lUvi
4U!3 Redacţia şi Administraţia, strada Mântulepsa No. 9.— Bucureşti
www.dacoramamca.ro
Anui XIV
N'o. 43 — 44
24 — 31 Iulie 1911
Anul XIV
No. 43-44
(24—31 Iulie 1911)
ALBINA
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
COMITETUL UE REDACŢIE:
ION KAL1NDERU, P. Gârfloviceanu, G. Coşbuc, Gen. P. V. Năsturel, Gh. Adamescu, I. Otescu, P. Dulfu, V. S. Moga, N. Nicolaescu, Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă
□
Abonamentul în ţara pe an . . lei 5 »	n »	« ® luni 3
Abonam. în străinătate pe an lei 8 Un număr.....................15 bani
Pentru anunciuri 1 leu linia* Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublicate se ard
Redacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate.
SUMARUL:
General P. V. Năsturel, Dascălul Stan Stanovici Lupescul (Cu portret). Spiridon Popescu, Cum vine ispita furtului.
Em. Gârleanu, La gura sobei.
I. Dragoslav, Povestea licuriciului.
De pe domeniile Coroanei.
Irimia Popescu,' La peştera Ialoraieioarei (Cu 4 ilusţraţiuni).
Cărţi primite la Redacţie.
Grig. Teodossiu, Ăeveriţa (Cu ilustraţie),
Th. Corneliu, Mamă îndurerată.
I. N,, Din istoria vaselor plutitoare.
I. Braţ, Scrisoare către Redacţie.
V. S. Moga, Cronica agricolă şi comercială.
V. S. Moga, Lucrările agricole în luna August.
Dela fraţi: Cuvântarea dr. V. Lucaci la congresul raselor. — Adunarea dela Bozovici.
Distrugerea tortelului.
Concursuri şi condiţii de admitere în şcoli: Burse la şpoalele secundare. Burse la şcoalele de meserii. Trimitere de elevi la şcoalele de marină din Fiume si Livorno.
Ţărăncuţa, Tache curajos, nu glumă.
.ILUSŢRAŢIUNI: Vederi din Bucureşti: Piaţa Mosetti. de pe un tablou de N. Grigorcscu.
PAGINA GLUMEAŢĂ: Necuîcea, Nenea (Cu 6 ilusţraţiuni),
ACTIVITATEA SOCIALĂ A PREOŢILOR ŞI ÎNVĂŢĂTORILOR:
Gh. Popescu, Intre două babe, piesă pentru teatrul sătesc.
Preotul I. C. Beldie, Monografia comunei Joraşti, Covurlui (Urmare).

mm
www.dacoromanicajo
calul Stan (lela Crucea-de-Piatră din mahalaua Olteni.
Până în ultimii ani ai vieţei sale „tata dascălul'1 îşi conduse şcoala cu hărnicie şi cu vrednicie şi nu se lăsă de ea, — nu trecu ia pensiune,—decât când se corn inse că şcolile domneşti unde se învăţă slova nouă, latinească, se înmulţiră şi că buchile îşi făcuseră veacul lor, de oarece el nu mai avea decât câţiva ucenici la „învăţătură de carteri
Şcoala dascălălui Stan se află într’o dependinţă a proprietăţei sale din uliţa Cioplei sau Vitanului, azi calea Dudeşti No. 47. O sală lungă şi îngustă, fără pardoseală de scânduri, conţinea pe toţi şcolarii dela începători şi până la cei mai procopsiţi într’ale Bucoavnei şi a „Felurimilor de scrisori“ şi Psaltirie.
Cam în mijlocul proprietăţei se aflau casele unde locuia familia dascălului şi la spatele lui o grădină vastă cu pomi roditori şi mai ales cu nişte nuci bătrâni. In faţa caselor alţi pomi şi flori, trandafiri de dulceaţă şi alte varietăţi precum şi creiţe, rozmarin, maghiran, calomfîr, busuioc şi lipiscănoaice. Curtea eră acoperită cu un covor verde de troscot sadea, iar pe margini nalbă învoaltă de toate nuanţele îţi dau iinpresiunea că dascălul Stan locuia în raiu. Dela poartă până la ease o potecă albă (bătătorită) ducea la case iar o micuţă bătătură lângă poartă, în dreapta, în faţa şcoalei, erau singurele locuri unde nu creştea iarbă. Şcolari, pe vremea mea, erau vre-o 20 de copii din toate straturile sociale. Plata eră un sfanţ (zwanzig,_ 2 lei şi 10 parale sau 84 de bani), negaurit in număr, căci nu umblă, iar dacă eră găurit alături sau în altă parte, el avea curs de 2 lei vechi şi 8 parale; dascălul primea de aceştia dacă părinţii nu aveau alte piese.
Iarna flecare şcolar aducea cu sine o bucată de lemn obligatoriu, pentru încălzitul şcoalei; cine vrea şi putea nu eră refuzat dacă aducea şi mai mult, căci atunci cei săraci erau ertaţi de „lemn Ucenicii (şcolarii) îngrijeau de eurăţenia şcoalei măturând pe rând sala şi bătătura cu matura pe care o trimetea „maica dăscăliţă dimineaţa şi după prânz anume şi apoi o cerea imediat înapoi. Despre învăţătură voiu vorbi mai la vale.
www.dacaromamca.ro
1314
ALBINA
Keproducem aci fotografia dascălului şi măicăi dăscăliţei pe care ne-a procurat-o, cu datele genealogice ce urmează, d. locot.-colonel Ion Lupescul din regimentul Dolj No. 1, nepotul dascălului Stan.
Dascălul Stan Stanovici Lupescul.
Dascălul Stan Stanovici Lupescu s’a născut la anul 1791 din Stan Lupescu (1730 — 1820) moşnean din Corneşti, lângă Târgo-vişte şi din Şerbana (1732—1817). Sa căsătorit la 1823 cu Uţa Mihalcea, şi din această căsătorie dascălul avu li copii, şi anume:
1.	Păuna (1823) moartă după 6 luni;
2.	Iancu (1825—1901) ostaş: 1845 soldat, 1846 sergent, 1850 praporgic (sublocotenent), 1852 parncic (locotenent), 1860 căpitan, 1867 maior, 1874 demisionat.. Este tatăl locot.-colonel Ion Lupescu. J^rin talia sau statura sa el seamănă în partea maică-si, căci dascălul eră de statură mărunţică.
3.	Tudorake (1826—1872) devenit comerciant;
4.	Andrei (1827—1833);
5.	Gheorghe (1829—1833);
www.dacoromanicajx)
ALBINA
1315
6.	O fată (1833), născută moartă;
r/. Andrei (1834—1879), funcţionar la Domenii;
8.	Ecaterina (1835—1897), rămânând văduvă s’a călugărit la Mănăstirea Pasărea, luând numele Kesaria.
9.	Cleopatra (1838—1909), călugărită la Mănăstirea Pasărea, luând numele de Kesaria monahia;
10.	Gheorghe (1838), mort după 3 săptămâni;
11.	Zinca (1840.,..), rămânând văduvă, s’a călugărit la Mănăstirea Pasărea.
Dela 1822 şi până la 1830, dascălul Stan a profesat la şcoala domnească dela Sf. Gheorghe-Vechiu, sub direcţiunea dascălului Kiriţă şi apoi a lui Vasile Nenovici traducătorii de hrisoave sloven eşti.
La 1830 dascălul Stan dirigează singur şcoala dela Oolţea până la 1836, iar dela această dată şi până la 1870 el deschide pe seamă-i şcoala din mahalaua Olteni (Crucea-de-Piatră), atrăgând mulţi din elevii dascălului Costache dela biserica Bradului din apropiere şi chiar ultimii şcolari ai dascălului Hristidis dela şcoala din curtea bisericei Olteni, unde se învăţă şi greceşte.
Numărul anilor de studiu nu eră fixat: dacă şcolarul scria şi citea bine şi dacă cunoştea cele 4 operaţiuni de aritmetică şi mai ales ştia rânduiala.slujbei bisericeşti, apoi eră om cu carte şi procopsit şi eră considerat astfel de ori şi cine fără a i se cere de cineva vre-o diplomă.
In şcoala dascălului Stan, adică în sala în care studiau elevii, se afla mai întâiu o masă şi un scaun al dascălului în apropiere de sobă; veneau apoi băncile aşezate una după alta în mijlocul sălei, iar pe pereţi erau prinse în ţâţâni solide nişte semi-cercuri la înălţimea unui copil. Aceste semi-cercuri articulate în perete, stăteau atârnate şi lipite cu zidul când plecau copiii dela şcoală, iar când soseau la lecţiune, cercurile se ridicau în poziţiune orizontală şi se menţineau astfel cu ajutorul unui proptitar de fier articulat pe cerc. In mijlocul cercului stătea monitorul, iar dejur împrejurul cercului vre-o 4—5 şcolari pe cari îi ascultă lecţiunea sau cari îşi învăţau lecţiunea.
Banca I-a şi a Il-a aveau o formă specială, căci partea din faţa eră întocmită aşă ca să nu se risipească nisipul care eră pus acolo, nisip foarte fin şi curat şi care serveâ la învăţătura scrierei. Cu o liniuţă puţin lată şi dreaptă, dascălul potriveă nisipul în dreptul şcolarului iar acesta cu un beţişor potrivit (în loc de condei), scriă pe nisip slovele făcute de dascăl cu tibişir (cretă) pe o tablă neagră. Aci erau începătorii.
In băncile următoare veneau cei ce se îndeletniceau cu scrisul pe hârtie cu plaivaz (creion) şi apoi cei cu cerneală. Cine aveâ neşansa de a se păta ori el ori scrisul, cu cerneală, trebuiâ să-şi pregătească palmele pe care le loveâ dascălul cu o nueluţă. Tot asemenea păţeau şi cei ce nu ştiau lecţ-inea sau care greşeâ câte ceva.
Cel neascultător acasă, eră bătut la palme de dascăl la şcoală şi dacă a doua zi după vre-o sărbătoare sau de Duminică, nu ştiai
www.dacaromamca.ro
1316
ALBINA
ce Apostol şi ce Evanghelie s’au citit la biserică în ziua sârbă-toarei, apoi fără cruţare sau vre-o altă consideraţi un e, elevul trebuia să-şi pregătească palmele, căci dovecleâ că n’a fost la biserică.
Nu se pomenea să vină părinţii copiilor să protesteze în contra dascălului pentru cutare sau cutare măsură luată de el faţă de scumpa odraslă; ba veneau de-i spuneau dascălului că acasă nu este cuminte şi dascălul să-l înveţe şi minte:
— Să mi-1 dai procopsit; numai oasele să nu i le rupi! Astfel de încredere aveau părinţii în dascăl şi drept este că mare grije avea şi dascălul pentru ucenicii lui.
Atâta eră de mare dragostea şi respectul pentru dascăl încât nu numai în şcoală, ci şi mai târziu, se vedeau oameni în toată firea descoperindu-şi capul şi sărutând mâna dascălului când se întâmplă de-1 întâlneau pe drum.
Plata se făcea la zintâiu a fiecărei luni şi anticipat. Copilul aducea de-acasă, înfăşurat într’o hârtie curată un sfanţ ales şi cel mai curat şi mai neuzat, şi îl dădea dascălului sărutându-i mâna cu metanie; nu uită nimeni să sărute şi mâna maichii dăscăliţei, care stând în pridvorul caselor, împletea la câte un ciorap şi pri-veghiâ şi pe şcolari, până se sculă dascălul din somn după masă.
Când dascălul ieşea din şcoală pentru scurtă vreme, liniştea se ţineă iar de Maica dăscăliţă din privdor. Nimeni nu suflă!
Dascălul Stan a fost şi traducător de hrisoave slavoneşti; el aveă o scriere citeaţă şi frumoasă. La Arhivele Statului se: află câteva condici mănăstireşti scrise de el.
Dela 1860—1863, cel ce scrie aceste rânduri, a fost elevul dascălului Stan.
General P. V. Năsturel.
VEDERI DIN BUCUREŞTI
Piaţa Rosetti
www.dacoromamcajo
Cum vine ispita furtului
Intr’o zi—urmează moş Toma—când dau să taiu lemne, găsesc la tăietor o’ securice mică. Ce să fie asta? Securicea nu eră a mea. întreb pe nevastă: nici ea [Eu-mi poate spune de unde a răsărit lucru străin în bătătura casei mele. Băiatul meu cel mai mare, să fi tot avut atunci şease ani, aleargă fuga din casă, vine la mine cu faţa luminată, cu ochii strălucitori de mulţumire şi-mi spune că securicea îi a lui.
Numaidecât îmi dă prin inimă cum are să fie istoria. Copiilor le place straşnic să-şi închipue că se află în treabă. El m’a tot văzut că taiu lemne cu toporul; în nenumărate rânduri cercase şi dânsul să taie lemne şi rămăsese totdeauna mâhnit că nu puteâ ridică greutatea toporului. De mult visase el se vede să ai ba şi el o securice, potrivită cu puterea lui, cu care să taie mă-sei lemne. Decâteori aveam trebuinţă de cioplit, ori de făcut ceva din lemn şi umblam cu sculele de lemnărie, se ’nvârtiâ ceasuri întregi pe lângă mine şi tot cercă să vadă cum i-ar merge când ar pune mâna pe bardă, ori pe teslă, Dela o vreme şi-a luat gândul dela scule; a înţeles că sculele de lemnărie nu-s lucruri de joacă şi că lemnele, la care eu întrebuinţam sculele, erau lemne cu rostul lor, cumpărate pentru făcut anume lucruri, iar nu pentru stricat. Cu lemnele de foc se schimbă vorba. Când le tai, le stric' şi-atâta tot. Adică el, cât îi el de mititel, n’ar puteâ
www.dacaromamca.ro
1318
ALBINA
să strice şi el nişte crengi mai subţiri, să se ducă ia mă-sa c’un braţ de lemne, tăiete de dânsul şi să-l laude mă-sa că-i băiat mare şi-i dă ajutor?!
Păcat de Dumnezeu! Să vrei şi tu să faci o ispravă, să tai nişte lemne mamei şi. sa n’ai un lucru potrivit cu tine: O securice!..
—	De unde-i, Culiţă, securicea asta aşa de bună? îl întreb eu, fără să-mi arăt nemulţumirea.
Ii a mea! — răspunde el, fericit.
—	eu că-i a ta, dar de unde-o ai?
— Ştiu eu de unde-o am! — face el şi mai mândru de dânsul.
—	Apoi, vezi, vreau să ştiu şi eu de unde-o ai... că-mi place straşnic şi mie securicea ta! — fac eu prefăcut.
- Am găsit-o!., haidem să-ţi arăt unde-am găsit-o — spune el, pornind-o înainte.
Mă iau după dânsul, cu securicea în mână şi cu gândul s’o las chiar în locul de unde o luase, dacă n’ain fi dat peste nimeni.
Dimineaţa, ca de obiceiu, trimesese mă-sa pe Culiţă să ducă viţelul la păscut. Când s’a întors ’napoi, ca să mai scurteze drumul, dase prin ograda lui Hristea. Văzuse la tăietor securicea, visul lui; n’a putut sta în potriva ispitei şi-a luat-o, fără gând de furt, ci numai cu planul s’ă-şi potolească dorinţa de a tăia lemne pentru mă-sa. ’
Nenorocul ori norocul lui Culiţă: Hristea tocmai atunci căută securea şi-o vrănuiâîncăprin toată ograda, îmi dă în gând numaidecât ce caută Hristea, i-o arăt de departe, îi fac cu ochiul şi-i spun c’a găsit-o Culiţă.
—	Fuga, Culiţă — fac eu, dându-i securea — fuga şi dă securea lui moşu-tău Hristea să-şi taie lemne şi pe urmă să i-o ceri să ţi-o împrumute... să tai şi tu lemne.
Hristea, om de omenie, a înţeles numaidecât cum vine treaba. I-a făgăduit că 6 să-i împrumute securicea lui Culiţă, când o avea nevoe să taie mă-sei lemne.
Ba încă au făcut amândoi, ca doi oameni mari,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1319
tocmeala asta: Culiţă să nu mai găsească niciodată securicea fără ştirea cuiva din'casa lui Hristea.
Am urmărit câtăva vreme purtarea lui Culiţă. Când m’am încredinţat că el nu găseşte securicea decât numai când o cere cui\ a' de alde Hristea, m’am dus cu el la fierar şi i-am tocmit o securice... drept după gustul lui!1) ’
Ei, vezi? Sunt unii părinţi, cari nu fac ce-am făcut eu! Văd un lucru străin în cuprinsul gospodăriei lor şi .. se fac că nu-1 văd, mai ales de-i un lucru de trebuinţă. Aş păcătui de-aş zice chiar că părinţii îndeamnă pe cbpii să fure; dar, de altă parte, când închid ochii faţă c’un lucru străin, adus de copii, vine ca şi cum i-ar îndemnă ei singuri să fure. Dintru început, copiii nu ştiu că fură. Când văd însă că părinţii se folosesc de un lucru adus de ei, apoi le intră în cap că-s voinici, viteji, folositori părinţilor. Cu vremea, vitejia asta blestemată se preface în nărav: Vitejia se preface în vicleşugul de a ascunde lucrul altuia, luat fără ştirea ’ aceluia. Dacă nici atunci nu deschid ochii mari părinţii, apoi aleluia! vicleşugul de a ascunde lucrul altuia se preface în trebuinţă a fîrei, se preface în nevoe, cum ar fî nevoea de a mânca, ori de a bea, când ţi-i foame, ori sete. Atunci nu mai poate să se împotrivească pornirii de a fura! Şi-i mare păcat pe sufletul unui om cinstit să se pomenească, vorba vine, aşa dintr’o dată, numai din nebăgarea lui de seamă, cum calcă şi cum se poartă copiii lui, că înfundă cu dânşii puşcăriile. Răspunderea înaintea oamenilor şi a lui Dumnezeu, pentru năravurile copiilor noştri este tot atât de mare, cât este de mare fericirea părinţilor cari sădesc în copii numai deprinderi bune faţă de oameni în lumea această şi faţă de Dumnezeu în lumea aceasta şi în lumea viitoare.
In viaţa mea n’am râvnit lucrul altuia si Dumnezeu m’a ajutat să dau înainte!
--------------- Spiridon Popescu.
l) întâmplarea asta, povestită de Moş Toma, mie îmi place straşnic, pentrucă... o întâmplare la fel, dar tocmai la fel, parc’ar fi fost de faţă moş Toma, sa petrecut chiar cu scriitorul acestor rânduri când era de şase ani. Nota autorului.
www.dacoromanicajo
ALBINA
1320
Lfl GURA SOBEI
Serile, când vântul cutreeră, ca un desnădăjduit, cu părul vulvoiu, uliţele târgului, sau când ploaia îşi picură cu aceeaş tristeţă cântecul ei de leagăn în fereşti, serile acele cât de dulci sunt să le petreci singur, la gura sobei! Să te aşezi pe scăunaşul tău cel scurt, să dai drumul gândurilor să apuce încotro le-o duce gustul şi să-ţi îneci apoi privirile în mormanul jeraticului din sobă!...
Lemnele dintru’ntâiu sfârâe, bâzâe ca nişte albine, mustul lor se preface într’un fel de spumă care par’că clocoteşte între'crăpăturile lăsate de ascuţişul toporului; pe urmă flacăra izbucneşte, pâlpâe de câteva ori, rumenind odaia ca nişte fulgerări, apoi se desparte în zeci, în sute, în mii de limbi care se încing deasupra lemnelor, a căror coaje, acoperită pe alocurea de muşchiul încă verde, cade în scrum. Lemnul rămâne curat, tare ca osul, şi ’n lupta lui cu focul se preface repede într’o ramură de mărgean.
Şi în clipa aceasta basmul începe. Jeraticul să farămiţeşte ici într’un morman de rubine, înlr’un palat de ametist. Crisanteme înfloresc par’că la ferestre. O scăpărare, ca o vrajă, îl preface dintr’odată: ferestrele s’au strâns, perdele negre, tivite cu fir parcă, tremură 'din dosul grilajelor de aur, şi în spatele castelului un apus îşi aprinde cerul. Şi iar o scăpărare, mormanul de rubin se risipeşte şi în locul lui uri nisip de aur se întinde până departe, şi în mijlocul acestui pustiu strălucitor, un turn bătut de nestimate sclipeşte şi din vârful lui ţişnesc mănunchiuri de raze şi de scântei. Iar deasupra un curcubeu îşi plouă culorile lui suave. Şi priveliştea iar se întunecă şi iar se lumineză şi iar se schimbă, şi pe pereţii odăii fulgerări, scăpărări se aprind şi apun, şi’n fundul ochilor tăi o lume întreagă şi minunată prinde fiinţă.
Până ce toată lumea aceasta vrăjită se preface în scrum... Atunci fundul sobei rămâne o gură de peşteră par’că şi odaia ţi-e întunecată. Iar la ferestre ploaia îşi îngână meren cântecul ei de leagăn. Şi, trist, te culci în patul tău. şi ascultând picurând în geamuri, te întovărăşeşti cu somnul, frate al morţii.
Em. Gârleanu.
www.dacoromanicajx»
Ci-că Dumnezeu, poruncind sacadă trei zile şi trei nopţi îngeri din cer, mânia lui a fost aşa de mare, că a gonit şi îngerii cei nevinovaţi. Şi unii au rămas în aer, alţii pe pământ, altei în iad. Da Dumnezeu sfântul nu s’a mulţumit numai cu atâta, ci a trimes pe sf. Uie, cu fulgerile lui şi după dânşii să i si omoare.
Atunci cei nevinovaţi au spus: Doamne, de ce ne omori, că noi vinovaţi nu suntem feţei tale, căci dacă am stat grămadă cu toţii, nu arată cu asta că am şi luat parte toţi la păcat, ci iată fulgerile tale vin şi ne omoară pe noi nenorociţii. Atunci Dumnezeu sfântul a zis: Iată că vă voiu mântui si oiu spune lui Ilie pe voi să nu vă gonească.
Dar căzuţii au trimes vorbă unul dela altul şi s’au sfătuit, însă tot nu au fost mulţumiţi.
— Doamne, glăsui unul mai bătrân, sfântă şi . mare e puterea ta, şi voinţei tale nici firul de iarbă nu stă în potrivă. Poruncă vei da lui Ilie să nu ne trăznească, însă noaptea ce ne vom face?
www.dacoromanica.ro
1322
ALBINA
Aici Dumnezeu, ci-că se supără aşa de tare că nu s’a putut opri şi a zis:
Voi, tot neîncrezători sunteţi în mine. Dacă eu voiu porunci lui Ilie să nu vă trăznească, pentru ce vă mai îndoiţi? Iată cât de credincioşi aţi fost. De nu aţi fii fost îndoiţi de puterea mea, nu aţi fi fost aice. Cu atâta vă scutese numai, de a muri, însă tot pe pământ veţi rămânea. Să suferiţi cu oamenii, dar tot să nu vă fie frică de trăznetele lui Ilie, vă voiu lumină, ca să credeţi că vă va cunoaşte şi nu vă va trăzni.
Şi Dumnezeu sfântul, doar făcând un semn, îngerii s’au prefăcut în licurici. De aceea luminează noaptea prin grădini, livezi şi păşuni.
Ion Dragoslav.
DE PE DOMENIILE COROANEI
Societatea de cumpătare „ Voinţa11 de pe domeniul Coroanei Borca din judeţul Suceava şi-a încheiat zilele trecute primul ei bilanţ. Din soeotelele prezentate se vede că la un capital de 6.000 lei beneficiul a fost de 343 lei din care s’au împărţit 6°/o dividend? 5°/o fondului de rezervă, cum şi 93 lei 54 bani, fondului comercial, etc. Acest rezultat e destul de îmbucurător şi în urma sporirei afacerilor se speră că pe anul curent va fi şi mai bun, mai cu seamă ca scopul societăţii e de a furniza membrilor şi clienţilor articole de prima necesitate de calitate bună şi cu preţ modest.
www.dacoromamcajx)
ALBINA
1323
La Peştera lalomicioarei
Aflându-ne în Buşteni, ne vine în gând a face o plimbare la peştera lalomicioarei. Pentru acest sfârşit, am căutat tovarăş ca astfel drumul să ne pară mai plăcut, dar în zadar, Cunoscuţii obiectând că vremea nu este potrivită, sau că nu se simt bine, sau că... Marţea nu se pleacă la drum şi altele de alde astea.
Ne decidem să plecăm numai noi, familia, şi ne adresăm harnicului primar al Buştenilor d-1 G.	pentru
a ne recomanda o călăuză.
Luaţi pe Ion Radu după Valea Albă, ne spune d-sa.
Intrăm în vorbă cu Ion şi-l întrebăm dacă dela carierele de piatră Caraiman, unde mai fusesem, nu este vre-o potecă, care să ducă sus pe munte. Da, ne răspunde el, este pe valea Iepei, care merge peste şoseaua ceea după Caraiman.
O vedere generala a Buştenilor.
E bună? Bună, de, puţin cam strâmtă către vârf, dar încolo poteca bună; pe ea însă nu poate sui calul din pricina unor scări de sus, din fata Caraimanului. Când auzirăm aşa ceva, o cam băgarăm pe mânecă şi ne gândeam, dacă nu cumva poteca nu o ti prea rea, totuşi ne hotărîm a plecă şi fără cal.
Zis şi făcut. Marţi 10 August 19t0, la 6‘/2 dimineaţa, .pe un timp frumos, pornim la drum din Buşteni pe strada Industriei. Eram şase la număr, in afară de călăuză. Cel mai în etate dintre cei 6, avea 46 de ani şi cântărea 86 kgr. cel mai tânăr 9 ani şi cântărea 26 kgr. eră copilul
Trecem de carieră; cu cât înaintăm, cu atât poteca e
www.dacoromanicajo
1324
ALBINA
mai strimptă, prăpăstioasă şi din ce în ce, cu urcuşul mai în piept.
Cu Ion înainte, ne continuăm drumul cu mici popasuri. Cam la jumătatea drumului între carieră şi vârf, pe
Munţii Jepi şi fabrica de celuloză.
când ne odihneam trântiţi în şir pe potecă, altă poziţie ne putând luă din cauza strimptarii ei, la unul din noi, îi veni în gând să cânte «Lauzi valea cum răsună»... îndată se produce un ecou aşa de clar, cum nu l-am auzit niciodată. El eră explicat, prin stânca înaltă a Jepilor din faţa noastră, ce se află cam la 15—20 metri departe de noi. Acest fenomen fizic, le plăcu mult copiilor, cărora le reaminti mecanismul producerii lui. Le explicai cum sunetul produs de noi mişcă aerul, îl face să vibreze în unde, şi cum undele sonore dacă întâlnesc o piedică în cazul de faţă stânca, îşi schimbă direcţiunea întocmai ca o minge care se isbeşte de un corp tare, se reîntoarce îndărăt, se reflectă, reîntorcând deci sunetul pe care l-am produs şi pe care-1 auzim din nou. Le arăt prin exemplu, că pentru a fi clar ecou, trebue ca sunetul produs să fie scurt, căci dacă cuvântul este lung sau pronunţat trăgănit, atunci nu se mai poate distinge ecoul, căci cele din urmă sunete scoase din gură se amestecă cu ecoul celor întâi sunete pronunţate.
Cu această ocazie micul şcolar Gheorghe, ce citise istorioara tizului său, care aflându-se într’o zi la câmp, în faţa
www.dacoromamcajx)
albina
1325
unei păduri, s’a certat cu el însuşi, cu ecoul produs de pădure, până când supărat a plecat la mama sa pentru a se jelui de purtarea unui copil răutăcios din pădure, care l-a îngânat şi ocărît. Mama l-a liniştit, i-a explicat lucrurile şi morala acestei întâmplări.
După ce mai urcam ceva, văd pe Ion care eră ce e drept cam încărcat cu haine şi de'ale mâncării, cum pe lângă umerii unei stânci, se urcă deabuşele; deodată îmi veni în minte dacă n’ar fi cu putinţă a ne înapoia, mă uitai îndărăt şi când privii prăpăstiile;pe unde trecusem, îmi făcu mult mai multă frică decât, când priveam către vârful muntelui. Urcă toţi după călăuză, sui şi eu deabuşile, judecând că ce trebue să înţelegi din cuvântul săteanului, când îţi spune de pildă, că până în cutare sat nu este aşă departe, iacă colo, să ţii drumul drept, şi tu mergi, mergi, până ţi se urăşte ca să dai de sat; sau când a spus, dând din cap, de, poteca e bună, dar cam strâmptă către vârf, dar altfel bună.
Mergând, vedem sus în faţa noastră cum o turmă de oi scobora, mânate de un ciobănaş ce doiniâ dulce din fiuer. Ion ne spune: iacă acolo pe unde tulesc oile, sunt scările despre care vă spuneam şi pe care nu poate urcă calul, dar să iuţim pasul, adăogă el, aici se poate ca oile în drumul lor să mişte vre-o piatră, care rostogolindii-se la vale, ar putea să ne lovească pe vreunul. Aceasta ne-ar mai trebui zisei eu, mărind pasul.
Ajungem la scări, le urc deabuşile gândind, că dacă o mai fi multe aşă scări, apoi curat vorba aceea, moartea mi se trage.
La UV2 sosim la casa de adăpost depe Caraiman, unde după ce răsuflăm bine, ne svântăm hainele de înăduşeală şi mâncăm, căutăm a ne da seamă de locul unde ne aflăm.
Vulturi,
www.dacoromanica.ro
1326
ALBINA
Ne uităm către vale, la drumul făcut, şi pe când admiram stâncile şi prăpăstiile Caraimanului, vedem deasupra noastră, un vultur, o aquilă. Privind la el, ne reamintim de viaţa acestei fiinţe care se rotea semeţ sus, sus de tot. Da sus, căci nici-o pasăre nu se înalţă atât de sus ca vulturul şi mai ales ca acela numit condoru sau vulturul mare al Andelor, care aci se vede sburând pe ţărmul mărei, aci plutind peste Chimboraso, vârf al munţilor Cordilieri din America de Sud, înalt de 6310 metri. Cu sborul atât de iute, încât străbate cât ai clipi din ochi, în o secundă, peste 20 de metri, vulturul trăeşte pe înălţimea stâncilor, munţilor şi sus în văzduh, respirând aerul cel mai curat nemurdărit de miazme şi microbi, ceeace poate şi face ca el, să trăeascâ, se zice, mai mult de un veac.
Priveamţîn zare la vultur, la acest «leu al păsărilor», care părea a ne spune: «mare lucru aţi făcut că v’aţi suit pe Caraiman, ridicaţi-vă până la mine dacă puteţi, căci eu oricând mă scobor pe unde mergeţi voi».
Dar cu toate că ne găsiam atât de departe, faţă de el,
Aero mobilul Constantini.
stăpâniţi ae mândria omenească, în închipuirea noastră, pare că-i răspundeam: «Da aşă este, până acum câţiva ani nu puteam să călătorim pe acolo pe unde domneşti tu, de 3—4 ani încoa însă, mulţumită geniului unui Chavez, unui Bleriot, unui Farman, unui... vultur Vlaicu, cu ajutorul aeroplanelor, păşim şi noi binişor şi din ce în ce mai sdravăn pe urmele tale, în văzduh».
După ce copiii adună flori, printre care, bucuria lor, găsesc câteva «floarea reginei», strâng ierburi depe munţi, muşchi, pietricele, pentru ierbare şi colecţii, pornim apoi, la ceasul 1 depe Caraiman, spre peşteră.
înainte însă de a păşi la drum, luăm fiecare câte un sirop de smeură, ca la 15 grame sirop la 200 grame de apă. Am luat siropul ştiind că zaharul are însuşirea de a da putere, de a face să înceteze oboseala. Şi sunt în această privinţă o mulţime de cercetări, despre care, deşi nu este locul a vorbi aci, totuşi vom pomeni de una din ele, care este următoarea:
S’a pus un om sănătos, puternic, să ridice, la înălţimea
www.dacoromanicajx)
ALBINA
1327
care va putea o greutate oarecare, să zicem 20 de ksr. şi de câteori va putea în timp de 10 minute. In cele dintâi
10	minute a ridicat-o de 10 ori, până la înălţimea pieptului de pildă la început şi apoi din ce în ce mai puţin. L-a lăsat să se odihnească 10 minute, când după aceea a ridicat-o de
11	ori, însă nu aşa de sus. După alte 10 minute de repaus, iar la pus să o ridice, când nu a mai putut decât de 8 ori şi, la mai puţină înălţime. Trece încă 10 minute de şedere şi-i dă 10 grame zahăr topit în 80 grame de apă, după care-i dă greutatea, pe care o ridică de 13 ori şi mult mai sus ca mai înainte, până către gât bunăoară. II lasă 10 minute, îi dă iar 10 grame de zahăr în 80 grame apă, după care ridică de 15 ori greutatea, tot sus şi tot în 10 minute. După alte 10 minute de odihnă îi dă din nou zahăr în aceeaşi cantitate, şi-l pune a ridică greutatea, pe care o ridică de 21 de ori; după alte 10 minute îi mai dă încăodată să bea zahăr topit, când ridică greutatea, în' alte 10 minute următoare, de 33 de ori. Se scurg 10 minute de şedere, nu-i mai dă zahăr, îl pune a ridică greutatea, şi nu o mai ridică decât de 16 ori şi nu aşâ de sus; apoi urmând astfel, fără a i se da zahăr, 10 minute repaus, 10 muncă, a ajuns că nu mai puteâ ridică greutatea decât de 9 ori, apoi de 6 şi prea puţin departe de pământ.
Din această cercetare, precum şi din altele, învăţaţii ajung la încheerea că: «Zahărul este un adevărat isvor de putere pentru muşchiul obosit. Se dobândeşte cu el cele mai bune rezultate, dacă se ia des, dar în mică cantitate şi în soluţiune, adică topit, după cum s’a arătat cam 10 grame zahăr la 80 grame apă. Puţin timp după înghiţirea zahărului oboseala musculară se micşorează şi acest lucru ţine aproape un ceas».
Ştiind, repet, efectele zahărului, am luat cu noi siropul, pentru a ne servi de el, la oboseală.
Irimia Popesc u
(Va urma)	Medic^-Veterinar
CĂRŢI PRIMITE LA REDACŢIE 1 2 3 4 5
1.	Statutele Casei?de sfat şi cetire din Călimăneasa, comuna Valea Rea (Jad. Tecuciu) 1911 yălenii demunte^Tip. „Neamul Românesc" 1911.
2.	Istoricul Bisericii Precista din oraşul Bacău, de parohul bisericii Sachelarie Teodor Zota, licenţiat în teologie. Bacău 1911.
3.	Nicolae Firu. Date şi documente cu privire la istoricul şcoalelor române din Bihor, Arad 1910. Tipografia diecezană.
4.	Dr. A. Urbeanu, Neoiobâgia şi capitalismul faţă de hrana populaţiei. Răspuns d-lui C. Dobrogeanu Gherea. Buc. Tip. Poporul 1911.
5.	Istoria partidelor politice în România de A. D. Xenopol. Voi. I, Partea I dela origini la 1848. Buc. 1911. Partea II dela 1848 la 1866 Buc. 1911.
Vom reveni asupra celor din urmă scrieri.
R.
41.S13	----------------—
www.dacoromamcajo
1328
ALBINA
X*IN LUMEA ANIMALELOR
V	E V E R.I T
Prin păduri n’aţi văzut uneori câte o vietate, mare cât un iepuraş de casa, dar cu coada lungă şi stufoasă, sărind sprinten din cracă în cracă, ori fugând ca fulgeră! de iute pe tulpina copacilor?
Fără să mai fi întâlnit vreodată această vietate, sunt sigur că veţi fi zis tot ca mine, când mi-a ieşit întâia oară în cale: «Uit’te o veveriţă!»
Este de ajuns să fi auzit pe cineva vorbind de sprintenia şi de neastâmpărul veveriţei, de iuţeala şi de uşurinţa cu care sare prin copaci depe o cracă pe alta, ca să vă gândiţi numaidecât că aţi văzut o veveriţă.
In copilărie, mi-aduc aminte că un ţăran ne-a vândut odată o veveriţă. Ca să nu fugă, el o pusese într’o colivie, cu care ne-a şi dat-o. Par’că văd veveriţa: drăguţă, drăguţă, cu nişte ochişori negri şi mari, cu urechile îndreptate în sus şi păroase, că semănau cu două pensule. Ceeace m’a mirat mai mult eră coada. Eră lungă cât trupul ei şi o ţinea încovoiată pe spinare. Când ne depărtam de drăguţul animal, numai că-1 vedeam poponeţe, pe labele dinapoi, cu coada lui stufoasă în sus şi în labele dinainte ducând hrana la gură. Dar cum ne apropiam de veveriţă, haidi, se şi culcă jos şi stă nemişcată1 Ne tot învârtiam noi împrejurul ei,' doar doar s’o mai ridică poponeţe, dar ea habar n’aveă. Câteodată o mai îmboldiam cu băţul; dar ea sta tot nemişcată.
Dacă n’u ai fi văzut cum îi svâcneă inima, să-i spargă pieptul, ai fl crezut că e moartă de-a binele.
Veveriţa a stat numai o noapte în colivie. Nu ştiu cine i-a deschis uşa, că dimineaţa, când m’am dus la ea, ia-o de unde nu-e!
0 singură dată am mai văzut eu veveriţă, într’o pădure bătrână de tufani, pe drumul dintre Râmnic şi Curtea de Argeş. Eră înalt tuianul şi plin de frunze. Pentru veveriţă eră o jucărie să sară pe tulpina şi pe crăcile lui de sus jos şi de jos sus, caşicum ne-ar fi zis: Priviţi-mă ce mai mişcări gimnastice ştiu să fac!
Un sătean bătrân, care mână caii şi care înainte vreme fusese pădurar, mi-a spus atunci multe lucruri din vieaţa şi obiceiurile veveriţelor. Până am ajuns la oraş, mi-a tot povestit de ele.
«Să vezi, domnule, zicea el, cum îşi face veveriţa culcuşul. E meşteră bat-o s’o bată! îşi aduce vreascuri şi mus-chiu depe copaci şi la locul unde se despart doua crăci groase pe copaciu îşi clădeşte ea locuinţa. Pune vreascuri unele peste altele, şi le împleteşte cu muşchi u şi le calcă bine bine, până
www.dacoromamcajo
ALBINA
1329
le întăreşte cum se cade. Ea cumpăneşte ca sâ-i fle culcuşul destul de mare, pentru ea şi pentru puişorii ei. In partea de sus face o ieşire, pe unde deabia poate trece. Ba mai aro grija să-i facă şi un coperiş care s’o apere de ploaie.
Veveriţă.
Veveriţei îi place să mănânce nuci, alune, ghindă, jir. castane şi chiar şi poame pe unde sunt. Nu se dă în lături nici dela ouăle de pasări, pe care le găseşte prin cuiburile din copaci. Unii spun că ar mancă şi struguri. Veveriţei îi mai plac mugurii şi perele de brad şi de pini. Câte odată se dă şi la puişorii de păsări1).
Veveriţa îşi petrece viaţa mai mult prin copaci. Se scoboară rar pe pământ. De pildă când vânturile suflă tare şi mişcă crăcile copacilor încoace^ şi^ încolo,^ atunci îşi -dă drumul dela înălţime şi cade pe pământ fără să-i pese. Se vede că şi coada ei stufoasă, pe care atunc.i şi-o ţine dreaptă, o ajută să se împotrivească aerului şi să nu-şi aducă vre-o vătămare când, se lasă jos pe pământ.
In culcuşul veveriţei e mare curăţenie. Acolo vieţueşte ea cu soţul ei şi cu puişorii.
Veveriţa naşte puii vii şi-i hrăneşte cu lapte, supt de ei din ţâţişoare. Părinţii arată puilor multă dragoste, ca toate mameie’ cele bune.
Veveriţele scot nişte ţipete ascuţite şi tari, de-ţi iau urechile. Să le vezi în timpul nopţilor de vară ajergând unele după altele şi ţipând 'ca nişte nebune, te prăpădeşti de râs.
Când sunt supărate, că se supără şi ele, scot un fel de grohăit, cu gura închisă, şi-şi dau pe faţă necazul.
') Veveriţa roade hrana ca iepurii, ca şoarecii, ca hârciogul. Şi nici nu poate altfel, câci dinţii ei sunt anume făcuţi pentru ros. Măselele ei au nişte ridicături cu* cari râcâe hrana, de-o 'face făină între ele.
www.dacoromanicaj»
• 1330
ALBINA
Lor nu le place căldura soarelui, de aceea în timpul zilei^ stau mai mult în culcuş şi ies numai pe răcoare. Seara după apusul soarelui ţi-e mai mare dragul să le vezi jucân-du-sejşi sărind prin copaci. Atunci mănâncă ele de obiceiu.
uar vezi d-ta, cu toată sburdălnicia lor, veveriţele nu stau numai de joc şi de sărituri. Ele au şi grija zilei de mâine.
Către sfârşitul verii, când e belşug de toate, ele îşi adună mişună, grămădesc în scorburile copacilor şi. prin găurile stâncilor tot felul de seminţe şi de "fructe. Nu ştiu dacă o fac din lăcomie sau de frica zilei de mâine, dar ştiu că ele au grija să aşeze merinde'în hambare deosebite, aşâ ca să nu ducă lipsă.
Cum se schimbă vremea şi crivăţul începe să bată nebun, vestind timpul greu al iernei, veveriţa-stâ la căldură în culcuşul ei.
Uneori se adună câte mai multe veveriţe la un loc. ca să aibă mai multă căldură, şi dorm împreună.
Doarme veveriţa cât doarme, dar şi foamea începe s’o îmboldească. Atunci destupă gura culcuşului şi hâidi, pleacă cu multă băgare de seamă să-şi iea merinde din hambare. După ce mănâncă până se satură, acolo pe loc, se întoarce iarăş la culcuşul ei. Ii astupă gura şi se aşterne iarăş pe somn. Dai când cineva s’a apropiat de copacul, unde ea doarme, şi face sgomot, îl simte numaidecât şi fuge repede depe o ramură pe alta, până când omul s’a depărtat şi sgo-motul a încetat.
Când iarna a trecut, veveriţele încep din nou să sburde pe copaci. Cu ghiarele lor ascuţite şi încovoiate se acaţă mai abitir decât pisicile de scoarţa arborilor, fie cât de netedă, se urcă şi se coboară cu mare iuţeală din ei.
Aceste animale pline de viaţa sunt oaspeţi drăgălaşi şi nevinovaţi ai^ pădurilor. Unii le învinuesc că împuţinează păsările cântătoare, fiindcă le mănâncă ouăle. Dacă veveriţele prăpădesc ouăle de privighetori, de pitulici, de mierle, de sturzi, totuşi vina lor nu e aşâ de mare, căci tot ele strică şi ouăle altor păsări păgubitoare ca: gaiţa, coţofana, sfran-ciocul şi ale câtorva păsări răpitoare.
Şi chiar dacă veveriţele se înfruptă din ouăle .păsărilor cântătoare, paguba aceasta nu se prea vede. Pădurile şi codrii n’au rămas şi nu vor rămâne niciodată pustii de cântecele oaspeţilor primăverii.»
Şi aci şi-a încheiat ţăranul cel bătrân vorba lui despre veveriţă.
Grig. Teodosslu.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1331

Ca o vatră de foc, soarele scapătă vârful golaş al bătrânei Coza, zâmbind încă odată pământenilor şi apoi se aruncă clipind mereu în aureola de roş deschis, a cerului. Un moment nu se mai vede, apoi iarăşi apare de după coasta piezişă a Cozei, îmbrobodit de haina roşie a cerului, clipeşte, se rostogoleşte iar, apoi nu se mai arată de loc.
Lelea Ruxanda, nevasta răposatului Yasile Lemnaru, dă de zor, în asfinţit de soare, să sfârşească de prăşit peticul de pământ, pe care avusese grijă să-l semene de cu vreme după cum avea obiceiu răposatul şi tot de vreme să-l şi prăşească.
Un colţ de pământ îngrădit cu gard de nuiele, şi’n mijloc co căsuţă bătrânească din bârne, acoperită cu şindrilă, cu pereţii afumaţi şi cam plecată la dreapta în care parte se reazemă într’un pop, semănând- ca şi un om care-şi reazemă capul în mâini şi se gândeşte la nevoile vieţei.
Talanca se aude şi Nică împreună cu Lina, se-arată pe coastă cu bateiul lor, de 3 capre şi un ţap!
Bărbosul dobitoc merge înainte sciiturând fudul din cap, în sunetul regulat al tălăncei.
Căsuţa e chiar sub poale de codru, aşa că „ciobănaşii mamei“ şi-au păscut bateiul pe aproape.
Mama le iese înainte şi c’o privire drăgăstoasă cuprinde ba-teiul şi pe copilaşi, cari zâmbesc măicuţei de departe. Lelea Ruxanda cu catrinţa ’n brâu, cu mânecele cămăşei sumese pân’ la coate, apucă pe bălana de coarne şi încet cu cofifa în mână intră pe poartă, să ia vama dela dobitoace. Lina a şi legat pe bălana de coarne cu betele; iar „flăcăul mamei“ stă rezemat în băţ, cu ochii la ţap care se hârjoneşte cu câinele lor, Boţea, ce se supără grozav la fiecare împunsătură a neastâmpăratului.
Se înserează de-a binele şi cu toţii împrejurul ceaunului cu lapte fiert, ospătează. Vorbe încete, ca nişte şoapte tainice rostesc cei trei meseni în semi-întunericul din odaia sărăcuţă, a cărei păreţi sunt împodobiţi cu scoarţe şi paritare de munte.
Pe lângă ceaunul cu bucate, din care iese mirosul plăcut de lapte fiert, pisoi micuţi, frumos vărgaţi, se înalţă în două labe, căutând cu poftă în fundul blidului. Necăjiţi că nu pot ajunge, miorlăe scâncit, — cerând îndurare.
Lelea Ruxanda rupe tăcerea şi cu glasul ei dulce de mamă, zice:
—	Cum e mâine cam sărbătoare, Nicuşor mamă, te poţi duce cu alde Moş-tu Irimia şi Smaranda lui Pârjol Ia smeură, că tare mi-e dor şi ci-că s’a copt. Ia cu tine şi pe soră-ta Lina.
—	Da, mămică, ne-ducem şi aducem smeură; iar ma-ta păzeşti caprele şi când voiu veni ai să mănânci smeură adusă de noi. Cât de bună eşti ma-ta, mămică! zice Nică, uitându-se cu drag la
www.dacoromanicajx)
1332
ALBINA
mama sa, care se gândiă Ia bucuria copilărească ce a făcut mititeilor ei.
*
* *
0 ceată de cinci, merge încet pe coasta dealului Eanale în răvărsatul zorilor. Moş Irimia cu părul cărunt, clat după urechi, calcă voiniceşte, cu puşca-i bătrânească cu cremene, în spate, iar în urmă-i calcă nepoţii.
Lina neastâmpărată aleargă pe iarbă de pe coastă, spălându-şi picioarele goale în argintul de picuri mari de rouă. Firicelele de iarbă cată spre pământ, sub greutatea oaspelui din zori de zi. Lui Botea-i cald şi, cu coada colac, urcă dealul înaintea tuturor, adulmecând cu botu’n vânt. O pitulice taie aerul sbârniind din aripuşe, iar o mierlă mamă, flueră leneş pe o crenguţă de fag. îşi cheamă se vede soţul, care-i dus după tain.
—	Aici facem popas, dragii moşului, căci am mers jumătate din drum, zjce Moş Irimia, \ăzându-se în deal.
Şi cu căciula rotundă, dată pe ceafă, se aşează sub fagul care-i-atinge umerii cu crenguţele.
Nepoţii se aşează la picioarele moşului, care îşi îndeasă tacticos tutunul :n luleaua lui de lut; iar ceilalţi tovarăşi de drum stau în picioare, cercetând cuprinsul nemărginit cu ochii închişi pe jumătate.
*
* *
Soarele e la amiaza şi harnicii moşului şi-au umplut cofăelele cu smeură. Nu se mai văd din viţele de smeură; când şi când mai rădică capul şi-i trag câte un chiot voinicesc. S’au şi săturat de mâncat şi leneş de tot, — aplecaţi într’o parte sub greutatea po-verei, se întorc.
De după pleşuvul vârf al Cozei, se rădică bulgări de nori negri, cari se rostogolesc încet, pe albastrul limpede al cerului. Puţin şi căldura de foc a soarelui se moaie, în timp ce munţii de nori acoper .tăria nemărginită a cerului.
Cu ochii cercetători, Moş Irimia, cată spre bolta cerească îmbrobodită de nori negri şi zice:
—	Hei, băieţii tatei, o să fim botezaţi de Dumnezeu acuşi!
—	De-abia mai creştem, Moşule, zice Nenea Vasile Pârjol, căutând şiret la unchiaş.
—	Ia lasă şaga, \ asilică şi să grăbim pasul, c’apoi ne-o fi şi mai bine, răspunse Moşul.
—	Copiii calcă mărunt şi se uită cu grijă, când la cerul întunecat, când la Moş Irimia, în care şi-au pus toată nădejdea,
—	Hai, hai, cocoşeii Moşului, că ne-apucă cumpăna de ploaie.
Fetiţa oftează adânc, îşi aşează cingătoarea şi iufeşte pasul.
In sufletul ei de copil, orfan de tată, cugetă la nevoile cari cuprind pe om, încă de acum când este fraged. Ni că să nu se lase mai pe jos decât surioara, îşi îndeasă pălăriuţa cu şiret trei-culori pe ochi şi face pe dreapta unchiaşului. Fulgere ca nişte şerpi luminoşi se svârcolesc pe negrul întunecat al norilor. Se îndesesc apoi şi câte
www.dacoromanicajx)
ALBINA
1333
un bubuit grozav, ce-ţi bagă fiori, se aude, când mai aproape, când mai departe.
Pe plaiul îngust, t mărginit de brădet tânăr şi des, se aude numai hrâşcăitul pietrişului de sub picioare şi huitul ploaei ce vine furioasă. Un gândac întârziat, în zumzet de aripi, zboară zgomotos şi se pierde în desiş. Copiii ascultă, clipind din ochişorii lor albaştri ca seninul de apă; iar Boţea, câinele lui Nică, apucă prin desiş stârnind o găinuşe, ce fuge piscuind.
Cerul s’a îmbrăcat peste tot cu forme curioase de nori. Un zefir, adie încetişor, aducând noui munţi de nori, cari se aşează ameninţători pe albastrul de mai înainte.
Tunetele se înteţesc şi şerpi de foc brăzdează necontenit şirul uriaşilor, ce stăpânesc tăria cerului. Picuri mari lovesc pe pru i-dişnl plaiului. Copiii mai nu cred; un moment îşi întind mâinile înainte, ca să se încredinţeze şi mai bine de duiumul de picături. Se îndesesc, şi o ploae repede începe.
Copiii o iau înainte şi amândoi alăturea, aproape îmbrăţişaţi, se aşează în picioare sub un bătrân brad de sub poala râ-poasă a Strugilor, privind cu nesaţ lunca de copaci. Un moment trece şi sosesc şi ceilalţi.
-— Nu-i chiar bine, nepoţii tatei, că ne-am pus aici, . .. numai ferească cel de sus...
—	Da, Moşule, de ce nu-i bine, că doar şi bradul ne apără de ploae ca şi o casă!? Zise Nică.
—	Lasă, gura Moşului, că ai să ştii tu şi asta, după ce te-ei mai mări şi vei da mâna cu nevoea, răspunse Moşul seuturându-şi căciula de belşugul de apă căzut pe miţe.
Şi sfătosul moşneag, se reazămă de bătrânul brad, care primeşte prietenos pe cei cinci oaspeţi împrejurul trunchiului lui.
Ploaea se mai ogoae şi începe mai măruntă. Sub adăpost de brad, cu frunza verde şi miros aromatic şi în aerul de munte primenit de bogăţia de ploae, Moşul îşi aduce aminte de multe taine ale tinereţei; şi aşa încet încep să-i treacă pe dinainte serile frumoase de când era cioban, păzind oile tot prin munţii aceştia cari hrănesc atâta lume.
Ca la depărtare de două palme, copiii de asemenea se gândesc câtă bucurie vor produce mamei când s’or arătă cu belşugul de smeură; iar Vasile şi Smaranda în dosnl copacului, tainuesc încet, punând la cale treburile casei.
★
* ¥
/
Un şarpe de foc se lasă ca o săgeată prin desişul de crăngi şi se mistue la moment. Ochii se închid la lumina îngrozitoare. Un pocnet de armă şi puşca Moşului se descarcă prin crengi. Crăngele se clatină, se pârlesc; iar cruzii, fragezii copilaşi se rostogolesc pe pământul jilav de apă.	^ ^
Cofăelele se rostogolesc şi ele, lăsând dâră de smeură până’n
smârcul de devale.	a t
Lina cu chipul galben ca lămâea, cu buzele vinete, într un
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1334
zâmbet copilăresc, cu ochii interdeschişi, stă cu faţa în sus pe râpa de sub picioarele copacului. Pe micuţii ei obraji rotunzi, se văd pietricele ascuţite, cari s’au înfipt de pe râpă, când s’a rostogolit la vale. S’a oprit într’o buturugă, care s’a opus ea o creatură aşa de nevinovată să îndure chinul de a se duce până în smârcul cu bălării. Iar Nicuşor, căzut pe mâna dreaptă, priveşte cu ochii măriţi de spaimă spre partea unde surioara este aruncată. Şi dacă chipul vânăt ca cireşa şi corpul înţepenit de Dumnezeeasca scântee omo-râtoare, n ar ti, ţi s ar părea cum e căzut pe mâna dreaptă, că se gândeşte încruntat la o năzdrăvănie de copil.
Cu ochii sticloşi, deschişi mari, chipul lui Nicu e îngrozitor.
Cu buzele tremurând şi cu nişte ochi înspăimântători, Moş Irimia cască gura în semn de strigare. Un hohot de plâns se aude şi Smaranda, aleargă spre casa orfanilor.
Moşul în o rână geme dureros; e fript pe spate de scânteia Dumnezeească, e vânăt ca cireşa şi se uită ca un rănit de moarte. Nu vorbeşte; şi privirea o ţine fixă pe cureaua puştei descărcată.
Vasile, cu grija creştinului evlavios, rădică trupurile încremenite şi le aşează, alăturea pe iarba verde ca mătasea; iar cofăe-lele cu smeurâ le pune lângă ei.
*
* *
Pădurea răsună, de vaetele de desperare a îndureratei mame, care în fugă nebună se arata pe scoborâşul din dreapta. Cu privirea zăpăcită îşi caută printre duiumul de copaci pe cei scumpi.
— Nicuşor,. .. Linuţă,... dragii mamei,... unde sunteţi?. .. unde aţi lăsat pe măicuţa voastră?..
Şi duioasa mamă în suspine adânci cadepe trupurile neînsufleţite într’un leşin de disperare.
*
* ¥
A treia zi un sicriu mare cu doi fraţi alăturea, pus într’uu car cu. boi, se îndreptă spre biserica din sat. Chinuita mamă, în car lângă sicriu, nu mai- are lacrămi de plâns. Cu părul despletit, ochii roşii, cingătoarea răvăşită şi c’o privire de nebună, cată spre odorurile împodobite cu busuioc verde, mintă şi romaniţă de curând înflorite.
O babă în cârjă trece punând mâna straşină şi pricepând ce-i, zice cu părere de rău:
Doamne, Doamne, de ce ofileşti florile tinere şi nu te înduri să strângi un putregaiu de pe lume!?
Th. Cornellu
Vrancea-Putna.
Ca şi în anii trecuţi, vom scoate şi în vara aceasta numere duple şi anume:
No. 45 (7 August) şi 46 (14 August) vor ieşi împreună lă 7 August',
No. 47 (21 August) şi 48 (28 August) vor iesl împreună la 28 August.
www.dacoromanica.ro
bir\ istoria vaselor plutitoare
Istoria vaselor plutitoare, din cele mai vechi timpuri ale omenirei păn în ziua de azi, e toarte plină de învăţăminte. începe cu trunchiul de copac, aruncat pe apă, aşâ cum eră şi cu ajutorul căruia oamenii cei mai vechi au putut trece peste riun sau păn la insule nu tocmai depărtate de ţerm. Un pas însemnat a fost scobirea trunchiului, prefacerea lui în luntre. Lucrarea aceasta o făceau prin foc, arzând partea din lăuntru a lemnului şi răzăluind apoi cu uneltele de cremene ce aveau la îndemână. Neapărat că au ajuns la acest gând,^ întrebuinţând mai întâiu trunchiuri scorbu-roase de bătrâneţă, căror le astupau găurile prin cari ar fi putut întră apa. Se înţelege de altfel că oamenii selbateci trebue să fi fost înnotători buni, altfel n’ar fi îndrăznit să avânte pe ape adânci, stând pe trunchiuri scobite sau nu.
Di’ntr’ntâiu omul a avut, în loc de vâsle sau lopeţi. mâinile, apoi s’a folosit de prăjini, cum fac şi azi luntraşii noştri pe Şiret, Prut sau pe iazuri. întrebuinţarea lopeţilor a fost de neapărată nevoie ia adânc, unde prăjina nu ajunge păn la fund.
Născocirea^ vetrelelor sau pânzelor a fost pas mare, căci au putut să se folosească de puterea vântului spre a pluti răpede şi fără osteneală.
Vâslele şi pânzele le găsim întrebuinţate cu mare li-băcie şi pricepere la selbatecii din insulele Oceaniei. Ba tot la aceştia^ e şi obiceiul de-a legă 'două luntri alături, la oareşi care depărtare, aşâ că una din ele. slujeşte la ţinerea cumpenei, ca să nu se răstoarne ceealaltă şi deci pot sluji la cărat greutăţi şi oamenii cari nu ştiu înnotâ.
Luntri, din ce în ce mai mari, au dus păn la galerele cartagineze sau romane, cari aveau mai multe şiruri de vâsle şi păn la corăbiile cu pânze. Cu asemenea vase au purtat războae şi oamenii s’au întins peste tot Pământul.
In adevăr, întrebuinţarea aburului, adică a maşinelor cu aburi la mişcat vasele, numai în veacul al XlX-lea a izbutit. Mai întâiu maşina cu aburi, sub formă asemănătoare
www.dacoromanica.ro
1336
ALBINA
cu cea dela căile ferate; apoi, în locul maşinelor cu cilindru, au venit turbinele, în cari aburii lucrează de-a dreptul, intrând în lăuntrul roţei scorburoase şi cu despărţituri dibăciu aşezate.
Turbinele âu făcut cu putinţă ca vapoare uriaşe, adevărate oraşe plutitoare, să poată face drumul din Europa în America în patru zile şi chiar mai răpede.
Dar iată că motorii cu gaz, aşâ zişii motori cu explozie, întrebuinţaţi întâiu la automobile, apoi la aeroplane şi baloane, încep a înlocui turbinele la vasele plutitoare şi înseamnă alt pas mare înainte!
Se înţelege din toate îmbunătăţirile făcute la vasele plutitoare s’au folosit oamenii pentru războiu. Au întrebuinţat tunuri mari, înainte de înzestrarea vaselor cu maşini de aburi. Pe urmă a început lupta între tun şi platoşă, luptă neisprăvită nici azi. Şi iată-ne ajunşi la chiurasate uriaşe, adevărate cetăţi îmbrăcate în oţel şi armate cu tunuri, cari bat la 6, 7 şi 10.000 metri, deslocuind 20 păn la 26 şi 30 de mii de metri cubi de apă. «Dreadnonght» = «Nu se teme de nemic», au botezat Englezii cel di’ntâiu chiurasat uriaş, durat după războiul ruso-japonez, când s’a dovedit însemnătatea acestor vase mari faţă de cele obişnuite pân'atunci.
Şi' acest nume se> dă acum tuturor chiurasatelor mari ce se durează în Germania, Austro-Ungaria, Turcia. Un chiurasat de-acestea ajunge să.coste păn la 100 de milioane de lei, dar şi face cât o flotă îhtreagă.
Dela trunchiul de copac, întrebuinţat de oamenii selba-« teci, ca să călătorească peste ape, păn la vapoarele translan-tice de negoţ şi «Dreadnoughturile» de războiu e o cale lungă şi de pe ea, ca şi de pe alte ramuri de îndeletnicire omenească, putem judecă mersul civilizaţiei.
E destul să mai amintim de vasele submarine, cari au cucerit adâncul şi de maşinele zburătoare şi baloanele cu maşini, cari au cucerit văzduhul, după ce locomotivele şi automobilele au biruit depărtarea pe uscat.
1. N.
SCRISORI CÂTRE REDACŢIE
Stimate d-le Redactor,
Animat de aceleaşi sentimente ca şi meritoasa d-voastră revistă „Albina", care prin sborul său fără preget, a influenţat şi influenţează la formarea generaţiilor aoui, razele ei de lumină străbătând în toate unghiurile locuite de români, vă rog... etc.
Ion Braţ
Elev agric. şe. fie agricultură Armăşeşti-Ialomiţa.
www.dacoramamca.ro
t
Cronica agricolă şi comercială
Starea timpului şi a diferitelor lucrări
Ploile de pe la sfârşitul lunei Iunie au continuat să cadă şi pe la începutul acestei luni în cele mai multe părţi ale ţărei şi mai cu seamă în partea de sus a Moldovei, din pricina cărora s’a produs mari revărsări de apă peste suprafeţe destul de întinse de semănături de grane ca şi de porumb. In multe părţi ploile au fost însoţite şi de grindină făcând mult rău semănăturilor de grâu, orz şi ovăz şi mai puţin la porumb. Din cauza acestor ploi cari în unele localităţi din Muntenia şi Oltenia au apucat, după secerat, grânele în snopi le-a făcut mult rău în ce priveşte calitatea boabelor; pe când la cele nesecerate dauna a fost mai mică. Holdele nesecerate, cât timpul a fost ploios au suferit mai puţin din cauza prisosului de apă, decât grâul pus în snopi, care udat a trebuit să se întindă la soare ca să se usuce şi spre seară clăit din nou, dar în acest caz şi risipă s’a făcut. Se ştie metoda nu tocmai bună pe care o întrebuinţează lucrătorii la clâirea snopilor sau la întinderea lor în bătaia soarelui atunci când sunt ploaţi.
îndată ce ploile a mai încetat, seceratul cerealelor s’a făcut cu multă iuţeală, încât în multe părţi pe la începutul acestei luni a început şi treeratul grâului. Cu toate ploile din luna Iunie şi de pe la începutul acestei luni, producţiunea grâului în general are să fie bună ca calitate şi cantitate, acest lucru se dovedeşte deocamdată din preţurile cu cari se vând grânele noastre, etc., la Brăila, ca şi în alte târguri din ţară. Dacă ploile au întârziat seceratul grâului, etc., a făcut mult bine semănăturilor de porumb, etc. După cum agricultorii noştri, cu drept cuvânt, s’a plâns de, prea multă ploae pe timpul seceratului, care a făcut ca această lucrare să întârzie tocmai aşa, mai pe urmă s’au plâns de prea mare căldură, din care pricină în multe părţi a început să sufere semănăturile de porumb mai cu seamă, acele semănături făcute mai târziu, în schimb insă treeratul cerealelor s’a
www.dacoromanica.ro
I
1338
ALBINA

putut face în cele mai bune condiţiuni. Ploile parţiale ce-a început să cadă pe la începutul acestei luni, a făcut mult bine porumbului şi a înlesnit facerea ogoarelor.
Târgurile noastre
Afacerile- cu cerealele ca şi preţurile în târgurile noastre deocamdată sunt mai bune decât în cele străine, având în vedere marfa ce se oferă spre vânzare. Din pricina marei proaucţiuni de grâu la noi în ţară ca şi în alte ţări, în care se prenumără şi Statele-Unite americane, despre care se zice că în acest an vor avea producţiunea grâului cu mult superioară celei din anul trecut (la această mare pro-ducţiune mai trebue adăogat şi rezervele de grâu din anul . trecut), din această cauză preţurile în târgurile străine, au tendinţa mai mult spre micşorare.
Despre recolta de grâu şi de orz la noi în ţară după unele ziare de agricultură străine, spun că are să fie destul de mare ca cantitate şi calitate. De această laudă nu avem trebuinţă deocamdată, fiindcă această laudă se face mai în totdeauna în scăderea preţului, de toţi aceia cari sunt interesaţi de a cumpără eftin ca mai pe urmă să vânză scump.
Iată în rezumat preţul mijlociu cu care s’a vândut grâul ca şi alte produse agricole în târgul din Brăila în această lună.
Grâul,«suta de kgr.
Porumbul
Cincuantinul
Secara
Orzul
Ovăzul
Meiu
Fasolea
Rapiţa colza
Rapida naveta
s’a vândut cu .	. 15	-18	1.	şi	50	ct.
idem	. 9-	-12	1.	Şi	60	ct.
idem		12	1.	-Şi	80	ct.
idem	. 11-	-12	1.	Şi	40	ct.
idem	. 12-	-13	1.	Şi	70	ct.
idem	. 11-	-12	1.			
idem	. 11	1.				
idem	. 21-	-23	1.			
idem	, 27-	-28	1.	Şi	50	ct.
idem	. 26-	-27	1.			
Târgurile străine
In toate târgurile străine din cauza marei producţiuni de grâne, etc., din toate ţările, afacerile cu cerealele şi mai cu seama preţurile n’au nicio însemnătate şi nu se poate da deocamdată nicio însemnătate nici la urcare nici la micşorarea preţurilor.
Astfel la târgurile din Paris îri această lună, grânele indigene în loc să se mai vânză cu 26—28 1., astăzi se vând cu 2S--25 i.;iar cele străine cu 18—19 1.; secara cu 17—18 1.: orzurile cu 16-21 1« ovăzurile cu 18—22 1. şi 75 ct.; făina cu 35—37 1. şi 80 ct.; porumbul cu 19 1.; fasolea cu 32—36 1.; mazărea cu 32 -38 1. şi lintea cu 35—54. In alte târguri franceze grâul s’a vândut cu 24 1. şi 70 ct.; secara cu 17 1. şi 15 ct.; orzul cu 18 1. şi 35. ct. şi ovăzul cu 19 1. şi 68 ct.
www.dacoromamcajo
ALBINA
1339
In Germania la Hamburg, grâul s’a vândut cu 19 1. si 45 .ct.; secara cu 14 1. şi 60 ct.; orzul cu 13 1. şi 37 ct şi ovăzul cu 14 1. şi 75 ct.
La târgul din Berlin, grâul s’a vândut cu 26 1. şi 50 ct.; secara cu 21 1.; orzul cu 15 1. şi 37 ct. şi ovăzul cu 20 1. şi 84 ct.
La Strasburg, grâul s’a vândut cu 26 1. şi 4 ct.; secara, cu 22 1. şi 20 ct.; orzul cu 18 1. şi 25 ct. şi ovăzul cu 22 1. şi 75 ct.
La târgurile din Belgia la Louvain, grâul s’a vândut cu 18 1. şi 75 ct.; secara cu 14 şi 87 ct.; orzul cu 15 şi 87 ct* şi ovăzul cu 18 1. şi 75 ct.
La Bruxel, grâul s’a vândut cu 18 1. şi 50 ct.; secara cu 14 1. şi 75 ct.; Orzul cu 16 1. şi 75 ct. şi ovăzul cu 18 L şi 75 ct.
La An vers, grâul s’a vândut cu 18 1. şi 25 ct.; secara cu 14 1. şi 75 ct.; orzul cu 17 1. şi 67 ct. şi ovăzul cu 18 L şi 37 ct.
La Londra, grâul s’a vândut cu 19 1. şi 87 ct.; secara cu 22 1. şi 20 ct.; orzul cu 16 1. şi 50 ct. şi ovăzul cu 14 1. şi 66 ct.
La târgul din Viena, grâul s’a vândut cu 25 1.; secara cu 21 1. şi 50 ct.; orzul şi ovăzul cu 16 1. şi 25 ct.
La Budapesta, grâul s’a vândut cu 22 1. şi 51 ct.; secara cu 19 1.; orzul cu 17 1. şi. 97 ct. şi ovăzul cu 16 1.
La Groning (Olanda), grâul s’a vândut cu 20 1. şi 60 ct.; secara cu 19 1.; orzul cu 19 1. şi 75 ct. şi ovăzul cu 17 1. şi 50 ct.
La Albacete (Spania), grâul s’a vândut cu 24 1. şi 45 ct.; secara cu 17 1. şi 90 ct.; orzul cu 15 1. şi 65 ct. şi ovăzul cu 11 1. şi 45 ct.
La târgul din New-York (America), grâul s’a vândut cu 17 1. şi 34 ct.; secara cu 13 1.; orzul cu 16 1. şi 71 ct. şi ovăzul cu 15 1. şi 15 ct.
La Chicago, grâul s’a vândut cu 16 1. şi 30 ct.; secara cu 15 1. şi 22 ct.; orzul cu 16 1. şi 71 ct. şi ovăzul cu 13 L şi 28 ct.
La Târgul din Tunis şi Algeria (Africa), grâul s’a vândut cu 23—24 1. şi 50 ct.; orzul şi ovăzul cu 14—15 1.
In toate târgurile străine preţurile sunt socotite pe suta de kgr. ca cea mai bună măsură.
V. S. Moga.
La administraţia noastră din strada Mântuleasa No. 9, se găsesc de vânzare noile programe intrate în vigoare dela 20 Septemvrie 1910 cu următoarele preţuri:
1.	Progr. anal. a şc. norm. de învăţ, şi învăţătoare . lei 2,20
2. Programa analitică a şcoalelor urbane..........» 1,20
3. f »	»	» rurale...............» 1,20
Luate din administraţie, se scade 20 bani porto.
www.dacoromamcajx)
1340
ALBINA
Lucrările agricole în luna August
Diferite lucrări ale câmpului
In Moldova cea mai mare parte din semănătura de ovăz se seceră în această lună. Cânepa şi inul, daca aceste plante textile au fost semănate în luna Maiu, se recoltează în.luna aceasta. Cu semănătura rapiţei de toamnă, care începe de obiceiu încă dela 20 Iulie, se continuă în această lună, precum şi eu facerea ogoarelor pentru semănătură de grâu, ora şi secara de toamnă. Miriştile se pot ară şi semănâ cu mult folos cu o plantă care ne va da un bun nutreţ la toamnă pentru vitele de muncă, ete
Porumb ul
La unele soiuri de porumburi semănate până la Sf. Gheor-ghe (23 Aprilie st. v.), cum este porumbul cincantin,. boabele au început a da în copt pe la începutul acestei luni. Pentru ca coptul să se grăbească, e bine a se tăia tulpina deasupra ştiuleţilor. In cazul acesta porumbul se poate culege pe la 20 ale acestei luni. După culesul porumbului, fie pe la 20 sau chiar pe la sfârşitul acestei luni, pământul se ară, aşa că pe la 20 Septemvrie sau chiar pe la sfârşitul acestei luni, se poate semănâ grâul, ete., în bună stare.
Culesul fasolei
Gând fasolea este semănată pe o suprafaţă de pământ mai mare şi prin luna Aprilie sau chiar în luna Maiu, se Culege în această lună, fără a se aştepta ca toate tecile să fie coapte bine. Se smulg tecile din pământ, se fac purcoaie şi se mai lasă vre-o câteva zile ca tecile să se mai usuce şi după aceea se bate sau se treeră cu maşina. Fasolea poate să producă la hectâr dela 15—25 hectolitri.
Boabele de fasole, măcinate, dau o făină albă, cu care se falsifică făina de grâu.
Cicoarea
Pe la sfârşitul acestei luni se taie toate foile dela cicoare, care se dau ca hrană vitelor, cu modul acestâ rădâ-
www.dacaromanicajo
ALBINA
1341
cinele în pământ cresc mai mult până la recolta lor, care se face în Septemvrie.
Culesul foilor de tutun
Pe la începutul acestei luni se începe culesul foilor de tutun, care se face de jos în sus. Foile de jos dau tutunul de calitatea a treia, cele dela mijloc de calitatea a doua şi foile dela vârful tulpinei, 2—4, dau tutunul de calitatea întâia. Foile de tutun când se culeg, se aşează pe iarbă sau pe un sac şi niciodată pe pământ, searia se duc acasă şi se aşează într’o odaie întunecoasă, în teancuri sau grămezi, înalte de 25 cm., unde se lasă 24 de ore, sau chiar 2 zile şi după aceea se. înşiră pe aţă cu un ac, punând între fie-, care foaie câte o bucată de papură cam de 1 cm. de mărime. După c.e foile s au înşirat se pun la umbră în coşare, ca uscatul să se facă încet. Uscatul ţine aproape 6 săptămâni, când foile se iau de pe sfoară şi se păpuşoesc.
Semănatul grâului
In multe localităţi mai mur toase semănatul grâului începe chiar de pe la 15 August.
In grădina de pomi
Se culeg poamele mai văratice. Prunele se vând sau se usucă; se fac din ele magiun şi ţuică; din mere şi pere se fac vinul de mere, sau taiate felii, se opăresc şi după aceia se usucă.
Din poame. se mai poate face dulceaţă şi compoturi.
In grădina de legumi
La ceapă şi usturoiu foile se culcă la pământ, la us-turoiu foile se mai pot împleti.
Ca să avem spanac şi salată peste iarnă, se prepară în grădină zarzavaturile pe cari se seamănă sămânţa acestor plante.
Salata după ce a crescut în trei foi, se poate răsădi pe alt răzor; iar spanacul dacă a crescut prea des trebue rărit ca să crească mai bine.
www.dacaromamca.ro
4342
ALBINA
Câpşunele
Răzoarele pe cari se sădesc câpşunele trebue să fie în aţa soarelui şi săpate adânc de 50 cm. şi pământul se în-graşe cu gunoiu putrezit. Câpşunele se prăsesc din butaşi cu rădăcini, proveniţi din sămânţă sau din stoloane. Răsă-direa se face în rânduri la o depărtare de 40—50 cm. Această depărtare trebue să fie şi între rânduri.
La vie
In pivniţa în care se păstrează buţile cu vin, trebue căutat ca buţile să fie pline cu vin, ca vinul să nu se strice. Umplutul buţilor se face cu acelaş neam de vin şi de aceeaşi vechime. Pe dinafară toate buţile se şterg cu o cârpă, ca să fie curate.
In livezi^
Dacă timpul a fost mai ploios* lucerna se coseşte pentru a 4 oara; iar în livezile naturale cari au fost cosite prin luna Iunie şi n’au fost păscute de vite, se cosesc pentru a 2-a oară. Acest fân poartă numele de otavă, care este foarte hrănitoare. Se dă mai cu seamă vacilor de lapte, viţeilor mici, mieilor şi oilor fătate.
Facerea frunzarilor
Frunzele copacilor uscate dau o bună hrană pentru toate vitele. La noi acest nutreţ se face de obieeiu în anii prea secetoşi, deşi acest nutreţ ar trebui preparat chiar şi în anii cei buni.
Copacii, a căror foi sau frunză şi crăcuţă se pot în-trebuinţâ mai cu folos la facerea frunzarilor sunt: frasinul, fagul, viţa de vie,, salcia, plopul, stejarul şi teiul; iar pentru vitele de prăsilă, frunzării cei mai buni sunt dela cireş,-prun, măr şi păr.
lună
înţărcatul mânzilor
Toţi mânzii fătaţi în luna Martie se în ţarcă în această
Oile
Turmele de oi cari au fost duse la păşune în luna Maiu la munte, se coboară la şes de multe ori chiar pe la 15 August st. v., dacă timpul începe a se răci.
www.dacoromanicajo
ALBINA
1343
Ţărăncuţă
(De pe im tablou al lui N. Grigoroscu).
Yitele de munca
In această lună vitele de muncă trebue bine hrănite cu nutreţuri verzi, ca munca câmpului să se poată face_în bune condiţiuni.
A 1 b i n e Le
Luna lui August de multe ori fiind o lună mai mult secetoasă şi caldă, trebue să apărăm stupii în contra căldurei, căci altfel stupii îşi părăsesc coşniţele în schimbul unei scorburi de copaci din pădure, unde găsesc mai multă răcoare.
Trebue căutat dacă au hrană îndestulă, fiindcă în*această lună, din cauza timpului secetos florile devin foarte rari, sau pot lipsi cu totul, mai trebue băgat de seamă ca stupii
să nu fie jefuiţi de albinele hoaţe.
________________V. S. Moga.
www.dacaromamca.ro
1344
ALBINA
DELA FRAŢI
Săptămâna trecută s’a ţinut la Londra o mare adunare internaţională sub numele de Congresul raselor. Oameni din toate ţările europene şi din alte continente s'au adunat şi au făcut felurite comunicări. Acolo a luat cuvântul şi marele patriot preotul Vasile Lucaci din Transilvania. El a expus acolo situaţiunea naţiunii româneşti, mai ales a Românilor de peste munţi. Dăm aici, de pe ziarul „Românul14, inimoasa cuvântare a marelui Român:
Domnilor !
Salut cu respect şi cu mândria omului însufleţit pentru ideile progresiste, acest mărit Congres internaţional al rasselor, care compun omenirea vieţuitoare.
In acest Congres vedem întrupată iâeea mare, cucerirea civi-lizaţiunei moderne: respectul rasselor.
Şi e timpul suprem, ca să fâlfâie steagul acesta în viaţa omenirei.
După ştergerea sclavajului, după stârpirea feudalismului, după dominaţiunile nesuferite de clase, foarte adesea împreunate cu prepotenţa de rassă: a trebuit să urmeze, după ideile de libertate, egalitate şi frăţietate, concepţiunea mare a respectului rasselor.
Situaţiile de actualitate politică, din veacurile cele mai îndepărtate, şi până în zilele noastre, îşi au terminologiile lor proprii, vocabularul lor particular pentru justificarea unor stări, de multe ori condamnabile şi destabile. Şi nu arareori am văzut în istorie minţi puternice, plecându-se în slujba unor idei preconcepute, care n’au putut să rămână nerăsturnate.
In legislaţiunile unor personalităţi istorice, care au determinat curente culturale pe veacuri, pentru anumite popoare, la Buddha, Confuciu, Faraonii, Licurg, legislatorii romanii, vedem codificate şi sţabilite gândiri şi concepţiuni politice şi sociale, economice, şi mai ales religioase-morale, cari numai spre binele sau în serviciul umanismului şi al civilizaţiunei n’au fost şi nu sunt.
Şi astăzi, după atâtea hecatombe de victime omeneşti, ce s’au jertfit pe altarele prepotenţelor tiranice, sau pentru îndestularea unor deşertăciuni criminale: unde suntem încă dela realizarea idealului sublim, care ne străluceşte în cele două cuvinte de veşnică şi nestrămutată valoare: „Tatăl nostru11, prin care toţi oamenii de orice rassă, de orice naţiune, suntem proclamaţi de fraţi, va să zică egali, liberi, având aceleaşi drepturi şi aceleaşi datorinţi.
O nobilă odraslă a rasselor omeneşti constitue naţiunea română din Orientul Europei.
Şi fiindcă în programul acestui mărit Congres se contean-plează chiar apropierea şi comunicaţiunea între Apus şi Răsărit, cred a fi lucru vrednic, ca măritul Congres să ia cunoştinţă mai deaproape despre această naţiune vrednică. Şi aceasta cu atât mai vârtos, că în decursul multor veacuri trecute, pământul locuit de Români, şi apele râurilor şi mărilor cari îi spală ţărmurii, după războaiele sângeroase de veacuri, au fost drumurile şi liniile mari şi neîntrerupte de comunicaţiune între Occident şi Orient. Şi nu e
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1345
atât de departe vremea, când la „târgul moşilor“ din Bucureşti se întâlneau caravanele din Anatolia, cu negustorii din Apusul Europei. Şi astăzi putem constata, că din Carpaţi şi din Balcani, până la Bosfor, în tot Arhipelagul mediţeran, şi până în Alexandria, Smirna, Ierusalim şi în toate porturile ,,Mărei negre44 până sus la Sinope, şi dela Odessa pe lungă linie de comerciu până sus în Caucaz poţi comunică cu limba româna.
Iată o parte din idealul acestui mărit Congres, adică comuni-caţiunea între o parte de Apus şi Răsărit, realizat în faptă, pnn elementul românesc.
Nu vorbesc de luptele, teribile, de războaiele nesfârşite, între Orient şi această parte a Occidentului, locuit de Români. Calea războaielor au deschis calea comerţului, pe mare şi pe uscat. Şi dacă a apus vremea războaielor, spre bucuria tuturor, dorim să rămână pentru vecie deschise căile de comunicaţie pentru comerţ, ca pe ele să se răspândească ideia de libertate şi de înfrăţire a popoarelor.
Ceeace ne arată istoria trecutului, comunicaţiunile comerciale deodată cu războaiele îngrozitoare, sunt fapte constatate şi netăgăduite. Existenţa naţiunei române, precum şi originea ei etnogra- * fico-istorică, este ca şi proclamată pentru toate timpurile prin celebra declaraţiune a dinastiei Asanilor, prin împăratul Ioaniţiu, către Pontificele Roman Inocenţiu III, când din Balcani trimite salutări fraţilor dela Tibru, şi le spune în azullumei: „Nos genere et san-quine Romani“. (Noi, de pe neam şi de pe sânge, suntem Romani).
In aceasta constatare se cuprinde obârşia etnico-istorică alia-ţiunei române din Orientul Europei. Că acest element „roman în cursul vremilor, a fost supus unor influenţe naturale prin‘asimilarea elementelor străine: slave, greceşti, turceşti, etc., în corpul său naţional, precum în limba sa- asta nu schimbă nu alterează caracterul nostru „roman*, din contră îl relevează cu o putere zdrobitoare, faţă de orice tendinţă contrară, dovedind în mod mai pre sus de toată îndoiala, că în limba şi alcătuirea sa etilică, neamvl acesta a fost şi este „roman*, şi — a asimilat şi a prefăcut după tipul şi asemănarea sa toate. elementele de limbă şi de etnografie străină, ce a primit în trunchiul său puternic „roman*.
Istoria acestei naţiuni cu Traian începe, se continuă cu războaiele nesfârşite şi neîncetate, în contra inimicilor cutropitori, şi astăzi se manifestă în silinţele măreţe ale sufletului românesc, pentru conservarea şi desvoltarea culturei noastre naţionale româneşti, faţă de orice tendinţe de cutropire şi desnaţionalizare.
Am fost şi suntem, la porţile Orientului european, şi în preajma popoarelor orientale, după poziţia lor geografică, sentinelă neadormită de cultură şi de civilizaţiune naţională română ! Deşi împărţiţi politiceşte în mai multe state, reprezentăm în limba şi în fiinţa noastră etnografică, un popor unitar în cultură, o naţiune de mai bine de 12 milioane, către care să adaug alte milioane, cari vorbesc dulcea noastră limbă, aşa că astăzi din creerii Carpaţilor poţi merge cu limba românească, neîmpedecat, până în Constanti-nopol, şi mai departe, precum am amintit mai sus.
www.dacoromamcaro
1346
ALBINA
Şi aceasta rassâ nobila, deşi în parte sufere şi astăzi într7o situaţie ce nu răspunde aspiraţiunilor sale spre cultură şi civiliza-ţiune, a dat în cursul veacurilor istoriei, oameni, eroi de nume mare: Ştefan cel Mare, Mircea, Mihai Eroul, Ioan Corvin Huniade, şi fiul său, Regele Ungariei, Matei, supranumit „cel drept“.
Aici, în această chestie de judecată istorică, asupra bărbaţilor renumiţi, revine justificarea marelui principiu, proclamat prin faptul acestui mărit Congres: respectul rasselor.
Deşi natura vremilor istorice, deşi constelaţiunile politice nvau permis, ca un fiu distins, eşit dintr’o anumită rassă, să-şi poată jertfi toate puterile exclusiv în folosul, pentru binele, cultura şi mărirea rassei sale, se cuvine, ca simţul de dreptate şi respectul reciproc, impus de cultură, să recunoască în fii eminenţi ai rassei, însăşi nobleţă, capacitatea şi vitalitatea acelei rasse.
Astăzi putem proclamă, fără teamă de contrazicere, acest principiu. Cu atât mai vârtos trebue să ne bucurăm, când vedem, că geniul bun al omenirei a mărturisit acest adevăr şi în veacurile trecute.
Iată, de pildă, ce zice domnitorul Ferdinand I, în diploma sa către Arhiepiscopul -de Strigon, Nicolae Olah, din 23 Noemvrie, anul 1548: „Acestea sunt originile aproape ale tuturor neamurilor celor mai lăudate, între cari Valachii, conaţionalii Tăi, nu sunt cei din urmă, ca şi unul, despre care e constatat, că îşi derivă neamul dela însăşi stăpâna lumii, Urbea Roma, de aceea în limba lor-şi acuma se numesc Romani; neamul acesta al Tău, a fost prea strălucit prin vitejie, a fost părintele multor prea distinşi beliduci, între cari şi Ioan Huniade, tatăl înaltului rege Matia, strămoşii Tăi, despre cari se zice, ca au strălucit mai mult pe timpul acelaa.
Se poate întâmplă, că împrejurările vieţii fac, ca fiul unei rasse, să ducă aptitudinile sale în serviciul politic, cultural sau economic al unei alte rasse. Cultura şi civilizaţi unea pretinde ca respectul rasselor să se manifeste, chiar în recunoaşterea şi apre-ciarea virtuţilor şi a prestaţiunilor eminente, ce au adus fiul unei rasse, în serviciul alteia.
Alta e asimilaţiunea prin generaţiuni ce se urmează, şi alta e rolul unui individ, care se naşte într’o rassă, şi împrejurările vieţii îl pun în slujba altei rasse, străină de obârşia lui.
Oricât ar vrea cineva să mistifice lucrurile': natura îşi are legile sale, şi aceste se^ afirmă, faţă de orice tendenţe sau uneltiri împotriva lor.
De aceea Congresul acesta mărit formează un moment epocal în evoiuţiunea vieţii popoarelor, a rasselor deosebite.
Acest mărit Congres este Tribuna glorioasă, din care se vesteşte libertatea, egalitatea şi frăţietatea tuturor rasselor, şi totodată se condamnă, se osândeşte orice tendenţă de asuprire, de hegemonie, de supremaţie de rassă.
înaintea culturei şi a civilizaţiunei trebue să dispară aceste
www.dacoromanicajx)
albina
1347
tendinţe inhumane, ca geniul omenire! sa poată. înainta neîmpeclicat pe calea glorioasă a înfrăţirei popoarelor, prin respectul rasselor.
Naţiunea Româna din Orientul Europei, în toate statele, în cari trăeşte, reprezintă acest principiu, şi se luptă pentru realizarea lui.
De veacuri a obs£ervat această virtute a Românilor, marele istoric Bonfiniu, şi a însemnat în analele sale, spre veşnica mărire a elementului românesc, următoarele: „Valacbi autem plus pro linguae puam pro vitâe incolumitate certasse videntur,,. (Se pare că Valahii s’au luptat mai mult pentru apărarea limbii de cât a vieţii).
Aşa au fost părinţii noştri, aşa trebue să fim şi noi, în conştiinţa drepturilor noastre naţionale, şi în virtutea culturei rassei noastre-romano-latine !
Ca de încheiere, fie-mi permis a aduce aici înaintea, măritului Congres, mulţumită şi recunoştinţa noastră sinceră şi adâncă iluştrilor fii ai glorioasei naţiuni Engleze, lordul Fitz-Maurice, ilustrul om de stat al imperiului britanic, care s’a ocupat serios şi cu dinadinsul cu chestia noastră naţională, şi mai ales cu situaţia politică a Românilor din Transilvania, exprimându-şi admiraţia faţă de virtutea acestui popor vrednic de o soartă mai bună.
Asemenea ne exprimăm omagiile şi recunoştinţa faţa de distinsul fiu al Albionului, d. Seton-Watson, care cu un criteriu pătrunzător studiază stările noastre politice, culturale şi economice, nu pe bază de informaţiuni luate dela alţii, ci după studii serioase şi obiective, făcute în faţa locului.
Aducând la cunoştinţa lumei civilizate stările, ce le-au găsit la noi, vrea să contribue la delăturarea cauzelor adevărate, ce produc neîndestulirea şi aşa lucrează chiar în spiritul acestui mărit Congres, la buna înţelegere între popoare şi la înfrăţirea lor.
Onoare şi omaj fiilor Angliei pentru inaugurarea acestui Congres !
Adunarea dela Bozovici
După adunarea dela Iablaniţa, despre care am vorbit în No. trecut, Românii de peste Munţi au ţinut o nouă adunare la Bozovici în Banat. Iată depe «Românul» din Arad cum a decurs această adunare.
Adunarea, a deschis-o prezidentul clubului naţional român al Almaşului, advocatul dr. Samnil Vladone.
Apoi da cuvântul d-lui dr. Gheorghe Lăbonţiu, advocat tânăr în Caransebeş.
A vorbit despre drepturile fundamentale ale cetăţegilor, arătând cum toate aceste drepturi sunt azi minciună în ţara noastră
www.dacoromanica.ro
1348
ALBINA
şi cum de aceea trebue noi să pretindem cu toată tăria sufragiul universal.
A urmat d-nnl dr. Alexandru Morariu.
Urmează d. dr. Aurel Ylad, făcând revista tuturor minciunilor constituţionale, sub povara cărora gem azi popoarele ţărei, trage concluzia absolutei necesităţi a sufragiului universal.
DISTRUGEREA TORTELULUI
Circulară către Prefecturi
încă din anul 1900 prin circulara No. 42.975, vă rugam să puneţi în vedere primăriilor modul de distrugere al Tortelului (Cuscuta) ce s’ar fi ivit, în semănăturile de lucerna.
Ministerul de Agricultură a căutat încă din anul 1889 să încurajeze cultura lucernei prin distribuiri gratuite de sămânţă ţăranilor.
Pe de altă parte legea învoielilor agricole din 1907 Obligând pe Minister să dea gratuit ţăranilor sămânţă de lucerna pentru Însămânţareî islazurilor comunale a distribuit în cursul celor din urmă 3 ani cantităţi mari de sămânţă comunelor.
Rezultatul ambelor măsuri a fost foarte mulţumitor căci dela 1900 când lucerna se găsea cultivată mai cu seamă la marii proprietari şi pe o întindere relativ mică, astăzi avem în ţară peste 50.000 ha. lucerniere, din care o parte însemnată în luâna micului cultivator şi pa izlazurile comunale.
Pentru prosperavea mai departe a acestei culturi trebuesc însă luate măsuri care să garanteze nu numai o durată mai lungă şl în condiţinni de folosinţă bună-a semănăturilor, dar să evităm şi răspândirea unui fiagel care prin întinderea lui ar putea să facă -cultura acestei plante imposibile.
Faţă cu sacrificiile făcute de Stat şi pentru garantarea unui succes a! culturii lucernei şi trifoiului în ţară, fie pe izlazurile comunale, fie pe pământurile particularilor, trebuesc luate măsuri pentru a distruge Tortelul şi a împiedeca astfil lăţirea lui mai departe.
Vă înaintăm dar pe lângă aceasta instrucţiuni pentru a preveni răul la timp şi pentru distrugerea Tortelului acolo unde există.
Vă mai rugăm ca aceste instrucţiuni să fie trimise tuturor comunelor rurale cu un ordin expres pentru a fi pus în vedere, fie cu ocaziunea înfiinţării de lucerniere, fie pentru a fi consultate la distrugerea Tortelului din lucerniere şi trifoişte.
Chestiunea fiind de o importanţă mare pentru viitorul fâneţelor de lu-cernă şi trifoiii, Vă rugăm d-le Prefect să luaţi măsurile cuvenite pentru răspândirea şi adncer'ea la cunoştinţă publică a mijloacelor de apărare contra-acestui flagel.
Ministru, I. Lahovari.
Instrucţiuni pentru prevenirea şi combaterea Tortelului (Cuscutei)
Unul din vrăjmaşii şi cel mai de temut cu care au a se luptă majoritatea cultivatorilor de lucernă şi de tri o.u din ţară, este Tortelul sau Cuscuta.
I. Tortelul este o buruiană rea. care atacă şi la noi ca şi aiurea în special lucerna şi trifoiul şi contra căruia, dacă nu se ia măsuri, nu numai că în 2- 3 ani distruge întreaga semănătură, dar infectează locurile vecine şi poate fa6e chiar imposibilă cultura Lucernei într’o întreagă regiune.
Pericolul este cu atât mai mare, cu cât obiceiul de a paşte vitele toamna pe lucerniere şi pe locurile de cultură înlesneşte răspândirea Tortelului prin seminţele nemistuite şi împrăştiate mai pretutindeni prin bălegarul ce vitele lasă în drumul lor.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1349
Tortelul se înmulţeşte foarte repede şi încleştează cu firele lui Lucerna împrejurul căreia se răsucesc, sugându-şi hrana după cum Vâseul trâeşte, sugând mâsga arborilor de pădure
Tortelul se recunoaşte foarte uşor într’o semănătură de lucernă. Vetrele de Tortei sunt de culoare* galbena deschisă şi dacă ne uităm mai de aproape, vedem că lucerna sau trifoiul este încurcat spre rădăcina firelor de un fel de borangic foarte fraged, care se urcă şi se lipeşte de lucernă.
Culoarea şi asemănarea Tortelului cu a firelor de borangic gros şi în-păslit în lucerna sau trifoi, a făcut ca să i se mai zică Matăsică.
Firea Tortelului de a roade lucerna a determinat pe mulţi să o mai numească Baia lucernei şi în fine împrejurarea că sub împăsleala de Tortei, se păstrează cu deosebire multă umezeală şi se găsesc broaşte, i s’a mai zis şi Earba Broaştei,
Tortelul se recunoaşte cu cea mai mare uşurinţa în fâneţele de lucernă sau trifoiu şi cu deosebire în timpul şi după coasă, când găsim petele galbene foarte pronunţate şi înpăsleala lui de culoarea borangicului ce se poate observă de departe.
Tortelul adesea se găseşte şi în mod firesc trăind pe alte buruieni. El a fost adus din alte părţi chiar pe locul unde se face semănătura.
Pe locurile care au deja Tortei, semănătura de lucernă este atacată îndată ce răsare şi nu întârzie sa o distrugă.
Tortelul se mai poate introduce prin gunoiul vitelor ce au păscut în fâneţe bolnave de Tortei. Altădată el se introduce cu sămânţa lucernei atunci când sămânţa a fost recoltată din fâneţe pline de Tortei.
Pentru a păstra timp mai îndelungat lucernierele şi trifoiştele trebue să le ferim de a fi năpădite de TorteL
II.	Mijloacele de a ne apăra sunt următoarele:
a)	Să nu semănăm lucerna pe locuri ce în ultimii 3 ani au fost ocupate cu lucerna bolnavă de Tortei.
Locul să fi fost ogor şi adânc lucrat.
b)	Sa avem o sămânţă cât se poate de curată, garantată ca fiind lipsită de Tortei. Pentru o mai multă siguranţă, sămânţa înainte de semănat trebueşte analizată la staţiunea Agronomică din Bucureşti care face aceste analize în mod gratuit.
c)	Trebue cu totul înlăturată sămânţa recoltată din luce*nele bolnave de Cuscută, afară de cazul când ea a fost curăţită cu vânturători speciale şi după fiecare Curăţire analizata, pentru a se vedea dacă mai conţine sau nu Tortei.
Particularii cari doresc să-şi cureţe să m an ţa lor de Tortei, pot face acest lucru, trimeţund seminţele la fermele Statului Laza sau Studina. unde s au instalat câteva vânturători speciale pentru curăţire şi operaţiunea se face gratuit, afară de mâna de lucru ce trebuie plătită.
III.	Distrugerea. In cazul când avem lucerniere sau trifoişti infectate de Tortei trebue să luăm masuri pentru a-1 distruge.
Distrugerea se face în modul următor:
A.	a) Se însemnează toate vetrele de Tortei cu nuele în vârful cărora se pune un şomoiog de paie.
y Se lasă împrejurul vetrei de Tortei o fâşie de cel puţin 1 rn.—-1 m.50 de lucernă sănătoasa de jur-împrejur. se coseşte dela mijloc spre margini şi toată cosi tura se adună la mijlocul vetrei unde se amestecă cu paie şi i se dă loc.
c) Locul cosit se sapă adânc pentru a distruge rădăcinile lucernei.
Se repeta săpătura, când observăm că lucerna a lăstarii din nou, iar în toamna pe aceste vetre se seamănă secara cât de timpuriu.
B.	Un alt mijloc de distrugerea Tortelului mai lesnicios şi mai repede
este următorul:	t
a)	Se topeşte în zece decalitri apă. 5 kgr. de piatră vânătă (Sulfat de
Cupru) care costă aproximativ 0.80 bani kgr. sau 10 kgr. Calaican (Sulfat de Fer) care costă 0,30 bani kgr.	.	,
b)	Cu o stropitoare de vie sau o stropitoare foarte subţire de gradină, se stropesc de două ori la interval de trei zile vetrele de Lucernă necosite (nu
trebue cosit).	v .
Zeama de mai sus, arde lucerna împreună cu Tortelul care se' usucă pană
la adâncimea rădăcinilor.
www.dacoromamcajo
ALBINA
1350
c)	UscXfcura se' coseşte şi i se dă foc.
Costul unui asemenea tratament este neînsemnat, fiind dat că 100 de litri de zeamă, este de ajuns a stârpi Tortelul care s’ar găsi în suprafaţă continuă pe cel puţin 1.000—2.000 de metri pătraţi, ceeace foarte rar se întâmplă, dacă ea se distruge dela început.
Concursuri şi condiţii de admitere în şcoli
Bursele vacante ia şcoalele secundare
La liceul „Sf. Sava" din Bucureşti 35 locuri; la liceul internat din Iaşi 27; la seminarul central din Bucureşti 20; la seminarul „Veniamin" diu Iaşi 8; la seminarul „Sf. Apostol Andrei" din Galaţi, 30; la seminarul din Bistriţa 30.
Lucrările concursului încep la 1 Septembrie şi se vor face la liceul internat din Iaşi şi la liceul din Galaţi pentru bursele din Iaşi, iar pentru cele dela Sf. Sara la Bucureşti şi Craiova.
Cererile de înscriere se vor adresă directorului liceului respectiv până la 20 August.
Pentru ocuparea burselor dela seminarul central se va ţine examen la Bucureşti, pentru Bistriţa la R.-Valcea, pentru celelalte la seminarele respective.
La şcoala secundară de fete gr. II internat din Bucureşti sunt vacante 24 burse, la cea de gr. II internat din Craiova 14 burse Bursele vacante la şcoalele "’de meseriij
La şcoala superioară de arte şi meserii din Bucureşti sunt vacante următoarele burse: 7 de ajustaj, 7 lăcătuşerie, 5 cazangerie, 5 fierărie, 4 tinichigerie, 4 turnătorie, 2 nichelaj, 12 tâmplărie, 5 rotărie, 4 modelărie şi 5 sculptură şi arte industriale.
Cererile de înscriere pentru bursele Statului se vor adresă direcţiunei şcoalei, iar pentru bursele judeţelor, prefecturilor respective, între 16 August şi 1 Septembrie.
Concursul pentru trimiterea de elevi în şcoalele de marină dela
Fiume şi Livorno
Ministerul de răsboi va trimite anul acesta în străinătate elevi la şcoala de marină după cum urmează:
In marina Austro- Ungară
La şcoala navală din Fiume se vor trimite doi absolvenţi a cel puţin patru clase gimnaziale, recrutaţi pe calea concursului şi să nu aibă etatea mai mare de 16 ani la 1 Decemvrie 1911.
Concursul se va ţine în Bucureşti la stat-majorul general în ziua de 1 August a. e., asupra cunoştinţelor prevăzute în programul celor patru clase gimnaziale şi asupra limbei germane pe care candidaţii trebue s’o cunoască foarte bine, în vorbire şi în scriere,
Cererea şi actele ce va trebui să prezinte fiecare candidat, până la 29 Iulie ministerului de răsboiu (direcţia marinei), sunt:
Actul de naştere, actul de naţionalitate, certificatul de studii, certificatul de bună purtare, liberat de primăria Comunei respective, actul de angajament din partea concurentului, aprobat de părinţi.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1351
Elevul reuşit la concurs va obţine un concediu de 6 ani şi va pleca îndată la Fiume spre a se pregăti ca să treacă examenul de admitere în şcoala navală.
Durata cursurilor în această şcoală este de patru ani, şi dacă o va termină cu succes, va fi înaintat la gradul de sublocotenent în marina nostră, iar pentru restul timpului până la terminarea concediului va fi îmbarcat pe un vas de răsboiu austro-ungar, spre a face practică.
In marina Italiană
Se vor trimite doi elevi la Academia navală dela Livorno-
Concursul se va ţine în Bucureşti la stat-majorul general, în ziua de 1 August a. c., la ora 8 dim.
Condiţiunele de admitere sunt:
Candidaţii sănu fi depăşit vârsta de 19 ani la data examenului.
Ei vor fi examinaţi asupra materiilor prevăzute în programul liceelor reale ale Statului.
Candidaţii să posede cunoştinţa limbei italiene în aşa mod ca să poată urmă cu succes cursurile în această limbă,
înainte de a fi admişi la concurs, candidaţii vor fi supuşi unei vizite medicale, neprimindu-se să concureze decât cei constataţi cu o constituţie robustă şi o putere de vedere normală.
Doritorii vor înainta ministerului (direcţia marinei), cel mai târziu până la 29 Iulie a. c., cererea de admitere la concurs, împreună cu actele, cari sunt aceleaşi ca şi pentru şcoala din Fiume.
Absolvenţii liceului militar Iaşi, vor prezentă numai certificatele de studii şi actul de angajament din partea concurentului, aprobat de părinţi sau tutore, prin care concurentul se angajează a servi în activitate în marina militară, până la vârsta de 30 ani.
Durata cursurilor e de trei ani, după care vor fi înaintaţi sublocotenenţi, iar în urmă pentru un an vor fi îmbarcaţi pe unul din vasele marinei italiene, pentru practică.
Şcoala de viticultură şi meserii din Valea Călugărească, jud. Prahova
Scopul şcoalei de viticultură şi meserii este să deprindă pe fiii de săteni şi pioprietari de pământ cu cultura sistematecă a viei şi să formeze din ei buni îngrijitori pentru viile particularilor.
Pe lângă cultura viei şi pregătirea vinurilor, şcolarii mai învaţă şi celelalte trebi ale câmpului, precum şi îngriiirea vitelor.
Ca să fie primiţi în şcoală, şcolarii trebue să aibă vârsta de 14 ani împliniţi şi să fie sănătoşi; să prezinte cetificatul de trecerea şcoalei primare;, şcolarii se întreţin cu cheltuiala lor plătind la cantina şcoalei 13 lei pe lună, pentru hrană şi spălat; iar locuinţa, luminatul şi încălzitul li se înlesnesneşte gratis de şcoală. Ei îşi aduc cu dânşii rufe, plapomă, 2 cearşafuri, 2 prosoape şi două fţee de pernă. îmbrăcămintea şi o fac singuri, purtând fiecare ce poate.
Durata cursurilor de şcoală este de doi ani.
Absolvenţi fac armata numai un an.
Timpul înscrierilor este dela 1 Iulie până la 1 Septemvrie când toţi şcolarii înscrişi trebue să vină la şcoală.
www.dacoromanicajx)
PAGINA GLUMEAŢĂ
NENEA TAGHE CURAJOS, NU GLUMĂ!
— DUPĂ ALŢII —
Nenea Tache, om eu stare. A adunat avere frumoasă în negoţul pescăriei. Acuma stă în apropiere de Bucureşti, la vie. Casă bună, vie întemeiată, să tot trăiască, vorba Du-mi-sale: «Am muncit dăstul, mai las şi p’alţii să câştige».
Când îi vine câte-un prieten, grozav se bucură. Nu ştie cum l’ar ospăta, să stea mai mult.
—	E frumos, mă Tache, la tine, zice Gogu, stând odată în balcon şi privind verdeaţa tufelor de vie, a pomilor şi a câmpiilor d imprejur. Numai prea singuratec. Ziua ca ziua, noaptea, m’ar cam strînge ’n spete. Se aud atâtea! Şi haimanalele Bucureştilor întrec pe toţi pungaşii din lume.
—	Eu! — zice Tache, scuturându-şi de scrum ţigara cu degetul cel mic — schimă, ce i se părea foarte aleasă, de când fâceâ vânt cântarului, s’arate drept. Eu nu mă tem, nene, de zece haimanale. Am doua puşti turceşti din vremea răsboiului, un Lefaucheux de trei sute de lei şi revolvere să ucid un regiment.
De, frate, curajul e din născare; îl ai ori nu-1 ai! Când eram în şcoală, aveam un profesor de gimnastică, chior de-uii ochiu, slab şi prăpădit, credeai să cază la o adiere de vânt. Mergând el odată la viea unui prieten, a sărit la el o lae de Ţigani. Aveâ omul un băţ şi-atâta tot. Dar ştieâ, Italianul, duelul, cum nu s’a mai pomenit. Unde-a început a învârti din mâini şi din picioare, par’că dedese în el Ducă-se pe pustii. Jap! într’un Ţigan, jap! într’altul; pe unul în
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1353
tâmplă, pe-altul în nas; pe care cum îl lovea cădeâ la pământ S’au speriat, nene, lăeţii, ca de Ucigă-1 crucea, şi-au luat’o la goană!
—	Da, curajul plăteşte cât zece inşi. Eu nu mă tem de-o sută. Să poftească la mine.
—	Hoţul e şiret, te prinde, când e somnul mai tare!
—	Eu dorm iepureşte, o creangă se clatină? sar în picioare !
Au stat aşâ ei de vorbă până târziu cu poveşti despre hoţi şi pungaşi. Pe la unsprezece s au dus la culcare.
Pe Tache începeâ să-l fure somnul, când, deodată, re-sare; i s’a părut că ’n sala de jos se-aude zgomot. Se ridică în pat, ascultă, o trezeşte şi pe cucoană, şoptindu-i:
—	Lino. Lino! ian ascultă, nu se aud paşi?
—	Aş, năzărituri! Gogu n’o fi putând dormi. Nu ştii?. Când schimbi locul, greu te prindesomnul.
—	Nu se poate. El s’a culcat. Nu 1-arn auzit deschizând uşa.
Ia puşca şi vezi. Oivfi nişte cotoi, sau vre-un şobolan.
—	Ba, zău, nu. E pas de om, ascultă.
—	Nu-i nemic. Ci lasă-mă să dorm!
—	Mă duc Ia Gogu.
Doi pot mai mult ca unul.
—	Ia puşca, mergi singur. Nu trezi omul.
—- Ba ce-i bine, nu-i rău. Gogu e voinic; a făcut armata, e ţintaş de mâna întâia.
—	Par’că ziceai că puşca ta Lefaucheux face minuni...
—	Da. Insă eu mai bine îl trezesc.
C’o lumâuare ’n mână trecu alături.
www.dacoromamca.ro
1354
ALBINA
—	Dormi, prietene?
—	Aţipeam.
—	N’auzi nemic?...
Ba da, credeam că umbli tu pe jos; că dai vre-o raită prin vie.
—	Aş! Ce raită? Strugurii cruzi... E cineva prin sala de jos. Aşteaptă s’adormim.
—	Ei, vezi ? Ţi-am spus eu că haimanale ca la noi, mai rar?. .
—	Să-ţi aduc puşca. . .
—	Ce puşcă ? Am băţul cu şiş. .. Haide cu mine. îi arăt eu pungaşului!
—	Merg să liniştesc pe nevastă; tremură biata ca varga, tu pleacă înainte.
Gogu îşi luă băţul şi sprinten se dete jos pe scări:
—	Cine-i acolo, mă ? Stăi! Las’ pe mine! Vede el acuşi stele...
N’apucă să zică vorba şi de-odată îl izbi cevâ ’n burtă ca un cap de berbec. Gogu se răstogoli jos, zbierând, băţul şi sfeşnicul îi săriră cât colo... Prin sală se auzi du-păind spre geam, şi cineva sări în grădină. Tache alergă cu revolverul într’o mână şi cu sabia într’alta.
—	Ei, Gogule, nu ţi-am spus? Unde-i să-l culc la pământ?
—	Aoleo! m’a dat gata! O ghiulea de tun nu mă izbeâ mai afurisit.
—	Pii! Păcat că n’am fost eu! Aşâ-i femeea, nene, fricoasă. Când să dau o lecţie haimanalelor, poftim! In zadar ai puşti şi iatagane! ziceâ Tache, aruncând de necaz revolverul cât colo! Femeea tot femee!
Gogu gemeâ jos. . .
—	Lino, strigă soţul, vin’o să-l ridicăm pe bietul Gogu. Crezi pe toţi bărbaţii curajoşi ca Tache?
In vremea asta, se auzi un miorlăit de
Lina se ivi în capul scărilor şi strigă:
—	Nu e nici un hoţ. Cotoiul vecinului a sărit pe fe-
pisici.
www.dacoromamcajo
ALBINA
1355
reastrâ. Afurisita de Hemul uită totdeauna geamul deschis!
— Ii arăt eu mâine! Ne-a speriat la toţi somnul şi pace!
Neculcea.
L I C ! T A T I U N I
In ziua de 25 Iulie 1911 orele 4 p. m , se va ţine licitaţiune cu oferte închise în localul Ministerului Agriculturei şi Domeniilor, Direcţia Agriculturei, pentru vânzarea în total, văzut şi plăcut a strugurilor şi fructelor de iarnă din grădina Parcului Carol I (Fi— laret), în toate zilele de lucru orele 9—12 şi 3—6 p. in.
Concurenţii pentru a putea fi admişi la licitaţie, trebue să depună o garanţie de 10%, din preţul oferit în numerar sau în efecte publice garantate de Stat şi să se conformeze art. 72—83, din legea Comptabilităţei generale a Statului publicată în „Monitorul Oficial“ No. 282 din 21 Martie 1903, al căror cuprins textual îl vor găsi afişat în sala de licitaţiune-
In termen de 10 zile deia comunicarea aprobărei rezultatului licitaţiunei, adjudecătorul va dep ine întreaga sumă oferită la lici-taţiune la Minister, după care se va da ordin Administratorului Parcului ea să lase în paza adjudecătorului strugurii şi fructele prin închiere de proces-verbal.
Orice împrejurări ar surveni care să deterioreze calitatea produselor până în momentul ridicărei lor nu privesc pe Miuiste
Din momentul adjudecărei licitaţiunei, paza fructelor în Parc rămâne în sarcina cumpărătorului, care va recomanda Ministerului păzitorul sau spre bună regulă.
In caz de neurmare a condiţiunilor de mai sus, concurentul pierde garanţia depusă la licitaţie în folosul statului fără nici o punere în întârziere ş: numai prin faptul expirărei termenulii’ de mai sus; iar fructele şi strugurii se vor scoate din nou în hcitaţie pe comptul său.
In ziua de 9 August a. c., ora 9l 2 a. m. se va ţine la Eforia Spitalelor Civile, Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru darea în întreprindere a unui canton silvic pentru brigadier, la brigada Dudeşti de Baltă, jud. Ialomiţa.
Devizul pentru acest canton este de lei 6.665,40.
Condiţiunile, planurile şi devizul se pot vedea la Serviciul Domenial, Biroul Silvic, în zilele de lucru între orele 10—12V2 a. m.
Concurenţi pentru a putea luâ parte la licitaţie, vor trebui să depună ca garanţie provizorie 5°/0 din suma devizului, cunoscând că cea definitiva va fi de Di 10°/o din suma rezultată la licitaţie.
Art. 72—83, din legea Contabilităţii generale a Statului, sunt aplicabile, cunoscând că supra ofertă şi orerte condiţionale nu se primesc.
www.dacoromamca.ro
1356
ALBINA
MINISTERUL FINANŢELOR
DIRECŢIUNEA CONTABILITĂŢII GENERALE A STATULUI ŞI A DATORIEI PUBLICE
Tablou de numerile titlurilor de rentă 4°/0 amorlibilă din 1900, împrumutul de 44.199.000 lei, eşite la sorii la tragerea dela 19 Maiu/1 Iunie 1911
Valoare nominală 233.500 lei Prima tragere.
5 titluri a 5.000 lei
1619351	162653|	162898|	1630401	163503	|
26 titluri a 2.500 lei
	157070	157295	157426	157569	158257	159107	159857	160325 161127	
	157195	157407	157436	157750	158353	159156	160278	1604771 161337	
	157258	157413	157457	157836	158107	159228	160286	1607051	
76 titluri a 1.000 lei
144762	145901	147172	147839	149010	150116	150533	151946	152633	153740	155297
145110	146291	147232	147865	149122	150159	150555	152044	152660	153801	1554C1
145292	146817	147305	148110	149181	150199	150983	152152	152667	153812	155624
145303	146826	.147406	148162	149476	150236	151138	152234	152769	15:3828	156016
145376	146846	147504	148164	149484	150282	151310	152305	153372	154642	156306
145118	146943	147555	148793	149824	150328	151540	152328	153387	154786	156669
145571	147016	147655	148870	149946	150514	151829	152390	153550	155099	
135 titluri a 500 lei
	126742	129561	1315691	134052	135778	136908	137662	139754	140919	142409	143582	
	127086	129568	1316661	134314	135825	136956	137734.	139982	141436	142473	143596	
	127202	129704	13l725i	134384	135058	136959	137738	140307	141601	142512	143971	
	127245	129720	132044	134552	135882	136987	137852	140336	141787	142525	144025	
	127271	129763	132515	134551	135914	137062	130149	140377	1 H807	142541	144228	
	127286	129843	.132525	134593	135922	137157	130728	140454	141820	142547		
	127298	130001	132647	134914	135963	137161	139171	140588	141065	142^85		
#	127319	130246	132700	134980	136110	13716'	139183	140621	141953	142756		
	127957	130396	132813	135000	136304	137173	139387	140665	142013	142794		
	128224	130779	132996	135083	136312	137368	139429	140706	142030	142803		
	128763	130919	133383	135231	136329	137417	139527	140745	142112	143047		
	128991	131322	133626	135521	136342	137497	139674	140887	14230:	143063		
	129359	131359	134003	135724	136355	137600	139715	140910	142396	14312		
Plala acestor titluri, purtând cuponul'No. 3 din 1 Martie 1912 şi următoarele, precum şi plata cuponului No. 2 din 1 Septemvrie 1911, se va face ou începere de la 1 Septemvrie 19M. In Bomânia: la cassieria centrală in Bucureşti.
www.dacorotnamcaio
<T
is1
fii
Societatea rSteaua* lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române-
Administraţiapublicafiunilor este la librăria C. Sfetea, Bucureşti, piaţa Sf. Gheorghe, iar pentru cererile de înscriere ca membri, a se adresă d-lui Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fiecare membru este îndatorat ca, în cel dintâiu an după primirea sa, să facă ase primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
In schimb fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele sau tablourile publicate de societate anual.
Comitetul: Preşedinte, Ion Kalinderu, Membru al Academiei Române — Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru şi profesor universitarSecretar, Const. Banu, profesor secundar, fost inspector şcolar— Membrii: Petre Gârboviceanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi Director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Dimitrescu Procople, senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlădescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pompiliu Eliade, profesor universitar. Alex. Lepădatu. — Censori Const. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor, fost inspector şcolar«
Membrii înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare)
P. G. Toma (Covurlui), 1 leu; M. Tudor (Covurlui), 1 leu; Ioan S. Nicula (Covuxlui), 1 leu; V. Kahu (Covurlui), 1 leu; Şt. Coşuită (Covurlui), 1 leu; C. Nicolescu (Covurlui), 1 leu; At. Bădica (Covurlui), lleu; I. Şt. Grossu (Covurlui),
1 leu; D. lonescu (Loco), 5 lei; G. Hnch (Loco); 2 lei; I. Georgescu (Loco);
2	lei; G. N. Ioanin (Loco), 3 lei; Grig. Teodosiu (Loco), 2 lei; Eliza Niculescu (Loco), 2 lei; Alex. C. Aerieţeanu (Loco). 2 lei; IIie I. Iliescu (Piteşti), 2 lei; Em. JDumitrescu (Piteşti). 1 leu; Soc. „Solidaritatea** (Piteşti), 5 lei; L Luncan (Piteşti), 4 lei ; Ioan A. Grigorescu (Prahova), 2 lei; V. Gh. Beinetrescu (Prahova), 2 lei; Floriea Millăilescu (Prahova), 2 lei; Ştefan Ilicscu (Prahova) 2 lei; Gheorghe N. Popa. (Prahova), 2 lei: Natalia Grigoriu (Prahova), 1 leu; Const. I. Niţulescu (Prahova), 2 lei; Pr. Vasile Nicolau (Prahova), 1 leu; I. Popescu (Loco). 10 lei; I. Alexandrescu (Loco), 4 lei; Al. Stoicescu (Loco), 2 lei; G. M. lonescu (Loco), 2 lei; Quint Pavelescu (Loco), 2 lei; M. Fenduescu (Loco),
2	lei; D. Floareş (Loco), 2 lei; F. Teodorescu (Loco), 2 1ei;R. Vântescu, (Loco)
3	lei; Brătănescu (Loco), 2 lei; Ioan Popescu-Cârcea o)» 2 leiî Ştefan I>. lonescu (Loco), 2 lei; Ştefan Stoeneseu (Loco), 2 lei; Dimitrie Georgescu (Leco), 2 lei; Nic. Murlaidi (Loco), 2 lei; C. Manolescu (Loco), 2 lei; Mihail Niculescu (Loco), 2 lei; Mihail lonescu (Câmpulung), 2 lei; Costaclie Marin (Câmpulung), 2 lei: Vasile Coca (Câmpulung), 2 leu; Aurel Onofrei (Câmpulung), 1 leu; Constantin Scărlătescu (Câmpulung), 2 lei; Petre Fabris (Câmpulung),2 3i M. Conslantinescu (Piteşti), 1 leu; N. C. Teodorescu (Piteşti) 1 leu; M. lonescu (Piteşti) 1 leu; N. F. Iliescu (Piteşti), 1 leu; V. Grigorescu (Piteşti), 1 leu: Gh. Mureşanu (Piteşti), 1 leu; D. D. Cinopoia (Piteşti), 1 leu; L. Fran-culescu (Piteşti), 1 leu; D. Constantinescu (Piteşti), 2 lei; C. Mocanu (Piteşti), 1 leu; Luncan (Piteşti), 2 lei; D. Iarca (T. Măgurele), 5 lei; Victor Protopopescu (T. Măgurele), 2 lei; I. Antonescu (T. Măgurele), 2 lei; Alin Popescu (T. Măgurele), 1 leu: C. Păucescu (T. Măgurele), 1 leu; I. Ivorescu (T. Măgurele), 1 leu; N. Mihăescu (T. Măgurele), 1 leu; Pr. Blăndulescu (T. Măgurele), 1 leu: Pr. R. Păun eseu (T. Măgurele), 1 leu.
(Va urma).
www.dacoromamcajo
THE BANK OF ROUMANIĂ, LIMITED
i Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central: Lachlan Macintosh Rate
6.	1. Goschen.........
Vicontele Duncannon - . E. W. H. Barry .... Robert Hamllton Lâng . Demetre de Frank . . .
P. Navllle.............
Ad. Yernes.............
la Londra
»
N
7!
Viena
Paris
Directori:
/ C. A. Stolz \ E. E. Goodwin.
Censori: Ioan Kallndern, Demetru loan Abile a şl Artbur Green.
Sediul social:
Londra 6 Creta Wincbesterstreef. Sucursala: Buoureşti, Piaţa Sf. Gheorghe.
„NAŢIONALA"
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, Baoî»»t!
Capital în acţiuni întreg vărsat la
aur.................Lei	2.000.000
Fonduri de rezervă compuse din prime
şi daune............... 3.955.688.76
Idem format din capital şi alte rezerve „	1.075.842.60
Total în aur „	7.052 531.36
Daune plătite . . . „.	33.000.000
Vice-preşedinte, A. Bălcolanu.
Dir. general, E. Grunwald. „NAŢIONALA" asigură contra in-cediului, a „grindinei*, contra ris-cului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca: „cas de moarte,supravieţuire, zestre şi rentă*. Sediul social în palatul Soc. din str. Doamnei No. 12, Bucureşti. Repres. generală în Buc. str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară.
De vânzare colecţii Albina din anii trecuţi cu următoarele preţuri: 0 colecţie complectă pe un an în fascicule . . . .lei 4,—
» broşată pe un an ... .	...........» 4,50
»	»’	»	6	luni......................»	2,—
»	»	»	3	».......................»	1,25
»	legată	»	6	».......................»	2,50
Odată cu cererea trebuesc trimişi cu mandat postai şi banii. Pentru comande dela zece colecţii în sus se mai face un raba: de 5 ia sută.	Administraţia.
Un obraz curul ţi frumos
se obţine prin întrebuinţarea cremei şi pudrei „FLORA* preparate de Al. Iteanu, farmacist, furnizor al Curţii Regale. Pudra .Flora' fără bismut, măreşte efectele uimitoare ale cremei „Flora* Crema lei
1,50—Pudra „Flora* leii,—Săpun „Flora* lei 1,25.— Pomaaă de păr „Flora* neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului, lei 2,50, borcan mai mic lei 1,75 Capilogen „Flora* (apă de păr) sticla mare lei 3,25, mică 2,50.—Pastă , de dinţi „Bucol* lei 1.—Apă de gură „Bucol* lei 1,50.—Lapte de crin - „Flora* pentru înfrumuseţarea tenului lei 2.—Săpun de lapte de orin „Flora* lei 1,25. La nemulţumire se restitue imediat costul.
înainte şi	după
ÎNTREBUINŢAREA CREMEI şi PUDREI „FLORA*
DE VANZARE LA DROGUERII ŞI FARMACII
Se caută depozitari în comunele rurale; a se adresă la depozitarul general L. Lindenberg, Bucureşti, Str. Lipscani No. 51.
J
www.dacaromanica.ro
ÎNTRE DOUA BABE
PIESA PENTRU TEATRUL SĂTESC
IN SCOPUL CO/ABATERII SUPERSTIŢIILOR
şi
LEACURILOR BĂBEŞTI
ACTUL I
Scena reprezintă un drum prin sat; la cotitura drumului se întâlnesc două babe:
Angheluşa Tine din dreapta cu desagii plini în spate, ou nişte buruene în mână; Neaga vine din stânga cu o oală în mână, în cealaltă mână ţine nişte trestii, mături, aţă de cânepă, un cap de câine.
îmbrăcămintea băbească: Angkeluşa 'naltă, subţirică, cu ştergar alb cii margini, pe cap; cu scurteică de casă până mai jos de mijloc, fusta de cit închis şi în picioare cu iminei fără ciorapi. Neaga mai scurta şi groasă; îmbrobodită cu tulpan negru uzat, peste altul vişiniu închis, cu care e legată; caţaveică scurtă de materie de târg, fustă de cit cu puchiţei, şi în picioare c.ioboto nu tocmai grele
SCENA I
Angheluşa.— Bun întâlniş, babă Neagă!
Neaga.—Bună să-ţi fie inima, lelică Angheluşă!
Angheluşa. — Dar încotro şi unde aşa grăbită, parcă te ia lupul de goană? ..
41.814
www.dacaromanica.io
1358
ALBINA
Neaga. — ]Vmeata cu întrebatul şi eu cu leacul; cum ţ’a fost întrebatul grăbit, tot aşâ şi cel cu leacul folosit!
Angheluşa. — Dumnezeu să te audă şi maica Precista!
Neaga. —Mă duc la Simina lui Mafteiu. A venit într’un suflet sărmana! I s’au bolnăvit copiii. Ionel s’a deochiat. S’a uitat cineva cu ochi răi la el, se vede, că tare e drăgălaş şi frumuşel.
Angheluşa. - Ş’apoi lumea e bălţ'ată. Nu-şi aduc aminte de deochiu să-i pici cu lumânarea...
Neaga. — Mărioara a căzut în boală cănească şi nână nu-i voiu face de boală nimic nu poate să-i folosească! .
Angheluşa. — Aşa-i, Neago, aşa-i! Măcar că li se tot cântă de doftori şi doftorii, până nu ajung la noi nu se poate! Ştii vorba cântecului: «Câtu-i lumea şi pământul prin cuptor nu bate vântul».
Neaga.— Dar d-ta lelică Angheluşă, de unde aşâ încărcată, că eşti mai dihai decât rândaşul ce duce doftoriile dela spiţărie la spital?...
Angheluşa. — Apoi dă... băbuco... până nu te trudeşti, vorba ceea, nu te pricopseşti 1 Ştii că Miercuri sunt Oarbele-Şchioapele, când pleacă nebunele de Rusalii; ai auzit, soro, că ele n’au ajtă grijă decât să orbească, să schiopiască, să ciuntească, să cotonogească, să strâmbe gura, ochii, la ori şi cine, care din lene, nu se îngrijeşte de strâns buruene.
Neaga. — Araca!... lelicuţă dragă! eu cu păcatele mele, dacă nu-ţi mai dau răgaz cu boalele, am şi uitat!... Pe Irina o doare capul; pe Dahina o bate bărbatul; Dorofteiu sufere de dat; Tănasă s’o îmbătat... şi câte... câte... că trebue să umbli ca popa cu zi’întâiu, de unde şi blestemul răuvoitorilor contra noastră: «Să ni să roadă degetele de rătezurile uşilor şi buzele de bodaprostele darurilor»! Totuşi am să plec Duminică dimineaţa pe rouă să adun şi eu cât de puţin de ale meşteşugului...
Angheluşa. — Geaba, Neago, geaba! că după ce pleacă necuratele, scuipă pe toate buruenile de leac, călcându-le în picioare; nu mai sunt bune de nimic. Poţi să afumi, toată |iua şi toată noaptea nimic nu foloseşti, doar numai că-ţi înroşeşti ochii...
Neaga. — Na-ţi-o bună, c’am păţit-o, lelicuţă! căbi e mare puterea Dânselor!...
Angheluşa. — Mare!. .dar şi-a buruenelor nu-i mai mică, i ând sunt strânse cu meşteşug, mai tae zânelor din unghişoară. Iată ce cântă ele, când cutreeră câmpiile, văile, păraile: «De n’ar fi avrămeasă, cristeneasă păzitoare în orice casă şi tâlhar de odolean, odolean cu frunza lată, ar fi lumea-a noastră toată»...
Neaga. — Auzi, mămucuţă! să sluţească toată lumea!.. .
Angheluşa. - Negreşit. Rusaliile sau Elele au fost fete de împărat; au căzut în păcat; împăratul le-a alungat; de
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1359
ciudă şi-au perdut minţele, umblă prin lume, fac hori pe la răspintii, pe la hotare şi vai! de cine le iese în cale ori doarme pe afară! Om întreg nu mai este: ori îl sluţesc, ori îl înebunesc...
Neaga. — Alei!... deaceea Iftene Drâmbă e cu gura strâmbă; spunea că a adormit pe prispă în ziua Bulciului; Ioan Cristeiu n’a pus sara spre Rusalii pelin la căpătâiu şi i-a luat o mână şi un picior; Vasile Năgară a luat somnul meilor de astâvarâ, fiindcă a dormit în proorul lui Sfântul Gheorghe. Ce să mai zici de Mărgărita lui Săcară? Toată ziua bolborosăşte din gură ca o moară, se acaţă de toată lumea.... Apoi nu-i luată de Rusalii!?... Ferească Dumnezeu şi pe duşmani! (îşi face cruce.)...
Angheluşa. — Şi ce lucruri mai ai acolo, babă Neago?...
Neaga.— In oala asta am apă neîncepută, în care am stâns nouă cărbuni şi am descântat pentru Ionel; am luat şi nişte trestii să-l măsor, să-l scald cu mutătoare. Capul acesta de câine am să-l ard. şi să-l fac de boală Mărioarei, cu ţărna asta dela mormânt am să-i fac un baier; asta-i mătură dela biserică,-cu care am să le descânt de lichitură...
Angheluşa. — Văd că ai de toate, leac să fie!...
Neaga.— Dar d-ta ce mai ai în tăgârţele astea, Care . ţi-au îndoit spinarea mai mult ca a colivarului, care duce colacii dela Sf. Toader!...
Angheluşa. — Nu mă întrebă ce am, întreabă-mă ce n’am. Uit’te aice am năvalnic să năvălească starostele şi peţitorii ; cele cinci degete bune de apucătură, se plămădesc într’o oca de rachiu, să ia deodată, bându-se ocaua toată şi să fie datul cât de dat de orice rău ai scăpat; iarba lui tatiu, iarba boerului, spânţ, sunt bune de • vătămătură, dar toate se iau cu băutură. Dincoace am zburător, avrâmeasă, cristeneasă, iarbă mare, bune de afumat pentru speriat. Aste-s rupturile pentru durere de măsele; iar în legătura astă curată am buruiană mare, floricică, împărătească bună, ori mai pe scurt mătrăgună!... Mult ajută astă buruiană numai să o meneşti, să o cinsteşti cu pâine şi cu sare, să o ţii la icoană. La crâşmari aduce muşterii: se pune în poloboc, ori să răsădeşti în cojţul pivniţei; cine va gustă din vinul crâşmarului nu pleacă îndată, până ce nu-şi deşeartă punga toată. Pe om din rău îl face bun şi din bun nebun. Mai mare leac se poate! de-a închide gura bărbaţilor, desmeticilor şi răuvoitorilor!...
Neaga. — Da’multe mai ai! La nevoie poţi şi mie să-mi dai... Ce o fi făcând Ionel şi Mărioara? «Aşteaptă». Las-să aştepte că de multe ori am aşteptat şi eu. Numai bine îi potrivesc la mâncare: cred că a trecut cioara peste casă. Să ne vedem sănătoase!. (Neaga apucă spre dreapta şi Angheluşa la stânga).
www.dacoromamcajo
1360
ALBINA
SCENA II
Reprezintă o casă de ţară cu o odae în care e o masă, un pat. In pat stau culcaţi doi copii: Ionel şi Mărioara. Simina, mama lor, sta lângă pat pe im scaun supărată; îmbrăcămintea de purtat în casă neîngrijită. Baba Neaga vine din dreapta.
Neaga, Simina, Ionel, Mărioara.
Neaga.— Sănătoşi; voinici, băieţii babei?...
Simina. —iNu prea, mamă Neagă, tare m’a încrămăluit boala copiilor; atâta am, mă uit ia ei ca la sfântul soare!..
Neaga. — Să n’ai nici o grijă!.. Au intrat pe mâna mea sunt ca şi îndreptaţi! Vin labăbuca Ionel! (Il măsoară cu trestii© cruciş, le rupe în capşi le vâră în oală). Nu măsortrupul ci măsor răul lui Ionel; cum se rup.e trestia în patru aşâ să crape răul în palruzeci şi patru (îl unge cu apă din ulcică pe la ochi, sprinceni, tâmple, apoi descântă). Fugi dedeochi dintre ochi! deochind văile, sece-i păraiele; deochind vântul, moar an calul; deochind pădurea, caclă-i frunza. Să se facă Ionel gras şi frumos^ ca argintul strecurat, ca aurul curat. Răul să nu rămână de leac cât un grăunte de mac! Leac şi babei colac!
Acuma a venit rândul Măriucăi. (Cu mătura şi cu un cuţit îi descântă.) Draga babii Măriucă! Babiiîi trebue tulpan, babii să-i dai şi un bostan; babii îi trebue polcă, babii îi trebue pestelcă, babii îi trebue făină, babii să-i dai şi slănină; babei îi trebue de toate fără astea, baba să dăscânte nu mai poate.
— Purces-o Mărinca pe cale pe cărare; când a fost la mijloc de cale a întâlnit-o potca cu potoilă, călare pe chină cu chilugul în pohod; cum a întâlnit-o în sus a suit-o, în pământ a trântit-o; a început a se văicărâ, nimenea n’a auzit-o,, nimenea n’a vazut-o, numai Maica Domnului din poarta carului: «Ce te văicărezi, Măriucă dragă. Du-te la baba Neaga* că ea cu gura ţi-o cântă, cu limba ţi-o descântă să nu rămâpă. de leac nici ca un grăunte de mac!...
(Da ciolanul de câne să-l ardă, apoi pune pe Măriucă pe un. sac, o târâe afară, apoi iar intră în casă descântând) Eşi afară, căţea arsa, intră în casă purcea grasă; eşi afară căţea arsă, intră, în casă purcea grasă, Măriucă să se facă voinică şi frumoasă!. Să-i pun şi baierul (într’o petică pune nişte lut dela mormânt, leagă cu o sfoară şi-l pune cruciş în gâtul Mărioarei), să-l poarte-nouă zile şi boala fuge, duci-s’ar pe pustie, unde cocoş nu cântă, unde popă. nu toacă, unde fată mare cosiţă nu împleteşte. ..
Simina. — Foarte mu Iţă mese, mamă Neagă! Iacă un tul— panaş; iacă un căuş de făină, ţine şi-o bucăţică de slănină* iată şi un franc şi zic şi bodaproste!..
Neaga. — Apoi... draga băbucăi, alte pomeni oiu face* n’oiu face, dar de astea fac... Mai lucraţi sănătoşi!
Simina. — Mergi sănătoşică, babă Neagă!
(Ese baba prin stânga cn toate cele ce i-a dat Siminr,).
www.dacaromamcajo
ALBINA
1361
SCENA III
Reprezintă- o casă de ţara; pe doua scaunele la gura sobei faţă în faţă stau două fete: Chiţa si Mariţa. Chiţa toarce lână, iar Mariţa Împleteşte un ciorap. Chita ceva mai înalta şi subţire, cu hainele de casă, polcuţa cu multe garnituri, pestelca neagră de satin; Mariţa mai scundă, faţa smadă, fusta de cit liliechiu, polca tot de casă şi pestelca de cit roşu cu puchiţei. Ambele peptănate cu cărare în frunte, cu cozile pe cap, cu câte o floare de pelinaş (crisantemă) la ureche, iar la gât şiraguri de mărgele.
Chiţa, Mariţa, Angheluşa.
Chiţa. — Rău de tot, fa Mariţo fa! La Sfântul Vasile am fost la porci şi tocmai după cinci strigăte puternice şi cinci bătăi cu piciorul în pământ, abea au grohăit încet... Mân-
ca-i-ar lupul să-i mănânce! Cinci ani de-acu înainte...Azi
la 18 ani unei fete îi zic bătrână, la 25 e babă în toată forma, bună de dus la călugărie...
Mariţa. — D’apoi eu ce am păţit?... Am fost la pari, surioară dragă!, şi am nemerit tocmai pe al 13-lea gol, goluţ; o aşchie nu eră pe el, o cojiţă cât de mică! Tocmai treisprezece, număr anapoda, ş’apoi gol... Ia mai ştiu eu! voiu luâ, unul sărac lipit pământului. Voi păţi şi eu ca ceea, care a fugit de râşniţă şi a dat tot la râşniţă... De necaz a început a plânge. Când a văzut-o bărbatul ei plângând a început şi el a plânge zicând: «Tu plângi că râşneşti şi eu plâng că n’am ce râşni» ...
Chiţa. — Dacă ar fi numai atâta! Dar m’am uitat în oglindă, în fântână şi nimic nu s’a arătat. Baba Neaga trei zile mi-a făcut pe ursită şi nimic nu s’a cunoscut.
Mariţa. — Aşâ şi eu, hai drăguliţă, am pus o stiblă de busuioc la oblon în spre anul nou; a doua zi toate erau încărcate de promoroacă, soro! numai busuiocul meu eră curat ca în casă. Să vede treaba că n’am noroc!...
Angheluşa (vine din dreapta). — Gândul cel bun, dragele babii, dragi!....
Fetele.— Să te audă cel de sus, bunică Angheluşă!
Angheluşa. — Da’ ce staţi aşâ fncrămăluite, parcă v’a plouat la nuntă? Ori a-ţi mâncat din oală? Ori vi s’a tăiat apa dela moară ? ...
Chiţa. — D’apoi parul al 13-lea gol, goluţ; busuiocul neîncărcat... Nu-ţi dau oare toate de gândit? Ba zău nici a mânca nu-ţi vine:..
Angheluşa. — N’aveţi teamă, fetelor, că mai suntem şi noi! Vraci ori fi porcii, parii, dar descântecele şi buruienele au mare putere, alungă toate rălele!... Să luaţi câte o bucăţică din buruiana asta, să o puneţi în sân ori la cingătoare până la Duminica mare. E năvalnic menit... Să vă mai fac eu ce ştiu... lasă... şi om vedea.
Aduceţi un cofoiu cu apă neîncepută şi o crangă de busuioc dela Ziua Crucei. Acu deocamdată însă nu pot
www.dacoromanicajo
1362
ALBINA
descânta decât la una, căci la două fete nu-i leac. (Fetele aduc una cofâelul cu apă şi alta o erangă de busuioc). Să încep întâiu cu Chiţa. (Descântă): Duminică dimineaţa Chiţa s’a sculat, bucium in mână a luat, la lume s'a arătat, cu glas de cuc a cântat. Toată lumea se uită şi se întrebă: Cine-i astă mândră, crăiasă ori împărăteasă?... Ba, nu e Chiţa cea frumoasă. Acasă a venit, pe faţă s’a spălat, de urât a scăpat şi baba un dar bun a luat... Să te speli mămucă! cu apa asta în trei Duminici dearândul.
Mariţa. — Bunică Angheluşă, trage-mi şi mie cu boghii ştiu că bine mai gâceşti...
0 Angheluşă. — Boghii mei niciodată nu mă dau de sminteală. Adă o mână de grăunţe şi o sită! (Fata aduce ... baba alege 41 de grăunţe, le aşează pe sită, face treji grămezi şi ia câte patru şi ce rămâne la urmă e bun; îi învârteşte pe sâtă şi descânta). Patruzeci şi unul de boghi, glii ne ştiţi, ghine. să-mi spuneţi...
Mariţa. — Da ce eşti aşâ de supărată?...
Angheluşă. — Apoi nu spuneam eu că boghii-s gândul omului... Zău îi asvârl, că rău arată!... Bucuria călcată în picioare; supărarea în faţă; bob sositor nu-i de loc... Duceţi-vă naibii!... (Îi asvârle)...
Mariţa. — Nu spunem cu că-i sărac!...
Angheluşă. — Să mă pun eu cu ciocanele ! dar dă!... acu darea treci marea». Vre-un şărveţăl, vre-un vălişor de pânză să aibă baba la moarte ce pune la prapure, la preoţi, pe obraz...
Mariţa. — De asta să n’ai grijă de loc; numai să fie într’un ceas bun şi cu noroc... Alama nu-i acasă. (Pleacă şi iese spre dreapta).
angheluşă. — Tare-i năcăjită Mariţa, dar dă... şi noi babele nu suntem sacagiul nimănui. . . Şi la tine, fata babei, eră să fie rău; dar ai scăpat acu...
Chită. — Caută-mi şi mie în cărţi, bunică Angheluşă, căci în boghi nu se poate la două...
Angheluşă. — Apoi dă, ţi-oiu cătâ, dacă nu mi-i uită. (Baba scoate cărţile le preface şi zice): :<Treizeci şi şase de cărţi ghine ştiţi, ghine să-mi spuneţi: cele bune să se adune, cele rele să se spele... Da ma.. .re ghine mai cade! Bucuria în faţă, vorbe bune dela cel cu ochii negri, scârba în picioare. Face drum la casa ta unul cu ochii albaştri... Găteşte-te de oaspeţi!
Mariţa^ (vine din dreapta). — Iacă, bunicuţă, vălişorul ista de pânză... Am găsit cheia... Ti-oiu mai da, numai să-mi faci să vie ursitorul grăbit, avut, şă nu mă ocărască; ce oiu zice eu să facă el..
Angheluşă. — Pricep d’acu. Adică găina să cânte cucoşăşte; tulpanul să fie în locul căciulei. Să aibă numai mâni să se apere de câini şi ochi să nu dea în grochi!...
Chiţa,. — Ia şi dela mine prosopul ista; cu mult drag am
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1363
mai cusut la el; ţi-1 dau cu toată inima! numai să nu ne uiţi!...
Angheluşa. — Nu vă uit, hăi. Uita-v’ar rălele; rămâneţi sănătoşă-le, fetele babei fete!...
Fetele. — Mergi sănătoşica, dragă bunicuţă!
(Baba pleacă cu prosopul pe mână şi cu valul de pânza în braţe).
SCENA IY
Reprezintă o crâşmă de ţară: tejgheaua la o parte, pe un părete rafturi cu sticle pline; în crâşma e un butoiu cu vin; de coardă atârnă covrigi, cârnaţi, şuncă, păs tramă şi salamuri. La tejghea stă Cuconu Iorgu crâşmarul. Om de statură mijlocie, gras şi la trup şi la faţă. îmbrăcat cu vestă peste flanelă, pantalonul orăşenesc, în picioare cu ciorapi şi numai în papuci. Stă gânditor ^i-şi răsuceşte mustaţa-i groasă şi subţire la vârf.
Iorgu, Neaga, Angheluşa.
Neaga, (vine din dreapta). — Bună ziua, cucoane Iorgule!
Iorgu. — Bună — buna!
Neaga. — Dă-mi un rachiu de care crezi că ai mai bunişor!
Iorgu.— La mine toate bune, mătuşă Neagă. Chiar acum mi-a sosit spirtul; l-am răvăcit cu apă dela Gâţălică. Eu am pus tocmai pe tocmai, nu ca la alţii: trei ape şi un
rachiu..... (Iorgu toarnă în pahar, Angheluşa intră pe uşă
venind din stânga).
Angheluşa. - Norocul cel bun! Iar bun întâlniş, babă. Neago!
Neaga. — Noroc la câştig, lelică Angheluşă! Mai pune un rachiu, cucoane Iorgule!...
Angheluşa. — Sănătate şi treabă-n plin, babă Neago!
(Dau trenchiu şi beau apoi se aşează câte pe un scaun faţă în faţă).
Neaga.— Cum ai mai regulat buruenele, că erau cam verzi şi pline de rouă?
Angheluşa. — Le-am aşezat eu toate la treaba lor; am făcut legături, legături după fel şi la trebuinţă le iau. Chiar acum am fost cu nişte năvalnic, siminoc şi alte buruene de noroc la Chiţa lui Svârlefus, acolo eră şi Mariţa lui Prindeurs, Le-am dat buruene, le-am descântat, le-am căutat în cărţi, în boghi. Dă... nădăjduesc să aibă şi ele parte ca mâţa de oala cu lapte!...
încă două rachiuri, coane Iorgule!
Iorgu. — îndată ... poftiţi...
(Neaga şi Angheluşa iau paharele în mână).
Neaga. — Sănătate!
Angheluşa. — Amin ! (Dau rachiurile peste cap).
Neaga. —Să mai stăm, că par!că merge la inimă prefă-cania lui cuconu Iorgu. (Se aşează amândouă iarăşi pe scaune).
Angheluşa. —Cum ai eşit cu Simina lui Mafteiu?
www.dacoromanicajo
1364
AI.BINA
Neaga. — Bine cât! Ionel s’a şi îndreptat, Mărioara aşişderea, nu ciegcana i-am făcut de boală cănească. Ce să facem, păcatele noastre? s’a schimbat timpul; dă... măcar ceva, ceva, dacă nu curge... chicură...
Angheluşa. — Ducă-se Naibii de picătură!... De când au ieşit câte-o moaşa ftitrată, ne-a rămas moara neferecată; ne-a luat făina şi ne-a lăsat tărâţele...
Neaga. — Aşâ-i, lelică, aşâ-i! dar tot ducem greul, că, dă... coana moaşă e cocoană; nu pleacă prin glod, frig, colb, ninsoare ca noi; ci îi trebue faiton, sanie cu zurgălăi; când ajunge la casa omului, toţi intră în sperieţi; apoi îi trebue slugă, şi slugă suntem tot noi...
Coana moaşa nu se mulţumeşte numai cu o pereche de mâniei, pe lângă leafă, ca noi şi un căuş de taină! ci îi mai cere gustul şi bani şi dă! la noi la ţărani, banii sunt cam pe sponci!...	»
Angheluşa. — Drept vorbeşte Neago! Cucoanele astea se uită la ţăran pe deasupra- ochilor celor de sticlă; dar dacă e^ vorbă, câştigul cel mare ni l-au luat doftorii cei cu şăpcile roşii. Ei umblă din casă în casă, ba cu hultuitul, ba cu vederea bolnavilor, să-i ducă la fermelie ori la şpital, ei astmută mereu lumea împotriva noastră...
Neaga. — Nici aiştea nu ne fac mare pagubă; el şăde toată ziua la primărie ori fermelie şi ţăranul poate să moară cu zile dacă n’am alergă noi înaintea lui... Nici el nu se trudeşte pe jos, îi trebue dacă nu faiton, măcar un cal înşăuat mai dihai ca un Ducipal şi dă! la ţăran abea găseşte o smârţoagă. Se laudă mereu cu doftoriile lor, cele de îţi verşi sufletul când le iei; dar când întreabă ţăranul doftorii tot nu mai găsăşte şi tot cu buruenele noastre se foloseşte... Să nu ne întristăm soro! ci să ne veselim mereu! halal de noi măcar până mai de apoi!... Mai da două, Coane Iorgule!... (Beau şi se oţeresc).
Angheluşa. — Halal! zău, Neago, şi în ciuda lor am să cânt:
Eu sunt baba Angheluşa,
Oare fac cu frigăruşa;
Duc călare şi pe băţ,
Iar pe proşti îi trag de hăţ. {bis.
Neaga. (Cântă):
Eu sunt Neaga cea vestită In mehlimuri renumită;
De ursit, de boală fac.
Pe cei proşti zău îi dezbrac! {bis.
Angheluşa şi Neaga (cântă împreuna).
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1365
Da bele azi toate Nu muncim din greu.
Strângem buruene,
Descântăm mereu! ^bis.
Angheluşa. — încă două... cucoane crâşmar!
Iorgu. — Numai decât... la minut!
Neaga. — Noroc şi veselie! Când ne-o fi mai râu, tot aşâ să ne fie!...
(Dau rachiurile pe gât, se oţeresc; aruncă fiecare câte 20 bani şi pornesc grăbite; una pe dreapta şi alta 1a. stânga).
ACTUL II
Scena reprezintă cambra primăriei într'o comună rurală. Doctorul de plasă venit in inspecţie, stă pe un scaun şi dă consultaţii. Ceilalţi ţărani bărbaţi şi ^emei: slăbiţi, ofeliţi, bubabi cu înfăţişarea suferindă; hainele ponosite, învechite şi pe alocurea chiar rupte.
SCENA I
Doctorul, Simina, Ionel, Mărioara.
(Pe dreapta vine Simina cu Ionel de mână şi cu Mărioara în braţe).
Doctorul. — Ce are fetiţa de-i aşâ buhavă şi gălbigioasă? Dar băeţelul de ce-i aşâ slab? (II ciocăneşte în spete, ascultă cu urechea).
Simina. — Apoi dă... d-le doftor, nu-i destul că au perdut pe tatăl lor, acum s’au îmbolnăvit şi ei. Se vede că duşmanca de Aftimia lui Hurjup a suflat asupra casei mele cu gât de lup. Cum nu eră să vină pocitură şi boală cănească?
Doctorul. — Cine ţi-a vârit în capasemenea parascovenii ? Ce are afa.ce suflatul pe gâtlejul lupului ori pe ţevie? Poate să sufle vântul să scoată copacii din rădăcină, dar oameni morţi şi Doina vi din astă pricină nu s’au văzut. Fetiţă are friguri, băeţelul are junghiu. De ce nu i-ai arătat la agentul sanitar? De ce te-ai jăsat pe o ureche? Acuma e greu, e boala veche...
Simina. — Nu m’am lăsat, d-le doftor; cum să n’am eu milă de copiii mei? Am chemat pe baba Neaga. I-a frecat, i-a descântat; le-a făcut de boală cănească. Am cheltuit o mul-ţi-me de bani...
Mă crezi ?...
Doctorul.— Te cred, dar astea nu-s boale de babe. Babele nu ştiu nimic. Ştiu numai sa amăgească lumea, să aibă cu ce să trăească, ftindu-le lene să muncească. Ce e legătura asta ?...
Simina. — Un baer, d-le doftor, cu ţărnă dela mormânt. E bun de friguri...
www.dacoromamcajo
1366
At-BINA
Doctorul. — Cum vă potriviţi ia astfel de nimicuri? Ce poate să-i folosească, ţărâna dela mormânt, ba încă şi la gât? Rău poate să-i facă tot gândind la morţi şi la morminte Acestea sunt credinţi deşarte. Aceste credinţi şi cu babele au să vă scurteze zilele, că fugiţi de doctor şi de spital ca de ucigă-1 toaca... Cu banii daţi pe de acestea, mai bine luai chinină, care e moartea frigurilor.
Simina. — D-le doftor, pe Ionel l-a măsurat cu nişle trestii, l-a scăldat cu mutătoare, i-a turnat apă rece din cap.
Doctorul.--Auzi! copilul are junghiu şi să-l măsoare cu trestii, să-l scalde cu mutătoare, pe când el trebuiâ ferit de răceală. Mutătoarea nu poate fl bună decât de a-1 mută mai curând dela viaţă la moartă... Vedeţi unde vă duce neştiinţa? La boală şi mai degrabă la mormânt. Să aduci copilul la agentul sanitar să-i pue nişte pahare seci, să-l păzeşti de răceală, să-i dai ceaiul cald şi mai ales lapte... Să intre altul...
SCENA II
Doctorul, Chita şi Mariţa.
Doctorul. — Cum te chiamă?
Ciiiţa. — Chiţa lui Svârlefus.
Doctorul. — Te văd tare perită, deabia te ţii pe picioare. De când ai boala asta?
Chiţa. — Cu vre-o trei luni în urmă, trăiam rău cu o fată din sat; se vede că mi-a dat aruneându-mi in cale. Am călcat. Acum mă dor picioarele. Mi-a dat baba Anghe-luşa nişte buruene. Pe lângă astea mă arde, mă roade pă piept.
Doctouul. — Ai avut o mică răceală, iar buruiana cea afurisită ţi-a atacat organismul. Să ici o curăţenie o lingură de sare amară, să stai în pat-, să bei lapte cald. Ei bine! babele au ajuns mai rele decât ciuma, holera, cu vrăjile şi buruenele lor care ucid, nu vindecă...
Dar pe tine cum te chiamă?
Mariţa. — Mariţa lui Prindeurs.
Doctorul. — Ce te doare ? Te văd slăbită. Mâinele şi picioarele umflate. Abia te mişti din loc.
Mariţa.-Mi-a spus baba Angheluşa că sunt luată de Dânsele. Am călcat se vede pe unde au umblat blăstămatele de Rusalii. Mi-a dat biata babă buruene plămădite în vin, fiert în oală nouă cu turtă de grâu deasupra, dar văd că m’am pricopsit rău, de nu mai am leac.
Doctorul, (gânditor). — Ai pe lângă casă vre-o mlaştină? Păreţii nu sunt mucezi?
Mariţa.— In apropierea casei e o băltoagă; pe păreţi e un fel de mucigaiu albastru.
Doctorul. — Acestea sunt pricineleboalei. Ai reumatism,
şi tu şezi, te gândeşti la moarte, deşi ai încă de acum de viaţă.
►
www.dacaromanicajx)
ALBINA.
1867
Oare babele astea aşa zise caii dracului, n’au să mai sfârşească? Auzi: Dânsele? Nişte închipuiri născocite de cei fără ştiinţă, nişte eresuri stârnite de babe şi alţii care n’au de iucru, spre a amăgi lumea. Auzi schiopează, ologesc. Cum.au să vină ceva din văzduh să te cotonogească? Răul vine din nepotriveală la mâncare, băutură, muncă, repauz, răceală, căldură şi altele. Să pleci la spital!... Ai văzut că leacul babei nu ţi-a folosit nimic!
Altul!...
SCENA II Doctorul, Dinu.
Doctorul. — Cum te cheamă?
Dinu. — Dinu Soarbezeamă, să trăiţi, d-le doftor!
Doctorul.. — Cum ţi-e bc<jla?
Dinu. — A început a mi să înroşi pielea, a se jupui, a-mi ţiui urechile; mi se arată năluci, îmi vine să iau câmpii.
Doctorul. — Din ce ţi-a venit boala şi când?
Dinu. —- Asta iarnă la Sf. Andreiu, am avut un termen la tribunal; am întârziat şi pe când treceam pe lângă zidul şi beciul cel părăsit, deodată mi-a venit o vâjâitură sdravănă pe la ureche; am iuţit şi mai tare pasul. Când m’am uitat înapoi venea după mine o mătăhala mare, cât turnul-bisericei dela Treisfetitele, încătrănită şi cu nişte ochi roşii ca două focuri şi după mine. Eu făceam cruci mereu şi fugeam. Mătăhala se tot micşoră că ajunsese cât o casă; apoi a rămas o femeie mare, înaltă, subţirică, cu părul până în .călcâie, şi aveâ nişte ţâţe că ajungeau la pământ şi le zvârleâ pe umere când pe una când pe alta. S’a apropiat tare de mine şi mi-a dat una în cap de eră să cad, noroc că au cântat cocoşii şi eu eram în ogradă. Demult şăde stafia aceia în acel beciu părăsit, şi de atunci n’am mai văzut zi bună în ochi...
Doctorul.—Şi n’ai luat nimica, măi Dinule?
Dinu. — Ba am luat, d-le doftor, nişte buruene dela baba Angheluşa; da bune buruene! că mă uitam la toate crăngile copacilor, număram stelele, nourii; îmi venea să mă acăţ de oricine întâlniam. Mi-a spus biata babă, că aceia e mătrăgună. La început face rău, căci lucrează, dar pe urma îndreptează!
Doctorul. — Adică te îndreptează, duf)ă Ce te-a înebunit de al bineleal... Boala ta, nenişorule, e roşaţă; ai mâncat făină mucedă, ai băut rachiu fabricat din popuşoi aprinşi, stricaţi... Mătrăguna e nebuneală curată; are într’însa o zamă, care te duce la moartea cea mai urâtă... Spaima de care spui n’a fost decât credinţa ta în stafii, strigoi, nişte năluciri, care n’au fost, nici or să fie...
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1368
Dinu. — D-le doftor mai spunea baba, că astă buruiană aduce câştig la casă, alişveriş, la crâşmă şi câte altele...
Doctorul. — Apoi mai mare câştig şi alişveriş decât nebuneală ce mai poate fi ?!....
Dinu. — Sfânt să-ţi fie cuvântul, d-le doftor! Un băr-ghieriu din oraşul Bârlad a luat mătrăgună dela baba Pocovniciţa, să-i aducă * muşterei, şi peste trei zile i-aars casa!...
Doctorul. — Vedeţi... şi câte de astea nu se întâmplă zilnic!... Muncim noi doctorii de nu ne mai vedem drumul, căci şi boala îşi are mersul ei şi dacă îi strici rostul, trebue mai mult de furcă, ştiut fiind că e mai greu a drege, decât a face din nou...
Pacostele cele mai grele pe capul vostru vin numai din neştiinţă; boala când se iveşte, nu ştiu cum să o ascundă, să nu se audă, în loc de a da jde veste la agentul sanitar, sau a merge la spital.
Chemaţi câte-o babă şărlălatiă, care zice că ştie de toate şi când colo nimic; îndrugă la năsdrăvănii; născoceşte doftorii, cu fel de fel de năsbâtii, chetruri, buruene; îşi frământă gura cu descântece.
Când boala s’a învechit, când vă încredinţaţi că leacurile şi descântecele babelor nu sunt bune de nimic, spuneţi doctorului; dar e târziu, boala nu se scoate lesne; sapa şi hâr-lezul e leacul!...
Aţi înţeles, oameni buni!...
Toţi. (cor) — înţeles. Să trăiţi d-le doftor!
Doctorul. — Ca să scapi de rcşaţă, nene Dinule, să nu mai beiu rachiu, să mănânci mai mult pâine, să posteşti mai puţin, căci pentru bolnavi biserica a ridicat postul, să nu mai iei dela babe plămădituri de ale lor........
Dinu. —Tare bine, d-le doftor, dar cine să ne spună aşâ pe şleau toate rălele, să ne lumineze, să nă arâte drumul cel drept ?...
Doctorul. — Ei! nene Dinule, d-ta zici că n’are cine ? Mergi regulat la biserică? Ai ascultat predica preotului? Ai fost regulat la şcoală, când se întrunesc învăţătorii? Ai ascultat ce vorbesc ei? Câte nu vă spun... câte lucruri bune şi folositoare!...
Dinu. — Ce-i drept, d-le doftor, că nu prea m’am dus; ba sunt bolnav, bae glod, ba la târg; ori n’am haine de sărbătoare, căci vezi d-ta, nevoile curg gârlă!...
Doctorul. — Aţi auzit, oameni buni ? Dacă biserica aţi părăsit-o, de şcoală fugiţi ea de duhul cel râu; cuvântul preotului, al învăţătorului nici voiţi să-l auziţi; deaceea credeţi toate minciunele şi vă amăgesc babele ca pe copiii mici.
Aşâ dar hotărîţi-vă cu toţii, că veţi ascultă învăţăturile şi sfaturile oamenilor cărturari, nu veţi mai crede în flea-
www.dacoromamcajo
ALBINA
1369
curile şi descântecele băbeşti, care vă otrăvesc trupul şi sufletul...
Toţi. — Nu mai credem, d-le doftor, ne-am hotărit pentru totdeauna! (Toţi pleacă cântând).
Cortina cade. — FINE.
Gh. Popescu
Institutor, Perieni-Tutova.
DIN MONOGRAFIA COMUNEI JORĂSTI
(JUD. COVURLUIU).
II
Descriere fizică
Această comună este situată pe ambele maluri ale pârâului Covurluiu la' distanţă de 66 klm. de Galaţi şi la 11 klm. de Bujorii, unde- se află gara L. Gatargi; deci în partea de nord a judeţului. Poziţia sa l-a făcut poarta de intrare a celor din judeţul Tutova şi din întregul nord al Moldovei, partea dinspre Prut. Pe aici era, în vremea poştei, I,drumul mare" spre Galaţi ’) marea piaţă comercială din acea vreme. Deci acest sat trebuia să fie cunoscut de către călătorii din Yasluiu * 2), Fălciu, Tutova, deşi nicăeri nu se află amintit ca loc de popas.
') Pe drumul Bârlad-Joră şti, şi de aci mai departe, se văd urmele multor beciuri de cârciume (parte, apucate chiar de părinţii noştri) ce serveau ca loc de popas. Acest drum din susul Moldovei, venea pe valea Doeolinei, până la Bârlad, de unde să despărţea în două: unul apuca pe valea Bârladului, altul pe a Jera-văţului, pe sub Lungeşti, trecea prin partea de vest a luncei, şi ajungea la conacul dela Miroasă, unde poposea. Do aici trecea prin Rădeşti şi ajungea la Făgădău, unde iar poposea. Aici era cârciumă vestită.
Ieşise şi un cântec:
Măriuţă, uţă, uţă Pune caii la căruţă Şi te du la Făgădău C’acolo-i bărbatul tău,
Că el bea cu mândrele Şi tu-i coşi cămeşile.
2) In Ianuarie 1864 Şt. Angheluţă, proprietar la Chiţoc-Vaslui, mergând sprp Galaţi, l-a apucat o vijelie aici că nu s’a mai putut mişca mai departe şi a fost-nevoit să stea 2 săptămâni în gazdă la V. Tufescu, cu 12 cai şi 3 servitori. Ca răsplată, la întoarcere, ia pe fiul acestuia Petru şi-l bagă în şcoala sa dela Chiţoc, de unde absolvind intră în Seminar.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
4370
Prin această comună trece pârâul Covurluiu, care izvoreşte din valea Jdoşie trece şi uda o vale plina cu fâneţe şi stufă. La o mică distanţă de izvor apele intră într’un lac, la locul numit Haleşti, de unde cursul său se îndreaptă şărpnitor pe o vale întinsă. Cursul său se simte strâns ea într un corset de viile şi grădinile Puţenilor, de unde scăpând, răsuflă vesel pe o matca lată de peste 30 de metri, în termen mediu, pe care, însă, n’o umple decât în anumite timpuri. Vara, adeseaori nici apă pentru broaşte nu are. Drumul ce-1 face până în .Jorăşti este de vr’o 7 klm. De aici cursul său se porneşte înainte, tot prin fâneţe, lunci de lozii şi stuf, udă Lunca şi Bujorii şi după ce să uneşte cu fratele său „cel sec“ dincolo de Puţuchioaia, să varsă în lacul Covurluiu între Folteşti şi Mastacuni.
Dacă pârâul Covurluiu nu au spălat de sânge săbiile ce şi-au dat tributul în răsboaie, ca alte pârâuri, apoi, desigur, a spălat în multe veri căpiţele de fân, adunătura pentru iarnă a gospodarilor.
Acest pârâu, deşi mic, când îşi umfla apele sale este teribil, rupe totul în calea sa. ’) Jorăştanii îi cunosc capriciul şi printre nişte hârtii ale mele găsesc următoarele versuri care caracterizează bine acţiunea lui:
Covufluiu, pârâu turbat,
Mult mai eşti tu tulburat.
Că ie supui ploilor Ca şi noi nevoilor.
In Mart porneşti râpele Să ne surpe casele Toamna iuţeşti viile Ca să ’nceapă nunţile.
Acest pârâu udă comuna pe o distanţă de 2 klm. şi face o mică mlaştină la intrarea în sat.
Cele 4 puncte de orientare a satului sunt arătate: două, apusul şi răsăritul, prin dealuri şi două, miazănoapte şi miazăzi, prin valea Covurluiului.
Direcţia dealurilor, că şi a pârâului ,este nordsudică. Dealul dela răsărit este o prelungire a dealului Roşia, până la locul zis „La Ruptura", de unde apoi se începe un alt deal ce poartă, diferite numiri: Zăticeasa, Cerdac, Dealul Cucului şi Flămând. Dealul despre Vest vine marginea pârâului, dela vr’o 300 metri dela izvor. *)
*) I]1 toamna anului 1905 a venit aşa de mare că a rupt toate podurile şi gardurile din drnmn-i şi aşa de supărat că două săptămâni nu şi-a ma limpezit faţa.
www.dacoromanica.ro
albina
1371
Pe sine poartă satul Zârneşti, o parte* din Jorăşti şi Lunca. Să sfârşeşte tocmai lângă Brateş, cu mici întreruperi în câteva locuri.
Dealurile ce înconjură satul nu ascund bogăţii în . sânul lor. Ceva bogăţii ascunse în pământ să găseşte, sub o coajă subţire, în dealul Roşia, lângă izvorul Covurluiului. Prundişul ce se scoate de aici se pune pe şoselele făcute prin împrejurimi. Se pare că începe a să sfârşi.
Temperatura este mai îndulcită ca altor comuni de pe aceleaşi paralele, prin faptul situaţiei satului la adăpostul dealurilor şi a copacilor. Termometrul vara arată, în termen mediu, în zilele cele mai calde, 33° Celsius, iar iarna, în termen mediu, în zilele cele mai friguroase, — 19° Celsius. In ziua de 9 Ianuarie 1907 a arătat — 25°.
Vara este răcoroasă din cauza numeroşilor salcâmi, din jurul caselor. Pădurile atrag ploile: Totuşi, nici odată nu scăpăm de tributul săcetei.
Toate felurile de pământ să găsesc pe suprafaţa acestei comuni: pământ nisipos prin sat, adus de râpi. Iu timpul uscăciunilor de de vară e atât nisip pe unele părţi, că vitele trag „în unghii*,/ ca la deal. Avem poene de pământ humos, în mai multe centre; restul este pământ negru bun şi darnic pentru agricultură.
Preotul I. C. Beldie Fârţftneşti-Covurlui.
înştiinţare
In ziua de 12 August a. c. ora 9V2 a. m. se va ţine la Eforia Spitalelor Civile, Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică cu ofertă închisă pentru darea în antrepriză a unui canton silvic pentru brigadier, la brigada Licuriciu din jud. Teleorman.
Devizul pentru acel canton este de lei 6.695,40.
Condiţiunile, planurile, şi devizul se pot vedea la Serviciul Domenial, Biroul Silvic, în zilele de lucru între orele 10—1272 a. m.
Concurenţii pentru a luă parte la licitaţie, vor trebui să depună ca garanţie provizorie lei 5°/o din suma devizului, cunoscând că cea definitivă va fi de lei 10°/o din suma rezultată la licitaţie.
Art. 72—83, din legea Contabilităţii Generale a Statului, sunt aplicabile cunoscând că supra-ofertă şi oferte condiţionale, nu se primesc.
www.dacoromamcajx)
Frumuseţea este Podoaba Omonlrei DORIŢI să aveţi un TEN ALB şi FRUMOS? ,
întrebuinţaţi numai: CREMA, SĂPUNUL şi PUDRA ORIENTALA de ORŞOVA
Recunoscute ca cele mai higiehice preparate fără substanţe
vătămătoare cari fac să dispară
Pete, Platruo, Coşuteţe şi Crăpături de V&nt ciniiriind obrazul pini li etatea iu mal iMlntall
Este o *d vârâtă COMOARĂ pentru SEXUL FRUMOS, se vinde cu:
Lot 1,20 Borc. de Cremă Orient.; Lei 1,50 Săpunul Oriental şi Lei 2 Cutia Pudră Orient.J Se află de vânzare în Bucureşti la toate Drogheriile, Farmaciile şl Princip, magazine I
Brăila: D-ra Albertina Pol- j lak, Clubul Comercial.
Bârlad: Leon M. Finchel- i Imann
Bacău: S. Kellmann.
Corabia: Gr. Petrino, Marin R. Ilicscu, D-tru C. Pe-trovici, Nlcolae Mari-nescu.
Constanţa: L.eţI. Lascaridis.
Calafat: Ioaef Rendek.
Caracal: Stăpescu et Arghi-rescu, G. Popescu.
Călăraşi: Fraţii Iarchy, V.
H. Bacarcscu, G.G. Mun-teanu.
| Cernavodă; Mag. ,La Ţă
Cralova: S. Lazăr Benve-nisti, C. R. IIiescu,dto* gnerie, A. M. Bergcr, Eraanuel David, S. Ben-venisti, Ioan N. Boem, Ed. Kouteschweller, Fraţii Paraschivescu.
Dorohoi: M. L. Schulimsohn
Foosanl: S. Cohn, Fraţii Rosner.
Qăldan: Gh. Nastasescu.
Galaţi: Toma Aburel, C. Teodorovici.
Giurgiu: S. A. FinţL.
Huşi M. Brochmann.
laşi:	Fraţii Braun, Str.
Ştefan cel mare 53.
Pite tl: Nae Popescu.
Ploieşti: I. Năsţăsecu, librar. Farmacia V. Ll- | vovschi.
P.-Neamţ: S. Stambler.
Roşiori: G. T, Mavrodi-neanu.
R.-Vâlcea: Gr. Petrino.
Slatina; Badea Florescu.
Slobozia:	Nicolae I. De- |
leanu.
Târgov. Barbu Călinescu. \
T.*Măgurele:Fjaţii G. Luca-tos, A. Gologan.
Tg.-Jlu: Uie Şerbu, Ben- | jamin Penchas.
T|.-Oona: Elias Miohelson.
La T.-8ev«rin nimai la magazinele losef Frisch
Către abonaţii noştri
$ *
Au trecut dejâ nouă luni din al XlV-lea an. Rugăm dar pe prietenii noştri să ne trimită prin mandat poştal costul abonamentului. Ii mai rugăm să stărue a face noi abonaţi, încunoştiinţând pe cei ce ar dori să se aboneze că vor primi revista, numai dacă vor trimete odată cu cererea de abonament şi costul abonamentului de lei 5 pe an.
Reamintim prietenilor şi abonaţilor noştri, că cine ne face cel puţin ciinîcă abonaţi din nou, pentru anul curent, şi trimete banii odată cu numele lor, are dreptul la un abonament gratuit, fxe pentru biblioteca şcolii, fie pentru parohie, cerc literar, etc.
Pentru elevii şi absolvenţii de şcoli primare din comunele rurale, reducem abonamentul la patru (4) lei pe an, fie că se abonează unul singur, fie o grupă de mai mulţi inşi la un abonament. Cererea de abonament în acest caz trebue făcută prin dirigintele şcolii, prin preot sau prin notar. Noii abonaţi cari ar dori să aibă revista dela începutul anului, să arate aceasta pe cotorul mandatului prin care trimit banii.
In tot cazul, cererea de abonament trebue neapărat însoţită de plată, altfel nu se va satisface. Abonamentele se fac şi se plătesc numai pe un an întreg.
Regularitatea cu cari de 14 ani aparem, bogatul material ce am publicat în acest timp şi numărul cel mare de iiustraţiuni ce dăm în fiecare număr, sunt o garanţie că revista este aşezată pe baze solide şi că se bucură de sprijinul şi de încrederea tuturor.
ADMINISTRAŢIA.
www.dacoromanicajx)