Anul XV
No. 7
13 Noemvrie 1911

Anu! XV
No. 7
13 Noemvrie 1911
ALBINA
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALINDERU, P. Gârboviceanu, G. Coşbuc, Gen. P. V. Năsturel, Gh. Adamescu, I. Otescu, P. Dulfu. V. S. Moga, N. Nicolaescu, Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă
Abanamentul în ţară pe 6 luni, lei 3. Abonam. în străinătate pe an 8 lei. Un număr...............15 bani.
Abonamentul în ţară pe an . . lei 5.
Pentru elevii din toate şeoalele ca şi pentru absolvenţii şcolilor rurale, locuind în sate, pe an . . . lei 4.
Pentru anunciuri 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublicate se ard
Redacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate.
SUMARUL:
G. Coşbuc, Sinuciderea scorpionului.
P. Dulfu, Cătălină, poveste.
G., Folosul găinilor.
Petru Gh. Savin, Fata de împărat cu mâinile tăiate, poveste. (Urmare). M. N. Popescu, Cum să-mi cresc copilul: îngrijirea sufletului.
DIN ZIARE ŞI REVISTE:
Poveţe contra holerei. — Cum să ne odihnim. — Recoltele României.
CRONICA:
Moartea Generalului Budişteanu. — întâmplările săptămânii. — Cărţi primite la Redacţie. — Bibliografie.
ILUSTRA ŢICNI:
Alarma, — BălSioara, de pe tablouri ale pictorului N. Grigorescu; Vederi din ţară: Filtrele dela Arenda. — Hotel de France din Bucureşti.
PAGINA GLUMEAŢĂ:
Neculcea, Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face. (Cu 5 ilustraţiuni). ACTIVITATEA SOCIALĂ A PREOŢILOR ŞI ÎNVĂŢĂTORILOR:
Dr. D. Popescu, Conferinţă anti-alcoolică.
Dr. I. Puşcariu, îndrumări către meserii.
P. Rusu, Creşterea copiilor în casa părintească, — conferinţă pentru popor.
Cronica: Cărţi şi reviste.—O societate culturală.—O serbare şcolară.— Mulţumiri. — Apel.
www.dacoromanica.ro
»	i.;
îcA.i * *•
pion sinucizându-se. Acesta a fost cel dintâiu scorpion pe care l-am văzut viu în vieaţa mea, şi mi-a făcut mare plăcere să văd cu ochii mei cum se «sinucide» acest animal, despre al cărui ciudat obiceiu de-a-şi curmă singur zilele cetisem de-atâtea şi-atâtea ori câte şi mai câte bazaconii.
Bătrânul Italian, care după toate legile din lume eră legitimul proprietar al scorpionului, îl prinsese noaptea într’un han şi-l ţinea într’un pahar de tinichea cu capac; şi, spre mai mare siguranţă, ca nu cumva să-i scape robul din prinsoare, înfăşurase paharul intr’o sută de cârpe murdare. Fireşte, cu blestemata asta de insectă nici nu te poţi juca, nici nu te poţi încrede în omenia ei; dar paza şi grija Italianului ajungea, cred eu, chiar dac’ar fl avut un car de scorpioni, nu unul singur. Deşi acesta eră un exemplar «bellissimo», cum şi-l lăudă proprietarul, şi mai ales unul «molto furioso».
E adevărat că scorpionii ca şi păianjenii sunt animale complet de furioase; şi aceia, şi aceştia sunt canibali, căci se mănâncă unii pe alţii. îşi mănâncă propriii pui şi propriile mame. Furia şi răutatea scorpionilor sunt proverbiale chiar prin ţările unde nu sunt cunoscute aceste animale, iar veninul lor aşâ de iute şi de ucigător ii face să fie foarte temuţi. Tarantela, un fel de păianjen, şi scorpionul, după chipul lui un fel de rac, fac foarte mult rău în ţările sudice, prin înţepăturile lor veninoase. Scorpionul e animalul de noapte şi intră adeseori prin case; norocul e că trăeşte foarte retras în cel mai desăvârşit întuneric şi rar se întâmplă să dai de vreunul, şi, fiindcă e unul dintre animalele care au nespusă groază de lumină, deaceea lumina, fie chiar a unei candele, apără odaia de scorpioni.
Când am auzit că Italianul are un scorpion, am şi făcut
www.dacoromanica.ro
268
AI.BINA
târgul cu el să ne dea o reprezentaţie. Acum, el voia să ne dea numai o reprezentaţie simplă, să ne arate numai curiosul răculeţ, dar noi voiam o «reprezentaţie definitivă», adică să ne facă să vedem cum se sinucide. La urmă s’a învoit şi cu asta, după ce l-am asigurat că dacă-şi.va pierde bunătatea de răculeţ, el va încetă ce e drept de-a fi proprietarul unui scorpion, dar în schimb va deveni proprietarul a câtorva lire şi posesorul vremelnic a două clondire de vin.
Afară în curte, pe-o tablă de lincheâ am adus cărbuni aprinşi şi-au format un cerc din ei, cu un diametru cam de două palme. Aşa ştiam cu toţii de prin cărţi că trebue să faci proba cu scorpionii. Intr’acest cerc de foc şi-a răsturnat Italianul întreaga sa avere, scorpionul din pahar, după ce cheltuise o mulţime de vreme cu desfăşurarea, într’adins îndelungată, a zecilor de cârpe, ca să ne aţâţe curiozitatea celor ce priveam. Scorpionul căzuse cu hurta în sus, nemişcat şi ţeapăn, încât cu toţii crezurâm că e mort, şi unii ne pregăteam în minte vorbele aspre cu cari să luăm la răspundere pe Italian. Iar alţii râdeau. Insuş proprietarul credea că i-a murit, poate că de foame, scumpul său prizonier, şi astfel se temea că pe lângă batjocură şi ruşine, va rămânea şi de pagubă de câteva lire. In necazul său se întoarse către cei ce râdeau şi le trânti un «Andate al diabolo» *), apoi cu un băţ lung începu să mişte scorpionul. Se vede că eră numai leşinat, sau cum explică Italianul, dase damblaua în el, din cauza luminii. Câtăva vreme încercările cu băţul au rămas zadarnice, aşa că eram convinşi că reprezentanţia erâ definitivă. «Ţi s’a sinucis scorpionul în pahar, ca să se răsbune pe d-ta că l-ai prins!» — «L-ai găsit mort, ştrengarule, şi ne-ai prostit degeaba!» — Dar pe când ne băteam joc aşă, scorpionul a început să mişte picioarele, tot mai vioiu, şi în urmă, s’a întors încet cu spatele în sus. Şi iarăş a stat nemişcat. Şi iarăş au început glumele. «Doarme adânc! S’a întors pe altă lăture că se plictisise tot pe-o parte cu somnul» — «L-am auzit căscând!...» Italianul suflă în cărbuni, să ardă tare, şi-a împins pe scorpion cu băţul spre cărbuni. Scorpionul începu să facă violente mişcări din coadă în toâte direcţiunile, dar fără să-şi mişte trupul.
') Duceţi-vâ hi dracul.
www.dacocomamca.ro
ALBINA
269
Acum, n’aş putea spune lămurit cum şi când a început interesantul joc al «desperării» scorpionului, cum ziceâ Italianul. Mă întorsesem pe-o clipă cu faţa îndărăt; iar când privii din nou pe tablă, scorpionul era în fugă de-a curmezişul cercului de cărbuni. Dar nu mi se părea de loc disperat. Ba, dimpotrivă, foarte nepăsător. Când ajungea la zidul de cărbuni, sta puţin pe loc, şi isbeâ o singură dată cu acul din coada furcii, o singură dată şi drept in jos, în tinicheaua de sub el, ca şi când un om ce scrie ar bate cu vârful creionului odată pe hârtie şi-ar zice: Aici, punct! Apoi se întorcea într’altă parte fără nici o grabă, ca unul ce se plimbă, şi când ajungea într’alt loc la cărbuni, repetă acelaş lucru: Aici punct! Şi tot aşa a făcut de unsprezece ori. Deşi nu vorbiam nici unul dintre privitori, şi stăm cu ochii fixaţi, monotonia plimbării răculeţului începu să ne plictisească.
O,	dar la al doisprezecelea punct, îndrăcitul de dobitoc, fie că se plictisise şi el de atâtea puncte, fie că nu voia să-l credem un neghiob care-şi plictiseşte admiratorii, făcâ o figură vrednică de laudă, care însă — şi cred că înşuş el va fi recunoscut-o — nu i-a reuşit pe deplin. Se vede că a voit să facă un salt mortal, să se dea peste cap, dar în loc să cadă tot în picioare, ca măscăricii dela circ, a căzut întins pe spate. Şi iarăş cred că ruşinea ce-a păţit i s’a schimbat în furie, în adevărată furie, căci eu, cel puţin eu unul, nu pot crede că prefăcătoria e în stare să facă atâtea nebunii câte a făcut apoi răculeţul acesta. A sărit pe picioare şi a început să fugă în toate părţile, cu o nespusă iuţeală, de credeai că duhul rău s’a sălăşluit întru dânsul, cum zice scriptura. Şi cu sprintena lui coadă loviâ în dreapta şi în stânga şi drept în sus şi drept în jos şi şi-o purtă roată ca un biciu. Cu toate că eram departe de el şi ştiam că nu poate sburâ, eu totuş mă îngrozisem, şi mă înflora de câte ori se întorceâ spre partea unde eram eu. Dar dacă sare — bată-1 Dumnezeu — în obrazul cuiva? Ori scapă dintre cărbuni şi-şi caută adăpost printre noi, undeva pe sub haină. Şi par’că îl simţiam cum mi se urcă pe sub mânecă în sus spre umăr. Şi o spun, deşi e cam cu ruşine, că aş fi vrut atunci să fiu mai bine într’altă parte, şi dacă aş fi putut, aş fl ieşit dintre privitori. Şi doriam din tot sufletul să se isprăviască odată cu reprezentaţia. Acum, după cum vedeam din feţele mulţămite ale celorlalţi, numai eu eram
www.dacQrQmanica.io
270
ALBINA.
aşâ, nu ştiu cum să zic, înspăimântat; deşi nu eram, căci îmi plăcea şi mie svârcolirea bietului scorpion, dar prea eră fioroasă priveliştea furiei nemărginite dintr’o dihanie aşâ de mică.
In urmă Italianul n’a mai voit să împingă cărbunii, ca să strâmteze cercul de foc pe lângă scorpion. Credea şi el că ne ajunge, şi nădăjduia că va mai avea fericirea să dea şi alte reprezentaţii cu el. îşi ţineâ pregătit paharul să-l pue peste răculeţ, şi să-şi bage averea la adăpost. Dar n’a avut acest noroc. Nu, pentrucă intr’o clipă, într’atâta de iute clipă, încât nu ne-am putut da seama de ea, scorpionul îşi dase nobilul său suflet in mâinile Creatorului! Dar cu glorie! Pierise pe rugul care avea să-l mistue şi să-l prefacă scrum şi cenuşe. Anume, ajungând aproape de cărbuni, s’a întors foarte repede şi-a apucat-o de-acurmezişul cercului drept spre cealaltă parte. Şi fiindcă asta o făcuse el de multe ori, nu l-am urmărit cu atenţia ce s’ar fi cuvenit celui din urmă drum ce-1 făcea. Căci i-a fost cel din urmă: s’a urcat peste zidul de cărbuni şi a ars acolo. Acum cine-ar şti spune de ce? O fi voit poate să încerce să treacă peste ei? Ori nevrând a ajuns in foc, nea vând putinţa să se întoarcă aşâ de repede din avântul ce şi-l luase? Că ar fi făcut-o anume, ca să moară, nu e de crezut, fireşte, pentrucă ajungând pe cărbuni, a voit să se întoarcă şi a rămas mort cu capul întors spre stânga încotro încercase să cârmească spre a eşi din foc.
O.	Coşbuc.
CÂRTI PRIMITE LA REDACŢIE
L. FI. Marian, Simion FI. Marian, schiţe biografice. Bucureşti 1910. Manual de catechism moral şi social pentru trebuinţa creştinilor în genere, după ediţia oficială a catechismului din 1860. Târgu-Jiului, 1911. Broşura costă numai 20 bani. Retipărirea este făcută de P. C. Păr. Ico-nom I. Mălăesca, profesor în Târgu-Jiu.
Em.Elefterescu, Cartea Neamului, cuprinzând date istorice, tradiţiunile, credinţele şi datinele poporului, literatură, calendar. Vălenii-de-Munte
1911.	Preţul e 2 iei.
I.	I. Ciuncanu, Doine şi alte cântece, culese, Craiova. 1911. Formează No. 10 din colecţia intitulată „Biblioteca folkloristică“, publicat de d. P. Da-nilescu din Craiova. Broşura are 60 pagini şi costă 30 bani.
In comuna Priboeni, Muscel, a început să apară din luna Aprilie
1912,	revista „Prietenul nostru", revistă pentru popor. E sub conducerea unui comitet, din care face parte d. C. Râdulescu-Codin, cunoscut prin publicaţiunile sale de foliilor.
www.dacoromamca.ro
Alarma
(Depe www.dacoromaaica.roii rescu\
CĂTĂLINĂ
- POVESTE -
I
Sprintenă ce-i azi la umblet Catal ina, — lucru mare!
Ce de trebi şi griji pe capu-i!... Peţitori în gazdă are.
Un flăcău de-o frumuseţe Şi de-o bogăţie rară A venit cu multă vâlvă Pe Irina să i-o ceară.
Biata mumă!... când vlăstari-i, Ce s’au dus, îi vin în minte: Chiar şi azi din ochi ea varsă Râu de lacrămi, mult fierbinte.
Din vr’o zece-odrasle scumpe, Doar Irina-i mai trăeşte,
Şi flăcăul mândru, Dinu!... Peste ceilalţi... iarbă creşte.
Lângă tatăl lor plecat-au Ca să-şi doarmă — opt în şir! — Somnul cel de veci la umbra Teilor d in cimitir...
Pe copila-i drăgălaşe Mai veniseră s’o ceară Ş’alţi flăcăi!... Ci... cum venit-au, Tot aşa se ’nnapoiară.
Unul, bogătaş de frunte...
Dar la chip... urît cu foc. Altul, chipeş ca făptură...
Ce folos?... Un sărăntoc!
Altul, şi bogat şi chipeş ... Tot degeaba, din păcate: Prea-şi avea departe vatra, Peste nu ştiu câte sate!
Cel sosit acum îi place,
Intru toate, Cătălinei...
Le plăcea, nevoie mare,
Şi lui Dinu şi Irinei.
—	„Doar de una mi-este frică (Muma către fată zice)
„De departe să nu fie!...
—	„Satul, unde ţi-e, voinice?*.
—	„Satul meu?... E-he!... departe, „Hăt, la margine de ţară... „Faci cu carul, pân’acolo,
„Şapte zile ’ntregi de vară!
„Până pe la noi ajuns-a „Vestea fiicei dumitale!...
„Voiu avea noroc, sau... geaba „Am bătut atăta cale?“
Dinu ’n taină: — „Dă-i-o mamă!* Iar Irina: — „Zău, aşa-i... „Spune-i...“ (blând şi ea se roagă) „Spune-i, mamă, că mă dai!“
Cătălină, stă pierdută;
Nor i-acoperă gândirea...
Spre iubitele-i odrasle îşi îndreapt’ apoi privirea:
www.dacoramanica.ro
ALBINA
273
— „Scumpii mamei! ştiţi cât [plâns-ain,
„Dup’al vostru bun părinte, „După cei opt fraţi ai voştri „Care dorm în opt morminte.
„Mângăiatu-m’a la urmă „O nădejde: că voi doi,
„îmi trăiţi... şi bătrâneţea-mi „Sprijin o să afle ’n voi.
„Vrei să nu te am, Irino,
„D’azi încolo nici pe tine?... „Vrei şi sora ta să plece, „Dinule, de lângă mine?...
„Nu vreau, neagra depărtare „Şi pe fată să mi-o ’ngroape!... „Vom găsi noi pentru tine „Soţ, Irino, mai pe-aproape!
„Cum să pleci aşa departe?... „Nu te duce, fie-ţi milă!
„Astă nouă lovitură
„N’aş putea s’o ’ndur, copilă!"
Biata fată, ce să zică?...
Stă privind nedumerită.
Bău îi pare şi de mire,
Şi de mama sa iubită.
Dinu ’nduioşat,— cu vorba înaintea ei apucă:
— „Dacă-i este drag feciorul, „Las-o, mamă, să se ducă!
„Poate-aşâ ni-e scris, se vede, „Despărţiţi de ea să fim;
„Insă... nu pe veci, cum suntem „D’ăi ce dorm în ţintirim.
„Dor de ea când ţi-s’o face,
„Nu te las eu să oftezi:
„Patru cai la car voiu pune, „Am să ţi-o aduc, s’o vezi!...“
Greu i-a fost să se despartă De copilă.. .Plâns-a muma, Plâns-a, mult!... Dar n’a oprit-o... A rămas cu fiul mima...
Fata şi frumosu-i mire,
Spre căminul lor plecară.
Şi tot mers-au, pân’s’ajungă, Şapte zile ’ntregi de vară.
II
Nu mai trece mult în urmă Şi flăcăul mândru ’n floare, Dinu, cel din urmă sprijin Al măicuţei sale, moare.
Cătălină ’n cap cu palma Şi cu pumnii se bătu:
—	„Vai!... făcuşi să-mi dau
[copila!...
„Iar acum... mă laşi şi tu?!...*
Măsa nu l-a dus pe Dinu Lângă ceilalţi să-l îngroape:
In grădină sub fereastă
L-a ’ngropat, să-l aib’ aproape.
Şi mergea din ceas în clipă La mormântul nou săpat;
Nu mergea să-şi plângă fiul,
Ci... să-l blesteme ’nfocat.
— „Dinule!“-i zicea eu lacrămi, „Ieşi degrabă din mormânt! „Patru cai la car înhamă, — „Sboară, ca uşorul vânt!
„Adă-mi, cum făgădr.it-ai,
„Pe Irina, mângăerea,
„Care mi-ai înstrăinat-o, — „Ad-o, să-mi alini durerea!...
„Iar de nu-mi aduci copila, „Somn să n’ai în groapa ta! „Lacrămile-mi să te arză,
„Cum mi-ai ars tu inima!"
www.dacQFomanica.fo
albina
274
Dinu, neputând să doarmă,
De durerea ei amară, —
Intr’o noapte, iată-1 — palid — Iese din mormânt afară.
Şi grăeşte: — „Tu, morminte, „Fă-te cal de’ncălecat.
„Iar tu pânză, ce’nvălit-ai „Ochii mei, te fă drum lat.
„Să alerg, s’aduc măicuţei „Pe Irina, sora mea...
„Căci, pân’ n’o aduc, răpaos „In sicriu-mi n’oiu avea".
Şi mormântul, — cal se face; Pânza, cărarue lată,
Până ’n poartă la Irina...
Dinu ’ncalecă pe dată.
Şi la soru-sa ajunge,
Intr’un ceas, căci a sburât:
Nu cum vântul rece sboară,
Ci... ca gându ’nflăcărat.
—	„Soro scumpă, hai la mama! „Plânge după tine, moare!"
—	„Bun sosit!" i-a zis Irina. „Stai, e noapte, frăţioare...
„Dormi acilea, până mâine, „Zorile când se arată, —
„Şi plecăm, în zori, la mama".
—	„Nu pot, soro!... Yino ’ndată.
„N’o s’apuci, mă tem, pe mama „Cu viaţă, de mai stai".
Ea sări atunci din patu-i:
—	„Iată-măL. sunt gata!... hai!"
Roibul necheză la poartă... Dinu ’neălecându-l iar,
O săltă şi pe Irina,
Dinainte, pe fugar.
Şi seduc... mâncând pământul. Iar pe unde ei sbnrau,
Păsările ’n miez de noapte, Toate, prin copaci cântau.
B.i strigau pân’ şi copacii:
—	„S’au schimbat ai lumii sorţi? „Cum se poate ca să umble „împreună... vii cu morţi?..."
Când aude-aşâ Irina,
Inima i-se ’nfioară:
—	„Ce spun, frate, pomi şi pa-
[seri?...“
—	„Lasă, cânte, surioară!
„Noi,să mergem!..." Şi,eagândul, Mi-i tot duce armăsarul...
—	„lată-ne ajunşi!... Coboară! „Eu... să-mi duc la grajd fu-
[garul...“
Şi’n grădină Dinu piere... Groapa rece iar se’neue Peste-al lui trup... Iar Irina,
In pridvor la geam se sue:
—	„Eu sunt, măicuBţă!... Vino, „Să-mi deschizi!..." Măicuţa ei, Vine şi la piept o strânge,
In veşmânt cernit. — „Da ce-i?...
„Eşti călugăriţă, mamă,
„De te văd aşa ’mbrăcată?"
—	„Ba pe frate-tău, pe Dinu, „11 jelesc, prea scumpă fată!
„A murit... şi’n grădiniţă „Rânduit-am să-l îngroape,
„Sub fereasta casei mele,
„Ici, să-mi vie mai aproape.
„Ca să-l blestem ziua-noaptea, „Că departe — atâta cale — „Străinatu-te-a, copilo,
„Dela sânul maicii tale!"
—	„Ce?" Irina glăsueşte, Galbenă... „El a murit?...
„Păi... de-acasă, noaptea asta, „Eu ... cu dânsul am venit!...
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
275
„Am plecat... la miezul nopţii! „Ziuă, nici acuma nu-i!... „Intr’un ceas, atâta cale... „Valeu!... c’un strigoiu făeui?!“
Şi pe prag ea cade. moartă. — Măsa, când se pomeni Că şi-a dat şi ea suflarea:
De durere ’ncremeni.
*
* *
Şi de-atunci, sărmana mumă, Nu-şi găseşte loc de stat:
Când la cimitir aleargă,
Când din cimitir spre sat.
Ba pe un mormânt s'apleacă, Ba pe altu ’n cimitir; Plânge-amar, cu hohot râde, Spune vorbe fără şir.
Iar la Dinu când ajunge,
Sub fereasta din grădină,
Istovitele-i picioare
N’au puteri ea s’o mai ţină.
Cade pe mormânt şi geme:
— „Somn să n’ai în groapa ta!... „Lacrăinile-mi să te ai-ză,
„Cum mi-ai ars tu inima!“
P.	Dulfu.
FOLOSUL GĂINILOR
O săteancă, bună gospodară, avea 25 de găini. Dela ele a avut foloasele următoare:
22 găini i-au ouat 2.000 ouă.
Din acestea a vândut 1.400 cu câte 5 bani, ceeace
face..................................................lei 70,—
A pus sub cloşti 100 ouă, cari fac..............»	5,—
A folosit pentru casă 500 ouă, socotite cu . . »	25,—
Din cele 100 ouă, puse sub cloşti, ţăranca a dobândit 85 pui, din cari 10 s’au prăpădit, 32 i-a ţinut de prăsilă şi restul l-a vândut cu câte 60 bani.
Puii de prăsilă, cei mâncaţi şi cei vânduţi fac,
unul peste altul, cel puţin..............................»	50,—
Total lei . .	155,—
Cum se vede, venitul ce au adus sătencei cele 22 găini este într’un an de 155 lei, fără a mai pune la socoteală fulgii puilor tăiaţi şi folosiţi, carnea unora din găinele întrebuinţate ca hrană.
Din suma luată, săteanca a cheltuit cu nutreţul 40 lei pe porumb, pe or/ şi pe meiu.
Deci i-a rămas venit curat 115 lei.
Mare lucru sunt în gospodăria orăteniile şi numai cine este orb nu vede cât de mari sunt foloasele acestor vietăţi.
G.
www.dacQFomanica.io
Poveţe contra Holerei
Holera, molima grozavă care seceră mii de vieţi pe unde ajunge, ameninţă anul acesta mai mult decăt oricănd ţara noastră.
In toate ţările din jurul nostru holera a străbătut; numai noi am izbutit să ne păzim şi să n’o scăpăm în ţară, rămânând în două trei locuri pe malul Dunărei, unde s’a ivit dela început.
Dacă vreţi să scăpaţi de această nenorocire, dacă vreţi să nu rămâe satele pustii, ogoarele nemuncite şi jalea să domnească pe la uşile caselor, pregătiţi-vă ca să-l putem alungă cu uşurinţă pe acest musafir nepoftit şi pericolos dacă ar străbate mai departe înăuntrul ţărei.
1.	Holera este o boală molipsitoare care vine cu vărsături, urdinare dureri grozave in pântece, crampe (cârcei) în pulpele picioarelor, sete şi ferbinţeală mare; în câteva zile bolnavul moare.
2.	Sămânţa holerei este foarte mică: nu se vede decât cu un fel de ochian.
Această sămânţă se găseşte numai în scaunele dese ale bolnavilor, şi pe toate rufele, obiectele, sau lucruri de mâncare, atinse de mâna murdărită a bolnavilor sau de apa în care s’a vărsat cât de puţin din acele materii.
3.	In timp de holeră cine se va spălă regulat pe mâini de câte ori mănâncă, cine va bea numai apă feartă şi nu va mâncâ nimic crud, nici chiar fructe, acela cu siguranţă nu va căpătă holeră, căci sămânţa holerei moare îndată ce apa dă în clocotit. Sămânţa holerei moare şi când se stropeşte cu lapte de var, cu acid fenic şi altele.
4.	Cel mai mare pericol este, când apele dintr’o localitate vor fi însămânţate cu sămânţa holerei; atunci boala se întinde cu repeziciune.
5.	Sămânţa holerei trăeşte şi se îmulţeşte în apele mur-
www.dacoromamca.ro
Al.BINA
277
dare şi în toate casele, locurile şi ungherile unde se găsesc grămădite murdarii.
6.	Sunt oameni cari poartă în maţele lor sămânţa holerei fără să se îmbolnăvească; aceia sunt cei mai periculoşi, căci nimeni nu se fereşte de ei şi nesupăraţi împrăştie sămânţa holerei prin toate locurile pe unde se pun afară pentru trebuinţele lor. De aceea trebue ca fiecare locuinţă să-şi aibă privată sau cel puţin o groapă în fundul grădinei departe de fântâni şi în care să se toarne din când in când lapte de var.
7.	Curăţiţi cu cea mai mare străşnicie ogrăzile şi locuinţele, turnaţi lapte de var în privăţi şi în locurile murdare.
Daţi foc gunoaileor.
Nu lăsaţi hoituri de animale sau păsări aruncate pe drumuri şi câmpii, ci ingropaţi-le adânc.
8.	Turnaţi var prin fântâni şi apoi le sleiţi până Ia fu ’.d
Puneţi-le ciuturicu cruce de fier. înălţaţi pământul în jurul
lor ca să nu se facă băltoace.
9.	In sfârşit aduceţi Ia cunoştinţa medicilor orice caz de boală şi mai ales cu diaree şi vărsături pentru a se lua din timp măsuri ca să nu se împrăştie boala.
10.	Gândiţi-vă bine la cele ce v’am spus, căci numai aşâ veţi scăpă şi d-stră şi ţara de o mare nenorocire; căci nimic nu-i mai scump pe lume ca sănătatea.
(După rcr. „Igiena satelor').
Fillrelo dela Arenda
www.dacQFomanica.ro
FATA DE ÎMPARAT CU MÂINELE TĂIETE
— POVESTE —
—	Aşâ-i cum zici, duduită, dar vezi că împărăteasa mi-a cerut să-i duc dovezi că te-am omorît, zise credinciosul înduioşat de vorbele fetei...
—	Ce dovezi ţi-a cerut, întrebă fata?
—	Ochii, înima şi mâinele din coate, răspunse credinciosul...
Fata stătu puţin la gânduri. Apoi luminându-i-se faţa, luă căţeluşa şi dând-o credinciosului, îi zise:
—	Uite, taie căţeluşa asta, ia-i inima şi ochii, iar cât despre mâini să mi le tăeţi, zise fata oftând, căci de, eră tânără şi ţinea la viaţă şi nu-i venea să se despartă de ea aşa câne-căneşte!
Credinciosul stătea la îndoeală, dar vizitiul înduioşat îi zise credinciosului.
Ce te mai gândeşti ? Ce, par’că ea are să ştie că inima şi ochii nu sunt ale fetei mai ales când i-o vedea mâinele!
Atunci credinciosul şi cu vizitiul tăiară căţeluşa, îi scoaseră inima şi ochii şi apoi tăiară şi mâinele din coate fetei şi lăsând-o acolo, plecară Ia împărăteasă să-i ducă dovadă cum că i-a pus bietei lete capăt zilelor. Când văzu maştiha ochii şi inima, zise: Cum să nu fi fost frumoasă, că uite ce inimă avea şi ce ochi! Parcă-s de căţea! Şi mulţumită acum, petre-ceâ cum îi poftea inima, vitrega dracului, în palatul împărătesc. In vremea asta veni şi împăratul dela bătălie, iar împărăteasa îi ieşi înainte şi începu: Că
www.dacoromanica.ro
ALBINA
219
uite podoaba Dumitale, că uite odorul Măriei Tale, cum a fugit în lume!
Vedeţi şi pricepeţi, cinstiţi boieri, cum a întors şurubul maştiha dracului!
Da’ bietul împărat ştiu că nici n’a mai mâncat nici n’a mai băut în tihnă din ziua aceea!
îşi închipuia bietul împărat că fata îşi luase lumea în cap de răul maştihăi şi nici de cum că ar fi fugit de altceva, că este o vorbă: „De bine, nu fuge nime!..“
Biată fată fără mâini însă, rătăciâ prin cel codru, ziua hrănindu-se cu poame şi ierburi şi bând apă rece de pe la cele izvoare, iar noaptea îşi ador-miâ trupşorul în scorburile copacilor. Aşa a dus-o ea o vreme. Intr’o zi însă, cum umblă după nişte poame ca să-şi potolească foamea, care nu-i fu bucuria ei când dădu peste o cărăruşă. Apucă pe ea, să vadă unde o va scoate şi cărăruşă o scoase la o vie! Strigă fata, dar nu-i răspunse nimeni, cercă să intre, dar nu putu. Mai strigă, ce mai strigă şi dacă văzu şi văzu că nu-i răspunse nimeni, se necăji cum putu şi intră în via aceea, şi incepu a mânca la struguri, dar mai mult izîdiă (împrăştia, ri-sipiâ), decât mânca, căci n’aveâ mâini s’apuce, ci apucă de-adreptul cu gura.
Acum, ori de câte ori îi cerea inimă, veniă la vie. A intrat ea aşă odată, a intrat de două ori, de nouă ori, dar multă vreme n’a dus-o.
Căci ce să vedeţi d-voastră? Via aceasta eră vie împărătească şi păzitorul împărătesc cunoscu cum că cineva a intrat acolo, dar cine anume, nu se pu-teâ dumeri. Urme de picior femeesc, nu credeă să fie, că ce-o fi căutat o femee cu pantofi pe-acolo? risipa când o văzu iar nu se pricepeâ, de cum să fie făcută, că omul rupe, mănâncă cu mâna, dar nu risipeşte şi socotindu-se el în sinea lui îşi zise: Eu am să spun la curtea împărătească, că pe urmă să n’am bocluc. Şi-aşă şi făcu.
Feciorul împăratului cum auzi şi el de astă minune, că iacă mă luai cu vorba şi nu vă spusei, că împăratul avea un fecior, cum vă spuiu feciorul îm-
www.dacoromanica.ro
280
ALBINA
paratului se hotărî să se ducă el să vază cu ochii, minunea asta de-o spunea vierul.
Plecă deci cu vierul şi ajungând acolo pe unde văzuse urme şi loc bătătorit, se puse la pândă.
Stătură ei’ aşa cât or fi stat, când auziră sgo-mot. Feciorul împăratului şedea gata, gata, cu arcul să tragă, dar când văzu el aşa frumuseţe de fată scăpă arcul din mână şi ieşind din ascunzătoare, îi zise:
— Tu vei fi soţia mea.
Fata, atunci, dragii mei, îi povesti toată istoria ei, cum v’am spus-o şi eu până acuma, în cât feciorul de împărat înduioşat de chinurile ei o mân-gâiâ zicându-i că după furtună vine şi senin, şi ‘că de-acum va fi scăpată de o aşa viaţă ce i-o hărăzise afurisita de maştihă.
Şi plecă feciorul de împărat cu mireasa lui acasă la tatăl său. Şi când văzu şi împăratul şi împărăteasa că le aducea feciorul ior o aşa mândreţe de fată, de noră, dar fără mâini, nu le cam prea veniâ la socoteală. Văzând însă cât de mult ţine feciorul lor la dânsa şi fiindcă ci atâta odor aveau, nu-i ziseră nimic de rău ca să nu-i strice inima, gândind că aşâ-i tinereţea, iute la început, dar se potoale, foc cîe paie, cum s’ar zice.
Gândiau adică şi împăratul şi împărăteasa că feciorul lor nu şi-o legă capul cu o fată fără mâini ca aceea, dar vezi că ei nu ştiau gândul şi inima feciorului lor care eră cu trup şi cu suflet pentru fată şi care de-ar fi putut şi viaţa şi-or fi dat-o pentru ea.
In cele din urmă şi împăratul şi împărăteasa văzând cât de bună la inimă erâ fata, cât de aşezată şi de cuminte, nu numai că nu o priviau ca pe-o străină, dar le intrase şi lor la inimă, ba încă în cele din urmă socotiră că-i destul de vrednică să le fie şi noră chiar. Şi feciorul lor care atâta aşteptă, blagoslovenia părintească, porni o nuntă frumoasă, dragii mei, de se minună o lume. Toată lumea care fu poftită, împăraţi şi împărătese, crai şi
www.dacQFomanica.ro
ALBINA.
281
crăiese, mă rog, toate Măriile lăudară frumuseţea mi-resii, dar toţi o căinau în gândul lor că păcat de frumuseţea ei dacă n’aveâ mâini.
Şi după ce s’a gătit nunta, oaspeţii toţi s’au dus şi vestea că mireasa-i fără mâini, s'a lăţit în toate împărăţiile, până şi la aceea din care eră fata, Maştiha când a auzit a şi priceput că e aceea pe care o credea bună moartă şi că a fost amăgită de slugi. Voi să se răsbune pe slugi, dar norocul lor că plecaseră în lumea drepţilor de voe, căci altfel se duceau acum fără voe.
Iar pe fată aştepta timp bun de răzbunare căci tot îi purtă ură şi-acum, inimă de vitrigă, ce socotiţi?
Va urma). _____________________ Petru Gh. Savin.
Bălăioara
(Depe lin tablou al piciorului N. Grijrorescu).
www.dacQFomanica.io
282
ALBINA
* |
Cum să ne odihnim
Nu ştim să ne odihnim. Acesta este un adevăr pe care întâmplările din vieaţă îl dovedesc cu prisosinţă.
Cum, nu ştim să ne odihnim? veţi întrebă. Dar veţi zice, nimic nu este mai uşor decât să te odihneşti. Fiindcă la urma urmei, ce însemnează a te odihni? însemnează a nu face nimic, ori a petrece, a te distrâ.
Aşâ înţelege lumea de obiceiu odihna. Şi din pricina aceasta vedem pe om dedându-se la cele mai obositoare şi istovitoare plăceri pe cari le ia drept odihnă. De pildă, lucrătorul, care toată săptămâna munceşte din greu, se odihneşte dumineca îmbătându-se; funcţionarul, ca să se odihnească de osteneala biuroului, nu doarme toată noaptea; oamenii, cari muncesc cu mintea în timpul zilei, cred că se odihnesc, făcând din noapte zi, prin tot felul de plăceri vătămătoare sănătăţii.
Aşâ înţeleg mulţi odihna, şi cu toate acestea nu poate fi ceva mai greşit
Ce fel de odihnă este aceea care ne oboseşte mai râu decât munca obişnuită? Pe lângă odihna desăvârşită, pe care n’o putem cere decât somnului, avem nevoie şi de odihnă, care să ne schimbe felul îndeletnicirilor noastre.
Cu alte cuvinte, forma odihnei trebue să se schimbe după felul muncii. Dacă munca ne sileşte să stăm ziua întreagă nemişcaţi, vom căută odihna în mişcare. Dacă munca o facem în aer liber, în bătaia soarelui şi a ploilor, în căldură şi îu frig, ne vom puteâ odihni stând liniştiţi sub un acoperiş primitor.
Dacă muncim ca o maşină, ne vom odihni îndeletni-cindu-ne mintea cu lucruri cari cer sforţări de inteligenţă; dacă, dimpotrivă, creerul lucrează mult de dimineaţă până seara, vom găsi odihna trebuitoare în exerciţii fizice, de pildă tăind şi crâpând lemne. Trebue să băgăm de seamă însă, ca nu cumva odihna să ne nimicească puterile, în loc să ne ajute a câştigă forţe proaspete. Experienţa se poate face uşor.
Când plecăm dimineaţa la lucru, plini de curaj, cu capul limpede şi uşor, putem fi încredinţaţi că am găsit o .odihnă care ne prieşte. Dacă nu, atunci să o schimbăm până
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
283
ce vom da peste una care să ne îngăduie a lucră bucuros, după ce vom fi gustat-o.
Prin urmare, cine poate, trebuie să-şi găsească, pe lângă munca necesară, şi o muncă de odihnă. Cine nu poate, să poată. Marele om de stat englez, Gladstone, care eră atât de ocupat de dimineaţa şi până noaptea târziu şi a cărui muncă îi cereâ răspunderi grele, îşi întrebuinţâ ceasurile de odihnă studiind pe Omer!
Balfour, unul din urmaşii lui, om politic de frunte, se odihniâ studiind filozofia religiei şi scriind despre acest subiect de. . . odihnă un număr însemnat de volume.
Napoleon cel Mare se odihniâ de oboselile răsboiului citind şi recitând pe scriitorii mari, autori ai pieselor de teatru clasic. Pentru ei, aceste îndeletniciri deveniau o odihnă, nu numai fiindcă le îngăduia să-şi schimbe felul obişnuit de lucru, nu numai pentrucă puteau să le lase curs liber închipuirii, dar şi fiindcă după grijile şi oboselile politicei, căutau o ţintă înaltă pentru omenire, spre a putea reîncepe cu puteri noi munca lor de căpetenie.
După exemplul acestor mari oameni, ar trebui ca fiecare din noi să se silească să-şi găsească, într’un fel oarecare, o îndeletnicire lăturalnică, o muncă de odihnă, pe care s'o poată îndeplini cu voie bună, spre cea mai desăvârşită mulţumire a inimei şi a sufletului.
Când omul ar ajunge la o putere de voinţă atât de mare încât să-şi reguleze vieaţa după interesul bine înţeles al făpturii omeneşti, când vom puteâ să schimbăm din când în când munca obişnuită cu munca de odihnă, atunci, pe de-o parte vom spori în mod simţitor timpul do lucru, iar pe de alta n’ain mai avea nevoie de plăceri cari ne slăbesc şi ne ruinează trupul. Numai aşâ vom puteâ ajunge stăpâni pe noi înşine, stăpâni pe timpul şi pe puterile noastre. Numai atunci, toată puterea economisită, toată voioşia câştigată, le vom puteâ închinâ cu tot folosul muncii, care este adevărata menire a omului.
In sfârşit, numai atunci vom propăşi în cele văzute, şi progresul acesta va fi semnul unei înălţări lăuntrice, la care toţi trebue să râvnim.
(După „Românul" din Arad).
www.dacQramanica.io
284
ALBINA
CUM SA-MI CRESC COPILUL?
— Mic sfătuitcr pentru mamele tinere —
(după IOHANES HAASE)
îngrijirea sufletului
Rugăciunea. Un lucru nu poţi să înveţi pe copil de timpuriu: rugăciunea, şi a-1 învăţă acest lucru este datoria ta de marnă cea mai sfântă.
Roagă-te, o mamă, la patul copilaşului tău şi învaţă-1 de mic să încrucişeze braţele pe piept şi să se roage împreună cu tine. Icoana mamei, care se roagă, rămâne pururea neştearsă din mintea copilului şi dacă l-ai învăţat să se roage, l-ai învăţat arta cea mai mare şi mai bună.
Nu-1 învăţă numai rugăciuni, ci invaţă-1 şi cum trebue să se roage. Mai întâiu invaţă-1 să repete după tine rugăciuni mici. După aceea invaţă-1 diferite rugăciuni, spre ex.: rugăciunea pentru un membru al familiei care e bolnav sau pentru iertarea unei greşeli, pe care să le adauge la rugăciunea de seară. Rugăciunile le învaţă foarte uşor dela tine, dacă îngrijeşti să mai adaugi şi câteva cuvinte libere. Cu cât e mai inteligent copilul, cu atât mai mult să-l înveţi să se roage la Dumnezeu, adresându-i toate cererile şi dorinţele sale, şi mulţumindu-i pentru toate bunurile primite dela El. Rugăciunea trebue să ajungă obişnuinţă pentru copil; iar mai târziu să ajungă o adevărată trebuinţă pentru el, aşâ încât să nu se poată culcă nici sculă din pat, să nu poată să şadă nici să se scoale dela masă, fără să se roage.
Cuvântul lui Dumnezeu. In rasa creştină, copiii de mici iau parte la rugăciunea comună. Dar rugăciunea la care asistă copiii trebue să fie scurtă.
__ Tu eşti cea mai în drept să vorbeşti copilului despre Tatăl său din cer şi despre Mântuitorul, marele prieten al copiilor. Fă uz de acest drept.
Ia-ţi copilul la sân in ora tainică a amurgului şi în liniştea serii şi povesteşte-i câte o istorioară din Biblie.
Ou câtă bucurie se va alipi el atunci la pieptul tău şi va ascultă. Deserie-i pe Mântuitor în aşâ chip, ca să vază în el pe Domnul şi stapânitorul mare, căruia să-i aparţină cu drag, şi să-i servească în împărăţia Lui. Aşâ de iubit şi aşâ de preţios să faci pe Ilristos copilului, încât să socotească o mare cinste a fi ucenicul şi supusul său şi mai curând sau mai târziu să-şi ia hotărârea sfântă: «Inima mea şi tot ceea ce am vreau să ţi le dau Ţie, Isuse».
www.dacQFomanica.io
ALBINA.
285
Şi atunci ai înarmat copilul aşa cum trebue, ca să iasă învingător în lupta cu puterea înfricoşată a ispitelor din vieaţă.
Un adevărat creştin a zis odată:
«Patru cuvinte mi-au adus mai mare bine decât orice în vieaţă. Erau cuvintele: Tu, Doamne, mă vezi.
De aceea îi voiu li recunăscător în eternitate)1.
Nu vrei să dobândeş tu o astfel de mulţumire şi recunoştinţă din partea copilului tău?
Mlhail N. Popescu.
MINISTERUL FINANŢELOR
Direcţiunea Contabilităţii Generale a Statului şi a Datorie Publice
Publicaţiuni
A 2-a tragere la sorţi a titlurilor de rentă 4% amortibilă din 1910 împrumutul de 44.199.000 lei se va efectua in ziua de 16 Noemvrie/1 Decemvrie 1911, ora 10 dimineaţa, în sala specială a Ministerului Finanţelor, conform dispoziţiunilor stabilite prin regulamentul publicat în „Monitorul Oficial" No. 245 din 7 Fevrua-rie 1906.
La această tragere se vor amortiza titluri pentru o valoare nominală de 238.500 lei, în proporţia următoare:
5	titluri a 5.000 lei	25.000 lei
26	„	„ 2.500 „	65.000 „
80
137
1.000
500
80.000
68.500
248 titluri pentru o valoare nominală de: 238.500 lei
A 3-a tragere la sorţi a titlurilor de rentă 4°/o amortibilă din 1910, împrumutul de 128.000.000 lei, se va efectua în ziua de 18 Noemvrie/1 Decemvrie 1911, ora 10 dimineaţa, în sala specială a Ministerului Finaţelor, conform dispoziţiunilor stabilite prin regulamentul publicat în „Monitorul Oficial" No. 245 din 7 Fevruarie 1906.
La această tragere se vor amortiza titluri pentru o valoare nominală de 704.500 lei în proporţia următoare:
24	titluri	a	5.000	lei
80	„	„	2.500	„
178	„	„	1.000	„
413	„	„	500	„
695 titluri pertru o valoare nominală de:
Publicul este rugat a asistă la trageri.
120.000	lei
200.000	„ 178.000 „
206.500	„
704.500	lei
www.dacQFomanica.io
286
Al.BINA
Moartea generalului C. Budişteanu
Luni 7 Noemvrie, a încetat din vieaţă generalul de divizie Const. Budişteanu, fost ministru de răsboiu şi preşedinte al Senatului.
El moare în vârstă de 72 de ani, după o boală lungă.
.Pe timpul răsboiului pentru neatârnare, Budişteanu eră colonel şi a luat parte la atacul Plevnei. Atunci a fost rău rănit şi gloanţele primite i-au rămas în picior până la moarte. Ca ministru de răsboiu s’a deosebit prin grija ce a pus-o întru conducerea armatei, iar ca preşedinte al Senatului prin nepărtinirea eu care a condus desbaterile. Anul trecut, M. S. Regele l-a trimis la Cetinges, ca să salute în numele Său pe regele Nichita al Muntenegrului.
In testamentul său, regretatul om a cerut să i se facă o înmormântare simplă, fără paradă militară şi fără cuvântări, şi aşa s’a şi făcut.
Rămăşiţele sale pământeşti au fost îngropate la cimitirul Belu din Bucureşti.
Prin moartea lui Const. Budişteanu, ţara pierde un ofiţer merituos, un bărbat patriot, care a lucrat cu multă râvnă pentru binele ei.
D-l general Mavrocordat, în numele M. Sa Regelui a trimis întristatei familii a generalului Budişteanu următoarea telegramă: „M. Sa Regele mă însărcinează a exprimă regrete pentru pierderea viteazului ostaş şi sfetnicului credincios.“
VEDERI DIN BUCURKŞTI
l
I
Hotel de France.
www.dacoramamca.ro
CRONICA SAPTAmANII
(2 Noemvrie-9 Noemvrie)
DIN ŢARĂ
Decorarea ofiţerilor aviatori. — Joi 3 Noemvrie, pe câmpul (lela Cotroceni, d. Filipeseti, ministru de răsboiu, a decorat pe d-nii ofiţeri aviatori în faţa trupei. înainte de a-i decora, d-sa le-a spus cuvintele următoare:
„Acum trei luni v’am văzut alunecând pe acest platou, cu aeroplanul pe rotile. Dona luni în urmă făceaţi, ca aviatori desăvârşiţi, serviciul de explorare la manevrele regale.
Aţi cucerit într’un timp uimitor de scurt, aviaţiunii noastre militare, un loc de cinste printre armatele străine.
Eăsplata v’aţi câpâtat-o singuri: In nişte vremuri de pace binecuvântate dar searbăde, aţi reînviat vieaţa de aventură, care altădată făcea farmecul carierei militare şi într’un timp când n’a-veţi prilej să cuceriţi provincii, aţi cucerit văzduhul cu tot atâtea primejdii şi tot atâta curaj.
Vă aduc acum mulţumirile M. S. Regelui, care m’a însărcinat să vă pun pe piept Virtutea Militară, răsplata vitejiei.
Decoraţiunile s’au dat numai ofiţerilor cari au sburat în timpul manevrelor regale.
In timpul împărţirii decoraţiilor, muzica militară a întonat imnul regal.
Dela Academia Română.—Vineri 4 Noemvrie, d. Dim. Sturdza, fost prim-ministru, a cetit la Academie a cincia comunicare asupra divanurilor adhoc din ambele ţări române. D-sa a făcut cunoscute mai multe documente în privinţa împrejurărilor l'n cari au funcţionat divanurile adhoc şi a legăturilor dintre ele şi caimacami. In acelaş timp a mai dat la iveală şi legăturile dintre ţările noastre şi Turcia.
Preţioase sunt şi scrisorile lui Grigore Vodă Ghica, Domnul patriot, care plecând dela domnie sfătuia pe Români să înţeleagă nevoia unirii şi a alegerii unui domn dintr’o familie străină.
Comunicările d-lui Sturdza sunt de mare folos pentru cunoaşterea acelor timpuri de jertfă şi de muncă neîncetata ale patrioţilor noştri, pentru unire.
Desvelirea bustului doctorului N Manolescu. — La 4 Noemvrie s’a des velit cu cinste la Spitalul Colţea, bustul cunoscutului doctor de ochi N. Manolescu.
www.dacQromaiiica.ro
288
ALBINA
Punerea pietrei fundamentale a clădirii pentru ozonizarea apei la Brăila.—La 6 Noemvrie s’a pus la Brăila piatra fundamentală a clădirii necesare la aşezarea maşinilor pentru ozonizarea apei de băut ce se aduce din Dunăre. Prin lucrarea ozonizării, ozonul— gaz oxigen electrizat, — arde [toate materiile străine din apă şi microbii dătători de boale.
La serbare a asistat d. N. Filipescu, ministru de răsboiu, şi căpeteniile judeţului şi oraşului Brăila. S’a zidit în temelie un act amintitor al serbării.
Congresul avocaţilor din România. — In zilele de 0 şi 7 Noemvrie, s’a ţinut la Universitatea din Iaşi, cel dintâiu congres al avocaţilor din România.
S’au desbătut chestiuni privitoare la ştiinţa dreptului şi la nevoile avocaţilor.
Intre altele s’au pus basele unei asociaţii generale a avocaţilor şi a unei case de ajutor, la care să contribue cu toţii.
Parastas pentru Gh. Panu. — La biserica Popa-Tatu din Capitală s’a slujit la 6 Noemvrie un parastas, cu prilejul împlinirii unui an dela moartea lui Gh. Panu, om politic şi scriitor de seamă. După parastas, membrii familiei au depus flori pe mormântul lui Panu dela cimitirul Belu.
Biserică pentru Albanezii din Capitală. — Sf. Sinod a încuviinţat ca albanezii din Capitală să-şi facă rugăciunile la biserica „Dintr'o zi“, unde va sluji un preot albanez, până la clădirea unei biserici a lor.
Această veste a pricinuit mare bucurie printre albanezi, cari au mulţumit I. P. S. Mitropolit al Moldovei.
Telegrafie fără sârmă. — Aproape de gara Yălenii-de-Munte s’a aşezat un post de telegrafie fără fir. S’au expediat mai multe telegrame la Sinaia şi la Constanţa, unde se mai află asemenea posturi şi s’a primit răspuns la ele.
Peste câteva luni, postul telegrafic dela Vălenii de Munte se va pune în legătură cu altele asemănătoare din străinătate.
Cutremur la R.-Vâlcei. — Vineri, 4 Noemvrie, s’a simţit un cutremur de pământ la R.-Vâlcei. Pe Valea Lotrului însă, cutremurul a fost însoţit şi de sgomote subpământene, cari au îngrozit pe cei cari le-auzit.
DELA FRAŢI
Procesul fagărăşenilor pentru cântarea lui „Deşteaptă-te, Române".—Tribunalul din Braşov, judecând procesul mai multor români din Făgăraşi cari au cântat imnul „Deşteaptă-te Române!“, a condamnat pe o bună parte din ei, găsindu-i vinovaţi de agitaţie contra naţiei ungureşti.
D-l deputat Nicolae Şerban a fost pedepsit cu 2 luni şi 10 zile închisoare de stat; d-l advocat Teodor Popescu şi preoţii Al. Şerban, Moise Brumoiu, G. Vasu şi I. Fulicea cu câte 1 lună şi 5 zile de închisoare.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
289
Cu ocazia apărării, advocaţii au căutat să dovedească că cântarea imnului a fost îndreptată nu contra statului maghiar, ci contra chipului rău cum este condusă administraţia comitatului Făgăraş.
Pr. Dragomir Trandafir, achitat, a declarat la judecată, că şi Sf. Sa ar fi cântat, dar a fost atât de mişcat de măreaţa întrunire a românilor ca n’a putut scoate nici lin sunet.
Toţi condamnaţi au declarat că fac recurs mai departe.
Sfinţirea şcoalei din Râşnov (Ardeal). — Zilele trecute s’a sfinţit la Râşnov, sat mare lângă Braşov, noul local al şcoalei primare române, ridicată de săteni cu cheltuiala lor.
După oficiarea serviciului divin la biserică de către P. S. arhimandritul Augustin Hamzea, Sf. Sa a ţinut o predică, lăudând zelul poporului şi îndemnând la întărirea în credinţă, la ţinerea la lege şi limbă, păstrarea datinelor religioase, înmulţirea averii părinteşti şi păstrarea portului strămoşesc.
S’a sfinţit apoi apa cu care s’au stropit sălile de clasă.
Părintele Matei Voileanu, în nunlele I. P. S. Mitropolitului Meţianu, a vorbit poporului despre însemnătatea şcoalei şi a urat ca „Dumnezeu să facă din şcoală izvor de bine şi de fericire pentru biserică, neam şi patrie".
Serbarea s’a sfârşit cu un banchet, la care au luat parte 129 persoane, iar seara a fost şi o reprezentaţie teatrală cu elevii, urmată de dans.
Din Camera ungară. — D-l dr. T Mihaly, deputat român, a ţinut o cuvântare în camera ungară dela Buda-Pesta, spunând că nu votează proiectul de buget al ministerului de interne, pentru următoarele motive:
In alegeri s’au petrecut nereguli mari, din partea administraţiei ungare, care persecută pe români. Comunele româneşti nu-şi au putut alege primari şi notari pe plac, fiindcă subprefecţii au silit pe alegători să aleagă pe candidatul ungur. Autorităţile găsesc în portul românesc numai agitaţie contra statului ungar. Apoi guvernul nici până azi n’a introdus votul obştesc, egal şi secret.
E nevoie să se înfiinţeze câteva aşezăminte care să dea îndreptăţirea egală românilor, saşilor, etc. cu ungurii. Apoi reforma electorală — votul obştesc — nu mai poate fi lăsată la o parte.
Lupte în Persia. — Fostul Şah Sabared Daubech al Persiei încearcă să-şi cucerească tronul pierdut. Trupele sale însă au fost bătute de acelea ale guvernului şi au pierdut 500 de oameni.
Rusia trimite trupe în Persia. — Nemulţumită că un consul rus din Persia a fost jignit de guvernul persan, Rusia a trimis vorbă acestuia, că dacă nu va mulţumi cererile consulului va rupe legăturile cu Persia şi va trimite trupe acolo. Vine vestea că au şi plecat 4.000 soldaţi ruşi în Persia.
Persia se declară gata să primească cererile ruseşti, numai să nu vadă soldaţi străini în ţară.
Cutremur de pământ. — O parte a Germaniei, a Elveţiei, a Austriei şi a Italiei nordice a fost sguduită de un mare cutremur de pământ la 8 Noemvrie.
www.dacoramanica.ro
290
ALBINA
Dacă în Austria şi Italia sguduirea a fost mai slabă, din-potrivă în Germania a fost foarte puternică. In câteva oraşe ca Ulmul, Frankfurtul şi Strasburgul au crăpat multe case. La Sigmaringen a crăpat turnul castelului Ilohenzoiiern şi mai multe statui, căzând, s’au stricat.
Cutremurul a avut o întindere de 1.000 — 1.200 km. şi s’a întâmplat din pricina năruirii păturilor din scoarţa pământului.
Din răsboiul italo-turc. — In timpul din urmă au fost ploi mari în Tripolitania, care au adus pagube însemnate întăririlor şi muniţiilor italiene.
In curând vor sosi în Tripolitania 4 regimente militare, sub comanda generalului Frombi; iar între Neapole şi Tripolis se vor înfiinţa curse regulate de vapoare pentru îndestularea trupelor cu hrană şi apă.
Arabii din jurul Tripolisului au fost lăsaţi liberi cu rândul pe la vetrele lor, ca să-şi strângă recoltele.
Se vorbeşte că în curând se va încheia pace între italieni şi turci. Turcii ar recunoaşte anexarea Tripolitaniei şi a Ciraneicei la Italia şi ar retrage trupele îndată ce s’ar înţelege cu italienii.
Italia să respecte religia turcă şi celelalte aşezăminte religioase. Guvernul italian să garanteze împrumuturile făcute de turci şi să-i sprijine pe aceştia ea să împrumute 100 milioane franci.
Puterile au dat sfaturi Turciei să închee pace, spre a se pune capăt răsboiului.
Cu toate acestea se întâmplă mereu ciocniri între trupele italiene şi turco-arabe din Tripolitania şi Cirenaica; iar vapoarele de răsboiu italiene se gătesc să închidă intrarea în Marca de Marmara şi să bată insulele turceşti din Marea Egee.
BIBLIOGRAFIE
A apărut, în editura librăriei naţionale din Orăştie (Transilvania) Almanahul scriitorilor clela noi pe 1912.
Este o lucrare deosebit de îngrijită şi unică în felul ei. O recomandăm cititorilor noştri.
De vânzare Ia librăria naţională din Orăştie cu preţul de 1,80 coroane sau 2 lei, franco.
A apărut: poetică şi legendar poetic pentru şcolile medii şi institutele pedagogice de Dr. toan Raliu şi Alexandru Ciura, profesori gimnaziali. Blaj 1911. 'lip. Sem. teot. gr.-cat. Preţul 3 cor. Manualul a fost aprobat în manuscris din partea ministerului.
www.dacaromamca.ro
PAGINA GLUMEAŢĂ
CE ŢIE NU-Ţi PLACE, ALTUIA NU FACE
— DUPĂ ALŢII —
Nicu avea încă doi tovarăşi, cu cari săvârşiâ multe necuviinţe. El, în mintea lui proastă, credeâ că face isprăvi mari. Dar, vorba Românului: „Urciorul nu merge de multe ori la apă“.
Intr'o zi, aceste trei haimanale, au fost ieşit dela şcoală şi-o luară prin grădina Icoanei, cu gând să mai facă vre-o blestemăţie.
Tocmai văd pe-o bancă stând şi clipocind un biet covrigar, cu coşul pe braţe. li păzea, bietul, cu trupul, căci de oboseală i se lipeau ochii.
Nicu face semn celor doi să tacă; scoate ră-pede din ghiozdan o sfoară, — eră omul pregătit,— se apropie pe la spate şi o leagă c’un capăt de copac şi cu celălalt de cureaua cu care eră aninat coşul; pe urmă se depărtează şi strigă:
— Hei, covrigi! Să vie urgent!
www.dacoramanica.ro
292
ALBINA
Covrigarul sare să plece, face vre-o zece paşi şi vine de-a berbeleacul. Covrigii se împrăştie pe jos. Nicu începe a sbierâ:
— Iama, băieţi! Iurăş! Pe el!
Tovarăşii nici nu aveau nevoie de atâta poftire.
Când însă culegeau mai bine, un domn bătrân, care văzuse toate cele petrecute, îi luă bine la ochi şi-a doua zi, merse la şcoală, povesti profesorului faptele necinstite ale băieţilor şi-i arată pe tustrei.
Profesorul chemă părinţii să plătească marfa prăpădită a covrigarului, şi, ca pedeapsă, mai de-a dreptul pentru cei trei băieţi, opri pe ceialalţi şcolari de-a se jucâ ori de-a vorbi cu ei.
Lor profesorul le zise;
— Dac’aţi fi în locul lui şi cineva v’ar face ce i-aţi făcut, v’ar plăcea? Ce face, tată-tău, Micule?
www.dacoromanica.ro
ALBINA
293
—	E măcelar, domnule!
—	Bine ţi-ar părea, să vie nişte haimanale să-i împrăştie carnea clin prăvălie pe drum şi s’o fure? Ai făcut aşâ unui băiat sărac, Poate şi-â pus tot capitalul în coşul ăla ori a luat marfa dela stăpân, şi, pe lângă că vâ plăti, va căpătă, şi bătaie.
Vreme de-o lună cei trei băieţi nesocotiţi au stat fără să-i primească şcolarii la jocuri.
Am auzit că de-atunci s’au învăţat minte şi nu se mai leagă nici de coşurile cu poame ale Oltenilor, nici de căruţele cu mere şi nici de covrigari. Se păzesc de lucrul altuia ca de foc. Bine-ar fi!
Neculcea.
RECOLTELE ROMÂNIEI
In 1911, grâul a fost semănat pe o întindere totală de 1.930.164 hectare, din cari 938.827 ha. de către mari proprietari şi 946.337 h. a. de către micii agricultori. Producţia totală a fost de 33.028.095 hectolitri; din cari 17.340.019 hect. producţia marilor agricultori şi 15.687.176 liect. producţia micilor agricultori.
Anul trecut, recolta generală a grâului a fost de 39.131.796 hectolitri, dar şi întinderea a fost ceva mai mare şi anume de 1.948.217 ha.
In 1911, secara s’a cultivat pe o întindere de 131.795 ha. şi a produs un total de 1.758.736 hectolitri. Micii agricultori au semănat secară pe o întindere de abia 12.004 ha., iar marii agricultori pe o întindere de 119.792 ha.
Anul trecut, recolta generală a secarei a fost cu un milion de hectolitri mai mare
www.dacocomamca.ro
„STEHUH"
Societatea „Steaua“ lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române
Administraţiapublicaţiunilor este la librăria C. Sfetea, Bucureşti, piaţa Sf. Gheorşjhe, iar pentru cererile de înscriere ca membri, a se adresă d-lui Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fiecare membru este îndatorat ca, în cel dintâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Sociei tate cel puţin alţi doi membri noi.
In schimb fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele sau tablourile publicate de societate anual.
Comitetul: Preşedinte, Ion Kalinderu, Administrator al Domeniului Coroanei, Membru al Academiei Române.— Vice-Preşedinte: I. Procopie-Dimitrescu, Mare proprietar, fost Primar al Capitalei. — Administrator-casier, Spiru C. Haret, Membru al Academiei Române, fost Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii. — Membrii: M, Vlădescu, Profesor universitar, fost Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii. — Petre Gârboviceanu, Profesor, fost Administrator al Cassei Bisericii. — Const. Banu, Profesor, fost Deputat. — Cristu S. Negoescu, Profesor, fost Administrator al Cassei Şcoa-lelor. - Pompiliu Eliade, Profesor Universitar, fost Director al Teatrelor.— Secretar: Alex. Lepădatu, Secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice, Membru corespondent al Academiei Române.—Cenzori: Const. Alexan-drescu, fost Inspector Şcolar — Păr. C. lonescu, Profesor.
Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare)
Gh. Mihăileseu (Dom. Cor. Borca-Suceava), 1 leu; Mina P. F. Niculţa (Dom. Cor. Borca-Suceava), 1 leu;Gh. Scripcariu (Dom. Cor. Borca-Snceava), 1 leu; Lndvig Winuk (Dom. Cor. Borca-Suceava), 1 leu; Iohan Dettelbaeh (Dom. Cor. Borca Suceava), 1 leu; Toader Agapie (Dom. Cor. Borca-Suceava), X leu; Dumitru MiUineseu (Dom. Cor. Borca-Suceava), 1 leu; Stoica Mladem (Dom. Cor. Borca-Sn-ceava), 1 leu; C. Y. Pintilie (Dom. Cor. Borca-Suceava), 1 leu; Ştefan Moscu (Dom. Cor. Borca-Suceava), 1 leu; Stanislav Deuko (Dom. Cor. Borca-Suceava),
1	leu; Eug. Simioneseu (Dom. Cor. Borca-Suceava), 1 leu; Nistor Ţinea (Dom. Cor. Borca-Suceava), 1 leu; Petrea N. Tincă (Dom. Cor. Borca-Suceava), 1 leu; Dumitru Cârjă. (Dom. Cor. Borca-Suceava), 1 leu; Alex. P. Ghierş (Dom. Cor. Borca-Suceava), 1 leu; Vladislav Hopic (Dom. Coi-. Borca-Suceava), 1 leu; Toader Tuţuianu (Dom. Cor. Borca-Suceava), 1 leu; Iacob Danilescu(Dom. Cor. Borca-Suceava). 1 leu; Yasile Cojocara (Dom. Cor. Borca-Suceava), 1 leu ;C. Armâşescu (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; N-lae Popescu (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; N-lae Lovi-nescu (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; V. Carp (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; I. Iosifescu (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; Gh. Gavrilescu (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei V. Băbătâ Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; D-tru Goleanu (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; Gav. Zait (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; Ilie Să puii ar u (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; Gav. Ciobotaru (Dom. Cor. Bicaz-Neamţu),
2	lei; Ion Dandu (Dom. Cor. Bicaz-Neamţu), 2 lei; Th. P. Dav. Scurtu (Dom. Cor. Bicaz-Neamţu), 2 lei; Ion Ilie Măriuţei (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; Gh. Iilie Palcu (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; Th. Gh. Fretes (Dom. Cor. Bi-eaz-Ncamţ), 2 lei; Gh. D. Bejan (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; M. Cunguţă (Dom. Cor. Bicaz- Neamţ), 2 lei; Marin Ianoş (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; I. Săpunarn (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ). 2 lei; V. Dobreanu (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), Achim Simulescu, (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 Ici; Alex. Nicolau (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei; Gh. Ghiorgiu (Dom. Cor. Bicaz-Nemţu), 2 lei; N. Trofin (Dom. Cor. Bicaz-Neamţ), 2 lei;
(Va urma).
www.dacaromanica.ro

Conferinţă flntialcoolică 1]
Dragii mei,
Vă mulţumesc din adâncul sufletului eă aţi răspuns la chemarea mea, adunându-vă cât de mulţi în acest locaş, de unde se răspândeşte o parte din lumina, dătătoare de fericire, a neamului românesc.
Im place să vă spun că şi -eu sunt ceva meseriaş, căci ştiinţa medicală, orice s’ar zice, este şi meşteşug. Insă ceeace mă apropie mai mult de dumneavoastră nu este felul muncei, cât munca în sine.
Ţărişoara noastră cea frumoasă are nevoie, pentru a a-junge mare, de mulţi români harnici, de treabă şi economi, Spre a putea fi însă astfel, trebue să fim sănătoşi şi pentru asta avem necesitate în primul rând de o hrană întăritoare cum şi de o băutură curată, sănătoasă.
Să ştiţi însă dela mine, dragii mei, că cea mai bună bău-
') Ţinută înaintea meseriaşilor clin Huşi, în localul şcoalei de cântăreţi bisericeşti a Sfintei Episcopii, in ziua de 1 (î Nuemvrie 1911.
\ Pin
www.dacaroimaiiica.ro
290
ALBINA
tură a omului este apa simplă, limpede, recişoară, aşa cum o găsim pe la izvoarele din viile oraşului. Eu nu beau decât apă, de mai mulţi ani, şi m’am obişnuit îritr’atâta că, vă rog să mă credeţi, nici poftă nu-mi vine vreodată pentru un pahar de vin, necum rachiu.
Să nu credeţi iară că, atât timp cât omul are ou ce să plătească, treime să bea orice-i place, adică după cum îi vine gust.
Cât priveşte alcoolul, cheltuim de geaba banul şi vâtămăm nu numai sănătatea noastră, dar şi pe a copiilor.
Aţi văzut un om beat? Ţi-e numai desgust să-l priveşti şi, dacă ar fi să se îmbete odată, treacă meargă ; la el însă s’a făcut obicei. Nu mai poate fără rachiu, ajunge până să-şi dea şi surtucul de pe dânsul pentru o carafă de băutură. Iar peste câţiva ani se pomeneşte, Doamne fereşte, sărac, prăpădit de boală, dacă nu nebun ori în ocnă.
Mai toate relele pe care le-aţi văzut, d-voastră cei mai bătrâni, în lumea asta, după urma alcoolului sunt. Românaşul nostru nu era aşa mai de mult, când nu căzuse pe capul lui pacostea beţiei. Era frumos, că ţi-erâ numai drag să-l priveşti. Era voinic şi ştiţi că mai alaltăeri bătu pe Turc la Plevna, Ra-hova, Vidin. Era cinstit, adică se ţinea de vorbă la muncă, invoeli şi comerţ, nu căuta gâlceavă, nici strâmbătatea. Şi eră întotdeauna cu mintea isteaţă, de nu-1 înşela unul şi altul, căci nu se ademenea cu un pahar de rachiu, ca azi. Casa lui era casă şi masa masă.
S’au schimbat vremile. Oamenii s’au dat la patima băuturii, au luat şi pe femei cu ei la cârciumă, au otrăvit până şi pe copiii lor cu alcool, încât nu li se mai alege nimic de muncă şi casă. Tot ce câştigă se duce la cârciumă pe rachiu.
Copiii lor sunt nişte piperniciţi, leneşi la învăţătură şi cu apucături rele. Până să ajungă la vârsta fecioriei, mor cu duiumul din fiteşce boală, iar cei luaţi la armată umplu infirmeriile.
Dragii mei,
Vă zugrăvii deabiâ o parte din relele, ce aduce beţia sănătăţii oamenilor, şi urmaşilor lor.
Să nu ziceţi: ce-mi pasă! eu beau, dar nu mă îmbăt. Se poate spune despre rachiu ca şi de năravul hoţiei: Cine fură
www.dacQFQmanica.ro
ALBINA
297
azi un ou, mâine va fura un bou. Cine bea azi un cinzec, mâine nu se va sătura cu o carafă.
Pe urmă, ce nevoe este de a bea alcool? şi subt acest nume înţeleg orice băutură care cuprinde alcool sau spirt, cum sunt vinul, berea, rachiul, fie el chiar dulce, romul şi alte câteva.
Cine v’a spus că rachiul dă putere, a vrut să mă amăgească. El te ameţeşte doar o leaeă, la început, de te crezi că eşti sparge-pietre sau frânge-lemne din poveşti. Dar apoi vine oboseala mai repede şi mai mare deoît dacă mai fi băut. Am văzut la Constantinopol, în port, nişte namile de hamali care se jucau cu poveri de sute de oca. Aceia despre care vă vorbesc erau Turci, şi noi ştim că ei nu beau vin. Ca mâncare ei au pâine, pilaf şi fructe; iar ca băutură, vă mărturisesc cu jurământ, că nu întrebuinţează decât apa.
Asta în ce priveşte sănătatea.
Dacă e vorba de pungă, ascultaţi numai:
Eu şi cu soţia mea, economisim nebând alcool şi nefumând tutun, cât credeţi? Am făcut socoteală pe nemmţite, din cât am văzut cheltuind o altă familie de seama noastră, fără a se îmbăta, ci bând la masă câte un păhărel de rachiu, o carafioa-ră cu vin, punând coniac la cafea, peste zi luând o bere sau cel mult două, iar la sărbători câteva păhărele de rachiu dulce. Nu vorbesc de vinuri scumpe ca şampania. Ei bine! economisind banii de depe alcool şi tutun, avem în casă, la sfârşitul anului, peste una mie lei. Cu aceşti bani facem căte o plimbare la ţară, pe la Bucureşti, Iaşi, pe la băi; ba şi în străinătate ne-am dus de atâtea ori şi am văzut oraşe mari, frumoase şi lucruri măreţe, pe care orice om e dator să le viziteze măcar odată în vieaţa sa.
Şi d-voastră, dragii mei, puteţi călători şi nici nu aveţi trebuinţă de mii de franci, spre a vedea Parisul, Berlinul, Elveţia sau în ţară, Sinaia, Constanţa, pe timpul verii. Iar dacă vi-i prea milă de ban, atunci puneţi la casa de economie ca să aveţi bani albi pentru zile negre, ori lăsaţi miraz (moştenire) copiilor, spre a duce un traiu mai bun şi mai înlesnit decât aţi dus voi, poate.
Ţineţi minte că urmaşii noştri, Romanii, s’au ridicat prin virtute şi muncă de au reuşit să îngenunche lumea. Insă când au ajuns stăpânitori ei, şi-au făcut, cum se zice, de cap, dân-du-se la rele şi desfrâu şi atunci nici praful nu s’a ales de mărimea lor, care s’a spulberat cum împrăştie vijelia o căpiţă de
www.dacaromanica.ro
298
ALBINA
fân. Noi, urmaşii lor, n’am fi azi aşa de mititei, dacă ei ar fi fost totdeauna cuminţi. Va trebui să refacem dela cap, până să ajungem la puterea şi slava de altă dată. Omul munceşte şi adună, atât pentru sine, cât şi pentru urmaşii lui. Iată de ce la naţiunile cu civilizaţie mai veche decît a noastră, se petrec lucruri mari şi frumoase.
S’a zis că cumpătarea este virtute. Eu adaog-, abţinerea dela băuturile alcoolice va fi cea dintâiu dintre cumpătări.
De altă parte, nu vă îngrijiţi, mai cu seamă voi dintr’un oraş de podgorie, altă dată renumit în vinaţuri, să nu vă îngrijiţi, zic, de ce or să ajungă viile noastre, dacă oamenii se vor cuminţi lăsându-se de băut. Pe vreme ce ne vom înmulţi, viile şi livezile de pruni se vor împuţina, fiind nevoe de pământ pentru semănat pâine, fiindcă omul trăeşte cu pâine, nu cu vin, sau cu rachiu şi nici cu mămăligă cu borş, cu care-şi omoară azi foamea românul, scumpindu-se la mâncare, ca să-i ajungă banii pentru băutură. Unui om muncit îi trebue pâine şi udătură, să prindă puteri, spre a duce munca mai departe la bun sfârşit.
Nu vă bateţi capul mult de ce are să se întâmple. Cât va fi lumea, noi vom mânca struguri şi vom bea must. Atât, că nu vom mai bea alcool. Ştiinţa, după urma căreia vedem atâtea nescociri minunate, încât am reuşit să sburăm peste munţi şi mări, tot ea ne dă depe acum vin fără alcool, şampanie chiar. Aşâ că nimic nu se poate pierde şi nimeni nu va pierde nimic. Din contră se va câştiga.
Deaceea, dragii mei, mă adresez celor în vârstă, cu cuvintele: „Cuminţiţi-vă, până mai e vreme"; iar celor tineri le zic, „De data asta nu vă luaţi după bătrâni, căci ei înşişi mărturisesc cât sunt de greşiţi". Şi mai grăesc: ,Boala are leac şi ne putem tămădui de păcatul acesta mare".
Am văzut Elveţia, ţară mult mai mică decât a noastră, însă bogată şi schimbată într’un adevărat raiu. Şi acolo erau beţivi, încă mulţi. Dar ce au făcut minţile luminate? In loc să râdă de acei nenorociţi, le-au întins mâna de ajutor, aducând pe cei cari se puteau îndreptă la calea-dreaptă, iar pe cei fără leac adăpostindu-i în spitale anumite, spre a le uşura suferinţele aduse de acest nimicitor al omenirii, alcoolul.
S’au format, cu alte cuvinte, ligi antialcoolice. Notaţi bine că statul nu a avut nici un amestec, aş putea chiar zice că la început n’a cam privit eu ochi buni asemenea întreprinderi,
www.dacaromanica.ro
\
ALBINA
299
temându-se că-şi va vedea veniturile scăzute. Când colo, ele au devenit mai mari, de oarece omul sdravăn produce mult şi, unde este din belşug, şi statul e bogat.
Aceste ligi antialcoolice au strâns mai de aproape pe oameni. S’au adunat la ele copii, tineri, bătrâni, bărbaţi, femei, bogaţi, săraci, învăţaţi şi umili, stând la aceeaş masă, nu numai la sfat, ci şi la ospătare, ne mai fiind mândrie. Iar când lucrătorul s’a văzut alăturea de patronul său, inima i-a tresărit de bucurie, căutând să fie în totdeauna treaz, curat îmbrăcat şi cumpătat la vorbă, adică la fel cu acela care altădată se mândria de el, nu fiindcă eră lucrător, dar pentru că mi-rosiâ a băutură şi era murdar.
In Zttrich sunt o mulţime de cafenele şi birturi antialooo-lice. Orice băutură, adică ceai, cafea, ciocolată, sirop, limonada cu dischisul lor, este 10 bani! Oare dintre d-voastră n’ar dori mai bine să bea o ceaşcă măricică de ciocolată ori de cafea cu lapte, bine preparate, decât să-şi otrăvească corpul cu basamac. Pentru câţiva pitaci se ia masa întreagă, adică o legumă carne, pâine şi una din băuturile pomenite. Cum s’a făcut minunea asta? Foarte lesne; au contribuit mari şi mici, după puteri, cu câte o sumă de bani. Yă rog să înţelegeţi că aici nu e vorba de pomeni, căci lucrătorul din străinătate se ruşinează să primească de pomană. Singura concesiune este că acţionarii s’au lipsit de câştigul banilor, care se adaogă mereu la capital, mârindu-1. Cu modul acesta, liga antialooolică dela Zilrich şi-a mai făcut afară din oraş un Cazino, cu grădină, bibliotecă şi tot felul de distracţiuni onorabile, unde în zile de sărbătoare viu sute de familii, cu sau fără merinde, căci se găsesc şi la birtul Cazmului şi petrec de minune, în chip nevinova t.şi sănătos. Cine vrea să se convingă,-n’are decât să se ducă şi să vadă la faţa locului, cum am făcut şi eu.
Deci, mântuirea ta prin tine, Izraele! Să ne strângem şi noi rândurile, să redevenim aceeace am fost, oameni cumpătaţi, cuminţi, drepţi, şi aşezaţi. Sfatul pe care-1 dă rachiul e numai vrajbă. Să ne gândim, fără ajutorul lui, cum ar fi mai bine a ne îmbunătăţi traiul şi a ne face vieaţa, dacă nu un raiu, dar cel puţin plăcută. Dumnezeu a înconjurat pe om de atâtea bunătăţi, că n’are decât să le bage în seamă, spre a-1 mulţumi în sinea lui şi a slăvi dărnicia Celui Atotputinte.
Mai avem încă şi mintea pe care trebue să o nutrim cu hrană sufletească, adunându-ne din când în când la mici con-
www.dacQramanica.ro
300
ALBINA
sfătuiri sau citind cărţi folositoare. Toate astea nu le vom dobândi decât prin. întovărăşire sinceră şi înţeleaptă.
Cel dintâiu lucru va fi să intrăm şi noi în liga antialcoo-lică, adică să izgonim pe necuratul dintre noi. Pe urmă ne vor veni şi gândurile bune, iar dacă nu vom reuşi aşa de repede, să ajungem pe cei dela Ziirich, apoi cu timpul câştigând părtaşi şi prin urmare înmulţindu-se mijloacele, vom putea reuşi chiar să-i întrecem.
In ţară avem 8 ligi de acestea, numite loji şi anume 5 în Bucureşti, 1 la Comâneşti şi 1 la Momeşti în judeţul Bacău, şi 1 la Craiova; în afară de loja tinerimii din Bucureşti „Lucea-fărul“, unde sunt înscrişi numai copii mai mari.
Vă pot da chezăşe că ori pe unde s’au înfiinţat astfel de loji, au trăit cu propriile lor mijloace şi au prosperat. Nu mai vorbesc de străinătate, unde auzirâţi cum se petrece lucrurile. La noi în ţară a început cărturarul să dea mâna eu meseriaşul şi cu plugarul. Oamenii au înţeles în fine, că adevărata fericire purcede din unire, deaeeea vă zic din toată inima: Să fim uniţi!
Dragii viei,
Acei dintre d-voastră, cari s’a pătruns de adevărul cuvintelor mele, n'au decât să se înscrie la ieşire pe lista ce li se va prezentă. Afiaţi de acum, că odată constituiţi în lojă, ne vom chemă fraţi, nu numai între noi, dar şi cu membrii celorlalte loji din ţară sau străinătate, care sunt sute şi mii. Intrăm cum am zic( într’o adevărată înfrăţire generală, numită: Ordinul Bunilor Templieri.
Iiomnul să vă dea gândul cel bun şi să binecuvânteze munca voastră cinstită.
„Antialcoolul"	Dr. D. Popescu
La administraţia noastră din strada Mântuleasa No. 9 se găsesc de vânzare noile programe intrate în vigoare dela 20 Septemvrie 1910, cu următoarele preţuri:
1.	Progr. analitică a şc. norm. de învăţ, şi învăţătoare . lei 2,20
2.	Programa analitică a şcoalelor urbane...............» 1,20
3.	»	»	» rurale................» 1,20
Luate din administraţie se scade 20 bani porto.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
301
îndrumări către meserii
D-l ilr. Ilarion Puşeariu, vicarul Sf. Mitropolii diu Sibiiu, a trimis tutulor protoereilor şi preoţilor din Ardeal o circulant privitoare la îndrumarea tinerilor către meserii.
Ţinem s’o împărtăşim cetitorilor noştri, cu atât mai mult că starea de lucruri descrisă prin ea se potriveşte în mare parte şi cu cea dela noi.
Anul agricol se apropie de sfârşit. In curând vin iarăş zilele de iarnă, în care plugarul nostru işi odihneşte trupul ostenit de munca grea a câmpului. Tineri şi bătrâni găsesc în acest timp prilej de întărire şi de pregătire pentru ceeace vor să înceapă la primăvară.
In acest timp, părinţii trebuie să se gândească cu tot dinadinsul la creşterea copiilor lor, pentru cari au greaua datorie dată de Dumnezeu, să se îngrijească de ei până la vârsta în care singuri se vor putea cârmui.
Dacă observăm mai deaproape ce fac cei mai mulţi părinţi în privinţa creşterii copiilor lor, după ce aceştia ies din şcoala poporală, constatăm că foarte mulţi părinţi nu-şi trag bine seama de datoria lor faţă de copii, pe cari li i-a dat Dumnezeu.
Plugarul nostru pare că ar trăi înainte cu trei mii de ani, când educaţia eră pusă în serviciul castelor, face şi azi, aproape fără excepţie, din toţi copiii săi numai plugari. Pământul, fiind vecinie acela şi impărţindu-se intre mai mulţi copii, ajunge tot mai puţin pe unul — şi aşâ sărăcia e din zi în zi tot mai mare şi. paralel eu ea, tot mai mare şi nemul-ţămirea şi demoralizarea.
Urmarea e că un însemnat număr de credincioşi de ai noştri, ne mai putându-se hrăni din petecuţul de moşie pe care o au, sunt siliţi să apuce în mână jalnicul toiag al pribegiei, şi s’o ia sau într’o ţară străină din apropiere, sau peste mări şi ţări, in America tuturor necăjiţilor. Ştiţi cu toţii ce fac în America oamenii noştri: lucrează până se istovesc pentru a-şi putea plăti datoriile de-acasă. Mulţi din ei se prăpădesc pe acolo,—mulţi se strică. Dar aproape toţi sunt siliţi pentru a putea trăi, să se apuce acolo de alte lucruri, decât acelea pe cari le ştiau de-acasă. Acolo nu-i mai pune nimeni la plug, ci-i înfundă în fabrici, unde trebuie să înveţe cele mai grele şi cele mai primejdioase meşteşuguri, după cari la câţiva ani se aleg cu pieptul slăbit şi cu oasele băgate în boală. Şi în vreme ce ei duc povara cea mare, în căldurile cele cu-tropitoare, Neamţul şi Englezul, cari au învăţat din copilărie câte un meşteşug, stau la o parte, dau porunci şi iau plată întreită şi încincită.
www.dacQFQmanica.ro
302
ALBINA
Iată cum fac alte popoare, cari îşi trag seama cu cele ce au de făcut! Popoarele luminate îşi dau copiii la meserii, după ce ies din şcoală, şi-i pregătesc astfel pe toţi pentru a putea trăi o vieaţă mai uşoară şi pentru a putea trăi la ei acasă, lângă fraţi şi lângă surori.
Au pentru noi nu e destul de largă această ţară, — au nu ne e ea destul de scumpă? Aceasta ni-ar puteâ-o spune numai aceia, cari trecând peste ocean, au înmulţit cu lacrămile lor apele sărate ale mării! Au nu cumpărăm noi totul dcla străini, au nu străinii ne fac nouă toate lucrurile, pentru cari îi plătim cu bani grei,—au în oraşele în jurul cărora trăim nu sunt atât de puţini negustori şi meseriaşi români? Noi plecăm la America şi lăsăm ca în satele şi oraşele noastre să se aşeze străinul, care să ne facă el lucrurile trebuincioase, în vreme ce flăcăii noştri se irosesc prin fabricile îngrozitoare ale Americii! Să nu fi sosit oare vremea, ca să vedem că aşa nu mai merge? Tatăl care-şi trimite câte 2—3 feciori la America, după-ce aceştia şi-au petrecut tinereţea acasă, mai degiaba, lucrând la petecul de moşie care n'ajungea pentru atâtea guri, n’ar face mai bine să-şi dea un fecior sau doi la vreo meserie’ bună şi cinstită? Vremurile acelea în cari se credea că Românul nu se pricepe la tainele meseriilor au trecut. Atâţia meşteri români iscusiţi au dovedit, că noi putem fi cel puţin tot aşâ de buni pentru meserii, ca şi alte neamuri streine. Mai deunăzi a pus în uimire ţara întreagă un fecior de ţăran, inginerul Aurel Vlaicu, cu iscodirea unei maşini de sburat.
Iată deci, că noi suntem tot aşâ de dibaci ca şi alţii, şi avem şi mare trebuinţă de a îmbrăţişa meseriile, pentru a putea fi de folos şi nouă şi poporului şi pentru a nu mai sili pe atâtea zeci de mii de inşi să se ducă la America, unde să înveţe la bătrâneţe meşteşugul, ţie care ar fi trebuit să-l înveţe în tinereţe.
Acum, când o seamă de copii de ai noştri, cari în Iunie au ieşit din şcoala de toate zilele sau de repetiţie, sunt pe cale de a apucă cu toţii coarnele plugului, pentru ca mai târziu să apuce cu toţii calea Americii, ne întoarcem către voi toţi, cari păstoriţi poporul dreptcredincios al arhidiecezei noastre şi vă îndrumăm să sfătuiţi poporul a nu-şi mai ţinea toţi copiii la plug, ci a-şi da pe câte unul şi la meserii, pentru a putea trăi mai uşor.
Circulara aceasta sunteţi poftiţi cu toţii a o ceti întruna din dumineci în biserică şi a stărui într’o predică asupra acestei împrejurări însemnate. In afară de aceasta să căutaţi, ca cunoştinţa despre meserii să străbată tot mai mult în popor, pentru ca mai curând de cum s’ar crede să putem ajunge şi noi să avem meşterii noştri de toate soiurile. Să nu mai fim în starea de până acum, ca până şi bisericile şi şcoalele noastre, ba chiar şi hainele depe noi să ni le facă 'străinii.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
303
îndrumăm totdeodată şi pe învăţătorii şcoalelor noastre ■confesionale, ca la loc potrivit să atragă luarea aminte a elevilor asupra meseriilor şi să trezească în ei interes viu pentru acestea.
Creşterea copiilor în casa părintească.
— Conferinţă’pentru popor. —
• De vei vedea un viteaz pe câmpul de luptă, de vei întâlni un stăpânitor în gândiri, să ştii că acela a avut o mamă aleasă.
Carmen Sylva.
Dumnezeu aşa a lăsat pe om, ca îndată după naştere să ■aibă lipsă de ajutor. Tot Dumnezeu a întocmit lucrurile aşa, ca părinţii într’atâta să-şi iubească copiii încât, dacă e de lipsă, şi vieaţa să şi-o dea pentru ei, mai ales mama.
Cu câtă plăcere şi cu câtă grijă, în toată dimineaţa şi seara, îşi scaldă mama copilaşul ei; cu cât drag îi întinde cârpele, în cari îl înfaşă, ca sa nu fie nici o dungă pe ele; cu cât drag, după ce l-a înfăşat, zicând un „Doamne ajută“ îi face cruce, îl pune la sân de-1 lăptează, îl pune apoi în leagăn şi-l leagănă, cântându-i până ce-1 adoarme. Toate acestea le face mama, pentru ca micuţul ei să crească şi să-i fie bine.
Nimic nu este mai greu pe lumea asta, decât a creşte copiii cum se cuvine.
Uitaţi-vă la un maestru, d. ex. la un cismar. Acela, dacă vrea să fie cismar bun, trebue câte 3—4 ani să meargă ca ucenic şi să înveţe, adecă se pregăteşte pentru aceasta. Tot asemenea, ca să poţi avea vite bune de prăsdlă, şi la acestea trebue să te pricepi.
Oare cu copiii nu stau lucrurile tot aşa? O fată când se mărită nu se gândeşte la sarcina grea ce o aşteaptă de a-şi creşte copiii. Ea se gândeşte numai la fericirea, sau poate la nefericirea ce o aşteaptă în traiul ei cu bărbatul.
Copilului, spre a se desvoltâ pe deplin, trebue să i se dea o mare îngrijire. La animale te îngrijeşti numai de trupul lor, pe când la copii trebue să ai în vedere mai ales sufletul şi mintea lor.
Şi fiindcă cei mai mulţi părinţi, mai ales mamele, n’au nici
www.dacoromamca.ro
304
ALBINA
cea mai mică înţelegere pentru felul cum să-şi crească pruncii, cei mai mulţi copii dela sate sunt rău crescuţi.
Sunt unii părinţi, cari sub cuvânt că li-s „dragi“ copiii, trec cu vederea şi cele mai mari greşeli ale copilului, de unde apoi urmează, că copilul acela nu mai ascultă de nimeni. Dar trebue să ştie fiecare părinte, că cea mai mică greşală ce o facem în creşterea copiilor, va fi spre nenorocirea lor şi a părinţilor.
Dacă ni-e drag de copilul nostru, dacă îl iubim, atunci nu-1 lăsăm să facă lucruri necuviincioase.
E drept, că copilul mai uşor face rău decât bine, dar tocmai de aceea avem să fim cu îndoită băgare de seamă asupra purtării lui, să nu-i dăm voie a face rău, ci să lăsăm să se des-volte în el numai acelea părţi, cari îl îndeamnă a face bine. Să plivim buruiana din grâu, şi să lăsăm să crească numai grâul.
E un lucru cam greu acesta, dar cu puţină osteneală se poate face.
Cea mai mare putere asupra copiilor o are purtarea părinţilor. Toate dela ei le învaţă copilul. Părinţii cu purtări bune au copii buni. Se poate întâmplă însă, ca părinţii buni să aibă copii răi. Dar şi aici tot părinţii poartă vina, pentrucă n’au fost cu băgare de seamă, ca copilul lor să nu se întâlnească cu copii stricaţi, la jocuri pe uliţă, sau la vite pe câmp.
Veţi zice, că sunt şi părinţi beţivi, bătăuşi, boţi, dai- copiii lor sunt buni. Şi eu zic că sunt, deşi puţini, dar sunt. Să nu ne mirăm. Creşterea copiilor e întocmai ca şi lucrarea pământului. Altcum să lucrează pământul năsipos şi altcum cel lutos. Ce se face bine în pământul nisipos, nu se face bine în cel lutos. Aşa şi copiii. Este câte unul pricepător care vede el singur, că nu e bine cum se poartă tatăl său. Nu-i cade bine, când îl vede beat, tăvălit în tină, ori cu capul spart, sau dus de jandarmi, râs de oameni. Pentru un astfel de copil e destul, ca să înveţe el singur din păţania părinţilor. Nu tot aşa să întâmplă însă cu copilul mai uşuratic, care nu bagă în seamă toate acestea, apoi mai are şi un tată, de-i dă sfat rău.
Multă băgare de seamă trebue la creşterea copiilor, dar • durere, că tocmai aici facem mai puţin. Am zis, că purtarea părinţilor are cea mai mare putere asupra copiilor. Aceasta nimeni nu o poate trage la îndoială. Copilul tot ce învaţă învaţă dela părinţi. Copilul e oglinda părinţilor. Dacă te uiţi la un copil şi la purtarea lui, mai totdeauna ţi se spune cine sunt
www.dacoromamca.ro
ALHINA
305
părinţii lui. Cuni este izvorul aşa e şi pârâul.
Sufletul copilului de micuţ se înveninează în casa părinţilor, când aceştia în faţa copiilor se bat, se sfădesc, se îmbată, vorbesc tot felul de vorbe urîte, căci copilul îşi pierde ruşinea şi se face om obraznic.
Sunt părinţi, cari când aud pe copilul lor că înjură râd, şi le pare bine. Copilului nu-i este însă iertat nimic rău să audă şi să vadă la părinţi.
Părinţii să trăiască în frica lui Dumnezeu, ca şi copiii lor să înveţe să fie aşa. Părinţii se cerceteze biserica, ca şi copiii lor să facă aşa. Părinţii să-şi iubească şcoala, ca şi copiii să facă aceasta. Părinţii să trăiască în iubire cu vecinii şi cu alţii, ca şi copiii lor să trăiască aşa. Părinţii să ajute biserica, şcoala, pe cei lipsiţi, ei unii pe alţii, ca şi copiii lor să facă aşa. Părinţii să-şi iubească legea, limba, neamul şi patria, ca şi copiii lor să facă astfel.
O plantă se desvoltâ bine în pământul cel bun, şi din contră, în pământ rău tânjeşte (degenerează). Aşa e şi omul. Pământul în care să desvoltă omul e casa părintească, iar grădinarul e mama. Mama e chemată în prima linie a da creştere bună copiilor ei, ea are să se îngrijească de mlădiţele tinere ce au odrăslit dintr’însa, şi numai cu începere dela anul al 6—7-lea vine şeoaila să completeze munca mamei.
Un copil crescut rău acasă, dacă vine mai târziu la şcoală, chemată să-l îndrepte, întâmpină greutăţi. E cu neputinţă şcoalei, chiar cu cele mai mari străduinţe, să plivească buruienile cari au prins rădăcină în sufletul copilului, crescut rău în casa părintească; şi nici un învăţător, fie picat din cer, nu e în stare să facă spor cu copiii stricaţi, precum nici cel mai harnic grădinar nu poate culege, din spini portocale, din sălcii struguri.
Mai au apoi unii părinţi reaua datină, că dacă copilul face ceva rău, ca să-l sperie zicând: „Lasă că te dau eu pe mâna dascălului, de te învaţă el“. Şi atunci bietul copil, când nu mai aude de şcoală, par’că-1 iau frigurile de frica ei, iar când vede pe Învăţător, tremură de groaza iui, căci vede în el un om rău. De aici apoi urmarea, că unii prunci fug de şcoală.
Despre şcoală şi învăţător trebue să vorbească părinţii copilului încă din ceasul când el poate vorbi tot vorbe bune, să-i spună, ce bine e la şcoală, ce lucruri frumoase şi folositoare învaţă el la şcoală, cât de cinstiţi sunt copiii cari merg
www.dacoramamca.ro
.306
ALBINA
la şcoală, cât de mult îi iubeşte şi Dumnezeu pe şcolari, aşa, ca el abia să apuce să meargă la şcoală.
Ca să vă pot dovedi că o marnă bună face mai mult decât 30o de învăţători, că ea e magnetul ce atrage spre sine inimile tuturor celor din casă, că ea e luceafărul spre care sunt îndreptaţi ochii tuturor, că puterea ei este mai mare decât a tatălui, că mama croeşte sufletul copilului: vă amintesc câteva mame vrednice după felul cum şi-au crescut ele copiii lor.
Aţi auzit de marele mitropolit Andrei baron de Şaguna. Şi e de dorit, să nu fie Român, care să nu ştie cine a fost marele Andreiu. Pe mama lui a chemat-o Anastasia. Amândoi părinţii lui Andreiu erau vestiţi pentru fapte hune. Ei au venit din Macedonia, la Mişcolţ, ea negustori. Aici nu le-a mers bine negustoria. Ajunşi în sărăcie, tatăl Ini Andreiu, Xaum îşi părăseşte legea strămoşească şi se face catolic.
A mers la un arhiepiscop din Eger, Ştefan Fischer, şi-şi dă copiii la acel episcop, să-i crească el în legea lui. Mama lui Andreiu nu se învoeşte la aşa ceva şi nu dă copiii ei preotului catolic, nici după moartea soţului ei.
A primit mama lui Andreiu mai de multeori porunci împărăteşti, ca să-şi dea copiii acelui preot să-i crească, dar ea nu s’a supus. A venit însă o altă poruncă, că numai decât să-şi dea copiii la acel preot catolic. Mai face biata mamă şi acum o încercare. Face o rugare, în care zice, că ea pleacă cu copiii la Mişcolţ la preotul catolic, numai ea să nu fie despărţită de ei. Acum copiii ei ajung rom. catolici. Dar mama lor şi acolo, la preotul catolic, fiind tot cu ei, a ştiut să le dea creşterea cuvenită, căci copiii ei când au fost de 19 ani au trecut iar la legea lor strămoşească.
Vedeţi ce a fost în stare să facă o mamă ca Anastasia, care în adevăr şi-a iubit copiii ei! Trebue cu sfinţenie să ne aducem aminte de ea căci dacă n’ar fi fost ea o mamă vrednică, nu ştiu zău dacă biserica noastră ar fi avut mitropolit pe Şaguna !
O altă femee, din starea cea mai de jos, prin creşterea aleasă ce a ştiut da copilului ei, a făcut, că el a ajuns mitropolit. Aceasta a fost mama mitropolitului din Moldova, Iacob Stamati. Şi dânsul mărturisiâ adeseori, că dacă dânsul a ajuns din sărac la o poziţie aşa de înaltă, are să o mulţumească mamei sale, care a sădit în sufletul lui de mic frica de Dumnezeu.
Y’am auzit de multeori cântând: „Hai să dăm mână cu
www.dacocomamca.ro
ALBINA
307
mână“. Poezia .aceasta e făcută de vestitul şi înţeleptul poet Vasile Alecsandri, care nici pe de parte n’ar fi fost acela care a fost, dacă nu ar fi avut o mamă cum a fost mama sa Elena, o feniee frumoasă, blândă, înţeleaptă şi iubitoare de muzică. Două virtuţi mari au isvorît din iubirea mamei lui Alecsandri în sufletul lui: iubirea pământului părintesc, şi iubirea înflăcărată de ţară şi de neamul său.
V’arn auzit apoi cântând şi poezia: „Pe o stâncă neagră“. In cântecul acesta ne arată poetul Bolintineanu cum Ştefan cel Mare a avut lupte cu Turcii. Intr’o luptă Ştefan e învins, vine acasă în miez de noapte, bătut, rănit. Strigă să-i deschidă poarta, căci: „Vântul suflă rece, ranele mă dor“. Ce credeţi, l-a lăsat mamâ-sa să intre? Nu. Ii zice: „Du-te la oştire, pentru ţară mori, şi-ţi va fi mormântul încoronat cu flori“. Ştefan atunci să reîntoarce la luptă şi bate pe Turci.
Dacă mama lui îl lăsă să intre, Românii rămâneau bătuţi, ruşinaţi şi supuşi Turcilor.
Aş putea să vă mai amintesc multe mame vrednice de amintit, cari s’au făcut nemuritoare prin creşterea bună dată copiilor lor, dar cred că din cele zise până aci aţi putut vedea, că ce sunt părinţii şi în deosebi mama, pentru copii. Izvor de fericire !
Când astfel vor fi toate mamele române, străbătute în sufletul lor de dumnezeeasca lor chemare, atunci să fim siguri. că copiii vor fi bucuria părinţilor, podoaba şcoalelor, fala neamului nostru şi fala patriei.
Aşa să fie !
Petre Rusu.
(După „Telegraful Român" din Sibiu).	învăţător.
CĂRŢI Şl REVISTE
La 15 August 1911, a început să apară în Orăştie o revistă literară intitulată Cosinzeana. Apare de 2 ori pe lună. Preţul unui No. 30 bani.
Statut şl regulament al Cassei de cetire „Gheorge Lazăr‘ din Turnu-Măgurele. Turnu, 11911.
C. Dumilreseu-Parepa, Să fumăm sau nu? Târgovişte. 1909.
www.dacoromanica.ro
308
ALBINA
CRONICA
0 SOCIETATE CULTURALĂ
In comuna Copăcioasa, jud. Gorj, s’a înfiinţat o societate culturală sub denumirea de societatea culturală Cuza-Vodă.
Scopul societăţii este: desvoltarea gustului de citire între săteni, întărirea sentimentului naţional, şi arătarea căilor către vieaţa morală.
Cu fondurile sale, formate din cotizaţiuni şi donaţiuni, societatea va înfiinţă o bibliotecă populară, care va fi deschisă publicului în toate duminicele şi sărbătorile, in orele post-meridiane.
Societatea va ţine cel puţin o şedinţă lunară, în orele p. m., în care se vor face comunicări, se vor da sfaturi, se vor ţine conferinţe, cântări, recitări de dialoguri şi poezii, etc.
Se va face apel la domnii autori de cărţi, la tipografi şi instituţii, pentru a veni în ajutorul societăţii, prin donare de cărţi sau bani.
Societatea va cere autorizaţie Ministerului Cultelor, pentru biblioteca să fie instalată intr’o clasă a şcoalei, până când societatea îşi va face clădire proprie. Asemenea în şcoală să se ţie şi şedinţele lunare ale societăţii.
Preşedintele societăţii, C. N. Drăguţ.
0 serbare şcolară
In seara de 13 Septemvrie a. c., la şcoala din comuna Bragadir, jud. Teleorman, s’a dat o serbare şcolară în folosul inundaţilor din Moldova. Preşedintele serbării a fost d-1 I. Smârdioşanu, învăţ., corn. Frumoasa.
Programul a constat din cântece şcolare, recitări şi două piese de teatru.
1)	«Nicu Conţopescu», şi
2)	«Căpitanul şi ordonanţa».
Prima piesă a fost jucată de absolvenţii şcoalei Bragadir; iar a doua de copiii d-lui I. Smârdioşanu, două domnişoare si un seminarist.
Rezultatul moral a mulţumit pe toţi, iar cel material, în sumă de 60 lei a fost trimis d-lui prefect al jud.
www.dacoromamca.ro
albina
309
Teleorman, spre a se întrebuinţa conform scopului serbării Se aduc mulţumiri tutulor cari au participat la serbare si în special societăţii de cumpătare „Hora“, a cărei dărnicie îi face onoare.
I.	N. Gheţu
învăţător.
MULŢUMIRI
Subsemnatul, adue viile mele mulţumiri d-Iui S. P. Radi an u, directorul revistei „Jurnalul Societăţei Centrale Agricole", pentrucă a binevoit sâ doneze bibliotecii acestei şcoale. un număr de vreo 56 volume.
Ion Dumitrescu Butoiu
dir. sc. „Nicu şi Cieopatra Bagdat“, l’ohani, Buzău-
Subsemnatul învăţător diriginte al şcoalei primare mixte „Toma I. Bră-tianu“ din comuna Şuiei, jud. Argeş, în numele elevilor săraci din această şcoală şi în numele părinţilor lor aduc vii mulţumiri şi reeunoştiinţă îndelungată d-lor: Ion P. Slave, administratorul plăşii Topologul de Sus, d-lui C. Niculescu, V. V. Ştefăneseu, Familiei Şuiceanu (proprietari), N. Căpuşă, perceptor fiscal, Gr. Alistar, magistrat şi alţii, pentru ajutorul dat prin lista de subscribţie emisă de subsemnatul şi cu concursul binevoitor şi părintesc al d-lui I. Slave) a cărei sumă s’a ridicat la 25 lei, cu cari bani s’au cumpărat, cărţi şi reviste şcolare elevilor săraci.
Diriginte, V. Grigorescu.
Epitropia biserieei Sf. M. >1. Gheorghe din parohia Puţichioaia (Covurluiu) aduce viile sale mulţumiri persoanelor mai jos notate care a contribuit la reparaţia radicală a bisericii; şi la facerea unui rând de veşminte preoţeşti în valoare de 400 lei şi anume:
D-lui C. Cocias, propietarul moşiei, 100: d-1 Emanoil Poporiciu (Baniasa •Covurluiu), 100; d-lui Paraschiv Th. Sechiare, Paris (Franţa), 50; şi un număr de 134 locuitori enoriaşi câte 10 şi 5 lei.
Asemenea pentru facerea unei cruci mari de lemn, cu 2 mironosiţi alăturea: d-lui G. Georgescu, şeful gărei, 04 lei; d-lui P. V. Ionescu, 54; d-lui I. Fluture din Fârţăneşti. 20.
Paroh, Gh. D. Lazăr
Economul Mihail Ţigău, parohul bisericii Sf. Sofia din Galaţi, aduce mulţumiri în numîle Epitropiei d-lui Ştefan Cosmiade, vătaf de căruţaşi din port, care prin bună voinţa d-sale a adunat cu o cutie, depe la căruţaşii d sale, peste 1700 lei, pentru a se picta biserica cu uleiu în interior, această faptă bună fiind demnă de imitat şi de alţii.
Econom M. Ţigău
APEL
In dorinţa ce avem de a vedea pătrunzând şi la sate razele binefăcătoare ale luminii prin cărţile cele bune şi prin sfaturile celor luminaţi, s’a înfiinţat în ■comuna Hangu-Răpciune. judeţul Neamţ o casă de sfat şi citire.
Menirea ei este ridicarea din toate punctele de vedere a păturii ţărăneşti,
Rugăm călduros pe toţi d-nii directori de reviste şi ziare bune pentru popor, autori de cărţi, editori, librari şi pe toţi Românii de inimă să binevoească a veni în ajutorul casei, cu scrierele d-lor.
Pentru care casa le deschide cu multă mulţumire, cartea de aur, iar sfatu conducător le aduce vii mulţumiri.
www.dacaromaiiica.ro
Un obraz curat şi frumos
se obţine prin întrebuinţarea cremei şi pudrei „FLORA" preparate de Al. Iteanu, farmacist, furnizor al Curţii Regale. Pildra „Fibra* firi bismnt, măreşte efectele uimitoare ale cremei „Flora” Crema lei 1,50—Pudra „Flora” lei 2.—Săpun „Flora” lei 1,25.—Pomadă de păr „Flora” neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului, lei 2,50, borcan mai mic lei 1,75 Capilogen „Flora* (apă de păr) 9ticla mare lei 3,25, mică 2,50.—Paşti de dinţi „Butoi" lei 1.—Apă de gură „Bucol" lei 1,50.—Lapte de crin „Florie1 pentru înfrumuseţarea tenului lei 2.—Săpun de lapte de oria „Flora" lei 1,25. La nemulţumire 9e restitue imediat costul.
DE VÂNZARE LA DROGUER11 Şl FARMACII
Se caută depozitari în comunele rurale; a se adresă la depozitarul general L. Lindenberg, Bucureşti, Str. Lipscani No. 51.
înainte şi	iapă
întrebuinţarea
CREMEI şi PUDREI „FLORA"

Frumuseţe» este Podoaba OmenJrei
DORIŢI si aveţi un TEN ALB şi FRUMOS?
întrebuinţaţi numai: CREMA, SĂPUNUL şi PUDRA ORIENTALA de ORŞOVA &ÎSSE1
Recunoscute ca cele mai higienice preparate fără substanţe vătămătoare cari fac să dispară Pete, Pletrue, Coşuleţe şl Crăpături de Vânt ciniiriind abrazul pini li ititia iu nil Inlntiti Este e id virată COMOARA pentru SEXUL FRUMOS, se vinde cu:
| Lol 1,20 Borc. de Cremă Orient.; Lei 1,50 Săpunul Oriental şi Lai 2 Cutia Pudră Orient.I Se afli de vânzare In Buoureştl la toate Drogheriile, Farmaciile şl Princip, magazine I
Crălla: D-ra Albertina Pol-lalc. Clubul Comercial.
Bârlad: Leon M. Finchel-Imann
Bacău: S. Kellmann.
Corabia: Gr. Petrino, Marin R. Uicscu, D-tru C. Pe-trovici, Nlcalae Mari-
| nescu.
Conatanţa: L.et I. Lascaridis. azCilIfat: Iosef Rendek. j&ă Caraoal: Stănescu et Arghi-rescu, G. Popescu.
Călăraşi: Fraţii Iarchv, V.
R. Bacarescu, G.G. Mun-teanu.
Camavedă; Mag. ,La Ţă-
ranca*
Cralova: S. Lazăr Benve-nisti, C. R. Uiescu, dro-guerie, A. M. Berger, Emanuel David, S. Ben-venisti, Ioan N. Boeru, Ed. Kouteschweller, Fra* ţii Paraschiveecu. Dorohol: M. L. Schulimsehn Focşani: S. Cohn, Fraţii Rosner.
•ăldan: Gh. Nastaeeacu. Qalatl: Toma Aburel, C.
Teodorovici.
Qlurglu: S. A. FiuţL Huşi M. Brochmann. laşi:	Fraţii Braun, Str.
Ştefan cel mare 51
Pita tl: Nae Popescu. Ploieşti: I. Năsţăsecu, librar. Farmacia V. Ll-
vovschi.
P.-Neamţ: S. Stambler. Roşiori : G. T. Mavrodi- |
neanu.
R.-Vâlooa: Gr. Petrino. Slatina: Badea Florescu. 81obozfa:	Nicolae I. De- |
leanu.
Târgov. Barbu Cftlineicu. T. Măgurtlo: Fiaţii G. Luca- | tos, A. Gologan.
Tg.-JIu: Ilie Şerbu, Benjamin Penchaa.
T|.-Oona: Elias Miohelaon
La t.-ssvm'Ir Dimd la magazinele lowf Fritoh
21—20
Atelierele SOCEC & C°-> Bucureşti
www.dacoromanica.ro