Anul XIV. No. 11 12 Decemvrie 1910. www.dacoramamca.ro Anul xiv No. 11 12 Decemvrie 1910. ALBINA Revistă Enciclopedică Populată COMITETUL DE REDACŢIE: Ion Kalinderu, P. Gârborireanu, G. Coşbuc, G-l P. V. Năsturel, Gh. Adamescn, I. Otescu, P. Dulfu, Y. S. Moga, N. Nicolaescu Gr. Teodossiu, C. €. Pop.-Taşeă. Abonamentul In ţară pe an lei 5 » n n P0 6 luni „ 3 Abonam, in străinătate pe an lei 8 Un număr ...............15 bani. Centru anunoluri 1 leu linia. IVIiea publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublieate se ard. Redacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate. SUMAiţUl*: General P. V. Năsturel, Ruinele bisericei din satul Turia (cu 4 il tish afyy.ni) N D. 5Pineanu, Ion şi Giovani. I. V. Râdulescu, învăţătura de carte (Sfârşit). R., Odoare bisericeşti (cu 2 ilustraţiuni: Un epitrafir; O că- delniţă), DIN ZIARE ŞI REVISTE: Tratamentul râiei la porci.tj— Nodul în batistă. — Văduva scăpătată. SFATURI PRACTICE : Păstrarea slăninei. CRONICA: Moartea lui D. A. Teodoru. — Dela Românii de peste hotare : împăcarea cu Ungurii. — Corpurile legiuitoare. — Bibliografie.— Informaţiuni. — înştiinţare. PAGINA GLUMEAŢĂ : 5tan Păţitul, Paltonul anarhistului (cu 6 ilustraţiuni). PAGINA COPIILOR : Tata mare, Hoţii păcăliţi (cu 3 ilustraţiuni). SUPLEMENT: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor anul III, No, 11 dela 12 Decemvrie 1910. www.dacoromamcajt) “Ruinele bise tul Turia. In judeţul Olt, la Nord-Est ^fr’Siatîflâ şi la câţivâ kilometri departe de această localitate, gb află satul Turia, de baştină al boerilor Turiiani sau Racoviceni. In acest sat şi lăngă conacul boeresc, din care nu se mai văd azi decât cu greu temeliile pe colina dealului (la nord de ruinele bisericei), construise boerii pe la sfârşitul secuiului al XVIII-lea, o biserică ale cărei ruine se arată in fotografiile alăturate. Pe zidul dela intrare, în interiorul bisericii, nu se mai văd decât urmele şterse ale chipurilor unor personagii cari trebuie să fi fost adevăraţii ctitori. Pe zidul dela miazăzi se mai zăresc încă: Diamandi Racoviceanu, biv Vel Clucer zaArie sin Ioniţă Racoviceanu Medelnicer'; iar în stânga lui ni se înfăţişează chipul lui «Răducan Tătărăscu, zugraf. 7302 (1793) Septemvrie 7». Reproduc spusele unei bătrâne de peste 70 de ani: «Ştie că fiind «copilă de câţivâ ani, s’a împărtăşit în această biserică». De aci deducem că acum vre-o 60 de ani în biserică se oficiâ serviciul divin. Bătrâna mai afimă că «a apucat pe boerul Nae Turiianul, «care eră proprietarul moşiei şi şedeâ în conacul azi dispărut. «Părinţii bătrânei i-au spus că ctitorul bisericei a fost tatăli lui Nae Turianul. Pe zidul dela miazănoapte se văd zugrăvite chipuri de persoane, însă nu se pot spune cine vor fi fost, căci obrazele şi numele lor sunt rase cu cuţitul şi apoi date cu tencuială peste locurile rase, cu bună seamă, într’adins spre a se pierde pomenirea lor. Vor fi fost poate persoane doritoare a trece drept ctitori «fără nici o treabă», cum se ziceâ pe-atunci, adică fără vre un drept. In ale d-sale «Schiţe din Istoria Craiovei» la pag. 59 d-1 August Pessiacov reproduce un act de recunoştinţă şi de întă- www.dacoromanica.ro M-rea dela Turia. Vedere dela răsărit (şpatele altarului). Colecţia General P. Năsturel. www.dacoromanica.ro M-rea dela Turia (Vederea delajsud). Colecţia Geneml P. Nffstttrel, 292 ALBINA rire a unei moşii, dăruită, de o jupăneasă bisericei sf. Dumitru din Craiova, incepând astfel: «Eu Racoviceanu, biv. «Vt. Armaş, nepot de frate al răposatei jupănesei Stancăi Făr-« căşancăi, soţia răposatului Vornicului Fărcăşanu «adeverează că mătuşesa Stanca, a dăruit moşia Viişoara ce este «pe apa Tesluiului, din jud. Romanaţi, etc. etc. Actul este din. 25 Iunie 1754. In monografia « Istoria oraşului », d. Poboran reproduce, la pag. 106, «-Hotărnicia moşiei », hotărnicie făcută la 6 August 1838 în care se zice; «... unde zic că dru-«mul Recii face hotar moşii Turii, faţă fiind şi d. Nicolae Ra-«coviceanu,proprietarul moşii Turia», etc. La pag. 109 reproducând actele de delimitare ale oraşului Slatina cu moşia Turia, la 3 Decemvrie 1838, d. Poboran ne spune în notă că boerii Racoviceni se mai numeau şi lurieni şi că răposatul Atanasie Racoviceanu a fost tatăl lui Nicotae sau Racoviceanul.In fine, la pagina 111, la 16 Ianuarie 1846, pro prieţârii moşii Turia sunt: Smaran , Grigore şi Nicolae Racoviceni. «Dumnealui Parucicul Ion Racoviceanu, fiul doamnei Anica Racoviceanu (pag. 112), este în viaţă la 1846 Decemvrie, căci represintă înaintea Divanului civil din Bucureşti, secţia, II, in teresele maică si. De unde deducem că biserica a fost zidită pe la 1793 de Atanasie Racoviceanu, tatăl lui Nicolae Turiianul şi că s’a rui- nat din cauza cutremurelor după spusele bătrânilor, din sat. General P. V. Năsturel. In momentul de a pune sub presa revista noastră, am aflat vestea unei grozave nenorociri: o moarte năprasnică a răpus pe Sscretaruljgeneral al Ministerului Instrucţiunii Dimitrie A. Teodoru Iii ziua de 7 Decemvrie, ducându se în inspecţie în judeţul Fălciu, s’a răsturnat automobilul şi l-a ucis pe loc. www.dacoromanicajo M-rea Turia, interiorul cu ctitorii (peretele dela sud). Colecţia Genei'al P. V. Năsturel» www.dacoromamca.ro Ruinele M-ril Turla (jud. Olt) In dreapta îuinelor pe clina dealului se văd urmele caselor boerilor Racoviceni. Colecţia General P. V. usturoi ALBINA 295 I6N 51 GI6VANI. Intr’o ţară ca a noastră, unde lucrează foarte mulţi străini la diferite munci şi mai cu seamă pe la zidării şi lucrările căilor ferate, din întâmplare într’o grupă de lucrători italieni, se află ca lucră tor şi un băiat român anume Ion. Ion al nostru lucră cu echipa de italieni de vre-o şapte ani; eră băiat cam de vre-o 25 de ani, leafa lui zilnică eră de 1 leu şi 80 bani. Se pricepeâ Ion foarte bine la lucru, lucră caşî un italian, lucrul lui nu se deosebiâ întru nimic de al maistorilor săi, căci el fiind isteţ, căută să înveţe meşteşugul caşî stăpânii săi, cu toate astea leafa lui nu spo-râi de fel. Lucrătorii italieni primeau câte 6—7—10 lei pe zi, Ion însă primiâ tot 1 leu şi 80 bani zilnic. Intr’o zi lui Ion îi veni ideea să reclame şi el salariu mai mare şi hotărndîu-se să reclame, se duse la inginerul serviciului, şi spunând că el lucrează caşî maeştrii, ceru ca să-i mărească şi lui leafa caşî la ceilalţi lucrători străini. D. inginer îl ascultă, îl priveşte şi îi răspunde: nu se poate, Ioane! tu nu eşti Italian ! Numai italienii au lefuri mari fiind că ştiu să lucreze. Supărat, Ion că lui nu-i măreşte leafa, îi veni în gând o altă idee pe care o şi puse în practică. Fiind sfârşitul chenzinei, cum o numesc jumătatea lunei, cum îşi primi leafa pleacă din iocali-tate şi se duse departe după lucru. Cum însă el cunoştea bine lucrările căii ferate, se duse tot la un inginer de drum de fer şi ceru ca să fie şi el primit la lucru. D. inginer îl întreabă: Cum te cheamă ? Ion care învăţase italieneşte dela maistorii săi, răspunse «Giovani». A! d-ta eşti italian?— Da, d-le inginer.— Apoi a-tunci să mergi la lucru. Te mulţumeşti cu 8 lei pe zi? — Da, d-le inginer. — Apoi atunci intră în lucru îndată. A muncit Giovani al nostru vre-o 2—3 ani www.dacoromamca.ro 296 ALBINA neschimbat şi primind regula c cei 8 lei pe zi, fiind bun lucrător şi cinstit. Dar cum se întâmplă lucrurile pe la noi, după trecerea intervalului de timp de când plecase, împrejurarea face ca cei doi ingineri, şefii săi, să se schimbe unul în locul celuilat. Vechiul său şef devenit acum noul stăpân, vine la inspecţia lucrărilor. Aci dă peste Ion, se uită la el, îl cunoaşte şi-l întreabă : Cum te cheamă pe d-ta? — Giovani, răspunse Ion. Dar d. inginer îl priveşte încă odată şi-l întreabă : ascultă, nu eşti d-ta Ion Petru, care ai fost la mine, în coloana dela Cărăreşti? — Ba eu, să trăeşti d-la şef! — Apoi cum spui că te cheamă Giovani? Atunci Giovani răspunse: m’am schimbat, d-le şef, m’am făcut italian, că pe timpul când eram Ror mân, primeam leafă numai 1 lei şi 80 bani pe zi şi de când mă numesc Giovani nu Ion, am 8 iei. Şeful său când se întoarse observă din nou lucru care îi plăcu foarte mult şi de atunci înainte începu să vadă inginerul şef greşala sa şi în toate lucrările întrebuinţa şi meşteşugari români şi numai făceâ deosebire de plată, dând fiecărui după meritul său. N- D. Spineanu. Tratamentul râei la porci. Să se desinfecteze mai întâiu porcăriile printr’o spălătură cu leşie fierbinte^ apoi cu o soluţie de piatră vânătă 500 gr. la 10 litri de apă. Pereţii să se văruiască apoi cu lapte de var. Porcii trebue spălaţi bine cu săpun de potasă, lăsată pielea să se usuce, apoi unsă cu pomada Hel-merich, odată pe zi. Unii se servesc de ulei de cad, sau ulei de petrol, amestecat cu uleiu de in, părţi egale, când râia este localizată pe o parte a pielei. (Veterinarul). www.dacoromamca.ro ALBINA 297 învăţătura de carte (*)• Nui fudulie, moş Nicolae, ci e un lucru de mare trebuinţă. Uită-te la străinii cari vin în ţară la noi! Ai văzut cât de mult ţin ei la carte! Plătesc taxe pentru ca să le primim copiii în şcoalele noastre, pe când Românii dau amendă pentru a-şi scăpa copiii de şcoală. Şi ai văzut ce deosebire e între străini şi între Românii noştri. Ai văzut ce bine o duc ei în ţara noastră! - Apoi o duc, Logofete, fiindcă suntem noi proşti şi ne înşeală, dar din ţările lor nu vin săraci lipiţi? Acolo de ce nu fac procopseală cu cartea? Dacă cartea ar fi bună, ar cunoaşte omul folos pe urma ei oriunde, nu numai în ţara românească. Cartea e numai un mijloc de înşelăciune, Logofete, dar daca n’ai pe cine înşela, ce te faci cu ea? Chiar aşa dac’ai lua-o, moş Nicolae, şi totuşi cartea ar fi un lucru de mare trebuinţă, căci daca dă unora mijloace de a înşela, apoi dă şi celorlalţi mijloace de apărare. Frica de fiarele sălbatice l-a făcut pe om să născocească puşca, iar puşca l-a făcut regele lor. Cartea va face pe om stăpân peste întreaga fire şi va fi arma cea mai sigură contra relelor apucături ale sufletului omenesc/ Cartea va face pe oameni mult mai iscusiţi, mult mai harnici şi mult mai cinstiţi. — Mai cinstiţi, Logofete ? Mai cinstiţi, moş Nicolae, şi acesta nu e un lucru greu de înţeles. Ei cum, Logofete ? — Ia închipueşte-ţi d-ta, moş Nicolae, un om care ar şti carte şi care mereu ar ceti şi jurnale! El ştie tot ce se petrece în lume. Lumea însă fiind mare, în ea se petrec multe şi minunate lucruri. Unele întâmplări din lume sunt aşâ de fioroase încât la auzul lor ţi se cutremură carnea de groază; altele sunt aşâ de frumoase încât îţi vine să plângi 1 (1) Vezi No. 9. www.dacoromamcajo 298 ALBINA de bucurie. Eu de multe ori am plâns cetind pe cărţi. In sufletul omului care află multe se naşte un fel de dorinţă de a se semăna cu cei buni şi un fel de scârbă pentru faptele rele. Oine află mai puţine rămâne cu sufletul mai nesimţitor. Crezi asta ori nu ? — Apoi daca este aşa, de ce cărturarii noştri sunt aşa de ticăloşi ? Apoi cărturarii pe care-î cunoşti d-ta nici n’ar trebui numiţi cărturari, moş Nicolae. Ei nu mai citesc cărţi şi jurnale spre a-şi mai ascuţi mintea şi a-şi mai îmbiânzi inima, ci cu bruma de carte ce au învăţat-o, se ţin numai de j albi şi de intrigi printre oameni ca să le iasă ceva câştig. Nu se pot numi cărturari cei ce numai citesc după ce ies din şcoală. Despre aceştia zic şi eu că degeaba şi-au pierdut vremea cu şcoala. Străinii nu fac astfel. Ei când n’au de lucru, citesc cărţi frumoase şi folositoare, nu se duc la cârciumă ca ai noştri. De aceea sunt mai deştepţi şi mai chibzuiţi decât noi! — Dar sunt şi mai buni, Logofete? — Ei bată-te sănătatea, moş Nicolae ! D-ta eşti ca Toma Necredinciosul. Să încerc să ţi dau altă dovadă. Ia gândeşte-te d-ta la Ţiganii de sălaşuri. Ştii că ei nu învaţă carte şi ştii cât sunt de răi la obiceiuri, cu câtă uşurinţă bagă cuţitul în carne de om. Gândeşte te apoi la Românii noştri de prin sate, cari din vremuri vechi mai au printre ei şi câte puţini cărturari. Şi să ne gândim în urmă şi la orăşenii cari mai toţi ştiu carte. Cred că recunoşti şi d-ta că orăşenii sunt mult mai potoliţi la obiceiuri şi decât ţiganii şi decât sătenii chiar, cari oricum sunt mai ţăndăroşi, încep uneori cearta mai din nimic, bat de multe ori nevestele degeaba! Nu e eşâ ? — Păi ce vrei să înţeleg eu din asta, Logofete ? — Apoi d-ta nu vezi ? Ou cât cartea e mai răspândită, cu atât şi obiceiurile sunt mai blânde, cu cât oamenii sunt mai străini de ea, cu atât sunt mai răi, mai sălbatici Sunt pe pământ un fel de oameni sălbatici, moş Nicolae, cari trăesc prin păduri ca fiarele sălbatice www.dacoromanica.ro ALBINA 299 şi de caii nu se deosebesc mult. Sunt foarte mărginiţi la minte şi foarte fioroşi la obiceiuri. De-abiâ ştiu să numere până la cinci şi se mănâncă unii pe alţii. Simt o mare plăcere când cel din frigare se perpeleşte. Pe lângă aceştia, ţiganii noştri de sâ-laşuri sunt nişte sfinţi. Cât despre carte, sălbaticii nu pricep ce-i aceea mai mult decât Joian al d-tale Cartea face pe om mai blând, mai bun, moş Nicolae! — Păi că zău c’aşâ e! Ţiganii nu ştiu carte şi sunt mai răi, sătenii mai ştiu puţină carte şi sunt mai potoliţi, orăşenii ştiu mai multă şi sunt şi mai potoliţi. Asta nu-mi da în gând Ei bată-te, Logofete, dar bine mai ştii să le potriveşti. Dar prin ţările acelea, unde spui că toţi oamenii ştiu carte, cum o fi, Logofete? — Mult mai bine moş Nicolae, obiceiuri mult mai omeneşti. Eu am vorbit cu un român care a stat 5 ani în ţara nemţească. Eră dintr’un sat de lângă Câmpu-Lung. Spuneâ că a luă un băţ după gardul altuia spre a te apără de câini, se preţuia acolo ca o faptă foarte rea. De furturi de cai, de jafuri la drumul mare, de călcări, de spargeri, nici pomeneală. Iar când s’a întors înapoi la noi în ţară, i s’a părut aici aşa de urât şi oamenii aşa de răi, că par’că nici n’ar fi crescut el în ţara aceasta. Cartea e lucru mare, moş Nicolae! Şi-apoi nu vezi d-ta câte-au născocit oamenii învăţaţi? Cine se mai poate pune cu ei? Mi-aduseiu aminte de un lucru. Citeam mai deunăzi într'un jurnal. Să vezi! Un prinţ se amorezase de fata unui mare învăţat şi i-a cerut-o în căsătorie. învăţatul l-a refuzat. Atunci prinţul s’a lăudat că va veni şi i-o va luă cu forţa. învăţatul nu s’a speriat şi a făcut un meşteşug la uşi şi la ferestre, aşâ că oricine s’ar fi atins ele ele, ar fi rămas pe loc trăznit. Prinţul s’a ruşinat şi n’a mai zis nici cârc! Păi d-ta crezi, Logofete? Cum să facă el să trăznească ? Foarte uşor, moş Nicolae. Acesta e un lucru pecare-1 ştie multă lume. Când învăţam la gimnaziu, un profesor al nostru ne punea pe toţi să ne luăm www.dacoramamca.ro 300 ALBINA de mână, formând un lanţ lung de copii, apoi punea pe cei dela capete să atingă cu degetele nişte sârme dintr’o cutiuţă. Cum le atingeam deodată sim-ţiam cu toţii o zguduitură aşa de puternică în tot corpul, în cât nu ne mai puteam ţine de mână şi săriam în sus. In maşina aceea eră electricitate, iar zguduitură eră un fel de trăznet. în alte ţări unde există pedeapsa cu moarte, pe criminalii osândiţi la moarte, îi omoară prin electricitate, căci îi omoară mai repede, se pomenesc deodată trăzniţi! — Mari comedii, Logofete. Au ajuns să se măsoare cu puterea lui Dumnezeu ! După aceea Logofătul Vasile şi cu moş Nicolae se deteră în vorbă despre alte minunăţii ale ştiinţei şi din vorbă în vorbă îi apucă miezul nopţii. Vorbiră despre baloane, despre fonografe, lumina electrică, despre apărătoare de trăznet. dinamită, telefoane, telegrafe, fotografie, cinematograf, etc. Tocmai când auziră cocoşii cântând de miezul nopţii, şi-aduse aminte moş Nicolae că a ţinut prea mult de vorbă pe Logofătul Vasile. îşi ceru iertare, îşi luă seara bună şi plecă acasă îngândurat. Pe drum se întâlni cu omul de streajă. — Măi D-tre, moşule, mare păcat facem noi că nu trimetem copiii la şcoală. Viu acum dela Logofătul Vasile. Câte am aflat eu în astă seară dela omul ăsta m’am speriat. Acum înţeleg eu ce va să zică cartea şi-mi dau seama în ce mare întuneric trăim noi. — Minciuni, moş Nicolae. Aşa sunt oamenii învăţaţi, meşteri de ameţit lumea. Nu s minciuni, dragul moşului, dar pesemne că o fi vre-un blestem de undevâ cu încăpăţinarea asta a noastră. Să am o putere i-aşi face pe toţi să înţeleagă! Când ai vreme, vino pe la mine! Apoi se despărţiră. Ajuns acasă, prima vorbă pe care i-o spune babei sale fu următoarea: — Hei, babo, degeaba am mai îmbătrânit noi! www.dacaramamc&io ALBINA 301 — Da de ce, firoscosule?.. zise baba cam supărată de atâta întârziere. — Fusei pe la Logofătul Vasile şistătui cu el de vorbă până acum. Ştii când eră mic! Eră un ştrengar ! Toată ziulica se juca şi se băteâ cu copiii noştri. . . şi-acum ce deosebire... ce-a scos învăţătura din el. Acum să mai fiu eu copil, ori barim mai tânăr! —- Mai vorbeşti şi tu prostii! Acum ţi-a trecut făina prin traistă ! Vezi de nevoile tale, nu mai bate câmpii şi culcă-te, c’au cântat cocoşii. — Au cântat, dar degeaba au cântat. Moş Nicolae se culcă, dar nu putu s’adoarmă până dinspre ziuă. Ion V. Râdulescu. Nodul îrţ batistă- Spălătoresele se întâlnesc mai des cu noduri în batiste, cari servesc la aceea ca omul să-şi aducă aminte de un lucru oarecare. Aceasta însă nu e singurul mijloc pentru aşâ ceva. Unii îşi prind batista cu un ac de buzunarul hainei şi aşâ îşi aduc aminte că au să facă lucrul cutare sau cutare, fiind batista un obiect pe care omul îl foloseşte de mai multe ori în decursul zilei. Un psicholog, pentruca să nu i se observe slăbiciunea memoriei, întrebuinţâ altfel batista. El presără in batistă piper şi praf de tutun. Un oficiant de stat, om bătrân, pentruca să-şi aducă aminte ce are să facă, îşi legă degetul mijlociu cu un firicel de aţă. Toate acestea: nod in batistă, prinderea batistei de buzunar, piper, fir de aţă pe deget, etc., au scopul de a-ţi aduce aminte de un lucru pe care vrei să nu-1 uiţi. Altul însă afară de tine nu ştie de ce lucru vrei să-ţi aduci aminte. Unul, mai puţin şiret, îşi puse în pălărie o bucăţică dj hârtie pe care eră scris lucrul pe care nu voia să-l uite şi de câteori salută pe cinevâ, citiâ ce scrisese pe hârtie. (Gazeta Transilvaniei). www.dacoromamca.io 3U2 ALBINA Odoare bisericeşti din Muzeul naţional. Dăm în No. de faţă — după acelaş No. din «Buletinul comi-siunii monumentelor istorice» — doua ilustraţiuni de obiecte religioase din Muzeul naţional din Bucureti. Un epitrafir rămas dela Ştefan cel Mare. E o cădelniţă aflată la mănăstirea mas dela Ştefan cel Mare. Bistriţa şi un epitrafir ră- R www.dacoromamca.ro S cădelniţă aflată la mănăstirea 0istrlţa. www.dacoromamca.ro ALBINA 304 Ueia Românii de peste hotare. împăcarea cu Uniurii. Cea mai însemnată faptă din viaţa actuală a Românilor din statul ungar este chestia împăcării cu Ungurii. încă dela venirea la cârmă a guvernului prezidat de Kuen Hedervary, s’au răspândit vestea că oamenii politici, conducători ai Ungurilor, ar fi dispuşi să recunoască Românilor dreptatea cererilor lor; iar aceştia să înceteze de a mai fi în duşmănie cu guvernul unguresc. Câţivâ dintre oamenii de frunte ai Românilor s’au amăgit şi îndată s’au declarat prieteni cu Ungurii, socotind că prin aceasta vor face bine fraţilor lor. Cei mai mulţi fruntaşi români, ca şi poporul, au stat în aşteptare, ba chiar au privit ca nesocotită purtarea celor 2—3 dintre ei şi-i învinuesc că „umblă numai să se căpâtuească". In vremea acestei aşieptări, deputaţii români şi alţi oameni de frunte au stat de vorbă cu miniştri, cu de putaţii unguri şi. . . până acum n’au ajuns la nici o înţelegere. De ce ? Pentrucâ Ungurii se arată gata să dea Românilor locuri în diferite funcţiuni in cari nu se numiau până acum. să le înlesnească oarecari afaceri economice ale societăţilor, să dea ordin ca administraţia judeţeană să se poarte cu ei mai blând, să nu mai pună la închisoare pe gazetari, ş. a., dar nu voiau să recunoască existenţa Românilor ca Români. La rândul lor, Românii tocmai la această chestie ţineau mai mult şi nu voiau să primească altceva dacă acest punct nu se lămuriâ de pe dorinţa lor. Iată, de exemplu, ce zice guvernul ungar într’un comunicat al său dat prin ziarul „Politische Correspondenz" din Viena : Guvernul este de părere să cerceteze cu bunăvoinţă dorinţele cetăţenilor ungari aparţinători tuturor naţionalităţilor, şi întrucât acestea se vor dovedi adevărate, să aducă şi îndreptare. Dar dacă e ca pornirea guvernului să aibă succes, trebuie ca şi naţionalităţile din Ungaria să se pună pe bază legală şi să nu se poarte ca individualităţi politice şi constituţionale sepa- www.dacoromamca.ro ALBINA 305 rate, ci să caute ajungerea dorinţelor lor în cadrul administraţiei statului ungar. Ca răspuns, iată ce zice „Foaia poporului din Sibiu: Suntem oameni cinstiţi şi avem mândria cinstei noastre. Totdeauna ne vom afirmă, că suntem Români şi ca Români cerem dreptul ce ni s’a răpit, dreptul la desvoltarea culturală şi economică naţional românească. Totdeauna ne vom considera ca o patere în această ţară a noastră, pentrucă lipsind puterea neastră, Uugaria n’ar fi aceea ce este, chiar dacă ar mai aduce un milion de Galiţieni şi de Ciangăi din Bucovina. Iar nouă, cari suntem şi vom fi puterea Români, cari sun tem şi vom fi pururea o putere. deocamdată numai culturală şi economică, comedia cn împăcarea să ne impună cu tărie sin gura învăţătură: a ne întări din toate puterile pe cale culturală şi economică, a curăţi fără milă de toate buruenile trădătoare şi mincinose moderate ogorul nostru, pentrucă astfel infirpându-ne o cetate tare ca valurile de stâncă să se spargă orice încercare de a ne desfiinţâ ca individualitate. Atunci numai vom ajunge la ceeace au ajuns Cehii, Slovenii, Italienii, Rutenii din Austria. Căci Ia ceeace s’a ajuns în Austrij, se va ajunge şi la noi. Dacă nu astăzi, mâne. In asemenea stare de spirit, e greu de crezut că se va ajunge la o înţelegere şi astfel „frăţia româno-ma-ghiară", despre care au vorbit unii scriitori unguri, va rămâne o simplă închipuire. a Văduva scăpătată. de I. M.RÂUREANU. La 1848, tatăl şi muma a cinci copilaşi muriseră de holeră. Toţi vecinii erau pătrunşi de durere în faţa acestei nenorociri; fiecăruia i se rupea inima de acei sărmani, pe cart acum numai caritatea publică îi întreţineă. O femeie scăpătată din vecinătate, văduvă şi infirmă, ea însăşi împovărată cu trei copii, nu se sâi să ia in casd-i pe doui din acei orfani, unui de doui ani, altul abiă de zece luni, amândoi având nevoie de multă îngrijire, şi-i căută cu aceeaşi căldură ca şi pe ai săi. Unul din vecini, văzând aceasta, se miră de atâta iubire şi devotament din parle-i. «Mă temeam numai de un lucru, zise miloasa femeie cu simplicitate, şi anume de slăbiciunea în care mă aflam; însă Dumnezeu cumpăneşte puterile fiecăruia după greutăţi: mi se pare că m'a bine-cuvâintat întărindu-mă numai pentru această nouă sar cină,^ fiindcă de atunci sunt mai sănătoasă decât înainte.» (<3unele exemple», 0uc. 1909). www.dacoramanica.ro 306 ALBINA CORPURILE LEGIUITOARE CAMERA.—Comisiunea Camerei a fost primită de M. S. Regele în ziua de 30 Noemvrie, când I-a prezentat adresa Adunării. In şedinţa dela 1 Decemvrie d. Cociaş, viceprezident, a citit răspunsul Regelui la adresă. «Domnule preşedinte, «Domnilor deputaţi, Cu o adâncă recunoştinţă primesc bunele urări ce Mi le aduceţi «din partea Adunării deputaţilorf precum şi dovezile de iubire şi de-«votament ce Mi le reinouiţi astăzi, în chip aşa de măgulitor pentru «Mine «Nu Mă îndoesc că munca desfăşurată în cursul acestei legislaturiy «pe care, cu regret, o văd apropiindu-se de sfârşitid ei, va fi bogată *în roade bune şi că legile votate vor contribui la paşnica propăşire dar, ca aceşti doi factori precumpănitori de cari atârnă tăria Statului să fie feriţi de verice ştirbire, «astfel ca sa putem privi viitorul cu deplină încredere şi să Urmăm «cu statornicie politica noastră cumpănită din trecut, «Din adâncul inimii vă mulţumesc, din partea Reginei şi Familiei «Mele, pentru dragostea cu care Ne înconjuraţi». (Aplause prelungite şi îndelung repetate). In aceeaşi şedinţă s’a început discuţia Legii Sanitare. D. Dr. G. Stoicescu, raportor, dă citire raportului comitetului delegaţilor şi proiectului de lege. Raportul este un studiu foarte amănunţit asupra trecutului. D-sa arată în ce a constat organizaţia sanitară în ţara noastră din vremile cele mai vechi de când există documente în această privinţă. Apoi se ocupă de principiile proectului. Vom extrage aci câteva pasagii privitoare la legiuirile din ultimul timp. Dela Regulamentul Organic şi până la 1874 s'au publicat diferite ordonanţe şi regulamente, privitoare la maladii la oameni şi la vite, care toate completau treptat, modificau unele din ele şi ordonau măsurile administrative, introducând astfel reforme ce nu erau totdeauna în armonie cu legile organice. In anul 1859 se promulgă legea de poliţie rurală, măsuri de poliţie veterinară, relative la declararea şi izolarea vitelor bolnave, la uciderea celor afectate de epizootii infecţioa::e şi măsurile de poliţie a cârciumilor. Interesele publice cereau ca serviciul sanitar, fiind un serviciu de Stat, să fie centralizat pentru a putea fi sustras influenţelor locale. Aceasta fu unul din punctele cari dete loc la discuţiuni vehemente în Corpurile legiuitoare, cu ocaziunea modificării legii sanitare la 1885. In 1874 legea sanitară a luat de bază organizaţiunea sanitară existentă,, creata prin Regulamentele Organice, treptat modificate după cererea timpului ; legea fu desvoltată şi modernizată, realizând principiul că serviciul sanitar este serviciu de Stat. Ca toate legile, şi aceasta avu şi ea soarta sâ sufere multe modificări, unele necesare şi utile, altele fără nici uii folos. www.dacoromanicajx) ALBINA 307 In 1882 se complectează legea de poliţie veterinară din 1859, care nu părea să dea guvernului austro-ungar garanţii suficiente contra im-portaţiunii pestei bovine în imperiul vecin. In anul 1885, guvernul, prezidat de f. C. Brătianu, vine cu o nouă; modificare a legii sanitare, care de atunci şi până azi stă în vigoare,, cu mici modificări cerute de circumstanţe, şi de exigenţele inerente^ progresului. In ultimii ani, igiena, baza unui serviciu sanitar bine organizat, a făcut progrese atât de mari încât actuala lege, prezintând multe lacune, devine cu totul insuficientă ; de aceea guvernul a crezut oportun să prezinte desbaterilor Corpurilor legiuitoare un nou proiect corespunzător exigenţelor moderne. Nu e lege în Stat care să poată avea durată mai scurtă ca legea sanitară, şi aceasta se explică uşor din cauza progreselor constante şi rapide ce necontenit se fac în ştiinţă. Este sigur că şi acest proiect prevăzător şi pentru prezent şi pentru un viitor, inai mult sau mai puţin depărtat, va avea aceeaş soartă, şi. poate nu va trece mult timp când i se vor’aduce noui modificări şi alte amelioraţiuni. Sper, şi-mi place a crede, că lucrurile nu vor fr altfel, căci numai aşa vom putea avea un progres pe terenul social. Nu este deajuns ca să legiferăm şi să regulamentăm, ci legile şi regulamentele trebuesc să fie şi strict executate.^ Insist cu dinadinsul asupra unei excelente părţi a prezentului proiect de lege, aceea relativă la măsurile contra bolilor infecţioase, de a căreia bună aplicaţiune depind efectele ei salutare, căci nu trebue scăpat din vedere că scopul ce legea urmăreşte e mai mult profilaxia maladiilor. In mare parte punctul de reazim e declararea obligatorie a maladiilor infecţioase, la care toţi membrii societăţii sunt datori să se supună i medicul pe de o parte, agenţii administrativi şi poliţieneşti pe de alta, preotul, învăţătorul, toţi în comun acord au obligaţiunea ca legea să fîe strict aplicată. . _ . Pentru a putea arătă beneficiurile câştigate, nu am decât sa citez, două ţări unde declaratiunea şi dezinfecţiunea sunt obligatorii şl funcţionează dela 1860 în Norvegia şi.dela 1875 în Suedia, ţări în cari mortalitatea ocupă gradul cei mai inferior. In Suedia sunt 14 morţi la mie, în Norvegia abia 13,5; de vreme ce în alte ţări, cum d. ex. Franţa, mortalitatea se urcă la 20 la mie, aşa că, dacă în această din urmă mortalitatea ar scădea oa_ în Norvegia, Franţa ar câştigă anual 250.000 fiinţe omeneşti. In România avem ca mortalitate o medie de 25 1a mie şi dacă s’ar putea reduce la 15, atunci populaţiunea ar mai creşte cu 55,000 pe fiecare an. Sunt dator însă a recunoaşte că, pe lăngă declaraţiunile obligatorii, mai intervin şi alte cauze care joacă un rol ajutător. Este extraordinară cultura intelectuală a poporului scandinav, unde necunoscătorul de carte mai că nu există, instalaţiunile igienice, vizitele medicale bine organizate, fişele sanitare individuale din cele mai multe oraşe, curăţenia locuitorilor, îngrijirile igienice răspândite în toate clasele societăţii, mentalitatea accsţui popor respeetos pentru toate prescripţiunile legale, contribuesc la rândul lor să se poată obţine beneficiuri reale cu de-claraţiunea maladiilor infecţioase. Iată acum punctele principale ale proectului de lege. In fruntea serviciului sanitar stă, ca delegat al ministerului de interne, un director general. El are, ca să-l ajute, afară de subdirector, următoarele comisiuni şi consilii: a) Consiliul sanitar superior ; b) Consiliul superior,de epizootii ; c) Consiliul tehnic veterinar ; www.dacoromamca.ro 308 ALBINA d) Consiliul mixt de igienă industrială ; e) Consiliul de medicină legală ; f) Comisia farmaceutică : g) Consiliile de igienă şi de salubritate publică ; h) Consiliul de disciplină; i) Consiliul permanent; In fiecare judeţ se institue un consiliu de higiena şi salubritate publică. Serviciul central al direcţiei generale cuprinde o diviziune medicală şi alta veterinară, cu diferite servicii ca: serviciul de epidemii, de statistică, de economat, depozitul central de medicamente, etc. In ţară serviciul medical va fi îndeplinit de diferiţi funcţionari: medici, veterinari, moaşe, agenţi sanitari, agenţi veterinari, farmacişti şi imfirmieri. Posturile de medici se ocupă prin concurs. Serviciul exterior se divide în două părţi distincte ; a) asistenţa sanitară şi b) asistenţa spitalicească. Cel dintâîu are de scop de a supraveghea, controla şi studia igiena generală a localităţilor, a aplică măsurile generale şi speciale de combatere şi prevenire a epidemiilor şi a da îngrijirea gratuită bolnavilor afară de spital ; cel de al doilea, de a da îngrijire gratuită bolnavilor săraci în spital. Peniru a asigură bunul mers al serviciului de asistenţă sanitară, tara se împarte în optsprezece regiuni sanitare. O circumscripţie rurală nu va cuprinde o populaţie mai mare de cinci sprezece mii locuitori, ţinându-se seamă .şi de condiţiunile topografice. Fiecare regiune are un inspector regional. El priveghează exerciţiul medicinei, artei moşitului şi al farmaciei şi ia măsurile prevăzute de legi şi regulamente contra celor ce-1 exercită contrariu dispoziţiunilor lor. Controlează starea igienică a localităţilor; executarea vaccinaţiunii; supravegherea prostituţiei ; studiază cauzele endemiilor; se ţine informat de ivirea şi mersul epidemiilor ; conduce măsurile pentru coin-baterea şi prevenirea lor; controlează modul eum se aplică legile şi regulamentele, întru cât vin în atingere cu sănătatea publică, atât de către toate organele sanitare, cât şi de cele administrative şi poliţieneşti şi de către particulari; ia direct măsuri pentru a obţine îndreptarea, în limita puterilor ce-i acordă legile şi regulamentele; cere concursul organelor administrative superioare locale, cari sunt datoare a-1 da. Fiecare regiune are mai multe circumscripţii, şi fiecare circumscripţie are în frunte un medic. Există apoi un serviciu pentru spitale. Legea caută să pună la îndemâna populaţiei rurale cât mai multe ajutoare de boală şi cât mai multe mijloace de prevenire a boalelor. Ea se mai ocupă şi cu controlul vânzătorilor cari vând mâncări şi băuturi şi stabileşte măsurile de luat pentru ca negustorii necinstiţi să nu nue în primejdie sănătatea oamenilor www.dacaramamca.ro ALBINA 309 Legea se mai ocupă şi cu higiena aşezămintelor de industrie, cu funcţionarea farmaciilor, şi cu toate măsurile necesare pentru paza sănătăţii publice. Discuţia se începe chiar în această şedinţă. Vorbesc d nii: I. N. Lahovari, dr. N. Ţurcanovici, V. G. Morţnn, ministrul lucrărilor publice, şi apoi în şedinţa următoare se votează luarea în consideraţie a proiectului. SENATUL.—Senatul începe în ziua de 1 Decemvrie discuţia proiectului de răspuns la mesajul regal. Vorbesc d-nii: P.Missir G. Dissescu, Gr. Procopiu, N. Xenopol şi C. G. Arion. Pagina glumeaţă. paltonul anarhistului. Pungăşescu este un . . . pungaş care şi-a ales o specialitate foarte serioasă şi destul de sigură: este hoţ de paltoane. «Hoţul de paltoane — zice dânsul — cum nu poate să fie prins, afară numai dacă nu-1 vedecinevâ în momentul când pleacă cu paltonul strein şi chiar atunci zice, că din greşeală l-a luat. Odată însă ce ai scăpat, nu-ţi mai pasă, căci nimeni nu te poate apucă pe stradă să te întrebe de unde ţi-ai cumpărat hainele». El operează aşa: se duce la cafenea, se aşează la o masă şi pe când îşi soarbe în linişte cafeaua, observă pe clienţii cari îşi aşează paltoanele în cuier, pune ochiul pe un palton bun şi, când pleacă, se îmbracă cu acela,"lăsând vechitura lui în loc. Cu mijlocul acesta a dus-o foarte bine de mai mulţi ani. Iată însă că i s’a înfundat, căci zice proverbul: urciorul nu merge de multe ori la apă....... Eră la cafenea şi-’şi făcea studiul obişnuit. Iată că intră www.daooramanica.ro 310 ALBINA un domn cu un palton bun şi cu buzunarele pline de pachete. — Ăsta va fi al meu, gândi Pungăşescu. Şi în adevăr, îl luă foarte serios fără să bage de seamă -nici stăpânul nici chelnerul, se îmbrăcă cu dânsul şi eşi. Dabia făcu câţivâ paşi pe stradă şi auzi un glas că-i «trigă: « Stăi! ..» şi două mâini se întinseră spre el, iar Tjn revolver îşi arată ţava lucitoare.. . Ce să facă? Se opri şi într’o clipă fu legat, ferecat, fedeleş, cum se zice. — 'Dar ce este? ce vreţi cu mine? .. » Cei doi agenţi ■cari îl ţineau de mâini nu răspunseră decât: *0 să vezi ce este! Hai la secţie!» Ajungând la secţie, comisarul întrebă ce este: — D-le comisar, ziseră agenţii, în fine am pus mâna pe grozavul anarhist pe care ne-a dat de ştire poliţiile din Viena şi din Paris. — Eu anarhist? Dar nici nu ştiu ce mâncare este asta. . . — Nu te mai face! . . Cum l aţi prins? — L-am urmărit toată ziua şi l-am văzut când a intrat în cafeneaua din Lipscani. Când a eşit l-am văzut bine din spate, am cunoscut paltonul şi l-am înhăţat.. . Ce să facă Pungăşescu? Să spună că paltonul e furat? Tăcu..... www.dacoromanica.ro ALBINA 31Î îndată i se făcu perichiziţie şi se găsi în buzunar două bombe. Eră acum dovada făcută. Eră anarhistul cel căutat. . _ Atunci se decise şi spuse cum a furat paltonul, dar nu-I crezură ...... Până una alta, îl puseră la închisoare. In curând adevăratul anarhist fu găsit; dar mărturisirea, lui Pungăşescu că a furat paltonul puse poliţia pe urma tuturor pungăşiilor lui, pentru cari se făcuse multe reclamaţii şi... fu pedepsit aspru pentru toate faptele lui trecute. Aşa se întâmplă... urciorul nu merge de multe ori la apă..~ 5tan Păţitul. 33 îbliogra fie. D-na Angelina şi Maior S. Leonte, au dat la lumină un ca lendar de perete pe anul 1911 de toată frumuseţea şi este întocmai într’un chip cu totul deosebit de calendarele similare de până acum. Pătrunşi de nevoia învăţământului prin o metodă, care să îndemne la cetit, fie şi numai prin câteva însemnări zilnice, au alcătuit materia acestui calendar, în felul următor: In fiecare zi se dau versuri din Biblie şi viaţa sfântului prăz-nuit. Duminica se desluşeşte înţelesul Evangheliei dela Sf. Liturghie şi se mai dă un sfat de munca câmpului şi un episod din Istoria Patriei. In restul zilelor săptămânei, se dau alte sfaturi şi însemnări astfel: Luni, Agricultură şi gospodărie ;. Marţi: Constituţia ţărei şi chibzueală caznică; Mercuri; Oaste şi publicitatea din gazetele străine; Joi: Statistică, Economie-naţionalâ şi casnică ; Vineri: îngrijirea vitelor şi istorioare mo ral’e şi în fine Sâmbătă: Despre sănătate şi educaţie. De vânzare la librăria naţională Calea Victoriei Bucureşti şi la toate librările din ţară cu preţul de 1 leu. ----------- www.dacaromanicajo 312 ALBINA PAGINA eGPIILQR jioîii păcăliţi. Un negustor fusese la târg şi vânduse mult grâu şi porumb şi se întorcea acasă cu punga doldora de bani. Călare pe catârul său, el trecea încetişor printr’o pădure. Doi boţi cari îl pândiră, se repeziră la el şi-l aruncară jos de-, pe catâr, luându-i punga şi catârul. Hoţii încălecară pe catâr şi fugiră, iar bietul negustor o luă pe jos până în oraş. Se vede însă că Ochiul lui Dumnezeu nu doarme. Cei doi hoţi, după ce vândură catârul, intrară într’o cârciumă să împarţă banii. Din vorbă în vorbă, ajunseră la ceartă şi un păzitor, care mirosi că nu e lucru curat la mijloc, îi duse la judecătorie. Pe când se judecau şi fiecare zicea: Punga e a mea —Ba « a mea! . . apare şi păgubaşul. — Nu e nici a unuia, nici a altuia, zise el, ci a mea. — Cu ce dovedeşti? îl întrebă judecătorul, care credea că ce află în faţa a trei hoţi. www.dacaromamca.ro ALBINA 313 — Iată ce este, zis9 negustorul. In fundul pungii este o monetă de aur. Să spuie dumnealor dacă e de cincizeci de lei ori de douăzeci de lei. — De cincizeci, zise unul din pungaşi. — Ba de douăzeci. — Nu e nici una, nici alta, fiindcă nu e nici o monetă de aur, strigă negustorul. Lasă slănina 10 zile în sare; apoi ia o cutie în care să încapă 3 — 4 bucăţi; .pune fân în fund şi înfăşoară flecare bucată cu fân; închide cutia când s'a umplut bine şi pune-o la păstrare într’un loc uscat şi ferit de şoareci. Data de 1 Martie 1911 fixată pentru ţinerea concursului pentru postul de medic al Spitalului Zossima din comuna Armăşeşti, judeţul Ialomiţa, se schimbă în acea de 5 Ootoinvrie 1911 orele 2 p. m. Condiţiunile de admisibilitate şi programa concursului sunt publicate în Monitorul Oficial No. 278 din 11 Martie 1910. Registrul de înscriere al candidaţilor se află deschis în cancelaria Eforiei spitalelor civile din Bucureşti, B-dul Elisabeta în orice zi şi oră de lucru şi se va închide cu 10 zile libere înainte de ţinerea concursului, adică la 24 Septemvrie. — La 2 Maiu 1911, orele 2 p. m., se va ţine concurs la Eforie, Sfaturi practice. Păstrarea slăninei- INFORM AŢIUNI www.dacorananica.ro 314 ALBINA •pentru postul de medic primar, în specialitate de medicină internă (Serv. II de alienaţi dela Ospiciul Mărcuţa). Condiţiunile de admisibilitate şi programa sunt publicate în «Monitorul Oficial No. 278 dela 11 Martie 1910. Registrul pentru înscrierea candidaţilor se află deschis în cancelaria Eforiei şi se va închide cu zece zile libere înainte de ziua fixată pentru ţinerea concursului, adică la 21 Aprilie 1911 -orele l p. m. ------=o<3C3XL2>e>L »------ MINISTERUL FINANŢELOR Direcţiunea contabilităţii Jenerale a Statului şi a datoriei publice. TP-u.'blicaţiu.n.e. A 4-a tragere la sorţi a tilurilor de rentă *4°/0 amortibilă din 1908, împrumutul de 70.000.000 lei, se va efectuâ în ziua de 20 Decemvrie 1910/2 Ianuarie 1911, ora 10 dimineaţa, în sala specială a Ministerului Finanţelor, conform dispoziţiunilor stabilite prin regulamentul publicat în «Monitorul oficial» No. 245 din 7 Fevruarie 1906. La această tragere se vor amortiza titluri pentru o valoare nominală de lei 598.500, în proporţia următoare : 21 titluri a 5.000 lei 105.000 lei. 72 » » 2.500 » 180.000 » 149 » » 1.000 » 149.000 » 829 » » 500 » 164.500 » 571 titluri în valoare nominală de 598.500 lei. Publicul este rugat a asistă la tragere. t, I '-—V r-■— ir — OITAŢIUKî =4 In ziua de 12 Ianuarie 1911 ora IOV2 a- m. se va ţine la Eforie B dul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru darea în întreprindere a lucrărilor de construirea unei case de locuit pentru Grădinarul Eforiei la Sinaia. Devizul fiind în sumă de lei 4417. Condiţiunile speciale cum şi cele generale se pot vedea la Serv. Domenial secţia Bunurilor, în toate zilele de lucru, între orele IO/2 — 121/i a. ni. ÎNŞTIINŢARE Din pricina Sărbătorilor Crăciunului, vom scoate şi anul acesta numere duple: No. 12 (dela 19 Decemvrie) şi No. 13 (dela 26 Decemvrie) vor ieşi împreună la 22 Decemvrie; iar No. 14 (2 Ianuarie 1911) şi No. 15 (9 Ianuarie 1911) vorHeşi la 9 Ianuarie. www.daooiomaiiica.ro ALBINA 315 rea, p* publict ţionale „S T E H U fl“ Societatea *Steaua» lucrează pentru întindă-rea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedeca :n toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi iH imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii na-i-omâne. In acest scop publică şi o bibliotecă populară, din care au apărut până «cum următoarele cărticela a cate 20 de bani : No. 1. Din Ţara Basarabilor, de 6. Coşbuc — un rezumat al Istoriei noastre naţionale, deia colonizarea Dacilor până la Râsboiul pentru neatârnare din 1877 -78. No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. llimu—o descriere a stării de azi a sătenilor noştri în asemănare cu a celor din ţările apusene şi mijloacele -de îndreptare. No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Th. D. Sporanţia—o povestire morală şi instructivă. No. 4. Gră'Hna de legume, do loau Hăşoganu— tratat de grădinărie. No. 5. Medicul poporului, partea I, de Dr. I. Felix — poveţe practice de higienă. No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Duţescu-Duţu — spicuiri din Istoria şi Literatura naţională, cu îndemnuri pentru săteni la învăţătură. No. 7. Medicul poporului, partea II, de Dr. I. Felix — poveţe pentru păstrarea sănătăţii. No. 8. Biserica Ortodoxă, Română, de I. Micliălcescu şi Victor Puiu -«xplicaţiuni asupra slujbei bisericeşti şi a picturilor murale din Biserică. No. 9. Ştefan-cel-Mare, de Ales. Lepădatu — povestire populară a faptelor şi răsboaielor purtate de Marele Domn al Moldovei. No. 10. Ce se poale învăţă dela un drum lung, de Dr. I. Sitnionoscu— povestiri Însoţite de exemple din .viaţa sătenilor din ţări străino, spre a folosi ca pilde ţăranilor noştri. No. 11. Comoara Dorobanţului, de Miliail Sadoveanu—pildă despre un om rău nărăvit şi stricat, din pricina beţiei, care, în urma unor întâmplări, s’a îndreptat pe calea cea bună, devenind un gospodar de frunte în satul său. No. 12. La Răscruci, de I. Slavici —povestire morală cu pilde cum tre-bue să se poarte omul in societate şi cum să iubească pe Dumnezeu. No. 13. Domnul Tudor din Vlădimiri, de N. lei ţii -schiţă biografică amănunţită despre Tudor Vladimirescu. No. 14. Pământul şi Ţara noastră, de Aldem— o schiţă geografică şl economică a României. No. 15. Românii de peste Carpaţi, de I. Russu Şirianu—studiu statistic. No. 16. Romanii şi Dacii, de Dr. I. I,upaş -povestire populară, despre luptele dintre Romani şi Daci şi despre obârşia şi alcătuirea poporului românesc. No. 17. Satul Griviţa, ds N. Râdulescu-Niger—poveţe despre agricultura şi gospodăria sătenilor. No. 18. Cum ne putem feri de boalele molipsitoare, de Doctorul L’r«-chiă—lămuriri şi sfaturi folositoare şi trebuitoare tuturor pentru buna îngrijire şi păstrare a sănătăţii. No. 19. Superstiţtnnile păgubitoare ale poporului noslru, de Georşe ■Coşbuc. No. 20. Anlini Ivireanul, de N. Dobrcscu—schiţă despre viaţa acestui vlădică caro a fost unul din cei mai însemnaţi, de cari am avut parte in recu{ No. 21. Cântece voiniceşti şi ostăşeşti, alese din colecţiile culese de ■oi întrebuinţa fără grijă cât de mul timp, acest fapt e stabilit oficial de institutul de Chimie al Statului, care a constatat la 12 Septembrie sub No. 1.110,că: « Crema şi Pudra «Flora* nu conţin substanţe toxice sau de acele cori printr’o întrebuinţare îndelungată pot vătăma sănătateaPomada de păr «Flora» neîntrecută pentru îngrijirea raţionala şi higienică a părului; Borcan n are lei 2.50, mic lei 1.75—Capilogen -Flora» (apă de păr), curăţă înăireaţa după câte-vâ întrebuinţări; Sticla mare lei .9.25, mică lei 2.50—La nemulţumire să restitue costul pentru oricare din aceste preparate. pectosin 3kami vindecă tuşea cea mai rebelă şi e preparatul cel mai raţional pentru a trată cu succes bronşitele acute si cronice, tuse convulsivă (măgărească), emliseinul pulmonar) tc. St icla lei 3.— La Droguerii şi lat macii. jfotiojerul lieatiu S'piSă reconstituante ale corpului slăbit, măreşte greutatea corpului şi redă pofta de mâncare perdutâ, suveran pentru a combate anemia, lipsa sângelui, clorosa, debilitatea generală, dispepsia, con-stipaţia, Leucorea (poală albă la femei) Hisleria, Neurastenia, Ameţelile, Slăbirea memoriei, Limfatismul, rtc. He-moferul Iteanu este autorizat de Onor. Consiliul Sanitar Superior şi recomandat de eminenţii noştrii medici Prof. dr. Bui-t iiu, l’rof. dr. I .conte, Prof. dr. Negel (Iaşi) şi alţii, după experienţele Îndelungate. — Preţul lei 4 — La Droguerii st farmacii. JfevralgiiU cele mai rebele durerile jde cap, migrena, durerile reumatismului acut, articular lumbago, durerile de dinţi cele mai tari, mai ales nevralgice, precum şi ori-ce dureri provenite din răceală sunt combătute cu deplin succes prin întrebuinţarea ===== Pastilelor Nevralgine Jurist .= — = Aprobatede Consiliul Sanitar Superior. Preţul unui l.icon Lei 2.50, o dosâ 50 bani. La Droguerii şi Farmacii. Inst. Uc Arte Grafice „CAROL GOBL“ S-sor i. St. Rasidescu. www.dacaromanica.ro