Anul XIV
26 Iunie 1911
No. 39
41235
Redacţia şi AdministrWwWflaC0fOman?Caar0°‘	Bucureşti
l flăfe s$Ş$â<$$$£
Anul XIV
No. 39
26 Iunie 1911
ALBINA
REVISTA ENCICLOPEDICA POPULARA
COMITETUL LE REDACŢIE:
ION KALINDERU, P. Gârboviceanu, G. Coşbuc, Gen. P. V. năsturel, Gh. Adamescu, k Otescu P Dulfu, V. S. Moga, N. Nlcolaescu, Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă
Abonamentul în ţară pe an . . lei 5
ii » i9 » 6 luni „ 3
Abonam. în străinătate pe an lei 8 Un număr......................15 bani
Fentrn anunciuri 1 len linie- Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele republicate se ard
Bedacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate.__________________________________
SUMARUL:
Em. Gârleanu, ,Pe Bistriţa la vale“.
Şcoala, „Take Anastasiu“.
I. G. Bratu, Suceava. (Cu o ilustraţiune: Ruinele Cetăţii Suceava). 1. Dragoslav, Duşmanul. (Urmare).
I. lonescu, Asociaţiunea română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor.
V. S. Moga, Cronica agricolă, economică şi comercială.
Get.. Sărbătorirea d-lui C. Alessandrescu.
Scrisoare către Redacţie.
Bibliografie.
DIN ZIARE ŞI REVISTE:
(Calendarul Leonte), Sfaturi pentru agricultori.)
ILUSTRAŢIUNI:
Ţărancă Franceză, de pe tablouri, de N. Grigorescu.
Ciobănaş, de pe tablouri, de N. Grigorescu.
PAGINA GLUMEAŢĂ:
Neculcea, Pentru slăbit. (Cu 10 ilustraţium).
ACTIVITATEA SOCIALĂ A PREOŢILOR ŞIf ÎNVĂŢĂTORILOR
Preotul I, C. Beldie, Din monografia comunei Jorăşti, (judeţul Co-\ urlui).
Femeia în lupta în potriva alcoolismului.
Cooperaţia Daneză.
Cronica: Cerc cultural (Cara Murat, Constanţa).

www.dacorofnanica.ro
... In Broşteni Ion Creangă a învăţat cane Ia şcoala lui Baloş. Cine a citit «Amintirile» marelui scriitor, ştie cu câtă duioşie povesteşte dânsul cum învăţătorul, Nicolae Nanu a pus îndată să-i tundă pletele, apoi în rând cu ceilalţi şcolari, să înveţe «îngerul a strigat». Va fi învăţat băieţaşul, tuns chilug, cântecul bisericesc, şi l-o fi cântat, la o laltă cu ceilalţi copii, în bisericuţa veche de lemn spre care mergem acuma.
Lângă şcoala curată a harnicului şi deşteptului învăţător care ne întovărăşeşte, stau faţă în faţă cele două biserici: cea veche şi cea nouă. Mică, sprintenă în croiala ei, cuminte, rară ochilor — ca un juvaer, — tăiată pe loc din lemnul munţilor împrejmuitori, cioplită cu iscusinţă, cu acopere-mântul de şindrilă, sub streaşină căruia căpriorii se sfârşesc în coadă de rândunică şi a căror îmbinare o pecetlueşte câte o floare cu uşa pridvorului tivită de ciubuce săpate, deasupra căreia din inscripţia străveche deabea anul 1759, dacă se mai desluşeşte, bisericuţa e o minune.
înăuntru păşeşti pragul cu un fel de supunere care îţi pleacă în jos capul. In umbra sură, de pe cele câteva icoane vechi, şterse, deabea se desluşeşte îmbinarea degetelor sfinte, încremenite în sensul blagosloveniei. Stranele stau reci, înşirate pe de lături, ca nişte morminte, care cuprind câte o umbră a cine şti căruia sau căreia drept credincioase, urmele liliecilor se presar peste tot locul, şi din pereţi, din bagdadia presărată cu flori negre, văpsite, fâşâitul ciudat al carilor care macină răbdători lemnul, îţi strecoră un fior neînţeles, şi parcă îţi strânge sufletul. Aici, în cuprinsul acesta îngust atâţia oameni au îngenunchiat! Aici şi-au aşternut atâţia buzele pe feţele icoanelor; aici au răsunat rugăciunile atâtor
l) Din volumul: „Pe Bistriţa la valeu, ce va ap&rea.
www.dacoromanica.ro
AI.BINA
1166
slujitori ai credinţei noastre; aici s’au topit sus, lacrimele lumânărilor de ceară, iar jos, lacrimile fierbinţi ale celor păcătoşi; aici unii şi-au mărturisit greşalele, pe când alţii şi-au unit mâinele şi inimele în faţa lui Dumnezeu. Lângă care strană se va fi înălţat şi glasul copilului sglobiu: «îngerul a strigat»! — 0 lume întreagă de umbre ce parcă răsar una câte una, dintr’un colţ şi se pierd în spre altar. Unde-s? Ce-a rămas pe urnea lor? Şi fâşâitul ciudat al lemnului care pare ca suspină mă desluşeşte şi cutremurându-mi sufletul, mă împinge spre lumină.
Privesc iar: bisericuţa pare îngenunchiată în rugăciune sfioasă în drumul celeilalte albe, mari, de zid, pe pereţii căreia găsim din pridvor până în altar, pe sfânta masă, presărate de către un preot naiv, ca să o înfrumuseţeze, toate ilustraţiile «Veseliei»! Printre atâtea altele, chipurile lui Abdul Hamid al Chedivului Egiptului par’că se întreabă ce soartă meşteră i-a adus acolo.
Niciodată nu am simţit credinţa mai biruitoare în curăţenia şi smerenia ei ca în faţa acestor două locaşuri de închinare, — unul al credinţei strămoşeşti, celălalt al credinţei vremurilor noastre.
îmi spun părerea, pictorului (Al. Satmarv, care mă însoţeşte) minunat şi dânsul:
— Ce bine ar sta juvaerului acestuia în muzeul etnografic, lângă casa meşterului Mogoş?
învăţătorul din Broşteni mă aude şi-mi spune că d. Gh. Teodorescu-Kirileanu, vrea să facă aici un Muzeu Creangă. Şi aşâ e bine, dar când?
Pe pajiştea verde din ograda o cruce de granit pe un soclu acoperă mormântul învăţătorului lui I. Creangă. Citesc inscripţia; în faţă:
Nicolae Nanu
întâiul învăţător pe \ralea Bistriţei la şcoala lui Baloş din Broşteni 1840—1850 ?
îar dindos:
Această cruce s’a ridicat în 1906 de cei recunoscători.
Aşâ, prin acest prinos de recunoştinţă se adeveresc şi cuvintele lui David Creangă, din Pipirig, care, scrie Ion Creangă, nu mai găsiâ cuvinte de lauda pentru acest înţelept dascăl şi sfătuitor de bine.
Ne depărtăm. In urmă, umbrele înserărei îmbrăţişează bisericuţa părăsită, pe când cealaltă albeşte încă în faldul vestmântul ei de var.
Şi mă gândesc că toate sunt aşâ pe lume.
Em. Gârleanu.
www.dacoromanicajo
„TflKE fiNflSTflSIU"
In ziua de 15 curent s’a ţinut examenul la şcoala inferioara de agricultură din Ţigăneşti, jud. Tecuciu.
Această şcoală înfiinţata de Academia Română din fundaţiunea lăsată de întru fericire răposatul Take Anas-tasiu, cuprinde un an pregătitor, trei de studiu regulat, cum şi o practică înainte de luarea diplomei,
Acum s’a terminat cel dintâiu an pregătitor, iar la examen au- asistat din partea Academiei d-nii: Poni, Kalin-deru, Bianu, şi Hepites. Dimineaţa au vizitat ferma şi moşia afectată şcoalei, rămânând mulţumiţi -de lucrările instructive executate de elevi, iar după amiazi s’a ţinut examenul teoretic, care încă a fost satisfăcător.
La sfârşit membrii Academiei au mulţumit d-lui Director Cardaş şi celuilalt personal pentru silinţele ce au pus; i-au dat câteva poveţe mai ales cu privire la aplicaţiunea practică şi au arătat elevilor menirea şcoalei.
Seara, d-nii Poni, Kalinderu, Bianu şi Hepites s’au înapoiat Ia Tecuci şi de acolo la Bucureşti.
SFATURI PENTRU AGRICULTORI
Dara ce grăitele mi legat, -re pregătim de seceră Grrănele se seceră când sunt în pârgă, adică când bobul este încă moale şi se afundă puţin unghia în el. Pâstăioasele se seceră, îndată ce au dat în copt. Holdele necrescute potrivit, se seceră când cele mai multe sunt în pârgă. La caz de umezeală şi răceală, amânăm seceratul.
(Calendarul Leonte).
www.dacoromamca.ro
Acum privim cu admiraţiune zidurile bătrâne ce arată tuturor neamurilor vitejia, chibzuinţă şi îndemânarea Românului.
Cetatea domină toate împrejurimile. Priveliştea ce ni-se desfăşoară inaintea ochilor e neîntrecută.
La răsărit, râul Suceava, în cotituri de şarpe, se strecoară ca o panglică de argint printre malurile verzi, umbrite din loc in loc de pâlcuri de arbori. Dincolo de această panglică sclipitoare, se întinde frumosul pământ al Moldovei cu oraşul risipit pe coastă al Burdujenilor şi cu câtevâ sate ale căror căsuţe albe se ivesc sfioase ca gheme de spumă, pierdute în marea de verdeaţă. Se întinde:
„Moldova, care în suspine,
„îşi duce amărîtul traiu“
Moldova:
„Trup sfâşiat de mâni streine „Şi pe câmpie şi pe plaiu.
„Ea care şi-a pierdut cu zile „Frumoasele-i copile".
La apus, pe dealul din faţă, oraşul Suceava şi ceva mai departe, în vale, mânăstirile, Suceviţa şi Dragomirna ale căror cruci abia se zăresc deasupra frunzişului codrilor ce le înconjoară. La miazănoapte, se văd Iţcanii; iar la miazăzi oraşul Suceava.
Cetatea, deşi nu desgropată în întregime, are o formă mai mult dreptunghiulară. De jur împrejur, ziduri groase de trei-patru palme făcute din pietre legate cit var închid o suprafaţă de câteva sute de metri pătraţi, împărţită prin ziduri, mai subţiri şi cu diferite direcţii, în mai multe camere de deosebite forme. Sfâşiate de dărâmături, cu curioase forme
’) Sfârşit. — Vezi No. 38.
www.dacQtomanica.ro
I
1170
Al.BINA
triunghiulare, trapezoidale, dreptunghiulare, zidurile se ridică în sus, lăsând să se vadă pe alocurea, unde ele s’au păstrat mai bine, chiar şi ochiurile lăsate pentru a observă mişcările vrăjmaşilor. Pe jos, peste tot iarbă şi pietre risipite.
Acest cuib de răsboinici pare a fi avut două caturi. Cel de jos, subsolul, în mare parte nedesgropat încă, adună întrânsul toate proviziunile trebuincioase şi serviă în acelaş timp ca închisoare pentru prizonieri, având anumite camere în acest scop. Aşă am văzut aci o celulă, c’o suprafaţă de 1—2 metri patraţi, mărginită de patru ziduri de piatră, înalte de 4—5 metri şi având o singură uşă prin care, cu ajutorul câtorva trepte, păstrate încă, te poţi coborî înăuntru. In catul de sus, erau apartamentele pentru Domn, Domniţă, boieri şi jupânese, precum şi meterezele de apărare. Aci, în partea de miazănoapte şi răsărit, se poate bănui, după forma rotundă a zidului, după câteva spărturi ascuţite la vârf ce par a fi fost ferestre, şi foarte puţine rămăşiţe de pictură, existenţa unei capele, făcuţă pentru a fi locul de rugăciune, în vremile cele mai vitrege, când cei dinăuntru nu mai aveau timpul şi putinţa a merge la Mirăuţi sau aiurea să ceară’Sajutorul Celui Puternic.
Ruinele cetăţei Suceava
Astfel ştiau bătrânii Moldoveni să împreune credinţa cu vitejia, iubirea de Dumnezeu cu dorul de moşie.
Sfărămăturile rămase se ridică de multe ori până la
6—7 metri deasupra pământului, iar, socotite din fundul celulei, au chiar 10—12 metri.
www.dacoromanicajo
AI.BINA
1171
Mult mai întinsă odată, după mărturisirea zidurilor cu totul dărâmate şi pietrelor din împrejurimi, cetatea glorioasă a fost nimicită de vremile nemiloase care, cu ploile, ninsorile şi furtunile lor, au slăbit încetul eu încetul tăria zidurilor şi au culcat pe unele din ele la pământ. In urmă, omul a venit şi, inconştient de sfinţenia acestor rămăşiţe, fără nici un dram de pietate, a ajutat la ruinarea lor totală. Trei părţi ale oraşului de azi sunt construite cu piatră cărată de aici.
Astăzi însă un păzitor, cu mult respect şi admiraţie pentru trecutul nostru, străjueşte aceste ruine — slăvite sfă-râmături ale vremii —şi nimeni numai poate mişcă măcar » o pietricică din loc.
Un «Deşteaptă-te Române», ieşit din atâtea piepturi tinere, răsună puternic departe în liniştea zilei. Ecoul ultimelor cuvinte se pierde încet, în undoieri line, în taina depărtărilor.
Prin văzduhul tăcut, fierb lumina şi căldura soarelui de Iunie şi departe sus, sus — pe sub pânza de zefir a cerului — trec pâlcuri, pâlcuri de nori albi ca nişte zăpezi călătoare; izvorăsc din albastru şi se mistuesc în albastru. Pe deasuprapârâului din vale, ce se strecoară prin ierburi înflorite, prin adierile lui moi de răcoare, tresare din când în când ţârâitul unei pasări şi se învăluesc în răstimpuri roiuri demuseuliţe. Iar noi, cuprinşi de vrajă, stăm împietriţi. O tăcere fără margini stăpâneşte totul. Numai murmurul râuşorului dela poale se aude ca o armonie mută, venită din depărtările curate. încolo, totul e cuprins de admiraţie, totul e fermecat. Trecutul zbuciumat, trecutul glorios, trecutul de luptă şi de vitejie, ni se desfăşoară înaintea ochilor. Pe deasupra-ne trec eroii vre milor bătrâne în cununile lor de neguri. Ii urmărim înfioraţi, auzim par’că freamătul luptelor, zărim par’că încleştarea braţelor. Şi printre atâtea mari umbre, se ridică mai presus una. E umbra Sfântului şi Marelui Ştefan, e umbra aceluia care:
„Când tremurau popoarele,
„•Sub aprigii păgâni,
„El le apăra cn braţele „Vitejilor Români*.
O privim cuprinşi de evlavie sfântă şi de pe buze ni se desprinde încet, sfios, imnul către Umbra măreaţă a lui Ştefan:
„In cer apune soarele,
„Stingând razele Ini,
„Dar în a noastre suflete „In veci tn nu a pui*.
O condică mare, cu foile întipărite de degete şi scoarţele rupte, păstrează numele tuturor acelor ce au venit să facă o cruce pentru odihna eroilor cari au lăţit faima neamului
www.dacoromamca.ro
1172
ALBINA
nostru nouă ţâri şi nouă mări şi al căror sânge a stropit de atâtea ori aceste ziduri. Aci scriem şi noi cu mândrie pe ale noastre.
Pornim şi, după puţin mers prin oraş, nu departe de mănăstirea St'. Ioan, dăm peste liceul românesc al cărui local frumos şi încăpător adăposteşte înăuntru şi formează gene-, raţiunea tânără, în care stă speranţa şi viitorul Românilor bucovineni de mâne.
Sala de gimnastică e înzestrată cu atâtea aparate încât te oboseşte privind pe fiecare în parte.
Se vor fi întrebuinţând oare barem unele din ele pentru fortificarea fizică a generaţiunii viitoare româneşti?
Dela gimnaziu spre mănăstirea Zamca, aşezată la mar- * ginea oraşului spre miazăzi şi apus, mergem pe o stradă curată, printre căsuţe bine îngrijite la început, lanuri de grâu şi iarbă grasa mai apoi.
Biserica, al cărei ctitor nu se ştie, e una din cele mai vechi şi în mare parte se află ruinată. Bătrânii povestesc că aci s’ar fi întărit Ioan Sobieski al Polonilor; mai mult am crede însă că Ioan Albert, când a venit contra luiŞtefan-cel-Mare... Cine ştie însă adevărul ?... Bătrânii aşâ au pomenit din moşi-strămoşi, aşâ ştiu şi aşâ spun.
Spre soare apune, se lasă valea unui râuşor ce dă în Suceava. Tabloul ce se deschide înaintea ochilor din poarta mănăstirii e fermecător.
O vale largă aşternută cu verdeaţă şi tăiată de o cordea de argint, legată cu un fir de beteală, ce se pierde în depărtare, îşi împestriţează covorul mătăsos cu căsuţele albe ale frumoaselor sate Scheia, Mioveni şi Buninţi la spatele cărora se întind bogate păduri.
Sub lumina trandafirie a apusului de vară, pământul pare adâncit într’o odihnă neclintită: frunzele aţipesc, pregă-tindu-se pentru tihnitul somn al nopţii, iar în depărtări,, crucile bisericilor scânteiază singuratice, ca împletiturile de fir ale palatelor din basme. -
înapoi, spre mănăstirea Sf. Ioan, în amurgul serii. Ne odihnim puţin în grădina oraşului prost îngrijită, pe nişte bănci de lemn cu vopseaua ştearsă de ploi şi apoi pornim înainte. Ajungem la mănăstire, unde am şi petrecut noaptea împărţiţi prin chiliile curate şi bine îngrijite.
29 Iunie, ziua Sf. Apostoli Petru şi Pavel.
Un nor duşman, în timpul nopţii, când toţi dormiam, plumbuise cerul c’un strat fumuriu ce atârnă în văzduh, gata să cadă. Chiliile, pomii, cele două biserici, zidurile dimprejur aveau o înfăţişare străină, ştearsă ca în vis. Câteva picături reci ne izbiră peste faţă. Altele le urmară. Peste puţin, însă se astâmpărară.
Mulţime de popor dă năvală, se îngrămădeşte ca îm-
www.dacoromamcaj-o
ALHIXA
1173
jprejurul moaştelor marelui mucenic St'. Ioan cel nou.Curtea e plină de capete. N’ai unde să-ţi tragi sufletul. O împe-striţarede culori, de porturi din ţinuturile cele mai depărtate. Toţi merg cu sfiiciune, se închină cu pietate, cu cruci mari şi aplecări până la pământ, sărută racla cu moştele tămăduitoare şi apoi în linişte, mai veseli, mai uşuraţi de greutatea păcatelor, se depărtează încet, lăsând loc altora.
Cei mai mulţi sunt Mmnâni. Binefăcuţi şi voinici, ei arată ori şi cui puterea de viaţă şi mândria neamului nostru. Bărbaţii poartă pălării rotunde cu marginele mari, cămăşi scurte, cioareci şi opinci sau cisme. Părul mare se lasă în plete bogate, ce se joacă d’alungul gâtului. Peste cămăşi au un pieptar de piele de oaie, cusut cu frumoase flori sau un mintean. Femeile au pe cap marame, în picioare opinci sau ghete, iar pe trup fote şi pieptăraşe bonat împodobite. Mijlocul e încins cu bete, lucrate c’o măestrie de neîntrecut şi cusute cu fluturi sclipitori.
Căutăm să intrăm cu ei în vorbă. Sfioşi la început, prind din ,ce în ce limbă şi se grămădesc în jurul nostru... Cu Nemţii ei - care nu cunosc politica de desnaţiona lizare, nu ştiu decât cele ce se petrece în sat—s’ar mai împăcâ, de voie de nevoie. Au însă alte rele care-i rod şi de care se tângucsc. E acelaş vierme, care s’a încuibat în sateic Moldovei şi care distruge încet, dar sigur viitorul neamului nostru. Şi destăinuirile dureroase te umplu de lacrimi.
«Păi, Domnişorule, drept să-ţi spun, de un cârd de vreme incoace, n’o ducem bine, nu mai putem trăi — rosteşte cu voce pespicată un bătrân cu părul şi barba colelie. S’au lăsat evrei la sate şi cumplit ne doare trupul sub strân-soarea de şarpe. Pământul, ce bruma avem, ni se răpeşte. Şi de-i vorba de vr’o plângere, tot ei au dreptate. Şi nu ştiu unde o să ajungem. Noi, ca noi: Ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul, dar ne doare grozav când ne gândim la copilaşii noştri!.. Ce le lăsăm noi moştenire?.. Jugul după ceafă»
La auzul acestei jalnice tânguiri, lacrimile te podidesc şi fără să vrei îţi vine in minte durerosul cântec:
„Plângem, da, că prea ne doare!
„Nu pe noi! Crescuţi în chin,
„Ne-amintim de-un cer cu soare „Si-1 cunoaştem cel puţin!
„Plângem pe copii, sărmanii,
„Că’ntr’al temniţei mormânt,
„Îşi încep în noapte anii,
„Neştiind ce-i soare sfânt“.
Pornim spre Iţeam. Am ieşit din oraş. Ne depărtăm
www.dacoromanicaju
1174
ALBINA
pe nesimţite şi tot mai mică, tot mai puţin se vede cetatea străounâ
Rămâi cu bine, oraş de glorie!
Rămâi cu bine!
loan G. Bratu.
Ciobănaş
(De pe un tablou al lui X. Grigorescu).
SCRISOARE CĂTRE REDACŢIE
Onor. d-le redactor,
Am primit toate numerile anului curent al mult frumoasei şi drăgălaşei „Albina", căreia îi urez din parte-mi viaţă lungă; iar redactorilor ei sănătate şi spor la lucru, spre folosul neamului nostru. Multe cărţi şi reviste am citit, dar ca draga Albina n’am găsit, voioasă şi drăgălaşă.
Multă sănătate la toţi şi succes desăvârşit.
Ion Th. Manolache
Fiu de sătean.
www.dacoramanica.ro
DUŞMANUL 1}
—	Şi Dumnezeu sfântul să vă ajute.
Să trăeşti cumetre Ioane, trăească cumătră, cop-chiii, vitele
—	Amin, făcu din buze Gavril cu ochii în pământ.
—	Să trăească mirele, mireasa, să-i vedem cei întâiu în sat.
—	Să dea Dumnezeu, grăiră socrii cei mari şi d-voastră asemenea.
—	Să vă trăească gloata.
—	Să trăiţi şi d-voastră, cinstiţi socri, să jucaţi la nuntă şi la nepoţi.
—	Şi d-voastră, d-le primar, grăiră cuscrii, cum aţi’ajuns a stă de ajutor la copehiii noştri, aşâ să" vă ajute Dumnezeu să ajungeţi aceleaşi zile cu sănătate şi la nepoţii noştri.
—	Asemenea şi d-voastră cinstiţi meseni să vă trăiască gloata şi să vă vedeţi copehiii fericiţi, răspunse Pârvu.
—	Şi d-voastră, d-le primar, zise un mesean, să ne cununi băieţii.
Şi Pârvu bău jumătate din pahar în cântecul de vivat al scripcarilor.
—	Brava! Brava! strigă mulţimea nebună de rachiu şi bucurie, că primarul s’a dat pe brazda lor.
—	Să-l iai, să-i iai tot, zise Sandu.
- Apoi noroace, făcu primarul hotărât şi ca
') Vezi No. 38.
www.dacoromanica.ro
1176
Al.BINA
şi cum ar fi vroit să scape odată de un chin, bău paharul şi îl trânti de masă: «Na!» şi-şi roti ochii întrebători de-asupra mesenilor*
Da la semnul ista, cineva tuşi la spate, eră Sandu care se ştergea mulţumit pe musteţe şi la spatele lui băiatul dela popa.
Sfinte Dumnezeule, par’că l-ar fi fulgerat: tare i a venit greu primarului, tare i-a scăzut inima în el: par'că i-a luat cineva pălăria din cap şi l-ar fi lăsat să râdă lumea de dânsul.
Ei, da acum numai avea încotro, a făcut-o a făcut-o: are să ştie popa şi profesorul şi moşierul şi unde e cuvântul lui, cinstea lui? Or mai stă oamenii cei de treabă la vorbă cu el? Şi se mâhni şi pe lângă asta mai veni una.
Numai cine cunoaşte rachiul şi poate să-l spue, numai acela ne poate desvălui ce duşman viclean şi răpitor de bunuri sufleteşti e. întâiul pahar l-a apucat o leacă de frunte, da'al doilea i-a urcat sângele la cap şi cum eră mânios, capul lui păreâ o oală ce fierbea. Şi poate omul s’ar fi luat de seamă, însă Gheorghe Suci tu zis şi Pocitu, găsi prilej să arunce o glumă primarului, după ce se canonise atâta vreme ca să-i spue.
—	Do...^ do... do... d-le pri... pri... mar... a... a... aşâ-i... că îi... bu... bu... nă... nă... ho... ho... Ier... Ier... ca noa... noastră? Şi Suci tu rânji în luare în râs.
La vorbele astea şi la rânjitul lui Sucitu, lui Pârvu i se păru că toţi îs înţeleşi să-l facă de râs şi luând o bucată de pâne o asvârli în încrucişat.
—	Da... da .. da... da... da... da ce • ce... dai... dai... în... în... mi... mi... mine?
^ — Pentrucă eşti un obraznic, a răspuns Pârvu, că îţi dau acum cu plosca asta şi cu strachina asta în cap, chiorule! ticăloşiile!
Şi primarul şi repezise mâna cu strachina înapoi, ca şi cum ar fi vrut să deâ, si îl privi fulgerător pe spanchiu.
Do... do... m... nu... nu... le... le... le... pri... pri... mar... ce i.. mă... mă... ba... ba...
www.daooromanica.ro
ALBINA
1177
ba.,. jo... jo... cu. ■. cu... reşti... că aici îs ua... oa.. oa... me... me... meni şi te... te... te... dau... dau în... în ju... de... de... ca... tă... tă.
—	încă mai vorbeşti? încă mai vorbeşti? Insă Pârvu şi eşi dela masă să se ducă la el.
«D-le primar! Ziseră unii. Cumetre! zise Sandu Gavril: da lasă, că-i ruşine, aude lumea».
—	Nu, nu las, răspunse el, ce să-şi râdă toţi chiorii de mine. Că amu îl omor şi se repezi şi îi trase un capac pocitului.
—	Do... do... do... mnu... nu... nu... le... le... le... pri... pri... mar... de... de... ce... ce... dai?
—	Măi omule, îl trase femeia de poala anti-riului.
—	D-le primar, vină-ţi în fire? II apucă socrul cel mare de umăr.
—	Scoateţi-1 oameni buni afară, strigă femeia lui Pocitu.
—	Hai! Hai! D-le primar, să ieşim o leacă afară, grăi socrul cel mare, tatăl mirelui, şi privind spre meseni peste umăr le zise: «A luat omul o lecuţă, neînvăţat şi l-a apucat de cap. Rău a făcut cine l-a poftit dacă a ştiut că omul nu bea».
—	Ce? Mă daţi afară? Strigă Pârvu, din pricina chiorului celuia şi repezindu-se la el, îi arse un pumn ca acela în' ochiu, că ce vedea Pocitu lumea sucită, acum o vedeâ ştearsă:
—	Na, adaogă el. Şi încă n’atn mântuit şi se desbrăcă de suman şi răcni la socrul cel mare:
—	Da tu ce vrei cu mine bre?
—	Linişteşte-te, d-le primar, îl luară unii şi alţii cu binişorul.
—	Nu, strigă el. Unde e cumătru? Amu înţeleg ce a fost. Şi îl căută printre oameni, însă cumătru nicăirea. Nu-i! Mă duc iară la Sucitu.
—	Măi omule, sări şi femeia lui, ce ţi-e de cap, şi îl trase de mânecă; el se smunci, oamenii săriră. El atunci luă un scaun şi se făcu măre o bătae, mă-mulică Doamne! Dădea primarul de se svântâ. A
www.dacoromanicajo
1178
ALBINA
venit profesorul, popa, tot satul, şi nu-i venea să creadă. Cu mare greu l-au scos jandarmii cu capu spart, cu carnea sa ruptă şi l-au dus la jandarmerie şi l-au pus la popreală cum şi pe alţii care cum i-au putut prinde.
(Sfârşitul în No. viitor).	Ion Dragoslav.
Asociaţiunea română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor
Ni se trimete următorul apel pe care-1 publicăm cu plăcere:
Apel Membrilor Asociaţiunii Române pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor, 'Societăţilor care urmăresc scopuri ştiinţifice sau economice, Corpului didactic, Presei române şi tuturor oamenilor cari se interesează de progresul ştiinţelor în România.
‘3 In luna trecută s au împlinit zece ani de când „Societatea de ştiinţe din Bucureşti’' a luat iniţiativa ţinerii de Congrese ştiinţifice la noi în ţară, de către societăţile care urmăresc asemenea scopuri, cu concursul tuturor persoanelor care se ocupă de diferite ramuri ale ştiinţelor, de aplicaţiunile lor, sau pe care le interesează progresele şi răspândirea lor în toatăr ţara şi la toţi Românii. Din ideia acelor Congrese a ieşit şi „ Asociaţiunea Română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor".
Primul Congres fusese fixat în toamna anului 1901, dar din diferite cauze el nu s’a putut ţine decât în Iunie 1902 la Iaşi. Congresul următor a avut loc la Bucureşti în toamna anului 1908, cu care ocnziune s’a făcut şi prima Expoziţiune ştiinţifică dela noi din ţară, prin care s’a arătat publicului că sacrificiile pe care le face ţara pentru ştiinţă îşi dau roadele lor binefăcătoare pentru progresul economic al României şi pentru renumele nostru ştiinţific în lumea întreagă. In 1904 s’a ţinut al treilea Congres la Craiova, în 1905 la Constanţa: iar în 1906 din nou la Bucureşti, cu oca-ziunea Expoziţiunii Generale Române. Ultimul Congres a avut loc la Focşani în anul 1909. cu ocaziunea împlinirii a 50 ani dela unirea Munteniei cu Moldova. La acest din urmă Congres s’a ho-tărît ca viitorul Congres să aibă loc anul acesta în Septemvrie la Targovişte, în vechia şi frumoasa Capitală a Munteniei, în această istorică localitate, de care sunt legate o nmlţim«.de amintiri înălţătoare inimii româneşti.
Ne simţim fericiţi de a vă anunţa încă de pe acum ca, graţie binevoitoarei primiri ce a făcut-o orăşenii din Târgovişte acestei hotăriri a Asociaţiunii Române pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor, şi a concursului pe care ni l-a oferit din toată inima Domnul Prefect al judeţului Dâmboviţa, al şaptelea Congres al acestei Asociaţiuni a fost fixat pentru zilele de 23, 24 şi 25 Septemvrie ale anului acestuia.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1179
In dimineaţa primei zile se va face primirea Congresiştilor la sosirea lor în Târgovişte cu primul tren, se va oficia un Serviciu Religios în Biserica Domneasca, se va ţine şedinţa de deschidere a Congresului la care vor lua cuvântul Preşedintele Asociaţiunii, D-l Prefect, D-] Primar şi Secretarul General al Asociaţiunii. După amiaza, precum şi a doua zi se vor face conferinţe şi comunicări după un program care se va comunică la timp. Conferinţele se vor ţine în şedinţele generale, iar comunicările pe secţiuni, fixân-du-se deocamdată următoarele:
Secţiunea I: Matematica, Geniu Civil şi Militar.
»	II:	Ştiinţele	jizico-chimice,	Tehnologia industrială.
„	UI:	Ştiinţele	naturale.
„ IV: Medicina umană şi veterinară, Farmacia.
„	V:	Ştiinţele	agricole.
„	VI:	Ştiinţe economice si	sociale.
„ VII: învăţământ, Istorie şi Filozofie.
Dacă numărul comunicărilor prezentate unei secţiuni va fi prea mare, acea secţiune se va subdivide în altele. De asemenea se vor înfiinţa secţiuni noi ori decâteori zece membri vor face o cerere în această privinţă. Durata unei comunicări va fi de cel mult 20 minute, iar a unei conferinţe de 40 minute.
In ziua de 24 Septemvrie la ora 5 p. iu., va avea loc şedinţa de închidere a Congresului la care se va alege oraşul în care se va ţine noul Congres precum şi biroul lui; iar în seara aceleiaşi zile va avea loc o masa comună a Congresiştilor.
In ultima zi. Duminică 25 Septemvrie, se vor face escursiuni prin localităţile istorice şi industriale de prin apropierea oraşului Târgovişte ca de ex.: Mănăstirea Dealului, Viforâta, minele de cărbuni dela Mărgineanca şi Pucioasa. Programul escursiunilor şi cotizaţiunile ce se vor fixă, se vor comunică congresiştilor în prima zi a Congresului.
Cu ocaziunea Congresului D-nul Prefect al judeţului a luat iniţiativa de a organiză cu concursul locuitorilor din Târgovişte şi din tot districtul, o expoziţiune locală, în care să se oglindească progresele agricole, industriale şi culturale ale judeţului Dâmboviţa, şi la care să se expună colecţiuni, fotografii, Sbeumente, etc. referitoare la acest judeţ. Expoziţiunea se va deschide în ziua de 23 Septemvrie după amiază, după un program care se va comunică în acelaş timp cu programul Congresului.
Pentru ca reuşita acestui Congres să fie desăvârşita, este de neapărată nevoie ca Românii cu d agoste pentru ştiinţă şi cei cari ţin la renumele ştiinţific al ţării noastre, să-i dea tot concursul lor sincer si desinteresat. Numai prin asemenea manifestaţi uni înălţătoare şi puternice putem întreţine şi mări mişcarea noastră ştiinţifică, şi o vom putea pune în stare să răspundă cu demnitate mişcărilor similare din ţările înaintate în cultură; numai astfel putem să ne achităm de avansurile ce ni s’nu făcut şi ni se fac încă în acea stă direcţiune.
www.dacoromanicajx)
1180
ALBINA
Este pentru noi o datorie de onoare că dacă împrumutăm metode ştiinţifice moderne pentru trebuinţele noastre ştiinţifice, tecnice şi economice, să căutăm să dăm şi noi, la rândul nostru, alte metode noi în schimb, şi acest lucru nu se poate obţine fără încurajarea şi progresarea ştiinţelor.
Suntem siguri că membrii societăţilor noastre ştiinţifice, membrii corpului didactic şi toţi oamenii cu dor de mersul înainte al ţârii şi al neamului, sunt convinşi de acest adevăr, de această necesitate; şi de aceea îi rugăm ca să binevoească a da fiecare, după puterile şi mijloacele lor, concursul pentru reuşita Congresului dela Târgovişte, prin participarea la dânsul, prin pregătire de conferinţe sau comunicări, prin trimiterea de obiecte ce ar putea figură la expoziţiunea de care am vorbit mai sus, precum şi prin orice mijloc vor crede nimerit.
Taxa de înscriere pentru Congres este de 5 lei de persoană, necesară pentru acoperirea cheltuelilor de imprimate, corespondenţă şi alte cheltueli ale Congresului. Ea dă dreptul la participarea la şedinţe, la intrarea în Expoziţiune, la reducerea de 75°/o pe căile ferate şi la obţinerea cu preţul pe jumătate a volumului Congresului, după tipărirea lui.
Adesiunea pentru Congres, titlul conferinţelor sau comunicărilor pe care participanţii doresc să le ţină, precum şi indicarea obiectelor ce doresc să expună se vor trimite Preşedintelui sau Secretarului General al Asociaţiunii, la Bucureşti. Splaiul General Magheru No. 2, cât mai curând, şi în tot cazul înainte de 1 Sep-temvrei, când se va fixă şi publică Ordinea de zi a Congresului.
Preşedinte, Inginer-Şef 1. Ionescu.
Secretar general, Dr. C. L Istrati.
* *
Ca şi în anii trecuţi, vom scoate şi în vara aceasta numere duple şi anume:
No. 41 (10 Iulie Î911) şi 42 (17 Iulie 1011) vor ie&i împreună la 10 Iulie 1911.
No. 43 (24 Iulie) şi 44 (31 Iulie) vor ieşi împreună la 31
Iulie;
No. 45 (7 August) şi 46 (14 August) vor ieşi împreună la 7 August.
No. 47 (21 August) şi 48 (28 August) vor ieşi împreună la 28 August.
www.dacoromamcajx)
ALBINA
1181
Cronica agricolă, economică şi comercială
De-abia a început seceratul grâului de toamnă în unele localităţi din ţară şi se vorbeşte de-o bună producţiune, pe care unii o socotesc de 33 milioane de hectolitri. Acelaş lucru s’a făcut şi în anul trecut cam tot la această dată, dar mai în urmă, socoteala făcută de pe scaun, nu s’a potrivit cu socoteala făcută la măsurătoarea pe arie, după tre-erat. Sunt unii agricultori cărora le place a se lăudă, că după cum se prezintă holdele pe câmp, o să aducă cel puţin 2 chile la pogon, şi când la măsurătoare, după treerat, de-abia au o chilă, dacă nu mai puţin.
Speculanţii de grâne, cari încep a cutreerâ satele, de multe ori, înainte de a da grâul în floare, au acelaş obiceiu de a ademeni pe săteni cu laudele lor în profitul lor. rie ştie că cu cât recolta grâului va fi mai mare, preţurile au să fie ceva mai mici, decât în cazul când recolta va fi mai mică. In cazul întâiu, cel mai mare profit ce sătenii noştri ar puteâ scoate din vânzarea grâului cultivat de ei, îl încasează misitul, în cazul al doilea şi misitul va încasă mai puţin, dar în tot cazul încasează mai mult decât agricultorul. Astăzi, cu formarea sindicatelor între marii agricultori din unele judeţe ale ţărej, cari caută a-şi asigură interesele lor şi ale sătenilor agricultori în contra misiţilor sau samsarilor de grâne, aceşti samsari, cari fără să are şi fără să semene, cu toate acestea aveau un câştig destul de bun din recolta grâului unde n’a semănat şi n’a secerat, văd că câştigul li s’a împuţinat în mod simţitor.
Nu-i bine niciodată să ascultăm de laudele altora cu privire la producţiunea grâului care formează primul obiect de export în campania comercială agricolă, ci trebue să avem răbdare, ca această laudă să ne-o spue decalitrii după treerat.	$
Numai această măsurătoare ne va spune adevăratul adevăr. Nu-i bine să ne lăudăm până când recolta nu ne spune adevărul din punct de vedere al preţului, dar nu numai în târgurile noastre, dar chiar şi în cele străine. Agricultorii noştri ştiu bine cum speculanţii de grâne din târgurile străine, caută prin samsarii lor şi prin ziaristica lor
www.dacoromanicaio
1182
albina
agricolă, şi politică, a arăta totdeauna o mai mare produc-ţiune de grâu din ţările producătoare şi exportatoare, ca cu chipul acesta să poată mai uşor a micşoră preţul grâului din noua recoltă, ca mai pe urmă să urce preţurile în profitul lor.
Dacă am cercetă mai de-aproape toate ştirile cu privire la starea recoltelor din diferitele ţări, din luna Martie şi până astăzi, vom puteâ constată că aceste ştiri se contrazic chiar în aceleaşi localităţi şi ţâri; pe când în luna Martie şi Aprilie, atât în Europa, cât şi în America, semănăturile de toamnă nu prea dau multă speranţă, astăzi însă când maşinele ca şi seceri le au început a răsturnă grâul la pământ, pretutindeni recolta grâului va fi destul de mare, nu numai ca cantitate, ci şi ca calitate.
In urma acestor ştiri atât de lăudate de unele ziare străine interesate în cauză, preţurile în târgurile americane, ca şi cele din alte ţări au început a se micşoră; fiindcă pe lângă marea producţiune naturală, se mai adaogă şi prisosul sau rezerva de grâu rămasă încă nevândută din anul trecut.
încă odată, nu trebue să ne luăm după ziarele interesate în cauză, ci să aşteptăm treeratul şi măsurătoarea de-calitrului, care ne va spune cantitatea şi calitatea grâului şi numai atunci putem să vorbim, ce am semănat, cum am semănat, ce am recoltat şi care are să fie adevăratul profit*
In această lună, cam multe lucrări s’au îngrămădit unele peste altele, fiind, că în multe localităţi nu s’a isprăvit cu săpatul porumbului si a început seceratul orzului de toamnă, imediat cu al grâului, plivitul viilor, cositul livezilor şi chiar facerea ogoarelor în miriştea de rapiţă sau în a locurilor anume lăsate pentru semănăturile de toamnă.
Orice agricultor care îşi cunoaşte meseria, va şti să cumpănească astfel lucrările câmpului, prin capitalul de exploatare de care dispune, ca fiecare lucrare agricolă s'o facă la timp, şi niciodată nu se va iefteni la făină, ca mai pe urmă să se scumpească la târâţe, în acest caz, profitul din producţiunea lui agricolă va fi pierdută.
Starea timpului şi a semănăturilor
In privinţa timpului din această lună n’avem a ne plânge, căci timpul a fost destul de ploios şi călduros în toată ţara,
www.dacoromanicajo
ALBINA
1183
deci folositor la toate semănăturile în toată ţara, făcute la timp şi în bune condiţiuni. In multe localităţi ale ţârei, unde semănătura de porumb s’a făcut pe la începutul Iui Aprilie şi săpat la timp, în urma ploilor căzute pela 10 ale acestei luni, a început deja să se facă rodirea.
In unele localităţi din ţară ploile, pe lângă că au fost destul de mari, au mai fost însoţite de vânt destul de puternic şi de grindină, cari în unele localităţi a trecut de mărimea nucilor, aducând pagube destul de mari pomilor, viillor, caşi altor semănături.
Din cauza ploilor mari însoţite de un vânt tare, multe semănături de grâu au fost culcate la pământ şi încurcate, în cât agricultorii la astfel de semănături nu vor puteâ întrebuinţa secerătoarea mecanică, ca cea mai economică, ci secera sau coasa. In schimb, ploile au făcut mult bine porumbului, sfeclei, cartofului, etc., ca şi la toate zarzavaturile. In unele localităţi ploile au fost furtunoase şi însoţite de grindină, care a adus rău, am avut însă şi ploi liniştite cari au adus numai bine semănăturilor.
Târgurile noastre
Afacerile cu cereale, ca şi preţurile în târgurile noastre, au început a deveni mai animate, în raport cu preţurile din târgurile străine, avându-se în vedere marea recoltă, atât la noi cât şi în alte ţări.
Iată în rezumat preţul mijlociu cu cari sau vândut grâul, ca şi alte produse agricole în târgul dela Brăila în această lună:
Grâul, suta de	kgr. s’a	vândut cu	16—18	lei 10 cent.	
Secara	idem	cu	11—12	* 40	î?
Orzul	idem	cu	11—13	r>	n
Ovăzul	idem	cu	10—12	»	V
Porumbul	idem	cu	11-12	îi	r
Cincantinul	idem	cu	12	îi	
Fasolea	idem	cu	21 — 23	r»	V
Meiul	idem	cu	11	n	T
Rapiţa coltza	idem	cu	26	„ 27	tt
Răpi ţa naveta	idem	cu	25	„ 26	5?
www.dacoromamcajo
1184
ALBINA
Târgurile străine
Afacerile cu cereale ca şi preţurile în târgurile străine n’au nici o însemnătate, aşa încât preţurile tind mai mult spre scădere, şi acest lucru se explică din cauza noilor recolte, cari până la această dată se găsesc destul de bune.
Astfel la târgul din Paris, grâul indigen s:a vândut cu 26—27 lei şi 50 cent.; cele străine cu 19 lei 35 cent.; secara cu 18 — 19 lei; orzul cu 18 — 23 lei; ovăzurile cu 21—23 lei; făina cu 38—40 lei şi 44 cent.; porumbul cu 19—20 lei; fasolea cu 32—36 lei; mazărea cu 32—38 lei şi lintea cu 35—54 lei. In alte târguri franceze grâul s’a vândut cu 26 lei şi 70 cent-; secara cu 17 lei şi 66 cent.; orzul cu 18 iei şi 70 cent. şi ovăzul cu 20 lei.
In Germania la Hamburg, grâul s’a vândut cu 19—20 lei; secara cu 14 lei şi 37 cent.; orzul cu 15 lei şi 25 cent. şi ovăzul cu 14 lei şi 56 cent.
La Berlin, grâul s’a vândut cu 25 lei şi 80 cent. ; secara şi ovăzul cu 21 lei şi orzul cu 15 lei şi 25 cent.
La Strasburg, grâul s’a vândut eu 27 lei şi 50 cent.; secara cu 22 lei şi 35 cent.; orzul cu 18 lei şi 45 cent. şi ovăzul cu 23 lei. La Colmar şi Mulhause, aceleaşi preţuri ca şi la Strasburg.
La târgul din Belgia, la Louvain, grâul s’a vândut cu 20 lei; secara cu 16 Iei; orzul cu 18 lei şi ovăzul cu 17 lei şi 87 cent.
La Bruxel, grâul s’a vândut cu 19 lei şi 35 cent-; secara şi orzul cu 16 lei şi ovăzul cu 18 lei şi 40 cent.
La Amvers, grâul s’a vândut cu 18 lei şi 25 cent.; secara cu 15 lei; orzul cu 17 lei şi 60 cent. şi ovăzul cu 18 iei 25 cent.
La târgul din Viena, grâul s’a vândut cu 25 lei; secara cu 21 lei şi 50 cent.; orzul şi ovăzul cu 16 lei.
La Budapesta, grâul s’a vândut cu 23 lei şi 64 cent.; secara cu 19 lei şi 36 cent.; orzul cu 17 lei şi 60 cent. şi ovăzul cu 16 lei şi 88 cent.
La Londra, grâul s’a vândut cu 19 lei şi 40 cent.; secara cu 22 lei şi 25 cent.; orzul cu 14 lei şi 62 cent. şi ovăzul cu 13 lei şi 65 cent.
La Groning (Olanda), grâul s’a vândut cu 20 lei; secara cu 19 lei şi 36 cent.; orzul cu 19 lei şi .36 cent. şi ovăzul cu 17 lei şi 50 cent.
www.dacoromanicajo
albina
1185
La Mi lan (Italia), grâul s’a vândut cu 27 lei şi 30 cent.; secara cu 19 Iei; orzul cu 20 lei şi ovăzul cu 18 lei şi 25 cent.
La Albacete (Spania), grâul sa vândut cu 25 lei; secara cu 19 lei şi 75 cent.; orzul şi ovăzul cu 15 lei şi 65 ct.
La Berna (Elveţia), grâul s’a vândut cu 24 lei şi 50 cent.; secara cu 18 lei şi 75 cent.; orzul cu 17 lei şi 50 cent. şi ovăzul cu 19 lei şi 25 cent.
La New-York (America), grâul s’a vândut cu 18 lei; secara cu 18 lei şi 75 cent.; orzul cu 15 lei şi 48 cent. şi ovăzul cu 13 lei şi 50 cent-.
La Chicago, grâul s’a vândut cu 16 lei şi 34 cent.; secara cu 17 lei şi 31 cent.; orzul cu 15 lei şi 48 cent. şi ovăzul cu 11 lei şi 50 cent.
La târgul din Algeria şi Tunis (Africa), grâul s’a vândut cu 25—26 lei şi 25 cent..; orzul şi ovăzul cu 15—16 lei şi 25 cent.
In toate târgurile străine preţurile sunt socotite pe suta de kgr. ca cea mai bună şi dreaptă măsură.
V. S. Moga.
Sărbătorirea d-lui C. fllessandrescu
(fost inspector şcolar)
Un număr de 35 membri ai corpului didactic primar din Capitală au ţinut să sărbătorească printr’o masă colegială retragerea la pensie a d-lui C. Alessandrescu, fost institutor, revizor şcolar şi inspector şcolar.
Pornită din simţiminte de dragoste şi de admiraţie faţă de un apostol, care vreme de 37 ani a ilustrat toate funcţiunile ocupate, sărbătorirea aceasta este o dreaptă şi meritată răsplată.
Prietenii şi admiratorii veteranului dascăl s’au strâns în seara zilei de 19 Iunie în sala ospăţăriei Iordache, scăldată în lumina albă ca ziua a lămpilor electrice.
A fost o sărbătoare dată cu inima deschisă, cu nici un gând altul decât acela de a prăsnui pe apostolul care a ştiut să-şi îndeplinească cu demnitate datoria de dascăl şi de membru în serviciul de control al învăţământului primar. Onorându-1 pe el, cei care l-au sărbătorit au onorat totdeodată şi corpul -din care dânsul a făcut parte.
www.dacoromanicajx)
1186
ALBINA
Erau adunaţi la masă tineri şi bătrâni: unii, ca să laude activitatea spornică, desfăşurată de sărbătoritul lor coleg; alţii, ca să aducă prinos de adâncă recunoştinţă fostului lor institutor, revizor şcolar, inspector şcolar; şi toţi ca să iea pildă — vrednică de imitat—din viaţa plină de fapte înălţătoare şi de împlinire a datoriei întregi a d-lui C. Alessandrescu.
Au luat parte la masă d-nii: P. Gârboviceanu, directorul şcoa-lei normale a Societăţii; A. Sinişteanu, Gh. Stoinescu, Gh. Costescu. C. Pop. Taşcă, I. Teodoru, Gh. Simionescu. G. Dianu, M. Mihăi-lescu, C. Yăleanu, Gr. Teodossiu, I. Ghiaţă, Y. Niculescu, IST. Haris. C. Grăpeanu, IST. Petrescu, P. Rădulescu, V. Nestorescu, Pr. Abra-meseu, Juarez Movilă, Y. Protopopescu, Anghel Popovici, C. Po-pescu, Gh. Cherciu, N, Saxu şi alţii.
S'au rostit mai multe toasturi, scoţându-se în evidenţă meritele celui sărbătorit:
D-l A. Sinişteanu închină în sănătatea d-lui C. Alessandrescu, unul din cei mai vechi dascăli ai învăţământului primar, prieten bun, institutor afabil, funcţionar cinstit şi integru. El şi-a făcut datoria în mod strălucit. E unul din puţinii funcţionari fără concedii : fie ca institutor, fie ca revizor şcolar, fie ca inspector şcolar. La catedră dascăl valoros, în controlul învăţământului funcţionar nepătimaş. Prin sfaturi la timp date, prin mijloace blânde, printr’un control eficace şi des făcut a ştiut să dobândească îndreptarea multora din cei greşiţi sau răi. De un tact desăvârşit, el a ştiut să mulţumească toate părţile, şi aceasta însemnează mult. Ii urează să-şi petreacă cu aceeaş seninătate şi voie bună restul zilelor ca şi până acum.
D-l C. Valeanu spune că a petrecut mulţi ani, la aceeaş şcoală, cu cel sărbătorit, aşa că-1 cunoaşte până în fundul sufletului. II fericeşte că după o muncă rodnică de 37 ani se poate retrage la pensie în deplină vigoare a facultăţilor intelectuale şi fizice. II fericeşte pentru inima sa cea bună, pentru caracterul său nobil, pentru sufletul său mare. Povestind amănunte din vieaţa de dascăl şi de om a lui C. Alessandrescu, scoate în lumină vie calităţile sale şi simţămintele iubirii de copii şi de aproape.
D-l C. Văleanu aduce elogii şi d-lui P. Gârboviceanu, care a venit în mijlocul dascăliinii primare, ca să sărbătorească alături cu ea pe un eminent dascăl şi pe un bun coleg:
D-l V. Nestorescu, împărţind distincţiunile în două clase, aceea a decoraţiilor şi a sărbătoririi din inimă a celor care şi-au făcut datoria, îşi arată sentimentele sale de admiraţie pentru dascălul sărbătorit, pentru munca lui plină de roade, pentru activitatea lui fără de preget, în ogorul învăţământului primar pe care l-a ilustrat. Ii urează vieaţa lungă şi sănătate deplină.
L-l P. Gârboviceanu explică de ce se găseşte la această masă,
www.dacoromanicajx)
ALBINA
1187
pentru sărbătorirea d-lui C. Alessandrescu. Dela începutul activităţii sale. ca prof. şi director de şcoală normală, a avut legături cu şcoala primară şi cu conducătorii ei. A fost mereu preocupat de problemele relative la şcoala primară, la a cărei ridicare a pus şi d-sa o pietricică. De aceea se simte apropiat de conducătorii ei, care numără foarte multe elemente de elită, din toate punctele de vedere. Dintre aceşti dascăli eminenţi, face parte şi d-1 C. Alessandrescu. Acesta mai jumătate din cariera sa a dus-o în controlul învăţământului, desfăşurând o activitate demnă de toată lauda. Dela d-sa ca revizor şcolar, şcoala normală a societăţii are un frumos certificat de capacitate, care a scăpat-o de mari încurcături înainte de 1888, când existenţa îi eră discutată. Intr’o Cameră, care nu avea dispoziţii tocmai bune pentru această şcoală, 70 de deputaţi, în frunte cu primul ministru, s’au făcut după aceea membri ai Societăţii pentru învăţătura poporului român. S’a votat apoi legea pentru recunoaşterea ca persoană morală a Societăţii şi a şcoalelor ei ca şcoale de stat.
Vorbind de calităţile sărbătoritului arată că el este tipul dascălului german: lin, dulce, blând, aşa cum trebue închipuit orice bun dascăl, care iubeşte pe copii. Ca revizor şi ca inspector şcolar a păstrat aceleaşi calităţi frumoase, şi a fost un model pentru oricine.
D-1 Sp. Haret, fost ministru, l-a apreciat şi l-a iubit pentru aceste calităţi alese. In funcţiunile de control nu se poate lucră cu persoane nedemne sau lesne iritabile. Acolo, pe lângă cinste, se cere şi multă cumpăneală. Trebue să-ţi dedublezi personalitatea şi să-ţi reţii nervii. D-sa arată că are o mare admiraţie pentru sărbătoritul de azi, care păstrându-şi întregi puterile sufleteşti şi fizice, va mai trebui încă utilizat în învăţământ, pentru binele şcoalei. Ii urează sănătate desăvârşită, ca să se poată bucură şi de odihnă, după o activitate atât de rodnică.
D-1 Gh. Costescu mulţumeşte d-lui P. Gfârboviceanu pentru cinstea făcută, prin prezenţa sa. D-sa în totdeauna a fost bucuros faţă de cuceririle institutorilor şi învăţătorilor: bucuros la unirea revistelor membrilor corpului didactic primar urban; bucuros la câştigarea celor câteva locuri de inspectori şcolari pentru institutori; bucuros la înfiinţarea posturilor de revizori şcolari cl. II pentru învăţătorii de elită; bucuros şi astăzi, când se scot în evidenţă meritele unui coleg1 fruntaş.
Arată prinos de dragoste d-lui C. Alessandrescu, care încheie fericit şi sănătos 37 ani de muncă rodnică. Prin activitatea sa în şcoală, prin calităţile sale mari ca revizor şcolar şi inspector şcolar, prin meritele sale ca autor de cărţi didactice, prin premiile obţinute la soc. geografică, prin modestia şi blândeţea firii lui, el ne dă o pildă vie tutulor, cari avem încă de luptat. închină în sănătatea veteranului dascăl cu cuvintele : „In copilăria mea ca şcolar am cântat d-lui Alessandrescu imnul revizorului şcolar; acum, la vârsta matură, îi aduc urări din inimă, să trăească vieaţă lungă şi să se bucure de putere deplină ‘.
D-1 I. Saru arată că sărbătoarea de azi este de un entuziasm
www.dacoromanica.ro
1188
ALBINA
îndoit, pentru d-sa. Sărbătoreşte nu numai pe un coleg de valoare, dar şi pe un fost institutor al său, care i-a lăsat amintirile cele mai frumoase. Sfaturile sale datoreşte îndrumarea sa către cariera de astăzi. Ii urează toate fericirile şi ca de sfaturile sale înţelepte să aibă parte şi alţii.
D-l 7. Teodoru arată că sărbătoarea de azi este ziua plăţii şi a răsplăţii sufleteşti a celui sărbătorit. D-l C. Alessandrescu a avut o înaltă concepţie de menirea sa, a fost un bun coleg şi prieten, un bun sfătuitor al dascălimei în curent cu progresele artei pedagogice şi un bun cetăţean, iubitor de ţară şi de neamul său. Dovezile le-au dat elevii lui, colegii întruniţi la această masă, autorităţile şcolare cari au apreciat şi recompensat munca săvârşită de el.
Pe vremea când d-l Alessandrescu era tânăr, bătrân s’a arătat prin înţelepciunea sa; îi urează ca acum la bătrâneţe să rămână veşnic tânăr.	»
D-l C. Popescu (şc. 13 băeţi) laudă marile calităţi sufleteşti ale d-lui C. Alessandrescu. Nu crede ca d-sa să aibă vreun duşman, deşi s’a zis adesea că politica face pe oameni duşmani între ei. îşi manifestă bucuria şi mulţumirea că-1 poate sărbători şi roagă cerul să-i întoarcă cu vârf şi îndesat binele ce l’a făcut oricui i l-a cerut.
Se citesc mai multe telegrame de felicitare dm partea d-lor: C. Teodorescu, D. Bungeţeanu, Popescu-Băjenaru, Cecropide, Pău-nescu, Marinescu, etc.
D-l C. Alessandrescu viu emoţionat de dragostea arătată de colegii săi, le mulţumeşte din adâncul sufletului pentru gestul lor frumos şi pentru sărbătorirea ce i-au făcut. E fericit când aude că a contribuit cu o pietricică la ridicarea şcoalei primare şi la îndrumarea dascălimii pusă sub conducerea sa; dar munca cea mare se datoreşte bătrânilor descăli şi şcolarilor. Ca dascăl arată că a făcut tot ce a putut pentru învăţământ, căci ştia că o face pentru binele acestei ţări, care are nevoie de tot patriotismul şi de toată jertfa de sine, ca să ajungă aşa cum o vedem în visurile şi în gândurile noastre.
Urează celor cari l-au sărbătorit să fie sănătoşi, ca să ducă mai uşor greutăţile serviciului şi să ajungă la capătul carierii lor tot atât de fericiţi şi de norocoşi ca şi el. înconjurat, cum se vede, de dragostea elitei institutorilor, înţelege bine că sărbătoarea de azi nu este numai a sa; ci a tutulor bătrânilor dascăli, cari au luptat din toată puterea, au suferit şi au înghiţit multe noduri în timpul apostolatului lor spinos, fără să se vaiete şi fără sa caute altă mângâere decât aceea ce o dă împlinirea demnă a misiunii.
Cu lacrămile în ochi, d. C. Alessandrescu închee: „Eu, institutor bătrân dela 1874, beau în sănătatea voastră! Toastele voastre, ieşite din inimă, sunt singura avere pe care o las copiilor mei44.
D-l Jnarez Movilă, drept toast, a cântat cu voce caldă: „Suvenire ale juneţiei* răscolind în suflete amintirile trecutului. Apoi d-nii N. Saxu, Gr. Teodossiu şi alţii au sărbătorit tot prin cântece pe iubitul lor coleg.
încheind seria toasturilor, d. P. Gărboviceanu iea cuvântul
www.dacoromanicajx)
ALBINA
1189
din nou şi ciâ ca pildă vie celor tineri munca de 37 ani a d-lui C. Alexandrescu. De multe ori patimile politice răresc rândurile şi slăbesc relaţiile între colegi. Urează, ca să ajungem odată, când să priceapă toţi că la zile ca aceasta: de solidaritate, de înfrăţire şi de admiraţie pentru cei care au muncit o vieaţă întreagă, se cade să nu stea nimeni deoparte, căci asemenea sărbători nu înjosesc ci onorează, nu slăbesc sufletele, ci le întăresc în lupta vieţei.
Masa, atât de frumos petrecută, s’a sfârşit după miezul nopţii. Fiecare a dus cu el amintirea prea plăcută a acestei sărbători care a încununat o vieaţă de muncă a unuia din cei mai iubiţi şi stimaţi apostoli ai învăţământului primar.
Get
MUZEE Şl EXPOZIŢII IN BUCUREŞTI
Muzeul Simu — Deschis publicului Duminicile şi Joile dela 11 ore a. m. până la 3 p. m.
Ateneul român (vizitarea localurilor şi colecţiilor sale). — Deschis în fiecare ai o—12 dim. 2—4 d. a. Taxa de intrare 50 bani.
Muzeul etnografic şi de artă naţională (Monetăria Statului, şoseaua Kiseleff).— Deschis Joia şi în zilele de sărbătoare dela orele 10 dim. până la 5 d. a.
Muzeul de antichităţi (Universitate). — Deschis Marţi, Joi, Sâmbătă şi Duminică dela 10—1.
Muzeul Zoologic (şoseaua Kiselefl).—Deschis Duminica şi sărbătorile dela 10 dim.—4 d. a., şi Joia dela 1 a. m.—3 d. a.
Muzeul de icoane (Casa Bisericei). — Deschis Joia, dela 3—5-
„Arta“ (Strada Lascar Catargiu, 17). —Expoziţie permanentă de pictură, sculptură şi atelier artistic de fotografiat.
Biblioteca Academiei Române. — Pentru cărţi tipărite, este deschisă dela 8 dimineaţa până la 6 seara; pentru manuscripte şi documente, dela 8—12 şi dela 1—(î.
Muzeu! Aman (Strada Rosetti).—Deschis Joia dela 2—4 p. m.
BIBLIOGRAFIE
„Biblioteca pentru toţî“ (No. 686) din editura librăriei Leon Alcalay> Bucureşti publică în traducere românească scrisorile lui Vasile Ale-xardri către Ed. Grenier, scrisori necunoscute la noi în ţară, aflate în biblioteca din Besancon (Franţa).
Preţul 30 bani, a se cere la toate librăriile din ţară.
www.dacoramanica.ro
1190
ALBINA
PAGINA. GLUMEAŢĂ
PENTRU SLĂBIT
DUPĂ ALŢII —
D. Tănase e comptabil la o bancă. Leafa mare i-a dat prilej să se îmbuibe cu mâncări multe şi bune. A mers aşâ cât a mers; dar, trecând de treizeci de ani, se simţea din ce în ce mai greoiu. Mai căpătând şi o moştenire, şi-a zis că n’ar fl reu să se’nsoare. Tocmai făcuse cunoştinţă cu fiica şefului d-sale, şi, — de! ca orice om, a gândii: «n’ar fl partidă rea!» Intr’o zi la un aperitiv se apropie foarte respectuos de
d. Ivănesc.u şi-i făcu fără încunjor cererea.
— Cu plăcere, dragă, numai vezi, fata mea are o singură pretenţie: alesul ei să nu fie, — cum aşi zice—prea bine făcut... Supune-te, dacă socoţi, la o cură ce-vă şi atunci aşi crede că nu va avea nemic de zis, cum n’am nici eu».
Tănase nu s’a îndoit de vorbele şefului. A dat slujba dracului şi s’a dus drept la un specialist. Acesta l’a povăţuit să facă toate sporturile din Jume, făgăduindu-i că, în jumătate de an, cel mult într’un an, va fi delicat ca un tir şi mlădios ca o nueluşă de alun.
întâia parte a programului eră alergatul pe jos. Luase obiceiul de se ţinea de trăsurile încărcate, fiindcă nu merg prea iute. Un hamal, care jinduia să descarce o trăsură, crezând că grosolanul ăsta vrea să-i ia pâinea dela gură, se apropie binişor, îi puse piedecă şi bietul Tănase veni de-a berbeleacul.
Crezând că-i destul cu punctul întâiu din program, trecu la al doilea: începu a umblă cu bicicleta. Speriase mahalaua cu goanele lui nebune. Intr’o zi se’mpie-decă de nişte bolovani şi sări cât colo, făcându-şi bicicleta bucăţi.
www.dacoromanicajx)
ALBINA
1191
S’a săturat şi de bicicletă!
S’a apucat de tăcut gimnastică, mânuind greutăţi, păn ce într’o seară scăpă greutăţile peste-un picior şi se lovi reu, de remase şchiop pe viaţă.
Atunci se apucă de box, dar isprăvi şi mai curând, însă s’alese cu nasul zdrobit; căci maistrul îi făcuse nasul piftie izbindu-1 din toată inima.
Haiti, zise d. Tănase, tot exerciţiile englezeşti mai bune şi se apucă de bătut mingea cu picioarele. Luă lecţiile cu atâta abotnicie, încât într’o zi, neputând’o remeri cu piciorul, îşi pierdu cumpănă şi se buşi cu amândouă mâinile înainte, căzu pe burtă, de-şi zdruncină toate măruntaele.
0 dădu şi p’asta dracului şi se apucă de vâslit. Mânuiâ
,1 /v
lopeţile ca barcagiul cei mai nun. Dar aşâ-i omul fără noroc: tocmai prinsese mai mare gust, când un vânt neaşteptat, o
mişcare nepotrivită, îi răsturnă barca şi păn să-l scoaţă, d. Tănase, înfierbântat-cum eră, Iacii o bae rece de tot, amestecată niţel şi cu ghiaţă, care nu-i prii de loc, ba îl şi trânti la pat pe vre-o două septămâni.
Cura din urmă îl slăbi cum se cade, dar d-nealui eră om conştiincios, când luâ o doctorie nu lăsă o picătură, o bea toată.
Se ţinu deci habotniceşte şi de programul pentru slăbit, în care mai eră scrisă şi călăria.
Inchirie un cal şi în flecare dimineaţă, alergă călare păn la şosea.
Intr’o zi, calul, ce i se năzare ?! — face un salt şi mi-1 aruncă pe d. Tănase peste cap. Noroc!
Eră la capătul şoselei, plouase de cu seară, şi locul fiind moale, se alese călăreţul nostru cu hainele pline de noroiu, cu niţică spaimă şi cu fălcile zdrelite.
www.dacoromamcajo
1192
AI.HINA
Dar era adevărat ţir. De-aceea se crezu vrednic a se înfăţişă înaintea fostului său şef.
Acesta văzindu-1, p’aci p’aci să nu-1 cunoasi ă. Pe urmă,
aducându-şi aminte de ipochimen, se porni pe ris, îl duse în faţa unei oglinzi şi-i zise:
— Bine, nene, atunci erai buloiu; acuma eşti ţir. In asemenea ipostase nu cred că vre-o femeie te-o voi soţ. Cât despre fie-mea, s’a măritat de mult. Oricum, poate te-o voi soru-mea, persoană aşezată, nu are încă nici cincizeci de ani!
Tănase uluit gândi: «Auzi pentru cine aşi fi suferit eu atâtea cazne?! Mai bine lipsă!».
Neculcea
LICITAŢIUNE
In ziua de 12 Iulie a. c., ora IOV2 a. m., se va ţine la Eforia Spitalelor Civile, Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică cu ofertă închisă pentru darea în antreprindere a unui canton Silvic pentru brigadieri, la brigada Licuriciu, judeţul Teleorman.
Devizul pentru acest canton este de lei 6665.40.
Condiţiunile, planurile, şi devizul se pot vedea la Serviciul Domenial, Biuroul Silvic, în zilele de lucru între orele 10—I2V2 a- m.
Concurenţii pentru a luă parte la licitaţie, vor trebui să depună ca garanţie provizorie lei 5% din suma devizului, cunoscând că cea definitivă va fi de lei 10°/0 din suma resultată la licitaţie.
Art. 72—83 din legea contabilităţei generale a Statului, sunt aplicabile, cunoscând că supraofertă şi oferte condiţionale nu se primesc.	__________________
www.dacoromamcajx)
□ TEHUH"
Sil
Societatea „Steaua* lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Administraţia publicaţiunilor este la librăria C. Sfetea, Bucureşti, piaţa Sf. Gheor^ho, iar pentru cererile de înscriere ca membri, a se adresa d-lui Sp. Karet, Bucureşti, str. Verde.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu, pe an. Fiecare membru este îndatorat ca, în cel dintâiu an după primirea sa, să facă ase primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
în schimtr fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele sau tablourile publicate de societate anual.
Comitetul: Preşedinte, Ion Kalinderu, Membru al Academiei Române — Alex. Lepădatu. — Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru şi profesor universitar.— Secretar, Const. Banu, profesor secundar, fost inspector şcolar.—Membrii: Petre Gârbovi cea nu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi Director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Dimitrescu Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlădescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu,. fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pompiliu Eliade, pro-ofesor universitar.—Censori, Const. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor; fost inspector şcolar.
Membrii înscrişi şi cotizatiuni plătite (urmare)
N. Mociorniţa (R.-Sărat), 1 leu; Barbaş Naghi (R.-Sărat), 1 leu; Oprişan Circasâ (R.-Sărat), *1 leu; C. Băileanu (K.-Sărat), 1 leu;Gh. Ţigăreanu (R.-Sărat), 1 leu; Iosif I. (R.-Sârat), 1 leu; Matei Const. (R.-Sărat), 1 leu:^ Petre Craiack (R.-Sârat), 1 leu; Toader Moinescu (R.-Sărat), 1 leu; Antofie Gâscă. (R.-Sărat),
1	leu; Alex. Oană (R.-Sărat), 1 leu; Angliei Sima (R.-Sărat), 1 leu; N. Vlădescu (R.-Sărat), 1 leu; Sabina Mântulescu (Giurgiu), 4 lei; Eegenia Stanescu (Giurgiu),
2	lei; Ecaterina Stancovici (Giurgiu), 2 lei; Elena Gulean (Giurgiu) 2 lei: Alexandrina Eftinescu (Giurgiu), 2 lei; N- Vasiliu (Ploeşti), 2 lei; C. Niculescu (Ploeşti), 2 lei; I. Oncica (Ploeşti), 2 lei; Pană Popescu (Ploeşti), 2 lei; Toma Voi-culescu (Ploeşti), 2 lei; Tudor Vasilescu (Ploeşti), 2 lei; Econ. I. Antonovici (Bârlad), 2 lei; Maria Alex. Pop (Bârlad), 2 lei; Nat H. Lecca (Bârlad), 3 lei; C. I. Nichita (Ialoimţa), 2 lei; C. Păsăreanu (Ialomiţa), â lei; Hugo Janacec (Ialomiţa), 2 lei; I. H. Săndulescu (Ialomiţa), 1 leu; D. D. Marinescu (Ialomiţa), 1 leu; Stelian Gh. Oprescu (Ialomiţa) 1 leu; Iosif Avram (Ialomiţa), 1 leu; D. Fănescu (Ialomiţa), 1 leu; Ştefan Vignedi (Ialomiţa), 1 leu; Societatea „Cultura şi Progresul^ 1 leu; I. C. Apostol (Iaşi), 2 lei; N. lonescu (Iaşi) 5 lei; Gh. Şte-fănescu (Iaşi), 2 lei; V. Penescu (Iaşi), 2 lei; D. Ivănescu (Iaşi), 1 leu; Gh. Botez (Iaşi), 1 leu; I. Dimitriu (Iaşi), 1 leu; Vasile Sevastian (Iaşi), 1 leu; Dumitru Munteanu (Iaşi), 1 leu; N. Popovici (Iaşi), 1 leu; V. C. Negoiţa (Iaşi), 1 leu; Gr. Racoviţă (Iaşi), 1 leu; I. Corlat (Iaşi), 1 leu; M. Vasiliu (Iaşi) 1 leu; V. Dorin (Iaşi), 1 leu; Iordan Constantinescu (Iaşi), 1 leu; C. A. Laurescu (Iaşi),
1	leu; A Manole (Iaşi), 1 leu; C. lonescu (Iaşi), 1 leu; E. D. Teodorescu (Galaţi), 2 lei; P. I. Motaş (Galaţi), 2 lei; Vochiţa Manoliu (Ialomiţa), 1 leu; M. Barat (Iaşi),
2	lei; B. Schapira (Iaşi), 1 leu; N. Ivan (Iaşi), 1 leu; E. Florian (Iaşi), 1 leu; Paula Petra (Iaşi). 1 leu; Maria Chiriceanu (Loco), 1 leu; 1 • P* Mateiu (Loco),
2 lei; N. Dinculescu (Loco), 1 leu; C. P-----(Loco), 2 lei; Th. Grivătz (Loco),
1 leu; Elisa Constantinescu (Loco), 2 lei; Maria Meliseanu (Loco), 1 leu; I. Pasăre (Loco), 2 lei; N. Popescu (Loco), 1 leu; D. Paciurea (Loco), 2 lei; Buc-heru (Loco), 1 leu.
(Va urma).
www.dacoromanicajo
lin obraz curat si frumos
r
se obţine prin întrebuinţarea cremei şi pudrei „FLORA" preparate de Al. Iteann, farmacist, furnizor al Curţii Regale. Pudra «Flora* fără bismnt, măreşte efectele uimitoare ale cremei „Flora” Crema lei 1,50—Pudra „Flora* lei 2.—Săpun „Flora* lei 1,25.—Pomadă de păr „Flora* neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului, lei 2,50, borcan mai mic lei 1,75 Capilogen „Flora* (apă de păr) sticla mare lei 3,25, mică 2,50.—Pastă de dinţi „Bncol" lei 1.—Apa de gură „Bucol“ lei 1,50.—Lapte de crin „Flora" pentru înfrumuseţarea tenului lei 2.—Săpun de lapte de crin „Flora" lei 1,25. La nemulţumire se restitue imediat costul.
DE VÂNZARE LA DROGUER11 Şl FARMACII
Se caută depozitari în comunele rurale; a se adresă la depozitarul general L. Lindenberg, Bucureşti, Str. Lipscani No. 51.
FAGURI artificiali, subţiri şi rezistenţi se pot aveâ dela M. ALEXIEF (apicultor), Iaşi.
Înainte şi după ÎNTREBUINŢAREA CREMEI şi PUDREI „FLORA"
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
j Capital Lire sterline 300.000 deplin ▼ărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:
Lachlan Machintosh Rate
6. 1. Goschen.........
Vicontele Duncannon - .
E. W. H. Barry ....
Robert Hamilton Lang .
Demetre de Frank . . .
P. Naville............
Ad. Vernes............
tv , .	/ C. A. Stolz
Directori:	| E E Qoodwin.
Censori: Ioan Kalinderu, Demetru Ioan Oblica ţl Arthur Green.
Sediul social:
Londra 6 Creta Winchesterstreef. Sucursala: Bucureşti, PiaţaSf. Gheorghe.
la Londra
n
9
n
n
Viena
Paris
M
„NAŢIONALA”
SOCIETATE GENERALĂ DE ASIGURARE, Bucureşti Capital în acţiuni întreg vărsat în
aur..................Lei	2.000.000
Fonduri de rezervă compuse din prime
şi daune............... 3.955.688.76
Idem format din capital şi alte rezerve „	1.075.842.60
Total în aur „	7.052.531.36
Daune plătite . . . „	33.000.000
Vice-preşedinte, A. Bălcoianu.
Dir. general, E. Grunwald. „NAŢIONALA" asigură contra in-cediului, a „şrindinei*, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca: „cas de moarte,supravieţuire, zestre şi rentă*. Sediul social în palatul Soc. din sţr. Doamnei No. 12, Bucureşti. Repre». generală în Buc. str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din tară.
www.dacoromanica.ro
ATATORILOR
DIN MONOGRAFIA COMUNEI JORÂSTI
(JUD. COVURLUIU).
Introducere
Pornind cu trenul din Galaţi, pe linia nouă, după o călătorie scurtă ajungi în gara L. Catargi, a Târgului Bujoru. De aci pleacă spre Nord o şosea, care, după ce te scoate din târg, să desface în două şi dacă nu ai avut prevederea să întrebi încotro-s Jorăştii, te poţi rătăci: o ramură de şosea pleacă spre dreapta, pare că spre a se înfundă într’o pădure: pe aceasta mergi!
Pe panta aceluiaşi deal dinspre Apus, pe lângă aceiaşi stâlp, de telefon cu două pahare, drumul te poartă prin o pădure cu destul de multe poene. După ce treci pădurea ţi se arată Biserica din Lunca, cea mai tânără odraslă a comunei Jorăşti,— care ca un bun si primitor gospodar îţi trimete pe mezinul său să te întâmpine şi să te îndemne a-ţi continuă drumul şi apoi de aici nu mai este mult până’n Jorăşti.
La jumătate distanţă între Lunca şi Jorăşti drumul se schimbă pe partea stîngă a pârâului Covurluiu şi o şosea netedă te duce printre dealuri în dreapta şi-o luncă de lozii în stânga, până ce sfîrşind şoseaua la o cotitură a sa începi să vezi casele dinspre A pus. Pe încetul întreagă panorama satului se deschide şi drumul ar vreă să te conducă mai departe, dar: opreşte-te, iubite călător, şi cercetează comuna de dragul căreia am scris cele ce urmează, în cei mai frumoşi ani ai tinereţei.
41236
www.dacarotnamca.ro
1194
AI.HI NA
I.
Istoria comunei
Ineepând a scrie istoria comunei Jorăşti treime să spunem, chiar (lela început, că nu este cu putinţă să aşezăm o dată dela care, apoi, pornind, să mergem până în ziua de astăzi din date în date. Nu se găseşte niciun act care să ne facă a statornici când a început satul. Actele ce am găsit— scrise toate cu slova măiestrită a părinţilor noştri— spun întâmplări din viaţa matură a satului-despre sat nici nu pomenesc. Despre un act de naştere a comunei nici nu să poate vorbi. Strămoşii nu ne-au lăsat acte de sub colbul cărora să le citim numele şi faptele lor ea întemeietori ai acestui sat şi nici monumente din ruinele cărora să le desgropăm cenuşa lor, care să ne povestească despre acele timpuri pe care uitarea şi neştiinţa noastră le-au acoperit, poate, pentru totdeauna! Ei s’au dus în mormânturi ducând cu ei, acolo, şi amintirile lor despre începutul satului.
Dacă nu găsim acte în baza cărora să fixăm o dată sigură, totuşi prin ajutorul tradiţiei ne putem lămuri cam pe când s’a făcut cea dintâiu aşezare de oameni prin aceste locuri şi deci să ne îndrumăm, câtuşi de puţin, în acest punct în care istoria, adică actele, ne lasă in întuneric. Prin lumina tradiţiei aflăm drumul pe care ne conduce istoria.
In adevăr, tradiţia spune că în. Nordul comunei Jorăşti, în marginea satului Zârneştii a fost „curtea4* lui Came mir, care avea moşia, ce după secularizarea averilor mănăstireşti, a fost împărţită în „loturif< la 1864 şi 89. Ei bine, de care Cantemir este vorba şi ce fel de „curte" a fost aceia? Aceeaşi tradiţie se spune că acel Cantemir a fost domn, de unde s’a păstrat până astăzi numele de „moşia domnească".
Neştiind de care Cantemir e vorba, m’am adresat ilustrului istoric d. N. Iorga, care a avut bunătatea a mă lămuri. „Desigur că este vorba de Constantin Cantemir, bătrânul", s' ie d. Iorga. Acest Cantemir se trăgea dintr’o familie de origină tătară a căruia membru Petru ') sau Teodor 2), botezat de însuş Ştefan cel Mare,
') Gh. Ghibănescu. Din traista cu vorbe. Iaşi 1906. Pair. 387 sq.
2) „Theodoro Cantemyr, cognomine Silişteamil, qui primus ex Cantemy-riorum, ad Cristi vexilium sub principe Stephano cognomento magno anno mundi 6951 (1443) se convertit11, zice prea învăţatul fiu al lui Constantin Cantemir, altfel, însă, decât cum reiese din actele ce s’au găsit.
www.dacoromamca.Fo
ALBINA
1195
căpătă, poate ca dar de botez, o râzăşie fri Silişteni, jud. Fălciu. Urmaşii acestui strămoş a lui Cantemir, şi poate şi acesta, îşi întind răzăşiile lor până in marginea de sus a Coviirluiului, la Nordul Jorăştilor unde se sfârşeau. In capătul acestei moşii eră o „curte44.
Aici prin „curte4* nu trebue să credem că eră o curte sau palat domnesc, sau cel puţin un loc unde s’ar fi retras Domnul în anumite timpuri ale anului, cum este Sinaia de astăzi— ci era o simplă odaie sau conac unde şedeau administratorii moşiei. Păreri tradiţionale, fără bază istorică, s’au acreditat în comună şi au făcut pe unii să susţină că Domnul a stat acolo. Ei îşi întemeiază această susţinere pe următoarele argumente:
a)	Numele de „Râpa Jalbei44 în gura căreia susţin că era o casa a jalbei (?), o casă unde erau un fel de secretari domneşti, care primeau jalbele ce urmau să fie trimese, spre rezolvire, Domnului care şedea la Zârneşti. „Domnul n’a stat acolo44, spune d. Iorga. „Râpa Jalbei44 şi-a luat numele după vreunul Jalbă — precum şi „Râdiul Marcului44 s’a numit după unul Marcu, mort de ciumă şi a căruia piatră de pe mormânt s’a văzut în sudvestui rădiului până pe la 1850.
b)	Locul zis: „Tabără44 la o depărtare de peste 10 klm. în Nordul comunei, în care zic că era aşezată o garnizoană ce păzea pe Domnul ce stă la Zârneşti. In adevăr găsesc în C. Negruzzi, în bucata „Sobieski şi Plăieşii44, următoarele rânduri: (după ce se istoriseşte cum pe la sfârşitul lui Septembrie 1686, armata polonă vrea să asedieze Cetatea Neamţului în care nu se aflau decât 16 plăieşi, să spune că aceştia) „erau în locul garnizoanei care eră la Fălciu, pe lângă Domnul (Constantin) Cantemir, unde tăbârîse oastea turcească44. Domnul Cantemir se retrăsese la Fălciu, la moşia sa, unde eră păzit de o garnizoană. Cum duşmanul venea dinspre Sud, eră foarte natural ca tabăra să i se aşeze în cale, adică în faţă. Locul „Tabăra" arată, cred, locul unde s’a aşezat acea garnizoană.
c)	Movilele de pe dealnl Bănesei nu sunt întărituri ci nişte movile de hotărnicie despre care tratează un act de moşie d:n 28 G-henar 1819, a cărui original îl posed.
Domnul n’a avut timp când să stea aici, nici înainte, nici după suirea pe tron. Mai înainte de a fi domn fusese, sub Duca } odă, Marele Clucer1) şi această slujbă nu-1 îngăduia să facă
9 N. Iorga. Istoria Românilor pentru poporul Românesc. 1908. Clucer să numea cel „care îngrijea de beciurile DomnuluiPag. 51.
www.dacoromamcajo
419t>
ALBINA
plimbări pe Ia moşie. Timpul de domnie, 1685—93, i-a fost foarte neliniştit, aşa că nici nu avea timp când să se gândească la afacerile sale personale, mai ales când aceste afaceri ar fi cerut bătaie de cap şi el deabia să deprinsese a se iscăli. Când a ajuns domn „barba îi era albă ca zăpada..., şi eră un moşneag fără doamnă“ l). Ei bine, acestui moşneag văduv „gras, burduhos, rumen la faţă“ nu-i mai dădea mâna să-şi facă plimbările sale şi pe aici. Poate că nici nu^ştiâ unde-i este capătul moşiei sale. Fiul şi urmaşul său Dumitraşcu, fiind mai mult omul cărfei decât al gospodăriei, moşia a fost lăsată pe mâinile slugilor, a administratorilor.
La capătul acestei moşii a lui Cantemir se mai face pomenire şi de două mănăstiri: una de călugări la locul zis azi: Filimon şi alta de maici la Nordul satului Zârneşti. Fără îndoeală că aceste mănăstiri sunt făcute de călugări greci şi la această credinţă ne îndeamnă numele Filimon, care-i grecesc, şi faptul că moşia se închină, căci se pare, că aceasta eră cea mai mare şi adesea singura dorinţă a Grecilor ce să pripăşeau pe la noi. Grecii să iveau în tot locul unde găseau ceva de jumulit. Erau aşâ de mulţi Greci că Neculeea zice: „focul îl stingi, apa o iezeşti şi o abaţi de altă parte, vântul când bate te dai la un adăpost şi te adăposteşti, soarele intră în nouri, noaptea cu întunecimea ei trece şi se face iarăş lumină, iar de Grec a scăpă nu este cu putinţă^.
Desigur că acestora să datoresc şi cele două mănăstiri2), în jurul cărora cu timpul s’au format adevărate sate a cărora locuitori la început au fost „oameni de-ai mănăstire i“ — care printre alte griji aveau şi pe acea a grădinei, ce se află la locul zis până astăzi: La „persicul££.
Printre administratorii moşiei domneşti a fost şi vreunul Zâr-nea, care, murind, a lăsat moştenire, satului format în jurul mâ-năstirei de maici şi a conacului, numele său, de unde: Zărneşiii3). Mănăstirea s’a ruinat cu timpul şi maicile au părăsit aceste locuri unde cea din urmă ruină a mânăstirei s’a văzut până pe la 1830— pietre şi lemne. Ultimele maici poate s’au dus la schitul Zimbru ce să înfiinţase de curând, sau la mănăstirea Adam; parte, au rămas pe lângă puţinii gospodari ce se adunase aci şi au căzut jertfă
1)	Citatele sunt luate din „Ion Neculce. O seamă de cuvinte şi Cronica*1. Ediţia Socec. 1909.
2)	Gh. Ghibanescu, locul citat: Şi la Silişteni eră un Schit cu numele satului.
3)	Satul Zârneşti s’a numit multă vreme şi „Bujoru“, probabil după numele haiducului Bujor ce a haiducit şi chiar a fost ucis pe aici. Cântece populare locale îl amintesc. V. Pr. I. C. Beldie „La cislă". 1910. Pag. 14.
www.dacoromamcajo
ALBINA
1197
ciumei ce urmă îndată. Oasele lor se dezgroapă şi astăzi de plugurile sătenilor, cari, oridecâtori le scot cu fierul plugului îşi spun unul altuia îndurerata lor poveste.
După ce „moşia domnească^, ajunsă a mânăstirei Văraticului prin închinare, s’a secularizat, locuitorii din Zârneşti s’au reînoit. Ţiganii, mai ales, slugi domneşti, pădurari, au părăsit satul şi au plecat cu căţel cu purcel lăsând locul liber. Cei rămaşi au fost împroprietăriţi, la 64. Chiar din aceştia, ţiganii mai ales, au plecat mai în urmă lăsând locurile lor celor ce veneau din desfiinţatul pentru totdeauna sat Filimon.
Şi pe lângă mănăstirea Filimon să formase un mic sătişor care, fie din lipsă de apă, fie că moşia se cam răşluise, n’a putut dăinui, căci călugării au părăsit mănăstirea de aici şi s’au dus unde au putut luând cu dânşii şi pe o parte din oamenii de aicea. La începutul veacului al 19-lea mănăstirea era fără călugări şi ruinată. Cei rămaşi se grăbesc a se muta de aici şi se strămută în Balinteşti şi Zârneşti unde mai trăesc chiar cu numele mâ-măstirei. In 1865 văd în actele parohiale de născuţi: „Satul Fi-limonDar de oarece locuitorii acestui „sat“ nu se împroprietăresc la 64, înseamnă că sub numele de „sat“ nu trebue a înţelege decât 10-15 căsuţe sau bordeie. Servirea parohială o îndeplineau preoţii din Jorăşti, în timpul din urmă. Văd semnaţi: Pr. Constantin Strat şi Gh. Savin, care trăeşte. Din mănăstirea şi „Satul Filimon^ astăzi nu se mai cunoaşte nimic şi pământul s’a arat pe locul unde au fost. Astfel trece slava lumei!
*
Din satul format pelâugă mănăstirea Filimon îşi iau naştere încă două „aşezări de oameni^. Una ceva mai la Sud de mănăstire, în valea zisă „Basarabia^, care formează astăzi comuna Jorăşti, şi altă aşezare: desfiinţatul Sat Tăplăi, despre care astăzi nu se ştie decât că a fost. Despre el vom vorbi mai întâiu.
Din satul Tăplăi nu mai avem ni ci-o urmă. El a fost format din o mână de oameni, plecaţi de pe ângă mănăstirea Filimon, care, aşezând u-se pe coasta apusană a „dealului flămândrf, după ce se mai înmulţesc, îşi fac şi o bisericuţă. Satul a trăit peste o sută de ani şi până astăzi se cunosc locurile drumurilor ce serveau acestor locuitori, adânc săpate pe dealul „Cerbul“. Vii şi grădini s’au văzut până pe după 1840. Dealul pe care eră aşezat satul eră, precum îl arată şi numele, un deal sec de apă, mai ales după 1800 când se rărise pădurile. Familiile de aici se strămută
www.dacoromanicajx)
1198
ALKINA
în Jorăşti sau şi in locul unde mai târziu eră să se înfiinţeze satul „Lunca".
Tăplăii era sat răzăşesc şi s’a desfiinţat din cauza lipsei de apă şi a persecuţiunilor boiereşti. „Boerul" a,'avut grija să schimbe şi numele locului uDde a fost satul pe un nume de batjocură: şi a zis în loc de „Tăplai", „Câşla-Tăplai" adică o stânăs au cel mult o adunătură de bordeie, o câşlărie.
Locuitorii strămutaţi ceva mai la sud de locul unde astăzi e Lunca, să pun în slujba lui Gheorghe Plesnilă, care avea de gând să zidească aci o mănăstire şi îi credea pe aceşti oameni veniţi din Tăplăi buni de a trăi''pe lângă mănăstirea sa, care, însă, nu putu ajunge mănăstire din cine ştie ce împrejurări, deşi, la început, a fost servită de ieromonahi.
O altă aşezare formată din cei plecaţi dela mănăstirea Filimon este com. Jorăşti de astăzi, care şi-a luat numele, fie dela un prim sătean cu acest nume. fie dela proprietarul Jora care prin sec. 18-lea a ţinut moşia de aici, fie dela faptul că satul s’ar fi impopulat cu câteva familii din Jorăşti, jud. Putna.
Să încercăm istoria comunei, schiţându-ne planul după bisericile ce au fost şi astăzi nu mai sunt dar se ştie sigur că au fost, şi după cele ce mai sânt şi azi.
„Cel dintâi venit" şi-a aşezat stâna, tradiţia păstrată din tată în fiu îl dă ca cioban, în partea de răsărit-miazănoapte, în valea zisă „Basarabia", o vale ferită de vânturi şi încunjurată pe atunci de păduri întinse, în care, desigur s’au pierdut seuticile pruncului de atunci, bărbatului de astăzi, Jorăştii. „Erau feriţi şi de venirea Tătarilor", ne spun bătrânii, ceeace însamnă că s’a făcut această aşezare de pe vremea când Tătarii ne vizitau des. Urmaşii „celui dintaiu venit s’au întits peste această vale în care, în leagănul pruncesc au fost legănaţi în cântul trist al doinei sec. 18-lea şi au făcut bordeie pe coasta despre miazăzi unde înjghebează primul monument al lor, creştin şi românesc, Biserica, ce eră făcută de un oarecare Nastea1). Această Biserică a fost necinstită de Tătari, care ucid in ea pe preotul călugăr iosif şi apoi ii dau foc. După această profanare şi ruinare, Biserica, după spusa bătrânilor, nu
’) Cred că a fost un om de iniţiativă, care a îndemnat şi a condus. Biserica era din bârne de lemn pe locul unde astăzi e casa lui f.onst. Dădu (Cur-duman). Dascălul Gh. Pr. Şelaru îmi spunea că pe când era mic se cunoştea ocul sfintei mese!
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1199
s’a mai sfinţit, fie că se temeau de o nouă necinstire fie din alte cauze.
Simţindu-se însă, nevoie de Biserică şi pentru ca Biserica să le fie ferită de năvălitori, o fac mai la dos: în partea dreaptă a pârâului Covurluiu, unde astăzi este gardul viei fostului învăţător d. Palade Munteanu. Despre această Biserică cunoştinţele sunt mai multe: Avea hramul sfinţii împăraţi şi era făcufă din Ierna 5şi vălătuci în păiante, avea clopot, avea eatapeteazmă de muşama şi eră nepardosită. Acoperemântul îi eră de scânduri. La această Biserică dascălul Grh. Şelaru, mort în ziua de 9 Aprilie 1908, la mănăstirea Adam, a fost isonar. Serveau la început preoţi călugări, mai apoi preoţi de mir, ca: Pr. Ilie şi < tostea Strat, Cislacu, Ga-vrilă Strat şi cel din urmă, Constantin Strat.
In 1816, se simte nevoia încă a unei Biserici şi se face, prin stăruinţa lui Vasile Cernat, Biserica Sfinţii Trei Ierarhi; iar pe la 1840, cam pe când se ruinase Biserica Sf. împăraţi „de pe vale", să face Biserica Sf. împăraţi „de pe colină".
Despre cele dintâiu două Biserici se spune că aveau preoţi mulţi ct slujeau ţJcu sărbătoarea". Că erau preoţi mulţi nu ne mirăm, dacă ne gândim că hirotonia eră o scutire de armata cea grea a vremei. Şi apoi alţii care purtă giubea şi barbă erau doar ipodiaconi 1). Se mai poate spune, iarăşi după spusele bătrânilor, că pe când Biserica din vale începuse să funcţioneze, cea din deal se ruinase cu totul.
Faptul ca avem două Biserici: una în deal şi alta în vale, ne face să credem că începuse să se facă aşezări, fie chiar în forma cea mai primitivă, bordeie şi căsuţe mici, şi aici în vale. Desigur că trebue a crede acest lucru despre cei din mahalaua „Puţeni" 2). Dar de oarece vedem pe Cernat că la începutul sec. 19-lea se îngrijeşte a face Biserica Sf. Tiv: Ierarhi,'înţelegem aşezarea de locuitori în jurul ei — al de Buţurca în partea din jos şi al de Mihalache Beldie, strămoşul meu, din sus. Chiar Biserica se face pe locul lui Parmaxis — un Buţurcesc.
’) MelkisedekCronica Bomanului. Yol. II. pag'. 01.
2) Mahalaua „Puţeni" este o colonie plecată clin satul cu acelaşi nume din jud. Tecuciu şi aceasta hăzându-ne pe numele comun „Puţeni" şi numele de familii la fel, care au plecat de aici din cauza birurilor ce li s'au pus Puţenilor ca şi Cudălbenilor, pe motive de răzăşie la fel, în timpul lui Moruzzi. Familii asemenea sunt: Ghionea, Savin, Dodu, Strat. (După informaţii date de Al. Qh. Gaftnn. Seminarist, de loc din Pnţeni-Teucin).
www.dacaromamca.ro
mu
ALBINA
Din cele spuse se poate trage încheierea că Ia începutul veacului al 19-lea întregul plan al satului eră alcătuit, căci vedem aşezări în toate punctele satului. VedemtPuţenii-formaţi, şi pe locuitorii din jurul Bisericei „din deal££ şi Se. Trei Ierarhi. Putem fi siguri că era un punct locuit şi în sud-est, pe dâmb, de oarece vedem acolo cele mai vechi case din sat, care trec peste 100 de ani: casa Ciolăciţei, în ograda d-lui K. C. Dodu, casa din ograda lui Iordan Caramfil şi cea din a lui Vasile Eni, precum şi a lui dascălul Gi-h. Pr. Şelaru, făcută de unul Efteni Yârgolici, vechiu răzeş de aici.
In prima jumătate a sec. al 19-lea marginea din jos a satului eră în partea dinspre miazăzi a caselor d-lui T. Carman, perceptor, prin râpă; deci, casa dascălului Şelaru era în ţarină. Satul ajunge la marginea de astăzi, în miazănoapte, prin strămutarea aici a celor veniţi din Tăplăi.
Centrul satului, fără Puţeni, a fost cam în dreptul şcoalei.
La întrebai ea de când datează satul, vom răspunde făcând proba după Biserici.
Biserica Sfinţii împăraţi „din vale“ încetează de a mai funcţiona pe la 1840. Să presupunem că a servit ca locaş de închinare, pentru cei ce au făcut-o, cel puţin 80 de ani şi cu aceasta mergem înapoi la anul 1750. Biserica „din deal“ să mai fi funcţionat, până la arderea ei, cel puţin 50 de ani. Cu aceasta ajungem la anul 1700. Şi cu tot dreptul intrăm cu prima aşezare pe aceste locuri în secolul al 17-lea. De oarece călugării pripăşiţi la acest capăt al moşiei lui Cantemir îşi fac mănăstiri, desigur că ei au vrut să facă după cum eră şi la Silişteni, încă din anul 1692 J)
Bisericile, însă, trăesc mai mult şi mai ales că pe acea vreme cea mai mare grijă a locuitorilor creştini eră ca bisericuţa lor să fie bine îngrijită: deci am avea tot dreptul să presupunem că ele au funcţionat mai mult — şi astfel pe proba bisericilor mergem de ne pierdem cu prima aşezare de oameni, ce eră să formeze satul de astăzi, în secolul al 17-lea — şi, poate, cu mult [mai înainte.
Pentru presupunerea de mai sus luptă şi cei câţiva copaci seculari care numără în corpul lor anii poate care au trecut. Ami avut în vie un nuc, pe care l-am tăiat în 1905, p\ s de unul Şte-fănică Ghighea care eră de peste 300 de ani — proba unei aşezări gospodăreşti pe acea vreme.
9 Glnbanescu, Ioc cifcat, pag. 389.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1201
Pe locul multor case de astăzi erau copaci, sau, chiar păduri întinse, care s’au	tăiat pe la sfârşitul	veacului al	18-lea	când
moşiile Văraticului au ajuns pe mâini vitrege. Bunicul meu, tatăl mamei, când eră mire a adus lemne dintr’o pădure care începea din regiunea imediat apusană a viilor din dreapta pârâului Co-vurlui. Aceste păduri erau întinse până în locul unde astăzi sunt râpile. Erau aşa de multe şi de dese pădurile pe aci că, în timpul zaverei, s’âu adăpostit în ele satele Forlăneşti şi Folteşti care îşi făcuse bordee în pădurea Zârneştilor. Locurile să cunosc până astăzi la părţile numite: Fârţăneşti şi Folteşti.
Semniceri de	ai acelor păduri au	rămas prin	vii şi	până
astăzi şi ei ne spun un cântec pe care nu-1 mai putem înţelege şi ni-1 spun în nopţile de vară, când păzim viile împreună cu dânşii! Sub poalele lor ne umbrim de soare şi ne adăpostim pe vremi rele.	Tot sub umbra lor, ca tineri, ne	spunem dragostile anilor
celor mai frumoşi din viaţă.
Semniceri de	aceştia sunt şi prin	sat unde au rolul	unor
străjeri adormiţi în postul lor prin suflare vrăjitorească. Ei poarta în bătrâneţea lor ceva ce-ţi impune respect către dragostea ce a unit „odată“ pe locuitorii din Jorăşti, locuitori adunaţi din mai multe aşezări, cuprinse într’o suprafaţă lungă de 17 klm. şi lată de 5 klm.
Preotul I. C. Beldie
Fâi ţftneşti-Co v urlu i u.
In vederea cererilor ce ni s’au făcut de mai mulţi cucernici preoţi, învăţători şi notari, spre a le da colecţii din anii trecuţi ai revistei cu preţuri reduse, pentru biblioteci sau pentru premii elevilor absolvenţi; facem cunoscut că comitetul revistei le-a admis cererea şi deci punem în vânzare colecţii din anii trecuţi cu urmă-
toarele preţuri:
0 colecţie complectă pe un an în fascicule..............lei 4,
»	broşată pe un an ... . •...................» 4,50
»	»	»	6	luni.........................ii	2,—
»	ii	>i	3	»	.	.	 »	1,25
»	legată	>i	6	»...........................»	2,50
Odată cu cererea trebuesc trimişi cu mandat postai şi banii. Pentru comande dela zece colecţii în sus se mai face un rabat de 5 la sută.	Administraţia.
www.dacoromanicajo
1202
ALBINA
FEMEIA IN LUPTA ÎMPOTRIVA ALCOOLISMULUI')
-r CUVÂNTARE -
Ştim că o minte senină şi o inimă curată sunt stâlpii pe cari se sprijină fericirea casei şi a popoarelor.
Ştim că otrăvirea cu băuturi nimiceşte aceşti stâlpi, înjoseşte traiul societăţii şi duce la peire lumea întreagă şi înaintea oricui pe noi şi pe copiii noştri.
Ştim că această otravă se vinde subt paza legii, că stăpânirea îşi are vina ei în cumplitul negoţ, dela care îşi trage partea de câştig. Vedem, spre ruşinea şi mânia noastră, că otrava e impusă, prin legi şi tratate, popoarelor cari nu-i presimt primejdia şi cari nu vor otrava.
Ştim că legislaţia ar putea să facă mult, ce până azi n’a făcut.
N’avem nici o putere, să îngrădim nedreptatea strigătoare la cer, de care lumea geme. Voi aveţi puterea să scăpaţi conştiinţa neamurilor de apăsătorul simţimânt al unei complicităţi nerăspunzătoare.
Iată de ce ne apropiem de tronu-Ţi şi Te rugăm să ridici legea la înălţimea conştiinţei creştineşti, să îndepărtezi scutul legii de pe negoţul de alcool şi să ne ocroteşti casele cu înlăturarea desăvârşită a acestei năpăşti şi ruşini, din toate ţările peste care Ţi se întinde stăpânirea.
Aceste simple cuvinte sunt o faptă vitejească. Femeile engleze nu s’au lăsat orbite de strălucirea tronului regesc şi au cutezat să ţie o cuvântare liberă şi vitează, cum nici un bărbat nu s’a încumen-tat să ţie. Cinste lor !
Ceeace e mai însemnat însă n’am amintit încă. — Dacă avem pentru noi pe femei, avem şi pe copii. — Şi cine stăpâneşte tinerimea stăpâneşte viitorul. In Anglia 3 milioane de copii fac parte din Bands of hope, ceeace însemnează că tot al treilea copil a intrat într’o societate de abstinenţă, în vârsta cea mai supusă ispitei. Cu conducerea acestei asociaţii de copii se îndeletnicesc 70 de mii de vârstnici, fără vreun gând la răsplată'bănească. Şi acesta e doar un început al mişcării.
Şi apoi să nu uităm ce înrâurire puternică are pilda femeilor asupra hotărîrii bărbaţilor. Şi tocmai în cele mai de sus straturi ale
0 Vezi No. 3S.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1203
societăţii s’a văzut mai lămurit acest lucru. Cu cât locul unui om e mai înalt în lume, cu atât vederile lui simt mai pline de grijă, cu atât mai greu se hotărăşte la un pas radical. Femeile au aci inima să dea pilda. In republica de dincolo de ocean, în America de Nord, un singur preşedinte, după câte ştiu, a fost abstinent: Harrisom. Soţiile preşedinţilor, însă, în cei din urmă treizeci de ani, au fost toate abstinente. Despre Harrison se povestesc următoarele:
Când a fost ales preşedinte, prietenii i-au dat un banchet. — Şampania curge în valuri, prietenii închină în sănătatea lui, şi-i doresc tot binele şi toate bucuriile. Preşedintele ciocneşte mereu cu paharul cu apă. Prietenii se roagă, stăruesc să facă altfel măcar odată, să bea cel puţin un păhărel de ziua cinstirii numelui lui, de dragul amicilor. Rugăminţile se fac tot mai stăruitoare, mai furtunoase. In cele din urmă Harrison se scoală şi zice :
„Ce vreţi, domnii mei? Când am sfârşit şcoala împreună cu cei doisprezece colegi ai mei, am făgăduit să nu pui pe limbă toată viaţa nici o băutură spirtoasă. Această făgăduială n’am călcat-o niciodată. Şi cei doisprezece colegi ai mei dorm toţi la cap cu o cruce, pentrucă au băut. Acestei făgădueli am să-i mulţumesc eu sănătatea, izbânda şi fericirea vieţii mele. Vreţi oare s’o calc astăzi?“
Şi după ce a intrat în „Casa Albă“, palatul preşedinţia! din Washington, a înlăturat vinul dela masă, şi toţi trimişii Marilor Puteri şi toţi bărbaţii mari ai ţării trebuiau să închine cu paharul cu apă, însă Harrison, ca diplomat ce se găsea, a socotit că poate face o mică îngăduială. După masă, se servea în odaia de fumat a bărbaţilor, un pahar de grog, în vederea oaspeţilor străini. Insă îndată ce femeile au aflat de aceasta, s’au rugat de soţia preşedintelui să n’o mai ierte. In chipul ăsta a pierit şi cel din urmă pahar de grog, dat pe furiş din odaia de fumat a Casei Albe.
Amintesc că şi sărbătoritul în toată lumea preşedinte al repu-blicei sudafricane Transvaal, răposatul Kriiger, a fost un abstinent total. Adevărat că regi abstinenţi până acum nu sunt. Dacă însă un popor vrea însuşi să fie rege, trebue să aibă capul limpede şi mâna tare. Să nădăjduim că şi la noi numărul puternicilor noştri luptători va creşte,fără piedică.
Dintr’un alt izvor însă îşi ia naştere nădejdea mea că tocmai în ţara noastră desvoltarea mişcării ne va fi mai repede şi mai mare — din pasul înainte pe care l’a făcut ştiinţa. In această privinţă Elveţia a întrecut şi pe Anglia. Numărul medicilor abstinenţi din Elveţia, în raport cu populaţia, e mai mare decât în Insulele britanice. Până mai ieri, în Anglia mişcarea noastră era curat religioasă. Socie-
www.dacoromanica.ro
1204
ALBINA
tăţile religioase de abstinenţă spnnean: Fabricarea alcoolului şi negoţul cu alcool, adică otrăvirea cu băuturi a semenilor, e un păcat. Societatea nu trebue să sufere păcatul; statul nu trebue să ocrotească păcatul. Numai în vremile mai noui aceste societăţi au găsit sprijin în medici.
Cât de surprinzător de iute însă s’a petrecut schimbarea în ideile doctorilor din ţara noastră. Acum 12 ani eu eram singurul doctor abstinent care ceream abţinerea deplină dela orice băuturi spirtoase. Eram singur nu numai în Bale, ci în tot ţinutul în care se vorbeşte limba germană. Şi azi numărul doctorilor abstinenţi germani de aci e de peste 100 şi creşte din zi în zi. Medicul e constrâns să treacă de partea abstinenţii totale de o logică neîngăduitoare. Cel mai de seamă principiu al oricărui doctor e: Profilaxia e mai însemnată decât terapia; e mai bine să ştii să preîntâmpini boalele decât să ştii să le vindeci. Nu trebue numai să pansăm şi să lecuim, ci să eşim înaintea răului şi să nu-1 lăsăm să ne treacă hotarele. Aşa se face şi în chestiunea alcoolismului. Nu trebue să avem numai grijă ca ăsta sau ăla să nu cadă în darul beţiei. întrebarea e: cum facem societatea, cum facem un popor sobru? Iată de ce nu se mai ceartă nimeni cu doctorii, dacă alcoolul paralizează numai ori dacă luat în cantităţi mici de tot poate şi să excite în măsură mică, ori dacă dela
10	centimetri cubi se văd semne de otrăvire sau numai dela 30, ci
11	se pune deadreptul şi simplu întrebarea: Ce trebue să facem ca să ne păzim de beţie? La aceasta trebue să dea răspuns medicul. A-ceasta e întâia lui datorie. Şi poate răspunde ce vrea — i se va arată că tot ce spune s7a încercat zadarnic de mii de ori şi că numai un drum duce la ţintă — abstinenţa totală. Acesta e adevărul, pe care abeâ de mai poate să nu-1 recunoască pe faţă un medic. Şi acesta e cel mai puternic sprijin pe care l’au câştigat societăţile religioase.
Când ştiinţa şi credinţa sunt una, atunci negreşit că am dat de calea cea dreaptă. Nimic nu trebue să ne abată de pe ea. Ea ne va duce la biruinţă.
MULŢUMIRE
Subsemnatul aduc călduroase mulţumiri d-lui Adminitrator al „Cassei Şcoalelorw, pentruca a binevoit a abona biblioteca şcolară de-acl la revista „Albina4*.
Gheorghe Dascălu
Dirig*. şc. Ştioborani-Vaslui.
www.dacoromamcajo
Al,DINA
1205
COOPERAŢIA bANEZĂ
Trecând prin Danemarca, atenţia îţi este atrasă nu numai de progresul realizat în agricultură, dar şi de cel realizat pe cale de cooperaţie. Putem spune că Danemarca e ţara societăţilor, ţara în care orice înjghebare cu scop economic se traduce prin întovărăşire. Societăţile şi-au întins activitatea în toate direcţiile, căci găsim societăţi de agricultură, de lăptărie, de măcelărie, de ouă, de consum, de furage, de animale, etc., cari au grupat în jurul lor aproape întreaga populaţie daneză. Şi aici spre deosebire de celelalte ţări, coopera-tismul s’a manifestat mai mult la ţară decât la oraş.
Să ne aruncăm mai întâi o privire generală asupra mişcărei cooperative din Danemarca şi apoi să studiem vre-o câteva societăţi cooperative mai însemnate.
Cea mai veche societate cooperativă din Danemarca a fost înfiinţată în 1777 în Govau. Insă în conformitate cu principiul Rochedalian, cea mai veche este cea din Thiseted, înfiinţată la 1866. La început promiteau foarte puţin; dar la 1884 prin înfiinţarea magazinului engros al societăţii cooperative, mişcarea luă altă formă. In adevăr prin mijlocirea acestui magazin, micile societăţi încep să se aprovizioneze cu mărfuri garantate, intermediarii sunt îndepărtaţi, preţurile mai avantajoase, desfacere mai multă şi consecutiv revirimentul anual mai mare.
Principiile generale care se aplică la alcătuirea acestor societăţi cooperative se pot rezumă în punctele următoare:
1.	Mai întâi membrii, ce voesc să înfiinţeze o societate cooperativă, sunt ţinuţi să procure ei înşişi capitalul necesar, capital care are o bază puternică: fondul de rezervă.
2.	Excedentul dela finele anului se împarte proporţional între membrii, după ce se fac oarecare reţineri.
3.	Fiecare membru n’are decât un singur vot la diferitele adunări ale societăţei.
Cauza care a făcut, ca societăţile să progreseze foarte repede a fost, că danezii n’au căutat să înfiinţeze o societate decât numai atunci când s’a simţit absolută nevoe.
Aşâ de exemplu: Societatea cooperativă de lăptărie datează dela 1882 când grâul produs în Danemarca nu mai puteâ concură prin alte ţări. Atunci locuitori s’au văzut constrânşi să se ocupe cu producţia laptelui şi a derivatelor lui şi de aici înfiinţarea acestui fel de cooperative. In 1885 s’a înfiinţat societatea cooperativă pentru creşterea raţională a animalelor, fiindcă acestea trebuiau să formeze ramura principală de export.
Abatoarele cooperative s au înfiinţat în 1887, când Germania opri importul porcilor din Danemaroa-şi cum în ţară
www.dacoramamca.ro
1206
A Bl NA
carnea n’aveâ preţ, aceasta a trebuit să se exporte în Anglia, unde se cerea multa şi să plătea bine. Tot aşa şi cu societatea cooperativă pentru exportul ouălor şi procurarea nutreţurilor.
Scopul societăţilor îl vom vedea mai la vale.
(Sfârşitul No. Viitor).
CRONICA
Cerc cultural
Duminică 15 Maiu c. s’au ţinut şedinţele «Cara	» ,
din jud. Constanţa la şcoala din corn. Carol I. Au participat 16 membri, dintre care 4 preoţi şi 2 conducătoare de şcoale frobeliene.
Dimineaţa şedinţa intimă a fost deschisă de d-1 preşedinte C. Cornescu, Cara Murat, vorbind şi făcând amănunţit « comparaţie între programa învăţământului primar din 1903 şi cea din 1910». Acest subiect a fost desvoltat şi de d-1 /. ătescM-Carol 1.
Fiind ultimul cerc, d-1 preşedinte Cornescu aduce elogii d-lor membri pentru activitatea desfăşurată.
Şedinţa publică a fost deschisă la ora 2 p. m. după intonarea imnului naţional de elevi, de către d-1 Cornescu care în puţine cuvinte arată importanţa cercurilor. Tot d-sa vorbeşte despre: «Băsboiul de independenţă şi Domnia Regelui Carol». Aminteşte cu căldură de vitejiile Românilor. Face istoricul răsboiuluişi arată urmările lui: independenţa, ridicarea la rangul de regat, ridicarea culturală şi socială şi îmbunătăţirile cari se văd mai ales în Dobrogea.
După d-sa a vorbit preotul C Sădeanu, Cara Murat, despre « Patima luxului şi portul naţional». Cuvintele Sf. Sale au avut mare efect, deşi n’au fost dojenitoare, ci din contră cu bunăvoinţă. Subiectul a fost foarte bine ales, de oarece în această comună se vede un lux orbitor şi părăsirea portului naţional.
A tratat foarte bine arătând cum alte neamuri spre ex. Bulgarii, cari ori cât timp ar sta într’altă ţară nu-şi schimbă portul. E păcat pentru Români să-şi schimbe costumul atât de admirat în străinătate şi pe care îl poartă chiar M. S. Regina. Haina de oraş nu-i tainică, nu-i frumoasă şi nu se ştie purtă. Dacă s’ar strânge într’un an banii din sat care se dă pe stambă cum e în corn. Carol I, şi s’ar depune la bancă, ce capital frumos s’ar strânge. îndeamnă pe fem^i a-şi face hainele în răsboiu acasă. Nici oamenii n’ar fi datori şi nici hainele pocite, de oare ce sunt mulţi cari se împrumută sau îşi vând bucatele pentru ca să schimonosească portul copiilor crezând că-i vor face fericiţi.
www.dacaramanicajx)
ALBINA
1207
Preşedintele de onoare, preotul Sachelar Ion Popescu din cătunu Dorobanţul, făcând recensie asupra celor vorbite, roagă sa ia de bune cele spuse.
Elevii în tot timpul au cântat cântece, au recitat poezii, piese şi dialoguri. De reuşită s’au adus mulţumiri şoţilor învăţători Predescu.
Sala a fost arhiplină, locuitorii cu toată ploaia torenţială, au venit foarte doritori de a învăţă ceva bun şi folositor.
La orele 5V2, membrii cercului se despart, îşi urează izbândă şi li se aduce de preşedinte din nou mulţumiri, de armonia care a domnit la toate cercurile. Despărţirea a fost cordială, ţoţi plecând mulţumiţi.
Seb. Ghinescu
<lin Carargric.
MINISTERUL. FINANŢELOR
DIRECŢIUNEA CONTABILITĂŢII GENERALE A STATULUI Şl A DATORIE! PUBLICE
Tablou de numerile titlurilor de rentă 4°/o amortibilă din 1889 externă, împrumutul de lei 50-000 000, eşite la sorţi la tragerile precedente şi neprezentate la rambursare până la 2/15 Iunie 1911
Titluri a 1.000 lei
No. titlurilor i	Data ieşiriila sorţi		O O L 3	Data ieşirii la sorţi		O o «- £ 3	Data ieşirii Ia sorţi		No. titlurilor	Data ieşirii la sorţi	
	Luna	Anul		Luna	Anul		Luna	Anul		Luna	Anul
5I43|	Decern v.	1909	10578	Dccentv.	1910	13491	Decemv.	1910	19955	Decemv.	1907
5:193		1910	10927		„	13591			20190		1910
5942	r		11721	a v	„	13595	Iunie		2126(1		
6290			12036	•»	„	13611	Decemv.		21467i		1909
7511			12465			14763	Iunie		22058	,	1910
7524	„		12665	„		15146	Decemv.		22147	Iunie	
7837	Iunie		12786|		,	15625			22255. Decemv.		1909
7892	Decern v.	1909	12809			16533		1909	22555	Iunie	1910
8401	Iunie	1910	13005		1909	16800	Iunie	1906	2369		
9109	Decemv.		13051,	_	1910	16925	Decemv.	1910	23778		
9194			13074			17111	Iunie				
9539			13201		1909	17755	Decemv.				
9557		1909	13259[		1910	17831					
9627	Iunie	1910	133I7|	»		182871	,	1909			
Titluri a 500 lei
25020	Decemv.	1910	28286	Iunie	1910	29577	Iunie	1910	33396	Decemv.	1910
25191		P	28630	Decemv.	1909	29844	Decemv.		33650		
26249	Iunie		28948		1910	30786	Iunie		34362		
26267			29001	Iunie		31028.			34377		1908
26447	Decemv.		29065	Decemv.	1905	31496			34967		1910
26496	Iunie		29082	Iunie	1910	31555	Decemv.				
26823	Decemv.		29241)	Decemv.	1909	32345	„				
26991	,	1909	29407	i»	1910	32929	I a				
www.dacaromamca.ro
Frumuseţea este Podoaba Omenlrei DORIŢI să aveţi un TEN ALB şi FRUMOS?
întrebuinţaţi numai: CREMA, SĂPUNUL şi PUDRA ORIENTALA de ORŞOVA ££££?
Recunoscute ca cele mai higienice preparate fără substanţe vătămătoare cari fac. să dispară
Pst», Plitruţ, Cofujeţe fl Crăpături de Vânt cemeriând obrazul pini It ititu coa mii fmlntatâ
iEste o ad vărată COMOARĂ pentru SEXUL FRUMOS, se vinde cu:
| Lşl 1,20'Borc. de Cremă Orient. *, Lei 1,50 Săpunul Oriental şi Lei 2 Cutia Pudră Orient.| Se află de vânzare în BuOureştl la toate Drogheriile, Farmaciile şi Princip, magazine
| Brăila: D*ra Albertina Pol-lâk, Clubul Comercial. ^Bârlad: Leon M. Finchel-lmann ] Bacău: S. Kellmann. Corabia: Gr. Petrino, Marin R. Ilicscu, D-;tru C. Pe-trovici, Nicolae Mari-nescu.
Constanţa: L.et I. Lascaridis. (Calafat: Iosef Rendek.
| CaraoahStănescu et Arghi-rescu, G. Popescn.
■ Căli raft: Fraţii Iarchy, V. R, Bacarescu, G.G. Mun-teanu.
Cernavodă; Mag. ,La Ţă-
Cralova: S. Lazăr Benve-nisti, C R. IIiescu,dro-guerie, A. M. Berger, Emanuel David, S. Ben-venisti, Ioan N. Boeru, Ed. Kouteschweller, Fraţii Paraschivescu. Dorohoi: M. L. Schulimaehn Focşani: S. Cohn, Fraţii Rosner.
fiăldan: Gh. Nastasescu,
Q al aţi: Toma Aburel, C.
Teodorovici.
Siurglu: S. A. Finţi.
Huşi M. Brochmann. lafl:	Fraţii Braun, S*r,
Ştefan cel mar£ 53.
Pite ti: Nae. Popescu. Ploieşti: I. Năsţăsecu, lib- I rar, Farmacia V, LI- I vovschi.1
P.-Neamţ: S. Stambler. Roşiori : G. T. Mavrodi*
neanu.
R.-Vâloea: Gr. Petrino. Slatina: Badea Floreacu. Slobozia:	Nicolae I. De- |
leanu.
Tfirgov. Barbu Călinescu. T.•Măgurele: Fiaţii G. Luca- |
tos. A. Gologan.
Tg.-Jlu: Ilic Şerbu, Brn- | jamin Penchas.
Tg.-Ocna: Elias Michelsoa.
IU T.-Severln numai la magazinele Iosef Frisch
Către abonaţii noştri
Au irecut deja nouă luni din al XlV-lea an. Rugăm dar pe prietenii noştri să ne trimită prin mandat poştal costul abonamentului. Ii mai rugăm să stărue a face noi abonaţi, Incunoştiinţând pe cei ce ar dori să se aboneze că vor primi revista, numai dacă vor trimete odată cu cererea de abonament şi costul abonamentului de lei 5 pe an.
Reamintim prietenilor şi abonaţilor noştri, că cine ne face cel puţin cinci abonaţi din nou, pentru anul curent, şi trimete banii odată cu numele lor, are dreptul la un abonament gratuit, fie pentru biblioteca şcolii, fie pentru parohie, cerc literar, etc.
Pentru elevii şi absolvenţii de şcoli primare din comunele rurale, reducem abonamentul la patru (4) lei pe an, fie că se abonează unul singur, fie o grupă de mai mulţi inşi la un abonament. Cererea de abonament în acest caz trebue făcută prin dirigintele şcolii, prin preot sau prin notar. Noii abonaţi cari ar dori să aibă revista dela începutul anului, să arate aceasta pe cotorul mandatului prin care trimit banii.
In tot cazul, cererea de abonament trebue neapărat însoţită de plată, altfel nu se va satisface. Abonamentele se fac şi se plătesc numai pe un an întreg.
Regularitatea cu cari de 14 ani aparem, bogatul maţeriâl ce am publicat în acest timp şi numărul cel mare de ilustraţiuni ce dăm în fiecare număr, sunt o garanţie că revista este aşezată pe baze solide şi că se bucură de sprijinul şi de încrederea tuturor.
ADMINISTRAŢIA.
www.dacoromanicaj'o