■nsio Redacţia şi Administraţia, strada Mântuleasa No. 9. — Bucureşti www.dacoromamca.ro Anul XV No. 1 2 Octomvrie 1911 ALBINA REVISTĂ ENCICLOPEDICA POPULARĂ ==* □----- COMITETUL- DE REDACŢIE: ION KALINDERU, P. Gârboviceanu. G. Coşbuc. Gen. P. V. Năsturel, Gh. Adamescu. I Otescu. P. Dulfu. V. S. Moga, N. Nicolaescu, Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcâ Abonamentul în ţară pe an . . lei 5 Abonam. în străinătate pe an 8 lei „ „ „ „ ti luni „ 3 Un număr......15 bani Pentru anunciuri 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nopublicate se ard kedacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate. SUMARUL: I. Kaliltderu, O trebuinţă. „Albina* 1 * * * V.*, Păşim cu încredere. P. Dulfu, F&t-frumos. (Poezie). Sofia Nădejde, Mângăerea. Gh. Adamescu, Cărţile pentru popor. Obiceiuri la mahomedanii din Tripoli*. Dela fraţi: Centenarul Seminariului din Sibiu. I. Dragoslav, Povestea Zambilei. M. N. Popescu, Cum să-mi cresc copilul: Dragostea de natură. — Distracţii. V. S. Moga, Cronica agricolă şi comercială: Foloasele expoziţiunilor; Starea timpului şi a recoltelor; Târgurile noastre;' Târgurile streine. DIN ZIARE ŞI REVISTE: Pentru cei ce scriu mult. ILUST RAŢIUNI: De pe tablourile lui X. Grigorescu: La Vitrc;—Sub ploaie de flori.— Vederi din Bucureşti: Ilanca Naţională; — Piaţa teatrului; — Strada Ilegală.— Ghicitoare: Unde e negustorulf — Tipuri din Bucureşti: Vânzător de haine vechi', Precupeţ vânzător de peste. ACTIVITATEA SOCIALĂ A PREOŢILOR ŞI ÎNVĂŢĂTORILOR: I. Bobeiu, Raport asupra cursului de lucru manual dela Câmpulung. D. M. Cădere, ({aport asupra excursiei pe Dunăre a absolvenţilor şcoa-lelor secundare. Cursuri cooperative în Havaria. Z. Georgescu, Raport asupra expoziţiei do ţesuturi dela Cassa Şcoalelor. www.dacQromanica.ro O TREBUINŢĂ Progresul şi răspândirea cui tur ei suni o trebuinţă de căpetenie a Statelor\ In ţările democratice, mai cu seamă, in cari poporal se cârmueşle prin aleşii săi, treime să (ie toii laminaţi, pentrucă fiecare are drepturi de exercitat şi datorii de împlinit. Drepturile şi datoriile acestea cerând anumite cunoştinţe, fiecare are dar nevoie de învăţătură, care să-l călăuzească la îndeplinirea lor spre binele patriei. Ca învăţătură se considera îndeobşte aceea • * care se dă în scoale. Tot învăţă tură este însă şi cea pe care o dobândeşte cineva singur, prin cetire şi observaţie, de oarece nu toii au norocul să urmeze mulţi ani la şcoală sau să facă studii înalte. Şi, prin această învăţătură, nu se capătă numai cunoştinţe generale, ci şi speciale, adică acelea privitoare la îndeletnicirea fiecăruia. Totul e, deci, ca omul să (ie iubitor de carte, căci numai înarmat bine cu învăţătură poate răs-bate mai cu uşurinţă prin lumea aceasta, de luptă pentru viaţă. Omenirea a ajuns la un mare grad de des- www.dacQFonumica.ro o ALBINA voltare. Sunt ţări uncie nimeni nu se mai miră azi, când vede că un simplu muncitor ştie, nu numai să serie, dar ceteşte in timpul liber cărţi şi reviste folositoare. De aceea, activitatea „Albinei" este din cele mai salutare şi merită lot sprijinul! Cât pentru noi, din Comitetul Revistei, cari de 14 ani împliniţi ne străduim cu scoaterea şi îmbunătăţirea ei cât mai mult, cea mai mare bucurie sufletească ce simţim, e să vedem sporind numărul doritorilor de lumină. Ion Kalinderu. VEDERI DIN BUCUREŞTI Banca Naţională www.dacaromamca.ro PĂşm cu IN' Cu Privind avui de bERE cincisprezecelea an. greutăţile cu cari am numărul de laţ? în trecut şi reamin luptat in cei 14 ani de când apărem, ni se umple inima de bucurie, că am avut tăria de a ne ridică pe deasupra tuturor piedicilor şi am înfăptuit aceeace eră o nevoie de mult simţită, umplând un mare gol in educaţia noastră populară. Cetind tabla materiilor cuprinse în fiecare din cei 14 ani, oricine poate să se încredinţeze, că punând mai presus de orice binele poporului, am atins toate chestiunile folositoare lui, dându-i poveţe sănătoase. Am fost propoveduitorii 1 lăncilor populare, a tovărăşiilor săteşti, a câmpurilor de experienţă, a grădinelor şcolare. Bucuria noastră este cu atât mai mare cu cât ceeace acum 14 ani îndemnam a se face astăzi sunt înfăptuite. Încrederea ce am ştiut să insufiăm cititorilor noştri ne este mângâiere şi cu mulţumire vedem cum sute de abonaţi ne cer sfaturi în afacerile lor personale, la cari cu plăcere răspundem. N’am cruţat nici osteneală, nici sacrificii băneşti, pentru ca an cu an să aducem îmbunătăţiri revistei noastre. Ne-am adresat tululor mănuitorilor condeiului pentru a ilustră cu lucrările lor meşteşugite, paginele revistei. Pictori de scamă ca Costin Petrescu, Obedeanu şi alţii, ne-au dat lucrări originale pe cari le-am reprodus în tablouri colorate şi le-am dat gratuit abonaţilor noştri. In dorul de a pune o citire sănătoasă in mâinile elevilor şi absolvenţilor şcolilor săteşti, deşi abonamentul de o lei pe an eră destul de mic, totuşi l-am redus pentru ei la 4 lei pe an. Atunci când d-1 Spiru llaret, fostul Ministru al Instrucţiunii, a voit să înfiinţeze un buletin, în care să se consemneze activitatea socială a preoţilor şi învăţătorilor, am luat asupră-ne să adăo-găm la fiecare număr 10 pagine în acest scop şi duşi prin aceasta paginile revistei sporeau dela 62 la 48, totuşi am lăsat abonamentul neschimbat. înfiinţând revista «Albina» n’am urmărit câştiguri morale sau materiale, pentru noi, ci ne-am devotat unui ideal: educaţia sănătoasă a poporului nostru. Numărul cel mare al cititorilor revistei este dovada cea mai bună că am ales bine calea pe care mergem de 14 ani. www.dacaroinaiiica.ro 4 ALBINA Fără să ţinem socoteală de invidia unora, de reaua voinţă a altora, ne-am urmat fără sgomot drumul, şi fără reclame, tobe şi surle, am ajuns să facem din revista noastră. publicaţia cea mai răspândită astăzi la sate. Mândri de a munci pentru ridicarea culturală şi economică a poporului de jos, avem ca sfântă datorie să ne dam toată puterea şi priceperea noastră in atingerea acestui scop. Dar dacă cu mari greutăţi am avut de luptat, nu este mai puţin adevărat că avem mângâierea de a face o constatare din cele mai frumoase. Toţi oamenii de seamă ai ţârei, acei cari sunt chemaţi a. duce carul Statului, ne-au fost şi ne sunt puternici sprijinitori. Poate că nicăieri ca la revista noastră nu s’au văzut miniştri din toate partidele politice, dând cu toată inima tot concursul lor material şi moral. De aceea nemărginita recunoştinţă trebuie să păstrăm domnilor: Spira llaret, înfiinţătorul revistei, P. Carp, C. Arion, Take lonescu, Dr. C. Istrate, E. Costinescu, D. Neniţescu, Al. Constantinescu, I. I.ahovari, I. Grădişteanu, Barbu Dela-vra ncea, M. Vlădescu, etc., etc., cari in calitate de miniştri, apreciind străduinţele noastre, ne-au încurajat şi ne-au sprijinit. Suntem datori cu acest prilej să aducem prinosul nostru de recunoştinţă Direcţiunii generale a poştelor şi tutulor funcţionarilor ci, cari au îmbrăţişat cu căldură revista si ne-au dat şi ne dau tot sprijinul lor, făcând ca ea să se distribue foarte regulat, ceeace a contribuit mult la răspândirea ei. Asemenea mulţumim tutulor instituţiunilor cari ne dau puternicul lor sprijin; iar înalţilor ierarhi, cucernicilor preoţi, învăţătorilor şi tutulor persoanelor cari au luat asupră-le răspândirea revistei, le mulţumim şi-i încredinţăm că vom face tot ce ne va sta prin putinţă, ca prin noi îmbunătăţiri ce vom aduce revistei să merităm încrederea ce ne-au acordat. Păşim dar cu încredere în noul an, asigurând pe numeroşii noştri sprijinitori şi cititori că vom face şi în viitor toate sacrificiile pentru ca revista să devie din ce în ce tot mai bogată, atât ca conţinut cât şi ca ilustraţiuni, aşă că ea să fie privită cu drag de ori şi ce Român, fără deosebire de vederi. Grija noastră de căpetenie va fi ca ea să fie tovarăş nedespărţit şi sfătuitor harnic acelora în vederea cărora a fost înfiinţată. .Albina" PENTRU CEI CE SCRIU MULT Cei ce sufer la mână, de boala oboselei scrisului, vor fase spălaturi calde braţului, apoi reci, şi la urmă frecături uşoare la antebraţ. Să caute a întrebuinţa la scris tocuri mai groase. (Calendarul Leonte). www.dacoromanica.ro Spusu-v’am odată basmul Lui Păcală cel voios.. . iS’ă vă ’nşir acum povestea Cu voinicul Făt-F rumos. ' O fi fost cândva ’n aevea Un asemenea viteaz? Fost!., căci altfel, despre dânsul Nu s’ar povesti şi azi. lhn de mult a foşti... când lupul Sluj făcea pe lângă vatră... Când trăiau şi neuitaţii Strâmbă-lern ne, Sfarmă-peatră. Jntr’o zi de Maiu, în codri Plini de farmecul verdeţii, A văzut întâia oară Făt-frumos lumina vieţii. Şi cu ochi-i de cicoare, Şi cu ochii-i de cicoare, Cu luciosu-i păr de aur : Pruncul, rupt păreâ din soare! Mamă-sa-l străngeâ la pieptu-i, 11 pierdea, par’că din ochi : — „Puiul mamei! mult eşti [mândru, „Ah, nu-ţi fie de deochi!" Şi creştea văzând cu ochii Dragul mamei pui bălan; El creşteâ într’o lună numai, Cât cresc alţi prunci...într’un an. Nu rm plinise doi ani încă, Şi eră atât de mare Şi de priceput... ca alţii, Când mustaţa le răsare. Ci — precum albastra boltă E umbrită-ades de ceată - -El zărea ades umbrită I)e durere-a măsii faţă. —„Mamă!" într’o zi-i grăieşte, „Ce ai, de te văd oftând ? „Şi de ce din ochi-ţi pică „Stropi de lacrămi când şi când? „Singură mereu trăit-ai ? „Soţ tu n’ai avut vr’odată? „Sau dac’ai avut,—azi uude-i. „TJnde-i celce mi-a fer.' tată?" Sărutând obraji-i rumeni, Masa i-a răspuns din grai : —„Da, am să-ţi desvăluiu taina „Ce pân’ astăzi n’o ştiai. www.dacaramamca.ro (') ALH1NA „Tatăl tău era, băiete, „Un cioban... tras prin inel. „Eu, nemuritoare zână, „Ihd răgit u-m’am de el. *• „Şi ’hsoţindu-mă cu dânşii ,,Muritoare m’am făcut. — „Dar... şi-a dat suflarea, bietul, „Fân’ a nu te fi născut... „Se trezi c’un urs la stână, „Iutr’o Joi ’n ameaza mare... „Doborîse ’n luptă ursul „La pământ, cu braţu-i tare. „Când d’odată, iacă alţii, „Trei. veniau din crâng de sus. „Le-a ţinut cu piepturi calea, „Până când... căzu răpus. „Şi de-atunci. prin aste locuri, „Singură trăiesc... alt bine, „Altă mângâiere ’n lume ,,Nu mai am, decât pe tine!...“ Auzind a ei poveste, Un oftat din piept a scos-, — Şi rămase dus pe gânduri M ultă vreme, Făt-frum os. Din acea zi, lângă măsa Nu-şi găsiă aştern,parare; Colindă văi, munţi, cu tolba Şi cu arcul pe spinare. Se luă cu urşi la trântă Şi la harţă cu mistreţi; De-i scăpă din mâni vr’o f iară, Nn scăpă de-a lui săgeţi. Fiarele-l ştiau, în luptă Cât de meşter e băiatul; Şi fugiau de el, cum fuge De tămâie necuratul. intr’o altă dimineaţă, Zise bunei sale mume : —„Ştii ce te-aş rugă eu, mamă ? „Să mă laşi să plec în lume. „Că mi-s’a urît cu traiul „In aşă pustietate, „Unde nu vezi om, şi raza „Soarelui abiă străbate'-. Ea-l vriei zâmbind,—şi ’n braţe tj-a cuprins cu duioşie : —„IIe... şi ce să faci în lume, ,.Scumpa mamei bucurie?“ — „Să mă uit“, arăt flăcănd, „P’unde-oiu trece călător : „La o horă... la o nuntă.... „Poate chiar... să mă şi ’nsor“. —„Dragul mamei!... Calea vieţii „Ce spinoasă e... tu ştii? „Spre-a intră ’n vâltoarea lumii, „Treime... bărbat să fii!... „Eu te las să pleci în lume, „De-i puteâ să ’ndeplineşti „Lucrul care ţi-l’oiu cere“. — „Spune, mamă, ce doreşti?" Măsa, un stejar i-arafă, Cros... aşă ca un hârdâu : — „Uite la copacu-acesta, „Poţi să-l scoţi din locul său ? „Poţi — în sus cu rădăcina „Şi cu vârf u ’n jos să-l pui ?“ El, încearcă... dar copacul A rămas la locul lui. — „Iacă, vezi, copile dragă?... „N’ai putut nici a-l clinti. „Să mai stai un an acasă!...“ — „Bine!“ Făt-f rum os grăi. Căci, deşi vădană măsa, Iar el... coşcogeă voinic : Nu i-ar f i ieşit vr’odată Din cuvânt, pentru nimic. — Pcste-un an, la mă-sa iarăş Alergă cu sprinteni paşi: — „Ei, să plec în lume, mamă, „Ce mai zici?... de-acu mă laşi?“ www.dacoromanica.ro ALBINA 7 Ea-i răspunse: — „Da, băiete, „Dacă vei aveă putere „Să’împlineşti de data asta „Lucrul care ţi-l’oiu cere“. Ş’un stejar din nou i-arată, Gros, cam cât un poloboc : — „Uite ici, copacu-acesta, „Poţi tu să nti-l smulgi din loc? „Poţi să-l pui cu rădăcina „Sus, cu creştetul în jos?“ — „Să mă’ncerc!" Şi prinse-a [trage Cu nădejde, Făt-frumos. Şi l-a smuls!.. Dar când să-l salte Drept în sus cu rădăcina, Iar cu vârfu’n jos, — copacul, Tranc!... îi scapă, bată-l vina!... —„Ai văzut? Să nu leci, dragă ! „Să mai stai un an pe loc !“... El răspunse: — „Bine, mamă". Dar steteâ ca şi pe foc. Seara, pân’ să’nchiză ochii, Mamă-sa spuneă poveşti : Cu balauri, smei şi zâne Şi cu feţi împărăteşti. El vedea, cu ochii, par’că Pe balauri şi pe smei — Şi oftă: — „Ah, cum m’aş duce „Să mă lupt şi eu cu ei!" 7iua, sta visând a lene Sub copaci, trântit pe-o rână, Şi-şi zicea: — De ce nu iese „Şi’n poteca mea vr’o zână ?" ■k * ¥ Intr’o zi, cum stă la umbra Unor carpeni tolănit, Şi-şi plimbă prin zare ochii, — De odat' a tresărit. Căci de-asupra-i două păsări Şi-au oprit pe-o cracă sborul... Şi vorbiau aşa ’ntre ele: — „Da, e mândru şi feciorul! „Mândru-i Făt-frumos, cum nu [ ştiu „Să mai fie om sub soare! „Dar s’o vezi tu pe Ileana „Cât e de fermecătoare!". —„Care, soro?“■—„Cosânzeana, „Zâna plaiurilor, dragă ! „Aş fi stat când am văzut-o, „S’o privesc... o vieaţă ’ntreagă! „Dar e tristă... Coborît-au „Dulci zefiri la ea din sbor, „Şi de Făt-frumos şoptindu-i, „Pieptul i-s’a ’ncins de dor. „Doar la el de-atunci visează... „Făt-frumos de-ar şti, surată, „N’ar mai stă prin aste locuri,— „Ar plecă s’o vază ’ndatăl". — „încotro?" — „De-ar merge, [ zile, „Ani întregi, mereu spre-amiazi, „I-ar găsi palatul d’aur „Intr’un codru vechili de brazi!" Astfel glăsuind din ciocuri, Păsăreîele-au sburat. — El, le pricepuse graiul. Şi-a rămas îngândurat... Adormi apoi pe iarbă... Si d’odată ce să vază? Pe Ileana ’n vis o vede Cum spre el înaintează... Cum oprindu-se din mersu-i, U priveşte zâmbitoare... Şi de-atuncia... din orice floare! Ii zâmbiăi, din orice floare! www.dacoramanica.ro s ALBINA (’liittr şi-n soare, ’n lună, ’n stele, Pe Ileana o vedea !... Vremea pentru el, sărmanul, Şi mai greu acum trecea. — In sfârşit... se scurse anul! Făt-Frumos, abia mai poate! L e-au zise, ce v isase, Mamei saie-i spune toate. A noi zice: — „Până astăzi „M’ai oprit tu,-—dar de-acum, „Fu te rog să nu mai umbli, „Mamă, să mă ţii din drum ! „Căci de azi fâr’ de Ileana, „Fu canon e viaţa mea!... „Lasă-mă să plec, s’o caut, „Şi să mă cunun cu ea“. Mamă-sa oftă amarnic : —„Unde s’o găseşti, copile ? „Ai să rătăceşti, cătând-o, „Inzadar, ani mulţi de zile!... „Şi-apoi... chiar de vei găsi-o... „Crezi, că mi-ai scăpat de chin? „Zânele-s la chip frumoase, „Dar în piept... ascund venin. „Cată pe voinic, c’un zâmbet, „Să-l încânte, să-l atragă ; „Iar când l-au atras, s’alege „Praf de-a lui viaţă ’ntreagă. „Şi... de mine, nu ţi-e milă ? „1 ’rci tu să mă părăseşti ?“ — „Mamă!" glăsui flăcăul, „Astfel... pentruce-mi vorbeşti? „Nu mi-ai zis: să treacă anul „Şi mă laşi?... Uitat-ai oare ?... „Nu e suflet rău Ileana... „Înger e, căzut din soare!... \ „Milă mi-este şi de tine, „Mamă, să te părăsesc... „Fără dânsa nu pot însă, „Simt că nu pot să trăesc !“ — „He! să pleci dar, scumpul [mamei, „Dacă vei îndeplini „Ce ţi-oiu cere.!11—„Ce, măicuţă? „Spune, nu mai zăbovi!“ • Biata mumă!... cum să-l facă Lângă vatra-i să mai şadă?... g I-arătă de data asta Un stejar... gros, cât o cadă! — „Na, să-mi smulgi copacu- [ acesta „Şi cu vârfu să mi-l pui „Jos ici, — iar cu rădăcina „Sus în locul vârfului“. Făt-f rumos... a prins copacul Şi l-a smuls din rădăcină, Fără trudă, cum am smulge Noi un morcov din grădină. Apoi în ţărână iarăşi Mi-l-a pus, cu rârfu’n jos. Iar cu rădăcina ’n locul Creştetului rămuros. — —„Ei, văzut-ai ? Ce zici, mamă? Ea, s’a şters la ochi, de plâns : —„Ce să zic ? Eşti om de-a- [ cuma!“ Şi l-a piept cu drag l-a strâns. „Nu te pot opri..Dar.. spune-mjf „O să ne vedem noi iar ?... „Şi când dor mi-o fi de tine, 4 „Ce să fac atunci de-amar ?...“ Făt-f rumos din sânu-i scoase, Dete măsi o năframă : t —„De ne-om mai vedea, cu nu [ştiu, „Dumnezeu o ştie, mamă! „Ci, de te-o păli vr’odată „Dor ca să-ţi mai vezi feciorul, „Du la ochi năframa asta : „Ea o să-ţi aline dorul. www.dacQFomanica.ro ALBINA 9 „Iar când îi vedea cu ochii, „Mamă, pe-al năframei tort „Stropi, vr’o trei, de sânge roşu: „Tu să ştii atunci căi-s mort“. Apoi de plecare gata, Hun rămas el şi-a luat. Lăcrăma şi el, când măsi Ochii plânşi i-a sărutat. Şi pornind, întoarce capul, Inc odată s’o mai vază.... Ea din ochi îl urmăreşte Cum mereu se depărtează. II nriveşte, pănă-l pierde Printre paltinii ’nverziţi... Ce simţiă sărmana ’n suflet, Nn vă spun!... vă ’nchipuiti! P. Dulfu. MÂNGÂIEREA ln satul Plopeni trăia pe vremi Ştefan, poreclit Mărânţelu. De felul lui eră de statură mijlocie: porecla i-a venit din pricină că, la orice vorbă, la orice istoiisire ziceă: „Aşâ mă-rânţăl, cum mă vez, dar, cănd mă’nfurii, îl rup pe duşman cu dinţi". Cu oare-şi-care stare, muncitor şi econom, o ducea binişor. Avea numai un copil, Ileana. Şi tata şi mama ţineau la el ca la ochii din cap. După puterile şi teapa lor, îi făceau tot ce dorea. La joc ori Ia biserecă eră cea mai bine îmbrăcată. N’o globeau prea tare nici la muncă. Maică-sa zicea către vecine: „Pe Ilenuţa n’am pus’o la lucruri grele; la casa ei o avă destuii griji". Ilenuţa, din zi în zi, se făcea tot mai frumoasă, ca o floare de liliac, primăvara. I se părea viaţa un dar fericit dela Dumnezeu, nu ştia ce-s necazurile, nici greutăţile pe lume. S’a măritat cu cine i-a fost drag; deşi părinţilor nu le plăceâ feciorul şi ar fi dorit pentru Ilenuţa alt-fel de om. Dar s’au gândit: .,De vreme ce-i place, poate ăsta-i partea ii". Anul întâiu, cât au stat cu bătrânii, Niculai,—aşâ-1 chemă pe ginere,—s’a aretat foarte de omenie şi ascultător; cu Ilenuţa se purtă bine, eră muncitor şi bătrânul ziceă uneori femeei: „Bogat nu-i Niculai a nostru, da-i muncitori şi nu-mi pare rău că i-am dat fata". Peste vre-un an tinerii şi-au făcut căsuţă pe locul lui Niculai şi s’au mutat Ia o parte. Greu i-a venit llenuţei să se desparţă de bătrâni. La plecare, a prins’o o jale şi-un plâns par’că mergeâ la moarte. — Ce plângi, dragu mamii, doar mergi la casa ta, nouă şi frumoasă? Ia dela mine tot ce-ţi place, că, doar, tot a tău o să fie, cu mine n’o să le duc". — Of, mămucă dragă, sâmt că-mi rămâne aici tot norocul, toată fericirea vieţei mele!". Şi-a plecat, biata Ilenuţă, cu inima îndoită. Niculai, dacă s’a văzut la casa lui, la celălalt capăt al www.dacoromaiiica.ro 10 ALBINA satului, începu a-şi aretâ arama. Nu mai vorbiâ blând şi domol cu nevasta, ci răstit şi ca din topor. Păreâ că păn’acum dusese o povoarâ şi că de-odată a aruncat’o şi stă drept şi ţanţoş. Seara, dela muncă, nu veneâ de vreme, ca de obiceiu. Aşteptă, biata fenice, cu ceaunul pe foc, păn se ardea mămăliga. Ue’l întrebă: — Bine, Niculai, unde-ai zăbovit atâta? — Da ce? Îmi eşti stăpână, să-ţi dau sama? Şi începea a înjură. Ea, biata, nu mai luă nemic în gură şi se porneâ pe plâns. Dacă’i trebueâ un ban pentru cheltuelele casei, anevoe îl scoteâ dela el. Dela o vreme, Dumineca nici nu mai da pe-a casă; stăteâ toată ziua la cârciumă. Când llenuţa l’a văzut intâia-şi dată beat, a remas trăsnită, ea. care nu’l văzuse pe tată-său în asemenea hal. A simţit scârbă şi durere nespusă. I s’a părut că’şi îngroapă norocul pe veci. Tot ce muncea septămâna, beâ şi chefuiâ Dumineca la cârciumă. Veneâ acasă târziu noaptea cu gust de ceartă şi chiar de bătaie. „Trebue să răbd“, ziceâ biata femee, „sângură mi l’am ales. Bietu tătuca mi-a zâs că lui nu-i place; prâ l’a văzut sugând cu gust paharu la crâşmă şi prea des îşi stergâ mu-steţele, chiar când nu bâ. Nu l’am ascultat, aşâ mi se cuvineC Peste vre-o doi ani le-a dat Dumnezeu un băiat. Intr’o zi llenuţa zice: — De-acîi, omule, să-ţi iei minţile ’n cap; încep a veni copiii şi le trebue multe. Niculai luă cuşma din cap şi o izbi de pământ, strigând: — Nu trăesc cu mintea muerii. Cum am crescut eu in nevoi, or creşte şi dânşi. — Eu n’am crescut în nevoi şi n’am să pedepsesc copiii. — N’ai de cât. — Doar nu’s vădană! Ce munceşti, adă a casă, nu da lot la crâşmă. Cât lumea tata n’are să ne aducă păpuşoi, făină şi brânză. Din aceste vorbe, a luat’o la bătaie. La ţipetele Ilenuţei. a sărit un vecin şi-a scus’o. Când au aflat bătrânii, l’au mustrat reu, ameninţând că’şi iau fata a casă. I O lună,-două, s'a mai stăpânit; pe urmă a început iar a beâ. Veneâ seara beat, strigând că lui nu-i pasă nici de’mpă-ratul, nu mi-te de socru-so. — Beu banu nieu, nu zestrea muieri! Nii nu’ni sullă'n t borş ciizcini". A casă o luă pe femee la bătaie, că de ce nu-i mămăliga caldă. — Cum? S’o ţin caldă pă'la miezu nopţei? Niculai înjură şi băteâ. De multe ori băiatul se trezeâ speriat din somn. Ileana fugeâ, se ascundeâ prin buruene ori la vecini păn’ adormeâ Niculai mort-beat. www.dacoramamca.ro ALBINA 11 intr’un rând, de necaz că fugise şi n’o găseă s’o bată, luă băiatul din albiuţă şi alergă atară strigând: — Vină aici muere. că rup băetu bucăţi. llenuţa, îngrozită, alergă ţipând: — Ce faci, beţâvule, nu ţâ-i destul că mă chinueşti pe mine? Voeşti să bagi băietu ’n spărieţi? — Ţâne-1, că nu-i fac nimică, bălbâi Niculai. dându-i-1 şi căzu grămadă pe prispă. A doua-zi se sculă. Părea cuminţit şi căit de cele făCute. Nu zise o vorbă, ci mergea mereu la putina cu borş şi sorbea câte-o litră, llenuţa nu se putea răbdâ şi făcu: — Te arde rachiu? Dânsul tăcu. Plecă la lucru, poate cu gând de pocăinţă. Seara, când se’nturnâ, simţeâ că-1 trage ce-va in crâciumă. Intră să-şi in tutun, mai trase un ciocan de rachiu. Atâta i-a fost. din unul se făcură zece. Nenorocirea fetei a grăbit moartea părinţilor. Din of! şi of! au căpătat năduf. _0 fată’am avut şi ’am ştiut ce face cu eau. Eră copil; nu trebueâ să ne potrivim, s’o dăm unui rău". Cât au trăit bătrânii, llenuţa barim nu dusese lipsă. De câteori treceâ taică-so dela moară, ii lăsă câte un sac doi de mălaiu. La Crăciun îi aducea un porc tăiat gata. Ţineâ vacă, anume să aibă de unde îi da ei lapte şi brânză. După ce au murit, i s’a dus orice milă. Acum beţia lui Niculai o lovea şi mai greu. In câţi-va ani a tocat tot ce a remas dela părinţi, a arendat şi pământul pe-o mulţime de ani, pe nimica toată. llenuţa avea numai omângăere: băiatul. Gheorghiţă creştea ca o floare primăvara. Bălan, cu perişorul aproape alb, ca mă-t'isa; ochii, două albăstrele; guriţa, rumenă; adevărat îngeraş, llenuţa, privindu-1 uneori dusă pe gânduri, i se părea că ast-fel trebue să fi fost feţii logofeţi din basme. II strângea la piept cu drag şi uită toate necazurile. „Dragu mamei, bine că nu eşti fată să rabzi ce răbd eu". In zece ani. llenuţa îmbătrânise cât altele in trei-zeci. Niculai să făcuse din ce în ce mai băutor; sărăcia şi nevoea a fost luat gazdă în casa lor. Ochii Ilenuţei, căprui i veseli altădată, in cari simţeai plăcere să te uiţi, acum erau stinşi de plâns şi duşi in fundul capului. Faţa rumenă şi albă, se topise mai reu ca după o ză-care grea şi lungă. Gura-i zâmbitoare, i-o încreţiseră cutele dureri i. Intr’o zi, Niculai, sa luat la ceartă cu alt beţiv. Cum eră el mai băut şi mai slab, i-a fost destul o izbitură să cază cu capul de masă şi să remâe mort. locului. llenuţa a plâns amar; nu’l bocea pe el, ci visurile şi tinereţa pierdută. Încet, încet, simţi par’că i se luase povoara clin spete; n’avea să mai vie seara beat! www.dacoromanica.ro 12 ALBINA — Greu mi o fi păn ce mi-o creşte băiatul, zicea cătr’o vecină. — Să-ţi ajute Dumnezeu. Uite’l; acuşi flăcău lCe-s anii? Visl Ii avea şi tu atâta bucurie pe lume! — Mamă, eu n’am să beau niciodată. Băutura l’a omorât pe bietul tata, făcu băiatul. — Aşa. dragu mătuşei, să nu bei, că vezi: tată-to, ce om de omenie! dar când luâ băutura’n cap. era turbat! Dumnezeu să’l erte! Copilul oftă, aducându-şi aminte cum veneâ t,aică-so, cum îi aduceâ covrigi şi cum uneori din senin începea să certe şi să bată pe Ilenuţa. De câte-va ori îl bătuse şi pe dânsul că nu-i adusese mai răpede apă rece dela fântână. Ilenuţa s’a întrămat pe’ncetul. Muncea omenesc, scoteâ păseri, punând ban lângă ban, păn’ ce a scos pământul din datorie. Cu cât creştea băiatul, casa, grădina şi pământul erau tot mai frumoase şi mai îngrijite. Gheorghiţâ, primăvara, s’agăţâ ca o veveriţa, de curăţa pomii de omizi. Când veneâ dela şcoală plivea la straturi împreună cu maică-sa, îi ajută cu drag ori unde puteâ. Maică-sa îl jurase să nu-i calce piciorul în cârciumă, de unde se trăsese moartea lui Niculai .şi suferinţa vieţei ei. Ades mâncau mămăliga nesărată, dar nici la cârciumă nu mergeau. — Vezi. dragu mamei, tată-to, Dumnezău să’l erte. erâ om năsălnic, de mic. rămas fără părinţi; n’a fost nime să’l înveţe. El, cum dischideâ ochii, luâ luleua în gură, în loc să facă o cruce, să zăcă un: Doamne-agiută! De-accea, toate relele s’au ţinut de el. Rugăciunea, dragu mamei, te mângăeşi te ajută în orice clipă a vieţii. După ce-au murit mămuca şi tătuca şi m'am văzut atât de streină si de nenorocită, m’a apucat o desnădejde şi un gând rău,—ducă-se pe pustii, — îmi vine să’mi fac samă, nu alta! Se vede. insă, că îngeru mi-a şoptit s’aprind întăiu o luminiţă la mormântu părinţilor. Par’că văd, erâ o zi caldă, plină de soare în pomete cântau păsări, mă sâmţam slabă ca nealtădată. In biserică mirosul tămâii mă mai întării. Am îngenuncheat înaintea icoanei Maicei Domnului. Faţa ei blajină şi răbdătoare mi-a dat putere, par’că mă mustră şi glasu ei sămânâ avidoma cu al mamei: ..Ce vrei să faci Ilenuţ’o, nu este bine. Oare fisus n’a suferit? Ori durerea mea n’a fost mai mare decât a ta?“. M’am ridicat, am aprins luminiţele la morminte şi m’am întors a casă hotărâtă să-mi duc mai departe crucea !a. Sofia Nădejde. www.dacaromamca.ro La Vitre (De |>e un tablou al lui X. Gritrorescu). www.dacQFomanica.ro 14 AI.BINA Cărţile pentru popor In «.Foaia poporului» din Sibiu a apărut un interesant articol privitor la «biblioteca poporală a Asociaţi unii» din Transivdnia. Se ştie că această societate a întreprins publicarea unei serii de cărţi pentru popor, clin cari au văzut lumina vre-o o sau G cu subiecte diferite: de istorie naţională, de medicină, de morală, ş. a. Asupra acestor broşuri se face o scurtă cercetare critică şi se expun câteva recomandaţii din cari se pot folosi aceia cari se îndeletnicesc cu asemenea lucrări şi Ja noi. Sfaturile generale privesc atât fondul cât şi forma. ..Ar trebui să se «leagă o comisie specială pentru redactarea „bibliotecii. In această comisie, pe lângă literaţi, să (ie şi bărbaţi „specialişti din toate ramurile de ştiinţă, să fie bărbaţi, cari în „contact eu poporul au studiat vieaţa şi însuşirile rele şi bune «ale „lui .şi în urină bărbaţi înzestraţi cu darul de-a şti scrie într’un „stil potrivit cu gradul de cultură al poporului". Dar după ce s’a stabilit seria chestiunclor de tratat, după ce s’au împărţit la diferite persoane, urmează chestia redactării. Aci află autorul că c greutatea cea mai mare. Şi cu dreptate. „Nu fiecare om literat e în stare a scrie pentru popor. Nu „fiecare bărbat specialist, e în stare să redea în scris ori cu graiul „viu cunoştinţele ce le are, ca să fie uşor înţeles de popor. O lu-„crare făcută de un specialist, se poate da altuia să o stilizeze „conform gradului de cultură al poporului". Şi de ce oare ar ti aşa de greu? Sigur e că greutatea nu e tot aşă de mare in alte ţări, unde cultura e răspândită la mulţi indivizi şi mediul cultural e mai ridicat. La noi se poate bine află subiectul potri vit, se poate stabili plan minunat, se pot da lucruri interesante; dar limba in care se serie c o dificultate. Şi ce anume? E de sigur în primul rând vocabularul. Insă chiar dacă cineva şi-ar tot alege vorbele ca să nu fie niciuna din cele neînţelese de popor, dă peste altă dificultate pe care în special o relevă autorul articolul de care vorbim: este alcătuirea frazei. D-sa găseşte că mulţi autori de-ai noştri scriu fraze prea lungi, iar omul cu puţină cultură nu poate urmări desfăşurarea ideii in acea frază lungă. Mai ales când avem tipul obişnuit de frază: o seric de propoziţii secundare — propoziţie principală — a doua serie de secundare, atunci atenţia nu se poate susţinea, şi ideia rămâne neînţeleasă. Din acecaş pricină se vede cum oamenii cu puţină cultură, când vor să construească fraze cu gerundiu comit foarte des greşala de a uită să scrie şi propoziţia principală şi pun punct după o serie de 2—3 gerundii. www.dacoromamca.ro ALBINA 15 Autorul articolului dă chiar exemple de fraze prea lungi din cărticelele Asociaţiei şi arată cum ar trebui rupte in fraze şi propoziţii scurte. (’.liestiunea aceasta o socotesc de o mare însemnătate, ca să atragă atenţia celor ce se ocupă de răspândirea învăţăturii in popor şi-mi propun a o cercetă deaproapo. p Gh. Adamescu. Obiceiuri la mahomedanii din Tripolis „Daily Mirror“ (Oglinda zilei) dă sfaturi Europenilor, cari au daraveri în Ţripolitana, de ce să se păzească, dacă vor să nu dea de ziua necazului cu Turcii ori cu localnicii Arabi sau Berberi. Să tţu cumva să aduci vorbă despre harem, că Tripolitanul se face foc. Să te ferească Sfântul să întrebi: „Ce-ţf face nevasta, muma ori fiica?“ Te-ai nenorocit. La dânşii. asemenea întrebări le socot ocară vrednică de pedepsit cu moarte. Nu cumva să te împingă păcatul să pleoscăeşti din degete, căci ţi-ai făcut vrăjmaş de moarte pe cel în faţă cărui a făcut schima asta. . Se poate să-şi ascunză de o cam dată mânia. Dar te paşte, nu te iartă şi, nici nu ştii când. o păţeşti, cum e mai reu. Italienilor le va fi greu să se stăpânească, căci au nărav de pleoscăesc din degete, când nu le vine răpede în cap cuvântul de care au nevoie. Foarte primejdios lucru este să stai picior peste picior, când se’nţâmplă de te pofteşte pe scaun, în loc de jos pe rogojină, după obiceiul pământului. Punând picior peste picior, faci cruce. Cruciaţii aveau obieeiu de se înmormântau cu picioarele încrucişate. Mahomedanii socot ocară, dacă faci cruce în casa lor, fie şi cu picioarele. ' Bine’nţeles mahomedanii nu mănâncă nici carne, nici1 slănina, nici untură sau alte mezeluri de porc; de-asemenea nu beau spirtoase nici de-un fel. Vai de cel care-ar cuteză a-i pofti să mănânce porcină sau măcar să se atingă de ea sau le-ar da cafea cu rom, etc.! 43618.—«Albina", 2 Oft. 1311. www.dacoromanica.ro Sub ploaie de flori (Di* pe un tablou al lui N. Grigorescu). AI.ISIN.V 17 DELA FRAŢI CENTENARUL SEMINARIULUI DIN SIBIU Iu ziua de 15 Septemvrie Românii din Sibiu au sărbătorit împlinirea a o sută de ani dela întemeierea Seminariului „Andreian" din acel oraş. Iată, de pe „Telegraful român“ o descriere sini ară a serbări: Serbarea a decurs, conform programului publicat după cum urmează: Dimineaţa, la orele 9 s’a celebrat sfânta liturghie în catedrala din Sibiu, prin I. P. S. Sa Arhiepiscopul şi Mitropolitul luna Mefianu. asistat de Preacuvioşiile Lor. Arhimandritul cir. Ilarion Puşcariu, vicarul arhiepiscopesc şi dr. Ensebin R. Roşea, protosincel, director seminarial. de pro-topresbiterii Mateiu Voileanu. Lazăr Tritean.u, Galacteon Şagău .şi dr. locui Stroia, apoi de diaconii Demetriu Câmpean u şi dr. Vasile Stări. După sfânta liturghie, încheiată cu rugăciunea de mul-ţămire, s'a oficiat paras'.as, pentru Arhiereii şi profesorii re-' posaţi. Sub decursul liturghiei a cântat corul mixt. condus de d. profesor T. Poporici, iar la parastas corul seminarial. La orele 11 şi un sfert oficiul divin din catedrală a fost terminat. La orele 11 şi jumătate s’a început apoi matineu. în sala festivală a muzeului ..Asociaţiunei”, care era îndesată de lume. domni, doamne, elevi şi eleve. I. P. S. Sa, Arhiepiscopul şi Mitropolitul nostru Ioail Mefianu, la intrarea in sală a fost primit cu aclamări sgo-motoase. Eră însoţii de P. C. Sa. Arhimandritul dr. Ilarion Puşcariu. şi alţi domni asesori consistoriali. După sosirea Escelenţei Sale a Mitropolitului Preacu-vioşia Sa, Protosincelul dr. Eusebiu R. Roşea, rosteşte discursul de deschidere. A urmat imnul festin, compus de d. / Tcculescu, pro-topresbiter, muzica de profesorul T. Popovici. care a fost cântat de un cor puternic, compus din actuali şi din foşti elevi ai seminariului ..AndreianL După aplauzele meritate, aduse corului, autorului şi com-positorului, d. profesor dr. A. Crăciunescu a cetit o interesantă conferinţă despre însemnătatea culturală a seminarului „Andreian". Incheerca s’a făcut cu _Mănăstirea Putncr. legendă de www.dacoromamca.ro 18 ALBINA D. Bolintineanu, muzica de I. Vorobchieoici, cântată de corul seminarial, condus de d. profesor T. Popooici, cu o preciziune admirabilă. Atât în cântarea aceasta cât şi în imnul festiv am admirat din nou vocea frumoasă a d-lui Oct. Mu-reşianu, ca solist. După potolirea aplauzelor, cu cari a fost acoperită cântarea din urmă, a luat cuvântul I. P. S. Sa, Arhiepiscopul şi Mitropolitul loan Meţianu, şi a adresat câteva cuvinte frumoase părinteşti tinerimei din seminar, l-a spus, că se simte nespus de fericit, că a fost învrednicit să ajungă şi această serbare, atât de rară, care nu e alta decât un tribut de recunoştinţă faţă de aceia, cari au întemeiat seminariul din Sibiiu. Le spune elevilor, că între multele însuşiri bune ale omului, sădite în el din partea Dumnezeirii, este şi simţul de gratitudine, de recunoştinţă, de mulţămire faţă de binefăcători. La ora 1 '/4 serbarea a fost terminată. A urmat masa comună, în restaurantul Brote, la care au participat cam 100 persoane. Spre a sfârşi, reproducem câteva rânduri din-tr’un articol care arată însemnătatea acestei înălţătoare serbări: Fapt este, că soarta bisericei noastre din arhidieceză a lost strâns legată de puterea de vieaţă a acestui institut, pentru aceea vedem, că marele regenerator al bisericii noastre ortodoxe române, în veci neuitatul arhiepiscop-mitropolit Andreiu, cu tărie şi încordare a muncit ca acestui institut să-i dee o desvoltare solidă şi viguroasă, convins fiind că tăria temeliei noastre culturale naţionale au să o formeze apostolii neamului: preoţii şi învăţătorii, în măsura în care pot fi prevăzuţi cu hrană sufletească la sânul cald şi dătător de vieaţă al bisericei şi de această convingere au fost conduşi şi fericiţii lui urmaşi din trecut, precum este condus şi prea vrednicul său urmaş de astăzi. Miile de făclii aprinse cu lumina cunoştinţei în acest fo-cular, au împrăştiat întunericul ce ca o ceaţă grea s’a pus pe ochii sufletului credincioşilor bisericei noastre, şi rând pe rând şi colţurile cele mai întunecate şi-au primit lumina binefăcătoare : pentru deşteptarea conştiinţei de demnitate, pentru desooltarea puterii de rezistenţă şi pentru câştigarea de încredere în un viitor mai bun. www.dacoFomanica.ro ALBINA 19 POVESTEA ZAHBILEI Inir’o zi de Maia, mama sta culcată sub un cais clin grădină. In jur de ea\ numai pori şi bâză ii de muşte, in văzduh plutea an miros de frunză verde şi de înviorare. Eu lângă dânsa, nu aveam astâmpăr, mă foiam şi ea voia să stau liniştit. — ştii ce, măi Ionică, grăi ea, dude şi adă o cofă de apă rece, că apoi ţi-oiu spune o poveste, da ia litra şi toarnă din ciutură, să nu cazi. 0 poveste, nu eră lucru /irosi pentru mine. Repede umflai cofa şi litra şi fuga la fântână la Gr. Lăsmâşariu şi în vreme ce scoteam apă, kt fântâna cu roată, numai imi ziceam: — Doamne, de m'aş fctee şi eu o poare să mă pue fetele în păr. Şi mama după ce sorbi o litră de apă zise: „Ai, sete ce mi-a fost!.. Iar eu mă şi popoiai înaintea ei, cătându-i dornic să-i sorb povestea de pe buze. — Apoi, măi Ionică, noi nu avem zambile, da treime să fi văzut-o tu undeva, are pori de deosebite feţe: unele galbene ca ceara, altele albe, altele roşii, altele albastre şi florile îs bătute ca cele de liliac şi în chipul lor, şi in totul stau ca o căciulăi lunguiaţă sau ca un gămătuf de trestie de baltă, şi sprijinită pe o teacă, îngrădită de nişte frunze ca ale usturoiului, dar băţoase, insă mai late, sămânţa e o ciapă, care încolţeşte şi tine dela baba Dochia, până pe la. sfârşitul lui Florar, şi miroase frumos, frumos, zise mama. Acum ai înţeles ? — Ţeles! ii răspunsei. Şi ea urmă: Amu povestea spune că Floarea asta e făcută şi dânsa dintr’o fată de ţară. Şi, zice că eră odată o lată a unui gospodar, bunăoară cum îi Vochila asta dela Iorgu lui Cârlan, şi aşâ nu avea părinţi, da tare harnică şi tare de treaba şi cinstită. Ea eră cuminte şi nu vorbea prostii ca altele; nici nu cle- www.dacoromanica.ro 20 ALMNA vetiâ pe nimeni şi trăiâ şi ea cum putea, muncind pe la unul, la altul, şi era frumoasă fată şi când gerul eră mai aspru, tocmai atunci eră cu ciubărul şi cu maiul la pârâu, la clătit rufele; iar când abeâ să luă omătul, cine eră cea dintâiu cu pânza la ghilit decât dânsa. Din pricina asta eră. de mulţi lăudată, dar şi de mulţi hulită biata fată, şi cu mult amar mânca pânea săraca. Da, Dumnezeu sfântul, care le vedea pe toate, şi ca unul ce cumpăneşte binele cu răul, căută într’o zi în Cartea vieţei cea groasă şi soioasă de umbletul atâtor sfinţi; prin ea se vedea ce-au scris ursitorile despre Zambila, că aşa o chemă pe fată şi dădu că tare rău au scris că avea să ia pe un bărbat beţiv şi leneş şi avea să aibă o sumedenie de copii. — Nu-i drept, grăi Dumnezeu sfântul către Sf. Petre: la te uită ce scriu ursitorile despre oameni harnici şi buni. Sf. Petrea, ca om şi el bătrân, îşi puse ochelarii şi citi, se uită şi zise: — Dă, Doamne, văd şi eu că nu-i drept. Atunci Dumnezeu trimise pe un înger şi chemă pe cei doi colindători ai vremei Prier şi Florar: unul tinerel şi sprenţalnic, care usca pământul ud de zăpadă, si celălalt care cu duhul lui suflă peste flori dându-le viaţă. (Va urma). •________________ Ion Dragoslav. INFORMAŢI UNI Se aduce la cunoştinţa generală că la şcoala elementară de agricultură din comuna Ştefaneşti, judeţul Vâlcea, se află vacante 19 locuri pentru elevi. Condiţiunile de admitere sunt: 1. Să aibă 14 ani împliniţi. 2. Să aibă certificat de absolvirea claselor primare. Elevii sunt interni şi mâncarea, spălătura, luminatul si locuinţa li—se dă gratuit dela şcoală. Cursurile sunt de 2 ani. Absolvenţii acestei şcoli fac numai un an armată şi au dreptul a intra fără concurs în şcolile inferioare de agricultură. înscrierile se pot face în tot cursul lunei Octomvrie. Direcţiunea www.dacaromanica.ro ALBINA 21 CUM SÂ-MI CRESC COPILUL? — Mic sfătuitor pentru mamele tinere ') — (dupălOHANES HAASE) Dragostea de natură Deşteaptă în inima copiiului dragostea de natură. Dă-i dacă poţi o grădiniţă sau lasă-1 să aibă flori în ghiveciuri, pe cari să le îngrijească el singur. lnvată-1 să iubească animalele si să aibă milă de ele. Dacă arc ale lui proprii, câine sau pisică, iepure de casă sau pasăre, să Ie îngrijească bine, să prefere a se lipsi pe sine de ceva, decât a lăsă animalele nemâncate. Să fii foarte aspră faţă cu chinuirea animalelor. Fă pe copil să aibă o inimă bună şi milostivă şi pentru cea mai neînsemnată creatură. Să nu facă rău nici unui animal, din contră să le ajute la nevoe, să arunce, spre exemplu, în timpul iernii grăunţe, paserilor flămânde.’; Distracţii Du-te cu copiii pe câmp si prin pădure. Ingă-dueşte-le distracţii copilăreşti, paşnice. Pregăteşte-le serbări vesele. Dar la petreceri publice, în berării, la baluri, nu te duce cu dânşii şi nu le da nici măcar o picătură din băuturile alcoolice. Luptă contra patimei de a umblă după plăceri, care e în timpul nostru, de care sunt atraşi chiar şi copiii, spre marea lor nenorocire. De această patimă, păzeşte-ţi copilul, ca nu cumva când se va face mare să caute distracţii în cârciume şi la baluri, pierzând gustul pentru plăcerile (distracţiile) simple şi nobile din sinul familiei şi al comunităţii creştine. Mihail N. Popescu *) Vezi No. 52, amil XIV. www.dacQromanica.ro 22 A LUI NA CRONICA AGRICOLĂ şi COMERCIALĂ Foloasele expoziţiunilor Pe lângă expoziţia de animale ţinută Ia începutul Junei Septemvrie la K.-Sărat, astăzi mai putem spune că la Târg'ovişte, cu descinderea Congresului Asociaţiunei pentru propagarea ştiinţelor în ţara noastră, s’a făcut şi o expozi-ţiune de produse agricole şi de animale. La această expoziţiune a luat parte pe lângă şcolile interioare de agricultura şi de meserii, şi unii din marii proprietari, caşi micii agricultori cu diferite animale de repro-ducţiune şi de muncă; iar la Iaşi s’a tăcut o expoziţiune de societatea viticolă din localitate, vizitată chiar de M. S. Regele Asttei de expoziţiuni ne face să credem că şi la noi în ţară au început sa se gândească mai serios toţi oamenii de bine la un progres economic, în raport cu timpul şi munca depusă în toate direcţiunile. Astfel agricultorul trebue să se gândească la o mai bună producţiune a grâului, etc., crescătorul de animale la îmbunătăţirea acestor animale din vânzarea cărora să poată avea un câştig mai mare: cultivatorul de vie, la introducerea celor mai bune varietăţi de viţe americane, altoite şi nealtoite, în raport cu clima şi calitatea pământului, fiindcă numai astfel munca lui în podgorii va putea fi mai satisfăcătoare şi mai bănoasă. Deci bunele rezultate, fie de agricultura propriu zisa. fie la ramurile ce ţin de ea, se pot cunoaşte mai bine numai când toţi agricultorii dintr’un judeţ se întâlnesc toamna în capitala judeţului la o expoziţiune agricolă. Numai la astfel de expoziţiuni se poatejudecii şi se poate vedea progresul în cutare sau cutare ramură agricolă, în raport cu cerinţele timpului şi cu împrejurările economice din localitate. Credem că măsurile luate cu privire la expoziţiunile agricole, se vor întinde din ce în ce mai mult şi vor aduce folos progresului nostru agricol şi economic dela sate, ridicând în acelaş timp şi partea morală a satelor. Starea timpului şi a recoltelor In decursul lunei Septemvrie, timpul a fost destul de favorabil, atât semănăturilor de toamnă cât şi la culesul po- www.dacoromamca.ro ALDINA 23 nimbului şi viilor, deşi ploile de pe la începutul acestei luni, au întârziat puţin coacerea strugurilor şi chiar a porumbului, cu toate acestea timpul mai pe urmă devenind călduros, răul, în cât priveşte mai cu seama coacerea porumbului, s’a îndreptat spre bine. Numai în unele localităţi unde a căzut puţină brumă şi porumbul fiind mai verde, din cauză că s’a semănat şi mai târziu, râul a fost ceva mai mare. In cât priveşte semănătura de porumb făcută mai de timpuriu, porumbul s’a copt destul de bine şi s’a putut culege destul de uscat. Culesul viilor de-asemenea s au putut face înbunecon-diţiuni, atât numai că în acest an recolta va fi ceva mai mică decât in anul trecut. Din cauza ploilor de pe la începutul lunci Septemvrie, la şes mai cu seamă, mulţi struguri au crăpat şi au început a se mucezi, la potgoriile din dealuri efectele ploilor au fost mai folositoare la creşterea, boabelor. Toate semănăturile de grâu, ete., făcute înaintea ploilor, au răsărit bine şi unele din ele au început se înfrăţească, semănătura de rapiţă de-asemenea nu lasă nimic de dorit. Livezile naturale cosite au dat multă otavă, fără să mai vorbesc de cele artificiale. Apoi în urma ploilor şi a căldurilor destul de mari din luna Septemvrie, câmpul a înverzit pretutindenea. în cât vitele au destulă iarbă pentru hrana lor. IC bine ca agricultorii noştri să profite la lucrările câmpului de orice zi bună, căci nu se poate şti ce va aduce ziua de mâine. Târgurile noastre Cu toate cazurile de holeră ivite în portul Brăila şi cu tot răsboiul declarat între Italia şi Turcia, afacerile cu cereale in târgurile noastre, îşi au cursul lor normal. lată in rezumat preţul mijlociu cu care s’a vândut cerealele noastre. în târgul din JJrăila in luna Septemvrie: Grâul, suta de kgr. s’a vândut cu 15—18 lei şi 20 ct. Porumbul idem cu 12—14 » » G0 » Orzul idem cu 13—14 » » 40 » Ovăzul idem cu 12 —13 » » — » Secara idem cu 14 —15 » » — » www.dacoromanica.ro ALBINA 24 Meiul idem cu 12—00 » » — Fasolea idem cu 27—00 » » — Rapjţa coltza idem cu 24—00 » » 50 Rapiţa naveta idem cu 32—00 » » — Târgurile străine In aceste târguri afacerile cu cereale ca şi preţurile, au început a deveni mai însemnate. Astfel la târgul din Paris grânele indigene s au vândut cu 24 —25 lei, cele străine cu 21 — 22 lei. secara cu 20 lei şi 50 cent.; orzurile cu 19—21 lei; ovăzurile cu 18— 20 lei şi 75 cent.; porumbul cu 20 si 50 cent. si făina cu 33—36 lei. In Germania, la Hamburg, grâul s a vândut cu 20 lei şi 55 cent.; secara cu 17 lei şi 75 cent.; orzul cu 16 lei şi 50 cent.; şi ovăzul cu 15 lei şi 74 cent. La Berlin, grâul s'a vândut cu 25 lei şi 80 cent.; secara cu 22 lei, orzul cu 16 lei şi ovăzul cu 22—23 lei. La Stresburg, grâul s'a vândut cu 29 lei şi 33 cent.; secara cu 24 lei si 65 cent.; orzul cu 25 lei şi 75 cent. şi ovăzul cu 24 Iei şi 37 cent.. In Belgia, Ia Bruxel, grâul s'a vândat cu 20 lei şi 50 cent.; secara cu 18 lei, orzul cu 17 lei şi 65 cent. şi ovăzul cu 20 lei şi 55 cent. La An vers, grâul s’a vândut cu 20 lei şi 50 cent.; secara cu 15 lei; orzul cu 17 lei şi ovăzul cu 18 lei şi 50 cent. La târgul din Viena, grâul s'a vândut cu 25 lei şi 75 cent.; secara cu 21 lei şi 50 cent.; orzul cu 16 lei şi ovăzul cu 16 Iei şi 50 cent. La Budapesta, grâul s’a vândut cu 23 iei şi 40 cent.; secara cu 21 Iei şi 32 cent.; orzul cu 17 lei şi 25 cent. şi ovăzul cu 18 lei şi 50 cent. La Londra, grâui s’a vândut cu 21 lei; secara cu 24 lei: orzul cu 16 lei şi 85 cent. şi ovăzul cu 15 lei şi 25 cent. La Groning (Olanda), grâul s’a vândut cu 20 lei si 25 cent.; secara cu 21 lei; orzul cu 19 lei şi 75 cent. şi ovăzul cu 17 lei şi 87 cent. La Milan (Italia), grâul s’a vândut cu 27 Iei, secara cu 19 lei; orzul cu 20 Ici şi ovăzul cu 18 lei şi 75 cent La Albacete (Spania), grâul s’a vândut cu 24 lei şj www.dacoromanica.ro Al. LUNA 25 57 cent.; secara cu 17 Iei; orzul cu lli lei şi ovăzul cu 15 lei La Berna (Elveţia), grâul s'a vândut cu 25 lei şi 50 cent.; secara şi orzul cu 20 lei şi 50 cent. şi ovăzul cu 19 lei şi 75 cent. La New-York (America), grâul s’a vândut cu 19 lei; secara cu 20 lei; orzul cu 16 lei şi 86 cent. şi ovăzul cu 14 lei şi 70 cent. Lai Chicago, grâul s'a vândut cu 18 lei; secara cu 17 lei şi 81 cent.; orzul cu 16 lei şi 80 cent. şi ovăzul cu 12 lei şi 70 cent. La târgul clin Algeria şi Tunis (Africa), grâul s’a vândut cu 24—25 lei şi 50 cent., orzul cu 15—16 lei şi ovăzul cu 16 lei şi 25 cent. In toate târgurile străine preţurile sunt socotite pe suta de kgr. ca cea mai bună măsură. V. S. Moga. VEDERI DIN BUCUREŞTI Strada Regală www.dacQFomanica.ro TIPURI DIN BUCUREŞTI GHICITOARE Unde e negustorul ? Comisionarul acesta a fost trimes de un negustor să-i ajducă un pachet şi trebuia să-l găsească acî în colţul stradei. El a şosit, dar nu găseşte pe negustor... Ia vedeţi: nu-1 găsiţi d-voastră ? www.dacoromanica.ro ALBINA 27 „5TEHUF5" Societatea r Steaua* lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea descrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii do scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrani statului şi ideii naţionale romane In acest scop publică şi o bibliotecă populară, din care au apărut până acum următoarele cărticele a câte 20 bani: No. 1. Din 'lava Basarabii or. de G. Coşbuc — un rezumat al Istoriei noastre naţionale, dela colonizarea Dacilor până la Războiul pentru neatârnare din 1077—78. Nn 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfu — o descriere a stării de azi a sătenilor noştri în asemănare cu a celor din ţările apusene şi mijloacele de îndreptare. No. 3. Minunea, vieţii şi. cheia lumii, de Th. D. Speranţla — o povestire morală şi instructivă. No. 4. Grădina de legume, de loan Hăşeganu — tratat de grădinărie. No. 5. Medicul poporului, partea I, de Dr. I. Feiix — poveţe practice de higienă. No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Duţescu-Duţu — spicuiri «in Istoria şi Literatura naţională, cu îndemnuri pentru săteni !a învăţătură. No. 7. Medirul poporului, partea îl, de Dr. 1. Felix — poveţe pentru păstrarea sănălăţii. No. 3. Biserica Ortodoxă Română, de I. Michâlcescu şi Victor Puiu — explica1, iuni asupra slujbei bisericeşti şi a picturilor morale din Biserică. No. ştefan-cel-Mare, de Alex. Lepâdatu — povestire populară a faptelor şi răsboaelor purtate de Marele Domn al Moldovei. No. 10. Ce se poate învăţă, dela un drum lung, de Dr. i. Simionescu — povestiri însoţite de exemple din viaţa sătenilor din ţări străine, spre a iolosi ca pilde ţăranilor noştri. No. 11. Comoara Dorobanţului, de Mlhail Sadoveanu— pildă despre un om rău nărăvit şi stricat din cauza beţiei, care, în urma unor întâmplări. s'a îndreptat pe calea cea bună, devenind un gospodar de frunte in salul său. No. 12. La Răscruci, de I. Slavici — povestire morală cu pilde cum tre-bue să se poarte omul în societate şi cum să iubească pe Dumnezeu. i No. 13. Domnul Tudor din Vladimiri, de N. lorga — schiţă biografică amănunţită despre Tudor Vladimirescu. No. 14. Pământul şi Ţara noastră, de Aldem—o schiţă geografică şi economică a României. No. 15. Românii de peste Carpaţi, de I. Russu Şi-ianu — studiu statistic. No. 15. Romanii şi Dacii, de Dr. I. Lupaş — [investire populară, despre luptele dintre Romani şi Daci şi despre obârşia şi alcătuire:) poporului românesc. No. 17. Satul Grioiţa, de N. Rădulescu-Niger — poveţe despre agricultura şi gospodăria sătenilor. No. 13. Cum ne putem feri de boalele molipsitoare, de Doctorul Urechii — lămuriri şi sfaturi folositoare şi trebuitoare tuturor pentru buna îngrijire şi păstrarea sănătăţii. No. 19. Superstiţii/nile păgubitoare ale poporului nostru, de George Coşbuc No. 20. Andin loireanni, de N. Dobrescu — schiţă despre viaţa acestui vlădică, care a fost unul din cei mai însemnaţi, de cari am avut parte in trecut. No. 21. Cântece voiniceşti şi ostăşeşti, alese din colecţiile culese de d-nii învăţători Rădulescu-Codin, St. Tuţescu şi S. T. Kirileanu. No. 22 Amintiri şi schiţe, de Em. Gârleanu. www.dacoromanica.ro 28 ALBINA No. 23. Povestirile Ini Mus Eftiinie Hârobor, do N. Rădulescu-Niger. No. 24. Din legendele Semnului Hohcnzollern, prelucrate de St. 0. losif. No. 25. Fiori .fi Poveşti, de Ion Dragoslav. No. 26. Din Bucovina de altădată, de Ion Grămadă. Societatea a scos şi următoarele 5 tablouri în culori, executate artistic pe hârtie cromo: Bani Portretul M. S. Regelui României..................0.50 „ r „ Reginei României ... ... 0.50 „ A. S. R. Principelui Ferdinand .... 0.50 „ „ . r Principesei Mar ia ...............0.50 lui Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei . 0.50 Administraţia publicaţiunilor este la librăria C. Sfetea, Bucureşti, piaţa Sf. Gheorghe, iar pentru cererile de înscriere ca membri, a se adresă d-lui Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde. Cotizaţia este de cel puţin doi Ici pe an. iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fiecare membru este îndatorat ca, în cel dintâiu an după primirea sa, să facă ase primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. In schimb fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele sau tablourile publicate de societate anual. Comitetul: Preşedinte, Ion Kalinderu, Administrator al Domeniului Coroanei, Membru al Academiei Comă ne.- Vice- Preşedinte: I. Procopie-Dlmitrescu, Mare proprietar, fost Primar al Capitalei. — Administrator-casier. Spiru C. Haret, Membru al Academiei Române, fost Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii, — Membrii: M. Vlâdescu, Profesor universitar, fost Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii. — Petre Gârboviceanu, Profesor, fost Administrator al Cassei Bisericii, — Const. Banu. Profesor, fost Deputat. - Cristu S. Negoescu, Profesor, fost Administrator al Cassei Şcoa-lelor. - Pomplliu Eliade, Profesor Universitar, fost Director al Teatrelor.— Secretar: Alex. Lepădatu, Secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice, Membru corespondent al Academiei Române. — Cenzori: Const. Alexan-dresej. fost Inspector Şco'ar — Păr. C. lonescu. Profesor. VEDERI DI IV BUCUREŞTI Piaţa Teatrului www.dacQFomanica.io Raport asupra cursurilor de lucru manual dela Câmpulung Domnule Ministru, Avem onoare a vă da seamă