Anul XIV
No. 49
4 Septemvrie 1911
12879
Redacţia şi Administraţia, strada Mântule^sa No. 9. — Bucureşti
www.dacoromanica.ro
Anul XIV
No. 49
4 Septemvrie 1911
ALBINA
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KAL1NDERU, P. Gârboviceanu, G. Coşbuc, Gen. P. V. Năsturel,
Gh. Adamescu, I. Otescu, P. Dulfu, V. S. Moga, N. Nlcolaescu,
Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă
Abonamentul în ţară pe an . . lei 5 Abonam. în străinătate pe an lei 8
„	„ „	6 luni „ 3 Un număr......15 bani
Pentru an un ciur i 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublicate se ard
Redacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate.
SUMARUL:.
I. N., Serbările dela Blaj.
Sofia Nădejde, Fericiţi cei săraci cu duhul că a lor este împărăţia, cerurilor.
Ionel Rarincescu, O călătorie prin Bucovina. Cu pluta pe Bistriţa. Alex. Ţintariu, Opiul.
Gh. Gheoldum, Lumina la sate.
P. Dulfu şi FI. Cristescu, Păţania lui Pandeluş. Clopoţelul caprei.
DIN ZIARE ŞI REVISTE: „La nature“. Meşteşugul facerei focului. (Gu 5 ilustraţiuni).—Despre alcoolism.—Clopoţelul dela trenurile spaniole.
CRONICA: Starea agricolă. — Informaţiuni.—Publie.aţiuni.—Licitaţhini.
C.	I. Focşăneanu, Scrisoare către redacţie.
ILUSTRAŢIUNI:
Cu turma mică—de pe tablouri de N. Grigorescu.
Calea Griviţei — vedere din Bucureşti.
PAGINA GLUMEAŢĂ:
Sfat bun, (Gu ilustraţiune).
ACTIVITATEA SOCIALĂ A PREOŢILOR ŞI ÎNVĂŢĂTORILOR:
Preotul I. C. Beldie, Monografia comunei Jorăşti, Covurlui (Urmare). Irimia Popescu, Cuvântare ţinută la şedinţa aniversară a băncei populare „CaraimanuT din Brezele-Prahova.
Bilanţul băncei „Caraimanul".
Muzee şi expoziţii în Bucureşti.
D.	Gh. Zaharia, îmbunătăţirea vitelor ţărăneşti prin cooperative.
www.dacoromanica.ro
BLAJ
De Santa Măria mare, Rom§Tnîr îtm Ungaria sau adunat la Blaj serbând împlinirea a 50 de ani dela înfiinţarea ..Ăsociaţiunei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român".
Zeci de mii de Români, preoţi, învăţători, advocaţi, doctori, negustori şi industriaşi şi mai ales o mulţime nenumărată de ţe-rani din munte şi dela şes s’au adunat în Capitala intelectuală a Românilor de supt Coroana Ungariei, la Blaj.
Tot în orăşelul acesta, al Blajului, mic în întindere, dar mare, nu numai pentru Românii din Ungaria, dar pentru tot neamul românesc, s’au adunat Românii la 1848, pe locul zk de-atunci Câmpia libertăţii, de-au aretat împăratului credinţă nestrămutată către tron, dar totodată şi cererile naţiei române de-a fi socotită de-opotrivă în drepturi cu ceialalţi locuitori mai noi decât ea pe pământul strămoşesc.
Tot în Blaj s!a înfiinţat în 1861 Asociaţiunea, a cărei putere de .viaţă a dovedit adevărul vechi u ea, deşi la lucruri bune, puţini se adună, dar mult pot puţinii buni împreună. Deosebirea este înse că puţini, în adevăr, au fost acei Români luminaţi cari au alcătuit acum cincizeci de ani societatea. Dar cu timpul numărul lor a crescut, societatea s’a întins în toate ţinuturile locuite de Români, respândind lumină, dând poveţe înţelepte, îndemnând la muncă aprigă, la economie, la păstrarea 1 im bei şi obiceiurilor strămoşeşti. Abia câţiva, peste o sută, au fost înfiinţătorii Ăsociaţiunei, care astăzi numără la 14.000 de membri, cea mai mare parte ţerani.
Cei cari s’au înscris în Asociaţiune la 23 Octomvrie 1861, au dat 7.028 de florini, 40 crăiţari şi 2 galbeni, adică vre-o 14.000 de lei. Mai mult au dat cei doi arhierei, Alexandru Sterca Şuluţ 2.000 de florini şi episcopul Andrei Şaguna, 1.050. Andreiu Mocioni de Foen s’a înscris şi. a. dat 200 de 'florini, Emanuel G-ojdu, corniţele suprem al Oaraşului, de-asemenea. Din Bucovina s’a înscris Eudoxiu Hurmuzachi; iar din România Ioan Maiorescu şi fiiul lui, Ardeleni şi ei, dar trăitori aci la noi.
Dăm câte-vâ din vorbele ce-a rostit Andreiu Şaguna cu prilejul înfiinţărei Ăsociaţiunei:
„lata, d-lor, a sosit ziua cea dorită pentru înfiinţarea unei Asociaţiuni, care să aibă de problemă „literatura română şi cultura poporului român". Mărturisesc sincer convingerea mea ca problema Ăsociaţiunei noastre o caracterizez pe cât de nobilă şi frumoasă
www.dacoromanicajx)
1494
ALBINA
şi unică în felul său — astăzi în întreaga noastră naţiune din toate părţile unde se află ea, — pe atât de serioasă şi grea pentrucă cere o perseverenţă de fier şi un sacrificiu din inimă“.
„Aşa a început cuvântarea. Iată şi cum a încheiat’o:
„Masa dulcei maicei noastre este pregătită pentru oaspeţi mulţi; maica noastră a fost păn’acum îmbrăcată în doliu, dar de-acum înainte se îmbracă de nuntă şi pofteşte la masă pe toţi fiii săi, ca să strălucească şi ea în casa şi cu casa sa şi să înnoiască pe fiii săi, precum se înnoesc tinereţele vulturului®.
Românii de di’ncolo sunt unii creştini ortodoxi resăriteni ca şi noi, alţii înse s’au unit cu Bisereca Bornei, sunt uniţi: cunosc pe Papa de cap al Biserecei lor. Unirea aceasta s’a făcut pe după începutul veacului al XVIII-lea. Prigonirea împotriva biserecei româneşti ortodoxe eră aşa de crâncenă, Bomânii se puteau aşa de anevoe lumină, în cât unii fruntaşi ai lor n’au văzut altă scăpare decât unirea cu Borna. In adevăr le-a folosit pasul acesta nu numai celor uniţi, ci şi celor remaşi în legea veche, căci tinerii cari s’au dus de-au învăţat la Borna, s’au întors plini de mândrie că Bomânii sunt urmaşii Romanilor, că limba românească s’a făcut din cea latină. Au căutat deci să cultive limba română şi să cerceteze istoria Bomânilor dela cucerirea Daciei păn în zilele lor. adunând din arhivele şi bibliotecile din Roma, din Yiena, din Ungaria şi din ţerile române, toate ştirile privitoare la trecutul nostru şi al popoarelor cu cari am trăit împreună sau am fost în atingere.
Românii de di’ncolo prin cercetările lor asupra limbei şi istoriei Românilor au trezit şi pe cei cari dormitau în Moldova şi Muntenia supt jugul ruşinos al fanarioţilor. Gh. Lazăr, la începutul veacului al XlX-lea, în Muntenia şi Simeon Barnuţiu, mai târziu, în Moldova, împreună cu alţii de mâna a doua, au dat îmbold vieţei naţionale, Românilor din principatele dunărene.
Se pregătea astfel mişcarea de înfrăţire pentru păstrarea limbei şi obiceiurilor celor bune strămoşeşti, mişcare ce acum însufleţeşte pe Românii luminaţi de pretutindene din Carpaţii de miazănoapte păn în Grecia şi din Caucazia păn la Tisa şi Istria.
De altfel legături vechi şi neîntrerupte au fost întotdeauna între Bomânii din Moldova şi Muntenia şi cei din Ardeal, Maramureş şi Banat. In veacul al XVI-lea găsim cărţi bisericeşti româneşti, tipărite în Ardeal, respândindu-se şi di’ncoace de Carpaţi, de pildă ale lui Ooresi. Mai târziu tipărituri munteneşti şi moldoveneşti au căutare di’ncolo de munţi, de pildă Pravila lui Matei Basarab, zisă „îndreptarea legei“, Biblia lui Ştefan Yodă şi Yieţile sfinţilor de Dosoftei.
Dar (Jnirea unei părţi din Românii de di’ncolo cu Roma a avut şi urmări rele: între Românii ortodocşi şi cei uniţi s’a încuibat ură şi vrăjmăşie, iar unii fruntaşi au mers mai departe decât se hotărâse la facerea Unirei; de bună voie sau siliţi, e altă întrebare. Acest ren, înse, pare acuma înlăturat, căci în Aso-ciaţiune an lucrat .şi lucrează de o potrivă Uniţii şi ortodoxii, iar
www.dacaramanica.ro
ALHUNA
1495
acum la Blaj poporul a putut vedea pe capii celor dona biserici luând parte la aceeaşi slujba sfântă şi lucrând în cea mai desăvârşită înţelegere. Pilda e bună şi va fi de folos şi pentru ţerani, Ie va aretâ că pe uniţi, trebue să-i privească tot ca fraţi, de cari îi leagă graiul românesc, istoria neamnlui, suferinţele îndnrate împreună, acelea-şi obiceiuri şi aceea-şi artă naţională.
învăţătura ce trebue $ă tragem dela fraţii noştri de di’ncolo este că trebue să punem interesele culturei naţionale mai pe sus de orice: ele sa nu cunoască nici graniţe politice, nici graniţe religioase, nici graniţi sociale. Pentru apărarea acestor interese trebue să călcăm peste orice patimi şi interese individuale.
Noi Românii din România liberă, cari ştim ce se petrece la fraţii de peste munţi, cari au avut poate şi fericirea de-a fi oaspeţi la serbarea lor din oraşul di’ntre cele două Târnave, trebue să ne dăm seama că ţeranii rbmâni dela noi, din nefericire, nu sunt nici atât de luminaţi şi nici nu* stau aşa de bine în privinţa priceperei gospodăreşti şi a avuţiei, ca ţeranii români din Ungaria.
Avem datorie, noi, toţi cei cari ne-am luminat, să lucrăm •cu sârguinţă la înălţarea ţeranului nostru, să-l facem să ajungă, deocamdată, măcar pe aceeaşi treaptă de civilizaţie pe care se ■află cei din Ungaria şi Austria.
„Asociaţiunea“ fraţilor de di’ncolo a lucrat nu numai pentru păstrarea limbei româneşti, nu numai pentru înfiinţarea de şcoli primare, gimnazii şi şcoli de meserii pentru tineri, dar şi la răspândirea luminei între cei trecuţi mult de vârsta şcoalei. Supt imboldul „Asociaţiunei“ s’au înfiinţat pretutindene bănci româneşti, cari au ajutat la întărirea Românilor, cumpărând moşii, ajutând la înfiinţarea de şcoli şi de ateliere.
Tot „ Asociaţiuneau a dat imbold înfiinţărei Muzeului de artă naţională în Sibiu, unde se află adunate comori adevărate de arta ţeranilor şi ţerancelor de di’ncolo. In Muzeul din Sibiu poţi admiră cusuturile şi ţesăturile româneşti, tot felul de mobile şi de unelte lucrate din lemn săpat; dar totodată aceste lucruri de artă aruncă lumina cea mai vie asupra istoriei mai vechi a poporului nostru. Pe temeiul acestei arte ţerăneşti, pe temeiul culturei păstrate în popor, vom putea da culturei europene pecete românească, precum au făcut alte neamuri înainte mergătoare nouă ca: Norvegienii, Suedezii şi alţii.
Cu drept cuvânt s’a pus mare temeiu pe Societatea pentru înfiinţarea de teatru românesc la Românii de peste munţi, căci teatrul bun este şcoală înaltă cetăţenească şi naţională.
Vom sfârşi stăruind asupra înţelepciunei fruntaşilor noştri de di’ncolo, cari au înţeles că trebue să-şi caute înălţarea în lăuntru statelor, unde împrejurările vremei i-au adus a se află, şi că orice încercare de irredentism, osândită dela început la ne’izbândă, le poate face numai reu.
Să ne păzim deci şi noi a nu le îngreuiâ, prin manifestaţii ne la locul lor şi ne înţelepte, lupta anevoioasă ce au de purtat.
Avem dreptul şi datoria de-a lucră la înfiinţarea şi păstrarea
www.dacoromamcajx)
1496
ALBINA
unităţei culturale naţionale a Românilor de pretutindene; A voi sau a încerca mai mult ar fi a da armă primejdioasă în mâna celor cari ne sunt duşmani, fie pentru că aşa le cer interesele, fie pentru ca nu-şi dau seamă în deajuns de nevoea ce avem a fi uniţi şi înţeleşi, fără deosebire de naţie şi religie, toţi locuitorii din Austro-Ungari t, Germania şi România întru apărarea intereselor civilizaţiei şi chiar a putinţei — pentru noi îndeosebi, Românii, — de a duce o viaţă neatârnată.	I. N.
„Fericiţi cei săraci cu duhul
că a lor este împărăţia cerul ui“
Iată una di’ntre acele fericiri, pe care mulţi o înţeleg greşit, închipuindu-şi c’a n sărac cu duhul înseamnă a fi prost, a nu pricepe lumea, a se lăsă obijduit şi călcat în picioare de toţi. Nu ăsta este înţelesul adevărat al vorbei Mântuitorului, care, pe deoparte, căută să ’mblânzească inimile aspre ale bogaţilor şi atotputernicilor; iar pe de alta mân-găiâ pe obijduiţi, uşurându-le suferinţele şi împilările.
Cuvintele, cu mersul vremei, îşi schimba înţelesul după felul de-a simţi şi gândi al celor ce au a le rosti; dar trăesc mai departe. Tot astfel poveţele mari filosofice şi religioase dăinuesc prin veacuri. Unele sunt atât de potrivite simţirilor şi firei omeneşti, încât vor remâneâ veşnic, ca toate lucrurile înalte întemeiate pe adâncul sufletului şi inimei.
Sărac cu duhul nu înseamnă prost. Acesta nu poate fi de folos nici lui nici altora ; ci: care se mulţumeşte cu ce poate agonisi puterile lui trupeşti şi sufleteşti, care nu are năzuinţi mai presus de putinţa sa; căci din acestea es toate relele, toate-nenorocirile şi toate păcatele. Cu drept cuvânt, nu pot aveâ fericire cei cari nu sunt săraci cu duhul, ci mereu îşi iscodesc cerinţi nouă.
Morala creştină arată desluşit că omul e dator a-şi îngriji nu numai de suflet, dar şi de trup, adică a umblă curat, precum şi a-şi îndestulă cerinţele spre a fi sănătos. Toate astea omul muncitor şi cuminte le poate împlini prin munca sa cinstită, ducând viaţă cumpătată. Dacă nu ştie a-şi înfrânâ poftele, mereu rămneşte ce vede lâ alţii, — cari au moştenit averi sau pe cari. norocul i-a slujit mai bine ori ei singuri au fost mai în-demânateci şi mai pricepuţi de au mai mult decât ce este neapărat trebuitor.
Zavistnicul se face rob poftelor, nu mai 'e sărac cu duhur, ci bogat în dorinţi mai pe sus de puteri. Nenumărate rele şi nenorociri izvoresc din această bogăţie de pofte şi năzuinţi pentru oricine, dar mai ales pentru sătenii şi orăşenii cu venituri slabe.
Nu în zădar s’a zis: Să nu rămneşti la bunurile sau no-
www.dacoromanicajo
ALBINA
1497
rocu.l aproapelui, căci e mare păcat. Dar pricina e că omul nu socoteşte bine ce poate aveâ şi ce nu, dar zice: „Vecinul ori cel noscutul are haine scumpe, case mai îmbrăcate, deci trebuu să am şi eu 1“ Mânat de pofte, face datorii, îşi amanetează vitele, pământul ori casa, numai să aibă tot ce vede la ce-mai avut! Poftele îl duc la sărăcie.
Mulţi, pentru gustul de podoabe şi petreceri, nu îngrijesc de copii, îi lasă goi şi flămânzi, nu-i dau la şcoală ori la vre-uri meşteşug, nu adună nemic pentru ei şi urmaşi; iar aceştia, când ajung mari, nu-şi pot face rost bun în lume. Iată cum prin neînfrânare îşi pregătesc pentru bătrâneţe supărări, căci nu vor vedeâ copiii nici în acea stare la care au ajuns ei, fiindcă vremile se fac pe zi ce trece mai grele. Deci atât săteanul cât şi orăşanul trebue să-şi pregătească odraslele mai bine decât a fost el armat pentru viaţă.
Alte popoare sunt mai bogate pentru că atât sătenii ca şi mare parte din orăşeni moştenesc, din părinţi în părinţi case, pământ, unelte de gospodărie, maşini şi bani. Părinţi din părinţi, neam de neam, au ştiut să fie săraci în pofte, săraci cu duhul.
Neînfrânarea poftelor pe unii îi duce chiar la pierire. De e slujbaş şi are putinţă, fură ori să lasă mituit şi face strâm-bătăţi, până ce cade prins şi înfundă temniţa. Asemenea suflete bogate în pofte sunt departe de orice idee de bine şi dreptate ; iar cel înstrăinat dela calea bună, greu o mai nimereşte. Cine a zis A, va zice şi B, îndată ce va aveâ prilej.
E bine să punem dela început stavilă păcatului. Acei inşi, acele familii, cari nu ştiu a se împotrivi patimilor, nu merg departe, nu se ridică, ba nici nu se pot ţineâ unde se află; ei sau urmaşii lor sunt meniţi pierirei. Tot această soartă o au şi noroadele alcătuite din inşi şi familii de pătimaşi: numele li se şterge din cartea vieţei ca al unor nevrednici.
Azi vedem atâţia nenorociţi, atâţia oameni cari îşi pierd cinstea şi sufletul din pricina dorinţelor neînfrânate, din a între-cerei, a silinţei de-a se asemănă cu cei mai bogaţi, par’că ar sta într’aceasta fericirea!
Adesea uităm că lăcomia se poate asemănă cu acele vase din basme, cari, oricât ai fi turnat în ele, nu se mai umpleau.
La ce zvârcoliri, la ce frământări, când cerinţele vieţei neapărat trebuitoare, sunt atât de simple acelea-şi pentru sărac şi pentru bogat? Un om sănătos şi nepătimaş le poate mulţumi, avându-şi cugetul împăcat cu sine şi sufletul vrednic de •împărăţia binelui.
E adâncă înţelepciune în vorbele lui Iisus: Cel nepoftitor peste măsură, nu va fură, nu va obijdui, nu-Şi va vinde fratele nici ţeara, nu va face nici-o fărădelege pentru a-şi îndestulă pofte mai pe sus de puterile sale de-a munci şi de avutul ce are. Aceştia, în adevăr, vor trăi şi vor muri cu cugetul împăcat, bine înţeles năzuind spre mai bine, în marge-nile Puterei lor. ________________________ Sofia Nădejde
www.dacoromamcajo
VI
Cu pluta pe Bistriţa
Până la Broşteni (Ziua I). Orăşelul nu se deşteptase încă pe deplin din odihna nopţei, când ne îndreptăm spre Dorna-Românească. Deşi pioase totuşi de pretutindeni norii în formă dft munţi se ridicau liniştiţi pe bolta cerului. Trecem prin vamă şi după vr’o jumătate de ceas ajungem în sat. Plutele împodobite frumos cu găteala vecinie verde a munţilor ne aşteaptă săltand molcom pe valurile Bistriţei. Pre-gătindu-ne cele trebuincioase pentru drum, plecăm. Bistriţa mnr-mură prin unde un cântec plăcut şi pluta se depărtează păşind repede valurile ei. De o parte şi de alta pe întinderea dealurilor se desfâşur felurite privelişti cari de cari mai frumoase.
După vr’un ceas şi jumătate intrăm în Cheie. Munţii ca nişte păreţi uriaşi se ridic falnici, acoperiţi cu păduri de brazi. La poalele lor Bistriţa pe drum îngust, şerpuitor, alunecă la vale ca o panglică argintie în fundul unei văi adânci şi prăpăstioase. Apa se sbate din ce în ce mai puternic, în freamăt asurzitor; stânci mari, infricoşitoare se ivesc pretutindeni şi pluta noastră condusă cu multă dibăcie de plutaş, înconjură colţul înspăimântător al Acrei. Peste puţin timp lăsăm în urmă un altul tot aşa de pri-meşdios şi apoi ajungem la Scara. Pe partea dreaptă se vede o scară de brad, răzimată de panta unui părete stâncos şi din vârful ei porneşte o cărărue spre piscul muntelui. Numai firea aprigă a vr’unui călător deprins cu asemenea locuri s:ar încurmetă să ridice treptele acestei scări.
Pluta alunecă repede la vale şi înconjură capul Coifu. Apoi undele se domolesc si fac să răsune dulce cântecul lor. Grote fermecătoare se ivsec pe ţărm. De o-dată din sânul unui munte prăpăstios se asvârle cu putere scurgându-se la vale în Bistriţa, apu unui pârâiaş Moara Dracului.
Pluta pare c£ stă pe loc. Ne oprim la ţărmul din dreapta şi aşteptăm sosirea haitului. In timpul acesta paşii ne poartă alene prin pădurea de brazi. După vr’o jumătate de ceas ne pregătim de plecare, dar nu apucam să ne urcăm cu toţii pe plută, când ea lovită cu putere de alta, ce trecea pe alături, porneşte la drum. Nu e nimic. Ne întâlnim iarăş prin mi jlocirea altei plute,
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1499
din întâmplare aflată acolo, căci altfel petreceam de minune noaptea prin pădure.
Munţii îşi menţin frumuseţea lor şi glasul undelor line te farmecă. Lăsăm în urmă pârâul Arama ce ne desparte de Bucovina, şi ochiul zăreşte pe ţărm o cruce de lemn. Acolo, în pacea ţinutului frumos dânsa veghiază mormântul unui biet plutaş.
Din depărtare, în faţa noastră, pe valea unui deal, se zăresc casele din jurul vămei Cojoci, unde ne oprim câteva minute. Ora e aproape două. In faţă se înalţă măreţ vârful Pietros acoperit cu păduri nestrăbătute de piciorul omenesc.
Trecem de satul Crucea şi pe la trei şi jumătate poposim la Adm. moşiei M. S. Regelui Carol I. Norii trec pe deasupra munţilor grăbiţi şi las să se scurgă o ploae măruntă şi repede.
— Balta Câinelui. Apa pare că stă pe loc şi de pe ţărm iarbă mare şi copaci pletoşi cobor podoaba lor verde în luciul ei.
Bistriţa se pregăteşte de luptă şi pela ora 5 în sunetul fanfarei sgomotoase de valurile grăbite, intrăm în cotul vestitelor Toance. Te minunezi de cele ce se desfăşur în jurul tău. Prvirea-ţi sboară departe pe coastele munţilor în timp ce apa clocoteşte şi valuri furioase izbesc pluta nepăsătoare. O vale repede coteşte brusc în muget asurzitor. E puntea cea primejdioasă odată, spaima plutaşilor, străjuită şi acum vânjos de stânca’lui Toader. O păşim repede şi pluta ne poartă către mijlocul straşnicei închisori a Toancelor. Măreţe se ridic din toate părţile zidurile de munţi O plăcere ţi se strecoară în suflet privind spre coamele lor semeţe, dar în acelaş timp o frică te cuprinde în faţă ameţitorului vârtej de valuri. Stâncile, ca nişte căciuli mari, ţurcăneşti, se ridic deasupra apei, izbite vecinie de îndărătnicele unde spumoase.
Mişcare pretutindenj. Pădurea freamătă şi văzduhul răsună de sgomotul undelor. O agitaţie sufletească citeşti în faţa tovarăşului de călătorie, şi o mânuire aleasa vezi la plutaşul deprins cu aceste locuri, luptându-se cu valurile doritor să evite or ce primejdie.
După câtva timp eşim din Toance impresionaţi de cele ce văzusem. Undele se domolesc şi pluta alunecă fe mecător.
Suntem la poalele frumosului Barnar. Norii se descarcă iarăşi in ploae repede.
Plutaşul lasă pluta să meargă mai domol ca să nu se izbească cu cea din faţa ei. De odată una din urma trece pe alături lovind cu putere pe a noastră ce se îndreaptă gonită spre ţărm oprindu-se pe loc. Altele din urmă sosesc şi se opresc şi ele ciocnindu-se. Câteva izbutesc să se descurce şi să’şi conţine astfel drumul, dar grosul staţionează pe loc. Văzduhul răsună de strigatele şi semnalele plutaşaşilor în timp ce de sus plouă straşnic. Valurile cresc şi pluta noastră se sbate puternic în tăcerea lor; două lemne se desprind şi gonesc repede la vale. Atunci asvârlim puntea şi coborâm pe ţărm. Mergem o bucata bună pe jos pe drumul desfundat de ploae, când deodată zărim pluta noastră mergând liberă în josul apei. Se descurcase. Facem semn, o trage la mal şi ne
www.dacoromanicajx)
1500
ALBINA
urcăm din nou într’ânsa continuându-ne drumul mai departe ca şi mai înainte.
întunericul se revarsă de pretutindeni. Lăsăm în urmă cătunul Holda şi încep să se zărească căsuţele Broştenilor pierdute în pâcla nopţei. Luminile se aprind pe ici pe colo, în timp ce trecem gura pârâului Neagra Broştenilor oprindu-ne la ţărm şi dându-ne jos.
O masă cu adevărat românească ne aşteaptă în casa bunului român şi un culcuş de odihnă minunat pentru oboseală, unde ne culcăm, trebuind să ne sculăm de dimineaţă ca şă putem ajunge de vreme în Piatra-Neamţu.
(Ziua Il-a). E ora 4 şi jumătate. Ne pregătim de drum. Cerul e iarăşi înnorat şi vremea posomorâtă. In vale pluta n£ aşteaptă cu un alt plutaş, căci celălalt numai până aici trebuia să meargă. După vr’un ceas ne reluăm drumul lăsând în urma Broştenii, o mică staţiune climaterică cu poziţiuni admirabile.
Trecem pe lângă spitalul „Carmen-Sylva® mama răniţilor, lăsăm în urmă „Cotrigaşul® un sat cu casele rătăcite prin luminişuri, cătunul „Poiana Grâştei“, satul „Madeiul** şi „Pârâul Cârjei* şi ajungem la Borca, sat mare cu şcoală frumoasă şi aşezat pe pârâul cu aclaşi nume. Apoi frumoase apar căsuţele cochete ale Adm. Domeniului Coroanei din Borca. Pe stânga se desfăşură satul Sabasa; iar mai departe „Pârâul PânteP şi „Făreaşii* în faţă cu cătunul „Dreptul Trecem prin aşa zisul „Cotul Fagului* ocolind un mare oztrov. Pe la ora 9 şi jumătate intrăm în satul „Gralu" unde ne oprim. După vr’un ceas şi jumătate plecăm în loviturile repezi ale unei buri de ploae. Dealurile şi-au perdut mult din măreţiea lor şi numai pe ici pe colo se ridică câte unul deasupra celorlalte. Coborâm valea din dreptul satului „Poiana Răchiţei“ aşezat pe stânga în faţa cu „Zahorna^ şi străbătând „Cotul Cornului® trecem prin „Moligelu® îndreptând u-ne către satul „Poiana Largului“ ce se continuă cu „Largul* în fată cu „Poiana Teiului®.
Suntem în dreptul „Călugărenilor®. Ploaia a stat. Departe abia se zăresc trei piscuri înnalte, cel din fund Ceahlăul. Trecem de gura Bistricioarei, ce se uneşte lin cu undele Bistriţei pe locul unde se întinde satul cu numele ei. Lăsăm în urmă „Răpciunia staţiune climaterică, „Hangutf în faţa dealului cu acelaşi nume, cu coasta prăbuşita lăsându-se să se ,vadă foarte bine felul stratifica-ţiunei lui. Trecem de „Buhalniţa“ unde Bistriţa formează mai multe braţe, mai departe satul. „Potoci® şi pe albia ce se îngustează mereu ajungem la „Bicaz®. încep să se înşire casele satului şi ale Adm. Domeniului Coroanei din Bicaz, în timp ce dejsus, în dosul unui deluşor se asvârle pârâul cu acelaş nume.
Undele Bisrriţei aci mai repezi, aci mai încete ne poartă prin^ munţii Tarcăului, unde uneori valuri furioase acopăr întreaga plută cu apă.
Lăsăm în urmă „ Straja u, „Pângâraţii®, „ Biseri cânii ®^!între dealuri, trecem prin satul „Doamna® şi „Viişoara®, Se zăresc
www.dacoromamcajx)
ALBINA
1501
dealurile „Petrieica1, şi „Cozla1' la poalele cărora se întinde oraşul „ Pitra-N eamţu “.
Apa străluceşte puternic la scâDtierea celor din urmă raze de soare trimese pe pământ ca o solie să ne vestească că şi dânsul a lua act de călătoria noastră, căci până acum nu se arătase de loc.
Ne oprim la debarcader şi ne dăm jos, părăsind fermecătoarea plută din această călătorie. E ora 7 şi jumătate şi până la plecarea trenului spre Focşani vizităm oraşul, cu poziţiuni frumoase străbătut pela mijloc de râuşonrul Coejdu.
Pela ora 9 plecăm. Schimbăm trenul la Bacău luându-ne drumul direct spre oraşul nostru. Doborât de oboseala călătoriei adorm în deplină libertate, par’că într’un murmnr de valuri, —valurile Bistriţei. Şi aşi fi mai dormit poate, dacă nu m’ar fi deşteptat înstiintându-mă că am ajuns în Focşani, când mă dau jos şi luându-mi rămas bun dela profesori şi colegi, mă îndrept împreună cu frăţiorul mai mare spre mult dorita casă.
(Sfârşit).	Ionel Rarincescu.
AVIZ
Cu No. 52 ce va apărea Duminică 25 Septemvrie a. c., se închee anul al XlV-lea al revistei. Rugăm pe abonaţii cari nu doresc a continuă abonamentul pe anul al XV-lea să ne facă cunoscut spre a le suprimă trimiterea. Mai sunt unii abonaţi pe cari deşi i-am avizat de mai multe ori, ba le-am- trimis şi Chitanţele prin oficiile poştale, făcând mari cheltueli, nici până în prezent n’au achitat, sub diverse preteste.
E dureros că pentru o revistă al cărui abonament este atât de mic, se găsesc oameni cu atât de puţin scrupul să refuze plata. Rugăm cu insistenţă, fiind anul încheiat, să ni se trimită costul abonamentului prin mandat postai.
Cu începerea anului al XV-lea vom publică numele tuturor acelor ce au primit revista şi n’au plătit abonamentul, pentru ca să-i cunoască toată lumea.
N’am trimis niciodată revista decât acelor ce au cerut singuri abonamentul, prin urmare nu pot susţine că s’au abonat siliţi de cineva.
Cei ce doresc a rămâne abonaţi şi în anul al XV, sunt rugaţi a trimite abonamentul. Menţinem şi pentru acest an preţul de 4 lei pe an, pentru elevii de şcoli şi absolvenţii de şcoli rurale.
Persoanele cari ne fac cinci sau mai mulţi abonaţi şi ne trimit abonamantn! pentru toţi, au un abonament gratuit. Toate cererile de abonament trebuesc însoţite de cost, altfel nu se trimite revista.
________ ADMINISTRAŢIA. __________
www.dacaromamca.ro
MEŞTEŞUGUL FACEREI FOCULUI
cel puţin în ţerile remase ’n urmă. La noi încă este foarte întrebuinţat amnarul de o{el şi cremenea. Din oţelul ce lovim de cremene sar părticele de fler cari,vînfier-bântate cum sunt de frecare, se aprind unin-du-se cu oxigenul din aer. Păr-
ticelele înflăcărate, căzind pe ească o aprind şi deci avem cu ce aţiţa foc, aprinde o ţigară sau tutunul di’ntr’o lu-leâ. In loc de ească ss întrebuinţează dese ori un fitil care se aprinde lesne.
In alte ţeri, încă din veacul al XVlI-lea, eră,
Chibriturile, vechi de-un veac, au fost o minune, la început, şi au uşurat nespus de mult aprinderea focului, a lampe-lor şi lumânărilor. Sunt astăzi amnare mult mai indem'âna-tece, dar multă vreme încă oamenii se vor folosi de chibrituri,
un amnar ase-imănător cocoşu-ţlui dela puştile ’cu cremene. Co-;eoşul avea o cremene cu care lovea fntr’o bucată de oţel. Scânteile cădeau într’o ti-găiţă cu ească aşezată supt oţel. Eră prin urmare mecanismul sau .oţelele puştii cu
Eig. 1.
www.dacaramanica.ro
ALBINA'
1503
cremene, micşorat şi întrebuinţat ca amnar, mai lesne de întrebuinţat decât amnarul nostru, care a păstrat de buna seamă forma ce avea pe vremea Romanilor.
In mijlocul Africei unele triburi, altele din America de miazăzi şi unele din Himalaia, întrebuinţează cremene, dar în loc de oţel, o bucată de pirită, adică de sulfură de fler un:'1 cu pucioasă. In loc de ească au muşchi uscaţi bine şi făcuţi pulbere.
Dar amnarul acestor triburi e lucru mare faţă de mijloacele întrebuinţate de selbâteci
Ei aprind foc prin ferăstruire, prin frecare intr’o răgli-iură sau prin sfredelire.
In figura noastră (I), sus se vede cum aprind foc frecând un beţişor despicat de bambus cu altă bucată, par’car voi să taie cu fierăstrăul. Pulberea de lemn se înfierbântă şi aprinzându-se cade pe iască şi o aprinde. Se poate face foc frecând aşa şi altfel de lemn, nu numai decât bambus. Când bucăţelele de bambus sunt uscate, într’o minută aprindem easca. In Birmania de sus, muntenilor nu le trebue mai mult de 40 de secunde. In Australia fac foc frecând coada unei săgeţi de pavăza de lemn. Pulberea de lemn se aprinde şi dela ea ia foc easca. Dar trebue trei inşi: unul ţine bine pavăza, altul freacă săgeata şi al treilea ţine easca la loc potrivit.
In aha părţi ale Australiei iau o ramură uscată, o despică,^ bagă între cele două părţi o pialră. In crepătură pun iarbă uscată sau ească şi apoi c’o vargă usealâ freacă pe cealaltă aşa încât pulberea de lemn aprinsă să cază pe ească şi să-i dea foc. Intr’o minuntă focul e gata aţi ţa t,
In figura I, sub cea de care am vorbit este alta, care ne arată cum fac foc în Polinezia şi, nu până de mult în Zeelanda nouă, la Maori. Au o scândurică fragedă, dar uscată, lungă de 50—60 cm. O ţin bine nemişcată ori bătând’o într’un 'trunchiu ori şezind pe-un capăt al ei. Apucând cu amândouă mâinile o vargă de lemn tare şi frecând cu ea pe, scândureâ se face o răglitură: Pulberea de lemn se grămădeşte într’un capăt, se înnegreşte, apoi se aprinde. Intr’o minuntă focul'e gata.
Celeaiaite trei figuri arată cum se face foc sfredelind. Cei mai puţin înaintaţi ţin varga drept între palme şi o freacă învârtind’o şi apăsând’o pe-o scândurică. Pulberea se aprinde. Unii fac foc aşâ în 30—40 de secunde. (Indienii Pueblos din
Fig. II.
www.dacoroinamca.ro
1504
ALBINA
America), alţii (Australienii) au nevoie de două minunte. Negrii africani, cari fac foc aşă numai pentru scopuri religioase, au nevoie de jumătate de ceas. Ainoşii (Japonia) se căznesc trei-patru ceasuri, rânduindu-se câte trei-patru inşi!
Mare pas înainte a fost întrebuinţarea unei sfori înfăşurată in jurul vergei de lemn tare. Un ins ţine varga, altul trage de sfoară şi focubse face lesne (Australia, Alasca, Statele Unite, Groenlanda, Siberia).
In celealalte figuri se văd alte mijloace obişnuite. Una este întrebuinţarea unui arc, a cărui coardă se înfăşoară în jurul vergei. Un singur ins c’o mână ţine varga, cu alta mânueşte arcul.
In sfârşit, dăm în altă figură (II) amnarul cu cocoş, despre care am vorbit.
Aceste date şi figuri le luăm din «La Nature».
OPIUL
Primăvară timpuriu vedem că în grădinele noastre răsare o plantă, pe care noi nu am semănat-o. Această plantă e macul, numit macul alb şi macul de grădină.
Vântul, cine ştie când şi de unde i-a adus sămânţa, ca apoi în fiecare an să răsară. Micile boabe ale macului, petrec toamna, petrec iarna cu zăpada şi gerul ei, neîngrijite de nimeni, iar primăvara îndată ce aerul s’a încălzit, victo rioase răsar.
Noi nu dăm nici-o deosebită însemnătate acestei plante; o credem nevinovată; noi nu ştipi că ea, în alte ţări, nenoroceşte mii şi mii de fiinţe omeneşti.
Să pătrundem deci în tainele acestei plante, să vedem - după o revistă străină — marile nenorociri ce ea aduce omenirei.
Opiul — sucul 'ăptos şi uscat scos din mac — deşi e o otravă primejdioasă, e un însemnat product comercial. Pe vremuri opiul a fost întrebuinţat numai ca medicină, încetul cu încetul însă el a devenit o mare nenorocire pentru omenire. Străvechia patrie a macului e Persia, acuma însă el e cultivat mai cu seamă în Turcia, Asia mică, apoi în India şi China. Puterea adormitoare a macului a fost cunoscută şi în vremea veche; despre cultivarea şi falşiftcarea opiului însă sunt date numai din cel dintâiu veac după Hristos.
Cea mai însemnată parte vindecătoare a opiului e morfina. Când e mare căldură, cu vârful unui cuţit ascuţit să taie împrejur căpăţânele încă necoapte ale macului, din cari îndată iese sau curge sucul lăptos; tot astfel acest suc îndată se usucă şi' capătă o culoare galbenă-roşie. In urma numitei tăieri, căpăţânele macului nu sufer nimic, ele la vremea lor se coc.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1505
In ziua următoare, eu băgare de seama să desprinde sucul cu care să unge o frunză de mac. Din sucul mai multor căpăţâni să face o turtă. Gu cât căpăţâna macului e mai coaptă, cu atât mai puţin suc are.
Turtele de mac să usucă la umbră, după aceasta se împachetează şi cultivatorii de mac din Asia mică şi Macedonia le trimit la Smirna, Constantinopol şi Salonic. In Asia mică, în flecare an se fac aproape 400.000 kgr. turte de opiu.
Gustul opiului e amar şi puţin pjşcător, iar mirosul e ameţitor. De multe ori opiul se falsifică, cu părţi din anumite plante, cu făină, cu smochine, etc. Opiul bun se amestică cu altul mai rău, pentrucă întrebuinţat în medicină, nu-i iertat să aibă mai mult de 10—12% morfină.
Opiul cultivat în Persia se consumă acolo, unde să desface în nişte ruzi mici sau turte, în forma cărămidei, căci locuitorii acestei ţări l-au îndrăgit foarte mult.
Peste un milion de locuitori din jurul râului Gange şi oraşul Benares din India trăesc din cultivarea opiului. In Bengalia statul englez a monopolizat opiul, având din aceasta un venit nespus de mare.
Asiaticii dela sud şi est, apoi Mongolii şi Malaezii cu patimă mănâncă opiu. Englezii din India esportează opiul în China, unde poporul îl consumă în mare măsură, fără să ţină seamă că e otravă primejdioasă.
Opiu' afară de morfină mai conţine narcotină, codeină, narcoină, papaverină şi încă alte treisprezece specii de otravă de plante. Opiul ca medicină are putere uimitoare. Ca aliment (hrană) ameslecat cu alte otrăvuri, de ex. cu nicotină şi alcool însă aceia grozavă însuşire are, că dacă odată a pătruns în construcţia omului, atunci numai în măsură tot mai mare are efect. îndată însă apar simptomele de înveni-narc şi nefericiţii cari s’au obişnuit cu opiul, din ce în ce tot mai mult degenerează (decad, slăbesc) atât trupeşte cât şi sufleteşte.
Cea dintâiu urmare a consumării opiului e un fel de beţie plăcută, mai târziu apoi apare adevărata lui nenorocire. Consumatorii de opiu se simt slabi, au dureri de cap, iar acea beţie cere tot mai mult opiu. Ei slăbesc în adevăratul înţeles a.1 cuvântului; nu pot mistui, tremură, nu pot să doarmă, şi însfârşit devin idioţi.
Acela care s’a obişnuit cu consumarea opiului nu se mai poate lăsă de aceasta. Ajutorul doftorilor e împreunat cu grozave chinuri şi de cele mai multe ori se sfârşeşte cu moarte.
Consumarea opiului s’a lăţit şi în America: la New-York în anul 1899 au fost 10.000 consumători de opiu. Tot aşâ s’a lăţit şi în coloniile engleze, ba chiar şi in Marea-Britanie. De vre-o 20 de ani s’a lăţit şi în porturile oraşelor franceze Toulon şi Marseille. In Japonia consumătorii acestei otrăvi să pedepsesc cu închisoare.	Alex. Ţinţarlu.
www.dacQtomanica.ro
1506
ALBINA
LUniNfl Lfl SATE
Trăim vremuri când la sate se desfăşură cea mai înălţătoare muncă de luminare şi moralizare a poporului, în toate cătunele au pătruns şi pătrund mereu şcoalele; iar învăţătorii conştienţi de rostul lor apostolic, nu pregetează o clipă măcar în străduinţele ce depun rupând valul neştiinţei.
De sus şi până jos lumea binevoitoare priveşte cu drag şi ajută Ou fapta această redeştepare a satelor.
in fiecare an, ies de pe băncile şcoalei, un însemnat număr de absolvenţi, cari aproape în majoritate părăsesc orice legătură cu instituţia, care le-a vrut binele luminându-i. Mulţi se dedau ocupaţiunii părinţilor lor, ducând ca şi ei grija câmpului, a vitelor, şi a gospodării lor. Unii se gândesc a-şi face serviciul militar, dându-sede voe în rândurile miliţiei sau intră în vre-o slujbuşoară ce le este deschisă prin partea locului. Mai puţini însă şi de obiceiu nu cei mai silitori şi talentaţi, ci mai ales cei cu dare de mână şi stăruinţi temeinice, aleargă spre o şcoală secundară, mai rar vre-una de meserii. Cei rămaşi în sate devin gospodari buni, cu gustul de a ceti uneori bine pronunţat. Pentru împlinirea acestui gust ei se mulţămesc a-şi aruncă o clipă, două, ochii pe câte o carte ce au la îndemână. Şi ce fel de cărţi sunt acestea. Cei ce au pătruns prin locuinţele sătenilor le ştiu, căci îs puţine la număr. Sunt cărţi de dor, isprăvile haiducilor, câte una din vieţile sfinţilor dobândite la premii. Unde e cartea de cetire pe care a învăţat el în şcoală? La grindă sus, se afumă. N’o mai deschide nimenea. Cărţile bune, pe înţelesul lor nu le au la îndemână.
^ Mai ales în timpul iernii, se adună doi, trei la un loc şi^ câte unul mai cărturar ar vreâ să cetească ceva celorlalţi. Cărţi din biblioteca şcoalei nu împrumută, de cât doar, câte unul, când şi când. Şi atunci neângrijirea ce o arată, fac ca multe din aceste cărţi să se piardă, să se strice spre paguba bibliotecii şi a învăţătorului. Şi apoi în bibliotecă nici nu se prea găsesc cărţile ce trebue pentru dânşii.
De altfel cine vreâ să-şi dea sema mai bine de felul cum se citeşte la sate în afară de şcoală, să citească articolul «Cărţi pentru popor» din revista Cumpăna, No. 14, pag. 210.
Acolo se dau probe evidente de sforţările făcute pentru răspândirea cărţilor între săteni. Aceste cărţi însă rămân de cele mai multe ori necitite şi prin urmare n’aduc folosul dorit. «Cărturarii sunt mai mulţi acuma; în şcoli se învaţă lucruri felurite, dar sufletul lor nu pricepe de cât lucrurile	, clasicile
poveşti şi înţeleptele glume dela 1800. Ei au rămas tot la Alexandria, Esopia, Vieţile Sfinţilor». Constatările făcute în acel articol, negreşit că erau pline de adevăr. Propunerile ce se făceau pentru reeditarea acestor cărţi erau bine venite. «Şi
www.dacoromanicaro
ALBINA
1507
Alexandria, Esopia, şi Arghir şi Elena, şi înţeleptul Ar chir şi Beriold şi Vieţile sfinţilor sunt cărţi foarte frumoase. Cu ele vor învăţă a citi sătenii noştri: după ele va veni rândul cărţilor de Stupărit naţional şi grădini de zarzavat». Spusele d-!ui M. Sadoveanu s’au şi împlinit chiar. Şi mare mi-a fost bucuria, când nu mult după aceasta, am văzut că s’a înfăptuit ideia de cătră Cassa Şcoalelar. Cărţile de mai sus au fost retipărite în graiu lămurit, cu litere citeţe, mari şi în cărţălui eftene. ăcum avem dar ceia ce ne lipsiă. Avem cărţi pentru popor. Sacrificiul s’a făcut. Fi-vom oare în stare să le răspândim în rândurile cărturarilor dela sate? Iată o chestiune de mare importanţă. Şi o lămurire foarte potrivită ne-a venit prin articolul: (.(Desfacerea cărţilor populare». (Albina No. 33/XI1I, pag. 921).
Preoţii şi învăţătorii, factorii cei mai îndreptăţiţi de propagarea luminii la sate, chemaţi a-şi spune cuvântul. Ei, cari au semnalat necontenit răul ce se face din răspândirea prin străinii purtători de calendare, a tuturor cărticelelor nefolositoare la sate. Ei, acum trebue să-şi ia grija de a stăvili răul, răspândind cărţile bune în popor. înfiinţarea unei societăţi de colportaj; sau avizarea la mijloacele propuse de d. Gh. Adamescu, după străduinţele ce se fac în acest sens în Ardeal, ar fi la vremea lor şi pentru noi. Şi dacă propunerea d-lui R. S. Vlad (Albina No. 42 — 43/Xlil. pag. 1191, pare a fi prea ideală şi deci cam târzielnică în realizarea ei, să ne mulţămim cu un început măcar. Avem la îndemână Seminariile şi Şcolile Normale, cu elementele cele mai potrivite scopului de iâţa. Prin Seminarişti si Normalişti, fii poporului, inima satelor, vom putea răspândi la început iute şi cu folos cărţi la sate. O înţălegere a acestor cu Preoţii şi învăţătorii, părinţii lor, nu ar fi decât punerqa în practică a dorinţei propuse, răspândirea cărţilor în popor. Şi buna voinţă şi dragostea de binele Neamului, există şi de o parte şi de alta. E nevoe de organizaţie? Să se trimită cărţi la Seminarii şi Scoale Normale în ajunul^ zilelor de vacanţă, şi prin profesorii de Istorie Naţională, să fie distribuite elevilor de inimă. Aceştia le vor aduce ca pe o comoară scumpă, celor ai lor. Să se trimită apoi şi Preoţilor Şl Învăţătorilor, care au ocazia binevenită fie în sărbătorile de iarnă, când sătenii n’au de muncă, fie după cursurile de Adulţi, să le 'împartă.
Un exemplu. In spre Anul Nou 1910, s’au trimis Preoţilor câte 50 exemplare din calendarul bisericesc. A fost de ajuns câteva cuvinte de îndemn bine simţite, pentruca sătenii să-şi ia fiecare câte un calendar. In multe sate exemplarele trimise n’au ajuns, faţă de dorinţa sătenilor. Şi astfel s’a reuşit a se înlătură- de pe pereţii caselor, acele calendare de reclamă făcute de toţi nechemaţii. Oare nu s’ar putea face astfel şi cu cărţile pentru popor? Numai tragere de inimă de ar fi, de reuşită să nu ne plângem.
www.dacaromanica.ro
1508
ALBINA
D-l R. s.' Vlad mai propune şi editarea unei gazete pentru sate. Şi negreşit, că aceasta îşi are mare însemnătate. Numărul cititorilor crescând mereu, au nevoe de a-şi stâm-pâra gustul de cetit şi dorul de a şti ce mai e prin ţară. Acest lucru s’ar îndeplini o gazetă pentru popor. Din fericire acestea nu lipsesc, numai sunt prea puţin răspândite. Ele merg încet şi înfruntă greutăţi mari. Sacrificiile se fac şi pe această cale, numai noi nu ne prea dăm silinţa a'contribui la realizarea foloaselor pentru care se fac aceste sacrificii. Iată o publicaţiune bună, bogată, ieftină şi pe înţălesul oricui. E «Albina», (vorbind de reviste). Şi exemplul dat de d. FI. Niţulescu (Albina XIII/1196) trebue imitat de câţi mai mulţi.
Şi astfel cu bunăvoinţă şi tragere de inimă s’ar putea da sătenilor cărturari hrană sănătoasă minţii lor. Ei, dar chestiunea e însemnată şi.discuţiunea are multe fete. Aştept să văd propunerea cea mai potrivită. Până atunci oare ce ar spune în această privinţă un Seminarist sau Normalist.
Gh. Gheoldum
Diplomat al Şc. Normale
PAGINA GLUMEAŢĂ
SFAT BUM
—	Mamă, cum să scrie dă-mi: cu liniuţă ori cu apostrof, dă-mi ori dă’mi?
—	Ştii ce? Pune-le, drăguţă, pe amândouă: dă’-mi. Nu te leni. Ce ţi-i mare lucru?
www.dacoroinamca.ro
DOUA POVESTIRI 1}
I. Păţania lui Pandeluş
In grădina lui Moş Aleeu eră un măr încărcat cu mere. Pandeluş priveă la mere eu multă poftă. El nu se gândi să ceară lui Moş Aleeu câteva mere. Voi mai bine să fure. Dar gardul era prea înalt. La un colţ gardul eră rupt niţel. Pandeluş rupse încă o nuia din gard. Acum ruptura eră mai mărişoară. Pandeluş se strecură încetişor în grădină. Se sui în măr, îşi umplu sânul cu mere şi apoi se dete jos. Alergă apoi la spărtura prin care intrase. Dar acum-sânul lui eră plin şi el nu mai încăpfi printre nuiele... Ce să facă? încearcă să mai rupă vre-o nuia. Dar tocmai atunci îl simţi câinele lui moş Aleeu. Câinele se repezi la Pandeluş. Copilul încercă iarăşi să iasă prin spărtura gardului. Dar nu putu Câinele îl ajunse şi îl muşcă de picior. Acum veni şi moş Aleeu. Pandeluş aveă piciorul plin de sânge. El ţipă şi tremură ca de moarte. Moş Aleeu îl luă şi-l duse acasă. Pandeluş a fost bolnav câteva zile.
Rău faci, rău găseşti.
II. Clopoţelul caprii
Eră o capră măre şi grasă. Ea purtă la gât un clo poţel. Odată capra se sui într’un copac să mănânce frunze. Clopoţelul se atârnă de-o cracă. Capra se trase repede. Cureluşa cu care eră legat clopoţelul, se rupse. Clopoţelul rămase atârnat pe ramură.
Din „Abecedarul" întocmit do d-nii P. Dulfu şi. Floricin Oristescu, partea II. Partea I a acestui Abecedar, aprobat de Onor. Minister la concursul din Iunie, a eşit de sub tipar în editura librăriei O. Sfctea, Bucureşti. Preţul unui exemplar 4.5 de bani.
www.dacoromanica.io

1510
ALBINA
Capra zise copacului: «Dă-mi clopoţelul, că dacă nu vrei, chem toporul să te taie!». Copacul făcu din frunze: «fâş, fâş», adică: «nu vreau». Capra se duse atunci la topor şi-i zise: «Hai toporule de taie copacul, că nu vreâ să-mi deâ clopoţelul». Toporul tăcu şi nici nu se mişcă din loc. Capra se supără pe topor. Ea alergă la foc şi-i zise: «Hai focule de arde toporul, că jiu vrea să taie copacul!». Flacăra focului pâlpâi de câteva ori şi se ascunse în lemne. Atunci capra alergă la apă. «Apă dragă, vin de stinge focul că nu vrea să ardă toporul». Apa nu voi s’o asculte. Capra începu s’o beâ. Şi bău şi bău până se sătură, dar apa tot nu se isprăveâ. Atunci capra alergă la boi. «Boilor, le zise ea, veniţi de beţi apa, că nu vrea să stingă focul». Boii începură să pască mai departe şi nu plecară; Capra alergă la lup. II strigă de departe: «Lupule, vino de mănâncă boii, că nu vreau să beâ apa». Lupul îi răspunse: «U, hau, hau, hau. U, hau, hau, hau», adică: «Ba mai bine să te mănânc pe tine». Capra nici nu ştiu pe unde să fugă mai repede de frica lupului. Ea se duse la puşcă şi-i zise: «Hai puşcă de împuşcă lupul, că nu vrea să mănânce boii». Puşca se făcu că nu aude. Atunci capra alergă la şoarece: «Dragă şoricel, vino de roade puşca că nu vrea să împuşte lupul». Şoaricele eră sătul şi nu voi să se ducă.
Atunci capra se rugă de pisică: «Mâţişoară dragă, vin de mănâncă şoaricele că nu vrea să roază puşca». Pisica atâta aşteptă. Ea se duse încet încetişor .până lângă gaura şoricelului. Şoricelul de frică ieşi pe altă parte şi , ronţ, ronţ, începu să roază puşca. Puşca se descârcă: pac! pac! şi voiâ să împuşte lupuj. Lupul făcu: hap, după boi să-i mănânce. Boii aleargă:	, după
apă s’o bea. Apa începu: line, line, line, luiceo, line! alergând după foc să-l stingă. Focul făcu: sfârr, sfărr, fâl, fâl, fâl, după topor sâ-1 ardă. Toporul se duse la copac şi: boc! boc! începu să-l taie. Copacul se sgudui tare de frica toporului şi ţi-li-ling,	aruncă clopoţelul
caprei.
^ Cele mai multe boale de maţe şi 'mai ales constipaţia, se tămăduesc cu desăvârşire mâncând dimineaţa după cafeaua cu laple miere de albine, până la 3 liguriţe pline.
(Calendarul Leonte).
«
www.dacoromanicaj’o
Cu turma mică
[De pe unjtablou al lui N. Grigorescu).
1512
ALBINA
CRONICA
Starea agricolă
Ploile dese din prima jumătate a Junei August, au fost cam vătămătoare în partea de sus a ţărei şi la munte,, căci an împiedicat recoltatul şi strânsul cerealelor depreciinclu-Ie întrucâtva; totuşi au folosit mult porumbului, păşiunilor şi facerei mai cu înlesnire a arăturilor şi ogoarelor pentru semănăturile de toamnă.
Timpul foarte cald şi lipsit de ploi din primile zile ale decadei a treia, a uscat pământul repede, iar în regiunile unde căzuseră ploi puţine sau rari, în această lună, seceta începuse a se simţi şi lucrările agricole mai nu se putean face decât cu greutate şi în condiţiuni nu tocmai bune.	•
Ploile abundente şi aproape generale de către sfârşitul lunei a îmbunătăţit din nou pretutindeni starea agricolă, încât ea se prezintă acum cât se poate de satisfăcătoare în întreaga ţară.
Secerişul şi strânsul cerealelor s’a terminat în prima decadă, cu toate întreruperile produse de ploi, în toată partea de câmpie şi în cea de jos şi chiar * centrală a Moldovei; în nordul ţărei sa terminat în a doua decadă, iar prin unele localităţi ovăzul continuă a se seceră chiar la sfârşitul lunei. Din cauza ploilor dese şi abundente cerealele din partea de sus a ţărei găsite pe câmpii în brasde sau snopi, au fost depreciate perzând din culoare şi greutatea boabelor, iar fâneţele cosite şi ne strânse din acea regiune şi din părţile muntoase s’au înegrit şi chiar stricat în parte.
Treeratul păioaselor a continuat pretutindeni cu activitate în tot cursul lunei, în multe părţi sa terminat, iar produsele s’au înmagazinat sau transportat pentru predare prin gări sau porturi.
Producţiunea cerealelor este pretutindeni satisfăcătoare atât cantitativ cât şi calitaţiv; ea lăsând de dorit numai în unile părţi din nordul ţărei, unde au fost depreciate de ploile căzute în timpul recoltatului.
Porumbul se prezintă în cele mai bune condiţiuni în întreaga ţară; chiar şi acel târziu care în luna precedentă se credea perei ut, s’a îndreptat şi a legat bine; boabele au crescut mult în urma ploilor ce au căzut în această lună. In câmpie porumbul timpuriu, care a legat in luna precedentă, sub influenţa căldurilor în această lună, a început a se coace şi bobul s’a întărit grăbind ajungerea la maturitate. In partea de sus şi în cea deluroasă din cauza ploilor prea dese şi a timpului rece porumbul stă încă verde şi este temere că dacă nu va fî o toamnă lungă şi uscată nu se va coace dese-vârşit.
Producţiunea porumbului va fi în general foarte bună şi în multe părţi chiar excepţională de îmbelşugată,
Fâneţile naturale au continuat a se cosi şi strânge în părţile muntoase şi din nordul ţârei, dând o producţiune mijlocie de fân, dar nu tocmai de bună calitate, din cauza timpului nefavorabil şi ploios din această epocă.
www.dacoromanicajx)
ALBINA
1513
Lucerna s’a cosit pentru a treia oară în regiunile unde ploile au fost mai dese şi mai abundente. Plantele textile şi de nutreţ s au terminat de recoltat pretutindeni.
Păşunele şi miriştile au iarbă şi mohoare în deajuus, iar vitele găsesc pretutindeni hrană îndestulătoare; chiar în regiunile unde iarba pe câmpii se arsese de căldurile din ultima decadă, a dat din nou după ploile din urmă, aşa că imaşurile sunt bune în întreaga ţară.
Tutunul continuă a se recoltă, producţiunea lui fiind în general bună.
Yiile au producţiune mică, din cauza peronosporei care le-a ataCat mai pretutindeni şi în deosebi acele indigene sau neîngrijite la timp. Chiar şi viile replantate şi bine îngrijite au suferit, însă pe o scară mult mai mică. Varietăţile timpurii de struguri s’au copt, celelalte au dat în pârgă.
Frunzele arborilor şi arbuştilor şi pomilor fructiferi s’au pârlit şi îngălbenit în mare parte în epoca căldurilor, aşa că au început să cază. Dintre fructe s’au copt, merele, perele şi prunele timpurii Păsările călătoare au plecat foarte de timpuriu, din prima jumătate a lunei.
Arături pentru semănăturile de toamnă au continuat a se face în bune condiţiuni în toata ţara în îutreaga lună; în unele părţi s’a semănat rapiţă şi grâu cari au început să răsară după ploile din urmă şi merg bine.
VEDERI DIN BUCUREŞTI
www.dacaramanica.ro
1514
ALBINA
INFORMATIUNI
Ni se comunică din partea Ministerului de Agricultură şi Domenii, că în jurul acelui palat furnică o sumedenie de samsari cari iau pe locuitorii cari au afacer aci şi îi duc la diferiţi indivizi, din cari mulţi vor fi certaţi cu justiţia, cari lăudându-se cu concursul funcţionarilor din Minister, determină pe cei interesaţi a le da sume de bani pentru aranjarea treburilor lor.
Mai mult încă, îndrăzneala unor asemenea oameni merge până acolo încât aşteaptă pe locuitori chiar în gara de, nord de unde îi iau în primire.
Ministerul crede de a sa datorie a atrage atenţiunea tuturor celor ce au afaceri la acel departament, şi în special atrage atenţiunea locuitorilor săteni ca să nu dea crezământ nici unor promisiuni ce li se vor face, fiindcă toţi funcţionarii Ministerului sunt obligaţi şi conştienţi de datoria ce o au de a da explicaţi uni tuturor celor ce li se adresează cu diferite cereri, cari privesc atribuţiunile acestui Minister şi a aplică legile peritru toţi fără deosebire de persoane.
—	La 1 Octombrie 1911, orele 2 p. m., se va ţine concurs la Eforia Spitalelor Civile pentru 9 locuri de internat în medicina.
Condiţiile de admisibilitate cum şi regulamentul concursului sunt publicate în „Monitorul Oficial" No. 96 din 31 Iulie a. c.
Registrul de înscrierea candidaţilor este deschis la cancelaria Eforiei în zilele şi orele de lucru şi se va închide cu 3 zile libere înainte de ţinerea concursului, adică la 27 Septembrie, orele 1 p. m.
—	La 15 Octombrie 1911, orele 2 p. m., se va ţine concurs la Eforia Spitalelor Civile pentru locurile de externat în medicină ce vor deveni vacante după terminarea concursului de internat,
Condiţiunile de admisibilitate cum şi regulamentul concursului sunt publicate în „Monitorul Oficial^ No. 96 din 31 Iulie a. c.
Registrul de înscrierea candidaţilor este deschis în zilele şi orele de lucru şi se va închide cu 3 zile libere înaintea de ţinerea concursului adică la 11 Octombrie, orele 1 p. in.
Din cauză de reparaţiuni, şcoala centrală de agricultură dela Herăstrău, îşi va deschide cursurile la 15 Septembrie, iar examenele de admitere în anul I-iu al acelei şcoale vor începe la 20 Septembrie 1911.
—	Pentru judeţul Mehedinţi singura geografie cea fost aprobată în anul şcolar 1911 —1912 este a d-lui N. D. Spineanu, aprobată cu ordinul No. 58.553 din 31 August 1911.
—	Cu începere dela 1 Septemvrie a. c., orele de serviciu la Cassa de Economie, Credit şi Ajutor a Corpului Didactic vor fi dela 12—6 p. m., iar Casieria va fi deschisă dela 2—5 p. m.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1515
DESPRE' ALCOOLISM
Spitalele din Paris primesc pe lună 800 de alcoolici suferind de boli datorite necumpătărei. Pe an: 70.000 de inşi şi 300.000 de zile de spital, deci 1.600.000 de lei pierduţi pe an!
Pe Franţa alcoolismul o costa pe an: un miliard şi 350 de milioane (doi lei ziua). Alcoolul băut: 128.000.000 de lei; catarea bolnavilor:. 70.000.000 de lei. Cheltueli cu nebunii de ne urma alcoolului 9.500.000. Cheltueli din pricina crimelor pricinuite de alcool: 2.000.000.
Deci aproape un miliard şi jumătate pe an!
Dar cine poate socoti, băneşte, dauna morală ce alcoolul face muncitorilor francezi şi celorlalte clase sociale, căci alcoolici sunt în toate?
MINISTERUL FINANŢELOR
Direcţiunea Contabilităţii Generale a Statului şi a Datoriei Publice
PUBLIC ATIUNI
A 42-a tragere la sorţi a titlurilor de rentă 4°/o amortibilă •din 1890, împrumutul de 274.375.000 lei, se va efectua în ziua de 18 Septemvrie (I Octomvrie) 1911, ora 10 dimineaţa, în sala specială a Ministerului Finanţelor, conform dispoziţiunilor stabilite prin regulamentul publicat în „Monitorul Oficiala No. 245 din 7 Fe-vruarie 1906.
La această tragere se vor amortiza ti duri în valoare nominală
de 5.075.500 lei în proporţia următoare: 254	titluri â	5.000	lei
609	„	„	2.500	„
1.522	„	„	1.000	„
1.522	„	500	„
1.270.000	lei. 1.522.500 „
1.522.000	*
761.000	„
3.907 titluri pentru o valoare nominală de:	5.075.500 lei.
A 42-a tragere la sorţi a titlurilor de rentă 40 o amortibilă din 1891, împrumutul de 45.000.000 lei, se va efectua în ziua de 18 Septemvrie (1 Octomvrie) 1911, ora 10 dimineaţa, în sala speciala a Ministerului Finanţelor, conform dispoziţiunilor stabilite prin regulamentul publicat în „Monitorul Oficialu No. 245 din 7 Fevruarie 1906.
La această tragere se vor amortiza titluri în valoare nominală
de 430.000	lei,	în proporţia următoare:		105.000	lei
21	titluri â 5.000		lei		
52	yj	„ 2.500	n	130.000	n
130		„ 1.000	Ţ)	130.000	n
130	n	„ 500	n	65.000	n
333 titluri pentru o valoare nominală de: 430.000 lei Publicul este rugat a asistă la trageri.

www.dacoromamcaj-o
1516
ALBINA
SCRISOARE CĂTRE REDACŢIE
Domnule,
In ziua de 20 Iunie, ducându-mă în primăria comunei Cocioc, şi văzând pe biurou No. .38 al revistei d-voastre şi citind, m’am amorezat de „Albina^ şi m’am decis a mă abona şi eu pe un an întreg.
Vă rog, trimeteţi-mi celelalte numere ieşite, îftcepând dela No. 1 şi până s’o termina un an şi aşa mai departe.
Albina să o trimeteţi pe adresa de mai jos, banii i-am trimis prin mandat postai.
C.	I. Focşeneanu, Cocioc.
LICIT ATIUNI
In ziua de 13 Septemvrie 1911, ora 10l 2 3 4 5 6 7/a a. m. se va ţineâ la Eforie, Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică pentru închirierea pe termen de 3 ani, cu începere dela 26 Octombrie 1911, a următoarelor ecarete:
1.	Apartamentul No. I etaj din imobilul strada Sf. Vineri din Bucureşti.
2.	Prăvălia No- 2 din acelaşi imobil.
Garanţia provizorie pentru admiterea la licitaţie este; Iei 450 pentru apartamentul No. 1 etaj din imobilul din strada Sf. Vineri, şi de lei 430 pentru prăvălia No. 2 din acelaşi imobil.
—In ziua de 20 Septembrie a. c, ora 10*2 dimineaţa, licitaţie publică cu oferte închise, pentru vânzarea spre exploatare a pădurilor notate mai jos:
Judeţul Prahova
1)	3.160 arbori din pădurea Podul Saşilor de pe moşia Treisteni, pendinte de comuna Tesila. Vânzarea se face în bloc. Estimaţia este de lei 10.000. Garanţia provizorie este de lei 500, iar cea definitivă de lei 1.000.
2)	5.050 arbori din pădurea Cazacu. pendinte de comuna Azuga. Vânzarea se face în bloc. Estimaţia este de lei 16.500. Garanţia provizorie este de lei 1.000, iar cea definitivă de lei 2.000.
3)	5.230 arbori din pădurea Gagu Mare şi Găguţu, pendinte de comuna Sinaia. Vânzarea se face pe arbore. Estimaţia este de lei 8 pe arbore. Garanţia provizorie este de lei 2.500, iar cea definitivă de Iei 5.000.
4)	6 parchete din pădurea Brebu, pendinte de comuna Brebu. Vânzarea se face pe hectar. Estimaţia este de lei 600 hectarul. Garanţia provizorie este de lei 1.000, iar cea definitivă de lei 2.000,
5)	5 parchete din pădurea Crângul Teiului de pe proprietatea Vatra Schitului Târgşorul, pendinte de comuna Târgşorul Nou. Vânzarea se face pe hectar, Estimaţia este de lei 580 hectarul; garanţia provizorie este de lei 1.000, iar cea definitivă de lei 2.000.
Judeţul Romanaţi
6)	1.330 arbori din pădurea Morunglavul, seria I, Fusendrea, pendinte de comuna Morunglavul. Vânzarea se face în bloc. Estimaţia este de lei 3.690. Garanţia provizorie este de Iei 350, iar cea definitivă de lei 600.
7)	2.784 arbori din pădurea MOrunglavu, seria II, Bărăşti, pendinte de comuna Morunglavul. Vânzarea se face în bloc. Estimaţia este de lei 11.200. Garanţia provizorie este de Iei 1.000, iar cea definitivă de lei 2.000.
www.dacoromanicajx)
ALBINA
1517
8)	2.635 arbori din pădurea Morunglavul, seria III. Ghioşani, pendinte de comuna Morunglavu. Vânzarea se face în bloc. Estimaţia este de lei 2.105. Garanţia provizorie este de lei 200, iar cea definitivă de lei 400.
9)	1.505 arbori din pădurea Cârlogani. Parcela A, pendinte de comuna Cârlogani. Vânzarea se face în bloc. Estimaţia este de lei 4.430. Garanţia provizorie este de lei 400, iar cea definitivă de lei 800.
10)	3 parchete din pădurea Oboga, pendinte de comuna Oboga. Vânzarea se face pe hectar. Estimaţia este de lei 600 hectarul. Gnran ia provizorie esţe de lei 500, iar cea definitivă de lei 1.000.
fudeţul Teleorman
11)	3 parchete din pădurea Licuriciu, pendinte de comuna Antoneşti. Vânzarea se face pe hectar. Estimaţia este de lei 600 hectarul. Garanţia provizorie este de lei 3.000, iar cea definitivă este de lei 5.000.
Judeţul Vlaşca
12)	5 parchete din pădurea Gogoşari-Vechi, pendinte de comuna Gogoşari. Vânzarea se face în bloc. Estimaţia pste.de lei 6.950. Garanţia provizorie este de lei 1.000, iar cea definitivă este de lei 1.500.
13)	5 parchete din pădurea Bucşani, pendinte de comuna Bucşani. Vânzarea se face pe hectar. Estimaţia este de lei 620 hectarul. Garanţia provizorie este de lei 1.500, iar cea definitivă este de lei 3.000.
In ziua de 22 Septemvrie 19I I, ora IOV2 a. m. licitaţie publică, cu oferte închise pentru vânzarea de veci, a loturilor 4»n Sinaia mai jos notate şi anume:
Stî'ada Brătianu
1.	Lotul No. 2 în	supr. de 1270	m, p.	a iei	2 m. p.	gar. prov. lei	600
2.	„ n 12.	* „ 1010 „ „	2 H »	500
3	„	„ 27	„	*	965	„	„	3	„	,	„ 800
Bulevardul Ghika
4. Lotul No. 26 în supr. de 862 m. p. a lei 10 m. p. gar. prov: Iei2.0o0 Strada Căşăriei
5.	Lotul No.		2	în supr.	de 2065 m. p. a lei 1,00 m.		P.	, gar. prov.	lei	500
6.		,}	3	u	n 1720	„ ^ 1.50	-))	H	13	650
7.	13		4	*t	„ 1880	n « 1,50	i:	„	»	700
8.	îî	îî	5		» '285	. - 1,00	n	«	îl	300
9,		r>	6		„ 1485	. . 1,00		Jî	n	350
10.	îî	«	7		„ 2375	„ 1,50	.	1}	*1	900
11.	n	n	8		„ 1860	, . 1,50	n	î)	»	700
12.	'J	n	9	îl	„ 1825	„ n 1,5 '	1»	n	13	700
13.	3Î	rt	10	»	,, 1317	n 1,50	»	»	Jî	500
14.	r*	»	11	11	„ 1950	n „1,50	«	n	31	750
15.	îî	i)	12	a	, 1050	. » 2,00	r>	11	îî	500
16.	0	»	15	,,	„ I003	„ ,, 1,50	n	3)	n	350
I7.	îl	n	16	n	„ 1063	,: ,, 1,50	13	lî	13	400
18.	n	ţ)	17	n	n 1511	. . 1,00	»	>î	33	400
19.	»	»	21	»	. 1213	. - 1,50	)!	lî	îî	450
20.	3)	»	22	„ 1100 „ 1,50 „ Şoseaua variantă Ploeşti-Predeal					”	400
21. Lotul No. 22 supr. de 1127 m. p. a lei 2,00 Iuatdin stăpânirea d-lui Schiftlers, garanţia provizorie Iei 450.
www.dacOTomanicajo
1518
ALBINA
Lotul din Strada Vârful cu Dor şi Furnica
22. Lotui în suprafaţă de.270 m. p., situat Ia colţul făcut de intersecţia stradelor Vârful cu Dor şi Furnica, garanţia provizorie Iei 200.
Lotul din Piaţa Veche
23.	Lotul din Piaţa Veche (în faţa proprietăţei Vasile B. Alexe) în suprafaţă de 24 m. p., estimat cu lei 10 m. p., garanţie provizorie lei 100-
Strada Davila
24.	Lotul No. 4 în suprafaţă de 62 m. p. a lei 1 m. p., garanţie pro vizorie lei 20.
Valea Izvorului
25.	Terenul de pe malul stâng al văei Izvorului, între zona C. F. R. şi zonasoselei, făcând parte'din loturile No. 27 şi 28 în suprafaţă de 560 m. p. a lei 1 m. p., garanţie provizorie lei 140.
— In ziua de 26 Septemvrie 1911, ora IOV2 a. m. se va ţine la Eforie, B-dul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise pentru darea în întreprindere a lucrărilor de canalizare a stradei Brătianu din Sinaia.
Devizul *în suma de lei 7.600.
Supra-oferte şi oferte condiţionale nu se primesc. Condiţiunile şi devizul se pot vedea la serviciul Domenial, Biroul Bunurilor, în toate zilele de lucru între orele 10'/2—12Va a. m.
Licitaţiunile se vor ţine în comformitate cu art. 72—83 din legea comptabilităţei publice.
Clopoţelul dela trenurile spaniole
In Spania pentru a semnala plecarea trenului, şeful de staţie sună un clopoţel şi flueră ca la noi. După ce şeful sună clopoţelul, trenul se pune încet în mişcare aşteptând astfel pe cei întârziaţi, sau cari au ajuns aproape de gară, să-şi iuţească pasul Ce s’a întâmplat într’o zi ? Iată ce povesteşte un pasager: Trenul se oprise la o staţiune deja de un sfert de oră şi se părea că nici nu vrea să plece mai departe. Şeful de staţie umblă b,,:mac într’o parte şi într’alta. Ne întrebam noi între noi că ce poate fi oare cauza de nu mai pleacă trenul. Unul din noi îşi luă inima în dinţi şi-l întrebă pe şef de ce nu pleacă trenul. Bietul om îi răspunse că i s’a furat clopoţelul şi fără clopoţel el nu poate pune trenul în mişcare. Ce se întâmplase cu el ? Uu călător care mai avea ceva de lucru în oraş, temându-se că trenul nu-1 va aşteptă, a luat clopoţelul şi l’a pus frumuşel în buzunar, pentru ca să fie mai sigur că trenul îl va aştepta. Când s’a întors din oraş cu clopoţelul, trenul a plecat mai departe.
(Gazeta Transilvaniei).'
www.dacoromanicajo
ALBINA
1519
„5TEHUH“
Societatea „Steaua“ lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului si ideii naţionale române
In acest scop publică şi o bibliotecă populară, din care au apărut până acum următoarele cărticele a câte 20 bani:
No. 1'. Din Ţara Basarabiloi\ de G. Coşbuc — un rezumat al Istorier noastre naţionale, dela colonizarea Dacilor până la Războiul pentru nea-târ nare din 1877—78.
No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfu — o descriere a stării de azi a sătenilor noştri .în asemănare cu a celor din ţările apusene şi mijloacele de îndreptare.
No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Th. D. Speranţia — o povestire morală şi instructivă.
No. 4. Grădina de legume, de loan Hăşeganu — tratat de grădinărie.
No. 5. Medicul poporuluix partea I, de Dr..l. Felix — poveţe practice de higienă.
No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Duţescu-Duţu — spicuiri din Istoria şi Literatura naţională, cu îndemnuri pentru săteni la învăţătură.
No. 7. Medicul poporului, partea II, de Dr. I. Felix —poveţe pentru păstrarea sănătăţii.	k
No. 8. Biserica Ortodoxă Romană, de I. Mlchălcescu şi Victor Puiu — ex-plicaţiuni asupra slujbei bisericeşti şi a picturilor morale din Biserică.
No. 9. Ştefan-cel’Mare, de Alex. Lepădatu — povestire populară a faptelor şi răsboaelor purtate de Marele Domn al Moldovei.
No. 10. Ce se poate învăţă dela un drum lung, de Dr. I. SImionescu — povestiri însoţite de exemple din viaţa sătenilor din ţări străine, spre a folosi ca pilele ţăranilor noştri.
No. 11. Comoara Dorobanţului, de Mihail Sadoveanu — pildă despre un om rău nărăvit şi stricat din cauza beţiei, care, în urma unor întâmplări, s’a îndreptat pe calea cea bună, devenind un gospodar de frunte în satul sau.
No. 12. La Răscruci, de I. Slavici — povestire morală cu pilde cum tre-bue să se poarte omul în societate şi cum să iubească pe Dumnezeu. ^No. 13. Domnul Tudor din Vladimiri, de N. lorga — schiţă biografică amănunţită despre Tudor Vladimirescu.
No. 14. Pământul şi Ţara noastră, de Aldem — o schiţă geografică şi economică a României..
No. 15. Românii de peste Carpafide I. Russu Şlrianu — studiu statistic.
'No. 16. Romanii şi Dacii, de Dr. I. Lupaş — povestire populară, despre luptele dintre Romani şi Daci şi despre obârşia şi alcătuirea poporului românesc.
No. 17. Satul Griviţa, de N. Rădulescu-NIger — poveţe despre agricultura şi gospodăria sătenilor.
No. 18. Cum ne putem feri de boalele molipsitoarele Doctorul Urechiă — lămuriri şi sfaturi folositoare şi trebuitoare tuturor pentru buna îngrijire şi păstrarea sănătăţii.
No. 19. Superstiţiunile păgubitoare ale poporului nostru, de George Coşbuc.
No. 20. Antim Iuireanul, de N. Dobrescu — schiţă despre viaţa acestui vlădică, care a fost unul din cei mai însemnaţi, de cari am avut parte în trecut.
No. 21. Cântece voiniceşti şi ostăşeşti, alese din colecţiile culese de d-nii învăţători Râdulescu-Codin, St. Tuţescu şi S. T. Kirileanu.
No. 22 Amintiri şi schite, de Em. Gârieanu.
www.dacoromamcajx)
1520
ALBINA
Societatea a scos şi următoarele 5 tablouri în culori, executate artistic
pe hârtie cromo:	Bani
Portretul M. S. Regelui României................0.50
„	„	„ Reginei României.............. . 0.50
„	A. S. R. Principelui Ferdinand .... 0.5O
„	„ „ „ Principesei Maria  ..............0.50
v lui Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei . . . 0.50
Administraţiapublicaţiunilor este la librăria C. Sfetea, Bucureşti, piaţa Sf. Gheorghe, iar pentru cererile de înscriere ea membri, a se adresă d-lui Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fiecare membru este îndatorat ca, în cel dintâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi1 membri noi.
In scmmb fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele sau tablourile publicate de societate anual.
Comitetul: Preşedinte', Ion Kalinderu, Administrator al Domeniului Coroanei, Membru al Academiei Române.— Vice-Preşedinte: I. Proeopie-Dimitrescu, Mare proprietar, fost Primar al Capitalei. — Administrator -casier, Spiru C. Haret, Membru al Academiei Române, fost Ministru al Cultelor ş Instrucţiunii. — Membrii'. M. Vlădescu, Profesor universitar, fost 'Ministru, al Cultelor şi Instrucţţivnii. — Petre Gârboviceanu, Profesor, fost Administrator al Cassei Bisericii. — Const. Banu, Profesor, fost Deputat.— Cristu S. Negoescu, Profesor, fost Administrator al Cassei Şcoa-lelor. — Pompiliu Eliade, Profesor Universitar, fost Director al Teatrelor.— Secretar: Alex. Lepădatu, Secretar al Comisiunii. Monumentelor Istorice, Membru corespondent al Academiei Române. — Cenzori: Const. Alexan-drescu, fost Inspector Şcolar. — Păr. C. lonescu, Profesor.
Membrii înscrişi şi cotizajiuni plătite (urmare)
B. Schneider (Loco). 2 lei; M. Dulberger (Loco), 2 lei; Biblioteca populară. (Loco), 2-lei; Samuiel Mareus (Loco). 2 lei; S. Koritzen (Loco), 2 lei; L. Spear (Loco); 2 lei: De-bora Leiboivci (Loco), 2 lei; Jeanuette Berggriint (Loco), 2 lei; Hortense Schachmann (Loco), 2 lei; d-na Elena C. Georgescu (Craiova), 2 lei; d-na Eliza Hagi Preda (Craiova), 2 lei; d-na Sevastia Micşunescu (Craiova), 2 lei; d-na Elena Stănescu (Craiova), 2 lei; d-na Elena Pasalega (Craiova), 2 lei; d-na Eug. Bazelli (Craiova), 2 lei; d-na Ch. Gramatieeseu. (Craiova), 2 lei; d-na Eeat. Bălăeioiu (Craiova), 2 lei; d-ra L. Rădulescu (Craiova), 2 lei; Pr. Gr. Popeseu-Breastă (Craiova), 2 loi; d-na Eugenia Giuceanu (Craiova), 2 lei; d-na Elena •Tigondi (Craiova), 2 lei; d-na Calipsa Tănăsescu (Craiova), 2 lei; Speranţă Ma-zerini (Craiova), 2 lei; d-na Maria Amoli (Craiova), 2 lai; d-na Teodora Poianu (Craiova), 2 lei; Eug. St&ncscu (Craiova). 2 lei; Lucia Romanescu (Craiova), 2 lei; An. Săraţeanu (Loco 2 lei; Petre C. Alexandrescu (Loco), 2 lei; Gr. lonescu (Loco), 2 lei; Ion Asador (Loco), 2 lei; Petre M. Popescu (Loco), 2 lei; Aurel I. Cristescu (Loco), 2 loi: I. Teişeanu (Loco), 2 lei;G. Dumitreseu (Loeo), 2 lei; N. Veaduse (Loeo), 2 lei; Ch. Costin (Loco), 2 loi; G. luga (Loco), 2 lei; M. Brătilă (Loco), 2 lei; T. Alexeanu (Loco), 2 lei; Ioan V. Nestor (Tutova), 1 leu; Const. I. Cartas (Tutova), 1 leu; Nicoiai Cărăbăţ (Tutova), 1 leu; Alexe V. Manole (Tutova), 1 leu; Vasile I. Ifrim (Tutova), 1 leu; Ioan Negruţ (Tutova), 1 leii; N. Dima (Tutova), 1 leu; V. Revent (Tutova), 1 leu; M. Mintuţă (Tutova), 1 leu; C. Y. Bujoreanu (Tutova), 1 leu; V. M. Parfene (Tutova), 1 leu; Al. Sişman (Tutova), 1 leu; Ioan P. Dăscălescu (Botoşani), 1 leu: Grigore Filipescu (Botoşani), 1 leu; Mihail V. Condrea (Botoşani), 1 leu; D. Lueineseu (Botoşani), 1 leu; Ilie Dumitraş (Botoşani), 1 leu; Anania Rotundu (Botoşani), I leu; C. Constantineseu Preot (Botoşani), 1 leu; Natalia Crupensclii (Botoşani), 1 leu; Ion Dumitreseu (Botoşani), 1 leu; Verona (Loco), 2 lei; Steriadi (Loeo), 2 lei; Avocat Dobrovici (Loco), 2 lei; George Pătraşcu (Loco), 2 lei; E. Dobrovici (Loco), 2 lei; A. Cocea (Loco), 2 lei: N. Stăneseu (Loco), 2 lei; lulius Wasicki (Loco), 2 lei; Petre Dumitreseu (Loco), 2 lei; Pascquale Grutteiu (Loco), 2 lei
(Va urma).
www.dacaramanica.ro
MINISTERUL FINANŢELOR
DIRECŢIUNEA CONTABILITĂŢII GENERALE A STATULUI ŞI A DATORIEI. PUBLICE
Tablou de numerile titlurilor de rentă 4°/Q amortibilâ din 1905, împrumutul d,e 100,000 OOO lei, eşite la sorţi la tragerile precedente şi neprezentate la rambursare până la 18 Iunie {1 Iulie) 1911
Titluri a 5.000 lei
No. titlurilor	Data ieşirii la sorţi		No. titlurilor	Data ieşirii la sorţi		i\To. titlurilor	Data ieşirii la sorţi		No. titlurilor	Data ieşirii la sorţi	
	Luna	Anul		Luna 4	Anul		Luna	Anul		Luna	Anul
92036	Iunie	1910	94245	Iunie	1910	94997	Decemv.	1910	952 L	Decemv.	1910
92835			94863,	Decemv.		95089		„ I	95274	Iunie	!*
94105, Decernv.		0	94983		1 :	95178	-	»	95421	Decemv.	■
Titluri a 2.500 le'F
81942!	Decemv.	1909	84085	Decemv.	1910	88248	t Decemv.	1910	89918!	Iunie	1910
81982	Iunie	1910	84656		1908	88249		0	899191	. • ,	0
81983!		n	85966		1910	8S250	0	0	90206] Decemv.		0
83101 83453! 83454j	;	0	85967 86374 86410	»	n 0 0 I	88688 89471 89472	0 0 0	0 0 0	90-08 90209] 9021	;	7Î 0 t
84032	Decemv.	” ■	07012	n		89473	0	-	91216 ,		0
84033	„	»•	87013	tt	v	89474	1		91217	0	
84081			87014	0	0 |	89475	0		' 91218	0	
84082			87737	0	1909	89916	Iunie	0	91219	fi	
84083,			88246	Ji	1910	89917		0	9I220	»	
84084		0 I		»		1			II-		
Titluri a 1.000 lei
Iunie Deccm v.
I	i I				j				
?i0	63376^	Decemv.	1910	71050	Decemv.	1910	75004	Decemv.	1910
	63379	b	9	71652	0		75005t		
" î	63380			71653			7501-		
	63929			72441	0	1909	75411	Iunie	0
•	66571			73791		1910	75420	Decemv.	0
	6657			73792	9	)>	75916	Iunie	0
	68919	Iunie		73793		*	759 17	»	0
	68920	B 1		73794		»	75918		•
” e •	69119	Decemv.	1909	73795	0		75919	«	0
	69I20	9	r	7379C		»	75920	*	
	70871 70872	*	1910	73797 73798'	0	»	77411 77412		0
	70873	n		7 '99	0	n	77417	,	0
	70888	Iunie		73800	0		77418	»	0
	71041	Decemv.		75002	0	*	78846		
»'	7104;-	0	.1	75003	0	0	79313	Decemv.	1909
Titluri a 500 Iei
	1			Ii		V				- -“ii	! II		
1301	Decemv.	1910	6061	Iunie	19H1	9972	Decemv.	1910	11614;	Iunie	1910
1302t]			6063			9977	0	0	11615	0	b
1303		" !	6064		0	9978	0	0	11616	0	0
13041		» :	6065		0	9979	„		11617	0	0
1305			6066	B		9980	T	| |	1 11618']	»	0
1306			6067			10705	P	1909	11619		0
1307			6075			11603	Iunie	1910	11901	Decemv,	0
13001			6076	| B	0	11605			11902]	0	0
1309			8808	Decemv.		11606	„	„	11903	n	0
1310		„	8E	1 n		11607	„		11904	0	0
1311			8815	1 B		11608			11906	0	0
1312			9763	Iunie	r	11609	0		11907	0	0
1313			9963	Decemv.		11610	»	0	11908	0	
1314			9964			11611	0		11909	*	
1315		*	9965	1 1 b	0	11612	1	;!	119101		0
3840	Iunie		9968	I- .		11615			11911	l	0
www.dacoromanicajo
Un obraz curat şi frumos
(T
se obţine prin întrebuinţarea cremei şi pudrei „FLORA11 preparate de AL Iteann, farmacist, furnizor al Curţii Regale. Pudra * Flora' fără bisnmt, măreşte efectele uimitoare ale cremei „Flora" Crema lei 1,50—Pudra „Flora* lei 2.—Săpun „Fiora* lei 1,25.—Pomadă de păr „Flora* neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului, lei 2,50, borcan mai mic lei 1,75 Capilogen „Flora" (apă de păr) sticla mare lei 3,25, mică 2,50.—Pastă de dinţi „Bucol" lei 1.—Apă de gură „Bucol" lei 1,50.—Lapte de urin „Flora" pentru înfrumuseţarea tenului lei 2.—Săpun de lapte de urin „Flora" k. 1,25. La nemulţumire se rcstitue imediat costul.
DE VÂNZARE LA DROGUER11 ŞI FARMACII
Se caută depozitari în comunele rurale; a se adresâ'la depozitarul general L. Lindenberg, Bucureşti, Str. Lipscani No. 51.
l_____	'	________ ______________________
BIBLIOGRAFIE
A apărut în editura librăriei C. Sfetea: Metodica învăţământului primar, scrisă de d-nii Florian rG/iatescu şi Ion Gh. Bratu. institutori, cu o scrisoare a d-lui P. Bulfu.
Cartea conţine teorie şi planuri de lecţiuni practice din toate obiectele de studiu şi se află de vânzare la principalele librării din Capitală' şi provincie.
Preţul (i lei.
Pentru d-nii învăţători cari comandă cărţi de şcoală la librăria C. Sfetea, cartea se vinde numai cu 4 lei şi 50 bani.
2-10
înainte şi după întrebuinţarea
CREMEI şi PUDREI „FLORA"
THE. BANK OF ROUMANIA, LIMITED
) Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:	la
Lachlan Machintosh Rate.
G. I. Goschen............
Vicontele Duncannon . . .
E. W. H. Barry...........
Robert Hamilton Larg • . Demetre de Frank ....
P. Naville...............
Ad. Vernes...............
Londra
Viena
Paris
»
Directori:
/ C. A. Stolz \ E. E. Goodwln.
Censori: Ioan Kallnderu, Demetru loan Sbika fi Arthur Green.
Sediul social:
Londra 6 Creta Wlncheat8r8treef.
Sucursala: Bucureşti, PiaţaSf. Gheorghe.
„NAŢIONALA"
SOCIETATE GENERALĂ DE ASIGURARE. BseireşU Capital în acţiuni întreg vărsat ta
aur..................Lei	2.000.000
Fonduri de rezervă compuse din prime
şi daune.............. 3.955.688.76
Idem format din capital şi alte rezerve	„	1.075.842.60
•	Total	în	aur	„	7.052.531.3$
Daune plătite	.	. .	„	33.000.000
Vice preşedinte, A. Bălcoianu.
Dir. general, E. Grunwald. „NAŢIONALA" asigură contra in-cediului, a „grindinei*, contra ria-cului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca: „cas de moarte,supravieţuire, zestreşi rentă*. Sediul social în palatul Soc. din str: Doamnei No. 12, Bucureşti. Repree. generală în Buc. str. Smârdan No. 4. Agenţii In toate oraşele din ţară.
www.dacaromanica.ro
ACT1V1T
PREOŢILOR ŞI
DIN MONOGRAFIA COMUNEI JORĂSTI
(JUD. COVURLUIU).
VI
Administraţia şi justiţia
Administraţia. Fire istorice leagă această comună de timpurile ei de netăgăduită glorie. Dacă ea astăzi trece în rândul celorlalte comuni, altădată ea a fost reşedinţa’) plâşei Horincea peste 10 ani, şi care reşedinţă să strămută de aici odată cu moartea liti Ghiţâ Rugeanu, privighetorul dela Bereşti.
După un nou proiect de lege depus în 1890, de general Manii, Prim-Ministru şi Ministru de Interne, pentru fixarea circumscripţiilor administrative, comuna Jorăşti trebuia să devie reşedinţă de plasă a comunelor: Bursucam, Crăeşti, Drăguşani, Măcişeni, Zmulţi şi Vârteji.2) Dela 1890 şi până astăzi reşedinţa plăşei de care a ţinut comuna Jorăşti s’a schimbat .'de câteva ori, când la Bujoru, când la Bereşti. Astăzi depinde de Bujorii.
Administratorul comunal are ca subalterni ai sei în comună pe primar şi ajutorul său, pe notar şi secretar şi pe şeful postului
i) Localul acelui „tact“ sau „privighetorii“ eră în partea do nord a satului la răsăritul şoselei. „Tactul11, avea şi titi arest şi o companie teritoriali „însărcinata că să îndeplinească slujbe pe lângă partea admin strativă şi spre a sluji de rezervă oştirei, şi asigurând liniştea obştească de bântuirele făcătorilor derele“. Corpurile acestea au fost întocmite în 1832. (N'. Bulcescii: Patere^ armată).
-) Proiectul delege prezintat de ministrude Interne în sesiunea -1889—90 Bucureşti 1890.
42830



www.dacoromanica.ro
1522
ALBINA
de jandarmi, cari are în grijă paza comunei. Iti cele două cătune să afla câte un delegat ales dintre fruntaşi.
Mai înainte de a cerceta administraţia actuală să plecăm puţin urechea şi la ceiace spun bătrânii despre administraţia din trecut dinainte, adică, de organizarea prin lege a comunelor urbane şi rurale.
înainte de 1864 erau în locul primarului de astăzi judeţii, nişte mici dregători cari. erau în totul la ordinul boerului. Celui dintâiu din cei 3 judeţi. să-i zicem: Primar. Judeţii aveau un-bine; erau scutiţi de multe îndatoriri către proprietar, care se înţelege, eră şi primul judecător în comună. Cel judecat de proprietar şi judeţi eră trimes zapciului de plasă.
In timpul nenorocitelor ocupaţii ruseşti ş; mai ales pe timpul când să purtau răsboaie cu braţe româneşti, zapciul cerea oameni zişi „de beilic!“ dela proprietar. Nu eră nevoie ca primarul să ştie scrie căci el punea doar pecetea sau peciul şi turaua, o iscălitură încnrcată care, adesea, nu cuprindea nici o literă. Pecetea se desfăcea în două bucăţi: o bucată o ţinea un judeţ şi alta alt judeţ, iar primarul ţinea numai „tacâmul" unde se aşezau bucăţile pecetei spre a se putea pune pe hârtie. De multe ori cei 2 judeţi care ţineau bucăţile luau un cleşte dela un ţigan, strângeau cele 2 părţi ale pecetei şi o puneau pe acte, băgând astfel pe primar în bocluc. Pecetea comunei Jorăşti avea această inscripţie: Ţinutul Covurlm, 1840 pe margeni, iar la mijloc pe două rânduri, satul Jorăştii. Eră de mărimea unui 5 bani de aramă. Eră nevoie să ştie carte logofătul, care, spre deosebire de ceilalţi muritori purta călimările la brâu şi o mulţime depene de gâscă „părea un curcan umflat". Aceşti logofeţi, piseri sau notari, se foloseau mult de cuminţenia săteanului, care să răzbuna zicându-le: „Logofete, brânză’n bete, lapte acru’n călimări
Tot judeţii strângeau şi birul care eră: a) pentru birnici şi b) pentru mazili.
In locul condicilor eu matcă de astăzi, se întrebuinţa răbojul tăiat în două: o parte să da birnicului şi altă parte, „matca“, care serviâ de socoteală. Primarului. Numărul crestăturilor arătă „ratele", 'care se plăteau după cum hotăra cisla. (Adunarea locuitorilor spre a hotărî birul).
Pe după 1850 se pare că primarul nu eră numai a proprietarului ci ei'â şi alesul locuitorilor. Alegerea de primar se făcea în modul următor: se adunau în curtea propietarului „toţi" locuitorii. Propietarul, „ boierul", sau „cuconaşul", eşâ la geam să vadă, să alegea
www.dacaromamca.ro
AţiBl.NA
1523
„după sprinceană". Cel oehit de proprietar eră numit şi dacă ce1 din jurul lui îl luau pe mâni el se considera ales pe jumătate diu cei de faţă. Dacă nu eră luat pe mâni atunci se „ocluă" altul Gel luat pe mâinile locuitorilor pentru ca să i să zică Primar (In comuna noastră i să zicea Pârcălab) trebuia să capete şi votul celor de faţă, care stătea într’o atingere cu palma de corpul alesului De multe ori cel ales căpătă adevăraţi pumni, aşă că-şi aminteâ multă vreme ziua alegerei.
Obiceiul s’a păstrat în jocul zis »de-a alesul primarului1'.
Instituindu-să comuna prin decretul lui Cuza. No. 394 din 31 Martie 1864 să regulează şi consiliile comunale pe care le avem şi astăzi în organizaţia noastră administrativă.
Primul local de primărie a fost lângă Biseriea Sf. împăraţi, zidit pe loc răzăşesc de către locuitori, local pe care l-au apucat toţi cei ce-s mai mari le 10 ani. Pe la 1900 începuse să şe strice, căci sala dinspre nord fusăse şi şcoală. In 1904 să mută în casele d-lui P. Bezmau, până când se găteşte localul propriu de astăzi, local spaţios, cu vr’o 8 camere, toate cu destinaţie specială şi lucrată cu două feţe. Mutarea s’a făcut în noul local încă din 1907.
Paza comunei să făcea de oamenii din sat pe rând, câte mai mulţi pe noapte, sub conducerea unuia din judeţi care în cazul acesta se chemă paşnic. Dela 1864 paza comunei eră în sarcina primarului. Până în 1907 — 908 această pază se făcea tot de către locuitorii comunei împărţiţi în căprarii de câte 10 locuitori snb conducerea unui căprar, iar toate căprăriile erau sub conducerea şefului de garnizoană. Dela această dată căprăriile sunt sub conducerea şefilor posturilor de jandarmi.
Constatările nu-s îmbucurătoare de loc.
In noul local de primărie este o sală deosebită pentru arhivă, care se începe din anul 1862 şi după cum singur am putut observă este în bună regulă. Desigur că eeia.ee cuprinde mai puţin sunt statisticile, care de altfel sunt foarte trebuincioase pentru cel ce ar vrea să constate trecutul şi mersul .populaţiei. Şi apoi nu preţuiesc nici cinci bani vechi,.statisticile în care numerile-s şterse de 3—4 ori. Un opis cuprinzător al tuturor dosarelor pe ani şi pe lucrări ar fi foarte necesar, mai ales dacă s’ar lucră alfabetic pentru uşurarea întrebuinţăm.
Registrele sunt ţinute în ordine şi lucrate cu pricepere, mai •ales de ultimii notari.
Două cuvinte aici: Notarul trebue să fie om de legi şi cu bun simţ, şi cinstit, deci nn-i decât spre folosul administraţiei pu-
i
www.dacaramanica.ro
1524
ALBINA
nerea la concurs a notarilor la 4 ani. Ar trebui să fie de regulă l-ucrul acesta, pentruca aşa ar mai cunoaşte şi ei câte ceva din multele noastre legi. Primarul de folos locuitorilor este numai acela care va putea fi ales fără să curgă băutura gârlă şi care să fie om cinstit din fire. Primarul ales pentru paharul de băutură -ce ţi-1 dă pentru a-1 alege, valorează cât şi paharul ce ţi’l-a dat pe care şi-l va scoate din nedreptatea ce va face-o asupra ta, căci din leafă nu se poate. Aşa!	,
Justiţia. Pe timp când eră aici reşedinţa subprefecturei plăşei Horincea eră şi judecătoria de Ocol Horincea cu care deodată se mută la Bereşti. După 1879 dreptatea se împarte şi prin cei 2 juri care judecau sub preşedinţia primarului, având pe notar ca sdferetar. „Juriiu judecau, fără apel, până la 5 lei şi cu apel până la 50 de lei, iar procesele pentru sume mai mari erau de eompetinţa judecătoriei de ocol, unde se şi apela contra sentinţei jurilor.
Instituţia jurilor eră buna în sine. Eră rea, însă, pentrucă jurii nu erau aleşi după criteriu, care să fie dovadă că jurii sunt oameni cinstiţi,rcunosc legile şi ştiu să judece fără de părtanie. Yăd un nemărginit bineuntr’un juriu compus din: Primar, Preot, învăţător, Notar şi 4 juri aleşi din 10 propuşi de aceştia. S’ar afla într’un astfel de juriu şi ştiinţa şi bunul simţ şi onoarea.
Pricinele de judecată sunt micile neînţelegeri dintre locuitori. Ca în fiecare sat, se află şi în Jorăşti „cârciobari", de cei cărora le place să moară cu cităţiile în sîn.
Dăm mai jos o statistică de condamnaţii la închisoare, dela 1890—900 pentru ca să ne facem o idee lămurită de numărul lor, instanţa ce i-a condamnat, cauza şi timpul pedepsei.
In 1891: Se condamnă de tribunal 1 pentru tâlhărie, la 1 an şi 2 luni.
„ [1892: Se condamnă de judecătoria ocol. Bujoru 1 pentru tâlhărie,Jj^la 14 zile.
„	1893: De tribunalul şi judecătoria ocol. Bujoru 8 din care
4	pentru furt^şi rănire şi 4 pentru insolvabilitate dela 5 zile la 6 luni.
In 1894: Condamnă jud. de ocol 5 din care doi pentru furt, dela 4 zile la o lună.
„ 1895: Condamnă jud. ocol, 5 pentru contravenţii'şi 4 pentru lovire dela 5 la 15 zile.
„ 1896: Condamnă jud. ocol. 9 pentru substragere de sub sechestru şi 2 pentru insolvabilitate, şi 4 pentru lovire şi furt dela 4 zile la 3 luni.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1525
In 1897: Condamnă jud. ocol. 13, iar Tribunalul 1 pentru insolvabilitate, abuz de încredere, lovire, ul trag iu şi contraveni enţe, dela 4 zile la 3 luni.
„ 1898: Condamnă jud, ocol. 2 şi Tribunalul 5 pentru insolvabilitate, abuz de încredere, furt şi omor prin imprudenţă dela 1—15 zile.
„ 1899: Condamnă jud. ocol. 1 pentru lovire la 15 zile şi
„	1900: Condamnă jud. ocol. 1 pentru furt la 1 lună
închisoare.
Din această statistică se poate vedea mult. Ceiace ne interesează, însă, este numărul condamnaţilor şi vinele pentru car- au mâncat pâinea'amară şi ruşinoasă a închisoarei.
Ţin să amintesc şi aceasta: cea mai mare parte din oameni sunt de cei ce-şi pun căciula dinainte şi se judecă singuri, iar cînct s’au sfădit merg de se împacă cu alt sfădit până seara. Ce bine ar fi să fie toţi aşa!
Ţin să mai adaog că săteanul nu are încredere în judecător pe care-l crede conruptibil prin ,vre-un advocat din cei care ţin puterea dacă-1 pluteşte scump.
Acesta este cel mai mare rău posibil pentru o ţară ca a noastră cu mai mult de 50% neştiutori de carte şi cu vr'o 40% Wiemidocti care încurcă lumea cu nepriceperile lor.
Necontestat că prin legea judecătoriilor ambulante s’a urmărit binele săteanului, şi s’ar fi ajuns la bine dacă nu s’pr fi înmulţit procesele, martorii falşi şi deci: nedreptatea.
Aici în comună este sediul poseurului circ. 17; p3star este d. Ghiţă Mache, care ocupă acest post cu multă vrednicie şi conştiinciozitate de peste 20 de ani. Tot aici se sfârşeşte linia telefonului ce vine din Bujoru, încă din 1904.
Primarul cel care a ocupat pentru prima oară scaunul primăriei este: Ion Şelarii, apoi (după actele stărei civile): 1) Ştefan Bezman, 2) Ioniţă Podaşcu, 3) \. Saviu, 4) Ifteni Filoti, 5) V. Chirjca, 6) Gh. Pr. Şelaru, 7) Macovei, 8) Panait Georgescu, 9) Va-sile Popa, 10) N. V. Popa (mai apoi zis Ciolacu), 11) Y. M. Dodu, 12) Y. Pr.'Yelichi, 13) I. Y. Tofan, 14) Gh. Guţu, 15) Mitrea Istrati, 16) Costea Şelarii, 17) Costală K. Dodu şi 18) D. I. Dodu care este şi în timpul de faţă. Natural că unii au fost de mai multa ori.
Primul piser, — notar sau secretar — a fost Ioniţă Podaşea. Apoi semnează, în actele stărei civile, de după 1875: 1) Ghiţă Bălăşescu, 2) Y. Gh. Ionescu, 3) Razi, 4) D. Egumenide, 5) Izvo-
www.dacaromamca.ro
1526
ALBINA
fanu, 6) K. G. Antonki, 7) Marinescu, 8) Mihăilescu, 9) D. Gherghef 10) L. Gr. Samson^ 11) Eustaţiu Teodor, 12)<Chirilă Ionesci^ 13) Aristide Yennan, 14) D. Velea, 15) Gh. I. Marinovici, 16) D. Vasiliu, 17) D. Yasilescu şi 18)* MiUiade L> Tofan, care funcţio-fte&ză dela 1904 până, în timpal de faţă. Adaog iarăş, ca unii au fost în mai multe rânduri.
Preotul I. C. Beldie
Fârţăneşfci-Covurluiu.
ŞEDINŢA ANIVERSARA A BĂNCEI POPULARE „CARAIMANUL"
DlN*
BREZELE-PRAHOVA
I < L r *	' > 1 i I ‘ i*'
ML*	m-.it:	■	'	; '	■■	■
In ziua de 27 Martie a. c., s’a ţinut în comuna Breaza de Sus. judeţul Prahova, şedinţa aniversara a bâncei populare „Caraiman“. Cu această ocaziune preşedintele băneei, d. Medic Vetettinap jlnmia Popescu, a ţinut cuvântarea de pai joş,
Domnilor,
Ar trebui ca în calitate de preşedinte, să expun situaţia bahicei în cursul anului trecut 1910. Dl casier însă şi Părintele secretar comptabilul, ca şi d-nii Cenzori, prin dările de seamă ce vor face, mă scutesc şi anul acesta de această sarcină. Totuşi voi spune, că afacerile băneei au mers bine, capitalul ei crescând 'cu suma de peste 40.01)0 lei, deci avem un progres.
Dar dacă banca populară «Caraiman» progresează, aceasta se datoreşte membrilor ei, d-voastră tutulor. Pentru a ne continuă drumul spre progres se cere a fi şi a rămâne uniţi, şi a nu avea altă dorinţă decât acei^ ca prin muncă cinstită să ne putem menţine pe calea cea bună; neocupând u-ne de situaţia altora, ne făcând socoteala averei veci-hului, ci fiecare pe a sa* căci altfel, am dovedi răutate, invidie, me-am pierde vremea, «am arde, vorba ceia, lumânarea săracului pentru a face socoteala bogatului». Trebue e\, se judecă omul pe sine, nu după câţi sunt superiori sau mai bogaţi ca el, ci după câţi sunt în urma lui, mai nevoiaşi. El, binb înţeles, e în drept de a năzui neîncetat către b situaţie din ce în ce mai-bună, către un trai mulţumitor, fără a căutăm sau a cugetă, a-şi ajunge năzuinţele deodată şi pe căi piezişe, căci atunci ar fi a dobândi înainte de vreme şi pe nedrept, ceia.c.e.nu putea să-i vie decât cu timpul şi pe cale dreaptă, şi ceiace se dobândeşte în aşâ chip, totdeauna se pierde, se spulberă, se duce repede, mai repede de cum a Venit.
www.dacoromanicajo
ALBINA
1527
Soeietăţlie, copporaţiunile, pentru a se ridică, trebueca membrii lor să se iubească şi să aibă legături de prietenie, legături de familie, .să împărtăşească necazurile între ei ca şi bucuriile, să aibă obligaţiuni şi datorii unii faţă de alţi; să fie buni şi miloşi, să respecte autorităţile, să dea consideraţi unea cuvenită superiorului* să fie oameni de	dis-
ciplinaţi:
Să fim deci oameni dei ordine şi cu respect.
Ordinea trebue să ne stăpânească în casă ca şi afară, în casă la rugăciune, la muncă, la odihnă, la îmbrăcăminte la mâncare, totul trebue făcut ou chibzuială. Coprinsul g-ospodarului chibzuit se cunoaşte de departe : curtea şi casa curate, el se înfăţişează cu faţa limpede, îmbrăcat cum, se cuvine, ca şi soţia şi copii; vitele lui sunt frumoase. Omului fără ordine în vieaţă, îi cresc bălăriele în curte, casau este murdară, pică în ea, soba scoate fum, ochiurile ferestrelor înfundate cu cârpei doarme de obicei.u pe jos ne având pat şi. la un loc cu viţelul sau purcelul, coatele şi genunchii îi ese prin haine, îi ninge în opinci; soţia rău îmbrăcată, copii murdari, bolnăvicioşi, vitele neîngrijite, slabe, încât le numeri de departe coastele.
Astfel este omul fără chibzuială în ale vieţeă^, să ne ferim deci de a ajunge în o aşa stare.
Să fim cu' respect nu numai către autorităţi şi superior, dar şi între nuoi,. uniirfaţă de alţii. Să consideri pe semenul tău astfel cum ai voi şi tu să fii considerat. Dar pentru a te respectă aproapele tău şi a şti să respecţi, trebue să te respecţi tu însuţi. Cu alte cuvinte în vieaţa ta.să nu faci decât fapte care te cinstesc. Să te fereşti de a scoiborî fiinţa ta, prin viţiuri ca, beţia, prin violenţe, bârfeli, ş. a. Şj începând cu-casa ta, să ştii a face să fii respectat şi iubit de. ai- tăi, de soţia şi copii tăi, inpuaâodu-le respect prin grija ce ai de ei, prin iubirea* işţ< dorinţa ce le porţi pentru a-i vedeâ fericiţii.
Şi pentru a ajunge aei, tu, capul familiei, trebue să le fii pildă prin bune purtări şi muncă, căci cum ai voi să te respecte soţia şi copiii, dacă bunioară ai fi vjţios, cu patima beţiei* nuri adi îngriji, lăsându-i în lipsă.
Da.. JNu tie -va respectă aici! ai tăi în acest caz, cu atât mai mult ceilalţi oameni. Ai tăi chiar te vor consideră ca un nimic, ca ceva fără inportanţă, ca un gologan şters, iar când copii se vor face mari, vor vedea în tatăl lor, un nenorocit; o pacoste a casei lor.
Tot asemenea şi în societate, in lume, trebue să ai vieaţa limpede, nepătată,.dând. consideraţia cuvenită fiecăruia, ca astfel la rânduţi să fii respeotat. Căci eu,, de pildă pentru a mă bucură de bună consideraţie faţă de drvoastră, trefee să fiu corect şi să am respect faţă de societate, dând consideraţia cuvenită fiecărui membru.
www.dacoromanicajx)
1528
ALBINA
Aşâ dar pentru ca societatea noastră să progreseze neîncetat, să continuăm a trăi in ordine şi cu respect.
Oamenii lipsiţi de respect între ei, dovedeşte ignoranţă, sălbăticie, după cum respectu şi recunoştinţa, înseamnă civilizaţie, paşi către progres.
Cu privire la recunoştinţă, noi «Băncile populare» nu trebue niciodată să pierdem din vedere pe binefăcătorii noştri, pe aceia care prin cuvânt şi faptă ne-au îndrumat spre bine. Toate autorităţile superioare, foste şi cele de astăzi, au sprijinit şi sprijinesc aceste instituţiuni. Dar printre demnitarii din capul acelor autorităţi, se află o distinsă persoană pentru care banca noastră în special trebue a avea o deosibită recunoştinţă. Este vorba, d-lor de Onoratul D. Dimitrie Neniţescu, fost preşedinte al consiliului de administraţie al cassei centrale al băncilor populare, iar în timpul de faţă, Ministru Industriei şi Comerţului. D-l Neniţescu atât la inspecţiunile făcute băncei în trecut, cât şi în convorbirile ce administraţia ei a avut cu domnia-sa, nu a încetat a se ocupă de aproape de bancă, şi ca o călăuză luminată, a ne sfătui în acţiunile*- noastre, asupra felului cum trebue să lucrăm pentru a i se asigură mersul mereu înfloritor.
De altfel bunele sentimente şi dragostea ce d-sa are pentru băncile săteşti este în deobşte cunoscut.
Intr’una din cuvântările ce a ţinut în anul 1904 la congresul băncilor populare, întrunit în oraşul Focşani, între altele a spus:
«	Trebue să fim mulţi şi bogaţi, pentrucâ o parte din
trupul neamului nostru este ruptă la răsărit, alta la miazănoapte, alta la apus, iar între noi şi fraţii noştrii delaamiază-zi stau două hotare.
Pentru ca să resistăm ca popor noi trebue	mulţi,
foarte mulţi şi bogaţi, bogaţi foarte bogaţi.
Să adunăm avere şi să fim strângători, nu pentru desfătări, ci şi pentru a prăgăti ziua de mâine a neamului nostru.»
Să urmăm sfaturile domniei sale, şi ca un omagiu de respect şi recunoştiinţă, daţimi voe a propune pe d. Ministru D. Neniţescu, preşedinte de Onoare-al băncei noastre «Caraiman.»
Şi acum când d-voastră aţi proclamat această preşedinţie, când banca este astfel onorată, se cuvine ca noi să căutăm şi mai mult a dovedi că merităm această cinste, vieaţa noastră să o înfălişem aşâ încât, cineva să nu se obosească a căută în ea faptele bune, ci ele să iasă singure la iveală; după cum am mai spus, să trăim în ordine şi cu respect faţă unii de alţii, şi să nu încetăm a face binele decât atunci când nu putem a-1 mai face.
Ordinea, respectul şi recunoştinţa să formeze cbiagul care
www.dacoromamcajo
ALBINA
1529
se unească între ei membrii băncii, aşa după cum de fapt, trebue să unească pe sătenii oricărei comune, pe cetăţenii oricărui oraş, populaţiunea oricărei ţări, pentru a progresă, a fi respectate, pentru a există. Acele societăţi, comune sau ţări ce au la bază însuşirele de mai sus, se pot compară cu edificiile solide, clădite în ciment armat, ce nu se tem de foc, de apă sau cutremur; ele fac faţă oricărei primejdii, trec neatinse, - dacă nu mărite, oţelite, prin necazuri şi pericole.
Terminând, daţi-mi voe încă, a mulţumi în numele d-voastră, d-lor membri din consiliul' de administraţie şi d-lor censori, care în mod dezinteresat, şi-au dat cu dragoste silinţele pentru bunul mers al băncei, a mulţumi cu recunoştinţă d-lui casier Ion Ştefănescu şi secretarului comptabil Preotul Samson, D. Popescu, iar din parte-mi a vă mulţumi d-voastră tutulor, care v-aţi grăbit a luă parte la sărbătorirea de astăzi, a băncei noastre.
Acum să zicem ca întotdeauna şi cu toţii să trăiască
M.	S. Regele Carol şi întreaga familie Regală, să trăiască Românismul, să trăiască banca «Caraiman» împreuna cu toţi membrii ei.
BILANŢUL BĂNCEI „CARAIMANU“
încheiat la 31 Decemvrie 1910, înainte de împărţirea beneficiilor
pe al 17-lea an social.
ACTIV	PASIV
	Cassa sold . .	\ 29.809	04			Vărsăminte sold. .	t 665.045	73		
	Efecte de primit sold	599.584	86			Depun, fructificare				
	Depozit Cr. Agricol					sold		21.535	67		
	sold ......	30.000	—			Imprimate sold	448	91		
	Dobânzi datorate la					Fond de rez. sold.	38.578	22		
	Cred. Agricol sold	589	60			Dob. reportate sold	5.630!	25		
	Mobilier sold . . .	8.430	25			Dob. datorate depu-				
	Dobânzi datorate pe					nerilor sold. . .	1.032'	93		
	1910 sold . . .	6.079	01			Fond pentru amort.				
	Proteste şi chelt. de					mobilier sold . .	3.058-55			
	urmărire sold .	8.861	84			Fond ele prevedere				
	Marf. generale sold.	170	—			sold		5.367	83	740.698	09
	Efecte publice ale				•			—	740.698	09
	fond. de rezervă					Beneficiu net sold .	—	—	47.698	09
	sold		35.961	20							
	Imobil sold. • • •	30.472	38			\				
	Hipotecă rang I. .	35.000	—			\				
	Lemne sold. . . •	938	—			\				
	Federala cop. săteşti					\.				
	sold		2.500	—	788.396	18					
		—		788.396	18				788.396	[ 18
www.dacoromamcajo
1530
ABBINA
Profit şi pierderi încheiat Ir 31 Decemvrie 1910.
DEBIT	’	CREDIT
-* 	—- CnAMueli generale			1 M * ' >l		t 1 ''flliUff ."tC		; 1	1 T *■
soldiil comptului	5.495	84	ct j		Soldiil b’ompfc. do			f‘t I'
Salarii soldul com-					bânzi curente j	64.236	93	64:2^93
ptului .....	1,0.200							
10% amortiz. mo-								" 5
bilierului. . . .	1 843	—	1(5.538	8-	V			
Sold creditor bene-					\			M*r
ficiu net . . .	I —	—	47.698	09	\			
Total			64.236	93	c ttir of;. "	—	—	64.23Q 93
Acest bilanţ s’a verîfifcat şi încheiat ele moi azi 31 Decemvrie 1910,
conform art. 60 al. h din statutele băncii.
'
Preşedinte, JF(.f PopeşQU..
\ icerPreşedinte, Angliei lonesciş. Casier, loan Ştefăneseu.
Seeretar-comjpţabil^ Pr, Şumson Popescy,.
Compţa bil, Gh. Pavelescu.
Membri: Pr. C. Ionescu, Gh. Mântui eseu, I. Funeru, P. Tndorache. N. Vişioiu, C. Bondoc, V. Ştefăneseu, Gh. Oprea Manta, N. Giurgeanu,
Censori: G. N. O presat, I. Iliescu, Dumitru N. Marin.
Supleanţi: M. N Olărit, I. M. Surfhiu_,, Gh. Teodor eseu.
■ttatOi
MUZEE Şl EXPOZIŢII IN BUCUREŞTI
./ITl/.
Muzeul Si mu—'Deschţs publicului Duminicile şi Joilu dela 11 ore a. iu. pana la 3 p. m.	n
Ateneul român (vizitarea localurilor şi colecţiilor «aleiiDeschis'în-fiecare zi, 0—1|2 drm. 2 -ş—4 d. a. Taxa de intrare 50 Ilarii.
Muzeul etnografic şi de artă naţională (Monetăria Statului, şoseaua Kisefeff). — Deschis Joia şi în zilele de sărbătoare dela orele 10 dim. până la 5 d. a.
Muzeul de antichităţi (Universitate). — Descnis Marţi, Joi, Sâmbătă şi Dur minică dela 10—1.
Muzeul zoologic (şoseaua Kiselefl).— Deschiq Duminica şi săibătorjle dela 10 dim.—ă d. a., şi Joia dela 1 a. m.—3 d. a.
Huzehl de Icoane (Casa Bisericei). — Deschis Joia, dela 3—5.
„Arta“ (Strada Lascar Catarpiu, 17). — Expoziţie perfnafientă de pictură, sculptură şi atelier artistic de fotografiat.
Biblioteca Academiei Române. — Până la 1 Septembrie,,'estedeschisă dela 8 dimineaţa până la 12 dimineaţa.
Muzeul Aman (Strada Rosetti).—Deschis Jbia dela 2—4 p. m
www.daooiXiimaiiica.ro
ÎMBUNĂTĂŢIREA VITELOR ŢĂRĂNEŞTI PRIN COOPERAŢIE
îmbunătăţirea vitelor noastre nu a fost bine studiată în partea sa aplicativă. Nit este deâjuns să Cunoaştem cele mai bune rase care ar putea, să îmbunătăţească rasele noastre indigene; trebue să mai ştim cum vor putea reproductorii importaţi să-şi exercite acţiunea lor ameliorâtoare la sate.
Capitalul indbiliar de aproape 8d0.000.000 lei rftprezintat prin vitele “din ţara noastră, se află în mai mult de 3 sferturi în mâinile ţăranilor. Este deci lesne de înţeles' ca o creştere în valoare a acestui capital, p6 lângă ca va spori avuţid naţională, va creiâ ţărâriimei noastre izvoare ndi de venituri şi Ta fi cel mai bun remediu pentru sărăcia" şi inferioritatea sa economică, comparativ cu' ţărănimea din alte state.
Prin crearea fondului zootechnic şi llotărîrea luată de <1. Ministru al Agficulturei de a distribui obştiiloi* săteşti reproducători în condiţii lesnicioase de plâtăy S’a îndrumat pentru prima dată îmbunătăţirea vitelor, la noi în ţară, pe o cale practică. Insă este logic să ne întrebăm: cu cihe va trată Ministerul Agriculturei, pentru distribuirea reproducătorilor la sate? In mâinile cui îi va încredinţa? Cine va garantă plata lor şi întrebuinţarea în scopul la care au fost destinaţi? In sfârşit cine va îngriji dte con-setVâf ea lor?
Răspunsul la aceste întrebaţi este lesne de dat: Ministerul Agricultufei trebue să se găsească în faţa unor organivaţiuni rurale serioase, cară să-i inspiră încredere de întrebuinţarea reproducătorilor şi în stare să-i plătească valoarea lor.
www.dacoromamca.io
1532
albina
In Dobrogea unde funcţionez eu medic veterinar din anul 1905, am văzut sate de Nemţi şi Ruşi care au ajuns la rezultate însemnate cu înbunâtăţirea cailor şi vitelor cornute mari prin o bună organizare şi un spirit de asociaţiune mai desvoltat decât al Românilor. Astfel în satele Mamuslia şi Sari-Ghiol se găsesc cele mai frumoase epe de reproducţie din sudul Dobrogei, admirate de cunoscători la expoziţiunile dela Anadol-chioi, provenite toate, din armăsari buni de reproducţie cu talie şi conformaţiune bună, cumpăraţi de obştiile acestor sate şi cu care au reuşit în timp de 5 ani să-şi transforme complect caii lor, încât populaţiunea ca-Yalină de acum a acestor sate nici nu poate fi comparată cu acea care am găsit-o la venirea noastră în Dobrogea. Cumpărarea armăsarilor s’a făcut de comitete alese de locuitori, cari îngrijesc de Jirana lor cu ovăz în timpul montei şi adună furagiile pentru iarnă. In o n ta se face în libertate, iar armăsarii sunt adăpostiţi în grajduri anume în curtea bisericilor.
Cu organizaţiuni identice locuitorii Ruşi, din «2 Mai», unsatde lângă Mangalia, şi cei din Sari-Ghiol, care se oeupă cu lăptăria îşi îmbunătăţesc rasa vacilor, .prin tauri buni cnmpăraţi şi în grijiţi prin contribuţiuni comune.
Astfel de organizaţiuni se pot lesne constitui şi în satele Româneşti, când suntem atâţia funcţionari trimeşi în mijlocul ţăranilor cu îndatorirea de a-i instrui şi lumină şi când Guvernul a votat legi cu scopul de a înlesni întovărăşirea ţăranilorîn societăţi cooperative în orice ramuri de activitate economică.
Pentru ca locuitorii din un sat oarecare să-şi poată îmbunătăţi vitele, lor, trebue să se"'constitue, după părerea noastră, într’o societate cooperativă pentru creşterea şi îmbunătăţirea vitelor, care să lucreze cu casa 'centrală a băncilor şi obştiilor săteşti şi care va formă un organism intermerdiar între Ministrul Agriculturei şi săteni. Această societate va fi administrată de un comitet compus din: un preşedinte, doi membrii din care unul casier comptabil şi 2 censori, conform cu statutele tip pe care le impune casa centrală cooperativelor săteşti, care vor să uzeze de creditul său. In modul acesta se va formă o societate comercială, având fiinţă legală, care va puteă stă în instanţă pentru urmărirea membrilor care nu se ţin de obligaţiunile lor, şi care ar putea fi urmărită de Minister pentru neplata animalelor furnizate sau de particulari, cari îi vor vinde seminţe furagere. O astfel de societate va fi dela începutul său patronată de 2 protectori puternici: Ministerul Agriculturei, care-i va înlesni condiţiunile de plată, pentru cumpărările de animale
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1533
şi de seminţe furag’ere ş. de casa centrală a băncilor populare şi a obştiilor săteşti, care-i va deschide credit şi-i va asigura o bună administraţiune, prin organele sale de control, însărcinate să verifice gestiunea băncilor şi a societăţilor cooperative.
Mijlocul prin care locuitorii astfel organizaţi vor putea să realizeze ceeace va fi necesar pentru a-şi ameliora vitele, va fi capitalul societăţii.
Capitalul societăţei cooperative va fi format: a) din un capital sub-scris de membri şi vărsat: l/l0 la constituire, iar restul în 2 ani, b) din cotizaţiuni anuale, c) din subvenţiuni, donaţiuni sau orice alte întreprinderi ale societăţei.
Cumpărarea reproducătorilor sau seminţelor se va face cu capitalul societăţei; Costul lor se va rambursa treptat de loeuitori, care vor plăti procente şi un comision de V2 la% în beneficiul societăţei-La capitalul sub-scris de membri se va plăti dobândă.
Plata reproducătorilor cumpăraţi se va face prin perceperea unei taxe anuale pe vaci şi pe epe, care se va stabili după timpul cât va fi întrebuinţat la reproducere acel animal şi după numărul de femele ce poate fecunda.
Cu sumele rezultate din vânzarea reproducătorilor la sfârşitul carierei lor se va putea cumpără cu mici adăogiri alţii, astfel câ pe măsură ce societatea se întăreşte şi acumulează capitalul, sarcinile suportate de membri vor deveni mai uşoare.
In acest mod se rezolvă primul element al problemei îmbu-nătăţirei vitelor ţărăneşti: Procurarea şi îngrijirea animalelor de ■ reproducţie la ţară. Cel de al doilea element al problemei: Cultura plantelor de nutreţ artificial, va putea de asemenea numai prin aceste societăţi să-şi găseascăresolvirea. Popularisarea culturei plantelor furagere este tot aşa de importantă ca şi raspandirea de buni reproducători. Nici nu este posibilă o îmbunătăţire a vitelor noastre fără schimbarea modului lor actual de hrănire. Toate rasele ameliorate au fost create din rase primitive, supra-alimentate, selecţionate şi reproduse în consanguitate.
Plantele de nutreţ artificial pe lângă că măresc producţiunea furageră pe unitatea de suprafaţă, o mai sustrag în acelaş timp de sub influenţa climatului.
Leguminoasele furagere prin rădăcinile lor pivotante, care merg la adâncimi mari, vegetează satisfăcător chiar în anii secetoşi de care fatal planeta noastră nu poate fi lipsită. Leguminoasele mai fiind plante ameliorante, pot intră cu succes în asolamente şi, în
www.dacoromanica.ro
1534
ALBINA
afară de îmbunătăţirea hranei vitelor, prepara bine terenul pentru cultura cerealelor şi măresc producţiunea loi\
Sfecla furageră este aproape necunoscută în ţara noastră şi cu toate acestea cultura ei este aşă de uşoară, şi producţiunea enorpnă de furagiu pe care o dă, ar contribui în gradul ceL mai înalt la ameliorarea cornutelor mari şi mici;
Deprinderea locuitorilor dela ţară cu cultura leguminoaselor furagere şi a sfeclelor de nutreţ ar însemnă un progres enorm către perfecţionarea agr icul turei şi vitelor noastre.
Şi până acum noi ca şi mulţi alţii care au venit în contact cu ţăranii, am ţinut conferinţe şi i-am sfătuit să cultive aceste plante. Stăruinţele noastre nu au fost însă urmate de nici un rezultat practic, deşi locuitorii erau convinşi de folosul lor.
Ne lipsea organul care să aducă la îndeplinire ceeace recomandam sătenilor să facă; după câteva zile totul se uită- fără să se schimbe nimic din starea de lucruri anterioară.
Din moment însă ce va există o societate pentru ameliorarea vitelor, vom putea comandă prin comitetul societăţei şi capitalul de care dispune, seminţele furagere trebuincioase, iar locuitorii care nu au mijloace la epoca semănatului vor fi creditaţi şi vor putea să cultive şi ei plante furagere ca şi cei cu mijloace.
Obştiile sau tovărăşiile săteşti de arendare sunt asociaţiuni cooperative întemeiate în vederea unei exploataţiuni agricole.
Ele pot coexistă într’un sat împreună cu o societate pentru ameliorarea vitelor; iar în satele unde nu sunt înfiinţate asemenea tovărăşii, negăsindu-se pământ de arendat vor există numai societăţi pentru ameliorarea vitelor.
Ameliorarea vitelor în nici un caz, nu se poate realiză prin obştiile de arendare care în multe sate nici mau raţiune de a se înfiinţă.
Medicii veterinari din serviciile judeţelor, deşi sunt obligaţi să se ocupe de îmbunătăţirea vitelor, nu au avut putinţa să realizeze nimic în această direcţiune, din cauza lipsei de mijloace şi din cauza că nu erau orientaţi asupra modului cum să înceapă acţiunea de ameliorare.
Din observaţiunea ce am făcut asupra vi-ţei ţărăneşti şi din rezultatele -bune ce au dat asociaţi unile cooperative la sate, mi-am format convingerea ca Medicii veterinari vor puteă lucră cu succes
www.dacoromanicajx)
ALBINA
1535
pentru regenerarea şi creşterea în valoare a vitelor ţărăneşti şi că într’nn timp scurt, vom avea satisfacţiunea să constatăm rezultate surprinzătoare.
Programul nostru de lucru trebue să fie următorul: 1) Organizarea sătenilor în societăţi cooperative pentru creşterea şi ameliorarea vitelor, cu fiinţă legală şi juridică, responsabile de valoarea şi întreţinerea reproducătorilor, sub controlul şi eu creditul casei centrale a băncilor populare şi a obştiilor săteşti, prin mijlocirea cărora vom putea răspândi la sate buni reproducători şi să popularizăm cultura leguminoaselor furagere şi a sfeclelor de nutreţ; 2) Emascularea tutulor reproducătorilor improprii dela sate.
Se deschide astfel corpului nostru o direcţiune nouă de activitate, în. care vom putea lucră cu cel mai mare folos pentru economia naţională, iar prin faptul că se precisează ceeace trebue să realizăm în viitor putem fi siguri de succes.
Şi prin această formă de perfecţionare a vieţei ţărăneşti se va dovedi că legea casei centrale a băncilor populare şi a tovărăşiilor săteşti şi punerea unui capital de 80 milioane la dispoziţia ţărănimei, este cea mai mare reformă socială care s’a făcut dela împroprietărirea clăcaşilor şi constitue cea mai puternică pârghie, care s’a pus în mâinile ei pentru ridicarea sa economică.
P. S. In baza raportului ce am înaintat asupra acestei chestiuni, Onor. Direcţiune Sanitară, a delegat pe d. Inspector Veterinar I. St. Furtună, să urmărească activitatea şi roadele primei tovărăşii de acest fel ce am înfiinţat împreună cu d-sa în comuna Ghiuvenlia, din jud. Constanţa. D-nul Inspector Furtună a fost de părere să se înmulţească asociaţiunib pentru ameliorarea vitelor în circ. noastră, precum şi în celelalte circ. ale jud. Constanţa. Rezultatul experimentării ce se va face va fi adus la cunoştinţa colegilor noştri tot prin coloanele acestei reviste.
(Revista de med. Veterinară),	D. Gh. Zacharia
Medic veterinar, Mangalia.
La administraţia noastră din strada Mântuieasa No. 9, se găsesc de vânzare noile programe intrate în vigoare dela 20 Septemvrie 1910 cu următoarele preţuri:
1.	Progr. anal. a şc. norm. de învăţ, şi învăţătoare . lei 2,20
2.	Programa analitică a şcoalelor urbane.................» 1,20
3.	»	»	» rurale..................» 1,20
Luate din administraţie, se scade 20 bani porto.
www.dacaromanica.ro
Către abonaţii noştri
Au trecut dejâ unsprezece luni din al XlV-lea an. Rugăm dar pe prietenii noştri să ne trimită prin mandat poşta) costul abonamentului. Ii mai rugăm să stărue a face noi abonaţi, încunoştimţând pe cei ce ar dori să se aboneze că vor primi revista, numai dacă vor trimete odată cu cererea de abonament şi costul abonamentului de lei 5 pe an.
Reamintim prietenilor şi abonaţilor noştri, că cine ne face cel puţin cinci abonaţi din nou, pentru anul curent, şi trimete banii odată cu numele lor, are dreptul la un abonament gratuit, fie pentru biblioteca şcolii, fie pentru parohie, cerc literar, ete.
Pentru elevii şi absolvenţii de şcoli primare din comunele rurale, reducem abonamentul la patru (4) lei pe an, fie că se abonează unul singur, fie o grupă de ‘mai mulţi inşi la un abonament. Cererea de abonament în acest caz trebue făcută prin dirigintele şcolii, prin preot sau prin notar. Noii abonaţi cari ar dori să aibă revista dela începutul anului, să arate aceasta pe cotorul mandatului prin care trimit banii.
In tot cazul, cererea de abonament trebue neapărat însbţită de plată, altfel nu se va satisface. Abonamentele se fac şi se plătesc numai pe un an întreg.
Regularitatea cu cari de 14 ani aparem, bogatul material ce am publicat în acest timp şi numărul cel mare de ilustraţiuni ce dăm în fiecare număr, sunt p garanţie că revista este aşezată pe baze solide şi că se bucură de sprijinul şi de încrederea tuturor.
ADMINISTRAŢIA.
Frumuseţea este Podoaba Omenlrei
DORIŢI si aveţi un TEN ALB şi FRUMOS?
întrebuinţaţi numai: CREMA, SĂPUNUL şi PUDRA ORIENTALA de ORŞOVA ££7“
Recunoscute ca cele mai higienice preparate fără substanţe vătămătoare cari fac să dispară
r*t«, filtrul, Co|ula)i ţi Crăpiturl da Vlnt einuriinî obrazul pini li italia im tul Imlntall
Este e ad virată COMOARA pentru SEXUL FRUMOS, se Vinde cu:
| Lil-1-,20 Borc. de Cremă Orient.; Lei 1,50 Săpunul Oriental şi Lil 2 Cutia Pudră Orient.I Se afiă de vânzare în Bucureşti la toate Drogheriile, Farmaciile şi Princip, magazine
[ Brăila: D-ra Albertina Pol-lak, Clubul Comercial.
| Bârlad: Leon M. Finchel-Imann | Baoiu: S. Kellmann. Corabia: Gr. Petrino, Marin K. Ilicscu, D-tru C. Pe-trovici, Nicolae Mari-nescu.
jCi Itanja: L.et I. Lascaridis. (Calafat: Iosef Bendek.
1 Caraoal: Stănescu et Arghi-rescu, G. Popescu. jCălirăţi: Fraţii Jarchy, V. K. Bacareacu, G.G. Mun-teanu.
Cirnavodâ; Mag. ,La Ţă-. ranea* .
Cralova: S. Lazăr Benve-nisti, C. H. Ilicscu; dro-guerie, A. M. Bergcr, Emanuel David, S. Ben-venisti, Ioan N. Boeru, Ed. Kouteschwcller, Fra. ţii Paraschivescu. Dorohol: M. L. Schulimeehn Fooşanl: S. Cohn, Fraţii Hosner.
Sildan: Gb. Nastasescu. (lai aţi: Tom a Aburel, C.
Teodorovici.
Blurglu: S. A. Finţi.
Huli M. Brochmann. laş I: Fraţii Braun, Str. Ştefan cel mare 53.
Pite ti: Nae Popescu.
Ploieşti: I. Năsţăsecu, librar. Farmacia V. Li-vovschi.
P.-Neamţ: S. Stambler.
Roşiori: G. T. Mavrodi-’ncanu.
R.-Vâlcea: Gr. Petrino.
Slatl.ia: Badea Florescu.
Slobozia: Nicolae I. De-leanu.
T&rgov. Barbu Călineacu. |
T..Măgurele: Fraţii G. Luca-tos, A. Gologan.
Tg.-JIu: Ilie Şerbu, Benjamin Penchas.
Tg.-Oona; Elias Miohelaon.
I La T.-Sevirin numai la magazinele iosef FrUeh!
Atelierele SOCEC & C°-> Bucureşti
www.dacoromanica.ro