Anul XIV No. 19 6 Fevruarie 1011 3745i Redacţia şl Administraţia, strada Hântuleasa No. 9 — Bucureşti. www.dacoromanica.ro Anul XIV No. 19 6 Fevruarie 1911 ALBINA % asi REVISTA ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ ==□ ===== COMITETUL DE REDACŢIE: ION KALINDERU, P. Gârboviceanu, G. Coşbuc, Gen. P. V. Năsturel, Gh. Adamescu, I. Otescu, P. Dulfu, V. S. Moga, N. Nicolaescu, Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă ===== □ ===== Abonamentul în ţară pe an . . lei 5 « 11 »! ii t 1 un î .j Abonam. în străinătate pe an lei S Un număr......................15 bani *51 % fl % ‘✓St! Pentru anunciuri 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublicate se ard Reclacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate. SUMARUL: I. Kallnderu, Industrializarea prunelor. Pasărea morţii. (Cu ilustraţie). Preot losif Popescu, Cuvântare la Duminica fiului risipitor. Dr. Lux, Primejdia ce ne ameninţă copiii. (Cu 2 ilustraţii mi). Irimia Popescu, Carnea şi vegetalele ca alimente. (Cu ilustraţiune). L Dragoslav, Zapisul. (f rmare). V. S. Moga, Ce trebue să facă agricultorul în Fevruarie. I. 0. Zugravu, Scrisoare către Redacţie. DIX ZIARE ŞI REVISTE: Vrei să-ţi întăreşti dinţii? — Contra furnicilor. ILUSTRAŢII: Legătură ferecată în argint a unei evanghelii. (2 ilust raţiuni). PAGINA GLUMEAŢĂ: Necuicea, Birt iconomic. (Cu 3 ilust raţiuni). PAGINA COPIILOR: Moşu, Iepurele scăpat de un ariciu. (Cu 3 ilust raţiuni). SUPLEMENT: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor, anul III, No. 17 dela 6 Fevruarie 1911. A & rsy % !p TVQ % T3\ I Î3X Î3x IO# Î3\ % & www.dacoromamca.ro L.a consfătuirea ce a avut lui, ia Hlyisierul industriei şi comerţului în ziua de 23 Decemvrie 1010. în vederea- îîitiinţă rii unei societăţi subvenţionate de acest Minister, al cărui scop va fi clădirea de etuve pentru prune uscate, precum şi comercializarea pe scară mai întinsă a acestui produs, d. I. Kalinderu a prezintat un memoriu cu privire la starea şi mijloacele de desvoltare^a industrializării prunelor în ţara noastră. D. Kalinderu ne-a dat spre publicare acest memoriu pe care începem a-1 tipări chiar din No. de faţă. De un timp, creşterea pomilor a început să ia o mare des-voltare. Paralel cu acest avânt a sporit, natural, şi modurile de întrebuinţare a fructelor. Astfel, de unde înainte vreme prunele serveau, de pildă, mai numai la fahricaţiunea ţuicii, acum, o bună parte din ele se usucă. Multe se şi exportează, mai cu seamă uscate, afumate, sau Opărite. In cantităţi destul de însemnate se exportează şi fructele proaspete. Astfel, sau exportat: in 190/ în 1900 Prune proaspete 103.110 kpr. 25.780 lei 101.053 kgr. 40.412 lei Gutui, vişine, cireşi, etc. . 87.044 . 17.400 j» 121.013 22.583 Pere proaspete (10.620 12.124 03.510 „ 18.703 Mere proaspete . . 1.477.207 221.581 63.848 „ 0.577 Caise şi piersici proaspete — — 0.440 „ 1.800 In schimb am importat: in 1907 în 1900 Prune proaspete Gutui, vişine, cireşi şi alte 8.051 kgr. 805 lei 2.477 kgr. 248 lei fructe proaspete .... 58.874 „ 10.775 » 154.037 „ 112.013 Pere proaspete 32.484 „ 12.044 4.505 „ 1.802 Mere proaspete 277.020 „ 111.170 143.288 „ 57.315 Ca.se şi piersici proaspete 04.777 „ 47.380 n 22.094 „ 11.047 Toate aceste cantităţi diferă dela an la an. după recoltă şi, de aceea n'am cercetat statistica pe mai mult timp. Dar, din aceste puţine date se poate vedea ce întindere a luat comerţul cu fructe. In ce priveşte ţările în cari am exportat fructe proasj>ete, A.ustro-1 ngaria ocupă locul întâiu. Vin apoi Germania şi Turcia. La import tot Austro-Ungaria, Turcia şi Germania sunt cele din cari am adus mai mari cantităţi. Nu treime apoi uitat că şi consumaţia interioară e destul de www.dacoramamca.ro 490 ALBINA importantă. Ar fi de dorit ca să ia chiar proporţiuni cât de mari. căci fructele sunt o hrană din cele mai sănătoase şi mai gustoase. Acest îmbucurător progres se datoreşte atât îndrumărilor ce s’au dat de către Ministerul domeniilor şi de către acel al cultelor, prin organele lor. cât şi scrierilor apărute. îmi permit să amintesc aci, că şi Administraţia Domeniului Coroanei a publicat două cărticele: „Cultura arborilor roditori“, în două ediţii, la 1899 şi 1909, şi „Uscarea prunelor şi altor ,ructeu, la 1904. Afară de aceasta, am stăruit asupra foloaselor pomilor roditori prin diferite circulari şi am dat tot ajutorul material, mai cu seamă locuitorilor de pe domenii, la plantarea pomilor roditori. Am luat chiar măsuri.ca sătenii de pe domenii să usuce fructe, să le prepare şi împacheteze cu îngrijire şi gust pentru a obţine preţuri bune. Toată recunoştinţa merită încă Ministerul industriei şi comerţului, pentru impulsul ce caută să dea acestei industrii. Cu deose'bire faptul că a dăruit fierăria necesară uscătoriilor, a avut de urmare sporirea cuptoarelor, unele înfiinţate de către comune şi altele de către proprietari. Tipul adoptat este cuptorul bosniac perfecţionat. Felicit dar, din toată inima, pe d-nul Ministru, pentru solicitudinea ce a arătat şi arată industriei fructelor, cart e la început, dar care, bine îndrumată şi desvoltată, poate deveni o însemnată ramură de produeţiune a economiei noastre naţionale. Acum văd, cu plăcere, că suntem convocaţi, pentru a ne sfătui asupra înfiinţărei unei societăţi, subvenţionată, pentru etuvarea şi comercializarea fructelor. ' hestiuuea e de toată însemnătatea, căci deşi numărul cuptoarelor de toate sistemele, ce se află în ţară, atinge aproape frumoasa ţifră de 400, marfa ce produc Iasă mult de dorit. E drept că această inferioritate are şi alte cauze, cum este calitatea, alegerea fructelor şi altele, dar acestea ţin de o altă ordine de idei. şi se vor împuţina dela sine, când produsele vor fi mai mult căutate. Ceeace ne interesează în această întrunire, e perfecţionarea industrializării şi comercializării prunelor uscate. Producătorii noştri aduc încă în comerţ o marfă semi-fabricată, care trebue trecută prin mai multe operaţii pentru a corespunde cererilor consumaţiunii. Aceiaşi producători nu dispun apoi, individual, de fondurile necesare, şi n’au nici cunoştinţele trebuitoare pentru desăvârşirea producţiunii. Ei nu produc, fiecare în parte, cantităţi mari pentru export, astfel că întemeierea unei societăţi, cu acest scop, e absolut indicată. Nu discut felul ei, dar cred că oricare ar fi, nu poate riscă singură, de oarece nu se cunoaşte exact întinderea livezilor de pruni, obiceiurile şi preferinţele proprietarilor, nici cantităţile ce se produc. Intenţia d-lui Ministru e dar foarte bună, iar realizarea ei s'ar putea face în două chipuri: 1. Statul să constmească! să instaleze fabrica şi s’o dea societăţii în expoatare, pe un termen mai lung, cu obligaţia de a produce un minimum în fiecare an şi de a servi o amortizare a capitalului, începând dintr’un an oarecare dela înfiinţare; www.dacaromamca.ro ALBINA 491 2. Sau, mult mai bine, să acorde societăţii: a) un ajutor bănesc: b) terenul necesar pentru instalaţiuni; c) scutiri de impozite; d) înlesniri de transport pe C. F. R., şi la început, poate chiar şi e) primă de export. E bine înţeles, că oricare ar fi modul de încurajare, societatea trebue să întrunească, la rândul ei, anumite condiţiuni, şi în prima linie aceea de a fi situată într’o regiune a livezilor cu pruni. Astfel de centre avem mai multe în ţară: la Leordeni (Muscel;, Cărbun^şti {Grorj), în judeţul Buzău, pe noua linie a Nehoiaşului, în juddţul Neamţu, Valea-Teleajenului din Prahova, etc., unde ar fi de dorit să se înfiinţeze, cât mai curând, câte o instalaţie pentru etuvarea prunelor uscate şi comercializarea lor pe o scară cât mai întinsă. S’ar mai putea impune societăţilor îndatorirea de a da treptat toată atenţiunea şi celorlalte fructe,, cum sunt caisele, piersicile, vişinele, etc., fi ud şi acestea foarte căutate. (Sfârşitul în No. viitor) * * Icţan Kalinderu. __________________ Pasărea mortei >. ** ^ * Un doctor elveţian, dr. David din Bâle, a adus din fundul Noiei-Guiane câteva pasări puţin cunoscute, un fel de papagal cu corp de porumbel şi dotat cu un cioc foarte tăietor. Locuitorii indigeni o numesc pasarea mortei; această pasăre pericoloasă atacă în mod îndrăzneţ omul, muşcătura ei este mortală. Victima simte, imediat o mare durere, apoi devine orb şi în fine moare de o paralizie în mai puţin de 5 — 6 ceasuri. Locuitorii de-acolo fac straşnică vânătoare şi în curând această rasă va dispare. www.dacoromamcaro Legătură ferecată în argint a unei evanghelii din .1435 (faţa) (După „Bulet. comis. mon. istorice'). www.dacoromanica.ro Legătură ferecată în argint a unei evanghelii din 1435 (dosul) www.dacoramamca.ro Cuvântare la Duminica Fiului risipitor «Tată! preşit-am la Cer şi înaintea Ta, şi numai surit vrednic a mă chemă flul Tău; fă-mă ca pe unul din argaţii Tăi». Iată, iubiţii mei, cuvinte izvorâte dintr’o inimă în care căinţa cea mai adevărată vine să ia locul pornirilor pierzătoare ce-şi avuseseră locul aci mai înainte. Oare noi toţi în fiecare zi, ceas şi minut chiar nu treime să adresăm Părintelui ceresc aceste cuvinte? Povestea fiului pierdut este a noastră a tuturor, este a lnmei întregi. Noi suntem feciorul cel mai mic al acelui Părinte plin de îndurare şi de bunătate care este în Ceruri. Am primit dela Dânsul partea ce ni se cuvineâ, adică darurile sau puterile sufletului nostru r mintea sau înţelegerea, .inima sau simţirea şi voinţa. Intrebuinţat-am noi oare aceste puteri sufleteşti după rândueala însemnată de Părintele din Cer? Şă cercetăm şi săvedem de am făcut asâ ori nu. Cel dintâi dar, cea dintâi putere a sufletului nostru— mintea, această podoabă cu care omul se ridică pe deasupra celorlalte făpturi, cât de mult o-am abătut dela calea cea adevărată! Ne-a înzestrat Dumnezeu cu minte sau cugetare spre a ne da putinţa ca să-L cunoaştem pe El creatorul nostru, să judecăm cât de minunate lucruri a săvârşit în Atot puternicia sa, prin urmare cât este El de mare şi puternic: şi în acelaşi timp să ne cunoaştem şi pe noi înşine cât de nemărginit de mici suntem faţă de El! Vai! cât de mult ne rătăcim dela această datorie’ Nu numai că nu ne gândim decât rareori — la nevoe — la Atot Puternicia Sa, dar încă mintea ni se întunecă până în gradul de a cârti şi chiar a defăima Sf. Lui Nume. Omul, care nu este decât un neputincios vierme ce să târăşte pe pământ, varsă din gură veninul înjurăturii Numelui lui Dumnezeu şî lucrurilor sfinte. Astfel întrebuinţează acel frumos dar cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, adică mintea. www.dacoromanica.ro ALBINA 495 Im al doilea dar ce am primit dela Dumnezeu, este inima sau simţirea. Cu aceasta, suntem datori a iubi pe ziditorul nostru în gradul eel mai înalt, adică mai mult ca orice în această lume. Şi cum oare n’am fi datori a iubi pe acela care ne-a dat viaţa şi ne-a pus la, îndemână tot ce ne trebue spre a ne-o ţine! Cu toate acestea iubirea noastră către El, nu este cum ar trebui să fie. Sfânta Biserică, acest locaş unde este locul cel mai cuviincios dc a ne arătă iubirea şi recunoştinţa noastră către Dumnezeu, rar vede pe unii din creştini, venind aci spre închinăciune, iar pe alţii aproape de loc. Iată inima sau sentimentul nostru faţă de Dumnezeu. Tot cu inima trebue a iubi pe aproapele nostru — adică pe orce om — ca pe noi înşine. Dar ce .edem? nu numai că nu-I iubim, dar încă ii urâm şi-i pricinuim pagube de tot felul. Ce să mai zici m do clevetirile, criticile şi ponoasele cu cari vorbim unii de alţi la orce ocazie! Iubirea aproapelui nu-şi are locul în asemenea inimi pătimaşe. Cu asemenea inimi nu putem a ne socoti aproape de Părintele Ceresc, ci înstreinaţi cu totul în ţara fărădelegii. Să venim acum şi la a treia putere a sufletului nostru, la al treilea dar cu care suntem înzestraţi de Dumnezeu, la voinţă. A sădit Dumnezeu în noi această putere — voinţa — care să îndemne pe om a cunoaşte şi iubi pe Dumnezeu, să-l hotărască a săvârşi numai fapte bune şi plăcute lui Dumnezeu. Cât de mult s’a slăbit între creştini această putere, care făcea pe mucenici să sufere cele mai amare chinuri, pe cuvioşi să biruească prin înfrânare şi viaţă aspră dorinţele trupeşti, şi pe ierarhi să lupte cu cuvântul, cu fapta .şi cu scrieri contra duşmanilor bisericii. Voinţa în ziua de astăzi s’a slăbit până într’a’tât încât creştinul deşi are în gând să săvârşască o faptă bună — să meargă la biserică, de pildă — el nu mai are putere de a se hotărî să în ieplinească astfel de faptă şi, după ce mai întâi stă puţin la îndoeală, se lasă a fi biruit de slăbiciunea sa şi aşa voinţa noastră în loc de a ne determină spre săvârşirea faptelor plăcute cerescului nostru Părinte, o supunem patimilor şi poftelor noastre. Astfel stăm noi cu darurile primite dela Dumnezeu. Astfel cheltuim partea de avuţie ce ne-a încredinţat Părintele Ceresc. Am pribegit în ţară streină, adică am părăsit adevărata cale ce duce spre mântuire şi ne-am rătăcit pe potecile întunecate ale păcatului. Darurile sufleteşti cu cari am fost înzestraţi de Dumnezeu spre proslăvirea prea înaltului său Nume, le-am întrebuinţat spre satisfacerea pasiunilor noastre. Şi precum fiul cel pierdut, ajunsese a fi muritor de foame în acea ţară depărtată, tot astfel şi sufletele www.dacoromanica.ro 496 albina noastre sunt ameninţate cu peirea, cât& vreme vom petrece în fapte rele. Să ne trezim şi noi din rătăcirea în care ne aflăm şi să zicem ca fiul cel pierdut: Căti argaţi ai Tatălui nostru se satură de pâine, adică câţi sfinţi şi drepţi gustă din fericirea cerească, iar noi pierim în vâltoarea păcatelor! Să ne sculam şi să mergem la dânsul şi să zicem: „Tată greşit-am la Cer şi înaintea Ta, şi nu mai suntem vrednici a ne chemă fii Tăi, fă-ne ca pe unii din argaţii Tăi“. Atunci Bunul nostru Părinte de va vedea că ne întoarcem spre Dânsul cu adevărată căinţă, încă departe fiind noi, va alergă în-naintea noastră, adică va trimite harul său şi ne va ajută să ne ridicăm din căderea noastră, ne va dărui toate bunătăţile şi se va veseli mult de întoarcerea noastră la Dânsul ea de nişte fii ce fusesem morţi şi am înviat, pierduţi şi am fost aflaţi. Amin! Preot losif Popescu Talea-Prahova. Primejdia ce ne ameninţă copiii Cetesc in ziarul «Le Temps», care cuprinde atâtea lucruri bune, multe poveţi în potriva năravurilor rele ce nu se stârpesc lesne, deşi căşunează atâtea boli. Ştiu că, din nefericire, noi suferim de rele şi primejdii mult mai mari decât cele despre cari Edmond Perrier vorbeşte; dar e bine să vedem ce spune el despre acelea, şi, deoarece suntem doar şi noi fiinţi cugetătoare, să tragem încheieri şi pentru apărarea de relele dela noi. Unul dintre cetitorii ziarului, directorul unei bănci din cele mai mari, arată că i s’a tras luarea aminte că’n grădini, copiii mici se joacă scormonind în năsip şi ţerână, unde se atlă tot felul de vietăţi pricinuitoare de boale, din murdăriile câinilor şi din scuipatul trecătorilor. Dă, deci, două sute de lei să se cumpere năsip curat şi să se facă din el movili, in cari copiii să se poată juca fără primejdie, cum se face de multă vreme în Germania, de pildă la Frankfurt. S’a şi făcut; dar teamă ne e că şi năsipul va putea aduce boli, dacă n’o fi luat dintr’un loc curat; căci, prea ades apa mărei e plină de microbi, dacă e în apropiere de un port ori lângă locul unde se varsă canalele vreunui oraş cu toate murdăriile din el. Din nefericire, trebue să spunem că şi în ţările cele mai înaintate, nu au pretutindeni obiceiul www.dacoromanicajo ALDINA 497 de-a nu slobozi murdăriile din canale in ape curgătoare sau în mare, pana ce mai întiîiu nu au luat măsuri de-a le face neprime,jdioase. In Anglia însă sa poftească un oraş să murdărească o apă curgătoare, dacă vrea să aibă procese şi să plătească desdăunări simţitoare! Nu tot aşă e cu marea; căci, altfel, cum s’ar putea ca stridiile crescute pe aproape de ţerm să fle aducătoare de tifus? Dar, în sfârşit, binefăcătorul, care a dăruit 200 de lei pentru năsip, în care să se joace copilaşii, a micşorat primejdia; căci, e de crezut că năşi pul ce se va cumpără va fi adus de undeva, dela loc curat. Altă măsură ar fi să se oprească scuipatul nu numai în restaurante, berării, prăvălii, vagoane de drum de fier şi de tramvaiu, dar chiar pe uliţă şi în grădini. Nu are nimeni drept a primejdui sănătatea altora cu vietăţile primejdioase ce poate găzdui în gură, nas şi plămâni. Prea avem obiceiu a ne culcă pe urechea aea că soarele şi aerul ucid toţi microbii! Ucide el, dar numai la faţa pământului; mai adânc niţel, razele nu pătrund şi microbii pot hălădui în voie şi se înmulţesc. Apoi în grădini oamenii obişnuesc a nu stă în soare, ci la umbră, adică tocmai unde le prieşte şi microbilor mai mult! * ¥ ¥ Dar par’că numai microbii sunt primejdioşi pentru sănătatea noastră şi a copiilor noştri? Sunt şi vietăţi mai mari. Aşa se ştie, că din carnea unor porci bolnavi putem căpătă nişte viermuşori mici şi supţiri ca un fir de păr ori şi mai supţiri, căror le zic Tri- chinele astea, — dacă mâncăm carne de porci, cari le au în muşchi, ne îmbolnăvesc şi murim. Neapărat, au trichini porcii ţinuţi la murdărie, unde mişună şoareci şi guzgani, dela cari, mâncându-i, capătă trichine. Tot dela porci sau şi dela alte vite, putem căpătă şi un vierme primejdios, cărui îi zice Panglică sau , Tenia (taenia). \cesta şade în maţe, se hrăneşte cu ce e mai bun din hrană, otrăveşte trupul, poate răni şi chiar sparge maţele. Nu mai vorbim de primejdia limbricilor, pe cari îi căpătăm din apele murdare întrebuinţate la băut. www.dacoromanicajo 498 AI.BINA Dar e şi mai reu decât atâta. Câinii au un fel de tenie foarte scurtă, ale cărei ouă mici de tot le leapădă pretutindeni, de pildă, prin grădini unde se joacă, precum am spus -« mai sus, copilaşii. Din aceste ouă se fac nişte pui de tenie, cari nu remân în maţe, ci le sparg şi, duşi de sânge, se \\ aşează în ficat (maiu), în plă-1 mâni, în ochi, în creeri chiar ; şi acolo cresc în formă de boambă plină cu apă. Din păre-tele acesteia cresc spre mijloc mulţime de capete de tenie. Aceste boambe, cari uneori ajung mari cât un cap de copil, pot omorâ, pe lângă boala şi durerile ce pricinuesc, pe lângă că bolnavul pân ce moare nu-şî poate căută de treburi. Aceste boambe se chiamă echinococi şî tenia din ouăle căreia se fac, t ecliinococus, care abia e lung de cinci milimetri şi dec scapă lesne nebăgat în seamă’ Bolnavi de echinococ sunt ... . mulţi între Irlandezii săraci şi Tema , - , . , Eschimoşi, cari dorm şi locuesc într’aceeaşi odaie cu câinii. Sunt destui în ţeri ca Franţia, Germania, unde oamenii ţin prea mult la câini şi ştiu prea puţin de primejdia ce poate ameninţă pe om din partea lor. Altă tenie ce se află tot ia câini, dar nu se ia la om, e taenia serrata,adică în formă de dinţi de fierăstrău pe de mărgini. Ouăle acesteia se clocesc în apă şi dau un puiu care nu se poate vedeâ cu ochii goi. Dacă îl înghite un animal, sparge maţele cu cei 6 ţepi ce are şi se aşează undeva în ţesături, umflându-se şi prefăcându-se într’obăşică plină de apă, înăuntrul căreia creşte din perete ceeiace se numeşte capul teniei. Aceste beşici se chiamă cisticerci şi se află uneori in număr mare la epurii de câmp şi la cei de casă. Dacă un câine sau un lupmănâncă epurele, capătă tainia serrata. www.dacoromamcajo ALBINA 499 Câinii mai au încă o tenie, tenia câinească sau caninwn, lungă până la 40 de ctm. Şi din ouăle âşteia se fac cisticerci, cari trăesc în pureci şi mai ales în purecii câineşti. Câinii înghiţind aceşti pureci, înghit şi cis-ticercul din care se face tenia câinească. Dacă vor desmierdâ copiii câinii, mai ales, cum le e obiceiul, cu mâna unsă cu sirop sau cu unt, pot luă Cisticcrci tenii câineşti. Nu e deci lucru bun prea multă prietenie cu câinii şi căţeii, căci dau echinococi şi tenii câineşti. Ed. Perrier mai trage luarea aminte asupra obiceiului de a luă de pe jos, când se întâmplă de cade, pâine, prăjituri, fructe, a le scutură şi mânca, uitând sau nedându-ne seamă, că pe jos pot fi ouă de tenia echinococus ori microbi primejdioşi aduşi de pe uliţi cu picioarele, în praf sau noroiu. Aşa dar, din cele spuse, ese că meşteşugul de a ne apără de microbi şi de dihănii mai mari, nu e aşâ de uşor şi că mai avem multe de învăţat de-acuma înainte. Oricum, e bine să ne păzim măcar pe cât ştiinţa ne dă poveţe. Dr, Lux Vrei să-ţi întăreşti dinţii şi să-i ţii curaţi? Freacă’i din când în când cu leacul făcut prin pisarea măruntă şi amestecarea la un loc în măsură egală de piatră acră, silvie, fierea pământului, chinină bună, cuişoare, ţipirig, sâmburi de măsline şi pâine arsă. Glăteşte-i apoi cu rachiu de drojdii de \ in, în care ai turnat şi niţică apă. In felul acesta, afară de curăţire, se întăresc şi rădăcinile şi smalţul dinţilor şi a măselelor. (Gazeta Duminicii). www.dacoromamcajo Carnea şi vegetalele ca alimente Se ştie ca unii oameni, mulţi dintre t i buni cărturari, sub diferite motive, .^ocot carnea ca vătămătoare pentru hrana omului: ba că gura omului ar li in cutare fel făcută, aşă în cât sa nu mănânce decât fructe, sau că stomacul şi maţele lui nu se împacă bine cu carnea, ba că, mâncarea cu carne ar face trupul greu, mintea grea, ar vătăma organismul înclinând u-1 către o mulţime de boale, ba câte şi mai câte. Fără a spune că unele clin motivele vegetarienilor, adică ale acelora ce se hrănesc numai cn vegetale: fructe, verdeţuri, legume, pâine, (unii mănâncă pâinea sub formă de grâu fiert, un fel de colivă), nu sunt oarecum adevărate, cele mai multe însă din ele sunt exagerate sau lipsite cu totul de temeiu. & ,4 In ori ce caz, dacă hrana şi cu carne pe lângă vegetale atomului, ar fi pricina şi a unor neajunsuri pentru el, pentru sănătatea lui, apoi acele neajunsuri puse în cumpănă cu pretinsele foloase ce le-ar aduce nutrirea numai cu vegetale, putem zice, că mai degrabă primim acrie neajunsuri şi mâncăm şi cemne, decât a fi cu totul la adăpost de ele. şi a profită de mult cântatele binefaceri ale vegetărism ului, a trăi numai cu verdeţuri. Vorba aceea: mai bine cu rău decât fără rău. Omenirea de altfel a înţeles de mult acest lucru, şi dacă ea a fost desigur odată, la origina ei, vogetariană, s’a hrănit numai cu rădăcini, verdeţuri, fructe, acele timpuri au trecut. Ea, în scurgerea vaecurilor luminându-se din ce în ce, a început a se hrăni şi cu carne, întâiu cu peşte, cu vânaturi, mai apoi cu carnea animalelor de măcelărie din zilele noastre, în care scop le-a domesticit, le-a obişnuit a trăi cu ea şi pe lângă locuinţele ei, folosindu-se de ele la diferite trebuinţe şi necazuri. Şi neapărat, nu oamenii primitivi, cari se hrăneau numai cu burueni au fost cei mai destoinici, cei mai vrednici, www.dacoromanica.ro ALBINA 501 cei mai desvoltaţi, cei mai cu vlagă, ci urmaşii lor. Noi, popoarele din zilele noastre, in a căror alimentaţie intră carnea, sunt superioare acelor oameni, ca lumină, ca des voi tare, ca torţă; şi între ele cele mai cu multă viaţă se arată acelea cari proporţional cu altele, mănâncă mai multă carne, aşâ de pildă englezii, germanii, francezii, etc; aceste naţii sunt viguroase, pline de putere, cu mintea desvoltată şi pătrunzătoare. Astăzi, se consideră carnea pentru omul civilizat, omul luminat, ca tot atât de necesară pentru hrana lui, ca şi pâinea. Doi învăţaţi italieni, P. Albertoni şi F. Rossi, pentru a scoate la iveală folosul hranei cu carne, a făcut cercetarea următoare: S’a dus intr’un sat clin munţii Abrurzzi, unc'e ţăranii nu se 1 iranian decât cu eeeace produce pământul: cu ma-laiu, cu legume, cu untdelemn, \cest sat eră considerat ca unul dintre cele mai scăpătate, mai in mizerie din ţara lor. Bou de mâoelărie, cu insemuarea prin numere a diferitelor părţi ale corpului, după cari măcelarii cunosc starea lui de ingrăşare. Zişii cărturari, pentru a vedea ce efect, ce modificare produce asupra acestor ţărani hrana cu carne, a luat la întâmplare o familie dintre ei, formată din 5 persoane în vârstă. Această familie veţuiâ cheltuind anual pentru traiul ei 423 franci adică câte 18 centime pe zi de persoană, dintre care 15 centime (hani) îi întrebuinţa pentru hrană, iar restul de 3 pentru îmbrăcăminte şi alte nevoi. După cum se vede dar, această familie trăia în mare lipsă. Albertoni şi Rossi după ce cercetară şi însemnai u tot ce observară la această familie, compusă din cei 5 vârstnici: greutatea fl8. www.dacaromamcajo 504 ALBINA seră care încotro înebuniţi de groază, ba alţii se închiseră în case şi aprinseră lumânarea dela Paşti, că a \enit omul dracului înapoi. încaltea acasă la el nu găsi pe nimeni: strigă el, bătu în geam. — Măi femeie, măi copiilor măi, unde sunteţi? Pace! 'se mai învârti prin ogradă, prin şură, la urmă se puse lângă o căpiţă de iarbă să mai se odihnească. Când numai ce aude nişte şoapte cunoscute din căpiţă, aşa că strigă: — Măi, da aicea sunteţi voi? — Chiu! vai! prinseră să răcnească copiii: Tă-tucă, nu ne mânca! — Da eşiţi măi de-aici! le porunci el şi de-abea îi scoase de-’acolo. — De, zise femeia, ne-am băgat şi noi aici, dacă se aud atâtea de tine. Da cum se uită omul la dânşii şi văzându-i rupti-coşi şi leşinaţi de foame, prinse a se boci şi a strigă la nevastă, izbindu-şi cu pumnii în cap: — Măi, da cum trăiţi voi aşa? Cum ţii copiii ăştia aşa zoioşi şi rupţi, măi femeie, şi jigăriţi? Amîi să le faci cămeşi] că nu mai ies în lume în halul ista. Da femeia se uită la dânsul şi nici nu-i venea să creada ochilor. «Aista e omul cel sgârcit?» — O- te uiţi asâ la mine? crezi că mi-am ieşit » i * din minţi? Şi pe când femeia se uită la el încremenită, el urmă: Da, da, fă ee-ţi spun eu! Să faci de azi încolo numai mâncări bune. Să îmbraci copiii mai curăţel. Prinde vre-o două-trei cobai şi le suceşte gâtul şi una o fă cu borş, alta cu tocană- — Bine, bine, răspunse femeia blajin, temân-du-se să nu-1 supere, fac, fac, cum nu; da tu nu ştii că n’am pară chioară, cu ce, toate astea? Cu ce? răspunse eb cu ce? Stai că-ţi dau eu numai galbeni, irmilici şi mahmudele, şi fugi la desaga cu bani. Săpă. — Doamne sfinte! Când trase sacul în sus, numai auzi: Zurrr! prelung, care se www.dacaromanica.ro ALBINA 505 pierdu în pământ, în fund şi sacul rămase gol. II pipăi înfiorat, băgă mâna în el, dând de un lucru. II scoase, eră numai paraua ce i-o dăduse omul, ca să se bage în fântână. Să înehunească. Vrea să zică tot îl înşelase uci-gă-1 toaca. Cu toate astea par’că i se uşurase sufletul ; parcă scăpase de un chin afurisit şi i se păru că s’a născut a doua oară şi nu zise decât: Bine că şi-a luat banii. Dar e vorba ce scria în zapis: El carte nu ştia. De asta mai tăcu şi tăcu şi de bani, şi ca să nu se facă de râs în lata femeiei, se duse în casă şi zise: — Zici că n’ai bani? Bine! Imbracă-te chiar amu şi hai cu boii la târg. Iacă-te că se zăreşte de ziuă, până ne îmbrăcăm, până iţi pregăteşti şi tu vre-o traistă, numai bine pornim. In adevăr o aripă de zori de zi se vedeâ spre răsărit şi luna parcă se albise ca argintul; paşi de oameni în fugă şi închinându-se, treceau pe dinaintea casei lui Durduc şi se duceau la muncă şi tălăngi le se auzeau pe dealuri. Femeia repede se îmbrăcă, îşi drese nişte desagi rupţi, şi iată-i porniţi ca gospodari la târg, la Şoldăneşti, dincolo de dealul lui Foltic. Şi-au vândut boii, şi-âu cumpărat ce-au cumpărat peniru copii: pânză de cămăşi şi câtecevâ de-ale gurii, şi a trimes femeia înainte: iar el a prins a întrebă pe negustori dacă nuştie nişte fântânari voinici, şi din om în om, din vorbă în vorbă, a dat peste vre-o trei şi i-a tocmit, spunându-le că vrea să cureţe o fântână. Şi după ce le-a dat o arvună şi-a cumpărat nişte tămâie, a înodat banii într'un capăt de testemel.'şi cu odgoane bune şi cu fântânarii au pornit la fântâna şugubeaţă, băgându-se chiar el singur în fântână cu o’ căţue cu tâinâe ap insă şi au prins a curăţi. Da minune: acum, nu mai avea duhul nesuferit de dinainte şi nici obiceiul drăcesc de a-i asvârli afară, şi au scos o cutioară de moloz, două, nouă. Câte odată se băgă şi câte un fântânar singur cu o căţue cu tămâe aprinsă şi scotea, scotea la moloz. Da într’un timp dădură de ceva tare. Aicea, a băgat www.dacoromanicajo 506 ALBINA ciubărul tot mai afund şi a scos nişte glod amestecat cu ceva ca nişte bumbi mari. Când a frecat unul între degete, — sfinte! — aur! Şi au scos, şi au scos-aşa ca un sac. (Va urma). _____________ ion Dragoslav. CE TREBOE S FACĂ ACRICDLTORDL IN LUNA FEVRUARIE In această luna de multe ori chiar pe la jumătatea ei încep lucrările câmpului pentru semănătura de primăvară de unde se deduce că vitele de muncă trebue bine hrănite-şi bine îngrijite; căci numai printr’o bună îngrijire corpul animalelor poate mai bine să profite de hrana ce ise dă, ca. astfel la munca câmpului să fie destul de sănătoase şi puternice, iar nu slăbite şi bolnave din lipsa do hrană. Din acest punct de vedere porţiunea de hrană trebue să li se îndoiască. Pe la sfârşitul acestei luni, dacă nu mai curând, când pământul s’a svântat de prisosul de umezeală provenită din zăpada topită sau din ploae, se poate începe cu semănatul ovăzului şi mai pe urmă cu a orzului, a meiului, a cartofului, a sfeclei şi mazărea, etc., etc. In grădina de pomi roditori Se fac toate lucrările, pe cari le-am descris în lunala-nurie, dacă aceste lucrări nu pot face în această lună din cauza timpului zăpădos sau ploios. Se mai pot săpa toţi pomii cu casmaua fără să li se sdrelească rădăcinele, cari se găsesc mai la suprafaţa pământului. In pământurile argiloase pe cari sătenii noştri le mai nmesc şi pământuri tari sau mari, săpătură se face ceva mai adânc, iar în pământurile mai afânate săpătura se face mai la suprafaţă. Adâncimea săpăturei mai atârnă şi de rădăcinile pomilor după cum sunt mai la suprafaţă sau mai adâncite în pământ; bunăoară cum sunt rădăcinile perilor. Săpatul se va face cât se va putea mai departe de tulpina pomului. La săpu.t să ia puţin pământ cu casmaua, ca pământul să se mărunţească cât se va putea mai bine; iar pe de altă parte trebue scoase toate rădăcinile buruenilor şi mai cu seamă cele de pir, etc. Prin săpătura ce facem la rădăcina pomilor se înlesneşte intrarea aerului, a căldurei şi a www.dacoromamcajo ALBINA 507 .umezelei în pământ; astfel pomii vor creşte mai bine şi vor-produce şi roade mai multe. In grădina de legume După ce pământul s’a săpat pentru a doua oară şi s’a amestecat bine cubălegar putrezit să fac râzoarele care trebue să aibă o lărgime de 1 metru şi 30 c.m.; iar între rânduri, se lasă o mică cărare de 30 c.m., pentru lucrările de întreţinere ce trebue făcute legumilor şi zarzavaturilor. » După ce s’a făcut răzoarele, se poate semăna în grădină bobul, mazărea ca şi alte zarzavaturi. Bobul şi mazărea sunt legume destul de rustice, aşa că chiar dacă timpul s’arrăci şi ar mai cădea şi puţină zăpadă, nu sufere de loc de astfel de schimbări atmosferice; dincontra îndată ce timpul se va mai îndreptă spre bine, seminţele vor răsări mai curând,, vom puteâ avea pentru trebuinţele casei păstăi de bob şi mazăre. Mazărea se seamănă în rânduri sau în cuiburi, depărtate de 40 c.m., punând în fiecare cuib câte 3—4-seminţe La semănat se preferă mazărea oloagă, decât cea de arac-fiindcă creşte mai repede. Bobul se seamănă mai mult în cuiburi depărtate dela 40—50 c.m., şi în fiecare cuib se pun 3—4 boabe, la o adâncime de 8—10 c.m. La bob, când încep a se face păstăile ise~ ciupeşte vârful ca păstăile să cr;ască mai iute. Cu modul acesta se fereşte bobul şi păduchii de foi care-stau pe foile cele tinere. îngrăşatul oilor Agricultorii cari au mult nutreţ şi mai cu seamă rădăcini de sfecle, de morcovi, ca şi cartofii, încep îngrăşatul oilor care nu trebue să treacă peste 2 luni. La oile puse la îngrăşat pe lângă hrana obicinuită, li se mai dă pe V2 kgr. tărâţe; 2—2 V2 kgr. sfecle sau cartofi fierţi şi amestecaţi cu tărâţe sau uruială de porumb şi borhoturi provenite dela fabricarea rachiului şi a berei, cât vor puteâ să mănânce pe zi. Albinele In a< ;eastă lună trebue băgat bine de seamă, ca şoarecii să nu aducă vre-o stricăciune stupilor, mai trebue observat dacă albinele au ce mânca; la caz când le-ar lipsi hrana, trebue să li să dea de mâncare faguri cu miere, dacă anume www.dacoromamcajo 5 ALBINA s’a păstrat, sau li se pregăteşte un fel de sirop făcut din 3kgr. apa şi 4 kgr. zahăr, se lasă să fiarbă 15 minute, când siropul este căldicel se mai adaogă 2 linguriţe de oţet, puţină sare şi vr’o câteva grame de cremă de tarhon, un fel de sare ce se găseşte şi în vin. Acest sirop se pune într’o farfurie, peste care se pune 2 sau 3 beţişoare pe care se aşază albinele când se hrănesc cu sirop; altfel s’ar înomoli în sirop şi ar muri. V. S. Moga. MUZEE Şl EXPOZIŢII IN BUCUREŞTI Muzeul Simu. — Deschis publicului Duminicile şi Joile dela 11 ore a. in. până la 3 p. ni. Ateneul român (vizitarea localurilor şi colecţiilor sale). —Des-s in tiecare zi, 9—12 dini. 2 — 4 d. a. Taxa de intrare 50 bani Muzeul etnografic şi de artă naţională (Monetaria Statului şoseaua Kiselef). — Deschis Joia şi în zilele de sărbătoare dela orele 10 dim. până la 5 d. a. Muzeul de antichităţi (Universitate). — Deschis Marţi, Joi, Sâmbătă şi Duminică dela 10—1. Muzeul zoologic (şoseaua Kiselef). — Deschis Duminica şi sărbătorile dela 10 dim.- -4 d. a., şi Joi dela 1 a. m.—3 d. a. Muzeul de icoane (Casa Bisericei). — Deschis Joia, dela 3^5. „Arta“ (strada Lascar Catarg’in, 17). — Expoziţie permanentă de pictură, sculptură şi atelier artistic de fotografiat. ‘ Biblioteca Academiei Române,—Pentru cărţi tipărite, este deschisă dela 8 dimineaţa până la 6 seara- pentru manuscripte şi documente, dela 8—12 şi dela 1—6. SCRISOARE CĂTRE REDACŢIE Nici o revistă populară nu-mi face mai multă plăcere cetind-o, ca „Albina", ce o conduceţi cu atâta zel, timp de 13 ani. învăţăturile, ele sunt dulci, cum zice la cartea bisericească: pCa fagurul gurei mele_____________“ Această revistă, — atât de puţin costisitoare, — n’ar trebui să lipsească din casa celor doi luminători ai satelor: preotul şi învăţătorul, pentrucă cuprinde mierea cea mai preţioasă —adunată de harnicile albine,— de prin Hori le cele mai bogate în polenul cunoştinţelor folositoare. loan On. Zugravul, (Tuţcani, Covurlui). www.dacoromanicajo ALBINA boy „BIRT KONOniC4 Un papugiu, odată, era cam uşor la pungă, dar tot îi plăceâ sa mănânce bine. Intră, deci, la un birt şi întrebă pe birtaş cât o să-i iâ pentru prânz. — Uit’te ce m’ara gândit eu, domnule, zise birtaşul: ca să fiu drept cu muşterii şi să mănânce ca la ei acasă, ilar nici eu să păgubesc ori să am bătae de cap: «cântarul s’aleagă!». — Ei cum? făcu papuşiul. ^— Uşor de tot. Văz cât tragi înainte de masă şi cât după. De fiecare chilogram mai mult, plăteşti doi lei. Mănânci mult, mult plăteşti; mănânci puţin, dai puţin. Nu e bine, boierule? Omul nostru ’şi zise: «Bine de tot!» şi se gândi: «O să iau lucruri uşoare, delicate, să nu tragă mai mult de jumătate de chilo». Care nu i-a fost însă mirarea, văzând că, după masă, cântarul arată trei chilograme mai mult. P’aci, p’aci. să-l apuce pe hoţ de beregată, să-i zică: —«Bine, banditule, cântarul tău are cântec». Pe urmă îşi zise: «Ei doi şi eu, unul. Te bat eu la pungă. Te ustură mai bine!» Plăti şi eşi, trântind uşa. Peste câteva zile leapădă barba, schimbă hainele, îşi face o burtă falşă plină cu pietre, mai ia un prieten tot ca el şi ’n pas gimnastic, la «Birtul iconomic». Birtaşul, văzându-i, se bucură, gândind: «Ila, ha, doi gâscani de jumulit». — Cum se mănâncă p’aci, nene? întrebă unul. — Azi pe bani, mâine fără bani. Vezi pe perete. — Bine, bine, vorba-i de plată. — Cântarul alege! — Drept şi sfânt. De-i avea mulţi muşterii ca noi, închei milionul! www.dacoromamcaxo -510 ALBINA — Fiţi sănătoşi, boierilor! Oamenii noştri, după ce-şi luară daraua, se-aşezară la o masă lângă fereastra ce da în grădină. — Când mănânc, îmi place să m’abureaseă vântul, facă unul. — Acum să te văz, nene, cu ce ne ospătezi. Ceva icre, curcan, plăcinte calde.... Câte-va sticle de Dealul Mare________ ităpede— Ni-e zor! făcu celălalt. — S’or găsi de toate, poftă mare şi bani de-ar fi! — Nu duce grije nici de una! Căra birtaşul, aducea sluga, mâncări peste mâncări... îşi făcea socoteala să-i încalţe cu vre-o doi-trei poli. Iptr’un răstimp, când nu eră nimeni în odae, oamenii moştri scot frumuşel pietrile şi le aruncă pe fereastră. — Aşâ plăcinte bune făcea numai biată soacră-mea, -zise unul. — Numai în unt şi ouă lucrate!—se fălea birtaşul! — Cu asemenea mâncări, cred şi eu că s’o urcă da-Taua, zice unul. — Mănânci întreit, nene! răspunde celălalt. Birtaşul râdea mulţumit, gândind: «Nici nu suflă, când îi încarc cu trei poli». — Câte-o cafea turcească şi plata, jupâne, avem zor. — Să vedem cum eşim la văpsea cu birtul iconomic! Birtaşul rânjea sigur de şmecheria sa. Când colo, ce să-i vază ochii-, muşterii nu trăgeau mai miult, mai curând mai puţin. Bună mâncare şi uşoară, nu te’ngreue de loc!—face unul din papugii. — Adevărat birt iconomic: mănânci fără plată! La re-'vedere, bebecule! www.dacaromanicajo ALBINA 511 — Mai vedeţi de altul, pe mine mă procopsirăţi, papu-giilor!—strigă birtaşul ajutându-i dc spete afară şi fluerând a pagubă. __________ Neculcea. PAGINA COPIILOR Iepurele scăpat ele un ariciu ’) Un iepuraş îşi prinse laba înfcro cursă. Cu greu. putu să şi-o tragă şi cu multă greutate se târî până la vizunia lui. Cum eră bolnav, nu puteâ să se ducă să-şi caute mâncare. Ce să facă? Ieşi cum putu până la gura vizuinei, doar de va vedeâ pe cineva să-l roage să-i aducă ceva de mâncare. Tocmai atunci trecea un ariciu, pe care-1 rugă să-i aducă; dar ariciul nu răspunse şi-şi văzu de drum. Iepuraşul se miră de atâta răutate. Norocul însă făcu ca un alt animal să treacă pe-acolo. Iepuraşul îl opri. Eră un frumos ar nimal cu botul ascuţit şi cu o coadă lungă şi stu foasă. Iepuraşul îi spuse ce vrea. Animalul necunoscut făgădui şi se întoarse curând cu o gură de iarbă. — Iată, îi spuse iepuraşului, mâncarea, dar eşi puţin să te văd mai bine la faţă.. Traci, clin franţuzeşte. www.dacoromamcajo 512 ALBINA Iepuraşul, fără frică, scoase capul clin vizunie şi îndată vulpea — căci vulpe eră — se repezi la el să-l mănânce. Sărăcuţul iepuraş, nu avu decât timpul să se tragă înapoi. După câtva timp, el îndrăsni din nou să-şi arunce ochii pe gaura vizuinei şi fu mirat când văzu, vulpea fugind, pe când în faţa vizuinei eră ariciul care se căsneâ să aducă un braţ de iarbă. — Iată, zise ariciul. Vulpea a vrut să mă atace, dar am înţepat-o bine şi iat-o cum fuge. Ţine asta şi mâine îţi voi mai aduce. Şi mâncând, iepuraşul se gândea: Iată cum se învaţă să nu judeci lumea după înfăţişare. Moşu. REVISTĂ NOUĂ l-a 15 Ianuarie 1910, a ieşit primul No. clin revista „Deşteptarea", foaie pentru popor. Apare de 2 ori pe lună, în 16 pagini, în comuna Novaci. Gorj, sub direcţia d-lui D. Brezulescu, şi se‘dă abonamentul cu 5 lei pe an. www.dacoromanica.ro Administraţia pescăriilor STATULUI. 53* P o - CD “ O p-3 pc . O CD -CR *T3 — pc CD* “a CO *1 o c Hptp 5. m* (D a T* C CU P 3 o "i C ' D O Q*0 2 P pc N-. pc|a 1 £Lct3 £ o 23 a cn I3 O p* 3 e 3.13?^ 3 P* 1) m m o P D S*7* CR P'S5 P P P CP * o>>r SC cr CZ) o 3 __a3 P p p'© ~>rj -3 p b p .O^Pgpc^ p p _ o sT ** • ^ Pt*^ to 00 cn^ Cn* SC p? SC ^ o " • • *3 > O aBn > -;/} t-trpP5 <;, £T.a c3 3 'p pc ^ 3 3 | o P P T3 O O SC^- Ut SC. s p s e ai m u C 3 p o PT P ■ *— IO * Ksr* • p • P rt O Pc c P p000000000^-I i£ii,'^:'ţ£rV‘ i'o'w'co'co'^uj'^j © © oo'co'co cn co cn o= ut'ui'cr^'cD'ţo —1 gCOPOOOQQpOOCOiOi^OiQTCCOOOOCJicng « ^ © © p © © Detailiştii din pieţele (localităţile) de unde se cumpără peştele, vor vinde cu 10 b. de kar. n P u? Pe^e P^nâ la 50 b. jk cu 15 b. de k. în plus peştele cu preţul până la 1 leu, şi cu 20 b. de k. in plus peştele cu preţul dela 1 leu fn sus. La icrele de morun şi nisetru vor vinde cu20 lei Ia suta de lei în plus ; Pe cele de crap şi ştiucă cu 50 b. k. fn plus. Vânz. din provincie vor vinde cu acelaşi preţ. de mai sus, plus spezele de transport şi ambalaj, cari se vor sta-bi.i de autoritatea comunală, conform actelor justificative, ce Ji se vor prezenta de vânz CO Cn IO cn © © © “ - © Cyj J © © ©©©©© © ©© 1 2? 2? S© co O © © © ©_y Cg O^Cn^Cn © Cn © © ©©pppO^^ '^'cp'&o'© OS <1 ©lo Jln © © © © Cn © © întocmai ca la peştele proaspăt a> hd K O H 7q Ji. -a 0 2. tr w r» 0 < 5’ 2 w o* c n q 2 0 *2“ a » - a i M ff » 3 =i-o 5 £ O ; O) h CD “J C= P n (5’ 3 ADMINISTRAŢIA PESCĂRIILOR STATULUI BRĂILA-GALAŢI 514 ALBINA LICITAŢIUISJI _— Se aduce la cunoştinţa generala, ca la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, se vor ţine următoarele licitatiuni la orele IO72 a. m. pentru exerciţiul 1911—1912: La 15 Fevruarie pentru. jimbla şi pâine n 15 r> îi carne de vacă n ir> » n gu tape r ch a » 16 îj » săpun u 17 ii păcură îî 17 5) cărbuni Cardiff îî 18 » făină şi griş îî 18 )î Jî articole de biurofl r, 19 » îî- untură » 19 îî îî vin îi 21 îî îl spirt »i 21 » îî uleiuri minerale 11 22 îî îî coloniale >5 22 îî îî petrol >î 23 îl îî sticle 1! 23 îl îl răpi ţa îî 24 îî lî articole de cusătorie 24 îî îî săpun medicinal îî 25 ?: îî articole de cismarie n 25 îl îî lapte dulce la Pantelimon şi Mărcuţa îî 26 « îî mături n 26 tî îî deşertată 1 latrinelor. VESTIRE Administraţiunea Calendarului Cultural al Românului roagă mult pe bunii Români conducători ai băncilor populare, ca şi pe toţi oamenii, cărora Ii s’au trimes aceste calendare, să achite socoteala lor cât mai grabnic. (4-n CONTRA FURNICILOR ^ Când prin casă au apărut furnici multe, şi mai ales pe la cămară sau prin dulapurile unde se păstrează de ale mân-cârei, se pun prin colturi coji de lămâe stoarse şi furnicile vor fugi. 0 farfurioară cu miere le atrage din locurile de prăsire. După calendarul de perete, Maior S. Leonte www.dacoromamcajo ALBINA 515 „□TEHUH" Societatea .Steaua“ lucrează pentru întinderea învăţăturii in popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a TgfnândHi de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii sta-' -tului şi ideii naţionale române. In acest scop publică şi o bibliotecă populară, din care au apărut până acum următoarele cărticele a câte 20 bani: No. 1. Din Ţara Basarabilor. de G. Coşbuc — un rezumat al Istoriei ■noastre naţionale, dela colonizarea Dacilor până la Războiul pentru neatârnare din 1877—78. No 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfu — o descriere a stării de azi a ■sătenilor noştri în asemănare cu a celor din ţările apusene şi mijloacele ■ de îndreptare. No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Th. D. Speranţia — o povestire morală şi instructivă. No. 4. Grădina de legume, de loan Hăşeganu — tratat de grădinăi ie. No. 5. Medicul poporului, partea I, de Dr. I. Felix — poveţe practice de •higiena. No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Dujescu-Duţu — spicuiri uin Istoria şi Literatura naţională, cu îndemnuri pentru săteni la învăţătură. No. 7. Medicul poporului, partea II, de Dr. I. Felix — poveţe pentru păstrarea sănătăţii. No. 8. Biserica Ortodoxă Română, de I. Mlchâlcescu şi Victor Puiu — ex-plicaţiuni asupra slujbei bisericeşti şi a picturilor morale din Biserică. No. 9. Ştefan-cel-Mare, de Alex. Lepădatu — povestire populară a faptelor şi răsboaelor purtate de Marele Domn al Moldovei. No. 10. Ce se poaie invăfă dela un drum lung, de Dr. |. Simionescu — povestiri însoţite de exemple din viaţa sătenilor din ţări străine, spre a folosi ca pilde ţăranilor noştri No. 11. Comoara Dorobanţului, de Mihail Sadoveanu — pildă despre un om rău nărăvit şi stricat din cauza beţiei, care, în urma unor întâmplări, s'a îndreptat pe calea cea bună, devenind un gospodar de frunte în satul său. No. 12. La Răscruci, de I. Slavici — povestire morală cu pilde cum tre-bue să se poarte omul în societate şi cum să iubească pe Dumnezeu. jMp. 13. Domnul Tudor din Vladimiri de N. lorga — schiţă biografică amănunţită despre Tudor Vladimirescu. No. 14. Pământul şi Ţara noastră, de Aldem -o schiţă geografică şi economică a României. No. 15. Românii de peste Carpaţi, de I. Russu Şirianu — studiu statistic. No. 16. Romanii şi Dacii, de Dr. I. Lupaş — povestire populară, despre luptele dintre Romani şi Daci şi despre obârşia şi alcătuirea poporului românesc. No. 17. Satul Griviţa, de N. Rădulescu-Niger — poveţe despre agricultura şi gospodăria sătenilor. No. 18. Cum ne putem feri de boalele molipsitoare, de Doctorul Urechiă — lămuriri şi sfaturi folositoare şi trebuitoare tuturor pentru buna îngrijire şi păstrarea sănătăţii. No. 19. Supersfiţinni/e păgubitoare ale poporului nostru, de George Coşbuc. No. 20. Antim Ivireanul, de N. Dobrescu — schiţă despre viaţa acestui vlădică, care a fost unul din cei mai însemnaţi, de cari am avut parte în trecut. No. 21. Cântece voiniceşti şi ostăşeşti, alese din colecţiile culese de d-nii învăţători Rădulescu-Codin, St. Tuţescu şi S. T. Kirileanu. No. 22 Amintiri şi schiţe, de Em. Gârleanu. www.dacoramamca.ro 516 ALBINA Societatea a scos şi pe hârtie cromo: următoarele 5 tablouri în culori, executate artistic Bani Portretul M. S. Regelui României.................0.50 » » Reginei României..................0.50 » A. S, R. Principelui Ferdinand .... 0.50 » » * * Principesei Maria..............0.50 » lui Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei . . . 0.50 Administraţia publicaţiunilor este la librăria C. Sfetea, Bucureşti, piaţa Sf. Gheor^he, iar pentru cererile de înscriere ca membri, a se adresa d-lui Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde, Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fiecare membru este îndatorat ca, în cel dintâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. In schimb fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele sau tablourile publicate de societate anual. Comitetul: Preşedinte, Ion Kalinderu, Membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sa va Şoma ne seu, mare proprietar, fost senator .—Administrator şi casier, Spiru C. Haret, Ministru, profesor universitar.—Secretar , Const. Banu, profesor secundar, fost inspector şcolar.—Membrii: Petre Gârboviceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi Director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Dimitrescu Procopie. senator, Primar al Capitalei; M. Vlădescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, pro fesor secundar; Pompiliu Eliade, profesor universilar.—Cenzori, Const. Ali-măneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. lonoscu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor. Membri înscrişi şi cotizatiuni plătite (urmare) V. Agelescu (Ialomiţa), 2 lei; Olimpiu Boiu (Ialomiţa), 6 lei; Dumitru Vasiliu (Ialomiţa), 2 lei; V. Constantinescu (Ialomiţa), 2 lei: St. N. Corbeanu (R.-Sărat), 2 lei; Ilie Aqgelescu (R.-Sărat), lei 2: I. C. Purcaru /D 1O. /^U n_____I___ /O l i ^ _ ^ ţ « wv. * xv. i yuiuiiuy, ^ iv-l , X . i/1 UgCBtU 2 lei; I. Anuşcă (Brăila), 2 lei; C. Procopiu (Brăila), 2 lei; Gr. Arghi-rescu (Brăila), 2 lei; N. Chicireanu (Brăila), 2 lei: I. Simionescu (Brăila), 2 lei; P. Şerbănescu (Brăila), 2 lei: I. Brătescu (Brăila), 2 lei: Alex. D. Daniil (Brăila), 2 lei; Radu S. Corbu (Brăila), 2 lei; Miltiade' Ciochină (Brăila), 2 lei; H. Sima Ivanof (Brăila), 2 lei; I. T. Săvulescu (Brăila',, 2 lei; Cristu Nicolau (Brăila), 2 lei; V. Goraş (Brăila), 2 lei D. Dima (Brăila), 2 lei; Victor C. Sassu (Brăila), 2 lei; C. Guşăilă (Brăila), 2 lei C. Teodorescu (Brăila), 2 lei; V Dumitrescu (Brăila), 2 lei; Maior Manta (Brăila), 2 Ier; M. Popescu-Colibaşi (Brăila), 2 lei; I. Crăciunescu (Brăila), 2 lei; Gh. R. Butii (Brăila), 2 lei: P. S. Zenof (Brăila), 2 lei: P' Beian Enăchescu (Brăila), 2 lei; Iancu Dumitriu (Brăila), 2 lei; C. Georgescu (Brăila), 10 lei; N. Nicolau (Brăila), 2 lei T. Coman (Brăila), 2 lei; Gh. Petcu (Brăila), 5 lei; Stef. Perieţeanu (Brăila), 5 lei; Virgil Bustescu (Brăila), 5 lei; Dr. V. Dumitrescu (Brăila), 5 lei; A. Portocală (Brăila), 2 lei; Gr. N. Cicei (Brăila), 10 lei; Iancu Giuvara (Brăila), 2 lei; D. Mal-coci (Brăila), 2 lei; Pr. Manole (Brăila), 2 lei; B. B. (Brăila), 10 lei: At. Grossu (Brăila), I0 lei; I. Gh. Sassu (Brăila), 1(1 lei; N. Anagnoste (Brăila) IJei.i Costinescu (Brăila), 5 lei; Butărescu (Brăila), 5 lei; A. Răşcanu (Brăila, o lei; Iuliu S. (Brăila), 5 lei; Nicu Petrescu (Brăila), 5 lei; At Bordescu (Brăila), 7 lei; Gh. Calibecos (Brăila), 4 lei; P. Moisescu (Bic.ila), 2 lei; Sava Marcof (Brăila), 5 lei; Gh. Nicolici (Brăila), 5 lei; Toma I. Petcu (Braila), 5 lei; D. I. Dogaru (Brăila), 5 lei. (Va urma). www.dacoromamcajo Depozit genera! pentru România de maşini şi unelte, inginer Marcus & Berlescu, Bucureşti, str. Doamnei 21. „Lăpiării model' din renumitele Fabrici: ALFA-SEPARATOR Stockholm, Paris, Berlin, Viena, Budapesta şi din t';ilirica Bergedorfer Eisentverk, Soc. anom. Uergcdorf Se găsesc în permanenţă în depozit: Separatoare Alfa-I.aval, putinele de unt, maşini şi scânduri de frământat untul, încălzitoare şi recitoare de lapte, câni şi bidoane, aparate pentru controlul şi analiza laptelui, forme de unt. hârtie pergament, etc. Unelte pentru creşterea vitelor, trocare, sonde, foarfeci de tuns, mărci de urechi pentru însemnat vitele, lanţuri speciale, etc., aparate pentru clocirea artificială şi creşterea păsărilor. Toate maşinile necesare pentru instalaţiuni de Lăptării cu aburi. Maşinile Alfa-Separator sunt singurele adoptate de către toate lăp-târiile Domeniilor Coroanei, de către lăptăriile cooperative săteşti, de „Lăptăria Bucureşti- şi de toate lăptăriile mai mari din ţară. La cerere se trimite gratuit catalogul. ARTIFICII splendide, de un efect grandios, Importate dela o renumită fabrică din Anglia LAMPIOANE foarte frumoase şi durabile în d.ferite colori şi forme GHIRLANDE, CONFETTI, SERPENTINE,' ARTICOLE DE TOMBOLH şi toate articolele pentru SERBĂRI DE VARA $1PETBERI CÂMPENEŞTI FILIP LINDENBERG BUCUREŞTI, Strada Smârdan, 15 PURGEN CU RENUME UNIVERSAL. Recomandat de medici în toată lumea pentru adulţi şi copii cât de mici. De o eficacitate absolut sigură, singurul contra constipaţiunei, congestiunei şi migrenei, plăcut la gust, nu produce colici şi n’are efecte rele asupra organismului. _ Cel mal economic, cutia cu 25 purgative lei 1.50 111 * Rugăm a se refuză PURGEN inscripţie, căci sunt pastilele cari nu — — _ _ falşe, vătămătoare şi vor avea această D fl I C K produc colici www.dacoromamca.ro CREMA, PUDRA $1 SĂPUN ,,FLORA" nu se vând decât în embalagiul original arătat aci (un sfert din mărimea naturală) şi cu următoarele preţuri: Crema lei 1.50—Pudra lei 2—Săpun lei 1.25 Befuzaţi dar în interesul Dv. ca neveritabile dacă vi s’ar oferi aceste preparate in cantităţi mai mici sau altfel decât în embalagiul original aci arătat şi cu etichetele nea ti>? sie. a Crema şi Pudra „FLORA" se pot inlrebuinţâ fără grijă cât de mult timp, aces’t fapt e stabilit oficial de institutul de Chimie al Statului, care a constaLat la 12 Septemvrie sub No. 1.110. că : «Crema şi Pudra „Flora" nu conţin substanţe toxice sau de acele cari printr’o întrebuinţare îndelungată pot vălămă sănătatea».— Pomadă de păr „Flora" neîntrecută pentru Îngrijirea raţională şi higienică a părului; Borcan mare Iei 2^0, mic lei 1.15 — Capllogen „Flora" (apă de păi’), curăţă mâtreaţa după câteva Întrebuinţări; Sticla mare lei 5.25, mică lei '2.50 — La nemulţumire se restitue costul pentru oricare din aceste preparate. -fj PECTOSINITEAND vindecă tuşea cea mai re- belă şi e preparatul cel mai raţional pentrua trată cu succes bronşitele acute şl cronice, tuse convulsivă (măgărească), emfisemul pulmonar etc. Sticla lei 3.— La Droguerii şi farmacii. ■ i i i Hemofeml Iteanii mai puternice reconstituante ale corpului slăbit, măreşte greutatea corpului şi redă poftă de mâncare perdută, suveran pentru a com-baţe anemia lipsa sângelui, clorosa, debilitatea generală, dispepsia, coiisti-pafia, Leucorea (poală albă la femei) Ilis/eria, Neurastenia, Ameţelile, Slăbirea memoriei, Limfatismid, etc. He-moferul Iteanu este autorizat de Onor. Consiliul Sanitar Superior şi recomandat de eminenţii noştrii medici Prof. dr. Bui-cliu, Prof. dr. Leonte, Prof. dr. Negel (laşi) şi alţii, după experienţele îndelungate.— Preţul lei 4.— La Droguerii şi farmacii. =■ Nevralgiile cele mai rebele grena, durerile reumatismului acut, articular lumbago, durerile de dinţi cele mai tari, mai ales nevralgice, precum şi orme dureri provenite din răceală sunt combătute cu deplin succes prin întrebuinţarea ===== Pastilelor Nevralgine Jurist ===== Aprobate de Consiliul Sanitar Superior. Preţul unui flacon lei 2.50, o dosă 50 bani. La Droguerii şi Farmacii. ATELIERELE SOCEC & C° , BUCUREŞTI www.dacoromamca.ro