Anul XIV
11 Septemvrie 1911
43114
Redacţia şi Administratwwwidaenimimanica.»to. 9. — Bucureşti
f' Anul XIV
Na. 50
11 Septemvrie 1911
ALBINA
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALINDERU, P. Gârboviceanu, G. CoşJjuc, Gen. P. V. Năsturel, Gh. Adamescu, I. Otescu, P. Dulfu, V. S. Moga, N. Nicolaescu, Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă
□
Abonamentul în ţară pe an . . lei 5 „	„	» t> luni ,, 3
Abonam. în străinătate pe an lei 8 Un număr......................15 bani
Pentru anuneiuri 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublicate se ard
Redacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate.
SUMARUL:
I. P. S. Pimen, Circulară către .preoţi eu privire la holeră.
Sofia Nădejde, Busuiocul.
Dr. D. Paşcanu, Cauzele generale ale tuturor boalelor,
Artur Gorovei, Legile ţării: Donaţiuno.
Dr. Lux, Holera.
N. Nicolaescu şi Gr. Teodossiu, Istorioare şi versuri pentru copii.
L. Tolstoi (trad. Gr. C.), Judecătorul cel iscusit.
I. Dragoslav, Povestea stânjinelului.
Serbările Ligei.
Informaţia ni.
Bibliografie.
ILUSTEAŢIUNI:
Vedere din Bucureşti: Hotel Bulevard.
In crâng, de pe un tablou de N. Griţjorescu.
PAGINA GLUMEAŢĂ:
Vânătoarea eu şoimi. (Ou 4 ilustmţiuni).
ACTIVITATEA SOCIALĂ A PREOŢILOR ŞI ÎNVĂŢĂTORILOR:
Cruţarea în şcoală.
N. I. Popescu, Albinăritul, cuvântare.
I. A. Braţ, Despre sericicultură.
Cooperativele de lăpfărie în Franţa. (După Curierul Băncilor populare). Cronica: Serbare populară.

www.dacoromamca.ro
Starea sănătăţii poporului nostru e ameninţată; viaţa lui e primejduită!
Holera, această boală de al căreia nume ne îngrozim, după ce a bântuit prin multe oraşe şi sate din ţările vecine, sunt acum câteva zile de când a intrat în ţară la noi.
Brăitiţa, e satul de lângă portul Brăila, unde holera de dg,ta asta s’a ivit şi a făcut cele dintâi victime omeneşti.
In faţa acestei primejdii, ce ne ameninţă, lumea,noastră a rămas îngrijorată.
Guvermâ, prin corpul medical, condus de serviciul sanitar al ţării, îşi dă toată silinţa că această boală să nu prindă rădăcini şi jertfele omeneşti să fie cât mai puţine.
Şi dacă sf. noastră Biserică, prin preoţii ei în toată vre mea să roagă lui Dumnezeu pentru bună starea poporului şi pentru paza sănătăţii lui, apoi, aceasta cuvine-se să o facă preoţii noştri mai ales acum, când, sănătatea poporului e primejduită şi viaţa lui e ameninţată.
Nimeni n’are ocazia de a face mai mari servicii poporului în aşa împrejurări ca preoţimea.
Pe lângă rugăciunile ce trebue să înalţe către Dumnezeu — care singur are Atotputernicia de a feri lumea de primejdii, apoi, preotul, să cade ca atât în biserică cum şi afară, să sfătuiască pe păstoriţii lui, de-a urmă cu cea mai mare sfinţenie sfaturile date de către medici şi ceilalţi agenţi însărcinaţi cu paza sănătăţii publice, iar când s’ar întâmplă vreun caz bănuitor va aviză imediat autorităţile în drept.
Preotul va ţine casa sa într’o desăvârşita curăţenie şi va merge fără preget din casă în casă, pe la toţi sătenii sau poporanii săi, observând cu toată luarea aminte starea de curăţenie / atât a casei şi gospodăriei cât şi a copiilor şi a .celorlalţi oameni vârstnici.
Nu se va da la o parte de-a face obs&rvaţiuni acolo unde va fi nevoe, şi nu va cruţă pe nimeni de-a arătă urmările primejdioase care ies din o viaţă neregulată şi din o gospodărie murdară.
www.dacoramamca.ro
1538
ALBINA
Pe deplin convins că fiecare din CucerniciUe Voastre vă daţi bine seama de pericolul ce ameninţă ţara şi de folosul ce puteţi aduce prin poveţele şi sfaturile ce veţi da poporului în această grea împrejurare, vă invităm să vă conformaţi dis-posiţiunilor luate, şi cu toată iubirea să vă îngrijiţi pentru buna stare a poporului şi pentru paza sănătăţii lui de primejdioasa boală a holerei, de care bunul Dumnezeu să ne ferească!
Primiţi Cucernicg ale noastre arhipastorale bine-cuvân-tari şi dorinţă de tot binele.
P I M E N
Mitropolitul Moldovei şi Sucevei
BUSUIOCUL
Pe vremi şi florile vorbeau, ne spun bătrânii, dar nu cuvinte aspre, ci şoapte gingaşe, isoane dulci ca apele cristalului scăldat în lumină îngânau foitele vii.
mtr'un amurg, când soarele lumină alte lumi şi în locu-i resărise Luna— bălaea crăeasă, dătătoare de linişte şi pace, se înnalţă un freamăt dulce, un viers îngeresc— florile ţineau sfat: care din ele să aibă întâietate. Unele blânde, supuse; altele, semeţe, cu năzuinţi trufaşe.
Crinul alb face domol:
«Oricât ne-am certă în de noi, vorbă zadarnică. Să ne aretăm îndreptările la Soarea-Soarelui, înţeleaptă cum e, va hotărî cine-i mai vrednic.»
Au început florile, rând pe rând, să-şi arate fala numelui şi însuşirile alese.
Naltă, mândră, încununată de foi galbene strălucitoare, cu mijlocul catifelat stropit de pulbere aurie, luminată, şi frumoasă, ascultă, Soarea-Soarelui şoaptele gingaşe.
Veniră Ghiocelul cu Dediţeii şi Viorelele sinilii, povestind cu glas abia desmorţit.
«Da, zice Ghiocelul, «prin crivăţ şi ger, prin viscol şi zăpadă resărim şi creştem. Crainici credincioşi, aducem bucurie inimilor desnădăjduite de cruzimea Ernei. înfruntăm nemeţi şi îngheţ. Ades o zi, un ceas, ne dăinueşte viaţa şi cădem supt bruma Nopţei, n’avem parte de-o rază, de-o sărutare caldă a Soarelui. A doua zi alţi vestitori fără teamă ne iau locul»!
Lăcrămioarele sfioase îngână şi ele:
«înflorim şi ne stingem în luna cea mai frumoasă, suntem icoana durerei. Nu voim mărire, ci să remanem ce Maica Domnului ne-a menit: Prinos al suferinţelor nemân-
găiate»!
Vine şi Trandafirul mândru.
www.dacoromamca.ro
ALHINA
1539
«Frumos ca florile din basme ţin nestins focul dragostei» ! zice scurt şi trufaş.
Crinul şopteşte cu glas de înger.
«Vestmântul mi-i alb ca neaua, străin de orice patimă. JNevinovăţie mi-i al doilea nume.»
Se părândă florile semeţe. Buna demineaţa prietenoasă şi veselă, Văzdoagă învoaltă, aurie; Conduraşul răsfăţat, mirositor; Gherghina roşie para focului; Mintă posomorită; Lemnul Domnului. Rosmarinul cu foi mărunte, Calăpărul cu frunza-i • falnică, urmat de tot alaiul florilor, cerând fiecare să fie aleasă între aleşi.
La urmă Busuiocul, cu floricica lui albă, pitită între foi, gîăsueşte plin de cucernicie:
«Ce-aşi putea spune, dreaptă judecătoare, în faţa atâtor Hori mândre, alese şi neîntrecute? Nu sânt nici vre-un făt frumos din basme, nici alte vrednicii nu-mi ştiu să am. Mă cunosc, menit din neam-străneam să mângâiu suferinţi, să alung dureri. Stropind cu apă sfântă întăresc sufletele desnădăjduite, le curăţ de păcate, îndreptându-le pe calea mai bună. Urez bună venire pruncului nou născut pe lume; mângâiu pe ce-i gata pentru drumul de veci şi neîntor. Pe vremi am răcorit cu apă mirositoare faţa Mântuitorului aprinsă de chinuri!»
«Tu Busuioc sfânt fii împăratul nostru!» zise Soarea Soarelui, plecându-se cu evlavie înaintea lui».
Sofia Nădejde.
VEDERI DIW BUCUREŞTI
www.dacoramanica.ro
1540	ALBINA
Cauzele generale ale tuturor boalelor
Dacă ne întrebăm, pentru ce mor la noi aşâ de mulţi înainte de vreme, şi pentru ce sunt atât de numeroşi acei cari deşi trăesc, dar sunt ca vai de ei: slabi, piperniciţi şi bolnăvicioşi, aşâ că prin unele locuri abea se pot recrută 50°/o pentru armată? Cel dintâi răspuns ce se poate da este: neştiinţa,
Din neştiinţă se căsătoreşte sifiliticul fără să fi urmat un tratament complect pentru boala sa şi nenoroceşte astfel pe soţia şi pe copiii săi, dându-le boala.
Din neştiinţă scuipă ofticosul pe jos, în loc să scuipe în scuipătoare sau, în lipsă, într’o batistă, care să se dezinfecteze, ori să se clocotiască cu leşie... şi scuipatul său uscat şi prefăcut în pulbere molipseşte lumea prin miile şi milioanele de microbi — seminţe de oftică —ce conţine.
Din neştiinţă nu se îngrijesc copiii mici aşâ cum trebue, nu se declară chiar dela început boalele molipsitoare şi nu se deosebesc îndată cei bolnavi de cei sănătoşi... şi mor la noi copiii cu nemiluita!
Din neştiinţă zace omul dela câmp de friguri tocmai în vremea muncii, când să câştige şi el un ban, iar ^copiii se ofilesc şi se umflă la burtă, ’de nu mai sunt oameni toată vieaţa lor!.. şi doar ar trebui s’o ştie toţi, că frigurile se vindeca cu chinină, luată timp de 8 zile, câte 1 gram cu 6 ceasuri înainte de a începe frigurile, iar pentru a se apără să nu mai se îmbolnăviască de friguri, atât cei cari au mai zăcut cât şi cei cari n’au zăcut, iau câte 1 gram de chinină pe săptămână, în lunele de vară, când bântue, frigurile. Copiii — bine înţeles — iau mai puţin: cei de 10 ani doza pe jumătate, iar ceilalţi mai mici, câte 10 centigramede an.
Din neştiinţă şi din sărăcie, unită şi cu beţie, capătă omul pelagră — jupuială — boală care duce până la nebunie şi moarte prin urdinare sau chiar spânzurare!...
Şi sunt mai bine de 100 de mii “de aceşti nenorociţi în ţară la noi, cari nu ştiu că mămăliga din mălai stricat unită cu rachiul şi cu traiul rău le dă jupuială.
Din neştiinţă şi din bogăţie — din prea multă îmbuibare n mâncări şi în desfătări, fără mişcare — ajung cei mai
www.dacoromamcajo
Al.BINA
1541
mulţi din oamenii cu stare artritici — gutoşi, buboşi, cu hemoroizi (trânji), cu boli de gât şi de stomac, cu astm (înecâciuni) şi tuse rebele, cu anevrisme, îngroşarea artereler, îngrăşarea inimei şi moarte subită, cu ramolire la creer, hemoragie şi dambla, cu boli de rărunchi şi de ficat, cu piatră ori nisip la beşică şi la ficat, şi în sfârşit eu fel de fel de boli nervoase...
Şi tot din neştiinţă, vinovată, omul deşi, când i se strică ghiata, aleargă la cismar, când i se strică căruţa aleargă la fierar ori rotar, când însă i se strică cea mai minunată maşină, pe care numai Dumnezeu a putut s’o creeze — corpul omenesc — nu se duce la medic, care singur a învăţat cum se drege această maşină, ci se crede destoinic de a şi-o drege singur sau aleargă la babe şi la tot.felul de descântice.
Aşâ dar neştiinţa, care stă în fruntea tuturor cauzelor aducătoare de nenorociri, poate sta şi în fruntea cauzelor aducătoare de boală, căci numai dacă ştim dincotro vine răul, îl putem ocoli.
Şi acum iată şi cauzele boalelor:
Tot ce ne înconjoară ni e şi prieten şi duşman, după împrejurări şi iată cum:
1.	Aerul, care e aşâ de folositor, când e curat, că fără el nu putem trăi, când e stricat e dătător de boale.
Noi tragem în piept aerul pentru oxigenul său, care intră în sânge şi produce arderile încete din ţesuturile noasîre, combinându-se cu cărbunele şi dând căldura din trupul ■omenesc şi deci puterea, dar oxigenul acesta, dacă e prea mult, ori dacă e prea puţin, e vătămător şi aşâ se face că şi acei cari îs nevoiţi să lucreze în aer prea des şi cei cari se duc în aer prea rar, cum ar fi pe vârful munţilor, sufer de anumite boale şi tot aşâ se întâmplă şi când aerul e încărcat cu tot felul de miasme şi de pulberi cu sămânţe de boale ori cu jazuri otrăvitoare ce es atât din respiraţia omului şi a animalelor, cât şi din latrine şi gunoae în putrefacţie. De aceia bine zice românul: Cum ţi-i aerul aşâ ţi-i şi sănătatea
2.	Pământul ne ţine şi ne hrăneşte pe toţi, dar el poate pricinui şi boale prin necurăţeniile ce i le dăm noi şi el ni le dă înapoi molipsind apa pe care o bem, aerul pe care îl respirăm sau diferite plante şi fructe pe care le mâncăm
Un om care zace de lingoare ori de holeră şi nu ese afară într’o anumită groapă ori latrină în care să toarne apio
www.dacorotnanit».«m
1542
ALBINA
apte de var proaspăt preparat, ci ese la întâmplare în poiană, murdăriile lui, cari conţin sămânţă de lingoare ori de holeră, pot să fle duse în apa din puţ şi toţi. câţi vor beâ apă de acolo se vor molipsi de boală, şi tot aşă şi cu holera.
3.	Căldura. Corpul omenesc e deprins să aibă o anumită căldură, dar când aceasta se măreşte el se apără prin sudoare ş. a., şi dacă căldura ajunge prea mare se îmbolnăveşte şi chiar moare, cum se întâmplă acum în America, unde mor foarte mulţi de insolaţie şi cum se întâmplă şi la noi la trupe şi la cei cari umblă cu capul gol în soare sau cu căciulă vara. Despre frig ce să mai vorbim ? căci toată lumea
' ştie că foarte multe boale provin din răceală.
4.	Lumina. Fără ea animalele şi plantele se ofilesc, iar despre oameni se şi zice chiar că: în casa unde nu intra soarele intră doctorul; când însă lumina e prea mare strică ochii.
Aceste 4 citate mai sus se numesc cauze fizice.
Sunt şi cauze mecanice, cari pricinuesc numeroase boale:
O sguduire a creerului face pe cineva să-şi piarză minţile şi chiar să moară.
Dar lovirile de tot soiul cari produc scrintituri, plăgi, ruperi de carne şi oase... ?
» Munca prea multă şi somnul prea mult pricinuesc şi ele boale şi bine ar fi ca omul să poată trăi omeneşte muncind numai 8 ore pe zi, iar 8 să le întrebuinţeze pentru somn şi 8 pentru luminarea minţei şi repaus.
Alte cauze de boală sunt: otrăvurile cum ar fi cocleala, când cineva prepară bucatele în vase de aramă ne spoite, gazele eşite dela sobele ce ard rău precum şi acelea cari es din răsuflarea oamenilor, când îs prea mulţi în aceiaşi cameră ce nu se aeriseşte; fumul de tutun prin nicotină ce conţine, toate rachiurile curate sau necurate prin alcoolul lor, unile ciuperci, carnea stricată, porumbul stricat ş. a.
Alte cauze de boale sunt mâncările, fie neîndestulătoare, fie prea multe, fie că sunt de calitate proastă. Bine ar fi dacă românul n’ar consideră mâncarea ca o umplutură de maţe, ci, ca hrană, care să repare cea ce a pierdut organismul său cu munca şi să-i dea şi putere pentru ca să mai poată munci. Să imite pe lucrătorul din alte ţări care
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1543
mănâncă pd zi: 700 gr. pâne, 600 gr. carne, 200 gr. legume, 60 gr. grăsime şi 40 gr. zahăr şi 2 ouă.
Alte cauze de boale sunt diferiţii paraziţi: limbricii, panglicele, râea, etc.
Dar cei mai straşnici pricinuitori de boale sunt microbii, nişte gângănii aşâ de mici, că nu se văd decât cu microscopul şi trăesc pretutindeni, atât în pământ cât şi în apă şi aer precum şi în alimentele şi băuturile noastre, pe care nu le ferbem sau coacem, cum ar fi pânea, brânza, măslinele şi toate celeallte, pe care chiar de le-am fiert, dar le mâncăm reci şi mai ales şi lăsate descoperite, aşâ că s’a pus pe ele şi praf şi muşte aducătoare de atâtea boli — până şi de holeră.
Şi aşâ microbii aceştia ne dau lingoarea şi holera şi ciuma şi anghina şi oftica şisfrenţele şi câte altele. .. Pe unii îi mâncăm sau bem odată cu alimentele şi apa, cum e la lingoare, holeră, etc., pe alţii îi respirăm, îi tragem în piept •cu aerul,, cum e cu oftica, iar alţii intră prin pielea noastră, dacă găsesc cea mai mică sgârietură, fie chiar numai o înţepătură de purice şi aşâ se capătă sfrenţele şi chiar ciuma.
In sfârşit sunt boli cari se moştenesc. Minunată slujbă dace şi moştenirea asta!... fără ea n’ar mai fi nici un progres, căci ce poate să adune un singur om în toată fvieaţa lui, fie ea cât de lungă?...dar dacă ceeace a adunat el lasă moştenire la copiii lui şi aceştia la copiii lor şi aşâ mai departe, atunci se adună mult de tot, şi acest mult, dacă reprezintă calităţi fie la corp fie la minte, vă puteţi închipui cât progres în omenire! şi aşâ se şi explică cum oamenii din sălbatici au ajuns la gradul de civilizaţie de astăzi. Nu e aci numai munca unei generaţii ci a sute şi mii de generaţii.
Dar dacă s’ar moşteni numai calităţile ar fi bine, dar se moştenesc şi defectele şi boalele sau predispoziţiile la boale; de aceia un sifilitic (sfrenţiă) nu păcatueşte numai, pe spinarea lui ci păcatul său se transmite la fiii, nepoţii şi strănepoţii lui, şi tot aşâ şi cu alcoolicul ş. a. m. d.
Trăeşte deci astfel, ca să nu te blăsteme nimenea, căci: părinţii mănâncă aguridă şi copiilor li se strepezesc dinţii.
Dr. D. Paşcanu
Medicul spit. Pătârlagele, Buzău.
www.dacoromamca.ro
In crâng
(De pe 1111 tablou al lui
LEGILE ŢÂREI
Despre donaţiune
Orice om ştie ce însemnează a face cuiva un dar. Când dăruesc un lucru cuiva, i-1 dau fără sâ-i cer ceva în schimb, şi i-1 dau pe vecie, adică să nu i-1 mai cer înapoi niciodată. In limba judecătorească se zice că donaţiunea este un contract gratuit şi irevocabil.
Se mai poate dărui cuiva un lucru pe care nu-1 primeşte În4âtă, ci după moartea dăruitorului. Asta se face prin testament. Cel ce face testamentul se numeşte testator ^ăarul se numeşte legat, iar acel care are să se folosească de un asemenea dar se numeşte legatar. Cel ce dărueşte un lucru pe cât se află în vieaţă, se numeşte donator, iar aCe'l care-1 primeşte, donatar.
Donaţiunea şi legatul s’ar părea că-s tot acelaş lucru; dar între aceste amândouă sunt câteva deosebiri:- legatul îşi produce efectele după moartea testatorului, pe când prin donaţipne efectul este produs fiind donatorul în vieaţă; apoi donaţiunea este irevocabilă, pe când un testament pe care l-am făcut astăzi, mâne pot să-l rup şi să fac altul în care să nu mai fac dania pe care o făcusem prin cel întâi testament.
Când am vorbit despre contracte, am văzut că un contract se poate face foarte bine numai prin graiu, şi are tărie; dar tot atunci am spus că sunt şi contracte solemne, care nu au nici o tărie, dacă nu sunt făcute cu act scris prin judecătorie.
Donaţiunea este un contract solemn.
Cel ce dărueşte şi cel ce primeşte darul, trebue să se înfăţişeze înaintea judecătorului, să-i prezinte actul scris pe




www.dacoromanica.ro
1546
ALBINA
timbru cerut de lege, şi să declare limpede, cel întâi că dăru-eşte şi cel al doilea că primeşte darul.
Cu toate acestea sunt şi donaţiuni care se pot face şi fără act scris, şi au toată tăria. Aşâ dacă dăruesc cuiva un lucru mişcător, precum o sumă de bani, ori un cal, n’avem nevoe să facem nici un fel de act. Aceste donaţiuni se numesc daruri manuale, adică daruri dela mână.
Am împrumutat lui Ion, o sută lei-, şi am luat dela el un înscris; când vine vremea plăţei, el îmi aduce înscrisul şi banii; eu rup înscrisul şi-i las banii. Cu aceasta îi fac o do-naţiune indirectă, şi nu-i nevoe de act scris.
Vând lui Ion o casă şi ne învoim astfel: să-mi dea bani numărătoare cinci sute de lei, şi cât timp va trăi vărul meu Vasile, Ion să-i dea câte cincizeci de lei pe lună. Prin aceasta am făcut lui Vasile o donaţiune indirecta, care are toată tăria, măcar că între mine şi Vasile nu s’a făcut.nici un act scris.
Când se dăruesc lucruri mişcătoare, prin acte scrise, tre-bue să se spue cât fac în bani aceste, lucruri.
Am spus că donatarul, adică cel căruia i se face darul, trebue să declare că primeşte darul. Această declaraţiune poate s’o facă sau tot atunci când se înfăţişează împreună cu dăruitorul în faţa judecătorului, sau mai târziu, după ce dărui-torul şi-a autentificat actul lui de danie. Această declaraţie, posterioară, trebue făcută în timpul cât trăeşte dăruitorul şi tot prin act autentic. Dacă declaraţia de acceptare s’ar face după moartea dăruitorului, donaţiunea nu ar aveâ nici o tărie.
Legea nu îngădue să se facă donaţiuni cu potestative pe care le-am lămurit când am vorbit despre con-venţiuni. îngădue însă ca să se prevadă, în actul de donaţiune, că darul se va întoarce la dăruitor, dacă dăruitul ar muri înaintea lui. Asta se zice, în lege, că este o clauză de întoarcere, adecă o condiţie rezolutorie.
Dăruitorul, însă, nu ar puteâ să prevadă în act condiţia că, dacă dăruitul ar muri înaintea lui, lucrul dăruit să-l ia o altă persoană.
Am spus că donaţiunea este irevocabilă, adică dăruitorul nu mai poate luâ înapoi niciodată lucrul dăruit. Sunt-însă şi cazuri când donaţiunea poate fi revocată din unele pricini prevăzute de lege.
Numai trei sunt pricinele acestea.
Am dăruit lui Ion moşia mea şi i-am pus îndatorire să
www.dacoromamcajx)
ALBINA
1547
cumpere în fiecare an cărţi pentru copiii săraci dela şcoala din sat, şi să-i îmbrace. Ion a primit donaţiunea cu această condiţie, dar nu se ţine de- învoială, şi nu cumpără cărţi la copii, ori nu-i îmbracă. La asemenea întâmplări eu am dreptul să-l chem în judecată, pentru a se revocă donaţiunea, adică să-mi primesc moşia înapoi, şi Ion să rămâe păgubaş.
Se zice atunci că donaţiunea s’a revocat pentru plinire de sarcină.
Am dăruit moşia mea lui Ion, fără să-i ti impus nici o sarcină. El are însă măcar o datorie faţă de minei să-mi poarte recunoştinţă. Iată însă că Ion, într’o bună zi, vrea să mă ucidă, adică atentează la vieaţamea; ori iată-1 că mă înjură întruna, mă bate chiar; sau, când eu ajung în sărăcie, n’am cu ce trăi, şi-i cer	alimente, adică îi cer să-mi dea cele trebuitoare pentru
vieaţă, Ion se face că nici n’aude. In oricare din aceste cazuri donaţiunea se poate rcvocâ.
Se zice atunci că donaţiunea s’a revocat pentru ingratitudine din partea donatarului.
După ce am dăruit moşia mea lui Ion, mi s’a născut un copil. Şi în asemenea caz donaţiunea se poate revocă, dar numai dacă nu am avut nici un copil în timpul când am făcut donaţiunea, şi dacă copilul pe care l-am căpătat este legitim. Donaţiunea se mai poate revocă dacă am legitimat prin căsătorie un copil natural, şi însfârşit, dacă s’a născut copilul chiar după moartea mea.
Se zice atunci că, donaţiunea se revoacă pentru naşterea de copii in urma donaţiunei.
In asemenea caz donaţiunea este revocată de	,
adică nu mai este nevoe de judecată, şi este nulă orice convenţiune prin care dăruitorul ar renunţă la revocarea donaţiunei pentru naşterea de fiu.
Cererea de revocare pentru ingratitudine trebue făcută în termen de un an din ziua faptului, sau din ziua când donatorul l-a recunoscut. Dacă nu se face în acest termen, acţiunea se prescrie.
Când judecata hotărăşte revocarea unei donaţiuni, donaţiunea se socoteşte că nu s’a făcut niciodată, şi lucrurile dăruite se întorc înapoi la donator, iar donatarul trebue să întoarcă fructele lucrului dăruit pe care le-ar fi încasat din ziua che-mărei în judecată
www.dacoromanicajo
1548
ALBINA
In caz de revocare pentru naştere de copii, donatarul este dator să restitue fructele din ziua când i se va notifică adică i se va face cunoscut prin portărei, naşterea fiului legitim, sau legitimarea fiului natural prin căsătorie.
In 1902* mahomedanii din India au adus holera la Meca, unde vin în hagilâc. De-acolo molima a trecut în Egipt, apoi s’a întins pe coasta Mărei mediterane pân la Damasc, în Ianuarie 1903. In Ianuarie 1904 era la Bagdad, apoi a trecut în Pensia şi, pe Marea Caspică, la Bacu (în Rusia) şi la gura Vol-găi. înaintarea s’a făcut pe tăcute. In 1904 s’a mărgenit în părţile de miază-zi ale Rusiei (Caueâzia şi pe Volga până la Sara-tof). Iama s’a potolit. In 1905 în August eră în Polonia; pe Volga ajunse pân la izvoare; ba trecu şi în partea resăriteană a Germaniei. In iSeptemvrie ,190d bântue în Petersburg. In Ianuarie 1908 se întinde din Rusia de miază-zi, unde mocnea, la Constantinopol. In primăvara lui 1909 se întinde din noii sau învie în Rusia. De-aeî vase plutitoare o duc în Olanda şi Belgia şi din nou în Prusia, de-alungul Vistulei. Iarna se potoleşte, ciocnind din când în când în Rusia de miază-zi. In primăvara lui 1910 se întinde din nou în Rusia întreagă., Numărul îmbolnăvirilor a fost mare; al morţilor, de asemeni.
In 1910 holera a pătruns în Italia, Austria şi Ungaria. Austria şi Germania au stârpit boala prin măsurile înţelepte ce-au luat; Italia şi Ungaria n’an izbutit şi molima a secerat mulţime de oameni. Mai ren de cât atâta : boala a rernas ascunsă în vremea ernei şi în primăvară s’a aretat din nou, întinzindu-se în toată Italia; iar în timpul verei a început şi în Ungaria, parte adusă proaspăt din Italia şi Turcia, parte înviind pe locurile unde-a bântuit şi anul trecut. Apa Dunărei coprinde microbii boalei, cine bea din ea ori se scaldă sau spală cu apă de Dunăre, se îmbolnăveşte. Anul trecut holera s’a întins în Turcia clin pricina manevrelor; anul acesta a fost războia în Albania, au adus soldaţi din Asia şi boala s’a întins în toată Turcia, a pătruns în Muntenegru, Bosnia, Seribia şi Bulgaria. De alt fel Dalmaţia a putut căpăta boala din două părţi şi din Turcia şi din Italia. In Triest; portul Austriei, şi în Fiume, a'l Ungariei, holera a venit din Italia. Din Triest s’a adus holeră la Yiena, s’-a mai adus aci, şi din. Ungaria, dar au stârpit’o şi .anul acesta atât în Triest, cât şi în Viena, cum şi cazurile aduse în Galiţia din Rusia şi din Istria.
Anul trecut holera a pătruns la noi în Brăila, Galaţi şi Tulcea, dar am prins de veste numai decât şi am stârpit’o. Â-
Artur Gorovei.
zx o
E 3ES -A.
www.dacoromanicajo
ALBINA
1549
unii acesta avem kditeră la Brăila, aclusă poate din Besarabia. Măi e la saţul Regele Carol, în faţa Tulcei, iar din Rusia şi un caz la Sulina pe-un vas; un caz a fost pe un vas în portul Corabia la un «sârnia/eiu care a luat sămânţa boalei în Rusciuc. Prin urmare s’a dovedit ca în Besarabia şi în Bulgaria bân-tue holera,, .că vecinii noştri o ascund, după ce n’au fost în stare a o stârpi cum a început a ciocni.
Holera e boală veche în India, unde eşte jeagănwl ei; clar în Europa ai’a ajuns până’n veacul trecut. Pân'atunci venise din vreme în vreane Ciuma, Aceasta e de loc tot din India şj'au adn-s’o mai cu seamă şobolanii (guzganii), — căci boala e a lor mai ales, — prin pureci.
Se şine de mult că holera, ca şi ciuma, ca şi atâtea alte; bMi, e mtăipsitonre, ndieă se ia dela bolnavi, dacă nu te păzeşti. Pricina binalei , sunt nişte fiînţi aşa de mici, încât nu se pot vedea cu ochii .goi, ci numai cu microscop (sticle măritoare). Acestor fiinţe .nespus de mici, căror le zicem microbi sau, dacă. sunt în formă 'de beţişoare, ea ai holerei, şi barili. Microbul holerei Pa. descoperit doctorul Koch. E în formă de virgulă. Bar sunt şi -alţii, cari seamănă cu el, fără să fie atât de pri-mejdioşi, iha unii nu fac niei un reu. Deci nu se poate cunoaşte dacă ’n adevăr avem înainte microbul holerei, numai privin-du-J prin .microscop. Trebue pus să se înmulţească într’o zeamă sau piftie, careţi prieşte, apoi cu materia în care mişună mi-crabii, molipsim un epure de casă şi vedem de piere cu semne de holeră. Mai este şi alt chip; turnăm într’o cultură ide microbi un fel de .„-ser“ pregătit .tot prin ajutorul microbilor holerei îşi vedem dacă se închiagă şi pier microbii pe cari-i cercetăm şi anume cât ser de acela trebue şi cât de tare.
Şi de pe cercetarea organelor bolnavului *se poate vedea (de-a fost holera pricina morţei; dar te poţi şi înşela. Şi sem-ţnele bealei sunt destul de bătătoare 'la ochi, dar înşelarea e şi imai leşine, căci şi alte boli se pot înfăţişa cu toate formele holerei.
E de cel mai mare folos să ştim de avem a face cu un caz de holeră, căci putem lua măsuri de-a împiedeca molima să sc întinză mai departe. Mai e neapărată nevoe să putem află fără umbră de îndoeală, dacă ’n maţele cui-vâ se află microbul holerei, fiindcă microbul se află nu numai la bolnavi, dar şi la oameni sănătoşi, cari au fost în atingere cu bolnavi ,sau au mâncat ori băut lucruri în cari se află microbi. Aceşti purtători de microbi, deşi oameni sănătoşi, sunt mai prime,jdioşi decât bolnavii; căci pe aceştia îi putem pune sub pază şi luăm măsuri să hu căpătăm microbi dela ei. Di’mpotrivă sănătoşii purtători de microbi nu-i putem opri nuci la graniţă şi nici nu-1 cunoaştem, să ne ferim. Ei, înse, deşi sănătoşi, pot da altora microbi -şi prin urmare holeră; căci nu toţi oamenii sunt în stare a trăi cu~microbii holerei în maţe şi â nu se îmbolnăvi, lata de ce doctorii au grijă de pun sub pază pe toţi cei cari au
www.dacoromamc&jo
1550
ALBINA
fost în atingere cu vre un bolnav şi nu. le dau drumul până nu-i cercetează îşi nu se încredinţează că nu sunt purtători de microbi.
Prindem pe purtătorul de microbi care vine di’ntr’o ţeră unde-i epidemie, [— nu cazuri puţine — şi deci unde nu caută nici de bolnavi, necum de sănătoşi purtători de microbi, —] dacă îmbolnăveşte pe cine-vâ, dacă punem sub pază pe toţi cei dela cari bolnavul a putut lua boala.
v .Dacă e cine-vâ purtător de microbi, timp de o septăimână, două, nu urmează ca nu-î pot dovedi microbii, îndată ce se oboseşte prea mult^ sau îşi strică stomahul sau face alte nesoco-tinţi şi desfrânări. Starea aceasta de boală ascunsă, care mocneşte aşteptând prilej, poate dăinui până la 40 de. zile, ba chiar şi până la 6 luni, în unele împrejurări !
Neapărat, la cei mai mulţi din cei cari capătă microbi, boala se arată, de-aceea toţi călătorii ce vin din ţinuturi hole-rate trebue să fie sub privegherea doctorilor cel puţin timp de 5—6 izile. De asemenea grij i cea mai mare s’o.aveau să aducem la cunoştinţa^ doctorilor orice îmbolnăvire, care seamănă a holeră. Se ştie că holera se întinde de-alungul apelor curgătoare. Se pare înse că mai mult prin vasele plutitoare murdare, prin mărfuri şi prin cei de pe vase. Totu-şi e de crezut .că şi însă-şi apa se poate molipsi. Altfel n’am înţelege cazurile din Ungaria ,cari se arată la ori-cine întrebuinţează apă din Dunăre.
Ori cum, trebue păzit şi ferit.şi de oameni şi de orice apă care dă de bănuit şi de orice murdării. Microbii se află în vărsăturile şi în scaunele bolnavilor. Se zice că în sânge nu pătrund. In stomgh sucurile lui acre îi omoară, dacă e stomahul sănătos şi dacă n’apucă a trece în maţul supţire înainte de a pieri.
Prin urmare, trebue pus acid fenic sau lapte de var în tot ce leapădă bolnavul; trebue puse în leşie şi fierte cearşafurile şi schimburile bolnavului. Nu trebue lăsat să se respân-dească murdării sau ape murdare şi să ajungă în latrine sau în uliţă. De-aceea trebue, în vreme de molimă, să turnăm în flecar zi lapte de var în latrine. Cât despre mahalalele, şi satele, unde nu sunt latrine (umblători)—-sau, deşi sunt, nu au groapă şi sunt deschise de umblă în ele porcii, câinii, şi găinile, cari, fireşte, aduc necurăţenia în casă,—nu putem să nu zicem că sunt în stare de selbătăcie şi ca e ruşine că n’au ajuns până acum ţeranii la atâta precepere că murdăria aceasta faee de nu se mai isprăveşte tifosul la sate. Căci şi microbul tifosului se află ca şi al holerei în tot ce leapădă bolnavul sau purtătorul de microbi. Şi doar trebue numai bunăvoinţă şi niţică muncă !
Deci vom avea grijă a nu ne atinge de materii cu microbi; iar,-vom fi siliţi a ne atinge de bolnav sau de lucruri bănuite, să avem grijă a nu atinge gura cu mâna, înainte
www.dacoromamcajo
ALBINA
1551
de-a ne spă'lâ cu .săpun, cu spirt, ou otet, cu apă, in care se află acid fenic ori sublimat coroziv. Puteau astfel să ne apărăm de molimă, cum se apără doctorii, pe cari meseria îi sileşte a uhmlâ cu cele mai primejdioase materii, în cari microbii foesc.
Treime să băgăm bine de seamă, să bena apă fiartă şi recită şi păstrată în sticle astupate; sa nu mâncăm fructe şi zarzavaturi crude, căci pot avea pe ele microbi! Să ne păzim de animale,—ca pisicile, câinii, muştele,—cari pot. aduce microbi. In deosebi muştele trebue stârpite prin toate mijloacele. Bucatele să le mâncăm proaspete şi păstrate la adăpost de muşte, supt clopote de sticlă sau de sârmă şi în dulapuri închise. Dacă vrem să mâncăm seara mâncări păstrate de demineata, să le încălzim din nou. Pâinea, pe care o pot molipsi cei ce umblă cu ea, s’o trecem prin foc!
Şi mai ales să trăim cumpătaţi, să nu ne închipuim că spirtoasele apără de holeră — deşi niţel vin ori ceaiu cu lămâe şi un pic de rum, foloseşte —să chemăm doctorul şi să ascultăm de poveţele lui. Bolnavii,—dacă nu pot avea pază şi căutare acasă—şi e foarte greu lucru să le aibă—să-i ducem în spital. Să .scoatem din capul celor neluminaţi credinţa greşită că doctorii nu pot mântui de holeră. Cine poate scăpă, de bună seamă va scăpă mai lesne căutat de doctori, decât lăsat în voia întâmplărei sau a babelor. Apoi, dacă nenorocirea a lovit pe unul, nu e creştinesc şi nici omenesc lucru, s’o lăsăm să se în-tinză şi la alţii. Se ştie că bolnavul de holeră e izvor de microbi şi primejdios pentru ai lui, pentru sat ori oraş, ba .chiar pentru ţeara întreagă.
____	Dr. Lux.
ISTORIOARE Şl VERSURI PENTRU COPII >)
Cum trebue să fie fraţii* i)
1.	Luca îşi căută de două zile abecedarul, dar nu-1 găsiâ cu nici un chip.
Pe urmă îşi aduse el aminte, că-1 lăsase pe maidanul unde se jucase. Luca. dete fuga până acolo, se uită peste tot, dar abecedarul nu eră nicăiri.
Acum băieţaşul se temeâ să nu-1 pedepsească tatăl său. Deaceea începu să plângă -şi-i spuse surioarei sale, Safta, ce păţise.
Surioara sa îl mângâiâ şi el se mai linişti.
2.	Safta era fetiţă cuminte. Ea se duse la tatăl său şi-i zise: «Dragă tată, Luca şi-a pierdut abecedarul. Nu te su-
') Din abecedarul (partea II) de N. Nicolaescu şi Grig. Teodossiu, aprobat 5n 1911, pentru divizia X ruralii şi cl. I urbana. Editura Librăriei Socec. Partea
I 50 bani. Partea II 60 bani: La comenzi mai mari se acordă un rabat Însemnat.
) Una din cele 10 istorioare dela finele cărţii, cari se povestesc în primele săptămâni de şcoală.
www.dacoromamcajo
1552
ALBINA
părâ pe el; vede că a greşit, iartă-1! Iată, îi cumpăr eu altă carte din banii mei. Te rog, dă-mi voie să-mi iau banii din puşculiţa mea!»
Tatăl se bucură când văzâ că Safta şi Luca se iubesc aşâ de mult. El lăudă pe sora cea bună şi miloasă şi cumpără alt abecedar, însă din banii săi.
Frumos este când fraţii Sunt buni şi se iubesc;
Şi ’n dragostea lor mare La bine se unesc.
0 faptă bună
«Doamne, vie împărăţia Ta/»
1.	—Pe gerul ăsta, numai cu broboada pe tine, Marioară? întrebă doamna institutoare pe o fetiţă, care intrase pe uşă, puţin în urma ei.
—	Da, doamnă, căci mama e văduvă şi nu poate să-mi cumpere haină de iarnă, că suntem şase copii.
Săftica cea gureşă se ridică din bancă.
—	Doamnă, Ionescu Sevasta a zis să dăm noi câte zăce bani şi să-i cumpărăm Marioarei o scurteică.
—	Da, doamnă, dăm cu toatele, spuseră şi celelalte fete într’un glas.
2.	A doua zi, Marioara veni la şcoală cu scurteică şi cu ghete noi. Ea mulţumi pe rând tutulor şcolăriţelor. Toate fetiţele se bucurară că au făcut un bineJ
Doamna eră azi mulţumită de şcolăriţele sale, mai mult ca oricând. Ea zise: «Fetiţelor, mi-a plăcut totdeauna, cum v’aţi purtat! Dar mai mult mi-a plăcut purtarea voastră de azi şi de ieri. Şi lui Dumnezeu îi place ca toţi copiii şi toţi oamenii să se poarte ca voi: să se ajute la nevoje şi să tră-ească în pace. Când toţi oamenii vor face aşâ, atunci bunul Dumnezeu va stăpâni numai peste oameni buni şi miloşi. • Atunci va fi pe pământ împărăţia lui Dumnezeu. Deaceea trebue să ne rugăm totdeauna lui: „Doamne, vie împărăţia. Ta*.
Rugăciune
Câte stele sunt pe cer,
Câte frunze cresc şi' pier,
Câte flori sunt pe câmpii,
Şi câţi struguri sunt vii,
(Câţi peşti mici sunt într’un râu,
Câte spice sunt de grâu,
Câţi fulgi cad iarna din nori,—
De atâtea mii de ori,
Doamne, Ţie-Ţi mulţumim,
Şi din inimi Te mărim!
www.dacoromanicajo
ALBINA
1553
L. TOLSTOI
JUDECĂTORUL CEL ISCUSIT
Emirul din Alger, Banacas, — aflând că într’un orăşel se află \m judecător de o iscusinţă fără pereche şi care ştie să afle adevărul, fără să dea greş, — se hotărî să meargă să vadă şi el minunea asta.
Se îmbrăcă dar cu haine de negustor şi porni spre orăşelul unde trăia judecătorul cel vestit.
La poarta cetăţii îi iese înainte un cerşetor schilod, care-i ceru de pomana. Emirul îi dădu ce-i dădu şi vru să-şi caute de drum, dar cerşetorul îl apucă de poala hainei:
—	Ce mai vrei? îl întrebă emirul. Nu-ţi ajunge, cât ţi-am dat?
—	E drept, că ţi-ai tăcut pomană cu mine, Dumnezeu să-ţi dea sănătate, — răspunse cerşetorul, — dar mai îndurâ-te şi ia-mă pe calul tău până în oraş, căci sunt bătrân, după cum vezi, şi nu pot face atâta drum pe jos!
Emirul se înduplecă şi-i spuse să se urce lângă el pe cal şi astfel ajunseră în piaţa din mijlocul oraşului.
Aici opri calul, dar cerşetorul nu mai vru să se dea jos.
—	De ce nu te dai jos? — îl întrebă emirul. Descalecă! Nu vezi, c’am ajuns?
—	Şi de ce să mă dau jos? Nu-i calul meu? — răspunse cerşetorul. Dacă nu’mi dai pace de bună voie, te duc la judecător. începură să se certe. In juru-le se strânse o grămadă de oameni.
—	Duceţi-vă la judecată! — strigă norodul. O să vă facă dreptate judecătorul!
Emirul porni dar cu cerşetorul la judecător. Mulţimea se îngrămădi în faţa judecătoriei. Judecătorul începu să cheme la rând pe împricinaţi.
înainte de a veni rândul emirului, ■—judecătorul chemă în faţa lui un om învăţat şi un ţăran. Amândoi se judecau din pricina unei femei.
Ţăranul spunea că-i ferneea lui, iar învăţatul că-i a lui.
Judecătorul, după ce îi ascultă pe fiecare, tăcu o clipă şi după aceia zise:
www.dacoramamca.ro
1554
ALBINA
—	Lăsaţi femeea la mine, iar voi să veniţi mâine!
După ce plecară cei doi împricinaţi, intrară un măcelar
şi un negustor de uleiuri. Hainele măcelarului erau pline de sânge, iar acele ale negustorului pline de pete mari de uleiu.
Măcelarul ţineâ într’o mână nişte bani, iar negustorul îl ţineâ de mâna în care cel dintâi strângeâ banii.
Măcelarul zise:
—	M!am dus să iau uleiu dela negustorul ăsta şi când am dat să scot punga să-i plătesc, m’a apucat de mână, vrând să-mi fure toţi banii. Şi acuma am venit la tine să ne faci dreptate.
—	Nu-i adevărat! — răspunse negustorul. A venit să cumpere ulei — şi mi-a cerut să-i schimb un galben. Am luat galbenul şi l-am pus pe masă. Măcelarul a pus mâna pe el şi a vrut să fugă. Atunci l-am apucat de mână şi am venit la judecată.
După câteva clipe de tăcere judecătorul răspunse: Lăsaţi banii la mine şi veniţi mâine.
Când veni rândul emirului şi al cerşetorului, cel dintâi povesti întâmplarea. Judecătorul ascultă până la sfârşit şi după aceea ceru cerşetorului să povestească şi el cele întâmplate.
—	Omul ăsta spune minciuni!—începu cerşetorul. Eram călare şi voiam să intru în oraş, când îl văd apro-piindu-se de mine şi rugându-se să-l iau cu mine pe cal şi să-l aduc până în piaţa oraşului. I-am spus să se urce lângă mine şi-l adusei până uţide voia să ajungă; dar când ajunserăm, nu mai vru să se dea jos de pe cal, zicând că e al lui calul, — lucru care nu i adevărat.
După o nouă tăcere s’auzi glasul judecătorului.
—	Lăsaţi calul la mine şi voi să vă înfăţişaţi mâine.
A doua zi, la judecătorie, se strânse lume multă, să
afle hotărîrile judecătorului.
Învăţatul şi ţăranul se înfăţişară cei dintâi.
—	Ia-ţi femeia! zise judecătorul învăţatului. Iar ţăranului poruncesc să i se dea cincizeci de vergi.
Învăţatul îşi luă femeia, iar ţăranul îşi primi pedeapsa în faţa tuturor.
După aceea judecătorul chemă pe măcelar.
www.dacoromanicajt)
ALBINA
1555
Banii sunt ai tăi! — îî zise şi întorcându-se spre negustor, adâogâ: «Să i se dea cincizeci de vergi».
Şi veni şi rândul emirului şi al cerşetorului.
—	Ţi-ai puteâ cunoaşte calul printre alţi douăzeci? întrebă judecătorul pe emir.
—- L-aşi cunoaşte!
—	Dar tu?
—	Şi eu! — răspunse cerşetorul.
-— Atunci, haideţi cu mine!—zise judecătorul către emir.
Intrară în grajd. Emirul îşi cunoscii nutnai decât calul printre alţi douăzeci de cai.
După aceia judecătorul, chemă şi pe cerşetor în grajd şi-i ceru şi lui să-i arate calul.
Cerşetorul deosebi calul şi-l arătă- Atunci judecătorul se întoarse la locul lui şi zise emirului:
—	Al tău e calul! Ia-ţi-1! Şi porunci să se dea cincizeci de vergi cerşetorului.
După ce fură pedepsiţi vinovaţii, judecătorul plecă spre casă. Emirul se luă după el.
—	Ce mai vrei? îl întrebă judecătorul. Au nu eşti mulţumit cu judecata mea?
—- Ba sunt foarte mulţumit! — răspunse emirul. De
cât___ aşi vrea să ştiu numai uu lucru: cum ai aflat, că
femeia eră a învăţatului, că banii erau ai măcelarulni şi calul al meu?
—	Uite, cum am aflat adevărul.
Pe femeia învăţatului am chemat-o dimineaţa la mine şi i-am spus să-mi toarne cerneală în călimară. A luat călimara, a şters-o frumos şi cu multă îndemânarea turnat cerneală în ea; de aici se vedea că e învăţată cu astfel de treabă. De-ar fi fost femeia ţăranului, n’ar fi ştiut cum să umble. Socotii dar că dreptatea e de partea celui învăţat.
Cu banii, uite cum aflai adevărul. Am pus banii într’o oală cu apă şi după aceea mă uitai la apă să văd dacă nu cumva înoată deasupra uleiu. Dacă banii ar fi fost ai negustorului de uleiu, i-ar fi pătat cu mâinile lui unsuroase, dar fiindcă apa rămase curată, îmi închipuii că banii nu pot fi decât ai măcelarului.
Rămase calul tău. Aici lucru fu mai greu. Cerşetorul cunoscii calul tot aşâ de bine ca şi tine: dar de altfel v’am pus la încercarea asta, numai ca să văd pe care din voi
www.dacaromanica.io
1556
ALBINA
amândoi îl va cunoaşte calul. Şi am văzut, că atunci când te-ai apropiat de calul tău, el şi-a întors capul spre tine, iar când s’a apropiat cerşetorul şi-a ciulit urechile şi şi-a ridicat un picior. Şi iată, cum am aflat că tu eşti stăpânul calului.
Atunci emirul îi zise:
—	Nu sunt negustor. Sunt emirul Ban-a Kas. Şi am venit aici, să văd cu ochii mei, dacă-i adevărat, ce spune lumea despre tine.
Acuma văd şi eu, că eşti un judecător înţelept şi iscusit. Cere-mi orice şi-ţi dau.
—	Stăpâne, nu-mi trebuie nici o altă răsplată! — răspunse judecătorul. Sunt destul de fericit şi mulţumit cu laudele emirului meu!
(Trad. de O. C.)
POVESTEA STANJINELULUI
Iată ce poveste mi-a mai spus mama într’o zi:
Apoi a fost odată ca niciodată. A fost odată un cioban care îl chemă Ion, tânăr, voinic şi tare mintos şi cu oi multe. Şi eră numai el singur: el le mulgea, el le păştea
Intr’o zi de primăvară, pe când sta şi păştea oile în câmp şi cântă din trişcâ, iacă-tâ că trec pe acolo Norocul’ şi cu Mintea sfădindu-se. Amu ce-o fi având ele de împărţit, că norocul între altele, zise:
«Eu îs mai mare.
Da mintea de colo, sări ca arsă:
—	Ba eu, că cu tine de-a umpleâ Dumnezeu tot pământul şi de n’oi fi eu să le orânduesc cu pricepere se duce vieaţa.
—	Ia nu mai vorbi prostii, făcu Norocul, tu n’ai auzit că este o vorbă: «Decât cu un car de minte, mai bine cu un dram de noroc».
—	Ei bine, răspunse Norocul; zi tu ce vrei, că eu oiu zice: că tot eu sunt începutul şi sfârşitul lumei iştia. Şi dacă vrei pui şi rămăşag.
—	Eu nu pun pe nimic, grăi Mintea; n’avem decât să facem o prubă.
www.dacoromanicaro
ALBINA
1557
—	Să facem, zise Norocul încrezător în el, şi de nu .te-oiu rămânea, lasă.
—	D’apoi eu ce crezi că vreau alta? făcu mintea şi uite cum:
—	Vezi ciobanul istă?
—	II văd, răspunse Norocul. •
E un om ca toţi oamenii: aşezat, la rostul lui şi plin de judecată şi înţelepciune. Eu mă duc din capul lui şi .tu grămădeşte-i asupra-i cele mai mari scumpeturi şi bănet cât’ vrei şi vei vedea.
—	Bun, ’ făcu Norocul, fie, şi ai să vezi că te răpun.
Şi Mintea doar întinse mâna spre cioban şi grăi Norocului:
Noroace, de acum cu bine!... N’au să treacă multe luni şi ai să-mi scrii. Poţi de pe acum să pui un popă să-ţi prohodească ucenicul... Şi Mintea se duse în lumea ei, lăsând pe cioban cu norocul singuri.
Da, Doamne, cum făcu Mintea cu mâna la el, rămase ca prostit: scăpă pân şi fluerul din mână şi uită dacă a şi cântat vreodată şi nu ştia singur ce-i de el, că’ nu ştiâ nici cum îl •c’hiamă ori dacă e om.
La rându-i Norocul făcu ce făcu şi tot, mână oile pe ici pe colo, ciobanul după ele, şi nu merse mult, că dădu peste o traistă cu aur şi pietre scumpe.
«Pii! făcu ciobanul-, uite măă, ’ce-am găsit. De amu să-mi împodobesc oile cu' dânsele». Şi începu să presare galbeni prin lâna oilor şi pietrele scumpe să le lege de laţele lor şi să se’ veselească şi să joace de bucurie. Ba să şi bage în gură să vadă dacă nu-s bune de mâncat.
Când tot Norocul făcu să se abată nişte negustori pe la el şi zise:
—	Da ce’faci, măi băetane aice?
—	Uite, am nuntă; să mărită oile mele şi le-am gătit, uite, cu floricelele astea.
—	Bre! îi dă negustorii, ce să-ţi dau să-mi dă rueşti şi mie câteva.
—	Ce să-mi daţi? iaca vorbă, să mă însuraţi cu fata împăratului.’
www.dacorofnanica.ro
1558
ALBINA
—	Da ştii că n’ai gust rău! făcu un negustor.
Da la urmă, ce să facă şi ei. Vedeau că au
aface cu un ieşit din minte şi ca să nu piardă chilipirul ziseră:
Bine, adună-le şi pune-le într’o traistă de-ale
noastre şi hai să te' însurăm cu fata împăratului,
însă lor le eră asta, să-i ia averea şi să-l bage
într’un balamuc. Şi întrebară pe cioban:—«Da oile
cui le laşi?».
*
—	Oile, şi asta-i una! le las să se ducă pe la gospodăriile lor.
—	Bâh! făcură negustorii între dânşii, da aista îi de vândut în târg, de prost.
Şi după ce mai vorbiră nu ştiu ce între ei, unul se duse într’un sat din apropiere de tocmiră nişte ciobani şi trimisiră oile la stânele lor; apoi plecară cu tot cu om spre casă unde împărţiră banii sî pietrele scumpe, rămânând ca a doua zi chiar să-l bage în casa de nebuni.
Da, Doamne, a doua zi de dimineaţă, negustorul care găzduise pe cioban, se trezi în uşă cu o pungă cu băni.
Să minună omul ce e asta? Cine să-i fi pus lui o pungă cu bani la scară? Şi din gând în gând, dădu că numai ciobanul e pricina şi să spuse tovarăşului lui să-l mai lese la el o noapte. A doua zi tot'aşa, când deschise uşa, punga de bani îi făcea cu ochiul.
—	Bâh! îşi dădu negustorul cu mintea, d’apoi asta e vacă de muls.
Ei, dar nu puteâ să-l mai ţie, că tovarăşul lui veniâ mereu şi îl chinuia să sfârşească odată cu ciobanul, ba că are să audă lumea că ţine un nebun la casă şi l-a pârî la împărăţie, ba să nu audă cineva că averea ciobanului e la ei, — mă rog, aveau oamenii frică; ista care ţine pe om la el, la urmă i-a spus aşâ că l-a luat şi cela la dânsul. Şi tot aşâ în două dimineţi, par’că ciobanul făcea bani că şi negustorul ista găsi în prag două pungi cu galbeni.
(Va urma).	Ion Dragoslav.
www.dacoromanicajo
ALBINA
1559
SERBĂRILE LIQEl
De mult s’a înfiinţat în ţeară o societate numită „Liga culturală", cu scop de-a stringe legăturile între Românii din România şi cei cari trăesc în ţerile vecine supt alte ocârmuiri.
Românii sunt în Ungaria, în Ardeal, Maramureş, Crişiana, Temişana şi Banat, în număr de peste trei milioane. Aceştia şi-au serbat de Sântă Măria mare împlinirea a 50 de ani dela întemeierea „Asociaţiei pentru cultura şi. literatura română" Mai sunt în Bucovina, unde duc viaţa destul de grea din pricina Rusniacilor, cari îi grămădesc şi une locuri au izbutit a-i face pe-ai noştri să-şi lase limba şi să se rusească, măcar că poartă nume româneşti şi au cunoştinţă că sunt Români sau Moldoveni, cum îşi zic ei. Sunt Români în Besarabia şi di’n-colo de Nistru în Podolia şi mai jos di’ncolo de Nistru spre Odesa. Mai sunt câte-va sate în Caucazia şi, tocmai departe de tot, în Siberia. Românii din Rusia şi-au păstrat limba, deşi nu au şcoli româneşti şi în bisercci li se face slujba mai mult ruseşte decât româneşte.
Sunt Români în Istria, lângă Marea Adriaticâ, aproape de Fiume şi de Italia. Aceştia vorbesc un graiu românesc asemănător pe de o parte cu al Moţilor, Maramureşenilor şi a unei părţi din Moldoveni. Adică în loc de bine, lună, mână, zic bire, lură, mâră,mai zic cliem şi gliaţă în loc de chem şi ghiaţă. Limba lor a suferit mult din pricina Croaţilor, cari îi string din toate părţile şi, bieţii oameni, n’au şcoli şi biserici româneşti. Mai sunt Români slavizaţi în munţii Carpaţi din Galiţia şi tocmai în Moravia prin împrejurimile oraşului Meseritz.
Mulţi Români sunt peste Dunăre, în Serbia de pildă, unde locuesc aproape numai ei în câte-va judeţe. Sunt în Bulgaria pe lângă Dunăre şi mai ales în împrejurimile Vidinului. Sunt în Bosnia, Herţegovina, Albania, ^Macedonia, Francia şi ’n Grecia, mai ales în Tesalia. Un număr de Români au ajuns în Asia mică, unde poartă numele de Pisticoţi (adică drept credincioşi).
La un loc, Românii ar fi vre-o 11 sau 12 milioane de suflete.
Liga culturală doreşte să trezească în cei slavizaţi, un-guriţi sau greciţi, iubirea către neamul limba şi obiceiurile lor strămoşeşti; iar în cei cari nu s’au înstrăinat încă, sirgueşte să păstreze neatinsă dragostea către limbă, neam, către arta naţională, către obiceiurile cele bune strămoşeşti. Liga stărue ca Românii să fie uniţi în simţiri şi să se lumineze din acelea-şi scrieri ştiinţifice şi literare.
Liga nu urmăreşte scopuri politice, căci se ştie că ori ce încercare de-a uni pe toţi Românii supt o singură ocâr-
www.dacoromamcajx)
1560
ALBINA
muire e zadarnică şi primejdioasă. Dar,, ca popor deosebit, ca urmaşi ai Tracilor romanizaţi, avem şi noi rost aci, unde ne-au aşezat împăraţii romani; avem limbă frumoasă, avem literatură ţerănească, din cele de frunte ale lumei; avem ţesături şi cusături, meşteşugul de-a face săpături şi împiestrituri pe lemn, olărie, cnip de=a clădi casele şi muzica, păstrate dela strămoşii strămoşilor, din timpurile pe când Nemţii şi Slavii, Grecii şi Latinii, Tracii şi Celţii nu se despărţiseră încă, dar erau un singur popor locuind în ţeara ce se chiamă Dacia şi împrejurul ei la Miază noapte, Apus şi Resârit.
La serbările Ligei culturale în Bucureşti, în septămâna din. urmă a lui August, au fost Români, nu numai din toate judeţele Ţerei, dar şi din ţinuturi româneşti din Ungaria şi Austria. Au lipsit Băsăr&benii, Istrieni şi cei din Moravia, au lipsit şi cei de peste Dunăre. Serbările înse au fost măreţe, Ro mâni din toate părţile s’au întâlnit şi s’au încredinţat din nou că sunt acela-şi popor de fraţi.
Amintirea zilelor petrecute în Bucureşti nu li se va şterge nici o dată. Inturnându-se pe-acasă vor năzui a-şi da sprijin frăţesc întru apărarea limbei şi obiceiurilor, întru sporirea pu-terei lor pe toate tărâmurile.
Au fost şi unele neajunsuri. Mai ales fiiind că nime n’a gândit că vor veni peste o sută de mii de fraţi la chemarea Ligei; dar Românul adevărat, în deosebi ţeranii — şi ei au fost cei mulţi — s’au mulţumit cu cât a fost.
PAGINA GLUMEAŢĂ
VÂNĂTOARE CU ŞOIMI
— DUPĂ ALŢII — N'
«Vânătoarea cu ogari e lucru de rând. O să dau musafirilor miei o privelişte nouă;o să le aret cum vânau strămoşii noştri. Da, va fi ce-vă de seamă: vânătoare cu şoimi, ca pe vremea lui Ştefan cel Mare», îşi zice d-1 Bâroneseu.
îmbrăcat ca pe la o mie patru sute, maestrul şoimar dă drumul şoimului. Musafirii adunaţi, la umbra unei păduri şi în faţa unei câmpii întinse, privesc plini de nerăbdare.
Şoimul se ridjcă ’n zbor mândru, viteaz; dar de odată un aeroplan îi taie drumul. îngrozit de-asemenea zburătoare zgomotoasă şi uriaşă, se lasă jos ca o săgeată pe umărul maestrului...
Pe vremea străbunilor nu zburau prin văzduh asemenea păseri.
Lumea se uită luătoare în ris la stăpân.
D-1 Baronescu fierbe de necaz, bate din picior şi porunceşte maestrului să asmuţe din nou Şoimul.
www.dacoromanicajo
www.dacoromanica.ro
\tr. ■’
1502
ALBINA
Acesta ascultător, se ridică, face roti prin aer, căutând o pradă vrednică, de el numai ce se lasă plumb peste pălăria cucoanei Frosa, care avea drept podoabă o Buhâ, cogeami-te namila, «să juri că-i vie cu aripele întinse.»
Şi ’n avântu-i vânătoresc, Şoimul smulge pălăria bietei cocoane cu pir cu tot şi-o face ferfeniţe.
—	Să fie a dracului de vânătoare! Peruca mea, cumpărată abia de eri! Mă ţine două sute de lei! «strigă doamna Tinereasca, desnădejduilă.
«Pace! S’a trecut vremea Şoimilor!»' bombăneşte d-1 Baronescu!
Apoi zbiară la maestrul Şoimar
—	Leapădă, mă Ioane, livreaua asta, du-te la grajd şi caută-ti de treabă!
INFORMAŢIUNI
—- ln vederea ernei, când pământul fiind acoperit cu zăpadă, păsările itiectivore, atât de folositoare câmpurilor, prin distrugerea omizelor. viermilor şi altor insecte vătămătoare culturei, şi cari rămânând în ţară, pier cu miile de foame, Societatea pentru Pro-tecţiunea Animalelor, în scop de a înmulţi adăposturile şi căsuţele de hrană pentru păsări (după sistemul Berlepsch) atât în Capitală cât şi în provincie, face şi anul acesta un călduros apel către oamenii de bine pentru a-i trimite în ori cât de mică cantitate seminţe de tot felul, ca:
Zoană, ovăz, secară, rapiţă, mei, floarea soarelui, mac, seminţe de devleac sau pepeni, nuci şi orice se poate întrebuinţa în acest scop.
Ofrandele se pot adresa chiar nefrancate la biuroul Societăţei, Pasagiu 1 Român 22, Bucureşti, în săculeţe de pânză.
BIBLIOGRAFIE
—	A apărat Aquarium şi Castrum laşi, de V. Cocuz, profesor, Iaşi, cuprinzând fapte relative la trecutul naţiunii noastre.
Exemplarul se vinde cu preţul de un leu. Comenzile se pot face la Librăria Socec, sucursalele: Iaşi, Ploeşti, Ciaiova cum şi la centrala Bucureşti.
—	A apărut în editura Bibliotecei pentru toţi, 0 pagină din viaţa românească SUpt Moruzi şi Ypsilanti, tradusă de d. Al. D. Sturdza.
Autoarea, Cristina Keinhard, a vizitat principatele Dunărene în anul 1806, cându soţul ei fusese numit consul al Franţei la Iaşi. In timpul tre.erei ei dela 0 graniţă prin Bucureşti până la Iaşi şi în timpul şederei în capitala Moldovei, a scris mamei sale o serie de scrisori în cari povesteşte tot ce a văzut şi toate întâmplările cari au avut loc. Corespondenţa aceasta a fost găsită atât de importantă încât Societatea de istorie contemporană, una dintre cele mai de seamă societăţi istorice din Franţa, a publicat-o în colecţiunea sa.
Broşura costă numai 30 de bani.
De vânzare la toate librăriele din ţară.
www.dacaromamcajo
ALBINA
1563
„5TEHUFP
Societatea rSteaualucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române
In acest scop publică şi o bibliofecă populară, din care au apărut până acum următoarele cărticele a câte 20 bani:
No. 1 . Din Ţara Basarabilor. de G. Coşbuc — un rezumat al Istoriei noastre naţionale, dela colonizarea Dacilor până la Războiul pentru neatârnare din 1877—78.
No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfu — o descriere a stării de azi a sătenilor noştri în asemănare cu a celor din ţările apusene şi mijloacele de îndreptare.
No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Th. D. Speranţla — o povestire morală şi instructivă.
No. 4. Grădina de legume, de loan Hăşeganu — tratat de grădinărie.
No. 5. Medicul poporului, partea I, de Dr. I. Felix — poveţe practice de higiena.
No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Duţescu-Dutu — spicuiri dm Istoria şi Literatura naţională, cu îndemnuri pentru săteni la învăţătură.
No. 7. Medicul poporului, partea II, de Dr. I. Felix —poveţe pentru păstrarea sănătăţii.	^
No. 8. Biserica Ortodoxă RomâAă, de 1. Mlchâlcescu şi Victor Puiu — ex-plicaţiuni asupra slujbei bisericeşti şi a picturilor morale din Biserică.
No. 9. Ştefan-cel-Mare, de Al ex. Lepăd atu — povestire populară a faptelor şi răsboaelor purtate de Marele Domn al Moldovei.
No. 10. Ce se poate învăţă dela un drum lung, de Dr. I. Simionescu — povestiri însoţite de exemple din viaţa sătenilor din ţări străine, spre a folosi ca pilde ţăranilor noştri.
No. 11. Comoara Dorobanţului, de Mlhail Sadoveanu — pildă despre un om rău nărăvit şi stricat din cauza beţiei, care, în urina unor întâmplări, s'a îndreptat pe calea cea bună, devenind un gospodar de frunte în satul său.
No. 12. La Răscruci, de 1. Slavici -- povestire morală cu pilde cum tre-bue să se poarte omul în societate şi cum să iubească pe Dumnezeu.
No. 13. Domnul Tudor din Vladimiri, de N. lorga — schiţă biografică amănunţită despre Tudor Vladimirescu.
No. 14. Pământul şi Ţara noastră, de Aldem — o schiţă geografică şi economică a României.
No. 15. Românii de peste Carpaţi, de 1. Russu Şi/ianu — studiu statistic.
No. 16. Romanii şi Dacii, de Dr. 1. Lupaş — povestire populară, despre luptele dintre Romani şi Daci şi despre obârşia şi alcătuirea poporului românesc.
No. 17. Satul Griviţa, de N. Rădulescu-Niger — poveţe despre agricultura şi gospodăria sătenilor.
No. 18. Cum ne putem feri de boalele molipsitoare, de Doctorul Urechiă --lămuriri şi sfaturi folositoare şi trebuitoare tuturor pentru buna îngrijire şi păstrarea sănătăţii.
No. 19. Superstiţiunile păgubitoare ale poporului nostru, de George Coşbuc.
No. 20. Antim Ivireanui, de N. Dobrescu — schiţă despre viaţa acestui vlădică, care a fost unul din cei mai însemnaţi, de cari am avut parte în trecut.
No. 21. Cântece voiniceşti şi ostăşeşti, alese din colecţiile culese de d-nii învăţători Rădulescu-Codin, St. Tuţescu şi S. T. Kiriieanu.
No. 22 Amintiri şi schiţe, de Em. Gârleanu.
www.dacoromamcajx)
1564
ALBINA
Societatea a scos şi-următoarele 5 tablouri în culori, executate artistic pe hârtie cromo:	_Banl
Portretul M. S. Regelui României ...	. 0.50
„	„	„	Reginei României.................0.50
„	Â.	S. R. Principelui Ferdinand	.... 0.50
„	„	„	* Principesei Maria ............0.50
„ lui Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei . . . 0.50
Administraţiapublicaţiunilor este la librăria C. Sfetea, Bucureşti, piaţa Sf. Gheorghe, iar pentru cererile de înscriere ca membri, a se adresă d-lui Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fiecare membru este îndatorat ca, în cel dintâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
In schimb fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele sau tablourile publicate de societate anual.
Comitetul: Preşedinte, Ion Kalinderu, Administrator al Domeniului Coroanei, Membru al Academiei Române.- Vice-Preşedinte: I. Procopie-Dimitrescu, Mare proprietar, fost Primar al Capitalei. — Administrator -casier, Şpiru C. Haret, Membru al Academiei Române, fost Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii. — Membrii: M. Vlădescu, Profesor universitar, fost Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii. — Petre Gârboviceanu, Profesor, fost Administrator al Cassei Bisericii. — Const. Banu, Profesor, fost Deputat.— Cristu S. Negoescu, Profesor, fost Administrator al Cassei Şcoa-lelor. — Pompillu Eliade, Profesor Universitar, fost Director al Teatrelor — Secretar: Alex. Lepădatu, Secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice, Membru corespondent al Academie-' Române. — Cenzori: Const. Alexan-drescu, fost Inspector Şcolar. — Par. C. lonescu, Profesor.
Membrii înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare)
Al. Cantîli (Loco), 2 lei; Ion Nicnlescu (Loco), 2 lei; Niţă Ni cu Ieşea (Loco), 2 lei; Ene Marinescu (Loco), 2 lei; Ştefan F. Gobl (Loco), 2 lei; C. Nitighel (Loco), 2 lei; Siraion G. Bădulescu (Loco) i* lei; V. I. Gheorghiu (Loco). 2 lei;	Gh. Nicolan
(Loco), 2	lei;	G.	Tătaru (Loco), 2 lei; V. Stefânescu (Loco). 2 lei; G. Perlasca
(Loco), 2	lei;	D.	PaCiurea (Loco), 3 lei; D-r A. Manea (Loco), 2 lei; C. Manea
(Loco), 2	lei;	M.	Ghika (Loco), 2 lei; D. Şt. Emilian (Loco), 2 lei;	Jean Bncani
(Loco), 2 lei; t)umitre8cu Creţu (Loco), 2 lei; Eug. I. Barberis (Loco). 2 lei; Eugenu Poru (Loco), 2 lei; N. M. Ghiţescu (Loco), 2 lei; C. Cristescu (Loco), 2 lei; Gr. I. Polychroniade (Loco), 2 lei; llie Ionescn (B.-Sarat). 1 leu; Gh. Onele (It.-Sărat), 1 leul Octav U. Istrati (E.-Sărat), 1 leu; Chr. lonescu (B.-Sarat),
1	leu; N. Apostol (R.-Sărat). 1 leu; A. B. Sinişteanu (Loco), 4 lei; llie lonescu (Loco),
2	lei; M. G. Mumuianu (Loco), 2 lei; Mibail Grigorescu (Loco 2 lei; D-r S. N. Petrovan (Loco), 2 lei; M. P. Moisescu (Loco), 2 lei; Ing. M. Popovici (Loco), 2 lei; Victor Mircea (Loco), 2 lei; S. L. Vegesi (Loco), 2 lei; Aneta Dinescu (Loco), 2 lei; D-na Popescu (Loco), 2 lei; D-na Maria Iacobescu (Loco). 2 lei; D-na Nathalie Hamerle (Loco), 2 lei; Juarez Movilă (Loco), 2 Iei; Econom. N. Abramescu (Loco); 2 lei: Dulberger Carol (Loco), 2 lei; C. Teodorescu (Loco), 2 lei; P. Cumpănici (Loco), 2 lei; Al. G. Grăpeanu (Loco), 2 lei; D. A. Cazacu (Loco), 2 lei; V. Florinescu (Loco), 2 lei; Şt. Andreescu (BrXila), 2 lei; Gh. Trifan (Brăila), 2 lei; Gh. Lupescu (Brăila), 2 lei; D. Baba (Brăila), 2 (ei; I. Ştefănescu (Brăila), 2 lei Gu. Daraban (Loco), 10 lei; Văleanu Al. (Loco) 2 lei; G. Constantinescu (Loco), 2 lei; I. Ulwiu Nanor (Loco), 2 lei; Petre Gold (Loco), 2 lei, George Nica (Loco), 2 lei; Ioan M. Fakler (Loco), 5 lei; C. Jecu (Loco), 2 lei; Georgescn (Loco), 2 lei; P. 1. Teodorescu (Loco), 2 lei; C. I. Spirescu (Loco), 2 lei; G. Marinescu (Loco), 2 lei; V. Constantinescu (Loco), 2 lei; D. C. Arion (Loco), 2 lei; Victor lonescu (Loco), 2 lei; S. Ş of an iu (Loco), 2 lei; Vasile Vincescu (Loco), 5 lei; G. Emilian (Loco), 2 lei; I. Vignali (Loco). 2 lei.
(Va urma).
www.dacoromanica.ro
Poveţe pentru apărarea contra holerei
Date de Consiliul Sanitar Superior
Beţi numai apă care a fost fiartă în clocote şi apoi răcită, păstrând-o în vase curate şi acoperite; o altă băutură care trebue recomandată este ceaiul; asemenea se pot bea diferite infuziuni (ceai de tei, de muşăţel sau de ismă), limonadă de lămâe făcută cu apa fiartă. Se pot consumă şi ape minerale naturale. In tot cazul apa nefiartă trebue cu desăvârşire exclusă din alimentaţie.
Pentru spălarea gurei, pentru spălarea vaselor de bucătărie, farfuriilor, etc., întrebuinţaţi numai apă fiartă.
Nu beţi lapte crud, ci numai lapte care a fost fiert în clocote.
Mâncaţi numai alimente fierte. Toate alimentele crude precum: fructe, salate, castraveţi, etc., trebuesc’înlăturate. Fructele se pot mâncâ sub formă de compoturi. îngheţatele se pot consumă numai atunci când aveţi convingere că au fost fabricate cu apă fiartă.
Băuturile, alimentele trebuesc ţinute acoperite pentru a le feri de contactul muştelor. In adevăr, muştele contribuesc puternic la îm-prăştierea germenului holerei.
In timp de holeră trebue dusă o viaţă cât de regulată. Ori şi ce stricare de stomac, ori şi ce diaree (urdinare) sau treapăd predispune la holeră si trebue deci evitată. Aşâ dar, feriţi-vă de excesele alimentare de tot felul, chefuri, beţii, etc. Fiţi cumpătaţi. Evitaţi cu grijă aii mentele stricate. îndată ce veţi căpătă o diaree cât de uşoară, ea trebue energic îngrijită şi vindecată. In acest caz consultaţi pe doctor fără întârziere.
Adunările mari de oameni, aglomeraţiunile de tot felul, sunt primejdioase în timp de holeră, de oarece în anumite condiţiuni nu numai indivizii vindecaţi de holeră, dar chiar oamenii sănătoşi pot transportă şi împrăştiă germenul boalei. Feriţi-vă deci de aceste aglomeraţiuni (bâlciuri, târguri, etc.) şi evitaţi localurile publice de întruniri (cârciumi, cafenele, etc.).
întreţineţi în curţile şi.în casele voastre cea mai deplină curăţenie, arzând gunoaele şi văruindu-vă casa cât de des.
In special localul latrinelor (privăţi) trebue menţinut într’o stare de perfectă curăţenie, spălându-se scaunul cu leşie fierbinte sau cu o soluţie de creolină; spălându-se pe jos şi pe pereţi cu lapte de var, turnându-se des în interiorul latrinei cantităţi mari de lapte de var.
In timpul epidemiei latrinele şi hasnalele nu trebuesc golite.
Nu depuneţi gunoae, excremente, murdării în vecinătatea puţurilor sau a fântânelor; asemenea nu le aruncaţi în vecinătatea bălţilor sau apelor curgătoare.
Feriţi-vă să intraţi fără necesitate în casa unui bolnav atins de holeră.
De câte ori veţi intră în odaia unui bolnav atins de holeră, luaţi următoarele măsuri de precauţiune:
a)	Intrând în camera bolnavului, îmbrăcaţi peste haina voastră o altă haină (bluză, cămaşă, halat de pânză, şorţ, etc.), pe care o veţi desbrăcâ mai înainte de a părăsi odaia;
b)	Feriţi-vă de a vă atinge nasul sau gura cu mâna;
www.dacoromamcajx)
c)	Alai înainte de a părăsi odaia, spălaţi-^ă pe mâini mai întâiu cu o soluţie de sublimat, apoi cu apă şi săpun. In scopul acesta trebue in permanenţă menţinut în camera bolnavului un lighean conţinând o soluţie de sublimat una la mie;
d)	Nu consumaţi nici un aliment sau băutură provenite din odaia bolnavului.
Rufăria bolnavilor mai înainte de a fi spălată trebue dezinfectată fierbând-o în clocote sau lăsând-o timp de două ceasuri in leşie caldă sau într’o soluţie de 3% creolină sau acid fenic. Dacă s’ar spălă rufele mai înainte de a fi dezinfectate s’ar naşte prin aceasta un mare pericol pentru împrăştierea boalei.
Dejecţiunile bolnavilor (scaune şi vărsături) după ce s’au strâns în vase de noapte, oale sau ligheane, trebuesc dezinfectate turnându-se peste ele lapte de var în cantitate cel puţin egală, sau o soluţie de ipo-clorit de calce, de_ acidfenic sau de creolină; ele trebuesc lăsate cel puţin timp de două ceasuri In contact cu soluţia antiseptică mai înainte de a fi aruncate.
Când într’o casă există un caz de holeră, măsurilor pentru curăţirea latrinelor arătate aci trebuesc aplicate cu cec mai mare rigoare de mai multe ori pe zi.
v Toate precauţiunile enumărate trebuesc continuate cel puţin două săptămâni după vindicarea bolnavului.
te Bolnavul atins de holeră putând răspândi boala în jurul lui şi de-venirastfel punctul de plecare al unui focar de molimă, este o datorie sfântă pentru fiecare cetăţean ca:
a) Indata ce. află de existenţa unui caz de holeră să declare fără întârziere cazul autorităţilor (Doctor, Inspector comunal, primar, jandarm, etc);
ti) Sub nici un cuvânt să nu se împotrivească la măsurile ce se vorflua pentru izolarea bolnavilor şi dezinfectarea locuinţelor.
Cine nu s’ar conformă acestor două din urmă prescripţiuni şi-ar însuşi o gravă răspundere sufletească faţă de semenii săi, căci din neglijenţă sau împotrivire el ar contribui la lăţirea epidemiei. Trebue repetat că epidemia de holeră nu poate fl combătută în mod efectiv decât prin trei mijloace: declararea imediată a tuturor cazurlor cât de uşoare ar fi ele; izolarea riguroasă a bolnavilor şi dezinfectarea materiilor fecale şi obiectelor contaminate.
Instrucţiuni pentru prepararea laptelui de var şi a ipocloritului de calce
A)	Prepararea laptelui de var. Se ia var nestins proaspăt si se stinge cu o cantitate egală de apă. Laptele de var se prepară turnându-se peste fiecare litru de var stins trei litri de apă, amestecând bine în tot timpul preparărei.
in caz aacâ nu s’ar găsi var nestins proaspăt se poate prepară laptele^ cit var amestecându-se un litru de var stins (aşâ cum se găseşte în vărării) cu trei litri de apă. Pentru a face însă acest amestec trebue înlăturat stratul de d’asupra.
B)	Modul de praparare a! Ipocloritului de calce.
Ipocloritnl de calce păstrat în vase ermetic închise, la adăpostul lumi-nei şi prezentând un miro^ înţepător de clor, trebue amestecat cu apă turnându-se 5 litri de apă peste un litru de ipoclorit de calciu şi amestecând în continuu în timpul preparării.
Soluţiunea de Ipoclorit de calce nu trebue păstrată ci preparată proaspăt înainte de întrebuinţare.
www.dacoromamca.ro
ACTIVITATEA SOCIALĂ
A
PREOŢILOR §1 ÎNVĂŢĂTORILOR
CRUŢAREA IN ŞCOALĂ
Despre cruţare s’au scris multe şi de toate, prezentând-o in tot locul ca singura mântuitoare, ca. pe un înger păzitor al bunăstării, îndestulirei, ăl cinstei şi chiar al i'ericirei. In timpul nostru, când se vorbeşte mai mult de greutăţile traiului, de cereri multe şi venite puţine şi când cauzele acestora le căutăm în afară de noi, nu e nici o mirare că prea mărim timpurile vechi şi fericite, când nu erau atâtea cerinţe câte sunt astăzi; dar nici când nu vrem să recunoaştem, că la cei bătrâni cruţarea era stâlpul casei, că ei nu se întindeau mâi mult decât îi ajungea straiul; sau şi dacă o recunoaştem aceasta ne aducem şi o sentinţă de absolvare, că •astăzi sunt alte timpuri, nu mai putem trăi cu aşa puţine pretenţii cum trăiau cei vechi, că s’a schimbat lumea şi tre-bue să ţinem pas cu ea şi când ne facem bilanţul nu găsim nimic de escepţional, din contră vedem, că nici nu am cumpărat toate, câte ar fi trebuit să le cumpărăm şi aruncăm întreaga vină în spatele timpurilor grele.
Cruţarea e a lucrurilor mărunte şi nu absolut necesare vieţei, ea nu pretinde să ducem lipse şi nici să fim sgârciţi. Chiar este o mare deosebire între sgârcenie şi cruţare, totuşi de multe ori e timbrat un om cruţător cu epitetul de sgârcit. Toţi fondatorii noştri au fost oameni cruţători, dar am putea oare zice despre vr’unul dintre ei că au fost sgârciţi? Sgârcenia e a omului inferior şi pervers, cruţarea e caracteristica omului superior şi nobil, a omului stăpân pe sine însuşi, a omului care în luptă cu patimile şi slăbiciunile sale poate să iasă învingător. Cruţarea cere o tărie a voinţei de a ne lipsi de tot ce nu e de neapărată trebuinţă, şi ca toate actele voinţei nu poate fi efluxul unei însufleţiri, ea cere sforţări succesive de a ne învinge dorinţele, slăbiciunile şi pa-
<3115
www.dacaromamca.ro
1566
albina
timile. Ea nu poate fi subiectul unei predici de însufleţire ea trebue arătată în practică, ea trebue educată în şcoală. In educaţie chiar actele mai neînsemnate repeţindu-le ani de zile, lasă în sufletul nostru urme, cari în vieaţă se manifestează ca deprinderi a căror împlinire nu cere prea mari sforţări. Dacă la început ne va fi greu ca să ne abţinem de unele lucruri cari ne făceau plăcere, a doua oară o vom face cu mai puţine sforţări, la a treia, la a patra reproducere sforţarea scade şi mai mult, până când poate dispărea cu totul, aşa că ce la început eră neplăcut va fi mai târziu o adevărată trebuinţă.
Predica pentru cruţare să fie educaţia ei!
începeţi educaţia cruţării la etatea la care se poate face mai uşor. Incepeţi-o în şcoală. Copilul să se deprindă de cu vreme să cruţe lucrurile sale. Se par nimicuri şi poate înaintea unora chiar lucruri de despreţuit felul cum îşi ascute copilul condeiul de piatră, cum îşi îngrijeşte pana să nu se strice, ,cum scrie pe hârtie, cum îşi îngrijeşte cartea să nu se strice, dar un învăţător bun nii poate să nesocotească toate acestea. Nu e deajuns să scriem frumos lăsând margine mai mare de cum trebue într’un caet, trebue să deprindem copiii să lase margine numai cât trebue şi nici când prea mare. Cine mai dă atenţie, dacă copilul a aprins un chibrit fără ca să trebue, şi cine să cugete că în felul acesta copilul se deprinde să jiesocotească lucrurile de mai puţină valoare? Prea puţini cugetă că o sută sau o mie de lucrui i cari în parte nu au un deosebit preţ, laolaltă reprezintă o valoare oarecare. Un cuiu de fer găsit în drum nu are o deosebită valoare, dar deprinderea de a ridică tot ce găseşte copilul, e de o valoare cu mult mai mare. Păstrarea şi' semănarea sâmburilor de poame va sădi în el iubirea pentru grădina de pomi.
Ştiu oare copiii pentru ce nu le este ertat să scrie pe păreţii şcoalei, să taie băncile, să-şi mânjească hainele, să nu-şi strice jucăriile, ştiu ei oare că toate acestea sunt oprelişti creiate de cruţare? Şi dacă ar înţelege ei acest cuvânt: cruţare, nu le-ar fi oare mai uşor să ţină legile şi opre-liştele şcolare? Noi suntem de părere că cuvântul cruţare se poate explică şi aceluia care nu cunoaşte lupta pentru ţraiu.
Despre păstrare copiii n’au idei, cel mult dacă ştiu de un «ulcioraş» in care au pus câţiva bani şi nici nu-şi pot închipui că s’ar putea păstră bani şi înainte de târgul în care vor cumpără «ulciorul». De economii în ale timpului şi cu cei mai mari e greu să te înţelegi.
Dar educaţia trebue să puie fond pe toate acestea. Cruţarea trebue învăţată, trebue deprinsă în şcoală. Predicile nu sunt rele, pot avea şi ele unele efecte dar exemplele şi deprinderea e acel factor, care va puteă să ne aducă adevărata mântuire. Iar deprinderea e a şcoalei.
(,Biserica şi Şcoala* din Arad).
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1567
fiLBINĂRITUL
Conferinţă ţinută sătenilor din comuna Samarineşti-/^ehedinţi
Fraţi Săteni,
Uitatu-v’aţi vreodată pe pecetea care o pune d. Primar şi d. Notar pe hârtiile dela primărie? Aţi văzut ce chip de goangă e făcut pe ea? Şi unul din cei mai bătrâni, care a apucat timpurile când curgea lapte şi miere la noi în ţară, va şti să ne povestească la toţi de ce albina e semnul judeţului nostru.
Ne fălim cu albina de altădată, o ţinem pe peceţi, dar nu ne mai place bâzâitul, nu ne mai place să-i culegem mierea şi ceara. Nu cumva vreţi să ziceţi cănu-i aşa? Apoi atunci de ce nu văd eu satul ăsta ca pe o grădină de stupi? Fiindcă numai aşâ înţeleg că v’ar place ceara şi mierea albinelor. Nu ziceţi d-voastră că: «Cui ii place pâinea, se face popă». Şi mai ziceţi: «Mie nu mi-a plăcut pâinea şi d’aia nu m’am făcut popă». Vorbă să fie! Ai vrut să mănânci pâinea, dar n’ai vrut fiindcă nu ai muncit să te faci popă.
Dar să zicem 'că e mai greu să te faci popă, pentru ca să mănânci pâine multă.; dar ca să poţi mânca mierea, să poţi vinde ceara, să-ţi mai rămână bani în chimir şi ceară pentru lumânările ce duci la sfânta biserică, e uşor ca să te faci şi un bun stupar, e uşor să ai zece stupi pe lângă casa.
Da, iubiţii mei, la asta m’am gândit eu demult, ba gânclindu-mă prea mult, vă spun drept că într’o noapte * visam cum aşezam stupi într’o grădină şi a doua zi de dimineaţă, ai casei mi-au spus că vorbiam in vis cum că stupăria e un izvor de bogăţie. Şi după socotelile mele nu din vis, dar din judecata mea, o să vedeţi că aşâ este.
Noi n’avern stupi, dar îi putem avea. Cu 25—30 lei poţi cumpără cel mai bun stup. Cu 90 lei poţi cumpără trei stupi. Să zicem că n’avembani şi că-i împrumutăm dela bancă. Intr’un an am aveâ dela fiecare stup câte 15 kilograme de miere în anul cel mai rău şi câte un kilogram -de ceară, ceace face peste tot: 45 kg. de miere şi 3 kg. de ceară dela toţii stupii. Socotind kilogramul de miere numai cu 2 lei, am aveâ 90 lei pe miere; iar kilogramul de ceară socotindu-1 cu 6 lei, am aveâ 18 lei pe ceară; având dela fiecare stup ' câte un roiu, care costă câte 5 Iei, am aveâ încă 15 lei. Aşâ că: mierea, ceara şi roii ne aduc un venit de 123 lei, cari n’ar fi de colea.
Pe urmă să vedeţi şi alt folos: cu cât am aveâ stupi mai mulţi, cu atât şi roadele câmpului ar fi mai multe şi mai bune, fiindcă albinele duc pe picioruşele lor pulberea cea
www.dacoromanica.ro
1568
ALBINA
galbena depe spicul porumbului, pe ştiulete şi astfel cresc boabele şi se coc.la timp; tot aşâ se întâmplă şi cu celelalte •semănături.
Din munca albinelor am culege şi o doctorie de seamă: mierea este o hrană sănătoasă şi un leac minunat pentru multe boale. Mierea fiartă cu vin vindeca tuşea cât de veche; ţoalele de stomac cu mierea se tămăduesc şi câte alte boale nu se alungă cu mierea.
Eu chiar mi-arn pus în gând să mă ocup cu stupăria. înainte de Crăciun am cumpărat doi stupi (ştubeie), cari mă costă 40 lei şi cari o să-mi aducă un venit de 50 lei, şi două roiuri. Aşâ că la anul viitor, voiu avea patru stupi.
Acum aştept dela Bucureşti un stup desemnat şi după cel desemnat o să-mi lucrez trei, cari sunt cu mult mai bunei ca ştubeiele.
Aşi fi cel mai fericit şi cred că Dumnezeu îmi va fi de ajutor ca să vă fac să începeţi a face ce fac eu. Daţi câte 60 de lei şi veţi avea patru stupi la anul.
Şi să vedeţi ca nu se cere cine ştie ce muncă pentru ca să fii stupar. Să ai doar o grădiniţă cu flori şi in ea stupii, cari nu-ţi mai cer nimic, decât casă-i fereşti de vr’un şoarece ce ar încercă să vatăme albinele. La timpul de roire nu mai e nevoie să păzeşti, fiindcă s’a găsit un mijloc de a sili roitul când vrei, în luna roitului. Dar... faceţi rost de stupi şi cine doreşie să ştie cum să-i îngrijească, mă va găsi pe mine aici, gala să-i dau toate lămuririle.
Altădată aveam miere şi ceară că le dam şi Turcilor ca bir; de ce să nu avem stupi acum, când Turcul nu ne , mai bate la uşă şi când am putea ţine mierea şi ceara numai pentru noi?
Din vieaţa albinelor am putea luâ şi multe pilde de înţelepciune. Stând lângă stupi, vom vedea că fiecare stup este un stat unde albinele ascultă fără să cârtească, de matca lor. Fiecare munceşte pentru toate: unele curăţă stupul şi se numesc gospodine; când s’a născut vr’o albină, se duc şi spală locul pentru a pune matca alt ou în loc; păzitoarele nu lasă să intre vr’un vrăjmaş la ele; vânturătoarele curăţă aerul; lucrătoarele fac fagurii; iar matca cârmueşte toate albinele şi numai ea singuiâ ouă.
Uitându-ne la fnunca lor, ncr minunăm de ele şi de puterea lui Dumnezeu. Te minunezi cum de face albina nişte căsuţe aşâ de frumoase şi tot una de mari. Nici un om n’ar fi în stare să facă din altcevâ o căsuţă la fel.
La albine se poate vedeâ şi o deşteptăciune ne mai pomenită. Ca probă: dacă intră la ele vr’un şoarice, păzitoarele mai întâiu îl înţeapă, îl omoară şi pe urmă îl îmbracă gospodinele într un giulgiu de ceară pentru ca să nu le vatăme mirosul urât:
Câştigul ce ni-I aduc aibineie şi învăţăturele ce ie
www.dacoromanica.ro
AUHNA
1569
putem avea din vieaţa lor, n&blesteamă înaintea lui Dumnezeu, dacă nu ne vom hotărî ca să începem cu stupăritul. Eu sunt gata şă vă dau tot ajutorul.
Aş avşh multe de spus despre albine, dar fiindcă mai e de vorbit şi despre altele, termin zicând că: dacă veţi pune gând la gând cu bucurie, Dumnezeu să ne-ajute şi să ne ajutăm unii pe alţii. Rod şi spor să avem în toată vieaţa noastră.
Nicolae I. Popescu
învăţ, Samarineşti-ÎMehedinţi.
DESPRE SERICICULTURA
Creşterea ver inilor de mătase acum câtva timp era în floare în ţara noastră. Aceasta ne-o arată diferitele ţesături de borangic ce se mai găsesc şi azi, cum şi obiceiul ce se păstrează şi acum pe alocurea de a face diferite vărgături de borangic ca: prosoape, şervete, cârpe, ete., chiar când moare cineva, mătasa se întrebuinţează ca ceva sfânt'.
Acest izvor de bogăţie nu ţinu mult, căci fu nimicit de boalele ce nimiciră crescătorii întregi de vermi şi tocmai pe timpul când eră să se îngogoşeze.
De unde în acel timp, ţara noastră exportă borangic în valoare de câteva milioane azi din contră dăm afară pe taxa Iji-xului peste 12 milioane de lei, aducând mătăsării străine. Pentru reînvierea acestei principale ramuri a agriculturei, Statul; prin îndemnul M. S. Reginei Elisabetaau Juat măsuri destul de bune.
S’au dat şi se dau îa fiecare an duzi fără plată la cultivatori, deasemenea şi sămânţă de vermi de mătase de către Onor. Minis-rul Agriculturei şi Domenilor (Staţiunea Sericicolă) şi prin Societate a „ Ţesătoarea“.
Clocitul ouălor de vermi de mătasă. Ou drept cuvânt putem şi aici zice „ce semeni, aceea culegia. Dintre boalele care bantue vermii, cea mai perieoloasă este Pebrina, care se moşteneşte din an în an (adică e molipsitoare). Prin măsurile luate de Stat sămânţa ce se împarte la crescători e o sămânţă selecţionată şi de care suntem siguri că nu are în ea microbul de Pebrina ori alte boale. Sămânţa e sănătoasă, dar de ce aproape în fiecare an boalele bantue încă cu aceeaşi furie aproape ca şi în trecutL .
Aceasta e uşor de explicat.
I)	Printre crescători mulţi din ei îşi procură sămânţă singuri .şi deci boalele se moştenesc din an în an, aşa că fiind molipsitoare se întind şi la crescătorii ce au avut sămânţă curată.
II)	Dela chipul cum ei înviază sămânţa şi îngrijirile ce urmează să le dea până la îngogoşare.
O înviere în bune condiţiuni atârnă de următoarele cauze:
www.dacaromamca.ro
albina
1570
dupâ cum a fost dş frig în timpul ernei, dupâ căldura la care se face clocirea, după soiul vermilor şi după umezeala din odaia în care se clocesc ouăle. Pentru că sămânţa ni se trimete pe de-â gata, trebue să ştim cel puţin timpul cândN s’o punem la clocit, îngrijirile din timpul clocitului şi îngrijiri generale ce trebuesc date până la îngogoşare. Tocmai aceste coodiţiuni dela care atârnă întreaga reuşită a creşterii nu sunt luate în seamă de crescătorii noştri.
Astfel, ei înviază sămânţa pe soba, în sân, înodată într’o cârpă, sub cloşcă şi în patul de dormit. Toate aceste metode de clocit dau vermi piperniciţi sau sămânţa nu înviază de loc şi deci rezultatele de multe ori sunt rele. Izbânda unei creşteri bune am zis deci că atârnă în primul rând dela modul cum se face clocirea seminţei.
Timpul câfCd trebue să punem sămânţa la ininaU Se ştie ca verrnii nu au altă hrană decât frunză de dud, deci dar timpul când se face clocirea atârnă de timpul când dă frunza de dud. Timpul cel mai potrivit pentru pus ouăle la clocit este între 23—28 Aprilie când, suntem siguri ca vom avea hrană pentru vermi. O clocire regulată durează 10—18 zile. De multe ori sămânţa ce ni s a trimis, din cauza timpului prea călduros înviazăsingură înainte de 23 Aprilie, pentru a înlătură aceasta, sămânţa se păstrează în pivniţe la răcoare şi la un loc ferit ca să nu fie mâncată de şoareci.
Odaia în care se face clocirea. E bine ca mai mulţi sa se întovărăşească şi astfel sămânţa dela mai mulţi să fie pusă în aceiaşi cameră sub supravegherea unuia care are mai multă pricepere în creşterea viermilor. Cel mai’ nemerit lucru ar fi ca fiecare comună să aibă o sală anume tăcută cu toate cele trebuincoase; iar clocitul seminţei să se facă sub conducerea învăţătorilor, învăţătoarelor sau preoţilor. Odaia de clocit trebue să îndeplinească următoarele condiţiuni: Să fie curată, văruită şi dezinfectată bine, să aibă ferestre care să se poată deschide. Soarele să nu bată în ea. Să ţină temperatura neschimbată.
Să aibă o sobă de zid, căci cele de fier se încălzesc uşor dar se şi răcesc repede. Să aibă un termometru înăuntru. Se încălzeşte odaia la 12 grade şi se pune o masă aşezată în mijlocul eamerii pe care se pune sămânţa în nişte cutioare în strate subţiri având nevoe de aer. Termometru se aşează în dreptul mesei la 1 — 1,30 m. dela pământ (pardoseală). Din două în două zile se ridică tempera-turş, cu câte un grad, până ce ajungem la 24 — 25°, când se aşteaptă învierea viermilor. Pentru că în timpul clocitului e nevoe de umezeală care ajută învierea mai repede a vermilor se pune lângă masă un şervet muiat în apă. După ce au înviat, viermii trebuesc luaţi de aci şi mutaţi pe paturi, se pun frunze de dud cu dosul în jos, deasupra pe vermişori pentru ca ei să se agaţe mai cu uşurinţă de foi şi apoi se iau cu frunzele şi se trec pe un pat curat destinat pentru creştere.
La eşirea din ou se au în vedere următoarele: Verrnii eşiţi în prima zi se iau şi se pun pe un pat, se cresc şi îngrijesc deosebit
www.dacoromanicajx)
ALBINA	1571
până la sfârşit. Aceştia formează prima serie, \I-iu) Aceasta este iarăşi una din condiţiunile principale ce nu trebue călcată. Cei eşiţi în a doua zi formează seria a doua (H-a); iar cei eşiţi in ziua a treia formează seria a treia (IlI-a). Se formează numai trei serii căci în trei zile es aproape toţi vermii; iar cei rămaşi neînviaţi chiar dacă ar mai eşi din ou, ies piperniciţi şi deci e mai bine să’i înlăturăm.
Vermişorii în primele zile sunt foarte mici şi de aceea li se da frunză tocata mărunt.
Hrana vermilor. Frunza de dud e singura hrană a vermilor de mătase. Mai înainte de toate dar trebue să ştiin câţi duzi avem şi numai după acea vom şti ce cantitate de sămânţă trebue să creştem. De regulă se socoteşte cam uh dud mare pentru un gram de sămânţă. Vermilor mici li se dă frunză tânără şi cu cât se măresc li se dă frunză mai bătrâna. Culesul frunzei să se facă mai bine foae cu foae, decât să se tragă ramura prin mână căci se ju-poae duzi şi se usucă. Culesul se face dimineaţa, după ce sa ridicat rouă, se culege dimineaţa frunză pentru toată ziua şi se păstrează la umbră întrun loc răcoros. Pe timp ploios se cu-lege şi udă şi se întinde într o camera bine aerisită unde se usucă foarte repede, deasemenea se poate şterge de apă cu cearceafuri. Nu e bine a se da vermilor frunză udă, plină de‘ praf, veştedă sau plină de fum. Tocatul frunzei se face cu un cuţit curat. Cel ce culege frunza să fie curat pe mâini. Sarea e otrava vermilor. Ca-merile (Magnaneriile) în care se face meşterea să fie cât se poate de spaţioase, ferestrele să se poată deschide pentru a se face cât mai des premenirea aeruki Să nu bată razele soarelui pe vermi căci îi îmbolnăveşte.
Dezinfectarea camerilor. Se varueşte bine, se spală duşumelele cu o leşie de sodă, se pune în mijlocul camerăi un ciob cu cărbuni aprinşi pe care se pune pucioasă, se închid bine ferestrele şi uşile şi se lasă până ce s’a ars bipe pucioasa 2--3 ore fără să stea cineva înăuntru. După ce s’a ars pucioasa, se deschide uşile şi ferestrele ca să se aerisească bine camera şi sa se peardă mirosul de pucioasă..
Aumărul paturilor. Paturile necesare trebue să le avem dela început. Se socoteşte pentru un gram de j-ămânţă un pat de 2 m. p; adică lung de 2,60 m. şi lat de 0,70 cm. Vermii eşiţi clintr’un gram. vor creşte în mod normal pe un astfel de pat. Dacă sunt îngesuiţi fac gogoşi slabe, moi şi mărunte. Paturile deasemenea trebuesc spălate cu leşie înainte de a le aşeză în camera.
îngrijiri generale. Vennii din fiecare serie, după 7 — 9 zile dela eşirea din ou cad într’o amorţeală sau somn. Timpul ce trece dela eşirea din ou şi pană la căderea în somn se numeşte vârstă s au etate.
Vârsta l-iu. In .acest timp li se dau următoarele îngrijiri: După ce s’au aşezat pe paturi în prima zi li se da frunza tocata cat se poate de mărunt pentru ca vermii sa o poată, manca, li se dă 10—12 tainuri pe zi şi câte puţină ca să o mănânce bine şi să nu
www.dacoromamcajx)
1572
ALBINA
se veştejească sub ei căci se face strat pe aşternut prea gros. Căldura din cameră să fie statornică şi până la 25u. Cu cât este mai frig cu atât ei vor creşte mai încet şi vor avea o viaţă mai lungă, deci e în interesul cultivatorului ca viaţa lor să fie cât se poate de scurtă* Frunză trebue să li se dea din ce în ce mai multă, cu cât cresc. In această vârstă schimbarea stratului de sub ei să nu se facă decât cel mult de trei ori şi cu cea mai mare atenţie căci vermişorii fiind mici; mulţi se aruncă cu murdăria de sub ei Pre-menirea în această etate e mai bine a se face luând frunză cu frunză şi punând-o cu dosul în jos deasupra pe vermi şi după ce s’a urcat verraii pe ea se trece pe un alt pat curat.
Somnul vermilor si îngrijirile din timpul somvului. După 9 zile dela naştere vedem că toţi vermii stau cu capetele în sus, nu mai mănâncă şi stau nemişcaţi. Atunci se zice că sunt în somn. Somnul lor nu este un somn "propriu zis, ci numai un fel >le amorţeală în care timp vermele îşi schimbă pielea. In timpul somnului să nu se dea mâncare la vermi, deasemenea nu trebue de loc să umblăm la ei. Cei care nu au căzut în somn, umblă, mişcă pe cei care dorm fiindcă nu-şi pot schimbă pielea şi chiar mor. De aceea nu e bine de-a creşte pe toţi deavalma ci deosebit, pe serii cum s’a arătat.
îngrijirile din vârstrele; a doua, a treia şi a patra.
Vârsta 11-a. După o zi şi o noapte (24 ore) vermii încep să 3e mişte, în aceste mişcări ei îşi leapădă pielea şi termină somnul. Acum se zice că sunt în vârsta a dona. Cea dintâiu grijă după ce vermii au eşit din somn este a le schimbă aşternutul. După câteva ore li se dă apoi mâncare. Cei cari n’au ieşit din somn odată cu ceilalţi şi au întârziat prea mult, se înlătură, din cauză că sunt bolnavi sau se cresc deoseoit formând o serie a viermilor întârziaţi. In această vârstă li se dă mai multă frunză şi se toacă mai mare. Din două în două zile se schimbă stratul de sub ei. In a patra zi după somnul I-iu vermii încep a nu mai mâncă cu poftă şi cel mult în seaia zilei a cincea ei intră iarăşi în somh.
Vârstra Ill-a. După al'doilea somn vermii intră in vârsta treia. Acum îş. capălă cnlo'area lor proprie pe care o au până la sfârşitul vieţei. Acnin viermii sunt mai mari, li se dă frunză mai multă şi mai des. Fac murdărie mai multă şi de aceea e bine ca în această vârstă să-i primenim de ^trei ori şi mai cu seamă cu o zi înainte de a intră în al treilea somn, primenirea aerului din cameră să se facă cât de des.
Pe vreme ploioasă ne putând deschide ferestrele pentru ca să facem pEmenirea aerului vom face focul cu pae în sobă înlesnind astfel tragerea aerului stricat pe coş. In a şeaptea zi, viermii nu mai mânăncă şi cad în al treilea somn.
Yiermii se răresc după fie care somn şi pe măsură ce cresc mai mari.
Vârsta IV-a. După acest somn vermii trec în a patra vârstă sau etate, în această vârstă vermii mănâncă şi mai multă frunză, iar crescătorul va avea grijă de a-i primeni şi mai des. Odată intraţi în această vârstă, vermii se răresc şi mai mult. In
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1573
lipsa de braţe frunza li se poate da întreagă, dar totuşi e mai bine a o tocă. câtde mare.
Primenirea aerulu se face mai desr iar căldura din camera să fie cam 22°—23°.
In această vârstă viermii se înbolnăvese uşor, de acea crescătorul v’a observă şi va înlătură ps cei bolnavi, morţi, etc. Acum vermii intră în al patrulea somn.
Vârsta V-a şi îngogoşarea. In vârsta a cincea vermii se zic după al patrulea somn; ei sunt foarte mari; nu se nîai ţine socoteală de tain, ci li se dă frunză cât pot mânca.
Frunza li se dă întreagă şi de aceia stratul de sub ei se îngroaşe foarte repede şi .primenirea se face aproape în fiecare zi. In cameră să nu fie nici un miros greu, ci numai mirosul de frunza pentru aceea .camera se aeriseşte cât de. des. Deasemenea trebue să avem în vedere ca în cameră să nu se facă prea multă umezeală; pentru pedica aceasta se pune bucăţi de var nestins. După a treia zi din etatea cincea, vermii dăcă sunt sănătoşi mănâncă foarte multă frunza şi atunci li se zice că vermii sunt în pofta cea mare de mâncare. In a patra zi din această etate vermii ajung la cea mai mare lungime şi greutate, acum un vierme cântăreşte de patru zeci de mii de ori mai greu ca Ia eşirea din ou. In această vârstă primenirea se face cu mâna, ţinând seamă de a fi cât se poate de curate. După a opta s’au a zecea zi dela această etate, vermii nu mai mănâncă, se micşorează şi încep a umblă de colo până colo; acesta e semn că ei şi-au terminat viaţa în stare de verme şi trebue să se îngogoşeze. Nu trebue să întârziem de a pune mături, pae de secară, ramuri de dud, rapiţă ori rapiţă sălbatecă sau talaşi, sau aceace avem la îndemână căci vermii începe să-şi urzească gogoaşa de orice obiect din apropiere şi chiar pe pat. Aci vermile nu poate face gogoaşa şi deci firul pe care îl dă afară vermile e în paguba crescătorului. Paele |i măturile se fac mănunchiu, se pun pe marginea patului şi sunt foarte bune, căutând să fie cât se poate uscate.
Din observaţiunile practice s’a găsit că talaşii nu sunt buni căci se închid câte doi viermi într’o gogoaşă. Avem atunci gogoşi duble. Aceasta este în paguba noastră căci aceste gogoşi nu se pot depănă, şi deci nu sunt aproape de nici un folos. Vermile îşi termină gogoaşa în zece zile în care timp i se dă cea mai mare linişte. După 12—13 zile se culeg gogoşile după paturi. Cu aceasta se încheie socotelile muncii depusă în timp de 30—35 zile de către cultivator.
Ioan A. Braţ.
9
abs. al se. de sericic., Bucureşti.
www.dacoromanicajo
1574
ALBINA
Cooperativele de lăptărie în Franţa
Călătoriile de studiu ajută foarte .mult la aprofundarea diferitelor chestiuni economice. Mai ales în domeniul cooperativ ele sunt foarte utile şi de aceea nu putem decât să ne bucurăm când un compatriot al nostru prin cercetările sale în ţările străine vine să îmbogăţească cunoştinţele tuturor.
D. I. C. Brăila, medic veterinar, a avut prilejul să vizi- • teze în Franţa, marile lăptării cooperative asupra cărora a scris un studiu interesant din care cooperatorii mai ales cei de lăptărie, pot să profite mult.
Tovarăşii de ţărani, pentru fabricarea brâăzei, existau îu că, eu câteva sute de ani mai înainte, căci încă din secolul al XV-lea, se aflau în apropiere de frontiera Elveţ'ei, asociaţi uni de săteni, cari puneau laptele pentru a fabrica renumita brânză de Gruyere.
Aceste asociaţiuni erau întocmite, după ace1 ea, cari funcţionau deja de mult în Elveţia- de prin veacul al XlIIdea, şi purtau o denumire, care s’a păstrat şi astăzi, în Franţa, aceea de societes fraitieres, dela cuvântul fret, care în dialectul elveţian, înseamnă brânză.
Origina acestori societăţi fruitiere, atât de Vechi, şe poate uşor explică dacă ne gândim cât de îmbunătăţită este proprietatea, în aceste ipărţi, şi mai ales dacă ne gândim,, că pentru a face o bucată de brânză de Guvere, de 50 kgr., o roată de Schweitzer, cum zicem noi, trebu-e nici mai mult nici mai puţin, decât 600 kgr. de lapte de vacă. E lesne de înţeles că nici un cultivator, nu putea dispune, de o aşa de mare cantitate de lapte, şi de aceea în mod firesc, s’a născut nevoia de a se întovărăşi mai mulţi la un loc, pentru a putea rând pe rând să-şi facă fiecare, câte o roată de brânză, din vânzarea căreia, să-şi hrănească vitele şi să-şi întreţină gospodăria.
Se înumără până 'la 2000 aproape, numărul acestor societăţi, astăzi in Franţa, şi toate aceste societăţi fabrică în total 25 milioane de kgr., de brânză Gruyere, pe fiecare an.
Se zice că din aceste tovărăşii, ar fi derivat şi cooperativele de lapte; istoricul acestora din urmă însă, este aproape acelaş în toate ţările din Europa, în care industria laptelui este astăzi în floare.
Multă vreme, ifabricaţiunea untului, a avut loe numai la -cultivator acasă, în mod cât se poate de primitiv, astfel că .untul nu era în totdeauna acelaş, şi conservarea lui, nu eră bine asigurată.
Adus -la târguri speciale, untul proaspăt, eră cumpărat de negustori angrosişti, eare-1 lucrau din nou, îl amestecau bine, şi încercau să-l facă cât mai bun şi mai uniform posibil, pentru a-1 putea exporta.
www.dacaromanicajx)
ALfflNA
1575
Mai târziu s’au format stabilimente industriale, aşa numitele cremerii, pentru a cumpără smântână dela cultivatori şi a o transforma în unt, cu mijloace mai perfecte.
Iu urmă adevărate lăptării, — tot industriale însă — s’au ivit în scopul de a se cumpără laptele curat, pentru a-1 smântâni şi preface în unt.
Apariţiunea maşinelor centrifuge, pentru smântânit laptele dulce, a produs apoi, o adevărată revoluţie în fabricarea untului. Acelaş lapte, dă eu o treime mai mult unt, dacă e smântânit eu maşina, decât dacă e bătut cu putineiul.
înainte vreme, trebuiau în Franţa, 30—32 litri de lapte, pentru a face un kgr. de unt, şi astăzi ou maşina centrifugă^ nu trebue decât 20—24 litri.
Untul chiar e mai bun, se conservă mai mult, şi în plus are şi o aromă mai puternică, nefiinid manipulat cu mâna. Smântână e absolut curată şi fermentează în condiţiuni mult mai bune, ea mai înainte. Afară de aceasta, laptele smântânit e mult mai bun, şi poate servi la mai .multe trebuinţe, decât laptele acru dela noi.	’
Din aceste lăptării industriale, au luat naştere primele lăptării cooperative în departamentele din Ohaientes .şi Poi-tou, în nişte condiţiuni, cari merită toitdîeauna atenţiunea noastră-
In aceste departamente, din apusul Franţei, viţa de vie se cultivă pe o scară foarte întinsă, căci constituia ocupaţiunea de căpetenie a locuitorilor.
Ivindu-se filoxera însă, valoarea pământului s’a depreciat atâta, încât dela 4—5000 lei, cât valoră înainte hectarul, ajunsese să se vândă cu 150—200 lei. Ultimul rod, care l-au dat viile în aceste departamente, a fost în 1884, şi de atunci încoace au început defrişerile în masă, şi cum pământul nu era tocmai propriu pentru graminee, s’a semănat cu livezi artificiale, cu furaje, aproape peste tot. Reuşita acestor semănături a fost cât se poate de bună, şi pentrucă la un moment dat, n’au mai avut unde să vândă atâta furaj, au fost nevoiţi locuitorii, să-şi mai cumpere câte o vacă sau două, având tot ce le trebuie, pentru întreţinerea lor.
Prisosul de lapte, îl ducea lăptăriitor industriale cari începuseră a lua naştere încă dela 1878, prin acele locuri, lăptă iii despre cari se poate spune că au şi servit de pildă, primi lor cooperatori, primilor asociaţi.
Astăzi valoarea pământului s’a ridicat din nou, şi lucru curios, produeţiunea laptelui s’a desvoltat mai mult, în locurile sărace, cari erau slabe de tot pentru agricultură, dar cari raţional muncite, şi semănate cu livezi artificiale, au sfârşit prin a aduce micilor cultivatori, mult mai bune foloase decât ugri-propriu zisă.
Astfel în părţile acestea ale Franţei, cultura viţei de vie şi fabricarea vinului a fost peste tot înlocuită, spre folosul mi-
www.dacoromanicajo
1576
ALBINA
U-
cei proprietăţi, prin cultura leguminoaselor, şi industria laptelui.
In jurul oraşului Cognac, situat în centrul acestei regiuni, oraş renumit, pentrucă a împrumutat numele lui, băuturi alcoolice, atât de cunoscute, în locul viilor de altădată, şi a fabricilor de alcool, astăzi nu găseşti decât lucernă, şi fabrici de unt.
Prima lăptărie cooperativă, a început să funcţioneze cu mijloace cât se poate de modeste, în Ianuarie 1888, în satul Chaille.
Efectul s’a simţit imediat, căci dela 8 centime cât se plătea un litru de lapte, în lăptăriile particulare, s’a ridicat preşul laptelui, la 12 şi mai târziu, la 16 centime.
încetul cu încetul lăptăriile cooperative s’au înmulţit după cum şi numărul vacilor din această regiune, dela 1890 încoace s’a împătrit.
Basa de vaci, care se exploatează peste tot în această parte, este rasa Parthenesă, cu diferitele ei varietăţi, de talie mai mică sau mai mare, după localităţi, culoarea părului rămâne însă caracteristică, gălbuie ca bobul de grâu, sau cenuşie deschisă cu botul, urechile, vârful coarnelor şi vârful eozei, negre de tot.
Tn mijlociu o vacă dă în ticmp de 9—10 luni, 1800 şi chiar 2000 litri de lapte anual, care socotit numai cu 12 centime litrul, fac 240 lei. Dacă mai adăugăm viţelul şi laptele smântânit, vedem că o vacă dă peste tot, în cursul unui a.n, mai bine de 300 lei, în-vreme ce preţul cu care se cumpără o asemenea vacă, nu trece de 400 de lei, variază între 300 şi 400 lei.
Pentru ca să renteze atât, o •vacă trebue să fie îngrijită şi mai ales bine hrănită. Interesându-ne să vedem ce hrană li se dă, ni s’a spus că în departamentul Charente inf. se dă zilnic unei vaci fân sau trifoi verde 30 kgr., şi sfecle sau varză, alte 30 kgr., în depart. Deux Sevres, b se dă 5—6 kgr. fân uscat, 15—20 kgr. de sfecle, jumătate furagere, precum şi 5—10 kgr. morcovi sau napi.
Câtă diferenţă între regimul acesta şi hrana ce se dă vacilor de lapte, la noi în ţară !
Lăptăriile cooperative desvoltându-se tot mai mult, au simţit dela început nevoia, de a se întovărăşi între ele, şi încă din anul 1893, s’a format Asociaţia Centrală a lăptăriilor cooperative din Charentes şi Poitou, care a dat roade aşa de frumoase, sub conducerea ciinoscutumi senator Rcmvier.
Asociaţia .aceasta procură tot ce e de trebuinţă, pentru cele 117 lăptarii, ce se găsesc astăzi în plină funcţionare, în această regiune. Tot ea se ocupă cu vânzarea şi transportul untului proaspăt la Paris, unde trimite anual 6 milioane kgr., adică jumătate din cât consumă acest mare oiaş, într’un singur an.
Tot prin îngrijirea acestei asociaţii centrale, s’a înfiinţat şi un laborator cu o staţiune de industrie a laptelui şi o
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1577
şcoală -de lăptărie, la Surgeres, în Depart. Charente inf., pusă sub direcţiunea unui om foarte competent,“d. Dornic.
Pentru transportul untului la Paris, asociaţia a creat pe socoteala ei, 15 vagoane f rigori fere, cheltueli 1500 lei, cu a-menajarea unui vagon ordinar în vagon frigorifer, cu pereţi dubli de plută, eu rezervor de ghiaţă în mijloc, şi cu rafturi de jur împrejur. întreţinerea unui asemenea vagon, costă 150 lei anual, socotind ghiaţa cu 25 lei mia de kgr., pe 5—6 luni de vară. Untul transportat astfel, câştigă 20 bani la kgr., pe piaţa Parisului.
Tot la Surgeres, s’a fondat şi o uzină pentru fabricarea caseine., care lucru curios, se exportă în mai toată Germania unde se transformă în mici bibelouri, imitând fildeşul. Tot în această uzină 'se fabrică din laptele smântânit, lapte concentrat, sub formă de pulbere.
Cea mai mare parte din lăptăriile cooperative franceze, au fost construite fără capital primordial. In puţine cazuri numai, societarii fiind oameni bogaţi, au subscris acţiuni de 50—100 lei. De cele mai multe ori, se recurge dela început la un împrumut de 40—50.000 lei, sub garanţia solidară a tutnlor meimbr 'or. împrumutul acesta se realizează foarte uşcJ», la casa creditului agricol local, sau la casa sindicatului agricol departamental, cu o dobândă de 3 până la 4°/0 cel mult.
De obiceiu acest împrumut se achită în primii cinci ani de funcţionare, destinându-se dela început 1/2 centimă de fiecare litru de lapte pentru amortizare, de aceea membrii, cari intră mai târziu, trebue să plătească o taxă de intrare variabilă
Prin statutele lăptăriei, se face obligatoare asigurarea tuturor vacilor de lapte, precum şi selecţionarea lor, cât mai riguroasă. O vacă care se dovedeşte că nu atinge media, ca bogăţie în unt, este imediat înlocuită.
Se cere cel, puţin 35—38 grame unt, la un litru de lapte.
Lăptăriile sunt conduse de un consiliu de administraţie, compus dintr’un prezident, unul sau doi viee-prezidenţi, un casier, un secretar şi mai mulţi delegaţi sau membri, — câte unul pentru 20 societari. întreg consiliul de administraţie este onorific, bine înţeles.
Personalul plătit se compune, dintr’un director eomp-tabil, un maestru de făcut unt, un mecanic fochist, un controlor şi unul sau mai mulţi lucrători.
Bidoanele pentru strângerea laptelui sunt proprietatea societăţii.
De obiceiu cheltuelile de administraţie, de fabricaţiune şi amortismentele, simt de 12—15%, din încasările generale.
Anul trecut, Asociaţia centrală, a obţinut 2.89 lei, pe un kilogram de unt proaspăt, la Paris, în mijlociu, căci preţul variază după sezoane.
Cheltuiala necesitată de transportul şi vinderea untului la Pafis se ridică la enorma sumă de 40—45 lei, pentru suta ole
www.dacoromanica.ro
1578
A LUI NA
kgr. Numai acsizul reclamat de oraşul Paris, e de 14.50, fflnba-ajul de 5 lei, transportul de 10 lei, iar restul -de 10—ţ5 lei, pen-tni comision.
In prezent tendinţa Asociaţiei Centrale e să scape de comisionari, imitând federaţiunea belgiană dela Hasselt care creându-şi o piaţă specială pentru vinderea untului ce produce, a ajuns să nu cheltuiască decât 1.70 la suta de kgr., în loc de 10—15 lei, cât cheltueşte' Asociaţia franceză. La fiecare 15 zile sau la fiecare lună, se face totalul vânzărilor, şi se deduce cheltuelile. Produsul eşit din materia primă, pusă în comun, rămâne proprietatea tovărăşiei, şi beneficiul net esit din desfacerea acestui produs, este repartizat între asociaţi, propoiţmnnl cu calitatea şi cu cantitatea laptelui, adus de fiecare din ei.
In fiecare săptămână se dă avansuri, tuturor asociaţilor, până la 2.50 de kgr., de unt, pentru preîntâmpinarea chel-tuelilor fiecăruia.
Pentru constatarea fraudelor, imediat ce o probă de lapte e suspectă, doui supraveghetori se duc acasă la cultivatorul cu pricina, şi mulg ei singuri vacile acestuia. Dacă în adevăr laptele e prea sărac în unt, se decide înlocuirea vacei; dadfl din contra se constată frauda, cultivatorul e amendat pentru prima dată cu 20 lei, iar la recidivă, e exclus din societate şa i se confiscă orice sumă ar mai avea de luat.
Asociaţia de care vorbim, cuprinde în total 117 lăptării cooperative, cu 70.000 membri. cari au 191.000 de vaci. Tn 1908, toate aceste vaci au furnizat 25 mii. litri de lapte, din care s’a extras 12 milioane kgr., de unt proaspăt, reprezentând o valoare de 35.000.000 lei.
Franţa întreagă produce 77 milioane de hectolitri de lapte anual, cu o valoare aproximativă de 1,250 milioane de lei, sau a 8-a parte din produsul tota'l de 10 miliarde, cât e socotit că produce agricultura franceză întreagă, într’un an de zile. 'Din suma întreagă de 77 milioane hectolitri de lapte 21 22 milioane hectolitri, se întrebuinţează la facerea brânzei, 37—38 milioane hectolitri, la facerea untului, iar restul se consumă în stare pură.
Debuşeul cel mai mare clin lumea întreagă, pentru unt proaspăt, este Anglia, unde în loc să .se spună ca la noi, pâinea de toate zilele, se spune pâinea şi untul de toate zilele.
Franţa, aproviziona o bună parte din trebuinţele Angliei, de vreo 30 ani în urmă însă, Danemarca a ştiut să câştige piaţa Angliei-în aşa fel, încât a ajuns să exporteze anual, pentru 250 milioane lei, pe când Franţa îşi vede în fiecare an scăzând exportul său, pentru a ajunge la 44 milioane de lei în 3905, când Anglia a importat 230 milioane kgr. unt proaspăt, pentru rotunda sumă, de 565 milioane de lei.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1579
CRONICA
Serbare Populară
In ziua de 81 Iulie a. c., s’a dat în corn. Chiojd-Buzău o frumoasă şi instructivă serbare populară cu teatru,- bal şi tombolă, pentru ajutorul inundaţilor din Moldova. Serbarea a fost organizată de un comitet compus din: d-şoarele Marieta Oproescu, Aurelia Isbăşoiu şi d. D. Oproescu, ca preşedinte. Cu toate că timpul a fost cât se poate de vitreg, inulţămită tactului şi silinţelor desin-teresate ale comitetului organizator, succesul a fost desăvârşit. A rămas 170 lei beneficiu net. Dacă toate comunele ar imită această nobilă faptă, multă mângâiere s’ar revărsă asupra fraţilor încercaţi atât de greu.
D.	A. Nicolaescu.
AVIZ
Cu No. 52 ce va apărea Duminică 25 Septemvrie a. c., se închee anul al XlV-lea al revistei. Rugăm pe abonaţii cari nu doresc a continuă abonamentul pe anul al XV-lea să ne facă cunoscut spre a le suprimă trimiterea. Mai sunt unii abonaţi pe cari deşi i-am avizat de mai multe ori, ba le-am trimis şi chitanţele prin oficiile poştale, făcând mari cheltueli, nici până în prezent n’au achitat, sub diverse preteste.
E dureros că pentru o revistă al cărui abonament este atât de mic, se găsesc oameni cu atât. de puţin scrupul să refuze plata. Rugăm cu insistenţă, fiind anul încheiat, să ni se trimită costul abonamentului prin mandat postai.
Cu începerea anului al XV-lea vom publică numele tuturor acelor ce au primit revista şi n’au plătit abonamentul, pentru ca să-i cunoască toată lumea.
N’am trimis niciodată revista decât acelor ce au cerut singuri abonamentul, prin urmare nu pot susţine că s’au abonat.siliţi de cineva.
Cei ce doresc a rămâne abonaţi şi în anul al XV, sunt rugaţi a trimite abonamentul. Menţinem şi pentru acest an preţul de 4 Sei pe an, pentru elevii de şcoli şi absolvenţii de şcoli rurale. >.
Persoanele cari ne fac ciratei sau mai mulţi abonaţi şi ne trimit abonamantnl pentru toţi, au un abonament gratuit. Toate cererile de abonament trebuesc însoţite de cost, altfel nu se trimite revista.
ADMINISTRAŢIA.
www.dacoromanica.ro
Frumuseţea este Fodoaia Omenlrei
DORIŢI să aveţi un TEN ALB şl FRUMOS? ^
întrebuinţaţi numai: CREMA, SĂPUNUL şi PUDRA'ORIENTALA de ORŞOVA
Recunoscute'ca cele mai higienice preparate fără substanţe vătămătoare cari fac să dispară
Pete, Pletrue, Cofuieţe fi Crăpături de Vânt cinttrtfnri obrazul pflni la etatea ««a mal h ifntott
Este o ad vărată COMOARĂ pentru SEXUL FRUMOS, se vinde cu:
Lei 1,20 Borc. de Cremă Orient.; Lei 1,50 Săpunul Oriental şi Lai 2 Cutia Pudră Orient.| Se aflft de vânzare în Buoureştl Ia toate Drogheriile, Farmaciile şi Princip, magazine j
Brăila: D-ra Albertina Pol-lak, Clubul Comercial.
Bârlad: Leon M. Finchel-lmann
Baeău: S. Kellmann.
Corabia: Gr. Petrino, Marin R. Iliescu, D-tru C. Pe-trovici, Nicolae Mari-nescu.
Constanţa: L.et I. Lascaridis.
O&lafat: Iosef fîendek.
Caraeal: Stănescu et Arghi-rescu, G. Popescu.
Călăraşi: Fraţii Iarchy, V.
S.	Bacarescu, G.G. Mun-teanu.
Cernavodi; Mag. «La Ţi-
^ranoa‘
Craiova: S. Lazăr Benve-nisti, C. R. Iliescu, dro-gruerie, A. M. Berger, Eraanuel David, S. Ben-venisti, Ioan N. Boeru, Ed. Kouteschweller, Fraţii Paraschivescu.
Dorohol: M. L. Schulimsohn
Focşani: S. Cohn, Fraţii Rosner.
flăidan: Gh. Nastasescu.
Galaţi: Toraa Aburci, C. Teodorovici.
Giurgiu: S. A. Finţi.
Huşi M. Brochmann.
laşi:	Fraţii Braun, Str.
Ştefan cel mare 33.
Pite tl: Nae Popescu.
Ploieşti: I. Năsţăsecu, lib-' rar. Farmacia V. LI-vovschi.
P.-Neamţ: S. Stambler.
Roşiori : G. T. Mavrodi- | ’ neanu.
R.-Vâloea: Gr. Petrino.
Slatina: Badea Flurescu.
8lobozIa:	Nicolae I. De- |
leanu.
Târgov. Barbu Călinescu. |
T.-Măgurele:F-iaţii G. Luca-tos, A. Gologan.
Tg.-JIu: Ilie Şerbu, Benjamin Penchas.
T|.-Oone: Elias Miohelaon.
La T.-SevwiR nimal la magazlpele lowf Frison
Iu—
■
I
înainte şi	dnpă
ÎNTREBUINŢAREA
CREMEI şi PUDREI „FLORA"
lin obraz curat si frumos
r
se obţine prin întrebuinţarea cremei şi pudrei „FLORA" preparate de Al. Iteanu, farmacist, mrnizpr al Curţii Regale. Pudra „Flora' fără bismut, măreşte efectele uimitoare ale crem»! „Flora" Crema lei
1,50—Fudra „Flora" lei?,—Săpun „Flora" lei 1,25.--Pomadă de păr „Flora" neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului, lei 2,50, borcan mai mic lei 1,75
Capilogen „Flora" (apă de păr) sticla mare lei 3,25, mică 2,50.—Pastă de dinţi „Bucol" lei 1.—Apă de gură „Bucol" lei 1,50.—Lapte de crin „Flora" pentru înfrumuseţarea tenului lei 2.—Săpun de lapte de orin „Flora" lei 1,25. La nemulţumire se restitue imediat costul.
DE VÂNZARE LA DROGUERII ŞI FARMACII
Se caută depozitari în comunele rurale; a se adresă la depozitarul j general L. Lindenberg, Bucureşti, Str. Lipscani No. 51.
lim
ÎS—52
Atelierele SOCEC & O, Bucureşti
www.dacaromamca.ro