Anul XIV
No. 31
1 Maiu 1911
39860
"«"«i*»' ™mi"l!ww.dacoromanica!io
irada /^ânlyleasa No. 9. — Cucurcştl.
Anul XIV
1 Maui 1911


‘ist
il
i!
JSi
i
fl

No. 31
ALBINA
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KAL1NDERU, P. Gârboviceanu, G. Coşbuc, Gen. P. V. Năsturel, Gh. Adamescu, I Otescu. P. Dulfu V. S. Moga, N. Nicolaescn, Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă
===== q ===== .
Abonamentul în ţară pe an . . lei 5
» n « n fi luni „ 3
Abonam. în străinătate pe an lei 8 Un număr.....................15 bani
Pentru annnciuri 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublicate se ard
liedacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor puteă publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate.
SUMARUL:
Em. Grigorovitza, Pe malul Prutului (Sfârşit). (Cu 9 ilustraţiuni). Sofia Nădejde, Mucenica.
G. T., Dalacul (buba rea).
P. Dulfu, Păcală orb. (Cit 2 ilustraţiuni).
I. Dragoslav, Duşmanul. (Urmare).
V. S. Moga, Cronica agricolă, economică şi comercială.
V. S. Moga, Târgurile noastre şi târgurile străine.
Neculcea, Soldatul milos. (Cu 4 ilustraţiuni).
DIN ZIARE ŞI REVISTE:
Contra mirosului vopselelor.--Cum să se mulgă vacile.
A. Bratu, Tovărăşii ae şcolari. (Urmare).
ACTIVITATEA-SOCIALĂ A PREOŢILOR ŞI ÎNVĂŢĂTORILOR
Subiecte pentru conferinţele lunare ale corpului didactic primar: N., Indr„marea copiilor.
Statutele asociaţiei „Lumlp % şi sănătatea noastră“.
Cronica: Cercuri culturale: Perieni (Tutova); Cara-Murat (Constanţa).
Sfinţire de biserică.
Activitatea filialelor societăţii ortodoxe.
Apel.
Banca popular? „Libertatea". — Societatea „Binefacerea“ din Târgu-Jiu.
P
:s>
&
Î3\
&
-ST

%


www.dacoromamca.ro
albina
8l3
PE HALUL PRUTULUI"
SCHIŢĂ DIN BUCOVINA
In zilele când partea de sus a toloacei era slobodă, cea cu verdeaţă eră plină de cete de soldaţi, sau cătane, — cum ziceâ la noi,—cari îşi făceau zăţirua (adică exerciţiile). Şi mi le vedeai mişcându-se rândurile dese de ostaşi de tot felul, în pas măsurat, din coace, până’ncolo, după glasurile ascuţite ale căprarilor mustăcioşi, şi sclipiau în bătaia soarelui puştile şi săbiile de-ţi eră drag să pliveşti. Mai în dos însă, adică sus de tot, aproape spre marginea verdeţei, îşp făceau ae cap toboşarii şi trâmbiţaşii, chinuindu-se cu învăţatul marşurilor şi semnelor ostăşeşti, ce răsunau de pe înălţimea locului prin văzduhul curat până în dealul oraşului, i Tn sri-gur om nu-i auziâ şi nici că se supără de acest lucru, măcar
Cernăuţul la 1S50.
că se găsiâ chiar în mijlocul meşterilor de corn şi dărăbană. Eră un căprar bătrân, însă surd, care sta de pază la poarta unei mici îngrădituri, cu o căsuţă umbrită de un copac uriaş. N’am putut află nici odată bine, cam ce rost avea căsuţa ceea. Dar vorbeau oamenii, cumcă acolo s’ar ft aflând piv-niţi adânci, pline cu patroane (cartuşe) vechi. Acolo a stat în adevăr, după cum îmi spunea şi cei de acasă, prăfăria de odinioară, având în vremuri şi un turnuleţ, după care s’a numit apoi şi întreg acel loc întins „Pulverlurmnume ce-1 poartă până’n ziua de astăzi
După amiazăzi, în zile de primăvară, când ostaşii cu toboşarii şi cu trâmbiţaşii erau duşi la cazărmi, meleagul acela de verdeaţă bătătorită eră al nostru, adică al şcolarilor. Că se jucâ în vremea mea pe toată întinterea pulverturmului
’) Vezi No. 30.
www.dacQromanica.ro
814
ALBINA
mingea şi încă cu o patimă de mama focului: Veneau şi studenţi mari cu profesorii lor, lepădau surtucile de pe ei şi mi-ţi băteau hapucu-1, — (aşa-i zicea mingei de fir de gumilastic),—până îi prindea noaptea. Apoi mergeau cu toţii la grădina publică, unde se mai răcoreau la berăria ţintaşilor
cu câte o halbă de bere.
Ce bun şi mândru loc de petrecere mai era şi acolo. Aşa grădină mare şi îndemănatecă cu tot felul de copaci, sădiţi pe dunga drumurilor şi cărărilor şer-puite, ce ocoliau poieniţele cu iarbă tăiată şi cu felurite flori, ca la Cernăuţi, rar se găsiâT Gă nu degeaba îi ziceau până şi oamenii noştri grădină
Cam la mijlocul^ acestei grădini de plăcere se vedeau nişte case frumoase, în cari se aflau feredeie, iar nu departe de aceste, se găsea un teatru de vară, dinaintea căruia cântă în toate duminicele banda regimentului nostru. Desdedimi-neaţă însă, găsiai pe aicia, mai ales în aleea cea mare cu plopi, şcolari^ de toate neamurile, ce-şi învăţau lecţiile. Mai vârtos Românaşii noştri pe aicia îşi alegeau locul, că dă, pentru ca să îndruge bine afurisita de nemţească, rosteau regulele cu glas tare, cât îi ţinea gura, de se clătinau frunzele din copaci şi clătinau din cap si trecătorii de pe drumul Ceahorului.
Cernăuţul ia 1850,
Vânzătoare de cămăşi naţionale.
Frumoasă eră partea aceasta a Cernăuţului pe vremea mea şi mai avea oraşul şi alte părţi nu mai puţin încân-
www.dacoromanicajo
ALBINA
815.
tătoare, aşa de pildă păduricea de lângă Dealul Vlâdichei. De aici sus puteai să cuprinzi cu vederea aproape întreaga vale a Prutului, iar prin grădinile cele multe, ce se repezeau oarecum deopotrivă de năprasnic în jos, spre râu,, ajungeai oe cărările fără număr, săltând şi par’că în câţiva paşi, la unea mare a Prutului. Pe această ridicătură de deal atât de frumoasă s’a clădit în vremea, când eram şcolar, falnica noastră reşedinţă episcopală, cu-care în adevăr se poate mândri tot Bucovineanul. A costat ea bani mulţi, nu-i vorbă, dar a şi ieşit lucru făimos, că nu îndrăshese să-l tăgăduiască nici neamurile stră-r ine. Intr’acolo îmi îndreptam paşii mei adeseori, deşi erâ şcoală de clerici, mai în vrâstă decât mine.
Dar aveam între seminariştii reşedinţei două suflete, de cari mă lipisem din vreme, fiindcă ţineau la mine. Nemiloasa moarte i-a răpit pe amândoi, de mult, de mult.
N u erâ pentru mine zi mai fericită decât, când puteam să văd pe neuitatul Cîprian Porumbescu, care ne adună de atâtea ori în jurul său şi ne făcea să-i ascultăm cu nesaţ minunăţiile de muzică ce ştiâ el'ca nimenea altul să le zică atât de maestru şi de duios din gură şi din vioară. Şi dela el mă strecurare la bunul meu prieten,plarion Munteanu cu
mica, dar scumpa sa bibliotecă de cărţi franţuzeşti, şi nu ma înduram de plecare, până nu mă goniâ sunetul clopotului ce chemă pe seminarişti la capelă. Unde sunteţi voi scumpe umbre din acea vreme dulce ce nu o pot uită niciodată? Tu, sărmane Cipriane, ai avut măcar fericirea să-ţi închizi ochii pe pământul, unde te-ai născut, colo la Stupea, mângâiat de vederea color ce te’nconjurau. Dar tu Muntene, ce crudă
Reşedinţa metropolitană.
www.dacoromanicajo
816
ALBINA
soartă ti-a scris ursita, să mori în ţară depărtată, pe câmp de luptă pentru neamuri străine!*).
La 1874, când cu serbarea de o sută de ani dela îm-. preunarca Bucovinei cu Austria, şi-a frământat împărăţia şi
cu sfetnicii ei multă vreme capul, că ce dar să li facă credincioşilor supuşi, colo la vechile hotare turceşti. Şi au găsit, câaveau Bucovinenii—vezi doamne,—de toate, numai’cât una nu li ajungea... o universitate nemţească. Se temeau, pesemne, cei dela stăpânire, că nu se nemţise încă destul oamenii pe la noi. Ş’apoi mai trebuia, - cum spuneau pe atunci gazetele lor trufaşe — trebuia răspândită şi ceva lumină dincolo de hotar, şi cu scopul ăsta universitatea cea noua cu numele prea milostivului împărat Franz Iosef, avea să fie făclia luminoasă pentru întunericul dela răsărit, cela prin care bojbăiam, adică noi nenorociţii, din ţara românească. Adevărul eră însă, că începuse să-i pară oblăduirei nemţeşti cam mare îr ochi şcoala de teologie din Cernăuţi, unde se învăţă româneşte şi la care
Universitatea din Cernăuţi.
veneau de o vreme încoace şi tineri din alte părţi. De ea însă nu îndrăsneâ să se atingă şi nici n’aveâ ce să-i facă.
*) Ilarion Munteanu a fost întâiul dintre ofiţerii austriaci, care a căzut în Bosnia, la 1878, trimes fiind ca locotenent rezervist cu regimentul Bucovinei, să potolească răscoala de-acolo.
www.dacoromamca.ro
ALBINA.
817
Că doar atât ne mai lipsea, să avem şi slujba bisericească făcută pe nemţeşte. Şi s’a înfiinţat slăvită universitate şi au început să iasă dintrânsa ploduri de advocăţei de nu mai încăpeau în cănţălării. Că numai cât nu-i trăgeau pe oameni de mânecă, doar, doar să-i momească ou ceva.
Ce-i drept, că s’au folosit şi Românaşii noştri de învăţătura înaltă nemţeasca şi mulţi dintre ei au pus mâna pe slujbe bune, ba o samă âu ajuns chiar departe de tot, împrăştiaţi,—nu-i vorba,—prin împărăţia întreagă. Au ajuns unii până şi’ sfetnici la curtea împărătească, alţii sfetnici la marile judecătorii din Liov, alţii sfetnici la judecătoriile din ţară şi iar alţii pe la visterii şi mai ştiu eu pe unde. Că nu-i popreau Nemţii din Bucovina, cum îi popresc de pildă Ungurii pe fraţii noştri de dincolo, dela slujbele statului şi ştiau ei bine de ce. Este doar vorba sfântă care zice: „Cine se îndulceşte cu slujba mare, de cei mici grijă nu mai are. Iubirea de neam mai slăbeşte, râvna la ban însă creşte! Că banu-i doară păcatu..., bătu-l-ar Dumnezeu. .., să-l bală!u
Da, se pare ca şi cum ar fi pus cei din Bucovina chiar mâna pe mântuire şi s’ar fi şi desrobit, de vreme ce au şcoli de samă, au societăţi de sprijin şi ajutor, au gazetele lor, au oameni în sfaturile ţărei, au în sfârşit lucruri de cari acum câţiva ani nici nu visau, şi totuşi par’că nu sunt bucuroşi de ce au! Oare unde să fie pricina? Pentru cei cu vederea mai ageră toate aceste bunătăţi ale cârmuirei nemţeşti seamănă mult cu roadele împăcării ce le făgăduesc în zilele din urmă în zadar apostolii părintelui Mangra dela Arad fraţilor de dincolo. Şi lucru ciudat, că oamenii nici nu par a se prea lăcomi la ele. Că dă..., mai cumplită e asuprirea cu dulceaţă, deeum cea de faţă!... Să fie oare asta un semn al timpului sau e începutul cuminţeniei?
S’a deşteptat Românul din somnul cel de moarte şi începe să-şi apere de acum înainte altfel neamul, limba şi legea. Se vor deşteptă şi cei din Bucovina, căci timpul nu e încă perdut.Sărmanaastă ţară, mie întotdeauna mi s’a părut că e ca şi o bucată de cremene, în care ţăcănesc toţi. procopsiţii împărăţiei cu amnarele lor, doar, doar	Catedrala din cernăuţi.
să scoată flecare cât
mai multe scântei pentru pipa sa. Dar vorba e, că au dat de cremene, nu altceva. Că vor scăpărâ încă multă vreme,
www.dacoromanica.ro
818
ALBINA
\
până li se vor toci amnarele, cremenea însă va rămânea... tot cremene.
Şi acum să ne întoarcem încă odată la oraşul de pe malul bătrânului Prut şi să sfârşim. Cernăuţul de astăzi e mai plin încă de străini... decum erâ vr’odată. Nu soseşte tren în gara mare a oraşului, fără să aducă noi străini. Foiesc veneticii dea întreacătul, Evreii dându-se drept Nemţi Leşii amestecându-se cu Rusnecii, toţi străini de ţară, străini de neam, de limbă, de lege, uniţi însă printr’un singur gând... să ne cotropească, să ne înghiţă. Şi totuşi, n’au să ajungă acolo! Gernăuţul cu tot roiul de neamuri străine, nu-i perdut .şi oricât s’ar păreâ că nu mai e al nostru, dar nici
Gernăuţul la 1860.
nu-i al lor. E ca un pom cu frunzele mălite, cu _ramurele veştede de bătaia furtunilor pline de urgii, de colbul negru scuturat din valurile vremilor. Crezi că s’a uscat, dar în inimă e verde, prin puterea rădăcinilor ce se’ntind departe şi adânc în pământul strămoşilor, cel udat cu sânge românesc. Acest pământ este nădejdea noastră. Că harnici şi trezi suntem, să ne deie cel de sus numai cât răbdare şi.............să ne fe-
rească de dezbinări!
(Sfârşii).	Em. Grigorovitza.
EM. GRIGOROVITZA, Scrieri populare
Se află de vânzare la toate librăriile din ţară.
Dep. gen. Librăria Naţională, Bucureşti Calea Vict. 47).
1.	— Chipuri şi Graiuri din Bucovina (voi. ilustr.).
2.	— Dela Hotare (istorii moldoveneşti).
3.	— Schitul Cerebucului (roman istoric).
4.	— Poveşti Răzleţe (Edit. Bibliot. p. Toţi).
5.	— Oameni "V echi (trad. Edit. Bibliot. p. Toţi).
6.	— Peatra Muierii (roman istoric).
7.	— Cum a fost odată (schiţe ilustrate).
8.	— Amintiri (volum în pregătire).
vmw.dacoromanica.ro
At.HINA
819
MUCENICĂ
Soarele încununat de raze aurii se prăbuşea tot mai mult după dealurile brotăcii, presurate cu tufe de vită, verzi gingaşe, despărţite, din loc în loc, cu pomi nalţi. De vale se’ntindeă satul scăldat în lumină roşietecă de apus. In văzduh, liniştea serei. Toată făptura părea sfioasă în faţa vedeniei măreţe. Mantă de porflră împărătească lăsă în urmă-i Atotputernicul zilei. Pătrunşi de farmecul sfânt al Firei, de miresmele câmpiei, Intrarăm, tăcuţi, pe uliţa satului. Căsuţele tupilate, înnecate într’o boar** trandafirie, cu ferestre mici şi cu -uşi închise păreau pustii.
Prietenul rupse tăcerea:
—	Oamenii la câmp.
Rar, la unele case câte-un băieţaş în cămeşuţă albă, groasă, încins cu brâuşor roş, făcea jucării vreunui frate mai mic. Zărindu-ne fugeau sperioşi şi se ascundeau ca nişte pui selbateci.
O adiere lină, recoroasăne gâdilă plăcut faţa. Eră atâta vrajă sfântă în văzduh că te simţeai mut şi nemernic. Trecusem de mijlocul satului, când pe uşa deschisă dela o casă auzirăm bocet sfâşietor. Erâ atâta jale şi durere în glasul plângător de femee, încâtfără multă pregetare, sărind pâr-lazul dela poartă şi am întrat.
Pe laviţă, întins, cu faţa galbenă ca de ceară, cu ochii închişi de somnul veşniciei, un copilaş ca de vre-o patru ani. Alături, în picioare, bocea mama, slabă, cu faţa istovită de supărări, cu ochii stinşi de lacrimi. Când ne zări, jalea o muşcă şi mai tare de inimă şi, cu glas amar:
—	L-am pierdut, dragul mamei, l-am pierdut, nenorocită de mine!
—	Ce avu, lele Uţă, copilul? De ce nu m’ai chemat? Septămâna trecută am fost la primărie. Nu mi-a spus nime că-i bolnav băiatul.
—	Nu erâ, d-le doctor. Numai de patru zile a început sâ-i arză câpşoru. Mititelu maicăi, dragu maicăi, tare se mai văcrâ! «Capu, mămicule, capu mă doare! Pune mâna să-mi treacă!» Vai de zilele mele! Trei pân’acum mi-a înghiţit pământul, scoşi din toate nevoile! Puişorul mamei, ce cu-
www.dacoromamcajo
820
A [.HI NA
minte era drăguţu! Nu a bine, doamne!. Când venea taică-său beat, unde făccâ: «Tăicuţule dragă, de ce beai mata? Cu banii ăia ţi-ai prinde alte nevoi!» Zeu! domnule doctor, nu a bine eră el aşa de cuminte. Duminică sărise ta-so la mine; dar el, mititelul, unde face: «Tăticule, să mă vezi mort de loveşti pe mămiţa. Mai bine bate-mă pe mine, că pe dânsa, biata, abia o ţin picioarele de muncă!» Of, domnişorule, mi-a rupt inima, dragu mamei!»
Şi sărmana de ea începu a plânge cu hohot. Stăteam tăcuţi în faţa acestei taine nepătrunse, aducătoare veşnică de jale şi plâns. Ni se frângeâ inima de mila bietei fenn ‘c şi nici un ajutor, nici-o mângâere nu-i puteam da!
In vremea asta întră în casă băiatul mai mare, — ca de vreo patrusprezece ani! Părul'bălaiu ca al maică-sa îi stătea vâlvoiu în sus. îmbrăcat cu portul de vară al ţeranilor: cămaşă şi pantaloni de pânză groasă albă, încins c’o cureluşe veche. La faţă nu semănâ deloc cu maică-sa, care, putem zice, fusese femee frumoasă. El eră cu fruntea turtită, cu faţa fără nici-o simţire; nu mai ochii aveau căutătură de spaima. Tot uitându-se la noi. se ghemui pe vatră, şi, căutând spre maică-sa, scoase un fel do gemăt aretând la gură.
Am înţeles că-i mut.
Doctorul îi dădu câţiva bani. Băiatul rânji c’un ris prostesc în semn de bucurie şi dădu să iasă pe uşă. Maică-sa îl apucă de mâna.
—	Stai colea. Te duci lacârşmă! să te omoare tată-to, ca Duminica trecută. — Zice că-1 face de râs, — adaose, în-torcându-se spre noi.
Bă atul speriat şedeâ pe vatră ca o momâe.
—	Spune, domnule doctor; ce-am greşit eu? Trei,scoşi gata din nevoi mi i-a înghiţit pământul. Toţi cei cuminţi se trec ca rouă şi remâne nenorocitu ăsta. De câteva ori eră să-mi dea foc casei! Când îl apucă boala cea rea, cade unde se găseşte.
—	De, nevastă, ţi-am spus: răsplăteşti beţia bărbatului şi-a socrului. Doi au avut aprindere de creeri; al treilea n'a putut tiece un fleac de pojar. Pe cât văd, ăsta s’a prăpădit de boala celor d’intâiu.
—	Să’ngraş pământul cu sângele şi munca mea şi durerea să-mi sfâşie mereu inima? Maică, maică, de ce mă făcuşi de chin pe lume!
www.dacoromamca.ro
Al.MINA
821
Zicând aşâ începu a plânge zbuciumată.
In vremea asta întră dascălul cu cartea suptsuoară.
—	Fă-ţi curaj, lele Uţă, mai stăpâneşte bărbatul să nu bea, zise doctorul.
—	Ce să-l stăpânesc? Când îl apucă furia, legat nu-1 ţii. Pleacă bun teafăr la lucru şi se întoarnă nebun. Duminică eră să-l taie pe nenorocitul ăsta. O să se aprinză ţuica ’n el într’o zi,* ca şi în socru-mi-o, Dumnezeu să-l erte!
—	Pildă straşnică, cum se stinge un neam. Bunel şi tată alcoolic, copii slabi, cari, pentru fericirea lor, mor de mici, — făcu doctorul către mine.
Dar nenorocitul care trăeşte?
—	Tont, mut şi epileptic. Grozavă dovadă de ticăloşia părinţilor!
—	De plâns e sărmana de mamă. Adevărată mucenică,!
—	Mai reu. Mucenicii pătimeau un ceas, o zi, o sep-tămână, apoi îşi dădeau sufletul pentru credinţă şi lege. Ea va suferi toată viaţa, lovită în ce are femeea mai scump: copiii, Şi numai din pricina patimei ticăloase, din pricina băuturei otrăvitoare! Şi să-l vezi ce om de omenie, când e treaz! Ce meşter iscusit tâmplar!
Când am eşit din curte. Soarele asfinţise de tot, lăsând în urmă manta-i înfocată. Sus pe cerul siniliu se răsfăţa singur Craiu nou. In curtea vecină, un băieţel sărea în sus, strigând:
«Craiu Nou, Craiu nou, cu sănătate! Sănătos mă găsişi, sănătos să mă laşi».
Bocetul femeei se mai auzeâ din ce în ce mai slab, până ce pieri de tot.
O linişte sfântă coprinsese întreaga Fire. Miresme abureau d’inspre dumbrăvile verzi şi câmpiile înflorite. In mijlocul farmecului atotputernic, îmi resunâ în inimă bocetul nemângăiat al mamei, glasul pocit al mutului. Ţipetul tân-guios al unei cucuvele mă trezi, par’că voind a zice:
«Aşâ-i în lume, frumosul ni-1 turbură jalea!»
Sofia Nădejde.
Contra mirosului vopselelor
Pentru a împrăştia repede mirosul tare de vopsele, când s’a vopsit prin odăi, se ţine în mijlocul casei o căldare de fân curat, peste care se toarnă apă fierbinte. Mi rosuri le de vopsele sunt stricătoare, mai ales copiilor.	Calendarul Leonte
www.dacoromanicajx)
DALACUL (buba rea)
Auzim uneori pe câte cineva zicând: «Cutare s’a îmbolnăvit de dalac! Cutare a murit din pricina unei bube rele!»
Ba citim câteodată şi prin ziare, că un oarecare măcelar a tăiat carne de vită dălăcită şi atâţia oameni sunt pe moarte.
Dalacul sau buba rea e tot una, adică una şi aceiaş boală.
Dalacului îi zice bubă rea, pentrucă el se arată mai des ca bubă, pe pielea corpului, şi este o boală aşa de rea că adesea ori se sfârşeşte cu moarte, dacă bolnavul nu este îngrijit. Ba se întâmplă să moară chiar şi dacă a fost îngrijit, aşa de rea şi de grozavă este buba asta.
Dalacul este o boală molipsitoare, care se iea dela la animal la animal şi dela acestea şi la oameni. Omul poate să capete boala aceasta în chipul următor:
Să zicem că pe o câmpie paşte o turmă de oi. Acolo pe câmp a fost îngropată o oaie, care murise de dalac. Dacă vita n’a fost îngropată adânc, viermii care s’au înfruptat din carnea ei, ieşind afară pe pământ, vor aduce sămânţa boalei şi o vor împrăştia pe câmpie. Dacă o oaie sau mai multe din cele care pasc, întâlnesc asemenea viermi, sau mănâncă iarbă murdărită de ei, sămânţa boalei le îmbolnăveşte şi pe ele.
Apoi boala trece uşor dela un animal la altul, dacă nu se despart, şi dela ele trece şi la ciobani sau la oamenii care îngrijesc de vite.
„ Pe Jăngă aceştia se mai pot îmbolnăvi de dalac, unul după altul: măcelarul care a tăiat vita molipsită de buba rea; oamenii cari au mâncat din carnea acelei vite; tăbă-carul, care i-a tăbăcit pielea; săteanca aceea care a spălat lâna oii, etc. Un om care a băut din laptele unei vite dălăcită încă se îmbolnăveşte.
Ceea.ce spun aci este aşa de adevărat, după cum este de adevărat că două şi cu două fac totdeauna patru.
Un prieten, doctor, îmi spunea mai zilele trecute dă şi
www.dacoramamcajo
ALBINA
823
păsările acelea cu ciocul lung, numite becaţe, pot s i răspândească buba rea printre oameni. Lor le place să scurme pământul cu ciocul, umblând după hrană. In cale înghit adeseori viermi cari pot fi molipsiţi. Când cineva a mâncat din carnea unei asemenea păsări, mai ales friptă nu destul de bine, se înţelege că foarte lesne se poate îmbolnăvi de dalac.
Până şi muştele, de care noi n’avem nici o frică şi le lăsăm să mânjească mâncarea şi să ne pişte câteodată, ne pot aduce dalacul. Inchipuiţi-vă că o muscă a supt sânge' dela o vită bolnavă sau dela un om mort de dalac. Musca aceea, cât e ea de mică, aşezându-se pe mâinile sau pe faţa cuiva şi făcând o mică înţepătură, îi va da du siguranţă buba rea.
*
* *
Dalacul sau buba rea se arată pe faţă, pe mâini şi la ceafă, adică pe părţile descoperite ale pielii, căci acolo sămânţa boalei se poate aşeză mai uşor. De obiceiu buba rea se iveşte chiar pe locul pe unde a intrat sămânţa boalei în sânge, aşa spun doctorii.
La început iese pe piele o băşicuţă de culoare cenuşie, care se sparge repede, mai cu seamă când ne-am scărpinat. Şi asta se întâmplă foarte- des, căci băşicuţele pricinuind mâncărime, caută fără voia noastră să fie scărpinate. Şi, hai, băşicuţă s’a spart; apoi să te mai ţii după aceea 1 Locul se face roşu, bate în vânăt, se întăreşte şi se acopere cu o coajă neagră. Acum rana începe să se umfle împrejur, fără să fie dureroasă. Bietul bolnav crede că-i merge spre bine, dar se înşeală, căci atunci începe să aibă fierbinţeli, neastâmpăr, şi să fie tot trist şi posomprît.
După aceea se arată alte semne, că răul merge înainte: bolnavul are vărsături, sudori, pielea i se uscă, are respiraţie grea şi după câteva zile dă ortul.
Uneori dalacul se iveşte înăuntrul corpului. Aşa este la oameniii cari au mâncat carne dălăcită. Atunci boala poate să ucidă chiar până în 24 ceasuri pe cei molipsiţi.
Cât pentru viţele bolnave de dalac, acestea sunt triste, n’au poftă de mâncare, au fierbinţeli, treapădă şi urinează cu sânge. In câteva ?ile ele nu se mai pot ţinea pe picioare, cad jos şi mor, După moarte, trupul lor se umflă numaidecât.
Răul pe care-1 aduce dalacul este foarte mare şi dator este fiecare om să nu .se: dea Ja o parte, ca să preîntâmpine această boală, şi urmările ei. Iată ce s’ar putea face:
1)	O vită bănuită că e bolnavă de dalac trebuie despărţită îndată de celelalte. Dacă s’a dălăcit, atunci trebue ucisă şi îngropată adânc.
Ştiu ce mare lucru este o vită la casa omului şi cât loc. îi ţine ea în gospodărie; ştiu că omul pierde omorîndu-şi vita şi băgând-o în pământ; dar mai ştiu tot aşa do bine, că
www.dacoromamcaxo
824
ALRINA
dacă n’ar face după învăţul meu, i-ar fi şi mai rău omului aceluia şi celorlalte vite ce va mai fi având.
Nu este îngăduit să se jupoaie vitele dălacite. înainte de îngroparea lor se toarnă peste hoit var nestins, până le acopere bine, şi apoi se trage pământ deasupra.
Aşternutul şLgunoiul vitelor bolnave de dalac se strâng cu băgare de seamă şi se ard; iar locul unde a zăcut vitele se spală cu acid fenic. Grajdurile se văruesc bine.
2)	Cu nici un preţ să nu se înjunghie vite dălacite, căci s’ar răspândi boala din sângele ce a curs pe jos.
Am citit şi am auzit de nişte măcelari, răi la sufiet, cari au tăiat vite bolnave de buba rea şi au pus carnea în vânzare. Asemena oameni sunt mai ticăloşi decât tâlharii; căci pe când un tâlhar omoară un om, din carnea unei vite bolnave se pot bolnăvi şi muri zeci de oameni. Cele mai mari pedepse nu sunt destul de aspre pentru măcelari ca aceia, fără frică de Dumnezeu şi fără milă de oameni.
3)	Pentru orice întâmplare să frigem bine de tot carnea de mâncat.
4)	Când o vită s’a îmbolnăvit de dalac. nu trebuie să-i tăinuim boala. Orice om care se respectă pe sine este dator să spună adevărul. De aceea stăpânul vitei va da fuga la primărie şi va da în vileag boala. Legea pedepseşte, şi bine face, pe tăinuitorii de boale. Nişte oameni ca aceştia pot să fie asemănaţi prea bine cu măcelarii de care vorbeam adi-neaurea. Dacă stăpânul vitei spune că are vite bolnave, îşi face şi lui un bine, dar şi altora. In curând vine doctorul, sau cei puţin agentul veterinar, şi face lucrul cum e bine, ca să nu se întindă boala.
5)	Vitele bolnave, am spus mai sus că trebue despărţite neapărat de cele sănătoase. Aci mai adaog că cele sănătoase trebuie schimbate dela iarbă, în aşâ fel ca să nu mai pască tot în locul pe care s’au îmbolnăvit celelalte vite.
61 Să ne ferim de înţepăturile muştelor, de sgârieturi şi de tăieturi, căci prin acestea uşurăm intrarea sămânţei boalelor în trup. Când s’a întâmplat’să ne ciupească o muscă, spălăm de grabă locul cu oţet sau cu apă fenicată. Dacă vedem că se iveşte băşicuţa dalacului, atunci dăm fuga la doctor, să ne caute de boală. Dacă nu putem găsi uşor pe doctor, atunci ne luăm inima în dinţi: crestăm rana în cruciş cu un cuţit curat trecut prin spirt care arde şi ardem locui cu un fier roşu. Negreşit că treaba asta mai bine ar trebui s’o facă un om priceput.
Cineva îmi spunea că de câteori s’a întâmplat să-l înţepe vrem muscă, a înlăturat primejdia dalacului, punând pe înţepătură o cârpă muiată în sublimat corosiv, jar pe deasupra o bucată de gutapercă (pielea dracului) sau şi ceva ceară roşie şi a legat, lăsând acoperit locul o zi sau două.
7)	Să îngrijim totdeauna să ne fie corpul curat. Curâ-
www.dacoromamcajo

ALBINA
825
ţenia ne scapă şi de alte boale. Să facem băi regulat, să ne spălăm faţa, mâinele şi gâtul cu apă şi cu săpun cât mai des. Să păstrăm curăţenia, hainelor şi flecare om să se păzească a purtă vesminte date de pomană de ale vreunui mort de dalac.
8)	Când în casă este vreun bolnav de dalac şi suntem nevoiţi să-l îngrijim, ne vom spălă de multeori cu apă fierbinte şi cu săpun, şi vom limpezi cu apă de acid fenic.
La voia întâmplării nu trebue să se lase nimeni, căci vorba ceea: «Paza bună trece primejdia rea».
G. T.
Despărţit de-a sa nevastă ne’ntrecută ’n răutate,
A mai treerat Păcală doi-trei ani — cătune, sate...
Şi ’ntr’o toamnă — ce să facă ? — N u eră să şează doară Tot stingher o viaţă ’ntreagă! — S’a ’nsurat a doua oară. . Nimerise astădată o femee mai tihnită;
Şi-ar fi dus cu dânsa, omul, căsnicie fericită.
Ci-... noroc deplin în viaţă: pasă-mi-te, nu se poate...
Soaţa lui... c’un flăcăiandru îşi dădeâ în taină coate.
I-ajunsese la ureche şi lui, cum că ea-1 înşeală;
Se cam răspândise svonul!.. Dar... credea şi nu, Păcală. Cum să afle adevărul ?.. — «Stai!» gândi odată ’n sine,
«Să-i întind un laţ, drăguţei... Şi de-oiu prinde-o... las’pe mine!..» Apoi seara, stând de vorbă împreună, după cină:
—«Doamne!»-i zice el d’odată,—şi pufnind de râs, se ’nchină.— «Multe află omul ’n lume!.. I-auzi, astăzi pe ’nserate,
«Ce spunea la moara popii o băbuşcă!..» — «Ce bărbate?» —«Carne de găină neagră de mănânci şi vin roş bei:
«Pierzi a ochilor lumină, nu mai vezi de fel cu ei!..
«Ai mai auzit nevastă'?.. Este cu putinţă oare ? ..»
—	«De,eu ştiu?..» grăi femeea. Şi rămase gânditoare... «Unde e norocu-acela, bărbăţele!..» se gândiâ, —
«Că nici tu atunci cu ochii, d’azi, nimic n’ai mai vedea!»
Şi găini mereu, sărmana, negre, ’n somnu-i a visat,
Toată noaptea... Iar la ziuă, una chiar a şi tăiat.
Şi ’n frigare rumenind-o, soţiorului a dat-o:
—	«Ştii puicuţa ceea albă, grăsulie?.. Am tăiat-o!..
«Căci cântă, afursita, cocoşeşte... piază rea,
«Cobe ne eră la casă... Na, prânzeşte-acum din ea.»
www.dacoromanicajo
826
ALBINA
- «Bre!» şi-a zis în gând Păcală... «Iute vrea să mă orbească!..» Şi, făcând pe nătărăul, se aşează să prânzească.
«Dar tu ?.. unde pleci, nevastă ?.. Vino şi tu de prânzeşte, «Ici, la rând cu mine, dragă... Fără tine, nu-mi tihneşte!..» Aş!.. ea, c’un ulcior în mână, se ducea la crâşmă ’n sat, Să-i aducă şi vin roşu... Doar din prag a cuvântat:
—	«Taci, înănânc’o singur, toată, cu gând bun şi sănătate... «Pe femei de nemâncare tu să nu le plângi, bărbate!
«Ele doar pe lângă oale, cât e ziua, se ’nvârtesc;
«Ba de ici o ţâră gustă, ba de colo mai ciupesc...
«Sunt sătule ’ntotdeauna!..»
— «A!., te-ai săturat- se chiamă! .. «Bun, atuncea... las’ pe mine, c’o mănânc eu, n’aveâ teamă ?.. Şi-a mâncat Păcală, singur, coşcogeami-te găină...
Şi dădu pe gât şi vinul —o oca de vin , plină.—
Apoi îşi lăsă pe masă capul cam îngreuiat.
—«Ce-i, de stai aşa, române?..» soţioara-i l-a ’ntrebat.
—	«De, femee... nu ştiu: vinul fu cam tare şi m’apasă? «Ori a fost găina neagră?.. Nu-mi sunt boii toţi acasă !.. «Fruntea-mi arde, par’că este d’un fier roşu cercuită... «Vad abiâ-abiâ cu ochii, ca şi când te uifi prin sită.»
Auzind aşă femeea, cum se bucură ’ntr’ascuns!
Iar din gură, cu iubire prefăcută i-a răspuns:
—	«Nu!.. găina ce-ai mâncat-o, n’a fost neagră, scumpul meu; «vinul îns’a fost cam tare, d’aia-ţi este capul greu.
www.dacoromanicajo
albina
S27
«Culcă-te şi dormi, că-ţi trece... Fii, bărbate, mai cu vlagă!..» El, se scoală dela masă şi sub cergă ’n pat se bagă.
—«Hm!» gândiâ: «Puicuţă friptă, vin vechiu, roş... şi după toate, «Pe de-asupra, şi pat moale!.. Traiu mai bun de-aşâ, se poate?.. «Ce mai puiu de. somn. voiu trage!..»,
Iar nevasta-i, a plecat,
Cu găini, vr’o două, albe, să le dea pe negre ’n sat...
—	«De!» cumătră Leana-i zice, din portiţa casei sale: «Negre, am... dar mai mărunte, nu-s căt ale Dumitale.»
—	«Fie cât de mici, cumătră,— cât o cioară, — le primesc; «Numai prinde-mi-le, iute, căci... de leac îmi trebuesc!»
Când s’a deşteptat Păcală, în nămiez: — «Poftim la masă!» Şi pe masă... idr găină, iar vin roş, ocaua rasă!
—	«Tii!» gândiâ el întru sine. «Mamulică!.. ce mai mese!.. «Mult o să mă ţie, frate, tot cu-aşâ bucate-alese?..»
Şi mănâncă iar, cât şapte!.. beâ!.. Pe urmă: — «Aoleu!» <Geme, cât îl ţine gura) — «Ce e, sufleţelul meu ?..»
—	«De, tu nu mă crezi,nevastă,când ţi-o spun,că.,, nu mi-ebine !.. Tot msi slabă mi-e vederea!.. Nu ştiu ce-a dat peste mine!»
I
—	«Ce să dee, măi creştine?.. Ai băut cu sete-o leacă, «Te-aicam afumat,şi—asta-i L Ia mai dormi un pic,să-ţi treacă.» El, ascultă de povaţă, se lungeşte iar în pat;
A mai tras un somn, cât două... Apoi seara, s’a sculat . Se plimbă, cam dus pe gânduri... Iar nevasta: — «Hai la cină!» L-aşteptă nerăbdătoare, tot cu vin şi cu găină.
—	«Nu ştiu zău», răspunse omul, să mănânc, ori să mă las? .. «Văz mai rău cu ochii par'că, tot mai rău, din ceas în ceas 1»
—	«Taci, mănâncă, bea, române! «Cine vrea ca să nu moară (Nu ştii, cântecul ce spune?) «Ţină plosca subsoară!»
—«Bine, dacă zici, mâncâ-voiu, gura mi-o voiu nimeri.., «Dar găinile, mi-e teamă c’au fost negre, şi-oiu orbi...»
—	«Aş!, nici una n’a fost neagră!.. Una —albă colilie, «Alta — galbenă ca ceara, cea de-a treia — vişinie!»
Şi mănâncă bea, Păcală, iarăşi!.. pân’ s’a chirchi’it.
Iar la urmă... se ridică: — «Vai!.. cu mine s’a sfârşit!
«Nu mai văd de fel acuma!.. încotro e patul oare?..
«Adă mâna, măi femee, şi mă du ’n pat la culcare!. »
www.dacaromanica.ro
828
ALBINA
Ea, mi-1 duse la culcare, dar... după cuptor l-a dus...
— O să cazi din pat, bărbate!... stai, mai bine, acolo sus. —«De cum crezi!..» Şi sta Păcală sus după cuptor, tehui; Se uită furiş să vadă: ce-o mai face «scumpa^ lui?..
Dânsa tae ’ngrab’ o puică, pe Albuţa cea moţată;
In frigare-o rumeneşte, şi plăcinte face ’ndată.
Vpoi după vin la crâşmă pleacă iar, cu ulcioruţul;
Iar la ’ntoarcere ’nspre casă, îşi aduce şi
—«Ia poftim!.Şi beau, mănâncă, şopotind încetişor...
—«Hei, nevastă!..» glăsueşte soţul de după cuptor.
«Cine e la noi ?.. îmi pare că vorbeşti cu cineva!»
—«Cu pisica, bărbăţele!.. încolo, cu nimenea!»
—«Cu pisica?.. Bine, dragă!..» Şi-amândoi, şezând la masă, Beau, se veselesc ’nainte... d’un biet «orb» nici că le pasă!..
Dar când lumea li-e mai dragă, orbul... hop! la ei sări... Ce s’a petrecut pe urmă, nu vă mai spun... veţi ghici!..
Iar după ’ntâmplarea asta, — de «drăguţ» nici pomeneală! Cu soţia-i credincioasă, traiu tihnit a dus Păcală.
_______	_____ __________________________ P. Dulfu.
PUBLIC ATIUNE
in ziua de 27 Maiu 1911, ora 10 V2 a. ni. se va ţine la Eforie, B-dul Elisabeta, Bucureşti, licitaţie publica cu oferte închise pentru închirierea pe termen de 10 ani, cu începre dela 1 Aprilie 1912, a hotelului Caraiman, din Sinaia, împreună cu dependinţele şi rufăria eristentă.
Garanţia pentru admitere la licitaţie este de lei 11.000.
Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc.
www.dacoromanicajx)
ALBINA
829
TOVARĂŞII DE ŞCOLARI ')
In vieaţa „poporului mărunt de şcolari* dela şcoalele noastre săteşti se ivesc numeroase ocazii, cari îndreptăţesc, am putea zice reclamă chiar o organizaţie, — ocazii ,pe cari şcoala ar trebui să le exploateze în folosul instrucţiei şi al educaţiei.
O mulţime de trebuinţe ar pyuteâ fi împlinite mai uşor şi mai bine de cum se face azi, şi o mulţime de neajunsuri ar putea fi înlăturate, dacă pe lângă ajutorul părinţilor şi sprijinul învăţătorului am.pune şi pe elevi şă ia şi ei parte activă, şa lupte înşişi întru sprijinirea şi apărarea intereselor lor ccmune şi împotriva neajunsurilor ce le ţin calea.
Lucrul acesta se pare a fi de o mare importanţă, şi e bine şi de lipsă să se facă, pentrucă cel ce nu e dedat şi nu e pus să se lupte de mic cu necazurile, nu se va şti luptă cu ele nici mai târziu, la vârsta mai înaintată, când şi necazurile sunt mai mari şi mai multe.
Lucrul acesta nu este nici greu de făcut, se poate uşor înfăptui, pe lângă puţinei interes din partea învăţătorului, şi prin o organizaţie a şcolarilor, potrivită cu împrejurările date.
iată de ce e vorba!
Şcolarii săteni an şi ei trebuinţă de fel de fel de lucruri la învăţătură; au trebuinţă de cărţi de şcoala, de cărţi de lectură potrivită, de caete, hârtie, tăbliţe, condeiuri, creioane, cerneală ş. a. m. Cele mai multe şi-le procură micul şcolar din boltiţa din sat, adeseori necreştină. Dă un crucer pe o coală de hârtie mizerabilă, ca şi Care într’o librărie cinstită dela oraş se capătă trei de un crucer. Pierderea mare urmează însă după asta. Pe hârtia cu multe scame condeiul se âcaţă întruna, face „porci* şi băiatul îşi pierde voia de scris, ca şi cosaşul de cosit când iiu-i taie coasa bine. Pierderea e deci îndoită: morală şi materială.
Tot aşa păţeşte şi cu caietul cumpărat dela jupânul. Cerneala e aproape ca apa. Tăbliţa o plăteşte cel puţin cu 5 cruceri mai scump ca la oraş.. 'Peniţele, creioanele — de o calitate mizerabilă şi acestea — încă le plăteşte îndoit şi întreit. Şi de se nimereşte cumva, că şi cumpărarea cărţilor de şcoală e lăsată în grija iupânului, aici pierderea pe de o parte şi câştigul pe de alta e şi mai mare.
Toate aceste neajunsuri ar putea fi ocolite prin întovărăşire.
Copiii de şcoală ar trebui să-şi pună laolaltă bănuţii pentru cărţile de şcoală şi recvizite, şi să şi-le cumpere în tovărăşie dela oraş, dintr’un loc unde se capătă marfa mai bună şi mai ieftină decât în bolta jupâuului.
Librăriile noastre în asemenea cazuri ar da un rabat, care încă ar veni în folosul tovărăşiei.
Din faptul acesta şcolarii vor scoate o mulţime de învăţături
1 ) Vezi No. 2S—29.
www.dacaromamca.ro
830
ALBINA
bune şi hotarîtoare pentru întreagă vieaţa. Vor vedea că e in interesul lor să ţină unul cu altul.
Ce învăţătură preţioasă e aceasta pentru viaţa lor de mai târziu, învăţătură pe care nu o cunosc din carte, ca un fel de zică-toare memorizată, ci o cunosc din viaţa trăită de ei înşişi. Şi aici e partea educativă şi cea mai importantă a chestiunii.
Cu bănuţii câştigaţi în această întreprindere comună şi-ar putea cumpără o cărticică cu poveşti şi chipuri frumoase, pe care să o citească pe rând cu toţii, spre desfătarea lor sufletească, şi pe care apoi să o citească pe seama bibliotecii şcolare, ca moştenire urmaşilor.
Pe aceasta cale s’ar deşteptă gustul de cetit, s’ar spori în bine materialul de conversaţi e, s’ar îmulţi simţămintele, ideile comune* din cari is vor esc legăturile şi bunăînţelegerea între oameni.
Prin aceasta mică donaţie, fiecare şcolar ar încheia o legătură pentru totdeauna cu şcoala, n’ar ieşi din şcoală fără să lase o faptă bună în urma sa: ar ieşi cu simţământul de mulţumire, că a contribuit şi el cu ceva la îmbogăţirea şeoalei, care i-a îmbogăţit sufletul cu lumină şi căldură. De aici ar trebui să-şi ia începutul cultivarea simţământului de alipire şi recunoştinţa faţă de instituţiile; de unde se revarsă binele asupra noastră.
Dar mai e şi alte momente preţioase de ordin educativ în această afacere. Biblioteca şeoalei ar fi înbogăţită mereu din iscusinţa şi vrednicia şcolarilor, nu prin ajutor străin; ar fi avere câştigată de ei înşişi, prin solidaritatea, prin organizaţia lor.
Acesta este un moment, care ar contribui în mod însemnat la trezirea simţământului de încredere în puterile proprii, la desvol-tarea simţului de demnitate, care nu îngădue să se cerşească milă şi ajutor străin.
(Sfârşitul No. viitor).	Aurel Bratu.
Cum să se mulgă vacile
Este dovedit de ştiinţă, că de nu se va mulge laptele vacilor, până la cea din urmă picătură, începe să scadă în zilele următoare chiar, şi din untul lui. Femeea, care mulge vaca, trebue să facă la urma mulsului două trei atingeri ale ugerului, aşa cum le fa e niţelul, când să repede la supt şi va eşi ultima picătură.
(Calendarul Leonte).
FAGURI artificiali, subţiri şi rezistenţi se pot avea dela M. ALEXIEF (apicultor), Iaşi.
www.dacoromamcaj-o
ALBINA
831
DUŞMANUL1)
J
«Ah, iată o poartă de scăpare», îşi dădu Pârvu cu mintea: Să ia paharul în mână şi să’mulţămeasoă. şi-atât.
Ei, dar socoteala cea de acasă, nu se potriveşte cu cea din târg.
Toată lumea se uită să vadă: bea primarele? Şi se făcuse o tăcere ca de biserică.
Deodată toţi sbucniră în bătăi din palme, dar iar stară.
Pârvu roşu ca para focului se ridică încet şi luă paharul din mâna cumnatului, care-i făcea cu ochiu şiret şi închinându-se grăi:
«Bine v’âm găsit sănătoşi şi Dumnezeu să ajute noilor însurăţei, şi să le blagoslovească casa, şi d-voastră gospodarilor ce aţi venit cu mine să le daţi o mână de ajutor. Să trăeşti cumătră şi cumetre. Trăească nunii să ajungă să joace şi la nunta celor ce-or veni.
întinse paharul.
—	Ehei, strigară câteva glasuri, să-l bei.
—	Du-1 măcar la gură, cumetre, zise Ion Sandu, împingându-i paharul cu dosul mânei.
—	Văd eu, zise Pârvu, râzând că vreţi să mă vedeţi turtă.
—Ia cumetre, zise Ion, încet, căci ca mâine vin alegerile şi lumea e ciudată.
Te-j pomeni îşi zise omul, că se simt jigniţi că nu beau şi eu un pahar de rachiu cu dânşii.
Nu-i eră’ lui Pârvu de holercă, dar amarnic ar fi vrut să mai stea Primar. Nu eră om lacom, dar cinstea amarnic mai ispiteşte pe om,
—	Apoi; zise el, luând’o hotărîre bărbătească: Să trăiţi, şi duse paharul la gură, strâmbă fără să vrea din nas şi vru să-l pue pe masă.
—	Ei, mai bea o lecuţă, zise un mesean.
0 Vezi NTo.
www.dacoromamcajo
832
ALBINA.
—	Bea o lecuţă, zise femeia, că doar n’o fi foc; ei cred că dacă nu bei, îi dispreţueşti.
Pârvu râzând, doar îşi udă buzele, şi zise:
—	Iată că v’am făcut cheful.
—	Bravaa!! se auziră mai multe glasuri, dar iar stară, căci Primarele iar puse paharul pe masă.
Aici Sandu făcu cu ochiu la lăutari, şi ţiganii parcă erau înţeleşi, că prinseră a cânta:
Cin’ n’a bea paharul tot,
Să sărute mâţa ’n bot.
In fundul paharului,
Sănătatea omului.
—	Ia-1 tot! se auziră mai multe glasuri.
Aici o bănueală să strecură în sufletul primarului: «Măi, ce vor aştia cu mine, de până azi n’au stăruit cu holerca?
Şi ispita de a află gândul lui cumătru-său nu-1 lasă, ci la cântecul ista se înfierbântă, se în-veseli, şi mai mult, şi femeia îl ghionţi:
—	Ia-1 tot.
Iar Ion Sandu se uită la el cu ochii sticlitori şi-aprin‘şi: Să bea primarul rachiu, şi-apoi o mai vedea el ce-a fi.
Pârvu voiâ să afle adevărul şi ridicându-se luă iar paharul închină şi cu greutatea unui om ce lua otravă sorbi. Şi cum l-a mai usturat pe gât Doamne! Şi cum i s’a suit sângele dela vinele gâ-. tului spre urechi şi se hotărî, tuşi şi se strâmbă. Ar fi vrut să lepede tot ce sorbise, însă rachiul se dusese, îi înfierbântase coşul şi îi uscă pieptul şi îl însătoşă.
Toţi mesenii bătură din palme.
—	«Aşa te vrem! strigară unii, domnule primar, da până când ca o fată mare»?
«Brava!!» strigară alţii, pe când lăutarii îi cântară vivatul.
Apoi să-l iai de bine, vorbi Ion Sandu, sor-bindu-şi mustaţa cu mulţumire. Să-l iei că ţi-a rămas norocul în fund.
—	Da, da, se auziră mesenii, să-l ia tot.
www.dacoromanicajo
AI,BINA
833
—	Mă faceţi să fac păcatul, răspunse Pârvu-
—	Te scoatem noi din iad, ziseră toţi.
Dar pe Pârvu asta mi-1 înpăcă. In sufletul lui parcă eră un alt eu, care-i spuneâ. «Nu luă». Şi parcă să şi vedeâ scris de un drac pe pielea de bivol, şi în mintea lui răsări iadul şi vedeâ focul de veci înălţându-şi para până în tavanul iadului şi în el numai oameni care băuseră rachiu, unii care numai au încercat să beâ, şi în jur de ei numai draci negri ca noaptea care se rânjeau la osândiţi şi îi întorceau cu furcile, cum întoarce bucătarul dela curte carnea, fac grătar cu furculiţa. Şi ispita de â şti că are să iasă din -toate astea pieri şi se înfiora şi ar fi zis r~ «Nu mai beau!» Dar deschise gura şi o închise fără să iasă cuvântul dela inimă. Ruşinea de oameni; frica că s’or supără pe el, îl ţinea în braţele lui şi apoi băuse.
—	Acum ia-1 tot, zise femeia.
—	Hai vii la mine, grăi Ion Sandu.
Pe el îl trecu sudorile: şi se gândi: «Cum dracu şa îl beau». L-ar fi s\ârlit, da nici puterea asta nu era în el. Unde se urneâ nu aveâ încotro: Parcă îl strânsese cineva jhtre două scânduri, şi nu se putea urni nicăeri.
(Urmare).	I* Dragoslav.
lin obraz curat şi frumos
se obţine prin întrebuinţarea cremei şi pudrei „FLORA" preparate de Al. Iteanu, farmacist, furnizor al Curţii Regale. Pudra „Flora* fara bismut, măreşte efectele uimitoare ale cremei „Flora" Crema lei 1,50—Pudra „Flora" lei 2.—Săpun „Flora* Iei 1,25.—Pomadă de păr „FIorau neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului, lei 2,50, borcan mai mic lei 1,75 Capilogen „Flora" (apă de păr) sticla mare Iei 3,25, mică 2,50.--Pastă de dinţi „Bucol" lei 1.—Apă de gură „Bucol" lei 1,50.—Lapte de crin „Flora14 pentru înfrumuseţarea tenului lei 2—Săpun de lapte de crin „Flora" Iei 1,25. La nemulţumire se restitue imediat costul.
DE VÂNZARE LA DROGUERII ŞI FARMACII
Se caută depozitari în comunele rurale; a se adresă la depozitarul general L. Lindenberg, Bucureşti, Str. Lipscani No, 51.
înainte şi	după
ÎNTREBUINŢARE \
CREMEI şi PUDREI ^FLORA»
www.dacoromamcajx)
834
ALBINA
Cronica agricolă, economică şi comercială
Suntem în plină primăvară, când totul în natură începe să reînvieze, firicelul de iarbă e în creşterea lui, pomii înfloriţi şi copacii de pădure îmbrăcaţi în foile lor verzi, ne arată că am scăpat de primejdia frigului, ce ar putea ea în câteva minute să distrugă o recoltă atât de mare a pomilor roditori, pe care-i admirăm prin grădinile noastre pentru frumuseţea florilor.
Podoaba florilor cu cari pomii sunt încărcaţi, ne spune numai adevărul, în ce priveşte marea producţiune de poame în toată ţara. Când ne uităm la această podoabă de flori, mai cu seamă dimineaţa, vom putea vedea de multe ori că unele foi, sau chiar unele flori sunt strânse, pe când altele sunt desfăcute, primind din toate părţile lumina şi căldura soarelui, de cari au trebuinţă florile la fructificarea lor; iar foile la creşterea lor, caşi la prepararea hranei de care au trebuinţă în creşterea lor. Duşmanul care a contribuit Ia strângerea, sau mai bine zis, la sbâreirea unor foi, etc., sunt omizile, care în urma căldurilor de pe Ia începutul acestei luni au eşit lin ouăle lor, cari la început având abea grosimea unui ac, vin de se adăpostesc între foile pomilor în contra răcelei din timpul nopţei. îndată ce soarele a răsărit şi căldura începe a se mări, ies dela adăpostul lor şi pleacă spre alte foi, sau alte flori, câutându-şi hrana trebuitoare la creşterea lor.
Daca vom trece cu vederea foile sau frunzele pomilor mai ofilite şi sbârcite, rodul pomilor se va înmiţinâ din ce în ce mai mult, din cauza omizilor, cari cu cât se măresc, cu atât devin mai lacome la mâncare. Astfel frunzele pomilor înpuţinându-se, se micşorează hrana zilnică de care poamele au trebuinţă în creşterea lor, din această cauză poamele se vor ofili, sbârci sau chiar se vor uscâ şi vor cădeâ de pe crăcuţele pe cari la început se adăposteau şi se nutreau cu hrana preparată din frunze. Se ştie că orice plantă se hrăneşte prin frunze şi rădăcini râdâcinele prin perii sugători, trimit la frunze hrana brută, pe care frunza o preface în hrană bună, de care toate părţile pomului caşi roadele au trebuinţă în creşterea lor.
La culesul cuiburilor de omizi în timpul ierneij sau pela
www.dacQromanica.ro
ALBINA
835
începutul primăverei, ori câtă bunăvoinţă vom avea de a le culege, cu toate acestea, cuiburile aşezate pe ramurile tinere, sub formă de inel, pe cari sătenii noştri le numesc soinni-şori, ne pot scăpă din vedere unele, cu atât mai mult, cu cât aceste cuiburi de omizi au tocmai culoarea ramurei pe care sunt aşezate, pe de altă parte unele au o lungime mai mare, altele mai mici. Din acest punct de vedere, la darea frunzelor pe pomi, caşi în creşterea lor, trebue să fim cu multă băgare de seamă, ca să nu fie mâncate de omizi, provenite din cuiburile neculese la timp. Ar fi păcat ca aceste fiinţe, ce aduc atât de mare rău pomilor, să se lase în voia întâmplării, pe socoteala pomilor şi în paguba noastră, ca să crească şi să se înmulţească din ce în ce mai mult.
Fiecare agricultor care-şj dă bine seama de meseria lui, de schimbările timpului de pe o zi pe alta, trebue să silească cu semănătura de porumb, ca până la 23 Aprilie st. v.; să ^e isprăvită, daca din cauza timpului n’a putut face această lucrare mai curând din cauza timpului.
Numai astfel agricultorul se va puteă aşteptă la o mai bună recoltă dela semănătura de porumb făcută la timp şi în bune condiţiuni, caşi dela alte semănături de primăvară. !8ă lăsăm răul obiceiu, mai cu seamă în cepriveşte semănătura de porumb, «că mai e timp». Vorba că mai e timp, micşorează totdeauna producţiunea. porumbului, caşi a altor plante agricole, când nu s’a semănat atunci când trebuiau semănate şi într’un pământ bine lucrat.
Noi credem că nu va trece mult pentru a se lăsă cu * totul uitârei voba că mai e timp, din obiceiul sătenilor noştri; de oarece în multe părţi ale ţârei sătenii sunt constituiţi în obştii săteşti, cari sunt conduse, după cum se ştie, de tinerii agronomi cu destulă ştiinţă şi experienţă şi în ace-laş timp, fiind pătrunşi de datoria lor, vor şti să influenţeze numai în bine asupra sătenilor spre a le mări avutul lor, prin lucrările câmpului făcute la timp.
Prin mărirea avutului, se va mări morala, caşi partae economică a satelor.
Starea timpului şi a semănăturilor
De pe la 20 Martie st. v., timpul devine mai umed şi friguros. Dela această dată şi până pe la începutul lunei Aprilie st. v., cad ploi destul de mari, pe lângă ploi, în localităţile muntoase, caşi în părţile de jos ale Moldovei, a
www.dacaromanicajx)
836
AI.BINA
căzut zăpadă. Ploaia, în căderea ei fiind liniştită, în mare parte a putut fi înmagazinată în pământ, aducând mult bine semănăturilor de toamnă, caş) celor de primăvară făcute în luna Martie, caşi în această lună, cari se găsesc într’o creştere mai mult decât luxoasă, în urma acestor ploi. Deşi în urma acestor ploi, vântul crivăţ, a bătut cu destulă putere, cu toate acestea pământul fiind aproape acoperit de tinerele plante, uscarea pământului la suprafaţă s’a făcut cu mai multă greutate, ca în pământul nesemănat. Putem zice -că cu toată bătaia vântului «crivăţ», în pământ se găseşte destulă apă trebuincioasă la creşterea semănăturilor de toamnă caşi a celor de primăvară semănate mai de timpuriu, sau ceva mai târziu, în această tună. In ceeace priveşte livezile naturale, caşi cele artificiale, nu lasă nimic de dorit. Acelaş lucru putem spune şi despre podgorii, cari au dat dejâ lăstari tineri şi au ajuns în creşterea lor de vre-o câţiva centimetri. Acum se poate şti mai bine care din viţele neîngropate au degerat în timpul iernei; putem spune că a degerat numai acele coarde cari au fost mânate şi.lemnul n’a fost destul de bine copt.
V..S. Moga.
Târgurile noastre şi târgurile streine
Afacerile cu cereale, caşi preţurile până la această dată, nu lasă nimic de dorit; cu toată micşorarea de preţ la grâu, în târgurile americane şi cu toată recolta abundantă a grâ-nelor din Indii.
Iată preţul mijlociu cu care s’au vândut produsele noastre la Brăila., dela 1 Aprilie până la această
Grâul, suta	de kgr. s’a	vândut cu	16—18 lei,		10	ct.
Porumb	idem	cu	11-12	))	40	»
Orzul	idem	cu	11—12	))	40	))
Secara	idem	cu	11—12	))	10	»
Ovăzul	idem	cu	10—11	»				))
Meiul	idem	cu	10	»	50	))
Fasolea	idem	cu	21—22	»	30	»
www.dacoromamcajt)
ALBINA
837
La târgul din Bucureşti (Obor)
Grâul, suta de kgr. s’a vândut cu 17 lei şi 25 cent.
Secara	idem	cu	13	»	»	—	»
Orzul	idem	cu	12	»	»	50	»
Ovăzul	idem	cu	10	15	»
Preţurile, în unele târguri rămân neschimbate, în altele tind spre micşorare. Astfel la târgul din Paris, grânele indigene s’a vândut cu 26—27 lei şi 50 cent.; cele străine cu 19—20 lei şi 50 cent.; secara cu 17 lei şi 50 cent.; orzurile cu 17—20 lei şi 50 cent. Ovăzurile indigene cu 18 — 22 lei şi 50 cent.; cele străine cu 19—21 lei şi 40 cent.; porumbul cu 18 .lei; făina cu 36—39 lei; fasolea cu 32—36 lei; mazărea cu 32—38 lei şi lintea cu 35—54 lei.
In Germania la Hamburg, grâul s’a vândut cu 19 lei şi. 13 cent.; secara cu 13 lei ş 45 cent.; orzul şi ovăzul cu 14 lei.
La Berlin, grâul s’a vândut cu 25 lei; secara cu 19 lei şi. 37 cent.; orzul cu 14 lei şi ovăzul 19 lei şi 96 cent.
La	târgul	din	Belgia, grâul	s’a	vândut	cu	18—19 lei;
secara cu 13 —14	lei; orzul cu	16	—17 lei şi ovăzul cu
17	lei şi 50 cent.
La	târgul	din	Viena grâul	s’a	vândut	cu	25 lei; secara cu	21 lei	şi 50 cent.; orzul şi	ovăzul	cu	16 lei şi 25
centime.
La Budapesta grâul s’a vândut cu 24 lei şi 36 cent.; secara şi ovăzul cu 18 lei; şi orzul 16 lei.
La Milan (Italia), grâul s a vândut cu 27 şi 30 cent.; secara cu 19 lei şi 10 cent.; orzul cu 21 lei şi ovăzul cu '
18	lei.
La Geneva (Elveţia), grâul sva vândut cu 22 lei şi 50 cent.; secara cu 18 lei şi 75 cent.; orzul, cu 17 lei şi 50 cent. şi ovăzul cu 18 !ei şi 25 cent.
La Chicago, grâul s’a vândut cu 16 lei şi 85 cent.; secara cu 17 lei şi 22 cent.; orzul cu 14 lei şi 88 cent. şi ovăzul cu 9 lei şi 38 cent.
V. s. Moga.
www.dacoromamcaro
83S
ALBINA
SOLDATUL MILOS...
(DUPĂ ALŢII',
Sosiseră şi anul acesta Paştile, cu toate bucuriile, cu toate dorinţele, dar şi cu toate amărăciunile ce aşteaptă pe bieţii oameni. Eră vreme aspră, ploae măruntă şi rece ca gliiata. Lumea inse furnică, alergând din iprăvălie în prăvălie, pentru tot soiul de cumpărături. Se bucurau copiii, se’nveseleau părinţii că, în sfârşit, trei zile sfinte vor putea trăi nedespărţiţi, cu toţii la un loc, mai buni, mai iubitori în aceste zile sfinte, cari ne amintesc că Iisus s’a jertfit din iubire de oameni, zicându-ne: «Iubiţi-vă unii pe alţii. Porunca aceasta încheie legea şi proorocii».
In aceste zile sfinte, generalul, om cu inimă de aur, s’a gândit şi la bieţii soldaţi rlela Pulberăria Armatei, şi-a zis: «Sânt Paşii, să le fac bucurie». Le-a trimis, pască, ouă roşii, cozonaci, mezeluri şi miel fript!.
In odaea de gardă e cald, masa e plină cu tot soiul de bunătăţi. Soldaţii s’au răpezit la bisereca din apropiere la înviere. Numai Gheorghe Vâzdoagă, care eră de rând, umblă cu paşi grăbiţi în jurul cîădirei. Mâinile ude îi îngheţau de frig. Când, la miezul nopţei, auzi sunând clopotele de înviere, deodată, cu mintea se pomeni în satul său din fundul Moldovei. O vedeâ pe maică-sa, bătrână, cu ştergarul alb ca helgea, pe soru-sa Uinca, îmbrăcată de serbătoare, ducându-se cu pască şi ouă roşii la bisereca din deal. Ce lumină şi câtă sfinţenie la sfânta înviere! Ce veseli erau flăcăii, ce frumoase fetele din satul lui! Pe urmă, cum bătrâna, întor-cându-se acasă, taie felii din cozonacul cel mai frumos, oftează şi zice: «Numai, bietul Gheorghe face Paştele între stfăini! Poate n’are nici de unele, dragul mamei. Şi-i aşâ departe!». Aceste gânduri i-au umplut ochii de lacrimi.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
839
Se mai gândeşte la tovarăşi, cari stau in odae, beau şi mănâncă ; dar se mângâe că tot or să-i lase şi lui din darurile generalului.
Pe drumul din preajma pulberăriei tocmai se apropiă un bătrân zgribulit. Tuşeşte şi tremură de frig. Se vede ca merge să capete de Paşti pomană în vreun sat cu oameni mai miloşi.
—	Hristos a înviat! — zice el.
„ — E frig, voinice şi greu de cel bătrân! Jos în vale ma rugai la cazarmă să mă încălzesc. Dar azi, flăcăii au surzit! Ce le pasa de un biet bătrân ?
Lui Gheorghe i se făcu milă şi-l îmbie:
—	Vino ici în gheretă. Uit’te mantaua; încălzeşte-te. Mie tot nn-i greu cu ia la umblat.
— Pana mă încălzesc eu, răpezi şi tu în vale, dacă vrei sa mai apuci o îmbucătură de mâncare şi-o gură de vin. Pe-aşă vreme numai vine el nime cu inspecţia.
www.dacaromamca.ro
840
albina
—	Să fie mama şi Dumnezeu acolo, tot n’aşi lăsă slujba!
Zicând astea, l-a învălit bine pe bătrân, ghemuindu-1
înlăuntru.. A mai trecut ca vreun ceas şi Neculae sătul de mâncări bune şi de băutură veni la schimb. Bătrânul dădu mantaua lui Gheorglie, zicând:
—	Ţine, tinere, mantaua. M’am înlrămat de-ajuns. Dumnezeu să-ţi deâ în totdeauna inimă bună!
Gheorglie porni răpede la cazarmă. Când a întrat în odae, ce să vază? To-varâşii dormiau duşi; iar pe masă numai fărimituri, sticle goale, hârtii mototolite! Nemic. Gheorghe oftă, gândind la lăcomia şi reutatea oamenilor, cari făgă-duiseră să-i lase şi lui parte mare. Flămând şi ostenit îşi aduse aminte că aveâ în buzunarul dela mantă vre-o doi pesrneţi; oftă din nou, gândind la cei de-aeasă, la bucuria cu care făcea în alţi ani Paştile cu ai săi. Scotoci buzunarul în neştire, cu mâna altuia, şi în loc de pesrneţi, scoase o pungă. O deschide şi află în ea doi poli, un bilet de drum de fier, dus şi întors, şi carte de voe pentru zece zile, iscălită de general!
Gheorghe remase deodată uimit, pe urmă chiui de bucurie strigând:
—	Trăească domnul general! îMă miram eu cu cine seamănă la glas moşneagul!
Neculcea.
Către abonaţii noştri
♦ *
Au trecut deja şapte iuni din al XlV-lea an. Rugăm dar pe prietenii noştri să ne trimită prin mandat postai costul abonamentului, scutin-du-ne de marile cheltueli ce necesită trimiterea spre încasare a chitanţelor prin postă. Ii mai rngăm să stărue a face noi abonaţi, încu-noştiinţând pe cei ce ar dori să se aboneze, că vor primi revista, numai dacă vor trimite odată cu cererea de abonament şi costul abonamentului de 5 lei pe an.
Reamintim prietenilor şi abonaţilor noştri, că cine ne face cel puţin cinci abonaţi din nou, pentru anul curent, şi trimete banii odată cu numele lor, are dreptul la un abonament gratuit, fie pentru biblioteca şcolii, fie pentru parohie, cerc literar, etc.
Pentru elevii şi absolvenţii de şcoli primare din comunele rurale, reducem abonamentul la patru (4) lei pe an, fie că se abonează unul singur, fie o grupă de mai mulţi inşi la un abonament. Cererea de abonament în acest caz trebue făcută prin dirigintele şcolii, prin preot sau prin notar. Noii abonaţi cari ar dori să aibă revista dela începutul anului, să arate aceasta pe cotorul mandatului prin care trimit banii.
In tot cazul, cererea de abonament trebue neapărat însoţită de plată, altfel nu se va satisface. Abonamentele se fac şi se plătesc numai pe un an întreg.
Regularitatea cu care de 14 ani apărem, bogatul material ce am publicat în acest timp şi numărul cel mare de ilustraţiuni ce dăm în fiecare număr, sunt o garanţie că revista este aşezată pe baze solide şi că se bucură de sprijinul şi de încrederea tuturor.
ADMINISTRAŢIA
www.dacoromamcaxo
ACTIVITATEA SOCIALĂ
A
PREOŢILOR ŞI ÎNVĂŢĂTORILOR
Subiecte pentru conferinţele lunare ale corpului didactic primar
îndrumarea copiilor
In înţeles larg, copilnl primeşte îndrumări de cum se naşte până ce-ajunge şi el a luă parte ca om gata în societate. Ba, mai mult, toată viaţa primim îndrumări, toată viaţa învăţăm, şi, din nefericire, murim tot neînvăţaţi sau tocmai când am început â ne da seamă binişor de rosturile lumei.
In societăţile vechi, selbatece şi în cele barbare chiar, copiii îşi primeau îndrumările, îşi făceau pregătirea pentru viaţă, văzând băieţii ce fac tată-so şi fraţii mai mari, cum şi ceilalţi bărbaţi din trib. Fetele, din partea lor, aveau pildă în munca şi îndeletnicirile mamei, a surorilor mai mari şi ale celorlalte femei.
Intâiu privind, apoi făcând ca şi cei vrâstnici, în joacă, mai apoi ajutându-i la îndeletnicirile lor, copiii şi tinerii se pregăteau pentru viaţă. De altfel aşa se petrec lucrurile la animale şi nu e nici o minune să se fi petrecut aşa la oameni.
39861
www.dacoromanica.ro
842
ALBINA
Dar, cu cât societatea a ajuns mai complicată, cu atâta pregătirea pentru viaţă a trebuit să fie mai lungă şi mai anevoioasă. Fireşte, pregătirea după felul vechiu n a încetat şi se face şi astăzi, în mare parte, într’acelaş chip. Dar din ce în ce mai mult şcoala joacă rol mai mare în această pregătire.
Având însă în vedere că şcoala îndeplineşte numai oparte din această sarcină, că alături cu ea— ba chiar şi înainte şi după ea — lucrează familia, biserica, armata şi societatea întreagă, urmează nevoea ca şcoala să fie în înţelegere cu celelalte întocmiri sociale şi mai ales cu familia, precum s’a arătat în acest Buletin în mai multe articole.
De asemenea şcoala nu trebue să uite zicătoarea atât de înţeleaptă a strămoşilor noştri: Vitcc mori scholae discimus (Pentru viaţă, nu pentru şcoală învăţăm).
Şcoala din zilele noastre ţine seamă de această menire a ei, nu face ca în vrâsta de mijloc, când lucra, ca şi cum tinerii sar fi pregătit să fie călugări, nu cetăţeni.
Neapărat şcoala trebue să aleagă din toate păturile sociale pe cei înzestraţi cu minte mai puternică şi mai ageră, cât şi pe cei cu talente deosebite pentru arte. Societatea are cel mai mare interes a ajută 6ă ajungă la cârma ei, între călăuzi, pe cei mai bine înzestraţi dintre cei cari o alcătuesc. Dar greşeala cea mai mare ar fi să deştepte ambiţii şi pofte mai pe sus de puterile inşilor, căci îi nenoroceşte pe viaţa pe ei şi pe ai lor. In orice îndeletnicire, pe orice treaptă socială s’ar află cineva, îşi poate face rost, daca îşi va da seama de împrejurări, dacă va fi harnic, strângător, dacă îşi va cunoaşte drepturile şi datoriile. E mult mai bine să rămâe copilul în pătura din care îi sunt părinţii, decât să se încordeze a se urcă prea sus, cu primejdia de a nu izbuti. Ridicarea unor inşi dintr o pătură m alta mai de sus, — afară de cazuri excepţionale, — trebue să se facă în cursul mai multor generaţii, cari treptat-treptat să se ridice prin muncă, economie şi înfrânarea patimilor.
Deci, datoria şcoalei este a nu îmboldi pe copii prin ambiţie, sa nazuiasca prea sus, ci sa caute a fi oameni muncitori şi cetăţeni folositori în categoria din care fac parte. Cu atât mai mult e de nevoie această lucrare a şcoalei, eu cât părinţii se’nşeală prea ades şi fac jertfe nepotrivite cu puterile lor spre a-şi ridică prea sus copiii.
E foarte greu a da altă îndrumare copiilor decât aceasta: de a-şi urmă meseria părinţilor. Dar pentru cei cari au talente
www.dacoramamca.ro
ALBINA
843
deosebite, neapărat, datoria şcoalei, în înţelegere cu părinţii, e de a-i îndrumă către carierile cele mai potrivite, unde se cer muncitori şi specialişti.
Pentru toţi însă sunt câteva măsuri de folos, orieari ar fi profesia ce ar îmbrăţişa în viaţă.
Aşa e curăţenia trupului şi a sufletului, hrana potrivită, somnul, munca, jocul, la vremea lor, cu îndestulare, dar şi fără exageraţie. De asemenea, în orice meserie sau profesie, omul are nevoie de simţuri cât mai agere şi mai exercitate. De aceea şcoala trebue să facă pe copii şi tineri a-şi exercită văzul, auzul, pipăitul, simţul muscular, simţul de echilibru, mirosul şi gustul.
In orice meserie sau profesie e nevoie de judecată sănătoasă, sprijinită pe observaţie; deci copiilor învăţătura trebue să le fie gimnastică minţei. Patimile întunecă judecata iar judecăţile greşite duc la pagube, la nenorociri şi chiar la moarte. Datoria şcoalei este a -deprinde pe copii, a fi mai pe sus de patimi şi interese, a-i face să vază şi cunoască adevărul, chiar dacă nu le vine la socoteală.
Deprinderea cu munca regulată, cu disciplina minţei şi a inimei, cu înfrânarea patimilor, le va fi mai de folos decât orice în viaţă.
Munca manuală trebue să slujească atât pentru a le insuflă respect faţă de cei ce muncesc; dar şi spre a le da cunoştinţi adevărate despre lucruri şi însuşirile lor, despre legile naturei, despre chipul de a ne folosi de ele şi a ni le supune nevoilor noastre.
In şcoală copiii şi tinerii trebue să înveţe, să capete cunoştinţi; dar, mai pe sus de toate, să se înveţe a învăţă, să capete metoda de-a află ce le trebue prin observaţiile lor sau folosindu-se de ale altora.
In sfârşit îndrumarea către anume îndeletnicire în viaţă,— care trebue să fie încoronarea şi ţelul creşterei şi învăţăturei,—e partea ceea mai grea, mai ales într’o societate complicată, în care prea ades eşti nevoit să-ţi agoniseşti viaţa cu îndeletniciri la cari nici nai visat sau pentru cari ţi-ai descoperit dragoste şi pricepere, foarte târziu.
Pentru această îndrumare, cea mai sîrguitoare lucrare împreună a familiei cu şcoala,—la noi şi cu statul,— este de cea mai mare nevoie.
N.
www.dacoromamca.io
• STATUTELE
ASOCIAŢIUNEI CULTURALE „LUMINA Şl SĂNĂTATEA NOASTRĂ"
DIN
COMUNA COLIBAŞIU-ROMANAŢI, G. STREJEŞTI
Art. 1. — fee înfiinţează în Comuna Colibaşiu-Romanaţi o asociaţie culturală cu numele „Lumina şi sănătatea noastră".
Art. 2. — Scopul acestei asociaţi uni este: de a îndrumă pe tineri pe deoparte la cultivarea intelectului, prin citiri de publicaţiuni folositoare (reviste, lecturi, ziare): iar pe de alta de a-i desbără de băuturile alcoolice, prin înfiinţarea unui local unde să se găsească băuturi antialcolice, răcoritoare în timpul verii (limonadă-dulceaţă), etc., şi calde în timpul iernei, (ciai, cafea), etc.
Art. 3.— Numărul membrilor acestei asociaţiuni este nelimitat, însă de cel puţin 10 (zece).
Art. 4.— Fiecare locuitor din comună poate fi membru în asociaţiune, cotizând cu o sumă de cel puţin 0.50 bani lunar.
Art. 5.— Nu pot face parte din asociaţiune: a) acei cari sunt vicioşi şi b) acei cari nu-i admite consiliul de administraţie (scandalagii, etc).
Art. 6. — Se esclud din asociaţiune: 1) acei cari se vor dovedi că lucrează contra scopului asociaţiunii, 2) acei cari vor căpătă vreun viciu, şi 3) acei cari nu şi-au plătit co-tizaţiunea pe cel mult 3 luni expirate.
Art. 7. — Se poate acordă o lună după expirarea termenului de 3 luni, însă cu un adaos de 10°/o. Dacă nici după această uliimă lună nu se va achită cotizaţiunea, membru va fi esclus din asociaţiune.
Art. 8. — Orice membru esclus pentru neplata coti-zaţiunilor, poate reintră din nou în asociaţiune, cu condiţia de a plăti cotizaţiunea rămasă în restanţă cu un adaos de 20°/o, plus plata nouilor cotizaţiuni, anticipativă. Membrii escluşi cum şi cei retraşi de bunăvoie pierd orice drepturi la asociaţiune.
A rt. 9. — Fondurile asociaţiunei vor fi: a) din coti-zaţiunile membrilor, b) donaţiuni, c) serbări populare date de asociaţiune, d) diferite taxe.
www.dacarotnanica.ro
ALBINA
845
Art. 10.— Aceste fonduri vor fi conduse de un consiliu de administraţie ales de majoritate şi care la început în primii 2 ani, va lucra gratis.
Art. 11. — Din aceste fonduri, consiliul de administraţie, va puteă închiria local, face mobilier, plăti publicaţiuni, şi orice alte cheltueli necesare bunului mers al asociaţiunii,
Art. 12. — Cărţile şi orice publicaţiuni, cumpărate sau donate asociaţiunii vor forma o bibliotecă populară, bine întreţinută, şi pusă la dispoziţia membrilor asociaţiunii, absolut gratis.
Art. 13.—Ele vor putea fi puse şi la dispoziţia acelora ce iîu sunt membri, în schimbul unei taxe fixate de consiliul de administraţie.
Art. 14. —• Publicaţiunile vor fi citite absolut, numai în localul asociaţiunei, şi în nici un caz ele nu se vor da
acasă.
Art. 15.—Nu se va puteă face în localul asociaţiunii, petreceri cu băuturi alcoolice, nici jocuri Ia noroc.
A.rt. 16. — Se vor putea organiză însă (şi aceasta când asociaţiunea va dispune de fond), jocuri de dibăcie, popiei* biliard, etc.
Art. 17.—Serbările populare ce se vor da de asocia -ţiune, vor fi cu caracter moral şi instructiv. Ele se vor da cu beneficiu, în folosul asociaţiunii. Cheltuelile de organizare, nu vor fi în nici un caz mai mari de 50°/° dintre care 20°/o organizatorilor
Art. 18. — Membrii asociaţiunei vor putea beneficia de o reducere de l/i din taxa de intrare şi aceasta când ei vor fi în curent cu plata cotizaţiunilor.
Art. 19.—Organele de administraţiune ale asociaţiunei sunt: Consiliul de administraţie, comisia cenzorilor, un casier şi un secretar.
Art. 20. — Consiliul de administraţie, se compune din 6 membri dintre care unul va fi preşedinte şi altul vice-pre-şedinte.	’	*
Tot dintre ei se va putea alege casierul şi secretarul.
Art. 21.—îndatoririle consiliului de administraţie sunt:
I.	Pentru Preşedinte
a)	A se interesă de bunul mers al asociaţiunii,
bj A ordonanţă sumele necesare asociaţiunii, în limitele budgetului.
www.dacoromanicajo
846
ALBINA
c)	A interveni pe lângă persoane doritoare de a face donaţiuni, cu cărţi, reviste, ziare, etc.
d)	A rezolvă orice cerere de intrare în asociaţie.
e)	A închiriă local şi a procură mobilier.
f)	A reprezentă societatea în justiţie şi în fine el va fi sufletul asociaţiunii în orice întreprindere şi în orice afacere.
îndatoririle prevăzute la alineatul d, e şi /, nu le va puteâ face decât cu asentimentul consiliului de administraţie.
II.	Pentru Casier
a)	A încasă sumele prevăzute din cotizaţiuni, donaţiuni, serbări şi orice alte sume venite asociaţiunii, eliberând re-cipisă, dintr’un registru chitanţier.
b) A plăti orice ordonanţă venită dela preşedinte, sub luare de compturi justificative, formând un dosar special.
c)	A păstră orice avere a asociaţiunei, în numerar sau acte până la suma de 50 lei.
d)	Sumele mai mari de 50 lei, se vor vărsă la Banca populară din localitate, spre a se fructifică până la întrebuinţare.
e)	A luă parte la desbaterile consiliului de administraţie şi a-şi da părerea în orice afacere.
III.	Pentru Secretar
a)	A ţine toate celelalte scripte ale asociaţiunii ca: Registru de intrare şi ieşire; biblioteca; conturile ziarelor şi publicaţiunilor, etc.
b)A luă parte la toate desbaterile consiliului de administraţie, dresând procese-verbale în condica de şedinţe şi a-şi da părerea în chestiunile ce i se cer.
c)	A ţine ordinea în aranjarea bibliotecei, şi a-şi da seama de toată averea (afară de numerar), asociaţiuni, raportând lipsurile de orice soiu.
d)	A fi cu ochii aţintiţi asupra bunului mers al asociaţiunei, conducându-se de impunerile ordonate de preşedinte.
Art. 22. — Afară de aceste îndatoriri, întreg consiliul de administraţie va fi dator: a) A formă în fiecare an budgetul . pentru anul viitor şi a-1 supune aprobării adunării generale în sesiunea de Ianuarie a fiecărui an. b) A formă bilanţul general de veniturile şi cheltuelile asociaţiunii cel mai târziu până la 31 Decemvrie a fiecărui an.
www.dacoromanicajo
ALBINA
847
Art. 23. — Toţi membrii consiliului de administraţie, vor fi responsabili de râul mers al asociaţiunii, constatat câ ar fi din neglijenţa lor.
Art. 24. — Comisia censorilor se compune din 3 membri şi 3 supleanţi.
Ei au îndatorirea de a controla consiliul de administraţie odată pe trimestru, dresând un Proces-verbal.
Art. 25. — Adunarea generală se va întruni odată pe an, în cea d’întâi Duminică după 15 Ianuarie a fiecărui an şi va aveâ însărcinarea:
1.	De a ascultă raportul consiliului de administraţie şi al censorilor, de expunerea mersului asociaţiunii pe anul expirat.
2.	A da descărcare consiliului de administraţie de gestiunea sa.
3.	A aviză asupra măsurilor de interes general propuse de consiliul de administraţie.
4.	A aprobă budgetul de venituri şi cheltueli.
5.	A alege prin tragere la sorţ a 2/6 din membrii consiliului de administraţie.
Art. 26. — Asociaţiunea nu se va puteă desface, dacă cel puţin 10 nu voesc. In caz de desfacere, toată averea sa se va donă şcoalei din localitate.
Prezentul statut s’a făcut azi 15 Fevruarie 1911, şi s’a aprobat de subscrişi cu unanimitate de voturi.
Preşedinte, A. Popescu.
Secretar, A. Diaconu.
MUZEE $1 EXPOZIŢII IN BUCUREŞTI
Muzeul Simu — Deschis publicului Duminicile şi Joile dela 11 ore a. m panii la 3 p. m.
Ateneul român (vizitarea localurilor şi colecţiilor sale). — Deschis în fiecare zi, 9—12 dim. 2—4 d. a. Taxa de intrare 50 bani.
Muzeul etnografic şi de artă naţională (Monetăria Statului, şoseaua Kiseleff).— Deschis Joia şi în zilele de sărbătoare dela orele 10 dim. până la 5 d. a.
Muzeul de antichităţi (Universitate). — Deschis Marţi, Joi, Sâmbătă şi Duminică dela 10—1.
Muzeul zoologic (şoseaua Kiselefl).—Deschis Duminica şi sărbătorile dela 10 dim.—4 d. a., şi Joia dela 1 a. m.—3 d. a.
Muzeul de icoane (Casa Bisericei). — Deschis Joia, dela 3 —5.
„Arta“ (Strada Lascar Catargiu, 17).—Expoziţie permanentă de pictură, sculptură şi atelier artistic de fotografiat.
Biblioteca Academiei Române. — Pentru cărţi tipărite, estef deschisă dela 8 dimineaţa până la 6 seara; pentru manuscripte şi documente, dela 8—12 şi dela 1—6.
w\vw.dacoromanica.ro

848
ALBINA
CRONICA
Cercuri culturale
La 16 Ianuarie 1911, s’a ţinut cercul cultural la şcoala din Perieni. Lume multa, nu numai localnici, dar şi din sate meg’ieşe şi din oraşul Bârlad.
In şedinţa intimă vorbeşte d. Gheorghc Popescu, institutor, Perieni şi preşedinte al cercului cultural despre: „Importanţa lucrului manual în şcoala primară
D-sa arată că lucrul manual a fost introdus chiar de către Pestalozzi m şcoaiele elveţiene. Germania şi apoi Austria au imitat sistemul lui Pestalozzi. Noi Românii am împrumutat .practicarea ludului manual dela fraţii transcarpatini, unde chiar au fost trimeşi învăţători ca să-l deprinză şi să-l transporte la noi. După aceea s au organizat cursurile de lucru manual oficiale spre îndrumare şi astăzi rari învăţători să nu cunoască una sau două specialităţi.
Recomandă ca în şcoală să se introducă specialităţile cele mai în legătură imediată cu trebuinţele săteanului ca: împletitul paiului pentru pălării, a coşurilor din nuiele şi din papură, a ro-gojinelor, etc. Scopul lucrului manual nu e de-a transformă şcoala xn atelier, ci ca mijloc recreativ, ca des voi tare a gustului pentru meserii şi ca mijloc pentru săteni de-a aprecia mai de aproape şcoala, căci fondul cărţei mai rari, îl înţeleg!
E de părere a se da trei V2 de zi consecutive pe săptămână lucrului manual; iar pentru îndrumarea mai departe a învăţătorilor e de părere ca învăţătorii cari au urmat cursurile oficiale de lucru manual să arăte colegilor lor prin anumite întruniri, căci Statul a făcut cheltueli pentru interesul general al şcoaleij iar nu ca interes personal.
Pentru lucrul de mână la fete opinează a se predă ce e în legătură cu nevoia simţită la sat şi anume: confecţionarea hainelor ţărăneşti, căci sătencile pregătesc materia, iar la confecţionat plătesc atât cât a cumpărat şi materia.
Fiecare copilă la absolvire să ştie a croi cămăşi, polci, an-teree, sumane, etc. Să lăsăm la o parte spaima surmenajului şi ne-potrivirei cu etatea. Aceasta ar fi un mijloc ca fetele să frequenteze şcoala în măsură ca şi băeţii.
Mai vorbesc învăţătorii Nicolae Dima şi Vasile Ifrim, şi ajung la aceiaşi concluzie.
După amează şedinţa publică se deschide prin ^Imnul Regala cântat de către elevii şcoalei, după care d. Grheorghe Popescu, pune în evidenţă importanţa întrunirilor pentru săteni, alungându-le urâtul în zile de neocupaţie, scurtându-le drumul localurilor unde se plă-nuesc toate relele. Explică sătenilor că cu înfiinţarea obştiei fiecare are pământ îndeajuns, deci le recomandă hărnicia, chibzuinţă şi ştiinţă în cultură, iar acestea le pot căpătă şi la cercurile culturale.
www.dacoromanica.ro
ALBfNA
849
D.	Nicolae Dima, Mireni, vorbeşte despre „Părinţi, copii şi învăţătoriPrin exemple luate dela alte vieţuitoare demonstrează cât trebue sâ se intereseze părinţii de copiii lor. Ajunge la concluzia că pe cât e de fericit un părinte care are copiii bine crescuţi, pe atât e de nenorocit cel re are copii rău crescuţi şi fără direcţie.
Corurile: „Pe al nostru steag„Hora ostaşilor români," „Plugar şi oştean", „Oaspeţii primăverii" şi „Marsilieza română", executate de elevii şcoalei, sub conducerea d-lui George Popescu, au transportat pe asistenţi în sferele lipsite de necazurile omeneşti; apoi recitările reproduse cu ton natural şi fiind şi în raport cu vremea iernatică, au plăcut mult.
D. Aurel Comănescu, agronom, vorbeşte despre: „Arăturile adânci şi creşterea vitelor", ajungând la concluzie că, numai muncind după ştiinţă'şi crescând vitele după regulele zootecnice, vom putea spune că progresăm, altfel săteauul va fi iarăşi nevoit a se întoarce la sapa cea atât de anevoioasă.
S’a jucat piesa „Muncitorii" (de Neamţu) de către elevii şcoalei; iar absolventul N. M. Cozma a jucat canţoneta „Ilerşcu Boccegiul“. Ambele reuşite pe deplin au produs adevărată mulţumire sufletească publicului.
încheie d. George Popescu, recapitulând cuprinsul cuvântărilor, că numai urmând sfaturile oamenilor de bine, punând în practică regulele ştiinţei şi dând o deosebită atenţiune creşterei copiilor vom contribui la întărirea României viitoare.
După aceasta publicul se retrage în marşul naţional „Deş-tea ptă-te Române “.
Reuşita se datoreşte în cea mai mare parte d-lui Gheorglie Popescu, dirigintele şcoalei, care în timp de 25 ani de când e la această şcoală, n’a ştiut decât a-şi face datoria cu prisosinţă.
Dorim multora la fel! . . .
Georgeta Palade
învăţătoare.
In ziua de 20 Martie 1911, s’a ţinut cerc cultural cu învăţătorii şi preoţii din plasa Constanţa la şcoala din „Cara-Murat". Până la orele 10 a. m., au fost cu toţii la biserică, unde împreună cu elevii şcoalei au făcut cor frumos şi dat răspunsuri la Sf. Leturghie.
Dela orele 10—12 a. m., s’a ţinut la şcoală şedinţă intimă, unde a vorbit d. învăţător C. Şeitan, despre „Influenţa şcoalei asupra famileiSubiect foarte bine desvoltatşi susţinut, având loc şi discuţii colegiale. Până la orele 2 p. m., au fost liber şi toţi au luat masa la colegul Constandin Cornescu. La orele 2, s’au deschis şedinţa
www.dacoromanicajx)
850
ALBINA
publică în faţa unui public foarte numeros ca n’aveau loc., sub preşe-denţia d. învăţător C. Cornescu şi de onoare, a preotului I. Popescu. După cantarea de primire „Salutulu vorbeşte întâiu preotul I* Popescu, despre „ Virtutea cumpătărei*. Frumos şi potrivit subiect, la timp. Al doilea a vorbit d. M. Perianu, învăţător din Pazarlia, despre: „Frica ce capătă unii copii din cauza greşelelor în educaţie Iarăşi frumos şi bine desvoltat. Al treilea vorbitor, d. I. Predeseu, învăţător din com. Carol I, despre: „Sfaturipentru cultivarea gradinelor, cu zarzavaturiu, subiect bun şi potrivit.
Elevii şcoalei au executat cântece frumoase ca „Imn câtrâ Patrie şi Tronu> ^Rodica^j nPe al nostru steag„Românaşul*, »Doinau ş. a., sub conducerea d-şoarei M. Popescu şi Iulia Cornescu, care au pus pe elevi de au recitat şi poezii frumoase şi bine spuse, aşa că lumea ascultă cu multă dragoste.
La sfârşit d. Preşedinte face rezumatul celor vorbite şi îndeamnă pe toţi a primi ca buiie cele spuse şi a le urmă.
La cerc a luat parte şi d. primar Ion V. Popa şi membrii bancei populare „Mircea cel Bătrân". Tot acuma s’a distribuit şi 18 haine şi rochiţe la 18 fete sărace şi 16 perechi ghete la 16 băeţi săraci dela şcoală, date din partea băncei populare de sub conducerea d-lui Ştefan Blebea, ca preşedinte, a d-lui Constadin Şeitan, ca casier contabil şi d—lui P. Sasu, membru cari, în- dragostea ce au avut de a veni înajutorul copiilor săraci, au făcut acest mare act, pentru care merită laude.
Un asistent.
Sfinţirea unei biserici
Astăzi 20 Martie s’a sfinţit cu mare pompă biserica cu hramul Sf. Niculae din comuna Proviţa-de-jos. Inca din zori pelerinajul sătenilor şi sătencilor din comunele vecine, făcea ca să se prezinte satul într’o haină de mare sărbătoare. Serviciul oficiat de părintele protoereu al judeţului, înconjurat de un numeros cler. Preotul, D. Savulescu din Buştenari, a ţinut o prea frumoasă cuvântare înainte de începerea sf. Liturgii După terminarea 3f. Liturgii au: vorbit d-na Eleonora Greorgeseu şi părintele Ştefan Iordănescu protoiereu. Printre preoţii slujitori au remarcat: Protoereul Ştefan Iordănescu, sub-protoerul Grh. Dumitrescu; D. Săvuleseu, proestos,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
851
Irimia Popescu, proestos şi M. Martinescu; D. Baziliu Ocina, Or. Popescu, Alexe Melicescu din Proviţa; V. Nicolau, Pr. Voiculescu, etc.
Corul unit al şcoalelor din localitate au dat răspunsurile sfintei liturgii. Restaurarea se datoreşte energicului şi cucernicului preot paroli Gr. Popescu, precum şi prea marei stăruinţe a epitropilor Petre Georgescu şi C. Yoiculescu.
Ce face .credinţa!!!
Har. Grigorescu-Provîţa.
Activitatea filialelor societăţii ortodoxe
In ziua de 3 Aprilie, s’a ţinut în comuna Buştenari, la filiala societăţii ortodoxe naţionale a femeilor române, obişnuita şedinţă. Părintele D. Săvulescu, a vorbit despre: „Cum s'a răspândit creştinismul la Romani*. D-l Har. Săvulescu, învăţător, despre „Rolul părinţilor în educaţieLa sfârşit, d-na Ana Luca a mulţumit- onor. publicului.
Au fost şi discuţiuni intime, asupra direcţiunei noi a activităţii sociale.
APEL
Voind a înfiinţa o bibliotecă pe lângă această şcoală, unde sătenii doritri de cultură să-şi lumineze şi înainteze cunoştinţele căpătate în şcoală, rog respectuos, pe d-nii autori de cărţi, librari, editori, şi pe toţi oamenii de bine, să binevoiască a trimite pe adresa subsenatului, obolul d-lor.
Direginte, C. RădulesCU Scurteşti-Stănceşti, jud. Buzău.
,.VICTORI A“
Societate anonimă de asigurări generale şi reasigurări
IN BUCUREŞTI
Direcţiunea Generală: Bulevardul Academiei No. 10
CAPITAL STATUTAR LEI 5.000.000
ÎNTÂIA EMISIUNE LEI 1.000.000
Societatea asigură: a) contra pagubelor cauzate de Incendiu şi Explozie, precum şi în contra Tempestei şi Ciclonului: b) asigurări asupra Vieţei şi Rentei viagere; c) contra pagubelor de Transport maritim fluvial şi terestru; d) contra pagubelor cauzate de Grindină la cereale şi vii; ej contra accidentelor corporale şi a consecinţelor râspunderei civile; f) contra pagubelor provenite din Mortalitatea vitelor; g) contra spargerii oglinzilor, geamurilor şi firmelor de cristal, etc
Societatea „Victoria" asigură în mod gratuit clădirile în construc-ţiune până la punerea acoperişului, iar informaţiuni mai detaliate a se cere Direcţiunii societăţii.
Reprezentanţa generală—Bucureşti, str. Karagheorghevici 3
www.dacaromanicajx)
852
ALBINA
BANCA POPULARĂ „LIBERTATEA"
înfiinţată la 1 Ianuarie 1907, în comuna Ceraşu. Are 555 societari şi 72 depunători. Cercul băncei cuprinde comunele Ceraşu, Drajna-de-Sus, Drajna-de-Jos şi Râncezi
Bilanţ general încheiat la SI Decemvrie 1910, cu repartizarea beneficiilor
Activ	pa8jV
Lei
B.
Lei
B
Cassa. Soldul contului. .	2.584	s 38
împrumuturi		75.015	—1
Mobilier . . . \	367	50l
Total . . .	77.966	88|
Capital social . .	52.888	90
Dividende		4.486	85
Depuneri spre fructificare. Dobânzi datorate depuner.	12.620	91
de 7% 		827	25
Fond de rezervă		4.287	66
Fond cultural		571	90
Dobânzi raportate pe 1911.	1.935	70
Fond p. amort. mobilierul.	127	—
Fond pentru drapel . . .	219	71
Total . . .	77.966	88
PROFIT ŞI PIERDERE
		Lei	B.		Lei	B.	
	Cheltueli generale .... Salarii	 Dobânda fondului cultural. Amortis. mobilierului. . . Dobânda fondului de rezervă	 Profit net	 Dobânda la depuneri. . . Dob. la depuneri plătită .	208 1.938 37 36 218 5.285 827 2	45 40 71 35 10 25 90	Dobânzi. Soldul contului . Imprimate		8.456 97	40 80	
	Total . . .	8.554.20		Total . . .	8.554	20	
Acest profit de lei 5.285,10, s’a repartizat astfel:
10% dividende la capital......................Lei 4.486,85
7% fondului de rezervă	şi rest	indiv. . .	„	534,—
5% idem din beneficii.......................„	264,25
Total	lei	5.285,10
Văzut şi verificat de noi, azi 19 Ianuarie 1911.
Controlor, Gălăţeanu.
www.dacoromanicajo
ALBINA
853
SOCIETATEA „BINEFACEREA11 DIN TG.-JIU
înfiinţată în anul 1909, de către corpul didactic al şcoalei profesionale de fete din Tg.-Jiu, care a lucrat cu stăruinţă. Iată situaţia pe cei doi ani trecuţi
Bilanţul încheiat la 28 Fevruarie 1910
	NATURA VENITURILOR	Lei	B.	NATURA CHELTUELILOR	Lei	B.	
	Subscrieri pe luna Martie. „ „ Aprilie. „ „ Maiu . „ ,, Iunie . Suma incasatâ cu chitanţe.	25 48 21 8 259	50 50 50 50	Cont No. 1 Registru chitanţier 	 „ „2 Cărţi şi requisite şcolare. . i » „ 3 Şoşoni .... „ „4 Ciorapi, basmale, etc. . . „ „5 Şifon	 „ „65 reţete medicale 	 „ „7 Ghete	 „ „8 Impr. şi mărci . „ „ 9 Stofa p. şorţ. . Recipisa No. 11.712/19 Fe-yruarie 1909 a Administraţie financiare Gorj. . . Fond în cassă	 Total . . .	7 21 112 20 14 14 8 15 4 72 73	70 80 10 10 60 70	
	Total . . .	363	—		363	-	
Verificat şi găsit conform cn scriptele.
In anul 1909—1910, s’au dat următoarele ajutoare:
Cărţi şi requisite şcolare la 4 eleye.
Şoşoni la 14 eleve.
Câte 2 perechi ciorapi la 6 eleve.
Mănuşi de lână la 11 eleve.
O basma de lână la 1 elevă.
O pereche de ghete la 1 elevă.
Şifon pentru exerciţii şcolare la 1 eleva.
Şorţ de uniformă la 1 elevă.
Keţete medicale la 1 elevă.
Preşedintă, Sevastia Vasilescu.
Secretară, Suzeta Christescu.
www.dacoromanica.ro
854
ALBINA
Bilanţul încheiat la 22 Fevruarie 11)11
	NATl.TtA VENITURILOR •	Lei	B.	NATURA CHELTUELILOR			Lei	B.	
	Fond în cassă din anul			Cont No. 1		Ghete ....	27			
	1909—1910 		73	70		9	Pălării de uni-			
	Suma încasată cu chitanţe.	711	—			formă. . . .	30		
				»	„ 3	Şorţuri de uni-			
						formă. . . .	1(5	10	
	\			n	„ 4	Ghetî-şi şifon.	76	50	
	\			»	„ 5	Plătit p. eleve			
	\					la băile Secelu.	60	—	
	\			n	>, 6	Cărţi şi requi-			
	\					eite şcolare .	143	55	
	\			r>	* 7	0 reţetă me-			
	\					dicală. . . .	12	—	
				33	„ 8	Ghete. . . .	90	—	
	\				„ 9	Ghete....	40	—	
	\				„ io	Medicamente.	13	50	
	\			jj	„ 11	Depuşi cu rec.			
	\					No. 11.882din			
						22 Fevr. 1911.	142	20	
	\			»	» 15	Imprimate şi		‘	
	\					ştampilă. . .	35	—	
	\			35	. 13	Plata incasa-			
	\					torului . . .	36|	—	
	\			Fond	în eassă la 25 Fe-				
	\			vruarie 1911				621	85	
	Total . . .	784	7o|			Total . . .	784|	70	
Comisia cenzorilor verificând prezentul bilanţ, l-a găsit în regulă şi în conformitate cu toate registrele societăţii.
In anul 1910—1911 sân dat următoarele ajutoare:
26 perechi ghete la 26 eleve.
6 pălării de uniformă.
3	şorţuri de uniformă.
3	şorţuri albe.
Cărţi şi requisite şcolare la 16 eleve.
Preşedintă, Sevastia Vasilescu.
Secretară, Suzeta Christescu.'Z i
AVIZ
La administraţia noastră din strada Mântuleasa No. &, se găsesc de vânzare noile programe intrate în vigoare dela 20 Septemvrie 1910 cu următoarele preţuri:
1.	Progr. anal. a şc. norm. de învăţ, şi învăţătoare . lei 2,20
2.	Programa analitică a şcoalelor urbane....» 1,20
3-	»	»	» rurale.............» 120
Luate din administraţie, se scade 20 bani porto.
www.dacoramaoica.ro
ALBINA
855
MINISTERUL FINANŢELOR
DIRECŢIUNEA CONTABILITĂŢII GENERALE A STATULUI ŞI A DATORIEI PUBLICE
Tablou de numerile titlurilor de rentă 4% amortibilă din 1891, împrumutul de 45.000.000 lei, eşite la sorţi la tragerea dela 19 Maiiie/1 Aprilie 1911
Valoare nominală 422.000 lei	A 41-a trager e
21 titluri a 5.000 lei
32773	32947	33051	33396	33402	33864,	33904	34019	341921	34380	34645
323-0	33005	33189	33401	33679	33084 I	33957 |	34168	34329 1	34452	
50 titluri a 2.500 lei
27064	27992	| 1 284641 28803 29123	1 29334 29813	301 44	30545	30885	31603 31903	32198
27585	28024	28506 28825 29127	29619 29866	30192	30546	30980	31756 31968	32353
27656	28169	28566 28850! 29230	29642 29953	; ;	30621	31034	31770 32079	
277 ;	28221	28642 29116 , 29255	29689 30006 I	30361	30832	31093	31783 32126	
128 titluri a 1.000 lei
13576 14619		I5997	1 16620 18088		. 18884	20324	21285	2243?	23451	■ 2436I	26104
13584	1473S	9	16757	1839f	19274	20421	21419	22448	23459	2I683	26170
13776	15175	I6122	16868	18406	19463	20806	21455	22452	23483	24970	26269
13795	15194	16136	S 7085	18410	19480	20996	2I588	22.508	23639	25046	26576
13880	15310	16224	17325	18426	19787	20999	21613	22654	23677	25055	26608
14068	15349	16288	17356	18462	19821	21000	21751	22743; 23747		25167	26664
14114	15444	16304	17506	18528	20099	21019	2I84I	22752	23766 2.5395		26695
14125	.15475	16368	17701	18622	20177	21022	•22256	22997	23923	25626	
14175	1.6531	16393	17721	18736	20217	21028	22391	23150	23959	25717	
14432	15729	16430	17856	18810	20263	21134	22410	23181	24062	25921	
14576	15833	16542	180 J 9	18831	20300	21269	22430	23397	24078	26040	
				128	titluri	H 500 lei					
15	1525	2290	3977	5314	6475	7702	8516	977£	11300	12109	12864
228	1 ‘H	2969	3984	5492 6629		7723	8639	10018	11385	12120	12957
543	1638	3229	4327	5557	6706	7748	8689	10370	II663	12257	12978
687	1645	3355	45.8	5726	6738	7820	9288	10732	11708	12305	I3067
736	1686	3370	4626	5738	6826	7831	9334	1087	11731	12457	13073
763	1739	3413	4785	5915	6873	7851	9409	10911	11738	12468i	13099
947	1996	564	4828	5946	6881	8320	9507	10945	11775	12479i	13236
1071	2039	3663	4971	6071	7349	8321	9541	10952	11804	12494	
1198	2080	.3797	5122	6153	7365	8331	9690	10983	11984	12711	
1316	2098	3857	5181	6422	7563	8346	9745	11047	12062	12714	
1358	2110	'2916	5274	6427	7673	8388	9749 .	11168	12073	12767	
Plata acestor titluri purtând cuponul No. 4? din 1 Ianuarie 1912 şi următoarele, precur şi plata cuponului No. 11 din ,1 iulie 1911, se va face cu începere dela 1 Iulie 1911:	.......
In România: la Cassieria Centrală în Bucureşti şi la admimstraţiunije financiare în judeţe;
In Berlin: ladirection cier Disconto-Gesellschal't şi la d. S. Bleichroder:
•ivi. Franlcfurt p/M: la direction der Disconto-Geselischaft;
» Paris: la Banque de Paris et des Pavs-Bas.
- i , iii:. ■■	...
www.dacoramanica.ro
1
I
GEL MAI MARE Şl MAI VECHIU MAGAZIN DE MUZICA
mscnoNZNiKT
Furnisor
al
C arfei Regale
Bucureşti Strada C o I f e i Ho. 7

CEL MAI MARE DEPOZIT DE
INSTRUMENTE MUZICALE
Piane şi Pianine
Cele mai renumite din toată lumea. Peste 100 piane totdeauna în depou
iRAMOFOANE
Perfecţionate şi
PLACI
„PERFEOTIOM"
înregistrate de cei mai mari Artişti din Ţară şl Străinătate Cântece Naţionale noui având cel mai mare succes în toată ţara
VIORI montate cu abanos. Model Amati
sau Stradivarius cu arcuş, lei 16.00 PDR7F complecte cu coarde 5 doage lei 9.50 UUDLL în / doage lei.......... „ 11.—
TA UD Al r montate dela lei 34—50, aceleaşi | nltlDHLL de nuc dela lei 38—50.
ARMflNIPI cu 2 rânduri, 19 clape, 8 basuri nllIlIUIilUI cu tonuri de oţel bronzat lei 30—35. De oţel, lei 38—50.
MANDOLINE ITALIENE 19 doatre. fa
19 doage, faţa ornată lei 14.
CLARINETE S K,2'50’ c“lei ,4~sl cu
FI AIITF tei 6-so,	8-so,le*,2,—cu 6 ciaPe
I LHUIL lei 12.50, şi alte flaute fine, bucata dela 20—500.
CEREŢI CATALOAGE GRATIS Şl FRANCO COMEN71 SK KFKCTUEAZA PROMPT IN TOATĂ TARA
/
n
!
ATELIERELE SOCEC & C°-, BUCUREŞTI
www.dacaromamca.ro