Anul XIV
No. 47 — 48
*	21 —28 August 1911
am Redacţia şi Administraţia, strada Mântuleasa No. 9.— Bucureşti
www.dacoramamca.ro

Anul XIV
No. 47-48	(21—28 August 1911)
ALBINA
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALINDERU, P. Gârboviceanu, G. Coşbuc, Gen. P. V. Năsturel,
Gh. Adamescu, L Otescu, P. Dulfu, V. S. Moga, N. Nicolaescu,
Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă
Abonamentul în ţară pe an . . lei, 5/ Abonam. în străinătate pe an lei 8
„	„ „ „ G luni 3 Un număr  .......15 bani
Pentru anunciuri 1 leu linia* Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublicate se ard
Redacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate.
SUMARUL:
Sofia Nădejde, Omul sfinţeşte locui.
Spiridon Popescu, Minciuna soră cu furtul.
I. Dragoslav, Legenda crinului. (Sfârşit).
Dobre Ştefănescu, Cultura zarzavaturilor la sate.
L. TolStoi, Adevărul şi Minciuna.
Ionel Rarincescu, O călătorie plin Bucovina. (Ou 1 iliL8traţiune).
V. S. Moga, Lucrările agricole în luna Septemvrie şi Cronica agricolă şi comercială.
Mihail N. Popescu, Cum să-mi cresc copilul?
DIN ZIARE ŞI REVISTE: O isbândă. — Sfatnri contra Goalelor de stomac.
CRONICA: Informaţiuni.—Licitaţiuni. — Concursuri de medici şi farmacişti.— Andrei M. Rusu, Scrisoare către redacţie.—Cărţi primite la redacţie. — Bibliografie.
ILUSTRAŢIUNI: De pe tablouri de N. Ghigorescu: In repaus. Cărăuşi.— Regina la Vatra Luminoasa. — Vederi din Bucureşti: Şcoala de fete Icoana.
POVESTE FĂRĂ CUVINTE: Ce-a păţit vizitiul când s’a îmbătat?
PAGINA GLUMEAŢĂ: Necujcea, Şiretlicul lui Georgescu. (Cy, 3 ilus-traţiuni).
Clientul pretenţios. (Cu l ilustraţiune).
Ghicitoare. (Ilustraţiune).
ACTIVITATEA SOCIALĂ A PREOŢILOR ŞI ÎNVĂŢĂTORILOR:
Gh. Popovicî, Creşterea viermilor de mătase în Ungaria. (Sfârşit).
Preotul I. C. Beldie, Monografia corn un ei Jorăşti,' Covurlui (Urmare).
CRONICA: Conferinţa populară.
www.dacoromamcajo
*
răşii lui chiue, aruncă chipiurile în sus; alţii, glumeţi, miaună ca pisicile, latră ori cântă cocoşeşte, a ploae. Toţi veseli, ştiind că-i aşteaptă acasă părinţi, surori ori măcar o mamă bătrână care se roagă lui Dumnezeu seara şi demi-neaţa să-i întoarne feciorul sănătos. Numai pe Gheorghe nu-1 aşteptă nime. Şi, Doamne, greu e pe sufletul tău gândul că nime unde-vâ, într’un colţ de lume, nu se gândeşte la tine. Numai ce îi trecu pe di’nnainte toată viaţa pustie de copilandru remas fără marnă şi fără tată dela doisprezece ani. Pe urmă îşi aminteâ ce bună eră maicâ-sa şi ce gospodină, ce frumoasă şi curată ţineâ căsuţa lor dela poalele pâdurei! Se vedea mai eri băieţaş, cum îl primenea mămuca şi-i pu-neâ vâzdoage şi busuioc la pălărie, când îl duceâ dumineca la biserică.
Inchipuirea-i eră atât de vie, în cât simţea aeveâ mi-reazma tămâei, auzea glasul dascălului Ilie, sunător ca un zăngăt de cristal. Vorbele preotului bătrân, nu le prea în-ţelegeâ, dar îi umpleau sufletul de-o simţire aleasă. După ce luă anaforă şi pornea acasă, lumea i se păreâ mai altfel, soarele mai viu, şi dânsul singur mai bun decât în alte zile. Ce vremuri frumoase şi cum s’au dus par’că n’au mai fost! Nemic n’a remas din toate! Pustiu nepătruns.
O mătuşă bătrână îi scrisese nu de mult că grădina e fără împrejmuire, pomii neîngrijiţi, îi rupe care cum vrea; casa aproape descoperită, cântă în ea cucuveaua. «De-i mai stă mult pe-acolo, n’o să mai cunoşti nici locul unde-a fost vatra părintească. Dragul mătuşei, din pomul căzut toată lumea tae lemne şi din casa pustie fiecare ia câte cevâ».
Cât a stat între străini, n’a prea simţit pustiul omu-
www.dacoromanicajo
1434
ALBINA
lui remas singur pe lume; dar acum, când aveă să meargă în satul său îl coprindeâ groaza singurătăţei, îl apucă dorul de cei ce nu mai erau. Nime nu-1 aşteaptă cu drag, nime nu-şi pune mâna straşină să se uite ’n zare, gândind: «Poate-i Ghiorghiaş».
Privind bucuria tovarăşilor, îşi ziceâ : «Sânt veseli, fără să ştie de ce, fără să pue preţ pe norocul ce-1 are. Simţi cu adevărat bunătatea pflui lucru numai când nu-1 mai ai!» Dar se trezi din fisurii simţindu-se zguduit de umăr: — Ce-i mă Ghiţică, 1141-ţi sântărâ toţi boii acasă? Iţi pare rău că pleci ? N’ai prostit dăstul miliţia?
Gheorghe, deşteptat ca din somn, se ridică zicându-şi: —- Ce-o da Dumnezeu!
Când ajunse în sat eră pe ’nserate. Dorul inimei nu-1 răbdă. Chiar atunci, scara, urcă dealul tocmai în capătul satului, lângă pădure, la căsuţa unde copilărise.
Se ’ngână ziua cu noaptea şi ’n lumina somnoroasă a serei, locuinţa păreă şi mai pustie. Cuibul de cocostârc din vârf se dărâmase. Jur în prejur buruene, cucută multă. Ciu-măfae eu florile ei albe îmbătătoare. Măselarul buliav aruncă miros înnâbuşitor. Pustiu, jale, fior de jur în prejur. Gheorghe asemănă toate cu c.e fusese în copilăria lui. Aşă că din senin îi resunară în gând vorbele maică-sei, oride-câteori făceă câte-un lucru mai de ispravă: „Omul sfinţeşte locul, dragul mamei". Nu pricepeâ atunci înţelesul acestor vorbe. Acum, privind pustiul, casa şi grădina părăsite, i se lumină adevărul, pricepu toată înţelepciunea acestor cuvinte.
„Da, îngână el, omul sfinţeşte locul, omul prin muncă alungă urâtul din casă, înveseleşte şi adună frumuseţe şi bielşug. Când trăiâ biată mamă, cu munca ei sfântă toate erau crescute, frumoase şi vesele; acum, în loc de flori, bălării; în loc de veselie, pustiu şi jale, sălaş pentru bufniţi şi diavoli".
La vrâsta asta gândurile desnădâjduite nu încleştă îndelung sufletul; iar zicătoarea «Omul sfinţeşte locul" sună mereu ca şoapta unui părău ce nu oboseşte nici odată.
„De mâine o să-mi sfinţesc şi eu casa cu munca mea!", zise Gheorghe, plecând să doarmă. S’a dus la un văr de departe, unde stă şi mătuşă-sa llinea.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1435
Om nevoiaş, care cu greu ţineâ o gură mai mult pe lângă casă!
Când l’a văzut bătrâna, i s’au umplut ochii de lacrimi.
—	Aşâ-i că n’ai unde mâneâ ? Văzut’ai casa?
—	Am văzut’o, mătuşă, şi, dacă mi-o ajuta Dumne; zeu, mi-am pus în gând chiar de mâine să mă mut în ea, să-mi adun ce bruma oiu mai găsi reinas şi împrăştiat prin sat.
— Sânt toate la cumătru Vasile. Numai ce-o să te iaci? Casa ruinată, grădina desgrădită. Acolo-i de muncă, nu glumă.
—	O să vezi dumnea-ta ce fac eu. Biata mamă ziceâ: „Omul sfinţeşte locul“ şi vorbă ei mi-i înfiptă în inimă şi ’n suflet. Te rog numai de-un lucru: vin, de şezi la mine. Când plec eu de-acasă, să ştiu c’a remas un suflet de om. De muncit, ştiu că nu poţi şi nici nu te-oiu pune Vărul nu prea are nevoe de Dumneata.
—> Bucuros, dragu mătuşei, numai să-ţi pot fi de folos!
Până noaptea târziu Gheorghe se izbi cu gândurile ca apa de maluri, de unde să le ia şi cum să le înceapă, că n’aveâ bietul nici de unele. Dar când greul ori desnădejdea căută să i se furişeze în suflet, icoana maică-sa veşnic neobosită, mereu muncind, i se aretâ ’n minte; vorbele ei îi sunau la ureche. Şi, ca încurajare, şopteâ singur. „Da, munca e sfântă, cu ea răzbeşti nevoea, vii de hac sărăciei, şi, dacă ai un dram de noroc, poţi ajunge om cu stare“.
Cum era toamnă, se găsea de lucru berechet. De-a doua zi Gheorghe a început a munci, şi a-şi adună bani. Până în două septâmâni agonisi cu ce să-şi dreagă casa.
Pe urmă a plătit unei femei de-a uri§, văruit şi iţa tocmit prispele. A adunat lucrurile răsipite şi până’ în trei septâmâni, se aşeză de bine de >reu, la vatra sa.
Cât a ţinut toamna a muncit şi-a agonisit bani. Cum a dat în iarnă şi s’a făcut drum de sanie, Gheorghe a năimit car dela un om şi s’a apucat de cărat pari şi nuele pentru îngrădit. Prin postul mare gardurile erau gata de jur împrejur.
Gheorghe, neavând nimic de-ale gureiţ trei zile lucră la el şi trei la stânjeni în pădure.
Când s’a desprimăvârat, el cel întâiu din. sat şi-a. arat grădina, a săpat şi a curăţat pomii, a făcut straturi şi-apus de toate.
www.dacoromanica.ro
1436
ALBINA
Supt terestrele casei, ce dădeau în grădină, a semănat flori; găsise tutele de calapăr, de rosmarin şi levănţică, puse de mâna ^rmanei lui mame. Cu inima îndurerată, cu evlavie şi dragoste, le-a săpat, adunându-le ţernă de jur împrejur. Gândul îi fugea departe la anii copilăriei. Cu ochii minţei o vedea pe maică-sa sâpând şi plivind în grădină.
Când vântul primâverei, fluturându-i părul, îi atingeâ truntea, i se pârii o clipă că mâinile celei ce numai eră, îl mângâeau ea’n anii de mult trecuţi.
Au înverzit şi înflorit toate. Femeilor cari ştieau casa pustie, locul plin de cucută şi spini, nu le venea a crede c’o mână de om a putut face tot. Mamele cu fete se gândeai? cum să pună mâna pe-aşâ ginere gospodar şi muncitor.
Mătuşa bătrână se mai înzdrăvenise şi ea. I-a pus cloşteT de i-au scos pui; îi făcea mâncare, păzea casa şi grădina; în lipsa lui, vedeâ de cei doi godaci bălăi cu urechile lungi şi cu boturile trandafirii. Gheorghe muncea şi aduna de-a fără ca o albină harnică. Intr’o seară i a venit poclon şi un roiu rătăcit cine ştie de pe unde. L’o fi adus mireasma florilor şi curăţenia locului. Stă atârnat de-o creangă de măr ca un strugure uriaş. La prins, şi l’a pus bine într’un ştubeiu, remas de pe vremuri.
—	E noroc, dragul mătuşei. Să ştii că din el faci prisacă.
—	Să te-audă Dumnezeu, mătuşă Uean’o!
Când au înflorit vâzdoagele şi busuiocul, Ghiorghiaş, într’o Duminecă demineaţă. a cules un înănunchiu şi l’a dus la mormântul rnaică-sa. Gândeâ: „Mămuca mea bună! Numai mulţămită vorbelor tale cuminţi, am avut curaj să-mi scot. casa şi grădina la lumină. Altfel, poate ajungeam şi eu ca Vasile al lui Frunză, un derbedeu, vânzînd locul, casa pe nimic.
Prin câşlegile de iarnă mătuşa Ilinca se ţinu gae de el şi-l însură c’o fată de gospodar. L’a luat ginere nu pentru avere, ci de dragul vredniciei şi cuminţeniei.
Lui Gheorghe nu-i păru reu, când tata-socru îi spuse că-i dă zestre, pe lâng’ o falce de pământ, doi bqr, o vacă şi douăzeci de mioare şi binecuvântarea veche:
„Dela noi puţin, dela Dumnezeu mai mult, să Ie stăpâniţi sănătoşi. De-i fi vrednic precum te-ai arătat pân’acum,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1437
nu mă ’ndoese c’o s’ajungi fruntaş între fruntaşi: munca şi economia sânt temeliile bogăţiei
Gheorghe sărută mâna lui tata socru, simţind bucurie amestecată cu jale, că n’are şi el părinţi, să se bucure de norocirea lui.
Sofia Nădejde.
MINCIUNA, SORĂ CU FURTUL
Mult mă gândesc eu —spune moş Toma —cât rău face în lume păcatul minciunei! Eu, după capul meu, socot că minciuna este tot un fel de furt. Şi iacă de ce îmi dau eu cu ideia că aşa vine treaba.
Mai întâi şi întâi: Sufletul drept nu spune nici odată minciuni; ci cuvântul lui este «aşa!», ori «nu!», tocmai cum învaţă Mântuitorul. Altfel, dacă omul cinstit, adică drept, ar spune vreodată minciuni, şi-ar fura el singur mulţumirea şi liniştea cugetului neprihănit. Ştiută, cugetul curat şi nepătat aduce voe bună în suflet; iar voia bună micşorează greutăţile vieţei încurajează munca, sporeşte cuprinsul gospodăriei şi aduce totdeauna izbânda. Mincinosul n’are sufletul împăcat, este o fire chinuită. Şi iarăşi, ştiută, sufletul amărât n’are statornicie: Amână munca, iar când s’apucă de ea cu gândurile împrăştiate, nu sporeşte, ori n’o face cum trebue, ba... de multe ori nici nu scoate la căpăt! Minciuna fură omului mincinos liniştea cugetului şi sporul la muncă. Aşa dar cel dintâiu păgubit este însuşi mincinosul, iar hoţul este tot el. îşi fură, ca ţiganul din poveste, chiar căciula lui.
Dacă paguba pricinuită de minciună s’ar opri numai asupra mincinosului, răul n’ar fi aşa de mare. Am zice atunci că-şi trage omul păcatul lui. Dar minciuna aduce pagubă mai ales altora. Aci stă toată grozăvia păcatului minciunei! De pildă: Ai văzut pe Ion, la-i întâlnit noaptea fugând călare pe calul furat dela Gheorge; ştii că-1 duce să-i facă de petrecanie. A doua zi începi să şopteşti, mai ales lui Ilie şi lui Tănase,duşmanii lui Vasiie, cu care şi tute duşmă-
www.dacommflnicfl.ro
1438
ALBINA
neşti, precum că ai fi zărit pe Vasile fugind cu calul lui Gheorghe. Iţi faci socoteală că duşmanii lui Vasile, adică Ilie şi Tănase, în orbirea duşmăniei lor, au să şoptească şi ei la rândul lor precum că Vasile a furat calul iui Gheorghe. Nădăjdueşti că mărturia ta şi a celorlalţi duşmani ai lui Vasile au să-l doboare pe duşmanul vostru ai tuturor trei. La judecată juraţi câte trei că l-aţi văzut pe Vasile când a furat calul lui Gheorghe. După jurământul vostru, pus la cale de tine, Vasile, nevinovat, intră în puşcărie, iar Ion, hoţul, rămâne slobod în sat ca să aibă'vreme să chibzuiască..... cum să-ţi fure şi caii tăi!
Ei ?! minciuna ta, nu-i soră cu cea mai straşnică tâlhărie?! N’ai furat tu, cu minciuna ta, şi n’ai ucis cinstea lui bietul Vasile? Te gândeşti ’tu, ce-i în sufletul lui Vasile, acum. în puşcărie,’ când se ştie nevinovat?!
N’ai făcut tu, cu minciuna ta, din Vasile o fiară, cştre aşteaptă timpul slobod ca să-şi dea drumul focului mistuitor din sufletul seu? Iţi dai tu seama de prăpastia în care te-a afundat minciuna ta, de nenorocirea adusă de ocolirea adevărului şi că chinurile vecinice ale Ghehenei n’au să-ţi ajungă pentru împăcarea Celui care vede toate?! Mai alegese-va oare măcar praful din viaţa -şi din munca ta şi alor tăi. din neam în neam, până la sfârşitul veacului pământesc?!
★
* *
Obiceiul de a spune minciuni, nu vine dar din senin, asâ dintr’odată. Ca orice nărav, el vine cu încetul, încă din copilărie. Părinţii au toată răspunderea faţă de oameni şi de Dumnezeu dacă nu sunt băgători de seamă asupra copiilor şi-i lasă să ca,pete deprinderea de a spune minciuni’. Trebue să iai seama la toate vorbele pe cari le spune copiii tăi. ^La început copiii trăesc mai mult din închipuire, decât în viaţa aevea, cum trăesc oamenii mari. Ei cred în poveşti. De multe ori visează cu ochii deschişi şi fi şe pare C£ şi dânşii pot să aibă aripi, de pildă şi chiar se laudă că ei, dac’ar vrea, ar sburâ
www.dacaromanica.ro
AI.BINA
1439
până la cer... ca şi smeii din poveşţi. In partea asta încă nu-i nici o primejdie. Nu-i aici nici un fel de minciună, ci este numai nălucirea vârstei. Copilul nJa cercat multe lucruri, căci n’a avut vreme, ca să vadă cum sunt ele în adevăr. Dar tot la vârsta asta fragedă el face multe greşeli, fără să ştie că greşeşte. Un copil, de pildă, răstoarnă un vas cu apâ. Care copii nu face greşeli de acestea? Nu eşti lângă dânsul când varsă apa. Fireşte că îţi pare rău, mai ales dacă apa e departe de casă, ori dacă n’ai vreme s’aduci alta. Dacă te repezi asupra lui cu mânie, ori cu b.ătaia, ca să numai verse altădată apa, eu cred că greşeşti. Dacă însă fără să te-arăţi supărat îl pui să-ţi arate cum a vărsat apa şi apoi stai de vorbă cu dânsul şi-i arăţi că nebăgrea de seamă pricinueşte pagubă, îl faci cu asta să-i pară rău de ce-a făcut. Părerea asta de rău ţine locul mmciunei pe care ţi-ar fi trântit-o ca să scape de ceartă, ori de bătae, dac’arşti că-i pedepseşti, în loc să-l sfătueşti. Va se zică părinţii pot să ferească, ori să aducă pe copil să înceapă a spune minciuni.
Nu trebue să-i spui copilului niciodată că-i mincinos, dacă n’ai dovadă că în adevăr a spus minciuna; din contră, ca teamă de ruşinare să-ţi fie mereu îndemnul şi laude faţă de alţii: „Copilul meu nu spune niciodată minciuni». Deprinderea copiilor de a nu-şi ascunde greşelele, ci de a le mărturisi, oricât de mari ar fi ele, înseamnă deprinderea de a spune adevărul şi dea iubi numai adevărul. Asta înseamnă că creşti un suflet- drept; iar sufletul drept nu poate spune minciuna.
Mai esă de aici încă şi alt adevăr: Cine iubeşte dreptatea şi adevărul capătă puterea numită bărbăţie, curaj, fie el bărbat sau femee; iar cine ocoleşte dreptatea ■ şi adevărul, pierde orice podoabă de om şi în locui curagiului creşte marele cusur... miselia	\
t
Spiridon Popescu.
www.dacaromanicajx)
LEGENbfl CRINULUI^
('Sfârşit).
„Măi ce-am făcut eu, şi-a zis bâetul, ;te-i miră de nu m’am scăldat chiar în lacul verde*. Şi fuga la stâlp; ameţi: se scăldase chiar în apa blestemată. „Da nu păţise nimic: băuse apă el şi calul. înciudat se mai uită în apă: „Poate eră cevâ?“. De unde: nesipul se vedea ca în palmă şi doar către un mal se vedeau treisprezece lebede albe una inainte şi ceiejalte mai în urmă.
Acum dacă a fi ceva rău... îşi zise flăcăul şi înfricoşat scoase paloşul şi aşteptă. Nu se ivi nimic, doar păsările se auzeau prin păduri şi boarea Vântului cu miros de codru de brad şi linişte şi linişte.
M’am speriat degeaba. îşi grăi băetanul intr’un târziu: Iată de ce aveam să mă tem. „Da suciţi mai sunt şi bătrânii iştia maică preacurată*. Şi numai puteâ flăcăul de osteneală şi deodată parcă o vraje îl păli, că parcă toate oasele se desfăcu in el, ochii prinseră a i se închide. Clipoci de câtevâ ori şi se culcă pe iarbă şi adormi dus.
Şi pe când dormeâ el aşâ, deodată i se păru că cele treisprezece lebede s’au prefăcut în zâne; iar cea care erâ înaintea tuturor într’o domniţă de toată minunea, albă ca româniţa cu păr lung învălătucit de trei ori pe deasupra frunţei, cum are, măi Ionică, fata lui Pitac.
In adevăr mai la deal de casa noastră e şi acum o casă inţr’o grădină, Grădina ceia eră al unui Volf Last, un ovrei bogat din târg, şi in casa ceia şedeă un Moş Pitac, un bătrân tare ciudat. In fiecare dimineaţă venea la noi întrebă copii dacă s’au spălat. Eu ţi-o spun că de felul meu am fost tare gingaş: până pe la zece ani nu prea mâneam carne şi când eră trebuia să fie friptă tare şi fără spâre ori grăsime şi ca să mă spăl trebuiă să-mi încălzească cinevă apa măcar cât de cât. Şi din pricina asta,
') Vezi No. 45—46.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1441
dimineaţa întârziam cu ghilitul şi iar Moş Pitac, tocmai atunci mă găseă şi cum auzea că nu m’am spălat şi luă o gură de apă rece şi strop In obraz, Mama şi tata nu-i ziceau nimic, ba încă spuneau că bine mi-a făcut, că de ce stau nespălat ca pupezele. Şi am uitat să spun că moş Pitac aveâ o fată şi în fie ce zi venea la, noi, şi avea un păr aşă de lung, că nepieptănat ajungea până la călcâe şi împletii să ridică de un lat de mână deasupra frunţei ca o coroană, aşă că eu îmi închipuit cum eră părul Zinei: iar mama urmă:
Şi peste părul cela strălucea o coroană de aur, aveâ ochii negri ca şi porumbelele, sprâncenele subţiri de parcă erau scrise şi îmbrăcată cu un strai alb numai aur şi pietre scumpe şi aveâ luna în piept şi soarele în spate şi s’a apropiat de dânsul, ’i-a pus mâna pe frunte, ’i-a netezit faţa cu mâna de câteva ori, dar şi dânsul parcă voia să pue mâna pe dânsa, dar nu aveâ nici o putere în mâini, şi stătea ca răstignit.
—	Fecior de crai scoală, i se păru că vorbeşte dânsa. El parcă vedeâ tot şi sufletul în el să sbuciumâ fără să poată face o mişcare.
—	Scoală, ’i-a zis şi mă mântue de vraja care-s legată.
Feciorul de împărat parcă să smânci să se ridice şi
nu putu.
—	Doamne Dumnezeule: zise el, ce-i asta, de nu mă pot nici mişcâ? aud, simţ şi nu pot face ce vreau?.
—	Nu te scoli, îi vorbi dânsa, bine. Atunci să mă cauţi la marginea pământului, în împărăţia Tainelor şi zina cu roabele ei plecară.
Aici, de truda lui sufletească, îşi dădu seama şi scuturând capul ca şi cum ar fi căutat să se ridice de-asupra unei ape se trezi şi se uită îmjur, nimic decât cele treisprezece lebede ce se plimbau pe marginea apei: fudule, liniştite, afundându-se din când în când în apă, ieşind iar curate albe, de parcă ar fi înotat în aer, dar îşi aru ică ochii pe mână; un inel de aur cu pietre scumpe: „II scoate şi citeşte Zina Zinelor, Floarea florilor*. Şi numai atunci îşi aminti de ce visase.
Să ştii, vorbi dânsul, că lebedele acestea nu’s curate. Bine a zis bietul tata. Geaba vorbeam de rău pe moşnegi, că tot ei săracii ştiu mai multe.
Da, chipul zinei ise sălăşluise în suflet. Câte împărăţii umblase, încă nu-i dase ochilor să vâdă aşâ minune şi parcă şi atunci simţeâ mângâerea zinei pe faţa lui.
—	Să ştii că asta mi-i ursita, îşi dădu băetul cu mintea. Da unde a fi marginea pământului şi împărăţia Tainelor? Şi ca să nu uite visul îl scrise. Se mai uită la inel: „Numai că e o vraje îşi zise dânsul'1 Numai că e cevâ adevăr in vraja asta. Să vedem: Şi luând arcul îl îndreptă spre lebede, dar trase în gol căci lebedele pieriră ca prin farmec şi după ce
www.dacaromamca.ro
1442
ALBINA
trecu săgeata, iar să arătară. Mai trase odată, tot aşâ. A treia oară simţi că-i seacă mâna.
. Asta încă-i una, îşi zise el. Şi chipul zinei iar îi veni în minte şi îl încălzi şi se puse jos şi plânse de ciudă. Mă duc acasă, îşi grăi el, să-i spun şi tatei şi de a fi mă duc s’o găsesc, şi de-oi fi amăgit apoi las pe mine. Şi o porni spre casă.
Da dorul pârdalnicul, tare îl rodea. S’ar fi dus de-acolo după dânsa, însă unde, că doar din lume a V^enit şi cât a umblat n’a auzit măcar vorbindu-se de Zina Zinelor, Floarea Florilor. De zece ori s’a înturnat să se ducă s’o caute şi de atâtea ori s’a înturnat înapoi. La urmă parcă s’ar fi sfâşiat o bucată din inimă şi jar fi aruncato, se smânci din tot sufletul şi îşi grăi:
Mă duc de acum întins acasă. Şi de mi-a lămuri tata lucrul ista o plec în lume, chiar dacă n’ar scoate o vorbă. Că a nemerit orbul Brăila, da încă eu împărăţia Tainelor. Si hotărît o porni.
Ei, da acâsă, să schimbaseră lucrurile: fratele cel mai mare făcuse şi nunta şi acum stâ să se sue pe scaunul ţârei.
Numai dânsul precăjitul veneâ singur şi cu oful la inimă, Când ujunse s’a bucurat bietul bătrân, cum să bucură fiecare părinte pentru copilul lui, când nu-1 vede amar de vreme.
Dela început s’a cam săit să-i spue cele păţite, dar dorul îl pârleâ amarnic: câte domniţe erau la curtea lui tat-său nici la degetul cel mic al zinei nu erau şi din pricina asta umblă tot supărat, tot suspinând: împăratul pe loc a băgat de seamă, treaba asta; şi a prins a da petreceri, mese eu muzici, doar l’a mai înveseli, da toate nu-i făceau nici cald nici rece.
Atunci, îl întreabă ce are.
—	El îi răspunse că n’are nimic.
—	Măi tu ai fost pe la lacul vede, îi zise bătrânul.
—	Din păcate, să ţi-o spun drept, am fost. s — Ai fost la lacul verde?
—	Fost...
Atunci, împăratul îşi împreună mâinile şi căzând în genunchi strigă către cer:
—	Doamne, Doamne, de ce m’ai făcut; de ce m’ai sorocit în felul ista? Doi mi-au mai rămas şi unul rhi-1 iai: pe cel mai mic, pe cel mai drag. mângâierea bătrâneţelor mele. Doamne, Doamne, de ce mi-ai- dat s’o văd şi asta? Şi cum te-ai dus, întreabă bătrânnul, ridicându-se mai liniştit.
Băetul îi spuse, iată aşâ şi a.>â şi îi arată inelul.
—	jVai, Doamne, a zis moşneagul, parcă anume a fost scris. Şi cum ţi-am mai purtat grija. Aruncă-1 măi băiete pustiului de inel, să scapi măcar cu atâta.
Dacă nu pot tată, am încercat şi nu pot, cum vreau să-l scot parcă îmi sfâşii sufletul.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1443
—	Of, of, of, şi fratetău cel mai mare şi el nu m a ascultat. Am zis numai aşâ că a murit, dar el s’a dus şi înapoi nu s’a mai întors, s’a dus amăgit de visuri; iar maieă-la săraca s’a prăpădit de dorul lui.
—	Da tu aruncă inelul.
—	Tată, nu pot.
—	Atunci numai eşti al meu şi împăratul prinse a plânge cu amar. Şi toată curtea se sculă până la unul şi ostaşi s. târgul întreg se burzului la supărarea bătrânului şi îl întrebară sfetnicii ce e.
—	El le spuse. Dar toţi găsiră că nimic nu-i de făcut decât să se ducă băetul în lumea lui. In van căutară toţi să-l mângâe pe bietul tată, ca nimeni nu avu putere: da băetul să ridică şi glăsui.
0 tată şi iubiţi sfetnici, noi, tineretul de azi, n’avem inima celor de eri. N’avem i imă de piatră. Avem de carne. Şi carnea dacă o tai singerâ. Eu numai pot trăi: Şi dacă nu mă duc după dânsa acum, acum pleznesc. Mai mult că mi-a spus că şi un frate al meu mai mare e dus dăpă dânsa.
—	Doamne, Doamne, grăi împăratul ce belea şi-a făcuţi Bine dute amu, da vezi ascultă măcar de sfaturile ce le-i primi.
Şi împăratul se sui în pod, cotrobăi prin nişte lăzi vechi şi scoase o pereche de hăţuri şi mai vechi şi înădite cu funie.
—	laie, îi zise el, şi te du afară la câmp şi le scutură şi de cei vedeâ să nu te sperii şi pe urmă să vii să te văd.
Abeâ scutură băeatul frâul şi din spre miezul nopţii se văzu ceva ca o pasere, pe urmă ca un uliu pe urmă şi mai mare: până dădu că nu seamănă nici unei sburătoare şi că lăsându-se in jos e un cal cu aripi.
La poruncă stăpâne, zise dihania cu glas de om cum se văzu jos. Şi nu te speria că eu am purtat pe spinarea- mea pe tată-tău şi pe frate-tău cel mai mare. Tată-lău şi el a fost pe la apa verde: Şi ce a păţit săracul ca şi tine, da el a fost cuminte şi a ascultat ce l-au învăţat alţii şi azi e mare împărat Numai frate-tău, vai de el, nu a vrut să asculte şi azi e pră-, pădit pentru totdeauna. Acum dacă mă vei ascultă a fi bine de tine, dacă nu, cum ţe i aşterne aşâ vei dormi. Mai întâi ţi-o spun să părăseşti pârdalnicul de dor.
—	Dacă nu pot; Nu ştiu ce mă trage: e aţă străină. Şi apoi când am auzit şi de fratele meu parcă mai tare mă frige la inimă şi nerăbdarea de a şti tot mă face să-ţi zic să plecăm chiar acum.
—	Stăi o leacă grăi calul, ai uitat că trebue să te vadă taică tău întâi.
—	Iată măi bâete, îi vorbi împăratul; ăsta de-acum înainte are să-ţi fie şi tată şi mamă şi să-l asculţi, că de nu. să nu ţi se pară şagă, că ce-i păţi n’ai să împărţi cu nimeni.
A doua zi de dimineaţa când ciocârlia o pornea spre vântul cel turbat, calul cu feciorul de împărat o ajungeau din
www.dacoromamcajo
1444
ALDINA
urmă ispitiţi din capul scărei palatului de tatăl băetului care cu mâna cozoroc Ia ochi, îi privi până când nu i-a mai văzut
Şi au mers ei cât au mers, când numai ce văd în zare un munte: cu capul lui ţineâ cerul să nu cadă; iar când însera se vedeau nişte lumini ca două cuptoare cu jeralec.
—	Oare ce-a fi acolo, întreabă băetul.
—	Ce să fie? De-acum ţinete bine că ce se vede e scorpionul stăpânul locului pe care călcăm şi de nu-i luâ seama, mergi drept în gura lui.
In adevăr eră un scorpion fioros cu labe de urs şi faţa de mâţă ce şedea pe brânci căutând cu ochii în toate părţile, doar nu a prinde ceva de haleală. De treceâ vre-o dihanie, el doar puneâ laba pe dânsa ca şi o mâţă pe un şoarec; de treceâ vre-o pasere doar întindea limba şi o prindeâ ca şi cum prind şo-pârlele muşte; iar să treacă pe deasupra capului lui vre-o sbu-râtoaer nici pomină; aşâ că pe locurile cele nu se vedeau şâa des vietăţi; iar calul cu băetanui păreau pe lângă el o albină.
Abea să apropiară şi scorpionul se sborşi şi răsuflarea lui păreâ un vânt ce înfioară frunzele.
—	Spunei să-ţi dea voe, grăi calul.
—	Dă-mi voe, scorpionule să trec, zise băetul
—	Hârnm! gemu el sbârlind o mustaţă ca o limbă de pădure şi scoase nişte ghiare cât nişte prăjini.
—	Stăpâne, vorbi calul, ascuteţi repede paloşul că aici nu-i de şeguit.
Şi în vreme ce băetul făceâ aşâ scorpionul doar zâmbeâ.
—	Acum ţinete stăpâne, şopti calul şi bagă de seamă, încotr’o moi repezi, acolo să dai.
Şi calul se repezi. Scorpionul întinse limba să-i soarbă, da feciorul de împărat i-o crestă. Dihania şi o retrase tresărind, valuri negre de sânge ise prelinse dintre buze, şi se ridică în patru labe. Atunci se văzu că e lung cât un lanţ de munţi.
Aice scorpionul întinse o ghiară să-i prindă ca pe o muscă, da calul cum se repezi,	că băetul	îi	tae două ghiare.	Alte
valuri de sânge ca nişte	gâlgâituri	de	cişmele înecară locul;
şi scorpionul gemu, gemu adânc, de se cutremură pământul.
—	Acum repede să-i scoţi un ochi, grăi calul şi în vreme ce scorpionul se răcădui cu toată străşnicia să-i facă una cu pământul, calul se repezi şi băetul îi vârî paloşul în ochi.
—	Aoleo, doar a făcut scorpionnl, de ştiam că ’mi sunteţi de iştia, de mult v’aş fi sorbit, şi se tăvăli cu fata în mâini de durere.
Insă calul nu-i dădu	răgaz. Capul	scorpionului nu-i	lăsă
să treacă: atunci el grăi	feciorului	de	împărat să caute	să-l
izbească în frunte, şi-i făcu o tăetură aşâ de adâncă că păreâ o vale într’un munte risipit şi sângele ţâşni de stropi cerul şi înecă pădurile şi gemu de parcă ar fi fost un huet dc iad; pe când băetul trecu pe drumul croit prin creerii dihaniei. Şi mer-
www.dacoromanica.io
albina
1445
seră ei merseră până n’au mai întâlnit nici sate nici târguri şi au ajuns la o apă mare ştrejuită de nişte pomi până la nori şi umbroşi că nu-i mai cuprindeâ tulpina soarele şi aveau nişte roade de felul ghindei şi mare că de-ai fi pus două cio-bace ') una peste alta numai bine făceai una cât coaja rodului. Şi tocmai joâ erau căzute mai multe; iar pe celălalt mal un palat numai de oglinzi şi în jurul lui numai grădini, .flori şi verdeaţă
—	Stăpâne, grăi calul, am ajuns. Acela e palatul zinei care ai văzut-o în vis. Eu aş zice aşâ: să arunci inelul in apă. Ea are să iasă şi are să te cheme. Dar tu să nu te duci, ci desbărat odată de inel poţi să te întorci acasă.
Feciorul de împărat făcu întocmai şi îndată din palat eşi o domniţă îmbrăcată în alb şi tot ce erâ pe dânsa străluceâ şi încunjurată de o mulţime de fete. Se uită spre partea unde erâ şi îi făcu semn cu mâna, fetele toate scoase basmalele şi fluturându-le îl chemară. Da calul iar îi grăi:
—	Stăpâne, nu te duce! Nu te duce stăpâne! Nu te potrivi femeei. Că ea are vorba blândă, mâna dulce, că nimeni n.u-i harnic sâ-i ştie gândul ei câteodată.
—	Nu uita calule, vorbi băetanul, că mama mea a fost femee, şi ea a iubit pe tata şi de focul copiilor a murit.
Aşâ e, grăi calul, o ţin şi eu minte. Dumnezeu s’o ho-dihnească, da e vorba de zîna asta. Asta măi băete, o de cele cu marafeturi la cuvânt, şi cam nu ştiu ce-are de împărţit cu neamul tău, căci câţi s’au scăldat în apa verde, oameni n’au mai fost.
—	Ce vorbeşti tu cal prost, li fi având tu alte daruri, dar eşti la minte ca şi curcile.
—	He hei, stăpâne, nu se pare că te-ai c am întrecut cu şaga. Ai noroc că eşti feciorul lui tală-tău că zău nu ştiu ce-ai păţi. Ştiu că firea mea de dobitoc e şă nu ştie multe. Şi de aceea n’am să dau socoteală de nimic.
Dar zînele tot îl chemă şi zina se făcu că moare.
—	Aoleo cal blestemat, grăi flăcăul, mă duc, nu vezi că moare, ’i-a venit rău că nu mă mai duc.
In zadar să rugă calul să nu să ducă că n’are să fie bine. Băetul despică una din roadeie de pe jos în două: miezul îl asvârli de-oparte şi puind coaja pe apă, hai, hai, dând cu mâinile, o porni spre celălalt mal.
—	Apoi mergi sănătos stăpâne, grăi calul. Aşâ a făcut şi frate-tău... şi plângând să înturnâ înapoi.
—	Tocmai îşi zise feciorul de împărat. Abeâ l’oi vedeâ şi eu.
Dar Eioamne, când ajunse băetul acolo, în loc de douăsprezece zîne, erau treisprezece flori, însă cu faţa de femei, una era mai mândră, 'aşâ cum o visase flăcăul, aşâ cu părul ca fata lui Pitac, atâta că aveâ coroană pe cap, care cum îl zări, prinse să râdă şi grăi:
*) Luntre de pescari.
www.dacoromamcajo
ALBINA
1446
—	Vai de bărbatul care se ia după mândrele femei şi nu ştie ce vrea. Da acum bine ai venit. Te aşteptam chiar. Şi tare îmi eră frică că nu vii. Şi acum să-ţi spun pentru ce te doream, pentru ce te-am adus aice. Te-am amăgit. Eu îs o fată de împărat vestit, care de când e lumea a fost în veci-nică duşmănie cu strămoşii părintelui tău şi în bătălii grozave, de se pustiâ câte jumătate împărăţia. Tatăl meu care a trăit acum trei mii de ani şi un strămoş al tău, au văzut că e râu, şi ca să se curme odată toate bazaconiile, au vrut să se încuscrească, să mă deâ după feciorul strămoşului tău, da ura împotriva neamului tău eră aşâ de mare în mine că i-am spus: măcar de m’ar tâiâ, de m’ar jupui, eu nu mă duc. Şi nu m’am dus şi-au pornit iar bătae. Da înainte tatăl meu m’a rugat în genunchi să-i fac pe voe, şi parcă îl văd cum să rugă:
—	Fata mea, nu mă lăsâ, nu mă lăsă copilul meu să vărs sânge nevinovat.
Şi eu n’am vrut. Iar tatăl meu a presimţit, se vede, că nu are să se mai întoarcă şi m’a blestemat că eu şi roabele mele să trăim cât a trăi Vavilonul şi să nu mă erte Dum nezeu, dacă a râmâneâ bătut, până nu oi preface nouăzeci şi nouă de neamuri de-a strămoşului tău în ce a fi mai drag soarelui şi inimei. Şi dusu-sa părintele meu şi nu s’a mai întors. Iar strămoşul tău a pustiit toată ţara de n'a rămas găină în viaţă şi piatră pe piatră din palate şi case, iar eu m’am aruncat în lacul verde cu roabele mele, Dar n’am murit, şi am căzut undeva afund tare pe altă lume şi m’am trezit aice, unde mă aflu adăpostită în lăcaşul Sf. Vineri, care mi-a spus, că aceia ce îi drag soarelui şi inimei e floarea şi ca probă ne-a prefăcut pe noi mai întâiu in flori, apoi mi-a dat darul de a mă preface in orice numai să pot amăgi urmaşii strămoşului tău şi să ’i prefac în flori, până la nouăzeci şi nouă neamuri. Până acum pe nouăzeci şi opt i-am pus bine, acum cu tine împlinesc numărul şi floarea răsărind în zînă ca în vis îi svârli vălul ei alb de pe ea peste flăcău, şi grăi: Pentrucă mi-ai venit la urmă şi eşti mai tînăr şi ai ţinut aşâ la mine, că n’ai ascultat nici sfatul calului, crin să te numeşti, iar când ridică vălul, feciorul de împărat eră schimbat în o floare albă ca un păhăruţ de porţelan şi cu foile late netede.
Da în momentul cela iată eşi şi Sf. Vineri din palat cu o lumânare în mână; iar zîna se ruşină aşâ de tare încât se înroşi ca focul; iar sfânta vorbi:
—	Blestemul tău să se mântue, aşâ să te prefaci în perechea lui. Şi zîna s’a prefăcut în alt soiu de crin, care e crinul roşu. Şi fata rămase tot o floare ca şi crinul alb, dar roşie de ruşinea ce o simţi în faţa Sf. Vineri.
—	Dar noi n avem .crin roşu, mamă, îi zic eu.
—	Nu avem, da am să aduc. Şi urmă mama. măi Ionică, Sf. Vineri aveâ acum o sută de flori, tocmai câte’s pe tot pământul. Apoi se duse in casă şi se inturnă cu o mulţime de
www.dacoromamcajo
ALBINA
1447
sticluţe şi pică pe fiecare floare cate un miros deosebit; iar pe crin toate mirosurile, şi smulgând câte o floare, le svârli pe apa ceia, dând fiecărei fiori, graiu să-şi spue povestea ei la lume, şi apa ceia cică e apa Sâmbetei, care încinge pământul şi împarte apa în toate mările ţi păraiele, şi pe unde s’au oprit câte o floare şi a poposit, a tot povestit soarta ei la oameni.
—	He-hei, da de atunci e mult Până la Domnul Hnstos, cică şi dobitoacele şi apele vorbeau, dar pe urmă au amuţit şi n’au rămas decât poveştile să spue câte minunăţii toate intre cari e şi povestea Crinului. Si cu asta, măi Ionică, mâneai o alună şi iţi spusei o mare minciună. Da numai vine tată-tău.
Luna era acum sus, şi lumina ei spânzură peste târg ca o lampă peste jucăriile unui copil „din spre şoseaua Cornul Luncei, veneau scârţâieturi de care întârziate şi glasuri de oameni, pe când florile ispitite de vântul nestatornic al serilor de primăvară, mereu mă înfiorau cu mirosul lor vrăjii până când am aţipit cu capul pe prag.
—	Nici nu ştiu când a venit tata, când m'au dus în casă, dar ştiu că am visat că mă luptam cu un zmeu ştraşnir. şi u tăeam din labe, din urechi şi tot la loc erau şi odată a venit să mă soarbă, da a a venit mama şi numai odată sa stropşit la el şi zmeul s’a prefăcut în un grăunte d ? popuşoi şi mama Va lua şi parcă Va fript în vatra focului şi mi la dat să-l mănânc. Dar parcă eră ferbinte în gură tare şi am zis: Mamă! mamă, arde! şi atunci m'arn trezit.
Soarele de dimineaţă de primăvară îmi frigeă nările pe fereastră.
Atunci am sări şi repede m’am spălat şi tiva'i băete la prieteni să-le spun povestea, cum o’am spus-o şi d-voastră.	Ion Dragoslav.
VEDERI DIW BUCUREŞTI
Şcoala de fete Icoana
«13'
www.dacoromamca.ro
1448
ALBINA
Cultura zarzavaturilor la sate
0 scrisoare şi un răspuns
Stimate	d-le învăţăto
Spre marea mea mulţumire, chiar aceasta lună ducându-mă pe la o primărie a unei comune vecine, am găsit chiar de atunci venite la acea primărie un însemnat număr de cărţi şi le am ceivetat pe toate. Dar cartea ce mi-a atras o mai mare atenţie, a fost o carte numită „Cultura legumelor sau zarzavaturilor*, unde ca autor al acestei cărţi figurează numele d-voastiă Dobre Ştefănescu. Luând-o acasă am cetit-o pagina cu pagină şi rând cu rând şi am rămas foarte mulţumit de sfaturile şi învăţăturile ce am găsit în această cărticică. Şi eu mă pricep foarte bine la ce seri ţi în carte, dar ce mă face mai curios este că nu pot avea ideia cum este acel seri pete egipţian care spuneţi că se mânue uşor şi cu mare spor lăudat.
Pentru aceasta, vă rog-, d-le învăţător, să vă luaţi osteneala a-mi scrie expre şi foarte amănunţit despre modul cum este făcut, precum şi un desemn cât de puţin atingător de acest aparat de udat..
C. N. Petrică
Corn. Petreşli-de Sus, căt. Rogojeni, gara Carbunesti.
Iubite prietene,
Primind stimata d-tale scrisoare, am căutat să-ţi scriu mai curând; insa voiam sa-ţi trimit şi o broşură despre cultura legumelor şi astfel că am scris d-lui Socec, — unde le-am date în editură, — să-mi trimiţă un exemplar; dar nu ini-a sosit nici acuiii. Am fost însă şi mult ocupat cu banca, cu şcoala şi cu grădina dela şcoală, de a-mi adună seminţele pentru viitor.
Din scrisoarea (l-tale văz ca eşti Român de inimă; dacă toţi Românii ar fi ca d-ta ţara ar ajunge 1^ mari progrese naţionale. Nu cu parul să gonim pe streini din ţara noastră, ci prin concurenţă căutând a le lua locul în toate ramurile do meşteşuguri şi negoţ şi atunci ei singuri vor plecă văzând că nu mai pot face ghişeft de pe spinarea Românului.
Dacă am avea grădinari români în fiecare sat, sau cel puţin la 2—3 sate unul, atunci negreşit streinii vor pleca aiurea, în alte ţări, a se hrăni şi milioanele de lei vor rămâne în ţara noastră.
Inii scrii că voieşti a face o mica grădină de zarzavat pentru speculă. N ar fi fost rău dacă ai fi făcut practică la o grădină de români, unde poţi învăţa multe de tot; pe când din carte nu te poţi bine orienta, deşi sunt destul de bine descrise.
E un învăţător la corn. Bucu, jud. Ialomiţa, care a făcut practică, la Buftea, un an de ileşi în vara asta, a înfiinţat o grădină de 10 pogoane. Şi-a luat 4 copii, absolvenţi dela şcoala iui. I-a luat cu leafă. Ii concurează pe streini. îmi spureâ, că dacă streinul, grădinar tot acolo în comună, da 2 pătlăgele vinite la 10 bani, copilul dela grădina învăţătorului, care umblă cu căruţa prin sat da 3 pătlăgele, şi aşa că totdeauna da mai eftin ca streinul şi
www.dacoromanicajx)
albina
1449
-----,..............................—-----------------------------------
aşa că românul vinde âtot zarzavatul. îmi mai spunea că în acest an, deşi. la început, tot trage nădejde să-şi scoată cheltuelile şi să-i mai rămâe şi un câştig cât de mic 7—800 lei. El are roată bulgărească, cu care a cheltuit mult cas’o facă, are şi vite tot cumpărate In anul viitor îşi mai măreşte grădina cu vre-o 5—6 pogoane
Mai e un învăţător în corn. "V asilaţi, jud. Ilfov, care are de vre-o 5 ani, grădină, de vre-o 25 pogoane, E pe malul Argeşului.
Aci la IJrziceni sunt doi români, cari au grădini mari. Şi ei au tot roate bulgăreşti pentru udat.
Un. scripete egiptean e la grădina de zarzavaturi a şcoalei de agricultură dela Armăşeşti, 6 km. depărtare dela Urziceni. Acest scripete, sau mai bine un fel de pompă, compusă din două ţevi în cari merge	un lanţ cu	talere;	iar capetele	de jos sunt în
apă. Deasupra are	o roată cu	manej	de care se	înhamă un cal
sau un măgar şi la capătul manejului lângă ţevi se află o roată cu măsele şi cari se îmbucă cu dinţii altei roţi pe care merge lanţul cu tăierile. Invârtindu-le se lasă	înjos	pe o ţeavă şi	se urcă în sus
pe cealaltă ţeavă şi	urcându-se	în su.s	ridică şi apa	care se găseşte
în ţeavă şi deasupra este împinsă pe un uluc, care dă în şanţul principal şi apoi pe celelalte şanţuri, până la straturile ce voim a uda.
Pentru o aşa uneltă poţi cere informaţii dela diferite case comerciale de maşini agricole, cari îţi vor trimite şi preţurile. Acea dela şcoala de agricultură dela Armăşeşti a procurat-o Ministerul de Agricultură, sunt acum vre-o 18—20 ani. N’ar fi rău dacă ai întrebă şi la Minister. Voiu cercetă şi eu pentru vre-o asemenea pompă de udat.
Iţi voiu maj scrie şi de aş puteă ţi-aş trimite şi unele seminţe de zarzavat din care am şi câte puţine, urmând ca să-ţi mai procuri şi din altă parte. Cere cataloagele de seminţe dela seminţeriile din Bucureşti. Acolo vei găsi tot ce-ţi trebue ca seminţe şi costul lor.
Dobre Ştefăneseu
învăţător Urziceni-Ialomita.
SCRISOARE CĂTRE REDACŢIE
Domnule Redactor,
Sunt doi ani de când sunt abonat la această revistă „Albina“ şi sunt mulţumit de cele ce sunt scrise în ea. N’ar trebui să lipsească din casa ori şi cărui gospodar, căci multe poveţe bune şi folositoare cuprinde. Pentru care doresc sănătate şi spor conducătorilor.
Andrei M. Rusu, plugar Zorleni, Tutova

www.dacoromanica.ro
1450
ALBINA
L.	TOLSTOI
ADEVĂRUL ŞI MINCIUNA
A fost odată doi negustori. Unul din ei trăia numai cu minciuni, celălalt numai cu adevărul. Aşa că ajunsese lumea să le zică: unuia Minciună, iar celuilalt, Adevăr.
Minciună eră cu mult mai bogat decât Adevăr.
—	Ei, prietene, — zice într’o zi Minciună prietenului său Adevăr, - ce părere ai? Nu crezi tu oare, că în lumea asta-i mai bine de cel ce trăeşte numai cu minciuni, decât de acela, care trăeşte 'cu adevărul?
—	Nu, răspunse Adevăr, nu cred. E adevărat, că de multe ori mai repede izbuteşti cu minciunile, dar nu trece mult şi vine ceasul părerilor de rău.
—	Ia stăj, Adevăr. Ştii, că sunt de zece ori mai bogat decât tine. Uite ce! întreabă toată lumea, dacă-i mai bine să trăeşti cu adevărul decât cu minciuna, şi de ţi-or da dreptate, toată averea mea a ta să fie, iar de mi-o da mie dreptate, atunci tot ce ai tu astăzi, al meu să fie. Ce spui? Te prinzi?
—	Nu. Aşa prinsoare nu-mi place: tu vii cu un rămăşag, în care norocul se vede bine, că va ţine cu tine. Dacă am întrebă pe Dumnezeu, zic şi’ eu c'ar mai merge. . . Dar... aşâ, să ’ntrebâm lumea, înseamnă să ’ntrebăm pe cei cari sunt de o părere cu tine. Şi la urma urmei, puţin îmi pasă, de ce crede cealaltă lume!.. Eu unul, am părerea mea şi asta mi-i de ajuns! N’am nici o nevoie de bogăţiile tale şi nu văd, cam la ce mi-aşi primejdui, aşâ, fără nici o pricină, mult puţinul avut, pe care mi l-am agonisit!
—	Spune mai bine, că ţi-e frică!,—răspunse Minciună —şi nu mai fă pe mândrul!
—	Văd bine, că nu ne înţelegem!, — zise Adevărul— şi de aceia orice vorbă-i de prisos. Orice mi-ai spune, n’ai să mă poţi face să trăesc ca tine; şi tot aşâ, în zadar aşi vorbi şi eu, căci n’am să te pot face să-ţi schimbi felul vieţii. Uite, ce spun eu:

www.dacoromamcajo
AI.HI NA
1451
Eşti încă. tânăr şi nici eu bătrân nu sunt. Dacă Dumnezeu ne-o dărui’zile, vom ajunge poate să vedem în-tr’o zi, cum e mai bine de trăit!
—	Fie şi aşa, frăţioare! Cu toate astea nădăj-duesc, că tot mie ai să-mi dai dreptate!, — adăogă Minciună zâmbind.
Adevărul nu răspunse.
Se scurseră treizeci de ani. Adevăr şi Minciună îmbătrâniră. Şi iată că într’o zi întâmplarea îi aduse iar faţă în faţă.
—	De mult nu ne-am mai văzut, frate!,—zise Minciună. Nici numai nădăjduiam să te mai întâlnesc vreodată... Ei, cum îţi merge?.. Ai făcut avere?...
—	Avere? Nu, n’am făcut!, — răspunse Adevărul. Dar.., slavă domnului, o duc destul de bine... E drept..., nu mai pot munci, căci sunt prea bătrân,— dar Dumnezeu mi-a dat un băiat bun, care îngrijeşte acum de toată casa.
—	N'ai decât un băiat?
—	Unul singur şi nici o fată!
—	Eu am şi băeţi şi fete şi cu toate că-s mai mulţi, nu vor să mă ajute niciunul... Dar ceiace-i mai rău, e, că nu mă cinstesc, cum se cade. Dumnezeu i-a înzestrat cu multă deşteptăciune, dar din nenorocire n’au de loc inimă. îmi risipesc fără nici o ruşine averea şi n’au cel puţin recunoştinţă, că le-ani dat tot avutul meu: O să s'aleagă praful de averea mea şi eu n'am nici o putere s’o împiedic. «Să Iacă, ce-or vrea, — îmi spun uneori, — mai rău decât atâta, nici că se mai poate». Dar nu mai dela copii mi se trag necazurile: toţi prietenii mei cei vechi, negustorii, toţi mă nşeală şi mă fură, care cum poate mai bine, — neamurile mă târâie într’una pe la tot felul de judecăţi... Pe.scurt..., bătrâneţea mea, frate, e tristă nu-i de loc veselă-.
Adevăr şi Minciună vorbiră cât mai vorbiră şi după aceia se despărţiră.
«Sărace prietene, cum ai ajuns! se gândi Adevăr, depărtându-se... N’ai să mai spui, că-i mai bine
să trăesti cu minciunile decât cu adevărul: ai în-
■*
www.dacoromamcajo
1452
ALBINA
şelat pe alţii şi uite, că şi pe tine te înşeală alţii — şi prietenii şi neamurile şi chiar copiii tăi. INTai fost în stare să-ţi deschizi ochii la vreme şi ai trăit şi tu ca toţi ceilalţi. Şi când mă gândesc, păcătosul de mine, c'a fost o vreme, când râvneam la traiul tau... Acuma văd, că nu deştepţi decât milă, căci, cu toate bogăţiile tale, azi eşti mai sărac ca oricare altul.
(Trad. de G. C.).
IN REPAUS
De pe un tablou al Iui N. GrigoreScu.
www.dacaromamcaj-o
Suceava.
Trenul îşi urmează lin şi nepăsător drumul spre Suceava, până unde nu mai avem mult. Un cer senin se desfăşoară limpede într’o culoare albastră pronunţată deasupra capetelor noastre ca o boltă imensă ce se atinge cu pământul departe, la orizont. Soarele împrăştie pretutindeni raze sclipitoare seăldând în lumina oasele ce se zăresc printre copacii din depărtare. Aproape, în albia largă şer-pueşte Suceava, iar mai departe se văd turle de biserici ce se ridic mândre din cuprinsul oraşului. După vr’o câteva minute intrăm în vechea capitală a Moldovei, strămutată 1a, Taşi in 1564 de către Alex. Lăpuşneanu. Din sânul Sucevei au pornit întâile drumuri spre glorie, atunci când neamul nostru se urzea în linişte vânjos şi puternic. Iu multe rânduri din faţa zidurilor ei, duşmanii neamului au fost respinşi cu tărie de vitejia Moldovenească. Prin multe întâmplări vrednice de amintire a trecut oraşul acesta, ce se înfăţişează ca un târguşor cu câteva străzi mai principale.
Ne îndreptăm spre biserica sfântul Gheorghe ce se ridică măreaţă în mijlocul zidurilor înconjurătoare. Acoperişul roşu împodobit cu felurite culori străluceşte la scânteierea puternică a soarelui. Această biserică a fost începută de către Bogdan fini lui Ştefan cel Mare şi isprăvită după moartea lui. O găsim în reparaţie şi schele mari se întind peste tot cuprinsul ei. Se îndreaptă şi se curăţă zugrăveala de pe păreţi. Biserica mai poartă şi numele de Sf. Ioan pentrucă într’însa sunt păstrate moaştele acestui sfânt aduse în Suceava de mai bine de 500 ani, şi cari acum se găsesc într’un paraclis, din apropierea porţei cât timp va ţinea restaurarea.
Sfântul Ioan cel Nou s’a născut pe la începutul secolului al XlV-lea şi e de loc din oraşul Trapeznnt. Fiindcă n’a vrut să părăsească religia părinţilor, păgânii după ce şi-au bătut joc de el cliinuindu-1 îngrozitor, l-au legat de eoada unui cal nărăvaş dându-i drumul pe străzile oraşului Akerman. Corpul trudit şi fără de suflet a fost ridicat de către creştini şi îngropat îu biserica ortodoxă din acel oraş. A stat acolo 70 ani până în 1402 când fu adus la Suceava de Alexandru cel Bun şi după ce i s’a făcut sicriu nou s’au aşezat îu mitropolie, astăzi biserica Mirăuţilor. De
www.dacoromamca.ro
1454
ALBINA
aci în 1859 moaştele sfântului sunt transportate în această biserica începută de Bogdan pentru acelaş scop şi devenită mai târziu mitropolie în locul celeilalte. Sicriul în care se găsesc astăzi moaştele sfântului este lucrat din lemn de chiparos şi pe capac
Biserica Mirăuţilor din Suceava.
se află zugrăvită înmormântarea corpului. Este acoperit cu un învăliş de argint, pe	care	se află sculptate muncele	sfântului în 12
icoane. In curând se	zice,	că se va	face altul de	argint în care
moaştele sfinte şi bine păstrate se vor aşeză cu mare pompă.
Coborînd valea trăgănată din marginea oraşului, pe unde curge o gârlă, ridicăm panta unui deal pe vârful căruia se întind ruinele cetăţei Suceava, zidurile mari, ruinate de sarcina vremei trecute şi mândre de povestea lor se înalţă semeţe în văzduh ca nişte bătrâni sfătoşi cu pletele ■albe şi frunţile largi, ce povestesc mândru din tinereţea	lor.	O clipă	gândul mi se	îndreaptă spre
vulturii de odinioară	cei falnici, cu	sborul întins	şi puternic, cu
privirea ageră şi pătrunzătoare ce-şi aveau aici culcuşul lor de dragoste şi datorie! Spre Domniţele cele tinere, cu firea plăpândă, eu privirea blândă şi sfioasă, cu chipul frumos, ce colo sus pe ziduri şedeau îngrijorate aşteptând nerăbdătoare reîntoarcerea soţilor plecaţi in zorii zilei la luptă. îţ»i colo, unde şi astăzi se văd urmele unei bisericuţe, s’au rugat în linişte Celui Atotputernic pentru ea să aibă în grijă pe prea iubiţii lor.
O! vremuri de suferinţă, cum aţi zădărnicit soarta acestui
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1455
castel! Departe frânturi din zidurile lui stau răscolite; colea se văd sfărâmate ferestrele şi uşa paraclisului, colo temelia, piciorul şi faţa sfintei mese de altar, dincolo rămăşiţile unei statui şi tot aşa mai departe prin celelalte părţi.
Iar ceiace a rămas astăzi nesfârâmat, nedistrus de urgie a nesocotinţei, îţi înfăţişează întrucâtva o icoană slabă,... slabă de tot în locul celei puternice ce-a fost odată.
Pe o colină înconjurată de toate părţile cu şanţuri pline cu apă, se ridicau falnice zidurile cetăţei Suceava. Deasupra lor ea întăritură ş'i podoabă se înălţau de jur împrejur turnuleţele de gardă, de unde ochiul vedea departe şi de unde în dese rânduri s’au svârlit din coardele întinse ale arcelor săgeţi ascuţite şi bine îndreptate. O poartă mare în faţa cetăţei eră legată după cum sjiune tradiţia, cu biserica Mirăuţilo.r, printr’un pod umblător făcut din piele de bivol, ce se punea în zile de sărbătoare pentru ca d-nii însoţiţi de Domniţele lor şi de numeroşi curteni să meargă la Mitropolie ca să asculte slujba.
In inter orul său, cetatea după cât se vede, eră împărţită Cam astfel: în mijloc se găsea o curte nu tocmai mare, ce comunică cu exteriorul prin trei porţi bine întărite. Apoi de jur împrejur veneau la rând magaziile cu îmbrăcăminte, cu numiţii, depozitul de cremene, căzărmile, grajdul cailor, băile, etc.
Dar în această cetate alături de vieaţa cea pacinică se află şi una plină de^ suferinţă. Căci în vr’o câteva locuri unde se aflau diferite feluri de închisori şi pedepse, sau găsit schelete în lanţuri, cranii despărţite de restul corpului. Paznicul povestitor de multe lucruri minunate ne conduce prin toate aceste locuri pline de groază şi mai ales când te gândeşti la cele ce săvârşiau.
Toată întinderea cetăţei eră brăzdată de canale subterane servind la diferite necesităţi şi cari duceau în canalul înconjurător.
In cele din urmă aruncând o privire ultimă asupra ruinelor, ne îndreptăm spre biserica Mirăuţilor ce se ridică mândră în mijlocul caselor albe din jurul său. Dânsa e biserica cea mai veche din Suceava, astăzi restaurată pe deplin încât numai forma e singura amintire din trecutul ei. A fost mult timp mitropolie şi în faţa altarului ei s’au încoronat de muie ori Domnii Moldovei. Şi aici în fiecare zi de sărbătoare elevii gimnaziului vin să asculte sfânta slujbă pe locul unde odată ascultau strămoşii lor.
Ceva mai departe se ridică mănăstirea lui Petru Rareş, scăpată cu puţin din mâna restaurărei. Clopotniţa-i înaltă' serveşte astazi ca observator de foc. Apoi deasupra şirurilor de case se ridic şi turlele bisericilor Sf. Nicolae şi Sf. IoanB otezâtorul a lui Ta sile Lupu. Toate prin aspectul lor te face să ghiceşti fără să vrei, că şi ele sunt opere din trecut pline de sfinţenie, povestitoare de glorie şi scumpe neamului nostru.
Aproape de Sf. Nicolae se află „Invierea“ bisericuţa Doamnei Elena, soţia lui Rareş, iar mai departe „ A dorm ir ea “ pe care împrejurările au purtat-o prin multe mâini, servind odată şi ca mănăstire de călugăriţe.
www.dacaromanica.ro
1456
ALBINA
După ee vizităm parte cu parte muzeul oraşului, unde fiecare lucru ne spune câte ceva din ceiace a fost odată, ne îndreptăm spre Zamka o mănăstire armenească, aşezată pe o movilă din apropierea oraşului. înconjurată de jur împrejur de un şanţ adânc zidurile mănăstirei se ridic ruinate pe vârful colinei închizând o curte mare în mijlocul căreia se află biserica foarte veche. Se crede că ea ar fi fost cumpărată dela Moldoveni şi că in mijlocul ei se află mormântul fondatorului ctitor. La poarta cetăţei se ridică un turn înalt ce serveâ ca şi astăzi drept locuinţă; iar în faţa lui în legătură cu zidul din fund se află un altul ce a fost clopotniţă şi observator. Aici, prin 1694, s’a întărit contra duşmanilor, Sobiescki marele crai al Poloniei. Astăzi biserica e în părăsire slujindu-se numai de două ori pe an.
In vale se întinde satul Sckeia, ceva mai departe Iţcanii; iar dincolo de apa Şiretului se zăresc căsuţele albe ale Dragomirnei.
După câtva timp ne întoarcem în oraş. Evreii ce formează, aproape jumătatea populaţiei, se învârtesc toată ziua pe străzile lui. Armenii ce se înpuţinează din ce în ce mai mult, locuesc centrul, iar Românii acei ce ar trebui să fie adevăraţii stăpânitori mai nu se văd căci sunt puţini şi apoi şi aceia locuesc pe la mahalale. Şi e trist lucru, căci Suceava e una dintre comorile cele mai scumpe sufletului românesc. Monomentele cele vechi eonsti-tuesc istoria trecutului ei, atât de scumpă nouă Românilor! Ele devsăluesc în parte vizitatorului lucruri mari, pline de laudă la adresa vechilor stăpâni.
Tu, Român te opreşti smerit şi plin de evlavie în faţa lor, în timp ce străinul necunoscător durerei tale, vine, le admiră exa-minându-le conştiincios şi pleacă mândru că. le-a văzut!
A doua zi pe la orele 10 suntem la gară pentru a lua trenul spre Yatra-Dornei. O piaţă mire se întinde de jur împrejur plină de lume, astăzi fiind zi de târg. Ne suim în vagon. O mare de capete se desfăşoară din toate părţile. Românii cu chipurile lor distinse se văd pretutindeni, vorba dulce românească răsună aproape de noi, ş: înfăţişarea lor chipeşă ne desfătează privirea. Plecăm. Cu toţii din toate părţile în strigăte de bucurie ne urează bun drum scoţându-şi pălăriile din cap. Ii desfătase pentru câteva momente melodia unor cântece româneşti.
Ad’O Suceavă bătrână şi scumpă nouă, adio pământ românesc. Cine ştie când ne vom mai revedea!
V
Vatra-Dornei
Lăsăm în urmă Iţcanii, ajungem la Hatna unde schimbăm trenul îndreptându-ne spre Dorna. Puţin câte puţin, aproape pe nesimţite drumul nostru prin dealurile măreţe ale Bucoviuei, devine din ce în ce mai frumos, mai pitoresc. In revărsări scurte şi repezi ploaia izbeşte în ferestrele vagonuluh Din când în când trenul îşi domoleşte mersul la coborîrea unei văi ori la trecerea vreunui pod
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1457
cam şubred. Păşunele se întind pe coastele dealurilor şi sate cu câsele pitulate prin văi le întrerup monotonia. Dela o vreme încep să se desfăşoare pădurile de brazi. Poziţiunele devin tot mai încântătoare şi stânci uriaşe se ridic pe marginea drumului. Trecem de valea Putnei, lămpile vagonului se aprind şi pe la ora 4 intrăm în tunel. Sgomotul trenului răsună ca o cântare lugubră şi monotonă în lumea tăinuită ce se ascunde sub bolta unui mormânt.
In câteva clipe străbatem nerăbdători drumul întunecos şi ajungem iarăş la larg... la lumină.
Alături de noi Bistriţa curge la vale sgoinotoasă-, în murmurul undelor ce cânt cu acelaş dor de vieaţă cântarea de pe vremuri!
Trecem prin Iacobeni un sat aşezat într’o poziţiune foarte frumoasă şi vestit prin minele sale. Bistriţa coteşte larg şi abia se zăresc case pierdute în zare, departe...
E ora cinci. Trenul se opreşte în gară. Suntem la Vatra-Dornei. Ne dăm jos şi intrăm în oraş. O stradă dreaptă şi destul de largă ne duce spre centru. In faţa noastră se înalţă dealul Runc, unde cântă o fanfară compusă din vr’o câţiva militari. O alee ne duce în drum cotit prin pădurea de brazi, până in vârful dealului. Un platou se desfăşură în faţa noastră acoperit cu iarbă verde şi străbătut de câteva cărări. La o parte între copaci ne află bufetul şi deasupra lui pavilionul muzicei. Mesele se întind pe o distanţă marer şi toate sunt ocupate. Cu multă greutate putem căpăta un loc. Din toate părţile privirile curioase ale celor din jurul nostru ne săgetau întrebător. Şi pretutindeni vedeai numai feţe vesele şi pline de vieaţă şi rare ori câte una serioasă a vreunui bătrân ce s’ar fi încumetat să urce suişul acestui deal.
In vale, până departe se întinde orăşelul Yatra-Dornei aşezat între dealuri frumoase la confluenţa râuşorului Dorna cu Bistriţa.
A doua zi vizităm parcul unde se află aşa numita casă de cura (kurhaus). Pe o suprafaţă mare se întind eopaci de tot felul şi către mijloc într’un pavilion muzica cântă. Lume multă şi pe fiecare vezi cu câte un pahar în mână bând apa minerală a celor 4 isvoare ce se găsesc aci. întreg parcai împreună cu toate insta-laţiunele lui aparţine bisericei şi este întreţinut de fondul religionar.
Apoi ne îndreptăm spre şcoala poporală cu o bibleotecă curat românească. După aceasta vizităm băile, cari se prezintă destul de bine din toate punctele de vedere.
Se mai găsesc şi alte clădiri frumoase în acest orăşel, ca: primăria, câteva oteluri, o biserică românească şi o mare sinagogă, ce se ridică impunătoare spre curiozitatea vizitatorului în acest loc, unde Evreii întrec cu mult jumătatea locuitorilor.
Doborîţi de oboseală noaptea târziu ne reluăm locurile noastre în culcuşul făcut din fân moale cu firul mătăsos ce ne servise ca loc de odihnă două nopţi de-arândul.
(Va urmâ).	Ionel Rarincescu.
_____________________ /
www.dacoromamca.ro
Lucrările agricole în luna Septemvrie
Diferite lucrări
In această lună încep adevăratele lucrări la câmp atât de marele agricultor cât şi de cel mic: primele din aceste lucrări stau în semănatul grâului, orzului şi secarei de toamnă şi mai puţin la semănatul rapiţei; iar altele la facerea ogoarelor, culesul porumbului, a sfeclelor, etc., etc.
In cât priveşte semănatul cerealelor de toamnă, trebue să avem în vedere sămânţa pe lângă o bună arătură a pământului. Ca să avem o bună sămânţă, trebue ca grâul, etc., să fie dat la trior sau dat la ciur de mai multe ori.
Odată sămânţa aleasă va trebui văruită sau sulfatată. Soluţia de piatră vânătă se face astfel: se iea l‘/2 kgr. de piatră vânătă, se fărâmă şi se topeşte (dizolvă) în 4 litri apă caldă, după aceea se varsă în alt vas în care s’a pus 100 litri apă, cu această zeamă se stropeşte grâul pe oarie amestecându-l line cu o lopată. Pentru a se înlătură risipă de salamură, e mai bine ca grâul să se pună într’un coş căptuşit cu pânză, care se pune în vasul cu salamură şi se amestecă bine cu un băţ, după aceea se ridică coşul deasupra vasului, ca să se scurgă prisosul de salamură din coş, apoi grâul, etc., se întinde pe o arie ca să se usuce. O altă metodă care însă pare mai practică şi pe care o întrebuinţează mai mult agricultorii fracezi, este a pune sămânţa de grâu în apă caldă de 57 grade centi-grade, ca să stea 15 minute. Se scoate grâul din apă, se lasă de se svântează şi se seamănă.
Cătăţimea de sămânţă ce se seamănă la hectar este de 125—200 litri, când se seamănă cu mâna, şi de 100—150 litri când se seamănă cu maşina, fie prin împrăştiere, fie în rânduri, cari pot să fie depărtate dela 10—20 cm. Cea mai bună semănătură în rânduri este de 18 cm. In pământurile mai afânate în astuparea seminţei cu grapa să nu treacă peste 9 cm.; iar în cele mai tari (argiloase) peste 6 cm. Insă ca răsărirea şi înfrăţirea grâului să se facă mai bine, îngropatul seminţelor cu grapa, dacă va fi posibil, să se facă la
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1459
o adâncime de 2—4 cm. şi sub nici un cuvânt să nu treacă peste 6 cm.
După ce semănătura de grâu s’a grăpat bine să se tă-vălugească, pentrucă pământul să bate mai bine pe sămânţă,şi în acelaş timp să păstrează şi mai bine umezeala de care sămânţa are trebuinţă la încolţire şi răsărire.
Recolta cartofilor
Ca să ne lămurim mai bine dacă cartoful este copt, nu trebue să ne bazăm numai pe vrej, ci şi pe pojghiţa ce acoperă cartoful, care serveşte ca un fet de pieliţă, ca apa ce conţine cartoful să nu se evaporeze.
Când cartoful se freacă între două degete şi această pojghiţă nu se iea de pe el, cartoful este copt. Recolta se face cu un anumit plug sau cu sapa, ctc.
Peste iarnă se păstrează în pivnife în nisip uscat sau în gropi anume făcute de 1 m. adânci şi 1 m. largi, punând un rând de paie şi unul de cartofi; deasupra gropii stratul de paie trebue să fie mai gros peste care se pune pământ. La punerea cartofilor în gropi se deosibesc cartofii destinaţi pentru sămânţă de cei destinaţi pentru mâncare.
Culesul porumbului
Sătenii agricultori pot culege porumbul cu foile pe ştulete, cari le desface acasă seara. Foile de pe ştulete sunt o bună hrană pentru vite, se pot întrebuinţa la umplerea sai-telor, la foiţe de ţigări, etc. Din lipsă de braţe, proprietarul nu poate face această lucrare.
Porumbul .odată cules cu foile pe ştulete sau fără foi, se păstrează în coşere (pătule) cari trebue să fie aşezate deacurmezişul în bătaia vântului. Coşarul trebue să fie bine acoperit ca apa de ploae să nu străbată la porumb.
Recolta sfeclelor
Se face cu un anumit plug, cu casmaua, etc., se taie foile cari se dau ca hrană vitelor, sau se împrăştie deopotrivă peste tot locul, aşa că pot servi ca îngrăşământ verde pentru loo, lâ sfeclele destinate pentru seminţe li se lasă două sau trei foi cari sunt mai mici.
La fermă sfeclele se păstrează în gropi sau în şanţuri adânci de 1 m. şi largi de 1V2—2 m.; iar lungi riea depinde de mulţimea sfeclei, după ce s’a aşezat se acoperă cu paie peste care se pune pământ ca să nu degere. In timpul iernei se dau vitelor ca hrană.
Culesul viilor
Strugurii se «uleg când s’a copt. Culesul se face când rouă s’a ridicat de pe struguri şi niciodată când plouă; vasele în cari se culeg strugurii şi în cari se zdrobesc să fie
www.dacoromamca.ro
1460
ALBINA
pe cât se poate de curate. Mustul provenit din struguri se pune tot în vase curate şi să lasă să fiarbă. Din tescovină se face rachiul de tescovină şi pe urmă se mai poate scoate un fel de sare numită sare de tartiru. Tescovina se poate întrebuinţa în timpul ieinei şi la hrana vitelor.
In grădina de pomi
Se culeg poamele înainte de a se coace cu mâna şi se păstrează în anumite locuri ca să nu se strice; din poamele cari sunt mai zămoase se poate face şi o băutură numită cidru. Poamele mai iernatice se pot lăsă pe pomi până aproape când începe sa cadă foile şi atunci se culeg.
In grădina de legume
In decursul acestei luni se culeg toate zarzavaturile din grădină afară de varză. Cele mai multe din aceste zarzavaturi, ca morcovul, păstărnacul, etc., se păstrează în pivniţe în nisip. Ceapa se păstrează mai bine în pod, iar usturoiul atârnat de-o grindă în pivniţă.
Toate zarzavaturile după ce se recoltează este mai bine a le lăsă mai multe zile în bătaia soarelui, spre a se mai pierde din prisosul de apă ce conţine.
Alte lucrări
La stupi se face recolta de miere şi se despărţesc stupii bătrâni de cei tineri; iar vitelor li se dă pe lângă nutreţ verde şi puţin uscat, ca fân, etc.
Porcii destinaţi la îngrăşat se duc în pădurile de stejar unde se îngraşe cu ghindă şi jir.
_______ V. S. Moga.
11,
Regina la Vatra Luminosâ.
www.dacoromanicajo
ALBINA
1461
CUM SĂ-MI CRESC COPILUL?
— Mic sfătuitor pentru mamele tinere ') —
(după IOHANES HAASE)
Disciplină şi pedeapsă
Abia s’a făcut copilaşul da o jumătate de an şi afli cu durere germenul înclinaţiunilor rele în inima sa. Cum se supără şi cum ţipă cu încăpă-ţinare când nu i se face, voia! Şi cu cât creşte, cu atât se arată mai mult germenul rău, până aci ascuns, care se desvoltă în egoism, lăcomie, invidie, plăcere de a face rău, mândrie şi mai ales în minciună. Acum trebue să fii cu cea mai mare îngrijire, că să-l păzeşti de păcate.
Din cea mai crudă vârstă inima copilului trebue ferită de rău şi îndreptată la bine; iar încăpăţinarea trebue frântă dacă nu se poate îndoi.
Ascultarea
Obişnuieşte-ţi copilul de mic cu ascultarea. Să se supună necondiţionat, fără replică, fără să întrebe pentruee? Nu-1 face să-şi îndeplinească dorinţa niciodată prin ţipete încăpăţânate. Fii aspră şi nu-1 lăsa să-ţi smulgă niciodată ceva cu forţa, dar nici cu linguşirea. Nu căută să-l îndupleci la ascultare prin făgăduinţe şi rugăciuni; dar nici să nu-1 sperii că vine lupul sau vârcolacii când mp e ascultător. Căci cu aceasta îl faci să fie fricos şi să se îngrozească de întunerec. Nu-1 constrânge cu prea multe interziceri şi porunci. Nu permite şi nu opri mai mult decât ai puterea şi curajul să izbuteşti.
Dacă ai permis sau ai oprit odată ceva, nu-ţi retrage, în urmă, cuvântul; nu te arătă slabă, ci fii statornică. Nu uită însă că copilul nu trebue să se obişnuească a ascultă numai de frică, ci cu bucurie şi de bunăvoie, din dragoste. La o astfel de ascultare nu poate să-l crească decât iubirea. După
') Vezi No 41—42.
www.dacoromamca.ro
1462
ALBINA
cum florii plăpânde nu-i prieşte vremea rece, şi are nevoie de razele călduroase ale soarelui, astfel fă şi tu ca soarele iubirii materne să încălzească inima copilului tău. Aibi multă bunăvoinţă faţă de dânsul
multă blândeţe si răbdare, multă milă si îndurare’
«.
Pedeapsa
Dar iubirea maternă nu e molatecă.
Mama poate şi trebue chiar să poată şi să pedepsească.
Fii cumpătată, însă cu pedeapsa. Nu pedepsi niciodată prea repede. înştiinţează, ceartă, ameninţă, înainte de a pedepsi. Nu te grăbi cu pedeapsa, ci ascultă mai întâi liniştită pe copil. De ce să nu se poată desvinovăţi?
Se poate foarte bine să greşeşfl şi să bănueşti degeaba pe copilul nevinovat. Fii blândă la pedeapsă
Unde ajunge o privire numai, economiseşte .vorba şi unde ajunge o vorbă, economiseşte lovitura.
Nu zice niciodată copilului cuvinte de ocară sau de insultă şi nu-i ţine cuvântări lungi de dojană.
Pedeapsa corporală
Pedeapsa corporală, trebue să fie foarte rară; să rămână o ex -epţie, nu să ajungă o pedeapsă zilnică. Sunt atâtea alte mijloace de pedeapsă, cari au chiar mai bun efect decât bătaia. Spre exemplu: punerea la perete pentru copiii mai mici şi oprirea acasă dela o plăcere oarecare pentru cei mai mari. Dacă trebue însă să baţi copilul, apoi nu te juca cu nuiaua. Copilul trebue să simtă cm nuiaua produce durere şi să se teamă de ea.
Dar trebue să simtă în acelaş timp că fiecare lovitură produce inimei tale de mamă şi mai multă durere decât lui. Căci iubirea trebue să conducă mana care pedepseşte, iar nu patima şi mânia, altfel pedeapsa devine prea aspră şi nu poate avea decât urmări rele. Pentru aceea când eşti supărată, nu tăbărî asupra copilului cu ce-ţi cade în mână şi mai cu seamă fereşte-te de a-1 lovi în cap.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1463
Stăpâneşte-te mai întâi pe tine însăţi dacă vo-eşti să stăpâneşti pe altul. Lasă să-ţi treacă mai întâi mânia şi apoi să pedepseşti.
Fereşte-te de a bate copilul în prezenţa altora, ca să nu-i răneşti amorul său propriu.
Dreptatea
Pedeapsa trebue să fie totdeauna dreaptă şi proporţionată cu greşeala. Pentru o mică scăpare din vedere sau şi pentru una mai mare, pentru o ciaşcă spartă pentru un ban perdut, nu pedepsi asprii.” Copilul are un simţ foarte fin şi cunoaşte dacă merită pedeapsă şi câtă anume. Dacă se vede pedepsit pe nedrept, copilul devine fricos şi melancolic, perde încrederea în tine şi nu mai are curajul să vie înaintea ta cu toate nevoile sale si să-ţi mărturisească greşalele ce a făcut. Nici un păcat nu trebue pedepsit cu atâta asprime ca minciuna, care rupe legătura comunităţii. Dar câţi copii sunt împinşi ia minciună, de frica pedepsei prea aspre şi caută în frica lor să ascundă o mică scăpare din vedere sub greşeala cu mult mai mare a minciunii. Fii totdeauna nepărtinitoare faţă de copii. Nu preferă pe unul înaintea celorlalţi şi nu pedepsi pe unul pentru ceeace greşesc ceilalţi. Sărman copil acela care se simte despreţuit sau mai puţin iubit de părinţii săi, decât ceilalţi fraţi!
După pedeapsă
După ce copilul şi-a primit pedeapsa meritată, e destul. Nu-1 mângâia imediat ca şi cum ai vrea să-l rogi pentru ceva sau să-l împaci.
Dar nici să nu ceri ca să înceteze imediat plânsul.
Lasâ-l să plângă şi să aibă. timp să se gândească.
Nu suferi însă că în urmă să aibă o faţă ursuză sau o privire întunecată, ci obişnueşte-l ca de bunăvoe să vină să-şi mărturisească greşeala şi să făgăduească:
«Am să fiu iarăşi cuminte»; «nu mai fac de
www.dacoromanicajo
1464
AI.WNA
acum înainte». Şi atunci nu mai sta la îndoială, iartă-1 numaidecât şi iartă-i tot, nu mai purtă nici-o supărare asupra lui.
Fă ca copilul tău să aibă totdeauna încrederea că părinţii săi sunt uniţi în creşterea lui.
Dacă soţul tău e mai serios şi pedepseşte copilul prea repede şi prea aspru nu-i lua apărarea în faţa lui contra’ soţului tău.
Nu te uni niciodată cu copilul ca să ascunzi ceva tatălui său, căci îl înveţi rău.
Mihail N. Popescu.
Seminarist. Negoeşti-Dolj.
CE-A PĂŢIT VIZITIUL CÂND S’A ÎNBĂ7AT — Poveste fără cuvinte
www.dacoromamcajo
ALBINA
1465
CRONICA AGRICOLĂ şi COMERCIALĂ
Concursuri şi expoziţiuni de animale
Cu începutul lunei lui Septemvrie, în cele mai multe localităţi din ţările apusene, se fac diferite concursuri şi expoziţiuni de animale, încurajate de stat, caşi de alţi oameni cu dare de mână, sau de societăţile şi sindicatele agricole Acesîe expoziţiuni, sub orice formă s’ar face eie, a ajutat foarte mult la îmbunătăţirea animalelor de orice natură ar fi ele, din partea micului caşi marelui agricultor şi prin acest mod de îmbunătăţire, s’a urmărit din partea statului o stare mai bună economică a mipului agricultor, care formează majoritatea populaţiunii dintr’un stat şi care eontribue cu banul său mai mult la nevoile statului. .
Cu multă bucurie putem să anunţăm şi noi pe cetitorii revistei Albina, că la 4 Septemvrie st. v., în R.-Sărat, se va face o expoziţiune de animale reproducătoare: boi, cai, oi, etc., şi chiar şi de câini ciobăneşti, între marele şi micul agricultor. Premiile pentru animalele cele mai bune se da în bani şi în medalii. Suma în bani este dată de marii proprietari, de Ministerul Domeniilor şi de Administraţia Domeniilor Coroanei. Se ştie că d-J Kalinderu, de 27 de ani de când administrează Domeniile Coroanei, a căutat prin toate mijloacele posibile şi sub diferite împrejurări a încuraja pe toţi sătenii de pe acele domenii, ca să le ridice atât partea morală cât şi cea economică, de care populaţiunea noastră rurală are mare trebuinţă. Această muncă depusă de d-1 I. Kalin-deru, faţă de populaţiunea satelor, îi face multă onoare. La expoziţiunea de. animale dela R.-Sărat, sătenii agricultori caşi marii agricultori, se vor puteâ cunoaşte mai bine, întru cât munca lor se apropie de acelaşi scop comun în creşterea animalelor, sau intru cât se deosebeşte una de alte, prin mijloacele de care dispun fiecare în creşterea animalelor.
Onoare acelora cari a luat această bună măsură, dea face^ o astfel de expoziţiune de animale, şi această bună măsură ar trebui luată şi din partea altor agricultori din alte judeţe ale tărei. Ar trebui reînviate astăzi cu mai multă putere concursurile şi expoziţiunile agricole dintre marea şi mica agricultură făcute in toată ţara la 1880—82; la 1900 o astfel de expoziţiune şi concurs de pluguri între săteni s’a făcut in jud. Vasluiu; iar ca expoziţiune generală s’a făcut în Bucureşti. Vom cită pe cea dela 1904 şi în special pe cea dela 1906 unde şi producţiunea agricolă a satelor a fost mai bine reprezentată, etc.
a Tot cu începutul lunei Septemvrie începe adevărata muncă a câmpului, care se poate compară cu cea din lunile Martie
www.dacoromanicajo
1466
ALBINA
şi Aprilie, dacă nu mai mult. Prima lucrare de care trebue să se ocupe orice agricultor care-şi cunoaşte bine meseria Ini, este semănatul grâului, a secarei şi a orzului de toamnă. Dela modul cum se face această semănătură, dela cultura şi bunătatea pământului, caşi dela calitatea seminţei, atârnă viitoarea recoltă a acestor cereale; iar dela o bună recoltă, atârnă partea morală şi economică a familiilor rurale caşi a celor de la oraşe.
Deci şi o bună stare financiară a statului, care este dator a'da, sub orice formă, când va găsi de bi-ne, sprijinul s^u moral ca şi cel material, la ridicarea agriculturei.
Starea timpului
In decursul lui August am avut timp călduros şi ploios în toată ţara; cele mai mari călduri a fost între 7—14 August. In Bucureşti, termometrul la umbră a arătat până la 39 grade centigrade de căldură. In urma acestor mari călduri înăbuşitoare, a urmat ploi însoţite de vânturi puternice şi de grindină. Vântul, caşi grindina în unele judeţe din nordul Moldovei, ca Dorohoiu, Botoşani şi Fălticeni, au adus mari daune locuitorilor la clădiri, caşi la semănăturile de porumb. In multe părţi ale ţărei ploile au fost mai liniştite în căderea lor deşi au fost însoţite de multe descărcări electrice.
Cu căderea ploilor, timpul s’a mai răcit în toată ţara, în cât lucrările câmpului, ca arătura, treeratul, caşi cele rămase în întârziere din luna Iulie şi care s’au putut face cu mai multă înlesnire.
Semănăturile de porumb făcute mai de timpuriu şi multe chiar din semănăturile de porumb făcute ceva mai târziu şi unde timpul a fost mai favorabil acestor semănături, a intrat în copt şi promit o bună recoltă; iar unde ogoarele au fost bine pregătite, a început semănătura grâului de toamnă, în unele localităţi din nordul Moldovei, chiar înainte de 15 August, continuându-se după această dată cu mai multă însufleţire, ca seminţele să poată profită la încolţim şi creştere de puţina umezeală înmagazinată în pământ după urma ploilor.
Târgurile noastre
In portul din Brăila mai cu seamă, sosesc zilnic sute de vagoane încărcate cu cereale. Acest lucru denotă că pro-ducţiunea cerealelor la noi a fost bună ca cantitate şi calitate, şi că preţurile ce se oferă din partea cumpărătorilor, în raport cu marfa, le convin agricultorilor noştri. Deşi ar trebui să se ţie mai în rezervă, din cauză că producţiunea grâului în toată lumea nu se cunoaşte până astăzi, nici cel puţin aproximativ. Ca probă avem producţiunea de grâu din Statele-Uni te americane, eare se socoteşte a fi de to4.865.000 hectolitri grâu de iarnă şi de 76 milioane hectolitri grâu de primăvară, sau în total 240 milioane de hectolitri. Aşâ că
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1467
recolta din acest an va fi aproape egală cu cea din anul trecut.
In cât priveşte producţiunea de grâu din toată lumea, este socotită după unii de 1.161 milioane de hectolitri; iar după alţii de 1.270 de milioane. Chiar în Franţa, unii socotesc producţiunea de 113 milioane hectolitri; iar alţii de 116 milioane de hectolitri.
Toate aceste date depind de interesele Bursei de cereale, de a le mări astăzi şi de a le micşora mâine sau peste o săptămână.
lată in rezumat preţul mijlociu cu care s’a vândut grâul, cafti alte cereale, produse agricole, în târgul din Brăila, coşi în alte târguri dela noi din ţară, în această lună:
Grâul, suta de kgr. s’a vândut cu 15—18 lei — cent.
Secara	idem	12-15	)) 		
Orzul	idem	10—14	)) —	»
Ovăzul	idem	11—12	» 30	»
Porumbul*	idem	12—14	» —	»
Cincantinul	idem	14	» 70	»
Meiul	idein	11-12	» —	»
Fasolea	idem	23-27	» —	
Rapiţa coltza	idem	29-32	» —	»
» naveta	idem	27—30	» 75	»
Târgurile străine
Afacerile, cu cereale caşi preţurile, n’au aceeaş însemnătate ca cele din târgurile noastre. Preţurile mai cu seamă stagnează de pe o zi pe alta. Nu se poate da ceva pozitiv la urcarea sau scăderea preţurilor. Bursa decide după interesele ei.
La târgul din Paris, grânele indigene s’au vândut cu 23 — 25 lei şi 50 cent., cele străine cu 19 —20lei; orzul cu 17—20 lei şi 50 eent.; secara cu 17—18 lei; ovăzurile cu 18—23 lei; faina cu 35—37 lei; porumbul cu 19 20 lei; fasolea cu 32—36 lei; mazărea cu 32—38 lei şi lintea cu 35—54 lei. In alte târguri franceze, grâul s’a vândut cu 24 lei şi 37 cent.; secara cu 17 lei şi 21 cent.; orzul cu 18 lei şi 15 cent. şi ovăzul cu 19 lei şi 13 cent.
In târgurile din Germania, la Hamburg. grâul s’a vândut cu 19-20 lei şi 50 cent.; secara cu 13—14 lei; orzul cu 15 lei şi 80 cent. şi ovăzul cu 14—15 lei.
La Berlin, grâul s’a vândut cu 25—26 lei; secara cu 21 lei; orzul cu 15 lei şi ovăzul cu 20 lei şi 80 cent.
La -Strasburg, grâul s’a vândut cu 25 lei şi 30cent.;secara cu 21 lei şi 25 cent.; orzul cu 15 lei şi ovăzul cu 23lei şi 47 cent.
La târgul din Belgia, grâul s’a vândut cu 18 — 19 lei;
www.dacoromanicajt)
ALBINA.
1468
secara cu 14—15 lei; orzul cu 16—17 lei şi ovăzul cu 18 lei şi 25 centime.
La Londra, grâul s’a vândut cu 20 lei şi 50 cent.; secara cu 21 lei; orzul cu 14 lei şi 70 cent. şi ovăzul cu 14 lei şi 50 cent.
La târgul din Viena, grâul s’a vândut cu25 lei; secara cu 21 lei şi 50 cent.; orzul cu 16 lei şi ovăzul cu-16 lei şi 25 centime.
La Budapesta, grâul s’a vândut cu 24 lei; secara cu 18 lei; orzul cu 17 lei şi ovăzul cu 16 lei şi 65 cent.
La Milan (Italia), grâul s’a vândut cu 27 lei şi 30 cent.; secara cu 19 lei şi 10 cent.; orzul cu 20 lei şi ovăzul cu 18 lei şi 75 cent.
La Groning (Olanda), grâul s’a vândut cu 20 lei; secara cu 18 lei şi 70 cent.; orzul cu 19 lei şi 75 cent. şi ovăzul cu 17 lei şi 50 cent.
La Albacete (Spania), grâul s’a vândut cu 23 — 25 lei; secara cu 17 -19 lei; orzul cu 16 lei şi 40 cent. şi ovăzul cu cu 14. lei şi 40 cent.
La târgul din Berna (Elveţia), grâul s’a vândut cu 20 lei şi 80 cent.; secara cu 17 lei şi 80 cent.; orzul cu 17-18 lei şi 50 cent. şi ovăzul cu 18—19 lei.
La New-York (America), grâul s’a vândut cu 17 — 18	*
lei şi 16 cent.; secara cu 17 lei şi 50 cent.; orzul cu 16 lei şi 88 cent. şi ovăzul cu 14 lei şi 12 cent.
La Chicago, grâul s’a vândut cu 17 lei şi 62 cent.; secara cu 16 lei şi 48 cent.; orzul cu 16 lei şi 88 cent. si orzul cu 12 lei şi 12.
La târgui din Algeria şi Tunis (Africa), grâul s’a vândut cu ■24—«'25 lei; orzul cu 15 lei şi 50 cent. şi ovăzul cu 15-16 lei.
In toate târgurile străine, preţurile sunt socotite pe suta de kgr., carnea mai bună măsură.
V. S. Moga.
O I S B Â N D Ă
Se povesteşte că, pe timpul războiului dintre Guelfi şi Gibelim (două partide de regi, cari voiau tronul Germaniei), Regele Gonrad, după o izbândă la Weinsberg (orăşel în Wiirtemberg), la anul 1140, asediă acest orăşel şi dete poruncă, să fi.e lăsate numai femeile să iasă din oraş, luând cu ele ce au mai scump. Femeile de cuvânt, au eşit toate, ţinând pe bărbaţii lor de mână. Biruitorul, faţă de această iubire şi credinţă a femeilor, a iertat cetatea. '
(Calendarul Leonte).
www.dacoromanica.ro
CĂRĂUŞI
(De pe un tablou al lui N. Grigorescu).
1470
ALBINA
PAGINA GLUMEA TA
ŞIRETLICUL LUI GEORGESCU
După muncă de-o viaţă într’un minister, d. Ionescu eşise la pensie. Sătul de zgomotul oraşului, şi-a făcut casă la un sat din apropiere. Jur împrejur vii, livezi şi ape.
—	Când mi se urăşte la ţară dau fuga în oraş,—ziceâ el prietenilor.
Trăise făr’a,iug] pe cineva şi nici la el nu ţinuse nime.
De părinţi, de rude, îşi aduceâ aminte ca prin vis. Ades îşi istoriseâ prietenilor viaţa, stând în cerdacul casei.
—	Nu datoresc nimănui nemic. Am agonisit tot prin munca mea. După strădanie de treizeci de ani., mi se cuveneâ şi mie linişte. Nu-i aşâ?
—	Mai vorbă, nene Ionescule, ziceâ Geor-gescu, bun bucuros să-i cânte în strună, doar l’ar pofti cât mai des la masă.
—	Nu-i glumă, treizeci de ani să te scoli dimineaţa, şi mâncat, nemâncat, să umfli ghiozdanul, umbrela, şi la slujbă Ionescule, pe ploae, pe ninsoare ori pe călduri ce-ţi topesc măduva ’n oase. Acuma trăesc şi eu. Mă scol dimineaţa pe răcoare, îmi aştept cafeaua coleâ supt bolta de viţă. Pe urmă, dau o raită printre vii, şi, câ .d soarele se prea întrece cu gluma, viu acasă, fac bae boereşte, pe urmă mănânc popeşte în tihnă şi mă odihnesc ca un împărat.
—	Aci d. Ionescu se c’am încreţi la frunte, se oţărî par’că aducându-şi aminte de ceva neplăcut şi adăugă:
—	Numai, vezi, nu-i dat omului pe lume să aibă fericire desăvârşită. Un lucru îmi strică tot. In unele zile sunt atât de amărât că-mi vine să dau singur foc casei.
—	De ce, nene Ionescule?
—	Cum ţi-o faci singur, nu ţi-o face nici dracul I Ştii că ades ziceam că nu se’ndură judeţul să-mi facă şosea pe din-naintea casei?
—	Ei da, şi uit’te, ţi-a făcut.
—	Făcut. Asta mi-i nenorocirea. Singur m’am rugat de prefect, şi mi-a făcut-o omul.
—	Şi nu te mulţumeşti cu atâta?
—	Apoi dă-mi voe, prietene, prea eşti pretenţios, piatră cubică ori asfalt ru ţi-or pune.
—	Vaide zilele mele. Ascultă, rămâi aci câteva zile, să vezi ce bocluc e pe capul mieu şoseaua asta. De cum s’a pietruit drumul, nu mai am linişte. Dimineaţa, când e somnul mai dulce, tresar în ţipetul şi huruitul vreunui automobil. La
www.dacoromanicajo
ALBINA
1471

(
1
amiază, când să te odihneşti, tot aşa. Seara de stau în cerdac să răsuflu aer curat, deodată mă otrăveşte fumul de benzină al vreunui descreerat care aleargă ca luat din Ele.
Tocmai în clipa aceea un automobil trecu în goană scoţând un ţipăt ascuţit, par’că-1 strângeâ cineva vârtos de beregată, şi lăsă în urmă o dungă neagră de fum şi o duhoare de te otrăveâ.
— Poftim, trăeşte! Poftim, ce mi-am făcut singur 1 Zău, îm ivine să împung fuga ’n lume, să las tot... Auzi? Să n’ai tu linişte în casa ta?... Doar de zgomot fugii din oraş! Spune, ce-i de făcut?
' — Ce să zic? Pune-o la mica publicitate, vinde-o, şi fă-ţi alta pe unde să nu fie drum.
—	Am anunţat, (Jar n’a venit nici-un câine... Dă-mi alt sfat.
Georgescu se gândi puţin şi ;deodată
zise:
—	Bine. dar ce-mi dai în schimb?..
—	Ce pofteşti. Am nevoe de linişte, de linişte 1
f- Să mă ţii trei ani pe mâncate şi pe băute.
—	Te ţiu, nene.
—	Apoi sfatul mieu e ca şi cum ţi-aşi dărui proprietatea, fiindcă altfel te lipseşti de ea., Cumpărător nu găseşti. In câţiva ani se ruinează. Nu-Laşă?
—	Mai e vorbă.
—	Atunci, sfatul preţueşte cât proprietatea?
—	N’o să cei să-ţi dau casa ?
—	Nu, dar să mi-o vinzi cu drept să şezi în ea pănă la moarte.
—	Bucuros şi de gsta, N’am rude cari să mă blesteme.
—	Chiar de mâine nu mai vezi roată de automobil p’aci.
Până’n seară Georgescu alergă în oraş. luă o tablă de fier şi scrise pe ea cu litere mari: v Automobili şti! Luare aminte! Cârmitura cu primejdie!
Moarte de om!“, şi-o bătii pe cel întâiu stâlp de telegraf care da din drumul mare în uliţa de pe dinaintea casei lui Ionescu.
De-atunci d. Ionescu avfi linişte. Automobiliştii zărind tabla, luau la dreapta, ocolind uliţa d-lui Ionescu. Nici pe dracul să.-l vază, nici cruce să-şi facă!
________________ Neculcea.
.......□
AUTOMOBILIŞTI
LUARE AMINTE CÂRMITURA
CU PRIMEJDIE MOARTE DE OM f
www.dacoroimanica.rD
1472
ALBINA
INFORM AŢIU NI
Concursul ce este publicat pentru ziua de 5 Octomvrie a. c., pentru postul de medic al Spitalului Zossiina, se va ţine după programa concursului, prevăzută în regulamentul de concursuri pentru posturile medicale ale Eforiei, aprobate cu înaltul Decret Regal No. 2.588 şi publicat în „Monitorul OficiaD No. 96 din 31 Iulie 1911.
Condiţiunele de admisilibitate la acest concurs sunt prevăzute în acelaş regulament.
—	La 27 Octomvrie 1911, orele 2 p. in., seva ţine concurs pentru 2 posturi de farmacişti de Spital ce sunt ocupate provizoriu la spitalele din Ploeşti şi din Sinaia.
Condiţiunele de admisilibitate şi programa sunt publicate în „Monitorul Oflcialw No. 277 din 15 Martie 1897.
Lista de	înscriere se află	deschisă în	cancelaria Eforiei în
orice zi şi oră	de lucru şi se va	închide	cu	10 zile libere înainte
deţinerea concursului, adică în ziua de 16 Octomvrie, ora 1 p. m.
—	La 5	Decemvrie 1911 ora 2 p.	m.,	se va ţine concurs la
Eforie, pentru	postul de medic	Primar	al	serviciului II din Os-
piciul Mărcuţa, în specialitate de medicină internă (alienaţie mintală), condiţiunele de admisilibitate şi programa sunt publicate în „Monitorul Oficiala No. 96, din 31 Iulie 1911.
Registru de înscrierea candidaţilor, se află deschis în cancelaria Eforiei, în orice zi şi oră de lucru şi se va închide cu zece zile libere înainte de ţinerea concursului adică la 24 Noemvrie 1911, ora 1 p. m.
—	La 2 Ianuarie	1912, orele 2 p.	m.,	se	va ţine concurs la
Eforie, pentru ocuparea	postului de medic al	consultaţiilor gratuite
dela spitalul Colţea, îu specialitatea de medicină internă care se află ocupat provizoriu.
Condiţiunele de admisibilitate şi programa sunt publicate în regulamentul aprobat prin Decretul Regal No 2.588 din 26 Iulie 1911.
Registrul de înscriere se află deschis în cancelaria Eforiei, îti orice zi şi oră de lucru	şi se va închide	cu	10	zile libere înainte
de ţinerea concursului,	adică în ziua	de	22	Decemvrie 1911,
ora 1 p. m.
—	La 16 Ianuarie 1912, orele 2 p. in., se va ţine concurs la Eforie pentru ocuparea postului de medic al consultaţiilor gratuite dela Spitalul Colţea, în specialitatea de chirurgie, care se află ocupat provizoriu.
Condiţiunile de admisibilitate şi programa sunt publicate în regulamentul aprobat prin Decretul Regal No. 2.588 din 26 Iulie 1911 şi publicat în „Monitorul Oficial^ No. 96 din 31 Iulie 1911.
www.dacoromanicajx)
ALBINA
1473
Registrul de înscriere se află deschis în cancelaria Eforie- in orice zi şi oră de luăru şi se va închide cu 10 zile libere înainte de; ţinerea concursului, adică în ziua de 22 Decemvrie 1911.
CLIENTUL PRETENŢIOS
—	Dar bine, peştele asta e stricat...
—	Cum se poate! De o săptămână servim din el şi n’am mai auzit ait client să se plângă.,.
MINISTERUL FINANŢELOR
Direcţiunea Contabilităţii Generale a Statului şi a Datoriei Publice
PUBLIC ATIUNI
A 35-a tragere la sorţi a titlurilor de rentă 5% amortibilă din 1894, împrumutul de 6.500.000 lei, se va efectua în ziua de 1/14 Septemvrie 1911, în sala specială a Ministerului Finanţelor, conform dispoziţiunilor stabilite prin regulamentul publicat în „Monitorul Oficial" No. 245 din 7 Fevruarie 1906.
La această tragere se vor amortiza titluri în valoare nominală de 48.500 lei în proporţia următoare*
5 titluri ă 5.000 lei	25.000 lei
47	„	„	500 „	23.500 „
52 titluri pentru o valoare nominală de: 48.500 lei
Publicul este rugat a asistă la tragere.
www.dacoromamca.ro
1474
ALBINA
A 34-a tragere la sorţi a titlurilor’ de rentă 4°/o amor-tibilă din 1894, împrumutul de 120.000.000 lei, se va efectua în ziua de 18 Septemvrie (1 Octomvrie 1911), ora 10 dimineaţa, în sala specială a Ministerului Finanţelor, conform dispoziţiunilor stabilite prin regulamentul publicat în «Monitorul Oficial» No. 245 din 7 Fevruarie 1900.
La această tragere se vor amortiza titluri în valoare nominală de 979.000 lei, în proporţia următoare:
49 titluri		a	5.000	lei	.245.000	lei
118	»	>>	2.500	»	295.000	»
293	»	»	1.000	»	293.000	»
292	»	»	500	»	146.000	»
752 titluri-pentru o valoare nominală de: 979.000 lei Publicul este rugat a asista la tragere.
GHICITOA R E
—	Balonul îl văz. Dar unde e omul?
—	Găsiţi-1. _________________________
CĂRŢI PRIMITE LA REDACŢIE
Apărarea Mitropolitului Aihanasie, rostită înaintea Sf Sinod al Sf. Biserici autocefale ortodoxe române. Buc. 1911.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1475
LICIT A TIUNI
In ziua de 25 August 1911, orele 10 de dimineaţă, se va ţine a doua licitaţiune cu oferte închise în localul prefecturei judeţului Buzău şi la pepinierea Istriţa din acel judeţ, pentru Vânzarea obiectelor prevăzute în publicaţiunea No. 39.080 din „Monitorul Oficial" No. 72/911.
Aceste obiecte se poate vedea la pepiniera sus citată în toate zilele de lucru, orele 9—12 şi 3—6.
In ziua de 25 August 1911, orele 10 dimineaţa, se va ţine o nouă licitaţiune cu oferte închise in localul fermei îşalniţa, pentru vânzarea sculelor şi obiectelor următoare scoase din uz: 1) Sul de Sapirograf, 2) 4 linii de lemn, 3) 1 garnitură de treerat sistem Marschal, 4) 1 secerătoare cu aparat de legat, 5) 1 secerătoare simplă, 6) 2 vântnrători simple şi 7) 2 lopeţi de fier.
Aceste scule şi obiecte se pot vedea în toate zilele de lucru (orele 9—12 şi 3—6) la fermă.
- La 27 August a. c., orele 9'/2 a. in., se va ţine licitaţiune la Eforie; pentru construcţiunea Spitalului Casotta, care după deviz se ridica la sama de lei 41/.215, bani 24, şi a şcoalei care după deviz se ridică la lei 101.725, bani 25.
La administraţia noastră din strada Mântuleasa No. 9, se găsesc de vânzare noile programe intrate în vigoare dela 20 Septemvrie 1910 cu următoarele preţuri:
1.	Progr. anual, a şc. norm. de învăţ, şi învăţătoare . lei 2,20
2.	Programa analitică a şcoalelor urbane	» 1,20
3.	»	»	» rurale................» 1,20
Luate din administraţie, se scade 20 bani porto.
Boalele de stomac mai au ca pricină faptul, că ne aşezăm la masă obosiţi, frământaţi de vre-o grijă, sau supăraţi. Sănătatea înainte de toate, iar grijile şi supărările, să se gonească în timpul mesei.
(Calendarul Leonte).
www.dacaromaiiica.ro
1476
ALBINA
MINISTERUL FINANŢELOR
DIRECŢIUNEA CONTABILITĂŢII GENERALE A STATULUI Şl A DATORIEI PUBLICE
Tablou de numerile titlurilor de rentă 4% amortibilă din 190o, împrumutul de 100.000.000 lei, eşite la sorţi la tragerea dela 18 Iunie/1 Iulie 1911
Valoare nominală 659.50(1 lei A 11-a tragere.
345 titluri a 500 lei
Ruletele cuprind serii de $0 numere
2421	2908	3475	7462	10749	17316	27863	30730	31597	34784	46926	47673	48800
2422	2909		7463	10750	17317	27864	30731	31598	347&S	46927	47674	54461
2423	2910	3477	7464	10751	17318	27865	30732	31599	34786	46928	47675	54462
2424	2911	3478	7465	10752	17319	27866	30733	31600	34787	46929	47676	54463
2425	2912	3479	7466	10753	17320	27867	30734	34321	34788	46930	47677	54464
2426	2913	3480	7467	'0754	23241	27868	30735	34322	34789	46931	47678	54465
2427	2914	6401	7468	10755	23242	27869	30736	34323	34790	46932	47679	54466
2428	2915	6402	7469	10756	23243	27870	30737	34324	34791	46933	47680	54467
2429	2916	6403	7470	10757	23241	27871	30738	34325	34792	469:44	48781	54468
2430	2917	6404	7471	10758	23245	27872	30739	31326	34793	46935	48782	54469
2431	2918	6105	7472	10759	23246	27873	30740	34327	34791	46936	48783	54470
2432	2919	6406	7473	10760	23247	■..'7871	31581	34328	34795	46937	48784	54471
2431	2920	6407	7474	173U1	23248	27875	31582	34329	34796	46938	48785	54472
2434	3461	6408	7475	17302	23249	27876	31583	34330	34797	46939	48786	54473
2435	3462	6409	741 n	17303	23250	27877	3I584	34 î31	347.98	46910	18787	54474
2436	3463	6410	7477	17304	23251	27878	3I585	34332	34799	47661	48788	54475
2437	3464	6411	7478	17305	23252	27879	31536	34333	34800	47662	48789	54476
2438	3465	6412	7479	17306	23253	27880	31587	34334	39256	47663	48790	54477
2439	3466	6413	7480	17307	23254	3072I	31588	34335	39257	47664	18791	54478
2440	3467	6414	10741	IV 308	23255	30722	31589	34 136	39258	4:665	48792	54479
2901	3468	6415	10742	1730?	23256	34)723	31590	34337	39259	47666	48793	54-180
2902	3469	6416	10743	17310	23257	.30724	31591	34338	39260	47667	48794	
2903	3470	6417	10744	17311	23258	30725	31592	34339	46921	47668	48795	
2904	3471	6418	10745	17312	23259	30726	31593	34340	46922	47669	48796	
2905	3472	6419	10746	17313	23260	30727	31594	34781	46923	47(70	48797	
2906	3473	6420	10747	17314	27861	30728	31595	34782	46924	47671	48798	
2907	3474	7461	10748	17315	27862	30729	31596	34783	46925	47672 48799		
Plata acestor titluri, purtând cuponu1 No. 13 din I Aprilie 1912 şi următoarele, precum şi plata cuponului No. 12 din 1 Octomvrie 1911, ŞA va tace cu începere dela I Oetomvrie 1911: In România: la Cassieria Centrală din Bucureşti şi la Administraţiunile Financiare în
judeţe;
In Berlin: la Direction der Disconto-Gcsellschait şi la d. S. BletchrOder;
„ Frankfurt p/M: la DirecOon der Disconto-Gcsellschait; r Hamburg: la Norddeutscher-Bank;
, Paris: la Comptoir National d’Escompte de Paris, la Banque de Paris et des Pays-Bas, la Sociâtd G*uârale pour fa.oriser le diveloppemcnt du Commerce et de ['Industrie en France;	...	..
In Bruxelles: la Banque de Patis :t des Pays-Bas, la Afţence du Comptoir National d’Escompte de Paris şi la SociCtâ Franşaisc de Banque et des DCpdts.
BIBLIOGRAFIE
A apărut în editura librăriei C. Sfetea: Metodica învăţământului primar, scrisă de d-nii Florian Cristescu şi Ion Oh. Bruta, institutori, cu o scrisoare a d-lui P. Dulftt.
Cartea conţine teorie si planuri de lecţiuni practice din toate obiectele d« studiu şi se află de vânzare la principalele librării din Capitală şi provincie.
Preţul 6 lei.
Pentru d-nii învăţători cari eomantlă cărţi de şcoală la librăria C. Sfetea, cartea se vinde numai eu 4 lei ţi 50 bani.
1-10
www.dacaromamca.ro
„5TEHUFT
Societatea „Steaua“ lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi .	pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a
răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române
Membrii înscrişi şi cotlzatiuni plătite (urmare)
P. Popescu (Prahova). 1 leu; Barbu Georgescu (Prahova), 1 leu; I). Popescu (Prahova). 1 leu; G. Rizeanu (Prahova). 1 leu; C. C. Popescu (Prahova), 1 leu: Cr. C. Popescu (Prahova), 1 leu: T. Ionescu (Prahova), 1 leu; D. Ionescu (Prahova) 1 leu; Elena D. Ionescu (Prahova), 1 leu; P. Gh. Radulescu (Prahova), 1 leu: C. Grosescu (Prahova), 1 leu; I. Ionescu (Prahova). 1 leu; I. A. Codreanu (Prahova). 1 leu; Alex. Gr. Popescu (Prahova). 1 leu; Gh. Gheorghescu (Prahova), leu; N. Grecescu (Prahova), 1 leu; Aurelia Georgescu (Prahova), 1 leu; Gh. N. Popa (Prahova). 1 leu; I). G. Apostol (Prahova), I leu: C. I. Ionescu (Prahova)
1 leu; Iorda C. -Jiariu (Prahova). 1 leu: Pr. G. Marineseu (Pahova), 1 leu; M. Vasilescu (Prahova), 1 leu; Ştefania Ştefănescu (Praliova), 1 leu; C. Georgescu (Prahova). 1 leu; G. Ţomescu (Prahova), 2 lei; Doniu Pantelei Doniu (Tulcea), 1 leu; Ivan Cherizi Manole (Tulcea), 1 leu; Banciu B. Banciu (Tulcea), 1 leu; Doniu, Stoian Colin (Tulcea), 1 leu; Vintilă Mieioară (Tulcea), 1 leu; B-na E . Creţ*iii (Tulcea), 1 leu; d-ra Aneta Coraan (Tulcea). 1 leu; d-ra B. Marinescu (Tulcea), 1 leu; d. M. Viorea nu (Tulcea). 1 leu: d*ra Eu. Popovici (Tulcea), 1 leu; d-ra C. Chiuchiu (Tulcea), 1 leu; d-ra S. Negulescu (Tulcea), 1 leu; d-ra C. Popovici (Tulcea), 1 leu; 31. I. Perianu (Tulcea). 1 leu:	I. Ghenu (Tulcea).
1 leu: N. Câciala (Tulcea), 1 leu: L. Frăţila (Tulcea), 1 leu* P Melinte (Tulcea), 1 leu: Constantin Sătan. Caramurat (Tulcea), 1 leu: H. Banciu (Tulcea), X leu: Tituase Niţă (Tulcea), 1 leu; N. Petreanu (Tulcea), 2 lei; D. Şomarinov (Tulcea), 1 leu: V. N. Gheorgliiu (Tulcea), 1 leu; H. N. Gheorghiu (Tulcea), 1 leu: Niculae Crivelescu (Tulcea). 1 Ei seu (Tulcea), 1 leu; Ştefan Mileiu (Tulcea), 1 leu; Grigore FrangopoL (Tulcea). 1 leu; Cristea Panait (Tulcea). 1 left; Constantin Mihailescu (Tulcea). 1 len; Cernescu Pacof. (Tulcea). 1 leu: Econom P. Proco-piescu (Romanaţi), 2 lei; Filip K. Pricujescu (Romanaţi), 50 hani; Haralamb Dia-conescu (Romanaţi), 1 leu; Florea Ionescu (Romanaţi), 2 lei; Marin Niculescu (Romanaţi), 1 leu; Nicolae Popescu (Romanaţi). 1 leu: Ecat. Ionescu (Romanaţi),
1	leu: Maria N. Popescu (Romanaţi). 1 leu; Maria P. Popescu (Ronianaţi), 1 leu: Vasile Gavril (Romanaţi), 1 leu; Marin Crăciunescu (Romanaţi), 1 leu; Oprioa Dumitrescu (Romanaţi), \ leu; Ana Procopiescu (Romanaţi), 1 leu; Nestor Florescu (Romanaţi), 1 leu; Ant. Alexandrescu (Romanaţi). 1 leu;N. P. Voinescu (Romanaţi),
2	lei: Lazăr Bădescu (Lo >). 2 lei; Zoe Georgescu (Loco). 2 lei; G. Marine-scu (Loco), 2 lei; L-t Colonel Stoinescu (Loco), 2 lei: Dumitriu Grigore (Loco), 2 lei: M. Mihailescu (Loco), 2 lei; Nicu Vergulescu (Loco), 2 lei; Spiru Constantinesciv (Loco), 2 lei; Raicuiescu T. Const. (Loco): 2 lei; Gr. M. Ionescu (Loco), 2 lei; Georgescu Ioan (Loco), 2 lei; Constantin A. GJheorghe (Loco), 2 lei; Ionesau Nicolae (Loco). 2 lei; Prihoianu Constantin (Loco), 2 lei; Vdamovici Petre (Loco), 2 lei; Ganovici I. Constantin (Loco). 2 lei: Pereţeanu Ioan (Loco), 2 lei; Plăvălescu N. (Loeo). 2 lei: Ioan N. Angelescu (Loco), 2 lei; Barbu N. Angelescu (Loco), 2 lei.; Al. Ivaşcu (Loco), 1 leu; D. Şlefâneseu (Loco), 1 leu: I. Ionescu (Loco), 1 leu; Marin G. Popescu (Loco), 1 leu; Tr. Creţeanu (Loco). 1 leu; Edg. Glunovici (Loco), \ leu; T. Radulescu (Loco), 1 leu; M. Gira coste a (Loco), 1 leu; H. Constantinescu (Loco), 1 leu; M. Climescu (Loco). 1 leu; Const. G. Ionescu (Loco), 1 leu: Angela C. Ionescu (Loco), 4 lei; Coralia Ionescu (Loco), 2 lei; Elena ( Ionescu (Loco), 2 lei; Dumitru C. Ionescu (Loco), 2 lei; F. Sudeţeanu (Brăila). 2 lei; Const. R. Doicescu (Brăila), 2 lei; N. Ştefănescu (Brăila), 2 lei Gh. Pănescu (Brăila), 2 lei; D. Angelescu (Brăila), 2 lei.
(Va urma)-
www.dacoromanicajo
THE BANK OF ROUMĂNIA, LIMITED
i Capital Lire sterline 300 000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central: Lachlan Machlntosh Rate
6. I. Goschen...........
Vicontele Duncannon . . E. W. H. Barry .... Robert Hamllton Lang . Demetre de Frank . . .
P. Navllle..............
Ad. Vernes..............
Directori:
Censori: loaa Kallndertt ■Mica fi Artbur Green.
la Londra
Viena
Paris
n
A. Stolz E. Goodwin. nemetrn loaa
Sediul social:
Londra 6 Creta Wlnchesterstreof. Sucursala: Buoureştl, Piaţa Sf. Gheorghe.
„NAŢIONALA"
SOCIETATE GENERALĂ DE ASIGURARE, bioir«»ti Capital în acţiuni întreg vărsat 1b
aur..................Lei	2.000.000,
Fonduri de rezervă compuse din prime
şi daune.............. 3.955.688.76
Idem format din capital şi alte rezerve „	1.075.842.60
Total în aur ,	7.052.531.3$
Daune plătite . . . „	33.000.000
Vice preşedinte, A. Bălcolanu.
Dir. general, E. Grunwald. „NAŢIONALA" asigură contra in-cediului, a „grindinei*, contra ri«-cului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite in toate combinaţiunile -obişnuite ca: „cas de-moarte,supravieţu ire, zestre şi rentă *. Sediul social în palatul Soc. din etr. Doamnei Nc 12, Bucureşti. Reprae. generală în Buc. str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din tară.
De vânzare colecţii Albina din anii trecuţi cu următoarele preţuri: 0 colecţie complectă pe un an în fascicule ; . . . .lei 4,—
» * broşată pe un an . . . . •  .............» 4,50
»	»	» 6 luni......................» 2,—
»	»	» 3 ').................... . . . » 1,25
:»	legată	» 6 ».........................» 2.50
Odată cu cererea trebuesc trimişi cu mandat postai şi banii. Pentru comande dela zece colecţii în sus se mai face un rabat de 5 la sută.	Administraţia.
Un obraz curat si frumos
r
se obţine prin întrebuinţarea cremei şi pudrei „FLORA* preparate de Al. Iteanu, farmacist, furnizor ai Curţii Regale. Pudra „Flora* fără bismut, măreşte efectele uimitoare ale cremei „Flora" Crema lei 1,50—Pudra „Flora* lei 2.—Săpun „Flora* lei 1,25.—Pomadă de păr „Flora* neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului, lei 2,50, borcan mai mic lei 1,75 Capilogen „Flora* (apă de păr) sticla mare lei 3,25, mică 2,50.— Pastă de dinţi „Bucol* lei 1.—Apă de gură „Bucol“ lei 1,50.—Lapte dfa crin „Flora11 pentru înfrumuseţarea tenului lei 2.—Săpun de lapte de orin „Flora11 lei 1,25. La nemulţumire se restitue imediat costul.
înainte şi	după
întrebuinţarea CREMEI şi PUDREI „FLORA*
DE VÂNZARE LA DRCGUER11 Şl FARMACII
Se caută depozitari în comunele rurale; a se adresă la depozitarul general L. Lindenberg. Bucureşti, Str. Lipscani No. 51.
www.dacaramaaica.ro
ACTIVI
u	u
PREOŢILOR ŞI ÎNVĂŢĂTORILOR
Creşterea viermiior de mătase In Ungaria *)
Aceste împrejurări au condus la înfiinţarea [unui orfelinat la fabrica din Tolna, care, deşi numai după un an de funcţionare, a dat rezultate bune. In primul an s’au recrutat 60 copii de peste 13 ani de pe. la azilurile de copii găsiţi din toată ţara şi s’au internat pentru a li se da îngrijirile necesare şi a-i putea avea totdeauna la îndemână. "Mâncarea şi îmbrăcămintea se plăteşte din câştigul lor, iar restul între-ţinerei, priveşte pe direcţiunea fabricei. La sfârşitul fiecărei luni, din câştigul lor, care variază între 30—40 kor., se opreşte 15 kor.'pentru mâncare, 5 kor. pentru îmbrăcăminte, şi alte cheltueli, iar restul se depune la economie, aşâ că după un timp de 4—5 ani, fiecare lucrător nu numai că dispune de un mic capital, cu care intră în viaţă, dar sub influenţa disciplinei ce domneşte în internat, sunt pricepuţi, cu dragoste şi cu multă putere de muncă.
Măsura aceasta a internatelor fiind bună, serviciul sericicol a propus generalizărea.ei la toate fabricele, deşi după socotelile făcute, fiecare lucrător internat costă pe direcţie cu 31 fileri pe zi mai scump decât lucrătorii din sat. In schimb însă, cheltueala se restitue întreprinderei prin calitatea muncei ce obţine dela aceşti muncitori şi prin faptul că nu mai are a se teme de o urcare subită a preţurilor.
Natural că orfelinatele nu vor putea rezistă decât numai dacă Statul îşi va luă răspunderea de a nu se abuza de puterea de muncă a copiilor şi de a li se -plăti munca tot atât ca şi celorlalţi lucratori din localitate.
In Franţa internatele de acest fel înfiinţate de fabrici a
') Vezi No. 45—46.
42485
www.dacaromanica.ro
1478
ALBINA
trebuit să fie închise, deoarece s’a făcut abuzuri de munca lor în aşa fel că s'a revoltat opinia publică sub a cărei presiune Statul a trebuit să intervină.
Deşi industria mâtasei şi cultura viermilor de mătase în Ungaria este încă la început, serviciul sericicol adaugă că desvoltarea ei e pusă pe baze solide.
Viitorul culturei viermilor de mătase însă nu-1 poate asigură decât o rentabilitate evidentă
Pentru popor cultura aceasta devine rentabilă, când înainte de toate 1 se pune la dispoziţie o sămânţă bună şi perfect sănătoasă şi din acest punct de vedere, serviciul sericicol e mulţumit, căci toată sămânţa eşită din institutul de analiză dela Szekszord este de cea mai bună calitate. Pe lângă sămânţa bună, poporul trebue să mai aibă cunoştinţă de modul sistematic de cultură al viermilor şi în acelaşi timp să aibă la îndemână frunză de dud suficientă.
Pentru răspândirea cunoştiinţelor asupra creşterei nu sunt suficiente numai instrucţiunile şi publicaţiunile generale, ci trebue făcută o adevărată propagandă. Ca mijoace mai potrivite se recomandă:
a)	Împărţirea între cultivatori în mod gratuit de broşuri uşor de înţeles şi din acest punct de vedere mijlocul cel mai practic s’a găsit distribuirea broşurilor în formă de calendare, unde să fie trecută între alte poveţe şi cultura viermilor de mătase. Se ştie că calendarul este aproape singura cărticică căutată, păstrată şi citită de popor întregul an şi prin urmare e un mijloc foarte nimerit de a-1 face să înveţe ceeace vrem ca să înveţe in această direcţiune.
b)	Conferinţele populare speciale, însoţite de proecţiuni luminoase.
c)	In fine instructoarele ambulante cari în perioada cât durează creşterea viermilor, să desvolte o mare activitate umolând prin comunele unde sunt cultivatori şi mai ales în acele locuri unde cultura viermilor de mătase este de abia introdusă.
In 1910 au funcţionat în Ungaria 80 instructoare, cari au propagat şi îndrumat cultura în 520 comune.
Gogoşile formează materia primă în industria mătasei. Calitatea şi cantitatea lor depind nu numai de îngrijirea bună ce se dă viermilor, ci şi de cantitatea de frunză ce li se poate pune acestora la dispoziţie. In însă-şi frunza de dud există materie bună mătăsoasă şi de aceia cu cât vor fi hrănite mai abondent larvele, cu atât vor înmagazina mai multă mătase, iar firul tors de ele, ajuns în război, va fi mai tare şi elastic. E de netăgăduită importanţă deci ca cultivatorul să aibă la îndemâna o cât mai mare cantitate de frunză de dud.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1479:
Din acest punct de vedere Ungaria nU se poate compara cu Italia, unde flecare cultivator dispune împrejurul locuinţei de frunză suficientă. In Ungcria sunt localităţi în cari cultivatorii aduc uneori frunză dela distanţe prea mari, cum e, de exemplu: în comuna Coronini, comitatul Caraş Severin, unde frunza se aduce dela 40 kilometri, şi în comitatul Timeş, unde distanţa e de 25—40 kilometri. Această înprejurare pusă în concordanţă cu rentabilitatea ce se cere este suficient pentru a motivă întinderea eulturei duzilor.
Prin înalta buna-voinţă şi îngrijire a Ministrului Agri-culturei, s’au luat măsuri în această direcţiune, aşâ că numai în 1910 s’au distribuit în ţară prin inspectoratul sericicol 2.787 litri sămânţă de dud; 2.321.300 pueţi de dud, între 2—3 ani şi 302.347 pueţi gata de plantat. Ministerul a mai dat ordin ca regiunile silvice să pună grabnic la dispoziţia cultivatorilor cantităţile de dud disponibile pentru plantare, iar inspectoratul sericicol, ajutat de şefii pepinierilor regionale, controlează şi dau instrucţiuni pentru cultura şi întreţinerea pepinierilor comunale înfiinţate în 5.386 comune, răspândite în 37 comitate. Din aceste pepiniere s’au plantat în anul 1910 un număr de 334.576 pueţi.
Sunt dar comune unde se dă o deosebită importanţă eulturei duzilor dar sunt altele sărace, cari nu pot suportă asemenea sarcini cum şi unele unde din lipsă de atenţie ori de îngrijire, dudul nu se poale introduce. In acestea se intervine direct trimiţând inspectoratul sericicol pueţi! din pepinierile sale, întreţinute în acest scop. In 1910 inspectoratul sericicol a dispus de 144 jugere *) de pepinieră în 57 localităţi diferite în care au repicat. 962.000 pueţi şi din care s’au distribuit 302.347 bucăţi pentru plantat. Cele mai bune locuri pentru plantat duzii au fost drumurile şi şoselele comunale şi judeţene cu ajutorul serviciului tehnic,' care a îngrijit de efectuarea plan taţi unilor.
Dacă s’ar ţine seamă numai de datele-expuse până aci, atunci s’ar păreâ de sigur că s’a făcut progrese frumoase în cultura viermilor de mătase. Şi chiar aşâ. 'ar fi dacă s’ar dă o mai mare atenţiune şi îngrijire plantaţunilor de duzi. Situaţia în realitate se prezintă însă .altfel, căci din plan-taţiunile anuale 40—60% se usucă s’au se distrug în mod barbar. Ca dovadă se citează faptele că:
a)	In 1910 s’a plantat în comit. Torontal 55.000 pueţi şi s’a uscat 29.000.
b)	Idem, comit. Timeş 35.000 pueţi şi uscat 23.000.
r.) Idem, comit. Caraş-Severine 33.000 pueţi şi s’a uscat
12.000
d)	Idem, comit. Arad 22.000 pueţi şi s’a uscat 12.000
In Ugocea, unde prin îngrijirea serviciului tehnic s’a
1 jng-er = 0.57 lia.
www.dacoromamcajo
1480
ALBINA
plantat pe marginea drumurilor 6.000 pueţi, astăzi nu mai sunt decât 600.
Ca încheere, Serviciul sericicol arată că dacă s’a ajuns la oarecari rezultate relativ mulţumitoare, aceasta se dato-reşte în mare parte celor 90.000 familii cari se îndeletnicesc cu cultura viermilor de mătase şi dau astfel materia primă. Aceste familii se bucură de înlesnirile ce face Statul pentru desfacerea produselbr şi este de datoria Statului de a interveni şi mai mult la răspândirea acestei culturi, prin plân-taţiuni şi asigurarea vânzărei gogoşilor.
Arată de asemenea că sistemul de a propagă cultura prin premii şi recompensă, nu-1 crede destul de eficace şi de-aceea l’a evitat în totdeauna.
Gh. Popovici
(Sfârşit).	Şeful Kegiei Dom. Cor. Sadova.
DIN MONOGRAFIA COMUNEI JORĂŞTI
(JUD, COVURLUIU).
Y
Situaţia economică
A. Proprietatea financiară. Despre starea economică înainte de 1864 nu să poate şti mult. Insă, o parte au fost vechi răzeşi; iar o parte au fost împroprietăriţi la 1864, prin legea din 14 Aprilie, în modul următor:
1.	Din moşia lui Iordache Popa, fostă, după spusa bătrânului dascăl Şelaru, a lui Jora, s’a dat pentru casă şi grădină în vatra satului la 28'de părtaşi din cătuna Zîrneşti câte 450.de stânjeni, total 13.600 stânjeni.
2.	Din moşia Statului, Zîrneştii, fostă proprietate, înainte de secularizare a mânăstirei Văraticul, se împarte la 47 clăcaşi, după claca făcută cu 2 sau 4 boi sau şi numai vetre de sat, în total 450 de stânjeni.
3.	Din moşia lui Grhiţă Rugeann, privighetorul „tactului“ ce eră pe atunci în Jorăşti şi proprietar pe un trup din moşia An-drieşăşti, se dă Ioc pentru casă şi grădină la 4 clăcaşi din Jorăşti: 1) Ion Boghiciu; 2) Gfh. Pralea; 3) Neculai a Bucurei şi Ieremia a Bucurei (No. 54 din 12 Martie 1865).
4) Din trupul Câşla-Tăplăi, a lui Ioan Plesnilâ, ss împroprietăresc 17 pontaşi (No. 28 din 28 Martie 1865); iar pe soco-
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1481
teala moşiei Casei răposatului Gheorghe Plesnilă 8 pontaşi (No. 31 din 28 Martie 1865).
In total se fac la 1864 următoarele împroprietăriri:
No. curent	NUMELE MOŞIEI	*3 xă	[ -S £	c © m	Anuitatea	
					Lei	P.
1	1 Huleşti		—	—	12.600		
2	Joraşti		70	! -	21.150	1.541	16
3	Câşla-T&plai . . . .	87	40	11.254	2.226	20
4	Gh. Rugeanu . . .	—	-	1.800	—	—
	Total . . .	157	40	46.804	3.767	36
După cât se yede din numele împroprietăriţilor, se poate constată că mare parte sau dus de pe aici, căci erau ţigani şătrari.
Pentrucă locuitorii se înmulţiseră, se simte neyoia unei nuoi împroprietăriri, care se şi face prin legea din 12 Aprilie 1881 şi 7 Aprilie 1889, cu modificările ulterioare, când se împarte moşia Zîrneşti — fostă a Văraticului — la locul zis „Filimon“ în 104 loturi mici. Cea mai mare parte din loturi au 5 ha socotite pe 1.250 lei în anuitate de 26 lei şi 38 bani, cu începere dela 1 Aprilie 1891.
Deşi s’au împărţit, din moşia Statului, Zârneştii, în două rânduri, tot a mai rămas pădurea dela Nora-Vest a Zârneştilor.
Pământul şi acuma se măsoară cu prăjina şi se socoteşte cu falcea, la vânzare, cu toate că actele oficiale nu se mai socotesc cu această măsurătoare naţională. Preţul falei ei este circa 700 de lei. Vânzări, însă, nu se prea fac. In timpul de faţă mai toţi au pământuri; iar cei cari n’au, trăesc destul de bine lucrând pe ogorul altuia, după învoială.
Marea proprietate cuprinde 2.981 ha şi 79, împărţită la 3 proprietari mari, care dau bucuroşi părţi din moşia lor în dijmă la oameni.
Proprietăţi mici (în 1907) sunt 368, intrând şi proprietăţile mijlocii.
Dacă ne-am încercă să controlăm proprietatea financiară, după rolurile percepţiei, încă nu am află cifra exactă, de oarece nu avem nici o măsurătoare exactă. Chiar loturile dela Stat s’au vândut sub paravanul arendărei pe 15—20 de ani. Chiria locului se deosibeşte dela om la om şi după calitatea pământului.
www.dacoromanicajx)
1482
ALBINA
B.	Proprietatea zidită nu aduce săteanului nici un fel de venit, afară de cei doi locuitori ce şi-au închiriat casele lor celor doi Evrei. Ceva venit mai au şi aceia ce ■ ţin în gazdă anumite persoane străine de sat.
Avem în sat trei feluri de case: 1) Casele vechi cu o uşă în stan ga şi 2 geamuri mici în dreapta, o sală, o cameră în fund şi în dreapta, luminată de fereşti este „casa din jos“ sau cea curată; 2) Case cu sala Ia mijloc şi cu două odăi în părţile laterale; 3) Case cu saia la mijloc şi cu mai multe odăi în fiecare parte. Casele vechi sunt mici, tupilale, învelite cu stuf şi cu ceva ce miroase a vechime; cele cu sala la mijloc sunt case luminate, cu câte două rînduri de geamuri iarna, geamurile dintr’un întreg, uşile în table; iar la casa cea curată, jumătate de uşă e făcuta din sticlă.
Materialul obişnuit al caselor sunt vălătucii în paiante, sunt şi cateva case din cărămidă, precum şi şcoala şi primăria. Casele sunt, în general, bine învălite: 45°/0 sunt cu tablă, 50°/0 cu stuf; iar restul cu hlujani şi gunoaie. Se află şi vreo 2 bordeie în pământ.
Beciuri sau pivniţe se găsesc mai te,fiecare casă: fie- beciu, fie pivniţe, başca sau gârlici.
Curţi sau ogrăzi sunt la fiecare casă. Grardul se face fie din nuiele, cele mai multe, fie din scândură sau din nuele şi scândură, fie din zid, la vreo 2—3 case mai bogate.
Casele aşezate pe şosea formează un fel de stradă, în partea de Răsărit fiind case; iar în partea apuseană grădini. Pe această şosea se află şi şcoala, biserica Sfinţii împăraţi şi primăria. Pe aici prin sat sa început facerea şoselei, încă din anul 1892 ) şi nici acum nu-i gata, deşi oamenii ies regulat la făcut şosea. Un rău care ar trebui să înceteze este şi acesta că se iau oamenii dintr un sat şi se ducjsă facă şosea în altul; iar la ei acasă îşi primejduesc vitele şi avutul şi vieaţa pe, drumuri imposibile.
Case asigurate avem câteva, precum şi bisericile, şcoala şi primăria. Casele şi atenansele marilor proprietari sunt iarăşi asigurate, ca şi a gospodarilor fruntaşi.
C.	Agricultura, deşi e singura ocupaţie a locuitorilor, totuşi nu o fac într’un mod mai sistematic şi mai priceput. Cred, însă, că nevoia face pe sătean să facă şi cultură bună. Rotaţiunea se face: între pâine albă şi păpuşoi. Ingrăşarea încă a început a se
]) Tatăl metr seria în 1892, în notiţele sale biografice, cu îndoială: „Când va mai sfârşi această şosea!* Nici până acum nu-i gata.
www.dacoromanicajx)
ALBINA
1483
întrebuinţa, căci oamenii au înţeles că pământul hrănit capătă putere şi dă mai mult.
Toţi locuitorii din sat lucrează pământul, afară, bine înţeles, de Evrei. Sătenii nu se duc să lucreze pe locurile altor sate, ci acel care are mai mult, da sa lucreze celui ce are mai puţin. Ei nu se unesc ca să lucreze vreo moşie, dar au văzut ei că unirea face puterea, cu ocazia întovărăşiei la arat, cărat'şi treierat. Din micii şi mijlocii proprietari, în număr de 368: 80°/o cultivă 1—5 ha, 15°-/0 cultiva 5—20 ha; iar 5% dela 20 înainte.
învoielile se fac, şi acum, tot în vorbă şi foarte puţine în scris. S’au făcut învoieli în dijma, când se dedea proprietarului una din trei; a venit moda cu 2 proprietarului şi 3 lucrătorului, până ce s’a ajuns la jumătate unuia şi jumătate celuilalt, când muncea bietul sătean drept degeaba! Analogul este un fel de colac' •peste pupăză. Se mai fac învoeli de acelea când unul dă locul şi sămânţa, iar altul dă lucru $i la urmă dau în jumătate.. Cerbiciei proprietarului i se punea adesea înainte de art. 36 din vechea lege a tocmelilor agricole, cu dijmuirea din oficiu.
In tabloul de mai jos se vede pi'oducţia din anul 1907, după statistica Primăriei, trimeasă Ministerului de Domenii. Ţinem să adăugăm
FELUL
PRODUCŢIEI
Grâu. . . Secara.
Orz .	. .
Ovăz. . Păpuşoi Cânepă. Pepeni
Total
Mari proprietari
Ha
<
559 38 •283 08 110 ■ 1'40 34 313 60|
Mici proprietari
I _______________________
Ha
Total
Ha
51 92 804 69 186 15
611 30
94
936
38
10
91
97
1.08
305
243
1.249
77
15
72
70
91
97
2.002 52
că de multe ori pe aceeaşi bucată de pământ se seamănă doua sau mai multe săminţuri: între popuşoi se seamănă fasole, pepeni, etc. O astfel de recoltă amestecată ocupă, în 1907, la marii proprietari 11 ha şi 58, iar la cei mici 464 şi 47 cu fasole; s’au mai găsit cartofi pe un ha şi 55 arii, iar bostani pe o suprafaţă de 464 ha şi 04 numai la micii proprietari.
Săteanul nu alege sămânţa. In timpul din urmă unii săteni preferă popuşoiul nemţesc (cincantină), ca mai durabil la secetă. Porumbul se seamănă de preferinţă în a 2-a jumătate a lui Martie, ibt pe cel ce’l apucă moşii de vară în sac nu-1 nădăjdueşti cu belşug.
www.dacoromaiiicajx)
148/i
ALBINA
Pe la sfârşitul lui Maiu cel mult să fie ori şi ce sămânţă băgată în pământ, deoarece în a 2-a jumătate a lui Iunie se începe seceratul. Treeratnl durează până pe la sfârşitul lui August. Fiecare locuitor are un loc unde-şi strânge pâinea, mai ales păpuşoiul, căci pe celelalte le vinde şi-şi lasă numai de sămânţă. Cea mai mare parte au coşere „grânare" multe, dar grâu cam puţin!
D.	Munca, şi-o face fiecare sătean singur cu ai casei, în tovărăşie sau „cu parale". Prăşitul se plăteşte: 1,75; 1,30; 0,90; Seceratul: 2—2,50, 1,50—2 şi 1—1,50 şi mâncarea lucrătorului — aceasta când se îngrămădeşte lucrul. Culesul viei este ieftin, din cauză că „treaba s’a cam apropiat" — d’abea se ridică la 1 leu ziua. Aceste preţuri, se deosebesc, însă foarte mult, dela an la an. Se lucrează şi cu „toptanul" (cu totalul), dar în cazul acesta, munca se face, mai-rău. Treeratul, acuma se face mai numai cu maşina.
E.	Grădinărit sistematice se fac mai în fiecare an pe pirâul Covurlui. Grădinării ale gospodarilor sunt mai la fiecare casă: mai fiecare gospodar îşi seamănă pe câte-o bucăţică de loc, lângă casă: ceapă, usturoi,... In cele sistematice să cultivă: ceapă, usturoiu, pătlăgele vinete şi roşii, varză, castraveţi, pătrunjelul, praz, morcov, ţelină,... Bulgarii după ce scot ceapa şi usturoiul pun pepeni în locul lor, pentru ca să nu plătească chirie pe un pământ care nu-i al lor şi să nu-i stoarcă toată puterea. In 1907 sau cultivat grădinării pe o suprafaţă de: 2 ha 86 varză, 2 ha 86 ceapă; iar pe 5 ha 29 alte legume.
Pepenii sunt legume foarte hrănitoare şi potrivite cu setea lunei lui Cuptor. In ^1907, după o statistică a primăriei s’au semanat pepeni pe o suprafaţă de 3 ha şi 97.
F.	Gulfulra %pomilor nu se face în mod deosebit. Cei mai
mulţi cresc aşa din buna lor îngrijire naturală. Mai la fiecare casă se află salcâmi, care în total ating suma de 20.000, mai sunt vre-o câteva mii de sălcii şi o luncă de lozii, aguzi sunt vre-o 70, vişini şi cireşi vre-o mie, meri mai puţini, apoi peri vre-o 30, nuci vre-o 200, perji vre-o sută, se mai adaogă: agrişi, gutui, în număr mic. Foarte puţini vând. O livadă sistematică, cu muncă multă şi venit mare nu-i.	f
G.	Cultura viilor. Erau vestite, odată, viile Nichităi şi ale lui Luca. Astăzi viile sunt ca un lanţ ce încunjură satul prin toate cele patru puncte cardinale. Producţia a fost îmbelşugată ca cantitate şi superioară ca calitate. Aproape fiecare sătean îşi are via sa, iar alţii câte 2 sau 3. După o statistică a primăriei, văd că se cultivă de proprietarii mari 18 ha şi 66, iar de micii proprietari
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1485
161 ha şi 50. Filoxera, însă, a stricat mai toate viile. Altădată culesul viei se făcea cu mare veselie, acum s’ar face dar nu-i cu ce. Yiile încep să se culeagă pela 1 Septembrie, şi chiar mai de vreme. Toate lucrările viei se fac în chip primitiv. Din tescovină şi drojdie se face i*achiu. Când se vor începe a replantă viile, poate că se va începe şi cultura lor sistematică.
H.	Pădurile acopereau, odată, mai toată partea dinspre apus, începând chiar din regiunea rîpelor. Astăzi pădurile s’au retras departe de sat şi nici acolo nu sunt lăsate în pace. Sătenii nu au păduri cu copaci mari, au însă, la locul zis Huleşti, tainiţă sau pădure de nuele. De altfel d. C. Plesnilă, proprietarul Luncei, are 250 ha de pădure, iar d. P. Balan 20 ha. In partea nord-estică a Zârneştilor se află pădurea Statului pe o întindere destul de mare. In aceste păduri întrece stejarul. Despădurirea se face numai cu lăsarea seihnicerilor. „Se scot şi rădăeinele“ pentru foc. Lemne de construcţie nu se află.
I.	Plante textile se cultivă, mai ales cânepa, pe care locuitorii, după ce o dubesc, meliţă şi raghilă, o întrebuinţează la făcut frânghii sau la ţesut cămăşi. Câuepa nu se cultivă pe un loc deosebit ci la un capăt al pământului, pe matcă. Se culege de 2 ori: vara pentru dubit şi toamna pentru sămânţă şi dubit. Cânepa de to’amnă este mai productivă. Inul, de s’ar cultiva, e mult mai bun ş1 dă lucru mai frumos. Cânepa cere cam multă muncă femeilor şi de aceea ele au cam început să roage pe bărbat „să semene şi capătul pământului uude era să se semene câuepa “. Se samănă cam 3 ha pe an.
J.	Pâşunatul şi creşterea vitelor. Păşune se găseşte pe 'ratea şi în matca Covurluiului în ambele margiui ale satului pe o suprafaţă de vre-o 15 klm. în lungime şi de vre-o 300 metri în lăţime. In statistica primăriei se pune câte 20 ha imaş la moşia Lunca şi Huleşti. Păşnnele sătenilor sunt: cositura fânului de pe şesul Covurluiului şi din fîneaţă semănată: păring, malai, popnşoiu.... Imaş de deal au numai proprietarii mari şi pe ele trăesc şi vite de-ale locuitorilor, care, după secerat, dau vitele şi la mirişte.
Yitele suut singura avere de care săteanul se poate folosi la o vreme de nevoie: când nevoia dă gârbă să intre în casă, el îşi ia boulenii de funie, ii viinde, sau îi schimbă şi astfel goneşte nevoia.
Fiecare îşi are câteva- vite la casa sa. Numărul lor se schimbă pe fiecare zi.^După o statistică făcută personal în ziua de 27 August 1907, am găsit: 334 boi, 149 'vaci, 31 cai, 52 epe, 16 mânzi,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1486
56 mânzaţi, 105 viţei, 19 noatini, 101 junei, 1 armăsar,. 5 tauri şi 8 berbeci. Aceasta statistică, însă, nu este de loc complectă căci nu cuprinde rasa ovină şi porcii, şi nici exactă căci sunt oameni cari nu au fost trecuţi deşi au mai multe vite. Statistica aceasta arată, faţa de cea din 1899, o scădere enormă, deşi populaţia a crescut. Cauza este sau ani de secetă, cari au făcut pe mulţi să-şi vândă vitele, sau lipsa de imaş.
îngrijirea acestor vite este cât se poate de ordinară, cu foarte puţine abateri. Yitele stau prin poeţi, adesea destul de rele, sau prin grajduri, care au râul că sunt puţine. Vitele mici stau sub nişte perdele ordinare şi de aceea multe îşi pierd pelea primăvara. Porcii se ţin în gogere, un fel de bordeie în pământ, acoperit cu pământ şi pae. Pentru paseri sunt cotineţile: nişte locuinţe rotunde, îngrădite cu nuele şi lipite cu baliga, cu acoperişul de stuf.
Animalele mari, boii şi vacile, mai ales, sufăr de febra aftoasa, adesea în cantitate epizootică şi atunci agentul veterinar vine de injectează. Pentru boalele accidentale ale vitelor. sătenii îşi cunosc doctorii lor, care fără multă ştiinţă de carte se pricep minunat şi le vindecă la sigur. Paserile când se îmbolnăvesc şi mor.
Animalele de tras sunt puse la jug prea de tinere; tot astfel şi caii. Vitele nu se asigură şi nici nu este o legătură de protecţia vitelor şi ajtitoare în caz de accident. Ar trebui.
L.	Cultura gândacilor de mâtasă nu prea ocupă serios pe gospodinele noastre, deşi ea poate ajunge un izvor de bogăţie. Gând începe să cultive o femeie, toate celelalte o imitează. Cultura sistematică nu se face. In vara anului 1907 n’au cultivat decâ* 3 crescătoare, câte un degetar de sămânţă. Din această cultură au ieşit 6 kgr. de gogoşi de culoare galbenă. Toate s’au tras şi s au făcut pânză. Toate sătencile care nu se. duc vara la câmp ar putea să cultive gândacii de mătase, mai ales cei 70 de aguzi mari îi pot hrăni cu îndestulare. In anul 1903 au fost 80 de crescătoare. Atunci, însăr numai.
M. Cultura Albinelor, încă nu se face pe., o scară întinsă şi sistematic. Sunt, totuşi, în comună, vre-o 400 de ştubeie, de o formă primitivă *- din scânduri, din copaci găuriţi sau şi din lozii lipite pe din afară. Este credinţa că dacă le numeri pier şi de aceia niciodată nu-ţi spun numărul adevărat. Nimic nu se poate afirma asupra cantităţii mierei sau cerei, care doar de se dau pentru lumânări şi leac.
N.	Meseriaşi, Cum am spus mai sus: nu este nici un locuitor care să-şi scoată „pânea cea de toate zilele “ din meserie. Toţi
www.dacoromamcajx)
ALBINA
1487
meseriaşii se mai ocupi .şi cu agricultura. Avem în sat: zidari, cărămidari, sobari, dulgheri, dogari, fierari, ©roitorese, cismari şi morari, toţi fără studii-dar, după legea siluirei, cu librete. Toţi aceşti meseriaşi sunt Români şi tare-i frumos! Eram să uit lăutarii. 0 meserie ce se cunoaşte mai în fiecare casă este ţesatoria. Se considera lucru peste mână ca o femee să’şi îmbrace bărbatul în cit jidovesc. Mai la fiecare familie găseşti: răz.boiu, vatale, suluri, ş. a. Păcat că a început să se micşoreze numărul acelor gospodine ce ştiu să ţeasă în cinci iţe frumoasele podoabe pentru case. Se ţese mult în două iţe: bumbac, lână, mătase, peteci...
Pentru trebuinţele gospodăriei se află în multe familii maşini de cusut.
In comună sunt şi vr’o 4—5 mori, care îşi au clienţii după cum macină mai. bine şi lasă „uiumul" mai jos.
O Mijloacile de transport şi căile de comunicaţie. Oameuii merg dintr’un loc în altul călări, pe jos sau cu trăsura. Ghioci urile şi căruţele respiră un aer de civilizaţie, cum nu-i la multe sate. Trăsuri iarăşi foarte bune şi destul de multe .Nici un om nu se ocupă cu cărăuşia decât întâmplător. Comunicările dintre comuna de reşedinţă şi cătune se face pe soseaua făcută cu zilele de prestaţie. Şoseaua începută, prin sat, de vr’o 15 ani nu a ajuns încă la o formă mai demnă măcar de numele de „şosea“, tot acelaşi nisip adus de râpi şi tot aceleaşi rupturi de drum pe ici-colo. Prundiş nu s’a aşternut pe nici-o cât de mică porţiune. Şanţurile de pe margini unde nu-s umplute cu nisip îs pline cu burueni de tot felul.
Comunicaţia cu celelalte sate se face pe drumuri neşosăluite, singură comunicaţia cu tg. Bujoru se face pe şosea.
Distanţa către ambele cătune este tărcată cu câte un pod mare judeţian.
Grara cea mai apropiată este Fulgereşti însă din cauza dealurilor şi a locurilor primejdioase nu merg sătenii acolo, ci la gara L. Catargi, ceva mai depărtată, dar mergi cel puţin pe şosea. Asemenea e puţiu umblată şi gara Bereşti.
P. Comerţul nu se face decât de cei câţiva români care ţin băcănie, manufactură, băuturi spirtoase şi regie, precum şi de 2 Evrei, cari ţin băcănie şi manufactură. Comerţ cu măcelăria să face puţin toamna. Carnea care nu se vinde să face pastrama sau trandafiri. Rachiul ce se vinde se aduce în deosebi dela fabrica de spirt dela (xhidigeni şi apoi îl mai prefac. Dar nici cu crâşmăria nu mai merge ca înainte.
www.dacoramamca.ro
1488
ALBINA
Comercianţi de grâne nn sunt în sat: desfacerea se face direct la gară.
Depărtarea de o piaţă de desfacere stinge orice avânt a comerţului cu păsări şi ouă, sau cu producte lactice: lapte, brânză, unt... Pentru păsări vine din când în când un Evreu de le strânge cu cuşca. Comerţ cu fructe foarte puţin.
Comerţul cu animale este mic poate şi pentrucă nu se află în apropiere un iarmaroc de vite.. Cel dela Drăguşeni e prea mic, iar cel dela Bârlad e pentru petrecere şi prea puţin pentru comerţ.
R. Traiul şi rentabilitatea gospodăriei. Casele locuitorilor sunt de mai multe feluri şi despre ele am vorbit mai înainte. Mobilierul se deosebeşte după proprietarul ei. Toate au paturi de scânduri acoperite cu păier, la colţul cărora se găseşte lada, în care se păstrează valurile de pânză, „scumpeturile" şi economiile casei. Pe ladă stă „zestrea". Pe pereţi sunt levicere pestriţate din loc în loc cu şervete aşezate în modul următor: se înoadă slab şervetul la mijloc, apoi se deşiră pe trei cuie care-i sprijină mijlocul şi marginile. Pe pereţi sunt şi „poze". In partea dinspre răsărit sunt icoanele; acoperite, la unele case, eu perdele de dantelă sau de matase. Oglindă nu lipseşte. Odaia cea curată este de obiceiu cea din partea din jos, despre Sud, de unde şi numirea de „casa din jos". Aici se găsesc gătelile cele mai de preţ. Sticluţe colorate nu lipsesc. Toate ferestrile au perdele, chiar storuri. Scaune vei găsi mai la flecare locuitor: dela cele mai simple, până la cele de salon. Garderoabe au cei mai bogaţi. Ceilalţi îşi păstrează hainele în nişte piroane. bătute în perete. Şi deasupra şi dedesubtul hainelor se afla cate o p< ştire. Ceasornice de perete sau de buzunar se află mai la fiecare doua case. Săteni: se învelesc cu plapome pe care le mai numesc: oghialuri, duşege sau iorgane. Bunii gospodari au câte mai multe plapome.
Curăţenia acestor case variază după anotimp: vara vei găsi sau prea multă curăţenie sau-prea multă necurăţenie, pentrucă, în acest timp, nici nu dau cu ochii de casă, decât Dumineca; iarna găseşti case cu copii mai ales o necurăţenie urmată de un miros greu vrednice de femei raegospodine, şi de bărbaţi neglijenţi. Sobele se încălzesc cu rădăciui, paie sau lemne de stânjen. Să iluminează cu petrol; în foarte puţine case se mai găsesc„chioruriu, care să ţin mai mult de curiositate.
Sătenii poartă cisme, ghete şi chiar opinci, foarte puţini, pantaloni albaştri, largi şi creţi sau şi pantaloni de lână sau de „materie dela jidan", mintene — pe care le numesc după felul lor:
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1489
spenţere, surtuce, jacliete,—jiletee sau flanele; iar cei mai bogaţi, şi flăcăii, să port după ultima modă, ca şi „cucoanele". Moda-i modă, ce să-i faci!
Hrana. Sătenii mănâncă de 4 ori pe zi vara şi cam de trei ori iarna. Deşi mănâncă de multe ori pe zi să nu credem, însă, cine ştie ce, căci întrebarea ce mănâncă? lămureşte. Pe masa unui sătean vei vedea mămăliga şi lângă ea fasole, sau cartoafe. Ceapa o mănâncă spre a-şi face „gust la apă". Carne să consumă doar toamna, şi în sărbători când se taie porcul. Păsări să taie deasemenea mai ales rara. Sunt şi puţini care mănâncă în posturi “ pentru rest ţin să amintesc că atunci când le-am, citit Enciclica Sf. Sinod pentru deslegare mi-au spus una verde în faţă: „Te-ai catolnicit Domnule şi Dumneata de când te-ri dus la oraş!“, iar când le-am spus că Vlădicii o dat deslegare mi-o spus repede acelaş lucru şi despre ei. Sunt, însă, şi mulţi locuitori cari mănâncă foarte bine.
Rentabilitatea unei familii ţărăneşti stă în munca braţelor în cele 7 luni ale anului, căci ue pe la sfârşitul lui Octomvrie, după culesul păpuşoiului de toamnă, şi până la începutul sau chiar sfârşitul lui Martie săteanul nu este decât consumator. Cei mai harnici scot rădăcini, cei beţivi — aceştiaJs puţini — stau la crâşmă, iar cei leneşi — aş dori să nu fie de loc — dorm său razimă gardurile.
	1904		1909’		
	Lei	B.	Lei	B.	
Cassa . 			10125		249	01	
împrumuturi		1.015	—	'7.37<3	l	
Mobilier		10S	90	164	40	
Dobânzi datorate ....	—	—	19	94	
Total activ . . .	1.225	15	7.806	35	
Capital vărsat		1.121	85	5.994	53	
Dividende		—	—	434	64	
Depuneri		—	—	484	39	
Dobânzi la depuneri. . .	—	—	31	65	
Fond de rezervă		—	—	294	21	
î’onâ pentru mobilier .	—	—	70	50	
Dobânzi reportate ....	—	—	496	50	
Total pasiv . . .	1,226	15	7.806	35	
Total membrilor . . .	75		115		
Munceşte, alăturea de bărbat, femeia şi copiii. Socotirea copiilor în renta gospodăriei nu e bună, căci a) să lipseşte copilul de o mulţime de cunoştinţe pe care numai acum le poate căpătă dela
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1490
şcoala şi b) lipsa dela şcoala are ca urmare amenda care’i mai mare decât câştigul pe care-1 aduce gospodăriei copilul.
S.	Banca Populară s’a înfiinţat în anul 1904 prin stăruinţa tuturor cărturarilor satului, care s’au unit odată spre a să ridică şi pe ei şi a ajută şi ridică şi pe cei sărmani. Pentru a să vedea mai bine mersul acestei bănci, care poartă numele: „Izvorul Covurluiuu, dăm primul bilanţ alături de cel din 1909.
Cauza pentru care nu s’au însemnat succese mari dela început este ca nu se convinsese lumea de următorul adevăr: la Banca trebue să depună toţi şi sa se împrumute câţi au nevoie, iar scadenţa să nu treacă nebăgată în seamă.
T.	Magazinul de consum nUnîreau sa înfiinţat în 1908 iarăşi prin stăruinţa cărturarilor satului. La acest magazin eră să se înregistreze straşnice succese, dar s’a predat de vr’o 2—3 ori şi lipsa controlului a fost în stare să strice buna credinţă a vânzătorului. Dam primele doua bilanţe spre a se vedeă cum a mers şi acest magazin de consum.
	li 190S		1909	
	Lei	B.	Lei	B.
Cassa		2.296	34	1 1 i 3.022 07	
Mărfuri generale ....	6.936	77	9.015	30
Mobilier		24:2	45	341	55
Diverg conturi		255	35	| 2.061	U
Total activ . . ,	:j 9.730	,91	14.440	03
Capital vărsat . ...	5.298		6.063	20
Dividende		303	95	859	13
Efecte de plată		2.560	35	3.213		
Fond de rezervă ....	604:	66	2.772	09
Fond cultural		55	40	165	24
Fond pentru mobilier . .	24	20	58	35
Prima de consumaţie	202	60	390	97
Indemnizaţie consilierilor.	184	80	390	47
Indemnizaţie cenzorilor .	36	95	78	08
Diverse conturi		460	—	450	—
Total pasiv . . .	9.730	91	14.440|03	
Total membrilor	40		44	
U.	Buget Comunal, încheie capitolul despre economia comunei. După Recapitulaţi a bugetului pe 1907/908 vad că se prezintă cu suma de 7.009 lei şi 96 la venituri şi tot atâta şi la clieltueli. In comuna noastră este reşedinţa precepţiei circ. II, care
www.dacoTomanicajx)
ALBINA
1491
cuprinde şi comunele: Băneasa şi Balinteşti. Ca .perceptor au fost: Tudor Groza „ perceptorul Preotul Grh. Savin, Y. Tufescu, Eustaţiu Teodor şi cel-actual: d. Teodor Garaman.
Preotul 1. C. Beldie
Fârţan&şti-Covurluiu.
CRONICA
Conferinţă populară
Societatea culturală şi filantropică „învierea* din Pătârlage a păşit dela idee la fapte în calea ce i-o impune statutele.
In ziua de 12 Iunie, d-1 dr. Paşcanu a început seria conferinţelor populare în com. Pătârlage, la care au participat mulţi săteni şi au ascultat cu adevărată sete de lumină sfaturile frumoase ce li s’au dat.
La început corul şcoalei primare a intonat imnul simbolic „Pe al nostru steag*. Subscrisul a arătat în scurt care e scopul societăţei, care-i sunt mijloacele pentru ajungerea acestui scop şi de ce mijloace dispune societatea până în prezent.
D-l dr. Paşcanu şi-a desvoltat apoi interesanta şi atrăgătoarea sa conferinţă cu titlul: Cauzele generale ale tuturor boalelor, ciuma şi holera şi mijloacele de apărare. D-sa a vorbit în limba înţeleasă de toţi şi s’a servit mai ales de exemple vădite şi de tablouri intuitive. După ce a luminat pe toţi asupra cauzelor dinăuntru şi dinafară ale tuturor boalelor, a zugrăvit în culori, ce nu se vor şterge uşor din minte, ciuma şi holera. A expus apoi mijloacele de apărare şi ce măsuri trebue să luăm în caz când holera ar pătrunde în ţară. Toţi sătenii au plecat mulţumiţi spre casele lor.
D. A. Nicolaescu.
MUZEE Şl EXPOZIŢII IN BUCUREŞTI
Muzeu! Simu — Deschis publicului Duminicile şi Joile dela li ore a. m
până la 3 p. m,
Ateneul român (vizitarea localurilor şi colecţiilor sale). — Deschis în fiecare zi, 0—12 dim. 2—4 d. a. Taxa de intrare 50 bani.
Muzeul etnografic şi de artă naţională (Monetăria Statuluvşoseaua Klseleft).— Deschis Joia şi în zilele de sărbătoare dela orele 10 dim. până la 5 d. a.
Muzeul de antichităţi (Universitate). — Deschis Marţi, Joi, Sâmbătă şi Duminică dela 10—1.
Muzeul zOologiC (şoseaua Kiselefl). — Deschis Duminica şi sărbătorile dela 10 dim.—4 d. a., şi Joia dela 1 a. m.—3 d. a.
Muzeul de icoane (Casa Bisericei)! — Deschis Joia, dela 3—5.
„Arta* (Strada Lascar Catargiu, 17).—Expoziţie permanentă de pictură, sculptură şi atelier artistic de fotografiat.
Biblioteca Academiei Române. — Până la 1 Septembrie, oste deschisa dela 8 dimineaţa pana la 12 dimineaţa.
Muzeul Aman (Strada Rosetti).— Deschis Joia dela 2—4 p. m.
www.dacoromamcajo
Frumuseţea este Podoaba Omenlrei DORIŢI si aveţi an TEN ALB şi FRUMOS? <
întrebuinţaţi numai: CREMA, SĂPUNUL şi PUDRA ORIENTALA de ORŞOVA £.5^“
Recunoscute ca cele mai Jugienice preparate fără substanţe vătămătoare cari fac să dispară F Fota, Platrua, Coşuleţe fl Crăpături do Vânt oiniirvlnrf obrazul până U atâtea toi mal înaintată Este o ad virată COMOARĂ pentru SEXUL FRUMOS, se vinde cu:
Lai 1,20 Borc. de Cremă Orient.; Lei 1,50 Săpunul Oriental şLLal 2 Cutia Pudră Orient.' Se află 4e vânzare în Buoureftl la toate Drogheriile, Farmaciile şl Princip, magazine I
Brăila: D-ra Alberlina Pol-lak, Clubul Comercial.
Bârlad: Leon M. Fincbel-lmann
Bacău: S. Kellmann.
Corabia: Gr. Petrino, Marin R. Iliescu, D-tru C. Pe-trovici, Nicalae Mari-nescu.
Constanţa: L.et I. Lascaridis.
Calafat: Iosef Rendek.
CaraoabStănescu et Arghi-rescu, G. Popescu.
[Cillrasl: Fraţii larchy, V.
R. Bacarescu, G.G. Mun-teanu.
Cernavodă; Mag. .La Ţi
Oraiova: S. Lazăr Benve-nisti, C. R. Iliescu, dro* guerie, A. M. Berger, Emanuel David, S. Ben-venisti, Ioan N. Boem, Ed. Kouteschweller,‘Fraţii Paraschivescu.
ilimsobn Pocsânl: S. Cohn, Fraţii Rosner.
•ăldan: Gh. Naatasescu. Salaţl: Toma Aburel, C.
Teodorovici. filurglu: S. A. Finţi.
Hutl M. Brochmann. laşi:	Fraţii Braon, Str.
Ştefan cel mare 53.
Pite tl: Nae Popescu.
Ploieşti: I. Năsţâsecu, librar. Farmacia V. Li-vovschi.
P.-Neamţ: S. Stambler.
Roşiori: G. T. Mavrodi-’neanu.
R.-Vâloea: Gr. Petrino.
Slatina: Badea Florescu.
Slobozia:	Nicolae I. De-
leanu.
Târgov. Barbu Călinescu. |
T.-Măgurele: Fraţii G. Luca* tos, A. Gologan.
Tg.-JIu: Ilie Şerbu, Benjamin Penchas.
T|.-Oonat Elias Miohelaen.
La T.-Sev>rln numai la magazinele iosef Frisch
Către abonaţii noştri
Au trecut deja unsprezece luni din al XlV-lea an. Rugăm dar pe prietenn noştri să ne trimită prin mandat poştal costul abonamentului. Ii mai rugăm să stărue a face noi abonaţi, încunoştiinţând pe cei ce ar dori să se aboneze că vor primi revista, numai dacă vor trimete odată cu cererea de abonament şi costul abonamentului de lei 5 pe an.
Reamintim prietenilor şi abonaţilor noştri, că cine ne face cel puţin cinci abonaţi din nou, pentru anul curent, şi trimete banii odată cu numele lor, are dreptul la un abonament gratuit, fie pentru biblioteca şcolii, fie pentru parohie, cerc literar, etc.
Pentru elevii şi absolvenţii de şcoli primare din comunele rurale reducem abonamentul la patru (4) lei pe an, fie că se aboneaze unul singur, fie o grupă de mai mulţi inşi la un abonament. Cererea de abonament în acest caz trebue făcută prin dirigintele şcolii, prin preot sau prin notar. Noii abonaţi cari ar dori să aibă revista dela începutul anului să arate aceasta pe cotorul mandatului prin care trimit banii.
In tot cazul, cererea de abonament trebue neapărat însoţită de plată, altfel nu se va satisface. Abonamentele se fac şi se plătesc numai pe un an întreg.
Regularitatea cu cari de 14 ani aparem, bogatul material ce am publicat în acest timp şi numărul cel mare de ilustraţiuni ce dăm în hecare număr,^ sunt o garanţie că revista este aşezată pe baze solide şi ca se bucură de sprijinul şi de încrederea tuturor.
_	ADMINISTRAŢIA.
Atelierele SOCEC & C°-, Bucureşti
www.dacoromamcajx)