Anul X!V
No. 30
24 Aprilie 1911

^ 1 vmvrMŞK		
/i 1 i /.. 'HPîibfi	ŞCOALAj 1	
	1 Ipmî	ylpyî
39610
Redacţia 5i "^•■■'••^WWW.âaSoSo^^^jlo
nit\tuleasa No. 9. — Bucureşti.
;	W^t' s^i^âs^^/s '£$$£
M

Anul XIV
No. 30
24 Aprilie 1911
ALBINA
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALlNDERU, P. Gârbqviceanu, G. Coşbuc, Gen. P. V. Năsturel, Gh. Adamescu, I. Otescu, P. DulfU V. S. Moga, N: Nicolaesci*, Gr. Teodossiu, C. G. Pop.-Taşcă
Abonamentul în ţară pe an . . lei 5 î; „	„	„ 6 luni „ 3
Abonam. în străinătate pe an lei 8 Un număr......................15 bani
Pentru anunciuri 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublicato se ard
Redactiunea îşi rezemă drept? I ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate.
SUMARUL:
Sofia Nădejde, „Dumnezeu poartă tuturor de grijă .
Spiridon Popescu, Râsul satului
Em. Grigorovitza, Pe malul Prutului (Urmare). (Ca 9 ihistra(iuni). I. Dragoslav, Duşmanul (povestire).
V. S. Moga, Ce trebue să facă agricultorul în luna Maiu. Povestea ghiocelului.
DIN ZIARE ŞI REA ISTE:
Râia por. ilor. — Sfaturi pentru părinţii cari au copii gângavi.— Contra mirosului urât din gură.
CRONICA:
Corpurile legiuitoare.
MUZICĂ:
Muzicanţii, joc şcolar, de Grig. Teodossiu.
PAGINA GLUMEAŢĂ:
Neculcea, Păcăleală. (Cu 3 ilustra(iuni).
SUPLEMENT:
Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor, anul III, No. 27 dela 24 Aprilie 1911.

&



»o\
&
S:
l.2>\
%
To\
&

www.dacoromaiucajo
„Dumnezeu poartă tuturor de grijă"
lama, oaspe nedorit,	inele ca o zăcu ţie
din vremile de demult. Troene^flfn la genunchiu sclipesc in razele reci ale soarelui. Copacii încărcaţi de promorocică îşi lasă în jos obosiţi ramurile de argint bătute în diamante, pădurea, câmpia şi văzduhul întreg scântee de peelre scumpe. Părea c’o mână nevăzută cerne mereu din înălţime podoabe nestimate, mândre la vedere, clar reci, fioroase, pricinuitoare de dureri, ca şi făpturile prea frumoase,' dar cu inima împietrită faţă de nevoile ■şi suferinţile altora.
Luminos sclipeşte Soarele, numai razele-i strălucitoare sunt de ghiaţâ. Atâta răsipă de frumuseţă şi tot pe-atâtcţ lipsă de durere faţă de su/erinţi!
Pe-asemenea vreme e.şi Smaranda pădurarului pe uşa scundă a bordeiului din dumbravă, mai stringând una peste alta poalele caţaveicei, să acopără copilul clela sin. Cu inima îndoită de grijă pomi în neştire spre sat. „Acolo sânt oameni, s’ctr îndură, dacă nu de mine, cel puţin de acest prunc nevinovat. Aci murim amândoi de foame*.
Ncdtă, supţir ică şi delicată, mergea cu paşi răpezi, alergând ca o căprioară pe poteca spre sat. îşi mai aruncă odată privirea în desişiul pădurei, unde a trăit trei ani de zile ticniţi, cu bietul Gheorghe, căzuse peste el un fag bătrân, prăbuşit ca din senin: odată cu uriaşul falnic s’a stins şi' o viaţă de om.
Oftat jalnic îi ridică pieptul! 0 veveriţă gingaşă sărea de pe creangă pe creangă. Zărind’o, gândi! „Dumnezeu poartă tuturor de grijă*.
N’aveă rude şi nu ştia singură la cine să se ducă. Mergea în neştire cu inima grea şi cu sufletul plin de jale, ca omul ce
www.dacaramanica.ro
Al.HI.VA
7 ST.
nu	are)>e	nimeni,pe care nane	aşteaptă	în vr'vn
colţ ile lume. Numai gândul hain îi şoptea tânguirea dureroasă: „Mila noastră e’n	pământ
Pe la amiază, se pomeni în	satului. Aci şedea
Unica, o cunoscută din satul ei. Căsuţa, spoită alb, cu ferestrele şi uşa în chenare albastre, cu ' că curăţată de zăpadă, îndemnă pe	Smaranda să între. In	curată ca o floare
de	crin, focul din vatră aruncă o căldură
gheţă pe ’ncet ferestrueleînflorite în mii de chipuri. Femeea ceă legănând cu piciorul albiula,în care Mărioara gungurea gata s’adoarmă.
—	Bună ziua, Ilincă!
—	Bună s’o dea Dumnezeu. Mai venişi pe la	Zeu,
bine-ai făcut, la şezi colea, de te încălzeşte; vei fi îngheţat mano! zise llincct,făcându-i loc pe vatră în preajma focului
—	Eu, ca ea,lui bietul Gheorghiţă, nu ştiu, zeu, întrucât
i-o stă. Ţi se lipesc genele de ger. Tot credeam că-i glumă, nu mă dam dusă dela bordeiu.Vai de femee, când	bărbat
la casă!
—	Mai rar aşa iarnă vrăjmaşă, soro!
—	Puia ele ger ca azi n’afost! Socoteam că nu mai
ajung... Soare, dar ce folos? Aclie un vânt	dar taie ca
sabia.	Inghiciţăinima ’n om.
—	Greu la vreme de iarnă! zise	ducând albiula
pe cuptor Copila adormise.
—	De mine ce-arfi? M'aşi duce încotr’o m'ar îndreptă
ochii; dar ce mi te faci cu copil mic? Aci în sat nu se găseşte de lucru. La oraş cine le primeşte cu mâinile	Ce bruma,
iconomisisem şi eu din gura nevoei s’a cheltuit.
Nici gând! La vreme de iarnă nu poţi luă copilul. Şi, vorba ta: cu el cine să te	Smaranda căzii pe
gânduri: cu faţa spre dogoarea focului, îşi aţintea ochii negri în jocul flăcărilor, să cetească în ele viitorul nepătruns. Obrajii îmbujoraţi de Crivăţ se aprinseră şi. mai tare la căldură. O moliciune şi-o oboseedă i-au coptoată făptura. I/inca se apropie,	zicându-i.
—	Dă încoace copilul să-l culc pe cuptor lângă al mieu. Luându-l, îl privi cu duioşie de mamă zise:
—	Drăguţul! Ui seamănă.
Smaranda oftă. Necunoscutul cu nevoile şi greutăţile lui o apăsau fioros. Orfană ea singură, crescuse izbită prin uşi străine,
www.dacoromanica.ro
AI.UISA
787
neştiind ce-i mila şi mângăe-ea de mamă nici. îngrijirea de tată! Ca într’o oglinda vedea tot aceeaşi soartă şi pentru Gheorghiţă. Dormea, mititehd, liniştit, somn nevinovat şi fără griji! Când llinca îl luă din braţele mamei, zâmbi fericit, par'că nu Var Ji prins mâini străine.
—	Râde, îngeraşul, prin somn:II mâingâe Maica Domnului! Mult e drăguţ! Seamănă, nu e de-o măsură lui Iliuţă al mieu! Un oftat jalnic. îi ridică pieptul la amintirea copilului pierdut. Focul durerei nevindecate, ce se stinge numai odată cu viaţa mumei! Cu ochii plini de lacrimi cidcă băiatul alături de Mărioara.
Fiind amiază, au mâncat împreună. Din una alta, llinca zice:
—	Ştii ce, Smarando, lasă băiatul la mine. Tu pleacă r.î-ţi vezi de nevoi.
O bhcurie, însoţită de amărăciune, se ivi în inima şi pe faţa nevestei. Bucuria Fa găsit adăpost copihdui şi amărăciune că trebuea să-l părăsească.
—	Poate nu te 'nduri să-l laşi? Mi-s dragi copiii, —o să^l ţin ca pe-al mieu — Lapte am, să hi ănesc doi.
—	FVo bănui bărbatu-to?
—	Ce fac eu, e bun făcut. O să zicem că ne-a dat Dumnezeu doi gemeni.
Smaranda văzu că trebue să birue dragostea de mamă:
—	N’am ce face, o să-l las. Dacă dă Dumnezeu şi sânt sănătoasă, muncesc, câştig şi nu ţi-o fi în zăclar truda.
—	O să-l îngrijesc cu toată inima. Ce vei strânge o // pentru el.
Până 'n seară Smaranda porni cu un om ce plecă la oraş. îşi luă remas bun dela llinca, sărută copilul pe amândoi obră-jorii. Două lacrimi îi udară colţurile gurei, când zise: „Dumnezeu poartă de grijă tuturor“.
Soarele roş, îmbujorat plecă grăbit după dealurile albe ele nea; de prin coperi.şurile căsuţelor, tupilate, se ridică nori de fum; stoluri de ciori croncănesc jalnic a foame. Pe drumul lung, pierdut în zare, ca un dor scump neîmplinit, mergeă Smaranda cu inima arsă de jalea copihdui, cu sufletul chinuit de neştiinţa ursitei. Prin pomi s'auzea ciripit de vrăbii. Câte itna-două tăeau văzduhul îngheţat. Văzându-le, un gând cleîmbunare îi şoptea: „Dumnezeu poartă de grijă tuturora“.
Sofia Nădejde.
www.dacoromamca.ro
RÂSUL SATULUI
Eu — spune moş Toma — ele când ni’arn pomenit, am văzut cu ochii ieşind la iveală lucruri minunate, dar şi multe lucruri rele înainte vreme erau obiceiuri mai curate si mai frumoase. Pe vremea mea, nu se pomeniâ să intre un flăcău în crâşmă. Eră mai multă sfială la tineri şi se da adevărata cinstire bătrânetei. Ar fi crăpat obrazul de ruşine gospodarului care ar fi auzit că feciorul lui ar fi intrat în crâşmă. Hora satului s'ar fi stricat îndată ce s’ar fi prins în ea un flăcău despre care s’ar fi ştiut că a fost în crâşmă; iar fata care ar fi îngăduit să joace lângă ea un asemenea flăcău, ori să stea de vorbă cu dânsul, n’ar fi mai fost primită în cârdul fetelor cinstite. Eră mare lucru, ca şi cum s’ar fi stârnit mania cerului asupra unei gospodării, dacă un flăcău, ori o fală din acea gospodărie, ar fi fost desprinsă, ori dată afară din horă. De aceea şi părinţii a\eau mare grijă pentru păstrarea curăţeniei sufleteşti şi trupeşti a copiilor lor, până ce, cu rândueală, îi aşează la casele lor. Altfel de petreceri erau pe vremea mea. Sărbătoarea, toată lumea la biserică; mâneam şi-apoi la petrecere. însurăţeii, până târziu, până pe la 40 de ani, nu cunoşteau drumul crâşmei Ne adunam pe podiş şi jucam mingea, noi, oameni în tot locul, însuraţi şi cu copii.
• Mai jucam poarca, mingea’n ţie şi deapitrecul. Eră o veselie între noi şi-o inimă bună, drept dragul.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
789
Nevestele aveau şi ele jocurile lor, tot pe podiş, de-ţi creştea inima când le auziai, cu grijile uitate, zbe-guindu-se şi alergând în cea mai neauzită inimă bună. Flăcăii şi fetele jucau hora tot pe podiş. Sara, în sfinţitul soarelui, când porniau fetele pe la casele lor, se’ncingeâ hora însurăţeilor cu nevestele lor... duduia pământul, nu altăceva! Aşa vremuri! Sărbătoarea eră în adevăr sărbătoare: Se ’ntremâ sufletul, se’nveselea inima şi porneai apoi adouazi, cu adevărat dor la muncă.
Crâşma eră cercetată numai de oameni bătrâni. S’adunau la crâşmă, se puneau la taclale, când nu eră de pus la cale vre-o treabă obştească, spuneau, râdeau prieteneşte unul de altul şi se cinsteau. Beau şi-atunci, nu zic ba. Beau zdravăn. Decât, vezi, eră o deosebire. S apucau de băut la o vârstă, când eră gospodăria aşezată, întemeiată, când eră împrejurul lor ajutorul feciorilor buni şi cuminţi. Apoi mai eră şi altă socoteală : Viaţa eră pe-atunci mai uşoară, mai îmbelşugată, mai uEă griji. Nu se cunoştea’ lipsă la o gospodărie, dacă bea românul şi se 'nbătâ de câteva ori pe an.
Acum viaţa îi înteţită, lumea s’a înmulţit, nevoile au crescut. Astăzi nu-i iertat omului să se ’m-bete; astăzi fiecare pară trebue drămuită, astăzi tre-bue să fii mereu cu ochii în patru.
Se ’ntâlniau şi-atunci flăcăii cu fetele, pe la horă, pe la nunţi, de la jocuri, dar întâlnirea avea altă noimă decât azi. Cari se plăceau, îşi spuneau cuvinte măsurate, drăgălaşe, câte-un oftat de dor, până îi legau sfânta taină a cununiei. Ferească Dumnezeu, fetele nu erau ca azi râsul satului. S’a păstrat până azi obiceiul întâlnirilor din trei flăcăi şi fete, dar nu s’a păstrat şi neîntinarea de-atunci. Ehei! Vezi, c’atunci nu eră ticăloşia de azi. Tinerii nu intrau în crâşmă. Băutura aţâţă toate patimele şi stârneşte toate gândurile rele. Când un flăcău iese din crâşmă şi se prinde în horă, fără ruşine, se chiamă că mintea, cu judecata ei dreaptă, nu mai e la locul ei. Apoi mai este şi altceva. Unii, după ce sfârşesc armata, cu nădejdea să capete o sărăcie de slujbă, rămân în
www.dacaromanica.ro
790
AI.UINA
oraş, se iau cu lăiuiciile târgurilor şi se întorc apoi în sat putrezi la suflet şi la trup. Întâlnirile flăcăilor de azi cu fetele, de multe ori nu mai păstrează curăţenia cerută de sfânta taină a cununiei. De aceea vezi azi, în sat, atâtea fete cu copiii de mână, ba unele înfundă puşcăriile pentru nelegiuirea uciderei de prunci.
Azi nu mai merge treaba cistită şi curată ca în vremurile mele. Azi părinţii trebue să-şi deschidă ochii în zece şi să ispitească orice urmă fac fetele lor. Mamele, mai ales, cum a făcut baba mea, cu fetele -noastre, au datoria de a păzi nebănuită cinstea ietelor lor. Firea omenească poate alunecă alături de drumul cinstei, dacă mintea nu-i ţinută trează. De când se prind fetele în horă, mamele au datoria de a pândi orice mişcare a fiicelor lor. îndată ce au încredinţare că o fată stă la cumpănă, trebue să-i arate lămurit primejduirea cinstei şi a numelui ei bun. Trebue stârpit obiceiul întâlnirilor dintre flăcăi şi fete. Obiceiul acestor întâlniri eră bun în vremurile când lumea eră mai potolită, mai frumoasă, mai curată. Astăzi, când lumea nu mai este aşâ de liniştită, cu toate că oftăm după obiceiurile vechi, trebue să ne unim şi să curmăm acest obiceiu al întâlnirilor dintre flăcăi şi fete, pentru că prea des primejdueşte curăţenia ’ trupească şi sufletească a tineretului.
Spiridon Popescu.
Râia porcilor
Mai întâiu se localizează la cap, împrejurul ochilor, apoi trece pe spinare şi pe restul corpului. Mân-cărimea pielei este violentă. Pe piele apare mai întâiu nişte noduleţe roşietice acoperite de coji negricioase umede sau uscate. Părul cade, animalele slăbesc şi purceii mai ales; mor.
(Veterinarul).
www.dacaromanica.ro
AI.UINA
79J
PE r\tILUL PRUTULUI1’
SCHIŢĂ DIN BUCOVINA
Viaţă românească găseai şi în oraşul Cernăuţului, nu-i vorbă, numai că eră oarecum înăbuşită de împrejurările înstrăinării locuitorilor, ce mergea val vârtej calea ei. Căci să nu uit a vă spune, că mai eră şi câte un cuib, aşa zicând, de sălaşe româneşti şi prin alte locuri răsleţe, mai ales în jurul celor trei biser ici vechi. Aşa pe lângă biserica Sf. Treimi, unde se află cripta cpis-copească, se găseau multe case de ale oamenilor noştri mai cu vază. Tot aşa, pe lângă bisericuţa Seşanu-lui, adică la vechea fântână domnească, unde vrednicul preot avea el însuşi mai multe clădiri ale sale, locuiau numeroase familii româneşti cu stare. Cea mai deasa aşezare românească o găseai însă pe lângă biserica Sf. Niculai. Intr’acolo se înlindeâ o întreagă parohie, adică ceea a locuitorilor dinspre Dealul Viei şi a mahalalei Caliceanca. Şcolărimea românească din afară, pe acolo îşi căută gazde şi eră gloată măricică această şcolărimc. Pe acolo se adună sfatul mare al băieţilor de toate vrâslele, când eră să se pună la cale câte o trebuşoară. aşă mai cu fire ascunse, o bătaie cu Evreii, vr’o primblare la Prut, la scăldat lângă plute, vr’o petrecere la Ho re cea sau altceva. Tot acolo se
alcătuiau cetele celor ce aveau să umble cu plugu-şorul de anul nou şi acolo se alegeau fruntaşii ce trebuiau să meargă la domnii dela socielatca de cultură, pentru a căpătă bilete la teatrul românesc din hotelul Moldavia. Cari nu is-buteau pe calea asta, se mai duceau pe la bătrânul boier Slurdza, cel ce şe-(l<-â toată ziua cu ciubucul la gură în ceardacul hotelului dela pagi ura neagră, şi dacă-1 găsiau în apele sale de dfih blând, înhăţau cei 10 fiorini ce ’i aruncă bătrânul din balcon şi fugacu ei la casa teatrului.
M Vezi No. 28—20.
www.dacaromanicajx)
792
ALBINA
Societatea românească pentru literatură şi cultură făcea pe atuncia, cum face şi astăzi,—trebue să o spun,—multe pentru neam şi limbă şi pentru deşteptarea tineretului. Ne da voie să venim la bibliotecă, ba ne şi împărţea cărţi româneşti pe acasă şi asta ne îmbokliâ sufletul la multe. Se făcea in privinţa asta şi mai mult dincolo, in reşedinţa clericilor, unde se simţiâ bine marea suflarea românească. Până au băgat de samă cei dela stăpânire că prea se’ntinde mişcarea tineretului nostru, şi au început tot felul de uneltiri din cari una a sfârşit apoi cu neuitata judecată şi întemniţare a mai multor seminarişti.
Erau pe atunci în ţărişoara noastră scumpă timpuri de aur,^ când Românul ar fl putut să-şi croească o soartă mai bună şi îndreptăţită. Căci Bucovina eră guvernată de un om blând şi îngăduitor, care vedea şi înţelegea bine că neamului românesc i se cuveniâ precăderea şi întăitatea în ţara asta. Şi înşişi neamurile pripăşite între noi, aşâ numai pe cuvânt că suntem de aceeaş lege pravoslavnică, recunoşteau acest drept al nostru şi nu se obrăzniceau. Ca şcolar ştiu încă, că în cele două oare de româneşte ce ni se îngăduiau pe septă-mână la gimnaziu, şedeau alături de mine Rusneci ca Stratei-ciuc, Proaanciuc, lavoroschi, Semaca şi numai ştiu cum îi chemă şi se uitau în gura profesorului nostru Ion Sbiera. fără să înţeleagă o boabă românească. Şi când îi întrebam că de ce nu se duc la profesorul lor de limba ruteana, îmi răspundeau roşind, că nu fac odată cu capul una ca asta, pentruca... ei sunt	Volohi.Pricepeţi ce vremuri erau?
Dar Ro lânii noştri dormiau somnul cel de moarte şi trebue mult să se fi mirat stăpâni torul Bucovinei de pe atunci, baronul Alezani, că nu ne deşteptam ci dormeam înainte şi lăsam străinii să ne cotropiască. Că au venit in curând profesori galiţieni uniţi de al de Illiboviţchi, de al de Smal-Stoţchi şi au arătat < i neamului lor venetic, pe uncie duce drumul spre căpătuială. Azi se sbuciumă Românul bucovinean amarnic, ca să scape din ghiarele, în cari a încăput în timpul somnului, dar nu ştiu zău, cum are să se brodească scăparea asta. Dacă ar putea măcar să se mai întoarcă lu rurile odată la starea din vremea, despre cari vă vorbesc, încă ar fi oarecum bine. Că unde eram într’o vreme poate mai săraci cu duhul, ne simţiam însă par’că mai curaţi. Nu am cădere să zic mai mult.
Ma gândesc uneori la toate aceste lucruri de mult trecute şi mă cuprinde o părere de rău amara, că de ce nu mi-a fost dat să vin cu câţiva ani mai curând la Cernăuţi, fiindcă aşi fi apucat încă ceva amintiri româneşti frumoase, cari nu au trecut asupra mea decât prin graiul altora.
Iarna înainte de a sosi eu la şcoală, la oraş, s’a sfârşit la Cernăuţi cel mai iubitor de neam Român din câţi a cunoscut tineretul nostru şcolar, profesorul de gimnaziu
www.dacoromanicajo
ALHINA
793
Aron Pumnii]. Casa în care a locuit acest neîntrecut patriot, nu eră departe de noi şi uliţa poarta şi astăzi în cinstea neuitatului bărbat numele de Pumnulgm In dosul acestei veelii case româneşti se alia o grădină frumoasă, care se întindea, despărţită numai printr’un gard viu de uiăcieşi, spre nişte pădurici, lăsate în părăsire, cari cu toate acestea erau loc prielnic pentru întâlnirile şi jocurile bâiăiilor de şcoală. Căci o samă din ei stau ch:ar în gazdă la Pumnul. Aicia, — îmi spuneau tovareşii de gimnaziu. — se adună uneori şcolări mea românească de toate vârstele şi petrecea cu moş Pumnul, nu ca cu învăţătorul său, ci întocmai ca şi cum le-ar ti fost părinte.
Că nu se sfiâ bătrânul să se joace uneori cu ei chiar de a mingea. Li da băieţilor sfaturi şi poveţe, pe unii mai slabi la carte îi şi învăţă. Ajută şi îndemnă însă pe toţi şi în jurul acestui ap istol, slăvit de tineretul vremei aceleia, ferbeăşise închegă o viaţă românească, de care mulţi nu şi-au dat în urmă poate nici bine sama. Nu vreau să rostesc nici un nume, dar sunt în Bucovina şi azi persoane sus puse, cari erau poate să treacă de mult în tabăra protivnicilor noştri—după cum poate i-ar fi îndrituit neamul lor — dacă nu li sădeă repausatul în inima tânără şi fragedă iubirea pentru tot ce este românesc.
In cărţile de citire vestite ale lui Pumnul, după cari am învăţat apoi în gimnaziu, se oglindeâ toata fala neamului românesc. El, transilvăneanul, strângeâ oarecum la pieptul său doritor pe toţi fraţii români împrăştiaţi şi vorbea de şcolile româneşti din regat ca d^ nişte adevărate temple, iar de scriitorii noştri pomeneâ ca de nişte idoli ai naţiei. (Zi câtă sfinţenie aminteâ el, de pildă, şcoala dela Sf. Sava din Bucureşti. M’au înăbuşit lacrâmile la o serbare a acelui liceu, la care mă gâsiam pe la 1890 eu însumi profesor, când a pomenit,—nu mai ţiu minte care din colegi,—numele lui Pumnul, alături de chipurile neuitate ale lui Lazăr şi Assakv.
Tot aşâ numi-a fost dat să-l văd pe neuitatul Eminescu, ca şcolar la Cernăuţi şi îmi pare cu atât mai rău de asta,
www.dacGromamcajx)
794
Al.lflR'*
fiindcă el singur a fost acela, care mi-a povestit în urmă,—când ne iriprietenisem la Iaşi,—multe şi mărunte din viaţa lui de gimnaziast, prin anii 63 şi 64. Câte întâmplări hazlii nu am aflat dela bietul Mi hai!
Mai ales anul 64, când cu venirea trupei Fany Tardini la Cernăuţi, care înebunise pe băieţii noştri, a fost un val vârtej
Mihail Eminescu
întreg de năzdrăvănii, că a luat în urmă şi Eminescu lumea în cap şi a plecat din Cernăuţi, nu se ştie când şi cum. Avuse şi el profesor de nemţeşte pe neuitatul Neubauer, pe acela care mi-a aprins mie ca şi lui, dragostea pătimaşă pentru scrierile lui Schiller. Eminescu ştia să spue bucăţi întregi de ale acestui poet pe de rost şi când a văzut la Iaşi, că tradusesem Stejarul din Borzcşti al lui Gane în nemţeşte, eră nebun de bucurie. Au urmat apoi traducerile câtorva din poeziile proprii aic lui Mihai, cari ne au legat prieteni pe vecie şi — cu durere o spun, — îl făceau uneori să se întreacă cu firea, încât înţelesesem în urmă că în dosul acestor înduioşări se ascundeâ şi suferinţa. Mi-am făcut mie şi lui silă şi am încetat cu versurile nemţeşti, el însă, sărmanul a încetat, — cum ştiţi, — a mai fi om cu mintea întreagă.
Decât să ne întoarcem acuma iarăşi la oraşul Cernăuţi ca atare şi să vedem cam cum arătă el acum 40 şi mai bine
www.dacoromamcajx)
Al.HINA.
795
de ani faţă de ceeace este astăzi. Venind din jos, dela apa Prutului, sau mai bine zis, dela gara cea veche, care de curând abia a fost înlocuită cu una mai mare şi frumoasă, tocmai mari schimbări n’aşi putea spune că a suferit oraşul în înfăţişarea sa.
Doar că în capul dealului greu şi lung, adică la intrare, de s’au mai făcut ceva case mai mari şi s’au deschis uliţi noui, pentru plodurile neamului ales, care, dă, s’au înmulţit în timpul acesta şi încă dea-binele. Tot aşâ şi m piaţa	Gara cemuutuiui
mare cu magistratul şi
turnul său înalt cu pajura de aur înfiptă în vârf, nu se vede mare schimbare. Atât numai că clădirea frumoasă dinspre imnaziu, unde deschisese într’o vreme evreul Weiss hotelul său faimos pe atunci, s’a prefăcut în casă naţională românească, la care se cam uită cu ciudă neamurile streine din oraş. Şi ciuda li e şi mai mare, când ştiu că bine cum se petrece, mai ales vara, în grădina şi ospătăria Românilor, nu se petrece nicăiereâ. Sus în cal uri însă, sunt adăpostite toate aşezămintele noastre româneşti, frumos la olaltă, societatea, cabinetul de lectură, biblioteca, magaziile prăvăliei româneşti, redacţiile gazetelor, tipografia şi celelalte.
La dreapta, în sus, spre uliţa Crinilor, dai, ce-i drept, de un oraş nou, care face fală gustului celor ce l-au alcătuit.
Fără decât noi vrem să căutăm ce a mai rămas din cele vechi şi dăm înainte spre piaţa de sus, unde se făcea înlr’o vreme iarmarocul Sân petrului. O parte din acea piaţă, adică pe stânga, în faţa catedralei noastre, colo undo se vindeau pe vr :mea mea lemne şi scânduri, s’a prefăcut in grădină frumoasă, iar pe locul mare, gol din partea de sus, s’a clădit palatul guvernului. La dreapta însă, spre criminal, piaţă par-Calatul naţional românesu	dosită, ŞÎ astăzi esle îllCUn-
jurată de case mari de tot, in vremece la mijloc, se ridică monumentul Austriei, în amintirea ferici rei, când Bucovina fost făcută austriacă. Ar trebui
www.dacoromanicajo
796
ALBINA
sa mă opresc să istorisesc câte ceva din 1874, când s’a serbat .suta de ani dela luarea Bucovinei. Dar mă tem că reamintirea umilirilor suferite cu acel prilej de cătră Români, va face fraţilor noştri numai sânge rău şi nu le va aduce nici un bine. Să trecem deci înainte şi să ne cprim la un loc, de unde a n putea privi oraşul mai cu îndemânare.
Cine venea de se oprea acum 20 sau 2d ani înaintea spitalului mare, avea o privelişte cum rar o găsiâ undeva,
ia vr’un oraş. Te uitai şi vedeai, aproape, cât puteâ cuprinde ochiul, islazul^ vechiu al oraşului. Această toloacă — cum îi zice la noi - nesfârşit de mare, sejasă întâi lin în vale, începe apoi să se ridice pe nesimţite, prinzând mereu la verdeaţă, încât numai abia, colo. departe, unde cu greu mai străbăteâ privirea, zăriai o dungă subţire de căsuţe cu copaci, ce tiveau oarecum marginea acestei pagişti nemăsurate. Acestui covor verde şi uriaş îi slujiâ ca un fel de privaz, Ia dreapta, drumul Strojineţului, iar la stânga aşâ numită grădină împărătească, adică parcul mare al oraşului. In zile de târg, Lunia şi Vinerea, partea toloacei dinspre spital, adică cca călcată şi deci fără verdeaţă, eră pe sus, peste tot cuprinsă de care cu nutreţ, mai ales ân. iar cca de jos eră plină cu boi şi vite, cu cai. cu oi., porci, păsări de tot felul, totul adus spre vânzare.
Limba vânzătorilor, adică a norodului de ţară, eră împărţită, după cum sunt şi satele din apropiare, de unde veneau oamenii cu târgul. Graiul românesc însă covârşea mai de mult ca şi în zilele noastre, pe cel rusesc. Oamenii între dânşii, pare că se împăcau. sauL la drept vorbind, nu se amestecau într’atâta, ca sa aibă ceva de împărţit sau vr’o pricină la gal cea vă. Lucru ciudat de tot eră, că prăsi la porcilor părea a (î cu desăvârşire pe mâna satelor rusnece, cea a cailor şi oilor aproape numai în mâni româneşti, în vreme ce vitele cornute veneau cam pe din două. Tot aşâ lâna de oaie se vindea mai mult de către oamenii noştri, torturile şi pânza ţesujă se găsea la Rutence, mijlocirea, adică sam-. sarlâcul se făcea însă prin Evreii ce umblau forfota prin rândurile oamenilor şi carelor. Greu de tot se puteâ se cumperi sau să v inzi ceva fără ca să se amestece vr’un harhar de aceştia în negoţul creştinilor şi sa nu’i dijmuiască cu ceva creiţari luaţi, asâ, numai cât pe ciupeală. De negustoria
www.dacoromamcajo
Monumentul Austriei
Al.BINA
797
prin dugheni nici că mai vorbesc. Că aceasta eră peste tot în manile Evreilor, iar târgul de paseri nici nu-şi putea închipui cineva fără amestecul jupâneselor lor.
Ti'u-gul de Sus
Totuşi am apucat eu la oraş la Cernăuţi, negustori români, precupeţi, ba chiar şi hurtaşi. cari tăceau treburi bunişoare. Dughcnari români ştiam insă numai doi, pe negustorul de mărunţişuri Sârbu şi pe- băcanul Giosan. Sârbu îşi avea dugheana sa în uliţa dinspre Cuciurmare, tăcea şi câte-o leacă de cămătărie, şi trecea drept om toarte sgârcit.
Târgul de Vale
Pe sama lui chiar umblă vorba că ar fi putred de bogat, de und - i s’a şi tras nenorocul, ca să nu sfârşească de moarte buna. Intr’o noapte de iarnă, târziu do tot, pe o viforniţă cu viscol, cum ne întorceam mai mulţi şcolari dela o petrecere,— ţin minte—că ne-am fost oprit în faţa casei lui Sârbu, puşi pe gânduri de nişte gemete şi vaetc înfundate ce veneau din catul de sus, unde ’şi avea băcanul cu baba sa locuinţa. Crezând că am auzit rău, am purces înainte, fără să ne mai batem capul că ce va fl fost. A doua zi de dimineaţă s’a răspândit prin mahala vestea că Sârbu şi cu bătrâha sa, fuseseră tăiaţi de nişte răufăcători, ce li luară banii până la cel din urmă creiţar.
(Va urma).	Em. Grigorovitza.
www.dacaromanica.ro
nUZICfiNŢI!
Timp de marş. S:lo
Grig. Teodossiu.
	' rrr-				P	p—]' J—ZMZ
•#54	—+—#		=t=\	t=	$ 1 	 *
1. Eu sunt un mu -z» cant ves - tit. Şi ştiu sa cânt fni-
Trii
Ffa	q	—k— ţ	s—[n—	
—i		r_j	-iJ—1}	J	1T J1 !v ■'	_jp	—■r—fl—r>—ai
		-f, n . i. — # « “îr- it frt
Ltf—1	-—		LL		-Ir K / 1 ' 	—T V r ‘
Xoi st n-tem mu-zi - cant ves - ti i. Şi ştim cin - tâ fni-Solo
1-if - t—1^	r	r	—V—>	iVHn	k—:	î—n
	j		i—ft-	*—r4— \ In
vTi	r y j 	« iz x	 1		*	#	a-1—|+-	—a -*—z*	n^.n
M ! / :irr^ :r .ty,.; *y *			K	^	i— ——*r fJi
In trâm - Iii - ţa en pot sa - tiâ, fn trâm-bi - ta a-
Toti
*a:	Inim - bi ■ ţa pu - tem su - flâ, fn tr m-bi-ţi a-
S:!o
www.dacoromamca.ro
ALDINA
799
2.	Şi la vioară ştiu-cântă,
Vioara sun’aşâ:
Şi la vioară ştim cântă,
Vioara sun’aşâ:
Tim tiiti tim ti rim ti rimţ , ti rim ti rim ti rim /
3.	Şi toba eu ţi-o bat vârtos,
Şi toba sun’aşâ:
Şi toba batem noi vârtos Şi toba sun’aşâ:
Bum bum bum bum ...	1
bum bum bi di bum/
4.	Eu şi din cobză ştiu cântă
Şi cobza sun’aşâ:
Noi ş: din cobză ştim cântă Şi cobza sun'aşă:
Din ga din ga din ga . . . | Wg din ga din ga da
Jocul. Copiii stau în cerc. Se alege un copil mai mare, care va cântă solo. După el vor urmă să cânte şi ceilalţi copii, aşâ cum se arată în cântec. Copilul care cântă singur va arătă modul cum se cântă din fiecare instrument. Ceilalţi îl vor imită.
Când se imită sunetul trâmbiţei, cppiii fac mâinile pumn şi le pun la gură, una în faţa alteia.
Când se imită cântarea pe vioară, ei întind braţul stâng, care va închipui vioara, şi mişcă braţul drept peste celălalt, spre a închipui mişcarea arcuşului.
Când se imită bătaia tobei, ei îşi mişcă, ambele mâini în jos, ca şi cum ar mânui ciocanele.
Când se imită cântarea pe cobză, copiii îşi întind mâna stângă, îndoind-o puţin din din cot şi mişcând mâna dreaptă, ca şi cum ar purtă pana de gâscă pe strunele instrumentului.
$OTĂ.—La încăput, vocea solo va fi imitată numai de maestră sau de învăţător-
2. A.cest joc se poate executa şi din bănci.
www.dacoromanicajo
DUŞMANUL
Ce om detreabă nu erâToader Pârvu clin Poco-leni! Ce gospodar, ce om aşezat! El de când a auzit că umblă^ un om sfânt prin Bucovina şi spune la oameni^ să nu bea rachiu, că-şi dă sufletul dracului, el în crâşmă n’a mai intrat. Nu. Ba s'a afurisit el şi cu copiii lui, nici în gură să nu pue holerca. Şi, de atunci, basta, casa lui n’a mai văzut holerca. Din pricina asta, eră preţuit de omul cel mai luminat şi eră cel mai cu stare din sat, că în loc să dea banul la crâşmă, el ori îl punea de o parte, ori se uită ia ce-i lipseşte şi-şi făcea. De aşa om, să mă iertaţi, şi cei mai buni prieteni ai ploscei, aveau dragoste şi^ stăteau cu smerenie înaintea lui. şi nu vorbea decât cu popa şi învăţătorul. Aşa că nu odată a fost ales primar, şi nu odată strângă tor de veniturile comunei, d’apoi Conliliveşnic, veşnic. Apoi ca gospodar, ar fi vrut oricine să-i boteze, sau să-i cunune copilul.
Şi-o făcea, da le spunea: «Oameni buni, vă fac binele ista, da, oare nu s’ar putea, fără rachiul cela bată-1 pustia! o leacă de vin da, şi pace!»
Şi de câte ori cunună ori boteză Pârvu, nu se tâmplau bătăi, nici sfezi, ca în alte părţi, ci în zori de zi, oamenii se despărţeau în voe bună si cuminţenie pe la casele lor, iar celor ce li-e eră de rachiu, se duceau la crâşmă, da-i vorba, lui Pârvu nu-i păsâ, căci cât a fost el în capul mesei, a fost bine şi frumos.
www.dacoromanicajo
ALBINA
801
La alte nunţi, ori cumetrii, vai mamă! până nu mergeau acasă cu ochii vineţi, cu capetele sparte, nu se lăsau.
Dar, vezi, Doamne fereşte de lucrul dracului, păcatul te paşte cu ceasul şi duşmanul cu anul.
Atâta fală ce împrăştiase Pârvu în jurul lui, îngrijise pe unii oameni, pe protivnicii lui, şi Pârvu eră acum Primar în Pocoleni de vre-o opt ani, se alesese odată, şi acum eră a doua oară. Da protiv-nicul lui, Ion Sandu Gavril, fost primar înaintea lui şi cu care era şi cumătru, eră tare nemângâiat de atâta şedere în fruntea sfatului şi nu îndrăsneâ să i dea pe faţă cu bâta în cap şi se muncea veşnic: îjCe-i de făcut?» Cu ce să poată coborî pe un om de treabă şi cinstit înaintea sătenilor? Plin bârfeli, prin ungere cu noroiu?Nu, ci sfătuindu-se cu alţi neprieteni care-i ademenise el cu rachiu, găsiră că numai prin ducerea în ispită şi prin năpastă. Cu ce să-l năpăstuească, când nu avea cu ce să-l facă de râs în lume, să-şi piardă omul rostul de traiu, când el nu se apropiese de o pară a satului. Şi fără multă bătae de cap îl găsi.
Odată se făcu o nuntă în sat, de către un gospodar şi Ion Sandu Gavril, chiar el aduse oamenii la Pârvu să-i cunune.
—	Cu ce facem nunta?
—	Cu rachiu.
—	Nu-ţi cunun.
—	Bine, zise Ion Sandu Gavril, îl cunun eu, da la nuntă tot ai să-mi vii.
■ Cum să viu omul lui Dumnezeu, zise Pârvu, Eu rachiu nu beau.
—	Aduc vin, zise cumătrul cel mare. Pentru d-voastră vin, numai mă rog să nu mă lăsaţi, căci ca mâine vin iar alegerile şi de, om sări şi noi. De nu, cumătre să ştii că am să fiu cel dintâiu care am să-ţi fiu protivnic.
Măi, îşi zise omul nostru, cum s’a schimbat Gavril, el îmi era protivnic şi el s’a retras, ba îmi aduce şi oameni să-i cunun. De! ştiu eu, făcu el tare
si întrebător la femeie.
*
www.dacoromamcajo
802
ALBINA
—	Da, cum să nu vie, sări ea, de colo.
—	Bine zise nunul cel mare, să ştii că te aştept cumetre, în vreme ce Pârvu făcu ochii urâţi la femeie, de ce-şi dă ea aşa cuvântul de uşor, ceeac’e făcu pe nevastă, după ce plecară oamenii să-i spuie:
—	Da ce te uitaşi la mine aşa hâd? Măi omule, tu cu purtările tale, ai să prăpădeşti, într’obună zi, toată dragostea satului. Nu te gândeşti tu că omul ’Sla, nu ţi-a mai dă iar bună ziua şi-ai ’să-l ai de cel mai mare duşman; ia om merge şi noi, om bea câte un pahar cu vin şi pace.
Pârvu rămase pe gânduri: să meargă, să nu meargă. Mai degrabă nu s’ar fi dus decât îi da inima brânci. Să meargă, da acolo e secretul de rachiu, stârpit-ar fi fost din lume. Ce să facă el? Şi îi pă-reâ rău că femeia şi-a dat cuvântul aşâ de uşor, că poate, ar fi găsit vre-o chichiţă să scape. Totuşi îşi zise: «Am să mă fac bolnav şi n’am să merg.» Şj când se gândi că ar pune focul celâ în gură, parcă toţi sfinţii din raiu îl ameninţau. Insă, nu ştiu par’că Scaraoschi le şurubuiâ pe toate că, în ziua de nuntă, încă de dimineaţă femeia, prinse a se găti; ba îi grăi şi lui:
Hai, măi omule, şi te găteşte, că a fost ieri vornieelul pe aici şi a zis Ion Sandu Gavril, că dacă nu mergem, toţi oamenii te lasă, că nu înţeleg să te ţii până într’atâta boieros. să-ţi faci tu altă modă decât alţii şi să nu iai parte la un pahar.
Doamne fereşte, când dracu sfătueşte pe om, îl momeşte dela început cu blândeţe şi pe urmă îi trage o păcăleală de i se rupe inima.
—	Mâi, da cum să mă duc eu acolo, te-i pomeni daca m’oiu duce acolo, nror pune să beau holercă. Să beau holercă, dar fără ea nu s’ar putea? Să mănânce oamenii şi să cinstească un pahar de vin, ori chiar apă.
—	Da ce nevoe ai tu cu dânşii? Te duci, închini un pahar cu vin, cu apă, ce-i vrea, şi-acasă.
—	Doar aşâ, zise el ademenit.
Şi par’că se vedea Pârvu înţanţoşat, pe oamenii de pe lângă dânsul, stăruind cu rachiul şi el bând
www.dacoromamcajo
ALBINA
803
numai un păhărel de vin şi râzând de cei cher-cheliţi şi parcă se vedea sufleteşte mai sus de ce fusese până atunci, bărbat cu voinţă, şi pace!
Şi s’a dus la nuntă cu gândul ista îndârjit în sufletul lui, că de i-ar turnă jar în gură, să nu bea decât vin si chiar apă.
Dar la nuntă sunt tot felul de oameni, unii beau mai mult, alţii mai puţin, alţii vor să bei ce beau ei, holercă.
O, şi ce holercă eră la nunta ceia! Jupânul Şmil, arândaşul din sat, avusese grija, ca totdeauna, să pue într’o balercuţă vre-o zece litruri de spirt şi douăzeci de apă, un bulgăre de var şi un chilo de talion şi unul de cafea şi a dat nişte holercă, galbenă şi limpede ca chilimbarul, tare, că din câ-tevâ ciocane, te înebuniâ. Dar spre mirarea iui Pârvu, la masă nu eră vin. «Ba că crâşmarul n’are bun, ba că dela târg a adus şi s’a spart damigeana pe drum». Pârvu nu zise nimic, ba se bucură că nu-i nici acela.
Dar veni masa mare, cu închinări de pahare şi daruri pentru miri şi lăutari.
Pârvu, o sfecli. Atunci îşi dădîi socoteala de primejdie: să mergi la nuntă şi să nu bei un pahar, e mare ruşine şi pentru tine şi pentru lume.
—	Măi Pârvule, eu vreau să beau cu tine un pahar, îi zise cumătru-seu Ion Sandu Gavril. De nu, să ştii că nu te mai alegem primar; uite sunt aicea oameni gospodari, să ştii. Ce crezi, că dacă vorbeşti cu popa şi cu profesorul, ai să vii să ne faci fara-fastanciuri multe? Aida de, cumetre Pârvule. Şi de bine ce ai venit, ia ţine! .. Şi-i întinse un pahar.
—	Da, da, să iea, se auzi câteva glasuri.
Să încremenească bietul Pârvu, îl apucase sudorile, i se părea că nu are să-l mai primească Dumnezeu în împărăţia cerurilor, numai dacă l-ar atinge de buze, dar omul strâns cu uşa, ce eră să facă? Şi apoi mai sări şi femeia cu vorba:
—	Nu cumva să nu iai un pahar, ia-1 în mână, mulţumeşte omului şi nu te sileşte nimeni.
(Sfârşitul No. viitor).	I. Dragoslav
www.dacoromamcajo
CE TREBUE SĂ FACĂ AGRICULTORUL IN LUNA MAIU
Dacă timpul a fost destul de bun în lunile Martie şi Aprilie, s’a putut isprăvi cu toate semănăturile de primăvară, chiar şi cu semănătura porumbului.
In această lună se mai poate semăna cânepa ca plantă textila; iar ca plante de nutreţ pentru vite se poate semăna mohorul şi porumbul. Pentru meiu, dacă voim să-l semănăm în această lună, trebue să fim cu băgare de seamă: să-l se^ mănăm, numai dacă pământul are umezeală, altfel îl pierdem.
Cu paringul trebue să sfârşim semănatul cel mult până pe la jumăt iţea acestei luni. Tot pentru hrana vitelor se mai poate semăna şi măturile sau sorgul.
Ca deja mături să avem un nutreţ mai bun, e bine ca sămânţa să se amestece cu sămânţă de meiu sau cu sămânţă de mohor la semănat.
Porumbul
Când porumbul a crescut de 5 cm., este bine a-1 grăpâ, fiindcă această lucrare face mai bine decât săpatul; dacă nu se grăpează, atunci se sapă când a crescut de 12—16 c. m. Când porumbul este semănat în rânduri, săpatul se poate face cu prăşi toarea mecanică.
Hrişcă sau grâul negru
Această plantă se seamănă mai mult în Moldova în pământuri mai afânate şi bine lucrate, la hectar se seamănă 70—80 litri; apoi se grăpează uşor ca sămânţa să nu se îngroape prea adânc, căci în acest caz, încolţirea şi răsărirea se va face cu multă greutate.
Porumbul ca plantă de nutreţ
Ca plantă de nutreţ, porumbul se poate semăna din luna lui Maiu şi până pe la sfârşitul lunei Iulie. Porumbul se poate semăna singur sau amestecat cu sămânţă de sorg, meiu sau mohor; semănatul se face prin împraştiere sau chiar în
www.dacoromamcaJX)
ALHINA
805
rânduri depărtate de 15—20 c. m. La hectar se seamănă 50 litri în rânduri şi 180 litri prin împraştiere.
Rapiţa de toamnă
Cam pe la 25 Maiu începe seceratul rapiţei. Când rapiţa este coaptă, trunchiurile ca şi foile devin galbene; iar seminţele întâiu se văd de culoare cafenie sau neagră. Seceratul se face cu secera sau cu coasa împiedicată. Dacă rapiţa a trecut în copt, seceratul se face cât se poate de dimineaţă sau chiar în timpul nopţei şi niciodată ziua, fiindcă numai aşâ se poate împiedică risipa seminţelor. Treeratul se face cu maşina, căci lucrarea este mai economică, apoi seminţele se dau la vânturătoare sau la ciur de 2—3 ori. Dacă se poate, e bine ca rapiţa să se vândă chiar de pe arie. fără să se mai pună la magazie.
Cositul lucernei, trifoiului şi sparcetei
Când aceste plante au înliorit, se cosesc cu coasa sau cu maşina de cosit. La uscarea fânului, ca şi la strâns din pologe şi făcut căpiţe, trebue să avem în vedere, ca foile de pe trunchiuleţele plantelor să nu cadă, fiindcă foile ridică hrana fânului.
Când căpiţele se fac acasă, trebue făcute departe de grajdul vitelor sau de alte clădiri, că la caz de foc să nu ardă şi aceste clădiri; iar depărtarea între căpiţe să fie de 10—20 m. tot din cauza focului. Căpiţele se fac în formă de „con“ ori în formă de „ şire".După ce fânul s’a ridicat de pe livede, locul se grăpează în lungime şi deacurinezişul, ca lucerna, etc., să crească mai bine.
Facerea ogoarelor
După seceratul rapiţei, locul se ară pentru semănatul grâului de toamnă, această lucrare se face ri la^ alte locuri destinate la semănătura grâului de toamnă. Arătura să se facă cât se poate mai adânc.
In grădina de pomi şi de legume
Trebue căutat ca să nu fie omizi şi, dacă sunt, trebue stârpite, după cum am văzut în celelalte articole. In grădina de altoi se începe altoitul pomilor cu mugure sau cu ochiu care creşte.
In grădina de legume se răsădeşte varza, gulia, conopida, pătlăgelele şi ardeiul, răsădirea este mai bine a se face seara, alte legume şi zarzavaturi din grădină se plivesc de burueni, se răresc şi se udă regulat ce se poate creşte mai bine.
www.dacoromamcajx)
«SUG
Al.BINA
In podgorii
Via se prăşeşte; aceaslă lucrare trebue făcută pană Ja 21 Maiu st. v., fiindcă dela această dată vitele încep a înflori.
Când lăstarii au crescut de 5—10 c. m., se stropesc cu saiamură făcută din 2 kgr. piatră vânătă, l1/, kgr. var gras în bucăţi şi J00 litri apă. Piatra vânătă se disolvă în 10 litri apă, varul se stinge lot în 10 litri apă şi după aceea se amestecă totul în cei 80 litri apă ce a mai rămas.
întreţinerea vitelor de muncă
Vilelor de muncă li se dă ca hrană, nutreţ verde de lucernă., trifoiu, măzăriche, secară, orz, etc., etc.
Oile
Dacă în aceaslă lună căldurile sunt mari, oile se tund.
Albinele
Stupii slabi, în lipsă de hrană, se mută în locul celor puternici, această lucrare se face pe un timp frumos dimineaţa pe la orele 10, când cele mai multe albine au plecat afară la câmp; iar roitul stupilor se fac*' dela orele 10—4 după amiaza. Când albinele se grămădesc afară pe coşniţă şi la urdiniş, este semn că stupii vor roi.
I	nii apicultori face roitul artificial.
Creşterea viermilor de mătase
Ouăle gândacilor de mătase se pun la clocir, când foile dudului au măiimea unei piese de 2 lei.
Gândacii trec prin 5 vârste, în acest timp trebue bine îngrijiţi, ca hrană, curăţenie, şi răriţi, căci altfel gândacii se îmbolnăvesc. Aerul în odae trebue să fie curat şi potrivit ca umezeală.
V. S. Moga.
ifidali, subţiri şi rezistenţi se pot avea dela M. ÂLEXIEF (apicultor), Saşi.
www.dacaromanicajo
CORPURILE LEGIUITOARE
Senatul.— In timpul când se discuţii proiectul răspunsului la mesagiu 1 regal, senatorii se adunau în şedinţe de noapte spre a desbate oarecari proiecte propuse de guvern. Astfel a fost proiectul de lege asupra măsurilor de luat pentru ieftenirea traiului, votat de Camera,
Au vorbit d-nii G. DLssescu, I. Lahovari, ministrul domeniilor, M. Orleanu, Al. Marghiloman, ministrul de interne, AL Djuvara; şi proiectul s’a votat cu 51 bile albe din 52 votanţi.
A fost apoi un proiect pentru modificarea câtorva articole din legea organizării comunelor rurale (să se desfiinţeze 106 administratori de plasa, ş. a.); un proiect pentru
modificarea unor articole din legea organizării ministerului industriei; au fost deschideri de credite pe seama diferitelor ministere; au fost în fine proiectele de legi pentru modificări ale unor articole din legea organizării ministerului de instrucţie şi din legea învăţ, sedundar şi din a celui primar. Despre acestea am vorbit, dând seamă despre lucrările Adunării deputaţilor.
Camera. — După ce Camera a votat convenţiunea de extrădare Încheiată cu Marele ducat de Luxemburg, a cercetat proectul pentru împărţirea excedentului anului 1909—910 şi l-a votat. A votat asemenea modificarea câtorva articole din legea comptabilităţii publice.
S’a votat apoi modificarea câtorva articole din iegea
www.dacoramanica.ro
808
ALBINA
minist. de instrucţie; precum şi modificarea unor articole din legea Curţii de Casaţie.
La 29 Martie vine in discuţie proiectul de budget pentru exerciţiul 1911—1912.
D. N. lanOVÎCi, dă citire raportului comisiunii budge-tare, din care se văd următoarele sume:
Impozitele directe sunt socotite la 49.280.000 lei, cu un plus de 5.400.000 faţă cu bugetul anului în curs.
Impozitele indirecte: 75.900.000 lei, cu un plus de 2.570.000, faţă de budgetul în curs.
Drepturile de timbru şi înregistrare: 26.200,000 lei.
Monopolurile statului: 70.160.000 lei.
Căile ferate: 90.155.000 lei.
Domeniul statului 28.875.000 lei.
Acestea şi cu celelalte venituri au alcătuit venitul general al statului care s’a calculat pentru acest an la:
478.395.230 lei, cu un plus de 17.315.288 lei, faţă de budgetul anului în curs.
Cheltuelile sunt socotite şi ele la aceeaş sumă, adică budgetul se încheie cu echilibru.
Aceste cheltueli se împart astfel pe ministere:
Răsboiu . .	69.279.669 lei:
Finanţe . . . 200.964.965 lei.
Culte ....	45.704.619	lei.
Interne .	.	.	45.707.286	lei.
Lucrări publice 85.300.876 lei.
Justiţie	.	.	10.601.556	lei.
Domenii	.	.	8.129.765	lei.
Comerţ .	.	.	2.261.705	lei.
Externe.	.	2.942.057	lei.
Cons. de miniştri 47.918 lei.
Pentru deschideri de credite. .	5.755 813 lei.
Pentru linia Ga-
iaţi Bârlad .	2.000.000 lei.
Au vorbit în discuţie generală a budgetului d-nii Duca, I adieIonescu. N. P. Janovici, N.	, mi-
nistru de răsboiu, G. C. Arion, ministru de culte.
După ce se votează luarea în consideraţie, se discută budgetele fiecărui minister şi se votează, terminându-se la 31 Martie.
www.dacoromanicajo
AI,BINA
8D9
Se mai votează, câteva legi de interes parţial; apoi se votează modifiiâri în legea comunelor rurale.
Se votează şi legea conţigentului 1912: se vor chemă sub drapel în acest an 46.000 tineri pentru trupele permanente, 4.530 pentru cavaleria cu schimbul şi 600 pentru marină.
Se aprobă şi adesiunea României la convenţia internaţională din Geneva pentru ajutorul soldaţilor răniţi în răsboiu.
La 2 Aprilie Camera ia vacanţă până la 18 Aprilie..
POVESTEA GHIOCELULUI
Aşă se spune, din moşi strămoşi, că D-zeu când a făcut lumea şi a dat la toate lucrurile culori şi feţe a lăsat zăpada să-şi aleagă singură o culoare.
A privit zăpada în sus şi ’n jos ca s’aleagă. Iarba-i frumoasă, îşi zice ea şi se duce la iarbă şi o roagă, „dă-tni şi mie din verdele tău frumos41. — „Din verdeaţa mea?! dar mie nu-mi ajunge44.
Sa dus zăpada Ia flori:. „Dă-mi din rumeneala ta, mândrule trandafir14. „E a mea rumeneala şi n’o dau44 i-a fost răspunsul. „Lalea dragă, ai atâtea feţe! dă-mi şi mie una44. — „Poftim! parcă mi-s de prisos !“
S’a dus zăpada la cicoarea si ai 1 ie; degeaba, s’a dus la mândra soaiva-soarelui şi i-au întors spatele; a încercat la viorele şi toporaşi dar şi ele smeritele au tăcut, niciuna n’aveâ de dar.
Atunci plângând zăpada se vâitâ că va rămânea şi ea ca vântul fără culoare, fără faţă.
Dar iată Ghiocelul clâtinându-şi clopoţeii că vine şi-i spune eu milă: „Vrei albul meu, zăpadă? hai să-l împărţim!'4 L-a luat. Omătul alb, alb şi lucitor e de atunci, şi de atunci când îi a ine rândul la împărăţie, zăpada prigoneşte şi pârleşte cu înverşunare toate florile care n’au vrut să-i dea din culorile lor mândre şi numai Ghiocelul, oricâtă zăpadă ar fi, scapă de urgia ei.
www.dacoromamcajo
810
AI.HINA
păcAlealâ
(DUPĂ ALŢII)
Eră pe la sfârşitul Iui Septemvrie, când trenurile gem cic lumea ce se întoarnă obosită şi plictisită dela băi. Prin gări, întâlneşti tot soiul de lume, venind dela un capăt şi dela altul al (erei. Unii din străinătate, alţii di sla munte, alţii dela mare, toii cu buzunărilc goale şi cu capul pliu de grijile ce-i aşteaptă. Slujbaşă chibzuesc: la ce societate ar mai putea face vre un împrumut. Proprietarii, pe care bancher să-l atace. Eu singur, ca ziarist, nu mă gândeam la asemenea nemicuri ale vieţei (vorbă să fie!) ci pândeam să culeg, să aflu, ceva nou pentru gazetă. Mă urcasem la Ploeşti. Ca ziarist, cunoşteam şiretlicurile conductorilor. Stau nedeslipit lângă uşa unei cabine la care frâu perdelele trase. Când îl văd pe conductorul do serviciu, fac din ochiu şi. fără vorbă, uşa se deschide. înăuntru e numai un domn c’un băieţel Mă gândesc: «Am nimerit bine, o să pot dormi». Scot o ţigară:
—	Daţi voe?
—	Mai ales.
—	De unde veniţi ?
—	Ehe! De pe unde şi-a înţărcat dracul copiii.
—	O fi departe?
—	Mai vorbă?
—	Mergeţi la Bucureşti?
—	Ba tocmai la Craiova.
—	\şâ! Pe distanţe mari e greu de călătorit cu întâia. Da, domnule, moftangiilor., cari călătoresc de pc
www.dacaramaiiica.ro
Al.MINA.
su
vatră pe cuptor, le dă mâna cu doi lei să se urce într’a întâia. Dar tu, care umbli zile şi nopţi, ca mai Pa!
—	Cel puţin pentru cavaler nu plăteşti (zisei aretând spre băiat).
—	Del? Nu se ştie. Vă plac călătoriile?
—	Atârnă. De întâlnesc călători glumeţi, nu m’aşi mai coborâ din tren. Dar Domniei-voastre?
—	Mie îmi place, dacă am pe cine păcăli.
—	Ei cum?
—	Te prinzi cu mine că opresc trenul aci în mijlocul câmpiei?
—	Ei aş!
—	Te prin. î ? Douăzeci de lei, nu mai mult.
Zicând vorbele astea, domnul mieu se uită la ceas, sare ars de pe canapea şi trage din răsputeri clopotul de alarmă
Am rămas uluit, gândind c’a nebunit din senin ori că eră scăpat dela vre-un balamuc. Caut în bozunar un box: la nevoe, să am şi eu cu ce mă apără, şi zic:
—	Pentru Dumnezeu, domnule, o să ne pună la amendă straşnică.
—	Fii pe pace, prietene, sunt în regulă cu legea.
812
ALBINA
Trenul se clatină din ce în ce mai încet şi stă. In uşă se arată mutra speriată a conductorului.
—' Ce s’a întâmplat, domnilor?
—	Mai nimic, domnule conductor. L'it’îe ce e: Eu sunt om cinstit, nu voiu să fur statul nici c’o lăţcae. Cavalerul mieu a împlinit acum la şapte şi jumătate vrâsta reglementară Am fost in drept sa nu plătesc, dar, de-aci înainte, te rog fii bun şi dă-i bilet pân la Bucureşti. Regulamentul e limpede.
—	Voeşti să-ţi baţi joc?
—	Nu obişnuesc a glumi cu statul.
—	O să vă amendez.
—	Să pofteşti, dacă ţi s’a urât cu binele!
—	Iată actul de naştere şi regulamentul drumului de fier.
Şi-i puse supt nas articolele cu pricina.
Conductorul izbi furios uşa.
—	Ei, domnule, ce zici?
Neculcea.
Sfaturi pentru părinţii cari au copii gângavi (bălbăiţi)
Inspectoratul şcolar din Colonia a dat următoarele instrucţiuni părinţilor cari au copii gângavi:
1.	Copiii gângavi să fie trataţi în casă şi pretutindeni de către părinţi şi de către ceilalţi membri ai familiei cu blândeţe şi cu bunătate.
2.	Să povăţueasră pe copii când vorbesc, să vorbească încet, negrăbiţi, liniştiţi, să se stăpânească, să nu se emoţioneze faţă de ceilalţi oameni cu care vorbesc.
3.	Copiii să inspire (să tragă aer în plămâni) înainte de ce vorbesc. Ouvintele pronunţate greşit să le repete din nou.
4.	Pentru a vindeca gangă via, copiii vor repetă acasă toate lecţiile, toate exerciţiile dela şcoală, vor căută să re-citeze poezii faţă de părinţii lor şi faţă de străini.
5.	I !ât timp copiii nu se simt siguri dea a orbi corect, să nu fie trimişi pentru târgueli.
6.	Părinţii sunt obligaţi să vie la şcoală să se intereseze de progresele realizate de copiii loi
_____________________________ _____________(Gazeta de Duminecă)
Contra mirosului urât din gură
Clătiţi-vă gura cu un pahar cu apă, în care puneţi atâtea grăunţe de hipermanganat de potasa, până ce apa din pahar capătă o coloare rosie-palidă.
________________________________ (Sănătatea).
www.dacoramamca.ro
„STenun"
Societatea ,Steaua“ lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin torte mijloacele legiuite, a răspândi ii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Membrii înscrişi şi cotizatiuni plătite (urmare)
I. Ercuta (Bacău, Tg. Trotuş), I leu; Gh. Fainita (Bacău, Lucăceşti),
I leu: Gh. Zermescu (Bacău, Bucuriu), I leu ; I. Pelin (Bacău,Cueşti), I leu ; V. Puşlerigea (Bacău, Letea), 1 leu; I. Dimitriu (Bacău, Valea Arinel), 1 leu; Anton Bulai ^Bacău, Cerna), 1 leu; D. Mihăilescu (Bacău, Cleja), 1 leu; I. Tofan (Bacău, Vereşti), 1 leu; D. Trohin (Bacău, Bereşti), I leu; Gh. Oancea (Bacău, Barzunt), I leu; C. Senclica (Bacău, Letea). 1 leu;
C.	Nădejde (Bacău, Letea). I leu ; N. Matei, Deputat (Bacău, Bogdăneşti), 1 leu; Ernest Patriche (Bacău, Grozeşti), I leu; Al. Videanu (Bacău, Dormăneşti), 1 leu; Gh. Pârcalabu (Bucureşti), I leu; V. Ganea (Bacău, Răpi), I leu; N. Botez (Bacău, Drăgugeşti), 1 leu; I. Fătu (Bacău, Asău), 1 leu; Gh. Botez (Bacău, Deleni), 1 leu; Adrian Vasiliu (Bacău, Lunca), 1 leu; I. Mareş (Bacău, Bucseşti), 1 leu; Gh. Vornicul (Bacău, Casăn), 1 leu; V. Turcu (Bacău, Bogdăneşti), 1 leu; N. Lăzărescu (Bacău Filipeni),, 1 leu; N. Cârja (Bacău, Bereşti), 1 leu; M. Ciocan (Bacău, Tg. Ocna),
1	leu; I. Fuivaga .(Bacău, Cuimaşi), I leu; Gh. Brebi (Bacău, Ruşi). 1 leu; Em. Bolimar (Bacău, Bogdana), 1 leu; Pr. G. Gruia (Bacău, Gastoui), I leu; L. Minculescu (Bucureşti), 2 lei; Loct. I. P. Georgescu (Bucureşti), 2 lei; Teodor Iulian iBucureşti). 2 lei; Carol L. Şerban (Bucureşti), 2 lei; N. C. Mihâescu (Bucureşti), 2 lei; I. Bobescu (Bucureşti', 2 iei; C. V. Ficşinescu (Botoşani), <■> lei; Cl. Ivaniţiu (Botoşani), 2 lei; R.'M. Stematopol (Botoşani), 2 lei; Paraşchiţa Vaşile (Botoşani), 2 lei; Olga N. Leontenescu (Botoşani), 2 lei; Ieremia Aclami u (Botoşani), 2 Iei; C-tinCernescu (Botoşani).
2	lei; Elena Pilct (Botoşani), 2 lei; Gheorghe Petrescu (Botoşani 2 lei;
Maria G. Tonuda (Botoşani), 3 lei; Eugenia Gavrilescu (Botoşani), 2 lei; Sm. C Timotescu. (Botoşani), 2 lei: I. Alexandrescu (Botoşani), 2 lei: I. Popovici (Botoşani), 2 lei; Cornelia Cluinescu (Botoşani). 2 lei; Ana Popescu (Botoşani). 2 lei; Maria N. Giurgea (Botoşani), 2 lei; P. C. Galbru (Botoşani), 2 lei; P. Darie (Botoşani), 2 lei; M. D. Mânăstireanu (Botoşani), 2 lei; Ar. Petrescu (Botoşani), 2 lei.	(Va urma).
	
mm	Mm
	H.
lin obraz curat şi frumos
se obţine prin întrebuinţarea cremei şi pudrei „FLORA" preparate de Al. Iteanu, farmacist, furnizor al Curţii Regale. Pudra „Flora" fără bismut, măreşte efectele uimitoare ale cremei ,.Flora“ Crema lei 1,50—Pudra „Flora“ lei 2.—Săpun „Flora“ lei 1,25.—Pomadă de păr „Flora“ neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului, lei 2,50, borcan mai mic lei 1,75 Capilogen „Flora“ (apă de păr) sticla mare lei 3,25, mică 2,50.—Pastă iţe dinţi „Bucol" lei 1.—Apă de gură „Bucol" Iei 1,50.—Lapte de crin „Flora" pentru înfrumuseţarea tenului lei 2.—Săpun de lapte de crin „Flora" lei 1,25. La nemulţumire se restitue imediat costiil.
DE VÂNZARE LA DROGUER1I Şl FARMACII
Se caută depozitari în comunele rurale; a se adresă la depozitarul general L. Lindenberg, Bucureşti, Str. Lipscani No. 51.
înainte şi	după
ÎNTREBUINŢAREA CREMEI şi PUDREI „FLORA"
www.dacoromamca.ro
PURGEN
CU RENUME UNIVER5 ' L. Recomandat de medici în toată lumea pentru adulţi şi copii cât de mici. De o eficacitate absolut sigură, singurul contra constipafiunei, congesliunei şi migrenei, plăcut la gust, nu produce colici şi n’are efecte rele asupra organismului.
==.-=== Col mal ooonomlc, cutia cu 25 purgative lei 1.50
Rugăm a se refuză PURGEN inscripţie, căci sunt pastilele cari nu	cs? ta c=, n»	falşe, vătămătoare şi
vor aveâ această	Ljfll t f\	produc colici
ARTIFICII
splendide, de un efect grandios, importate dela o renumită fabrică din Anglia
LAMPIOANE
foarte frumoase şi durabile în diferite colori şi forme
GHIRLANDE, COHFETTI, SERPENTINE, ARTICOLE DE TOMBOLĂ
şi toate articolele pentru
SERBĂRI DE VARA Şl PETRECERI CÂMPENEŞTI
FILIP LINDENBERG
BUCUREŞTI, Strada Smârdan, 15
Depozit general pentru România de maşini şi unelte, inginer Marcus Berlescu, Bucuieşti, str. Doamnei L'ăptării model“ din renumitele Fabrici;-.
ALFA-SEPAR ATOR
Stockholm, Paris, Berlin, Viena, Budapesta
şi diu fabrica
Bergedorfer Eiseuwerk, Soc. anom. Bcrgedorf
Se găsesc în permanenţă în depozit: Separatoare Alfa-Laval, putinele de unt, maşini şi scânduri de frământat untul, încălzitoare şi recitoare de lapte, căni şi bidoane, aparate pentru controlul şi analiza laptelui, forme de unt, hârtie pergament, etc.
Unelte pentru creşterea vitelor, trocare, sonde, foarfeci de tuns, mărci de urechi pentru înseninat vitele, lanţuri speciale, etc., aparate 'pentru clocirea artificială şi creşterea păsărilor.
Toate maşinile necesare pentru instalaţiuni de Lăptării cu aburi. Maşinile Alfa-Separator sunt singurele adoptate de către toate lăp-tăriile Domeniilor Coroanei, de către lăptăriile cooperative săteşti, de „Lăplăria lin. ureşti-1 şi de toa.tc lăptăriile mai mari din ţară.
Ln cerere se trimite gratuit catalogul.
www.dacarcmamca.ro