Anul XIV
No. 38
19 lunio 1911
41044
Redacţia şi AdministWWwsdlM«OrOmwn8fifl.s#hNo. 9; Bucureşti
Anul XIV
No. 38
19 Iunie 1911
ALBINA
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALINDERU, P. Gârboviceanu, G. Coşbuc, Gen. P. V. Năsturel,
Gh. Adamescu, I. Otescu, P. Dulfu, V. S. Moga, N. Nicolaescu,
Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă
Abonamentul în ţară pe an . . lei 5 ' Abonam. în străinătate pe an lei 8 „	„ „ „ 6 luni „ 3 Un număr......15 bani
Pentru anunciuri 1 leu linia- Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublicate se ard
Redacţiunea îşi rezertă dreptul cay din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate.
SUMARUL:
I. Nenlţescu, Fraţii din Pind, poezie.
I. Dragoslav, Duşmanul. (Urmare).
I. G. Bratu, Suceava. (Cu 2 ilustraţiuni: Vechea Mitropolie; Biserica Sf. Ioan).
Ernest Dumitriu, Maşini, cine şi cum le face.
C. Năsdrâvan, îngrijirea şi folosul caprei.
Marin Apostolescu, Busuiocul şi bujorul.
M. N. Popescu, (trad.), Cum să-mi cresc copilul?
Dela fraţi: Adunarea dela Lugoj.
Asigurarea contra grindinei.
I)e pe Domeniile Coroanei.
Scrisoare către Redacţie.
DIN ZIARE ŞI REVISTE:
Dr. Binder, Varicella. — Sfat. — Moartea muştelor.
ILUSTRAŢIUNI:
PortretCap de ţărancă —de pe tablouri, de N. Grigorescu. PAGINA GLUMEAŢĂ:
Neculcea, Din păţaniile chiriaşilor. (Cu 7 ilustraţiuni).
ACTIVITATEA SOCIALĂ A PREOŢILOR Şl ÎNVĂŢĂTORILOR
Em. Ccpăceanu, De ce s’au hotărît sărbătorile naţionale. (Cuvântare populară).
Societăţi cooperative şcolare: Statut tip.
Zah^ria Mânu, Despre lux. (Cuvântare populară).
Femeia în lupta în potriva alcoolismului.
Cronica: Cercuri culturale. — Societate de ajutor. — Mulţumire.
ffs
*

■#
4'
i
#
W,
#
m
I
www.dacoromanicajx»
D
Nu sunt Românii toţi, cei câţi Trăesc aici ’n ţară.
Nu sunt Români numai aţâţi. De-ai merge-un an şi-o vară La răsărit, şi mează-noapte,
Şi la apus mereu,
Toi auzi-vei blânde şoapte Din viul graiul tău.
Dar şi la mează-zi departe— Mereu, mereu la vale,
De-ai Irece-un munte!n ceea parte Vei întâlni în cale ,
Un neam voinic şi muncitor Cu dragoste de casă,
De drept inimi născător Cu mulţi copii la masă;
Vei da acolo, ca la noi,
De feţi cu piepturi late,
Cu dragoste pentru răsboiu Şi sfânta libertate.
E viţa bună, românească,
Ce’n Pind s‘adăposteşte De duce luptă bărbătească.
Ea, ca şi noi, loveşte
Fe tot duşmanul, ce întinde O blestemată mână Pe vatră-i, spre a o cuprinde. E viţa cea stăpână Şi'n greii furtuni pe voea ei,
Şi care veşnic luptă Şi pentru buni şi pentru răi, Chiar de-i e spada ruptă;
Şi care atât de multiubeste Sfinţita libertate,
Cât pentru alţi se răsboeşte Cu piepturile late.
Crăiea Greciei de-acum De braţ macedonean A fost călâuzită’n drum Şi scoasă la liman.
In Pind sunt suflete deştepte Şi inimi simţitoare.
Sunt minţi întregi şi înţelepte Şi braţe luptătoare.
Nu sunt Românii toţi cei câţi Trăesc in ţara mare. —
Nu sunt Români numai aţâţi, Ci mulţi peste hotare!
(„Pui de lei“, Bucureşti 1891).
www.dacoromamca.ro
DUŞMANUL1*
(Urmare la No. 30—31).
Ce să facă? Intr’o clipă în mintea lui turburată, însă ne ameţită de rachiu, se părândâ ceva primejdios pentru el; simţimântul de ceva rău ce aveâ să i se întâmple, îi apuca sufletul cu răcori. Cu toate astea simţimântul ista se batea cap în cap cu frica că ar bănui oamenii, care de-odată îl birui şi zise:
—	Ce-o fi o fi. pentru un pahar doar nu am să mor. Oiu da şi eu o leturghie la biserică şi m’a ierta Dumnezeu, da de altă dată lasă că nu mă mai amăgesc dânşii.
—	Apoi, să trăiţi, zise el hotărât, şi Dumnezeu sfântul să vă dea gândul cel bun.
—	Amin, strigară câţiva meseni, pe când Sandu se uită în jos şi doar tuşea din gât.
Şi Primarul dădu păharul de duşcă:
—	Ha, făcu Ion Sandu luminat şi întrebător la Pârvu, băuşi cumătre, pe când mesenii bătură din palme şi strigară: Bravaa!
Un foşnet apoi se făcu între meseni, după care urniă o tăcere; iar peste toţi pluteau privirile biruitoare ale lui Ion Sandu: îşi vedea victima înge-nunchiată.
„Ce bine, gândea el, că e omul deştept câte odată; cu omul prost, să nu te porţi rău,’ci ia-l cu binişorul că birui lumea cu dânsul“
') Din pricina de boală a autorului, am fost siliţi a întrerupe acest articol pe care azi îl dăm în urmare.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1123'
Şi nu se mulţămi numai cu atâta, ci se duse la Pârvu şi rânjind bine-voitor grăi:
—	Să ştii, cumetre, fiindcă mi-ai făcut cinstea asta şi nu ne-ai răfuzat a luă un pahar cu noi, eu zic că nu eu am cununat, ci tu, tu eşti nunul cel mare, ţine plosca şi cinsteşte oamenii; iar eu mă rădic şi treci mneataoM soţia lângă mire şi mireasă!
Vorba asta îl înduioşă pe Pârvu de ameţi, şi fără să socotească se şi ridică şi grăi:
—	Cumetre, cinstea asta e prea mare pentru mine, şi dacă tu eşti pentru noi de azi înainte, apoi tot pământul ista e cu mine şi după ce se gândi o leacă, zise: primesc cinstea ce mi-o faci şi dau însurăţeilor o mierţă de popuşoi bătuţi.
—	Bravai! Bravai! strigară mesenii şi lăutarii cântară, în vreme ce câteva pahare se ridicară şi începură a închină.
Ion Sandu tuşi mulţămit, şi ca şi cum vorba i-ar fi fost în nodul gâtului, grăi:
—	Apoi, ţine plosca, cinstit al doilea nun mare şi cinsteşte oamenii.
Chiar dacă ar fi zis: „Nu mai cinstesc", chiar dacă s ar fi uitat toţi sfinţii la el, tot n’ar fi avut încotro, că eră în firea lucrurilor şi cu mâna tremurătoare, cu inima seacă de voinţă, luă plosca.
—	Cumetre, grăi Ion Sandu, ţine-mi locul la masă, că viu îndată, şi se ridică, pe când femeia lui Pârvu, îşi ghionti bărbatul şi zise:
—	Vezi! Vezi! Te-ai mai aşteptat la Ion Sandu, vezi, că şi el e cu noi; du-te şi îi ţine locul.
Şi în vreme ce Pârvu trecu să facă faţă lângă mire şi mireasă. Ion Sandu se duse afară şi trimise pe un băiet de a lui la Popă să spue că Pârvu e nun mare la Irimia Toader a Marioarei, socrul cel mare şi tatul mirelui şi că bea rachiu cu oamenii.
Par’că a vrut cinstita faţă să creadă? A zis:
— Fugi, măi ţâncule, căci omul cela, dacă a putea să nu beie nici apă.
—	Dacă îţi spun, părinte, hai şi vezi.
Şi popa s’a dus de a spus preutesei, preuteasa la slugi; iar un hargat din ogradă, a zis:
www.dacaramamca.ro
1124
ALBINA
—	Mă duc eu. .
—	Du-te, a zis preuteasa şi acum să-mi fii cu răspunsul.
Mă rog, aşa intrase Pârvul în inima oamenilor încât nu-1 credeâ în stare nici că ar cinsti şi el odată un pahar de rachiu.
Da cât lipsise băietul trimes de Sandu Gavril, ăsta mai pusese la cale una: cinstise cu vreo două pahare de rachiu pe unul Gheorghe Sucitu, un me-sean şpanchiu de un ochiu şi care când vorbea gângăveâ şi clipea dintr’un ochiu, şi căruia satul îi mai zicea şi «Pocitu» şi îl sfătui să cam facă glume pe spinarea primarului, că el, care s’a ţinut tare şi mare, el s'a chefuit mai întâiu ca toţi.
—	Da dacă mă duce la primărie şi mă bate, îi răspunse Pocitu.
—	Aş, nu-s eu la mijloc, şi apoi, nu- i el om de aceia sa se supere de o vorbă de nimic.
Lucrurile astea însufleţi pe pocit şi ca să-şi facă şi el o leacă de bravură între oameni, se gândi ca să-i spue şi nu găsea, însă aşteptă momentul.
Dela Pocitu, Ga vrii trecu la primar, pe care tocmai, păcatul, se vede, îl puse să întindă un pahar lui cu-mătru-seu.
—	Zi, la mine, cumătre, îi răspunse Ion Sandu.
—	Ia, d-ta, zise Pârvu, că nu ştii că eu am băut?
—	Adecă, vrei să ne păcăleşti cu un degetar de rachiu, ia-1 de bine, că acuma ce să te fereşti? suntem aici cu toţii.
—	Da când o auzi popa şi profesorul, ce are să zică? — răspunse primarul.
—	A pop par’că noi trăim cu dânşii, rosti Gavril; ei cu ale lor, noi cu ale noastre.
—	Chiar aşa, ziseră mai multe glasuri, ce să ne luăm noi după cei cari îs mai ceva decât noi?
De vorba asta iar se încălzi Pârvu, că se ridică şi zise:
—	Apoi, d-voastre să-mi purtaţi păcatul.
—	Noi, poi d’acine? răspunseră unii meseni,
(Va urma).	Ion Dragoslav.
www.dacorranaiiica.ro
SUCE^tr-A.
Note dintr'o escursiune
Suceava!... Câte amintiri nu-ţi deşteaptă în minte acest nume sfânt, când gândurile pribege călătoresc în urmă, în împărăţia măreaţă a trecutului glorios!... Suceava, lăcaşul de pace al blândului Alexan.dru-col-.l3un. părintele Moldovei... Suceava, cuibul celui mai mare şi înţelept voevod al ltomâ-nilor de peste Milcov, reşedinţa gloriosului ştefan-Yodă-cel-Mare şi Sfânt... Suceava, pământ scump udat cu atâta sânge strămoşesc... Suceava, cetate din zile mari, oraş zidit în timp de glorie... Suceava, tezaur scump de amintiri sfinte...
Intrăm în oraş pe strada Iţeam, ce înşiră pe marginile sa’e căsuţe scunde, prăvălioare miei şi cafenele murdare, ce răspândesc o duhoare grea, care se împreună cu mirosul necurăţeniilor şi praful nemăturat, d ir veşnic vânlurat de copilaşi desculţi şi cu eămăşuţe scurte din cea mai proastă stambă. Multe neamuri îşi au aci reprezentanţi, dar fără îndoeală acel al Evreilor e cel ce stăpâneşte atât prin mulţime cât şi prin însuşirile de acaparare economică ce-1 caracterizează.
Câteva clipe de mers pe această străduţă prăfoasă, sub soarele arzător de Iunie, ce ne furnică cu săgeţile-i de foc şi iată-ne opriţi de un zid bătrânesc.
Puţini paşi făcuţi la umbră pe lângă zidul alb.
Un turn înalt cu poarta mare şi grea, vopsită roşu, dar aproape dărâmată, lasă un gang boltit sub ca^e femei, după graiu, românce, întind pe scaune şi poliţe de lemn, lumânări, tămâie, prescuri şi o mulţime de mărunţişuri, lucruri de nimic, cercei, brăţări, mărgele, inele, spre a le vinde dreptcredincioşilor sau vizitatorilor din locuri depărtate ce se ostenesc a vedea acest lăcaş al Domnului.
Dincolo de turn, zidul merge înainte şi făcând un ocol măricel, închide de jur împrejur mănăstirea.
www.dacoromamca.ro
1126
ALBINA
Trecerrţ pe sub turn, prin gangul boltit.
, Acum suntem in curtea uneia din cele mai bătrâne alşezări bisericeşti ale neamului nostru, în curtea vechii mitropolii a Sucevei:- Câteva trunchiuri de lemn şi iarba
(m—bk —— —------------:'—-r?-—;------------------------;---|—
Vechea Mitropolie din Suceava.
rămasă încă verde acum la sfârşitul lui Iunie, ne slujesc ca scaune spre a ne mai odihni şi răcori puţin la umbră.
Sunt două biserici aici: Sfântul Ioan cel vechiu şi SC Ioan cel nou.
Sfântul Ioan cel vechiu, mică, mai veche, având zugrăvit pe peretele despre miazănoapte, judecata "Sf. Ioan No vi înaintea eparhului din Cetatea-Albă, muncile Sf. Ioan pe străzile aceleiaş cetăţi, arătarea stâlpului de foc şi a îngerilor împrejurul corpului sfântului după moarte, cum şi aducerea moaştelor iui dela Akerman în Suceava, sub Alexandru-cel-Bun, în 1402, are mai acelaş stil ca bisericile noastre .vechi şi adăposteşte înăuntrul său moaştele sfântului.
Sfântul Ioan cel nou e aşezată mai în mijlocul curţii. Bisericş., încăpătoare, restaurată de curând într’un stil prea puţin românesc, are acoperişul făcut din plăci lucioase, colorate roşu închis şi negru, cum n’am văzut nicăeri în ţară.
Spre miazănoapte de biserică, se înalţă albă în bătaia soarelui o cruciuliţă de marmoră ce-ţi spune prin slovele aurite numele cuviosului ieromonah asistent, febodion Chifan, cu ale cărui spese ş’a aşezat la 1882 aci, în clirtea «Sfintei vechi mitropolii a Sucevei, întru onoarea Sfântului M. M. S. jloan cel nou»,.
Aproape de zidul înconjurător, nu departe de poarta
www.dacoromanicajo
ALBINA
1127
de intrare, sunt aşezate chiliile... Pe dearândul prea puţine urme din trecutul depărtat şi atât de sCump pentru noi !... Totul prefăcut şi în mare parte stricat pare nou.
Biserica Sf. Ioan din Suceava.
E târziu. A trecut de mult vremea prânzului şi noi n’am gustat nimic... Ieşim din curtea mâriăstirii, trecem prin grădina din centrul oraşului, foarte prost îngrijită, care adăposteşte biserica catolică şi ajungem la restaurantul unde ni se serveşte masa şi unde par’că e o cinste a nu se rosti măcar o vorbă românească. Abia ne înţelegeam cu chelnerul care ne serveşte şi aceasta datorită câtorva din noi cari ştiau ceva nemţească.
D’aci, sub conducerea simpaticului profesor, d. Arcadius Dugan, pornim să vizităm oraşul. Pe o stradă largă şi mi se pare cea mai curată, unde se găsesc fel de fel de magazine ca şi pe Victoria Bucureştilor — deşi nu cu luxul orbitor şi aspectul cu totul apusan al acesteia — ajungem la librăria «Şcoala Română» care, cu durere, dar trebue să mărturisim, e singura librărie românească în toată Bucovina.
Ocolim la dreapta şi mergând spre soare răsare, trecem pe lângă biserica Sfântul Dumitru, pe care nu ştiu din ce pricină n’am vizitat-o, marea şi puternica biserică Sf. Dumitru «e străbătută cu trei fereşti gotice, ce se urmează şi pe lăture, ca şi contraforturile pe cari se sprijineşte faţada. Zidirea se rotunzeşte la strane şi în fund, la altar. Ocniţe mici sus, oenite mari jos, lungărete până la temelie îi împodobesc pereţii. Zugrăvelile frumoase pe un fond albastru dulce, care se vedeau odinioară, s’au sfărâmat, s’au ascuns sub pospăiala tencuelilor mai târzii».
www.dacoromanicajx)
1128
ALBINA
Mni la răsărit, spre marginea oraşului, se află biserica Mirărilor, asemănătoare cu Sf. Dumitru, dar reparată după chipul Sf. loan cel nou. Are însă o înfăţişare cu mult mai plăcută.
Spre miazănoapte de uşă, pe o placă de marmoră ce se află in zid, stă scris cu litere aurite: «Această sfântă «biserică, cu hramul m. m. George a fost a Sf-tei Mitropolii «a Sucevei, dela fericitul intru pomenire ctitor lo. Alexandru «V. V., domn ţării Moldovei (a. 14ol) apoi, fiind pradă focu-«rilor şi a vrăjmaşilor, a fost lăsată în părăsire (a. 1522) s’a «restaurat cu chcltueala fondului religionar grcco-ortodox al «Bucovinei, după stăruinţele fericitului arhiepiscop şi mitro-«polit Siliv-Stru (a. 1886) in domnia M. S. Augustului împărat «şi duce Francisc Iosef I, în anii 1898 —1908 şi s’a sfinţit de «I. P. S; arhiepiscopul şi mitropolitul Vladimir, în anul mân-«tuirei 1903»;
Bogat pictată şi îh mare parte aurită, e rezervată mai ales pentru elevii gimnaziului românesc.
Legenda afirmă că, în vremile vechi, sfântul locaş ar fi fost legat cu cetatea printr’un pod de piete ce se putea ridică şi aşeză după voie, la trebuinţă... Când vrăjmaşii, atraşi de bogatul pământ moldovenesc, se năpustiau ca lăcustele, prădând, arzând şi omorând totul în calea lor şi când piepturile de oţel ale Moldovenilor nu mai puteau întoarce înapoi puhoiul lor năpraznic, poporul se închidea^ în oraş, iar domnul şi ostaşii se întăriau în cetate, aşteptând cu nerăbdare pe duşman. înainte de începerea luptei. Vodă şi boierii mergeam zice-se, pe acel pod de piele la biserică şi acolo cu credinţă şi pietate—credinţă nestrămutată, curn numai strămoşii noştri au avut — rugau pe Dumnezeu să mântuească ţara şi poporul de vrăjmaşi. Se întorceau apoi îndărăt mândri şi fără fi ică ca şi cânii o fiinţă nevăzută le-ar fi înzecit puterile, întindeau de c oarde şi săgeţile sburau vâjâind, curgeau ca grindina, ca potopul, iar duşmanii cădeau ca spicele înaintea coasei. Şi aşa eu credinţa în suflet şi arcul în mână. cu dreapta pe ghioagă şi stânga pe cruce şi-au apărat părinţii moşia cea frumoasă pe care ne-au lăsat-o moştenire.
Trecem prin mai multe strădiţe, ocolim câteva poteci întortochiate ce străbat mahalaua despre răsărit a oraşului şi ajungem la un mic râuşor a cărui apă, limpede ca cristalul, pare un fir de beteală pierdut în iarba mătăsoasă... In faţa noastră, deasupra unui deal râpos, se înalţă gălbui şi zdrenţuite ruinele cetăţei Sucevei.
Ca să ajungem acolo, trebue să urcăm dealul, lucru care, drept spunând, nu-i pentru toţi tocmai uşor, dar pentru noi tineri, plini de viaţă, e aproape ca şi când am merge pe loc neted... Unii o luăm pe potecuţa albă ce, cu încovoieri de şarpe, urcă până sqs; alţii însă, doritori d’a ajunge
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1129
mai repede, o tăiem d’adreptul. Urcuşul e anevoios. De multe ori alunecăm şi cădem; alte ori, la câte un repeziş, ne proptim şi în mâini şi în picioare, ne agăţăm de rădăcina ierbii sau chiar de bulgări de pământ. In sfârşit, după mai multe opintiri, rupţi de oboseală, ajungem sus.
(Sfârşitul în No. viitor).	Ion G. Bratu.
Haşini, cine şi cum le face
In ştiinţă se înţelege prin maşină o alcătuire de diferite organe care are ca scop să folosească puterile naturii, cum sunt: căderea apei, puterea aburilor, punându-le în slujba omului, de ex. p. mişcatul maşinei de treerat, pentru tragerea trenului pe şine...
La început, omul lipsit de experienţa şi priceperea lui de astăzi, făcea singur tot ceea ce-i trebuia cu mânile sale ori cu ajutorul câtorva animale, cu mare greutate şi în cazne chinuitoare. Pe zi ce merge însă, munca omenească se restrânge tot mai mult şi mai totul se face astăzi cu maşina.
Ciorapi, ştofe, îmbrăcăminte întreagă se lucrează astăzi în fabrici cu mâinile acestor «oameni de fer» repede de tot şi de aceea şi foarte ieftin. Ţarinele se ară azi cu plugul mânat cu aburi. Totul aproape se face cu ajutorul maşinelor.
Pe mare, vaporul aleargă cu iuţeala fulgerului numai împins de lopeţile uriaşe mişcate de o maşină; în aer, omul zboară astăzi mai iute şi aproape tot atât de sigur ca păsările, numai tras de aripile unui motor, o maşină mică hrănită cu benzină.
In felul lor, maşinele sunt organisme ca şi animalele şi ca şi plantele, numai ele sunt făcute prin inteligenţa şi cu mâna omului. Ca orice organism, ele au nevoie de hrană, pe care o mistuesc, şi cu puterea căpătată se pot pune în mişcare. De asemeni şi ele cer cumpătare şi ferire de cauze ce le-ar puteâ pricinui stricăciune sau boală şi în fine şi ele se pot vătămâ şi atunci au nevoie de un cunoscător în boalele lor «un doctor de maşini» ca să le repare, să le facă iar sănătoase.
Hrana lor o iau dela natură; ele se nutresc fie cu apă ce cade de pe munţi, ori curge ca râu ori fluviu, ori din
www.dacofomanica.ro
1130
AI.RIMA
vântul ce suflă cu putere, ori din aburii produşi intr’un cazan pus la foc, ori din explozia diferitelor gaze şi lioide din natură.
In general, maşinele sunt de 2 feluri.
1 nele întrebuinţează fie de-adreptul, fie printr’o prefacere oarecare puterile naturii pentru ca să dea forţă altor maşini. Acestea se numesc motoare.
Alte maşini se folosesc de forţa pe care le-o dau motoarele, fie ca să schimbe locul unui lucru (de ex. un tren), fie ca să schimbe forma unui lucru (de ex. o maşină de treerat).
Cele din urmă se numesc maşini pentru lucru.
Aşa de exemplu locomobiladela treierat este maşină pentru forţă (motor), căci ia puterea aburului din cazanul încălzit şi-o foloseşte la învârtirea roţii pe care se prinde cureaua dela maşina de treerat; aceasta din urmă însă eo maşină pentru lucru, întrebuinţând mişcarea căpătată dela locomo-bilă la sfărâmarea spicelor şi alegerea grăunţelor de cereale.
Cât de multe şi de complicate sunt maşinele, ele cer pentru desvoltarea şi folosirea lor ca o categorie de oameni să se ocupe în special cu ele şi să se deprindă a lucră.
Cei cari învăţând mecanismul maşinelor, ştiu cum să mânuească şi să repare câte-o mică stricăciune se numesc mecanici în genere; cei cari se ocupă cu studiul mai pe larg al lor, studiind mai ales cum trefiue ele să îndeplinească scopul lor şi cum se construesc şi se alcătuesc ele. sunt inginerii mecanicii sau inginerii de maşini. Aceştia din urmă sunt un fel de creatori ai «oamenilor de fier,» şi le prescriu felul cum să-şi îndeplinească misiunea lor în serviciul nostru
Pentru studiul lor sunt desvoltate ştiinţe anumite, fiecare ocupându-se cu o anumită cale cum se pot cercetă şi studiă amănunţit toate mecanismele.
Toate aceste ştiinţe (având de bază cunoştinţi întinse de matematică, fizică, chimie), privesc numai maşinile şi aceso-riile lor şi formează materia de învăţământ a celor ce se ocupă cu maşinile.
Bazaţi pe studii multe, cercetând şi experimentând mult, oamenii cunosc mecanismul tuturor maşinelor şi se deprind a lucra şi maşini noui.
Ppnând şi o inteligenţă vie în joc, au izbutit a clădi
www.dacoromamcajo
ALBINA
1131
aceste minuni ce pun în uimire toată lumea: şerpi de fler ce aleargă peste apă şi câmpii; aripi de oţel ce au înălţat pe om în imperiul mare al păsărilor, Toată această lume de putere colosală, lucrează într’una spre uşurarea vieţii şi grijilor noastre.
Ernest Dumitrii!
Când. inginer
Portret
(De pe un tablou al lui N. Grigorescu).
www.dacoromanicajo
Ingrij./ea şi folosul caprei
Capra este unul din animalele cele mai vechi îmblânzite şi cultivate de om. Cu toată creşterea ei sub influenţa omului de mii de ani, ea totuşi s’a schimbat mai puţin decât celelalte animale domestice şi posedă încă şi azi multe apucături sălbatice, precum e alergarea pe coaste, stânci ori dealuri şi altele.
Capra se ţine de familia animalelor rugumătoare ca şi oaea ori vaca. Ea e un animal foarte cuminte, sprinten, mai totdeauna vesel şi cu plecare mare către om. Nu numai iezii dar şi caprele cele bătrâne sunt mai totdeauna dispuse la jocuri, ele sar, aleargă, se burdujesc, sbeară, sar peste garduri şi adesea au şi toane. Capra iubeşte foarte mult libertatea, dar şi cu închisoarea se deprinde foarte degrabă. Caracteristic este frica caprelor, mai ales când nop-tează în cârduri pe câmp. Se sperie, fără nici o cauză şi atunci aleargă ca turbate ori se grămădesc într’un colţ.
Din cauza modestiei ei în privinţa nutreţului şi din cauza folosului, ce-i aduce ea mai ales omului sărac, capra s’a răspândit aproape peste tot pământul şi se cultivă din timpurile cele mai vechi.
Ţinerea caprelor nu pretinde o îngrijire aşa de însemnată ca a celorlalte animale domestice, totuşi nici acestea nu trebue neglijate cu totul.
Mai ales caprele cultivate, dacă voim să le meargă bine, trebue adăpostite pe gerurile iernii în grajduri bune, luminoase şi curate.
Caprele se pot ţine slobode în ocoale ori grajduri ca şi oile sau şi legate. In orice caz, însă trebue de îngrijit, ca grajdurile să fie tot deauna rănite curat şi bine aşternute, căci dela curăţenie atârnă foarte mult atât sănătatea animalelor cât şi gustul laptelui. Ele trebue să fie în fiecare zi cesălate şi periate, din când în când spă-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1133
late cu apă caldă, mai ales pulpa (uger) şi apoi stearsa cu o cârpă uscată, ca să nu se răcească. Laptele caprelor neîngrijite şi cu pulpa nespălată capătă un miros neplăcut. In fine şi unghiile caprelor, ce nu fac mişcare, trebue retezate din când în când.
Cum am amintit la început se ţin caprele la noi mai ales pentru lapte, căci nu se află un alt animal, care să dea, cu aceiaşi hrană atât de mult lapte ca capra. Capra este între animalele rumegătoare, ceea ce este ovăzul între cereale. Precum ovăzul creşte şi rodeşte şi pe locuri, unde alte cereale mai că nu pot creşte, tot aşa şi capra poate exista şi pe locuri, unde vaca nu află ce paşte. De multe ori capra este singurul animal pe lângă porc, care poate să fie ţinut chiar şi de un lucrător de zi, fiindcă ei îi trebue numai puţin nutreţ şi dacă comparăm nutreţul ei cu cel ce-i trebue unei vaci, atunci aflăm, că cu nutreţul unei vaci mijlocii se poate ţine 6 până la 7 capre.
Caprele se pot şi mai uşor cumpăra, fiindcă nu-s aşa de scumpe. Ele nu pretind grajduri aşa de mari, iar de se întâmplă vreo primejdie, nu păgubeşti atâta într’o capră ori două cât într’o vacă. Lumea i-a şi dat cu dreptul numele: „vaca săracului*1.
Laptele de capră e cel mai bun lapte pentru copii, chiar mai bun decât cel de vacă, fiindcă nu numai că e mai gustos şi seamănă mai mult cu laptele femeilor, dar capra nici nu pătimeşte aşa de tuberculoză ca vaca. Din cauza aceasta capra se întrebuinţa în timpurile cele vechi foarte adesea şi cu succes chiar ca doică la copii, sugând aceştia direct din ţâţele caprei.
O capră mijlocie dă în 9 până la 10 luni în mediu cam 500 litruri de lapte fără acela ce l-au supt iezii. Laptele de capră e mai gras decât cel de vacă. Din el se face smântână, unt şi brânză buna (brânza italiană de capră Ricolta sau cea franceză Roquefort ori cea germană Altenberg sunt foarte renumite).
Nici carnea de capră nu-i de despreţuit, căci dă o friptură foarte bună.
Din pielea de ied se fac cele mai fine feluri de piele, precum piele de pergament sau de saftian, iar din piele, de capră se fac mănuşi, pantaloni pentru călăreţi, şele şi altele.
Gunoiul de capră e tot atâta de bun ca şi cel de oi şi de două ori mai bun decât cel de vite cornute. El se întrebuinţează cu folos la grădinărie.
Cât de mult ştiu a preţui capra oamenii de prin alte ţări, ne dovedesc cifrele următoare, cari arată câte capre pică în general pe o mie de suflete locuitori.
www.dacoromaiiicajx)
ALBINA
1134
Pe o mie (1000) de locuitori pică în :
Grecia............. 1725	Italia ............84
Serbia.............. 372	Germania	.	.	.	.56
Spania.............. 383	Franţa	*	....	50
Elveţia..............146	Austria...........43
România............ 92	Rusia............30
Chiar şi unele state, ajungând la cunoştinţă cât de folositoară e capra pentru omul-sărac, fac tot posibilul pentru ridicarea şi lăţirea culturei ei. In Saxonia bunăoară capătă dela stat societăţile pentru prăsila caprelor 90 la sută ajutor pentru cumpărarea unui ţap de prăsilă, comunele pentru acelaş scop câte 50 la sută, chiar şi unii gospodari capătă ajutoare de câte 50 la sută pentru cumpărarea de capre, dacă numai se obligă ei pentru un timp de cinci ani a le împerecliiâ cu un ţap de acelaşi soiu, iar iezii a-i întrebuinţa sau a-i vinde iarăşi pentru prăsilă.
Afară de aceasta mai plăteşte acolo statul şi premii până la 15 mărci pentru capre ori ţapi frumoşi si de rasă bună.
Cât de bine rentează ţinerea caprei ne dovedeşte directorul şcoalei agronomice din Kettwig prin o socoteală amănunţită asupra speselor şi veniturilor unei capre cam slabă de lapte. El a cheltuit pentru nutreţ pe un an: fân 7,5 cor., pae 7 cor., morcovi 5.25 cor., tărâţe şi alte mărunţişuri 4.80 cor., iar pentru păscătoare 4 cor. La un loc suma speselor 28 cor. 55 bani. In schimb a dat ea : lapte în preţ de 71.24 cor., iezi 3 cor. şi gunoiu de 6 cor. La un loc suma veniturilor 80 cor. 24 bani. Scăzând din aceasta suma chel-tuelilor, rămâne un venit curat de 51 cor. 69 bani, adică, dacă a costat capra 30 cor., un venit de peste 170 la sută.
Aceste cifre vorbesc destul de lămurit despre folosul caprei, şi de aceea şi gospodarii noştri ar trebui să se gândească mai mult la acest animal atât de folositor şi uşor de ţinut.
Constantin Năsdrăvan
Agronom, Rădăuţ, Bucovina.
-------00------
SFAT
Multă lume se fereşte de a mânca pâinea prea rece. Cu toate acestea primeşte bine stomacului dacă mâncăm pâinea, după 24 de ceasuri, căci ajută mult mistuirea. Sătenii noştri să caute a avea şi pâine la masă, măcar de 2—3 ori pe săptămână, căci numai cu mămăligă, fără udătură de-ajuns, nu vor ţine greul muncii.
www.dacoromanica.ro
BUSUIOCUL Şl BUJORUL
LEGENDĂ
După ce bunul Dumnezeu a făcut florile de pe faţa pământului şi le-a înzestrat pe flecare cu mirosul şi coloarea ce va avea, a sorocit ca bujorul să aibă floarea mică şi albă cu miros frumos, iar busuiocul floare roşie frumoasă însă fără nici un miros.
Şi s’a îngâmfat bujorul de zestr, a sa şi îşi băteâ joc de podoaba busuiocului care smerit sta ;la oparte şi mul-ţumiâ prea sfântului pentru haina ce i-a dat. Şi-i zicea bujorul: «Păcat de floarea-ţi roşie şi frumoasă pe care-o porţi că n’are nici un miros. Eu să am floarea ta aşi fi cea mai frumoasă dintre flori».
Şi s’a mâhnit mult busuiocul de batjocura bujorului şi plângând, rugă pe bunul tată, să-l scape de dânsul şi de batjocurile sale.
Şi s’a milostivit prea bunul Dumnezeu de rugăminţile busuiocului şi apropiindu-se de ei, blestemă pe bujor zicându-i: «Pentrucă tu, floare mică şi îndărătnică, te mândreşti şi batjocoreşti pe sora ta, să fii blestemată de mine şi de toată lumea urâtă. Pentrucă râdeai de haina busuiocului, de aci înainte îi vei purtă tu floarea fără nici un miros şi vei trăi pustnic pe câmp şi copiii te vor aduna să se joace cu floarea ta».
Si binecuvântă Dumnezeu pe busuioc pentru răbdarea sa zicându-i: «Fericită vei fi tu, floare răbdătoare, şi albe fie floricelele tale ca şi lacrămile vărsate. Tu ai să fii cea mai iubită dintre flori şi mirosul tău să fie căutat de toţi şi vei acoperi mormintele celor ce oamenilor le-au fost dragi».
De atunci are busuiocul floarea mică şi mirositoare, iar bujorul floare mare, roşie şi fără miros, fiind urât de toţi.
Marin Apostolescu.
www.dacoramamca.ro
CUM SÂ-MI CRESC COPILUL?
— Mic sfătuitor pentru mamele tinere —
(după IOHANES HAASE)
Fericirea de a fi mamă
Ai ajuns mamă. îţi este dat cel mai mare dintre toate darurile pământeşti. Şi cât de bogată şi de fericită te simţi în fericirea ta de mamă!
De-ai aveâ aur mult şi pietre preţioase, nu te-ai bucură atâta; copilul preţueşte mai mult.
Nu e aşâ? Fă probă: Dacă ţi-ar arde casa, la ce ai alergă să scoţi mai întâiu din flăcări ? Fără îndoială, că la copilul tău. Căci «poate mama să-si uite copilaşul?»
Vezi, aceasta e iubirea de mamă, iubirea cea mai curată, cea mai puternică şi mai naturală, pentru care nici o jertfă nu e prea mare, nici un lucru prea greu.
O mamă poate să facă şi să sufere orice, să-si dea chiar viaţa pentru copilul său.
Datoria mamei
Dar odată cu acest mare dar, ţi se dă şi o sarcină grea. Trupul mic, aşâ de artistic lucrat, un adevărat capod’operă al creatorului, e încredinţat îngrijirii tale. Ceva mai mult, eşti pusă păzitoare, a unui suflet nemuritor, creat de Dumnezeu si scump răscumpărător de Iisus Hristos
www.daooionianica.rD
Al.UINA
1137
Creşte-ţi copilul pentru viaţă, astfel în cât să devină un membru folositor al societăţii omeneşti, şi să-şi îndeplinească aşa cum trebue, chemarea sa.
* Dar nu numai pentru viaţa pământească, ci mai cu seamă pentru cea veşnică, să-ţi pregăteşti copilul.
Indreaptă-1 către Dumnezeu, care ţi s’a dat şi care l-a primit ca fiu al Său, prin taina Sf. Botez; fă ca să devie un fiu credincios al lui Dumnezeu, să vieţuiască creştinetşe şi să-şi încheie cu bine cursul vieţii pământeşti. Acesta este scopul educaţiei creştine. Scopul este înalt şi răspunderea, educatorului este grea. Toate greşalele în educaţie se răs-bună amar, mai târziu In viaţă..
Şi câţi copii neîngrijiţi, trebue să se plângă, că mamele lor şî-au neglijat datoria faţă de dânşii.
De aceia nu fi nepăsătoare faţă de întrebarea: «Cum să-mi cresc copilul?» ')
Mihail N. Popescu
Seminarist, Negoeşti-Dolj.
!) Vom da în N-rele viitoare o serie de sfaturi din lucrarea citata.
www.dacoromamcajo
DIN ZIARE $1 REVISTE
(“Vsursa.t-o.1 de vânt)
Varicellaeste o boală contagioasă, cea mai uşoară clin boalele infecţioase. Ea se observă mai numai la copii între 2 şi 8 ani. E rară la sugaci, foarte rară la adulţi. Microbul boalei nu e încă cunoscut.
Varicella naşte prin molipsire, ce se face prin aer (la mică distanţă)., prin contactul direct cu bolnav sau cu obiectele ce au venit în atingere cu el.
Microbul pătrunde prin căile respiratoare.
Perioada dela molipsire până la isbucnirea celor clintâiu simptome ale boalei, ţine 14 zile.
Invaziwiea boalei trece adesea nebăgată în seamă, febra e mică, copilul e prea puţin abătut, nu prea are poftă de mâncare.
Părinţii pun adesea această stare pe seama unei răceli sau unei indigestii.
In cazuri excepţionale, bolnavul are febră mare, nelinişte, vărsături, simptome ce trec când se iveşte erupţia.
După 24 ,de ceasuri apare erupţia, ce e caracteristică în vărsatul de vânt şi nu poate fi confundată cu erupţia unei alte boâle. La început apar pete mici rozate, ce sunt repede înlocuite cu băşi-cuie pline eu un lichid lim, clar, transparent
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1139
ca apa de stâncă. Băşieuţele apar pe faţă, pe pielea capului, pe trunchiu şi pe membre. Erupţiunea se face în mai mulţi timpi. In prima zi se observă 15—20 băşicuţe, a doua zi 40 — 50, a treia zi apar băşicuţe tinere pe lângă cele vechi, a căror lichid a început să se turbure şi care încep a se usca. Bă-şicuţele apar astfel în 3, 4, 5, 8 rânduri. Prin urmare transparenţa băşieuţelor nu durează mut timp; chiar de a doua zi conţinutul devine turbure, băşieuţele devin pustule. După 3 — 4 zile vesico-pus-tulele se usucă, se acoperă de o coajă groscioară, neagră, ce cade dela sine cam după o săptămână sau cade prin scărpinare şi nu rămâne o cicatrice.
Copilul care a avut vărsat de vânt nu se mai îmbolnăveşte a doua oară.
Profilaxia şi tratamentul. Copiii bănuiţi de a fî bolnavi de varicellă trebue să fie izolaţi timp de 20 zile (14 zile clocirea boalei, plus 2 zile inva-ziunea ei, plus 4 zile suplimentare). Ei vor fi trataţi ca şi cei bolnavi. Aceştia vor fi izolaţi până la uscarea complectă a băşieuţelor şi căderea crustelor 112 —15 zile). Dacă variceila e supurată se va prelungi izolarea până la o lună şi chiar mai mult. Copilul va sta într’o cameră caldă pentru a evită răcirea şi complicaţiunile posibile precum şi pentru a nu răspândi boala la alţi copii cu cari ar puteâ veni în contact. Va fi exclus din şcoală pe cel puţin 10—12 zile dela începutul erupţiei. Dacă copilul are febră şi limba încărcată, i se va da 1 — 2 linguriţe ol eu de ricin, va fi nutrit numai cu lapte şi ceai. I se va da să bea băuturi sudorifice (ce provoacă transpiraţia, asudarea), ca ceai de flori de soc, de flori de tei.
Trebue să se oprească copilul de a se scărpinâ, căci boaîa provoacă uneori mâncărime intensă) şi să se presare pe băşicuţe praf de orez sau praf de talc. Se va unge copilul de 2—3 ori pe zi în gură cu un pămătuf muiat în miericică (miere de trandafir) pentru a calmă inflamaţia mucoasei gurei.
Dacă băşieuţele au apărut pe conjunctive şi au produs o conjunctivită (inflamaţia pieliţei ce căp-
www.dacoromanicajo
1140
ALBINA
tuşeşte ploapele) se va spăla ochii cu apă boricată, apoi se va picură în ochi câteva picături de collir galben (apă galbenă pentru ochi) amestecată cu două părţi apă boricată. Dacă copilul e agitat, neliniştit, trebue să i se facă băi căldicele prelungite.
(„Profilaxia").	Doctor Binder.
DELA FRAŢI
Adunarea dela Lugoj
In ziua de 2 Iunie o mare întrunire a Românilor din comitatul Caraş-Severin, s’a ţinut în oraşul Lugoj. A fost o adunare măreaţă, despre care ne facem o plăcută datorie a împărtăşi ştiri cetitorilor. Am aşteptat dările de seamă ale ziarelor de peste munţi, spre a avea informaţiuni precise şi complete.
In adevăr, foile de dincolo sunt pline de articole entu-siaste despre această adunare.
Iată — după «Poporul Român» din Buda-Pesta — cum a decurs această adunare:
Punct la orele 11a. m. fi. fir.	, preşedintele
comitetului central comitatens al partidul ni naţional român din comitatul Caraş-Severin, a urcat tribuna.
După discursul de deschidere al preşedintelui dr. Gheorghe Dobrin, adunarea la propunerea acestuia, dă cuvântul d-lui Gheorghe Pop de Băseşti. Când figura impozantă şi atât de simpatică a iu-fbitului nostru preşedinte se ridică, ne facem martorii unei scene ermecătoare. In cel mai strict înţeles al cuvântului se naşte o adevărată furtună de ovaţiuni, care durează mai multe minute.
Au mai vorbit d-nii: dr. Teodor	, Vasile Goldiş. dr
Vasile Lucaciu, dr. Aurel Vlad, dr. Ioan Suciu, dr. Ştefan C Pop, dr. Caius Bredicean şi dr. Valeriu Branişce.
In decursul vorbirii d-lui dr. Vasile Lucaciu s’a întâmplat ceva miraculos. Când „Leul dela Şişeşti" a ajuns în discursul său să rostească cuvintele:	„Iar poetul răspunde:	„	de aur
Românimea areu — deodată o detunătură puternică zgudue văzduhul şi roşeşte cerul de un fulger straşnic şi luminos. Arborii din grădina „Concordiei" îşi scutură vijelios crengile şi foşnirea frunzelor par că adevereşte proorocirea poetului. In aceeaş clipă o ploaie torenţială începe a se vărsă. Mulţimea îşi face cruce şi se aude din toate părţile vorba Românului: „Doamne-ajută!„ Toţi vedeau în seara aceasta un semn fiela Dumnezeu! Să fie!
www.dacoromaiiicajo
ALBINA
1141
La propunerea d-lui dr. V. Branişte, adunarea cu mare însufleţire primeşte următoarea
MOŢIUNE :
Aderenţii partidului naţional român din comitatul Caraş-Se-verin şi comitatele învecinate, întruniţi la Lugoj îti adunarea poporalii la 2jl5 Iunie 1911:
constată, că sistemul de guvernământ inaugurat în Ungaria, la 1867, susţine şi astăzi acea politică de distrugere, care bazându-se pe exclusivismul de rassă şi de clasă, încătuşează forţele adevărate ale acestei ţări şi în special face imposibilă validitarea politică, desvol-tarea economică şi culturală a poporului ;
constată cu durere, că ocârmuirea ţării desconsideră nu numai drepturile inalienabile ale poporului Român, ci nesocoteşte chiar şi cele mai elementare îndreptăţiri ale limbei şi obiceiurile poporului Român ;
protestează cu toată hotărîrea împotriva acestor stări de lucruri şi pretind respectarea intereselor de existenţă naţională ale poporului Român din Ungaria, pretind ocrotirea intereselor economice ale ţără-nimei române şi reclamă să i se recunoască poporului român cuvânt în ocârmuirea ţării, în proporţiunea jertfelor de sânge şi de avere, pe cari le duce pentru susţinerea ţării şi mărirea Monarhiei ;
cer introducerea fără amânare a sufragiului universal, egal, direct, secret, fără restricţii şi cu votarea în comune precum şi o arondare dreaptă a cercurilor electorale, ţinându-se seamă de relaţiile de naţionalitate ale populaţiunei ţării, ca fiecărui popor din ţară să-i fie dată posibilitatea a trimite în dietă deputaţi în raport cu numărul său ;
protestează împotriva tendinţei de a amâna şi a luă dela ordinea zilei această reformă, fără de care este cu neputinţă înstăpânirea unui regim democratic, singurul care răspunde astăzi exigenţelor unei desvoltări fireşti şi sănătoase a ţării în plină consonanţă cu interesele de viaţă a popoarelor, cari împreună constitue ţara ;
reclamă deplina garantare a libertăţilor publice, asigurarea eficace a liberului exerciţiu al drepturilor cetăţeneşti şi eliminarea radicală a tuturor acelor practice neconstituţionale şi nelegale, cari înstăpânindu-se în cursul vremii în Ungaria, au otrăvit toate fântânile vieţii publice .
iar relativ la aşă zisele iniţiative de împăciuire naţională, ivite din diferite părţi în timpul din urmă, iau cu satisfacţie act, că se află deja bărbaţi de Stat, cari recunosc, că chestiunea de naţionalităţi este astăzi chestiunea de cea mai vitală importanţă a Ungariei şi că dela fericita ei soluţiune depinde viitorul Ungariei; regretă însă, că până acum nici un fapt de guvernământ nu a dovedit, că întru adevăr am fi ajuns în evoluţiunea politică a ţării la acel mult dorit punct de întoarcere, când prin fapte incontestabile să se deă dovadă, că ocârmuitorii Ţării sunt pătrunşi de adevărul, că nu pe temeiul for ţârei unei supremaţii artificiale, săturate de nenorocitul spirit al exclusivismului de rassă, ci numai şi numai în spiritul sincerei păci,
www.dacoromamca.ro
1142
ALBINA
a deplinei egalităţi de drept a popoarelor, cari constilue ţara şi a adevăratei libertăţi naţionale, bazate pe drept şi dreptate, pe respect reciproc de drept şi pe încredere reciprocă, se poate înfăptui justa şi mulţumitoarea, şi prin urmare : singur posibila soluţie fericită a chestiunei de naţionalităţi clin Ungaria ;	.,
în fine îşi exprimă aderenţa la programul partidului naţional român şi îşi depune deplina încredere în comitetul central al partidului naţional român.
Aşa a fost desfăşurarea acestei măreţe adunări a fraţilor noştri.
Reproducem acum câteva aprecieri ale organelor de publicitate de peste munţi.
Tribuna Poporului zice:
„Adunarea de Joi dela Lugoj a fost o înnălţătoare dovadă a conştiinţei noastre naţionale. Cărturarii de câteori se coboară la popor cu gând curat, găsesc acolo înţelegere, dragoste, însufleţire şi îndemn de a stărui pe calea apucată, pentru că poporul e cu noi!“
Foaia Poporului scrie:
„/iua de Joţ, 2/15 Iunie, va rămânea o zi însemnată în istoria luptelor pentru câştigarea drepturilor pe seama poporului românesc.
In această zi mai multe mii de Români — inteligenţă şi popor — din peste 200 de comune bănăţene sau adunat la Lugoj, unde, prin rostul conducătorilor poporului nostru, au protestat contra nedreptăţii şi fărădelegilor, pe cari cârmuitorii ţării de azi le săvârşesc faţă de noi14.
Gazeta Transilvaniei din Braşov spune:
„Zece bărbaţi fruntaşi de-ai noştri şi-au ridicat cuvântul şi au ţinut vorbiri frumoase şi pline de învăţături pe terenul politic. S’a desluşit şi arătat starea politică dela noi, s a protestat contra diferitelor volnicii, s’au dat îndrumări pentru lupta naţională, pentru ţinerea la daltă, etc. şi s’a vorbit şi cerut introducerea votului obştesc4*.
Libertatea din Orăş.tie:
„Adunarea dela Lugoj a reuşit, ca înfăţişarea din afară, aşa după cum am prevestit şi noi înainte, şi după cum cu toţii ne aşteptam. Fraţii noştri Bănăţeni au alergat într’un număr foarte frumos la această adunare, îndeosebi Orşova, Temişoara, Oraviţa, Bocşa ,Biserica albă, B. Comloş, Becicherecul-Mare, St.-Miclăşul Mare, îvreu, Bozoviciu şi Caransebeşul au fost bine înfăţişate.
Peste tot luat: adunarea dela Lugoj a fost o nouă frumoasă arătare a simţemintelor naţionale decare e încălzit poporul nostru şi azi. LI a urmat chemării fruntaşilor neamului, li-a ascultat cu drag cuvintele şi i-a asigurat că-i va urmă şi în viitor, doar mai bine ca în trecutul apropriat când aşa de rău a poticnit şi Lugojul şi tot jurul, până departe-deprarte!44
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1143
Asigurarea contra grindinei
D. V. S. Brezeanu, publică în revista «Horticolă şi Viticolă», un articol în care arată că societăţile de asigurare nu vor să asigure viile contra grindinei şi propune două mijloace:
Sau să ne adresăm Statului sau să se facă o nouă societate de asigurare constituită numai din podgoreni.
Asigurarea viilor de Stat nu este ceva nou. Ea se practică şi în alte ţării. Statul poate face mai bine decât oricine asigurarea viilor contra grindinei, de oarece el poate face prin o lege asigurarea obligatorie, aşa ca riscurile sale să fie micşorate. Şi apoi la urma urmei chiar dacă Statul ar pierde câte ceva în unii ani, el poate să expună căci el este primul interesat în produsul viei.
Nui credem însă că Statul făcând obligatorie asigurarea viilor nici nu ar riscă, cu condiţiune bineînţeles că în anii fără grindina fondul de grindină să-l treacă la rezervă pentru anii răi.
Asigurarea viilor s’ar putea realiză, dar cu mai multă greutate cu mai puţine şanse de reuşită şi de o mare societate constituită de podgorenii din toată ţara. 0 asemenea societate se poate constitui, dar va trebui multă bunăvoinţă şi multă inzistenţă pentru a determină marea majoritate a podgorenilor să fie asiguraţi. Pe de altă parte o societate, particulară nu ar puteă să rişce prea mult, căci de îndată ce despăgubirile ar întrece resursele anuale a societăţei, aceasta ar fi nevoită a-şi încetă operaţiunile.
In vederea cererilor ce ni s’au făcut de mai mulţi cucernici preoţi, învăţători şi notari, spre a le da colecţii din anii trecuţi ai revistei cu preţuri reduse, pentru biblioteci sau pentru premii elevilor absolvenţi; facem cunoscut că comitetul revistei le-a admis cererea şi deci punem în vânzare colecţii din anii trecuţi cu urmă-
toarele preţuri:
0 colecţie complectă pe un an în fascicule..............lei 4,
» broşată pe un an ... . •..........................» 4,50
»	»	»	6	luni...........................»	2,—
»	»	»	3	»...........................)>	1,25
»	legată	»	6	»............................»	2,50
Odată cu cererea trebuesc trimişi cu mandat postai şi banii. Pentru comande dela zece colecţii în sus se mai face un rabat de 5 la sută.	Administraţia.
www.dacoromanicajx)
ALBINA
1144
DE PE DOMENIILE COROANEI
Pe Domeniul Coroanei Segareea, din jud. Dolj, s’a ţinut zilele trecute obişnuita expoziţie anuala de vite, aparţinând sătenilor.
Animalele prezentate comisiunei de examinare şi premiere, compusa din şeful regiei, administratorul, medicul veterinar al plăşii, cum şi din primarul comunei Segareea, a fost mult mai mumeroase şi de o făptură mai bună ca în trecut.
Expoziţia a fost vizitată de un numeros public, între care, pe lângă persoanele oficiale şi ag ,nţii Domeniului, a fost şi d. profesor Freytag, directorul şcoalei de agricultură din Koitz, Prusia, care a apreciat într’un chip foarte elogios încurajările ce administraţia Domeniului Coroanei dă ţăranilor pentru îmbunătăţirea raselor de vite.
Vitele aduse la expoziţie, obţinute din prăsilă cu taurii şi armăsarii Domeniului, au fost examinate mai întâiu din punctul de vedere al sănătăţii.
Sa apreciat apoi diferitele calităţi şi aptitudini, cum şi modul de întreţinere şi conformaţiune.
S’a distribuit ca premii sume însemnate sătenilor cari au avut cele mai bune vite. * 10
MUZEE Şl EXPOZIŢII IN BUCUREŞTI
Muzeul Slmu — Deschis publicului Duminicile şi Joile dela 11 ore a. m. până la 3 p. m.
Ateneul român (vizitarea localurilor şi colecţiilor sale). — Deschis în fiecare zi, 9—12 dim. 2—4 d. a. Taxa de intrare 50 bani.
Muzeul etnografic şi de artă naţională (Monetăria Statului, şoseaua Kiseleff).— Deschis Joia şi în zilele de sărbătoare dela orele 10 dim. până la 5 d. a.
Muzeul de antichităţi (Universitate). — Deschis Marţi, Joi, Sâmbătă şi Duminică dela 10—1.
Muzeul zoologic (şoseaua Kiselefl). — Deschis Duminica şi sărbătorile dela
10 dim.—4 d. a., şi Joia dela 1 a. m.—3 d. a.
Muzeul de icoane (Casa Bisericei). — Deschis Joia, dela 3—5.
«Arta (Strada Lascar Catargiu, 17). — Expoziţie permanentă de pictură, sculptură şi atelier aitistic de fotografiat.
Biblioteca Academiei Române. — Pentru cărţi tipărite, este deschisă dela 8 dimineaţa până la 6 seara; pentru manuscripte şi documente, dela 8—12 şi dela 1—6.
Muzeul Antan (Strada Rosetti).—Deschis Joia dela 2—4 p. m.
www.dacaramamcajx)
ALBINA
1145
SCRISORI CĂTRE REDACŢIE
Onorată Redacţie şi Administraţie,
Fiind şi anul trecut abonat la revista d-voastră şi văzând foloasele ei, m'am houărît că cât voiu există eu pe această lume nu mă voiu des-Dărţi de harnica „Albină", deci vă vog să binevoiţi a urmă înainte cu trimiterea revisţei; iar costul îl voiu trimite cel mult peste o lună. Vă mulţumesc şi de cele 4 premii ce ne-aţi oferit, precum şi de sfaturile ce ne-aţi dat
Alecu Nicolescu
absolvent agricol, corn. Satu Nomoloasa-Putna.
L I C I T A T I U N I
In ziua de 8 Iulie 1911 orele 9V2 a. m., se vor ţine la Eforie următoarele licitaţiuni pentru:
1.	Construcţia a 4 săli cu anexele lor la Institutul Maternitatea care după deviz se ridică la lei 104.429
2.	Construcţia unui local pentru personal la Spitalul Filantropia în ţaţa străzi Colonel Mihail Stoica, precum şi împrejmuirea acestei clădiri despre stradă care după deviz se ridică la lei 69495 bani 20.
— In ziua de 15 Iulie a. c., ora 10V2 a. m., se va ţine la Eforie, Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru arendarea pe termen de 5 ani, cu începere dela 21 Decembrie 1911, a moarei de pe apa Doftana şi a hanului de pe proprietatea Slobozia Vrăjitoarea din judeţul Prahova, împreună cu dependinţele, ecaretele şi edecurile sale.
Garanţia provizorie pentru admiterea la licitaţie este de lei 750.
Supraoferte şi oferte condiţionale nu se primesc.
Condiţiunile speciale precum şi orice informaţiuni, se pot luă la Serviciul Domenial al Eforiei Spitalelor Civile, în toate zilele de lucru între orele IOV2—1272 a. m.
Licitaţiunile se vor ţine conform art. 72—83 din legea Comp-tabilităţei publice.
Moartea muştelor
In 150 grame apă, fierbeţi 6 grame quassia amară (care se găseşte la orice farmacie). După ce aţi strecurat, adăugaţi 25 gr. melasă, şi produsul obţinut îl întindeţi pe farlurii sau pe hârtie.
Almanachul sănătăţii.
www.dacoromamca.ro
1146
ALBINA
PAGINA GLUMEAŢĂ
DIN PĂŢANIILE CHIRIAŞILOR
— DUPĂ ALŢII —
D. August e profesor de nemţeşte. Nu-i venit de mult în ţeară, dar rupe binişor româneşte. De unde până unde, a luat cu chirie un apartament la d. llie Popescu, poreclit Burteanu, mare proprietar de case în strada Câmpineanu. Apartamentul scump, dar ce să te faci? Se bucură omul că-i în centru; îşi aveâ lecţiile pe-aproape, nu pierdea ceasurile pe drum, nici banii cu tramvaiul.
Om străin, nu cunoaşte obiceiurile ţerei şi mai ales ale caselor cu chirie. Habar n’aveâ că multe au pe lângă proprietarul uriaş, sute de alţii mai mici, cari stau pitiţi şi ies numai noaptea de sug chiriaşilor sângele în toată puterea cuvântului, d. August, venit din oraş european, auzise de-ase-menea locuitori mâncători de sânge omenesc, dar n’avusese încă prilej să le aibă cunoştinţa.
Nopţile di’ntâiu, obosit de munca zilei şi de mutare, nu prea simţi ciupelele şi vizitele ce i le făceau locuitorii cu drept de vechime ai d-lui Burteanu. Prin Maiu, se’nmulţiră înse, şi începu a-i trece cu gluma. Intr’o noapte, aprinde omul luminarea. Ce să vezi? Adevărate batalioane aleargă speriate de lumină, fugind spre găurile lăsate de cuele chiriaşului dm urmă.
— «Hehe», zise furios d. August, trebue să-mi dea chiria înapoi ori să cureţe casa de-asemenea insecte nesuferite»-A doua zi se’nfăţişă la proprietar.
D. Burteanu tocmai se uită la ceas, de mai are vreme pân la prânz să dea o raită prin colţ la chir Iani. Când aude sunând, face:
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1147
«Na, m’a prins cineva. Pierd azi pelinaşul.»
D. August intră şi-i face un compliment d’ale nemţeşti, cu coadă şi râcâeală pe duşumea.
— Cu ce vă pot servi, d-le profesor?
D. August începe a găngăvi:
—	D-le proprietar, chiriaşul vecliiu a lăsat o mulţime de insecte, trebue să-l înştiinţaţi să...
—	Foarte bine, chiar azi... Dar un lucru! nu-i am adresa!
—	Dar păn’atunci ce mă fac?
—	Nu-i nemic, o să-l aflam, îl voiu soma să 'golească numai decât casa de vietăţile d-sale.
—	Dar, d-le Burteanu, eu sunt om muncitor şi noaptea am nevoe de linişte.
—	Ştiu, ştiu, d-le profesor, şi sunt la ordinele d-tale.
—	Dar, d-le proprietar, dacă nu-1 găsiţi?
—	Dacă nu-1 găsesc sau dacă nu respunde. A păţit-o! Pur şi simplu, remân ale d-tale, câştigi asupră-le drept de proprietate, faci cu ele ce voeşti. Nu mai poate reclamă.
D. August făcu ochii mari, şi de spaimă, scăpă pălăria jos, i se înnoadă în gât şi remase cu gura căscată.
—	Noroc, d-le profesor. Stăpâneşte-le sănătos.
Neculcea.

La administraţia noastră din strada Mântuleasa No. 9, se găsesc de vânzare noile programe intrate în vigoare dela 20 Septemvrie 1910 cu următoarele preţuri:
1.	Progr. anal. a şc. norm. de învăţ, şi învăţătoare . lei
2.	Programa analitică a şcoalelor urbane...............»
3.	»	»	» rurale..................L»
Luate din administraţie, se scade 20 bani porto.
2,20
1,20
1.20
www.dacoromanicajo
1148
ALBINA
„5TEHUH“
Societatea Steaua* lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
In acest scop publică şi o bibliotecă populară, din care au apărut până acum următoarele cărticele a câte 20 bani:
No. 1. Din Ţara Basarabilor, de G. Coşbuc — un rezumat al Istoriei noastre naţionale, dela colonizarea Dacilor până la Războiul pentru nea-târnare din 1877—78.
No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfu — o descriere a stării de azi a sătenilor noştri în asemănare cu a celor din ţările apusene şi mijloacele de îndreptare.
No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Th. D. Speranţla — o povestire morală şi instructivă.
No. 4. Grădina de legume, de loan Hăşeganu — tratat de grădinărie.
No. 5. Medicul poporului, partea I, de Dr. I. Felix — poveţe practice de higienă.
No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Dutescu*Duţu — spicuiri clin Istoria şi Literatura naţională, cu îndemnuri pentru săteni Ia învăţătură.
No. 7. Medicul poporului, partea ii, de Dr. I. Felix — poveţe pentru păstrarea sănătăţii.
No. 8. Biserica Ortodoxă Romană, de I. Mlchălcescu şi Victor Puiu — ex-plicaţiuni asupra slujbei bisericeşti şi a picturilor morale din Biserică.
No. 9. Ştefan-cel-Mare, de Alex. Lepădatu — povestire populară a faptelor şi răsboaelor purtate de Marele Domn al Moldovei.
No. 10. Ce se poate învăţă dela un drum lung, de Dr. I. Simionescu — povestiri însoţite de exemple din viaţa sătenilor din ţări străine, spre a folosi ca pilde ţăranilor noştri.
No. 11. Comoara Dorobanţului, de Mlhail Sadoveanu — pildă despre un om rău nărăvit şi stricat din cauza beţiei, care, în urma unor întâmplări, s’a îndreptat pe calea cea bună, devenind un gospodar de frunte In satul său.
No. 12. La Răscruci, de 1. Slavici — povestire morală cu pilde cum tre-bue să se poarte omul în societate şi cum să iubească pe Dumnezeu.
3	No. 13. Domnul Tudor din Vladimiri, de N. lorga — schiţă biografică amănunţită despre Tudor Vladimirescu.
No. 14. Pământul şi Ţara noastră, de Aldem — o schiţă geografică şi economică a României.
No. 15. Românii de peste Carpaţi, de 1. Russu Şirianu — studiu statistic.
No. 16. Romanii şi Dacii, de Dr. I. Lupaş — povestire populară, despre luptele dintre Romani şi Daci şi despre obârşia şi alcătuirea poporului românesc.
No. 17. Satul Griviţa, de N. Rădulescu-Niger — poveţe despre agricultura şi gospodăria sătenilor.
No. 18. Cum ne putem feri de boalele molipsitoare, de Doctorul Urechiă — lămuriri şi sfaturi folositoare şi trebuitoare tuturor pentru buna îngrijire şi păstrarea sănătăţii.
No. 19. Superstiţiunile păgubitoare ale poporului nostru, de George Coşbuc.-
No. 20. Antim Ivireanul, de N. Dobrescu — schiţă despre viaţa acestui vlădică, care a fost unul din cei mai însemnaţi, de cari am avut parte în trecut.
No. 21. Cântece voiniceşti şi ostăşeşti, alese din colecţiile culese de d-nii învăţători Rădulescu-Codin, St. Tuţescu şi: S. T. Kirîleanu.
No. 22 Amintiri şi schiţe, de Em. Gârleanu.
www.dacoromamcajo
Societatea a scos şi următoarele 5 tablouri în culori, executate artistic pe hârtie cromo:	Bani
Portretul M.	S.	Regelui României...... 0.50
„	„	„Reginei României..............0.50
„	A.	S.	R. Principelui. Perdinand	....	0.50
„	„	„	„ Principesei Maria	......	0.50
„ lui Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei . . . 0.50
Administraţia publicaţiunilor este la librăria C. Sfetea, Bucureşti, piaţa Sf. Gheorghe, iar pentru cererile de înscriere ca membri, a se adresă d-lui Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi ţurali şi săteni, de cel puţin un ten pe an. Fiecare membru este îndatorat ca, în cel dintâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi dpi membri noi.
In schimb fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele sau tablourile publicate de societate anual.
Comitetul: Preşedinte, Ion Kalinderu, Membra al Academiei Române.— Alex. Lepâdatu. — Administrator şt casier. Spiru C. Haret, fost Ministru şi profesor universitarSec/el ar, Co st, Banu, profesor secundar, fost inspector şcolar.—Membrii : Petn Gârbovita nu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi Director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; f. Dimitrescu Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlâdescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S, Negoescu, fost administrator al Casei Ş< oalelor, profesor secundar; Pompiltu E.iade, pro ofesor universitar —Censori, Corst. Alimâreşteanu, inginer demine; Pre otul econom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor, fost inspector şicotar.
Membrii înscrişi şi cotlzajiuni plătite (urmare)
A. Ioanide (Iaşi), 2 lei; S. Vnrăiuscu (Iaşi), 2 lei; V. Anastasiu (Iaşi), 2 lei; V. Lecca (laş ), 2 lei; P. P. Grigo aş (laş	),	2 lei;	I.	C. Apos	ol (Iaşi),
2 lei; Eleonora Dimoch (Iaşi). 4 l i; .\na Ma caş (la i), 4	lei;	Liucreţia	Co stan-
tirescu (Iaşi), 2 lei: Sofia Ho;in (Iaşi), 2 lei: I. V. Ci.cu (Iaşi), 2 lei: Natalia I. Mitescu (Iaşi), 2 lei; Sjfia I. Stăneseti (Ia^i) 2 lei; I. Mltescu Econom (Iaşi), 2 lei; I. Mitescn (Ia.-i), 2 lei; E. Poru/an (Iaşi), 2 lei; M. V. P.ilade (Iaşi), 2 lei; h. Gr. R iu (Iaşi)î 2 lei; E. Boiul (Iaşi), 2 1 i; M. Roiu (Iaşi), 2 Iei; C. H. (Iaşi), 2 lei: C. S. Krupenski (Iaşi), 2 1 i; N. Cerchez (Putna), 1 leu; Eliza Grigore (Pntna), 1 leu; Ştef. V. Ginrgea (Pu na), 1 leu; I. Saragea(Pu na), 1 leu; V. Singe (Putna), 1 leu; Gh. Angeles u (Putna),	1	leu;	E	Bălaşoiu	(Putna),
1 leu; Trandafir (Putna), 1 leu; Roată (Putna',	1	leu*	M.	Gamilea	(Putna),
1 leu; Angliei Vlădescu (Putna), 1 leu \J xandiina Ionest®Putna). 1 leu; N.Dobrescu (Loco), 12 lei; N. Proca (Constanţa), 1 leu; Mi ac-he Marin (Constanţa), 1 leu; I. Stolerin (Burt.ujeni), lei I, bani 20; Mih. Popescu (T. Severin). 2 lei; Ţanfol I-, (Loco), 2 lei; N. Stahie (Bac u), lei 1 bani 50: I. C. Popoviei (h’.-Sărat)* 2 loi; C. Ioaniţoaia (R.-Sărat), 2 lei; C. Niţescu (R.-Să at), 2 lei; I. Geo gescu (R.-Sărat), 2 l i I. Ţară Lungă (R.-Săra ), 2 Iei: Zaharla lonescu (R.-Sărat), 2 lei; Alex. Apostol (R.-Sărat), 1 leu; Inşii* V. ldorian . (R. Sărai, 1 l u:Ro ert Ştefan h (R.-Sărat), 3 lei; Gh. Fiildi (R. Sărat), 2 lei; Paul Ghehlis (R,-Să at), 1 leu; I Crăciunescu (Biăila), 5 lei; Petre V. Creţnlescu (B. Sărat), 1 leu; Pa vel Nicolae (R.-Sărat), 1 leu; N. Popescu (R.-Să at), 1 leu; V. Ţigăreanu (R.-Sărat), 1 leu; Jordache Durba ă (R.-Sărat), 1 leu; Gh Stănescu (R.-Sărat), 1 leu; Vasile Van cu (R.-Sărat), I leu; Maearie Trî ca^ (R.-Săra ), 1 leu; Nicolae Vămru (R.-Sărat), 1 leu; Stan R. Videnie (lî. Sărat), 1 u; Ion Sava (R.-Sărat), 1 leu; N.agu Pleşoianu (R.-Sărat), 1 leu; Mihalache lonescu (R.-Să at). 1 leu; I. P. Voi ulescu (R.-Sărat), 1 leu; Vasile Teodoresi-u (R.-Sărat), 1 leu; Paraschiv Başturea (R.-Sărat), 1 leu; Stef. L. Gheo ghe (R.-Sărat). 1 leu; Pr. Chr. opescu (R.-Sărat), 1 leu; Pr. Ştef. Georgescu (R.:Sărat), 1 leu; N. Stoian ţiL-Sărat), 1 leu; M. Bratosin (R.-Sărat), 1 leu.
---	(Va urma).
www.dacoromamcajo
* — ............. ...........
Un obraz curat si frumos
r
se obţine prin întrebuinţarea cremei şi pudrei „FLORA" preparate de Al. Iteanu, farmacist, furnizor al Curţii Regale. Pudra „Flora* fără bismut, măreşte efectele uimitoare ale cremei „Flora* Crema lei 1,50—Pudra „Flora* lei 2.—Săpun „Flora* lei 1,25.—Pomadă de păr „Flora* neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului, lei' 2,50, borcan mai mic lei 1,75 Capilogen „Flora* (apă de păr) sticla mare Ipi 3,25, mică 2,50.—Pastă de dinţi „Bucol“ lei 1.—Apă de gură „Bucol" lei 1,50.—Lapte de crin „Flora" pentru înfrumuseţarea tenului lei 2.—Săpun de lapte de crin „Flora" lei 1,25. La nemulţumire se restitue imediat costul.
DE VÂNZARE LA DROGUERII ŞI FARMACII
Se caută depozitari în comunele rurale; a se adresă la depozitarul general L. Lindenberg, Bucureşti, Str. Lipscani No. 51.
înainte şi	după
întrebuinţarea CREMEI şi PUDREI „FLORA"
i
,1
FAGURI artificiali, subţiri şi rezistenţi se pot avea dela M. ALEXIEF (apicultor), Iaşi.
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central: Lachlan Macintosh Rate 6. I. Goschen .... Vicontele Duncannon .
E. W. H. Barry . . . Robert Hamilton Lang Demetre de Frank . .
P. Naville...........
Ad. Verhes...........
la Londra
Directori:
1
Viena Paris
A. Stolz
E.	Goodwln.
Censori: loan Kallndeiu, Demetru Ioan dbika şl Arttmr Green.
Sediul social:
Londra 6 Creta Winchesterstreef. Sucursala: Bucureşti, Piaţa Sf. Gheorghe.
„NAŢIONALA"
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, Bucnreţtt
Capital în acţiuni întreg vărsat ia
aur...................Lei	2.000.000
Fonduri de rezervă compuse din prime
şi daune..............„	3.955.688.76
Idem format din capital şi alte rezerve „	1.075.842.60
Total în aur „	7.052.531.36
Daune plătite . . . „	33.000.000
Vice-preşedinte, A. Bălcoianu.
Dir. general, E. Grunwald. „NAŢIONALA** asigură contra in-cediului, a „grindinei*, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca: „cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă “. Sediul social în palatul Soc. din str. Doamnei No. 12, Bucureşti. Reprea. generală în Buc. str. Smârdan No. 4, Agenţii în toate oraşele din tară.
www.dacoromamca.ro
ACTIVITATEA SOCIALĂ
PREOŢILOR ŞI ÎNVĂŢĂTORILOR
De ce s’au hotăra :
naţionale!
Iubiţi săteni,
Mulţi sunteţi şi e bine; unul lipseşte, care era nelipsit: moş Dumitru, Dumnezeu să-l ierte şi să-i fie ţărâna uşoară; tare erâ chibzuit la toate «eră cu scaun la cap», cum zicem noi. Dar de! aşa e omul făcut: se naşte, trăeşte, moare! Lui moş Dumitru nu-i erâ frică de moarte: «las, nepoate, ziceâ el, eu nu mor, adicătelea numele meu nu moare, el va fi purtat de copii, nepoţi, strănepoţi. Ieri i-am socotit, căci am serbat ziua numelui. Şi erau mulţi de nu le-ar fi de deochi!» Aşâ făceâ moş Dumitru, serbâ ziua naşterei, ziua căsătoriei, ziua numelui şi mai serba o zi în care în-tâmplându-i-se o mare nenorocire, scăpase teafăr. Ca moş Dumitru fac şi alţii, serbând ziua naşterei, zi în care au văzut lumina; ziua căsătoriei, când omul trece la o nouă viaţă prin unire cu o altă fiinţă cu care va aveâ de dus povara şi dulceaţa acestei vieţi; ziua numelui ce de obicei poartă numele unui sfânt ce e protectorul său pe lângă Dumnezeu. Toate acestea le serbează prin ducerea la biserică şi prin cinstirea la o masă cu rudele.
Fie-ce om are zilele sale pe care le serbează, precum şi Sf. Biserică are zilele sale. Aşâ şi poporul are zile mari pe cari le serbează!
Noi, poporul românesc, serbăm ca sărbători naţionale zilele: 24 Ianuarie, 10 Maiu, 28 Noemvrie, etc. De ce?
♦ Iată o întrebare la care trebue a vă răspunde... Sunt printre d-voastră bătrâni ce aţi apucat zilele amărâte când ţara erâ sub Turci şi ocârmuită de doi domni, unul în Moldova, unul în Muntenia; averile mânăstirilor erau pe mâni streine cari luau averile ducându-le în a lor ţară, preoţii nu se
41045
www.dacoramamca.ro
1150	ALBINA
deosebiau ca învăţătură mult de ceilalţi oameni, ştiau doar a citi şi scrie. Şcoala, din cauza streinilor ce ne ţineau în jug, nu ajută ca azi la deşteptarea ţărei; drumuri de fier, şosele, fabrici nu erau, precum şi alte multe lipsuri. Aşa eră, fraţi săteni înainte de 1859, când bărbaţi luminaţi îndemnau pe ceilalţi: «De sute de ani două ţari surori creştine şi megieşe: Moldova şi Muntenia se sfâşie şi se mănâncă intre ele. Ţări surori şi creştine, am zis, oamenii buni, căci precum ne închinăm noi Moldovenii, aşa se închină şi fraţii noştri din Muntenia. Statura, vorba, hrana, îmbrăcămintea şi toate obiceiurile câte le avem noi, le au întocmai şi fraţii noştri de dincolo. Ţări megieşe, am zis, oameni buni, căci numai pârâiaşul Milcov, ce trece pe la Focşani le desparte. Să-l secăm dar dintr’o sorbire şi să facem sfânta unire, adică înfrăţirea dorită de strămoşii noştri. Iacă ce treabă creştinească avem de făcut. Numai Dumnezeu să ne ajute!»
Şi Dumnezeu văzând dreapta lor cerere i-a ajutat de-au făcut unirea la 1859, luna Ianuarie ziua 24, şi aşa, iubiţi săteni, din două ţări mici, pe care lesne le puteau cuprinde Muscalul, Turcul sau Ungurul, se făcb una mare şi mai puternică;
Uncle-i unul nu-i putere La nevoi şi la durere,
Unde-s doi puterea creşte!
Şi duşmanul nu sporeşte!
Şi nici n’a sporit, căci din ziua acea, zi măreaţă în care s’a făcut Unirea-, ţara noastră s’a născut într’o nouă viaţă. După unire vine împroprietărirea ţăranilor la 1864. Averea bisericilor ce eră in mâna Grecilor se trece pe seama Statului cu care apoi se împroprietăresc ţăranii; şcoli se deschid în multe părţi; se fac fabrici în ţară dela care cumpăram lucruri mai ieftene; toate acestea şi multe altele în urma unirei din 24 Ianuarie 1859.
Această zi pentru noi Românii e una din cele mai mari sărbători ale neamului, e ziua ce ne aduce aminte de o unire între fraţi şi de foloasele unirei; se cade dar ca, cum serbăm ziua naşterei, a numelui, a căsătoriei, aşâ şi chiar mai bine să o sărbătorim şi pe aceasta. Ziua numelui ne aduce aminte de sfântul şi faptele sale, iar ziua unirei neaduce aminte de folosul unirei şi încetarea luptei dintre fraţi!
De voim ca să fim şi noi pomeniţi de urmaşii noştri, să urmăm şi noi pe aceleaşi căi ale unei frăţeşti uniri în cuget ş; în simţire între noi/şi Românii din Transilvania, Bucovina, Basarabia şi Macedonia.
După Alexandru Cuza este chemat la cârma ţârei ca Domn M. S. Regele Carol I, care călătoreşte cu mare frică până în ţara noastră fiind împiedicat de Austriaci şi Turci; călătoreşte pe vapor ca un simplu călător, între saci şi lăzi.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1151
La 10 Maiu 1866 intră în capitala ţărei la Bucureşti. După ce se duce la Mitropolie, trece apoi în Camera Deputaţilor unde depune jurământul că va păzi legile ţărei. Ziua aceea a fost o mare sărbătoare pentru neamul Românesc!^
De luni de zile nu plouase şi tocmai în ziua intrărei M.
S.	Domnitorului în capitala ţărei. Dumnezeu răcori pământul fript, cu o ploaie binecuvântată ca şi paşii celui ales.
Ţara eră încă supusă Turcilor, nu avea drumuri bune, nici drumuri de fer, nici şcoli, nici judecătorii ca azi; ţara eră datoare. Prima grije a Domnitorului fu ce a organiză ţara înăuntru. Se făcu o lege numită constituţie înaintea căreia sunt egali: boer, ţăran, bogat, sărac; bisericile încep a fi îngrijite; se fac şosele şi drumuri de ter; se leagă oraşele şi satele cu fire telegrafice şi telefonice; oştirea se echipează, se măreşte şi întocmeşte. Cu venirea M. S. Domnitorului Carol, vine şi ferieir'ia ţărei;
„Câmpia ne zâmbeşte de flori şi grâne împresurată,
„Ca uri chilim ce-1 ţese natura în feţe vii,
„Şi iarba cea subţire, de vânturi aplecată • „Ascunde mii de fluturi cu aripi argintii!
„Când florile mişcate de-o blândă adiere „Se îmbată de lumină sub soarele cel cald, „Din sânul lor albina cu poftă soarbe miere!
„Dar deodată un nor năpraznic astupă mândrul soare
„Se întunecă pământul de-o noapte îngrozitoare „Şi fluturi şi albine ’s cuprinse de fiori!
„Dar iată.......
„Un îngn- se iveşte trimis de Domnul sfânt,
„împrăştie toţi norii......
„’S’aşterne iar voioasă lumina pe pământ
„Câmpia cea bogată e dulcea Românie
„.....iar norul cel cumplit
„E duşmanul ce tinde s’o ducă la robie,
„Luceafărul ce vine ca să ne dee dreptate „.....se chiamă libertate!
(lulia Hasdeu).
Ce frumos ne arată această poezie starea de înflorire a ţărei noastre! Un nor caută a întunecă frumuseţea, acest nor e duşmanul: Turcul care începând un răsboi cu Muscalul
www.dacoromamcajo
1152
ALBINA
atacă tara noastră, de oarece noi nu voim a ascultă de ordinul dat de Turci ca să-i ajutăm ca nişte robi'împotriva Ruşilor. Oamenii cei mari ai ţărei noastre hotărăsc neatârnarea. în ziua de 10 Maiu 1877. Acea zi a fost serbată de mic şi mare, de bogat şi sărac, căci eră prima zi de libertate după 400 ani. Aceasta libertate am plătit-o scump; mulţi viteji ai noştri au căzut pe câmpul de bătaie:
„Cădeam ca frunzele de brumă „Iar sângele curgea cu spuma.
„Nici loc să stai nici drum să treci „Şi fum de puşcă să te îneci.
„Şi ce-am văzut atunci — minune —
„Şi ’n groapa morţilor voiu spune.
(Coşbuc).
Şi aşă de cu vitejie s’au purtat ostaşii noştri pentru ca să ne câştige libertatea încât:
„însuşi Dumnezeu de sus văzând perirea „Galben, întorcând privirea „Mâna peste ochi şi-a pus.
In tot acest timp M. S. Domnitorul a fost pe câmpul de luptă, iar M. S. Doamna Elisabela îngrijea de răniţi prin spitale de unde I s’a şi zis «Mama răniţilor». Iată dar ce ne mai reaminteşte această zi măreaţă de i0 Maiu! —
După 4 ani, la 1881 Maiu 10, ţările celelalte, ca drept răsplată pentru faptele Românilor, r ecunosc ca ţara noastră să fie Regat, iar Domnitorul Carol primul Rege al României ! —
Ziua de 10 Maiu ne aminteşte venirea în ţară a Domnitorului Carol I, proclamarea independenţei şi încoronarea ca Rege; fapte atât de scumpe nouă, căci de venirea în ţară sunt legate toate bunătăţile ce s’au făcut în ţară: legi, pământ, şosele, drumuri de fier, porturi, şcoli, spitale, judecătorii. —
Proclamarea independenţei e legată de sângele ce-a curs din piepturile fraţilor noştri; înaintarea României ca Regat şi încoronarea Domnitorului e o răsplată a muncei şi a sângelui curs la 1877
Deci, precum fiecare din noi are zilele pe cari le serbează cu drag, precum biserica are zilele sale sfinte, aşă şi ţara, neamul, are zile ce sunt şi trebuesc sărbătorite pentrucă, cât va trăi neamul românesc pe pământ, mereu trebue să pomenească numele acelora ce ne-au dat Unirea din 24 Ianuarie 1850 şi să ne ţină astfel cu gândul la unire, la o unire cu toţi Românii din toate părţile; să pomenească ziua de 10 Maiu care ne-a adus fericitul ceas când M. S. Dom-
www.dacoromamcaa-o
ALBINA
1153
nitorul Carol a sosit în Bucureşti; proclamarea independenţei şi încoronarea ca o răsplată aTaptelor glorioase şi înţelepte:
Aceste zile
In veci vor fi slăvite
In veci neperitoare!
In aceste zile se cade dar să ne ducem la biserică, să rugăm pe Dumnezeu să ne ţie ţara bine şi fericită, să ne rugăm pentru odihna acelora ce-au murit pentru ţară, căci aceasta e singura răsplată ce le putem aduce moşilor şi strămoşilor noştri.
Şi acolo, uniţi într’un gând să ne rugăm cu toţii ca Dumnezeu să se îndure de noi şi să ne mai ţină încă mult timp cu viaţă pe
M.	S. Regele Carol I
M. S. Regina
Şi toată familia Regală!
Em. Copăcianu
Institutor, Vlaşca
Societăţi cooperative şcolare
Ni s’a cerut clin mai multe părţi să dăm îndrumări în privinţa organizări societăţilor cooperative şcolare. Dăm aei procesul-verbal-tip şi statutele:
Proces-Verbal
Subsemnat . . institut . . a . şcoalei de...........No. . .
din ............... urmând exemplul ce începe a se generaliza, de
a se înfiinţa socii-ţăţi cooperative şcolare, pentru a cumpără cărţi şcolare cu preţ redus, iar diferenţa să servească la cumpărare de cărţi şi rechizite şcolarilor săraci, hotărîm:
1.	Să se înfiinţeze o societate cooperativă şcolară pe lângă şcoala noastră, conform statutelor de mai jos.
2.	Autorizăm pe D . . Direct ... să obţină recunoaşterea societăţi i de către autoritatea şcolară.
Proiect de statut al Societăţii Cooperative şcolare
dela Şcoala de . . . . No. . . din
Art. 1. Se înfiinţează o societate cooperativă şcolară cu numele de . . . .pe lângă Şcoala de . . . No. . . din.....................
Art. 2. Scopul său este de a procură în comun cărţile şi rechizitele şcolare necesare elevilor şcoalei, pentru ca din rabatul ce ar rezultă să se cumpere cărţi şi rechizite elevilor săraci, să se
www.dacaromamca.ro
1154
ALDINA
îmbunătăţească mijloacele de învăţământ: aparate didactice, material muzeu, bibliotecă, excursmni şcolare, etc.
Art. 3. Membrii societăţii sunt tot . . instituto „ şi elev . . şcoalei.
Art. 4. Societatea este administrată de un comitet executiv de cinci persoane, alese astfel: Directorul şi unul din institutorii şcoalei ales de conferinţe şcolară; doi elevi din clasa IV-a aleşi de elevii promovaţi ai clasei a IlI-a in ziua ultimă de clasă; şi un elev de clasa IlI-a ales de elevii clasei a III-a la începutul anului şcolar.
Pentru anul acesta elevii din comitet se vor desemnă de conferinţa şcolară.
Directo . . şcoalei va fî şi casierul societăţii şi răspunzător de ge.-'-unea şi manipularea fondurilor, cel de al doilea institutor din comitet va fi secretarul comitetului şi societăţii.
Cen ori vor fi ceilalţi doi institutori, împreună cu 3 elevi aleşi în aceleaşi condiţiuni ca şi cei din comitet, însă în ziua de 1 Noemvrie al fiecărui an.
Art. 5. Comitetul, afară de director, se alege în fiecare an prin aclamaţie sau vot nominal.
Art. 6. Comitetul se ocupă de strângerea banilor dela elevi, de procurarea cărţilor şi rechizitelor, de întrebuinţarea fondurilor, conform statutelor şi în general de bunul mers al societăţii.
Art. 7. Veniturile societăţii sunt formate din:
a)	rabatul acordat la cărţile procurate;
b)	cotizaţiunea (facultativă) de câte 5 bani lunar dela elevii şcoalei, membri ai societăţii;
c)	produsul serbărilor şcolare, liste de subscripţie şi altele.
Art. 8. Cărţile şi rechizitele se vor da elevilor în preţul curent.
In cazul când se vor putea obţine reduceri însemnate de preţuri, se va putea scădea şi preţul curent al cărţilor şi rechizitelor şcolare la toţi elevii.
împărţirea ajutoarelor se va hotărî pe clase de comitet.
Art. 0. Societatea va începe a funcţiona dela 1 Sept. 19.. .
Art. 10. In toţi anii societarii se strâng in adunare generală spre a ascultă o dare de seamă şi a luă hotărîri asupra chestiunilor propuse de comitet.
Art. 11. O dare de seamă anuală de mersul societăţii se va înaintă autorităţilor şcolare la finele anului şcolar.
Art. 12. Toate actele şi încheierile societăţii vor formă un dosar aparte în arhiva şcoalei.
Drept care s’a încheiat acest proces-verbal.
Director,
Institutori:
(L S).
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1155
D E S P 12 E LUE
Reproducem de pe „Telegraful român11 din Sibiu o buna cuvântare pentru popor ţinut& de d. Zaharia Manii.
Glasul celui ce strigă în pustie, glasul Mântuitorului de sub sclavia păcatului, a îndemnat omenirea timpului său şi prin ea şi pe noi spre desăvârşire, progres, înaintare, prin cuvintele: „fiţi desăvârşiţi, precum tatăl vostru desăvârşit este“. Năzuinţa spre propăşire e înăscuta în firea fiecărui singuratic, în urmare în firea fiecărui neam. Glasul puternic şi dulce al fiului teslarului a împintenat duhul omului spre propăşire pe toate tărâmurile, spre lumină, care în scurtă vreme s’a resfirat peste întreg rotogolul pământului. Progres şi apropiere spre desăvârşire s’a făcut la toate neamurile, la unele mai mult, la altele mai puţin.
Multe neamuri însă în năzuinţa lor spre lumină au apucat şi diferite căi rătăcite; au apucat pe calea netedă, dulce şi ademenitoare a desfrâului aducător de pierire, căruia multe au şi căzut jertfă.
Cultura zilei de azi a adus multe păcate ucigătoare de neamuri, experienţa largă a îmbrăcat pe mulţi în haina patimelor, neînţele-gând rostul propăşirii spre lumină. Un păcat adus de duhul vremii de azi, e pofta inimii de a cheltui banul pe lucruri fără de cari ea poate trăi, care păcat îl cunoaştem sub numirea de lux.
Această buruiană otrăvitoare a prins rădăcini destul de resfirate în corpul neamului nostru, în care îşi varsă sucul său otrăvitor. Despre greutatea şi urmările triste ale acestui urât păcat voiu sa vorbesc astăzi, oameni buni, vă rog să fiţi cu luare aminte !
Un învăţat cu drept cuvânt zice într’un loc, că nici un popor nu s'a putut apropia de o cultură mai înaltă fără piatra fundamentală a bogăţiei. E un lucru recunoscut că avuţia ajuta duhul în năzuinţa sa spre propăşire pe toate tărâmurile. Un neam sărac nici nu poate să facă paşi repezi în mersul său cultural. Sărăcia atât de proverbială a neamului nostru ne-a împiedecat şi ne împiedecă de a merge cu paşi largi spre o fericire vremelnică şi vecînică. Să nu credem însă, că numai jugul străinului, ce l-am purtat veacuri dea-rândul, ne-a adus sărăcia. Nu, ci şi patimile noastre, precum şi pofta urâtă a luxului de a ne împodobi trupul cu lucruri scumpe, dar fără de folos. Luxul, această boală îngr;;.	care a nimicit neamuri
tari şi cetăţi puternice, ne aduce sărăcia în v.tră; El ne pune stavilă înaintării culturale şi morale prin faptul, ca ne împiedecă întărirea economică.
Crede oare cineva că luxul nu e păcat, după ce ori şi cine cade în ghiarele lui cu uşurinţă şi fără nici o remuşcare de conştiinţă? Amar s’ar înşela. E adevărat, omul poate face ce vrea cu avutul său, cuin zice apostolul Pavol „toate-mi sunt libere, dar nu toate de folos44, nu, căci urmările şi ale luxului, ca ale ori şi cărui păcat, sunt triste pentru trupul şi sufletul celui luxos şi a deaproapelui său. Păcat şi încă greu păcat e luxul, că se împotriveşte firii, păcat, căci
www.dacoromanicajx)
1156
ALBINA
vatămă pe deaproapeie sau, luanda-* Eucăturâ diu gura, păcat, căci părinţii luxoşi iau pâinea din gura fiilor şi o aruncă câinilor; păcat, căci este înlănţuit cu mândria, căreia se împotriveşte D-zeu, şi amar e, când ai pe D-zeu potrivnic; păcat, căci luxul se împotriveşte vom ţii dumnezeeşti, care îşi are expresiune în cuvintele: „Să se gătească nu cu împletituri ale părului şi cu aur şi cu mărgăritare sau vestminte făcute scumpe, ci prin fapte, cum se cuvine muerilor, cari fă găduesc temere de D-zeu“, (Tim. II 9—10). Nu podoabele fac deci pe om plăcut înaintea lui D-zeu şi înaintea oamenilor, ci faptele cele bune cari însemnează sufletele.
Ori tu fnmee crezi, că vei fi mai drăgălaşă bărbatului tău îm-podobindu-te cu fel şi fel de haine scumpe şi cârpe de şatră, a căror faţă strălucitoare storc bani câştigaţi cu mâini şi spate ude de tem-pestăţile văzduhului sau şiroaiele sudorilor amare? Crezi, că vei fi mai cinstită ori mai preţuită de lumea cinstită cu podoabele strălucitoare, sub cari se ascunde sărăcia.
O amar te înşeli! Imbracă-te şi împodobeşte-te cu fapte bune : cu umilinţă, moralitate, înfrânare, îngăduinţă, şi de sigur cu mult mai plăcută vei fi oamenilor şi lui D-zeu. Aceasta e adevărata podoabă a fiecărui creştin, podoaba pe care o iubesc îngerii, şi care fiecine ş’o poate câştigă, căci nu cere bogăţie, nici ranguri, ci numai inimă.
Cu oftatul unui desnădăjduit ne văierâm de greutatea zile lor de azi.
Zilele de azi nu sunt însă rele în firea lor, nu, ci noi ni le facem rele. Noi, căci poftele josnice ale inimii şi trupului ni le sporim, iar câştigul ni-1 micim. Rele pot să fie zilele de azi, când pământul în partea cea mai mare şi cultivă şi foloseşte mai raţional, când lumina învăţăturii îţi poate uşura traiul,, când foamete generală nu poate fi, când plata muncitorimii e îmbunătăţită, când soarta servitorilor e asigurată prin legi bune; când aproape întreaga natură e pusă în slujba oamenilor, când lucrul în economie e uşurat prin fel şi fel de maşini şi când iobăgia e ştearsă? Nu, zilele nu sunt rele, nici grele, ci noi ni le facem grele prin păcatele noastre, în adâncul cărora ne-am afundat.
Prin necredinţă, răutate, pizmă, lăcomie, beţie, lux, risipă şi mândrie ne înmulţim poftele, prin lene şi urmările triste ale acestor urâte păcate ne micşorăm câştigul.
Grele şi mai noroase erau zilele bătrânilor noştri. Noroase, căci pământul nu erâ al Românului, fiind iobăgie, munca erâ mai grea şi anevoioasă, nefiind maşini economice. Prigonirile confesionale erau zilnice; iobagul pe vremuri erâ considerat ca un animal, şi multe alte greutăţi şi asupriri erau asupra bătrânilor noştri.
Ei însă şi-au ştiut uşura greul vieţii, şi-au ştiut însenina orizontul zilelor. Căsuţele lor simple dar frumos îmbrăcate sunau de loviturile brâglelor (vaţalelor) dela răsboiu, şi de zur ăi tul- sucălii. Fusul cu sfârâitul său îngâna doinele şi cântecele de şezătoare ale stăpânei sale.
Muierea timpurilor bătrâne este tipul muierii ecleziastului,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1157
care zice „muierea virtuoasă caută de lână şi de in şi lucrează cu mâinele sale sârguitoare. Lumina sa nu se stinge nici în puterea nopţii, ea pune mâna pe furcă şi degetele sale apucă fusul**. Da, rodul muncii casnice era toată haina ce o îmbrăca. Ea nu alerga la şatră să-şi dea banii pe nişte cârpe putrede şi sdrenţe străine, nu, căci îşi iubea portul frumos românesc, care încântă pe toată lumea înaltă.
Portul românesc e o frumuseţă pe care o admiră lumea străină, şi noi Românii, durere, îl părăsim în multe părţi. Portul naţional trebue să fie pentru fiecare comoară scumpă, căci este semnul de deosebire a unui neam de celălalt.
Luaţi dela un neam portul, cu toate comorile lui artistice, precum şi datinile lui strămoşeşti, şi i-aţi luat şi dreptul de a fi şi a se numi neam între alte neamuri.
Duhul vremii cere dela noi mari opintiri pentru înaintarea în toate direcţiunile, pentru apropierea noastră spre desăvârşirea biblică.
Acum ori niciodată să alungăm din sufletele noastre patima risipii averii materiale şi intelectuale, a beţiei, care nimiceşte trupul şi sufletul, a mândriei, căreia D-zeu se împotriveşte. E ceasul când trebue să ne întoarcem la viaţa simplă dar frumoasă a bătrânilor noştri, cari înţelegeau, că luxul şi risipa sunt începutul perirei noastre sigure. Să ne micşorăm poftele şi vom fi bogaţi cu sufletul şi în fapte.
Să cruţăm rodul muncii noastre pentru scopuri nobile şi sfinte!
Să strângem bani albi pentru zile negre, ale noastre şi ale neamului nostru. Pe ce putem cumpăra cu filerul, de ce să dăm galbenul? Ce putem face cu mâna noastră, de ce să cumpărăm din şatră? Să nu îmbogăţim noi oraşele, căci ne sărăcim satele!
Să aruncăm mătăsurile şi podoabele sub cari se ascund sdren-ţele şi murdăria sărăciei. Să desbrăcăm haina străina şi sdrenţoasă şi să îmbrăcăm cătrinţa şi iia a căror întocmiri artistice ne transpun în trecutul nostru plin de vitejii eroice. Năzuiţi spre desăvârşire şi fiecare să-şi zică ca fiul rătăcit: ,,Scula-mă-voiu şi mă voiu duce la tatăl meu, că acolo fericire este**.
Zaharia Mânu.
MULŢUMIRE
Subsemnatul, aduc viile mele mulţumiri d-lui Grigore Alexandrescu, mare comerciant şi proprietar, pentru că a binevoit a dărui 97 perechi încălţăminte, elevilor acestei şcoale în vederea sf. sărbători ale Naşterei Domnului.
Mihail Preda
dir. şc. dia Belciugatc-Ilfov
www.dacoromamcajo
1158
ALBINA
FEMEIA IN LUPTA ÎMPOTRIVA ALCOOLISMULUI
- CUVÂNTARE —
Doamnelor şi Domnilor,
Frumoasele serbări din zilele din urmă au umplut de bucurie şi de recunoştiinţă pe fiecare din credincioşii noştri luptători. E şi întâia oară când doamnele din Bâle se dau pe faţă de partea noastră. Cum s’ar putea să nu ne îmbărbăteze lucrul acesta ? Fără o conlucrare deschisă a femeilor niciodată nu s’a dobândit ceva tare în lupta noastră — nicăeri în lumea toată. Natura însăşi a dat femeei inima mumii, puterea jertfei şi a iubirii.
Iată de ce nu mă îndoesc o clipă, că şi aci lumea femeilor va intră pas cu pas tot mai adânc în lupta noastră. Cine vrea să priceapă acest lucru trebue să se uite împrejuru-i şi să vadă ce s’a întâmplat în celelalte ţări. Trebue să vadă cu proprii lui ochi ce silinţi uriaşe au făcut alte popoare în lupta ce ducem noi. Să mi se dea voe, să spun ceva desprt cele petrecute în Anglia, despre lucruri privite cu proprii mei ochi. In vara anului 1896 am stat trei luni în Londra şi, ducându-mă în persoană la cei mai de seamă fruntaşi ai mişcării de abstinenţă, am întrebat cu grijă de toate biruinţele câştigate şi de vederile avute pentru viitor.
Anglia are astăzi mai bine de 5 milioane de abstinenţi, ceeace înseamnă că tot al şaptelea om dă pilda de abţinere deplină dela băuturile spirtoase. Şi cu toate astea consumarea alcoolului şi mizeria ce o aduce sunt în necontenită creştere. De bună seamă că de aci nu urmează că cele cinci milioane de abstinenţi au stat cu mâinile în sân. Fără înrâurirea lor nenorocirea ar fi fost şi mai mare. De aci reese numai câ pilda* celui tot al şaptelea om din populaţie nu ajunge. Numai atunci când abstinenţii aloătuesc majoritatea locuitorilor, suferinţele încep să dea înapoi, ca în Norvegia şi în Finlanda. Aşa dar şi când oraşul Bâle, de pildă, care numără azi 100.000 de locuitori, va ajunge aşa de departe ca Anglia, adică când va avea 15.000 de abstinenţi, consumarea alcoolului cu urmările ei : boala, nebunia şi crimele, vor fi mereu în creştere. Şi tare mă tem că nu vom înainta cât Anglia, de oarece noi luptăm cu un întreit duşman: vinul, berea şi rachiul, pe când ea numai cu berea şi cu rachiul.
l) Serb&ri date de doamnele din Bâle pentru deschiderea unui restaurant f&râ bftuturi spirtoase.
www.dacoromanicajo
ALBIM A
1159
Finlanda şi Norvegia n’au în faţă decât un singur vrăşmaş: rachiul. De asta au înaintat aşa de iute. Căci nimeni nu cutează să apere rachiul. Nici neestetica bere nu-i prea, prea greu de combătut. Cine însă se ia la luptă cu vinul, pe care toţi poeţii l’au cântat, toate popoarele dela miază-zi l-au preamărit în zicătorile şi poveştile lor, l-au încununat cu nimbul cântecului şi al credinţei — acela are de dus cea mai grea luptă. Şi cu toate astea vinul e otravă ca şi berea cu aceleaşi urmări urâte. Şi cu toate astea niciodată nu vă veţi scăpa de rachiu şi de bere, până ce nu vă veţi lepăda mai întâiu de vin.
Iată de ce să nu se aştepte nimeni că vom ajunge şi aci la ceva cu măsuri sfioase. Numai mijloacele, cari sunt cel puţin tot aşa de îndrăzneţe şi de desăvârşite ca cele întrebuinţate în Anglia, pot să aducă vreo izbândă. înainte de orice trebue să avem ca pildă lupta neobosită dusă de societăţile de abstinenţă engleze. Nici o societate de abstinenţă nu-şi poate lua răspunderea să respingă ajutorul unei alte societăţi de abstinenţă.
Cele 5 milioane de abstinenţi din Anglia alcătuesc o armată bine întocmită şi centralizată, cu feluri deosebite de arme şi cu principii aplicate fără şovăială. Oştirea întreagă e alcătuită din doua armate care merg pe căi felurite: United Kingdom AUiance şi National Temperance League. întâia societate lucrează pe calea căpă-tării de legi prin înrâurirea parlamentului şi a alegătorilor lui, a doua prin luminarea poporului. Fiecare asociaţie îşi are biuroul central în Londra şi un mare număr de filiale, semănate în toată ţara, cu funcţionari statornici, cari îşi dăruesc luptei întreaga lor viaţă. Fiecare asociaţie îşi are ziarul ori revista ei, are librării cu un număr mare de vânzători, cari n’au altă însărcinare decât împărţirea scrierilor lămuritoare. Acestor asociaţii, cari îşi întind plasa peste regatul întreg, li se adaugă numeroasele societăţi de abstinenţă religioase, cu sute de mii de membri. Cu ele se însoţeşte apoi şi Ordinul Bunilor Templieri, un puternic tovarăş de luptă, care azi are în Anglia 250.000 de membri, e privit tot cu mai multă recunoştinţă, în toate clasele, pentru binecuvântata lui activitate şi face cele mai bune servicii mişcării de abstinenţă, prin întocmirea lui strânsă, mai cu seamă când e vorba să se alcătuiască o demonstraţie. La o poruncă de chemare toţi Bunii Templieri sunt în picioare.
Când pliveşti munca fără răgaz şi plină de tărie a acestei oştiri straşnice, când vezi cum toate felurile de arme lucrează împreună, cum totul merge înainte subt o cârmuire încercată, îndreptându-se spre o singură ţintă, cum fiecare îşi face datoria la locul lui, îşi
www.dacoromaiiicajx)
1160
A LUI NA
încoardă toate puterile, plin de mândră încredere în biruinţă — atunci ţi se pare că te uiţi la o avalanşă, care se rostogoleşte, crescând neîncetat, şi care negreşit va sfărâmă şi va înăbuşi ucigaşul negoţ de alcool. Tovarăşii noştri de luptă privesc, plini de speranţă, al 20-lea secol ca timpul desrobirii de singurul duşman de care se teme Anglia.
In această încordare răsboinică uriaşă femeile au un loc de frunte. O lege psihologică generală spune că reacţiunea împotriva unui rău, ca să biruiască, trebue să se nască în mijlocul celor ce au avut să sufere mai mult de pe urma lui. Şi nimeni n’a avut mai mult de îndurat de pe urma ciumei alcoolismului, decât femeile: fericirea lor casnică se risipeşte fără vreo despăgubire în loc; sufletul lor e chinuit veşnic, când văd pe cei mai iubiţi ai casei şovăind pe marginea prăpăstiei. Iată de ce s’au adunat împrejurul aceluaş steag de luptă femeile Angliei. Din 1860 se află, pe lângă National Tem-perance League, o societate de femei. Din ea a ieşit în anul 1876 British Woman’s Temperance Association. Şi se poate vedea din ceeace a făcut cu prilejul jubileului reginei, câtă activitate a des-voltat această asociaţie. Regina Victoria îşi sărbătorea în Septembrie 1896 ziua în care domnia ei întrecuse toate domniile stăpâni-torilor de mai înainte ai Angliei. Cu acest prilej, i s’a înaintat o petiţie semnată de 7 milioam de femei, care nu cerea mai puţin decât oprirea desăvârşită a fabricării şi vinderii băuturilor spirtoase în Anglia întreagă şi în toate coloniile.
Ştiu, onoraţi ascultători, că mulţi dintre d-voastră se vor întreba: ce împinge pe cele 7 milioane de femei să facă o cerere aşa de excentrică? Să fie toate nişte firi excentrice? Doamnelor şi Domnilor, răspunsul e foarte simplu. In Anglia lupta a început cu 40 ani înainte de a se ivi la noi. Şi femeile engleze au crezut întâiu că se poate micşora mizeria cu mijloace blânde, prin opere de mărinimie şi de binefacere. Dar mizeria a crescut. Atunci s’a alergat după mijloace mai tari. Mizeria creştea însă în măsură înspăimântătoare. In cele din urmă s’a ales mijlocul, care în faţa mărimii primejdiei, singur s’a arătat în stare s’o înfrâneze şi s’o înlăture. Iată ce numesc cei ce nu cunosc taina, fanatism.
Pesimiştii şi-au zis: ce folos are să aducă petiţia celor 7 milioane de femei? Regina n’o să mai beâ vin. Dar se uită cu totul că nici nu eră acesta scopul demonstraţiei, să silească pe regină să-i asculte cererea. Scopul era să se arate marea putere a luptătorilor şi îmbărbătarea lor. Se uită şi că acesta nu e sfârşitul, ci abeâ începutul mişcării. Acum 50 de ani, în întreaga Anglie, nici o femee nu s’a gân-
www.dacarQmamca.ro
ALBINA
1161
dit la oprirea alcoolului. Şi azi sunt 7 milioane care cer acest lucru: ele cer îndeplinirea unei calde dorinţi. Cele 7 milioane de semnă turi înseamnă 7 milioane de inimi înfiorate de grijă, 7 milioane de mame înfricoşate, de soţii şi de surori şi în spatele lor, ca o neoprită, uriaşă apă ce vine, se află o puternică mişcare, ce nu se va linişti până când dorinţa fierbinte nu-i va fi împlinită. Cererea celor 7 milioane de femei e următoarea a) :
Noi, subsemnatele, cu toate că facem parte din sexul slab cu trupul, suntem tari în inimi. Noi ne iubim vatra şi ţara şi lumea întreagă a tuturor neamurilor.
(Sfârşitul în No. viitor).
CRONICA
Cercul cultural dela Lunca-Mare, Prahova
Activitatea cercului cultural al preoţilor şi învăţătorilor din această circumscripţie s’a încheiat anul acesta cu cercul dela Lunca-Mare, ţinut în ziua de 22 Maiu trecut. Programul desfăşurat a fost următorul:
Dimineaţa, serviciul divin a fost oficiat de preoţii I. Da-videscul, Zinculescu şi Gh. Brebeanu. Predica în biserică a fost ţinută de preotul Zinculescu.
După prânz, la ora 2, s’a deschis cercul la şcoală în modul următor:
Cuvântarea de deschidere, ţinută de preotul 1. paroh local.'
Conferinţa preotului I. Zinc despre «Aere pectarea sărbătorilor atrage în totdeauna pedeapsă din partea lui D umnezeu».
Piesa de teatru «Şezătoarea».
Conferinţa d-şoarei Severa Rădulescu, învăţătoare, despre «Ştefan-cel-Mare».
Piesa de teatru « Licuriciul».
A urmat apoi rezumatul făcut de d. Alexandrescu, Institutor şi preşedinte al cercului învăţătoresc, care a adus laude vrednicului învăţător local D. Constantinescu şi preotului 1. Davi-descu, cari s’au silit a face din acest cerc cultural o adevărată sărbătoare pentru sătenii ce erau în număr foarte mare şi a căror atenţie în tot timpul a fost încordată.
Cu această ocazie s’a înfiinţat în localitate şi filiala «Soc. Ortodose Naţionale a Femeilor Române>\ iar preotul Zinculescu a împărţit cărţi la săteni.
*) Tălmăcirea din englezeşte nu e făcuta vorbă cu vorbă, ci foarte liberă şi prescurtat.
www.dacaromamcaj-o
1162
ALBINA
Piesele de teatru au fost .jucate de copii din şcoală pregătiţi de d. Constanlinescu şi fiul său student universitar, şi au fost astfel alese încâterau în deplină concordanţă cu conferinţele formând un fir continuu şi din totul reieşea pentru săteni învăţătura, că prin credinţa in Dumnezeu şi iubirea de bine şi dreptate omul izbuteşte negreşit în acţiunile sale.
Asistent.
0 Societate de ajutor
Ni se trimete spre publicări următorul proces-.erbal:
Noi, Preotul Gh. D. Oprişescu, paroh al comunei Ben-geşti Damian Tomescu. agent sanitar al cercului Al Peni, Dumitru Comânescu, proprietar Bengeşti, Dumitru G. Guşe-toiu şi Petre C. Popescu, epitropi ai bisericii, având în vedere numeroasele cazuri de boale, de care este bântuită populaţia acestei comune cum şi lipsa de medicamente îndestulătoare în Farmacia comunală, ne-am constituit în comitet de iniţiativă, în scop de a aduna ofrande băneşli spre a procură medicamentele necesare.
In acest scop, deschizând lista de subscripţie delegăm cu adunarea orlândelor pe Epitropii bisericii, Dumitru Gh. Guşetoiu pentru satul Ungurenii,, şi Petre C. Popescu. pentru restul comunei, iar sumele încasate le vor depune în păstrarea d-lui I). Comănescu, până la procurarea medicamentelor.
Ca preşedinte al acestui comitet numim pe d-1 \1. Gri-gorescu proprietar din această comună, pentru a cărei ridicare a lucrat şi lucrează, jertfindu-şi o bună parte din agoniselile sale.
Medicamentele procurate se vor păstră de parohul nostru Pr. Gh. D. Oprişescu, distribuindu-se de dânsul şi d-1 agent sanitar celor suferinzi după indicaţiile prescrise de d-1 Medic al circ. Novaci.
Drept care am dresat prezentul^ Proces-verbal în 3 exemplare, dintre care unul se va păstră de comitet, iar celelalte unul se va înainta d-lui Medic Primar al judeţului Gorju, iar altul d-lui Medic al circ Novaci, spre a hi se da cuvenita aprobare1).
Preşedinte, Al. Grigorescu.
L .... (Pr. Gh. D. Oprişescu, D. Tomescu, Petre C. Popescu,
Memorii. ţ p Comănescu, D. G, Guşetoiu.
') Aprobarea i s’a dat.
www.dacaromamca.ro
MINISTERUL. FINANŢELOR
DIRECŢIUNEA CONTABILITĂŢII GENERALE A STATULUI ŞI A DATORIEI PUBLICE
Tablou de nwnerile titlurilor de rentă 4°/o amortibilă din 1889, împrumutul de 50.000.000 lei, ieşite la sorfi la tragerea dela 2/15 Iunie Î91Î
Valoare nominală, 497.500 lei	A 44-a tragere.
50 titluri a 5.000 lei
	149	578	81-2	1259	■\m	2077	2171	2827	3110	3406	3772	4563	4851
	187	707	Uliii	1317	1658	2257	2170	2870	3127	3108	4132	4567	4886
	206	754	982	1367	1736	2338	2506	28'9	3217	3696	4134	462:i	
	556	824	1039	1473	1913	2341	2593	2633	3338	3701	4188	4640	
198 titluri a 1.000 lei
5003	7864	9786	12426	13713	15678	17159	■18079	19117	20112	207 80	2192:;	24009
5715	8i)Sl	9799	12127	13843	15812	17184	18167	19137	20220	20 63	22026	24511
5741	4394	98S1)	12615	13869	15901	17303	18343'	- 19152	20239	20865	22091	24675
6177	8804	9889	12688	13897	l6iUJ|	17131	18346|	19272	20286	20879	2210)	24720
6330	8811	9956	12775	13035	16113	17436	1*494	19373	20313	20915	22213	24768
6476	S962	10(01	12867	13991	1611*	17477	18477	19492	20329	20959	22497	21891
6718	8972	10681	12885	1 î-910	16237	17567	1*541	19563	20138	20987	22520	
6823	9000	10816	12944	14075	11-210	17591	1858!	19571	20352	20995	22563	
7058	9115	10944	13050	14270	1634-7	17612	18716	196 ÎS	20363	21071	22576	
7169	9158	11241	13081	14*20	16689	17723	•187 2 4	19679	20453	21238	22723	
'7173	919!	11642	1314!	14139	16784	17812	18784	19786	20483	2127 7	22799	
7202	9258	117-19	13323	14529	16789	17814	18893	19787	204*4	21310	22864	
7221	93'IM	11750	13428	11562	KiSî'8	17868	18915	19797	20492	21327	23126	
7229	9392	,11961	13655	14621	I69S1	1792!	19051	19847	20531	21367	23156	
7483	9t28	12018	13664	1 4698	17)26	179,-7	19057	1H850	2067v	2148?	23285	
774S	9778	12105	13 *85	15516	17143	18016	I91U9	19:113	20729	21546	23614	
99 titluri a 500 lei
25017	25727	27320	2SI95	29146	30114	30954	31715	32573	33263	33931	34347	31806
25133	25870	27315	28243	29275	30192	31237	31705	32S32	33281	33956	34451	31838
25 451	26111	27130	28352	29342	33233	3129S	31879	32S Î5	33683	34005	34175	31981
2550!)	26574	27680	28364	29436	30169	31355	32009	32896	33771	34022	34562	
25593	26717	276S7	28597	29558	30 m	*1431	32011	3291(1	33SJ6	34168	34625	
25618	27I01	278*3 4	28016	29673	30776	3145S	32241	32958	33SI8	*4216	314351	
25964	27201	27867	2S749	29845	30797	3:489	32100	32989	33827	34221	34702	
25716	27278	27972	29114	30010	30*06	31607	32115	33213	338.8	34291	34797	
Plata acestor titluri, precum şi plata cuponului No. 44 din 1 Iulie 1911, se va face cu începere deja 1 iulie 1911:
In România: la Cassieria centrală din Bucureşti si la administraţiile financiare în
judeţe;
In Berlin: la Dresdner Bănit şi la corespunzătoare;
In Paris: la Banque de Paris et des Pays-Bas.
Tablou de nurnerile titlurilor de rentă 4°/o amortibilă din 1889 externă, împrumutul de lei 50 OOO.OOO, eşite la sorţi la tragerile precedente şi neprezentate la rambursare până la 2jl5 Iunie 1911
Titluri a 5.000 lei
No. titlurilor	Data ieşirii la sorţi		No. titlurilor	Data ieşirii la sorţi		No. titlurilor	Data ieşirii la sorţi		No. titlurilor	Data ieşirii la sorţi		
	Luna	Anul		Luna	Anul		Luna	a c		Luna	Anul	
767	Decemv.	190-	1687	Decemv.	1910	3219	Decemv.	1910	4510	Iunie	1910	
918	»	1910	2156	)>	))	3335	»		4698	Decemv.	»	
1258	»	))	2473	)>	»	4u62	»	»				
www.dacoromanicajx)
r\
L şi 1
Frumuseţea este Podoaba Omenlrei
DORIŢI să aveţi un TEN ALB şi FRUMOS?
întrebuinţaţi numai: CREMA, SĂPUNUL şi PUDRA ORIENTALA de ORŞOVA
Recunoscute ca cele mai higienice preparate fără substanţe vătămătoare cari fac să dispară
Pate, Piatruo, Coşuleţe şi Crăpături de Vânt conservând obrazul până la etatea cm mai înaintată
Este o ad vărată COMOARĂ pentru SEXUL FRUMOS, se vinde cu:
Lei 1,20 Borc. de Cremă Orient.; Lei 1,50 Săpunul Oriental şi Lei 2 Cutia Pudră Oriei-1J Se află de vânzare în Buoureştl la toate Drogheriile, Farmaciile şi Princip, magazin*:
Pite ti: Nac Popescu. Ploieşti: I. Năsţăsccu, librar. Farmacia V. Li vovschi.
Brăila: D-ra Albertina Pol-lak, Clubul Comercial. [Bârlad: Leon M. Finchel-Imann jBaoău: S. Kellmann.
| Corab-a : Gr. Petrino, Marin R. llicscu, D-tru C. Pe-troviei, Nicolae Mari-nescu.
Cons*anţa: L.et I. Lascaridis. Calafat: Iosef Rendek.
■ araoal:Stănescu et Arghi-rcscu, G. Popescu. f Călăraşi: Fraţii Iarchy, V.
1 K. Bacarcscu, G.G. Muntean u.
Cernavoda; Mag. ,La Ţăranca*
Cralova: S. Lazăr Benve-nisti, C. R. llicscu, dro-guerie, A. M. Bergcr, Emanuel David, S. Bcn-vcnisti, Ioan N. Boeru, Ed. Kouteschwcllcr, Fraţii Paraschivcscu.
Dorohol: M. L. Schulimsohn
Focşani: S. Cohn, Fraţii ’Rosner.
Găldan: Gh. Nastasescu.
Galaţi: Toma Aburel, C. Teodorovici.
Giurgiu: S. A. Finţi.
Huşi M. Brochraann.
laşi:	Fraţii Braun, Str.
Ştefan cel mare 53.
P.-Neamţ: S. Stambler. Roşiori : G. T. Mayrodi-ncanu.
R.-Vâloea: Gr. Petrino. SlatLia: Badea Florescu. Slobozia:	Nicolae I. De-
leanu.
Târgov. Barbu Călincscu. j T.-Măgurele: Fjaţii G. Luca-tos, A. Gologan.
Tg.-Jlu: Ilie Şerbu, Benjamin Penchas.
Tg- -Ocna: Elias Michelson.
La T.-Severin numai la magazinele iosef Frisch
Către abonaţii noştri
?	7
Au irecut deja nouă luni din al XlV-lea an. Rugăm dar pe prietenii noştri să ne trimită prin mandat poştal costul abonamentului. Ii mai rugăm să stărue a face noi abonaţi, încunoştiinţând pe cei ce ar dori să se aboneze că vor primi revista, numai dacă vor trimete odată cu cererea de abonament şi costul abonamentului de lei 5 pe an.
Reamintim prietenilor şi abonaţilor noştri, că cine ne face cel puţin cinci abonaţi din nou, pentru anul curent, şi trimeie banii odată cu numele lor, are dreptul la un abonament gratuit, fie pentru biblioteca şcolii, fie pentru parohie, cerc literar, etc.
Pentru elevii şi absolvenţii de şcoli primare din comunele rurale, reducem abonamentul la patru (4) lei pe an, fie că se abonează unul singur, fie o grupă de mai mulţi inşi Ia un abonament. Cererea de abonament în acest caz trebue făcută prin dirigintele şcolii, prin preot sau prin notar. Noii abonaţi cari ar dori să aibă revista dela începutul anului, să arate aceasta pe cotorul mandatului prin care trimit banii.
In tot cazul, cererea de abonament trebue neapărat însoţită de plată, altfel nu se va satisface. Abonamentele se fac şi se plătesc numai pe un an întreg.
Regularitatea cu cari de 14 ani aparem, bogatul material ce am publicat în acest timp şi numărul cel mare de ilustraţiuni ce dăm în' fiecare număr, sunt o garanţie că revista este aşezată pe baze solide şi că se bucură de sprijinul şi de încrederea tuturor.
ADMINISTRAŢIA.
www.dacoromamcajo