Anul XIV No. 51 18 Septemvrie 1911 43305 Redacţia şi AdministraţiwWffiflaCQ'ftWafliC.a.ift 9- — Bucureşti Anul XIV No. 51 18 Septemvrie 1911 ALBINA REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ COMITETUL DE REDACŢIE: ION KALlNDERU, P. Gârboviceanu, G. Coşbuc, Gen. P. V. Năsturel, Gh. Adamescu, I Otescu, P. Dulfu, V. S. Moga, N. Nicolaescu, Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă Abonamentul în ţară pe an . . Iei 5 Abonam. în străinătate pe an. 8 lei „ „ „ „ 6 luni „ 3 | Un număr.....15 bani Pentru anunciuri 1 leu linia- Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele uepublicate se ard Redacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate. TS SUMARUL: P. Dulfu, Bogatul şi Săracul, legendă. Sp. Popescu, Clevetirea şi zavistia sunt tot furturi. I. Dragoslav, Povestea stânjinelului. (Urmare), Li.-Colonel S. Leonte, Alegerea grâului de sămânţă. M. Lungianu, Focul din Şoptana. Mihail N. Popescu, Cum să-mi cresc copilul: îngrijeşte înclin.aţiile bune. Simplitatea. I., Milioane pe uli^T. DIN LITERATURA ROMANĂ: I. A. BrăteSCU-Voineşti, Puiul. (Cu 3 ilustraţiuni originale de O. Stoica). DIN ZIARE ŞI REVISTE Cea mai mare oglindă.—Buba buricului la mie: —Supraveghiaţi copiii I ILUSTBAŢIUNI: Vederi din Bucureşti: Hala Traian;— Piaţa Florilor. De pe tablourile lui Grigorescu: Cort ţigănesc; — Torcând. GHICITO ARE: Unde e Vânătorul? (Ilustraţie), ACTIVITATEA SOCIALĂ A PREOŢILOR ŞI ÎNVĂŢĂTORILOR: Preotul I. C, Beldie, Monografia comunei Jorăşti. (Urmare). M. Sitnionescu, Dare de seamă despre cantina şcolară din Burdujeni. Statutul şi Regulamentul Cassei de Cetire „Gh. Lazăr“ din Turnu-Măgurele. www.dacoromanica.ro Mânecat-au dela raiu, Inir’o dalbă zi de Maiu, Coborît-au — Domnul Sfânt Cu Sân-Petrn — pe pământ. Vreau să ’ncerce pe creştini: SnhP "miloşi? .. ori sunt haini? .. Iată-i, de ameazi, în sat, La o casă de bogat: ;—„Bună vremea, gazd.elor!" — „Mulţumim, drumeţilor!“ —„Gata-i prânzul?.. Ne primiţi „Şi pe noi, bieţi moşi trudiţi?" — „.Gata! dar e pentru noi. „Nu. pentru golani ca voi!..“ — „He!..“ oftează cei do- moşi, „Băinâneţi dar sănătoşi!..“ Iata-i mai in deal, sub teiu, La un sărăcuţ bordeiu: —■ „Bună vremea, gazdelor!“ — „Mulţumim, drumeţilor!" — „Gata-i prânzul?. Ne primiţi „Şi pe noi, bieţi moşi albiţi?" —„De!.. e cam puţin... dar staţi, „Din ce-avem, cu noi gustaţi. „De-o mai trebui, ne-om duce „Prin vecini,—vom mai aduce!..“ Şi pe scaune s'aşează, Veseli moşii ospătează. După ce s’au săturat, Mulţumiră ş’au plecat. — Peste-o punte când să treacă, Domnul stă din mers o leacă. -—.„Petre, ce vezi colo jos, „In adâncu ’ntunecos?" — „Sfinte-al lumii ziditor, „De ce văd eu mă ’nfior!.. „Pe bogat îl văd ... cu-ai lui’. .. „In vâlvoarea iadului ... „Arde lănţuit în loc... „Mii balauri suflă "n foc!..“ — „Sus acum, în slăvi cereşti, „Petre, spune-mi ce zăreşti?.." — „Doamnei.. la ce văd, aş sta „Cât trăiesc, m’aş tot uită!.. „ Pe sărac îl văd ... cu-ai lui... „In grădina raiului... „Ospătând la mese ’ntinse... „Intre mii făclii aprinse!.." P. Dulfu. www.dacoromanica.ro 1582 ALBINA TT I TT Xj o DE I. A. BRĂTESCU-VOINEŞTI Sandij să asuu pe mămică. !• Intr’o primăvară o prepeliţă aproape moartă de oboseală,—că venea de departe tocmai din Africa,— s’a lăsat din sbor într’un lan verde de grâu, la.marginea unui lăstar. După ce s’a odihnit vreo câteva zile, a început să adune beţigaşe, foi uscate, paie şi fire de fân şi şi-a făcut un cuib pe un moşoroiu de pământ, mai sus, ca să nu i-1 înece ploile; pe urmă şeapte zile de-a rândul a ouat câte un ou, în tot şapte oua mici ca nişte cofeturi, şi a început să le clocească. Ai văzut cum stă găina pe ouă? Aşâ sta şi ea, doar că ea în loc să stea în coteţ, sta afară în grâu; şi plouă, plouă, de vărsă, şi ea nu se mişcă, ca nu cumva sa pătrunză o picătură de ploaie Ia ouă. După trei săptămâni i-au*ieşit nişte pui drăguţi, nu goi ca puii de vrabie, îmbrăcaţi cu puf galben ,, . . . După trei săptămâni i-au ieşit nişte lor Şl Când li Striga i pitpalac 1 pui drăguţi...- repede veneau lângă ea. Odată prin Iunie, când au venit ţăranii să secere grâul, al mai mare dintre pui n’a alergat repede la chemarea mă-sei, şi cum nu ştia încă să sboare, haţ! l-a prins un flăcău sub căciulă. Ce frică a păţit, când s’a simţit strâns în palma flăcăului, numai el a ştiut; îi băteâ inima ca ciasornicul meu din buzunar; dar a avut noroc de un ţăran-bătrân, care s’a rugat pentru el: — Lasă-1 jos, mă Marine, că e păcat de el, .moare. Nu-1 vezi că deabia e cât luleaua. Când s’a văzut scăpat, fuga speriat la prepeliţă să-i spue ce-a păţit. Ea l-a luat, l-a mângâiat şi i-a spus: — Vezi ce va să zică să nu mă asculţi? Când te-ei face mare, o să faci cum ei vrea tu, dar acum că eşti mic, să nu ieşi niciodată din vorba mea, că poţi să păţeşti' şi mai rău. *) Ilustrata originale de I). Stoica. www.dacaromanicajo ALBINA 1583 Şi aşa trăiau acolo liniştiţi şi fericiţi. Din seceratul grâului şi din ridicarea snopilor se scuturaseră pe mirişte o groază de boabe cu care se hrăniau, şi măcar că nu eră vre-o apă prin- apropiere, nu suferiau de sete, că beau dimineaţa picături, de rouă de pe firele de iarbă. Ziua, când eră căldură mare, stau la umbră în lăstar; după amiază, când se potoliâ vipia, ieşiau cu- toţii pe mirişte; iar în nopţile răcoroase se adunau grămadă ca sub un cort, sub aripele ocrotitoare ale prepeliţei. încet, încet puful de pe ei s’a schimbat în fulgi şi în pene, şi cu ajutorul mamei lor, au început să sboare. Lecţiile de sbor se făceau dimineaţa spre răsăritul soarelui, când se îngână ziua cu noaptea şi seara in amurg, \ căci ziua era primejdios din p pricina hereţilor, care dădeau târcoale pe deasupra miriştei. Mama lor îi aşeză la rând şi îi întrebă: «Gata?» «Da», răspundeau ei. «Una, două, trei!» Şi când ziceâ «trei», frrrrr! sburau cu toţii dela marginea lăstarului tocmai colo lângă cantonul de pe şosea şi tot aşâ îndărăt, Şi mama lor le spunea că-i învaţă să sboare pentru o călătorie lungă, pe care trebuiâ s’o facă în curând, când o trece vara. «Şi o să sbu’-ăm pe sus de tot, zi-le şi nopţi, şi o să vedem dedesubtul nostru oraşe mari şi râuri şi marea.» ..Lasă-1, mă Marine. . * ¥ ¥ Intr’o după-amiază pe la sfârşitul lui August, pe când puii se jucau frumos în mirişte împrejurul prepeliţei, aud o căruţă venind şi oprindu-se în drumeagul de pe marginea lăstarului. Au ridicat toţi în sus capetele cu ochişorii ca nişte mărgele negre şi ascultau. — Nero! înnapoi! s’a auzit un glas strigând. Puii n’au priceput, dar mama lor, care înţelesese că e un vânător, a rămas încremenită. Scăparea lor erâ lăstarul, dar tocmai dintr’acolo veniâ vânătorul. După o clipă de socoteală, le-a poruncit să se pitulească jos, lipiţi cu pământul, şi cu nici un preţ să nu se mişte. — Eu o să sbor; voi să rămâneţi nemişcâţi; care sboară e pierdut. Aţi înţeles? www.dacoramamca.ro 1584 ALBINA Puii au clipit din ochi c’au înţeles, şi au rămas aşteptând în tăcere. Se auziâ fâşiitul unui câine care alergă prin mirişte şi din când în când glasul omului; «Unde fugi? înapoi, Nero!» Fâşiitul se apropie, ^ uite câinele : a rămas împietrit, cu o labă în sus, cu ochii ţintă în spre ei. «Nu vă mişcaţi», le şopteşte prepeliţa şi se strecoară binişor mai departe. Câinele păşeşte încet după ea. Se apropie grăbit şi vânătorul. Uite-1: piciorul lui e acum aşa de aproape de ei, încât văd cum i se urcă o furnică pe carâmbul cizmei. Vai! cum le bate inima. După câteva clipe prepeliţa sboară ras cu pământul, la doi paşi dela botul cânelui, care o urmăreşte; vânătorul se depărtează strigând: «înnapoi! înna-poi!» Nu poate trage de frică să nu-şi împuşte cânele; dar prepeliţa se preface aşâ de bine că e rănită, încât cânele vrea cu orice preţ s’o prindă; iar când socoteşte ea că e în afară de bătaia puştii, sboară repede scăpată spre lăstar. In vremea asta puiul ăl mai mare, în loc să stea nemişcat cu fraţii lui, după cum le poruncise mă-sa, sboară; vânătorul îi aude pârâi-tul sborului, se întoarce şi trage. Eră cam departe. O singură alice l-a ifjuns la aripă. N’a picat, a putut sburâ până în lăstar; dar acolo de mişcarea aripii, osul, la început numai plesnit, s’a crăpat de tot, şi puiul a căzut cu o aripă moartă. Vânătorul cunoscând-de-simea lăstarului, şi văzând că trăsese într’un puiu, nu s’a luat după dânsul, socotind că nu face truda de a-1 căută prin lăstar. Ăilalţi pui nu s’au mişcat din locul unde-i lăsase prepeliţa. Ascultau în tăcere. Din când în când se auziau pocnete de puşcă şi glasul vânătorului strigând: «apporte 1» Mai târziu căruţa s’a depărtat înspre vânător de drumeagul lăstarului ; încet-încet pocnetele şi strigătele s’au pierdut, s’au stâns, şi în tăcerea sării care se lăsă nu se mai auziâ decât cântecul greerilor; iar când s a înnoptat şi răsăriâ luna despre Cornăţel, au auzit desluşit glasul mamei lor chemându-i din capul miriştei: «Pitpalac! Pitpalac!» Prepeliţa se preface că e rănită . www.dacaromamcajx) ALBINA 1585 Repede au sburat înspre ea şi au găsit-o. Ea i-a numărat, lipsiâ unul. -- Unde e nenea ? — Nu ştim,— a sburat. Atunci prepeliţa desperată a început să-l strige taro. mai tare, ascultând din toate părţile. Din lăstar i-a răspuns un glas stâns: «piu! piu» !... Când l-a găsit, când i-a văzut aripa ruptă, a înţeles că oră pierdut; dar şi-a ascuns durerea, ca să nu-1 desnădă.,)-duească pe el... D’atunci a început zile triste pentru bietul puiu. Abiâ şe mişcă cu aripa târiş după dânsul; —se uită cu ochii plânşi cum fraţii lui se învăţau la sbor dimineaţa şi seara; iar noaptea, când ăilalţi adormeau sub aripa mamei, el o întrebă cu spaimă: — Mamă, nu e aşâ că o să mă fac bine? Nu eaşă c’o să merg şi eu să-mi arăţi cetăţi mari şi râuri şi marea? Da, mamă, răspundeâ prepeliţa silindu-se să nu plângă. Şi a trecut vara. Au venit ţăranii cu plugurile de au arat' miriştea; prepeliţa s’a mutat cu puii intr’un lan de porumb de alături; dar peste câtă va vreme au venit oamenii de au cules porumbul, au tăiat cocenii şi au întors locul’ atunci s’au mutat în nişte pârloage din marginea lăstarului. In locul zilelor mari şi frumoase au venit zile mici şi posomorite, a început să cadă brumă şi să se rărească frunza lăstarului. Pe înserate se vedeau rândunici întârziate sburând în rasul pământului, ori pâlcuri de alte păsări călătoare, iar în tăcerea nopţilor friguroase se auziau strigătele cocorilor, mergând toate în aceeaş parte, cătră miazăzi. In inima bietei prepeliţe erâ o luptă sfâşietoare. Ar (i vrut să se rupă în două,—jumătate să plece cu copiii sănătoşi care suferiau de frigul toamnei înaintate, iar jumătate să rămâie cu puiul schilod care se agăţă de ea cu desperare. Suflarea duşmănoasă a Crivăţului, pornită fără veste într’o zî, a hotărît-o. Decât să-i moară toţi puii. mai bine numai unul,— şi fără să se uite înapoi, ca să nu-i slăbească hotă-rirea, a sburat cu puii zdraveni, pe când ăl rănit stVigâ cu desnădejde: — «Nu mă lăsaţi! Nu mă lăsaţi!» A încercat să se târască după ei dar n’a putut, şi a rămas în loc urmându-i cu ochii până, au pierit în zarea despre miazăzi. Peste trei zile toată preajma eră îmbrăcată în haina aibă şi. rece a iernei După o ninsoare cu viscol, urmă un sbnin ca sticla, aducând cu dânsul un ger aprig. * * * La marginea lăstarului un puiu de prepeliţă cu aripa www.dacaromanicajx) 1586 ALBINA ruptă stă zgribulit de frig. După durerile grozave de până adineaori,^ urmează acum o piroteală plăcută. Prin mintea lui fulgeră crâmpeie de vedenii... mirişte... un carâmb de cisma pe^ care se urcă o furnică... aripa caldă a mamei. Se clatină într’o parte şi într’alta, şi pică mort, cu degetele ghiarei împreunate • ca pentru- închinăciune. Din volumul „In Lumea Dreptăţei:. VEDEM DIN BUCUREŞTI Hala Traian Piaţa Florilor www.dacoromamcajo ALBINA 1587 CLEVETIREA ŞI ZAVISTIA SUNT TOT FURTURI Când vorbeşti despre cineva, pe ascuns, cu gândul de a-i micşurâ numele, ori cinstea lui, şi şti bine că n’ai dreptate, se chiamă că-1 cleveteşti. Să luăm o pildă. Unui om îi cade pe brazdă boul din jug şi-i moare. Asta-i erâ toată averea lui, înjghebată din munca lui şi acum, bietul om, numai se uită în sus! Aude proprietarul, i se ridică în sullet întrebarea că ce ar face el de-ar fi în locul păgubaşului, se înduioşază şi-i trimite un bou în locul celui mort. îi mai trimite încă vorbă de mângâiere: Să nu fie îngrijat, c’o să-i facă înlesniri de plată. Este asta o faptă bună sau nu? Cine ar îndrăzni să zică despre fapta asta că nu-i creştinească! Dacă însă s’ar găsi un neghiob care să înceapă a stârni fel de fel de vorbe pe socoteala acestei fapte, ar fi un clevetitor. Clevetitorul este ca şi tâlharul: Dupăcum tâlharul fură din averea ori din munca altuia, tot aşâ şi clevetitorul caută să prade bogăţia sufletească a altui om. Oamenii buni sunt de două feluri: Urni, cei mai puţini, sunt tari de fire, alţii sunt slabi. Cei tari de fire nu se mâhnesc de aud ce clevetesc pe' socoteala lor; cei slabi de fire se lasă cuprinşi de mâhnire, şi nu mai au curajul să facă binele mai departe, după cum le-ar spune inima. Va să zică clevetitorul împedică lăţirea binelui şi a muncei drepte între oameni. Se poate mai mare păcat pe lumea asta ? Avem noi în lume prea mult bine, ca să fie nevoie de netrebnicia clevetitorilor să i se puie deacurmezişul ? Nu toţi oamenii pot face bine altora; dar toţi ar putea să nu facă rău nimănui. Clevetitorul păcătueşte din două părţi: Pedeoparte sufere de neputinţa sufletească de a nu face nici un pic. de bine aproapelui, iar pe de altă parte pizmueşte pc cei ce fac binele şi caută să le micşureze cinstea şi pornirea cătră bine! De un bine sc poate folosi obştia întreagă; iar dacă vreunul. înpins de pizmă, desgustează pe cineva de a lucră pentru întărirea şi lăţirea binelui, se chiamă că clevetitorul păcătueşte şi mai greu decât "tâlharul: Tâlharul mai totdeauna păgubeşte unui singur om, clevetitorul păgubeşte totdeauna obştiei întregi. Drept vorbind, pizma contra unui om, care să bucură ' de un nume bun, n’are nici un fel de apărare, ori de îndreptăţire. Şi-i bine să ne lămurim asupra păcatului pizmei, pentrucă din ea izvorăşte clevetirea, care-i păcat şi mai mare. Un om, de pildă, are copii buni, harnici, cinstiţi, săritori la bine, sănătoşi, voinici, voioşi şi ppntru toate acestea podoabe ale copiilor, omul şi femeia sa sunt fericiţi. Gospodăria lui este lăudată şi fericită de tot sătul. Alt om are şi el copii, dar copiii lui sunt alintaţi, leneşi, www.dacoromamcajo 1588 ALBINA nărăviţi, obraznici, hrăpăreţi, mândri şi pentru toate aceste metehne ale copiilor, omul şi femeia lui nu sunt fericiţi, iar despre gospodăria lor nu se poate^ vorbi nici un bine. Cine-i vinovat că în gospodăria acestor din urmă nu poate intră fericirea? Fireşte că ei singuri sunt de vină Cu toate acestea ei nu văd adevărul, ori de-1 văd, se fac că nu-1 văd. De-ar fi numai atâta! In inima lor hălăclueşte, ca în sânul lui Avram, viermele pizmei. Viermele acesta le roade cea mai curată parte a sufletului şi-i îndemnă să gândească şi să vorbească de rău pe cei buni. Când cei buni aud vorbindu-se rău despre dânşii, le intră în suflet mâhnire; iar mâhnirea este cea mai mare piedică în calea sporului şi a fericirei. Va să zică pizma face iarăşi două rele: orbeşte ochii celui pătimaş ca să nu-şi vadă metehnile lui, apoi împiedică sporirea fericirei celor buni. Aşa dar pizma, care pricinueşte clevetirea., aduce cel mai mare rău în lume: Hoţeşte în dauna fericirei 1 * * * Este uşor acum să vedem şi răul pe care îl face între oameni zavistia. Să zicem, de pildă, că Ion şi Gheorgheau o veche duşmănie. Ei nu vorbesc unul cu altul; fiecare deosebit, când se întâlnesc cu prietenii lor, vorbesc numai rău de celălalt-Păcatul duşmăniei îi orbeşte şi nu-i lasă să vadă nimic bun la celălalt.. Vasile îi prieten şi cu Ion şi cu Gheorghe;, el îi ascultă pe rând cum se hulesc unul pe altul. Dacă Vasile, după ce ascultă, de pildă hula lui Ion contra lui Gheorghe, stă de vorbă cu Ion şi-i deschide ochii ca să vadă că-i peste putinţă ca Gheorghe să fie numai rău şi să nu aibă nimic bun în sufletul lui; dacă face tot aşa faţă de Gheorghe, când acesta îl huleşte pe Ion, zicem atunci că Mântuitorul s’a gândit şi la Vasile când a zis: «Fericiţi lăcătorii de fîace.. !>> Dacă însă Vasile, în loc să facă aşa, adecă in loc şă. stea de pace, se duce dela unul la altul din duşmani şi spune celuilalt vorbele izvorîte din ură, zicem atunci că Vasile... mai toarnă şi el untdelemn peste foc! Păcatul lui Vasile este încă şi mai greu decât păcatul duşmăniei dintre Ion şi Gheorghe. Ajunge zilei răutatea ei! zice Scriptura. Vorbele acestea au înţeles adânc. Mântuitorul a venit pe pământ ca s’aducă «pace, iar între oameni voie bună!» Pacea, iubirea dintre oa- » meni, ajutorul în nevoie, flecare după puterea lui vorba bună... îndulceşte amărăciunile vieţei şi sporeşte fericirea pământească. Spiridon Popescu. www.dacoromamcajo 1590 ALBINA POVESTEA STÂNJINELULUI *> Din pricina asta se sfătuiră, să nu-1 mai ducă la Golia, ci să-l ţie mai mult la dânşii, aşâ mai pe dosite. Insă nu ţinu mult, că au prins să se piz-mueascâ, sa. se ura'scă, ba să se şi bată într’o zi. Că unul ziceâ: «Să stee ia mine mai mult, că eu am vorbit întâiu cu ei». Celălalt, că el e mai sărac şi cu mai mulţi copii şi ar trebui să stea la dânsul mai mult’ până au ajuns la judecată. Ţi-am mai spus, că pe atunci judecăţile nu le făcea ca amu tribunalele şi judecătoriile, ci mergeau toţi la împărăţie dacă aveau de răfuit ceva cu unulT şi ce făceâ împăratul, eră bun făcut. împărat în ţara ceea atunci, eră unul Pârlea împărat, care din pricină că oamenii erau săraci,, nu prea avea bani şi tocmai ca eră în mare strâmtoare de gologani, mai cu seamă că avea bătaie cu un vecin, împăratul Rogojină, om chiabur şi cu ţinuturi pline de aur şi pietre scumpe, şi îi trebuiau bani să pornească ostile. — Hai, la împăratul la judecată. — Hai. împăratul îi ascultă pe unul, pe altul; iar când auzi toată pricina, zise că, pentru prubă, îl ţine şi el pe cioban la dânsul câteva dimineţi. Asta eră numai să orbească pe negustori, să nu zică că o face din câştig. Negustorilor nu le cam veni asta, da ce să zică. înaintea împăratului? De voe, de nevoe, de frică aduseră pe cioban la împărăţie. Da el prost, botă, ce-1 întrebă, el spunea că \rea să ia fata împăratului, s’o ducă la stână şi cântă, jucă şi râdeâ. Stătu o zi, a cîoua zi, împăratul se trezi în uşă cu un pungoiu de bani. ^— Bun, făcu el, şi-l mai ţinu o zi, şi a doua zi. dădu de altul. «Hâm, aice îi treabă de făcut», îşi dădu el cu mintea şi îl mai ţinu o zi, şi încă una,. ]) Vezi No. 50, www.dacoromanica.ro ALBINA 1591 şi tot aşa — pu'ngoiul de bani, dimineaţa era în prag. Şi negustorii veniau,' veniau mereu să întrebe ce face cu ciobanul. • — încă n-am văzut nici o pungă până acum, să-l mai ţin. Şil-â mai ţinut o'bucată de vreme, şi culegeâ în flecare dimineaţă câte o punguliţă cu gălbenaşi; făcuse nu ştiu cât bănet. Acum îi eră frică şi împăratului nu cumva să fugă omul dela el. Şi într’o zi îl îmbrăcă în strae împărăteşti, îi dădu şi un fecior să-l îngrijească şi îl băgă într’o odaie numai canapele şi oglinzi. Da el dacă nu aveâ minte, ce ştia, ce se pricepea? El îşi luă două cue şi bătu unul într’un perete; altul într’altul şi aninând’o sfoară, făcu un foc sdravăn în casă — deşi eră vară — şi spălându-şi călţunii îi întinse pe o sfoară să se usuce, şi toată ziua mânca, că am uitat să mai spun, că împăratul îi mai dădea şi mâncare bună numai fripturi şi cofeturi ceeace n’a pomenit neam de neamul lui; iar fata împăratului ca să se arate că ţine la dânsul venea din când în când,[şi el în loc să vorbească ceva cu dânsa, el îşi cumpărase un fluer şi de câteori o vedea, îi duriuiâ din trişcă, de aveâ ce râde pe spinarea lui la masă. Şi doar nu eră urît săracul. Şi a stat băe-tanul bunică vreme la împărat: făcuse atâta bănet că nu aveâ unde să-i pue, aveâ bani şi de dat şi de rămas. Nu-i rămâneâ decât să se discoto roşească de aşâ podoabă, care i-a făcut, casa de râs. Să-l dea înapoi la negustori, să temeâ să nu rămâe de ruşine, că de câteori au cercetat ce- cu jude-câta, tot spuneâ, că n’au văzut nici o prubă, aşâ că se lîotărî să-l prăpădească, da nu ştiâ cum. Prilejul, însă să ivi. Intr'o zi, împăratului îi veni un peţitor la fată, un craiu vestit şi Pârlea împărat dădu o masă; iar ca să mai râdă o leacă îl chemă şi pe cioban la masă şi îl puse lângă fată. Amu am auzit că în lume e un obiceiul, că, de şă varsă un pahar de vin înaintea cuiva, toţi zic: „Să-ţi fie de bine“ şi moaie degetele în vinul vărsat şi dau toţi pe lâ frunte; iar cunoscuţii şi www.dacoramamca.ro 1592 ALBINA neamurile îşi dau unul altuia şi zic: „Să-ţi fie de bine“. Ciobanul s’a îmbătat şi toţi râdeau de el şi îl luau peste picior. Deodată’ însă se vărsă, un pahar înaintea împărătesei. Toţi strigară: „Să-ţi fie de bine“ şi dară cu vin pe la frunte; iar fata îşi mue degetele în vin şi dând pe la fruntea împăratului şi a împărătesei glăsui: „Dragi părinţi, să vă fie de bine“. Da ciobanul crezu că aşâ-ibine şi vărsă şi el un pahar şi muindu-şi degetele în viri prinse a, da pe fruntea fetei-zicând: „Să-ţi fie de bine“. Pii, ce comedie s’a făcut! Ce ruşine! După ce a plecat peţitorul, împăratul, împărăteasa, fata, sfat pe ei, ce-i de făcut. Şi hotărîră să-l ducă într’o pădure să-l spânzure să nu vadă nimeni— să se curăţe odată de dânsul Când a auzit Norocul una ca asta, se gândi ce-i de făcut: Umplutu-i-â într’o dimineaţă ograda de vite nu ştiu' de unde, adusu-i-â în altă’zi atâtea pietre scumpe că nu ştia ce să facă cu atâta avere, şi i-a adus tot ce a avut norocul mai scump de-a rămas bietul de el mai cu punga goală, crezând că -împăratul l-a mai lăsă cu zile. Da împăratul: nu, să-l spânzure, că amu pe lângă alte peţitorul svonise pe la împărăţii că împăratul ţine un cioban prost în casă şi vrea să-i dea fata de nevastă. Asta făcu pe împărat să isprăvească cât mai curând cu dânsul şi porunci la călăi să-l înşface-Insă, pe când voiau să-l ridice, ciobanul găsi nişte ape mirositoare într’un şip, şi le vărsă pe el şi râdea. Pe când Norocul, se dâ de toate malurile. ’ Ce-i de făcut? Repede la Minte. Insă până atunci ceia fi şi duseră la spânzurătoare. — Minte, hai că se prăpădeşte ciobanul. — Da ce-i cu dânsul? întrebă mintea. Iacă cum, şi iacă cum. — Aşa e că eu îs mai mare? grăi Mintea, că pe lângă un car de noroc, trebue şi un dram de minte? Spune, spune, că nu merg! (Va urma). Ioti Dragoslav. www.dacoromanica.ro ALBINA 159a SFAT CU M0$ ION CASĂ MÂNDRĂ (Alegerea grâului de sămânţă) — Iar cu cartea, domnule învăţător? Haide, prinde a-mi spune ce zice acolo, că te ascult. — Cartea, moş Ioane, spune totdeauna lucru bun, numai cât oamenii la noi n’o prea iau în băgare de seamă, ba se pun şi împotrivă-i. — Ei lasă, nepoate, că doar acum îţi văd plină şcoala. Făcuşi ce făcuşi şi ai dat tot satul la brazdă. Celălalt învăţător. culegeâ copiii oamenilor dela câmp. — Aşa-i moş Ioane, de altă-cevâ e vorba acuma. Au-zişi bine că mai toţi sătenii noştri se plâng cum că nu le-au ieşit bine grâul, cu toată ploaea ce bunul Dumnezeu ne-a dat la vreme. Alde Ilie Ciobanu şi cu cumnatâ-său se vaită că nici chila n’a prins la pogon! — Ei da, îmi spuse şi mie mai ieri fiul meu, Voicu,. Şi minune, domnule învăţător, că Vasile Chiciură şi cu Do-bre al Călinei, au scos două chile îndesate la pogon! Auzi, două chile! Să tot sameni grâu! — Aici, e aici, moş Ioane, şi ţi-aduci aminte cum sfă-tuiam eu mai an pe toţi sătenii noştri, cum şi ce fel să aleagă semânţa şi numai Chiciură şi cu Dobre m’au ascultat, se vede. Şi te gândeşte, moş Ioane, că preţul e bun de tot şi-o să treacă şi de. . . 5 poji chila! — Aşa-i! Nu te-au ascultat şi alde Dumbravă, mai spuneă că grâul lui a ieşit mâlurat. — Cum să nu iasă, moş Ioane, dacă a luat sacul de grâu plin de toate alea şi l-a svârlit pe bucate! I Eu le-am spus-o pe şleau, dacă vă îngrijiţi bine de semânţă, dacă o alegeţi cum se cade. dacă o daţi la saramură şi o împrăştiaţi cu rost, apoi să ştiţi că aveţi pâinea cea mai bună. — Bunâ-i cârtea, bat o norocul, aşa spune ea? — Apoi cum de nu, moş Ioane, ascultă: sămânţa de grâu trebue aleasă bine înainte de semănat, toate boabele uşoare, leşinate şi seci, date la o parte, căci ele nu încolţesc. Şi din boabele inari să se aleagă numai cele înti;egi şi nevătămate, ştiut fiind că din cele sdrelite sau mâncate de gângănii, ies plante slabe fără rod şi le năpădesc repede mălura şi grâul mălOrat n’are preţ la târg. . . Şi-apoi după www.dacaramamca.ro 1594 ALBINA ce am curăţit sămânţa şi-am vânturat-o bine, o dăm la saramură, şi-atunc; să poftească mălura! — Ei vezi domnule învăţător, cb scăldatul seminţei, o dau regulat de sminteală gospodarii noştri din sat, că nu ştiu să-l facă cu rost. — Iaca ce spune cartea: ce e mai lesne, moş Ioane: se ia V2 chilogram de piatră vânătă şi se topeşte într’un vas cam cu 5 litruri de apă fierbinte. După ce s'a topit bine, o turnăm într’o putină sau butoiu, în care s’a pus de mai nainte ca la 10—12 cofe de apă curată. Apoi se toarnă în butoin cu o garniţă sau cu o lopată grâul de sămânţă, încet, încet, până ce zeama îl acopere ca de un lat de mână. In vremea turnatului grâului în butoiu, toate boabele seci, leşinate, ori măi urate, ies de-asupra, le culegem şi le svâr-lim. In zeama asta grâul se lasă cam 10 ceasuri şi potrivim lucrul saramurii de cu noapte ca să putem scoate grâul şi întinde după amiază în strat subţire pe un ţol. Şi după ce-1 mai întoarcem de două trei ori ca să se svân’te bine. a doua zi îl putem semăna. Aşa e povestea saramurii, moş Ioane, şi păcat că oamenii n’o ascultă! — N’aveâ habar, domnule învăţător, o s’asculte că n’au încotro. I-au năpădit nevoile şi copiii şi pământul e tot acela. Şi tot cu porumbul o duc greu de tot în anii când nu ne dă Dumnezeu ploaie la vreme. — Şi unde mai pui, moş Ioane, paguba la munca porumbului! Pe câtă vreme dacă pe jumătate din pământ mai pune omul şi grâu, care rabdă la uscăciune, tot mai scoate el măcar traiul. Să nu-i laşi, domnule învăţător, zor pe ei. Iaca eu mâine, ţi-aduc tot satul la şcoală, să le desluşeşti cum ştii dumneata istoria cu culesul seminţei şi cu scăldătoarea. Lt.-colonel S. Leonte. FEL DE FEL CEA MAI MARE OGLINDA. DIN LUME Se află în oteliil Savoy din New-York. E de 16 m. p. şi groasa de IV2 cm. An facut-o la St. Gabian (Paris). Numai două vapoare au încăpere destul de mare în magazie pentru ea. A adus-o vaporul „Friesland“, unul din ele. » www.dacoromamcaio AUîINA 1595 FOCUL bi.N SOFTflNfl „Dacă fapta rea şi fără de legile rămân nedescoperite şi fără pedeapsă din partea oamenilor, nu le pot tăinui multă \ reme sufletele noastre şl dreapta răsplată a lui Dumnezeu urmează în totdeauna!“ Ţărani lipsiţi, înglotaţi în datorii şi bântuiţi de nevoi ca cei din Stroeşti, mai rar. Casele părăginite, împrejurul fără clăi de fân, curţile lipsite de vite; iar podurile lor nu vedeau cu anii o târnă de dru-gani de porumb. Şi cu toate acestea eră sat mare, întins la linie; iar oamenii din el buni la fire şi cu credinţă în Dumnezeu; numai că trupurile le erau slăbănoage, feţele supte şi arse de soare, sufletele închise de nea.verea care te face să pleci capul în jos, să câţi tot în pământ, să-ţi muşti buza şi să-ţi calci pe inimă la toate. Erau clăcaşi pe moşia mănăstirească, ţinută în arendă d’un grec, care ştia să stoarcă vlaga din oase şi s’o prefacă în aur lucitor. Vremuri grele t.răiau bieţii oameni, mai grele ca’n iobăgia amară, mai grele ca vita’n jug. In satul acesta, nu răsunau chiote de veselie la nunţi, nu tremură văzduhul fumuriu al serilor de vară, când veniâ tineretul în cârduri dela prăşit, dela coasă, dela adunat de fân, or dela cules de porumb; numai un singur cântec, răsărise, ca o lăcrămioară din sufletele chinuite ale amărâţilor oameni şi cântecul acesta se auziâ din când în când pe dealuri, se auziâ pe holde, se auziâ în tot locul, îl ştiau pe de rost bătrânii, ca şi copiii din sat, îl şopteau şi' frunzele pomilor şi-l murmură şi gârla par’că. ş’i cântecul acesta sună aşâ: «Foicica macului! Grca-i vieata săracului. De când naşte, până moare, Tot zile de iucrătoare, Niciuna de sărbătoare! Are-odihna bobului De sub ciocu corbului www.dacoromamca.ro 1596 ALBINA Şi liniştea prunului. Din râspântea drumului. De cu zf când se mijeşte, Biciu din somn îl trezeşte. Şi din zori şi până ’n sară Biciu munca i-o măsoară. Şi să nu cadă trudit Biciu-1 ţine priponit. Dacă spune că-i e sete. Biciu-i cade între spete Şi de strigă că-i e foame, Biciu vine şi-l adoarme. Iar când e vorba de plată, Biciu-1 dă frumos pe poartă!» . v A sosit însă o zi cu zori senine, prevestitoare de vremuri mai bune. Când s’a’mplinit termenul de arendare, s’au găsit doi săteni, cari au aruncat cojoacele pe umere şi-au pus căci uleie peste pletele cărunte şi s’au dus drept, la uşile domnilor mari. I.-a ascultat cu luare aminte «Bătrânul Brătianu», i-a întrebat multe şi ie-a făgăduit c’o să împartă moşia în loturi mici, să le-o dea lor. Şi omul bun dela cârma ţărei şi-a ţinut cuvântul, şi-a făcut în scurtă vreme, cum a zis. Doamne, cât de curând se schimbă câteodată vremurile şi cu ele şi oamenii! Ce veselie era acum în sat! Cât a ţinut aratul, săpatul, coasa, pologul şi adunatul prunelor, în anul acesta cu rod bun şi belşug dela Dumnezeu, eră numai beţie de bucurie şi de puterea cu miros plăcut şi rar gustată de ei a rachiului nou. Din lucrul cu plăcere însă, din atâtea cântece, glume şi bucurii se urziseră căsnicii multe şi în tot satul nu era vorba acum decât de dragoste şi de nunţi. ^ O singură grije mai aveau pe suflete Scroeştenii: să împlinească câştiul lui Sf. Dumitru, după care se sorociseră nunţile toate. JSe adunaseră clăile de fân toate pe „Şoptana", o livade lungă, în marginea din spre gârlă a moşiei mănăstireşti, ca să se vază tot ce a eşit din mila Domnului, să-l împartă frăţeşte, după ce o da fiecare banii ce datorează. Şi eră fân mult adunat, că-ţi luă ochii când te www.dacoromanica.ro ALBINA 1597 uitai şi se răsfăţa cu mândrie multă în razele soarelui cald şi drăgăstos. Au arvunit parte din el la un negustor şi şi-au liniştit sufletele şi de grija aceasta. In ziua de Sf. Dumitru, zi hotărîtă pentru ridicatul fânului oprit pentru ei şi de darea celui vândut, toată Şoptana, se roşise de’un foc cu limbi mari ca de balaur înfuriat. In zadar a fost alergatul sătenilor, în zadar ţipetele, în zadar ruga lor fierbinte, în zadar au plâns mumele în genunchi cu pruncii la sân.- Urgia focului, pus de mâini omeneşti, a prefăcut în cenuşe toată munca, dragostea şi nădejdea unui sat de oameni trăiţi numai în sărăcie şi nevoi, pentru ca să ducă. viaţa mai departe tot în frăţie amară cu ele. Cine o fi fost nelegiuitul? Nu l-ar mai răbda bunul Dumnezeu pe pământ! Atâta puteau spune bieţii Stroeşteni, înecându-şi în suflete şi de astădată durerea fără de margini de mare. Dragoste, nunţi, veselie, s’au dus, ca şi când n’ar fi fost pentru ele ursit, să scoată capul Ylin umbra necazurilor în cari au zăcut ani întregi satul acesta. Ba nu, iată că, într’o zi se fac pregătiri la o casă, încep să fiarbă bucate în oale mari, se pun brazi la poartă, se aud scârţiituri de lăutari. Un flăcău, care fusese isprăvnicel la grec se gătiâ de mers să-şi ia mireasa. Stroeştenii se strânseseră mai toţi la drum, la o răspântie, căutau chiondorîş la veselia, pentru care nu le ardea lor, vorbiau puţin’ oftau des şi blestemau. Ginerele a ieşit în prag cu beteală lungă în piept, c’un icusar mare la căciulă, îmbrăcat în chip mai deosebit decât puţinii flăcăi, cari se adunaseră pe lângă el. Când să se prindă în hora făcută în curte, a zărit oamenii strânşi în drum, s’a încruntat odată, s’a schimbat la faţă. S’a spart hora, s’au făcut grămadă flăcăii şi au pornit pe drum în jos spre-mireasă cu ginerele la mijloc. Lăutarii au început să zică un cântec, un flăcău a dat un pistol, câţiva au scos un chiot. Dar ce s’a întâmplat ginerelui? SA împiedicat în podişca dela poartă, or i-a. venit rău? Tovarăşii s’au strâns www.dacaromanica.ro 1598 ALBINA pe lângă el, au început să-l sgudue, să-l pipăe la frunte, la inimă; a venit mamă-sa tot într’un ţipăt; s?au adunat şi oamenii toţi din răspântie. L-au ridicat puţin, l-au pus în capul oaselor, l-au proptit d’un genunchiu, şi par’că şi-a venit puţin în fire. A deschis atunci ochii, a căutat lung la cei din jur, a văzut oamenii dela răspântie şi a deschis gura: — «Focul din Şoptana m'a dat gata!» Atâta a zis şi a căzut jos ca un buştean, lăsat de toţi cei de pe lângă el, cari plecau tăcuţi-, făcân-du-şi cruce. Mihail Lungianu. AVIZ Cu No. 52 ce va apărea Duminică 25 Septemvrie a. c., se -închee anul al XlV-lea al revistei. Rugăm pe abonaţii cari nu doresc a continuă abonamentul pe anul al XV-lea să ne facă cunoscut spre a le suprimă trimiterea. Mai sunt unii abonaţi pe cari deşi i-am avizat de mai multe ori, ba le-am trimis şi chitanţele prin oficiile poştale, făcând mari cheltueli, nici până în prezent n’au achitat, sub diverse preteste. E dureros că pentru o revistă al cărui abonament este atât de mic, se găsesc oameni cu atât de puţin scrupul să refuze plata. Rugăm cu insistenţă, fiind anul încheiat, să ni se trimită costul abonamentului prin mandat postai. Cu începerea anului al XV-lea vom publică numele tuturor acelor ce au primit revista şi n’au plătit abonamentul, pentru ca să-i cunoască toată lumea. N’am trimis niciodată revista decât acelor ce au cerut singuri abonamentul, prin urmare nu pot susţine că s’au abonat siliţi de cineva. Cei ce doresc a rămâne abonaţi şi în anul al XV, sunt rugaţi a trimite abonamentul. Menţinem şi pentru acest an preţul de 4 iei pe an, pentru elevii de şcoli şi absolvenţii de şcoli rurale. Persoanele cari ne fac cinci sau mai mulţi abonaţi şi ne trimit abonamantnl pentru toţi, au un abonament gpatuii. Toate cererile de abonament trebuesc însoţite de cost, altfel nu se trimite revista. ADMINISTRAŢIA. www.dacoromamcajo ALBINA 1599 CUM SĂ-MI CRESC COPILUL? — Mic sfătuitor pentru mamele tinere ') — (după IOHANES HAASE) îngrijeşte înclinaţiile bune şi-l fereşte de cele rele Când vin -alţii cu plângeri contra copilului tău, nu-i luă apărarea numai decât Iubirea ta de mamă nu trebue să fie oarbă faţă de slăbiciunile şi lipsurile copilului şi să-l socotească mai bun decât toţi ceilalţi copii. Dacă a supărat pe cineva, trimete-1 să-şi. ceară iertare. Invaţă-1 să asculte şi ele poveţele altora, să fie respectuos faţă de cei mai în vârstă şi să-i salute cu bunăvoinţă. Să fie îndatoritor şi «să ajute pe alţii la nevoie, fără să aştepte răsplată. Po-văţueşte-1 să fie blând şi paşnic şi să nu chinuească pe’cei mai mici decât’el. Nu crede aşa uşor tot ceeace îţi spune copilul. Este un obiceiu rău ca un copil să vorbească de rău pe alţii, la mama sa. Obiş-nueşte-1 de mic să zică: le rog şi îţi mulţumesc. Dar să ştii totdeodată şi să-i refuzi unele dorinţi neînţelepte Guvernează dorinţele copilului şi nu suferi ca să dorească sa aibă aceea ce au alţii şi să poată face aceea ce pot alţii. Obişnueşte-1 de timpuriu cu economia. Dă-i o puşculiţă, în care să-şi păstreze economiile lui şi nu-1 lăsă să cheltuească banii pe nimicuri. Opreşte-1 de a purtă banii la el ca să nu fie dus în ispită de zaharicalele şi jucăriile din geamurile prăvăliilor. Dă-i rar şi puţine zaharicale. „Bomboa-nele“, a zis un medic cu experinţă „sunt tot aşa de vătămătoare pentru copii, caşi rachiul pentru adulţi.“ Nu da copilului să mănânce decât la masă, ca să poată mânca cu poftă. Obisnueste-1 apoi să mănânce orice se pune pe masă. Dă-i puţin din bucatele cari nu-i plac şi cu măsură din cele care-i plac. Dacă e lingav şi încăpăţânat şi - nu vrea să mănânce la masă, nu-1 sili, *) Vezi No. 47—48. / www.dacaramanica.ro 1600 ALi'.l ,A ci lasă-1 să se scoale nemâncat. In curând are să flămânzească mai rău şi atunci o să mănânce aceea ce a aruncat cu dispreţ mai nainte. Fii cât se poate de aspră cu copilul când îl găseşti mâncând pe furiş: căci lingăii mici, sunt hoţii mari! Simplitatea Fereşte® copiiul de mândrie. Imbracă-1 totdeauna aşa cum trebue, simplu şi potrivit cu starea ta. Nu-1 admiră şi nu îngădui să fie lăudat nici de alţii, oricât . de bine ar fi îmbrăcat şi oricât de drăguţ şi de cuminte ar fi. Cu cât creşte mai nebăgat în seamă copilul, cu atât îşi păstrează simplitatea şi nevinovăţia copilărească, daruri atât de preţioase şi este ferit de fudulia şi de mândria urâcioasă. Indeamnă-1 să fie smerit şi modest şi să nu se fălească cu darurile şi calităţile sale sau în amorul său propriu să se socotească mai mult decât ceilalţi. Sădeşte în inima copilului de mic simţul bunei cuviinţe, ca să se înveţe adevărata ruşine.’ Nu-1 lăsă, la îmbrăcare şi la desbrăcare, să se joace în pielea goală, ca să distreze pe alţii, nici să se desbrace necuviincios în faţa altora. Dacă în anumite împrejurări este nevoie ca să sei culce împreună băieţii şi fetele, nu-i lăsă cel puţin să se culce sub acelaş acoperemânt şi învaţă-i cum trebue să se păzească în mod cuviincios unii de alţii, la spălat, la îmbrăcarea şi desbrăcarea veştmintelor. Mama este păzitoarea moralităţii copiilor săi şi obiceiul pe care i-1 face mama sa, copilul nu-1 părăseşte nici când este mare. Mihail N. Popescu CĂRŢI PRIMITE LA REDAGŢIE Versuri de N. Constantiniu. Craiova. N. I. Macavei. Preţul 1 leu. Em. Elefterescu, Necesitatea reliqiunii pentru omenire. Jid. 2-a'. Câmpu-Lung. 1911. r Preţul 50 bani. Darea de seamă a Soc. pentru protectiunea animalelor pe 1910—1911. Puc. Socee. 1911. Exemplarul 30 bani. N www.dacaramamca.ro ALBINA 1601 MILIOANE PE ULIŢI Supt acest titlu găsim într’o gazetă nemţească foarte însemnate amănunte în*priyinţa atâtor născociri sau descoperiri cari au adus milioane celor ce le-au făcut. In Aaclien (Aix La Chapelle), Germania, de lângă Rin, traiâ un librar Reuter. In 1849, când s’a durat cea di’ntâiu linie telegrafică între Berlin şi Aaclien, Reuter a înfiinţat, cu foarte puţine mijloace, un biurou pentru adunat ştiri telegrafice şi împărtăşit doritorilor denouătăţi. Acest biurou stătea în legătură prin porumbei călători cu cel dela Verviers, care eră tot al lui Reuter. La Yerviers se primeau ştiri comerciale, industriale, politice prin poştă dela Paris şi din.alte oraşe comerciale. Dela Yerviers le trimiteau la Aaclien, prin ajutorul porumbeilor, ţinuţi gata. Din Aaclien le trimiteau prin telegraf la Berlin şi în alte oraşe. Porumbeilor le trebue pentru călătoria dela Yerviers la Aa-chen a opta parte din cât avea nevoie dilijenţa. Prin urmare Reuter’, mulţumită ideei dibace ce-a avut, a izbutit a întrece prin iuţeala cu care căpătă ştirile toate casele de bancă sau negoţ şi le-a silit să se aboneze la el. In acela-şi timp mijlocea ştirile dela Petersburg la Paris având agenţi în Berlin, Aaclien şi Yerviers. Cu timpul n’a mai fost nevoie de staţiile mijlocitoare din Aachen şi Verviers, dar multă vreme era o lătunoae între liniile germane şi cele franceze. Pe’aceasta a astupat’o, înfiinţând curieri, cari să ţlucâ în grabă mare ştirile peste acea parte între oraşul belgian dela graniţă Quievrain şi oraşul iară-şi de graniţă, Valenciennes. îndată ce s’a tăcut legătură telegrafică între Franţia şi Germania, a desfiinţat curierii. In 1851 s’a aşezat cel di’ntâiu cablu (otgon) telegrafic între Calais şi Dover, deci s’a făcut legătură telegrafică între Anglia şi ceealaltă parte a Europei, Reuter şi-a strămutat biuroul la Londra, având agenţi la Berlin, Viena şi ţParis, cari-i trimiteau telegrafic ştiri economice, politice. Negustorii din Londra s au grăbit a se abona la acest biurou care putea să le dea zilnic ştirile despre mersul treburilor în toată Europa. Neapărat ziarele s au văzut şi .ele nevoite a se abona la Reuter. In adevăr, nu eră cu putinţă să cheltuească fiecare ziar in parte cu telegrame scumpe din zeci de oraşe; dar toate se puteau folosi de ştirile repezi şi nepărtenitoare ale Agenţiei Reuter. Şi acesta www.dacoromamca.ro 1602 ALBINA A câştigă bani cu nemiluita, fiindcă a fost destul de ager şi de priceput să găsească mijlocul de-a fi folos tuturor şi sie insu-şi sporind totodată negoţul lumei, deci şi fabricarea mărfurilor, dând chip ori cui de-a cunoaşte preţurile şi prin urmare de a nu se lăsă amăgit de mijlocitorii lacomi şi vicleni, cari nu se mulţumesc eu un câştig cinstit şi omenos. Viaţa şi toate amănuntele acestei încercări reuşite le-a dat Christ. Ludvvig Poelilmann din Miinchen. Poehlmann învederează din pilda lui Rentei- că geniul stă în darul de-a nemeri ce-i de făcut într’o împrejurare, născocind sau descoperind tocmai ce trebue, apoi în sirgninţa cu care urmăreşte treaba începută şi în privegherea neobosită spre a îndreptă sau schimbă ceeace încercare arată ori greşit ori neîndestulător. Poehlmann e departe de a crede că putem face genii din oamenii de rând. crescându-i şi deprinzindu-i a lucră cum fac cei de geniu. Dar e de netăgăduit că ideea lui de-a trage folos pentru oamenii pricepuţi dar nn geniali, din urmărirea chipului cum au lucrat geniile mari, poate fi de folos, cruţând o mulţime de greşale şi de neajunsuri, ba chiar de nenorociri. Apoi se ştie bine că nu avem nevoie numai de descoperiri geniale, care să deschiză drumuri nouă de tot, ci omenirea poate trage foloase mari şi din mai multe născociri şi descoperiri mici din îmbunătăţiri şi uşurări în felul de-a lucră sau în maşini. O descoperire sau o născocire care cruţă o pară di’ntr’un leu, întrebuinţată la agricultură sau Ia industrii, în cari se mânuesc milioane şi sute de milioane înseamnă foarte mult într’un an, dar încă în zeci de ani! Iată acum altă istorie a Englezului Josuah Wedgwood, olar de rând, care nu numai c’a ajuns el însu-şi om bogat, dar şi-a înzestrat patria c’o industrie, care dă câştig la mii şi mii de inşi şi e una din cele cu care această ţeară se făleşte. Josuah Wedgwood eră orfan, fiiul unui olar sărac, învârtitor de roată. Olăria engleză eră în cea mai proastă stare. Olăria engleză puteă sluji numai pentru cele mai de rând întrebuinţări. Şi nici măcar nu se fabrică în câtime îndestulătoare ci aduceă din Olanda şi Germania. Porţelan se aduceă din China şi în parte din Germania, dar numai pentru bogaţi. Cel făcut în Anglia eră nu se poate mai prost: eră âşă de moale că se puteăzgâriă cu vârful cuţitului. Oalele de rând erau nespus de proaste şi nici măcar negoţul cu ele nu eră bine pus la cale; le vindeau olarii singuri, pe la bâlciuri, sau trimeteau pe cine-vă din familie de le desfăceau. www.dacaromamca.ro ALBINA 1603 Josuah Wedgwood era şi el ca ori care din aceşti olari săraci şi mulţi ani a învârtit roata şi a făcut ca toţi semenii săi, nici bune nici mai rele. A dat înse peste el vărsatul, pe atunci boală rea foarte, în cât a trebuit să i se taie piciorul stâng dela genunchii!, de oarece se cangrenisise. Aşa dar iată-1 pe Josuali Wedgwood neînstare a mai învârti roata cu piciorul. A trebuit să-şi caute alt chip de-a se hrăni. A început a face podoabe de lut pentru clădiri, prâsele pentru cuţite, etc. El şi Harrison făceau prăsele destul de tari, cari semănau a fi de agat ori de bagă- N’a mers şi s’a apucat numai de ornamente de lut ars pentru clădiri. Cercetând mereu şi cu băgare de seamă ce-ar face să capete lucru cât mai bun, află că amestecând lutul cu năsip, se albia în cuptor la ardere. Astfel a descoperit acest amestec care a dat un avânt neaşteptat olăriei engleze! Wedgwood, s’a apucat de învăţat chemie şi desemn, a cercetat olăria etruscă şi a făcut tot felul de cercări spre a-şi îmbunătăţi materialul şi zmalţul. A luat lucrători şi în curând a înfiinţat satul, apoi orăşul Etruria, astă-zi centru mare industrial al Angliei. t Wedgwood a început cu doi strugari şi doi salahori, în curând înse, în darea de seamă ce-a* trimis Camerei engleze, a aretat că întrebuinţa 21000 de inşi, cari îşi câştigau hrana zilnică în fabrica sa afară de miile cari trăiau-de pe urma descoperirei lui, dar uu lucrând chiar la el. Astfel erau între aceştia, minerii cari lucrau la scoaterea câţi mei mari de cărbune trebuitor făbricei de oale. Wedgwood înse îşi dădea bine seamă că e încă la începutul trebei şi că se pot, de bună seamă, face descoperiri şi îmbunătăţiri însemnate. Poehlmann arată că se pot face averi şi cu descoperiri sau născociri mai neînsemnate. Născocitorul peniţei, zisă stilograf, a câştigat un milion de lei şi eră tânăr de tot. Născocitorul capacului de gumă ce se pune la creioanele ascuţite ca să nu li se rupă vârful, când stau în buzunar, a câştigat 50.000 lei. Cel care a născocit plăcile de metal ce se bat călcăele şi tălpile ghetelor, ca sa le apere de roadere, a câştigat 7.500.000 de lei. Un preot a mai născocit o bucată de gumă, de care leagă o păpuşe şi-o face să facă tot felul de mişcări. S’a ales cu venit de 10.000 de lei pe septămână pe timp de 15 ani, cât ţine patenta. Nascocitori 'de patine cu roţiţe sunt vreo opt. A câştigat www.dacoromaiiicajx) 1604 ALBINA fie-care pentru a sa, câte 2.500.000—5.000.000 de lei. Născocitorul maimuţei care se caţără pe hăţ a avut timp 15 ani câte 225.000 de lei pe an. Cel care a născocit o maşiniiţă de pus aţa’n ac şi-a vândut drepturile cu 250.000 de lei; iar fabricantul a câştigat 75 de milioane de lei. Născocitorul vârfurilor de aramă la ghetele copilăreşti a câştigat numai puţin de 10.000.000 de lei. Din ciobotar sărac, a ajuns milionar! Torcând (De pe un tablou al Iui N. Griţrorescu). www.dacoromamca.ro ALBINA 1605 INFQRMAŢIUNI Ni se comunică din partea. Ministerului de Agricultură şi Domenii, că în jnrnl acelui palat furnică o sumedenie de samsari cări iau pe locuitorii cari au afaceri aci şi îi duc la diferiţi indivizi, din cari mulţi vor fi certaţi eu justiţia, cari laudandu-se cu concursul funcţionarilor din Minister, determină pe cei interesaţi a le da sume de bani pentru aranjarea treburilor lor. Mai mult încă, îndrăzneala unor asemenea oameni merge până acolo încât aşteaptă pe locuitori chiar *în gara de nord de unde îi iau în primire. Ministerul crede de a sa datorie a atrage atenţiunea tuturor celor ce au afaceri la acel departament, şi în special atrage atenţiunea locuitorilor săteni ca să nu dea crşzământ nici unor promisiuni ce li se vor face, fiindcă toţi funcţionalii Ministerului sunt obligaţi şi conştienţi de datoria ce o au de a da explicaţiuni tuturor celor ce li se adresează cu diferite cereţi, caii privesc atribuţiunile Acestui Minister şi a aplică legile pentru toţi fără deosebire de persoane. GHICITOAR E Unde e vânătorul? ■» Nu vă speriaţi! Nu l-a mâneai leul. Căutaţi-1. www.dacoramamca.ro ,1X30^ ALBINA Buba buricului Ja miei Mulţi miei născuţi în murdării, în.oierii pline cu băligar, nu se lecuesc la buric după ruperea lui. Atunci se întâmplă ca îndreptul buricului să se facă o rană cu umflătura părţilor dinprejur, care se arată calde-şi dureroase. Din rană se scurge puroiu lipicios, sau cenuşiu şi cu miros urât. Mielul se arată slab, lâncezeşte, încetează de a mai mânca, are ieşire afară; el moare mai în totdeauna, câte odată în .o zi două, alte ori în câteva zile, rar*se întâmplă sa se vindice. Pentru a se feri mieii de buba buricului, se va îngriji ca oile să fete în oierii curate, pe aşternuturi proaspete. Buba se va spălă des cu ceai de muşeţel, cu acid boric 3% căldicel, ceai de pelin, rimă; de o mai putem spălă cu apă cu creolină sau cu acid fenic. Carnea mieilor cari s’au tăiat fiind bolnavi de.buric, nu qste sănătoasă, putând îmbolnăvi pe oamenii cari se hrănesc eu ea; din cele mai multe ori produce, intoxicaţie. (Veterinarul). B I B L ! O GR A F I E 4 apărut revista literară şi artistică „Luceafărul", No. 18, 1911, cu următorul sumar bogat şi variat: Oct. G. Tăslăuanu, Serbările din Illaj; Şt. O. Iosif, Cântăreţul. Trec nopţile... Nopţi de veghe (poezii); Ion Gorun, „Permis liber!'1; I. N. Pârvulescu, Bunicul (poezie); , * , Andreiu Bârseanu.; O. Rotică, Venus înaintea lui Paris (poezie); Victor Eftimiu, Ispas: Alice Găliigăru. Strofe pentru amurg (poezie); ,*, Dr. VasileSuciu; E. Rodos, Hoţii; A. P. Bănăţeanul, Intr’o seara de toamnă. Cronică: Asoeiaţiunea în Maramureş (O. C. T) Producţiuni muzicale în Blaj (T. B.). Teatru în Blaj (Un Blăjan). Rivalitate surdă. Cultura naţională. Poetul Cotruş (E.) "f Badea Cârţan (I. -Agârbicoanu). Arta poporală din Austria. Monumentul lui Eminescu. Bibliografie. Tlustratiuni: 13 ilustraţiuni privitoare la adunarea, generală din Blaj. Andreiu Bârseauu. Dr. Vasile Suciu. SUPRAVEGHEAŢI COPIII! Copiii trebuese supraveghiaţi nu numai în orele de lucru, dar chiar şi când se recreiază, sau se joacă şi se cred nesupraveghiaţi. Această supraveghere e necesare şi când se adună fetiţele la joc, vorbă sau lucru. Multe trăsături ale caracterelor se descouer abia în aceste ore, când copiii se cred cu totul liberi. Luând la timp măsurile necesare, îi ferim de rău. (Calendarul Leonte). www.dacoromamca.ro ALBINA 1607 „5TEHUH" Societatea „Steaua“ lucrează pentru întinderea învăţăturii îp^ popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului si ideii naţionale romane In acest scop publică şi o bibliotecă populară, din care au apărut până acum următoarele cărticele e câte 20 bani: No. 1. Din Ţara Basarabilor de G. Coşbuc — un rezumat al Istoriei noastre naţionale, dela colonizarea Dacilor până Ia Războiul pentrurneatârnare din 1877—78. No. 2. Foloasele învăţăturii^ de P. Dulfu — o descriere a stării de azi a sătenilor noştri în asemănare cu a celor din ţările apusene şi mijloacele de îndreptare. No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Th. D. Speranţia — o povestire morală şi instructivă. No. 4. Grădina de legume, de loan Hăşeganu — tratat de grăjdinărie. No. 5. Medicul poporului, partea I, de Di\ 1. Felix — poveţe practice de higienă. No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Dutescu-Duţu — spicuiri din Istoria şi Literatura naţională, cu îndemnuri pentru săteni ia învăţătură. No. 7. Medicul poporului, partea II, de Dr. 1. Fellx — poveţe pentru păstrarea sănătăţii. No. 8. Biserică Ortodoxă Română, de I. Michălcescu şi Victor Puiu — ex-plicaţiuni asupra slujbei bisericeşti şi a picturilor morale din Biserică. No. 9. Ştefan-cel-Mare, de Alex. Lepădatu — povestire populară a faptelor şi răsboaelor purtate de Marele Domn al Moldovei. No. 10. Ce se poate învăţă dela un drum lung, de Dr. I. Simionescu — povestiri însoţite de exemple din viaţa sătenilor din ţări străine, spre a folosi ca pilde ţăranilor noştri. No. 1î. Comoara Dorobanţului, de Mlhail Sadoveanu — pildă despre un om rău nărăvit şi stricat’din cauza beţiei, care, în urma unor întâmplări, s’a îndreptat pe calea cea bună, devenind, un gospodar de frunte în satul său. No. 12. La Răscruci, de I. Slavici — povestire morală cu pilde cum trfe-bue să se poarte omul In societate şi cum să iubească pe Dumnezeu. ^No. 13. Domnul Tudor din Vladimiri, de N. lorga — schiţă biografică amănunţită despre Tudor Vladimirescu. No. 14. Pământiii şi Ţara noastră, de Aldem — o schiţă geografică şi economică a României. No. M5; Românii de peste Carpaţi, de I. Russu Şirianu — studiu statistic. No. 16. Romanii şi Dacii, de Dr. I. Lupaş — povestire populară, despre luptele dintre Romani şi Daci şi despre obârşia şi alcătuirea poporului românesc. No. 17. Satul Gribiţa, de N. Rădulescu-Niger — poveţe despre agricultura şi gospodăria sătenilor. No. 18. Cum ne putem feri de boalele molipsitoare, de Doctorul Urechiă— lămuriri şi sfaturi folositoare şi trebuitoare tuturor pentru buna îngrijire şi păstrarea sănătăţii. No. 19. Superstiţiunile păgubitoare ale poporului nostru, de George Coşbuc. No. 20. Antim Ivireanul, de N. Dobrescu — schiţă despre viaţa acestui vlădică, care a fost unul din cei mai însemnaţi, de cari am avut parte în trecut. , No. 21. Cântece voiniceşti şi ostăşeşti, alese din colecţiile culese de d-nii învăţători Rădutescu-Codin, St. Tuţescu şi S. T. Kirileanu. No. 22 Amintiri şi schiţe. de Em. Gârleanu. www.dacOTomanicajo 1608 ALBINA Societatea a scos şi următoarele 5 tablouri în culori, executate artistic pe nartie cromo: Bani Portretul M. S. Regelui României ... . . 0.50 » « „ Reginei României....................0.50 * A. S. R. Principelui Ferdinand .... 0.50 ; „ „ Principesei Marja .............0.50 „ lui Ştefan cel Mare, .Domnul Moldovei . . . 0.50 Administraţia publicaţiunilor este la librâriaC. Sfetea, Bucureşti, piaţa Sf. Gheorghe, iar pentru cererile de înscriere ca membri, a se adresă d-lui Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fiecare membru este îndatorat ca, în cel dintâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. in schimb fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele sau tablourile publicate de societate anual. Comitetul: Preşedinte, Ion Kallnderu, Administrator al Domeniului Coroanei,- Membru al Academiei Române— Vice-Preşedinte: I, Procopie-Dimitrescu, Mare proprietar, fost Primar al Capitalei. — Administrator-casier, Spiru C. Haret, Membru al Academiei Române, fost Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii.—Membrii: M. Vlădescu, Profesor universitar, fost Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii. — Petre Gârbovi cea nu, Profesor, fost Administrator al Cassei Bisericii. — Const. Banu, Profesor, fost Deputat. — Cristu S. oescu. Profesor, fost Administrator al Cassei Şcoa-telor. — Pompiliu Ellade, Profesor Universitar, fost Director al Teatrelor Secretar: Alex. Lepădatu, Secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice, Membru corespondent al Academiei Române. — Cenzori: Const. Alexan-drescu, fost Inspector Şcolar. — Păr. C. lonescu, Profesor. Membrii înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare) E. Gambara (Loco), 2 lei; G. Faruboscki (Loco), 2 lei; Const. Pascali (Loco), 2 lei; Ing. Iancu Pascu (Loco), 4 lei, Ing. C. L Flachs (Loco), 2 lei; Şt. Dancu (Loco), 2 lei; Fr. Isorck (Loco), 2 Iei; B. C. Pascu (Ilfov), 1 leii; Al. Pârvulescu (Ilfov), I leu; V. Al. Pârvulescu (Ilfov), 1 leu; R. P. Popescu (Ilfov), 1 leu; Gh. N. Costescu (Loco), 5 lei; Ei. D. Poenaru (Loco), 5 lei; I. Ciuciu (T.-Severin), 2 lei; C. Stanculescu (T.-Severin), 2 lei; Al. Popescu (T.-Severin), 2 lei; H. Şteinberg (Loco), 10 lei; O. Başturescu (Loco), 2 lei; V. G. Deaeonescu (Bârlad), 5 lei; C. Fil'ip (Bârlad), 1 leu; Ioan Zaharia (Bârlad), 1 len; Teodor Vasilian (Bârlad), 1 leu; Gheorghe I. Giughină (Bârlad), 1 leu; Ioan Şt. Popescu (Bârlad), 1 leu; Vasile T. Bănea (Bârlad), 1 leu; N. N. Iancu (Bârlad) 2 lei; T. Rotaru (Bârlad), 1 leu: I. I. Ifrim (Bârlad), 1 leu; D. P. Sârbu (Bârlad), 1 leu: El. Bote?. Diculescu (Bârlad), 1 leu; EL Pogonat (Bârlad), 1 leu;G. Mihalcea (Bârlad), 1 leu; losif Ianculescu (Dolj), 1 leu; D. Enatescu (Dolj); 1 leu; Ioan Bassa (Dolj), 1 leu; C. C. Mateescu (Dolj), 1 leu; C. Mirescn (Dolj), 1 leu; G. M. Băs&van (Dolj). 1 leu; Constantin eseu Niculae (Curtea-de-Argeş j, 5 lei; Gheorghe Bădoiu (Curtea-de-Argeş), 2 lei; Ştefan Dobrescu (Curtea-de-Argeş), 2 lei; Alliu Bilvus (Curtea-de-Argeş), 2 lei; Th. Ionescu (Curtea-de-Argeş), 5 lei; losif Stanescu (Curtea-de-Argeş), 2 lei; Protosinghel Dionisie Alexiu (Curtea-de-Argeş), 3 lei; G. Aliehs (Curtea-de-Argeş), 2 lei; D. M. Demetrescu (Curtea-de-Argeş). 2 lei; Ştefania TJsturoiu (Constanţa), 1 leu; Ioan C. Popovici (Constanţa), 2 Iei; Gh. Lîtpuşneanu (Constanţa), 1 leu; Pr. Gh. Preotescu (Constanţa), 1 leu; Dumitru R. Rusu (Constanţa), 1 leu; Maria D. Rusu (Constanţa), 1 leu; Alex, Runila (Constanţa), 2 lei; Vaide Helgiu (Constanţa), 1 leu; Luereţia V. Helgiu (Constanţa). 1 leu; Lncia A. Spirilotti (Constanţa), 1 leu; Eug. Zamfirescu (Constanţa), 1 leu; Şt. Popescu (Constanţa), X leu; I. Voiculeţ (Constanţa) 1 leu; Gh. Simionescu (Loco), 2 lei; A. S. Segall (Loco), 2 lei; Roşa Segall (Loco 2 lei; Iosef Bruna R. (Loco) 2 lei; M. Beck (Loco), 2 lei; C. Dulberger (Loco), 2 lei, Em. Lechten-stein (Loco), 2 lei; A. I. Torceanu (Loco), 2 lei. , (Ya urma). www.dacoromamcajo MINISTERUL FINANŢELOR DIRECŢIUNEA CONTABILITĂŢII-GENERALE A STATULUI Şl A DATORIEI PUBLICE Tablou de numerile titlurilor de rentă 4% amortibilă din 1905, împrumutul de 100.000.000 lei, eşite la sorţi la tragerile precedente şi neprezentate la rambursare până la 18 lume {1 Iulie) 1911 Titluri a 500 lei No. titlurilor l Data ieşirii la sorţi U O O «-£ 3 Data ieşirii la sorţi No. titlurilor Data ieşirii la sorţi No. titlurilor Data ieşirii la sorţi I Luna Anul Luna 3 c < ] Luna Anul Luna Anul 11912 Dccemv. 1910 1853’ Decern v. 1910 22672| Iunie 1910 41796 Iunie 19l0 11913 18552] 22673 * r 41797 11914 18553. 22674. 41799 11915 18554' 22675 4! 800 11916 18555 24361 43245 Llecemv. 1909 13461 18556 „ 24366 43246 13462 18560 „ 24367 „ 41274 Iunie 13463 18614 lume 24378 n 44275 13464 18645 24379 _ 45741 Decemv. 1910 13465 t 18646 26561 Dccemv. 45742 13166 18647 26570 * 45743 _ 13467 186111 26578 45744 13468 18649 „ 27117 r 45748 13469 18652 30786 19 *H 45749 13475 18655 32486 Iunie 1910 45750 13477 » 19009 Decemv. 1909 32764 Decemv'. „ 45751 134711 19010 32767 „ 4575'- 1347° 19011 32774 ■„ 45753 13484 19077 1 u n io. 32775 r „ 45754 14241 9 I9078 32776 45755 14242 19079 3278C 45756 14243 1908(1 1 • „ 32852 Iunie 45757 14244 20301 Decemv. 1910 32854 45758 14253 * 20302 „ 32858 . 45759 „ 14254 n 20303 33822 „ r 45760 n 14255 20304 33835 45881 Iunie 1909 14256 20305 _ 33881 Decemv. 45882 15301 20307 _ 35347 Iunie r 46874 Decemv. „ 15303 2030Î - 36022 Decemv. 1909 46875 15304 - 20309 39252 1910 48062 > I908 15306 : 20310 , 39253 48063 . * 18101 ] 1908 30311 r 39254 „ 48064 , 18544! 1910 ! 20312 . 39255 r „ 48065 „ 18545 . 20313 u 41788 Iunie 4806C " 18546 - 203U - - ,, 41789 * „ 48067 . 18547 . 20315 • 41790 48819 1909 18544 i » 2031S • 4179- . 4882C , 18549 22669 Iunie „ 41792 1 . ■ 54374 Iunie 1910 18550 II , . „ i La administraţia noastră din strada Mântuleasa No. 9, se găsesc de vânzare noile programe intrate în vigoare dela 20 Septemvrie 1910 cu următoarele preţuri: 1. Progr. anual, a şc. norm. "fie învăţ, şi învăţătoare . lei 2,20 2. Programa analitică a şcoalelor urbane................» 1,20 3. » » » rurale.................» 1,20 Luate din administraţie, se scade 20 bani ţiorto. www.dacoromamca.ro THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED ^Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra Lachlan Machintosh Rate . , 6. I. Goschen............ , Vicontele Duncannon ... , E. W. H. Barry........... Robert Hamilton Lang . . „ Demetre de Frank . . . • Viena P. Naville................... Paris Ad.‘ Vernes.............. Directori: { C. A. Stolz E. E. Goodwin. Censori: loan Kallnderu, Demetru loao •hika şl Arthur Green. Sediul social: londra 6 Creta Wlncheeterstreef. Sucursala: Bucureşti, Piaţa Sf. Gheorghe. „NAŢIONALA11 SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, Risuiştl Capital în acţiuni întreg vărsat ta aur.............Lei 2.000.000 Fonduri de rezervă compuse din prime şi daune.............. 3.955:688.76 Idem format din capital şi alte rezerve „ 1.075.842.60 Total în aur , 7.052.531.3^ Daune plătite . . . „ 33.000.000 Vice-preşedinte, A. Băicolanu. Dir. general, E. firunwald. „NAŢIONALA** asigură contra in-cediului, a „grindinei**, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite in toate combinaţiunile obişnuite ca: „cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă**. Sediul social In palatul Soc. din str. Doamnei No. 12, Bucureşti. Repres. generală în Buc. str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară. A apărut în editura librăriei C. Sfetea: Metodica învăţământului primar, scrisă de d-nii Florian Cristescu şi Ion Gk. Bratu, institutori, cu o scrisoare a d-lui P. I)ulfu. Cartea conţine teorie şi planuri de lecţiuni practice din toate obiectele de studiu şi se află de vânzare la principalele librării din Capitală şi provincie. Preţul 6 lei. Pentru d-nii învăţători cari comandă^ cărţi de şcoală la librăria C. Sfetea, cartea se vinde numai cu 4 lei şi 50 bani. 3-10 Către abonaţii noştri Au trecut dejâ unsprezece luni din al Xl'V-lea an. Rugăm dar pe prietenii noştri să ne trimită prin mandat poştal costul abonamentului. Ii mai rugăm să stărue a face noi abonaţi, încunoştiinţând pe cei ce ar dori să se aboneze că vor primi revista, numai dacă vor trimete odată cu cererea de abonament şi costul abonamentului de lei 5 pe an. Reamintim prietenilor şi abonaţilor noştri, că cine ne face cel puţin cinci abonaţi din nou, pentru anul curent, şi trimete banii odată cu numele lor, are dreptul la un abonament gratuit, fie pentru biblioteca şcolii, fie pentru parohie, cerc literar, etc. Pentru elevii şi absolvenţii de şcoli primare din comunele rurale, reducem abonamentul la patru (4) lei pe an, fie că se abonează unul singur, fie o grupă de mai mulţi inşi Ia un abonament. Cererea de abonament în acest caz trebue făcută prin dirigintele şcolii, prin preot sau prin notar. Noii abonaţi cari ar dori să aibă revista dela începutul anului, să arate aceasta pe cotorul mandatului prin care trimit banii. In tot cazul, cererea de abonament trebue neapărat însoţită de plată, altfel nu se va satisface. Abonamentele se fac şi se plătesc numai pe un an întreg. Regularitatea cu cari de 14 ani aparem, bogatul material ce am publicat în acest timp şi numărul cel mare de ilustraţiuni ce dăm în fiecare număr, sunt o garanţie că revista este aşezată pe baze solide şi că se bucură de sprijinul şi de încrederea tuturor. ADMINISTRAŢIA. www.dacoromamcajo ACTIVITATEA SOCIALĂ A PREOŢILOR ŞI ÎNVĂŢĂTORILOR DIN MONOGRAFIA COMUNEI JORĂSTI (JUD. COVURLUIU). VII Biserici. Cult. Starea morală Creştinismul e adus la noi odată cu naşterea noastră ca popor şi el a fost primul factor care a adăpostit multă-puţină carte a Tremilor bătrâne, despre care ne vorbesc sfintele scripturi naţionale. Cum se făcea undeva un sat, trebuia să Se facă şi o biserică în care să sa strângă oamenii, ca împreună cu preotul lor, aşa cum s’a întâmplat, să ridice glas la Dumnezeu. De aceea, pun şi facerea primelor locaşuri de închinare nu mult după închegarea unei aşezări de creştini cum am văzut mai sus, şi despre cele 2 biserici cari au fost, şi astăzi nu mai sunt. Cea de a treia biserică şi următoarele ne preocupă în cele ce urmează: Biserica Şf. Trei Ierarhi este zidită în anul 1816 de către Medelnicerul * 2), Vasile Cernat, căreia Jorăştenii îi arendase moşia lor răzăşească; iar în schimbul arenzei el să le facă o biserică. Nu găsesc actul de fondaţie, dar o însemnare din Sf. Evanghelie dela ') Comp. N. lorga „Neamul Bomânesc11 Anul II, pag. 33 şi Introducerea Istoriei Bisericeşti. 2) Era Medelnice.r şi un Căminar cum credeam multă vreme şi cum s’a şi scris (Moise N. Pacu. Cartea j. Covnrlni şi Ec. Cili. Popescu. Darea de seamă, pag. 113J. Căminar era fratele său, Nicolaehi, cu care Jorăştii au avut mai multe afaceri, şi care-şi va fi lăsat boeria sa legată şi de numele fratelui său Vasile. Un act, pe care-1 am într’o copie trasă de mine, din anul 1816, în care Cernat cere dreptate Domnitorului asupra unei făşii de moşie ce o ţinea un Carabet Armean, poartă iscălitura '.“Prea plecată (slugă): medelnicer Vasile Cernat. 13306 www.dacaramamca.ro 1610 ALBINA Buda, (1812), care se păstrează între cărţile' de ritual ale bisericei ;şpune: „Această sfântă Evanghelie | este cumpărată de mine f vornicul Vasile Fulger ot (= din) Băneasa în 30 lei I den târgul Eşilor I şi am dat-o la sfânta | biserică dela Jorăşti la hramul Sfinţilor i Trei Arherei: Vasile cel Mare Grigore Bogoslov j şi Ioan Zla-taost, ce să începe zidire acum | la un anul 1816, Gen. 3 ca sa fie la ce(a) sfântă bisărică | spre pomenire | şi petrecere cum se va ţine bodoranei (= în veci). Vasile Fulger. ..“ Şi o altă iscălitură poate a soţiei lui. Biserica de fapt s7a început a se zidi vara şi toamna urmă să i să facă sfinţirea. Cernat aşa se împăcase cu oamenii. Şi meşterii întârziau făcând floricele, struguraşi de poame şi frunze sculptate la uşorii uşei pentru care motiv au luat straşnică ocara, şi poate chiar bătaie, dela boier. Poate că s’a sfinţit în ziua de 3 Decemvrie 18i6, cum rezultă din notiţa de mai sus, când Fulger va fi donat, în ziua sfinţirei, Evanghelia cumpărată dela Iaşi. Clădirea ei, din paiante şi vălătuci puse pe groase tălpi de lemn, se înălţă pe locul răzăşesc al unuia Parmaxis Buţurca. Sfinţirea se faceâ de către protopopul Gheorghe Avram, care eră de-servent la biserica Vovidenia din Galaţi*) cu binecuvântarea episcopului de Roman, Gherasim Clipa. Cel dintâiu deservent al bisericei a fost: 1). Preotul Gheorghe Violacuy fost vre-o nouă luni la biserica Sf. împăraţi de pe vale. Eră de loc din Pănăşeşti, lângă Aldeşţi. Rânduiala preoţească învăţase la schitul din Pănăşeşti. După el urmează: 2. Preotul Ionită Gociu, de loc din Ghibărţeni, şi 3. Ioan Ghimes, care eră din Jorăşti. Aceşti 2 preoţi au slujit amândoi până ce vin şi preoţii: 4. Ion Bugeac, şi 5. N. Şelaru, care-i hirotonosit de Meletie Brandaburul, Episcopul Romanului, de care atârnă bisericeşte Covurluiul. In pari-cenia acestui preot, care este în posesia mea acum, nu se vede condiţia culturală, ci numai vrednicia morală, pe care a arătat-o faţă de Gheorghe Hraistă, duhovnicul episcopiei. Pancenia poartă data de 7 Decemvrie 1829 şi, din o notiţă scrisă în dosul ei, se vede că titularul ştiă carte scrisă. In timpul acestui preot se aduce, la 1830, *) Econ. Gh. Popescu op. citat pag;. 36, www.dacoromamc&io A.LBINA. 1611 actualul clopot, care nu are pe el decât ciiipul Maicei Domnului. 14 ani biserica a stat numai cu o toacă de lemn. In timpul acestor 2 înainte şi după ÎNTREBUINŢAREA CREMEI şi PUDREI „FLORA* Atelierele SOCEC & O. Bucureşti www.dacoromamcajo