Anul XIV
No. 26
27 Martie 1911
38854
Redacţia şi Administraţia, strada r ântukasa No. 9.— Bucureşti
www.dacoramamca.ro
Anul XIV
No. 26
27 Martie 1911
ii
fi
</Ş
fl

f5i
‘/St

H
ALBINA
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALlNDERU, P. Gârboviceanu, G. Coşbuc, Gen. P. V. Năsturel, Gh. Adamescu, I Otescu, P. Dulfu, V. S. Moga, N. Nicolaescu, Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă
□
Abonamentul în ţară pe an . . lei 5 n v « « e luni ,, 3
SUMARUL:
I. Kalinderu, Cuvântare la societatea „Progresul Silvic".
Pr. losif Popescu, Cuvântare la Duminica IlI-a a postului.
Em. Grigorovitza, Pe malul Prutului. (Cu 7 ilustraţiuni).
P. Gh., Cuvânt despre traiul între soţi.
M. Gorchi (trad. G. Carp), Moş Arhip şi Lenea. (Urmare).
Vason, Lupii.
DIN ZIARE ŞI REVISTE:
Anecdotă. — O lege îmbucurătoare pentru fete.
ILUSTRAŢI UNI:
Tipuri din Bucureşti: Vânzător de îngheţată. — Precupeţ de vânaturi. — Negustor de fructe — Bragagiu. —Sacagiu. — Precupeţ.— Oltean precupeţ de pasări.
CRONICA.
Corpurile legi uitoare. — Scrisori către Redacţie. — Pentru pensionari. — De pe Domeniile Coroanei. — Recensământul trăsurilor. — Cărţi primite la Redacţie.
SUPLEMENT:
Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor, anul III No. 24 dela 27 Martie 1911.
Abonam. în străinătate pe an lei 8 Un număr................. 15 bani
Pentru anunciuri 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublicate se ard
Redacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate.


i3*
'ş/

m

JdA
&


www.dacoramamca.ro

CUVÂNTAREA D LUI {. KALINDERU
la ) m
S0CIETAţ^,,,PR6âRE^tC felLVIC*
Societatea „Progresul Silvic" ţine iii fiecare an câte două conferinţe silvice. Cea d’intâiu din acest an a avut loc Sâmbăta trecută la Administraţia Domeniului Coroanei în prezenţa E. S. d-lui baron Gaiftier d’llestro.y, Ministrul Belgiei, a d-lui Al. Constantineseu, fost ministru al Domenilor. Ion G. Saita. N. Cezianu şi a altor persoane rlistinse şi membrii ai societăţii.
A prezidat d. Ion Kalinderu, preşedintele societăţii „Progresul silvie", care a ţinut cuvântarea ce urmează:
Domnilor şi scumpi Colegi,
Sunt 21 tie ani decând Societatea „Progresul Silvic" ţine conferinţe. Şi, sunt 25 de ani decând această societate a luat fiinţă, căci pregătirii sau început la 22 Decemvrie 1885, iar şedinţa, in care societatea s’a constituit definitiv, a avut loc la 81 Martie 1886.
Făn’ă îndoeală că un sfert de veac nu e mult în viaţa unei societăţi ştiinţifice. Cu toate acestea, cred că ne putem simţi mândri ca ne-a fost dat sa străbatem acest răstimp şi să conlucrăm, după putere, la progresul silviculturei naţionale.
Mă bucur că prin discuţiunile noastre de mulţi ani şi prin dezideratele ce am exprimat, am putut încâtva contribui cu deosebire, la alcătuirea noului cod silvic, datorit în cea mai mare parte fostului Ministru al Agriculturei şi Domeniilor, d-lui Vl. Constantineseu, care l-a realizat.
Poate că n’am făcut tot ce ar fi trebuit sau s’ar fi aşteptat dela noi! Dar, date fiind piedicile de prea multe feluri ce am întâmpinat. putem să fim totuşi mulţumiţi că am putut netezi oarecum, nu numai calea progresului viitor, dar şi calea pe care societatea noastră să poată merge de aci înainte, cu puteri sporite.
Intr’adevăr, pădurile fiind una din bogăţiile ţărei noastre, munca ce desfăşurăm trebue să fie îndreptată deopotrivă asupra conservării, ca şi a exploatării lor raţionale. Şi aceasta s’o facem nu numai ca silvicultori, ci şi ca români, pentrucă dela obârşie neamul nostru a avut o mare dragoste către pădure, către pădurea cu haina verde, care desfătează ochiul şi dă puteri atât in lupta cu nevoile zilnice, cât şi pentru apărarea vetrei.
Pentru aceasta n’âvein decât să ne-aduceni aminte de baladele şi legendele nemuritorului bardV. Alecsaandri, cântăreţul frumuseţilor
www.dacoromanica.ro
ALBINA
6 SG
naturei şi al unirii între toţi pe timpul frământărilor, din care a răsărit România.
In nădejdea că pe viitor munca noastră împreună va da deci rezultate şi mai bune, mulţumită armoniei — care îmi permit a spune că o pretind dela membrii societăţii — cum şi dorului comun de a lucra la mărirea ţărei, trec, Domnilor, la subiectele conferinţelor din acest an.
In astăseară va vorbi d. profesor şi inspector silvic, Petre Antonescu despre silvicultura din Belgia, şi ne va arătă care e starea actuală a masivelor păduroase din această ţară, cum şi legile şi organizaţia serviciului silvic, cărora sunt supuse. In legătură cu acestea d-sa ne va comunică, tot deodată, constatările făcute cu ocaziunea excursiunilor „Uniunei Internaţionale a staţiunilor de experienţe silvice*, cum şi rezumatul discuţiunilor urmate în Congresul din Septemvrie 1910 al sus-zisei Uniuni, privitor la chestiunile silvice importante, cmn sunt: Influenţa proveninţei seminţelor fores-tiiere, întrebuinţarea îngrăşemintelor chimice în cultura mare şi altele.
Sâmbăta viitoare va vorbi d. profesor şi inspector silvic N. G. Popovici, despre:
Pădurile ţărei faţă cu noile ligiuiri silvice, o chestiune de mare însemnătate pentru administraţia lor.
Domnul Popovici va face o expunere scurtă a pădurilor noastre, arătând că suntem săraci în păduri şi că cele pe cari le avem, şi cu deosebire ale proprietarilor particulari, nu se exploatează raţional. Iar, ca consecinţă, va analiză ultimele legiuiri silvice, şi expunând avantagiile şi desavantagiile lor, va arătă cari sunt măsurile cele mai bune ce ar trebui luate. Desigur că ne va întreţine şi despre necesitatea unei legi de organizare a corpului silvic însuş, fără care, orce lege privitoare la păduri, nu poate da rezultatele aşteptate. Societatea noastră a exprimat chiar un desiderat în această privinţă în adunarea generală din anul trecut.
înainte de a luă cuvântul d. profesor Antonescu. exprim via noastră recunoştinţă E. S. d-lui Baron de Gaiffier d’Hestrov, Ministrul Belgiei, care binevoeşte a asistă la conferinţă. Prezenţa E. Sale e o caldă atenţiune şi pentrn noi şi pentru ţară căci Belgia, cu care avem relaţiuni comerciale însemnate, e o pildă luminoasă de năzuinţă satornică către progres în toate prvinţele.
Mulţumesc în modul cel mai călduros d-lui Al. Constantinescu şi N. Cezianu, I. G. Saita, cum şi tuturor domnilor cari, deşi nu fac parte din societatea noastră, au binevoit asemenea a ne cinsti venind la conferinţă şi dându-ne astfel dovadă că preţuesc modestele noastre sforţări.
aistecdotA
Corespondentul: D-le şef, nu pot descifra iscălitura acestei scrisori.
Şeful: Nu mai zăbovi mult, ci scrie-i omului că nu putem să-i descifrăm iscălitura.
(Calendarul ilustrat pe 1898)
www.dacoramamca.ro
ALBINA
687
CUVÂNTARE
LA DUMINICA III A SF. $1 MARELUI POST (Prescurtare după Mie Miniat).
«Ce folos este omului dear dobândi lumea toată şi-şi va pierde sufletul său (Mareo, cap. 8, vers 35)».
Fraţilor,
Astăzi, Sf. Biserică pune înaintea creştinilor celor ce se ostenesc în ne.voinţa postului, cinstita Cruce, pentrucă în-trarmându-ne cu această puternică armă să putem urmă şi săvârşi călătoria postului cu uşurinţă.
Sf. Evanghelie de astăzi ne spune că cel ce voeşte a urmă pe Mântuitorul să se lepede de sine, adică să-şi jertfească toate dorinţele, bucuriile şi chiar viaţa pentru mărturisirea adevărului Sf. Evanghelii şi atunci nu numai că va putea fi următor Mântuitorului, dar încă îşi va mântui şi sufletul care este partea cea mai preţioasă a omului ce nu se poate asemănă cu nimic în lumea aceasta.
Când Dumnezeu a creat lumea, pe toate le-a creat numai cu Cuvântul. A zis şi s’a făcut: Cerul, pământul şj toate vietăţile de pe el. Numai când a venit la facerea omului, «a zis» şi «a făcut». A grăit: «Să facem om după chipul şi asemănarea noastră». A făcut trupul, luând cu Dumne-zeeştile mâini ţărână din cari l-a alcătuit, apoi suflând în faţa lui suflarea Dumnezeiească i-a alcătuit sufletul. Dintre toate zidirile h.i Dumnezeu, omul este cel mai nobil, fiindcă numai el este zidit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Nici îngerii, nici arhanghelii, nici una din firile îngereşti, nil s’a bucurat de această cinste. Sufletul are toate darurile cu care sunt înzestraţi îngerii; minte, înţelegere, voie liberă, înţelepciune. Ca şi îngerii, sufletul nu cunoaşte hotare; zboară .cu gândul într’un moment dela răsărit la apus, peste mări şi ţări. Nu ştiu în ce întrec îngerii pe suflet, dar aceasta ştiu că sufletul întrece pe îngeri fiindcă numai el este icoana lui Dumnezeu şi aşa celui ce voeşte să afle ce este sufletul, i se răspunde «că el este lucru cel mai însemnat al înţelepciunii Dumnezeeşti; este o vie icoană a lui Dumnezeu şi a Sf. Treimi».
Neasemănată este frumuseţea sufletului. Fericirea raiului şi bucuria drepţilor constă în privirea feţei lui Dumnezeu. Atât de frumoasă este faţa lui Dumnezeu, că sfinţii îngeri nu se mai satură privind-o. Dar sufletul omului este chipul acestei
www.dacoromamca.ro
688
ALBINA
Dumnezeeşti feţe şi prin urmare cu ce-1 putem schimba când nici o alta materie nu-i este asemenea nici m cer nici pe pământ? Şi tocmai acest lucru care e cel mai preţios îl pierdem în schimbul unei ticăloase dulceţi a păcatului! Şi încai, de am avea mai multe suflete, dacă am pierde unul, ne-ar rămânea altul. Dar noi avem numai unul. Un suflet pentru care s’au făcut toate frumuseţile cereeşti şi pământeşti şi, de-1 vom pierde pe acesta, le-am pierdut pe toate. — Să ne aducem aminte de dreptul Iov. Când a vrut Dumnezeu să ispitească răbdarea lui. a dat libertate diavolului să-l întristeze şi să-i facă cele mai mari pagube, iar de sufletul lui să nu se atingă. Intr’o clipă fericitul şi bogatul Iov pierdu toate averile sale: oile, boii, cămilele, cari răpite de hoţi, cari arse de trăznet, până şi feciorii şi fetele fură îngropaţi sub casele prăbuşite peste ei. In fine el însuşi lovit cu o rană cumplită, zăcea în gunoiu, ziua ars de soare şi noaptea îngheţat de frig. Şi astfel Iov care pierduse toate averile, copiii şi sănătatea, totuş nu pierduse nimic, căci nu-şi pierduse sufletul. Că a pierdut averea zicea: «Gol am ieşit din pântecele maicii mele, gol mă voiu şi duce». Că a pierdut copiii: «Domnul a dat, Domnul a luat». Că a pierdut sănătatea: «Cum a plăcut Domnului, aşâ a făcut». Pentru toate mulţumea lui Dumnezeu că de sufletul său nu s’a atins zicând: «Fie numele Domnului binecuvântat». Aci se arată pronia lui Dumnezeu care spre a ne ispiti sau pedepsi îngădue diavolului să ne păgubească în lucrurile noastre preţioase iar de suflet nu-1 lasă a se atinge. Din contră, sufletului îi trimete înger păzitor care să-l apere şi să-l ocrotească. Şi pe când alte bunuri pământeşti ca avere, copii sănătate se mai pot dobândi, sufletul odată pierdut, le-am pierdut şi pe toate acelea.
Deci, decât să ne pierdem sufletele, să se piarză mai bine lu nea înaintea ochilor noştri, căci ce sunt plăcerile şi bucuriile ei? Un vis al unei nopţi. Sufletul este zidirea cea mai frumoasă, căci este chipul lui Dumnezeu, este lucru cel mai preţios, căci este numai unul şi de-1 vom pierde le-am pierdut pe toate; este nemuritor şi de-1 vom pierde odată l’am pierdut pentru totd<sauna. Iar cine nu cinsteşte sufletul său mai mult ca această lume deşartă, sau nu are sud; sau nu este vrednic să-l aibă. — Amin.
Pr. losif Popescu,
Talea Prahova.
www.dacoromanica.ro
r	*--■	• — -■	=□
î!
PE ridLA1L PRUTULUI
SCHIŢĂ DIN BUCOVINA
DeJa poalele Carpaţilor şi până la oraşul Cernăuţi e numai oale de câteva ciasuri. Căci cum ai atins târgul micuţ al Storojineţului, treci numai cât coama păduroasă a Crivei şi, luând rămas bun dela valea Şiretului, cobori în fundătura dela Broscăuţi ce se prelungeşte cu făgetul ei întins, până’n drumul mare. V’am mai spus eu altădată, că drum ciudat ca ăsta rar se vede. Par’că îi fugăriseră Tătarii pe inginerii ce l-au croit, de nu avură vreme să-l mai cotească printre cele dealuri hleioase şi despuiate, peste cari trece, aşa razna, în dungă dreaptă, trasă, ai zice, cu sfoara cătrănită pe planul ce-1 vor fi avut înaintea lor. Te uiţi din dealul Crivei spre dealul Ca menei, vezi o linie şi nimica alta. Te pui în capătul acestei linii, din susul satului rusesc al Camenei şi te uiţi iar înainte, vezi că linia dă ţintă spre Cernăuţi, şi atâta-i de necurmată vâna drumului, încât ţi se pare că ai Cernău-ţul chiar înaintea ochilor, să-l prinzi cu mâna. Numai până-,1 ajungi, ţi se prăpădesc şi caii şi trăsura, suind şi coborând cele patru dealuri colburoase, pc cari trebue să le bi-rueşti.
Pe coama dealului din urmă se resfiră zidurile întunecate ale Cernăuţului, vechiu loc de strajă, aşezat de Moldoveni în aproprierea ţării leşeşti de odinioară. Şi eră bine ales locul, ca pe sub poalele rupturoase ale dealului şerpueşte bătrânul Prut cu vadul său vestit şi locul de vamă înfiinţat, precum ne spun cronicele. încă pe la 1407, de Alexandru Cel Bun. Pe aici ducea drumul cel mai scurt din Polonia spre
www.dacoromamcajo
690
A LRINA
vechile oraşe moldovene Şiret şi Suceava. Pe aici s’au întors. precum ştim clin bătrâni, cetele fugare ale craiului leşesc Albrecht, bătute de domnul Ştefan la 1497. Ba s’au şi fost
Vechiul pod cu caice peste Prut
pus puţintel la odihnă, umiliţi de Leşi, numai atât că Moldovenii noştri, pare că li-au cam stingherit tihna, după cum se înţelege din paloşele frumoase de pe vremea aceea, găsite chiar în nisipul din albia vadului.
îndemânatic şi căutat eră vadul acesta prin faptul că tocmai în partea locului se varsă în Prut două păraie, Ruda şi Clocucica. Aceste alcătuesc o scobitură lată, prin care-şi face loc târgul Cernăufului cu toată aşezarea sa. De aici, dela vechiul vad al Prutului, unde se resfaţă în zilele noastre cele două poduri măreţe peste apa râului,’te tot urci în sus, pe ridicătura unui deal nesfârşit, până dai în inima oraşului de astăzi. Şi doar numai cât drumul cel cotit cu măiestrie şi cu casele de pe delături mai îmbrobodesc puţin înfăţişarea urâtă a acestui urcuş blăstămat de toţi cărăuşii, din pricina chinuitelor dobitoace. Cu atât mai frumoasă, ba chiar mândră este în schimb priveliştea ce ţi se deschide, când ai ajuns sus de tot, căci vezi par’că aşternută la picioare valea Prutului, până colo, spre hotarul Basarabiei. In punctul cel mai frumos al acestei privelişte, se află biserica ortodoxă cu hramul Sf. Paraschiva. Clădirea ei frumoasă ne întâmpină oarecum salutând şi vesteşte pe cel nou venit, că se află pe pământ vechiu românesc. Dela sfântul lăcaş în sus începe aşa zicând miezul oraşului, străbătut de drumul mare, pe care am intrat.
Drumul acesta de intrare dinspre apa Prutului, înaintează tot urcând, până se despică însfârşit în două, ţinânduşi la stânga calea necurmată spre ţara Ardealului, de unde, i-a şi ieşit numele de «Drumul Transilvaniei», în vreme ce craca care apucă la dreapta, dă în satul Cuciurmare şi spre ţinutul Slorojineţului. Din partea asta m’am pomenit
www.dacoromanica.ro
ALBINA
691
venit şi eu pe la 1866, adus de tatăl meu, chip că să mă mai pregătesc puţin, după învăţătura căpătata în şcoala părintească, pentru intrarea în gimnaziu, sau—cum se ziceâ pe atuncia, — în şcoala latinească.
Nu ştiu cum a brodit soarta şi întâmplafea, dar tocmai anul acesta al despărţi rei mele de casa părintească a fost pentru Bucovina şi pentru bieţii ei locuitori un an de grele încercări. El s’a arătat straşnic chiar din zilele sale dintâiu, prin faptul că oamenii pe urma celor doi ani neroditori dela 1864 şi 1865, nu aveau aproape ce mânca şi ajutoarele de grâu ce se aşteptau din alte ţări, n’au cam sosit la vreme. Astfel încă de pe .la bobotează a izbucnit, mai ales prin satele ţinuturilor de sus ale Bucovinei, o foamete grozavă. Muriau locuitorii cu miile şi cei ce-şi trăgeau zilele, hră-nindu-se din răşnitură de coceni şi de ghindă, abiâ se mai ţineau în picioare de slăbiciune. Şi venea în urmă boala tifosului, de-i seceră moartea repede şi pe cei rămaşi. Amarul acesta cumplit şi nevoia de nedescris începuse a se resimţi spre primăvară până şi prin oraşul Cernăuţi şi a apucat sărăcimea mahalalelor să se deie, pe urma lipsei şi fioroasei deznădăjduit la furtişaguri şi la jafuri, încât nu mai eră sigur nimenea de avtitul său. Boala tifosului, care bântuiâ cu nemiluita, a dat apoi în holeră, şi-mi aduc aminte, că la Cernăuţi, una din cele dintâi jertfe ale straşnicei molime, a fost un om de-ai noştri, un bun Român, doctorul Dimitrovici.
Mă dăduse părinţii în gazdă la bunica mea, care locuia, cum am mai spus cu alt prilej, în casa ei gospodărească şi încăpătoare din uliţa Roşei. Fiul său, adică unchiul meu, eră slujbaş la magistratul oraşului şi pe urma stării sale ne bucuram de oareşicare pază prin partea aceea, unde locuiam. Atât că tocmai pe acolo treceâ sărăcime multă şi vedeam zilnic duba spitalului, cum se primbla, încă de pe la Rusalii, pe drumul Roşe în jos şi iar în sus, de culegeâ pe nenorociţii doborâţi, aşâ din senin, de groaznica holeră. Venea,
Biserica Sf. Parascheva
www.dacoramanica.ro
692
ALBINA
ţin minte şi astăzi încă, pe la casă, la noi, un ccrşitoi] leah, cu numele Iasik, care nu lipsea nici când din uliţă, ba eră chiar foarte îngăduit, fiind glumeţ din fire şi nu tocmai prost la
cap. Dacă nu l-ai“ fi stricat beţia, omul acesta ar fi fost poate chiar bun de pus la câte o treabă, dar în timpul când 1-arn apucat, Iasik îşi trăise traiul, şi eră un bătrân neputincios. Numai atât că il vedeai tot încă poznaş şi gata de şagă.
Cum stăm într’o dimineaţă în capul pridvorului, văd la portiţă pe Iasik, că pune mâna pe clanţă, dar zărindu-mă pe mine, îmi face semn spre drum;, unde .oamenii spitalului tocmai încurcau in căruţa acoperită pe o femeie căzută în neputinţă. Mă uit la cerşitcrul nostru şi dau să-i întind milostenia de toate sâmbetele, când iată că văd faţa sa schimonosi ndu-se, zâmbetul obicinuit batjocoritor prefăcut în strânibătură de durere- şi gura-i s’a umplut de bale. Un strigăt răguşit de suferinţă năpraşnică, şi numai cât l-am şi văzut pe sărmanul cu mânile la pântece, căzând la pământ şi zvârcolindu-se în chinuri înspăimântătoare.
II apucate holera şi eu, până să dau fuga în casă, să spun ce s’a întâmplat, cei cu duba spitalului iî şi obliciseră, de mi l-au încar.cat mdata marc şi nici că am avut vreme să-i mai văd încotro au pornit cu el.
Erau lucruri straşnice ce se petreceau atunci la Cernăuţi. Cârc întregi pline cu morţi ieşeau din porţile spitalului'mare, trăgeau în dos, la un loc gol, unde astăzi se înalţă palatul guvernului,, şi din căsuţa de alăturea, ieşea părintele Leon Popescu, — il văd ca astăzi,— cu patrahirul după gât şi crucea în mână şi, spunând la iuţeală o rugăciune, stropea morţii cu aghiazmă şi carele porneau în goana cailor spre ţinterim. Acolo insa, — străşnicie şi mai mare, — aşteptau cioclii, înaintea unei gropi uriaşe şi adânci, mi-i înhăţau pe morţi de cap şi de picioare şi mi-i aruncau repede, bărbaţi, femei, unii peste alţii, înlăuntru, de se făcea un strat. Apoi turnau peste ei v.ar clocotit din nişte căldări mari, până nu se mai vedeau nici feţele negre, nici părul zburlit al morţilor. Şi urmă alt rând de trupuri şi alt strat de var. Pe obrazurile împetrite
www.dacoromanicajo
ALBINA
693
ai celor de faţă, ca şi ai groparilor, nu vedeai cu toate astea^ nici urmă de milă sau intristare. Că se deprinsese par’că lumea cu moartea şi eră tot omul în aşteptare să-i vie ceasul şi rândul. Şi de se întâmplă să moară cineva mai cu stare,^ se făceau înmormântări cu prohod şi cu evanghelii şi nici că-1 tăia pe cjneva prin cap, că s’ar putea molipsi de boala straşnică şi fărăde scăpare, care-i pândea deopotrivă, pe cei ce-1 însoţeau pe mort la ţinterim, ca şi pe cei ce se întorceau de acolo.
Intr’o zi murise un vecin al nostru, gospodar de samă şi foarte bogat. L-a grămădit fost boala tocmai la culesul cireşelor, adusă pesemne de lipoveanul care luase pomătul mare al lui moş Ilincu cu năimeală. Amurit adică întâi Lipoveanul şi după el vecinul. Şi n’a murit îndată, ci abia după câteva zile. Că se ivise nişte borfari veniţi de pe la Nouăsuliţa rusească şi cercau să lecuească pe cei apucaţi de boală prin frecături la pielea goală. Mulţi se vindecau în felul ăsta şi mai ales Jidovii plăteau câte cincizeci sorocoveţi, dacă scăpă bolnavul cu viaţă. Au fost aduşi în grabă malaburnicii — aşâ îi chemă Evreii pe aceşti doftori muscăleşti, — şi mi l-au frecat pe sărmanul bătrân, de i-au mers pielea dc pe trup, dar par’că, i se făcuse mai bine. După două zile însă totuşi a murit. Şi l-au îngropat pe vecinul nostru cu tni preoţişi i-au făcut praznic mare, ca şi cum nu eră nimic. Când ne ani întors însă, dela mort acasă, — căci ca să lipsească cineva din vecini, ar fi fost ruşinea cea mai mare, — a şi căzut bunică-mea bolnavă. Şi n’au fost chemaţi, ce-i drept, rnala-burnicii, numai a adunat unchiul meu pe toţi doftorii din oraş,, de au scăpat-o pe biata bătrână de moarte sigură. Dar şi î mormânt,ari le aceste nesocotite ale oamenilor mai cu dare de mână, au început a se face cam de atunci, mai cu fereală, noaptea, la lumina făcliilor, şi lucrul acesta părea oarecum şi mai straşnic. Căci morţii se în-mulţiau şi nici nu-i mai ducea la ţinterimul cel vechiu din oraş, ci tocmai afară, la un loc depărtat, încât vedeai toată noaptea roşeaţa fioroasă a făcliilor zvăpăindu-se pe cerul negru.
Pe lângă această crudă încercare a oraşului' şi a împrejurimilor mai eră şi altă urgie, ce căzuse aproape în acelaşi timp peste' întreaga ţară. împărăţia Austriei se în-căierase încă^ din primăvară în ceartă cu craiul Prusiei, care căută pricină demultă- vreme şi, fără mare zăbavă a şi izbucnit răsboiu. Toată oastea din oraş, ba încă şi oameni ce ieşise din oştire, au trebuit sa plece şi mulţi Românaşi de ai
www.dacaromanica.ro
694
ALBINA
noştri nici că s’au întors mai mult dincăsăpia dela Sadova. Au murit flăcăii sărmanii pe câmpul de luptă, în vreme ce părinţii lor, săracii, se stingeau pe acasă de urgia foametei şi holerei. Adevărată jjedeapsă dela Dumnezeu, cum spuneau toţi în gura mare, ca umblau oamenii deznădăjduiţi, bieţii,, şi se rugau cu lacrămi pe la sfintele biserici.
'Tot în timpul acesta, aşa pe la Sânpetru, se stârnise zvonul, că o oştire moldovenească s’ar fi pregătind să treacă hotarele şi să intre în Bucovina, umblând, cum se auziâ, cu planul, să ieie Cernăuţul şi să pună mâna pe Bucovina. Frica orăşenilor, mai ales a Jidovilor, nu eră proastă. Câ oaste nu eră în Cernăuţi de loc, şi, —se vede treaba — va fi fost şi câteceva adevărat în toate aceste, că nn-am pomenit în-tr’o bună dimineaţă cu un regiment de infanterie ungurească, .care venise în grabă, peste munţi, aşa un fel de pază bună pentru orice primejdie rea. Nu s’a întâmplat însă nimic din toate aceste şi s’au potolit puţin duhurile.
Cine n’avut insă parte ie linişte, erau tot Evreii oraşului. Căci abia scăpase de spainia năvalei oştirei din Moldova, spaimă care făcuse pe câţiva sa o ieie la fugă, în Ga-liţia, şi iată altă pacoste pe capul lor. In noaptea de 6 Sep-temvre, — ţin minte prea bine, fiindcă dam tocmai examen de primire la gimnaziu,— a izbucnit in uliţa jidovească un
foc înspăimântător, care, ajutat de un vânt turbat, s’a întins până în uliţa cea mare a oraşului. Şi au ars în cele patru zile, câta ţinut fo.ăria, nu numai casele negustorilor evreieşti,, dar au ars şi diregătoriile oştirei cu casa comandantului, judecătoria cea^ mare, visteria, biserica catolică şi multe alte clădiri de samă. Intrase groaza în orăşeni, fiindcă pojarnici iscusiţi nu erau, tolumbe avea oraşul numai câteva şi se zăpăcise lumea cu desăvârşire, cum nici nu eră mirare, după atâtea urgii venite peste capul bieţilor oameni.
(Va urmă).	____________,	Em. Grigorovitza.
www.dacoromamca.ro
CUVÂNT DESPRE TRAIUL INTRE SOŢI
Aţi auzit, cred, de muite ori spuindu-se, că:
«Unde-i unul nu-i putere,
«La nevoi şi la durere;
Dar: «Unde-s doi, puterea creşte «Şi duşmanul nu sporeşte!»
Cu toţii ştim ce însemnează aceste vorbe; cu toţii le putem tălmăci.
înţelesul lor e acesta: Nimeni nu poate trăi în lumea aceasta numai prin sinea lui şi numai pentru dânsul, căci la flecare pas omul simte nevoia unuia sau a mai multor tovarăşi cu cari să se ajute.
De pildă: Vrei să pleci la un drum; ai nevoie de tovarăşi, căci cine ştie ce te întâmpină în cale: Ori, Doamne fereşte, ţi se. îmbolnăveşte o vită, ori ţi se strică ceva la căruţă, ori îţi ies înainte nişte oameni răi, şi câte încă alte multe nu poţi păţi! Ce te faci atunci fără tovarăş? Aşa-i că eşti de pierit?
Alta: Vrei să-ţi pui oile pe brânză, ori să-ţi duci vacile la suhat, singur nu-ţi dă mâna să-ţi faci stână, ori să plăteşti văcar; deci iarăşi alergi să le întovărăşeşti cu alţii.
Dar când ai nevoie de bani, ori numai de un împrumut de făină (mălaiu), sau de o sărătură de sare, ce faci? Dai fuga la vecin să te împrumute.
Nevoile acestea însă sunt mai uşoare; dar ia gândi-ţi-vă — n’aş grăi într’un ceas rău — la un foc, ori la un innec, sau la o călcare de hoţi, ori la o bolişte de vite sau de oa-
www.dacoromanica.ro
696
albina
meni, ori la o foamete, ce te-ai face singur? Ai fi de sărit în apă şi nimic mai mult, căci vorba cântecului:
«Unde-i unul nu-i putere «La nevoi şi la durere!»
In sfârşit ce la deal, la vale: în lumea aceasta nu poţi isprăvi nimic fără tovarăşi, fără ajutorul altora!
Omul care n’are pe nimeni şi e osândit sa' trăească singur; pentru dânsul viaţa e un chin, căci ia ascultaţi-1 cum se tângueşte:
Frunză verde odolean,
Toată lumea-i dintr’un neani,
Numai eu pe nimeni n’am !
Toţi cu fraţi şi cu surori,
Numai eu căzut din nori;
Toţi cu fraţi, cu surorele,
Numai eu căzut din stele;
* *
Toţi cu fraţi şi cu soţie,
Numai eu ca pucu’n vie ;
Toţi cu tată şi cu mamă,
Numai eu stau sa-mi fac samă !
Dar acuma v’aşi întrebă: Care dintre tovărăşiile omeneşti e cea mai puternică, cea mai trainică şi totdeodată şi cca mai sfântă?
Răspunsul îl vad pe feţele d-voastre: e căsătoria.
Da, oameni buni, însoţirea cea mai sfântă de pe lumea aceasta, e căsătoria. Şi e sfântă pentrucă a fost orânduită şi binecuvântată de Dumnezeu. V’aduceţi aminte ce spune la sfânta Scriptură? «Şi văzând Dumnezeu că nu e bine să fie omul singur, i-a făcut lui soţie». «... Şi binecuvântându-i, le-a zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi pe el!»
Căsătoria e pusă de Mântuitorul între cele 7 taine. După cât de sfânt e botezul, ungerea cu sfântul mir, cuminicătura şi celelalte, tot pe atât de sfântă e şi căsătoria.
V’aduceţi aminte că cea dintâiu minune pe care a făcut-o Domnul Nostru Isus Hristos, a fost la nunta din Cana Ga-lileei, când a prefăcut apa în vin. Iată în ce cinste mare a avut Mântuitorul căsătoria, dacă ş’a început sfânta'sa muncă pentru răscumpărarea lumei, tocmai dela nuntă!
Dar căsnicia mai este sfântă şi pentru cuvântul că se
www.dacoromamca.ro
ALBINA
697
întemeiază pe cel mai puternic, mai dulce şi mai frumos fior (simţimânt) omenea*: pe dragoste. «Şi unde e dragostea, zice apostolul, acolo e şi Dumnezeu, pentrucă Dumnezeu e dragostea».
însoţirea dintre bărbat şi femee se datoreşte dragostei. Iată cum glăsueşte Apostolul Pa vel, despre aceasta: «Şi va lăsă omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de fe-meea sa şi vor fi amândoi un trup!»
Vedeţi ce-i în stare să facă dragostea? Din doi oameni, din două trupuri, să facă un singur trup! Cu adevărat că mare putere este aceasta!
Dacă acuma, soţii vreau sa trăească pe deplin fericiţi, cea mai mare grijă a lor e să nu-şi slăbească de loc focul dragostei, ce i-a unit.
Aceasta e cea mai mare datorie a soţilor. Din ea izvorăşte tot farmecul vieţei. Şi numai aşa făcând vor putea duce o viaţă senină; numai aşâ vor putea birui toate greutăţile vieţei, numai aşâ vor putea scăpă de dureri şi nemulţumiri, căci după spusele apostolului, «dragostea toate le suferă, toate le Crede, toate le nădăjdueşte, toate le rabdă!»
Dar ia să vedem, dragii mei şi ai lui Dumnezeu, cum trebue înţeleasă dragostea dintre soţi, dacă voim să-i gustăm roadele.
A iubi pe cineva, nu înseamnă a i-o spune aceasta din gură, ci mai vârtos a i-o dovedi cu fapta.
Bărbatul îşi va iubi femeea sa, atunci când nu se va îndepărtă niciodată de dânsa, fie cu trupul, fie cu sufletul; cu alte cuvinte dacă îi va fi credincios.
In viaţa lui va întâlni de bună seamă femei cu mult mai frumoase şi mai cu duh decât a sa; însă să nu uite că niciuna dintr’acestea nu se va apropiâ de el decât cu gândul de a-i deşertă punga, de a-i fură hrana copiilor şi a soţiei sale, de a-i răpi liniştea şi bunul traiu din casă.
Niei-o mândră nu-ţi mai zice Ia mai.strângeţi bani, voinice.
Mai Iasă-ţi vr'un ban în pungă Că-i avea v’o cale lungă.
Ia mai Iasă-ţi v’o pară Că te-a păli vr’o belea!...
(Sfârşitul în No. viitor).	P. Gh.
www.dacoromamcajo
MOŞ ARHIP ŞI LENCA )
(Din ruseşte)
Fata se bociâ într’una şi nu-şi deschidea gura...
—	Ascultă!.., — începi! din nou Lenea, — împins de o neapărată trebuinţă de a-i veni în ajutor!... Ascultă!... De ce plângi? Spune-mi şi mie!... Te-a bătut cineva?... Nu-i nimic..., o să-ti treacă!... Dar poate ... ai... altceva? Spu-ne-mi!... Te rog... Ai să vezi..., asta are să te uşureze!... Poate ai pierdut ceva?... Am putea căută împreună!...
Fetija, Iară să-şi ia mâinile dela ochi, clătină trist din cap şi-i răspunse printre suspine:
—	Eră... o basma!... Am pierdut-o!... Tata mi-o adusese dela iarmaroc..., eră albastră şi cu flori... Mi-am pus-o ’n cap şi... am pierdut-o!... Şi începu să plângă şi mai tare, scoţând din vreme ’n vreme, cu un glas întretăiat de suspine, nişte strigăte ciudate: «Oh!, oh!, oh!...» Lenea vedeâ că nu-i în stare s’o ajute cu nimic şi plin de sfială se dete mai la oparte, uitându-se trist şi gânditor la cerul întunecat... Nu se simtiâ în largul său..., îi eră milă de fetiţă...
—	Nu mai plânge!... Poate-om găsi-o... — adăugă cu glasul scoborît... Dar băgând de seamă, că nu-i mai ascultă mângâierile, se depărtă puţin de lângă ea şi începu să se gândească că, nu din pricina asta s’o bată când s’o întoarce acasă... Şi parcă vedeâ pe tatăl, un cazac zdravăn şi negricios, cum da în ea şi cum se tăvăliâ la picioarele lui, scăldată în lacrimi şi tremurând toată de frică şi de durere...
Şi vru să plece, simţindu-se nenorocit şi hecăjit, că nu-i
') Vezi No. 25.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
699
în stare să-i fie de vreun folos..dar, după ce făcu câţiva paşi, se întoarse, se aşeză în fata ei, rezemat de gard şi si-lindu-se să găsească niscaiva vorbe dulci şi mângâietoare, ca să i le spună... Dar nu-şi putea aduce aminte astfel de vorbe...
—	Cel puţin..., scoală din drum, fetito! Haide..." te rog. .j., nu mai plânge!... Hai..., întoarce-te acasă’şi spune-le ce ti s’a întâmplat... Dar... nu le spune, decât numai atâta... că ai pierdut-o!... Ori se vede..., că de pe acuma ti-e frică de bătaia pe care ai s’o mănânci?...
începuse să vorbească cu glas dulce şi plin de milă... şi sfârşind cu întrebarea asta batjocoritoare, se’nveseli văzând-o, că se scoală din praf.
—	Uite..., aşâl... urmă el surâzând şi plin de mulţumire. .. Vrei să viu şi eu cu tine... şi să le spun eu tot?... Voiu şti să te apăr..., nu-ti fie teamă!...
Şi Lenea îşi ridică cu mândrie umerii, uitându-se cu un ifos de biruinţă în juru-i...
—	.Nu vreau!... şopti fata, scuturându-şi uşor rochia de praf şi plângând mereu...
—	Dacă vrei..., merg!... adăugă Lenea cu glas tare şi înfundându-şi şapca pe cap.
Şi sta aşa în faţa ‘ei, cu picioarele depărtate unul de altul şi zdrenţele, de pe trupu-i fluturau pe el... Lovi în pământ cu băţul şi se uită cu îndârjire la fată... Şi ochii lui mari şi trişti se vedeau toată mândria..., toată semetia...
Fata se uită la el cu neîncredere, ştergându-şi lacrimile de pe obraz şi-i zise printre suspine:
—	Nu-i nevoie! Nu... mai... veni! Mamei... nu-i plac cerşetorii!... Şi plecă întorcându-şi de vre-o două ori capul spre el...
Lui Lenea începi! să i să strângă inima... îşi luă iar înfăţişarea-i abătută şi, — aruncându-şi pe umeri traista, pe care o ţinuse în mână până atunci, strigă după fată, care cotea ulicioara: «S’auzim de bine!...»
Ea îşi mai întoarse capul odată şi pieri...
... In jurul lui totul părâ şi mai plictisitor şi mai întunecat. .. Seara s’apropiâ... In văzduh plutiâ căldura înăbuşitoare, Ce prevesteşte o furtună... Soarele se lăsase jos de tot şi vârfurile plopilor se înroşise puţin,.. Umbra nopţii
www.dacaramanica.ro
700
ALBINA
învăluia ramurile şi «-opacii de felul lor mari păreau acum înalţi..., ca nişte matahale... Lui Lenea i se părea că stau pe gânduri..., că sunt în aşteptarea a cine ştie ce lucru grozav... Soarele, care se mai zăriâ încă asupră-le, se pierdeâ din ce în ce în zarea înfumurată..., de-ai fi zis că e gata să se’mpreune. cu pământul...
In depărtare..., s’auziâ vorbă... Din altă parte... s’auzeâ cineva cântând... şi sunetele astea dulci şi tremurătoare păreau pline de căldură înăbuşitoare, ca şi văzduhul înconjurător.. Lenea se întrista şi din ce în ce parcă il cuprindea frica... Porni să-şi caute bunicul şi o luă repede pe ulicioară... De cerşit... nu-i ardea lui... Simţea parcă..., că inima-i bate repede... repede de tot... să se gândească..., asta îl obosea... Şi fetiţa-i venea într’una în minte... Oare ce s’o fi făcut? O fl ajuns acasă? Poate o fi bogată? Dac’o fi a vreunuia cu stare or s’o bată..căci toii bogaţii sunt nişte sgarciţi... Dar dac’or fi săraci..., poate n’or bate-o... Săracii îşi iubesc copiii mai mult, pentrucă fac dinei unelte de muncă pentru mai târziu... Gândurile astea il frământau într’una şi in fiece clipă creştea in el un simţimânt de amărăciune întristătoare şi apăsătoare, care-1 muncea, ca o umbră din ce în ce mai grea şi mai întunecoasă... Amurgul seîn-tindeâ şi năbuşeala creştea...
Lenea întâlni in drum cazaci cu femeile şi fiicele lor. cari treceau pe lângă dânsul, fără să-l cinstească cu vre-o privire, fiindcă... nici vorbă... erau obişnuiţi să vadă venind din Rusia tot felul de flămânzi... îşi lunecă privirea-i turbure spre feţele astea grase şi sătule şi porni repede spre biserică, a cărei clopotniţă strălucea în verdeaţa copacilor...
S’auzeâ sgomotul vitelor, cari se’ntoreeau dela păşune... In sfârşit..., uite... şi biserica, mică şi ingustă, cu cinci turle albastre, înconjurată de plopi, ale căror vârfuri întrec ci'ucile scăldate de razele soarelui, Care apune şi care le împrăştie ca un aur roşiatic... Iată... şi moşneagul, că se îndreaptă spre curtea bisericii, — încovoiat sub greutatea traistei — şi care punându-şi mâna streaşină, se uită in toată părţile... In urma moşneagului se mişcă un cazac cu mersul greoiu... Şap« a-i lăsată pe ochi şi în mână ţine un baston...
— Nu ţi-i goală traista..., nu aşâ?... întrebă moşneagul
www.dacoromamc&xo
ALBINA	701
apropiindu-se de Lenea, care-1 aştepta lângă gardul bisericii... Cât despre mine..ia te uită, ce-ţi mai aduc!...
Şi gemând, moşneagul îşi ia de pe umeri şi lasă jos traista-i de pânză, tixită de merinde...
—	Pe aici capeţi de toate... Lumea de pe aici e foarte darnică!... Da... ce-ai tu, de stai aşa de mofluz?...
—	Mă doare capul!... —răspunse Lenea încet..., lun-gindu-sejos lângă moşneagul, care se rezemase de un morman de pietre..., mângâindu-şi cu lăcomie şi cu plăcere rodul cerşitului...
—	Eşti ostenit? Uite..., o să mergem acuma să ne culcăm ! Cum îl cheamă pe cazacul cela... care ne-a adus aici ? ..
—	Andrei Cerni...
—	Bine zici...., Cerni! Ei..., aşa o să’ntrebăm: pe unde-i casa lui Andrei Cerni?... Uite..., că vine un om..., încoace... Da... oamenii de pe aici tare’s de treabă... şi... îmbuibaţi cu de toate... Toată lumea mănâncă numai pâine de grâu...
—	Bună ziua..., om bun!...
Cazacul, s’apromă bine de ei şi răspunse a lene la închinăciunea moşneagului:
—	Mulţumim d-voastră!
După aceea, îndepărtându-şi picioarele unul de altul şi aţintând asupra cerşetorilor ochii lui mari şi tară viaţă, se scărpina în tăcere la ceafa... Lenea se uită la el cu oarecare grijă... Moşneagul clipind mereu din ochi aştepta să deschidă el întâiu vorba... Cazacul tăcea într’una... In cele din urină, scoţând limba pe jumătate, încercă să-şi atingă vârful mustăţii... şi izbutind îşi băgă toată mustaţa în gură..., o mol-făi..., o scoase iar afară... Şi apoi rupse tăcerea, care ajunsese de nesuferit, rostind cu hotărîre vorbele, astea:
—	Aide..trebue să veniţi... după mine ... la primărie!...
—	De ce?... întrebă moşneagul tresărind... Şj parcă tresări ceva şi’n inima lui Lenea...
Trebue... Aşa mi s’a poruncit... Urmaţi-mă!... Le întoarse spatele... şi... porni..., dar uitându-seunapoi şi văzând, că cerşetorii nici nu s’au clintit din loc, — le strigă cu glas mânios: •
—	Ce mai aşteptaţi?...
Bunicul şi Lenea se sculară repede şi şe luară după el.. •
(Va urma)	M Gorki
www.dacaromamca.ro
TIPURI DI IV BUCUREŞTI
Negustor de fructe	Bragagiu
Sacagiu
www.dacaramanica.io
CORPURILE LEGIUITOARE
Camera. Şedinţele (lela 11 şi 12 Martie au fost ocupate de interpelări: a d-lui I. G. Duca, despre modul cum s’au făcut alegerile, căruia a răspuns d. ministru de interne Al. Marghiloman; a d-lui P. Ioaniţescu, despre înfiinţarea unei secţiuni pe lângă tribunalul din Buzău. I-a răspuns d. M. Cantacuzino, ministru de justiţie.
La 15 Martie s’a început discuţia proiectului de răspuns la Mesagiul regal. Ea a continuat şi în şedinţele următoare. Au vorbit d-nii; Victor Filoti, Ernest Canano, Pompiliu Ioaniţescu, Corni. Bacalbaşa, Nicolae N. Săveanu, G. A. Scorţescu, Vigxl Arion şi Al. Marghiloman.
Terminându-se discuţiile s’a votat proiectul de răspuns în felul redactat de d. V. Arion, având următorul cuprins:
Sire,
Adunarea deputaţilor, recunoscătoare pentru cuvintele călduroase cu cari Maiestatea Voastră a salutat deschiderea primei sesiuni a acestei legislaturi, depune la picioarele Tronului expresiunea devotamentului său neclintit către Acela care a conScrat întreaga Lui viaţă binelui poporului român.
Sire,
Alegerile generale au permis Ţării să-şi arate voinţa ei. Reprezentanţii Naţiunii sunt fericiţi a încredinţa pe Maiestatea Voastră că vor lucră într’o unire desăvârşită cu Guvernul Maiestăţii Voastre, al cărui program de reforme va primi din parte-le concursul necesar pentru realizarea lui
Sire,
Adunarea deputaţilor a primit cu mulţum re încredinţarea Maiestăţii Voastre despre bunele noastre legături cu toate Statele.
Hotărârea cu care România a stăruit de peste un pătrar de veac într’o politică externă cumpătată şi liniştită au asigurat Ţării încrederea şi respectul tuturor. In năzuinţele noastre urmărim un scop comun cu toate Statele: menţinerea păcei.
www.dacaromamca.ro
704
ALBINA
Sire,
Adunarea deputaţilor a luat cunoştinţă de măsurile ce Guvernul Maiestăţii Voastre crede menite a înbunătăţi starea economică şi socială a Ţării.
Aceste măsuri, cari constituesc un adevărat program de prevedere socială, vor află în noi un sprijin hotărît şi statornic.
In aşteptarea unei industrii puternice, căreia îi vom da tot concursul nostru, înflorirea populaţiei rurale a rămas în România problema economică de la a cărei cumpătată deslegare atârnă progresul întregei Ţări.
In această ordine de idei, propunerea Guvernului Maiestăţii Voastre dea veni în ajutorul ţăranilor nevoiaşi, scutind loturile mai mici de şease hectare de orice dare către Stat a aflat în toate stratele sociale ale Ţării un adânc răsunet şi suntem fericiţi că realizarea acestei măsuri se va putea face în cursul chiar al acestei sesiuni.
Propunerile pentru sporirea salarului întregului corp didactic, pentru îmbunătăţirea stării funcţionarilor inferiori dela căile ferate, pentru ieftinirea traiuluMn genere, dovedesc că politica Guvernului Maiestăţii Voastre, stăpânită de grijia binelui public, poartă caracteristica acelui spirit de echitate şi de ocrotirea celor mici, de care partidul conservator din România a fost în totdeauna condus.
Timpul scurt de care dispunem în această sesiune nu va îngădui Adunării deputaţilor să se ocupe cu legile pentru vânzarea de pământ la ţărani, pentru asigurarea muncitorilor, pentru noua organizare a meseriilor şi pentru descentralizarea administrativă.
Aceste Ieşi, menite a desăvârşi opera de îmbunătăţire socială întreprinsă de Guvernul Maiestăţii Voastre, vor formă obiectul activităţii noastre în viitor.
Sire,
Adunarea deputaţilor simte o adevărată mulţumire că situaţia financiară a Statului îi permite să acorde, fără să sdruncine echilibrul bugetar, o sumă însemnată pentru întărirea armatei, această forţă care întrupează cele mai sfinte tradiţii naţionale şi care rămâne pentru noi cea mai puternică garanţie a unui viitor fericit.
Sire,
Lucrând într’un acord deplin cu Guvernul Maiestăţii Voastre, inspiraţi de acelaş gând, mânaţi de acelaş sentimente, vom desăvârşi cât mai grabnic opera ce Ţara aşteaptă dela noi.
Să trăească Maiestatea Voastră!
Să trăească Maiestatea Sa Regina!
Să trăească Dinastia!
*
* *
Senatul. Şedinţele dela 11, 16, 17, 18 Martie au fost ocupate de interpelări privitoare mai ales la operaţiile electorale. Tot în şedinţa dela 18 s’a prezentat un proiect pentru modificarea unor articole din legea comptabilităţii publice.
După ce d. M. Rachtivan a citit raportul comitetului dele-legaţiloi*, a dat d. P. P. Carp, ministru de finanţe, câteva expli-caţiuni.
Proiectul are de scop să lămurească oarecari dispoziţiuni din legea existentă.
www.dacoromanicajx)
ALBINA
705
Parlamentul — zice expunerea de motive — punând la dispoziţia fiecărui minister prin bugeţele de cheltueli, anumite fonduri pentru anumite întrebuinţări, miniştrii nu au dreptul să depăşească acele credite ' pentru nici un motiv.
O asemenea dispoziţie este prevăzută şi în legea actuală, însă fără o sancţiune precisă. De asemenea contabilii cari ar ordonanţă sume peste credite ce au deschise sunt isbiţi de pedepse, însă cu greu se pot aplică, întru cât numai după ce Curtea de conturi ar fi descoperit asemenea ordonanţe, adică destul de târziu, putea să ceară aplicare de pedepse.
Din aceste cauze s’au angajat cheltueli de milioane pe fiecare an în afară de creditele bugetare.
Mai întâiu am făcut răspunzători pe miniştrii de cheltuelile ce ar angajâ peste creditele ce au la dispoziţie sau în afară de ele, prevăzând, în asemenea cazuri, aplicarea art. 4 din legea responsabilităţii ministeriale.
Pentru contabilii cari ar face ordonanţări peste credite ce au, am prevăzut pedeapsa destituirii, după cererea ministrului finanţelor, şi osebit trimiterea în judecată, pentru a i se aplică, după cazuri, amenzi sau şi alte pedepse.
Am introdus sistemul preventiv, pentru a înlătură plăţile neregulate. Contabilitatea generală a Statului va verifică fiecare extras de ordonanţă şi nu va da viza de plată decât dacă ordonanţarea s’a făcu în mod regulat. In caz contrariu supune cazul ministrului fiinanţelert care pe a sa răspundere hotărăşte ce trebuie să Se facă.
Proiectul s’a votat cu unanimitate de 72 bile albe din 72 votanţi.
La .22 Martie s’a început discuţia proiectului de răspuns la Mesagiu.	_____
SCRISORI CĂTRE REDACŢIE
Domnule Administrator,
A fost destul ca elevii şcoalei mele, abonaţi la nepreţuita d-voastră „Albină", să o primească dela poştă ca apoi să vază şi ceilalţi, să citească multe istorioare plăcute şi acum au cerut şi cei de cl. Il-a să se aboneze şi ei.
Intr’o zi .o elevă n a adus un număr din Albina, să facă schimb cu un alt elev, care dorea să-l citească, spunând că l-a uitat acasă pe pernă, unde a citit tatăl său aseară după ce a venit dela plug. Lucrul acesta m’a bucurat mult, căci numai jumătate din cei 305 elevi prezenţi azi în şcoala mea, să rămâie cu gustul cititului, când se vor face mari şi este un bine pentru ţară; iar pentru mine o mulţumire sufletească.
Cu preţul redus de d-voastră şi cu desvoltarea spiritului de asociaţie, ajungem ca cu 5—10 [bani pe an, un elev să aibă revista un an şi să citească nn numai el, ci şi părinţii Ini.
Azi v’am trimis cu mandat poştal suma de 4 lei, costul abonamentului pe anul al XIV la revista „Albina", pe care vă rog să o trimiteţi, după primirea abonamentului, la următoarea adresă:
Elevii cl. Il-a şcoala primară, tip urban, din corn. C'uza-Vodă, jud. Ialomiţa, Călăraşi.	Şt. Popescu
_________________ Dirigintele şcoalei.
www.dacaromamca.ro
706
ALBINA
LUPII
Iată* ce ne povesti într’o seară, Toadef Zimbru, bătrânul nostru servitor:
— Eram pândar în deal la Obreja. Intr’o seară—iarna — aproape de Crăciun, ieşisem în pădure la pândă. Nici o ţipenie de om nu s’auziâ.' Vremea eră moale, văzduhul liniştit şi cerul plin de nori. Mergeam încet şi trăgeajn cu urechea în toate părţile. începuse a ninge cam uşor şi liniştit. Mă abat pe la fântâna Boerului, tai poteca ce iese spre T,ămă-şeni, dau o raită pe la Dumbravă şi nebănuind nimica o iau domol spre bordeiu. Mă gândeam la ceva lumină, rup un crac uscat de copac care trosni cu un pocnet sec şi-l iau pe umăr. Ningea tot maî des. .Fulgi mari lunecau în aerul întunecat al noptei şi se aşterneau lin pe pământ. Ajung la bordeiu, aprind un foc‘bun de găteje, îmbuc ceva şi mă întind alene dinainteâ jeratecului. Căldura îmi muie trupul, mă păli somnul şi aţipii. Intr’un târziu m’am trezit în întuneric; cărbunii potoliţi în spuze să stinsese cu totul. Deschid larg uşa — mă uit spre cer. Ningea mereu. Zăpada ştersese cărările bordeiului; trupurile negre ale copacilor erau stră-jeri neclintiţi în văzduhul adormit, Un glas îndepărtat de cocoş veniâ de undeva dinspre sat, îl auziam aşa ca prin vis, apoi un lătrat de câine, un zăpăit rar pieri în adâncurile văzduhului şi apoi nu se mai auzi nimica. Credeam că-i ziuă, dară liniştea asta grea ca plumbul şi cerul mereu întunecat mă încredintă că eră miezul noptei. Sătul de somn, bătut de gânduri, luai cojocul pe umeri, îndesai cuşma pe pe cap, trăsei uşa bordeiului şi pornii spre casă. Eră în puterea nopţii, calea pustie şi ningea mereu. Satul nu eră departe. Văzduhul adânc şi liniştit mă înflora, mă înspăimântă. Cât am mers prin pădure, copacii puternici şi liniştiţi îmi ţineau de urât, mă îmbărbătau şi adorrrtiau în mine frica, sfiala. Ies în Calea Mare. Nici o urmă de trecător, ninsoarea acoperise totul. Sus prăpastia mohorâtă a cerului trecea ca o dungă vânătă între marginile întunecate ale pădurei de brad şi pierea în întinderea nedesluşită a şesului, iară jos prostirea albă de zapadă învestmânta fără întrerupere poienile şi lanurile adormite în somnul iernei.
N’am făcut câţiva paşi spre Cornul-Şantului, şi într’un ungher întunecat de brădet parcă văd nişte pete ce se mişcă.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
707
Un fior de spaimă îmi fulgeră tot trupul. Simţeam părul măciucă în vârful capului şi cuşma mi se. urcă în sus pe tâmple. Mă siliam să mă încredinţez bine dacă frica nu mă înşelă şi putui vedeâ desluşit nişte lumini aprinse ce ţintiau spre mine. Bătăile inimei erau dese şi atât de puternice, că într’un moment socotii că-mi sparg pieptul. Dihăniile, trei la număr, stau înaintea mea. Mă uit şi eu la ele prostit de spaimă, gata să răcnesc, să plâng, să-mi ies din minţi. Creerii mi se turburau în cap, tâmplile îmi svâcniau puternic, urechile-mi vâjiau. Dela o vreme lupii încep a se hârjoni între ei, sar, aleargă, clănţănesc din măsele, se opresc scurt şi cu -toţii mă privesc cu ochii holbaţi şi îngrozitori. Zăbava lor de a mă ospăta îmi mări speranţele şi îndrăzneala. Plănuiam să alerg şi să mă urc într’un copac şi să aştept acolo scăparea de undeva, însă, cel mai apropiat copac eră la câteva obraţe departe de mine. Să fug spre sat iarăşi îmi trezea o speranţă care pieriâ îndată la gândul că dihăniile m’ar ajunge din câteva sărituri şi m’ar da morţii, într’o clipă. O mişcare a mea, făcută fără voie, trezi băgarea lor de seamă şi cât ai bate ’n palme, mă împresurară din trei părţi. Numai drumul spre sat eră deschis. Acum îmi cunoşteam primejdia în toată mărimea ei. O ideie îndrăzneaţă îmi-veni în cap: făcui semnul crucii, desbrăcai cojocul, îl aruncai departe în urmă peste şanţ, dihăniile năvăliră acolo, iară eu o luai într’o fugă nebună în spre sat. Socot că alergam destul de tare; disperarea îmi îndoise puterile. Am trecut peste ogoare, gropi, şanţuri, garduri şi aproape istovit şi abia trăgându-mi sufletul, m’am isbit în uşa casei mele. Socot c’am răcnit, am strigat de mi-au dat drumul înăuntru.
La câteva zile după ce m’am trezit, am aflat toată întâmplarea. Dihăniile au fost în scurt timp pe urma mea şi au năvălit furioase în ogradă. Câinele meu Ilorinuz, un dulău voinic şi credincios — l-au sfărticat fiarele sub păreţii casei fără să-i poată veni cineva în ajutor.
Am stat în pat trei săptămâni. De atunci am rămas beteag din spaimă. Când muncesc aşa mai din greu, un junghiu ce-mi stă mereu sub coaste îmi înăbuşe răsuflarea. Văd' bine că de acolo îmi va veni într’o zi moartea. întâmplarea asta m’a deprins un obiceiu: Nu pornesc niciodată la drum la vreme de noapte.
Yason.
www.dacoromamca.ro
708
ALBINA
PENTRU PENSIONAR!
In conformitate cu dispoziţiunile art. 45 din regulamentul legei generale de pensiuni cu modificările ei, la primirea pensiunei pe luna Aprilie a. c., pensionarii din Bucureşti sunt obligaţi să prezinte direcţiunei pensiunilor; iar cei din judeţe administraţiunilor financiare, un certificat liberat de primăria comunei unde domiciliază, prin care să se constate că sunt în viaţă, că locuese în acea comună, arătându-se strada şi numărul casei, şi că nu ocupă nici o funcţiune salariată de Stat, judeţ, comună sau administraţiune de utilitate publică. J j
Văduvele pensionare, vor dovedi în acelaş mod că sunt în viaţă, arătând strada şi No. casei unde domiciliază, că nu ocupă funcţiune, că nu sau remăritat şi dacă au copii minori se va arătă că sunt în viaţă, locul unde domiciliază, dacă sunt căsătoriţi sau nu, dacă ocupă funcţiunile, precum şi dacă sunt sub tutela sa, sau a unei alte persoane.
Tutorele orfanelor va dovedi de asemenea că copiii puşi sub tutela sa se află în viaţă, locul unde domiciliază, strada şi numărul casei, dacă sa căsătorit sau nu vre-unul, dacă ocupă sau nu funcţiuni salariatei de Stat, judeţ, comună sau administraţie de utilitate publică.
Procuratorii vor trebui să producă certificate cu menţiunile de mai sus în ce priveşte persoana pe care o reprezintă pentru primirea pensiei.	*
Sub nici 1111 motiv nu se va liberă vre-un bon de pensie acelor cari nu se vor*confonnă dispoziţiunilor acestei publicaţiuni.
TIPURI DINjBUCUREŞTI
Precupeţ	Oltean—precupeţ de păsări
www.dacaromamca.ro
ALBINA
709
De pe Domeniile Coroanei
De curând d.Ion Kalinderu, Administratorul Domeniului Coroanei, a fost pe Domeniul Coroanei Domniţa din jud R. Sărat, cu care ocazie a vizitat şi şcoalele, bisericile, banca populară şi primăria.
Fiind întâmpinat de mulţi săteni, d-sa s’a întreţinut cu dânşii despre starea lor, le-a dat diferite poveţe asupra economiei şi muneei câmpului, şi i-a îndemnat să asculte şi să caute să se folosească de îndrumările ce li se dau.
La şcolile din Pisc, Domniţa şi Corbeni a distribuit diferite cărţi elevilor precum şi sătenilor ştiutori de carte; iar pentru bisericile din Pisc şi Domniţa a dispus să se cumpere de Administraţia Domeniului Coroanei mai multe obiecte necesare serviciului bisericesc. A luat asemenea măsuri să se clădească în satul Pisc nn non local de şcoală, cu 3 clase, căci cel vechia nu mai e încăpător.
In sfârşit a dat gratificaţii cucernicilor preoţi şi d-lor învăţători şi a împărţit ajutoare în bani şi lemne la mai mulţi săteni.
Recensământul trăsurilor
Luni, 22 Martie, orele 8 dimineaţa, a început recensământul trăsurelor. Cu acest prilej prefectura poliţiei Capitalei, având în vedere reclamaţiunile din ce în ce mai numeroase ce primeşte contra conducătorilor de trăsuri şi automobile, a hotărât următoarele:
Se va înmânâ proprietarilor de birji carnete de identitate, câte două pentru flecare trăsură — şi după terminarea acestora, li se vor dă alte. Fiecare carnet are 100 de foi. Birjarul este ţinut, la urcarea unui pasager în trăsură, să-i elibereze o foae din carnet.
Prefectura poliţiei Capitalei roagă pe cetăţeni să ceară dela birjari aceste foi, refuzând să umble cu birjarul care n’ar avea asemenea carnete.
Fiecare foae conţine numele birjarului şi numărul trăsurei precum şi tariful. Tot deodată se pune în vedere birjarilor, in aceste carnete, că le este oprit să ceară mai mult decât tariful.
Prin acest mijloc, pe vitor birjarii nu vor mai putea să-şi însuşească obiectele uitate în trăsură; iar publicul va avea în totdeauna în contra cui să-şi facă reclamaţi unea, fie oare
ce înainte uitau numărul birjarilor, şi aceştia tăgăduiau, spunând că muşteriul n’a băgat bine de seamă numărul.
www.dacoromamca.ro
710
ALHINA
DIN ZIARE Şl REVISTE
0 lege îmbucurătoare
Bulgaria e într'o sărbătoare şi veselie generală, căci miniştrii şi deputaţii, cari fac legile şi ocârinuesc destinele ei, dorind a mări numărul locuitorilor, au adus o lege foarte favorabilă pentru fete, de care fiecare fată până acum nemăritată, leagă nădejdi frumoase. Ca şi în alte ţări, asemnea şi în Bulgaria, sunt mii de tineri, duşmani căsătoriei şi cari au rămas burlaci. E natural, deci, că neinsurându-se tinerii, multe fete drăgălaşe rămân asemenea nemăritate. Ca să rărească numărul burlacilor şi să-i constrângă încâtva la căsătorie, ca să înlesnească măritişul multor fete, ţara a adus o lege, prin care burlacii sunt supuşi la o dare considerabilă. Această dare să măsoară după starea şi veniturie lor, şi se începe când burlacul împlineşte 30 de ani şi durează până la moartea sa. Dacă se căsătoreşte, această dare se şterge. Burlacii deci, trebue să aleagă între două cărări, sau se supune la platirea dării, sau se însoară. Alegerea desigur va fi grea. Să nu ne mire deci de loc, dacă întreaga Bulgarie e în sărbătoare şi că toţi aceia, cari au conlucrat la. înrrupnrea acestei legi, sunt sărbătoriţi. E o bucurie generală. Multe inimi în cari s’au strâns nădejdile primăverii, reînvie iarăşi, — căci faţă de o asemenea lege— cine nu ar legii speranţe noui?!
(Deşteptarea)
CÂRTI PRIMITE LA REDACŢIE
Dr. Max. Popovici, subdirector al Casei Kurale. Colonizări şi parcelări, dare de seamă asupra misiunii de studii în regiunile de colonizări din Germania şi Ungaria şi câteva cuvinte despre comoa-rele de agricultură Buc. 1011. 89 pag.
EM. GRIGOROViTZA, Scrieri populare
Se află de vânzare la toate librăriile din ţară.
Dep. gen. Librăria Naţională, Bucureşti Calea Vict. 47).
1.	— Chipuri , şi Graiuri din Bucovina (voi. ilustr.).
2.	— Dela Hotare (istorii moldovene).
3.	— Schitul Cerebucului (roman istoric).
4.	— Poveşti Răzleţe (Edit. Bibliot. p. Toţi).
5.	— Oameni Vechi (trad. Edit. Bibliot. p. Toţi).
0. — Cum a fost odată (voi. ilustr.).
7.	— Peatra Muierii (volum sub tipar).
8.	— Negru Vodă (volum sub tipar).
9.	— Amintiri (volum în pregătire).
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
7! 1
Către abonaţii noştri
Au trecut dejă şase luni din al XlV-lea an. Rugăm dar. pe prietenii noştri să ne trimită prin mandat postai costul abonamentului, scutin-du-ne de marile cheltueli ce necesită trimiterea spre încasare a chitanţelor prin postă, li mai rngăm să stărue a face noi abonaţi, încu-noştiinţând pe cei ce ar dori să se aboneze, că vor primi revista, numai dacă vor trimite odată cu cererea de abonament şi costul abonamentului de 5 lei pe an.
Reamintim prietenilor şi abonaţiior noştri, că cine ne face cel puţin cinci abonaţi din nou, pentru anul curent, şi trimete banii odată cu numele lor, are dreptul la un abonament gratuit, fie pentru biblioteca şcolii, fie pentru parohie, cerc literar, etc.
Pentru elevii şi absolvenţii de şcoli primare din comunele rurale, reducem abonamentul la patru (4) Iei pe an, fie că se abonează unul singur, fie o grupă de mai mulţi inşi la un abonament. Cererea de abonament în acest caz trebue făcută prin dirigintele şcolii, prin preot sau prin notar. Noii abonaţi cari ar dori să aibă revista dela începutul anului, să arate aceasta pe cotorul mandatului prin care trimit banii.
In tot cazul, cererea de abonament trebue neapărat insoţită de plată, altfel nu se va satisface. Abonamentele se fac şi se plătesc numai pe un an întreg.
Regularitatea cu care de 14 ani apărem, bogatul material ce arn publicat în acest timp şi numărul cel mare de ilustraţiuni ce dăm în fiecare număr, sunt o garanţie că revistă este aşezată pe baze solide si că se bucură de sprijinul şi de încrederea tuturor.
ADMINISTRAŢIA
LICIŢATIUNI
In ziua de 28 Martie 1911 ora 4 p. m.. se va ţine licitaţie publică cu oferte închise şi sigilate în localul Ministerului Domeniilor, direcţia agriculturei, pentru dărâmarea a 3 latrine, 4 pisoare şi a toboganului din parcul Ca rol I Filaret.
Pentru orice informaţinni, doritorii se vor.adresa adniinistra-ţinnei parcului Carol 1 Filaret, în orice zi de lucru dela 9 — 12 a. m. şi 3—6 p. m.
—	In ziua de 29 Martie 1911 ora 10 a. in., se va ţine o nouă licitaţie publică cu oferte închise şi sigilate în localul Ministerului Domeniilor, direcţia agri cui turei, pentru vânzarea a 19 turnichete de fier şi tuci, rămase din timpul expoziţiei jubiliare.
Aceste obiecte se pot vedea în fiecare zi de lucru între orele 9—12 şi 3 — 6 la administraţia Parcului Carol I.
—	In ziua de 6 Aprilie" orele 10 de dimineaţă, se va ţine licitaţie publică cu oferte închise în localul prefecturei judeţului Buzău şi la pepeiniera Istriţa din acel judeţ pentru, vânzarea a 546 decalitri drojdii de vin aproximativ, dela pepeniera Istriţa. Această drojdie de vin se poate vedea la pepeniera sus citată în toate zilele de lucru, orele 9—12 şi 3-—6.
www.dacoramanica.ro
712
albina

STEHUH'
Societatea .Steaua“ lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspăndirea de scrieri Şi publicaţii morale, patriotice şi de Colos practic, şi ..	pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a
răsnândrn de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contra-u statului $i ideii naţionale române.
Membrii înscrişi şi cotizatiun! plătite (urmare)
Gheorghe Mateescu (Gârlogani, Romanaţi), I leu; TeodorCepariu (Cârlogani, Romanaţi). I leu; Ioan S. Dumitrescu (Cocorăşti, Romanaţi),
1	Leu; Constantin Marinescu (Marunglav, Romanaţi), 1 leu; Grigorie Con-stantinescu (Marunglav, Romanaţi), 1 leu; Ilie R. Popescu (Leoleşti, Ro-manaţi), I leu; Nicolae Popescu Ceauşeanu (Călui, Romanaţi), I leu; Preotul Şt. Popescu (Căliu, Romanaţi), 1 leu ; Gheorghe Ionescu (Dobri-ceni, Romanaţi), 1 leu; Dumitrul. Predescu (Oboga, Romanaţi), 1 leu; Familiei D-tru Ionescu (Vulpeni, Romanaţi), I leu; Chirii Pretorian (Gă-văneşti, Romanaţi), 1 leu; Constantin Maxim (Racoviţa, Romanaţi), I leu; Călin Antonescu (Băleasa, Romanaţi), I leu; Ioan Rădulescu (Ba*-dovineşti, Romanaţi), I leu; Ioan Stănescu (Ungureni, Romanaţi), t leu; Toma Becherescu (Traian, Romanaţi), I leu; Grigore Motoceanu (Vulpeni i-Călineşti, Romanaţi), 1 leu; Ioan Clement (Gropşani- Romanaţi, I leu; N. O. Popovici-Lupa (Loco), 6 lei; D-na H. Popovici-Lupa (Loco),
2	lei; D-ra Popovici-Lupa (Loco), 2 lei; Traian Popovici-Lupa (Loco). 2 lei; Mircea Popovici-Lupa (Loco), 2 lei; Titu-Liviu Popovici-Lupa (Loco), 2 lei; D. I. Deică (Dobrovăţ), 2 Iei; D. I. Filipescu (Be'ceşti-Iaşi), 2 lei; C. I. Dodu (Braniştea-Covurlui), 2 lei; G. Cotea (Moara Grecilor
topopescu Teodor (Loco), 2 lei; Fotino Vasile (Loco), 2 lei; Eliza Băr-buiescu (Odobeşti-Dâmboviţa), 2 lei; Gheorghe Gh. Peteanu (Loco), 2 lei; Constanţa Gh. Peteanu (Loco). 2 lei; Iulian Gh Peteanu (Şef de agricul. Alexandria), “ lei; Maria Gh. Peteanu (Loco), 2 lei; Victor N. Stănescu (Buzău). 2 lei; D-na Elena Chr. Popovici (Loco), 2 lei' N Bra-toşin (Grebăn-R.-Sărat), 1 leu; Pr. Ş. Rădulescu (Pardoş, R.-Sărat), I leu; Pr. C. Crăciunescu (Mărgăriteşti, R.-Sărat), I leu; Gh. Dumitrescu (Ra-coviţeni, R.-Sărat), 1 (eu; G. Georgescu Ghica (Poeniţa, R.-Sărat), I leu; C. N. Popescu (Chiojdeni, R-Sărat), 1 leu; I. Dumitrescu (Dumitreşti,
R.-Sărat), 1* leu; Şt. Pemetrescu (Neculele-Jitra, R.-Sărat) 1 leu; EI. D. Elefteriu (Chiojdeni, R.-Sărat), I leu; V. Dănulescu (Dănuleşti, R.-Săraţ), I leu: D. Anghelescu (Băbeni, R.-Sărat), 1 leu; Pavel M. Ionescu (Ba beni, R.-Sărat), I leu; Al Constantinescu (Buda, R.-Sărat), 1 leu; D G. Rizescu (Sgârieţi, R.-Sărat), 1 leu; D-ra Ecat. M. Lupescu (Sgârieţi, R.-Sărat), 1 leu; D. Ionescu (Sgârieţi, R.-Sărat), I leu; I. Andronescu (Sgârieţi. R.-Sărat), 1 leu; AI Raiciu (Buzău), 2 lei: N. A. Ghica (Metălcu, Buzău). I leu; Florea I. Stănescu (Scurteşti, Buzău), 1 leu; Ion M. Stă-tescu (Păltineni. Buzău), 1 leu; Stoica Georgescu (Cochirleanca). I leu; Ion Moisescu (Scurteşti, Buzău), I leu; G. Constantinescu (Calimi, Buzău; 1 leu; Constantin Gh. Niculeşcu (Cătuna, Buzău), I leu: Gh Vlă-descu-Albeşti (Albeşti, Buzău). 1 Rhk ^‘Gh. Teodorescu (Lapăş), 1 leu ; Constantin Boţem (Corbu,	î leu,,^. Ivancea (Ceaama, Buzău),
leV : Petre Ionescu (Măry^V. Buzău). 1 .ten ; Al. I. Popescu (Amaru, Buzău), 1 leu; Preot. D. Mittrişsru (CotorGa., Buzău), 1 leu; Gh. Stânci ulescu (Corbu, Buzău), I leu-;: ,Eftimic Ala. edoneanu (Buzău), 1 leu; Teodor Vasile (Ruşavăţ), 1 teuţ I^tulaelIonescu (Năen:, Buzău), 1 leu.
(Va urmă).
WWW.

fi'*'* *

ica.ro
FILIP LINDENBERG
Bucureşti. — Str. Lipscani, 4. — Bucureşti. (Dela 1 August: Str. Smârdan, I5)
SINGURUL MAGAZIN SPECIAL
CD
JUCĂRII DE COPII
Obiecte frumoase şi durabile cu preţurile cele mai ieftine
Mare depozit de articole de: PĂCĂLEALĂ, FARSE Şi SURPRISE, APARATE SURPRIZĂTOARE IE SCAMATORII
CU RENUME UNIVERSAL. Recomandat de medici in toată lumea pentru adulţi şi copii cât de mici. De o eficacitate absolut sigură, singurul contra constipaţiunei, congestiunei şi migrenei, plăcut la gust, nu produce colici şi n’are efecte rele asupra organismului.
—Cel mal economic, cutia ou 25 purgative lei 1.50 ==~—
Rugăm a sş refuză FURGEN inscripţie, căci sunt pastilele cari nu	_ — „ _ _	falşe, vătămătoare şi
Tor aveă această	Dm i l_ l\	produc colici
THE BANK OF RODMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:	la Londra
La oh lan MicSiintosh Rate .	_
E I. Gosr.hcn............ „
V roitele Duncannon	...	„
E. W. H. Barry............
R(liert Hamilton Lang . .
Oi metre de Frank .... Viena
P. Naville................ Paris
Ad. Vernes.............. ,,
Directori:
A.	Stolz E. Goodwin.
Ccnsari: loan Kalinderu, De ine tiu loan Ghika fi Arthur Green.
Sediul social:
Londra 6 Creta Winchesterstreef. Sucursala: Bucureşti. Piaţa Sf. Gheorghe.
„NAŢIONALA"
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BucHreştl Capital în acţiuni întreg vărsat î«
aur..................Lei	2.000.000
Fonduri de rezervă compuse din prime
şi daune..............„	3.955.688.76
Idem format din capital şi alte rezerve „	1.073.8-12.60
Total în aur „	7.1)53 531.36
Daune plătite . . . *	33.!>00.000
Vice-preşedinte, A. Băiccunu.
IJir. general. E. Grunwald. „NAŢIONALA" asigură contra in-cediului. a „grin 'inei-1, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinnţiunile obişnuite ca: „cas de moarte, supravieţuire, zestre şi renta'1. Sediul social în palatul Soc. din str. Doamnei No. 12, Bucureşti. Repres. generală în Buc. str. Smârdan No. 4, Agenţii în toate oraşele din tară.
www.dacaromamca.ro
■*
CREMA, PUDRA Şl SĂPUN „FLORA
nu se vând decât în embalagiul original arătat aci (un sfert din mărimea naturală) şi cu următoarele preţuri:
Crema lei 1.50—Pudra lei 2—Săpun lei 1.25
Refuzaţi (Iar în interesul Dv. ca ncverilabile dacă vi s’ar oferi aceste
--- preparate in cantităţi mai
miri sau altfel decât în einhalagiul original ari arătat şi m etichetele neatinse.
Crema şi Pudra „FLORA" se pot întrebuinţa fără grijă căi de mult timp, acest fapt e stabilit oficial de institutul de Chjmie q.1 Statului, care a constatat la 12 Septemvrie sub No. 1.110, că: «Crema şi Pudrţş „Flora" nu conţin substanţe toxice sau de acele cari printr’o întrebuinţare îndelungată pot vătămâ sănătatea». — Pomadă de păr „Flora" neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului; Borcan mare lei 2'k), mic lei 1.75 — Capilogen „Flora" (apă de păr), curăţă mâtreaţa după câteva întrebuinţări; Sticla mare lei 5.25, mică lei 2.50 —La nemulţu--i mire se restitue costul pentru oricare din aceste preparate.
!■=

PECT0S1NITEANO
i	----
vindecă tuşea cea mai rebelă şi e preparatul cel tnai raţional pentru a trată cu succes bronşitele acute şl cronice, tuse convulsiva (măgărească), emfisemul pulmonar etc. Sticla lei 3.— La Droguerii şi farmacii.
Hemoferul Iteanii mai puternice
reconstituante ale corpului slăbit, măreşte greutatea corpului şi redă poftă de mâncare perdută, suveran pentru a combate anemia lipsa sângelui, clorosa, debilitatea generală, dispepsia, consti-pajia, Leucorea (poală nlba la femei) Ilisteria, Neurastenia, Ameţelile, Slăbirea memoriei, Limfatismul, etc. Hemoferul Iteanu este autorizat de Onor. Consiliul Sanitar Superior şi recomandat de eminenţii noştrii medici Prof. dr. Bni-cliu, Prof, dr. Leonte, Prof. dr. Nege! (Iaşi) şi alţii, după experienţele îndelungate.— Preţul lei 4.—
La Droguerii şi farmacii.
Nevralgiile cele mai reţele Siud^“ep,rSi:
mausmuiui acut, articular lumbago, durerile de dinţi cele mai tari, mai ales nevralgice, precum şi orice dureri provenite din răceală sunt comDătute cu deplin succes prin întrebuinţarea
===== Pastilelor Nevralgine Jurist ===== Aprobate de Consiliul Sanitar Superior. Preţul unui flacon lei 2.5U, o dosă50 bani. La Droguerii şi Farmacii.
ATELIERELE SOCEC & C°', BUCUREŞTI
www.dacaromamca.ro