Anul X'V No. 16 1S Ianuarie 1911 Redacţia şi Administraţia, strada /*\âr . !tasa No. 9. — Bucureşti, * f www.dacoromanica.ro * No. 16 16 Ianuarie 1911 ALBINA REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ ■■■ □ ===== COMITETUL DE REDACŢIE; ION KALINDERU, P. Gârboviceanu, G. Coşbuc, Gen. P. V. Năsturel, Gh. Adamescu, I. Otescu, P. Dulfu, V. S. Moga, N. Nicolaescu, Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă ■.— □----- Abonamentul în ţara pe an . . Im 5 Abonam. în străinătate pe an lei 8 „ „ „ „ 6 luni „ 3 Un număr.......15 bani Pentru anuncinri 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani cuvântai. Manuscriptele nepublicate se ard Redacţiiinea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor puteă publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate. SUMARUL: Artur Gorovei, Legile ţării: Despre antichresă. Em. Grigorovitza, Târgul Rădăuţului. (Urmare). (Cu 3 ilustraţiuni). I. Dragoslav, Zapisul. N., Sfaturile unui dentist. R., Mănăstirea Neamţului. (Cu 3 ilustraţiuni). A., Din lucrările Cassei Şcoaîelor: Muzica în şcoalele primare. I. M. Voicheci, Desfacerea cărţilor populare. V. S. Moga,^ Cronica agricolă, economică şi comercială. DIN ZIARE ŞI REVISTE: înţelepciunea lui Solomon. CRONICA: Disolvarea Camerelor. — Alegeri. — Numiri noui. PAGINA GLUMEAŢĂ: Moşu, Cei doi Popeşti. (Cu 5 ilustraţiuni). PAGINA COPIILOR: Moşu, Caisa otrăvită. (Cu 3 ilustraţiuni). SUPLEMENT: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor, anul III, No. 14 dela 16 Ianuarie 1911. www.dacoromamc&JX) împrumut Jela Ion o mia de lei, pentru care trebue sa-i plătesc procent o sută de lei pe an, şi mă învoesc cu el ca să se folosească de o casă a mea, până ce se va îndestulă de capitalul ■ e i se cuvine, şi de procentele lor. Dacă această casă a mea este socotită că are un venit de trei sute de lei pe an, Ion care va locui în casă, ori o va închiria, va luă din acest venit al casei o sută de lei pentru procent, iar două sute le va lua asupra datoriei, aşa că după cinci ani datoria mea se va stinge şi eu mă voiu folosi iarăşi de casa mea. Acest fel de contract se numeşte antichreză, şi trebue numai decât făcut în scris şi transcris într’o anumită condică la Tribunalul judeţului în care se află imobilul. Creditorul este dator să îngrijească de întreţinerea imobilului şi să facă reparaţiile fără care imobilul ar putea să-şi piardă din valoare, reparaţiuni care se numesc necesare si utile. Cheltuelile acestea le va scădea din venitul imobilului, aşa că dacă a cheltuit anul acesta două sute de lei în aceste reparaţii, datoria mea nu se va mai stinge in cinci, ci în şase ani. Creditorul nu devine proprietar al imobilului dacă datornicul nu-i plăteşte datoria la timp. Chiar dacă s’ar face o asemenea învoială, ea este nulă, adică se socoteşte că nici nu are fiinţă. Artur Gorovei www.dacaromanica.ro TÂRGUL RADAUŢULUI O schiţă din Bucovina '). In susul pieţei, cum am zice, se vede şi acum după plopii mai resăriţi prin vechimea lor, unul din aceste drumuri falnice, ce duce larg şi îndemânatec, cu şanţuri adânci pe delături, cătră satul Frătăuţul Vechiu, cel cu săliştea sa de Nemţi. In apropierea acestui sat şi mai sus, spre vestitul câmp al Iloraeţului, se află adică gospodării şi grajduri mari de ale hergheliei, lucru care face pe oricine să înţeleagă îngrijirea ce se dă acestui drum cu adevărat împărătesc. Herghelia Mitoc. Mai încoace, spre stânga pieţei, apucă un alt drum, nu aşâ măreţ, aproape sărăcăcios şi după ce se suceşte printre l) Vezi No. 14 —15- www.dacarotnamca.ro ALBINA 407 casele micuţe şi urâte, ce se resfiră din uliţa jidovească, iese printre grădiniţele de zarzavaturi, ale Nemţilor mai scăpătaţi şi dă pe un suiş lin spre câmpia goală. Nu mai suntem în târg şi judecând după locul strâmt, vedem că ne aflăm pe un drum grunzuros de ţară. Urmele de roate se adâncesc tot mai tare în hleiul roşiatec ce se zăreşte de sub poala unui început de deal. E povârnişul Osoiului, pe care-1 ocolim până în faţa unei pădurici de stejeri. Ce puţin trufaşă a fost şi este azi această ieşire din târg, mie totuşi, mi- eră cea mai dragă şi scumpă, căci mă ducea în jumătate de ciaş la locul, de unde mi se trage neamul. Am mai povestit cu alt prilej cititorilor mei despre Horodnicul de Sus şi o mai zic odată, că sat frumos românesc ca acesta, greu se găseşte, cât aţi căuta. Nu că-1 laud, fiindcă-mi e acolo baştina părinţilor şi a mamei copilului meu, dar aşa-i Şi n’ar fi numai atâta, dar trei zeci de ani dearândul, de când am trecut dincoace, în Ţara Românească, tot de casa noastră strămoşească a ţinut vornicia acestui cuib de Români. Şi numai la biserica veche, din sat, dacă aş fi vrut să merg să mă închin, tot de tata-socru, preotul satului, eră să dau. Cum nu eră să-mi fie drag Horodnicul de Sus? E satul^cel mai lipit de marginea Rădăuţului, scăldat le apa albăstrue şi rece a Topliţei, ce curge ascunsă, până spre piaţa mare a Rădăuţului. Şi ce mândru e aşezat Horodnicul de Sus, la un capăt al şesului, chiar în spatele târgului, având faţa îndreptată spre munţii Carpaţilor, par’că ar fi fost pus strajă pe valea mare a Sucevei, ce se deschide de aicia înainte. Poate de aceea se va fi trudit aşa strămoşul meu, de a venit fugar din ţara muscălească, să-şi regăseasc scumpa lui Moldovă, pe care o părăsise ca flecău de 17 ani, luat cam cu sila de cetele generalului rusesc Munich, la anul 1739. Păţise şi el, ce li s’a întâmplat în urmă Ia mulţ fecori de casă bună moldovenească. Că mi-i ademeneau Ruşii în tot felul şi-i luau cu dânşii în ţara lor, de ajungeau apoi la slujbe înalte, cum a fost de pildă, şi cu Onu dela Iaşi. In familia noastră s’a păstrat şi azi hârtii vechi cari spun multe, dar cine să apuce a scormoni din nou lucruri uitate.„ şi la ce? Cu gânduri trufaşe, că ce şi cum eră să fie, dacă veneau lucrurile altfel şi nu, cum au venit, nu mi-am bătut nicicând capul. Dastul de scump plătise tatăl meu,— cum îmi povesteâ adeseaori, — tradiţia din familie, cumcâ ne am trage din neam. Face să o spun şi altora. Moşul meu Irmolai, om cu multă sodoteală, văzând că învăţătura eră lucru scump, a lăsat pe cei doi băieţi ce’i avea, adică pe tatăl meu şi pe frate-său, primarul Horod-nicului de azi, să înveţe ce cam se puteă învăţă, pe vremile acele, aşa prin apropiere, mai la mănăstirea Suceviţei, mai la Rădăuţi, dar după asta i-a pus frumuşel, pe rând, la www.dacaromamca.ro 408 ALBINA treabă şi gospodărie. Tatălui ineu ii băgase însă în cap, încă mai dinainte, un unchiu călugăr ce tot se abăteâ pe la casă, fumuri de boierie. Şi’ntro zi, prin postul mare, când moşul meu l-a fost trimes pe tata cu boii în ţarină, sa o cureţe de spini, el ce s-a gândit, ce a făcut, dar atât, că a tulit-o drept în Moldova, la mănăstirea Neamţului, unde un frate de al moşului meu, arhimandritul Serafim, se găsiâ stariţ. Ce va fi învăţat pe acolo bietul meu tată, e greu de spus. Destul că după moartea unchiului, s’a întors băiat cam răsărit dar fără nici un rost, adică nici bun de gospodărie, nici prea îndemânatec pentru cartea nemţească ce se cerea pe la noi în Bucovina. Cu mare greu de şi-a cârpit în urmă învăţătura, încât să poată intra învăţător şi astfel să scape de slujba grea de opt ani a oştirei. Dar samă întorc înapoi la firul amintirilor mele şi, părăsind Horodnicul, să apuc pe altă cale şi să dau pe drumul mare, ce duce la stânga spre Rădăuţi; iar în dreapta apucă spre vestita mănăstire a Suceviţei, ceâ durată de neamul domnesc al Moghileştilor. Intracolo tăbărîse în ziua de Probaj toate satele deprinprejur, mai ales însă Horodni» tenii noştri. Mănăstirea Suceviţei. In partea ace» a se îmbie pe la jumătate de cale şi un drum destul de bunicel al satului nostru. La ieşire din sat insă nu mă pot răbda să nu-mi întorc încăodată privirea la frumoasa şcoală cu 6 clase ce au clădit-o oamenii decâţiva ani încoace. Unde acum 20 de ani încă nu prindeai copiii Horodnicenilor nici cu arcanul ca să-i aduci la învăţătură, şcoala asta nouă, cât îi de încăpătoare, geme de băieţi şi fete, cari, învăţând cu schimbul, unii dimineaţa şi alţi numai clupă amiazăzi, nu dovedesc să se lumineze de ajuns. Acum comuna a cumpărat şi cele două crâşme de devale din sat. unicele cari mai rămăsese încă neînchise după izgonirea jidovilor de către un chiul meu, vornicul. Astfel se mai fac două şcoli deosebite pentru sătenii împrăştiaţi, unii pe la aşă zisa toloacă a Braniştei, iar alţii tocmai hăt, dincolo,pe sub pădurea statului. O! dacă s'ar putea pune în locul fiecărei www.dacoromanica.io ALHINA 409 crâşme câte o şcoală, cum s’a făcut la Ilorodnicul de Sus, tu neam ales a Israilului, oare ce te-ai mai face? Drumul satului din partea asta, îi petruit, ba încă pe ici, pe colea, s’a sădit^ şi câte un pom alăturea şanţului, lucru de minune, care arată că vrau oamenii să facă cum face stăpânirea şi tot par’că li vine greu să-şi întinză ei înşişi umbră pe ogoarele lor. Şi ogoarele sunt bine lucrate şi fă-găduesc, ca în toţi anii, rod şi bucate îmbelşugate. Unde prinde însă drumuleţul satului a se sfârşi şi vine de se în-cliiagă cu drumul împărătesc, zărim o fântână mare cu gizdeleşi brâu înalt de peatră. In dosul stâlpului sumeţal cumpenei cu ciutură ferecata, se înalţă o cruce trumoasă de pomenire, cioplită din două lespezi întregi de stâncă adevărată. Nu trece om, de unde va fi venind, ca să nu se oprească o clipă şi, făcându-şi cruce, să nu mulţămească celui de sus pentru băutura răcoritoare, şoptind în acelaşi timp şi numele acelora ce s’au gândit să facă aşa binefacere însăta-ţilor dela drum. îmi vin lacrămi în ochi] căci ctitolii însemnaţi cu slove vechi pe latul crucei sunt moşul meu Irmolai şi Solomia, bunică-mea. Să-i aibă Dumnezeu întru împărăţia sa. Abia, abia ii ţin minte când veneau la tata, la Rădăuţi, unde trăgeau trăsurica lor cu un cal la o parte de portiţa casei vechi, în care stăm. Şi par’că îl văd pe bătrân şi acum. Om înalt şi puternic, în portul său sătesc, cu peptarul alb, închis la umăr, pletele părului argintiu, lăsate pe spate, cu mustaţa şi sprâncenile tufoase, dintre cari zimbeâ însă o faţa pururea veselă. Iar bunica, femeie nu tocmai mică şi ea, numai^ puţin îndoită la mers, îmbrobodită cu testemel de mătasă, sub care se furişau uneori şuviţele de. păr albit peste marginea încreţită a frunţii. Era greu să o prinzi ca să-i te uiţi mai lung în faţa senină, căci erâ fire tăcută, care căută să te iaie, nu aşa cu vorba, decât mai mult cu fapta. Că nu mai isprăvea cu cel sicriaş de sub capra cărucioarei, la care se’ntorcea într’una, scoţând şi ducând la legăturele cu tot felul de lucruri bune strânse pentru mamă-mea. Decât cu această duioasă amintire am şi ajuns iar la târg, fără să vă spun ce falnică e intrarea în Rădăuţi pe drumul acesta, care e ţinut încă mai cu grijă decât cel al Frătăuţului. Doar pe aicia trec căleştile înhămate cu armăsari ale domnilor mari dela stăpânire, ce vin, mai ales toamna, la vânătoare de urşi, în codri apropiaţi ai Carpa-ţilor. Pe aici a trecut la 1851 şi tânărul împarat Franţ Iosif, chip ca să-şi cerceteze ţările şi văzând târguleţul cel curat cu drumurile sale netede şi croite aşa drept printre rândurile trufaşe de plopi uriaşi, cică ar fi zis: «Că ţărişoara Bucovinei e mărgăritarul între moşiile coroanei habsburgice». Numai atât că supuşii noi, cu care a căutat să umple mama Ausstrie scumpa ei ţărişoară, nu prea semănau a mărgăritari. www.dacoromanicajx) 410 ALBINA Ca nu mai departe decât la 1S4S, adică cu trei ani înainte de venirea în primblarea împărăţelului, adunătura de Saşi, l figuraşi Secui, pripăşiţi la Rădăuţi dofa ocupaţiune incoace,a gSsit că burzuluiala dela 48 le-ar putea fi bună şi ea la ceva şi eră să facă stăpânirei o soţie urâtă de tot. Mişcarea de răs-vrătire dela Viena şi din toată Europa, intrase in capul câtorva derbedei, de credeai că se prăpădeşte târgul. Înarmaţi cu ce au putut prinde !a mână, mulţi chiar cu puşti şi cu pistoale, au ieşit în piaţă si atât de mult ii buimăcise asta pe oameni, încât numărul neastâmpăraţilor se prefăcuse în gloată turbată, caro umblă urlând prin uliţe, strică şi spărgea ce-i veneă în cale şi sbierâ să se-i deie constituţie. Cei mai mulţi nici nu ştiau ce cereau, dar aşa eră, se vede, duhul ce apucase cu năprăsnie,ie lumea întreagă. A venit, nu-i vorbă, oaste, de i-a îmblânzit pe buntuşnici-Pe mulţi i-a băgat la temniţă, iar pe câţiva, cei cu prădăriu-nea şi cu samavolniciile, i-a împuşcat în dosul livezii mari, de lângă drumul ce duce pe la biserica episcopiei, spre Vadul Vladichei. Biserica Episcopiei din Răduuli. Nu mult după aceasta au început apoi să treacă prin Rădăuţi regimentele de pedestrime muscăleaseă şi de cazaci fioroşi, trimeşi în grabă de ţarul rusesc, ca să scape pe .prietena Austrie de bucluc. Că şi eră urgie mare, nu şagă, ce se pornise în ţara ungurească împrotriva asuprirci nemţeşti. Şi nu ştiu zău cum ar fi ieşit treaba, dacă oştile mus-căleşti pe deoparte, şi mâna de ajutor ai credincioşilor fraţi români din Transilvania nu l-ar fl scăpat pe tătucul Ferdi- www.dacaromanica.ro Al.Bl NA 41 L nand, împăratul cel bătrân, care abia, abia a mai avut vreme să fugă teafăr clin burgul dela Viena. A pus ei apoi, aşa mai mult de nevoie decât de dragă inimă, pe nepoţelul Franţ losif pe tron, de s’au împăcat cu încetul lucrurile, dar destul ca s’a simţit şi prin ţărişoara Bucovinei câteceva din năbădăile anului 48. (Va urma) Em. Grigorovitza ZAPISUL In satul Buciumeni de lângă târgul mare, era odată unu Ion Durduc, zis «Lozinschi». El zicea că e din familie mare, şi pentru asta era tare mândru de dânsul, dar tare sărac: Să vedeţi, avea o casă ca o stână, acoperită numai cu pae, nişte boi ca nişte pastrame, şi o vacă ca o piele uscată şi copii şase la număr Şi dacă n’ar fi muncit, ar fi zis lumea că e leneş, da aşa munceă cât un bivol, vorba românului, şi nu ştiu ori eră ei sucit, ori, ce avea, că nu se prindea nimic de dânsul, ba într’un an de foamete eră să-şi piardă şi scorojitele de vite. Fel de fel ele gânduri îşi făcea noaptea, dar toate se risipiâ cu venirea zilei. Şi se rugă, şi se închină şi el şi pruncii şi nevasta. Dar cerul par’că avea şapte ziduri unul după altul şi Dumnezeu adormit în palatul lui, şi soare că nimic nu se răspundea. Odată auzise nu ştiu dela cine că în noaptea de Paşti, se deschid cerurile tocmai când iese popa cu învierea şi care ar ayca norocul să vadă minunea asia, lasă că i-s iertate toate păcatele, dar ce ar cere creştinul cela, aceia îi dă bunul Dumnezeu. Vestea asta a fost tare dulce pentru Durduc, dai- se gândi: Ham, da a fi el aşa de bun Iacei de sus, să aibă parte de aşa ceva? Doamne, se răs-gândi el, să am eu norocul ăsta, să fiu al dracului dacă nu aş cere o barbanţă de galbeni. Şi apoi traiu, nene. Şi într’o clipă îşi lăcu toate planurile ce ar putea face cu o barbanţă de gaibeni. Mă rog se vedeâ boer cu slugi. Pesemne, omul nostru a gândit într’un ceas bun. www.dacoromamca.ro 412 ALBINA Că iată că sosiră şi Pastele, şi de când a auzit vestea cu cerurile deschise şi până atunci a visat numai barbanţă cu galbeni. Şi ce rugăciuni n’a făcut şi ce mătănii în postul mare, să-i ajute cel de sus să vadă cerurile deschise! Şi-a dat cel de sus şi s’a dus la înviere. Dar Doamne, când s’a în tors,’omul nostru avea un cap cât o barbanţă. «Tiu! vai!» sări femeia de colo, «ce-i pe tine, omule?». — Ce să fie măi femee, ia păcate. Pesemne tot cel sărac să păţească ce nu s’a pomenit pe lume. Iacă, cum. Mi-a spus unul, mai acum câteva luni, că în noaptea de Paşti se deschid cerurile, şi că cine o avea norocul să vadă minunea asta, ce-ar cere în clipa ceea dela Dumnezeu sfântul, aceea îi dă. Eu unul, mi-am zis ca cel necăjit să-i cer o barbanţă cu galbeni. Şi ni-am pus să pândesc. Cât am stat la înviere m’a’ni uitat la cer. Şi să vezi, tocmai când veneam acasă, deodată văd o dungă de lumină pe pământ, când mă uit în sus, cerul deschis de o palmă, şi ce lumină şi acolo îngeri. Deodată m’am zăpăcit şi în loc să zic: Dă-mi, Doamne, o barbanţă de galbeni, eu am rostit: Dă-mi Doamne un cap cât o barbanţă. Şi deodată am văzut cum îmi creşte capul, cum se măreşte şi iată acum de abea intru cu el în casă. Supărarea n’a fost proastă nici a femeii, iar a doua zi se strânse lumea la Durduc cala comedie. Şi de atunci toţi i-au zis numai Durduc; iar un om i-a zis: — Prost ce-ai fost bade Gheorghe, să putea să te zăpăceşti aşa? Se vede că cel de sus ţi-a luat minţile, că’ prea te-ai bucurat la ceeace nu aveai. Trebuia să ceri împărăţia cerurilor. Că bani nu şed la el, decât norocul. Dumnezeu dă norocul, oamenii îl prind şi-i cer bani. El le dă, dar banii nu şed la oameni, ci toţi se duc la dracu. Ce zici tu de boerul, care ne-a luat moşia? unde-s bani lui, unde-i el? Feciorii lui ajunseseră: www.dacoromanicajo ALUINA 413 unul slujbaş la prefectură şi altul la cotitele primăriei. Nu ţi-aduei aminte cum ne-a luat moşia? Cică bunicii noştri dădeau câte o sforicică. Şi tot au dat şi au dat. Până într’o zi, ţăranii au rămas fără pământ; ba că îşi mărită o fată, ba îşi însoară un flăcău. Şi ţăranu prost, credea că dacă îl pofteşte boeru la masa lui, apoi are să-l ţie şi în cârcă; iarcânds’auduslaellanevoiIeIor,i-a dat afară. Apoi a chemat pe alţi boeri şi le-a vândut moşia, şi boerul s’a pregătit de fugă, şi ţăranii l-au zapsi’t şi l-au ajuns într’o noapte, pe la fântâna cea părăsită din hatul satului şi el a svârlit banii în fântână, şi a zis: Dela dracu aţi venit, ai lui să fiţi, şi s’a svârlit şi el în fântână. L-au scos tot sdrobit cu o leacă de suflet în el numai şi atâta a putut spune, că banii îs în fântână, şi şi-a dat sufletul. Au căutat ţăranii toată fântâna şi nmj ba să dea de un ban; dar nici apă de atunci n'a scos nimeni din ea. Şi ce apă bună ci-că nu eră, tămăduitoare! Zicea că a fost făcută de un pustnic bătrân. Aşa că banii îs la dracu, pe dracu cela care a luat banii boerului, să-l prinzi şi să nu-1 laşi până nu ţi-o da. Hei, da cine să aibă norocul cela! Vorbele omului i-au sfredelit sufletul lui Dur-duc, şi îşi zise: Ai, Doamne să-l prind eu pe încornoratul cela, şi nu l-aş lăsa până nu mi-ar da banii boerului, şi apoi să vedeţi traiu. Şi a mai trecut un an, de-abea purtându-şi capul de greu. Şi cine ştie cât l-ar fi purtat, dacă nu ar fi văzut iar în noaptea de paşti cerurile deschise, să ceară lui Dumnezeu să-i facă capul la loc. Aşa se vede că e norocul, un numai aşa: «Noroace, vin la mama încoace», ci şi el îşi are găurile lui şi până pui mâna pe dânsul, îţi prăpădeşti şi sufletul. Tocmai aşa se vede că a fost ursit şi omul nostru, că dacă nu i-a fost scris să-i cadă din cer o barbanţă cu galbeni, dar a fost s’o capete văzân-du-şi ce avea mai scump şi nepreţuit în rostul iui de om. A trecut vreme dela asta, Durduc scăpase iar la cap sănătos. Acum se gândiâ la banii boerului., www.dacoromanica.ro 414 ALBINA El ştia fântâna dela hatul satului. Era acum dărăpănată, străjuită doar de o cruce de piatră căzută şi fântâna astupată cu crengi şi cu petroaie. Nimeni nu mai da pe acolo, că eşia im miros urât şi oameni stârniseră că în fiece noapte ies doi berbeci şi se bat cap în cap. — Tot acolo trebue să fie, îşi zise el după mai multe nopţi de gânduri. Si într’o noapte de vară, pe o lună ca ziua, Durduc se sculă, îşi luă o casma şi făcându-şi câteva cruci o porni spre fântână. Eră tocmai ceasul potrivit, când dormiau şi apele şi în vremea când ci-că es încornoraţii la şotii şi nelegiuiri. Cu toate astea îi era tare’ frică lui Durduc, dar ajunse acolo, şi cu toate că-i dădu şi un fior prin spate, se uită la fântână, se suci şi se gândi s’o sape pe delături să facă o gaură şi’să-şi facă loc. Intr’o noapte nu nădăjduia el să gătească, dar măcar să înceapă. Şi ridicând cazmaua, şi când o lăsă, un zuruit i se păru că aude de sub pământ şi nu mult, ce să vedeţi d-voastră, că înspre el vine o trăsură şi pocnea unul din bici, de credeai că-i la Sf. Vasile. Aici, Durduc vru s’o radă, dar nu se mai putu urni din loc, pe când trăsura se apropie şi ce să vezi? în ea un boer, pe capră vizitiu, fecior, şi boe-rul cela era îmbrăcat ca boerii din vremea veche, şi cu barba mare, şi grăi: — Tu sapi banii Ciurei hai? — Apoi tu nu ştii că banii ăştia sunt ai mei? — Da, a zis Durduc înfiorat, îi sap, că-s sărac şi cu o casă de copii. — Şi vrei să-i ai? — Vreau! a răspuns el. — Uite ce? hai până la mine acasă, şi om face un zapis, un înscris, şi ai voe să sapi. Alminteri nu mai eşti om. Şi omul, de voe de nevoe, i s’a părut că se sue şi pleacă cu trăsura spre Tâmpeşti, unde au fost odată nişte căzărmi pustii în preajma cimitirului. Durduc ştia că zidurile mai sunt de ele. Da acolo minune, lămpi aprinse, slugi ca acele, lăutari, joc, mese. www.dacoromamcajo ALBINA 415 — Măi! şi-a zis el, da asta încă e una; când s’au prefăcut curţile astea? Şi trăsura se opri, boerul sui scările, îl duse într'o odae unde era ca un fel de cancelarie, şi boerul scoase o hârtie, scrise, scrise şi îl puse pe Durduc să pue degetul. După asta a făcut zapisul boţ şi l-a înghiţit, şi deodată auzi o pocnitură straşnică din biciu afară, un uruit de trăsură, şi omul nu a mai ştiut nimic. (Va urma) Ion Dragoslav. SFATURILE UNUI DENTIST Dentistul, dr. A. Kunert, a publicat o eacte despre hrana cea mai potrivită pentru cei cari vor să aibă dinţi sănătoşi. El arată că e lucru de speriat cât de mult s’a întins caria sau putrcjunea dinţilor la tinerimea din zilele noastre. Stricarea'dinţilor e înse numai semnul că şi trupul se hrăneşte prost, înseamnă că omenirea îşi prăpădeşte, pe zi ce trece, tot mai mult vlaga şi sănătatea. Iată ce sfaturi dă mumelor si gospodinelor: «Mume, alăptaţi-vă singure copiii! Nu le daţi prăjituri, ci inlocuiţi-le cu poame. întrebuinţaţi zahărul numai la îndulcit cafeaua, compotul şi prăjitura ce faceţi in zile de servitoare. Fierbeţi cartofii cu coajă cu tot». Nu zice să mâncăm şi coaja, dar să scoatem din ea prin fierbere zama în care se află hrană trebuitoare trupului şi dinţilor. «Nu lepădaţi zeama din legume. întrebuinţaţi crupe mari, orez cu coajă, mazăre, fasole cu coajă, gătiţi cât mai des păstăioase (ma-zere, bob, fasole, linte, căci sunt bogate în var!) întrebuinţaţi la băut şi fiert apă văroasă. Părinţi ai oraşelor, mai gân-diţi-vă şi la oasele cetăţenilor, nu numai la căldările fabricanţilor ! Popor german, — zice el, căci către Nemţi scrie, — în-frânează-te (lela băuturi spirtoase sau mai bine părăseşte-le cu desăvârşire. Nu crede atâta în carne, nu o privi ca mâncare obişnuită, dă-i rostul mărgenit ce avea odinioară. Părăseşte pâinea moale şi albă, că nu-i de seamă, şi te întoarnă la cea neagră, că acea e hrănitoare şi sănătoasă. E bună şi la cafeaua sau mai bine, Ja fiertura de demineaţâ, căci îţi dă nu numai dinţi buni, dar putere şi sănătate. Pâine cu tărâţe cu tot. trebue să-ţi fie hrana zilnică, întocmai ca în vremile vechi». N. www.dacaramamca.ro 416 ALBINA Hânăstirea Neamţului D. N. Iorga publică în No.. 3, anul al III- lea, al «Buletinului Monumentelor istorice», un articol intitulat: «Ştefan cel mare şi Mănăstirea Namţu-lui. Aci cl-sa arată ce au făcut diferiţi domni pen- tru această mănăstire, începând [dela Petru Vodă şi până la Ştefan cel Mare. Acest articol este însoţit de mai multe ilustraţiuni, din’Jcari am reprodus www.dacoromanicajo ALBINA 417 două în No. trecut al revistei noastre (Panaghiarul lui Ştefan) Dăm acum o vedere a bisericii Vechi din 1497 şi două chenare de pietre de mormânt: una din 1447 a domnitorului Ştefan Vodă, alta din 1536 a egumenului Hariton. r. DIN LUCRĂRILE CASEI ŞCOALELOR PENTRU MUZICA ÎN ŞCOALELE PRIMARE Această binefăcătoare instituţie a Casei Şcoalelor, care a adus mari servicii învăţământului, s’a ocupat şi de chestii mari ca şi de chestii mici. Voim să vorbim acum de muzică. ^ Intr’un număr trecut al « Vlbinei», d. Teodor Solzănescu, învăţător, arată însemnătatea muzicei în învăţământul primar, dar se plângea că învăţătorii nu au o colecţie de cântece potrivite pentru şcoală şi p<- un preţ ieftin. D-sa face apel la Casa Şcoalelor ca să se gândească, la această chestie. Ne facem o plăcere să aducem la cunoştinţa tuturor că ideia d-lui Solzănescu a şi fost pusă în practică. Casa Şcoalelor în anul 1909 a tipărit un manual intitulat: ((Cântece şi coruri şcolare pentru uzul copiilor din şcoalele primare». Acest manual de 340 pcif/ine, cuprinde 152 bucăţi împărţite în 4 grupe: a) Cântece la unison-, b) Canoane în 2, 3 si 4 voci; c) Coruri pentru 2 voci ', d) Coruri pe 3 voci egale. Mulţimea şi varietatea acestor cântece fac din acest manual un ajutor preţios pentru învăţător. El va găsi aci: rugăciuni («Tatal nostru», «Rugăciunea dimineţei», «Rugăciune de seară», etc.), cântece bisericeşti («Plinirea tuturor bunătăţilor», «Steaua sus răsare», etc.), cântece populare (Horă, . . . , etc.), cântece patriotice («Cântecul soldatului, Marş soldăţesc, Pe al nostru steag», etc.), cântece şcolare propriu zise («Copilul şi cartea», ş. a.), jocuri copilăreşti («Baba oarba», ş. a.) Melodiile se datoresc d-lor: Kiriac. Wachman, G. Mugur, Ivela, todoleanu, Teodossiu, G. Ştefânescu, sau sunt culese din popor sau sunt luate din compozitorii străini şi adaptate. Astfel fiind, cartea este un adevărat tezaur pentru învăţători şi institutori. Pe cât ştim, Casa Şcoalelor a trimis câte un exemplar la toate şcoalele urbane şi rurale. Se vede însă că sunt şcoli înfiinţate mai de curând cari nu l-aii primit sau e vreo scăpare din vedere. De aceea e bine ca toţi învăţătorii cari au pregătire muzicală şi cari nu posedă în bibliotecă un exemplar din această carte, să se adreseze revizorului şcolar, ca acesta să intervină pentru a li se trimite îndată. A. www.dacaromamca.ro Biserica veche din 1497 dela Mănăstirea Neamţului (După „Buletinul cornisiunii monumentelor istorice14) www.dacoromamca.ro desfacerea cărţilor populare Acesta e titlul articolului publicat ile curând în „Albina" de d-1 G-Ii. Ada inascn prin care caută să agite una din cele mai de seamă chestii, dela rezolvarea căreia va atârnă în mare parte ridicarea culturală a satelor noastre. E foarte adevărat că sărăcia de cărţi scrise pentru popor pe gândul şi firea lui — na treime să ne mai îngrozească atâta de mult, căci câteva societăţi, cuin e „Steaua" şi altele, închegate de oameni pricepuţi şi cu dor de a răspândi în popor ştiinţa cea binefăcătoare, au dat Ia ireală multe cărţi bune. Nu putem spune insă că în această privinţă s’a făcut destul. JN'u. Dar şi atât, cât s’a făcut, cât s’a scris pentru popor, dacă ar fi avut drumuri largi deschise, ca să se strecoare în sufletul lui, tot ar fi fost ceva. Aici stă marea greutate: cărţile n an avut cum să pătrundă la sate. De sar găsi un mijloc prin care s’ar putea introduce, s’ar aduce cel mai mare bine unei cauze atât de mari. A susţine că sătenii nu citesc, ar fi să spunem până la un loc, un neadevăr. Am văzut cu toţii cum cete de oameni «lela tară când viu la oraşe sejfac ciopor pe câte un negustora.ş cn coş-niţa încărcată de cărţi ca „Mihu Haiducul", „Zdrelea şi Mărunţeln", etc., pline de otravă sufletească. Asta dovedeşte că săteanul nn-i lipsitele gustul, cititului. Dacă este aşâ, de ce atunci nu se duce Ia librărie să-şi cumpere cărţi, cari nu i-ar strică nici sufletul, nici mintea? Nu se duce pentru ca mulţi nu ştiu unde e librăria şi chiar dacă parte din ei o ştiu, nu indrasnesc sa intre, părându-li-.se atâta lux în ele şi nevăzând penieiunul de teapa lor acolo. www.daxxtfomamca.ro ALBINA 421 Şi poate ar intra bucutos un sătean în librărie, clar el n u ştie cărţile cele mai potrivite pentru mintea lui. De va cere librarului o carte, acesta nu va ţine socoteală că, sub haina lui ţărănească, se ascunde un om cu o minte prea fragedă şi foarte setoasă de adevăruri limpezi, şi-i va dă o carte ce-i va eşi în cale. Puţin îi pasă lui, dacă citind-o acest om, o va înţelege ori nu. Îşi vinde el marfa ? atâta îi trebue. Ţăranul ia cartea, o citeşte o răsfoeşte de mii de ori, dar vede că nu se prinde nimic de mintea lui. Cine e vinovatul? Nici cartea, nici ţăranul, ci librarul, care fie din neştiinţă, fie din faptul că vrea să-şi vândă cu orice preţ marfa, a pus în mâna acestui om o carte care nu-i foloseşte la nimic. Şi ţăranului atâta i-a trebuit, ca să-şi formeze convingerea, că la librării nu simt cărţi pe gustul lui. * ¥ ¥ O altă pricină care pune mari piedici răspândirii cărţilor în popor e şi scumpetea lor. Săteanul ţine foarte mult la ieftinătate Dă cu multă bucurie 10—20 bani pe „Milni Haiduculdar nu-i vine la socoteală de loc să dea 70—80 bani pe „Coroana de oţel4, or pe „Tîăsboiul nostru pentru neatârnare*6, ale lui Coşbnc, cu toată limpezimea de gândire şi cu tot focul cu care sunt scrise. Deci cărţile pentru popor să\se ieftinească în marginile putinţii. Văzurăm că dacă săteanul se duce la târg câteodată (sunt şi mulţi cari nu dau prin oraşe ani întregi), nu ştie de unde să-şi cumpere cărţi bune, căci toţi îl trag de mânecă şi-I îndeamnă fiecare cum îi vine mai bine. Si daca săteanul nu se duce la librărie, atunci rămâne ca librăria să se ducă la el după cum spune d. Adamescuj şi nici nu se poate altfel. Acum să vedem cum s’ar putea duce librăriile la el? Foarte uşor. După cum pescarul îşi încarcă căruţa de peşte, or grădinarul de^" zarzavat şi umblă prin sate de-şi vând marfa, tot aşa şi librarul ar putea să pună îutr’o căruţă cărţile bine alese pentru plugari şi să meargă din sat în sat să le desfacă. Dacă pescarul ori grădinarul ar căuta să-şi vâuză marfa numai pe bani, să fim înţeleşi că n ar face nimic. Unuia i s:ar împuţi peştele, iar celuilalt i s’ar vesteji zarzavatul, căci ţăranul ifar putea să cumpere, neavând întotdeauna bani la îndemână. Şi ei caută deci să-şi desfacă marfa pe bucate. Plugarului îi vine foarte uşor să dea câţiva pumni de porumb or dş grâu, să ia 2—3 că paţâni de varză or 3-4 peştişori. Aşii şi cu vânzătorul de cărţi la sate; dacă ar căută să le dea www.dacoromanicajo 422 AMUNA nliniai pe bani, puţini, poate prea puţini se vor g*â$i să cumpere, iai daca ai canta sa le desfaca pe ce s o putea, atunci sunt sigur ca cel mai nevoiaş om ar găsi în sărăcăcioasa lui magazie câteva kilograme de bucate ca să-şi cumpere o carte cu care să stea de vorbă mai uitând cele nevoi. Deci: Vânzarea cărţilor pe ce are săteanul e principiul dela care plecând, vom putea înlesni cu uşurinţă introducerea cărţilor în satele noastre. Nu văd de tel nici o cale sănătoasă prin care sar putea strecura cărţile la ţară prin colportori, cari să facă „un fel de apostolat, in lungul şi latul ţarii, strabatand din casă în casă şi plasând productele noastre de presă44 în schimbul banului. Am văzut vânzători de icoane1) umblând prin sate şi nu ştiu dacă se găseau câţiva inşi să-i facă vânzare şi aceştia erau: preotul, învăţătorul perceptorul şi alţi funcţionari ai satului. Cu toată bunăvoinţa pe cari o aveau sătenii de a cumpără icoane, nu puteau, căci n'aveau la îndemână banul. — De, domnule, dacă ai luă porumb ţi-aş da 2-3 bănicioare 2) şi mi-aş luă şi eu o iconiţă că tare frumoase sunt! a zis un ţăran unuia din aceşti vânzători de cele sfinte. ►Se vede daici ca ţăranul nu poate să dea decât ceeace are. * * * Aici mai rămâne ceva de desluşit: 1) Cine să facă pe vânzătorul ? 2) Cine să procure cărţile, şi 3) Cine să conducă această afacere atât de însemnată ? 1. Pe vânzătorul nu trebue să~l tacă oricine. Nu negustori din oraşe să se cocoţeze *n vârful căraţii, şi să umble cu cărţi, ci ţărani din sate. ►Sunt mulţi băeţi din sătenii tineri şi cu pricepere, cari ar putea să tacă aceasta meserie. Ţăranii vor cumpără dela ei cu mai multă încredere. 2. Cărţile se pot triinsts de toate societăţile şi de toţi autorii cari şi-au luat însărcinarea să facă asemenea scrieri pentru popor, dandu-se bineînţeles un rabat din care sa se plătească cei cu desfacerea lor. 3. Şi să mai vedem acum cine ar fi mai în măsură să facă pe conducătorii desfacerei cărţilor populare la sate? Cred că Iacei dintâiu, la care trebue să se facă apel, vor fi învăţătorii şi preoţii. Nesiliţi de nimeni, am nădejdea, ca-şi vor luă asupră-şi mulţi această * 5 l) Trimişi mi se pare de Cassa Bisericilor. 5) Bilnicioara e dublu decalitru. www.dacoromanica.ro ALBINA 423 însărcinare frumoasă şi sfântă în felul ei. Se vor alege deci câţiva preoţi şi învăţători din fiecare judeţ cărora să li se trimeată de societăţi şi autori, cărţile, revistele sau ziarele pe care sa le dea spre desfacere prin sate. Aceştia îşi vor alege câte un om din sat pe care-1 vor trimete cu căruţa cu cărţi prin toate satele pe unde se poate duce, des-făcând cărţile aşa după cum am spus. Această întreprindere sal se facă mai ales către iarnă când plugarii n’au de lucru şi au vreme prea destulă ca să şi citească, * * * Că pot fi şi alte mijloace prin care să se introducă cărţile populare la sate, nu zice nimeni că nu. Cei cari într’adevăr vor cu tot focul inimii lor să se facă lumină la ţară, au cuvântul să le spună, dar să le spună. Eu până aici nu ini-ani dat decât o părere, şi iiu ştiu, dacă pusă în practică, s’ar putea deslegâ cel puţin in parte, chestia ridicată de d. Adamescu. Ca se va ajunge la rezultate frumoase ori nu, rămâne să încercăm şi cei cari vor să încerce, vor găsi şi în mine un susţinător. I. M. Voichect învat/t(or, Li^-Teleorman- ÎNŢELEPCIUNEA lui solomon Regele Solomon, zice fabula, fu consultat într’o zi de judecătorii din Damac asupra unui proces foarte încurcat. Doi oameni se pretindeau drept fiii unui bogat neguţător, care murise şi reclamase amândoi moştenirea. Ei fuseseră crescuţi de neguţător, care părea eă-i iubeşte deopotrivă. Dar el spunea totdeauna că numai unul din ei eră fiul lui, şi refuză cu încăpăţânare să spună care eră fiul. La moartea sa, judecătorii din Damac, cu toată înţelepciunea lor, nu putură află care era adevăratul fiu şi se duseră cu acest curios proces Ia regele Solomon. Acesta ordonă ca să vie cei doi fii şi să se aducă cosciugul cu rămăşiţele neguţătorului; şi când cei doi fii fură dinaintea lui, el zise că acela va moşteni averea care cu un ciocan va sparge cosciugul. Soldaţii aduseră un cioban. Cel dintâiu dintre fii se grăbi ca să lovească cosciugul; dar celălalt strigă: „Nu, niciodată nu voiu putea sparge cosciugul părintelui meu. Yoesc mai bine ca fratele meu să ia moştenirea. „Tu eşti fiul neguţătorului, zise atunci Solomon: Tu ai arătat respect şi iubire către tatăl tău“. (Calendarul ilustrat pe 1898) www.dacoromanicajx) 424 ALBINA Cronica agricolă, economică şi comercială Anul care de-abiâ ne-a părăsit, se poate prenumără cu drept cuvânt între acei buni ani roditori, pe cari istoria noastră agricolă îi înregistrează în cartea de aur a economiei noastre naţionale. Cu toată temerea ce-am avut la începutul anului care de-abia ne-a părăsit, că din lipsă de zăpadă, producţiunea noastră agricolă ar putea să fie compromisă, cu toate acestea, anul trecut a fost foarte roditor, pentru acele semănături cari s’au făcut la timp şi cărora tot la timp li s’au dat toate îngrijirile cerute de o agricultură mai raţionată, în raport cu progresul învăţământului agricol şi în raport cu gradul de cultură în care se găsesc agricultorii noştri. Mi se pare că a trec.ut timpul, când eră destul să se facă o mică sgârietură cu plugul la suprafaţa pământului, în care să se semene grâul şi să se ridice ochii agricultorului spre şi să aştepte numai ce o da Dumnezeu. Astăzi trebue să ţinem socoteală de asprimea climei, caşi de orice condiţiune economică, favorabilă sau nefavorabilă la producţiunea agricolă, ca bunele rezultate în agricultură să fie satisfăcătoare. Ar trebui să folosim cât se poate mai mult cursul apelor ce curg în lungime şi deacurmezi-şul ţârei, la udarea semănăturilor, atunci când seceta ne ameninţă a prăpădi frumoasele semănături, în lunile de primăvară caşi în cele de vară. In privinţa aceasta vom aşteptă mai mult iniţiative particulare decât ale Statului, care de mult putea să facă o şcoală de irigaţiune pe lunca râului Argeş, etc., cu un scop folositor pentru marele caşi pentru micul agricultor. Se ştie că încă din 1887, s’a trimes în Italia anume, un inginer spre a se specializa în această ramură agricolă, cu toate acestea nimic nu s’a fă< ;ut pentru a scăpă de secetă frumoasele noastre semănături eşite bine din iarnă şi prăpădite de secetă de multe ori în Aprilie sau Maiu. Legea apelor, până astăzi stă în archiva Statului. Daca în anul care de-abia ne părăseşte, ploile, au căzut aproape la timp, încât recolta de grâu, orz şi ovăz şi mai cu seamă ae grâu, a atins cifra de 3OV2 milioane de hectolitri, nu putem prevedeâ dacă şi în acest an, în care de-abia am intrat, acele ploi folositoare vor cădeâ tot în acelaş timp, când semănăturile vor aveă mai multă trebuinţă de apă. De lipsa de apă, în anul trecut a suferit mai mult semănăturile de porumb făcute prea târziu, pe când cele făcute la timp au dat rod destul de bun. In cât priveşte semănăturile de toamnă de grâu, orz şi secară, ce lasă ca moştenire anul care de-abia ne-a părăsit, ele sunt inferioare semănăturilor celor din 1909, lăsate moştenire anului 1910. Această lipsă de semănături se ex- www.dacoromamcaxo ALBINA 425 plică din cauza timpului secetos şi chiar rece, ce-am avut în lunile Septemvrie şi Octomvrie. Cu toate acestea, timpul din luna Noemvrie şi în mare parte şi din Decemvrie, fiind mai prielnic acestor semănături, făcute mai la timp, caşi celor făcute mai târziu prin porumbişte, a putut să creasca şi multe din ele chiar să înfrăţească in cat frigul ce l-am avut la sfârşitul lunei lui Decemvrie, caşi în această lună până la această dată, nu le poate aduce nici un rău şi cu atât mai mult, cu cât în pământ se găseşte destulă apă, pe de altă parte, tinerele plante acoperi destul de bine suprafaţa pământului pentru a împiedică circulaţiunea curenţilor (vântului) printre brazde, la acele semănături cari nu s’a grăpat destul de bine sau cari nu s’au tăfâlugit. In luna Noemvrie şi. Decemvrie din anul trecut^ pe lângă ploile calde ce au căzut în multe localităţi din ţară, a căzut şi puţină zăpadă în localităţile muntoase şi mai cu seamă în părţile de sus ale Moldovei, în cari localităţi şi frigul a fost mai mare. De aci putem deduce că în unele părţi ale ţărei, ca în Muntenia, am avut până la această dată o toamnă cevâ mai friguroasă, pe când în alte părţi o iarnă mai potrivită şi de puţină durată. Astfel fiind starea timpului, omul sărac din Bucureşti, caşi din alte oraşe ale ţărei, a putut găsi de lucru spre a-şi câştigă în mod cinstit pâinea zilnică. Şi banul câştigat, în loc să-l întrebuinţeze mai mult pentru lemne, l-a putut întrebuinţa mai mult pentru hrana sa şi a familiei sale. Din cauza timpului mai mult cald, se poate vedea prin multe grădini din Bucureşti Butculiţele deja îmbobocite şi Înflorite în această lună, caşi în luna Decemvrie. Starea timpului din lunele trecute, caşi din această lună, până la această dată, nici un cultivator nu poate să se plângă, decât numai cei leneşi cari n’a ştiut să profite şi cari ştiu numai să amâne lucrările câmpului de pe o zi pe alta. In rezumat. Semănăturile făcute din toamnă, atât cât s’a putut face şi cari s’a făcut, până la această dată se găsesc într’o stare destul rle bună, aşa că anul care ne-a părăsit spre a-şi luă locul la una din paginile istoriei nostre agricole, se poate socoti ca ân rooitor şi pus alăturea cu anul 1905. TÂRGURILE NOASTRE In cât priveşte preţurile, caşi afacerile cu cereale din anul trecut, în raport cu marfa ce am oferit spre vânzare, iarăşi n’avem să ne plângem, căci preţurile în general vorbind, au fost destul de bune. lată în rezumat preţul mijlociu cu care s’a încheiat anul 1910 şi cu cari preţuri începe acest an 1911, în târgurile noastre: www.dacoromamcajo 420 ALHfNA Grâul, sula de kilogi Porumbul Cincantinut faine idem idem idem idem idem idem idem s'a vândut cu 12—17 lei cu 7—10 » cu 10—12 » cu 5—10 » cu 4—0 » Orzul Ovăzul Secara Meiul Fasolea cu 7—10 » cu 10 — 11 » cu 20—21 » » La târgul din Bucureşti (Obor), grâul s’a vândut cu 15—10 lei suta de kgr.; secara cu 9—11 lei; orzul cu 9—10 lei şi ovăzul cu 9—10 lei suta de kgr. f*»v>T'In statele Unite Americane, semănătura de grâu ne-fiind acoperită cu zăpadă, ar fi suferit din cauza frigului destul de mare, care a durat mai mult timp, pe când în Republica Argentina, recolta porumbului ar fi suferit din cauza unei prea mari călduri. Aceste două ştiri sunt binevenite pentru speculanţii de cereale din străinătate, cari aşi ridicat preţul grâului cu 50 cent. la suta de kgr., deşi nu se poate şti cu siguranţa care are să fie producţiunea grâului in Australia, Agentina, Chili şi Noua Zelanda, fiindcă în această lună, se face în aceste ţări, seceratul grâului. La târgul din Paris, grâul indigen s’a vândut cu 20—28 lei şi 50 cent.; grâurile streine cu 21—22 lei; secara cu 17 lei şi 50 cent; orzul cu 10 — 20 lei; oyăzurile indigene cu 19—20 lei şi 50 cent.; cele streine cu 14—15 lei şi 75 cent.; porumbul cu 18 lei şi 25 cent. şi făina de grâu cu 08—41 lei. In Germania, la Hamburg, grâul s’a vândut cu 21 lei; secara cu 13 lei; orzul şi ovăzul cu 12 lei şi 50 cent. La Berlin, grâul s’a vândut cu 25 —20 lei; secara cu 18 lei; şi 50 cent; orzul cu 12 lei şi ovăzul cu 18 lei şi 37 cent. La Strasburg, grâul s’a vândut cu 27 lei şi 50 cent.; secara cu 20 lei şi 47 cent,; orzul cu 19 lei şi 80 cent. şi ovăzul cu 21 lei şi 21 cent. La târgul din Belgia, grâul s’a vândut cu 18 — 19 lei; secara cu 13—14 lei; orzul cu 14—10 lei şi ovăzul cu 10 Iei şi 50 .cent. La târgul din Viena, grâul s'a vândut cu 25 lei; secara cu 21 lei şi 50 cent.; orzul cu 13 lei şi ovăzul cu 16 Iei. La Budapesta, grâul s’a vândut cu 22 lei, secara cu 16 lei şi 28 cent.; orzul cu 14 lei şi ovăzul cu 17 lei şi 50 cent. La Londra, grâul s’a vândut cu 20 lei şi 70 cent.; secara cu 20 lei; orzul cu 13 lei şi 25 cent. şi ovăzul cu 12 lei. ca Frormg (Olanda), grâul s’a vândut cu 19 lei şi 17 cent.; secara cu 16 lei; orzul cu 14 lei şi ovăzul cu 17 lei şi 58 cent. n J-&. Milan (Italia), grâul s’a vândut cu 26 lei; secara cu 19 lei şi 25 cent.; orzul cu 21 lei şi ovăzul cu 18 lei şi 25 cent. SI] TÂRGURILE STRĂINE www.dacoramamca.ro Al.1>.l NA P7 La Albacete. (Spania), grâul s’a vândut cu 27 lei şi 81 cent.; secara şi orzul cu l'J lct şi 50 cent. şi ovăzul cu 17 lei şi 7 cent. La Geneva (Elveţia), grâul s’a vândut cu 22 lei şi 50 cent.; secara cu 18 lei şi 70 cent.; orzul cu 17 lei şi 50 cent. şi ovăzul cu 18 lei şi 25 cent. La târgul din New-York (America), grâul se vinde cu 18—19 lei şi 91 cent.; secara cu 15 lei şi 04 cent.; orzul cu 18 lei şi SO cent. şi ovăzul cu li lei şi 85 cent. La Târgul din Chicago, grâul s’a vândut cu 17—19 lei şi 40 cent.; secara cu 15 lei şi 33 cent., orzul cu 13 lei şi 80 cent. şi ovăzul cu 9 lei şi 32 cent. La Târgul din Algeria şi Tunis (Africa), grâul roşu s’a vândut cu 2tî—27 lei şi 50 cent.; grâul alb cu 24 lei şi 75 cent.; orzurile cu 15—1G lei şi ovăzurile cu 14—15 lei şi 25 cent. In toate târgurile străine preţurile sunt socotite pe suta de kgr., ca cea mai dreaptă măsura. V. S. Moga CRONICA Disolvarea Camerelor.—Alegeri Ta ziua de 10 Ianuarie, Camerele sau adunat după vacanţa. Noul guvern s’a prezentat înaintea ambelor Adunări şi a citit decretul regal pentru numirea miniştrilor; apoi decretul prin care se disolvă ambele Adunări şi se convoacă colegiile electorale pentru a alege senatorii şi deputaţii, pentru zilele următoare: 6 Fevruarie alegerea delegaţilor col. III 16 18 20 22 24 20 I de deputaţi II III col. col. col. JJi „ col. 1 de senatori col. H „ colegi uţ. uni versi tăţi 1 or. Nouile Camere se vor adună în ziua de 7 Martie 1911. Numiri noui Noul guvern a lăcut numiri în funcţiunile superioare, rămase vacante prin demisia titularilor. S’au numit secretari generali: La Ministerul de interne, d. Paul Teodoru; la finanţe, d. Vivescu; la răsboiu, d. general Popovici; la industrie, d. Cr. Stair.o-vici; la domenii, d. GeOrc/e Lucasievici; la lucrări publice', d. A7. Da-videseu/ la instrucţie, d. C. Mclssner; la justiţie, d. Lazăr Munteanul la externe rămâne tot d. Cantacuzino. Director-genoral al poştelor şi telegrafelor: d. Lt.-Coloncl Verzea. Director al serviciului sanitar: Dr. N. Bărdescu. Prefect al poliţiei ( apitalei: d. 1■ Mitiliueu. www.dacaromanica.ro 428 AI.BINA PAGINA GLUHEAŢA Cei doi Popeşti ’) întâmplarea făcu ca să locuească într’un sat doi oameni cari deşi nu erau nici rude de departe, cu toate astea pe amândoi îi chema Ghiţă Popescu. Când un strein venea şi întrebă de Popescu, — De brutar sau de potcovar întrebaţi? Altă dată ziceau: De Popescu cel mic sau de cel mare întrebi? Căci Popescu brutarul eră lung cât o zi de post, pe când Popescu potcovarul eră scurt şi gros. Amândoi erau supăraţi căci de multe ori ne-meriă cineva la Popescu ’brutaru, când căută pe Popescu potcovaru şi invers. Popescu cel lung spuneâ: când mă voiu scăpă de borţosul ăsta? Celălalt strigă: când mă voiu scăpă de prăjina asta din drumul meu? Intr’o zi fata proprietarului de-acolo, care eră foarte bogat, plimbându-se, pierdu un inel cu pietre scumpe şi promise o bună recompensă celui ce-1 va găsi. *) Localizare din limba franceză. www.dacaromanicajo ALBINA 429 Toată lumea începu să caute. Cei doi Popeşti nu se lăsară mai pe jos. Şi într’o zi cei doi Popeşti se întâlniră în pădure căutând amândoi inelul. De odată Popescu cel lung zări într’un cuib dintr’un pom inelul care strălucea, dar deşi eră el destul de înalt, tot nu ajungea. Ce să facă? Se înţelese cu Popescu cel scurt, să se sue pe umerii lui şi să ia inelul. Aşa şi făcură. Se duse cu el la făta proprietarului, care le dete o bună sumă de bani. Cu aceşti bani ei îşi făcură câte o casă unul lângă altul şi fiecare îşi deschise prăvălie, punân-du-şi firma: „ Popescu brutar “ „Popescu potcovar“ De atunci ei erau cei mai buni prieteni. Şi astfel se termină istoria celor doi Popeşti www.dacoromamca.ro Moşu, Caisa otrăvită *) — Cine a mâncat o caisă, întreabă mama pe Irina. — Eu cred că pisica răspunse Irina. La masă mama spuse că eră o caisă mai mult, dar a dispărut şi că Irina crede că pisica a mâncat-o. — Vai săraca pisică, zise tatăl, o să moară.. — De ce întreabă repede Irina? Pentru că sâmburele de caisă are o otravă tare şi moare cine îl înghite. — A! tată, strigă Irina, n’am să mor pentrucă n’am înghiţit sâmburele, Tatăl şi mama se puseră pe rîs; iar Irina înţelese că istoria cu otrava din sâmbure nu eră decât ') După franţuzeşte. i- . . www.dacoromanica.ro ALBINA 431 un mijloc ca să o facă să mărturisească că ea a mâncat caisa şi începu să plângă. Părinţii o iertară, ea se îndreptă — se făcu mare şi-mi istorisi păţania ei pe care o scriseiu şi eu pentru cititorii „A.lbinei“. Moşu. „5TERUH ii Societatea „Steaua.“ lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Membrii înscrişi şi cotizajiuni plătite (urmare) George D. Neştian (Bârlad), 2 lei; Ştefan Dobrescu (Bârlad), 2 lei; Drăgănescu Gh. (Bârlad), 2 lei; Vasile Simionov (Bârlad), 2 lei; Dumitru Mironescu ("Bârlad), 3 lei; Z. Popovici (Bârlad), ‘2 lei; E. Ghinescu (Bârlad), 2 lei; Neguş (Bârlad\ 2 lei; Ion Chiriceanu (Bârlad), 2 lei; Dumitru Vasiliu (Bârlad), 2 lei; Gh. Alexandrescu (Bârlad), 2 lei; Tiberiu Popescu (Târgu Jiu), 2 lei; Gheorghe C. Ardeleanu (Târgu Jiu), 2 Jei; Ion Căprescu (Târgu Jiu), 2 lei; Ion Danu (Târgu Jiu), 2 lei; Nicolae Gh. Muzicescu (Târgu Jiu), 2 lei; Stelian Sterescu (Târgu Jiu), 2 lei* Gheorghe Hristache (Târgu Jiu), 2 lei; Er, Medianu (Ilfov), 2 lei; Gheorghe Co-drescu (Ilfov), 2 Iei; Nicolae Popescu (Ilfov), 2 lei; Radu Imăr (Mov], 2 lei; Ion Petre (Ilfov, 1 leu; Vasile Manolescu (Ilfov), l leu; Vasile Sagasta (Ilfov), 1 leu: Grigorie Zăbavă (Ilfov), 1 leu; Dima Radu (Ilfov). 1 leu; Vasile Burca (Ilfov), 1 leu; Gheorghe Lăzârescu (Ilfov), I leu; Gheorghe Dinu (Ilfov), 1 leu; Dumitru Rădulescu (Ilfov), 1 leu; Constantin Mateescu (Ilfov), 1 leu; Ion Simion (Ilfov). 1 leu* Ion Gogulescu (Ilfov), 1 leu; Petre Niţă (Ilfov), I leu; Ion Gheorghe (Ilfov), I leu; Anghel Ilie (Ilfov), l leu; Ion Staneu (Ilfov), i leu; Ion Gh. Popa (lllov), 1 leu; Vasile Moroianu (Ilfov), 1 leu; Costică Stănescu (Ilfov), 1 leu; Alexe Popa (Ilfov), 1 leu; Moise Andrei (Ilfov), 1 leu; Mitru Mărunţi (Ilfov), 1 leu; Vasile Andrei (Ilfov), 1 leu; Ion Marcu (Ilfov), 1 leu; Barbu Pena (Ilfov), 1 leu; Marin Tudor (Ilfov), l leu; Nicolae Lazăr (Ilfov), 1 leu; Ion Popa (Ilfov), 1 leu; Manică loniţă (Ilfov), 1 leu; Nae Ionescu (Ilfov), 1 leu; Tancu C. Cristea (Ilfov), 1 leu; Gustav Kvorka (Ilfov), 2 lei; loan Popescu Car -tianu (Suceava), 2 lei; Constantin Rabega (Suceava), 2 lei; Ion I. Ciupala (Suceava), 2 lei; Io,an Andrian (Suceava). 2 lei; Dimitrie Secară (Suceava), www.dacoromanicajx) 432 ALBINA 1 leu; Ioan Băltăceanu (Suceava), 1 leu; Mihai Pintilie (Suceava), I leu: Ioan Gheorghiu (Suceava , l leu; Gheorghe Beloescu (Suceava), 1 leu" Gheorghe Alexandrescu (Suceava), l leu; Stoica Rădulesc.. (Suceava) 1 leu; Fam Constantinescu (Suceava) 1 leu; Constantin A. Panait (Suceava) I leu; Dumitru Măhălău (Suceava) I leu; Vasile Sufletu (Suceava) 1 leu; Ion Pavel (Suceava) I leu; Haralamhie Branişte (Suceava) 1 leu-Nicolae Ghiurcă (Suceava) I leu; Gavril Plăcintă (Suceava) 1 leu; Vasile Gav. iudose (Suceava) I leu; Vasile Nes tor (Suceava) I leu: Toma N Siminei (Suceava) I leu; Vasile Plăcintă (Suceava) 1 leu toader Şo-mâtcă (Suceava) I leu; (Iie D. G. Ţincă (Suceava) l leu; Arsinte Cârjă (Suceava) 1 leu; Toader V. Găină (Suceava) l leu; Simion N. Ţincă (Suceava) I leu ; Dumitru Rusu (Suceava) I leu ; Nlcolae Nicu (Suceava) l leu; Haralambie Coată (Suceava) 1 leu; Toader Dumitriu (Suceava) l leu; Alexe Dudici (Suceava) 1 leu; Ilie Feraru (Suceava) I leu; Vasile Epure (Suceava) 1 leu; Toader Nistor (Suceava) I leu; Grigore Mustna (Suceava) 1 leu; Ghiţă Ştetanescu (Suceava) l leu; Ion V. Epure (Suceava) I leu; Pantilimon Nistor (Suceava) I leu: Mihai V. Macovei (Suceava) I leu; Simion Gh. Borşoaic (Suceava) I leu ; Gheorghe Mi-hăilescu .Suceava) 1 leu ; Menea P F. Nichita (Suceava) I leu ; Gheorghe T. Florea (Suceava) 1 leu; Gheorghe Alexoaia (Suceava) 1 leu; Constantin Zaharia (Suceava) 1 leu; Simion Rusu (Suceava) 1 leu; Lud-vig Winink (Suceava) 1 leu; Iohann Dettelbach (Suceava) 1 leu ; Toader Agapie (Suceava) I leu ; Lixandru T. Lupului (Suceava) 1 leu; Gheorghe Zrif. (Suceava) 1 leu; Gheorghe Bălăceanu (Mehedinţi) 2lei; Maria C. Bălăceanu (Mehedinţi) I leu; Nicolae Crăciunescu (Mehedinţi) 1 leu; Victor C. Pretorian (Mehedinţi) I leu; Maria Străchesiu (Mehedinţi) 1 leu; Gheorghe I. Tomescu (Mehedinţi) 1 leu; Nicolae Lâcescu (Mehedinţi) I leu; Constantin Gheorghiu (Mehedinţi) 1 leu; Constantin Mărgineanu (Mehedinţi) 1 leu; Ştefan Porojenescu (Mehedinţi) 1 leu; Ion G. Fortu-neanu (Mehedinţi) I leu; Marin Pretorian (Mehedinţi) l leu; Ion Dâr-voreanu (Mehedinţi) I leu; Constantin N. Pavvntescu (Mehedinţi) 1 leu; Constantin Săvulescu .Mehedinţi) I leu; Dumitru Popescu Puicea (Mehedinţi) I leu; Mihail Mănescu (Mehedinţi I leu; Alexandru Molănescu (Mehedin(i) 1 leu; F. Bumbaru (Mehedinţi 1 leu; Dumitru C. Severi-neanu (Mehedinţi) I leu; Nicolae Şofican (Mehedinţi) I jeu; E. P. Rup-tureanu (Mehedinţi) 1 leu; Ilie Ciortan (Mehedinţi) 1 leu; Constantin D. Sănduţu (Mehedinţi) i leu; Constantin St. Ionescii (Mehedinţi) 1 leu; Ion Drăghici (Mehedinţi) I leu; D-ra Aurelia Tomescu (Mehedinţi) I leu; Elena Purcaru (Mehedinţi) 1 leu; Pr. D. Lupescu (Mehedinţi) 1 leu. (Va urma) MINISTERUL FINANŢELOR DIRECŢIUNEA CONTABILITĂŢII EEHERALE A STATULUI Şl A DATORIEI PUBLICE Tablou de numerile iitlurilor de rentă 4% amorlibilă din 1889, împrumutul de 32.500.000 lei, ieşite la sorţi la tragerile precedente şi neprezentate la rambursare până la 1H4 Decembrie 1910. Titluri a 5000 l i o Data eşirii la sorţi No. titlurilor l] Data eşirii lai' o sorţi ‘z Data eşirii la sorţi No. titlurilor Data eşirii Ia sorţi 6 Z Urna Anul Luna •I «?* 6 Z Luna Anul Luna Anul 21082 Iunie nunii 22010: Iunie 1910 22765 Iunie 1910 1 23912 Iunie 1940 21383 )> » 222681 » )) 23155 Decemv. not 23960 » 1906 2l45( Decemv. 1909, 224.10! Decemv. 1909 23338 ») 190P 23975 » 1909 21158 Iunie » 22 1 40; Iunie )) 23414 Iunie 1910 24039 » 1910 21696 Decemv. » 22755 Decemv. »' 23871 » » 2 iOIC )) » www.dacaromairica.ro PURGEN CU RENUME UNIVERSAL. Recomandat de medici în toată lumea pentru adulţi şi copi i cât de mici. De o eficacitate absolut sigură, singurul contra constipafiiinei, congestiunei şi migrenei, plăcut la gust, nu produce colici şi n’are efecte rele asupra organismului. • — ~~ Cel mai economic, cutia cu 25 purgative lei 1.50 ===== Rugăm a se refuză PURGEN inscripţie, căci sunt pastilele cari nu __ _ & falşe, vătămătoare şi vor avea această BfllER produc colici FILIP LINDENBERG Bucureşti. — Str. Lipscani, 4. — Bucureşti. (Dela 1 August: Str. Smârdan, 15) SINGURUL MAGAZIN SPECIAL CU JUCĂRII DE COPII Obiecte frumoase şi durabile cu preţurile cele mai ieftine Mare depozit de articole de: PĂCĂLEALĂ, FARSE şi SURPRISE, APARATE SURPRIZĂTOARE DE SCAMATORII THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: Lachlan Machintosh Rate 6. I. Goschen......... Vicontele Duncannon E. W. H. Bar y Robert Hamilton Lang . Demetre de Frank . . . P. Naville............. Ad. Vernes rv . / C. A. Stolz Directori: j E E Goodwin însori: Ioan Kallnderu, Demetru loan Gblka şl Artbur Green. Sediul social: Londra 6 Creta Winchesterstreef. Sucursala: Bucureşti, Piaţa Sf. Gheorghe. la Londra JJ n n n Viena Paris n „NAŢIONALA" SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, Bucureşti Capital în acţiuni întreg vărsat în aur.................Lei 2.0OU.OOO Fonduri de rezervă compuse din prime şi daune.............„ 3.955.688.76 Idem format din capital şi alte rezerve „ 1.075.842.60 Total în aur „ 7.052.531.36 Dujne plătite . . . „ 33.000.000 Vice-preşedinte, A. Băicoianu. Dir. general, E. Grunwald. „NAŢIONALA*1" asigură contra in-cect’.ului. a ,.grindinsi“, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca: „cns de moarte,supravieţuire, zestre şi rentă'. Sediul social în palatul Soc. din str. Doamnei No. 12, Bucureşti. Repres. generală în Buc, str. ‘Smârdan No. 4, Agenţii în toate oraşele din tară. www.dacoramamca.ro n»= CREMA,, PUDRA SI SĂPUN -„FLORA nu se vărul decât în embalagiul original arătat aci (un sfert din mărimea naturală) şi cu următoarelepreţ uri: Crema lei 1.50—Pudra lei 2—Săpun lei 1.25 Refuzaţi dar în interesul Dv. ca neverilnbile dacă vi s’ar oferi aceste preparate în rănii Uiţi mai miri sau altfel denii în embalagiul■ original aci arătat şi cu etichetele neatinse. Crema şi Pudra „FLORA“ se pot întrebuinţa fără grijă cat de mult timp, acest fapt e stabilit oficial de insiitutul de Chimie a! Slatului, care a constatat la 12 Septemvrie sub No. 1110, că: «Crema şi Pudra „Flora" nu conţin substanţe toxice sau de acele cari printr’o întrebuinţare îndelungată pot vătumă sănătatea».— Pomaclă de păr „Flora" neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului; Borcan mare lei 2.50, mic? lei 1.75—Capilogen „Flora" (apă de păr), curăţă mâlreaţa după câteva întrebuinţări; Sticla mare Iei 3.26', mică lei 2.50 — La nemulţumire se restitue costul pentru oricare din aceste preparate. B PECT0S1NTTEANU vindecă tuşea cea mai rebelă şi- e preparatul cel mai raţional pentrua trată cu succes bronşitele acute ş! cronice, tuse convulsivă (măgărească), emfisemul pulmonar etc. Sticla lei 3.— La Droguerii şi farmacii. Hemoferul Iteanu reconstituante ale corpului slăbit, mă reşte greutatea corpului şi-redă .poftă de mâncare perdută, suveran pentru a combate anemia