa. Mdrtea a rupta o legătură atatu de frumosa, atata de fina, atata de intima, atata de vie li plina de poema, decatu care mai frumdsa nu se ipdte cugetă: legatur’a d’intre fiiu si tata si mama. Si fiiulu acesta, elu eră fal’a si speranti’a tatalui seu, eră fericea, bucurii si delici’a mamei sale — a mamei sale serimane. Inimele ce palpitau in cercundariulu acestei case părintești, se ’ntielegdu atata de bine. Ele batdu cu atata caktara, cu atata armonia, cu atata amdre un’a catra alfa. Inim’a țiului a ’ncetatu d’a mai bate. O lacuna infricosiata s’a escatu prin acăsta in cas’a parintdsca, care nu se mai pdte reimplea. Fratelui si ’ sorbriloru a fostu elu unu frate ere- dintiosu, probata si multu iubita, amiciloru — unu amicu sincera, cerceta, si multa amatu. Dumnedieu i dete o inima deschisa, curata; curata si nepatata asiă o readuce erasi creatorelui seu. Unu sufletu nobilu Viă' in reposatulu. Facultatîle lui cele bune si ani- matiuRtă sa pentru totu ce e adeveru, bunu si frumosu, i taiara cu succesu drumulu prin regiunile sciintiei omenesci. Eră unulu din cei mai escelinti școlari ai gimnasiului, si ar fi esîta de siguru si unulu d’intre cei d’anteiu intre auditorii dela academi’a de drepturi, daca nu ’lu smulgea d’intre noi mdrtea in pucîne luni după intrarea sa in aceeași academia. De-aceea me tiehu îndatorata a esprime aici in numele academiei juridice adunc’a parere-de-reu, ce simte colegiulu profesoralu prin mdrtea unui auditoriu atatu de bravu si eminente. Vedu aici in tdte parti lacrimare. Au lacrimele aceste, nu suntu ele o frumdsa dovăda de iubirea si stim’a ce reposatulu si-a sciutu câștigă in tdte sferele prin preferintiele spiritului si inimei sale? Da, prin acele elu si-a ridicata la noi unu monumentu, care e mai tare, mai neperitoru decatu insasi marmor’a si bronzulu. Cu mii de mii de trasuri fruindse ale vietiei sale s’a intiparitu elu aduncu in inimile nostre, fiindcă noi in iubire si credintia i pastramu suvenirea. Si cea mai buna aducere-aminte o are totuși numai amdrea! Daca cugetamu Ia grigea si cautarea, ce a cerutu cultiva meniu Iu seu, si apoi aruncamu o privire asupr’a 86 cosciugului; ne semtîmu alunecați a aseinenă pe ador- mitulu cu unu arbore, pentru a cărui prosperare s’a facutu atata, si totuși pai nainte d’a putea adyce fructe s’a lovita si nimicită dș fulgera. Insa nu! Papt’a mertH n’a fostu aici nimicire; gtauntele desî se pune in pamenlu spre a putredî, din putredîtiunea lui resare totuși vietia noua. Omid’a se invelesce in nimfa, si din nimfa resulta o vietia noua, pai frumosa. . Asia nici junele nostra amicu n’a muritu, ci vje- tiuesce si vă vietiui in inim’a si in iubirea părintelui seu, mamei șale și a tuturoru aceloru, cari avura oca- șiune a’i cunosce nobil’a sa neșuire. Elu n’a muritu, ci Domnulu din iualtîme l’a scosu din osteninliele si necasurile vietiei pamentene, si l’a ridicatu Ia suie — in braciele sale parintesci si in acea tjera frqmdsa, care e patri’a sa cea naturala. . Dorinti’a si cugetarea sa cea pamentena a afun- dat-o elu in torintele celu linu alu Letci. Mortea a fostu numai o punte, care l’a trecutu in acea estintia piai buna, unde amdrea sa, spiritulu seu inca totu mai vieza si mai activeze. Si d’aceea plantamu la mormentu nu numai. Ramur’a gelei, ci si stindardulu credintiei, amorei si sperantiei, si crediendu, amandu si șperandu ’Ti dîcemu — june amice mutatu in sicriu: „Dormi in pace in desiertulu grdpei, — dormi in pace pana la —। Re vedere!“ Sibiiu, 24. martin n. Asociatiunea infiintienda pentru literatur’a si cub tur’a poporului romanu este o institutiune, dela care scol’a romana va avea a speră forte multu Noi deci că p’o atare nu o vom putea trece nici odata cu vi- derea, căci daca aceea trebue a interesă pe orice ro- manu, cu catu mai multu pe barbatij de litere si pe parbatii scolei! Intr’unulu din Nrii precedinti adusesemy si noi U cunoscinti’a publicului literele convocatore ale Eselintiei șale Dlui episcopu gr. or. Andr. bar. do Șiaguna la o adunare in Sibiiu, spre a compune statutele aso- ciatiunei si a le ascerne la loqulu preinaltu spre apro- bare. In 9. ale curintei se si adunâra mai multi iu- teliginti romani ia Sibiiu, insa — din mai multe cause usioru de aflatu in cercustarile presinte — nu tocma in numerulu acela, care se asceptă. Prim’a siedintia se ticnii in numit’a dî dela 9 pana la 2 ore. D. presiedinle, Eselinti’a Sa episcopulu S i a g u n a, o deschisa cu o cuventare frumdsa despre ᵣasociatiuni“, in care infatiosiâ apoi si istori’a de pane acum a așociatiunej ndstre si infine predă tdte actele atingatdre de aceeași adunantiei, spre a dispune de ele mai departe. Se citiră după aceea trei proiecte de statuie, unulu alu Dui canonicu Timoteiu Ci pariu, altuia alu Dui preotu Joane. Pușcăria (căci Dla Georgiu Baritiu a deprecatu citirea proiectului seu) si altuia alu Eselintiei sale Dlqi episcopu coppusu din cele trei proiecte de mai nainte. — Dupace adu- nanti’a stator! nesce liniamente pentru statutele de compusu si aldsa o oomisiune, oare pana Ia siedintfa viitdre s£ elabdre unu altu proiect si se ’lu propună aceleiași, aiodinti’a se Încheia» < > / • A ddu’a siedintia se tienă Vineri in 10. martiu v. dela 10—3 dre. Inceputulu se facă cu citirea proto- colului siedintiei prime. Comisiunea alesa in ceea <11 pentru statute ’sj citi proiectulu elaborata, care fă apoi luatu in desbatere seridsa din paragrafu in paragrafu. Numai unu singura cuventu la § 1., adica intrebatiunea, daca la „asociatiune*, se j se pai adaoge și epitetele „transilvana* șea mi, CMjună uu’a din cele mai info^ cate desbateri, care tienu mai bine de 2 dre. Sambata in 11 martiu se tienă a trei’a siedintia si se continuă mai departea desbatere a statute!oru pana m fine. Eselinti’a sa D. presiedinle multiuml Ia urma in numele natiunei barbalîloru aceloru, carii luara parte la aceste lucrări de atata folosu pentru poporulu romanu si rugă pe adunantia, se dispună de cele ce sunt a se mai arări in astă privintia. D. Georgiu Baritiu multiumi apoi Eselintiei sale in numele adu- nării pentru zelulu seu si ostenelile puse in caus’a acesta insțmnata si—iu rngâ a conduce —r in iatielegere cu Eselinti’a sa D^iu Mitropolitu Ales StercqSiuw lutiu — treb’a acesta si mai departe, adica pana la sancționarea statuteloru stabilite si pana la convocarea primei adupantie generala, < Dumineca se subscrisa protocolulu siedintielorn si asia se incheiâ si animarea acesta iatre dulci ape* rantie de o catu mai curenda intrare in vietia a celui mai mate din tdte institutele de cultura poporului ro^ mânu, cate se făcură pan’acum in Monarchi’a austriaca. ! I i i j > ti ii i ti i ț v * i t i r i a ! I Soiri scolastice. Raitei,. 10. iparUu. Cetindu de nari multe „ ori fninwelo «miuliri, ce șq despre scolei» nostru in 87 jwmriifiă acesta, ini foaia voie a desfaiiuvă, si eu ur* MMdfete: Aeeoa, t«u a Ihaiâtattf pW scdteîe fidătră feătrt de pel» 1853 inodd^ âăte dă a se multiumf unui birh^tu¹ pr6demmi ălu flâtilitrei tldslr^, cifrele eli silintia esemphra a Itîcratn dî oi fidpte pentru a lor înflorire. Intielegu pe Magnificulu D. Consiliariu de scdle C o fl- atau lin u Jdfiăâca. Mulțimea de scdle întemeiate prin diferitele dosire comurie sub restimpuhi activării llOstrîtatri safe, regulare® invetfamcntuluî In tren- Sele după cerihtieie presinte si salariele inmultîte Si crescute ale inveliatoriloru, sunt totu state dovedi dc intieleptiunea si zefolu nationalu alu numitului barbatu. Si tote aste s'a facutu p’inlre pedeci mari si inmultîte, pe cara intipuindule p’o clipita delaturate, ni se sfesîa inim’a socotindu, catu s'ar mai fi facutu inca. Insa nici binele nu e la unii totdeun'a bine. Se aflare, darere, carii cartira asupra Dlui Consiliariu pentru fapte asiâ măreție. Si ce vi se pare, de ce clasa tienu astufelu de omeni, desaprobatori ai unor fapte nobile cum sunt cele entrate despre D. COnsliarin? In inie-ț resulu adeverului canta a o spune netesîtutienu de clas’a preotîmei. Căci pela noi, parochii comunali erau dedati, câ dascalulu se le cos&ca, sape, tiesde caii etc., că se nu-i depună difi Servitiu. Decandu insa âdrtea invetiâtorilom ‘ Se mai îmbuna ta tî ceva» (dîcu „ cevasi*, căci mai e inca multti de luctu pana la scopu), se nașei in loco de armonia si intielegere buna, ura si discordia. Nu sciu cum va fi standu lucruta in alte tienuturi, aedstă s^puna-o colegii din depărtare, insa in cerculu nostru ³/₄ a preotîmei sunt cei mai mari contrari invetiatarilon si astufelu operei loru celei de atata importantia. Daun'a ce resulta din asta trista inpregiurare pentru comunele ndstre, este fdrte multu semtîta. / Insusi preotulu comunei ndstre Răchită, Nicolae Zsuku, carele toi oda ta o si oateohetu, in locu d’a se grigf pentru viitdrea fericire, că unu păstoria sufletescu si palrunu alu comunei: e celu mai mare contrariu alu scdlei, si in loca de a Îndemnă părinții si copiii, că acestfa se vfha la scdla, Se silesce din tdte puterile a-i desmentă si desgustâ dela aceda prin calomnii de totu fclulu. Pana si predic’a din s. biserica o ’nmultiesce cu contradîceri despre invetiatori si* scdla — Asia stamu in comun’a Racbitta; insa ce a or dîce DD. co- legi din Branesciu, Romanesciu, Forasesciu, Poeinu, Crivin’a, Petrdsa, Curtea, Margina, Fagetu^ Bojuru, Bocovetiv, JupMitv Japanesciu, Rata, Botia? Battesciu, BaiescUr, Temeresciu, sol, carii toti au cam asemeue aorte, d’a se luptă câ si miae< Stfnt cu tota aceste ăi esceptirnnț frumdse intre preoții tienututai nostru, carii curtoâcendâsî inalfa chia^ mate si ăântefa dntorintie, nU lucta incontr’a luminării turmei sale, ci sunt „lumih’a tamei“. Durerea este nu- mai, ca numerulu acestor pastori buni ai turmei cu- ventetofe este fdrte micu, mai numai de 3—4: Reve- rendisimulu D. protopresbiteru, preotulu din Sintesciu, celu din Leocusesciu si celu din Zoltu. Cu tdte aceste noi invetiatorii nu suntem descu- ragiati si cundscemu trebuinli’a, câ prin ori si cate greutati se urmamu șervitiului nostru cu tota anim’a, cu totu spiritulu si cu tdta virtute©; căci ochiulu celui ce vede tdte va sci resplaU fiacui după faptele sale; era poporulu nostru ai opiniunea publica ne va aperi chiaru si aici josu. >oane Blidoriu, ihvetiatoriu. . Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urmare.) PERIODULU II. Dein invnsiunne barbarilora asiatici, pana la inchearea invasiuniloru prin magiari ai asie* diarea loru in Daci’a superidre, SI4—889, si pana la dinasti’a romanesca pe tronulu bulgaro - romanu 963. C a p U 1. 374-476. ' CADEREA IMPERIULUI ROMANU DELA APUSU. §ₜ 1j Valeatiaianu 1. 964 - 375, Valențe II. 364 — 378. Sub domnifea lui Valențe II. in resaritu, hunii incepura invasiunea popdrelolu din Asi’a, in Europ’a si deosebi in imperiulu romana. Hunii in calea loru dedura peste mai multi regi alemani greutingi, si invin- gendu-i 4’ pefugara dinedee de Nistru. 88 Atanaricu regele gotîloru, carii se estindea pela Prutu si Dunăre, audiendu de apropie- rea inimiciloru, ’si castiga oștea; trecendu inse hunii sub liunin’a lunei peste Nistru, în- vinge pe Atanaricu sL-lu pefuga peste Prutu. Regele atunci, că se se apere asiădia dîduri in lungulu riuluî, dar* fiindu bătuta de nou se retrage, si iărta lui Balamber, rege- lui huniloru, că se cuprindu Daci’a in- feridre in 375. Atanaricu tramite pe Ulfil’a, mitropoli- tulu Apulului (Belugradu) de solu la Valențe, că se-i ierte a trece cu goții in Traci’a, căci se va uni cu dstea romana si va combate pe huni. Imperatulu a iertatu, si goții trecură in Traci’a. Aci ajungendu goții la o stare misera, si flamendiendu, cerura nutreminte dela prefecți; dar* aceștia le tramisera câni sub con- ditiune se-i platdsca cu sclavi. Acest’a asia ’i inversiuni, incatu pradara Traci’a; deci după lupte crunte vediendu-se strimtoriti, chia- mara pe huni intr’ ajutoriu. Valentinianu I. eră la Bregetonu (Jau- sinu) in P a n o n i’ a ocupatu in resboiu cu cuadii si sarmatii, carii slabindu tramisera soli de pace. Imperatulu vediendu nesce dmeni mici si misiei, si batendu in palme cu necasu a strigatu: „Reu de romani, ddca pe timpulu lui Valentinianu, inca asia dmeni se scdla asupra loru!“ si rum- pendui-se o vena, a cursu sângele pana a muritu (375). Oștea din A cin cu (Bud’a) a prochiamâtu atunci de imperati pentru apusu pe fiii lui, Valentinianu II., si G-ratianu — (376). Pentru Valențe eră unu periclu mare, căci h unii cuprinsera si Daci’a s u p e- ridre (377), era goții se incercara a cuprinde Odriu si Con stantinop oiulu. — Elu a cerutu ajutoriu dela Gratianu, dar fiindu ocarîtu de patrioti ca lașa pe goți in Trac i’a, n’a mai așteptata, ci s’a lovitu cu ei (378), apoi perdiendu multi ostasi fă ranitu de o sagdta si purtatu intr’o casa, ce o aprinseră peurma barbarii, fara că se scia, ca Valențe arde de viu. — §. 2. Valenti nianu II., 376 — 392. Gratianu 376 — 3*3. Gratianu audiendu de mdrtea lui V a- lente, chiamă pe Teodosiu din Spâni’a si-lu tramite la resaritu in contra gotîloru. Teodosiu aflandu pe inimici la pdlele unui munte petrecendu-se ’i ataca pe sub ascunsa, ucide mulțime si prinde 4000 de muieri sclave; apoi mai tardiu intarinduse goții in Mace- donia si Daci’a ndua, Gratianu face pace cu ei (380). — Intre aceste hunii supusera de totu , pe strămoșii noștri si le jefuita avutiele. Ro- ; manii tramisera soli la Balamber, că se nu . ¹ mai pradeze, si ’i promisera 12 pnndi de aura, si făcu pace. Dar’ barbarii calcara legatur’a, ’ si pentru acdst’a Teodosiu (381) ’i bate si ‘ ’i silesce se se retraga la locurile loru de mai nainte. '■ In Britani’a se ridică Masînu de im- peratu, si peurma omdra pe Gratianu, in Lugdunu. — Teodosiu, carele pentru meritele sale fii primitu de sociu in domnire prin Gratianu, si mai tardiu recunoscuta si de imperatu in orienta, tiene in Constau- tinopoiu alu Il-le soboru ecumenica. §. 3. Teodosia, 379 —395. Teodosiu numesce pe fiulu seu Ar- ; cad iu, de augusta in resaritu, si peurma se castiga in contra lui Masinu, carele pretinse impartîrea imperatiei cu elu, fara că se bage in sdma pe Valentinianu II. — Dări Teodosiu nu potîi plecă in contra-i, dedreee in Daci’a vechia s’a aratata unu poporu ne- ' cunoscuta barbara, protingii, carii peste huni ajunseră la Dunăre. In Daci’a ndua Promotu li-a stata iri cale se nu trdea : Dunarea, si a constata multa sânge impe- ■ decarea, pana insielandu-i prin spioni, intr’o ‘ ndpte mai pe toti i-a innecata, dra pe muierile ‘ si pruncii loru i-a prinsu in Daci’a vechia. Teodosiu primesce in dstea sa huni, goți, alani, protingi si cu aceștia bate pe Masinu la Siscia lenga Savu, si in Acuilea ’lu omora (388). In loculu lui Ma- , sinu s’a resculata Eugeniu, carele sugruma pe j Valentinianu IL. prin Arvogaste (392) ( si peurma Teodosiu face si pe Onoriu fiulu seu de augusta, — apoi impacendu-se cu barbarii, prin aceștia bate si pe Eugeniu, , si-’lu taia in Acuilea. Pacea cu barbarii, ‘ respective supunerea loru, recâștigă întregi- ’ mea imperiului, insa nu tienh multa, căci Teodousiu fiindu morbosu incainvidtia face pe ' 89 fii de imperati si le împarte imperiulu, mu- rinda in Mediolanu (395). §.4. A rea dl a, 383—408. Onoriu 393—423. Arcadiu, cu tutorulu Rufinu cuprinde orientulu, dra Onoriu cu tutorulu Stili- conu, domnesce la apusu. Arcadiu ’si uresce muierea, pe fdt’a lui Rufinu, si o lapeda; dra Rufinu, mani- andu-se pe imperatulu, chiama pe huni si goți; insa venindu Stiliconu in ajutoriu, ostasii ucidu pe Rufinu. — Imperatulu tra- mite pe Fraiutu asupra lui Gaina ducelui gotîloru si pe aceștia ’i bate si-i silesce se trdea din Daci’a ndua peste Dunăre. Ul- desu principele huniloru din Daci’a ve- chia, taia capulu lui Ga in’a, si-lu tramite lui Arcadiu, carele peurma face confedera- tiune cu hunii. — La goți se ridica de rege Al ari cu, si acest’a aflandu-se in pusetiune rea, ’si aduna goții si trece (400) in Itali’a, si asia scapandu noi de goți, bravulu Stili- conu ’i bate la Polentia (402); dra peste doi ani bate si pe Radagais cu 200,000 de barbari germani la munții Fesulei, si pe principele loru ’lu om6ra. — Imperatulu mdre (408), lasandu de urmatoriu pe fiulu seu Teo- dosiu II. inca in Idganu. — Onoriu la apusu, credieudu pe Stilicon de vendiatoriu ’lu ucide, si pana elu petrece in Raven’a, Alaricu cuprinde Rom’a si o prada (410): dar’ plecandu in Itali’a Ve josu, mdre, si peurma cumnatulu seu A t a u 1 f u luandu pe sor’a lui Onoriu, face pace cu romanii. — Dedrece goții trecură in Gali’a, si aci ducele Constantin ’i bate, Onoriu, ’i da lui pe sorus’a si ’lu face sociu in domnia, apoi peste doi ani mdre (423) in Raven’a. 6. 5. J. Teodcsiu 11., 408-430. V.lentjinianu UI. 425—453. Teodosiu fiindu micu, Pulcheri’a sor’a sa si alti tutori grigescu de imperatia cu destula intieleptiune in Orientu, punendu de imperatu la apusu pe Valentinianu III. fiulu Placidei. — Valentinianu nu pdte se ocupe tro- nulu, dedrece s’a resculatu Jonu tiranulu de imperatu. Beliducele A s p a r e invinge pe Jonu, si in Acuilea ’i taia capulu; dra pe Valentinianu III. abia acuma ’lu ridica imperatu in Rom’a (425). — Intre aceste, hunii alungata pe alti barbari din Daci’a vechia, si’ intarindu-se trecură in Daci’a ndua Aci beliducele loru cadiîl de tresnetu, si ei cugetandu acesfa de semnu reu, se retraseră, si făcură pace cu Teodosiu II. (434). sub conditiune, că ro- manii se platdsca tributu lui Atil’a si fra- telui B led’a. Pacea acesfa fu scurta, dedrece hunii trecu in Daci’a ndua, pradazu si ucidu fara indurare, trecu in IIiricu si bătu pe ducii romani Ar negi si lu si Jonu, si silescu pe imperatulu că se cumpere pacea cu 6000 pundi de auru (443), ce mai tardîu inca s’a mai maritu. Atil’a, nesatulu de domnire, ucide pe fra- tele seu Bled’a, că se remana singura peste Daci’a vechia si Panoni’a si cuprinde de nou Dacia noua, unde intr’o bataia crunta, la riulu Utului, cade Aruegisilu. si perde tiăr’a. Atil’a pretinse că romanii se incete dela lucrarea pamentului, (elu sciă ca pana se tiene unu popora de pamentu, nu pdte se pdra) si ca solii consulari se vina in Sardic’a pentru impacare. — Retorulu Priscu, si Masinu venindu făcură pace, si eliberară pe capti si fara rescumperare, ci numai pentru fa- mili’a Si TI’ a s’a cerutu 500 galbeni (449). — Teodosiu mdre la unu anu, si remane sor’a sa Pulcheri’a că imperatdsa. Sub acestu im- peratu s’a tienutu soboralu II. ecumenicu in Efesu in contra eresului lui Nestoriu 431. (VA urmA.) Din ^câta practica. Conversattunc cu școlarii asupra gramaticei. Verbulw (Urmare.) — „Eu aru tiărin’a; se cere, că se aru tiă- rin'a; asiu ară tierin’a daca ar fi timpulu bunu; ara si tu tierin’a; a ară tierin’a*. Se mi se spună ce acțiune Sd esprima prin aceste propusetiuni ? Ararea. — In tdte acțiunea e numai ararea? In tdte. — Daca e in t6te» apoi in locu de patru constructiuni, n’ar fi destula 89 dîcu numai un’a, si se esprimu cuprinsulu a tote, d. e: „eu aru* ? Nu e destulu, căci desî fiecare constructiune sprima un’a si aceeași activitate, e totuși o deosebire in feluta seu modulu, in care se sprima acea activitate. — Ce deosebire afli intre „eu aru* si „eu asiu arăut — Deci insemnatîve, ca chipuln, in care verbalii sprima lucrarea subiectului, este modalii 90 fr&u. Asdmermin privmli’ii aedsta acțiunea espri- «mta ih cele d’ anteiu trei propusetitini! In propun. d’HHteiu „eu ani tidrin’a“, activitatea subiectului e apusa ♦nir’nnb modtt ottfftn, cate fata de nici o alta privite *ti atata d’a dreptulu subiectnlu, dela cere pttrcede; peeandu in prop. addu’ă si a trei’a aceeași activitate e âternatdre dela alta impregiurare. — Aici dela care *mpregiurare? In a ddu'a dela ’mpregiurarea aceea, ca „se cere» si pentru căci se cere, am se’mplinescu o acțiune, dra in consl a trei’a dela „timpulu bunu», căci numai atunci se pote ’mplini acțiunea. — Ve ’nsem- nati: Modulu, in care verbulu arata lucrarea subiectului intr’unu chipu directu, fara alte privintie este modu araiatoriu seu indi- cativu, dra acela, in care lucrarea subiec- tului se arata aternatore dela alta idea seu si in întielesu poftitoriu, se dîce modu im- preunatoriu sdu conjunctiva, si modu con- diționalii, optative sdu poftitorii. — Ce deosebire afli ih constructiunea a patr’a falia Cu cele d’antei? Aceea, ca aici activitatea se araia intr’unu chipu poruncitoriu. — Si cum se arata aceea in pro- pnseliunea a cincea? In aceeași nu se otaresce sub- icctuhi de locu.— Modulu acela asiadara, in care verbulu arata, ca subieclulu trebue șe faca unu ce, se dîce modu imperativu (porun- citoriu), dra acela, prin care nu se ota- resce subiectnlu si lucrarea sesprime in chipu generala,-se dîce modu neotaritoriu seu (mai bine) in fi ni tivii. — Ce este deci mo- dulu verbului? — Ce amu fostu invetiatu in prelectiunea trecuta? Timpurile. — Ce dlferlnlia (deosebire) este intre modulu si timpulu verbului? — Cate moduri in- wviaretnu pan’aici? — Care amil aede? La Ahgu^îmea col6neloru fdiel n6»tre ne este eu nepu- tintia a ne întinde si mai departe la ale verbului, cum ar fi formarea timpuriloru, conjugatiunea etc. etc., căci am spusu si o repetamu, ca prin „eonversatiunile“ aceste ne fu scopulu numai a dă unu indreptariu la fiecare parte a vorbiroi, cA invctiatornlu se vAda procedulu celu mai bunu in predarea gramaticei, sî din care se c un osca Arași cum vine a se urmă si cu cele ce nu le mai pute mu luâ aici înainte. Adverbiulu. Care cuventu ne nratase genulu lucruriloru? Arti- cululu. — Care ne aratase insusîmea lucruriloru? Adiectivulu. — Si pe care cuventu ’lu numisemu loclii- torulu numeloru sdu subslahtiveloru? — Pe pronume. — lafme care erâ cuventulu, care esprima numerulu luerurilohi ? Numeralulu.—La ce cnventa se mpdrta tdte aceste specii de vorbe, edîca articuluhi, adieclivuhi, pronumele si numeralele? La substantivu. — Vedeți, deci, tdte aceste feluri de cuvinte depindu dela sub- substantivu; daca felurile de cuvinte ni Ie vom intipuf de o familia, atunci putemu se numimu substantivulu ta tal u acelorași; insa care va fi acuma mama? Asiă e, ca aedsta insusîtate trebue se o damu verbului? Ca cu ce dreptu, aedsta se o videti mai la vale. Precum asiadara tat’a si mam'a sunt personele cele mai kw semnate in familia, in tocma sunt substantivele si verbele in limba. — Care eră numai vorbele aternetdre dela subștantivu? Arlicululu, adiectivulu, pronumele si na- meralulu. — Pentru mai buna chiarificare se humima acum pe aceste fiii substantivului, si se videmu daca si mam’a, verbohi, are fete, adica daca mai sunt in limba si vorbe de acele, care otarescu mai deaprdpe verbulu intocma asiă, precum articululu, adiectivulu etc. ota-- reșce pe substantivu. — Ve voiu dîce o propusetiune si voiu cere a’mi spune, daca nflati in aceeași vre unu cuventu, care nu privesce pe substantivu, ci pe verbu< — La ce cuventu se aveți dara grige in cele ce voiu spune? La acela, care se raporta, care privesce, seu care otaresce mai de apr6pe pe verbu. — Propusetiune* suna: „Copilulu scria frumosu*. Cum se numesce aici substantivulu seu subieclulu? „Copilulu*. — Cum se dîce starea lui, seu care este predicatulu? „Scria“. — Care vorba otarasce aici mai d'aprdpe starea, sdu care ne spune, ca cum nscria» copilulu? Vorb’a „frumosu*. — Ce ne spune dara aici vorb’a „frumosu* ? Ca cum „scria* copilulu. — Spuneti-mi o alta vorba, care ase- mene se olardsca mai d’aprope starea seu care se ne spună, cum scria copilulu! Reu.— Puneți vorb’a mesia in legătură cu „copilulu» si „scria*! Copilulu scrie reu. — Puneți alin cuventu si in loculu lui „reu* I Incetu. — Inca unulu! Iute. — Spuneți mai multe cu- vinte, care corespundu cu vorb’a „scria*! Mare, ma- runlu, urîtu, grosu, de-midilocu, bine etc. — Candu insa aceste vorbe ar stă lenga substantivu, cum le-aii numi pe ele atunci? Adiective. — Asiă este; insa ia cașurile de mai susu, unde adica acele privescu ver* bulu si nu substantivulu, se numescu adverbie. —* La ce cuvinte nu se raporta dara adverbiele? La sub- stanlive. — Ci la care cuvinte se rapdrta? La verbe. —Eta deci o fiia a verbului; cum o chiama ? Adverbiu- — Care ’mi mai scia spune tote partîle vorbirei, pe care Ie cundscemu pân’ aici? 1. substantivulu, 2. arii* cululu, 3. adiectivulu, 4. numeralulu, 5. pronumele, .9-1 6. verbulu, 7. adverbiulu.— Acuma se formali cons ruc- tiuni, in care se vina înainte urmaldrele cuvinte că adverbie, si se cercetați totodată, care din acele cu- vinte s’ar putea in alte cașuri intrebuintiă si că ad- jective: Curendu, diliginte, rapede, astadi, acum, acolo, D. e. ap’a curge rapede; tat’a vine astadi; fratele scria acum; cartea sta acolo;. fat’a este diliginte etc. — Care sunt insa cuvintele intrebuintiabile că adiective? „Diliginte*, „rapede*. — Care din acele nu se. potu aplică si* că adiective? astadi, acum, acolo, adese. — Care mai scia, ca la ce nu se raporta adverbiele? La substantive. — Pe care cuvinte le descriu ele mai d’aprdpe? Pe verbe. — Se cercetamu, daca ele ota- rescu mai d’aprdpe numai verbulu; lua li in privire pro- pusetiunea acesta: Copilulu acum scriitoriu este bunu. — Care e aici substantivulu? Care e adiectivulu? — Ce cuventu este „acum*? Adverbiu. — La care cu- ventu se rapdrta aici? La cuventulu „scriitoriu* adica la adiectivu. — Prin urmare adverbiele determinu mai d’aprdpe nu numai verbulu, ci si adiectivulu. — Voimu a cercă mai departe se vedemu, daca afara de verbu si adiectivu, determina ele mai d’aprdpe si altu cuventu. — Se cercetamu propusetiunea: „Omuiu stricata minte fdrte desu«. — Ce cuventu este aici „mintea? — Prin oare cuventu se determina mai d’aprdpe cuventulu a- cesta? Prin „desu*. — Si care cuventu determina mai d’aprdpe si po „desu*? Cuventuhi „forte*. — Ce este dara fdrte? Adverbiu.— Apoi inca cari cuvinte se de- termina mai d’aprdpe prin adverbiu? Insusi adverbiulu. — Acum spuneti-mi po rindu tdte vorbele, pe care adverbiulu le pdte otart mai d’aprdpe? 1. verbulu, 2. adiectivulu si 3. adverbiulu. — Din tdte de pan’aici ’mi veli sci acuma spune, ca ce ar fi adverbiulu? Ad- verbiulu este acelu cuventu, care determina mai d’aprdpe unu verbu, unu adiectivu si chiaru unu altu adverbu.—Scrieți siese construc- tiuni, in care adverbiulu determina mai d’aprdpe unu verbu, alte siese unde același otaresce mai d’aprdpe unu adiectivu si drasi alte siese care se determine mai d’aprdpe unu ădverbu. Daca școlarii nu ar sci de sine află asemeni propusetiuni, in- vetiatorulu se-si schimbe problemele dictandu constructiunile insusi intrebandu pe școlari in care ce felu de adverbe vinu. (Vă urmA) Literatura. A esîtu de sub tescu „Protocolulu siedjptie- |oru conferintiei naționale roiuanesci tienute din Via Pan* Via Pnnann 1861 fa Sibiiu sub presiedin- ti’a a doi Archipastori romanesci din Transilvani’a , cu adusele sale si cu udu comentariu." Edatu de D. Georgiu Baritiu. 92 pagine in optavu mare. Costa 40 cr. Se pdte trage dela editorulu in Bra- siovu, cum si in Sibiiu dela librerulu S. Fiitsch. Credemu, ca nu va remanea Romano cititorra, care se nu-si procure acestu opu cuprindietoriu de asiă acte naționale însemnate ale presintelui. — Pecandu aflamu cu multa bucuria sciree, ca junele literata Mărie nes cu ar fi depusu in 16 rigorosulu din urma si in 21 ar fi primita diplom’a de Doctoru, ne sosi totuodata si unu opusculu de Dsa scrîsu in limb’a magiara, care este intitulata: „Tetelek az dsszes jog- ds allamtudomănyokbol, melyekel a Pești a ma- gyar kir. tudoinănyos egyetemndl kiăllott szigorlatok utăn a tdrvenyludori koszoru elnyerese vegett a te- kintetes jogi knr jovăhagyăsăval nyilvănos vîtatkozăf ală bocsăt Marîenescu Marianu Athanăsz. Marthis ho 20-en*. Varietati. La jnoruientulu sociei D-lui preutg Antonu. Candu naia-ti vieții pre mare departe Plutiâ in linisce cu velulu întentu, ncaganulu, năgr’a tempestate Denuandui catargulu o afunda ’n abisul Candu sorele luciu pre bolt’a marătia Cu svavele-si radie se ^cerca-a luci, Atunci Tu fientia trecusi dein viătia La locuri eterne si nu-i mai veni 1 Candu dulcile mame pre fieie sale . Le cuprindu in bracia cu amoru fierbinte, Tu in vale de lacrami parași- si pre a tale Lasandu langa ele pre unu tristu părinte, Ce'n vale de lacrami pre mormentu versate Cu fieie in bracia la mormentu-ti' plânge; Blândele fiintie cu capuri plecate Stau, dorerea mortii anim’a leo frânge. — Ah! deschideți mama braciulu si cuprinde Pre fieie Tale, cari plangu de dorere, Firulu consolarei loru li-lu mai întinde OhL unde sesi afle alta mangaere ? 1 Amara e sdrtea omului pre lume! Candu pe sociu de sociu ne’ndurtau rapesce, ' 92- Mărgăritare. Intîeleptulu in totu loculu, in totd timpulu si in ori ce stare nu se silesce o întreprinde nimica, ce contradîce ratîunei sale. ₙ__ Confuce. — Omulu intieleptu se se sildsca după agonisire de cunoscintie si avutii asia, că cum n’ar mai fi supusa delocu mortii si bdleloru. Insa datorintiele religiunii se le implinesca apoi asia, ca cum ar fi se mora in totu minutulu. A u * A u t o r. u 1 u Hitopadesei. — Omulu după estinti’a sa sta din o natura ele- mentara si unu principu rationalu zeescu; din o parte a spiritului lumii, unu esflusu alu foculu centralu si din o parte nerationala a pa- siu n il oro. — Armonia in tdte este tient’a, la care are se nisuesca omulu. Precum in universu, asia in omu, câ si’ntr’o lume in miniatura, se esiste aceea armonia. Pitagora. — Multi sunt, carii a avutu in potestatea loru cetati, popore; insa pe sine insusi — numai pu- Candu pre aniei de aceiași si pre fii de mume Mici inca si’n fasia d’odatai lipsesce! Asiâ e viâti’a aci pre pamentu Câ' nai’a ce trece curmandu preste-abisu; Se 16gana ’n valuri, sî de bate ventu Apune in data sî trece câ unu visul Numai o sperare este in venitoriu, Ce nutresce dulce pre fientie pie, Unde nesuesce omulu muritoriu Aceea-i promite ca vâ se reînvie; Acolo-i limanulu, unde in vecia Pii voru petrece ca'n eternu vieza; Pasa dar'la dinsulu sî Tu mama pia, Căci fiele Tale âr’or se te vcdia! ₛ J. . . e. P. . . o. Scire trista! ioane Pr ucu piu, fuslulu inve- tiatoru primariu la Resînari, eroulu dela 1648, in urma prufesorulu de teologia la Rimnicu in Romanica — a trecutu din vieli’a pamenleua la cele eterne. — ^e tienemu de o trista datoria a aduce acesta scire in cunoscinu a compatrioliloru sei de dincoce, intre can reposatulu si-a implelitu cu zelu si energia esemplara inca de multu cununa nevescedilure pentru patria si națiune. Fiei tierîn’a usiora si amintirea eterna!! * Brusc’a tiestosa in Angli a mai virtosu in Lon- donu se numera intre mâncările cele mai gustuose. Naturaiistulu Owen dîce, ca la revarsalur’a riuluî Temze ar ii grămădite tiestunle dela mai multe brosce de aceste, decate s’ar alia pe tota falia pamentului. * Fabricele de hartia dm Angifa produseră in 1650 141 inilione punți de hartia, in 1850 insa pro- ductiunea se sui pana la 217 milione punți. Esportulu de hartia in 1850 a fostu 7 milione punți, in 1859 insa 20 milione. Asemene sporire se observa si in alti râmi ai industriei englese. * Esportulu de lana din Germanica e de 250,OuO maji pe unu, Anglfa produce 1,300,000 maji de lana si mai importa 1,193,964; Franc/a produce 1,050,000 si importa 450,000 maji. * In fabricele de tieseturi de lana austriece s’a stersu cu totulu compularea arlicuhloru după duzine si s’a introdusa cea după diecine, prin care s’a ’ntro- dusu o mare înlesnire in computu. Nr. 21/senatulu. (1—3) Escriere de concursu pentru ocuparea postului de invetiatoriu la scdl’a ro- mana unita din Abrudu, cu care e impreunatu unu salariu anualu de 200 f. v. a., cuartiru liberu, patru orgie cubice de lemne de focu, si una gradina de legume. — Competitorii, cari debuescu a fi si cantori, si debue pelenga perfepta cunosciintia a limbei romane se mai scie sî baremu un’a dein cele ddua limbi ale patriei — au de asi ascerne petitiunile suale provediute cu do- cumentele necesari la subscrisulu senatu bisericescu in restimpu de un’a luna de dîle dela publicarea acestui concursu, cu acelu adausu, cumca acei competietori, cari voru fi pedagogi absbluti, voru avea preferintîa — si aretendu in decursulu semestrului d'anteiu scolastica unu efectu bunu si laudaveru in invetiamentu, salariulu anualu i-se va urcă după giurstari pana la 300 f. v. a. Dela senatulu bisericei rom.-unite Abrudu, in 17. marte n. 1861. Basilie de Bosiotta-Motin Dinbula< primariu curatoru. Redactoru responsabilu V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tipariulu lui 8. Filtsch. N& 12. StâttU, 25. Martin. 1861. Ese in t6ta Sambat’a. Pretiulu abon. In Sibiu pe anu 3 fi. 40 cr., pe ¹/ₜ anu 1 fl. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru tote provine, austr. pe anu 4, pe ‘/ₜ a. 2 fl., pentru princ. romane pe anu 38 , pe ¹ i a. 19 piast. Cu, luna acesta incheinduse patra- ridu p r im u alu anului curinte, se deschide dbonamentu nou la AMICULU SCOLEI si pe triluninlu nrmatoriu aprile-juniu CU 1 f. V. s Esemplare complete se mai afla inca. Observatiuni generale asupra limbei romane si disertareâ asupra ei. I. Fdrte de multe ori s’a suscitată cestiunea despre natur’a limbei romane, atatu intre ro- mani catu si ’ntre cei de alte ginți, mai cu italicu). Adica eu sum de părere, ca limb’a sănia intre germani, carii mai multu decatu nostra romana, catu pentru fundamentata si altii se ocupa de cestiuni străine, procurandu-si originea ei nota bene, este mai vechia decatu astufelu renumele de universali par excellencej limb’a lui Cicerone si Virgilu, ca limb’a literaturei Ei bine, chiaru intre germani sunt inca multi romane nu este altu-ceva, decatu limb’a roma* de părere, ca limb’a. romana, limb’a coloniști- nesca cultivata si introdusa in literatura si loru Români, audnsi de Traianu in Daci’a, saldne, asiă, incatu consideramu limb’a ndstra limba care pdte dintre tdte si-a pastratu mai că prius si cea latina ca posterna. — Asia- curatu caracterulu latinu său mai bine italicu: ca asta limba ar fi de origine slava si s’ar tienea de famili’a limbeloru slavdne. — De asta opi- niune insa numai aceia potu fi, carii nu prea sunt versati in filologi’a limbeloru latine, său cum le dicu unii a celoru neo-latine, oricărora nu le poți atribui nici o competintia in pri- vinti’a acăsta. - In orice casu si ori cu cine avemn a face, noi voimu se ne ’mplinimu da- tori’a de critieu imparțiala, de si romănu, cer- năstra si cea-spaniola o va putea nescine es- candu a ne espune parerea ndstra despre plică si in altu modu. Adica va putea dîce, — limb’a romana si elementele din care este com- pusa. Aci nu pdte fi vorba, decatu de elemen- tele constitutive ale limbei năstre, nu si de acele părticele si espresiuni accidentale, care s’au alaturatu cu timpulu la edificiulu primitivu si care pOrta marc’a locala provinciala. - Deci se cercetamu, care a fostu după parerea nostra originea limbei romane, si care elemente a mai venitu cu timpulu si au contribuitu la edificarea ăstui monumentu vechiu de atate secule, formandu astufelu o parte integranta a individiului. Catu pentru originea limbei romane, fara contestare raționala trebue s’o numimu latina, au mai bine italica. (Prea multi comitu aici (frecare • erdre confimdandu terminii latinu si dara originea limbei romanesci este italica. Dar’ care provincia a Italiei a fostu lăganulu ei? asta este o cestiune, pentru a cărei solu- tiune mărturisea cu, ca ’mi lipsescu necesarele hotiuni. Atatu. numai studiata comparativa ne arata, ca pdte totu acea parte a Italiei a capuitu si Daci’a si Spani’a cu coloniști ra- măm. Dîcu, pdte că ceea ce atingă aci, adica admirabi’la' similitudine ce esista intre limb’a 94 ce este mai probabila — ca acea similitudine A ddu’a parte a astei disertari va formă are de causa afinitatea populatiunei, ce aflara drecare observatiuni generale despre natur’a Romanii in ambe tieri la v«nifeâ lorU, afini- limbei romane* in sine. — Toti criticii' cu bunu tatea intre Daci si Celtiberi sdu Iberi, după shntiu convinu, ca Hml/a romana, este un’a din care Spani’a se chiama Iberi’a. — Ori cum va cₑiₑ ₘₐi armonidse ce esista. Da, armoni’a fi, atata putemu constată., ca esista o mare ta asta limba prea pucînu cunoscuta si pre- asemenare intre limb’a romana si cea spaniola tiuita chiaru si de Romani, este atatu de im- atata pentru natur’a loru, catu si pentru es- peridsa, incatu de multe ori in casu de con- presiuni singulare cum: Tonto, machucar (pro- flictu desconsidera si învinge orice altu respecta, nuntia maciucaru), Mesa, Calabra etc. după cum vedemu in euvinte că: inchiagare, Intorcandu-me dri la cestiunea ndstra pro- chiaru, cum-pare etc. exnonnullis exem- prie, cundscemu, ca elementulu slavonu inca plî» dice omine! Mai idcolo, limb’a ro- s’a ifitrodusu in limb’a romana dela inceputu mandsca se destinge prin onomatope fdrte nu- si a conferita si elu (din desgratie!) materialu merdse, prin care întrece mai tdte limbele. la clădirea edificiului, deși in mica cantitate. Asemene trebue se recundscemu o mare faci- Aste ddue elemente le putemu lesne distinge, ^te de a se esprimă si o dulcdtia rara, aplicandu o critica severa si imparțiala. — Daca mai este ceva de dorita, ar fi înainte Dar’ ce se facemu cu alte espresiunî din limb’a fie tdte aceea ce cu termini tecnici se dioe: ndstra, care nu încape nici in o categoria nici oratio obliqua, care ne lipsesce fiindu atatu de in alfa, care nu sunt nici latine nici slavdne?—caracteristicu in limb’a latina. Catu pentru Respunsulu la asta întrebare este din cele mai gradulu de cultura alu astei limbe, nu’ Iu pu- grele, si rareori se va semtî satisfăcuta intre- temu numf celu mai malta; multa mai este de batorulu. Cei mai multi voru dîce, ca acele facutu, inca pdte nu s’a născuta barbatulu, care espresiunî in limb’a ndstra, care nu sunt nici se petrunza adunculu misteru alu tesaurului nos- latine nici slavdne, in necesitate suntu dacice tru limbisticu. Cu tdte aste pana la unu gradu sdu celtice. - Ei bine, dar* care sunt moți- drecare limb’a ndstra lesne ajunge la perfecțiune, vele? Cum poți ducumentă asta respunsu, n’avendu decatu s’adopteze espresiunî din lim- dedrece n’avemu monumente indestulatdre din bele sorori, dar* cu conditiunea deasîle asimilă. acea limba mdrta? — Eu, care m’amu ocupata La asta ocasiune nu trebue se trecemu cu vede- mai multu sdu mai pucînu de tdte limbile neo- rea, ca din tdte limbile neolatine cea francesa latine, fdrte pucînu de limbile slave, si delocu este mai pucînu in stare d’a contribui la am- cu cea dacica sdu celtica, — trebue se marta- plifiarea mai cu sdma a formeloru gramaticale risescu, ca nu sum in stare d’a satisface pe (etimologice). Catu pentru stilu, cunoscinti’a consultatorulu sdu esaminatorulu. — O critica limbei francese ar fi de mare folosu oricărui sincera nu încape siarlatanismu! Atata pentru Romanu. originea limbei. Pdte nu este nepotrivita ai In fine, ceea ce ori ce școlara va fi ob- dechiară la asta ocasiune, cu care din limbelejservatu, limb’a ndstra diferă de oricare dintre neo-latine (voiu se vorbescu de cele cu lite- aurore in privinti’a raportului articolului in ratare) limb’a romandsca «re mai multa simi- numele seu. Adesea limb’a ndstra, oare că litudine in esinti’a ei. Parerea mea este, ca si celelalte limbe neo-latine si-a formata artî~ cu cea spanidla mai cu sdma si in secundo cululu din pronumele demustrativn tatinu: iile gradu cu cea portugesa. illa, illud, in Opusetiune cu celelalte surori nu 95 antepune articolulu ci ilu postpune. N’avemu lipsa de esemple. Multe s’ar mai putea dîce despre limb’a ndstra, uu’a din cele mai interesante ce esista. Citius tempus deerit quam materies. II. Idei rapede asnpr’a literaturei romane. In sensuln absolutu trebue se convenimu, ca literatura ndstra romanesca numai departe se pote compară cu aceea a altoru limbe atatu jndrte catu si moderne. — Relativu insa la tunpnln, decandu au inceputn a se ivi pe scena Romani inteljginti, si la spatiulu, in care au hcmtu, credu ca nici un’a din nurorile ndstre barem nu se va formalisă, se indresnieau a trage o paralela intre Kteraturile respective. Ba inca in o privintia nu sein daca nu le in- trecemu nu numai pe ele, dar* si pe celelalte, adica in catu privesce la literatur’a poetica populara. । Din ddua ponturi de vedere trebue ne oonsideramu tes’a ndstra, adica din celu prosaieu si din celu poetica. Incependu eu poesi’a (cea d’anteiu forma de esprimare a ideiloru la unu poporu nectiltivatu, candu se inaltia preste orisontulu de tdte dîlele), aflamu ia limb’a romana ung numeru imensu de cântece popiilare, prin care poporalii romanu, dotata cu atata liberalitate de natura, cărca ansi esprimă cererile si aspiratinnile sale in form’a ppetiea, forma potrivita Obiectului doraiui seu! Catu de pucînu cunoscu străinii aceste acente sincere, prin care romanulu documentăza nobleti’â sen- ttmenteloru sale! Alta parte apoesiei popplare (fosa Jar» versuri) formeze jjeDumeratele po- vesti populare, repetite de caii fo mii de tai in diferite nnaati& . Atatragendu dela poesi’a populata, lite- ratura ndstra a produsu mai alesu poesii & rice, dintre care multe se (fistingu prin multa suavitate si o limba melodidaa. Mai pucîne la numeru sunt productele epice, si mai rare cele dramatice (nu este vorb’a aci decatu de producte'originale), intre altele Mihulu, bucata moldava etc. încolo intimpinamu in literatur’a ndstra multe traductiuni de opuri străine, germane etc., prea multe romantiuri francesci, de care ne-amu fi pututu lipsi. Un’a din cele mai veclp traductiuni folositdre ește ceea a fabulelorp Esopiene, publicate de Ciehindealu. Destufo de cunoscuti sunt autorii moderni si originali poetici intre barbatii romani, pentru a ne ab- stienea de ai mentionă. Ceea-ce trebue se atingu mai anteiu, sunt căr- țile poetice din sanfa scriptura, un’a din cele mai vechi si pretidse traductiuni in limb’a romanesc». Intre opurile prosaice mai vechi se numera cronic’a Moldavei său asia numitele Litopjsitii, Avemu mai ineolo operile unui Maioru, Sin cai etc. Secululu nostra, eă mai in tdte privintiele, asiă si in literatura, a luatii unu drumu mai prăcticu, ocupanduse cu producerea de cârti scientifice, de care inca avemu mare necesitate. Nu putemu trece cu vederea la asta ocasume, ca ipaipte de tdte avemu lipsa de o istoria complecta si critica a literaturei ro- mane, eare întreprindere după opiniunea ndstra, n’ar fi de locu ingrata, aflandu materialii inde- stulatoru pentru construirea ăstui opu scientificu. Bucure scî, In di6’a de 17. Ianuarie 1861. I. Clrea. (B Naționalului) Pretocolnhi coriterintiei tienute in Sibiiu in •/„ martîu 186î in casele seminarialein privînti’a Reuni unei pentru literatur’a si cultur’a poporului romann, si anu- mita in privînti’a eompunerei statuteloru aceleia, spre a se substerne spre aprobarea prd’nalta, conchiamata in 20. februariu s. v. prin jurnalele naționale din patria, de catra Eselenti’a Sa Dl Episcopu Iwonulu Andreiu de Siaguna. ba ac&Lț șopfprjntis au fosta de falia sub pre- siedțnțfa Efelentiri Sgle PrdsanUtylui episcopii Andrei^ baronii d^Șisgups,: , , 96 DD. Joan Branu P. de Lemeni, cons. de apelatiune, trei si substernutu guvernului în urm’a resolutiunei celei Joan Alduhaou, cons. de apel., Dr. Bendella, cons. de dinteiu D. Georgiu Baritiu au deprecatu cetirea pro- apel., Jacobu Bologa, cons. de apel., Petru Mânu, tons. iectulu, Domniei Sale; sau cetitu alu D. canonica Ti- de finantie, Dr. Pavei Vasiciu, cons. de scdle, Pavelu moteiu Cipariu si alu D. pretore Joane Pușcăria, apoi Dune», cons. de apel., Ilie Macellariu, cons. de trib, tiarii, se desbatura aceste proiecte, si in fine se decise, ca Georgiu Baritiu, directoru de fabrica, Joan Puscariu, se se alega o comisiune, care se esaminăze si mai ca pretore, Joan Panoviciu, prolopopu, Petru Bodilla, pro- pătrundere proiectele pomenite, si in siedinti’a urmatore topopu, Joan Hania, protopopu, Nicolae Popeea, proto- se’si dea parerea despre acela, pre carele I’aru află mai singelu, Petru Popescu, prolopopu, Antoniu Vesteinianu, bunu si mai potrivitu cerintieloru asociatiunei din pre- parocu, Joan Batiu, parocu, Axente Severa, proprietara, una cu modificatiunile, ce ara veni a se face la ace- Nicolae Gaetanu, asesoru urbarmle, Dr. Batiu, advocata, lasiu; si asia pnnctul 4-ase modifică prin decisiunea Dr. Stofa, Nicola, not. publicu, Joan Codru, adjunctu de acesta in chipulu aratatu. pretura. Const. Stejaru, capitanu c. r., Ciurcu, negu- 6. De membrii comisiunei cestionate se aldsera tietoriu, Dr. Nemesiu, Vasilie Axente, actuariu, Romanu, DD. Joanu Branu de Lemeni, Jo&nu Alduleanu, Georgiu notariu, V. Romanu, redactoru, Petru Roșea, adiunctu, Baritiu, Joanu Puscariu, Jacob Bologa, Dr. Batiu, Dr. leremie Margineanu, capitanu c. r., Onitiu, advocatu, Stoia, Dr. Nemesiu, Dr. Bendella, loan Codru, Nicolae Alesandru Bacu, oficiata milit. c. r. Gaetanu, Ilie Macelariu, Axente Severa, Joanu Hania, Conferinti’a sa inceputu la 10 ore ’nainte de a- Antonia Vestemfana, advocatuta Onitiu. mediu. Cu aceste sau inchisu siedinti’a la 2 dre după Siedintia I. din ⁹/₉₁ mart iu 1861. ameadj. 1. Eselenti’a Sa D. Episcopu Siaguna deschisa S ied in ti’a II—a din ¹⁰/M Martie 1861. conferinti’a prin o ouventare potrivita, in partesî adu- 1, Conferinti’a s’a reinceputu Ia 10 dre innainte de narei despre tote lucrările ce au decursu in privinti’a amiedi, cu autenticarea protocolului siedintiei de ieri, infiintiendei reuniuni dela prim’a petitiune din10 maiu 1860, 2. După aceasta Comisiunea aleasa in siedinti’a de pună in timpulu de fatie, si mai pre urma predă tote ieri pentru esaminarea celoru patra proecte de statute, re- actele alingatdre adunantiei spre armare mai departe, porta prin aleșii sei DD. Const. Alduleanu si Pretorele Cuventarea prementionata dimpreună cu adusele ei se Ioana Puscarfa, ca au esaminatu acumu pomenitele adaoge aici in alaturare. : ‘ proecte de statute, dara ne avendu timpu suficiente na 2. După aedsta se aldsere de secretari ai co»* putură elabora decatu numai doue secțiuni de statute ferintiei DD. Georgiu Baritiu,. directoru de fabrica , si pana la $-alu 11. remanendu inca trei secțiuni indere- Nicolae Popea. tru; si asia se puse întrebarea: ca continuasiva co- 3. Mai încolo s’au cetitu petitiunoa din 10. maiu misiunea elaboratuta seu mai departe seu se se 1860, subscrisa de arch>erei si de 180 romani inteligenti faca acesta in sedintia plenari»; si sau decisu, a se din diverse parti ale Transilvaniei, pentru incuviintiarea continuă elaborarea mai departe a statuteloru in sie- reuniunei; apoi resolutiunea principelui guvernatoriu dintfa plenara. ' Licbtenstein ddto. 12. jeliți 1860, prin carea ni se da . 3 Deci ta dorinti’a comma sau cetitu mai antaiu îndreptare spre a substerne mai antaiu celu pucînu in operatulu celu nou de statute prin D. Pretora Pușcăria schitiare statutele reuniunei, precumu si resolutiunea cea pana la sectiuea 3-a S-ulu 11. desbatenduse după aceea mai prdspeta din 31. januariu a. c. drasi din partea in» pe rendu unulu cate unulu din paragrafi. guverna, prin carea reuniunea se aprobeza insesi dan- 4. Mai antaiu sau luata la desbatere numirea dunise voie totodată a sevirsî prelucrările de lipsa, Asotiatiunei, si după o disensiune mai seridsa sau pri- spre care sfersîtu sau si conchiamatu apoi confermti’a mitu nbmirea de: wAsociatiune transilvana, pentru Hte- de fatie. ■ ratur’a romana si cultur’a poporului romanu.* — 4. S’au otaritu că lucrările aceste se decurgă in ^5.. După aceea sau purecau cu desbaterea mai siedintia plenara. departe din $ u in f-u, si cu pucine modificathmi si 5. In urm’a acestora seu luatu la desbaterd cele adaose s’au primita de bunu intregu operatulu pana la 3 proiecte de statute unulu cate unulu, si 1. alu Ese- S-ulu 11-lea esclusivu. ilntiei Sale D. Eppu Siaguna, compusu din celelalte 6/ Mâi încolo sau defiptu principiile generale 97 pentru secțiunile 3-a, 4-a si 5-a de statute, si apoi s’au incredintiatu si elaborarea acelora dopa principiele generale defipte comisiunei si respective f)D. Cons. Aldulianu si preț Puscariu. 7. In fine D. Dr Ratiu împreuna cu Părintele An- ton iu Vestemianu, fiindu impedecati in siedinti’a I. prin desbaterile ce urinara, — descoperiră conferintiei: ca Dniile Sale sunt însărcinați de Eselenti’a Sa D. Metro- politu Alesandru Sterca Siulutiu, a comunică bucuri’a Esel. Sale pentru Asotiatiune, ca Innaltu-Acelasi din caus’a bdlei fu impedecatu de a luă parte in persăna, ai ca promite din partesi totu ajutoriulu putinciosu pentru Asotiatiune. (Vâ urmă.) Na sau du, 26. martin n. Prăstimate Domnule! După cum s’au scrisu in „Amiculu Sc6Ieia a. t la pag. 359, Ilustritatea Sa. D. Episcopu alu Gerlei Joane Alexi, au onoratu cu inalt’a Sa presintia insocitu si de Rmulu D. inspectorii diecesanu aiuscăleloru prepositulu Macedon Popu, — esamenile din scăl’a principala normala si prepa- randiala dinNasaudu in 28., 30. si 31. juliu a t., pen- truca scopulu celu de frunte, pentru care Ilustritatea Sa au intreprinsu calatori’a din a. t prin tienutulu fo- stului regimente romănu II-le de margine, au fostu visitarea acestora scoli mai de căpetenie in Diecesa — că se se convingă despre starea loru, progresul» ti- nerimei școlare si desteritatea invetiatoriloru. Despre acestea numai in persona se putea mai bine convinge, precum s’au si convinsa. Cumca au foste multiumitu si cu prestatiunile invetiatoriloru si cu progresulu sco- lariloru, am intielesu insusî din rostulu Ilustritatei Sale D. Episcopu Ia impartîrea premiiloru precum si la finirea esameneloru din fiecare clasa, multiemindu si invetia- toriloru pentru silinti’a pusa, si pe prunci premiindui. Ca afara de premiile procurate din fondulu proventeloru după usulu vechiu, si Ilustritatea Sa din alu seu au bi- nevoite a imparii mai multe premii pe la școlari din tdte clasele. Pentruca fiindu pruncii numeroși in asta scdla, se afla si multi buni demni de premii — Ase- menea adusese cu sine si bravulu romănu D. Locote- nente primarip Georgiu Popu mai multe cârti de premie, asia si D. canceiiste Basiliu Bosiota ne trimisese 4 esemplșre din nbtori’a Ost si West romani- lor»* pe sdm’a scobrilora normali, —si alte 3 exemplare pentru școlarii din scdl’a triviale din Zagra. . Dara auunficentTa archierăSca nu S’ău mărginite numai te tinerii din scdlele din Nasaudu, ci binevoindii a face o escursiune pe valea Somesiului in susu, si de acolo pe la Borgou si Bistritia intorcenduse catra re- siedentia, in tdte satele pe unde au trecute visitandu bisericile si scălele au premiata pe prunci din scdlele poporale cu bani. Spre acestu scopu si in celu mai micu sate au daruitu nu mai¹ pucînu de 5 fl. v. asiadara se pdte lesne calculă la ce suma însemnata au ajunsa numai premiile școlare. Se tacemu ca Ilustritatea Sa facundu asemenea caleteria si prin Marmati’a si pre- miindu si pe acolo pe prunci, dra au debuitu se faca mari sacrificii din alu seu. . ' Astefeliu de fapte arata, ca nunumaî este adeve- ratu părinte, dara si mecenatu si patriote, care doresco din inima luminarea clerului si fericirea «poporului seu, pentru care ori ce sacrificiu a gata a face. Se nu uitamu nici aceea, ca la infiintiarea institutului de pre- parandia au conlucrate cu tdta energi’a, asemenea au esoperatu pentru intrelienerea Clericiloru unu domi- niu, facundu mai de multe ori caletoria la Vien’a, care inca este unu merite alu Ilustritatei Sale. Daca dela infiintiarea acestei Eppii, mai alesu in 4 — 5 ani s’aii pututu face prin staruinti’a 11. Sale D. Eppu, asia mari lucruri, au nu merita in cea mai mare mesupa recunesciinti’a clerului si. a poporului, precum și coitsideratiunea intregei națiuni romane? Au nu se pdte numeră eu totu dreptulu intre cei mai zelo» ar- cbierei romani? Nici e îndoiala ca si pe viitoriu va fi adeveratu părinte si patrona credînciosu natiunei sale, celu pucînu faptele pan’acuma puse si simtiemintete aratate ne data cea mai buna garanția. . * Aceste fapte insa suntu cunoscute si altora mal multi, dara un’a trăsură caracteristica de grij’a si jubired parintiesca, de care e II. Sa însuflețite, nu o voiu tace» a nu o face publicului cunoscuta. Cumca clerulu setf din Transilvani’a se lupta cu multe lipse, i este cunos- cute, si sciindu cumca unuia dintre preoții noștri, în- greunate fiindu cu familia, are mari spese cu crescerea fiiloru sei pe la scdle străine, si ca venitulu lui cu spesele nu stau nici de cate in proportiune regulata, Ilustritatea Sa s’au indurate din motive parintiesci pro- prie, prin unu alto preotu ai trimite o suma de 100 L v< ț. că șjutoriu spre crdsccrea fiiloru șei. O suta de fiorini in dîlele de astadi, este o suma însemnata, care o da unu Arohiereu, ce are de date pentru alte sute de scopuri mari sume, tragendusi dein gura, ama dicendu. Acăsta dăruire are cu atata mar mane pretiu, cu cate s’au date acelui ponte fara se fi molestate peltestritetea 98 Sa ca o aslfeliu de cerere, pentrucă din firea ea «oala preolu de se si lupta cu lipse, telusiu nu e ppetensrvu. Pentru aceea ori ce facere de bine făcută din pro- priul* indemu, ne rugata, are iadoitu merita, precum Ui preotulu participată o secoiesce că îndoite bine- facere, si pentru acea aduce a sa umilita nwiilietnire prea bunului seu Archiereu! — Amu onore etc. G. NoiaUa, vicariu. Materiale de instrucțiune. IstoiTa romana național*. (Urmare.) §. 6. Flaviu Marcianu, 45O-45Î., si Valen- tin la nu 111. Pulcheri’a se mărită după erouta si barbatulu cu mente FL Mărcianu, si ’lu face sociu in imperati’a orientului. Atil’a tramite soli la Valentinianu IIL, si petiesce pe Onori’a, sor’a lui; dar’ necapetandu-o se castiga cu oști din tbte po- pdreîe barbare si plăca in contra lui. A stra- batatu pana peste Ri nu si a ajunsu in câmpii catalaunici. Aci in Gali’a, Teodoricu regele visigotiloru, avea remnu, si că se se apere, se împreuna cu Etiu, beiiduoele romanu ai asiă bătu pe Atil’a, incata acest’a perdiendu multu fuge intr’o ndpte. Atil’a 4nca nu a desperata, căci rentarnandu in Pa- poni’a aduna date ndua si intrandu in Itali’a pradăza pana la Rom’a, si numai barbati’a papei Leone ’lu supune la rentdrcere. — Murindu Pulcheri’a, (453) Marcianu remane singura imperatu, si primesce solii lui Atil’a, carele pretindea ca se implindsca con- ditiunile de pace cu Teodosiu. Marcianu nu vrd, — si Atil’a pldca in contr’a lui; insa inSerandu-se măre in ndptea nuntei, de curgerea sângelui pe nasu, si asiă scapa im- perati’a de unu inimicu gigante. Valentinianu HI. îndemnata de dmeni rei asupra lai Etiu, ’lu acide cu man’a sa; dar’ amieuiu lui Etiu, Petroniu Ma- sima, fimdu si muierea ini pângărita de im- ^ratalu, ’lu ucide cu man’a na in 455. —* arcianu preparandu-ee asupra vandaliloru, măre peste doi ani. — Sub acesta s’a tienutu soborulu 4-le ecumenieu in Cslcedoni’a (451). - $.7. Petroniu Masimu, 455. M. Avitu 456. Masimu rapindu tronulu silesce pe Eu- dosi’a veduv’a imperatului se-lu iee de bar- batu; dar’ acdst’a că se-si resbune chiama pe Gensericu regele vandalilora din Afric’a in ajutoriu. Gensericu vine, si jefuesce Rom’a, apoi duce cu sine si pe Eudosi’a si fetele ei. Romanii atunci ucisera cu petrii pe Masimu, sî ’lu aruncare in Tibere.— In Ioculu lui alesera pe Avitu, ducele din Gali’a; dara pentru escesele lui se face o revolutiune, si invinsu de Racimeru perde tronulu in vidtia. După mdrtea lui Atil’a a reusasu trei fetiori a-i lui( Ellae, Dengericu, si Irnae); dar* popdrele supuse se rescota, și inviugendui ’i, rcmpingu la marea ndgra. — $.8. Leone I. 457- 474. J. Mai ora nu 456-461. In resaritu se alege de imperatu Leone I., si acest’a delocu capeta soli dela fetiorij lui Atil’a, că se faca pace. Imperatulu, ve- diendu-i strimtoriti, nu s’a învoita la pace, si acăst’a indămna pe Dengericu că se incăpa resboiulu. —Elu vră se cuprindă Dunarea, insa incungiuratu de romani se învinse, — ri mai tardiu bătuta si de goți, remase inspai* mentata. — Aspare, carele ajută pe Leone la im- peratia, maniandu-se pe imperatulu, invita pe Vasiliscu din Afric’a in contra lui; insa Leone că se-lu împace, face pe Patriciu fetio-. ruin lui de cesare, si-i da făfa — Aspare începe de nou uneltiri, si atunci imperatulu, ’lu ucide dimpreună cu fetiora-i. (471). Anagastu, magistrata ostiloru bate pe Dengericu in Traci’a si taiandu-i capulu, ’lu tramite la Constantinopoiu, unde se pune in circu. Maioranu luandu titlu de imperatoriu in apuAu, bate pe vîsigoti in Gali’a, si candu se intbrse in contra Vandaliloru, fh ucisu de Racimeru, unu duce strainu in 6stea ro- mana, pentru ca se riliă că se 1 infranga in- fluinti’a (461). După 4 luni se alege L. Se- veru n. insa Racimeru; si pe acesfă ’lu invenÎBa (466). -* Peste 16 1m»i Leone pune 99 pe Antemiu de imperatw, apoi se înarma împreuna spre recuperarea A f r i c e i; insa fiindu farâ norocu ’si perde flofa, apoi, sculan- duse Racimeru asupra lui, Iu omdra in Rom’a (412). Leone I. inca innainte de mdrte pune pe Leone II., in resaritu, dra pe Juliu Nepote in apusu de imperati, murindu in 13. febr. (474). f. 9. Levne 11. 474. Juliu Nepote 474-474. Leone II. face pe Zenone, tatalu seu de sociu in domnire, si murindu in âcelasiu anu, remane tatalu seu imperatu in resaritu. Imperatî’a romana dela apusu, mai resufla cevasi prin imparechiari, apoi cade pentru toti, său dăra multi secuii. Juliu Nepote află aci unu usurpatoriu pe senatorulu Gli- ceriu, si in scurtu timpu ’lu depune. — Oreste, belidueele imperatuhn .ee faoe per- fidu, pe fuga pe imperatulu la Salon’a si in locuia lui redica pe fiulu seu Romulu (475), dandu-î nume si A g n s t u 1 u. — Partisanii lui J. Nepăte prin planulu loru supunu im- perati’a romana, căci chiamandu intru ajutoriu pe Odoacru, regele eruliloru in Italî’a, acest’a bate Ticinulu, omdra pe Oreste in Pla- eentia si pre Romulu, lipîsindu-lu de im- peratia, ’lu esildza in Canrpani’a, apoi des- tronandu chiaru si pe J. Nepdte, se pro- chiama Odoacru pre sine de regele Italiei in 476. — Asia cadib Rom’a si imperiulu dela apusu, după ce domni — dela fundarea sa — 1229! Asia au se cada t6te imperatîele, cari se ajuta cu domnitori străini! Nici unu poporu p6te se esiste, dăca se desbina inlaintru, atunci candu vine inimiculu asupra patriei lui. — Nu ar fi cadiutu Rom’a cea marătia, dăca fiii ei ar fi fostu infratîti prin amdrea patriei, si pana in minutulu din urma ar fi tienutu toti la olalta, căci unirea loru, inca ar fi fostu mai tare că invasiunea barbariloru. — A cadiutu Rom’a, sî cu sdrtea ei, si sortea ndstra! (Vâ urmă.) Varietati. Lacremidre pe mormentulu lui JULIU BODILLA, jurista. I. PrCCarta eliotropiulu in murgiulu de săra ■ '8e tahkft ett lacremi cautandu la santîtti, Asiâ candu ajunsemu abia’n primăvară Mo ’nchinu la mormentnta de n6pte ’nvelitu. Câ florea plapanda ce-abia ’mbobocise, Sî grele fortune o sî nemicescu, — Asiâ candu viăti’a de abia-mi imflorise Sagetele mortii amaru mi-o rapescu. Despartu-m’acuma de dulcea lumina, Ce sdrele-o v^rsa pe-a’ lamei otaru, Sî trecu la edemulo, ce tâte le-alina, Ce-alunga-ori-ce rele, sî ori-ce amaro. Cu adunca durere me rupu eu din lume, Din sinulu celu dulce incare-am crescută, In care o! d6mne, aveam sî io-unu nume, Sperăm venitoriulu, sî-aveam unu trecuta, Ci-amaru me petrunse ah! mdrtea marătia, Sî sdrele vieții in miori I’a ’nvelitu;' Recitumi-a pieptulu cu man’a-i de ghiacia, Si-acumu me repesce din celi ce-am iubito. Ah! sbdra viăti’a, cumu ftilgerulu sbăra, Cumu visulu dispare in dulcile diori; — Nu suntemu noi alt’a ci-o’ umbra usiâra, O’ frageda r6ua pe campuliPcu flori! Amara e mărtea candu viăti’a ’nfloresce, Candu lumea-ti sioptesce: „tu ești fericita*; O! multu mai amara candu mam’a doresce, Candu tidr’a sperăza unu razemu iubito. Ci-atare e sdrtea si-an6stra făptură, Sî cauta se mergemu de unde-amu plecata, Se ’ntdrcemu la tatalu, la mam’a natura Maretiele daruri cu cari ne-au dotata. II. Precumu se plăca-unu crinu . Batutu amaro de venta, — Asiâ Tu in suspina Te pleci catra mormentu. Sî lași in doliu părinți; Unu frate, sî sorori; Ce lacreme fierbinți < Revărsa plângători: Tu lași o! fratiorn, Tu lași pe ai tei frați Cu peptulu plina de dorn, Cu ochii roorati: Departe-i cnrsulu teu O! frate prâiubitu, Colb la empireu: Locasiulu fericita. „ .Dar’ pasa liniștita . O! suflete senina, ‘ Ca-ci locuia părăsita . E numai unu suspina. 100 £r’ noi o! fratioru, Eternu te-omu amenti In pieptulu nostu cu dorn — Pan’ dr’ ne-omu intelni. Ar. P. Densusianu. * rGazelau ne aduce urmatorulu telegrama tristu: Dl. Sa D Episcopu gr. c. alu Fogarasiului Joane Lemeny de Eadem repausâ in Domnulu adi in 29. martiu la 5% de dimindtia. Eterna fia a lui po- menire ! * In Greci’a aprdpe de Corintu s’a desgropatu nu de multu unu vasu de bronzu cu 91*0 monete memo- riale, care s’ar fi batutu cu 280 de ani inainte de Cristosu. * La nici o națiune pe fatia pamentului produc- tiunea literaria nu este asia de mare câ la Germani. In tdta Germani’a a esîtu in anuiu trecutu (1860) 7720 opuri literarie diferite. Luandu afara diurnalele, numai pentru tipărirea cartîloru s’a intrebuintiatu in acelu anu 190 mihone cdle de tartie. — Dintre diurnale „Gar- tenlaube* are 85,000, „lUustrirtes Fa milieu-Journal^ 75,000 si „Bazar“-ulu 60,000 de abonati. * Satele transilvane Olafalaulu mare si -micu si Liovete porta cu totulu 13 diurnale. * Numerulu corabieloru negustoresci austriece s’a sporitu in anuiu trecutu cu 99 si acum face 9802, cu cuprinsa de vr'o 342,145 (One. * In Angli'a sunt de presentu 1102 diurnale. In anuiu 1821 erau numai 267, in 1851 insa esiau 563. Afara de aceste mai esu astadi si 481 de alte scrieri periodice. Socotmdu insa numai pe cele dintaiu, aflamu ca in Angli'a esu astadi cu 720 diurnale mai multu decatu in Austri’a. * Colectiunea de anticitati din evulu mediu a du- celui Soltikow in Paris a cumperat’o de curendu b. Selliere cu 1,700,000 franci, afara de arme, pe care le cumperâ insusi imperatulu. Deslegarea probtanetaru aritmetice din Nr. 9. 1) 1792 (partea cea mai mare), 1536 (partea cea mai mica), 256 (diferinti’a). 1792: 256 = 7. 2) Bucat’a cea mai mare a fostu de 36 coti, cotulu s’a calculata a se vinde cn 1 f. 48 cr., prin urmare bucat’a intriga cu 53 £ 28 cr. — Cantitatea cea mai mica a fostu de 32 coti, cotulu s’a calculata cu 1 f. 80 cr., asiadara bucat’a intriga cu 57 f. 60 cr. 53 f. 28 cr. 57 „ 60 „ 110 f. 88 cr. . Bine a resolvatu ambe problemele aceste DD. A. Balo- mireanu, candidatu de invet., Dimitrie Chirca, docinte in Soliste si Pavelu Chinezu, docinte in Govasdi’a. £ra numai a 2. problema a resolvat-o bine DD. Geor- giu Lorentiu, invetiatoriu in Deva si Dimitrie Pafila invetiatoriu in Totvaradi’a. Nr. 21/senatulu. (2—3) Escriere de concursu pentru ocuparea postului de invetiatoriu la scdl’a ro- mana unita din Abrudu, cu care e impreunatu unu salariu anualu de 200 f. v. a., cuartiru liberu, patru orgie cubice de lemne de focu, si una gradina de legume. — Competitorii, cari debuescu a fi si cantori, si debue pelenga perfepta cunosciintia a limbei romane se mai scie si baremu un'a dein cele dâua limbi ale patriei — au de asi asceme petitiunile suale provediute cu do- cumentele necesari la subscrisulu senatu bisericescu in restimpu de un’a luna de dîle dela publicarea acestui concursu, cu acelu adausu, cumca acei competietori, cari voru fi pedagogi absoluti, voru avea preferintia — si aretendu in decursulu semestrului d’anteiu scolasticu unu efectu bunu si laudaveru in invetiamentu, salariulu anualu i-se va urcă după giurstari pana la 300 f. v. a. Dela senatulu bisericei rom.-unite Abrudu, in 17. marte n. 1861. Basilie de Bosiotta-Motin Dinbulu, primăria curatoru. Mărgăritare. Nemica nu este mai infricdsiatu, decatu o nesciinlia activa. Goete. — Amenarea este furulu timpului. ____________ Yung. Respunsnri. A. D. — Ar adu. Iertatiune pentru intardierea ce s’a casiunatu prin o mica gresidla. M. — Pest’a. In Nrulu viitoriu. V. P. — Clusin. Ti s’a tramisu acuma de nou si bro- siurele III. si IV. din anuiu trecutu alu „Amicului scdleL* Redactoru responsabila V. Romanii. PROPRIETATEA Provedietur’a si tipariulu redactorului si a provedietorului. lui S. Filtech. Ngl3. SiOiiu, i.' Aprile. 1861. *' A OH6 pan in «Ața. , I • : .> ;•! i.J • t. , ■■ - . • Pdntta.'tptr /- Sambafa. . . । . 9 . , provine., austr. A M I CI L l 8GOLEI. Sg 70 «r. ... . . .... ■ • •4^ olsniio Î'jtc il mo ' 7 * .. s - • . .. >rt; u.< >: ■/ h J thrmtriooiwIa ■ ' ¹ conferintiei tienute in¹ Sibiiu in */»» martin t861 in casele senrinarialeiii privintf a reuniunei pentru literattlr’a iii cultur’a poporului romana, si anu- mit» in privintf a eompunerei atatuteloru aceleia, spre a se suWtente spre aprobarea pr^nalta, cdnohismiRia i? 20. febraariu s. v. prin itonaiefe naționale din patria, de catra Esedentra Sa D. .Episcopu bcurofiHlu A&dreiu de Sia^unMi - '(Uimim) . • . . : Siedintl a IlI-a din ⁿ/M martiu 1861,., . 1. Sfodinti’a s’țdqșicbiAi la IQ dre cu șuteuti^șrea protocolului siedfoliei a U-a. . . . . 2. Dupr ueeoa comișfonea prin aleșii sei DD. con- stUariu AldriiaiHi a», pratoreFusearin raportă ctmferiiUiei, 4» gafa cu elaborarea celortt tnai sectimti ape- tențe din statute; deci se eonliueă deebateree airalara in plenariu din $. in $. pașa la finita si modificanduse si adaogendșsș celu d? ș’au: primita de bușe si acestea, si apia »>u -șMbiiita do coșCerintia urmatdrale statale *ale asodatișnei: : ' Statutele ' Asociatiunei transilvane pentru literatu,r’a romana și cultur’a poporului r.omanu. SECTIUNEA1 . . Meapre aeupnki nemiuiiet și medlidcele țfnngerei t«i. Asociatiunea pdrta numirea de „Asocialiune tran- advaiui pentșu liteșatar’a romana si cuHw’a poporului țMMUW⁴*- , ’ ■' *. . • ‘ • ■ - -.. i ' «• 2. Scoputa șsooiatipnei e înaintarea literaturei remane li cultar’a poporșhp roipanu in deosebitul? ramurijprin stadiu, elaborarea si edarea de opuri, prin premii , si stipendii peștm diferitei? specialități de sciintia si li alte asemine. . fa admutotiaieaeaalai MșritotithMata upritasrioe .mol LT<‘ jiesbateri Asupra obiectuldta'raNgidse el politice, iriOtot* aceste privescu la presenlaj ,1 ; ₜ, ’’ * ' - »: n' . .< A ,. Spr^ ajuagwea scopului aaoriatioMri voiri aervi.de/ aridiUoph ' . ■ .-f , 1, . Interesele dela capitalele cbnșantiie scopului । iei, de fundatori si de membrii asocia tiunei; tacaete/ januale, cari incurgu deja aceiași membrii, — precumu jsi darurile, cari se sperdza in viitoriu delg benefactori. j 2. Foldsele ce se voru câștigă prin tipărirea si C'nderea de opuri scientifice, precumu si prin cenlu- nrile deosebite ale membriloru ei ' * * ■ " . SECȚIUNEA Jl. 7,J ' Despre .constituirea ascțciatiunei. ‘ : ; ' ....... j f ' ■ ■ ' ■ Ș-> . ₍ ’'^s&^fannda consta din Membrii fondatori, ordi- nari, corespondenți si onoran , fara deosebire de na- țiune si religitine.' Toti acești membrii se voru provedea cu unu documenta de* legilnnarei' ' ' ! .... W . ' 1. Membru TundatoHu atu asocialiunei este totu insulu, carele depune asociatiundi odaia pentru totu deaun'a cetu puclnu un’a suma de 200 f. v. a. 2. ’ Membrii ordihariu este"’ adela, care e sui se insinua sî depune Ia unulii (Finire Colectorii reuniunei, sdu odaia pentru'totdeuna uhu capitala, ce' aduce unu venitu de 5 f., său pe fiacare anu tacs’a de 5 f. v.' a. । 3. Mrinbrii fundatori si ordinari sti egale drepturi. . . -p. 7. .... ■ Comune, corporatiuai H leite pedsdne morale potu mea fi meaabrii ftmdaiori adu Ordinari ai reuniunei, in- piinindw oHigetietoea din $. pespediate. Insa aceste individualități morale n varo avea ciatianei. :‘s ; *. ri ’ " ■ • ' \ Membrii coraapeudiatiienl. aceia, cari inainnandue M» TOț»4eawrt prinadsaanti’a generala in um’apro- ponarii preatadiștekii afa a comitetului,. adu ai prin 1 .IC - I notiuneă unui membru ordinariu. — Acești membrii nu vor plăti tacse, insa se cere, ca ei se fia barbati de capacitate si se se>p$la—«steubi Ala toi^pusigu-, ritate, ca voru sprigyHyngin^ țbțpa a^Mlpnei. ■ Membrii onor ari se denumescu de adunanti’a ge- acelea au urmata d’in in voirea comitetului si daca hârtiile respective voru fi subscrise prelenga el a -si do dpi wețkbrii ai cpmi||tnluif si contrași goale - . de secretațimb acela, cărui este incredintiata si- * gftab 'asociatiunei, cum si provediule ca aoeb si* gib. jeX Preiiedmleln mimai asia va banii asociatiunei, dăca acele voru fi preliminate de comitetu, si daca harti’a de aaigtatura va fi contra sjgnala de acum pomeniluiu secretariu, ₍ f) Plenipotentiele seu consțituiiunile de procuratori pentru îngrijirea afaceriloru asociatiunei iaantea organeloru d’in afara, se subscrie do pnesiedinto prelauga coalrasjfaarea secratafmtaiₖ ; / ț Asemehea se subscriu numai du președinte si do» secretariu tăie doamenlete de Jes^fioacea primitei de membrii ia asociaCiutio, cirbtiarele si pubhca- tiunile, precumu si protocdlele siedintioloru adu- nanliei generali si a comitetului. i) Presiedintele ingrrgesce pentru esecutarea conclu- Mutritoru adunantiei generali Si ale comitetului, si rinduesce scontrarea casei ⁽din timpu in timpu. ■ • - — * 15. •' ' ■ •’ : Vicepresiedintefe sopHnesce pe presiedinlde in Idte drepturile ai îndatoririle lui potrivita fi-lui peecedfltte' ^ peeanda acela este impedeeato de a functionă. ¹ ; ’ • ■ ’ - ¹¹ §. ft.; • “ Secretariulu primăria e conseTvăloriulu sigiluhii, pdrta si - comrasigodza pimtecofald ado^ nantieloru generala si a comiteMtH si contrasigwdao totu deunadata, falia ou organele si individii esteriori, jrecumu si cu cas’a asociatiunei, si acelea harții, care suntu de contrasignatu după prescrisulu paragraful 14. — Mai irtcolo elu este directorulu cancelariei asocia- tiunei, si anumitu la protocolului ide gestiuni a espe- dfturei oi «b orchivoi — in fino dewsuta todige¹ fdfn periodica si orgânulu publicității alu asociatiunei. Stcretariulu se^undariu sObstUne si' ajuta pre ee»* cretariulu primariu in tote afacerile lui din S-^M pre- cedinte. • Biblrotecariulu Lmgti^csbe de regfstrarei opuriloru si dbiectelOru sciehtHice pretam sî Ir rdcuiriteforu aso~ chfitmeL Elu fara concesiunea presitdihtelui'riu va tM afara îiifnicu din 'bblectelC irtcredrntiate fh^Hgiirei fciî. , .8- 18. ■ ” ”• ” * ' ' ‘' Casieriulu debue se fia; individa cautionatu, elu in- oesdsa>baou oMolaUMbi; pdrla Mtattataijdospta ela nerala pe. temeiulu dovedita ala capacitate!, iaelifii pusetiuni si a altora merite personali ale loru. — Ei sjinta liberi de orice coatribuliune. <<> §. IO : ■ -•> Asociatiunea va fi provediuta cu unu sigila, care va purti- de jurascriptione numirea asociatiunei, pre- cumu si cu un’a casa, in care se va păstră averea ei, precumu banlij pretiosOle, si hartiele de pretiu si care va fi provediuta cu done ehei. SECȚIUNEA III. • ‘ Despre oficialii asotiatiunei. . \ , \ .> • - - ¹ Oficialii asociatiunei suntu: _ ᵢ 1. Unu presiedipte, unu vicepresiedinte, 3. unu secretariu primariu, 4 unu secretariu, 5. unu biblio te- cariu si archivariu, 6. unu casieriu, 7. unu controloru. Toti acești se alegu de adunanti’a generala de’n membrii sei fundatori si ordinari pe cale 3 ani. — Presiedintii se intarescu de loculu mai ’naltu. — pe sene se intielege, ca ei se potu realege. f ᵢᵣⱼ §. 12. ’ Adunantfa va avea si unu servitoriu.. \ §13. . Oficialii acesteia .îmbrăca oficiu onorariu,, prin ur- mare fara salariu. — Totuși se concede adunantiei generali drepțulu de ai remunera din veniturelp fon- dului asociatiunei ,dupa iippregiurari, si anumitu după puterile materiale ale ei. . ᵣ . ₜ 8. 14. , : Drepturile si dqtorintiele preșiediatelui suntu: a) De a conchiamă adunanti’a generala si a comite- lulea, si a pupi» presidiuiu .ân triajele. . b> A priveghiă, oă dbsbalerile âfcMclasde adnnatr tieloru, se se duca, poAcirituScopuluioi iutereseloru asomatiunoi. . < < <• J c)A priveghi^ că «otaMfi oficiali ai «ocialtui» se corespunda datorintieloru loru cu acuratetia. u . d) A representă asociatiunea, in afara in afacerile a- SomtfaneL Insa afatwfie usooMknwi, cari asuptodaobobli^tM osopnr ei numai atunsea vom fi oblițatdeife pMra ea, dane i i i i ț I i 3 5 4 ii a t i b 4 4 t t ( i U t 103 fagrigidsee, că, tacsefa ăi alted«WM Wto- ciatîenei se intre la timpulu seo. Elu pregatesce sj nbsterne ratiotinin anuale adunantiei generali spre re- vjeiiipe, ala este rțspompvfșra pentru capa si porta un’a qheia a .el............... ' §• 19- ; Controlorulu are de a contrasțignă tdtj^ actele de ratiotinin, care se tienu de cas'a asociatiunei si a purtă a ddu'a cheia a acesteia; — de aci unneza, ca densulu este pentru cas’a asociatiunei in solidumu respundietoriu cu casierulu. . , S- 20. Resiedintfa cancelariei asociatiunei este Sibiiulu. (Vfi urmi.) Despre naetMele de invethrtiire; ■ ’ Nomimu metoda de invetiatura principulu si me- dildcele generale ce intrebue cineva pentru a comunică școlariloru ceea ce. .trebue se invetîe. Lesne pricepe, cineva neaperat’a trebuintia a unei metdde bune. A urmă o metoda uritidsa, este a urmă unu principu gresîtu si a intrebui nenemerite. Totu omuta, care da invetiatura trebue dar a caută cu grige, care este cea ipai buna dintre tdte metodele, său mai bine care este singur’a buna, fiindu-ca nu potu fi ddue faine pentru același invetiatoriu si aceiași școlari. Nu va putea avea nescine dibaci’a a face acăsta cercetare, daca nu va fi in stare se deosibdsca ceeace este bunu de ceeace qu este, si daca du va avea o opiniune otarita asupra couditiuniloru ce trebue a im- plini o meldda pentru a merită aprobatiune. Intr’acestu casu, nu vei avea alta calauza, decatu capriciulu teu, pri intemplarea, ori celu d’anteiu siarlatanu, carp s’ar află in drumuta teu. Trebue dara că. se aibi regule Statornice de a preliui lucrulu. Care sunt aceste regule? Respunsulu o se-lu gasesci in cursulu metddeloru. Elu nu trebue si nici nu pdte a-li dă neșce aplicatiun* statornice; elu nu trebue si pu pdte se-ti dea, decatu principii neslramutati. Intr’ adeveru, deși șe afla bune metode, insa nu este ^ici unuta, care se fia generata, care, se se pdta aplică la toti școlarii, in tete 'mpregiurarilej ți ori-cine pu- blica metode universale se instala, s.du instala.,pe altii. Acdsta se pricepe. Prin, midilpcuta faculțatîloru sale â dibăciei sale fiecare invetiatoriu .afla osab^te sale procede, mulliumirep ,tai insusi, eta dobandesce re- qatyalete, ațle mai nejrocite; mcWiutat^.WciW^ c®’i° osibeace si an care trage o parte buna din midildcele asie - deMaaNta ai marindo - hmrea-aminte a școlariloru set, si muMumirea tuturora Impreginrslîlorti in care se afla si in midiloculu carora a facutu cele mai rapedj propășiri. Dar’ nim«4 nit P»i afla tata inlr’ aceleoi impregtarari, totu eu .aceiași școlari, ou aceeași capa- citate cu aceeași arddre. Inteh'gintiele si vointiele, trebuintiele si pUtibilitalile se osibeșcu nemărginita, Acesta, este ceea-ce face capulu-d'opera alu creafiunei; dar’ tata șcdsta restanta tdte chimerele de uniformitate^ de universalitate. Cu tete aceste, in impregiurarile in care se afla nescine, toldeuna esle o neteda mai buna decatu tdta celelalte, ai este asiă pentru cuventata ca totala se osibeace si Se renoiesce necontenita; metedele ndue, care vinu dela dmeni intielepti si seriosi, si care pdfla in ele sigilata esperintiei si autoritatii aflătorului, țrebug a fi priimite cu favoru. Chiaru atunci, asuda ar fi' lip- site de acesta titlu de reeomendatiune, si ar fi numai nesce fapte ale bunei credintie si ale devoiemenlului, potu a aven meritata de a trage taarea-aminte asupra unora ponturi netngrigite ia stadii sdu asupra vre unui aatdilocu, ce ar face succesurile mai strălucite. Mal ordinara, deși este vre o neperfectiune in aceea ce atacai si vre o esageratiune in aceea ce propune cineva, inse prin desbatorea ce i se uneaee se surpa indata rătă- cirile si lucrata flndsa totdeuna in interesuta adeve- ralui. Iubirea de metede ndue este celu pucînu p dovdda de interesuta c^ iă. nescine pentru invetiatar’n publica. Sunt dmeni, carii se plangn de prea martie nmneru de DMtdde. Prefacerile, dicu ei, sunt ruinarea invetiaturei, nescimdu invetiatorii ca unde se afla. Se nți ne facemu insa partasi unei asemene rateciri. Daca s’ar găsi invetiatori, carii s’ar opinti stndimidu si com- parandu osebitele metdde, ar trebui, că in locu se se ingrigdsca cineva de opintirea loru, se le arate alte cariere. Invelrâtorote celg dumnu de acesta titlu se invdtia chiaru insusi pre sine fdrte multu, candu studieze metdde' ndue, si indrepteza multe Îndoieli si culege incredintiari si midildee de reestro pentru metdd’a sa. A ta, mvetiătornle alu juneții, este treb'a a judeci schimbările sdu pretinsele îmbunătățiri ce propune ci- neva; a alege din scena, ce inventa cineva, numai ceea ce se pdte pune in lucrare; si a-ti face tu însuti —nu cea mai buna din metdde pentru untaurorin mtregu — ci o metdda, care se fla buna pentru scdfa la. (nww.) 104 ■■ .‘1I - l’-K *) Amwtromtu<șirete Brațe .(ai am itfMta>imuăl6iHleîti6Mreᵣ «pre a sen i de iudemnu ipveti^torjlpru aituturpruwresppiuiiu J nojttrf, a fi cu atențiune ‘si stâmiiitia la cele ce ^e tăcu- in inte- rmta uiwttanmMni fata «pmitetetev dtaăHoMloăi mamete tierii ndatre in acestu timpu d? straformare. Si anume ^scep- tamu fleU corespbndîntll^'S . . dlii Chioru ă ne reterA cevasi mai pe largii cele făcute pan'aou^ in interesulu scdleloru a- celui districtu, seu macar si numai cele ce sunt in prospectu a se face. - . $ ri¹ w v«rt Mfoei pita ^Ul, Mbte-1» « tfe 'dorita. ■' ' ‘ ' ' ■ i Pexfa, in hiartfu. Ala H. gimnasiu catbbcu de 8 clase e reorganisalu cu totala pe magiarie. In 4 ale curintei acelasiu s’a predata personalului seu celui nou si in 15 s’a redeschisa cu solenitate, cu ocasiunea care—intre altele — noulu directoru D Martinu Nagy a tienutu si o vorbire catra profesori, din care estra- gemu urmatdrele: „Provedinti’a diedsca a voitu, că gimnasiulu de stătu localu, dopa ce a esistata că atare doi ani si jumetate, se se predea natianei, că junimea educands in acelasiu se fia partasia de asemeni favoritiuni, cres- cută in limb’a naționala magiara, in spirita naționala.— Marturisesan, 'oa e fimmdba aaradîve aodste ptntru noi, 00. dd. profesori, carii santema insarcinati c’o opera grea, dara cu atata mai frumdsa, ‘ mai gloridsa — cu punerea iri lucrare a magiarisarii ăceluiasiu. — Deaceea ve saluta pre dvdstra din inima!! Frumdsa problema 6 aedstă, prelenga t5ta greutatea ei.' Frnmdsa, căci adu- cemu unu servitiu însemnata patriei aceleia, care nd < nutresce si — drica murimu — ne acbpere. Si este ore vr’o datorinlia mai nobila, decatu a educă si in- dreptă junimea tandra si neinvetiatâ? Dara precatu de i Prumdsa, intecma sî de grea este asta problema. Ea, cu privire la pueînatatea mea, carele petrecui acum 30 ¹ de ani lungi in ăsta cariera grontiurdsa, dechiaru, cu 1 prelenga teta greutatea ei, am intimpinatu mai multa ' bucuria, de cum a-ti cugeta. Au nu e bucuria a con- ■ templă resultatele ostenintiei ? macaru adeverat’a stăruin- - tia nu e si nu pdte remanea nici odată fara de resul- < tate. Au nu e bucuria, a videa după munc’a finita juni > care de cară mai frumoși, sacrificandu pe âîtaruln patriei? j a faptul pentru fericirea eî cu staruinA’a usitată, ca constantia de feru? Daca este,' precum ăi e, buruidnft intre ierb’a buna, aceesi mai de multedri piere de sine, — sî remăne ce e'bunii. ‘Veți iritimpină si distra, dintre care lihii inca n’ati gustata asta bucuria dulce- amara, lucruri de aceste. Insa nu Ve clătinat!; voinWi . bună Si vol’ă cea tare învinge Iote.¹ Da? inca de vom ăocotf, ca copilulu sî junele deiniilledri fara de sclintftf sa este ăstafeth tom s’areta, bum ăi ia p*aceîa d’actefi T incrddu curef ndstre, că se'formamu ceva din el Dece iă dre maiestrulu dalta ă-^nanâf Aa nu, că 66 scdfa ‘o figură fruttidsa diV pdiFâ¹ deformataDecf voihtiâ buna Si cohstantia ta tbtu lucrului Nici odaia se îmi ne Âssamb ă fi' fapiti de capritiu M pasiuni, ntei se fhnti 105 •teicii pră-mta»chmril linerimei. Un’a psiă e 4» .... După procedulu acesta usioru se pota face cunoscute scola- rițoru si celelalte clase de adverbie (afirmative, negative, dubi* tative, interogative, calitative etc.) (Vă urmă.) Var ie ta ti. , , . . ' Pesta, 18. martiu 1861» Onorate Redactorul Fiendu provocatu de stimatul^ directoru alu societatieî ardelene de asecurare pentru desdauriâ de grandine Si focu, câ se mai descriu pe sdertu intr’aw discnrsu chiamarea societarei susatinse si inriurinti’a ei biftefacutoria asupra buțeistari materiale—- inse in celu mai semplu s; poporalu stilai, ii impliniia cererea — Te rogu, se aibi bunătate aTu primi- precum urmeza - in colonete Dtale.*) ’ ‘ ♦) Fiindu organele scolei: preoții si invetiatori!'in cea maf / . ’ idfeptâpe: atingere cu popomln tsi .eei d’antțiu clnamad a-lu capacitA despre cele bune ai folositdre, — pentru ’ “ inai cureiid’â latîfe a Istorii invetiaturi in poporu s’a alesd <1 cM Uta,invetiatur’a dat^ este scdla». 106 Dfottirsn intre ini vecini si intre preotul® eetanoMatei asupra sujetului aseearatinnei pentru dcedaunare ie grandine si de foca. Joanu. Buna demandti’a bade Vasilica! Vasilic’a> Se-'ti dee Dumnedien buna Muetate bonulu badei vecine, siedi ice pe scaunolu esl’a! J. Sieda binele si aanetatea, bade Vasilica, vedu ea astadi si asia mai multu voma siede, fiendu ca-e nan l’a dumineca. V. Fosta-i astadi )a biserica? minunata mei canta pop’a est a, ce glasu are data se resuna biseric’a, candu canta, apoi ce predica ne spune, catu l’ai totu ascultai J. Forte m’aa petransu cuvintele, ou care ne spunea astadi credinti’a desierta a paganiloru catra dum- pedieii loru cei muti si surdi; se vede, ca nu degeab’a invetta vr’o 12 ani Ia scdla in Clusiu, apoi vr’o patrii in clerica. V. Da, da; vedi bonulu badei si d’acolo se vede câ—e omu invetiatu, ca sta fecia cu ori ce direguioru dela scaunu; si — scii vecine, aceia’su oameni fdrte ’nvetiati. J. Ba de multe-ori inca toiesce asupra-le, se vede ca pricepe si la legi. Aduciti aminte, candu puneai fundamentulu casei acestei minunate, carea e mai defrunte in tdta comunitatea ndstra atata in pri- vinti’a vederositatei, catu si a aratarei ei dinafară, cum dtcea pop’a diregătoriloru tramisi spre a dâ regale, de care au a se tiend maeștrii -in timpii ești noi- candu începu a didi vrun casamenta, ast’a asia trebe fecuta âi nu asia — si diregutorij lasau după. elu. — Catu te cerca numa ? V. Dieu aceea me cerca 800 fi. arama, apoi catu avuiu d’a me osteni pan’o vediui gata! J. Aceea e buna sumuliiia, dura ti-ai facutu odina pecalu vei trai, inca si pentru famili’a dtale; numai se fii sanetosu si se te ferdsca Ddieu de perichiu de focu! Căci si acum svntiu frica 'nspate, candu’mi vine a minte cum arse cas a onoratului perinte si a seracului Jovu, care deveni in stare d’a cerși câ se-si pota nutri beat’a familia. — Domne! ce nenorocire! V. A ! vecine dragule meu, asta e spre semnu, ca tdte ce avemu sunt in man’a lui Dumnedieu; catu adunamu cu dieci de ani, o nenorocire — si ne potemu află la sapa de lemnul J. Cu adeveratu mm e potereo iui Dua^nedieu si nepetrunsa, se fia fosta ventu-ddmne feresce- nu seapâm vecine, fiendu-mi casoti’a numai ou oativa pași mat* depanata d’a popii decala a Jovutai^ w totalu or* deam; cuci atonți erau Mt# uscate ținea Dta ai festa totuși mai scutita câ alu treilea vecmu, darii eu de cumva .4 ¥. A! bunulu badei, ee fu se mai vede si vineri ta mărturie ta GbevTa: o bâta miere, triata pan ta morte, cu ochii inflati de plânsu, cO o scrisorile o mana del’ o curte esiâ si ta alt’a se bagă; ba si pe strada po caii vedea cu vesminte mai dumneaei, s’a- propiâ d’ei si tindtnduie scrisoritita eu ochH’n laerend dîcea: „Fa bine Domnule, se te ferdsca Ddieu de tota renta, ajuta-me ou eeva, dta mi-a arau oas’a ca cea fostu in ea cu totu, si copii ’mi flamandi ambla data o casa, la alta. Cugetam vecine, ca detocu o seini crepe inim’a de mil’a ei! J. Asemene Omeni nenorociti cati si nuri cati poli vedd, atatu in orasie catu si pe sate. Doame, multe nenorociri avemu d’a suferi in lumea asta! V. Vecine, îmi pare c’ai amblatu eri prin tiarina, frumose ’su holdele, arata ca voru se dee secerata manosa? dn spnne’mi ceva! J. Muttiamita lui DDieu ca-su fdrte framdse, cât# altmintrea na pdte emula pofti; inoepa a se galMnfc Numai de le-ar feri Ddieu d’ o furtuna cu gran- dine — pdtra. — Vine’ti aminte bade Vasilica? acum doi ani, tocma asia frutnose fusera, candu ne eercetfr Ddieu eu grandine crancina, oe ne prefăcu in nemica tfarin’a intrdga vedînde cu ochit Ddmne, n’o s’o mai potu uită! V. Forte bine ’mi vine a minte, bnnulu badei, si aciim senliescn recdla ’n spate, candu cugetu la aceea nenorocire ce ne ajunse f Eram tocma cu cds’â in fe- nație; delocu vedu ca se redica nesce nori negrii, in-, cepe a fulgeâr, a tona, pe urma a pldie câ cum ar turnă cu cofa -ri printre picuri — poterea ta Ddmne f nesce grundi de ghiatie câ daale de gaina de mari. Ce furtuna grozava fd, intr*o clipita prefaed in nemica tidrin’a intrdga! J, Șeii dta vecine, ca pop’a si atunci cu gran^ dineu precum si candn’i-arse cas’a, căpătă ceva ajuto- rintia dela Qusra ; nu sciu, ce societate este acolo, dela carea toti aceia — precum audifa dela (tata popii— carii se afla m ea, primescu scutire spre unele asia mari nenorociri ce sar pdte templâ prin arderea casamentdora tro prin baterea grandinei, firesce pelanga pneîna ren- cumperare de bani, ee trebe se platdsca tdtinauta candu Mrtfa ta societatea aceea; vedl, pop’a* si si fâtta âltu casa cu ațutorinti’a aceea. Dara teracota Jovoî.me lor se. ne asedurasMi. Pontase» hine ca Ddieu vighdM peste tote Smtiele,' si fas» vo?» Ini m pdte cadă nid unu fini, da peni dape eapuiu aintare, propășire, desvoltare*, si dragii mei vecini, de nu vom» face după cerinti’a tâmpului, ne va blestemă yiitorimdă si ne va udă mormintele cu lacremi de blas- • temu. Ce’ se atinge de societate, ascultati! Aceea e societatea, precum dfseiu, cu numele: Societate d’ase* curatiune pentru desdanna de grandine si focu intenta prin M. Sa naltiatulu Imperatu. Si are chiemarea d’a dă mapa «eioru «socurati atatu pentru .daun'a ce ar potea casiună foculp in casameptele cutprui, catu si pontru ceea cp ar potea pripjnui grandinea in seme- naluri in Lempuln verei.. . . . .. . . - J., Me rogu,. onorate, parente, ce si oum isi pdte omulu asecură? . . . . P. Isi pdte asecură cm’>, granartda, sitete peial'â si aceste te pdte asoeură au in tote, au numai părțile ariNatidee die «te- Precum ’si aseeundza' careva «asie asie eatu din' ea tdte partite ardiatidse . adeea : copdrb* riute, paratii s. o*. L, au aseeurdta numai' aeopeririuku .Ce s’alinge d’asecurare: trabe apretiuite objetele oe vrea. omulu a asecură cu privire ca catu aiungu din ce ’stf ftepte de cal* aⁿ* su fecute* Despre preliuire se face o scrisdre, in caraa trebe sa fia, insemnytu^ chiar ddre nnim’a de wwduaceUt d* «mante, cum deveni |a s^pa de lemnul , . • .< ... , . ‘ ?> u V. Scii ce vecine? pentruct sa inia informați despre societatea aceea, a m ne poieni folosi de ea, da se Mergemu la onoratulu parente; scii ce omu bun-e, cu cate plăcere si bunătate ne spune lucruri folos itdrie «•adune adunamu la cas’a lui. Îmi vine aminte, ca de cateta ori ne vorbi si despre societatea aceea, insa mu prea taaiu sem?» bine fa cuventele lui. ' J. Bine Va fi, Sade Vasilica, se mergemii! V. si J. Buna diți'a onorate perente I Pop’a. Buna sanelaie se ve dea Ddieu, $ied«U deca v’« adusu Ddieu la cas’a ndstia.' Ce mai faci ea lumea aai'a, vecine V»ailica? , . . V. Multiamescu fdrte frumosu onoratului parente, sum sanetosu, apoi celelalte greulati ale vietiei totuși le pdte omulu portă mai usioru pelanga sanețate, deplina. P. Si dta vecine Joane^ cum te mai laudi? J. ’ Fdrte. bma, muhiainit» perinteW di/ntrebare. P. >Acum; avuții. taMu tde Ajunsa la wmpo oi oo- aMu; sasapalvl» d’e ddun-dra, apdi mintenu cir- se- ceratele. Ce se stinge de» ăamenatdri ’su bunisidre nnmai sc ie fetesca Ddieu de vr'o furtubacu grindine! V. D’aceee-mi aducu a minte si eu, onorate pa- ttete, căci patfn’a d’in anii de peurma me ’nfiordza fdrte, unde-mi 'vine aminte ce dauna avufamu a suferi noi sătenii, afara do dte. Precum dîce vecinulu Joanu ca a ăudîtu deta finlu dtaie, nu sciu de Ia ce societate din Oosiu ai prihnitu ceva desdauna. ’ ' ' J.- Asia-e onorate parente , fluhr Joaniliu mi-a «pusu, ca ai-priimitu. Si pentru aceea cutezaramu a veni la dta, că se ne ’nformezt despre societatea aceea; căci că Anulu, care ai petrecutu 12 ani in Clusiu, că omu invetiatu ssemendă asecuratu ăcdYo,ne vei 'Sci insefintiâ despre oh. Ca vedl ondrate parente, n’a- vemu nici unuttaziuio in asemuite MMrocM, csre mai multu ne n e ferice» cu .prenoi tierauii.. 1. . : ' P. E dragi» ;jnet Vftțiu.ii aceea e societatea de desdauna pentru grandine si focu, va se dîca: aceia, cerii se faeu membrii ai aeeieteri-petewgn¹ plstlrea unei sumulitie — ’su aseeuusUr i|r privinti’a daunei ce ar potea cMtaaă focale in «asomente, pMadanduld nf ce- nușia', au grandinea ar potea priciuui iu Mmeneluri in tempulu verei. V. Te rogamu plecati, onorate parente, seaibibu-: natale^, d’a.pi-o^descrie mai d’aprope; cuci amu¹ Vră 108 lempuhi aseeuratiunei, căci asecumea manii pe tempuiu tu scrwăre ’ fasemata are vaidre , d. e. se asecor^za cineva pe 3 ani, Irecimdu aceștia aseonrarea fara re* Mire n’are vslore, va ae dîca: temptando-se celui pe 3 ani asecwalu dauna după decurgerea estoni ani si Defiendu asecuraroa renoita, desdauAț nu capeți; cu pata merge omulu apoi la societare, au la ori care agen- ția a ei, fiendu ca are mai in totu orasiulu in Ardehi cate una, d’ acolo priimesce alfa numita: „decbiars- tiunc“, carea trebe se-o păstreze bine si acum cu prii— mirea acesteia platesce pentru objectele asecurate. V. Apoi, onorate parcate, multu trebe omulu se platdsca pe anu? P. Platirea alema, vecine, dela materi’a din carea ’su didite edificiurile, cu ce’su acoperite si pecatu tempu ’su asecurate. De ’su acoperite cu paie, trebe se pla- Idsca pe anu după tdta sut'a......................1 fi. 67 cr. de’ su acoperite cu sîndile..........................1-10- w „ * cu cărămidă.............................. 70- J. Dara in privintfa samenaturiloru, onorate pa- rente, ce ’si pdte omulu asecură si cum? P. lai pdte asecură: granu, orzu, ovesu, cucu- ruzu, fasole, si altele asemene, si așișderea au asecu- reza grauntiulu din ele, au inpreuna si paiele Ioni, apoi fenu s. c. 1. Ce s'atinge d’asecuratu trebe apretiuite si holdele adeca: cu ce ’su semenate si ce pdte omulu asceptă din ele la tempulu seu, au de-su secerate si puse in stoguri, aceste trebe apretiuite asemenea si fonulu io clăi, apoi tocma asia trebe a ambla la so- cietate au agintia precum v’am spusu l’asecurarea pen- tru case, V. Apoi platirea, onorate parente, cum merge? P. Eaca asia vecine: omulu se dechiara ca pe catu tempu vre se ’si asecureza holdele, au stogurile, si daile de fenu. De le asecureza pe trei luni, platasce după tdta sut’a........................................ 1 fi. pe siese luni.........................2 — Asta-i tdta maestri’a, dragii mei vecini: asia se pote omulu asecură, că se nu fia totu cu ghiati’a ’n spate, ca acum, acum va se vina la sapa de lemnu prin nenoro- cirile casiunate prin grandine au focu. Acum mergeți cu Ddieu si ve asecurati si spuneți si altora se faca asemenea V. ai J. Asia vomu face, onorate parente, Dum-* nedieu se ’ti dee totu binele si se te tratescate muM ani, — sanetate buna 1 P. Se fiii ai tai Dumaedieu! ■ . M. * In apropierea comunei Sciuca (teuga Lugegiu) s’a rapedîtu in septemenile trecute unu vulturu — din aera— asupra unui pruncu de 5 ani, care se afiă cu alti dat pe campu, si inghiarandu-lu au voitu a-Ju duce. — Prunculu s’au tienutu si aperatu din tdte puterile pana ce au alergatu si ceealalti doi prunci intru ajutoriu. Bi apoi au sdrobitu capulu vulturului cu nesce topo- rde ce avdu si 1’m dusa acasa. — Ambele aripi ale vulturului — luate cu corpu cu totu au mesurattf in lungime 6 picidre. Nr. 21 /senatulu. (3) Escriere de concurau pentru ocuparea postului de mvetiatoau la bcdl’s ro- mana unita din Abrudu, «n bare etaapreuMlu mi salariu anualu de 800 f. v. s., euartira libera, patra orgie cubice de lemne de tocnj si una gradina de legume, — , Competitorii, cari debuțecu a fi si cantori, si debue pelenga perfepta cunosciintia a limbei romane se mai scie si baremu un’a dein celeddua limbi ale patriei — au de asi ascerne petitiunile soaie provedinte cu do- cumentele necesari la subserisulu senatu bisericescu m restimpu de un’a hma de dtle dela publicarea acestui concursu, cu acelu adausu, cumca acei competieloriᵣ cari voru fi pedagogi absoluti, voru avea preferintia — si aretendu in decursulu semestrului d’anteiu scolastica una efectu buna si laudaveru in invetiamentu, salariul» anualu i-se va urcâ dopa giurstari pana te 300 f. v. a^ Dela senatulu bisericei rom.-unite Abrudu, in 17. marte n. 1861. ■asllie de Bosieria-XMIa Dinbnin, primăria curatoru. Respirata». A. S. — Aradu. Scrisorea D-Tale mi s’a predata numai acum, esemplarele cuvenite insa se tramisesera inca inainte de Acăsta; daca cumva n’au venita, se se reclame. Redactoru responsabila V. Roman». PROPRIETATEA redactorului ei a provedietondui. ProVedietur’a si tipariulu Iui S. VUteih. 1^14. 8Î6UU, H Aprile. 186L Ese in tdta Sambat'a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fi. 40 cr., pe 7, anu 1 fi. 70 cr. Pentru tdte , P provine, auetr. AMICULU SCOLEI. pe anu 38 , pe ' i * 19 piast. Pretocoiula ’ conferintiei tienute in Sibiiu in •/„ martin 1861 in casele seminariale in privinti’a reuniunei pentru literatur’a si cultur’a poporului romanii, si anu- mita in privinti’a compunerei statuteloru aceleia, spre a se substerne spre aprobarea pr£nalta, conchiamata in 20. februariu s. v. prin jurnalele naționale din patria, de catra Eselenti’a Sa D. Episcopu baronulu Andreiu de Siaguna. (Capetu.) SECȚIUNEA IV. Despre adunanti’a generala. §. 21. Asociatiunea va tienea in tota arate un’a adunare generala si de ya cere impregterprile si mai multe. Adunanti’a generala va constă d’in membrii ei fundatori si ordinari cu votu decisivu. Membrii corespondenti si onorari au voie a intră in adunare cu votu consulta- tiva. — Conchiamarea ei se va publică pr’in jurnalele naționale romane si pr’in unulu oficiosu alu Transil- vaniei. — Timpul? si loculu adunantiei generale ordi- narie pentru cea mai de aprdpe sesiune se defigie pr’in adunanti’a precedinta; — dr’ acelei estraordinarie pr’in presiedintele ei. — §. 22. In adunantiele generale numai acei membrii fun- datori si ordinari au votu, carii se fafadsidaa in per- sona; de aci urmăza, ca persdnele morale, precumu si individualitățile fisice absente nu potu luă parte la des- baterile si conclusele ei, prin plenipotențiari. ’ 23. Adunanti’a generala are drepturile si datorintiele urmatârie: ¹ a) Ea alege pr’in majoritatea voturiloru d’in ainulu seu pre presiedtalete, vicepreședintele Si pre ofi- cialii asoctatiraei — b) Ea alege din tinuta aeâ unu couriletu statornica din 12 membrii* ¹ c) Ea designăza principiele conducători a pentru ina- Mtarea scopului asociatiunei, si administratiunea averei ei. ’ d) Ea decide despre primirea meinbriloru ei, 0) Esamina ratiotînralu anualu al» casei. f) Ea prelimina cbeHudele asociatiunei pe anulu vii- toriu si imputcrnicesce pre condletu pentru asi- gnarea loru. — ‘ g) Ea decide sum’a pentru premii si stipendii, pentru diferitele specialități de sciintia si arte. b) Decide si prefige asupra remunerare! si sumei de remuneratiuue pentru oficialii ei. — . i) Ea prefige timpulu si loculu adunantiei generale, cei mai d’aprope ordinarie. — Tdte acestea prin, ' minoritatea voturiloru. ₜ , ᵣ §.24. Adunanti’a generala pote propune modificatiuni in statute, insa acăsla numai pr’in voturile de % Part* ai membriloru presinti, si modificathmile propuse numai atunci voru avea valorea Sa, daca acelea voru câștigă inalt’a aprobare. — Insa scopulu si caracterul» aso- cfatiunei, nu va putea deveni obiectu alu desbateriloru si concluselor» mdunantieloru ' sub nece una con- ditiune. §. 25. Conclusele adwnantieloru generale numai alunei voru avea putere legala, daca adunanti’a va fi publicata celu pucînu cu 30 de dîle in ante, pr’in suspomeniicle dtarnale. §. 26. Asociatiunea va avea unu fond» de reserva ne-: atingi vere, care se formedia d’in capitalele consantîte de austerii fundatori si ordinari si d’in a 5 parte din tacsele anuale (jihrlicbe BeiMge) si d’in interesele fondului de reserva. Cetelaile patru purti din tacsele anta* ut din interesele fondului — precumu si darurile* sperande, remanu in dispusetiunea asociatiunei, ame- surutu statutetoro. §. 27. Adunanti’a generala decide regulatu prin majoritatea / 110 voturiloru membriloru presenti; — era daca voturile sunt inparlîte in numeru egaiu, atunci pr’in voturile acelora, la care s’g a^aosu opjpiuneț p^es|edintelui. §.28. Adunanti’a generale ingrigesce de agendele curinte ale asociatiunei d’in siedintia in siedintia precandu ea nu e adunata, prin unu comitetu alesu in modulu gre- fiptu in §. 23. . §.29. Comitetulu acesta se alege pr’in adunanti’a gene- rale pre cate 3 ani. Se intielege, ca se pote realege §.30. Comitetulu va tienea de regula in teta lun’a o siedintia regulari» si in cașuri urgente si mai adeseori. — Siedinti’a lui se convoca de presiedintele asochtiu- nei si in lips’a acestuia de vice presiedintele, care totdeodată ducu presidiulu in ea. — §. 31. Decisiunile siedintieloru comitetului numai atunci au valore, daca celu pucinu 6 membrii âfara de presie- dinte si de secretari au luatu parte la ea. — Comite- titlu inca decide după majoritatea voturiloru membri- loru presinti. — §• 32. Drepturile si datorintiele comitetului sunt: a) A hotărî asupra reclamatiuniloru membriloru asocta- tiunei incontra oficialiloru ei, escate d’in calitatea loru că membrii aț asociatiunei. — In care cașuri oficialii acugati nu potq luă pgrte la siedintiele comitetului. — In contra decisiunilpru comitetului este recursulu deschisa catra adunanti’a generala. — b) A primi operatele scieglifioe trântise si a le censură său insusi, seu pr’in censorii, ce-i va designăm adu?, nantfa generala» c) A purtă de grige de articulii aflati de buni pentru tipărire. d) Comitetulu va mgrigi, că pentru, înlesnirea incasarei venijteloru asociatiunei se se împuternicesc» in de- osebite tienufuri colectatii,. carii se le priuteaca. si innpintdze ia cas’a asociatiunei. e) Comitetulu va ingrigi ti va. dă învoirea presiedinn telui pentru acoperirea spesele» cutiuțe preliminate d’in cas’a asociatiunei. . f) A priveghiă si din partesi, că afacerile oficialiloru se se efectueze cu acuratetia si potrivitu scopului asociatiunei. g) Si in fine a justifică lucrările sale prin raportu in- antea adunantiei generale. §-33. Agociatiupea vp tmneț yp'a f^n periodica in fas- cidre nelimitate destinată pentră publicarea afaceriloru ei si pentru latîrea midildceloru inaintarei de literator’» roman» ti onlter'» poporului romanu. §. 34. Limb’a oficios» a aseoiatjuuai * in tdte afacerile ei atatu in siedintiele generali si ale comitetului, precumu si a cancelariei va fi — de sene se intielegje — a- ceea, care esi scopulu asociatiunei, adqc» cea romana; necunoscatoriloru membrii de lunb> romana, le este iertatu a se sierbi si de pUe limba. Determinatiuni generale. §. 35. Datorintiele si drepturile membriloru fondatori si ordinari sunt, că ei se conlucre d’in tdte puterile spre ^spriginirea si înaintarea scopului reuniunei. — Bi voru avea dreptu in șduMQțieJe generala g fgțf propusetiuni pentru înaintarea scopului asociatiunei si a descoperi abusurile observate in ramurile administratiunei spre delaturare. — Ei au dreptu de inițiativa si votu hota- ritoru in adunantiele generale, daca se infacisiediu in persdna; loru se vendu opurile scientifice esîte d’in asociatiune cu unu pretiu mai josu. ’ §. 36. Fiacare membru incdta de a fi membru asocia- tiunei : ' a) prin mdrte, b) prin repasîre voluntari», c) daca vă încetă a plăti tacs’a anuala, d) daca se va eschide prin decisiunea adunantiei ge- nerale. ’ ' §.37. Adunanti’a generala are dreptu de a eschide pre ori si cine d’in calitatea de membru a pre aceia^ cari pentru vreo fapta criminala, igjosi- tere s’a condemnatu prin hotarfre judiciara. b) despre care s’au castigatu dovdda, ca lucra spre indarapnicifea (?) si pagubirea asociatiunei. ’ * §. 38. , Asociatiune» acdata se va privi de disoluta, oandu membrii ei fundatori si ordinari ara deveni la unu nu- meru numai de 12 inși. In acestu caau averea ei va trece, că, moștenire Ia gimantiote romani gr. cpk din Blasiu, si la celu gr. resariteanu din Brasiovu in perti i i i i i i i 1 l in agata. — Inse banii si dbieeteto preMee, carb tont din partea fnndatorilora eoMunilte cMeiva ramura speciale a literatarei si a cultarei poporutai rosMnay averea aso- ciatiunei de soiului acesta din arma va servi si invii- toriu vointiei fundatorului ai va trebui sa se admini- streze prin, pomenitele gimnasii. potrivita acelui scopu. 3. Dopa aedsta Eselenti'a Sa Di. episcopu And. Siaguna multiamindu iateliginliei romane pentru bu- navointi'a ei si sprigionirea, ce iau data in obiectulu acesta, mai descdpere odata adunantiei, ca cu' «onfe- rinti’a aedsta au incetatu obligamentulu luata asuprasi in petitiunea din 10. maiu 1860, si asia aceeași se dis- pună cele de lipsa mai departe in privinti’a aedsta. 4> Domn. Georgiu Baritiu se scdla si in numele adunarei muMumesce Eselentiei Sale D. episcopu pentru ostenele si sacrificiele, ce au binevoita, precumu in nenumărate alte cașuri,, asia si cu oeasiunea aedsta a le aduce in caus’a natiunej, si-lu riga totuodata, că sa primdsca tota asuprasi și mai-departe-purlarea tre- bilora in privinli’a asociatiunei cestionale, pana la -de- plin'» ei infiintiare prin aprobarea prd-inalta a statuteloru si pana la prim’» adunantia generata » asociatiunei. 5. Eselenti’a Sa D. episcopu, primindu cu mulțu- mire încrederea ce io dede adunanti’a, promitandu îm- plinirea cu scumpatate a misiunii acesteia pana in finita, si multiumindu inca odata adunantiei cu acea fer- binte dorintia, ca după ostenelele .ce le. va pune pentru castigarea santionarei prd-’nalte, sa dee Ddieu, ca oatu mai curendu drasi sa ne potemu vedea ta olalta, — inschise siedinti’a 1a 2'/, Ore după amddiu. (Urmeza snbacriptiunile.) Despre aunăMele de invediatum; (tJnMK.) Eca sub acesta rșportu regalele generale,, care trebue se calauseze p'uau invetiatoriu. 1. Observe bine pe 'școlarii tei, dripositimbile sr capucitattle toni Consulta Jboebtatea si trabuiutieie ei. Gaudesceite cu liniște fa*â entasiasmb si tara dadeura- giare la ceea ce iti trebue, 1a midiidbele tale de eee- cutiune, ajunauta, neajuașulu loru; apoi apacate de lucru. 2. Si. mai anteiu aibi in tota lucrata o tienta ota- rit». Trage masimulu i «țudiilorv ce voiesci se faci a se invetiă, idealul» ormduelii disciplinei ce veesoi a întocmi, suprem’» influintia ce vei a esercită asupra OcotarilOrt si femifiilora. x Si candu este bine statorni- cita, pune man’a 1a tadra, tare in consciinti’a ta, in devoiementalu ten, si in ajutorata tai Ddieu, care ti-a data misiunea ta. 3. Incbiptebce «pururea unu ptanu de tacru. Ota- reăce in elu drele si imparte Cit hifieleptiune materiile. 4- . Formdza mei virtosu ajutantii si monitorii tăi ani idnteiu prin lectiunile tale, apoi prin esemplulu teu. inmoltiesce pana in nesfersito, fii pretutindine; fii ceta mai active, ceta mai devoiosu, ceta mai staraitoro dintre toti cati sunt in scdla. 5. Cu tdte aceste nu te otart nici odata asupra tacrariloru, si păzesce-te de aedsta rutina, care este mdrteă inveliaturei. Si drasi nu te schimbă pe fiecare minutu, căci vei rătăci pe școlarii tei si nu vei vedea detori resnilatuta esperiintieloru tale, te vei desgustă de sfortiele tale, si vei invetiă cu pâgub'a ta, ca mai- binele estd mtariculu binelui. 6. Se s'cii totdeuna ceea-ce pretindi a invetiă aslufelu, incatu s’o poți dtce fara carte. Cine scie pu- cînu, invdlia reu. 7. Fa că totdeuna se te pricepa școlarii tei. For- mdza-ti rostuta astofeta, că se poli fi întielesu de șco- lari, adica de totalitatea scolariloru tei; fiinduca nu este destula, că dbi sdu trei din cei ageri se te pricdpa; trebue că toti, sdu incai ce» mai mare parte se păta a se folosi de lectiunile tale; ei sunt toti incredintiati inimei si conscitatiei tale, si nici unulu dinei nu’ti este data, că se faca a’ ti străluci a ta iubire-de-sine sdu a tai. A jertfi clas’a numai la unii din școlari, pentru a dobândi mai multe laude sdu o naintare mai rapede, este o gresidla si unu calculu cu atata mai reu, cu catu de comunu este mai pucînu suferita. | & Osibesce cu teta mgrigirea pe prunca de baiat», si pe baiatu.de jufue. Daca la prunca este destula a trage luarea tai aminte sdu se ocupi memori’» lui, aedsta nu merge tota* asiă si cu baiatata:. eta voiesce se sete rațiunea tacrariloru, si cere a i se esercită judecat’a sm Junele voiesce se mdrga inca ai mai departe, tam- ginatiunea tai voiesce a compune, doresoe a cred, si cere Unu nulrementa pentru nduele sale trebnintie. Potrivesc» ' dar’ invetiatnr’a ta cu cererile viralei, cuci acea are a se privi totdeuna de unu nnlremeelu a spiritului adusa de tine. 9. Dur acesta causa pazescete de a lasă se se recdsca sdu goidsca tesaurnlu teu, vistieri’a ta. Din contra fa necotatetaituiprovteium ndae; citesce, stadia, si invetiă, mă chiaru si memorisds» multa, căci aedsta este unu ♦ 112 esercitiu atatu de prriiosu —. deși ștaUi de aeiugrigilu de cea mai mare parte, din invetialori, 10. Șentițmentulii propastrei pdte singura a le tienea la o înălțime cuviintiosa. Esemplulu teu in asta privintia are de a face pe școlarii lei se aiba si ei acestu semtiementa atatu .de dulce. Afle ei dela line si prin tine, ca invetiandu se pcrfectiondza, se făcu mai buni si crescu sub ochii omenilora si ai tai Ddieu, care le-a datu rațiunea si consciinti'a pentru care se făcu vredici, ascullandu pre un'» si pre ceealalta, de o vietia mai buna decatu acdsta de aici. li. Nu te apucă de lucruri preste pulintia. A lucră că se cruți ostenefa altora de a lucră, a cugeta că se cruți cugetarea altora, si a rationă cu isteliune desierta asupra metddeloru pentru a face din invetia- tura unu jocu, este cea mai neroda din tdte întreprin- derile. S’au facutu feluri si feluri de încercări de aceste; au prefăcuta literele alfabetului in cofeturi, si citirea a fostu o treba a lăcomiei Acesta va se dtca a strică copilării, a‘i adormi facultățile si a’i lasă in putere tdta grdz’a de lucru ce o nasce firesc’a lui lene. Studiata trebue dincontra a fi o sfortfa, căci se cere că lucrarea se devie unu usu, si usurile nu potu se se capete in pripa. Asiă dara a face pe copilu se se dedea cu joculu, fia macara pentru alu invetiă, ar fi se formi unu jucatoriu, unu perde-vdra pentru tdta vidti’a. Ra- ționamentele făcute cu o istettme desierta nu aducu fdlosu, si nunumai ca este cu neputintia, că copitata se ptecdpa si se invetie fara lucrare său fara sfortia, dar activitatea tai se va desvoltă in invidi’a grigei ce va avea inveltatoralu de a o opri. Eta are curiositătea si ambițiunea, are instinctulu si amoruta de ocupatiune. Chbiru in jocurile tai eta cdrca, nascocesce si combina neîncetata. Eta credza si perfecționez» intr’un’a. Daca sparge sî decima. redrege si repara. De ce se nu faca eta asemene in studiile sale? Si ce propastre nu ar face eta cu tdle aceste facuhati, si Idte aceste pa- Ume, aceste midildce atata de puternice? Acîtia-i pu- cînu puterile, imboldescc-i curiozitatea, nutresce-i emula- lati unea, condu-i aeesperiinti’a, si va merge mai departe¹ de ce poți speră. 12. Insa erasi se nu^lu lași apei a merge mai de- parte, decumu ita potu ajută puterile sale. Nu se cuvine nici a adormi, nici a prăincordă facultățile copHnlui; trebue a le formă cu tdta intieteptiunea aceea, ce o cere natur’s, urmandu desvoltarea midildcelora ce da ea. 13. Anteiele studii suni cele mai importante; in- ielegioli'a de aici isi iă inceputalu. Pașii ei se fia dara de 4a mcepotainca regulați, primate cunoseintte, catu de simple, se fi» bine precepute, curate si com- plecte Se nu se invetie nimica fara se fia priceputa. Esplica tdte si le invederdza. Inalntdza înceta, că se hwfatezi sigura; dara inaintdz» neîncetata. Sunt invetiatori, carii voiescu a străluci, facandu a străluci unii din școlarii loru. Ei producu minuni mici, care le sleesca în pripa puterile. Că se lucrdze pentru ajun- gerea acestora minuni. sacrifica interesele uniri mare numera din școlarii loru. 14. în locu de a biamtă prea rapede cu unii din școlari¹, internate adesea înapoi cu totii. Repeta cu grige Primele studii se intiparescu ren in memoria si se stergu curendn. Neingrigindu a te internă desu, scolaruln va strebate multu drumu. fara se invetie co- văsi si prin urmare tara se scie nimica. Numai aceea este folositori», ce scie cineva, dra nu aceea ce a sciutu. A repetă va se dîCa intrialtn chipn a cercetă din nou si mai cu întregime ceea ce trebue se avemu: va se dtca a dă spiritului midilocu de a compară primele idei ce i-a remasu dintr’o lectiune cu acele ce si le fdrma elu atunci, candu retrece preste acea lectiune A repetă va se dtca mai departe, a dă școlarului midiloculu de a se compară ce este cu aceea ce a fostu. si de a zeri o propastre, carea pdte se fia pentru dcnsulu unu izvora de incoragiare. Fara acdsta confidintfa nu pdte face nimica nescine intr’acdsta lume, si fiindcă trebue a o avea, este bine a o luă dela inceptitufu Vieții, dela scdla. (V& Unn&J) Soiri scolastice. Hatiegu. lepauaud» UI UepSSUMmiln taSCUte re— verendisimulu D. protopop» ai foatu inspectorii școlari» in districtulu Hatiegului Michaile Maximilianu s’a denumita in locu-i M. on. D. Joane Raliu redacta- rula „Telegrafului Romane*, carele in Mele aceste a si sosita la locala menitei oale. Sunteam in cee mai bnna sperantia, ca sub conducerea acestui berbata pro- gresista, acdlele decanatalai Hstieganu voru face pa- siurile cele mai salularie. — Oradea-mare. Maiestatea sa c. r. apostolica, cu resolutfane prdinalta din 26. martin a. c. a binevoita a conferi Dini canonic» gr. cat. din Oradea-mare si inspeeteru de scdle Joși fu Pap Ssilagyi titulnlu de consilieri» regesc» fara tacsa. . 113 — In Viții a estate o asociatiune de ajatoriiiia ei de pensiuni pentru invetiatorii primari din cetatea Vienei; dup? unu raporta mai nou alu aceleia, fondulu ei in 1. jamiariu a. a a stătuta din 35,096 fi m. c. fa decunulu anuhu 1860 s’a cheltuita pentru scopnlu asociatiunei 3760 fi. De presentu numera 189 membrii. Din străinătate. In Rusia rivn’* de a ridică si inmultî scdlele, cresce din ce in ce, si cu acdsta si ini- jniciti’a incontra atota ee este neamtiu. Anume asupra docintîlorn nemți se agitaza cu o patima fdrte mare chim si data moșii acelora s'au naturalizata in RusPă. — Iir Prusia se ascepta publicarea ₍ unei legi pentru regulare* invetiamentului elementariu in totu jegatulu. ‘ Materiale de instrucțiune. Istori’a roHMA natfunala. (Urmare.) - C a p n a 1 n II. (475-668.) «EVOLUTIUNEA RELIGIUNARA SUB VITALIONU. 10. Zen.ne 475-401. Zenone caută cu ochi lacremanti din re- .saritu, vediendu cum apune sdrele Romei printre nuorii cei infocati a-i apusului. — Chiaru imparechiarile, si chiamarea straînilora in ajutoriu va duce si imperati’a resaritului la cădere!? Strămoșii noștri in amenddue Daciele suspină sub juguhi greu a-lu barbariloru. — In Daci’a ocidentala eră gepidii, in cea orientala eră huni, bulgari si slovani, in cea noua Teodoricu cu ostrogotii. Ze- none caută uimitu in atafa perichiu! In 479 insa ’i sucese că prin daruri se atîtie peTeo- doricu in contra altora domnitori a-i ostro- gotîloru, si cu intriga ’i aduse de se bă- tură barbarii intre sine. — Peste doi ani, Zendne inddmna pe Teodoricu, carele nu se mai putea satură de daruri, — că se cu- prindă Itali’a dela Odoacru, promitiendu ca si elu insusi ’i Va înlesni calea. Acdst’a o iacii imperatulu, pentrucă barbarii se se ucidă intre sine Odoacru'intielegendu do acdst’a se confederdza cu bulgarii si ge- pidii; insa Teodoricu estndu din Daci’a ndua (490) cu totu poporulu goticii, cu muieri prunci si averi, bate pe Odoacru de trei ori lenga Acuilea, Veron’a si riulu Abdn’a si ’lu silesce de fuge la Rom’a. Teodo- ri cu face pace cu Odoacru, că se domndsca împreuna, apoi invitandu-lu la uspetiu, lu ucide, si Itali’a remane acîi sub ostrogoti. — Zenone vediendu ca in resaritu scapă pe unu minutu de barbari, incepîi a bd, si in 491 mdre, de beția, — căci Ariadn’a, muie- rea lui, ’lu ingrăpa de viu, aflandu-lu beatu. — §. 11. Anastasia V. Dicoru, 491-518. Ariadn’a se mărită după Anastasiu, si peurma ’lu face imperatu. ' • In 499, se aratara bulgarii in mul- țime, dedrece pana ach eră numai o fracțiune din ea, carea se tienea de huni, si praddza Daci’a ndua si Traci’a. Aristu beliducele romanu cu 15,000 de soldați l-a atacatu la Zurt’a, insa perdîi 4000 de eroi si care multe. Vediendu imperatulu ca incepu si ri- vali asupr’a lui, tramite daruri la bulgar^ si ’i îndemna se trdea la apusu. Bulgarii pldca si strimtorescu pe goți in Pan o pi’a. (503). — Mundonu stringe remasîtiele go- tiloru din Daci’a vechia, si plecandu asupra imperatului, bate si prapade pe ducele Subi- nianu cu t6ta dstea, — dra imperatulu cum- pere pacea pe bani. a) Eresurile imperatului. . Anastasiu vediendu-se in pace, începe disputele religidse si depune (511) pe patriar- culu Macedonia sî alti episcopi. — Intrigele popiloru greci incepu a influintia in curtea im- peratdsca, — si legea creștina începe a greci familiele imperatîloru romani din resaritu. — Acdst’a da impintenare si popdreloru supuse imperatîei, la revolutiuni candu religiunare, candu politice. — b) Revoluthmea romanesc* sub Vitalionu. Strămoșii noștri turburandu-se de eresurile imperatului si de intrigele din curte, se con- jurară că se apere credinti’a, in carea se bo- tesara, si alesera pe* V i t a 1 i o n u fetiorulu unui dioasîu de beliduce. Acesta facendu o dste romaiidsca, pldca în contra imperatului, 114 •i învinge pe Ignatiu taiand* 60,000 din Oștea imperatăsea, ăra pe acest’a cu o suma mare de bani ’lu prinde si ’lu tiene la Bine (513)» c) Influinti’a învingerii. Vediendu hunii si bulgarii remasiacăsfa învingere gloridsa, se supunu lui Vitalionu, carele peurma cuprinde cetati si fieri pana la Constantinopoiu. Imperatulu tramite soli de pace, era Vitalionu pretinde, că delocu se ticna in Oraclea unu soboru, sî aci se chiame pentru caus’a bisericei sî pe pap’a dela Rom’a, apoi se repună pe archiereii cei alungati. Imperatulu a juratu pe condi- tiunile aceste, ăra Vitalionu s’a rentorsu in Daci’a. (514). -- d) Imperatulu nu se tiene de cuvenit. Imperatulu chiamă pe archiereii romanesci, pe Domnionn din Sardic’a, Gaianu din Naisu, Alcice din Nicapoiu, si pe Evangelu din Pautali’a si alti greci, dar’ nefacendu nemic’a, ’i tramise a casa. Vi- tal ion u atunci începe resboiu de nou, pra- ddza pana la Termopile, si prinde atafi’a robi, incatu imperatulu nn-i p6te rescumperă din 1000 de pundi de auru. — Imperatulu măre lovitu de fulgeru, si tdta lumea dîcea, ca-i peddpsa dela Ddieu! 5. U. Jastinu I., 518—M7. Senatulu si ăstea a alesu pe Justinu de imperatu, carele că se împace pe Vitalionu, ’lu face de magistru osuloru; insa cetafienîi fiindu mânioși pe elu pentru crudîmele trecute, ’lu ucidu pe sub aseunsu in Constantino- poiu (519). — Justinu ucide pe mai multi suspiciosi dintre cei mari, sî face pe ne- jiotnlu seu Justinianu II. de sociu in dom- nire, apoi măre in 1. aug. 527. |, M. Jastiniana I., 5S7-565. In dtlele acestui imperatu cu educatinne frumăsa si minte deschisa, se strinsera pela marea năgra alte popăre necunoscute, antii si slavenii din partea de catra Donu si unindu-se cu hunii si b ul g a r i i, trecură Nistru si pana la Dunăre. Deaci străbă- tură iu provinciele imperatiei romane pana eatra intrige ehiama pre Albi anu Cu lo togo- Constantinopoiu jefuindu si ucigendu in' calea loru aprdpe de 200,000 de ostasi impe- Hienei, insa si ei caditirâ in mutthrie mare la atacurile cetattloru (528). - Cetatiemi din Constantinopoiu, neu- destulindu-se cu Justinianu n., se rCscdla, dara beliduoele Beli zaro, tai* 30,000 de cetatieni si faoe pace. — (532). a) Batai'a cu Bol ger u si Dr ung o. Turmele barbare alb bulgarlldrtr se înmul- țiră, sî trecendu sub regii loru Donarea pe* trunsera in Traci’*, unde Acumu Hnnulu beliduoele remanu omăra pe regii loru, si ’i înfrânge greu; apoi renturnandu ctf învingere ’lu ataca alta orda de bulgari si ’lu prindu. — Imperatulu pune pe Mundu da beliduce, ai acest’a ’i sterpesce mai de totu ucigendu pe multi era pe captivi insîrandui in Ar menita. (538). — Justinianu tiene sobonilu alu 5-le ecnmenicu, - si alu 2-le in Constantmdpoiu. b) Venirea avariloru. In 557 a ajunsu la Constantinopoiu unu poporu nou barbara inca necunoscntu, sub nume de avari. Strabatendu peste Dunăre intrara in Sciti’a (Dobrugî’a) si Daci’a năua, si tramisera soli U imperatulu, că se-i primăsca în tiăra. Belizaru ’i prîmesce cu bataia si ’i învinge, insa snpunendu avarii remasitiele celelalte de barbari (huni, bolgari, anti, sla- veni, gepidi) si pe strămoșii noștri, Justi- nianu cumpera pacea pe bani e) Murirea lei Justinianu. Recoprinde Afric’a si Itali’a prin bra- vulu Belisem, vrendti se restaureze impe- rati’a romana dela apusu, si hinainie de venirea avarilor* repara si edifica mai multe castele¹ si cetati la Dunăre si supune pe episcopii si uritropoliti din amendat D&eiele «rohiepisco- pului dia Justiniam’a in Daci’a năua. — Imperatulu redicandu demnitatea impera- tiei, măre in 13. noem. 565, iasandu pe Ju-> stinu II. de următori*. |. 14. Iustina II,, 565-578. Justinu, nepotul* lui Justinianu II-le, înduplecate de sfatul* Sofiei muierii sado reduama pe N a rz e din Itali’a »se4u punalafusu se tărca cufemeilea, după dis’a iraperatesei. Narze inversrunatn de asia bardii, in Itali’a» — Longobatdii se sfetuira ou avarii, carii cuprindă Panoni’a, 115 ei Itali’a (568). Si asi’a, după sfatulu muierii se perde Itali’a. — Bulgarii cu acesta ocasiune prada in Traci’», dar’ Tiberu ’i alunga peste Du- năre in Daci’a inferiora — Acum se aratara turcii din Asi’a, si Juatinu Idga amiciția cu ei. — Avarii esu din Panoni’a si prada Daci’a superidra, si Tiberiu pleca in contra loru; apoi fiindu atacatu pe nesciute perde dmeni multi si se rentdrce (574). Jus- tinu perdiendu-si mintea mdre in 5. oct 578.— |. 15. Tiberiu II., 578-58». Tiberiu primindu sceptrulu, e silita se cum- pere pacea dela avari pentru 80,000 de gal- beni. -- Nici atafa îndestulă pe avari, căci ei cuprindu si Sirmiultt dela gepidi, si-si in- tindu domni’a pana la Adri’a fara nici o bataia.— Mauriciu, fetioru de diaosiu romănu, ca- pela pe Constantin’a fdt’a imperatului, de muiere, si după mdrtea lui (582) remane im- peratu. (V& urmi.) Din ^cota practica. Conversatiune cu «cotarii asupra gramaticei. Prepusetiunea. (Capetu.) — Care dintre voi cundsce merele? — Unde ati vediutu voi mere? In pomu, sub pomu, in corfa, in piatia. — Spuneți-mi, care dintre, voi a si mancatu mere? — Unde ati mancatu acele mere? In gradina, in casa, in campu, in curte etc. — Ce v'am întrebata ou acum despre mere? Ca nude amu. vediutu si unde amu mancatu de acele.— Mai spuneți odaia deplinu, ca unde ati vediutu voi mere? Am vediutu mere in pomu .sub pomu etc. — C^re subăMnlive aii adusa atâ in legatara cu mare? aubstaiHivuU poram. — In ce ra- porta stau merele catra pomu? Ele se pota află in pomu, si ele șe potu află sub pomu» — Prin care vorba aii esprimalu in respunsuhi vostru rapertula me- reloru catra perne? Prin si „sub*.— Santa deci vorbe, care tsprimu raportulu a ddue lucruri .catra o lai alt a si «ceste se numește pre pu se- tiuni, pentrace sepunu totdeuna înaintea (prepună) cuvinteloru respective. ’— Ce vorbe sunt asiadara prepusetiunile? De care parii ale vorbirei £C tienu vorbele „in“ si „sub* ? Asiadâra cate propa- aetiani cundscemu pana aici? Acum bagati de sdma «e făcu eu cu cartea acesta, (punanduo pe mesa), unde, «la ea? Pe măsa^— Unde tienu acum cartea? Lengaj atesa. Unde acum? înaintea mesei. — Unde acum? Intre mese. Spuneți acum prepusetiunile, care esprimu feluritele raportofi dintre m&a si carte ? Acele *unt: pe, lanț», înaintea si intre. — Cate prepusetiuni eundsoemu acum. — Care mai scie spune constructiuni, ia cari se vine nainte si alte preposetihni? (Felulu si regimvlu prepusetiimiloru se-Te desfasiure in- vetiațorulu scolariloru totu după procedulu acesta;) Conjunctiune a» Cine dintre voi scie legi ? Ce sî cu de sciti voi lega? Cârtite ou o sWra; fenolii ca streangnla; de- gelulu cu alia. — Ce lega seceratoriulu? Snopii. — Ce tega negutiatorula ? Pachete, ladi etc. — Ce lăga botarulu? Buti, butdie, galeli etc. — Ati numita acum mai multe nume si lucruri, care lega si se potu legă; insa de acele, care se lega șici in &cdla, si se aOa si in cârti, n’ati nuarita inca. Ce socotitiț care sunt acele? Acele sunt numele lucruriloru sdu vorbele. —- Asiă e, se cercetamu, daca* st euwîutele se potu legă? Le- gati cuvintele: canele — porcului Canele si porculu. — Cu ce cuventu aii tegatu ^eaaelo*— poreuiu*? Cu cu- veatulu „si\ — Legali acum aceste: Valențe e sir- guintiosu, Itena e lenesia! Valențe e sirguintiosu si Iten’a e lenesia. — Ce cuvinte sunt cane si porcu? Substantive. — Ce sunt insa „Valențe e sirguintiosu, Ilăn’a e lenesia*? Constructiuni. — Asiadara in gra- matica ce putemu legă? Vorbe si propusetiuni. Cu . care cuventu s'a tegatui aici? Os „si*. — Ce-nume i-amv putea dare dă lui „si* ? Legatdre. — Cu ter- mina gramaticalii r dfcemu insa conjunctiune, ce totu atata itisemirdea. — Apoi ce este dara conjunctiune» ? Este acea vorba, care lăga laolalta cuvinte si propusetiuni. Legati cuvintele Petru — joanu, apa — focul Petru si Joanu^ apa si focu. — Cu ce conjunctiune le—aii legatu ? Cu „si*. — Dara candu voiu dîce P. sdu J.> apa sdu focu, ce amu facutu atunci? Ama legatu eu „s&i“. Ce este dara „Săuto? Conjunctiune. Caia o. cunăscemu pan'aici? — Care sunt acele? — Mai simt msa multe conjunctium, si câ se le cundsceti, cercetati a află din constructiunile urmatdre, ca care sunt acele: „Eu iubescu pe tata meu si pe mam'a mea. Amu sositu, pecandu elu ple- case. Petru s’a pedepsita, pentru ca a mintitu. Sciu, ca ai fostu aici. Sinceritatea este o virtute, că si re- cunoscinti'a. Pescii nu traescu in aeru, ci in apa Invetiatorulu se compună si dicteze după putinii* atate esemple, câ se vina înainte tdte conjunctiunile^ ai nu 11« . paeiâsca mai departe mai nainte de a fi deprinsa pe școlari bine in cunoscinti'a coqjunetiloru. I n l e r j e c t i u a e a. > Cum dîcu copii de multe ori, candu se lovescu, seu se taie? Vai! — Cum dîce omulu, candu se mira de ceva? A! o! — Ce ne silimu a esprime noi prin asemene cuvinte ? Simliemintele ndstre. — Ve însem- nați: Vorbele, seu-cum le dîcu unii — su- netele acele, care esprimu inmodugene- ralu si n e d e t e r m i n a tu unu semtiementu alu nostru dre-care, se numescuinter- j e c t i u n i. Se se incepa indata la esereitii numerose după procedele cunoscute, prin care copii se se capaciteze si despre felurile intrejectiuniloru. —♦) V arie ta ti. Epitallu. La inmormentarea D. Parochu din Teiusiu «EORGIU MBO de RI SCA. Hic me optime pater fessum desena. Aci mp lași părinte! in grele suferintie, Aci-ti lași remasiti’a — s’o plangu neincetatu, Acum te duci prea bune! prea bland'a mea fiintia! Aci-ti lași corpulu rece, de lacrame udata. Sî unde asia de iute grăbești?! in care parte? Se vinu sî io cu tine — oft tin’vreu se traiescu; Dar’ spunemi! nu te duce! . . . dâr’astai a mea sârte Se plangu pre a tale bracia, ce nu me mai simtiescu. Mai stăi de-mi spune odata! au dâra nui potintia?! Acolo deinpreuna cu tin’ se emigrezu? Sî cine-mi e obstaculu? dâr’ sânt’a provedintia?! Concedemi Dieitate!! căci io te onorezu — Asceptame părinte! Solatiulu mieu din lume, Prlvesceme ’ncodata, au dâra me contemnezi? Te rogu, si spunemi unde?! se afla aeeea regiune Und’ tragi asia de iute — und\vei se vegetezi? Provocu, dar' a’audu vâeea! ce multa a mea vi&ia Mio fece fericita; acum a incetata! In linami mangaere — acum apuni in cetia Me lași orfanu iu lume — sî cum deam meritata?!! Mai stAi fientia santa! numi simți lacramiâr’a Ce ud’atale bracia? seu vrei se me muncescu? ♦) Partea sintactica a gramaticei o vomu elaborA-o totu in mo- dulu acâsta mai tardiu. Intrebu, dar' nim’ m' aude — venitau dâra âr'a Cerni dîce fara mila, sein lase, selu pamsesou. Ajunai sî eu momentulu, fatalulu acta din lume, Se vediu fii — cu lacrami, părinții-si parasindu, Tienendu de suvenire singura doiosuln nume Sei vediu singuri in lume — la crucea lor gemandUz ț ₜ Deacuma voiu fi singura — dar' vai deamea viatia. . Mai siedi inca dorite! au dâra teai urita? ' Solatiulu betranetii trântita pre atale bracia Nula vedi fara de razi mu la cruceti adancitu? Nu vedi, n'audi nemica? atnnci candu Inn'apune, Candu spiritele tâte înceta a mai amblA — Cum miser'a fientia cu lacrami prin columne Nu'nc&a in mediu ie nâpte părintele asi chiamA! — Aici pre atatea unde portatu, dusu prin tartane, Mi - pierdu hei! bnnulu Tata - solatiulu celu linu! , . . Desiertu scosu prin necazuri — acu me lași prea bune f Helenu numi profețise de greulu estu suspinul . . Acest’a-mi e amarulu, amar'a mea viatia! . . . . Acestai cent'a dura la catu am suferita!! Se nu am mangaere — repusu pre atale bracia, Se nu dîcu sî io 'n lume — „acum sum fericita.⁰ — Destula! me lași acuma!... tardiu e acum in nâpte!.. > Audia spiritalu mortii sburandu pre ala teu mormenta — Mi frica! tagu in laturi!! audiu tristele siâpte |..... M'alunga de pe braciu-ti! hei! trista evenimentul!^ Iertatîme fantasme! Tu santa provedintia! . .. Se dau o sanitare la crucea ceam udata, Se punu o inscriptiune prea nobilei fiintia, Se scie venitoriulu cA cene-i mormentatu — „Aci e „pietatea,⁰ dein ceriu descinsa ’n lume „Aci ajunsu de sârte unu dreptu e ’n mormentatu — „Aci e „cuveninti’a⁰ ce jace sub ruine!!.... „ Aci anu Simulacru, de lume adorata — „Aci-si afla repausu, unu dreptu preutu d’in lume „Acbl — GEORGIU DOBO — părintele-mi iubita; „Tu recea raea columna, conservai alui nume! „Sî di posteritate! „acest’a-i fericita.⁰ —r i Cu anima ranița — muncita de suferintia ’ Te lasu acum prea bune! dar vai eu eum orfanul!..., Adio bune părinte!! ta bland'a mea fientia 1.^*—- . Te lasu!.. apuseni tâte, sub latulu oceanu — Adio inca odata! ce faga ani eu potintia*— ’ Nu potiu se naezu singura pre tristulu mieu abisu — Te lasu! dar' n’am ce face!! Ci santa provedentia! Dă bunului Parente repausu in Elisu!!!.... Ignaliu Dobo, , studiate. Redactorii responsabile V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietar’a si tipariulu lui S. Filtsch. N* 15. 8i6uu, Aprile. 1861. Ere in Uta Sambafa. Pretiulu abom in8ibiupeanu 3 6. 40 cr., pe ’4 anu 1 fi. 70 cr. AMICULE SCOLEI. Pentru t6te provine, austr. pe anu4» pe ’/ₜ a. 2 fl., pentru princ. romane pe anu 38 , pe ‘/t a. 19 piaet. *S!KHS9BS^ ' “ ’• ¹ 1 £ibiiu, 13. aprile 1861. Ne vinu de unu timpu inedee eu grtmad’a oo- rospundiniie de pete mvetiatorii noștri din ‘BmMu doveditdre tote de aaulu si acelasta adevem' trista, ca freotimea adstra de pe acolo (nu dicemu presto totu) lucrdM in-conlra intereseloru. scdfoloru itostr^ N’am publicata inca, decatu un’a din acele cdreCpoia» dintie, pote spre parerec-de-reu a bunilora invetiațori, carii di le-an Itemisu. Am făcuta insa aedsta din mai multe privintie; la începute' adica credeamu, ca aceste vor fi nasce easari torte rare ai ten voita a ascepta constatarea adeverulm (scutea tactila)' prin nun mărite corespeudintie, ce le si avemu amana si cere anteea lumina netasielatore asupra tacrulbi; De teta parte din respectata ce-lu avemu catra preotanea ndstra si către concerdi’a neapărata intre teas’a adesea si a idveliato- riloru, am aflata cu cale a retacea totulu. O date- rintia insa si mai atare, ceea a Sporirii adeveruiui, a lăptarii contr’a atotu ce are de acopu știrbirea inie- reseloru scumpei ndstre națiuni, apei a mtetorirei ea ooRStantia si cu espunere ta ori-ce permuta teudintiei toiei ndstre descoperita in programa, ne faoe a purasi acum terenulu tăcerii, si a frontegiâ ta tota ce inca si in acestu timpu ata laminarii, si acea», candu impre- gtaru-ne nici unu poporu n’are acea ardtenta trebeintia de desvoltamentulu sanetosu că romannlu — se mai încumeta a se opune tamfaei. Deocamdată a«m- gemu aedsta in generata in sperantia, ca na vom fi siliti a pasî mai departe. Rogamu insa pe DD. inve- tiatori și toti amicii progresului, se fia cu atențiune la aedsta impregiurare si se nu orație ostendl'a, a ne scrie din tote parti despre cașurile de felulu acesta si a pune cu numele pe uaii că aceia, carii nu se infrica de asemene fapte, câ mai tardiu se-i putemu trage la tribunalulu opiniunei publice. Ni se impartasiesce, ca Itastritatea sa, foslulu con- sHinria de interacțiunea publica D. D. leanoviciu, acesta romanu zelosa, numai d’aceea n’au ospătate votata nnotu preoți romani de deputata la dieta, coci acela ta timpulu fungarii sale că consihariu, an prea tanteMta leflle invetiatorilora. Audili fapte "dela cei-ce sunt viuinin’a lămii!!* Unele trasuri din vieti’a unui ineritatu barbatu al’ nostru Georgiu D o b o, parocu gr. cj a Teusiului, repausatu in 5. Aprile 1861. Repausatulu in. Domnule prdscumpulu nostru preotu Georgiu Dobo se nască in 1811 in Ighiulu un- guresou din părinți nobili; avă tata legiuita pre Vaăiiiu Dobd de Rașca, carele s’a trasu din o famflie fărto strălucita si'însemnata in islori'a patriei ndstre, din famili’a db Dobo, familia torte vechia, dm «cărui senu ne însemnă istori’a pre unu barbatu strataoitu, anume Siefanu Dobo, carele pre, timpulu imperatatai Germaniei Fer din and a I. in secululu ata XVI. (1553), pentru meritele si faptele sale cele mari se inatatose la demnitatea inalta de Prefectu (Vodă) ah Transilvaniei. — Argumenta despre acest’a este diplom’ă nobilitaria a repausatalui estrasa in copia au- tentica i* arebivuta ven. capitalu r. cat. din Alb’a-lulie. — Acdst\i familia prin decursulu timpuriloru vitrege si departimtdrie cu adeveratu si-mai pierduse din pu- settanea strălucite; dar’ totuși și-păstră nobilitatea pana in dRete ndstre. — Istori’a patriei ndstre ne spune si dovedesce, ca din ast’a familia tidr’a ndstra avă norocirea de ase bucură de mai aaulti bărbați mari, harnici si încununați cu demnități ftumdee pentru binele si marirea tierei ndstre. ■■ Mum’a repausatalui in Dlu preotu, inca s’a trasu din nehmu mare si strălucita; căci ea fa nepdt’a prea zdlosotai si de eterna aducere aminte, nepdt’a dicu a eppetai din Masta CIeitin, unu archiereu torte rara in istori’ii bisericei ndstre, atatu pentru setata seu catra biserica, cate si catra națiunea sa, pentru care au a- vuta multu de a suferi si patimi, ba nece ca avd no- rocirea, eâ osemintele tai cele venerabile se panseze ta senuta mamei sale, a ddu’a mama pe pamentu adeca: I 118 in sinulu patriei sale; ci elu si - nchieâ cursulu vietiei sale cei fatale si plene de suferintie grele si amare in Rom’a, scaunulu celu vechia alu hunei. . Ajungundu repausatulu iu Dlu la vrast’a de scdla, părinții sei cunoscundu folosulu celu nepretraitu alu invetiatureloru, ’lu trimese la scdlele elementarie in Zlalna,. unde petrecu doi ani; de aci treci la scdlele din Aiudu, de acolo se duse Ia scdlele mai inalte in Blasiu, in totu cursulu seu scolasticu dovedi o purtare buna sî blanda, sî unu mare progresa intru învetiaturi. După finirea cursului de filosofia se afla demna de a se primi la s. teologia, că candidatu Ia statblu celu halta de preotu. flnindu si scientiale teologice cu mare lauda si progresu, sî fiindd modelulu cuvenintieî in privinti’a portărei, in anulu 1837 dupace se casatori, se santi de prcotu de prea vredniculu sî de scumpa aducere aminte repausatulu de curenda eppu Joane de L e m e n y, apoi se tcamise că preotu. la sătulo Kisfalau, unde in decursu de mai multi ani a sierbitu besericei si poporului, castigandusi intru suddrea fecei sale panea de tdte dîlele, precumu de comuna e adriea preotîloru noștri, de acarani stare sermana sî tieaidaa nimene n’avutu indurare si tegrigire «pana in dîtele noslre, si acarei sarcini din caus’e seraciei faci* cu cerintiele unui preotu sî a tâmpului, suntu fdrte .grote. Că parocu in Kisfaleu avu rep. in Dlu preotu multu de a se luptă si a se osteni pentru redteaveu unei beserici noue, fiindu cea vechia cu totulu in stare slaba si desolata. Insa pe lenga totu zelulu seu celu mare si neobosita, nu pota reuși la unu resultatu dorita din caus’a unoru Împrejurări, nepartfaitorie. — Totu «colo prin staruînti’a sa nobila zidi si o casa paroabiaig firile mosa, in care insa nu locui mai multu decatu dona luni, căci deveni prad’a mistuirei pr’in foca iu amdq fatalu 48. Precumu pentru fiacare o mo, care se name in lume, calea vietiei acesteia e fdrte coltterdsa, ai de multeori împresurată cu spini impungateri, tocma asia fd sî calea rep. in Dlu prea scumpului nostru preota* căci sî elu avu de a suferi mai multe naoasuri rt ne- plăceri in lume, insa io tdte impregiurarite vietiei, od unu barbatu de caracteru tare, si câ unu adevereta fir losofu manifestă o patientia de tern o răbdare Mbite* sî o încredere deplina in portarea de grige ului DdieUk părintele tuturora fapturilorm Pentru meritele sale, câ unu pastoriu agfletoscu pre bunu sî că unu ostasiu denmu sî erou a bisericii lui Cristosu, mai marii sei in recunoscerea aierbitiiterfi sale lu-inaintara că parocu in Orasielula acesta — in Teasiu in a. 1850, unde petrecă în servitiale besericei st a poporului 11 ani, fiindu tuturora esemplulu bunu o portărei blânde, a cuvenintiei sî a evlaviei. — Aci dra între mari ostenele se laplâ pentru ridicarea unei scoli comunale bine indiestrata sî organisata; totu acf be- seric’a, (cas’a lui Ddieu), carea se află intr’o stare cam seracutia, o aduse prin sfaturile si staruintiele sale cum sî pr’in ajutorinlu unora barbati demni sî religioși, la o stare Înflorite, pompdsa, cărei asemene pacîne biserici romane se afla. — Rep. in Dlu a fosta convinse, ea biseric’a, cas’a Ini Ddieu, debue se fia mai curata st mai decorata decatu cas’a dmenfldni muritori, carea no da cortelu de adi pana mane at pe tempo nesomta st iute trecutorta. Acestu barbeta a fostu mai încolo convinsa, ca tatu, ce se tace spre binele, infrumsa* tiarei sî folosulu besericei, se face tata deodata sî spre marirea si laud’a lui Ddieu. Nu se pdte trece ca vederea nece noeen, ea a- oesta barbatu meritata al’ nostru in scurtata timpu, câta a fosta incredintiatu de aechiereolu sen eâ admi- nistrarea protopopiatului Aiudului, prfin ostenelele celu mat neobosite a întemeiata scoli populare mei in tdte coaMueta protopiatalni respectiva, pana sî in cele mai seraoutie. — Semna învederată, cumca elu a fostu pe- transe de acelu «deveni nenegabita, «umcanece ana poporu ia lume, nu se pdte feoe bunu, intielepta, me- rele st Semita Im de scoli — tara de invetiatara, căci saune au. M nasce invteieta ia hune, ci numai pria* i iaveitaue ol deprindere neîncetata se invdtia sî se in- iielepliesee emula. Deci noi, ceri din respectata si stim’a ce nutrim* in pieptăna calm toti bărbații noștri oei meritati de binele pnbltau, ne semtîras» datori'ou «cesiu mon»> i menta de eteroanea memoriei repausatukii, sî i-araata î din anime recunoactadria unu adina «temu, ou cuven- ₍ tde;. .se i fia tierin’a usiona“. Tei a» iu iu $. aprile 1861. i I. V. R. Despre metdddle de invetiatura. (Capetu.) îb, Jhma totdmnn leotiuuaa scotei in armonia cu datoriile, vieții; fa se «e vddia, «a ceea ce inveti la tedia, orto bun» ta ceva , si arate ca-cum pdte fi do folosu,. taoenda aplicattane, In asta privita» iti stau multa caii dosciduse; oca unu esomplu- . Tdta lumea 119 pricepe foJosulu citirei si al» teriaerii, dar’ aerista nu aste destulu, — tratate pe si mveifereai fofositta «cela, facendu a se citi si scrie aceea ce se citrisce Si scrie in relatumile usitete ale vieții, cwn: unsori, șocatele, contracte, chitantie, trebi de comersiu, inventării etc. Ce de dmeni inca in poporulu nostru, carii ăi peteecu patru si oinjci ani scriind» totu felul» de lucrări mai multu sdu mai pucînu curuise, si carii cu tote aceste punt obligati de a plăti la. scriitori, de ver cate ori au pe-si faca vr’o scrisorutia. Acesta, este o necuviintia mare,, este — amu putea dîce —. o satira, asupra in- vetiaturei scrisorii. ■ . De comunu, vorbite — fa folositorii» ori-oe inveti pe școlarii lei, și. da do parte totu ce duce la. nimica. Daca-i iijvefi geografia, incepe dela scril’a ta, dela satulu teu, intindiendu-lc catra . cercul» teu,. oomitatulu sdu districtulu teu, palri’a-U si mai de,parte».-adina purcede din punctulu teu catra periferia- Candu arati desemnata liniari» (ce— mare durere — lp noi maț nicaiurea nu c introdus» in sc&ele po- pulare), fa se se desemne sape, pluguri (aratre), daca ești ta salo; machinq — daca, inveti intr’o localitate, care are manufapture; instruminte folositdre pentru diverse meserii — daca te afli in cetatîle cele mari sdu mici. Din. invetiatur’a.. istoriei naturale, unii vorbesou copiiloru de o mulțime de animale, pe țâre ei nu le-au vediutu nici odaia, pe care nu le. voru vede» pdte nici decumu si astumodu ii lașa intr’o intrdga nesciintia despre calilatile calului, ingrigirile ce ceru vacile, oile, caprele, porculu ele. In lectiunile ce au de scopu comunicarea sciintie- loru atatu de pretidse, multi intrebujntidza termini de fisica si cbemia, pe care ii arunca aceta in memori’a loru ; dar’ ideile ce airagu si lipescu pe școlari de aceste sciintie, remanu sterpe, Nu-i invdtia se curelie aerulu cameretaru (locuintieloru) loru, se se imbrace cu mai multa intielepliune si economia, se se prepa- sesca de totu felqlu de influinlie facatdre de reu sdu vatematdre. Se plâng» multi, ca invetiatur’a la noi o» este pretiuita, câ in «Jte locuri; maoaru. ceea ce este folositoriu, trebue se atrag» de sine insusi pretiuirea in totu loculu, in tdte lierile; insa'când» myetiamu m*⁰⁸' câ se ne plalimu, candu invetiatur’a e numai o curata petrecere, candu. ea este mai multu pentru aceia, carii iubescu mai multe a perde decatu a se folosi 4» tim- pulu loru: stimei ce misare, ca aata-felu de inveliatura parata nuafla internate?,» Fplqsulu mai nainto deWte; acrisCa este regii’» intieteptului, care erte cei» mai respectabila lucru pe lame. ifk Din minutula, in care invetiatur’a ta va fi fo- teritdre, rt « i primita ca inleSnire; ee nu te va mai •steni, fiindcă ne va adace gretia si uritu scolariloru tei. Omul» pretMWSbe db minune ceea ce-i este folo- sitori», sub acestu raporta, copilulu insusi este omu. Asia-dara, daca lectiunile tale se primescu cu gustu de sectari, vei avea mai multu a le stemperâ avddrea, decatu. ale acîtiâ ouriositatea; fiindcă copdari’a estte înzestrata cu stata putere de activitate, incata cineva n’are a fade alt’a, decatu a regulă fireștile sate mișcări, ,că ei aa merga atatu departe, pecatu cere dreptul» cuventu. Si la acdsta trebue se se marginesca dis- ciplină unui sediu. Eca virgulele generale ale ori-carei metdde. Daca ești io stare ale apucă si a le păstră bine, june invetiatoriu, vei cundsce cu intesnire, care dintre diversele metdd» este aceea, care .s’ar potrivi scolariloru tei, si atonei tu o vei cred, - daca ea m esista, Dar’ daca ești ne- capabil» de >a pricepe bine aeesli princip», oh! atunci nn se gasesce nici un’a buna metddb pentru tine; atunci nu te mai face invetiatoriu, atonei urmăza sva- tulu lui Boala, ce-lu dete elu udiăidra autoriloru ne- trebnici in cuvintele aceste: «Fiți mm bine zidari, daca acdst’a este meseri’a vâslra." Tracendu au mine peste cete arai bune metdde recunoscute, vei vedea, ca ou cate nici nn’a, carea se fia adus» la perfecțiune, dar’ ca ae află «pururea un’a, care este cea mai< bum» in impregiurairile dale. Disciplin’a e atatu de strinsu legata cu me- tod’a, care-i este nedealiprta; cu adeveratu ea face metăd’a, pulinliosa. O scola fara disciplina, este unu caosu; numai disciplin’a manutiene iabr’ens'a bun^ nrinduril» »i liniștea ] ea favores» si pironesce aten- țiunea trebuitere pentru esecutiunea osebitelor» esereitfi ale invetiaturei. - Urnii o privesc» că o arte Mrte «ne- voia, si aoriste opipiune este intaaaeiala; fiindcă, in- tocaurea disciplinei este lucra Urt» trudosu pentru mai multi invetiatori. Ma Santa unii, pentru cari acdsta fapta e chiaru cu neputintia. Cande nu ai orindudta in ideile tel», nici cumpătare ta semtiemintele tale, nici meanr* in vorbele tale, nici reserva in faptele tale: cum vei pute» se dai t» tote aceste unora fiintie, ce n’au nimicu mea? Dere daca însuti tu ai fostu la scdla tema, dna» inir'ena’a at debendita usuta de linfece,■ de orindurila, de gândire, de conduta si de o generala omnpatare, stanei nimica nu este mai lesne, decatu a * 120 secreta, care le face a isbwtf in eedla că si ta lume; iubesce-ti școlarii si aratele, ca le vei bi- nele. । Fa, că se te asculte cu luare-anrfnle; fale lectiuni । bune; aibi metode bune si mai virtosu nesce midi- Idce dulci de a-i invetiă. Medităza totudeun’a de mainainte ceea-ce vei avea a spune; vorbesce des- tacita, cu o gratia simpla si fan prefăcătorie, dar cum vorbesce cineva persdneleru caroru doresce se le placa, atunci chiaru, candu ar avea dreptulu a Ie vorbi cu autoritate. Vorbesce cu politetia cu uno tona dulce; ceea-ce se dice in acestu chipu, produce de osuta de ori moi multa efecta, decatu ceea-ce se dice altafelo, si nimica nu intaresce mai bine o buna disciplina, decatu o frumdsa pur- tare a favelialoralui. d) Fati una regulamente bunu de disciplina, reeditata bine, complecta, aatorisatu de dreptulo cuventu si cunoscuta de toti, aternato spre vederea a tota publicului școlara, citita totudeuna la timpi otariti si esplicatu bine scolarilora. e) In regolamentulu teu pedepsele se fia proporționale ca gresfelele si gradaate; proporționale, că se fia dreptate si graduale, că se romana midildee mus- tratdre pentru nesce gresiele mai grele. f) Pedepsele ordinare se fia: cautatur’a nepla- . cuta,¹ espresfunea verbala său simbolica anemultiu- mirii, aspr’a adacere-aminte a erorei printr’un’a său mai multe vorbe, mustrarea in parte, mustrarea de fatia cu toti școlarii, notele de nemultiumire adresate catra părinți, censur’a dinaintea directorului ori preotului locala. Fia destula aceste pedepse. Mai sunt insa si altele, cam oprirea dela ori-ce ocupatiune, darea la o parte, purtarea drecarora J semne său dre-caroru inscriptiuni defaimatore, a- ) restarea, pensula, si eschiaderea. Tdte aceste pe- depse insa sunt a se aplică numai in intemplari i e^lra ordin arie, fiindcă tote sunt olarîte a cadea. Daca careva calea regulamentalo, trebue se-Ia pe- depsești; fiindcă legea trebae respectata si păzite. Dar* fiindcă tu ești si judecătoria, si ministeriu pu- blica, si tribaiialu si autoritate insartinata cu ese- cutiutiea, pazesce-te a te teri de mania; fii liniș- tita, că intr⁹ acăsta gramadire estraordinaria de atribtitiuni, se domnăsca in’ tine totdeuna semtie- । mintele unui părinte. Da, fii totdeuna că unu teta , de familia; acăsla va fi secretata de a nu fi nici face se domnăsca aceste moravuri bune aeolo, unde ești conductorii. Bunuta iuvetiatoria, care scie bine, care se gan- desce bine, acela si invătia bine si conduce bine, c) Elu n’are trebuintia se invelie, fie macara dela nisce teorieni catu de adunci, regalele bunei discipline; cad elu le are p’acele in capota seu, in inim*a sa, le are in vorb’a si in viăti’a sa. Inveliatorn netrebnici nu o voru invetiă niti-odata. Pentru densii nu este disciplina putintidsa. Daca inveti reu, daca spui lucruri ce trecu preste inteliginlFa șco- lari loru tei, daca esplici intr’unu chipu intunedosa si stirbu, si lași se vădia școlarii tei, ca tu nu scf destula de bine ceea ce le spui, ca vorbesc! ce-ti vine: atunci vei provocă una spirita de nesupunere, pe care nici o pedepsa na va putea se-lu sterpăsca. ^ra candu din contra, vei fi instructiva si metodica, vei stempară prin blandetie si bunătate, gravitatea si autoritatea ce trebue se respire vorbirea ta: atonei vei putea a crutiă acele severități, care se veda aiurea de trebuintia, si pentru care intimpina cineva etate ostenele a Ie scăte din unele scăle. Pentru unii invetiatori manatienerea disciplinei este a dă disciplina. Crede-me, acești invetiatori nu intielega de loca misiunea loru. Ade- verata, ca este mai bine a se servi cineva de rfiidildce mustratăre, decatu de insasi mustrarea; insa pentru aceea ne trebuesca aplicate si pedepsele trupeșei. Aplicatiunea manei tale spre sterpirea onora neorin- dueli, este o abatere chiaru in contra ta insUti: ea te desondra, face din tine o machina de pedăpsa, si — manuindu vărg’a — tu iticetedi de a fi invetiatorulu celu demnu; tu devii atunci esOculoruIa patimiloru tale celoru mai urtttose. Ma ce e si mai multu — nimi- cesci carier’a ta. Asculta dara 6re care regale, cere potu se te calauseza: a) Cea mai d’anteio din tdte e: fii draptu, adica nU cere nimica in numele teu; comanda totdeuna in numele bunei-orindueli, alu legii si alu regulamen- tului. Nici odata capriciu, totdeun’a dreptate, In g) scdla, că si in societate, este mai bine a preveni, decatu a pedepsi; si fiindcă este mai pretiosu a nimici gresid’a, decatu a o pedepsi, școlarii, ne- gasindu ocasiune a face reu său intimptoande mnWe stavile in drumulu de a ’lu face, se voru osteni ta cercările loru si voru deveni pe neăemttle dmeaă după dorinti’a ta. - b) Fa, că se fi iubita de ei; intr’ acăsta face oh 121 odata in nefatielegere nici cu tatâ de familia, nici cu școlarii. Legea nu pdte spune ea singura, ca pedepSesce, câ se indreptege; dar’ tu, carele ești legea ei le* gislatorulu, fa ee.se pricdpea acdata de toti. h) Cumpatdza neîncetata pedepsele, anteiu prin chi- pulu cu care le aplici, apei in testata regula- mentului teu, că scoboramentale pedepseloru se . mdrga in paralela cu imbanatatîrea moravurilora si raritatea gresieleloru. i) Astufelu vei urmă si cu resplatirile. J) Precum cea mai buna metdde este «nu tavetiatoriu bunu, tatocma si diseipiin’a cea mai buna o face invetiatorulu celu mai bunu. £ca deci principiile generale de metdda. Ele sunt primitdre de diverse modificaliuni si se pota aplică in moduri felurite; dar* au caracteruta loru aniversata si sunt de unu adeveru veoinicu. Orice disciplina ar calcă aceste principii, ar face o calcare contra ratiunei si a bunei-gandiri, care nu va remanea nepedepsita. D. „Invet. prim.“ Soiri scolastice. Sibiiu. In protopopiataiu M. Osiorbeiutai s’a aplacidatu inca utmatdrele scdle populare, infiintiande după directivele prescrise: In A cosi uf al eu, la care s’a afiliata si Sant- Benedicu; in Corunc’a,; in Sanț-Georgiu; in Vet i’a, la care s’a afiliata si M os io nu si Gheb I’a. in Megiesiufaleu; in Christuruțu de Muresiu, si in Erde-San-Georgiu. Spre dotarea acestora scdle dau crescinii cate 20 cr. de tata fiorinuta de darea dirdpta, si unde este loca comunala, cat? o jumetate de sesiune cplonicala (10 pogdne — ierdasie)- Părinții copiiloru buni de scdla ingrigescu de lemne Si de cârti. Comun’a Megiesiufaleu a oferita obliga- țiunea de împrumutata statului pentru infiintiarea scolei si veniturile din carciqmaritalu liberii de trei luni ia plat’a invetiatoriului. Comun’a bisericesc» din Erde-Sangiorgiu a oferita obligațiunea dela împrumutata statului de 1000 f. m. c., că fondu pentru lePa invetiatoriului, care ne îmbucura cu atatu mai multu, ca acuma avem cea mai bana sperantia, sa scdra Am priimit-d in 23. aprile a. 122 multa cete mai cUari lucruri hilMtea mintii cei*agere a tineriloru noștri. Etainenulu se firet <» o eu ve rit a re a Dfol pletore Friderict Ei te Ipri ncare amtâ mo Hi urnirea cu străduință invetiatorHovu, ou silfatfa prunc ilora si cu buftavamti’a purintUanr, dkw directorialii scufei, părintele Eftinru Stingu tieirt urmatoria curenta re: - OnoraAi Donam si dulci ascultători! Tetrunsu de buouria vediendu ac ea te fragede mladitia, că nisce boboci in dcsvoltare gata asi deachiude florile, ce pana acumu nu ni s’au aratatu none romanilorn in asia gradu inbu curatoriu, mai anteiu aducu ferbinte multittmire cerului, care ne-au binecuvântata a clădi acesta casa, mândrul» monnmentu alu oraJ sielului nostru, apoi au si binevoita câ se M remana desierttf in sensulu celu adeveratu alu sol. Ostoiielele ce amu putu ai chcltuelele ce amu avutu ni se vedu de acumu resplatite, ai am sperantia, ca acestu institutu pre calea ce purcede va deveni câ o scaldatâre temaduitdre dandu lumina orbiloru si audiu sur-' dUoru, căci dube si sarde sunt popdrele, care nu sein apretiS scol a si neglegu, câ noi pana de curendu, temele isvoritdrie dintr’insa. . Ăl uit in mire aducu si Domniloru ce an ostenita cu sfataliv cu midiidcele pentru desvoltarea ndstra si si acimu cu onorat’d presentia la acestu esamenu. Nu trecu cu vederea straduintiele invetiatoriloru, cari s'ad aratatu demni de chiamarea sa si chiamu asupra loru binecu- ventarea ceresc», Câ se pdte perseverâ in sfințea acesta diregă* toria, pana vomu ved^ realisate fructele ostenelii loru, adeveraf A religiositate, moralitatea tea priehana si pre lunga unu ca* racterin solidu si scimti’a practica înradacinata m posteritate» nostra. Aminu! Popordu aostou, graunUu nobile dm ațipite ' stră- lucită, dara apusa, după mărie de einciaprediece fede, au reînviata sî copilariadu 300 de aw acumu e in Mrea junetieloru, ce apromile celu mai măreți» viitem, ifiMwte ajutata de impregiurari favorabili. Vai, ce pecatu, ca unu poporu eu atale cakttati emininți jaou că talantul» îngropata in barbaria ataCa amaru de tiuipu I ' Tcsaurulu ascunsu in poporulu sateanu, in aseme- nare cu alte ginți ndue cunoscute sî cu respecta¹ te desvoltamentulu relativu, e nemărginita de mare. Acestea le meditai cu ocasiunea esamenului se- mestrariu lienutu astadi cu 94 de copii de ambe sese al scdlei greco-resaritene de aici. ScdPn ndstra poporale potiu dîce ca datedia nu- mai de optasprediece luni, fiindcă mai nainte avusemu invetiatori numai de nume. In tdmn’a anului 1859 se denumi de Eselintia Sa părintele episcopu gr res de invetiatoriu primariu clericulu Ignatiu Mondocia sî de invetiatoriu se- cundari» pedagoguta Joane S t i n g u 1 u. Sporiulu ce au facutu tinerimea in asia pucînu timpu in tdte invetiaturile si mai alesu in catecbismu, puse in mirare numerosuhi auditoriu compușii de Do- mnulu pletore F’ridericu Ei tel cu cei mai multi oficiali pretoriali, multi onoratiori sasi de aici, dere- gatorfa comunale intrdga. Eforii scolei si multi din parentii scolariloru Invetiatorulu Mondocia pre lunga prescrisele obiecte pentru scdlele populârie cu 30 băieți si 15 copile ne puse in estasu prin resultatele respunsuriloru din cosmografii universale, istorii naturale si grama- tici romana apoi limbi germana, cari sciintie inca le are in programi sea. Ne au plăcuta fdrte vediendu mai alesu copile de 10— 12 ani deslegandu forte grele probleme aritmetice si sprimandu-se in tdte respunsurile cu terminii technici si vorbe alese, pre cari le sciea interpretă in limbi vulgare cu mare usiuretate. Astufelu toti cei de fatia fura incantati de bunulu sucesu alu esamenului si surprinderea parintiloru fu fara margini. O de aru dă Ddieu, că in sGrsîta pă- rinții romani se se lase de datini cea rea, de a ii luă dăscăli eftini, cari din firea lucrului sunt neapti pentru postulu loru, apoi de reulu celu mai mare, asi impe- decă pruncii dela cercetarea scolei, si crediu ca in scurta timpu romanasii aru face minuni. Invetiatorii destoinici sunt in stare a rcinnoi facii pomentului, pre candu cei neapti voru intuncă si mi Lâpova. Invetiatorulu de ctas⁵a î. din Lipovta D. Nicolae M depusu din postulu seu in 28. martiri prin diregatori. pentrucâ acela ’si dele votulu seu, la alegerea ablegatalui, partidei romane. Prin depunerea aedsta serbii sperăza a preface clas*a I. in scdla ser-* bdsca, deși decretata pe acesta clasa aprîatn vorbesce despre scdta romana, si deși nu e acuma nici unri serbu la scdla. Materiale de instrucțiune. leforfa romana naționala. (Urmare.) ' ' ' fr. 16. MaarMta, 589-409. Redicandu-se puterea avariloru peste' Daoi’a, Paaeni’a si Sirmhi, imperatî’a devine iS' perichiu mare. • 128 Avarii deiocu tramita soli la Mauritiu, că se le platdsca 100,000 de galbeni pe anu. — Imperatulu neavendu ce face li da de astadata sum’a ceruta, insa pretindiendu ei si adaugere la anii viitori, li dendga tdta snm’a, — Avarii atunci praddza II i r i c u 1 u și imperatulu dra face pace cu ei. — In 584 barbarii strica pacea, st uninduse cu slavenii trecu in Traci’a, unde Comentiolu bate amenddue taberele loru. — In 587 se incinsa o lupta lata si lunga, mu- tandu-se noroculu din o tabera in alta, pana «mi peurma fugiră amendoue părțile din cam- pulu luptei. Imperatulu tramise pe Priscu (593) se trdca Dunarea si acest’a batendu pe slaveni iernă in Daci’a inferidre;— punendu insa impe- ratulu, ye Petru fratele seu de beliduce, Priscu se mania si retrece Dunarea. Petru, a tre- cuta pela Nove, si cu săgetătorii din luntri rempinse pe barbari, apucandu multa prdda dela ei in Daci’a inferidre; dar’ candu se ren- torcea, rătăci pela riulu Ilvaciu, si barbarii omorindu pe multi recâștigă prada perduta. — Maurițiu retrumițe pe Priacu, (698), ei «ceafa cₒₘbₐₗᵤ;ₐ, ᵢₘJₐ EᵣₐᵢUᵤ ₗᵤₚₕₘdᵤ.M ¹¹¹ ftc⁰M. ⁹¹ cu curagiu in desperatiunea aa ’i invinge ia mai tarim um.nmh.ndu avani m Conatantmo- ₛᵢ ₍₆₂ₑ₎. _ EᵣₐcIᵢ» poiulu, imperatulu faue paM piaUndu-le 60,000 ₉ᵤfₑᵣ[ₙdᵤ ₘᵤₗₜₑ .feplZeri, caatiga'dra crucea de galbeni pe anu. (600). . sania, ai o reduce cu a-iumfii la lerusalimn. Pretorulu din Asi’a Comentiolu ’si aduce Acdsfa e dîua innaltiarii crucii. — Si pecandu dstea si unindu-o cu a lui Priscu, strica, pacea, Mahumedu latiesce religiunea sa cea ndua, ucidu si inndca in Dunăre pe multi barbari Eracliu mdre. — ......... si patru fetiori a-i canului, si pefugandu-i pe ceîalalti, repdrta învingere gloridsa la Vimi- nacu (601). Priscu pleca atunci la Tis’a«si aci taia 30,000 de avari, si prinde 10,000 vii. Petru ta dra tramisu iu locul» lui Priscu, eroului binemeritata; dar’ face intriga in contrai imperatalui, si ostasii alega pe Foc’a suta- șiulu de imperatu (602). — . ' f. 11. Fot », Foc’a se redica că unu balauru asupra imperatalui detronata, si prindiendu-lu in Cal- eedoni’a ’lu omdra cu imperatds’a, 5 fetiori, si 3 fete dimpreună in 605. — Acdsfa a faeuta o turburare ip tdte provinciele, si imperatulu temendu-se de anatema că ucigetoriu, scrie pa- triarcului din Rom’a calu recundsce de mai mare peste toti patriarchii. — Acesta^ titlu..^ inceputa a Înfrânge unirea fratidsca intre re- șariteni si apuseni. — Priscu se mânia pe Foc’a socrulu seu, si chiama pe Eracliu din Africa de imperatu, si acest’a venindu ucide pe Foc’a si se face imperatu. — ’ 18. Esaeils. SM-M1. Perșii cuprindu lerusnlimulu, si ducu cru- cea, pe carea a fostu D. Cristosu restignitu in Persi’a. Imperatulu avendu resboiu cu perșii, primesce cu ^bucuria solii avariloru, carii se imbiă la eonfedaratiune. Imperatulu le tramite daruri mari, si invita pe cagannlu avarilor* la Eraclea, că aci se faca legataria. — Caga- nulu vine, insa cu dste multa pe carea, o a ascunsu, cu scopu, că se ucidă pe nesciute pe imperatulu cu toti ai sei. Eracliu negatatu de bataia frige in haine tierenCsci la cetatea de frunte; dra cagannlu praddza, ucide pe locuitori, si duce 270,000 din ei in sclavia! (619). - Imperatulu, că se împace pe cagannlu, ’lu face tutoru fiului seu; da? cagannlu si de as- tedata perfidii se unesce cu ceîalalti barbari vecini si cu perșii, că se cuprindă capital’a. — Ajunseră toti sî pe uscata si pe mare aci, si §. 19. Constautia» IU. si Eracleoas, Ml. Aceștia eră ddi fii a-i lui din doue muieri. Vitrig’aMartin’a învenina pe Constantinu, că se remana ea cu Eracleone; dar senatulu ’i tramite in esilu, si pune de imperatu pe Con- stante II., fiulu lui Constantinu III. — §. 20. Constante II.. Ml-068. Constante ll. perde Afric’a, si aci se intarescu arabii. — Ucide pe. fratele seu Teo- dosiu, dar’ aratandu-i-se adeseori fdti’a lui, se cuprinde de furii si n’are pace nicairi. — 'Si muta resiedinti’a la Siracus’a si aci se ucide in scalda, de unu Andreiu. Bulgarii, carii se indesuira peste avari la PnnarAA jde josn, ’si perdu pa Cuvsat» regele loru remanendu 5 fetiori a-i lui, carii peurma plăca in tdte părțile. — II sap a ruin 124 trece Danastru pana in Honglonu; Con- taragu peste Tanaide; Reanu in Panoni's; A 1 z e c o in Itali’a dra Vutaia remane in Daci’a la Dunăre. — Se vedea sdrele im- peratiei mai senina, insa numai pe minute. — (VA urmi.) ¹ Literatura. bitipografi’a lui S. Filtsch in Sibiiu a estta in dtiele aceste de sub tdscu unu opuletiu destinata fra- gedei tinerimi scolastice, intitulata „Datorintiele pruncilor”” in 80 de istoriutie scurte si plăcute pentru multa îu- biVa tinerime lucrala.de Nicolae Andreeviciu, preolu si directorulu scoleloru romane populare din confin. mit banatice. 1. editiune. Cu spesele au- torului«. Cărticică sta din 68 pagine in formătu plăcuta optavu, cu patru icone. £ tipărită cu kirile, tiparinta insa e altafelu fdrte cetetiu. Desî cartea acăsta este destinata pentru scola- rime, ne vedemu siliti a ne retienea dela tdte recen- zarea. Pretiulu ? Varietati. Pre mormentttlu Virginei AMALIA POPP. CA nai’a usidra, oe lina peregrina împinsă de austru, pre marea serina. Asia tu fientia vestala din lume Pre mareati immensa dispari cu al teu nume. Tu nu blastemi lumea, ci treci in tăcere Lipsita de gratii de orice plăcere. CA mic’a gondola ce fuge in ndpte Asia treci o buno!! in crudati etate. Candu dîle frumdse si 6r’a serina PrestAza natur’a — tu treci peregrina. Tu lași lumea t6ta si treci fara nume De parte de tdte in alta regiune. O maica te plânge c’unu geametu fierbinte, Frați surori gemu astadi si blanduti părinte. Naturiști întinde si tie plăcere, Ci eontemnesi tdte si treci in tăcere. Redactorii responsabila V. Ronianu. Tu nu gtad placarea ce lumea doresc#, Ci lAsi btm’a - ti maica ee trista te jeteice. Tu treci iaht mila lasandu frați si tata Laaandu surori triste, lasandu lumea tdta. Ci treci asta data! ... ci scumpulu teu nume Amara — lu voru plânge parintiti din lume. Cu lacrami doidse maioati te petrece : La locu de repausu in mormentulu rece. Repapsu; aibi in pace in lipa tăcere, ( Adio! maicati dîce — pan’ la înviere. * (Flusidu si reflusulu mar ei adriatice. ) Despre flusulu in Marea - miedtnala domnesce inca C îndoiala mare. Inca nu se scia cu sigurantia daci 1 acelesi se casiuna de ddue-ori pe dt, precum ne in- < vdtia cartfle scolastice, sdu numai odaia, precum con-* । stata multi marinari esperti. Odata ni se spune, ca masimulu Dusului (imflarea marii) ar fi numai,de uu ₍ policaru, alta data drasi, ca acela face mai multi po- licari, uneori st cativa coti, fara că pusetiunea locali- * tatîloru, pentru care valoresa aceste spate, se ne pdta c dă unu metivu de esplioatiuae pentru aceste varietati mari. Pana acum din nici o parte nu s’a putute sta- ’i brii unu registru, regulatu de flusaiu marii. E deci ii unu Incru demnu de recunoscintia încercarea mai ndua ₛ a Dhii Dr. Lorens in Fiume, de a esamind cu tdta } acurateti’a flusulu si reflasulu Marer-adriatice, ori catu de mică fia- acele aparitiani. Audtmu, ca acela tocma are de cugete a descoperi resultatele cercariloru sale ⁵ începute mea pela finea anulnlui 1856 in Quarnero. ⁵ ---------------------------------- i Probleme. D. invetiatoriu dm Deva Georgid * Lorentiu ne comunica unnatdrele ddue probleme aritmetice (dimpreună cu resolvirea loru) spre publicare ‘ I. Unu tieranu au avute o turma de oi, din cerea ' a vendute ’/₃, aiperite¹^ si ia mai remasu 1000; cate ' au vendutu, cate a peritu si cate a foste tarm’a in- i trdga? , . î. Vre o nativa binefacatori S’a invoitu a darul pentru unu sconn filantropicu una sum’a de 100 fi* asia, ca fiecare barbatu se deie 5 fi., una muiere 1 fi. si fiecare fecioru ’/₄ fi.; caii barbati, muieri si feciori vorfi p. contribuentii ? ■“mmw>>mmmmmm.^mm. proprietatea Provedietur’a si tipțriulu redactorului si a provedietorului. lui S. Filtsch. 8i6ttU, 22 Aprile. 1861. Ni 16. •ujH’ije’H r'nrn’t.D h î PUtht'Miei AMICULU SCOLEI ’ ' ' * ’ f ’/V\ . •' . 7 r f-’ V ‘ !‘7' I provine. pe anq4, p6W " • Ăț^ntru • princ. romane W țe iun & •Uz'Vra- rtO PWto Ese in t&B SambaVa. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fi. 40 cr., pe 7t anu | fi. , 70 ct: ’ Catedra da limb’a st literatar’a romana < la universitatea din Pest’a. Lectorii nostrii vor fi vediutu din p co- respundintia esîta intr’unulu din nuinerii trecuti ai; fbiei ndstre pagii ce-i facil in anii treeuti junimea romana dela Universitatea pestana pentru infiintiarea catedrei de fetata mai susn la aceasi universitate. De atuiici si pana mai in dîlele trecute tiu putnremu nimica află de pașii facuti mai departe in asta capsa impor- tanta. Decurendu insa „Pești Napldu ne adnee armat 6rele: , „Episcoputa rom. c. de Urbea mare ba- roauta Vasiliu Erdelyi mea in 2. juliu 1855 s’a festa îndreptate'cu rugare catra fo- stulu guvernu imperiala pentru infiintiarea unei catedre de limb’a si literatura tomana la uni- versitatea m- r. — Dara in decursulu mai mul- tora ani necapetandu nici o resolutiune, nici putendu iutjelege nimica de drecari dispuse- tium mai înalte făcute in asta crasa, in 29. decembre 1359 a făcuta de nou propusatiune in asta privintia la fostulu acela guvernu. Aedsta inca a avuta tota acea s6rtfe. Abea astadi a esitu la lumina documentata acela, candu guvernuta de-acnm m. r. preluandu dela fostulu guvernu c. r. actele, a aflata intre aceste si pe cele relative la caus’a menționata, m indata tapa și comunicata spre darea părerii cu universitatea m. r., la care secțiunea filo- sofica, de care tiene catedr’a infiintianda, in siedinti’a-i din urma s’a declarat, ea cu bu- curia pa.trioti.ca ar salută infiintiarea catedrei pentru limb’a si literatnr’a roman atauniversitateareg.iaag.^ ~ ' t; ' '.u ' i/’ j. < . r t { ■ ni ihi ' ' Ca ce se va Tilai¹ făcd măi depărtai' ’^omfi vedea. • ' " ’¹' ’’ In legătură cu mai multî ariiciili publicați in j/rii trecuti ai „Amicului", ne luamu voia a trece ,in colo- nele ndstre cate va' trasuri dintr'unu arUculu i^n „Ost und West» privitorii! la stare* scdleloru din Banatu. I " "I¹' <■> CI li ; I In Nrulu 40 alu. acelui diurnalucilimq:^ ₍! ■ ₍ „E cunoscuta, pa in temisidr’a, că mai ,in tatu Banatalu timisianu, pc^ujatiunea magițra. nq fșpe $—4 procente a întregii popuiatiuni; , si totuși vjdemq,, alția ajungendu la domnie suverana , ca se făcu inelari a introduce limb’a magiara in scdlele nemagiare. H . Adunanti’a generala a representatiupei cetafj^p, q decretata adica in 28ț martin anului p. cu Nrulu, 102 urmatdrele. „„Spre a dă scoleloru de aiei, ei mvetiamentutai pm*, blicu preste tatu, dra speciakșmte scotarimei de aici, de ambe sesele o direcțiune, șatienala si, depliw ooH reppondietdre ypferintiqlpjm tjmpu|ui presate , cqnvsi cerinlieioru lui, si spre a te . dă a coasideratiupe in JMta privinti'a, se ya stabili o comișiune: se iă iu wa, dere Uite scdlele de aici, se-si traga informațiuaile, in^ tetttdre asupr’a limbei instrucliv^, cu privire la imperativ’a trebuinția ^introducerii limbai magiare, si asupra midiloceloru a^lic,an4q in respectulu dinujrma, mai departe asupra calificatiunei invetiatorilpru.in privinti’a cunoscintiei de limb’* .Wg.** *⁻si taft inedee rapdrtele necesații in asta privința""., , . .. । La acesta, credu, tata oomentaciulu e deipnisoeuț intr’aceea că aditementa mai sciu uuu casa inteema de, importanta, carple isbindu deadreptalu in legile proprii, ale Ungariei, aste inca ou atata mai betetoriu la ochi. ₇ In siedinti'a din Ai apr. a. c. a comistanei corni-¹ tatuhti Timteioteanu, mrinbmriu¹ de criarisium: eonsHia" riulu e. r. de acăte G L invetiatorului romana din Stpeta si Ie-a intrebuintiatu spre imhmatfrtlrfa dototiunei notoriului comunala (unu ma- giaru). . . , Aid avemu acuma de a in^mnd, ca lupa arti* cutulu 27 din afiute trMnle scolastice afe ne- wattloru presto totu formdza unu jui reservatum maiestaticum* asupra carora autoritatîle comitatense nu au nici o competintia. Cu tdte aste onorabil’a re- presentontia comunala a declarata, ca consiliariului c. r. scolariu, că atonii, i denăga dreptulu conducerii trebiloru scolastice si a decisu, a se face cunoscuta la toti docintii neuniti prin cerculariu, ca ei in viitoriu in trebi scolastice n’au d’a se mai ticnea de consiliariulu loru scolasticii, ci de judii scaunali, respective directorii școlari locali. Vedi bine, Consiliarjulu scolariu a pro- testate in contra acdst’a in numele legii, căci decisiunea acdsta isbesce de a dreptulu in cele mai sânte interese ale ndstre nationele, cum si in dreptulu lămurite po- sitivu: insa ce folosescu protestele neputintiose facia CU incumetarile silnice! Totu din acea siedintia comitatensa merită a se mai mentionă, că unu ce caracteristicu, ca dupace D consiliariu, razimatu p’alu cincilea autografa pre’naltu catra bar. Vai din 20. octobre 1860, in tdte vorbirile sale s’a folositu de limb’a sa naționala, adica de cea romana, si dupace primuta vice-comite presidetoriu, fia dtsu in ondrea tai, nu s’a putută înduplecă de catra utiraistii cei adunca vatemati prin acdsta in semtiemen- tulu loru magiaru, că Se oprdsca dela Vorbire pe Cond. numita: fdrte multi din acei magiari intaritati in gra- date celu mai inaltu a părăsita adunanti’a cu ostenta- tiune mare!* Asiă rapdrta in »Ost u. West* anu corcspondinte alu seu dela Timishi. Noi, comparandu cele decurse pan’acum, venimn lâ o conctasiune fdrte trista, pe care, voindu a remanea drepți, o si descoperimu aici. Institutulu consiliariloru de scdla, asiă precum a fostu sub guvernate trecutu, eu tdte c’ar fi fdrte de dorita, totuși anevoie va mai putea sustă prelenga sistem’a guvernamentala acuma pornita. Căușele pentruce, nu sunt greu de aflata. Dealta parte drasi cadiendu institatelu consiliariloru, dedrece la guvermilu constituționala — după cum erau timpii măi vechi — nu esista o institutiune, care se corespunda deplinu cermlieloru preș in te in respectata scdlelorU —, aceste iu viitoruta celu tnai d'aprdpe au se decadă la ticalosi’a vechia, daca au cumva> anteta prin comitate si apoi mai virtosula aatoi’a dieta m ie va luă caus’a școlara (una din cele mai importante) ia desbatari seridse si nu se voru face indata orecari dispasetiuni noue salutorie, după mustr’a altoru tieri constituționale, pentru ^ucțbil’u prosperitate a oedleloruf ! - - —. - IU ' * Scienti’a agricola al progresuln el. Scienti’a agncultures pana aeumw a juoatO' le noi o rola cu totalu ne’nsemnato in instrucțiunea publica. Nu voim* a wmM ud carnete, eman fattfta dl d asemene scientia șa ia depărtata dta vendulu celo- rulalte invetiaminte; nu voiu a atinge susceptibilitatea invetiătiloru noștri; voiu numai a arată prin organnlu instrucțiunii publice, ca scienti’a agricola este o scientia inalte si demna de a fi alatari cu sedlele cele mai în- alte. Cei carii au respins’o au intielosupuctau inaHtmea astei scientie, n’au vediuta intr’ urna de eata partea practicai; aq este erdrea Dar’ care practica pdte progresă, candu, ea nu deriva din teorii sistematice? Teori’a nu este de catu logic’a practicei, desfiintiandu teori’a, condamnamu practic’a ta o simpla rutina. Aceea ce vedemu in fapta astadi la cultivatorii noștri, prac- tica fara logica. Agrieultur’a că practica este fdrte vechia; ea s’a formata deodato cu societățile; er teoriile scientifice au începute du pucînu timpii si numai de atenei cu dînsele a începute si progresate practicei agricole. Deși agrieultur’a datăza dela formarea sodetotei, insa in timpurile antice n’a facutu nici unu progresu, nici o teorie stabila nu posedemu astadi dela cei vechi. Cul- tur’a la cei vechi consistă numai in cereale si in vii. Acestea singure erau obiectate agricultarei loru. Mai tardiu ia timputa medianu, agricuttur’a iu atan’a poptioru începi a dă dre-care semne de progresa, dur’ aM micu progresa remase numai in man’a ostenita iove* tiati, căci pe atunci luminele erau monopolulu popilonu Agrieultur’a in acele epoce nu potă progresă din caus’a inapoiarei celorulalle scientie; in acele epoce feno- menele naturei erau prea puetnu stadiale; scientiele naturale si fisice erau inca in copilărie sî asta copi- lărie a sdtatieloru domni pana in secetele ate «Mea. Pan’atenei notarea si respirarea plantelor* emae* cunoscute; pwentatei aerulu si ap a erau paaa uisoe elemente neaoalisate. Astadi insa cuodșcemu chiaru funcțiunile diferiteloru organe ale planteloru, cundscemu cumu seva circula in corpulu loru spre a alimentă dife- ritele lorii organe; cundscemu ca rădecinele planteloru absorb* diu pamenta materiile solubile ta apa*,¹ dta at- mosfera foite absOrbu aorpi gas om; dar’¹ ce este mai 12T muKu cute apgeliterea eeniitalei.eerpitora abewbiși de plante, prin cant paterni calculă peetni picate iatocmai câ și pentru animale cuantiiatea diferifotopu elemente ce intra in censtitutfoneș tern. Acestea nune puteau șei m>i înainte de a cpudsce. fiwolegi’a plșnteloru și cfiimi’a analitica.; așenjenea, wj se cuuoeoea, influinti'a mețeoriloru Muprș wgptatiugii mai iaaintedea cundare meteorologi’» si a se putea esplicâ feaoțpepete fisiee; instrumentele nu se puteau perfecționa maifoaiale de' suiepii’a mecanicei. Eta dar' ca lipș’a teoriiipru a foste caus’a, ca agricultur’a se remaie atatia fenoli infr una sîru <|e operațiuni practice, care s'au repetata fara nici o scambaro dela cei vecbi pana in sepululu alu 18țlea Pe la finele ăstui seculu luminele începură a se imprastiă cu osebire; teoriile incepura p se pune in practica,, si agricultur’a ipțepu a deveni obiectulu stu- diului dmeniloru invetiatiastufelu agricultura intră si dinsa in rondulu celorlalte sciintie. Vedemu dar’ ca «"«■ nnlri- s’a aflata căușele diferiteloru fenomene, mai anteiu s’a perfecționate sciintiele pure si apoi s’a dedusu dintr’ insele operațiunile practice; teoriile dar’ au năs- cuta progresulu practicei, adica mai antaiu sciinti’a pura si apoi sciinti’a tecnologicv Asia s. e. fisiologpa ve- getale ne argta cȘ y .că o planta se se desvolfodie are trehuinlia de lumina,, paldurp, «pp, carbcmp jete,.., Eta sciinti’a pura, din care deriva sciinti’a Aeicnalo- gica, aceea care ne invdtia cumu .trebue ,se na ser- vjmu de obiectele naiurei-, cumu șe le punemu intr’o posiliune că caldur’a, ap’a si fote cele ce ’i ser^u da alimenta se li pote .veni mai bine iu ajutorju. Scopulu unei scientie lecftoJpgice este Je ,a cupdsce ,si a a- plipă; acdsta est» artea sau fodpstri’a; ugricullurla nu eate și ga decatu o arte» o industrie; că or-cai/e sciintia tecno|ogica; fiindcă ea năre de scopu numaia cundsce, dar’ si a produce o utilitate materiale sociptatel Din cele ce dîseramu, inlielegemu. ca pgricultpr'a ’si are teoriile sele, care deriva dip scientiste pure; se determinamu acumu sciintiele carp poncurw la formarea sciintiei agricole, Scimu ca. agripultur’a se ocupa cu producliunea. vegetalelor»; .dar;’ aste vggetșlc , crescu si se nutrescu in pamentu .si te taru,C«sp cupo- soemu ai sg studiemp pamenlulu, care . serve , de basa plan te loru, .țr.ej)ue a sludiȘ diferitele., sele elemente la difeșril^le nele st^tur^ și te, diferite loșalitali.; aciipliele care ne servu la unu asemenca atudte șunt.Cj^inția si geol^gj’m Ca se «tediemupemdu fo qH^respira plantate, .,4 Și d-tor mfote așuprș.. Huimp ritourateorologi-e. ' CtmeeeMN vfetiei si a-wumitaMuita¹ ptairteluta'u-gtaMu ta sei^ eare tâaMdia ideapre plante «'»• Aotapic». In fine âgrta ctatur’w. «ti o irimim teeaoteftaa, că o scîintta cart farm*; evdtii, ei aVutdle cefe mai pretitefe, are (re- btriqlia 4^ gtadtata e « o n o ut i e I so eia-le. Prin teoriile -eceaomire stabemu capitalulu, prihripatata ih- atnpndnta; ala puădudtiunii agricole; pr’intr'fosele sta- dietnupaamntata in «porte >ee prpăcctiuea si societatea, pr’iniriiuMle ntadmtan .mnnc'a, care «te egentulu cete mai ;engrgteu alu preductmuii etc. ' > bai pountiele de mai sura «vtmu inca seadaogeiM mecanic’* egricota si gemete rabata, eaci in cuprmflulb sciintiei egoetetarei intrai si pcrfectimmvea instrument tetaru șii.macbinetarm egrioate predubra si meeufareb eamporiloru si dirigirea apcterti. Artea veterinara est» unuadmwu la nșta istiintia, «be tade părte integrante di» .alta sciintaif aeeea p medteiaei văleloru. Agricdi- tarulu ;ește deasetetu dn aateoinaite; du fote astea ra adQptate<ₗinₗscdleteₗ«cMitiei agrioăle, a te pfedă el te»u eare tetiUM despre ^rtea țeterihaaa indi^ensabile tatii agriculforu. . Sciintiele oare compusa aciinli’a agricola s’au teoriile necesarie ta cMMoeeea planteteni agricole si formarea productelor»: tont,; forma partea- lecui ca a seiirw fi ei; 4r' . . • temă.) ' ■ •" j • - ¹ ) ■ i ' ■ ■ ■ M6r4ea epfscopiriui l.em^ny st legatele fiii. ‘ DitaȘ -tcirea triste, publicat» in wm’a Unui trlrgruau prin fpiete romane, ia ^fLararte «. -n. «e imulâ la ctfo elema. ,UustriMte»i. fla ,D, ijoșntu Lem^uț oapdvii epiaseputa itfogara9folui ; .taa reeemonrelb -fanarati se tawa in 9d) i ianelieri lune,.icandn straptelui fii. adusm 128 idta ..cteusMwtoifaumscaaitoru o» sotoaMiitat», periata fiejwlu.pre «rmeri 4® dpispredwoe teologi diu. semna- rjuliA gx„ c. ceata pana. ta heaerw'a St. Vnmra, nude $e pelebrar» cele prescrise, atei inasormentarai de catra p^e pq. D., canonica Joaife Popa Selageanu, parele nu: pregetă « oaieni pana Ia Viau’a, apte a potd arptă ultunulu acesta aemnu atatabirei creoamsci catra rppausatukj, Esael. Sa D. opise, alu Oradiei Sandu prin una ««urtai impedeeafe Nuatele ai desanitatea ce im» bracâ repauaaltdu in vidti’a sa, adună la aetruehre-i toti romanii, demnitari, si altii, ce se află de presante in capitala,, cumsi o.mnltime de popora, ifttemplanduse, p flre chiaru dieu’a de păsci te latini; de a caroru mare parte fii apoi >petrecuta pana la cimtirmulu dela Șt..Mar.. Adormitulu țn Dornntdu se wesod ■ după sie- maUsmulu univers, din Ratat, ■ in Desmiri lunga Cluaiu in 23. aprile 1780, si după o caridra plina de activitate că profesoriu in Blasiu, că protopopu in Clusiu, după aceea earu in Blasiu că' canonica si secretariu lunga netnoritoriuta Bobu, fii alese, intarita ăi promovata la trept’a episcopdsoa in 15. aprile 1833; si asia urmă in scaunulu aceloru archierei, pre cari proni’a se parea a irfi msarcinatu cu dupla misiune: de a fire nu numai pastori turmei ouventatorie siesi incredentiate in cete sufleleeci, oi totodată si preluptaci si operatori mei națiuni, pre care se apesă din vecori a sdrtei mana de plumbu. In acesta delicata a loru pusetiune, prin complkat’a constetatime a evenimenteloru din diecenile mai ndue io multe moduri îngreunată, nece ca s’a po- tuta apoi, că se nu le ajung» preste capu a gustă din cup’a amaratiuniloru. Intempterile din vidti’a archie- reului de fericita aducere aminte parte voru se sub- ministre .din lemeiulu mai susu respioatu materi’s nepar- titiitorei Clio, parte apoi sânta cu multa mai in prospeta memoria, decatu sa fia opu a le insâră aice. O trăsură insa frumosa din Caraoteru-i, cu car» străluci pana ia dr'a mortiei, nu potu a o tacă; idlielegu aceea libe- ralitate insocita de evlavia intru adevern de parente celoru lipsiți, incatu ti-viene a crede, ca in totu de- cursulu vietiei si-propuse că o devisa dis’a tai Victor Hugo: „ qui donne au pauvre, prdte a Dieu “ (cine daruiesce meserului, impromuta lui Ddieu). — In anii si mai alesu in dîlele din urma ale vietiei sale pre hmga jelea de a se vedd in străinătate, depărta de plăcutele, «ui de dulci suvenir!, desteptatoriele plaiuri ale patriei, pre lunga greutatea betranetieloru, hvd a suferi ai de dorerile nsorbnriloru, de cari fit cercetata. Ci nece in clipit’a cea mai depre urma (in cure tacă si- pmtraSS coaOcienii'a de nene ) n'd Uitata de MM sei fii «dtanota păstorire! mie conerediutl'. Asia voiendo a despune despre averea sa Inca tratndW, Of punendtt eseentorra testamentului pre llustr. D. Cons. de curte Vas. Popu, lasă o oblegtfhme de <0,000 f. m. a. cum si o datoria de 2000 f. m. a., că din acest! cil 4500 f. se se mnltiumdsea anumit!! cumnati, pre cari pane aci mai pucînu i-a fosta ’ajutoritu; cum si că remunerare pentru unii credfntiosi Spriginitori in sta- bithmife safe, si pentru une scopuri pie; dr’ restuhi so fia pre sdm’a fondului preotiloru deficienti. Cartfle ce le castegiă in Viena, le-a donata bibliotecei teolog, rom. £ca bunuta pastorii, carele cu pastortalu pastoriloru, sublimuln seu modelu, cu maiftuitoriulu Is. Cs. cu de- repta curenta a potatu dtce: pre carii i-am iubita, pana la mdrte i-am iubita! Deci sa i-dtcemu si noi din animat moUiter o^a cubent. Vfea’a 15. aprile tMi. ’ ' Dnnttata. Dorintia timpurana. i Sub titatata acesta „paed. WBltt“ aduce urmatdrele! ₍ Representantii poporului se creeze o astufelu de organisatiune a vieții de stata si comunale, din care se , resulte fericirea poporului. Adcverat’a fericire a poporului basdza pe tarfa si avuti’a lui; ambe aceste resaru din o cultura sane- । tosa a aceluia. Cultur’a adeverata insa trebue o desvoltă si a formă rapede mintea; a conduce fantasi’a si inim’a astu- modu, că totu insulu s’ ajungă la trdpt’a aceea, in care contimpuranii ii dau unic’a diploma nobilitara: de dreptu, piu si intieleptu; dra voi’a si puterea a o in- j direptă si deprinde astufeliu, că insulți se Se înzestreze cu calitatfle urmatdre: activitate dibace si durabila cu voia si plăcere, prelenga activitate folositdre, cum- patere si caracteru bunu. . • O asemene cultura populara trebue se iă pe omu că individu, că insu in conducere, dra rta a mană mul- Urnea, că turmele de vietati. Daca scdl’a populara ’si va fi deslegatu estu-inodu problem’a ei, atunci caile progresului sunt desebiuse; atunci Obiectele mai inalte nu SO vor mai privi de tor- tura, ci de nutrementu necesariu si plăcuta; lucrulu, ocupatiunea va află numai laborator! diliginti,' isteți, bravi si inventiosi; ocupatiunfle si productele Ioni se voru prefectină totu mai 'tare, Si nunumai vor ajange 12» I * â ,t a a io ii m te ji 1 ia a tt* f IfO r 1^ .J Jf ib» ce ( i i^' ■1^' jffiA is^ ,fj * oek. productele slțaiuese. yor respinge , cele pr^pți» m vor esportă indpparkri cp rescumptrere fa. avuția we, ce are apqj sq intre iu patria* Poporalii, desceptu se inaypiiesce, celu inavutilu devine tare si puternicii. , > , -V -■ ■ .-------------------------- -------- I, , .MU . Soiri scolastice. Clusiu. Inaltalu gnvermr~alu tierii a decisa in scsiwie,câ se seprovdcereșpeclivelp ordinariate \epis- copesci, a-si dă opinmnile despre consiliarii de instruc- țiunea publica foști prelunga guvemulu c. r., ca daca afla de trebuiptia se mai, remaaa aceiași si prelunga guvernulu nou, său nu. Gherla. In 14< ale curtatei a adormita ia Dom- nule unu jupe de mare speranța, teologalii de Viena Stefapu Muresi^nu, tocmai candu pregătită eu multa serguintia spre împlinirea misiunei sale, era se-si incăpa sfer’a activitatiț in lume. Klu repeta aici in Gherfa, unde venise pentru depunerea esameneloru iaca in capelulu lunei lui fauru. Vien’a o părăsise din de- cembre an. tr. si tern’a o petrecu in sinulu iubitei sale familii in Urhea-mare. întristarea ndstra, carii i-am cunoscuta nobilele sale calitati, cate mare, aceea are a o semit si tastai națiunea acum, candu avemu numai pucîni umeri pur- tători de Sarcinile cele grele ale natiunei nostre. Ondrea cea depe urma a reposatului i o detemu in 16. ale curintei, ta solemnitatea care asistă si insusi llustritatea Sa Domnuhi £piscopu, venerabilulu capitulu, mulțime de celatieni si teologimea. Vestitulu oratoru M. o. D. Basiliu Popu, prefectu de stadii a rostita o cuvehtare pelrundietdre, df la mohnentu s’a dîsu alTa de catra unu amica alu fericitului, Joane Mol- dovean de Zsadany. ; Astufelu se finiră, tieremoniile inmormentarii si noi ne reintorseremu cu inime ranițe după zelosulu nostru; consorte si frațe. . Amintirea lui — in eternul : . I*P. ’ ' Ciacova^ 11. aprile. Precum se rapărta de starea scdleloru de prin diecese si tienuturi, inlocma cugeta a nu fi lucru desierta a se descrie si dă Ia publicu ai starea scdleloru singurite de prin fia-care comuna, .ca asia se pHtea^u avpa cu limpu unu conspecta câta mai latita si MMidmianuathu. Coinuata tmdsfcwOiaaâva ii'a avuta scdla romana pana la anulu 1852; cpadu' petata^ denttiulu Si oddilooireâ uaohi dmeai uelosi, st Mi cu sama > tai Joane^ Miouy 'D)i m i triaU’zonu< Nieolae ;Miou ai . aton, < carii atr fostu patronai ;^a trebuinti’andeovoltarii fiUora fa.lhnWa «totem»/s'a nsceiU nutu o rugare la fost’a comisiune școlare (?) în Timisidr’^ pentru â iii se> du voia r infitatiă sdola romana si in Ciacova, |. Joanovipin. ta acesta anu scePa ndstra mai laiîlw Cu o> clasa, a cărei iafimtape este mai cu smM meritata reverendisimului b.protopopu dld Tractaluf Ciacovei Vasiliv Tabatao viciu, care barilata a do- dpveditu si ppn?₂acm mare zdu intnr latîrea oulturei ia poporulu nostru. ■ - ¹¹ " j .ț .. .;>■ AL Wcetaevteia, Din cerculu Beiusiului, in l⁸/w. aprile. De mai multe ori cetindu din pretiuitulu acesta diurnahiț raporturi in interesulu scdleloru ndstre, parte din con- deiulu unoru barbati renumiti¹ ai natiundi ndstre, parte din condeiulu confratîloru invetiatori, si apoi yediend^ ca din părțile ndstre, pan’ acuta nime nu se incdrca a, raportă ceva; imi luaiu eu voia a incunospinlia —' in catu me idrla împrejurările -x- din partîle aceste ur- matdrele*) Cerculu Beiusiului sta cam din 100 de comune curatu romane, in 2 protopopiaturi adeca: protopo- pialulu Beiusiului si protopopiatulu Meziadufui; are cam 40—45 de scdle, cu atati invetiatori, intre carii 35—3$ sunt' preparandi dra ceialalti suplenti — nepreparandi. — ăalarelile invetiatoriloru sunt cam de 5 classe, adeca: de 50, 80, 165, 125 si 180 fi. v. a., apoi de 3, 8, 10, t2 si 15 metrete de bucale, si de 4, 6, 8, 10 si 12 *) Nu prea aflamu nimica de. îmbucurate m impregiurarea, ca clas'a invetiatoriloru noștri se arata asia de puctnu activa si nu conlucra mat nimica la fii'a âc&ta destinata ¹¹ binelui lom. Daca mu suht toti nascuti a scria ’ sine articuli de gaaeta scientifleî — ce de altamfatrew; s'ar pam cere in specialitatea loru— tramitane macami totu* insulu lucrurile ce le vede si aude intexuplandtysț /impre*., giurulu seu ori si cum scriau, c’apoi vom face noi ₍ T< compusetiunea artrculului. Asia ceva este db neaparatâ ' trebuind* * ni se tramite/ dedreee noi d^aid nu ne putem* ' face in tota loculu, câ se vodemu si culegemu oale *»* template. Bl ISO arșii in ine ioduri iun» *i lumM, -fuMra, f«u, ^ie Im । ea aalâM de dan» L eunt ® , de a Ih î și de a. IV. atlniu (nai tâle, er eb salate de a V< dam» «Nit aaWderea'3.; adeca: iin Beioaiu «i in Bafa de arama (*4sMaya>i acnUa de repetiiinne —» de dnotineoa — e numai in fidaWnya. Naint* eu 12 ani abia erai ia totacercuhi Beindiu** lui 8 scdle; dela 48342-^1857 wuaserulu loru san ia»- mhRUu ci mai sus, dr posturii» «e ocupata cuta oomi*-' tăia cu 35 -r 3b prepurendi ₉ cei&kdli suplewtt , adoca toajwgftftdu la inonpulu prepadandi pentru tdte poMu- stea cutate a se suptei uneia locuri si cu indivizi, carii u’gu ăstui Uliu cursulu necelariu pedagogica, carii de aceea se «umeseu supleati. Ei au tesla asiediati na- Ste pan» vciu esî individe oaviintesu preparate pentru posturile acele. Durere insa ca provisoriulu a ajunau la per»«Miente, / i *’Bulgarii, carii trecură la Honglonu, audîndu de desiertarea tiereloru ,1a Dunăre se irentorcu sub ducele loru Haspafutiu, si Cflprindti Daci’a ndua' si cea vechia in- feridre,¹ pana acea sttperidre remane sub «vâri (680). Bulgarii trecu Em ti Iu, si ‘pre- fldsa Tracia, dra imperatulu- cumpera pacea 131 pe bani, după ce perdu a lupta mure pe apa ai useaiu la Odjsu, (lengavara’a). Strămoșii noștri toti suntu acuma sub jur gulu bulgariloru, si ae rumpu tdte corda- tiunile loru cu Constantinopoiulu, că ai mai de unadi cu Rom’a, — Bulgarii nesnindu se cuprindă capitala comitu crudimi neaudîte in provinciele de din- colo de Emu, că ‘se păra puterea Romei noue^ si o mulțime de romani din D a di a noua si din Coloniele lui Constântinu celu mare in Macedoni’a si Tracia, trecuDunarea, si se asiădia in Dacia vechia la frații .loru, pentruca domnindu aci bulgarii incetara cu predarea, nu că si in provinciele de acum castigande. . Hasparu măre in 683, si lașa de ur- matoriu pe Terbeliu; dra imperatulu iu 685, si ’i sucede Justinianu U-le. — *) j. 33. Justinianu II., «85—«95. ¹ Justinianu ÎL fiulu lui Pogonatu, abiă eră de 16 ani candu primi sceptrulu, si indata strinse dste, si in scurtu timpu învinge pe slavenii, carii veniseră cu bulgarii lenga Tesalonica, apoi facendn diri ei 30,000 de militari ’i tramise in Africa in contra arabiloru, >(687). —In contra bulgarilor^ plecă, insusi, si deodata ’i rempinse peste Emu, dar’ renturnandu, ’lu atacata in strimtorile mun- tiloru, si aci asia perdere mare suferi^ incatu abia a scapatu cu viăti’a. Justinianu II., incredintiandu-se prea multu la unii dintre cei d’anteiu ai sei favo- riti, aceștia prin abusurile loru nemultiemira pe senatu si pe poporu. — Senatulu alese atunci pe Leontiu Patriciu de imperatu, carele taih nasulu lui Justinianu II. si-Iu esilă in Chersones (Crimia), dra pe faVoritr^i ucise. —.................. ' j. 33. Leontiu Patriciu, «95. Tiberiu III., 704. Leontiu bate pe arabi in Africa,t si recuprinde, Cartagina; insa perdiendu-o pește unu anu, ăstea din Africa redica pe Tiberiu III. (Apsimaru)de imperatu, si acesta venindu la ConstantinopoiU, pe Leontiu *1 jhl-aa mai tiaaanw da impnrinhi mai ritănu, totuși primimu de cinosura cronologi’a imperati- leru lui pana candu ajungemu la unu punctu, candu* di >se dfprdtyț natiunala si politica. — ’lu taia ia mmu, si-lu inchide în momuftiiea sântului Dalₘₐₜiᵤ (698).—. ' ¹ •,, Justinianu esulatulu intielegendn ca cnersonitii vreu se-lu ucid» său se^lu faUn Qonstantinopoiu, fuge in Dar’a cetatea cazariloru, si aci se insăra CU T e o d o r’a, făt a cagapului. Tiberiu audi^ndu acdst’a si temendu-se ca nu cumva Justinmng se vina cu ajutorip sțrainu, tramite caruri multe caganului, că se Iu ucidă, sdu se ilu tra- mita. Teodor’a audiendu dela unu servu plantdu uciderii, ’lu descdpere lui Justinianu, si acest*a chiama la sine pe gnbdrnatomlu tie- nutului, carele eră rnsarcrnatu cu uciderea si ’lu sugruma, dra elu se snf pe naia si caletori pe marea ndgra la Simlolu eu mai riiulti amici. — .; Pe mare eră o fortuna grea, si unu amicu ’i dise: „Rdgate lui Ddieu, si promite ca de ca vei recâștigă imperatî’a, nu-ti vei resbunĂ". .Atunci Justinianu respunse: „De voiu i e r t ă ,p e V n U 1 u dintre inimicii mei, in loculu acdst’a se me innece Ddieu“. Fortun’a se alină, dra elu ajungendu la gur’a Dunării, tramise la Trebeliu regele bulgariloru, că se-i dee ajutoriu spre recuperarea imperatiei, ca-i va dă daruri, si fdfa de socia. — Trebeliu ’lu primesce cu ondre, redica date, cuprinde Con- stant in opoinlu si ucide pe Leontiu si Tiberiu III. (704). ■ , . • । (Vă urmă.) . • > ; ’H ----7-1—■■ ■ ; v ■*— Varietăți. , , Proverb! orientali. , . , , , Ce dpresce orbulu? doi ochi. > . - .1 Cine aldrga iute, cade ’n drumu. ,ț :■ > , Mai qiulte musce. poți prinde, ca w>u fafOTO de miere, de catu. cu o,,bule de ooetu , . . •./ ... ? Ocelulu darpitu e mat, dske, । da '.W* cumperata. , , ,j ... . n Inim’a e unu cbpilu:'spera ce doresce. ₚ;, ; ₍ Rebdarea e chei'a bucuriei ₙ ⱼᵢₚ ₍ Celu ce scie multe, se insiela adesea. ⁷ ₜ ’ ’ 1 1! 1 < ■: Nebunulu isi tiene inim’a pe limba, intieleptulu isi ticne limb’a in inima.--------- . celui ce ’ti face reu: Mtfalu.veiA iqbHp si de ;Pdieu, ^,de chiaru inimiculu teu., ,, ./ 132 . p₍ bei ^țjnițufaaeui m tracta tai dinsulu lucruri de intere^ < * î \ ! ' ¹ Cita ce tvdfe&e atrtatapace, trebui se fie surdu, ottnk rirmntu. > ¹ ¹ \ J * OitauHr cil capulu ¹ MâMrWi iii perde cialmao’a in ftțiltîme. ⁴ / ;• V ᵣ ' : ' ' Cate o datacorabi’aâetadinâ; dar drumutaseu fiu este maț pucîn drepțu. / Oulu de astadi face mai multu de catu gain>,de mane. , "" . ᵣ ' ’ . - • H ț , Ferocea face prosperitatea seu ruin’a unei case* • Gak?a vecinului ne pare o gașca, ; O mie de amici, e pucînu; unu ininicueste rodiu. , Cine plaițge pentru tota Jurpea, orbesce. ᵣ; Da fii mai bine, capulu, de câta secretata. A dă celoru avuti este a cară apa in mare. ' Cela ce da seiwșHoru da lui* Dumnezeu. ' t * benesiulu dîce¹: *Nh ^ociu^ ' ’ Santa vorbe, eare bămami cu dulceli’a satăta. ' t⁽ Wbttatamiere is/ linge degetele? ' I Limb’a pn âre (fee, dar’ sfărâma ceiati. . ' / îta tauri magârâsiulu meu! Va veni primevira, si ci dins’a Va cresce trifoiulu. ₜ . , Aceia e orbu, care cade de doue ori ialr^aceeași grdpa. • - ’ Qnțulu celu pră prudenta ajunge* de multe oria ’si sparge capulu de vreo brina. . , Nimica mai nefolosîtoru de «du consilierile date unui nebunu, si sapunulu ce ai i dd unii 'negru ci să se faca albu. Nit priîmi nici unu presentu ci ’ti se va cere înapoi ori in dioa nuntii,-s^u in vre n zi de serbatore. O mie de căvaUri nu potu despuia pe unu golu. Candu visitezi pe unu orbu, închide ochii. Nu te încrede in cuvintele celoru mari, in durat’a liniștii marii, in claritatea dtlei ce apune, in puterea calului teu. > - Ceta ce terț ceva dela avani, face tocmai că celu ce ar voi se sape urni putiu in fuhdulu marii. ¹ Pbhtrtf unu mtielepta se gasescu duoi nebuni. Hotiulu se feresce a fi prinsu, trece adesea de omulu ceta mâioriestu. , Unu neamicu cu minte face mai multu de catu unu amica nebunu. 'ftedactâru ttaponsabilu V. Romanu.¹ o * Diet’a Atatritf dlpsu in sîedinIPai din 10. apriM a datu femefloru' unu felu de emancipare prin aceea, ea le—Jn ¹ recunoscuta dreptate de ¹ a vtaisă si ele, că si barbatii : ; . * Intfunu spilalu ata Vienei o muiere de 35 ani nascâ mai in septemanile trecute patru copii, trei fe- tiori si o făta. \ * Triestulu incurendu va veni in legatara cu Pesfa prin druțnu ferata. Esportuta Triestalui in 1859 a festa de 115, 289,691 fi., in 1060 de 123, 597,035 fiorini; dra importata in 1859 de 135^393, 538 fi., ta 1810 de 147, 147^834 fiorini. * * In tăia Germani’* Sunt astadi 383 de asoctatiuta pdntru gimnastica cu 30,000 de mutant. * Dela adunanti’a confederalîlovu in Frankfurt s’a conchiamata ocomisiune did omeni de specialitate, spre a se consultă asupra introducerii Unei mesuri si unui pundu germanu universala. Aceeași in 12 januariu se adunase in Franjuri si. inca in prim’a-i siedintia a ho- tarita unanima, a recomendă guvemeloru germane prii- mirea metrului de unitate a mesurei de lungime. * Comerciala Angliei in pomparatiupe cu clin din anulu trecuta, arata numai pe trecutele Juni Januariu si februarta unu scadiemeutu de vr’o 17 procente. . * Intr’unu orasiu alu statului Indiana (dm statua rile*Mite) vietiuespe ceta mai betranu omu P<*e care se aia pe miprafaci’u grobutai. Acesta btaraow a im- plinitt acum 135 anL Se bucura de Ute tamRattle sale, manatca cu Mrte bunu apetita, merge regulata la preamblare si vorbesce Mrte voiosu. Candu ilu întrebi data si loculu bascerii sale respunde: «Suntu născuta la 1725, inlr’una orasieta dela cinci pana la siăse sută focuri, care se numesce New-York si care se afla situata la gurile riului Hudșona. Acestu orasieta de 500 pana la 600 focuri, astadi cuprinde o populația ne de 900,000 locuitori. Respu hăuri. A. S. — Oradea-marel Nu putemu. J. V. — f*et?a. Tocma pacandu am primita Scriedrea DTate, se gatMe <* tipărirea! «mu artictolasiu despre obfertulu acela, ce * ese acum ih Nrulu - aceste, deci pbha I/Mo ton Tute mai putatu intrebuintiâ. Cu tete aceste»Ti tuultatmeacn de atențiune. Catu pentru ce|e de. ipulțu, .din acele â^cai se va mai tipări nimica. Ce am pututu am facutu, si ce nu se p6te, nici se se pretindă. PROPRIETATEA Pm^ietar’. n tijMriuln * provedictorului. * Ini S* FNf6c4lₐ Nr-17. 8i6tiu, 29. Aprile. 1861. Ese in tdte Sambat’a. Pretiiihi aben. in Sibiu pe anu 3 fi. 40 cr., pe *4 anu 1 fl. 70 cr. A MI ( l L l SCOLEI. Pentru tdte , provine, austr. pe anu4, pe 7ₜ a. 2 fl., pentru princ. romane pe anu 38 , pe 7* a« 19 piast. Scienti’a agricola oi progresulu ei. (Capete.) Se ne aruncamu acumu pucînu privirea asupra progresului agricultareî pana in epoc’a de astadi; se {aaminamu literatur’a agricola de la cei vechi pana in dîlele ndstre. La cei vechi după cumu mai dîsemu, nu gasimu nici o urma de sciintia in agricultura; nu gasimu de catu nisce poesii, nisce simple descrieri, in care nu vede cineva de catu frurnoseli'a stilului, dar' nici o doctrina științifica. Scrierile agricole de atunci erau că romantiele de astadi, le citeau, cumu dîce france- sulu, pentru passe temps. Tardiu incoci pela 1600 ga- simu pe Olivier-de-Serres in Franci'a preocupandu-se aeriosu de starea agriculturei; elu fă celu d'anteiu care aretâ regelui Henricu alu IV-lea, importanti’a agricul- turei determinandu 'lu a se ocupă seriosu cu asta in^ dustrie. Prin stăruințele,lui Olivier-de-Serres se in- troduse in Franci'a verinii de matase, cari astadi a ujunsu a fi o industria fdrle importanta in Franci'a. Olivier-de-Serres a lasatu o opera de agricultura inti- tulata Teatrulu agriculturei, in care nu se vede alta de catu observatiuni practice. Mai tardiu unu calugaru dela Lyon, Rozier, lasă asemenea după pârlea sa o opera de agricultura însemnata pentru refleniunde sele cele seridse; dar' numai pela finele secuiului alu 18-lea Arthur Young, anglesu, fu celu de apteiu care puse unu fundamentu solida sciintiei agricole, aratandu ca teoriile sele isi au radec^ele in științele naturale si fisice, ca numai astufelu.asta sciintia. va ajunge la progresulu de care lumea are trebuința; elu fă celu d'anteiu care atrase atențiunea invetialîloru de atunci asupra agriculturei. Arthur Young nu se multîumi a studia agricultur'a nujpai in patri'a sa, elu facă mai multe calatorii in Franci'a, Itali’a si Spani'a, de unde culese observatiunile ce trebuea se'i serve la formare? leoriilora sele. Arthur Young intorcendu-se din călă- toriile sele fonda unu diurnalu de agricultura, unde espuse teoriile cele mai importante ale sciintiei agri- cole; elu ne a lasatumai multe, opere intre care cea mai însemnata este oper'a intitulata: agricultur'a si economi'a rurala. In privinti'a economiei rurale Arțhur Young, putemu dîce, a fostu celu d'anteiu fon- datoru; pana la dinsulu nimeni nu espusese teoriile economice asia de lamuritu, teorii care au servitu de modelu noiloru economiști. L B. Say sî alții au im- prumutatu dela dinsulu cele mai multe teorii in privinti'a rurala. Unu astufehi de omu trebuea negresîtu se aiba imitatori. Thăer fă celu d'anteiu in Germanica care urmă după principiile tai Arthur Young, Thăer fu re- formatorulu agriculturei germane; după ce trai multu in Angli’a in calitate de medicu, pe lenga regele Angliei, se; intdrse in Hanover'a • unde incepă a espune teoriile agriculturei ce studiase in Angli'a aratandu inferioritatea agriculturei in Germani'a. Guvemulu. Prusiei sciă a apretiui meritele celebrului agronomu, si 'i dărui o mosîe indătorandu ’lu a fundă unu institutu agronomica; astu- felu Thăer veni a se stabili in Prusi'a la Mdglim In scurtu timpu Thăer dobendi o mare influentia in Prusi'a, fu jnsartinatu cu afacerile agricole pe lenga ministeriala interioru, fă numitu consiliera de stata si invitatu de universitatea din Berlinu a face unu cursu de agronomia. Thțșr a adusucele mai însemnate foldse agriculturei ger- mane prin capacitatea si energi'a sa catu si prin ajutorata ce. a gasitu inguvernulu Prusiei. Oper'a sa cea mai in- semnata este: principie raționale de agricultura. Franci'a se parea a fi remasu inderetu în sciinti'a agricola; dar' pe candu cununi de glorie se depunea pe mormentuta lui Thăer, numele tai Mathieu de Dom- balsle începea a-se respundî; acesta arată lumei sa- vante ca nici in asta sciintia Franci'a nu se lașa mai josu * de catu Angli'a sî Germani'a, care pana aci sin- gure se mandriau cu progresulu acestei sciintie. M. de Dombalsle fă fundatoralu celebrului institutu dela Roviile; suptu titlu de analele de Rovîlle elu publică in timpu de diece ani o mulțime de articole despre agricultur'a si economi'a, rurala, care au immortalisatu numele ăstui omu celebru. Calindariulu seu agricolu fă tiparitu dd 12 ori fara a se mai putea găsi astadi vreunu esemplariu. 134 Franci’a in asii ani din urma are a mai numeră p’intre celebritățile agronomice pe D. de (Gasparin. Acesta a adusu o adețerata revolutiune in teoriile predecesorilora sei.* Pana la dinSylu studiele științifice erau localisate, se facea o sciintia mai multu locale. D. de Gasparin posedendu mai multu datele științifice de* câta predecesorii cei, a oaetata ca prin apheatMnea loru se forme o sciintia generala; prin ajutorata chi— iniei analitice, hrin numerdsele sele lucrări asupra me- teorologiei a determinata noulu drama pe unde are se mdrga asta stiintia, elu a aratatu diferitele substantie ti diferitele cantitati de care se nutrescu plantele; precumu si diferitele cantitati de căldură ce absorbu. aceste plante; astufelu a ajunsu D. de Gasparin a scdte asta sciintia din labirintulu contradictiuniloru. * A trebuita multu timpu si multe genii că agricul- tura se- ajunga la gradata in care se afla acumu in Europ'a civilisata; a trebuite multa staraintia gaver- nelora că se imprastie industri’a agricola astufelu cumu o âu perfecționată teoriile științifice; remane inca chiaru acumu in tierile cele mai civilisate unu mare dramu a face dela teorie pana la practica; dar’ cu tdte astea. Europ’a civilisata a ajunsu fdrte departe in progresulu industriei agricole si se intielege ca nu putea fi altdfeta cu atatea genii pe care nu le puturamu inca insîftti aci pe deplina. Noi inapoiati in tdte n’avemu de catu se ne folosimii de prOgresulu loru, n’avemu de catu se introducemu, se imitamu. Este o mare diferenția intre a se ocupă cineva cu crearea si perfecționarea unui obiecta si intre alu taă creata si perfectibnatu. Agricultur’a s’a perfecționată la di hsH prin teoriile stiintielora si numai prin asemenea teorii vomu ajunge si noi a avea bune resultate practice. Buescu. . pubLtt) Depe Ari ea iu, 23. aprile 1861* Vidti’a st fericirea unui poporu depinde dela cai- tar’a lui» Acest’a e unu adeveru atatu de chiaru, atatu de constatata prin esperintta* catu numai celu orbu la sufletu se mai pdte indoi. O ddmne, catu semiton noi in diu’a de adi adeverulu acest’a I * Au trecutu timpurile cele vechi, au apusa staturile cele gloridse antice, in cari mas’a poporului avd numai cultur’a maritala, df cultur’a sublima spirituala se rotea in unu cercu fdrte angusta din aceea masa. . Adi a sosita ttopuie, ce ca um viorea tainieu profetiesce mdrte neașteptata totaloru popdreloru, care^ nu se nevoiescu, pre catu numai le ierta poterile, a se cultivă in corpore, a pași pre aren’a vietiei cu ann’a tai Apoline in mana. Parohi timpului, santoaririu vietiei si a’ feritirei popdreloru suntu astadi stieatiele, ele au se fia „Ta- talu nostru" sî »Credeulu« popdreloru, cari voiesca se mai custe, sî acelora cari se nevoiesca se scuture Dar’ se. fimu scurti st se ne intdrcemu la vatr’a ndstra. De are cineva astadi । opu de scientie, apoi noi romanii suntemu aceia, cari in acdsfa ocupamu gradam summum, Ap’a vietiei, — ap’a renascerei, angerulu mantairei nostre de fnrfa timpului, de latiurele lesînatitora, de pierire — suntu de trei sî de patru ori scientiele. — Acestea au se fia de adi înainte pentru noi fax tuba, precumu pentru toti aceia, cari inca st adi intre semenii loru nu traescu mai liniștiți sî mai securi, de- cumu traesce locuitoriulu din Mangrebu, care deca mai are ceva de adi pe mane, deca traesce de acuma pana mat apoi, are de a multiemi numai binevointiei domni- loriului st vecinului sen. Dar’ funtea stientielora este scdl’a, singuruta al- tariu pe care potemu aduce adi sacrificie pentru o vidti’a îndelungata sî fericita, — pentru prosperare. Fara de acdsfa adi neCe Ddieu nu ne mai pdte ajută St scapă, ci ne vomu pierde fara urma că nai’a franța in oceanu. Insa facufamu in acestu respecta pe catu a fostu opu că se facemu, sdu nu,—sî daca nu, cine au fostu caus’a causeloru, noi sdu mai marii nostrii bise- ricești si politici cei bene semtîtori? Acdsfa o lasu acumâ de o parte, căci scopulu meu e altuia pentru acuma. Institutiunea școlara sdu de mvetiamentu cu atatu propasiesce mai iute st mai secara, cu cată e condusa de mai multe organe, voiu se dtcu de diurnate, ce se ocupa cu desvoltarea principieloru ce condacu la scopu sî cu lalfrea cunosdntielora ce taia in bilanti’a acestei fnstilutiuni. Deci din caputa locului se precepe însemnătatea acestora diurnele, st numai ne amu espune satirei: „a cară lemne in pădure", daca ne am mai incercă se le hmdamu sî recomendamu. — Ci se vedemu, daca avemu st noi ceva asiă, st apoi daca avemu, se cercamu ca dre portatu ne-amu noi facia ca aceea asiă, dupa- cmmi suntemu datori st se ouvene se ne portanta. Candu scriu aceste din uram nu polta se na oflezu din adancuta antoei. Dar’ se cercamu. 135 Pana in annln trecuta 1860 furemu lipsiți cu totalu de unu atarp diurnalu destinata cu specialitate pentru jnslractiuiie. — Dar⁹ dta ca in acestu anu (1860) ne resari sî barbatulu, care pe lunga tdte greutățile ce-i săriră in capu sî de-o parte sî de alfa, ne scosa sî pre acdsta arena de prd mare însemnătate. Nu voiu se scriu, nu voiu se arata ca- după catu m’amu pututu informă inadinsu — cumu a imbracisiatu publiculu acdsta intreprendere marelia, căci dîcu, pa- remise ca nece aici n’asiu avd se-mi ascutiu condeiulu pentru nusciu ce encomiu*); dar' io voiu se făcu o revista, ca cumu ,1’au ajutatu cu corespundintie, mate- riale de instrucțiune, cu articuli pedagogici aceia, cari si-au luata cursulu vietiei pe acestu campu intru ade- veru frumosu sî de mare însemnătate, — intielegu in- vetiatorii de diosu pana susu. Despre acdst’a nu pothi se scriu decatu o jeremiada sdu sî elegia, sî asi scrie precumu se cere in versuri, de asi fi, de nu mai multa, bataru molipsita de afurisit a rimo- mania, care astadi s’a încuibata in creerii multora nechiamati. Ce este cbiamarea urni individu, care s’a decisu a-si petrece vietia pe oampulu invetiamentului? Eu crudn sî sume eonvmsu, precumu va fi sî are ae fia ori-ca/e altalu, bă acdst’a 0 voru mărturisi chiaru sî acele individe, — ca cbiamarea fora nu e sî au pdte fi alfa, de catu sp lumineze tinerimea ce oau sub mana sî apoi pe lunga alte scrieri ce le aștepta sî le cere lumea dela densii se respundesca perieri de acele, cari ajuta, avauta instrucțiunea, — se comunice bunei presenti sî venităric resultalulu e^peretiei loru. — Aa- uita de ventm de bobus narrat aralon Apoivedi asiă au se foca sî densii. — Acdst’a e sant'a datoria a invetiatoriloru. Cene are datoria, sî ocasiunea a acrie intre altele sî lucruri .pedagogiceau nu profe- sorala, au nu invetiatprulu? Cari tdta vidti’a si-o pe- trecu in acdsta sfera. — Au va cere cineva asiă ceva dela jurista, care din diori pana in murgita ’si pironesce ochii mintii pe elasticii paragrafi, sî-si frementa mintea se foca dereptate unuia sî altuia, ce mai ca nu-lu tragu de capu. Dieu acela e demna de tdta laud’a, care mai pdte face sî asiă ceva. Mai încolo va cere cineva asiă ceva dela medicu, caruia nu-i ambla alt’a in capu decatu tota recepte sî dr’recepte, visite insus, si visite in diosu a. m. * ¹ Nu, dela aceștia nu ceremu, nu asceptamu alfa decatu dereptate st vidtia, daca o se dîcu asiă, sî daca se pdte, sî daca prelunga aceste ne mai dau sî altele, fia ad rem pedagogice, atunci ne inchinamu loru. 6ca invetiatoriloru, ca ori catu veți mai caută, nu veți află altii, cari se ve pdrte sarcin’a, sî se ve împlindsca da- tonele. > Deca cautamu in foile de instrucțiune ale altora națiuni, vedemu ca in acele că conlacratori figurării totu invetiatori atata populari catu st de preia institu- tele mai înalte (profesori). ' Dar’ alfa e la acele națiuni sî alfa e fa noL Ore potemu cere asiă ceva dela invetiatorii noștri populari? Cu dorere casta se dîcu sî va dîce ori care, ca nu; dar’ ce se facemu, pentruca noi pana acumu nu suntemu fericiti a avd invetiatori populari, cari ae fia studiata nusciu pela ce institute înalte, precumu scimu ca au alte națiuni, ci noi i am adunata de pe aici st de pe cole cumu amu potata st cumu i am capetatu. Ce poți dara așteptă dela aceștia mai multu, decatu haremu se se pdrte bene st cu diligintia ia aceea câta pota ei. De unde nu e, nice DdieU nu iă. . • De unde dara potemu noi așteptă materie instruc- tive pentru invettatariaae st articuli naintalori de inte- resele sodMora ndstre? De o cumdata de necafiurea mas d’aprdpe, decatu dela profesorii noștri gim- nasiali st pedagogiei, cari ’su mai bine adapati p scientie. - Noi mai multa așteptam deta profesorii Blasieni, cari-su sî mai multi ? sî din cari au esîta antesemnanli literaturei ndstre. Inse daca cautamu in acdsta fdiă, aflamu dela ei pocâau, fdrte pocim materiala instructivu. Sî dre ce pdte fi caus’a? Dieu, eu n’o potiu dă cu socofol ăf Ddra uqpuliuti’a de a scrie asiă ceva ? acest’a nece nu no-o potemu cugetă, sî se martarfoăsoa chiar’ densii cu man’a pe cruce st tata nu de credemu, —* Intre densii sqnta, carii propunu de pate 10 fî 15 ani, sî nesmentitu, ca aceștia ar’ potea dă o, invetiatara bietului dascalasiu numai din esperinti’a propria, chiar se *) Nu scimu incatu se ’ntindu asceptarile stimabilului nostru corespondente in asta privintia; fora catu pentru noi avemu totuși rt mărturisim», ca sprijinirea fpiei ndstre prin ..pr^numerstijune, este — multiamita zelului 'național» — marisiâra, si suntemu siguri, ca daca n’ar esiste urit’a incalmacăla politica de astadi, aceeași ne-ar intrece p6te asceptarea. — Adeveratu, ca daca vomu con- sideră mafîmea publicului nostru scolastic», apoi amu avea inca malta de dorim’in privintia spriginirei ndstre, ne-amu -convins», ca «ui|t preoți și invetiatori, carii nice astadi nu sol» i»c^ ca esiste o f6ia scolastica ro- mana ; , , , - * R 136 numai fi cetitu alte carii de instrucțiune. Nusciu, daca se pdle atribui acdsl’a nepăsării densiloru. Scimu prea bine, ca d-Ioru au a se luptă cu multe neajunsuri, căci ce-su patru sute fiorini Idfa pentru unu profesoriu? cu aceste abia "si pole tarai vidti’a de adi pana mane, apoi că se-si mai câștige sî cate o carte, fara care nu pdte fi, trebue se-si subtraga aceea ce-i de lipsa pentru sustienerea vietiei. Ci bine, dara va dîce cineva, gimnasiulu are biblioteca; are pre amâ- rulu lui! are mai numai totu santi parenti sî mai încolo aprdpe de nula. Dar’ totuși acest’a nu-i pdte escusă pe dd. profesori, că se nu conlucre la acesta fdia pe catu potu. Am totu intielesu, ca se va immultî bibliotec’a gimnasiului din banii ce i dau studentii la immatricu- lare; — cei carii intra că noi in gimnasiu fiacare cate 4 f. v. a., era ceialalli fiacare cate 2 f. v. a. — A- cesf a se urmdza de dre-cati ani, sî resultatu nimica, — unde-su? ce se făcu ? cumu se manipuldza? Mai in anii trecuti intielesesem din funte secura, de nisce proiecte destulu de însemnate ce se facusere in conferenția profesorale cu directoriulu in frunte, cari se poteau pune in lucrare, daca mai sacrificau sî aceia cari au de unde, inse pe semne le au datu uitării. Eta asiă stau profesorii din Blasiu. Densii in ca- sulu celu mai bunu au desperatu de venîtorinlu loru, sî ăla ca iau lumea in capu. Mai ieri doi dintre cei mai buni trecură in principate, unulo caruia avemu de ai multiumî infiintiarea museului fisico-naturale, că intr’ altele se-si pdta asecură famili'a, altulu cu zelu ne spusu pentru scientie, că subimpregiurari mai favori- tdrie, se pdta face mai multu progresu. Mi tdma ca-j voru mai urmă sî alții, de nu li se va mai imbuni starea, sî cine la pdte impută? nime. Br a si o vulu, unde erasi avemu profesori destulu de capaci, n’au spriginita fdi’a acdsl’a mai cu nimicu, bă relative chiaru cu nimicu, cu tdte ca densii stau pare- mise mai bine de catu cei dela Blasiu. Asupra den- sîloru cade asiadara mai grea respundere. La Nașe adu avemu o preparandia. Densii se ocupa ex professo, ca care e calea cea mai secura ce duce la scopulu invetiamentului, si totuși nece o iota, — me miru d-Ioru! La A ra du asemenea avemu o preparandia destulu de renumita, barbati destulu de cu scientie, sî totuși tăcere, că cea din mormentu. La Beiusiu avemu gimnasiu, sî nimicu, odata tăcu toti că pescele. Dela Orade nula. Apoi despre Bu- covin’a n’am ce se mai dîcu, jace in asfictia, — „dor- miti in pace!* Ei bene, dar’ pdte se. mi respundia careva, ca cipe mai pdte se mai scrie adi st despre lucruri pe- dagogice, candu totulu e politica, candu tdta bab’a politisdza. Asiă e d-Ioru; faceți unu mare servitiu na- tiunei, candu ve ocupati si cu politic’a, mai virtosu astadi; insa numai atunci, candu ati facutu mai antaiu destulu așteptării în sfer’a chiamarii D-vostre, pe cam- pulu invetiamentului. Specialitatea d-vdstra antaiu, si apoi altele, dre germanii d. e. avere-aru adi clasicii, care i-au, deca s’aru fi ocupatu toti numai cu politic’a; căci celi mai mari clasici ai Ioni traira in timpuri, că sî ale ndstre, de nu mai cutrieratori’a.— Dar’ noi nu pretindemu asiă ceva dela d-vdstra. — Noi ne inde- stulimu sî mai cu pucînu, ce insa nu se vede. Pdte mi-ar’ mai obiectă cineva, ca dinsulu lucra intre patru păreți, sî de aceea n’are timpu, său celu pucînu numai vrea se mai scrie si prin fdiele publice. Frumosu, acdst’a mai are escusare.— Dar’ e întrebarea ca dre toti făcu asia? Eu apodictice negu. Apoi pe aceștia ce-i mai pdte escusă? nimica. Omenii sunt multi de multe tagme, st suntu st de aceia, cari dtcu ca, vedi d-ta, ce se scria densii nusciu ce articuli dea asiă nusciu prin ce fdia de adi pana mane; ci densii candu voru scrie, voru se scrie, ro- gute, ceva mai multu sî clasico. O frumdsa idea, dar⁹ dieu de multe-ori st nefericita! N’asiu mai dîce nimica, candu s’ar realisă visulu de auhi batar’ la umila diir o suta; dar’ multi o patiescu că imperatulu Octavianu Augusta; vedu ca nu merge, desperdza, sî in urma se lașa cu totulu de a mai scrie ceva. N’avemu la ce ne opinti toti a calarf pre Pegasu seu relative pe Bucefalu, ci se mai remanenta st pe Rocinante martiog’a lui Don Quijote, ca baremu nu vomu fi in periculu de a ne înfrânge gutulu. Aceste struri le cugetai de lipsa neincungiurata, — audiendu vaeranduse multi de aedsta nepăsare, — de o pșrte că unii cetindule se-si adoca aminte de chîamarea Ioni, dccumva au fostu nefericiti a si-o uită, dra de alfa că altii ce nu si-au uitat-o se se semtia stremurati si oresi-cumu provocăti la activitate, la con- lucrare la aedsta fdia, nu pentru ea, nu pentru re- dactiunea ei, ci pentru publicata de asta specialitate, celu mai însetata de nutrementu spirituala. 137 De4 d-loru, se nu luati aceste in nume d® reu, al eu crede ca nece nu le veți luă. — Repeți cate vre-o ddue dre din alte ocupatiuni său comodități sî le sacrificați acestei fdie, care inca, credeti-me, ca n’u scimu pretiui, si fiți convinși ca veți seceră mari mul- tiumite sî recunoscentie, era noi n’ omu mai fi nevoiti ' a ne pierde nepretiuitulu timpu cu scrierea de iere- miade sî cu faqrirea de stimuli. Prevedu, ca se vă mai nasce necesitatea se me mai intorcu la obiectulu meu intr’unu felu său inlr’al- talu, deci la revedere! Statutele pentru scdlele triviale cercuale greco-orientale din Veneti’a inferidre. Dopa ce inall’a Locutiintia transilvaniei cu emi- sulu din 30. jaliu 1858 Nr. a incuviintiatu infiintiarea unei scdle triviale cercuale in Venetfa, si a unui fondu spre sustienerea acelia, efori’a acestii scdle au aflata cu cale pe bas’a declaratiuneloru, ce le-au datu representantii cercului Siercai’a la protocolulu luata Ia c. r pretura in Venetfa in 13. octomvrie 1857 Nr. 4214 si a ordinatiunei guverniale susu citate, a de- termină urmatdrele statute atingatdre la infiintiarea si administrarea acestii scdle si a fondului de a ei sus- tienere. / SECȚIUNEA I. Despre constituirea scolei triviale cercuale. $.1. In ondrea prdinnaltnlui principe de cordna austriaca Rudolf, fundarea scdleitriviale gr.-orientale in Venetfa inferidre se tatuesce (?) din 20. augusta 1858. $. 2. Cerculu acestei scdle triviale sta din co- munele intregi gr. resaritene: Sinea ndua, Sercailia, Persiani, Pereu, Veneția de susu, Fontana, Bogatha, Mathefalva, Lupsa, apoi din partea gr.-orientale a co- muneloru Veneția de josu, Gridu, Sercaia, Coroana de susu si de josu, Cuciulata, Heviz si Datco cu o po- pnlatiune de 11,590 suflete, . 3. Că sodfa acesta triviale se corespunda scopului seu, se voru propune in trei clase acelea m- ▼etiatari, ce șe prescriu prin ordinulu ministeriulni de culta, si invetiamenta din 20. martiu 1855 (Bol imp. 72) asiă, că avendu tdte satele scdlele sete.comunali de incepetura, pruncii ce voru fi invetiatu acolo celu pucînu a ceti si a scria, se se primăsca in clas’a cea d’anteia seu eddM a Scdlei triviale cercuale ei că ia* vetiaceii, ce voru absolvă ad das’a a 3-a se pdta trece in clas’a a 4-a a ori carii alte scoli principale. $. 4. Limb’a esplicatdre va fi cea romanăsca cu privirea la deseversita invetiare a limbei germane. SECȚIUNEA n. Despre efori’a școlare. S- 5. Pentru prosperitatea acestii scdle triviale cercuale, a fondului de sustienere, se infiintiaza unu Comitetu cercuale sub nume de efori’a scdlei triviale cercuale din Veneti’a. * Acdsta eforia va constă: 1. Din inspectorulu cercului școlare confesionale, concernente, sdu din delegatulu seu. * 2. Dintr’unu comisarii! politicu din gremiulu preturei. 3. Din doi preoți aleși de preotimea cercului școlare. 4. Din doi mireni aleși dra de representantii mi- reni a comuneloru cercului școlare, si 5. Dintr’unu profesore a acestei scdle. $. 6. Eforia ’si alege din sinulu seu unu presie- dinte si unu vicepresiedinte, apoi unu casiera si unu conlrolorq alu fondului, dra aceialati, afara de secre- tariu vor remanea sub nume de asesori. . Unulu din profesori va fi secretariu eforiei. Efori’a apeia constituita se interesce prin dere- gatori’a politica competente. ' $. 7. Fiacare membru alu eforiei e alesu numai pe trei ani; insa pdte fi realesu; că se nu ese toti membrii eforiei deodata din activitate, se hotaresce ca cea dinteia dra se se alega presiedintii numai pe unu anu, unu asesoru bisericescu si unulu mirenescu pe doi ani, dra celalaltu asesoru bisericescu si mirenescu pe trei ani. $. 8. Alegerea ordinaria a membrilora eforiei, se face prin membrii, ce remanu ițea in activitate, si prin antdstitii comunali si preoții ce voru fi de fatie in dio’a din urma a esameniloru din semestralu alu D - le fara convocare. ' Daca ese unu membru din activitate afara de rîndu, urmatoriulu lui se alege numai prin eforia si numai pe restota timpului de alegere alu antecesorului seu. - $. 9» Chiamarea si activitatea eforiei școlare in genere e a lucră despre.totu, «e se tiene de sustie- nerea si inaintarea acestii sedii si a fondului seu. In deosebi efori’a se aduna in totu anulu regulata de patru ori : - 1. jn dio’a cea d’anteiu a inceperei cursului 138 •colastieu spre a hotărî intr’alte trebviniidse si pregă- tirile pentru neimpedecat’i tienere a cursului. 2. La sidse septemani spre a botari despre relssarea leu moderarea tacseloru școlari la copii cei seraCi. 3. La esamenulu semestrului d’anteiu, pentru con- trolarea sportului semestrului I-u si pentru pregătirea semestrului alu Il-lea. 4. La esamenele din semestrului alu II-a, cu care ocasiune se va întregi efori’a, se voru esamină soco- telele anului trecutu, si se voru face si preluminarele pentru spesele anului viitoriu. $. 10. Afara de acestea rinduri ordinarie se aduna efori’a si la intemplari estraordinarii convocata fiindu prin presiedintele ei in urm’a concederii din partea c, r. prelurei în contielegere cu inspectorulu cercului școlare. Pe timpulu, candu efori’a nu e adunata, corespon- dintiele ei le porta presiedintele cu secretariulu, carii inse trebue se dea sama despre lucrurile sele acestei eforie pe candu acesta se va adună. $.11. Efori’a pertracteza despre tdte obiectele competintiei sele pe calea votizarii după normele ge- nerali de votizare, si deliberatiunele scose prin maio- ritatea votizarii le inainteza pe calea oficielord sele bi- sericescî sdu politice, după cum cere competinli’a spre aprobare seu esecutare. Secretariulu porta protocolele, espeditiunele si archiv’a eforiei. * Espeditiunele eforiei se subscriu de presiedintele ii de secretariu. Casierulu aduna banii scolastici si tiene numai atata? catu trebue pentru trebuintiele ordinarii mensuale, si nici odata mai multu de 50 f. — Ce trece peste acesta suma trebue se se depună la oficiulu perceptorale in depositu. . (Vă urmă.) Metâd’a cea mai usiora de a invetia citirea in timpulu celu mai scurtu. Metdd’a, de care voiu a scria, e inca numai in pucîne scole d’ale ndstre intr’odusa, deșt este cea mai buna intre metodele cunoscute. Cea mai mare parte a invetiatoriloru tienu a fi lucru imposibilu a putea in- veliă citirea si fara de uritiosulu modu de pan’acum, alu silabisatiuneî, care ne e binecunoscutu, ca rapesce ani întregi pana se ajungemu la tienta, candu prin me^ tod’a ndstra școlarii cu cunoscerea litereloru deodata invetia si citirea. Scimu, ca literele sunt nesce sunete irffaciosiate prin semne vidlbile. Literele sdu sunetele aceste sunt de ddue feluri, unele se potu pronunciă de sine far* ajutorulu altui sunetu, si ele se dlcu pentru aceea litere sonante sdu cu o vorba: v o oale, altele insa nu se potu pronunciă, decatu numai prin ajutorulu vre uneia din vocale, si aceste se dîcu litere nesonante sdu adica consonante. La metdd’a ndstra are a se luă multa privire la acesta calitate a litereloru si de aceea amu putea-o numi „metdd’a sunetului^ sdu — după cum incepîk a se generalisă in Banatu — „Tonisare*. După acdsta metdd’a candu incepemu a ’nvetiă pe copilu literele, nu luamu alfabetulu de a rindulu, ci mai antciu-lu facemu cunoscuta numi cu vocalele, si mai anteiu cu cele simple. Dupace st le-a insusîtu bine, facemu atentu pe școlari, ca fiacare vocala nu numai e totu odata si o silaba, dara unele esprima chiaru si cuvinte, cum „o“ este numeru d. e. o ola etc., este inca si unu cuventu de mirare, d. e. o Domne 1 Asiă-si are vocal’a „ett intielesulu seu că cu- ventu «= »estea etc. Invederamu apoi scolariloru in- semnetatea vocaleloru in Hmba si ca fara de ele nu se potu formă cuvinte. De ad trecemu la vocalele duple si contrase seif la diftongi si triftongi, si anume mai anteiu la acele, care totu odata sunt si cuvinte cu intielesu de- plinu, că scolarulu se veda progresulu si folosulu seu; Acei diftongi ar fi dara mai anteiu aceștia: au, ai, ea< jă, ie etc., unde apoi indata se potu formă numai din vocale simple si duple-contrase dîceri catu de scurte, cum ar fi: ei au oi, ai due, iă aiu. Facemu apoi esercitii multe cu vocalele abiă invetiate si trecemu la consonante numai atunci, candu baialii fara nici o greutate potu pronunciă ori care vocale simpla, dupla sdu tripla, ma si dîcerile formate din acele. . Trecendu la consonante, avemu a începe cu acele litere, care au sonulu celu mai usioru, cumu, sunt: r, s, c, etc. si nu spunemu scolariloru ca r, s, c este er, es, ce, ci le aratâmu sunetulu loru celu mutu d. e. la „s“ că candu faci semnulu tăcerii etc., si facemu pe școlari a precepe, ca aceste literă atunci se potu pro- nunciă bine, daca punemu una din vocale lengă ele. Incepemu deci indata a si legă vocale cu consonante d. e. cu „e“, care prOpusu înaintea litereloru de buăir ajuta a rosti numele loru, facemu esercitii namerdsa, sî eta ca copilulu incepe a citi. Esercitiele firesce se ceru a fi după cerinti’a metodica, la care fiacare invetiatoriu 139 ta & u jW rt i IfH 1 fiilteru ea; asiă te scie despre Resînari din copu: „Pldua, pldua prin copaci, Majoru e roba la aceste f6ia ca decandii si cam-si are frumds’a scdla.—• Muncaciu!"—Insa coldnele „Amicului" sunt multu. stai Apoi dote 48 moi eră cate un’a scdla aude si unde, auguste, decatu se me potu lasă, la o enumerare a fap- asiă : 1. Diatfo colecta, cate ih urnfa Sncuviin ilarii înaltului guvernu prin suscitat*a ordinatiune se va ticnea prin preoții concernenli sub controla preturii, ia totu anulu intr’o serbatdre de tema; ce p va determina episcopia. , 2. Din legături testamentare si din donatiuni pie, unde se va enumera si părticelele acelea, de pădure si pasiune, ce se voru două -pentru Acesta scdla cu oca- siunea regularei posesiuneloru urbariali si granicere. 3. Pin tacselescojap anuale. _ < t Tdte Meaira sucurse regulare si neregulare re adauga ia capitalulu fondului fara scădere. : $. 14. Fondulu școlare se va păstră in depreitai la c. r. oficiu pneceptorale a cercului sub cea mai d’a* prăpe grige a preturei, caro in contielegere cu efori’a va grigi a se elocă capitalele său in obligațiuni de statal, său pe ipotece secure, său st prin compararea de bunuri nemiscatăre. fi. 15. Pentru evidenti’a fondului se voru purtă atatu la c. r. pretura, catu si la efori’a școlare proto- cdlele de ratiotiniu si de controla; afara de aceea se va pestră la cancelari’a eforiei si o carte de aducerea aminte pentru înscrierea tuturora sureeloru generali, aț acelorulalte binefaceri sucurse la acăsta scdla si la fondulu ei. In acesta carte de binefaceri se va putea înscria ceva numai in urma conclusului si a fiintiei de fatia a intregii eforii. In fruntea acestii cârti trecu ofertele făcute in dio’a nascerii înaltului principe de corona arcbiducelui Rudolf. fi* 16. Caracteristic’a acestui fondu asiadar’ este: " 1. Ai cresce capitalulu din tdte veni- turile sus atinse, de aceea fondulu e parmanente, crescinte, inviolabile prin urmare 2. Numai interesele ce produce capitalulu său se voru putea edă pentru trebuintiele școlari. fi. 17. Pana candu interesele fondului acestuia nu voru putea acoperi spesele neaparatu trebuintiose si preliminate in protocolulu din 15. octomvrie 1857 sus- citatu, si recapitulate mai josu, partea loru necoperita prin acele interese se vor acoperi prin o aruncătura asupra con- tribuintiei directe ce o dau toti locuitorii confesionali a cer- cului școlare; spre acestu sfersîtu efori’a va tramite la pre- tura in terminu de 15 dfle după esamenulu semestralu II—lea in totu anulu prelimînarele venituriloru fondului si a spese- loru prelucrate aproximativa pentru viîtoriulu anu. Preturi apoi va dispune pentru redicarea acestii atunoaturi preiiminate, si pentru adunarea ei la man’a casieriuhn. & 18. Dupace fondulu scolastica va fi crescută atata, incate acoperindu tdte trebrrintiele primitive ale scolei se măi remana unu restu, atunceâ acesta se va adună intr’unu fondu de zidirea incaperiloru scolastice, apoi pentru înmulțirea claseloru, si a profesoriloru re* disanduse scdla din categoria triviale la o scdla prin* cipale de noma, precum si scdla reala s. a. m. 19. Tacsele școlari fiindu in protocolulu ausu citatudia 15. octomvrie 1857 hotarite pentru pruncii ♦ 144 dm cercate școlare cu 5 f., dra pentru esterni cu 10 L in urm’a provocarei prin ordinatiunea guvenriale swu citata din privinti’a seraciei a poporatiunei acestui cercu deocamdată se moderdza in unnatoriulu chipu: 1. Pentru pruncii ce se tienu de cerculu școlare pe anu cu 4 f. 2. Pentru esterni 6 f., care tacsa se va redică cu jumetatea celu multu pana in 15 diele la inceputnlu fiecărui semestru. Tacs’a acesta școlare se va putea modera lajume- tate seu se va putea reiasă de totu numai in urm’a con- clusului eforiei si numai la acei prunci, cari voru putea produce atestatu de seracia. SECȚIUNEA IV. Despre spesele școlare (triviale). $. 20. Pana candu interesele fondului scolasticu nu voru pută acoperi tdte trebuintiele primitive ale scdlei, că se mai remana din ele unu restu de depo- sitiune, se concedu numai urmatdrele spese ordinarii. 1. Salariate pentru profesorulu primariu • 300 tor. 2. Salariulu pentru profesorulu secundarul 150„ 3. Pentru cuartirnlu profesorului primariu 50 „ 4. Pentru cuartirulu profesorului secund. . 25 „ 5. Pentru recuisitele școlari pe anu pe lenga socotela . . . . . 100 w Sum’a . 625 „ $. 21. Pentru acoperirea speseloru estraordinarii trebue se se căra votulu întregului cercu școlare din intemplare in intemplare si invoirea guvernului. $• 22. Pana candu se voru putea din fondulu scolasticu redică zidirele trebuintiose, comunitatea Ve- neti'a de josu pentru incaperea claseloru școlari ofe- reza din comunele doue lacuintie, sdu pana acestea voru fi gata, ddue incheperi închiriate. SECȚIUNEA V. Despre profesori sl Invetlamentu. ' 23. La scol’a asta triviala acum deocamdată sunt numai doi profesori sistemisati, cari capata plățile susaretate pe luna decursivu, dela casieriulu eforiei.— Profesorii au tdte prerogativele ce se cuvinu unui pro- fesoru publicu de scdla triviale. — Profesorii n’au pensiune, acdsta se va sistemisă, după ce va veni fon- dulu in putere. $. 24. Profesorii trebue se fia cualificati pentru postulu loru, prin urmare, se fi absolvatu celu pucînu gimnasiulu mica si pedagogi’a, se scie limbele patriei, si cea latina, si se tiena de confesiunea gr.-orientala. $. 25. Pentru ocuparea unui postu de profesori la acdsta scdla se escrie concurau celu pucînu de • septemani in fdile provinciale prin eforia, — in intio- legere cu inspectorate cercului școlare; efori’a aduna concursele, face propunere de trei, si o trimite din- preuna cu tdte concursele in calea protopopiatului că inspectora cercuale la ordinariatulu episcopale de unde urmdza denumirea. $. 26. Postulu profesorilora pentru anuiu danteiu este numai provisoriu si numai după ce efori'a ’si va dă consensulu de activitatea practica intra in definitivu. Din definivitatea postului urmdza, ca profesorala nu se pdte depune din postu fara numai la intemplarile, din care urmdza scdterea din postu si Ia oficiali publici. $. 27. Profesorale isi pdte dă demisiunea numai cu 3 luni inainte de esîre. $. 28. Profesorala primariu este totdeodată di- rectora la scdla si pdte fi si secretariu la eforia, inse e datoria a primi acestea servitii fara plata deosebită. $ 29. Planate de invetiamentu se prescrie de e- piscopie si se intaresce prin guverne. Acela va co- respunde si impregiurarilora locali, mai cu sdma se se iă in vedere impregiurarea prevediuta la $$. 3 si 4. SECȚIUNEA VI. Alte determinati uni generali. $. 30. Că scdl’a asta se prospereze, se se inaltie se se largidsca, si se se statornicdsca progresiva si nici intro parte sa devină in decadintia; că fondulu se crdsca, si se se asecureze si veniturile tei se nu se risipe netrebnica; că profesorii se corespunda chiamarii, si positiunea loru se nu se degradeze Ia unu postu de chivernisela si protectiune său de alta speculatiune; dra in privinti’a invetiamentului că acesta se letidsca renu- mele si folosele acestii scoli; ca unu cuventa că acestu institutu se coresponda scopului propusu pentru lumi- narea poporului: atatu efori’a școlara catu si inspecto- rate cercului școlara si c. r. pretura că oficiu tutelariu a fondului scolasticu va purtă cea mai intenziva luare aminte asupra acestii scoli, si spre castigarea si înain- tarea ori cărui folosu despre o parte, dra despre alta parte spre delaturarea ori cărui scadiementu voru face pașii cuviintiosi ori in contielegere laolalta ori deosebi catra episcopia si catra guvernu. Asia sau hotaritu dela efori’a cercului școlare in Veneti’a inferidre in 1. noembre 1859. (Urmăsa subscriptiumle.) Soiri scolastice. Dintre mantii apuseni, Buctum-safu a DI. die do paști. — Astadi fusereora martori la esamenulu pe 145 L semestre a. c. tienutu in biseric’a gr.-orientala a co- munei montane Bucium-sata, in fatFa m. on. D. pretore Leontinu Lucchi, si a mai multora Domni auditori •tatu de. aici, cala si din Orasiula Abrudu. Semnala inoeperei esamenului s’au facutu prin clo- potuta celu mare. Mai anteiu după ce se adunara ascul- tătorii — esamenulu se incepu cu „Imperate cerescu/ .— după aceea unu baeatu bine pregătita rosti a cu- veutare fdrte potrivita. Acum se incepd esamenarile din obiectele propuse de D. Dionisiu Adamoviciu — care erau: reli— giunea, cetirea romana cu litere cirile, german’a, istori’a biblica, gramatic’a romana, geografica, istori’a romana naționala (după multu știm. D. Marienescu), dato- rintiele supusiloru, aritmetic’a, scrierea romana si ger- mana, cântările sântei liturgii. Din tdte aceste obiecte școlarii cu răspunsurile loru cele bune multiamira pe ascultători preste tota așteptarea, si cu deosebire din noulu studiu „Istori’a natiunala* atatu au respunsu de bine, incatu vedeai poporenii lacrimandu de bucuria pentru cele ce audiau dela mladitiele loru, si ’i audiai cainduse cu amara si mai blastemandu si părinții, ca dece nu iau• invetiatu si pre ei? Acesta nunumai po- porulu de randu o dicea, ci chiaru si laudatulu Domnu pretore Leontinu Lucchi intro cuventare lunga ’si esprima plăcerea cu răspunsurile cele eminente ale baie- tiloru. Asemenea si nesce alti poporani din Abrudu (carii din caus’a ca scdl’a romana neunita din Abrudu remasa fara invetiatoriu (?) in estu timpu, fura siliti a trbmite copii la scdl’a din Bucium-satu, spre a ascultă sciintiele după metodulu celu bunu dela tenerulu clericu Dom. Dionisiu Adamoviciu), si insuflati de re- spunsurile cele eminente ale baietiloru inca’si esprimau parerea de bine pentru sporiulu celu laudatu; dar’ totu pdata se esprimara publice in esamenu si despre aceia «ca dee de sdma acela inaintea lui D-died, prin care au venito acea erdre neiertata, de au remasu scdl’a din Abrudu fara invetiatoriulu Dionisiu Adamoviciu, caruia loculu celu adeveratu i-ar fi in Abrudu«. Mai preurma rosti unu altu baiatu o cuventare de multiamita catra publicata adunata. Dopa aceea D.: pretore LeontinuLucchi multiemi baiatiloru pentru respunsurile cele bune, apoi indreptânduse catra dom- nolu invetiatoriu i multiumi pentru jertf’a făcută in timpu cam de 5 luni; dise mai departe ca pentru aceea pe esprima cu cuventulu „jertfa*, pentru ca de si sunt copii laudati prin respunsurile loru acele bune, totuși Jaud’a cea mai mare e a invetiatoriului. Totu asia s’au esprimatu si pleniputentiariulu protopopescu Domnule parochu ata Abradu-Satuloi Ioane Galiu. In fine m. o. Dom. pretore precum si domnulu plenipotentiara si Domnul Parochu Joachimu Stanislau mpartiendu premii de bani scolarilora celoru mai eminenti, se departara toti ascultatarii pe la ale sale cu inimile esaltate de bucuria causata cu ocasionea acestui esamenu. Unu romanu. Bogs?a-montana, 27. aprile. Sum silita a des- coperi cu multa durere, ca decadinti’a scoleloru romane preste totu ajunsa a influintiă reu si in comun’a ndstra. Opidulu nostru Bogsi’a m. are 300 de fumuri, locuitorii sunt romani gr. resariteni; are o scdla cu unu inve- tiatoriu, care este dotata c’o plata anuala de 126 f. v. a. dela erariu, era dela comuna prin fostulu guvernu s’a mai adaosu de doi ani incoce o sumulitia de 42 f., care adaogementu, in urm’a desfiintiarii acelui gu* vernu, s’a detrasu erasi din taPa invetiatoresca. Subscrisulu servesce acesta comuna de 13 ani câ invetiatoriu, cu sperantia ca se va mai imbunatati sortea sa destulu de vaierabila, esistanda si pana acum mai multa din veniluta seu propriu. Insa acum prin intor- satur’a impregiurarilora atatu de daunosa pentru scdlele romane in generata si pentru a ndstra comunala in specialu, inchidiendu-i-se tdta perspectiv’a de unu viir toriu mai bunu, este silita a se retrage cu totulu dm postata seu. Daca barbatii chiamati si cu influintie mari ai natiunei nostre ignoreza cu atata nepăsare caus’a scolastica, cea mai santa din tdte, noi cești neputintiosi ori catu se ne svercolimu, folosimu— nimic’a! Mihaile Bontea, invetiatoriu. Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urmare.) Capu alu IV. (802.) DELA CRUMNU PANA LA PETRU, CELU DIN URMA REGE DE V1TIA BULGARA. J. 30. Niciforu, 803-811. Imperatulu a dechiaratu resbelu (807) lui C r u m u u, regelui bulgaro - romauu, si a 146 venita cu dstea pana la Odriu, da? facendu- se rescdla in urbe, s’a rentorsu a casa. In 809 se impartiă daruri poporului lenga rîulu St r im o nu; dra bulgarii venindu pe neștiute omorira pe multi si răpiră 1100 de libre de auru. C rum nu cuprinse Sardic’a, si afara de cetatieni ucide 6000 de ostasi. <— In 811. imperatulu ’si aduna ostile si din Asi’a si pldca se - si resbune asupra lui Crumnu. Acest’a audîndu de-atata mulțime, a ceruta pace; dar’ imperatulu nevrendu se-lu asculte intra in Bulgar i’a,' se bate trei dîle in canicula, taia prunci multi, preddza si aprinde curtea regelui, carele cere de nou pace. Ni- ci f o r u nici acum s’a invoita, pentruce Crumnu tdte drumurile de esîre din tidra le astupa, si incependu a atacă in ndpte pe im- periali, taia pe multi, omora pre imperatulu, si din capulu lui face pocalu de beuta. — §.31. Mihailu I., 812-813. Acest’a a fostu ginerele lui Niciforu, si indreptandu multe in imperatta a plecata in contra lui Crumnu, carele ’i tramite solu pe Drag om er ti si cere, ca conditiunile de ftace dela Teodosiu IIL se se sustiena. — mperatulu nu vrea se-lu auda, dra Crumnu maniandu-se cuprinde Mesembri’a si mai tardiu preddza Traci’a si Macedoni’a, dedrece Mi hailu pentru disordinea in dste, fii silita a se renturnă. — Acest’a incuragiă pe regele bulgaro-romanu, si urmarindu pe imperatulu, la Odriu ’i aduce taber’a in con- fusiune, de-si perde tdte. — La perderea acdst’a multu a contribuita si ducele Leone A r m d- nuln, carele se face imperatu; era Mihailu se cahigeresce. — §. 32. Leone V.. Aruieuulu . 813—820. C r u m n u, folosinduse de ocasiune si no- rocii, cuprinde Odriulu, si ajunge cu taber’a la urbe. Imperatulu plinu de viclenia ’lu chiama că se faca pace cu elu, cu cugetu că se-lu ucidă, dedrece regele pretindea tributu, vergine, vesminte si altele. - Crumnu simte de cursa aruncata, si se rentdree la tabera, apoi demandă de aprinseră suburbiele, — pra- dara, ucisera prunci si muieri, stricară castele si cetati, si numai din Odriu duseră 10,000 de cetatieni in Daci’a vechia la sclavia. — In 814 renoesce prădările, rapesce averile, ti duce 50,000 de locuitori, in Bulgari’a. — In 820 mdre Crumnu, si in loculu lui re- mane Critagonu (Mirtagonu), mai tirauu decatu antecesoriulu lui, dedrece ucide si pe locuitorii lui pentru ca se botdza.—Pe Leone ’lu ucisear in biserica, conjuratii, carii in- naltiara pe tninu, pe Mihailu II. gan- gavulu. §.33. Mihailu II . 520- 829. Vrendu se-si faca de amici si pe orto- docși si pe inchinatorii de iedne, Tom’a se pune in capulu nendestulatîloru si-lu impresdra cu dstea in Constantinopoiu. — Mir- tagon, regele bulgaro-romanu, cu reserve reutatidse, da de scire imperatului, cumca ’lu va eliberă; sciindu insa imperatulu, ca unu inimicu va strică patri’a lui, i-a refosăta tdta marinimi’a. Mirtagonu, totuși vine pana la Apadusu, unde Tom’a ’i stete n’ cale, apoi batutu de bulgari fuge la Odrieni, carii ’lu predau imperatului; dra regele se rentdree cu prada mare. . Mirtagonu asia se simtiă de tare, incatu tramite soli in Franci’a la Ludovicn I., sub pretesta ca se lege amicdtia; insa cu cugeta seriosu că solii se cerce tierele dela apusu, dre pota-se cuprinde (824). — Pe acesta timpu si romanii noștri tramisera soli la Ludovicu L plangendu-se asupra bulgariloru, — da? nu s’a făcuta nemic’a. Sermani stramosi, ei serviă si in dstea bulgara, si in cea bizantina, — si se ucidea de sila frate pe frate! Impera- talu mdre in 829. — §.34. Teo Fi I u, 820—812. Teofilu, cum ajunse imperatu, ucise pe ceice făcură imperatu pe tatalu-seu Mihailu II. In loculu tiranului Critagonu ajunse Bo- goru de rege. In Daci’a inferidre romanii avea de ma- gistru militarii! pe Cordole, carele lașa (834) pe fiulu seu Barda se guberneze pe poporu, dra elu se duse pe sub ascunsu la Teofilu, si ’lu rdga că se tramita luntrii la Dunăre, că romanii straplantati (814) se se pdta ren- tdree acasa. Imperatulu facil acdst’a. — B o- goru pleca catra Traci’a, pana ce corni- țele tienuturiloru dela Dunăre obsdrva 147 mutarea romaniloru si plăca a supr’a loru. — Cordole insa si Tiantia ’i bate si-i pe- foga. — Unu nuoru greu se arata de nou asupra romaniloru si imperatiei. Unu poporu barbara inca necunoscuta inrumpe in patri’a ndstra. Lumea audî anteiadra de numele „ungura". — Aceștia sub ducele loru Elod ajungu pela Dnipru, si bulgarii batati ’i chiama in aju- toriu Ia marea ndgra. — Tocma sosiră si luntrile imperiale, că se repdrte coloni’a roma- ndsca (dela Prata) si se încinse o lupta san- gerdsa intre unguri si romani. Romanii invin- «era si plecata, dra ungurii se asiediara pe pamentalu ce s’a numita >Etelk5z< pela Dnipru si Nistru, de unde peste 55 de ani tara alungati. — Imperatulu mdre in 842. (VA wrmă.) Literatura. A esîtu din tipariu: dramatica romana pentru clasile gimnasiali de Gavrile J.Munteanu. Partea Sintactica. Brasiovu 1861. La Romer si Kamner tipografi. (VIA. si 120 pagine in optavu.) Prefaci’a autorului. „In Partea Sintactica a Gramaticei am intro- 4usu ortografi’a cu litere, ce s’a adoptata in 2. Octom- vre 1860 de Comisiunea filologica convocata adhoc: precum in Partea Etimologica introdusesemn ortografi’a cu litere, cercata de comisiunea profesorale si autorizata in 1858 de On. Eforia școlare din Bu- curesci. Vercare concede, ca in cestiuni de conventiune, cum este si acdsfa, părerile individuali au sa se plece la conclusele ce au autoritatea corpuriloru morale, fapfa acest’a nu mi o vă impută de neconsecentia. Dincontra, deca in Ian. 1860, candu s’a scrisu Partea Etimologica, am adoptata ortografi’a bucures- ceniloru, cea antaia ce avea intiparitu sigilata au- tori tati, n’am fostu decatu consecente principului anunciatu. Adewrete iieeeiweeefttirw fi ddca, st după ce s’a adoptate si autorizata de mai multi si la nor o orto- grafia/ao fi ienrtsu totu pe lunga ortografi’a din Partea Etimologica, ain’as fi intruduau ortografi’a din 3; Oc- tomvre intr’o carte didactica, destinata pentru tinerimea studidsa de dincdci de carpati. Deși parerea mea in- di vi du ale in sus laudafa Comisiune filologica tense me- reu intr’acolo, că Hustrulu autoru a lu Ortografiei, a- doptate de Comisiunea filologica, sa faca concesiune macar lui a = -i». Si acdsfa nunumai din considera* tiunea unei conformități mai large, ci mai virtosu din acelu resonu ponderosu, ca eu nu mi putui si nu mi potu enco închipui, cum invatiatorulu primariu vă fi elu in stare a capacită pe unu scolariu incepatoriu, că-sa destinga intre a » t> si intre a = a fora semnu, nice insusi cu ajutoriulu espedientelui, adoptatu de Co- misiunea filologica, că adeca alfavetuhi cu litere sa-se tipardsca in paralela cu alfavetulu kirilicu? — Sa in- cdpa citirea cu gramatic’a? acdsfa nimene nu o vă cere. Ero vocalea i nunumai essista, ci enco e cea mai copidsa in limb’a romandsca. Chiaru sa-se simtia, cum nu e nice unu cuventu de-a se-simti, necesitatea a o scdte din limba — cine o va pută? Altrâmente diferinti’a intre ortografi’a din Partea Etimologica si intre acdsfa din Partea Sintactica, de vomu abstrage dela semnele intrebuintiate intr’aceea, nu e mare, fiindu si un’a si alfa bazata pre principiulu etimologica si pre aceleași regula fonetice, incattf șco- larii gimnasiasti, pentru care este scrisa sintassea, se* potu orientă fora nice o greutate. De-la acdsta justificare trecu la meritulu Parii sintactice că sa spunu: ca, purcediendu din con- vinctiunea, ca despre nice unu scriitoriu romanu, fia celu mai populare, nu se-pdte diece seriosu ca ’si cundsce limb’a, ddca o scrie numai din rutina asia dicendu, ero nu din cunoscienti’a deplina a rațiuni gramaticali, eu am nasuitu, că combinatiunile sin- tactice generali ale limbei sa le aplecu la regula cuprinse in Gramatic’a universale, valibili pentru tdte limbele; dro pentru acele combinatiuni sintactice sin- gularie, ce sunt proprie limbei ndstre, sa scotu re- gale din natur’a limbei chiaru, si sa le justificu prin essemple, pe catu s’a pututu, luate din autorii noștri. Calea acest’a, catu sciu, e enco nebatuta de ver-o Gramatica romăndsca. Catu me voiu fi apropiatu seu departatu de scopu, nu sciu. Deaceea rogu plecatu pe tott trarbatîf dd lîfere romane; câ-sa Mnevofiâscă >a-kiă 14 critica seridsa acdsta sintasse, si erorile Si lipsele ce voru intimpină a le descoperi verde, pentru 148 eă irt. acdst’a sa se-pota corețe cele erenee m aupllni' ceh» ce lipsesc» in addu’a editiune ce s’ar mai piHd face. BrMiovu, Prieru, 1861“. G. I. Muntean». Opulu preste totu este lucratu cu mare diligintia si merita a si-Iu procură nunumai fiacare invetiatoriu si barbata de scăla, ci si totu insulu, care se interesădia de limb’a sa si vrea a si o insusi cu fundamenta. In libreri’a lui S. Filtsch in Sibiiu se află de vendiare cu 1 f. 20 cr. Varietati. * CapilaFa Angliei nu remane cu nemica indere- trulu altoru capitale mai virlosu in demoralisatiune. Lon- donulu are adica astadi, după date mai noue si sigure 12,000 criminali, omeni tineri, — 30,000 de furi, 8000 ascundielori, si 60,000 bețivi. Mai departe ambla as- tadi prin stratele Londonului mai multi că 150,000 va- gabundi de arabe sese. * După aratari statistice in Angli’a in 1859 a fostu 35,992 de omeni smintiti, in 1844 numerulu acestor’a eră numai de 20,211, si asiă in 15 ani acelu numeru s'r mai duplicata. • Toporova, unu poetu rusii forte renumita, lu- creza ia unu opu poeticu pentru did’a serbatorii mile- naria a sustarii imperiului rusescu. Opulu lui va sta din unu m i 1 i o n u de sîre si se va dă la lumina in Odessa. * In Alton’a s’a inventata o careta (trăsura) care se mana fara de cai, prin puterea aerului. Prob’a a suceau bine. * Universitatea din Kiew, in urm’a unor mișcări ce s’a escatu p’acolo, s’a incbisu. * Poesiile naționale de D. Basiliu Patricu, anuntiate si intr’unulu din Nrii noștri trecuti, a esitu din tipariu si se afla de vendiare cu 1 f v. a. esempla- riulm Opuscululu sta din* 3% cole in optavu. Dezlegarea problemeloru aritmetice din Nr. 15. 1) Vb sî ’A cn fracțiuni omogene (oile vendute) si •/ₗₜ (cele pierdute) făcu Vu a totimei, de unde urniădia ca 1000 cea remasa va fi ecale ⁵ ₗₜ a totimei, care impartienduse prin s/|ₜ va veni pre fiacare parte cate 200 asiâ V» s6u ⁴ |ₜ dau una suma de................................800 ’/♦ n ’ it n n i» n • • • • 600 catra care socotindu si cele Vn a totimei care scimu ca sunt...................................................1000 intr’o suma ~ 2400 de oi tur. intriga. 2) Unu barbatu, o muiere si unu fecioru dimpreună daraescti Totu darulu e ; care impartienduse prin daruhi celoru 3 persăne — **°/₄: t⁵A = = 16 se cuprinde de 16 ori; asia dara din fiacare clasa vor fi cate 16 perstat, asia 16 barbati a 5 fior. ..... 80 fion 16 muieri a 1 „.........................................16 „ 16 feciori a ‘/₄ „......................................4 „ intr’o suma . 100 ₙ Bine a resolvatu ambe aceste probleme D. A. Balomi* rdnu, când, de inv. in Sibiiu, dra numai a ddu’a problema a deslegat-o DD. lacobu Bumbescu, inv. in Surducu, Dinu Rafila invet. in Totvaradia, Nicolau Nicolinu, invet in San. Miclausiulu mare si Paulii G oro nu, preparandu in cur- mala II. in Aradu. ATENȚIUNE! Am avuta unu manuscrisu istorica despre epoc’t lui llor’a si Clozc’a, cu istori’a timpului sî cu tdte documintele oficidse in limb’a latina si magiara. Ma- nascrisulu eră compusu pentru prelegerile profesorului vestita Horvăth din Pest’a si serviă de manuala pentru auditori; — inse eu imprumatandu-lu unor’a romani spre cetire,- a trecuta din mana in mana, pana ce aci nu se mai afla. La compunerea istoriei pentru tinerime am mare lipsa de acelu manuscrisu pre intersantu, si pentru acdst’a rogu pe acelu Domnu, in a cărei mana ar fi ajunsu, că se mi-lu retramita, sdu barem imprumute spre de- copiare. Acelu manuscrisu e semnata cu D. S. *rwip- toriulu de filosofia pela an. 1835 in Pest’a. — Intem- plandu se se afle, se mi se tramita Ia Lipov’a in Banatu. Marinescu. Balade ai Colinde se afla inca in cantitate des- tula de mare. — Eu rogu pe DD acei’a, carora li s’a espediatu la cererea Dloru, Balade si Colinde, si inca nu-mi tramisera nici unu cruceriu, — sdu carii ar avă se tramita unu restu de bani din esemplariele vendute — se binevodsca a face socdt’a, si detragendu-si spesele se-mt tramita seu banii sdu esemplările (pe de- ligintia franco inse imputata mie) catu mai curendu la Lipov’a in Banatu. — Pentru tinerimea scolastica, voiu vinde de drep- tulu din Lipov’a unu esemplariu cu 60 cr. cu espedi- tiune cu totu, — sub conditiune că mai putiemi 5 esemplare se se cdra. — Marin esc u« Respunzuri. J. J. — Kecskemet. Nu putem face intrebuintiare. N. O. — Z ar an d u. Cele tramise nu le putemu folosi. J. P. — Vie na. Sobjeschi etc. este o materia, ce nu se potrivesce a se publică, intr’o f6ia scolastica. Redactorii responsabila V. Romanii. PROPRIETATEA redactorului ai a provedietorului. Provediettir’a ai tipariuhx lui S. FHtaeh. N= 19. St6iiu, 13. Maia. 1861. Ese in t6ta * SambafR. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 crₙ pe ¹ ₜ anu 1 fl. ⁷⁰ cr: AMICULU SCOLEI. Pentru t6te provine, austr. pe anu 4, pe ’/ₜ a. 2 fl., pentru princ. romane pe anu 38 , pe ‘/t 19 piart. BBBSBS5SS Facultățile sufletului*). Simtiementulu moralii. Dintre tdte fiinliele numai, singuru omulu are pu- terea de a face abusu, Animatele se bucura de darurile naturei, fara insa a trece miediuinele facultatîloru loru, si fiindu odata îndestulate se oprescu: Dumnedieu, pentrucă se statordsca bun’a orenduela comuna, a voitu câ dorintiele loru se se termine in sațiu. Din contra dorintiele omului sunt atatu de nemăr- ginite, incatu nimicu nu le pdte îndestulă, si incatu omulu simte indata trebuinti’a de a le pune unu ho- taru, acesta trebuintia este cea d’anteiu descoperire a simtiementului moralii care este in elu, si o prochiama prin regulamente si prin porunci anteiu in familia, pe urma in poporu si apoi in stătu. Astufelu este ince- putulu legii omenesci si politice, — lege santa insusi candu este nedeseversîta, pentrucă ea ^a o doveda despre libertatea ndstra legand’o, si despre judecat’a nostra silindune la supunere. Si este atata de adeveratu, ca natur’a omului cere aceste lantiuri, incatu popdrele numai sub domnirea legii se civilisdza: cu catu acesta lege este perfecționată, adica cu catu ea lașa ventu libertatei in judecata, cu atata națiunea se face mare si puternica. Asia fericirea poporeloru depinde dela perfecțiunea legiloru politice, care născu din simtiementulu libertatei ndstre, precum intieleptiunea unui omu aterna dela desvoltarea siratie- mentului moralu, care este in elu- Din acdst’a se dovedesce, ca simtiementulu moralu este neaternatu de intielegerea nostra, si ca elu ne po- runcesce se facemu aceea ce trebue, nu pentrucă se fimu fericiți, ci pentrucă se meritamu de a fi fericiti. Filosofulu de Koenigsberg dîce: „Fa ceea ce te pdte face demnu de fericire*. A se face demnu de fericire va se dica a luă singurulu drumu, care duce *) D. „educatiunea mameloru de familia, sin civiUsatiunea genului omenescu prin femei*, de L. Aim6 Martin, trad. in romanâsce de J. D. Ne guliei. la fericire; va se dîca a împlini tdte legile morale ale fiintiei ndstre. Dar’ cu tdte aceste fericirea pamentdsca nu este adeverat’a sdu neaparafa urmare a implinirei legiloru acestora; asiă fiindu, apoi sufletulu, care ne deschiude drumuta acesta, aștepta o alta dreptate, care nu este dela pamentu, ci o resplatire, care pdrta in sine ideea unui Ddieu. Cautandu scopulu legii morale, intalnimu puterea aceea, care numai ea singura i pdte infiintiă promisiu- nile, si asiă dea ca chiaru dela anteii pași esîmu din spațiu si din timpu! Sperantiele ndstre trecu marginele creatiunei, că se ne inaltie pana Ia Creatorulu. Deci: Simtiementulu moralu este o facultate a sufle- tului./ M Simtiementulu moralu este cea d’anteiu lamina, care lucesce catra Ddieu. Simtientiementulu frumosului. Tipulu frumosului e nestrămutata, e vecinicu; elu se afla, pentrucă îi avemu cugetulu si iubirea; cuge- tulu că se ne indemnamu a-lu caută, si iubirea, câ se ne facemu vrednici de alu privi. Sufletulu nostru, luminata de catra acesta faclia din neuntru, după ce ilu cauta cu deamenuntulu, dar’ inzadaru, in tdte lucrurile ce-lu incungiura aici josu, trece dintr’o lume ’ntr’alt’a, dela marginitulu la nemar- ginitulu, si se opresce uimita la picidrele Creatorului. Ddieu, dandune acesta facultate, ni se desvalea. Cautandu frumosulu, noi cautamu ceva care nu este pe pamentu; intramu intr’o lume in fiintia, intr’o lume, a cărei iedna insovonita se odincsce in adunculu sufletului nostru. Asiă simtiementulu. frumosului s’arata in negu- rile simtiuriloru ndstre, este că o spărtură larga in materia, ale careia tdte perspectivele se deschiudu dela pamentu catra ceriu, dela timpu catra vecinicia. Deci: Simtiementulu frumosului este o facultate a sufletului si este a ddu’a lumina care lucesce catra Dumnedieu. 150 Simtiementulu nemărginitului. Totulu ne scapa pe pamentu, totulu ne vorbesce despre nimiculu nostru: vieli’a se compune de nesce dîle care numai sunt, si presentahi nu este altuceva, decatu viitoriulu care trece. Celu pucînu daca timpulu ar crutiâ aducerile aminte despre noi; dar* nu, după răpirile de veselie si de durere vinu nebagarea in sdma si uitarea. Fiinti’a ndstra se șterge pana si din me- mori’a ndstra; ne ducemu in bucatiele, si aceste buca- tiele, ce cadu din dî in dî pe drumulu nostru, se desfiintieza cu catu inaintamu. Asia trecutulu mdre, presentulu piere, si viitorulu este numai o sperantia. O sperantia! o muritorule! ecc’a tdta marirea ta! In midiloculu acestei lumi de peritiune, de fatia cu mdrtea si cu uitarea, candu totulu se sfersesce impregiurulu teu, tu speri o vietia fara finitu! Dîcerea vecinicia nu ’ti spaimenta sufletulu; din contra elu respunde la acesta cu nemarginitulu, acestu simtiementu inaltu, care ne scote din spațiu si din timpu, si ne rapesce in si- nulu lui Dumnedieu. Caus’a, ca nimicu din ce este marginitu nu pote implea sufletulu nostru, este, ca simtiementulu nemăr- ginitului se afla in noi. Grozaviea ce ne intiparesce nimiculu, este o descoperire a nemărginitului. Dar ce este nemarginitulu? tdte silintiele mele pentru alu putea intielege sunt zadarnice. Precatu ’mi este preste putintia de alu negă, pre atata si de a-lu intielege. Ceea-ce sciu, este ca afara de nemargi- nitulu nu este nimica, seu pentru a dîce mai bine, ca totulu se cuprinde in nemărginitu. Condusu fiindu de acesta slaba lumina, punu a cifra, lenga care mai punu si altele ne’ncetatu: implu insfersîtu nemăr- ginirea cu cifrele mele; dar* in zadaru! căci acea suma, macaru in veci de ar totu cresce, se compune numai de lucruri mărginite, si asiă ochii mei intelnescu totdeuna cele ddue capetuie ale ei, inceputulu si finitulu. Atunci vederile mele se cofunda dir.cdci si dincolo de dens’a: si nu gasescu nici inceputu nici sfersîtu; ceeace cifr’a gonesce, fara a putea vreodată ajunge, ceea-ce este înainte, ceea-ce este in urma, ceea-ce este pretutindeni si totdeauna, dea nemarginitulu. Simtiementulu nemărginitului ne da ideea despre totu ce nu se pote prinde prin simtiuri; si infiintieza pentru noi pe necunoscutulu. Asiadara nemarginitulu nu se pdte găsi nici in intindere nici in numere. Elu este terminulu, principulu din care isvdrescu tdte adeverurile si care tiene totulu. dar* fara a absorbi fapta sa; elu este uai- mea, elu este Dumnedieu. Nemarginitulu este Dumnedieu! , Asiadara tu pe Dumnedieu cauți, o! sufletulu meu! daca nimica din ce este marginitu nu te pdte oprf aici josu! Tu te desfaci de tdte veseîîele pamentuluf, pentruca tdte a- ceste veselii au unu sfersîtu. tu uresci ori ce hotăra, pentruca totu hotarulu este nimiculu. Tu te odihnescii numai in tine însuti, in acestu nemărginita, care este mai presusu de tdte patimile ndstre, si care totodată este speranti’a ta lumin’a ta si satiulu teu. Asiă omulu este punctulu de unire intre natura si creatorulu ei; totu ce elu simte mai presusu de dorintiele pamentesci, este o vestire a veciniciei. Na- tur’a ajunge la densulu prin intielegere si prin amora; ear’ elu ajunge la Dumnedieu prin semtiementulu fru- mosului si alu nemărginitului. Lantiulu inceputu pe pamentu nu se rupe; elu merge de se cufunda pana in ceriu. Deci: Semtiementulu nemărginitului, este o facultate a sufletului si a trei’a lumina, care lucesce catra Dum- nedieu. (V& urmă.) Cateva puncte pentru invetiatori. Spre a influintiă cu deosebire asupra educatiunei morale a tinerimeî, pazirea urmatoreloru puncte sunt de neaperata trebuintia pentru totu invetiatoriulu: 1. Cunoscerea acurata a flăcărui scolariu si a relatiuniloru, in care elu traesce si ne’ntrerupt’a tienere in vedere a acelora atatu in—catu si afara de scdla. 2. Prepararea ddsa pentru fiacare prelegere si intieserea de invetiaturi morale printre totu felulu de instruire. 3. Fiinti’a de fatia a invetiatoriului la adunarea scolariloru înainte de prelegere. 4. Rugatiune cu școlarii înainte si după pre- legere. 5. Deprinderea in cantare prin imne morale. 6. Narațiuni morale bine alese. 7. Alegerea buna a testului pentru modelele de scrisdre. 8. întrebarea despre cele citite, cu privire la ase- mene pasagiuri, ce deștepta simtieminte morale. 9. Alegerea buna a temelora scripturistice pentru casa si scdla. 151 despre observările făcute la densii, candu apoi inve- tiatorulu ’si aduna notitie in catalogulu seu despre eele aflate si face dispusetiuni cuvenite pentru îndreptă- rile cerute. 10. Folosirea si aplicarea intemplariloru deose- bite, cum: bole, scumpete, morii, templari elementare etc., spre invetiatura corespondietore si spre lucruri morale. li. Desa aducere-aminte a scopului serbatoriloru bisericești. , 12. Presinti’a si compartesîrea inveliatoriului la invetiatur’a religiunei, cum si la prepararea pentru sant’a Cuminecătură, si supraveghierea pentru cercetarea bisericei. 13. Preferintfa mai mare a copiiloru morali, decatu a talenteloru eminente. 14. Draptatea in pedepse si remuneratiune. 15. La esecutarea pedepsei, simtiementulu inve- deratu alu condurerii proprie. 16. Incungiurarea pedepseloru desonoratore, si ocolirea espresiuniloru defaimatore si a numeloru de batjocura. 17. Atragerea ddsa a luării aminte la natura, pu- terile si minunile ei. 18. Regularitatea, puntuosiUtea, m tdte lucru- rile scdleî. 19. Deosebita' luare aminte la esirea scolariloru din scdla dopa finirea prelegerei. 20. Deprinderea scolariloru in tdte virtuțile, anu- me in socialitate, pofitetia, curatienia, veracitate. 21. Dedarea in parirea acurata a legiloru sco- lastica. 22. Invetiatur’a despre scopulu si fotasulu ani- maleloni — datorintiele catra acele. 23. Oprirea scăldării nesupraveghiate in Jacuri si riuri. 24» Oprirea jocuriloru si conveniriloru comune a tinerimei de ambe secte. 25. Oprirea de a citi cârti stricatidse si. infiintia- rea de biblioteca sdolastice comunale, spre a putea dâ ’n man’a copiHom cârti bune. 2*. Întipărim de sentintie si narațiuni morale. 27. ₜ Castigarqa amdrei si a rpșpectarii copiiloru si a parinlUoro. 28. Studiate cu siliptia a tavettatorului pentru sine sî adaparea sa (fin ,ce in ce mai mare nu numai in metddele de invetiatura, ci si in psihologia, fista- legia si pedagogica, cacL aceste făcu conditiuoHe de căpetenie a tafipitatar^ proșperUoțe asupra educatiunei spirituale si corpomta a; copiiloru. 29. Intielegereatavettata^ cu t părinții, imder niile, tutorii, cafenii efe dțțpțț insuMtaW, copiii si Pedepsele trupesc* iu scol’a populara. Fara ’ndoiela se numera intre momentele cele mai neplăcute in vieti’a scolastica, candu unu invetiatoriu este siliiu a pasî la pedepse trupeșei. Tdta pedeps’a este si fara de aceea veninu si otrava pentru docin- tele cu seintiu, tocma si candu ea sta din lucru mai nevinovătu, cum esirea afara, starea in piciore etc., si pedagogii cei mai multi cu nimica nu se ocupa mai seriosu că cu întreba tiunea: „Cum se procedemu la invetiarea copiiloru, că pedepsele se devină catu s’ar potea mai de prisosu?" Este adeveratu, ca invetiato- rului i stau inainte si alte multe mîdildce spre a face pe școlari ascultători, diliginti si morali fara aplicarea falangei si a nyielei. Daca ’si va păstră unu aeru se- riosu, daca va fi cu grige la glumele sale si presle tolu in conversare cu școlarii sei, daca va fi conse- cuentu in pretensiunile sale, daca nu va cere alta si mai multu, decatu ce si catu se pdte asceptă dela natur’a copilaresca, daca precepe a face invetiatur’a sa atragutdre si lipitdre, daca laudele împărtășite le face cu atata participatiune a sa, incatu lips’a aceleia se fia semtîta cu durere de catra copilu, daca supraveghie copii cu conscientiositate mare in si afara de scdla, dace c’ unu cuventu docintele scie a-si conservă respectarea si amdrea scolariloru sei: atunci elu la partea cea mai mare a eleviloru sei nu va avea trebuintia de peddpsa. Insa unde este pmulu, care se fia perfecta in servitiulu seu, mai virtosu candu acesta nu-lu prea indulcesce si îndestuleze in multe privintie? Si chiaru si bravii aceia, carii cu însuflețirea loru stau departe preste despretiulu lumei, carii simta, ca stau in servitiulu lui D-dieu si nu suni sclavii lumei, inca si ei — ’si an drele cele rele, candu ’si pierdu rebdarea si comite erori contra conducerii intielepte a copiiloru si apoi trebue se pedepsdsoa.^ Si aedsta li se pdte iertă cu atata . m^i virtosu căci au de lucru de multe ori cu copii stricati chiaru din cas’a parintidscă si pe caro punții incai întărite asupra invetiataruluî cu cuvinte: ₉Se nu i te supuik »Se-mi opui numai mie, daca ii-a face ceva!* etc. Demulte-ori drasi vine tasuri pminln da se rdga a fi aspru, ma a le si pedepsi copii. De- stata ca ta sodta nu va putea merge asta ariaru tara 152 pedepse. Totuși se remanemu acumu la pedepsele tru- peșei, de celelalte am vorbitu si vom mai vorbi. Trebue premisu, ca noi prin pedepse trupeșei nu intielegemu acea tractare rea, pe care o afli mai in tdte sculele ndstre. Nu ’ntielegemu, că invetiatorulu se fia unu darabantiu totu cu verg’a a mana si in tdte dîle se bata. Acela, care pdte a maltrata pe unu copilu, nu este invetiatoriu, căci Unulu că acela seu n’are inima seu nu se pdte guvernă, si atunci ar trebui se incdpa a se pedepsi mai anteiu pe sine. Insa pedepsele trupeșei, daca ele cauta se fia, trebue apli- cate asiă, că din ele nici odaia se nu resara vr’o va- temare in trupu si suflelu. Nu se pdte negă, ca orice pedepsa trupesca pdte deveni periculdsa. O mica a- lingere d. e. numai la unu degetu ranitu, pe care nu l’am bagatu in sema, pdte trage după sine urmările cele mai rele; o singura palma usiora pdte s’aiba de urmare mortea copilului, etc. Pedepsele trupeșei sunt mai totdeuna periculdse, si ele sunt a se incungiuni preeatu se pdte. Sunt periculdse, anteiu pentru vatemarile trupeșei, si addu’a căci făcu pe copii adesea cerbicosi, inderetnici, adica au efectulu contrariu dela celu a- sceptatu, atuncea candu se aplica reu. Dîseiu „adeseaS pentruca nu totdeuna e asiă. Daca invetiatorulu n’a insocitu pedeps’a data cu vorbe de condurere, daca n’au invederalu copilului si dup’aceea nedreptulu seu si meritarea pedepsei, ma daca’n locu de aceste incepe si batjocuri, atunci ce mirare, ca pedeps’a are efectu reu si copilului i sa adaosu prin aceea stricatiune. Prin asiă rasuri devinu apoi copii cerbicosi, mintiunosi etc. mai virtosu daca sunt resfaciati de acasa si candu si părinții începu a le dă in buna, neaprobandu nimica ce face cu ei invetiatorulu. Nici unu felu de patima? nici o mania înfuriata, nici intaritatiune se nu obserbe copilulu la aeela, care i este modelu, in tdte si la care are a se ’nalliă si elu. Pedepsele cu patima rupu tot- deun’a bucăți însemnate din nimbulu acela alu invetia- toriului, ce — că invetiatoriu cu influintia — nu trebue se-i lipsesc» nici odata. * Insa desî inlr’ adeveru pedepsele trupeșei sunt de mai multe-ori periculdse, in unele cașuri ele nu se potu totuși incungiură. Candu copilulu a ajunau la o asiă trdpta a stricatiunii, de nu mai are semtin de ondre, de rușine, de frica, candu nu se mai pdte aduce ia bine nici prin aplicarea altoru pedepse, nici prin amenintiari nici prin ademeniri: atunci nu remane de- catu a aplică si peddps’a trapesca. Ea insa se nu fia aspra, cad daca se va repetă de cateva ori conse* cuentu, va fi o buna medicina. Nu in aprigime, ci in consecintia jace atotuputinti’a ei. Mai departe ea n’are a remanea permanenta, cum făcu unii invetiatori apli— caodu-o eu anii mai tdte dîle la unulu si același co- pilu. Invetiatorulu trebue a o sci intrebuf astufelu, că ea incurendu se devină de prisosu si copilulu se se îndrepte. Cine n’o sci aplică cu scopulu acesta, acela nice se nu pedepsesc», căci numai strica. Adresa junimei romane studidse din Vien’a catra D. Mihaiu Cogalniceanu ministru presiedinte, spre a bineventă inaugurarea universității ro- mane in Iași. Escelintia! Inaugurarea universității din Iași ni-a implutu inim’a de bucuria, vediendu in aceea renvierea natiunalitatii romane. Nici unu poporu nu si-a castigatu esistinti’a na- tiunala, fără sciintia; nici unu poporu nu s’a intaritu in vieti’a politica, fara simtiu de natiunalitate, si pro- pășire in sciintia. — Sciintiele suntu mediideele mai putinte, pentru cultur’a generala, si bunăstarea materiala; si fara acești doi factori, poporulu nu pdte propasi, nu-si pdte fundă unu viitoriu mai frumosu, nici pretiuf trecutulu gloriosu. Cultur’a generala face pe poporu se-si iubdsca patri’a, — se-si stimeze națiunea, si se-si pretiuesca religiunea; se se sacrifice pentru aceste, că se fia cpn- sideratu in lume de o națiune brava! Poporulu romano nu e mai multu unu poporu fara vietia natiunala, — astadi e o națiune in Europ’a. Na- țiunea romana trebuia se-si cuprindă o pusetiune ddmna intre națiunile culte a le Europei, si la puse- tiunea acest’a pdte ajunge mai alesu prin sciintîe, era la acestea prin redicarea instituidoru de cultura. , Celu mai de frunte institute la o națiune e universitatea; nici ca se pdte cugetă O națiune culta, fara acdst’a. Romtnulu adi, cu ochi teefemandi, si inima plina de bucuria, spune Europei, ca a ajunsa se aiba, ce a dorite de secuii. — Si pentrace n’a putută se aiba mai de multu? Au ddra nu i-a plăcuta sciintiele? Au ddra na a fostu demna de alta vidtia mai glorios»? — Istori’a Roma* oferii, ne da la aceste, responsuri chiare. ¹ Dopa colonisarea rotoaifilotâ in Daci’a, poporala 153 celu mai cullu in acdsfa parte a orientului, erau ro- manii; atate monuminte, sî atate date istorice, suntu martori autentici. — Invasiunea ,barbariloru, si luptele ne’ncetate cu aceștia, nu numai ca-i impedecara dela Sciintie si arte, ma ’i si infransera si adeseori supu- sera, pentrucă se-i sterpesca cu totu. — Romanulu inse n’a peritu; ap’a trece petrile remanu; — dar’ si-a perdutu patri’a s’a propria si rfwre. Constelatiunile politice, intrigele diplomatice, si forti’a celoru mai tari, au aruncatu curse Romanimii câ se fia pururea debila. — Nici rru putea se fia tare, candu principii romani purtau resbele intre sine, in locu că se se unesca; — nici nu putea se nu fia debila candu principii străini i-au vindulu patrfa, — i-au ne- dasîtu naționalitatea, i-au demoralisatu religiunea, i-au denegatu cultur’a si i-au telharitu avutî’a!! Si dre intre asia impregiurari, ce putea se faca serac’a Romanime? De nu ar fi crediutu in Ddieu, tre- buiă se despere si se abdica chiaru si de vidti’a sa fisica, carea in tocma eră periclitata, că tdte drepturile ei istorice si politice. ¹ Inse lauda lui Ddieu, ca nu a lasat’o că se ajunga la cele din urma, la minululu de mdrte. Ddieu a vrutu numai se cerce pe fiic’a sa, pe carea intru atata o Multu stimate Domnule! Cetindu eu mai deuna iubesce, — si cercandu credinti’a ei cea adeverata, a aflafo demna de o vietia mai frumosa, si de unu vii- toriu mai mare, si i-a redata medilocele esistintiei politice. Se fia dara glorificata, si premaritu in eternu nu- mele lui, ia tdte semintîele pamenlului, căci a deschisa pentru Romanime o epoca u6ua,: timpuhi i-envieri! ei.— Astadi nu pdte fi unu romanu, carele se nu ’si iubdsca națiunea si palri’a, ce a eredît’o dela strămoși*, — carele se nu se unesca si sacrifice pentru Viitoriulu loru; deci dara * Considerandu ca universitatea e institutulu celu mai salutariu penlru cpltura, prin carea națiunea ro- mana propasiesce in sciintia, si literatura; Considerandu ca universitatea e institutulu, unde ^unii romani in patria potu căpătă o crescere mai in- palta ngtiunala, si . aci maiiușiora se potu inMnu|tî si perfectiună, pentru carierile societății; Considerandu ca in acestui modu se concentra pu- terile națiunii, că se se intarăsea ia caracterulu natfa- naiu, « asia se »se răsunet' po - rine insusi, >— căci precum dîce Btesson despreJromani — «Tdta na- țiunoa trebuia se s? «adape din fojntaaele laie proprie, — opinienile ullotru națiuni numai se le cunosca, că se proeplezc ase- mene, era nu egale, respective, acele ce convinu caracterului natiunalu"; si în fine Considerandu ea universitatea face unu nume fru- mosu si maretiu Romanimii intrege. — Noi junii romani Studioși la universitatea si alte institute din Vien’a, venimu a dechiara bucuri’» ndstra, catra inaltulu mini- steriu de invetiamentu, carele sub glorids’a domnire a Măriei sale Dloi Alexandru Ion I, potd se pro* duca o epoca ndua; venimu a spune reverinti’a ndstra tuturora braviloru barbati, carii au staruitu pentru in- fiintiarea universității; venimu a dîce gratularea ndstra catra toti tinerii aceia, cati sunt fericiti a ajunge candva de cei mai vechi auditori a-i ei; si in fine venimu ă descrie bucuri’a nostra si catra totu poporulu romanu de dincolo de carpati. Recomendandu-ne simUemintelora gratidse si bi- nevointiei remanemu Ai Eselentiei Tale Viena, 26. oct. 1860. : (Urtnăza 52 de subscrieri.) Soiri scolastice. dî wAmicuhi Scdlei« Nr. 11 alu JuTnalulU nostru, ce nu potu retace, ci cu durere, debe sati marturisescu, ea după ostenelele mele puse in privinti’a edificării scdlei nostre din Rechita, (ce cugetu insa a fi DTale unu lucru ne cunoscutu) nu meritămu afi aratatu Ia lume de unu instruminte alu intunereculu!; ci dincontra ahi luminării, din data ce eu miamu pusu tdta silinti’a că poporulu nostra sasi .edifice scdla pentru bunulu de comuna, — dicu: mirarea me cuprinsa, candu eu ve- diui ou ocini, ca chiaru eu ani fi unulu din ceice saru încercă a desmentă poporulu dela cultivarea sî desvol- tarea fiiloru sei. O ce rola! o ce cutediare! dela unu docente iptieleplu numitu; — daca de asi fi eu chiaru inimiculu celu mai infuriatu alu docenteM Joane Blidariu, totuși pentru o persdna n’asi putea fi asia de nepriceputa sî asia de reutaciosu, că se me făcu in- strumenta de a aduce la intunerecu st perire pe o te- nerime a unei cumunilati întregi. Ddmne feresoe 11 aodsta nu s’aru putea inpacă cu conoscinti’e sufletului meu. — Dee Dumnedieu insa, se fie st alti colegi de ai mei asiă indemnatori spre binele de comunu, pre- cumu amu fostu sî sumu eu, — apoi de buna seama, nu s’aru vaeră nici unu docente, — cala pldua in scdla» sî ca nui umbla copiii la scdla, sî asia, desiguru amu 154 4>Utea dîce, ca putemu ave sperantia de a ajunge la scopulu dori tu. — Insa durere ca docențele menționata asiâ tare s’a depărtata de adeverii si de dreptate, — catu trebue sa slee luu’a pe locu, — daru ce e de facutu? Proni’a cea cereasca va resplati fiesce cărui după faptele sale. Dîce: „ca amu inmultîtu prodic’a in 8, beserica cu conlradîceri despre invatiatoriu sî scdla; acesta e tocmai cu susulu in josu; de dîcea, ca amu îndemnata poporule prinu predica sesi edifice scdla, pentru cultivarea fiiloru sei, care inainte de a veni eu Paroch in Rechita erâ de totu slaba, sî de spunea lup- tele ce amu reportatu la edificarea aceliasi, — firesce ca docențele menționata de aceste to'te (câ unu tineru) nimicu nu cugeta; de spunea ca Tamu sfătuita se pa- siesca cu pruncii in scdla cu unu metodu mai cuvinciosu; sî de spunea ca amu dorita pentru o comuna asia mare câ andslra unu invetiatoriu mai calificata, unde salariulu e acomodatu pentru traiulu unui docente bunu, atunci de buna seama aru fi avuta totu dreptulu, — daru nu cumu vre domnia lui a esî la lume, cu scornituri gdle. — In locu selu fiu aratatu eu lumii ca ce inve- tiatoriu harnicii e, sî ce metodu possede in scdla cu pruncii; pentruca din manile lui prunculu meu celu abia de siepte ani trecuta, fu asia tratata incatu 2 septe- mani jacandu in pata, n’a mancatu nici vorbita, — Eta dara ce docente avemu 1 sî eata ce metodu! — — nu voiu se me slobodu, mai de parte, — ci lasu sa judece fiecare omu cu mintea sanatdsa despre noi ambii. — Te rogu Dle, cu distinsa umilintia, pe responderea mea a subscrisului se bine voesci a pupe aceste șiruri ale mele in „Amiculu Scoici.**) Re chita, 2. maju 1861. Jucu Nicelau. pariochialu administatoru in Rakitta. Boemi'a. Locutiitorulu Boemiei responde in diel’a tierii la inlerpelatiunea unui abiegatu in modulu urmă- torii): Ambe limbile patriei se aiba acelasiu dreptu in scdla; unde se va dovedi o lipsa de cest’a ori ceea, din partea guvernului se va dă totu ajutorata cuvenita. Instrucțiunea speciala se se Iaca in limb’a poporului. Nemții se invetie nemtiesce, boemii boepiesce. Eta a provocata pre consislorii, a intimpina cu energia ori ce nelegalitati si ai implini ordinele sale cu scumpatate. Plansori despre respingerea limbei ger- mane se fi venita si pana acuma in Leitmeritz, si eta se vede silita a A dreptu catra aceste manifestatiuni. ------------ t • ♦) Eta le-am pusu intocma precum ni s’a tramUu. Se ve- demn insa DDlor preoți si invetiatori , cA in locu de fre- cări neplăcute se latunu ri unii si altii lucrurile păcii si ale concordiei, avendu un’a ei aceeași naxuela; progresuln comunu, alu cărui celu mai mare inemicu este discordii. ’ » R. ’ Scotele midlocia si gimnasiele sunt poftite a-si dâ opi* niunele, ca in ce modu ele aru putea se-si alega urni bine limb’a instructiva fara periclitarea culturei si ame- suratu referintieloru. In scolele reale superiore limb’a boema se se tracteze de studiu obligata; pentru ddae catedre la universitatea deniei (specialitățile judiciare) s a si escrisu concursu. Materiale de instrucțiune. . Istori’a romana naționala. (Urmare.) §. 35. Mihaila IH-le betiulu, S12-S67. Fiulu lui Teofilu fiindu micu, a dom- nitu sub tutela mamei sale Teodor’a. — Bogoru regele bulgaro - romanu, ve- diendu, ca legea creștina se latiesce, se crești- ndza si elu prin unu romanu, anume Teodosiu Cufara, si prin sor’a sa, odata captiva in urbe. - La acest’a multu Fa adusu si picto- rulu romanu Metodiu, cărui ’i dîse, se zu- grafdsca cas’a regelui cu ce vă fi mai infiora- toriu, si atunci calugarulu pictoru facil judecat’a cea de pe urma, ce asia influintia mare avii asupra regelui, incatu delocu se boteză cu nu- mele M iha ilu (847). Bulgarii pagani se resculara pentru ca se creștină, dar* elu stinse revolutiunea omorindu 52 din capii ei. — In acestu timpu incepu (866) grecii a se inmultî totu mai tare pe lenga imperatii din Constantinopoiu; dra bulgarii a se im- preteni cu Rom’a cerendu episcopi si preoți de acolo. — Frații Cirilu si Metodiu pro- pagară crestinismulu intre bulgari, dar’ nas- cenduse dispute pentru supremati’a Romei sdu a Constantinopoiului, ei trecu in Panoni’a botdza pe sloveni, si făcu literele cirilice, cari mai tardiu (1437) se introduseră si la noi esilandu pe cele latine, străbune a Ip ndstre. — * Basiliu Macedonu, unu romanu, carele fii ca pruncu de fdti’a la batai’a cu Elbd, vediendu catu de reu se pOrta< imperatulu, ’lu ucide si se face insusi imperatu, fundandu dinasti’a basiliana pentru mai multi ani. — 36» Ba8ili» Ma<5edoBiu. 861—886. Sub B. Macedonia se adună alu 8-le soboru ecumenicu, in Constantinopoiu in 869, -r in care se escomunică F o tiu pentru 155 ca se facil cu puterea patriarchu. Act se de- termină, că tierele dela Dunăre se fia sub patriarchulu Ignat iu, si in urmarea aceștia preoții latini lașa pe greci in loculu loru, si esu din tieri. — Mihailu regele bulgaro-romanu, după ce scdse ochii fiului seu mai mare, (pe care ’lu puse inca in viatia pe tronu) pentrucă părtinea paganismulu, face pe Simeonu fiulu seu de urmatoriu si se calugeresce. — §.37. Le««» VI. Intieieptnln, 886—911. Leone, fiulu lui B. Macedoniu com- plinesce corpulu legiloru inceputu de tatalu seu, si ’lu da in 60 de cârti. Ungurii pefugati de pacinatii dela Donu, se stabiliră la Dnipru, Dnistru Prutu si Sere tu. Simeonu regele bulgaro- romanu, necajindu-se pentru vamele multe, ce se incarcă pe negutiatorii lui mergendn la urbe, pldca cu dste si bate (887) pe imperiali, dra cazariloru, carii eră in ajutoriulu im- peratalui li taia nasurile si asia ’i tramite la imperatulu. — Imperatulu tramite atunci pe ducele Scleru cu luntrii la Dunăre, ca se duca daruri unguriloru veniti, si se ’i indemne a supra lui Simeonu. Scleru face atunci legătură (888) cu Arpad si Cusanu ducii unguriloru, si Arpad tramite pe Leuntica fetiorulu seu, că se atace pe bulgari dela spate, pre candu Eustatiu cu fiot’a si Niciforu pretorulu pe uscata bătu pe Simeonu carele fuge in Durosteru. — Simeonu delocu face pace cu cei impe- riali, carii se retragu, apoi tramitiendu soli la pac inati face legătură cu ei in contra un- guriloru. In acestu modu Simeonu si paci- natii incursera in tienutulu unguriloru, ucisera tdte familiele loru fugarindu pe acei, carii eră intru custodi’a loru. — Ungurii fugu peste Carpati, si se asiddia la funtile Alutei si Marisului. unde mai eră unu fragmenta de buni, si laolalta formdza deacii poporulu secuescu; dra ceialti unguri venindu dela res- boiu si afiandu loculu loru (Etelkdz) desiertata, trecură pe Prutu in susu la Galici’a, (889) sub ducele loru Almu. Domnulu din Ga- lic ia, că se se scuture de ei ’i îndemnă se trdca prin padurea Hovosiu, in alta tidra, unde e rinlu Tis’a, Crisiu, Muresiu, Temesiu si Dunarea si carea tidra — dîcendu-le— ar fi fosta a lui Atila, dări acii locniescu in ea vlachi (romani) cu pastorii loru si bulgari si slave ni. — Ungurii audiendu laudandu-se tidr’a ndstra, trecu din Galici’a aci totu in acelu anu. După mdrtea lui Leone intieleptalu a urmata in tronulu imperatiei re- saritene Alisandru, fratele seu. — §.38. Alesandru II.. 913 si Constantinii VIL, 913—930. • Alisandru primi solii lui Simeon, ca- rele doriă se faca pace; dări bațjocurindu-i atîtia pe bulgari, carii delocu se si pornescu cu dstea in contra imperatalui. Acesfa inse mdre mai nainte de lupta, si ’i urmdza Constan- tinu Porfirogenitulu, fiulu lui Leone intieleptalu. Constantinu fiindu inca tineru cadih sub tatel’a socrului seu, Romănu Laca- penulu, carele facendn-se sociu in imperiu, redica si pe trei fii a-i lui de augusti. Ve- diendu imperatulu ca acesti’a domnescu fara de elu, se puse a scrie istori’a bizantina. — Abia pefugă Simeonu pe unguri din Daci’a inferidre si acuma se asiddia paci- natii, confederatii lui de mai nainte de catra Dnipru. — Unu alta poporu barbaru peste sframosii noștri! (915). Dedrece Simeon ge- fuiă Traci’a si amanuntiă capital’a, impera- tulu tramite pe Ion Boga cu daruri la pa- cinati că se-i câștige penru imperatulu. — Pacinatii au plecata, vediendu inse caducii imperatalui se sfadescu, ei se rentdrsera a casa, si atunci se asiediara in Daci’a in- feridre cu totalu, si infransera corelatiunile stramosiloru noștri cu Simeonu, dedrece |pana aci romanii avura ducii loru proprii sub clien- tel’a lui Simeon. — §. 39. Romănu Lncapenuln, 930. După retragerea totala a lui Porfiro- genjtu, Romănu domnesce singuru. — Simeonu tramite pe ducii Caganu si Mi- ni cu in contra imperialiloru, si pe acesti’a ’i bate taiandu pe multi mari si aprindiendu Stennlu, si in 922 cuprinde Odriulu. — In anulu viitoriu Simeonu amanuntia capi- tal’a pradandu prin Macedoni’a, apoi la tiennurile Cos raidului chiamandu pe impe- rataluldga pace cu elu pe naia. - Simeonu mdre lasandu de urmatoriu (927) pe Petru fetiorulu seu mai mare. Romănu se scdla asupra lui Petrn, dra 156 acesfa cere pace, dorindu a se casetori in femili’a imperatăsca. — Imperatulu s’a învoita si a datu pe Mari’a nep6fa sa, — era frații lui Petru anume Mihailu si Ion se calugerira, si pe candu regele se întorcea din Peg’adela nunta află o revolutiune escata de frații lui, dar’ curendu o infranse. Stefanu fetiorulu lui Romana, esillza pe tataia seu (944); —dra Constantinu Porfirogenitulu ne mai suferindu abusurile cumnatiloru, apuca insusi frenele imperatîei (947) si i baga in mona- steriu. — * Unu unguru a nume Bolosudu veni la Constantinopoiu, si imperatulu fiindu-i nasiu ’lu hoteză, făcu patriciu, si ’lu danii imperatiesce. Giul’a fiulu lui Norc’a carele eră duce in Daci’a centrala, se boteză a semene aici, si duse pe Jeroteiu monachulu de episcopu unguriloru, si asia latiendu-se crestinismulu intre unguri s’a mai infransu barbari’a loru si corelatiunile ndstre cu ei de- venira mai amicabile. — Ungurii in 958 praddza Tracia, si pana la urbe robindu pe multi creștini. Im- peratulu tramite pe Argiru si’i bate apucandu dela ei prad’a si robii. In anuiu viitoriu ’i bate Marianii Patriciu, si’i silesce că se se retraga cu nisîne la a le sale. Constantinii mdre in 959, si ’i unndzâ fiulu seu Romanii II. — §. 40. Romanii II.. 959 — 963. B asi lin Bulga- rocton. 960. Romanii II., dandu-se desmerdariloru, incoronă pe fiulu seu Basîliu, si frenele gubernarii le lasă lui Bring’a,— si Ro- manu II. mdre in 963. Petru regele Bulgariei face legătură cu imperatii tramitiendu pe Borise si Romanu fii sei de ostatici in capitala, si more in 963.— După mdrtca lui frații Da vi du, Moise, Aronu si Samuilu, fetiorii unui comite de vitia romanesca, incepu o revolutiune politica in Bulgari’a, si in acestu modu redica fa- mili’a loru pe tronulu Bulgariei pentru mai multi secuii. Precandu romanii din Daci’a superidre incepu a avă patria comuna cu ungurii, dra cei din cea inferidre cu paci- natii, carii in scurta timpu se stingu de pe feti’a panaentului, si romanii incepu o vidtia noua natiunala si politica in patri’a străvechi^ si in istori’a lumii. (VA urm A.) Varietati. Redactoru responsabila V. Roiuanu. —--------------rrr⁻------ PROPRIETATEA redactorului sî a provedietorului. Di* scriptele lai Yang. Visurile nopții ne sunt de drecare folosu, numai visurile ce facemn destepti ne vatema. De cate ori amu facutu dio’a planuri de fericire mai curidse decatu visurile cele mai spariose! voiamu se impreunu lucruri nepotrivite si se infiinliezu nefiinti’a. Ticălosului inv promiteâmu plăceri statornice pe teatrulu celu schim- batoriu alu hunei; dîle senine si liniștite in midiloculu chinuriloru vieții si o fericire neclintita pe valuri tul- burate. In ce universu amagitoriu se trartdaviâ tine- retiele mele! cu ce fetie stralucitore depingemu tote lucrurile de ’mpregiuru! Totu eră pentru mine frumosof totu imi asverlea rădic de veselie, totu mi se infaciosiâ sub chipulu celu măi amagitoriu, natur’a intrega ’mi zimbiâ si schimbandu-si ornameululu me facea se uitu ca ’su meritoriu in sinulu placeriloru ce se iantiuiau nemăr- ginită. Cu ce bucuria mandra me preamblamu in mi- diloculu mapetiului locasiu cefantasi’a-mi uneltise; dio’a dc mane eră pentru mine unu viitoru fdrte depărtata* Asemenea cu vermele de matasa me sileamu se me infasiuru cu panz'a cea tiesuta de nebuni’a mea; in- grosiamu velulu ce se pusese intre mine si adeveru; asia perdrendu cu incetulu lumin'a lui, orbindume singura, si terdndcme intru inlunereculu placeriloru si a lene- virei me legamu cu iantiulu machiorei si alu parerii- de-reu. Mareamu rătăcirile mele; lumea si inim’a meu uninduse fdrte tare, se făcuseră nedespărțite. Me nutreamu cu zadarnica sperantia de a află aci feri- cirea .... dă ... - fericirea, candu deodata m’avn desteptatu de sunetulu celu petrundieloriu alu clopo- tului de îngropare, care nu inceteza de a bate pe tdta dio’a si a tramite mii de omeni ia altariulu nesatidsei morti. Plintr de spaima cautu asupra-mi si me catren rnuru vediendu, ca unu pasa amu se mai făcu .... unu pasu .... apoi Domne! amu se me deștepta airca! Rătăciri plăcute, plăceri amagitore, unde sunteti acum? Unde sunt pătaturile cele aurite, plezmuite de a mea fantasia înfocata si desierta, in care sufletuhr meu se desfată cu mandria? Tdte au fostu visu . . . nălucire! . . . acum ce mi-a remasu? Unu trupu de tierina, care din tdte parti se derapana. O ! firele ce compună locasiulu paiangenului sunt mai tari decatu legaturile ndstre de fericire si vietia. Ne credemu nemuritori nu 1a fapte bune, ci la asupriri si la dobân- direa placeriloru, si cea mâi mica suflare — ne dobora! (Vii urmă.) .......V» ■i|¹¹—r Provedietur’a ai tipUrinla iui S. FiMsch. Sifiiill, 20. Maia. 1861 Ese in t6ta Sambat’a. Pretiulu abon. in Sibiu pe ana 3 fl. 40 cr., pe ‘ *4 anu 1 fl. 70 cr. AMICULE SCOLEI Pentru t6te provine, austr. pe anu4, pe¹/! a. 2 fl., pentru princ. romane pe anu 38 , pe . */» a. 19 piast; Sibiiu, 29. maiu n. 1861. Tdte se mai misica, de tdte se mai face cate o ingrigire, — trdb’a invetiamentului insa e data uitării. . Gazetele politice dîcu, ca .au prdmultu a face cu alte cause, decatu se mai pdta a se ocupă macara candu si candu cu trebile scolastice. In vieti’a comitatensa si scaunala zelu, energia mare pentru tdte — numai pentru instrucțiune nimica. Dieta, tran- silvănenii inca n’avemu, dra intr’a Ungariei — din catu e tidr’a — nu s’a alesu intre atate sute de ablegati nici macara unu barbatu (specialu) de scdla, dra din ceialalti numai doi a promisa in programele loru, ca voru atinge si cdrd’a scdlei in dieta, ce insa pan’acum n’a pututu inca urmă. Manecandu mai departe nu sci încotro se dai. La Vien’a ce e dreptu se lucrdza ceva si pentru regularea invetia- mentului in Monarchia. Consiliulu de instruc- țiune (Untem$tfratțB compusa din barbati de frumdse capacitati, lucra acum de drecate luni la unu regulamentu scolasticii, care pe tdta intemplarea are se dsa bunu, Insa daca sfer’a activitatii aceluia se va latî sî pana la noi, aedsta remane in dubiu. Cancelari’a aulica a Ungariei a pusu demultu protestu incontra aceluia, fara insa că se se faca dispusetiuni pentru asemene sdu mai buna ingrigire de caus’a invetiamentului si in Ungari’a. Apoi cu Transilvani’a nu se scie inca ce e. ‘Totu mai multu pare a se adeveri scirea, Ca si noi vom-avea dieta in curendu; am putea insa pre- spune, ca in representarea invetiamentului nici in Transilvani’a n’o se fimu mai norocoși* de- catu cei din Ungari’a. Sinodulu dela Blasiu> de unde sperămu ceva si pentru scdla, nu s’a tienutu; de con gresii , nu suntemu inca siguri: Barbatii noștri de scdla, dela care ascdpta pu- bliculu cate ceva, si a caroru este datori’a de a face inceputulu si a premerge in asta di- recțiunea, tăcu cu totii, nici nu dîcu, nici nu scriu, nici nu făcu. Asiă arancandune pri- virea in giura, trebue se conchidemu cu du- rere, ca invetiamentulu are se mai stea inca la noi multu asiă decadiutu. Intre invetiatorii populari ce e dreptu a- flamu multa voia de a face vr’o misiciare in fo- losulu scdlei, vedemu mulțe semne de intere- sare< pentru asta causa importanta. Insa le lipsescu conductorii, le lipsescu inspectorii supremi diecdsani că celu din archidieces’a Vienei, care tocmai tiene 'conferintia.. de vr’o ddue septemani cu invetiatorii populari despre cele de facutu in folosulu instructiunei publice inferidre, si asiă mai lîpsindule si alte multe, le cauta a stă pe locu. Din Ungari’a si Ba- natu ne veniră cateva corespondintie, cam de unulu si acelasiu cuprinsu: că invetiatorii po- pulari se se adune prin comitate, se se con- svatue.si se tramita petitiuni la dieta Ungariei pentru luarea in considerare si regularea in- stractiunei publice după cerintiele presentului. Adeveratu, ca a se consultă invetiatorii despre midildcele culturii populare n’ar putea se fie nici unu pecatu, si autoritatile politice ar trebui se concdda începerea conferintielora invetiato- rescî, introduse acum in tdte statele Europei cultivate, cu atata' maî.vîrtosu astadi, candu ne place in alte privintie a ne laudă atata cu vidtia constituționala. '' 158 arunca departe in ceriu. Si in adeveru. suntu ddue descoperiri comune, un’a afara, care este natur’a, sj alfa in nauntru. care este cuventulu. Natur’a vorbesce simtiuriloru, tdte pătrunderile ei sunt locale, felurite si nestatornice. Cuventulu este neaternatu de materie; tdte ideile lui sunt numai unele, universale si vecinice. Unhnea, obstimea. veciniei’# este mtreitnlu adeveru alu cuventului In zadaru Montegn si Pascal ’i declara unu res- boiu furiosu, amenintiandu cu starea animaleloru pe ori care va merge la lumin’a lui. Nimeni insa nu cutăza a’i crede. Toti simtu, ca ei se insidla prin smerenie sdu prin mândrie De ’i întrebi ce nu le place in cn- ventu. ei ’ti respundu hnlindu politic’a. medicin’a. isto- ri’a, jurisprudinti’a si tdte sciintiele fisice si morale, marginîndu cuventulu la nesce precuventari de avocatu, la contradîcerile inveliatiloru si la ret&cirile politicei; curiosu cuventu, care nici odata nu vorbesce cu cu- ventu tea dar’, ca acele spirite inalte, nu voru se cunosca fapfa lui Ddieu, si berfescu pe singurulu po- vatiuitoriu care pdte se ne duca la virtute, unulu pentru că se se prapastudsca intr’o credintia drba. alu caria celu din urma termina a fostu pentru densulu camesi’a de peru a Bonzului fpopa chînesu) ; celalaKu pentrucâ se faca se triumfeze indodl’a si ne’ncrederea. Dar' ce lauda mare si ce mărire a fostu pentru cuventu acea cădere grozava a celoru doi cei mai pu- ternici contrari ai lui! Si după aedsta cum se nu ne miramu, candu vedemu pe Kant, geniulu celu mai in- altu alu vecului, ca, pentru singurulu scopu de a isbi cuventulu, supune fiinti’a lui Ddieu si nemurirea sufle- tului abstractiuniloru unei logici mintiundse, cantaresce dovezile cele pentru si cele incontra, hotaresce greu- tatea loru de o potriva si triumfdza apoi de slabitiunea cuventului, că candu adeveralulu cuventu ar avea vre o înclinare cu aceste judecati ticaldse! Este prea ade- veralu, ca filosofi’a lui Khnl se inleinedza pe acea rătăcire, care însusesce cuventului tdte sofismele in- tielegerei. Dar’ nu e asia: intielegerea este o putere creata si prin urmare schimbatdre, facultatîle ei sunt totodată de spiritu si de materie; ele cuprindu simtî- tiunile* si patimele, care au fiacare logic’a loru in parte si de aceea nici le este datu de a produce incredin- tiarea. Cuventulu insa este o putere simpla: elu n'are nici argumente, nici categorie si nici improtivire înve- derată sdu părută; elu este in fine cuventqlu, adica lumin’a. Ce potu dar* negurele improtiv’a luminei? Socratu. intrebandu pe Menon, ilu rdga se’i spună, Trebue făcută intielegerea, trebue a ne in- talnf si consultă in t<5ta septeman’a in foi’a ndstra scolastica despre modulu ajungerii sco- pului, si dela vorba pana la fapta se nu fia decetu unu.pasiu. . Facultățile sufletului. ' - (Capetu.) Cuventulu. *• Pentru antei’a ora deschidu republic’a hii Plutonii. Tdte cugetările lui sunt ndue pentru mine, dar’ cu tdte aceste sufletulu meu nu încerca nici o mirare; indresnescu inca a dîce, elu se cundsce pe sine in aceste cugetări inalte; elu intra intr’ensele cu bucurie, câ unu biruitoru in imperati’a lui. Si inca, fara altu ajutoru, decatu numai cu insusi lumin’a sa, deosibesce adeverulu din retacire: in elu este unu judecatoru, care cumpanesce, cerceteza si alege; unu judecătorii care dîce : eca binele, dea reulu. Acestu judecatoru este cuventulu. Cuventulu este simtiementulu adeverului, este o descoperire a inlieleptiunei si a rinduelii. Uneori eju se cufunda in lumea adeveruriloru celoru mai inalte, dr alte ori ne incungiura cu simplele cuhoscintie ale ju- decatii naturale. Că cuventu lucratoru si că cuventu curatu, pe de o parte se indeletnicesce cu interesele materiale ale omenirei, dr’ pe de alfa cu Ddieu. Dar’ totu acelasiu cuventu este. Pe acestu cuventu insa filosofii l’au berfitu din causa ca nu Tau intielesu. Ei ilu invinovatiescu dîcundu ca se pleca sub jugulu patimiloru, că candu elu ne-ar fi datu pentru a le stă improtiva. Ei nu xedu, ca cuventulu este o lumina, er' nu o putere; ca treb’a lui nu este’ de a birui, ci de a lumină; ca elu nu ste- panesce relele ndstre aplecări, ci arata osindele loru si ca elu nu insufla virtutea ci numai arata bucuriile ce ea da. Eca cuventulu: posilivu, neinduplecatiosu, si ale caruia adeveruri trebuescu se se implinesca, sdu de felia cu o lume ce-lu despreliuesce, seu in negurile consciintiei, in care elu arunca, fugindu, facli’a sa. Asia dar’ aci este puterea cea mai energica a na- turei, pentrucâ adresanduse catra intielegere, n’o lașa se faca alta alegere decatu numai intre adeveru seu mintiuna, intre intieleptiune sdu nebunie, intre virtute sdu mustrarea cugetului. Intre o margine si alfa cu- ventulu face se lucesca lumina Jui, ale caroru rarze se . 159 ce este virtutea: „Sunt mai multe feluri de virtuti, respunse Menon, virtute de barbatu si de femee, de copila si de betranu, de robu si de cetatianu». — „Zeu, Asta e de minune, dîse Socratu, noi cautamu numai o virtute, er’ minunatulu Menon ne infacisîaza unu roiu intreguU Filosofii noștri moderni au tractata despre cuventu, că Menon despre virtute. Luati sdm’a cu scumpatate Ia dmenii, carii hulescu cuventulu si vedeți daca nu cumva ei au orescare inte- resu, câ se ve tiena in intunerecu, pentruca cuventulu, am dîs’o, este iumin’a. Se incheemu. Cuventulu nu talmacesce. nimica; dar' elu ne arata pe Ddieu câ pe o tălmăcire a totului, in adeveru, tdte problemele ce ne infacisiedia mintea, tdte fenomenele ce ne infacisiedia nutur’a, numai in Ddieu se potu deslegâ; eca cum ajunge cuventulu ia «elu. Asiadara, daca omulu, prin mărturisirea simtiuriloru lui, scie, ca lumea este in fiintia; apoi, prin mărtu- risirea cuventului, adica prin simtiementulu adeverului, elu scie si aedsta, ca lumea are unu facatoriu. Acestu cuventu nu este cuventulu numai alu unui omu, ci este cuventulu alu totu neamului omenescu. Deci Cuventulu este o facultate a sufletulu! si a patr’a lumina, care lucesce catra Ddieu. Cugetulu. Cu cunoscintiele ce avemu despre bine si despre reu, despre dreptu si despre nedreptu se destdpta cugetulu. Elu este cea d’anteîu putere a sufletului, care se ivesce in noi; elu este energicu dar totodată orbu. Acela, care-si insidla cugetulu se retacesce, se face unu omu nelegiutu. Omulu nu este totdeun'a nevinovata, candu cugetulu lui ilu idrta, precum erasi nu este totdeuna vinovatu, candu cugetulu Ini ilu osendesce. lâ sam’a bine dar, juna mama, dea minutulu de ati mari sufletulu, pentruca elu va trece intregu in sufletulu copilului teu. Nici odata se nu lași, câ o alta cugetare străină se petrunza in acestu altariu, in loculu cugetării tale. Vorb’a este despre vitiu seu despre virtute, despre bucuriile sdu despre mustrările de cugetu ale unei vieți intregi: tu sapi in arama. Cea d’anteia educatiune se face tdta in cugetu,. si cugetplu este bunu numai candu e luminata de cuventu. Sunt insa drecare raze de lumina, care sunt chiar ale lui neimprumutate. Aceste raze, desî nu sunt de- stuii! de luminase pentrucâse ne povatiudsca, dar’totu stralucescu indestulu, câ se ne împle de neiinisce; ele nu lumineze calea, ci arunca turburarea pe dens’a; ele nu muncescu prin cugetare mai nainte de a ne munci prin mustrarea cugetului. In Siacspear este unu e- semplu despre acesta facultate singulara a sufletului nostru. Hemlet voesce se omdre pe maica-s’aK elu se socotosce bratiulu lui Ddieu hotaritu pentru pe- depsirea pecatului. Cu tdte aceste elu se opresce, nu cuteza si intorcenduse in sinesi, deodata se mira de unu reu ascunsu, ce ’lu coprinde si care’i tulbura si ’i slabesce loculu pornirei lui. Bagati bine de sem’a, ca Hamlet lovindu pe maica- sa, crede ca impflnesce hotarirea dreptății ceresci; dar’ totodată cugetulu lui ilu tulbura, si ’i dice: Ce ambii se faci? Elu ilu vestesce mai nainte de a seversî pe* catulu, si ca de-Iu va seversî, va omorî apoi si elu pe densulu. . , Simtiementulu acesta atatu de adeveratu si atatu de durerosu Siacspear l’a gasitu in aduncimife cele mai mari ale sufletului omenescu. Eca dar’ învederată pu* terea, care se infacisieza, fara a fi chîamata, si singur’?, care pote fi mai tare decatu vointî’a ndstra. Cugetulu este gîdea patitpiloru ndstre celoru rele; elu are nesce veselii, care ne rapescu in ceriu si nesce pedepse care ne prapastuescu in eaduri: pe elu nu ’lu pote induplecâ nici avutî’a, nici puterea, nici desfătarea trupesca, ci numai cainti’a sî virtutea; dar’ și trer buiatia de a fi luminaiu de cuventu. Dela elu ne vine credinti’a. Cugetulu si credinti’a sunt doi orbi, carii se arunca dibuindu pe caile fana- tismului, ale eresului, ale idolatriei si carii în sfersita ajungu la Ddieu. Acolo se intelnesce neamul? ome- nescu: trebuinti’a de a crede simtiementulu frumosului, contemplatiunile nemărginitului, ilu daco in veci acolo. Asia, din tdte părțile sufletulu se ivesce prin simtiuri: elu stralucefsce in materie, precum foculu in intunerecu. Elu voesce se fia vediutu, se fia cunoscutii; si aratan- dune fiinti’a lui prin simtiementulu virtuții, si marirea lui prin cugetarea de Ddieu, respondesce preste acesta vietia nesce lumini fdrte frumose alu carora isvoru este numai in ceriu. Deci Cugetulu este o facultate a* sufletului si este a cincea lumina, care lucesce catra Ddieu. Resultâtulu celoru precedente. Asiadara direcțiunea tuturora facultatiloru auflotalai arata unu punctu de întâlnire, care este pusu afara dRi vidti’a aedsta. Asiadara omulu adeveratu, desfăcuta de 160 materia, este o esenlia, care trage la Ddieu din tdte puncturile fiintiei lui. Asiadar’ este unu adeveru co- munu, alu cărui autoritate este vecinica, nu pentruca elu este comunu: cineva cunosce multe rătăciri co- mune; ci pentruca elu se infacisieza dumnezeesce la nascjerea fiacaruia. omu, că se formeze mărturisirea nea- mului omenescu. Adeverulu acest’a este Dumnedieu. Tdte facul- tățile sufletului ilu descopere. Fiinti’a lui este con- ditiunea marirei ndstre; fiinti’a lui este mangaierea ticăloșiei nostre; fiinti’a lui este talmacirea tutulora. Totulu dovedesce pre Dumnedieu, dr’ Dumnedieu nu se dovedesce. • Nici o facultate animala, nici o facultate de ale intielegerei nu ajunge pana la densulu. Logic’a ilu negă, judecat’a ilu ndga, metafisic’a ilu nega, patimile ilu nega. Dar ce ’mi pasa! sufletulu ilu vede. Ilu vede inaltianduse la densulu prin amore! pen- truca trebe se luamu bine sem’a, ca in adunculu amdrei este totdeun’a drecare lumina. Cineva nu pdte .iubi unu ce, care i-ar fi cu totulu necunoscuta. . Adeveru roditoriu, isvoru alu totu adeverului, in- stincta cereScu, isvoru a tdta virtutea, Dumnedieu nu te-a incredinliatu acelei intielegeri neputintiose, care are argumente de o potriva pentru mintiuna si pentru adeveru; elu te-a pusu mai presusu de judecați, in neclintitulu altaru alu pugetului, alu cuventului, alu fru- mosului, alu bunului si alu nemărginitului; te-a pusu insusi in atributiunile Iui, câ cum ar fi voita se ne in- cunosciintieze prin acesta despre marit’a ndstra ursita: Dumnedieu intiparin'dusi numele pe fapt'a sa, consantiâ nemurirea ndstra. * Deci sunt doue naturi in animale: inslinctulu, care lega de pamentulu, si intîele'gerea, care le unesce cu omulu. Asemene doue naturi sunt in omu: intielegerea, care ilu unesce cu creatiunea si instinctulu sufletului, care ’i descopere pe Ddieu. Sfer’a fiintieloru se ridica dela materie la spiritu, si dela nimicu la vecinicia. In scurtu, omulu este indoitu. Elu a primita sim- tiuri pe dinafara pentrucă se aiba impartesîre cu ma- teri’a si șimtiuri pe dinăuntru, câ se aiba impartesîre cu Dumnedieu; elu este punctata de unire intre pa- mentu si intre ceriu. Cu omulu, dîce Goete poeti- cesce, se incepe antei’a vorbire intre creaiiune si oreatorulu! • întocmirea scotei. Se facemu o încercare a petrece pe tenerulu in- vetiatoriu incepetoriu pana in scdl’a ’n care-si incepe mai anteiu funcțiunea sa, si a-i dă acolo unele îndrep- tare, ca ce întocmiri are elu a face acolo si cum se învingă greutatîle, ce le aduce totu deaun’a cu sine anteiulu i n c e p u t u. . Invetiatorulu inceperoriu face bine daca la ’nce- putulu activitatii sale se va tienea strinsu de aceea, ce au invetiatu in preparandia (seminariu) si ce a pututa culege de pela alti invetiatori cercați, si daca in me- tdda si întocmirea scdlei va urma invetiaturile acele, pe care si le-a castigatu in timpulu preparării sdu cul- tivării sale. Daca elu indata se va abate dela acele si va voi a stă pe picioru propriu seu a urma altora consilie nesigure, acesta va fi unu inceputu reu chiaru si pentru aceea, căci lui i lipsesce atunci esperinti’a si prin aceea se lipsesce pe sine insusi de ocasiunea instructiva, de a-si culege pracs’a trebuitdre oficiului seu. Dupace insa invetiatorulu a urmata credintiosu orecati âni invetiaturile câștigate in seminariu sdu preparandia ₖ dupace a vediutu odata fructele acelora, le-a cunoscutu raportulu catra proprietățile scolariloru sei, atunci i va dă apoi ori-cine dreptu a face unele abateri trebuitore si • a propasî si elu cu progresarea pedagogicei. . ’ Intrandu unu invetiatoriu intr’o scdla, elu are a luă in considerare pe antecesorulu seu si activitatea lui de mai nainte. Totu insulu, care intra ’ntr’o dre- getoria, o face aceea cu propusu, d’a corespunde acelei dregătorii si de a-si procură ondre; insa este forte reu, candu elu acesta ondre o va caută în desonorea si desjosirea antecesorului seu. Ca va face si intocmf cate unele altufelu, este firesce si ne’ncungiurabilu, ca elu va privi de mai bune aceste întocmiri si prefaceri, inca este cu cale; insa nu i se va putea iertă nici decum, daca elu reformele sale le insocesce cu privire despretiuitdre Ia antecesorulu seu si pe acesta prin aceea‘ ilu injosesce in «ochii copiiloru si comunei sale. Candu audi pe cate unu reformatoru de aceia, tî se pâre ca lumea avea s'astepte numai după densulu, spre a fi infine mai buna si mai fericita5 tî se pare, că cum înainte de elu n’ar mai fi fostu nimica bunu. O asemene purtare este injositdre sî pagubitdre pentru unu invetiatoriu tineru. Invetiatorulu de mai nainte totdeun’a trebue se aiba si prietini in acea co- muna, carii prin aceea se voru vatemă si face criticatori 161 mai riguroși ai hltaineî noue; totdedn’4 va strică elu prin aceea chiaru si pietatii, ce copii trebue si cauta o esaiba catra invetiatoriu; in fine prin aceea elti va produce așteptări ndue, la care apoi cine scie, Ca putea va respunde seu nu. Si apoi nu e tristu a uită, ca si elu are se fia candnva unu antecesoru Ia urmatorulu seu si ’i va prinde catu de bine, daca acesta va fi unu jude binevoitoriu, ori macara numai nepartinitoriu? Candu unu invetiatoriu tineru are se intre intr’o £cdla, spre a-si incepe acolo a sa activitate, face bine, daca se pdte, că se se consulte în modu amicalu cu an- tecesorulu |ui, spre a-si culege cunoscintia despre starea scolei, despre despartiemintele felurite si despre re- sultatulu facutu. Era daca totuși acdsta nu se pdte, si daca elu a intrata in scdla fara informatiunile de lipsa dela antecesoru sdu dela preotu, atunci antei’a hri pro- • blema este, de a se orientă si de a află cunoscintiele ginguritiloru cum si starea scolei întregi. (Vi urmă.) gimnasii magiare. Acum profesorii noi dela acele in- stitute se plangu in publicu, ca • le merge cam reu din causa ca pana acum inca nu li s’a datu plata nici unu cruceriu, precandu depușii profesori germani inca totu si mai tragu Idfa loru de cate 1000 f; Materiale de instruetiiuie. Istori’a romana naționala. (Urmare.) PEBiOBau m, Dela asiediarea inagiariloru in Daci’a superiore, pana Ia Ludovicii regele loru, 889 —1382; — dela dinasti’a roinanesca pe tronulii Bulgariei, pana la caderea ei sub turei 963—1392, — dra in Daci’a inferidre pana la Mirca I* 1383 ia Romani’a, si Petru III. 1399 in Moldavi’a. — Sciri scolastice. Chiuzbafa, 25. maiu. In 18. mailf amu fostu citata de catra magistratulu cetatii Bai’a Sprie pentru unele lucruri ponderdse in privinti’a scdlei, intre care Si aceea, ca sătenii vreu ami micsioră lefa care fara de aceea e destulu de mica, 126 f. v. a., gradina de 2 jugere, din care jumetate o folosesce comun’a. Cu- ratorulu B. C. au pretinsa cu acesta ocasiune dela magistrata introducerea limbei magiare (!!) in satu, unde toti locuitorii sunt curati romani, invinuindume ca nu invetiu pruncii bine după metod’a ndua, si des- coperindusi dorinti’a, ca loru le-ar trebui unu dascalu care se scie invetiă nAzbuchilea, dra nu literele. Ddmne, căci mai rabdi dmenii, carii vreu a stinge lumin’a po- porului ! In aiari impregiurari sum lasatu a me Inptă numai singura, ne mai spriginindume nime. Totu in 18. maiu a fostu adunare generala a tu- turora preottloru din tractulu protopopescu alu Vaiei ‘ Sprie pentru alegerea preottloru ' si mirenilord la sino.- dulu Gherlanu, unde tdte consultările si desbaterile au i decursu in limb’a magiara ( ? ). । Mihaia Chtttuln, preparandii. < - * Pet^a. Cititorii nostru |ciu istori’a prefacerii gim- nasieloru inferi^re germane din Bud’a si Pest’a in Capul. (889—1215). Romanii in Dacia superiore* (TransOvani’a, Temisian’a, Cnsian’a.) DELA CEI TREI DUCI ROMANI, PANA LA RADU NEGRU. . §. 1. Mariott, Gel iu si Clan diu. Mariotu, Menomorutu, eră du- cele stramosiloru noștri, si domnii intre T i s’a Muresiu si Somesiu pana la padurea Igfbnu. — Geliu’ sdu Gelu domnii dela tier’a lui Mariotu pana la Carpati impre- juru, adeca in (Transilvani’a) Daci’a centrala. Claudiu sdu Gladu se estindea 'dela Mu- resiu peste Timisiu pana la Danare, adeca in Temisian’a. §. 2. Sosirea magiarjloru sub siepte duci. Dupace domnulu Galiciei laudă tidPa ndstra, si adamani pe magiari ci se plece din tier’a lui, acesti’a sub. 7 duci cu radeniele, si servii loru trecură din Galici’a prin pădurea Hovos, si scoborira la Hungu, si Ioculu ce-lucuprinsera mai antain, ’lu numiră Munkis, Pela Hungu — intre Tis’a ai Dunăre -• domnii 8 a 1 a n u, unu stranepota.de-alu lui Re anu domnu bulgara, peste nesce remasîtie de bulgari si slaveni (strămoșii slovacilor^, de 162 adi), si aceștia, de fric’a lui Almu celui an- taiu intre 7 duci, se supusera, si asia magiarii se asiediara in 889. - §. 3. L'aderea lai Salanu. ' Almu se asiediase cu magiarii numai in prejurulu Hangului, o cetate hunna de pe timpulu lui Atila, dara Arpadu fiulu lui Almu incepe (893) a cuprinde mai de parte, si incungiurandu cetatea Borsi’a, a trei’a di intra in ea. Sal a nu fuge după perderea acest’a, dra Arpadu pune pe ostasii aceluia in fere si ’i tramite la Hungu. In acestu modu prejurulu Hungului senumese „Hungar’a,“ dra magiarii — pe atunci mogeri — se dicu si hunguri. Salanu tramise soli la Arpadu si în- treba: „Cine suntu, si de unde veniră, de cutdza se faca de aceste‘?“ Si-i amanintiă de cumva voru trece mai de parte. Arpadu respunse soliloru, cu umilintia: „De si stramosiulu Atila avii tier’a intre Tis’a si Dunăre; eu nu de fric’a lui Salanu, ci din amicdtia ceru o păr- ticea de pamentu pana la rîulu Sieu- lui pentru vitele mele, si — Salanu se-mi tramita din grati’a lui doue la- gene cu apa de Dunăre, si o sarcina de idrba din fenatiulu Olpăr, se cercu de-su mai dul<;i ierburile aci decatu in Sciti’a si Dentumo^eria si ap’a Du- nării decatu a Tauaidului.“ Arpadu tramite peunna prin soli 12 cai albi, 12 că- mile, 12 prunci de cumani (vitia de magiari dela rîulu Cuma) si alte daruri din partea muierii; dra Salanu a-datu tdte, ce ceruse Arpadu, carele incetu ’i cuprinse tdta tidr’a. — §. 4. l'aderea lui Mari o tu. Arpadu tramite soli la Mariotu, cu daruri că si la Salanu, si cere dela Ma- riotu pamentuhi pana la S omesiu, si pdrt’a Mesesiului. Mariotu’i dendga cererea, si ’i respunde: „Tidr’a ce o cereți voi del,a noi, nicidecum nu vi-o damn pana traimu!“ Arpadu pldca atunci cu dstea si cuprinde pe lenga Crisiu; dra Mariotu Idga tractatu cu elu, si pe fdt’a sa o mărită după Zoltanu fiulu lui Arpadu — (904).— Mariotu mdre in scurtu timpu, si neavendu fetioru, lașa ducatulu, ginerelui seu, — si in acestu ducatu si pe viitoriu mai fura duci ro- mani. — ' f. 5. l'aderea lut Gel iu. Tuhutumu, unulu dintre ducii magiari, tramite pe Ogmundu că se spionese tier’a lui Geliu. Acela renturnandu povestesce despre o tidra frumosa, sica Geliu, domnulu ei, avendu multu necasu cu pacinatii are dste slaba. — Tuhutum atunci cere iertare dela Arpadu, că se cuprindă Daci’a centrala pentru sine si următorii sei, si iertandu-i-se, pldca in contra lui Geliu. Tuhutumu pldca prin o pădure (Igfouu) spre resaritu; dra Geliu audiendu de venirea inimicului, pldca cu dstea sa si-lu intelnesce la riulu Almasiu, unde priinindu lupt’a im- pddeca cu săgetătorii sei pe magiari de a trece rîulu. — Tuhutumu atunci in rever- satulu dioriloru ’si imparte dstea, si tramite o parte ceva mai in susu, că trecendu riulu pe sub ascunsu, se atace pe nesciute, si dela spate, pana ce elu cu alta parte din dste va cercă de nou trecerea rîului. — Batai’a s’a inceputu, si Geliu după multu necasu fuge la cetatea sa; fii insa ucisu lenga riulu C o p o s i u. Strămoșii noștri perdiendu pe domnulu loru, a datu man’a cu magiarii, si alesera pe T u- hutum de domnu, apoi la „Esk(illb“ jur ar a credintia unii altor’a. In acestu modu Daci’a Centrala deveni independinta sub Tuhutum. §.6. Claudiu »ub suzeranitatea magiariloru. Arpadu tramise peZuărd, Cadusia si Boira cu oști none si peste Muresiu că se cuprindă Temisian’a. — Claudiu au- diendu acdsta, dsa cu oștea sa la riulu T i m i- s iul ui, si primesce lupt’a; dar’ fiindu invinsu se retrage la cetatea saCheve (Cubinu). Ba- tai’a acest’a asia a fostu de sangerdsa, incatu Claudiu perdu 5 duci a-i sei. — Magiarii veniră si la cetate; nesimtiendu-se insa Claudiu destulu de tare, tramite soli, si le oferă cetatea. In urmarea impacatiunii Claudiu remane si maideparte domnu in Timisiana, dara fu sîlitu se platdsca tributu, si asia deveni sub suzeranitatea magiariloru. De ar fi. fostu acești trei duci romani uniti intre sine, nu putea se cada patri’a loru asia curendu. — 7. Zoltanu, Toka si Gez’a, duci magiari. După mdrtea lui Arpadu (907), duce de frunte remane Zoltanu. ginerele lui Mariotu. In 934 magiarii trecu Dunarea, si ajungu pana laConstantinopoid, si imperatulu Romănu 163 Lacapennlu face pace cu ei, Teofilactu patriarculu hierotonesce pe Jeroteiu de epis- copu iu Ardălu, si acesta face pe multi magiari de primescu legea orientala. — In 947 remane T o k s peste magiari, carii intrara (958) in Traci a, si jefuira pana la Constantinopoiu. — Pitu Ârgiru Marianu, si Scleru ’i bătu mai demnlteori, si prindn multi captivi magiari. — , Gez’a incependu a domni (972) retrage prin blandetiele sale pe magiari dela jafuri si ucideri si ’i deda la negutiatoria. Acesfa boteza pe fiulu seu Voi cu si ’i da numele Stefanu si pe urma ’lu incredintia cu Gizel’a (995) făfa lui Enricu din Bavari’a. — §. H. Santulu Stefanu, antaiulu rege magiarn 9»7—1038. Stefanu abia incepîi a domni, si Cup’a intielegendu-se cu a doua muiere a lui Geza se redică a supra lui; dar’ după unu resboiu mare, Cupa fii ucisu. — Magiarii prochiama pe Stefanu de rege, si ’lu incordna in 1000. cu o corona dela pap’a Silvestru. In Ardălu domniă ducele Ginl’a, si eră de legea resarităna; dar’ pentruca nu voiă se fia latinu, si facea multe in contra regelui, Stefanu subjuga Ardălulu, si pe Giul’a ’lu aduce legatu in Ungari’a unde si măre. Ardelenii atunci revoltară sub Cheanu pentru independinti’a tierei, dar’ Stefanu ’lu învinge, si pune pe Zoltanu Ardelănulu, de duce in- dependinte. §.9. O pfu mu stranepotulu lui Clandiu. Optumu, domniă in Timisian’a, si in Crisian’a pana la Crisiu si Tis’a, si avea mulțime de averi, cai, curți, nobili si militari si despectă autoritatea regelui Stefanu, punendu tributu pe sarea ce se aducea pe Muresiu pentru regele magiaru. — Optumu s’a bote- zatu in Vi dinu după ritulu orientala, si a siediutu in cetatea Mureș ian’a unde a redicatu si unu monasteriu, inchinatu sântului lonu. — Elu avea lenga sine pe C i n a d u unu oficiariu f6rte știm atu; fiindu insa acest’a acusatu pentru o vina mare, fttge la regele Stefanu, si-i descopere tdte secretele lui Optumu, carele cugetă pentru patri’a sa că si unu romanu. — Stefanu pune atunci pe Cinadu de capitanu peste unu corpu de nobili si militari, si ’lu tra- mite a supra lui Optumu. Cinadu trece Tis’a si se bate cu Optumu pana la amădiu, apoi, devinsu se intdrce la Canisia. Peste ndpte, după unu visu straordinariu pldca si ataca pe Optumu pe nesciute. Acest’a devine in con- fusiune, si in macelulu cumplitu, cade si elu victima. Regele dede atunci lui Cinadu, tdte averile si tier’a lui Optumu, si pe elu ’lu puse comite in ea; dra cetatea Mure si an’a o boteza după numele comitelui — Cinadin’a. — (VA urmă.) Varietati. Din scriptele lui Yung. (Urmare.) # Tirnpulu inarmatu cu petrundietdrea-i cdsa taie fara indurare, precum erb’a campuriloru, asemene si irnpe- raliile; dar’ si fiesce-care dra tiene in mana-i o sabie, cu care jertfesce plăcerile ndstre inca pana a nu le gustă, si desradacineza impregiurune tdta sadirea ce ne-ar putea aduce drecare mangaere. Catu de grab- nica a fostu despărțirea mea de ceea ce lumea numesce fericire? Of! . . . Cum m’am amagitu! ce cautamu, ti- calosulu ? fericirea pe pamentu!. . . . Cuventu măreția, dar lucrulu unde* este? Gandindu ca o imbracîsidsemu si beatu de trufie, am descbisu bratiele că s? me adapn din dulcea-i suflare, si am vediutu..........o umbra . . . unu nimicu! Nu, frate, nu; se esîmu din amagire; se cunoscemu odata, ca numai virtutea are dreptulu de a se socoti si a fi cu adeveratu fericita; precum sd- rele-si da singuru himin’a, asemene si virtutea feri- cirea; nimidib nu doresce, nimicu n’ar^ se pdrda: dra candu o priimimu dela sorte seu dela omeni este ne- statornica că dens’a, si trecatdre că ei. De asiu fi cumpanitu bine poftele mele, si de asiu Ti pretiuitu mai multu virtutea inca din tineretie, cate amaratiuni asiu avea acuma mai pucîne! Dar’ invetiatorii mei si esemplulu parintîloru in locu se me indrepteze pe calea cea adeverata a fericirei, me povatiuiă cum se castigu avutii, se dobandescu ranguri si acea mărire de fumo, care imperatiesce in curțile domnitorilora si intru care se falescu cei ce se ingrasia in midilocuhi societății far’ de ai fi de vre unu* folosu. Acum dta ca platesco fdrte scumpu ratacirca mea. Nu este cu putintia, că făcătorii de rele se nu-si iă resplatire a urmatoriloru. Ioni, chiaru dintr’ acest’a vidtia. Vedi pe lenesiu ca plânge cu amaru zadamici’a tincretieioru sale, pe tirano, scarbilu si parasitu de toti, ca se chinuesce de 164 mustrarea cugetului; pe neinduratu ca ar dă tdta starea că se aiba unu minutu . . . numai unu minulu de odi- na; pe asupritoru, ca nu pdte scapă de blestemulu jerlfeloru sale si chiaru cainduse; pe vendielorulu pa- triei, ca doresce se intre in mormentu de viu, că se fuga mani’a si uf a compalriotiloru, si pamentulu 'Iu impinge inapoi că p’o greutate de prisosu . . . vedi . . . . vedi . ... si nu-ti mai perde timpului O morte! stepana preinalla a fiintieloru, tie se cuvine se ștergi cu infocatele tale păsuri imperatiile si se stingi stelele, si chiaru pe acestu sore luminosu tu nu-lu vei iertă multu timpu se imperatiesca maretiu asupra universului. Va veni dio’a, candu bratiulu teu, coborendulu din sfer’a lui, ilu va asverli in vecinica ndple. E! nu te multiumesci de atate jertfe măreție? Pentruce se me faci se sorbu cu incetulu paharuhi amaratiunii, cu care omenirea intrega ai Ti putută se adapi? Dar’ la ce oflezu? jertfele tale au scapatu de sub stepanire-ti, si eu nu me mai temu de tine; inim’a rece d’abea bate in peplu-mi, trupulu a amortîtu, sufle- tulu sta gat’a a sbură catra veciniculu părinte .... a! nu!... cu intardierea totu mai poți se me pedepseci. (Vâ urma.) * In „Tan. Lpk.u intr’unu arliculu se recomenda, că tinerimea magiara sludiosa se invetie pe viiloriu in scdle cuverflarea renumitului Franciscu Deăk tienuta in 13. maiu 1861 in diet'a Ungariei, si ca inveliarea si de alte ansemni vorbiri alese magiare sunt de preferatu chiaru scrieriloru lui Cicero pro lege Manilia seu pro Marco Marcello. Probleme. ’Mi iau indresnela a ve tramite aicea 2 probleme aritmetice cu resolvarile loru, că se aveți bunătate a le trece in fdi’a Dvostra. . 1. Unu copilu avuse o straitiuca plina de nuci; unu allu copilu in nefiinti'a lui de fatia iă luatu din ele jumctate si 3 nuci; er’ altulu mai luâ drasi din cele remase jumetate si 4 nuci, si asiâ-i remasa copilului numai a sids’a parte d’in nucele cale la avuse in slrai- liuc’a plina. — Cate nuci a luatu fiesce care din straitiuca, cate nuci a fostu in aceeași la inceputu, si cate iă remasu copilului in urma? — . 2. Intr’o scola a meritalu jumetate d’intre școlari secunda, V₄ prima, — % lerlia si ceialalti cinci eminentia. Cati școlari au fostu la dalta, si cati in fiesce care clasa? Antoniu Balomirenu. Insciintiare de prenumeratiune la AMICULUSCOLEI pe semestrulu II. 1861. Cu finea lui Juniu a. c. se incheia primulu se- mestru alu acestui anu si cu acelasiu va incetă d’a se mai tramite fdi’a ndstra aceloru dintre 00. abonantî, carii nu-si voru prenoi abonamenlulu si pe semestrulu alu doilea. Deci rugamu de timpuriu pe voitorii d’a tienea fdi’a nostra, se binevoiesca a grăbi cu tramiterea pre- tiului ei, că asiă inca mai nainte de finea semestrului se ne putemu orienta, si se incungiuramu neplăcerile provinte in semestrulu L, nu din vin’a ndstra, rema- nendu multi dintre DD. abonanti, din caus’a intardierii cu prenumeratiunea, fara de esemplarele dela inceputu. Slamu la punctu de transitiune cu tdte, si asiă si cu scol’a si nici candu n’a fostu mai mare trebuinlia de activitate energica in campulu invetiamentului, că astadi, candu cultura unica numai ne mai pdte asi- gură viilorulu nationalu in tdte privinliele si apară de recădere in abisulu ticăloșiei secliloru trecuti. Sustie- nerea si caldurds’a spriginire a organului scdleloru romane insa este de neaperata trebuinlia pentru înain- tarea ' catra acelu scopu maretiu, din care causa si credemu, ca aceea nu va lipsi, ci va mai cresce. Ne- cesitatea sustienerii foiei de specialitatea pedagogica, coicursulu de pan’ acum si apromisiunile zelosîloru noștri barbati, ne dau deplină incredintiare despre acesta. Din partea redactiunei inca se va face totu ce-i sta in putintia si ce atienta la ajungerea cunoscutei tendintie a acestei foie, desî intr’ adeveru aceea totu mai are a se luptă cu mari greutati. Totulu insa ce se pdte dori dela ea si in viiloriu aterna, dela spriginirea ce i se va dă din partea on. publicu. Pretiulu abonamentului pe alu doilea semestru-a. c. este totu celu micu de pan’ acum 2 f. v. a. . Redactianea. Redactorii responsabilii V. Romanii. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tipariulu . lui S. Filtsch. Si6uu, 27. Mai». 1861. Ese in tot» Sambat'a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe ¹ %. anu 1 fl. 70 cr. AM Hll.l SCOLEI. Pentru tote provine, austr. pe anu 4, pe V, a. 2 fl., pentru prins, romane pe anu 38 , pe ¹ , a. 19 piast. Seminariulu Gheflanu. Publiculu cititoriu va fi asleptandu, si, cu totu dreptulu, «că cineva se descria si ^larea acestui insti- tutu, productu alu aniloru mai din urma; insa pana acum nu si-a luatu nimeni QStendra a face acesta. Deci fiindu convinsu a împlini o datoria plăcută, voiu se ineercu in cele urmatdre a corespunde insurai acestei așteptări. Fundanduse acdst’a episcopia pentru romani (pre- cum si a Lugosiului) parte pentru indiginti’a romaniloru ce-o sufereu intru acdsta privintia de sute de ani, de alt'a parte pentru fidelitatea cea constanta a romaniloru catra cas’a domnitdre Habsburgica, precum si pentru nenumeratele loru merite, cele-au țeportatu cu cea mai mare alipire catra bunulu loru monarchu; si rumpan- duse mai bine de 90 parochii din dieces’a Muncaciului (acum a Ung varului) catra noua furtdata diecesa a Gherlei, cu care acum formdza o diecesa fdrt$ mare, la carea debue multi omeni .nutriti de sciintia, că se pdta conduce poporulu romana a acestei diecese la calea salulei: privindu la tdte acestea prebunulu nostru parente si episcopu Joane Alexi, a vediulu cu scopu a intrepasî la locurile mai inalte, spre a midiloci fundarea unui seminariu. domestica, bine sciendu, pa o diecesa atatu do mare si populdsa numai prin barba! j bine invescuti cu paliulu scieatiei se pdte ocarmui,, cu succesu bunu, reesîndu la scopulu doritu, si la tient’a propusa: prin energi’a Ilustritatei Sale si a V. Ca- pitulu s’a si fundatu acum trei ani acestu seminariu, adunandusi toti clericii, de pre ia tdte seminariele strane, câ asia fiindu inaintea ochiloru Ilustritatei Sale, se pdta purtă mai bine grigea de fii sei in tota pri- vinti’a. „Pastoriulu celu bunu sufletulu ’si pune pentru oile sale“. Mai încolo grigea cea parmtidsca a bunului nostru archiereu in privinti’a clerului sie’si sufletesce subordinatu se vede si de acolo, căci a stersu primirea „Moralistiloru*, carii pan’acum, necum șe descepte po- porulu (ne marturisesce sperinti’a de tdte dîlele), daru mai tare-iu întuneca, neavendu, mă ne fiindu provediuti cu acelea calilati, care se poftescu la unu preotu, carele debue se fia modelulu credintiosiloru sei: »Voi sunteti lumin’a lumei.u ț In anulu antaniu 185%, candu s’a fundatu acestu seminariu, numerulu alumniloru fu 32, veniti parte din seminariulu r* c. Satumareanu, parte d’in seminariulu g. c. Ungvardnu, Oradeanu,' era o parte, fura gimnasisti absoluti, de pre la gimnastele Oradeanu, Satu-mareanu, Beusianu, Clusianu si Blasianu. Asia ne adunaremu intre murii unui seminariu nou fundatu, unu numeru frumosu de tineri, ai unei dulce maice, adunati d’in tdte unghiurile unei vechia patria, fii unei maice adeverate si comune, insa crescuți pr’intre nutrice străine, cati intru atatea forme avdmu idee despre romani, si starea loru; eră confesiune babilonica intre noi; inse' in scurtu IMpu au descensu presto noi darulu bunei intielegeri, care pana astadi dureza, si ne nutresce aceea dulce sperantia, ca va dură si pre viitoriu in succesorii noștri In urmatociulu anu 185% se mai inmultî nume- ruhi alumniloru cu .cativa, dra acum in anulu curinte (186%) formamu unu corpu statoriu din 40 de tineri, carii ne gatimu a luă acăsta sarcina a păstoriei asuprane, că se servîmu la altariulu Domnului,* si«spreᵥdes- ceptarea poporului nostru/ cu atatu mai virtosu, căci dela tinerimea, care acum se cresce,. si carea vă urmă deacum ihainte are popprulu nostru, si intrăg’a națiune multu de a asceptă, că dela nescari surcele tinere, inse bine ingrigite in educatiune, si insuflati cu ce- rintiele tempului de facie, crescuți intru* o epoca noua, in epoc’a luminarei poporului romanu. — Preoții tim - pului presinte; sr cu deosebire la noi, preotulu nu e numai preotu, ce elu o totu deodata si seoolarîu, sdu mai bine dtcundu: preotulu are o misiune dupla adecat de a se ingrigi de turm’a sa nu nomei aeflelesce, dare si in cele lumesci, care atienta la a lui fericire. Ilustritatea Sa multora sacrificii fu espusu eu fundarea acestui seminariu; insa tdte acestea, că unu părinte adeveratu si bunu leau suportata. Unu numeru frnmdsu m marisioru de cârti procura pre sdm’a 166 institutului, afara de acestea tote celea debuintiose, si tienulorie de ritulu si beseric'a ndstra orientale; cu adeveratu acestea au custatu un’a suma mare de bani, carii iă sacrificata Ilustr. Sa d'in alu seu propriu pre sdm’a seminariului. Afara de acesta sacrificiu catu a mai datu inca? singura llustritatea sa scie. Cate re- paratiuni fura de lipsa in acești trei ani, si cate alte multe, care tdte se suplinise din banii proprii ai acestui Hecenatu; căci seminariulu a purta spese mari n'a pututu, fiendu in rea stare in privrnti’a materiala. Prin nefericifa morte a vicariului forancu alu Na- saudului A n c hed imu Popu, inca capataremu unu numeru marisioru de cârti scientifice, latine, germane, romane si italiane. * Asisiderea si reverendisimii Domni Canonici se jertfescu pentru binele si fericirea diecesei, hiandu sarcin'a profesurei asuprale, si anume: Reverdisîmulu D. Canonicu Joane Anderco, a binevoita a luă asupra-si propunerea studiului teolo- giei morale, care in anulu anteiu se pertraptă in limb’a latina, si a teologiei pastorale, ambele acum se pro- punu in limb'a materna , cu o maniera atatu de buna, incatu noi,, carii sunlemu norocoși a fi ascultătorii acestoru studii, vomu sci totdeuna multiumf si versă rogatiuni ferbinti la a Totupotentele Dumnedieu, pentru bunulu nostru profesoriu, care deși apasalu de batra- nelie, si de morbu, dara, totuși ’si sacrifica puterile- pentru de ane nutri eu sucuhi seiintiidoni prin Dsa propuse, nisuinduse cu tdte resputerile ane face pastori buni sufletesci, că se potemu produce frunte multe si mauosc in cura animarum. Rdismulu D. Can. Ștefanu Biltin, a binevoita a luă asupra-si .sarcin'a de a propune alumnatuhu dreptulu canonicu (jus canoni cum)* si istori’a beseri- cdsca in limb’a latina, afara de acesta acum de doi ani duce si oficiulu rectoratului, care asisiderea e îm- preunați! cu multe greutati, pentru unu omu atatu de cuprinșii si in alta privintia. Rdisimii DD. Canonici, Joane € p Io v i c h si Mihailu Sierbanu inca purtara aedsta sarcina iu decursulu acestoru doi ani trecuti, si anume pri— mulu fu însărcinata cu propunerea teologiei dogmatice si ultimulu cu propunerea studieloru biblice, anume archeologi’a, introducerile in ambele testamente, erme- aeutic a si esegesula, tdte in limb’a latina. Dara acești barbati laudati după absolvirea unoru teneri meniți spre acesta scopu, fura mantuiti dă aedsta sarcina. Loculu primului ’lu ocupa m. o. D. M iha iu Ivascu, rigo- rosatu, alu ultimului m. o. D. Eusebiu Cârti ce, teologu absohitu dela universitatea d’in Vien’a, ambii barbati cu eminenta însușiri provodiuti, si apti de a cuprinde acestu oficiu, punendu unu sacrificiu frumosu, pre altariulu natiunei, dara mai cu sem’a acestei die- cese; cu tote ca leTa nu e asia, după cum aru debut se fia unui profesoriu jertfita spre acestu scopu sânta si salutariu. Mai încolo m o. D. Vas. Popu cuprinde oficiulu de prefecta ahi studieloru dela infiintiarea acestui in- stitutu, pre lenga aceea Dsa e profesoriu* de limb’a romana si latina, barbatu crescutu in universitatea Peslapa, cu celea mai nobile si eclatante insusiri, care se poftescu la unu barbatu de atare conditiune. Nu potu trece cu vederea neci aceea fapta mă- reția a Rsmuhii D. canonicu Sierbanu, căci Dsa a regulata unu coru formata d’in atamni, necratiendusi ostenelele sale, a lucrata neîncetata, pana ce tdte cântarele serbatorilora lea pusu rn note, si prin m o. D. Daniele Napoienu, prefecta atacantului, leau pro- pușii alumniloru canlareti spre invetiare, cum si alte cântece natiumrfe, pustf pe cuartetu si altele. Acdsta-i scurt'a istoridra a nou ftindatahri semi- nariu g. c. Gherlanu, carele pre lenga aceea, ca are cu multe greut^ti de a se luptă, si eca abia e fundații de 3 ani, si ne -cadiura odăile de dormita (chiliele) victima unui focu înfiorata (^cil mai multe superedificate) escatu dinlr'o culina d'in vecinitate; acesta inlemplare inca înmulți de o parte cugetele bunului archiereu, era de alta parte cata neindemnare ne castană si noue, căci in tota sdr’a si diinineti’a debue se trecemu preste piati’a Gherlei la cancelari’a eppesca, unde ne suntu acum donnitoriele; .inse ne mângâie adagitihi „Omne inilium durum*. Prelenga tdte acestea hi avuta nostru părinte si episcopu d'in resputeri conlucra pentru de a ajunge la o stare mai buna nu numai acestu institutu literarii!, dara si toti credincioșii siesi sufletesce subordinati, si in specie a preolilora, carii ’si ascdpla meliorarea ti- calosei lom stare, dara si pota asceptâ dela acestu barbatu toare, care intra adeveru e menita spre aceea, st i-jace la animă atatu Ilustrații Sale catu si v. Capitulu Gherlanu, a cresce de aceia tineri diecesei si natiunei, carii se verse tamin’a cea adeveratu poporului nostru celui sgudiutu de tdte arpiile soclului. Speramu deci dela marhumosHatee Samieniei Sale si a ven. Capitulu, ca luandu in cuviintiosa privire 167 propunerea studieloru presinte, voru află cu scopu a ne I mai facilita si pre noi incalu-va prin impunerea pro- punerei unoru studii inca in limb’a romana, cu atatu mai virtosu, ca prelenga descrierea loru, care ne ra- pesce celu mai multu tempu, in care amu putea inaintă forte multu in străbaterea esentiei loru: de alta 'parte considerandu moduhi propunerej studieloru după sis- tem'a cadiuta, nu-voru află altu-ceva, decatu o con- glomerare a tuluroru limbeloru, si in urma resultalulu esitu, insa nu asceplatu, e halucinarea tineriloru pre campulu sciintieloru intr’o confusiune nespusa de rea. Impregiurarile ceru, ma tocma pretindu acum in tem- pulu presente cultivarea si perceperea limbei materne. Folosu multu, progresu induplecatu aru face te- nerimea, candu s’aru propune studiile teologice, deși nu tdte, in limb’a romanesca, dara baremu celea mai a- duncu taiatorie in vieti’a practica. Preoții debue se descepte poporulu romănu romanesce, era nu iatinesce Noi debue sei damu (limbei) locu de asilu, si sub sculuiu arepiloru nostre debue se incdpa a înflori, si a se respandi la totu romanulu bine simtitoriu, cărui astadi limb’a are ai & mai pre susu de tdte. GherFa, in Maia 1861- J. V. Filipanu. întocmirea s colei. (Urmare.) ' După cele premise ajungemu la tem’a nuslra si spunemu mai anteiu, ca prin întocmirea scolei voimu a intielege aici cea interna. Despre cele din afara ale scdlei am vorbitu ceva pe scurtu si in anulu tre- cutu (pag. 326). La totu lucrulu, candu ’lu incepemu avemu d'a luă mai anteiu in vedere scopulu. Asia e si cu scdl’a. Pentru fiacare'clasa, si in clasa pentru fia care despar- tieinentu este a se lipsă unu scopu, ca adica catu de departe are d'a merge fiacare din acele intr'unu res- timpu anumitu? Numai dupace tienl’a acesta s'a ajunsu in toti ramii instructiunei, scolarulu se promovă in altu despartiementu ori alta clasa, si numai cașuri cu totulu straordinarii potu a iertă o abatere dela regul’a acesta. In scdlele. unde fiacare clasa-si are invetiatoriului seu, fiacare invetiatoriu are se cunosca, afara de scopulu clasei sale, si cela alu clasai.mai superidre si alu celei inferiore, că dela cei nou-priimiti in clas’a sa se nu pretindă nici aștepte prd. multu ori pre pucînu, si că pe cei esîtori din clas’a sa sei pota astfeliu pregăti, pre- cum cerc clas’a urmalore mai înalta La împărțirea clasei in despartieminte invetiatorulu va luă privire la etatea eleviloru, la obiectele de in- vetiatura si la aceea, că tdte despartiemintele si toti școlarii se pota fi pururea ocupati intr’unu feliu seu altulu. Este bine, pe-catu vor iertă sî alte impregiurari, că cei de unu despartiementu se nu fia tare deosebiți in virsta. Despre obiectele de invetiatura trebue no- tatu, ca in das'a anteia, a incepetoriloru, cehi d’anteiu si mai insemnatu dintre ele este citirea, că basa a tuturoru celoralalle Relativii la acesta impartîmu dara clas’a.anteia d e în trei despartieminte: in alu celora, carii invetia a citi; in alu celor’a, cari se deprindu in citire; si in alu celora carii sciu cili. Este bine, că celelalte obiecte se ni le ’mpartîmu cam asiă, că se nu facemu si pentru ele alte despartieminte. In scol’a po- pulara, unde priimirea si promovarea va fi regulata, unde obiectele de ’nvetialura fara de aceea nu sunt multe si unde copii primescu invetiatur’a loru dela unulu si acelasiu invetiatoriu, acolo o asemene unitate a despartieminteloru de regula se pdte usioru realisă. Anume prin aceea se usiureza multu ocupatiune* sco- lariloru în tăcere si jsupraveghiarea loru, si totu odata se incungiura urîlids'a schimbare de locuri, care con- turba si rapesce, atata timpu. Avendu asia despartieminte deosebite de baiati de- osebiti in etate, in puterea inlielegitiva si in cunos- cintie, docintele va trebui de multe ori a duce mai departe p'unu despartiementu, era pe celelalte a le ocupă in tăcere . Acesta va fi cu atata mai necesariu, căci despartiemenlulu de josu si de midilocu alu celoru mici are de a fi de multe ori ocupalu numai unu pa- trariu seu o jumetate de dra, daca este că se nu obosesc* Că ocupatiuni in tăcere se potu inlrebui mai cu sama scrierea si calculaliunea (socotela). Descrierea din Abcdanu ori cartea de lectura seu si de pe tabla, compararea numerîloru, calcularea de escmple mai mici si mai mari, scrierea libera ori reproductiunea scriptu* ristica a lectiumloru citite si esplicate etc. etc., sunt materiile acele, fara de care n’are se remana nici unu despartiementu, candu invetiatorulu se ocupa cu altulu. Si invetiarea de rostii de poesidre usiore, senlintie bi- blice etc. pdte servi de midilocu de ocupatiune tacula; din contra este fara scopu, a dă desparliementului celui mai de josu se se ocupe in tacere cu citirea din abc- dariu. Cea mai buna ocupatiune a celoru mici este 168 scrierea si desemnulu; si celu mai bunu invetiatoriu este, in acarui scdla nicicandu nu remane vr’unu baiatu fara de ocupatiune corespondietore si folositdre. De ocupatiunile in tăcere, care adica nu se făcu nemidilocitu prin cuventulu docintelui, se tiene si de- prinderea celoru mici in citire etc. sub privighiarea si ajutorarea unui scolariu mai mare. Acdsta ajut orime e însemnata atatu pentru scopulu educativa, catu si pentru celu instructivu alu scdlei, si docintele va face bine, daca o va aplică indata dela inceputulu acti- vitatii sale. Se nu ne sparie intru nimic’a tem’a de o inve- luiela si neliniște ce s’ar putea nasce in scdla prin mai multi instruitori si priveghitori, pentrucă daca copii vor fi deajunsu ocupati in totu timpulu, tdte se potu delatură. Cu catu mai tare unu copilu va fi aduncitu in lucruiu seu, cu atatu mai pucînu va fi conturbatu de vecinii sei. Antei'a întiparîre e insa aici de mare însemnătate si invetiatorulu tineru este in mare ră- tăcire daca crede, a-si castigâ iubirea si respectulu scolariloru sei la inceputu prin aceea, ca le va privi tdte printre degete si va fi celu mai blandu, iertandule nerenduelile, nesupunerea, lenea, cerbici’a etc. Mai tardiu candu se va vedea silitu a întinde frenele, aceiași școlari vor luă acest’a in nume de mai reu, că candu elu ar fi fostu dela inceputu asiă, si ei vor privi in acesta maniera capritiu si despolie, din care va resultă apoi repumnantia. Inca din dio'a cea d’anteiu invetiatorulu se-si intocmesca procedele asiă, că se pota a remanea loru totdeun’a consecuentu sf se nu-i mai trebuesca a-si retrage seu a mai adauge nimica; inca din antei'a di elu se âsigureze tienerea unei ordine strinse si a unei discipline sanetdse, care invetia a res- pectă legea si pe legedatorulu. Elu s’arate de aceea, ca si elu insusi sta sub o lege si o urineza, dara apoi se se si pdrte cu rigorosîe mare catra sine insusi după planulu de prelectiune fipsatu. Planulu acesta este a se compune astumodu, că numerulu dreloru de inve- tiatura se fia pe septemana intre 26 si 32, din care 3—4 vinu înaintea amedii si 2 pe dup’amediu in fia- care dî de scola, afara de Mercurea si Sambafa dup'- amediu, care remanu de terii. Docintele la împărțirea dreloru, daca are voia libera in acdsta, are d’a se întocmi asiă, că lectiunile, care pretindu mai mare activitate a tinerimei, se cada in drele înaintea amedii, dra deprinderile scripturislice si lectiunile si ocupa- biblica trebue pe tdta ’ntemptarea a se tienea înaintea amedii si incatu e cu putintia inca în primele dre ale dîlei. Despartiemintele cele mai de josu, Anume copii, cari inca nu ambla tocma d’unu anu la scdla, nu trebue instruati preindelungu directu de catra invetiatoriu; la cei mai mici o jumetate dra este celu mai lungu timpu de ocupatiune ne ’ntrerupta. Asemeni si Ia celelalte ddue despartieminte pro porțiunea intre instruire si esercitiu va nasce trebuinti’a de schimbări de cate o jumetate dra a lectiuniloru. La calculatiune nu e de lipsa o schimbare a lectiuniloru, ci numai o schimbare intre indireptare (invetiare) si deprindere si se potu instruă si ocupă tdte despartiemintele deodata, mutandu ocu- patiunea si instruirea pe rindu. Planurile de lectiune întocmite cu pre multa măiestria nu s’a prd aratata a fi practice; o compunere catu mai simpla e totdeun’a cea mai buna. A statori unu asemenea plano de lec- tiune, care se fia aplicabila in tdte cașurile si impre- giurarile, este cu neputintia. Totu invetiatorulu ilu vă compune mai bine după referintiele in care se afla. E fdrte de recomandatu, că tinerulu invetiatoriu se pdrte unu diariu, in care elu însemna acuratu ceea ce a invetiatu pe fiacare despartiementu in tdta dio’a si dr’a. Acestu diariu i vă usiură lui multu progre- sarea treptata, tienerea in vedere a totului si darea socotelii sale, — si dup’unu anu de dîle nunumai i va in- faciosiă unu cursu de invetiatura completu, ci i va fi si unu consultoru pentru întocmirile viitdre. Sunt scdle, care se cercetedia d’unu asiă numeru mare de copii, incatu docintelui i vine fdrte cu greu a regulă proportiunea intre esercitiu si instruire di- rdpta, si greutatea acdsta se maresce de multe ori prin aceea, ca încăperile scdlei sunt prea anguste. In ca- sulu din urma este bine a introduce „scdl’a de ju- metate de dî,u adica că înainte de amddiu se vina numai copii cei mai marisiori la scola si dup’amediu numai cei mai micuți. Acesta scdla desparlîta insa se fia numai o abatere dela regula, numai in cașuri neincungiurabile se se intocmesca,, si numai cu învoirea autoritatîloru scolastice. Docintele are se nasuiesca, că tdta ordinea si în- tocmirea interna a scdlci se se manueze astumodu, precum cere seopulu inslructiunei si a vieții școlare. Tote acele seversîri si ocupaliuni, care sunt nedes- partîbile de vidti’a școlara, cum: impartîrea peneloru si carlîloru, curatîrea taMeloru, venitulu si mersulu ; singuratîloru cum si a despartieminteloru întregi etc., tiunile ce privescu mai multu memori’a suntu a se pune pe orele dup’amediu. Orele de religiune si istoria tdte aceste sunt a se regulă strinsu si in ordine 169 ncschimbabila, că scopulu scolei prin aceea se nu se gresiesca. Tocma din aceste bagateluri parate si din spiritulu, cu care se observa si conducu, se pdte con- chiude mai multu si mai bine la harnici’a docintelui si la bunatatea scălei, decum ar cugetă si crede nescine. Tdte maiestriile unei inetdde inca asiă de minunate, nu vor putea acoperi slabitiunile, pe care le va vedi do- rințele prin neregulatitate, neorenduela. Inca si intrebuintiarea intielepta a spațiului scdlei nu e de nebagatu in sema pentru unu do- cinte. Pe unu copilu are a se socoti unu spațiu celu pucinu de 6 urme patrate asiă, că o incapere de scdla destinata pentru 100 copii trebe se fia celu pu- cinu de 600 urme patrate de spatidsa. Insa, fiindcă casele de scdla nu crescu cu copii, de multe ori trebe a ne imdestuli si cu spațiu mai pucinu si atunci inve- tiatorulu are numai se calculeze bine, in ce rindu se pună mai bine băncile de scdla, spre a câștigă Idcu si lumina si totuși se faca posibilu a se putea apropia catu mai bine de singuriti, spre a le impartî si luă in- susi tablele si cariile ele. (VA urmă.) Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urmare.) §. 10. Institutiunile lui Stefanu I. Stefanu a demandatu, că totu magiarulu se se boteze si. a fundatu 10 episcopate si mitropoli’a din Strigonu. In curtea s’a a fa- cutu diregatori nalti:. Pal a ti nu, jude de curte tesauriariu etc. Populatiunea a impartîfo in nobilime si plebe: dra din nobili a fundatu 3, ordini: Prelati, magnați, si nobili comuni. Tidr’a a impartit’o in comitate (60—72). — De „liberi” se dîcea, locuitorii mnascuti, si dspetii străini. — Eră si multi sclavi. §. 11. Regii Petru, Aba, si Andrein I., 1038—1061. P etru din famili’a burgundiloru, a implutu Ungari’a cu diregetori străini, si pentru acdst’a magiarii l’au depusu, si regele fuge. In lo- cnln lui ajunse (1041) Aba Samuila* dar necajindu si mai reu pe magiari, aceștia ceru ajutoriu dela Enricu, carele vine, ’i bate, si incoronăza de nou pe Petru, panace pe Ab’a ’lu ucidu magiarii in lupta. Petrunici acuma s’a purtatu mai bine, pentru ce magiarii ucidu pe toti diregatorii străini, si rechiama pe An- ei re iu din Poloni’a. — Acest’a venindu cu rusii in tidra — unde paganismulu fiiriosu strică bisericele si omoră pe episcopi — re- naltia crestinismulu. — Mai tardiu pere in o bataia purtata cu fratele seu Bel’a. §. 19. Regii Bela I. Solomonu, Geza I., si Ladislan I.. 1061—1095, Bela s’a silitu că se reintroducă sistem’a sântului Stefanu, insa paganismulu i-a mai stătu in contra. Fiii lui au chiamatu pe Solo- monu (1063) fiulu incorouatu alu lui Andreiu I., cerendu a treia parte din tidra de unu du- ca(u pentru ei. Acest’a a fostu sementi’a unui resboiu civilu, in care Solomonu ’i perde tronulu, si ’lu cuprinde Geza I. (1074). Ro- manii din Ardelu, sub comand’a unoru treiveri, bătu pe Ozulu generaluhi lui Giula si intra pela Mesesiu in Ungari’a. — Geza vediendu ca si Enricu, si pap’a (Gregoriu 71e) se amesteca in căușele lui, vre se depună domni’a, inse mdre mai curendu. — Mai marii tierei chiâmara atunci pe Ladislau I. (1077), carele avîi necasu multu cu detronatuluSolomo nu, deărece acest’a chiama pe Cutescu din Ardelu că se-i ajute, promitiendu-i Arddlulu de moștenire. Cutescu vine dar Ladislau ’lu peftiga dimpreună cu Solomonu. — Ladislau măre in 1095 că unulu dintre cei mai buni si mari regi ai Ungariei. — §. 13. Regii Colomanu. Stefanu II.. Bela 11. si Geza II., 1095—1161. Colomanu a intrecutu cu cultur’a sa spiritulu timpului seu, si pentruca atacă preju- detiele eră calumniatu. A fostu silitu că o tabera de crucdferi cu arm’a se o aduca in ordine, deorcce pradă tidr’a. In contra rusiloru s’a luptatu cu perdere; dar la amediu a cuprinsu Dalmati’a (1103). Fiulu seu Ste- fanu II. (1114) a domnitu sub tutela, si starea patriei a aecadiutu prin resbăiele cu Venetianii, rusii, Austriacii si imperatulu grecu. — Bela II. (1131) eră cu sunetu bunu, insa dedrece Colomanu i-a scosu ochii, Ilon’a muierea 170 sa a gubernatu mai multu decatu elu. Peste I cumaniloru (romaniloru) de peste carpati, si a unu anu a tienutu dieta in Ar a du, unde a facutu cinci cetati, dar pentru acesta romanii ucisu 68 de magnați, că si causaiorii orbiei lui. — Gez’a II. (1141) avea mare potca cu Borics-fiuht lui Colomanu, că si cu unu pretindietoriu de tronu si cu imperatulu Ema- nuilaComneu, cu care a facutu pace. Gez’a in 1143, aduce din Flandri’a si alte parti a Germaniei pe sasi in Ardălu, si le da privilegii mari. Prin coloniele aceste a ajutatn industri’a. facatu cinci cetati, dar pentru acesta romanii totu mai cercara a neveli. - (Vă urma.) Înlesniri pentru calculiilii mintealu (Kopfreclmung). Unu fiorinu are 100 cruceri, si se pdte imparii: §.14. Stefanu 111., Bel* III.. Emerieu si An* drei u II.. 1161—1235. Sub Stefanu III, se nascii unu resboiu civilu pentru ocuparea tronului, ce fii aperatu cu eroicia si in contra lui E m a n u i 1 u I, Comnenu. Bela III. (1173) a fostu crescutu in Constantinopoiu, si de aci a venitu se cuprindă tronulu. A preajutatu interesele Bizanțiului si pentru acesta fii uritu de ai sei, dar cu purtarea s’a cea buna i-a impecatu A estinsu cerdn’a si peste Galici’a, a recu- peratu Dalmati’a, afundații cancelariatulu. — Emerieu (119G) delocu a purtatu resboiu cu fratele seu Bela, pe carele mai peurma ’lu închise. Andreiu II. (1205) seu jerusale- mianulu a implutn tier’a cu diregetori străini, si națiunea s’a demoralisatu, dra elu a mai resipitu a) b) c) d) 1. in jumetati ('/,) de fiorinii » palrare (V₄) n dieceri cinceri Caii cruceri » de cate w r 50 25 10 5 cruceri, n w va costă o bucata (stiucu, darabu de unu ce) d'atale ori cinci cruceri (sdu cinceri) va costă 5 bucăți. D. e. Unu colu de panza se vinde cu 42 cruceri, cu calu se vinu 5 2 coti? Resolvare: 5 coti se vinu cu 42 cinceri seu f. 10. cr., căci 42 5 = 210. 2. Cati cruceri va costă o bucata, atati dieceri voru costă 10 bucali. D. e. de cafea costa 64 cr., catu am avea se 10 #? Resolv. Daca unu pundu costa 64 Unu pundu plalimii pe cr., atunci si in in din bunurile coronei. — A purtatu resboiu Pale st in’a si renturnandu a aflatu tier’a misieli’a cea mai mare. 1215. In Ardelu • eră vodă Radu Negru, si că Hercegu pe Almasiu si 10 pundi vor costă de diece ori atata, 64 x 10=640 cr. = .64 dieceri = 6 f. 40 cr. 3. Caii cinceri pe o bucala, atale ju- metati de fiorinu pe 10 bucăți. D. e. O le- gătură de pene costa 25 cr., catu vor costă 10 legaturi? Resolv. Daca o legătură costa 25 cr., adica 5 Fagarasiu, si a trecutu in la Campulu Lungu si-a mănăstire in acestu anu. Elu patulu Romanici. Romani’a, si facutu curți si fundăza princi- cinceri, atunci 10 legaturi vor costă de 5 ori cinceri, care făcu % fiorinu seu 2 % f 4. Cati dieceri o bucata, atati 10 bucăți. D. e. Unu pundu de peru de 10 — 50 fio ri ni calu se Regele Andreiu II., in 1222. da unu privilegiu pentru nobilii magiari si romanț In anulu urmatoriu intaresce o diploma, prin carca s’a luatu dela romani nesce pamentu pela Al ut’a, si s’a datu monasterului din C li e r t i u. In 1224 da sasiloru libertăți mari si comite in Sibiniu, si li da dreptu < 4 se se folisesca de padurea romaniloru in comunii, că si sasii se aiba asemene libertate că romanii. Regele a datu calariloru jerosolomitani tier’a Bersei, că se apere Ardelulu in contra vinde cu 1 f. 20 cr., adica cu 12 dieceri; drecui i trebue insa 10 ST, catu are se platesca? Resolv. Daca pundulu costa 12 dieceri, atunci 10 S». voru costă totu atati fiorini adica 12, căci 10 X 12 — 120. 5. Cati cruceri o si cinceri 15 bucăți, vrinde cu 18 cruceri, catu Resolv. 15 duzine bucata, atati dieceri D. e. O duzina de pene se ne vor tienea 15 duzine? ne voru tienea anteiu 18 dieceri, care făcu 1 f. 80 cr. si apoi erasi 18 cinceri, care fâcu 90 cruceri; 1 f. 80 cr. si cu 90 cruceri făcu 2 f. 70 de cruceri. 171 6. Cati cinceri o bucata, atati fiorini 20 de bucali. D. e. Unu copu de spirtu se vinde cu 45 cr., adica cu 9 cinceri, cu catu se vinu 90 de copuri sdu % vadra austriaca? R e s o 1 v. 20 de copuri vor costă 9 fior., căci atati cinceri costa unu copu. 7. Cati cruceri o bucata, atate patrare de fiorini 25 bucăți. D. e. Daca pundulu de sare costa 12 cr., cum de scumpu va fi de centinariu (maja), sdu 25 de # ? R e s o 1 v. Unu patrariu de centinariu va costă 12 patrare de fiorinii, care făcu 3 fiorini. (Vă urmă.) Varietati. Umbreloru lui JOANE LEMENYI de EADEM Episcopalii gr. - cat. alu Fagarasinlui, adormita in % 1861. „Cesset post fata livor.¹ Oh Mus'a mea iucunda! descende *n asta vale, La riulu sierpuinte, sub dafinulu umbrosu; încinge laurii verde pe frunteati virginale, Scitandu schintea dieina in peptumi luptnosu. Se ’naltiu sunuri doiose, se dau ecou potinte Dorerei unei ginte, ce-atatu a suferita; Si astadi versa lacrimi că mama patiminte La petra monnentale a inului iubita................ Candu sten’a renvierei cu radie aurie • Descepta spre vidtîa pre-acestu străbuna poporu; Candu sinui palpiteza de-o mandra bucuria, Plutindu intru sperantia la-unu dulce venitoru: Crudeiu ne ’nfranse peptulu ursit'a-invididsa, Rapindu din bratiulu nostru unu spiritu generosu; Precumu unu fulgera rapedu in tempuri visculose înfrânge totu, ce-atinge in sborui furiosu. Jeaiw de LemeiiyL Pastoriulu nemorinte Ca’lih de arculu mărtei in nmbr'a de mormenta; Cadiu! intoema că candu o volbura vuinte ₍ Esmulge cedrulu nobilu, isbindulu la pamentu. In elu perduse astadi națiunea-ne străbună Unu geniu de-ainirare, unu stelpu de ajutoriu; Sionulu, relîgiunea o mandra a ei columna, voi misiei, si - orfane unu tata nutritoriu! Sub care s’a luptată e: stindardulu de dreptate, - Prin negrele fiintie cu - intrigi aanerintiatu; Dar* elu pași pe - arina ou sentiure curate, Cu da Garihda daadn b—tie da WvboM- — ■— „Mărirea natiunale“ ! a fostu devis'ai santa; k Se ’țnria gintaa Qara — optâ cu - unu dulce dora; Suspinele erupte din anim’a lui blanda Au fostu resunulu gelei acestui bravu popom! Ce mandra e vieti’a, candu omu’ — in asta lume, Se lupta, suda pentru iubita poporulu seu; Candu si de-¹acestu ingrata ei uita a lui nume, Nu cade ’n desperare, ci crede ’n Dumnedieu! Nutreai si tu - o sperantia de - o ti6ra mai mărită In certiri, unde pere suspinulu gelitoriu; Credeai, ca ginteati scumpa de secle părăsită O-asc^pta-unu tempu Incinte, unu dulce venitoriu De ce mersesi dar* astadi oh spiritu esaltate! * Candu piele sufragia in ceriu s’au ascultata?! Candu după - atate patimi, viforu, si tempestate, Traiesce - o era noua poporulu lapedatu ?! Da ’nceta Musa trista! cu bocea ta căințe Se nu turbi pacea lina, si visulu din mormenta! Elu merse-a duce scirea aurorei stralucinte Strămoșiloru cărunți, cari repausa in pamentu! Dormi dar' in liniscire barbatu prefericite! Ce-ai fostu Părinte, radiemu la-unu populu patimitu; Si pana asta ginte cu plete despletite Esunda lacrimi triste la corpulu teu recita: Tu susu in raiu adora diein’a — Atatupotintia, % ‘ Ce-a dîsu numai: „se fiau ! si tdte s’au facutu; Câ — celui ce de secle suspina ’n suferintia — Sei dea fericire — Romanului cadîutu !!! Vien’a, 26. maiu 1861. • * Justinu Popflu. Din scriptele lui lung. (Urmare.) Subt unu chipu său altulu, toti omenii se im- partesiescu din durerile maicei loru. Durerea este cea d’anteiu moștenire ce mum’a erediesce fiiului seu indata după nascere-i. Omule! cu durere te-ai nascutu, cu chinuri vei seversî caletori’a ta si cu în- trista tiu ne vei muri, daca cugetulu teu nu e cura tu. A! ... ce mulțime de rele apasa omenirea! Res- boiu, fomete, ciuma, vigelii, focu, vulcani, tirani, im- parecheri, cutremura, navalescu un’a după alfa său mai multe deodata asupra ticaldsei omeniri si sfasie prad’a loru, că candu n’ar avea in sine îndestule cause de întristare, si n’ar fi firesce indestulu de slaba.. Aci dmeni lipsiti de lumina, ingropati de vii in adâncurile, pamentului, uita ca este unu sdre; pe mari fiintie ce se socotescu nemurilore, că despotuiu loru, se lupta in contra venturiloru, despica valurile si nu dobendescu* altu decatu desperarea, vedienduse pe totu minutulu 44tfupa-a.se face prada paseilofu. «AUh dra mi pentru‘ iatereputa omenirei, ci numai pentru urîtidsele patimi a 2 seu 3 fiintie încoronate, se ducu cu oiMsc* «ntltiamire 172 spre jungiare, si bătu in contra celoru ce nu i-au vatematu vreo data, nici au cugetalu vr’unu reu pentru densii. Vedi-i cum alerga din marginile pamentului, ce scbintee de focu esu din invapaialii loru ochi, cum invertescu ucigatorulu feni si cum se serguescu a se daraponâ unulu prealtuiu: si pentru ce? Dora că se fia fericiti? Nu! ci numai pentru unu nume de furou .... pentru marire! . . . Ach! .... vedi aci capete fara trupuri, dincolo tru- puri fara capete, mai la vale piciore, mai incoce mani si pretutindeni parae de sânge nevinovatul ... Vedi pe acești eroi fara mana intindiendu pe ceealalta se căra mila dela aceia, pe carii au aparatu si i-au sca- patu de periculu. — Dara intdrceli fati’a de acesta scena sfesîetdre si privesce bălele cele nevindecabile navalindu usupra unei mulțimi de desperati, carora nu le lașa alta scapare. decatu mormentulu. Vedi tu a- ceste grame di de trupuri neinsufletîte ce spitalurile ge mato re asverle afara din sinulu loru? Aruncati ochii pe o alta mulțime de nevindecati, carii se îndesa la porțile spitaluriloru câ se dobenddsca loculu celoru morii. Cati nenorociti pe cari resaritulu sdrelui i-a vediutu intru desfătări si imbelsiugari de tdte, acum, după apusulu dilei loru cei frumose alerga se inmul- tidsca gemetele spitaluriloru, si jnca, sermanii, nu sunt ascultați! . . . Avutîlor! candu ve simțiți saturati de plăceri, candu orele sboru far’ de a putea se ve mai educa vre o desfătare noua, candu paharulu celu dulce alu amagiriloru s'a desiertalu pentru voi, veniti....... la aceste locasiuri ale palimirei; deschideți manile vdslre, însuflețiți nenorocirea ce este aprdpe a se face jertfa seraciei, si castigative unu isvoru nou de plăceri, ce asămena pe omu cu Dumnedieirea. Dar nul ... . inim’a vdstra s’a impetritu; suspinurile fratîloru voștri făcu pentru voi o armonia plăcută, in midiloculu careia inaltiati fara rușine templulu desfrenarii; mortea ve pendesce la usi’a templului; mane veți fi tierena . . . . tierena! stati!.........................................inca mai e timpu; facerile de bine potu rescumperâ asupririle vdstre si binecuventarea patriei ve va deschide porțile nemurirei! * Carticic’a pentru tinerimea școlara de D. N. Andreeviciu intitulata „Datorintiele prunciloru,“ de care amintiramu intr¹ unulu din Nrii trecuti, costa 35 cr., si se pdte trage d’adreptuhi dela autorulu sdu din Sibiiu prin libreriuhi S. Filtsch. Inseilntlare. In decursulu jumetatei anului acestuia, precumu si a altora, vâ esi unu almanacu umoristico-satirica cu mai multe ilustratiuni sub titulu de: „Tuti-fruti*. Elu vă cuprinde in sine: poesii, novele si anecdote co- mice, frescă ve, umorescuri, satire, ironii si ilustratiuni politico-satirice. Acestu tomu de jumetatea anului a- cestuia vă stă din 6 brosiure, fiacarea brosiura stata- toria din 2 cole. Brosiur’a prima vă esi cu capetulu lunei luliu, a ddu’a cu capetulu lunei Augustu si asia mai departe la totu capetulu unei lune o brosiura? Abonamentulu pentru totu tomulu intregu se face cu 2 fiorini in valuta austriaca. Banii au se se tramita tipografului din Pest’a Gustav Emich, dra laboratele, care se voru remunera la esirea loru, subscrisului la uni- versitate. D-loru colectanti după 6 esemplare vă amblă unulu gratisu. — Lips’a unui organu umoristico-satiricu noi — ro- manii din Austri’a — de multu o semtiemu, pentru aceea cugetamu, a nu fi de pefugata ocăsiunea deschiusa; ci se faca totu insulu catu pole, că se avemu sperare in ajutoriulu ceriului! . Pest’a, 10. maia 1861. Bucuru Hi sul ea, ’ jurista. Oferta pablicu- Onorat’» direcțiune gimnasiale gr. cat. din Blasiu are inca de a priimi dela Dsa Gregoriu Silasî din Vien’a 23 de fioreni si 20 de cruceri in valuta austr., că sacrificiu adusu pe altariulu museului Blasianu, din edarea brosiurei prime a „Povesciloru* populare. Pest’a, 12. roata 1861. Emericu B. Stanescu, driturianu. Succesulu concursului ala 2-lea de povesci populare. Concursulu alu 2-lea de povesci populare, enuntiatu in numerulu 24 a foiei pentru minte scl. din anulu tre- cuta, s’a inchiusu. La elu a concursu cu povesci numai Dsa docintele din Govasdi’a P. Chinesu, ca ceialalti au tramisu in locu de povesci, anecdote, datine, similituri, proverbii si balade. Povescile tramise de Dsa P. Chi- nesu, cu numerulu 6, care tdte sunt sub tipariu in brosiur’a 2-a de „Povesci populare/ aflendu-se tdte bune, s’au remunerata cu 4 fior, in v. a. Acest’a suma se tramite, după poft’a Dsale, fundului Gazetei. Anecdotele, datinele, similiturile, proverbiile si ba- ladele tramise cu acest’a ocasiune, precumu si cele tramise mai de multu, se voru luă înainte la concur- sulu loru cunoscendu din fdiele ndstre. , Pest’a, 2. maia 1861. Em. B. Stanescu, driturianu. Kedactoru responsabila V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tipariulu lui S. Filtsch. I 22. Sifiiiu, 3 hmiu. 186L Ese in tdta Sambat'a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe 7t anu 1 fl. 70 cr* AMICULU SCOLEI. Pentru tote provine, austr. pe anu 4, pe */* a. 2 fi., pentrn princ. romane pe anu 38, pe */« a. 19 piast. Acum’a, candu avemu d’a conlucră cu totii Ia regalarea avantagidsa a iustructiunei si la noi, cugetamu a nu fi de prisosii se comunicamu cu barbatii noștri de sc61a unele modele de legi si instrucțiuni ce esiste in asta privintia in alte state, că asia in dieta său ori unde nj se va dă ocasiune, cu atata mai usioru se ni le putemu formă si p’ale ndstre. Pentru astadata imparte- sîmu cititoriloru winstructiunelea de mai josu, publicate in a. tr. in „Instrucțiunea ptfblica“ a D. A. T. L auria nu, de unulu dintre cei mai de frunte barbari ai noștri. Acelesi privescu, firesce, numai scolele frariloru de dincolo, si sunt compuse amesuratu referintieloru de acolo j dara sanetds’a judecata a eitilorului va sci află, ca ce si cu cari modificatiuni ar fi aplicabila si la noi. — Sco- pulu de căpetenia ne este, se damu materialo barbatiloru noștri la compunerea de proiecte de legi si instrucțiuni scolastice.' Ar fi tare cu scopu, candu barbatii cei chiamati s’ar ocupă inadinsu cu compunerea astorfeliu de proiecte si candu acele ni le-ar tramite spre publicare, că astufeliu se se dea ocasiune la mai multi a me- dită si a-si comunică opiniuinile loru, că in rine se putemu ajunge la unu ce, catu mai perfecta. Instrucțiuni pentru inspectorii generali, inspec- torii de judetie, subinspectorii de plasi si plaiuri si pentru invetiatorii comunali (in Romani’a). TITULULU 1. Instrucțiuni pentru Inspectorii generali ai instituteloru iustructiunei primărie. CAPU I. Dispositiuni fundamentale. Ari. 1. Cea mai de frunte datoria a inspectoriloru generali e de a-’si formă o idda drdpla de misiunea loru • si de a ave cohsciintia chiara si lumindsa despre dens’a. — Spre acestu scopu voru ave pururea inaintea ochiloru, ca instrucțiunea primăria e fundamentulu cnl- turei fiacarOi națiuni, si ca dela direcțiunea ce iă acesta instrucțiune depinde nu numai starea morale si sociale a natiuniloru, ci in generalu, destinulu loru; prin ur- mare din acestu puntu de vedere au inspectorii gene- rali a intielege si a apretiui pe de o parte importanti’a si gravitatea misiunei loru, pe de alt'a responsabilitatea ce cade asupra-le inaintea natiunei. Art. 2. A ddft’a datoria principale a inspectori- loru generali e de a cundsce estensiunea activitatei loru. — Tdte institutele instructiunei primărie; publice si pri- vate, de baiati si de fele, prin orasie si prin sate, sunₜ supuse inspectiunei loru. Afara de aceste si alte in- stitute de instrucțiune cu a caroru revisiune voru fi insarcinati prin ordine speciale. Ari. 3. A trei’a datoria, nu mai puetnu esențiale, a inspectoriloru generali e de a-si cundsce sfer'a atri- butiuniloru lom. — Ei nu sunt numai simpli visitatori ai instituteloru supuse inspectiunei loru, ci tot-deodata si instructori, luminători, consilieri, îndreptători si con- ducători in privinti’a persdneloru insarcinate cu instruc- țiunea ori cu priveghiarea ei. — Asemenea si obser- vatiunile loru nu se voru margini numai la invetiatur’a de carte si in institutele de fete la invetiatur'a de carte si de lucru, si la cărțile didactice ce se d’au ,n man’a tinerimei, ci si la melodulu invetiaturei, ia ordinea si disciplin’a ce se tiene in scdla si in internate, la aplicarea midildceloru disciplinarie, Ia curati’a .in lo- calele instituteloru de instrucțiune,, precumu 'si la cu- rati’a scolariloru si scolaritieloru, a eleviloru si a eleveloru; la modulu intretienerei eleviloru si eleveloru in internate, — si daca aceste institute nu sunt numai midildce de speculatiune in man’a conducatoriloru loru: la starea materiale a localeloru in care se tienu insti— tutele instructiunei, atatu din puntulu de vedere alu comdditatei, catu din alu sanetatei: capacitatea si diH— ginti’a instrtutoriloru si inslitutriceloru, la modulu im- plinirei obligatiuniloru loru, la moralitatea si purtarea 174 loru in scdla, in internate si afara in societate, la relatiunile loru cu autoritatile publice si cu ceilalți concetatiani si la reputatiunea de care se bucura; la modulu cumu se interesddia de scdla si cum impli— nescu datoriele loru autorftatHe însărcinate cu priveghia- rea instituteloru instruetiunei: cu unu cuventu la totu ce pdte ave vre-o influintia asupra progresului inve- tiatoriloru, asupra prosperarei instituteloru si asupra desvoltarei intelectuale si morale a tinerimei. Art. 4. Ori unde se voru presentă inspectorii generali in esercitiulu functiunei loru, in institutele de instrucțiune, sdu înaintea autoritatîloru, cu gravitatea si seriositalea corespundietoria misiunei loru, ei voru uni modestii, blandetfa si bunacuviinli’a ce caracte- riseza pe omulu cultu si pe barbatulu de scdla. Dispositiuni .speciali. capu n. Numerulu revisianiloru si cealaltă activitate a inspectoriloru generali. Art. 5. Inspectorii generali de judetie voru visitâ tdte institutele de instrucțiunea primăria din capitalele judelieloru si din orasiele secundarie, atatu cele pu- blice, catu si cele private, de baiati si fete, de doue ori pe fiacare anu. Un’a din aceste revisiuni se va face¹ in semestrulu I., cealalta in semestrulu II. Art. 6. Cu ocasiunea revisiuniloru, inspectorii ge- nerali voru visitâ si sculele comuneloru satesci, cari se voru află in drumulu loru, intielegendu-se aici si scu- lele comunale din Judetiulu Ilfovu, spre a se convinge despre starea loru si despre modulu in care subinspec- torii de plasi si de plaiuri implinescu datorintiele loru. Art. 7. Revisiunea semestrului I. se va termina pana la midiloculu lunei Decembre, câ de Serbatorile Nascerei resultatulu revisiunei sa se afle in cancelari’a eforiei; revisiunea semestruluiII. se va termina cu finutulu lui Maiu, astufelu, câ amendoi inspectorii generali de ju- detie se se afla celu-multu pana la 5. luniu in capital’a tierei spre a compila si a ordină împreuna cu inspec- toriulu generale din Bucuresci falele statistice ce voru fi adunatu, precumu si celalaltu materialu necesariu pentru relatiunea generale, ce e a se dă la finitulu anului scolasticu despre starea instruetiunei publice peste totu. Art. 8. Inspectoriulu generale alu instituteloru in- structiunei primărie din Bucuresci, va visitâ fiacare din aceste instituie celu pucînu de 6 ori pe anu. Art. 9. Afara de revisiunile ordinarie, inspectorii generali Voru fi datori a face si alte cercetări, cu cari voru fi însărcinați de catra eforia in cașuri speciale pre la scdlele din orasie ori *pe la scdlele comuneloru satesci. Art. <0. După fiacare revishme inspectorii ge- nerali voru dâ o relatiune esacta despre starea insti- tuteloru visitate, despre defectele ce voru fi observata, despre dispositiunile ce ar fi a se face, si despre îm- bunătățirile ce voru crede ca sunt necesarie. Art. <1. In totu timpulu, in care inspectorii ge- nerali nu se afla in revisiune, ei voru fi obligati a lucră in cancelari’a instruetiunei publice in obiectele ce li se da de catra directoriulu in sfer’a oficiului loru. (Vă urmă.) Istori’a pedagogicei. I. Dela introducerea creștinismului pana la reformatiu'ne*). Crestinismulu revărsa o ndua lumina binefacutore preste omenime. Convicțiunile mai de înainte se schnnba; se născu ndue idee, ndue cugetări; *— totu ce a v»* cilatu mai nainte acumu său se ruinăza cu totalu, său se inaltia pre o base mai solida; — său piere că falsu, său se inaltia că adeveru necontestata. Referintiele individueloru catra olalta se schimba, cunoscinti’a de sine devine totu mai chiara, dar’ de prima e numai formale, precumu si valărea si liber- tatea personalitate! e numai abstracta. Gradurile, ce depărtau pre omu de omu, ce facea câ unulu se fia, asiă dfcundu, dieu in OHmpu, er’aliulu idolu din imperatî’a umbreloru; — unulu se fia ado- ratu, er’ allulu despretiatu; unulu considerata că ade- verata cununa a fapturiloru pamentesci, ăr’ tltulu nu mai multu decatu unu animale creata fara libertate si rațiune; — catusiele ce au profanatu demnitatea ome- născa: — tote acestea fura ruinate si frânte de poterea creștinismului, si omenunaa fara distinctiuue se vedid adunata pre campulu egalitatei, ea se imbracisiâ pentru ♦) In Nrii dela inceputulu anului acestui s’a mai publicata „starea educatiunei in cei d’antei cinci secuii ai crești- nismului" ; cu tdte aste, pentru continuarea „istoriei pe- dagogicei" ne luaramu aici periodnlu dela introducerea creștinismului pana la reformatiune, asiadar o se nud trecemu odata si preste acei 5 secuii d’anteiu, nu insa pentru câ se mai repetamn cele dîse, ci că se le comple- tamu si se iluminamu unele laturi neatinse atunci. 175 0 dda’a ura si pentru cea din urma, că se m»-se mai instrainese ei departe do olaita pana csndu creatoriulu nu vă decretă totala desolbire a legaturiloru acestui pamentu, sdu va prommciă preste fii sei sententi’a esi- liului generale din acdsta taine. . Cristosu invetia omexumea, patimesce pentru sal- varea ei, se supune la mdrtea crucei, dar’ că D-dieu invit si se miltia acolo, de unde a descensu, tramisu de părintele eternu. Elu si-implenesce misiunea. A- poslulii, invetiaceii lui, se resfira in lume spre a lalî predîcandu invetiaturele salvatoriului. Totodată ei lașa si scrisu aceea ce au invetiatu dela fiiulu omenescu. Posteritatea, că se păta folosi si precepe scrierile loru, avea opu mai antaiu se studieze; scdle creștine lipsaii, pagane sdu nu erau, sdu de erau nu corespundeau scopului, ce Pavea crestinismulu. Si unu crestinu, care voia se precepa scriptur’a, in anii cei de antaiu a fostu nevoitu se cerceteze scdlele pagane, si dupace si-a castigatu scientiza de lipsa, caută se se desbrace de ideele ce le a conceputa la pagani; dar' cala greutate si neplăcere nu va fi custatu acesta! Crestinismulu avea se se lalidsca si se se sustiena ne alterata, ce fara de unu studiu basatu nu se potea cu suceau, căci la colisiuni invetiaturele si convicțiunile sinistre ale paganiloru aveu se se reinfranga, si se li se descopere falsitatea si infirmitatea temelieloru, er’ dogmele creștine se se chiarifice asia, catu se nu in- capa nece o indoiela. — Deaici se vede usioru ne- cesitatea unei instrucțiuni si educaliuni strinsu crestine- eclesiastice. * Crestinismulu se latiesce, si pentru instalarea pa- ganiloru crestiniti (catecumeni) in invetiaturele religiunei creștine s’au introdusa asiă numitele scdle catechetice* — In unele din acestea organisate după modelulu ce- loru imperaiesci afara de scrierile apostoliloru si ale aUoru ce se referiau la religiune, se propuneu si alte scientie, precumu enciclopedia scientieloru de pre a- tunci: logic'a, retoric’a, fisic'a, metafisic a, etic’a si astronomia. D’intre atari scoli cea mai renumita eră cea dela Alesandri’a. intaa lalîrea inveliaturei si bunei educatiuni, apu- sulu lotdeun'a a Întrecuta orientata. In apusu scdlele mai rebumiie erau cele de la Fulda M St Gallen. Gregoriu celu mare introduse si ceva scientie eclesiastice. Elu ordină de studiu prin- cipale pentru preoți si monachi intrepretarea bibliei, carea se facea ta modu alegorica. Cu instructiunee si oopiarea eartiloru folositdre se ocupă cu de adinsulu ordulu Benedictiniloru fundata de Benedictu de Nursia (520) pre Monte-cassino. Chiar⁹ in causulu migratiunei gintiloru, inca aflamu la unele popdre selbatice urme de ceva scientie. — Asiă aflamu tradnsu testamentul» nou in limb’a gotica de Ulfila. — Aflamu ceva semne de scriere, asiă nu* mituta alfabeta runicu (run-myjtteriurn) custa torta din 16 litere*). Teodoricu si următorii tai erau apă- rătorii sciintieloru si ai artîloru. Cu asie di ar ea si disperarea unoru popdre vagabunde, cu incetarea migratiunei, invetiamentulu apuca unu sborU mai mare. Scdlele se imtiiliescu, prelunga scriptura se celescu si clasicii latini si greoi in unele locuri. Pa- siescu inainte scriitori precum Beda s. a. Regele Alfredu, unulu din cei mai invetiati pe timpulu seu, scrise, fundă scale si sili pe tiereni se-si traatitia co- piii la scdla unde invetian ceva latinesce, a scrie, a caiită; si in scdlele mai inalte se propunea si grecesce, ebreesce si arabesce. (Vă urmă.) Observatiuni privitdre la edmcatiunea caMna» Că se-si crdsca cineva copii, se-si aiba facutu plă- nuia creșterii loru de mai nainte, se-lu urmeze cu cea mai mare staruire si se nti schimbe nimica dintr’ensulu, decatu după ce-si va fi luatu multu timpu sdm’a. E lucru greu d’a hotărî cineva, care sunt ponturile d’a se păzi cu cea mai mare stsruire si acele ce sunt prii— mitdre de drecare prefacere. Care este tatalu acela, sdu mum’a aceea, care a aflata mai dinainte, ori iii cârti, ori in svaturi, unu planu de crescere, demnu %) dela 100 f. capitalu pe anu, atati cruceri in- terese dela totu fiorinulu pe anu. D. e. Daca cineva a elocatu 78 f. cu 5°/₀ pe anu, catu inte- resu ve capelă elu pe anu după acestu capitalu? Re solv. Daca 100 f. capitulu dau pe anu 5 f. interese, adica 500 cr., atunci pe totu fiorinulu capi- talu vinu 5 cruceri, prin urmare pe 78 f. 78 >< 5 cr. seu 78 cinceri făcu 3 f. si (18 cinceri) 90 cr. Varietati. * Londonulu numera aprope la 3 milione locuitori (2,800.000), carii locuescu in 300,000 case. Procesele loru cele mici le incurca si le descurca 6000 de domni din statulu avocatiloru, era pentru mântuirea loru su- fletesca grigescu 930 preoți in 429 biserici si 423 alte case mici de rugatiune. Dintre biserici 121 sunt a „independintîloru% 100 a baptistiloru, 77 a Wesleya- niloru, 29 a catoliciloru, 10 a calvinisliloru, 10 a pres- biterianiloru, 10 a evreiloru, dra celelalte biserici se tienu de mai multe alte secte deosebite. Candu cui-va i se face sete in Londonu, 4000 de ospeluri si 1000 de carciume i stau deschise in totu timpulu; dra daca llamendiesce, afla acolo 2500 panerii, 1700 măcelări, 2600 specerii, 1260 cafenele si 1500 de vendietori de lapte. Intemplandui - se cuiva din nenorocire a-i se strică slomaculu, 2400 medici înregistrați, si cati alti neinregistrati, i stau spre dispusitiune cum si 500 so- cietăți de îngropători spre a se strapune — la o stare mai fericita. Pentru invesmenlarea si inframsetiarea omului din-afara ingrigescu 3000 ciobotari (cismasi), 2950 croitori si 1560 negulietori de moda (modisti). Pentru inaintarea educatiunei spirituale a omului se afla in fiintia 1500 de scole. * Cariile si novelele atata s’a inmultîtu in statele unite ale Americei nordice, incatu de multe ori dom- nesce lipsa mare de hartia. Siepte-sute de fabrici cu 2000 masîne sunt ocupate dl si nopte. Aceste mori seu fabrici produseră in anulu 1859 3 mibdne centinare de hartia in pretiu de 67 milidne fior. Spre acesta se intrebuira 340 inilidne pundi de trentie. Insciintiare de prenumeratiune la AMICULU SCOLEI pe semestrulu II. 1861. Cu finea lui Juniu a. c. se încheia primulu se- mestru alu acestui anu si cu acelasiu va încetă d’a se mai tramite fdi’a ndstra acelora dintre 00. abonanti, carii nu-si voru prenoi abonamenlulu si pe semestrulu alu. doilea. Deci rugamu de timpuriu pe voitorii d’a tienea fdi’a ndstra, se binevoidsca a grăbi cu tramiterea pre- tiului ei, că asiă inca mai nainte de finea semestrului se ne putemu orienta, si se incungiuramu neplăcerile provinte in semestrulu 1., nu din vin’a ndstra, rema- nendu multi dintre DD. abonanti, din caus’a intardierii cu prenumeratiunea, fara de esemplarele dela inceputu. Stamu la punctu de transitiune cu tdte, si asiă si cu scdl’a si nici candu n’a fostu mai mare trebuintia de activitate energica in campulu inveliamentului, că astadi, candu cultur’a unica numai ne mai pote asi- gură viitorulu nationalu in tote privintiele si apară de recădere in abisulu ticăloșiei secliloru trecuti. Sustie- nerea si caldurds’a spriginire a organului scdleloru romane insa este de neaperata trebuintia pentru inain- tarea catra acelu scopu maretiu, din care causa si credemu, ca aceea nu va lipsi, ci va mai cresce. Ne- cesitatea sustienerii fdiei de specialitatea pedagogica, concursulu de pan’ acum si apromisiunile zelosîloru noștri barbati, ne dau deplină incredintiare despre acesta. Din partea redactiunei inca se va face totu ce-i sta.in putintia si ce atienta la ajungerea cunoscutei tendintie a acestei fdie, desî intr’ adevera aceea totu mai are a se luptă cu mari greutati. Totulu insa ce se pdte dori dela ea si in viitoriu aterna, dela spriginirea ce î se va dă din partea on. publicu. Pretiulu abonamentului pe alu doilea semestru a. c. este totu celu micu de pan’acum 2 f. v. a. Redactiunea. Redactorii responsabilii V. Romano. PROPRIETATEA redactorului n a provedietorului. Provedietur’a ii tipariulu lui 8. Filtsch. N= 24. StOtiu, 17. luniu. 1861. Ese in tita . Sambat'a. Pretiuln abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe 7, anu 1 fl. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru tote provine, austr. pe anu 4, pe yₜ a. 2 fl., pentru ' princ.’ romane pe anu 38, pe 7, a. 19 piast. Catra ou. abonanti. Incheinduse cu numerulu viitoriu semestrulu I. 1861, rugamu repetîtu pe on. lectori pentru prenoirea timpuria a abonamentului pe alu doilea semestru. — Partea cea mai inte- resanta a „istoriei naționale“ de D. Dr. M ariene» cu cum si o mulțime de alte elaborate de mare folosu sunt a se publică si in decursulu semestrului alu II. in fdi’a ndstra. Ne vomu pune cea mai mare silintia de a multiumf pe on. publicu si in viitoriu si in ce- pendu cu semestrulu II. a. c. vom inavutî cuprinsulu făiei, afara de materiile scolastice și cu articuli de folosu comunu, fara d’a ne abate prin aceeași nici catu dela tienfa ndstra: edu- catiunea populara prin tdte midildcele corespundietdre. Aducendu deci multiumit’a cea mai caldurdsa tuturoru acelora, carii a stăruita pentru latîrea acestui jurnalu, rugamu si cu asta ocasiune pre toti amatorii de progresulu romaniloru a ne dă si in viitoriu ajutoriulu si spri- ginirea necesaria cu bunavointi’a dovedita pana acum. Sibiiu 15. luniu 1861. ^Redactiunea. Gassendi si istori’a astronomiei. (Urmare.) Citîmu si despre Moise (fup. ap. 7. 22), ca fiindu adusu la curtea regesca nu atatu a invetiatu elu pe altii, ci? mai multu elu fă instruatu in tdte sciintiele egipteniloru. Fiindcă aceste sciintie fara indoidla a cu- prinsu in sine si sciinti’a matematica, dra in matematica astronomia acuprinsu totdeuna loculu anteiu, de aceea asta amintire a Iui Moise se pdte privi de cea mai veche pomenire a astronomiei in sant’a scriptura. Dar' intemeerea sciintiei astronomice s’ar potea luă si mai vechia, candu s’ar putea dovedi pe deplinu — ce este a multor părere —, ca Moise ar fi scrisa istori’a lui Jovu; fiindcă in acesta Jovu pomene de arcturu, de Orionu si pleiade, ceea-ce supune Însemnarea unora sfere ceresci. Fia insa ori-si care din aceste opiniuni drepta, aici pe tdta ’ntemplarea putemu a inseYnnă, ca Jovu, carele, cum se vede nu au fosta din neamulu jidovesc», cunoscinti’a de Ddieu a scos- o din aceea, ce in sant’a scriptura se dtce cdta cerdsca — coe- iorum exercitus — si in adeveru din tdte creaturile acest’a ne conduce mai sigura la cunoscinti’a insusîta- tîloru lui Ddieu celora nevediute si Sinesiu numindu astronomi’a cu totu dreptulu vrtEQ aepvov sciintia de fdrte mare pretiu, o arata totodată de un’a ce duce la unu ce mai vechiu mai de adoratu, adica ca ea este o teologia nespusa (de dond ad Paeon). Că insa se incheiu lucrulu po scurta, nu voiu vorbi de daralu acela, ce Fa datu Ddieu lui Solomonu (cart, intiel. 7, 19), că intre altele se scia mișcarea anului si ordinea stelelora, ci atingu numai aceea, ca de mai e ceva capace in sant’a scriptura de a dovedi vechi- tatea scrutatiunei stelelora, sî întemeierea vr’unei sciintie prin cercetările făcute, acesta de buna sama e aceea, de care profeții se plangu că de lucruri esistande in timpul» loru, ca adica caldeii sunt aceia, carii cerceteza stelele in Babilonu, precalcula lunile si prespunu viito- riulu (Isaia 47. 13); din aceste adica se pdte conchide, ca caldeanii s’au ocupatu cu cercetarea stelelora sî cu sciinti’a statorita din resultatele aceleia. Ce se atinge de scriitorii pagani, ne vedemu re- strinsi mai ante a memoră despre timpulu fabulos», cercetandu, incatu se afla ceva adeveru subt velulu 190 feu, cu maerea, cu comnatusea si cu fet'a sa la olalta: decumva cunoscinti'a divina a lucrurilor ceresci n'ar fi tiesutu numele loru in. fabule*. Asemenea despre Satarnu alu doilea fiu alai Celiu, care parasindu Afric'a si- Itali'a a domnita in Sicili'a si in Cret'a, putemu afirmă, ca elu a fosta in privinti'a sciintiei acesteia, urmatoriulu parentelui seu — pentrucă planet'a cea mai tardia in cursulu seu, s'a numita după elu: verisemenea din acela motivu, ca elu a fostu cehi dintaiu care a aflata cursulu aceleia si tocma pentru acea s'a numita Cronosu (Tempu), ca cu privire la intardie- tatea sa intrece pe tdte stelele. Fiendu insa ca dintre fii sei, Pluto s'a ocupata cu agronomi'a dra Neptanu cu marinari'a, aceea se pdte afirmă/ca Jupiter s'a impartasîtu de ocupatiunile celea sublime ale părintelui seu, din care causa si-a alesu pentru sene muntele celu mai nalta, Olimpulu, spre a putea observă stelele depre densulu, si in urm'a caraia s'a si numita elu olimpiulu, si fiindu ca Jupiter a cunoscuta legile aceluia, s'a cre- diutu despre elu, ca domnesce in Olimpu sdu in Ceriu. Fiindu insa ca Grecii a dedusa aceea sciintia parte dela diei, parte dela eroi si parte dela filosofi, cu dreplu cu- venta citdza Tacita Achile (Isag. ad Phaen) pe Eschilu, care atribue lui Dieu defigerea resarirei si aponerei steleloru precumsi destintiunea ernei, primaverei si acelorulalte anutempuri, dra Ovidiu ascrie aceste Iui Jupiter (Joae) : Perque hiemes aestusque et inaequales autumnos Et breve ver spatiis exegit quattuar annum (1. Metam.) In care locu aceea, ce s’a premisa, adica, ca Jupiter a aruncata pe Satarnu in tartara (lumea de diosu) legandulu acolo, se vede a insemnd, ca dupace Jupiter a creatu o stea siasi asemenea, a creata totu- odata si alfa, care purtă nomele tata-sen, care inainU fdrte incetu in eterulu aduncu; totuși numele aceste s’a insusltu multu mai tardiu acestora stele, căci numele mai vechia alai Japiter e Fadtona, era a lui Saturnu Fenonu. Tocma acdsta se pdte'urmări din citatulu locu a lui Luciana (libr. 3. de astrol.), care'intr’aceen de- scrie tarlarulu, că una ’naltime de totu mare a aerului si ndga condemnarea lui Saturnu in tartara decatra Ju- piter precum si catenarea .aceluia acolo. Ce se tiene de Hiperionu, ne spune Diodora (libr. 3.) ca fiindu ehi fiulu lui Celiu a aratatu cursulu sdrelui si alu lenei, din oare causa s’a numita sdrele după fiiultt seu țJUoc (helios) dra lun’a după fdta sa csibp'q (selene.) — In fine lapetu asemenea fiiuln lui Celiu nu a facutu ni- mica demnu de lauda in privinti’a acdsta, dar’ despre Prometeu fiiulu seu pentru aceea sa latlta, după Serviu fabuleloru. Dumnedieulu celu mai antica — câ se incepu cu acesta — nu s'a numita din alta causa ceriu (Coelus, oîwavos) precum dîce Diodoru Sicilianulu, ci pentru aceea, ca a favorita tare observatiunea stele- loru. Acestu Ddieu a avuta de fii pe Atlasu, Saturnu sî Titanii, pe Hiperionu si lapetu*; putemu dîce dara ca mai tdta famili’a Iui s'a ocupata cu observatiupea ste- leloru. E cunoscuta ca dupace lui Geliu, acarui dom- nire din Mauritani’a lenga Oceanu, nu s'a intinsu numai preste un’a parte mare a Africei, ci a strabatutu si in Europ'a, i-a urmata pe Trona Atlasu, acesta a obser- vate astrele de pe unu munte, care s'a numita apoi după numele lui Atlasu; cei vechi a fostu de aceea opiniune (care poporulu si astadi o impartiesce cu ei), ca cu catu se suie omulu pe mante mai 'nalta, cu atata mai chiaru si mai lămurită vede stelele. Diodoru,' Pliniu si altii mentioneza, ca aceea credintia, ca Atlasu ar tienea ceriulu pe umerii sei, de acolo s'a latîta, ca a gatitu anu globu, pe care era desemnata ceriulu intregu ; era Clementa din Aleșandri’a observa¹ după Herodotu (1. Stram.) ca despre Ercule, care au fostu auguru si na- turalista, pentru ateea s'a latîtu faim'a ca a primita dela Atlasu (ddra câ dela unchiulu seu străbuna) co- lumnele lumii mantuindulu pe acela de sarcin'a acesta grea, fiindu ca Iț uru^y in observarea steleloru pre- cum si a fenomeneloru ceresci. Despre Hesperu fiiulu lui Atlasu cetimu la Diodoru, ca elu totu pe acelu munte observandu stelele s'a bolnavitu si a dispăruta; si ca poporulu pentru pietatea si iubirea sa cea rara de dreptate a numita după numele lui sțeu'a cea mai frumosa, care se numesce si Hesperugo (dra candu apune, Venus). Dela surorile lui, cari se numen Atlan- tide si Pleiade s'a numita acea grupa de stele care se vede pe spatele taurului; dintre care cu deosebire e de însemnata Mai'a, mam'a lui Mercuro, despre care dîcu cei vechi, ca ar fi strsplantalu sciinti’a astronomiei in Egipetu. De aici dîce Mauiliu cu privire la astronomi’a Egiptenilom precum urmeza: Tu princep* authorque sacri, Cyllenie, tanti. (1 Aston), era la Luciana aflamu (libr. 3 de astrolog.) ca Etiopii a afirmata tare acea aserțiune, ca ei ar fi comunicata astronomi'a cu Egiptenii, pe cari precum scimu din Diodoru, i'a tienutu de Coloniștii loru. — La tdta intemplarea e demna de comemoratiune aceea, ce dicc Cicero despre Atlasu, Prometeu si despre regele Etiopiloru (5. Tuscul). „Nece ca ar domni acea opi- niune, dîce elu, ca Atlasu tiene ceriulu, ca Prometeu e catenatu de Caucasu; nece ar fi vorba de steiatula Ce- 191 (in EccL 7) acea credintia, ca e catenatu de muntele Caucasa si acarui anima i-o rampe cu cioculu unu vulture, căci cu prea mare încordare si diligintia a ob- servata stelele de pe una munte, care atata eră de- aprdpe de acelea, in catu celea mai mari precum si resarirea si apunerea acelora se părea a fi inaintea ochiloru. Aceea ce totu acelu scriitoriu afirma, ca elu ar fi fostu celu d’anteiu, care a comunicata cu Asirii, cari locueu in aproprierea Caucasului astrologi’a, nu voiu a o scruta mai pe largu, amintescu intr’ aceea circum- stautfa, ca opiniunea, ca acela* ar fi adusu focu din Ceriu pe pamentu spre a-i dă vieti’a omului, nu se radîema pe alta resonu, decatu singura pe acela, ca sciintra castigata in regiunile mai ’nalte a comunicata cu dmenii, infocandui, pe aceia, spre amdrea aceleia. Altraminte, fiindcă la Asirii Belu e tota acela, cine e Jupiter, precum scrie Diodoru, putemu si noi d!ce, ca la ei, tatu acela, cine li Dumnedieu celu mai sânta, le a fostu totodată si inventorulu scimtiei astro- nomice. Despre alte eveneminte fabuldse e de prisosu a mai disertă, de esemphi despre casulu lui Faâtonu, care mai multi ’lu esplică, ca ar fi descoperita cursulu sdreloi; secululu lui insa a lasatu urmatoriloru lui una doctrina neperfecta in privinti’a aedsta; ce se dtce mai încolo, despre Belierofonu, adica ca elu nu prin Calulu lui nevincibilu, ci prin meditatiunile sale fd ari- dicatu la ceriu; ca Dedalu prin observatiunile sale astronomice, oresicemu că prin nescari aripi s'aari- dicata catra poli, cari observâtiuni ne fiindu-i lui learu proprii (adica ne sciindusi insusî bas’a modului obser- vatorin, precum dtce Gregorasu) si a perdutu di- recțiunea; in fine despre acelea cașuri, cari le amin- tesc© Lucianu despre Endinrionu, amoreanlu lunei, despre augurul* Tiresiasiu si despre altii mâi multi. Intr’ altele nu potu retacea acea ce atata Lucianu catn si Tathi amintește, si care taindu in secululu eroiloru se vede a fi aprope de fapta istorica. Aedsta este discordi’a care s’a născuta intre Atreu si Tiestes asupra domurei. Cu ocasjunea aedsta s’a decisu cu învoire unani- ma a argivilora, că se se dee aceluia doumirea, care va dă dovedi mai mari despre sciinti’a s’a; din care causa freulu ocarmuirei s’a si datu lui Atreu, ca deși Tie- atea a aratatu ariețele (berbecele) pe Ceriu (in urma oaruia sa donata ou unu ariete de aura), elu totuși a prodiM ceva mai maretiu la lomin’a .dUei: adica diser- landa despre mutarea răsăritului sdrelw, a demustrata ca sdrele si lumea (ădica lumea steleloru) procedu tocma in direcțiune contrarie, et eum gui est munții oc- casus, ipsum esse et exortum solis. • Pentru aceea dîce Euripide: ’ jug aoigwv r;/v ivccvxiav oSov Qui astrorum enim contrariam osteneli viam. Tota in același periodu cadu si jocurile olimpice, care lea fundata Ercule, era Ifilu le a pusa după una in- trecurmare lunga din nou in vielia. Acestea s’a eser- citalu cu scopulu acela, precum dîce Censorinu, că omenii se nu-si uite ca la fiecare anu alu patrule se intrecalcdia (intrepune) una si jumetate de luna, care provine din acele de patru - ori unusprediece dîle adica 44 de dîle, cu cari cursulu lunei premerge cur- sului sdrelui si dintr’ acelea de 4 ori 6 ore seu din aceea dî intrega, care după rotatiunea sorelui de patru ani mai remanu din dîlele 365 luate de 4 ori. Tdte acestea nu s’ar fi pututu efeplui fara observatiunea cursului solaru si lunaru. Aci se tiene, ce dîce Lucianu despre Orfeu, ca elu. cu celea 7 corde ale lirei sale a represantatu pe cei 7 planeti in antea ochiloru pe cari lea descoperita elu, din care causa— Grecii a si pastratu prin unu simbolu, memorat a lira, pe ceriu. Asemene se mai tiene^aici si ce dîce Sofocle despre Palamide ca elu precumu in genere a instruatu asupra tenomeneloru ceresci, asia a demustrata in specie: ^^xtou or^o^pâ^ re zai, xvvoș Sioiv Ursae rotatus, gelidum et occasum caniș. In fine amintesc© Homeru afara boariulu (bootesu) ai carolu său urs’a mare, inca si de Gainusia (ple- iade, siepteastre) si Orionn că de unele ce erau cu- noscute m timpulu seu. (V& urmă.) • Instructiiinl pentru inspectorii generali, inspec- torii de judetie, subinspectorii de plasi si plaiuri si pentru invetiatorii comunali (in Romani’a). (Urmare.) TITULULU II. Instrucțiuni pentru inspectorii scoleloru satesci. ArU l. Obligațiunile iaspectoriloru de judetie sunt de ddee specie: unele provine din calitatea loru de 192 institutori ai candidatîloru de invetiatori; altele din ca- litatea loru de revisori ai scdleloru satesci din judetiulu supusu inspectiunei loru. . CAPU I. Obligațiunile luspectoriloru câ institutori ai candi- dati loru de invetiatori. Art. 2. Că institutori ai candidatîloru de invetia- tori inspectorii de judetie au in generata aceleași obli- gațiuni cu institutorii scdleloru primărie. Art. 3. Obiectele de invetiatura din care au a prepară pre candidalii sunt acelea ale clasei III. pri- mărie după cum se specifică in program’a prescrisa de efori’a pentru scdlele primărie. Art. 4. La aceste obiecte se va adauge si unu micu cursa de agricultur’a practica si de agrimensura, indata ce se va etaboră o carte corespundietoria in privinti’a acesta. Art. 5. ¹ Metodulu ce au a observă inspectorii in instrucțiunea cendidatiloru, va fi pentru cei incepatori metodulu mistu, adeca metodulu lancastricu s’au mu- tualii pentru instrucțiunea curatu mecanica, precumu: cundscerea litereloru, silabirea, deprinderea la trasurele fundamentale caligrafice si formarea litereloru, scrierea si cundscerea numeriloru, si schimbările candidatîloru in banei si semicercuri dra in celelalte metodulu si- multanii. Art. 6. Localulu pentru instrucțiunea candidatîloru, acolo unde edificiulu scdlei primărie nu are incaperi de ajunsu spre a se destină un’a specialminte pentru acestu scopu, va fi sal’a clasei L si II. primărie. Art. 7. Timpulu de invetiatura acolo unde se afla localii speciale pentru candidati, e totu acela care e prescrisa pentru scdlele primărie: iern’a dela 9 pana la 12, si dela 2 pana la 4 dre, var’a dela 8 pana la 11, si dela 3 pana Ia 5 dre. — Er’ acolo unde ne- fiindu incapere speciale candidatii intra in sal’a clasei I. si II., timpulu de invetiatura iern’a e dela 1*2 pana la 2 dre, var’a dela 11 pana la 2, si dela 5 pana la 7 dre sera. ' Art. 8. La intrarea in scdla in orele determinate, inspectoriulu e datoriu a se inscrie in registrulu spe- ciale ce se afla in cancelari’a scdlei primărie pentru, ceilaltii institutori. Art. 9. Inspectorii judetieloru staii supt imediata superveghiare a institutoriloru superiori ai scdlei pri- mărie ca si ceilaltii institutori, in Craiova suptu a di- rectoriului gimnasiului, in Bucuresci suptu a Inspecto- riului generale. Prin urinare si raporturile ce voru avă a face inspectorii catra eforia , le voru presentă ace-» storu superiori imediati spre a le inaintă la destin a- tiunea loru. Art. 10. La esaminele candidatîloru va asistă totudeun’a institutoriulu superioru si comitetulu de in- spectiune, ori si. numai doi seu unulu dintre membrii comitetului, pre care-’lu va delegă prefectulu judetiului că presiedinte alu comitetului. Art. 11. Indata ce unulu s’au mai multi candidati au facutu esamenu cu sucesu bunu din tdte obiectele clasei a III. primărie, resultatulu esamenului subscrisa de inspectoriulu, de institutoriulu superioru si de co- mitetu ori de membrii s’au membrulu comitetului (art. 10) se va inaintă cu raporta la eforia spre a se dă celoru esaminati cârti de autorisatiune. Art. 12. Mai inainte de a fi trecutu cu sucesu bunu obiectele invetiaturiloru prescrise pentru clasea a III. primăria, nici unu candidata nu va mai pute primi carte de autorisatiune. Esceptiune se va pute face numai in casulu, candu murindu unu invetiatoru, s’ar presentă unu sucesoriu preparata numai din obiectele a II. primărie. In acestu casu, spre a nu se întrerupe invetiatur’a in scdl’a respectiva, se va pute dă candi- datului ce posede celu pucînu conoscintiele de clasea a II. primăria, sub numire de monitoriu, o autorisatiune provisoria subscrisa de inspectoriulu, institutorulu su- perioru si presiedintele comitetului de inspectiune, după o intielegere prealabila intre densii. Acesta autori- satiune provisoria va fi numai pentru a continuă inve- tiatur’a in scola preste ierna, si se va dă sub conditiune ca in Aprile candidatulu se se presente in capitalea judetiului spre a continuă cursulu invetiaturiloru neîn- trerupta pana ce va pute face esamenu din obiectele clasei a III. spre a luă carte de autorisatiune defi- nitiva. Unui asemenea monitoriu i se va respunde salariulu intregu din dio’a in care i s’a data cartea de autorisatiune provisoria. Art. 13. Invetiatoriulu, care a primita odata carte de autorisatiune definitiva, nu va mai veni la invetiatur’a in capitalea judetiului, ci va fi datoria a tienă scdl’a in său si peste vara, ori cati școlari va avă. ArL 14. Cu tdte aceste, la cate doi si la cate trei ani in vacanti’a cea mare hi o dt pre care in- spectoriuta in intielegere cu mstitutoriuta superioru, o va detennmă, si prin subinspectori o va notifică in- vetiatoriioru, aceștia voru fi datori a se presentă la scdla din capitalea judetiului spro a fi esaminati ocupă cu sciintie matematice, si prelenga aceea traduse multe scrieri de ale lui Aristotele. Elu eră paganu, dar’ totu se ocupă si cu dogmele religiunei creștine: si asiă elu se făcu inte- meiatoriulu scolasticei (asiă se numiâ atunci dogmatici filosofica). Elu, acusatu pre nedreptulu cu crimi de maiestate, fu condemnatu in 524 seu 526. Casiodoru eră mai universale si tracta sciintiele in modu mai sistematicu; ef Boetiu mai speciale, si tracta mai pe amenuntulu cate unu ramu de sciintia. Afara de aceștia eppulu dela Sevila, Isidoru, inca scrise o enciclopedia. % Pana la Carolu celu mare, domnitoriloru nu le prepasă de avantarea instructiunei. Timpulu eră cam de asiă; ei aveu de a face mai multu cu armi. Spi- ritulu timpului eră marțiale. Carolu precumu in sciinti’a de stata escelă preste contempuranii lui, asiă numai pucînu se destinsa si in avantarea instructiunei. — Scopulu lui eră cultivarea poporului. Dreptu aceea si redică scdle pentru elu, si luă mesuri aspre pentru frecuentarea loru. Scopulu lui a fostu maretiu, insa cu neputintia de a se esecută pe timpulu seu; ce nece s’a facutu pana cu seculii mai tardiu prin altii. Elu a semtîtu greutatea, si inca cu atâta mai tare, cu catu i lipsiau dmenii apti, cari se-i stea intru aju- toriu; si fi nevoita se-si caute si se-si aduca atari barbati din tieri streine. Asiă aduse pe anglo-sasulu Alcuinu. Acesta fă, asiâ dîcundu, magistrulu Franciei, si factoriulu grincipale la academica redicata de Carolu. Peste pucînu Alcuinu dra fă rechiamatu in patria, unde se si reintdrse. Dar’ desgustatu de turburarile ce sfa- siau Angli’a, dr’ se intorce in Franci’a, si-si petrecă restulu vieții la Tours in monasteriulu s. Martinu. Elu organisă scdl’a de acolo după norm’a celei din Yorku; muri in dimindti’a de rosalia in 17. Maiu 804. Elu lasă unu numeru insemnatu de scrieri teologice si peda- gogice. Afara de Alcuinu mai avă Carolu de ajutoriu si pe longobardulu Warnefridu. Carolu mandă, câ preoții se deprindă tenerimea in 204 cetire, cantore, gramatica si scriere. Deunde resultara scdlele parochiak; pe lenga cari se mai aflau si altele mai inalte: scole monasteriali, in cari se invetiă triviulu. Pela academia se invetia si cuadriviulu, si alte sciintie necesarie pentru preoți; atari scole se numiau scole ad plenum. Acdsla impartîre s’a sustienutu in totu evulu mediu, bă mai pana in dîlele ndstre. Carolu a adusu cantareli din Itali’a; s’a nevoitu multu pentru copiarea si procurarea de cârti; de cari totuși in totu decursulu gubernarei sale n’a potutu procură mai multe de cinci-dieci. Scole renumite afara de cele mai susu memorate dela Fulda si St. Gallenu, mai erau la Tours, Lyonu, Trieru, Fontenay, Fleury, Laon, Parisu, Chartres, Abray, Corbie, Mainz, Lorsch s. a. Pedagogu mai renumitu pe acestu tempu fu Rabanu Mauru nascutu in Mogunli’a. Elu invetiă in monaste- riulu benedictiniloru dela Fulda si Tours. Elu intro- duse in Germani’a studiulu limbei grecesci, si că archi- episcopu in Mogunti’a mandă de fepetîte ori se numai predice preotîmea latinesce, ci in limb’a poporului. — Elu compuse unu dictiunariu latinu-germanu pentru biblia. Instrucțiunea pana catra an. 1150 eră strinsu ecle- siastica. Dara intre instrucțiunea bisericei ocidentali si orientali seu grecesci eră aceea destingere, ca preo- tîmea orientale formă o casta destinta ereditaria si nu- mai ei i eră deschisa calea spre sciintie, pe candu in apusu potd se invetie ori-care. In scdlele grecesci eră limb’a materna sdu mai bine scriptur’a eră in limb’a materna, si asiă eră eschisa tdta alta sciintia profana; pecandu in apusu din contra numai prin sci- intia profana poteu se ajunga la ceva precepere a scripturei, carea se folosiă in limb’a latina. Scdlele incepu mereu a se inaltiă la rangu de gimnasie si universități. Teologii adopta filosofi’a pla- tonica seu aristotelica, că se-si pdta statori o sistema, si documentă dogmele loru. — Er’ educatiunea decade si se restrânge numai in senulu familiei. Numai călu- gării aveu o educatiune mai strinsa. — Dar’ arddrea loru pentru sciintie, se recesce si devinu totu mai lași si asiă scdlele monasteriali inca decadu. Numai in pucîne monasteria se mai sustiene o vid ti a mai activa, care suplendu loculu academieloru ndstre de adi pr. la Hildesheim, Fulda, St. Gallenu, Hersfeld, Bamberg, Magdeburgu s. a. Chrodegangu eppulu dela Meliu ordină, că preoții bisericeloru catedrali că canonici se locuesca in comune după modulu si reguiele monachali si se se ocupe cu sciintie si instrucțiune. Dar’ nece acesta n’a mersu departe, căci canonicii, buna dra că si astadi, dedati a trai mai comodi, mai pe’usioru, ’si mancau plat’a (prae- benda) afara de catedrale, si asiă numai in pucîne lo- curi se aflau scdle mai bunisidre, unde adeca eppulu eră nnu omu zelosu pentru sciintie si scdle, unu ama- tbriu de progresu; — prin cari scdle după recoman- darea lui Rabanu se propundu: Virgiliu, Omeru, Salustiu, Statiu, Terentiu, Cicerone, Seneca s. a. Pe lenga tdte astea instrucțiunea eră pecatu se pdte de simpla. Prin diversele scdle memorate, pana aicea in cele mai multe se propunea din tdte sciintiele cate ceva. Dar’ din matematica mai nimica, dr’ din sciintiele na- turali nece o iota. Aceste sciintie pe atunci in Europa le cultivă singuru arabii in Spani’a. — Cordova avea 80 scdle publice, in cari alergau teneri din tdte părțile Europei. Aici studia si Gerbertu, carele introduse in scdle cifrele arabice. (Vă urmă.) Originea alfabetului. (Urmare.) 3. Figurațiunea. Cu multu inai minunata ni se pare figuratiunea litereloru. Se incepemu cu cele unciale. De ce semena A undi frontitie de casa,^C unei seceri de luna ce se totu mai micesce, O unui ou de pasere? De amu remanea la aceste asemenari ba- tetdre la ochi si am deduce din transele ipotese si presupuneri, am esî Ia unu resultatu forte falsu. Insa cu atata devine enigm’a mai interesanta. Cum si prin ce midiloce potu omulu se faca vidivere sunetele cele audîvere si se le fișeze? Admiramu tipografî’a, ne uimimu de iutîmea cu care comunica telegrafi’a ideile; totuși ambe ddue suntu numai continuări a inventiunei litereloru. De orece sculptur’a timbrului eră aflata, ide’a tipografiei nu jacea departe, si eră cu multu mai usioru se multiplice cineva figurele cele deja desemnate, decatu se aldga semne vidîvere, cari se infacisieze sunete audîvere. Punemu, ca cineva avea se desemne sonurile vor- birei! Dar’ ce ? Pusetiunea limbei, ce se pdte forte greu destinge? Da, ddca ar fi sunete musicale, acestea mai au ceva, ce corespunde lucruriloru vidîvere; fiindcă se distingu după susime si josime. N’ar fi avutu cineva 205 se faca alta, decetu se prelungesca treptele scarei so- nale se însemneze sonurile in susu sdu in josu prin capete mici si iutîmea se o notifice prin betîsiore seu aripidre, — si eta scriptur’a prin note ar fl fostu gata. Totuși pana la aflarea noteloru in seululu 11 d. C. s’au servitu omenii cu litere si cu acente complicate. De se mai afla ceva ce se semene scripturei prin note, remane la indoiala pana atunci, pana se voru cercetă scripturile altoru popora culte. Liniile cele încolăcite si asiediate dea lungulu in josu ale Chinesiloru ni se păru nisce simbole vechi, totuși relatiunea loru facia cu sensulu inca nu s’a deslucitu. Ceace se atinge de strisorea in forma de icu (Keil- schrift) (mai bine scriptura in forma de sagdta, de drece triunghiurile loru cele ascutîte si grupate suntu verfuri de săgeți) abia s'au descifratu monumentele per- sice si asirice, si cele din urma inca nu cu siguritate; insa principiale, după cari s’au insemnatu sonurile, inca nu s’au aflatu. Numai descurcarea ieroglifeloru egip- tene a ajunsu asia de departe, ca se câștigă dresi-care informatiune despre semnele feniciene. 4. Numerulu. Numerulu litereloru inca nu s’a deslucitu; după diferitele grupatiuni de alfabete este in catuva variu. Germanii au I si J, V si W si peste totu asiadara 26 litere; poporale romanice, cari intre cele ddue din urma n’au facutu nici odata destingere, dra intre cele ddue din nainte numai decatuva timpu incdce, s’au marginitu Ia 24. Se presupunemu, ca suntu atatea semne cate si sunete. In unele locuri s’ar potd duce in deplinire acestu principu, in genere insa nu se pdte aplică la numerulu sonuriloru. In scriptura s’au facutu multe compusetiuni si contractiuni, care nu erau de lipsa in multe locuri s’au crutiatu semne, unde nu suntu de ajunsu; si fiindcă germanii la scriere se orien- tezu după origine in cate unu locu, dra poporale romanice mai peste totu loculu si nu după espresiune, de aceea se escara multe neregularitati intre sonuri si scriptura. Deca principiulu „cate sonuri atatea semne“ ar fi se aiba valdre, atunci ar trebui se se esprime fiacare litera numai intr’unu modu, fiacare cu- ventu ar trebui sd se scrie numai cu atatea semne, cate se audu. Germanii insa scriu pe ch cu ddue, pe sch cu trei litere, care dău numai unu sonu; in cuven- tulu germanu „Fisch* se audu trei sonuri si se scriu 5 semne; in frances’a este lucrulu si mai batetoriu Ia ochi, p.e. doigts.— In beben, gegen b sig suna la inceputu cu totulu altuminlrelea decatu in midiiocu. In cuvintele Lesen, Esel E suna mai in 4 moduri, deși in legătură cu acelesi consonante. In scurtu deca tdte tonurile diferite si dintre cele compuse numai cele mai usate ’si ar avea semnele seale proprii, atunci nume- rulu sonuriloru ar trebui se fia cu multu mai mare de- catu 30. Deci de ce suntu numai vre-o 20? Trebue se presupunemu dar’, ca asia se va fi croitu luruhi dela inceputu, asia s’a intaritu prin usantia. 5. Sîrulu. Se va vedd, ca si sîrulu litereloru s’a statoritu prin poterea datinei tradiționale. Ordinea loru, ce ne cade asia usiora si de tdte dîlele nu este asia de neînsemnata, după cum ni se pare. Aedsta ordine constanta mardsce inca foldsele întregului. Se cugete cineva numai la invetiarea litereloru străine, Ia lesicdne limbistîce si de conversatiune, la ordinarea marfeloru după litere, a persdneloru in viatia de tdte dîlele; bă acesta ordine constanta deslega si unele întrebări delicate in societatea omendsca, dedrece fia- care se supune ordinei de litere, candu e vorb’a de rangu. Acesta ordine o pretiuimu inca odata asia de tare de ’i vomu consideră vechimea, dedrece in cursu de 3 mii de ani, cu pucîne abateri esplicabile a remasu aceiași. Aedsta se pdte conchide din usanti’a cea vechia a greciloru de a însemnă numerii cu litere; aedsta numerisare tiene dela 1—300 ordinea litereloru feniciene si evreice. O multîme de poesii si colectiuni de sentintie se afla in limb’a ebreica,* a caroru parti urmezu una după alta in ordine alfabetica; asia in 4 capete din elegii in mai multi psalmi s a. Trebue ca ordinea su- neteloru s’a staveritu totodată cu literele. Luandu in consideratiune aedsta ordine in limb’a latina si germana nu ni se prd lamurescu cause, cari ar fi molivatu-o. Putemu insa conchide, ca invetiatorii n’au lucrata fara meditare de drace pe fundamentalulu A ’lu au pusu in frunte — dra pe L, M, N, totu sunete trase, le puseră unulu după alluhi' De ce midildee se voru sierbî scrutătorii, pentru că se deslege atatea enigme? De 1. 3 feluri de esperientie din viatia, 2. 3 feluri de testimonia istorice, 3. de 3 feluri de monumente scripturistice. 1. Pentru că se avemu celu pucînu o presimțire despre numerulu litereloru se ne aducemu aminte, ca multi omeni computandu numai dinjeapu, numera pe degete. Si csletorii voru sci, ca străinii voindu, se ’si esprime voi’a in privinti’a numerului, arata pe degete; 206 ba tdta sistem’a decimala este basata pe cele 10 de- gete, asia ca aceste membre nestimate nunumai ne efeptuescu lucrurile cele mai maestrdse, dar’ spriginescu si meditatiunea ndstra. De ne vomu aduce aminte ca alfabetulu in genere cu pucînu numera mai multu de 20 de litere, suntemu aplecati a crede, (celu vechiu numeră 22) ca numerulu alfabetului si alu degeteloru $ta in oresic&rc legamentu. Si inca cu atatu mai multu 2. căci vine a se mai adaoge esperinti'a, ce ne arata, ca degetele le mai intrebuinliamu si candu instruamu sdu istorisimu. Voindu se intiparimu copiiloru in minte sententiore si istoridre scurte li Ie numeramu pe degete. Voindu se aflamu ca cate dîle are o luna, fiacare numeramu pe degete. Acesta jurstare la cea d’anteiu vedere se pare unu bagatelu, spre suprinderea ndstra insa vomu vedea ca legislatorii, invetiatorii poporului si istoricii cei vechi intrebuintiau asemenea midiloce, pentru câ se ticna minte senlinliele ponderose. Ore cei d’anteiu inventatori ai lilereloru se nu fi inlrebuintiațu si ei asemenea midiloce? 3. O alta esperientia inca ne da cateva desluciri despre numele si form’a litereloru. In Abcd-arele si- slemisate după metdd’a vechia, de a silabizâ, se aflau pe lenga literele cele mari, figuri diferite, cari semni- ficau obiecte, a caroru nume lotdeuna incepeu cu litefa lenga care e pusa, asia p. e. la liter'a A sta aluna, albina etc., la B unu bou, burete etc., de desubtu se aflau senitintie frumdse in versuri relative la obiectele ce se aflau figurate lenga liter’a respectiva. Pentru ce era acesta? Pentru ca copdulu vediendu figur’a albinei, a boului se ’si intiparesca mai usioru form’a si sunetulu lui A, B si prin inceputulu numelui obiec- tului depinsu se ’si aduca aminte de sunetu. Tipurile se alaturau dara lenga litere, căci aceste erau acuma aflate. Dar’ dre atunci candu inca nu erau litere? Nu se puteu pune chiaru in loculu li- tereloru tipuri, acaroru nume cu inceputulu loru adu- ceu aminte de sunetulu respectivii, câ astufeliu se se scria cu figuri, acaroru nume prin sunetulu inicialivu se representeze sunetulu cerutu? Firesce depingerea boului, albinei etc. ar fi dalu premuitu de lucru, dar’ mai potrivite erau d. e. marulu (la M), spad’a (la S.) ele., dintre cari cea din urma s’a si aflatu intre ieroglife. (V& urm A) Instrucțiuni pentru inspectorii generali, inspec- torii de judetie, subinspectorii de plasi si plaiuri si pentru invetiatorii comunali (in Romani’a). (Capetn.) TITULUUJ IV. Instrucțiuni relative la scolele comuneloru satesci si la invetiatorii acestoru scdle. CAPU I. Despre timpulu si obiectele de invetlatura si despre metodu in scoiele comunale. Art. 1. Invetiatur’a in scdlele comuneloru satesci se vâ urmâ de aici inainie si idrn’a si var’a. Art. 2. In 15. Octombre tdte scdlele comunale vpru fi deschise. Art. 3. Orele de scdla voru fi dela Octombre pana la Cnilulu lui Mărie, dimineti’a dela 8 pana la 11, după amediu dela 2 pana la 4j in lun’a Aprile dimi- neti’a dela 6 pan la 8, dr’ in lunile Maiu si Juniu di- mindti’a dela 5 pana la 7. Art. 4. Dîlele de vacantia sunt: a) Cele 12 serbatori impcratesci. b) Urmatdrele 7 serbatori: st. Joanu botezatoriulu in 7 Januariu, ss. Ierarchi Vasilie, Joanu si Grigorie in 30 Januariu, s. Georgie in 23. Aprile, ss. Constan- tinu si Elena in 21. Maiu, s. Dimitrie in 26. Octom- bre, ss. archangeli Michailu siGavrilu in 8. Noembre si s. Nicolae in 6. Decembre. c) Tdte duminecele. d) La Craciunu 4 dîle: dio’a de ajunu, antei’a, a ddu’a si a trei'a dî de Craciunu. e) La Pasci ddue septemane: septeman’a patimiloru si septeman’a luminata. f) La Rusale 4 dîle: Sambat’a Rusaleloru, dio’a anteia, a dou’a si a trei’a de Rusale. g) Vacanti’a cea mare in Juliu, Augustu, Septembre si cele d’anteiu 15 dîle din Octombre. Art 5. Obiectele de invetiatura sunt: cele pre- scrise in program'a eforiei pentru cele 3 clase primărie, insa in scdlele comunale se voru distribui in patru despartîri după banei, in modulu urmatoriu: Despărțirea I. a) Cunoscerea litereloru, silabirea, citirea după table, formarea litereloru după modelu. b) Scrierea numeriloru si calcularea din memoria asupra celoru 4 operațiuni cu numeri intregi. c) Recitarea de rugatiuni. * 207 Despărțirea II. a) Lectura si scriere caligrafica după modelu si dic- tando. b) Elemente de Catechismu partea I. si II. c) Cele patru operațiuni aritmetice cu numeri intregi. d) Distingerea partîloru cuventului, si mai cu sdma de- clinatiunile si conjugatiunile in modulu celu mai practicu. e) Din geografia: divisiunea pamentului in contieninti si oceane pe charta fara testu. Despartîrea III. a) Lectura cu intielegere din cartea prescrisa cuprin- dietdria de cunosciintie usuale; b) Elemente de Catechismu partea III.; c) Cele patru operațiuni aritmetice cu numeri com- plesi; d) Esercitie practice asupra etimologiei limbei prin scriere dictando spre a distinge cuvintele intre sine. e) Din geografi’a Principateloru-Unite: împărțirea loru in judetie, orăsiele, riurile, lacurile, munții loru; numirea tieriloru vecine Despartîrea IV. a) Lectur’a din cartea cuprindietdria de cunoscintie usuale relative la economi’a de campu si casa; b) Istori’a sacra si prescurtare din istori’a principateloru romane; c) Elimologi’a limbei din gramatica si esercitie de com- puneri mici, precumu contracte, adeverintie sci. d) Din aritmetica: fracțiuni ordinarie, rcgul’a de trei; e) Din geografia: impartîrea politica a Europei, numai pe charta; f) Cunoscintie practice despre mesurarea pogdneloru si cotitulu vaseloru. Art. 6. La invetiamentulu obiecteloru in despar- tîrea I. se va aplicâ metodulu lancastricu sdu mutuale, in banei si la semicercuri; la invetiamentulu obiecteloru in celelalte despărțiri se va aplică metodulu simultanu prin invetiatorii scdlei cu ajutoriula moniloriloru. Art. 7. Spre a aplică metodulu lancastricu, nu e de lipsa a avd semicercuri rădicate dela pamentu, ci se potu face cu coldre negra semicercuri josu la pariete pe pamentu seu pe scândurile poditurei, si școlarii voru stă cu midiloculu piciorului pe lini’a de scmicarcu. capu n. Despre admis!unea in sc6Ia. Art. 8. In scdlele comunale se voru admite de aici inainle nu numai baiati, ci si fete. Art. 9. Pentru fete se voru asiediă băncile cate voru fi de lipsa, lâ o parte a salei, separate de băncile baiatîloru. Art. 40. Etatea in care se potu primi pruncii in scdla e pentru baiati dela 7 pana Ia 12 ani, dr’ pentru fete dela 6 pana la 11 ani. Art. 11. Fetele voru fi admise a urmă in scdla numai pana ce implinescu etatea de 12 ani; implinindu 12 ani voru esî din scdla; dr’ baiatii voru pute con- tinuă invetiatur’a pana la etatea de 14 ani. Art. 12. Baiatii sunt obligati a trece cate 4 des- părțirile; fetele sunt obligate a trece numai despăr- țirile I., II. si in. Art. 13. Baiatii, cari au trecutu cele 4 despărțiri, de voru voi, potu a urmă si mai incolo in scdla pana Ia etatea de 14 ani, fiindu atunci datori a dă invetia- toriului ajutoriu la instrucțiunea baiatîloru; asemenea si fetele cari au trecutu cele 3 despărțiri, potu a urmă mai incolo in scdla pana voru implinf etatea de 12 ani, voru fi insa si ele datorie a ajută pe invetiatoru la instrucțiunea feteloru. Art. 14. Toii sătenii, cari au prunci in etatea de scdla, adeca baiati dela 7 pana la 12 ani, si fete dela 6 pana la 11 ani, sunt datori a-i dă la scdla. Art. 15. Baiatii si fetele cari se voru vedd ca au vre-o bdla lipicidsa, nu se voru suferi in scdla pana ce nu se voru vindecă. capu m. Detorie privifore la religiune. Art. 16. In fiacare scola comunale se va află o icona a Mantuitoriului si alfa a Macei domnului. Art. 17. Dimindti’a, indata ce școlarii si scola- ritiele se asiedia in banei, mai nainte de a se incepe invetiatur’a, se voru dîce urmatdrele rugatiunei: Tatulu nostru, imperate cerescu si nascatdre de Ddieu; dr Ia esîrea din scdla simbolulu credintiei. Art. 18. După amddiu, nainte de începerea inve- liaturei, se voru dîce totu acele rugatiuni cari s’au dîsu si dimindli’a, dr sdr’a la esîrea din scdla se voru dîce rogatiunile de săra din manualulu de rogaliuni partea II. Art. 19. La inceputu aceste rogatiuni se voru dîce ori se voru ceti din carte de catra invetiatoriu, si toti școlarii si scolaritiele voru respunde acelesi vorbe cu vdee rara si chiara. Candu după trecere de ore-care timpu școlarii voru sci aceste rugatiuni pe din afara, invetiatoriulu va pune in fiacare di pe cate unu scolariu pe rondu că se le recite si ceilalți școlari 208 fo repetedie acclesi vorbe cumu s’a dîsu mai susu. — Sub timpulu recitarei rugaliuniloru voru stă toti in picidre. Art. 20. Sc va pune scolariloru si scolaritieloru îndatorire că si acasa, dimineli’a după sculare si spe- lare, si seria nainte de culcare se-si faca inchinatiunea crestinesca. Art. 21. Sambat’a si in ajunulu serbatoriloru, cari sunt dîle de vacantia, dup’ amediu, invetiatorulu va ceti in scdla aposlolulu si evangeli’a dîlei urmatorie, espiicandu scolariloru ceea ce nu voru intielege. Art. 22. In tdte duminicele si serbatorile, in cari e vacantia de scdla, invetiatorulu e obligata a merge la biserica cu toti școlarii si scolaritiele. Art. 23. Toti școlarii si scolaritiele se voru măr- turisi si se voru cuminecă la Craciunu si la Pasci. CAPU IV. Dețorie privitorie la ordine, curatia si bana cnviintia. Art. 24. Școlarii si scolaritiele sunt obligati a veni regulatu la scdla in tdte dllele la timpulu deter- minata, a se supune ordinei prescrise si a stă sub a- scultarea invetiatoriului. Art. 25. Școlarii si scolaritiele se fia spelati si pieptenati, îmbrăcămintea loru curata si bine asiediata pe trupu, cartîle si scriptele loru asemenea curate si nemanjite. Art. 26. Fapte si vorbe necuviintiose, superatorie ori vatematorie simtîului de onore si moralitate! sunt cu totulu oprite, din contra școlarii si scolaritiele se voru deprinde a se intimpină unii pe altii că frați si surori, a fi cu respecta si supunere catra părinții ori ingrigitorii loru, si catra tdte dregaloriile, precumu si a dă beiranelieloru veneratiunea ce se cuvine. CAPU v. Midiloeele dîsciplinarie. Ari. 27. Pentru nesilinti’a la invetiatura, pentru lipsiri nejuslificate, pentru rele purtări si abatere din datoriele prescrise, școlarii si scolaritiele se voru pe- depsi cu urmatdriele grade de pedepse: a) Se voru mustră de catra invetiatoriu cu cuvinte, prin care se se aduca in stare de a- si cunosce abaterea din detorie. bj Nefolosindu mustrarea verbale, se voru scote din banei si se voru pune se stea in picidre la o parte a scolei in vederea tuturoru, insa cu cartea in mana. c) Se voru opri la amediu in scdla, unde voru fi datori a invetiă ceea ce le va impune invetiatoriulu. Art. 28. Batai'a si preste totu pedepsele tru* pesci, precumu si orice pedepsa ce aru pute vatemă simtiulu de deminitate si de buna cuviintia, sunt cu totulu oprite, capu vi. Obligațiunile invetiatorilora. Art. 29. Dispositiunile cuprinse in acești 28 ar- ticuli de mai susu (in capitalii I., II., HI., IV. si V.) sunt totu atate indetoriri pentru invetiatorii comunali. Ei sunt obligati a se conformă intru tdte cu aceste dispositiuni si ale pune in lucrare întocmai. Art. 30. Că invetiatori ai comuneloru satesci, ei se nu perda din vedere, ca sunt datori a dă inșii atatu tineriinei catu si celorlalți consăteni esemplu de evlavie si veneratiune catra cele religidse si bisericesci, de moralitate si buna purtare, de esactilate intru îndepli- nirea functiunei loru, de ordine, regularitate si curati’a, de buna cuviintia si de respecta si supunere catra legi si autoritatîle gubernului. Art. 31. Ne’mplinirea datorielora din partea in- veliatoriloru, ori abaterea loru la purtări si fapte ne- cuviintidse ori scandaldse voru trage după sine peddpsa, precumu oprirea lefei, si in cele din urma depărtarea din posta. Art. 32. Calificarea invetiatoriloru, adica cunos- cintiele ce se ceru dela densii spre a pută fi invetig- tori, precumu si îndatoririle loru iu privinti’a acesta, sunt desvollate in instrucțiunile din titululu II. pentru inspectori art. 3—16. Art. 33. Invetiatoriulu, ce a primita odaia cartea de autorisatiune definitiva, va fi neschimbata din postulu seu, afara numai din cașurile prevediute mai susu in art. 31; insa si atunci purtarea invetiatoriului va fi cer- cetata si esaminata cu nepartinire și depărtarea din posta se va pronuntiă numai după ce efori’a instructiunei publice se va convinge, ca nu e midilocu de îndreptare. Art. 34. Invetiatoriulu care voesce a se trage de buna voia din postulu seu, nu pdte fi oprita de catra nimine. — Insa că scdl’a se nu sufere vre o inlrerum- pere in cursulu invetiaturei, voru servi in privinti’a acesta de regula urmatdriele dispositiuni: a) Nici unu invetiatoriu nu va puld încetă din func- țiunea sca in lunile in cari sunt deschise scolele satesci. b) Invetiatoriulu care voesce a se retrage din posta, va fi datoria a insciintiă prin subinspecloriulu pe inspecloriulu judeliului cu siese luni mai nainte, că comunea se aiba timpu de a găsi alta invetiatoriu calificata, sdu care se se pdla prepară in aceste 6 luni. c) Pana la espirarea acestoru siese luni unu asemenea invetiatoriu va continuă funcțiunea sa, si-si va primi si salariutu. I nnDuia ____ linii AdAftfilI. 209 d) In casu candu seu invetiatoriulu sdu comunea va găsi numai de catu, seu mai curendu in cursulu celoru sidse luni, unu individu calificata, care se pdta intră indata in funcțiune, dimisiunea invetia- toriulu va fi primita din acelu minutu si salariulu seu va încetă deodata. Art. 35. Fiacare invetiatoriu e datoriu a avă unu catalogu, in care se fia inscrisi toti școlarii si acola- ritiele cu dat’a intrarei in scdla, cu insemnarea de lo- cuia nascerei, de religiune, etate, conditiunea parintîloru si de altuitu seu versata. In acesta catalogu se va trece la finitulu fia-carei luni numerulu lipsiriloru, gradulu invetiaturei si purtarea flăcărui scolariu ori scolaritie. — De 2 ori pe anu in Februarju si Juniu invetiatoriulu va dă inspectoriului unu estractu din acestu catalogu. Modelulu catalogului si alu estractului se va dă in- vetiatoriloru de catra eforia prin inspectoriulu judetiului Art. 36. Afara de acestu catalogu invetiatorii voru ave totdeuna o lista, in care voru trece pe toti baiatii si fetele din satu caii si cate se afla in etate obliga- toria de a urmă la scdla, adeca baiatii dela 7 pana Ia 12, fetele dela 6 pana la 11 ani, si pre care lista o voru prenoi in fiacare anu, spre a fi in stare a dă ori candu li s’a cere de vre-o autoritate sciintia esacta despje starea efectiva a acestei clase de tinerime.— Totu dup’acâsta lista voru starui invetiatorii la părinți că se-si dea pe prunci la scdla. Directoriala L MAIORESCU. ISTORI’A TRANSILVANIEI. (Prenumeratiune.) Motto: Nam ceterae neque temporum sunt, neque aetatum nmninm, neqUe locorum: haec studia adolescentului alunt, senectutem oblectant, secundas res ornant, adversis perfugium ac solacium praebent, delectant domi , non impediunt foris, pernoctant nobiscum, peregrinantur, rusti cantor. Cicero pro Archia poeta Cap. 7. §. 16. Străbunii noștri si antesignanii natiunei și literaturei nostre G. S., P. M., S. CI., etc. — carii vietiuira pana la incepUtulu secuiului presentu — fura acei luceferi rari pe orisonuhi natiunei romane, carii pătrunși pana la anima de sărtea cea aduncu scapatata si starea apusa a dulcei sale națiuni, in carea aceea se aruncase prin margmitulu spiritu alu timpului, prin injuridsele masime domnitdrie si egoismulu ruginita alu dmeniloru, — intre greutati mar nesuperabfle, intre lapte grele si perse- cutiuni, cu unu caracteru tare, o resemnatiune esem- plaria si patientia de feru, parte prin poterea cuventului, AmUnln Ni» M IfiAI H AJ.Aati Ia parte prin scrisori plene de spiritu naționale, se ne- voira a sterni pe conaționalii sei din. ăduncuhi somnu si letargi’a spirituale, in carea aceia cadiusera prin servilismulu îndelungata si mesurele cele asupritdrie si nadusitdrie, si ai aduce la o viatia noua, la o viatia reinprospatata, la o viatia naționale, la o regeneratiune a animei, a spiritului si a semtiementeloru. Cu tdte acestea nu se pdte negă, bă cu dorere trebue se marturisimu, ca acei antesignani ai natiunei ndstre,— la acaroru umbre astadi fiacare suflare romana cu respecta aduncu se inchina au fosta reu intielesi si neconsiderati nunumai de străini, ci toana de unii conaționali ai sei. Inse de acesta n’avemu de ane mi- rare ; reformatorii, regeneratorii, - barbatii cei mari ai natiuniloru mai in totu timpulu au fostu despretiuiti, ne- considerati, bă espusi persecutiuniloru si de multe-ori periculeloru amenintiatorie de viatia. Mărturia despre acestu adeveru ne e istori’a templariloru omenești din tdte timpurile si seculii. Militiade, liberatoriulu Greciloru de jugulu ainenintiatoriu alu Persîloru, triumfatoriulu celu gloriosu dela Maratbon, ce multiumila au secerata dela conaționalii sei pentru meritele si talentele sale ecla- tanie? nimica alta decatu închiși oria, in carea siau si încheiata cursulu vietiei între dorerile unoru friguri urmate din plesurele capetate in bataia pentru patria. Asemenea trista sdrte avă si Temistodle triumfatoriulu dela Salamis, ârasi unu barbatu de stătu mare si eroulu Atenieniloru. Elu intocma — că si nemoritoriulu nostru eppu Clei nu — n’avu nece aceea consolatiune in orele mortiei sale, câ celu pucînu cenusi’a lui se pan- seze in pamentalu amatei sale patrie; elu mori pe pamentu strainu câ esilata si cenusi’a lui se straportă numai mai tardiu inAten’a cea ingrata, curea mai tardiu — caindu-se de fapt’a ingratitudine! sale-lu onoră cu statue pompdse. Ce se mai dîcu despre Aristide? ca- rele ffl esilata tocma de acei conaționali ai sei, pentru acaroru gloria si prosperare - si sacrificase tata eșis- tenti’a vietiei. sale. Si ce remunerare avă pentru rarulu seu devotamentu spre benele patriei si a natiunei sMO, cumu si pentru amdrea sa de dreptate cea esemplaria, de-unde i-se si dede numele de „justa* ? nimica alta de catu esiliu in puterea ostracismtilui, lie’mputanduise alta vina, decatu ca poporului oehri usioru atenianu nu-i suna prdbine la orechi, câ se totu audia pe Aristide ntimin- dulu ămenii justa (dreptu). Atari esemple numerdse a-si potâ aduce dm istori’a taturoră natiuniloru lumei si care au esistatu^ si care esistu pana adi. Cam adeoeori asta e sortea. barbatHoru mari. De 210 multeori omenii presentelui, orbiti de patime, de pre- judecie, ori din rivalitate, interese seu din ralecire se arata ingrati si despretiutori de binefăcătorii si lumi- nătorii sei, pana-su in viatia. Numai istori’a si poste- ritatea desinteresata, e in stare a judecă fara de patima faptele barbatîloru mari după meritulu si insemnetatea loru. Antesignanii natiunei nostre, candu cu cateva die- ceniuri inainte de ast’a predică cuventulu reinvierei na- tiunei sale, din amorțirea de secuii, aflara pucînu echo in animele conationaliloru sei, bă inca in locu de a fi imbraciosiati cu căldură că nescari atleti rari ai natiunei, de unii fura neconsiderati, despretiuiti, bă tocma trac- tati că nescari profeți mentiunosi. Cu tote acestea nu desperară; ei prevediura ca sementi’a loru nu va 4Î fara de fructu, la timpulu seu. Ei prevediura ca vă sosi timpulu, candu cuventele loru se voru încunună cu lauri de învingere. Unulu dintre acei antesignani ai noștri anume: G. S, petrunsu fiindu de aedsta prevedere si indigitandu la productulu geniului seu, celu de ne- pretiutu interesu pentru romani, esclamă in claritatea si abudanti’a antmei sale, aceste cuvinte: „hic est Jetus meus^ in quo ego post mortem glorificatori Si intru adeveru acei barbati fura inainte mergu- torii natiunei ndstre. Ei ne invetiara a cundsce cine au fostu străbunii noștri, cine suntemu noi, si prin ce fase si catastrofe amu devenitu la starea in care ne aflamu. Ne propuseră si oglindara virtuțile străbuniloru noștri, virtuțile loru in campulu sciintieloru, a politicei de stătu, a artei militarie si amdrei celei esemplarie de patria. Prin urmare, ei ne desceptara mai anteiu din somnulu mortiei naționali, si ei ne fecera mai anteiu cunoscuti cu istori’a natiunei ndstre. Ei se intdrsera din Rom’a, mam’a nostra, la vetrele patriei, însuflețiți de spiritulu fapteloru mardtie a strabuniloru noștri si pleni de suvenirile gloriei strabunesci, si adusera de acolo cu sene, memori’a fapteloru lui Traianu, care le vediura representate pe column’a redicata in etemisarea si a* mentirea aceluia, (care columna inca pana astadi sub- sista, numai catu în loculu tipului lui Traianu se afla pusu tipulu sântului apostolu Petru), si pasîra că apo- stoli in midiloculu natiunei sale, sparsera calea cea coltiurosa, respandira intunereculu, si Romanii inspirati de doctrinele loru preincetu te tredîra si devenire la consciinli’a de sene. । Aceștia dara sunt, amati frați conaționali! si Domnii meii icdnele ndstre, pe care avemu de ale adoră si imită in faptele nostre. Ce e dreptu ca genii natiuni- loru-su rari; ei-su producture rari de cate unu seculu intregu, pe candu ingenjurile mediocre sunt mai dese; inse nimicu pdte escusă si pe cei cu talente mediocre, că se nu contribue si ei după potentia la edificiulu pro- sperarei natiunali, fiacare in sfer’a sa si după potentia. E timpulu si necesitatea imperativa, Domnii miei! că se ne concentramu cu tolii puterile si capacitatîle in interesulu publicu. Se imbracisiamu cu căldura si energia toti acei factori atatu materiali, catu si intielesuali si spirituali, cari ne garanteze prosperarea natiunei ndstre. Națiunea ndstra e o națiune tenera, reînviata numai de curendu, ea trebue — tocma si după legile naturei — se aiba viatia, căci se afla in etatea cea mai frumdsa si mai vengiosa: in etatea junetiei, etatea sinceritatiei si a inocentiei, si totuși si in etatea maturilatiei. Ea a pasîtu acumu pe aren’a politica, si debe se tiena concerta cu națiunile Europei luminate, deca nu vă a remanea neconsiderata si despretiuita. Si la acestu concertu are nevoia de puteri materiali, morali si in- tielesuali; cu unu cuventu: trebue se fia încinsă cu armele mantuitdrie a culturei si civilisatiunei. Avemu trebuintia de ane face cunoscuti in teatrulu lumei civilisate. Se ne deschidemu dara paginele isto- riei ndstre natiunali, se ne o studiamu cu de adinsulu, se studiam virtutîle strabuniloru, dara se ne ferimu— că de focu — de vitiile loru, si apoi cu istori’a amana, se aretamu lumei culte, ca suntemu urmașii unui poporu vechiu si mare, si ca mai pastrama si pana in dio’a de astadi virtutîle străbune. Se aretamu ca deca e vorb’a de dreptu istorîcu, noi avemu dreptulu celu mai ve- chiu si neprescriptibile. Nn numai dreptu isto- rica vechiu avemu, ci avemu si dreptu istorîcu de celu mai nou deca se poftesce. Asia ne spune istori’a patriei ndstre. Inse scopulu mieu nu e a insîră aicea drepturele na- tiunei ndstre; nici ca e opu ale insîră; căci ele sunt resbatute si lămurite de ajunsu de barbatii competenti ai natiunei ndstre. Scopulu mieu, după principiei* si motivele premise, este numai a sterni atențiunea conationaliloru miei, mai alesu a prdamatei ndstre junime spre studiata istoriei cărei ndstre patrie. Se ne cundseemu fratîtaru si amati juni! pacurile natiunei ndstre, sei vedemu epocele si dîlele ei de bucuria si de gloria, dara se-i vedemu si suspmurile amare si oftările ei de secuii, care abia m secululu alu XIX», secululu reinvierei pentru romani, află unu echo mangaiatoriu, prin pruvedinti’a divina si spiritulu neresistabile a timpului. Pereurendu susprarile si suferintieta istorice a parentttoni noștri ce e dreptu, 211 vomu ofta si noi din anima; dara totu deodata ne vomu si bucură, vediendu ca tocma noi furemu acei fii no- rociti, cari serbaramu epoca reinvierei natiunei nostre. Deci eu vediendu deoparte ca mai alesu tenerimea ndslra de 10 ani incoce semte unu defectu mare si mai nereparabile in cunoscinti’a istoriei patriei, de alta parte voiendu după marginitele mele puteri, după impregiu- rari, si starea sanetatiei mele celei struncinate, a în- lesni latîrea istoriei natiunali si a implantâ in animele cele fragede de timpuriu o amore spre acestu studiu momenlosu (in care se oglinddza viati’a natiuniloru), me determinai după funtanele ce le avui la mana a lucră o istoriora a patriei sub titululu „Istori’a Tran- silvaniei “. Dorescu, că acestu micu si neinsemnatu ofertu alu’mieu pe altariulu scumpei mele națiuni, se fia primitu numai cu aceea căldură si zelu, de care am fostu insufletîtu eu la lucrarea acestui opusculu. Eu n’asiu avea mai mare bucuria pe lume, de catu deca asiu pote contribui catu de catu la edificiulu celu mare alu prosperarei naționali. Căci numai după faptele publice, care le lasamu in urm’a nostra, ne-se mesura si anii vieliei ndstre. Inse lips’a midiloceloru nemicesce si in- tentiunile cele mai sacre si mai curate. Eu-mi cunoscu mărginirea facultatîloru mele, si sciu si aceea, ca a lucră o istoria buna pentru Romani, pentru mene in impregiurarile de fada e o dificultate nesuperabile. Alte pregătiri, alte capacitati si alte mi- diloce si ajutoria (cu multu mai bune) se poftescu la aceea. Eu ăm voitu numai a ajută lipsei momentanie; dara totdeodată m’am nevoita a esploată din autorii, cari-mi veniră a mana, totu ce am aflata de interesu si atingatoriu de națiunea nostra. Spre a lucră o istoria a patriei asia numita „prag- matica* amu trebui se scormolimu si se sbemu pulverea nunumai a archiveloru din patria — căci aci documentele atingatoriu de Romani cea mai mare parte prin injuri’ar timpului (si a omeniloru) au peritu — ci a archiveloru depre la Cabinetele Europei, mai alesu a statureloru acelora, cu cari patri’a nostra a fostu in relatiuni mai de aprope Dar’ cauta se preinsemnezu, ca din opulu me- morata numai 30 cdle sunt gata pana acum, care s’aru potd pune numai decatu subt tdscu. In aceste se cu- prinde istori’a Transilvaniei din timpurile cele mai vechi pana la desfacerea aceleia de Ungari’a după batai’a ne- feridta. aJut Lmtovicu^U. la Jtfohacs ia 452& - - Era cealalta parte o istoriei, carea lraotdza.de stătuta Țranfilvpntai subt principii patriei cum si subt glorioșii domnitori din cas’e austriaca, inca nu se afla gata. O bdla grea si periculosa de vre-o cateva sep- temani, me impedecâ dela gatirea aceleia. Indata ce asiu vede ca publiculu imbracisidza cu căldură tomulu I.' statoriu din cele 30 cdle manuscrisu (in tipariu voru fi aprdpe la 20), m’asiu apucă si de gatirea si redigerea tomului alu II. La tdta intemplarea inse, o mai repeta, ca esîrea la lumina a acestui opu e condiționate numai si numai dela caldurds’a si zelos’a imbracisiare si spriginire a pre amatilora miei conaționali, si inca nunumai a ace- loru din Transilvani’a, ci a Romanimei in generale. Spre acestu scopu am ondre prin acesta a anunciă prenumeratiune la tomulu I. a opului memorata. Pretiulu aceluia acum nu se pdte acurata delige; numai după acordulu facutu cu dre-care proprietarii! de tipografia s’aru potd determină acurata; la tdta in- templarea inse speru, * ca constandu tomulu I. cam din 20 cdle tipărite — pretiulu Iui nu va trece peste 2 f. v. a. Incuragiare, sprigiunire si impintenire Domnitorul ca numai asia se pdte nutri si animă diligenti’a, si se potu desvoltă talentele; altumintrelea si talentele cele mai productibile devinu inerte si sterile; ele se ingrdpa in pamentu. Scris’am Blasiu, în 15. Juniu 1861. J. V. RUSU, profesoru gimnasiale. Varietati. Dela Vien’a ddto 1. Juliu n. 1861, priimimu urma- tdrele sîre: „Trdb’a „Asociatiunei transilvane pentru liteVatur’a romana si cultur’a poporului romanuu —sta bine. Cancelari’a aulica au vidimatu si aprobatu statutele si le-a substernutu Maiestate! Sale Imperatulu!, de unde Inca speramu a est peste cateva dile câ deplinu intarlte“. Referentuju acestora sîre ne tramite si o poesia intitulata „Unu eco catra Asociatiunea transilvana etc.*, pe care o vomu publică in Nralu viitoriu. Din scriptele lui Yuug. * (Urmare.) Nu crede, frate, ca socotescu drepta placere-mi n tulbură pacea si liniscea inimei tale; asiu voi Se o 212 slalorezu, dar' bucurî'a la nu me amagesce. Sciu fdrte bine, ca mandri’a ₖla cere dela mine a serba socotita la fericire; ierta-me ca, fiindu-ti amico adeveratu, nu polu grai după a ta dorintia. Afla, ca plăcerile sunt unu.zelogu pentru nenorociri neaparate si premergu chinuriloru, că se amagesca mai multi ticăloși. Ador- mita in sinulu unui somnu dulce, tu visedi fericirea pe malulu prapasliei, si pe nesimțite faci legaturi cu ne- norocirea, care câ unu ereditara aprigii, se galesce se-ti curg interesele grămădite ai tuturoru terminiloru, ce ti-iâ concesu, si intrebuintieza dîlele seninose câ se le duca prin desfătări pana la tiermulu intristarii, de unde se te asverle in oceanulu lacrimeloru. Desiertele ndstre plăceri inlocma câ prietinii cei (aciarnici, a că- rora iubire se schimba adresea in ura, se scola asupra- ne, sfesîe far' de mila sinulu ce au mangaiatu si otra- vescu inim’a ndstra. Nu te lasă dara in manile bucuriei, ci marginindu-o in sfefa intielepliunei, gusta cu sfiela din paharulu ei. Veseli a cea nemăsurata inneca feri- cirea in manile nostru si ne fâce mai nenorociti decatu hps'a ei. Ferescete de ceea-ce desfrenarea numesce fericire. Ce pole se prevede omulu? Cugetările lui de se im- plinescu elu atunci isi da singura numirea de intieleptu, er de se pierdu in caosulu zadarniciiloru se dîce in- templare: chipsuirile lui pe ce temeiu sunt asiediate, câ se fia nestrămutate? De cateori ideea cea mai bine rumegata se preface in veninu! catu de slaba si măr- ginită e vederea omului! D'abea intielegemu minutulu de acum, ef celu urmatoriu jace ascunsu după unu nuoru intunecosu, pe £are indesiertu ne silimu se-lu risipimu. Timpulu ni se da in minute si fiacare dintr’ ensele jura înaintea sortai, se nu marturisesca ceea-ce ni se galesce, pana candu nu se vă amestecă in cur- sulu vieții. Asiă viitarulu tace despre intemplarile ce ne astapta, si fiacare minutu ce vine, pdte se incdpa pentru noi eternitatea. (Vă urmâ.) Mărgăritare. Fara de minte nu pdte fi virtute, si fara virtute nu pdte esista fericire. Epicur. •— Mintea face legatara d’inlre Ddieu si noi. Mose - Bar - Maimon. — Cânii ce iatra multu abia musica cu dentii. Prov. — Rogatiunea dereptului e chiai’a portiloru ce* rusei; ascunde rogatiunea si descende daruhi. S. Am Bros. — Amicii se invingu prin pacienlia si contrarii prin celeritate. ₘ , ¹ TemistocL — Nu capetamu viatia scurta, ci noi neo facemu; nece suntemu lipsiti de tempu, ci noi ’lu pradamu. 8 e n e c a. Probleme. 1. S’a data împrumuta orecui unii capitalu de bani pe 6 luni ă 5 % °/₀, deci interesele acestui capitalu voru face in modulu acestu cu 48 fi. 27 % cr- mai multu că candu acelasiu s’ar fi împru- mutata â 6 % interesu pe 4 luni; catu de mare d capitalulu acela? 2. Orecine cumpără unu locu de 254 stenjini patrati, din care 12 stenjini patrati costa tocma ataU preste 300 fior., catu costa 8 stenjini patrati mai josu de 300 fi.; cu catu se cumpera loculu intregu? Dezlegarea problemeloru aritmetice din Nr. 20. 1) Copiluiu au avntu la inceputu 66 nuci; deci luandu! alu doilea 36 mici, i-a mai remasu 30; luandu insa si alu treilea din cele rentase 19, i-a mai remasu in urma 11 nuci, care totu deodata e si partea a 6-a din nucile ce le avu la inceputu. Asiadara: 36 4- 19 -|- 11 = 66. 2) Intru un’a scola a fostu 60 școlari, dintr’ aceia 30 a meri* tatu secunda, 15 prima si 10 tertia, adica: 30 ⁼⁼⁼ (care totu deodata e si % parte a totimei scolariloru) 15= CA) 10 — CA) 55 4- 5 eminenti = 60 școlari. Bine a resolvatu ambe acele probleme DD. Pa v elu Chi- nezii, invetiatoriu in Govasdi’a, — Dimitrie Chirca, inve- tiatoriu in Seliste, — Alesandru Botianu, studinte de clas'a V. gimnasiale in Vien’a,— Julianu Onciu, Joane Opreanu si Meletiu Margineanu, preparandi in cnrsulu II. in Aradu. Antei'a problema deosebi a resolvatu D. N. Orgidanu din Brasiovu. Numai a 2-a problema a resolvatu DD. Maîlatu, in Brasiovu, — Georgiu Lorentiu, invetiatoriu in Deva si Nicolau Marcusiu, studiu te de 6. clasa gimnasiala in Urbea- mare. INSCIINTIARE. Mitologi’» celoru vechi de Teodora Roșia, a cărei tipărire s’a intardiatu din mai multe cause, se tiparesce acumu si se va tramite indata după esîrea de sub tescu 00. DD. prenumeranti, carii suntu rogati a fi cu așteptare. Se mai pole prenumeră la tipograu’a lui Fdrk si Compania in Temisidr’a cu pretiulu schitu de 70 cr. v. a. Redactoru responsabila V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tipariulu lai S. Filtsch. N- 26. Sibiiu, 1. luliu. 1861. Ese in tdta Sambat’a. Pretinlu abon. in Sibiu pe anu 3 fi. 40 cr., pe Vi anu 1 A. 70 cr. AMICULE SCOLEI. Pentru tdte provine, austr. pe anu 4, pe‘/ₜ a. 2 fi., pentru princ. romane pe anu 38, pe Vt a. 19 piast. Originea alfabetului. (Capetu.) Despre ceea ce esperientiile vietiei ne dan numai o supusetiune, aceea ne deshicescu opriatu cele trei fe- luri de monumentescrip turistice. L Traditiunile mitice ale anticiloru nu spunu de sigurO, de suntu poporale semitice Sdu hamitice taven- latote le senarei ndstre. (La tdta intemplarea numele Sim, Ham si Japhet suntu geografice si au semnificatiune de tidra ridicata, caldurosa si intinsa). Se numiră Semiti in Nordostu Sirienii, Babdonenri si Asirienii; in midilocu Fenicienii si ceilalți Canaaniti, Evreii său Israeiitii (mai tardiu Judei si Samariteni), si in Sudu Arabii si' Abi- sinu. Limbeie acestoru popdre suntu tdte rodite intre sine, buna dra câ si limb a romana cu cea italiana, fran- ceza elm^ cea germana cu cea olandeza, danira etc. Fenicienii se numescu de ei oeai adeseori scriitorii, cari prin Kadmos (ad. Ost, resaritu) impartesira Greciloru art’a scrierei, pelenga Sirii si Asirienik Atata e siguru, ca din cause mai multe Semitii trebue ca au fostu fundatorii alfabetului fenicico-evreicu. . 2. Afara de acesta trei popdre semitice mai punu mitele intre inventar* alfabetului si unu poporu hamiticu, pe Egipteni, carii ta Vesta au fostu celu mi vechiu poporu culta. Popii lorii credău, ca semidieulu Theuth sdu Totk, care at.fi inventata sciintia astronomica, geometrica si matematica,.ar’ fi aflatu si scrisorea cu litere, ba ar fi sciutu faee distingere intre consonante m vocale. Dopa scriitorii Romani acestu Thoth a fostu M’a eu. Mercur (Herines), care fagi din Arcadi’a la Egipetu st transplanta acolo legi si art’a scrierei. De vomu aatmena aceste cu fabulele grdce&i/desbracate de poeaiai, apoi vor iavea cam urmatoriuhi sensu: Pe acehi timpu, pe candu binefăcătorii se adorau de posle- rilatecâ nisce diei, se reformă tare oqMufa in Egipetu: mi multe sciintie se hiâi perfecționară, adeveratu de- veni buhu ^couranu, taleadariulu se; coresa, art’a de a scrie cu ieroglife^ piB’ acum unu secreta Mne padîtu, cteveni deschisa pentru ori cine, tati^bnfatienduse acele tipuri ca semne de sonuri; limb’a se scruta si sunetele ei se despărțiră in clase. Acesta reforma de cultura, ce cuprindea in sine cele d’anteiu începuturi de lim- bistica si de art’a scrierei, isi avu originea in Egiptulu- de-josu, afla insa mai multe pedeci in Egiptulu-de-susu, unde se află o populattune egiptica mai pucînu ame- stecata, dedrece acea reforma, fiindu un’a urmare a unei emigratiune din nisce tieri pucînu cultivate si lo- cuite de pastori, pr’intr’o revolutiune întineri si fructi- fică vechiulu EgiptiSmu. Tocma prin străbaterea ele- menteloru si’Iimbiloru străine in Egipetu, se dedu ansa, că se se analisdze si asemene sonurile limbei intre sine, se născu trebuinti’a câ sonurile se se insemne prin figuri prescurtate. Deci resultatulu eta e urmato- riulu: intielepti de ai Egîpteniloru aflara pentru limb’a loru figurile (icdnele) alfabetice. Semitii, poporu no- madicu, carii locuiau si domniau totu pe acelutimpu in Egipetu, imitandu aceeași procedura facia cu sunetele caracteristice ale limbeloru, introduseră mai anteiu in- susi sonurile limbei, dela densii le propagara mai de- parte invecinatii Fenicieni, dela cari le erezira Grecii, Romanii, Europenii si multi Asiati. Insusi numele Thoth, luatu in sensu semiticu, va se dîca însemnare, scriptura prin semne, dela T a u^semnu. Mai departe sflamu ca cnprinsulu tonahi alu semneloru scripturistice este s e- miticu, pecandu faptur’a (flgur’a) si alegerea loru este egiptica. In casulti acesta inca resultâ din ameste- culu pop’dreloru progresu sdu celu pucînu o direcțiune ndua a cursului culturei 3. La aceste documinte mitice se mai adaogu si altele istorice, cari ne aratu in Egiptu un’a domnia vechia a Semitiloru, ce dură mai multe sute de ani. Scimu cu totii din biblia, ca Evreii semitici: Abramu, Jacobu si Josifu aflara priimire prietindsa la curtea egiptica si ca Israelitii mai tardiu locuira in Gosen. Suindu-se pe tropu unu alin rege (alta dinastia), fura apasati si emigrară. Ddca atunci n’ar fi domnita in Egipetu o seminția semitica, rudita cu Ebreii, aceștia n’ar fi fostu primiti asia amicala, si Josifu nu s’ar fi inaltiatu asia curendu, dedrece spiritulu poporului egipticu 214 este asemenea cu alu Chinesiloru. Archiereulu Mane- thonu (in alu 3. seculu in. d. Cr.) din timpulu inainte de Abraamu istorisesce totu in sensulu acest’a *> Sub regele Timaos nevalira in tiera omeni necunoscuti de catra resaritu, că unu biciu alu lui Ddieu, supusera siesi pe locuitori si se făcură domnitori. Celu d’anteiu rege se numi Salathis. Următorii sei continuara lupt’a incontr’a indigeniloru, ce se numiră H y k s o s adica regi ai pastoriloru. Sub Thummosis fura alungati si ’si luara drumulu prin Arabi’a si Siri’a. Doinni’a loru tienu 511 ani. Acestu poporu domnitoriu a fostu semitii. Veni dela resaritu sub nume de pastori si numele Salathis (ruditu cu „Sultan^) este semitica: Deci in acestu Semiti, care se impamentenira in Egipetu. recunoscemu pe cei d’anteiu intemeetori ai alfabetului nostru. Locuitorii fenilici litorali, cari nu locuiau departe de Egiptulu inferioru si steteau in comerciu cu acest’a, suntu cei dinteiu propagatori. Intre Israelitii Egiptului inferioru se aflau inca inainte de Moise oficiali, carii sciau scrie; si sub Moise se intrebuintiă scrisorea fdrte desu, spre insemnarea legiloru; in Canaanu o cetate se numiă „Cetatea scripturei “ (Josua 15, 15.) si Gedeon pela 1260 a. Cr. prinde pe unu copilu, care ’i scriea pe maimarii cetatiei, (Cartea judecat. 8, 14). Semitii asiadara suntu fara indoiela inventorii alfabetului; insa fiindcă aceștia se despartu in 3 râmi de căpetenia (Nordu, midilocu, sudu) mai remane de deslegatu între- barea , ca din care ramu a fostu inventorii litereloru ? Alfabetulu primitiva are 22 litere. Limb’a arabica— sudsemitica — desbina insa 6 litere in cate 2 sunete; este cea mai avuta in sonuri, prin urinare ar fi fisatu mai multu si de 22 litere. Cea Ebreica — semitica de midilocu — (precum si cea fenicica) esprima 3 litere in cate ddue moduri, asiadara nece pentru acesta limba n’au fostu de ajunsu numerulu litereloru. Numai pentru cea sirica — nordu - semitica — a fostu cele 22 de litere tocma de ajunsu, si candu unu nume de litera in limb’a arabica și ebreica nu se pdte esplică intr’unu sensu amesuratu formei sale, desiguru se pdte acest’a in limba sirica. Deci venimu la conclusiunea: Inven- torii alfabetului au locuitu in Egipetu, s’au trasu insa din Hesopotani’a si au fostu sdu protoparintii, seu rudenii d’aprdpe ai Si- rii 1 oru de mai tardiu. Infine una deslucire perfecta ne dau trei specii, de documinle seripturisticc; pe tdte Ie numimu caneanitice. Acestea suntu: 1 Inscriptiunile fenicice si cartagice atatu pe mo- nete, catu si pe petrii. Cele mai vechi din aste in- scriptiuni suntu de prin secululu alu 9lea inainte de Cristosu. Pe lenga tdta vechimea loru trasurile seri- sorei fenicice nu sunt totdeuna cele mai antice si n’au pastratu form’a figurei primitive destulu de credintiosu. Mat multa incredere promite: 2. Scrisdrea din cartîle samarianice, care e cunos- cuta din samariticulu Pentateuch (5 cârti ale lui Moise). Acesta specia de scrisore inca tare silita, ne presentă multe lucruri detailate si antice. Si este si lesne de esplicatu cugetandu, ca acestu poporu mestecată posedă fdrte putina literatura si era tare inapoiatu in cultura fada cu semifratii sei judaici. Rudita cu acesta , este 3. Scriptur’a de moneta a Ebreiloru celoru vechi, pe care Macabeii de mai tardiu Simeon s. a. (148 ina. Cr.) o tipăriră mai tardiu in modu anticu (că si in- scriptiunele ndstre de moneta) pe sicle de argintu sdu de arama, pe diumetati seu patrare de sicle. Acdsta scrisore de moneta, de si nu se afla intr’insa tdte lite- rele, totuși servesce de multeori dreptu medilocu ajutatoria. In un’a din aceste trei specii de scrisdro totdeuna se pdte cundsce prototipulu, care semena mai tare cu obiectulu desemnata. In totu Ioculu afiamu aceeași pro- cedura ad. sunetalu se notifica printr’unu obiecta lesne de cunoscutu, acarui nume indigenu incependu cu acelu sunetu servesce totdeodată si de nume alo semnului scripturisticu. Acesta scrisdre la inceputu fdrte nein- demanata insa usiurata printr’o alegere nemerita a fi- guriloru, care remase pentru fiacare sunetu totdeuna nestrămutata, eră cam, că candu cineva ar voi se-si in semne numele Carolu prin capu (c), acu (a), rota (r), ou (o), leu (1), urau (u). Insa lucruiu de căpe- tenie este, ca figurile nu se schimba. Asiadara in nu- mele Carolu la alta ocasiune n’ar fi iertata a pune pentru C in locu de capu, calo, ba chiaru si in cuventulu calu sunetulu c ar trebui insemnatu totu prin capu. Cum isi perdura figurile desemnate semnificatiunea loru la scrietori si cetitori după unu drumu celu făcură din Egiptu si Canaanu catra Europa apusena, dela an. 2100 a. C. pana la 1861 d. C. prin prescurtări usiurari si in- frumsetiari; cumu semnele, cari la inceputu erau figuri, fura privite de semne sunetale, cum s’au schimbata spre comoditate sdu Spre altu scopu si apoi astafetiu schim- bate ajunseră infine. la noi: acdsta se pdte vedea fdrte chiaru asemeuandu literile ndstre ou figurile primitive. Lipsindu-ne figurile, premitemu numele litereloru, din care consta alfabetulu primitiva adaoguadu totdeodată 215 si semnificatiunea fiacareia. Semnata ? arata, ea numele acela, lenga care sta, este resultatata verisimilu alu scrutatiunei de cuvinte. Numele litereloru suntu: 1. Aleph (vita cornuta), 2. Betb (casa), 3. Gimel (jugu), 4. Daletb (usia), 5. He (uite!), 6. Waw (tierusiu), 7. Zajin (arme), & Cheth (gardu?), 9. Telh (pumnu?), 10. Jod (mana), 11. Kaph (mana strâmb a), 12. La med (imblandîtoriu), 13. Mem(apa), 14. Nun (pesce), 15. Samech (conprandiu), 16. Ajin (ochiu), 17. Pe (gura), 18. Ssade (barba?), 19. Quoph (ureche), 20. Resch *(capu), 21. Schin (dinte), 22. T a w (semnu). a) Mai antaiu este betetoriu la ochiu numerulu 22; insa fara indotâla acest’a nu este celu primitiv*. De vomu imparii literele in ddue parii egale, vom află, ca sunetele cele doue din urma din sirulu antaiu si alu doilea se aratu că nisce adaosuri mai de curendu. De vomu departă pe acestea ddue, apoi celelalte 20 de sine se desbinu in 2 diecimi si 4 cincimi, aco- modate după numerului degeteloru. Eta un’a deslucire naturala despre provisiunea de litere. Nu e alia decatu unu nou esemplu despre in- trebuintiarea cea deasa a diecimei si a cincimei atatu in viatia, catu si in docirin’a intregei lumi vechi. Aci mentionamu numai cele mai cunoscute de feliulu acest’a: contributiunea constalaidie din a cincea parte la Egip- teni si din a diecea parte la Evrei; la Grec idecadeie, escadronele de cate 10 individi, alegerea archoițliloru pe 10 ani, corporatiuni de cate 10 membre la Ro- mani: decemviri^ decerni abulae. Si Evreii inirebuintiara in istoria si legislatiune nu- merele 10 si 5; șirurile genealogice suntu de cate 10 membre: dela Adam pana la Mahalalei, de aci pana la Noe. (Dela crearea omenimei pana la cea d’anteiu în- chinare lui Ddieu, si de act pana la renoirea omului.) Peste totu se dîce, ca sîrulu celu de diece membre alu numeloru de acolo (Setb, Enos, Henoch, Lamech g. a.) ar fi semnificatu dela inceputu numai nesce personifi- ca tiuni de progrese si iotemplari din istori’a omenimei. Unu altu esemplu sunt cele 10 porunci, care inca se împartă in ddue cincimi, oea d’anteiu cincime dictăza datorintiele catra mai mari, addu’a datorintiele catra de aprdpele. Eta inca unu semnu caracterîsticu. Pentru aemnele statorite se cautara rime, chiaru si la adaosele Kaph si Tau se afla aceste rime după putintia. Se scie insa din elegii 2—4 (ordinate in sini alfabetica), ca in timpii mai vechi 17 (Pe) se află inainte de 16 (Ajin). Atunci se rimau asia: Aleph, Betb, Gimel, Daleth, He, — Lamed, Mem, Nun, Samech, Pe. La Siri rentase Ajin in loculu seu, se esprimă insa Ee după cum dicu d. e. germanii Ne in locu de Nein, asia incatu se rimă cu He. Alfabetulu romănu, inainte de a se adaoge ita- liculu X si grecesculu Y consta peste totu din 20 de litere. Acestea inca erau impartîte in șiruri, dintre cari alu 31ea începea că la noi cu L, M, N. Acesta începere a șirului este cea mai batetâre la ochi si cum ca ea este originea cuventului elementa (cum dîcemu noi Abece), este cu atatu mai verisimulu fiindcă, pe lenga tdta scrutatiunea inca nu s’a aflata unu verbu, dela care se se păta deduce acestu cuventu, ce semnifica înce- puturi, parti primitive. Credu ca nece unu chemicu va fi visandu, oa numele elementelorii sale se aiba o ast- feliu de origine. Dar’ se ne inturnamu b) La semnificatiunea sonale a litereloru. Acăsta demonstrăza cu securitate, ca originea alfabetului nostru este semitica. Limb’a semitica nu sufere con- tractiuni de consonante, de aceea nici nu are semne pentru ps, ks. Din contra ’i plăcu cu atatu mai multe gradatiuni de sunete. Are 3 specii de S, 3 specii de T; ba in diferitele dialecte si mai multe. Vocalele nu le intrebuintieza spre a distinge idei principale (precum in german’a leben, lieben, loben), ci numai spre a distinge formele cuvinteloru, prin urmare vocalele nu suntu asia de lipsa, de drece formele cuvinteloru se pota cundsce si din contesta. Deci intre cele 22 semne de scriptura canaaoîiice aflamu 18 pentru consonante; cele de sub Nr. 1, 5, 10. 16 totu pentru consonante, insa totdeodată si pentru vocale. Unu semnu, care se semnifice numai vocaM, nu se afla. Abia mai tardiu apusenii intrebuin- tiara semnele de sub 1, 5, 10, 16 numai pentru vocale, dra pe cele de sub 6, 8 totdeodată si pentru vocale.— Trecemu acum la pertractarea c) cuprinsului realu alu figureloru alese. Aci po- temu curata vedea, ca loculu inventhmei loru a fostu Egiptulu. De ar fi fostu Fenicienii inventorii, atunci afara de Nr. 13 (apa), amu află ceva mai speciala de- spre naigatiune si marina. Egiptenii nu vediusera apa numai că mare litoral», ci in diferitele ei forme, de aceia ’si alesera nuntai numele generata materiala. Lenga apa urmezu peștii (Nr. 14). Cultar’a de vite si de pamenta predomnea in Egipta, de aceea si este repre- sentata sub 5 figuri: Nr. 1 vita cornuta, Nr. 3 jugula animaleloru tragutdre, Nr. 8 gardulu de campu, sdu de curte, Nr. 12 tieresiulu, Nr. 22 crucea, prin care se însemnă unu animata că proprietatea cuiva. Arme a- flamu in Nr. 7, figura ce ne presinta scutulu celu in 4 216 colUuri alu Egiptenilor». Tote celelalte au obiecte, ce se tienu de intriga omenimea, cari asiadara nu caracte- risezu pe nici o tidra, pe nici unu poporu. Cu multu mai caracteristica este d) schimbarea apusana a literiloru canaanitice, tre- cundu acestea la Greci si Romani. Semitii, câ toti in- cepetorii neculti in scriere, asiediau figurele cu falia catra slang'a, de a indaratele, cam asia Dela drept’a spre stang’a insirau literele in cuvinte si renduri. Grecii si Halii intdrsera direcțiunea, spre a seri mai comodu si asia trebuira se intdrea si literele cu fati^a catra drept’a p. e. E, pe cele piezisie le puseră dreptu in susu p. e. pe A, care mai inainte stetea pe crescetu V, pe cele cultiurdse le mai netedîra p. e pe B; pe cele neproportiunate le mai complanara. Tdte schim- bările se potu deduce din acestea necesitați. Acum trecemu la fiacare litera in parte. Vomu im- parii literele in cincimi, fiacarei cincimi’i vomu premite numele litereloru vechi, numele grecesci si romane, la cari se va adaogă si semnificatiunea primitiva. I. Cincime 1—5. A — E. 12 3 4 5 Aleph Beth Gimmel Dalelh He Alpha Bela Gamma Delta --- A B C D E vila cornuta casa jugu usia uite! Nr. 1. este fenicicu. Numele Aleph insemneza evreesce si fenicesce vila cornuta, vita cornuta do- mesnicita; acesta domesnicire a fostu celu danteiu triumfu alu culturei cei vechi. Alegerea este lesne de esplicatu. Taurulu fiindu ajutatoriu bunu la agricultura se adoră câ una dieitate. La totu casulu insa este o ironia a sorliei, câ in fruntea intregei ndstre literaturi si eruditiuni se stea unu capu de vita. Dar’ Aleph trebue se fia in frunte si după sonu, fiindcă este incepetur’a de aspiratiune, spre a potea esprimă pe orice vocala anleriora. Nr. 2. B pdrta numele Beth, pe care in biblia ilu intalnimu de sute ori sub sensulu casa. Nr. 3. Alfabetulu grecescu are aci unu G per- manentu, pecaudu C suna candu câ Z, candu câ K- Acesta diversitate este numai părută. In timpii cei vechi C inainte de tdte vocalele avea unu sonu palatinu si se esprimâ candu câ G candu câ K. Astfeiiu intreg’a lume vechia dîcea Kikero si scriea Cicero. Espresiunea lui C si Z se datdza din evuhi de midilocu, precum si alte strămutări ale sonului din partea din apoi a gurei oatra cea dinnainte, ce se mai potu observă. Nr. 4 Daicth insemneza evreesce „usia* Nr. 5. Aci damu peste una dificultate. Acestu nume nu este substantivu, câ celelalte, ci numai un’a eschi- maliune: He! uite! vedi! Si in limb’a francesa si ger- mana un’a spărtură de muru c’o grdpa inainte, care ne deschide unu prospecta pe neaseeptate se numesce „Haha“. Este totodată si o eschiamatiune de bucuria a surprindere!. Firesce ca cuventulu in sensulu acesta a peritu din literatura, dar’ acest’a nu remonstra nimica. II. Cincime cu adaosulu 6—11. F—K. 6 7 8 9 10 11 Waw Zajin Cheth Teth Jod Kaph Bau Zeta Eta Thetc Jota Kappa F Z H --- J K tierusiu arme ? gardu ? pumnii mana manastramba Nr. 6. Waw insemneza tierusiu sdu carligu ba- tutu in pariele, spre a acaliă ceva de elu. Din acesta litera se formara doue semne in scrierea apusana. Su- netulu acestui semnu eră diversu, dupacum eră si legatur’a lui cu alte tonuri. La finea cuvinteloru după a, e, i sună mai că f; la inceputu urmandu după densulu un’a vocala, remase consonanta W. Numai in limb’a germana are V o insustre caracteristica, ca adeca se intrebuin- tidza si in locu de sonulu F, dra pentru sonulu celu adeveratu a lui V se duplica acesta prin semnulu W. Nr 7. este fenicianu; si-a pastratu aceeași forma in limb’a evreica, latina si grdea. Numele’i insemneza ,arme.c Nr. 8. era e fenicranu, numele insemndza „gardu.* Dintre liniele curmezisie, in scriptur’a apusdna s’a pa- stralu numai cea din midilocu, asia se formă H, pe- candu in limb’a evreica se aflu ddue linie curmezisie si unu arcu, care unesce capetele de din susu. Nr. 9. după snnetu infacisidza pe celu mai duruT impreunatu cu sonu aspru. Romanii pelenga T alu lora numai intrebuintieu acestu sunetu, deci ’lu lasara afara asia ca la densii după II urmă indata J. Numele Teth insemndza „pumnu*. Nr. 10. este Jod si insemndza „mana* si inca mana intinsa, ori de a dreptulu numai „mana*. Nr. 11. Liter’a adaosa Kaph insemneza „măna siramba*, cum se reiincurba, câ se apuce ceva. Acesta figura in limb’a evreica are de a stang’a ddue arcuri, unulu sub allulu; noi pe acestea arcuri le-am trasu in josu si le-ăm impreunatu, la medilocu; de aci K. III. Cincime 12—16. L—0. 12 13 14 15 16 La med Mem Nun Samech Ajin Lamda My Ny ’ (Xi) --- L M N --- 0 imblandiloriu apa pesce comprandiu ochiu 217 Nr. 12. Numele Lamed după originea s’a a tre- buitu se insemneze unu instrumenta de a imblandî vi- tele traguldre. De siguru ca acesta era acelu batiu de îmboldita alu vechimei, [care eră usatu si in Palestin’a, si care se mai afla si acum in orienta. Nr. 13. Mem schimbata in diferite forme, insem- neza „apa*. Este ₄verisunulu ca dela acdsta figura evreica se trage tridintele, care deveni atributulu dieu- lui de mare. Nr. 14. Nun — „pesce*. N. alu nostru are pucîna asemenare cu figur’a evreica; totuși acdsta se pdte esplică, de voipu consideră, ca multe figuri se mai ascu- tîra si se strensera, pentru că se fia simetrice. Nr. 15 are un’a numire fdrte grea. Spre a ne o pole esplică trebue se procedemu dela hume. Radecin’a sirica a cuventului insemndza „a se redîmă* si inca pe cdte, a se asiediă la mdsa. Nr. 16. Cuventulu Ajin insemneza , ochiu, că fi- gura se desemnă simplu cerculu ochiului. Puindu Ro- manii semnulu X la finea alfabetulu, asia O deveni vecinulu Iui N. IV. Cincime ou adaosu 17—22 P—T. 17 18 19 20 21 22 Pe Ssade Qoph Resch Schin Tau Pi --- , Kappa Rho Sigma Tau P --- 0 R S T gura barba ureche capu dinte seinnu Nr. 17. Pe in genere insemndza „gura*. Nr. 18. este fdrte nechiaru,. Din limbele apusului acesta litera peri cu totalu, .S^ făcură multe contec- ture, dintre cari cea mai potrivita este aceea, ca se trage dela radecin’a „a taiă“ (nemt. „schneiden*) si insemndza parulu capului sdu alu barbet . Nr. 19. Aci se pota află mai secura senurifioa- tiunea. Mai multe cuvinte rudite cu Qoph insemnezu urechi’a acului, tdrt’a secarei, sgerciulu urechii. Figur’a feniciană consta din desemnarea ureohei. Aceeași figura, ceva numai mai simplificata si ou tdrVa intdrsa catra sting’a se păstră si in tatinulu q. Nr. 20. Reseh in totu loculu semniMa „capu.“ Dreptu figura serviă simplulu ovalu alu capotai cu co- Jdn’a grumazului. • Nr. 21. Setam însemnă in gendre „dgite*. Nr. 22. Tau semnifica „semna*, do siguru, cam junu mai dîsu crucea, cu care se însemnau animalele domestice dreptu proprietate, de unde si form’a lor T. , Eta deci, o scurta biografia a alfabetului nostru, care credemu a nu fi fara de interesa nunumai pentru invetiatorii noștri, dara si pentru fiacare insu, care ci- tesce si scria. După îsvdrele de Dr. Boetchen. N. S. Unele date privitârie Ia junimea romana din gimnasiulu Timisidrei. E unu adeveru dnrerosu, ca cei mai multi fii ai natiunei ndstre au aceea vitrega sdrte, de sugu laptele celu nutritoriu alu museloru in institute cu limbi străine sub conducerea profesoriloru de alta națiune, carii in casulu celu mai favoriloriu se pdrta catra Romani cu unu feb de indiferentismu, ce e in stare a descuragiă pre multi teneri ambițioși, cari semtu recdl’a profeso- riloru, cari suntu dedati a vede in Romani numai tie- reni lucratori. Amaretionea unei atari pusetiuni a ju- nimei romane se mdre incatuva prin aceea impregiurare, ca in unele institute străine cercetate de Romani, se propune limb’a si literatur’a acestor-a de unu profesoru din senulu natiunei romane. Si in gimnasiulp Timi- sidrei, unde se afla junimea romana binisioru repre- sentata, esista o catedra pentru limb’a si literatur’a ro- mana, nisa salariata profesorescu e asiă de slabu. catu nu e nimene in stare a provedd catedr’a, de n’aru avd si alta conditione, ce te fdrte greu acumu, candu tdte posturile din locu suntu ocupate de străini si ai noștri si-au aflata limanulu de scapare in comitatulu Carasiutai. Catedr’a romana de aici s’a deschisu in 30. aprile 1851, la care solemnitate s’a produsa cu o cuventare stima* tata nostru literata Dr. Atanasiu M. Marienescu, fiindu atunci audîtoriu clasei a 7-a, Celu d’anteiu profesore a fostu meritatulu Domnu Petru P o pe s dui banatidnu de nascere, care se afla acumu in principatele romane in calitate de profesoru. Acesta zelosu romanu a manudusu junimea romana de aici pana la capetulu an. scol. 185%, candu a depusu profesur’a ne mai putendu avte subsistintia amesurata pusetiunei sale, căci 200 de ft nu potu fi nidi decumu de ajunsu pentru unu barbata; carele trebue se se ocupe cu lucrări scientifice si pe lenga aoteea se traidsca intr’o cetate, unde tdte cele trebufrttiose sdnta scumpe peste mtesura. Cu 200 fioreni d’abia pdte esî unu teneru studinte la cale cmmu se cade, si cumii se se căra acesta dela unu barbatu, carele si-a petrecuta anii leneretîeloru ih stadia cu spese mari? ' ' Ne tine a crede, că urdîtorîi acestui salariu do 218 cu literele străbune si se retiene numai a observă, ca ortografi’a cu litere e forte grea. De buna sdma pentru cuvintele slavono-serbesci dictate de Dsa. Teodora Roșia. batjocura n’au cugetatu alt’a, decatu se astupe gu- rile Romaniloru, câ se incete cu petitiunile in acesta privinlia. Binevoinli'a strainiloru facia cu pretensinnile Romaniloru, de a ave catedre pentru limba si literatura, se vede si de acolo, ca petiliunea episcopului Oradanu in asta trdba a remasu cu anii intre actele gubernului. Sub conducerea Dlui profesoru Petru Popescu si-au castigatu mai multi tineri cunosciintiele necesarie din limba si literatura, si pe lenga aceea cei mai ta- lentati au avutu ocasiunea a prinde ceva si din limb’a franca, ce o propunea numitulu Domnu in gimnasta si inca (pentru Romani gratis, pentru care fapta merita zelosulu Domnu profesoru recunosciintia publica. După depărtarea Domnului Petru Popescu dela profesura remase catedr’a vedova, pana pe la capetulu semestrului primu 18⁵⁹/M₉ candu se ocupă drasi de Domnulu Simeone Mangiuca, carele fiindu aplicata si la c. r. locutiintia, remase in midiloculu tenerimei romane pana la desființarea numitei locutiintie, candu se duse in comitatulu Carasiului, de unde e născuta, in calitate de jude cercualu. In acelu scurta timpu, catu a petrecuta DluSimeone Mangiuca câ profesoru in Temisior’a a desfasiuratu o activitate neobosita, din care causa memori’a Domniei Sale va remand nestersa in inimele junimei, alu cărei conducatoriu a fostu den- sulu asiă dîcundu că tata in familia. Junimea romana aștepta cu sote ocuparea postului de profesoru, oftandu din adunculu intaaei se pdta sa- lută in midiloculu seu pe unu barbatu, carele se calce in urm’a celoru doi profesori numiti. In impregiurarite de facia inse nu e cu putintia a se cuprinde catedr’a cea veduvita pe lenga salariulu celu micutta; pentru aceea aru fi cu cale se se faca pași cuciintiosi pentru imbunatalîrea salariului, câ profesorulu respectiva se nu fia constrinsu a se luptă cu lipse nenumerate, spre a ’si câștigă subsistinti’a corespundietdria dem- nitatei sale. La cele dîse despre junimea din gimnasiulu Te- misiorei mai adaugu, ca religiunea se propune de doii catecheti neromani si inca asiâ, de bieții teneri din gimnasiulu inferioru invetia catecbismulu celu miou de rostu fara a li se esplicâ lucrulu cumu se cu- vine. Cei din gimnasiulu superioru suntu siliti a scrie doctrin’a religiunei intr’o limba forte intortocata. De aru fi locu in acesta organu, asiu produce numai unu paragrafe că mustra de stilu. E de mirare, ca Domnulu protosingelu, câ cate- chetu in gimnasiulu superioru sufere pe teneri a scrie Sciri scolastice. Sibiiu. Esamenele in Academi’a de drepturi de aici se incepura in 5. Juliu n. si voru tienea pana’n 27. Juliu. — La intrebatiunea făcută din partea in. Guvernu catrt consistoriele diferiteloru confesiuni din Transilvanfa in mvinti’a sustienerii ori desfîintiarii institutului Consilîa- riloru de instrucțiunea publica, — Consistoriulu suprema alu Luteraniloru a respunsu, ca institutulu acela nu mai e necesanu pe viitoriu, dedreee Biseric’a va ingrigi de invetiamentu după tdte cerintiele presentului. — Respun- surile date, ori care se vor dă de catra vv. Consistorie romane nu ne sunt inca cunoscute; speramu insa, ca ni se vor comunică in tdta întinderea loru, spre publicare. Brusiovu^ 4. Junta n. In septeman’a trecuta de- curseră esamenele de promotiune si cele publice la tdte institutele gimnasiale de aici; — dra Dumineca in 30., după serbarea de Te Deum se tienura solenitatîle în- datinate la cetirea clasificatiuniloru si premierea teneri- loru celoru distinși si se dimise tenerimea din gimnasiulu romanu si celu calolicu, era in celu evangelicu voru urmă acestea solenitati in septeman’a viitore. In gimnasiulu rom;-cat. se aflara intre 90 școlari si 28 de teneri romani, dintre cari parte mare totu eminenti; premiati fura 7 inși si dintre romani. — Gimnasmhi sasescu ilu frecuentara 20 teneri ro- mani, scdlele reale 5 inși si cefe normale 36, totu cu sucesc huna. • Decursul» esanenelora in’scdlele romanești din Brasiovu urmă asia:—Dup» finitulu esameneloru serip- tamiice si orele de promotiune carele au durata dela —12- fanta s. n., incepura cele publice si se comi^ nuara in ordinea aedsta: in 25. ai 26. se esminara «co- tarii din clasele gimhamli; in 27. ai 28. clasele normali de feciori; in 29. cele de fetitie. In 30. luniu dopa celebrarea dosologiei in biserici S. Nicotau pe la 10 dre se începu solenitatea citirei de cfasificatiuni si a premiarei, carea, după intonarea im- nului naționale, se deschise de directorulu gimnasiuluf cu o cuventare ajustata cercustarilorta Atata esamenele publice si anume cehi tienutu cu 219 feciorele de clasa IV. pentru prim’a data, catu si acesta solenitate fu ornata de presenti’a unui publicu numerosu, intre care destingemu pe on. eforia a scdleloru, pe on. comite tu alu Reuniunei F. R. Pe lenga premiale ce s’au impartîtu Ia 14 școlari distinși din partea on. eforii, D. protopopu L P op asii după dovedilulu seu zehi ,a daruitu 8 fior. m. a. cu dorintia, spre a se cumpără premia penlru fecidrele ce s’au destinsu la lucru de mana; D. eforu I. G. loanu a daruitu 4 es. din Vocabulariuhr romano-germanu »Po- Jizu“ cu dorinti’a spre a se imparti la cei patru primi eminenti din el. gimn.; D. Dr. de medicina Otrobanu a daruitu 2 f. m. a., câ se se dea in natura la unu sco- lariu eminente;. si in fine D. Mironu a daruitu 4 f. na. a. pentru premiarea fecioreloru eminente din clasele I. — III. normali. Pentru cari fapte generdse si pre- mergatoric cu esemplu li se da publica muiliamire. Unu numeru frumoșii de 356 invetiacei si la 50 fetitie frecuentdza acestea scoli, din care in gimnasta 76 si in scdlele normali 280. Ca mare bucuria vedemu ca publiculu romanu se intereseza de inaintarea tenor, școlari intru invetiaturi, — ceeace dovedi numeros’a fiintia de facîa la solenita- tîle lienute. — Asia fratîloru I Se impintenamu cu tdta ocasiunea curagiulu tenerimei la continuarea inveliatu- riloru, cu totu feliulu de apucaturi insufletîtdre si in* demnatdrie, ca ininultiendune intieleginti’a v^itoriulu nostru e asecuratu mai curendu ori mai tardiu, pecandu la din contra erasi potemu cadd unde am fostu, neavendu cine se» se preluple in frOntariulu vieții ndstre constituționale si naționale politice. Ondre si stima amiciloru culturei tenerimei, dra celoru ce porta sarcin’a de apostolatulu invetiâtoriloru, denegandusi tdte comodilalîle facîa cu luminarea tenerimei si crescerea ei după fasonulu se- cuiului de facîa, cuvenita recunoscintia! — „Gaz. Trans.“ Materiale de instrucțiune. Istori’a ronan* naționala. (Urmare din Nr. 22.) Romanii in Dacia noua. (Bulgari’a, Servi’a, — si cei din Macedoni’a.) Capu alu 111. (963—1186.) DELA CEI PATRU COMITOPULI, PANA LA REGELE ' . ASANU. §. 20. Antal’a rescola 9 celoru patru frați romani 963. După mdrtea lui Petru, regelui din. urma de vitia bulgara, romanii din Daci’a ndua saturandu-se de jugula bulgariloru, carii că barbari le răpiră patri’a si de jugula imperatî- loru din Constantinopoiu, carii eră acuma mai toti greci, si fara de mila catra ei, — se resculara • sub patru frați, anume: Davidu, Moise, Arone, si Samflilu, fetiorii unui comite de sânge romanescu, si cu autoritate mare in Bulgari’a, si reusîra de se făcură domni peste tierele dela Dunăre. De Petru regele bulgara remasera doi fii, Borise si Romanu, carii eră in Con- stantinopoiu casi ostatici, inca de pe tim- pulu tatalui loru. In Constantinopoiu re- mase imperatu Basiliu Bulgaroctonu; dara dstea pune pe Niciforu Foca de im- peratu, si acest’a audiendu de rescularea roma- niloru , tramite pe fii lui P e t r u, că se cuprindă tronulu Bulgariei. Borise a plecatu, insa nu putea se cu- prindă tidr’a, dedrece avea nu numai se stingă revolutiunea, ci se se bata si cu ungurii, carii trecură adeseori (967) si predara multu. Foc’a chiama atunci pe Sfendistlavu ducele rasi- loru asupra romaniloru. Rusii intrara de ddueori, stricară multe cetati pana la pamentu, si prinseră pe Borise si Romanu (969), — si peurma rusii se asiediara că- se remana ei domnitori in tidra. — In acestu modu revolu- tiunea se infranse; dra Ion Zemișca ucide pe verulu seu Foc’a, pentru ca aduse pe ruși. — Zemisca provocă pe ruși se dsa din tidra, dar’ de drece aceștia nu-lu ascnltara, tramise pe Barda Scleru in contr’a loru.— Rusii atunci se confederdza cu romanii, bulgarii, pacinatii, si ungurii, si formandu o armata de 308,000, pradara pana la Odriu. Barda Scleru se bate cu ei si ’i înfrânge; dar’ facendu fiulu lui Zemisca o rescdla, Scleru lașa pe confederati si pldca asupra insurgintîloru, pe carii ’i învinge. — Impera- tulu Zemisca, pldca insusi asupra confederatî- lora, si ’i bate (972) la Marcionopoiu, re- prindiendu pe Borise si Romanu; dra Sfendistlavu fii silitu se se retragă acasa; dar’ candu trecea prin Daci’a inferidre fii taiatu de pacinati cu o mulțime a-i lui, pen- truca elu se împăcase cu imperatulu fara scirea loru. —, ■ . Victori’a acdst’a a lui Zemisca sili si pe romanii de stîng’a Dunării ;■ că se predea Dafnea. (Constantia) si alte cetatis unde 220 imperatulu puse custodia militară, — dedreee si paciuatii se mai retraseră dela D u n a r e.— §. 21. A dou’a rcBcdla * celoru patru frați romani, 976. Pana traiă Zemisca, niine nu cuteza se se misce; dar’ cuprindiendu tronulu (97C) Ba- siliu Bulgarocton, carele de mai multu timpu fuse incoronatu, cei patru frați, Davidu, Moi se, Aronu si Samuilu, unindu pe romani cu. bulgarii, revoltară de nou, că se se scuture de greci. — Imperatulu candu audî, tramise delocu pe Borise, si Romanu că se recuprinda tro- nulu dela revoltanti, — acelu tronu, de care insusi grecii ’i despoiara. — Frații plecara,— dar’ Borise peri in o pădure fara se se fia mai audîtu de elu; dra Romanu fugi indereptu. Dintre cei patru frați romani, Moise a cadiutu lovitu de o petra batendu cetatea Serr’a., dra Davidu mdre vulnerata peste vreocateva dîle. Samuilu, temenduse cumca fratele seu Arone tiene cu imperatulu, ’lu omdra si asia remane Samuilu singurii, si regenerez» regatulu Bulgariei; dra pe tro- nulu ei redica famili’a romana, anumita dinas- ti’a comitopula, —- dela cornițele romanu. §.22. Samuilu, antaiulu rege ronianeaco, 976--1013. S am ui Fu ’si pune resiedinti’a in Presp’a, si fiindu unu spirtu nepaciuitii delocu trece preste Emu (Balcanii), prada Traci’a si Ma- cedoni’a, ajunge pana la Peloponesu, si cuprinde Laris’a, cetatea mai de frunte, si pe locuitorii ei ’i trece in Daci’a noua, for- mandu din ei unu corpii in contra imperatului. Basiliu caută infricatu la atata curagiu, si abiă in 981, fii in stare se plece in contra lui, si purcediendu pe la Ebru a cuprinsu Sardic’a; dar’ Samuilu asia bate pe im- peratulu Basiliu, incatu acest’a abi’a scapa in F i 1 i p o p o i u, lasandu in manele regelui tdte sarcinele, si stemele imperiale. — Samuilu in 995 se determină se cuprindă Tesalonic’a. Aci era Taronitu, carele tra- mise pe Asotu fiulu seu in contra lui Samu- ilu; dar’ fiulu perdiendu lupt’a cade captivu.— Ta r o ni tu pleca se scape pe Asotu, insa fiindu incungiuratu de Samuilu, cade in o aperare gloridsa. — Samuilu trece si devasta Greci’a apoi se rentdrse tara altu suceau, si acasa eliberă pe Asotu, dandu-i fdt’a de socia; dra in 1001 regele praddza Trucia pana la Odriu, dedrece imperatulu cuprinse MarcionopoiulUf si impresurase Vidinulu. Imperatulu ne mai putendu suferi temeri- tatea lui Samuilu,’si propsue se desfiintidsca regatulu si purcese (1013) spre Emu. — Samuilu incluse atunci strimt orile Emul ui la Cimba, Lungu, si Cleudiu,si candu se apropiă imperatulu, Samuilu lovi a supra lui dintdte părțile si ’lu bată uritu. Sifi’a pre- fectulu imperatului, in acestu timpu incun-, giura muntele Balatist’a si lovi pe Samuilu dela spate; dra acesta fă silita se se retraga (29 luliu) dela lupt’a gloridsa, remanendu inca Romanu fiulu seu, că se oprdsca cu se- getiele sale pe persecutori. Samuilu perdă forte multi captivi, apoi Romanu, punendu pe tatalu seu betranu si necăjita pe calu, ’ln conduce la castelulu Prilapu. — Imperatulu la captivi li-a scosu ochii si lasandu numai pe conducători cate cu unu ochiu, ’i tramise la Samuilu, carele candu ’i vediă, a cadiutu de superare la pamentu; da? venindu-si in fire ceră apa de beuta si de beutar’a aoăst’a a muritu peste doue dîle in 13. sept. — §. 23. Romanu, fiulu lui Samuilu, 1013—1014» Romanu eră unu spirtu si mai agera decatu tatalu seu, — unu erou destinsu in lupta, insa fara pacientia. Delocu incepă a se pregăti de resboiu, dar’ imperatulu că se nu-i ierte timpu de întărire in primavdra (1014) pldca asupra lui si cuprinde Vidinulu, si si trece la Tesalonicu. Regele Romanu, tramite pe Hirotmetu de solu, cu propuneri de pace si supunere. Imperatulu, sciindu de curagiulu lui Romanu, a crediuta ca aedsta e numai insielatiune si a tramisu dste in Moglenia (Cutio - Vlachia) unde romanii macedoneni batea cetatea Notîa. Dedrece dstea imperatului nu potă se faca nimica , pldca insusi si aci prinde pe Eli tiu, principele macedo-romaniloru, si pe Domi- cianu Caucanu, consiliariulu regelui Ro- manu, si pe mai multi romani de frunte, pe carii ’i duce in Asprocani’a. Ion, fluid lui Arone, si verulu lui Romanu, neca- jindu-se de nenorocirea acdsfa, si crediendu, ca Romanu, carele dedea atate sperantie, nu e demnu de tronu, ucide pe Romanu, si se’ face insusi rege. 221 $.24. Ion I. fiola lai Arone, 1014—1017. Ion# lui Arone, delocu tramite pe Hirotmetu la imperatulu, că se-i spună ca Romănu e mortu si elu a cuprinsu tronulu, si intr’o scrisdre ’i promite credintia si supu- nere, dar’ se-lu lase in pace. — Imperatulu Basiliu nici acestuia nu-i credea, apoi că se ’lu insiele ’i tramite o diploma cu tmia de auru, pana de alta parte purcese cu dstea asupra lui lonu fara de causa, si neaflandulu gata, praddza câmpii Pelagoniei, cuprinde resiedinti’a regala din Archida, si scote ochii la o mulțime de dmeni ai regelui. — lonu Arone atunci împresura Dirachiu; dra I bat ia, unu duce a regelui de vitia mare romandsca, se bate cu dstea imperatului si taia pe Gonitiatu si Or este ducii impe- riali in siesulu Pelagoniei. — Imperatulu in 1015 merse la Sardic’a, si aci bată 88 de dîle fortardti’a Peruipona, dar neputendu-o acupă pradă pana la Cas- toria in Bulgari’a, de unde incepîi ă se retrage. Dedrece Crac’a a strinsu o dste mare si s’a unitu cu verulu seu, lonu a lui Arone, că se infranga pe Basiliu, acest’a se turbură fdrte, si pe unde a ajnnsu facendu tiranii spurcate, s’a rentorsu cu tdta ftiri’a in contra regelui. lonu a lui Arone a datu resboiu cu D i o g e n u, ducele imperatului, si ducele deveni in pusetiunea cea mai periculdsa. Imperatulu audiendu aedsta, strigă ostasîloru: „Cine e erou, se vina după mine!" Armat’a re- gelui o tuli atunci la fuga, si' perdh multe sarcine, dra Craca a cadiutu in captivitate. — Imperatulu se îndestulă cu victori’a acdsfa, si se rentorse acasa; dra regele se duse se bata Dirachiu, insa aci fu ucisu de unu necu- noscutu. —' $. 25. Crae’a verulu lui lono, 1018—1019. Crac’a fiindu captivu in Constantino- poiu, si audiendu de mdrtea lui lonu a lui Arone, fuge din Capitala. A casa unu frate, si unu fiu alu seu, se întăriră in mai multe cetati, dara elu scapandu cuprinse mai antaiu cetatea Serr’a. Imperatulu pldca atunci cu tdta furi’a in contra loru, si ajunge pana la Odriu. — Fratele si fiulu regelui mersera la imperatulu si ’i închinară 36 de cetati! Crac’a Aml«nln Ni. M IfiAfl 4» cadiîi in desperatiunea cea mai mare, si nici nepotii sei, cei trei fii ai lui lonu a lui Arone, carii se aperă in munții ceraunici putendu-lu ajută, fu silitu se supună si elu Serr’a. , Imperatulu se duse atunci in Archid’a, in resiedinti’a regala, si luă de aci 100 cen- tenaie (maji) de auru, corone cu petri scumpe, sume de bani, vesminte aurite, si tdte! Aedsta nenorocire sili dinasti’a romandsca , carea eră iatunci de 23 membri, se se închine impera- tului. — Aci a venitu Mari’a veduv’a lui lonu a lui Arone, cu 6 fete si trei fii a-i sei, — si cu 2 fete si 5 fii ai regelui Ro- man u; si se inchinara. Era ceialalti trei fii a-i Măriei (Prusianu, Alusianu), carii se aperă in munții ceraunici, după o incungiurare pro- misera si ei supunere si in Diavoli se jn- chinara imperatului (1019). Imperatulu desfiintiandu (regatulu bulgaro- romanescu, se mlml Bulgaroctonu (ucige- tori de bulgari), si lasă in testamentu, ca de se voru mai sculă romanii, asia se se faca cu ei §. 26. A ddu’a cădere a regatului bulgaro-roinauescu, 1010—1093. După ce se desfiintiă acuma regatulu prin Basiliu, că si antai’adra prin Z e m i s c a, imperatulu duse pe toti din dinasti’a comitopu- liloru la Constantinopoiu si redică pe multi la ranguri nalte. Dar’ după mdrtea lui (1026) urmandu Constanti nu VIII, de im- peratu, curtea imperatdsca începe a prigoni pe membrii dinastiei romane. — Pe Prusianu fiiulu lui lonu a lui Arone ’lu închiseră in monasteriulu Manuilu, si ’i scdsera ochii; dra pe Maria mama sa o esilara. Asia suferiă si romanii in tidra. — Deleanu altumintrele Petru, unu fiu alu lui Romănu ne mai pu- tendu suferi persecutările, fuge din capitala in Bulgari’a. — ₜ XI. A tre* rescole sub Deleanu, 1089—1041. Deleanu, fugindu din Constatinopoiu veni (1039) la M a r g u, si Singidunu (Belugradu) sî revoltă pe romani si bulgari pentru restaurarea regatului, strigandu: „Eu sum fiulu lui Romănu, si nepotulu lui S amu ilu." Locuitorii, si tdte cetatîle ’lu primiră cu bucuria, si recunoscendu-lu de rege începură a ucide pe grecii imperatului. — A Ia 222 Dermocaitu casiună in alta parte de alesera pe Tihomeru de rege.-—D eleanu candu aude aedsta, chiama pe Tihomeru, că se undsca ostile in contra imperatului. Tiho- m eru vine si unesce ostile cu fratietate. De- leanu grai catra dste* „De me credeți ca precum si sum din sângele regescu, sum dinSamuilu, si de voiti se ve fiu rege, atunci me alegeți numai pe mine; de nu voiti, eu singurii me lapedu de domnia, căci intr’o tidra nu putemu fi doi regi, si mie mai scunipu ’mi este binele patriei ndstre, decatu ambi- țiunea de a domnî!“ Aceste cuvinte nobile, asia impresiune fă- cură asupra dstei si poporului încătu delocu alesera pe Deleanu; dra pe Ti ho in eru, ca- rele ’si arată neplăcerea, ’lu ucisera cu petrii, Deleanu vediendu-si dstea buna, plecă de- jjeleanu veaienuu-si osiea nuna, pieca ue- _ «u» ₒ iau nu ᵤ mvuvmai uui« m locu in contra imperatului, carele nici a cute-; 1050, Chegenu unu duce alu pacinatilora, trece zatu se dee fdtia, ci lasandu pe Manuilu.din Daci’a vechia cu ddue ndmuri de a le lui, Ibatia — unu erou romauu — că se-i aducajse supune imperatului, si se botdza, — dra sarcinele si sculele imperatesci, s’a retrasu in mai tardiu Chegenu trece că se bata pe disordine. ' pacinatii lui Tirachu, carele domniă peste Ibatia trece atunci cu tdte lucrurile la U? de pacinati in Daci a Deleanu, si acesta tramite pe Caneanu— caPs$ acesta Tirachu trece cu 800,000 de familia romana — se cuprindă D i r a c h i u, i ⁽e. Papmab S! pradeza tierele imperiului. Intre - asia împrejurări romanii nu mai putea face nemica pentru domni’a loru. — Basiliu du- cele Bulgariei, se împreuna cu Chegenu, si alti prefecți imperiali, si aflandu pe pacinati, totu beți de medu ’i bătură si desarmara, — pe Tirachu ’lu duseră la Constantino- poiu; dra pe ceialalti ’i'colonisara pela Sar- dica si Naisu. In 1054 imperatulu alege 15,000 de pacinati si ’i duce in contra turci- loru, dar pacinatii se inturnara dela Dama- trinu innotandu cu caii pe mare pana la a-i loru, apoi unindu-se cu ei, loviră in Traci a, si mai adeseori învinseră ostile impcratesci, dar ajungendu la Bizantin, se face pace pe 30 de ani cu ei. si pe Antinu, se bata pe tebani, — si inj acestu modu multe tiennturi se supunu lui Deleanu. — Alusianu, fiulu lui Arone, si fratele lui Prusianu orbitulu, eră prefectu in Teodoriopoiu; dar audiendu ca verulu seu e rege, fugi la elu, că se-si resbune, pen- truca fratele imperatului Constantinu VIII., i-a luatu muierea frumdsa, si 50 pundi de aura. — Patriciu Alusianu fii primitu de rege (1040) cu bucuria, si facendulu Deleanu si sociu iu domnia, i-a datu 40,000 de ostasi că se bata Tesalonic’a. — Alusianu redică aci fosate, si batea cetatea; insa intr’o noptea fii alungata, — si acdst’a casiună recdla intre rege si Alusianu, ma se temea unulu de altulu. Alusianu face uspetiu, si invita si pe Deleanu, carele se petrecii bine, si scotien- du-i ochii, fuge la imperatulu. Imperatulu de- locu intra in tidra, si prinde pe Deleanu orbitulu, si pedbati’a, si peurma recuprinde tidr’a. — In acestu modu dinasti’a romanesca si tronulu Bulgariei cade a trei’a dra, pen- tracă mai tardiu se se renaltie in gloria de- plina! §. 28. A trei’a cădere a regatului bulgaro- rom an esc u, 1041. Cu caderea acdst’a a iucetatu si vidti’a natiunala si politica a romaniloru dincolo de Dunăre, si începură a domni imperati! din Constantinopoiu preste ei pana la 1186, adeca 145 de ani, pana ce romanii dra res- taurata regatulu, si domniră inca doi secuii.— In Constantinopoiu după mdrtea im- peratului Constantinu VII. (1028), Zoe si Teodor’a ficele lui, intrigară, incatu tienendu ele tronulu, in timpu de 30 de ani se schimbata 5 imperatori; (Romauu III., Michailu IV., Mi- chailu V., Constantinu IX. monomachnlu, si Michail VI.) pana la 1057. Sub Constantinu monomachnlu in §. 29. Isaeu Comaenu, si Constantina X. Daca 1057—1067. Cum incepîi Isaeu Comnenu a domni (1057) ungurii stricară pacea; dra pacinatii revoltară. Imperatulu vine la S ard ic a (Tria- ditia) si aci primesce solii unguriloru, carii inchea de nou pacea; peurma pldca asupra pacinatilora, acarora duci se aplecata afara de 223 Selte, carele se aperă catva timpu in munții dela Dunăre — apoi o tuli la fuga. — Sub Const. X. Duc’a, veniră cumanii, si se asiediara la Danastru in locurile pacinati- loru, si in 1065 trecură Dunarea, si cu ud ii soții loru pradara pana in Tracia si Mace- doni’a. Diogenu bate pe pacinati laSardic’a in 1066, dra imperatulu mdre in anulu vii- toriu. — §.30. Romanu JV.Diogene, si Alesiu I. Comnenu 1067-1118. Imperatds’a Eudocia avea trei fii, dar’ maritanau-se după Diogene, ’lu face imperatu, apoi peste trei ani se detrondza de fiulu ei Michailu VIL — In 1074 la Dunăre erâ unu duce anume Nistoru, carele strinse dste, si unindu-se cu Tatu ducele pacinatiloru, plecă la Constantinopoiu, si aci pretinse dela imperatulu câ se-i predee pe Logofetahi Niciforu, carele e cium’a imperiului, — Imperatulu nu i-a împlinita cererea, — pentru ce Nistoru praddza in Traci’a si Macedo- ni’a apoi trece la pacinati, carii in 1077 pra- dandu multu, vinu asupra Odriului, insa Brienniu dandu-le bani ’i înduplecă la ren- tornare. — Mi ha ilu VII. abdice in anulu acest’a, si se redica pe tronu Nicifor'u II. Botoniatu; insa Alesiu I. Comnenu ra- pesce dela elu imperatî’a (1081). Peste 6 ani, Solomonu regele Ungariei vrea se cuprindă Bulgari’a cu ajutoriulu Cumaniloru si pacinatiloru, dar imperatulu ’lu bate. Imperatulu temendu-se ca voru trece pa- cinatii peste Emu, in 1088 pldca câ se-i in- freneze, si dela Zar dea lenga Odriutramite pe Eufobernu cu dste pe mare; dra elu plecandu pe uscatu se intelnescu ambi la Dras- tioru, — dara aci fura invinsi de pacinati, carii peurma trecu mai departe, pana ce im- peratulu prin Sinesiu face pace cu ei, fara câ se pdta tiend multu. In 1091, imperatulu face pace si cu Tagortacu si Maniacu ducii cumaniloru, si li drta câ cu 40,000 de ostasi a-i loru se bata pe pacinati, carii in 29. Aprile fura infransi de sterpire.— In 1114 Cumanii vreu se trdca» in Bulgari’a, dar imperatulu vine asupra loru; insa trecendu ei dra in Daci’a inferiore, imperatulu tramite dste după ei, si cautandu-i 3 dîle si 3 nopți ’i afla trecendu la unu rîu, — de unde dstea imperatului se rentdrce fara altu sucesu. §.31. louu I!., Comnenu, — si isaeu 11. Angelu 1118—1186. După mdrtea lui Alesiu, urmă fiulu seu louu II. Comnenu, —ginerele lui Ladislau Săntalu, regelui Ungariei. — Imperatulu bate pe pacinati la Berea, si prindiendu pe multi, colonisdza la apusu sate -întregi cu ei, dra intru aducerea a minte a victoriei gloridse. adordina „Serbatorea pacinatiloru." Stefanu II., regele Ungariei, cerii pe Almu si pe Bel a, carii fugiră la imperatulu; dar’ dedrece nu i s’au datu, regele trece Du- narea si cuprinde Belgradulu. — Imperatulu vine cu dste mare, si intre multe lupte si perderi a le unguriloru trece in Temisiana, si aci la riulu Cras iu castiga alta victoria mare. După mdrtea lui lonu II., (1143) urmă Emanuilul. Comnenu, unulu dintre cei mai mari inperati a-i resaritnlui. Audiendu ca Cumanii cuprinsera Demnisiculu in Bul- gari’a pldca a supra loru, dar’ ne mai aflan- du-i aci, trece in Daci’a inferiore si-i pefuga, ucide si-i resfira (1152) pentru totudeun’a. — In 1172 porta resboiu asupra lui Stefanu HI. regele Ungariei. Pe Alesiu ’lu tramite la Dunăre, dra pe Leonu Batatia la marea ndgra, câ se redice pe romanii din Daci’a inferiore asupra unguriloru. — Batatia pre- ddza fdrte, dra pe Alesiu ’lu bata un- gurii. — Imperatulu insa tramite oști nuoe in con- tra unguriloru prin Tauroscitia (Galici’a?). Ducele de frunte erâ lone Duca, dra ceialalti duci, Lamparda si Petralifa, carii trecendu in Ungaria pradara, ucisera, si mai nainte de-a se rentdrce redicara o cruce de metalu in Ungari’a, unde castigara vic- tori’a, — dra pe cruce erâ scrisu: „Aici Marte, si bratiulu cela tare ala romanilora A ucisu o numerdsa mulțime de unguri; Precandu gubernĂ imperiala romana, Manuila, glori’a casei auguste 9 Comneniloru." Murindu Emanuilu I. (1180), urmă Alesiu-II. Comnen-n; dar acest’a după trei pni se destronă de Andronicu I. Comnenu. Nici acest’a avii norocu de domnia, pentruca 224 Isacu Angelu ’lu ucide, si se face insusi imperatu in 1185. (VA urmĂ.) Varietăți. Unu eco catra ASOCIATIUNEA TRANSILVANA pentru literalur’a romana si cultur’a poporului romanu. Amara resuna cornulu in diorii deminetii Suflata de unu archangelu, de geniulu padîtoriu, Candu tocmai prim’a radia a sdrelui dreptății Si tie Romane - ti suride din negru - aduncii nuori. Amaru resuna si petrunde prin deluri, monti si vai, Provocandu de pretutinde pre toti vresmasii tei. Si primulu ce sosescc mai mortu de ostenita, E unu barbatu c’o burta de diece feriutie, Purtandu pelenga - acdst'a de miculu trupu lipita Unu milionu de punge, desagi si straitiulitie. Si gur’a descidiendusi ragnesce - in fanatismu, Vrendu lumea s’o inghita spurcatulu — egoismu. Er’ lunga elu s’asiddia mai unulu de rangu mare, Donatu dela natura cu posturi numeroși, Caruia depre umeri din nasu si din spinare Ii crescu pui că si bureții pe trunchii umedosi. Pe toti vre se-i asiedie in posturi, statii bune, Si dorulu lui acest’a de — nepotismu tîlu spune. Apoi sosesce o domna slabutia, flamindîta, Tienendu la frunte-o mana prin degete se uită, Er’ un’a o întinde cu palm’a reslatîta, Facunduti semnu de învoire, de ceva ii vei dĂ. „Si sufletu si caracteru — pe bani sunt de vendiare!⁴⁴ Mitarnici'a astfeliu iti striga ’n gur’a mare. Mai vinu celea trigcmne, trei fiice gratidse Alu belzebubului negru ce pe pamentu traescu, Si mai antaiu sosesce din trei cea mai zelosa; Cu ochi olbati că pumnulu cu cugctu diabolescu, In botu scrincesce ciontii si gherele-si întinde, Invidi’a, si sfarma - ori ce pdte prinde. — A ddua sora se oprise pe câmpuri pucintelu Legandu erba in noduri, si candu abea sosi, Din saculu dcprc spate scotiendu maru mitutelu CĂ Iride odinidra celorulanti ilu sverli. Pan’ cescia se certara locu bunu ea-'si apuca, S’in barba- apoi isi ride — sîret’a intriga. S’apropie-a trei’a sora, mereu din pași scurtandu Fisdza mai nainte pre toti cu demanuntulu, Apoi cu priveghiere iea larv’a s’indreptandu Pe facia sa acesta — se jdca cu totu insulu. Căci care elocintia cu rara volnicie Ia lingușită-va- întrece pe faciarnicie? In fine mai sosesce faimosulu craisiom, Ce pre trigcmne porta de nasuri după plăcu, Vediendu ca oresi-care din ele pre usioru O aliantia strinsa in taina cu elu făcu. PrĂ lesne poți cunosce, ca cestu inforfoiatu E intolerantismulu celu de totu spurcata. Si in momentulu cela, candu vîprele turbate Se adunase tocmai din unghii pamentesci, Apollo isi revarse radiele brilante, Si isi arata fruntea si ochii cei ceresci. Unu oceanu porfuriu prest’ orizonu latiesce, Din care in straluce — ol im pulu se ivesce. Si Ăta se cobdra de-aicia una dina PrĂ lucida si alba că stĂo’a depe ceriu, Tienendusi iataganulu si cumpen’a in mana VeniĂ incungiurata de cete de angeri; Portandu cununi de lauri in trimbiti unii suflĂ De spini cordne altii cu sbiciulu plesneĂ. Si candu abea dierira cel’ vipere turbate Pre maestds’a dina ce linu s’apropiĂ, In o Uimire - adunca stau tdte inghietiate, De spaima sî cutremura abea potendu suflĂ. Căci dîn’a - infricosidta ce catra ele vine, E sant’a direptate, ce judîcata tiene. „Destulu!“ acumu acdst’a in aspru tonu le dîse, „Destulu si far* crutiare turbata ati maltratata „Poporulu blandu, pe care tirana ilu osindise „Sortea, că se gdma in bratiulu vostu spurcata. „Destula a plânsu acest’a, destulu a suferita, „Destulu in ndpte-adunca prin voi s’a nimicitu! „Voi i-atî rapitu lumin'a, voi i-ati rapitu căldură „Si stratulu celu giganticu in stanei-ati prefacutu; „Destula blastemu atata, căci cieriulu se indura „Spre mielulu blandu ce voue de prada a cadiutu, „Sî astadi mantuindulu celu sdre ilu dondaa, „De rane vechi, afunde pe toti cerecreĂsa! „Periti dar’ de aicia voi bestii infernale! „Periti, cum cuibulu vostru celu rece - intunecatu, „De secuii ce ve-ascunde in bratiele sale, „Prin auror’a santa acuma s’a sfarimatu! „Periti si ve ascundeti in murii mucediti, „De unde odinidra fusereti respenditiH * ♦ * Cuprindia dara Ioculu celu sdre a vietiei Acuma ce resare — Romane! ’n blanduti sinu! Lumin’a lui, caldur’a din radiele scintiei Securu te voru conduce spre ’naltulu teu destina!! Ca’n peptulu teu eroicu, ce secuii nu l’a frantu, ' Injace o putere — unica pe pamentu! Vien’a in dioa de rosale 1861. Turturianu. Redactoru responsabila V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietnr’a si tîparinlu lui S. Filtach. 27. Stâtiu, 8. Inii». 1861. Ese in făta Sambat’a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe V1 anu 1 fl. 70 cr. CE== Istori’a pedagogicei. Dela introducerea creștinismului pana la reformatiune. (Urmare din Nr. 25.) Arabii, unu poporu spirituosu că toti orientalii, cu o fantasia via si lusuriosa, cu cugete simple inse su- blime, se cultivară iute, rapede trecură prin gradurile culturei, si pe timpulu speditiuniloru cruciate le si tre- cuse fldrea. Sciintiele loru cu specialitate fura: mate- matic’a, naturalea si medicină. Filosofica loru se invertiă mai cu sdma prelunga comentatiunea lui Aristotele; dela ei se straplantă si la universitățile crescine. Ar- tîle loru erau poesi’a si architectur’a. Arabii erau nescari noi. Judei, dar’ de o natura mai libera, mai deschisa. — Aceea ce așteptau Iudeii dela Mesi’a, îm- pliniră Arabii latîndu imperati’a lui Alachu si a profe- tului loru in speditiuni tumultudse preste cea mai mare parte a Asiei si a maluriloru africane si europene. Ei avura o poesia natiunale inca de timpuriu, carea pe timpulu inflorirei loru incepâ a se cultivă. Care a lesu opuri arabice, se va fi convinsu de fautati'a loru ama- târia de minuni.— Caus’a, din care Arabii n’au cultivatu pictur’a si sculptur’a, nu jace in oprirea lui Muhamedu, ci in lips’a facultatei de a - se potă ocupă cu repre- sentatiuni concrete - spirituali. Muhamedu numai aceea a opritu, ce de sine nu conveniă cu natur’a si spiritulu Arabului. Sciinti’a Arabiloru, amesuratu ca- racterului poporului nu potea se fia alt’a, decatu naturale si abstracta, adeca indreptata spfe obser- ▼atiunile naturei, si ocupatiunea cu concepte abstracte. Mai tare au infloritu sciintiele la Arabi sub Califii abasidici si omaiadici, cari au fostu mari amatori ai sciintieloru. Speditiunile cruciate si comerciulu ocidentaliloru ca acești Arabi cultivati, avura mare influintia in avan- tarea sciintieloru si a instructiunei. Intru adeveru de prima si Ariibii se ocupau numai cu sciinti’a religiu- naria, cu statorirea testului Coranului si esplioarea lui, ai numai mai tardioru se apucara si de sciintiele esacte AMICULU SCOLEI. Pentru tdte provine, austr. pe anu 4, pe */₄ a. 2 fi., pentru princ. romane pe anu 38, pe Vi a« 19 piast amintite mai susu. începură a traduce clasici grecesci* mai alesu medici: Galenu, Ipocrate si pe matematicul» Euclidu, Ptolomeu si pe filosofii Aristotele si Teofrastu. Europenii mai alesu ocidentali, îndulciți in sciin- tiele câștigate pela scdlele arabice, si-redica si ei scdle mai inalte, numite schola s. studium generale, cari apoi dela secululu alu 13-lea incepura a se numi si universități (universitates sc. magistrorum et sche- la rium). Cea d’anteiu scdla de medicina fu cea dela Salemo, careîa i urmă cea juridica dela Bologna, carea pentru renumele profesorului Irneriu eră fdrte cerce- tata. Renumita eră si cea de Parisu, unde invetiau Wilhelmu de Champe.aux si Abalardu. Studentii erau cam de comune dmeni mai multu betrani decatu teneri, cari se impartiau in corporatiuni după natiunalitati, si din senulu loru si-alegeau rectorii si ceialalti oficiali ai loru. Studentii din Parisu se im- partiau in germani-anglesi, picardici, normanici, si fran- tiosi, cari si-alegeau procuratorii loru, aceștia apoi alegeau pe rectori. Totu deodata aici profesorii admi- nistrau institutulu independenți de studenti, — pe candu in Bologna erau dependente dela intregu corpulu stu- dentiloru numitu universitate si n’avdu votu in consul- tatiuni. Aici studintii aveau si dreptu de cetatianu. Pe lunga universități se aflau asiă numite fundatiuni pentru înlesnirea studiului, din cari parte capetau pro- fesorii beneficii, parte sierbeau că colegia pentru stu- dintii cei mai miseri si că pensionate pentru cei mai avuti. Omeni privati si profesori inca redicau pen- sionate (bursae), unde studintii (bursari) pe lenga plata aveu locuintia si victu. Profesorii de prim’a n’aveu plata ficsa, ci traiau din onorariulu ce-lu capetau pentru prelectiunile loru. , Numai din sec. 16-lea incepura a avă plati ficse. Dreptu aceea ei inca erau detori a tienea prelectiuni publice. Sludiarea eră cu totulu diversa de cea de adi. — Cârti nu erau, ci profesorii le dictau adaugendu totodată si esplicarile loru numite glosa. — Cele mai multe cârti le aveu numai in traductiuni, chiar’ biMi’a 226 numai latinesce. De sine se intielege ca nime nu potea se dicteze unu autoriu întregii; ci profesorii ’si faceau estrade, cari apoi câ compendia ( surnmae) le dictau studintiloru. Aceste compendia cu timpu asia se generalisara, incatu testele originaria le dedera uitarei. După mustr’a universilatîloru susu memorate, cu incetulu se fundara altele mai multe. Carolu IV. funda cea mai vechia in Prag’a 1348; după aceea se mai fundara altoie la Vien’a (1365), Lipsita (1409), Berlinu (1809), Miinchen (1826) s. a. Universitățile germane retienura corporatiunile după pat^u națiuni. — Intre studinlii dela Prag’a in anuiu 1409 se incinse o certă in urm’a careia 5000 se ducu Ia Lipsi’a. Prelegeri nu poteau ticne altii decatu numai ma- gistrii, licentiatii si bacalaureii, sdu si cate unu studinte insarcinatu anume potea se dicteze manualulu profe- sorului. La espirarea fiacarui semestru profesorii tieneu conferintie, in cari decideu, ca despre ce voru prelege in semestrulu unnatoriu. Pe lenga prelectiuni se tie— ndu si disputatiuni, unde firesce ca acela învingea, care eră mai deprinsu in sofistaria. Bacalaureu se numiâ acela, carele a studiatu doi ani, candu apoi potea se tiena prelectiuni. — Elu potea se studieze mai departe, si după unu anu se pună esame de Hcentiatu, — candu apoi cu solenitate se promovâ la rangu de magistru. Profesorii, afara de medici, erau necasatoriti, si aveau pe anu 40 taleri, cu cari se poteau ajunge ome- nesce. Unu studinte potea s’o duca cu 12 galbeni. Prag’a avea trei profesori de filo&ofia, doi pentru teologia, unulu pentru medicina si unulu pentru ambele drepturi. Facultatea artistica avea 30 obiecte de in- veliamentu, er’ cea teologica numai ddua: bibli’a si cele patru cârti sententiarie ale lui Lombardu. Care studia siese ani, se facea cursoru, si potea prelege din biblia, după aceea promovatu la sententiariu prelegea din cartîle lui Lombardu. Daca ajungea pana la a trei’a carte, se numiâ bacalaureu formatu (baccalaureu* formatMs), si daca mai studia trei ani, se facea licen- tiatu si magistru. — Iuristulu avea se studieze petru ani pana candu se facea bacalaureu. după aceea doctoru si după sieple ani licenliatu. Catu de rari erau cartîle pe atunci, se pote vede de ricolo, ca Carolu abia potu procură vreo 114 carii pentru bibliolec'a universitate! redicate de elu, cari le plati cu 1200 taleri. Bibliotec’a din Heidelberg’a in an. 1421 avea numai 152 volume. Inspectiunea preste universități o aveau eppii sub nume de cancelari. Rectorii se alegeau dintru ince— putu pe o jumetate de anu, după aceea p’unu ana intregu; decanii se alegeu numai pe o jumetate de anu si supraveghiatt profesorii. In evulu mediu, precum altele, asiă si institutele de invetiamentu n’au scapatu limpedi de demoralisare, sel- batacia, lusuria si violentia. Pensionatele private destinate pentru o educatiune mai buna, degenerară in ospetarie. Blastamaliele asiă numitiloru beani si maltratările loru prin depusetiune in sec. 17. devenise la unu actu solemnu, la care eră de facia decanulu facultatei filosofice. Pe acești beani i im— bracau in veslimente pestritie, si pe pelaria le poneau orechie si come, era in gura de ambe partîle colți de porcu, apoi depositorulu i luă de inderetru cu batiulu si-i ducea in cas’a de depusetiune, aci’ si bateau jocu de ei, i admoniau si daca nu poteau se vorbdsca bine de colții cei de porcu i mai si bateau; i apucau cu nesce clesce de gutu si i scuturau pana candu Ie că- deau colții din gura, in urma i desbracau, i poneâu pe fdle si le turnă apa pe capu. Aceste mesuri deone— staldrie se stersera in sec. 18-lea si se introduse pe- nalismulu si mai deonestatoriu. Corporatiunile după națiuni desparu, si in loculu loru pasiescu asiă nu- mitele orduri. Urmările penalismului fura atatu de scandaldse, incatu pe urma chiar’ dietele fura nevoiite a pasî la midîlocu. (Vă urmă.) Metod’a propunerii istorice. Istori’a narddia de curgerea temporana, carea a luatu-o desvoltamentulu genului omenescu, după tdte relatiunile sale. Ea arata atatu amdrea ddiesca grigitâre si dis- punerea a totupulernicîei sale, catu si luptarea si nasuirea omenimei. Ea largesce privirea, face de-a intielege din timpulu trecutu pe celu presentu si a conchide pe ve- nitoriu. — Ea ridica anim’a si vorbesce catra noi in- demnandu si infruntandu, mangaindu si pedepsindu. Scol’a populara nu trebue se lase de-o parte unu midîlocu asia importante de cultivare. — Ea totuși nu împarte unu sîru secu, uscatu de regenti si numeri de ani, nu da prunciloru o representatiune tienetdre 227 de olaks & intemplarilora lumei. ScdKa populara alege - din materi’a cea inbelsiugata a istoriei numai unele si numai aceea ce este aptu de-a imbarbată invetiaceii la fidelitate si la alte virtati omenesci. Sucesulu propunerei istorice atema mai virtosu dela feliulu propunere! si dela personalitatea invetia- tonului, — dreptu aceea invetiatoriulu are a observă regalele urmatore: 1. propunerea invetiatoriului trebue se fia libera, simpla si totuși atragakre. — Aedsta presupune ne- condiționata o cunoscere deplina cu fapl’a si cu curgerea ei, si pentru aceea, pretinde că invetiatoriulu se se pre- pare pentru fiacare prelegere. 2. Instrucțiunea sa se fia caldurdsa si ude. — Numai aceea ce ese din simtinne face in anim’a audito- riului o impresiune favoritâre. Ddca invetiatoriului el lipsesce contemplatiunea drăpta de lume si de viatia; ddca elu nu e plinu de amârea credintiei, patriei si regentului, de respectulu catra sublimitatea virtutiei; ddca elu nu-are simtinne si primire pentru cele mari si fromdse: atunci produce cuventulu lui numai langezime si latitudine. 3. Elu se cităsa Ejoula la loculu cuvenita si selu lase singura se vorbesca. — Scaimbarea intre form’a naratdre si dramatica inviosidza propunerea. Deca invetiatoriulu are la mana colectiuni acomo- date poetice si pentru prunci intielegatdre, atunci pdte se faca intrebyintiare din ele. — Impresiunea poesiei asupra animei si a fantasiei junimei e forte binefa- catdre, ddca se aplica in momentulu favoritoriu si nu- mai una singura poetie adeveratu naționala si patriotica, plina de simbure si focu, folosesce mai multu, decatu unu sîru intregu de intemplari fara vre-o ponderositate. Naseudu, 1861. C. A. Unu frumosu esemplu de stim’a si recunoscinti’a, cu care datoreza in tota vieti’a invetiaceii inve- tlatoriloru loru. D. fostu directora si docente in Naseudu Moise Panga, care ’n anii din urma fu transpusu Ia Orlatu, facendu la Rosalele ndstre trecute o escursiune pana la S. Sebesiu in trebi familiare, fi cercetata acolo de D. locotieninte emerita Ni col au Siandoru, acum arendatoru de mosîa in Ord’a-de-josu, D. supralocotie- ninte Nechita Ignatiu si D. amploiata Nic. Gae- tanu, veniti cu scopu, d’a invită pe D. Pang’a pe dio’a urmatore, a ddu’a dî de Rosale, la unu prandiu in Ord’a-de-josu, la cas’a Dlui N. Siandoru, la care avea se iă parte mai multi alti DD. oficeri c’ unu Majora. In dio’a menita sosi dela Ord’a o trăsură, si D. Pang’a d’unpreuna cu soci’a fura aduși Ia loculu desti- nata pentru prandiulu acelei dîle. O deosebita bucuria cuprinse inim’a D-ui Pang’a, vediendu ca dspelii de cari eră incongiuratu la mesa erau mai totu discipuli de odinidra ai Dsale din Naseudu. Stimabilii dspeti cu numele sunt: D. Majora Kdnig, in activitate la regim, de linia marelui duce Baden Nr. 50, D. Io si fu Veli- canu, capitanu in reg. bar. CuloZ, acum in disponibi- litate la Alb’a-Juli’a si DD. oficeri subalterni: N. Ignatiu, G. Majeriu, I. Iftenie si N. Tamasiu, in activitate la susnumitulu regimentu Badenu, si D. N. Gaetanu insocitu de dor cetatieni romani din Alb’a- Juli’a. La mesa cam pela midîloculu prandiului, se sculă D. Ioc. Ignatiu pentru ridicarea unui toastu. In minu- tulu acela toti oo. dspeti apuca pocalele, era unulu dintre DD. oficeri intinde man’a si scdte dintr’unu bucheta de flori ce stă la midîloculu mesii — unu po- cale strălucita de aura, târna cu degrab’ vinu intr’- . ensulu si ilu intinde Dlui Pang a, carele ’lu primesce, dra D. Ign. rostesce cam urmatorulu toasta: „O(X dspeti! Noi ne nadunaremu astadi aici pentru serbarea unei dîle spre aducerea-a-minte de anii cei petrecuti de multu că invetiacei la scofa renumita dela Naseudu sub conducerea prostim. D. invetiatoriu si fostu directoru Moise Pang’a, pe care suntemu fericiti a-lu salută astadi in midîloculu nostru. Domni’a Sa a pusu temeiului fericirei nostre cum si la unu numeru in- semnatu de tineri romani, carii a esitu de sub man’a Dei sale adapati in sciintiele cele mai neaparete si înarmați cu simtie» minte si energia naționala. O mare parte din foștii discipuli ai Dei Sale suntemu acum omeni crescuți si aplicati in diverse servitii: o parte insemnatdre câ oficeri in armat’a c. r. austriaca; alta parte câ amploiati, invetiatori, notari sci. Recunoscinti’a, cu care suntemu datori in tdta vieti’a nostra binefăcătorului acestui’a ne îndemnă a arată si prin fapta, prin semne vidibile aceea ce simte pentru Dsa inim’a ndstra intru ascunsu. Deci o parte a discipulilom d’odinidra ai Dei Sale, aceia acaroru nume sta scrisu pe acestu pocalu, ne svatuiramu parte cu gur’a parte prin epistole, a oferi educatorului nostru acestu pocalu de auru dreptu semnu de multiamita, stima si recunoscintia a ndstra pentru crescerea morale si intelectuale prin D-a Sa. Nu ddra ca cu- getamu a putd resplati prin acestu odorn ostenelelc puse, nu,' căci scimu, acele nu se mai potu intdree cu nici unu prntiu; ci * 228 facemu acest'a singuru numai, câ se damu o doveda de simtie- mintele ndstre si de vointi’a implinirei datoriei nostre. Deci se traiesca D. Panga!" Adeveratu o surprindere frumdsa fu acesfa pentru D. Pang’a, care in momentele acele versâ lacrami de bucuria, vedienduse in midiloculu unoru discipuli atata de recunoscători. A respunsu si Dsa in cuvinte frumdse pentru onorea ce i se face si a inchinatu pentru dis- cipulii sei menționați. După pucinu timpu se scula erasi D. Ignatiu si scotiendu unu anelu din degetulu seu, ilu presentâ oo. dspeti rostindu altu toastu, in care dîse ca precum in launtrulu anelului aceluia sunt intipuite doue persone: Marcu Aurelu si L. Veru lienenduse de mana, cu inscriptiunea in giurulu loru: „Co n cordi’a* , asiă se domnesca după acestu simbolu intre noi si d’aici inainte „concordi’a* inimeloru In fine descoperindu ca ane- lulu acela, care pe din afara avea tipulu lui M. Au- re lu, inca se da de suveniru D-ui Panga din partea laudatîloru discipuli foști, ilu puse elu insusi in degetulu știm, docinte. La aceste D. P. ’si eprimâ din nou a sa multiamita si asigura pe DD. ospeti ca dio’a aceea memorabila nici candu nu o vă pute uită, dra anelulu purlandulu in degetu: in tdta clipit’a ’si va aduce aminte de bravii si aleșii sei discipuli. Se ridicară mai departe toaste pentru Maiestatea Sa Imperatulu, pentru colonelulu Appel sci., era D. Gaetanu rosti unu toastu alegoricu, c’unu esemplu din mitologia, prin care a deslucitu, ca Jupiteru, mai marele dieiloru, avendu odata indelungatu timpu durere de capu, si ne mai putendu-o suferi, chiamâ pe Vulcanu la sine, si-i demandă se-i crape capulu cu ciocanulu. Porunc’a se ’mplini si din capulu crepatu sari Minerv’a de totu înarmata. Dens’a fu apoi de mare ajutoriu lui Jupiteru (Joue) in lupt’a sa cu Titanii si gigantii, carii vrendu a scdte pe Jupiteru din domnia, se incercara a luă ceriulu cu asaltu, formandu din daturile puse unulu peste altulu — scări si ajunseră pana in Olimpu, de unde insa fura respinși si aruncati in Tartaru. — Sen- sulu se pdte află usioru. Mai incolo D. Siandoru chiamâ cate doi membrii, pe judele si c’unu juralu, din comunele 6rd’a-de-susu si de-josu in sal’a ospetiului si dandule cate unii pocalu cu vinu, li se arata si pocalulu celu de auru si deslucindu-li-se scopulu pentru care este acela menitu, fura îndemnați cu cuvinte petrundietdre spre edificarea si intemeiarea unei scdle bune, pe care provediendu - o c’ unu invetiatoriu capace d’a core- spunde chiamarei sale, si platindulu bine se-si dea copii la scdla, câ se se nasca dialr’ensii membrii de folosu pentru stătu si națiune. O banda de musicanti a esecutatu intr’aceea de- osebite piese natiunale plăcute spre desfetarea dspe— ti loru. Ospetii se risipiră pela apusulu sdrelui, candu D. Pcnga, ridicatu de insusi invetiaceii sei prdstimati In carutia, se desparți de densii intre lacremi. Pe pocalulu de auru, care s’a lucratu in Viena ca multa măiestria, s’afla pe o lăture scrisu: „Bunului mentoru Moise Panga, direct, si docente in Naseudu 1861, recunoscătorii invetiacei: Căpitănii Tomutia, Nic. Antonu, Torni,* los. Velicanu, Teod. Antonu, VI a du.® Pe ceealalta lăture: „Supralocoten.: Borgovanu, Jlacobu Popp, Rusu, Ignatiu, Majeriu, Zogrdnu, Georgiu Popp, Iftenie, — Locoten.: Siandoru, Popitianu, Ste- fanutiu, Sucea, Campdnu, Tamasiu, Ion Margindnu, Te- banu, Puiu, Muresianu, Nistoru Marginenu, Salcu, — Control.: Cratiunu, Actua.: Poplica, CanceL: Samsonu Popp, Ganea, Comea. — Intre inscriptiuni de ambele laturi se afla simboluri frumdse. Incheemu descrierea acestei solemnități prin ur- matdrea adresa dela multu zelosulu nostru barbatu G. P., pe carea elu-neputendu luă parte din caus’a inde- partarei la festivitatea aedsta — o tramise Dlui Pang’a sî i se inmanuâ cu ocasiunea prandîului: „Multu onorate Domnule! De vomu privi cu luare a minte la cursulu si modulu desvoltarei genului omenescu, abd vom află vreunu stătu, care se binemerite atată de înaintarea in lumina, si prin urmare de prosperarea omenimei in. parte si preste totu — că statulu invetiatorescu. Nu fara multa dreptate a fostu dis’o inca oratorele Bornei, „ca mai mare bine nu putem face pentru țpatrie, decatu in* struandu tinerimea", de dre ce junimea e acea sementia, din care are se sucrdsca generatiunea venitdre, tare si solida, au degenerata si molepsita după cumu ea fa norocita a fl rourata cu principie senetăse, sdu din contra mortofere. Si daca ne vomu pune întrebarea: cu ce se recompensa si intorcu binefacerile neasemenate, ce acestu stătu le aduce pe altariulu patriei si alu societatei? ne vine a respunde cu poetulu vechiu: e bine a nu face nemica, fiindu ca pentru nice unu me- rita nu se multiamesce cum s’ar* cuveni! Intr’ adeveru, că se tacemu de miile de neplăceri si nea- junse, ce se incrucescu pe spinds’a cale a educatoriului, elu se asemena fdrte unui gradinariu, ce cu mana sarguitiosa sadesce fraget’a planta, fara sperare se ajunga canduva a află si insusi adepostu binefacatoriu sub records'a-i umbra. Pare a fi o dispusetiune in adinsu a ceriului, ca pre lenga cea mai sincera voia, catra cei mai mari binefăcători ai noștri, Dumnedieu, părinți si crescători, nici candu se putemu fi după 229 cuviintia recunoscători, câ se nu încete, se nu se franga nici odata sântele legaminte de iubire sî aderintia, ce catra densii ne Idga si obldga. Domni’a Ta, câ unu invetiatoriu raru, cu staruintie asiâ neobosite, inca afli unica resplata ,ai mângâiere pentru atatea os ten ele numai in resultatele cele frumdse cu carî’ti vedi coro- nata activitatea, si in ferbintea multiamita cu care ’ti remane datore totdeuna acea mulțime de tineri, in a caroru inimi ai aprinșii flacar’a iubirei de sciintie, si caroru Ie ai pregătita calea ia fericire. Simtiulu acestu dulce ne fu deci, Multu onorate Dom- nule, si noue stremurulu, se ne manifestamu fiesc’a stima pu- rurea vecuitoare in santuarîulu sufleteloru ndstre catra multa venerat’a-ti persdna. Ca daca undeva, apoi cu sinceritate martu- risimu, in noi se verifica adeverulu recunoscuta din batrani, „cumca omuiu nu e aceea ce se nasce, ci aceea ce se face prin jerescere.* Si in atare convingere urmamu numai sacrei inspirari ce inim'a ne o dictâza, candu escbiamamu: ce avemu, ce nu’ti de- torimu Tie, prea demne bar bate? Pentru-ca ceea ce a seditu si cultivata semanti’a a tdta virtutea in pepturile ndstre cele inca plapande, a fostu neobo- sita'ti mana. Svaturile si îndemnurile parintesci ne resunau pre- tutindinea câ vdcea din regiuni supeme a unui angeru apera- toriu si conducatoriu, nu numai in timpulu ce ne conduceai, ci ai după ce parasisemu palestr’a sciintieloru, facandn ca juni ne- esperti si neresoluti, antaii pași, pe ooltiurosulu stadiu alu vietiei. Si ce in propășirea ndstra nea sierbitu de faru luminosu si apcchiu tuturora fapteloru si nesuintieloru, earasi nu a fosta, amate părinte, decatu caracteru- ti strabunescu, carele de mici ne dadusemu a-lu admirâ. Micutiulu institata Naseuddnu — din a cărui sinu afiamu ori unde in largulu scumpei ndstre patrie cate o floricica, si in Armata inca unu numeru însemnata de ostasî aleși — se bucura pana astadi pe terenuln scolariu a natiunei ndstre, de unu re' nume putemu dice strălucita; si la susutienerea acestuia, nu- vomu greși spunendu, ca rar’a intieleptiune, zelulu esemplariu ai direcțiunea plina de tacta a multa onoratei Domniei Tale, au contribuita multa. Cu adeveratu, unu invetiatoriu, care e ferice a putea nutri in consciinti’a sa, dulcea suvenire de asemenea fapte, pre lenga tdta falacitatea sdrtei — care câ comuna tuturora lucrurilora pamentene, ’si produce joculu arbitriului seu si pe campulu celei mai meritdse activitati — pdte pe dreptu afirmâ cu unu Herder, carele dîce: „Pe lumea acdsfa nu cunoscu vre o întreprindere, care se merite sî se-ti resplatdsca ostendl’a măi tare, decatu aierbindu junimei, spre a o indrumâ pre calea vietiei.“ Acdsta devisa păruși a o fi alesu sî Domni’a Ta de simbolu pentru tdta viati’a. Deci, spre ati dâ o dovdda despre cea mai profunda recu- noscintia, dta ca cativa din cei multi, cari i ai educata (o mare parte din ei—suntemu convinși ca spre durerea loru, — nu s’au pututu părtini, pentru ca ursit’a ne aruncă in tdte ungiurile lumei, câta abia ne afiamu prin scrisori): — ne amu reunita, ftâ tramite acesta micu suveniru. Primesce lu te rogu, bunule Mentoru, câ unu semnu alu sti- mei si iubirei ndstre cu acea convingere, ca amdrea catra Domni’a Ta e sincera si clocotesce in pepturile tuturora inve- tiaceiloru ce i ai avuta, si ca ei si-unescu oftările la tronulu celu Atotaputinte: câ Elu se’ti resplateasca ceea ce dmenii nu potu. Capital’a friulana, Udine, in diu’a inaltiarei Domnului 1861. In numele școlarilor de adinidra George Popp, Supralocotiitoriu c. r. Soiri, scolastice. Sibiiu, 17. luliu n. La scdlele luterane de aici se incepura esamenele in 16. ale cur. Din 16. pana ’n 17. se tienura esamenele verbale cu abiturientii, din 18. pana ’n 31. luliu vor urma esamenele publice in Gim- nasiu, scdl’a reala si normala, in. 31. luliu promotiune, impar tir ea premieloru si incheiare solemna a anului scolasticu. Numerulu scolariloru inscrisi cu incepuL anul, a fostu a) in gimnasiu 330, dintre cari 219 sunt germani, 94 romani, 16 unguri si 1 serbu, din acesti’a a esîtu in decursulu anului 54, in restimpulu care a mai venitu 3 noi; s’a aflatu asiadara la finea anului 279 elevi, b) In scdl’a reala numerulu totalu de 125, din cari 112 germani, 5 romani, 5 magiari, 2 armeni si 1 evreu; in decursulu anului părăsiră scdl’a 34, si mai veniră noi 2, se oflara asiadara cu finea anului 93. c) La scdl’a capitala (normala) numerulu scolariloru, la incep. an. 387, din acesti’a 314 germani, 56 romani, 15 magiari si 2 evrei; preste anu esîra din institutu 18 si veniră in locu 7, cu finea finului se aflara prin urmare 376. In tute trele institutele a frecuentatu asiadara in anulu scol. 186% cu totulu 155 romani. Naseudu. Starea sumaria a eleviloru la scdl’a naseudana principala, cea de fetitie si institutulu prepa- randialu in anulu 1861 este unnatdrea: A. La scdl’a principala de baiati. In clas’a I., sub invetiatoriulu Andreiu Morariu, elevi cu to- tulu 75; in clas’a II. sub invetiatoriulu Vasiliu Născu 66; in cl. III. sub invetiatoriulu Vasil. Muresianu 80; in cL IV. sub invetiatoriulu Cosma Anc’a 69; cu totulu 290 de elevi. Acesti’a se impartu după religiune: 257 gr.- catolici, 9 greco-resarit., 18 romano-cat., 2 reformati, 4 evrei; după naționalitate: 266 romani, 11 ma- giari, 9 germani, 4 evrei. 230 B. La scdl’a de fetitie. Sub invetiatdrea Eleonor’a Capitanu, 22 fetitie, din care după reli- giune 10 sunt greco-cat, 4 rom.-cat., 3reform., si 5 evree; dra după naționalitate: 10 romane, 2 magiare, 5 germane si 5 evree. C. In institutulu preparandialu. Catechetu: Reverendisimulu D. Vicariu GregoriuMoisilu, In- vetiatori: DD. Vasiliu Petri, Cosm’a Anc’a, Andreiu Morariu si Joane Secuiu (de cantu). Numerulu eleviloru in anulu I. 67, in alu II. 32, cu totulu: 99, toti romani, 96 de confesiunea greco-catol. si 3 de cea orientala. Numerulu totalu ilu eleviloru din tdte scdlele Na- scudului este asiadara de 411*). . De sub Ciblesi, 1861. De multu doriamu a face O. publicu cunoscuta starea scoleloru comunale din fostulu confiniu militare de aci; totuși aedsta dorire cu arddre nu se potd rea- lisa pana in presente. Nu me voiu sfii dar’ de ar’ fi chiar’ spre detragerea ondrei ndstre seu cuiva, a măr- turisi adeverulu descoperindu morbulu ce e de ase vindecare. Scdlele comunale din acestu tienutu inainte de 1848 (si mai cu soma sub fericitulu V. Mariana) stetera in flore, — in fiacare comuna spre delectare vedeai o scdla frumdsa, pana la 100 si mai multi pruncuți in cea mai buna ordine frecuentandu scdla, fiacare pă- rinte, chiar’ fara voi a lui erâ astrinsu asi dâ pruncuții la scdla, cei de buna sperare se luâ in clasele normali din Naseudu, ori alte triviali remanendu ceialalti pana atunci in scdl’a comunale, pana candu pe lenga scriere si cetire-si procura cunosciintia buna despre economia si alte unui economu necesaria; aslfeliu se templâ si cu felitiele. — Romanticele vai si selbe estense, can- teculu paseriloru in aurora si echo musicei si a tobe- loru, de cari resunâ văile acestui tienutu, cugetu nu erâ atatu de incantatorie pentru fiacare călătoria, spre a nui răpi atențiunea jun a tierana, care se ocupâ intre *) Asteptamu a ni se împarte si si resultatulu esameneloru, care tocma decurgn. Intocma este publiculu nostru indreptatîtu a asteptA asemeue date si resultate de pela tote institutele ndstre romane in totu anulu. Asta așteptare pre intemeiata se va multiami atunci, daca DD. profesori gimnasiali etc. cum si invetiatorii noștri comunali nu vor crutiâ ostenel’a, a ni le tramite inedee din candu in candu. R. doine si salturi cu cetirea unei epistole dela fratele sdu amoresulu ei. — Candu din contra acum privinda la scdlele comunali delasate, ba multe ruinate, afundata in trista melancolia, trebue se suspini din anima dicunda »O timpuri, o moravuri!* In locu de progresa, regresa. Si dre ce a fostu caus’a acestei degenarari? na voiu a taiâ prd afundu cu cris’a ce voiu a observa — ca deși preoții in privinti’a scdleloru mai preste tota fure activi, totuși poporulu condusa mai multu de unii, caroru pucînu le jacea la anima grifa de scoli, ba ve- diendu ca chiar* barbatiloru loru, precum notarii si judii nu le ambla prin capu scdl’a, ci mai multu jupanulu Moise, in locu de a o repara cârca numai ocasiuni de asi implea posunânulu propriu — — firesce acestea tdte trasera după sene cu multu mai tare neingrigirea, neinteresarea si degenerarea poporului. Nu voiu dîce ca nu sar’ dâ esceptiuni, cari ace- stea nici ca le voru luă pe sine. Spre esemplu pentru acei, cari ar’ denegă a fi a- vutu midîldce si potentie de a stâ de scdle, voiu aduce pe repausatulu bravulu si demnulu de memoria Ioane Bel ti a gu, care câ jude in comun’a Salva, unde se află o scdla fdrte frumdsa, inse mai cu totulu ruinata, sacrificandusi tdte poterile o aduse la starea mai din- ainte. Cugetu ca aedsta s’ar potea face ori si unde e de lipsa, numai zelulu se nu lipsesca. Uitandu si ascriendu tdte fatalitatei tempului sin- guru acea sperare me mângâie si nutresce, ca de acum inainte ne vomu bucură de atari barbati bine- semtîtori, cari voru sci a ne vindecă dorerile, voru sci a se folosi de obositele ndstre poteri, conducandune la limanulu dorintieloru si fericirei. L. P. Materiale de instrucțiune. Schitie din geografi’a biblica. A. PALESTIN’A. Ari’a de 450 mile Q cu 5 milione locuitori. Jace in Asi’a si se marginesce la Ostu (resaritu) cu Arabi’a, la Vestu (apusu) cu marea medîtierana (numita in s. scriptura oceanulu celu mare), la Nordu (miedia-ndpte) cu Siri’a (care in s. scriptura vine sub nume de Aram), la Sudu (miedia-dî) cu Arabi’a. Munții: Zrfbauo/i-uhi, adica muntele albu, dedrece piscurile lui sunt acoperite pururea de nea ; 231 xlin mantele acesta s'adusera lemnele si petrile la edi- ; ficarea bisericei lui Solomonu. Eră crescută p’atunci de i cedrii, in locuia caror’a cresce acum smochinula si batuculu de viia. TWwr-ulu, inaltu de 3OO¹; in mun- < tele acesta s’a schimbatu la facia D. Cristosu. Kar~ e forte fructifera, acoperita cu păduri, gră- dini si agrii si are forte multe pesceru Văii: Hinon-vXu, unde se jertfiau copii idolului Moloch. Kidron, Gibeon^ Etkol. Ape: Marea ineditierana, laculu Tiberia său Genezaretu, numitu si marea galileica; laculu acesta avuta fdrte de pesci, dă totdeun’a oeupatiane la 1500 pescari. Marea mor ta său sarata (11 mile in lungime si 6 dre in latîme). Aici a statutu odinidra cetatîle S o dom’a si Gomor’a, cari se cu- tropira. Riulu primariu este lordan-xAu de 11 mile in lungime, isvorasce in Libanonu, stracurge Ge- nezaretulo si se vărsa in mărea morta. Producte: vinu, grâu, orzu, smochine, migdale, olive, datile, tăie de cea mai buna calitate, — miere, sare multa, balsamu; metale; oi, capre, cai pucini, că- mile si nralte selbatacil. Clim’a e fdrte calda, preste totu totuși slemperata. Plăgile tierii sunt: cotremurile de pamentu, Samum-ulu (unu ventu pericolosu de catra resaritu), ciutn’a, lepr’a sci. Popărele Învecinate: La Ostu si Suda E- domitii, Amalechitii, Moabitii si Amonitii. La Vesta Fenicienii si Filistrii. La Nordu Sirii. Imparttrea: a) De pe timpulu lui losu’a tiăr’a s’a ’mpartitu in 12 seminții, b) Dela timpulu lui Re- babeamu (fiiulu lui Solomonu) in imperatî’a lui lud'a si a lui brailu. c) Pe timpula Romaniloru: in lude’a Samari’a, Galile’a si Pere’a. 1. Galile’a. In acăsta tierutia frumdsa vietiuira nunumai Iudei, ci si pagani, trecuti de pr’in tierile vecine. Galileanii se distinseră intre locuitorii celorlalte provincii prin bravura, religiositate si cultura. Insa prelenga tote aste preferintie ale loru, fure totuși de- spretiuiti de Iudeii din lude’a. Aici a vietiuitu Isusu. Seforis, cetate capitala, Ti beri’a cetate lenga Ge- nesaretu cu ape minerale si bai calde. Betsaid’a, oresielu de pescari, locuia nascerii apostoliloru Petru, Andreiu si Ioana si unde ei s’a ocupata cu pescui- tulu. Nazareta (acum Nasr’a), aici a locuita părinții lui Isusu. Na in, lenga Taboru seu Tavoru, unde Isusu a invieatu pe fiiulu veduvei. 2. Samari’a. Samaritanii erau o națiune de origine pagana. Ei erau urgisiti si despretiuiti de catra adeveratii ludei din lude’a; insa ei suferira acăsta orgia cu constantin si aratara catra Iudei o purtare de lauda. Samari’a e resiedinti’a. Si chem siedi’a ofi- ciului divinu samaritanu. Silo, aici eră pusu cortulu mărturiei, unde a stătu 300 de ani. (VA urmA.) Varietati. Din scriptele lui Yung. (Urmare din Nr. 25.) După legile naturei, noi putemu fi acum ceea ce trebue se fimu; nici unuia din drele ndstre n’are drep- turi asupr’a celoru viitdre. Ce mandria faciarnica la omu, a pune tăie sperautiele sale pe dio’a de mane! unde este acea dî? Cine ne incredintiăza, ca n’o vom petrece in mormentu? Cine o pdte avă sub a sa ste- panire? Asupr’a unei sperantie desierte dîdimu fericirea ndstra; facemu planuri vecinice, că cum am avea in man’a ndstra fusulu Ursiteloru si am putea prelungi firulu vieții după voie-ne. Cu acestu chipu ingamfati de chipzuiri si de sperantie pentru dio’a de mane, noi pe- rima astadi. Cea mai periculdsa din tdte rătăcirile ndstre este, ca noi, nebagandu in săma viăti’a trăită, socotimu ca acum incepemu a traf Toii dmenii promitu a fi in- tielepti o dt; omulu de astadi se mandresce pentru in- tieleptiunea de mane. O! cala de frumdsa va fi viăti’a, ce pdte n’o vom mai trai! . . . Timpulu ce se afla in stepanirea ndstra, ilu inchinamu desiertatiunii cu hota- rire insa, de a eredt intieleptiuni in celu viitoria. Pana candu suntem tineri si in putere, ne odinimu sumeti asupr’a minutului da acum, far’ d’a ne turbură de cele urmatdre si ne credema mai inlielepti decatu părinții noștri. La treidieci de ani omulu d’abea începe a os gandf, ca purtarea lui pdte fi desfrenata; la 40 impu- tarea se face dovăda si planulu vieții se schimba; la 50 se dojenesce pe sine pentru rusîndsele aceste ur- mări si scopalu de a fi mtieleptu se face hotarire, pe care o innoiesce si mane . . . pdte! .... dări poi- mane . • • . a! . . poimane ... o mana de pamentu i acopere trupulu, si pătria de pe mormentu arata ca a fostu! . . • Asiă, frate, omulu mdre cu desiărt’a ho- tarire de a fi intieleptu mane, si fura timpulu din anu in anu, pana candu gramadinduse tdte, ne trezimu fara veste in sinulu mortii, far’ de a fi lucratu o fapta macar folositdre patriei si stralucitdre pentru famili’a ndstra. (VA urmA.)* 232 * Orecine dandu preste anuntiulu literariu, aiaturatu la Nn 24 alu „Amic. Scolei* despre, cărțile aflatore in libreri’a lui S. Filtsch, si citindu titululu cărticelei „Az erdelyi olâh nemzetrdl szolld tdrvenyczikkek az unioval szemben es ezekrdl drtekezlet egy magyar ds egy olâh kdzt*, atat’a s’a inviersiunatu de cuvenlulu „olâh*, incatu n’a crutiatu oslendl’a a scrie o epistola anonima catra librerulu S. Filtsch, din partea cărui se făcuse acelu anuntiu, si a insîrâ acolo cate Înjuraturi pe lume tdte, pentru cutezarea, de a mai scria inca si astadi cu- ventulu de batjocura „olâh*. Bietulu omu, ori si cine fia, se vede unu romanu tare zelosu, totuși este in- catuva de competimitu pentru sdrobdl’a sa in-disiertu, si noi, dupace ni s’a comunicatu si ndue acea epistola, amu midîlocitu a i se tramite in dara unu esemplaru din aceea cărticică, câ Dlui se veda cine e acelu „olâh* si ce cuprinde acea carte. Pe epistola stâ timbrulu poștei „Szamos-Ujvâr*, deci anonimului scriitoriu ser- vdsca-i spre sciintia, ca la posl’a din Gherl’a sa spe- datu pentru D-Sa unu esemplariu din opusculu, de mai susu sub adres’a „Anonimului scriitoriu catra libreriulu Filtsch*, pe care o pdte lua de acolo, far’ d’a se face cuiva cunoscuta» * La mai multe intrebatiuni ce ni se făcu, aducemu la cunoscintia, ca — după informatiunile ce le avemu — Bucuru Risulea, redigatoriulu almanacului umo- risticu „Tuti-FrutH, care ar fi se esa in Pest’a inca in septemanile aceste, este Dlu Emericu Bas iii u Stanescu. Domni’a sa trebuiâ pe tdta intemplarea se dea mai buna deslucire publicului despre intreprin- derea ce vrea se faca. — * De drecatu timpu se observa pe ceriu unu cometa frumosu nepreanuntiatu din partea astronomiloru, carele cu marimea si stralucinti’a sa intrece pe Venus si are o coma, ce in lungime e asemene cornetului Donati- anu din 1858. * Asupr’a latîtoriloru sectei religios© numite „Jeru- sa Ierni ti noi* s’a rostita sentinti’a judecaldresca in septemanile trecute in Vien’a; mai toti fura condemnati la inchisdre. Sect’a acest'a-si are inceputulu in Vien’a de drecati ani, si s’a oprita prin ordinatiune ministeriala publicata in foi’a legiloru imperiale. Cu tdte aceste martusisotirii ei nu s'abatura dela ea, ci ’si educara si copii in aceeași in anii din urma. Intre puntele relegei loru este si aceea, câ se nu bea beuturi spirituose si se nu jdee nici unu feliu de jocu pagubitoriu, care tdte se privescu de meri pecate. — Dupace tribunalulu de Vien’a ii osendi acum la inchisdre, ei ridicară protesta pentru „persecutiune (gona) de creștini* si se intiele- sere intre sine, ca dio’a acesta a condamnării loru se o serbeze in toti anii, câ dî a suferintiei fundatoriloru acelei secte. * In Arlovka, unu satu in Rusi’a (gubernamentulu Saratow), o tieranca tinera a născuta patru copii, dintre cari doi sunt inca in vietia. * „Taimsulu*, diurnalulu celu giganticu englesescu* in 21. luniu esi in trei edie» Din cele 144 coldne mari, <02, statatdre cam din 27.000 sîre, fura implute cu anuntiuri. Nr. 76. 1861. (1) Escriere de concursu Pentru ocuparea postului de invetiatoriu in scoFa comunale romana unita din Catin’a, cu care e împre- una tu unu beneficiu anuale: de 52 fior. v. a. pri- mindi din cas’a perceptorale c.-r. contributiunale re- spectiva câ fundatiune vechia, apoi: de 80 fior. v. a., cari comun’a cu contracta e obligata in ddue rate ai prestâ pe cale repartitiunale, a trei’a: dela tota pruncula si prunc’a umblatoria la scdla una diumetate miertia mare de cucuruzu; si in urma: cuartiru liberu cu gra- dina destula pentru legumi debuintidse la una casa. Concurendii, carii au de a fire pedagogi absoluti sciutori da canturile bisericesci pentru mai mare indem- narea poporului de a’si dâ pruncii la scdla, si afara de plinaria cunosciintia gramaticale a limbei romane se mai posieda inca baremu una din celelalte ddue limbe ale patriei, — suntu rogati a’si tramite petitiunile sale pro- vediute cu documintele necesarie la suscrisulu oficiu protopopescu pana in ultim’a Augusta a. c., câ asiă pana la începerea noului anu scolasticu prosime ve- nitoriu, memorat’a stațiune vacante si in fapta deplinii se se pdta restaurâ. Dela oficiulu protopopescu rom.-unitu din Catin’a, 10. luniu 1861 s. n. lacobu Lugoslanu. administr. protop. rom.-unitu. Respunsuri. Udine. S’a tramisu in 13. Juliu n.: Istori’a Romanilora din Dacia de Ilarianu 1 esemp. . 4 fi. 20 esemplare „Istori’a natiunala“, din care 1 esem- plariu s’a tramisu si D-tale, â 20 cr. . . . 4 fi. 20 modele de scrisu â 15 cr. . . . . 3 fi. Spesele transportului...........................1 fi. 25 cr. Sum’a . 12 fi. 25 cr. <3. L. — Deva. Se primescu, tramitene. J. T.— Rezbănya. Orice elaboratu trebue se-lu videmu mai anteiu, câ se ne putem hotărî despre primirea s^u neprP mirea lui. I. J. Numerii i veți putea căpătă după voi’a D - vdstra si atunci. Redactoru responsabilii • V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului* Provedietur’a si tipariulu lui 8. Filtsch. 28. Si6iiu, 15. luliu. 1861. Ese in tota Sambat’a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe % anu 1 fl. 70 cr. AMKIU SCOLEI. Pentru tote provine, austr. pe anu 4, pe */ₐ a. 2 fi., pentru princ. romane pe anu 38, pe */i *• 19 piast. Istori’a pedagogicei. Dela introducerea creștinismului pana la reformatiune. (Urmare.) Precumu vediuremu in cele precedenti dintre tdte institutele de invetiamentu, scdlele monasteriali incepure a decade mai tare si mai curendu, — pe candu cu specialitate tocma acestea s'ar fi cadiutu se se inaitie si se infloresca, căci canonicii si călugării caroru erau incredintiate nunumai ca erau destulu de bineficiati seu salarizati, dar’ mai pe susu de acest’a datori’a si mi- siunea loru, eră se se ingrigesca din tdte poterile pentru bunăstarea si inaintarea acestora scdle. Dar’ indesiertu, ca precumu cu distinctiune canonicii, asiă si călugării sdu monachii au inceputu a-si pierde cărările, a se îmbuibă cu bmefioiale, a sje aruncă iu braciate lasîtatei Si placerei, ud profil hodieque figura docet. Inse universitățile si scdlele publice sdu cetatienesci totu mai tare se desvoltă. Cetatllș prin comerciu si me- serie se inaltiă la o polere materiale însemnata, dreptu aceea si incepure a redică scdle totu mai multe. Asiă la Liibecu (1161), Hamburgu (1187), Breslau (1267), Stetin (1390), Lipsi’a (1393) s. a. Poterea școlara eră în man’a eppiloru si gumai cu concesiunea loru potea se redice cineva vre-o scdla. — Aceste se impartiau in scdle strinsu cetatienesci seu dupacumu se numeau atunci latine, — si parochiali sdu poporali. Fiindcă corporaliunile negutiatorilora erau mai pe susu decatu alte corporatiuni, si totu deodata unii dintre negutiatori imbracau si oficia publice, asiă le eră necesaria limb’a latina că limba diplomatica si sciintifica. Din asta causa se introduse in scdlele cetatjenesci limb’a latina; bă pe incetulu se ridicare la gimnasia asiă dtcundu mai multu filologice. Scdlele stetdu sub inspectiunea eppului său a ma- gistratului — Instrucțiunea, lașa ca eră fdrte simpla, dar’ se templă in modu fdrte scandalosu. Magistratuta dă scdl’a spre instrucțiune la cate, unu asiă; numita magistru sdu rectQriu cu contracta pe upupM, acest’a apoi ’si tocmiă cantora, provisori sdu magistri subalterni (hipodidascali) si alti invetiatori subalterni (locad^ aceștia aveau se scie vorbi si scrie latinesce si pe. lenga aceea se Ga deprensi in eticheta că se invetie si pe școlari. Candu eră la alegerea vr’unui magistru, preotimea se ncvoiă totdeun’a s’alega unulu, care va potd fi si ei intra ajutoriu. Asiă apoi se templă ca in cetatîle cele mai serace unde dotarea eră mesera, magistrata eră nevoiitu se merga si pe la biserici se cânte seu altumintrea se sierbesca. De sici resultâ si aceea ca magistrii nu petreceau multu intr’unu locu, ci vaga** bundau din o cetate in alfa. Pe urma chiar’ si școlari mai betrani de prin scdlele latine incepure sub nume de școlari vaganti (scholares vagantes^ goliardi, Af- striones) a implea lumea sub protesta ca ambla dela o scdla la alfa; apoi că te pdta, tm -faedu cate tdte; Acumu erau vrăjitori, acumu pascalitori, acumu negror manti, acumu faedu esperimente fisicali si cate alte misielii si insielatorii, asiă catu pe urma fure chiar’ si anatemisall Ei se impartiau in ddue clasi: in mai betrani nu- miti bachanti si in mai tenori. Cei teneri erau siliți se tiena de mancare pe bachanti că pre nesce orbi, bă se le mai faca chiaru si presente; apoi daca, nu potdu altmintrea si- faedu degetele lungi si castigau de pe unde dă Ddiem Asiă pe unde ajungeau erau că lo- custele, cam asiă ceva că Curatii. Scdlele cetatienesci inca decadiurp si se detiKH» ralisara. Tdta invetiatur’a eră numai o memorisare mechanica, o blatarare; caus’a eră si aceea ca bieții saolari nu potd se-si scrie nusciu ce stadiu, căci unu contiu de bartia pela 1430 costă 1 y₉ taleru. Cea d’anteiu mdra de hartia s’a redicatu in Germani'a la 1390. — Bibli’a pe bartia costă 36 galbeni, pe perga- mente 66 galbeni» Apoi profesorii o luase la speculatiuni cu mânu* alele. Școlarii nu potdu se-si câștige toti manualele* asiă profesoriulu caută se cetdsca testata pana candu 234 lu invetiă școlarii de rostu. De limb’a materna nu eră vorba, ci latina in susu, latina in diosu. (Vă urniâ.) Gassendi si istori’a astronomiei. (Urmare din Nr. 24.) Se aruncamu acuma un’a privire esaminatore in epoc’a istorica Esaminarea, cu privire la anticuitatea observarilora astronomice, dsa in favorea Egipteniloru, Asiriloru si a Babilonieniloru. Căci Grecii, cari in pri- vinti’a acest’a eparu a se luptă cu ei, sunt siliti după insâsi mărturisirea lui Platone, a le concede loru pre- ferinti’a. In respectulu acest’a Platone (in Epin.) asia ie esprima: ᵣAcel’a care s’a ocupata mai ante cu ob- servarea astreloru, a fostu barbaru. Adica stravechi’a provincia a nutrita pe barbatii aceia, carii mai d’anteiu si-a sacrificatu puterile astoru observatiuni pentru fram- sdli’a ceriului de vera, cum se infacioseza aceea in Egipetu si Siri a, unde din lips’a norilora si a ploiloru se vedu astrele pră lamuritu“. Si in adeveru subtra- gendu aserțiunea, despre Ifitu, ca ar fi reinoitu jocurile olimpice, ce cade in secululu alu IX. ina de Cr, cum si cartîle lui Omeru si Esiodu, a caroru înflorire cade totu in acelu seculu: atunci Grecii nu prea potu arată ceva mai stravechiu, afara de observaliunile lui Talesu. care a vietiuitu in secululu alu VI. inainte de Cristosu, apoi tocma si cunoscintiele ce le posedeu despre corpurile ceresci le-a împrumutata dela Egipteni. Fiindu dara ca Egiptenii singuri si preoții acestor’a, suntu, carii cu Asirii si cu Babilonienii precum si cu intieleptii, cu- noscuti loru sub nume de Caldei, a polemisătu despre vechitatea observatiuniloru astronomice: de sigura nu e greu a decide, ca caruia d’intre aceștia i-se cuvene in asta privire glori’a. Căci deși losifu si altii dau antaietatea Caldeiloru, dra Lactantiu si cu altii o atribue Egipteniloru, Platone , Cicerone, Diodoru, Luciano, Tacita, Achile insa precum si alti scriitori ii citdza p’amendoi, că pe unii ce sunt demni de tdta credinti’a. Altraminte, pentru acesta nu trebue se ne cuprindă mirare, pentrucă ambele acestea națiuni s’a bucura tu de o patria la siesu frumoșii si intr’o clima curata, si se prive un’a pe alfa de coloni’a s’a, originea ambeloru e fabulosa, si tocma pentru aceea e greu a ne lesă in cercetarea ei, ambele aminteseu intr’unu modu despre timpulu in care si-a luata incepelura observatiunea steleloru. Caldeii a esersatu acest’a după Diodoru 403,000 ani^ dra Egiptenii, precum afirma Cicerone, (de divin.) 470.000 de ani. Autenticitatea celora dîse despre Egipteni ar’ pută deveni suspecta, d’in causa, ca ei prin adaogere, s’a wevoitu a-si eluptă preferinti’a. Căci se vede, că corn ambițiunea loru nu s’ar’ fi mul- tiumitu cu cei 409000 de ani memorati la Laertiu, sub a caroru decursu. adeca dela Vulcariu, fiiulu lui Nilu, pana la A lesandra HiaeedondM, ea ’tHempleiu 373 m* tunecimi de sore si 832 întunecimi de luna ? Premitiendu aceste, nu putemu negă, ca Egiptenii cu ore cati secuii inainte de călătoriile lui Talesu si a altora greci s’a ocupata*cu observatiunea steleloru; ddca intrebamu insa ca in catu timpu? respunsulu do- rita nu se pote dă, d’in causa, ca originea ei e fa- buldsa si se transpune intr’unn timpu de totu intanecosu. Pliniu dîce (libr. 7, c. 35) ca Epigene nu a aflata ceva urme mai vechi la Babilonieni, decatu nescari ob- servatiuni ce se intindu abia peste 720 de ani, sepate in caramidi arse; ca numerulu eclipsuriloru, de acarora urme a datu drp’aceea si a caroru consemnatiune a venitu in manile lui Ptolomeu, e mai asia de mare; ca in fine Berozu siCritodemu marturisescu, ca pe timpulu loru esistau cercările unui restimpu numai de 430 ani. Deși concedemu noi ceva si preste timpulu acesfa, totuși nu mai mnltu decatu a marturisitu ei, cându între- bați de Caflistene la arddrea lui Aristotele, a afirmata ca ei nimica poseda mai vechia ce ar trece peste 1903 de ani; carii ani, precum se vede, se începu cu Ninu, fiinhi lui Belu primulu rege alu Asiriloru. Si acesta e vechimea cea mai mare, care se pdte cercetă in pri- vintia astronomica; si care nu se întinde preste 1900 ani înaintea lui Alesandru. Dar* se ne intrebamu acum, ca ce resultatu putemu arată din observatiunile stelari ale acestora ddue po- pdre? Cu privire la Egipteni nemica, dra la Caldei pu- cinn. Poihponîu Mela, dtce despre egipteni, ca ar fi sapatu in columnele loru. cum ca stelele, dela originea Egiptenflorti si au schimbata de 4-ori cursulu loru (ca cum a lua tu ei acest’a, seu cum a intielesu ei acea aserțiune a lui Herodotu (libr. 2) ca sdrele de 2 ori a resaritu acolo, unde acuma apune, si de 2 ori a apusu intr* acela locu, u"nde acuma resare, nu e de lipsa a mai cercetă), pentru noi insa nu ne-a remasu dela ei nici una memoria despre vr’una observatiune făcută în unu anumita tempu: despre Caldei asemenea nu ne re- mase altu ceva, afara de întunecimile memorate la Ptolomeu. Intr’aceea fiindumî vorb’a despre Egipteni, nu considera aici pe Ptolomeu Si pe ceialalti scriitorii, carii au înflorită'in Alesandri’a cam vr*o 300 ani inainte de 235 Crislosu, seu după Alesandru, precum: Timocarisu, Era- tostenesu, Hipparcu; aceștia sdu au fostu Greci, seu pentru limb’a greca trebue a se numerâ intre Greci, si bu intre vechii Egipteni, din acaroru descoperiri si ob- servatiuni insusi Ptolomeu (afara de tdta indoiala,egip- tdnu) nu a trasu nici¹ unu folosu. La ambele popdre inse debile a distinge 2 feluri de observatiuni, adica după primiră distingere generala, astronomice si astrologice. Cele d’anteiu tratara despre misicarea, si marimea ste- leloru precum si despre relatiunea acelora cu privire la aproprierea si depărtarea loru intre sine, dra cestea din urma despre influinli’a pe care după superstitids’a loru credintia — stelele ar eserciâ asupr’a aerului cum si asupra fapteloru si lucrariloru omenesci. Fiindu ambele popdre aplecate spre superstitiune a venitu mai ante in confusiune vediendu miraculosele intunecimi solari si lunari, observandu totodată ca ore cate stele urmdza unu cursa contrariu; insa dup’aceea le-a venitu in minte, ca tdte acestea nu se intempla fara de cause si ca numai de o sistema scientifica ar fi lipsa, prin ajutorulu careia ar putea ajunge la cunoscinti’a apari- tiuniloru acelor’a. Din acesta causa, Caldeii a atribuita, după afirmarea lui Diodoru cea mai mare influintia, ce- loru 5 planeti, pe care i privea câ pe nescari mesageri seu vestitori ai voiei dieesci, fiindu ca nu procedea totu pe acea cale, câ celelalte astre cu cursu regulatu, ci acum resariâ si apunea in unulu, acum in altu locu, mai incolo diferau si in mărime si colore, Acestea si alte schimbări da aceste i-a facutu se se ocupe cu esaminarea mai seriosa a acelor’a. Fiindu inse ca erau de părere ca, cu catu e mai ridicata acelu locu de pe care se observa astrele, cu atata mai lamuritu se potu si vede: pentr’aceea a si redicatu edificiuri de ’naltime fdrte însemnata, precum a fostu turnulu acel’a din Ba- biloni’a, descrisu de Hprodotu, de o ’naltime necuprinsa, din acarui curte mai înalta, unde erâ si lemplulu lui Belu, se pute precum scrie Diodoru, cu mare acura- teiia inregistrâ resaritulu si apusulu astreloru. Dupace a fostu aflatu, ca cei cinci planeti purcedu mai totu p’o cariera, cu sdrele si cu luna; a insemnatu zodiaculu, in care crede ca esista un’a putere fdrte mare, din causa ca corpurile necurmatu se rotea intr’insulu. Zodiaculu acesta I’ă impartîtu ei in 12 parii sdu semne, pentrucă lun’a s’a rotitu de 12 ori ințr’ insula in timpu ce sdrele numai odaia; si după numeruju aceloru dîle, in care sdrele trece odaia prin unu semnu, totu semnulu Ta clasificatu in 30 de parti, pe care noi le numimu graduri. Insa la tdte aceste ei}au mai adaosu si ceva poesia, precum scimu din Diodoru. Si-au inehipuitu adica 12 dieitati principali, ascriindu fiacarei ( ale unu semnu si cale o luna; mai departe a subordinatu cor-» puriloru cale 30 de stele pe care le h numitu diei constatatori, si a crediuta ca calra medianopte totdeuna suntu 12 stele, asemnea calra amediadi esista 12, inso ne vidîbile; d’intre cari cele d'antaiu infaciosiau omenii vii, era cestea d’in contra pe cei morii. Acestea inse si alte visuri de natur’a Rcestor’a e destulu a le men- ționa numai; dar aceea ca cum a clasificatu zodiaculu in 12 parti, voiu spune lotuși mai pe largu, si inca incalu privesce pe Caldei după Sestu Empiricu, era ce atinge, pe Egiptenii după Macrobiu. Ambele popdre tomă apa intr’unu vasu angustu si in fundu gauritu, care curgea in allu vasu dela resarirea observata noptea a vr’unei stele, pana la acelu mo- menlu, in care aceea resarea de nou in noptea urmatdre. Impartiendu apoi ap’a aflalore in vasulu do desuptu in 12 parii egali, gatiau ddue vase si mai mici asia, ca Gacare contiene ’/₁₂ parii, si retornandu ap’a erasi in vasulu celu de asupra pandiau după resarirea vr’unei stele zodiace. Care intemplanduse, lasau a curge ap’a in unulu din vasele mai mici, si sub timpulu implerei aceluia aveu de grige la steua tocma atunci resarinda in zodiacu; apoi inschimbau vasulu cu celalaltu golu, si acdsfa repetîndu desî nu inlr’una, insa in mai multa nopți si-a insemnatu pe acele 12 stele, prin cari zor* diaculu inlregu se împarte in 12 parti egali. Deci, cq ce silinlia deosebita au mesuratu ci in modulu acest’a ceriulu, se pdte vedd singuru din esemplulu acest’a. Epicuru despre Caldei mai aminlesce si altu esemplu. Fiindu ca ei credeau, ca fericirea omului nascutoriu de- pinde dela acelu semnu, sdu dela acelu punții alu zo- diacului, care se vedea a se redicâ in momentulu nas- cerii sale calra orisonlu; de aceea cu ocasiunea fiecărei nasceri asceptate, unulu dintre auguri (asia se numiâ la cei vechi spuitorii de norocu) erâ de facia la nascere, dra altulu se asiediâ pe unu locu mai redicatu, si dandni celuilallu semnu despre nasceres copilului, a-, cesl’a nolâ alunei semnulu ce resariâ in momentulu nascerei. Insa e multu mai interesanta ceea ce amin-* tesce Macrobiu despre Egipteni, carii voindu a sci^ lungimea diametrului solare, gătiră unu vasu de petra semisferica gavanitu (scobita), pe care asiedicndulu cm buzele (marginile) in pusetiune orizontala, tocma in cen- trulu seu puseră unu arataloriu, din care trasera apoi sc-^ midiametre (radii) corespundietore pentru cele 12 semne. Dup’ aceea observa cu acest’a in dio’a ecuinopliului 236 momentulu acela, in care laturea cea din susu a sorelui va lumină orisontulu insemnandu apoi pe marginea va- sului acelu puntu, care lu arată umbr’a aratatoriului in momentulu de facia; insemnau dup'aceea si puntulu aceCa, in care fîniă umbr’a pe candu laturea de dinjosu a sorelui a aparutu pe orisonu. Finindu acest’a, me- surau intrespatiulu acel’a, care eră intre liniile ce aratau cele ddue umbre, si au aflata ca acestu spațiu face a 9-a parte a Orei d’anteiu, seu 108-a parte a semi- cercului, prin urmare a 216-a parte a cercului intregu. Din care apoi a dedusu, ca diametrulu sorelui face a 216-a parte a carierei sale intregi, pecandu acel’a abea s’apropria de a 700-a parte. După mesurarea loru diametrulu solare ar fi fostu 1 gradu si */₃, pecandu acel’a cu pucinu e mai mare decatu % de gradu, a- deca 30 său 31 de minute. Tocma asiă a fostu si vasulu acela, pe care Vitruviu’lu numesce „scaphen*—, Marcianu Capella „acaphidium", ascriindu inventarea lui lui Aristarcu din Samosu. Nu voiu aduce inainte mai deperte nici aceea, ca diametrulu sdrelui si prin oro- logiu de apa s’a silita alu determiriă, luandu acea can- titate de apa că mesura, care escurge din momentulu resarirei sdrelui pana la total’a apunere a Iui, ceea ce putemu citi la Plutarcu si Capella; modulu acest’a după spus'a lui Cleomede este o aflare a Egipteniloru. Din partemi numai pentru aceea am amintitu loculu acest’a, că se nu păru a retace ceva din cele, ce seu Egiptenii seu Babilonienii a observatu mai de în- semnata. (Vă urmă.) Siedulele de silintia, că midilocu de impucinarea pedepseloru in scdlele populare. Pentru de a’ncungiură pedepsele scolariloru, dar- mai alesu pentru îndemnarea lor spre invetiatura, e forte folositore impartîrea de siedulitie de silintia intre pruncii mai serguilori, in tote prelegerile peste sep- temana, după cum arata si perceptorulu Naum Petrovits, in „metodic’a* sa fdea 61, tipărită in Bud’a la a. 1818. Acăst’a e: a face mai multe siedulitie, de un degetu de lungi, pe care se se scria vorb’a „serguitoriu* seu „laudabilu*, apoi se se predea cate un’a scolariloru după fiesi-care respunsu bunu de preste septemana; ăra Sambat’a după „ vecernie * luanduse tdte siedulitiele fiesicaruia la revisiune si desbatere de faci’a scolariloru, acel’a, care vă avă mai multe se capete unu „atestata* compusu cam după capacitatea si placulu scolariloru, care atestata pdte fi lor mai placutu in versuri, unde se fia scrisu d’asupr’a numele sirguitoriului scolariu S.a. Acesta procedere slernesce intre școlari o in- focata diligintia, si fiindu ei mai totdeuna ocupati cu lectiunile loru, că se capete care din care mai multe siedulitie, fdrte multu se ’npedeca si dela alte efectuiri rele. Eu acesta procedere inca de vr-o 4 ani amu aplicatu-o in scdl’a mea si fdrte m’au ajutata: atatu intru propunerea invetiaturiloru; catu intru ocolirea pe- depseloru; dar’ mai alesu la „metdd’a noua* seu „a su- netului*, care ni-o recomanda si D. colega din Leta-mare in Nr. 17 alu „Am. Scdl.“, la care se cere o forte mare atențiune a scolariloru, si mare încordare a in- vetiatoriului. Deci recomandu aedsta procedere, cu care m’am folositu, si altora colegi ai mai, spre aplicare. Rachitt’a, 1861. Joane Blidarru, invetiatoriu Sciri scolastice. SibUu^ in 20. luliu s. n. De si cugetamu, ca per- tractările si decisiunile uni verși tatei sasesci se vor publică in diurnalele ndstre politice pe largu, după cum au urmatu, ne tienemu totuși si noi de datorie a face cunoscuta publicului cetitoriu si interesatu pentru prosperarea ndstra din celea 12 proiecte, cari le au așternute deputatii romani din Sebesiu cu scopu, de a se realisă prin universități, vreo 3, cari privescu inme- diate specialitatea scdlei. Acestea proiecte compusa de Dep. rom. zelosu, D. Gr. Popu din Sebesiu suntu de urmatoriulu cuprinsu: A. alu 6-lea proieelu: Reinviarea, republicarea si esecutarea puncteloru ordinatiunei universității din 3. aprile 1848 Nr. 458 de- bue fara amanare ordinată. Intre punctele acestei ordinatiuni date de Univer- sitatea pure sasdsca in anulu 1848, pe candu se înce- puseră armările pe puteri, se cuprinde sub b) „primirea ir un ci loru romani Ia ori ce feliu de profesiune necon- diționata*. B. alu 8-lea proiectu. Pentru ridicarea, sustienerea scdleloro si dotarea invetiatoriloru debue se ingrigăsca respectivele comune, si candu nu ara ajunge midîldcele comuneloru, atunci se se intregăsca astea din fondulu comunu alu Univer- sității. — Acdst’a fara deosebire de confesiuni. 237 C. alu 9-lea proiecta. Egala impartîre a studintiloru fara deosebire de fiatiunalilate cu stipendii din cas’a Universității; se se faca conclusu si acestu conclusu se fia publicata. Priimirea si realisarea acestoru proiecte ar resultâ o influintia fdrte binefacatdre asupra scdleloru romane din pamenlulu regescu. — Audîmu, ca o parte Însemnate a invetiatoriloru Banatului ar fi petitionatu la consiliulu ubg. reg. de locutiintia, câ se le denumdsca de Directoru pe unulu din pră demnii noștri barbati de acolo, alu cărui nume binecunoscuta publicului nostru — temendune a nu-i atinge modesti’a — suntemu siliti pentru asta data alu retacd. Observamu totuși, ca invetiatorii aceia nu putdu nici intr’unu modu a dă mai frumdsa dovada de energi’a si harnici’a ce trebue se orneze astadi pe in- vetiatorii romani, că prin pasulu facutu, alu cărui rea- lisare ar aduce pentru densii si astumodu pentru scdlele Banatului diorile unei prosperități de multu dorite. Orlatu. In 27. luliu n. se tienu esamenele la scdl’a principala de aici. Siebesiulu - sasescu. La gimnasiulu micu (de 4 clase) evangelicu din Siebesiulu sasescu s’a aflata cu finea anul. scol. 186% 77 școlari, din aceștia 37 suntu romani; la scdfa elementara de acolo 189 școlari, din cari 56 sunt romani; la scdl’a de fete 172 scolaritie, din care 15 sunt romane. Cu totulu s’a aflata asia- dara romani la scdlele siebesiane 93 baiati si 15 fetitie Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urmare din Nr. 26.) . C a p u alu IV. (1186—1258). DELA ASANU SI PETRU, PANA LA MORTEA LUI MICHAILU I. §. 32. A patr'a rescola a romaniloru, si restaurarea regatului sub Asanu, 1186—1196., Imperatulu bisantinu I s a c u A n g e 1 u, abia cuprinse tronai a, si ’lu si perdii. Murin- du-i muierea, petî (1186) pe făfa regelui Un- gariei Bela III., si demandă, că spesele de nunta se se adune dela cetati si tieri. Acest’a a necajitu pe toti locuitorii, era mai alesu pe romanii, carii locuiă in munții Emu lui si in cerculu Antrialului. Aceștia incrediendu-se strimtoriloru dela munți, si cetatiloru pe stanei, inca si mai nainte, pucinu cugetă cu grecii, dra acuma, pentru luarea venituriloru, si alte stărceri se resculara cu arme, si se innaltiara dra in marirea loru. (Nu pote se pdra nici unu poporu, dăca poporul u vre se traăsca)! Capii revolutiunii eră doi frați, Asana si Petru, carii mai avea de frate pe Io nu său lonichiu de etate mai tinera, — si toti trei se tragea din viti’a lui Samuila an tai ului rege romanescu, — adeca din dinasti’a romana a comitopuliloru. — Asanu si Petru s’au dusu la imperatulu Isacu in Chipsela, si au pretinsu se se primăsca in numerulu osta- siloru, si se li-se deetiăr’a dela Emu, carea nu aduce venituri multe. Imperatulu le denegă cererea, ăra mai vertosu Asanu, pretinse de nou cu indresnire — său ca rentornandu va sci elu ce se faca. Pentru acăsta indresnire capetă o palma, si se rentărsa infuriatu a .casa. Asana si Petra carendu cuprindă tie- natalu intre Dunăre si Emu, — si multe parti se supunu de voia. — In Daci’a infe- riăre romanii scapara de pacinati si cumani, si acuma stringa oste intru ajutoriula lui Asana, carele ca oștea sa s’a bagatu in cetatiui’a Stri- nav’a. — Isacu a purcese cu ăstea sa spre Emu, si pe nesciute a incunginratu pe Asana; dar’ acest’a că si unu viclănu, tramite pe ontt prefacutu desertoriu, că se spună imperatului, ca romanii din Daci’a inferiăre trecură Do- narea, si vrău se-lu incungiure. Imperatulu deși avea sperantia se cuprindă cetatea, fii in* grigitu de faima si plecă dela cetate, apoi candu mergea printre strimtori, romanii l’aa atacatu, si asia l’au batutu, incatu imperatulu si-a perdutu si avuti’a si scalele imperatesci, si abia pută scapă ca pucini greci catra casa. Asanu si Petru in 1187, facara o bi- serica intru reverinti’a Sântului Dimitria si a bagatu in ea muieri si barbati ilidraciti (nu- mai se prefăcea), carii strigă catra popora: „Lui Ddieu i-a placatu că poporala romaniloru, se scuture jugula înde- lungata ala grecilora, si se-si cerce libertatea sa, ca Santala Dimitria vine se-le ajute!“ — Acăst’a incuragiă pe 238 romani, si apucandu toti arme, trecură peste Emu, câ se cuprindă si alte cetati. — Isacu a plecatu a dduăra a supra loru; âra ei se retraseră la locuri ne amblate. Eră o negura si grecii ’i atacara pe nesciute; dra romanii spariandu-se se imprastiara, si Asanu si Petru cu altii de frunte trecură in Daci’a inferidre. — Imperatulu atunci puse ostasi in cetatile Bulgariei si renturnandu, se lauda ca a infransu revolutiunea. — Insa Asanu — carele si in secululu nostru ar’ pută fi unu erou alu natiunalitatii romane — in Daci’a interiore ’si făcuse oști pre mari, ce le alesese după plăcere, a venita dra in Bulgari’a, cu scopu câ se strice pe greci, si se unesca domni’a romanilora de amendoue părțile Dunării, — dîcendu „precum a fostu mai de multu!" Imperatulu tramite pe lonu Cantacu- zenu in contra lui Asanu, carele se tienea intre munți. — C a n t a c u z e n u cugetandn ca Asanu de frica s’a retrasu la munți ’si pune taber’a pe campia. Asanu se scobdra ndptea, ataca corturile, ucide si prinde pe multi, cu- prinde tdte stegnrile si vesmintele lui Can- tacuzenu, carele abia a scapatu cu vreoca- tiva greci. Asanu si Petru imbracandu-se peurma in vesmintele de auru a le Cesarelui, ’si muta taber’a la campia. — Asanu in 1188, cu ajutoriulu daco-ro- maniloru, strebatii pana la Agatopiu, si jefui totu ce află, pana in Lardi’a. Impera- tulu plecă a trei'adra in contra lui, si si-a pusu dstea in Ba ster ne. — Unu omu spuse impe- ratului, ca romanii acuma se rentorcu cu prada. Imperatulu atunci impartî oștea intre duci, si plecă in urma romanilora, carii vediendu pe greci, dedura prada unoru cohorte că se o trâca la munți, dra ei impreunandu-si ostile, asteptara pe greci. — Virtutea romanilora rem- pinse pe greci, carii dîsera: „ca romanii se bătu după datin’a patriei loru", si asia imperatulu se rentdrce la Odriu. — Asanu in 1188 ajunse la Filipopoiu si a pradatu totu ce a aflatu in drumu ; impe- ratulu cercă câ romanii se se aplece; dar’ dedrece Asanu eră constanta că murulu, pldca a patr’aora a supra lui in primavâra (1189) si batendu trei luni cetatea Lobizu, s’a rentorsu fara sucesu. Din intemplare insa a prinsu pe muierea si pe lonu fratele lui Asanu, si acuma imperatulu speră, ca prin acești ostatici, va face pe Asanu se se su- pună! Asanu mai multu si-a iubita patri’a si națiunea, decatu pe muiâre si pe frate, — si romanii mai multu pretiuiă virtutea si liber- tatea decatu vieti’a! — Unu inimicu nou veni a supra lui Asanu, si acesta, doue luni se bate cu Barbaros’a, imperatulu dela apusu, carele a plecatu prin Servi’a la Palestin’a si abia a potutu se strabata mai departe; era in anuiu viitoriu Asanu bate pe grecii cu ducele C. Aspiatu, cărui imperatulu ’i scose ochii. — Asanu in 1193 mai capeta ajutoriu dela daco-romani, si a pradatu de nou tierele imperatesci cu sabia si focu, că se infrenga puterea greciloru. Imperatulu IsacuAngelu pldca a cinci’aor’a asupra lui, si ddue luni s’a batutu pela Antrialu, câ se strabata la Emu (Balcanu), dar’ neputandu face ceva, se ren- tdrse la B e r e a după ce perdh parte mare din oști. — Romanii se uită cum trecu ostasii im- peratului printre nesce strimtori de munți, si lasara se treca legiunile din frunte, si candu ajunse trup’a medilocia, romanii se aruncara a supra ei, căci acolo eră imperatulu cu boieri- mea, si resipira uritu oștea, dra imperatulu abia scapă. Romanii după atate învingeri se inavutîra, si incuragiara si mai tare si in 1194 Asanu începe a bate si cetatîle întărite si îndepărtate, care au o istoria deosebita. Imperatulu pe unde ajunse strinse muierile romanilora, si se re- trase la Filipopoiu; dra peurma cerii aju- toriu dela Bela IIL, regele Ungariei socrulu seu, rugandu-hi se tramita pe unguri la Du- năre, pana ce elu a plecatu a 6-ora in contra lui Asanu, ducendu cu sine 15 centenaie de auru si 60 de arginta, si dicendu:, „Nu me voiu renturnă, pana nu voiu învinge pe romani!", da? fratele seu Alesin III., ’i Scote ochii si rapesce imperati’a. A1 e s i u tramite soli de pace la Asanu si Petru; dar’ aceștia nu primiră co; ditiunile rusîndse. . Batai’a s’a inceputu si romanii a invinsu pe imperiali lenga Serr’a, prindiendu pe unu duce alu loru si ocupandu multe ce- tati. — Imperatulu tramite (1195) pe lonu S e b a s t o c r a t a r u 1 u in contra lui Asanu, carele se retrăgea cu prada; dra ducele impe- rialu a fugitu 30 de stadiuri, câ se afle pe 239 romani, și candu’i vediura eră oștea ostenita.— Asanu vediendu pe persecutori, ’si imparte ostasii in lăsiuri, si cuprindiendu pe Isaeu cu tdta <5stea, o prapade, ăra pe duce ’lu prinde. Vieti’a unui barbatu mare-că si Asanu de regula e tragedia. — Ivancu, unu veru Iau lui Asanu, se tienea cu sor’a muierii — carea scapă din Constantinopoin — si Asanu certă pe muiere pentru ca sufere asia ceva, si pe Ivancu ’lu chiamă ndptea la sine. Ivancu vine, aducendu spad’a sub vestmentu; dra Asanu, după ce ocări pe verulu seu, si puse man’a pe sabia cadiu mortu de lovirea verului. Acest’a delocu fuge, si inca in ndpte face conjuratiune cu amicii, că se cuprindă tronulu, căci altumintre frații lui Asanu ’si voru resbunâ. §. 33. Petru fratele lui Asana, 1196—1193. După mârtea lui Asanu, fratele seu Petru apuca domni’a; dra Ivancu cu conjuratorii cuprindu Ternovulu — resiedintia regala — inca dimindti’a. — Ostasii lui Petru au invinsu, dra Ivancu tramise după ajutoriu la impera- tulu grecu, inchinandu-i tidr’a. — Imperatulu a tramisu pe Em. Carnația, dar’ opunen- du-se ostasii, vine insusi, inse eră tardîu, pen- truca Petru a mai capetatu oști (dela daco- români) si s’a intaritu bine. Romanii nu asteptara ataculu, ci ei năvă- liră a supra greciloru. pe carii la Filipopoiu ’i conducea Ivancu celu fugitu; si indesiertu ajunse si imperatulu, dedrece romanii avura man’a nelegata in tdte părțile dincolo de Emu. Insa nenorocirea romaniloru a fostu,, ca unulu din rudeniele lui Petru, omorî pe regele loru celu pretiuitu. (Vă urmă.) Schitie din geografica biblica. (Urmare.) 3. lude'a. Locuitorii acestei provincii despretiuiă si ur^isia -alte 4wp4rc^ si- pastrara cu multa grige latinele privitore la servitiulu dumnedieescu si se tienea pe sine de aleși/—Capitala tierii evreesci a fostu Ierusalim - ulu cu 200,000* lo- cuitori; erâ situata pe uhu munte, pan' la ale cărui in- altuui avei amuliL se~merga âuke.. .Dintre .cele,patru deluri si munți pe cari erâ asiediatu Ierusalimulu, celu mai mare erâ &*o/z-ulu,— pe acest’a se aflau cele mai mari edificii publice. Pe muntele Morea zidise Solo- monu biseric’a. Cetatea insasi erâ cungiureta cu una murii intreitu, inaltu si groșii, care erâ franisetiatu cu 164 turnuri. Ierusalimulu s’a subjugata si depradalu de 18-ori. — Get si mane. la polele muntelui olivelor» (măslinelor»), intr’unu locu frumosu, desfatatiosu, unde Isusu fu data in man’a inimicilor» sei. — Pilleim-vA^ loculu nascerii lui Isusu. — Hebron. cetate, aici se afla grdl’a (pester’a) cu mormenlurile lui Avramu ai Sara; de asupra acestei grote sta acum o mosiea (biserica niahometana). — ferichonu (cetatea finiciloru), unde a fostu scdlele unoru profeți, in vecinătate este multa balsamu. — Casa, Bethel^ cetate, Gibeonu^ cetate, însemnata pentru batali’a lui losu’a. — Ber- saUa^ loculu petrecerii lui Avramu si Isaeu. 4. Pere’tu Tidr’a acdst’a se stracurge de riulu lacobu. Locuitorii: judei si pagani. Ma^daCa^ o cetatiue. — Cesare'a lui Filipu, lenga Iordania» Mahanaimu, lenga lacobu. labe*, cetate, d’aici se răpiră cele 400 de fetidre. Saulu o scapase de im- presuratur’a Amonitiloru, din care causa mai tardiu intru semnu de recuuoscintia i se îngropa trupulu acolo. Astadi tier’a acdst’a sta sub domnia turcesca si se administreza prin pasî’a din Siri’a. (Vă urmă.) Varietati. * Cu Nrulu acest’a impartesîmu cititoriloru noștri program’ș noului diurnalu „CONCORDI’A*, care dela L Augustu viitoriu vâ esî in Pesl’a sub redactiunea Ilus- tritatei Sale Dini Capilanu supremii alu Cetatii-de-pdtra Sigismundu Popu, cunoscuta pe terenul» publicistic» din anii de mai nainte. Din aceeași se pdte vede atatu frumdș’a lendintia a numitului diurnalulu, cuai sî im- pregiurarile favorabile in cari esa si tdte conditiunile procurării lui Din partene salutamu din anima mardti’a întreprindere ai o recomandam» caldurdsei sprijiniri a publicului nostru. Fia, câ ea s’aduca intre noi in fapta acelu factoru prd pulînte alu prosperitate! naționale, cu alu cărui nume pe frunte se va nasce si va pasî in midîloculu nostru! Despre pedecile lati r ei cărților» romauesci. Pe dî ce merge totu mai tare se face intrebatiune după cârti romanești, si totuși'procurarea seu cumpă- rarea loru pentru publicu e fdrte grea. Vin’a cade mai totu asupra librarieloru; si tocmai a îndreptă, acest a .este scopulu ^îreloru urmatore:. — - 1. Libreriele se incunoscintidza forte arare ori despre esîrea la lumina a cartîloru romanesc!, și mai 240 de multe ori afla numai din publicul» care intrdba după cârti, pe candu pela noi e datin’a asiă, că editorii, fia ei autori său librari, se anuntie esîrea opuriloru sale mai alesu pe acolo, unde potu calculă la o trecere mai bunisiora si totdeodată se-si dea si conditiunile. 2. Vinderea eartiloru se usiurăza fdrte tare prin aceea, ca editorii strapunu sdu dau in comisiune pela librarii unu numeru de esemplarie ad. pe unu computu anuale; la incheiarea compotului pe esemplariele ven- dute se respunde pretiulu subtragundu procentele con- cese, dr⁹ esemplariele care nu s’au potutu vinde se dau in dispunerea editoriloru; dar⁹ si acest’a pan’acuma si-a avutu greulatîle sale la editorii eartiloru romanesci. 3. Editorii eartiloru romanesci cam de comune dau Ubrarieloru prd pucinu rabatu, 25% este celu mai pu- cinu ce trebue se se concddia unui librariu din pretiulu vendiarii, pentrucă din aceste 25% elu trebue se tra- Msca, se acopere spesele cari provine din tramiterele francate pela instituie scolastice, compactori si alti sub- vendietori, ba uneorea la cești din urma cauta a li se mai dă si esemplaria libere. Multe s’aru mai pote dîce despre foldsele ce le aru trage atatu proprietarii catu si publiculu din anun- tiarea si strapunerea. cartîloru pela librarii si din mai bunisidra concesiune de rabatu, fia-mi insa numai atata inca iertata a oservă, ca pretiulu cartîloru prin acesta nu s’ar sui, căci cu catu e mai mare trecerea, cu atata si cartea vine mai eftina. Subscrisulu, care si-a propusu, că in viitoriu se aiba in depositoriulu seu cârti romanesci atatu la den- sulu tipărite catu si din tipogrofiile altor’a, roga cu slimaliune pe toti domnii editori sdu proprietari, a-i tra- mite atari cârti in comisiune. Acelora Domni autori, carii acuma seu in venitoriu voru a tipări cârti, recamandamu tipografi’a nostra, si totodată primimu in propria editiune asemene opuri platindu din partene onoraria amesurate. De ore - ce latîrea cartîloru jace multu chiaru si in interesulu scoieloru populari, rogamu pre onorat’a redactiund a „Amic, scdlei* ⁱⁱ,, se binevoidsca a primi in coldnele amentitei foie șirele aceste. Sibiio, 25. luliu n. 1861. S. Filtsch. tipografa si libreriu. * Maiestatea Sa c. r. a incuviintiatu întemeierea unei scdle de rabinata in Galici’a, care vă avd se se bucure de tdte drepturile unui institutu publicu si a cărui spese — incatu acele nu se voru pută acoperi din isvdrele locale — se voru purtă din fondulu sco- lasticu israeliticu, care pentru acum este impreunatu cu celu catolicu. * In cea mai ndue siedintia a asociatiunei geografice din Berltnu in fl. luliu a. c. profesorala Dove a im- partasîtu resultatulu eercetariloru sale asupr’a luminei cornetului, care se vede astadi. A dovedita cu argu- minte tari, pe cari le-a invederatu prin esperimentu neinsielabilu, ca cometulu no lucesce cu lumina propria, ci cu împrumutata, prin urmare cornelii nu sunt cor- puri de sine lucitdre Deci prin aedsta descoperire idm’a pentru aprinderea pamentului prin cometi, este delaturata si mai remane inca numai pericululu unei ciocnitari posibile. * Grigile ce insufla starea senatalii lui Piu IX., a papei dela Rom’a, carele in 16 luniu a ’mplinitu alu 15 anu alu domnirei sale, a produsu si unele obser- valiuni, care nu sunt neinteresante. Intre altele este adeveratu, ca numai pucini papi a domnita asiă de- mullu, chiaru si daca aceia a priimitu asta demnitate in etate mai tinera decatu celu de adî. Dural’a de midîlocu a domnirei papiloru este la celu mai mare numeru, de 14 ani, numai diece o duseră presta 20 de ani — intre cari Piu alu VI. si Piu alu VII.; doispre-¹ diece a domnita numai o luna, 32 celu multu unu anu. Mai pucinu decatu toti a domnita Piu alu I1L (27 dîle)* si mai multa decatu toti Piu alu VI. (24 ani si 6 luni), si inca si pana astadi s’a pastratu dîs’a: non videbis dies Petri. Piu alu IX. este alu 258-lea urmatoriu alu Apostolului. * Cei mai inalti munți ai pamentului. De candu s’a inceputu a se sercelă Indi’a mai d’aprdpe, piscurile Himalaei, care se priviau de cele mai înalte pe pamentu, a perdutu ondrea acest’a. înainte cu 5 ani s’a aflata, ca Gaurisankar-uhi la marginea Nepau-lui, caruia colo- nelulu Waugh i dete nume de Mont - Everest, este mai inaftu decatu Kuncbinjinga. Asemne in nordu- ostulu văii Kashmyr si cam vr’o i5 mile spre vestu dela pasulu Karakoram s’a descoperita unn alu doile piscu de munte, care inc’ar’ fi mai inaltu decatu Kun-* chinjinga, asiă ca acest’a acum e numai de alu treilea rangu. Ca ce nume voru fi datu Tibelanii 1’ alu doilea munte mai inaltu, nu se scia, deocamdată se însemna cu numele Karakoram Nr. 2. Naliîmik muntîloru celora mai mari pe pamentulu nostru sunt aceste: a) Mont- Everost 28,166 picidre său urme, b) Karakoram Nr. 2. 27,459 picidre, c) Kuchinjinga 27,530 pic., si Dava- laghiri 24, 990 picidre. Respunsuri. ii, Se vă intrebuintiA in Nrii viitori; insa aveți bunătate a ne scria mai desn. M. — Lugosiu. Ln-vomu pune in Calindariu. Multiamita! TM.— Pe st’a. Voma publică cele tramise pe rindu in Nrii • viitori. Redactară responsabila V. Romănu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tipariuln Ini 8. FlKevh. N^2g. SiQitu, 22. lulin. 1861. Ese in t6ta Sambat’a. Pretndu abon. in Sibiu pe anu 3 fi. 40 cr-, pe */» anu 1 A» 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru tdte provine, austr. pe anu 4, pe.7ₜ a. 2 fi., pentru princ. romane pe anu 38, pa 7i a. lOpiast. poporu? ore nu invetiamentulu seu mai apriatu scdlelQ poporali? Eu asiă credu. — Se vedemu dara cumu stau scdlele poporali la noi in tempulu actuale. Pe catu vediu cu ochii si pe catu m’am potutu informă din diverse parti scdlele populari suntu in dis- ordine, in anarchia. — Ele pe unele locuri jdea chiaru numai după arbitriulu protopopiloru, pe altele numai după alu preotîloru, si drasi pe aiurea după alu dom- niloru judi cercuali, solgabirei sdu cumu le mai dîcu, bă pe unele locuri dascalulu e totum-facu, elu Idgâ elu desldga, merge la scdla numai că de claca si nu- mai candu-lu mai ajunge dorulu. Timpuri fericite câ acestea bă se mai vedi — toti suntemu domni, — fa- cemu care ce vremu si candu vremu. PP. Protopopi si preoți incepu a depune, după plăcerea d-loru, pe dăscăli deprîn posturi si ai inlocâ cu de aceia, cari le plăcu santiiloru loru ai jdea precum le fluera. D-loru! acumu nu e evulu mediu sdu cumu dîceti d-vdstra legea vechie, candu domniă pumnulu si arbitriulu. fiu ve dau totu dereptulu, candu delaturati din posturi dascalasi de aceia, carii sera numai se bata lela pe uliti prin carciume, siedietori si alte locuri ne- cuvenite chiamarei loru, — inse numai atuncea candu nu faceți numai de capulu d-vostra si după audîte, ci cercetati lucrulu si-lu referiti la mai mării respectivi. Pe unele locuri ale Ungariei erasi audîmu ca solga- bireii teroriseza pe dăscăli, le baga in scdle Limb’a maghiara (II), o blastematia si barbaria demna numai de nesce feti ai desierturiloru asiatice. Dar* credemu ca ddra n’o se mdrga totu asiă. Pe dăscălii, icaii-si precepu misiunea loru si se nevoiescu a si-o implini pe catu numai potu, i audi cam de comune vaeranduse ca copii nu le mai ambla la scdla, si ca nu le mai sta nime intru ajutoriu câ se-i faca se frecuen- teze de sila, deca nu vreu de voia buna. Mai incolo se plangu cu totii ca nu-si potu scdte de locu biefa lef- siora. Apoi ddca la aceste intrebi pe poporu, ca dece nu tramite copii la scdla, si dece nu platesce la dăscăli, te platesce cu respunsulu, ca copilulu lui n’a invetiatu nimica de candu ambla la scdla; no dieu, pentru ca Cumu stama si ce avemu se facemu? Evenemintele politice ne au abstrasu cu totulu «dela tdte alte ocupatiuni si îngrijiri, — adi toti facemu po- litica; apoi cumu stau celelalte lucruri, bine reu, susu seu intdrse, totu atat’a. Dela coliba pana la palatu, dela opinca pana la stibleta politic’a se bate in capete, apoi candu cautamu la celelalte lucruri totu atatu de interesante pentru vietia, si vedemu ca incepu a se intdree pe dosu, seu cu susulu in diosu, amblamu a ne plati cu: asia e timpulu, n’avemu ce face, si dandu din umeri plutimu mai incolo pe torentele politicu. Ei bine! timpulu e asia intr’adeveru, si deca n’am politisă adi, deca nu ne amu lupta adi pe aren'a poli- tica, apoi nici candu alta dala. Dar' apoi ore toti se politisamu in o forma, toti se facemu numai politica si tdte celelalte se le lasamu in capritiulu sortei, si apoi daca prin acdst’a patimescu alte interese sânte ale na- tiunei, toti putemu fi in o forma escusati? Eu categorice negu. Juriștii si toti altii, cari s’au ₜ resolvitu a se sacrifica publicitate!, ocupa loculu primu in teatrulu politicu, seu chiaru ei au se fia actorii. Preotulu are mai antaiu se se ingrigesca de altariu de luminarea si moralea poporului si numai dup'aceea se se mai abata pucintelu si pe alte cărări, firesce totu necesarie pentru vietia si morali. Invetiatoriulu si pro- fesoriulu are mai antaiu se si-implmesca cu santîtate detori’a lui, apoi dup’ aceea faca politica, faca ce va vre, numai scandate nu. Negutiatoriulu ingrigdsca-se ᵣ mai antaiu de bolt’a lui, câ se se instareze, dar’ nu r numai câ se insiele, apoi faca si elu politica, ase- ¹ menea si alții; pe scurtu, savemu grige mai antaiu de , da tonele ndstre speciali, apoi de altele mai generali. Dar’ adi nu facemu asia. Pana candu pe noi ne scutura si ne imbeta fri- gurile politice, alti factori principali ai vietiei natiunali * decadu se ruineza, se desfibrdza câ si corpulu des- partita de sufletu, câ totu ce e incredintiatu numai sdrteL Si care este factoriulu celu mai de mare im- portantia, de necesitatea nedisputabile pentru ori-care 242 - ♦ odata i mana la scdla si de diece ori la porci, capre scl. acesta foia cu totu adinsulu, atatu pentru ca e de- Sciu ca asta e adeveratu pe unele locuri, pe la unii stinata singura pentru instrucțiune, catu si pentru ca dăscăli, câni sciu numai se faca alte secaturi, — si pe e cea mai. eftina, asia catu fia-care si- o procura unde dăscălii suntu nesce cantori din legea vedna cari fara de a snmtî cava greutate. In acest’a inveiia- nu sciu nici ei, apei eumu se mai invetie si pe altii;—toriuhr afla totu ce-i e de lipsa: materialu instructiva bd-ti mai respunde poporulu si aceea, ca eca domnulu limba si ortografia buna. Si daca asta recomendare si solgabireu Ferencz, domnulu cutare, ba chiaru si jupa- provocare o facemu tocma in „Am. Scol.*, hu na ta tea nulu Jănos inca dîce ca dece-si mai tramitu si ei copii la Dlui Redactora credemu ne va concede acdsfa, căci scdla ca nu potu fi toti popi si domni, si decatu-si n'avemu de scopu a întinde Inude, ci a desfasiură lipse^ mai preddza banii si bucatele pe dăscăli, mai bine si-ar si apoi cauta pe vorbimu catra publiculu, la care potu plati darea. a pirande aste vorbe numai prin acesta organe. Mai marii respectivi din statul^ preotiescu insa Laud a si pro^resula DDloru invetiatori cu atatu suntu datori se aiba grige de unele câ aceste, se cer- va fi mai mare, deca pe langa acdsta foia si voru ceteze lucruiu si se le dee resplafa cuvenita celoru câștigă si alta foia romana ba cu atata mai bine daco ce nu incapu de altii si se făcu uneltele strainiloru, era le vor pate sprigini pe tdte; invetiatorii insa se du uite, pre aceia cari nu cadu in poterea densilorn se-i de- ca mai antaiu vino cele neaperate si apoi altele. B feresca la mai marii loru respectivi. Acesta e pe scurtu pucina sperare de unu dascalu, care nu porta nici ae&ta starea tragedica a scdleloru poporali in presenle. foia, care in carier’a ce si-a luata i pdte sierbi, ba i Ce se faca dăscălii in acesta stare părăsiți seu chiar’ sierbesce de falinaru. apasati de toti? se delase posturile si se apuce toti Sustienerea si ingrigirea scdleloru poporali e re» care incatruo, se se imprastia că fain’a orbiloru? Noi pusa adi in man’a statului preotiescu. Stătuta civile e nici decumu nu potemu aprobă acest’a si credemu încurcata in alte cuestiuni de vietia: in apararea de- ca nici altulu nu va aprobă, bă chiaru nici dăscălii, reptariloni natiunali, asiă câta de o cam dota pe langa Ce s’ar mai alege de noi, deca amu luă - o toti in cea mai prompta voia nu-i da man’a a-si intdroe aten- tele partîle candu dama preste vre-o neplăcere seu tiunea si asupra instructiunei in genere sdu cu spe- piedeca pe calea vieții, si deca amu desperă de tdte eialitate asnpr'a scdleloru populari. Dupace drepturile nimicurele, — atunci n’amu avd la ce mai iubi vidti’a, natiunali ne vom fi odata asecurate, atonei pe lunge bă chiaru nici a ne mai nasce. Suntemu nasculi că activitate urmdza de mne si prosperarea scdleloru po- se traimu, dar* se traimu asia catu se meritamu vidti’a. polari, acareru esistiutia apoi nici de como numai pdte Toti suferimu si numai după suferintie scimu pretiă fi periclitata fara de a se sugrumă drasi totu ce-i na- binele, numai după amara se simte dulcdti’a. Deca tiunale. Deci stătuta preotiescu cade sub mare si sufere dăscălii acuma, acdsfa e asiă dîcundu numai grea respundere la tribunalulu nunumai naționale, ci momentanu, ca-ci credemu ca catu decurendu se va chiar’ si divina pentru scăderile si abusurile cari se luă, si trebue neincungiurata se se iă la desbatere si vor vira in scdlele populari ia acestu mtervalu. Dorero acdsta cestiune de mare in somn el a te. Ceea ce amu inse ca aceste pe unele locuri le^amu vediutu pan* a* recomendă noi dascaliloru e, că densii pana la definitiv’a coma. De prosperare nu e vorb’a, ci bataru numai organisare se fia răbdători si se-si tiena posturile bune atata se se ingrigdsea, că de omnu au începute a dâ- rele cumu suntu. Se mai cetdsca, se se mai preface cade se nu decadia mai tare. Presantitii Eppi suntu in studiulu loru incatu potu si au prindere, că apoi ou datori si rogati pe totu ce e santu si natiunaie, câ se atatu se se pdta apucă cu bracia mai tari de lucra șupravegbieze cu ochi de Argusu subalternii sei, si pe candu se voru pune tdte la Ioculu seu. aceia cari sdu din lasîtate, sdu din patima, seu din Insa de unde si cum se studieze invetiatoriulu că orice interese blastemate vreu a aduce in confusiune se se perfecționeze in specialitatea sa? Unde ne sunt si decadintia scdlele poporali, se-i traga la dare-de- cartîle pedagogice? Conferintiele invetiatoresci? In- sama si se-le resplatesca dupaoum merita atari fii ne spectorii de scdla adapati in sciinti’a acdsfa, că se ca- demni si rataciti. latordsca, se pună la cale, se indrepteze si instrueze? Stătuta preotiescu la noi mai înainte totodată etc. etc. Din tdte e astadi nimic’a. Uniculu isvoru supUniă in unele privintie si pe celu civile, juriști nu mai este „Amiculu Scdlei*. Noi ve recomendamu dara avemu sdu de avdmu nu eră ai noștri, ei se pierduseră 243 pentrucâ cautau se se pterdia. Preoții ne eră si ju- riști. Ei pe lunga evangeliulu adeverului oternu veniă timpulu candu caută se ia si sabi’a dreptatiei, se apere ultimele ruiire ce mai remasere Romaniloru din drep- turile loru străbune, seu se le mai redice câta de pucinu din pulberea ce le acoperise. Aceste deca nu le vomu fi vediutu toti in deplinitatea loru, ni le mariurisesce istoria. Aceste timpuri de trista memoria au trecutu, noi inca avemu adi barbati de statulu civile, cari nu-su mai multu siliti se-se denege de frații loru, si se treca in caslrele lui Arpadu sdu ale lui Tuisco, că se pota trai. Deci preulîmea a depusa o sarcina grea de pe umerii sei. seu de n’au depus’o de totu, celu pucinu au iinpartit’o. Atențiunea si ingrigirea ei are se fia acumu îndrepta ta cu specialitate la cultur’a si moralea poporului, la luminarea lui. Nunumai ca atare este misiunea preotiinei, dar’ totodată ea singura sta in co- merciu mai d’aprope cu poporulu, ea singura are de a face necurmata cu elu: acasa si in biserica. Deci in acesta timpu caoticu, pana candu barbatii noștri de atatu se lupta pentru sant’a causa a natiunei, — preo- 4hnea că o mama ddee se îngrigesca de fii sei cu tdte •cota ce numimu nulritnentu spirituale, si numai atunci -vomu p(tâ dîce, ca a coresponsu chiamarei sale si spi- ritotai predomnitoriu. Ce -se atinge de cuestranea invetiamentalm, ve- deam ca pan’acumu nu s’a luata necaiurea la desbalere. Senatulu imperiale e inca știrba, si membrii lui pane iMiîa alta vorbesou si se disputa mai multu de hicruri generali, ni mei e inca multa pana la specialități. Diet a ^Ungariei nu-ri vede capota din alte tncurcutari, desî «unii dintre eminentii ei oratori atinseră bine cdrd’a dnvetiameatalui la mai multe ocasiuoi. Noi transilvă- nenii u’avemu pan’ acuma nici dieta, nici avuremu pan’ acumu nefericirea ta peregrină la Mecc’a ungurdoru. — Tana una alta speranti'a ne e tota in cougresulu na- ționala, chiaru si in privkilia scolei. Pela congregatiunile niarcali inca nu se făcu vorba de scdle, pe cota schi, că celu pucinu se se iee nesce me- suri preventive de ori-ce abusuri si desordini, fia acele c^usate din partea oricărora, pana la o definitiva organi- sare.*) De ocamdata se recomanda oficialiloru romani ♦) In comitatuln Caraetalni, unde este apKcatu multu merita- tain nostru barbatu Dr. Marienescu, se facil totuși ceva in asta privintia. Vedi „Am. 8c61.“ Nr. 23 din an. cur. {pentru ca scimu ca pe ceiateki uu-i va putea dure atata de scotele romane), si suntu rugata că incata numai ie sta in potere se se higrigăsca de scdlele poporali si se stea intru ajutoriu preotimei si dascaiilorn unde e de lipsa. Er’ barbatii noștri, caroru le e incredintiata sdrtea natiunei, au santa datorintia, că acesta fectoriu principate alu vietiei naționali, candu va veni pe tapeta se nu-lu considere că ceva de a ddu’a mana. Acăsta e fundamentala a tota prosperarea si consolidarea nor tiunala si lipsindu acest’a tdte celelalte staruintie ale ndstre voru fi pălatiuri zidite in aeru. D. Despre învetiarea agronomiei in poporale. Antai’a detorintia a scdlei poporale e religidsa morala a tenerimei , căci aceea educatiunea e caldur’a inimei, foculu celu cerescu, ce incaldiesce, învia si idga la olalte inimele omenesci pr’intr’unu semtiu sî amdre do dmeni; . candu d’in contra nemoralitatea inso cita de nereligiositate e numai un’a rana a socie- tate! omenesci. Pre tanga educatiunea religidsa morala inse trebue sa aiba loculu cuvenilu in scdl’a poporala si cultur’a materiala, earea este puterea si activitatea industriei omenesci, ce face minuni in dîlele ndstre. Activitatea scdlei poporale dara trebue se se întindă si preste trebuintiele trupeșei ale omului; ea trebue se lumineze mintea, se o nobiliteze si se o indiestreze cu acele cunoscintie, oare inleshescu traiulu vietiei, aratandu omului midîldce raționale spre inbunatatîrea sdrtei sale prin deltftararea unora prejudetie si abaterea de la formele cele învec4rite, prin introducerea innoirelora aprobate de sciinlia in tdte ramurile economiei. Proprietatea de pamentu si de moșii e cea mai de frunte si mai sigura avere a statului si a singura- teciloru, pentra-ca din aceea ne implinimu trebuintiele cele de antai’a importantia: a le nutrimentului. Fiindu-ca datorinti'a scdlei poporale e, a face tenerimea capace spre castigarea unui traiu fericita, urmeze/ ca economi’a cumpăna, acăsta funtana nesecata . a vietiei si a bunastarei materiale, no pdte fi eschisa d’in sfer’a de activitate a scdlei poporale, carea e, asiă dîcendu, mam’a cultarei, căci ea apldca mai antaiu la peptulu seu fragedulu prunca, carele cu incetalo se smulge din braliele ei procedendo inse totdeun’a pre K.|qararea fundata in scdl’a poporala. 244 Cu economi’a de campu — agrieultur’a — e strinsu sfer’a ei, nu pdte fi altu-cumu, decatu elementaria fi legata cullur’a de vile, de pomi, de stupi si de vermi se pdte estinde mai vertosu preste cultur’a de pomi, de de metasa. Spre a trage d’in tdte acestea — si d’in stupi, de vermi de metasa s. m. d.; căci acdsta invetiare cele mai mici ramuri ale economiei — folosulu celu teoretica se pdte usioru impreună cu deprinderi si cer- mai cu putintia, e neaperatu de lipsa invetiarea raționala, cari practice, ddca comunitatea satdna cumpere spre căci esperiinti’a neinsocita de teoria se marginesce acestu scopu o gradina catu se pdte de mare in numai cu intrebuintiarea formeloru celoru invechite, apropiarea scdlei si o lașa acestei-a, că se o lucre eredîle dela moși stramosi, cărora n’au fostu cunoscute invetiatoriulu cu școlarii sei, luandu afara lucrurile cele rezultatele esperiintieloru moderne, care trebue latîte mai grele , cum e aratur’a scl., care se se implindsca catu se pdte intre poporu, deca voimu se avemu eco- de comunitate. Gradin’a, in carea se se plante pomi nomi buni, cari se ne represinte avuti’a natiunala. si se se semene sementie de tdta plas’a, se pdte tiend Agrieultur’a e meseri’a cea mai necesaria, cea mai in stare buna au prin midiloce' comunale, au prin con- sporitdria si mai latîta, ba cea mai frumdsa si mai sa- tribuiri de buna voia. Din pomii plhntati si din se- netdsa; pentru aceea trebue indreptata spre dens’a tdta mentiele semenate se se imparta la timpulu seu scola- atentiunea a-casa si in scdla; nimic’a nu trebue intre- riloru si pe catu ajunge si altora săteni, spre sădire a lasatu spre ridicarea si imbunatatîrea ei, ddca voimu se casa si as*a P^l° vomu fi fericiti a vedd unadata cultur’a tienemu pasu cu lumea civilisata; căci crescendu-ne gradiniloru inflorindu; căci acumu aHrecutu acelu tempu lipsele trebue se cautamu a ne inmultî si midîlocele fatahi, candu Romanulu n avea inima de a plantă pomi spre delaturarea loru, ce numai prin tractarea ratiunala si vini, temendu-se a nu atîliă pofta domnului seu de a agriculturei se pdte efeptui. a i“,e M cu puterea (cumu bine ne spune inveliatulu Sorele, acestu globu asiă micu la părere, carele inse Simeone Barnutiu in cuventulu seu catra meriți’» adu- in fapta inlrece de 1,300,000 de ori volumenele pamen- ⁿare ⁿatl⁰ⁿale d,ⁿ Blasiu). tului nostru, n’a inceputu inca a lumină cu radiele sale Venitulu fiitoriu din numit’a gradina au se se im* cele folosildrie, care suntu funtan’a luminei si a cal- paria intre invetiatoriu si școlari, au se se păstreze durei, si tiereanulu se misîca in frumds’a, vesel’a si intr’unu fundu crescatoriu, destinatu pentru trebi sco- liber’a natura; pecandu molateculu orasienu se intdree in lastice totdeun’a, inse asiă că invetiatoriulu se capete culcusiulu seu, lierenulu ’si afla recrearea spiritului si un’a părticea pentru ostenelele puse afara de scdla, căci intarirea corpului seu la lucru intre paserile cele can- si asiă densulu n’are a se bucură de vr’unu salariu tatdrie ale ceriului si intre animalele cele saltatdre ale mare. ' câmpului. Naintea lui jace întinsa campi’a cu spicele Sciu, cₐ dᵢₙ ₘₐᵢ ₘᵤₗₜe parti s’aru pune întrebarea, sale cele pline, covorulu celu pestritiu de flori alu Ii- ᵤₙjₑ suntu cartîle manuducatdrie? aretati-ni-le se ni-le vediloru, cu unu cuventu: intrdga natur’a cu vari’a sa ₚᵣ₀Curamu, căci altu-cumu suntemu constrinsi a urmă grandore, carea lu provdca la admirarea si pi’a adorare ^ᵣₐₛj numai esperiintieloru făcute de cei betrani. La a părintelui celui de susu, carele guberna cu intielep- ₐc₆ₛCₐ respundu scurtu, se se faca mai antaiu pașii cei tiune si bunătate eterna tdte cele create. mai lipsa si cartîle voru urmă, numai sa fia pentra Pdte dara se remana afara de sfer’a de activitate cine. Preoții, invetiatorii si diregatorii romani, unde a scdlei unu ramu asiă insemnaloriu, necesariu si suntu, potu se ’si desfasiure activitatea in acdsta pri- sporitoriu alu ocupatiunei omenesci? vintia, si deca in comunități germane se afle grădinari Fia-cine credu ca e convinsu, ca acdst’a nu se salarisati, vomu pute si noi avd grădini de mustra si pdte intemplă fara dauna semtîvera pentra omenime fara de acei“a, Paⁿa ⁿe va veⁿⁱ mai bine. preste totu si pentru lierenime in particulariu, căci Dee Dumnedieu, se citimu catu decurendu in acestu cum amu mai dîsu, scol’a poporala are acea frumdsa ₒᵣgₐₙᵤ scolastică sciri imbucuraldrie despre facutii pași chiamare, a indieslră pe omu cu religiositate morala sj țₙ tr^b'a cea importanta a agriculturei. Din parte-mi cunoscinliele necesarie unei conditiuni oneste si folo- jncheiu aceste scurte însemnări cu promisiunea, a mai sitdrie. ᵥₑₙj UIfadₐta la acdsta tema de alat’a insemnetate pentru Se intielege de sine, ca invetiarea agriculturei în poporulu nostra, carele cea mai mare parte se ocupa scdl’a poporala, precumu si intregu invetiamentulu din cu agrieultur’a intrebuintiandu inse esperiintiele eredtte i î i i i $ i 1 fi i I i i fi fi * I; ti £ ti t l ii fi I fi * fi 1 245 dela moși stramosi si crediendu, ca mimai acelea suntu hune, din causa ca nu aude mai nemic’a despre espe- xiintiele făcute in vdculu nostru. Teodora Roșia. Ceva despre cultur’a pomiloru. Stradani’a si ingrigirea promitu odihna si bucuria. In acesta foia s’au mai publicata dre-cari articuli agricoli, cari deșt nu erau din tțenulurile ndstre, si nu tractau nice descriau starea tierei ndstre, totuși erau destulu de insemnati, că se dee drecare impulsu poporului nostru» ce se ocupa numai cu agricultur’a si prin ur- mare câ se-si pdta acoperi, tdte lipsele este nevoita țe cerce si se intrebuintieze tdte midîldcele prin care s’aru potd mari venitulu curatu alu pamentului si asiă buna starea materiale, care după parerea mea este bas’a sdu fundamentala a tota propasîrea si fericirea dulcei ndstre națiuni. Cu dorire asteptămu se audu si din partea fratîloru no$trii ceva provocări, inveliaturi si îndemnări spre în- aintarea acestui seu a altui ramu economica, — inse pana acum dorirea mea a remasu totu dorire, si mi se pare, ca evenementele politice ocupa premulta pe acei barbati, cari nunumai ca ne aru potd împărtăși nesce invetiaturi demne si folositdre bă ne aru potd arată si prin esemple vie marele venita ce l’amu potd trage din o ratiunala cultura a pamentului si incatu s’atinge de obiectulu nostru — din a pomaritului. In urmatdrele șiruri voiu ami dă catu mai pe Scurta parerea mea in acestu respectu. Din crescerea si înmulțirea pometului amu potd trage multe si mari folose. Pomaritalu este unu midi- locu, prin care pamentulu se pdte folosi mai bine si totdeodată înainta productiunea. Elu pdte sierbi spre imblandirea climei, adeca acele pamenturi, cari Gindu espuse unei clime preuscate, si pentru diferitele plante Stricatdrie, prin plantarea cu pomi se potu aduce in unu stata mai favoritoriu productiunei; pentruca pomii sdu si arborii semenati de o parte umbrescu pamentulu impedecandu radiele sorelui se nu strabata in o cantitate mare, de altmintrea prin desele loru frundie tragă multa umedidla din atmosfera. Ripe si costisiuri, cari pana acumu nu s’au potutu folosi, ori daca s’au si folosita n'au rentatu prdmultu, din causa ca au bătuta multe ▼enturi ai gunoiulu pusa l’au menatu ploile, prin plan- tarea regulata cu pomi si arbori se potu aduce în 6 stare de îndoita fructivitate, de drece prin ac&t’a se impedeca repediunea venturiloru si spalarea gunoiului, cure in asta modu se alipesce langa radacinele po- miloru si asiă se formdza unu terenu favoritoriu mul- tora cereali. Pomii nunumai ca aducu folosu însemnata prin fructe*), ci totodată sierbescu spre infrumsetiarea campuriloru si lunciloru desierte. Plantanduse pomi pe langa drumuri si cărări, sier- bescu spre desfătare si umbrire calatoriloru si trans- pdrteloru de vite, impedeca suruparea siantiuriloru ce nu suntu destulu costisie, acaroru reparatura ar’ cere de altmintre spese însemnate. Ei se potu intrebuintiă că aratatori de drumu si margini la pamenturi, candu apoi s’ar potd folosi multu pamentu, ce pan’acumu sier- besce de mediuine, ce nunumai ca nu produce nimica, dar’ de multeori impedeca amblarea cu vite si cu cara, aru suplini pietrele ce se punu la despărțirea unui locu de altulu, si cari dmenii rei adeseori le muta, de unde ♦) Spre a-ne potd face o idea adeverata despre venitulu curata» care se dobandesce in tierile cultivate de apusu ale imperiului nostru, voiu a aduce unu esemplu dela dominiulu E. S. D. conte Franz de Thunhohenstein, Penitz in Boemi’a: domi- ¹ ¹ nhtlU se afla in 5 marieste in parti, care la olalta au o aria de 5951 metr, sdu 1983¹/, juguri (a 1600 stangini), pe care se afla 35.194 pomi de totu felin, din aceștia 12.625 neroditori ad. inca teneri. Pe langa asta suma de pomi se mai afla trei grădini de crescere cu 17,790 pomi altuiti si cu 9125 nealtuiti. Spre ane potd mai bine oglindă venitulu curatu, voiu a luă unu terminu mediu de 3 ani adeca in an. 1856 se capetase pentru fructe . 5212 fi. — cr. m. O. - 1857 - - - . 5395 • 48 - - - 1858 - s - - . 6439 - 39 - - , asiadara calcululu de midîlocu in 3 ani: 5682 fi. 36 cr. m. 0. O suma după parerea mea destulu de demna de a se bagi in sama, si pentru noi cu atatu mai importanta, pentruca e numai unu venitu adausu la productiunea adeverata a pa- mentului. Pentrrt ingrigirea tnturoru lucrariloru de lipsa se afla 3 grădinari (unulu numai pentru castelu) si doi in* grigitori sdu inspectori, acaroru plati sue pe anu 1600 fi.» cu unu salariu de 400 — 500 fi. m. c., pe langa alte bine- ficia ce-si mai potu câștigă barbati cu capacitate si cari se apuca cu anima de ramulu loru incredintiatu. 6re are sl profesoriulu ceva? Pe langa susu aratatele chieltueli mai suntu si altele adeca' pentru trasuri, lucratori de dî, dare, fo- losirea pamentului s. a. Se dicemu ca aceste tdte ar’ sui pe anu la 2000 fi. m. c., care suma credu ca nu e nici cumu prd pucina si totuși ar’ sui venitulu curatu cal. m. la 2082 fi. 36 cr. m. c. — O suma care multe economii asemenea de mari in patri'a ndstra, n’o producu socotindu tdta produc- tiunea pamentului. 246 •pre-care perfecțiune; tota aceea se pdte dara supune si despre cele dise. E lucru greu a află modulu, prin care s’aru pute esplică lucrurile acestea atata de cqmplicate, avemu insa to- tuși mare sperare, ca tdte acestea se voru determină mai bine si mai lamuritu, precum s’a intemplatu acest’a din partea Barbariloru. * (VĂ urmâ.) Soiri scolastice. Sibiiu. 8. Augusta n, Monopolulu de cârti sco- lastice se numera intre acele plesmuiri ale dieceniuloi trecutu, care in decursulu timpului se vedira de pe- deci ale desvoltamentului libera. Nu ne-am insielatu in speranti’a ndstra, ca timpulu presinte, care îndrepta . atate erori ale trecutului mai d’aprdpe, va delatură din calea, progresului școlara si pedec’a acest a mare. Soi- rile mai ndue constata, ca „editur’a c. r. de cârti sco- lastice* (mai cu sema populare) din Vien’a e des fii n- tiata. Credemu, (si dorimu in intpresulu scoleloru), ca in urm’a acestei schimbări salutaria se voru șterge si celelalte privilegii de natur’a acest’a ale altoru tipo- grafii, si ca in viitoriu semnulu introducerii in scdle a unei carii scolastice nu vă mai fi semnelur’a depe pa- gin’a titulara „tipărită in tipografi’^ N. N.\ ci bupa- ta tea cârtii Nu voimu a fi atat’a de „obraznici* si a cere o asemene libertate pentru cartîle scolastice populare, cum se afla d. e. in Sacsoni’a si alte state ale Germaniei culte, pe unde scdlele populare stau mai bine că ori unde pe faci’a pamentului, si d’aceea nici nu dorimu a se introduce de-a-valm’a țotfeliu de cârti esîte ori-si-cum; ci voiimu, că acele mai antaiu se trdca prin csaminares unoru barbati de scdla anume însărcinați cu acest’a, si ca pentru cartîle romane, per- sonalulu esaminatariu se stea din romani,.— dorimu, ca aprobanduse de buna cutare carte, pcntru-aceea se qu se eschida apoi tdte celelalte cate mai sunt, ori vor maj esî totu bune,.— că se se deschidă astfeliu o concurintia frumdsa, și intre scriitori se se nasca o rivalitate hudabila si că autorii se aiba voia a-si tipări cartîle unde vor voii — Amu vediutu ᵥcata dauna se aduse scoleloru ndstre prin monopolulu de cârti, si daca totu mai sunt unii; carii lauda pentru noi bună- tatea cartîloru romane esîte in editur’a dela Si An’a, ei făcu acesta numai căci cele esîte in Unele tipografii privilegiate de pe la noi sunt apoi tocma rele. Nu putemu negă bunătatea cartîloru edate de catra admi- nistratiunea c. r. din Vien’a — din privintia didactica; insa ele — afara de unele manuale aritmetice si meto- dice — totu nu mai sunt astadi corespondietdre pentru scdlele romane din mai multe privintie; căci d. e. ce folosu are copiluiu romanu din Transilvani’a, Banatu si ‘ Ungari’a a cunosce riulu Anisu si cetatîle din archidu- catele Austriei si a nu-si cunosce apoi riurite din tidr’a lui si cetatîle patriei sale? si ce folosu a întipări prun- ciloru romani trasuri frumdse de prin istori’a nemtîloru, si a-i tienea apoi in lipsa totala de cunosciinti’a isto- riei sale natiunale? etc. etc. — Impartasîmu si noi — după unele gazete — soirea, ca comitetulu din Pest’a alesu de didt'a Ungariei pentru compunerea unui proiecta in privinti’a dreptei deslegari a causei nationalitatîloru de sub cordn’a Un- gariei ar fi statoritu intre alte principii conducatdre si aceea, ca scdlele in generata se fia pe viitoriu națio- nale. Pentru importanti’a lucrului vom reveni la ob- iectulu acest’a in Nrulu viitoriu mai pe lărgu. — La intrebatiunea pusa in urm’a unui decreta ata înaltei cancelarii aulice transilvane catra diferitele consiștorii din Transilvani’a : daca in impregiurarile do facia ar mai fi de lipsa sustarea, mai de parte a Aca- demiei juridice si a gimnasiului.de stata din Sibiiu, ori nu? Consistoriulu evaugehcu de conf. augs< si-a datu respunsulu intr'acok), ca sustienerea mai departe a A- cademiei juridice o afla de acaparata trebuintia,. era catu pentru gimnasiulu de stătu menționata — consislo- riulu numita nu se simte chiamatu a-si esprimă opi- niunea, deorece acelu institutu este curata confesionalii catolicu si spiritalu legiloru transilvane eschide cu totalu amestecata unei biserici in trebile altei’a. Prin o nota a inaltatai Guvernu transilvanii din 11 • luliu a. c. Nr. 3014 îndreptate catra direcțiunea Aca- demiei juridice din Sibiiu, i^se imputa . acesteia de o „procedere anticonstituționala* fapt’a ei aceea, ca ra- portulu relativu l^ comitiunea pentru esamenuta de stata — l’a tramisu Ministeriutai de stătu c. r. si nu înaltului Guvernu ata tiereî. „Hermaunstădter Ztg.* in Nrulu penultimu ata ei aduceudu. tdte. aste la cuposcintia publica , încheia cu cuvintele: din tdte aceste „semnalisaihu unu perieuta nunumai { pentru Academi’a juridica, ci in comunii * 252 pentru institutele de invetiamentu din pamentulu se- sescu* (!) Beiusiu. Patru dintre DD. profesori ai gimnastului beiusianu isi detere dimisiunele, din cause pe care le vom află mai tardîu. Suceav'a, 20. luliu* (Decurgerea esamene- loru la gimnasiulu din Suceav’a.) Publiculu nostru va dori se audia ceva si despre esamenele dela acestu gimnasiu, ce se deschise in anulu trecutu in adou’a diumatate a lunei lui Sept. Firesce deodata se deschisere numai ddue clase, I. si a II., cea d’antaiu cu 60 școlari, a ddu’a cu 18. Esamenele se incepura sub presenti’a comisariului consistoriale on. protopopu D. Georgiu Grigoroviciu si a pretoriului orasianu cu madularii comunei cetatiene, si reesîra preste tdta așteptarea. Respunsurile tinerimei din religiune si din limb’a ro- mana, propuse de on. catechetu D. Andrieviciu, dovedire pe deplinu zelulu ce a insufletîtu pe d. profesoriu in propunerea acestora studii. — Respunsurile din mate- matica si sciintiele naturali propuse de D. Dr. Cnauer reesîre in unu modu ne asteptatu. In a ddu’a clasa in care s’a propusu botanic’a, tinerimea respunse parte după unu erbariu, parte după tablele botanice, memo- randu clasele si speciele si desfasiurandu sistem’a după care se impartu plantele. Asemenea respunse tineri- mea si din clas’a prima din tractatulu despre insecte parte după o colectiune, parte după tabule. Nu mai pucina mirare produsere si respunsurile din istoria si geografia. Clas’a II. respunse din istori’a romaniloru după Welter, facendu totodată aplicatiuni si abateri si la istori’a romaniloru de adî. Cei din clas’a I. se destinsere in respunsurile din geografia, căci pe langa geografi’a prescrisa de gubernu, dovediră o cu- noscintia teritoriale a patrei ndstre, sciindu pe langa numirea locuriloru mai de frunte si insemnetatea loru istorica. Astu modu e demnu de urmatu, pentrucă te- neriinea catu de pucinu seinitidza in cunoscinti’a patriei sale, si se stirnesce poft’a de a sci ceva si mai pe largu. — Asemene reesîra bine respunsurile din gra- matici latina propusa după Wolf. După finirea esamenelora se premiara tinerii, cari s’au distihsu preste anu atatu in sciintie, catu si in morale, er’in 13. luliu se tiend Te-Deum in biseric’a s. Dimetriu, după care impartîndu-se testimoniele se demise tinerimea pe siese septemani de vacâtiune, dela 15. luliu pana la 1. Sept. Cu inceputulu noului anu scolasticu se voru mai deschide ddue clase ad. a HI. si a IV. si asiă ne voma bucurii de unu gimnasiu inferioru deplinu in Subeav’a. Publiculu care fii de facia ia aceste esamene se convinse, cumca ostenelele nu-su desierte, si se potea ceti depe faci’a flăcărui bucuri’a ce o semtiă. Speramu că gimnasiulu, carele avu a se luptă cu multe neajun- suri, le va învinge tdte si va fi unu isvoru pentru ada- parea junimei romane din Bucovin’a. N. V. Vorobcieviciu. Principatele-Unite. Despre romanii de dincoce trecuti in timpii mai noi in Romani’a si aplicati acolo in posturi invetiatoresci audîmu vesci intristatore; ei ar fi adica espusi unei persecutări urite din partea unora intriguanti, cari pentru interesulu loru particulariu nu le pasa daca va patimi interesulu comunu alu natiunei ori-si-catu. Intraceea persecutările aste nu sunt ge- nerale; mai multi dintre DD. profesori dela Craiova, carii trecură in dîlele mai din urma prin Sibiiu, ne im- partesîra de p’acolo numai sciri imbucuratore. Intre altele suntemu poftiți a publică si urmatorulu: Discursu tienutu cu ocasiunea solemnitate! „Institutului natiunale“ in Craiova la in- cheiarea anului scolasticu 186°/,. Onorabili domni! Suntu acumu trei ani de dfle de candu repausatnlu Gr. Mihaescu, pusese inceputulu a- cestui institutu, cu tdte pedecile ce avd a intempină din partea combinarilora politice, care avea de sistema a proscrie pana si ideele necumu persdnele, atatu de multu eră respectata libertatea consciintiei. Acestui in- stitutu i dede framosulu nume de „Institutu natiunale*, dîcu hatiunale d-loru, pentrucă dela infiintiarea scdle- loru după regulamentu, acest’a fd primulu institutu ro- manu in Craiov’a pentru educatiunea junimei studiose; candu mai inainte institute străine jocau rola însem- nata aici. Mai tardîu si statulu semtî necesitatea in- fiintiarei unui asemene stabilimentu, alu cui capu se fia unu romănu, care se-lu conducă cu caldur’a aceea de anima, si se pună in contrabalantia concurenti’a străinu- lui, in manile cui educatiunea junimei romane devenise unu monopolu. In timpu de dieci de ani ideele junelui romănu nu se adapara decatu de cele străine; căci strainulu ve- nindu in tiera fara nici o pusetiune cu singura meseria „insielatiunea* atragea prin insinuările sale încrederea publicului romănu, care credea pe strainu totu asiă de sincera Că sî pe sine: Ie incredintiă pe prandii loru in etatea cea mai frageda că se-i formeze pentru vidtî’a 253 practica, initianda-i in totu ce este salutariu sie si pa- triei sale, sacrificandu bieții parenti totu pentruce au nai scampu loru. Sacrificii desierte, pentru ca abusulu de încredere si calcarea legei ospitalitate!, pe care romanulu o da cu bracia deschise oricui o reclama in numele umanitatei, au consciintiei funeste, candu cei ce suntu chiamati ale conserbă suntu cu indiferintia catra densele. (—) Strainulu fidele instructiunei si educatiunei sale devine instrumentu orbu alu indigentiei celei mai se- crabili, profita, cumu mai dîsei, de credulitatea publicului romana, si asia-lu esploala după liber’a voiintia alun- gandu din clase limb’a natiunale, si luandu in deridere pana si numele cela scumpu de romanu. — In adeveru d-ioru ce este mai umilitoriu decatu a se vedă cineva despretiatu si lipsitu de dreptulu seu chiar’incas’a sa?!.... Romanulu in totu timpulu a fostu marinimosu catra cei ce l’au esploatatu si s’au servitu cu arme veninate spre alusugetă, avendu in cugetu masim’a divina „Re- splatesce cu bine celui ce te-a persecutata, si consciinti’a se-ti fia impacata pentru binefacerile oferite cu mari- nimiatt. — Tardiu d-loru si putemu dîce la timpu vedii ro- manulu de unde vinu adeveratele rele, de cari ne con- tenitu eră bantuitu si cari eră, că se dîcu asiă o sor- gente nesecata din care decurgea tdte amaratinnile; ca-ci ideele se născu cu timpulu, si ori cate rele ar indură unu poporu, nu făcu decatu a se coce, a câștigă esperintia, a cunosce si studiă pusetiunea sa. Astfeiiu dara, romanulu, care credea ca nu afla fericirea decatu numai lasandu-se dispusetiunei străinului, lipsitu de în- credere pentru totu ce este alu seu, ajunge a apretiă si judecă cu mai multa maturitate critic’a sa pusetiune, si de aici vine ca romanulu incepe a avă mai multa Încredere in sine si in totu ce este ahi seu, a-si pune in fine puntulu de razemare in anim’a celui de unu sânge cu densulu; atunci si numai atunci pdte ajunge la tînt’a dorita. ' Acestu institutu romanu, formatu pentru antai’a dra, începu cu unu numeru prd neînsemnata de școlari si in termina mai pucînu de sidse luni de dîle, avea unu numeru bunicelu de 30 școlari sî in decursulu celoru trei ani sucesivi numerulu a mersu totu cres- cendu. Neaparatu, eră o consecuentia naturale că ro- nanulu se incdpa a se apretiă si dă mai multa valdre sângelui seu. Zelulu si activitatea ce se pusere in direcțiunea acestui institutu suntu probe învederate sî necontestate de orice romanu de anima. — Talentata, capacitatea, cunoscintiele, esperiinti’a si intregitatet caracterului conducatoriului acestui institutu, facea d’îm- tr’insulu pe adeveratulu parente de familia, pe adeve- ratulu conducatoriu pe caile viatiei, — căci romanulu, d-loru, lucra pentru sângele seu cu aceea dorere de anima ce inspira semtimentulu de amdre si lumin’a ce voiesce a comunică cu abundantia 8loru sei. — Se* menti’a semenata si-da la timpu fructulu seu, si ar’ fi datu cu mai multa abundantia, deca mdrtea prematura, asta lege nestrămutata a naturei, n’ar’ fi venita se pună terminu activitatei sale. (Vă urmă.) Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urmare din Nr. 28.) §. 34. lonu II., seu loaniehiu fratele lui Asanu, 1197—1207. lonu scapandu din prinsdre a venita dra la familia, si după Petru a urmata de rege. Pana eră mai micu, invetiă dela Asanu; dra, candu a ajunsu domnitorii!, s’a silita se in* trăca pe Asanu, si se faca de rușine pe multi domnitori nedemni de popdrele loru. — Putieni domni romani scriseră asia pagini frumdse pentru istori’a națiunii! lonu regele mai antaiu facil legătură cu dacoromânii, si peurma laolalta intrara in Traci’a. In cetatea Strumiti’a eră Hrosu, unu romanu, pe carele imperatulu I’a fosta in- chisu odata pentru înclinările lui catra lonu. Acesta Hrosu a tienuta cetatea pentru sine, si a stata in ajutoriulu lui lonu. In 1198, doco-romanii, meso-romanii, si macedo-romanii ’si dedura cuventulu ca in primăvară se se in* telndsca in Traci’a la Capernu. Plecara toti, si in diu’a de Santu-Georgiu sosiră la Capernu. Mulțimea cetatîenilorn eră in bi- serica, si audiendu venirea inimiciloru incun- giurara biseric’a cu carrele; dări romanii la- sandu biseric’a, pradara si prinseră pe multi in Tiuru. — Imperatulu Alesin HI. Angelu eră in Chipsela, si peurma trecîi că se bata pe macedo-romani, carii sub Hrosu, cuprinsera Prosaculu; vediendu insa ca nu-lu pdte cu- prinde, se tocmi cu Hrosu, că se-i lese 254 Strnmnitia si Prosaculu cu prejururile vecine, si tramitiendu-i si muiere din ffatiele sale, s’a renturnatu acasa. — Intru aceste daco- românii avura lupta la Vi zi a si invingendu se impartîra in patru parti, si pradara, cerce- tandu si cetatîle cele mai intarite pe verfulu miintîloru, si ajungendu si la muntele Ganu fara câ se li stee cineva in contra pentru mul- țimea loru. — Ivancu, carele omorise pe Asanu, ca- petă o nepdta a imperatului, si se focii Domnu in Filipopoiu, apoi impacanduse cu regele Io nu, rescdla prejururile, — romaniloru li tramite daruri si arme si li intaresce cetatîle. Imperatulu a vrutu se-lu prindă, insa Ivancu incepe resboiu, si pe greci ’i bate la cetatea Critinu, si omorindu pe multi din cei mai mari prinde pe ducele Em. Batatia, si grecii devinu in desperatiune. — Ivancu străbate pana la Abdera, taia multi greci si elibera pe multi romani, carii se rentorcu la ale loru. Ivancu se intaresce si devine inimiculu celu mai mare alu greciloru. Imperatulu vine in Oretiada, si cerca pace, dra Ivancu⁻ s’a impacatu sub conditiune câ se capete locurile cuprinse de elu, si imperatulu se-i tramita di- ploma si steme imperatesci. Imperatulu a ju- rații pe tdte, insa după ce puse man’a pe Ivancu lu inchise, era pe Mitulu fratele lui Ivancu ’lu esildza, — si recuprinde tdte. — In 1199, daco- si meso-romanii ajunseră pana la Constantinopoiu cu regele lonu. Imperatulu chiama pe ruși in ajutoriu si candu aceștia sub Romanu principele Galici ei intrara in Daci’a inferiore, — romanii suntu siliti se lase Con st a ntinopoiulu si se rentdrca intru aperarea Daciei. Panace rusii intrara in Moldavi’a, Emericu regele Ungariei a pradatu in Romani’a. — Regele lonu, in 1200 se procbiama pe sine de imperatu, si deloeu pldca si cu- prinde Vama si alte cetati pela Rodope. lonu elibera pe Em. Carnația pentru 2 cen- tenaia de auru, ce li-a platitu Hrosu, dedrece imperatulu nu a vrutu, de si confiscase bu- nurile lui Carnația. Dedrece imperatulu n’a vrutu se desdauneze pe Hrosu, Carnația da mana cu Hrosu, si cuprindă Pelagonia, si P rit a pul u. Insa imperatulu se impaca si eu Hrosu si cu Regele si imperatulu lonu. 1 n o n c e n t i ii III., pap’a Romei provdca pe onu la unirea cu Rom’a. lonu in 1201 re- spunde Papei ca a primita scrisorea prin irotopopulu Brundusiulu ᵣSi si-a adusu aminte de sângele si patri’a din carea suntemu prăsiți" si cere corona dela papa, jecum avea si Samailu, doriudu „se tiena egatur’a cu biseric’a Romei câ fiii cu mama." — Pap’a tramite pe lonu capelanulu (1202), peurma pe Basiliu din Zagora ’lu face j r i m a t e in Ternovu, si redicandu inca 2 nitropolii in Preslara si Belesvulnu, lonu regele si imperatulu se supune bisericei Romei cu tdta tier’a sa prin unu privilegiu scrisu cu litere de auru. In acastu privilegiu lonu se scrie de „rege si imperatu a tdta Bulgari’a si Vlachi’a!" Imperatulu romanescu, lonu, tramite (1202) pe Blasiu la papa cu multe daruri, si ’lu rdga ca pe Basiliu din Ternovu se-lu faca pa- triarcu, dra pe elu se-lu încoroneze prin unu cardinalulu. — Pap’a in 1203 tramite pe Leonu cardinalulu cu cordna, sceptru si stdgu câ se-lu încoroneze, dra pentru patriarchatu ’i respunde, ca primate atâta insemndza catu patriarchu. lonu face bani cu caracterulu seu si a impe- ratiei sale, dra Basiliu patriarchulu din Ter- novu , capeta dreptu si libertate, câ pe viitoriu „patriarchii romani" se ungă la incoronare pe domnitorii romani. — Intre Emericu regele Ungariei si lonu se nascîi cdrta pentru marginile tieriloru (Bulgari’a si Valachi’a). Si mai alesu pentru Servi'a, carea erâ supusa lui lonu. Pap’a insa ’i im- paca in favdrea lui lonu, carele in 15. no- vembre se ircorondza (1204), dra Leonu car- dinalulu duce 2 tineri romani la Rom’a câ se-i invetie latinesce. — In 1205 Italian», francii si germanii ple- candu la Palestin’a, in 12. aprile cuprinsera Constantinopoiulu, si puseră de imperatu pe Balduinu Flandru, peurma — in locu se mdrga asupra paganiloru catra carii plecara, tramisera soli la lonu, câse le predea Mesia, seu ca o vor luâ cu resboiu. — lonu deloeu a scrisu papei câ se asiedie pe catolici din capulu lui, dara pap’a nu potii face nemicu. — Grecii fugu la lonu; acest’a ’i retramite a casa câ se faca revolutiune, pana ce daco- românii vinu in ajutoriu sub ducele loru anume Coti a. In acestu modu, lonu intinse o res-⁻ cdla, si strinse oști mari. — lonu tramite pe 255 Coti a că se cerce tari’a catoliciloru, peurma se se retraga — că si pefugatu — pana, la strimtorile unde era lonu cu dste mare. Asia s’a si imtemplatu, — si esîndu lonu la lupta asia a batutu pe catolici (italiani, franci, germani), catu a prinsu si pe B ai- da i n u (15. aprile) si in T e r n o v u I’a pusu in- fere pana in gramazu. Ceialalti cu mare perdere fugiră la Constantinopoiu, ăra daco-romanii cu Cotia predara Traci’a. lonu pornesce pe urm’a catoliciloru, si apu- candu-i la Serr’a, rep6rta o victoria gloriosa asupra loru. De aci i strimtorăza la Berea si alte cetati si le cuprinde după plăcu. — In 1206. Daco-romanii bătură de nou pe catolici la cetatea Ross’a si omorira o mulțime. — Italianii se resfirară prin cetatîle Macedoniei, si Ion plecandu in contra loru ’i bate uritu, si strica din fundamenta Filipopiulu, Ira- clea, Traianopoiulu, si alte peste 10 cetati, că nici greciloru se li remana adaposta de a se mai intari candva. Pe locuitorii acestora cetati i - a colonisatu la Dunăre numindu coloniele după orasiele stricate si dîcendu „Resbunu pagubele ce le făcuse Basilu Bulgaroctonu asupra romani- loru!" (vedi $. 22 — 25). — Pap’a scrie lui I o n că se elibere pe im- peratalu Balduinu, — ăra lonu respunde câ Balduinu a mu/itu. — lonu a fosta taiatu pe Balduinu cu feresteulu pe la t6te inchiaturile apoi I’a aruncata in o vale de-lu mancă corbii; — ăra din capulu lui ar fi facutu pocalu de beuta.— lonu s’a numita pe sine „R o m e o ct on" (ucigatoriu de greci) că si Basiliu imperatulu „Bulgaroctonu". — Grecii l’au numita Calo- lonu. (lonu canele). — lonu in 1207 ajungendu in Tesalonic’a a murita de junghiuri. — Elu a fostu incum- natîta cu dacoromânii, pe carii asia i-a atrasu catra sine, incatu a unita Daci’a inferidre cu hnperatî’a sa. — . (Vâ urmi.) a) dela civele Nadmonu Nast’a 5 f. si dela negutiatoriulu Vlad, din Sibiiu 1 f........................................6 f. apoi b) dela D. Ciugudeanu din Poiana pe lunile faura—j un iu 6 fi c) dela fundatorii „ stipendiului Sasciorenilora a pentru dreptu- rianulu Simeone Muntiu . . . . 30 f . infine d) din „stipendiele clusiane“ pentru drepturianii Cietianu, Mun- teanu................................................30 fi ______ Sum’a . . . 350 fi 45 cr. dî: trei sute cinci dîeci fiorini si 45 cruceri val. aust. Din aceștia s’a impartîtu in 1. luliu 1861—fiindu faci’a: DD. Maniu, Tamasiu, Vaida, Vestemeanu, Roșea, Dr.Stoia, Isacu, Cap. Stezar, Gregoriu Mateiu, Nast’a, Bacu si Vladu — lui: losifu Co- pacianu, 7 fi, Visantiu Maniu 7 fi, Efraimu Popu 10 fi, Simeone Muntiu 7 fi, Mihailu Dobo 10 fi, Alesandru Velicanu 4 fi, D. Perti’a 6 fi, Când. Albini 4 fi, Ț. Gerasimu 4 fi, I. Cosieru 10 । fi, L. Gruescu 6 fi, A. Densusianu 10 fi, I. Puscariu 8 fi, I. Francu 7 fi, I. Preda 6 fi, Schiau 6 fi, los. Popu, câ core- petitore 10 fi, S. Horvath, câ corepetitore 10 fi, Popu de Bota 6 fi, Munteanu 15 fi Sum’a . . . . 153 fi dî: un’a suta cinci dieci si trei fiorini val. aust. Acest’a suma subtragendnse din banii gat’a in fondu cu 350f. 45 cr., remane cu 1. luliu 1861 unu superplusu de 197 fi 45 cr. dî: un’a suta ndue-dieci si siepte fiorini 45 cruceri val. austr. Sibiiu, 1. luliu 1861. Comitetala centrale. Prin știm. Domnu Olteanu 15 galb., 4 duodieceri in mon. sanatoria, carii i-a oferitu ai anume: D. G. M. Fontaninu 3 gal- bini, Joane Fauni, profes., 3 galbeni, Alecse Pazu 2 galbeni, 8. R. Veronu 2 galbeni, N. K. Cancî’a 2 galbeni, K. Canti’a 1 galbenu, M. Gerianu 4 sfanți si insusi D. Colectante Olteanu 2 galbeni s6u după cursulu de dî . . . 100 fi 76 cr. Depunendu ești bani in casa, totodată le aduce Comitetultt snsu - laudatîloru Domni si zelosiloru barbati ai natiuneî prin ast’a publica multiumita atatu in numele-i, catu mai virtosu in numele tineriloru juriști, pentru carii ’su menite ajut6rele. Bani incursi mai incolo: Prin staruinti’a zelosului barbatu D. Simeone Crainicii, ad- iunctu din Urisiu de josu a intrata si s’a tramisu dela D. Co- lectante insusi 10 fi, Nicolau Suciu, jude 1 fi, Dumitru Suciu 50 cr., Ioane Moldoveanu, jude 1 fi , Nicolau Mihutiu, curatore t fi, Toma Grama 20 cr., Lupu Iropoteiu 20 cr^ Tanase Criseanu 50 cr., Precupu Tropoteiu 50 cr., Joane Cormanu 50 cr., Dumi- tru Moldoveanu 30 cr.., Teodora Bogdanii, jude 1 f., Joane La- dosi, parochu 20 cr.. Todora Mate 20 cr., Joane Bogdanu, cur. 1 fi, Todora Neagu. jurata 30 cr., Joane Moldoveanu 40 cr., Moise Popu, inspectare, 2 fi 63 cr., Dimitriu Cornea, parochu 1 fi • Suma . . . 24 fi 43 cr. eu acea espresiunp, ca se se dea juristului Juliu Bârdosi din tienutulu Reginului (vedi erogate) Alta colecta de bani, care s’a efeptuitu prin buidabil’a sta- ruintia a zelosului si meritatului barbatu D. Basiliu Popu de Harsianu, c. r., adiuncta in suma de . . 220 f. — cr. v. a. s’a tramisu pe langa o lista a binefacatoriloru si anume: a) Din S. Regi nu: DI). Ioane P. Maiem, proprietariu 5 fi» MihaHe Criseanu, protopopii 4 fi, Gregoriu cavalcru «te Botta, c. r. adiuncta 3 fi, Basiliu Popp de Harsianu, c. r. adîunctu 3 fi, Varietati. Hatiuciniulu despre administrarea feudului furistilorn pe Juliu 1861. Din lun’a trecuta a remasu bani gata . 278 fi 45 cr. sub decarsnlu lunci luuiu pana in luliu 1861 a intrata si IBiiinie: 256 Alesandru Silasi, pensionata si decorata c. r. perceptoni 2 £, Matheiu Botta, inspieienta de spitalu 2 £, Anna Bardosi, veduva 2 £, N. Budnariu, jude in Felfalva 5 f., Ioane Usika, parochu in Mesterhazu 2 £, Ioane Maier, proprietariu in Logica 2 £, Gregoria Vitez, proprietaria in Teaca 2 £, Zaharie Sandor, jude in Kuiesdiu 1 £, Precupu Simion, curatoru in M. Hudacu 1 £ b) D i n Gurgiu. DD. Alesandru Sotropa, c. r. perceptoni 4 £, Demetriu Angelu, parochu 3 £, Danila Fogarsi, c. r. actuara 1 £ c) D in G. H o daca. DD. Leone Lupu, parochu 2 £, Dimi- trie Lupu, economu 2 £, Vasilie Lupu, cantora 1 £, Leone Lupu, docinte 1 £, Dimitrie lacobu, cantoru 1 £, mai multi binefăcători 5 £ % d) Din Petele a. DD. Ioane Bacîu, proprietaria 1 £, Ol- teana lacobu, economu 1 £ e) Din Kiheriu. DD. Vasiliu Harsan, parochu 1 £, Avramu Hurdugaciu, jude 1 £, Gavrila Harsan, subjude 1 £, luon Matheiu 1 £, Mera Danila 1 £, Ilie Oltcanu 50 cr., Nicolae Hurdugaciu 50 cr., Alesandru Butiu 50 cr., Nicolae Poppu 50 cr., Nicolae Intze 50 cr., Alesandru Harsan 50 cr., Nicolae Butiu 30 cr., Georgie Popp 30 cr., Toader Moldovan 20 cr., Danila Bimba 20 cr., Ioane Ursan 20 cr., Simion Moldovan 16 cr., Simion Olteana 20 cr., Georgie Matheiu 20 cr., Ioane Popp jun. 20 cr., Vasilie Intze 10 cr., Gorea Intze 10 cr., Stefanu Butiu 10 cr., Stefanu Moldovanu 10 cr., Solomonu Alesandru 10 cr., Biro Lica 10 cr. f) Din Deda si Kuiesdiu. DD. Toader Sandor, parocu in Koiesdiu 5 £, Necita CaUini, notariu in Deda 2 £, Mihaila Mu- resianu, parochu in Paluta 2 £, Ioane Popescu, parochu in Deda 1 £, Mogila Filipu 1 £ ' g) Din T o p 1 i t i a. DD. A. Spotz 10 £, Nicolae Hoszu Minorescu, parochu 5 £, Toader Cristea, proprietariu 5 £, Petru Dobrianu, parochu in Varviginu 5 £, Gabriele Csoran, parochu in Sermasiu 5 £, Dumitru Usica, notariu Varvigiu 5 £, Ladislau Kolbaz, proprietariu in Toplitia 4 £, Ioane Maico 2 £, Ioane Urmantzi 2 £, Ioane Walter 2 £, Karacsoni Gerd 1 £, Avida Gergely 1 £, Samuila Nagy 1 £, Stefanu lacobi 1 £, Gheorghie Bajas 1 £, Samuila Antal jun. 1 £, Ioane Nutz a lui lacobu 1 £, Toaderu ' Bucura 1 £, Samuila Nyaradi 1 £, Davidu Hofimanu 1 £, Gre- goriu Bachu 1 £, Basiliu Turnea, docinte 1 £, Mihaile Rodu 1 £, Gregorasiu Popp 1 £, Ioane Hrubu, antiste comunale 1 £, losifu Moga, docinte 1 £, Gabrile Deacu 1 £, lacobu Platonu, autiste comunale 1 £, Georgiu Boer, docinte 1 £, Usica Ioane 50 cr., Toadem Muresianu 33 cr., Ioane Cortas 1. Gavrila 33 cr., Stefanu Morariu 40 cr., Gregoria Usica a Petri 30 cr., Abrahamu Rosenfeld 30 cr., Petru Popp 26 cr., Gavrila Corfusu Busciuhanu 16 cr., Iustina H. Minorescu 26 cr., Ioane Coputiu 16 cr., Ne- chita Terlovanu 20 cr., Vasilie Usica 10 cr., Danila Mândru 10 cr., Ioane Platone 10 cr. , Georgiu Platone 10 cr., Gavrila Csur&nu 10 cr., Teodoru Mândru 10 cr., Andreiu Czaranu 10 cr., Petru Craciunu 10 cr., Ioane Cosiarea 10 cr., Unu cu nu- mele necunoscuta 40 cr. h) Beica romana. DD. Danila Matheiu, parochu 1 £, Cas’a besericesca 1 £, Gavrila Borda, cantoru 50 cr., Mihailn Iliesin, docinte 50 cr., Nicolae Borda 10 cr., Vasilie Popu, parochulu Habicului 1 £, losifu Musia 50 cr., Simione Crainica, docinte 1 £, Casa Comunei Habicu 2 £, Ioane Langa 20 cr., Ioane Ciobi 20 cr., Basiliu Demitria, docinte 16 cr., Georgiu Moldovanu, pa- rochu 20 cr., Simione Luca 10' cr., Matheiu Gorea 10 cr., Sind- one Fodoru 10 cr., Georgiu Poppu 10 cr. , Petru Poppu 10 cr., Georgiu Butiu, curatoru 15 cr. ,• Gorea Grama L Toadera 10 cr., Moise Grama 10 cr., Ioane Oprea 10 cr., Gavriie Latesiu 5 cr^ Sim. Suciu, parochu 10 cr., Irimie Csobo, parochu 10 cr., Mai multi cu nume necunoscuta 90 cr., Casa comunei Serbeni 1 £ i) Din M. Osiorheiu. DD. Ioane Alesandrescu, proprietaria 5 £, Dimitrie F. Fogarasianu, negutiatoriu 5 £, losifu Fiilepu, negutiatoriu 5 £, Irimie Ladosianu, notariu 4 £, Basiliu Danila, parochu in Sebadu 2 £, Petru Alesandrescu, proprietariu 2 £, Alesandru Ffllepu, negutiatoriu 2 £, Danila Moldovanu negu- tiatoriu 2 £, Georgiu Moldovanu, negutiatoriu 2 £, Ioane Al- gya, negutiatoriu 2 £, Ioane Poppu, notariu Csergczeului 2 fi Nicolae Calutiu, judele Csergseului 2 £, Georgiu Radnsiu, parochu Csergczeului 2 £, Popa Szandu, proprietariu 2 f., Hong Petru, proprietariu 2 £, Ioane Fekete, proprietaria 2 £, Ioane Cadarcia, docinte 1 £ Alesandru Suciu, capelanu in Sacalu 1 £, Petru Nemesiu, c. r. actuariu in M. Osiorheiu 1 £, Danila Boieru 1 £, Ioane Moldovanu 1 £, Alesandru Ștefani 1 £, Vasilie Mol- dovanu, economu in Csergicelu 1 £, Vasilie Dragosiu, docinte ip Gsergicelu 1 £, Vasilie Hong, proprietariu 1 £, Dimitrie Mânu, negutiatoriu in M. Osiorheiu 1 £, Unu fara nume 1 £, Samsonu Poppu, c. r. cancelistn 3 £, Beniaminu Fttlepu, negutiatoriu in M. Osiorheiu 1 £, Lazara Piposiu, probatoriu de minere in Zalathna 1 £ 38 cr. Sum’a totala . . . 542 £ 64 cr. dî: cinci-sute patrudieci si doi fiorini 64 cr. v. a (Vâ urniâ.) Concursu. ⁽¹⁻³⁾ Se deschiude prin acest’a concurau pentru sta- țiunea invetiatorăsca romana gr. resarităna in orasiulu Santu-Miclausiulu-mare in comitatulu Torontalului, cu care este impreunata urmatdrea plata: 336 f. v. a. pe anu, cortelu naturalu, 50 metrete de grâu curatu, 25 metr, de cucuruzu, 100 pundi de sare, 50 pundi de lumini, 27₄ lantiuri de pamentu de aratura si 77ₐ sten-* gini de lemne de focu. Doritorii d’a ocupă acesta stațiune au d'asi în- dreptă scrisorile loru provediute cu documentele cerute catra subscrisulu pana in 8. Septemvre a. c. Se cere că concurentii se se infaciusiădie si in persdna si se fia deprinși si in cântările bisericesci. Antaietate se va dă aceiui’a, care va fi absolvatu teologi’a, că cu timpii se păta fi si diaconii. Santu-Miclausiulu-mare, in 19. luliu 186t. Georgiu NicoUciu m. p», protoprcsbiteru si directoru districtualu de sc6k. Redactară responsabilu V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tfpariula lui 8. Filtsch. 31. 5. Augusta. 1861. Ese in tita Sambat’a. Pretiulu «bon. in Sibiu pe anu 8 fl» 40 cr., pe V» anu 1 fl. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru tote provine. au8tr* peanu 4, pe *'* a. 2 ii., pentru princ. romane pe anu 38, pe ’/* «• 19 pînst. CiaSsendi si istori’a astronomiei. ( Capetu.) Că se me retatorcu ăra-si la Greci, despre densii aflu )ă Hesiodu (a vietiuitu intre 900 si 800 in ante de Cristosu) cele mai vechi urme despre cercetările ce- riului si a astreloru. Elu in cartea să intitolata ^opera et dieau determină timpulu semenarii, alu secerarii si altele după resarirea si spunerea Pleiadeloru, Arc- turului, Siriulu si a orionului. Despre, aceea insa nu sum siguru dăca aceast’a este acea carte, seu ba, pe carea Flinta vorbindu despre Hesiodu (1. 18. C. 2)o amin- tesce cu urmatdrele cuvinte: Huiua quoque nomine exalat astrologia. Aici trebue semenlionezu insa doue cercustari. Antaiu, ca Grecii parte pentr’aceea a fostu atenti la resarirea si spunerea astreloru, că se pdta destinge diferitele anutimpuri, parte că se pdta prea- nuntiă ploiele, venturile si alte schimbări a atmosferei ce a obicnuitu a se intemplă pela ei. Din care causa a gatitu Talesu, Anacsimanderu, Democritu, Euctemonu, Metonu, Eudocsu si altii asia numitele Ha^axifypaTa adeca nescari tablouri (că nescari calendare), in care a consemnata cu privire la tdte dîlele anului, ca care «tele a resaritu si care a apusu, precumu si aceea ca ce schimbări atmosferice aru fi de asceptatu. Atare „parapegmata", acomodata orisontului romanu, a gatitu mai pe urma luliu Cesare, din care causa a pututu dlce la Lucanu (libr. 10.) Nec meua Eudoxi faatia supe robi tur annua. Et illum certe Ovidiua. auos in faatoa trans- tulit, teatatua initio, ca elu vă, cântă atatu stelele resaritdre, catu si pe celea, care se ascundu subu pa- mentu. Ce privesce pe Greci, ei pe acela lă tienutu de astronomu mare, care a observata tdte acestea, si le a tienutu demne de cercetare, despre care s’a pututu dara dîce, ce a disu Catullu despre Cononu (cam pela 30. uni a. Cr): Omnia qui magni dispexit lumina mundi, SifiUarumque ortua camperit atque obitus. , Jn acestea a constata preanuntiarile — imatrjpaola — seu divinatuimea stelare a Greciloru in ante de venirea lui Berosușu; afara de acea, ca la Hesiodu se amintesce, ca care dlle lunari se ticnu a fi norocose, si care nenorocose: Hpă>TOv tvtj, rarqâs te xai itqov ipaș. Primum prima dies et quarta ac aeptima sacra, etc. A dou'a e de menționații, ca la Greci precumu si a alte națiuni, stelele cari trecu preste memori’a tem- pnlui s’a conslruatu in nescari tipuri seu constelatului, si ca acuma cea mai măre parte a steleloru ’si au nu- mele sale proprii, si anca (in catu se pote deduce din numele loru) asiă pre cum le a plăcuta Ia inceputu agronomiloru, pastoriloru si navigatoriloru, carii a obic- nuitu a petrece ndptea subu ceriulu libera; deși mai tardiu anca s’a mai adausu nescari consteiatiuni la celea vechi, d. e. prin Talesu candu cela mica (oconaie lataine numita si urs’a mica) ce menționeze Laertiu si Tatiu după Calimacu (care a vietiuitu circa 270. ț. Cr.) care allramente a insemnatu deinpreuna cu Catullu, ca perulu lui Berenice I’a dusu Cononu intre consteiatiuni. Era Cleostratu a aflata, după Higinu, ambii ber- beci; deși aflarea partîlora zodiacului, ce Flinta ei atrihue si lui, vine de buna sema a se intielege asiă ca a aratatu prin care semne trece sorele cu planetii dinpreuna. Grecii distingea la inceputu numai 11 semne deosebite a zodiacului, alu 12-lea I’a adausu mai tar- dtu la 'celelalte, după aserțiunea Egipleniloru, carii precum comprobdza Serviu, Marciann si altii, in loculu forfeciloru scorpionului a fosta pusu cumpan’a, care locu altramente Virgilu I’a fostu destinata lui Augusta: ..............Ipse tibi iam brachia contrahit ar- dena Scorpius. — 1 Georg. A 12-lea semnu pentr’acea la adausu, ca precuuta a fostu Zodiaculu intregu impartitu in 12 parti, tocma asia ara si constă dein 12 semne, de-si a trebuita se ,se folosesca de atari semne, pre carii le a creata na- tur’a si nu maestri’a, semnele nu corespunde de teta insemnandeloru arcuri. Leulu d. e. cuprinde mei sure spațiu . pe ceriu decala raculu. Taurulu mai mare 258 decatu gemenii, carii desî se numescu Castoru si Po- lucsu atatu de micu spațiu cuprind*, incatu nu li-se cuvine nece decâtu aceea ce dfce (rtidittuitea despre ei, ca cu resarirea uhuie azurie âbalaltâ si vîce versâ. Altramente Empirica acomeddza aceea, ce se dîce de- spre Dioscurii, la ambele emisfere. La diferitele na- țiuni s*a aflatu si diferite constelatiuni (de esempta la Egipteni n’a esistatu Ursulu, Cefeu si Balaurulu, ci alte forme); despre acest’a inse nu voiu a diserta, ci observu numai ca după parerea comuna Eudocsu a fostu celu de antaiu, care a desemnata parte conste- latiuni grecesei parte egiptene pe una sfera maes- Ce e di^ptu Aratu (circa 270. a. Cr.) (bca- ftti Presta intitulata (fătvopeva — apparenlia numai in limb’a greca, ca se retacu pe Cicerone, GerihUhlcn, Avienu, precumu si pe cerahfti splicatori latini, S’a co- mentata cama de vero 40. de inși), Aratu dfcd ifa scrisa nemțea altceva fn aceleâ, decâtu ce a âcrfâb Eudocsu ca privite la obiectele asemene ia 2 cârti ale arie*, fttAma ih ptosâ. Nu vi fi de prisosu bifa a ob^ ăeWă, ca nu âvemu câusâ, că se We mkfimh de eft- tite acestea aloi Arata, dtci dopa cumu cetifau fa MOgrtdPa s^a, fiendu Hu ca mCdieu in rOsiedibti’a tai Gomfa, dra ihcafiderti in calitate de aâtrohotau, ambi totodată âi poeți de renume, imperatulu i-a d&nandâtu Inedictdni (dafidni c&Hăa lui Edddcsn), că se strie Uh’a disârtatiune desprb ârtro'ndmia ta poeții; asemenea a- wtrcVtOmnki fiît’ă despre taOdfcfaa fa poesii. E dC fanta* Ikmata încă, ca Mnomdn^a tai Euclesu, taft totu pe thnpulu dcerta fi fd^tn trifti InStrOatortu ftnumitu in Alesandria e de alta calitate; ce e dreptu acesta tai e alta ceva, ddcata nescâri teoreme de ăstronomiă^ caft priVesdu fortn’â Infaii, Sferele fceWufai, cu \feo£e- •Hre triste MdHfcdto. Ebtracfa din „Tata. Laț). “ de 8. fiorvatn, jhr. feb*. bc6lele nobth£ — so6le NATIUNALE. Omenimea fard de Asociere tai p6te face nici unu pasta spre seopnta, ce i l’a pftfiptn cHeitatea da tattai -completa de faptari râtiMali, fa tftnpuhi nostru n’are nimicu mai caracterisatoriu de nâintamefttahi ftmtaimei făcuta pe cwier’a deslihatiunei sble, că principtulu de acum ata popbreloru: unireh. Fața unire nu e prO- greâu si fara prOgreSn nu e mântuire. Acestu addvera -nediaputabita ilu tatelitimu in istoria deh taceputata maienitam, l’a constatata asiadara trectrtuta, dr* prestatele «Mu pine fMta»a «ehitaita ehiatta dă tataihta sdretai. Se repriviinu cu bri-ce agerime aSupr’a tYbbtituHHVpelh țthttbldtea seclului ata 19-lea se'se etaîta poporalii poporului romanu, se se para ori-catu de numerdse căușele decadintiei ndstre, aceste totuși le vom afli Ffaranta dfh fi Singură cadle ta'pitah, din—Reunire. Veaimta dâra totu l| afeveftifa ce fa-lu desvelue istori’a universala, totu la convingerea ce insufleUeshe astadi poporele, de care si romanulu e mai petrunsu că ori* vBuuV IWwWUlWi# wl WM nulu celu mai securu, c’amu intrata in calea progresului adeveratu, tocm’a asta eunosciatia a amu rea ce a roșa la esistinti’a ndstra, este cea mai buna garanția pentra posibilitatea vindecării lui. Asiadara unirea puteriloru in tota respectata este tacomotivulu, care se dea repediunea cuvenita mâniei nostre in drâmulu progresului, ea este puntuta mai (TaprOpc ata naditielei ndstre comune. A fostu de multe felhiri desbinarile noste din tre- cuta, cate ne-a doboritu strălucirea naționala; totuși Un’a ce 06 mai comităza si pana astadi cu vdrg’a ei pâdâpSilOre — este desbtaatea cenfesionala. Nii vditaiu, si nici ca pdte jacea in Cugetulu nostru, a ne parași catnpulu, Ce ni 1’amu demarcam pentru ac- tivitatea ndstra si â ne abate pe teYemuta altOr’a, lasan- dutie aici in dretari desbateri relrgtâse- confesionali. A fi insă cu nepăsare acolo, unde „scdl’a* vine in a- lingere fdrte gtâa cu alte interese, ar însemnă o ne- gligeVO padMdffa a chîamaYii ndstre. Si de imilirintia are Ia noi desbinărea confesionala asup'r’a ScdleloYU? Fdrte mare, si cea inai de bogata în seina. Adeveratu nu 'aceea, care s’a alintata de băr- bații nOstti, cârti a făcut-o, si nu aceea care ar trebui Se 6ă o Urmate neincungiurata a aceb’a; căci bine- Scltnu thdtlvde ce a Căsiunăt-o, bine-scimu ca părinții noștri aCCla UVuSe ih vddere totu numai binele naționala, pe Cafb 'ilhpY&^iurarile d’âtunci li—lu oglihdau ih asemene pasta; bpOi ih cele patru puncte, care Singure nu- mai eră se ne deosibăsca, nu se cuprinde Si Scdl’a, Im Si acefe hdmerdsfe puncte inca, in cari ne âflamu astadi dCSpMrttti ftati de Wi. Se fi potutu ptevedd părinții noștri peta anula 1607 pe unii din următorii lom ih cele cdrdfnate pana astadi; 'se fi pututa ei pretnndsce ce pasiuri totu aci face aceștia in respectivi directlane, cum voru eshchtă ai salu- taria influintia asupr’a scdlei. Nipi pqntru desbinarea inmarita din timpii de mai incoce biseric’a n’a ioce- tatu a fi — precum ip generala unulu din factorii con- servatori ai estintiei naționale, asiă in particulara o mama ingrigitâre chiaru si a scdlei. Insa pu^’a coRdiliune, că fiindu scdlele confesionale — ele se se desfaca cu to- tulu de catra alalta, cauta se marturisimu, a fostu pentru noi fdrte daundșa. Vorbima aici numai de estimea cea adeverata a lucrului, fara d’a ne lasă in desfasiurare si mai ama- nuntîta a imprgiurariloru ce a nașcytu acdst’a; căci de- altu mintea binescimu, ca principiul^ coufesiunalu a fostu adoptata si impusu pentru scdle chiaru si de guvernulu din timpii trecuti. Atat’a numai ca ori si cum, remane adeveru, ca desbinarea cu scdl’a e pentru noi daundsa. Scimu catu suntemu de lipsiți in privintia materiala, incatu cu puteri unite si sacrificii însemnate abia am putea a ne provedd cu cele necesarii pentru Jmn’a sus- ticnere ainstituteloru ndstre publice; șehiamu apoi des- Mnarea ndstra si impartîrea paterei in ddua, si vom veni la tristulu aspectu ce ni Fa infacioșialu si n|-|u mai fttfaciwridza scdlele ndstre preste totu. Poporulu nostru prelangaasta lipsa mare materiala mai ruptu, dîcu, apoi si in ddue, nu-si pdte intemeiă fondurile necasarij spre svo- pulu culturei si silitu a-si intemeiă — pana si in celp mai neînsemnate satutie — in locu de un’a- ddue £pdle a plati in locu de unulu-dol dăscăli a pune filați direc- tori , dtati inspectori mirani, carii au apoi ansa d’a șe subsapă unii pe alții: sufere o nespusa daună si afla o grea pedeca pentru desvoltarea lyi atalp dp necesaria prosperității sale. Tinerimea romana nutrita in modulu acest’a inca dela inceputu in spțrit.ulu desbinșjji chiaru in scdlele sale, iă o direcțiune nu prd favoritdre vji- toriuhii nostru. Adăugă apoi jnoa si celelalte multe rele snbintielegibile — Ae care s’ar piilea scrie volume, si pe care noi tdte le cbptragemu numai fa atat’a: ca taiare? dela olalta cu scdl’a pdte prd usioru deveni simburele altora multora desbinnri ruinatdre: si venimu nesmin- Ijlu la precundscereă necesițalii: de₍ a pune umerii si a delatură reulu acest’a mare, țunpscemu astadi cu toții ca poporului nostru nuipai cultur’a cea san^dsa ceruta dp spirițulu presiptelui-i rpai lipsesce, că sp se avante ța trept’a 'nalipniloru fericite, și suntemu convinși cr Mărea Opera a fpricitarîi lyi avemu d’a o ’ncepe prin iqmuUîrea fyploriteru de cultura. Tote alte încercări vor romane deșierte, si tdte pite calj ne voru rentdree țoțu uumaj ța sladiuly presiqte. Efectulu acestora con- vingeri esțe fnjmoșulq cagetu alu unora 4*ⁿ barbatji posțri dela Pest’a, de a cere intre alte garantii pentru natipnalittțtea nfșțra—si scdle n a li 9 n ale; tqlu de asta părere scimu ca este si o mare parte din ințc]jT ginți’a ndstra transilvana, si inca in confyrinli’a Rațio- nala dela Șibiiu din Ianuarie a. c. eră a se f^ce moțiune in asta privintia, daca o nepreve^iuț^ impre- giurere mica nu pune? pedec’a. (VA urmă.) Soiri scolastice. (Intardiatu.) Onorate domnule Redaetore! Ești regata ou «militate a da locu acestui articula ta jiiro*T tata DTple, care pșrlrapteaza unu Qbieplu ce bale ta inteptiunea acestui jurnalu, insa cu acelu adaoșq, c»4 se se înscria neschimbata. In casulu contrariu mai bine se romana afara cu totata, ta care casu apel voia fi con- Itranaa «ta tramite la. alta jurnalu, amiatindu Iota iqifdica P* Paap nesce timpuri țap de tqrhqrale, că pceslep ta cafe tratam, diștr^gu atpqttaqpa ta patiwta tata de tale dîtata, prepcqpandwsp cq obtaptpta cari scaimbaitdpsț «ta* c* “ cplorete ppei tawc IW gice dpvtaa tata mai interesante, ptqpci aceasta sf pdta dîce cu djsltagpre despre acei taneri, cpr? și-ay aleau de specialitate stadtata dreptalpi» Atarp dp arqiq- tțt’a dislractaiue se wpi țdaaga fatta cp pcesti din urma și acea jurștăre, ca acesta scaim|>ari avendu aure tar flpitaia esppra apepjalitatei Ipru, producu unu indifor renîtamu eștra ațele obiecte, care ma^e saq poimane potu deveni piaj multu iqpi pupîqu tata folqsa practipn. — Par vp dîce cineva: „dreptalu remane drepta sub ori ș ce jurștari.* Asia ar fi «tacă n’aru esistă alte plțiepta ci numai dreptulu romanu, civilu si penata, carii in prin- cipiu debue se romana; insa mai este si dpctrin’a legi- lora finanliaii, statistic’a, eeonomi'a jioliiica ele., cari cu reformarea constituire! se scaimba sau cu totulu sau in parte. Firesee a le invetiă si pre acestea, nu strica; dar* cineva invdtia mai bucurosu, ce nu [numai nu strica, dar din contra multu folosesce. Sub nesce astfeludejurstari mai multu mai pucînu nefaroreabile sosi 260 si finea acestui anu scolastica (186%)- Esamenele se, incepura in 5. luliu a. c. —• Academi’a nostra câștiga- re in anulu acestu: dreptulu de a ave cursulu de patru ani langa acel’a de trei ani asia, catu cineva pote se se faca advocatu percurendu acesta cursu de 4 ani> fara se mai aiba lipsa de a cercetă vre o universitate străină. O destingere, pe care numai Academi’a ndstra o are in Austri’a inlrdga. Aceast’a destingere fu caus’a, ca debui se se faca in aceeași ore cale doue esamene dopa cum se arata mai Ia vale. Esamenele se tienura in urmaloria ordine. In 5- luiliu fă esamenu scripturislicu din dreptulu civilu, in 8—9 celu oralu. Acestu obieptu celu mai bine cercetata pote pentru ca este forte bine propusu, după cursulu de 3 ani se tiene de anulu alu 2-lea după celu de 4 ani de anulu alu 3-lea. La acestu esamenu se supusera toti 11 Romanii, cati s’au fostu inscrisu la obieptulu respeptivu; toti esîra, 3 escelara. Profesoriu ordinariu este Domni. Dr. Krainz. — Totu sub același timpu se puseră si esa- menele din Istori’a austriaca. Acestu obieptu binisioru cercetata, cu distingere din partea romaniloru, se tiene de anulu I. alu ambeloru cursuri. Dintre cei 26 ro- mani, carii s’au fosta inscrisu la aceasta prelegere, 4 din diferite cause, (unulu de lipsa *), au Jincetatu in ainte de esamene de a mai frecuentă; doi nu s’au pu- tută supune la esamenu din caus’a morbului; ceialti 19 se supusera, parte mare esira bine, doi escelara. Pro- fesoru ordinariu Domnulu Zieglauer de Blamenthal. — Din dreptulu protestanta se tienura esamenolu scriptu- risticu in 10. luliu, celu oralu in 12 si 13. — Obieptulu acesta se tiene individiloru de anulu II. alu cursului de trei si patru ani. Toti romanii inscrisi se supusera la esamenu parte mare esira bine; unulu escel.ă — Pro- fesoru ordinariu Domnulu Dr. si Director Mfiller. — In 6-a luliu a. c. se tienu esamenulu scripturislicu din dreptulu mercantilu sî cambiala, in 10-a celu orala. Acestu obiepta se tiene de anulu III-lea alu cursului de trei ani. Romani au fostu inscrisi patru, s’au supusu toti si au esitu bine, doi au escelatu. Profesoru ordi- nariu Dnu. Dr. Krainz. — Din doctrin’a legilora de ad- *) Se pare, ca onorabilulu Comitetu. alu fondului iuristiloru pre langa cea mai buna vointia nu putîi in estu anu administrA acelu fondu după cuviintia. Multe debuintie de mai pucîna însemnătate fura Acoperite, precandu altele mai ardiende se trecură cu vederea, s6u se împliniră nu- mai de jumătate. Natur’a e varia; unii 6meni sunt mai multu, alții mai pucînu rușinoși, aceast’a debne se o con- sidere O. comitetu la împărțirea ajutorintieloru, precum si acea, cA numai lipsele necesarii se se implinesca din midîlâcele natiunei, nu si celea voluptuarie. ministratiune se tienu esamenu scripturisticii in 13-a; oralu in 15-a si 16-a. — La acestu obieptu ce se tiene de anulu alu treilea alu cursului de trei ani fura patra romani, cei de sub Nr. 3., carii supunenduse la esamenu esîra cu totii bine. Profes. ordinariu DnuL Dr. Cava- leru de Moru. — In 13-a se ticnii esamenulu scriptu- risticu din dreptulu penalu ’cu Procedur’a penala, cela oralu in 15 si 16. La acestu obiepta, ce se tiene de anulu I. ala cursului de 3 ani si de anulu alu III. ala cursului de 4 ani, se inscrisera 17 Romani, se supu- sera toti la esamenu si esîra toti bine, trei au escelatu. Profes. ordinariu Dnulu. Dr. Sentz. — Din filosofi’a drep- tului s’au esamenatu scripturistice in 16. luliu, oralu in 17-a a. c. — La acestu obieptu ce se tiene de anolu IV. alu cursului de 4 ani, n’a fosta înscrisa nice ana romana. — Profes. ordinariu Domn. Dr. Mdller. — Din dreptulu montanu se puse esamenu scripturislicu in 17. luliu, oralu in 19 si 20. — La acestu obieptu, ce se tiene de anulu II. alu cursului de trei si de patru ani au fostu 11 Romani inscrisi, cei de sub Nr. 1., supu- nenduse Ia esamenu au esîtu bine, unulu escelă. Profes. ordinariu Dr. Schmidt. — Din Pandecte se tienu esa- menu scripturistica in 20, orala ia 23. si 24. luliu a.c. La acesta obieptu, ce se tiene de anulu primii ala cur- sului de 4 ani, s’au fosta inscrisu 7 Romani supunen- duse Ia esamenu toti esira bine, unulu escelă. Propu- natoriu Dnulu. Dr. Pfaff, adiunctu de Profesoru. — Din Procedur’a judeciala se depuse esamenu scriptoristica in 20, oralu in 22. si 23. luliu, La acestu obiepta ce se tiene de anulu trei alu cursului de trei ani au fosta 4 Romani inscrisi cei de sub Nr. 3 si 5, supunenduse Ia esamenu toti 4 bine. Profes. Dnulu. Dr. Sentz. —• In 20 se tienu esamenulu scriptoristica din Politic’a de administraliune, in 22. luliu celu verbala. — La acesta obiepta, ce se tiene de anulu 3 alu cursului de 4 ani, nu s’au scrisu neci unu Romanu (neconcedenda impre- giurarile). Professor Dnola Dr. Schmidt. Din drep- tulu canonicu (catolicu) se pase esamenulu scripturis- tica in 22, celu verbalu in 24. si 26. luliu. La acesta obieptu, ce se tiene de anulu I. ala carsului de trei ani aa fostu inscrisi 17 Romani, o parte dintre cei de sub Nrulu 2 si se supusera 12 la esamenu, toti esîra bine. Professora ordinariu Domnala Dr. Cavaleru de Moru. — In fine — din statistic’a austriaca se de- puse esamenulu scripturalu in 23 , celu verbalu in 2S si 27. luliu a. c. La acestu obiepta, ce se tiene de anula II. alu cursului de trei ani, aii fosta inscrisi 11 Romani, carii sopunendase la esamenu esira toti 261 fiine, Unuia escelă. Profesoru ordinariu Domnulu Dr. Schmidt. *) ₍ Caus’a de căpetenia, ca Romanii nu esira toti, după eum s’ar fi poftite, jace intr’ aceea, ca mulli nu cunoscu bine limb’a germana; aceast’a se arată in esamenu fiin- duca vreo doi Romani mai antaiu in limb’a germana mergeau cam greu, se vedea ca espresiunile nu Ii sunt de amana, indatace Dnulu Profes. Sentz puse întrebările romanesce, incepura respunsurile a curge; dar apoi candu bieții romani aru fi norociți de ascultă si pro- punerile in limb’a materna. Trece anulu intregu pana se dedau a intielege propunerea germana. De alta parte nu mi se vede a fi destula garanția: ca se făcu clasi- ficaliunile fara de părtinire, ba de multe ori teneri ju- riști au de asi multiami clasea rea său buna dispu- nere! Profesoriului .ordinariu. Cate pote face unu profesoru numai cu alegerea intrebariloru, s’a potulu yedea mai bine in esamenulu de dreptulu protestantu. Nasaudu, 3. Augusta. Precandu evineminlele timpului abia încetase incatuva a ne cutrieră membrele, dta pre neobservate trecu si unu anu scolastica prin destinului provedintiei. Suntu convinsu dar’ ca fiacare se va interesă a âudî ceva despre progresulu facutu cu decurgerea esameneloru din partea tineriloru noștri, cu atata mai vertosu ca din aceste mladitie speramu O avă in venitoriu arbori fructiferi si barbati solidi pentru națiunea ndstra. — In privinti’a scdleloru comunale făcu reverendisi- jnnlw D. Vicariu G. M o i s e, solidnlu nostru barbatu, cu Dcasiunea esameloru cele mai bune dispusetiuni prin vorbiri bine acomodate pentru poporu, aratandune ce gradu de slricatiune resulta din nepasarea parinliloru ide asi dă pruncii Ia scola, etc, si pentrucă in venitoriu fiacare se fia cu mai mare atențiune spre scdla, sc puse in cointielegere cu respectivii amploiati, că pre jrarenti vrendu nevrendu, se-i silăsca asi dă pruncii la Scdla, — si apoi nece trebue se ne miramu vediendu gcestu midilocu silitoriu si la alte popdre mai culte. — In 29. luliu la 8 dre diminătia se incepă esame- pulu in scdl’a fetitieloru; numerulu audîtoriloru eră mare, profesoriti’a resp., cu toteca e de națiune germana, to- ♦) Este lucru comicii a audî pre acestu Domnu Profesoru esprimandu numele juristiloru de romanu, d. e.: A-le-si-u O-ni-ti-u (8 silabe) in locu de Alesiu Onitiu (5 silabe); Ce-ta-ti-a-nu (5 silabe) esprimandu pre C. cam k, si pre ti, t: in locu de Cetatianu (3 sil.). Domnia-tai numai si numai pentru aceea-si rupe limb’a esprimandu reu, pentru că se ne arate, ca nu voiesce a sci de limb’a si orto- grafi’a ndstra, cu tdte ca gazete romanesc! citesce. tuși propuse cu o desteritate mare, sf iii limb’a romana ba si magiara. Fetitiele gătiră diverse lucruri de mana frumdse spre delectare. Ar’ ff de dorita, că scdl’a acest’a se o frecuenteze mai multe fetitie de a ndstre.— După amddiu depusera esamenu tinerii din clasea I. si II. normala. Propunerea fii parte romanesce, parte germanesce, in ambe clasile declamara pruncii mai multe pocsie naționali, resultatulu fă preste tota im* bucuratoriu. In 30 se esamînara tinerii din clasea III. normala fi resultatulu dovedi drasi pe deplinii silintî’a si energi’a profesorului respectivu. După amddiu se esaminara ti* nerii din clasea IV. norm., inceputulu se facă prin o oratiune de tenerulul. I., care rogă pre] auditori, că de- cumva respunsurile loru nu voru fi încoronate de dori- tulu resultatu, acest’a se nu lise ascrie negligentieî, ci unoru altoru impregiurari, dra catu pentru învetiarea si nemtiesce si-esprima vorbitoriulu dorinti’a, că in viitoriu, se se propună studiile numai in limb’a romana, la care Rds. D. V. respunse: cu tdteca limb’a materna ne e mai dulce si plăcută, totuși traindu intre alte na- țiuni trebue se scimu si a loru limba; in urma promite ca in anulu venitoriu se-va întemeia o catedra si de limb’a magiara, — respunsurile fure preste așteptare, se declamara mai multe poesie natiunale, in urma M. O.D. Profes. de cânta loanne Secuiu ne delectă cu corulu, care merita tdta laud’a si admiratiunea. — In 31 înainte si după amddiu se esaminara prepa- randistii din anulu II., inceputulu se facă er’ cu 6 ora- tiune , bine acomodate din partea prep. 6. N., Ia care R. D. Vicariu respunse cu nescari idei plăcute spo- nendule misiunea sublima ce o au că invetiatori. Prof. B. Petri propuse cu o desteritate mare stadialeDsaie, convinse pe fiacare, ca e in stare de a produce inve- tiatori buni si apti pentru micuții noștri romani, — printre studia ne recrea sufletulu cu nectariulu musicei vocale D. Prof. de cantu, intonandu multe cântece na* tiunale compuse in cuartete, — si asia se finiră esa- menele, caro au fostu in genere încoronate de doritala resultatu. Anim’a fiacarui romanu va saltă dar’vediendu pași giganteci de înaintare si din partea tinerHoni noștri si i va fi unu nou indemnu de a rosti adeverulu ca „poteri reinoite in venitoriu, patienlia de feru numai si tdte le vomu învinge." Temele pentru esamenele scripturistice, tienute cu preparandistii anului alu doile in Naseudu din obiectele propuse de invetiatoriulu Basiliu Petri sunt urmatorele, pe care le comunicu, spre a dă cititorului o mai bum 262 «unoseintia de «tocmirea inveliamentului inslitutaloi nostru prejxrandialu. A. Din psicologia, didactica si pedagogia: ' 1. Precepere, coaceptu; reguli a) pentru insinuarea coucepleloru in genere, , b) pentru formarea preceperei. 2. Relatiunea dintre: invetiameutu-didactica, edu- uatiune - pedagogia* 3. Cumu potemu conduce voi’a pruncilora ia as- cultare? , B. Din „metodulu elemenlariu“ (pertractarea Abece- dariului) 1. Invetiamentulu intuitivu, disertatiune. 2* Se se propună sunelulu si tdte formele lui 1. 3. Cumu pdte pregăti invetiatoriulu una ortografia buna romandsca la invetiarea cititului? C. Din stilistica. 1. Planulu la invetiamentulu stilistica in scol’a poporala. 2. Proccdur'a la propunerea de oblogatiuni. 3. Cumu are se se pdrte invetiatoriulu facia cu poporulu, că se placa, fara insa de asi vatemâ chia- marea? Disertatiune. D. Din fisica. 1. Se se iâ fisic’a in scdl'a poporala? Motive! 2. Termometrulu, un’a propunere in clas’a a 4-a. E. Din istori’a naturale. 1. Principii didactice pentru istori’a naturale. 2. Procedur’a la desfasiurarea conceptului „pasere.® In 1. Aug. dandu multiemita si lauda dieului, se împărțire premia celoru mai diliginti si asia se fini acestu anu scolastecu. — Leone Pavellia. Lugosiu 11. Attg n. 1861. In 7. Aug. st incepU congregatiunea, la carea a luataparte sili. D. Emanuilu Gozsdu, cornițele supremu alu Carasiului. Cea mai interesanta desbatere a fostu a- supra gimnasiului dinLugosiu, că se corespunda si do- rintieloru romaniloru, carii ajutara multu la redicarea Im. Inca ou 2 luni mai nainte se alese din sinulu con- gregatiunii o comisiune, se cerce fundatiunea, si se-si arate proiectulu, cum s’ar pută împlini si dorintiele ro- jnaniloru atunci, candu si ei contribuira suma însemnata si candu se cere câ si limb’a ndstra se fia respectata tn institute. Comisiunea adunandusosi-dedâ parerea, ca trebuie se se redice o catedra pentru limb’a si li- ieralufa romana in gimnasiulu din Lugosiu, dra la de- numirea profesoriloru aceia se aiba prerogativa, carii sein esplică studiele si romanesce. In congregatiune unii se îndestulară cu proiectulu MSI a, altii prelinseră se fia studiele amestecate, unguresc* 9 romanesce ia urm9,1 ft? ^Mrodufoerea creștinismului JMWl reformatiune. (Urmare din Nr. 28.) u .!> - ;* i ’ • j¹ , ₜ-, Itali’a in evulu mediu a fostu leganulu sciintieloru azejulpi pentru ele; de aici se aprinse facli’a lui 4polone in>apusu si mddia-nopte, de aici s'a respan- sciinti’a . teologica, .juridica si filologica. Pe tim- purile acele tdta sciinti’a era numai ospoitura; invetiau drecum numai că de claca, că de fala. Acel’a eră celu țiți inveliato, care sciă se vorb&ca o limba cicero- i^aua, deca. mai sciâ ceva seu bă, nu eră intrebare. ^Sjăeră mai nqinte «si la gimnasiulu nostru din Blasiu ii la alte guppasia; bieții studenti erau siliti si in scdla si acasa se blatareze totu numai latinesce; apoi deca mai precepdu ceva din . studie seu bă, nu eră între- bare; care sciă se macine mai bine latinesce, eră celu mai invetiatu, sdu adica celu mai bunu invetiatoriu; pe langa. tdte aceste abiă se fia fostu unu doi in o scdla, care se mai precdpa ceva si de prin autori si se vorițâsca cevasi mai adeveratu latinesce, căci toti cei- alalti verbiă o latina adunata că cu grebla despre tdte ubtipie*. Deaceea mai audi astadi cate unu betranu dîcendu catra cei tineri: hei! dragii mosiului, voi pa- rcea nu ambiati la scdla, ca nu sciti vorbi latinesce; pe vremea, ndstra asiă si asiă vorbiamu, ne disputamu si faceamu la versuri;, serâci timpuri poetice! numai catu bieții studinti si-beliau degetele mesuraudu dîle întregi la cate vre-o d^ue versuri, si apoi in urma totu mu eră de nici o trăba. . Deci se ne intdreemu dr’ la obiecta* In ₜ Itali’a unii barbati insufletiti se aevoiau a-si câ- știgă totu feliulu de sciintie,si pe incetulu aflare ca clasicii cuprindu in sine sciintie nemărginite. . începură a viri pe înceta prin scdle cate unu elasieu si alu esplică. Mai renumite eră Boocaccio (1313-*-1375) care începâ a, propune in serile pe Omeni. Prin unn decreta din 9» Augusta 4373 se rodiei in Florensao catedra pentru espbcarea poemei tui Danie numite: ^Divina Commedia“₉ care mai antaiu o ocupă Boc- caccio. Pe langa Boccaccio eră renumita Petrarca (1304—1374), elu deși nu sciă greoesce, dar’ totu adună poeți grecesci. Studiulu lui celu mai plăcuta eră limb’a latina, in care la cata perfecțiune a ajunau se pdte cundsce din opurile lui scrise in limb’a latină, dar’ mai alesu din epOpea numita „Africa*. Cetatile Italiei se întreceau, că care se-si câștige profesori mai buni pentru esplicarea clasiciloru greci si latini. Pro- fesorii emulau intre sine atatu in esplicarea clasiciloru, catu si a procurarei loru. Se dîce ca Guarino venindu pe mare cu o lada plina de manuscrise si patimindu naufragiu si-a perdutu lad’a cu manuscrisele, si elu do frica si de părere de reu a incaruntîta. Profesorii, cari se ocupau cu esplicarea clasiciloru se numiau' poeți, mai tardiu umaniști. Bibiiotecele Italiei incepura a se inayntî. Aurispa-aduse vre-o 238 manuscrise, Niccoli 400, Lascare |dela monasteriale muntelui Atosu aduse vre-o 200 s. a. Inventarea artei de tiparitu si ou distinctiunea presei in an. 1439; caderea Constantinopolei in manile: turciloru in an. 1453, fure ddue momente de mare în- semnătate in înlesnirea instrucțiune! si avanțarea sciin- tieloru. Invetiatii grecesci, parte fiindu persecutati, parte neputendu suferi ₍domriirea barbara a turcilonr luara lumea in capu si veniră cu totii în Itali’a. Acesti’a! inca adusera cu sine manuscrise, si ămdrua spre stu- diulu elasieu o încinseră mai tare. Se formare socie- tati, cari se adoperau in latîrea testăriloru; bă apoi' de pela 1470 incepura a se si tipări. ' ¹ Dupa-ce in Itali’a se inmultira barbetii de sciintie, incepura a se resfiră si prin Germani’a, dar’ preotlmei nu erau bine veniti, pentrucă ei începuse sm atacă tod’a cea eriserabile in propunere, latin’a cea rea berbere si alte cate secaturi s’au mai fostu introdusă. Preotîmea lucră din tdte puterile in contria loru, dâr’ ftideaiertu, ca' ei prin propunerile loru cele escelenti si atragatdroz indata-si castigara partide si vddia mare. / Ba in urma chiar’ călugării la atat’a predilectiune a clasicitate! devenise, incatu unii mai simpli 'si sarbeM 274 chiar* si minunile religiunei crescini se nevoiau ale documenta cu asemenari din mitologia pr. Si equa Cappadociae vento feta paret ₉ cur Alina flant* flamine non generaret ? si alte de asemeni hhilcitati Unu Peuerbach si Ioane MQHer incepura a scrie astro- nomica in modu mai sciintificu, a face calendaria cu pro- feție astrologice pentru cate 36 galbeni. După aceea urmara drecati barbati pe acele timpuri cu cea mai mare invetiatura, precum unu Agricola in Beidelberg’a (t 1485), Erasmu din Rotterdamu (1467—1530), Ioane Reuchlinu (1445—1521), Conradu Celte (f 1508) celu d’antaiu poetu latinu incoronatu intre Germani s. a. Aceștia inca nu erau statori, ci amblau din unu locu intraltulu indemnandu la studiulu clasicu. Ei se nevoiă se scdla de prin scdle compendiale cele miserabili, de multeori forte smintite si intorlocate, dar* nu le suc- cese asiă uisioru; pentruca mulli erau atatu de întu- necați, catu dîcea ca ceva mai bunu decatu acele nu te pdte dă nime. Ei incepura a tipări cârti dupace Si-redicara o tipografia in Deventera; si mai tardiu apoi se si introduse in scdle dictiunariulu lui Reuchlinu numita „breviloquus*- si asiă numitulu „Fabri the- saurus^. — Tota tendinti’a loru adica eră intr*acolo se invelie o limba latina curate si usiora. Fiindu ca cu acest’a se incheia cursulu desvoltarei inveliamentului in acesta perioda, asiă ne mai remane inca se vorbimu ceva despre metodulu propunerei, si metodicii cei mai insemnali din acesta perioda, si mai pe urma ceva ai despre educatiune Ce s’alinge de metodulu propunerei mvetiatorii, profesorii sdu cum i-amu mai numi, nu se nevoiau se introducă pe invetiacei in altariulu sciintiei ce o tractau, său cu alte cuvinte so le desfasiure însemnătatea in- terna. sci in ti* a adeverata, ci proceddu fdrte unilalurale si superficiale. Precumu vediumu in cele precedenti limb a propunerei eră latin’a, fresce studiele dr’ totu latinesce ; asiă profesorii nu se nevoiaș se propună din ele sciintia, ci numai limba. — Dela invetiacei nu ce- reau se precdpa studiulu, ci numai se-lu scia de rostu ca apa, căci totulu eră marginitu ia unu rnechanismu cbinesicu sdu cumu Vamu mai boteză. De sciintia adeverata si cunosciintie positive nu eră vorba, tdta cultar'a, tdta institulhinea eră abstracta — formale, barbare si tara de nici unu gusta, — si tdta leadinti’a, se se pdta deprinde bine in apucaturi sofistice si alte speculatiuni scolastice. Numai acel’a era celu mai ia* vetiatu, care eră mai indemnaticu la disputa sdu care vorbea o limba ciceroniana; deci unii, precum scolasticii se ocupau cu definitiuni, dr’ altii precum umaniștii cu alegerea si recomandarea spresiuniloru celoru mai ca- rata —. latine; intra adeveru ot la disputa eraa indem- nației, insa nu atatu pe cafea tamțieloru si logicei sanetdse, catu pe a sofismeloru Sî altora apucaturi măiestre. (Vă urmă.) O dovdda despre ceea ce potu face comitatele > ndstre in privinti’a scâleloru si pana Ia o de- । finltlva organlsatiune a fora. > N’amu lipsitu nici odata a aduce la cunoscinti’a cîtitoriloru totu ce se tempta mai de interOSu in sfer'a scolastica nu numai la noi, dara si Ia străini, dela cari in tdta privinti’a avemu inca d’a Invetiă fdrte multu. In considerarea deosebirei referintieloru ne-am ferita a atinge dela altii lucruri, ce sunt neapHeabHe la noi; cu alat’a mai multa privire avuremu insa la acele apa- ritieni de pe orisontele scolasticu, care polo in-todeun’a se ne preluce de esemple demne de imitatiunea ndstra. E sfasîetoriu de inima a mărturisi tristalu adeveru, ca scdl’a si preste totu invetiamentulu dela reînceperea vieții constritationale la noi nu numai n’a înaintata, dara e in decadintia forte mare. Si totuși scdVa vutoruln ei de auru ilu pdte așteptă numai dela vidli’a constitu- ționala; asiadar’ nu acdst’a, ci dnrenii, carii nu voru a se folosi de dens’a după cerintia, sunt de vina ca scd- lele sunt in repasîre. Pan’ acum asiaduria nicairi nici o ingrigire pentru scdla; ea, lucrulu capitahi, este la noi celu din urmă, de care ne interesamu. Dtsei la noi, căci altii, după cum vom vedd mai la vale, ne sciu întrece si ’n acdst’a. — Dela inceputulu activării comitateloru si scaune- loru am fostu cu atențiune încordata, ca faoese-va ceva si pentru scdla sdu nu? Pana astadi insa putemu dîce, ca in Transilvfafa ndstra nu se fecd mai de meaturi nimic’a. Ungurii si sacii daca n’au atinsu inca acesta corda, sunt mai de escusatu; căci scdlele loru sunt p’unu picioru alat’a de bunu, se bucura d’elta parte d’o ingrigire atat’a de sanetdse, incatu pote fi mita timpu sî fara de influintiare din partea politica. Dara cumca Romanii noștri au trecuta si tote 'mai trecu inca cu vederea lucrulu acest’a însemnata pentru poporala no- stru , este o impregiurare eo pdte se no-adu ca încă marc caînlia. Ooeace ă făcuta unu singuru cswtata ro- mana din Banala in asta causa, am amintita si noi. Trecendu apo* la Ungari’a scoto eaqs’a invetiomentalai 275 populara s’a Ițptu inainte in fdrte multe comitate, firește ca magiare. Apoi, că se retrangemu nepocotitele aser- uw ale colora carii ne, respundu, ca „astadi avemu d’a (ape cu lucruri mulfp mai însemnate, decatu se ne mai r^ma^a timpu si pentru a ne ocupă cu scol’a*, repro- ducepui, aici dinnumerdsele esemple ce le avemu, nu- ippi, masurile ce s’a luatu pentru scdla de catra unu co^nitetu, din Ungari’a, care activeza totu in timpulu nostru, tplu in încurcările presinte. De alta parte fa- cemu acdst^ mai virtosu căci este unu actu, care in ceropstarile presinte mărită alu cundsce totu-insulu, care se intereseza de scdla, si daca este unu pasiu alu străinilor^, cugetați ca in cele bune este bine si con- sulte a urma pe ori-cine. Citirpu adica ia „Tan. Lapk.*, ca comitatulu Abs- olv arului alegendu o coinisiune pentru compunerea unui proiecta privitorul la înaintarea educatiunei populare si delatnrarea pedecilory ei, aceea si-a deslegatu frumds’a ei problema intr’unu modu cu totulu laudabilu. Eta proiectata in estrasu: , pEs(e adeveru in conțunu cunosculu, ca omulu nu- mai prin formațiune, Seu cultura, sdu educatiune se feoe omu adeveratu, de aceea mai nu esista lucru, care se căra in mai mare mesura atențiunea societății, dra mai virtosu a autoritalîloru incrediute cu condu- cerea ei, decatu educatiunea poporului, Fiindu scopuhț educatiunei a desceptă pe omu prin desvoltarea mtfetagerii si a scinttai ta fiacare clasa a societății spre aceea activitate in spiritu liberata, care ppefțcendurse ta șuposcintip ₍a pretiutai morata propriu, aduce in armonia vieti’a interna cu cea esteric^a si asia,,rasista vidti’a cea adeyerata, tră^a, inlieldpta, adica creștina. Acdst’a avutalui că si seracului e intocma do lipsa spțp a jnMes corespunde chiamarii sale, si chipru pentru aceea are fia-ciue și dreptulu ,d> pțetrtadc acdsta,- bi- nefacere dela societatea cetaliana, acarei.notata si cea ipai santa datoria este, a aduce fiacare membru stagurilu alu ei la starea aceea: că cunoscendu si chia- marea timpurana si eterna, se invetie a ’si pretiui dreptu- rile si datorintiele sale cele legate cu pusetipnea lui s.ociala, adica se fia prpvțdtațu ,cu ^plpira fie, ajunsu pentru asi ocupă ojmenesce postulu ceis’aufipsatu in societate, - ; ₍ h k , ₜ - Acest’a partea cea . mai ipare a dmenițoru, asiadi- cendă per ti, o aștepta dela,scol’a;popqlara, unde scopulu acefa Fțr si putea țjpngo» candu spdlele nu- mite ar fi organisate după cerintia, ar avea invetiatori <^tai^M>rProv^ c^tufț.trei^^ d’asi pretiui a loru chiamare, si candu totu copilulu ar cercetă scdl’a intr’unu restimpu hotaritu; insa tocmi aici zarimu defectele acele, care causara trist’a starp de acum a educatiunei poporului nostru, si care inmul- tiesce forte multu amarurile vieții sociale. Fiindu asiadara ca pentru cea mai mare parte a poporului tiearanu scdl’a populara este acea universitate, care lu-descepta spre viati’a morala, sdu de unde elu si-primesce sciinti’a vieții mai fericite; de aceea este datori’a ndstra a fiacarui’a, că — si pana candu se voru luă alte mesuri dela locuri mai inalte — se smulgemu scdl’a populara din acdsta pusatiune vaierabila. Dreptu aceea avendu in vedere scopulu însărcinării ndstre, ne-amu trasu sam’a cu referintiele actuale si incungiurandu teoriile cele imbracate in vorbe sclipi— cidse, ne restrangemu singuru la terenulu realisibilitatii practice, prin mărginirea proiectului nostru numai la trei puncte, care sunt: 1. se se decidă oficialminte: ca in comitatulu no- stru totu copilulu, care acasa nu se instrua in deosebi de catra părinți ori instructori esaminati, este îndato- rata a amblă ne’ntreruptu la scdl’a comunala incependâ dela alu 6-lea pana inclusive ta ata 12-lea anu â etate! sale după ordinea prescrisa, de care oblegatiune numai in casata bdiei se pdta fi scutita; dreptu-aceea 3. in fia-care comuna se fia scdla, a cărei edificare si tienere in stare buna privesce pe membrii comunei in proporliunea posesiunei loru chiaru* si pre cei* carii n’au copii. . Unde comun’a e atat’a dej mtaay ea nici ta modula pepita ea nu pdta os) spesele necesarii! peptra fundarea scdlei toru, aceea se se undoca eu eo-r. manta cea mai de aprdpe, că asta educatiunea poporali lui se nu «nai da neglesa nicaire din lipsta scdlei. La. fiacare scota, populare oe.se denanaeaea itfH. mai tavetiatorm de ajunsu calificata, acest’a. m se de^< teze conforma jiumeralui pruncUoru si amesurata putarih comunei, insa in tatu locuia după cuvitalta, ca eta mi fie scutita do grigita traiului si sp-si păta oferi timpulu?. si capacitatea < numai singuru invetiarii si aducerii co*^ piitara Spre scepulu acest’a este ueaptutalu d® ty** că venitulu seu anualu fipsatq, sp i se tamanueze prin antisU’a comunala ta fiacare patrariu de anu re gu ț a tu* Daca on. coipitata comi^tenșu va .primi acesta, regulamentu de 3 puncte si-lu vă inta^ prin decisiune^ si daca oficiolalulu comilalepsu ilu va pupata ta tota ipfipderea iui cu consectatia energica in fiecare, comuna, prin. acest’a educaJjuuea popon^ui nu np^iiji va taă o direcțiune si vieUa ndua, fiara locu si limbei romane cu litere străbune. Cam asiă sta si scdl’a din Veneti’a de diosu, numita de po- pora scdl’a nemtidsca (?) făcută prin D. Puscariu fos- tulu pretore; am asceptă si mai multu dela Domnii Invetiatorii - Acdst’a e îa noi pre scurta starea școlara, cad m’ai departe n’ai ce descria. In graniti’a militară se afla mai multe cuartir», — dintre cari unele se prefă- cură in ruine — pe unde siediura Maioralu, Căpitănii, locotenentei primari etc., tota cuartire fdrte bune, făcuta cu suddrea si spesele fostilora militari granitiari ro- mani , si cari se ceruta decatra scaunnlu Vicariate pe calea Metropolitana dela Maiestate inca de multu, fara a capelă vre o reSolutiune; ci totuși se opriră a se vinde, căci numai mai nainte de a ajunge cererea ia Maiestate venise o ordinatiune la oficiolatalu Fagara- siului, că sene liciteze, de atunci insa . trecură patra ani, si nice unu resultatu favoritoriu sdu nefavoritoritt n’a venita; cuartirele se strica, cace mulle-su desierte, •) - Rușine dăetalu! • R. 278 acdk i’anmu, pre multe locuri-sa cate doue trei cari ar⁹ pote sierbf si de case parochiali; in Recea insa suntu si mai multe. Cuartirulu Maiorului de acold fu cerate pentru scdla, in loculu acelui’a se dede altuia, pe care inspectorii scdlei, câ pe¹ unulu umeda si ne- sanetosu na voira a-lo primi, si asia scol’a remase totu in edificiulu celu vechiu. Asceptamu insa dela noulu oficiohtu si comitete alu Nobilului Districte, ca va luâ mesuri energice pentru scdle, căci astadi nu ne lipsesce alt’a decatu voia si fratidsca inpreuna - intielegere, si celui ce vrea intru adinsu nimic’a nu-i-este cu nepo- tintia. Se nu asceptamu, câ tote alții se ne ajute la cele cari ne suntu ndue folositdre. Se cugetamu, se intreprindema, se lucrama si noi singuri. In comitetu propuse Domnulu P., câ se se pună inspectori școlari după esemplulu Carasieniloru, ci fara fructu (î). Rogamu pre Domnii preoți so fia mai energiosi pentru scdla si tote de odata se citesca cu atențiune si se urmardsca cele scrise in carticic’a intitulata „Deregatoriele unui preotu* cuprinse intr’o predica dîsa de Multe reveren- dulu Domnu Demetriu Laday profesoriu de dogmatica, Blasiu 2h Novemvre 1847.*; in care la pagin’a 23 se vorbesce despre crescere si invetiatura. Unu fiiu alu Nobilului Districtu. Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urmare din Nr. 30.) §. 35 Borila nepoftita lui lonu 13OΗ1222. B ori la, unu nepota din sora, casetorin- duse cu matosia Scoțid’a a cuprinșii tronulu, ce eră se-lu aiba lonu fiulu lui Asanu, dar’ deorece acest’a remase escbisu dela dom- nia, fugi pe sub ascunsu la ruși (1207). lonu fiulu lui Asanu iu 1215, aduce pe ruși in B u 1 g a r i ’a, că se cuprindă domnia parintesca, si cuprinde mare parte din tiera. Borila s’a inchisu in cetatea T e r n o v u, si 7 ani s’a aperatu; inse ostenindu-se ostile se desbinara de Borila, si primiră pe lonu a lui Asanu, carele in 1222 prinde pe Borila ’î scdte ochii, si peurma se face domnu — §. 3<). lonu III., fiulu Iul Asanu, 1222—1241, lonu III,, avea muiere, pe Ann’a sotajui Bela IV., regelui Ungariei, fet’a lui Andreiu H.. carele eră domnu in Galici’a peste rnsi. Acesta domnitoriu a fostu demnu se na fiulu lui Asana, si nepotu a lui lonu II. — (vedi §. 14). — Ionii III. in 1231 face legătură cu Teodora Comnenu domnulu Epirului, si pe Mari’a făta sa o da după Emanuila fratele lui Teodora. Legatur’a aedsta o a stricata Teodora, peurma lonu III., chiamandu pe dacoromâni in ajutoriu, pune juramentulu lui Teodora Comnenu pe stegulu militarescu, si pldca in contr’a lui si la Cloconiti’a lenga Eber ’lu bate prin- diendulu cu cumnatii, barbatii de frunte si tdta avuti’a. — lonu III., a prinsu cea mai mare parte a ostiloru lui Te o dorn Comnenu; dar’ a lasat’ o libera, aruncandu planulu, că prin os- tasii acești eliberati se ajun ga domnitoriu in părțile mai îndepărtate. — Din acestu scopu a purcesu iunainte si i si’a supusu toti dela Odriu pana la Pelagoni’a si Prilapu; a nevelita in Vlachia mare (munții Tesaliei) si a cuprinsa Elbanulu si a pradatu pana in Iliricu, — si punendu ostasii sei in tdte ce* tatile s’a dusu a casa. ♦— Eră blandu cu grecii, si pentru acdst’a fît iubita si de ci. — Pre Teodora Comnenu I’a tienutu ou omenia la sine, deși eră captiva; inse vrendu acesta se faca rescdla, lonu III. ’i scdte ochii, — dra pe ginerele sen ’lu lașa „despotu" in Tesalonic’a. In 1234, lonu IIL manta pe Ilin’a, tet a sa din unguroic’a Ansa, după Teodoru, fe- tiorulu imperatului din Bizantiu, lonu Duca, anumtiu si Balatia si facendu legatara, trecu cu ostile la C a 1 i o p o i u, si aci bătu (1235) ne venetiani, si dnpa victoria tienura nunta in Lamsacu. — Urmatoriulu lui Basiliu patriarchului ro- manescu din Ternovu a fosta Germana, silasandu unirea cu Rom’a — pentruca ca- tolicii, in locu de a merge la Palestin’a pradara tierîle romane in tdte părțile, si pentruca cur- tea lui lonu III. s’a incnscritu cu curtea din Bisantiu — a trecuta la patriarchulu din Con- s tantinopoiu. Apoi Germanu inca in 1235 s’a luptată pentru independinti’a bisericii a romaniloru, si a dobendita prin decreta impa- ratescu, si prin soboru, ca in Ternovu se fia patriarchu romanescu, si neaternatn de 279 «elu din Constau tin op o iu. — In acestu nodu se recunosch patriarchatulu romanescu ai independinte, odata prin Rom'a, si acuma prin Constantinopoiu. — K (Vă urmă.) Procedere metodica in propunerea pârtii sin- tactice a gramaticei in scdlele primărie. (Urmare.) Ce este acdst’a ce tienu in mana? Cutttu (cultelu) — Luatî-lu in mana, ve uitati bine la elu sî îmi spu- neți părțile din cale e facutu! Plasele, taiusiu (cutttu) etc. — Prin ce e legato cutttulu cu piesetele? Prin tienta sdu cuiu. — Candu ar lipsi cuiuhi acel’a, n’am putea inlrebuintiă cullelulu Ia ce ? La facutulu peneloru. —- Asiadara cullelulu sta din mai multe parii deose- bite, ea cele mai aurite lucruri din lume; se cercamu daca si la propusatiuni e asia? Ve voiu spune o pro- pusatiune, dra voi se ’mi aralati, care c in aceeași sub- Otantivulu: Ou ea e folositdre! Substantivalii este du ea. Care mai tiene minte, cum se numesce substantivala seu lucrulu despre care se dîce ceva? Subieclu. — Care e subieclulu in propusaliunea de mai sus? Ouea. — Ve notati. dara; Cea d’aniata parte, din care se compune o propusatiune, este subiectulu, fara de acest’a propusa- tiunea nu are intielesu; despre acdst’a voiu a ve con- vinge. — Luati sem’a ce amu scrisu pe tabla? ₉ — e folositdre* — Iptielegeti voi acest’a? Ba nu. — De ce nu? Căci lipsesce lucrulu de care se vorbesce, adica subiectuta. — Deci precum cullelulu fara de plasele nu M pdte foîosT, intocma nu se pdte intielege o propusa- ttane fara subiectu. — Cum ve spasesemu eu mai nainte ea se numesce aceea ce se dîce despre subiectu? Pre- dicata. — Care e asiadara predicatulu in propusaliunea „Ouea e folositdre? E folositdre. — Ce se dîce aici despre subiectu ? Ca e folositoriu. — Candu dîcu asia- dara ca „duea e folositdre* oe intipuire trebue se-mi făcu in minte ? Intipuire despre 6 u e ai intipuire despre folositdre. — Deci din cate parii sta propusaliunea acdst’a? Din ddue. — Cum se numescu ele? Subiectu si predicata. — Ce este „folositoriua in coastructiunea asi’a? Predicata —• Si ce este „due*? Subiectu, — Cum e insa cu vorb’a „e* sdu este? Ea nu se tiene de subiectu; am putea-o că unii gramatici, numeră la predicata; dam Rindea du dîce. despre subiectu ca are esistinti’a, o ri calitatea, ori activitatea cutare si cutare, ci ea Aqmait oprite intipuirile laolalta, si prin aedsta legatara se prodnee apoi o judecata, (căci fara vorb’a e sdu este na pota intielege de locu propusaliunea due — folositdre), de aceea luamu si vorb’a asi’a de O parte esențiala a propusatiunei si dîcemu: vorb’a „este* formdza a trei’a parte a propusatiunei. Insa ce nume se damu acuma acestei parti constitutive ? Acest’a lu-veti află usioru, daca din cele de susu ve veți aduce aminte ca ea Idga subicetulu cu predicatulu; deci cum s’o numimu dara? Legatdre, sdu c’unu cuventu mai usilatu copula. — Cum numimu asiadara parlîle sdu membrele unei propusatiuni? Subiectu, predicata si copula. — „Scdl’a este larga*, care e aici copul’a? Este. — Predicatulu? larga. — Subiectulu? Scdl’a. — Care e copul’a in fia- care propusatiune urmatore? „Ap’a e calda. Scolarulu au invetiatu. Copilulu eră diliginte. Servitordu va veni. Copilulu pole amblâ. Copilulu se invetie.ee Invetiatorulu se faca scolariloru cunoscuta, ca copul’a vine inainte nu numai in form’a „estc“, ci si in alte forme si chiaru prin alte vorbe, cum si ca care sunt acele? Dara cum va fi atunci, candu cinev’a ne-ar dă nesce propusatiuni, in care nu ar stă nici o copula si totu si-ar avea intielesulu? D. e. copilulu sta; ce membru sdu parte a propusatiunei lipsesce aici? Copul’a. — Vedeți, vorb’a ndstra de mai nainte: „ca tdta propusaliunea sta din subiectu, predicata si copula*, nu va fi drepte in tdte cașurile, după cum arata esempluiu acest’a. Totuși, eu m’am dusu odaia Ta uau vecinu alu meu si ne ga- siudu pe nimene in casa, m’am pusu se siedu că se vina cinev’a, candu dta de după usi’a deschisa dsa unu co- piluthi, care se jucase acolo; din ce causa n’am vediutu eu copilutiulu indata cam am intrata in casa? Căci a fostu ascunsu după usia. — Asia e; dar’ se vedemu nu cumv’a si copul’a ndslra e ascunsa după vr’o vorba dta propusaliunea de susu. Acest’a vom află desfacendo propusaliunea asia, că se pdta respunde la întrebarea: cum este copilulu? Aici propuseliunea astufeliu strefor- meta va fi: „copilulu este slandu*. Ec’a dara copul’a; unde a fosta ascunsa ? In vorb’a „sta*. — Dara sen- sula propusatiunei remasau totu acela? A remasu. — Asemeni propusatiunei, in cari copul’a e ascunsa, sunt fdrte multe si ve voiu spune penlru-ce. Vorb’a „a^fi* seu „este* arata totdeun’a, ca cava este, se afla in fiin- tia, e sista. In propusatiuni insa, in cari ide’a estimei seu esistarii se esprima deplinu si prin predicata numai, aceeași 9 de prisosu a se mai'rosti inca si prin copula. Ve vota spuAB -W propusaIiunij ta «ari eeptaa esteos- cunsa; taaa voi se le intocmiti asta modu, că s’o sed- teti ia lumina: «80 „Gopiluki ptange. Fluturata sMnu Omuiu merge. Soolvralu scria.. F&'a tdrce. Servitorulu lucra. Clopo- tele suna. Școlarii invetia. Calulu necheza. Brdsoele ocacaescu/ Aflati copul’a la propusatiunile urmatdre: Copilulu— bolnava. Erb’a —verde. Ghiati’a — lucia. Primele— su- crise. Cret’a —alba. Petrile—tari. Solomonu—intieleptu. In propusatiunile urmalrire lipsesce si copul’a si predicatulu; adaugeli-le: Copilulu—. 6uea—. Iepu- rele—. Cuptorulu —. Mes’a—. Turnulu —. Ap’a—. Seoerea—. Vulpea—. Lan’a—. Asinulu—. Panea—. Cutîtulu —. Cainu —. Davidu —. Samsonu —. Avrama —. Era propusatiuniloru urmaidre le lipsesce membrulu capitalii — subiectulu, voi insa se-lu cautati si adaugeti la Ioculu cuvenitu: — este spiritu. — e unu riu. — e vicldna. — e o fldre. — e o luna. — a fostu unu Apostolu. — e o carte. La substantivele urmatrire se puneți cate unu pre- dicatu, in care se fia cuprinsa si copul'a fara a se rosti! „Invetiatoriulu (invritia). Ros’a—. Cocosiulu—. Rati’a—. Copilulu—. Cuculu—. Ventulu—. Morariulu—• Fauru- lu—. Brrisc’a—. Pdtr’a—. Albin’a—. Vacile—. Caii—. Repetitiune. Ce este propusatamea ? Din cate parti constitutive sta? Cum se numescu acele parti? Ce este copul’a? Care vorbe se folosescu mai desu de copula? Si inca care vorbe afara de acele? Cum pdte stă copul’a in propusatiune ? Cum se pdte află copul’a ascunsa? (VA urmă.) Varietati. Campi’a Âradana, Siclau, in 12. Iul. 186b On. Dle Redactorul Este unu ce fdrte trista, ca diurnalistic’a ndstra peste-totu e atatu de reu spriginita din partea publicului; anume nu potu a retace, ca din Campi’a Aradana abia 9 preoți si invetiatori, era ceilalți Vr’o 56 nici idea ’si potu face despre diurnalele roma- aesci, si candu le vorbesci ceva din ele seu despre ele indata-si arata nepasarea si disgustuiu de a citi, dî- cendu, ca au multe spese si ca diarele romane numai sunt acum’a scrise cu slove romanesci, si d’aceea nu le potu citi. Eta pedeps’a pentru nepasarea ndstra de scdle; in locu d’a ni se mari publiculu cititoriu, si d’a naintă dimpreună cu timpulu si desvoltamentulu limbei nostre, elu se impucina si remane de mic’a fracțiune a literatiloru, care înainta atat'a de frumosu. Noi gre- sîmu fdrte multa, candu relele ndstre ne silimu a le vindecă totu din altu puncta cu pucînu efectu, si nu deacolo, de unde isvorasce totu reulu — dela lips'a de scdle bune. Fiindcă mi-am luatu a vorbi de diumale, cata dauna! ca torintele acel’a de idei frumdse, care se desfasiurara de cativa ani dela inceputulu incurca- turiloru incdce, a trecuta p’intre noi, fara se-si lese in Redactorii responsabila V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedletomiui. ms’a poporului urme de fructificare; pentrace? căci mulțimea dmeniloru noștri nu scie citi, si nu scie d’a- ceea, ca scdlele ndstre primărie stau prăsite de toti. Pentrucă, D-lu meu, a denumi numai, că cu acea oca- siune.........., si a face rapdrte cu finea anului despre unu numera inspaimentatoriu de scdle (pe hartia), inca nu va se dîca grige de scrib. Dar’ se nu m'abatu. Dîsei ca n’avemu cititori de ajunsu in poporu. D'apoi dre preoții si dăscălii se fia de escusatu cb aceea, ca nu sciu citi? Infricosiatu lucru ar li acest’a, si pentru onorea ndstra nu ne este iertata alu crede nici p’unu mi- nutu. Nu, nu, pentru Ddieu! preoții si invetiatorii no- ștri vor sci ddra a citi macara! Apoi de ce nu le e rusîne, a se escusă c’ unu asemene neadevera? si dece in campi’a ndstra in 56 de comune curata romane cu popi si dăscăli, nu intimpini macara una diamata ro^ mânu? Dar’ sîndre si novele wagiare? O, d’aeele des- tule! Iu tdta comun’a romana vedi unu „Pești Naplo“ cu 21 fi., unu „Vașărnapi", unu „UstOkos* sci., totu pe banii romaniloru si inca din casele comunale. Si preotu si dăscălit noștri na-si vedu in acdsfa nici o rusîne a loru. Sacra simplidtasX Apoi mai marii noștri, barbatii de iufluintia n’ar trebui se priv&ca aceste pr’intre degete. Atat'a ori cum amu pute face, că țudele si notariala se tiena macara un’a din foile ndstre politice si mai vârtoșii pretiuitub nostru organu „Ga- zet’a Transilvaniei*, dra preotulu si dasoalulu, sdu im- preuna, seu fiacare in deosebi, se citdsca „Amiculu scdlei* fdi'a de specialitatea loru (căci se nu uitamu. preoții sunt—după cele de pan’ acum — nu numai omenii bisericei, ci si ai scdlei, că perădne de inspectiunea sco- lastica bisericdsca, si că atari au santa datoria d’a se adapă in specialitatea scolastica, căci altu feliu, cum voru inspectionă? cum voru dirigea scdlele si cum voru îndreptă pe invetiatori in metoda si purtare si cum i vor conduce in tdta privinti’a ?! I) Ore, mai repeta, atat’a macara se nu se pdta face la noi? Dintriun articuli| de Teodora Popa. Cu esemplare complete dela 1. luliu mai putemu iuca servi. Numele DDloru abonati la „Amiculu Sc61ei“ se vor publică cu finea anu*. lui, pentru a ne dă socdtăla in publica. BeapuMuri» A. S. •—'Aradu. Amu priimitu 1 galbinu dreptu abona* mentu la „Revist’a Carp.u Articululu va veni in Nrulu viitoriu. B« S. — P e e t’ a. In momentele de facia ne stau inainte atate materii interesante, incatu — considerandu angustimea 'coldneloru ndstre — ne e cu neputinti’a A profita de bunătate» DTale prin publicarea poesiei tramise, apoi calind&riuiu e tipa* ritu si acolo nu se mai pdte acum luA; Ara masimele si refle- siunile morale ni s’a fosta mal tramisu si prin altulu. Econonralu, pe care avusi bunătate alu provocă la conlucrare ne va fiice e mare bunătate implinindu-sî promisiunea, ce Ti-a datu. - .. ' - - ‘.......... Provedietur’a si tipariu lu tai S. FHtMh.¹ N= 34. Stâtiu, 26. Augustu. 1861. Ese in tdta Sambat’a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe ‘/, anu 1 fl. 70 er. AMICULU SCOLEI. Pentru tdte provine, austr. pe anu 4, pe ‘/t a. 2 fi., pentru princ. romane pe anu 38, pe ’ a. 19 piast. pana la reformatiune. (Canetu 3 Istori’a pedagogicei. (Acești doi fura cei de anlaiu germani, cari studiara Dela introducerea creștinismului isⁱ ProPusera lⁱ,ⁿba grecesca. Elu muri câ episcopu in Ratisbon’a (Regensburg) 1476. Fu cehi de antaiu, care resuscită in germani’a studiulu algebrei ce se neglisese cu tolulu, si perfecționa trigonometric; introduse tan- In cele precedenti vediumu, ca metodulu propu-j gentele, scrise si in sfer’a inechanicei. Cu unu cuv< ntu nereieră unilaterala si superficiala. Dara n’au lipsitu bar- elu fu celu du antaiu, cere resuscită studiulu mate- bați, cari petrundiendu mai aduncu in santuariulu sciin- tieloru au vediutu si s’au convinsa, ca pentru castigarea unei sciintie mai solide, mai reali, este a se luă alta cale, altu metodu mai latiunalu. Intru adeveru se si adoperara a dă alta direptiune invetiamentului, dar că toti reformatorii avara si ei contrarii loru. Preotimea nu voia o data cu capulu s’ acepte ceva dela ei, si acest’a parte din nesciinli’a, molalatea si starea rugi- nita in care stagna, parte din fatalea datina, ce o obser- bara pana adi, de a-se opune ta orice reforme; apoi cu atatu i eră mai usioru a se opune, ca iota instruc- țiunea eră in manile ei. Domnii seculari n’aveau in- fluentia in instrucțiune, apoi neci ca voiau se aiba; pe ei nu-i taiă capulu după sciintia ci numai după sabia, de unde urmă, ca loru nu le pasă de invetiamentu nice de barbatii invetiati, pe cari de multe ori i considerau de unu elementu cu totulu contrariu principieloru dom- nitoria. Nu potemu negă, ca au fostu si domnitori fautori adeverati ai sciintieloru, dar fdrte rari. Barbati invetiati, cari merita numele de metodici formali (taci melodici reali vomu intelnf numai in pe- riodulu urmatoriu dela Baco si Montaigne in cplo) in- telnimu mai alesu la finitulu acestui periodu. Noi vomu amenti pe scurtu vre-o cativa din ei. A enumeră pe toti si a scrie mai de amennntulu despre activitatea loru nu ne permitu colonele acestui diurnalu. Asiă ceva ar’ pole face numai unu opu mai mare a’ istoriei pedagogice. Deci noi ne restringemu numai la acești următori, dintre cari pe unii i amintiramii si mai inainte pentru oserbărea gradata a invetiamentului * Ioane Miilleru numitu si Regiomontanus se nască in Cbmsberg’a an. 1436. Elu fii discipululu Iui Peuerbach. maticu, si in astu ramu dede invetiamentului o’ noua direptiune. Scrierile lui suntu tote in limb’a latina. lone Reuchlinu, grecisatu Capnio, studia la univer- sitatea din Parisu limb’a elina si latina si in principiele lui filosofice se alaturâ langa realiști. Acestu barbatu invetiatu avu de a suferi multe dela contrari; bă se re- dică si unu procesu inquisitiunale asupra-i de drace că presiedinte la judetiulu ferderatiunei svabice nu se in- voiă la mandatulu vondalisticn alu imperatului germa- niei, că adeca se a?dia tote scrisorile ebraice ce nu tractdza despre sciinti’a biblica. Dar’ totuși elu esî in- vingatoriu la forurile din Mogunti a, Spiri’a si Rom’a.— Viati’a si-a sacrificat’o mai multu invetiamentului mai alesu in Stuttgartu. Elu reformă invetiamentulu in Germani’a, compuse multe cârti elementarie pentru in- vetiarea limbeloru clasice, si introduse unu nou metodu de cetire alu limbei eline asiă numitulu „metodu reuchli- nicu“, esprimandu diftongii cam cumu se esprima adi in limba neogreca. Aceștu metodu se numesce si ita— cismu, pentruca sunetulu i ocure tare adeseori. Me- todulu ast’a de citire alu Jiinbe i eline e celu mai placutu după parerea mea. Dih scrierile^îqi gramatice mai în- semnate suntu: Micropaedia s, gramatica graeca^ breviloquus 9. dictioaa^ium sinșulas vocea latinas breviter explicans^ Krudimekța> hebraica. si de ac- centibus et ortografia Hebraeorum libri — pe langa aceste mai are elu si alte scrieri. In come- di’a .fiergius sive capi tis caput^' flageleza domnirea seu mai bine despotismulu preotîmei. Erasmu fu unulu dintre cei mai escelenti barbati de sciintia despre acele timpuri, care dimpreună cu ceialalti s’ă sacrificatu pentru latîrea sciintieloru clasice, pentru avuntarea si reformarea invetiamentului. Dela 282 elu avemu unu altu metodu de cetire alu limbei gre- cesci, după care diftongii se esprimu după parlîle loru constitutive adica dieresice; vocalile aspirate se esprima cu tonu aspiratu si v că e. Acest’a se numesce meto- dulu lui Erasmu, care nu se pare asiă placutu la audiu că a lui Reuchlinu. Elu scrise multe opuri in o latina corecta si plăcută. Wilibald Pirkheimer (1470—1530), care inca su- feri multu dela contrari, fu unulu din acei barbati, care standu in corespundintie neîntrerupte cu Erasmu, Reuch- linu, Spalatinu s. a. că inspectoriu de scole a lucratu multu pentrn reformarea inveliamentului. Influintia lui n’a fostu teoretica, ci nemidilocita, practica. Elu scrise intr’altele o apologia a iui Reuchlinu incontra Colonia- niloru (cetatieniloru din cetatea Coloni’a). Pe langa acest’a suntu renumiti: Rud. Agricol’a, care amblandu prin Itali’a si Franci’a si vediendu cu catu zelu se propunu acolo sciintiele clasice se intorse, in Germani’a si in scdlele din Wittemberga si Lipsia puse fundamentulu la sludiulu elasieu, Dahlbergu, Pleininger si cardinalulu Langu, cari in legătură cu Pirkheinier for- mară societăți sciintifice. Suntu mai incolo renumiti: Hegiu, discipulu seu Hermanu primulu profesoriu de istoria, Diireru, Hultenu s. a., cari toti au fostu adeve- rati apostoli ai sciintieloru pe timpulu loru, care intru adeveru nu erâ pre favoritoriu spre asiă ceva. Aceste le cugetaramu de lipsa, că se damu unu scurtu prospeclu despre barbatii, cari au pusu funda- mentulu la reformarea si avanlarea inveliamentului, si latîrea sciintieloru, ce au urmatu in periodulu urmatoriu. Activitatea unoru din barbatii memorati se estinde pu- cinu si preste reformatiune. Se aruncamu o privire si preste educatiune. E adeveratu ca omenii nu potu fi altminte decumu- su cercuslarile in cari traiescu. Omulu e fiulu timpului si aslufeliu are se se acomodeze după spiritulu lui, precum copilulu după voiinli’a părintelui, apoi fia aceea rea seu buna totu atat’a. Evulu mediu intregu a fostu numai unu vandahsmu, unu timpu de selbatacia, unu caosu in care preotîmea prin poterea ei spirituale voiă se cu- prindă si se ordineze totulu, candu apoi si-dă in capu cu puterea brutale a seculariloru. D’aici urmara unu sîru de calamilati, lupte necontenite prin care spi- ritulu popdreloru, ce trebuiă se stee totu cu arm’a in mana, nu potea se devină allminlea decatu totu mai selbatecu. Ce educatiune potea se aiba atunci teneri- mea candu părinții erau necurmatu in lupte, candu ea din nepriceperea si nesciinti’a copilaresca se trediă totu intre sunetulu armeloru si nu vedea alfa decatu eru- dîmi. Ei bine! vâ dîce cineva părinții n’au potutu se dee o educatiune mai nobile tinerimei, dar⁹ scdlele multe-pucine cate erau, avdu de a împlini aceea ce nu poteu face părinții Asiâ e, dar' celu ce va fi cetitu cu j atențiune cele espuse pan’acuma. se vâ fi convinsu ca I acesta nu s’a potutu împlini, căci preotîmea in a cărei mana erau scdlele, după indalinali’a-i lașitate de atunci, eră cu multu mai departe decatu se pota seu se vrd a împlini marea si sublimea ei misiune in acestu respecta. Amu vediutu ca chiar’ școlarii ducdu o viatia, asiă dî- cendu, vandala sventurandu-se din unu locu in altulu si deca numai poteu trai cu siarlataniele loru se dedea la furalu; amu vediutu ca si profesorii amblau din unu locu in altulu câ-si nomadii cautandu ca unde le vine mai bine la socotel’a pungii. Aceste si altele suntu totu atatea semne cari nu ne permitu a presupune ceva educatiune, ci numai barbaria, selbatica. Singura jn periodulu urmatoriu resa^e si sorele binefacatoriu alu educatiunei. Trotzendorfu si jesuitii fure cei de antaiu, cari semtiulu onorei lu-r;dicara de principulu educatiunei. O doveda despre ceea ce potu face comitatele nostre in privinti’a scoleloru si pana la o de- finitiva organisatiune a loru. (Capetu.) Fiindcă in cele mai multe locuri localitățile scolei sunt auguste si intunecose si prin acest’a nu numai se îngreuna inveliatur’a, dara patimesce si insasi sanatatea copiiloru: comunitățile sunt a se indatoră, că o’aiba atențiunea ceruta la repararea ori edificarea aceloru lo- calități, că aceste conformu numărului eleviloru se fia spacidse, luminose, aerose si ca in acele se se pota se- pară comodu bancele baiatiloru d’ale fetitieloru. In co- munitățile mai cu putere copîi de ambe secsele, mai virtosu după ce-su mai mari, se se invelie in clase deosebite si prin invetiatori deosebiti. Urmarindu noi cu atențiune căușele seraciei spi- rituale si materiale a celoru mai multi invetiatori — ce mai caracteriseza inca si dîlele ndstre spre o dauna necalculabila a inveliamentului,— a fostu cu neputintia a ne desbaera de convicțiunea aceea a ndstra, cumca pusetiunea cea de mare însemnătate a unui invetiatoriu — din caus’a nepriccperei si privirei stengace a pârtii celei mai mari din popurulu nostru — nu si-a pututu asigură inca nici pana astadi in opiniunea comuna 283 stim’a si respectata acela ce se cuvine pe dreptu in- vetiatoriului. D aici vine, ca lefile invetiatoriloru in cele mai multe locuri sunt miserabile, de unde erasi resulta apoi acea urmare trista, ca îudividii calificati, carii si-ar petrunde a loru chiamare, arare ori se a- plică la statulu invetiatorescu, la o stare câ acest’a condamnata spre lipse si despretiu, căci câ in atari cer- custari se pdta face acdst’a unu omu invetiatu i se cere mai muftii de catu o taria spirituala de omu, se cere o inspiratiune mai inalta! Deci si pana la dispusetiuni mai inalte in asta pri- vire se confaptuimu cu totii in totu modulu la repa- rarea acestui reu daunosu, la care se cere numai cugetu curatu si vointia tare; căci nu e nici unu secretu, cumca invetiatoriulu in multe locuri se uita sermanulu cu ochi invidioși la platuti'a boarului si a birisiului. Pentru asta imbunare a starei loru n’ajunge numai staruinti'a auto- nlatîloru, ci se mai cere energic'* conlucrare a pose- soriloru de pamentu, carii ar trebui se-si faca merite prin premergerea cu esemple bune cu ocasiunea mai virtosu o comasatiuniloru; căci in alu loru interesu jace mai multu d’a veni in atingere c’unu poporu cultivata moralicesce, fia macaru acest’a atingere si numai in cerculu agronomica Esperinti’a constateza, ca dintre poporulu agricul- toru chiaru si acei’a, carii altufelu si-tramilu copîi mai bucurosu la scola, in timpulu lucrului de campu mai intelitorîu, si-iau copii dela scdla, prin care acesti’a re- manu cu invetiatur’a de copîi ceialalti si asiâ se con- turba invetiaruentulu si se inmultiescu osteninticle si necasurile invetiatoriului, Dupa-ce am staveritu in pro- ieclulu acest’a alu nostru, ca asemeni absentari nu sunt escusabili, si cadu sub peddpsa, trebue acum se hiamu in consideratiune si relatiunile tieraniloru noștri si se vedemu cum e de ajutata aici? Uniculu si celu mai bunu modu este acest a: câ Periile cele mari de ddue luni usitate pan’acum se încete, si vacaliumle de preste anu se se imparta după referinliele si trebuintiele po- porului nostru asta modu, câ pe timpulu araturei de primavera se se hotaresca o vacatmne de o septemana, la sprensulu fenului alta septemana, pe timpulu sece- ratului ddue septemani si pe timpulu culesului —• pe locurile unde se cultiva vii — alte doue; septemani. Prin acest’a ne-am scuti de neplăcerile proventade din absentarea copiiloru, si chiaru invetiatorii, carii si ei in cele mai multe locuri subsistu prin lucrarea pamentului — si-ar putea vedea mai bine de lucrulu loru de campu. Incaldîrea scdlei prin lemnele ce Ie aducu școlarii cu bucatîle la scdla inca e unu ce daunosu si de multe- ori o cale spre demoralisare, căci nu arere-ori se ’n- templa de copîi, carii n’au acasa lemne, se ducu si se capue de acele de pe unde si cum polu. Acest’a se vâ putea si trebue se se indrepteze prin aceea, câ se se decidă in comunitetu pentru intregu comitatulu, cumca fiacare comunitate va fi datore a se ingrigi de lemnele necesarie pentru scdle si ca adusulu leinnelom prin copii se incete. Câ proiectata de facia se oglindeze cu atat’a mai credinliosu trebuintiele ndstre flagrante, mai e de lipsa s'amintimu: cumca in tier’a ndstra cea binecuventata dela Ddieu ar fi unu factoru putinte alu inaintarii buna- starei poporului nostru tieranu si — c u 11 u r ’a p o m i- loru si stuparitulu. Spre scopulu acest’a e ne- aperatu, câ se se rupă in tdta comuna o bucata de pamentu de vr’o doi jugeri pentru scdl’a de pomi sdu de arbori. Daca nu va lipsi imbarbatarea animatdre, docintii comunali pe calea ast’a potu face multu bine pentru sdrtea tieraniloru scapatati. Pentru nobilisarea cailoru si a ogariloru avemu asociatiuni întemeiate, am facutu isvdre de premii mari, pocale de arginta implute cu galbini impinteneza dela noi inca si pe economii de-prin tieri străine, — si vai! ce pucinu am facutu si facemu pentru imbarba- tarea si imbunatatîrea sortii invetiatoriloru noștri, a ca- roru chiamare e d’a nobilitâ, d’a cultivâ pe domnulu pamentului, pe omulu. In- catu - timpu calulu si oga- rulu se bucura la noi de mai multa atențiune de catu Io mu lu, educatiunea poporului nu prd are d’a sperâ multu in patri’a ndstra! Acele nenorociri numerose, cate s’a ’ntemplatu in giurulu casei ndstre, mai cu sama in dîlele lucrului de vera prin copîi lasati fara priveghiere, sî care se mai marescu la noi pe totu anulu, ne svaluescu, câ asemene copiluti se se scutesca pe viitoriu d’asemene nenorociri prin purtare de grige de ajunsu in tdta comun’a! Nu se tiene acest a in sfer’a nepulintiei, căci ddra se pole găsi in tota satuhi o veduva de omenia, sub a că- rei grige copilutii noștri prelanga o mica remunera- tiune se-si afle scutinti’a sî părinții liniscirea loru. Multe sate pentru negrigerea acdsl’a a versata amare lacrime pe cenusi’a caseloru loru devenite prad’a focului! In fine fia-ne concesu a face incheiarea proiectului nostru c’o scurta amintire a scdleloru de duminec’a. Copilulu educata chiaru si cu cea mai mare grige, parasindu scdl’a în etatea sa de 12 ani, s'amesteca in societate ♦ 284 a crescutiloru, unde vine de multe-ori in atingere cu badarani stricati in tdte privintiele; in societatea ace- stora mai totdeun’a se smulgu din inimele nevinovate vlăstarele esîte din sirnborii cei buni pe cărei semenase scdl’a. Daca vremu se aperamu moravurile bune si virtuțile poporului nostru, scdlele duminicei sunt de lipsa neamanata, unde invetiatur’a insusîta se reinvie si con- serva prin repetitiune, era cei carii pan’atunci n’a am- blatu la scdla se conducu la cunoscinliele macaru cele mai neaperate in vietia, că astmodu inimele înveninate de esemplele rele, cu darulu lui Ddieu, din timpu in timpu se se’ imbunatatiesca si nobileze! Din acesta causa propunemu a se decide din diregatoria, cum ca tinerimea de ambe sesele pana la etatea de 20 de ani e îndatorata a frecuentă scdl’a de repetitiune de duminec'a, unde feciorii inainte de amediu, era fetele după ainediu in timpu de un’a dra voru ascultă inve- tiaturile propunende. Antistiele comunale se pdrte su- praveghiarea sub grea respundere. Aceste sunt acele, pe care in urm’a însărcinării ce ni s’a datu in caus'a educatiunei populare, le-amu adunatu de pe campulu esperintiei, si că pe nesce idei conducatore le subslernemu onoratului comitetu comi- tatensu recomandandu-le atentiunei si partinicei lui Comis iu nea alesa in trebile sc61eloru.“ Nu pote ’ncapea nici o ’ndoiela , ca unu asemene proiectu salutarii! nu s’a fi primitu si pusu in lucrare in tdta întinderea sa. Atal’a numai ne pare reu, ca noi nu suntemu norociți a aduce la cunoscintia ase- mene încercări si din midîloculu Romaniloru noștri. Ma- caru, dîcu, ar fi timpulu, că se vedemu odata mai cu inima si de scdle! Soiri scolastice. Nasaudu * 30. Augusto. In estutimpu au capa- tatu 29 de preparandi testimonii de aplicatiune; bine aru fi, că comunile catu de in graba se se ingrigdsca de aplicarea loru, că preparandii absoluti se nu se disguste; ci din contra se capete si alti tineri voia de-a se aplică la statulu invetiatorescu. — Propunerile la scdl’a nasaudeana principala se in- cepu in 20. Septemvre st. n. — Tinerii, carii voiescu a frecuentă aceast’a scdla, au de a se insinuă la di- recțiunea școlara de aici celu multu pana in 25. Sep- temvre; căci ceia, carii voru veni după acestu terminu, nu se voru primi. — In privinti’a limbei s’au facutu conclusiune, ca diumatate din obiectele de invatiementu sese propună in limb’a materna si diumatate in cea germana.*) Pentru introducerea si a limbei magiare s’au facutu la locurile mai ’nalte pașii cuviintiosi. — Prelegerile la institutulu preparandialu se incepu cu 1. Octovre st. n. — Junii, carji voiescu a fi primiti intru acestu institutu au de a se infaciosă in 30. Septemvre st. n. la directorele scolei de aici si au de a se legitimă: 1. ca a absolvatu cu sporiu bunu un’a scdla reala inferiore de 3 sau 2 clase sdu si clasele gimnasiu- lui de diosu. Totuși se voru primi si acei candidati in prepa- randia , carii a absolvatu a 4 clasa a unei scoli prin- cipali cu eminentia; 2. ca au trecuta alu 16-lea anu alu etatei; 3. ca au avutu moralitate buna; 4. ca e sanatosu si libero de tdte defectele fisice, carii laru potea face necapace pentru statulu invetia- torescu ; si 5. cumca posiede nescari sciintie pregatitorie mu- sicali, iar’ de osibi din cantulu bisericescu. — In fine aducu prin acest’a la cunoscintia, ca dori- torii de-a prăsi vermi de matasa. isi potu câștigă se- mentia dela adiunctulu de invetiatura de aici Ăndreiu Morariu — Cosm’a Anc’a, invetiatoriu principala. (JngarPa. Aradu. 26. Aug. s. n. In organulu publicității „Amic. scdl.a in privinti’a scdleloru, feliurite- loru proiepte pentru imbunetatîrea acelor’a, progreseloru, si resultateloru, din mai multe parti se cetescu imparte- siri, si desluciri, dar’ cele mai pucîne vinu din Ungari’a. Nu scimu, cui trebuie insusîta aedsta profunda tăcere. Se o numimu ddra nepăsare din părțile aceste pentru binele scotelor? — Acdst’a nu supunemu dela fruntașii si toti acei’a, carii suntu chiamati, si au detorintia a se ingrigf si pe ăici de cultur’a poporului romanu. Adeveratu, ca in timpulu de astadi alu straformariloru po- litice, prin Ungari’a nu esista aceea priveghiere dela lo- curile mai inalte si asupra scoleloru, că mai nainte in cești 12 ani trecuti, fiinduca, precumu dîcu unii, acuma suntu de a se face si de a se straformă lucruri mai ♦) Pentru-ce d6ue limbi instructive in sc61e curatu romane ? si dece nu mărginiți german’a numai la gramatic’a ei, cata concesiune s’ ar putea face apoi si magiarei? R. 285 i Fiinduca se face aici vorb’a despre cumu propasi* ; rea si desvoltarea linerimei rom. in limb’a rom., cu du- rere avemu a aminti, ca la asisderitele cereri a-le ti- nerimei rom din gimnasiulu aradanu așternute, pe calea episcopiei de aici la locurile mai innalte (a celei din urina acum anulu) inca n’a urmata nici unu resullatu. | Atat’a audîmu, ca dela locuteninli’a din Budâ s’ar fi tramisu pentru opiniune la magistratulu orasiescu inca inainte de constitutionalminte făcută organisatiunea a- cestuia; dar’ pana acumu nici magistratulu de mai nainte, nici ceștii nou nu luă trdb’a aedsta la desbatere j si credemu. ca nici o va-luă. pentruca pe semne n’au voia de a ridică catedra pentru limb’a rom. in gimna- siu deși romanimea inc$ c ontribua la sustienerea lui, si a profesoriloru. Apoi ungurii totu striga, ca pj nu potu aici introduce limb’a rom. in administratiunea comitatului, pentru ca nu o intieleru bine* Aria este daca nu vrea s’ o invetie, ci se indestulescu cu calu se prinde de ei pe strade. Dara numerulu romaniloru de cinciori mai mare in comitatu pretinde, si are dreptu se pretindă celu pucînu o catedra de limb’a rom. catu pentru fîi, strainiloru, catu si mai vertosu pentru ai ro- maniloru, pregatesca-se aceștia ori pe ce stare, cu atata mai vertosu, pentru cei ce se pregatescu a in- vetiă teologi’a, unde se vede greutatea cea mare, in- vetiandu mai nainte totu pe la scoli cu limbe străine, candu vinu aici de abia sciu ceva ceti si scrie romanesce. Acest’a este resultatulu invetiamentului tota in limbi străine! Cu ocasiunea acest’a socotu a fi la loculu seu a impartesî unele si despre progresulu facutu in a. c. la Preparandi’a aradana romana. Esamenele se începură aici in 5. Aug. c. n. si se finiră in 15. Depusera esamenu din Cursul I. 57. din Curs, al II. 65. Totu in diu’a din urma după tienutulu servitiulu bisericescu, dandu tinerimea multiamita a To- tuputernicului pentru ajutoriulu seu intru invetiaturile primite si puterile sanetatii păstrate, se cetiră si cla- sificatiunile ambeloru cursuri. E de însemnata, ca in tdte scdlele unii tineri făcură progresu mai bunu altii mai de midilocu, ear unii pucini, se pdte dîce, de totu slabu, de după talentululu dar mai vertosu serguinti’a si trud’a loru pusa. După cetirea clasificatiuniloru d. loc. dir. S P. adv. tienu o cuventare potrivita si plina de svaturi pentru conscîentids’a împlinire a detorintie- loru că fiitori invetiatori; după aceea aduse inainte, ca unu doctoru de med. locuiloriu in Blasiu, a depusu la domni’a sa 30 fi. v. a. că premiu pentru împărțire intre jntetîtore, mai grabnice, si de mai mare momentositate pentru statuirea principiilor, si punerea unui statornicii fundamenta spre împăciuirea tierii, apoi numai după aceea va veni ordinea la scdle. Acum dara se ajutural in treb’a acesta numai cumu se pdte numai după cumu bunavointi’a, zelulu, si petrundieatatea unor’a si altor’a barbati, carora suntu pana acuma concrediute si aface-| rile aceste, dau indemnamentu. — Totuși noi nu din destulu ne imbuldîmu a provocă si rugă pe acei barbati, ₛi mai verlosu pe o parte, că se nu fia indiferinli intru bun’a si conscientios’a spriginire a trebiloru scolastice si mai departe, punendu si materialele interese la o parte,- care nu ducu la scopu, — si care ori si cumu ar caută a le acoperi, mai curendu, ori mai tardiu spre rușinea aceloru se dau pe facia. — Pretindemu dara si aștep- tam u, că se nu devină in ratecire caus’a acesta santa, ce numai inca singura ne pdte rădică si deșteptă. In- desiertu striga si vor strigă unii spre propri'a loru lauda, ca asia, ori asia natiunalisti suntu, si lucra in folosulu natiunei, ori voiescu a fi cunoscuti de revnitori, candu acolo, unde li se pdte, si au detorintia a innaintă bi- nele scdleloru, au nu făcu chiaru nimica, au lucra nu- jnai asia, că trdb’a acdst’a prd ’nsemnata se stee pre locu, ori ce esî mai reu se repasiesca.— Onoratulu cleru, invetiatorii si fruntașii comunitatiloru in tim- pulu de astadi nu mai aștepte nici svatuiri, nici do- geniri, ci faca tdte ce suntu de facutu, si le este cu putintia pentru binele scdleloru, căci loru ’si si prun- ciloru sei făcu binele acest’a. Cuprindă ei tdta oca- siunea a îndemnă si a face se nu se intrerumpa caus’a scdleloru pana mai eri in multe parti binisioru pusa la cale, că mane poimane cu ajutoriulu iui Ddieu, ddca se vor cumplană trebile politice, se nu avemu de nou a incepe, ci numai a continuă cele sustienute, si in cursu puse. — Ferice de acele locuri, pe unde se afla organisatiunea trebiloru politice, si bisericesci in mani de romanu cu adeverate sentieminte romane, precumu sî suntu acum cativa fruntași in capulu afaceriloru spre comun’a bucuria a nostra Acesti’a, cumu ne nutresce speranti’a, credemu ca voru innaînla si trebile scolastice totu mai departe, ba unii si pana-acum ne dau semne eclatante spre acest’a, punendu bunu fundamenta des- voltarii natiunale. Ei se vor grigi nu numai de sustie- nerea scdlelor presente, ci vor si mai inmultî numerulu loru-si vor si rădică unele si la mai multu gradu es- pperandu dotarea loru amesurate. Aedsta ne este do- fulu, asta ne este poft’a. Numai asia ne va ajută si ^pelu de susu. I 286 uni preparandi seraci, dar serguitori, avendu si com- purtare buna. Facendu-se ingrigirea, a se impartesî cei mai seraci, se impartî premiulu intre 6 inși primindu totu insul cate 5 fi ; s’au imparlesilu dara din curs, alu II. Gligoru Gaia (banatianu) , Mele tiu Margineanu (ungureanu) Liubomiru Marcoviciu (serbu si banatianu); din Curs. I. Nicolau Bordozu (ban.), loanu Pater (ung.) si Georgiu Petcu (ban.). — Pentru care si aici, pre- cumu si in „Arader Zeitung^ Nr. 203. mărinimosului barbatu se-aduce publica multiamire. Tiena ’i Ddieu vieti’a, că domni’a sa acelu barbatu modestu care intru acdst’a facere de bine a voilu a remand anonimu (ne- numitu) se traiasca inca multi ani, spre folosulu si aju- toriulu omenimei. Materiale de instrucțiune. Istori’a r< una na naționala. (Urmare.) Iu 1236 latinii incepura bataia cu grecii, era lonu III. insotîndu-se cu dacoromânii, avea grige, ca se rapdsca cateva dela amenddne părțile. — Papa, Grigoriu IX. se mania pe romani, pentrucâ se desbinara de Rom’a si iudcmna pe Bcl’a IX. regele ungariei ca se cuprindă ticrele lui lonu III., că dela unu pa- ganu! —Regele Ungariei atata e de indre- siietiu, in catu din caus’a acest’a se numesce de „Regele Bulgariei, si a Cuman iei (Valacliia)“ unde domnia romanii, ma inca dă si diplome cruciferiloru ca se cuprindă o parte din Rom an ia, — inse nu devenira nici candu in posesiune (vedi §. 15.) — In 1236 lonu 111., vediendu sporirea gre- ciloru, si cum cerca ei infiuintia asupra lui, se cugetă se rumpa tdte legaturele, si pentru acesta, se’si chiame tet a maritata in Bizantin, si adu- cendu-o din Odriu la Ternovu, se castiga in contra greciloru. — lonu III., facil legătură cu latinii si cu dacoromânii, apoi porniră toti in contra lui lonu Duc’a, — si lonu III. ajunse se bata cetatea Tiuru. Capetandu inse aci faima, ca i-a muritu muierea, (antâi’a Anna) si fetiorasiulu, si eppulu din Ternovu, se rentorse a casa ardiendu tdte masinele de resboiu. Peste timpu scurtu face pace cu lonu Duc’a, si retramite fdt’a sa. Papa Grigoriu IX., in 1238, dechiara resboiu cruciata in contra lui lonu III., sl provoca de nou pe regele Bela IV., că se cuprindă tierele romanesci si Bulgari’». Bela respunde fdrte blandu, si dendga deorece lonu UI., are fiu pe Calimanu, din Anna sor’a regelui, si acela va fi mosteanu. Papa atunci indcmna pe Balduinu II. că se bata pe lonu III., acesta inse nu s’a spaimentatu de nemicu. — Elu se insora a douora si iă pe Irina făta lui Teodoru Angelu, cehi nou, de si eră cumnata cu fratele tatălui ei, si si puse in cugetu că se recuprinda tierele pela Tesa- lo n i c ’a. lonu III., indre in 1241 după o domnia gloriosa, si-i urmdza Calimanu, fiulu seu nascutu din antei’a muiere,Anna unguroic’a.— §. 37. Calimanu fiulu lui lonu III.. ÎMI-1245. Calimanu incependu a domni, si-a pusu de cugetu, că se se unesca cu biseric’a Romei, precum eră lonu I. imperatulu romanescu, — deși Grigoriu IX., făcuse atate nedreptăți cu tat’a lui lonu II. Calimanu scrie papei Inocentiu IV. in caus’a tinerii, dra pap’a re- spundiendui că si „Imperatului Bulgariei^ ’i promite ca va tiend conciliu pentru elu, si ’lu rdga cu minoritiloru invetiati, pe carii ’i va tramite la elu, se li dee diploma de a pută merge la tatari si alte popdre. — Dar’ Cali- manu nu poth se mai faca ceva, murindu in etate de 18 ani (1245). Imperatulu Batatia audîndu de mortea lui, plecă cu Paleologu, că se cuprindă re- gatuhi. Z i b o t u 1 u, prefectul u din M e 1 e n i c u iiindu morbosu, i-a predata cetatea; dra Dra- gota a inchinatu Seri a, si peurma impera- tulu cuprinse mai multe sate • si cetati dela Rodope catra Prosacu. (Va urma.) Procedare metodica în propunerea pârtii sin* tactice a gramaticei in scolele primărie. (Urmare.) Cum se numescu la noi granatide (bucalele)? Grâu, sacara, mazere, orzu, hirisîca, ovesu, mazeriche sci — Cum se numescu feliurile de vorbe in limb’a romana? Substantiva, articula, adiectivu, numeralu, pro- nume etc. — Cate specii de substantive cunosceti? Care sunt feliurimile pronumeloru, numeraleloru, ver- beloru ele.? — Amu vediulu dara, ca limb’a ndstra sa 287 jmparte in diverse specii de vorbe, fiacare specia se mai subinparte in multe alte feliuri, precum vedemu ca se impartu si alte lucruri d. e. granatiele in diverse specii; se vedemu daca si la propusetiuni vine impar- tiăl’a asi’a?— Ce nume veți dă acestei rostiri de cu- gelu: arborele e verde* ? Numele propusatiune. — Cum se numescu parlîle capitale ale unei propusatiuni ? Sub- iectu, predicatu si copula. — Dara cum se numescu parlîle seu membrele capitale ale unui arbore? Rădăcină' tulpina (trunchiu), ramuri crengi etc. — Mai spunelîmi si alte parii afara de cele capitale seu esențiale! scdr- tia, frundie, flori, pdme ele. — Cum am pute numi aceste parti mai neînsemnate facia cu parlîle capitale? Parii secundarie. — Daca voiu dîce: «arborele micu e verde*, atunci am mai pusu cev'a in asta propusatiune (o vorba), care nu e nice subiectu,' nice predicatu si nice copula; care scia se-mi arate acea vorba? Acea vorba este „micu*. — Ce parte de propusatiune va fi vorb’a acest’a cu privire la parlîle capitale seu mem- brele esențiale ? O parte secundaria. — „ Arborele micu e tare verde*, e si aici vr’o parte secundaria? Sunt doue. — Care? „micu* si „tare*. — Spuneți membrele capitale seu mai de frunte ale propusatiunei „arborele e verde*. — Ve însemnați insa, ca fiindcă in gramatica vorbimu de vorbe si nu tocmai de arbori, mai jntrebuintiamu sî alte espresiuni in imparliela deosebita a loru, care privescu adica limb’a si se dîcu gramati- cale. Apoi in casulu de susu dîcemu asiadara ca acea propusatiune, care consta nu- mai din membrele esențiale: subiectu, predicatu si copula, se numesce pro- pusatiune s i m p 1 a - p u r a (curata). Propusatiuni d’ aceste simple insa vinu mai raru inainte. De comunii mai amestecamu printre ele si parti secundarie seu accidentale, căci o asemene adăogire său complinire usiorăza representarea mei deplina cum si intielegerea ideei infaciosiate. Dara cum vomu numi acum o asemene propnsatiune? Propusatiune intregila său cu alta vorba amplificata. Ce este dara o propu- satiune simpla-amplificala ? O propusatiune simpla-amplificala este aceea, care afara de membrele e- S e n l i a 1 e are si alte membre accidentale. Ve voiu dictă acum constructiuni seu propusatiuni întregite seu amplificate si voi se-mi deosebiți apoi jnembrele esențiale de cele accidentale seu adăogite. „Toanu celu micu fuge. Omulu betranu e slabu. Po- mulu celu mare e taiatu. Omulu sanatosu dorme. Scolarulu invetia bine. Viorele mirdsa frumosu. Preo- tulu predica bine. Vinarsulu nu e sanatosu. Sibiiulu jace langa Cibinu. Copilulu micu plânge amara. Gra- dinariulu silitoriu uda florile. Spiculu celu mare are multe grăunții Brosc'a cu patru piciore vîetiuesce in apa. Ros’a cea mare, frumdsa e o fldre fdrte bine- mirositore* (In cele 4 prop. d’antaiu se determina mai d’aprdpe su- biectulu, in urmatorele 5 predicatulu si in cele din urma atatu subiectalu catu si predicatulu). Copii si resdlva pro- blem’a in-scriu asia: membre esențiale in prop. 1. Ioana fuge; membre accidentale seu compliniri: celu micu. etc. etc. — In- vetiatorîulu după resolvare se întrebe școlarii, ca in care prop. se determina prin compliniri subiectulu, in care predicatulu. si in care amenddue? Mai incolo invetiatorulu se faca eser- citii fdrte numerose cu școlarii si se le învedereze fdrte bine intielesulu vorbeloru mai grele pentru ei, cum: propusetiune, constructiune, membre, esențiale, accidentale, determinare complinire etc., căci ale dîce numai fara a le ’ntielege nu ajuta nimicea. Se compliniți seu determinati subiectu In in propusaliunile urmatore: „Calulu manca ovesu« — ca- lulu celu negru etc. Asinulu duce sarcin’a. Gene- ralulu porta pana. Propuseliunea cuprinde cuvinte. Șco- larii iubescu pe invetiatoriulu. Iudeii restignira pe Ysusu.u Compliniți in prop. unn. predicatulu: „Copilulu scrie — copilulu scrie frumosu. Elefanlulu e mare. Cioclii ducu —. Gasc’a manca. Părinții iubescu. Pasto- rulu mana. Venatorulu impusîca. Fat’a mulge. In prop. urm. se determinați si subiectulu si predicatulu: „Calulu necheza.—Calulu celu murgu necheza tare. Invetiatur’a culliveza. Mintiun’a să pe- depsesce. Vac’a e folositdre. Ros’a e o flore. Sco- larinlu respunde. Urmatorele propusetiuni simple-amplificate se le reduceți la simple-pure: Copilulu celu micu plânge a- maru — Copilulu plânge. Vac’a nostra cea mare e laie laplosa. Speranli’a lui, d’a se inavutî, e desidrta. Copilulu bunu inlesnesce parinlîloru celoru ingrijati vidti’a cea amara. Doftorulu bunu si conscientiosu cercetăza adeseori pe omenii lui cei bolnavi.* (Vă urmă.) Spre atențiunea parîntiloru carii-si tramitu fii in crescere prin tierile Germaniei! Unu amicu ne impartasî in dîlele acestea unu pro- spectu pentru unu institutu de educatiune, ce are se se infiintieze cu inceputulu anului acestuia scolasticu, in Dresd'a, capital’a Sasoniei. Interesulu, ce ’lu avemu pentru bun’a educatiune a tinerimei romane ne face a 288 din Dresd’a. Acesta se face. pentrucă tineriloru acea parte a invetiamentului, care in scdlele publice se pdte dă si inlr’adeveru se da mai bine si mai cu temem, decatu in orice institutu privatu, se li ’lu dea in ast- modu, ee ’lu poftesce educatiunea. Era ceealalta parte a invetiamentului, care in scdlele publice ori nu se da de locu, ori nu cu destulu sucesu, se va da in institutu, unde atatu inlauntru, catu si in afara e direcțiunea cea mai consciintiosa, prin invetiatori aleși de apti. Elevii in institutu potu află preparare in tdta privinti’a indestulitore incependa dela cultur’a elementara ori pana la intrarea in viati’a practica ca negulialori, technici scl., ori pana la trecerea in uni-* versitate. Pentru limb’a dc io in institutu e destinata ger- man’a, dar’ se va ave Iota grigea trebuintiosa că pe langa aceea si frances’a si engles’a se se intre— buintieze adeseori că limba de conversatiune. Condiția nile priimirei. Pretiulu de pensiune e fipsatu la 120 galbini fere- cați imperatesci, care se cere praenumerando pe unu anu fara considerarea duratei scurte a ferieloru seu S altoru absinlari eventuale. Fiacare elevu de priimitu trebue a fi provediutu : 1. Cu tdte apertincnliele Ir. unu patu, ddue co- peremente albe de pâlu de-asupr’a, si trei rinduri de schimburi de patu 2. Cu 6 ștergare, 6 servieturi si unu rindu de cu- tîte de argintu. Care nu vă aduce cu sine aceste obiecte vă trebui se mai plalesca pe anu inca 10 galbini ferecati la sum’a pensiunei. De spalatubi schimburiloru cum si de repararea vestininteloru se va purtă grige din partea institutului pentru unu pretiu de 15 galbini. Afara de aceea mai platesce fiacare elevu f gal- binu ferecatu imperatescu la Craciunu că presentu pentru personalulu serviloriloru. Sciri mai detaiate cum si informatium mai de a- prope asupr’a institutului de educatinne se voru putea trage seu prin Dr. Theodor Klotzsch. Directorii alu institului. Dresd’a, Seilergasse Nro. 4, sdu si prin redactiunea acestei foi. p*iblicâ acestu prospeclu in jurnaiulu nostru cu atat’a mai virtosu, căci avemu garanția despre soliditatea ca- racterului intreprindialoriului si de aha parte credemu a ue împlini datorinli'a ce avemu de a face atenti la astfeliu de institute pe frații noștri Romani, pe carii ii ierta imprejtirarile si voiescu a se folosi de ele. în- semnătatea institutului despre care ne este vorb’a se pole vedea de ajunsu din program’a ce o imparlasimu aici. Elu siau lualu de problema de a substitui pe părinții cei departati; va se dîca de a ingrigi că edu- catiunea eleviloru lui, deși esîli afara din sinulu familiei, lotuși se nu remana lipsita de binefacatoria infiuinlia a acesteia. Din lemeiulu acest’a precum si din acel a, ca institululu ste sub direcțiunea unui pedagogu rcnu- milu, nu ’lu potemu recomandă destulu atenliunei re- spectiviloru părinți, carii voru asi dă copii se ! studieze jn strainalate. Fiindu insa ca mai cu sama fratii noștri de preste Carpati după starea loru favorabila sunt, carii potu si isi si tramitu partea cea mai mare pe junii loru pela institutele mai însemnate ale tieriloru din afara, rugamu pe 00. redacliuni ale foiloru ndstre de acolo, se bine- voiesca a trage atențiunea publicului asupr’a institutului ce-lu anuntiamu, cu atata mai virtosu, ca numai in septemanile trecute cilirainu cu multa părere de reu prin gazetele germane din Lipsc’a si alte parti ale Ger- maniei lucruri nu pre imbucatdre despre tinerii noștri romani de prin Germani’a, ceea - ce este numai o ur- mare a lipsei de supraveghere a juniloru noștri, fara de care omulu tineru pana e in anii de crescere, a- luneca fdrte usioru pe caii periculose si ruinatore Prospeclu. Interesului onor, părinți si tutori recomanda sub- semnalulu institululu seu de crescere din Dresd’a, o cetate escelenta prin avuția sa interna, farrnecatorea sea impregiurime si sanelds’a s’a clima. Educatiunea ba- ieliloru incredintiali institutului se va conduce după principie malurisale de rațiune si esperinlia si la cul- tura tisica, inlielesuala si morala se va luă cea mai mare grige. Puntulu pe care sta institululu acesta, atat’a e de departe de alu ailoru institute de educaliune, cu catu directorulu eleviloru, după proporliune si sub a s’a su- praveghiere si conducere speciala, le concede frecuen- tara celoru mai eminente institute de invetiamentu s s ’I P a Redactoru responsabila V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tipariulu lui S. Filtsch. P .LȘ N- 35. Si6uu, 2. Septemvre 1861. Ese in tota Sambat’a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fi. 40 cr., pe 7ₜ anu 1 fl. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru t6te provine, austr. pe anu4, pe¹/* a. 2 fi., pentru princ. romane pe anu 38, pe 7* 19piast Artea d’a vorbi. Unu cuventu adresata profesor ilo ru si scolariloru. (Din „ROMANULU?) Traimu intr’unu timpu, in care omenirea volta si se formdza cu o mare repesitiune: In murile sciintieloru si artîloru s’a facutu oi j le va face o positiune mai potrivita cu sanlitatea mi- jsiunei loru, cu greutatea obligatiuniloru loru si cu Isacrificiele ce făcu» Nu este insa scopulu meu ale iusioră îndatoririle, ci din contra voiu se le mai impuiu Io îndatorire ndua, se le mai ceru unu nou sacrificiu, se des- si sciu ca toti, cati sunt petrunsi de santilatea misiunei tdte ra- ioni, voru acepta cu bucuria acesta ndua sarcina, acestu se făcu nou sacrificiu. descoperiri noue, speriintie noue, si in aceeași propor- tiune se maresce si cerculu datorieloru omului, intie- legemu pe omu» care voesce se se tiena la inaltîmea seclului sep, care voiesce se merga înainte cu progre- sulu lumii, se nu remaia in-apoi de timpulu seu.' In acestu progresu generaiu n’au pututu se remaie scdlele in-apoi; invetiatura a facutu si ea mari si în- semnate înaintări, de si mai remanu. multe de facutu spre a departă vechi’a rusîne, spre a inlatură vechiele prejudecăți. In loculu invechiteloru metode nepractice a venitu altele ndue, care inlesnescu copiiloru invetia- mentulu prin simplificarea învetîaturei, care astadi se ’ poratiuni \ pdte va fi chiamatu a-si dâ parerea că ar- preda intr’unu chipu mai înteresantu, mai rationalu sii bitru, pdte va avea a apară în publicu interesele sale mai placutu. S’a facutu multu, forte multu pentru copii, sdu interese străine; cu unu cuventu ocasiunile suntu si ar fi de dorita se se faca ceva si pentru invetiatori. mii, jn care unu omu pdte avea trebuintia a vorbi inain- Din nenorocire cei mai multi dmeni nu voru inca se intieldga, ca profesorulu, invetiatorulu junimei, este omulu celu mai importante in stătu, ca dela densulu aterna junea generatiune, vîitoriulu natiunei. Părinții dau in man’a lui ceeace au mai scumpu pe lume, copîi loru, statulu i incredinlieza viitori’a prosperitate a cetatia- niloru, cultur’a intelectuala si morala a generatiunei viitdrie, si cu t6ta inaltîmea misiunei sale, recunoscuta de ori-ce omu bine cugetătorii, invetiatoriulu este din toti funcționarii publici celu mai pucînu retribuitu. Cu catu crescu cererile, ce lumea face la inteliginti’a o- mului, cu atatu crescu si obligațiunile invetiatori loru; dela densii pretindemu se aduca pe elevii luru a putea progresa, cu unu pasu egale, cu țnaintarile seclului, d’aceea n’ar fi. decatu o dreptate, a mâți si retribuliu- nile loru in proportiune cu înmulțirea objigaliuniloru loru. Se speramu, ca acdst’asg va face,ca societatea Nu mai traimu intr’o epoca, in care numai unele clase ale societății au fostu cbiamate a-si pronunția opiniunea loru in adunarî publice; constitutionalismulu cere, ca ori ce cetatianu, alesu de representante alu natiunei prin încrederea. concetatianiloro sei, se esprime ideiele sale inaintea colegiloru sei, se vorbdsca liberu, dar’ intr’o limba intieldsa, fara siovaire, fara inganare si cu o legătură logica a îdeieloru. Care cetatianu nu va ave vr’ o data in vidti’a Iui se vorbdsca in publicu? De nu va fi deputatu, pdte va fi alesu de presiedinte, de membru unei comisiuni, unei asociatiuni, unei cor- tea unei adunarî mai multu sdu mai pucinu numerose. A vorbi, si a vorbi bine este unu talentu, este o arte, care se dobandesce prin invetiatura, prin deprindere; omulu trebue . se invetie in juneti’a lui artea oratoria, trebue se se obicinudsca a vorbi in publicu. Dar’unde si cum se invetie junele aedsta arte? Suntu fdrte departe d’a avea pretensiunea, d’a fi descoperitu o metoda ndua; voiu relată numai ceea ce se practica de multi ani in Americ’a si in Angli’a si ce credu ca ar putea fi introdusu si in scdlele ndstre. Sciu ca sî in scdlele ndstre copii invetiă bucăți de literatura, in versuri sdu in presa, pe din afara si pro- fesorulu ii pune a le declamă, adica a le rosti ce cuviintidsa intonare, cu acentalu potrivita; aceste esercîtie sunt bune pentru a întări memori’a, pentru a dă vdeei o mai mare flesibilitate, dar’ nu potu avea unu alta scopu, nu potu produce unu alta efectu de 290 catu a invetiă pe elevu a intielege si a rosti cu o es- la alegerea unui presiedinte, care alege din Gestiunile presiune justa ideiele altoru omeni. Prin declamatiune propuse un’a pentru desbalere. După acdsfa se alega nu invdlia nici o data a concepe o idea propria si a o partitele desbatetdre într’unu chipu imparțiale, care face desvoltă prin cuvinte; prin declamatiune invetiă lucruiu cm neputintia ori ce pregătire, căci scopulu de cape- mecanicei, dar spiritulu, suflelulu propriu alu retoricei ’i tenia alu acestoru esercitie este: a concepe in momentu remane cu totulu strainu, si acest’a este: a pronunția chiaru o idea si a o pronunția, dar* nu a rosti una ide’a propria prin cuvinte lămurite inlielese. Vedemu in cuventu invetiatu pe din afara sdu a vorbi după o tdte dîlelc ca, dintr’o mie de buni declamatori, se lunga si matura gândire. Presiedintele alege doi con- gasescu abia doi, cari sunt in stare a pronuntiă înaintea ductori ai partiteloru adverse, pe care ’i vomu numi A. unei adunări cu cuvinte potrivite si intr’o construc- ₛj B. si cari tragu la sorti pentru precaderea alegereii tiune justa ceeace simtu si sciu, si daca din intemplare Se dîcemu ca sdrtea a da tu precaderea lui A., acest’a sunt in stare a-si esprime bine ideiele, nu cuteza a dar’ alege din numerulu elevilora unulu pentru partit’a si, deschide gur’a, fiindcă le lipsesce deprinderea. Prin de- după densulu alege B. pe altu, apoi drasi A. si astfeliu clamatiune se esercita tonulu vdcei, dar’nu se descepta inainte, alternativemente candu A. candu 6. pana ce toti inteliginti’a elevului, inteliginti’a atatu de trebuintidsa nlevii se afla impartîti in ddue partite, cari spre a evită unui oratoru; spiritulu seu, in locu d’a se ascute, se ori ce confusiune, iau locu la ddue parti ale scdlei. amortiesce prin cuvintele străine ce ’i se impunu. Sdrtea decide, ce părere are se apere fiacare partita Celu mai bunu declamatoru pole ajunge unu bunu si care partita are se încdpa discutiunea. actoru, dar’ nimic’a mai multu; mai totdeun’a nu scie se Se dîcemu ca presiedintele âr fi alesu pentru des- espldte ideiele sale, se le imbrace in vestmentulu cu- batere cestiunea: „Care din doi, aurulu s’au fierulu ia ventului, fara de care remanu sterpe. Ce-i folosescu produsu omenirii unu avantagiu mai mare?a Presiedin- cunosciintiele, ce le a dobândita, daca nu le pdte im- tele are antaiu se espuie partiteloru adversarie cestiunea partesî altor’a? daca in Camera nu pdte combate ceea de care e vorb’a, apoi declara desbaterea deschisa si ce-i pare nedreptu, nici apară ceea ce crede justu? acorda cuventulu celui, care a dobenditu acestu dreptu daca c’ unu cuventu nu este de catu unu biletu viu prin sorti. Se dîcemu ca A. a primitu însărcinarea a de votare? aperă avantagiele aurului in contr’a ferului, elu incepe In acdsta privintia Englesii si Americanii au facutu dar’ a desvoltă in genere, fara a intră in amănunte, mari progrese, si midfloculu, introdusu mai cu sdma in avantagiele ce au datu omenirii posesiunea aurului si tdte scdlele Americei, este fdrte simplu, este unu esercitiu desavantagiele la cari l’a espusu intrebuintiarea ferului minunata alu artei retorice. Plecandu din principiu, ca După densulu vorbesce B. in sensulu contrariu, apo prin declamarea unora frasi invetiate pe din afara, nu alternativu candu unulu din partit’a lui A., candu unuia se invdtia nici odata a vorbi liberii, nepregătita; din partit’a lui B. Fiacare școlara trebue neaparatu se profesoriulu cere, ca elevulu seu se vorbesca asupr’a vorbdsca. unei materie ce-i s’a datu , a desbate, a discută cu Se’ntimpla negresîtu cate odata conchisiuni comice, densulu cestiunea aldsa. Catu mai mare va fi nome- idee posnasie, dar’ — dre nu se ’ntempla acest’a si in rulu scolariloru, cu atata desbaterile ajungu a fi mai camera?— Destulu, se se descepte in elevii consciin- interesante si mai instructive. Me voiu margini a face ti’a, ca au îndatorirea si dreptulu d’a vorbi, si curendu o scurta descriptiune despre aceste esercitie scolastice vor învinge timiditatea si incetu incetu voru invetiă t de desbateri, profesorii apoi vor judecă insusi, daca si concentră ideile loru la unu puntu si a le pronunția, ce resultate bune potu isvori din ele. După ce toti au vorbita, conductorii resuma cele dîse, In scdlele americane se aduna obicinuita Vineri presiedintele pronunția, care partita a vorbita mai con- sdr’a, (Sambata nu se tiene scdla), invetiatoriulu si ele- vingatoru si a dobenditu victori’a. vii sei, adesea si părinții acestor’a pentru aceste des- Unu lucru de căpetenia este alegerea de materia bateri. Mai nainte se impune elevilora îndatorirea, ca pentru aceste desbateri, cari trebue se fia tota- fiacare se aldga o cestiune propria pentru desbdtere; odata instructive si interesante. Dar’, lumea e atatu de invetiatoriulu trebue se aiba pregătita si densulu cate- avuta incatu nu credemu ca materi’a pdte lipsi vr’o va cestiuni, spre a nu perde premultu timpu prin ale- data; dea cateva cestiuni, ce credemu fdrte potrivite gerea unei materie. Daca toti sunt adunati, se proceda pentru asemenea esercitie: 291 midilocu d’a invetiă pe elevu, nu numai se vorbăsca? dar’ se se si gandesca. D|ca Efori’a scdleloru nu este de părere, ca ajunge că omulu se fia unu papagalu fara pene, ti crede ca e bine se invetie a gândi si a-si esprime propriele sale idee, atunci nu vediu pentru ce se nu faca celu pucinu cercarea cu asemenea esercitie, fia numai o data pe septemana ? Daca resultatulu nu corespunde cu ascep- tarea ei, nu pdte fi unu reu, căci, ori si cum, prin asemenea desbateri elevii vor fi invetiatu ceva. Win terhalder. Ce are mai multa inriurire asupra fapteloru ome- niloru, fric'a de peddpsa, seu speranti’a de recompensa ? Care din doi este mai demnu de dispretiu, minei- nosulu seu ipocrilulu? Este ambițiunea un’a virtute seu unu vitiu? Care animale produce omului unu folosu mai mare, calulu seu boulu? Ce simliementu ne face mai mare bucuria, spe- ranti'a seu aducerea aminte? Ce contribue mai multu la crime: seraci’a, avulî'a nestiinti’a ? Care din doi a fostu unu generalu mai mare, A- nibale seu Alesandru? Invetiamu mai multu prin carii seu prin vieti’a? Au animalele numai instinctu sdu si rațiune? Cine este mai vatemaloru societății, risipitoriulu sdu sgercitulu (avarulu)? Se pdte tolera cate o data si desbaterei comice, spre esemplu: unu omu legase la malulu unui riu o luntre; unu bou alu unui allu locuitoru alu locului vine la apa, intra in luntre si rode frengi’a de care erâ le- gata, cursulu apei iă acum luntrea dimpreună cu boulu; ambii locuitori se plangu unulu încontr’a altui’a, fia-care cere dela celalaltu despăgubire. Se întreba, cine are se despagubesca pe celalaltu, posesoriulu boului sdu posesoriulu luntrii? adica, a rapitu luntrea pe bou, sdu boulu pe luntre? Ce folosesce elevului declamatiunea, daca nu im- bracisieza carier’a de actoru? fdrte putinii, căci invdtia numai a vorbi, fara a putea trage vr’unu avantagiu reale din cele invetiate pe din afara. Inflectiunea vocii, espresiunea pusa pe dre care cuventu, gesticulatiunea suit fara indoela calitati esintiali ale unui cuventu, dar’ nu sunt de cam ornaminle esteriorie, ide’a insa este suculu, maduv’a cuventului. Daca ceea ce are a dîce cineva ei ese din anima, daca este bine petrunsu d’o ideia, atunci de sicuru va găsi si cuvintele proprie, va vobi cu espresiunea justa si cu o gesliculatiune po- trivta. Acdst’a o putemu vedea in tote dîlele pe tdte straiele, observandu doi dmeni din poporu cari discuta inpreuna. Daca ’i vomu pune se declame ceva, ne- gresîtu ne voru face se ridemu de stangaci’a miscari- loru loru, de intonările greșite, de acentuarea nepotri- vita; dar’ in discusiunea loru, in cerl’a loru, cala justelia a gesturiloru, câta espresiune iu acentuarea cuvinteloru; Pentiu ce?— Pentru ca simtu ceeade vorbescu, pentru ca ccrpulu loru, espresiunea fisonomiei loru se afla in armoiia cu ideile loru. Desbaterea este singurulu Vnele midiioce prin care-si pdte casitigă inve- tiatoriulu iubirea invetiaceiloru sei. Intru adeveru nimic’a n’are mai buna influintia a- supr’a copiilor* că iubirea, ce si-o casîliga invetiato- riulu facia cu ei. * Iubirea acest’a nu e atat’a cu greu de casîtigatu precum de raru sunt astadi invetiatorii, carii o posedu. In inim’a copilului nimic’a nu se inradacindza mai usioru si mai securu, câ iubirea si mai antaiu ,de toti catra acei’a, dela cari priimesce pernele dovedi de amdre — catra tata si mama si caira toii omenii amicali. Incatu timpu copilulu intimpina din-afara numai amdre, nu ae va putea incuibă nici in inim’a lui altu simtiu, si asiă inca din fraged’a lui etate ajunge iubirea la domnire precumparitore intrensulu. Scimu apoi, ca omulu ce po- steze asta insusîre preinalta e înzestrau cu multe alte virtuti ce resaru din aceeași. Fiice nedespartîbile ale amdrei sunt: simtiulu de recunosciintia, de bunavointia, de condurere sci. sci. E deci de mare însemnătate desceptarea si întă- rirea simtiului de iubire in copii, de unde urmdza, ca prim’a datoria nu numai a parintîloru si ori-caroru edu- catori, dara si a invetiatorulu! de scdla este a-si ase- curâ iubirea scolariloru sei, fara de care totu scopulu scdlei este gresîtu. Ceeace invetiatorulu stdree dela școlari prin putere ori frica, ori prin remuneratului preoglindate, e numai o aparintia trecatdre si însielatore, e umbra ce piere indata-ce s’a stinsu lamp a. Insa puterea iubirei, daca e impreunata si cu convingere, petrunde aduncu in inim’a copilului si prinde 'rădăcini ce nu mai sunt apoi asiă de usioru de smuisu. E insa cu tdte aste unu ce forte tristu ca mai virtosu la noi sunt rare aparintie docintii acei’a, cari - noscendu însemnătatea iubirei scolariloru in oper’a cea ♦ 292 grea a educatiunei, se silescu si sciu cum se proceda că se si-o anîerue. La prim’a vedere nescine nici ca-si pdte intipui ce mare dauna provine pentru scdlele nd- stre din asta cercustare. Lips’a de iubirea scolariloru catra docinti e mam’a re ului neamblarii copiiloru la acdla, e isvorulu urei de invetiatura si a despretiului scdlei. Astadi in cele mai multe cașuri copilulu nu invetia ;n scdlele ndstre pentrucă scie folosulu sciintiei, ci inai multu de frica că se nu fia pedepsitu, mai pucinu de rusîne si ambițiune. Insa e tristu lucru candu invetiato- riulu face pe copii se invetie numai de frica, candu in locu de a le fi unu părinte, e unu despotu, unu ti- ranu. Copii prin ast’a nu numai nu se indulcescu in sciintie sdu adica in invetiatura, dar* se instraindza; si totu ce face omulu de frica, face numai pana candu incdta a se mai teme; copilulu inca daca a incetatu fric’a, nu vrea se-si mai aduca a minte de invetiatur’a care in elu nu produce decatu suveniri amare, de- carte se infidra că de unu sierpe, care I’a pisîcatu mai de multe ori. Apoi eta pe cărări de aceste miserabile nu ne procopsimu. In modulu acest’a nu imblandîmu natur’a, ci mai tare o selbatecimu. Tolulu prin ce pdte invetiatoriulu lucră cu efectu in școlarii sei, se reduce la iubire; acdst’a s’ a constatata prin o esperiintia îndelungata. Deci daca iubirea e unu midilocu principala, prin care invetiatoriulu pdte instruă cu efectu, — care suntu midîldcele, prin care invetiatoriulu si-o pdte câștigă facia cu invetiaceii sei? După parerea mea intre altele ar’ fi aceste: 1. Invetiatoriulu se na faca pe despotulu, se nu fia superbu sdu maretiu, căci tdte aceste nu potu in- suflă alte in scolariu de catu terdre Școlarii se temu de elu nu că de unu părinte si conductoru, ci că de unu tiranu, n’ astdpta dela elu mustrare parintidsca, cj numai mustrare teroristica, amenintiari drecumo dusî- mandsc. Ei redica pe invetiatoriulu loru la unu ideala de terdre, si singuru candu i audu numele se infiordza. Fric’a de elu i comitdza si noptea in visurile loru. Apoi aici nu vei vedd progresa, no nobilitare. Portarea invetiatoriului astufeliu trebue se fia de blanda de atragatoria si totodată demnitosa si respec- tuosa, catu invetiaceii se afle in elu respectuositatea unui părinte si blandeti’a unei mame, astufeliu apoi co- pilulu implinesce cu bucuria detori’a lui si pretensiunea invetiatoriului, elu o implinesce ca prospecte noue de k-si casîtigă si conservă iubirea invetiatoriului. Si in modulu acest’a pe candu invetiaceii umbla se-si casîtige iubirea invetiatoriului, elu a triumfată de amdrea loru. 2. Invetiatoriulu se nu pedepsesc* pe școlari pentru tdte nimicurile palmiundu-i, vergelandu-i si punendu-i in genunchi, se-i dedea a se indireptă prin vorba, prin certare, dr’ nu numai totu prin bataia, căci acdst’a e ¹ unu midilocu miserabile — si o dovdds nu prd buna da destoinici’» invetiatoriului. Invetiatoriulu chiaru si mustn- rile, si pedepsele sale se Ie îmbrace totdeun’a in vest- mentulu iubirei, că copilulu se cundsca ca acel’a si aceste le face totu numai din iubirea si pentru binele densului. 3. Invetiatoriulu nici candu se na fia partinitoria. ¹ se iubesca si se pretiudsca asemene pe toti școlarii di- * liginti si cu purtare buna. Se nu prefere pe unulu P căci se trage din părinți mai aleși, sdu din alte cause * Invetiatoriulu prin acest’a instraina si desgusta pre “I cei - alalti. ' $ Deci: 4. Elu se se ferescă de tdta aratarea de inimiciția, de invidia, de ura si se procure apoi si copilului o- * casiune de a-si arată in activitate iubirea lui. 5. Fiacare invetiatoriu trebue a precepe modula * d’a se strapune in starea copilului, d’a manifestă o * complacere pentru simtiemintele, cugetările, nasuielele bune si jocurile copiiloru si a nu se arată inemicn alu tutuloru placeriloru copilaresci, cum si d’a na fi ca io- tulu indiferinte la neplăcerile ori chiaru superarile sco- lariului. Cu alte vorbe, invetiatoriulu se participe la tdte simtiemintele copilului se aiba si condurere, dira si complacere cu ei. Căci se scie, ca pe acela care se impartasiesce de bucuriile si durerile ndstre si are E cum se interesdza de noi, ilu iubimu si ne-vrendu Apoi cu catu mai mare efectu pdte avea acest’a la ins copilu. 6. Invetiatoriulu se învedereze scolariloru fdo- U sulu invetiaturei si culturei pentru totu omulu din lune, ■ si ca ceea-ce elu pretinde dela ei in asta privire s- tienta singuru numai la binele trupescu si sufletescu din « lumea acest’a si ceealalta alu copiiloru si se aduci pe • copii, că ei cerintiele scdlei se Ie implinesce ni de u frica, ci din dorulu perfecționării si alu fericirei. Afara > de iubirea catra invetiatoriu se mai escita totodab in invetiacelu si iubirea de invetiatura. — > Se dîce la unu locu: „ca iubirea de invetiitoria i din partea invetiaceiloru in asiă mare gradu se fia, in- ? catu facendu invetiacelulu ceva vina, se fia destula peddpsa, candu va dîce invetiatoriulu ca nu-lu iubdsce*. [; 293 Intru adeveru acest’a ar’ fi unu putințe midîlocu, candu si l’aru sci casîtigâ toti invetiatorii, si candu toti pruncii ar fi asia de semtitori. Pre scurlu, iubirea ce si ar’ castiga-o invetiatoriulu din partea invetiaceilorulu ar’ face superflue multe pedepse, cari de multe ori in locu de a îndreptă mai multu strica. Dinlr’unu articulu de Georgiu S a b o, invetiatoru popularii. ABCDariulu Dini Eliade. Intieleseramu inca mai nainte cu catev’a septe- mani, ca D. Eliade in timpulu mai nou a facutu o in- treprindere gigantica: compunendu si tiparindu in a sa propria tipografia unu Abcdariu pe sam’a scdleloru din Romanfa. Unu cunoscutu ne spuse c’acelasiu s’ar fi ti pari tu intr’ unu numeru necrediutu de esemplare: 80,000. Se compune din trei fascidre, cea d’antaiu e in- titulata „Abcdar sau Manualu de silabism“; a ddu’a «Lectura pentru clasa I. primăria, lectiuni preparatdrie; Si a trei’a „Ruge si Morala Evangelica“. Brosiuric’a a ddu’a ni s’a comunicata de drecine si ndua; ne pare insa reu, ca nu suntemu in posesiunea unui esemplraiu completa, că se ne putemu respică mai lamuritu in asta privintia, de drece asemene intreprin- dere nu pdte fi privita cu nepăsare nici din partea nostra de aici, avendu ea d’asi eserciă influinti’a asupra literaturei. Si daca totuși incercamu a dă si cititori— loru noștri urecare informatiune despre Abcdarulu nu- mitu, acest’a o facemu numai incatu vedemu din bro- siur’a a ddu’a si incatu despre celelalte ne da deslucire „Revist’a Carpatîlora* intr’o critica buna in fascidr’a dela 15. aug. a. c. „ Revist’a “ ne spune, ca dincolo pana si diarele umoristice a criticata noulu Abcdariu. Este de ’nsemnatu, ca D. Eliade precum in multe alte priviri se deosibesce in timpulu mai nou de ade- vera tii barbati ai Romanilora, asia si in respectata lim- bei, si D-sa, in isolarea sa, spre a-si pune in lucrare planurile de reforme, se scie aruncă totu la punctele cele mai însemnate. Spre a preface limb’a cartîloru ndstre bisericesci a tradusu Bibli’a, si spre a reesî cu aiod’a sa sistema ortografica a compusu acum Abcda- riulu. Reproducemu din brosiuric’a ce-o avemu a mana cateva pasagie, spre a vedea cititorii noștri ce orto- grafia ne aduce torintele de Abcdare isvoritu dela D. Eliade si care are se inunde acum scdlele primărie din Romani’a. La pag. 21 a aceleiași lectiunea XX. pdrta supr’a scrierea „Antithesi/ si incepe: „Timp, Locu. — Spirit, Materie. — Sufflet, Corp. — Bărbat, Femee. — Mâestra, Discepol, Guvernu, Popol“ etc. Ddue din numele aceste, cate se termina in consonante, au „u“ in fine (locu, guvernu), dra celelalte nu. — Mai departe aflamu la alte pagine: „Zugrăphia sau pictura ne învăță a zugrâvi“; asia- dara substantiv ulu cu „ph“ dra verbulu cu „v". „In științele speculative, precum in Philosophiâ, „Drepturi, sciinti politice si sociale sunt systeme". „Linia se compune din punturi unul tangd altul". „Vai de dmeni ar fi fost daqua ar fi avut dod „gure si numai o mână". „Fârd religid, nu este nici un legâment între om „si omu,“ (omu, odata cu ,u‘ si odata fără ,u‘ finale). „Fârd religid n’am sci qud avem un Tată al tu- „tulor în ceruri quare este Dumnezeu. Vedeți, copii, „que Tată mare etc.“ „Facultatea suffletului quare prin minte se înălță pînd la Dumnezeu etc." . „Quine insultă sau attacâ ântdiu aquella este un „sclav sau un tyran, si tyrannul este iar un sclav". „Que ție nu’ți place altuia nu face, dtd un precept „de libertate". „Libertatea quere nu numai bundtate etc. — Leul „e mai liber de quăt Iepurele pentru qud e tare" „Cuvântul si Filiul tai Dumnezeu etc." Celelalte ddue brosiurele lipsindune, ne luamu voie o reproduce aici numai urmatdrele din „Revist’a Car- patîloru", din care meritata acelorași inca e evidenta: „Ceea-ce ni se pare ca a gresîtu mai tare, este schimbarea testului rugatiuniloru. Nu suntemu atat’a de bigoti, in catu se sustienemu, ca limb’a cartîloru religidse nu se cuvine a fi atinsa: nu, căci vedemu cum ca limb’a acestora a luatu prefaceri din timpu in timpu după pro- gresulu ce au facutu romanii in cultur’a loru intelectuala. Bine; dar’ast’a nu se pdte face decatu prin intielegerea de adreptuta cu biseric’a. Libera eră D-lui Eliade a traduce Bibli’a si tdte cartîle bisericesci in. limbagiulu celu purificata aluDsale; dar’ pentra că aceste cârti se se introducă in biserica, trebuiă că Dlui se fi imbracatu ras’a monacala si se faca apelu Ia unu sinodu biseri* cescu, carele se incuviintieze reform’a limbei. Dar’ D. Eliade pune pe copii se invetie Tatalu nostru, si se dîca: „și ne iartă nod debitele ndstre, precumu și noi ertâmu „debitoriloru noștri; și nu ne induce pe noi în tentațio.. 294 Apoi psalmulu 50 alu lui Davidu, Dlui ilu traduce astfeiiu: „Grația^âmd, D-^eule, dupd marea ta misericordio, „și dupd multitudinea indolațiuniloru talie șterge fer6 „de legea mea. Mal verlos me spală de iniquitatea „mea. . . Atunci vei bine-voi sacriiiciulu lustițiel ob- „lațid, și olocautome. . .“ Apoi: „Exau^I, Domne, urările nostre“ in loco de: a- scolia, Domne, rugationile nostre. Apoi: „Resaril’a sorele și s’au adunatu, și în culcurile „loru s’au collocalu. Eși-va Omul la opera sa și la „adoperația sa pînd sera. Quât s’au mârilu operele „tale, Ddmne! tdte întru sapiențâ le-al fâcutu. . . „Psahna-volu domnului meu . . . locuința Erodiulul le „conduce “. Ei bine: aici critica nu mai încape. Ne vomu margini a dîce ca nici misionarii papismului, cari făcu pro- paganda in contr’a ortodocsiei, n’au culezatd inca a se atinge de limb’a bisericdsca cu atata sumetîa. Unitii, cari prin o intenliune fratucida seu prin o ignorantia stupida sunt cualifieati câ catolici si misionari ai papis- mului, — Unitii, cari de demultu au tiparitu unele din cariile bisericesci cu litere romane, au purificatu, ce e dreplulu, ceva limb’a vechie a unor’a din cartîle biseri- cesci; dar’n’au mersu asia departe cu radicalismulu câ D. Eliade: in biseric’a loru, limb’a, că si altarulu, că si liturgi’a, câ si cântările, câ si prescurea, este aceeași' câ si la noi.“ Aceste pucine espusetiuni sunt, credemu, d’ajunsu, că cititorulu se-si pdta face o judecata despre intre- prinderea amintita si fara a mai ocupă noi loculu celu angustu alu foitiei nostre cu critica lunga si amenunlîta. Sciri scolastice. Blasiu, in 4. Septenivrc 1861- (Fragmenlu de epistola.) ... Cu privire la afa- cerile ndstre școlare, numai atat’a amu de a-Ti re- purta, ca școlarii noștri s’a adunatu, insa nu in numeru asia mare, că in anulu scolastica treculu, si acest’a ma; multu din caus’a scumpatei rde bucate, ce a inceputu a apasă greu asuprane, si a ne aruncă in o ingrigiare mare despre putinti’a de a subsistă. Căci ce poți speră in viitoriu, candu acum mesur’a cea mica (adeca: fer- del’a mica) de grâu mai bunisioru, s’a urcata pana li 2 f. 40 cr. v. a. si papusioiulu la f f. 80 cr. v. a Profesorii gimnasiali nu au nici unu prospect» d’a putea subsistă cu cele patru sutisiore pe anu; ei se plangu continuo; ascepta mângâiere si echo dela conatiunalii sei, dar glasulu loru resuna indesiertu; ia urma voru fi siliti a-si luă traist’a si a merge multa lume imperatia, pana ₜunde-si voru pută afla ceva modu de subsistinlia mai de suferilu. Esemple de a- cesle avuremu numai in anulu trecutu. Si cum pote pretinde vreo națiune, că fîi sei, cu derapanaren lo- taia a viitoriului seu, si cu nimicirea sanetatiei, se se : sacrifice pentru prosperarea si luminarea ei? si apoi ei ‘ (națiunea) se nu ingrigesca nici bălării atat’a pentru iii sei, calu acei’a amesuratu positiunei loru, se pdta subsistă bataru de midilocu. Amara pane e acest’a si . pucina mângâiere! I ? Numerulu scolariloru inprotocolati sue la 400. Eri s’a inceputu noulu cursu scolasticu premitiendu-se in- v oca rea spiritului santu. Obiectele de inveliamenta remasera totu acele, care fura după sislem’a de pana „ acum. Numai catu cugetandu la necesitatea limbei ma- i *giare, că un’a* din limbele patriei ndstre — aceea, se ¹ redicâ la rangu perfectu egalu cu limb’a germani, h' cenduse de aci inainte obiectu de invetiamentu obligat». * Dandu noi acestu respectu limbei magiare, aratandu-^ si prin acest’a nisuinti’a ndstra la o fralietate c⁰ : celelalte națiuni colocuitdrie pe bas’a perfectei I egalei indr eptatîri, putemu pretinde cu totu ¹ * dreptulu si tdta cuveninti’a, că si națiunile sorori, si in ] specie: frații magiari se dee asemene respectu si apretiuire limbei ndstre romane, că si prin in- j. vetiarea reciproca a limbeloru din patria, se ne aretamu, ! ca suntemu sdu celu pucinu ni sui mu la o fralietate - sincera si adeverata. j Oralori'a, poetic’a si fdosoll’a inca se va lua după presentia și impregiurari — in consideratiune mai buna decalu cum fă mai inainte. Asemene si studiulu iste- riei patriei Corespondintele din Marinati’a alu „ Gazetei Trans.„ raporta in Nr. aceleiași 67. a. c. urmatorele- . • •. $ „Semnu de viatia e acolo, unde la o provocatiune se animile spre a imbratiosiA căușele naționale — unde atin^ viulu, nu e cu putintia a nu scorni misîcare. Constituind > consistoriulu subalterna Marmatianu în siedinti’a din 26- Iⁿⁿⁱs a. c. intre multe alte cele s’au luatu in cercetare si 295 ncpasarei clerului si inteligintiei romane marinatiane de a in- bratiosiă ai părtini interesele natiunale, de a cultivă limb’a si literatura, si cunoscendu cumca aceea vine parte din recela de altnmintrea inocente, parte din lenea de a prenumeră la orga- nele publicității, a procură cârti folos itbre si a le ceti, — s’a demarginitu, că pentru Marmati’a cu puteri unite, prin sume da- torialminte conferinde se se redipe o biblioteca din cârti mai alesu romane de tdta plasma insusi si din Principate castigande; — apoi la „Amiculu scolei* incependu dela a. 1862 se prenu- mere t6ta cass’a besericei matre, remanendu proprietatea bese- ricei, la „Gazet'a s6u Telegrafii* fiacare D. preotu cu invetia- toriulu d’impreuna. — Si asia deca vomu ceti cu totii, amu sperantia firma, ca căușele natiunale pe viitoriu de totulu cu alti ochi se voru privi, si mai multu nu vomu fi undita in ma- nile strainiloru; apoi numai din Gazete potemu fi informati despre starea causei si a culturei natiunale. — In articluhi „Impregiurariloru din Marmati’a Nr. 44 alu Gazetei din a. c.*) amu facutu amintire de unu recursu suster- nutu Maiestatii Sale c. regesci pentru donarea unui fiindu pe partea institutului preparandiahi romanu din piati’a Sigethului, — acuma sum in stare de a potă incunoscintiâ on. publicu , ca acel a prin prea bunulu nostru monarchu pentru eternu e resi- gnata gratis deadreptulu numai romaniloru cu clausul’a, că acela nici candu se serbesca spre altu ceva scopu, decatu numai de institutu preparândialu. — Cine nu vede in acesta fapta o ne- mărginită amore si iubire ferbinte a Imperatoriului catra ro- mani?! Cine e acela, carele pentru acdsta fapta nu simte a fi totdeun’a recunoscatoriu si multiamitoriu?! — Intru adeveru din neainu in neamn se va vesti aceea nepotîloru si stranepotîloru noștri; — monumentulu suvenirei redicatu in inimile ndstre iu eternu va strigă in lumea larga acdsta inarinimosa donatiune. — Cu dobândirea dara a acestui fondu de ajungerea dorintieloru nostre, a vede odata calea desvoltarei deschisa — cu mii si mii de pași suntemu mai aprope, cu atatu mai virtosu, ca la' capi- talulu in numerulu Gazetei mai susu atinsu actâ se adauge si trupin'a capitalului din 35 mii fi. m. o. statatoriu, conflatu din arend’a apeloru minerale vulgo numite „Suliguli* dela Visieu de susu, a carora anuala arenda si de presentu da pe anu 1200 fi. v. a.u Materiale de instrucțiune. . Istori’a romana naționala. (Urmare.) 38. Michailu I., fratele Iul Calimanu 1245—1258. După mdrtea Iui Calimanu, a cuprinșii tronulu Michailu I., frate de tata cu Cali- manu, din Irina făfa lui Teodorii Angelu. — Eră numai de 6 ani, canduBatatia predă *) Reprodusa in partea sa privitdre la scdla si in „Amiculu Scdlei* Nr. 22 a. c. regatulu, necugetăndu la legaturele făcute cu Calimanu. Michailu I. in 1255, audiendu de mărtea lui Batatia, ’si puse in cugetu se recuprinda cetatile apucate de acesta, sitrecendu Ebrulu le-a reocupatu. — Teodoru, imperatulu nou plecă atunci a supra-i, ăra Michailu I, s’a retrasu in laintrulu Bulgariei pana ce im- peratulu predandu Berea s’a rentorsu Ia Odriu. — In 1257, primavăria, imperatulu a venitu pana la Didimotihu; ăra Michailu I, cerendu ajutoriu dela dacoromâni si capetandu 4000 de fetidri bravi li-a datu calea in Macedonia, si locurile lenga Didimotihu si riulu Regina le predara, — si prinseră pe Mar ga ritu cu multi a-i sei, pe carii dacoromânii ’i vendura peurma. Imperatulu Teodoru redicatabera lenga riulu Regin’a, dra Michailu I. audiendu acest’a, tramite pe socrulu seu Roșu Uru, grinerele regelui Ungariei (Bela IV), că se faca pace. Imperatulu jură pe pace, inse Michailu I. se-i' dee Tiepena si se primăsca marginile mai de demultu. Calimanu, verinlu primariu ucide pe Michailu I., si casetorindu- se cu muierea ucisului se face rege; daria Roșu Uru cu oștea la Ternovu apuca făt’a sa si o duce, pentrucâ si pe Calimanu lu ucise unu necu- noscutu. — In acestu modu se stinse famili’a gloridsa de domnitori a dinastiei comitopule, si remasera rudenii numai din Unea muieresca. (Vă urmă.) . Varietati. * Asoclatiunea transilvana pentru llteratur’a romana si cultur’a poporului romanu s’a aprobatu de eatra Maiestatea sa Imperatulu fara deniei o modificatiune: aceeași are asiadara a se constitui catu mai ingraba si a-si începe lucrările cele de atat’a folosu pentru na- țiune. Multiamita barbatîloru noștri, carii a conceputa acesta idea si a stăruita cu atat’a energia pentru rea- lisarea ei! ' * Celu mai mare si mai latîtu diumalu romanescu intitulatu ,JRomanalii“ ce ese in Buduresci — sub fedactiunea renumitului D. C. A. Rosetti — pe tota dio’a o cdla mare in cinci coldne, este acum libcru se intre si in tierile austriace, stergendu-se astfeliu oprirea 296 de mai nainte ce eră asupra acestui diurnalu penlru tierile ndstre. — Romanii si filoromanii din tierile au- striace se potu abona la tdte direcțiunile poștale ale Austriei, precumu si la administratiunea acelui diariu in Bucuresci Pasagiulu Romanu Nr. 13. Pretiulu abo- namentului pe 1 anu 128 lei, pe % aⁿu 64 lei si pe 3 luni 33 lei. * Alianti’a israelitica in Parisu a pusu ddue premie fiacare decate 1000 franci pentru ddue intrebari: „Care dogme religiose si morale au trecutu din relegiunea judaica in cele alalte religiuni mai tardie?* Si „care-su documentele, ca dogmele religiose ale Iudaismului se potu asemană in tdta privinti’a cu ale altoru poporo?“ * S’a aflatu ca din gunoiulu de calu inca se pdte fabrică hartia. Adeca anlaiu lu spala si cp'a se fo- losesce spre gunoitu, dr ce remane, pentru fabricarea hârtiei. * Zaharu de napi albi se fabrica in fiacare anu in Europ’a cate 624 milione centenari (maji), din care 262 mii. cent, vinu pe Franci’a, 260 pe Germani’a, 60 pe Rusi’a si 30 pe Belgiu, dr’ reslulu se imparte prin celelalte lieri. * A 20-a adunare a filologiloru, barbatîloru de scdla si a orientalistiloru se v,a tiene in dîlele dela 24. pana ’n 27. Sept, in Francfurtu langa Mainu. * In Franci’a suntu adi 21,756 surdomuti si 30.314 orbi. * Cea mai mare carte, ce s’a tiparitu vre odata se afla in unu esemplariu la bibliotec’a curții din Vien’a. Porta titul’a „ Panteonulu eroiloru Angliei. “ Fia - care facia e inalta de 4 stengini si lata de 2. Literile-su inalte de o diumetate de urma. Cartea s a tiparitu in o presa de aburi din Londonu si in locu de negrela s’a folositu vernice de auru. Din acdsta carte gigan- tica numai 100 esemplaria s’au trasu prin cele mai de frunte colectiuni. * Thiers a datu inderetu Academei francese pre- miulu imperatescu de 20,000 franci ce i s’a fostu re- cunoscutu lui pentru unu opu alu seu istoricu mare, cu aceea rugare, că procentele se le folosdsca după voie-si pentru alte premii. Probleme. 1. Daca unu anumitu numeru se vă multiplică cu 3, 6, 9, 12, 15, 18, 21, 24 27 atunci in productu vor esî totdeun’a trei cifre asemene. Care e numerulu acel’a? 2. Fridericu celu mare intrebâ odinidra pe unu soldatu: „Catu ești de betranu?“ „Nu sciu Maiestate/ respunse soldatulu. „Nu scii tu nici dio’a nascerii tale?“ mai intrebâ regele. La care soldatulu respunse: „Atat’a tienu minte Maiestate, ca tata-meu mi-dîcea de multe ori, cumca cele ddue cifre din midilocu din numerulu anului nascerii mele sunt de-asupr’a si de desuptu asemene un’a cu alt’a si cifr’a d’antaiu e că cea din urma; dio’a nasce- rii mele șefia acea di lunara, care nu in toti anii e dio’a cea din urma a unei luni. Deci candu s’a nascutu? Dezlegarea problemeloru aritmetice din Nr. 2$. 1) Acelu capitala de bani datu cu 5Vi % Pe 6 luni * fostu 6436 f. 66% cr. 2) Intregu Ioculu se cumpera cu 7620 f. Bine a resolvatu ambele aceste probleme DD. Georgiu Popu, supralocoteninte c. r. in Udine, Pavelu Chineza, do- cinte in Govasdi’a, Dimitrie Chirc’a, docinte in Seliste, lulianu Onciu, loanu Opreanu si Meletiu Margi- neanu, preparandi in cursulu II. in Aradu. Concurau. ⁽ } Comun’a Ord’a-de-jos s’a declaratu a întemeia un’a scdla in satu, si fiindcă nu se afla nici unu indi- vidu capace spre ocuparea oficiului de docinte in acea comuna, se deschide prin acdst’a concursu, si se pro- vdca toti ecei’a, carii posedu calilalile cerute pentru acestu postu si dorescu a lu-ocupă, că celu multu pana la ultim’a Septbre a. c. s. n. se se adreseze cu docuinintele cele trebuinliose catra antisti’a comunala din Ord’a-de-jos. Postulu acest’a se va inzestră cu 200 fi. v. a. salariu anualu, si pentru emoluminte 40 fi. v. a. si cuartiru libera; dara intre călitătile neincun- giurabile se fie si preceperea cantariloru bisericesci; apoi concurentii au se fia pedagogi. — Ord’a-de-josu, in 7. septemvre n. 1861. Nicolau Siandoru de Vistea* jude. Concursu. ⁽³⁾ Se deschiude prin acest’a concursu pentru sta- țiunea inveliatordsca romana gr. resaritena in orasiulu Santu-Miclausiulo-mare in comitatulu Torontalului, cu care este impreunata urmatdrea plata: 336 f. v. a. pe anu, cortelu naturaiu, 50 metrete de grâu curatu, 25 metr, de cucuruzu, 100 pundi de sare, 50 pundi de lumini, 2y₄ lantiuri de pamentu de aratura si I¹/* sten- gini de lemne de focu. Doritorii d’a ocupă acesta stațiune au d’asi în- dreptă scrisorile loru-provediute cu documentele cerute catra subscrisulu pana in 8. Septemvre a. c. Se cere că concurentii se se infaciusiădie si in persdna si se fia deprinși si in cântările bisericesci. Antaietate se va dă acelui’a, care va fi absolvatu teologi’a, că cu timpu se păta fi si diaconu. Santu-Miclaus iulu-mare, in 19. luliu 1861. Georgiu Nicoliclu m. p., protopresbiteru si directoru districtuala de scdle* Redactoru responsabila V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tipariulu Ivi S. Filtsch. N- 36. £i6tiu, 9. Septemvre 186L Ese in tdta Sambat’a. Pretiutu abon. in Sibiu pe anu 3 fi. 40 cr., pe Vt anu 1 fi. 70 cr. , AMICULU SCOLEI. Pentru tdte provine, austr. peanu4,pe'/* a. 2 fi., pentru princ. romane pe anu 38, pe ’/t a- 19 piaat. Cum se pdte escita si consolida patriotismulu i in tinerime?*) ! Patriotismulu seu iubirea de patria este o virtute principala, fara defeare nu ne putemu concepe esistinti’a unui poporu câ atare, este primulu semnu de vietia po- litica si morala a' popdreloru, cari alt'minlea nu potu fi decatu nesce turme, ce mergn incatro le mani si su- feru in tăcere ori-catu le flagelezi, ori-catu le maltratezi. Unde nu-e patriolismo, nu-e nici inspiratiune spre fapte mari, gioriose. Acolo-su mdrte ori-ce semtieminte no- bile. Vieti a este o simpla vegetare. Sierbitutea si ma- lerialismulu suntu scil’a si caribdea, in cari patriotismulu de multe ori se nimicesce cu totulu si pentru totu de nua, ane ori insa patimesce numai naufragiu din care mai aaevoia si mai tardîu erasi se reculege. Cumu pdte iubi sciâvulu tier'a, in care elu e Țreliuitu câ ani- mata lu, in care nu gusta bucuria ci numai intristatione, nu dulcdlia, ci numai amara. Materialistului e totu atal’a ori-si face câștigurile lui in Francfa, ori in Rusi'a, ori chiar' in Chin'a. Patri'a lui e in totu loculu pe pamentu unde pdte castigâ si insielâ. D’aici se tienu si acei’a cari dicu: onde-i bine, acolo-i patri’a. Cu toti aceștia nu poți ' face patria, no poți face poporu, nu poți avd venitoriu. Altmintea au se fia individuele unui poporu, unei națiuni. Lumea a abstrasa din esperintia intre altele si a- ceiu adeveru, ca omulu cam ce cale apuca de micu, aceea o tiene si mare, cu alte cuvinte: semtiemintele, cari i se intiparescu omului in tineretie, acele le tiene pan" la betranetie, pan' la mormentu. Plecarea omului in o’ parte seu alfa se urdiesce in primea copilăria si se consoliddza prin crescere si educatiune. Unu Brutu se fia crescutu totu in Greci'a, sân chiar' in Itali’a, totu atat a, numai sub mana de grecu, n’ar’ fi fostu mai multa alungaloriulu regiloru, fundatoriulu republicei, ci eca unu grecu molesitu p' aci 'n colo. Grachii se nu fia crescutu sub man'a nobilei mame Corneli'a, nu s’ aru fi sacrificata pentru binele poporului. Cesare n’ar’ fi latîtu imperiala pana la oceanu daca ar* fi crescutu > • • • ♦) Vedi ^Amic. Scdlei din 1860 pag* 329* ’ ■ R> intre fii lui Tuisco. Trecendu la istori’a ndstra: Ordele osmane n'aru fi musicatu in pulbere; Sinanu pasi'a no si-ar’ fi rupta dinții la Catagareni, daca, Mihaiu erouta ar fi crescutu in umbr’a haremului Boierii depresie Carpati, daca n’ aru fi crescutu toti in cetati străine, unele cu totulu eterogene spiritului romanu, de sigura adi aru fi omeni solidi, romani si patrioti buni, si pa- tri’a nemoritorilora Stefanu si Mibaiu nu s’ar' află in starea deplorabila, in care o vedemu adi. £ta bunule lectoriu, ce face crescerea, ce face educatiunea! Din aceste pucine se vede luminata, catu este de necesariu, că tinerimei se se dea o direptiune patriotica, o educatiune solida, naționala. Cando asta» feliu va cresce tinerimea, atunci se no ne mai tememu de venitoriulu nostru, nice ca vomu mai .numeră dmeni d’ai nefericiti si nefericitor^ suflete d’ale servili cari-si vendo tata si mama, patria si națiune. Si ore cumu ne putemu noi cresce o atare tinerime, cumu ne putemu asecură venitoriulu cu o atare generatione ? Sacrifica-mi, bunule lectoriu, pucina pacientia, si eu cu pucin’a mea procopsdla ti-voi spune totu ce sciu, totu ce am aflata core- spundietoriu si adoptata de alte națiuni culte si gloridse. Misiunea sublima de, a educa tinerimea, de a urdî si prepară venitoriulu natiunei, o au -invetiatorii de susu pana diosu. Ei singuri ne potu. pune pe aren’a vieții o generatiune, care nimicu se va indoi a-si sacrifică totu, pana si vidti’a pentru patria si națiune. Invetiă^ lorii, că se-si pdta impleni misiunea, au se incepa cu tinerimea chiar’ dela istori’a naționale. . Ore ce ar’ fi lumea adi, daca n’ar’ sci nimicu din trecuta? Ce ar' fi de noi romanii, daca.n’amu mai sci nemicu de originea si trecutulu nostru gloriosu? Eu credu, ca lomea ar’ fi unu causa, o seljjatacia eterna; er’ noi de multa ne-amu fi perdutu cu totulo sdu celu pocinu pan’ acumu asia ,am fi decadiuta, .calo n’ amu mai avea se speramu alt’a, decala mormentalu, si adi n'ațnu mai serbă nunt’a cu viati’a sdu mgi bene qo reinviarea, ci ne aru serbă alții nunl’a cu nțormentalu. Istori’a naționala este aceea putere, acelu. viersu di- vino, care pre poporu e in atare se-lu scdle chiar’ dip I 298 : sublime, mai admirabile, decatu la anticii romani, stră- bunii nostrii? Apoi dre noi, fii loru, amu pierduta acele proprietăți si acelu caractere? Neci decumu; ci fatali- tatea timpurii or u le-a suprimata incatuva si nu nea permisu se le putemu manifestă si .eserciă. Dar’ noi in timpurile mai ndua amu demustratu si am convinsa lumea nepatimăsia si nepreocupata, ca n’awm pierduta nemicu din caracterulu strabuniloru. Proprietățile ro- manului adeverata si curata au fostu si suntu si adi: Credinti’a, religiositatea, iubirea de adeveru, de derep- tate si libertate, amicdti’a si loialitatea catra toti cari i manifesta - iubire , si - i dau stima cuvenita, mai incolo barbati’a, curagiulu si seriositatea in tdte lucrurile iui. Daca tdte aceste Ie va detaiă si le va espune invetia- toriulu cu anima si chiaritate, pdte fl secure de succesu, । convinsa ca si-a implinitu misiunea no numai câ inve- ₍ tiatoriu, dar’ totu odata si că patriota si natiunalista adeveratu. Tinerimea, care va fi fericita s’ audia tdte , aceste, nu pdte se nu se invapaieze spre fapte mari, se- < nu-si iubesca patri’a si națiunea, se nu se insufletiâsca | . spre totu ce e patriotica si natiunale, moralu ai fru- mosu, sublimu si gloriosu. Numai o atare espunere a istoriei natiunali si numai o asiă desfasiurare a natură proprietatilora si a caracterului romanului, ne ii t^i o generatiune nobile, solida si devdta binelui si fericire* । natiunali, si in flacarata de aurirea de patria, numi o asiă generatiune pdte fi garanti’a nefalace a venitoriuW $ si a fericire* ndstre. $ Sistem’a apusa a comisa cu voi’a unu pecata iafionto- riu, care tribunalulu suprema si rațiunea ’lu va condew» & in eternu. De barbari’a, tirani’a si despotismulu seculiloni trecuti me infioru a mai vorbi, că care pe globulu pam®* tului n’a fostu, nece vă mai fl, si credu ca numai ia inferau va mai esiste asemenea. Acelu pecata, sdu mai bine crin* ne iertata, este esilarea istoriei natiunali din scdle de susu pana diosa. Aedsta violentia ne-a facutu se tremana» de venitoriulu nostru. Eu avui nefericirea, sdu du sci* ' cum se mai dîcu, a-mi face âtudiele gimnasiali chiar » , cei din urma optu ani ai sistemei repausate, si spuno derepta, ca cu tdte ca studiai la Blasiu, centrala să ' anim’a românismului, dar’ eu n’am audîtu in opta ¹ nemicu din istori’a natiunale, afara de cate-o scurt ¹ episoda, ce ni-o inserea profesoriulu (le istori’a univer- 1 sala, candu si candu in cursulu propunerei sale. In» acdst’a facia cu istori’a ndstra, e fdrte pucinu, bă chiar nemica. Dar’ si prin astea ne-am otracuratu. Sistai aceea, paremi-se, ca a repausatu in d . . ., fia-i mori’a eterna, si dereptarile omentmei de adi înainta mormentu. Poporulu, care nu - si cundsce istori’a, nu se cundsce pe sine. Elu nu-si scie trecutulu si astu-feliu nu pdte speră nici veniteriulu, nu-si cundsce inceputulu, si astu-feliu ou prevede nici pe unu minutu capetulo, apunerea Iui. Tinerimea fara de a-si cundsce originea, fara de a sci trecutulu, cresce lipsita de ori-ce inspiratiune, de orice aurire catra patria si națiune. Ea se va inchină acolo, unde va află mai bine, interesele ei vor fi seu strinsu personale, sdu generale in tdta po- terea cuventuluL Apoi scii bunule lectoriu, cine e si ee e acel’a, care caula numai interese personali, scii ca: nusquam est qui ubique est. Omulu n’are se traidsca numai in patria, ci pentru patria. Si Ia acdst’a nu ne invdtia, decatu istori’a. De aici invetiâmu, că se cugetămu antaiu la patria, apoi la noi, se ne ingrigimu antaiu de patria, si candu acdst’a va fl secura si fericita, atunci securitatea si fericirea este a ndstra. Epami- nond’a chiar* si’n dr’a mortii nu se ingrigesce de sine, ci de scutehi lui, va se dîca de patria. Catone mai bine se sinucide, de catu se-si vddia patri’a nefericita, republic’a restumala. Istori’a Grecilorn si Romaniloru geme de esemple de patriotisme. Ce este mai rustna- toriu pentru omu, decatu a nu se luptă si-daca cere timpulu — chiar’ a se sacrifică pentru patria, candu si animahilu lipsita de rațiune si-apara cu punerea vietiei culcusiulu si viznin’a Iui. Asiă se se crdsca tinerimea, catu venindu Ia maturi- tate, patri'a si națiunea se o tiena mai pe susu de tdte cele lumesci. Se se faca atenta ia tdte acele momente, in cari romanuta aducendu-si aminte de originea lui si marirea străbună, a erupta cu entusiasmu si barbatla se scuture jugulu impusa cu violentio, si se-si retapte li- bertatea pierduta seu mai bine răpită. Se se Iaca a- tenta tinerimea la acei barbati mari, carii s’au sacri- ficata pentru patria si națiune. Mai in colo ia acele momente de inspiratiune, de barbatta candu romanulu a dechiaratu in audiohi lamei. ca elu voiesce sdu mdrte sdu libertate, candu a scuturata odata pentru totu de un’a jugula barbarilora. Invetiatorii au santa detoria, se descrie tinerimei cu colorile cele mai vie tdte aceste momente. Se-i representeze, câ intr’o imagine flagranta tdte momentele, in cari romanulu a manifestata gran- ddrea, barbatfa, soliditatea si sublimitatea caracterului seu, — aurirea de libertate si gloria. Mai incolo in- vetiatoriulu se desfariure natar’a si proprietățile cele rari ale romanului, cu cari elu se*destinge si precddza cele altrite popdra Unde aflămu unu esempterfa de o natura, de nesce proprietati, si de unu caractere mai 299 ᵤ respectate după cuveniptia; noi se reveniipu obiectulu nostru Patria, si dra patria! II Nu e destula, câ tinerimea se-si scie numai ori- ₍ ginea, se cundsca numai trecutulu gloriosu a străbuni- loru, ci eopu se studieze tier’a, unde a vediutu antaiu lumin’a hunei si in care gusta plăcerile si amarurile vietiei, adica se-si cundsca patri’a, Omulu nu pdte iubi . ce nu cundsce, si cu atatu iubesce mai tare, cu catu * Cunosce mai bine obiectulu, de care se simte farmecatu. Patri’a romanului este unu pamentu binecuventatu, o tiera, unde abundanți’a si-a versata cornulu sen cu li- * beralitate. Câmpie largi fructifere, munți plini de auru ¹⁸ si argintii, riuri frumdse s. a., cari tdte asia ne farmeca animele, catu de diece ori mai voimu morte, decatu se M traimu alungati din ea. De alta parte patri’a ndstra este si cemeteriulu gloriei. Cate monumente nu se HC afla in sinulu ei, cari tdte ne revoca in minte glori’a * strabuniloru. Apoi dre candu contemplâmu noi acestea, * se despretiâmu si se urimu vieti’a si glori’a, se scademu t* cu anim’a? Nu, nici decatu. Noi se plangemu sdrtea • omenimei, daca astu feliu vremu, astu feliu suntemu de efeminati, dar’ acele monuminte ale gloriei, ale puterei & spiritului omenescu contemplandule se nu producă all’a rei in anim’a ndstra, decatu se ne insufletesca si pe noi k la asemeni fapte mari, cari au nemurito pe străbunii j i noștri. Totu romanulu, care-si va consideră in astu modu patri’a, totu copiluiu, care va incepe a o studia si a-o cundsce pe aceste cărări, candu va fi barbatu si membru -activu alu ei, diece vieți se aiba, si nu se va ti# indoi de diece ori a mori pentru patria. Atunci si nu mai atunci se pdte implini dîs’a lui Schilleru: O po- linte e iubirea de patria! £ de lipsa mai incolo, câ tinerimea se invetie limb a materna, s’o scrie si s’o vorbdsca catu se pdte mai per- i fectu, si se intieldga totu ce e scrisu in ea; căci limb’a este santuariulu poporului. — Poporulu fara limba nu este mai multu poporu. Elu vieza numai in limba si in limba esista spiritulu lui. Care ambla se rapesca > limb’a, e sacrilegii, bâ mai multu elu e ucidiatoriu. Limb’a e vidti’a ins’asi si ddca acdst’a a fostu canduva adeve- ratu, apoi adi e chiar’ câ lumin’a dîlei. Noi vedemu jP ca astadi cei, carii se nevoiescu se stdrga vre-unu po- ⁵ poru de pe faci’a pamentului, sdu se-i stdrga numele ᵣf a I si se-lu confunde cu altu poporu, nu ridica asupra lui Je. iieru si focu, ci misica si Cdrca tdte, câ se-i pdta răpi > limb’a si atunci si-a realisatu scopulu infernalu. & Romanulu are o limba nobile, pe care cu grati’a fir n’o întrece alta limba. Apoi romanulu, care nu voiesce si pu se adopereza s’o invetia, nu merita numele de roidanu, dr’ care o limba străină o iubesce mai pe sum de a lui nu merita chiar’nici numele de omu. Limb’a dar’ si er’ limb’a, si vomu ave vietia!! Pacatds’a sistema trecuta istoriei natiunah i dedo pe bete, totu asiă voia se faca si cu limb’a, dar’ aici nu si-a pututu înfundă ghiarele asiă iute, aria violenta si cu atata temeritate; panacandu dta ca i se trase dunga peste socotdla. Ea dede ortulu popii, dr’ limb’a se inalliâ câ fenicele din cenusi’a lui. Din tdte cele espuse pan’ acumu despre escitarea si consolidarea patriotismului in tinerime, se nasce in- trebarea: dre ce invetiatori potu se-si implindsca misiu- nea mai acuratu, ce invetiatori potu propune cele amin- tite mai cu succesu: cei Străini, sdu cei din sinuta natiunei? La acest’a totu omulu cu mintiea acasa va dîce, ca numai invetiatori naționali si-potu implini acu- rata chiamarea in acesta respecta. Ei bine, ast’a-e asiă, dar’ frații de peste carpati, vorbindule asiă ceva, voru fi pe aci se te incaere dicendu-ti „hei! mei un- gurene, ce minți tu, ce vorbești d’ alea de claca, ca la noi alt’mintea merge treb’a*; dieu se dîci ca alt’mintea. — Pentruca la densii, ce se vedi, e cum nu-e la nime in lume, adeca posturile de invetiatori, profesori sdu cumu se. mai dîcu, su-infundate mai totu cu străini*, germani, francezi, italieni, greci, judei si ce sciu eu pdte ti co ruși si cati alti sarsaili greblati de pe ulitieie Pariului, Berlinului ete.; dr’ pe romanii, cari i-au chia- matu densii de aici câ se continue lucrula urditu de Laz aru, câta de catu voru se le dee peste otara, câ străinii, sufletalu loru, se nu fia incomodați si turburati in liniștea ce o duca. Grosa orbia) cumplita rătăcire! Asiă ve croiti fratiloru venitoriulu natiunahi, asiă ve cresceti tinerimea? Voiti s’aveti totu atatia dmeni fa- tali fara capu, fara anima, cari voru vinde si voru res- vinde patri’a, precum a mai vendut’o, si voru pune cea din urma pietra pe.mormentalu vostru, pentru că se nu ve mai sculați. Adocelive aminte de Tirteulu romanu ce cântă: Er’ voi tovarasi, mie emi jurați Nici o’data man’a cu străini se dati. Si erasi: De desierte visuri se nu ne ’nsielâmu: Morte si sclavia la străini aflâmu. Aduce! ive aminte si de „ale tale dintru ale tale*. Rumegati-le, urmati-le si veți fi vii! . Mi-vei iertă, bunule lectoriu, daca durerea m’a fă- cuta se uita pe anu minutu de ceea ce apacasemu a 300 scrie. Dee-si densii ca pieta'a de capa, sdu cu caputa de pietra cumu le place, daca astu-feliu voru, dr’ noi se ne intdrcemu fa ale ndstre. Momentele principali, cari escita si consoliddza pa- trotismuta, le espuseremu dopa pacin'a ndstra pocopsela. Dar' pre langa acestea mai suntu si altele, intru ade- veru nu chiar' asiă de ponderdse, insa totuși cu multu mai insemnate, decatu se le potemu trece cu vederea. E necesariu, că tinerimea se se crdsca in amdrea de ordine si graduitate, si in pietate catra institutiunile patriei. Anticuitatea unui lucru ne insufla reverintia si respecta. Ei bine! va dîce cineva, dar ce? se in- fundi tinerimea cu prejudetie de acele, că la barbatîa, candu va luă parte activa in patria, se nu sufere ni- micu reforme, dîcendu că chinesulu, ca ce a eredîtu dela părinți e sacrosanta ? De parte se fia ast’a, bunuiu mieu lectoriu. Eu vorbescu in inlielesu generalii, că nu cumv'a tinerimea crescendu-se in idei destramate, fara de nici unu fundamenta, se se desbrace de totu respectata si consideratiunea, si apoi ajungendu la activitate se le iee tdte eca asiă, si prin restarnaturi ne considerate se incepa a se sventură din estremitati in estreniitati si se cada inₜ mani'a de volubilitate, care este nefericirea incaltiata 'mbracata. Atari esemple triste ne da istori'a. In vidtia tdte au se mdrga gradatu, si orice sălta nu pdte fi decatu salto mortale. In lume celu viu are dereptu, dar' se nu abuseze de elu. Omuiu e* fîulu timpului si se nu comită pecate in contr'a tai, ca amuru le va plati. Reverinti'a legiloru celoru morti nu trebe se impedece progresulu. Reformele, daca le-a venita timpulu, nu trebue se se amane sdu se se suspinda cu totulu, pentrucă cutări institutiuni le-amu eredîtu de la părinți seu străbuni. Nu nice decatu; numai catu se nu ne taiamu noi ramulu de sub piliore. Omuiu e pro- gresista si astu-feliu se se si nevoidsca a fi', se nu trdca că viCa sdu că chinesulu prin viatia. Dar' totu deun'a se nu uite, ca progresulu e gradatu. Tinerimea asiă se se intruduca in vietia, asiă se se pregatdsca pentru ve- nitoriu catu, ajungendu la activitate, se nu precipiteze lucrurile, ci se aștepte timpulu binevenitu la tdte, se nu se demită la salturi, că-siva frânge gutulu, ci se purceda gradata; se nu mestece tdte, că in urm'a urmeloru se nu mai pola alege nimicu, bă se nu fia in Stare nici pe sine a se mai smulge; se nu se arunce odata fara de nici o premeditare in oceanulu reformeloru, că se nu mai pota esî la porta, si apoi cu sine se nefericesca totulu. Tdte in natura suntu armonice si nimicu e discordante. Omuiu este natur'a in miniatura; asiă dar* si in ele tdte au se fia armonice, se pasidsca paralela in armonia. Dar' ce e dereptu acdsfa in omu nu-e o necesitate suprema in totu respectata; ci eta totuși se afla in o pusetiune mai plăcută, esistenti'a lui e mai firma, mai asecurata, candu tdte purcedu in armonia. Daca omuiu si-esercitdza si-si cultiva spiritulu, pentru că se purcdda in armonia, se-si deprindia totu odata si corpulu. Popdrale culte atata din respectata prealinsu, catu si din interesu patriotica nan trecuta cu vederea nici acest'a. Legile tai Licurgu impuneau nu- numai fetioriloru, dar* si feteloru esercilarea corpului in diverse moduri. La romani gimnastic'a eră in mare onore. Popdrele civilisate din presinte inca se ingri- gescu multu de acdsta arte, care au introdus'o pe la tdte institutele de invetiamentu.*) Noi vedemu acest'a si in patri'a ndstra mai alesu la Sași. Tinerimea trebue se cresca ca totulu pentru patria, si se fia gata la totu ce va cere timpulu. Se fia in stare a o apară de pericle si cu pdn'a, si candu lucruiu vine la estremu, chiar' si cu braciulu. Noi aflămu, ca barbatu cei mai străluciți in sciintie ai anticuitatii, la timpu de lipsa au descensu din Parnasu, au taatu arm'a a mana si s'au loptatu pentru patria sacrificandu-si unii chiaru si vidti’a. Aceste timpuri de barbatîa au trecutu; invetiatii moderni nu-i poți scote din chiliele loru, ne- cumu apoi se mai iă si arm'a a mana pentru patria. Ci bine! aiba densii grige de pulpitulu loru, nu mai catu se nu Hmu cu totulu si in generale indiferenti Ia acdsta institutiune! Unu midîlocu putinte pentru escitarea si consoli- darea patriotismului mai este si cantata. Cantata seu music'a nobilitdza semtiemintele omului, Si-ta insufle- tiesce. Eta cumu descria clasiculu anticu puterea cantului: Quid mi rum? Ubi illis carminibus stupens Demittit atras bellua centiceps Aures: et int or li cop illis Eumenidum recreantur angues? (Ce mirare? Daca tocma fier’a cu o suta de capete uimita de acele cântece skpldca orechiele negre: si se desfetdza sierpii împletiți im perulu Furieloru.) **) *) Societatea gimnastica din Hamburgu emise mai in anii tre- cuti o provocare la poporulu germana, in care aratandu pericululu ce amenintia Germaniei din partea Franciei, provoca seriosu /ₜ anu 1 fi. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru t6te provine, austr. pea:;u4, pe ‘ ₄ a. 2 ti-, pentru princ. romane pe anu 38, pe a. lOpiaat. Seâlele populare. (Din „Romanului) In procesulu des voitorii ori-carui stătu Gestiunea organisarii instructiunei publice ocupa fara indoela unu locu forte însemna tu, si acest’a cu atata mai multu, cu catu guvernulu voesce seriosu progresulu, desvoltarea liberale a natiunei. Numai prin instrucțiunea publica, prin luminarea poporului, pdte s’ajunga o națiune la adeverata libertate a poporului; autonomi’a unei comune seu a unei tieri presupune o burgesia, o clasa de midî- locu cultivata; căci fara dens’a ar' lipsi elementele tre- buintiose spre a pute esercită autonomi’a. Totu omulu este unu anelu in laniiulu sociale, este trebuintiosu pentru totulu, d’aceea trebue că fiacare individa se po* sidda gradulu de invetiatura necesariu spre a-si pute împlini loculu seu. N’avemu, de catu a deschide istori'a lumii si vom vede pe fiacare pagina, ca ori unde si’n ori ce timpu unu poporu a voitu cu seriositote liber- tatea , s’a desceptotu in sinulu seu dorinti’a d’a gene- ralisă cultur’a intelectuala Scdlele populare sunt pentru desvoltarea spirituala a unui poporu ceeace este cumu- n’a libera pentru conslructiunea politica a statului. Unu stătu constitutionalu nu pdte se esiste fara instruc- țiune publica, nu pdte prosperă fara scdle populare, căci cetatianulu, fara invetiatura; nu pdte intielege li- bertatea,, nu pole apretiui drepturile sale de omu, de membru alu societății, de cetatianu; fara instrucțiune va confundă libertatea cu licenti’a, va abusă de dens’a si,va ajunge a fi sdu sclavulu unoru omeni ce se folosescu de nesciinti’a lui, sdu sclavulu patimiloru sale des- frenate. Instrucțiunea* publica este mai bine desvoltata in Elveti’a. Acolo gasimu in tdte cantdnele (districtele) scole comunali, fiacare satu, fiacare catunu are scdl’a sa si gasimu școlari din etate de 6 pana la 16 ani., Scdlele primărie le gasimu mai cu sema desvoltate in cantdnele de limba germana, unde le vedemu Ia o inallîme, in- catu putemu dîce, fara a ne espune la o contestare, cₐ s’afla in culmea tuturora stateloru europiane. De vrTo doue^dieci de ani aceste scdle au facutu .mari progrese, astufelu, ca astadi potu servi de modelu Europei în- tregi. Cantdnele francese sunt ceva mai inferidre, si cele italiane, in comparatiune, sunt si mai inferidre. In cantdnele cele mai înaintate in instrucțiunea publica (Zuricu, Bern, Arau, Thurgau s. a.) cursulu scolastica anuale este de 40 pana la 42 septemane; m alte can- tdne, mai pucînu înaintate, precum la Luzernu si la St. Galu cursurile anuali nu sunt decatu de 20 septe- mane. Elveti’a, cu poporatiune de ddue si diumetate milidne locuitori, intretiene un(i numeru de 6780 pro- fesori ai scdleloru populare; numerulu scolariloru este de 410.000, adica mai multu de a siesea parte a po- poratiunei generale visito sculele comunali si gasimu pentru unu numeru de 350 locuitori cate o scdla. Fara - indoela unu resultotu fdrte multiamitoru, mai cu sdma de lu-vomu compară cu starea instructiunei publice la noi. După Elveti’a vine Prusi’a unde s’afla acum 24.290 scdle populare cu aprdpe 33.000 profesori si 2,800.000 școlari; in unn’a Prusiei, gasimu instrucțiunea publica mai desvoltata in Franci’a, unde s’afla 34,300 scdle cu 63.000 profesori si numai 2,900.000 școlari. Pentru alte tiere n’avemu la indemana asemenea notitie sta- tistice, dar’ scimu ca Elveti’a, Prusi’a si Franci’a sunt tîerele in care instrucțiunea publica este mai multu respandita. Suntemu de părere ca scdl’a satdsca (scdl’a pri- măria sdu comunale) se fia privita ca o afacere comu- nale; scdl’a compliinentoria (scdla reale, gimnasiulu), că o afacere a tîerei se aterne de autoritatîle distric- tuali, dr scdl’a superjdra (Aoademi’a, universitatea) si institutele speciali, tecnice se aterne de guvernulu tie- rei. In Elveti’a autoritatea superidra a cantonului in privintpa instructiunei publice este incredintiata unui con- sihu de educatiune; supt aedsta autoritate superidra s afla comișiunile districtuali de scdla, ai caroru membrii sunt inspectorii de scdla. Relatiunea scdlei catra co- munile locali diferă după localitate: in comunile, în care comun’a platesce din fondurile sale pe profesori, precum la Zuricu, la Aarau, Bem, Bale, comun’a 314 esercita dreptulu de supraveghiare printr’o deosebita care singuru nu scie nimic’a ? — Apoi nu este d’ajunsu dregatoria; acestu dreptu de supraveghiare este ma* că invetiatorulu se scia elu insusi ceea ce are se in- multu d’o natura administrativa decatu tecnica; adesea vetie pe altii, trebue se cundsea si artea d’a comunică preotulu comunei este membru, cate odaia presiedintele sciinti’a lui altor’a, pedagogi’a, si acdst’a tocmai — lu- acestei dregatorie; dar nici o scdla in tdta Eîveli’a nu crulu esintiale — este cu tolulu neglesu la noi; scdle se afla supt direcțiunea speciale a unei dregatorie e- pedagogice, pepiniere pentru invetiatori ne lipsescu cu clesiastice. tolulu; apoi este invederatu ca, fara invetiatori peda- Organisaliunea scdlei in sensulu celu mai intinsu, gogi, scdlele ndstre comunali nu potu prosperă. Mi- adica impiegarea si congediarea profesoriloru, formarea siunea invetiatoriului satescu este fdrte mare, este unu si esaminarea loru, alegerea si introducerea cartîloru sacerdotiu; unu invetiatoru de satu, care voesce a-si de invetiatura si celelalte este afacerea stalului. D’o îndeplini, cu scumpatate si ’n consciintia misiunea sa, mare însemnătate sunt seminariele pentru formarea in- trebue se fia unu omu superiorii, se intieldga inaltîmea veliatoriloru si conferinliele profesoriloru (sinodele sco- misiunei sale si se posdda acea abnegatiune sublime laslice), căci esislu in mai tdte cantonele că nesce trebuntiosa spre a pută îndură tdte privațiunile, spre institute legali, cari au o competintia intinsa si asupra a putd severst tdte sacrificiele cate-i sunt impuse prin carora guvernulu n’are, decatu o inriurire mărginită si positiunea sa sociale, avendu in vedere numai folosulu indirepta. Candidalii, cc esu din seminaru, au a se su- comune si, dreptu singur’a recompensa, multiamirea su- pune unui esamenu publicu, in urm'a caruia li se in- fletesca ce da animeloru nobile implinirea datorieloru si credintidza provisoriu o profesura, care ajunge definitiva consciinti’a d’a fi contribuita pentru progresulu națiunii, după ce voru fi datu dovedi, in timpu d’unu anu s’au pentru binele patriei sale. Dar, spre a pută avea a- doi, de capacitatea loru; odata numiți definitivu, im- semenea invetiatori de sate, trebue neaparatu se le piegarea loru este pentru tdta vieti’a si nu pota fi destituiti, d’amu midîldcele d’a pută traf din funcțiunea loru. decatu in urm’a unei sententie a sinodului scolasticu. Amu dori, că cursurile scolastice Ia tiera se fia de Nu sunlemu din acei, carii credu ca trebue se imt- 40 de septemane, că visitarea scdlei se fia obligatoria tâmu in Iote inslitatiunile străine, ca este bine a adoptă pentru toti copîi din etatea dela 7 pana la 12 seu 13 o sistema, fiindu ca esisle in alte tieri, ca putemu ani; că invetiatorulu satului se fia oblegatu a tiend aplică la noi totu ce se practica in alte locuri si ce duminicele unu cursu repetitoru pentru junii, cari au produce acolo resultate bune; scimu fdrte bine, ca fia* esîtu din scdla, că se nu uite ceea ce au invetiatu. care tiera are insusîrile sale locali, ca fiacare națiune Amu dori, se se introducă gimnastic’a in invetiatur’a pu- dre propriele sale calilali si defecte, esistinti’a sa par- publica, desvoltandu - se astfefa deodata cu facultatîie ticularia si ca- ceeace pole fi fdrte bunu si practicabile intelectuali si cele corporali, pinii ajunși in etate de 16 in Franci a sdu in Germani’a, nu este pdte astufelu la ani se se deprindă cu mânuirea armeloru, mai cu sdma noi. Dar credemu, ca trebue se esăminâmu tote, si cele cu darea la semnu. Aceste esercitie, nu numai con- ce vomu găsi bune si practicabili la noi, se le adop- tribuescu la desvoltarea pnteriloru corporali, dar des- lămu si se le aplicămu, faccndu insa modificările confor- vdlta totdeodată si inteliginti’a, dau omului simtiemintulu me stării ndstre sociale. Noi (in Romani'a) avemu unu demnității sale individuali, ’i inspira patriotismu si bar- minisleriu si-o Eforia a instrucțiunii publice, că autoritati bati’a. Amu dori, că copîi cultivatoriloru se invetie e- superiore pentru invetiatur’a poporului; avemu in capitale lementele istorei neturalb, fi si cei si mecanicei, se în- destule asiedieminte publice pentru invetiatur’a supe- vetie, celu pucinu rudimentele geografiei tierei si ridra, dar ceea ce ne lipsesce mai cu sdma sunt istori’a patriei loru. scdlele comunali, este generalisarea instrucțiunii pri- Credemu, ca tdte aceste sunt cu putintia, de nu mărie. Sunt multe sale, in care nu esiste nici o scdla deodata, dar treptata; poporulu romănu este fdrte in- și chiaru in acele sate unde sunt scdle, se afla intr’o teliginte, a data destule probe ea invetia lesne, si c’o stare forte trista; am vediutu candidati, ce s’au numita direcțiune buna pdte s’ajunga in scurte timpu fdrte de- invetialori de satu^ carii nu erau in stare a scrie trei parte. Ide’a greșita, ca tieranulu invetiatu este una rinduri fara gresiele si carii avea mare nevoia a citi prosta cultivatoru, este demintîta prin speriintia, care cele scrise de altii, despre celelalte sciintie elementare din-contra a dovedita, ca instrucțiunea nu numai nu nici nu vomu vorbi. Ce invetiatura pole dă unu omu, vatema intru nimicu aptitudinea la lucrulu manuale, ci 315 incn centribue a se soversî aceste lucrări manuali cu mai multa intehginlia, si prin urmare mai bine; căci omulu invetiatu va sci a potrivi puterea cu trebuinti’a, a me- sură midîtacele cu efectolu ce voesce a produce. Dela invetiatur'a poporului aterna viitorulu nostru; vedemu ca tdte națiunile in giuruta nostru mergu inainte; a stă in locu in mișcarea generale nu este eu putintia sî, daca nu vom pasî înainte cu progresulu generale, vom merge înapoi si ne vom găsi curendu* isolati si delâsati de toti. Amu perdutu pan’acum unu timpu fdrte pre- tîosu, si de nu vomu pune nici acum man’a la lucru, va ii prea tardiuî Winterhalder. Ordinatiuni. Nn Consist 832. 186L Prâclnstitllora PP. Protopopi, C. Administratori, Cin- •dtei Preoțind eparchlale si Iubițiloru noștri Epar- chioti pace si dara dela Ddieu Tatalu nostru carele este in Certuri! Din deosebite parti ale eparchiei ndstre miau ve- nite știrea, ca unele din comunele ndstre bisericesci au primitu o parte însemnata din împrumutata statului la mana, si ca ceealalta catu mai curendu o voru pri- mi, si acestea in obligatii de stătu. N’au lipsite a ajunge la cunosciintî’a mea, inca si acea impregiurare intristatdre, ca fdrte multe din comunele ndstre nupri- cepu sdu nu vreu se prioâpa bunătatea acestora obli- gatii, si asiă se Insa de le tnsiela unii si alții reuvoiiori, si cu deosebire jidovi, aducendu in propusa si in in- dodla de multe ori intreguta p rețin ata pomeniteloru obligatii, că cu atata mai lesne se li le scota din mana pe pretiuri neînsemnate in bani, ba precum cu durere am trebuite ad afin, ca fdrte de multe ori s’au intern- plato, de s’au vendute cu mai pucîne de jumetetea pre- Uuhu loru nominale. Deci, câ reuta acesta se nu se letidsca si mai departe spre grea si însemnata paguba a cresciniloru noștri, eu, că Archipastoriuta vostru, carele in tdte vremea se îngrigdsce de binele vremelnicu si vecinicu alu fiiloru sei sufletești si se straducesce din tdta puterile a ve povatiui pe calea adeveratei fericiri inpiusu de sant’a da- torintia a grelei mele misiuni, vinu se ve dau urmato- riulu sfatu parintieson: Sciti cu totii prebine lips’a cea mare, ce p avemu de totfeliulu de scdle, dar cu deosebire de scdle po- pulare. Prin staruinti’a mea si a barbattlotu eterului si natiunei ndstre s’au si infiintiatu unu ntuneru fdrte fru- mosu de asemenea institute populare; insa trebue se mărturisiți toti cu mine, ca din lips’a midîldceloru pe acelea scole nu leamu pututu aduce inca la starea do- rita, din pricina, ca pentru invetiatori bine cualificati se ceru si leii mai bunisidre. că se tăcu de alte trebuintia mai mărunte, dar’ totu atatu de însemnate. Aflu asia- dara de bine, a provocă pe toti fîi mei sufletești], câ urmandu esemplului celui bunu alu altora creștini evla- viosi de ai noștri, ravnilori de luminarea sa, — sum’a aceea ce o va priimi dre-care comuna in obligatii dela împrumutata statului, se se feresca de a o resfiră, vendiendu obligațiunile unora interesati, cu pretind scadiute, ti se o jertfesce pentru unu fundu scolariu, din care apoi la vreme se se pdta intemeiă sdu sos*» tiene casa de scola si se se pdta salarisă unu invetia- toriu după cuviintia, fara ingreunarea sioguraUdlons medulari ai comuneloru. Deca voi iubitîlora creștini! veți implini acestu stata archiereacu, atunci ve veți câștigă intive, fiiloru, ne- potîlora si stranepotîloru voștri moșia veciniea, carea furii nu o vor pută fură, fbculu nu o va arde si ap’a nu o va innecă^ pe candu la intemplarea din protiva, candu adeca vr’unu crescinu, sdu comuna intrega vendiendu cu paguba obligațiunile de stata raripindute fara de a vedă vr’unu folosu după densele, ve veți castiga ia- sîva cunospintia neodihnite, pentru tapTa cea reu so- cotita. Ascultatî-me daralubitUoru! Aseultatî-me, câ se ve binecuvinte uripaterii vostrii, că se ve binecuvmtazu ai eu acum si totdeuna, si se-mi fiți bueuri’a mea, câ cu Uniacea sufletatai se me rogu lui Ddieu pentru voi si oopîi voștri. Sibiiu, 7. septemvrie 1861. Alu vostru âta tuturora de totu binele voitpriu Archiereu, Andrei a baronu de Slaguna m. p. Circulariulu acest’a se se cetâsca lamuritu si spre audiulu tuturora, prin preoțime in tdte bisericile ndstre parochiale, si PP. Protopepi si Pamehii se invetie pe crescuți, ca in acesta intielesu se faca eparchiotii noștri cu obligațiile, ce au dela impramutulu statului. Capra cercularialui Eptecopescu ddto. A. Septemvrie 1861 Nr 672 catra toti Protopresbiterii din Dieces’a Aradului. nSiugur’a midîtocire, prin carea unu poporu se pdte redicâ la o bunăstare materiala si intielesuala, este ♦ 316 crescerea; pentru aceea toti cei iubitori de înaintare au de a inbracîsiă si spriginf acele întreprinderi, prin care tr6b’a crescerii se inaintdza. „Amiculu Scdlei*, o fdia de septemana, ce esa in Sibiiu din tipografia Dlui S. Filtsch si sub re- digerea Dlui V. Romanu, are de scopu, a înainta cre- scerea cea scolastica a poporului nostru. — Trud’a, ce o au pusu redactiunea acestei foi spre ajungerea atin- sului scopu, ne indatoreza la recunoscintia, si ne în- demna a face cele de lipsa, că foi’a aedsta in tdte păr- țile Eparchiei ndstre catu mai tare se se latidsca. „In acea asceplare dara, ca barbatii bisericesci si literari din cuprinsulu Eparchiei ndstre nu se vor retrage atunci, candu in folosulu natiunei suntu poftiti a spri- gini trdb’a scolastica, — inplinimu o datorintia plăcută, candu pe toti iubitorii de cultura naționala, dra anume pe DD. protopresbiteri, pe parochi, administratori, in- spectori de scdle si pe invetiatori, cu acdst’a i provo- camu: că tot insulu foi'a scolastica mai susu numita pe calea prenumeratiunei se si-o câștige, si in acestu modu pe langa înaintarea folosului seu celui spiritualu deodata se asigureze regulat’a esîre a acestui organu de luminare, care neavendu altu fondu, numai prin caldurds’a spri- ginire a publicului cetitorin se pdte sustiend. „Pretiulu prenumeratiunei pe unu anu e 4f. dra pe jumetate de anu 2 f. v. a. Numerii acestei foi, cari au esîtu dela inceputulu semestrului curgetorîu se potu inca capetă întregi. dupacum din insciintiarile foii acesteia se pdte pricepe; era banii deprenumeratiune se potu tra- mite sdu deadreptulu la editur’a Amicului Scdlei, sdu la cancelari’a dîecesana de aici. „DTa esci insarcinatu, a latî acesta provocare in cerculu submanuatu si a conlucra, se se adune catu mai multe prenumerătiuni.* Pentru încredere Mironu Romanu, protodiaeonu, notariu consistorialu. Materiale de instrucțiune. Istori’a romana natiunala. (Urinare.) §.42. Smiltia. cumnntn ca 6. Tertere, 1292—1295. Smiltiu, cumnatul a lui Gr. Tertere, ca- rele erâ romanu din Moldavi’a, a cuprinsu tronulu, că si celu mai de frunte barbatu in B u 1 g a r i ’a. Tertere a fiigitu la imperatulu, Andro- nicu celu betranu, inse nu I’a primitu de fric’a lui Noga, si pentru acesfa G. Tertere s’a ascunsu in Odriu. — In anulu acest’a (1292) se scdla chanulu Tuctai, si bate pe Nog’a, era Tiaca fetiorulu acestuia si ginerele lui G. Tertere abia scapa cu putieni a-i sei.— Tiaca in 1294 si-pune in cugetu, ca se cuprindă remnulu dela Smiltiu, din caduitia minerii, fetei lui G. Tertere, si unindu-se cu Sfendistlau fiulu lui G. Tertere, in- rumpe in Bulgari’a, cuprinde Ternovu; era Smiltiu fuge la imperatulu, si lașa remnulu. — §. 43. OsfendiHtlavo Tertere, 1295—1322. Tiaca fîi nenorocosu ca se însoți cu O. Tertere, dedrece acesfa că romanu a trasa la sine pe locuitori, apoi prindiendu pe Tiac’a, ’lu sugruma in inchisdre prin nesce evrei; dra pe tatarii Iui, ’i taia. Andronicu Paleologulu se siliă se pună de rege pe Michailu IIL, fiulu Măriei si alu lui Constantinu L, prin ajutoriulu lui Tuctai, si a unei partide din Bulgari’a. — Imperatulu tramite pe Michailu IU. in 1298, cuRadostlavu si ostasi multi in Bul- gari’a, dar Eltimeru, ginerele lui Smiltiu fiindu despotu la Crumu, i vine in drumu, si batendulu prinde 13 curteni imperiali, pe carii ’i tramite la regele in Ternovu, ’si lui Ra- dostlavu ’i scdte ochii. — Regele elibera pe cei 13, dra imperatulu tramite a casa pe G. Tertere tăta regelui. In 1301, regele vrendu se-si resbune a inruptu asupra greciloru, si dincolo de Emu a cuprinșii multe cetati, si altele le a primitu cu conditiuni. — Regele peste 5 ani se îm- preuna cu Eltimeru, si cuprindă multe ce- tati dela greci, insa in 1306 Michailu fiila lui Andronicu celu tineru ’i resbate si la unu anu face pace cu regele. In 1308 regele cu- prinde Crumulu, si pe Eltimeru ’lu alunga pentru ca ar fi tienutn cu grecii. — Regele Osfentistlavu Tertere mdre in 1322, si ’i urmdza fiulu seu Georgiu Tertere. §. 44. Georgiu Tertere II., 1322—1323, Tertere II. delocu începi a cuprinde ce- tatîle greciloru pela Rodope, căci in acestu timpu se batea Andronicu celu tineru, cu 317 celu betranu. — In 1323 Terț ere II., pra- d&a pe la Odriu, si rentornandu cu pr&l’a ’lu ajunge Andronicu celu tineru si in aju- toriulu nopții reapuca prad’a. Boemii a, fratele lui Osfendistlavu, cuprinse cetatîle pe lenga Cops in u, si supunendu-se imperatalui, ge face „Despotulu Mesiei.“ Mai tardîu se ininsotî Boesil’a câ se cuprindă Filipo- poiulu — insa nu potti se faca nici imperatulu ceva, dedrece loann Rusulu invetiatu in artea militară, aperă Filipopoiulu cu tdta energi’a, de si audîse caTerterelL e mortu. (Vă urmă.) Conversatiune cu copti asupr’a pamenlului. Sufrafaci’a pamentului cunoscuta pana acum’a, a- de arbori, burueni, erburi, mușchi, bureți, s. a. crescu fara de pucine locuri pustie, e preste totu cultivata si pe superfaci’a pamentului. Prelanga aceea nenumerate folosita, astu-feliu, catu tierile lumei de adi su-ase- si feliurite genuri de animale, care-si tienu vieti’a cu menea unei grădini nemărginite, in care omenii lucra | feliurite plante. Din trei sute, bă si mai multe genuri, atatu pentru că se se desfateze, catu si pentrucă se de paseri abiă s’au domesticită (s’au facutu de casa) pastige ceva. Pamentulu, candu l’a facutu Dumnedieu, vr’o dduedieci de genuri. Afara de aceea numerulu a fostu pustiu si selbatecu, dar’ dta adi prin maeștri’a animaleloru sugatdrie. a paseriloru, a amfibielord sdu si activitatea omeniloru in ce stare plăcută se afla! a animaleloru ce traescu si in apa si pe uscatu, a pe-* Pamentuhi mai inainte de a esî genulu omenescu din paradisu (rara) si de a se latî peste elu, eră numai unu desiertu nemărginita. Tdta suprafaci’a lui eră aco- perita de păduri nepetrtinse, de lacuri fara margini, de ne- guri nesanatdse, Si de riuri, care n’aveau tiermi ci cur- geau in tdte părțile. Animali selbatice locuiau fara de a duce frica de vre-o fiintia omenesca. Daf dupace dmenii se latîra totu mereu, animalele selbatice inca se retraseră preia locuri mai nelocuite. Pădurile incepura a le taiă dmenii, că se-si faca îocuintie, punți (po- duri) si nai (corăbii), lacurile a Ie secă; si; astu-feliu apoi si negurile cele nesanetose dispărură (se pierdură) si sdrele neinpredecatu incepu a-si versă radiele sule pe pamentu. . Cu schimbarea suprafeciei pamentului se schimbă si starea si natur’a atmosferei sdg aerului. Pădurile Si lacurile tiendu recdla; dar’ dupace dmenii le mai răriră, locurile inca se facure mai calde, si astu-feliu putea se crdsca feliurite plante, cari sierbiă omeniloru de uutrementu. Popdrele unei parti de pamentu nu se indestulea cu plantele ce crescea la ele, ci voiă se aiba si altele de prm alte parti ale pamentului, si astu- feliu începură apoi a schimbă intre sine productele na- turei. Cele mai multe flori deprin grădinile ndstre, care pe desfeteza atat’a cu mirosulu loru, pomii cari ne dau fructe asiă de plăcute, semenaturile cari inframsetiez* tiarinile ndstre, legiunile cari ne sierbescu spre gatirea bucateloru feliurite, viti’a care cu fructulu ei desfetdza anim’a dmeniloru — tdte acostea-su aduse deprin alte tieri, suntu jdaruhi altoru parti depărtate a le pamentu- . lui. Tocma asiă cele mai multe din animalile ndstre de casa, calulu celu folositorii!; — canele pazitoriulu si sociulu celu mai credintiosu alu omului; turmele cele m uite de pe campiele ndstre, — drale depre lângă ca- sele ndstre, — tdte suntu aduse drecandu-va deprin alte tieri străine depărtate. Insa numai pucine plante si animale s’au strapor- tatu din o tidra in alfa. Numerulu toni. e atatu de mare, incatu mintea omendsca nu e in stare ca se tiena tdte formele si numele loru. Peste sute de mii de feliuri sciloru, a insecteloru si a viermiloru minten omendsca nu-lu pdte sci nice cundsce; multe alte soiuri (genuri) mai suntu pe lume, caii ochiulu omenescu inca nu; le-a vediutu; nenumerate animale suntu atatu de miciy catu pentru ele o singura fnindia se pare unu tienutu, si unu stropu de apa o mare; si ochiulu celu mai agera nu e in stare se le oserbeze. Numai dumnedieu ie scie care le-a datu vidti’a, si care le nutresce. . Pe pamentu tdte plantele si animalele si-au locuia lorn, din care nimic’a na se pdte strămuta fara de a se strică! Asiă fia-care tienutu si-are avutîele sale proppie, conservate prin intieleptiunea creatoriului. Nici o tidra nu are de odata tdte bunurile hunei, po candu alfa patimesce de lipsa. Jntr’unu tienutu cresce viti’a; de via, er’ in altulu numai bradulu. . : * : Astufeliu unu poporu totu de un’a va ave lipsa de’ cel’alaltu; tdte popdrele pamentului suntu legate de-o ialta astufeliu, catu formeza membrele unei familie aca- rei părinte e Dumnedieu. Dintre tdte făpturile aici pe pamentu nomei omuiu l’a facutu ddieu astufeliu, catu se pdta locui pe pamentu unde — i va place. Omuiu din tierile cele fierbinți unde arsîti’a sorelui arde tdte plantele, calatoresce in lienu- turile cele reci pururea inghiaciate, unde numai arare ori vede sdrele si numai pucine animale potu se traidsca. 318 Omulu pretutinde e domnu: dinaintea lui tremura ti- grulu in desierturile cele aasipose ferbinti, si ursulu din lienuturile cele aspre acoperite de ndua. Omulu este cordn’a fapturilora depe acestu pamentu, nu numai după trupa dar* si dopa sufletu. Elu trebue se eundsca totu rotogolulu pametitiei, si lucrurile minunate ale lui ddieu ce suntu pe de-asupra lui, câ prin acdst’a se se conducă si indirepte catra ddieu. Pamentulu, acestu globu cumplita, locuita de nenumerate milidne de fiintie, si care inndta libera in universu, mai de multe ori l’au cercunavigatu sdu incungiurata dmenii caietorindu că- lătorie in giuralu pamentului, care in linia dirdpta e de vre o cinci pana la siese mii de mile, si se pdte face intr’unu anu de dîle. Dar marile, cari acopera cea maj mare parte a supr’afaciei pamentului, mantii cari totu de un’a-su acoperiti de ndua si de negura, silescu pe calatoriu se iacungiure mutai. Globula pamentului care lu-incungiuriiu unu timpu asia de scurtu nu e prd mare* Intru adeveru nici nu este, si steu’a care o loeuimu noi in aniversa, este cea mai mica intre tdte corpurile ce- resci, cari le vedemu stralucindu noptea pe ceriu. Numai pentruca noi suntemu asiâ mid ne păru tdte asiă mari si nememirate, candu apoi in asemenare cu universulu fara margini, tdte suntu numai unu fira de pulbere. — Numai pentruca noi suntemu asia mici ne- para atatu de mari munții, cari se naltia, depre super- facia pamentulu si si-ascundu vârfurile in miori, si totuși atatu inaltîmea loru catu si afnndfmea murii in atemeneare cu globulu pamentului nu e alt’a, decatu ceea ce este o mica grabuntie de pe unu ou. Varietati. * Pentru naturatisti. In satulu Maciov’a (langa Lugosiu) o vaca de 10 ani a lut Teodora Nicolescu a fatatu in 2. luniu a. c. un’a viti’a, si in 28. totu aceleiași luni unu tauru. Pana acum’ ambii vitiei traescu, si se iapteza de mam’a loru. Ch. * Puterea de vidtia a cailoru. In Franci’a se făcură de curendu catev’a probe, spre a aflâ, catu ar putd unu celu se traidsca in hnpregiurari deosebite, d. e. in fortaretie împresurate, fara de nutretin Din cercarea făcută a esîtu resullatele urmatd re: Unu cehi pdte trai 25 de dîle fara nutrementu solidu, se nu bea nimica decatu apa. Va trai numai 5 dfle eu mitre* menta solidu, insa fara se bea ceva. Daca in 10 dfe va capatâ nutretiu, in»a nu i se va dâ apa de ajunse, stomaculu i s’a stricata cu totulu. Aceste resultate ve- descu deajunsu insemnetatea apei in conservarea cai- loru. Unu calu, care in trei dîle nu s’a adapatu, a beutu dup’aceea 11 galone (peste 90 patrare) de apa iu trei minute. * Scdlele in regatulu lOmb.-venetiant In cele 13 diecese ale acestui regata a fostu in anule 1860 2008 scdle populare catolice, dintre cari IO acrite principale de băieți cu-si fara de scdle reale, 13 scdle princiale de fete, 1652 scdle elementare de josu pentru baiati, 205 de aceste pentru fete si 88 sorite de nece- sitate. Cu aceste stetera in legatara 62 scdle indu- striale femeesci, 7 scdle meseriare si 61 scdle de re- petitiune ordinare. Din 293,618 copii buni de scote frecuentara scdlele populare publice 104,049. Numerulu invetiatoriloru a fostu 1762, alu subinvetiatoriloru 22f, alu invetiatoreselora 298, alu subinvetiatoreselora 30 alu invetiatoreselora industriare 105, alu candidatîloru mireni pentru statulu invetiatorescu 83. * Copii ucigași. In Chester s'a decisu nu de- multu procesulu a doi copii abea de cate 8 ani, pentru omora. Acesti’a adica câ copii părăsiți, crescuți in bru- talitate, apucara p’unu alta copilu, ilu trasera la onu pariu, ilu bătură acolo pana ilu lasara intinsu, apoi ilu aruncara in apa de se innecâ. Ucigașii cei mici n’a avuta nici o idea de aceea, ca ei cornitu o crima. Curtea judecatordsca i osendi la inchisore de o luna, era după aceea se voru tramite la unu institutu de corectiune pe cinci ani. * După raporturi ofiddse se intemplara in dectn^ știu anului acestai'a langa malurile britice 1225 naw frângeri. Măslinele si refleshinile morale ale Ducelui de Rochefoucauld (din orîgînalu trad. de T. ^anu). 1. In anim’a omindsca esista o generstione per- petua de patimi, asia catu ruin’a uneia e mai totudeun’a reasiediarea alteia. 2. Orwatn de cu luare ta minte se si-acopera omuhi patimele prin aretare de pietate si de ondre, ele to- tuși apara totudeun’a prin vdurile aceste. 3. Amdrea ndstra propria sufere cu mai mare 319 «erabdare condemnarea gustului nostru, decatu ceea a opiniuniloru ndstre. 4. Moderati unea dmeniloru fericiti purcede dela liniscea ce le ofereza umorului loru noroculu. 5. Constantina intieleptiloru nu-e altuceva, decatu artea: prin care-aceia si inchidu agitațiunile loru in anima. 6. Cei condemnati la perdiare arata cateodata o constantin si o despretinire in privinti’a mdrtei, ce in adeveru nu e altuceva, decatu o infiorare d'aprivi la ea; asia catu omulu pdte dîce, ca constanti’a si despretiuirea ast’a e pentru spiritulu loru aceea, ce-e pentru ochii loru legarea. 7. Filosofi’a triumfe za lesne asupr’a nenorociriloru trecute si viitdrie, insa cele presente triumfe»za a- supra-i. 8. Mai multa virtute se cere pentru a sustiene fericirea, decatu nefericirea. 9. Omulu nu pdte privf fara misîcare nici la sdre nici la mdrte. 10. Noi avemu mai multa putere decatu voie; si acest’a ni-e adese spre a ne escusă pe noi insîne, in- tipuinduue ₜQa lucrurile sunt imposivere. 11. De n’amu avea nici o scădere, n’amu află atat’a desfetatiune candu observamu d’aceea in altii. 12. De n’ar esistă in noi nici o mândrie, nu ne- amu cai d’a altora. 13. Mandriea e egala in toti omenii, diferinti’a esista numai in midildcele si in manier’a d’a o arelă. 14. Se pare ca natur’a, carea a dispusu cu intie- leptiune organii corpului nostru, spre a ne face fericiti, d’odata ni-a datu si mândrie, că se ne crutie de du- rerea cundscerei inperfeptiuniloru ndstre. 15. Noi promitemu după speranti’a nostra si lie- nemu cuventulu cu ingrigire de noi. 16. Interesulu ce orbesce pe unii, pe altii lumineza. 17. Cei ee s’aplica fdrte la lucruri mititele, devinu de comunu incapaci de cele mari. 18. Noi n’avemu putere in de-acele, dela cari eterna absoluta conservarea vieții. Pe-candu astadi se iâu de siddia a sufletului mai cu sama ere rii, ori numai singuri, ori cu adaogirea maduvei spinării si â inlregei sisteme a nerviloru, ori întregi ori si numai un a sdu alta parte » acelor’a: ia timpii vechi asta însemnătate se ascriea sângelui, si opiniunea acdsfa mai domnesce inca sî astadi la unele pdpore. Chiaru Si în teStamentulu vechiu s’ar arată unele urme de astă părere la I. carte aloi Moisi 4, 10; 9, 4—cum si in impregiurarea, ca eră oprita d’a mancă sânge, fiindcă prin acdsta sufletele antanalelora w intră in omu. . ; In vechime de^coraunut nu se dă creriloru asiă în- semnătate înalta, câ in timpulu mai nou. Insusi Ari- siotele nu i-a tienutu de neaparatu trebuintiosi spre conservarea vieții corporale si spirituale si dedea cu socotdl’a, ca ei (crerii) ar fi numai o rtponghia reoo- ritdre*, care ar mai stampară ferbintîdi’a sdrelui. Plato ne punea diversele parti si puteri ale sufletaltii în diverse; (deosebite) parti sdu organe ale corpului, cam câ mai inedee Gali, numai cate acest’a spre im* porttrea facultaiiloru spirituale (Sufletești) nu iă intrega corpulu omenescu, ci singura numai deosebitele parii 830 ale creriloru. Amendoi sunt opuși opiniunei, ca sufle- tulu ori spiritulu că fintia necompusa si nedividîbila, ar putea se se afle ruinări te urm siaguru puncta. cane s’a cantata cu siliutia, daca toca nu e aQal* Contna tuturor* acestoru păreri se lupta idealismulu, care de- clara corpulu peste tota numai d’o aparintia gola (na- hoire, nwnk'a). Aici firesce îmi mai pdte fi apoi în- trebare , in cari parti ale acelui’a ar locui sufletulu, de-drece elu nu e privita de unu ce aievea, oi Mani d*unu producta (lucru idealii, intipuire, idea) ata sufle- tatai sdu spiritului. ta fine a mai aparuta si aceea, ca sufletul* fia-cui este a se socoti la corpul* lui si nu la al* altai’a, insa elu nu este nici cwn de a ni lu-mtipui din panta de vedere al* spațiului (locului), ca prin urmare asu- prea lui nu putemu nici cum aplică conceptele de fi- gura, mesura, locu, margine si strensu nimîc’a, si asia- dara de un* locu el* sufletului nu pdte fi vorba in •ensulu acel’a, că de referintâele d’intre corpuri d cor- puri. Acest’a este acelu modu de oserhativne, ce face bes’a sistemei lui Benecke, si după care trebue se dicemu, ca sufletulu e ᵣpretaținde si totuși nk^hre*; adica sufletulu după estimea sa spirituala e pretetinde, dra in sensulu spatiositetii materiale, cu care elu n’are d’a face ninLc’a, nu e nicaire. (Vă urmă.) Rugămintea nud multora tateligtati români di* tiena ta ta Reghinului sasesca catra'Kscel. Sa Metropolitaln Al. Sterc'a Sinlntiu pentru Infiintiarea unei asocia ti uni spre enstienerea si presnararea darabila a scolei na- ționale romane din Reghinuln săsesc*. Escelenti’a Ta, Prdlumiaate si Prdsantîțe Domnule Arc hi ep iscd pe si Metropolite, noue prăbunu si indurata pariate! Escelenti’a vostra credeuM ca veți indurata o ve convinge, ea binele spirituale st morale alu unui popota nici prin unu midîlocu nu se pdte mai sigura fundă, ridică si inaintă, decata prin institute bune de crescere si invetiamentu. Sciti Escelenti’a vostra si cundsoeti ani bine, că noi, ca in dulceâ ndstra patria asemene institute moi virtosu naționale, Inandu afara o pareche de gimnaste, vero ddue trei scdle normali si triviale mei bunicele, altele nu sunt Escelenti’a vostra sciti si aceea, ea de injurii se» culeloru trecute sbiciuit’a mostra națiune^ ne fiindu in stare a-si fondă Capitale propria, tdte institutele năstr* dela scdlele populare pana la gimnasii se sustienu cum se potu din contribuiri sdu oferte, cu unu cuventu din midîldce private, cari la noi după potintia si starea wstra materiale s’ar potea dine ori si cum mari, insa toci* cu cerhtielc oi impțeghirarjte timpului presento, Torte pucine. Lipsita fiindu dara nattunea de capitale si fundatiuni naționali, dr’ privatii totu din privîntîa fi- naniiala nepotendu ajută institutele fotesMea eum of* pofti spiritulu timpului, nu vă prinde mirare pe nimene, daca barbatii noștri iubitori de luminarea si Înaintarea natiunei si respective toti patronii si amicii scdleloru sMienu de cea mei santa datoria, a medîtă adeseori pentru pastrarea si prosperarea scdleloru esiStante, si staruescu din tdta anim’a si cu tdte potfntidsele midi* Idee, pe cai drepte si oneste, a ingrigf despre înflo- rirea lora. Deci Escelentia! sperâmu ca nu ve vomu superă, bă din-contra credemu, ca vomu meriiă”Mnecuventârea si gratfa Archî - pastoresca, daca inflacarati de tduhj de a vedd inaintandu scdlele ndstre naționale, si cu aceste binele nationalu si patriotico, indresnimu cu sub- mwnme fidsc’a a îndreptă indurata atențiune o Eseelen- tiei vdstre, banului nostru părinte, spre mai d’aprdpe Iu» are in privire a starei sodlei ndstre romane din Regfrf- mda săsesc*. Dintre tdte scdlele romane aflatdre m comitatele Turd’a, Clusiu si in Beaunnta Mutesitifai, scdl’a romana din Reghinulu sasescu se pdte numi cea mai buna. A» căuta scdla fandata inca la an. 1886 de demnul* patronu ei amico alu outturei naționale, de națiune multa meri- tataia barbatu Theodoru Sierbanu Lupu, sub neuitatul* invetiatoriu Mate* sî-castfgă in anii ante Î848 renume 'frumos*. ■ Dopa sufocarea revolutiunei inan. 1852 înaltul* c. r. gubernu recnnoscdndu necesitatea unei scdle bune m tieautalu Reghinului, cortcese a se organîaă scdl’a ndstra dopa plănuia Scdleloru normali sub nume de scdla triviale cu trei clase, provedfendn-se provisorie c* doi invetiatori si unu adfrntta. Celoru doi inve» tia teri li se asemnani din cus’a Hodiale locale cate o idfa pro hic et nune deși putina, dara rigura. Ad- hmotalu primi unu ajuta de 50 f. v. a. din fondata normate romano-catohcu. Tinerimea în curau de mu anu facil progresa însemnata sub conducerea acestora trei barbati zeloși intra impHnerea chiamarei loru; insa esoanAi^se intre drasn o cdrta si neinvoidhi scandaldsn, venerabitete eenristerte midllod depunerea adjunctului diw oficiu si transferiroa ambitera invetiatori. In anuta 186& avii a Se bucură scOrn ndstra in 331 persdnele D-loru Sale fetru Anca si Basiliu Dumbrava de doi tineri zeloși intru instituirea ti- nerime!. Acesti’a, desî numai doi inși, prin o diligintia continua, desteritate practica si tractare blanda cu in- vetiaceii sei, sciura a Îndulci tinerimea, alergători» din Campia si moalii resaritem, si-ai initiă in studiele nor- male astfeliu, catu școlarii absolvindu aici, sunt si a fostu in stare totdeuna a trece, spre cea mai mare bu- curia. a parintîloru, la clasile gimnasiali. Inmultînduse de o pacte, școlarii, de alta, parte poftindu^se noua orga* nisare ai acdleleru Demnii, câ fiacare, scdla, care veiesce a trai cu dreptulu scdleloru normali sdu principali se aiba patru clase, câ se nu ne vedemu scdfa degra- data sdu in conducerea acestora trei bravi inr- vetralori infieri din dî in dî scdl’a ndstra^ pana in dhfa de astadi; dorere insa ca pe venitoriu nu ne polemu măguli, in, asemene sperautia: Invetiatoriulu Nicolau Harsianu, ne fiindu in stare a mai potd subaistă, după oum singurii o* vedemu — cu unw Idf» asiâ mica^ s’a muitimnitu de servitiulu invetiatorescu si a părăsita scdl’a — Cei doi — cari tragu salaria din cas’a alodiale cate 190 f. m. c. din fondulu normaiu rom.-catolico, cate unu ajutu anualu de 25 f. m. c. din» fondulu scdlei ndstre câ bani de cortelu! cate 48 Lm. a,, din funda- tîunea Serbaniana cate 8 f. m. c., fiacare cate unu sa- lariu in suma de 271 f. m. c. său* 279 f. 55> cr. v. a. — se plangu mereu si si-arata nemultiumirea cu sub- țirele satana, cerdndn cu tota ocasiunea imbunatatîrea Ie fi loru. Noi vedemu bine si trebue se cundsca fiacare ne preocupata, cumca unu invetiatoriu cu lefa arata!» nu ți-pdte acoperi nici cele mai modeste lipse de tdte dîlele, bâ după impregiurarile presinte facia cu scum* petea cea mare n’au modru do traitu. Si aceea o recunoscemu, ca ar avea dreptu se pof- tesca, câ după unu scrvitiu de optu ani se li se imnul- liesca salarieie, precum se cam intemplă si pela alte scdle; insa ce avemu de a face, daca pe-langa tdta voi’a buna ne lipsescu midîldcele. Câ nu prin descuragiarea invetiatoriloru, sdu chiaru esîrea loru din sinulu scdlei ndstre, se ne vedemu scdl’a cadiuta mane poimane intr’unu rangu cu scdlele co- munale ne aflandu nici unu midîlocu, afara daca nu neamu atinge de miculu capitalu alu scdlei prin care inca numai pe doi, trei ani amu fi ajutati, si venitoriolu scdlei ar deveni mane poimane si mai precariu, după mai îndelunga si seridsa consultare intre subscrisii, după mai multe convorbiri si cu alti inteligenti din giuru, ca ce ar fi de facutu in asemene impregiurari, deveniramu la ide’a de a formă o asociatiune, crediendu ca numai asiâ ne vomu pută dotă amesuratu indigen- tieloru presinte invetiatorii, acaroru zelu i-a sciutu câ- știgă si sustiend reoumele scdlei pana acum, si dela acarora diligintia, aplecare si voia depinde înflorirea scdlei ndstre si pe venitoriu. Deci iertati Escelenti’a vdstra, că cu ce mai adunca fidsca reverintia, încredere si supunere se ve dcsco- perimu opiniunea ndstra modesta in privinti’a formarei indicatei asociatiuni. Pe-langa tractulu Reghinului sasescu statatoriu din 33 comune gr.-cat. se întinde in partea nordica apu- sana prin asiâ numit’a Campia, tractulu Foragauhii Cu 22 si tractulu St.-Martinului cu 17 comune; comunele a- cestoru ddue tracturi de-arendulu sunt mari si avute, fiindcă au locuri întinse si fructifere; pe ajutorinln a- cestora credemu ca potemu contă, dedreee de comunu din aceste tracturi se aduna tinerii la scdl’a ndstra. — Ambele tracturi se dirigdza de nescari D-ni protopop? meritati si zeloși, cari posiedu încrederea poporului sub- ordinatu, si au voia si anima, hă data ocasiune s’a si pro- misu a conlucră pentru infiintiarea unui fondu in favurea scdlei din Reghin, s., mai in fiacare comuna se afla cate, unu parochu inteligenta. care pre lesne s’ar convinge despre santienea scopului, si ar fi si in stare a copacitâ si pe poporenii sei. In tractulu Reghinului autoritatea si energi’a (?) Dlui protopopu si mai d’aprdpe cunoscinli’a ndstra mai cu toti barbatii mai insemnati din comune, ne face se sperâmu, ca desî comunele sunt mai mici si mai miserace, totuși a proportionea puteriloru loru vor contribui, cu 332 atatu mai virtosu de-drece inca multe comune posedu obligațiunile împrumutului de stătu — si Ii se va face cunosculu si aceea, ca școlarii din comunele conlri- buente nu vor avă de a respunde didactru etc. Dela 70 comune din amintitele trei tracturi câști- gate odata a contribui in folosulu scdlei ndstre vremu a speră, ca oferindu fiacare comuna in numeru rotundu numai cale unu minimum de 100 f. v. a. s’aru formă unu capitalu de 7000 f. v. a., alu cărui interese 6 % anu- atim aru face 420 f. v. a. Dara noi sperâmu, ca co- munele mai mari, voru subscrie si cate 200 f. v. a. si asiă capitalulu aratatu s’ar mai duplică, seu celu pucinu s’ar polea sui la unu maximum de 10.000, ale cărui in- terese 6% v- 3. aru aduce unu venilu de 600 f. v. a. Aceștia alaturati la sum'a de 569 f. 10 cr. v. a, cari o primescu invetiatorii noștri din cas’a alodiale si de airea, ar face un’a suma de 1169 f. 10 cr. v. a. prin cari membrii mai din La comunei in solidum, se se pună in stare nu- fructe a câștigă anuala ratele solvende. resolvărea problemei aceștia si ducerea in de* plinire a ideei ndstre, care e întrebare de vielia pentri scdl’a ndstra, DD. parochi si protopopi in frunte insociti si ajutati de inleliginli’a civile potu contribui mai multa, asiadara umilit’a ndstra rogare cu fiesca încredere așter- nuta Escelentiei vdstre acolo cintddia: Că Escelenti’a vdstra, luandu in gratidsa considera- tiune starea scdlei ndstre si fiitoriulu ei, se ve indurați parintiesce a îndatora pe DD. protopopi ai atinseloni trei tracturi , ca punenduse in coinlielegere cu in- teliginti’a romana din Reghinulu sasescu si tienutulu lui, se discuteze asupra midîldceloru, prin care s’ar pută piulu nostru desideriu face fapta Totodată prin o gratidsa scrisore de mana seve indurati a îndemnă pe toti parochii. curatorii bisericesci inteligentii si toti fii sufletesci din preatinsele tracturi, că se ne dea mana de ajutoriu la întreprinderea acesta prin subscriptiunile private ale conciviloru romani din santa, si pentru națiune, că si pentru patria sistata Reghinulu sasescu si magiaru, carii se promitu a pre-₍ f°l°sMria. merge cu esemplu bunu, credemu ca pe usioru s'ar ^r’ⁿ ⁰ ^una intielegere, energica staruintia si con- ... ... . . .... lucrare întielăpta a inleligintiei si a preotîmei sub con- urca totu venUulu anuale alu scole. la vero 1200f. v. a,|dᵤcₑᵣₑ^^^ si patrocinulu caldurosu alu Escelentiei din care amu fi in stare a ne organisă scdla stabila, a । vdstre, de si suntemu miseri, potemu face multu si ne dotă invetiatorii trebuintiosi, incatu se nu trebudsca mare bine!!! a fi ingrigiti si lipsiti chiaru si de panea de tdte dîlele; ' ' Escelenti’a vdstra! Precum cu ocasiunea dotarei ne amu pute câștigă rccuiselele la invetiamentu necesarie, invelietorilorn si organisarea scdlei ndstre v’ati «durata ........................................ r . . . . cu Iota energi a parintiesca si archipastoresca a ne dl si cariile pentru mveliacen misen si orfani: ba dora|ₘₐₙₐ dₑ ₐⱼᵤₜRₒᵣᵢᵤ, ₚᵣᵢₙ cₐᵣₑ v’ati castigatu unu diamant» mane poimane neamu polea vedd in aceea stare fericita, frumosu straluciloriu pe mitr’a archieresca; asia cu acești catu se potemu adaoge la scol’a principale si vero pa- ocasiune v’ati înscrie — de noi toti adoratulu nume — !cu litere de auru in analele scdlei nostre: dra noi, ur- reche de clase mai înalte, că asiâ se avemu o scdla sub- , . masii noștri si toti, carii se voru împărtăși de binefi- reala, docare inca are romanulu trebuintm, ca de panea cᵢᵤᵣᵢIₑ ₛₚᵢᵣᵢUaali «le ₛc₆|ₑi ndstre, ne vomu tiene de cea de Iote dîlele. subscriptiunile, er' scol’a se fia mai plăcută datoria pe citările animeloru ndstre, a a- Câ comuneloru contribuinte se nu le vina onerose duce cele mai sincere sacrifici» de moltiumire si me- sigura de capitalulu o-imorⁱ⁸ eterna pentru Escelenti’a- vdstra, intemeitoriulu j ° ' si regeneratonulu scdlei ndstre. fentu, cam deodata după parerea nostra ar fi se se, .... , , . ... . Donndu din anima, ca ide a ndstra se merităza ia* poftesca in anulu antaiu numai interesele capitalului ₍ₐIfₐ ₐₗₑₙₜᵢᵤₙₑ< ₐₚᵣₒbₐᵣe si părtinire a Escelentiei vdstre, subscrisa, apoi in liacare anu unnatoriu, se se indato-, comendandune gratiei parinliesci, pe langa sanitarei reșca comunele respective contractualilor a depură j dreptei archipastoresci cu celu mai profundu respectu anuinitu cuantu din capitalu cu interesele după intregu jrem⁸ⁿerⁿu capitalulu, asia calu in patru ori si cinci ani — multu — j după olalla următori, se se vdda scol’a cu capitalului subscrisu realu provediula si dotata, ne mai avendu aj se teme de unele evenlualitati ne precalculate. ■ Spre a se usioră comunele intru respunderea su- meloru subscrise si spre a incungiurâ repartiliunile si de acolo urmandele alergări si neplăceri, am vedea cu scopu, câ poporulu se se invetie de-catra preoțime, că prin segregarea unoru locuri din pamenturile araldre, tienelorie de hotarulu comunei si lucrarea loru prin toti Ai Escelentiei vdstre Reghinulu sasescu, 22. Augusta 1861. fii credintiosi Sierbanu Teodora Lapa m. p., proprietariu in M.-Reghinn* Alexandru Siotropa m. p., c. r. perceptorii. Ioane Rnsn m. p., c. r. actuariu in disponibilitate. Georgiu Bolta Cavaleru m. p., c.r. adi mic tu in disponib. Alesandrn Silasi m. p., pensionata c. r. perccptoru si cu crucea de aura decorata. Ioane P. Mageru m. p., proprietariu. Nîculaa Marinoviciii m. p., negutiatoriu. Petru Greeu m. p., negutiatoriu si curatoriu primariu. Georgiu Marinoviciu m. p., negutiatoriu. 833 M.-Osiorheiu, 29. Sept. 1861. Multa onrate Domnule! Ești rogatu a primi spre publicare in Am. S.cdL aicia alaturat’a adresa, spre ce neau siltu o drdpta recunosciintia a fapteloru prestima- tutai barbatu; recomondu plecata ■ Parteniu Trombifâs de Betlen, • protopopu. Adres’a soborului gr.-orieut a M.-Osiorheiului catra, Ilustritatea Sa D-Iu consiliariu de scdle Dr. Pavelu Vasiciu. Ilustritatea Vostra! Aduncu stimate Domnule! Seculii din urma jacu din deretrulu nostru că un’a ndple adunca, sub a cărei umedidla si întunecime gemea gradin’a cea mai scumpa pentru noi pe pamentu — sub gelulu ernii; dra plant’a cea mai nobila din gradina, care udinidra in înflorirea ei — erâ decdrea pamen- tului, rapindu-i noptea inundanta caldur’a si lumin’a, peste scurtu isi pierdu floricelele ornante, foile ei ca- diura palide la pamenta, si trunchiata celu giganticu, tingea a vestegire. Noptea tienu îndelungata, dar in- fine se indura ceriulu, unu viforu cutreitoria sparge nuorii, si dintre aceștia se ivesce auror’a primăverii — departe insa inca si incongiurata de negura si aboru. Dar depărtarea acdst’a, negur’a si abonilu nu potura impedecă reinvierea trunchiului, căci unu gradinariu trimisu de provedintia de dimindti’a pana sdr’a neobosite cură de dinsulu. — Trunchiulu in scurtu odrasli din nou cu un’a esuberantîa rara, si frundiulitiele fragede, de care e acoperita, sunt dovedi vii despre sirguinti’a gradi- nariului. . Aedsta, Ilustre Domnule, e icdn’a cea naturala, ce vibrdza înaintea ochilotu noștri, cari că simplii economi privimu din punctata nostru de vedere la deceniulu tre- cuta si la (ruptele acestuia. Nopte adunca jacea de secuii asupr’a formdsei pa- trie si plant’a cea mai nobila din scump’a acesta gradina — națiunea romana — cadiA perdiendasi fldrea inteli- gintii sale de prad’a vandalismului si ajunsa la starea cea mai trista, la care pdte duce vitrigitatea si uni- lateralismulu pe vr’utiu poporu pe pamenta. Un’a mare, Si cea mai frumdsa parte a inteligentii eră instrâinata — răpită dela noi — invetiamentulu, unde nu oprita cu totulu, eră impedecata ca fortia; despre institute de cultura — si mai alesu populare — nici ca se po- meniă: națiunea intrdga gemea in ndptea spirituala. . Acdst’a ne eră starea, in care ne aflarati Ilustre Pomnule, candu din gratids’a indurare a Maiestății Sale — dar mai multu tramisu de bun’a Provedmttan-inbra^ carati postule de consiliariu de scdle. Scimu Dosire Domnule, cata truda, catu necasu si cala suddre v’a ca* siunata lupt’a spre a pune celu potienu primii pași spre ©smulgerea poporului romănu din ghtatids’a ndpte spi- rituala, dar cundscemu si virtutea, energi’a si zelulu, cu care V’ati luptată; si astadi inca ne pătrunde una santa pietate, candu «e aducemu aminte cum Ve vediuramu in midîloculu nostru,, candu că pe amiculu celu adeveratu contultandune, candu că pe părintele celu bunu ce do- genesce: ambii necrutiendu nici ostendla nici suddre in înălțata zelu de a prelucra pentru prosperitatea ndstra. Si; neobositulu gradinariu nu se îndestuli cu atata, ci întindea insusi fiindu depărtata dela noi tineriloru mladitia. pe care setea de sciintie le-au depărtata din sinulu nostru — prin cuvinte si fapte recreare! Cine scie numerulu sermaniloru studinti, care lipsiti in străinătate aflara ajut or iu; cine numerulu acelor’a, care aprdpe de desperare aflara solatiulu celu mai dulce in parintdsc’a iubire a Ilustritatei Vdstre — ?! . Nu suniemu in stare de a enumeră marinimdsele — nu escelsele merite ale Ilustritatei Vdstre; fruptuta osleneloru: numerulu celu frumosu de scdle populare, sutele de pruncuți, care au pasîlu antai’a-ora pe pra- gulu loru, si prin trinsii intreg’a generatiune venitdre pe pragulu cultarei intelectuale — sunt si voru .fi si pe venitoriu martori vii despre densele, Noi numai con- vicțiunea ndstra aceea o vomu esprimă — si ori-care romănu bunu ve simpatisă cu noi —: ca rara bar- batu se afla astadi in sinulu natiunei ndstre, caruia noi amu fi obligati cu atat’a recunoscintia, cu atțt’a slimp si devoțiune — că Ilustritatei Vdstre! * Scimu ai aceea, ca un’a scurta privire la minunaluta sucesu — va convinge si pe Ilustritatea Vostra, ca opulu ce I’a produsa — e efectul» virtatii, a cărei con- sciintia e cea mai mare bucuria, celu mai scumpa > or- namenta pe pamentu; scimu, ca, pentru. unu romănu de setata celu inaltu. sî amorulu acel’a catra patria s națiune, de care sunleti patrunsu Ilustritatea Vdstra; resplat’a cea mai mare e — consciinti a :de a-si fi im- plinitu misiunea s’a cu tdta santilatea: si totuși nu ne putemu retiend de a inmari triumfuta virtuții prin un’a sincera si fierbinte multiamire din parte-ne pentru ne- obosît’a ostenela de 8 ani; aiba acdst’a numai efectuta acela de a Ve convinge Ilustre Domnule,! ca sunteti scumpu si neuitaveru inimei poporului, pentru alu cărui bine cornu^u jerttireti timpulu acel’a. încrederea si pietatea, ce o avpma cafea Ilustritatea 334 Vdstra aa imbarbatesce mai departe de a esprimă si n’a dorintia generala a poporului si pră umilita rogare a nostra. Nei* Ilustre Domnule, suntemu. pătrunși de maretiulu prineipte, ce a coadusu pe llustritatea Vdstra in decur- sulu aolivitatii, ca adica: „cine va renane acum’a in- dereptu, se va stinge--------------..“, si nu neamu simtî ■ni fericiti că atuncia, candu convicțiunea despre ade- veruta acest’a nearu involnici destulu, spre un’a imita* tiune amesurata egregiuini esemplu alu ItastritaliVoslre; esperinti’a dta timpulu celu mai nou ne-a convins» insa despre aceea, ca marimea vifurilom ce amemntia de presîute neta a odraslire coversiesce tote puterile ndstre, si nici decisiunea cea mai energica, nici iupt’a cea mai ferbinte inanimata de unu asemenea amoru catra patria si națiune aru potea ii altu-ceva, decatu aberarile unei turme lipsita de intielept’a conducere a probatului pa- storiu-----------------------------—. Ce usioru s’aru pota sab atari jur- slan intemplă, si trist’a ndstra esperintie din ceste anu ne insufla ingrigire — că tiner’a odraslire lipsita de cur’a sapientului gradinariu se se inadusiesca prin vifori a- menintiatori. Dar’ noi nu desperâmu Ilustre Domnule, căci ne mangae speranti’a, ca barbatulu acei’a, care ai pana acum a trecutu departe preste marginea datorintii si că celu mai iubiloriu fiu alu patriei se lupta mai muitu din virtute escelsa: nici de aicea inainte nu va resistă im- pulsului inimii sale; căci consciinti’a cea mai durerdsa pentru unu părinte e aceea, de a-si lasă orfani pe pruncii sei, si gradinariulu celu bravu isi desbraca tru- pulu propriu, spre a pole scuti plinele de sperantie mtaditie dinaintea viforului. — Era noi din> partene suntem» obligati pentru totdeun’a prin știm’» si de- votiunea, de care suntemu petrunsi cu concredere catra eonducatoriulu cehi marinimosu, care cu singerfire s’a silitu a pune fundamenta de stinca prosperității ndstre. Nu putemu dara resistă dorintiei ndstre, de a onoră si de aici înainte in stimat’a persona a Mustritatii Vdstre pe eonducatoriulu celu bravu alu culturei inte- lectuale, pe care ceriulu ne a-donatu; nu putemu re* sistă cu atata makpucinu, ca deceniulu trecutu a do- cumentata cu mii de esemple, ca nu ghiatids’a severitate a oiicialismului, ci zelulu celu adeveratu, încrederea si pietatea a produsu faptele cele mari. Ertatî-ne dara Ilustre Domnule, de a esprimă cn ocasiunea acdsta sî aceea dorintia ferbinte a popo- rului, si pre umilita rogare a ndstra: că se binevoiți llustritatea Vdstra si de aici inainte a portă parintasca ingrigire asupra culturei intelecuale a poporului ro* mânu din tractulu acest’a protopopescu, care cu oca- siunea siedintiei sobornicale din 1. Septemvre a. c. n^ a onorata cu placut’a îndatorire, de a esprimă Uuslri* tatei Vdstre pe langa ferbintea multiamita de mai susn — votata seu de încredere si acest’a umilita rogare. Asecurandu pe Ilustrilatea Vdstra, ca neincetatu ne vomu rogă de Atotubunulu Ddieu, se Ve doneze dfle multe si fericite — spre binele comunu ata patriei- sl natiunei ndstre, remunemu Ai aduncu-stimatu llustrilatai Vdstre Din siedinti’a soborului protopopescu . alu M Osiorheiului tienuta in 18. preplecati servi (urmeza subscrierile) Septemvre 1861. preoții tract. si inspectorii mirenesci școlari. Soiri scolastice. Deva 18. Oct, & n. Cu acdsta ocasibne viu a v0 face cunoscuta si starea scdleloru din Cottuiu acesta Acestea tdte s’au organisatu binisioru, eentralisandun* cate 2—3 comune la dalta — fiacare invetiatorn arm lefa pe am 200 f. v. a., lemne (Pajunsu si «uartirr li** beru, plat’a si-voru capetă-o regulata pe luna seu pe» patrariu dela Comitatu, aducendu cuitantie subscrise si de inspectorate districtuala ca au facutu ceva> progresii cu pruncii^ Georgiu Lor en Viu Ungari»* Pest’a. 14 oct. Domnule redactare! Intr - unulu din numerii fdiei DTale Ti-am fostu scrisu despre nasuinti'a tinerimei romane de-aici, de a esoperă in- fiintiarea unei catedre de limb’a si literatur’a romana, te universitatea acdst’a. Eta acuma sumu in plăcut ă» posetiune de a Te in- sciintiă, cumca acea catedra in anuiu viitoriu nesmintita se va. infiintiă, incatu. loculjintf a acuma a si detiermurita lefa profesorului in 1000 de fiorini. Acuma dara pentru ocuparea acestui postu, credo ca sq vă deschide concursu, — si ndue, tinerimei. ro- mane din Pest’a, ne place a crede, ca că pe antaiulu profesoru’lu vomu salută pe D SandruBomanu —Despre care la timpu Te voiu. insciintiă ț y — Oisiulu rapede in septemvre; Credu, ca ou. publicu cetitorhi alu jurnalului acestuia- vă aștepta eW sete, că se scie ceva si despre starea scdlelbru din dl^ strictul» acesta, si inca cu atafh mar virtosu, ftind-ca corespondintiele din partea jromanilorn ungureni dupsl 335 lamentarea unui corespondinte din Ungarfa, sqnt fdrte rare; dreptu aceea, că se «tempera in caUiva ^etea a- r&Cț, io mi-ieu voia, a incunoscinliă pe qa, țMblgui ctitoria despre starea scdleloru romane unite*) din distnctulu acesta; dar că se nu pierdu timpulu cu vorbe multe, me voiu încercă se fiu catu se pdte mai scurtu. Deci se incepemu cu Boroduiu mre că orasiu; aici este scdla du pietra fdrte Una cu cmirtiru eufeeta, zi- dita inca sub de pi’a memoria Dlu opiMopu Sambele Vulcanu si reparata in amilii trecutu prin stanrintî’a resolutalui si bravului barbatu, prd-onoratului Domnu Nicolau Pa 11 a di protopopului Crisiului, cum si prin a htvetfetnriultri locale, ctt uhu salariu de 240 t v. a. solvendu de comuna, 16 orgie de lemne si gradina de ^unelte buna. Invetiatoriulu e destulu. de aptu de a corespunde •hiamarei sale, in auuhi acest’a au frecuentatu scdla 64**) (te elevi impartfii in 8 otesi, au depusă esamefte cu suceau bunu. nufnai ca in timpulu de vdra n’a fostu scdl’a'asia bine frecuentata pe cum s’ar fi cuvenita, din causa ca părinții nu-si prd dau copii la scdla; spe- râmu deci ca pe venitoriu se voru luă meșuri mai •spre, că copîi se se tramite la scdla. Dîsei mai susu ca Borodulu mare e opile^ Mare are tergu, din care trage venita pe ano pesta >400 f. v. a. ai de ce merge totu cresce; sentiendu-se deci lips*a dd cultura aici in districtulu acesta mai curatu romanu, inainte de acdsta cu doi ani s’au provocata orasienii» că venitulu tergutai se-lu sacrifice pe sam’a scdlei, la ce provo- candu-se orasienii s’au învoita bucurnsu, si s’a fostu proiectatu că din susnumitulu venita cu timpu se se infiintieze dasi normali asiă, că tenerii stadiendu aici se pdta fi primiti in prim’a clase gimnasiale; dar o tem- por a! o mores!, ceea ce intrig’a simachinatiunea couirariloru inaintarei romaniloru a facutu totdeun’a, că romanii șe 'cada sacrificiu intereseloru străine, nici •ici n’a lipsita; inliNegdndU despre acdsta noâarHihi (țnagiaru) de Borodu mare si judele comunale (nobile romanu!!!?) de pe. stanei, tdta nidtr’a a misicatu, că se pdta nimici planulu celu nobile alu bravilord romani, pana ce in urma in cvntiMegere pe Sub mana cu ju- dele primariu eercualu. — «rmaglndu totdeodată si pe Xirasîeni — l-au nemicitu eg tatalu. . In desierta se Juptara dop’aoeea bravii protopopi * *) despre starea scdleloru neunite nu sum înTormafu nîcî dMnm. . RL * **) ja arii trecuti s’a suita numerulu eleviloru peste t00> R£ N. P«M»4â « k Cristumu pentn aptnreo cornii celei mate, oaci arunoandu Omenii . iotaiei itadtarei aomaiHilai neghina in sementi’a cea carata^ htavufa foni retMae prosternata, in neghin’a sufooondu sementi’a nu-o lași se resara si se pdta produce fructulu «eta doritul Daca ai ramanulo vă ajută pe inimica spre ia ialpedecă pro- pri’a-ei rntUuro, «lunci perditio tua ex t» larael! (Vă urmă.) Varietati. » • ' UA -1A ¹¹ 11, * Pentru tonstliulrea deplină si Inaugurarea „A- soclatlunel Udstre trâhsîîvane pentru lliera- tnr’â tocana *1 pOpdrnlttl romanu^ s’a facntn concframarea pe 4. Noemvre n. a. ©., po daodu vor pută lua parte U aceeași tați, carii doresca a fi membrii ei. b Roz’a si Giorgin’a. (Poesia didactica.) Pela Petru prin gradina, Oresee-o Roșa ai Giotgtaaț Ceriulu fdrte se londra Veatulu aspra le ’apresdrtu — . Petru iute se grabesce, Roz’a, cu pari si-o propteice, Ventulu, că se nu i-o rampa, Ca-i o fldre fdrte scumpa. t>ar Giorgm’a cea negria, Dîce Rozei cu trufia: * * , ^Prăsta Csti tu dâre mandra, ' Caadu te iăga-aiiă de blsada !u . fii eaadn Petra vrea se pună» - Si Giorginei paza buna, lăt’ — Giorgin’a flusturata, ................ Nu se da la pari legata. — Roz’a - atuncea ’i graiesce: „Partilu bine te paiesce, 86 nil peri iU tiheretie, ' ' Ci 8»uhgT la betrtnede!* ¹ „Bbunrpa Roza! nlis>tnt țdăce, ‘ Ce voieMu, se pete eu >me.M ’ . « Candu Qiorgin’a asiă graiesce, h ' Ventulu, tdta-p prepadesce! ₍ , ᵤ . ₍ Vedi acuma, tu pruncu bunel ; ' Ca acelu ce se supune . Seapa de rea tempeetate, . Și-si castiga libertate. — ₍ , > , Era 6eltt cti capUlu mare, ’ , , NumeraJLîlele sale,— - - . .* - Căci cu reulu se ’ntelnesce, l f . Si atuncea poticnesce. • M-artiu 1858. .* .Jtetaneacu. 336 Mărgăritare/ Asupr'a intaicilord i-resbuna că finiariu celu nobilu; elu svârie cu daliile ’n josu, candu cineva a dala in eta cu pdtra. — Cine nu considera erorile mici, va cadă cu- rendu in mai mari. — Resboiriu celu mai greu este a se faptă cu sine insusi, insa sr triumfala celu mai frumosu este a se invinge pe sine. — Ochii si urechile suni ferestrile, dra gura e usî'a dela casa; daca aceste vor fi bine inchise nu va intră nice esî vre unu reu in si din casa. — Aurulu si arginlulu leu ilu cumpeni, cu câta mai multu ar trebui se-ti cumpeni vorbele. — In fanian’a, din care ai beutu apa* se n’arunci pdtra. — La trei hicruri se cundsce omulu: la punga, ia pocalu si la mania. — Amiculu omului e mintea lui, inemiculu lui — cupiditatea. Insciintiare de Prenumeratiime la Cartea L si U. a Istoriei Romaniloru de , JT. Liviu P. in versiune romanica. Suscrîsulu in anulu trecutu, fiindu indemnatu de cati-va amici ai literaturei romanesc!, traduse si tipărise cartea l-a din Liviu, alu cărei venita curatu lu-apromise câ ajutoriu pentru unu teneru romauu dela academia lipsitu de midîloce, si se oblegase ca la casu, candu i-se aru imbracisiâ ostenea cu caldur’a receruta, va traduce in totu anulu celu pucînu ddue cârti. Prim'a promi- siune nu fa in stare a o împlini pana in minutulu de facia, ca-ce din 500 esemplana ce tipărise, de abia trecură jumetate, celelalte pana in dio’a de astadi jacu nevendute parte la insulu, parte pela O. D. Colectori; a dou’a spre a satisface cuvenlulm de ondre încatu-va se împlini, ca-ce acum se afla in stare a insciintîă pe O. P., ca a esîtu de sub tîpariu si cartea 11-a; dr’ a 111—a o are tradusa; ci miculu salariu profesorale ne- ajungdndui spre acoperirea speseloru ulteridre, pe langa aedsta mai.avendu si târna, ca o va pali că si cu cea d'anteiu, de o cam data o lasă netiparita. Deci se semlie motivata a provocă pe O. ptK blicu cu totu respectata, si de una dala alu rogă, că se bmevoiesca a sprigini cu concursuta seu acdsfn întreprindere iiteraria. Cartea I-a e 80 cr. v. a. „ Ura in locu 56 cr., prin* posta 60 cr. v. Dela 10 esemplana se da unulu rabatu. Prețuita e de a se tramite prin epistole francate^ Cea d’antata are 130 pagine a dou’a 120. Blasiu, 20. octovre 1861. Ioane Antoneli* prof. gimn. Anuntiu. Tocma a esîtu de sub lâscu in tipogra- fica lui S. Filtsch din Sibiiu Carte de lectura pentru scdlele primărie romane de V. Romanu (partea L) 10 cdle in octavu, costa legala 60 cr. Lips’a unei carii bune de lectura pentru scdlele ndstre populare e multa mai simlîta, decatu se trebudsca a înve- dera p’aceea si prin șirele aceste; deci se spera o trecere catu mai buna a cârtii numite, care inca si-va avea urma-" rile sale de multu așteptate. Nf. 162. (1—3.) Concursu. Pentru asiedîarea altui invetiatoriu in loculu de* schisu la scol'a greco-orientăla in comunitatea Costeta mare si micu a cercului Bega din comitatulu Carasiuf se deschide cu aedsta concursuta. Cu acestu posta scolarescu e impreunatu: salariu in bani gala.......................160 t Pentru cheltudra scdlei . . . . 5 (ₜ Deputata in cucurudiu . . . .12 meti * , greu . . . . . 12 * Corle Iu naturala in buna stare; 1 jugu de gradina ) 2 juguri de pamentu estravilanu 1. clasa j sPre f⁰*⁰⁸’¹** Aducerea lemneloru de lipsa, care invetiatoriulu le vă cumpără, gratisu. Competentii au dara recursurile sale documentata pana la 1 Noemvre 1861 Călind, nou, la oficiata como- nalu in Cqsteiu mare se le substdrna» Costeiu mare, 17. octovre n» 1861. WIcolau Damlanu, autiste comutata. Cu numerulu acesfa incepe patrariulu alu 4-led alu anului cariate, pe care reatimpu se priimesce abo* namentu la Am. Scol, cu 1 f. Mai sunt inca esemplare dela 1. luliu pentru cari dorescu. Redactară responsabila V* Romanu. PROPRIETATEA redadtortdhd si a provedietortilui. Provedietur’a si tipariultt tai 8. Filtech. 186L N- 42. Stâuu, 21. Octovre , ( u .î Ese in tdta Sambat’a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fi. 40 cr., pe *4 anu 1 fi. , 70 cr. AMICULIT SCOLEI. ■ '• ■ . o ■ ■ » ■ Pentru tdtq provine, austr. pe anu 4, pe ‘/₄ a. 2 fi., pentru princ. romane pe anu 38, pe */t a. 19 piast. Pela 9’/₄ ore la propunerea Dlui Canonicu Ti- mo teu Ci pariu se tramite o deputatiune la Escel. Sa D. episcopu Andreiu baronu de Siagnn’a spre a-i dâ de scire, ca membrii sunt adunati cu totii si spre a-lu pofti la adunare. Esel. Sa intrâ in sal’a adu- nării pela 9V₃ bre in insocire cu D. G. Baritiu, unde fă primitu prin vivate entusiastice. Domnulu Episcopu prin o cuventare (pe care o vomu publicâ-o mai tardîu) făcu o scurta reprivire la trecutulu celu mai vechia si la celu de mai medee, veni la presinte si arată însemnătatea’dîlei, dup’acbOa declara „Asociatiunea* de infiintiata, era print’a siedintia a celei d’antâia adunari generale de deschisa; apoi des- coperindu adunării, ca in diu’a de astadi se implinesce terminulu pe catu i s’a fosta * incredintiatu conducerea trebiloru asociatiunei, se retrage dela presidiu, depune tdte hârtiile alingatdne de asocia ti tf ne pe mes’a adunării .si provoca pe acest’a a pasî indata la constituarea ei in sensulu stâtuteloru. Totodată mai propune Esel. Sa, câ spre mai usidr’a st mai curend'a ajungere a scopului, adunarea s’aldga. unu comitetu provisoriu, care se di- rige cele pentru constituare. Propunerea fă primita si s’alese de presiedinle alu comitetului provisoriu Esel. Sa D« episcopu Siagun’a, si DD. Dr. Hodosiu, Dr. Nemesiu, Ioane Antoneli, profesoru gimn. si Oroianu, profesoru gimn., câ secretari ai comitetului, dra DD. Dr. Va si ci u de Casieriu si Ioane Pinciu, notariu din Resînari, de controloru provisoriu. Se citiră apoi/ o mulțime de scrisori si depesie gratulatdre din diferite parii de pela bravii noștri barbati mai inde- partati, carii nu putură a luâ parte in persona la sole* nilâte; apoi Secretarii incepura a inscrie pe membrii cati stau tnsirtuatu si cu acdst’a siedinti’a se fini pela 1 xira dap’acnediu i Dintre membrii inscrisi Esel. Sa D. Metropolitu Ales.: S t er e’â Siulutiu a oferitu sum’a cea mai însemnata de 2000f. v.a.; Esel. Sa D. eppu Aiidreiu tmronu dohSiagun’a a datu 1000 f. si D. Axente Selveru, eroulu transilvana dela 1848, drasi 1000 R Du Andulbili Mooidni de Fodn 2Q0 f. si mai'multi Decursulu antaiei adunarî generale a „ASOCIATIUNEI TRANSILVANE pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu*, tienute la Sibiiu in 4.'noemvre n. 1861. Provedinti’a dieesca, care a aperatu in modu atatu de mipunatu elementulu romanu de încercările nimicilore, cat^ s’a facutu in, unu sîru lungu de secuii, asupr’a lui, a facutu s’ajungemu si aceste dîle de rara bucuria si de mare importanlia pentrn noi, câ se vedemu inliin- tiata „Asociatiunea Transilvana romana*,, in feliuly seu, pan’acum cea d’antaiu si mai buna, institutiune menita a ne dâ ceruta repegiune pe calea progresului si a adaoge la adeverat’a, ndstra prosperitate naționala. Onorabilii lectori, sciu acum din diurnalelendstre, ca statutele menționaței asocialiuni sunt întărite dela prd’naltulu locu, .si ca cea d’antaiu,.adunare generala pentru constituarea si inaugurarea aceleia a fostu cla- mata pe 4. Noemvre m a. c. la Sibiiu. . ᵣ In momentele, candu șeriemp aceste sire, tocma decurgu siedintiele adunantiei numite si asia suntemu ia placut’a pusetiune d’a, pute aduce in Nrulu acest’a decursulu si resultatulu acelor a da cuțosciintita onor, publicu. i ₜ • Luni, 4.. Noemvre n., pela 9 dre, sal’a din pasele aeminariale d’aici, in .care, se lie^sera si sipdiuțiele conferintiei naționale^ din lanuariu a. c.si care erâ destinata si pentru siedintiele; de acum, a . fostu inde- suita de mulțimea aceea de romani inteliginti silierani, cati veniră din diverse pății ale romanicei din Tțan- silvani’a si Banatu, spre a luâ p^rte la frumos’a si rar’a solemnitate Pțtionala din aceste dîle,. Ne .pare reu, ca celelalte provincii austriece locuițe de romani nu;fura 4e locu represenUte, mâ chiaru , si Banatulu . participâ Ja adunanti’a de acum, numai priu vr’o jrei mmabrii, pe vnriifuremM •orocosi a-i ₍salutâ in {persanele prâdem^ «Loru DD. Aloisiu de^Vlada^w^u. w comitahriu Carssiului^Dr* A ttauaâi wrJH aur ion es e u, vicenotariula adekn comitetu si D. lov’aPopavioîu, nmgutifttotiii aii comite^ i" ! 838 •Iții, carii prin sum’a de cate 200 f. se făcură membrii fundatori ai asociatiunei. Nu putemu uewintU*, cp Blnsiulu, funta^a acdst’a â naționalismului, s> dbUvu prin sumo- loru mai multu câ ori care alta localitate romana. Marti in 5. Novemvre la 10 */₄ dra se tienâ a ddu’a aiedintia a adunantiei, in care se citi mai antaiu o scrisdre a Esel. Metropolitului Siulutiu, aflatoriu de presinte in Vien’a in caute naționale, prin care a- răta modalitatea reapunderii sumei promise de Esel, sa si Însemnate mai insusu; apoi se citi o soisore gra- iul Hore a Dlui comite supremu alu Coranului, Ema- nuilu Gojdu, dup'aceea se citi ai se autentic* pro- tocolulu siedintiei din 4., in One se citi list’a membriloru inscrisi, apoi se pași indata la alegerea oficialiloru aao- ciatiunei. Mai antaiu se fac* «otisare secreta pentru presiedinte, la care demnitate fii alesu Esel. Sa eppulu de Si agun’a cu 75 de voturi. La paroohiamarea Esel. Sale de prewdinte, sal’a adunării rosua* de vivate ne- încetate. Din voii sarea pentru premedinte mai reeultâ ea Esel Sa Metropolitulu Siulutin capot* 20 voturi de presiedinte, D. Andreiu Meconi de Foen 17, DD. Cipariu, Baritiu si Gavrile Munteanu mai cate pucipe. Venindu riadul» a se alege woe-pieaiedmtete Ia propunerea Dlui Aloisiu Vladu fu alesu cu una- nimitate deplina D. Canonițu Timoteiu Cipariu, dra de secretariu primăria se alese totu eu unanimitate D. Georgiu Bariliu. Se pas! apoi drasi ia votisare secreta pentru toti cealalti oficiali ai membrii de corni- tetu deodata. Insa dupa-ce tdte voturile tara adunate se născură păreri pentru a se intrerupe sfedinti’a si o se aman* pena la 6 ore aer’a oaee-ce se si fac* si dupa-ce urn’a cu voturile adunate se sigil*, adunarea se risipi pala '/, la 8 dra. * In siedinti’a de dnp’amddiu cum si in cea din 6. Noemvre se specificară voturile si se citi resultatulu urmatoriu. De secretariu seeundariu ta alesu D. Ves- temisnu, de casieria D. A. Becfanitiu, de oontro- loru D. Pi ne iu si de arcbivant ai bibliotecariu: V. Romănu. Era de membrii ai comitetului DD. I. Mă- celăria, A. Severa, Canoniculu Papfaivi, Petru Mânu, Dr. Vasiciu, Sava Popoviciu, I. Po- peau, N. Popea, lacobn Bologo, Gavrile ^lunteanu, L Antoneli, Dr.Nemesiu.fa dio’a de 5. noemvre sdr’a tinerii juriști salutai* prin unu conduetu de fado pe Esel. Sa presiedintete mmm- tinnei, pe D, Georgiu Bariliu, pe D. vicepresiedidi* tele Cipariu, pe DD. Alois. Vladu, J. Brenu de Lemeni si Ioane Popasu, despre care insa mi pe largu in Nrulu viitoriu. (V* urm*.) ' Din Qtadni. Onor. D. Red.! Este ingenere sciutu, ca colonele ftOAfllAl lq1 flU AAAA ăte&H ••• WnKavvV 9 WVW VWSH WHKIHfw pentru alte cause scdlare fdrte momentdse, dr* nu pentru frecături lungi; ci fitaduca D. docența Codreana dein ambițiune, se apuca» si combate acele pudne stea ale mele dein Niu 3$ alu Amic, 8©dt dta despre scdlele din tier’a Oltului cam in generata, si cu tdta crutiarea, asiă spre chiarificarea adeverului, ce sî D. C. dîce ca de presente e fdrte necesarul alu pronundă, te rogu se primesci si acestea puctne stre. — D. C. dîce ca pre neasceptate-lu intempină unu articuta din tidr’a Oltului tractandu despre scdlele oltene; acesta-i ade- verata, cad cum dfsei si atonei, inca pana acum n’am cetită vre una corespondenta școlara din tidr’a Oltului, dr* D. 0 de pe Ia Rusall lucra Ia unu articuta despre scdlele din Veneti*a, si totusî nece adi nu-Iu mai tra- misa on. Red., pdte ocupattanile familiari nu-i dau tempo, sdu pdte voiesce, a face unu opu clasico ce avea lipsa de mai multi ani. — Sum silita a spune aceste, că D.£. se fia incredintiatu ca-Iu cunoscu. — D. C. voiesce a a- rată, ca cele dîse de mine-su false, d eu numai aceea am scrisu ce am vediutu cu ochii, si am audito dela barbati demni de credientia, ba si de altumintrea făcui numai unu estrasu fdrte scurtu, cad de me intindeam mai de parte, poteam se arata multe alte lipse si de- fecte ale scdtelora oltene. — N’am pretinsu că Dii invetiatori se faca unu avan* tagiu nu sdu câta de mare in invetiaturi, pentrucă le cunoăcu starea si poterile, d am recomendatu mai multa “noului ofidolatu, centamvirilorn si preuttmei, a se te* grigi pentru scdle a luă mesuri energice pentru imbu* natattrea âalarialoru, d redicarea de scdle ndue, precum si de ale provedd cu docenți aptf, cad vedemu că mai in tdte comitatele cu oficial! romani se facu asemenea pași, midiloceseu prenumerarea tuturora comunelora ta Amic. Scdlei, asia d. e. in dtetrietalu Nasauduiui iote Minimele — sa prenmnerate, multi docenți, si alti pri- vati, fetru unu numeru forte frumosu , d in districtuta Rog^ragiuhii mai toba o data câ alu Nasaudutai, ou rero oMta. se aaMunrieseu, ca nece una comuna, fora «ornai vro o patru docenți', st vre o patra prftati , ai tatuai D. 0. ane curagiuta a dta, ea te am cuatarbuta liniscea, si am aparbita popurniu, te satana! testere 339 ca l’am tredita din letargi’a, in care se afla ri cati n’am disu in ioculu celoru scrise numai atat'a ₛdormiti, dor- mit! in pace!* D. C. mi-recomenda ana modestia in raportulu meu facia cu betraiiulu docente din Recea. — Bu-su ou tdta reverenli’a catra acelu betranu; ci deca a sier- bilu statului 42 de ani, ar’ fi unu pecata forte mare alu lasă se se mai mortifece si acum la betranetia, credo ca ar’ merită o pensiune penlru atare oficiu, care ar’ si capeta-o, numai densulu se voiesca. — Ma incoid D. C. e opu se scia, ca acelu betranu se tiene pre sine câ unu semisuveranu, nu voidsce a corespunde du scaunulu melropolitanu pre calea vicariale, ci de adereptuiu. Inslrucliunele penlru propunere date din partea Vicariale n’a voitu se le primdsca, mai de multe ori a fosta admonuitu, fara a se indreptâ, si D. C. to- tuși dîce ca pote-si vâ avd instrucțiunile de a propune nemtiesce, nresce ca pentru D. C. liera Oltului e inca tidra incognito, nece știa de multele acte de in 59 si 60, ce mergeau la filasiu, si de acolo indereptu, nece despre planSdrea Receriloru; Întrebe pre coleg’a sa din Ohab’a au n’a primita densulu instrucțiuni de a propune limb’a romanii ri IstorFa biblica după Cipariu, Aritme- tice după Giulanu, ele. ri dre cetai din Recea nu 1 se dede asemenea? intrebe-lu ri aceea câ catu a fosta chiaru densulu de maMamita in esamenulu din anulu trecutu dela scdlele din Recea, dr’ despre D. Vicariu si altii (dara de pretorulu Coberta) In-incredentiezu ca s'oru depărtata pucinu multiumili, operatele cum dlsei erau deliniari militare, respunsurele incurcatari nemtiesti, in catu D. Vicariu se vediii silita a pretende pe anulu viitoriu mai multa sporiu in iimb’a romana. Se pdte dara D. C. convinge, ca am vediuta si e- saaiene, ri prin urmare nu vorbescu din venta, nece vmia spusu badea Stana*, după cum dîce densulu, fa- cendu sofisme si alegorii, pentru câ se-si iafrmnsetiaxe stilulu celu minunatul Asi voi se sciu incai unulu din acei barbati forte rarinanti pre «amputa literator», despre «ni dice D. C. ) 5. Fosta-a Mihaiu erou? (c. 0. p.) 6. FoSUM MM Mihain? (c. p. s.) — In cate moduri v’am arMata am propusMime? In sidee. — Candu Sta prop. in topit’* ordinaria? Cere dh* constructiuitile de pe tabla Mae io topica ordinam? Cea d*antaia. — In care stau celelalte? In cea mtdrta. Dece? PMrueoo no oubfectthi el ahu mertibnl propoSWoMltt ela loculu antaiu. — fast pe ! tabla in proputattaitta a trei a snbteotulu sta iu locuia antaiu; aici ve insbmuati, cu suM propuMlioni, in etti topic’a im propusatiunea S. ne servimn, candu voW» a di mai Multa valdta predicatului; topita din ptOp 3^ 4., si 6. sd prO intrebuintitan in vorbire, deciit mai multu 4e catra poeti; fe*4ne topic’a din pfoptt. b o iatrebuinra, candu intrebaitru dup» predicata. (V4 armL) Varietate» in formați or iui n. Lngcnin 1. Oetb'nivf» v. 1861. sAmicuta Scdlei* în Nrulu 40, pune sub nbri^v „Varictati* nesce întrebări in interesata invetiaftietttuM, di la acele astdpta răspunsuri. Eu aproba fdrte duabstere» unora asiâ întrebări; cad neavendu romanii o uniferinitate in direCtnmM 343 școlara, si Q direpliune ștatoruica, conferiutie de in- Apectori supremi, ai cate «dat» de invetiatori,—nu r«wn« alfa, decatu ■ desfoaie unele întrebări pe calea publicității La intrebarea autaia „Care este școpqlu escrieri’ loru de concursu pentru stațiunile invetiatoresci?' pre- 4um si la celelalte, voiu a răspunde plecandu din principiale co«u»iunii școlare din comitatulu Carasip. Scopulu concursului e: a) că se se alega celu mai demnu dintre concurenti, — b) că celu domnu se pdta ajunge dela o stațiune slaba la alfa mai buna; sdu pentru vina in locu de peddpsa dela un’a mai buna la alfa mai rea* 0) câ comunitatea se-si eserceze unu .dreptu politica, dreptulu de oandidare, — căci nu se -pdte că comunitatea, se n’aiba influiotia la alegerea ar celuia, pe carele ea ’lu platesce, Celq mai demnu invetiatoriu intre concurinti e a- eel’a, carele a) a finitu preparandi’a cu mai bunu testi- moniu, — b) a depuau esamenulu de metodu cu mai founu suceau, — c) a servitu câ invetiatoriu mai multi mă si d) pdte are si atestate de diligintia in scdla și biserica, si de purtare buna in comuna. — Aceste se iau in consideratiune la denumirea unui invetiatoriu, prin comisiunea școlara din Carasiu. De amu vrd se desbatemu mai pe largu dreptulu politico elu comunei, de a candidă, seu după parerea amofa, chiaru de a alege definitiva pe invetiatoriu, — atunci amu trece la alta tema. Bu SUN de părere, ca dreptulu de oandidare tot- deun’a se pdte dă comunei, — căci incatu ar sminti, inspectiunea mai ioa'ta pdte corege; dra dreptulu de .alegere definitiva, nici decum, — căci de abusurile .cele multe nu amu putd propesi. Se revenimu la dreptulu de oandidare, ce de-lu ooncedemu comunei, atunci intelnimo ahusurile aceste: «) s’a esperiatu cumca judii, notarii așa ai preoții (I) pe tocmescu OU invetiatoriulu oonowentu, că acest’a se pletdșca la unu cate 10 f. si mai multu, pentru că ei pp candidexe pe invetiatoriulu concurenta in locuia Mima, sdu alu doile etc. apoi câ candidatnr’a se se ăntarpaca insa prin unu atestata dam cu dieoi de sub- scrieri ca comuna na vre pe altulu de invetietoriu, (fara pe acel’a carele a platitu pe cei trei corifei din Salu3- b) s’a espenatu, ca multi concurcnli se tocmescu pe sub ascunsa cu antistii comunali, cumca voiescu a pervi pe mai pucinu că alti concurenti; si in acestu antistii £acu intriga, câ se aduca pe celu ce cere papi pucinu fia catu de prostu sdu ddra si betlvu, si «tunel difermti’a de plata sciuta se o bage io poșunariUț -r sdp pentru parsimoni’a comunei, carea se reduce de dmenii intunereoului asia de tare, inoata nu se intere- sdșa de scdla. -- Aceate ddue abusuri adese, insâmna atat’a ea o comuna, unde se făcu de aceste, inca nu e matura, — inca na e vrednica nici de dreptulu de oandidare; -r și in aceștu,modu, comun’a pentru intrigile unor’a ar trebui pusa sub tutela și curatela. — Tristu lucru, ca trebuia se venimu si fa asiă idei. — Ddea nu oonco- demu comunei dreptulu de oandidare, atunci trebuia se plepâmu din principia absolutislice si se pârtinimu despo- tismulu, — se punemu invetiatori rei, nedemni, fara că se aiba comun’a de a contradlce, — atunci e dreptu a dispune despre pung’a altui’a; acdsfa insa nu e pdte pretinde acefa, carele are aimtiu de libertate, censti- tutiune drdpta, si doru de propășire. Incatu inse aru proveni abusuri in comuna, direc- țiunea școlara mai inalta, le pdte nimici, alegendu pe cehi mâi demny, fara că se fia si candidata etc. Par acuma, curea e direcțiunea școlara mai inalta.■T- In privinti’a acdsfa, dâra nici unu comitatu nu sta asifi de bine că Carasiulu; dedrece aci direcțiunea școlara 0 reprezentata provisoriu prin o comisiune școlara, — carea se pdte dtce, ca in adeveru e o direcțiune școlara naționala. Cu atate mai desperate sunt scdlele in alte comi- tate, unde sunt consiștoriele — dlcendu — străine, sdu iurizdietinmle politice dispunu asupr’a loru; —■ tendinti’a ndstra se fia că pe viitoriu scdlele se aiba direcțiune n a t i u n a I a, — său directori, că mai nainte de 48, —' șdu inspectori că dela 48 incdce, -r* inse acele nici decum se nu se increda consislorieloru, si juris- dictiuniloru 'politice, — din membri de alta natiunalitate! Djn acestu puncta de vedere comisiunea școlara din Carasiu, in copgregatiunoa din 4.Sept..a. c. a pro- testatu in contra cerculariylui 11. D. episcopii alu Ver- sietiului, precum se vede si din decisiunea adusa sub Nrulu 703- (Vedi „Am. Sc.“ firii 39. si 40). Lasandu chiaru la o parte legile pentru autonomi’a școlara romana, candu iu privinti’a aceia, Maiestatea Sa, ’si rezerva drpptqlu de ordipatiuni, — — noi gn vomu suferi nici candu câ Santîtii epjscopi,— sdu con- sistoriele său semidirii mțnori^ gentium de pria curtea episcopesca se ne fia directori generali (natiunali! 10 de șcdle; p așiă batjocura numai in șcelu casa pdte cadă pe națiunea romana, candu ddra guber- nulu ar condemnă-o pentru viitoriu pe manile masi- nistilonj intunerecului, — candu sufletulu si spiritulu ei 344 Se arunca de prdda unor’a, carii dup» testimonial» tre- cutului, nici făcură alfa, decatu ’lu nedusîra se nu rtiei resufle nici unu picu a omu cu demnitate dela Ddieu.— Fia-le pecatulu strigători» la ceru, — pe sufletul Totuși, — ore atunci, candu unii din protopopii romani natiunali (catra carii am ave noi banatienii în- credere) striga, ca pentru ce se se eschida preotîmea, dela influinti’a asupra scdleloni? dre au dreptu deplinu, si motive destule a intrebâ acesfa? -----------Eu sunt de părere, ca din punctulu legis- laliunii ndstre nu au dreptu, — dra din alu politicei, pentru puseliunea nostra trista, facia cu serbii, nu si potu culege motive intielepte! In Banat» d. e. suntu doi episcopi resariteni peste romani, si acei episcopi sunt șerbi. — Lașa, fia si șerbi se dîcemu; dar atunci candu traiescu din suddre» ro- maniloru, ai.iu putd pretinde se se intereseze si de caus’a ndstra, sdu baremu deca nu ne ajuta, se nu ne strice; insa Domne! ’i vedemu de regula intre inimicii roma- niloru! — Nu cumva Dloru! asteptati propasîrea ndstra dela aceștia, — seu pizaraii de prin curtea D-Loru? Mai departe: Intre diece protopopi, — doi sunt ro- mani cu anima si faptele, — acelora doi am putd in- credintiâ scdlele, dr’apoi se sacrificâmu scdlele din 8 protopopiate? — Intre preoți s’aru află mai multi cu zelu pentru scdle, — insa ce pdte, ce platesce cod'a, candu la capu se impute pescele? — Ma, candu si intre preoți sunt destui intriganti, si chiar’ deosebi in contr’a inve- tiatoriloru,— ce vreți mai multu? Ar fi bine se scimu resultatulu si sporiulu scoieloru din Crisian’a, decandu stau sub episcopi’a Aradului? — De ati scii ce dmeni binemeritati sunt si acolo pentru scdlele ndstre, si intre acei», meritele Dlui Pap Jânos! Comisiunea școlara din Carasiu a decisa câ con- cursulu se-lu publice totdeuna comun’a: a) pentru ca comun’a candideza, si din acest’a scopu recursurile se dau la comuna; b) pentrucă comisiunea comunica cau- zele sale cu comun’a prin judii de cercu, si adese-ori prin subcomile, — si din aedsta causa, procedur’a o face mai scurtu; c) pentrucă comuna trebuia se platdsca la jurnale escriereade concursu,— si comisiunea n’are casa de anticipare.— Altumintre comisiunea școlara privesce „Am. ScoIjc câ de unu jurnalu oficiosu pentru scola si pentru acdst’a si pan’acum a recomendatu comuneloru câ se deschidă concursulu deosebi si in „Am. Scdl.u La * dou’a întrebare: «Ca este vre-o tacsa pentnt invetiatori, candu ei si-primescu atestatele de cu»M- catiund, ori decretele de asiediare?" Respunsulu e: Atestate de cualiocatiune se tienu de esamenele de preparandia, si de metodu; despre tacsa pentru aceste sunt altii competinti de a respunde; ce se atinge inse de decretele de asiediare, date prin comisiunea școlara din Carasiu, potu dechiarâ ca nu o tacsa nici de unu cruceriu, nici pentru decrete, nici pentru alte afaceri oficidse a comisiunii. Invetiatorii, carii primiră decrete* potu mărturisi. Eu din parte-mi, nu-mi potu închipui, nici in alte parti, tacse pentru decrete. — Credu, si sciu insa ca nelegiuit» se st or cir dela invetiatori destui bani, — i-am audîtu chiar si plangendu-se; insa trebuia se tăcu, căci de a-si spune numele unor’a mi-ar dîce dra: nOmulu acest’a e asia de atilialori» * (?). Cei vatemati respunda! Eu din parte-mi cugeta, ca tipariulu si calea pu¹- blicitatii are si misiunea de a aduce la virtute si cu-* nosciinti’a sufletesc» pe cei negri la sufletu,— si are- tandu-i la lume, ar’ fi siliti moralicesce — deca e inca omu — se Da de omenia. ’ La a trei’a întrebare: „Ca potu-se aplica la po- sturi invetiatoresci, individi fara de studioiu pedagogica ? etc.a potu respunde ca comisiunea școlara din Carasiu, pana acuma nu a avutu lipsa se pună individi fara pre- parandia in atare stațiune, — dedrece hi Carasiu se afla inca multi preparandi fara stațiune; din contra a venitu unu casu legiuitu innainte, candu in loculu unuia fara preparandia, s’a denuinitu unu preparandu absoluta. Eu sciu ca in alte parti lips’a de preparandi, ab- soluti e mai mare câ in Carasiu si urmdza câ se se a*- plice si individi fara preparandia, dec» au cunosciinlie trebuintiose, câ se nu remana scdl’a fara invetiatoriu; — ma, cunoscu si asia invetiatori fara preparandia, carii asia se cultivară, in catu merita afi sustienuti de invetiatori si a le dâ prerogativa chiaru si innaintefr multor'a preparandi obsoluti, carii nu invetiara prepa* randia pentrucă au chiamare, ci câ se scape de înrolare. Lucru firescu, ca in asia casu, trebuia luata ie consideratiune salute» tinerimii scdlare; si nu a indi- vidului; — mai bine se sufere unu individu mai slabu in cultura de e si preparandu absolutu; decatu tineri- mea unei comune intregi, — si prin acdst’a si poporulu. Aceste le dîcu din esperintia, Si cu anima curata Dr. Mărie ne seu. L’edactoru responsabila V. Romanii. PROPRIETATEA redactorului si a provedietortilui. ............ M.ll.l.. , , * Provedietur’a si tipariulu '' lui 9. Filtech. ' N- 43. * SiOitU, 28. Octovre 1861. Ese în tdta Sambat’a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe ’/„ anu 1 fl. 70 cr. Pentru t6te f provine, austr. AMICULU SCOLEI. pe anu 38, pe ’/ₜa. lOpiast. Cuventarea Escelentiei Sale P. Episcopu And. Br. de Siaguna tienuta in 23. Oct 1861. cu o- casiunea inaugurării si deschiderei Asotiatiunei transilvane pentru înaintarea Literaturei si culturei poporului romanu. feta, Domnitorul au sositu diu’a cea dorita pentru infiintiarea unei Asociatiuni, carea se aiba de problema nțiteralur’a romana si cultur’a poporului romanu.* Marturisescu sincera convingerea mea, ca eu pro- blem’a, asociatiunei ndstre o caracteriseziu precatu de nobila si frumdsa si unica in fetiulu seu astadi in in- avemu si astadi pretutindeni, pe unde se afla națiunea ndstra. Asiadara aducerea aminte de acești barbati ro- mani binemeritați reconcedu eu Asociatiunei. Si in alu treilea întielesu dîcu, ca debue se ne ui- tamu in trecutu pentru aeeea, câ se nu se intemple si in venitoriu literatiloru nostrii o asemene vatemare, pre- cum s’au intemplatu la anulu 1850, candu unu comi- sariu imperatescu au incredintiatu unui preotu sasescu traducerea unui opu metodica din limb’a germana in cea romana. Ceea-ce intieleganda eu țatunci, candu 4—5 coaie se si tipăriseră, am facutu pașii debuintiosi si am nimicitu esîrea la lamina a acelei traduceri. Inse trdg’a ndstra națiune din tdte părțile, unde se afla ea, preotulu sasescu si-au pusu bine in punga onorariile pe atata si de seridsa si grea, pentruca cere o perse-1pentru o traducere miserabila. Eu anca atunci tradri- verantia de fieru si Unii sacrificiu din inima. Acestea le afirmezu eu după natur*a scopului Asociatiunei, ca- rele este înaintarea literaturei romane si a culturei po- porale in deosebite ramuri prin studiu, prin elaborarea si edarea de opuri, prin premii si stipendii pentru dife- ritele specialități de sciintie si arte. Toti scimu, ca tieranulu, candu ara, nu cauta in- dereptu, ci inainte, că brdsda sa șe nu o gresiesca. Inse factorii Asociatiunei ndstre, candu vrdu se ne- suidsca catra ajungerea scopului Asociatiunei, voru avă a' caută mai antaiu.indereptu, adica la studii clasice,din seculii vechi, si apoi voru, avd a caută inainte, adica a cultivă limb’a ndstra după form’a sciintieloru clasice. Anca mai debue se cautamu in trecutu si in altu întielesu; va se dîca: de si Asociatiunea ndstra este cea d’autaiu in feliulu seu la noi< totuși vocea trecutu- lui ne spune, ca pelunga aceea, ca pana astadi. n’am avutn nici o Asociatiune formale, si din partea statului Recunoscuta si aprobata, carea s’aru fi ocupatu cu Iile— ratur’a romana si cu cultur’a poporului, dîcu, pelunga tdte acestea totuși au fosta barbati romani singuratici, cari prin scrierile sale si edarea acelor’a lu lumina s’au jneritatu premultu pe țprenulu literaturei romane si alu culturei poporului. Astțelu de barbati natiunali bine- meritați pentru cultur’a literaturei romane ai cultivarea ^poruțuj romqnu amu avutu> goi si paua acum, ai i cerea acdst’a o caracterisai de miserabila, pentru-ca parintî’a sa intr’altele cuventulu' germanu „Methoden- buch* Fau tradusa pe romania „carte de modrari.* Mi- serabilitatea acestei traduceri de totu se da pe facia, candu cuvintele romanesci „carte de modruri* leam traduce in germania; căci „carte de modruri* nici candu n’ar potd face in limb’a germana „Methodenbuch.* Deaca mi se iarta a aminti aci, si alte împrejurări fatale din anii mai de curendu trecuti, cari primejduiau libertatea culturei poporului si ondrea barbatilora nostrii intieleginti, atunci debue se aducu inainte asa resu- cola a fostului Ministeriu de invetiamentti, prin carea cariile acelea, ce s’au compusa sub manuducerea mea prin intîeligintii nostrii, s’au tiparitu in tipografi’a ndstra diecesana si apoi s’au introdasu in' scdlele ndstre po- pulare, s’au pusu in capa de a ie opri de ’ntrebuintiare si a ’ntroduce altele, pe care nisce creaturi de ale lui necunoscute pe țerenulu literaturei ndstre leau com- pusu si leau tiparitu in Vîena. AceFasi Ministeriu au pretinsu dela mine in anii'trecuti, că pe profesorii gim^ nasiuloi nostru An Brasiovu sei tramite la Vien’a spre depunerea esamenului de cualificathme profesorale; sciindu eu, ca esaminarea aceea se face prin o co- misiune statatdre din membrii de refigiune si națiune străină, am reiăustratu pe bas’a anomaliei, ce ăr’ urma de acolo, candu profesorii unui gimnasin romsnu de 346 dintiele cele debaintidse pentru infiintiarea acestei aso- ciatiuni, ceeace ca ajatoriula tai Ddieu am si ajunsa, predau adunantipi constituante scaanula onorifica ala presiedtalai oe l’am ocupata pan’acttm din încrederea D-Vdstre, si in sfersîtu redicandu simtiemintele sufle- tului catra ceru dîcu: Domniloru! mds’a dulceî maicei ndstre este pregătită pentru dspeti mtriti, mte’a ndstra a fostu pan’acam îmbrăcă ta in doliu, dar de acum inainte se imbraca ea în haina de nunta si poftesce la mdsa pe toti fti sei, că se stratecdsca si ea in si cu cas’a să si se inoidsca pe fîi sei precum se inoiescu tineretiele vulturelui, si se rdga tei Ddieu dîcandu: Ddmne alu poteriioru, fi cu asocistiunea aedsta acum si totdean’a; căci totu darulu devarsîtu este de susu dela tine pă- rintele teminiloni' Amen! relegea orientala ortodocsa ar* debui se depana esa- menu de cualificatiune profesorale înaintea unei co- misiuni de religiune si națiune străină. Dar’ si mai multu se ve spunu. Acelu Hfoisleriu, intidegundu, oa Episcopi’a ndstra s’au rădicata o tipografia inca la a- nuta 1850. si aci tiparesce cârti bisericesci si școlare spre acoperirea proprieloru lipse si spre inaintarea cul- turei poporului, m’a trasu la respundere de a me de- chiară, ca Episcopi’a ndstra, pe carea Ministeriate de oultu se ’ndoia a o recundsce de priimita din partea statului, de si Maiestatea Sea Imperatu o tractă că pe un’a recepta, dîcu. Ministeriate de culta m’aa trasa la respundere de a ne dechiară, ca Episcopi’a ndstra de -unde si-au capetatu dreptulu de asi potd rădică tipo- grafia? Acestea am aflata de debuintia a vi le comu- nică, domniloru! cu acesta ocasiune, că se ve incre- dintiati despre neadormit’a priveghiare a ierarchiei bi- sericei ndstre pentru sustienerea libertății binesocotite in cultur’a poporului si spre mântuirea ondrei barba- tiloru nostrii intieliginti, precum si pentru adeverirea acelui adeveru, ca caus’a cea drdpta, ce o am represen- tatu eu in aceste trei obiepte si in alte multe au esîtu din luptele susatinse cu triumfa! Aceste esemple le am adusu inainte aci spre a- celu scopu, că sa aretu debuinti’a cea imperativa pentru vedi’a si auctoritatea Asociatiunei ce membrii ei voru fi indetorati a o sustiene si immultî prin studiu, prin e- laborarea si edarea de opuri literare, ceeace, precumu am dîsu mai susu, nu se pdte ajunge fora paslrarea unei seriositati si perseverantie, ce sciintiele după na- tur’a loru o pretindu dela toti aceia, cari vreau a se ocupă cu ele. Acestea premitiendu, trecu la obieptulu dîlei, si a- siă pe bas’a resolutiunei imperatesci din 6. Sept. a. c , ce mi s’au impartasîtu prin decretate guberniate din 26. Sept. a. c. N. 7693. prochiamu Asociatiunei Tran- silvana pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu de Asociatine publica ai recunoscuta de stătu in intielesulu statuteloru sale din 21. 22. si 23. Martiu 1861, si provoca adunarea, că se pasiăsca la consti- tuirea Asociatiunei in sensulu sectiunei II. din Statute, apoi in sensulu sectiunei III. la alegerea oficialiloru Asociatiunei si in sfarsttu in intielesulu sectiunei IV. la prefigerea terminului pentru cea mai d’aprdpe adnnare generale. Si asiă implinidu însărcinarea DVdstre din 10. Matu 1860 si din punctate 4. si 5. ate protocolului cowfe- rintiei de sub U/M Martin 1861, că sa duca corespun- La cuventulu de mai susu alu Esel. Sale, D. ca- nonica TI mo teu Ci pariu rosti urmatdri’a vorbire înfocata si petrandietdre, care fd întrerupta de nena- merate ori prin „se traidsca*: Escelentia, Domni ai frații Candu ne uitâmu înapoi la istori’a poporului nostra si mai alesu la a natiunei ndstre din asta patria dulce, carea e antantele Idganu ate viatiei romane pe aceste locure nordice-orientati, mai ca nu aflămu în seri’a a- tatoru mari secuii dela inceputulu cetei • ate doilea alu erei creștine pana acum peste mediuloculu alu cetei de alu XIX. de cată numai dîle de lacreme, de doreri si de suferintia de tdta forma; er’ dîlele de bucuria pentru poporala romana si pentru națiunea ndstra tran- silvanica in specie au fostu mai pneme si mai rare de- catu pdn’a de corba 'alba. Cultur’a romana ce au a- dusu cu sene in Dacia din alte parti a le temei moi fericite si mai desfătate, si s'au straplantata in acesta pa- mentu rece si inghiatiatu, cultur’a de carea marturise- eu tdte ruinele si tdte anghiurele patriei ndstre, acele 40 de cetati ce le numera Ptolomeu in geografi’a sa cu numele abiă cu 50 ani după strămutarea nostra in acesta Babilona, — tota, mai tota cadifi preda gentilom barbare, care in acte de a predă Grecfa si Itali’a, Aten’a si Rom’a se para că din preefa patriei ndstre si din raiaua cui tarei romane de pe acesta pamentu si-au luata gusta de a se incruntă in ruinele si ale celoru alalte provincie din fmperiuln romanu. Din acesta rotea totala a natiunei numai Ddieu scie cum amu.scapatu, numai că prin minune, si numai cu pdea di cu viatfa, 347 eaci acele incursiuni si predatiuni nu numai ne an ra- pilu averea si cultur’a ce o-amu avutu, ci ne au. răpită si mii de mii de suflete de ale fratiloru sdu parin- tiloru noștri, si ddca ar’ li fostu mortea loru numai corporale, mai pucina le-ar’ li fostu si amaratiunea, inse decatn mdrtea naturale mai este morte si mai cum- plita pentra omu, sclavi’a. despărțirea de ai sei, si mai pe susu de tdte semtiulu unei ruine natiunali; căci nece o dorere pdte se se asemene cu acea dorere, candu vede, omulu nu numai perirea sa, ci vede deo- data si perirea a unei patrie, a unei națiuni întregi, mai fdra .nece una sperare de o redicare din aceea perire. Inse din tdte aceste ruine providenti’a ne-a conservata inca in aceste doreri cumplite , unu tesanra nepretiutu, care nu ni l’au potutu răpi nece sabi’a in- vingatoriului, nece cradîmea tiranului ce domnea pe corpureie ndstre, nece poterea fisica, nece politic’a in- fernale, —• unu tesauru născuta cu noi dela tîtieie mai cei ndstre, dulce ca sărutările maicutieloru candu ne aplecau la senulu loru, tesauru mai scumpa decatu via- ti’a, tesauru care de l’amu ti perduta, de l’amu perde, de vomu suferi vre unadata, câ cineva cu poterea au cu insielationea au ou momele se ni-lu rapdsca din ma- nile ndstre, — atunci mai bine, mai bine se ae înghitia pamentalu de vii se ne adunâmu la părinții noștri ea aceea mangaiare, câ nu amu tradatu cea mai scumpa ereditate, fora de care wu amu ti demni de a ae mai numi im loru: limb’a romandsca. — Ci sperâmu in providenti’a divina, speram» in vertatea neinfranta a natiunei, pe care intru atati secuii nece in cea mai a- pusa aorte a ei nu a tradatu-o; sperâmu in marii băr- bați si insufiettti. fii ai ftatismei, cari mai alesu in aceste tempure critice, in care se tracteza cestiunea de a fi tu a nu fl, ce iota barbaifa demnb de unu romanu ve- chio, cu iota resolutinnea nefeoiarita, si cupdn’a si cu cuvenlulu si cu fapt’a au spriginitu si spriginescu. caus’a QStiunale, caus’a culturei, in beserica, iu scdla, in po- litica; cari si-au intorsu tpta influenti’a, si pusetiunea; si n’au crutiatu nece ostenele, nece spese, numai si numai câ sesi sprigindsca pe acdsta națiune, cu alu careia nume se lauda si a careia limba o vorbesce. Chiaru si asta dl solene, ce ne a adunata din tdte partîle patriei, e unu testimoniu alu vietiei romanesci si p protestatiune mai solene decatu și .juramentulu ca națiunea romana nu vrea.,si nu va suferi nici o data, câ se apuna din seri’a natiunilonț câ romana, ca nu vrea si nu va suferi nici o data, acpța batjocura câ Sp, ne lapede de șlu seu nume si dea sa limba in favdrea nici celei mai culte națiuni si limbe in lume, ca atatu mai pucinu in favdrea ori-carei alte, carea eri alalta eri erâ inca neeulta, barbara, si care pana si astadi inca nu si-a scuturata rugin’a ce o rodea pana la anima inca înainte de 20— 30 ani, seu inainte câ de o suta de ani. Acdsta adunare atatu de numerdsa, atatu de strălucită, de atati barbati bravi si demni, cari au atata bucuria nu-si pregetară, nici ostendl’a nici spesele oi aa alerge aici in depărtare si se ie parte la acesta ser- batoria natiunale, e unu documenta neinfranta, ca se sinitu măreți a fi fii a natiunei romane si a ee numi cu numele stramosiescu. Națiunile, cari viseza si traescu in acelu visu desiertu, ca ore-cum â dre-candu totu voru se aduca pe Romanu, câ se-si despretiudsca limb’a si se adoreze pe alfa străină, cari nu se potu desba- erâ de ilusiunile lori ca romanulu va mai voi a se impenâ cu penele străine si voru inavutî seraci’a a- cestoru națiuni gamfate si pretensive, — depună-si o-data pentra totdeuna tdte ambițiunile reu calculate, desceptese din vis’a loru si nu se mai nutrdsca cu ile— siuni 'Seci si amigatdrie. Ca amen, amen le diceam pra, ca mai curendu va trece ceriulu si pamentuln de- catu se se mai preface romanulu in cea sdu cea na- țiune. De romanu câ națiune dîcu nu de romanu câ individu, ca deca au fosta impregiurari, tandu cate nun bieta de romanu, au de fdme, au de goletate, au de drecare ambițiune, au de vr’unu alta calcuhi s’8 depăr- tata de trapin’a natiunei sale si s’a inochiatu câ unu olivu domestica in oliva selbatica, ast’a s’a putata in- templâ, pdte ca se va mai intemplâ, si pdte ca chiaru si in dîlele ndstre se vedemu cu ochii asemui templari; sei Ișsâmu inse in numele lui Ddieu, se-si caute feri- cirea si repausulu animei unde le place si unde sperdsa se le afle — ci romanulu câ națiune, pe carele 17 se- cuii l’au strambata la pamenta in adevera, ci nn l’au rupta, nici la smulta din radeoina, si deci inainte se mai trdca si de 17 ori-oate 17 secuii, totu romanu va remand, de s’ara duce si cu miile instrainandu-se; ast’a ne eoredinti’a neclatita, si sperâmn ca toti cei ce nutrescu asemene credintia nu se vom rustnâ căci mai medudsa e trapin’a ei decatu se se osce, deca se si usca multe .si ori-cata de multe ramuri din corpulu ei; câ unu agru fructaosu, carele e in stare nunumai a nutri graulu din .destulu ci si polomid’a. ci polomid’a se va arde dr’ graulu se va adunâ si drasi se va somenâ, câ .sementft re nu-i lipsdsca in tdta eternitate. Ci nu voiescu a me întinde mai departe macara ca multe s’ara mai putd dîce si aduce din viati’a 348 natiunei, ce demustra invederata, ca desierte suntu tdte | Scdla districtuala principala in Lapusiulu ' sperarile, ilusiunile, visale, indesiertu tdte amăgirile, * ungurescu. * măgulirile, momelele, indesiertu tdte sofismele si machi- natiunile tuturora cari mai ducu si tragu sperare, ca dor’ dor din romănu voru putd face alta poporu nor- dicu au asiaticu. Unu razimn natiunalitatei romane se implanta astadi, ci sperâmu ca asemeni razime de asta si de alte forme se voru împlântă si deci inainte si mai multe si mai poternice. Se urămu dar acestei tenere plante, ce astadi se implanta in a dou’a a ndstra patria, se-i urămu bine- cuventare dela celu ce sustiene si spriginesce tdte, că cu ajutoriulu celui Preinaltu si cu zelulu invapaiatu alu natiunei nutrita si crescută se ajunga catu mai curendu Ia statur’a normale, in carea se inverdidsca, se infrun- diesca si fracture in miite se aduca de bunu si dulce gustu tuturora romaniloru, fracture de cultur’a si propasîrea in tdte ramurile sciintiei, artei si civilisatiunei. Se urămu Domni si frați si acelui mare barbatu alu natiunei, ca- rele dela inceputu cu căldură a cuprinsa Ia senu-si si fora pregelu a condusu pana in momentulu de acum o^rindu-ai după puteri tdte cele trebuintidse pentru ide’a acestei asociatiuni, care astadi din idea trece in realitate. Sei urămu din anima caldurosa, cu sinceri- tate nefaciarita si cu resunetu strabatatoriu, că celu ce se dechiardza cu intielesu comunu si cerculu Cap.- Monostora din districtulu Chidralui de a concurge ta , I’a inaltiatu la aedsta mare trdpta se-i insufle portarea ⁸<^a infiintienda in Lapusiu, care avându devis’a ..zn- de grige parintesca pentru națiunea romana, nunuma ™^⁵ unitis“ sa si primita, in 1856 s au începută pre- ta cele sânte si Ddiesci, ci si in cele ce se tienu de;Ie?erⁱ,e ⁱⁿ casa închiriata, si s’au făcuta repartiția pentru bunăstarea unui poporu demnu de o sdrte mai buna,|aduⁿarea materialului de casa școlara, in 25. luliu 1858 de buna starea nunumai materiale ci si mai vertosu de.sa ⁶aⁿWu tandamentulu scdlei după datina prin II. Sa ■ > - J * __ J • aceea stare eminente, ce distinge pe o națiune culta de catra unu popora, precum cuventulu destinge pe omu de că se-si nutresce fericita, alte vietiuitdre pe acestu pamentu. Se-i urămu vedia efectuate intentiunile marenimdse ce le catra națiunea romana se-si vddia națiunea mai fericita decum o aflase Ia inceputulu pa- storiei sale; se-si vedia mangaiarea cu ochii, repausulu si multiamirca sufletului inca si in viati’a aedsta. Sei urămu dîle fericite, in midîloculu natiunei ajunse la fe- ricire, dîle multe si împreunate cu ne’ncetata multia- mita din partea acestei națiuni bune si tenera semtîtdrie; cerendu si rogandu-ne, că si de aci inainte se bine- voidsca a cuprinde si-a adăposti, a ajută si a sprigini acesta tinera societate, pe care o-a iubitu si o-a ocro- tita dela leganu pana in^ momentulu de facia. Se traiti Eselenti’a Vdstre! T. Cipariu m. p. Ungurescti. De multu era sentîta defectata unui institutu mai inaltu de crescere că o lipsa de tdte dîle la poporala romănu de ambe confesiunile in partea nordica a Sol- nocului din launtru, in depărtare dela Clusiu de 12, dela Baia mare 6, si dela Nasaudu de 9 miluri, unde bieții părinți si de altmintre cei mai miseri in tdta Tni’a na potu concurge cu pruncii sei, cei insetati de nectarala sciintieloru; — provedinti’a inse voi că acesta merita filantropica se se ascrie binemeritatului fostu pretaro o. r. cercualu Dlui Elia Mitkiewicz, împreuna cu D. proto- popu tract. I. Dragomira, sub auspiciele II. Sale D-luț episcopu diecesanu I. Alexi. ₓ Inca in anulu 1854 se contieldsa susu laudataluD. preturo cu protopopii tractuali despre crearea unei scoli paritetice in Lapusiulu ungurescu, in care toti pruncii ' din cercu fara distingere de confesiune se se primdsca, si poporulu imbracisiâ acesta planu cu nespusa bucuria, sustienerea scdlei, — abiă se statori principiulu, si dta D. episcopu Alexi, in vdr’a acelui anu vediuramu edi- fi ciuta crescundu music’a Iui Orfeu, ce ar’ face unu etagiu mari gata menitu. ondre cu 6 pentru și radicanduse că zidurile Troiei Ia si in primavdr’a anului 1859 edificiula si fala ori-carui orasiu Jn patria, cu odăi, si in facia pamentului 4 odăi 4 clase, se inaugurâ spre scopulu Edificiulu calculata gata constă Ia 4000 f. ci co- munele s’au ajutata multu candu au prestata singure materialulu, numai maeștrii au constata mai multa. Cu durere cauta se amintescu trisl’a intemplare si lacun’a ce se viresce aci in analele scdlei acestea; Sa- tan’a care mai voesce ₍a mirosi tamaia suntita decatu a suferi contielegerea intre frații de unu sânge, ’si virf si aci unghile cele aducatdrie de peritiune, că plănuia cu tina trăsură se-lu nimicdsca. — Cineva din clerului romănu orientata a cercului scolariu — fia ertatu — a denuntiatu la ven. Consistoriu Sibianu scdl’a, „cumca adeca in scdl’a aedsta se descdpta idei prd liberalei 349 scdl’a acesta e propaganda ^de catolicismu, tineretulu gr.-resaritdnu se strica si periclitezi, căutările biseri- cesci nu se propumi, etc. de feliulu acest a, - in a cărei urmare Esel. Sa D. eppu de S i a g u n a prin unu cerculariu indrepiatu catra D. protopopi concernenti sub asiom’a ca tdte scdlele au se fia strinsu confesionale “ absolvdza, ba opresce pe poporulu gr.-neunita de a mai contribui ceva la scdl’a centrale paritetica din La- pusiulu ungurescul si se dîce apriatu in Jacelu ven. cerculariu cumca totu ce au prestata comunele gr.-res. la scdla se retnana de pomana. Prin acestu pasa a fratîloru neuniti nu afirinu cumca s’au nimicitu si erucisiatu planulu originariu, pe tdta in- templarea ni - s’au pusu pedecile cele atei grele, căci din 80—85 comune curaiu romane abia a remasu con- tribuitdrie 46, — ci bravii) romani totu n’au des- perata, ci se alipiă cu mani cu picidre de caus’a școlara, paaace in idrng an. 1859 se tramisera dela gu- vernata o. r. trans. o comisiune in^estigatdria, se de- cidă care comune neunite voescu a mai contribui si care nu, in persdnele DD. consil. școlari Dr. Vasiciu, C, Festl, Translatorulu Muresianu, Trombitasiu dela M. Osiorheiu; ci nici acum nu se deslipsescu co- munele tdte pana ce in urmă pentru evitarea frecari- loru eventuale e» r. guvernata fu silita a eschide cele din! urma 12 comune neunite dela contribuiri, — ddci cade sdrtea scdlei singuru pe urmerii unitîloru, ci dra M-se adauge necadiulu cu catolicii din 3 comune me- stecate, cari pretindu dreptulu de a pune unu alu 2-le invetiatoriu, catolicu cu Idfa de 300 f. — in contra a- cestor’a insa se făcură proteste la locurile mai inalte, precum si in-contra denumirei scdlei de «catolica ger- mana* — Vedi Fdi’a pentru minte etc. Nr. 44. 45 1860. Soborulu din Suciu de josu. Sustienerea si acoperirea speseloru acestui insti- 4uta se bolari dela in. c. r. Locotenintia cu dtulu 4. Dec. 1858 Nr. ¹⁴⁸ din repartitiunea după f. de dare: dr’ unde s’au pututu se acopere din venitulu craslmei de 3 luni, fenulu satului, interesele împrumu- tului na tiu o alu etc. ce prin organele respective se de- pune la perceptorulu c. r. — aceste 46 comune confe- țescu anuata 1224 f. din care 1090 servescu de salarie docentîloru, dr’ cestuia de 134 f. cu altii o suta ce se percipdza dela străini sub numire de tacsa. școlara (Schulgeld) s’au strapusu casei c. r. spre fundarea unui capitalu scolariu. — Școlarii gr?-ne uni ti că si altii străini je primescu numai pe langa depunerea tacsei de 3—4 £ pe anu. Studiele predande in scdla Lapusiana sunt: roii— gidnea, legerea romana, ungara, germana, gramatic’a romana, ungara, (germana acum mai pucinu). Istori’a patriei, geografi’a, calculatulu, desemnuta, geometri’a’ istori’a naturale, economi’a, fisic’a. si cântările. Școlari sunt pe fiacare anu cate 100—120, dintre cari 60—70 gr.-cat., 20—40 gr.-orient., 10—20 rom.-cat., 3—6 reformati, 2—4 israeliti din partile Ungariei cate 10—20. Suplenti de invetiatoriu au fosta iu 1857 bravulu teneru pedagoga lacobu din Feldru, in 1858 Elie Ber- ciu, in 1859 s’a denumita provisoriu 3 docenți I. Busitie, că docinte primariu cu lefa de 420 f. relutu 52 f. Laur. Caba, docinte si catechetu cu 367, Teodora Ro- tariu cu 252 f. P. Lucas Nagy, catechetu roia.-cat. cu 52 f. pe anu. Disolvanduse oficiulu cercualu c. r. că patronatulu scdlei, amu remasu fara patronu prin urmare nici de IdPa profesoriloru nime nu a purtata grige, ci ei din 1. Maiu a. c. se lupta cu ce mai mare lipsa materiala, D. jude cereuata — alta cum romanu — voesce cu orice pretiu ruinarea, si pe sate agitdza in contra, dîcundu „ca nu va mai ingreună in viitoriu comunale cu scdle, căci cine voesce a amblă, acolo e Baia-mare, Clusiulu, Si- biulu, acolo au amblatu Dlui, scdla din Lapusiu e zidita pe nasipu* — ba din mandatata Cottutai restantiele școlare s’au depusa la Dlui, vomu vedd catu de fidelu vă manipulă că se ne putemu percipă lefile. Cu reformele constituționale 23 de comune a ca- diutu in districtulu Chiorului si sperâmu cumca zeloșii noștri oficiali romani dela Siuricuta nu-si voru trage nici pe viitoriu ofertele dela^cestu institutu, unde li-se crescu pe anu cate 25—30 de tineri — cateva comune cadu in dbrculu Caticaulu, altele in a Retegului, ci 11. Sa D. eppu din Gherla si va întinde precum si pan’acum parintidsca grige că scdla acdsta se nu sufere lipse, din contra se j se ameliordze sdrtea. — In vdr’a trecuta se convoira conducătorii po- porului de ambe confesiuni se mai teutdze o apropiere, si vediendu cum obligațiunile împrumutului natiunalu pe dî ce merge se vendu si se făcu nimica, s’a încercata aceste a le oferi pentru fundata scolariu. După proiectata ală- turata comunele .tote s’au învoita ci durere ven. consis- torii nu le-au aplacidatu *) că ai candu dieu n’am fi in un’a si aceeași patria, n’am avă o mama dulce, un’a si ♦) Pe sfatulu D-lui vice-comite mai t6te comunele si-au ven- dutu obligațiunile in t6mn’a acârta; si cu cate 76 f. suta, acum nici pomana numai e de ele, Idem. 350 •oeea limba, datini, religinne ! ci e aperantia cumca in scurta vomu cânta inca intre paretii acestei scdle: »Dar noi pătrunși la ... . jurimu ca vomu di man’a se fimu pururea frați! LapuBiulu un gureș cu, in Octovre. Ba Multiamita publica! । M. O. D. Vasiliu Popu fostului prefeptu alu studîeloru si profesoriu in seminariulu g. c. * Ghierleanu. Adanandune cu ajutoriulu lui Domnedieu sanatosi dela vertele parintiesci drasi intre murii acestui institutu Kterariu, câ sene apucâmu de edificiulu celu maretiu si pomposu alu scientieloru,— ne amu reintorsu in gradin’a museloru că se-le cantâmu cântece sondre si nutritdre de suflete, cu renoite poteri ne apucâmu de percur- gerea studieloru teologice, — carii suntu bas’a si fun- damentala fericirei atatu acelei tempurarie , catu si a- celei eterne. — Inse după ce amu facutu o privire seriosa nu te mu aflata, si nu te aflâmu in midîloculu nostru M. O. Dle! cu dorere debue se marturisimu inaintea ori-si cui, — ca nu aflâmu in midîloculu nostru pe acehi do- rita barbatu, carele pre noi, — carii ne adunâmu din tdte unghiurile patriei, cu bracie deschisa ne ascepta in sinulu acestui seminariu domestica pre a- carui arena deunadată fuseremu norocoși a pasî; noi amu pasîtu că incipienti spre teologia , dra M. O. Dta, că prefeptu de studie si profesoriu; unde apoi in de- cursulu estoni 3 ani trecuti ne-ai condusu, că oonda- catoriu inlieleptu catra limanula fericirei, prbsperitatei, ] si catra scopulu la care amu tientitu si tientimu. Ilustritate’a sa bunulu nostra Părinte si Eppu ala Ghierlei, cunoscanduti prd bine insusîrile carii te carac- terisdza, — semtiendu lips’a unui atare preotu cum sunteti Dvostra, a binevoitu parintieste a te transpune jn Santau de administratoriu protopopescu si parochu locala; — că acolo cu talentele-ti celea eminente, si cu sciinti’a-ti cea fundamentale, se conduci acea turma credintiosa patriei si natiunei catra fericirea cea pa- mentdsca si cerdsca. Te-a dispusa acolo, — că turm’a cea nuinerdsa a poporului romanu s’o îndrepți pre ca- lea civilisatiunei, spre care astadi tdte popdrele si na- tiunele nisuestu; cu calu mai — virtosu avemu lipsa noi romanii, carii amu fostu sgudiuti de avantagiurile si fatalitalile noverceloru tempestati. M. O. Dle! ou dorere mmlîmu depărtarea Dtale din midiloculn nostru, si aoeast’a ca atat’a mai tare ne apasă animele nostre. căci na te potemu onoră ia persdna ca cate o salutare purcedienda din aduncata ankneloru nostre, si se ti prestâmu acea dulce si sin- cera multiumita cu oare-ti suntemu datori, că unui profesoriu;—dar’ na numai că unui profesoriu ci si că unui barbatu alu natiunei nostre, care a luata porte la tdte conflictele anului acestuia, si in a caruia pepto bate ana sânge ferbinte romanesca si adeveratu pa- trioteca. Mai incolo in tdta franchdti’a si sinceritatea ti mar- turisimu, si ne adresâmu sincer’a-ne mnltiamita cu carea ne simtîmu îndatorați catra M, O. DTal pentru tdta o- stendl’a, carea ai intomatu-o catra noi ai asupra ndstra? că catra nesceari fii de buna sperantia a dulcei si iu- bitei ndstre natiuui — lovindu, si restomandu tdte p^- decile acelea, — oara ddra ni« s’aru fi potutu pune spre impedecarea maintarei ndstre iu sciintie, virtute si moralitate; aducandu-ne aminte de nerepetîte — ori că se intorcemu adeseori foile istoriei, care este isvo- rulu cela mai secura spre asi conduce unu poport glori’a sa; — asiadara si noi numai prin si cu ajuto- riulu istoriilorn celoru fidedemne ne potemn conduce ca cine suntemu; mai pe scurta dîcundu: Ne-ai adusa aminte ca ori-intre ce impregiurari se ne falimu cu nu- mele acestu eroica, cu carele providenti’a s’a indurata a ne insestră; se ne aducemu aminte de Rom’a dounfa lumei căci ea e maic’a ndstra, si de Traianu părintele nostru, care a colonisatu Daci’a cu stranapoti romani- loru, carii suntemu noi. Te asecurâmu M O. Dle! din partene ca sementi’a sedita in aminele ndstre a picata m pamentu frupti- feru, si va produce frupte multe si mandse la timpaln seu. Fia incredintiata ca simburele acel’a, cane a jamdtu mfasioratu in leganulu orbei nesciintie, secuii peste secuii sugrumata de furi’a temporiloru, celoru barbare, acum in cepe ase desvoltâ in tota romanulu in care mai este inca unu picura de sânge strebunu, cu atat’a mai vertosu in noi carii cunostemu bine catastrofele natiunei nostre. Inca odata ne mai repetîmu adunc’a-ne amltiumha asecurandute M. O. Dle! ca intru noi vei avea deplina mângâiere, si dupace vomu pasî la locurile prin SantTa Sa Eppnlu nostru destinate; --- vomu sih' cu totii ca pași energici si paraleli a conduce poporala romanu spre înaintare; Ti vomu urmări pașii’ ca totii voim porni bucuroși cu crucea in frunte pentru apararea atota 851 Mi aantu, drepte ai satatariu pe acesta pamentu. Prințese# M. O. D. si amate alu nostru profesoriu că Mti intonâmu versulu urmatoriu alu poetului: „Semper hotios, homenqu» tuum, laudetque manebunt'- ca- sele cu litere aestergivere e inscrisu pe bollitur’a ani- meloru nostre. Primesce dela noi că deia adeveratj discipoli ai Dvostre aedsta a ndstra recunoscintia si jDgltiemita publica. GhierPa 2. Noemvrie. Stimatorii fii si alamni . din Seminariului G. C. Ghierleanu. Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urmare) . §.48. Si sin anu Streanti meru 1353—1392. Sismanu, sdu Susmanu e fiulu lui Michailu IV. si eschide pe fiulu lui Alesandru dela «regata. Regele avea trei frați, pe Stratimiru banu in Vidinu pe Asanu in Preslavu pi Traci a, si pe alu treile (Marcu ?) in Do- brodicia,— dra elu a remasu in Ternovu. împărțirile unei tieri, suntu șimtomele de morte ale ei. — Sub conducerea lui Marcu bulgarii si grecii se resculara in contra lui Ion Pale- ologu, si acest’a chiamă pe Amuratu cu turcii in ajutoriu, — Amarata vine cu 12,000, ai ’i invinge, — apoi din voi’a lui Ion Paleo- Jog cuprinde Culiopoiulu,—dar’mai tardiu fora sfiala si Odriu, si-si pune resiedinti’a Aci. — Amuratu ’si puse in cugetu că sesi resbune a supra lui Sismanu, pentruca locu- itorii lui ajută pe imperatulu, si pentru acdst’a a platitu luntriloru genoveze că se-i treca dstea in Bulgari’a (1360). — Aci bate pe Sis- ■manu, carele rage la Dunăre, si deaci tră- snite soli de pace, — si capeta de muiere pe fdfa lui Amuratu, născută din B r e i d ’a. — Amuratu intra in Servi’a si aci a luata cu puterea pe fdfa lui Urosiu regelui Serviei, — apoi voindu că se mei triumfe in Bulgaria, «ude ca in Asia e rescdla, si se rentorce. — - A-b-i-ă se rentdreera turen, st penrt(1865) Ludovicu regele Ungariei, carele cuprinde Vidinulu -si pe banulu Stratimru — gi- nerele lui Alesandru L Basarabu din Romani’a — ’lu prinde si ’lu duce captivii. Peste unu anu Sismanu pldca cu turcii in contra lui Ludovicu dar’ acest’a confederata cu Vlaicu domnulu României ’i bate. — Scapandu Stratimiru din captivitate. Vlaicu in 1369 trece Dunarea scdte pe unguri din Vidinu si pune dra pe Strati- miru, — dela care, Ludovicu ’lu recuprinde la unu anu. — In 1389 vine Amuratu cu turcii, si pre- ddza tdte privinciele dela Dunăre, — Mircea I domnulu României, Lazaru alu Serviei, si Nieolau Gura cu ungurii pldca in contra loru. — Intelninduse in 15. Maiu la Craiov’a lenga Margu, se luptara pana sdra fara suceau, — si peurma se retraseră creștinii. Unu serbu ucide pe Amuratu IL — Lazaru cade prinsu si i se taia capulu, — Sismanu se supuse si peurma fh ucisu de Baiazetu fiulu Sultanului. In acesta modu cade Bulgari’a, si re- gataln ei in 1392 se face unu Sangiacu tarcescu; dra natiunalitatea meso-si macedoro- maniloru apune pentru secuii,—pana ce la daco- români — deși avea si ei batai cu turcii, în- cepe a se desvelf si intari. — Ce nenorocire mare adusera turcii asupra crestiniloru in Europ’a, numai in viitoriu vomu vedd; Nu ar fi putata se se intemple acdst’a ddca domnitorii creștini eră dmeni, — inse si ei au vruta nu- mai se rapdsca dela cei mai slabi, si se ucidă alte popdre creștine; — (Vâ urmâ.) Varietate. Insciintiare interesanta. Vien’a in 28. Oct. 1861. Cui nu-i sunt inca in prospeta, electrisatdria suvenire maretiele lupte a le barbattloru noștri natiunali in diăt’a Ungariei de asta vdra 1 — Cine nu a observata, cum opiniunea publica in privinti’a ndstra romaniloru de atunci inc^ce incepă a luă cu totulu alta facia multu mai respectudsa si fa- voritveral — Care romanu adeveratu nu-si pdrta da atunci capulu mai pe susu!? Inse care totdeodată ne va fi oftandu cu totu dorulu unei anime nmltiamitdru — a-i vedd, a-i cundsce pe aeei bravi luptători 352 iedna natiunale se se pdta latî catu mai multu, pentru ca si cela mai seracu se si-o pdta câștigă am aflata cu cale in contielegere cu domnii deputati, că se M tipardsca esemplare si pe hartia comune, cu unu prețui cum nu s’a mai andîtu de micu, — si dra-si esemplare pe hartia fina si elegante cu pretiuri mari. Socotu ca ddca vomu defige pretiulu esemplariloru d’antaia categoria cate cu 1 f. 20 cr. v. a. cu espe- ditiune sdu transporta cu totu asemene celalalte cate cu 2 respective 4 f. pentru partîle ce se tienu de Austri’a, si cate cu 6 respective 12 duodieceri pentru Principatele-Unite etc. — onoratulu publicu — luându in socotintia, ca icdn’a ndstra face o cdla mare si cu- prinde il portrete pecatu de frumdsa, pe atatii de in- teresante, — va recundsce meritulu intentiunei ndstre* cu atatu mai virtosu, ddca-i vomu observă aici, ca la învoirea comune a barbatîloru noștri competenti, casli- gulu ce va remand curatu după respunderea tuturora speseloru, e destinata spre remunerarea si înaintarea studiului tinerului nostru artistu N. Popescu; dr’ incatu acelu castigu ar’ ajunge o suma peste așteptare însem- nata ce prin unu concursu abundante mai alesu din partea fratiloru noștri Moldo-Romani pre e posiveru, — o parte din elu spre acoperirea si altora lipse natiunali intetitdrie; după cum voru chipsui acdst’a competentii noștri domni, caroru la timpulu seu prin sub- scrisulu se voru substerne rațiunile pe d e p 1 î n u. Deci eu subscrisuiu pe langa acdsta insciintîare me adresezu si rogu pe toti coleclantiî tuturoru gazeteloru si foiloru ndstre si peste totu pe toti zeloșii natiunalisti, că se adune catu mai curendu catu mai multi subscribenti la întreprinderea ndstra, luandu totdeodată dela cei-ce voru respunde de locu si banii, si tramitiendu-ne sub adres’a sub în- semnata— fara tdta intardiarea atatu nume- rulu subs cribentiloru si banii încasați, cată si însemnarea curata, unde, cate si ce felin de esemplare se espeduimu. , Apelandu in fine la intregulu nostra prd-onorata publicu naționale, si rogandu pe toti prd-stimatii domni ¹ redactori ai foiloru ndstre spre publicarea acestei in* sciintiari, romana subscriindu-me G. B. Poppoviciu, I Âlter Fleiechmarkt Nr. 706 in VxenX naționali, pe acei cbntemnatori de ori-ce scru- i poli si pericolî, — ai vedd si a-i veneră incai in । tipulu „in portretolo seu! Deci ce eră mai firescu lucru, i decatu provocările ce curendu se redicara de prin tdte I partîle, câ adica acei prd-demni fii ai națiunii romane । se se persondze intr’unu tablou, o i con a la^olalta, ] carea iedna se infrumtetieze casele tuturoru romanilora adeverati, începdndu dela palatele boieriloru pana la ₍ colibutiele sermaniloru muncitori!— ₍ In urm’a aceslor’a — nnu teneru artistu romanu: ₍ academiculu Nicolau Pope seu întreprinse in lun’a trecutului Augusta anume o calatoria la Pest’a si de- । semnă cu penelu geniale după natur’a tipurilora celoru . diece deputati romani, cari se distinseră mai cu sdma prin o armonia si solidaritate de păreri, principia si Iu- cran, caror’a apoi la dorinti’a loru comune mai adause că a-lu unusprediecelea pe Dsa Domnulu Gabr. de Mihaliu, ce de si nu se potriviă intra tdte cu cei diece, totuși nunumai le stă intru tdte mai aprdpe ci totdeodată prin unu zelu natiunale csemplariu si prin o sinceritate si cordialitate adeveratu fratidsca, scid estdree din partea loru tota stim’a si totu respectului Aceste portrete, cari tdte infacisidza pe barbatii noștri in costumurile loru, natiunali, se incredintiara apoi mie subscrisului spre a-le procură litografirea si res- pandirea. Deci compunendu-se din ele o ied na mare, pe o cdla regale, in carea după alfabete sunt grupați cinci intr’unu sîru precum: Babesiu, Bogdanu, Buteanu, Dr. Maniu, Mihalț,— si sidse de suptu precum|: Popu, Pascu, Popa, P. Desianu, S. Popoviciu si Vladu, — acum in pucine dîle acest’a iedna interesante si formdsa va fi completa si de locu se va tipări si respandi. Portretele tdte sunt fdrte bine nimerite si destulu de mari, cevasi mai mari decatu de comune s’a dedatu a se face astfeliu de tipuri incatu cu usiuratate se potu cundsce de pe ele tdte trasurile, tdta caracteristic’a insemnatilora noștri barbati ce infacisidza. D’asupra loru, in midîlocu se vede o cununa civile de stejari, de acarei un’a si alfa parte ceva cam mai susu se citesce: „Romanii anteluptatori pentru egalitatea natiunaieu dr’ apoi in launtrulu cununei: „in didt’a Ungariei din anuiu 1861“. De desuptu sunt notate simplu numele co- respundiendu pusetiunei fiacarui. Deci pentru ca acdsta pe interesanta si fnundsa Redactorii responsabila V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietoruluL Provedietur’ă si tiparîulu Jrî 8. Filtsch. Sl6utl, 4. Noemvre 1861. Ese in taSta Sambat’a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe anu 1 fl. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru t6te provine, austr. pe anu 4, pe ‘/^ a. 2 fi., pentru prînc. romane pe anu 38, pe ‘/ₜa. 19piast. Semne rele ale timpului. Na de-multa, tânguirea ndstra eră, ca n’avemu omeni de litere, cari se ne producă cate ceva pe cam- pulu literaturei, că publiculu celu mare insetatu de cu- noscintie se afle in acelesi nutrementu catu-de-catu; p’atunci pedec’a inaintarii literaturei si culturei eră in ochii noștri numai lips’a de producenti. Eta insa, ca ’n anii din urma barbatii producători ni se mai inmultîra, desî nici pedeparte nu intr’atat’a, pe-catu am avea tre- buintia după cerintiele presintelui si seraci’a spirituala a poporului nostru. Si ce esperiâmu? Unu altu adeveru inca si mai tristu: ca lips’a de lectori e mai daundsa astadi naintamentului nostru, deciim se parea a fi odata ceea a scriitoriloru, ca si un’a si alfa si-tragu intre- tienerea loru dintr’o tulpina, si ca un’a se va pute a- coperi numai prin îndreptarea celeilalte, adica ele-su vindecabile nnmaî de-o-data, si nici decum cate un’a. Candu vr’o 24 de scrieri periodice nu potu se e- siste omenesce la o națiune atatu de mare, cum e cea romana, ce mai vremu atunci! Nu sunt aste pentru noi Semne destula de rele ale timpului?! Nu ne vaierămu din motivulu, ca din candu in candu apune ici colo cate o scriere si apare alt’a; căci ast’ae cursulu celu fi- rescu alu lucrului; dara lamentămu^ pentru-ca chiaru si o mare parte a organeloru publicității romane, care e- sista, au d’a suportă prea mari greutati, d’a se faptă cu prea mujte pedeci, ele sufere morbUlu fara se-si spună durerile, si conductorii loru sunt dîlerii natiunei cei mai pucinu Juati in sama. . - - fCe e de facutu, .daca nici astadi inca nu voimu a cundsce acelu isvoru ălu reului , > fara d’acarui astupare națiunea n’are d’a așteptă nici unu viitoriu politico nici o instarire, nici o fericire! Daca nici dinedee si nici din colo de Carpatbprin infiintiarea de scdle bune po- pulare in numeru de-ajunsu inca totu nu se mai taie nici astadi drumu radidoru culturei d’a petrunde in inimta pbporului, spre, a hi-inviosiă' si spre a lu-face capace d’a trai cu spiritalu timpului! Barbatii natiunei, in pcatoru mana o pusa s^wă scdiefoM ndstre, ar trebui se judece, ca au in mana chiaru sdrtea natiunei — lucru, cu care e împreunată cea mai mare responsabi- litate din lume! N’am pututu innecă in peptufa nostra aste simtie-- minte redeșteptate in modu fdrte durerosu prin citirea articlului de mai josu in „Revista Carpatîloru* din 19. Oclovre a. c., care arata starea de apunere a celei mai bunefcscrieri enciclopedice romane. — Ilu reproduc cernu si noi in sperantie, ca publicarea lui va avea in- tre romanii austriaci efeptulu acel’a, pe care noi ilu do^ rimu; căci daca se pdte dîce „rușine a publicului romanii, ca intr’o capitala că Bucureștii nu sunt nici ddue sute de abonati* Ia „Revista*, cu catu rusînea aceea e mat mare prin impregiurarea trista, ca acea scriere intră trei milidne de romani din provinciile austriace nu- mere abiă 50 de abonati! Dieu, rele semne trie timpu* lui! Slaba recunoscintia din parte-ne catra barbatuhf, care mai multu că ori-care alta scriitoriu pamentdnu din Principatele romane s’a ocupata de caus’a ro^ maniloru de din-edee! Amintitulu articula alu Dlui G. Sionu e de cu- prinsulu urmatorin: • , » „La Lectori. : Doi ani s’ apropie de candu amu deschisu Revis’la Carpatîloru. Amu intreprinsu publicatiunea acestei iri scopulu esclusivu de a respandi gustulu literiloru, a desvoltă simtiemintele naționale, a lumină pe Romani asupr’a cestiuniloru vitale politice" si sociale, si a formă lectoriloru o biblioteca utila si plăcută. Acdsta a fostu tendinti’a ndstra, si intru acdsta amu si lucratu. Nu voia avea pretensiunea, sdu aroganti’a, de a dîce că amu produsu modele de literatura classica: classicis- mulu e departe de timpulu nostru; cultur’a nostru in- telectuale inca n’a ajunsu la apogeulu seu, pentru că¹ se putemu avea scriitori clasici. Apoi nici n’a fostu acdsta ambițiunea mea; cuVotulu din contra, amil so- cotita si socotu ca publiculu nostra, după gradulu seu de cultura, mâi mare’profitu pdte trage dintr’o litera- tura populare; a comunică publicului idei mai presusu' 354 de inteligenti’a sa, seu a-i vorbi intr’unu limbagiu care nu'lu pote intielege, amu socotita ca, pentru unu pu- blicista, este cea mai mare absurditate. Suntu martori articlii ce amu publioata in cursulu acestora doi ani Modesti’a nu ne idrta a vorbi despre valdrea loru; cu atata mai alesu, ca nici diarele contimporane nu s’au gândita a ne face ondrea vre unei critice. Singur’a resplatire sdu satisfactiune morala o avemu in mărturi- sirea catorva dmeni compelinti, cari ne - au adresata complimentele loru. pentru redactiunea acestei Reviste. Mârtarisescu, ca mi-amu pusu tdta silinti’a posibila, că se satisfacu pe lectori: amu trecutu peste indatorirele programei mele; amu scosu Revist'a mai volumindsa de cumu promisșesemu; de la anulu aldoilea amu scos’o de dde ori pe luna; ba încă mare parte amu publicat'o cu litere mai mici, că se dau mai multa materia; pe langa aceste, m’amu ingrijitu a o scote cu o regulari- tate esemplare, fara vacantia, fara intrenimpere. La capetulu fia-carei luni amu scosu mereu din punga cate 50—60 galbeni, casei dau la tipografia si la alte chel- tuele. fara a me uită la lisl’a abonatiloru. Acesta lista, in adeveru, nu cutezămu a o deschide. îmi faceamu i- lusiuni frumose despre patriotismulu Romaniloru. Nu puteamu crede, ca intre 8 milidne de Romani, nu se voru găsi macaru 8 sute, care se scia si se vodsca a cet^ cari se apretiueasca, in patriotismulu loru, scopulu acestei întreprinderi, valdrea ei, laborile mele, sacri fi- cielc mele, — si cari se-mi via in ajutoriu că abonati. llustani desierte! Străinii si mai necunoscutu pe tiermqrile Dim^ovi- tiei, depărtata de pe malurile Vahluiului, unde mi-pe- trecusemu copilari’a si jnneti’a, amu alergatu la toti bărbații cari sc ondra cu titlulu de patrioti, iamu ru- gat ii si verbalu si prin scrisori, că se-mi vie in ajuto- riu. Amu alergatu la asemine espediente vediendu ca, din nenorocire, pucini din Romani iubescu lectur’a, si cei mai multi nu se oboneza de catu pentru hatîru si după staruintiele dmeniloru influinti. Acesta este unu trislu dar adevaratu barometru alu patriotismului Roma- nescu; (asi voi se apasu catu mai tare, o Romani) vdcea asupr’a cuvântului acestuia; căci lips’a de patrio- tismu, este pat’a neagra care ve inferdza.) Nu voiu negă adeverulu: mai multi literofili mi-au datu penlru m omenia ajutorulu loru; prin ei amu avutu pucini a- bonali, cu alu carora dinariu s’a pututu întreținea chel- tuclele tipografiei pana acum. Eru dreptu incurageare, dreptu resplatirea osteneleloru, n’amu avutu de catu uitarea si, pdte, chiaru despretiulu. E destulu se arata, pentru rușinea publicului romanu, ca Intr’o capitala ci Bucureștii nu amu nici dde sute abonati; dr pe la orasie romanesci că Targovistea, Braila, Campulungu Giurgiu, Calarasi, Vflcăa, Galații, Fălticenii, Dorohoiu, Bacau, si altele, de asta data nici dnu abonata. La încheierea anului voiu publică nomele puciniloru abonati ce avemu pe semestrulu acest’a, si bilantiulu nostra, spre a se vedd deficitulu insemnatu ce ₜavemu. Că creatoriu alu celei ăntai Reviste romane, pri- vescu la espirarea ei, cu durerea unui părinte ce-si vede murindu copilulu de fdme. Nu voiu mai stărui, negresîtu, a impune publicului nici gustulu meu, nici sacriBciele mele; nu voiu mai supară pe Romani nici cu abnegatiunea mea, nici cu patriotismulu meu. La capetulu anului voiu face o mare movila din miele de cârti si brosiure ce amu publicata si stau nevendute; voiu dă de scire publicului necetitoriu, că se vie se le vedia; le voiu dă focu că se arda; voiu stropi cenusi’a loru cu lacrimele mele; voiu inmormentă acdsta ce- nușia, si de-asupra ei voiu ridică o cruce pe care voiu scrie: . „intr’unu secota de perdiare „Cârti Romanii nu cetea, „In catu, plinu de desperare, „Autorii le ardea.“ Avorbinti’a Dlui juriștii A. Densusianu rostita in 5. Noeiuvre n. cu ocasiunea serenadei catra Eseelenti’a Sa presiedintele „Asociatiunei tran- silvane⁶⁶ D Eppu Andr. Br. de Siaguna. Escelentissime! Traimu in unu timpu, candu mai totu individulu afirma, ca singur’a tai fericire si plăcere in acdsta vietia e numai sciinti’a, numai cultur’a. O ddmne! ddca astu-feliu dîce unu individu, apoi ce se dîoa unu poporu? Dice-va elu ore ca vapotd fi fericita si ca va potd trai in nesciintia, in intanerecu, candu simte si vede prd bine, ca o mia alții voru a-si pune fundamentata esistentii si fericirii pe mormentata, pe numele tai? Eu nu credu Escelentissime, ca va dtce astu-feliu unu poporu, care a ajunau la cunoscinifa de sine, nu nicedecata; sdu ddca astu-feliu afirma, atunci se fimu securi ca s’a încheiata tdta socotefa de esis- tinli’a lui: Elu atunci nu >e cundsce pe sine, nu arie apreliă vieti’a, apoi că atare intra adeveru nice n’o- merita, si nici o va avd. Au trecutu timpurile antice, candu popdrale sperau, si ascriau esistinti’a ri feri- cirea loru numai miaundoru. Au trecuta timpulu 355 miaunitoru, adi e timpulu faptei » a’contietegerei, — adi e timpulu luminiloru, ri altamintea nece se spe- rămu vidtia. Adi cultur’a e esistenti’a, si esistenti’a e eultur’a unui poporu. Postulatele unui individa după legile nalarei nu potu fi alt’mentea, decatu armonice, căci altu-cumu pe- riclita esistinti’a. Tocma asiă si cultur’a, — care in tim- pulu actuale, că nici candu alta data a devenita posta- Jalulu suprema, la esistinti’a unui poporu, nu pdte, bă nu trebue se fia altamentea, decatu armonica, vream se, dîcu un’a si aceasi in toti membrii Iul Unde va a- junge adi unu poporu, candu membrii lui voru caută cultur’a pe cărări diverse: unii se voru intdrce cu to- tulu inderetu si, voru îmbracă - o in vestimintele e- vului mediu, că asiă s’o porte de spectaculu pe la alte popora, său chiar’ se le sparia cu ea, si voru dîce ca cultur’a e numai religiune, seu ce e mai reu ca re- ligiunea e numai cultura; Or’ altii voru dîce ca intre trecutu si presinte nu este nici o legătură, si apoi astu-feliu se voru precipită, se voru răpi fara cumpetu in ideile presintekii? Eu credu fdrte, ca unu atare po- poru ori unde va ajunge aiurea, numai la fericire nu. Asiadara un’a trebue se fia unu poporu, una cultur’a si un’a cararea lui spre cultura. Astu-feliu trebue se fimu noii Romanii au pusa adi unu petioru solida pe aedsta carare. Au ridicata column’a cea mai potinte pentru esistinli’a loru, murii cei mai validi in contra ori caroru atacuri, adapostulu celu mai securu in contra ori caroru tartane. Er’ anim a romana aprinsa, că a- ceste facle, se grabesce de-o parte, a ve esprime Escel. cea mai profunda multiemire, că unuia, care ati nevoita intru ridicarea acestui edeficiu maretiu natiunale, — dr’ de alta, parte a ve rogă, că pe capulu acestui edi- ficiu, că pe pontificele masimu alu acestei temple si pa- ladiu alu esistintiei si prosperarei poporului romănu, că pe-catu ve e incredentiata, Se portati grige parentidsca de buna-starea si ridicarea splendorei lui, că astu-feliu se deoblegati si pe venitoriu încrederea dulcei ndstre na- țiuni, care in diu’a de adi manifestă cu atat’a solenitate donfidenti’a ce o are in Escel. vdstra. Primesce Escelentissime, pucinele cuvinte ce vi-le oferimu din adunculu aneipei, fiți securi de recunos- cinti’a ndstra; faligiele resplalesca-vi-le celu alotu po- tinte, dr’ noi urandu-ve dîle serene si îndelungate ve esclamâmu unu de trei ori Vivat! Preiepta de Învoire intre romanii de mnbe confesiunile din cerculu Lapusiulni, spre ta- tintiaren unei scdle naționale districtuale*) 1. Poporulu romănu G.-C. unita alu cercului Lapu- siului intinde mana cu dragoste fratidsca la frații sei romani Gr. ne uniti din cerculu însemnata, spre ai primi cu egala îndreptățire la scd’la districtuala aici cu unite puteri infiintiata. 2. Greco-neunitii primescu cu bucurie aedsta dra- goste fratiesca si se indatorescu in proportiunea nume- rala a conferi spre dotarea profesoriloru: . 3. in intielegere comuna se hotaresce, a face pașii cuveniti, că comunele se deferedie obligațiunile împru- mutului nationalu pentru dotarea profesoriloru, ca asia se incetedie contribuirea individuala, era acele co- mune, care nu ar fi in posesiunea obligatiuniloru natiunale se conferedie si pe viitoriu in modulu acela, in oara ap conferita si pana acum, de cumva sum’a cumulativ^ a obligatiuniloru natiunale nu ar fi suficienta, spre a acoperi spesele anuale. : . 4. Scdl’a aedsta se aiba numire de „scdlă ro* mana districtuala," si se (fie provedidta cu 4 docenți. 5. Limb’a propunerei in scdla se fie după majori- tatea natiunala, adica roman’a, totdeodată insa se se propună in tdte clasele si limb’a germana si magiara că studii obligatdrie. . 6. Că docenții se se pdta jertfi cu scopu si resul- tatu chematei proprie, se fie provedhiti cu plata anuala, din care se pdta trai, si asia profesorulu primariu tot- deodată că direptoru alu scdlei se aiba 500 Lv, a. plata anuale si 80 f. relutu de cuartiru, de cumva n’âr capetă cuartiru naturalii, dr ceialalti 3 docenți se aiba cate 400 f. ca plata si 50 f. relutu de cuartiru. 7. Docenții se fia pecata se pdte gimnasisti abso- luti, dintre cari direptorulu se fia absolvata gimnasiulu mare, si pedagogi’a mai inalta, dra ceialalti se fie ab-¹ solvatu baremu gimnasiulu micu, si pedagogi’a. 8. Pentru aplicarea d’antaiu se fie denumita pentru postula de profesoru primariu si direptore unulu din partea Gr. - Catolica, ear candu acesta posta ar veni vacantu, succesorulu se-i fie unulu dintre profesorii cei ne uniti, daca va avd cualitatile prescrise si recerute. 9. Dintre cei 4 profesori se se denumesca cate ♦) Vedi si Nrulu trecutu. K. 356 doi prin respectivele consistorii eppi dela Gherl’a si Sibiiu. 10. Scol’a sta sub manuducerea direptorului scdlei, ear acesta sub ambele ordinariate eppi. dela Gherl’a si Sibiu. — 11. Pentru purtarea ratiociniloru despre perceptiuni si erogate se se infiinliedie unu comitetu statatoriu din 2 profesori si 2 preoți tractuali de ambe religiunile, sub controFa c. r. oficiolatu pretoriale; aceste ralioci- niuri se se tramila in totu anulu ambeloru ordinaritate episcopesci. 12. Ce se tiene de intern’a organisare a scdlei se se observedie modificările cerute de impregiurari, Or- dinatiunile ; ministeriale, — in care privintia invoin- duse antaiu ambele ordinariate eppi., inviarea catra di- reptorele scdlei se se tramite de catra ordinariatulu dela Gherla, care are de a esersă inspectiunea inme- diata, — era la gubernu trebile scdlei se stea sub refe- rad’a Ces. r. Consiliariu .romanu g. neunitu pana atunci, panacandu după dorintia generala — nu va ave si G. C* unu consiliariu referințe romanu., candu acele ambiloru lear fi comune. —- 13. In urm’a acestei intielegeri are fiecare dintre protopopii suscrisi celu mai indelungatu pana in 4 sep- temani a tiene soboru tractualu, si a informă pe preoți in sensulu celoru prescrise. 14. După acest’a toii 4 protopopii voru face o re- cuisilie la On. Pretura, că se se tiena o adunare ge- nerala, spre a plecă tdte comunele la primirea conclu- siuniloru acestora, la care ocasiune protocolulu are se se iă din partea preturei in limb’a romana, că asia cu totii se scimu ca ce voru suscrie. 15. Decumva din camet’a obligatiuniloru natiunale ar remand vreunu restu, acel’a se se capitaliseze pana atunci, pana cundu va fi indestulitoriu spre a in- fiinliă unu gimnasiu inferiore, sdu celu pucinu una scdla mai antaiu de felitie, catu mai curendu; totdeodată va fi comilatulu atinsu indatoratu a cere tdte midildcele spre inmultirea capitalului cu scopulu atinsu. 16. Se intielege de sine, cumca la scol’a numita se se denumesca 2 calecbeti confesiunali cu cale 80 f. anuali. Lapaaiulu ung. Aug. 1860. ₍ᵤᵣₘ₆zₐ gᵤbgcᵣᵢₑᵣUe.) Ordinatiuni. Deschiseremu inca dela inceputulu fdiei nostre ru- bric a „ordinatiuni* in sperantia, ca activitatea pe cam- pulu nostru scolasiticu va totu mai cresce si asiă pu- rurea vom ave cate ceva de publicata si in asta rubrica; insa bunii lectori vor fi vediendu catu de raru avemu pentru-ce deschide asta rubrica, prin urmare ce pacina vietia, ce ’pucinu progresu cu scol’a. Tocma sr candu ici-colo din parintiesc’a grige a autoritalîloru superiore mai apare cate-o ordinatiune, aceeași remane cunoscuta numai pentru unu tienuta dre-care, si noi nu voimu a ne folosi de darulu publicității faoendu, că asemene mesuri si ingrigiri se aiba indoita si întreita vaidre. Pare-ni-se ca’ n etate rinduri am poftită in coldnele fdiei ndstre cu adunca rugăminte pe venerabilele autoritati scolarie su- peridre (ordinariate episcopesci, si protopresbiteriate), că ver-ce mesuri vor luă, ver ce drdinatiuni vor emite: se faca publicului acea bunătate impreunata c’unu mare folosu alu scdleloru ndstre, că p’acele se le publice in asta fdia, ale cărei colone le stau pururea deschise. Ce vi se pare insa, ca nici pan’acom nu se implini nici intr’unu modu aedsta drepta cerintia si pretensiune a ndstra! Mai din-josu publicâmu cu multa plăcere ddue cer- cuiere eppesci, insa din „Concordi’a*, căci pentru noi in tdta dieces’a. Gherlei nu s’a aflatu nimene, care se ni le comunice. Acdsl’a ne pare cu atat’a mai reu, fiindcă scimu ca ’n acea diecesa s’a mai facutu fdrte multi pași in interesuln scdleloru, care insa remasera necunoscuti publicului si cari, aduși la canoscintia, pu- teau nasce multa emulatiune. Capulu acelei diecese Iluslrilatea Sa D. Episcopu Ioane Aleii, pare a pre- cepe mai bine ca multi altii: ca cam la care punte trebue a ne concentra activitatea in presinte, că se dâmu viatia si taria pe secuii corpului nostru nationalu. Prin neobosinti’a llustr. Sale scdlele romane in restimpu de pucini ani, se avantara Ia unu gradu, cum nu le vom află astadi in multe diecese. Urmandele ddue cerculare inca atestdza cele ce dîcemu: Noi loanu Aleii cu indurarea lui Dumnedieu si grati’a sântului scaunu apostolicu alu Romei, episcopulu grecu-catolicu alu diecesei Gerlei, abatele prd-sanXu mantuitorilui nostru de Lekdr. Prd-onoratiloru Frați etc. Dani Yoe si Pace dela Dumnedieu etc. Petrunsi fiindu de acea interna convingere, cumca numai scdl’a a fostu si este in stare, de a redică pre fia care națiune la aceea cultura si perfecțiune, care 357 insusi fundatorele Religiunei ndstre a impusu-o fia-ca/ui 4>mu, că unu adeveratu si securu medilocu spre a-si câștigă fericirea cea pamenldsca si cerdsca; convinși fiindu mai încolo, cumca scdlele numai atunci potu a- duce fructele dorite, daca voru fi provediute cu inve- tiatori bine calificați, ce insa e cu nepotintia deca a- cesti’a nu voru fi bine dotati: prin cerculariulu nostru din 8. Martiu 1859. Nr. 457, ve-am fostu aretalu fun- lanele, din cari s’ aru pote infiinliă pentru fia carea comuna dinEparchî’a ndstra unu fundu scolasticu; care prin altu cerculariu din 2. luliu 1860 Nr. 1299. cu acea adăugere am repetîtu-o, acelu sfalu parinliescu, că pentru acestu nobilu si la fericirea cea adeverata conducaloriulu scopu se jerlfdsca oblegatiunile cape- lande dela imprumutulu statului. Dorere insa, ca din atatea comune parochiale concrediute pastorirei ndstre numai drecateva comune din Vicarialulu Rodnei, s’au nevoiitu a infiintiă astufeliu de fonduri; era unele pa- rochii din Marmati’a au menitu regalele pentru dota- tiunea scdleloru, si acuma de curendu spre a ndstra mangaiare, fii nostrii din Cristuru au datu obligațiunile împrumutului pentru scdla. Fratiloru si Fiiloru I Cu durere amu intielesu, cumca unele parochii au vendutu aceste obligațiuni si inca spre marea dauna a loru cu mai pucînu de jumetatea pretiului loru nominale; suntu inca multe care inca le pastrdza, acestor'a ie dau acelu sfatu parintiescu, că se )e jertfdsca pentru sustienerea si dotarea Scdleloru; acdsta a loru fapta vă aduce frupte neperitdre si folo- aitdrie fiiloru loru, nepoliloru sî stranepotiloru, si vă arată zelu adeveratu catra înaintarea binelui comunu, care fara scdle bine dotate nu se pdte speră, voru fi mai pucîne contribuiri școlare pentru acdste, precum auntu pentru acele comune, care acum au fonduri șco- lare infiintiate. Ve provocămu dara din nou pe toti frații Vicari, Protopopi si Preoți, că pe acele comune cari se afla jnca în posesiunea Obligatiuniloru prin invetiaturi po- trivite se le aduceți acolo, că acelea se le jertfdsca pentru scdlele loru, cari ddca aru face, se dde decbia- ratiune din partea sa si apoi acdst’a dinpreuna cu obligațiunile spre ulteriore oficios’a lucrare se le tra- miteti incdce. Punenduve inca unadata acestu lucru de mare in- femnatate la sufletu, acestu cerlulariu se’lu cetiti in beserica, pre langa împărțirea Arcbierescei Binecuven- tari sum in GerFa, 9. Octovre 1861. Noi loanu Alexi etc. Prea-onoratîloru Frați etc. „Daru Vde si Pace dela Dumnedieu etc. Multiemita lui Dumnedieu, ca in intielesulu adeveratu alu invetiaturei lui Christosu s’a deschisu acum si Natiunei ndstre calea cuvenita, carea duce la desvoltarea ei precum in Invetiaturi si sciintie, asiă prin urmare si in stare mai buna pamenldsca. Acum fia-care, inzestratu cu invetiatur’a receruta si cu purtare buna vă potd trai cu ondre după suddren sal Cei mai multi părinți nu potu lasă mosîe si averi pamentesci prunciloru sei, ci se nisuescu ai dă la in- vetiatura. Insa multi tineri suntu, cari abd invdtia doue, trei scdle si suntu siliti a le parași, pentruca părinții loru suntu seraci, si nu au spesele trebuintiose spre ai suatiend la Orasie, unde ambla fii loru la scdla. Cati tineri suntu, cari an invetiatu siese sidpte scdle, insa mai incolo nu potu invetiă, pentru ca pă- rinții loru si-an chieltuitu averile cu tienerea loru la scdla pana acum’a, si nu-i potu ajutoră mai multu! Aceste tdte si Noi cu durdre am vedintu mai in tdte dîlele! Acum toti acești tineri cu talente frumdse si purtare buna, cari daca si-ar incbiă studiele s’aru face barbati harnici si folositori pentru tdta Națiunea ndstra, — remanu că nescari mladitie tinere drecandu de cea mai buna sperare, insa acum negrigite, nu-su in stare de a aduce rodulu poftitu si imbucuratoriu! Tocm’a că granele si florile frumdse, cari pentru lips’a de rda si umedidla se usucă; si pentru acest’a tdtâ asceptarea si bucuri’a ndstra, ce am avutu la inceputu in densele se preface in superare! Toti acești tineri suntu fii ai întregii ndstre Na- țiuni, si precum au invetiatu tinerii strabuniloru nostrii romani cu multe chieltudle, — si in Rom’a cdle mai vestite scoli fiindu, s’au adunatu acolo tenerii studenti din tdte părțile lumei! Asiă tinerii noștri trebue se in- vdtie la Universități in orasie mari, la Licee si la A- cademie, că se avemu Doctori in Drepturi, in Medicina — si in alte sciintie desteptati. Nu număi de Preoți avemu lipsa! ci mai mare lipsa avemu de unii că acești barbati invetiati, cari suntu frumsdti’a si decorea natiunei ndstre! Deci cine nu vdde, ca suntemu detori a ajută pre tenerii școlari lipsiti, că se-si pdta gată scolele, se ajunga scopulu loru, că asiă si densii orecandva ajungendu la stare buna, aceea ce au capetatu dela Voi se resplatdsca cu dobanda si multiemita fiiloru voștri! 358 Se gerlfimu dara pe altariuhi natiunei fia care din noi catu vomu pută, si cu catu ne-a daruitu Ddieu» dati lub. Frați si Fii! câ Darulu vostru se fia placutu inantea Domnului câ gertra lui Abelu, si câ alte gertfe. Pentru - ca numai asiâ va înflori neamulu nostru, ddca vomu avă barbati harnici si inveliali, cari sciindu lipsele cele multe ale natiunei, se pdta lucra pentru fo- losulu ei! Prin urmare câ tinerii nostrii studenti lipsiti de medîldce se se inddmne, mângâie si ajute; câ se pdta continuâ si gatâ, au lipsa de ajutoriu. Ajutoriulu acest’a densii lu-astepta dela noi; pentruaceea iub. Frați si Fii, e de lipsa, câ se facemu una colecta pentru acestu scopu maretiu si bunu. Asiâ dara poftimu: 1. Câ după primirea acestora Frații Protopopi se tiena adunare preutidsca Districtuale, si se ve consva- tuiti despre modalitatea stringerei unei colecte; apoi in cuventare besericesca potrivita catra poporu in privinti’a acest’a facenda, iia care Preutu in Parochi'a s’a, se provoce pe credintiosii sei: câ tdta famili’a se bine- voidsca a dâ in fia-care anu catu vâ potd in bani seu bucate, pentru acestu scopu , premergându si Fratiele Vdstre cu esemplulu după putere. 2. Acest’a suma culesa in bani, sdu din prefacerea bucateloru in bani, cu însemnarea numelui fia-caruia, care catu au datu, se le tramiteti incoce in resiimpu de ddue luni dela primirea acestei provocatiuni in anulu curinte, — era 3. Acest’a colecta se o faceți in totu anulu in lu- nele de tdmna, — si sum'a culesa se o tramiteti aici pe la Craciunu; câ in decursulu anului scolariu se se pdta imparii tineriloru studinti bravi sirguitori in in- vetiatura si cu purtare buna. Ve incredintiâmu, ca nu vomu face nici una deo- sebire intre fii Diecesei nostre studenti; ci ajutoriulu lu-vomu imparii celoru mai lipsiti si buni; si impartîrea ajutoriului o vomu face cunoscuta in publicu. Noi, cu Capitululu si preolimea gremiala vomu adauge ofertele ndstre, Ia ale Fratîeloru voslre. — Acdst’a carte se se cetesca in tdte parochiele Ia poporu; si se se inscrie in protocolu. Datu inGerl’a, 10. Octovre, anulu Domnului: 1861. in Cristosu părinte. loanu, Episcopu. Sciri scolastice. Ungari a. Pest⁹ay 9. nov. c. n. — Astadi s’au inchisu înscrierile la universitatea de aici, credu ca on. publicu se va interesă de numerulu tenerimeî romane^ care studidza la acesta universitate, pentru aceea grabescu a impartasî urmatdrele date: Pe acestu anu s’au inscrisu 33 tineri romani, dintre acești sunt 3 la facultatea teologica, dra cealalti ia cea juridica, si anume in anulu alu 4-le sunt 5 inși, in ata 3-le 6, in alu 2-le 6, in celu d’antaiu 13; d’intre carii din Ungari’a suut-14, din Banatu 12, din Transil-» vania 4. Afara de acesti’a sunt cativa rigorosanti; se mai afla apoi si nescari amfibii, pe carii insa nu cutesu a-i pune intre romani. Din aceste se vede, ca numerulu tinerimei ndstre de aici e asia de mare, câ nici odata pan’acuma. In gimnasii studieza 4 inși. Unulu in a 8, doi îvf a. 7-ea si unulu in a. fi-ea clasa. Despre catedr’a de limba roman» potu scrie atat’af ca Locutienti’a proiectulu seu de plata pentru respecți-» vulu profesoru, despre care ti-am fostu scrisu cu oca-* siunea trecuta, ia ascernutu Maiestatii Sale pentru aanc^ tionare. După prd’nalla sancționare apoi se va deschide concursu. Asiadara avemu sperantia ca, ori-catu de tardiu, dar’ inca in anulu acest’ a ni se va infiintiâ catedr’a romana. Despre care la timpul seu. /. V. ■ Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urmare) Romanii in Daci'a inferidre. (Romani’a, Moldavi’a, Besarabî'a, si Bucovina). Capulu VI. (888-.) PRESTETOTU DE ACESTE TIERE. §. 49. Pacinati! si ungurii in aceste tfere. Pela anulu 888, in Daci’a inferidre pană la Prutu si Seretu erâ ungurii (in Etelkuz); dra in ceealalta parte catra Dunăre, siedea pacinatii. — Simeonu regele bulgariloru si alu romaniloru, se confederă cu pacinatii strimto- lîti de unguri, si intrandu in Etelkuz, ueisera^ tdte familiele unguriloru (magiariloru) remaso 359 acasa. — Ungarii renturnandu dela resboiu, si aflandu pamentulu cuprinsa de ei, acum de- siertu, plecara cu ducele Almu in Galici’a, si de aci trecură in Daci’a superidra, unde avura lupte cu Mariotu, Geliu, si Claudiu, beliducii romani (vedi §. 1). 50. Păci nații remanu in tota Daci’a inferidre. După prapadirea unguriloru, Pacinatii remanu domni peste aceste tiere. Istori’a loru insa pana la fundarea principateloru romane n’are nici unu cursa, si numele loru se arata numai din candu in candu pe scen’a istorica, pana mai peurma se si stingu pentru totu de- un’a. — In 914, lonu Boga, patriciu din Con- stantinopoiu, cu învoirea imperatesei Zoe, duse pacinatîloru multe daruri, si ’i redică asupra lui Simeonu, carele batea Odriu; dar* dedreee beliducii imperiali se sfadea intre sine, paci- natii se intorsera acasa, si se întăriră in tdta Daci’a inferidre. §. 51. Pacinatii in confederatiune. Dupace cei 4 frați romani revoltară in Bulgari’a (vedi §. 20), Foc’a imperatulu chiama pe ruși asupr’a romaniloru. Rusii vinu si se asiddia cu totulu in Bulgari’a, dra Zemisc’a im- peratulu nou tramite pe Scleru in contra loru, dedreee ei, se confederara cu pacinatii, romanii, bulgariii si ungurii si ajun- seră pana la Odriu. Zemisc’a ’i bate la Mar- cianopoiu, si rusii fugu in Daci’a inferidre unde pacinatii taiara o multîme din ei, si ’i pefugara a casa (972). — Retragdndu-se si pacinatii de fric’a imperatului, romanii de steng’a Dunării, supunu imperatului Dafnea (Constanti’a), si alte cetati; dra imperatulu lașa custodia militară in ele. — (Vă urmâ.) Procedere metodica in propunerea pârtii sin- tactice a gramaticei in scolele primărie. (Urmare din Nr. 42.) Speciele propusatiunei simple. Care soia a mi-numi o carte, care e scrisa in în- trebări si respunsuri? Istori’a biolica, catechismulu. — Cum suna antai’a Întrebare din istori’a biblica? Cina a facutu lumea? — Spuneți vr’o intrebare din biblia! Adame, unde ești? — Alta intrebare! Unde e fratele teu Avelu? —In tare topica sta propusationea: „fericiti suntu făcătorii de pace?“ In cea intdrsa. —Cum voma mai putd numi asta propusatiune, de-drece esprime o intrebare? Interogativa sdu intrebativa. — Asiă e. Se ve însemnați inca, ca in finea anei propus, intreba- tive se pune totudeun’a semnulu întrebării (?) si ca in aceeași de regula copul’a ori predicatulu sta inainte, d. e. copilulu scrie — scrie copilulu? Părintele ea-casa — Ea casa părintele? —Ce sta inaintea propus. (Tan- taiu? Predicatulu! — Ce sta in a ddu’a? Copul’a. — Urmatorele propusatiunl se le schimbati in interogative: Aurulu e galbinu; ap’a e curghetdre; Mihaiu a fosta erou; copilulu a cadiutu; lisusu apatimitu; Ev’a a pe* catiutu; fiulu amicului meu a iruritu astadi. Candu tu in dr’a de scrisu nu scrii fara de nici o causa, ci te joci, atunci cum iti dîcu eu tie ? N., scrie! — In ce modu am vorbita eu atunci catra tine? In modulu po- runcitoriu sdu imperativu. — Cum vomu numi o propusatiune, prin care ne esprimămu astufeliu? Im pe* rativa.— La finea unei asemeni constructiani punem! totdeun’a semnulu eschiamatiunei (!) — Formati din constructiunile urmatdre proposatiuni imperative: Co- pilulu invetia (copile, invetia!); soldatii se lupta (sol- dati, luptati-ve!)^ Judele judeca (jude, judeca!); pa- serea cântă; gradinariulu lucra; mediculu curdza; ere* stinulu se roga; copii asculta; leulu urla. — Eta scrie aici propusatiunea: „scrie copilulu ?“ in moduri diverse, că se cercetămu apoi, ca ce nume putemu dă fia careia după modulu in care se esprima: 1. copilulu scrie, 2. scrie copilulu? 3. Copile, scrie! 4. (Incai) de-ar scrie copilulu! — Care din aste propusetiuni e intrebativa? A ddu’a. — Care e imperativa? A trei’a. — Dara ce prop. e cea d’antafu?—Pentru modulu esprimarii acelei’a nu sciti inca nici unu nume; insa ilu veți află lesne, daca ve veți îndreptă luarea aminte asupr’a cuprinsului ei. Candu dîcu scrie copilulu? ce făcu atunci? întreba. — Era candu dîcu: copile scrie! ce făcu atunci? Po* runcescu sdu demandu că copilulu se scrie. — Aflase copilulu scrindu in vr’unulq din cașurile, in cari am cau* tatu se me esprimu astu-modu? Nu se afla scriindu. —• Dar candu dîcu: „copilulu scria,« cum se afla atunci copi- lulu? Elu atunci se afla lacrăndu seu scriindu. — Si ea ce făcu prin dîs’a de mai susu ? Spunu, ce este ou adeve* rata asiă, adica intarescu sdu afîrmu, ca copilulu scria. — Asemene propusatiuni se dîcu asiadara afirmative ori poeitive. — Despre propusatiunea afirmativa a* vomu a we ’nsemnă, ca in aceeași de regula subiectul! sta inainte, copul’a in midilocu si predicatulu la urma. 360 Tocmiți 12 propusatiuni positive! A fură e pecatu; Ilie a fostu profetu; spinele inghimpa; minliun’a e pe- riculăsa; lud'a fu nnu vendietoriu, etc. Ce esprimu eu prin constructiunea: Incai de ar scrie copilului Esprimu o dorintia, o poftire. — Cum s’ar putea dara numi modulu de asemene esprimare? Poftitorii!. — Asiă e, insa mai frumosu si mai bine dî- cemu optativu, ce totu aceeași însemna. Propusa- tiunile optative insa cam iubescu interjectiunile, punu subiectulu mai multu in urma si ceru toldeun’a in fine semnulu eschiamatiunei, d. e: 0, de ar veni mai cu- rendu mam’a! Ah, dăc’asiu putea eu ajută pe toti ne- norocitii. „Dormiti — dormiti in pace martirii României !* Amice, remasu bunul ele. — Acum scrieți fiacare cale 6 propusaliunni optative. — Specifica urmalorele pro- pusaliuni după impartîrea de mai susu: Tatalu iubesce pe Diulu. Servitorulu cosesce. E sufletulu nemuritorii!? Sunt animalele precepule? Fiii Iui Israilu , ascullatîmei Mergi la furnica, o, lenesiulel Iubesce patri’a tal O, de ar fi toti școlarii diliginli! Care dmeni trabuescu a- jutali? ele. (Vă urmd.) V arietati. Masiinele si reflesiunile morale ale Ducelui de Rochefoucauld (Urmare.) 51. Juneli’a si-schimba guslulu după ardorea sân- gelui, si belraneli a si ’lu ticne din dedare. 52. Defeptele spiritului se ’nmulliescu cu betra- netfa, că si cele a le fecîei. 53. Noi suntemu asia dedati a ne facîeri altora, catu in urma ne facterimu noua insîne. 54. Celu mai adeveratu midîlocu, d’a fi insielatu e d’a se liene pre sine mai inlieleptu decatu alții. 55. Uneori e d’ajunsu a fi sîretu, pentru a nu fi insielatu prin atare omu ghibaciu. 56. Debilitatea e unic’a sminla, ce n’ar sci-o o- mulu corege. 57. E mai lesne a fi intieleptu pentru altii, decatu pentru șina insusi. 58. Omulu nu e nici odata asia ridiculu prin ca- litățile ce posiede, că prin cele ce afepleza d’a posiede Anuntiu. Din Cartea I. si II. a Istoriei poporului romanu de T. Li'viu Patavinu, tradusa si esplicata de Ioane An Ioneli*, prof. gimn. in Elasiu se afla depuse spre vendiare mai multe esemplare in libreri’a lui S. Fillscb in Sibiiu pentru doritori. Cartea 1. costa 80 cr., dra II. 60 cr. v. a. prin posta. Dela 10 esemplare se da unulu rabatu. Pretiulu este a se tramite prin epistole francate. Se ’ncuragiâmu prin spriginire comuna pe barbati! noștri de litere, daca vremu se trecemu de fii demni ai presintelui si daca dorimu in-adeveru Înflorirea litera* țurei ndstre! In privinti’a subscriptiuniloru la acele cârti din Principatele - Unite, cari sunt cuprinse in list’a cea edata si latîta de mine, rogu pe doritori, a mi le tramite celu multu pana in 20. Noemvre st. v., căci atunci voiu face a mi se aduce din Bucaresti deodata tdte cartîle ordinate. Poftitoriloru li se tramitu liste gratis si franco. & FiUsch. Catra corespondintele Fiindcă nu cundscemu numele si nu scimu loculu petrecerii Dini corespondinte z/, cu care subsemnare ne veniră mai multi articuli buni parte publicati parte inca nepnblicati in f6i’a ndstra. ne vedemu placutu îndemnați in urm’a primirei a ddue corespon- dintie none de cuprinsu agronomicii totu dela D - sa a-lu rugi prin acest’a, se aiba bunătate, a face cunoscuta onoratalu seu nume cum si post’a din urma si locuinti’a Dei sale redactorului acestei foi, carele in interesu literariu voiesce a se pune in corespondintiâ cu Domni’a Sa. Eedactorulu „Am. Se.* îndreptare. In absinti’a redactorului s’a veritu in Nrulu trecuta (43) alu „Amic. Scdlei* mai multe erori de tipariu pe care le in- dreptAmu aici. La pag. 346, coldn’a 2. sîrulu alu 11 de din- josu in locu de „ mărfuri seeu* citesce: mărturisescu. La p. 347 col. 2, sîr. alu 21 de din-susu in loc. de „amigatdrie* cit. am agit 6 re. La p. 348 col. 2 sîr. alu 11 si 16 in 1. de „preturo* cit. pretorii. La p. 348 col. 2 sîr. 7 de din-josu in loc. de „suntita* cit. santîta. La p. 348 col. 2, sîr 4 de din-josu in L de „clerului* cit. clerulu. La pag. 350 col. 2. sîr. 14, de din- josu in loc. de „Fiu“ si „jametu* citesce: Fii si jac.utu. Redactoru responsabilii V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tîparinln lai S. Filtsch. 45. §t6uu, 11. Noemvre 1861. Ese in tdta Sambat’a. Pretiulu abon. In Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe ’/i anu 1 fl. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru t6te provine, austr. pe anu 4, pe a. 2 fi., pentru prînc. romane pe anu 38, pe 7i a. 19 piast. Trupulu ii gufletulu. (Urmare din Nr. 41. care rugămu a se mai citi.) Se vedemu, esperinli’a pentru care din tdte aceste vorbesce mai multu. Puntulu de plecare alu obserbatiuniloru ndstre formdza fapt’a fundamentala, ca in vieti’a pamentdna sufletulu nostru numai sub acea conditiune pdte se e- siste viu, adeca cu cunoscinti’a propria, ddca esiste si legatuinti’a organica si funcțiunile esențiale ale cor- pului nostru, si ca intorsu legatuinti’a si funcțiunile sistemei ndstre corporale esistu numai p’atat’a, pe chtu vietiuesce si spiritulu in lumea acdsl’a, asiă, ca in tdta vieti’a pamentdna malerialulu cu spiritualulu stau intr’o referintia de condiționare si aternare reciproca si tocm’a d’aceea făcu unu intregu. Nu esîste inse nici o parte de corpu, de a cărui conservare singura numai se fia legata vieti’a sufletesca dincoce de mormentu. Acea vidtia este edeveratu ca prin vetemare grea a creriloru, cum si a meduvei spi- nării, a plumaniloru, a animei ctc., se pdte stinge in- data; insa totu asiă adeveratu este, ca fia care din a- ceste organe se pdte bolnavi, mă in gradu fdrte mare vetemă si in parte chiaru si nimici fara că prin aceea se urmeze mdrtea, ori si numai tulburare a sufletului. Candu vr’unu membru trupescu se vetema tare ori se strica cu totulu: atunci elu se* substitue prin altulu ddca acest’a este de unu feliu cu cel’a. Se socotimu aici degetele, manile, picidrele, ochii, urechile, plumanile si părțile creriloru. Acest’a, cum se scia se templă de multe ori fara de cea mai mica restrengere a vieții sufletesci; potu a se taiă dela corpu chiaru membre si mai mari si insemnate fara de vr’o dauna pentru spi- ritu: demulte-ori, candu s’au laiatu morlii s’au aflatu ca- șuri , ca a lipsitu cuiva o jumătate intrdga a creriloru (de-a drdpt’a ori d’a steng’a), ca i-a lipsitu o plumana intrdga, fara că se se fia observatu in vieti’a individului mortu vre-o conlurbare sufletesca. Asiă dara nu se pdte dîce nice de-cum, ca sufletulu e legato de vr’o parte deosebita a corpului nostru; ci esistarea lui in corpu e condiționala prin legatuinti’a solidara, prin funcționarea comuna si in cașuri nece- sare — prin suplinire Împrumutata a tuturoru parli- loru corporale insemnate. Intocma nu este legatu sufletulu omenescu nici d’o anumita materia, căci substanti’a acdst’a in fiacare individa se schimba ne in- cetatu, incatu trupulu unui individa prin primirea de materii nutritorie si lapedarea loru, din pruncia pana la betranetie pe incetu se schimba cu lotulu, si in loculo ele- menteloru de mai inainte capela altele noue, cari in inlie- lesu chemicu suntu asemene cu cele mai dinainte, dar’ intru adeveru nu suntu mai multu chiar’ acele. Deci ddca elementele trupeșei se schimba, schimba-se dre si elementele sufletesc! ? Nici de calu. Cunoscientiele geo- grafice, istorice, matematice, fisice, limbistice, cari le-am castigatu inainte de ast’a cu donedieci de ani mi-au remasu pe lenga tdta schimbarea elementeloru trupeșei. Eu poliu se-mi indereplu, se-mi laliescu, se-mi schimba cunoscentiele mele, dar’ acdst’a o făcu eu prin activi- tatea sufletului care n’are de a face nemicu cu schim- barea elementeloru trupeșei. Togma asiă stă lucrulu si cu masimele morali: ori ce se se temple cu trupulu mieu, totasi pana candu sciu inca de mine totu asiă voi dîce că si candu am fosta copilu, ca mentiun’a, per- giuriulu, omicidiulo s. a. suntu deonestaldru si rusîna- torie, dr’ veracitatea, onestțtea, binefacerea s. a. suntu lucruri virtudse. Aici nu se schimba nemica căci e vdrb’a despre unu ce spiritualu si eternu. Si chiar’ asiă e si cu religiunea mea, si cu semtiemenlele si contem- plaliunile mele estetice: candu se templă transubstan- liatiuni, acestea suntu numai sufletesci si no suntu de- pendente si legate de procesele sdu schimbările trupeșei. Asia dara peste totu sufletulu remane onolu si acel’a-si in tdte schimbările materiali si se propaga din unu complesu trupescu in celu alaltu, ce nu s’ ar’ pole ddca sufletulu ar’ fi legatu sdu concrescuta cu materi’a trupesca. O atare imaginațiile nici decumu nu pole se esiste in unu sufleto luminata si filosofica Sufletulu are viati’a si estenti’a lui propria independenta; si noi in cuscienti’a ndstra suntemu convinși nemidilocilu 362 si nemutatu, ca estenti’a (eulu) nostru, sufletulu nostru este inca totu acel’a-si, care l’amu avutu candu amu oserbatu mai antaniu acea fientia neperitoria (sufletulu). Sufletulu se desvolta fora de a se mută sen desparți ceva din elu că din trupu. Ori-cumu se-si cugete omuiu relatiunea trupului si a sufletului catr’o¹ lalla: aceea inse e statoritu pentru totu de uri’a, ca sufletulu nu e legata sdu concrescuta cu trupulu; acdsfa o pote omuiu sci fora de a mai avd nusciu ce sciintie pro- funde; si apoi care mai scie si filosofia, de sene se intielege ca nu va avd nesce păreri asiă absurde, ne- calite. Despre aceea pdte fi omuiu convinsu ca ᵣpre- totendenea si nicaiurea (jiusquam et ubique)^ nu suntu numai nesce frase in ventu, dea asiă fora nici o cugetare, ci se baseza pe nesce contemplatiuni adunci. Era opiniunea, ca sufletulu ar’ fi legata de trupu peste totu sdu de o parte mai însemnata a lui, sdu cu alte cuvente: ca ar’ avd undeva unu locu anumita, nu numai ca n’are nici unu temeiu in sciinti’a naturala em- pirica (precumu mai chiar’ se va demustră mai in diosu), ci se mai basdza si pe o perfecta intunecdla in cuge- tare, si acdsta intunecdla de securu ca tîntdsce la ma- terialismu si ireligiositate seu aceste i sierbescu de sor- gentea cugetării. Ddca cineva cugeta ca sufletulu omenescu are unu locu anumitu in trupu, de siguru ca atunci nu pricepe, de ce nu are si domnedieu unu locu anumitu ore undeva in lume, carea atunci ar’ fi se fia trupulu lui. Pe unde ar’ fi atunci Ioculu acest’a? Si pole fi aceea spiritu (domnedieu) ce are unu locu anu- mita ? Si apoi cumu ar’ stă atunci lucruiu cu spiritele su- pra si estraomenesci? Si cu sufletele omenesci djpa morte. Pentru ce se fia ele la unu locu anumitu in trupu, candu ele togma asiă de bine aru potd se-si lase lo- culu acest’a? Inseddcaomuiu atribue sufletului o misicare libera cu totulu, pdte usioru pricepe, ca elu trece totu mereu din o compusatiune de materia in alt’a, că se-i dec vietia, s’o insufletidsca, s’o lege de-o lalta si s’o gubemeze, si ca după mdrte face o asemenea trecere numai catu mai iute, unu pasiu mai mare spre perfec- ționare. Materialismulu considera sufletulu numai că productulu unei anumite compusetinni, si-lu lașa se dispare candu s’a desfăcuta acdsta compusetiune. Com- pună numai omuiu ce vrd, materi’a o are în mani. Dar’ de unde vene eusciinti’a? Vediut’a cineva nas- candusc din materia vreoda cugete, si semtîemente sdu vre-o vietia sufletdsca. (VA urmă.) Invetiatii de profesiune. E fdrte trista candu omuiu unu lucru, ce e de- stinata spre scopuri nobile si sublime, Iu folosesce spre altele cu totulu imnobili si de diosu, candu ceea ce a datu creatoriulu spre luminare folosesce spre întunecare» candu cu lumin’a in mana ratecesce pe calea vietiei si a destinatiunei omenesci, candu imbraca nalur’a buhei, ce iubesce numai ndptea si langed’a lumina a steleloru, er’ de lumin’a dîlei fuge si se ascunde, sdu de nu pdte închide ochii că se n’o vdda. Asiă este omuiu si' a- stu-modu tracteza fdrte adese ori scientiele, cari suntu si au se fia steu’a polara a destinatiunii si perfectiunei omenesci. Omuiu pe catu se destinge prin rațiune de cele alalte animale, pe atata se apropia de animalitate prin nescientia,—si pe catu ratecimu dela scopulu scientie- loru pe atatu ne abatemu dela destinatiunea ndstra, pe atatu decademu din adeverat’a demnitate omendsca. Apoi dre cene se abatu mai tare dela scopulu adeve- rata alu scientieloru? De securu ca neme altii decatu invetiatii de profesiune. Asiă credu. Intielegu inve- tiatu de profesiune pe acel’a, care pretiulu si remu- neratiunea scientieloru n’o caute in ele insesi si in folosulu, ce au s’aduca ele omenimei întregi sdu si singuru unei parti, — ci in castigulu materialu ce-iu pdte elu procură prin ele singuru pentru sene. I. In veți a tu lu de profesiune n’are alta scopu decatu numai interesulu propriu. Elu nu se nevoiesce pentru neme altulu, ci singuru pentru sene. Ramulu de scien- tia cu care a apucata pe acdsta cale miserabila, In smulge cu totulu din nniversulu scientieloru, lu separdza cu totulu de cele alalte ramuri, dar’ nu că se-lu per- fectîuneze, se si-lu propună de orece scopu alu perfec- tiunei nu, ci numai că se-lu folosdsca de instrumenta spre scopuri vile. Tdta scienti’a care nu corespunde tendentieloru lui o uresce, o condemndza, este unu ne mi că înaintea lui si totu care se ocupa cu acesta n e mi c a e unu înfumurata, unu nebunu, care vrd se ne- bunesca pe alții, unu siarlatanu ce vrd se insiele lumea, unu individu periculosu pentru societatea omendsca! Eta judecal'a miserabila a invetiatului de profesiune in lucruiu celu mai sublimu in vidti’a omendsca! In invetiatulu de profesiune, că ’n neme altulu, tdte suntu pe dosu: corpulu domnesce, dr’ spiritulu e asier- bitu. Spiritulu e neindeslulita si pe lunga aceea strinsu 363 in catenele materialismului. Dar’ cu tdte astea poterea lui misteririsa erupe, reclama indestulire si neaflandu scutura infricosiatu temeliele materialismului. Eta sor- gentea neindestulirei si discordantiei invetialului de pro- fesiune cu sene insusi I Elu incepe a fi molestu sîesi si totu de un’a neindestulitu cu sene. Totu ce a ca- stigatu in decursulu orecatoru ani e cu multu mai nein- semnatu, cu multu mai fragmehtariu decatu se pdta înde- stuli pretensiunile spiritului. Ocupatiunile Iui incepu a-lu desgustă, se vede jsolatu si eschisu din nesulu lucru- riloru, pentrucă elu in activitatea lui n’a voitu a se ală- tură ia ceealalta lume mare. Elu a plecatu singuru pe calea vieliei, si chiar’ numai pentru sene, dar’ a voitu că totulu se fia pentru elu, tdte se fia gata spre dispusetiunea lui, dar’ amara satira căci in urma se vede numai singuru! Inveliatulu de profesiune pe catu e molestu si discordante sîesi, pe atatu immolestdzațsi impedeca pe cei alalti; căci elu cu formalitatea si îngustimea cu- noscientieloru lui nu pdte fi totu acel’a-si in tempuri si impregiurari diverse. Apoi ddca că atare nu pdte esiste decatu numai in acelesi tempuri si impregiurari neschim- bate , urmeza de sene ca la schimbarea loru remane I pe diosu seu de totu sdu in parte, si că se mai pdts reajunge trebue s’o iee dr’ cam din capetu. Acdst’a e Vediuramu cine suntu invetiatii de profesiune, se causa de invetiatii de profesiune striga in gura mare vedemu dar’ acuma pe ce maluri se născu, cumu si- in contra oricaroru reforme si înnoiri. Ei suntu ne-icastiga densii acestu titulu. micii cei de antaniu si ne impacati a’ totaroru reforma-1 Unii de mici de candu imbraciosdza scîentiele pentru toriloru. Candu unu geniu face noue descoperiri, noue asecurarea venitoriuloi loru, apuca pe aedsta carare, schimbări: invetiatii de profesiune saru cum gladiis apoi asiă mergu pana la mormentu. E sciutu ca co- et fustibu* asupra lui. Candu cineva in cerculu su-. pusu gubemarii lui vre se faca straformari si amelio- rări, invetiatii de profesiune si-punu caru ’n pietri că se le impedece, se le sugrume chiar’ în nascerea loru; se lupta că desperati in contra ori cărei lumine noue, pentrucă ei că buh’a nu potu s’o vdda, se lupta căci lupt’a e pentru formalitatea ce e amenintiata cu rui- nare, e chiar’ pentru esistenti’a loru. Apoi acești omeni suntu si cei mai fora characteru, fora, cuscientia; pentru interesu selapeda, se renega, vendu tata si mama, pa- tria si națiune, suntu gata de vile instrumente spre orice scopuri devolesci; înaintea loru nu este nemica suntu, nemica nobilu, nemica publicu. Deca te-au pusu păcatele se mai apostrofezi pe vre-unu invetiatu de aceștia pentru faptele lui, apoi las’ de nu ti—ai aprinsu paia in capu; căci ce? Cine merita mai multu decatu elu, cine a, lucratu, cine a^asudatu pentru binele pu- blica mai multu decatu ejy si dra ^lu, si apoi, vedi domne cine e- mai dereptu mai intieleptu, vream se dîcu mai invetiatu decatu elu? Si ddca la posturi, la remu- neratiuni nu este elu de antaniu, sdu ddca i se mai trage dunga peste tdta socotdl’a, apoi astupa-ti orechiele de blasteme si vaele canesci. Lui totu de un’a i-se face nedereptate strigători» la ceru de cate ori oste- nelele nu i se schimba ’n auru, in favori de domni mari Seu celu pucinu in o lauda resunatdria; dar’ ast'a totu ar’ mai merge, căci de lauda cam de comune nu pre ne ferimu. 0 voi scientie! ddca nu mai pentru ast’a sunteti pe acestu pamentu, atunci mai bine nu ne tre- buiti, mai bine se trecemu prin vidtia fora de a fi ve- diutu lumin’a vdstra, in togmai că orbulu din nascere, care-si finesce dîlele fora de a fi vediutu lumin’a so- relui! Dar' nu, altulu e scopulu vostru: sublimu si elernu! Voi faceți, adeverat’a omenime, care nu pdte alfa decatu se conpatimesca din adunculu animei pe acele lientie omenesci miserabile, cari in campurele vdstre nu vreu se faca mai multu de catu dileriulu in agrulu domnului seu, — cari in remnulu vostru unde domnesce libertatea cea mai perfecta nu suntu alfa de- catu nesce eloti urgisiti! II. pilulu pana nu incepe a petrunde scopulu scîentieloru si a semtî dulcdti’a loru, invdtia numai pentrucă cauta se invetie si nu are plăcere ci din contra neplăcere; dr’ altuia i place se invdtie dar’ nu pentrucă dora petrunde scopulu si semte dulcdti’a loru nu, ci nnmai pentrucă s’a incuibatu in elu o ambițiune si o plăcere gadalitoria de a eclipsă pe cei alalti, si de a-si audi laude dela invetiatoriu sdu altii. De- multe ori acdst’a are nesce urmări strălucite, de multe ori inse e primulu pasu ca- tra cdfa inveliatiloru de profesiune, e sorgentea va- nității si a materialismului. Adecă elu de multe ori remane totu in aceleași semtiemente ce s’ atinge de gu- stulu si dulcdti’a scîentieloru, nu înainteze nemica, si in urma se marginesce numai la atat’a catu socrite ca-i va fi de ajunsu la castîgarea celoru necesarie pentru vidtia, si mai in colo nula. Eta cumu se sacrifica pre- tiulu adeveratu alu scîentieloru, cumu spiritulu se sub- ordindza cu totulu materialismului. Eta iqvetiatulu de 364 profesiune incaltiatu iinbracatu. Li s’ ar’ pard pdte unor’a ca acest’a e unu vitiu sdu unu defectu naturalii si prin urinare nu li s’ ar’ potd impută, cu atatu mai pucînu prentende ceva mai multu dela densii. 0 domne! ce ferice amu H noi ddca acdst’a ar’ fi adeveratu, ca apoi atunci cu tdte relele si păcatele ce le comitemu amu plesni natur’a in facia si amu dîce: aceste suntu ale tale, dr’ noi suntemu santi. Dieu cu omeni de acesti’a paremi-se ca n’ai ave Ia ce-ti strică vorbele, căci ai pa- ti-o totu că cu badaranulu lui Molieru. Eu dîcu numai atat’a, ca voi’a e o dieitate potente in omu, si dupa- cumu se înclina acest’a asiă urmdza tdte cele alalte. — Acdst’a e o specia de invetiati de profesiune. Suntu altii, cari s’au nevoitu si si-au castigatu guslulu si dulcdti’a scientieloru, au studiatu si si-au sfarmatu capulu ani îndelungați, si dnpace au ajunsu la nesce posturi grase, ce sciu eu cumu, au cugetatu: la ce se ne mai sfarmâmu capulu, se mai priveghiemu nopțile, se ne mai stdrcemu poterile, căci acumu potemu trai si fora de a ne mai tormentă atat’a; apoi luneca cu vidti'a în molesîre, se abatu cu totulu dela aceea ce suntu si au se fia. Uita totu ce e nobilu, santu si ma- retiu, uita chiamarea ce-o au de-o parte că fientie ra- tiunali facia cu destinatiunea suprema, de alta parte că membrii societății omenesci, si in urma că ocupatori a’ unoru posturi dela cari depende fericirea la mai multi. Invetiatur’a acestoru nu numai ca nu folosdsce, dar’ de multe ori strica infricosiatu. Ei suntu o sabia cu doue taisie dintre cari nici unulu nu e pentru apararea a loru sei, bă chiar’ pentru a nemenui, ci in casulu celu mai bunu pentru de-a despoiă pe toti. Din acești d- mcni se născu si aceia, cari vediendu-se favoriti de fortuna aspira totu mai susu, dar' nu pentru binele ome- nimei, ci pentru inganfarea loru; apoi că se pdta ajunge acolo unde si-au spandiuratu anem’a restorna si de potu nemicescu totu ce-le stă in cale, arunca manule după orice metechne, si se pdta aru descende după ele chiar’ in ... -O! Nu iubescu ei pe neme si înaintea loru nemica e santu. Omeni de aceștia in senulu unui po- poru suntu mai multu de catu cele siepte plăgi ale Egiptului. O domne! decumva pan’ acumu nu ne-ai feritu de atari omeni, celu pucînu ne scapa in dîu’a de adi, sdu de nu, sparge-le velulu in care voru a se as- cunde de ochii lumei că se-i vedemu cu totii!! Er’ tu scumpa tenerime in care e saditu venitoriulu natiu- nei pazdsce-te că de gur’a sierpelui se n’apuci pe aceste cărări fatali, scrie-ti in anema, ca nu înveți numai pentru lene ci pentru binele si inaltiarea intregei națiuni, chiar* pentru omenimea intrdga! Ast’a e scopulu scientielora, si scienti’a fora de folosu, chiar* nestricandu nimenui, ce este alt’a decatu unu focu insielatoriu ce apare in ndpte si pe celu ratecitu lu-ratecesce mai tare? Ce este omulu deca-si findsce dîlele fora de a potd dîce ca a im- plînitu aceea pentru ce a fostu tramisu in lume! III. Natur’a omendsca asiă e făcută, ca doue obiecte sîe-si contrarie atunci le pdte judecă mai bine bă chiar* numai atunci candu le confrunta unulu cu altulu. Atunci numai potd oserbă securu ce are unulu si ce lipsesce celui alaltu, care dintre ele e mai bunu sdu mai reu, mai de însemnătate sdu mai de diosu. Din asta causa voimu a confruntă si noi pe invetiatulu de profesiune cu contrariulu seu: filosofulu. Intielegu pe acel’a, care scrutdza adeverulu neinteresatu de alte scopuri si apoi ce a aflatu traduce in folosulu si inaltiarea semeniloru sei; sî la care scienti’a se remunera singuru prin scientia si prin progresulu ce-lu face omenimea in ele sî prin ele. Elu este totu pentru adeveru, mai totu pentru omenime si numai pucînu pentru sene. Pe candu inve- tiatuln de profesiune voidsce se traga totu la sene, elu si-intende braciale că se dee toturoru, pe candu acel’a contrage velurile de înaintea scientieloru, acest’a le in- tende pentru că se se avante in unîversulu loru. Amu potd dîce fora imputare ca invetiatulu de profesiune facia cu omenimea, binele si inaltiarea ei este unu cor- sariu, dr’ filosofulu in intielesulu aplicatu aici este unu Pompeiu carele a dîsu: nu e de lipsa că eu se traiescu, ci e de lipsa că se aparu Rom’a de fdme. Acest’a cu abnegatîune de sene se espnne pentru omenime, acel’a pentru interesulu propriu o despdia o maltratdza, pro- fandza numele de omu. Filosofulu se nevoiesce ne- curmatu a-si largi cunoscientiele sale; elu scie pre bine ca tote se tienu de o lalta că anelele intr’o ca- tena, elu nu e îndestulitu cu nesce fragmennte mi- serabili, ci se nevoiesce a formă unu totu, cdrca noue cărări, scrutdza noue adeveruri, nemica-lu des- curagieza, neci o greutate nu-lu sparia, căci elu in- susi cauta greutatea; la elu lucrulu se remunera si se insufletiesce prin lucru, pentru activitatea lui nu-su de lipsa incitamente esterne că pentru a invetiatului de profesiune. Descoperirile noue si straformarile, cari in- frangu pe invetiatulu de profesiune, pe filosofu ta-insu- fletiescu. Aceluia i s’a surpatu terenulu, i s’a nemicitu elementulu in care a traitu, pe candu cestuial[altu i s’a deschisa unu nou campu de activitate. Elu se bucura 365 pentruca totu de un’a a iubitu adeverulu si a condem- natu formalitatea, a doritu progresulu si s’a ingretio- siatu de stagnatiune; ddca in activitatea lui s’ au ivitu ceva adeveruri false, ore-care lacune, elu cu aneina voidsa si cu mana maidstra inderepta si indeplinesce, pentruca togma de nu i s’ar templă asiă ceva din a- fara, elu totuși se nevoiesce necurmatu a-si basă totu mai tare edificiulu scotiendu afara ce nu se unesce cu cele alalte parti si adaugundu ce afla ca lipsesce. In urma calea filosofului si a invetiatului de profesiune pe campulu scientielorn si in societatea omenăsca e opusa, precumu se opune sdrele imaginei lui, ce se resfrange in undele apei. Ei suntu doue elemente cu totulu cun- trarire, si pre cumu foculu nu se pdte împacă si im- preună nici odata cu ap’a i asiă nu pdte face ast’a nece filosofulu cu invetiatulu de profesiune. Ar. Densusianu. Vorbirea Dini I. Popu rostita catra multu meritatulu nostru barbatu Georgiu Baritiu cu ocasiunea serenadei din 5. Noemv. s. c. * M. O. Domnule! Spiritulu de desvoltamentu si înaintare a ajunsu in dîlele ndstre, se redice idea de naționalitate la sanc- titatea unui adeveratu cultu sacru. Evangeliulu acestui cultu e: garanti’a natiunalitatii prein legi, institutiuni, limb’a propria, posibilitatea de a se misică prein o pu- tere de vidtia natiunale, că conditiuni de esistentia a unei societăți politice si garanti’a venitoriului ei. Celu-ce se lupta pentru apararea acestora sancti- tati natiunale, e unu adeveratu apostolu a’fcricirei si prosperității poporului seu, e unu adeveratu patriota, e unu barbatu de spiritu si caractera adeveratu natiunalu. Si unu atare barbatu e fericita națiunea ndstra a sa- lută deosebi in persdna M. O. Dvdstra. Si ore se mai amentimu si căușele care o îndrepta ticsea pe dens’a spre aedsta? Nu e de lipsa; ele suntu prd cunoscute. Au cine nu cundsce meritele M. O. Dvostra pentru li- teratur’a poporului romanu? Cine nu cundsce Gazet’a Transilvaniei, Fdi’a pentru tnente, aneina si literatura, acarei merite pentru cultur’a si deșteptarea natiunale neme le pdte descrie; care se fecera, că se ne folo- simu de curentele unui scriitoriu romanu, scdl’a poli- tica si literaria a tota Romanimea?! Cui nu-i d cu- noscuta energi’a ce ati dezvoltata si dezvoltări in caus’a natiunale? Cui nai e cunoscuta, vertatea si constanti’a no carea v’ati lupta tu, si ve luptați intru recastigarea, sustienerea si apararea libertății politice a Romanului?! Totu fapte care suntu destulu de măreție spre a insuflă cu simtiuri de recunoscientie si admirare pe fiacare Ro- manu; fapte destulu de gloriose spre a ornă cele mai frumdse pagini a istoriei ndstre natiunali si patriotice. Inse elocenti’a ndstra e pre debile, spre a pote pro- duce unu fruplu dț oratoria, care se esprime tdte a- celea, ce ve suntu spre decdre si natiunei spre fala, ci animele ndstre inflacarate de unu semtiu adeveratu natiunale, ne voru sili totu de a un’a a ve imită. Primiti dar’ pe scurtu urările ndstre cele mai fer- benti, si concedeti că se ne incheiâmu debil’a ndstra adresa cu cuventele maretiu Oratiu: Serus in coelum redeas dinique intersis populo Quirine! Se traidsca! Avorbinti’a Dlui juristu N. Stravoiu rostita catra multu stimatii si meritatii noștri barbati T. Cipariu, I. Branu deLemeni si Aloisiu Vladu cu ocasiunea serenadei din 5. Noemvre. Ilustritatile Vdstre! Prd Onoratiloru Domni. Diu’a inaugurârei ,, Asocia tiunee ardelene pentru înaintarea culturei si literaturei poporului romanu“ este o dî epocala, fiendu cea de antaiu întreprindere comuna na- ționala spre acestu scopu; este o dî de festivitate, fiendca astadi s’a pusu fundamentulu la acelu edificiu maretiu, in care națiunea aflictata se. se adapostesca, s’a seme- natu acelu sembure, dein care se resara acelu pomu im- posantu din âcarui fructe delicidse se guste posteritatea, serbandu memori’a antecesorilora. Pentru noi locuitorii si tinerii studioși deaici cresce nespusu însemnătatea acestei dîle prin presenti’a unora pre meritati barbati, unora adeverati stelpi ai natiunei. Precandu unulu cu cea mai mare abnegatiune de sine arancandu-se in furtunele timpului nostra cubratiu pu- ternica se adoperdza a frânge valurile, ce amerintia iubit’a naia a natiunei, combatendu cu elocuentia pe- trandietdria apucaturile malitidse ale neamicilora, si prejudetiele cele stricacidse natiunei; altuia apara cu * unu zelu tenace autonomi’a comitat ensa si interesele limbei romane, insîrandu lenga miritele pentru națiune si acele pentru patria si constitutionalismu, altuia in fine parasinda sgomotulu lamei esteriorî si retragandu-se in lumea cea liniștita a proprielora idei, creata si crescută cu multe osteneli, culege dintr’ensele cele mai frumdse mărgăritare, spre a inframsetiă cu densele altariiila 366 natiunei, cu unu cuventu, consultenduse in liniște cu ge- niulu limbei romane, caute acele caii, cari s’o duca la perfecțiunea demna de una limba romanica. Pentru tdte aceste multe si mari merite a" Domnie- loru vdstre nu cutezâmu se ve multiumimu noi, ci a- cdsfa lasâmu natiunei; acdsfa este recunoscaldre, va remuneră Hiloru sei credinliosi meritele, incatu va po- te, in catu nu, va lasă posteritatiei, care gustendu din fructele acestora merite bucurosu va portă placufa povara a acestei drepte datorii. Nu vomu cuteză, dîcu, a ve multiumi, ci dea cercâmu a ne manifestă bucuri’a fiendu asiă fericiți că se vedemu in mediloculu nostru pe nesce barbati meritati, că Mari’a Sa prea eruditulu filologu T.Cipariu, Hustritatea Sa demnulu capitanu ala Fagarasiului I. Branu de Lemeni, si in specie pre prea stimatulu nostru ospe banatianu, fostulu deputatu in diefa din Ungari’a Aloisu VIadu. Curagiosule preluptatoriu alu egalei indreptetîri si prin urmare si alu intereseloru natiunali si adeveratului constituționalismul Benevenita ne este presenti’a Ta fi- endu-ca vedemu in mediloculu nostru unu barbatu bineme- ritatu, dar binevenita ne este fiendca in Tine salutâmu unulu dintre bravii frați banatiani, cari de multe ori si» au adusu sânge si avere pe altarulu natiunei; dara be- neverita ne este presinti’a „fiandca in tine privimu unu prenuntiatoriu, ca frații Banatiani precum si toti Ro- manii , după cumu sperâmu petrunsi, de adeverulu „ca numai in unire jace potere* se punu cu poteri întrunite, spre a ajunge la acea ținte sublima, pe care trebue se o aiba ori ce romanu in aintea ochiloru, adeca la cul- tur'a poporului romanu. Eta P. O. Domni motivele, ce ne inspirară a ne manifestă astfeliu [sentiemintele ndstre, si cari striga din pepturile ndstre cele pline de bucuria unu intreitu se traiesca: D-lu deputatu si protonotariu alu Carasiului. Se traiesca pre eruditulu nostru filologu si Cano- nica metropolitana. Se traiesca binemeritatulu Capitanu alu Fogara- siului. Membrii onorari ai „Asociatiunei romane“ aleși de adiinanti a generale din a. c. Atanasiu Sandoru, doctoru de teedicina si profe- soru de literatura romana in Aradu. Stefanu Moldovanu, preposilu oapitulariu in Lugosiu. Andreiu Popu Liviu, canonicu in Lugosiu. Andreiu Vasiciu, senatoru in Versietiu. Nicolae Jiga senior, fundatoru de unu institutu do școlari in Oradea mare. Aronu Pumnulu, profesoru de Htnb’a si literaturi romana in Cernăuți. Protosingelu Iliutiu totu acolo. Zenoviu Constantinu Popu de Bdhmstetten, con* siliariu. Redaclorulu jurnalului Ost und West. Contele Georgiu Csăki, pentru meritele câștigate prin ajutdrele făcute scdleloru si literaturei romanești. Aureliu Kecskemdti, redactoru la jurnalulu Surgdny in Pesta, pentru favorarea limbei romane. Eara din tierile vecine: Principele Georgiu Bibescu Brancovianu, pentru fundarea mai multora institute științifice. Contele H. Scărlatu Roseti, pentru ajutorirea scd- leloru cu sume insemnatdre si premiile făcute spre scopuri științifice. Petru Poenaru, emeritulu directori de scdle « membru alu eforiei, pentru rar’a s’a umanitate catra li- teratii transilvani. loanu Maiorescu, profesoru de istori’a generala si natiunala in Bucuresci. Dr. A. T. Laurianu, prof. de lilosofia in București. Ambii pentru multele si marile loru merite pe cam- pulu sciintielora. Georgiu Fontanini, directora de scdle în Craiov’a. Constantinu Hurmuzache la Iași, in recunoscinti’a meriteloru sale sciintice că legistu si că mecenate alu institutelora filantropice. Dr. Simionn Barnutiu, prof. de drepturi in Iași. Dr. Petra Campeanu, in Berlina. Dr. Damascenu Bojinca, emerit, jurisconsutu in MoldavTt» Dr. Ilariu Papiu, jurisconsulta alu Moldaviei. Eppu. Scribanu, Archimandritulu Scribanu, ambii în lași. Dr. Petru Suciu, profes. de drepturi in Iași. Florienu Aronu, profes. de retorica in București. Dr. de Medicina Alesandra Teodori in Romanu. Materiale de infitruotiune* Istori’a romana naționala. (Urmare) (. Pacinatii si sub uume de beserL Crac’a unu mero-romann, câștigă in 1017 pe patinați in contra imperatuiui Basimtiu ie 367 i se impedecă ocasiunea de-a nevelf cu ei a- supra greciloru. — Pe acestu timpu eră Bog- dana ca-si Foparchu (domnu) peste Dafne si cetatile mai din laîntru in Romani’a de adi. — Unu emiru (domnu) alu pacinatîloru s’a asiediatu cu ai sei lenga Banatu aprdpe de Pdifa de feru la riulu Biseri’a, si supusii lui s’au chiamatu biseni, carii in 1021 incursera a doudra in Arddlu, si dupace tăcură pagaba mare, reveniră a casa. — §. 53. întărire* pacinatîloru sub Tirach. Pacinatii asiă se intarira- pe pamentulu stramosiloru noștri in Daci’a inferidre, incatu jefuira Mesi’a de josu (1032), predara Traci’a si Macedoni a (1035) si bătură dstea imperatdsca prindiendu (1036) 5 duci imperiali. —- Pacinatii (si peucenegi) erau impartîti in 13 nemuri (triburi), si peste ei domniă Tirach, carele avea lenga sine pe Chegenu, unu mi- litariu fdrte bunu, si cu influintia mare, pen- truce vrii se ucidă pe Chegenu. Acest’a atunci si-castiga doue ndmuri, dar’ remanendu invinsu, trece cu 20,000 de pacinati la imperatulu Con- stantinu IX. monomachulu, si botezanduse ca- Seta trei cetati spre aperare (1050). Mai tar- îu incepti Chegenu a se oate cu Tirach dar’ acest’a maniandu-se ca imperatulu ’i idrta , asia ceva, strinse 800,000 de pacinati, si trece cu dstea in Bulgari’a. — Tirarchu cu ostasii sei taberandu sub unu munte, atâta miedu beura incâtu toti se inbetara, dra Chegenu au- dio du acdst’a, se insotiesce cu ducii imperiali, — aruncandu-se asupra lui Tirachu ’lu prinde cu 140 din ce-i de frunte ai sei, si-lu duce la imperatulu si cu acdsta ocasiune desarmandu si pe pacinati ’i aviddia de locuitori la Naisu si Sardica. — (vedi §. 28). — §. 54. Popor© none: udii, polovtit si Cumanii. Dupace se infransera atatia pacinati in Buglari’a, Daci’a inferidre remase mai detotu gdla de barbari, — dra romanii devenira slabi si seraci. — Audîndu acdst’a udii si polovtii, nesce ndmuri de o vitia cu pacinatii si ase- mene de o vitia scitica ca si hunii, avării si magiarii, — veniră si se asiediara in loculu pacinatiloru mai alesu pela Nistru, Prutu ₜsi Siretu, — dra. remasîtiele de pacinati se re- traseră de frica pela Oltu si Silu. — Udii cu soții loru in 1065 trecu Donarea, si bătu dstea imperatdsca, si de ci imperatulu Constantinu X. Duca li a tramisu daruri că se se rentdrca, ci predara Traci’a ri Macedoni’a Romanii bulgarii, si pacinatii, se confede- rara asupra udîloru, si ’i bătu; apoi grasandu o ciuma udii se sterpira mai de totu. — Udii tramisera atunci soli in Sciti’a in patri’a loru, că se mai vina ndmuri de a le loru, si la chia- marea acdst’a, locuitorii dela rîulu Cum’a ve- niră sub nume de Cumani in Daci’a inferidre (1069). (Vâ urmă.) Varietati. Masimele si reflesiunile morale ale Ducelui de Rochefoucauld (Urmare.) 59. Omulu cate odata tocma asiă e de nepasato- riu pentru sine insusi, că pentru altii. 60. Suntu omeni, cari nici odata aru fi fostu amo- risati de n’aru fi audîtu vorbindu d’amdre. 61. Omulti vorbesce pucînu candu nu vorbesce din elu vanitatea. 62. Omului i place mai bine a vorbi reu de sene, decatu a nu vorbi nemica. 63. Precum e caracterulu intieleptiloru a dîce multu cu cuvinte pucîne, asiă e din contra alu nentie- leptiloru a vorbi multu si a nu dîce nemica. 64. Suntu defaime care lauda, si laude care de- făima. 65. E mai greu a nu fi gubernătu decatu a gu- verna pe altii. 66. De nu ni-amu lingusî noue noi insisi, lingu- șirea altor’a nu ni ar’ potă strică nemica. 67. Natur’a face meritele, si noroculu le pune in lucrare. 68. Noroculu ne corege de mai multe aminte, care mintea nu le ar’ sci corege. Oh! anim’a. (Din Revist’a Carpatîloru.) Oh! anim’a-mi e trista si plina de durere: Mai trista de cată mormintulu e sufletielulu mieu; Cabradu ’nvijalia, se bate in tăcere, Căci nimeni nu aude cum plânge, geme greu! 368 Nu am si eu unu tata, se-lu strigu se me mângâie; Nu am o maicusidra se-i spunu ce suferu eu; Nu am nici o copila se-i căuta cu bucuria, Pe sinulu ei că crinulu se uitu amarulu mi eu. Amara e ursit’a orfanului pe lume; Elu plânge, si nu-i cauta nimicu mangaietoru ;| Că unu nimicu in haosu elu trece cu-alu seu nume! Se duce si se stinge că unu suspinu de doru. Pe unu oceanu de lacrimi amar’a-mi auimiora In barc’a suferintiei plutesce ne ’ncetatu; In aprig’a furtuna pe negure totu sbdra; Dar’ lunga este calea că timpulu intristatu! D’ar’ fi a mea vidta o cupa otrăvită, Intr’unu minutu asi sdrbe-o; nu voiu se mai traescu; Căci de atatea chinuri mi-e anim’a sdrobita Si ’n crud’a vijelia nu potu s’o mai carmescu. Se moru! se moru, o Domne! cerescule părinte! Cu ale sortei valuri destulu m’am totu luptatu! Nu mai voescu vietia candu tu nu iai aminte Torenteloru de lacrimi ce'n rugi ti le-am versatu. Tu, celu ce ai in grige de paseri sburatdre, De turm’a care pasce in campulu infloritn, D’a floriloru poddba, frumosa, rapitore, Si nu le lași acestora nimica de doritu! Tu, care, cu o vorba, ai grige, bunu părinte, Si chiar de miculu verme din valuri nezarit; D’a mea durere numai, oh! tu nu iai aminte, Or pdte a mea ruga din ceru n’ai audiții! Se moru! se moru, o Domne! ca in acdsta lume Suntu cum e fluturehilu in tempulu viscolosu, Candu nu mai e pe câmpuri din flori nici triste urme In sinu se-lu incaldiesca de gerulu durerosu. De voiu muri; o D6mne! oh! cine me va plânge? Ce sufletu remane-va de jale intristatu, Când tuciulu tristu va spune ca vietia mi se stinge? Ah! nimeni, nimeni, Domne! de toti eu suntu uitatul Candu corpulu meu voru duce a-i face ingropare, D’a mea plecare nimeni n o sparge lacrimiori! Si nimeni dupe mine n’o fi cu intristare, Si nimeni pe mormintu — mi nu va depune flori ! Se moru! se moru, o Domne! ca in acesta lume Sunt cum e fluturehilu in timpulu viscolosu, Când nu mai e pe câmpuri din flori nici triste urme In sinu se-lu incaldiesca de gerulu durerosu. 1860. H. Grandea. Cantu de legăna. (Din Revist’a Carpatiloru.) Dedicata pruncului D. Tu, alu animidrei mele De iubire scuihpu odora, Lenga sinulu maicei tele Nani, nani puisioru! Tu, ce ești a mea vidtia, Frumusiei-ti ochisiori I închide cu dulcdtia Si dormi, dormi pe sinu de flori. Frdmatalu de frundie tace, Căci aude cantulu mieu; Dragulu mami, dormi in pace, Eu veghiezu la capulu teu. Acumu tempulu pentru tine Este dulce si doritu; Dragulu mami, celu ce vine Nu sciu cumu o fi ursita! Gânduri, grige-ostenitdre Patu-ti candu va ’mpresură, Oh! atance, scumpa fldre, Pdte n’o se dormi asiă! Angerii din ceru, că tine Răpitori, gingași si blandi, Sbor’ frumosu pe langa mine Si ta dulce le suridi. Mai tardîu veni-vora inca, Dar’ s'aline pdte-unu doru, Lacrimi, intristare-adanca, Dragulu mami puisioru! Mds’a ’ntinsa si ’ncarcata Am gătita pentr’-ursitori; La o muma ingrigiata, Ce voru spune ele ’n diori? . . . Nani, nani, puisioru! Ndptea lina se pogdra, Dar eu lenga tine siediu; La suflarea ta usidra Tresărită eu vighiezu. Fia ndpte ’naintata, Dimindtia ori tardîu, Dorulu mumei nici odata Nu adorme, ci e viu. Nani, nani, puisioru! 1860. Septemvre 4. H. Grandea. Redactoru responsabilu V. Roninnu. PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietur’a si tiparinlu hi 6. Filtsch. SiOtiu, 18. Noemvre W6L Ese in tdta 8ambat’a. Pretiulu abon. inSibiupeanu 3 fl. 40 cr., pe ’/» anu 1 fl. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru tdte provine, austr. pe anu 4, pe 7ₜ a. 2 pentru princ. romane pe anu 38, pe */* a. 19piast estinsu, altii, ca stă numai la unu locu restrinsu (puntu). La pararea din urma contradlcu urmatoriele im- pregiurari. Sufletulu totu in acel’a-si ternpu pdte se faca oserbatiuni mai multe si diverse, se vădia obiecte mai multe si estense in diverse parti, s’ auda mai multe tonuri s. a. m. bă pdte se faca chiar’ in diversele si- steme a semtîriloru, noi potemu in unulu si acel’a-si momenta se cautâmu peste o campia intensa si totu odata s’ audlmu si music’a si se amirosemu si oddrea floriloru s. a. m. deci de aici se vede a fi fdrte greu că omulu se-si pdta cugetă totu complesulu acest’a de fenomene contemporane ale cuscientiei impreunatu in unu singuru puntu, care totuși se n’aiba neci o esten^ dere. Mai incolo] anatomi’a nu scie nemica despre vre unu puntu centraiu in creri unde sese impreune toti nervii, unde asiă dara s’ aru reduce tote impresiu- nile semtîriloru si de unde aru purcede tdte actele vo- luntarie ale omului; din contra crerii suntu mai multu o tieselura intensa de nervi. Patologi’a inca nu pdte arată nici unu locu in creri, acarui nemicire secauseze o turburare său o totala nimicire a vietiei snfletesci. Despre acdst’a s’au facutu fdrte multe cercări din partea unora autoritati recunoscute, din cari a resultatu, ca diversele parti a creriloru potu se se nemicesca fora că prin ast’a se pata vidti’a sufletesca ceva scădere. Fdrte a adese ori s’au aflata defecte in creri, bă au venitu si cașuri de a calea inainte, de crerii erau nu- mai de diumatate fora că la acel’a individu pana la dr’a mortii se se fia oserbatu ceva impedecare in Activitatea sufletului. Pota se intre in creri chiar’ si glontie si se romana acolo, gavali’a creriloru pdte se se struncine prin cădere său lovire, pdte că prin rane deschise se se disolve de totu unele parti a’ creriloru fora că su- fletulu se pata ceva conturbare. Tdte aeăstea suntu documentate prin cașuri pendoidsa, cu cari firesce nu se potu combină esperentieie cuntrarire, candu adeca din vetemarea creriloru a urmata' tarburare de spirita său mdrte. Mai alesu medicii nebuniloru au scrutate fdrte «cu diligintia si cercuspectiune relatiunea (fintre Tmpulu si sufletulu. (Urmare.) In urm’a contemplatiuniloru ndstre de pana acuma trebue se presupunemu, ca in viati’a pamentăsca a o- mului consistenti’a trupului si a sufletului este condițio- nată împrumutata, inse ca sufletului nu-i potemu ascrie nece o relatiune spațiala facia cu trapulu, ca adeca nu potemu dîce ca sufletulu are unu locu anumita in trupu, oi trebue se-lu considerâmu că unu spirita, care jpe- trunde totu trupulu, i dă viatia, lu intaresce|si-lu|gu- bemeza, precumu asta-modu face si domnedieu cu lu- mea, si prin semttri si cuscientia se destinge de totu ce este materia. Ddca in urm’a celoru espuse pan¹ acumu sufletulu oricumu in viati’a acest’a are lipsa de unu trupu in- tregu, de aici veno ca totuși unele iippregiorari ne făcu se dămu sufletului unu locu mai strinsu, mai anu- mita. Semtîre esista numai acolo unde suntu nervi; adeca semtîrile dependu dela anumiti nervi; turburarile ce se templa in sistem’a nerviloru său in creri (fri- guri nervdse, aprindere de creri s. a.) impedeca si turbura activitatea său funcțiunile spiritului. Atari si alte asemeni impregiurari au dusu la parerea, ca crerii că organu centraiu a sistemei nerviloru, aru fi loculu anumita a sufletului. Firesce la aedsta părere se a- dauge totu odata si o alta oserbatiune: adeca si crerii numai singuri de sene nu suntu alta de catu o masa corporale, cari fora de a fi in legătură cu cele alalte parti vie ale trupului nu pota contribui nemica la viati’a sufletului (cunscientia). De alt’, mentea n’a su- cesu pan’ acumu nece unui anatomu se arate ca ce proprietate pota se aiba crerii si nervii mai pe susu de cele alalte substantie trupeșei prin care apoi se păta produce cuscienti’a. La tdta inteuplarea mai inainte de a decide trebue se desbatemu mai de a menuntalu imprăgiurarile ce se tienu de acestu lucru. Ce s’ atinge de siedenti’a sufletului in creri, pe catu numai se pdte concede, suntu ddue păreri: unii afirma, ca sufletulu in acestu organismu ocupa unu locu mai creri si viati’a safletesca. Dopa numerdsele raporturi, rabusiu, la unu paingine s. a. m. in viati’a loru cea cari le avemu pan’ acumu, fdrte adese ori s’au aflatu in cadavrele celoru nebuni er^ri pu tptțde .sțjMosi. Bfi restataiele diversilțfu țețiitatog mai- este, ea nar debut se ne tienemu d# acdsta forma: amabil, arabil, stabil, eta. PWu acesta pretori au fosta incetata re totalu ver. — Acumu de 380 urni anuincdce dra nu inceputu a se introduce, si mai aleșu in estu-anu exceaaive: ca pe nobilis si debilis inca hi scriu pe rom. nover^ dever z macara aste dde vorbe simt de sine statăldre, nu su derivatiuni, că ata- biliar.amabilis.—. Apoi in câlu se pdte, se nu ne departâmu cu formele de limb’a latina; atabilu^ ama- bilu e de totu aprdpe de form’a latina; dra: ataver. amaver e de totu [departe si aspra forma. Nu e cu svatu dară, nu, se introducemu dra pe ver I 5. Verbulu subire rom. suire, apoi su mine, su tene, su elu, au pusu su masa, diace su patu, precum vorbesce poporulu, arata: cum ca propoaitio sub ro- manesce nu e sub, ci numai su tocma de ar urmă si vocala, si su e după firea limbei ndstre: dara sub e in contra; propoaitio cum si per, etc., romanesce se dîcu: eu si pe; „cu mine, cu lene ar totu vorbi,⁰ „Ik>n au dusu pe Petru;⁰ pre e prd aspru. 6, Regul’a e: cumca liter’a j, numai inainte de a, o. u, suna Că»; dra inainte de e si i nu; ci re- mane tot j, precum: Janu, jocu, jude, jescle) Jian, etc., inainte de e, i, g suna ca 9, precum: genunche, geme, lege, gingin’a, gdna, ge- n e, ele. — Standu acdsta regula: sprijinita, ojelita etc., se cade a se scrie cu g. — Objelu, subjeta, projetu, seu: os»eT, ckb»6t, upo»er, acestea su-neste monstruri in limba! — Deci ceia, carii nu sciu preface vorbele latine pe românie se le lase intregi latine, lasăndu a- fara numai consOnant’a depe urma. — Se cercâmu a- preface pe uhulu: projectum^ ni se lașa, si va fi projectu, si asiă ar fi mai bine; dara c, se muta in p. si va fi projeplp, j inainte de e remane tot j, nu se preface in »; pro n’avem romanescu, remane totu elu, si asiă din latinesculu projectum^ romaninduse, va fi projeptu, ori proieptu, dra nu npoMer! 7. Selbalecn, veratecu, nebunatecu ele. ni arata, ca form’a acdst’a in limb’a ndstra nu e icu, ci ecu. Asiă dara: nu selbalicu, ernaticu; ci selbatecu, ernatecu se scriemu. Ba si altele se le scriemu după a- cesta lerminatiune romandsca. — Asiă si cu d, inainte de i suna că z; insa in multe locuri totu remane d, atunci e semnu, că pe rom. nu debue se fie i ci e,— ca din lat. pe rom. e dee, precum: diacaltiatus, descalliatu, discinctua descinsa, deachiUnescu di- atingvo. etc., studioaua . grandioaua, concordia. etc., ar debut pe rom. scrise cu e: Studeosu, grandeosu, concordea, etc. — Rugatiune, tâtiune, uriliune, si altele multe arata: câ.astu feliu de terminliuni nu cu t, ci cu c debue scrise; nu națiune, civilisatiune, ci naciune, civilisaciune: tiune e greu de pronunția tu, pentru ce in vorbire tot ciune suna. De ce se nu se scrie pre- cum se vorbesce?! — Unii in locu de florenu, florinta au inceputu a scrie fiorinu, ilahenesce fiorino; cens e bine: ca in limb’a ndstra in silab’a fio, I nu se m6io in i, precum ni arata vdcele: flori, flota, flocn. Cându se vede fr. dti vine se cetesci .frâncu nu fiorinu.—Ba- silica rom. bâserica. Mai multi scriu biserica, mai putini beserica, tare putini bâserica. După radecina trebue scrisu baserica; si beserica e mai bine de catu biserica; pentru ce e e cu sunetulu mai aprdpe de fi. Așișderea debuo scrisu: trâmita., nu trimitu, tempo nu timpu. — Pana acum nu s’au facutu nemic’a spre usiu- rarea ortografiei nostre cu litere latine; ci ce s’au a- dâugatu numai au mai ingreunat’o si pentru cei carii sciu lat.; dra ceia, carii nu sein au desperata a se putd folosi cu ea, si lauda ortografica cu litere cirilice, in care totu sunetulu are liter’a sa: pentruce e fdrte lesne de cetitu, si de scrisu. — Se bagamu dara de sama ! se nu ingreunămu ortografiea cu adause ne fo- losildre; la totu sunetulu, se i se hotărască liter’a; daca nu sunt de ajunsu literile lat., se se suplindsca cu semne. Tdte literile, ce nu suna, se se lase afara; precum si din u celu depe urma se mai pdte lasă a- fara; ce folosu se se scrie atâta u muta? Daca se dîce: câ e litera caracteristica, acdst’a se o liena li- teralii numai in minte. De se pune .pentru aratarea la- tinitatei, nice o temere se nu fie, ca si fara q, se cu- noscu vorbele fdrte bine, ca-su de origine latina: e. g. El au fost un an in scdla. Cine sciindu Ifiti- nesce, nu vede, ca aceste su de râdecina laU tocma că cându s’ar scrie si cu u, mutu: Elu au fostu unu anu inu scdla. Unii si pe in ilu scriu cu u mutu. Apoi pelanga ast’a debue se socotimu folosolu, ce dorivdza in tipariu, in scrisu si cetire mai alesu pen- tru cei, carii nu sciu lat. si pentru cei străini. 8. Noi acum suntemu in cultivarea limbei ndstre după limb’a lat. incatu sufere natur’a limbei ndstre; (a- deca să nu o lalinisâmu cu sil'a si fara lipsa). Stându acdst’a, eu nu vedu logica si dreptate in mai sus po- menitele culezari: câ daca verbulu voiu e făcuta dopa firea limbei ndstre din volo: de ce se se mai adauge din aera unu Ijnutu? — De ce se scriu antaniu? si nu antâiu, anleea, carele e in usu, si e că si celu latinu antea. — Dece se scriu nover, dever, ataver? si șe nu se scrie după cum se afla form’a in limba nd- stra, si e tocma că cea latina: nobil, debil, stabil, a- mabil, etc. Dece se scriu fiorinu? si nu florenu, 381 eu carele ne am pomenita si e tocma că celu latinu florenus!! 18. Nomvrie 1861. Unu membru alu societății literarie. Gestiunea ortografici cu străbune nu e la noi nici pe departe deslegata, precum le vine unor’a a crede. Ea va fi deslegata numai atunci, candu in tdta romanimea se va adoptă un’a si aceeași ortografia, dra kirilele vor fi cu totulu delaturale. Ori-care inso cu minte sane- tdsa insa ppte se văda, ca pan’ atunci mai este inca multu de facutu si de luptatu. Căci de luămu in ve- dere mulțimea ortografiiloru, in cate scriemu si divergin- ti’a loru atatu de spaimentatdre, trebue se i se intri— ste inim’a ori-carui romănu progresista mai vertosu vediendu, catu de pucinu lucrâmu si staruimu totusj pentru ajungerea scopului. Frații de peste Carpati si-au mai multe sisteme de ortografia, pe cari le urmeza; dar’ nici noi de - dincdce nu stâmu multu mai bine in privinti’a intielcgerii, avemu si noi pan’ acum mai multe sisteme; chiaru diarele ndstre publice scriu pan’ acum numai in vr’o patru moduri. Ei, ce se faca bieții lec- tori din poporu, in asiă impregiurare? pana se invetie tdte ortografiile, afla mai cu scopu si mai profitabilu a ti-trânti la o parte ce e tipărită cu litere si a caută după scrieri cu kirile. Eta caus’a capitala, pentru-ce unele din diarele ndstre esu inca si astadi tipărite in partea cea mai mare cu kirile, pre-langa totu zelulu, ce scimu ca-Iu au pentru naintarea literaturei ndstre; dta totu odata si caus’a pentru-ce foile ce se tiparescu peste totu cu străbune au se patimdsca si se se lupte cu mai mari lipse si greutati. Unulu din prddemnii no- ștri Archipastori romani a onorata redactiunea acestei foi c’o prdpretiuita scrisdre, in care intre altele spune tristulu adeveru, ca jumătate din abonatii la „Amiculu 0odleitf din acea diecesa, nu sciu se-lu citesca. Daca intr’o diecesa că aceea*, decatu unde scdlele romanesci ra stau nicaire mai bine, sta lucrulu astu-modu, ce o se dtcemu de ceealalta parte a publicului cititoriu? Destula ca lucrulu e trista si formdza o impregiurare destulu de impuitdre, spre a luă literatii noștri lucrulu in urai seridsa consideratiune si spre a arată o staruire mai energica spre delaturarea reuiui. Si jace dre greutatea lucrului in insesi literele stră- bune latine, ori in alte cercustari? Literele latine au d’a fi in^scurtu repriimite peste totu in limb’a ndstra» dra cele kirile delatarate cu totulu; despre acdst’a ra se mai indoiesce astadi nici unu romănu bine simtî- toriu, carele scie, ca ce este limb’a romana. Ele in sine n’au nici o greutate pentru a se introduce; usio- retatea sdu greutatea trecerii loru in limb’a ndstra, a- terna dela noi. Suntemu siliti insa cu durere a măr- turisi, ca pana acum prd pucinu am lucrata pentru înlesnirea trecerii loru in limba, din-contra noi am in- greunatu aceea. Amu ingreunatu, căci in-locu d’a ne apropiă totu inai multu unii de altii si d’a face unu in- tielesu bunu, noi ne-am depărtata totu mai tare, am inmultîtu ortografiile si prin aedsta nesocotintia am des- gustatu poporulu, dra strainiloru le-am datu ocasiune de defăimare. In midîloculu caosului celui mai mare s’a cunoscuta in-fine de tdte parti necesitatea unei intie- legeri, necesitatea conchiamarii -unei autoritati morale, la care apoi se se plece toti. Ce pecata, ca inaltulu regimu in 1860, in-locu d’a conchiamă pentru stabilirea unei ortografii cu străbune o singura comisione filolo- gica pentru toti romanii din Austri’a, a adunata de a- cele in tdta provinci’a locuita de romani cate un’aj Pdte, ca astadi am avea o ortografia in-comunu pri- mita macaru intre romanii austrieci. Dintre operatele comisiuniloru amintite, inca si pana astadi ne este cunoscuta numai cel’a alu comisiunei transilvane. Acel’a, parte c’acea comisiune a fostu com- pusa din barbatii noștri de litere cei mai eminenti, parte ca comisiunea formandu o autoritate morala, singura- ticii s’a vediutu indatorati a si-supune acelei’a părerile loru particulari: a aflata pana acum cea mai mare la- tîre; insa nu s’a generalisatu, si nici s’a facutu inca vr’o ingrigire, că aceea macaru pe viitoriu se afle În- tinderea dorita. Abcdariulu proiectata nu s’a tipuritu nici pana adi; prin scdlele populare totu cariile cele vechi cu kirile; chiaru foile periodice, cate le avemu n’o urmdza tdte credintiosu. Dar’ caus’a capitala, pentru-ce străbunele se la- tiescu atatu de greu prin acea ortografia este, ca a- cdsfa e prea grea. Din ce trece, se ridica totu mai multe vdee in-contr’a ei; din parte-ne fia destulu asta- data dovedite de mai susm Partea cea mai mare a omeniloru noștri se vede a fi de opiniune, ca spre a lati străbunele cu sncesu si spre a ctiratî limb’a catu mai in-graba de kirile, e de ne-aparata trebuintia a statori o ortografie cu latine catu se pdte mai u- sidra; altufoliu kirilele au se pelrdca inca secuii in limb’a ndstra, si asiă inemicii ortografiei usidre cu latine devinu pe ne-vrute si pe nesimttte «părătorii kirileloru, 382 care ondre credemu ca nici unu romanu progresista nu va mai voi a si-o atribui astadi. Credemu, ca lucrulu celu d'antaiu, ce are d’aln îm- plini «Asociatiunea ndstra transilvana* in inleresulu li- teraturei ndstre, este statorirea unei ortografii cu latine catu mai corespundietdre, care statorire se resulte din co’ntielesulu tuturoru barbatiioru cotnpetinli din tdte părțile romanimei; chiaru si cu Principatele - Unite se pdte acum’a face intielesulu. SperAmu, ca venerabitulu comitetu alu Asociatiunei ndstre, petrunsu de acesta mare trebuintia, si-va incepe lucrările in asta privintia inca in anulu curinte. Ne vomu tiend de datoria, a dă totu de a un’a des- lucirile cuvenite on. nostru publicu in asta privintia si decate ori va cere trebuinti'a, ne vomu re’ntdrcc la obiectulu acesfa. Si pan' atunci rugamu pe barbatii nostrii scriitori, se nu pregete a si-dă opiniunile DIoru in publicu in respectulu acesfa. „Amicalii Scdlei* sta ori-cui in dispusetiune in asta privintia si pentru ni- inie’a nu ne voinu semtî mai deoblegati si mai multia- mitori, că pentru articuli privitori la ortografia cu stră- bune. Red. Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urcare ) §. 58. Cumanii ajuta o rescola asupra imperatului. Unu fetiora alu imperatului Diogenu Ro- manu IV., atrase pe cumani in partea sa, si re- voltă că se cuprindă tronulu dela Alesiu Com- nenu. Cumanii veniră in Traci’a, si aci cetatienii primiră pe revoltantu de imperatu, dar’ apoi prindiendu-lu ’i scdsera ochii. Cumanii atunci fugiră acasa (1093), apoi in 1114 se gatira se trdea in Bulgari’a. — Imperatulu pldca asupra loru, dar’ cumanii audindu de venirea lui, se retraseră in Daci’a. — Imperatulu ajungendu, la Biden’a (Vidinu?) tramite dste peste Du- năre in contra cumaniloru, si dstea trei dîle si trei nopți i-a cautatu, si aflandu-i la unu rîu, trecendu cu sieicele de alta parte, dstea s’a rentorsu fara ăltu sucesu. §• 59. Sterpirea totala a pacinatilora. Cumanii se respinseră in Daci’a dela media ndpte; dra pacinatii din Bulgari’a culegendu-se de nou predara Traci’a. — Imperatulu I o n U II. Comnenu a tramisu soli de pace la ei, si pana ce aceștia se sfatuiă, imperatulu puse taber’a in ordine de bataia, si pana ce pacinatii se cugetă multu, ’i lovesce la Berea, taia o mulțime din ei, dra pe cei alalti prin- diendu-i ’i colonisdza la apusu (1122). — In acestu modu pacinatii se infransera pentru tot- deuna dincolo de Dunăre, dra dinedee mai re- mase o horda din ei, dar’ si aceștia neputendu- se multu sustiend in pădurile Bucovinei, la anulu 1152, fura alungati in Tauro - Scitia. — (Vedi §. 31). — §. 60. Sterpirea totală a eomanilorn. In Constantinopoiu eră imperatu, Ema- nuile I. Comnenu. — In 1152, cumanii tre- cură Dunarea, si cuprinsera orasiulu Demni- sicu. - Imperatulu tramite o dste pe mare catra Dunăre dra pe uscatu pldca insu-si. Cu- manii dupace predara in Bulgaria, se rentdrsere in Daci’a inferidre, si aprdpe de Dunăre redi- cara corturile loru. Imperatulu veni la Dunăre, si aci in tier- mure vediii o luntritia scobita, strigă catra vens- latoriu, că se i-o aduca; dra venslstoriulu ’i grai: „De ar’fi avutu imperatulu grige de lucrurile, ndstre nu ar fi predatu barbarii nici Demnisiculu nici ave- rile ndstre, si nu le-ar fi dusu după cum li-au plăcutul" Aedsta a potut’o dice, numai unu romanu mosteanu. — Imperatulu i-a respunsu: „Se nu fiu eu acera, că- ruia s’a datu dela Ddieu imperatî’a romaniloru, de nu se voru pedepsf indata barbarii!" Imperatulu luandu atunci cu sine plute si 500 de eroi, a trecutu Dunarea,' si a ajunsu la ddue riuri de luntritu (Prutu, Seretu?) si a de- mandatu, că luntrile de pe Dunăre se se lege de cai si se se traga in susu.— In acestu modu a ajunsu la muntele Tenihormu in margine?» Tauro - Scitiei (Crimia). — Cumanii eră aci dar' lasandu-si taber’a desierta plecata mai departe. Imperatulu tramite pe Gifardu, carele avea o dste din barbari că se-i caute. Gifardu, a datu de cumani, dar’vediendu multîmea loru a tramisu soli la imperatulu, că se grabdsca cu trup’a mare. Imperatulu ajunge, incepe lupta si trece, prin taber’a cuihaniloru, carii fiira taiati, sdu 383 cadiura prinși ca ducele loru Lazaru, — ăra cati putură scapă se ascunseră intre munți. In acestu modu in 1152, romanii din Da- ci’a inferidre scapa de barbari; dar’ romanii din Romani’a mai figurăza sub nume de paci- nati, beseni si cumani, chiar’ si după fundarea principatului Romani’a; dra romanii din Mol- davi’a si Besarabi’a figurdza deosebi de Cu- mani, arare-ori de scite la scrietorii străini, si deosebi la greci, carii pentru sine loara nu- mele de „romei", adeca romani noi, dra pe romanii din drdpfa Dunării, inca cu secuii mai nainte’i numiră vlachi, valachi, si dedrece aceștia suntu de origine cu noi, numele vlacha a cadiutu si pe capulu nostru. Asiadara in 1152, romanii remanu singuri că poporu in Daci’a inferidre, — si pana la 1186, candu prin Asanu si Petru se rennaltia dinasti’a romandsca pe tronulu regescu alu Bul- garei, romanii sunt supusi imperatîloru din Constantinopoiu; dra’dela 1186, romanii din Daci’a inferidre se vedu mai adeseori aliati ou cei de peste Dunăre, avendu ducii loru na- ttaiali, — pana candu dela infiintiarea prin- oipatelora, au principii loru. — Emanuita L Conmenn, purtandu resboiu si cu ungurii a tramisu in 1172, pe ducele Leonu Batatia (romanu), că din locurile de catra marea ndgra se inrumpa cu mulțime de vlacbi (romani) „carii se dîcu a fi fostu drecanduva c o 1 o n i din Itali’a." — (vedi §. 31). — Resboiulu acdsfa a fostu in contra lui Ștefana IU., regele Ungariei.—(vedi §. 14).—Batatia a nevelitu peste Carpati, apoi ajutata si de oști ndne a pradatu, taiatu si prinsu pe multi, si s’a intorsu cu multi boi, cai si oi. — 9. Of. Invasiunlle tatarilorn. Pe candu se bucură romanii, ca scapara de atatea invasiuni, începură tatarii. Inva- sitinile tatariloru impedecara tare desvelirea politica romana, ai pentru acdsfa datele isto- rice naționale se rarescu de totu pana la fun- darea principateloru. ' Romanii din Daci’a inferidre trecu sub conducerea tui Cutenu (1239) in Ungari’a pana la 40,000 că se scape de grdz’a tataruoru. Acești romani se numiă inca cumani (§* 15).— Bata cu 500,000 de tatari preddza (1242) Daci’a inferidre si trecu in Ungari’a. — Oldamuru a trecutu cu moldoveni in Un- gari’a, inse ungurii ’lu respinseră; — mai tardiu inddmna (1285) pe moldoveni se se împreuna cu tatarii, si asiă jeftiira Arddlulu. — Tutcai cagannlu tatarescu se redica peste Nog*a tata- rulu si ’lu bate. (1292). — Inceputulu fundării principateloru, din pnnctulu hronologiei e inca o cuestiune isto- rica. •—Unii punu anu 1215, altii anulu 1290— de originea României; pana 1352 căsi anulu fun- dării Moldaviei e de comuna, primita!—Vomu incepe dara istoriele speciale a le acestora tieri romane. — (Vâ urmă.) Procedere metodica in propunerea pârtii sin* tactice a gramaticei in scdlele primărie. (Urmare dm Nr. 44.) Propusa tiun ea contrasa. Numiti lucruri asemene, care se potu colegă (legă la olalta). Chei, cisme, bumbi, peri, câni, cai etc. — Nu- miti lucruri neasemene, care se potu colegii Rose si vidre, arbori si animale, etc. — Numiti lucruri, cari se contragu! Caltiuni (ciorapii), mânuși, armate. — Ce se intielege prin a contrage? Fapt’a, prin care lucrurile desfăcute se aducu la olalta si se împreuna intr’unu in- tregu. — Prin ce se deosibescu a colegă de a con- trage? Candu colegâmu, atunci impreunâmu la-o-lalta ddue sdu mai multe lucruri prin unu alu treile (legă- tură), in-eatu acele nu se mai potu despartt lesne; dra la contragere acele lucruri se ’mpreuna unele cu al- tele fara de unu alu treile lucru (fără de legătură) si se făcu de sine unu intregiK — Ce socotiti, se se pdta contrage si propusatiunile? Ele se potu contrage, insa nu asiă, câ o pareche de caltiuni, dara totuși in intie- lesulu deslucirei date despre cuventulu „contragere * Se eercămu c’unu esemplu: rMam’a tdrce. Mam’a can- ta.« Aici sunt ddue propusatiuni, se lasati insa in a ddu’a subiectulu „mam’a* afara, impreunati predicatulu „canta» cu propusatiunea antaia si cercați, daca acdsta singura constractiune se pdte tocm’a asiă intielege, câ cele d’antaiu doue. Cum ar sună dara atunci propu- satiunea ndstra? „Mam’a tdrce si canta.* — Ce dlceti de intielesulu acestei propusatiuni? Are totu acelu intielesu că si cele ddue d’antai. —Asiă, insa de unde vine acdst’a? Cum se numesce subiectulu in ambele eonMfUctftnii ? „Mama*. La ce se referescu ambele predicate „tdrce* Jsi „caute*? La subiectulu „mama.* — De cate-ori trebue asiadara numitu subiectulu? 0- data. — Contrageti constructiunile aceste: Paserile sbdra; paserile canta (Paserile sbdra si canta). Mai departe cântrageti aceste: Tieranulu ara; tierenuhi sd- mena. Arborele cresce; arborele produce fructe. Ar- borele mfloresce; fldrea infloresce, (cea din urina se contrage: arborele si fldrea înfloresc»). — Cum se 384 numesce predicatulu in ambele propusatiuni din urma? „Infloresce*. — Pentru-ce am pututu a contrage am- bele constructiuni ? Căci avura in comunu numai unu predicata. — Pentru-ce putaremu a contrage propuse- tiunile: „mam’a tdrce; mam’a canta*? Pentru ca avura amenddue unu subiectu comunu. — Putdveti contrage si urmatorele constructiuni: „Cuculu canta si leulu urla? Nu se pota contrage, căci si subiectele si predi- catele sunt deosebite. — Asia-dara ce feliu de propu- satiuni se pota contrage? Acele, care au sdu unu su- biectu comunu sdu unu predicata comunu. Ve însemnați: o propusatiune contrasa este aceea, in care mai multe membre proposi- tionali asemene se repdrta la unu membru propositionalu comunu. Mam’a Urce si canta; care e aici membrulu prop. comunu? Subiectulu „mam’a*. — Dara care sunt mem- brele propositionali asemene? Ambele predicate „tdrce* si „cantaa. — Tat’a si mam’a sunt diliginti; cale su- biecte sunt contrase in asta propusatiune? Ddue: „tat’a* si „mam’a.* — La care predicata se referescu sdu se repdrta ambele subiecte? La predicatulu „sunt dili- gintl* — Care sunt acum ambele parti sdu membre propositionali de unu feliu? Ambele subiecte „tat’a si mam’a.* — Si care e partea propositionala comuna? Uniculu predicata „sunt diliginti.* Formati 10 constructiuni contrase cu cate ddue subiecte si unu predicata. (Leulu si vac’a sunt animale sugatdre. Cetatianolu si tieranulu sunt suditi. Merele si perele sunt pdme etc). Compuneti 10 propusatiuni cu unu subiectu si ddue predicate. (Sdrele lucesce si incaldiesce. Prun- culu e atenta si diliginte. Ddieu sustiene si guberna lumea. Nopțile de idrn’a sunt frigurdse si lungi etc.) Scrieți 10 propusatiuni cu cate ddue subiecte si ddue predicate. (Servitorulu si tieranulu cosescu si asuda. 6uea si vac’a sunt* blânde si folositdre. Ferulu si petrile sunt tari si grele etc). Mai formati cateva propusatiuni cu trei subiecte si unu predicata. (Tat’a, mam’a si copîi a cadiutu in batalia. Cetatile. opidele si satele sunt depradate. Lintea, mazerea si fasoleu sunt fructe pastaiose etc.). Acum se ne mai notâmu: ca candu urmdza unulu după altulu mai multe subiecte ori predicate, atnuci după fiacare punemu cate o coma (,) si cele mai din urma ddue le legâmu prin „si*. (Vă urmâ.) Siedinti’a cea d’antaiu a Comitetului „Asocia- tinei pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu“ s’a tienutu Marti in 10 decemvre n., dedrece in trecut’a Marti a fosta o serbatdre legata. De facia a fosta Eselenti’a sa presiedintele si DD. Dr. Vasiciu, Redactom responsabila V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului ai a provedietorului. I. Bologa, Maniu, 1. Macelariu, N. Popea, Sava Popoviciu si Dr. Nemesiu, dra dintre o- ficialiî asociatiunei: secretariulu alu doile, casieriuta, controlorulu si archivariulu. Siedinti’a se deschise pe la 9 dre prin o cuventare a Eselentiei sale Dbri presiedinte, apoi se pertractare obiecte numerdse, dintre care vomu atinge si noi aci pe scurta cele mai în- semnate. Mai antaiu se decise, a se substerne la loculu mai inaltu resultatalu alegeriloru de presiedinte si vice-pre- siedinte a Asociatiunei, spre a se dâ întărirea cuvenita in intielesulu statuteloru; se hotărî a se face dispuse- tiune pentru facerea sigilului Asociatiunei; a se face representatiune la înalt, guvernu pentru membrii ono- rari estranei si a se cere consensulu inaltu-aceluiași in intielesulu statuteloru; a se tipări diplom’a pentru mem- brii onorari si corespondinti, decretata pentru membrii ordinari, cuitantii in numeru de-ajunsu pentru casierio si colectori, cum si statutele asociatiunei, cari se voru impartasi fiecărui membru; se denumiră apoi pe bas’a conclusului adunantiei generali colectorii trebuitori in diferite parti, a caroru nome le vom publica in Nrulu viitoriu. Pentru tipărirea fdiei societății in urm’a concursului escrisu sosiră trei oferte, unulu dela Blam m ddue deh Sibiiu; din aceste se citi mai antaiu cela ata tipografiei diecesane din Sibiiu intr’acolo sanatoriu, ca tipografi’a primesce tipărirea organului numita cu 50 de cruceri mai eftinu de cum va primi ori cine altulu; ofertulu dela Blasiu arată, ca acolo se va pută tipări organulu aso- ciatiunei cu unu pretiu de 30 fi. de cdla, dra ata treile oferta din partea Dtai S. Filtsch din Sibiiu descoperi vointi’a acestui’a, de a tipări fdi’a numai cu 19 fl. de cdla. Asiâ remase, că tipografi’a diecesana se tipardsca fdi’a cu 18 fi. 50 cr., depa ofertulu ce l’au data, si se decise că brosiur’a se se vende cu unu pretiu moderata, adica 6 cruceri de cdla, dra membrii asociatiunei se ca- pete apoi aceeași cu unu scadiementu de 10 percente. Se hotărî mai departe, că toti membrii inscrisi si cari se vor mai inscrie pe viitoriu se se publice cu nu- mele in „Telegrafulu romanu*. In privinti’a ajutorării juristiloru se decise, câ ia intielesulu conclusului adunantiei generale se se faca 10 ajutdre de cate 60 fi. pentru tinerii cei mai lipsiti si se se deschidă in-data concursă in asta privintia; dra banii predati din partea fostului comitetu pentru ajutorata juristiloru seraci, se se adauge la fondulu asociatiunei Siedinti’a se incheiâ la 4 dre dup’ amddiu. Provedietur’a ti tipariuta lui S. Filtech. N- 48. SiOiiU, 2. Dcemvre 1861. ₍Eae in tdta Sambafa. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe Vₜ anu 1 fl. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru tdte provine, austr. pe anu 4, peVt a. 2 fi., pentru princ. romane pe anu 38, pa 7b lOpiast. cum chiaru noi am portă vin'a, eri nu Dloru prin subju- garea si 'apasarea seculare — ca ne aflamu inca pe unu gradu cam de diosu a cuilurei, pr' in urmare, ca n’am fi foca maturi de ajunsu — vedi bine că Dloru — spre libertate, egalitate si constitutionalismu, că si cum unu poporu, o națiune asuprita pe nedreptu de 0 casta orecare privilegiata, monopolisatoria de derep- ture, n’ar mai avea dreptu in vecii VecHoru a pretinde, că se intre sb ea ifl santuariuhi luminei si a ferreirei, că si banda o atare natfane in cdrttra dereptureloru celor* mai sacre a naturei si a umanitatiei , ar fi con- demnata la o sclavia morale, spirituale si intielesualfe perpetua; noi privimu si vomu privi totu de suna a- semeni dechiaratiuni, espectoratiuni său mai bine, ca- lomnieri, numai că nescari roginiture din evuhi barba^ riei, că nescari respiratiurii din urma, că nescari agonii a lupteloru de morte a acelora omeni ruginiți, cari an aroganti’a a crede, că si cum densir ar' fi plâsmuiti din lutu mai fihu, mbi delicatu decâtu alte fientie cuventa- torie, că si ctim¹ auctoriulu naturei ari fi destinata nu- mai pe ei a domni, dr' pe altii numai că se le servăsca, si se li-»se fochine, fia aceia ori si catu de meritati pentru patria si stătu. * • - II» Dara se revenimu la obiectulu predileptiunei nostre. Poporulunostru, dinacarui senu ne tragemu si noi, si de care origine ignobile nu ne vomu rusînă nice o- data — acestu poporu dîcu semplu, dări sincere si re*** veritoriu de binefăcătorii sei, are neincUngiurata lipsa de scdle. Timpurele trecute cele triste, i-a fostu denegatu acestu dreptu naturale sî santa. Prin armare, elu a debuitu, se se crtăca numai âubtu vărgev'a domnitorii — patron miorul!! — sei, departe, titre ddpărte de loculu lumine- toru. Căci fomfAefe sb luminarea focariatienutude privilegia. .‘. • i PapotUld noâthi, udu radîmu fidela â Statului si prosperitătei pubRee, a debuitu se se crăsbă aria, otite a datu bunule ftNetr, cum Pa hsatu maic’a natura $ si de a fovetiata ceva in vidtHfe să Cea măsdra^ bUe si demnă de compatimitii de'oricO aiidmâ bemtîtoria, Lips'a scâleloru poporale peutra romani» , . Obiectulu sc&eloru poporale, e unu obiectu forte! interesante si de mare importantia pentru tote acele națiuni, care voru a jucă vre una rola in lumea civilisata și culta. Prin urmare scdlele poporale suntu unu obiectu de o importantia de vidtia, cu care suntu de- tori si ar' debui se se ocupe toti barbatii noștri, cari voiescu inadinsu. si din anema, prosperarea, . fericirea si înflorirea romanului» Sculele suntu espresiunea vie- tiei spirituale, intelectuale si morale a unei națiuni. Ele suptu mai incolo espresiunea, gradului cuilurei unui po- poru unei națiuni ele suntu barometrulu, de pe acarui graduri se judeca maturitatea si cultur'a unei națiuni* Școlele suntu in urma, tocma si unu factoriu principale pentru economu, la. portarma unei economie regulate si ratiunale. / - , Scdlele popularie suntu mai incolo adou'a maica dulce, cerea pe pruncuții sei. i-indulcesce cu nectariulu principialoru salutare a moralului si a vertutiei; ele suntu aceea maica dulce, careu se ocupa cu crescerea morajo-religiosa si spirituale a pruncutiloru noștri, carea i-face se fia creștini buni, patrioti si naționaliști ade- ypratî; carea to_ .implanta in fragel’a naema cele de antaiu principia de omeni bravi si de caractere in tote pespecturile, — acele principia, care au de a fi men- torii si conductorii fiiloru natiunei p' intre tote impre- gjurarile vietiei sociale. < ₍ / Din aceste pucine cuvinter inca e destulu de în- vederată necesitatea scoieloru poporale, pentru orice poporp, cu atătu ipai vertosuppnJre biet’a nostra na- țiune^ careia abia, nomai acpmu in dîlele nostre, i-re- sarira djorile unui viitoriu mai bunu si mai ferice, si asemene viitoriu drapi numai pr in cultura ai înaintare in tote ramurele .de scientie, industrie , pi arti lu-po- temn merită. ____ , Nuihai asiă vomu potd astupă Hronic’* după Anpnipu4u Ronțanesou . pun* pe Radu Negru Ia an. 12^0. — Sîncai, carele a scrutatu mai afandu îitori’a ndetrâ ’lu phne' la An. 1215, badanduse pe o inscriptiune dela biseric’a din Campulu Luugu:. „Acâst’a o A «iditu antaîulu Domnu Radu vodă Negru ■>. h lin,an. 1215.“ • I > . 390 Lin oi u« ducele tomaniloru redică armele (1272) in contra ungurilora carii cuprinsera Severinuluj si recâștiga cetatea.— Ladislau regele Ungariei, tramite pe Georgiu Simo- ne, carele bate pe Linoiu, si ’lu ucide, dra pe Bar bătu fratele seu ’lu aduce prinsu si numai prin bani multi ’si rescumperă libertatea. (Vedi §. 16.) W Ștefana Mallatu, 1300-1329. Acestu principe se fi facutu cetatea Fa- garasiului. Romanii dedura ajutoriu lui M i h a i 1 u IV., regelui Bulgariei in contra greciloru, (1324), — si predandu tienuturile loru, dimpreună cu meso - romanii, siliră pe A.ndronicu, imperatulu se se retraga ia Odriu. — §. 66. Mihailu II. Basarabu. 1339-134& Acestu principe a inceputu a aretă pu- terea României. — Carolu Robert, re- gele Ungariei, vediendu ca principele a tra- misu 3000 de ostasi in ajutoriu lui Mihailu IV., regelui Bulgariei, si in contra domnului Stefanu din Servi’a, — se sculă cu arme in contra lui Basarabu fara de nici o causa, si asiă ungurii intrandu in tienutulu Mehe- dintiului cuprinsera castelulu Se ver in ului. Robert dede atunci Severinulu, cu titlu de Banu, lui Dioriisiu. Mihailu Basarabu se invof, că se lese Severinulu in man’a regelui, se-i dee unu fiu in sierbitiu; dar’ regele se se ’ntorca căci altumintre p6te se patiesca reu. — Ca- rolu Robert plecă.mai departe, dra romanii vediendu perichiulu aprinseră tdte, si se re- traseră. Acum regele inganfatu, vediendu ca dstea-’i e in fdmete, tramise la Basarabu ca-i va primi conditiunile, numai se-i dee condu- cători că se-lu scdta din tidra. Conducătorii ’lu purtara in strimtorile Carpatîloru, unde inonngiurandu romanii (fetea ungurdsca, o pră- pădiră de totu, batendu-se de Sambata pana Marti, — si prinseră pe multi, luandu cai, si pungi cu bani. — Robert vediendu perichiu s’a imbracatu in vesmintele lui Desiu, fetio- rulu lui D i o n i s i u, si regele fugi ia T i- misidr’a, dra Desiu cadiu victima pentru' elu. — Basarabu in 1332 ajuta pe Alîsan- dru Streantîmeru regele Bulgariei, că se reocupe unele cetati dela greci. — • (VA urmâ.) Varietati. • ’ . I — ■ • Mamele DMora Colectanti de prin tfenutart pentra „asociatiunea" transilvana den*ialtl de Cemitetnla acestei'* in siedinti’n din 10. Decembre *. e. Pentra Brasiovu: D. I. George loara, D. Radu Pasca si P. Protopopu Popa». Zernesti: P. Prot. Mecianu si D. Mironu Moldovanu. Haromsecu: P. Prot. Petricu sil. Bdaiu. Fagarasiu: D.Codtu si Fs- garaaianu. Sibiiu: D.Casieru Bbchnitiu. Resinari: D. 1. Brote si P. S. Popoviciu. Tienutulu Solistei. P. Preț. Hania. Me râurea: D. G. Măcelărie si N. Morariu. Poiana: D. Not. Ciuguddnu si P. Dobrota. Sebeș iu: P. Prot. Tipein si N. Bejano. Orestie: D. SenM. Btilonriri si N. Barbu. Deva: P. Protop. Pa- piu. Ilia: D.Turdnsianu. Hatiegn: P. Prot. Ratiu si P. vicariu Pop. Dobta: P. Prob de Crainicu. Hoa* doiu: P. Prot. Pipoaiu.. 8ac«reub«! P. Prot. Piae. Zarandu: D. Dr. Hodosiu si D. Francu. Halmagiu% P. P. Protopopii Mddovanu si Moga. Abrudu: DD. Cocu Mihalu si Bber Nicolae. Câmpeni: DD. Ciocu Theodoru si Not. lonete. Zaiatna: P. Prot. Mtheii. Belgrndu: B. Axente Sovera. Turda: 0. Dr. Ratiu si P. Prot. Vlasa. Clusiu: P. P. Protopopi Fekete si Rosieccu. Doblca: D. M. Behetielu.’'Gerla? D. Secr. Napoianu. S o 1 n o c u si Chioare: t) D G. Mano, Alee. Filipu si P. Prot Ciocasiu. Crașna si Salagiu: DD. Vicaru Coroianu, Filipu si P. Fforianu. Nasaudu: DD. Vicariu Moisilu si 1 Florianu. Bislritia: D. Dorgo. Reghinu: D. Maior. M. Osiorbeijt: D. D. Fogarasi si Cataramba. Sigisioră: P. Ph>l\ Boia. Mediasiu: P. P. Prot. Stoianu si Ccendi. I b a s f a I e u: D. .1. Siu- luliu. Cetatea de balta: D.. Moldovanu Vasilie. B I a s i u: D. Direc. Anloneli si Prof. Rusu. C o h a I m o: D. Prot. losifu. Nocrib: D.PrOt. Muier. Ciheutnare: D. invetiatoriu Mandocea. Odorbeib.P. Prt>L M Boeru. — Lugosiu: DD. I Popoviciu si Popavili’n. Timiș idra: D. Capitanu cetatienescu P. Germen*; Versietiu: D. Senat A. Vasiciu. Mehadia: P. Prot lacobescu. L ip o v a : P. Prot Tieranu si D. Alee. Cior- tano. Aradu: D. Dr. Siapdorn. Oradia mare: D. N. Jiga seniorn si D. Adv. Gozmann. Tienutulu: 891 Crisiului repede: P, .Prot, Paladia. Beiusiu: D. Dir. Kovari. Baia mare: P. Prot. Sabo. Satumare: P. Prot. Bram. Mar a mure si u: P. Vicariu Pavelu Pesta: D. Par. Miculescu si D. Cozma. Vie na: D. Puscariu. Bucovina: DD. Georg. Hurmuzachi si Prpf. Pumnulu. _________ Invitare. Națiunea romana numai prin cultura va pote ajunge la culmea acea a marirei sale, de pe care străbunii no- strii a sciutu se insufle respeptu lumei intrege, si care acum’a, câ drepla remuneratiune pentru suferintieie de 17 secuii, dra i-competiesce. Numai atonei si-va potd cuprinde loculu cuvenita intre popdrele Europei, ddca cu arnici’a, cu poterea sa va șterge urmele triste lă- sate pe fatia-i prin vitregita tempuriloru. — Numai a- tunci va reesî invingatoria din luptele continue porlate pentru drepturile ei eredlte dela stramosi, insa prin vic- lenia răpite, candu va cresce din stau-si barbati reso- luti de a-si sacra vidti’a pentru eluptarea drepturi- loru ei! Aceste cugete, aceste convingeri au condusu pe comiletulu mai in josu însemnata, candu-sî a propusu a face colecte de bani pentru ajutorarea juristilora lip- siți dela Universitatea de Pest’a; pentru ajutorarea a- celoru tineri romani, cari nespariandu-se de nenume- ratele pedece, cari le stau in cale, — luptandu-se cu seraci’a ce-i apasa, au properatu in capilara tierei spre cercetarea Museloru, cu scopu de a potd fi canduva totu mtAti aperatori bravi ai natiunei, totu atati luptători pentru drepturile ei. Cd mai multi dintre cetitorii acestora sîre voru sci nesmintita, catu are se se lupte unu teneru romanu, pana ce ajunge la o stare incai incatuva nedependinte, si totu-si cu cea mai mare bucuria observâmu, ca din amu ih anu se inmultiesce numerulu acelora teaeri, cari fara ajutoriu, lasati numai in grigea lui Ddieu santulu, Si radîmanduse pe arnici’a loru grabescu la sciintiele piși înalte, alegdndu-si mai cu sdma sfer’a juridica, in care cugeta a potd face mai mare servitiu patriei, ai natiunei. Teneri că aceștia merita ajutoriulu natiunei, merita,, câ totu insulu, care se afla in o stare materiala mai fayoritdria, se conferedie după puteri ,1a sustionerea. loru! ; ₍ Deci Comitetulu subinsemnatu si-ia voia dease adresă catra tota binesemtitoriulu romanu cu jogarpa, Câ in <$tu ilp va iertă starea materiale si anim**, se sacredâ» spre aoenta scopu frumosu din severed-ai cas- cjgața o parțecica, sepuoporedie spre ajutorarea acestei institatium filantropice, avendu însutea ochiloru, ca cu totu denariulu, ce va dă spre acestu scopu, șterge O lacrima de pefaqi'a trista a mamei comuni —t a natiunei, si stemesce multiemita ferbinte in inim’a aceloru-a, cari prin aste ajutori# se voru pane ia stare de a se potd sacră cu trupu ou suflata chiamarii, ce si-au alesu. Sumele adunate suntu de a se tramite sub adres'a: D. Emanuilu Gozsdu (Nagyhidutcza Nr. 4 ) Numele mare-animosiloru contribuenti precumu si sumele contribuite se voru publică in „Concordia.* Datu in Pest’a 22. Noemvre 1861. C o m i t e t u I u pentru ajutorarea juristiloru lipsiti ! la Universitatea de Pest’a. Semnata prin los. Popu notariu ’ (Concordia.) Literarii!. D. canonica Andrea Liviu a in- sciintiatu prenumeratiune la clasiculu romanu „Cor- ne liu Nepote« in versiune romandsca cu note es- plicatdre după cei mai renumiti autori. Se prenumera cu 1 11. v. a., dra venitulu, catu ar' întrece spesele ti- pUriuiui e sacrificata pentru ajutorata unui tineru roman* doctoranda de drepturi. Abonarea se face la traduca- torulu in Lugosiu prin scrisori francate pana Ia fini- tulu tai Decembre. Dela 8 esemplare anula se va dă gratis. — In Romani’a a aparutu unu diurnalu nou sub firm’a „Tieranulu Romanu* sub redactiunea Dlui Ioane lonescu etc. de cuprinsu politica, economica, literari* si comerciala, ese odata pe septemana si costa pe 3 luni 6 sfanți. — In București a esîtu de sub tipariu si se afla de vendiare la libreri’a Dlui Socek: „Tratatu de steno* grafia in limba romana de Elie Bosianu. Vediendu neaparafa trebuinlia a stenografiei pe viitoriu, mai multi dintre junii noștri se apucara si pela noi a o invetiă in limbi străine. Prin noulu opu alu Dlui Bosianu credemu ca s’a datu o mare înlesnire pentru acei doritori, dedrece stenografii in alta limba inca nu eră stenografi’a in limb’a romana, ci acăet’a trebuiă antaiu creata, statorila, ceea-ce se putea ascepti numai dela frații de, djn-colo. Dorinti’a acesfa este impljnita ag^m prin tratatnta de mai susu ai atatu ponira . inlespire catu si uniformitate recomandam* dmenilor* noștri opulu menționata. / La Nbrermla S. Filtfech in SHHhi se vom află in^curendu esdmplare in nornern de^ajunsu, doritorii de asi procură acdsta carte se binevoiăsca a se adresă prin epistole francate la acetashi. — A ddu’a brosiura a „Istoriei romane na- tienale* de Dr. Marienescu retipărită din „Ami- calii Scdlei* inca a esitu in ăîiele aceste si se afla de vendiare la S. Filtsch in Sibiiu totu cu conditiunile că brosiura f. — In Dobr’a prin staruintPa mai multoru barbati zeloși si anume a Reverendisimului D. protopresbiteru N. Crai ni cu se infiiintiâ o scdla normala, ale cărei cele d’antaiu ddue clase se sî deschiseră inca in estu- anu. — Solenitatea deschiderii Ioni fu forte mare; insa fiinduca ndue DD. invetiatori de acolo din totu decur- sulu acelei soleaitati ne comunicară numai ddue cu- ventari tienute de Dloru, nu suntemu in stare a aduce o descriere credintidsa a aceleiași, dra cuventarile nu- mite, parte căci singure publicate ar infaciosiâ lucrulu numai stirbitu, parte — si mai vertosu pentru angustimea coldneloru ndstre, nu le putemu publică. Ruga. „Spune fiicei Sionului: £ta imperatulu tea vine la tine, blânda.“ De-ce n’am fosta menita 6re, D6mne a me consacră 8e-mi petrecu viâti’a t6ta intra a te laudă? De-ce nu ai datu credintia mai multa ’n sufletulu meu; Că se cânte a ta mărire, o pră mare Dumnedieul Daruesce, Domne, mie darulu teu incantatoriu; Daruesce gurei mele unu cuventu mangaitoriu, Unu suspina vrednica de tine, unu reflecta din nmbr’a ta, Unn resunetu blânda si dulce si eu dulce voiu cântă. Eu voiu laudă cu lacrimi bunătățile ceresci. Ea le voiu numi cu bocetu bunatati Dumnedieesci. Bine-cuventandu de tine, o pre’nalte Dumnedieu I Spune-voiu la tata lumea care-aude plansulu meu; O, priviti cu nmilintia, vedeți voi, o muritori! Dumnedieu e celu-ce face câmpii voștri nutritori, Elu așterne pe costisie, prin dambravi si pe câmpii, Că covăre fara margini, bratia de verdi si aurii. Prin înalt’a,-i bunătate noi putemu se adunămu Cranele cele de auru că se ne indestulămu. Prin inalt’a lui vointia pe ciorchina ’ngalbinescu Strugurii ce făcu vineție, care inimi veselescu. * * ♦ Le voiu dîce, le voiu dîce, eu cu tote sufletulu meu: Adorati a lui putere, adorati numele seu. Ricltaaăi ochii la eeriarf, vedeți in marirea sa Acesta săre, case vine «n marire-a, a’arată. Dela elu primiau lumina timpii ce s’au Wtracwoatn fii ’nfocat’a. lui lucire nu, s’a scursa n’a încetate: Totu-de-un’a, ’n tata dio’a elu se ’ntarce regulata, Că unu foculariu de flăcări luminosu si ’nflacaratu, fie salute pe eternulu si insltulu Dumițediea, ' Si-amilitalu nostru suflete se-lu resfranga ’n fbcula seu* * * * • * * O, voi dmeni, cari inca se vedeți nu ati, putută Minunile care ’n ceriuri Domnulu nostru a făcuta! . Dar’ deschideti-ve ochii, impregiuru-ve priviti, Si dela pamente la ceriuri cautati, ce intelniti? Candu e năptea liniștita; candu nouri nu se serescu. Ce făcu ochii oei de auro, cari ’n ceriuri se roteecu? Care mana ii conduce in campia fara fondu Si din ori-ce depărtare pana la pamente petrundu? Asta lume de vii focuri cine-o misica ne ’ncetatu Cu asiă regula mare de candu s’a infiintiatu? Dumnedieu este acel’a! Totdeun’a Dunmedieu’ Elu revarSa ’n tdte săr’a de pe lângă tronulu seu Mitidnele aceste de lumini că nesce flori Atatu de incantatare si cu-asiă mandre culori. ‘ • ' ♦ a ♦ Astufeliu petrec&ndu-mi vieti’a intru a te laudă, Asiu vorbi de santi, de angeri, si 6r’ de puterea ta. Eu asiu scrie ’n tdta dio’a cate-nnu cantecu umilite începute josu pe tierena si in ceriuri isprăvite; Si-alu necasuriloru mele lantiu nesuferita si greu L’asiu vedea ca se desparte si n’apasa peptalu meu. Pentr’unu bine multe mai siguru, pentr’unu visa malta mai frumosu, Ce-ar legănă totn-de-un’a alu meu suflete aici josu. * ♦ * Unu momente de încântare, Dumnedieale, mi-ai data Si de mare fericire suflete-mi s’a îmbătata. O! primesce acesta cantecu, primesce alu meu auspinu Si voiu dîce : D6mne sânte! tie, tie me închina. G. Siona. Onorabilii cititori sunt rugati a grăbi cU Tenoirea abonamentului la ᵣAmiculu Sc61eiu pe anulu 1862, că inca mai nainte de finea anu- lui vediendu cum stamu, se ne scimu orientă cu numerulu esemplareloru de tiparitu, căci pa- Itîaniile daundse ale trecutului ne voru sin a tipări cu inceputulu anului viitoriu numai atate (esemplare, pe ceti ăbtonanti tor ff. ’ Adresele se rii fee scrie catu mai desvoltw căci numele oo. abonanti se vor publică la ca- tpetulu flăcărui anu. Redactară responsabila V. Romana. PROPRIBTÂTEA redactorului si a provedîetorului. • ’ I . ¹ Pțovedîetur’a ri tipariula lui S. tUt^cli. N= 49. Sibiiu, 9. Decernvre 1861. Ese in t6ta Sambat’a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe ’/i anu 1 fl. 70 cr. AMICULU SCOLEI. Pentru t6te provine, austr. pe anu 4, pe V* a. 2 fi., pentru princ. romane pe anu 38, pe ’^a. lOpiast „AMICULU SCOLEI“ intranda cu ince-j putulu anului 1862 in alu treile anu alu vie- tiei sale, vă continuă a stărui pentru latîrea culturei intre romani pe calea si prin midi- 16cele folosite pana . acum, remanendu adica credintiosu tendintiei luate la inceputulu seu. Pretiulu abonementului pe anulu 1862 este: pentru tierile din Austri’a pe anu 4 f., pe 7, Unu 2 f. 25 cr., pe 7* anu 1 f. 25 cr. v. a. pentru Sibiiu pe anu 3 f. 40 cr., pe '4 anu 1 f. 95 cr. si pe % anu 1 f. 10 cr.; pentru Principatele romane pe ann 30 piaștrii, pe */, anu 16 piaștrii, unde abonamentulu se p6te face la Socek et Comp, in Bucuresci. Pentru colectanti dela 15 esemplare se da unulu rabatu. ... Că se ne putemu întocmi cu numerulu esemplareloru de tiparitu, se cere a se renoi prenumeratiunile de timpuriu. . Lips'a scoletora poporale pentru romani. (Capetu.) ? / ut . Cu durere debue se marturisimu, ca tnai alesu de candu s'a restaurata deregatorii constituționali, n’ amu prd cetitu sciri despre înaintarea romaniloru in redi- carea scdleloru populare. , Cu tdte ca redicarea de scoli poporale inca ar fi fostu unu midilocu bunu, de a si-arătă unu semtiu intr’ adeveru constituționale: semtiulu de a iiiaintă luminarea si fericirea unui poporu apusu drasi din caus’a' Unui constitutionalismu vechiu antiqaatu, basatu pe principia castice. L Redicăreâ de ¹ scoli poporali prin diregatorii cei noi constituționali ar fi fostu o proba via de fratietate, de amdrea binelui reciprocu, ca asii cuvine fratiloru odevetati. Abdicarea dOBSofipOpafateprinditegătorii conatitatiohali, firesce cu infiatatiarea ri dontietegeret organeloru concernente, ar fi fosta unu midilocu bunu aVutu foiu drdptata a o prettadă dela o natîunb cu-! — nbscutdriâ de* pbsitiunea si demnitatea săi.⁴ Ceh pu- btau ătlfb steitau de sigura, da redicttandă adestăi foi¹ de a îndulci si de a câștigă încrederea poporutai, a cânii rieii ăt fideiMta s* fiau ^ Facutu-s’a ceva in ast’a privintia pentru poporulu romănu din Tnia — exceptis excipîendis — noi nu scimu. Cu tdte ca am fi doritu din anima se scimu, pentrucă se ne cunoscemu omenii nostrii, si se scimu, ca căre si de cata stima si pretiuire publica e demnu. Căci e de lipsa Domnii mieii Se ne studiămu si se ne cundscemu dmenii noștri cei de binevoitori, că se-i la- sâmu de modele de imitatiune si stima pentru poste- ritate: pentru istori’a natiunala. Numele barbatîloru amatori de binele si fericirea corpului seu natiunale voru fi amentite cu lacrenii de reverentia si pietate de catra nepotii natiunei sale, intocma după cum stimămu si reverimu si noi cești presenti, um- brele si memorfa parintîloru si stramosiloru nostrii celoru bravi, meritati si escelenti, incependu dela Brutii, dela Scevoli, Moralii, Catoni, Ciceroni ... in sîru sucesivu ....... in tbti sedii . .................pană la cei mai recenti; la Sincaiani, Maiori s. a. s. a. Apoi se nu uitămu Domniloru si fratîloru pre-amati! ca vii- torimea e mai drăpta si mai ne’nteresata in judecarea si stimarea caractereloru si personaiitatflotu demne, decatu prestatele, carele tocma pentrucă e prd-aprdpe de noi, nu vede laptele si virtuțile ta claritatea sa deplina. IV. Dîserâmu ca nu scimu facutu - s’au oeva in țjrivinti’a scdlelora poporale, de candu ne afiâmu in viati’a cori- stitutionale ori bă ? De s’ă facutu, celu puetnn noi am dori, câ respectivii se ^aca publicului cunoscuti pașii puri in âst’a privintia, că se sierbdsca de esemplu de imitatiune si de obiecta de aprettaire. Ne voru întrebă pe care cale?r pe călea organului nostru scolasticu, carele e: „Amiculu sc o solidaritate si garanția, a resultatelo&i favoritdrie. Apoi ce e mai frumosu, Domnii mieii de- catu a ne intalni frați impreuna si pe cam- pulu spiritului, pe campulu Museloru. Pria frecări si desbateri se lanurescu ideile, si se afla adeverulu. Preottloru si protopopiloru noștri Ie este sania detorinUa naționala a tară dm reepnteri spre tato- narea poporului nostru, acarui parenti spirituali ade- verati suntu DSale. Si spre ondrea si stta’a celoru demni fia dîsu — cu tdta modestii reservata — ca unii nici ca au lipsita după impregiurari si potintia a corespunde importantei loru misiuni. Ddieu se incu- ragidze si de aci inainte pe barbatii noștri cei demni si respectabili!!! Deci inchiâmu cu aceea dorintia ferbmte, câ pe anulu viitoriu 1862, ddca ne va tiend Ddieu sanetatea, se ne potemu intelni mai multi pe acesta campu tea- fatatu si dulce, si se ne potemu gratulâ in aurer’a unui prospecta mai securu de bine si fericire ................! La revedere Domnii miei! in amdre si cordialitate. Blasiu, 8. deeemvre 1861. J. V. RUSU. însemnări statistice despre scdlele elementare ale tuturora staturilora Europei. Austri’a, a avutu in anulu 1851 25,799 scdle elementare, 55,431 invetiatori, 3,835.004 copii obligați Ia scdla, din cari a frecuentatu scdl’a numai 2,343.852. — In anulu 1854 numerulu scdleloru se urcase la 32.057, din aceste 25,039 fura catolice. — In 1857 a fostu in Austri’a 5,924.104 copii buni de scdla, adica dela 6 pana la 14 ani. — Afara de scdlele numite mai sunt 11.728 scdle de repetitiune, cari in 1854 erau cercetate de 3,430.782 școlari si scolarese*) Prusi’a. In anulu 1858 erau in statulu prusescu la 3 milidne copii de scdla; 2,758.472 amblara la scdla. Intre 6 locuitori e unu copilu de scdla. In același anu erau 24,292 scdle, cu 35.513 clase, 31.467 invetiatori si 1523 invetjatorese. Pe unu invetiatoriu se veniau 83 școlari. — Lefile invetiâtoriloru bacara cu totulu 6 milidne taleri. , Celelalte «taluri germane.. Oldenbargf ar» om 3600 acdle; 8 seminare da invetiatori (pre- parandii). •) Vedi „Amiculu 8o6lta* ta» ANO fM- IV—i»0- 395 Brauasvigu, ar® 400 scdl® eleneatare cu 33.048 școlari si 3 seminare. Mecklenburg-Sverin, 1048 scdle. Mecklenb urg-Slrel i t i u, 221 scdle. Kurhessen, 1300 scdle populare. Mareducatulu Hess’a, 1756 scdle pop. cu 76,871 feti si 78,697 fete. Nassau, 703 scdle cu 992 invetiatori. - Regatulu Sasoniei. 156.341 băieți si 158.844 fete bune de scdla; insa din acebti’a ambla Ia scdla 154.519 baiati si 156.935 fete. Baden, cu 1889 scdle catolice, 790 evangelice si 28 evreesci. ' Virtemberga, 1455 scdle evangelice, 870 ca- tolice si 12 evreesci. Bavari'a, 7113 scdle popul, cu 8622 invetiatori 315 invetiă torese, 426.501 școlari si 482.774 scolarese. Dintre scdle 4810 sunt catolice, 2150 evangelice si 153 jidovesci. Elveti’a. In cele mai multe cantdne stau in fruntea trebiloru scolastice derogatorii anume, caroru le sunt apoi sabcrdinati antisiii scdleloru. Elveti’a, afara* de scdlele pentru ingrigirea copiiloru mici, are 5500 scdle comunale primărie, cari in cea mai mare parte a anului sunt cercetate de 350.000 copii, adica ’/t parte a, populatiuneL Spesele scdleloru primărie le piatescu cantdnele cu 4 ’/« milidne, .era statulu da 900X100 franci Tacs’a de invetiatura e de 3—6 frci. Franci’a. Invetiamentulu scolaru a facutu de vr’o 20 de ani incdce mari progrese, insa iaca totu nu corespunde trebuintiei. Sunt pentru invetiamentulu primariu 60.000 de scdle comunale sdu private; cam vr’o 3,400.000școlari ambla ia invetiatura. După bagetulu pentru 1861 se dau din partea .statului pentru instruc- țiunea elementara 5,317.000 franci. La aceste sume se miai conirmbe dm partea departemeuteleru inca 6 milidne, asiâ ca pentru invetiamentulu primariu se cheltue o Huna de H ,317.000 frci. Lira adjunctiloru de invetiatoriu s’a urcatu in 1859 dela 400 la 500 frci. câ minimu. Ei au se gervesoa eale 3 ani in asta ca- litate mai nainte d’a pute fi invetiatari elementari, cari apoi au lefi de cate 600—800 frcL - . Algirulu avea in.. 1856 441 scdle primare cu 21,944 școlari , : In an. 1859 departamentului Aridge numen 2231 de conscrisd; dip acesti’a 1214 nu sciura nici se ci- tdsca nici se scria; 37 sciura numai a citi, 925 a citi și scrie, dela 55 igsi nu se ppld află gjadulu culturei. lepani’u. Invetiamentulu elementara a iaaintatu multu in deoeniulu din urma. In 1851 erau 17-000 scdle de baiati cu 626.882 școlari si 5021 scdle de fete cu 201.200 scolarese. . • (Vâ urmâ.) Cuvenfurea Dlui Prolopopu Nicolau de Crai- nicu cu ocasiuuea serbare» deschidere! scdlei princ. romane din Dobra. Venită fiiloru, ascultatime pe mine: Fric’a Domnului voiu invatiâ pe voi. Psalmii 33. St. 11. — . Prarocuhi si imperatulu Davidu inca la inceputu a vediutu si simtîtu lips’a cea mare si neincungiurata a mvetia turei si culturei omenesci — de aceea dara, chiama si poftesce la invetiatura pe fii onienesd cu acestea dulci cuvinte ale iuvetieturiloru sale „Veniti fii- loru asculMme pe mine — Wc’a Domnului voiu in- vet» pe voi.tf — . Acdst’a mare lipsa de invetiatura s’a vediutu si pe timpulu Domnului Dumnedieu si Mantuitoriului nostru Isusu Cristosu, carele, câ Dumnedieu si omu au pw’e in lucrare, — precumu mai pe largu si fdrte lămurită o scimu din sant’a scriptura, dela care ramase la santii si iavetiaceii sei apostoli, eara dela aceștia ur- matoriloru loru dintr’unu secolu in altulu pana in tim- pulu presentu, —- si cumca santii apostoli tdte au intre- priosu pentru latirea invetisiurei si luminarei popdrelora: se dovedesce din faptele loru, unde, la diu’a santilora si maritiloru apostoli Petru si Pavela se oitesce: „In totu pamentulu au esitu vsstirea loru, — si la marginile lumii graiurile loru.« — Nu mai pudrau santii părinți au intaritu invetiaturile lom cu scrierea de carii luminate, infiintiarea scdle- loru, prin care sau latilu lumin’A, — adeverulo si cul- tivarea poporeloru la creștina cei dela răsărita — de unde apoi au urmata la Apusu, — si asia pe ordine in tdta lumea, din care se vede, oa iuvetiMur'a si oul* tivarea popdreleru 4otad6on’a a fosta împreunate cil biserici— Tocma astadi ne aflamu si noi pentru unu scopu santu in cas’a lui Dumnedieu, — in dio’a sântului pă- rinte loanu gura de auru, — invetiatoriului celui mare, ale catul cuvinte de invetiatura au fostu lămu- rite — câ auruTu celu scumpu, câ se serbamu deschi- derea scotei principale greco- orientale au 4 clase — din tfactițlu protopresbiteralu alu Dpbrei. . 396 La acdst’a di de noi multu dorita si de mare in- semnalate nu potu trece cu vederea pe scurta a aretă, ca: simtienduse lips’a si importanții scdlei, care astadi se deschide cu ajutoriulu a Totuputintelui si cu puteri unite: Fus eram u in stare a face pasiulu celu mai neces- sariu pentru binele comunu si viitoriulu nostru: oferindu comunele acestui tractu protopresviteralu - imprumutulu de stătu pentru sustienerea menționatei scdle, — prin care: nu numai ca fii si nepoții nostrii voru trage do- bândi cea mai înalta, crescânda, in moralitate si frici lui Dumnedieu: dar’ va cundsce viitorimea in cei ce amu contribuita pentru acestu scopu sânta, — ca cu tdta saraciea ndstra amu ajutatu realisarea unui asie- diementu de cea mai neaparata lipsa, fara că se fi simtîtu necessitate de gratia străină, de catu: numai de alui Dumnedieu si influinlii Excelentii Sale Parentelui Episcopu Andreiu Barone de Siaguna. — Eara insemnatatea acestui institutu de invetiamentu este cu atata mai mare, cu catu: ca in totu comitatulu nostru alu marelui loanuHuniadusiin depărtare de 15pana in 20 de mile, nu se afla o astfeliu de scdla neci macaru străină — necumu romana, — pentruca părinții patriei pana la anuiu 1848 nu s’au ingrijitu de locu de noi si nu au avuta neci macaru o scintea de conducere pentru poporulu romanu. — Eata dara de unde vine, ca simtîmu asia mare lipsa de inteligenti — mai alesu in comitatulu nostru celu clasicu, in care: pana acuma nu au esislatu decatu nu- mui un’a scdla triviala-germano-romana aici — si alta in Hatiegu — care s’au infiintiatu deodata cu fosfa con- finie militară — de adormit’a in Domnulu Maiestatea Sa Imperetesa si Marea Princesa M ari’a T eres ia. Vedeți dara iubitiloru ascultători, ca romanii, numai dela imperalie au avuta spriginire, care „si in timpulu de fa^ia o simtîmu prin legea fundamentala părinteasca sunat oria pentru egala îndreptățire. “— Deaci îndemna la îngrijirea gradinei aceștia ne- cesarie si la sirguinti’a de a redică institute mici si mari si inchea cu: si asia facdndu: induratulu Dumne- dieu se tramita peste voi darulu si binecuvântarea sa — Aminu. (Din wF6ia.a) Relatiunea oficiosa in caus’a scdleloru a Dlui jude primariu din Hatiegu Georgiu Filipu catra oficiulu comitatense. Onoratu oficiu comitatense! La pretiuit'a scrisore a onoratului oficiu din 26. Noemvre 1861 Nr. 3345 in caus’a erganisarei scdleloru comunali, amu ondre a face urmatori’a R e 1 a t i u n e. Sumu convinsu, cumca scol’a e sîngurulu midîlocu ce pdte ridică pe fiesce care națiune la acelu gradu de perfecțiune si cultura, care face că se pdta rivalisă cu alte națiuni culte; si candu despre ast’a sumu con- vinsu, totodată sciu si aceea, ca nici o scdla fara do- tatiunea cuvenita nu pdte aduce fructele acele ce ara trebui se le aduca pe campulu instruetiunei, si asiă mai nainte de tdte aru trebui a se ingrigi despre midîldcele pentru sustienerea scdleloru. Datori’a asta , imperativa vine asupra Guvernului sdu a statului cu atata mai vertosu, pentruca in lini’a prima statulu ar trebui se ingrigdsca pentru scdle,— eu nu dîcu ca statulu din alu seu ar trebui se ingri- gesca chiaru si pentru scdlele comunali, pentruca pdte asiu merge prd departe; datori’a-ce ar veni asupra statului eu asiu marginio numai la atâta, ca statulu ar trebui se ingrigdsca pentru ridicarea de scoli ele- mentarie si reali si pentru romani bateru in tdte ter- gurile si comunele principali, si pe acelea se dispună a le snstîend din aruncuri pe fiorinulu de contr/bu- tiune dirdpta — dela toti romanii unui cercu pentru care ar fi a se ridică scdla. — Pana candu asta nu se va pută realisă, romanii carii făcu % Par^ ⁸ cuitoriloru Transilvaniei, si carii si’iti cu sudori crunte a ridicata pana acum institute pentru alte națiuni, — pentru sine anevoie pota ridică institutele necesarii, — apoi scdlele comunali in starea loru de astadi inca pucina sperantia' ne pota asecură, pentruca luptele confesionali ce se vede nici acum a încet a tu, slabescn tota starea scdleloru, si eu nu pota dîce alfa, decatu ca pana candu prelatii romani voru stărui a ridică scdle comunali confesionali, ba chiaru si institute mai inalte totu confesionali si nu natiunali» nu se va pută ajunge nici unu resultatu mulliataitoriu. Eu dara asiu fi de părere, ca in privintia scdleloru romane stata co- munali, catu si elementari si reali fora deosebire de confesiune pentru intregulu acesta comitate, se se faca catra inaltulu guvernu unu proiecta in intielesulu acestu. Trecându acum a resolvă cealalte parte a oficiosei scrisdre raportediu, cumca regularea scoleloru comu- nali e in curgere; candu va fi inse inchiata nu potu sci, pentruca lucrulu merge cam incetu, avendu a ingrigi si pentru agende oficidse, Si totodată că amploiata constituționale si nesalaritu, chiaru si pentru câștigarea 397 de cele de lipsa pentru sustienerea propria si a familiei. Pe langa care recomandata sum Alu on. oficiu * deoblegalu stimatoriu Hatiegu, 6. decemvre 1861. Georgiu FilipO, jude pnmanu. Sciri scolastice. Urbea mare, 8. Decembre c. n. 1861. Astadi avuramu u’ serbatore naționala: santîrea in- stitutului Zsigaiănu si condecorarea fundatorului cu cru- cea de auru pentru merite. U’astfelu de serbatdre — cari, dorere! sunt rare Ia noi — merita a se face cunoscuta Ia intregulu pu- blicu romanu ♦) Premitu, ca solenitatea a decursu după program’a elucrata de Magnificulu Dnu. De metri u Ioane seu c. r. inspectoru școlare, la care s’a invoitu senatulu funda- tionalu si Dnulu fundatoru. După finirea sântei liturgii, la diumetate pe 11 dre, se inbracara preoții — frații P. si J. Tasie, pontificandu rvrdsimulu Domnu preside consistorialu Atanasiu Boczco — in ornatele besericesci, si cu procesiune, in ante copiii din clasele normale, junimea din gimnasiu, din academia, preoții, Dnulu fundatoru cu famili’a, senatulu fundationalu si apoi poporulu, coneomitati de sunetulu clopoteloru, cantandu: Laudati numele Domnului, ve- niră la curtea fundationala, aici, in sal’a fuudatiunei, — care acu eră pregătită pentru primirea dspetîloru — se făcu santirea apei, er după acdst’a, fiindu timpulu la 11 dre, pe care terminu erau invitati mai multi dspeti, ce si luara parte — precum: generalalulu, polili’a locale, jurisdictiunea comitatense si cetatiendsca, direcțiunea a- cademica si gimnasiale, comunitatea besericesca, dr’ dintre membrii civili ai senatului fundationalu, numai magnificulu Domnu Demetriu loanescu, Dnulu Dr. Ste- fanu Zsugovits si fiiulu domnului fundatoru au luata parte — fiindu indesita sal’a de romani de ambe con- fesiunile si de multi de alte naționalități: urmă actulu alu doile condecorarea fundatorului — care se incepfi cu „imperate cerescu* după care rvrdssimulu Domnu Atanasiu Boczco ocupandu presidiulu face a se ceti antaiu Intimatulu măritei Locutenintie reg. ddto 12. luliu a. c. *) Cans’a ca santîrea institutului s’a amanatu pana aed, e, ca 8. fundatoru catra edificiulu vechiu a mai adausu patru chilii. Nr. 36,640 indreptatu catra Illustrilatea Sa eppulu Ara- dului, prin care Illustr. sa e denumitu de comisariu reg in caus’a condecorarei Dlui Nicolau Zsiga, cu crucea de auru pentru merite, cu care Maestatea Sa prin prd in- alt’a detiermurire din 18. Maiu a. c. s’a indurata prd gratiosu alu inzestră, apoi s’a cetitu scrisdrea Dlustei Sale ddto 19. Augusta a. c. Nr. 539 in care ’si es- prima parerea de reu, ca din caus’a morbului nu pdte primi insarcinarea acdst’a plăcută, inse substitue pe re- verendissimulu Domnu Atanasiu Boczco. Acestu Domnu după u’ scurta cuventare anină crucea pe peptulu Dlui fundatoru, — se traesca si vivatc sgomotdse; tinerimea intonă „imnulu poporalu“, sub decursulu cantarei se in- partu copii tipărite in forma de brosiure, din cartea |fundationale, traduse in mai multe limbi, dr după cân- tare unu alumnu alu institutului pasî in mediulocu si 'gratulă fundatorelui decorata, aratandu catu de mare binefacere e fundatiunea acest’a școlare, pentru națiunea romana cea misera, din caus’a fatalitate! timpului tre- cuta. După acdst’a DIu fundatoru in antea reverendissi- mului Domnu, că comisariu, dîce: „Dumnedieu mia aju- tata de am intemeiatu aedsta fundatiune. — Am făcuta acdst’a din iubirea catra patria. — Am facutu acest’a din alipirea catra dulcea mea națiune, si rogu pe Dum- nedieu, că se conducă pe tinerii din aedsta fundatiune spre tote cele ce sunt bune, că se fie creștini adeve- rati, patrioti buni, cetatieni folositori si spriginitori na- tiunei ndstre. Maestatei Sale inaltiatului Imperatu, pentru iubirea dovedita catra fiii natiunei romane din adan- culu animei multiemescu, si crucea — care nu o am ceruta — cu supunere omagiala o primescu.* Vivate numerose, vedei cale u’ lacrema unde si unde pe fetiele capuriloru cărunte. — Procesiunea plecă inderelru la beserica cantandu: Mărire tie, er’ noi alumnii institutului remaseramu aci, si cu noi inca cativa frați de ai noștri din academia si gimnasiu, carii apoi ne mangadra cu graiulu celui ce striga p’intre Carpati: Descdplate Ro- mane. — Georgiu Popa, jurista. Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urmare) 67. Vladu I. Basarabu 1340-1345. Vladu (Vladislavu), unchiulu urmatoriului Mircea I. in 1342 a avutu bataia cu Lu- 398 do vi cu regele Ungariei, si l’a invinsu pe regele la Branu la Apaturtiu. (Istoricii unguri punu batai’a acdsfa sub principele ur- matoriu). 68. Alisandru I. Basarabu, 1345-1360—1366. Alisandru a avutu d6ue muieri, una resaritdna, alta catolica; dra fii pe Nicolae, Radu si Vladu; ddue fete, pe un’a a mari- tat’o dupăStreatîmeru banuludin Vidinu, pe alta după Simonu regele Serbiei. — (Vedi §. 48.) . Ludovicu regele Ungariei, plecă (1556) in contr’a lui Streatimeru; dar’dedrecero- manii ’lu aperara, regele se maniă si tramise o armata in Romani’a, că se revoltdza pe boieri in contra lui Alisandru. — Acest’a inse fă in stare, că se ’i scdta pe toti afara din tidra; — peurma Ludovicu facil dona- tiuni boieriloru, carii ’lu ajutara. (Vedi §• 19)- ₐ . Alisandru I., avea sotiu in domnia pe fetiorulu Nicolae, carele se numiă vodă, si dedea si singuru hrisdve. Suntu ingro- pati in monastirea din Campulu Lungu, si pe pdtr’a mormentului e scrisu: „Nicolae si Alisandru Vodă. Acești doi domni, au dom- nita ani 21“. §. 69. Vladu II. Basarabii 1366—1372. Vladu (in documinte si Vlaicu La- tico), fiulu lui Alisandru L, fii adeseori amenintiatu de lacomi’a lui Ludovicu, ca- rele cercă se ocupe Romani’a. — Acestu rege de ddue-ori făcuse resculare generala in contra lui Vladu II., — si antai’adra re- gele bată Vidinulu si prinse pe Streatî- meru si neputendu se trdea in Romani’a lasă la Vidinu pe Dionisiu prefectulu Transilvaniei; dra a ddu’a resculare s’a alinatu prin legarea de pace, si confederatiune in contr’a turciloru (1366). Vladu mărită fdt’a (Slava) după Ste- fanu Urosiu regele Serbiei; dar’ dedrece Vucascinu, ucide pe ginerele seu, se scdla cu resboiu asupra lui Vucascinu, si’si castiga satisfactiune (1361). ' ' Dupace scapase Streatimeru din prin- sdre dela Ludovicu,— Vladu (1369) bate pe unguri din Vidinu, si restaurdza pe cum- natuln seu Streatîmeru. — Acdst’a multu a superatu pe Ludovicu, pentruce acesfa (1370} recuprinde Vidinulu, apoi ataca pe Vladu II. din ddue parti. De catra Bulgari’a merge Ludovicu in persdna; dra de catra Arddlu, Nicol’a prefectulu cu multi no- bili si secui. — Romanii bătu pe Nicol’a si ’lu ucidu cu mtilti magnați; dar’ taber’a regelui condusa de Nicolae Gara cuprinde Severinulu, si peurma se rentdree fara altu sucesu. Pap’a Urbanu V. scrie (1370) Jui Vladu IL si ’lu lauda pentru eroismulu in contra turciloru, apoi ’lu inddmna la unirea cu bise- ric’a Romei. — Vladu IL, se impaca cu Lu- dovicu, si capeta Fagarasiulu dela Ludovicu pentru confederatiunea in contra turciloru si a lui Sismanu regele Bulgariei. Vladu IL, in curtea din Argisiu dă unu hrisovu că si „Vodă transalpinu, banu de Severinu, si ducele plantatiunei ndue din Fagarasiu* si in acela dondza (1372) mai multe sate din Fagarasiu, lui Vladu con- sangineului seu pentru meritele iu contra tur- ciloru. — Vladu II., că si ducele Fagara- siului a remasu supusa suveranității lui Lu- dovicu, — dra că si principele României, detotu independinte. §. 70. Radu li. B., si Dana 11. Basarabu. 1373—1383. Radu n. (fiulu lui Alisandru I.) a inceputu a domni in 1373, - inse pana candu, nu e chiaru. Lui Radu II., i-a urmata fiulu seu Danu IL, si domniră — la olalta — 10 ani. — Gregoriu IX. determină, că se redice si in Romani’a (la Milcovu) scaunu episcopescu pentru interesele catolicismului, dedrece preoții unguri, mai multu că si emisari nu o duseră asia departe; pentruce pap’a, in caus’a acdsta se adresă catra archiepiscopii din Strigonu si Caloci’a, că aceștia se se intieldga cu regele Ludovicu, că unde se fia si cine episcopulu, apoi de cine se a- terne. —Ludovicu cercă moduri, că se supună Romani’a, sub coron’a Ungariei. Danu II. a invinsu pe Sismanu regele Bulgariei, si ginerele lui Am ar atu Sul- tanulu. Danu II. eră aspru, si pentru tiraniele sale fă ucisu.— Lui i-a urmatu Mir cea I. (V4 urmi.) 399 Procedere metodica in propunerea pârtii sin- tactice a gramaticei in scdlele primărie. (Urmare din Nr. 47.) Propusatiunea coordinata. Astadi, copii, aveți d’a invetiă a cundsce drasi o ndua specia de propusatiuni. Insa spre a ve face catu mai evidenta fiinti’a acelor’a, mai nainte voiu vorbi cu voi despre doi barbati din testamentulu vehiu, pe cari voi i sciti acuma si carii prin sdrtea vieții loru pentru noi sunt de mare însemnătate; ei se chiama Io si fu si Iovu. — Cine a fostu lovu? Unu omu avutu in pamentulu Ur. — Ce-a dîsu elu, candu Dumnedieu i-a luatu copîi si turmele sale? Domnulu a datu, Domnulu a luata, fia numele Domnului binecuventatu (lovu 1, 21.) — Ce a dîsu losifu inaintea fratîloru sei despre petre- cerea lui si despre demnitatea sa castigata in Egipetu? Nu voi m’ati tramisu aici, ci Dumnedieu, acel’a m’a pusu de părinte alu lui Faraonu si de Domnu peste tdta cas’a lui si de domnitoriu in tdta tidr’a Egiptului. — In cine si-aveau amendoi acești barbati incredintiata sdrtea loru? In Dumnedieu. — In aceste esemple o- biectulu este asiadara Dumnedieu, la care se referescu sdu spre care se indrdpta amendoi acei barbati. In limb’a ndstra sunt asiadara constructiuni, cari in comunu se .rapdrta sdu referescu la unu obiectu; insa în ele nu se numesce acelu obiectu, ci se cere dela cititoriu ori auditoriu, că se si-lu intipuidsca si afle elu insusi. Si astu-feliu de propusatiuni sunt acele, cu care avemu J’ane face noi astadi cunoscuti. Spre scopulu acesta dta ve scriu aici pe tabla cateva parecbi de propusa- •tiuni, si voi aveți de a mi-spune apoi raportulu sdu .referinti’a comuna a acelorași: (1. Gasc’a are pene* 6uea are lena. — 3. Ndptea e iatunecdsa. Merele crescu in pomi. — 3. Sorumea vietiuesce la tidra. Frate-meu tocuesce in cetate. — 4. Tataia men e mor- bosu. Fratele meu e sanetosu. — 5. Marulu infloresce. Preotulu cuventdza in biserica. — 6. Linealulu e lungu. Penalulu e rotunda. — 7. Invetiatorulu e in scdla. Po- rumbulu sbdra. — 8. Croitorul* face unu pakouu. Mam’a mea cdse cămeși). — La ce se rapdrto celu ddue con- atructiuni dela Nr. 1.? La îmbrăcămintea animaleloru— La ce se raporta constructiunile dela Nr. 2.? Fia care constructiune se referesee h cate ceata deosebita. — La ce se referesee a treFa pereche de constructiuni? La Ibctahr de petrecere alu fratîniloru ? Dara a patr’a ? La sanetâTe. — X cînceâT Fftcafd CdtWtrctTUTO'îrefre' ontf & deosebita. — A¹ sids’a ? La figur’a obfedelbt'ul A sieptea? Constructiunile nu se referescu aici la unu ce comunu, ci fiacare la cate ceva deosebita —A opt’a? La gatirea vestminteloru. — Ve insemnati: Constructiunile sdu propu- satiunile acele, care au uni raportu, o re* ferintia comuna, se dîcu propusatiuni co- ordinate. Constructiunile dela Nrii 2, 5 si 7, n’au nici unu raportu (legatara) comunu intre sine, de aceea ele nici nu potu fi propusatiuni coordinate. — Legati la dalta propusatiunile coordinate de mai sus! Gasc’a are pene, si Ouea are lana. Tatalu meu e morbosu, dra frate meu e sanatosu etc. — Prin ce ati legata acele con- structiuni ? Prin conjunctiuni. — Asiadara care con- structium se Idga prin oonjunctioni ? Constructiunile coordinate. — Formati cateva propusatiuni coordinate si legali tata cate ddue prin un’a din conjunctiunile aceste: si, insa, nice — nice! (Paserea sbdra, si pescele media. Omulu propune si Dumnedieu dispune. Frate* meu ddrme multu, insa soru-mea se scdla timpuriu. Marulu acest’a e frumosu, insa par’a asi’a e rea. Nice principii nu potu scapă de mdrte, nice seracii nu se pota asecură de nimicire ete.) — (Vă urmă.) Varietati. Blasiu 2. Decemvre 1861. Onorate Domnule Redactoriu! In Calendariulu Domniei tale intitulata Amiculu po- porului, care s’au tiparitu iu Sibiiu pe anulu 1862 fdfa 32 in biografi’a Eselentiei Sale domnului metropolitu Âlesandru Conte Sterca Siututiu, intre alte mardtie fapte se cetesce, cum ca venerata Eselenti’a Sa ar f? depusu in man’a capitulai seu metropolitana una suta mii fiorini v. a. in obligațiuni spre scopuri fundationale, in folosulu clerului si a poporului — Că riu cumva asemenea publicare se pdta servi in viitoriu, spre latîrea unoru idei rătăcite — Capitululu ’^î tleno dd datoria a dechiară, cumca venerata Eselenti’a Sa in adeveru iriaf naihtd cb doi ard, aflâridu-se atacata de dro-cafre corporale infirmitate, au fosta depușii me- morata soma ta man’a si Sub cur’a custodelui capitulare, dara după aceea mai tardiu aflându a fi mai eu scopu Wnpmrar flTOT bonn, r^cerendb dela capitulu sî repri- iriiikftr arieldsi obligațiuni după cum este¹ cunoscuta, au ->• i ¹ 400 cumpărata cu densele bunulu din comun’a S p r i n g u dela cornițele Pejâcevich, pe cum se scie, si se crede, tota cu aceea intentiune, care au avuta, candu au depusu memoratele obligațiuni in man’a capitalui. — Dreptu aceea, spre a se aduce acesta pasagiu la publica cunoscintia, On. DTa ești rugata a insera acestea hneule că Îndreptare la celea din calindariu in unulu din numerii Amicului Scdlei, remanendu Alu DTale stimatoriu unu Capitularistu. Dalele si informatiunile necesarii spre compunerea acelei biografii le-am capetatu dela esvorulu celu mai bunu. Daca in biografica Eselentiei Sale Dlui Metro- pohta se dîce la pagin’a 32 a Calindariului intocmitu de mine, ca Eselenti'a sa a depusu sum’a de susu in înșira capitalului, prin acdst’a se spune numai unu ade- veru, care se intaresce chiaru si prin șirele de mai susu ale rever. „Capitalaristu*. Ce mai lipsiă, eră d’a se mai dîce si acea, ca s’a reluata mai tardiu acea suma si s’a intrebuitu aslu-modu si asta-modu; ca a- cest’a nu s’a dîsu, a purcesu de acolo, căci despre acdst’a n’am fostu infonnatu, si asiă vin’a nu o porta eu. De alta - mintre espnmu a mea multiamita rev. ₚ Capitul ar is tu • pentru acdsta deslucire necesaria. V. Romanu. Masimele si reflesiunile morale ale Ducelui de Rochefoucauld (Urmare.) 69. Sunt omeni ale caroru merite consista in di- ceri si faceri de nerodu utile, si cari aru strică Iote decumva si-aru schimbă conduit a. 70. Nu-e d’ajunsu a ave calitati mari, trebe a ave si economie. 71. Oricatu de eclatanta se fia atare fapta, nu trebe recunoscuta de mare, daca nu - e efeptulu unui planu mare. 72. Meritele nostre ne atragu stim’a omeniloru o- nesti, si noroculu ceea a publicului. 73. Lumea — dmenii — remunereza mai adeseori aparitiunile meriteloru, decatu pe ele insele. 74. Speranti’a orcatu e de ’nsielatdre celu pu- cînu ne servesce spre a ne duce catra finea vietiei pe o cale plăcută. 75. Virtuțile se perdu intre interese tocm’a că sl curgerile in mari 76. E mai bine a ne ’ntrebuinliă intieleptiunea spre a suportă nenorocirile ce ni se ’ntempla, decatu spre a preveni cele ce ni se potu intemplă. 77. Noi ne caimu cateodata cu nesocotintia de amicii noștri, pentru că se ne justifîcamu cu prevenintiă nesocotinti’a nostra. 78. Omulu nu despretiuiesce pe toti aceia cari au viciuri, ci pe toti aceia cari n’au nici o virtute. 79. Se pare ca natur’a a prescrisu tota insului de la nascere marginile pentru virtute si pentru viciuri. 80. Numai omenii mari potu face sminte mari. Filomel’a si cucubeic’a. In o lunca verde p’o ndpte senina, Filomel’a dulce cântece spargea, Si palit’a luna langcd’a-si lumina Peste văi si câmpuri linu reversâ; Er’ in o dumbrava in vecinătate Paserile nopții tote-au fostu esîtu De prin a’ loru scorburi de dî depărtate > Si amblau se merga’n tiera la rapitu; Dara cucubeic’a pasere urita, La pene sburlita, cu ochii sgaiti, Se ’ntdree si dîce catr’a ei suita: Paseri hebeuce au voi n’ audîti? Colo dre cine ne batjocuresce, Dati numai orechi’a si ve ’ncredentiati; Asiâ-i, cucubeicii suit’a-i graesce, — Era ea le ’ntrdba: ce ve cugetați? Bat’jocur’a ast’R s’o rabdămu noi dre? Tdte striga una, bă noi n’omu rabdă, Si cadiendu de-odata la a’ ei petidre: Domna! striga tdte, tu ne-’i resbună. Prost’a cucubeica de*ondre ’nganfata Dîce: cu-alu mieu cantecu o voiu pedepsi, Si ’ncepe se cânte că-o bute înfiata, Dar’ in locu se cânte numai se bufni. Er’ pe celelalte risulu le cupesce Si cu hohotu mare tdte au sburatu: Smerd’a cucubeica reu se catranesce Si de grea mania de locu a crepatn. * ♦ * Astu-modu unii dmeni cu suflete amanta Invidăndu ce-altor’a cerulu â tramisu, Voru se-i eclipsdze, dar’ se făcu de risu, Si-apoi de mania gata-su de peritu. Ar. Densusianu. Redactoru responsabila V. Romanu. PROPRIETATEA redactorului si • proTedietorului. Provedietur’a si tțpaciiilu lui 8. FUtach. Nt 50. Sî6uu, 16. Decemvre 1861. Ese in tdta SambaVa. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe 7ₜ anu 1 fl. 70 cr. AMICULE SCOLEI. Pentru tdte provine, austr. peanuâ, pe¹/» a. 2 fi., pentru princ. romane pe anu 38, pe ‘/ia. 19piast. Domnule Redactoriu! In numerulu 47 alu ^Amicului* publicași nesce „observări ortografice*, asupr’a caroru suscrisulu aflu cu cale a-mi face con’ra-observârile, ce urmeza, la- sandu in voli’a D. Tale publicarea seau punerea loru la un’a parte.*) Dupa-ce traimu intru o lume, candu fiacare poporu nesuesce a-si inmultî elementuluț sî pre noi Romanii incungiura-ne cliaru de aceli-a, cari striga „osana!» candu potu apucă vre o stramatura cadiuta dein ves- mentulu nostru; ar fi dela Romani — se nu dîcu mai multu-un’a galanteria demna de pedepsa, deca eli cu de a tari’a s’ar (?) desface sî înstrăina pentru totu de auna de frații loru de preste Dunăre, cari suntu osu dein osulu, carne dein carnea sî sânge dein sângele loru. Mi place a supune, câ nece On. „membru* nu voliesce un’a că'acest’a. Dein contra Domn’a lui si eu suntemu de acordu câ intregu poporulu romanu, fora cautare la nu- mirea locale de: munleanu, mocanu, moldovanu, tiu- tiuianu, banatianu, margeneanu, colibasiu, ... si cliaru de tîntiariu, este sî face o singura națiune. Semnulu dein afora, legalur’a cea mai potărnica, ce im- preuna individii singurăteci intru unu corpu morale, pre care-lu numimu națiune, este 1 i m b ’a, care, pre- cumu se intielege dein insa firea lucrului, nu pote fi la o națiune mai multu de câtu un’a. Adeveratu hmb’a Gacarei națiuni pate scambâri fora *) Suntemu multu mai* iubitori de libertatea idoiloru, decatu ae putemu a pune la o parte asemene articulu, apoi aci amu fi atunci chiaru nedrepți. Dara none ne sosiră din mai multe parti respunsuri la „observatiunile limbistice si ortografice** din Nrulu 47., insa aleseremu a publică acum pe celu inserata aici, fiinduca concentr^za in sine mai to- tulu din celelalte articule. Daca insa oo. autori ai ce- lorlalte articole dorescu totuși publicarea acestor’a macaru si cu repetirea unora si acelorași lucruri, se binevoiăsca a ne face acăst’M cunoscuta, si bublicarea va urmâ in Nrii viitori pe rindu. R. numeru in gur’a individiloru, ce o vorbescu; inse pentru ace’a ea totu re mane un’a, pana candu formele gra- matecali sî tesaurulu cuventeloru este e ce la-si.— Hai incolo credu, câ D. „membru* e de acordu cu mene sî intru ace’a, câ oricare limba, deca e se se numere intre limbele scrise sî culte are se fia celu pucinu a) adusa la nesce regule generali gra- mătece, sî b) scrisa cu ortografia, care se respunda, pre câtu se pote mai curatu la firea limbei, la pronunția sî la etimologia. — Studiulu limbeloru este celu mai migalosu sî mai uritiosu de pre lume. Progresulu forte cu anevolia. — Acest’a vene a se intielege sî de studiulu limbei materne, cu acelu sdausu, câ intru acest’a progresulu este mai cu nepotentia; pentrucâ mai totu romanulu candu apuca a mana gramătec’a limbei materne, o desface cu ace’a supunere incantatoria, câ elu o scie inca de multu. Frundiaresce doue, trei foliuri sî o pune la un’a parte. Celi ce au avutu nenorocirea a fi profesori de limb’a romana in cutare scola publica (unde totuși e mai al- mente, decâtu in studiulu privatu) marturisescu, câ a propune 1. r. si a scote pre examenu unu progresu a- mesuratu intr’ins’a, te custa ostenela nespusu de multa, pentrucâ toti nepotielii lui Romulu au de acasa ver- muletiulu acel-a in capu, câ „eu sciu romanesce,tf ca- re-lu rode ori-candu e se-i vina roman’a, sî nu-Iu sufere se o invetie de lege. Sî dmeni de acesti-a apoi, cari nu au invetiatu de a osulu, câ numai câtu au musluitu ce-va pre in cutare gramăteca, dupa-ce devinu barbati, se tienu deplenu competenti nu numai a scrie fiacare după gramătec’a sî ortografia loru:. că inca sî a invetiă pre altii sî a fauri forme none noutie. De vomu ascultă de unii că acesti-a, in vea- culu veacului nu vomu inaflntă. In orice scientia nu pote dă tonulu, de câtu acel-a, care avendu dela Ddieu capu pentru scienti’a ace’a insusi, si-a pusu osulu de o a studiatu cu de amenuntulu, o a frementatu cu anii, cu diectle de ani, pana i-a petrunsu sî tainele cele mai as- cunse. La unulu că acest-a-i dîce apoi barbatu de 402 specialitate. Unulu că acest-a vorbesce. Celialalti cari seau nu au avutu capu, seau le-a lipsitu—le voli’a ori tempulu, de a se ocupă cu ace’a scientia asculta; sî se bucura, câ se potu folosi de tesaurii, ce barba- tulu de specialitate cu multe sudori i-a adunatu. In limba inca este asia, cu ace’a singura desclinire, câ-vorbindu cu aplecare la limb’a romana — barbatii intru adeveru de specialitate suntu multu mai rari că wpen’a de corbu albu/ Dein contra e legionu nume- rulu acelor-a cari fora de a avă cunoscentiele celea de lipsa, ne intipuimu, câ dieu noi inca suntemu ce-va, st apoi ne infundâmu de dăscăli sî reformatorii limbei si ortografiei romane. Asia nu merge. Limb’a romana nu pote fi sucita, intorsa sî in- verlita de toti aceli-a, cari, fora de a o fi studiatu anume, cugetâmu, câ sî suntemu in deplen’a ei cu- noscentia. De in contra regulele ei gramatecali sî or- tografice au a se fipsă dein partea barbatiloru de pro-i fesiune cari au studiatu-o cu anii de capu atâtu dein cârtite vechie, câtu si dein tote dialectele, si prein asdmene studiu au desvelitu tainele sî au in- vetiatu a cunosce cumu se cade natur’a ei. Acesti-a sî numai acesti-a, suntu competenti a alege materi’a sî formele bune de ori unde, charu si dein acele „nu sciu ce cârti* vechie; si apoi a ne spune sî noue, ce au aflatu bunu. Acumu ar urmă se mai dîcu, câ detorfa nostra (a celoru, ce nu suntemu ocupati e.v professione cu stu- diulu limbei nostre) este se ascultâmu de acești dăscăli. Inse in lumea de acumu mi prea voliescu o- menii a sci de autoritâti. Sî totuși, ce se facemu de- ca Ddieu a creatu pre omu astfeiiu, de partea mai mare a vietiei — de nu tota vieti’a — trebue se o petreca in ascultarea altui-a? au prunculu abia nascutu nu se lega strinsu in fasîe de nu pote se misce nece mana nece petioru? au nu este elu după ace’a sub strinsa ascuilărea parentiloru sei? sî după ce ne facemu mari de câți nu ascultâmu! seau, cliaru de nu amu ascultă de altii, amorezele sî nevestele nostre câtu nu ne su- cescu sî invertescu! câte nu ne prescriu sî inca de a- celea, despre cari scimu anume câ suntu rele? sî totu ascultâmu. Apoi deca vieti’a omului este astfeiiu, in- câtu de multe ori nu potemu urmă benele, ce-lu cu- noscemu, ce oauta se facemu reulu, ce ni-lu octroaza altii; ore no se cade se ascultâmu de altii in luorulu, care nu-lu scimu cumu se cade? Nu fiaoene pote fi filologu de profesiune, pentrucâ spre acest’a se poflescu multe lucruri, asia: dani de susu, plecare, tempu sî bani, cari anevolia le afli tote lă unu locu. Dara se invetie regulele, ce alții după studiu îndelungata sî sudori crunte le-au fipsatu, pote. Câți filologi voru fi avenda Romanii, nu sciu. Ace’a inse potu dîce fora de a me teme, câ me voliu rusînă, cumcâ avemu unulu, care a avutu tote celea, ce se poflescu intru, sî la unu filologu, — care a studiatu limb’a romana in cursu de mai multe dieci de ani, sî apoi resultatulu osteneloru sale I’a datu publicului in cârti sistemătece, cârti, pre cari totu romanulu cu sumetîa le pote numi a le sale, sî dein cari pana acumu neme n’a restornatu după le- gile scientiei nece macaru un’a lege, nece unu principiu. Principiale, pre cari se baseza gramătec’a sî orto- grafl’a acestui filologu, au suntu scose dein natur’a limbei, au, cumu se dîce, supte dein ddgete. In casulu de antâniu totu romanulu, ce vre se-si scria bene limb’a, este detoriu se Ie invetie, sî inca dela osu; lucru, care nu este asia usioru, precumu ar cugetă cene-va, deincontra va custă pre ori-ceue multa bătere de capu, ba-inverlindu-se acuși rota, acuși fu- gindu crucisia, că apoi se se intorca curmedîsiu pre langa, sî preintre constelatiunile de vocâh si cosunanti, cu cari D. C. si-a infrumsetiatu „Elementele* — usioru pote se se sî imbete, dara nu face nemica! imbetatur’a de studiatu nece este daunosa, nece inferatoria, că cea de vinu. Nece o carte pre lume nu ese dein man’a autorului asia intogmita: câtu dupace o ai comparata, se o sî sci; ce trebue cetită sî rumegata, pana se-i strabati medu’a. Scienti’a limbei romane inca, omu nu o va potd propune astfeiiu, câtu toti leneosii sî super- ficialii se sî o pota insusî in 5 minute. — Voiămu se dîcu: deca Gramătec’a sî Ortografi’a D. C. suntu bajate pre principia scose dein natur’a limbei, ele făcu epoca in literatur’a nostra; sî filologii noștri nu au, decâtu a desvollâ limb’a după indereptariale acestea. Era decumva intregu sistemulu D. Cipariu este basatu numai pre aeru, pre unulu seau mai multe (de se va fi potendu si acest’a) principia suflate, ori, bo- tezandu lucrulu romanesce, pre ce-va mentiuna: atunci filologii noștri prea reu au lucratu, câ nu l-au deslar- vatu de multu. Asia este! Filologii noștri, in casulu acest-a au pecatuitu de morte suferindu pre D. C. se faca unu ₉humbug“ că acest-a sî se duca in ratecire celu pucînu diumetate romanimea carturaria. Mie numi vene a crede se fia filologii noștri dmeni Asia neinploni- tori de detoriele sale, incâtu cunoscundu eli neadeverulu 403 principialoru Domnului C. nece macara unulu se nu-si ie ostenela ale restornă după legile scientiei. Adeveratu au fostu unu, doi barbati, cari au aruncata câte-va frase, vorbindu de „fidilesiu Vodă* s. a., dara unu sistemu asia pucinu pate de nasce asemeni frase: că sî paretele de nesce fire de măzere aruncate asu- pra-i. Tacerea loru nu-mi-o potu esplică almente, de- câlu supunendu, că Domniele loru acele principia le recunoscu a fi după insa natur’a limbei romane, sî prein urmare in cele de căpetenia toti suntu de acordu cu D. C.; era cert’a ar mai fi numai pentru cele secun- daria, cari inca va se le lamurdsca tempulu. — Lung’a sî scurt’a este, câ celi, ce s’au ocupatu ex profesione cu studiulu limbei se se plece la autoritatea acelora barbati, caroru le a datu mana a se cuprende tempu îndelungata cu dens’a, sî se se folosdsca de re- sultatele, ce acesti-a le au castigatu. Domnitorul scrie- toriulu acestor-a cliaru nu este omu de aceli-a cărui se-i placa a se inclină sî Iui Pdtecu sî lui Ciora; dara ce se fccemu?! pana vomu apucă a sci mai multu decâtu ceh, ce ne dascalescu acumu, canta se ascultâmu de eli. Acest’a ni-o dicteza mentea sanetosa. Acumu fla-mi liertatu a dîce ce-va despre cele 8 punte ale Domnului „membru* ad 1. er 3. —L. sî n. moliatu. Este una dîcala, care suna „capulu plecata nu-lu talia sabi’a,* pana acumu am crediutu, câ dîcal'a acest’a este adeverata; ma asta-di vedu, câ nu este asia. 1. sî n.-ulu nostra se molia, se dau după peru, sî totu suntu cavaleri, la cari nu le este rusîne a se luptă cu ele. Sî totuși in urma cliaru sî acești Domni, deca voru voii candu-va a primi jugulu unei gramatece sî ortografie regulate voru trebui se sufere sî pre 1. sî n. moliatu celu pucinu in cuventele acele, intru a caroru radecina se mai pronuncia sî asta-di, sî dein cari ele se pierdu (pentru audiu) numai prein influenti’a vocalei urmatorie. Asia dela verbele: a remand, a menă, a veni s. a., voru caută se scria io remaniu, tu remani; câ de voru dîce sî scrie: ioremAiu, tu remAi, atunci de unde voru pote dîce sî scrie intra a 3 pers, elu re mane? Intra a scrie: io viu, tu vii, elu vine dela In- fin. a veni, eu dein parte-mi nu aflu nece un’a re- gularitate; nece in io mAiu, tu măi elu mina. Dein contra, de voliu Scrie remaniu, remani, renane era de alta parte legea ortografica mi spune, că „liter’a n. in verbe se topesce de cAte ori urmeza după ea unu i* am pestratu neatinsa sî radecin’a, sî nu am scambatu nece pronunci’a. — Asemene cene dîce in plur. grane etc. va scrie sî in sing. gr a nu. Dela numele: cale, vale, catielu, porcelu, mnelu s. a. toti celi, ce voru vrd a scrie regulata voru trebui se dîca in plur. căli, (dela ca 1 u, caii), vâli, ca ti eli, porceli, mneli s. a. sî acest’a cu atâtu mai vertosu, câ suntu tienuturi, unde 1. sî n. pre la noi moliatu, se aude sî asta-di in gur’a poporului celu pucinu intra unele cuvente. Vorbescu de Romani dein coce de Dunăre. Alta este cu 1. sî n. in cuventele acelea, in cari la noi nece o data nu se aude. Aceste, deca nu vo- limu a le primi pentru plăcerea fratiloru de preste Du- năre, se nu ne uitâmu, că ele au derepturile loru istorice, că-sî nobil’a națiune magiara, sî se le pri- mimu celu pucinu pentru pacea casei nostre. Câ al- mente ele seduse de cutări romani depre . ... se voru aliă cu acdsta națiune nobila, care sî almente, precumu ne invetiă KdzlOny-ulu, se vede silita a ne duce cu poterea la bene, sî voru veni cu batalia, că se recuresca mosî’a parentiesca. ad 2. De ora-ce in genulu mase, dîcemu unu, in celu fem. trebue se dîcemu una, că dela bunu, buna; de dîce sî scrie cene-va in fem. o in locu de una: se abate dela regula. Ce totuși după pucin’a mea părere nu pecatuesce. — Inse cene-si intipuesce, ca o sî una ar fi cuvente cu potere desclinita, acel-a se afla in ratecire. Avemu sî altu o, adeca Ac. pronu- melui fem ea, s. e. o vedu, pentru destingerea nume- rariului o, de pronumele o., ar fi tare bene, că pre cel-a in totu Ioculu se-lu scriemu una, lasandu pro- nunci’a in voli’a cetitoriului. Asia: „una muliere a dusu capr’a se o venda.a adk Terminatiunea veru sî bilu. In limb’a latina bilis nu se afla nece intra unu cuventu originariu, ce numai in Adj. derivate, cliaru sî nobilis sî debili8 suntu dela noscere (Perf. n o v i, rad. n o) sî de-habilis. Preste totu acdsta forma la Clasici se afla la pucine cu- vente sî gramătecii o privescu de barbarismu. In limb’a romana se afla ceva ruine dein trens’a in stă vila sî dă bila, ambe insemneza lucruri neplăcute romanului, sî pentru ace’a anevolia credu se se id romanii intru formarea cuventeloru după o dabila. Veru este nu- mai de eri, alalta, sî nu place mai bene ureebei roma- nului, decâtu bilu. — Ambe suntu in Ihnb’a ndstra barbarismi de celi groși. Potepiu-i lasă de o parte sî 404 se frcemu, ce voma potd, pana se va află cene-va, care se fauresca alta forma mai plăcută. tul 5. Prepus, lat. sub romanesce nu se dîce numai su, câ sî sub, inca sî suptu, precumu adeca poftesce eufonfa. Cene nu crede, pună urecli’a sî as- culte vorb’a poporului. — Era candu D. „membru* dîce că per se rostesce in limb’a nostra pe: me face se p'repunu, câ D. Sa nu este romanu; sî acest’a dein ace’a causa, câ nu credu se fia romanu, care se fia amblatu la scola, era la basdreca se nu fia fostu nece macaru odata. De ar fi D. membru romanu*), ar fi sî amblatu la basdreca; er? apoi in basdreca romanesca Domne. Sî totuși vreu se te lăpede dein limba! Sî n’ar fi potutu se nu auda „preTâtalu, sî pr e Filiulu,— pre dein ce temeliuri? numai pentrucâ cuprendi locu pre tene te Jaudâmu, s. a. In cărțile baserecesci numultu sî asia scumpesci cărțile romane, prein urmare este nece unu pe. Decumva D. „membru* mi va a-^ₘₚ^deci latîrea luminei! — Acestu temeliu nu este de rată numai un’a carte, in care se fia scrisu „pe tene’ajunsu. Nu se cade, că romanii se economiseze cu te laudâmu:* asia respectu-mi va insuflă, de, me voliu>daun’a limbei; nu, sî cu atătu mai vertosu nu, că legă, câ necumu inaantea D. Sale, dara nece in satulu {spesele, ce le casiuna bietulu u, se potu acoperi, deca D. Sale nu voliu stă cu caciul’a pre capu. Sî voru trage ce-va deintru ace’a, ce ducu Ia jupanulu. deca romanesce se ar dîce numai p e: deunde are Dom- Decemvre 1861. Ioane Forfeca. nfa lui cuventulu pre-cumu, pre-făcu, pre-cepu ----------- (seau după mai bun’a ortografia a D. membru: pri- cepu) sî tote cele alai te ? invelie-ne! et erit magnus Ăpollo. — In prepusulu, câ D. Sa nu este romanu, me intaresce cuventulu „lionu*; pentrucâ omu, la acarui leganu se fia ^cantatu muma-sa „nani, nani copilasiu . . .“ nu dîce »Iion* in locu de „Ioane;* câ despre vorb’a acest’a altadata. ad 6. Cele dein puntulu acest-a le de-duce dein- tru o regula ortogrăfeca buna, care insa D. „m.* o a sucitu la unu capu, că asia se-si pota intemeliă sva- tulu. ReguVa este: „j. suna că »“ sî vene numai inaante de vocâli, mai cu sama inaante de aou; — „jescle, lion, ojelitu* pote in limb’a D. „membru* se fia cuvente bune, intru a nostra inse-su rele, străine. — Cumu ar fi ace’a, că se dîcemu „zăcu* (stricatu dein )KaR8 lat. jaceo) si apoi in compusetiune se nu potemu dîce „subjectu* erasi cu )K? — pro avemu celu pucinu in cuventulu „in-pru-mutu.* ad 7. tioru, tiosu, tiune. Suntu a se scrie cu t. nu cuc, pentrucâ asia cere etimologf’a. Dela „fetulu mieu*, cauta se dîcemu „fetiorulu mieu*; dela „natu* („se o scia totu natulu*) națiune; dela rogu, ro-gatu, se vene ro-gatiune; sî deca te cuprende una melancholia buna, seao cumu-i dîce romanulu „uritulu* (dela urescu, a uri), toti dmenii ti-se păru „uritiosi*; dela „potu* dîcemu „potente* sî de aci potentiosu, s. a. — Prein urmare firea limbei cere a se aduce ♦) Cum — te putemu incrediutiâ — ca este. B. pentru t. urmatori’a regula: „L suna câ g. candu urmeza după elu L duplecatu seau diume- tatîtu*, seieuafora: „terminatiunea adjectivale tiosu, tiosa, sî sustantivâlile tioru, tiora sî tiu ne, in cari t. suna totu deauna că H. (ce).® — U. celu de pre urma. Serace u! litera mai batjocorita, că tene, nu este pre pamentu. Multi cavaleri renumiti si au re- dicatu lancele asupra-ti, cu tote câ mai diumetate na- țiunea te rostesce sî astadi in tote cuventele; era diu- metatea mai buna adeveratu te lașa mutu de multe ori, dara fora tene nu pote se dîca nece o propusetiune de însemnări statistice despre scdlele elementare ale tuturora staturiloru Europei (Urmare.) Portugali’a sta in privinti’a învetiamentului inde- reptulu mai a tuturora staturiloru Europei. Scdle ele- mentare se fia numai 900. Angli’a. Educatiunea si invetiamentulu desî stau mai bine că in multe alte staturi, totuși după asiedie- mintele frumdse ce sunt acolo in alte privintie, acelea nu sunt după cum s’ar putea așteptă. Lipsesce in Angli’a o conducere generala a inveliamentului, carele e lasatu pe man’a intreprindietoriloru privati nesnpra- veghiati si numai de lipsa se predă prin scdle paro- chiali. In cetatile mai mari scdlele resaru si apunu pe tdta dioa că si boitele si invetiatoriulu, daca nu e spe- culanta bunu, trebue se-si inchida scdl’a eă precupe- tiulu. La adjunctii de invetiatori nu se privesce atatu la aceea, că se fia capacitati, ci mai multu câ ei se fia eftini, lucru care pe ici pela noi se templa mai desu si in mai mare mesura desî nu ne bucuramu câ Englesii de libertatea instruarii si invetiarii (Lehr- und Lern- freiheil); insa ca tdte aste principalulu face apoi cu- noscutu prin diare, ca elu spriginitu de docinti »emi- nenti* e in stare a dâ scolariloru sei o cultura atatu adeosebitu clasica* catu si „fdrte practica." Din cele 125,000 persdne, cate se loara la cercetare in an. 1858 405 a fostu numai 400 cultivati bine; din ceialalti numai 5 procente sciura a citi reu si a-si scrie numele; peste 90 procente nu putură nici se citdsca nici se scria. Din 320,000 persdne cate s’a căsătorita in acelu anu, 110,000 se subscrisera cu 3 cruci in locu de mumele oru Ese asia dara, ca 30 procente nu sciu nici citi nici scrie si ca 50 procente potu acdst’a fdrte reu. In 1851, erau 2,144,378 școlari in scdlele de tdte dîle si 2,407,642 in scdlele de dumineca. Totuși proportiunea e nefavoritdre, căci in 1851 ar fi trebuita se cerceteze scdlele de dumineca 3,015,405 copii, asiadara rema- sera fara de invetiatura 871,027 copii. In Scoti’a in 1836 numerulu scdleloru parochiale era 1047, numerulu docintiloru 1179; afara de aceea sunt acum 3395 scdle cu 4469 invetiatori. Numerulu copiiloru amblatori la scdla a fostu in 1851 de 368,817, adica ceva preste 12 procente a proporatiunei sdu se vine 1 scolariu pe 7 locuitori. De mai multa timpu acum’a s’a ordinatu, că tota parochi’a se ’si aiba o scdla si 1 invetiatoriu. LePa invetiatoriloru e de 180 pana’n 240 taleri si afara d’aceea banii de scdla dela tota copilulu. In Irlandi’a stetdu in 1854 sub „comisiunea educatiunei naționale" 5178 scdle cu 55,110 școlari, dra sub „asociatiunea bisericdsca pentru educatiune^ 1860 scdle cu 95,480 școlari. In 1851 dela 100 lo- cuitori amblau 7 copii la scdla. Belgiu. Domnesce libertate deplina a invetiamen- tului. — In 1850 erau 5200 scdle primărie. Scdle de dumineca sunt 536 cu 176,034 elevi de ambe sesele. Itali’a. In regatulu ambeloru Sicilii erau in 1840 2130 scdle elementare. In Statulu bisericescu scdlele stau reu, mai vertosu la tidra. Insa in Rom’a sunt totuși 400 de scdle pentru invetiarea copiiloru de clase mai serace. 50 din aceste scdle se conducu prin societăți religidse, celelalte prin docinti mireni. Mese- riașii juni au„scdle de sdr’a“ care numera 1600 școlarii Parm’a avea in 1833 119 scdle cu 3930 școlari si 70 scdle private cu 1400 școlari.*) — Lombardi’a are acuma 81 scdle principale catolice, 2155 scdle tri- viale si 1898 scdle de fetitie; cu totulu 4134 scdle. — In Sar din i’a trdb’a invetianientului stă drasi reu. In 1859 in Genu’a din 152,000 locuitori numai 60,000 sciura ceti si scrie. Din 17,705 conscrisi dela anulu ♦) Datele nai vechi din mai multe etatari eonteam siliți ale luă pentru aceea, odei mai prfapete nu eeieta. R. 1857 9096 nu putură nici se citdsca nici se scrie si 776 sciura numai a citi. (Vă urmă.) Ceva despre botanica. Unu ramu a sciintiei precatu de frumosu, pe atata de lipsa este istori’a naturale in genere si in specie botanic’a. Nice o planta catu de mica nu este pe pa- mentu, care se nu fie de folosu daca nu spre mancare, spre medicina. Caus’a ca nu se folosescu tote nu este aceea ca ddra nu s’aru potd, ci ca modrulu cumu sunt ase folosi inca nu e cunoscuta. De multe ori dela mo- drulu gatirei unei sdu altei plante depende bunatatea ei, asiă catu negatinduse cumu se cuvine pdte causă periclu precumu se pote intemplă acest’a mai cu sema la bureți; ci mai de multe ori provine periclu din necunoscerea planteloru, pentrucâ nu arare ori s’a in- templatu ca unii sciendu teoretice cumca cutare seau cutare planta e buna de dorere de pieptu, de masele, de pântece etc., ei necunoscunduo in natura, au folo- sita alt’a inlocu-i si asiă si-an stricata siesi. Decinunu- mai e frumosu, ci e si de lipsa, că botanic’a in scdla se se propună incatu s’ar’ potd practice, precumu si este in unele locuri datina, de profesorulu dsa cu școlarii la campu si asiă cele ce invdtia teoretice le aplica in prasu. Firesce ca propunenduso botanic’a in estu modu, se cere unu tempu Îndelungata si pote ca școlarii o- cupanduse pre multu cu ecdst’a n’aru corespunde ascep- tarei din celelalte studia. Asiadara de o parte că se nu se detraga din tim- pulu destinata pentru celelalte stadie, dra de alta parte — fienduca acest’a nu se pote propune numai in acelu anutempu, candu pădurile infrundtte resuna de cântecele sburatoreloru, candu praturile sunt inverdlte si pline de flori, ci se propune in decursulu anului intregu — că se se pota propune cu succesulu dorita si intre pe- reții scolei sunt delipsa colectiuni de plante. Atari colectiuni nu potemu asceptă decatu dela bo- tanicii romani, cari prelanga aceea ca suntu rari dar si cari sunt starea materiala nu promite prea mare cale activitatei loru. Mai de aprope d’intre Romani cunoscu pe Domn. Florianu Porci us fostuluactuariu, dra acumu jude cer- cualu in Rodn’a. Mai deunadi faedndu o preumblare prelanga Somesiu in susu, me abatui pre-la Dsa si din intemplare — lu aflaiu ocupatu cu cercetarea si esaminarea 406 unoru plante adunate depre sub polele Ineului ce le avea deinantesi. Demultu dorisemu se vedu colectiunea ce audîsemu ca o are, si pentru aceea ocasiunea bine- venita ce mise dede o si folosii rogandulu se-mi arate eoletiunea. Rogarea mi se implini si Dsa mi-aretâ re- sultctulu usteneleloru de mai multi ani — o colectiune frumosa ce cuprende cam 2000 de specie de plante uscate, denominata si asiediate in ordu, adunate depre munții si ddlurile dimpregiurulu Rodnei, totu odata - m* spuse ca mai are tramese si la Vien’a multe specii spre denominare. Din vorbele Dsale potui intielege că ar fi bucu- rosu ale tramete Muscului din Blasiu, *) ci transportului pachetarea etc. ceru spese marisiore, ceea ce dela Dsa câ dela unu barbatu cu familia ulcunque grea in iinpregiurarile de facia nu se pote asceptâ. Ar' fi bine dara, deca din partea Museului mentiu- natn i-s’aru intinde mana de ajutoriu, câci din partea susnumitului Domnu e destulu aceea ca sacrifica nu dîle < i luni intregi amblandu din vai in vai si din verfu in verfu cautandu si adunandu plante. Facenduse acesfa din partea Museului Blasianu a- cesfa in scurtu timpu s'ar bucură de o colectiune fru- mosa, prin care s'aru usiurâ atatu propunerea catu mai cu sema invetiarea botanicei; căci aratanduse scolariloru plantele in natura, acelea li se tiparescu in memoria si asiă propunerea se pole bucura de unu resultatu mai bunu. ' Domnului Porcius inse pentru zelulu celu mare si pentru activitatea sa in numele tulororu acelor’a ce iu- bescu si stimeza acestu objectu interesanta, i aducu multiumita publica. 15. Decemvre 1861. unu tineru romanu. Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urmare) Capu VIII. (1352—1399.) Moldavi’a cu Besarabi’a si Bucovin a. DELA DRAGOSIU VODĂ PANA LA PETRU 111. §. îl Dragosiu Vodă, 1352-1354. Hronicele romane ne spunu, ca Dragosiu a trecuta cu multi romani si urmași de ■ I — *) Ori Ia Asociatiune Trensilvana ia Sibiiu. R. domni din Maremuresiu (din Ungari’a) ai s’a asiediatu in Moldavi’a la Suciava (candva Susidav’a) si a supusu pe toti locuitorii, fara sânge, fiindu ca erau de o limba si religiune cu elu. Pamentulu preste totu eră desiertu si locuitorii pucini, pentru nevalirile barbariloru si pe atunci a tatariloru. Locuitorii erau sub couducerea unoru capi mici si slabi, si se de- prindea cu agronoini’a si pastori’a.*) Dragosiu in acestu modu devenindu fun- datoriulu si principele Moldaviei, a facutu in Volovescu o biserica de lemnu, si după mdrte aci s’a ingropatu. — Biseric’a acesta s’a mu- tatu mai tardîu la Putn’a, si in loculu ei s’a facutu un’a de pătra. (Vedi §. 19). §. n. Sasn Vodă, 1354—1358 Sasu a fostu fiulu si urmatoriulu lui Dra- gosiu. Se numesce Sasu, pentruca mam’a sa ar fi fostu sasca din comitatulu Scepuzului sdu a Bistritiei. — Bogdanu, carele eră vodă in Maremuresiu a trecutu in Moldavi’a, si ucigendu pe Sasu vodă, cuprinde tronulu si tidr’a pentru sine. — B a 1 c u, fiulu lui Sasu lașa Moldavi’a, si venindu in U n g a r i’ a, intra in serbitiulu regelui L Uu dovicn. — §. 73. Bogdana Ucigătorulu, 1358—1359. Bogdanu, vod’a romaniloru din Marma- ti’a, superatu din partea megiasialoru trece cn ai sei in Moldavi’a, si aci devine principe. — Elu avea bunuri multe a casa, inse regele Ludovicu le dondza mai tardîu tdte lui BalcUj carele despoiatu de dreptulu moștenirii in Moldavi’a, închina tidr’a lui Ludovicu. — Bal cu ajunge pe urma vodă in Marmati’a si comite la Secui. (V4 urmi.) Varietati. CONSCIINTI’A si STOMACULU. **) Eră diminelia, o dî de tâmna rece, si ploia cade in cataracte peste capitala Principaleloru-Unite. *) Se afla, cum ca eră si republice, anume: Barladu, Vrancea^ Tecuciu, Campu Lungo. *♦) Reproduceam asta „varietate* din „Roma nu IU,* cad mutandu cele de mutata povestea, a aplicabila j ai la noi in multe cașuri. R. 407 Unu poetu de scdl’a lui Eraciitu siedea gemuitu in cukusiulu seu, că o curca pleata; fiindu ca si sob’a si stomaculu erau amenddue lipsite de alimentaliune; si caus’a era ca finantiele bietului poetu, de felu in defi- citu crescendo, in acea dî erau in bancruta completa. In asemenea trista positiune, in care multi pdte se aflau atunci, dialogulu urmatoriu incepd intre Angelu sj Bestie intre Spiritu si Materia, intre Stomahulu si Con- scimti’a poetului H . . . Stomaculu. — ’Mi e fdme si ’mi e frigul . . Ah! trista rola jdoa adi in Principatele -Neonite stoma- culu anui poetu de trampa vdstra! Ei bine! Consciintia- către tine me adresezu, către tine, despotulu meu, care vre: se imitesi pe Apostolii lui Cristosu. Acești pes- cari aveau celu pucinu pesce si fructe cu cari împacau stomaculu loru; dar’ tu, consciintia a poetului umori- stica, cu ce ai de gandu se me împaci adi pe mine? Nu uită ca eu n’am mancatu de 24 de ore; nu uită ca eu nu suntu de natura dumitale că se traescu cu poe- si’a si cu filosofii’a, adica cu adeverulu; mie-mi trebue pane, celu pucinu. Consciinti’a. — Pane a avuta, de ce a rofu- sat-o? respunse consciinti’a. Stomaculu. Ce vrei se ’ntielegi cu acdst’a? Consciinti’a. Avea o meseria; si acdst’a me- seria i asigură esistinti’a si viitorolu. De ce a le- pedato? Stomaculu. Scii ca ești glumetia? N’ai fostu dumneata caus’a de a parasitu poetulu nostru cariera cotului, si a îmbracisatu carier’a condeiului? N’ai dîce dumneata ca Natur’a a facutu pe d-nu H . . . poetu; si ca poetu trebue se ramaie? Nu l’ai îndem- nata dumndta la nouă cariera ce si-a alesu, îmbatan- dulu cu fumulu renumelui? Ai uitatu insa ca eu, sto- maculu, eu resortulo vitahi alu masînei umane, nu potu trai cu fumuri si cu visuri? . . Ai uitatu ca omulu nu e spiritu curata, ca se pdta numai cu spiritulu; ci este materia? Si materi’a traesce cu pane si cu came, cu aeru si cu apa, cu căldură si cu lumina. Si fiindu ca mi-împuți mie erorile sdu stravagantiele dumitale, ia spune-mi, te rogu, pentru ce ai indemnatu pe poetulu nostru a refusă 200 ducati si 1000 abonati ce-i oferea* Printiulu B......cu singur’a conditiune d’a scimbă tit- tulu diacului sen, si d’a se pune sub Stindardulu U- nirei, spre a combate pe libertalii cei falși? De ce l*ai indemnatu a refusă propunerea d. ministru de in- terne, care i oferea unu postu ce-i asigură esistinti’a, ți-i lasă destulu timpu că se pdta face poesii si nihi- perciâde ? Dumneata dar ești caus’a de eu sunt pocaltitu si golu, uitandu ca calaretiulu cu calu lesînatu devine in- data prisonieru pe campulu de bataia. Ce vei respunde la acdst’a? Consciinti’a. Respundiu ca in tiara Romanului nimeni nu mdre de fdme; ca decatu a fi sclavulu al- tuia e mai bine a mancă pane cu sare, si a fi liberu si independinte, iubitu si stimatu de semenii sei; ca soldatulu d’ondre, ce lupta sub stindardulu Libertății si-alu naționali tatii, trebue se fie neatinsa de corumptiunea vitiului seu a tiraniei, spre a pute loviturele sale se aiba efectu. Stomaculu. Tdte sunt frumdse; vorbești ca Socratu si ca Cristosu; dar’ eu trebue se manancu si se me incaldeiscu; chiria casei trebue plătită, căci alfelu dormimu la puscaria, si murimu in spitalu. Consciinti’a. Cine îngrijește de păsările ce- rului, de insectele câmpului si de fearele codriloru? Acei’a va îngriji si de poetulu nostru. Stomaculu. Filosofi’a d-le este sublima; dar’ cu vorbe nu se fortifica si nu se incaldieste stomaculu; si candu morisc’a incdta a macină, inceta si mdr’e a functionă. Conscii nti’a. Ești o bestia, si numai strica orsulu pe gaste. Stomacala. Si Dta ești o Husa capricidsa, anu Despotu. Angelalu triumfa; dar’ stomaculu cerea pane! Poe- tulu se adresa la unu amicu ca se-lu imprumute cu siese dncati, spre a putea continuă fdia sa; amiculu lu împrumuta! dar’ fdia, cu tdte meritele sale; nu’i dete nici chiaru cei siese ducati împrumutați! • . . Si bietulu poetu, ca se scape de morte si de is- pita, se esila intr’unu orasiu la unu veru aluseu, care abia sî elu avea esistinti’a din tdte dîlele, asteptandu acolo nistă timpi mai favorabili! Caii junî de inima si de talentu nu suntu siliti a-si nabusî talentulu si amorulu propriu, si a se imor- mentă intr’o cancelaria, suferinda umiliri, că se pdta esista, sdu că se pdte sustiend o mama, o sora, o familia! ' Altii, mai slabi de ingerî, ajungu, ca raposatulii Cătină, victime ale despotismului; si, după ce au taritu o vidtia miserabila, se topescu că lumenarea, sugrumati de cugetulu loru, si meprisati de toti! Pucini Romani ca poetulu H. . . cari sacrifica to- tulu, chiaru stomaculu, pentru unu principiu sacru! Ei bine! Cine se gandesce la asemenea suferintie? Cine le 408 întinde man’a? Cheltuimu diecimi sî sutimi pe nimicuri, pe plăceri curatu bestiale; din prisosulu nostru am pu- tea ajută nesce juni cu talente, ca poetulu H. . . ca se-i scapămu de abisulu infamiei sdu alu sinu- cidului! E tristu, e durerosu, e de desperatu a vedea atata apatia din partea acelor’a pentru cari asuda cineva, sa- crifica totulu, chiaru stomaculu, care trebue in fine mul- tiumitu; fiindu ca fara oliu, candel’a se stinge; fiindu ca fara incuragiare^ talentulu auiorlieste, se desgusta; sufletulu cade in acea băla care a ucisu pe multii Ro- mani, ce promitea multu si patriei si umanitatii! C. D. Aricescu. * La librerulu si tipografulu S. Filtsch in Sibiiu va esî cu inceputulu anului 1862 odata pe septemana o foia ndua germana intitulata „Fdia bisericesca si scolastica" (Kirchen- tind Schulzeitung) redigiata de M. Malmer si va costă pe anu 4 fi. * Tutti Frulti se vă preface pe anulu viitoriu in „Strigoiu“ si va esî in tdta septeman’a odata — Marli’a cu pretiu anualu de 6 6. * Corpulu profesoralu dela gimnasiulu regescu din Pest’a a proietatu infiintiarea unei „Asociatiune de pro- fesori magiari“, a cărei scopu capitalu ar fi înaintarea literaturoi magiare si ajutorarea profesoriloru lipsiti. Statutele asociatiunei s’au naintate la locurile cuvenite spre întărire. Masimele si reflesiunile morale ale Ducelui de Rochefbucauld (Urmare.) 81. Dcfeptele sufletului sunt tocm’a că cicatricele — ranele — trupului; ori cu cata grige se fia omuiu d'a vindecă Ioculu loru apare totdeun’a si in totu mo- mentulu sunt in periclu din a se redeschide. 82. Opintirea de-a apare intieleptu inpedeca adese- ori de-a deveni intieleptu. 83. Celu-ce crede ca e ’nslare a n’ avd lipsa de omeni se ’nsidla fdrte; insa care crede ca ominii nu p<»tu fi fora elu, se nsidla mai tare. 84. Oinulu in adeveru onestu e acel’a care nu se risica de nemica. 85. Acel’a e in adeveru omu onestu, care vre se fia espusu totdeun’a vederei omeniloru anestt 86. Nerodî’a ne urma in totu tempulu viatiei ndstre. De apare cineva intieleptu e numai pentru a- ceea, ca-ci nerodiile Iui sunt proporționale etatei ai norocului lui. 87. Care vietiuesce fora nerodîa nu e asia intie^ leptu precumu se crede. 88. Sunt omini nerodi, cari se cunoscu pe sine sî-si implinescu nerodî’a cu ghibacia. Ce va inim’a. — Inimidra, ce totu plângi ? Inimidra, ce doresci? Ardi in flăcări, te topesci, Si’n durerea ta te strîngi. Fia dîoa, fia ndpte, Fia sdra, fia diori, Tu reversi amare sidpte; Dar¹ nu sidpte dulci de flori! Ci sunt sidpte de dureri, Cumu alu iernei rece ventu Sufla bradulu pe mormenta, Sidpte far’ de mangaeri! Vrei tu ranguri, avuția, Vrei tu candidulu amoru, Vrei tu nume de mindria, Se aline al teu doru? — Nu sunt astea ce me făcu Câ se plângu, se me topescu; Oh! acelea ce dorescu, Cu acestea nu se ’mpacu. Vrdr’asi Ddmne, tierei mele Unu ferice viitoru; Câ vulturulu către stele Se si ia gloriosulu sboru. 6ta eu de ce totu plângu, Eta ceea ce dorescu; Ardu in flăcări, me topescu Si’n durerea mea me stringu. H. Grandea. Reapunauri. J. F. - „Da.“ A. Balon in V e 11 i u. Tramite acele lucrări incdce ai m vor publicâ. Redactoru responsabila V. Romanu.’ PROPRIETATEA redactorului si a provedietorului. Provedietpr’a si tipariulu lui 8. Filtsch. N- 51. 8i6iiu, 23. Decemvre 1861. Ese în tdta - Sambat’a. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe *4 anu 1 fl. 70 cr. AMICULU SCOLEI Pentru tdte provine, austr. pe anu 4, pe % a. 2 fiM pentru princ. romane pe anu 38, pe Via. lOpiait. Oratiune la Trei - Sânti 1860, declamata in au- ditoriulu celu mare alu gimnastului din Blasiu . de D. profesorii gimnasialu. I. Antoneli. *) Prea Onorati preoți de totu rangului Voi cei-alalti multu stimati auditori! s’in| urma tu junime studidsa, ondrea gimnasiului st desfătarea parintilora! După unu anu trecutu cu rapediune reintorcdnduse drasi diu’a acdst’a sânta si solena, pe carea aprinși de dorintia o asceptâmu cu ânima nepalata siprinosu fier- binte, cu mare desfătare a ânimei mele mi-incepu d’in nou cuvântarea in limb’a latina; cu tdte ca oâcdu a- tingu acestu locu«respectabile st cugeta laimpreuna- siederea atâtora barbati mari si strahiciti me mislcu fdrte tare in ânim’a mea si me conturba; si pdte nu tocm’a. tara de causa, căci semtiulu puținatatei mele, ingeniulu nu prea de frunte, precumb ins’a eruditiu- nea si curatieni’a limbei in care mi-propusei a. vorbi, mi-inspira mare temere, nucumuva se ascepte cineva dela mine unu cuvânta elaborata cu tdta artea unui ingeniu deprinse, — pe carele, de cumva l’ati tiene in dulcea mea limba materna, mi s’ar’vedd ca ari avd tota dreptulu la un’a asemenea pretensiune, — pen- truca intr’atat’a suntemu atrași, de dulcdti’a, — intria- tat’a cuprinși de amdrca ei, — in-câta pdte cei mai multi d’in voi aru judecă, ca asi ti lucrata mai cercu- specta, ddca miasi fi inceputu vorbirea,-mi de astadi in aedsta limba plăcuta, carea e limb’a invetiamântalui si a conversatiunei ndstre de tdte dîlele. Ci că'totuși na cumuva se se afle, cari se cugete, .ca in meditarea acestui cuvânta insumi de voia m’am oferita, spre a me espune unora greutati, pe cari in adevera vorbindu ori si scriendu intr’un’a limba, care de multa esi d’in sferia comerciului de tdtedtlele, numai barbati pregătiți cu unu apărata vastu de scientie ara fire in stare a le înconjură: ascultați, ve rogu, tineriloru aleși pre cumu ♦) Deși din cause nesciute asista oratiune ni s'a tramisu. nu* mai acum spre publicare, intardierea ei nu detrage nimic’a din pretiulu invetfaturiloru ce cuprinde mai vertosu pen- tru junime. R. si voi cei-alalti: toti motivele intreprenderei mele. — Ilustrata nostru Arohipastarfa *), alu caraia nume vene- rabile fia carele d’in vo‘ita scie prd bine, in testamen- tulu scrisu cu man’a sa, lasă, după cumu dfce roma- nulu, cu limba de mdrte că un’a d’in acele trei cuven- târi dtcdnde ou aedsta Ocatiune, se se tiena in limb’a latine, afara de aedea ins’a aedsta limba deși pan’acum asia a inaintatu cu etatea, ta câta' chiaru aodsl’a is’a facutu de periculosa, — a fosta basea cultarei si a e- raditiunei, ale cărora urme- le vedemu in seriele cele pipăite ale unora barbati d’in etatea ndstra, vă fi pen- tru totudeaun’a tantâna nesecata, de unde dara chiara si nepotii noștri vora atd se impramute multe cuvinte spre infrumsetiarea sf navutîrea limbei materne. Ci de- spre aedsta limba, antăietatea sî utilitatea ti s’a dîsu de ajunsu chiaru depe acdst’a-tribuna ta anulu de curendu trecuta; prifn urmare nice se cugete cineva, ca drasi vreu a ve măguli cu cuvinte atragatdre, că se voiti a o invetiă cu diliginti’a cerata, căci după ce-su con- strânsa prinu aucloritate publica si asi dori se core- spunda credintiosa oficiului concrediutu, mi- propusei numai se arăta, ca cu tatii, dar’ mai alesu tu junime ai se reesi la unu resultatu ata eraditienti si alu ver- tutiei, pecâta se pdte mai imbucuratoriu, — pentriaceea concrediendume bunatatei si umanitatei vostre, ve si rogd in cdgeta curatu, că fara deprejudetia semi ascul- tați cuvintele mele. Unu dara mai escelente ori mai sânta, decumu e mintea nu pdta se aiba omulu dela Dumnedieulu nemu- ritoriu, pentru ca d’in aceea se nasce vertutea, unio’a si senguria causa a lucrarilora bune, se sedescu arbo- rii, se redica case, turnuri, muri, se prepara tratata si imbracamintele, se -invdtia arttle, venămu scientiele, trecemu preste mări-ei facemu însoțiri. Nu lasati dara generoși tineri se trdea ocasiunea de a ve cultivă si a ve inavutt mintea cu intieleptiunea vietiei fara de a o imbrațisiă cu calduria cerate, pentru ca nu vi s’a data esclusivu in liberia vostra voie, cumu se ve portati, si ♦) Gregoriu Maioru. 410 omenii cuprinși, care ori n’a cotita nece una data ur- matoriele viersuri ale lui Horatiu, ori de lea cetită ie-a lipsita atențiunea cerata: - Fervet avaritia miseroque cupidine peetus Sunt verba vocesque quibus hune Unire dolorem Invidus, iracundus, iners vinosus amator Nenw adeoferus ut noii mitescere postit. „Deca anim’a-ti fierbe de pofta de averi, ori de nriserulu desfrâna, sunt vorbe si cuvinte, cu cari seti poți alenă aedsta dorere, in vidiosilln maniosulu, nepasa- toriuta, betîvulu si cufundatulu in amora, neme e asia de nedumerita, câ se nu se pota imblandt“ (V4 urmi.) cu ce mesura se intrebuentiati, timpulu, — după ce etatea acest’a a vdstra asiâ e de intocmita spre a ve cultivă mintea, in cfttu ins’asi memori’» vdstra tenace judetiulu acrescatoriu si soliditatea corpului vostru ne vddu a pretinde cu tdta tarfa, că nice se patreceti timpulu cu nepăsare si necuvenitu, nice se ve corum- peti pr’in plăcerile semtiuali. Si că se ve convingeți, ca aedsta amea aserțiune si-are caus’a sa, Cicerone in cartea sa de senectute dice, ca de aci se nasce tră- darea patriei, restarnarea republicai cointieiegerile se- crete eu contrarii, ca in urma nu e nece una crima, nece una nerușinare Însemnata, la care n’ar’ împinge pre omu poft’a placeriloru, dra desonorea, frângerea de căsătorie si tota nerușinarea mai estinsa, dice ca pr’in nemic’a alia se atltia asiă de tare că pr’in plăcerile semtiuali, si fiindu ca omului natur’a sdu ore careva alta dieu nemic’a iar’ fi data mai destinau de catu min- tea, adauge, ca acestui dara dieescu nemic’a o asiă de inimicu că plăcerile semtiuali, pentruca unde domnesce desfrdnulu, acolo cumpătata n’are locu, nice pdte se stea virtutea intre marginile placereL* Asiă dara, că se nu remana ia voi vre unu locu pentru plăceri, a- cesta periodu alu vietiei aveți selu petreceti cu lucruri alese si condncatdre la binele, vostru. Pentru ca sta- ruindu de acumu cu nepregetare, că se ve provedeti mintea cu unu judetiu sanetosu, sd ve castigâti ele- ganli'a ei si a moralei, veți fi in stare a prescrie atftta inslve, câta si conationaliloru voștri regule de vidtia, si asiă cu pași iuti veți inaintă fericirea totului. Nice se cugetați, ca de intra unu atare modu de vidtia ara resultă una puțina lauda, pe carea generatiunea veni- torie vă se o adauga memoriei numelui vostru, —ca- ce ddca in comune se dtcu de cei mai umani, cari cu averile loru usiurdza neajunsulu miserilora, i-tienu si-i imbraca, cu câtu mai plăcuta vă se fia amentirea nu- melui vostru, cari ve veți tiend de cea mai strensa de- torie a satură anemele insetate si doidse, prin mânca- rea si beutur’a intieleptiunei câștigate pr’in mult’a lu- crare de noptea? Precumn conduce la insanetosiare usulu medicinei bine intrebuintiata alungându si desra- dacinându morbii de in (corpu, intocm’aasia vă conduce si necurmat’a vdstra ostendla la inlaturarea si totalea alungare a boleloru d’in ânima. Necesitatea acestui a- jutoriu cu atât’a o semtiescu mai tare conaționalii vo- ștri, cu câtu-su mai departati de sacria si venerabilea lumina a scientieloru. Numai aoei’a vor dice mai incolo, ca cuvintele, invetiaturile intielepte apasa puținu in cumpan’a indereptarei ori si de ce stricatiune voru fi însemnări statistice despre scdlele elementare ale tuturoru staturiloru Europei (Inchere.) Greci’ta Trdb’a invetiementalui iaaiatdia pe di ce merge. In 1838 numerulu soobriiaru dela o popo- ratiune de 1,076^16 a fosta de 64,061; asiadara dela 16 locuitori se vine 1 scelariu. Date de mai-inedee nu sunt, insa sânta totasi destule alte semne pentru îna- intarea invatiatarei. Turd’a. Aid grigea de invetiatura este cea din urma, prin urmare aceeași sta fdrte reu. In urm’a orga- nisatiunei scoleloru dela 1847 inodee esista cu numele si scole elementare cn oblegatiune d’a fi cercetate. Dtseramu „cu numele*, cad prelanga tdta acea forma sdca in Bosm’a abiâ intr’o 100 de sate este o scdla si din 1000 bulgari abiâ unulu va citi, dra Albani’a e mai cu totulu lipsita de scdle. In Constantinopole ar parea scdlele mai numerdse, insa si aid sunt numai aparintia gdla. Cei mai avuti si-ian pentru fete educa- tdre, dra pe fetiori i tramitu la Pariau. Moamedanii au numai 279 scdle cercetate de 9970 baiati si 6780 fete; gredi au 77 scdle cu 6477 șco- lari, armenii 37 scdle cu 2528 școlari, armenii catolici 8 scdle cu 509 școlari, armenii protestanti 5 scdle cu 82 școlari; scdle evreesci sunt 44 cu 2552 școlari si caraitice 3 cu 100 școlari. In Anatoli’a si Rumeli’a sunt 33 scdle turcești cu 2386 elevi. Preste tota sunt a- siadara in imperinta tarcescu 3371 scdle, in propw- tiune totuși mai multe că in Rusi’a. Rusi’a avea in 1856 7841 scdle cu 332.889 școlari; pe 133 locuitori din Rusi’a se vine 1 scobrid. Se dâ cu socotdl’a, ca numerulu . scolariloru de pela 411 cetati ar fi de 500,000, atonei in cetati dela 17 ori 18 locuitori s’ar veni 1 scolarfa. Norvegia. Scdle imferidre esista in fia-care cetate; insa fiindcă inmoltlrea scdleloru la tidra afla — din caos’a imprastierei populatranei — greutati mari, asia unii din invatiatori se tienu intr’unu drecare timpu de unu locu, si in altu timpu de altulu. In fiacare dis- tricte suntu anume localitati pentru acdst’a, unde se primescu invetiatorii sositori pe rindu si se provedu intr’unu numeru hotarita de dîle cu tdte cele trebuin- lidse. Cartîle si celelalte recuisite de scdla le pdrta invadatorii cu sine din locu in locu. Fiacare etablise- mânta, care va avea 30 de lucratori, canta sa aiba o scdla. In 1853 erau in 263 parochii 419 scdle cu 30,423 copii de scdla. In unele parti au copii d’a merge cale de 15 mile germane pana la scdla. Afara d’aceea mai erau in 333 parochii inca 160,277 copii de scdla, din cari 6812 nu cercetau scdl’a. Se pdte dtce ca din toii copii */» ambla la scdla, insa mai totu omulu scie ceti si scrie, pentru-ca părinții insusi si-in- vdtia copii lom. Svedi’a. Dintre 1000 locuitori abiâ 1 se va află care se nu scie citi. La tidra in serile cele lungi de idrnă părinții se ocupa cu instruirea copiiloru loru; scdle elementare, mai vortosu la tidra sunt — in pro- portiune — puține. Danimarc’a. Acestu regate are 2500 scdle tie- rene, Schleswigulu 800, Holsteinulu 950; preste totu dtsu, puțini Omeni in Danimarc’a, cari se nu scie citi si scrie. - Olandi’a. In anulu 1853 erau 163 scdle de se- raci cu 56,619 școlari, 2262 scdle in cari se invetiă gratis. Scdle elementare erau 3375, dintre cari 901 a fostu private. In 1854 erau preste totu 466,100 copii la invetiatura, cam 7» a poporatiunei. Sibiiu, l-a lanuariu st n. 1862. Precum a avulu națiunea in cugetu cu colectiunile scale a dâ mana de ajutoriu la nescari teneri porniti la templ’a zinei Dike spre inbogatirea spiritului loru cu sciintie juridice, voindu totu odata a desfiintiâ lips’a de astufeliu de omeni senttta in tempulu presentu mai tare de catu ori si candu; togma asia a fostu si Co- mitetata petrunsu de santieni’a scopului, si vezinduse prin jurstari ohiaamlu la adaâaistrarea baniloru incursi din tote nnghtwlie patriei, n’a putute face altueeva, decatu a primi sarcin’a de natiuue loru impusa, carea sarcina grea a purtate cu onore si eonsciintia, pe cun» dovedescu faptele. — După sciinti’a mea atatu din gazetele publice, cate si prin vederea ochiloru culeasa — cehi mai seracu farista a căpătata mai mare ajutoriu; aceea inse, ca oresi care farista si-a făcuta costumu nationalu (cam acest’a a avuta sa dîca filoromanuta cu notationea sea) no e de imputata comitetului, pentruca comitetulu si-a implfaita datoria, intindiehdu mana de ajuioriu celui lipsite; Juristului aoetai’a inca nu e de imputata fapt’a hai, ci eu atat’a e mai tare de laudata; ca avendu elu in totu casulu lipsa de vesmenta, animei tai celei cu- rate de romanu mei bine i a plăcuta precum năravurile parintîloru in genere, asia si costemuta nationalu in specie. — Si astufelu de omeni, oarii-’si dovedescu sentiurile seta cu tota ocasiunea nu sunta de pedepsita ci de laudatu. — Sic tantum aalvi erimua. — Era de au capotate unii absotati cu finitalu anului, orescare re- muneratione acdst’a fapta inca’si are activitatea sea (?) insufletienduse acei’a iuristi prin impartasirea ajutoreloru materiale ta asemene fapte măreție, câ acele ale natiu- nei intregi. (?)— M . . . . i Suntemu siliti a’ntrerupe aici articulata, de-frece din atâta sta totulu ce se referesce la corespondit’a aceea vechia din » Amiculu Scdlei,“ pe care „M... i* o re'n- frang’a prin acdst’a; atâta am si avute datoria ainserâ. „M... i“ se ne ierte, daca cele ce a mai urmate in acea corespondintia nu aflamu nici de-cum cu cale a-le publică, din mai multe cause ponderdse. R. Soiri scolastice. Sibiiu. Pentru sasii din Ardealu a mai aparutu o fdia scolastica-bisericdsca intitulata „Biserica si Scdla* (Kirche und Schule), care va est câ adaosu la diariulu Hemanstădter Zeitung in ddue septamani odata. Po- porulu sasescu din Transilvania, la numeru abiâ de 192,000, afara de trei foi politice mai sustiene si trei scrieri periodice pedagog.; si unic’a ndstra fdia scolastica „Amiculu Scalei* intre trei milidne de romani abiâ pdte se o duca de adi pe mane. Principatele - Unite. In o corespondintia d'in lași a „RomamloiM cetimu despre mu oenfficto ce s’a ivitu intre, corpaki profesorale si ministrata de CuHe d. 412 ta Petruburg ta privinti’a unei fete, că acăsteia se-i fia ertatu a frecuentă la facultatea medica in Charkow si in urma a căpătă doctoratalu. Ministrulu privindu lucrata de una casu fdrte importanta — I’a comunicata cu universitățile din imperiala roșu si numai dupace a- ceste se voru esprimă pentru lasarea fetei la ascultarea prelegerilora, vă incuviintiă cererea. A Cantacuzino, care e cunoscuta de grecu sub influinti’a rusesca. Caus’a conflictului e urmatorea: D. Ministru propria auctoritate, fara neci o privire la lege depune pe unu profesoru veieranud. Verdianu din postulu sdu de recloriu alu scdlei centrale de fete, si-lu inlocuesce prin ddmn’a Gross doic’a copii- loru d-lui Horuzi presiedintele consiliului de mi- niștri (bagsama din recunoscintia catra d. Moruzi care din simplu prefectu de Galați Iu ridici la trdpt’a de ministru). Consiliata școlara, unic’a autoritate ce are dreptu a denumi sdu destitui profesori, s’a indignatu de acdsta fapta, prin care ministrulu a destituita unu pro- fesoru vechiu stimata de toti, fara se-lu dd in jude- cat’a consiliului, lu-inlocuesce pr’int’ o femeia, pe- candu legea cere ca rectoriulu scdlei de fete se fia profesoru romana căsătorita si inaintatu in vre- Sta, si in fine fiindcă numindu o nemtioica, n’a reco- mendatu o mai antaiu spre a fi esaminata de consiliu după cum cere legea. Consiliulu dar in contra acestei fapte ilegali a protestatu la minesteriu pe de o parte, ear pe de alt’a o comisiune din elu s’a tramisu la Domnitoriulu. Ministrulu inse, nunumai câ n’a luata in socotintia proteslulu, ci s’a dechiaratu pe facie, cumca se abate dela lege tragându-se sub pavedi’a re- spunderei ministeriale. Ear Domnulu n’a primitude- putatiunea. Majoritatea consiliului vedienduca ori-ce u- sia-i este inchisa, in siedinti’a sa d’in 15. Oct. v. s’a resolvatu a-si dă demisiuneă temporala de membrii ai consiliului, si a dechiară ministeriului ca: ne voindu a se face complicele ilegalilatîloru comise de d. Ministru: va încetă de a luă parte la totu ce se atinge de alributiunile consiliului. D. Ministru in urm’a acestui alu doilea protesta se duce la Domnulu si acusa pe profesorii subscrisicâsuntu revoluționari, si olarescu destituirea si din ț consiliu si [din profeso- ralii a subscrisiiloru. Conflictulu dara e seriosu, a a- junsu treb’a pana la cele din urma; profesorii sub- scrisi suntu DD. 1. Stratu, Mardiescu, Petrescu, Teodori, Calin eseu, Emilianu, si Columba. Corpulu profesorale amenintia de a dă unu unanimu pro- teslu la Domnu si la adunare. Profesorii suntu otariti de a-si continuă cursurile pana ce voru fi dati josu de pe catredre cu gerdarmi; atunci voru redeschide cursurile loru in salone private, după dorinti’a stu- denliloru. Din străinătate. Universitatea din Charcow a tramisu decurendu o rugare ministrului de invetiamentu Materiale de instrucțiune. Istori’a romana naționala. (Urmare) £ 74. Ștefana I. si Petru U 1S59—IMS. Stefanu I., a fosta fiulu lui Bogdanu, si a domnita numai unu anu. — De elu a re- masu doi fetiori Stefanu si Petru, si ei avura cdrta pentru trona. Petru, deși eră mai tineru, totuși prin intieleptiunea si blan- ddti’a sa a castigatu multi boieri, si cu ajuto- riulu unguriloru, cuprinse tronulu. Stefanu, carele avea antaietate se ur- meze in tronu, fuge la Cazimiru regele Poloniei, si ’i promite supunerea sa si a urmatoriloru, ddca ’i va dă ajutoriu se cu- Srinda tronulu. Cazimiru tramite 6ste cu tefanu, că se-lu redice pe tronu, si ajun- gendu in Moldavi’a, resbate mai multe atacuri din partea lui Petru I. Vediendu aeesfa pericniulu, a taiatu arborii in padurea „Plonini*, pe unde trebuiă se trăca Ște- fana ca lesii, si canda erau lesii la loculu binevenitu, romanii împinseră arborii aninați, si cadiendu peste lesi, ucisera pe multi, dara numerulu mai mare remase in capti- vitate, si se ocupara multe arme si cai si stăguri. Cazimiru după nenorocirea acdsta, a tramisu multi bani la Petru I, că se rescum- pere pe captivii si boierii lesi. In contra mol- doveniloru erau si transilvăneni, si maremure- sieni, si regele Ludovicii i-a donata pentru merite (vedi §. 19). §. 75. La iota său Lascu, 1365—1374. Lai o tu a fostu fiulu lui Petru I. Urbanu V. pap’a Romei, la rugarea lui (1370) redica in Seretu, unu episcopatu cato- lico. — Antaiulu episcopu a fostu Andreiu Vasitu din Cracovi’a, si următorii s’au alesu din minoriti si dominicani. — 413 Laiotu, influintiatu de Cszimira re-¹ gele Poloniei, si Ludovicu alu Ungariei, s’a facutu catolicu, crediendu ca asiă va pută si scapă de muiere, pe carea o urise fdrte; inse curtea din Rom’a nu i-a iertata a se deâpartî de ea. — Gregoriu XL, pap’a Romei, ’lu in- dămna (1372) că se faca si pe muiere, cato- lica, inse si acest’a ’i denăga dreptulu de a se desparți de ea, chiar’ si candu ar remane re- saruăna. — Principele facil uniunea cu Rom’a, inse muri, fara ca se pdta introduce și intari catolicismulu in Moldavi’a. — §.76. Petra 11. Masiata, 1374—1389. Petru II. a fosta fiulu lui Laiotu. Edviga, regin’a Poloniei si făta lui Lu- dovicu, l’a castigatu pentru poloni; dra elu merge (1387) cu boierii la Liovu, si lăga aliantia cu Vladislavu Gagello regele Poloniei. — Mai tardiu se alidza (1389) dra cu acest’a, si cu Mircea I. in Radomu, in contra lui Sigismundu, regelui Ungariei si altora ini- mici cumani.— (Vâ urm.â.) Varietati. Prunculu sermanu. Pe tata-seu-lu lovi fune’a insei st se innecă in apa. Muma-sa eră spalaldre de haine, st in lucrările de ndpte s’a recita, a picata in aprindere de plămâni, st-a murim. Prunculu singuru aramasu, st abiă fuse de patra ani. , Cându duseră pe muma-sa la grdpa, se cugetă prancula itt sine »dre acum cine mi’a dîce mie iubite fiule? cine mi-va di pane sir’a sidimindti’a? cinemi-va așterne d’a cum incolo patulu ? cine mi-va dă curate daca se vor aritt acestea pe mine, cehe me va luă in brațiulu seu, cine me va sărută, daca me va durea ceva?² Si vecinii s’au mutata ici, colo, st veniră streinii in locuia loru, la carii, ddca s’a dusa prunculu, ddca s’a cerata pe usi’a loru, se resteaa asapra-i cu: „ce voiesci? ce cauți? dute de aici?„ S’a dasu bietalu prancu, a esîtu afara in strada, unde pe nimenea n’a cunoscutu: s’a pusu in coltiula stradei sî se uită in ochii dmenilorn, ca dre nu sdmana vre unulu cu tataia sea sdu ca muma-sa? că pe acel’a se-lu pdta intrebă. Indesiertu priviă ia densii; dmenii, au altu. lucru, nu căuta ia pruncii văgabundu Care iit timpulu de adi voiesce se capete ceva, acel’a debue se-si deschidă gur’a; prunculu născuta oersttoriu, mai bine pricepe maestri’a acdsfa, acela fuge după domni,- se frdca cu hainele lui unsurdse de densii; aceia apoi, numai se scape de elu-i arunca dre ce. Acelu cer- sttoriu, care nu mai a plânge scie, pdte se mdra de fdme. Ar’ fi si murită de fdme micutelulu in dta’a d’an- tâiu, ddca o coferitia betrana nu vindea pdme in col- tiulu stradei, unde elu siedea. Acdsta betrana buna priviă la ddnsulu, ce ambla prunculu acesta asiă de multa pe aci. Ddr’ voiesce se fure? cându apoi vedid ca pana hdr’a nu se mișca de acolo, }i-a picata gele de elu, si i-a alesu unu mâni putredu st ia dtsu: vina, dta unu mâni; apoi te du acasa ! — Bietalu prancu eră invetiatu se asculte, st cum i-a dtsu se se duca, plecă indata frumosu câtra casa. Atunci insa eră sdra, si sdr'a in orasie mari nst- le-su inchise. Sermanulu prancu plangea in sine, cându cugetă ca elu n’are casa, lui nu e iertata se in- tre nicairi in laintra; pre elu nu-lu ascdpta nicaire, pentru elu nicairi nu-i pata așternuta. Apoi s’a trasu inlr’unu coltiu de pdrta, si acolo plangându a adormita, si prin visu strângea cu manu- tiele sale, intipuindu-si a fl in pata cu muma-sa, pd- tr’a aceea, care asia a fostu de bana de l’a aperatu in contr’a ventului, st dîcea catra pdtra: „iubita mama!² Noptea se pomenea de multeori, cându suflă ven- tulu rece, sî gemându se întorcea pre alta lăture, ca patuta-i eră fdrte tare. Dimindti’a dr’ s’a duSu Ia coferitia, care vediendu, că așia-i de trista betulu prancu, -i dadă dra remastli’a de mancare iui. Atrei’a dt, a patr’a dî totu acolo au vediuta pre betran’a. A cincea dt in desierta o asceptă in coltiu, multi se duceau sî veneau pe strada, mai multi de-catu altadata, singura betran’a nu veni de astadata. Sermauulu prancu in urma intrebă pe unu cersî- toriu, (pe vr’unu mai mare domnu nu indresni se-lu întrebe). — Unde-i bun’a betrâna? — Adi nu vinde nimene aci fiule, respunse cersl- toriula, pentru ca adi e serbatdre. — Pentru ce-e adi serbatdre? — Pentru ca adi s’a născuta Cristosu, este Creciumilu; vedi fiulu meu cum se ducu dmenii la beserica. „St unde la atatia li iertata a se duce, acolo ddra sî Ue tt iertata,² cugeta in sine prunculu, si cum se 414 desfată candu vădii, ca d’in palat’a accente nare, mare, oi care nimenea na are, nu-ta mana, nu-ta peftigarescu afara nu-lu intrdba: ce vrei? ei-lu laaa ne se desfe- teze ia cantarea cea formdsa, re sidda intre atatia domni ou haine pompdre. Apoi unu. omu venerabila, multe vorbi la poporu; le spuse ca cum se nanei Cristosu in esle, intre pa- slori; cum traiă in miseritate, in suferintie, st cum iu- bii pruncii mitutei. Ar* fi ascultata copilalu nostru pana sdr’a, ce greii omuta oeta venerabila Pane ser’a află besericile deschise; sdr’a apoi ta pe acolo» Ie induseră* si bietulu pruncu dr’ ramase afara pe strade. Tdte ferestile cran luminate, pe strade carutie pom- pdse sbdrnaiau in susu st¹» diosu — in ferestile bolte- loru eră pure crengi de bradu cu lumini de căra, cu ângerei de zaharu, cu legane mitatele, st intre acelea dormii Cristosu celu micu. Bietulu pruncu asia de cu gele si durere scii se privdsca la densele! Zimbindu veniau ddmnele la boite, re cumpere d’in frumsdti’a aceea angerdsca, de ducea acasa la prund sdu la fatutie mitutice — ce Cristosu le-a tra- misu loru. Asia-i de frumdsa diu’a nascerii lui Cristosu? Inse numai asiu frigu se nu fia in diu’a ace- st’», vai! cum e de bine la acei’a, carii langa cuptoriu calda la peptulu mamei loru potu se asculte vdntuta; dar’ care nu scie, ca unde se se duca ia asia timpu grozava, care n’are unde se-si plece capulu si ce se manance I Er’ se’ntdrna sennanulu pruncu la usi’a besericii, in genunchie, st petrunsu de geru si mai lestnatu de fdme să»aredică manutiele la ceriu si a strigă: ,Oh! Iubite Cristdse I — care asia iabesci pre prun- cii cei mitutei; — daca vei avea lipsa de unn asiă sierbu, cnm sum eu, atunci te rogu iă-me pre mine la tine.........“ Si marele Mantuitoriu a ascultata rogarea pruncu- lui si luă pe acei’a la ddnsalu, pre care nimenea nu l’a tienutu de a iui in acdsta lume. Lă usi’a besericei bietulu pruncu adormi st se desceptâ ..... in raia. Voi, carii ve desfatati, st ve bucurați in diu’a sunt» a Crăciunului, aduce-U-ve aminte de aceia, carii flamandiescu, si se intristdza! Tr*d. de v. Comloelanu. Teologii de Blasiu ■notație sl reflesiunUe morale ale Dmedwi de Rochefoueanld (Incheere.) 8® . Suntu omeni cari se sdmana vodevillelora — canteca de strada — care nu se conta numai in cutare tempu. 90. Animositatea e d’a face fara martora ee ar fi omulu in stare a face inaintea lamei intregi. 91. Ipocrisi’a —. fațirafa — e una omagiu ce vi- tiulu da virtotei. 92. Nespaimentarea e o potere estraordinaria a sufletului, ce’iu redica mai pre susu de tarburari, de disordine si de emotiunile ce i-s’aru potd ivi prin vede- rea periclilora mari; prin ast’a potere se tidnu eroii ta linisce si conservdza libera folosinti’a mintei loru ta cele mai sorprindietdrie si infioratorie intemplari. 93. Nu esista omo, care in antaf a scădere de po- teri re nu cundsca, ca prin ce va slabi tropota si spi— rituta lui. 94. Noi ne facemu placați in comerciala viatiei mai adeseori prin smintele nostre decatu prin calita- tile bune. 95. Mandrfa na vre datoria, dra amorea propria na vre a plăti. 96. E o nebunia mare d’a vrd, a fi numai singura intieleptu. 97. Pentru bunătate numai acei’a merita lauda, care are potere de a fi reu: tota alta bumatate mai adeseori e numai o lene, sdu neputinti’a voinței. • 98. Omulu incomoddza pre altii adeseori, candu crede ca nu i-ar potea incomodă nici odata. . 99. Se cere multu pentru câ se ne cunos cernu tdte vointiele nostre. 100. Nemica e imposibliu: sunt caii, care ne duca Ia tote lucrurile; de amu avd vointia deplina, totdeun’a amu avd midiloce d’ajungu. 101. Ghibici’a suverana consista in binecunoscerea de pretiu ala lucruriloru. 102. Se cere o ghibacia mare pentru a.sci ascunde ghibaci’a. — 103. Suntu omini caror’a li se siedu bine smintele, si altii cari su desplacuti prin calitatile loru cele bone. 104. Precum e omi ceva ordinariu a vedd schim- bandu-si nescine gustata, tocm’a asia e estraordinaria d’a vedd schimbanda-si inclinatiuiiile. 105. Tote senliemtatele au unu lonu de voce, de gestiuni si de mine ce Ie suntu proprie, si de la a- 415 cesiu raporta buna aa reu, plăcuta au neplăcuta, de- pinde ci persanele se fia plăcute an neplăcute. 106. Seriozitatea e misteriulu trupului, inventata pentru a ascunde defeptele spiritului. Urangutnnulu. Intr’o mare colivie, Unu faimosu Urangutanu S’a ’ntemplatu in lași se vie Purtata de unu siariatanu. De cei ce mergeau se-iu vaza Elu ne’ncetatu ridea, Si, deși eră sub paza, Catra privitori dtcea: „Ore pe acesta pamentu, Omeni sdu maimutie sunt?* „Cum maimutiele se ’ncdrca Pe noi a ne imită, Totu asii si ei se cdrca Cu păpuși a semenă. De pe portu, de pe purtare, Data soare pan’ la miau, De me uitu la ori si care Mi-totu vine că se dtcu: Ca, cum vedu, p’acestu pamentu dmenii maimutie sunt. „Unii voru francezi se fie, Alții nemți si altii ruși, Si nici nu voiescu se scie Ca sunt chiaru nesce păpuși. Unii spunu tara rușine Ca sunt vitia de Romăni, Deși eu ii vedu pră bine Ca nu-su nici Urangutăni. Asia dmeni pe pamentu Maimuți potu se dtcu ca sunt. «Limb’a loru naționala Unii vedu ca n’o vorbescu, Ba spunu inca ca in scdla De prisosu o socotescu. Si că limb’a loru frumdsa, Cate bune am amblalu, Alta limb’ armonidsa Nicairi n’am ascultata. ¹ Asiă omeni pe pamentu, Zeu, maimutie dtcu ca sunt. „Vedu femeile ’nvelite Cu vdluri peste ochi, Nu sciu: sunt sulimanite Si le-e tdma de deochi? Nu sciu: dre le-e rustne Faci’a ’n lume-asi aretă Sdu credu ca sub velu mai bine Potu . . ... . a si-tradă Zeu, maimutie pe pamentu Si femeile-aici sunt. „Vede in haine stralucitie Cum nativa se lefeescu, Candu in strentie umilite Cei mai multi se tavalescu. Of! acum mi-aducu aminte Ca sunt sclzvu iu cusc’a mea; Căci mi-siede inainte Sdrt’a buna, sdrt’a rea. Dar dtcu, ca pe acestu pamentu Omenii maimutie sunt. G. Sidnu. *Doi lucratori franțiozi aflara in apropierea Con- stantinopolei a vizunie cu arme, monete, otinodu si — ce e mai msemnatu — cu patrudieci manuscripte gre- cesci si latinești, care de buna săma s’ar fi pusu acolo inca pe timpulu Romaniloru. Aflătorii acapara cu tesa- urulu loru p’o naie franca. * Unu franțiozu după materiala statistica a oalou- latu, ca preste-totu din 1000 de barbati se insora numai 88. *Um Ewgtesu a detnastrMu, ca maritala primei descoperiri adeverate a Australiei nu se cuvine Olan- deriloro, ci Poriugerilora. Elu a aflăta edice dirrt/unu documenta dinmuseulu britieu, că toalale nordu-vesiicu s’a descoperita in anulu 1601 de Portugesulu -Mănuele Godinbo de Heredia, asiadara cu vr’o 5 ani mai nainte de a merge acolo unu Olandesu. * Corveta rusdsca „Ndwik* a paratitu Krotistettllu in 28 Septemvte spre a 'etreprinde o certmtavigăre a globului pamentescu. * py ml ține de 71 planete telescopice intre Marte si Joue. * Eruditalu ■ sdrbu Miiosiu SwetUseh a tradpsu iu 416 serbesce oper’a lui Lessing »Natan intieleptalu* fi a tiparit-o in Belgradu — Ddca se compara numerulu nascutiloru afara de casatorii (a bastardflora) din deosebitele tieri ale Euro- pei, atunci vinu pe 100 nascuti din casatoria: in Pie- montu 2 procente bastardi, in Svedi’a 6.5, in Angli’a 6.7, in Belgiu 6.7, in Franți’a 7, in Prusi’a 7.1, in Dani- marc’a 9.3, in Hannover’a 9.8, inAustri’a 11.3, in Vir- tenberg’a 11.7, in Sacsoni’a 14.9, si in Bavari’a 20.5 procente. — In Piemontu asidaara-su cei mai puțini si in Bavari’a cei mai multi bcstardL . *»Gazet’a Transilvaniei* provdca pe fia care pre- numerantu sdu corespodinte alu ei, se-si dea parerea: daca se lapede ea pentru eternitate slovele cirile dela .1 Ian. 1862. Pluralitatea apoi va decide. Asiă suntemu câ siguri ca si Gazet’a ve est dela 1. Ian. viitoriu imbracata ’ preste totujn vestumentulu strabunu. Informatoriulu. întrebare. 1) Care suntu obiectele de invetiatu- ra in scdlele populare romane? 2) Ce ar fi de facutu, câ se intre si la noi in vid- tia conferintiele de invetiatori? 3) Ce șe fia caus’a, de barbatii nosri de speciali- tatea petagogica scriu atat’a de puținu in ramur’a a- cesta, deși avemu acum organu scolasticu? Anunliu. S’a depusa spre vendiare le librerulu Filtsch in Sibiiu mai multe esemplare din „Inde- pendinti’a constitotionala a Transilvanie'! de D. I. Pa piu, tradusa in limb’a francese. Costa e- semplariulu 1 f. v. a. — Cunoscătorii de limb’a fran- cesa se făcu atenti la asta opera insemnata din ma, multe punte de vedere. Asemene mai suntu la redactiunea acestei foi esem- plare de vendiare din Revist’a Carpatiloru cuprindietdre de acela articla, cumu si mai multe esemplare din Re- visl’a cuprindieldre d’unu „apendice* la „Independinti’a constituționala*. Se vendu totu cu 1 f. v. a, esem- plariula. Domnii carii a cerutu din acele brosiure pe aștep- tare, suntu poftiți a ne tramite pretiulu acelora cumu mai ingraba, câ se putemu incheiâ socotdl'a ce avemu s’o tramitemu Rcdactiunei „Revistei*, căci eta suntemu la finea anului. Red. „AMICULU SCdLEP intrandu eu ince- putulu anului 1862 in alu treile anu alu vie- tiei sale, va continuă a stărui pentru latîrea culturei intre romani pe calea si prin midi- Idcele folosite pana acum, remanendu adica credintiosu tendintiei luate la inceputulu seu. Pretiulu abonementului pe anulu 1862 este: pentru tierile din Austri’a pe anu 4 f., pe ‘A anu 2 f. 25 cr., pe */< anu 1 f. 25 cr. v. a. pentru Sibiiu pe anu 3 f. 40 cr., pe •/, anu 1 f. 95 cr. si pe ‘/« anu 1 f. 10 cr.; pentru Principatele romane pe ann 30 piaștrii, pe V, anu 16 piaștrii, unde abonamentulu se pdte face la Socek et Comp, in Bucuresci. Pentru colectanti dela 15 esemplare se da unulu rabatu. Că se ne putemu întocmi cu numerulu esemplareloru de tiparitu, se cere a se renoi prenumeratiunile de timpuriu. REVIST’A CARPATILORU. Pana ce redactiunea ’si va regulă soco- telele, si pana ce va adună remasitiele de pe la abonanti, pentru că se’si rafhăsca datoriele in cari s’a incurcatu, publicarea Revistei, după espirarea anului curentu, se va suspende. — Dar după binevoitdrele staruintie si promi- siuni cc a priimitu din mai multe parti lo- cuite de Romani, fundatorulu acestei Reviste spera ca in curendu va avea midîldce îndestule pentru că se continue drasi publicarea ei. De aceea facemu din nou apelu la lectorii noștri: daca in adeveru se interesdza că se nu se închide acestu organu, se binevodsca a îndemnă pe cunoscutii si amicii D-loru se se aboneze in fdi’a de abonamente, si sa o tri- mită la redactiune. Indata ce se va vedea ca numerulu abonantiloru in perspectiva va fi indestulatoriu pentru că se copere cheltuelele tipariului, Revist’a va incepe drasi a apar ea in formatulu si conditiunile sale actuale. Pretiulu va fi același: 2 galb. pe unu anu, 1 galb. pe 6 luni si 7 sfanți pe 3 luni. Redactiunea Revistei la locuinti’a subscri- sului, Uliti’a Brezoeanu Nr. 8. G. Siona. Kedactoru responsabila V. Romănu. PROPRIETATEA redactorului si a provedieterului. Provedietur’a si tipariulu lai S. Filtsch. Ese in tdta Sambafa. Pretiulu abon. in Sibiu pe anu 3 fl. 40 cr., pe »/ₜ anu 1 fl. 70 cr. SiOitu, 30 Decemvre 1861. CD® alu ii i lo in oi h A ,pe:. cr.u atnuj s si răi’ Pentru t6te f provine, austr. AMICULU SCOLEI. S= pe anu 38, pe V»* 19pia*t. F ? £ k fc k ui a i s i j i le i Catra on. publicu! Cu Nrulu acest’a espira abonamentulu pe anulu 1861 si deși ne otarîsemu a nu ti. pari mai multe esemplare cu inceputulu anului 1862 decâtu pe-cati abonanti vom avd in sep- teman’a antâiu a lui lanuariu, totuși provocati din mai multe parti si asigurati despre în- mulțirea abonantiloru, fiindu aplecati pururea a multiami pre on. publicu, vomu mai tipări dara si pe anulu 1862 mai multe esemplare din Nrii dela inceputu ai fdiei ndstre. Cu tdte aste grăbirea cu tramiterea abonatiuniloru va jacd atâtu in interesulu cititoriloru, catu si in alu nostru, fiindu ceia mai asigurati atunci despre primirea Nriloru completi, dra noi despre ne- espunerea la o dauna simtîtdre. Lisfa abonantiloru de pe anulu 1861 cum si fdi’a titulara si cuprinsulu diariului no- stru pe acestu anu se vor tipări si espedă cu Nrulu 1 ori ,alu 2-lea de pe anulu viitoriu. Mai multi dintre noii abonanti ne tramisera totu pretiulu celu vechiu (2 fi.) pe o ju- metate de anu, deși acel’a s’a mai urcatu cevasi si noi am motivatu acdsfa pentru-ce. Acei’a sunt asiadara rugati a mai tramite restulu sdu acumu, sdu cu renoirea abonamentului pe alu doile semestru 1862. Cu esemplare complete de-pe alu II. semestru 1861 mai putemu inca a servi doritoriloru. Cu neplăcere suntemu siliti a mai rugă si cu asta ocasiune pe DDnii, carii n’au re- spunsu inca nici pana astadi pretiulu fdiei pe 1861 si unii nici chiaru pe 1860, că se iă in consideratiune lipsele cu care ne luptamu p’aici cu multe sacrificii, numai câ se ajutamu si astu-modu înaintarea binelui nostru comunu, si se bînevoidsca a ne tramite incurendu da- toriile DDloru. Pretiulu abonamentului la „Amiculu Scdlei“ pe 1862 e pentru cei din afara Pe unu anu intregu.........................4 fi. — cr v. a. „ o jumetate de anu......................... 2 „ 25 „ „ „ unu patrariu de auu ........ 1 „ 25 „ „ ■ 6ra pentru Sibiiu pe anu 3 f. 40 cr., pe V₂ anu 1 f. 95 cr., si pe V* anu 1 f. 10 cr. — Pentru tieri străine pe anu 30 piaștrii, pe V, 16 piaștrii, si abonamentulu se pdte face la Socek et Comp., libreriu in București. Sibiiu; finea lui Decemvre 1861. Redactiuiua. 418 Ce-ar mai fi de facutu pentru Asociatiunea ndstra ? Prin zelulu si stariunti’a bârbatîloru natiu- nei Asociatiunea ndstra — pentru noi celu mai insemnatu institutu de cultura de pan’ acum — se infiintiă. Viitoriulu ei atârne dela noi. Acei’a insa pe tdta ’ntemplarea are se fia numai unulu, adica b u n u. Națiunea scie si pdte usioru a-si ridică acestu institutu la insemnatatea ceruta, nu numai pentru-că se-si fundeze prin elu fe- ricirea propria spirituale, ci si că se mai adauge un’a la miile de dovedi date hunei si trebui- tdre strainiloru ce ne calumnia — despre de- votamântulu seu pentru cultura. Nu ne ’ndoimu, c’ avemu destui barbati prin poporulu nostru, carii nu numai vor sci se-lu infdrme si convingă de insemnatatea si marele folosu ce are se isvordsca pentru densnlu din acelu institutu, ci voru precepe totodată si a-lu insuflctî spre gcrtfiri însemnate, spre spriginire din puteri; nu dubitamu, dîcu, ca preotimea, invctiatorimea si tdta inteligînti’a ndstra si-scia prd bine datori’a sa in asta privintia; cu atat’a mai puținii ne este iertătu a ne ’ndof p’unu minutu macaru despre energi’a ce-o va desvoltă comitetulu Asociatiunei ndstre intru luarea me- suriloru ducatore la scopu. Cu tdte aste nu pdte a fi de prisosii respandirea de idei bune in respectulu accst-a si prin diarele ndstre. ( Asiadara cugetamu a ne împlini o datoria, candu esîmu si noi a ne spune opinîunile de- spre cele ce ar fi de facutu in timpulu pre- sinte pentru Asociatiunea ndstra. Silinti’a capitala acum la inceputu avemu d’a o pune cu totii pentru înmulțirea capita- lului Asociatiunei, acest-a va fi fundamentulu institutului, fara d’imu capitalii mare âstu edi- ficiu de cultura nu se pdte nici cum infiintiă si sustiend. In acele puține dîle, câtu a tienutu prim’a adunare generala se adună o suma — după nunrernlu celont de fa ți a si după midildcele ndstre — destulu de mare. De atunci inca a mai incursu cate ceva; insa cu tdte aceste, daca cautamu la tienfa ndstra, capttalulu adu- nata pana acum atâfa e de micu, incâtu abiă putemu dîce, ca prin elu s’ar fi pusu vr’unu inceputu la averea societății ndstre. Adeve- ratu pan’ acum nici nu se putea așteptă atat-a, dedrece estinti’a si scopulu acestei însoțiri nu eră, si nu e inca nici pana astadi destulu de cunoscuta poporului nostru si se prevedea, ca comitetulu Asociatiunei va avd mai antâiu se iă multe mesuri, pana se pună in porndla in- cursulu de bani după cerintia. Antâiuhi pasu, ce l’a facutu comitetulu spre scopulu atinsu, este denumirea de colectanti prin diferitele tienuturi ale româniei ndstre. Decretele de denumire si o câtime de cuitantie tipărite se si espedara catra respectivi inca in trecutele septemani. Credemu, ca nu ne va contradîce nimeni părerii, cum-ca acei co- lectanti după datori’a ce o iau asupra-Ie fația cu națiunea, au nu numai d’a incasă si cuietă banii ce-i aducu voitorii d’a se înscrie de mem- brii , ci si d’a îndemnă pe locuitorii impregiu- rului loru prin tdte midildcele la contribuiri marinimdse, a primi nu numai sume prefipte pentru membrii, ci si daruri mai mici, a în- demnă pe proprietarii de bibliotece sî alte co- lectiuni de obiecte scientifice, pe librerii si tipografii din tienutu, că se doneze pe sdm’a biblietecei Asociatiuuei ceea-ce potu, sci. sci. ^ra dela lanuariu 1862 asteptamu, că din fia- care dinrnalu romanescn si dela fiacare autoru si editoru de cârti romanesci se se tramita cate unu esemplariu pe sem’a acelei bibliotece. Re- sultatulu staruiriloru flăcărui D. colectantu, cum si tdte contribuirile si donările se vor aduce la cunoscînti’a publicului prin foile ndstre. Dar ceea, ee-ar aduce pentru acum resul- tatele cele mai imbucuratdre ar fi, că Prd-san- tîtii Episcopi ai dieceseloru ndstre romane se e- mita cate unu cerculariu anume catra credintiosîi 419 loru, in cari preoții se se îndatoreze a face de pe catedra cunoscuta poporului scopulu celu în- alta alu asociatiunei si prin cuventâri se-lu invite si înduplece la spriginire in tota modulu, se se deschidă colecte prin tdte parochiile, si se se primdsca (conformu §. 4. p. 1. alu statut.) ori ce daru mieu. Scimu din anii trecuti, ca prin cate o provocare archierăsca se adunau din o singura diecesa dieci de mii de fiorini. Poporulu nostru e lipsita in adeveru, insa in a- tari cașuri se profitamu de numerositatea ndstra. Credemu, ca n’ar fi fara scopu candu onorabi- lulu comitetu alu Asociatiunei s’ar adresă catra capii noștri bisericesci, rugandu-i, se faca pa- sulu acel’a. Interesulu Asociatiunei si alu nostru tutu- roru .cere mai departe, a lepedă tdte supune- rile sî propunerile netemeidse, cum e d. e. in- tipuirea ca asta asociatiune prin epitetalu ■ „transilvana* ar esebăde dela impartesîre pe ro- manii din celelalte provincii, sî cum mai sunt inca unele lucruri ce aparu numai din dre-carî semne si pe cari d’aceea nu e cu scopu a le atinge. Destulu ca se ne ferimu a pută pune posteritatea aceeași causa a decăderii n6stre, pe care noi o punemu astadi de causa a nimicirei strabuniloru noștri — „ 6 r b ’a neunire.* — Oratiune la Trei-Sânti 1860, declamata in au- ditoriulu celu mare alu gimnasiului din Blasiu de D. profesoru gimnasialu I. Antoneli. (Capetu.) Istori’a mai incolo pastratdre’a aceea de fapte com- plinite ne invetiă, ca numai acele popore au fostu li- bere, potinte, in pace, in bataia, cari avura atari bar- bati, ale caroru consilie de cate ori se discută vre una causa publica le sciura apretiui cu totu respectulu, si cari asiă stăruiau se si-cresca pruncii de in fraged’a lom etate, catu fia care din ei la tempulu seu se-si tiena de una sania detona a corespunde cu cea mai mare acuratelia oficiului, ce resulta din oblegamen- tulu unui cetatianu bunu si onestu. Liber’a odinidra urbe romana p. e. pan’ atunci si-supuse imperiului seu popore diverse, pana căndu brav'ai armata de cetatiani eră condusa de unu Camilu, Cincinalii, Scipione africa- . nulu, Marin Pompeiu, Cesaru, cu totii barbati destinși nu numai pr’in rar’a loru intieleptiune, ci chiaru st pr’in artea si sciinti’a militaria; pana atunci dîcu primiră, paslrara si latîra industri’a si sciintiele spre binele si fericirea cetatianiloru sei, pana cându însemnatele cu- vinte alo unora barbati respectati de publicu sciura se in frâne ambițiunea si poft’a doidsa de bani ori de avere a concelatianiloru sei, — S’ in adeveru după puțin’a mea judecata acest’a ar fi de ase cugetă etatea loru de aura, pentruca in timpulu acel’a junimea cu atat’a zelu, dorintia, si încredere s’ alipiâ de barbatii aceia mari, asiă se supunea institutiunei loru mai alesu dupace îm- bracă tog’a barbatesca, câtu nu numai si-apropriă cu- ventele si faptele acelor’a, ci de una data suferiau a se dedă sî la unu traiu mai onestu aln vieliei.— Era dupace si acolo s’a sugrumatu libertatea, bar- balii influinliatori cu consiliulu, favorea, sî considera- liunea s’au stânju, domniea s’a latîtu pana la marginile estreme ale Asiei, in Rom’a s’a adusu mare mulțime de auru si de arginta; pr’in lucsu sî poft’a de avere asiă se stricară, si se corupse junimea, sperarea aceea a patriei, catu pe-dereplu me vedu a inlari, ca din un’a si aceeași funlâna, a esîtu desfrenulu, lingușirea, dis- cordiele, seditiunile, ins’a inipartîre a imperiului, si alte rele publice si private, cari au grabitu capetulu si ins’a mina a imperiului. Se nu fi fostu acestea, repu- blic’a ar’ fi nascutu multi Ciceroni, cari se inspire in ânimele cetatianiloru preingrigire, -sî fric’a de periclu, junimea s’ar’ fi contienutu fara de intrerumpere intre marginile reverintiei si a intielepliunei, si asiă cetatianii nice una data am fi pierdutu granddti’a si constanti’a senatului Romanu, — pentru ca unde domnescu acestea, poft’a se supune mentiei si nemicu se cugeta folositoriu ce ar fi puQinu onestu, — le prevedid acestea Iote re- numitulu liricu, carele trai cu inceputulu libertatei a- pasate, ce deducu d’ in urmatoriele viersuri pan' in diu’a de astadi forte însemnate: Ăetas parentum pejor avis tu Ut Nos nequiores, mox (latura Progeniem vitios/o reni. „Etatea parinliloru mai rea decatu a stramosilom ne produse pe noi si mai rei, acuși va dă una gene- ratiune si mai stricata. “ Fiindu noi cu totii strabatuti pana Ia Anima de dorulu de a ne renasce si a ne redică conaționalii, 420 cari mai alesu de la caderea imperiului strabuniloru asiă au fostu supusi in totu timpulu nedereptatei, câtu si pana in diu’a de astadi se mai afla unii, cari cu tote poterile staruescu a ne intunecă faim’a si glori'a numelui, — io-su departe de a cugetă, că acdst’a dorini ia comune s’o estindu pana la vechi’a gloria a strabuniloru, carea in timpulu de fa a II II HI p UI tr * * t Ji iî St¹ J* Kt’ e:^ lill* :tf 1> ii?^ iU^ jjri^ >L