Anul XV No. 9 27 Noemvrie 1911 45531 Redacţia şi Administraţia, strada Mântuleasa No. 9. — Bucureşti www.dacaromamca.ro ALBINA REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ t COMITETUL DE REDACŢIE: ION KALINDERU, P. Gârboviceanu, G. Coşbuc. Gen. P. V. Năsturel, Gh. Adamescu, I. Otescu, P. Dulfu, V. S. Moga, N. Nicolaescu, Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă Abanamentul în ţară pe 6 luni, lei 3. Abonam. în străinătate pe an 8 lei. Un număr...............15 bani. Abonamentul în ţară pe an . . lei 5. Pentru elevii din toate şeoalele ca şi pentru absolvenţii şcolilor rurale, locuind în sate, pe an . . . lei 4. Pentru anunciuri 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublicate se ard Redacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate. SUMARUL: I. Kalinderu, Cuvântare la congresul agricol. Petru Gh. Savin, Fata de împărat cu mâinile tăiate, poveste. (Sfârşit). C. C. Popovici-Taşcă, „Ardealul" de Silvestru Moldovan, dare de seamă. T., Nimicirea păduchilor de pe frunzele pomilor. V. S. Moga, Cronica agricolă şi comercială. DIN LITERATURA ROMÂNĂ: N. Gane, Stejarul din Borzeşti. (Cu 3 îlustratiuni originale de 1). Stocia). CRONICA: Depe Domeniile Coroanei. — Cronica parlamentară. — Cronica săptămânii. ILUSTRAŢIUNI: Fuga in Egipt, — Coborând cu turma, depe tablouri ale pictorului N. Grigorescu. PAGINA GLUMEAŢĂ: Neculcea, Profesorul. (Cu 4 iluetraiiuni). ACTIVITATEA SOCIALĂ A PREOŢILOR Şl ÎNVĂŢĂTORILOR I. P. S. Pimen, îndemn către preoţi. Cecilia V. Grintescu, Câteva zile prin Bucovina. Mulţumire. www.dacQFomanica.io Domnilor, Acesta este al 6-lea congres al d-voastră. Primind sarcina de a-1 deschide, ţiu să mulţumesc mai întâiu comitetului d-v., pentru cinstea ce mi-a făcut alegându-mă preşedinte şi să vă exprim la toţi gratitudinea mea pentru simpatia ce-mi arătaţi. In aceste sentimente, şi înainte de a trece la chestiunile prevăzute în program, îngăduiţi să vă spun, că orce congres este interesant, ca manifestare colectivă. Cu atât mai însemnate şi mai vrednice de interes sunt, însă, cele cari se ocupă de probleme principale şi cu deosebire congresele agricole, deoarece agricultura e temelia economiei naţionale din toată lumea civilizată. Pentru noi, cu prefacerile prin care trece agicultura noastră, congresul d-v. are şi o însemnătate actuală, fiind atâtea chestiuni la ordinea zilei şi atâtea mari interese legate de rezolvarea lor. Aşa îmi explic de ce programul congresului de faţă este aproape ca cel din anul trecut şi de ce a rămas atât de larg, faţă de scurtimea timpului şi de modul cum se obişnueşte la noi organizarea congreselor. In tot cazul constat cu plăcere că nu preocupări de interese materiale şi individuale v’au întrunit aici. ci chestiuni de ordin general, a căror deslegare va fi cu atât mai fericită cu cât vor fi fost mai bine desbătute şi va fi colaborat la rezolvirea lor un număr mai mai mare de agronomi. Din acest punct de vedere e de dorit prin urmare ca aceste congrese să cuprindă toate forţele de care dispune agricultura noastră, căci toate au un singur ţel, un singur ideal: propăşirea agriculturii, cât mai largă şi mai temeinică, spre binele patriei! Manifestările cooperative iau şi în agricultură forme foarte felurite, aşâ în cât e nevoie a le grupă pe categorii, pentru a putea fi mai bine deosebite. In alte părţi sunt: societăţi de agri- www.dacoromaiiica.ro 356 ALBINA cultură speciale pentru diferitele ramuri ale ei, cluburi agricole, camere de agricultură,sindicate agricole, cooperative agricole: pentru credit, producţiune, desfacere, procurare în comun de maşini, unelte şi altele. In ţara noastră, mulţumită progresului pe care l-a făcut în ultimele decenii, încă s’au ivit mişcări cooperative. In pătura ţărănească, această mişcare s’a arătat clrar mai vie şi mai puternică, prin cooperaţie aplicată la diferite nevoi ale sătenilor, decât în pătura cultă a agricultorilor noştri, Ui cari întrunirea şi discipli narea energiilor individuale s’a arătat şi mai târziu şi mai slab. Astfel, sindicatele agricole se înfiinţează şi funcţionează încă cu auevoinţă, iar societăţile de agricultură, puţine la număr, duc o vieaţă nu tocmai vajnică. S’a emis, acum câţiva ani, ideia unei societăţi naţionale de agricultură, şi guvernul pare a se fi fiotărît să aplice legea pentru înfiinţarea ei. Dar o asemenea societate nu poate niciodată să se substitue în întregime asociaţiunilor cari isvorâsc din liberul arbitru al celor însufleţiţi de aceleaşi sentimente şi călăuziţi de aceleaşi vederi şi năzuinţe. De aceea societatea d-v., împreună cu altele de felul ei, va fi chemată să joace un rol însemnat în propăşirea agriculturii ţării, şi, întocmai ca rezultatele congreselor, roadele activităţii d-v. vor fi cu atât mai îmbelşugate, cu cât societatea va fi ştiut să adune în sânul ei cât mai multe, dacă se poate toate forţele, şi să le folosească spre binele comun. In interesul obştesc îmi exprim dar dorinţa, ca să vă strângeţi cât mai mult rândurile, pentru ca să fie deplină şi bucuria d-voastră de a fi făcut ceva pentru ţară! Domnilor, Cum zisei, şi după cum v’aţi putut încredinţa şi d-voastră, programul congresului îmbrăţişează aproape tot domeniul agriculturii noastre. Fiindu-mi cu neputinţă să ating toate chestiunile desbaterilor d-voastră, mai cu seamă că asupra unora din ele am avut prilejul să mă pronunţ în congresul din anul trecut, mă mărginesc acum a recomandă deosebitei d-voastră atenţiuni numai: Transformarea •proprietăţilor prin irigaţiuni şi drenage şi chestiunea păşunatului. Drenajele prezintă tot interesul, căci pe foarte multe proprietăţi mari şi mici, se găsesc terenuri mlăştinoase şi bălţi sau lacuri im-productive. Acestea, pe lângă că sunt focare de paludism, constitue o povară simţitoare în exploataţiune, mai cu seamă în timpul de faţă când pământurile s’au scumpit atât de mult, aşa că ar trebui luate măsuri urgente pentru secarea lor. In alte ţări, drenajele abundă, pe când la noi, unde agricultura nu se face peste tot sistematic, abia dacă sunt câteva exemple. Astfel, după câte ştiu, nu sunt decât în prea puţine locuri, între cari număr şi Domeniul Coroanei, care a executat drenaje la Cocioc şi la Sadova. La Cocioc am drenat prin şanţuri închise o luncă băltoasă şi neproductivă de 25 ha şi am transformat-o in fâneaţă artificială şi pe o mică porţiune în vie. Costul a fost de circa 250 lei de hectar. Am mai www.dacaFomanica.ro ALBINA 357 executat lucrări pentru ameliorarea terenurilor albicioase, zise podzo-luri sau lacovişti, întrebuinţând puţuri obişnuite şi şanţuri deschise pentru scurgerea apelor şi gunoind în urmă locul, pentru a grăbi productivitatea lui. La domeniul Sadova s'a secat lunca Lişteava prin canaluri deschise, transformând în teren de prima calitate vre-o 300 hectare, cari înainte erau totodată un focar de paludism. Am avut desigur greutăţi cu aceste lucrări, dar le-am executat, în interesul agriculturii, şi, o afirm, cu folos. Proprietarii particulari şi comunele vor întâmpină fără indoeală piedici şi mai mari, şi în • prima linie se vor lovi de lipsa de personal special cu studii şi practică. La ministerul agriculturii şi domeniilor în urma legii fostului ministru, d-1 Al. Constantinescu, s'a înfiinţat un serviciu special pentru punerea în valoare a pământurilor din zona inundabilă a Dunării. Acesta e un pas hotărâtor ce a făcut ţara noastră, şi desigur că rezultatele bune ale acestor lucrări nu vor întârzia. Să sperăm că se va promova şi înfiinţarea de asociaţiuni sau sindicate, cu scopul de a drena şi irigă moşiile membrilor. In ce priveşte irigaţiunile, acestea sunt şi mai importante, din cauza climei noastre variată şi secetoasă. Chestiunea a fost de multe ori discutată, dar fiindcă cere capitaluri mari, afară de grădinării nu s’a putut introduce decât pe unele locuri şi fără să constitue lucrări mai însemnate de artă. Astfel d-nii Fraţi Seceleanu, Poenaru-Iatan, şi alţi câţiva au irigat diferite suprafeţe pe moşiile Mărculeşti din Ialomiţa, Poiana tot din Ialomiţa, etc. Despre irigaţiunile dela Mărculeşti, fiindcă am informaţiuni, vă pot spune că s’au conceput pentru 1200 pogoane şi costă cam 150 lei pogonul, deosebit de forţa motrice, care o furnizează o turbină depe rîul Ialomiţa. Locurile irigate au dat în anii secetoşi o producţiune foarte mulţumitoare, iar în anul curent, cu toate ploile, tot au produs 25—30«/o în plus. Pe Domeniile Coroanei nu s’a făcut încă nimic din cauza altor lucrări mai urgente. Am luat însă în studiu introducerea irigaţiunilor pe Domeniul Gherghiţa, care e situat între rîurile Ialomiţa şi Prahova. - Dar chestiunea irigaţiunilor la noi nu se poate deslegă în întregime, ca o problemă de economie naţională, decât după ce se vor înlătură mai multe piedici, dintre cari două sunt mai mari. Intâiu este lipsa de capital şi al doilea lipsa unei legi a regimului apelor, faţă de care iniţiativa particulară nu mai e îndestulătoare. Odată cu legiferarea irigaţiunilor, va trebui să se studieze bine şi cursul apelor noastre şi numai după aceea să se ia o serie de măsuri, cari să favorizeze irigaţiunile, mai ales că acestea stau în strânsă legătură cu păşunatul. Intr'adevăr, pentru a se puteâ da o mai mare desvoltare creşterii vitelor, e nevoie de păşuni bune, cari nu se pot înfiinţa decât pe terenuri joase, accesibile irigaţiunilor. Odată chestiunea irigaţiunilor rezolvată şi îndrumată pe calea practică, regenerarea www.dacaromanica.ro 358 ALBINA păşunilor va veni dela sine, natural cu concursul d-voastră, al agronomilor, cari veţi indica după loc cele mai potrivite amestecuri de ierburi şi alte plante bnne pentru însămânţarea păşunilor. Domnilor, încă câteva cuvinte despre industriile agricole. Acestea nu figurează în programul congresului, dar merită toată luarea aminte din partea noastră. Fără a prejudecâ asupra proiectului de lege pentru încurajarea industriei naţionale, socotesc că celor agricole li se cuvine un tratament special şi cu deosebire acelor cari folosesc ca materii prime produse voluminoase cum sunt: sfecla de zahăr, cartoful, cânepa etc. Fiind avantagiate, agricultura va deveni din ce în ce mai intensivă şi ca urmare va da întinderea corespunzătoare şi culturii plantelor industriale. E chiar o datorie de a înlesni plasarea cap-pitalurilor în întreprinderi agricole, deoarece agricultura ţării noastre e încă săracă în capitaluri. Acestea sunt, domnilor, observaţiunile mai însemnate ce aveam de iâcut asupra chestiunilor alese, pe cari sunteţi chemaţi a le lumină prin desbaterile d-voastră. Din parte-mi nu mă îndoesc că vă veţi da toată silinţa pentru ca prin lucrările acestui congres să aduceţi o preţioasă contribuţie la progresul agriculturii române, care e una din grijile cele mai rari si mai vii ale M. S. Regelui. Zic anume: una din marile griji ale Suveranului nostru, pentrucă de peste 27 ani, de când sunt în capul administraţei Domeniului Coroanei, cunosc augustele dorinţi şi m’am străduit să le aduc la îndeplinire. Ca devotat fiu al patriei am pus toată râvna întru aceasta şi cred că am ajuns la rezultate bune, mulţumită agenţilor pe cari i-am ales exclusiv printre români. E drept că la început am întâmpinat dificultăţi la recrutarea lor. Am avut în decursul timpului şi alte greutăţi şi chiar acum îd urmă, când unii din agenţi, după ce i-am format şi ocrotit 12—13 ani, au plecat din serviciu, fără a-şi anunţă plecare, decât cu 4—5 zile înainte şi fără a aşteptă cel puţin până să pot găsi înlocuitori. Au fost apoi unii, cari au plecat, fără a ţineâ seamă numai de interesul ce le-ain arătat deopotrivă cu ceilalţi, dar şi de înlesnirile ce le-am făcut pentru a se perfecţionă într’o anume specialitate, trimiţându-i în străinătate. E un simptom acesta, foarte regretabil, dar care nu mă preocupă atâta pentru interesele Domeniului, cât pentru interesele agriculturii noastre în genere. Intr’adevăr, ce încurajare pot aveâ marii proprietari dela agronomii cari părăsesc astfel serviciul, şi mai ales dela aceia cari pe deasupra se dedau la ponegriri răutăcioase? Noi proprietarii ţintim cu toţii la exploatarea moşiilor de către noi înşine, pentrucă suntem mai apropiaţi de sufletul ţăranului. Văzândn-ne însă astfel părăsiţi, nu vom preferă oare să arendăm pământurile noastre? Şi, să nu se uite, că la Domeniul Coroanei nu se iace numai agricultură. Pe lângă cultura sistematică www.dacoromamca.ro ALBINA 359 a pământului, creşterea vitelor şi introducerea industriilor agricole, mai cu seamă a celor mici, agenţii sunt ţinuţi a se interesă şi de soarta locuitorilor, care sper că nu este indiferentă la nici unul din proprietarii inimoşi, după cum nu poate şi nu trebue să fie indiferentă nici unui bun român. E de netăgăduit că agricultura nu poate progresă temeinic fără o ţărănime sănătoasă, luminată şi cu stare, şi că dela bunăstarea populaţiunii depinde progresul şi viitorul orcărei ţări. Acesta e un adevăr care trebue să-l avem cu atât mai mult în vedere, cu cât obştiile pentru arendare şi cumpărare de pământ au luat un avânt puternic şi duc pe calea cea mai paşnică la îmbunătăţirea stării sătenilor şi la asigurarea unei existenţe mai bune. Aceia dintre d-voastră, cari aveţi fericirea de a vă află în capul obştiilor, căutaţi deci a le da o direcţiune sănătoasă, sporind încrederea sătenilor în puterile lor şi obişnuindu-i prin exemplu a privi statornicia în muncă cinstită şi fără preget ca cel mai frumos dar al omului. Pentru a sfârşi, vă doresc dar domnilor, isbândă deplină şi vă rog ca împreună eu mine să urăm şi cu acest prilej vieaţă lungă MM. LL. Regelui şi Reginei! Să trăească Dinastia Română! DEPE DOMENIILE COROANEI La Sadovaşi Damian depe Domeniul Coroanei din jud. Doljiu, nu s’a ivit de mai multe zile nici un caz nou de holeră. Cu aceasta se consideră teribilul flagel ca stins, graţie energiei desfăşurate de serviciul medical în frunte cu d. director general Bârdescu, d. medic primar Laugier, d. prefect al judeţului şi agenţilor autorităţilor. Nu mai puţin a contribuit administraţia Domeniului Coroanei, care a găzduit tot timpul personalul administrativ şi medical, a hrănit armata şi-a pus la dispoziţie case pentru infirmerie şi pentru lazaret. Insfârşit tot din ordinul d-lui Administrator, funcţionarii Domeniului Coroanei au luat parte la povăţuirea şi impunerea sătenilor să respecte măsurile de izolare şi dezinfectare. D-l dr. Laugier, medic primar al judeţului Dolj, mulţumind pentru concursul ce i-a dat Domeniul Sadova, a recunoscut că numai graţie acestuia s’a putut localiza şi stinge îngrozitoarea epidemie şi că oriunde s’ar fi ivit holera, nu s’ar fi putut combate în mod atât de eficace. Acum d. Kalinderu se ocupă de modul cum s’ar putea ajuta sătenii, căci diu cauza nenorocirii ce s’a abătut asupra lor n’au putut face semănăturile de toamnă, iar porumbul l-au cules foarte târziu. www.dacaromaiiica.ro STEJARUL DIN BORZEŞTI DE N. CANE1) — Cu ilustraţiuni originale de D. Stoica — A fost odată un timp pe când Moina şi Prutul du făceau hotar intre trei ţări surori, pe când bourul moldovenesc eră singur stăpân pe o ţară largă, îndemânatică, locuită de un popor ager şi drept pământean. Depe atunci deci şi până în zilele noastre, rămas-a vorba din tată ’n fiu, cum că un joc de copii se încinsese odinioară pe şesul Trotuşului, nu departe de satul Borzeştii, sub un soare frumos de primăvară. In două taberi eră despărţită ceata copiilor: una înfăţişă tabăra Tătarilor, sub comanda lui Gheorghe, v un copilandru cu plete negre şi cu ochi de mure, iute şi neastâmpărat ca Trotuşul ce se prăvale dela munţi; cealaltă eră tabăra Moldovenilor, sub comanda lui Ştefan, un .copilandru cu plete blonde, cu ochi albaştri, gânditori şi c.u inimă cutezătoare. Cel întâiu eră fiu de ţăran, cel al doilea fiu de domn. ’) Urmând cu publicarea de bucăţi din literatura noastră, dăm în No. de faţă o nuvelă de d. Nicolae Gnne. Numele d-sale este cunoscut astăzi pretutindeni unde se citeşte româneşte. Iscusit meşter în povestiri, încălzit de dragostea de neam şi de frumuşeţele ţârii, d-sa povesteşte în scrierile sale sau întâmplări din istoria română sau din vieaţa contemporană, fie a sătenilor, fie a orăşenilor. Membru al Academiei din 1908, d. Gane este socotit astăzi intre cei mai de frunte scriitori ai noştri. Născut în anul 1835, a fost magistrat şi advocat, apoi s’a ocupat cu trebile publice, a fost primar al Iaşilor şi ministru. A publicat prima sa nuvelă în 1867, intitulat & „ Fluerul lui Ştefan“. P ima culegere de nuvele a apărut în 1880 şi s’au retipărit în mai multe ediţiuni. Alte volume: Pagini răsleţe (1901), Zile triste (1903), Păcate mărturisite (1904). A tradus şi din autori streini, cum este Divina Comedie a marelui poet italian Dante Alighieri. Subiectul prezentei nuvele a fost istorisit autorului — precum ne supune însuş — de poetul Vasile Aleesandri. proprietarul moşiei Borzeşti. www.dacQromanica.io ALBINA 361 Ei însă se jucau la un loc pe iarba verde, în răcoarea aerului, sub stăpânirea dreaptă a soarelui de primăvară. Şi ambele taberi înarmate până’n dinţi cu puşti de soc, cu săbii de şindilă, cu suliţi de trestii, se băteau amarnic între ele, de clocoteau văile Trotuşului şi se speriau toţi graurii din tufărişuri. Iar comandanţii călări pe fugari aprigi de nuele alergau când la aripa dreaptă, când la aripa stângă a oştirilor înşirate, şi-şi îmbărbătau soldaţii la luptă. A ţinut cât a ţinut bătălia nehotărîtă, dar însfârşit copilul cu ochi albaştri gânditori, care avea darul de a se răsboi moştenit dela tatăl său, învinse pe Tătari, prinse pe Hanul lOr pe neastâmpăratul Grheorghe, şi-l legă de-un stejar bătrân martur de cea intâiu izbândă a viitorului Domn. Apoi toţi hatmanii şi căpitanii lui Ştefan se adunară împrejurul stejarului şi prinseră să judece pe Hanul tătăresc, unii pentru vre-o mingie furată, alţii pentru vre-o cetate de hârtie dărâmată, tot fapte rele ce nu puteau fi iertate; iar bietul Han, cu ochii plecaţi în jos, îşi aşteptă osânda abia stăpânindu-se de râs. însfârşit Ştefan, după ce ascultă părerea mai marilor oştirii sale,'zise cu sprincenile încreţite: — Porunca Domniei mele este să-l spânzuraţi de creanga cea de sus, ca să fie de pildă şi altor neamuri! Apoi nenorocitul Han fu legat cu frânghie de subsuoară şi ridicat pe creangă în sus, în salvele puştilor de soc şi în strigătele „ . .. Nenorocitul han fu legat pe creangă .. . “ de bucurie ale oştenilor învingători. Joc nebunatic, copilăresc, la care soarele în măreţia lui se uită zâmbind, el care văzuse multe altele pe coaja noastră pământească! www.dacoromaiiica.ro 362 ALBINA Dar, o Doamne, ce se aude?... Ce clocot aduc apele Trotuşului de sus în jos?... Un vifor se stârneşte de puterea căruia se leagănă în aer micul Han tătăresc, şi pământul prinde să se clatine şi să sune par’că s’ar fi răsturnat stâncile cele mari de la obârşiile Trotuşului. Iar în timp ce Ştefan şi întreaga lui oştire stăteau nedumeriţi de vuetul ce se apropia, în timp ce micul Gheorghe în braţele văzduhului se gândiâ la cei ce-s spânzuraţi aevea, deodată se văzu o ceată nenumărată de adevăraţi Tătari venind în goana mare a cailor spre dânşii... ş’atunci... vai!... toţi copiii cuprinşi de groază apucară la fugă care ’n cotro, uitând pe micul Gheorgdiie care, atârnat de creanga stejarului, zâmbik încă în nevinovăţia lui, neştiutor de urgia ce-1 ameninţă. Da! el zâmbiâ încă... dar atot „ .. . 0 sută de suliţi se înfipseră în trupul lui...“ văzătorul soare încetă de a zâmbi, căci în acel moment o sută de săgeţi, o sută de suliţi se înfipseră în trupul lui. Cerul se posomorî, frunzele şi crengile copacului pătate de sânge copilăresc se clătinară înfiorate. Treizeci de ani au trecut după această întâmplare, şi micul Ştefan schimbând sabia de lemn pe paloşul de oţel se urcă depe treaptă pe treaptă pe scara lumii, până ce ajunse să fie numit la Direptate Domn ţării Moldovei, înscăunat şi miruit de Mitropolitul Teoctist. Astfel fâcându-se însuşi ţiitor peste toată tara începu vieaţă grea şi anevoioasă tot în răsboaie si osteneli, căci ţara www.dacoromaoica.ro ALBINA 363 fiind bogată, largă şi îndemânatică deşteptă setea tuturor vecinilor. Dar cu cât nevoile veneau mai grele peste dânsul, cu atât inimoşia lui creştea; şi a voit Dumnezeu ca el să meargă din biruinţă în biruinţă, şi numele lui să se mărească tot mai mult, încât se răs-bată peste hotarele Moldovei, departe în lumea apuseană, şi să răs-bată prin pătura veacurilor până; la noi. Iar el, Domn drept credincios şi pământean, de fiecare 'biruinţă înălţă câte o biserică spre mărturie neperitoare de trăinicia neamului nostru şi de bunătatea lui Dumnezeu. Mulţi ani domni Ştefan Vodă cel Mare, în care timp aşeză cu nestrămutare temeliile stăpânirii noastre asupra câmpiilor Dunărei, pecetluind şi sfinţind această stăpânire cu sângele vărsat. Dar tot nu eră liniştit. Un gând îndărătnic îl urmăreâ din copilărie, gândul micului Gheorghe ucis de Tătari; şi oriunde s’ar fi dus, ori ce-ar fi făcut, chipul oacheş şi drăgălaş i se înfăţişă necontenit, cerându-i par’că răsbunare. Iată că într’una din zile i se aduse veste cum că o mulţime de oaste tătărească a năvălit în ţară peste apa Nistrului, pustiind pământul, răpind cârdurile de vite, dând foc satelor şi girezilor de pâne, robind femeile şi copiii. Iute Ştefan îşi întocmi oastea şi le ieşi înainte la satul Lipinţi. O! de astădată nu mai eră ca acum treizeci de ani pe şesul Tro-tuşuiui la stejarul din Borzeşti;erâ o adevărată bătălie cu Tătarii. Ştefan cel blond, cu ochii albaştri gânditori, călăreâ nu ca atunci pe o nuia de alun, ci pe un cal aprig de soiu moldovenesc 3) şi alergă ca un fulger la toate punctele de bătaie vârîndu-se unde primejdia eră mai mare. Şi ’n loc de săbii de lemn se’ncruşiau acum săbii de fier, şi’n loc de puşti de soc, detunau tunuri de schijă, încât se ’negriâ văzduhul de fum, de uneori nu se mai vedeâ om cu om. Până ’n cer se înălţă răsunetul restriştei depe pământ; iar tătărimea cuprinsă din două părţi se măcină şi se mistuia ca pleava într’un vârtej de două furtuni ce se ciocnesc. Roş eră soarele sus ea în timp de grea cumpănă, roş eră pământul jos de sângele ce gâlgâiă. Dar sufletul bătăliei, acel ce vedeâ şi stăpâneâ toate, eră chipul blond al lui Ştefan, care se arătă pretutindeni ca o icoană de îmbărbătare, dând inimă oştenilor lui şi făcându-i să meargă la biruinţă sigură. Şi în adevăr sigură şi desăvârşită a fost biruinţa Moldovenilor, «ăci n’apucase a asfinţi soarele, şi întreaga urdie tătărească a fost sfărâmată şi robită, prinzându-se pe însuş şeful lor, fiul Hanului tătăresc de peste Volga. Iar Ştefan a dat laudă lui Dumnezeu şi a trimis soli de bucurie soţiei sale Evdochia, sora Ţarului Simion. Apoi nu trecu mult timp după aceasta şi auzind bătrânul Han de peste Volga despre nimicirea oştirii sale la Lipinţi, trimise lui Ştefan soli încărcaţi cu odoare pentru răscumpărarea fiului 3) Proverb persienese: Nimic mai frumos decât un tânăr persan călare pe un cal moldovean. www.dacaramanica.ro 364 ALBINA său din robie; iar Ştefan răspunse solilor că-i va da drumul, daca se vor învoi la aceasta mai marii oştirilor lui, cari au a fi adunaţi şi întrebaţi pe malul Trotuşului din satul Borzeştii. Eră o zi frumoasă, o adevărată zi de primăvară, ziua în care Ştefan îşi adună hatmanii şi căpitanii pe malul Trotuşului sub bătrânul stejar unde micul Gheorghe fusese ucis de Tătari. Trist părea acum copacul şi gârbovit atât de povoara celor treizeci de ani trecuţi peste creştetul lui, cum şi de amintirea dureroasă a faptului ce l-a însângerat. De altfel nimic nu eră schimbat: acelaş câmp verde înflorit, aceleaşi ape iuţi şi neastâmpărate ale Trotuşului, cari curg fără repaos pe aşternutul lor de prund, acelaş soare dulce şi zâmbitor care a desmierdat odinioară jocul cel nebunatic de copii. De acelaş stejar sta acum legat un adevărat Tătar fiul Hanului Mengli Gherei de peste Volga, şi roată împrejurul lui erau mai marii oştirilor lui Ştefan: Hatmanul Arbore, Hatmanul Şendrea, Aprodul Purice, Logofătul Tăutu, Vornicul Boldur, şi alţi mulţi oşteni şi oameni de frunte; iar în mijlocul lor, drept în faţa Tătarului sta însuş Ştefan, copilandrul de odinioară peste capul căruia deasemenea trecuseră cei treizeci de ani ce au gârbovit stejarul, însă din mlădiţa de copil crescuse acum un alt stejar mai falnic, cu ramuri întinse dela munţi şi până la Mare, la umbra cărora se adăpostea un popor întreg de plugari şi de oşteni. Iar mai la o parte stăteau solii lai Mengli Gherei cu darurile de peste Volga. — „Voi hatmani şi căpitani!" zise Ştefan, încreţind din sprincene: „v’am adunat aici ca să dau în judecata voastră pe fiul „Hanului tătăresc, şi să hotărîţi voi înşivă de i se cuvine iertare „sau pedeapsă. Sunt acum treizeci de ani, eram mic şi mă jucam „sub acest stejar bătrân c’un copil Gheorghe din Borzeşti, când „deodată năvăli fără veste asupra noastră Mengli Gherei Hanul „Tătarilor de peste Volga cu o urdie nenumărată, şi ucise fără „milă pe nevinovatul Gheorghe. Iată că acum, cu ajutorul vostru „şi al lui Dumnezeu, fiul aceluiaşi Han a căzut prins în mânele „noastre, după ce şi el ne-a călcat ţara fără dreptate, a ers holde „şi sate, a ucis mulţime de femei şi de copii. Părintele său ne „trimite soli şi daruri pentru răscumpărarea iui. Las la voia şi înţelepciunea voastră să hotărîţi ce i se cuvine!" Atunci toate frunţile se posomoriră, toţi ochii se pironiră asupra Tătarului, care în acel moment avu neauzita obrăznicie să scuipe asupra Moldovenilor făcându-i „câni"; iar bătrânul hatman Arbore zise următoarele! — „Măria Ta!.. N’am avea ce face cu vieaţa acestui Tătar, „ce ne batjocoreşte, căci ţara s’a adăpat cu destul sânge păgânesc, „şi sângele unuia mai mult n’ar spori întru nimic roada pă-„mântuiui nostru. Dar acest unul este fiul Hanului tătăresc, şi „Măria Ta, care te lupţi de atâţia ani pentru întemeiarea neamului „nostru, eşti dator să faci dintr’însul pildă, ca să meargă vestea „peste cele patru hotare ale ţării, cum că oricine seamănă moarte „pe pământul nostru moarte culege!" www.dacQFomanica.io ALBINA 36r Atunci toţi într’un glas strigară: „La moarte, la moarte!..“ Iar Ştefan, întorcându-se către solii lui Mengli Gherei, le zise: „...Las la voia voastră să hotărîţi ce se cuvine..." — „Duceţi-vă cu daruri cu tot la stăpânul vostru şi spuneţi-i: „că atât de mult s’a scumpit capul fiului său prin sângele creştinesc „ce-a vărsat, în cât el nu are destulă avere să-l poată răscumpără. „Iar dacă vrea să-l întâlnească în locul unde s’a dus, atunci să se „încumeteze să ne calce hotarele!" Apoi după ordinul lui, fiul vestitului Han tătăresc Mengli Gherei de peste Volga, stăpânul Crimeei şi al Ucraniei, spaima Polonilor şi a Moscoviţilor, fîi ridicat în sus cu mânile legate la spate şi spânzurat de aceeaş creangă de care se legănase odinioară micul Gheorghe când fu străpuns de săgeţile tătăreşti; ş’a-tunci surlele, trâmbiţele şi darabanele îi făcură cinstea cea de pe armă, şi o salvă puternică de sineţe împrăştiind vestea morţiidui, făcură să salte apele Trotuşului. Iar Ştefan, judecând că bătrânul stejar şi-a îndeplinit menirea, de oarece frunzele şi ramurile lui cu sânge au fost spălate de sânge, a poruncit să i se dea foc, şi ’n locu-i a zidit, în^ amintirea tovarăşului său din copilărie, o biserică cu hramul Sf. Gheorghe. De atunci şi până astăzi multe s’au întâmplat, căci patru sute de ani trecut-au peste ţară întovărăşiţi de voi şi nevoi; dar jncă şi astăzi când merg călătorii să viziteze biserica cea neagră www.dacQFomanica.ro 366 ALBINA din Borzeşti, simt o tainică strângere de inimă, aducându-şi aminte că pe acele lespezi de piatră a călcat odinioară piciorul lui Ştefan, care a fost sufletul de viaţă, chiagnl neamului românesc, şi astăzi încă ochii lor par’că văd răsărind din întunecimea bolţilor marea lui umbră, care deacum va pluti peste noi în adânca viitorime ca un spirit proteguitor. FATA DE ÎMPĂRAT CU MÂINELE TĂIETE — POVESTE — Vârî şi pe cealaltă şi dacă o vârî, tot întreagă o scoase, şi fata pricepând biata de ea că nimenea asta n’a putut-o face decât Maica Domnului, căruia tot drumul se rugase să nu o lase şi s’o părăsească în necaz, căzâ în genuchi şi cu lacrime fierbinţi îi mulţumi din adâncul inimei, şi Maica Domnului blagoslovind-o după ce-i arată ocărăruşă pe care să pornească, se făcâ nevăzută... Împărăteasa, apucând pe cărăruşa arătată, dădu, feţii mei, de-o căsuţă curată ca un pahar, frumoasă ca o floricică şi aşâ de drăguţă şi cu vină încoace, că împărăteasa când o văzu pe şapte părţi i se păru, mai frumoasă şi mai minunată decât toate palatele împărăteşti. In jurul ei unde mai pui că eră şi o grădină cu tot felul de floricele, cu tot felul de pomi, în care cântau tot felul de păsări care mai de care mai frumos şi mai duios. Iar pe lângă asta mai erâ şi un izvor ce se întrecea în murmur cu cântecul păsărilor şi-'n limpezire cu cristalul!... Dacă v’aş mai spune că căsuţa erâ cu tot ce-i trebue unei gospodării, că împărăteasa avea ce doriâ, câţi dintre d-voastră, n’ar vrea să fie în locul ei! Chiar şi dela aşâ trai nu m’aş da la o parte, Doamne fereşte! Dar de, povestea-i poveste şi poveste îi şi asta şi lucrurile de-or fi aşâ, bine or fi, dar vezi că-s altfel în lume. Ci eu să-mi caut de poveste şi să nu mai vorbesc vorbe de clacă. Căci ca să schimb rostul lucrurilor nu mi-i dat nici mie şi nici d-voastră. Biata împărăteasă bine se căpătui, căci vedeţi d-voastră ce face rugăciunea la Dumnezeu şi ajutorul lui. Dar oare bietul împărat cum o fi mai petrecând ? Ehehe! Dragii mei, petrecere de a lui nici la duşmanii mei nu doresc, ca să aibă, că erâ rău de dânsul! Nu schimbă decât rar când şi când câte o vorbă; îi perise toată veselia, iar de râs ca să râdă uitase. Tot trist şi posomorit ca ziua de ploaie se luă pe gânduri şi cu dor se gândiâ bietul la cea care îi fusese atât de dragă! Se gândiâ la cei doi frumoşi fecioraşi ca doi bujoraşi şi numai amintirea de dânşii şi gândul că nu o să-i mai. www.dacoromanica.ro ALBINA 367 vadă niciodată, îi aduciâ lacrimi în ochi. Toate ca toate, dar dorul îl topiâ pe picioare. Căci socoteşti că lucru-i de şagă, dorul ca şi cântecul zice: Verde fir mohor, De jale şi dor Ştiu bine că mor, Simt că mă topesc Că mă prăpădesc; Simt că mă usuc Ca frunza de nuc Bătută de vânt, Arsă de soare, Călcată ’n picioare .. . Sau altul care zice aşâ: Dorule nătâng, Ce mă faci să plâng, Dorule pribeag, Ce mă faci să zac? Cu atâta doar se mai luă şi el, ducându-se la vânătoare, dar de multe ori îşi prăpădea vremea stând abătut la vre-o umbră de copac, frâmântându-se cu gândurile şi intorcându-se seara cu durerea in suflet şi cu torba goală. Odată nu ştiu cum de se răsleţi la o vânătoare de tovarăşii ceilalţii el şi cu un credincios al lui. Umblară in lung şi în lat, dar de ceilalţi tovarăşi de dat n’au dat! Dacă văzură şi văzură că toată truda li-i în van, plecară în căutarea unui adăpost. Şi întâmplarea ori Dumnezeu îi duce la casa împărătesei. — Bucuroşi de oaspeţi ?.. — Bucuroşi! şi intrară în casă şi împărat şi credincios, neaşteptând multă poftire. Şi osteniţi cum erau, îndată ce ospătară adormiră in somn adânc. Da împărăteasa il cunoscu pe împărat, dar el pe dânsa de unde erâ să o cunoască, că el o ştia fără mâini. Şi el de durere şi de jale privea faţa femeiască cu deamăruntul, numai căci dacă s’ar fi uitat şi ar fi privit-o în ochii ei tot frumoşi ca şi întâiu când îl fermecase, ar fi cunoscut-o de bună seamă.' împărăteasa însă numai ea se bucură când vedea pe bietul împărat trist şi abătut când ştia ea, iar îl va putea face fericit, spulberându-i şi ştergându-i orice urmă de tri-steţă... împăratul şi credinciosul adormiră somn adanc, frânţi de osteneală, dar dela un timp credinciosul se trezi şi putu să vadă cum intrară doi băieţaşi gemeni şi rumeni Ia faţă ca un măr copt şi plini de sănătate, de care la toţi să vă www.dacoromamca.ro 368 ALBINA facă Dumnezeu parte, şi mai putu să mai vadă credinciosul cum cei doi băieţi, apucând piciorul împăratului, ce-1 seăpătase depe pat şi-i auzi zicând: Hopa dată, tata, Hopa dată, tată — Măi ce să fie, ce să fie asta, de gândea credinciosul. Nu cumva? Şi-i spuse împăratului: — Iaca Măria Ta ce-i şi cum... Când dormiai au venit doi băieţaşi gemeni şi ridicându-ţi un picior ţi-au zis: «Hopa dată, tată». Şi pe împărat ca şi pe credincios acelaş gând îl năvăli, acelaş fior îl străbătâ. Presimţiâ el ceva, îi spuneâ lui cineva că ceva bine are să se întâmple. împăratul se făcu că iar doarme, şi-şi lăsă amândouă picioarele să-i spânzure pe marginea patului. Cei doi băieţaşi veniră iar, şi apucând unul un picior şi altul alt picior, i le ridicară iar, zicând drăgălaş: «Hopa dată, tată!..» Iar împăratul in culmea fericirii îşi luă fecioraşii in braţe, sărutându-i cu ochii în lacrime. Şi când îşi aruncă ochi văzu lângă uşă pe împărăteasă privindu-i cu ochii înrouraţi! Ceea ce s’a întâmplat când s'au cunoscut ei nu v’aş putea spune cu vorba, dar vă închipuiţi d-voastră, cinstite feţe, cu gândul. După ce s’au lămurit unul pe altul au plecat cu toţii în plină bucurie spre curlea împărătească! împăratul, dragi mei, întinerise par’că cu douăzeci de ani! Şi au pornit de bucurie o petrecere cum n’a fost şi nu cred să mai fie, şi a chemat toată lumea, numai care n’a vrut nu s’a dus, ori că n’au putut, ori că alte lucruri i-au oprit, că dealtfel nu ştiu dacă ar fi cineva să fugă de petrecere şi chef; vorba ceea că cânele fuge de ciomag nu de colac îi sfântă Si la petrecerea dată de împărat, au venit şi împăraţi şi împărătese cu îm-părătiţe frumoase coz şi au venit şi crai şi crăiese, şi boieri şi cucoane, şi mai aşâ ca de alde noi şi mai aşâ ca de alde d-voastră, iar norod de celălalt câtă frunză şi iarbă pe pământ şi cât nisip în mare. Şi a venit fiind poftit şi împăratul tatăl fetei la această petrecere singur, că pe măşti hă o strânsese Dumnezeu să-i numere păcatele şi să-i judece păcatele; eu socot însă că tot iadul să i-1 fi dat şi tot nu-i eră destulă pedeapsă. Şi a ascultat şi bătrânul impărat şi toţi ceilalţi meseni toată păţania fetii care le-a spus-o fata cum v’am spus-o şi eu, şi la urmă cu toţi s’au bucurat, bătrânii cuscrii împăraţi s’au sărutat, muzicele au cântat, slavă şi mulţumită lui Dumnezeu au dat că lucrurile aşâ s’au întâmplat şi âşâ de bine au fost ieşite la capăt. Şi s’a pornit petrecerea, şi cu petrecerea şi bătrânii împăraţi şi crai la chef .şi la ospăţ, şi greu a fost începutul, da mai greu i-a fost sfârşitul. www.dacaramanica.ro ALBINA 369 Iar la petrecerea asta toţi beau şi mâncau şi pe urmă mâncau şi iar beau. Iar de fost acolo nici vorba că am fost şi eu. Şi să mă credeţi pe cuvânt, că minciuni n’am spus de când sunt şi apoi dă, cum am cumpărat aşâ vând. Că a fost lume peste lume, asta v’am spus-o câtă frunză şi iarbă pe pământ şi nisip în mare; dar ca acolo aveam şi eu rost asta nu v’am spus-o. Iar rostul meu eră că cu îm-părăţi sfătuiam, cu fetele şuguiam; de sfătuit am sfătuit n’am prea sfătuit, dar de şuguit altu pe mine nu m’a întrecut. Că de atunci mulţi crai şi împăraţi au pus ochii pe mine şi m’au chitit bun de pus în scaun împărătesc şi multe fete şi domniţe oftează după mine, dar de ginere numai a unui împărat am să fiu, şi când oda Dumnezeu voiu fi şi împărat. Tare vă poftesc şi vă rog să nu mă ocoliţi când veţi avea, cine ştie ce nevoie, pe unii poate să vă scutesc de şuşâ, pe alţii de bir, iar pe cei mai nevoiaşi să vă tocmesc slugi, că de la o împărăţie câte nu-s de făcut; iar de plată, vă plătesc, n’aveţi grijă, de tot pasul francul şi de toată treaba galbănul. Da până atunci însă căutaţi-vă de treabă, când m’oiu sui în scaun, vă dau eu de ştire, n’aveţi grijă, cum n’am nici eu. (Sfârşit). Petre Gh. Savin. Fuga în Egipt iDepe_un tablou al pictorului N. Griyorescu). www.dacoromaiiica.ro AI.HINA *70 DE SILVESTRU MOLDOVAN — Dare de seamă — încă dela apariţiunea revistei am dat loc de frunte scrierilor cuprinzând descrieri din ţară, din ţările locuite de români ca şi din alte ţări. Cunoaşterea amănunţită a diverselor frumuseţi cu care bunul Dumnezeu a înzestrat ţările româneşti, ar trebui să fie una din preocupările de căpitenie a celor chemaţi a face adevărata educaţie naţională a poporului românesc. Am citit cu un deosebit interes cartea d-lui Silvestru Moldovan, intitulată «Ardealul» I. Ţinuturile dcpe Olt. D-sa într’o broşură de 174 de pagine, face descrierea bazinului Oltului şi a afluenţilor lui, începând dela frontieră (Pasul Turnului Roşu) şi până la izvor, cu date etnografice, istorice, statistice, legende, etc., adecă a celor 5 comitate sau judeţe: al Sibiiului, al Făgăraşului, al Braşovului, al Trciscaunelor şi al Ciucului. Scrisă într’o limbă uşoară şi mai cu seamă înţeleasă, cititorul jsi poate da seamă de frumuseţea «aceastei mândre şi binecuvântate între toate ţările sămănate de Dumnezeu pe pământ», cum zicea neîntrecutul scriitor N. Bălcescu. D. Silvestru Moldovan a căutat ca descrierea ce face locurilor să fie cât mai amănunţită, ilustrând şi cu 30 vederi alese cele mai de căpetenie ţinuturi de care vorbeşte. D-sa făgădueşte că va mai da la lumină: 1) Ardealul II. Ţinuturile (Iepe Murăş şi Turnare şi Ţara Haţegului. 2) Ardealul III. Zarandul şi munţii apuseni. 3) Ardealul IV. Câmpia şi părţile nordice şi 4) De prin Ardeal. Legende şi schiţe istorice geografice. Când vor apărea lucrările acestea, vom avea o descriere complectă a Ardealului. Această mult interesantă carte se vinde numai cu preţul de 1 cor. 80 bani şi oricine o poate avea trirneţând banii la librăria loan /. Ciurcu, Braşov. Este de netăgăduit faptul, căinarea mulţimea sătenilor noştri, mai cu seamă cei din regat, nu cunosc decât mult, câteva sate din împrejurimile satuiui lor şi oraşul de reşedinţă a judeţului, unde nevoile ii silesc să meargă. Chiar clasa mai cultă din sate, afară de cei cu avere personală, nu cunosc decât puţin ţara, şi în genere locurile pe unde nevoia i-a silit să se ducă, fie pentru învăţătură, fie în interesul serviciului. Indrăsnesc a afirmă, că chiar marea majoritate a clasei conducătoare cunoaşte mai bine localităţi din ţări streine, decât localităţile încântătoare pe care le găsim în ţara noastră. Nu mai vorbesc de ţările locuite de Români, pe care nu le-au www.dacoromaiiica.ro ALBINA 371 vizitat decât o mică parte din cei chemaţi a face educaţia naţională. Dar răul e încă mai mare, căci nu avem, cel puţin din cât ştiu eu, o carte care să cuprindă amănunţit descrierea României. Neîndoelnic sunt lucrări de valoare, asupra unor părţi ale ţării ca scrierile d-lui N. Iorga şi a d-lui Vlahuţă şi altele, dar o lucrare complectă în chipul cum a ince-put-o d. Silvestru Moldovan, pentru Ardeal, nu avem. Totuş, o astfel pe lucrare ar fi de mare preţ, căci ar sluji să ne putem cunoaşte măcar din citite şi prin chipuri ţara cu bogăţiile şi frumuseţile ei. Nu putem deci îndeajuns felicită pe d. Silvestru Moldovan, pentru însemnata sa lucrare, şi ii dorim din toată inima să poată cât mai curând da Ia lumină restul lucrărilor ce făgădueşte. O astfel de lucrare însă cere multă muncă şi mari chel-tueli, deaceea rugăm pe toţi bunii români să cumpere cartea despre care vorbim, ca să dea putinţă autorului să-şi corn pledeze opera. Const. C. Pop.-Taşcă Nimicirea păduchilor depe frunzele pomilor. Fiertura de foi şi de cotoare de pătlăgele roşii este un leac foarte bun împotriva păduchilor depe frunzele pomilor. E mai bună şi decât fiertura foilor de tutun. Foile şi cotoarele pătlăgelelor se adună in timpul când acestea au înflorit, căci atunci otrava din ele, care ucide păduchii, are mai multă* putere ca oricând. Foile şi cotoarele se fierb in puţină apă; iar fiertura se subţiează cu apă rece şi cu ea se stropeşte plantele pline de păduchi. Stropitul se face cu înlesnire cu ajutorul unui pulverizator, cum este cel cu care se stropesc viile atinse de mană. Dacă voim să mărim puterea leacului aceluia, avem grijă să întrebuinţăm leşie de rufe, în loc de apă goală, când fierbem foile şi cotoarele pătlăgelelor. Descoperitorul acestui leac spune că fărâmiţele de pntasă sau de sodă din leşie ajută ca să pătrunză mai lesne otrava în trupul păduchilor de pomi. Plugarii n’au decât să încerce leacul de care vorbim, care se găseşte la îndemâna lor şi -nu-i costă nici nu ban. T. www.dacQFomanica.ro Coborînd cu turma (Depe un tablou al pictorului N. Grigoreseu). www.dacQFomanica.ro ALBINA 373 GRONICA AGRICOLA ŞI COMERCIALĂ Iarna s’a apropiat pe nesimţite, după o toamnă atât de lungă, mai mult secetoasă şi călduroasă decât umedă şi friguroasă. Aproape dela 1866 nu am mai avut o aşâ toamnă frumoasă, ca cea din acest an, în cari toţi agricultorii, fără deosebire de mici şi de mari, au putut face pe câmp multă semănătură de toamnă şi multă economie la nutreţ, căci şi vitele de muncă, şi celelalte au găsit iarbă îndestulă pentru hrana lor. Din cauza timpului frumos, omul sărac a găsit zilnic de lucru, spre a-şi putea economisi un ban alb pentru zilele negre din timpul iernii. Făcând economie la lemne a putut da în schimb o hrană mai bună copiilor şi a le procură şi o îmbrăcăminte mai potrivită, după banul economisit dela lemne* Fiindcă în urma timpului secetos din luna Octomvrie a început dela 12 ale acestei luni a cădea ploaie peste câmpurile semănate cu grâu, iar la 15 zăpadă şi lapoviţă în toată ţara, toţi agricultorii cari au făcut astfel de semănături, în porumbişti mai cu seamă, au scăpat de o mare frică de a-şi vedeâ semănătura pierdută cu totul din cauza lipsei de umezeală. In adevăr pământul fiind uscat, semănătura de grâu sta în acest pământ caşi într’o magazie, de unde şoarecii de câmp îşi puteau face multă provizie pentru iarnă; iar multe din boabele de grâu, etc., încolţite la început, mai pe urmă s’au uscat din lipsă de apă. In cât priveşte semănătura de grâu, orz şi secară, făcută la timp prin luna Septemvrie, nu lasă de dorit ;.iar pentru cele făcute mai târziu, în urma ploilor şi zăpezii din această lună, răul se va puteâ îndreptă spre bine, căci aceste semănături îndată răsărite şi acoperite cu un strat de zăpadă cât de mic, vor puteâ creşte şi vor puteâ ieşi din iarnă, spre a-şi căpătă adevărata creştere în primăvară. Pe lângă semănătura de grâu, etc. din luna Octomvrie, recolta porumbului s’a putut face în bune condiţiuni, aşâ că nimeni nu s’a putut plânge că porumbul n’a fost copt şi că nu l-a putut culege pe timp uscat. Recolta acestei cereale din acest an, după datele statistice, se socoteşte a fi de 43 de milioane de hectolitri: iar suprafaţa semănată cu această cereală a fost de www.dacoromanica.ro 374 ALBINA 2.085.167 de hectare, aşa că producţiunea mijlocie se poate socoti la hectar de 20,7 hectolitri. in regiunea şesurilor Dunării, caşi în judeţele din şe-surile Şiretului şi Prutului, recolta porumbului a fost mai bună decât în restul ţării. Din recolta acestui an se va putea exportă dela 26—27 milioane hectolitri, restul fiind de trebuinţă pentru consu-maţiunea internă şi pentru semănătura porumbului la primăvară. Tot statistica făcută Ia Ministerul Domeniilor ne mai spune, că dela 1906, când producţia porumbului a fost de 46 milioane de hectolitri, până în acest an, n'am avut o producţiune mai mare de porumb. Târgurile noastre Afacerile cu cereale în târgurile noastre, caşi preţurile, nu lasă nimic de dorit. lată în rezumat preţul mijlociu cu care s'au vândut toate produsele noastre agricole in târgul din Brăila în această lună: Grâul, suta de kgr. s’a vândut cn 15—18 lei. Secara • idem cu 14—15 lei. Orzul idem cu 14—15 lei. Ovăzul idem cu 12—13 lei. Porumbul idem cu 13-14 lei. Meiul idem cu 11—12 lei. Fasolea idem cu 25 lei. Răpi ţa coltza idem cu 35 lei. Rapiţa naveta idem cu 32 lei. Târgurile străine Afacerile cu cereale şi mai cu seamă urcarea şi scăderea preţurilor depinde încă în mare parte de speculanţi mai cu seamă. în America, din care cauză guvernul a hotărît a urmări pe aceşti oameni. Speculanţii simţind acest lucru au început a micşoră preţurile mai cu seamă la grâu. In cât priveşte recolta porumbului din Statele Unite americane, în acest an se socoteşte a fi de 971.705.350 hectolitri, inferioară celei din anul trecut cu 122 de milioane hectolitri; iar în cât priveşte recolta grâului din Republica www.dacaramamca.ro ALBINA 375 Argentina, care se apropie, se socoteşte până acum a fi destul de mare. In Rusia, din cauză că în unele ţinuturi recolta cerealelor a fost foarte slabă, populaţiunea sa suferă şi e ameninţată să moară de foame. La târgul din Paris, grânele indigene s’au vândut cu 24—25 lei şi 50 cent.; cele streine cu 21—23 lei; secara cu 21 lei şi 75 cent.; orzurile cu 18—21 lei; ovăzurile cu 20—21 lei şi 50 cent.; porumbul cu 21—22 lei şi făina eu 33—35 lei şi 67 cent. In Germania, la Hamburg, grâul s’a vândut cu 21 lei şi 50 cent.; secara cu 21 lei; orzul cu 16 lei şi 50 cent. şi ovăzul cu 15 lei şi 37 cent. La Berlin, grâul s’a vândut cu 25 lei şi 43 cent.; secara cu 22 lei şi 71 cent.; orzul cu 16 lei şi ovăzul cu 22 lei. La târgul din Viena, grâul s’a vândut cu 25 lei şi 75 cent.; secara cu 21 lei şi 50 cent-; orzul cu 17 lei şi 75 cent. şi ovăzul cu 16 lei şi 50 cent. La Budapesta, grâul s'a vândut cu 24 lei şi 50 cent.; secara cu 21 lei şi 50 cent.; orzul cu 18 lei şi ovăzul cu 20 lei. La târgul din New-York (America), grâul s’a vândut cu 18 —19 lei, secara cu 18 lei şi 50 cent.; orzul cu 18 lei şi ovăzul cu 15 lei; iar la Chicago, grâul s’a vândut cu 17—18 lei secara cu 17 lei; orzul cu 18 lei şi ovăzul cu 12 lei şi 88 cent. In toate târgurile străine, preţurile sunt socotite pe suta de kgr., ca cea mai bună măsură. V. S. Moga. CRONICA PARLAMENTARĂ Camera. — La 15 Noemvrie s’au tras la sorţi membrii celor 7 secţiuni ale Camerei. S’a compus tot astfel comisiunea pentru verificarea titlurilor deputaţilor noi aleşi. S’au ales membrii comi-siunii pentru cercetarea petiţiunilor. S’au declarat vacante două locuri de deputaţi în colegiul 1 de Teleorman şi Fălciu. S’a aprobat demisia d-lui deputat Gr. T. Coandă. D-l G. Scorţescu a depus un proect de lege contra acaparărilor şi a cartelurilor, iscălit de mai bine de 50 deputaţi. www.dacoromanica.ro 376 ALBINA După acest proiect, sunt oprite orice învoieli între deţinătorii de mărfuri sau producte (producători, vânzători), în scop de a ridică sau scădea în mod necinstit preţul acestora, în afară de concurenţa comerţului. Se prevăd pedepse dela 6 luni—2 ani şi amendă de 1000—3000 lei pentru călcătorii legei. Ei vor puteâ fi puşi şi sub paza poliţiei 2—5 ani. Pedeapsa va fi şi mai grea pentru cei cari ar mări preţul grânelor, pâinii, untului, ouălor, cărnii, lemnelor, vinului, adică al lucrurilor de traiu. S’au ales în comisia de răspuns la mesagiul tronului d-nii: V. Arion, S. Mehedinţi, E. Pangratti, Em. Lahovari, Gr. Canta-cuzino, D. Şoimescu şi I. Goilav. S’au ales membrii diferitelor comisiuni. D-l Giulea a întrebat guvernul dacă n’ar fi bine ca să lărgească dreptul de vot, fără vre-o primejdie. D-l Gr. Vasiliu a făcut o interpelare privitoare la numirea d-lui general Averescu ca şef al statului major. D-l P. P. Carp a rugat Camera să considere ales în comisia financiară şi pe d-l Em. Costinescu, fost ministru de finanţe. S’a aprobat. Şedinţele Camerii s au amânat până la 23 Noeinvrie. Senatul. — După compunea birourilor, maturul corp a început să lucreze. S’a proclamat ca bine ales d-l Gh. Oprişan, senator al colegiului II de Tutova. S’au ales prin tragerea la sorţi membrii celor 5 secţii ale Senatului şi ai diferitelor comisii. Se alege comisia pentru întocmirea proiectului de răspuns la mesagiul tronului. Au fost aleşi d-nii: T. Rosetti, N. Cerchez, Ern. Miclescu, dr. Gh. Bogdan şi G. Aslan. D-l ministru de răsboiu a depus proectul de lege pentru înaintările în armată, pe care d-nii senatori l-au luat în des batere în secţiuni. D-l C. C. Arion, ministrul instrucţiunii, a depus proiectul de lege pentru modificarea unor articole din legea sinodală. D-l Moise Pacu a cerut sporirea lefurilor cântăreţilor şi paracliserilor. D-l C. C. Arion, recunoscând dreptatea cererii acesteia şi arătând că şi preoţii satelor sunt rău plătiţi, a spus că va comunică d-lui ministru de finanţe, ca să dea satisfacere în marginile bugetare. S’a citit răspunsul la mesagiul tronului. Oştirea cumpără cele de nevoie hainelor, numai din ţară. Mulţumită acestui românesc obiceiu, avem în ţară 8 fabrici mari de pânză şi 3 fabrici mari de postavuri, cari vând oştirii de 6 milioane pe an marfă şi de 3 ori atâta în comerţ. (Calendarul Leonte). www.dacaromanica.ro CRONICA SĂPTĂMÂNII (16 Noemvrie—23 Noemvrie) DIN ŢARĂ Vremea în ţară. — A căzut zăpadă aproape ÎQ toată ţara. In multe părţi, zăpada a fost însoţită de crivăţ. Zăpada a venit la timp, acoperind astfel semănăturile şi apărându-le de îngheţ şi de ger. Din pricina viscolului s’au întrerupt în multe localităţi liniile telegrafice şi telefonice. In Capitală, furtuna a culcat mulţi stâlpi şi a rupt sârmele în multe locuri. Câteva linii ferate au fost întroenite. Pe linia Buzău-Galaţi, zăpada a atins 1,50 m într’unele locuri. Stricăciunile făcute de viscol au cerut câteva zile de muncă, spre a fi înlăturate. Dela societatea scriitorilor români. — Societatea scriitorilor români a proclamat preşedintă de onoare pe M. S. Regina şi preşedinte de onoare pe d. C. O. Arion, ministrul instrucţiunii: iar ca preşedinte activ pe d. Emil Gârleanu. M. S. Regina, primind la Palat pe noul preşedinte al societăţii, a mulţumit pentru proclamarea Sa ca preşedintă de onoare. In acelaş timp a binevoit să invite la Palat şi pe membrii societăţii, ca să citească din scrierile lor. Serbarea dela seminarul Nifon. — La 19 Noemvrie s’a serbat a 39-a aniversare a fundării seminarului Nifon Mitropolitul. Au luat parte d-nii efori ai aşezământului Nifon, profesorii şi elevii seminarului. După oficiarea unui serviciu religios în capela seminarului, corul elevilor a cântat mai multe bucăţi religioase şi naţionale, sub conducerea d-lui maestru I. G. Brătianu. Apoi d. G. Antonescu, docent universitar şi prof. de pedagogie, a ţinut o cuvântare despre rolul preotului în societate şi despre legătura dintre religie şi ştiinţă. Ciocnirea de trenuri dela Buda. — Lângă staţia Buda (Prahova) s’au ciocnit două trenuri: unul de pei’soane şi altul de marfă. Trei vagoane şi maşina trenului de marfă au ieşit depe linie; iar un vagon al trenului de persoane s’a stricat. Două femei, cari se afiau în acest vagon, au fost lovite la obraz. Ceilalţi călători s’au ales numai cu spaima. Ciocnirea de trenuri dela Berheciu. — S’a întâmplat o ciocnire groaznică între 2 trenuri de marfă în staţia Berheciu, departe de 15 km. dela Tecuci. lin tren de marfă care mergea a lovit cu putere coada altui tren ce sta pe linie. Ultimul vagon al trenului stătător a fost sfărâmat: iar ma- www.dacQroimamca.ro 378 ALBINA şina şi 5 vagoane ale trenului în mers au fost stricate de tot. Au fost 6 morţi şi 7 răniţi, dintre slujbaşii trenurilor şi lucrătorii depe linie aflaţi într’un vagon. Pagubele ating suma de 250.000 lei. Restaurarea bisericii vechi dela Sinaia. — Eforia spitalelor civile a luat hotărîrea să înceapă la primăvară lucrări pentru restaurarea bisericii celei vechi din curtea mănăstirii Sinaia. De-asemenea eforia va clădi tot atunci 14 chilii pentru călugări. Arderea unei fabrici de panglici. — Fabrica de panglici a d-lui Nestor Cincu, aflată în Capitală, a ai\s din pricina aprinderii unui părete de lemn dela o sobă înroşită de foc. Pagubele se urcă la 100.000 lei. In fabrică lucrau vreo 75 lucrători, cari vor trebui să-şi găsească de lucru în altă parte. Prinderea banditului Pantelimon. — Banditul Pantelimon, care a băgat spaimă în locuitorii jud. Neamţu şi în vizitatorii mănăstirilor din acea parte a ţării, a fost prins în com. Câbeşti din jud. Tutova, la o gazdă a sa, de către şefii posturilor de jandarmi Arsenie Ionescu şi Zaharia Ene, din compania Putna. Legat de mâini şi păzit bine, a fost adus la Focşani, de unde va fi pornit la Piatra Neamţu, spre a se face cercetarea isprăvilor lui. După spusa lui, dacă nu l-ar fi prins acum, el avea de gând să treacă Prutul în Basarabia. Descoperirea unei cetăţi romane în jud. Dolj. — In urma unor săpături făcute în comuna Răcari din jud. Dolj s’au descoperit însemnate rămăşiţe ale unei cetăţi din timpul romanilor. Muzeul Naţional din Bucureşti a dat pentru săpături 5.000 de lei, afară ■ i Ştiu dorinţa ce aveţi de a munci şi' cunosc strădania ce depuneţi de a îndemnă pe preoţi la împlinirea frumoasei lor chemări. Ştiu deasemenea că din mila lui Dumnezeu preoţii . cei buni şi harnicii s’au înmulţit şi fructul muncei lor ai început a se vedea, totuşi e mult de lucru şi ţara ca tot dreptul aşteaptă dela noi. • ! \ i v Ari Puneţi în vederea tutulor preoţilor şi mai ales a celor cu www.dacQFomanica.ro ALBINA 385 titluri şcolare, ca fără preget şi cu stăruinţă să cerceteze şi să strângă dela bătrâni toate ştirile privitoare la întemeierea şi formarea satelor cu aşezămintele lor, ca şi a celuilalt material, pe care-1 va adună, fie din tradiţii, fie din izvoare scrise, ca: pisanii, cărţi bisericeşti, cruci, hrisoave şi din orice izvor vrednic de credinţă şi de-aproape controlat. Am nădejdea că toţi preoţii de oraşe şi de sate, mai ales cei tineri, vor îngriji cu stăruinţă ca să înceapă alcătuirea de monografii. In schimb, cu mândrie vom vedea preoţimea Moldovei de sus, în fruntea colegilor lor şi cu plăcere vom da premii pentru cele mai bune monografii şi pe temeiul acestor lucrări, vom acordă semne de distincţiune şi înaintarea la parohii mai bune decât acelea ce le au, căci „vrednic e lucrătorul de plata lui*. Impărtăşindu-vă binecuvântarea Noastră arhipastorală, rog pe Dumnezeu pentru sănătatea iubiţilor noştri preoţi şi a păstoriţilor lor. PIMEN. Câteva zile prin Bucovina 15 Iulie 19X1. Nu ştiu dacă există vreo categorie de funcţionari, care să simtă mai mult nevoe de vacanţă şi care s’o guste mai bine ca învăţătorii, de toate gradele. După o muncă încordată de zece luni, respiri adânc uşurat şi liber, gândind că ai înainte două luni de odihnă, de recreaţie sufletească cari te vor despăgubi de toată truda de peste an. Şi acum te munceşti cu gândul ce să faci, cum să-ţi întrebuinţezi vremea ca să poţi profita cât mai mult de toate ayan-tagiile acestui binecuvântat interval de timp. Cum recreaţia sufletească se impune înainte de toate, iată-ne plecaţi să vedem şi să cunoaştem una din dragele ţări surori ale cărei fiice şi feciori ne-au făcut cinstea să ne viziteze acum o lună. Mergem să le ducem salutările calde, bătăile puternice ale inimilor surori, cari trăesc din aceleaşi iluzii, cu aceleaşi aspiraţii ca şi ei. In drum, satele râzătoare şi înverzite trimiteau fraţilor salutări prietenoase; flăcăi şi fete din secerişuri plecau capul sub arşiţa încropită şi'părea că ne trimit un gând de dor, să vi-1 aducem cu noi; holde verzi şi aurii îşi undpiau lin www.dacQromaiiica.io 386 ALBINA bogăţia spicelor şi aspirau par’că din pieptul arzător, al pământului urări de slavă pe cari vântul vi le aduce în freamăte uşoare. Şi Bistriţa, potolită acum, în cursul ei smerit şi liniştit vine par’că să-şi ceară iertare de gluma uricioasă ce şi-a permis a face unora dintre voi. Iar parfumul fâneţelor abia cosite, trimite prin aroma dulce a florilor, toate darurile hărăzite lor de mândrele zâne, vouă dragii noştrii şi iar vouă, ca să vă despăgubească pe voi de amarul despărţirii şi să ne mângâe pe noi de durerea că v’am pierdut.— Uite şi dulcea Moldovă! In undele ei limpezi, albastre a rămas par’că ceva din cerul vostru care s’a oglindit în ea pe toată întinderea frumoasei voastre grădini. Uitându-ne în adâncul ei, ni se pare că zărim chipuri dragi; în murmurul ei lin sunt şoaptele, cântecile şi dorurile ce s’a deprins a îngână de pe la voi. Ea le duce dea-lungul ţării Moldovii şi le spune tuturor celor ce stau să o asculte, tuturor celor ce ştiu să citească în chipul ei curat. In lunca Mimştdor răsună aceleaşi melodioase cânturi de păsărele. ce au delectat eu farmecul lor, pe iubitul nostru bard V. ALecsandri care v’a cântat atât de duios şi expresiv pe voi în nemuritoarele lui versuri : „Dulce Bucovină" La ora 5, trecem hotarul : „brâu de lacrimi ce vă ’ncon-joară ţara", vorba poetului Gotică. Şi drept a zis el; căci abia zăreşte printre lacrimi acel ce pentru prima oară calcă pământul acesta sfânt. Cu intenţia de a vedea regiunile cele mai frumoase între frumoase, luăm de la Hatna, drumul spre munţi, urmând pitoreasca vale a Moldovei. La Gurahuinorului ne oprim spre a salută familia Pr. G. un distins prelat, directorul foaiei bisericeşti „Viitorul". Ca un vis trec orele petrecute în societatea acestor fraţi aleşi, unde avem prilejul a află multe şi interesante lucruri privitoare la starea economică şi culturală a fraţilor din Bucovina, şi a cercetă o bogată colecţie de reviste, semn că pe lângă însuşirile unei desăvârşite gospodine, doamna şi stăpâna casei e înzestrată şi cu gustul ales de a se instrui şi a fi în curent cu toate noutăţile ce apar în diferite genuri de scrieri. Cooperativa de consum pusă sub înţeleaptă conducere a Pr. G. e o înjghebare economică cu un capital destul de frumos şi care graţie cinstei şi abnegaţiei cu care e administrată poate privi cu linişte în viitor, măcar că elementul românesc e în minoritate în Gurahuinorului. De aci, drumul spre munţi se îngustează din ce în ce. www.dacaromanica.ro ALBINA 387 Codrii îşi deschid, puţin adâncurile lăsând să se întrevadă în stânga drumului, un cuib retras de cucernicie, M-rea Yoroneţ unde odihnesc rămăşiţele înţeleptului sfătuitor al lui Ştefan cel Mare, Daniil Sihastru. Carpaţii Bucovinei încep a-şi arătă coamele trufaşe iar la poalele lor păduri mirositoare de brazi cu tainice şi mândre poene îşi aştern frumuseţea lor neasemănată, ca să desfete ochiul uimit ce priveşte cu nesaţ comorile de frumuseţi neperitoare cu cari natura a înzestrat acest colţişor de raiu. In dreapta drumului se pot vedea urmele unui pod peste apa Moldovei de pe vremea când Bucovina aparţinea Moldovei. Lângă vamă, în cadrul câtorva pomi pletoşi se ridică o piatră istorică cu o inscripţie românească : „Stâlpul lui Vodă“, aşezat aci în amintirea unei lupte ce a avut-o Raco-viţă, Domnul Moldovei eu Leşii pe câmpia de lângă Vama. Vama e un sat vechili românesc. Pe vremea lui Alex. cel Bun a fost dăruită satului moşia Moldoviţa. Azi această moşie aparţine fondului religionar greco-oriental, iar Vama satul vechiu şi istoric pare a fi devenit o Palestină în miniatură. Când te apropii de Câmpulung răsare din masivul puternic al munţilor, Rarăul frate cu mândrul nostru Ceahlău. Societatea turiştilor din Bucovina a întrebuinţat o sumă destul de însemnată pentru tăierea unui drum, pe care poţi urca muntele cu mare uşurinţă. După ce trecem şi podul Bucătarului unde se zice că eră popasul obişnuit a celor ce veniau din Ţara de jos, ajungem în fine la Câmpulung. Colegi şi prieteni dragi ne aşteaptă. E greu să redau în-tr’un tablou fidel mulţimea şi varietatea impresiunilor şi a cunoştinţelor ce am căpătat în cadrul acesta ideal de armonie şi înfrăţire. Am admirat râvna şi dragostea cu care dascălii îşi pun tot entuziasmul şi toată puterea lor de muncă în serviciul şcoalei şi al neamului, căutând a deştepta şi întreţine flacăra credinţei şi a conştiinţei naţionale în sufletele ce au rămas neîntunecate încă de negura străinismului. îmi închipui la ce ideal de caractere se pune temelie în şcoală sub influenţa educativă a unor firi atât de blânde şi de duioase cu atât de delicate şi nobile însuşiri sufleteşti; totuşi energice şi neobosite la muncă. Ce influenţă adâncă şi covârşitoare au în sânul familiei, în instituţiile ce prezidează şi in societate, firi înzestrate cu vederi largi, cu o dragoste puternică de neam, cu virtuţi rari www.dacoromaiiica.ro 388 ALBINA şi alese în ce priveşte educaţia şi exemplul în familie, cu un spirit şi o isteţime care fac să iradieze în jurul lor numai căldură şi voioşie. Cu aşa tovarăşe de vieaţă şi de muncă, nu e de mirare că poţi suportă, fără a te resimţi prea mult, zile nenumărate de muncă încordată şi istovitoare; nu e de mirare că poţi suferi deziluzii acolo unde ai pus o mai mare râvnă la lucru; şi că pofi îndură nemulţumiri chiar din partea acelor pentru cari te jertfeşti; căci ştii bine că iu orice împrejurare grea, vei găsi un sprijin, un reconfortant şi un stimulent alături de tine, care te va înţelege, te va încurajâ şi te va despăgubi de toate durerile morale ce ai încercă. Influenta sănătoasă ce se exercită în familie, se manifestă, în felul cum se prezintă, în calităţile cu cari sunt înzestraţi şi în deprinderile acelor ee fac podoaba şi mândria părinţilor. Aşâ am avut prilejul de a cunoaşte fete cari îţi impun respect şi admiraţie prin felul cum se prezintă, în cadrul de modestie, de sfiiciune şi de seriozitate care prinde atât de bine vârstei lor şi care contrastează puternic cu felul de a fi şi de a se prezentă, şi cu aerul de a şti toate a multora dintre fetele noastre, chiar din cele ce se pretind mai bine educate. De acestea şi încă alte multe impresii am cules în intervalul celor vreo patru zile cât am avut plăcerea de a sta între vrednicii fraţi şi colegi din Câmpulung. Din cauza timpului nefavorabil n’am prea avut posibilitatea să vizităm încântătoarele împrejurimi ale acestui centru curat românesc. In fruntea administraţiei acestui oraş precum şi a majorităţii comunelor din districtul Câmpulung se află români. In schimb toate profesiunile libere sunt în mâna streinilor. Vezi bunăoară advocaţi, mediei, magistraţi numai streini; majoritatea evrei. Eomânii au însă preoţi cari îşi înţeleg pe deplin înalta lor misiune. In Câmpulung am avut ocazia de a cunoaşte un pastor model; unul din cei mai vrednici şi mai neobosiţi luptători şi apărători ai credinţei, a datinelor şi obiceiurilor şi mai ales a portului naţional, Dr. Luţia. Când pătrunzi în biserică într’o zi de sărbătoare rămâi uimit de splendoarea tabloului ce ţi se înfăţişează. Vezi o mare de capete, împodobite cu frumoase ştergare albe ca zăpada, iar mai în faţă bărbaţii deasemeni îmbrăcaţi în haine de sărbătoare de o albeaţă strălucitoare. Tot albe sunt şi bondiţele ce poartă peste www.dacoramanica.ro ALBINA 389- cămeşi, şi fără flori, ca şi cămeşile, numai cu prim (blană de iniei) negru, îngust pe margine, ceeace dă o nuanţă de doliu îmbrăcămintei lor. Haina de sărbătoare a femeilor e catrinţa şi cămeşa împodobită cu frumoase motive naţionale. Bărbaţii poartă plete; privindu-le chipul energic, inteligent şi hotărît, nu te poţi opri de a admiră în ei pe vrednicii urmaşi ai plăe-şilor lui Ştefan. — Numărul mare al credincioşilor, curăţenia strălucitoare a hainelor, care pare că resfrânge pe aceea a sufletelor, aerul concentrat şi cucernic cu care ascultă slujba bisericească şi cuvântările înţelepte şi pline de frumoase pilde şi învăţături morale ale preotului, ne arată cât de întinsă, de înţeleasă şi de rodnică e activitatea acestui vrednic pastor sufletesc. Corul de plugari de o aimonie perfectă în care se distingea o admirabilă voce de tenor înfrumuseţează încă şi mai mult serviciul divin. Deşi oraş mic, Câmpulungul are un gimnaziu de stat, o şcoală de meserii, în care se lucrează felurite obiecte în lemn şi foarte frumoase mobile în stil românesc; două şcoli de băeţi cu câte 6 clase şi o şcoală de fete deasemeni cu 6 clase. Controlul învăţământului pentru şcolile primare în districtul întreg, este în seama D-lui Inspector şcolar Dem. Teleagă despre a cărui activitate rodnică şi inteligentă şi despre modul colegial cum exercită controlul, povestesc cu drag toţi dascălii din districtul Câmpulung. Spre cinstea corpului didactic din această localitate tre-bue să menţionez că Cercul didactic e perfect organizat şi întreţinut şi e alimentat cu toate revistele româneşti din regat, Ardeal şi Bucovina cu foarte multe ziare româneşti, ziare şi reviste streine. Prinzând câteva ore de timp frumos, vizităm în preajma oraşului „Deea“ staţie climaterică unde vine multă lume pentru aerul sănătos şi mirositor de brad şi unde se află şi o primitivă instalaţie de băi de cetină. Cu mult regret trebue să renunţăm la o excursie pe Barău din cauza timpului nefavorabil. Ne despăgubim, petrecându-ne orele din preziua, plecării în farmecul unei intimităţi vesele în mijlocul colegilor şi a prietenilor, despre cari păstrăm cele mai frumoase amintiri şi pe cari îi admirăm pentru energia şi dragostea lor de muncă pe terenul cultural şi economic şi pentru ardoarea cu care ţin să-şi păstreze curate, limba, portul şi naţionalitatea. Şi nu e deloc uşor acest lucru în noianul străinismului care-aproa- www.dacoromamca.ro 390 ALBINA aproape îi copleşeşte. Ce păcat, că nn pot da din prisosul lor de energie multora care,—cu destulă părere de rău am constatat — că au multă nevoe de ea. Căci, dacă am avut norocul să cunoaştem fraţi, în sufletul cărora domneşte puternică şi intensă dragostea de neam şi conştiinţa naţională, apoi am mai avut prilejul să vedem şi români cu totul înstreinaţi prin alianţa cu familii streine, germane ori rutene. Se consideră ca foarte mare meritul pentru o streină când a ajuns să subjuge un român .şi să-l decidă a o luă în căsătorie. Se ştie dinainte că acel individ nu mai comptează ca român; e o forţă perdută pentru cauza neamului. In cazul cel mai bun, un indiferent. Prin deprinderea de a vorbi exclusiv limba acelora cu cari s’a aliat, se desobicinueşte cu totul de limba lui. — Copiii acestora în majoritatea cazurilor nit vorbesc de loc ori foarte stâlcit româneşte. Totuşi se zice că aceştia sunt români. Ce fel de românii Ce sentimente româneşti vor fi având vlăstarele acestor încrucişări de neamuri? Viitorul ne va spune. Am călătorit dela Câmpulung la Cernăuţi împreună cu o familie de felul acesta. Şi ne-ar fi fost atât de drag a mai comunica cu fraţi, după despărţirea nespus de dureroasă dela Capusatului, când în ultima strângere de mână, în ultima privire, ne-am spus toată grija, toată durerea şi toată jalea unei stări de lucruri ireparabile! Ne-ar fi fost atât de drag a mai vorbi de cei rămaşi în urmă şi de alţii şi de atâtea lucruri ce ne interesau în cel mai înalt grad! Dar... n’am avut cu cine. N’am auzit rostindu-se nici o vorbă românească în familia acelui român. Până şi des-mierdările ce adresă unui copilaş de câteva luni, românul acesta le rostea tot în limbă străină! Primele vorbe de dragoste şi de duioşie, acel pui de român le-a auzit şi se va deprinde a le îngână într’o limbă străină. Aşâ dar din leagăn se prefac şi se denaturează sentimentele, cari ar trebui deşteptate, cultivate şi întreţinute cu ultima energie. Şi cine face lucrul acesta? Românul singur. Bine, eşti obligat în şcoli să primeşti instrucţia într’o limbă străină. Dar în casă, cine te obligă să vorbeşti mai degrabă o limbă străină decât limba ta? Cine te obligă să pui în gura copilului tău încă din leagăn vorbe streine în loc de dulci şi armonioase vorbe româneşti? Tu singur desăvârşeşti opera de desnaţionalizare condusă cu atâta fineţe de duşmanii tăi. Ar trebui să se ţie socoteală de lucrul acesta, www.dacoroiiiaiiica.io ALBINA 391 mai ales că norma de pe oare se alcătnesc statisticile şi recensământul — cari decid drepturile, — e tocmai limba de conversaţie. Mi-am înăbuşit în suflet revolta zădarnică şi amarul împotriva unor astfel de stăi’i de lucruri. Admirabilele privelişti •ce ni se desfăşoară sub ochi, ne împrăştie pentru moment gândurile triste. Codri, păduri, poene, izvoare se perindează în faţa noastră cu frumuseţile lor tainice şi atrăgătoare. In mijlocul unor poene, un brad îndoit de furtună. Simbolul românului plecat sub povara străinismului. Cu cât scoborîm valea şi ajungem la capătul regiunei dealurilor cu atât zarea se lărgeşte şi permite ochiului să cuprindă toată varietatea bogatelor' şi splendidelor frumuseţi a regiunei şesurilor din minunata Bucovină. Sate mari şi bogate oferă privinei spre admirare o curăţenie şi o ordine exemplară; lanuri întinse aurii îţi arată cât de bogat şi de mănos e pământul acestei ţări şi cu câtă hărnicie ,pricepere şi chibzuinţă e cultivat. Râuri limpezi ce şerpuesc printre câmpii îmbălsămate şi fâ-neţe mirositoare, oglindesc în luciul undelor seninul acestui cer fericit şi răspândesc ou prisosinţă răcoarea lor binefăcătoare, oare dă mană holdelor şi câmpiilor. Cu astfel de impresii şi de gândiri ne apropiem de inima Bucovinei, de Cernăuţi. Oraşul e ceva mai mare ca laşul nostru, cu mult mai frumos însă; şi este aşezat deasupra şi pe coasta unui platou ce domină valea Prutului. Cea mai frumoasă vedere din oraş, o ai dela „Vila Transilvania" unde într’adevăr că nu ştii ce să admiri mai mult: încântătorul tablou ce-ţi oferă splendida Vale a Prutului, ori interiorul unde respiră bunătatea, duioşia, o neîntrecută delicateţe de simţire, un spirit şi un gust distins şi original cari te fac să gândeşti ca şi stăpânul că : „dacă Dumnezeu a dat omului ochi şi pricepere ca să admire şi să înţeleagă lucrurile, pentru ce oare nu i-a dat şi putinţa de a le descrie după cum se cuvine? căci atunci mulţumirea ce ne procură unele impresii s’ar putea comunica tuturor acelora ce simţesc la fel". — Dorind a cunoaşte câteva din instituţiile şi clădirile frumoase ale acestui oraş, începem prin a vizită j,Palatul naţional", cel mai frumos edificiu românesc, care se poate numi locul de întâlnire a românilor din Bucovina. E situat pe piaţa principală şi are cea mai frumoasă grădină-restaurant din Cernăuţi. Apartamentele de jos ale palatului au www.daconomamca.ro 392 ALBINA fost arendate multă vreme la streini, iar de vre-un an „Centrala însoţirilor române" împreună cu „Prăvălia românească" le luară ele în arendă şi instalară un frumos restaurant cu confort modern. Tot în apartamentele de jos se află „Prăvălia românească" un frizer român şi Tipografia românească, unde se tipăresc toate cărţile, revistele îşi gazetele româneşti. In etajul I sunt instituţiile financiare : 1) „Centrala însoţirilor române“ (un fel de Casă Centrală a băncilor popiu-lare) care are împărţite peste 4 milioane cor. între băncile populare. Afară de aceasta, a cumpărat moşii şi le-a împărţit în loturi la ţărani; întreţine o moară, care alimentează restaurantul şi prăvălia românească, şi patronează afacerile celor mai întinse şi mai renumite fabrice de cherestea din Bucovina. In afară de această instituţie mai este „Însoţirea de economie şi credit" şi „Însoţirea de economie şi credit pentru. Cernăuţi şi suburbii." Tot în etajul 1 se află sediul societăţei academice „Dacia" care a condus în 190(1 un număr de vreo 3000 Bucovineni la ex-bări ale Ligei Culturale, un număr de peste 1000 ţărani, stu-bări ale Ligei Culturale, un număr de peste 1000 ţărani stu-'denţi şi arcaşi bucovineni. Acest admirabil grup a provocat admiraţia tuturor atât prin felul cum s’au prezentat, cât mai ales prin raporturile frumoase dintre studenţii conducători şi ţărani, cari — graţie felului inteligent cum au ştiut să se achite bravii lor conducător de îndatorirea ce şi-au luat-o, lucru care le face cea mai mare onoare—au făcut într’adevăr o excursiune profitabilă, care le va fi lăsat în suflet impresiuni adânci, neşterse; impresiuni de acele cari-ţi umplu şi-ţi luminează toată vieaţa. In etajul al 11-lea se află societatea corală „Armonia" şi societatea academică „Junimea", ai cărei membri, vreo 80 la număr, muncesc cu o dragoste şi o râvnă demne de admirat, pentru propăşirea societăţii. In sala de lectură, pe o masă întinsă vedem foarte ordonat aşezate vreo 40 gazete, majoritatea româneşti; apoi în dulapurile bibliotecii, numeroase volume din toate genurile de scrieri şi o bogată colecţie de reviste: «Neamul românesc», «Vieaţa românească», «Semănătorul», «Revista idealistă», «Albina», «Facla», etc. In grădina din incinta palatului o orchestră românească te desfată cu cele mai frumoase arii; şi în serile frumoase de vară aci este locul de întâlnire al fraţilor, unde la sunetele duioaselor note www.dacQFomanica.ro ALBINA 393 ale doinei, trăesc clipe senine nitându-şi amarurile şi vitregia soa i-tei. Graţie bunăvoinţei D-lui Actuar consistorial Nesciuc, putem vizita reşedinţa Mitropolitului, o clădire monumentală zidită pe la 1864, după planul arhitectului ceh Hlavca pe timpul episcopului Evghenie Ilacman ce se află în graţiile Coroanei. Clădirea numai a costat fondului religionar 2. milioane. Un parc minunat şi întreţinut ou o grijă deosebită înconjoară clădirea. In stânga intrării e facultatea de Teologie, capela .şi internatul Facultăţii. In dreapta e şcoala de cântăreţi bisericeşti — un palat — unde studiile şi cântările se predau de cei mai aleşi maiştri. In faţa Intrării, la capătul unei alei frumoase şi largi e palatul de reşedinţă a I. P. S. S. Mitropolitului Vla-dimir de Repta, episcop al Cernăuţului şi Mitropolit al Bucovinei. In aripa stângă a clădirei se află cabinetul de lucru al Mitropolitului, o sală splendidă pe ai cărei păreţi se văd: în faţă tabloul lui Frantz-losef la vârsta de 24 ani, tablou dăruit Mitropoliei de preotesele văduve din cea. dintâiu rată a pensiei căpătate prin intervenţia lui. In dreapta acestui tablou e portretul lui Ştefan cel Mare, reprezentat în picioare şi în mărime naturală. In stânga portretele lui Alex. cel Bun, Veniamin Castaclii, ş. a. Alături de cabinetul Mitropolitului e al Actuarului Consistorial; unde după numărul formidabil de lucrări se poate deduce munca neobosită .şi întinsa activitate ce desfăşoară acest model de funcţionar — sufletul consistoriului. De aci, se trece în sala de şedinţe a Consistoriului, care are o înfăţişare foarte severă; se pare că în atmosfera ei planează gravitatea chestiilor vitale — pentru interesul neamului — ce se desbat acî. De jur împrejurul sălii, răsar din cadre aurite chipurile episcopilor pe cari i-a avut Bucovina dela alipirea ei la Austria : Daniil Ylahovici, Mitropolit Isaia Bălăşescu, Mitropolit Vladimir de Repta, Episcop Evghenie Hacman de pe timpul lui Şaguna, şi Dositeiu de pe timpul când Bucovina aparţinea Moldovei. Alături de această sală, e sala de congres, destinată pentru congresul laicilor şi ai clericilor, de pe ale cărei estrade măreţe, n’a răsunat încă niciun glas. Păreţii în alabastru şi coloane superbe de marmoră în- www.dacoromanica.ro 394 ALBINA făţişează multe tablouri interesante, aşa : 1) „Increştinarea Daciei Traiane“ în care, e foarte caracteristic un chip de Dac. 2) „înfiinţarea Mitropoliei Sucevei: (momentul când Alex. cel Bun dă decretul Mitropolitului Teochtist, Mitropolitul care l’a uns şi pe Ştefan cel Mare, Domn). 3) „Alex. cel Bun instalează pe Episcopul de Rădăuţi“; redat momentul când îi înmânează cârja.. 4) E admirabil redată „Legenda M-rei Putna“, când Ştefan cel Mare a nemerit cu săgeata, paltinul în jurul căruia s’a clădit M-rea Putna. 5) „Sinodul dela Niceia“ în care tablou se poate observă o foarte frumoasă perspectivă. 6) „Mitropolitul Varlaam rupe catehismul Calvin în faţa lui Y a sile Lupu“. Figura marelui prelat e superbă de indignare. Am privit mult tabloul care înfăţişează jurământul de credinţă a Bucovinenilor — în frunte cu Mitropolitul Dosofteiu — către Austria. Jurământ de bună voe! totuşi, n’am înţeles rostul unui şir de soldaţi armaţi, care reiese foarte desluşit pe fondul tabloului. Desigur că a figurat la acea Solemnitate şi puterea armată, dar cum se zice că tabloul înfăţişează jurământul de bună voe, pare ceva cam nepotrivită apariţia aceasta a soldaţilor înarmaţi în tablou. Din această sală a consiliului se trece în sala de recepţie împărătească, ai cărei păreţi sunt împodobiţi cu purpură şi cu portretele împăraţilor Austriei dela alipirea Bucovinei la Austria. O altă sală de recepţie a prelaţilor, de asemenea elegantă şi împodobită cu portretele Mitropoliţilor, apoi Biblioteca particulară a Mitropolitului, care cuprinde cele mai alese opere din toate genurile de scrieri şi care ne arată erudiţia adâncă a propietarului ei I. P. S. S. Mitrop. Vladimir de Repta, a cărui înţelepciune, bunătate şi spirit de dreptate l’a făcut să fie înconjurat de dragostea şi veneraţia tuturor. Tot în Cernăuţi am avut prilejul a vedea un frumos magazin prin care se desfac produsele şcolilor de meserii, frumoase obiecte de industrie şi artă naţională, ţesături, mobile, etc., cu cari-şi împodobesc interiorul delicaţi amatori, dovedind fineţe aleasă de gust şi de simţire. Păcat că preţul ridicat nu permite decât favoriţilor soartei distinsă plăcere de a-.şi împodobi cadrul vieţii intime, după cerinţi isvorîte din puternice sentimente pentru tot ce e curat românesc. Vizitând splendidele împrejurimi şi cartierele cele mai de seamă observăm în trecăt: Şcoala de agricultură, o frumoasă clădire, a cărei exterior e împodobit cu numeroase www.dacoroinaiiica.ro ALBINA 395 figuri simbolice; apoi şcoala de institutoare, Universitatea, Şcoala reală, etc. La cimitir vedem mormântul lui Avon Pumnul. Locul de cinste pe care-1 ocupă mormântul, precum şi îngrijirea deosebită şi atenţia ce i se dă, dovedesc cu prisosinţă sentimentele alese, ale acelora ce au primit cu braţele deschise pe fugarul, urmărit de urgia Ungurilor, — sufletul adunării naţionale de pe Câmpul Libertăţii, şi deşteptătorul Bucovinei. Şi pentru a-1 mângâia de dorul dragilor săi elevi de la Blaj, i-au încredinţat pe acei ai liceului din Cernăuţi să-i lumineze, să-i trezească la o nouă vieaţă şi să le insufle dragostea de neamul pentru care el a muncit cu atâta ardoare, pentru care s’a jertfit. Te ating până la suflet monumentele şi dedicaţiile cu adânc înţeles ale familiilor Hurmuzache, profesor Găină, vrednicul şi mult regretatul luptător al ideei româneşti, şi mai ales a familiei Nesciuc, — o poemă a durerii, — in cart' sfără-măturile de granit reunite într’o formă bizară şi originală spun multe adevăruri dureroase, sub influenţa cărora s’a zămislit planul acelui monument. Cu numeroase şi variate impresiuni adânc întipărite în suflet, plecăm din pitoreseu Cernăuţi, inima Bucovinei, şi luăm prin Rădăuţi dnimul spre M-rea Putna. Un fior cucernic ne cuprinde de cum păşim pragul mo-nastirei, ni se cutremură sufletul la gândul că ne apropiem de mormântul celui mai mare erou al neamului nostru! Cu o bunătate părintească şi cu o deosebită amabilitate suntem întâmpinaţi de stareţul monastirei P. S. S. Arhimandritul Theofil Patraş. La vecernie pătrundem însfârşit în interiorul bisericii unde se află mormântul lui Ştefan cel Mare. Nu voiu uita niciodată aceea ce am simţit în momentul când m’am apropiat de el. E neînchipuit de puternică influenţa ce exercită asupra sufletului, arătarea — sublimă în simplicitatea ei — a locului unde odihnesc rămăşiţele pământeşti ale Marelui Voevod. Cu sfinţenie ne-am plecat genuchii, şi am înălţat din adâncul inimilor o rugă fierbinte umbrei Marelui Ştefan, să trimită suflare de energie urmaşilor de pe plaiurile Bucovinei, ca să poată duce lupta grea pentru a-şi apără curăţia credinţei, a graiului, şi a datinelor strămoşeşti. Mormântul e coprins într’un frumos cadru de lemn lustruit şi închis cu sticlă. Deasupra acestui cadru se înalţă falnic tricolorul român. Epitafe şi daniri simbolice împodobesc www.dacaromanica.ro ALRINA 39(> mormântul; iar în jurul lui ca o aureolă stau tablouri lucrate de marnele Domniţelor de pe atunci. Cusuturi in fir de aur, în cari ele îşi vor fi ţesut dorinţe şi gândiri înalte pentru gloria şi viitorul ţării; gânduri tremurătoare de grijă şi nelinişte pentru vieaţa de necurmate lupte a Marelui Domn; căutări de bucurie, imnuri de recunoştinţă ori de câte ori Viteazul se întorcea biruitor din luptă. Din negura veacurilor şi până azi, ele stau, înegrite de fum şi de vreme, mărturie vie a unor virtuţi sublime ce încadrează cu frumuseţea lor mormântul aceluia, căruia i-au fost închinate gânduri îngrijorate şi duioase de mamă, gânduri dornice şi iubitoare de soţie, speranţele şi recunoştinţa sfetnicilor înţelepţi şi a ţării. Cu deosebită bunăvoinţă P. S. S. Arhim. Patraş ne arată toate nepreţuitele odoare, vestmintele şi rămăşiţele ce s’au găsit la deschiderea mormintelor; toate păstrate cu cea mai mare . sfinţenie şi grijă. In curând tezaurul acesta preţios va fi expus în muzeul M-rei, construit anume pentru aceasta prin stăruinţa distinsului prelat. Pe un deal, în preajma monastirei, însemnat cu o cruce e locul de unde Ştefan a tras cu săgeata în paltinul, ce acum stă în mijlocul altarului şi în care stă înfipt simbolul creştinătăţii : Crucea. Până noaptea târziu am ascultat vorbele în-. ţelepte ale P. S. S. Arhim. un om înzestrat cu cele mai alese ( virtuţi şi însufleţit de o puternică dragoste de neam. Din chilia curată, se vedea cum razele lunei se furişau misterios peste ziduri şi printre frunzele copacilor şi împrăş-r tiau o lumină feerică asupra monastirei. Numai Sf. Mormânt e în umbră. Jn umbra străinismului trăesc şi urmaşii tăi, Bn-nule! Şi în lumina aceasta de vis şi de poezie o splendidă viziune se arată: Zidurile Sf. locaş se desfac încetul cu încetul, se lărgesc, se întind şi în zarea îndepărtată, abia se mai disting contururile lor, cari înconjoară acum draga Buccvină în partea dinspre mama ei vitregă; numai spre fraţi zidurile au căzut, căci între fraţi nu poate sta zidul; l-ar risipi dorul puternic şi dragostea de a fi una cu toţii. Acum, din mormântul misterios se înalţă uşor un nour luminos, a cărui strălucire orbeşte, aşa că abia poţi zări pe zeul mândru ce tronează acum de-asupra nourului. Sceptrul lui falnic îl îndreaptă spre răsărit şi se mişcă .•valuri, valuri încoace, urmaşii noroadelor cârmuite de el. •• -r Vin-în frunte cu cei mai însufleţiţi de.dragoste de fraţe, www.dacQramaiiica.ro ALBINA 397 cu acei pe cari-i dor durerile lor; vin să-i scoată cu înţelepciunea graiului, din negura, spre care vitejeşte îşi îndreaptă Marele voevod sceptrul biruitor. Şi din taina, umbrelor, a întune-recului şi a străinismului, apar cete, cete fraţii, dragii fraţi. Cei mai inimoşi, mai conştienţi şi mai iubitori, conduc pe cei rătăciţi printre alte neamuri, le arată calea dreaptă, le deschid porţile minţei la lumina învăţăturilor, le deschid calea inimei să înflorească din nou pe ea sfintele simţiminte naţionale şi îi aduc spre fraţi. Iar când se întâlnesc, deopotrivă de luminaţi, deopotrivă de însufleţiţi de aceeaşi înflăcărată dragoste de neam — „toţi un suflet, toţi un gând“ — o! ce splendidă feerie! Uite-i cum se cuprind, cum îşi cată cu drag nemărginit în ochi; iar din sfântul lor sărut renaşte un popor nou, cu toată curăţia neprihănită a strămoşilor, eu toată credinţa, cu toată vitejia şi energia lor! Cum te-ai înseninat acum la faţă Mare Ştefane! Chipul tău e radios de mulţumire; şi în lumina blândă ce îl înconjoară, ţi se văd ochii înlăcrimaţi de înduioşare. Cu sfânta ta dreaptă binecuvintezi sublima înfrăţire a neamului tău, ce frânt şi înstreinat eră şi a revenit la curatele sentimente naţionale. Liniştit şi împăcat, se coboară acum spre locaşul de odihnă marele erou. Iar pacea şi armonia înfrăţirei răspândesc în jurul lui atmosfera limştei eterne, în care se depune veac cu veac prinos de glorie şi mărire, ce înconjoară ca o aureolă sfântă locaşul de veşnică odihnă. Şi lumina lunei trece blând şi lin deasupra lui şi-l înfăşoară în splendoarea ei eternă; eternă ca şi gloria geniului lui. Cecilia V. Grinţescu y Institutoare, Piatra-Neamţ MULŢUMIRE Subsemnatul, diriginte al şcoalei primare mixte „Nicu şi Cleopatra Bagdăt" din comuna Tohani, judeţul Buzău, aduc cejle mai respectuoase mulţumiri d-lui administrator al Cassei Şcoalelor, pentrucă a binevoit de a abona biblioteca şcoalei la însemnată revistă „Albina". Ion Dumitrescu Butoiu Dirig. primare mixte «Nicu şi Cleopatra Bagdat», Buzău. www.dacQrQmanica.io VESTE CÂTRE SĂTENII IUBITORI DE ÎNVĂŢĂTURA La 20 Noemvrie acest an, a eşit dela tipar Calendarul Sătenilor pe anul 1912 (anul al IX-Iea), cu următorul cuprins: Urare de anul nou, Lămurire, stăpânitorul anului 1912, întunecimi, sărbătorile celor 12 luni cu felurite sfaturi gospodăreşti şi pilde de-ale înţeleptului Solomon. Apoi: Şcoalele de agricultură şi meserii, prisăci, oerii, lămurirea rugăciunii „Tatăl Nostim", sărbătorile păgâneşti şi credinţele deşarte; Statuia lui Cuza; 100 de ani dela pierderea Basarabiei; Cântece-despre Ruşi; Liga culturală; Războiul se apropie de hotarele noastre; Tatăl Regelui nostru; N. Iorga; Crucea lui Tu dor; Serbările dela Blaj; Mihai Eminescu;: Cântece de străinătate; Badea Cârţan; Statuia lui Kogâlniceanu; Binefaceri: Sănătatea este darul cel mai scump; Ne putem molipsi de boale? Ca să înaintezi Române; Casele de sfat şi cetire; Durerea unui părinte; Ce trel.ue să facă tineretul; Cântece de jale; Dela o adunare ţărănească; Sporul casei rurale; Cântecul ţăranului; Păstrarea şi pregătirea gunoiului; Amenzile pentru gunoi; Nutreţ verde în primăvară; Cum stârpim tortelul; Legiuri în folosul sătenilor. Faceţi luţer-nării şi trifoişti; Sfaturi şi veşti gospodăreşti; Cuza-Yodă în munţii Sueevii; Sbu-rătorul nostru Ylaicu; Ce simţesc sburătorii; Minunea dela Baia de Criş; Odată zic (istorie); Cântece; Vorbe sucite şi de haz. Calendarul are multe chipuri şi vederi; iar de-asupra o copertă frumoasa. Nu trcbuc să lipsească din casa nici unui sătean deştept. Preţul 50 de bani. Cine trimite banii pe 15 calendare, va primi încă 3 în dar şi 1 portret frumos al lui Cuza-Vodă. Cine trimite pe 30, va primi 7 în dar, 2 portrete a lui Cuza şi câte un portret a Mitropolitului Şaguna şi a Prinţului Carol, ofiţer. ♦ Apoi: Cărticică de închinăciuni (rugăciuni) trebuitoare oricărui bun creştin, preţul 15 bani şi Cărticică de plvguşoare, colinde şt cântece de stea, preţul tot 15 bani. Cine trimite bani pe 15 cărticele (2 lei 75), va primi 4 cărticele în dar. Cine trimite pe 30 cărticele, va primi 9 în dar. Cererile şi banii pe adresa: Cercul „Deşteptarea Sătenilor11, Fălticeni. Notă. — Casele de citire din ţară şi dela fraţii de peste hotare să tiimeată statutele ori altă formă ca să arate fiinţa lor şi li se va trimite în dar toate publicaţiile cercului (art. 5 din statute). STUPĂRIA MODEL A PREOTULUI V. HANGANU & FIU Obţinut Medalia de aur la Expoziţia din laşi în 1911 Confecţionează stupi pentru model, din sistemele: Dadant-Blat simplu cu 1 magazin, cu ramele lor ... . lei 20,— „ B dublat pentru ernat afară cu 1 magazin. . . „ 25,— Langstroth simplu '...............'.................„ 11,— „ pentru magazinele I şi II, câte..........„ 5,50 Foi de ciară presată (faguri artificiali), extrafine: Dela 1—10 kg. cu lei 7,75 kg. « 11 20 „ » » 7,50 n a 21 în sus „ „ 7,25 „ - Plus porto şi ambalaj. Confecţionează asemenea: grătare Hanemman din lemn, curse pentru bondari (trântori) nutritori, afumători, voaluri pentru acoperit faţa şi mănuşi contra înţepăturilor. Onor. stupari cari doresc a se ocupa serios cu stupăritul, sunt preveniţi a face comandele de ciară presată chiar de pe acum, căci în-timpul sezonului stupăritului, de multe ori foile noastre sunt isprăvite — şi lipsă de ciară curată garantată pe piaţă. Comandele neînsoţite de un acompt nu se expediază. Atelierele SOCEC & C°-> Bucureşti www.dacQFomanica.ro