Anul XIV No. 12—13 19—26 Decemvrie 1910 Redacţia şi Administraţia, sirada A\ântuleasa No. 9. — Bucureşti, www.dacoramamca.ro ‘ Anul XIV No. 12—13 19—26 Decemvrie 1910 ALBINA REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ COMITETUL DE REDACŢIE: ION KALINDERU, P. Gârboviceahu, G. Coşbuc, Gen. P. V. Năsturel, Gh. Adamescu, I. Otescu, P. Dulfu, V. S. Moga, N. Nicolaescu, Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşcă Abonamentul în ţară pe an . . lei 5 „ „ „ „ 6 luni „ 3 Abonam. în străinătate pe an lei 3 Un număr.....................15 bani Pentru anunciuri 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublicate se ard Redacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate. SUMARUL: A. Gorovei, Legile ţării: Transacţiune; Garanţie. C. Popescu, Vasilca, colind. Maior S. Leonte, Vânzarea în tovărăşie. P. Gh.. Cum petrecem iarna şi cum ar trebui s’o petrecem. B. , Baia lui Duca-Vodă (cu ilustraţie). R., Cum se împodobeau cărţile (cu ilustraţie). I. Niculescu, Când se taie lemnele?.. Cel mai vechiu cod. DIN LITERATURA ROMÂNĂ: 0. Goga, Moş Crăciun. 1. A. Brătescu-Voineşti, Cocoana Leonora (cu 4 ilustraţiuni originale de D. Stoica). DIN ZIARE ŞI REVISTE: Ec. Al. P.. Naşterea Domnului.—Meseria plug de aur.— Un răspuns hotărât.—lestamentul unui beţiv.—Un om distrat.—Purcelelor cu purcei. CRONICA: Moartea lui D. A. Teodoru (cu portret).—Statua lui Eugen Stă-tescu cu (ilustraţie). —Corpurile legiuitoare.—De pe Domeniile Coroanei.— V. S. Moga, Cronica agricolă, economică şi comercială.— Informaţi uni. — Bibliografie. PAGINĂ GLUMEAŢĂ: Stan Păţi tul, Băcanul iscusit (cu 3 ilustraţiuni). PAGINA COPIILOR: Tata-Moşu, La săniuş (cu 4 ilustraţiuni), MUZICĂ: Trei păstori, colindă populară. ILUSTRAŢIUNI AFARĂ DIN TEXT: închinarea Magilor. — Fuga în Egipt. SUPLEMENT: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor, anul III, No. 12 dela 26 Decemvrie 1910. m wvvw.dacoromanica.ro V Moş Crăciun cu barba albă, Moş Crăciun cu traista plină, Oaspe oechiu şi-atât de darnic al copilăriei mele, Azi la noi în sat te-aşteaptă toată casa cu lumină, Cu Colinde şi cu cântec şi cu crai ceteii de stele. Tu mi-te strecori în taină pe la fiecare poartă, Cu păşirea ta tiptilă nu laşi urme pe zăpadă, Dar te simte-acoperişul oropsiţilor de soartă, Când laşi binecuvântarea peste capul lor să cadă. Tu cobori şi ’n sara asta, tu cobori ca altădată, Pe pământul greu de rele, sol bătrân de gânduri bune, Şi ’nveşmânţi c’un văl de pace răzvrătirea ’nviforată... — Cum te-aşteaptă în sal la mine!... Du-te, du-te Moş Crăciune! De nu ţi-o fi peste mână, treci şi pe la poarta noastră. Biata mama ’ngăndurată azi e singură la casă, Tu măcar o rază ’n suflet îi trimite prin fereastră, Când vezi neatins şi vinul şi colacul de pe masă. Ş’apoi pleacă Moş Crăciunul — pe oriunde-şi duce dând, Bătrâneasca şi curata şi cinstita noastra lege, Dar în lumea mea străină nu ’ncercă să treci hotarul, Căci şi sufletul şi casa ţi-s înc/iise-aici, moşnege! Budapesta (după ,:Tribana“). www.dacoromanica.ro TREI PĂSTORI Colindă popuiară Ra-za 30a-re - lui, Floa-re^t sor-re - iui- Haideţi fraţilor să mergem, Raza soarelui, Floarea soarelui, Floricele să culegem, Şi să facem o cunună, Să i-o ducem lui Christos, Să ne fie de folos. www.dacoramamca.ro Închinarea Magilor naşterea Domnului i > 5 i Iată sărbătoarea mare pentru toţi creştinii! Iată zi de nespusă bucurie, mai ales pentru aceia cari au pe Hristos in inima lor! Iată prilej de înveselire sufletească pentru aceia cari se hrănesc cu cuvântul Domnului! — Sunt aproape două mii de ani de când s’a împlinit făgăduinţa dată de Dumnezeu, omului, de când, zic, s’au îndeplinit cuvintele profetului Isaiia: «.iată Fecioara în pântece va luă şi va naşte Fiu şi vor chemă numele lui Emanuil ce însemnează- cu noi Dumnezeu)-). De atunci şi până acum necontenit ni s’au anunţat frumoasele şi mângâitoarele cuvinte ale îngerului: «iată vestesc vouă bucurie mare... că astăzi vi s'a născut Mântuitor care este Hristos Domnuln1). Şi într'adevăr, bucurie mare ne aduc aceste cuvinte plăcute la auz şi mângâietoare pentru suflet. Şi dacă ele au umplut de veselie pe nişte simpli păstori, apoi cu atât mai mult trebue să ne umple de bucurie şi de entuziasm sfânt pe noi creştinii cari purtăm numele Aceluia care s’a născut. Şi cu atât mai mare bucurie trebue să avem prin naşterea lui Hristos, noi urmaşii lui Adam, cu cât ştim în ce stare de plâns a păcatului ne aflam înainte şi cum ne aflăm acum sub imperiul graţiei. Tocmai în timpurile de neagră rătăcire când «omul» — după cuvintele psalmistului — «în cinste fiind, n\a priceput, alăturatu-s’a cu dobitoacele cele fără de minte şi s’a asemănat Ion, s’a născut Dumnezeescul Prunc,.care ca Fiu al lui Dumnezeu se pogorâse din cer spre a luâ corp omenesc. El nu s’a născut în palate măreţe şi în podoabe scumpe, ci într’un >) Luca II. 10-11. www.dacoromanica.ro www.dacoromamca.ro ?22 ALBINA umilit staul, mtr’un loc cu nevinovatele dobitoace. Prin această extremă umilire Dumnezeu-Omul a voit să ne dea nouă pilda, cum că nici un lucru mare nu se poate săvârşi fără smerenie şi răbdare. S’a născut Mântuitorul lumei, neştiut de nimeni, ca să doboare mândria puternicilor pământului. Nu a venit cu alaiu şi cu sgomot mare cum fac împăraţii pământului când merg unde-vâ. El eră împărat ceresc şi nu avea nevoe de pompele omeneşti. Eră destul că sus mulţimile de îngeri cântau cu bucurie in onoarea Lui acea cântare care înaltă sufletele: (.(.Mărire intru cei de sus lui Dumnezeu, şi pre pământ pace, între oameni bund-voire!». Fie ca aceste sublime cuvinte care rezumă întreg scopul venirei Mântuitorului pe pământ, să aducă şi acum pace, iubire, înfrăţire şi bună-voinţă între oameni. Fie că sărbătoarea Naşterei Domnului să fie şi de astă-dată un prilej de alese bucurii, de reculegere sufletească, de prosperare în cele bune şi de înmulţirea dragostei creştineşti. Să cântăm, dar, şi noi cu Sfânta noastră Biserică: «Hristos se naşte: măriţi-l; Hristos din ceruri, întâmpinaţi-1; Hristos pe pământ: înălţaţi-vă; cântaţi Domnului tot pământul; şi cu veselie lăudaţi-l, popoarelor, că s’a premărith. („Luminătorul"). Ec. Al. P. Oe pe domeniile Coroanei Domnul I. Kalinderu a fost zilele trecute la Domeniul Cocioc, din jud. Ilfov, unde s’a interesat ca totdeauna şi de buna stare şi progresul locuitorilor, încurajându-i în special către o bună creştere a vitelor, care în această localitate a făcut progrese simţitoare. A vizitat deasemenea şcoala din Brătuleşti-Cocioc, unde s’a conştruit de către administraţia Domeniului încă 2 săli de clasă şi unde a încuviinţat cu această ocazie să se dea mese şi bănci pentru cantina şcolară, cum şi din producte de pe Domeniu. La şcoala de gospodărie a vizitat între altele noua sală de răs-boaie şi dormitorul, construită tot de administraţia Domeniului şi a aprobat să se dea răsboaie sistematice de ţesut şi pentru covoare. A mai dispus a se face oarecari îmbunătăţiri la şcoala din Periş, şi a împărţit elevilor diferite cărţi din Biblioteca Domeniului Coroanei. La sfârşit s’a interesat de banca populară din comuna Cocioc, care dispune acum de un capital de 96.000 lei, de diferite maşini agricole şi de un mare depozit de lemnărie şi fier. www.dacaromamca.ro LEGILE TARII Despre trcm5acţiune Am făcut o afacere cu cineva şi nu ne putem înţelege. Să zicem că am tinut amândoi în arendă o moşie, şi nu ne împăcăm dela împărţeala câştigului, la sfârşitul tovărăşiei. Atunci, pentru a nu mai umblă prin judecăţi, ne în voim amândoi, facem un contract, ca să alegem o persoană, ori mai multe, care să ne judece, şi noi şă ne supunem hotărîrei pe care o vor da, ca şi cum ar fi dată de judecător. Aceasta se numeşte transacţiune. Se poate face transacţiune şi după ce s’a început un proces. In asemenea caz, judecătorul nu va mai da hotărîre, ci tot persoanele aduse de părţi vor hotărî ce trebue să urmeze. Persoana aleasă să judece, prin transacţiune, se numeşte arbitru. Orice transacţiune trebue să se facă prin act scris. Hotărârea pe care o dau arbitrii este fără drept de apel. Despre garanţie Fac o afacere cu cineva; să zic că-i împrumut o sumă de bani. Debitorul meu poate să fie om cinstit, dar datoria mea este să mă asigur că nu voiu pierde banii. Pentru aceasta îmi trebue o garanţie. Această garanţie pot s’o Capăt în două feluri. O a treia persoană garantează pentru debitorul meu, adică se obligă să-mi plătească ea suma în caz când debitorul ar fl neplatnic. Atunci se zice că am o asigurare personală. Debitorul, însă, poate să-mi dea şi altfel de asigurare; âşa, poate să lase la mine un amanet, ori să-mi facă o ipotecă în casa ori în moşia lui. Atunci se zice că am o asigurare reală. www.dacQromamca.io 324 ALBINA In codul civil asigurarea personală se numeşte fidejusiune sau cauţiune. Cauţiunea se dă pentru orice fel de obligaţii; de obiceiu, cele mai adeseori se dă cauţiune sau se garantează pentru plata sumelor de bani. Când de bună voia mea garantez pentru cineva, s’a format o cauţiune convenţională. Uneori Ieşea obligă pe un debitor să dea o cauţiune. Aşa, acel căruia i se constitue un uzufruct este dator să dea cauţiune că se va folosi de lucru pa un bun gospodar. In asemenea caz este o cauţiune legală. Alteori judecătorul cere ca cineva să depue o cauţiune, şi atunci este o cauţiune judiciară. Aşa, un secuestru judiciar numit de Tribunal ca să administreze o avere, poate fi supus la o cauţiune. Creditorul, când nu i se achită datoria, poate urmări dea-dreptul pe garant, fără a se mai lega de debitor. Garantul are şi el atunci dreptul să înlăture urmărirea făcută de creditor, trimiţându-1 să urmărească mai întâiu pe debitor, şi numai când nu s’ar putea îndestulă dela acesta, să se întoarcă asupra lui. Dacă debitorul va fi , adică nu va aveâ niciun fel de avere, garantul va plăti el toată datoria; dacă se va îndestulă creditorul dela debitor numai cu o parte din datorie, restul îl va plăti garantul. Dreptul acesta pe care-1 are garantul de a cere ca mai întâi creditorul să urmărească pe debitor, se numeşte beneficiu de discuţiune. De multe ori, însă, garanţii renunţă la acest beneficiu, adică primesc singuri, prin contract, să poată fl urmăriţi dea-dreptul fără a se mai discută dacă debitorul are cu ce să-l îndestuleze sau nu. Când sunt mai mulţi garanţi pentru un debitor, creditorul poate să urmărească pe oricare dintre ei, şi cel urmărit are dreptul să se întoarcă asupra celorlalţi ca să-i dea flecare partea care-1 priveşte. Aşa, dacă Ion şi Vasile garantează pentru Ilie, suma de două sute lei, şi creditorul urmăreşte pe Ion, care plăteşte cei două sute de lei, acesta are dreptul să ceară dela Vasile partea lui de una sută lei. Garantul care a plătit pentru un debitor, are dreptul să se întoarcă asupra lui, în timp de treizeci de ani, după care acţiunea i se prescrie. Garantul judecătoresc, adică acel care este supus la o cauţiune judiciară, nu poate cere discuţiunea averei debitorului, adică nu are beneficiul discuţiunei. Artur Gorovei. Cugetări indiene.—Omul care cultivă pământul are totdeauna de mâncare; cel care e sănătos e totdeauna fericit; casa celui pe care îl iubeşte nevasta e totdeauna veselă. www.dacoromanicajo Vasilca 1) Colind E ’n seara ajunului Sf. Yasile. Satul vesel răsună de cântece şi chiote. Prin nămeţii până la brâu, colindătorii colindă din casă ’n casă cu Yasilca, cântând pe la ferestre: Sculaţi, sculaţi boieri mari Că vă vin colindători; Şi sculaţi de-o fată mare Să ne-aprinz’o lumânare, S’o lipească ’ntre icoane, ’ntre icoane, ’ntre obloane, Să intrăm cu Siva ’n casă, S’o vedeţi şi s’o priviţi, Frumos dar să-i dăruiţi. Apoi trec în casă şi ’mprejurul unei tăvi, în care se află o căpăţână de porc, îmbrobodită c’o mahramă de borangic, frumos gătită cu cercei, cu ghiocei, cu sălbi de galbeni, ce are aparenţa unui cap de femee, ei încep iarăş a cântă: Ce mi-e ’n cer şi pre pământ? îmi sunt dalbe mănăstiri. Dar în ele, cine-mi şade? Sade bunul Dumnezeu. Doamnele şi domni din cer. Lângă bunul Dumnezeu Şada Maica Precesta, *) Colind, eu care umblă numai flăcăii ţigani. www.dacaromamca.ro 326 ALBINA Lângă Maica Precesta Sade Ion, Sfânt Ion. Doamnele şi domni din cer. Lângă Ion, Sfânt Ion Sade bătrânul Crăciun Şi judecă pe Siva. Doamnele şi domni din cer. Sivo leo, Vasîtco leo, Ce-ai mâncat şi ce-ai băut, De mi-eşti grasă şi frumoasă? Doamnele şi domni din cer. Stătuşi, Doamne, mă întrebaşi Vde^ ărul spune-v’aşi: Sus la munte mam suit Jir .şi ghindă mi-am păscut. Doamnele şi domni din cer. Jos la balt’-am scoborît, Apă rece mi-am băut, Apă rece de pe piatră De ma văzut lumea toată. Doamnele şi domni din cer,. Prin grădini că mi-am sărit, Ceapă Verde mi-am păscut. Doamnele şi domni din cer. Rumânii că itx’a văzut, M'a gonit, m’a doborît. Rumânii cu securile, Ţiganii cu baroasele. Doamnele şi domni din cer. Mai frumos că mă junghiară In foc de paie mă, pârliră, Ma pârliră, mă ’mpărţiră. Doamnele şi domni din cer. www.dacaramanica.io ALBINA 327 Luară Rumânii slănina Şi Ţiganii căpăţâna. Dar Ţiganii, ei sărmanii Yăzura că se ’nşelară. Doamnele şi domni din cer. O ’n cer cel ară, o ’nmărgilară Cu cercei, cu ghiocei, Cu salbă de mii de lei. Doamnele şi domni din cer. La Dumneavoastr’am adus-o S’o vedeţi şi s’o primiţi, Frumos dar să-i dăruiţi, Numai aur şi argint bi-un colac de grâu curat. Doamnele şi domni din cer. Pe faţa colacului Rila şi vadra de vin, C’aşa-i legea din bătrâni, Din bătrâni, din oameni buni. Doamnele şi domni din cer. Bună sara *n ceastă casă Să fiţi creştini sănătoşi Şi cu copilaşi cu toţi. Doamnele şi domni din cer. La mulţi ani. Stăpânii casei le dă un colac, carne, cârnaţi şi ceva bani, ne uitând a le zice că la anul să nu-i ocolească. Auzit în Arsache (Vlaşca) C. Popescu cArti primite la redacţie Al. ŞtGfulescu, Biserica satului Căleşti, cu o dare de seamă sumară asupra stării ei materiale si religioase morale, de Păr. Icon. I. Mălăescu, profesor. Târgu Jiului. Tip. Miloşescu, 1910. Preţul 2 led. www.dacaromamcajo COCOANA LEONORA DE I. A. BRĂTESCU-VOINEŞTI Ilustraţiuni originale de D. Stoica. Gama poate să trăească două luni de zile, fără să mănânce şi să bea absolut nimic! N’aş fi crezut, dacă aş fi citit într’o carte şi dacă n’aş fi văzut cu ochii mei. Am văzut când şedeam la cocoana Leonora. Cocoana Leonora, este fosta mea proprietăreasădecasă. în Bucureşti nu se văd flinte ca cocoana Leonora; trebue să le cauţi în oraşe de provincie, şi in oraşe ca al nostru, cu trecut istoric. Ghenealoghia cocoanei Leonorii trebue s’o asculţi din gura ei, întâiu, pentrucă spusă de dânsa, are un haz care nu se poate da cu condeiul, şi apoi, pentrucă nu cred să mai fie o a doua minte în care să poată încăpea atâţia Strâmbeni şi Nisipeni — că se trage din neamul Nisipenilor şi al Strâmbenilor — câţi încap în mintea cocoanii Leonorii. E ceva de speriat! Negoiţă Strâmbeanu, Radu Strâmbeanu, Dinu Strâmbeanu, Grigore Strâmbeanu, Iancu Strâmbeanu, în tot vreo şaizeci de Strâmbeni; — şi tot aşâ, Elena Nisi-peanca, Luxandra Nisipeanca, Tudurache Nisipeanu, în tot vreo şaizeci de Nisipeni. Desfid pe orişicare să asculte pe cocoana Leonora vorbindu-i despre măreţia stinsului ei neam, fără să se simtă pe pragul nebuniei, — şi numai Dumnezeu şi cu mine ştim decâteori m’a nimicit cu această istorisire. Când cu gândul nu gândiam, mă prindea, şi după un ceas de turburare, invariabil, mă luă de mână, mă duceâ www.dacoromanica.ro ALRINA 32!) la poartă şi cu un gest larg, cu care îmbrăţişa toată linia de munţi violeţi din zare: „Vezi dumneata toţi munţii ăia! toţi au fost ai noştri odată!“. La urmă găsisem un leac contra atacurilor ei. îmi com-puneam din odae o figură preocupată şi eşiam repede ca unul care n’are nici o clipă de pierdut... Văduva lui Alecu Nisipeanu, ultimul Nisipean, fost prezident al tribunalului,—astăzi cocoana Leonora, este o femeie de vre-o şaptezeci de ani, oacheşă, cu părul încă negru, cu ceva bărbătesc în voce şi în faţă — trăind, împreună cu Maria, slujnică bătrână, din chiria pe care o primeşte pe odăiţele închiriate cu luna magistraţilor becheri. Ce face cocoana Leonora? Face multe lucruri, aşa de multe, încât adeseori am auzit-o plângându-se că e ziua mică. Mai întâiu,cum se scoală de dimineaţă, îşi scutură una câte una cărţile de rugăciuni şi icoanele, închinând u-se, ocupaţie care durează două ceasuri; pe urmă vede de li-ghioni: sumedenie de găini, sumedenie de raţe, nu ştiu câte gâşte, două pisici, doi căţei, — unul de curte şi altul de casă, — doi canari şi o privighetoare. Ca şi cocoana Leonora, fiecare lighioană îşi are ghe-nealoghia ei. Aşa, canarii sunt din prăsila lui Iancu Cor-noveanu, vestit pentru canari; unul din câini, Garsonică, ăl de curte, este nepot de frate al vestitului Osman, adus de „Dumnealui" dela Braşov; iar căţelul din casă, Bijulică, este strănepot al altui Bijulică, dăruit cocoanei Leonorii de Hris-tache Mincu, în vremea când erâ prefect. După îngrijirea lighionilor, cocoana Leonora deretică, împreună cu Maria, odăile chiriaşilor şi le deretică nu glumă: fiecare lucruşor e scuturat, şters şi frecat cu cea mai mare sfinţenie. După prânz, cocoana Leonora fabrică şi împarte doftorii fără parale, „pentru sufletul răposaţilor". Cunoaşte www.dacorcHnamca.ro 33o ALRINA dela mamă-sa nişte leacuri tainice, care fac minuni. Prafuri pentru albeaţă, apa pentru umflătură, alifie pentru arsură, alifie pentru tâetură, fel de fel de leacuri, dintre care cel mai ciudat este următorul: Unsoare contra reumatismului. „Iei un ariciu viu — mă înţelegi ? îl bagi într’o oală smălţuită, — umpli oala cu untdelemn şi-l fierbi, — trebue să ştii, —!până când se topeşte ariciul — şi pe urmă cu untdelemn de ăla te freci seara bine-bine pe unde te doare“. Joia, în ziua de obor săptămânal, când vin ţăranii din tot judeţul la târg, curtea cocoanei Leonorii se umple de bolnavi de ochi — şi ori a fi fost întâmplare, ori că prafurile sunt cu adevărat bune, dar tot oraşul cunoaşte pe colonelul — Ce să fac? Ia cu necazurile, că am pierdut un chiriaş — trebue să ştii — nepreţuit, nepreţuit! Am mai avut chiriaşi, de! dumneata trebue să ştii, că eşti d’aci — am avut pe colonelul, am avut pe Vasiliadi, am avut pe ăsta. ■. cum îi zice?... care mi se pare că e preşedinte la Ploeşti... care a luat pe fata lu doctoru ăla... ăsta... de are un frate gheneral. Şi cum îţi spui, că încă bietul Nisipeanu întotdeauna îmi zicea: „Ce noroc ai tu, Leonoro, tot de chiriaşi buni“... Şi atunci am stăruit eu de dumnealui de am făcut aste două odăiţe; dar m’am stins! Că zicea dumnealui: „Ce o să fie? trei-patru sute de lei“... şi când colo — trebue să ştii — am cheltuit de m’am stins, că le-am făcut pivniţă dedesupt. Să care eră să-şi piarză vederea şi dupăce s’a căutat în zadar cu toţi doftorii, s’a vindecat cu prafurile cocoanei Leonorii. Mai face ceva cocoana Leonora. De pe la cinci după I amiazi până când nu se mai | vede, lucrează la ciorap pe scară şi răspunde la saluturile trecătorilor; iar dacă vre-unul are norocul de a intră în vorbă cu dânsa, s’a dus! II prinde şi nu-i dă drumul decât după ce l-a a-meţit cu vorba, sărind dela una la alta, pe nerăsuflate: www.dacGromamcajx) ALBINA 331 vii numai deaminune să-ţi arăt, să vezi grinzi... ia te uită ici... ia poftim grosime... Şi numai stejar adevărat. Că aşa a fost învăţaţi, ori faci ori nu faci. Bietul tata când le-a reparat p’ale vechi, cât crezi c’a cheltuit!... că acum dumneata trebue să ştii cum eram noi altădată. Moşu meu Dinu Strâmbeanu“... Şi de aici în colo ghenealoghia, care ţine mai bine de un ceas şi care se termină, ducând pe bietul ascultător la poartă, de unde cu un gest larg, care îmbrăţişează toţi munţii violeţi din zare: „Vezi dumneata toţi munţi ăia? toţi au fost ai noştri odată". Asta e cocoana Leonora. 0 să zici că nu e nimic şi că tot ce face dânsa n’are nici o însemnătate. Negreşit, dacă pui alături, în clipa asta, faptele ei cu faptele vreunui mare învăţat, ori mare cârmuitor, o să găseşti o mare deosebire între ele. Dar când îţi vei aduce aminte de atâtea împărăţii mari, întemeiate cu vărsări de sânge, din a căror măreţie n’au mai rămas decât câteva pietre ştirbite de pe care se căznesc cărturarii să silabisească fala trecută; când te gândeşti la atâtea credinţe, atâtea adevăruri, pentru care s’au jerflt mii de vieţe şi de care astăzi zâmbeşti ca de-o copilărie; când, privind cerul într’o noapte senină, te vei gândi la miile de lumi care se nasc şi mor în văzduh, o să pricepi ce grozav de strânsă rudenie e între ocupaţiile cocoanei Leonorei şi frământările celui mai mare geniu... Bag însă de seamă că am uitat găina, care trăeşte două luni fără să bea şi fără să mănânce. într’o zi, cocoana Leonora, măcar ca-mi compusesem o figură foarte preocupată, mă prinde şi înCepe: — Domnule Ionescule, dar când ţi-oi spune una mai lată? Balbara Ulbricht în casa mea, nu altceva! Balbara Ul-bricht!! Ştii găina care o pierdusem acum două luni — de ■ 36087 www.dacoromamcajo 332 ALBINA credeam că mi-a mâncat-o câinele dumitale — că am intrat şi în păcate de bănuială. Am căutat-o — trebue să ştii — şi eu şi Maria, de am înnebunit. Ce prin coteţ, ce prin pod, ce prin pivniţă. Am trimes la vecini — trebue să ştii; — am trimes peste drum la madama... Nu e şi nu e... Ei! am crezut la urmă, doamne iartă-mă! că mi-a mâncat-o câinele dumitale. Domnule lonescule, stai să vezi că e lată! „Umblând azi prin magazie, ce să vezi? găina prinsă între lemne, — se surpaseră lemnele pe ea, — şi vie!! Pricepi dumneata? Două luni de zile de când sta ea acolo, nemâncată şi nebăută. Nici nu ştiu ce să fac; să-i dau de mâncare, să nu-i dau ?... de două luni de când stomacul ei n’a mai honipsit nimic! S’o vezi prăpădită, s’o vezi slabă!... Balbara Ulbricht, nu altceva. Mario! ia adu găina încoa... Mi-e şi frică de ea... Asta e arătare... mare arătare în sfârşit Maria aduce găina. Eră în adevăr o arătare: fulgii căzuţi, piele şi os, creasta şi bărbia galbene, ochii mari-mari, sticloşi, cu o privire de nebun, brr! — într’un cuvânt, vorba cocoanei Leonorei: „Balbara Ulbricht, nu altceva”. (Din columul: „In lumea dreptăţiia). Meseria plug de aur împăratul Rudolf de Habsburg. trecând odată pe stradă, vede pe un argăsitor întinzând o piele spre a se usca şi îi zice glumind: „O sută de florini în argint la an şi o masă bogată nu ţi-ar plăcea mai bine ca mirosul acesta neplăcut în toată ziua?“. „Le^amj^e amândouă^, răspunde argăsitorul. „Cercetează-mă, înălţate împărate, şi vei cugeta alteum“ Rudolf, necrezând aceasta, îi anunţă vizita pe a doua zi. El a fost foarte surprins când atât argăsitorul cât şi soţia lui îl primesc în haine pompoase şi-l duc la masă, pe care se afla vin vechiu şi bucate aleşe, toate în vase de argint. Rudolf nu se putu îndestul miră că un om aşa bogat are o meserie atât de necurată, la care argăsitorul îi răspunde: „Tot ce vezi aici, Maiestate, am să mulţumesc numai meseriei mele necurate, şi toată averea mea s’ar duce în scurtă vreme, dacă n aş mai voi a mirosi peile mele“. (Gazeta Transilvaniei). www.dacoromanica.ro Vânzarea în tovărăşie 5fat cu (Tloş Ion Casă mândră — «Sănătate bună, Moş Ioane!» — «Mulţămim, domnule învăţător, bine că te mai arătaşi pe la noi să ne mai spui de ale noastre». — «Spun, Moş Ioane, cu toată inima, dar e greu de ţot să începi un lucru bun cu oameni altfel deprinşi, mă trudesc şi mă chinuesc de o bucată de vreme să înjghebez ’o tovărăşie în sat, pentru vânzarea la un loc a bucatelor’ de prisos, şi a feluritelor lucruri de agoniseală casnică. Ce vrei, toţi sătenii s’au deprins şi s’au învăţat să ia drumul târgului». — «învăţul are si desvâţ, domnule învăţător şi dacă-i vei luă mai pe de departe frumos, cum ştii dumneata, îi aduci numai decât la calea cea bună. Dar ce minune mai e şi cu vânzarea la un loc ?» — «Ce să fie, moş Ioane? tot un fel de tovărăşie frăţească intre săteni. Aşa de pildă, Petre al Nicoarăi, Vasile Cărăuşul şi Costache Preda, au pe d’asupra nevoii lor casnice, puţintele bucate i grâu, orz, ovăz, fasole; ori gospodinele lor s’au îndeletnicit mai de nădejde cu ale casei şi au strâns felurite păsări, or au crescut câţiva porci, sau şi-au închipuit ceva ouă, unt sau altele, de pe al căror preţ să poată prinde bani pentru alte nevoi. Acuma, dacă câte-şi trei vor înjugă boii, ş: vor căra toate www.dacoromamca.ro 334 ALUIN'A la târg, iar acolo, neştiind cum s’o nimerească mai bine, vor da bucatele cum vor putea şi poate pe preţuri de nimic, nu e păcat? Dar cele 3—4 zile pierdute cu vitele şi cu carele, huzurind pe drumuri, pe la hanuri — şi Doamne iartă-mă — pe ia câr-ciumele ce aţin calea oamenilor în gura târgului?» — «Ei, că poznaş mai eşti, domnule învăţător! Dar ce vrei să închizi oamenii în sat şi să aştepte muşterii? Că doar s’o fi săturat şi ei d’a tot cărâ bucatele pe te miri ce la Ristide bacalu!» — «Nu, moş ioane, păcatele mele, nu la asta m’am gândit; dinpotrivă, aş vrea să facem şi noi în sat o tovărăşie la fel cu cea pusă la cale în Vii-şoara, unde ştii ce bancă de nădejde a luat fiinţă? Acuma a dat fericirea peste Yiişoreni, au şi bancă, au şi tovărăşie de vânzare la urî loc, tot pe lângă bancă, aşâ că nimic nu mai vând sătenii pe drumuri şi pe preţuri de râs, ci totul se rândueşte prin bancă». — «Ei taci, că asta n’o mai pricep, domnule învăţător, aţi luat-o razna, zău! Eu din tot ce-mi înşiraşi dumneata, mă dumirii de un lucru bun dacă o fi aşâ: are să dea norocul şi mila lui Dumnezeu pe bietele vite ale oamenilor, care le târăsc la târg cu zilele pentru un ţuhal de bucate...» — «Ei vezi, moş Ioane! Inchipueşte-ţi dumneata ce vreme pierdută pe oameni, ce vite trudite şi mai la urma urmei cu ce se alege Românul? Cu nimic, ba se mai buimăceşte de cap şi prin cele cârciume. Cu tovărăşia, însă se schimbă lucru, şi de toate belele astea s’ar scăpă satul, numai să o putem luă din loc cu oamenii noştri...» — «Cum să nu, domnule învăţător; cu banca, mai anii trecuţi, n’ai văzut cum ţi i-am luat eu pe al de Ilie Baciu şi cu ai lui, cari ne tot sâcâiau!» — «Aşa-i, moş Ioane, dar vezi că Ilie Baciu îşi dă coatele şi acum cu Ristide, că doar or dărâmă banca şi pe lângă dânsul s’a înhăitat şi alde socru-său şi nu mai au astâmpăr printre oameni cu vorba de năcaz şi de hulă înpotriva băncii...» «Si ştiu eu buba, hei... li-a sburat osânza de www.dacoromanica.ro ALBINA 335 când nu mai jupoaie pe săteni de un pol la sută, başca purcelu... Haide, domnule învăţător, dă de veste satului să ne adunăm Duminică, la şcoală, că eu chiar dimineaţa o pornesc în sat cu vorba mea sfătoasă, ş’o să-l iau eu mai altfel pe Baciu... am eu pocris şi pentru gura lui». — Atunci pe Duminică, moş Ioane». — Cu bine taică». Maior S. Leonte. Cum petrecem iarna noi ţărani! fi cum ar irebui s’o petrecem In sfârşit a venit şi iarna. Deacum se începe pentru noi ţăranii odihna cea lungă, care ţine 4 şi câteodată 5 luni. Intrăm la iernat, vorba uni moşneag glumeţ —odată cu ursul, care până la primăvară îşi suge labele, iar noi stăm pe grămadă şi mâncăm ceeace am adunat de cu vară. Nu zic că nu ni se cuvine şi nouă, ţăranilor, un timp de odihnă; însă când odihna ţine cu lunile, mi se pare că am dreptul să spun că miroase a sărăcie. Căci vă întreb: ce prindere poate să aibă un gospodar, care din cele 12 luni câte are anul, nu câştigă decât în 7, iar în celelalte 5, «bea tutun», după cum se zice? Mi se pare că la o asemenea gospodărie nu-i tocmai, Doamne ajută. Este un neam de oameni — englezii — care spun că (.(.timpul e bani». Şi au dreptate. Căci ia să facem noi socoteala următoare: Noi ţăranii stăm aproape degeaba, 4 luni pe an: Noembrie, Decembrie, Ianuar şi Februar, sau 120 zile. Dacă scădem din acestea cele 28 de sărbători mari, rămân 92 de zile lucrătoare. Socotind numai câte 1 leu ziua, ne ies 92 lei, o sumă destul de frumoasă pentru punga noastră ţărănească, dar pe care o pierdem din pricina nelucrării. Dar acum alta: Oare drept degeaba poate să stea cineva 4—5 luni de zile? Ferit-a sfântul, căci înebuneşte, trebue să se apuce de făcut ceva, măcar o... mănăstire şi cu mânile încrucişate tot nu stă. Şi noi ţăranii, Doamne, ce mai mănăstiri mai facem în timpul iernei, din pricina cărora perdem bunişoare parale! Şi iată cum: Dimineaţa, gospodarul, după ce s’a sculat, s’a spălat, s’a închinat ş’a mâncat ceva, se îmbracă şi ese afară la treburi: dă mâncare Ia vite, le adapă, le curăţă prin culcuşuri, taie lemne, mănâncă de amiază şi apoi trage un pui de somnişor. Pe urmă se scoală. începe a www.dacoramamca.ro 336 A 1.131N A casca, a se întinde, a se scărpina, mai face vr-o ţigară,.. începe a-1 prinde urîtul. Atunci îşi ia sumanul sau cojocul între umere, îşi tufleşte căciula în cap şi porneşte. Unde? Să scape de urît, să se mai întâlnească cu lumea, să mai schimbe vr-o vorbă, să mai audă vr-o veste. , Dar lumea unde se strânge în sat? La crâşmă. Acolo se duce dar şi gospodarul nostru, şi se duce nu ca să facă chef, ci să-şi omoare vremea. Aici se întâlneşte cu Stan, cu Bran, cu Nicolai, cu Gheorghe;... mă rog cu toţi gospodarii satului. Şi se pune la vorbă cu ei. Şi vorbesc, glumesc, râd. Dar un lucru: Dela o vreme îşi aduc aminte că trebue să-i facă şi crâşmarului ceva alişveriş. La această vorbă toţi se scotocesc prin chimire, pun mână dela mână şi închipuesc de o «jumătate». 0 beau, mai făcând cinste încoace, încolo. Cei «cinstiţi» fac şi ei cinste, că doar sânt gospodari şi şi li se şade rău să steie cu paharul altora. Şi de aici înainte, vorba veche: — Bună dimineaţa un pahar! — Mulţumesc d-voastră, două! — Bună dimineaţa, trei pahare! — Mulţumesc d-voastră, patru! Mai sub sară vin şi gospodinele ca să vadă ce le fac oamenii. De-acuma să te ţii, bădică, că-i lată de tot. Ş’o ţin oamenii noştri aşa până pela înoptate. In acest timp femeile au mai dat câte o fugă două până pe acasă, ca să mai aducă vr-un franc, doi, din legătura ceea de după icoane, ori din ladă. dacă sunt bani, dacă nu, aduc atunci câteva ocale de fasole, sau vr’un sac de păpuşoiu, sau ovăz. Asta însă, nu se întâmplă în flecare zi, e drept; dar sânt de ajuns 6, 7 petrecanii de acestea, ca să se ducă acolo 10—15 lei. Acestea se întâmplă în zilele de lucru. în cele 28 de sărj bători nici nu mai vorbim, căci atunci e obiceiu ca lumea să meargă la crâşmă şi să petreacă. In sărbători se cheltueşte ceva mai mult: 50 lei, cred că nu-i o sumă prea ridicată. Acuma adăugând la cei 92 şi sumele din urmă, vedem că un gospodar de ai noştri, pierde pe iarnă 157 lei. Mulţi bani. Şi acuma vă întreb: oare e bine aşa? Eu cred că nu. De aceea aş zice c’ar trebui să schimbăm această vieaţă, pe care o ducem în timpul iernei, căci vedeţi câtă pagubă avem; s’o schimbăm pe o vieaţă de muncă şi câştig, cum de altfel şi fac unii dintre noi. Şi iată ce fel de câştiguri am puteâ avea noi în acest timp. Acei dintre noi, cari trăesc pe lângă ape, să înveţe: împletitiil coşurilor de -mlajă şi de papură şi făcutul De pe urma acestor meşteşuguri, cei ce se îndeletnicesc cu ele câştigă bune parale. Unii să înveţe a face mătu, alţii a împleti funii, a face căpestre şi ştreanguri pentru cai. www.dacoromamcajx) albina 337 In unele sate am văzut bărbaţi împletind mănuşi şi câştigau bine: 50 de bani perechea, pe care o făceau la şezătoare într’o seară. In alte părţi am găsit gospodari cari ştiau a face războaie (stative) de ’mpreună cu toate uneltele ce se ţin de ele. Pe urmă vă puteţi deprinde a face diferite lucruri pentru gospodărie, ca '.furcide tors, fu, solniţe-, scafe, talgere de lemn), funduri, coveţi, linguri, linguroaie, căuşe, apoi sănii, juguri, târnele, proţapuri. Deasemenea unii dintre noi să înveţe a face furci pentru strâns fânul şi greble, căci se plătesc bine. Oare nu-i ruşine pentru noi să aducem aceste unelte din ţara Bulgărească? Unii bărbaţi se pot deprinde a coase căciule şi berneveci. Să nu credeţi că a coase berneveci e lucru de ruşine; nu, căci eu am văzut sute de bărbaţi care ştiu acest meşteşug. încă o deprindere bănoasă, ce-ar trebui îmbrăţişată de unii dintre noi în timpul iernei, e negustorie uşoară, ce se face colindând satele, şi numai iarna, şi care azi e în mâinile străine. Aceasta e negustoria ce se face prin posturi cu: fasole, oloi, peşte, icre, perje uscate, ceapa, usturoi; apoi cu fructe, ca: mere şi pere. Pe urmă: acei ce trăiţi la şesuri şi la dealuri, şi aveţi pane de vândut, n’o daţi negustorilor străini, care vă înşală, ci faceţi următorul lucru: întovărăşiţi-vă mai mulţi, puneţi pânea în sănii sau care, şi duceţi-o la munte unde e lipsă şi e scumpă. Acolo suta de kgr. de păpuşoiu se vinde între 17 şi 20 lei. Deasemenea aţi putea duce la munte, pe la fabricile de cherestea, slănină şi cărnuri de porc. Cu îndeletnicirile înşirate mai sus, se ocupă foarte mult ţăranii din alte ţări. Aşa de pildă ţăranii nemţi se ocupă în timpul iernei cu făcutul jucăriilor pentru copii, pe cari le vând în toată lumea şi câştigă milioane. Şi par’că noi n’am putea deprinde şi acest meşteşug? Nu-i nici o greutate, bună voinţă numai să fie. Iată, iubiţi mei, ce-aţi puteâ face în timpul iernei, ca să nu staţi pe cheltuială ca nevolnicii, ci să câştigaţi, să vă mai adăogaţila starea voastră câteceva. Şi aţi puteâ face cele ce v’am spus cu atât mâi uşor, cu cât îndeletnicirile arătate, nu-s munci grele şi istovitoare, ci uşoare, plăcute şi bănoase. P. Gh. POŞTA ADMINISTRAŢIEI D-lui Bliscă Neculai, Bârlad. Adresaţi-vă Cercului Deşteptarea sătenilor, Fălticeni, de oarece acolo se găseşte de vânzare calendarul sătenilor. Noi nu avem. D-lui T)abija Vasile. Nu vi se poate satisface cererea. www.dacaramamcajx) 838 ALBINA CRONICA Moartea lui D. A. Teodoru Sfârşitul aşa de neaşteptat şi de crud al Secretarului general al Ministerului Instrucţiei a impresionat adânc pe toată lumea. Imprudenţa lui... întâmplarea... ceasul rău... oricum am zice, destul este că viaţa unui bărbat în floarea vârstei şi în deplinătatea puterilor, s’a stins într’o clipită: automobilul răsturnându-se, l-a zdrobit. Yeneâ dela o inspecţie şi voia să ajungă la vreme. în gară ca să vie cu trenul în Bucureşti, unde-1 aşteptau îndatoririle funcţiunii sale. Aşa s’a prăpădit: voind să-şi facă datoria... Dumitru Teodoru, eră de fel din jud. Fălciu; îşi făcuse stu-diile^universitare în Iaşi şi, după ce fusese numit profesor, se dusese din nou să studieze la Paris. Aci învăţă istoria şi geografia; iar în vreme ce-şi lăsase studiile, lucră articole de ziare, de reviste şi www.dacoromamcajx) ALBINA 339 fu colaborator la „Marea Enciclopedie" franceză. Venind în ţară în 1902, fu trecut ca profesor în Bucureşti la liceul Matei Basarab. In această calitate el rosti în ziua de 10 Maiu 1904 o frumoasă «uvântare în sala Teatrului Naţional. In acelaş an tu numit inspector al învăţământului secundar, funcţiune pe care o ocupă până în Decemvrie 1904. In 1907, când veni din nou ca ministru d. Sp. Haret, Teodora, ocupă funcţinnea de director al învăţământului secundar şi superior, iar în 1909 Ianuarie, deveni Secretar general al acestui M inister. In această funcţiune, el desfăşură o activitate uimitoare, căci nu-şi mărginea munca în cancelaria unde e totdeauna de lucru, ci alerga peste tot, unde era nevoie de un îndemnător şi de un îndrumător: prezida serbări şcolare, făcea conferinţe educative, ţinea cursuri cu adnlţii, luă parte la cercurile culturale din sate... Prin munca lui, prin priceperea lui, prin darul frumoasei vorbiri cu care eră înzestrat, Teodora îşi dobândise un loc de mare însemnătate între fruntaşii oamenilor de şcoală. El are încă un merit: a lucrat şi ca profesor pentru profesori. El a fost multă vreme conducătorul cercului profesorilor secundari Q rr-, D ,_ pc sc: 3 3 g-a o?- f*©*? ai P T Q “ tu 1 s s p 3. O Pe e c o--- pt 2 p< T3 ono o o 2 *-3 tj: c-— e-^ w p ? a -a«i p T3 . “ 4>» IU “ t'o p t» . G. CD Ut rc> 0 o 1 I IO IO IU io o o ►*» IO LO mo ut IO CO CO 4^ oo io ut o ro co co I I o ~co 0 1 p Pi o pp pcpp^ 'io co V- V- ut Vj o O ut O O ut o o I II I I I I I P° O O ^ — oppp op o O O ^„^PPPPPPPPPP-^ 00'ut"c: ut*o 10*0V*» 4^ 4*.ToV* £>. V-Tu CO CO C0 4^ m Vj 00 ut oo MVwVobajboto oO o o o o o_o o O O O O O O Ut o m m o o o o_o O UT ut OUtp O OOP o o Detailiştii din pieţele (localităţile) de unde se cumpără peştele, vor vinde cu 10 b. de kgr. în plus peştele până la 50 b. k; cu 15 b. de k. în plus peştele cu preţul până la 1 leu, şi cu 20 n. de k. în plus peştele cu preţul dela 1 leu în sus. La icrele de morun şi msetru vor vinde cu 20 lei la suta de lei în plus ; Pe cele de crap şi şLiucă cu 50 b. k. în plus. Vânz. din provincie vor vinde cu aceiaşi preţ. de mai sus, plus spezele de Irasport şi ambalaj, cari se vor stabili de autoritatea comunală conform actele justificative, ce li se vor prezentă de vânz. O o lu Tu ut 1 ut 1 u*. ^ppp^^OO pppop p 1 pp coV* coVoooo'tu V*'co "o “co co OOOOOOOOOOO UT UT UT o Uf p_ mm c Oppp o^^ V- O*00 'CD o Vi 'o'co m o_o_o. o_uto o. m H o Dl B « a 3 3 fii r1 r întocmai ca Ia peştele proaspăt = S 3 o* C rr ™ o S. a o - 22 &2.B W O *T3 i>‘ H co « !> -o CD X3 CD -CO CD X3 CD 3 "E3 CD D> O) I CO o CD O CD 3 cr ”î CD CO O C?< O ADMINISTRAŢIA PESCĂRIILOR STATULUI BRÂILA-GALAŢI 360 ALBINA „5TEHUH" , Societatea „Steauau lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. In acest scop publică şi o bibliotecă populară, din care au apărut până acum următoarele cărticele a câte 20 bani: No. 1. Din Ţara Basarabiloi\ de G. Coşbuc — un rezumat al Istoriei noastre naţionale, dela colonizarea Dacilor până la Războiul pentru neatârnare din 1877—78. No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfu — o descriere a stării de azi a sătenilor noştri în asemănare cu a celor din ţările apusene şi mijloacele de îndreptare. No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Th. D. Sperantia — o povestire morală şi instructivă. No. 4. Grădina de legume, de loan Hăşeganu — tratat de grădinărie. No. 5. Medicul poporului, partea I, de Dr. I. Felix — poveţe practice de higienă. No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Dujescu-Duţu — spicuiri din Istoria şi Literatura naţională, cu îndemnuri pentru săteni la învăţătură. No. 7. Medicul poporului, partea II, de Dr. I. Felix —poveţe pentru păstrarea sănătăţii. No. 8. Biserica Ortodoxă Română,, de I Michălcescu şi Victor Puiu — ex-plicaţiuni asupra slujbei bisericeşti şi a picturilor morale din Biserică. No. 9. Ştefan-cel-Mare, de Alex. Lepădatu — povestire populară a faptelor şi răsboaelor purtate de Marele Domn al Moldovei. No. 10. Ce se poate învăţă dela un drum lung, de Dr. 1. Simionescu — povestiri însoţite de exemple din viaţa sătenilor din ţări străine, spre a t’olosi ca ilde ţăranilor noştri. No. 11. Comoara Dorobanţului, de Mihall Sadoveanu — pildă despre un om rău nărăvit şi stricat din cauza beţiei, care, în urma unor întâmplări, s’a îndreptat pe calea cea bună, devenind un gospodar de frunte în satul său. No, 12. La Răscruci, de I, Slavici — povestire morală cu pilde cum tre-bue să se poarte omul în societate şi cum să iubească pe Dumnezeu. No. 13. Domnul Tudor din Vladimiri, de N. lorga — schiţă biografică amănunţită despre Tudor Vladimirescu. No. 14. Pământul şi Ţara noastră, de Aldem — o schiţă geografică şi economică a României. No. 15. Românii de peste Carpaţi, de I. Russu Şirianu—studiu statistic. No. 16. Romanii şi Dacii, de Dr. I. Lupaş — povestire populară, despre luptele dintre Romani şi Daci şi despre obârşia şi alcătuirea poporului românesc. No. 17. Satul Grivifa, de N. Rădulescu-Niger — poveţe despre agricultura şi gospodăria sătenilor. No. 18. Cum ne putem feri de boalele molipsitoare, de Doctorul Urechiă — lămuriri şi sfaturi folositoare şi trebuitoare tuturor pentru buna îngrijire şi păstrarea sănătăţii. No. 19. Super stif tuni le păgubitoare ale poporului nostru, de George Coşbuci No. 20. Antim luireanul, de N. Dobrescu — schiţă despre viaţa acestui vlădică, care a fost unul din cei mai însemnaţi, de cari am avut parte în trecut. No. 21. Cântece voiniceşti şi ostăşeşti^ alese din colecţiile culese de d-nii învăţători Rădulescu-Codin, St. Tuţoscu şi S. T. Kirileanu. No. 22. Amintiri şi schiţe, de Em. Gârleanu. www.dacoromanicajo PURGEN CU RENUME UNIVERSAL. Recomandat de medici în toată lumea pentru adulţi şi copii cât de mici. De o eficacitate absolut sigură, singurul contra constipaţiunei, congestiunei şi migrenei, plăcut la gust, nu produce colici şi n’are efecte rele asupra organismului. Cel mai economic, cutia cu 25 purgative lei 1.50 Rugăm a se refuză PURGEN inscripţie, căci sunt pastilele cari nu d a C. i falşe, vătămătoare şi vor aveâ această 1) fi T C l\ produc colici SINGURUL. MAGAZIN SPECIAL CD JUCĂRII DE COPII Obiecte frumoase şi durabile cu preţurile cele mai ieftine Mare depozit de articole de: PĂCĂLEALĂ, FARSE şi SURPRISE, APARATE SURPRIZĂTOARE DE SCAMATORII F I L I P L I N D E NJB E R G Bucureşti. —Str. Lipscani, 4.— Bucureşti. (Dela 1 August: Str. Smârdan, 15) THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: Lachlan Macintosh Rate G. 1. Goschen Vicontele Duncannon . E. W. H. Barry .... Robert Hamilton Lang . Demetre de Frank . . . P. Navllle............ Ad. Vernes............ Directon. | E E Qoodwin. Censori: Ioan Kalinderu, Demetru loan Ghika şi Arthur Green. Sediul social: Londra 6 Creta Winchesterstreef. Sucursala: Bucureşti, Piaţa Sf. Gheorghe. la Londra Viena Paris „NAŢIONALA" SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, Bucureşti Capital în acţiuni întreg vărsat în aur..................Lei 2.000.000 Fonduri de rezervă compuse din prime şi daune.............* 3.955.688.76 Idem format din capital şi alte rezerve „ 1.075.842.60 . Total în aur „ 7.052.531.36 Daune plătite . . . „ 33.000.000 Vice-preşedinte, A. Băicoianu. Dir. general, E. Grunwald. „NAŢIONALA" asigură contra in-cediului, a „grindineitt, eontr^ riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca: „cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă*4. Sediul social în palatul Soc. din str. Doamnei No. 12, Bucureşti. Repres. generală în Buc. str. Smârdan No. 4 Agenţii în toate oraşele din tară. www.dacoromamcajo 'CREMA, PUDRA $1 SĂPUN ,,FLORA nu se