Anul XV
No. 8
20 Noemvrie 1911
Anul XV
No. 8
20 Noemvrie 1911
ALBINA
REVISTA ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALINDERU, P. Gârboviceanu, G. Coşbuc. Gen. P. V. Năsturel,
Gh. Adamescu. I. Otescu, P. Dulfu. V. S. Moga, N. Nicolaescu,
Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă
. ■ '■ □ ■
Abonamentul în ţară. pe an • • lei 5. Abanamentul în ţară pe ti luni, lei 3. Pentru elevii din toate şcoalele ca şi Abonam. în străinătate pe an 8 lei.
pentru absolvenţii şcolilor rurale, Un număr........15 bani.
locuind în sate, pe ău ... . iei 4.
Pentru anunciuri 1 Teu linia. Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublicate se ard
Redat ţiunea îşi rezemă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate.
SUMARUL:
Dr. D. Paşcanu, Alăptarea copiilor.
I. Dragosfav, Legenda Nalbei. (Sfârşit).
I , începutul cercetărilor spre polul nordic.
M. N. Pcpescu, Cum să-mi cresc copilul: Exemplul.
Petru Gh. Savin, F ata de împărat cu mâinile tăiate, poveste. (Urmare).
DIN ZIARE ŞI REVISTE:
Caii cari nu pot mânca. — Cum atacă mana via.—Peţitul în Olanda. — In cât timp se mistue alimentele.
CRONICA:
întâmplările săptămânii. —Corpurile Legiuitoare. —Desvălirea bustului Dr. X. Manolescu. (Cu ilustraţie).
PAGINA COPIILOR:
Neculcea, Răsbunâri. (Cu ti ilustraţiuni).
ILUSTRAŢI UNI:
Ciobănaş, — Ţiganca dala Ghcrgani. de pe tablourile pictorului X. Gri-gorescu; Vederi din Bucureşti: Strada Şelari.
ACTIVITATEA SOCIALĂ A IPREOŢILORjŞI ÎNVĂŢĂTORILOR
Chestiuni pentru conferinţele lunare ale corpului didactic primar: Get., Folosul recreaţiunilor. —-.Note bibliografice pentru alte chestiuni.
Diaconescu Gheorghe, Monografia Şcoalei din Cordăreni. comuna Pomeni, jud. Dorohoi.
Cronica: Cerc cultural. — Mulţumire.—Bibliografie.
^
www.dacocomanica.ro
www.dacoramaiiica.ro
Boalele iscate din*saf8ptarea proastă.
Doamne, mulţi copii mai mor Ia noi. clin pricină că nu sunt hrăniţi aşă cum trebue! Unele mame îşi inchipuesc că c destulă jertfă pentru ele că au purtat 9 luni copilul în pântece şi de aceea abia aşteaptă să se uşureze de această povară şi îşi încredinţează copilaşul lor unei nenorocite de doici, fără să mai bage de seamă dacă doica e sănătoasă sau ba, dacă are sau nu lapte in deajuns şi dacă acesta este sau nu de bună calitate. Aceste femei, în cazul când nimic nu le-a împiedecat, să-şi alăpteze singure copiii, nici n’ar merită ca să mai audă din gura copilului lor cuvântul dulce de «mamă». Alte mame îşi închipuesc că e tot una dacă dau copilului ţâţă ori îl hrănesc cu lapte de vacă, cu bibironul, iar altele insfârşit nici nu se mai uită cât de mititel şi de plăpând e copilaşul lor şi ii dau să guste şi el din tot ce mănâncă la masă.
Dar dacă doica e bolnavă, să zicem de boli lumeşti, ori de oftică, aşă e că dă boala şi copilului, care ori moare ori se schilodeşte pentiu toată vieaţa?
Nici un f l de lapte nu-i prieşte copilului aşă de bine ca laptele mamei lui şi încă şi acesta dat cu regulă şi cu socoteală, cum vom vedeâ. îndată ce se calcă aceste re-gule, copilul se îmbolnăveşte destomah sau de maţe, sau de amândouă deodată, şi poate muri dacă nu e îngrijit cum trebue.
1. Dilatarea de stomah. Ce se întâmplă cu o băşică ce
312
A LBIN'A
se umfla? Ea se măreşte, se dilată, dar pereţii ei se subţiază. Tot aşa e şi eu stomahul, mai ales la copiii hrăniţi cu bibi-ronul, dacă li se dă prea mult deodată: stomahul mai întâiu aruncă prisosul afară, dar dacă lucrul se repetă, stomahul se dilată şi se îmbolnăveşte, iar copilul nu mai poate mistui ei varsă mereu şi slăbeşte, iese neregulat afară, — urdinează sau e constipat, bea apă multă şi are dureri la stomab şi râgâeli, iar burta e umflată.
2.	Vărsăturile şi urdinarea. Când copilul şi-a stricat stomahul şi maţele printr’un lapte de proastă calitate, ori rău păstrat, or i dat fără socoteală, el nu mai poate mistui şi varsă ori iese afară nemistuit, uneori verde, alteori apos şi cu miros foarte urit de ouă clocite, iar uneori chiar cu sânge şi muci, şi poate muri Toarte iute de această boală.
3.	Dureri lu maţe (mâtrici,). Când vedeţi un copil că îşi freacă picioruşele şi ţipă, llţi cu luare aminte, căci iar şi-a stricat stomahul sau maţele, fie că nu i s’a dat regulat să sugă, sau căi s’a dat cu bibironul un lapte stricat sau plin de necurăţenii, de microbi, etc., sau căi s’a dat să mănânce ceva nepotrivit cu stomahul lui. Copilul e uneori constipat,
• iar alteori iese afară prea des şi urit, verde ori brânzos.
4.	Cnmtipaţia, vânturile şi ieşirea şezutului. Când copilul nu iese cu scaunul cel puţin odată pe zi, atunci a constipat, fie din cauză că mama ori doica are laptele prea subţire fie că nu e hrănit cu regulă.
El are dureri la burtă, e neliniştit, doarme prost sau chiar cu spasmuri, ţipă, se screme, are vânturi sau gazuri puturoase şi uneori din cauza scrementelor îi ese şi maţul şezutului.
5.	Mărgărintărelul. mirare. La copiii cărora nu li se curăţă gura înainte de a li se da să sugă, sau li se dă hrana de proastă calitate, se pot ivi nişte pete albe pe limbă, pe cerul gurci, pe buză, în gură şi se pot duce în cât până în stomab, iar copilul poate şi muri, dacă nu e îngrijit. Mucigaiul acesta este molipsitor şi slăbeşte foarte mult copilul, căci acesta nu pnate suge din pricina durerilor din gură.
Copilul alăptat cum trebue şi îngrijit astfel cum numai o mamă adevărată poate s’o facă, este ferit de toate boalele şi de toate neajunsurile.
(Va urina).	Dr. D. Paşcanu
Pătârlagele-Buzău.
www.dacoromamca.ro
Ciobăna.ş
(Depe un tablou al pictorului N. Grigurescu).
www.dacQFomanica.ro
Şi a mers, a mers din sat în sat, din oraş în oraş, tot întrebând de palatul vântului.
Pe atunci, vezi nu era ca amu zilele scurte, anii scurţi ca amu, o zi era socotită un an, şi un an un veac, şi oamenii cari trăiau câte 4—5 veacuri ziceau că au trăit patru cinci ani. Şi a mers ea, şi a mers, tot întrebând din sat în sat, din târg în târg, unde e palatul vântului de primăvară, însă nimeni nu-i dădu nici un răspuns; însă iată că după un număr de vreme ajunse la un munte. Aici eră o văgăună că încăpea încă două sate şi la gura ei şedea un uriaş pe brânci, şi când suflă tot năsipul din drum îl ridică în cer şi bolocăniă norii, mânân-du-i cu urgie şi uragan dintr’o parte în alta a lu-mei; iar când iar trăgeâ sufletul, toată vieaţa din flori, din copaci o înfiorâ, şi-i făceâ să se vaiete. Fata poposi înaintea lui şi întrebă:
— Bădişorule, dacă nu te superi, nu cumva ştii unde e palatul Vântului de primăvară!
Apoi acela e frate-miu mezinul, răspunse omul, da până acolo mai e. Trebue mai întâiu să dai de frate-miu cel mijlociu Crivăţul, şî-apoi s'ajungi la mama, acasă, la Vremea, unde şeade şi mezinul. Ia-o înainte, treci printre munţii iştia şi ai să dai şi de el. Da
www.dacoramanica.ro
ALBINA
i51 5
îmbracă-te bine, că eu sunt cum sunt, da când te-oi apropia de dânsul îţi degeră scuipatul în gură. Da nu te-am întrebat cam ce ai cu mezinul. Şi fata îi spuse jetiea.
—	Cam face el de-astea, grăi uriaşul, da de, du-te să vă înţelegeţi.
r* 1 Şi fata, după ce se îmbrăcă cu nişte straie mai groase, o porni printre munţi şi se sui pe o potecă printr’un munte înalt şi când privi în zare, nu se vedea lumea, aşâ viscolea şi omăt, şi cu cât înainta îi venea un duh de frig. Şi a coborît, şi-a dat de câmpul cela, şi-a mers prin viscolul cela care o ardea la inimă şi ajunse la alt munte cu o scorbură în care încăpeau trei sate şi pe brânci stă un urieş încruntat. Ghiaţa şedea lâ nasul lui ca nişte stâlpi şi părul şi mustăţile îi erau numai pari de ghiaţă şi când suliâ îngheţa norii pe cer şi îi făcea să ningă, şi luă ninsoarea şi o amestecă cu omătul depe câmp şi ia aşâ o făcea val vârtej, de părea că vrea să facă lumea vălătuc, apoi luă norii de omăt şi ii trimetea cine ştie unde, de lăsau omăt, şi ger, şi’viscol. Şi în adevăr când ajunse Nalba, lângă urieş’ numai inima eră caldă într’însa.
—	Ce vrei, fată hăi, îi grăi urieşul.
—	M’a trimes fratele Mintale, acela care mână norii cu vânt, să-mi spui unde e palatul Vântului de primăvară.
—	A ha. grăi Crivăţul, te-a trimes frate-miu Uraganul, bine, sui în vârful muntelui istuia, că eu până atunci am să stau, am să mai dorm o ţâră; iar când îi ajunge în vârf să ţipi odată, c’apoi eu mă trezesc. Apoi de-acolo se face Ardealul, ţara florilor şi a cântecelor, şi de-acolo ai să vezi palatul mamei noastre Vremea strălucind la soare, când mai frumos ca aurul, când mai închis ca fierul. Acolo să te duci, da să te îmbraci mai frumos.
Şi în adevăr, Nalba văzu într’un cotlon de cer, palatul Vremei, din el răsărea şi apunea soarele şi luna, şi merse într’acolo, da pe unde trecea, eră numai oi, şi cântece, şi iarbă verde, şi din colţul cela de lume, din fundul Ardealului, venea o boare dulce
www.dacaromanica.ro
316
ALBINA
caldă şi înviorătoare, şi pe unde trecea erau numai Hori, cari de cari mai alese şi fata trecu mai departe, ajunse la palatul Vremei; sus eră căptuşit cu aramă, încăperile cu aur, iar pe scara palatului cosea vremea scoarţe pentru cele patru fete ale ei: Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna. Tocmai atunci cosea o scoarţă pentru fata’cea mai mică Primăvara, pe care voia s’o mărite după Zmeul Stâlpul Apelor, acela care orândueşte drumul apelor şi le turbură şi le linişteşte. Şi cosea şi băteâ flori după Hori, cari de cari mai minunate, şi vremea tot nu eră mulţumită, îi mai trebuia o floare, voia o floare să în-vrâsteze aşa scoarţa, încât să nu semene cu florile altor scoarţe şi nu găseâ: plesnea cu ciudă din degete, sta cu fruntea rezemată în pumni şi nu găseâ nimic potrivit.
Nalba bătu la poartă.
—	Cine-i? întrebă vremea.
—	Om bun, răspunse fata.
—	Intră.
—	Bună vremea, îi grăi fata.
—	Da de unde răsărişi, fetico, îi grăi Vremea, căci şi pe aici e lume, dar ca tine ba. Miroşi a om străin.
—	Nu te supără mamă, îi vorbi fata, aici sade Vântul Primăverei?
—	Aici, da ce ai cu dânsul, că de când sunt eu, neam de neam de om nu a întrebat şi acum tocmai tu te găseşti să întrebi de el.
—	Apoi nu te supără, mamă. Eu sunt fata unor oameni nevoiaşi din satul Dorna, din judeţul Suceava, părinţii mei nu au avut copii şi s’au rugat lui Dumnezeu mulţi ani să le dea unul şi tot n’au căpătat. La urmă, mama s’a rugat într’o primăvară vântu-iui şi a zis:
Vântule, daca-i face tu să am eu o fetică, ţi-o dau ţie de nevastă.. .
—	Ştiu, ştiu, i-a răspuns aice Vremea. Acum ştiu. Tu eşti fata ceea care te-a rugat părinţii să rămâi acasă şi nu ai vrut.
Da tu nu ştii că lacrămile părinţilor, aşâ ajung
www.dacoFomaiiica.io
ALBINA
317
pe copii, mai râu ca ranele Egiptului. De aceea, am să le ascult ruga, să nu ai parte de a te cunună cu drăguţul tău, că atâta e, pe cât e de sburdalnic şi nebun, îi mai trebue şi nevastă! Ştii că mie îmi trebue o floare la scoarţa fetei mele şi n’o găsesc, îmi trebue o floare rară şi cu nume necunoscut până acum.
—	Cum te ehiamă, întrebă Vremea.
—	Nalba.
—	Aaa, iată chiar şi un nume neştiut până acum.
—	Nalbă să fii, şi Vremea svârlind şi pânza peste fată, o prefăcu într’o floare înaltă cu fruntea lată, crestată, cu florile galbene şi roşii, şi îi puse numele Nalba, din care rupând o floare o cusu la cerga primăvării.
Dar nu mult. iată că veni şi Vântul primăveri şi întrebă.
—	Mamă Vreme, ce miroase a om străin?
—	Cum să nu miroase, îi zise Vremea, daca a venit Nalba ta pe-aici.
—	Unde-i? întrebă el.
- A fost şi s’a dus, fugi şi-o caută.
—	Las că o găsesc eu, şi-a zis dânsul, şi a fugit s’o caute, dar n’a găsit-o; şi-a venit iar şi a întrebat pe maică-sa:
—	Mamă, n’a mai venit?
—	Atunci, Vântul primăverii a prins a colindă lumea, cercetând dacă nu e pe undeva ursita lui. Dai- nu-i dădu nimenea nici un răspuns.
Şi de-atunci, nici până azi nu ştie că maică-sa, Vremea a prefăcut-o în floare, dar’ nici Nalba nu poate s’ospuie; ci cum simte în vremi deseară Vântul primâverei, îşi pleacă capul supărată şi nu poate zice un cuvânt iubitului ei.
O fi, n’o fi aşâ, singură Nalba poate s’o spue; iar noi ne mulţumim cu povestea. Şi dacă glasul ei tainic nu e auzit decât de năzdrăvani, apoi de bună seamă, că ei au spus-o şi celora care mi-au povestit-o mie de-am scris-o. şi cu asta, încălecaiu pe-un rod de fag si v’am spus-o cu mult drag.
(Sfârşit).___________________ Ion Dragoslav.
www.dacaromanica.ro
începutul cercetărilor spre polul nordic
Fridtjof Nansen a scos o carte nouă despre ţinuturile polare. A publicat-o în limba germană supt titlul de „Ne-belheim“. Tot de el este şi „Spre Pol!“
Arată împărăţia ceţei şi istoria descoperirilor făcute în acele părţi.
A alege cunoştinţele cele mai vechi din noianul de basme şi închipuiri în cari sunt învăluite, e greu.
Bine zice acest îndrăzneţ şi deştept cercetător suedez al ţinuturilor polare, că omul neluminat nu este în stare să facă deosebire între cele închipuite şi cele aevea, între cele ce ştie şi ce crede, între ce-a văzut şi păţit şi între tălmăcirea acestora. Doar şi la oamenii luminaţi e obiceiu de a astupă lătunoaele cunoştinţei cu închipuiri.
In timpurile vechi, oamenii civilizaţi, cari trăiau în Grecia şi Italia nu ştieau nemic despre ţinuturile dela Miază-Noapte ale Europei. Abia ici şi colo licăreşte şi câte-o cunoştinţă printre închipuiri.
In timpul strămutării popoarelor încep a se înmulţi cunoştinţele, pe urmă negoţul le sporeşte şi mai mult. Scandinavii—locuitorii Suediei, Norvegiei şi Danemarcei, — cei dintâi au făcut călătorii mari şi cucerit, nu numai în Apusul şi în partea de Miază-zi a Europei, dar şi spre Miază-Noapte păn la Marea Albă, insulele dela Miază-Noaptea Scoţiei pân la Islanda, apoi pan la Groenlanda şi ţinuturile de azi ale Canadei şi ale Statelor Unite.
Prin scrierile regelui Alfred şi ale lui Adam din Brema, descoperirile Scandinavilor au pătruns în Europa de mijloc şi Miază-zi.
In partea din urmă a vrâstei de mijloc, aceste desco-
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
319
periri le uitară, pân şi înşişi Scandinavii. Se păstrară amestecate în tot felul de basme şi lăsară urme pe hărţile timpului.
Englezii, ucenicii Scandinavilor, s’au deprins a călători mai întâiu către Islanda, apoi mai departe. Pân şi Portughezii şi Oristofor Oolumb au căpătat îmbold la cercetarea Oceanului şi a ţărilor depărtate tot dela Scandinavi.
Cabot a descoperit America de Miază-Noapte, unde Scandinavii fuseseră. Corte Real a descoperit Scoţia nouă, Portughezii şi Englezii au ajuns pân la Groenlanda şi mai departe.
Despre ţinutul din jurul polului, unii credeau c’o fi vreo insulă mare, alţii un cerc de insule în jurul unei mări veşnic frământate, alţii că e mare adâncă.
Au înţeles însfârşit, dela o vreme, oamenii că ţările descoperite dincolo de Oceanul Atlantic nu sunt din Asia, ci fac parte dintr’un Continent nou sau parte de lume deosebită. Deci, s’au gândit să găsească drum plutitor pe la Miază-Noapte de America pân la Asia şi tot asemenea pe la Miază-Noaptea Asiei pân la America. Norvegienii au căutat mereu drumul pe la Marea Albă, căci prin Oceanul Îngheţat s’ar fi scurtat călătoria în China şi India.
Folos n’au tras ţările din aceste cercetări, dar cuno-şţinţele despre Pământ s’au îmbogăţit. Şi stăpânirea Mărilor a căpătat-o Anglia prin ajutorul marinarilor deprinşi cu aceste grele şi primejdioase lupte cu natura.
I.
Caii care nu pot mânca
Sunt unii cni ligavi, sau devin lingavi după un timp oarecare; nu mănâncă grăunţe, nici fân, nici pae decât cu mare greutate. Din această pricină slăbesc văzând cu ochii şi se inoae la ham.
Cauza acestei ligăveli este datorită de cele mai multe ori colţilor cari se fac pe marginea măselelor; aceştia crestează gura pe dinuăntrn, făcându-i nişte răni cât se poate de dureroase şi cari nu se pot vindecă până ce colţii nu vor fi tăiaţi sau piliţi.
Această operaţie se face mai cu pricepere de către veterinari, căci potcovarii de multe ori rup limba calului, neştiind cum să umble în gură.
(Veterinarul).
www.dacoromaiiic&jx)
I
CUM SĂ-MI CRESC COPILUL?
— Mic sfătuitor pentru mamele tinere —
(după IOHANES HAASE)
Exemplul
Exemplul este mijlocul cel mai bun pentru educaţie, mult mai eficace şi mai cu efect decât învăţătura, sfatul ori bătaia.
Sunt mulţi părinţi cari găsesc patimile şi greşelile lor şi la copii şi încă întră) măsură mai mare. Dacă, din nenorocire, trebue să faci şi tu această dureroasă descoperire, fii mai aspră cu tine însuţi de-aci înainte. Copilul să nu audă sau să vadă Ia tine nimica rău, ca să poată urmă totdeauna exemplul tău.
Trăeşte în faţa copilului o adevărată vieaţă creştinească; dar nu un creştinism care constă numai în simţirea si vorbele creştine, ci un creştinism care constă în faptele credinţei şi dragostei creştine, un creştinism care să se vadă în vieaţa şi faptele tale, aşa în cât oricine să vadă că tu eşti adevărat creştin cu inima şi cu sufletul.
Creşte-ţi copilul, pregătindu-1 pentru cer şi va fi atunci pregătit şi pentru pământ. Dar Dumnezeu îţi face o mare bucurie, lăsându-te să te bucuri de copil aici pe pământ, şi regăsindu-l apoi înaintea tronului Său în cer. ’
(Sfârşit).	Mihail N. Popescu.
www.dacaramanica.ro
albina
321
Cum atacă mana via
In imul din nuaneride trecute ale revistei noastre am reprodus un articol al d-lui prof. dr. Miiller Thurgau, cu privire la experienţele, ce le-a făcut asupra modului cum să întinde ciuperca manei la vie. Din experienţele d-lui Prof. Miiller Thurgau, şi din condusiunile. ce trage rezultă, că ciuperca atacă foaia de viţă totd’auna pe faţa sa de dedesupt. D-sa mai conchidea—cum eră şi logic de altfel—că până acuma s’a procedat greşit, căutând să se stropească cu zeamă bordeleză, sau cu alte preparate cuprioe suprafaţa superioară a foiei, şi că pe viitor va trebui să schimbăm procedeul.
Intr’o cronică recentă a revistei Le Progres agricole et viticole d-1 L. Degrully, relevând articolele d-lui Miiller Thurgau, spune că ar fi să ne precipităm, ca să condamnăm nişte tratamente care de 25 de ani ne au dat rezultate satisfăcătoare, afară de anul trecut când atacul a fost atât de violent.
De altfel experienţele făcute de d. Miiller Thurgau, au mai fost făcute şi de alţii. In special d. Millardet s’a ocupat de aproape, şi D-sa nu a ajuns tocmai ia rezultatele la care a ajuns d. Miiller Thurgau. D4 Millardet a constatat încă din 1887, că suprafaţa inferioară este mult mai uşor atacabilă decât cea superioară, dar nici aceasta nu şă bucură de indemnitate. Astfel la Chasselas, care este una din varietăţile cele mai rezistente la boaiele cryptogamice faţa inferioară a dat 97 focare, pe când faţa superioară numai 3.
Prin urmare un fapt este bine stabilit: că infecţiunea se face mult mai uşor pe la faţa inferioară a foiei, când sporii de mană pot cădea pe această faţă, şi se pot fixa, şi în fine pot găsi picătura de apă necesară germinaţiunii lor.
Fără îndoială că faţa inferioară a foiei, neavând cuti-culă, fiind plină de stomate şi mai adeseaori acoperită cu perişori sau puf, ca teren e mult mai proprie pentru sporul ciupercii. Dar acest teren nu e suficient, căci ciuperca trebue să se fixeze, şi îi mai trebue şi o picătură de apă ca să germineze.
Sau Millardet în experienţele care le-a făcut a mai constatat, că majoritatea sporilor cad pe suprafaţa superioară a foilor şi probabil că acesta a fost motivul ca cu toate că procentul infecţiunei feţei inferioare a fost de 97 la sută, el a recomandat a se stropi faţa superioară.
Dacă judecăm lucrurile cum sunt în natură, atunci vom vedea că marea majoritate a foilor unei viţe stau cu faţa superioară în sus, şi prin urmare aceasta este faţa, care primeşte cei mai mulţi spori. Cu ocaziunea legatului lăstarului, sau facerei plevilii, multe din foi rămân cu faţa inferioară în sus, şi atunci, dacă celelalte condiţiuni sunt îndeplinite, in-
www.dacoromanica.ro
322
ALBINA
molipsirea poate avea loc foarte repede şi boala se poate întinde cu cea mai mare iuţeală.
De altfel faţa superioară a foaiei, luându-şi o poziţiune orizontală sau oblică, fixarea sporilor pe ea se poate face mai cu înlesnire. De asemenea nu trebue să scăpăm din vedere, că şi picăturile de ploaie sau de rouă se fixează şi stau mai bine pe faţa superioară a foiei.
In rezumat deci, deşi faţa superioară a foiei nu prezintă un teren atât de propriu pentru germinarea sporilor manei, ca faţa inferioară, dar dat fiind că pe ea se găsesc cu mai multă uşurinţă celelalte eondiţiuni împlinite ne face să credem că atacul sau molipsirea se produce mai de multe ori pe la faţa superioară.
Ca înehoere, podgorenii nu trebue să părăsească tratamentele cuprice, care le-au dat şi până acuma. Bineînţeles că dacă pot stropi şi faţa inferioară a foilor, nu fac rău; dar pentru ea să fie cât mai bine feriţi, e recomandabil ca faţa superioară să fie bine stropită, în picături cât mai mărunte şi egal împrăştiate. Deaspmlenea vor căută ca soluţiunile să le facă puţin acide, sau neutre, după cum cred că molipsirea se poate produce mai curând sau mai târziu. Soluţiunile puţin acide, au efecte imediate dar de scurtă durată, căci oxidul de cupru în stare născândă se formează curând; tratamentele neutre din contră au efectele mai încete, dar eficacitatea lor e mai lungă, fiindcă la aceste preparate oxidul de cupru în stare născândă se formează mult mai încet. Eficacitatea tratamentelor, care de 25 de ani se aplică pe faţa superioară a foiei, depinde tocmai de faptul dacă zoosporui ciupereei găseşte sau nu picătura de apă în care are să încolţească, otrăvită cu oxid de cupru format din descompunerea substanţelor din care e formată zeama.
(După iev. Viticolii Horticola şi Airricolă).
Peţitul în Olanda. In Olanda, când un flăcău merge în peţit la casa fetei, bate în uşe şi cere foc să-şi aprindă ţigara. Acesta e primul pas care are de scop, să atragă atenţiunea părinţilor fetei asupra viitorului ginere. Acest lucru se repetă a doua şi a treia oară. Când peţitorul nu le place nici părinţilor, nici fetei, nu i se dă focul cerut; ladincontră este poftit în odaie, unde flăcăul bine primit îşi fumează ţigara întragă. Dacă la a treia venire, fata ii aduce o nouă ţigară şi i-o aprinde eu mâna ei, aceasta însemnează că se invoeşte să-l iade bărbat. Urmează după acea logoilna celor învoiţi
www.dacQrQmanica.ro
Ţiganca dela Ghergani
I Depe un talilou al pictorului X. Grigoresru).
www.dacQFomanica.ro
FATA DE ÎMPĂRAT CU MÂINELE TĂIETE
— POVESTE —
Trftcu vreme la mijloc, pentru fata fără mâini şi feciorul de împărat îndeajuns de fericită, pentru bătrânii împăraţi iarăş nu mai puţin, iar pentru bietul împărat şi pentru afurisita Maştiha, plină şi sbuciumată de griji, de nopţi nedormite şi zile netihnite. Bietul împărat se gândiâ şi să strădănuiâ să afle unde i-o fi fiica. Şi fără ştirea împărătesei, trimise iscoade, trimise cercetaşi plătiţi şi răsplătiţi, să-i caute fiica, dar niciunul nu-i putea aduce vre-o veste care să-l liniştească. Iar maştiha pe de altă parte se frământă, şi se sbuciumâ de către duhul cel rău al diavolului (cruce de aur cu noi) cum să facă, cum să dreagă să-i strice fericirea fetei şi să-i puc capăt zilelor.
In vremea asta, în împărăţia unde eră fata se schimbaseră lucrurile. De unde eră bine şi cu toţi trăiau în pace, un alt împărat se ridică cu răsboiu asupra împăratului. Iar împăratul, când să plece la răsboiu, că deşi eră bătrân tot nu se da, i-a zis feciorul ci că: Destul, tată, te-ai răsboit Măria Ta, acum mi-e mi-i rândul mie. Nu de alta dar mi-ar fi ruşine ca matale^ la bătrâneţe, să te lupţi încă, pe când eu ca un coconaş să stau acasă cu mâinile in sân!
Iar împăratul, văzându-1 că de bun cheful lui să trage la răsboiu, ci-că tare s'a veselit de vorba asta cu tâlc a feciorului, şi buourându-se că Dumnezeu l-a dăruit cu asemenea probă de fecior viteaz şi curagios i-a dat binecuvântarea lui, şi feciorul de împărat plecă ’n fruntea oştilor la răsboiu, (stee-i Dumnezeu sfântul în ajutor!) petrecut de ochii în lacrimi ai tinerei împărătese fără mâini. N’a trecut multă vreme, ci când i-a venit vremea, fata de împărat în urma lui născu, măi tată. doi băieţaşi, doi îngeraşi nu altceva.
Când îşi văzură nepoţii şi împăratul şi împărăteasa aşa de rumeni şi de gingaşi, de să-i tai cu un fir de aţă, nu mai ştiau unde se afla de bucurie! Pe mică pe ceas, se întrebau
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
325
unul pe altul, că dacă dorm, că dacă n’au plâns; deşi fiecare îi văzuse tot se duceau să-i mai vadă. Iar micuţii cu zâmbetul lor nevinovat priviau în ochii bătrânilor aşa de dulce şi de drăgălaş, că şi împărat şi împărăteasă stăteau ca nemişcaţi înaintea lor, neîndurându-se să se mai ducă. Şi găsiră cu cale şi împărat şi împărăteasă, că este lucru nimerit de a scrie carte şi iubitului lor Ou despre această veste îmbucurătoare.
Dacă scrise împăratul, dădu scrisoarea unui soldat cu poruncă să o duca la fecior pe câmpul de bătaie, şi-a mers soldatul zile întregi şi săptămâni întregi, până ce în cele din urmă căzu mort de osteneală la o curte împărătească. împărăteasa care, feţii mei. eră tocmai maştiha despre care spune povestea asta. văzându-1 pe soldat, îl întrebă de unde e şi unde se duce, ispitindu-1; iar soldatul spuse tot de-a tir a păr cum şi de unde vine, ce şi unde se duce. Şi maştiha când văzu că pe ceea de care nu mai încăpea în lume o are ’n mână, să crape de bucurie şi mai multe nu! De grabă dădu poruncă să-i dea soldatului de mâncat şi de băut şi pat de hodină. Iar când soldatul, pus la cale cu toate, doborît şi de osteneală dar şi de băutură, adormi buştean, ea îi luă scrisoarea .şi după ce o citi şi se umplii de ciudă văzând că fata eră cum nu se poate mai fericită, ba încă şi mamă a două odrasle împărăteşti, scrise altă scrisoare pe cum că n’a născut doi băieţi, ci doi ţânci. Şi că ei (adică împăratul şi împărăteasa) aşteaptă ce să-i facă?
Dacă-i s’o gonească, s’o gonească, dacă-i s’o omoare, s’o omoare!
Şi după ce făcu ea aşâ ca scrisoarea să nu se cunoască de loc, că a umblat cineva la ea, o puse iar de unde o luase dela soldat. Iar soldatul când se trezi, mulţumind de găzduire, plecă mai departe să ducă veste împăratului. Si când a ajuns şi când ii dădu scrisoarea trimisul lui tată-său, şi când a cetit-o el, faţa i s’a făcut ca hârtia din mână.
Au doară câne sunt eu să am parte de ţânci! îşi zise el în întristarea şi mâhnirea lui. Dar par’că ceva din sufletul lui îi spunea, că nu se putea să fie aşâ; şi scrise el scrisoare pe cum ca să nu-i facă nimic, ci să lase să o vie s’o judece el, ca una ce-i eră soţie şi el soţ.
Soldatul nătâng se întoarse îndărăt şi o ţinu întins până la împărăţia maştihăi unde ştia că-1 aşteptă mâncarea şi băutura, dar mai mult maştiha. Mânai, bău şi adormi, iar maştiha puse iar mâna pe scrisoare şi, neplăcându-i cum o scrisese tânărul craiu, o scrise ea in alt chip, cum că nu cumva să o găsească pe împărăteasa cea fără lege în vieaţă când se va întoarce el, ci să o omoare cu odraslele ei cu tot, ori să o trimeată în lumea lui Dumnezeu, să-i tacă ce vor şti, numai el la curtea lui să n’o afle când s'o întoarce. Şi puse scrisoarea binişor de unde o luase, iar soldatul, sculân-
www.dacQFomamca.ro
326
ALBINA
du-se plecă, mulţumind de găzduire, să ducă răspuns. Când bătrânul împărat ceti slova lui fli-său, întâia oară nu pricepu nimic.
O mai citi a două oară, nici atunci. îşi mai şterse ochelarii, îşi mai frecă ochii, că ce naiba eră treaz nu visă, dar şi-a treia oară tot aşâ eră: negru pe alb. Când văzu bătrânul craiu in cele din urmă şi vedea că alt chip nu-i pe bar-ba-i albă ca argintul, prinse a se strecură boabe albe de mărgăritare...
Şi spuse şi împărătesei porunca lui fiu-său şi plângeau bieţii de ei ca doi copii pe ascuns de fată, chibzuindu-se intre ei ce să-i facă, să-i spuie ori să tacă!
Fata insă îi vedea tot plânşi, tot posomoriţi şi tot fe-rindu-se de ea... şi în cele din urmă fata îi întrebă simţind că tot ea trebue să fie la mijloc.
—	Mă rog, tată şi mamă, ce aveţi de vă feriţi de mine t Spuneţi-mi pe şleau, că ce mi-i scris în frunte mi-i pus şi ce-oiu păţi cu nimeni n’oiu împărţi. Da şi împărat şi împărăteasă tăceau şi ce aveau de spus nu spuneau. Atunci începu şi fata a câtă galeş şi a-şi umezi ochii, căci par’că-i spunea inima sărmănica, că tot pentru dânsa eră ce eră, şi numai bine nu.
Azi aşâ, mâine aşâ, în casa împărătească în locu bucuriei de mai înainte se încuibase scârba şi supărarea. Atunci împăratul holărît să o curme odată şi să-i pună capăt, îşi luă inima in dinţi şi-i spuse fetei de cum şi ce scria in scrisoarea ce-o trimise fiul său.
Fata, cum auzi, zise oftând:
—	Iaca, ce-i şi cumu-i, tătucăşi mămucă,aşâ-i pesemne soarta mea! Să nu mă pot bucură şi eu în lumea asta de ce mi-i drag. şi decât să vă căşunez supărare şi să vă pricinuesc cine ştie ce neajuns şi ca să suferiţi măriile voastre pentru mine, nevinovaţi fiind, m’o bate unul Dumnezeu, mai bine mă duc eu. Şi nici că mai vru să mai stee. Nu şi nu că se duce şi s’a dus, feţii mei, cu băeţaşii aşezaţi unul la o ţâţă de împărat şi altul la cealaltă ţâţă de împărăteasă, s’au dus in lumea largă, purtându-şi odoarele şi necazurile.
Iar puţin după asta, tânărul împărat biruitor se intorceâ •acasă voios, în fruntea oştilor, şi când auzi el că draga lui împărăteasă plecase in lume nu cu doi ţânci ci cu doi băieţaşi ca doi îngeraşi, şi când mai văzu el şi scrisoarea, care spunea altfel de cum scrisese el. începu a prinde firul acestei întâmplări şl pricepu şi el şi bătrânii împăraţi că fata eră nevinovată şi pe nedrept urgisită, şi că numai o inimă duşmană şi haină, numai un sullet câinos se amestecase să strice cuibul a doi fericiţi şi pacea, liniştea unei căsnicii, bucuria şi mân-gâerea unor bătrâni. Şi asta era, cum vedeţi, numai trebu-şoara maştihăi, n’ar mai fi răbdat-o Cel de sus!
www.dacQramanica.io
ALBINA
327
împăratul acum toată vremea şi-o petrecea căutând şi iscodind de nu cumva s’a aflat şi de nu cumva s’a văzut o femee aşii cu doi prunci la sân şi in ce parte a lumii. Dar toată truda lui eră în zadar, căci veşti despre soţie nu i-a fost dat să afle.
Să ne întoarcem acum cu cuvântul din poveste să vedem bietei fete cum îi este?
Ea cu pruncuşorii la sân merse cât merse, până ce ajunse într’o pustietate. Acolo cum şedea şi se odihnea, Maica Domnului la dânsa veniâ, în chip de călugăriţă, şi durerea îi alină. A întrebat-o călugăriţa:
—	Da unde te duci, tu feticocu pruncii la sân? In lume, măicuţă, că iacă ce-i şi cum. Şi-i povesti toată întâmplarea, de până aici, şi când mântui Maica Domnului, dete cu toiagul în pământ şi isvori un isvor şi zise Maica Domnului:
—	Vâră-ţi, fiică, mâna dreaptă in astă apă. Şi cum o vârî, Maica Domnului făcâ semnul sfintei Cruci şi zise:
—	Acum scoate-o! Şi scoase fata mâna întreagă cum fusese mai înainte.
(Va urma).	Petru Gh. Savin.
VEDERI DIIV BUCUREŞTI
Strada Ş.'lari.
www.dacaramamca.ro
CRONICA SĂPTĂMÂNII
(9 Noemvrie—16 Noemvrie)
DIN ŢARĂ
Sosirea M. Lor Regelui şi Reginei în Capitală.—.Maiestăţile Lor Regele şi Regina au sosit în Capitală Duminecă 13 Noemvrie, cu un tren special din Sinaia.
Maiestăţile Lor au fost întâmpinate în gara de Nord de Alteţele Lor Regale Principele Ferdinand şi Principesa Maria, de d-nii miniştri, de înaltul cler, de d-nii ofiţeri şi funcţionari superiori.
Dela gara de Nord, Suveranii şi Alteţele Lor Regale au plecat la Palat în automobile.
Deschiderea Parlamentului. — Marţi 15 Noemvrie s'a deschis sesiunea obişnuită a Corpurilor Legiuitoare. La orele 11 s’a oficiat un tedeum la Mitropolie, în prezenţa membrilor Sf. Sinod, a d-lor miniştri, deputaţi, senatori, înalţi magistraţi şi funcţionari ai statului şi ofiţeri generali.
După sfârşirea serviciului divin, d-nii deputaţi şi senatori s’au adunat în sala Adunării Deputaţilor.
La orele 12 soseşte M. S. Regele, însoţit de Alteţele Lor Regale Principele Ferdinand şi Caro], şi este întâmpinat de d-nii miniştri şi de biurourile Corpurilor Legiuitoare.
M. S. Regele, se urcă la tribună şi dă citire mesagiului regal.
In tribuna prezidenţială asistă şi A. S. R. Principesa Eli-sabeta.
In urmă, d. preşedinte al consiliului de miniştri declară deschisă sesiunea Corpurilor Legiutoare.
Iată textul mesagiului:
„Domnilor Senatori,
,.Domnilor Deputaţi,
„Deschizând astăzi a doua sesiune a -legislaturii actuale, „simt o deosebită mulţumire de a Mă vedea din nou în mijlocul reprezentanţilor Naţiunii.
„Doresc mai întâi de toate să exprim şi în faţa Dom-„uiilor-Voastre cât de adânc recunoscător sunt pentru toate „dovezile de iubire şi devotament cu cari am fost întâmpinaţi „cu prilejul călătoriilor Noastre întreprinse în cursul anului
www.dacoromamca.ro
ALBINA
329
„prin o mare parte a tării. Pretutindeni reprezentanţii districtelor, însoţiţi de cetăţeni în număr covârşitor, au venit „să Ne salute cu dragoste şi cu atât entuziasm, încât am fost „mişcaţi până în fundul inimii. Mai ales a doua Mea Capitală „Ne-a primit cu o căldură ce nu o vom uita.
„Fericit am fost că am putut fi faţă împreună cu întreaga Mea Familie la frumoasele serbări jubilare ale Uni ver-„sitătii din Iaşi şi am putut arăta astfel viul interes ce L-am „purtat totdeauna desvoltăi'ii intelectuale a scumpei noastre „Patrii. Prezenta atâtor delegaţi trimişi de vechile şi renumitele Universităţi din străinătate spre a aduce felicitările lor „a dat o mare strălucire acestor serbări şi a învederat importanta la care a ştiut să ajungă România în aşa scurt timp „întru răspândirea şi înaintarea culturii generale.
„Zilele de sărbătoare de la Iaşi au primit o deosebită însemnătate prin atenţiunea Maiestăţilor Lor împăratul şi Re-„gele Francisc Iosif şi împăratul Nicolae II, cari au binevoit „a însărcina Trimişi extraordinari spre a-Mi aduce asigurările lor de prietenie. Această nouă dovadă de deosebitul interes al Maiestăţilor Lor pentru Noi Mă indatoreşte la cea mai „vie recunoştinţă.
„Domnilor Senatori,
„Domnilor Deputaţi,
„In răstimpul de la închiderea sesiunii trecute, un grav „conflict a isbucnit între două mari Puteri, cu cari suntem în „cele mai bune relaţii. Situaţia noastră ne-a impus de la sine „şi fără anume declarare o neutralitate absolută, care ne dă „putinţa de a contribui şi noi la împiedicarea oricărei turbu-„rări a păcii în Peninsula Balcanică. Putem privi dar cu li-„nişte şi încredere viitorul, fiindcă România este înconjurată „de simpatiile generale şi raporturile sale cu toate Statele „sunt din cele mai cordiale.
„In aceste vremuri cam înnourate, starea finanţelor noastre este aşa de îmbucurătoare, încât putem îndestula pe o „scară mult mai largă trebuinţele armatei. Din an în an ea „face progrese simţitoare, dovedite din nou la marile manevre „din toamna aceasta, cu prilejul cărora trupele au arătat o „coeziune şi o rezistenţă care ne dau siguranţa că ostaşul ro-„rnân va fi oricând la înălţimea, chemării sale.
„Tăria armatei este însă strâns legată cu starea econo-„mică a ţării. Sunt dar încredinţat că Domniile-Yoastre veţi „urma cu toată sârguinţa opera socială începută în sesiunea „trecută şi vă veţi ocupa în deosebi de mijloacele spre a uşura „traiul la sate şi în oraşe. In acest scop se vor supune de în-„dată aprobării Domniilor-Voastre proiectele de legi pentru „vânzarea bunurilor de mână moartă la ţărani, pentru suprimarea reducerilor dela pensii, pentru desfiinţarea claselor de
www.dacaromamca.ro
330
ALBINA
„patente, cari nu trec peste 10 lei, şi pentru scutirea de impozit a chiriilor de la 300 lei în jos.
„Dintre legile organice ce se vor aduce în deliberările „Domniilor-Voastre, cea dintâi va fi legea pentru organizarea „meseriilor, a creditului şi asigurării muncitorilor şi legea încurajării industriei naţionale.
„O lege de mare însemnătate, care va înlesni într’un mod „simţitor nevoile populaţiei şi va asigură un mers mai regulat „şi mai repede al treburilor Statului, este acea asupra descentralizării administrative. Domniile-Voastre, luând această „lege în de aproape cercetare, veţi înfăptui însfârşit imperioasa cerinţă a articolului 131 din Constituţiunea de la 1866.
„Alte legi, cari vor fi înaintate Corpurilor Legiuitoare, „au scopul de a înlătură unele neajunsuri constatate în cursul „anilor. Organizarea Universităţilor, ea şi a învăţământului „primar, au trebuinţă de a fi revăzute; asemenea şi câteva legi „în privinţa justiţiei, a administraţiei interne şi a lucrărilor „publice, precum şi a armatei.
„Toate aceste lucrări supuse chibzuirii Domniilor-Voa-„stre vor îmbunătăţi diferite ramuri ale administraţiei pu-„blice şi vor îndestulă totdeodată trebuinţele lor.
„Domnilor Senatori,
„Domnilor Deputaţi,
„Sunteţi pătrunşi de însemnătatea operei la oare vă „cheamă datoria Domniilor-Voastre de legiuitori. Ştiu că o „veţi îndeplini cu devotamentul care vă însufleţeşte pe toţi „întru înaintarea şi întărirea Patriei. încredinţat sunt că veţi „da preţiosul Domniilor-Voastre sprijin Guvernului Meu şi „veţi desfăşură toată râvna şi activitatea ca această sesiune „să fie roditoare, ridicând astfel şi mai mult prestigiul de care „România se bucură prin politica sa înţeleaptă şi cumpănită.
„Dumnezeu să binecuvinteze lucrările Domniilor-Voastre!
„Sesiunea ordinară a Corpurilor Legiuitoare este des-„chisă“.
CAROL
După amiazi, Camera şi Senatul şi-au ales biurourile.
Preşedinte al Camerii a fost ales d. C. Olănescu; iar vicepreşedinţi d-nii: Mih. Deşliu, D. Greceanu, Mih. Vlădescu şi M. Săulescu.
Preşedinte al Senatului a fost ales d. Gk. Gr. Gantacuzino; iar vicepreşedinţi d-nii: General Teii, Argetoianu, Calimachi şi P. Missir.
La Cameră, d. C. Olănescu a adus laude memoriei generatului Mânu, arătând marile servicii aduse ţării; iar la Senat d. P. Missir a adus un scurt elogiu decedaţilor senatori D. Protopopescu şi Gk. Ionescu.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
331
Se declară vacante colegiile lor.
Parastas pentru odihna lui Mihai-Vodă. — La 8 Noemvrie s’a oficiat la biserica Mihai-Vodă din Bucureşti un parastas pentru odihna sufletului lui Miliai-Viteazul, ctitorul acelui sfânt lăcaş. Deschiderea cursurilor şcoalei industriale dela Bursa Muncii.—
La 10 Noemvrie s’au deschis în localul Bursei Muncii cursurile şcoalei industriale, înfiinţată în 1902, şi care din an în an şi-a îmbunătăţit programa de învăţământ şi şi-a mărit personalul.
In această şcoală se predau cursuri teoretice şi practice de fierărie, tâmplărie, electricitate, etc.
La deschidere au asistat: di ministru Arion, d. primar al Capitalei, profesorii şi elevii şcoalei.
Holera în ţară. — Pe ziua de 13 Noemvrie erau în ţară 19 bolnavi de holeră şi 27 purtători ai seminţei boalei. Un lucru îmbucurător este, că pe zi ce trece se îmbolnăvesc tot mai puţini inşi.
La 14 Noemvrie s’a mai constatat holeră la căpitanul vasului Sidonia, sosit din Cardif (Anglia) la Brăila, cu cărbuni.
Vasul şi cu cele 20 persoane depe vas au fost izolate la larg; iar căpitanul dus la spital.
Hamalii cari au descărcat cărbunii au fost puşi în observaţie; iar mahalaua unde locuesc a fost înconjurată cu armată.
Deschiderea unei şcoli de zugravi. — Societatea „Cultura^ a deschis un curs de desăvârşire în vopsitorie la Bursa Muncei.
An asistat un număr de.membri ai societăţii şi mulţi lncră-tori zugravi.
D-l Cristian Petersen. profesor al şcoalei, a vorbit despre însemnătatea acestei şcoli şi foloasele ce le poate aduce.
D-l Stelian Greorgescu a arătat de asemenea, progresele făcute pe această cale în străinătate.
Cursurile se vor ţinea Marţia şi Joia dela 5—7 d. a. la Bursa Muncei.
DELA FRAŢI
Reuniunea femeilor române din Blaj. — La 29 Octomvrie a ţinut adunare generală sub preşedenţia d-nei Cornelia Deac.
S'a cetit darea de seamă'în care s’a arătat ce-a făcut comitetul pentru aranjarea expoziţiei lucrului de mână din Blaj, precum şi cum stau fondurile celor două aşezăminte administrate de reuniune. S’a ales nu nou comitet.
Dela Românii din Bucovina. — Zilele trecute în Camera deputaţilor din Viena, deputatul român Grigorovici a .tăcut mai multe interpelări însemnate. Intre altele a cerut guvernului să vie de îndată în ajutorul lucrătorilor fabricei de scânduri din Bucovina „Balan & Comp.“, care «a încetat lucrările de mai bine de ti săptămâni. Din această pricină, sute de lucrători au rămas pe drumuri împreună cu familiile fără nici un mijloc de traiu.
Din Camera ungară. — Deputaţii români: dr. Alex. Voievod, Şt. Pop şi Mihali, au ţinut discursuri de seamă în Camera ungară, arătând nedreptăţile pe cari le sufăr naţiunile din Ungaria, şi în
www.dacoromanica.ro
332
ALBINA
primul rând românii, clin partea administraţiei ungare. Ei au cerut drepturi egale pentru toţi locuitorii ţării, nu numai pentru unguri, modificarea legii electorale, limba maternă în şcoale şi alte puncte din programul de luptă al partidului naţional-român.
DIN STRĂINĂTATE
Societatea corală „Hora“ la Belgrad. — Societatea corală Hora din Capitală a făcut o excursiune la Belgrad, capitala Serbiei, unde a fost primită cu multă însufleţire. Membrii săi au dat un concert la teatrul naţional, când au fost mult aplaudaţi. Societatea corală sârbă a dat un banchet în cinstea românilor.
întărirea Dardanelelor. — Intrarea Dardanelelor a fost întărită de turci cu tunuri, cu soldaţi şi cu mine sub apă, spre a se putea împotrivi intrării vaselor italiene în Marea de Marmara.
Foarte multe vase de răsboiu italiene s’au arătat în apropiere de această mare, gata să oprească intrarea şi ieşirea din ea.
Puterile s’au împotrivit însă Italiei, şi i-au cerut să lase strâmtoarea liberă, spre a nu se împiedecă plutirea şi a nu se aduce pagube statelor care trimit vase comerciale în porturile depărtate. Se crede că Italia va ascultă de staturile puterilor.
Revoluţia în China. — In marea împărăţia a Chinei, răscoala pentru dobândirea republicei a isbutit în mai multe provincii.
La Ciangfu, revoluţionarii au ucis mai mulţi străini. La Nanking ei se bat cu trupele împărăteşti, cari s’au purtat crud cu orăşenii.
Răsculaţii înaintează asupra Pekingului, capitala împărăţiei. Toată flota de răsboiu a trecut în partea lor. Primul ministru Iuan-Si-Kai ar fi spus că statul ne mai având bani, el nu mai poate apără pe împărat, împotriva mişcării revoluţionare.
Se svoneşte că japonezii vor trimite trupe spre a întări garnizoanele cari apără pe împărat. Yoesc să pescuească şi ei în apă tulbure.
Importul cărnii din România la Viena. — Doi consilieri comunali au plecat la Bucureşti, spre a studia la faţa locului chestiunea importului la Viena a cărnii din România.
Mărirea flotei ruseşti. — Ministerul finanţelor din Rusia a depus un proect pentru cheltuirea unei sume *de lO'/s milioane ruble trebuitoare la construirea de noi vapoare de răsboiu şi de comerţ pentru Marea Neagră.
Răsboiul italienilor cu turcii. — Luptele italienilor cu turcii au încetat să fie mai crâncene. Italienii se silesc acum să pătrunăz înăuntrul Tripolitaniei şi Cirenaicei; însă întâmpină împotrivire din partea trupelor turceşti şi arabe, aflate dincolo de linia întărită de cotropitori.
Astfel, trupele italieneşti conduse de generalul Caneva au cucerit fortul Mesri şi satul Henni, pătrunzând până aproape de poziţia principală a turcilor. Se spune că împotrivirea acestora şi mai ales a arabilor a fost foarte dârjă. Au fost numeroşi prinşi turci. Italienii au luat cu multă greutate satul Henni, căci au tre-
www.dacaromanica.ro
ALBINA
333
buit să cucerească casă cu casă, curte cu curte, dela arabii ascunşi sub palmieri şi întăriţi la spatele a tot felul de piedici.
Turcii au fost văzuţi retrăgându-se spre Ainzara, înăuntrul ţării, urmăriţi de focurile duşmanilor.
Actualmente se află concentraţi pe câmpul de râs boia 115.000 soldaţi italieni. In afară de generalul Caneva, comandantul şef al operaţiunilor militare, e află la Tripolis 7 generali de «divizie şi 16 de brigadă.
In cât timp se mistue alimentele?
l n stomac sănătos	poate digeră			carnea de:			
Vacă (fiartă). . .	. în	4	ore	Pui (friptă) . . .	. în	37,	ore
* (friptă). . .	• rt	87,	n	Gâscă		• rt	4	rt
Miel			2>/4	rt	Curcă			474	»
Berbec (fiartă) . .	• rt	3	n	Porumbel . . . .		374	«
„ (friptă) . .	• rt	3V4	n	Şunca			4	n
Porc (fiartă). . .	• tt	4	rt	Inima			4	rt
„ (friptă) . . .	• V	47,	r»	Creerul			1*/*	
Viţel			4	rt	Lim ba		• n	37,	jr
Raţă .... • .	• V	4	rt	Ficatul 			37*	rt
Pui (fiartă) . . .	• rt	3	rt	Dif. fel. de peşti .	• rt	3-4	rt
Legume				Legume			
Ciuperci ....		1V4	ore	Varza			47,	ore
Cartofi fierţi . . .	•	37,	rt	Morcovi ....	• n	47*	n
» prăjiţi	• T)	27,	rt	•Sparanghel ....	• n	17,	V
Fasole verde. . .	• n	2	„	Lăptuci			3	K
Linte			27,	rt	Spanac 			17,	n
Castraveţi ....		4*/*	rt	Pătlăgele roşii . .	• r>	2	rt
Conopida . . . .		2	rt	Orez		n	27,	r>
Fructe				Fructe			
Cireşi		. în	2	ore	Fragi			23/*	ore
Coacăze 			27,	rt	Prune 			2	n
Mere			27,	rt	Struguri . . . .		37*	n
Pepene 			3	tt	Smochine ....		3	rt
Portocale ....		23/4	n	Smeură			3	rt
Nuca			3	rt				
Diferite alimente				Diferite alimente			
Pâine	•	. în	3	ore	Ouă moi ....		2	ore
Lapte fiert . . .	• tt	2	T5	Ouă răscoapte. . .	• n	3	»
„ crud . . .	• n	17,	rt	Macaroane. . . .	• n	3	n
Iaurt			2	rt	Dulceaţa . . . .		2	r.
Brânza 			3	Ti				
(Almanachul sănătăţii).
www.dacoromanica.ro
334
Al.BINA
Desvelirea bustului doctorului N. Manolescu
In ziua de 4 Noemvrie s’a desvelit în amfiteatrul spitalului Colţea bustul profesorului doctor N. Manolescu, atât de cunoscut în ţara întreagă pentru căutarea şi vindecarea boalelor de ochi şi pentru redarea vederii multor nenorociţi orbi.
La această serbare, au luat parte d-nii: C. C. Arion, ministrul instrucţiunii, I. Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei, d-na doctor Manolescu cu fiul, d-nii profesori ai facultăţii de medicină, precum şi o mulţime de medici, de studenţi şi de prieteni ai răposatului doctor.
Serbarea s’a deschis prin cuvântarea d-lui cir. Toma
Dr. N. Manolescu.
lonescu, decanul facultăţii de medicină. D-sa a arătat că ridicarea bustului doctorului Manolescu este semnul unei datorii de recunoştinţă din partea elevilor şi a colegilor lui. Profesorul Manolescu l-a meritat cu drept cuvânt. Ca profesor,
www.dacQromaiiica.ro
ALBINA
335
el a creat învăţământul boalelor de ochi, după cum tot el a creat şi metoade de lecuire a acestor boale, cum e de pildă aceea a conjuctivitei granuloase.
Fiu de sătean, Manolescu a învăţat seminarul, a fost învăţător şi apoi s’a ocupat cu medicina, ajungând medic de plasă. Având o voinţă tare şi simţindu-se în stare să ajungă ceva, a plecat în străinătate şi a studiat în deosebi boalele de ochi, de a căror căutare s’a ocupat apoi în ţară.
Dar Manolescu rămâne o pildă vie nu numai ca profesor, dar şi ca patriot. El n’a uitat stratul de jos, din care s’a ridicat, ci s’a gândit necontenit la dânsui. Ca director al serv. sanitar, a căutat a înălţă starea sanitară a ţărănimii, înfiinţând spitale şi băi pentru popor la sate.
Profesorul Manolescu ne-a arătat unde duce o muncă cinstită, un sentiment al datoriei, un patriotism fără margini. El poate dormi în pace, căci opera lui va li împlinită cu prisosinţă de elevii săi.
D-l ministru C. C. Arion, vorbind de profesorul Manolescu, arată că el a fost un om al cugetării, şi că prin cugetare s’a înălţat. A fost un om al muncii, un om al datoriei. De aceea îl salută cu respectul ce se datoreştc omului de bine, cu admiraţia ce se datoreşte muncii.
D-l dr. Bărdescu, directorul general al serviciului sanitar, a arătat recunoştinţă lui Manolescu, în numele corpului medical. Ca director al serviciului sanitar, cea dintâiu grije a doctorului Manolescu s’a îndreptat către ţărani, din mijlocul cărora s’a ridicat. Pentru ei a înfiinţat şcoalelc de agenţi sanitari, de moaşe rurale, băile populare. El a făptuit mult pentru vieaţa sa scurtă.
D-l dr. Sion vorbeşte în numele asociaţiei medicilor din ţară, descriind meritele defunctului profesor şi arătând recunoştinţa vie ce au către el membrii asociaţiei.
D-l Niţescu, preşedintele societăţii studenţilor în medicină, pomenind că această societate e înfiinţată de doctorul Manolescu in 1875, arată că memoria lui c scumpă membrilor societăţii.
D-l dr. Stănculeanu, profesor la clinica boalelor de ochi, face un scurt istoric al studiului acestor boale la noi în ţară. După dr. Kugel, acela care s’a ocupat cu multă isbândă de căutarea lor a fost doctorul Manolescu.
Ca medic oculist la spitalele Colţea şi Brâncovenesc aproape 30 ani, Manolescu a văzut in acel timp pe toţi oamenii săraci din ţară, bolnavi de ochi, aşa că nu se găseşte cătun în România unde numele lui să nu fie slăvit de vreun nenorocit căruia i-a redat vederea. Numele lui Manolescu a trecut şi peste hotare, căci veniau oameni din Ardeal, din Bucovina, din Bulgaria şi din Turuiala el, ca să fie operaţi.
Mai departe, d. dr. Stănculeanu arată ce mijloace simple şi potrivite a întrebuinţat Manolescu pentru căutarea con-
www.dacaromanica.ro
330
ALBINA
judi vitei granuloase, cari se practică azi până şi în Japonia; deasemenea cum el a adus îmbunătăţiri şi în operaţia boalei de ochi numită cataractă (albeaţă).
Adresându-se studenţilor, d. dr. Stănculeanu le zice arătând bustul:
«Acesta este chipul lui Manolcscu, fiu de ţăran român, plecat din munţii Buzăului şi ajuns o glorie a României şi a omenirii. Munciţi ca dânsul cu tărie şi dezinteresare, ca să-l ajungeţi şi chiar să-l înlreeeţi. El ne-a cinstit neamul, iar voi să-i slăviţi memoria!»
D-l doctor Leonte vorbeşte în numele eforiei, mulţumind pentru darul ce se face acestei instituţiuni. După ce arată ce datoreşte ştiinţa medicală şi ţara profesorului Manolescu, spune că va îngriji de bustul încredinţat, ca astfel să servească de pildă medicilor şi studenţimii în viitor.
MINISTERUL. FINANŢELOR
Direcţiunea Contabilităţii Generale a Statului şi a Datoriei Publice
Publicaţiuni
A 45-a tragere la sorţi a titlurilor de rentă 4°/,. amortibilă din 1889 împrumutul extern de 50.000.000 lei se va efectua in ziua de2/io Decemvrie 1911, ora 10 dimineaţa, în sala specială a Ministerului Finanţelor, conform dispoziţiunilor stabilitejprin regulamentul publicat în „Monitorul Oficial“ No. 245 din 7 Fevruarie 1906.
La această tragere se vor amortiza titluri pentru o valoare nominală de 507.000 lei. în proporţia următoare:
50 titluri	a	5.000	lei	250.000	lei
206 „	„	1.000	„	206.000	„
102	„	„	500	„	51.000	.,
358 titluri	pentru o	valoare nominală de: 507.000	lei
¥
*
¥
A 46-a tragere la sorţi a titlurilor de rentă 4% amortibilă din 1889, împrumutul intern de 32.500.000 lei, se va efectua în ziuade */i4 Decemvrie 1911, ora 10 dimineaţa, în sala specială a Ministerului Finanţelor, conform dispoziţiunilor stabilite prin regulamentul publicat în „Monitorul Oficial" No. 245 din 7 Fevruarie 1906.
La această tragere se vor amortiza titluri pentru o valoare nominală de 336.300 lei. în proporţia următoare:
33	titluri	a	5.000	lei	165.000	lei
166	„	„	1.000	„	166.000 „
53	„	„	100	„	5.300 „
252 titluri pentru o valoare nominală de:	336.300 lei
Publicul este rugat a asistă la trageri.
www.dacoromanica.ro
— DUPĂ ALŢII —
L)-l profesor, după ce ies copiii din clasă, are obiceiu de stă la fereastra camerei şi se uită ce năzdrăvănii fac băieţii pe drum.
De câteva zile pândeşte cum Ionescu, Popescu şi Du-
mitrescu, cogemite găliganii, trimit pe Corcodel, băieţaşul unei vecine, să cerşească dela grecul ce stă pe trotuar şi vinde castane prăjite.
Negustorul, de milă, îi dă. Cele trei haimanale îi aţin calea să le împarţă cu ei.
A dat grecul cât a dat, pe urmă a băgat seamă pe cei trei pungaşi, cari îl mânau pe băiat să ceară.
www.dacocomanica.ro
338
ALBINA
Indrăcitul, în loc să-i dea castane stâmpărate sau să nu-i dea de loc, i le pune într adins scoase din foc în mânuşiţe.
Copilul, cu mâna arsă, le aruncă jos şi fugi plângând cât îl ţinea gura.
Băieţii, de necaz, se hotăresc să-şi răsbune. Fac o
1
jdkJ
boambă mare de zăpadă, dând-o taval prin neaua proaspătă. Apoi, din susul trotuarului, unde locul era mai ridicat, îi fac vânt drept în spatele grecului. L-a dat dea berbeleacul cu castane, cu foc, cu sobă, cu tot!
Negustorul blestemă necăjit, băieţii fac haz de necazul lui; trecătorii, unii râd, alţii dau din cap şi flueră a pagubă şi minunăţie.
A doua zi profesorul, care văzuse tot, scoate pe cei trei berecheţi afară din bancă şi cere să povestească ce-au săvârşit. Băieţii tac. Atunci profesorul istoriseşte el cu amănuntul.
—	Ei copii, ce ziceţi: frumoasă e fapta acestor trei tovarăşi ai voştri?
—	E nu numai urîtă, dar chiar nevrednică — zise cel mai deştept dintre şcolari. întâiu că nu trebuiâ să-l înjosească pe copilaş, fâcându-1 să calicească; al doilea că e rău să-ţi baţi joc de munca unui om, deşi grecul a fost câinos la inimă: şi-a pus mintea cu bietul Corcodel şi i-a pricinuit durere! L-am văzut eu cu băşici în palme!
—	Cine crede că Mintulescu are dreptate,să ridice mâna!
Vrea să zică toată clasa e împotriva voastră, băieţi.
Deci faptă urîtă şi nevrednică aţi săvârşit b
Neculcea.
www.dacoromanica.ro
ACTIVITA
PREOŢILOR ŞI ÎNVĂŢĂTORILOR
Chestiuni]rpentru conferinţele lunare (infime) ale corpului
didactic primar
Folosul recreaţiunilor.— Rolul învăţătorului în timpul lor.—însemnătatea supravegherii din punctul de vedere educativ.
Acesta este titlul unuia din subiectele puse în discuţia învăţătorilor la şedinţele cercurilor culturale din anul şcolar curent.
1. Orele de lecţiune în şcoală sunt separate prin câteva minute de recreaţiune. Prima întrebare care se pune este: Ce folos aduc aceste rpereaţiuni? Răspunsul la această întrebare ni-1 dă psihologia. Ea ne arată că inteligenţa omenească este o forţă, sau mai bine zis o reunire de forţe, cari au o putere de acţiune mărginită. Prin munca intelectuală, spiritul nostru se oboseşte, ca şi corpul, şi o lucrare prelungită îi uzează energia.
Fenomenul oboselii se arată când una din operaţiile spiritului s’a repetat de un număr de ori una după alta.
Sensibilitatea la excitaţiile exterioare şi la deosebirile dintre ele se slăbeşte; atenţiunea numai poate fi concentrată
www.dacQromanica.ro
340
ALBINA
cu atu ta energie, şi are mai puţină întindere; ne vine mai greu să primim noi reprezentări in minte; reproducerea celor învăţate, când calculăm, citim sau gândim, devine înceată şi defectuoasă. Tot astfel şi cursul mişcărilor şi al acţiunilor, prin care reuniunile sufletului se manifestă in afară, devine mai lent, mai puţin îmbelşugat, mai stângaciu, şi într’unele cazuri încetează cu totul.
Oboseala este de sigur pentru suflet o măsură de precauţi une şi de apărare. Când el s’a ocupat prea mult timp şi prea intensiv cu un fel anumit de operaţiune, nu mai poate răspunde la exigenţe şi se sustrage dela ele. Dar fiind dată continuitatea în funcţiunile organice, sufletul nu şi-ar putea apără contra excesului, dacă nu şi-ar luă măsuri dela început. Astfel primele urme de oboseala se arată la puţin timp dela începutul unei operaţii intelectuale adeseori repetată. Şi aceasta se observă mai întâiu sub forma de încetinire a progresului pe care deprinderea îl face să-l facă. De acolo vine acel fenomen suprinzător, că dacă reluăm un exerciţiu după o întrerupere lungă, îl facem mai bine decât Ia sfârşitul primei perioade de antrenare. An trena rea dobândită in acest moment persistă, deşi mai micşorată, dar oboseala, care mai nainte se opuneâ efectelor antrenării a dispărut, şi s’ar putea crede că aptitudinea pentru exerciţiu a progresat pe timpul perioadei de neantrenare.
Oboseala pe care o cauzează învăţământul a ocupat mult spiritele; dar nu sau putut dobândi decât puţine rezultate, din cauza complexităţii chestiunii şi a dificultăţii de a găsi metode de cercetare potrivite. Deaceea nu se poate aduce o judecată definitivă asupra mărimii şi a pericolului oboselii intelectuale în învăţământ.
Cu toate acestea, dacă muşchii corpului au nevoie de descordare-după un exerciţiu care le-a istovit puterea, la rându-le şi energiile mintale au aceeaş nevoie de odihnă, căci şi ele se cheltuesc şi cer răgaz ca să fie refăcute.
Oboseala intelectuală, când e reală, face spiritul neputincios, steril, incapabil de orice muncă utilă. Ea poate fi momentană, când provine numai dintr’o lecţie lungă, dintr’o sforţare prea mare de atenţie, provocată de un exerciţiu greu şi disproporţionat cu puterile copilului. In cazul acesta, pe de-o parte e necesar să se scurteze lecţiile şi să li se îndulcească greutatea, iar pe de alta să se facă apel atunci la recreaţiuni.
Oboseala intelectuală poate fi şi durabilă, când are drept cauză slăbiciunea inteligenţei sau debilitatea fizică a copilului, sănătatea lui rea şi depresiunea mintală ce se manifestă în epoca creşterii sale.
Sunt momente în vieaţa copiilor şi a adolescenţilor, câne trebue să ştim a le menaja spiritul, sau cel puţin a-i micşoră sforţările, dacă nu le putem întrerupe; sunt momente
www.dacoromanica.ro
ALBINA
341
când trebue să le micşorăm munca intelectuală ce o cerem dela ei şi pe care n’o pot îndeplini cum se cade din pricina stării lor fizice rele. Nu numai fetele sunt expuse la această oboseală a inteligenţii la epoci aproape regulate, când le este rău şi se simţesc slăbite cu totul, dar şi băieţii trec adeseori prin perioade de creştere repede, care-i fac improprii la sforţări intelectuale.
Orice educator cuminte va ţinea seamă de aceste înrâuriri lizice şi de oboseala ce o pricinuesc copiilor ocupaţiile intelectuale. Pe lângă că va proporţionâ munca elevilor cu puterile lor, dar va mai utiliza la timpul potrivit recreaţi unile.
Recreaţiile au foloase însemnate in şcoală.
După cum un repaus dă elasticitate şi îmlădiere membrelor obosite, tot astfel câteva minute de întrerupere în muncă reîmprospătează organele spiritului şi le înviorează vigoarea.
Un exemplu pe care l-am avut cu toţii relativ la acest folos al recraţiunilor este următorul:
Adeseori la mijlocul orei sau la finele ei, când punem o întrebare oarecare copiilor, relativă la explicările date sau la o chestie deja tratată, vedem cu mirare că 20—30°/0 din numărul elevilor dau răspunsuri rele. îndată însă ce am întrerupt lecţia printr’o recreaţie de câteva minute şi punem din nou întrebarea noastră, observăm că elevii par’că sunt alţii: numărul răspunsurilor rele este de abia b—10%.
Tot mulţumită recreaţiunii, elevii capătă atenţiunea de care au nevoie pentru însuşirea cunoştinţelor cari urmează să fie predate după repausul ce li s’a dat.
In privinţa repausului după orele de lecţie, găsim în Binet o pagină elocuentă.
După orice sforţare de muncă intelectuală, este bine să ne repauzăm, sau să facem o muncă maşinală; căci faza care urmează o muncă activă e repaus numai în aparenţă; în realitate în acel moment, amintirile dobândite cu prilejul lecţiei se organizează, devin mai stabile, întră definitiv în memorie, ca un lichid tulbure care se depune. Nu ne îndoim că această muncă se face înconştienl. Dacă în timpul când se întâmplă, s’ar produce o vie emoţie, o lovitură sau o oboseală mare, organizarea amintirilor va fi compromisă. Acest fenomen de amnezie retroactivă se produce întocmai ca şi după căderea depe cal, sau în urma unui traumatism asemănător. Victima, revenindu-şi în fire, îşi reaminteşte ce s’a întâmplat zilele trecute; dar ea a uitat cum s’a întâmplat accidentul, şi chiar ce s’a întâmplat la câteva ore mai nainte de el. Un ofiţer, care a căzut depe cal, nu-şi mai aduce aminte de vizita ce făcuse cu un ceas mai nainte.
Acest lucru se explică, presupunând că amintirile cari corespundeau faptelor recente nu erau organizate în creer, când
www.dacoromamca.ro
342
ALBINA
isbitura traumatică a venit să le nimicească Este dar esenţial, o repetăm, să veghem ca fixarea amintirilor să fie urmată de o perioadă de repaus.
Dacă, după ce rie-au exercitat memoria, nu putem găsi repausul necesar pentru organizarea amintirilor ce trebue fixate, trebue cel puţin să luăm precauţiuni, să nu ne dăm la o muncă analogă aceleia cu care nc-am ocupat. Dacă voim să învăţăm o bucală de muzică pe de rost, am compromite lucrarea memoriei, când îndată după aceasta ne-am aşeză să citim sau să cântăm alte arii de muzică. Dacă ne aducem mai bine aminte dimineaţa o lecţie învăţată seara, în ajun, decât dacă am fi învăţat-o dimineaţa şi am fi recitat-o seara, este pentrucă în primul caz ne-am odihnit în timpul intervalului liber, pe când într’al doilea caz intervalul a fost ocupat de un mare număr de im presiuni care au turburat munca organizării amintirilor.
De aci se vede cât de circumspecţi trebue să fim în timpul recreaţiunilor, ca nu cumva prin exerciţii violente, sau prin jocuri şi sărituri nebuneşti, copiii să pună în primejdie cunoştinţele învăţate în orele precedente, şi cari nu avuseseră timpul necesar să se organizeze sau să se rânduească şi să devină proprietatea spiritului lor.
2.	In timpul recreaţiunilor, elevii nu pot fi şi nu trebue lăsaţi de capul lor, adecă fără supravegherea învăţătorului. De altfel şi ministerul s’a îngrijit de acest lucru, atunci când a cerut printr’o circulară anterioară, ca membrii corpului didactic să supravegheze pe elevi.
Pe lângă motivul arătat mai nainte mai sunt şi alte motive cari militează pentru supraveghere, oricâte raţiuni ar aduce partizani unei creşteri ultraliberale a copiilor.
In vederea recreaţiilor, elevii ies din clasă unul câte unul, când sunt mai puţini, sau doi câte doi. când sunt mai mulţi, împreună cu învăţătorul. Acesta are grijă ca să pună elevi cu rândul, fie pe o zi. fie pe o săptămâna, să deschidă ferestrele, în urma camarazilor plecaţi afară. In clasă nu mai rămâne după aceea nici un elev. Rolul învăţătorului în recreaţie trebue înţeles fie ca al unui părinte, care trebue să-şi ţină ochii neadormiţi asupra copiilor săi, fie ca unui frate mai mare al copiilor, care să ia parte cu ei la jocuri liniştite, organizate în orele de gimnastică şi pe care le aplică în timpul recreaţiilor.
Când elevii sunt lăsaţi liberi, învăţătorul îi observă să nu sară nebuneşte, să nu dubleze astfel oboseala intelectuală prin cea fizieă, să nu se înjure unii pe alţii, să nu-şi tragă pumni, să nu se întindă de haine, în sfârşit este atent la toate faptele copiilor de natură a compromite buna lor creştere.
El convorbeşte liber cu elevii, azi cu unii, mâine cu alţii,
www.dacaromaiiica.ro
ALBINA
343
interesându-se de sănătatea lor şi a părinţilor, de ţinerea curată sau neglijentă a hainelor şi a corpului, etc.
Ferice de elevii şcoalelor acelora cari având curţi spaţioase şi umbrite de copaci înalţi şi rămuroşi, elevii îşi petrec timpul în recreaţie cu voie bună sub conducerea învăţătorului lor, care organizează cu ei preumblări prin curte, jocuri potolite, exerciţii gimnastice, necesare unei bunei funcţionări orcanelor respiratorii.
Indata ce sună clopotul de intrare, elevii se aşează în aceeaş ordine ca. şi la ieşire şi pornesc 'în clasă. învăţătorul rar îi pierde din ochi. El intră odată cu dânşii, spre a continuă predarea lecţiilor.
Trebue să insistăm puţin şi asupra jocurilor violente din timpul recreaţiilor.
Se ştie că profesorul Mosso dela Universitatea din Turin (Italia) a cercetat de aproape oboseala intelectuală şi pe cea fizică.. El a constatat că în urma unei ore de studiu şi corpul este obosit, nu numai spiritul, fiindcă oboseala la începutul ei este aceeaş: oboseală nervoasă. El condamnă ex. gimnastice, cântarea şi in general toate exerciţiile violente din recreaţii. După Mosso, e nevoie ca elevii obosiţi prin munca spiritului încordarea inteligenţei să se repauzeze, fără a-i mai obosi şi mai tare prin exerciţii violente.
El mai cere ca elevii să se repauzeze înainte de a fi obosiţi cu desăvârşire, prin pauze scurte, făcute la intervale regulate.
3.	Ne mai rămâne să răspundem la o întrebare:
Care este însemnătatea supravegherii din punct de vedere educativ? Asupra acestui punct nu este nici o indocală.
a)	Copiii, ştiindu-se supraveghiaţi vor păstră buna cuviinţă in relaţiile dintre ei;
b)	Ei îşi vor ţineâ hainele şi încălţămintea în stare mai bună;
c)	Se va da posibilitate dascălului să cunoască mai de aproape sufletul elevilor săi cu calităţile şi cu defectele ce se manifestă deschis in jocuri şi în contact cu camarazii;
d)	Se vor înlătură multe accidente fizice, care rezultă din lipsa de supraveghere;
e)	Se vor înlătură o mulţime de reclamaţiuni, şi procese de insulte şi de bătăi, care se ivesc între elevi, când ochiul dascălului nu e atent asupra acestora. In acest chip nu se mai răpeşte din timpul de lecţiune pentru judecarea acelor pricini.
f)	Se va stabili o apropiere între elevi şi învăţători, care este de mult folos pentru şcoală;
g)	In repaus se va realiză organizarea cunoştinţelor în creerul copiilor, organizare care ar fi împiedecată dacă ei ar da curs liber alergărilor şi jocurilor nebuneşti.
www.dacoromiaiiica.io
344
ALBINA
Caîncheere.atât recreaţiile şcolarilor cât şi supravegherea acestora de către învăţător sunt de mare folos nu numai ca chestie de educaţie, dar şi ca instrucţie.
Get.
Bibliografie.—Psychologie de H. Ebbinghaus. Paris 1910.—Les. id«5es niodernes sur les enfants, de Alf. Binet. — L'âducation intel-leetuelle et morale, de Gr. Compayre. — Revista generală a învăţământului, an. VI pag. 451 şi anul VII pag. 242, cu articolele d-lui El. Constantinescu, profesor.—Se poate cercetă şi Psihofizica de Şt. Mihăilescu.
Nevoia de a alergă la doctor in caz de boală
Bibliografie. — Conferinţa d-lui D. Mihalache, publicată în buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor (supliment la Albina) Anul III No. 4 din 24 Octomvrie 1910, pag. 50.
Boli molipsitoare la. om şi îndemnul de a cercetă doctorul
Bibliografie. — Conferinţa d-lui Gr. Vasiliu, publicată în buletinul activ, sociale, anul III No. 11 din 12 Decemvrie 1910, pag. 153.
îndrumarea tinerilor către industrie şi comerţ
Bibliografic.—Biblioteca Domeniilor Coroanei: învăţaţi meserii, de I. Dragoslav. — Ştefania Bălăcescu, conferinţă, bulet. activi, sociale, anul II pag. 605.
MUZEE Şl EXPOZIŢII IN BUCUREŞTI
Muzeul Sinul — Deschis publicului Duminicile şi Joile dela 11 ore a. m. până la 3 p. m.
Ateneul român (vizitarea localurilor si colecţiilor sale). — Deschis în fiecare zi, 0—12 dim. 2—4 d. a. Taxa de intrare 50 bani.
Muzeul etnografic şi de artă naţională (Monetăria Statului, şoseaua Kiseleff).— Deschis Joia şi în zilele de sărbătoare dela orele IO dim. până la 5 d. a.
Muzeul de antichităţi (Universitate). — Deschis Marţi, Joi, Sâmbătă şi Duminică dela 10—1.
Muzeul zoologic (şoseaua Kiseleff). — Deschis Duminica şi sărbătorile dela 10 dim.—4 d. a., şi Joia dela 1 a. m.—3 d. a.
Muzeul de icoane (Casa Bisericei). — Deschis Joia, dela 3—5.
„Arta“ (Strada Lascar Catargiu, 17). — Expoziţie permanentă de pictură, sculptură şi atelier artistic de fotografiat.
Biblioteca Academiei Române. — Pentru cărţi tipărite, este deschisă dela & dimineaţa până Ia 6 seara; pentru manuscripte şi documente, dela 8—12 şi dela 1—6
Muzeul Aman (Strada Rosetti).— Deschis Joia dela 2 — 4 p. ra.
Biblioteca pedagogigă (Cassa Şeoalelor), este deschisă în tot cursul anului afară de sărbătorile şi vacanţele şcolare, în zilele de: Marţi, Mercuri şi Vineri dela orele 8—12 a. m.; Joi şi Sâmbătă dela orele 3—7 p. m.
Muzeul pedagogic este deschis în fiecare zi dela 11—1.
Secţia diapozitivelor pentru proiecţiuni sunt la dispoziţia corpului didactic pentru conferinţe 6.000 vederi întocmite pe serii.
www.dacaramamca.ro
nONOGRflFIfl
Şcoalei primare rurale mixte din satul Cordăreni, Qomuna bumeni, jud. borohciu
F&cutâ în anul 1910, luna Iulie, ziua 31, de Învăţătorul diriginte al şcoalei,
Gb. Diaeoneseu, după tradiţia bătrânească, arhiva şcoalei şi alte scrieri şi
documente căpătate.
Mic istoric asupra satului din Cordăreni
Satul Cordăreni este unul clin cele mai vechi, dacă nu chiar cel mai vechiu sat din judeţul Dorohoiu. Dovadă despre aceasta, este următorul document, pe pergament aliat in arhiva Istorică a României Bucureşti 1865, Tomul I, pagina 86— revistă ce apărea sub conducerea lui B. P. Ilăjdău—Document născocit de vrednicul preot cronograf A. Dubău-Mol-niţa, Dorohoiu şi comunicat de preotul D. Grigorescu doctor în Teologie paroh local.
Hdrlău 1519 Iunie 30.
Cu mila lui Dumnezeu, noi Ştefan Vodă ‘) domnul ţărci Moldovei înştiinţăm prin această carte a noastră, pe oricine o va vedea sau o va auzi,' cum că acest adevărat al nostru pan Dragotă Secuianul paharnic a servit cu dreptate şi cu credinţă de ’ntăi la Sân-răposaţii moşul nostru Ştefan-Vodă şi părintele nostru Bogdan-Vodă, iară acum serveşte nouă cu dreptate şi cu credinţă, pentru care drept credincioasă a lui slujbă către noi, miluindu-1 cu deosebita noastră graţie, noi i-am întărit a lui dreaptă proprietate, schimbătură şi cumpărătură din zilele părintelui Domniei mele Bogdan-Vodă, un sat pe Jubăneasa sub dumbrava cea înaltă anume Cordăreni, dela fiica lui Andreica Cordaru, nepoata bătrânului Juhan, pe baza actului ce avusese moşul său bătrânul Juban, dela strămoşul nostru Alexandru-Vodă, pentru care sat, îi dete ei în schimb Dragotă Secuianul, cumpărătura sa, un sat peste Prut sub Coarna, unde au fost vătamanii Caliman, Jachim
') Aici e vorba de Ştefăniţă-VodX, urmaşul lui Bogdan Incrueişatul.
www.dacoromanica.ro
346
ALBINA
şi Lucaci, şi-i mai dete şi un adaos de 380 zloţi tătăreşti; de asemenea i-am întărit lui jumătatea satului Verbia de peste Jijia, partea de sus cumpărată dela copiii lui Tolacico nepoţii iui Vlad, pe baza actului ce avusese moşul lui Vlad dela strămoşul nostru Alexandru-Vodă, pentru care jumătate de sat a plătit pan Dragotă Secuianul 250 zloţi tătăreşti; toate cele mai sus scrise, să-i fie şi dela noi uric cu tot venitul lui şi copiilor lui, etc., iară hotarul acelui sat pe Jubăneasca, sub Dumbrava cea înaltă anume Cordăreni, să fie din toate părţile hotarul cel vechiu, precum şi hotarul acelei jumătăţi, din satul Verbia, etc.
A scris Dumitru Popovici in Hârlău in anul 1021 Iunie 30.
Din acest document rezultă că vechimea satului Cordăreni atinge epoca lui Alexandru-cel-Bun şi poate şi a predecesorilor lui, Muşetăştii, aşâ că n’ar fi ceva exagerat dacă am zice că începutul satului e chiar depe la descălecarea Moldovei, o>echime de peste 500 ani! In tot cazul, începutul satului e depe timpul lui Alexandru-cel-Bun, care se ştie că a domnit dela 1401 până la 1433.
Istoricul şcoalei Cordăreni
Şcoala satului Cordăreni, este aproape cea mai veche şcoală rurală din judeţul Dorohoi. Se ştie, că înainte de 1»60, preotul Theodor Istrate din acest sat, cel mai vechiu preot despre care se ştie, avea ordin dela protoieria din Darabani din cauză că moşia eră a unei mănăstiri şi deci sub autoritatea bisericească, zic acel preot, adună toţi copiii in casa sa, azi casa lui Constantin Epure, şi-i învăţă rugăciunile şi numerile fără nimic alta. Aceasta sub ocârmuirea bisericească, căci după cum am zis, Gli. Gafencu bătrânul la moartea sa, a lăsat mânăstirei Doljeşti-Roman moşia Cordăreni şi Sipoteni. După istoria şcoalelor săteşti din România, între 1830—1867 de răposatul întru pomenire, V. A. Ureche, rezultă că la 1856 Octomvrie 12, departamentul Cultelor şi Instrucţiunei publice din Moldova, obligă prin contract pe arendaşii ce ţineau moşiile mănăstireşti în arendă, să tacă localuri de şcoli săteşti pentru băieţi după un plan anumit. Mobilierul şcoalei priveâ tot pe arendaşi. Aici, în Cordărenii mănăstirii, fiind arendaş Petre Uhrinovsky la 1856—1857, a făcut casele de cărămidă pentru şcoală. Şcoala însă, n’a fost în acele case decât mult mai pe urmă şi anume la 28 Aprilie 1865, în urma nenumăratelor reclamaţiuni ale foştilor învăţători şi în special N. Chuman. Cum că ordinele Ministerului — pe cât timp moşiile erau mănăstireşti—au rămas literă moartă, se vede din acea că deşi eră ordin ca şcolile să se înceapă dela 1856, totuşi ele încep numai la 1865, când moşiile mănăstireşti erau deja secularizate. Şcoala în Cordăreni
www.dacaromamca.ro
ALBINA
347
■din cauza neglijenţei Mânăstirei eu tot ordinul Ministerului, nu începe decât pe la 1860, adică după 3 ani şi atunci şcoala eră, nu în casele ei proprii de cărămidă tăcută de nevoe de arendaşul Uhrinovsky, ci tot în case rele din sat.
Iar casa moşiei, destinată pentru şcoală eră ocupată de arendaş. De aici, numeroase plângeri şi neînţelegeri între arendaşi şi învăţători, care n’au putut luă sfârşit, decât după ce Statul a luat moşia la 1864 şi numai atunci vedem că la 28 Aprilie 1865, şcoala se mută în localul ei propriu de cărămidă. In acel local a funcţionat şcoala până la arderea lui în 1884—odată cu satul, iar în 1885, comuna a făcut prin stăruinţa fostului Primar C. Enescu, localul in care şi azi este şcoala.
Cum am spus, la 1865 Septemvrie 1, ordinul ministerului eră ca să se înceapă cursuri regulate cu băeţii acolo unde erau localurile deja gata. Intre 8 şcoale indicate, prin ■diferite judeţe în judeţul Dorohoi, găsim numai Cordăreni.
Salariul învăţătorului eră 2.400 lei vechi pe an. Cursurile şcoalei durau 3 ani cu trei clase. învăţătorii numiţi şi magistrii se recrutau dintre absolvenţii şcoalei Trei Erarchi, din elevii seminarişti şi din acei cu liceu. La 1859 Iunie 23, Inspectorul şcolar propune şi se chiamă toţi cei numiţi; fac ■cursuri repetitoare şi su it supuşi la un nou examen. La 1859, nu erau decât 15 şcoli săteşti în toată Moldova, iar la 1862, numărul lor ajunge la 64. La 1864 — 1865, se pun revizori şcolari pe câte două judeţe. Până la 1864 învăţământul eră facultativ. La 1865 învăţământul primar devine obligator, cu obligaţia pentru comune de a da local şi mobilier.
In Cordăreni, şcoala a început cu siguranţă chiar la 1856, bine înţeles în case închiriate şi cu organizaţia cea mai inferioară, dictată de împrejurări. Desigur că cel dinlâi învăţător a fost preotul satului. In 1861, Ianuarie 10, găsim învăţător pe Ioan Răducănescu, cu registre în regulă. Acesta eră în neînţelegere cu Curtea, din cauza localului, cum spumei mai sus. Din rapoarte se vede că ducea casă rea şi cu preotul local, Cursurile le-a început cu 5 elevi. După multă muncă şi oboseală, am putut restabili următoarea tabelă cronologică a foştilor învăţători ai acestei şcoale, lipsind din tabelă numai învăţătorii cei dela 1856— 1861, care probabil că au fost preoţii locali şi care n’au lăsat vr’un dosar din care să se poată restabili timpul servit de flecare.
1.	Dela 10 Ianuarie 1861, până la 13 Octomvrie 1862 a fost Ioan Răducănescu, 1 an şi 9 luni.
2.	Dela 13 Octomvrie 1862, până la 1 Septemvrie 1867, fu N. Chuman, 4 ani şi 10 '/2 luni.
3.	Dela 1 Septemvrie 1867 până la 1 Septemvrie 1869, fu diaconul Ioan Popeanu, 2 ani.
www.dacoromamca.ro
348
ALBINA
4.	Dela 1 Septemvrie 1869 până la 8 Maiu 1872, fu I. Ionescu, 2 ani şi 9 luni.
5.	Dela 8 Maiu 1872 până la 30 Septemvrie 1872. l'u’C. Lelescu, 4 luni şi 22 zile, cu curs primar.
6.	Dela 30 Septemvrie 1872, până la 8 Aprilie 1873, Lfu Gh. Romanescu, 6 luni şi 8 zile.
7.	Dela 8 Aprilie 1873, până la 31 August 1873, fu~H. B. Nimereanu, 4 luni şi 23 zile.
8.	Dela 31 August 1873 până la 1 Martie 1875, fu D. Ghiorghian, 1 an şi 6 luni.
9.	Dela 1 Martie 1875 până la 1 Septemvrie 1877, fu H. B. Nimereanu, 2 ani şi 6 luni.
10.	Dela 1 Septemvrie 1877 până la 1 Martie 1882, fu Alex. Căndescu, 4 ani şi 6 luni.
11.	Dela 1 Martie 1882, până la 1 Septemvrie 1894, fu iar N. Chuman, 12 ani şi 6 luni.
12.	Dela 1 Septemvrie 1894, până la 1 Septemvrie 1909, fu I. Gh. Bălineanu, 15 ani.
13.	Dela 1 Septemvrie până azi, sunt învăţător Diriginte eu, Gh. Diaconescu.
înscrierea şi frecuentarea elevilor din cele mai vechi timpuri până azi, stă în felul următor:
Anul şcolar	înscrişi	Absolvenţi	Anul şcolar	Înscrişi	Absolvenţi	
1860—1801	5		Report . . .	736	54	
1861—1862	6	—	1886 — 1887	50	5	
1862—1863	8	—	1887—1888	42	2	
1863—1864	16	—	1888—1889	40	2	
1864—1865	20	—	1889—1890	44	i	
1865—1866	19	—	1890—1891	40	i	
1866—1867	24	3	1891 — 1892	40	5	
1867—1868	27	2	1892—1893	54	3	
1868 — 1869	2*2	i	1893—1894	50	3	
1869—1870	19	2	1894—1895	50	1	
1870—1871	26	2	1895—1896	50	3	
1871 — 1872	25	4	1896—1897	50	3	
1872 — 1873	28	3	1897—1898	50	3	
1873—1874	30	2	1898—1899	50	5	
1874—1875	36	2	1899—1900	51	6	
1875 — 1876	34	2	1900—1901	51	9	
1876-1877	30	3	1901—1902	55	6	
1877—1878	35	5	1902—1903	90	4	
1878—1879	56	3	1903—1904	94	11	
1879-1880	51	5	1904—1905	70	11	
1880—1881	44	1	1905 — 1906	65	8	
1881 — 1882	35	5	1906—1907	71	15	
1882—1883	28	3	1907—1908	62	9	
1883—1884	36	2	1908—1909	86	2	
1884—1885	37	2	1909—1910	125	9	
1885—1886	39	2	1910—1911	160	7	
De reportat. .	736	54	Total . . .	2.326	188	
www.dacaromamca.ro
alrina
349
Deci în interval de 49 ani, 8 luni şi 8 zile, s’au perindat la catedra acestei şcoale, fără să ţinem seamă de cei ce o fi fost cu siguranţă înainte de 1861, care nu sunt înregistraţi prin arhiva acestei şcoale, zic în acest interval au fost 13 învăţători, dintre cari cel din urmă sunt eu. Unii din ei erau seminarişti, unii cu liceu, alţii normalişti şi Lelescu cu curs primar.
Fiind cea dintâi şcoală de stat din judeţ, imediat după secularizare, chiar dela 1864, ea a fost plătită de stat. Comuna a plătit numai servitorul şi lemnele de foc.
In privinţa frecuentării, se vede din tabela de pe pagina precedentă că dela 1860 până azi, adică în timp de aproape 50 ani. s’au perindai prin această şcoală 2.326 elevi şi au absolvit, fie cu trei, cu patru sau cu cinci clase, în ultimul timp cam 188 elevi.
Aceste cifre nu sunt însă absolut exacte, căci din arhivă se văd multe nereguli în întreţinerea matricolelor şi cataloagelor. Se văd şi muite contraziceri relativ la înscrieri şi absolviri; aceasta cu atât mai mult cu cât mulţi din învăţătorii ce fuseseră aici pe vremuri, au fost numai cu cursul primar, cum erau, Gh. Lelescu, N. Chuman şi sigur că or mai fi fost şi din ceilalţi.
Organizaţia Şcoalei
Cum am spus deja, la început de pe la 1867, până la 1864, şcoala eră sub stăpânirea mânăstirei Dolhasca şi ca atare ea primea întreţinerea dela mănăstire. Asemenea şi învăţătorii erau salariaţi tot de mănăstire. Neajunsuri erau multe; deşi leafa eră bună—2.400 lei pe an—dar nu se dădeâ la timp. Controlul îl făceă tot mănăstirea prin protoereul de Darabani în unire cu primarul şi consiliul comunal respectiv. Aceasta se vede prin procesul verbal semestrial de ţirerea examenelor şi în care se vede acest procedeu. Multe curiozităţi se pot observă la aceste examene; bună oară, Preşedinte al examenelor eră Primarul, care de multe ori fiind analfabet, punea degetul cum că a constatat că elevii ştiu bine a ceti şi scrie! Mai eră şi controlul sever al Sub-Prefectului şi al căpitanului de companie teritorială 1
Şcoala fiind pe moşia mănăstirească, a trecut sub auspiciile statului la 1864, aşa că odată cu secularizarea averilor mănăstireşti au scăpat şi bieţii învăţători de necazuri. Statul cel puţin achită la vreme salariul, deşi e mai mic. Odată cu împroprietărirea sătenilor, s’a împroprietărit şi şcoala cu 8 ha. şi 60 arii teren de cultură în câmp, pământ care azi se arendează învăţătorului. In August 1909 s’a dat din acest pământ 2V2 ha. gratis pentru practica raţională cu elevii, rămânând de arendat numai 6 ha. şi 9 arii, pentru care se plăteşte azi anual 106,20 lei arendă. Şcoala posedă şi o grădina mare în jurul ei care în total are 1 ha. şi 79 arii.
www.dacoromanica.ro
350
ALBINA
Această grădină până la 1905, eră numai de 18 arii, şi numai de atunci încoace a rămas şi restul până în pârâul Ibăneasa, care a fost donat de Ministerul de domenii. Această grădină mare, din care se poate face o adevărată fermă model pentru săteni, nu are mare valoare, din cauză că nu e împrejmuită. Numeroase au fost intervenţiile atât de predecesorii mei cât şi de mine spre a se împrejmui. In ultimul timp, perzându-mi răbdarea am făcut raportul cu No. 167 din 8 Aprilie 1910, către d-1 revizor şcolar şi am arătat starea rea în care se află grădina acestei şcoale din cauza indiferenţei autorităţilor şi am cerut să se intervie din nou la Prefectură, lucru ce s’a şi făcut! Prefectura dădă ordin comunei să deschidă credit de 300 lei — deşi acest capital nu ajunge — pentru facerea gardului. Comunna a votat creditul, care s’a aprobat de Prefectură, şi in curând gardul se va face.
Pentru viitor mi se deschide un imens câmp de activitate:
1. Grădina şcoalei trebue să o transform într’o adevărată fermă, care să conţină pe lângă o cultură foarte sistematică de legumărie şi o şcoală de pomi de tot felul. Apoi pe cât posibil o creştere raţională de vite şi de păsări de curte, unde elevii să poată vedeâ şi căpătă cunoştinţele vieţei practice, In această direcţiune trebueşte un plan desvoltat pe care în curând o să-l am gata. Natural că trebueşte şi capital; dar eu cred că capitalul ce se bagă în această direcţie, trebue să fle scos cu folos; în alt caz, nu are nici un înţeles. Pentru săteni trebue să se urmărească prin gospodăria model nu numai lucrul şi sistematizarea tuturor lucrărilor, ci mai ales să se dovedească săten lor că prin această procedare, se poate câştiga mai mult şi mai uşor, decât cu metoda rudimentară.
2.	Alt local pentru şcoală. Faţă de populaţia şcolară, care se ridică la peste 320 suflete, e necesar imediat un al doilea post de învăţător şi cât de grabă va fl nevoe şi de al treilea post. Nu va trebui să treaca multă vreme, până vom avea patru posturi, adică şcoală typ urban. Pentru toate acestea, actualul local e insuficient şi ca încăpere şi ca higienă, fiind vechiu şi deteriorat.
Va fl nevoe, cât mai curând posibil, ca comuna să împrumute suma necesară pentru construirea unui local nou cu patru sale de clasă. Aceasta e o direcţiune în care voiu căută să lupt din răsputeri.
3.	Corul şcolar pe mai multe voci e unul din punctele principale din planul activităţei mele viitoare. Voiu căută ca să organizez şi un bun cor bisericesc, pentru cântarea Letur-ghiei pe mai multe voci. începutul l’am făcut dejâ şi pare că urmarea va fl conform aşteptărilor mele.
4.	Atelier de lucru manual. Sunt pentru lucru manual, dar nu pentru banala împletitură de pae. Sunt destule lucrări manuale, care în scurt timp pot aduce folos real sătenilor,
www.dacoromanica.ro
Al.BINA
351
cum de pildă: rogojini do papură, tâmplărie uşoara, mindire de pae, traforaj, sculptură in lemn, etc. etc.
Natural că multe şi variate pot fi ocupaţiile exlra-şco-lare la care te poţi dedă spre folosul sătenilor, dar e bine de ştiut că în primul rând. trebue să fie ocupaţia intelectuală; întâiu trebue să ne ocupăm cu cca mai mare seriozitate de cartea, propriu zisă şi numai ca ocupaţie accesorie să ne fie activitatea extra-şcolară. Dar şi o ocupaţie pur intelectuală fără de ocupaţia extra-şcolară. ar fi pentru săteni ca nişte bucate bune, dar nesărate. Deci e nevoe absolută ca noi, învăţătorii, să lucrăm în aceste două mari direcţiuni. Lucrând numai într’o singură direcţiune, lucrul nostru e nc-complect.
Diaconescu D. Gheorghe.
Invîlător-di iginte, cu titlul definitiv.
Absolvent al şc. normale din laşi.
CRONICA
Cerc cultural
(Dare de seamă).
In ziua de 6 Noemvrie, a avut loc în comuna Liţa-Teleorman, şedinţa cercului cultural al învăţătorilor de pe valea Oltului.
In orele de dimineaţă s a făcut o lecţie practică din intuiţie, de d. I. Ionescu, învăţător la şcoala din Liţa, iar în orele de după amiază, în faţa unui public foaite numeros, a spus mai îi.tâiu câteva cuvinte de deschidere, d-1 I. Ionescu-Râioasa, prreşedintele cercului.
A luat cuvântul apoi d-1 G. Bârleanu, învăţător în Olteanca, vorbind oamenilor despre „Boalele molipsitoare".
A impresionat mult pe oameni frumoasa cuvântare a a d-lui Dr. Cotescu, medic veterinar al judeţului, despre: „Oftica la oameni şi la animale". E multă bunăvoinţă la acest domn doctor, care împins de dragostea mare ce poartă ţăranilor, vine mai la toate şedinţele cercului şi ţine cuvântări, îndemnând pe oameni pe calea binelui.
După d-1 dr. Cotescu, vorbeşte d-1 D. Dinulescu, fost învăţător, acum pensionar şi primar al satului. In cuvinte
www.dacaromanica.ro
352
ALBINA
cari merg la inimă, şi cil vorbe dulci bătrâneşti, moş Di-nulescu — cum îi zic unii colegi — arată oamenilor foloasele netăgăduite ale şcoalei.
„Timp de 30 de ani, am muncit pe această catedră, iubiţii mei cetăţeni, ca să luminez minţile d-voastră şi ale copiilor d-voastră, şi acum, nu ca învăţător, nici ca primar, ci ca cetăţean de rând ca şi d-voastră, vă sfâtuesc să iubiţi din tot sufletul şcoala şi pe învăţătorii ei şi să vă tri-meteţi cu drag copiii la învăţătură../, zice harnicul şi inimosul Dinuleseu.
A luat apoi cuvântul d-1 Florian Cristescu, institutor în Roşiori-de-Vede. Ou vorbe pline de haz — cum mai în totdeauna vorbeşte d. Florian—şi apropiate de mintea ţăranilor, arată cari sunt foloasele învăţăturii şi încrederea ce trebue s’o aibă oamenii în şcoală şi în învăţători. Dă apoi — cu multă dibăcie — o grămadă de pilde, din cari reiese firea Românului şi îndârjirea lui la lucru.
Printre cuvântări, s’au cântat de elevii şcoalei, cari sunt constituiţi într’un frumos cor, organizat de Pr. I. Anca şi I. M. Voicheci, multe bucăţi cari au impresionat foarte mult pe oameni.
La orele 5 şi jumătate, ridieându-se şedinţa, oamenii au plecat foarte mulţumiţi văzând că şi cei cu haina neagră de prin oraşe, mai vin să le spue câteceva.
L.
MULŢUMIRE
Casa de cetire „Gh. Lazăr“ din Turnu-Mâgurele, mulţumeşte călduros următoarelor persoane cari an donat bani acestei instituţii: Pr. Dumitru Fântânaru, lei 25; Pr. Emilian Bunescu, lei 20; Va-sile Niţulescu, lei 20. Aceşti donatori au fost numiţi membri de onoare.
Au mai donat câte 1 leu, d-nii: C. Popescu, I. Ialomiţeanu, V. E. Niţulescu, R. Niţulescu, Calentina Pr. Bunescu, Ştefan Cer-năianu, Ilie Jianu, Hristaehe Văeărescu, Voicu Vâjâilâ, I. Bărbu-lescu, G. Georgescu, Pr. D. Fântânaru, Pr. I. Mateescu, Mihail G. Ruse, Titu Bunescu.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
353
!! NE MAI AUZIT !!
110 piese numai cu lei 4.50
Un ceas de precisiune aurit, cunoscuta marca „Ciclop", mergând exact, cu garanţie de 3 ani, 3 bucăţi batiste veritabile de olandă, un superb inel bărbătesc cu imitaţie de rubin, un colier de perle orientale, o superbă broşă de damă (noutate parisiană), un elegant portmoneu de piele, o pereche cercei cu atârnătoare de argint veritabil şi pietre de briliant de simil, o prea frumoasă toaletă de buzunar cu oglindă şi pieptene, o pereche de botoni de manşete din cei mai moderni doublâ, un notes, 72 peniţe engleze, 20 obiecte pentru corespondenţă şi încă peste 500 obiecte utile în orice casă, se dau gratis. Totul, înpreună cu ceasul, care numai singur valorează suma de mai sus, costă franci 4.50. Expediţia contra ramburs sau prin expedierea sumei prin anticipaţia prin
WIENER ZENTRAL-VERSANDTHAUS
P. Lust, Krakau No. 15.
N. B. La comanda de 2 pachete, se va mai adăogâ în mod gratuit pe lângă obiectele de mai sus şi un lanţ dublu de ceas dublâ de prima eleganţă. Pentru lucrurile ce nu convin se va returnâ banii.
Orice risc exclus.
LICIT ATIUNI
In ziua de 14 Decemvrie 1911, ora 9V2, se va ţine la Eforie Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru vânzarea de veci a bunului mic numit «Via Bobului“, pendinte de com. Urlaţi, judeţul Prahova, pe moşia Eforiei, numită „Via Bobului* şi Fântânele, în suprafaţă negarantată de 9 liect. 1250 m. p.
Garanţia pentru admiterea la licitaţie fiind de lei 5.000.
Condiţiunele speciale precum şi orice alte informaţi uni se dau la Eforie, serviciul Domenial, în. toate zilele de lucru, între orele 10'/2 şi 12V2 a. m.
Licitaţiunea se va ţine în conformitate cu art. 72—83 din legea comptabilităţei publice.
Supra-oferte şi oferte condiţionale nu se primesc.
BIBLIOGRAFIE
Din biblioteca societăţii culturale „Steaua", a apărut cărticica No. 27 tratând despre: „Românii de peste Car păţi11, scrisă de I. Slavici. Se găseşte de vânzare la toate librăriile din ţară cu preţul de 20 bani cărticica. Pentru comenzi să se adreseze librăriei C. Sfelea, Piaţa Sf. Gheorghe, Bucureşti.
www.dacoramanica.ro
Un obraz curat ;i frumos
obţine prin întrebuinţarea cre-si şi pudrei „FLORA" preparate de Al. Iteann, farmacist, furnizor " “	•	“ ‘ra „Flora*
ale. Pudra
înainte şi iapă
întrebuinţarea
CREMEI şi PUDREI „FLORA."
Al Curţii Rege firi bismnt, măreşte efectele uimitoare ale cremei „Flora* Crema lei ijŞO— Pudra „Flora* lei 2.—Săpun „Flora* lei 1,25.—Pomadă de păr „Flora* neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului, lei 2,50, borcan mai mic lei 1,75
Capilogen „Flora* (apă de păr) sticla mare lei 3,25, mică 2,50.—Pastă „Bncol" lei 1.—Apă de rurl „Bucol" pentru înfrumuseţarea tenului lei 2.
le'
de dinţi „Flora" „Flora" lei
1,25.
rari „Bucol* tenului lei 2 La nemulţumire se restitue
lei 1,50.—Lapte de crin —Săpun de lapte de oria imediat costul.
DE VÂNZARE LA DROOUERU ŞI FARMACII
Se caută depozitari în comunele rurale; a se adresă la depozitarul general L. Lindenberg, Bucureşti, Str. Lipscani No. 51.
27—52
Frumuseţea este Podoaba Omenfrei
DORIŢI să aveţi un TEN ALB şi FRUMOS?
întrebuinţaţi numai: CREMA, SĂPUNUL şi PUDRA ORIENTALA de ORŞOVA
Recunoscute ca cele mai higienice preparate fără substanţe vătămătoare cari fac să dispară
Fele, Filtru*, Ccşuleţe ,1 Crăpături lu Vânt cinirilnd Untul pini li ftiln iu Bll lulntili
Este e ad virată COMOARĂ pentru SEXUL FRUMOS, se vinde cu:
Lei (.20 Borc. de Cremă Orient.; Lei 1,50 Săpunul Oriental şl Lll 2 Cutia Pudră Orient ] &r afli de vânzare In Bucureşti la toate Drogheriile, Farmaciile fi Princip, magazine I
Brăll»: D-ra Albertina Pol-lak. Clubul Comercial.
Bârlad: Leon M. Finchel-Imann
RaoAu: S. Kellmann.
Corab a: Or. Petrino, Marin
U.	Iliocu, D-tru C. Pe-trovici, Nicalae Mari-nrwu.
Constanţa: L.et I. Latcaridis.
Calafat: Ioaef Rendek.
Cartea): Stănescu et Arghi-reACU, O. Popescu.
Câlirail: Fraţii lari hy, V. it. Hat areAcu, G.G. Mun tranu.
Cermvodă; Mag. .La Ţi-tanca*
Cralova: S. Lazir Benve-
nisti, C. R. lliescu.dro-guerie, A. M. Berger, Emanuel David, S Ben-venisti, Ioan N Boeru, E<1. Kouteschvreller, Fraţii Paraschivracu. Dorohol: M. L. Schulimsahn Focşani: S. Coha, Fraţii Rosner.
•ildan; Gh. Naataseacn. Qalajl: Turna Aburci, C.
T<"odorovici.
Q'urjit»: S. A. FmţL Huşi M. Brachaaoo. laşi:	Fraţii Braun, Str.
Ştefan cel mare 53*
Pite tl: Nae Popescu.
Ploieşti: I. Năsţâsecu, lib-rar. Farmacia V. LI- | vov^chi.
P.-Neamţ: S. Stambler.
Roşiori : G. T. Mavrodi-neanu.
R.-Vfliooa: Gr. Petrino.
Slatha: Badea Floreucu. |
8lobozla:	Nictwae 1. De- I
leanu.
TArgov Barbu Cfilinescu. |
T.-MAgurolo: Fraţii O. Luca-tos, A. Gologan.
Tf.JIu: Ilie Şerbu, Bcd jamin Penchaa.
T|.-Oonai Eliaa Miohelaon
i La T.-8evarii nimii la Ratgulnele lesaf Frltoh
25-26
Atelierele SOCEC & O-, Bucureşti
www.dacQromanica.ro