Anul XIV.
No. io.
5 Decemvrie 1910-
Redacţia şi Administraţia, ,Stiada Mântuleasa No. 9, — Bucuroşii. 28.418-
www.dacocomamca.ro
Anul xiv
No. io.
5 Decemvrie 1910.
ALBINA
Revistă Enciclopedică Populară
COMITETUL DE REDACŢIE:
Ion Kalinderu, P. GArborlceanu, G. Coşbuc, G-l P. T. Năsturel, Gli. Adamescu, I. Otescu, P. Dulfu, V. S. Moga, N. Nicolaescu. Gr. Teodosslu, C. C. I’oj).-Tuşea.
ADonamentul in ţara pe an lei 5 „	„	„ pe 6 luni , 3
Abonam. !n străinătate pe an lei S Ou număr .................15 bani.
f>antru anunolurl 1 leu linia, juiloa publicitate, 5 bani savantul, lUIanusorlptele nepublloate se ard.
Redac{iunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, sădea numai extrase sau rezumate.
SUMA$Uli:
I. Kalinderu, Cuvântare la Congresul agronomilor.
R., Mănăstirea Govora (cu ilustraţie).
Gh. A., Din trecutul şcoalei române: Petre Poenaru (cuportret). Splrldon Pope5CU, Norocul lui Moş Toma: Vorba dulce mult aduce.
0.	, Muzeul naţional de antichităţi (cu 4 ilustraţiuni).
1.	N, Cum să ne hrănim.
DIN ZIARE ŞI REVISTE:
I. M. Râureanu, Doica iubitoare. — Cei doi cărăuşi.
SFATURI PRACTICE :
Când se înneacă vacile.
CRONICA:
Corpurile legiuitoare • Discuţia adresei® Camerei şi textul adresei. Inaugurarea muzeului pedagogic. — Starea agricolă a României, la finele lui Noemvrie. — Al V-lea congres agronomic. —Inaugurarea muzeului religios. — Informaţiuui. — Bibliografie.
PAGINA GLUMEAŢĂ:
Anton Pann. Dintr’o credinţă deşeartă cade omul şi într’alta (cu 2 ilustraţiuni originale de D. Stoica).
PAGINA COPIILOR :
Umbre : Cum se face raţa ? (ilustraţie).
SUPLEMENT:
Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor, anul III, No. 10 dela 5 Decemvrie 1910.
www.dacaramanica.ro


\
rostită de d-l Ion Kalinderu, în şţdaMj 20 Noemvrie 1910 la deschiderea Cbngr.e.sţtly'j Agronomilor în sala Aterv®âfui.
Domnule Ministru,
Domnilor,
Vă mulţumesc călduros pentru cinstea ce nu încetaţi a-mi arătă-
Primind să prezidez şi acest congres, am făcut-o, îndemnat nu numai de însemnătatea ce prezintă scopul lui, ci şi de sentimentele ce păstrez la rându-mi agronomilor români.’
Domnilor,
Programul de acum, ca şi cel de anul trecut, cuprinde punctele mai însemnate privitoare la agricultură. Mai toate acestea au fost aşâ dar discutate, astfel că nu voiu avea de făcut multe reflecţiuni noi, afară de reorganizarea învăţământului agricol superior şi de îmbunătăţirea animalelor, două cestiuni cari s’au discutat de curând la Ministerul Domeniilor pentru a li seda îndrumarea cea mai nemerită.
In secţiunea I a programului congresului aţi mai prevăzut între altele, rezultatele învăţământului ambulant în primii trei ani de aplicaţiune. De sigur că aceia dintre d-v. cari au urmărit de aproape acest învăţământ, vor expune rezultatele ce au putut constată. O încheiere cred însă că nu se poate trage-numai dintr'o experienţă atât de scurtă, mai cu seamă că nu s’a publicat încă o dare de seamă oficială. Aflu că se lucrează acum la ea de către Cassa Şcoalelor, care a înfiinţat în timpul din urmă şi 2 posturi de maestre de bucătărie ambulante, unul în Prahova şi altul în judeţul Buzău.
Prin sporirea catedrelor la şcoala dela Herestrău si prin faptul că nu se mai primesc decât elevi cu anume cultura superioară, generală sau specială, s’a lărgit acestei şcoli programul de studii şi s’a îndrumat serios spre gradul academic.
Odată însă cu această îndrumare va ieşi, cred, la iveală o-
www.dacoromaiiica.ro
254
ALBINA
alta trebuinţă, acea a unui învăţământ intermediar Intre şcoala superioară dela Herăstrău şi celelalte şcoli de agricultură, învăţământ care va trebui să aibă de scop principal pregătirea de buni administratori pentru moşiile mai mici.
Acest învăţământ ar trebui organizat în felul cum eră odinioară şcoala dela Herăstrău.
De sigur că introducerea acestui învăţământ mijlociu nu exclude interesul pentru cel inferior şi elementar şi nici pentru şcolile speciale pentru unele ramuri’, cum e horticultura, pomicultura, lâptăria, etc.
La secţiunea Il-a din program figurează mijloacele pentru păstrarea unui venit constant în agricultură, cum şi mărirea producţiunei prin îngrăşăminte.
Şi aceste chestiuni au fost desbătute în congresele d-v. precedente. Pentru a ajunge la o soluţiune temeinică trebue unită cultura pământului cu creşterea vitelor — aşa cum se face în ţările în cari agricultura e ramura principală de bogăţie, — deoarece un venit stabil nu se poate dobândi fără conlucrarea acestor doi factori şi nici agricultura noastră nu e atât de înaintată, pentru ca sporirea producţiunii să fie avizată la îngrăşăminte chimică.
Domnilor,
In ţara noastră creşterea vitelor merită toată atenţiunea şi pentru alte motive decât acestea. Astăzi, vitele sunt într'o stare degenerată, recunoscută, şi cum cultura pământului nu se face decât aproape excluziv cu ajutorul lor, natural că rezultatele ei sunt în raport cu calitatea muncii. Aceasta, în general. Privită special, chestiunea îmbunătăţirii vitelor şi creşterii lor e şi mai însemnată pentru locuitori, căci vita este singurul lor capital şi uneori singurul mijloc de câştig şi de traiu.
A venit apoi convenţia cu Austro-Ungaria, de pe urma căreia se poate speră că creşterea vitelor la noi va luă un avânt însemnat. Şi e mai bine să ne folosim cât mai mult de avanta-giul ce ne oferă această convenţiune, pentru a pune începutul pregătirii pentru o altă situaţie, ce nu va întârzia să vie.
Intr'adevăr, în ultimul timp s’au ivit unele fenomene şi mişcări sociale, cari cer şi vor duce la îndulcirea proiecţionismu-lui agrar. Astfel sunt manifestaţiile din zilele trecute dela Viena, mişcările analoage din câteva oraşe ale Germaniei şi protestările violente din Franţa contra taxelor protectoare asupra cărnei şi cerealelor.
Nu trebue să fie cineva prooroc pentru a conchide, din analiza acestor mişcări, că nu peste mult pieţele de desfacere ce vom avea, vor fi şi mai numeroase.
Deja statisticienii din Berlin au calculat că nu e departe timpul când suprafaţa unui ar va trebui să hrănească un German, ceeace este cu neputinţă, chiar dacă s’ar cultivă tot terenul grădinăreşte. In agricultură, chiar cu cultura cea mai intensivă, recolta nu poate creşte la infinit. Din aceste cauze s’a şi produs un dezechilibru în multe ţări ale Europei cari-au taxe protectoare.
Statele cari au adoptat taxele vamale protectoare exagerate au făcut-o pentru a spori renta pământului. Ridicând însă* valoarea acestuia, se scumpeşte traiul şi deci şi cheltuelile de pro-ducţiune, astfel că economia naţională nu câştigă nimic.
www.dacQromanicajx)
ALBINA
255
Afară do aceea, lipsa cerealelor şi a cărnei determină, mai cu seamă în oraşele mari, o stare de’ nutriţiune neîndestulătoare plină de pericole pentru sănătatea publică. Tuberculoza, alcoolismul, mortalitatea copiilor vor continuă să pustiească, dacă nu se va stinge răul din rădăcină, dând putinţă populaţiunei, în genere, să se hrănească mai bine.
E adevărat că ţara noastră e încă departe de o asemenea situaţie, dar, cum populaţia e în creştere, iar industria noastră promite o mare desvoltare pe viitor,’ urmează că va trebui să trecem şi noi prin această stare, şi cată deci să ne pregătim.
De aceea am luat cu plăcere parte la şedinţele comisiunii instituite de harnicul Ministru al Agriculturei, d 1 Constantine-scu, căruia îi mulţumesc în numele tuturor pentru cinstea ce a binevoit a ne face venind la congres.
După cum veţi fi ştiind, numirea acestei comisiuni s’a făcut în urma hotărârei luată de d-1 Ministru al Domeniilor pentru a se studiâ mijloacele prin cari s'ar putea îmbunătăţi creşterea ^vitelor.
Memoriul, cât şi programul, au fost întocmite de d-1 Prof. Dr. Filip, un veterinar de frunte şi adânc cunoscător al stării vitelor din ţară.
Domnilor,
In dorinţa de a contribui cât de puţin la rezolvirea chesti-unei îmbunătăţirii animalelor, pe lângă partea ce am luat la <discuţiuni, în maijmulte şedinţe, am depus un memoriu general num şi propuneri în scris pentru fiecare specie de animale. Am ţinut asemenea să accentuez, din capul locului, că îmbună-ţirea creşterii vitelor are absolută trebuinţa de intervenţia Statului, nu numai din cauza convenţiei cu Austro-Ungaria, dar şi pentru cuvântul că ne găsim în condiţiuni economice diferite <ie ale altor ţări. Astfel pământul nostru, fiind roditor, cerealele dau încă o producţiune mare fără gunoire, din care cauză majoritatea agricultorilor şi mai ales cei din Muntenia nu fac cultură după sistemul intensiv, ci după cel mai simplu. Aceasta nu poate ţine la infinit, şi în orice caz, înainte de a ajunge la îngrăşăminte chimice, avem gunoiul vitelor.
Gunoirea a devenit chiar trebuincioasă pentru săteni, pentru ;a spori producţiunea pământului lor, de care se plâng, după cum am zis de atâtea ori, numai că nu au destul, nu şi că nu-1 gunoiesc şi nu-1 lucrează bine pentru a obţine recolta cât mai mare.
MAm insistat dar cu toată tăria asupra necesităţii intervenţiei ,Statului indirecte şi mai ales asupra celei directe, deşi e cunoscut că intervenţia indirectă, adică a încurajării iniţiativei private, dă în genere rezultate mai bune. Fără îndoeală că ar fi bine dacă s’ar putea ajunge la scop numai pe calea intervenţiei indirecte; la noi împrejurările sunt însă altele, iar practica lucrurilor ne arată că şi în alte ţări s’a făcut şi continuă a se face apel la intervenţia directă.
De aceea am .susţinut, în ce priveşte rassa cavalină, că o .herghelie, daca nu mai multe, e absolut trebuincioasă.
Au fost, probabil, numeroase cauzele pentru cari herghelia Statului nostru n’a dat rezultatele aşteptate. In primul rând poate fiindcă n’a fost aşezată pe un domeniu mare, pe care se
www.dacoromanicajo
256
ALBINA
găseşte cu uşurinţă nutreţul. Orcum ar fi fost însă. o herghelie model se impune, căci va trece încă multă vreme până să se poată procură toţi armăsarii de reproducţiune din ţară
O herghelie ar avea apoi marele folos de a întări poveţele către proprietari prin exemple vii şi de a formă personalul necesar nu numai depozitelor de armăsari ale Statului, ci şi pentru înşişi marii crescători particulari. In alte ţări hergheliile au fost aproape singurele indicate ca bază pentru regenerarea cailor, cu toate că e ştiut că ele nu rentează direct, ci indirect, prin efectul binefăcător ce au asupra ţării. Pildă e vecina Ungarie, care menţine şi azi hergheliile sale, organizate milităreşte, dar cu cultura pământului condusă de agronomi speciali.
Pentru vitele nov ine, porci şi oi am cerut asemenea o cât mai largă intervenţie directă, în raport cu cerinţele agriculturei şi comerciului.
In ce priveşte rassele, cari convin mai bine ţării noastre, am propus la caii ţărăneşti Arabul mare şi Anglo-arabul pentru caii necesari armatei. De sigur, că scopul nu se va atinge în total la primele generaţii. Dar când produşii vor fi mai bine desvoltaţi, se va puteâ recurge la armăsarii de '/2 sânge englez şi chiar pur sânge, care ridică mai repede talia. Pentru iepele mari, fie ale proprietarilor, fie ale ţăranilor, se pot întrebuinţa armăsarii englezi pur sânge, căci e ştiut că rassele pur sânge se imprimă mai bine, pe când cele încrucişate dau produşi cari pot semăna cu o parte sau alta a părinţilor. Din experienţele făcute pe Domeniile Coroanei şi cu deosebire pe Domeniul Segarcea, se constată că încrucişările cu armăsarii pur sânge englez au dat produşii cei mai de valoare; încrucişările s’au făcut pe o scară întinsă, iar azi avem 100 iepe fătătoare.
Pentru caii de muncă, talia e după trebuinţă.
In agricultură sunt preferabili, deocamdată, cei cu talia mai mică, pe când la oraşe se cer mai mult caii mari.
Pe Domeniul Coroanei Segarcea s’a adus de mai mulţi ani, pentru cultura^ viei, iepe de muncă Mura din Banat, de talie mijlocie. Prin încrucişarea lor cu armăsari ardenezi am obţinut produşi frumoşi, apţi pentru toate muncile agricole. Fiind destul de iuţi, îi întrebuinţăm chiar la trap pentru trăsurile mai grele.
Introducerea acestei rasse pentru locuitori e însă mai dificilă, de oarece e mare diferenţă între actualele iepe ţărăneşti şi armăsarul ardenez. Ar trebui făcute totuşi încercări în localităţile mai potrivite.
Domnul A. Cantacuzino-Paşcanu a adus la moşia sa Salcia din Botoşani, Percheron şi pare că a isbutit. Am propus dar Ardenezi şi Percheroni mici.
Am avut apoi toată atenţiunea pentru îmbunătăţirea bovinelor.
Intr’adevăr, starea acestora lasă şi mai mult de dorit, căci dela oprirea exportului în Austro-Ungaria, atât marii proprietari cât şi locuitorii nu le-au ţinut, în genere, decât pentru muncile agricole.
După cum a arătat şi d-l prof. Dr. Filip în memoriul său, chestiunea aceasta trebue rezolvită în trei direcţiuni: pentru vite de muncă, de lapte şi de carne.
La noi, unde munca câmpului se face in deobşte cu boi, creşterea vitelor de muncă prezintă mare interes. Vitele noastre
www.dacoromanica.ro
ALBINA
257
moldoveneşti sunt cele mai nemerite pentru muncă, astfel că e bine ca statul să încurajeze desvoltarea acestei rasse, formând tamaslâcuri pentru reproducători, pe cari să-i împartă în ţară.
Pe Domeniile Coroanei, afară de Cocioc, tamaslâcurile însemnate ce am înfiinţat pentru producerea boilor de muncă de rassă moldovenească au dat şi dau rezultate foarte bune.
în ceeace priveşte vitele do lapte, chestiunea e mai grea, căci deşi suntem o ţară agricolă, lipsa de lapte şi de unt este foarte simţită atât la oraşe cât şi la sate, iar îmbunătăţirea vitelor noastre indigene pentru lapte nu se poate realiză numai prin selecţiunea lor.
Trebue alergat dar la rasse străine, orientându-ne, natural, după experienţele făcute, restrâns la noi şi în mare în Ungaria.
Pentru lăptăria dela Periş am importat, în 1898, rassa Algau-Sehwitz, care se arată foarte bună pentru lapte, o vacă dând anual, în medie, 2.500—2.850 litri. Câteva au trecut chiar de 4.800 litri. Administraţia Domeniului lăsând taurii să gonească şi vacile româneşti ale locuitorilor din împrejurimi, aceştia au azi corcituri bine reuşite, cari seamă mult cu rassa curată şi sun-foarte bune de lapte.
Rassa Schwitz îmi pare dar cea mai bună pentru îmbunătăţirea vacilor de lapte ţărăneşti, mai cu seamă în regiunea muntoasă
Pentru producţiunea mitelor de carne şi de lapte am introdus pe Domeniul Coroanei Segarcea din jud. Dolj, rassa Simenthal. care încrucişată cu rassa moldovenească a dat de asemenea re, zultate mulţumitoare. Rassa Simenthal e pentru lapte aproape tot atât de bună ca rassa Algau Schwitz, dar superioară pentru carne.
In Ungaria, în toată regiunea de câmp, nu se creşte decât Simenthal, care constitue acolo cea mai bună rassă, atât pentru carne cât şi pentru lapte. Se întrebuinţează mult şi ca vită de muncă,
In rezumat am fost dar de părere:
1.	Să se crească şi să se selecţioneze rassa moldovenească pentru vitele de muncă;
2.	In regiunea muntoasă să se introducă rassa Schwitz specială pentru lapte;
3.	La câmp să se introducă rassa Simenthal pentru carne si lapte.
Trec acum, Domnilor, la oi, ale căror produse, în deobşte cunoscute, sunt de mare preţ, mai ales pentru gospodăria ţăranului.
Oile merită asemenea toată atenţiunea, de oarece creşterea lor utilizează multe terenuri, cari nu se pot întrebuinţa altfel cum sunt: coastele, vârfurile munţilor şi terenurile din bălţi supuse inundaţiunilor.
In urmă încheerii convenţiunei cu Austro-Ungaria exportul vitelor noaste va creşte şi va produce probabil o scumpire a cărnei. înmulţirea oilor se impune dar şi pentru carne, caro se consumă cu plăcere de săteni şi e mai ieftină decât cea de vacă sau de porc.
Avem în ţară două rasse mai principale de oi; ţigăi şi tiir-
www.dacoramanica.ro
258
ALBINA
cane. Amândouă sunt bune şi se pot îmbunătăţi prin încrucişări cu rassele streine cari dau produşi mai buni la noi. Rassa^ ţigae se poate încrucişa cu Merinos pentru lână şi carne, după cum am văzut că se face la oieria Statului dela Constanţa, şi, pe o scară mai restrânsă, cu rassa Friese, cum s’a făcut la ferma model Laza.
Oile ţurcane se pot încrucişa cu rassa Buchara, specială pentru pieile de Astrachan.
Rassa Buchara am întrodus-o şi noi pe Domeniul Coroanei Dobrovăţ.
Mai târziu, când preţul cărnei se va urcă simţitor, ne vom putea gândi şi la rassele engleze speciale de carne.
In ce priveşte specia porcină, această încă merită tot interesul, fiind foarte răspândită în ţara noastră, căci aproape fiecare sătean creşte câte unul sau doi porci pentru gospodăria sa.
In număr mai mare se cresc cu deosebire pe luncile şi bălţile de pe marginea Dunării şi în pădurile de stejar şi fag din 6ltenia si Muntenia, unde sunt hrăniţ-' cu ghindă şi jir-
Ştatistica Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerciului şi Domenilor, arată că în 1900 erau in ţară 1.709.205 porci.
De atunci nu s’a făcut altă numărătoare oficială, dar din o lucrare recentă a d-lui Medic-Veterinar Gh. Manolescu, se vede că la sfârşitul anului 1907, acest număr a scăzut la 1.123.564 adică cu 585.641 capete. Această deosebire în minus de 31,2°/« se explică întrucâtva de faptul că numărătoarea din 1900 s’a făcut înainte de Crăciun, pe când cifra d-sale înfăţişează numărul porcilor rămaşi după epoca tăierii. D-l Manolescu mai adaogă că în fiecare an se’taie, în mijlociu, 20% porci, aşa că diferenţa până la 34,2%, reprezintă totuşi o scădere mare a porcilor.
Această scădere nu trebue însă să ne îngrijească, câci ea nu se datoreşte decât lipsei pieţelor de desfacere. Ţara e accesibilă să crească un număr de porci cu mult ma: mare, dovadă că între anii 1877-1883, pe timpul convenţiei cu Austro-Ungaria, am exportat în medie câte 148.517 porci anual. Dela 1883-1891 exportul a scăzut la mijlocia de 27.573 capete anual, din cauza măsurilor restrictive luate de Austro-Ungaria cum şi din cauza războiului vamal. Din anul 1894 când s’a încheiat a doua convenţie, exportul a început să crească, până în 1900, când iar a început să scadă, pentru a ajunge în 1905 numai la 17 capete sau la 2.560 kgr. în 1906.
Astăzi când s’au redeschis graniţele, creşterea porcilor va lua desigur un nou avânt şi cât de curând, deoarece nu cere vreme lungă şi nici sacrificii prea mari, porcii înmulţindu-se repede.
încât pentru chestiunea dacă trebue îndrumată îmbunătăţirea râmătorilor pentru grăsime sau pentru carne, cred că aceasta o stabileşte comerţul, adică cererea. Noi trebue să avem însă rasse bune, ameliorate şi pentru grăsime şi pentru industria şuncii, salamurilor, etc.
Actualmente ca rasse de porci avem Mangaliţa, mai ales la parte din marii proprietari.
La ţărani este rassa românească, care s& ştie că creşte şi se îngraşe cu mare greutate. Se mai află împrăştiate în ţară şi diferite curcituri.
Pentru export şi în comerţ se caută mai mult rasse Mangaliţa, fiindcă se îngraşe mai repede. E drept că această rassă nu e atât
www.dacoromamca.ro
ALBINA
259
de precoce ca York, dar este mai rustică şi se poate hrăni mai uşor, mai cu seamă când se creşte în mare, pe islazuri, prin bălţi şi mirişti, de pe care adună scuturătura cerealelor.
Rassele York şi Berkshire dau mai multă carne decât grăsime, cer o hrană şi o îngrijire mai bună şi sunt mai precoci, din care cauză convin mai bine pentru gospodăriile mici. La Periş pe Domeniul.Cocioc, am observat de câţiva ani, că locuitorii apreciază mai"bine rassa Yorkshire decât Mangaliţa.
Prin urmare, e bine să se încurajeze rassa noastră de porci adoptându-se pentru creşterea în mare rassa Mangaliţa, iar pentru săteni rassele Yorkshire şi Berkshire.
Am mai văzut cu plăcere că Onor. Minister s’a gândit şi la creşterea păsărilor de curte, care constitue una din principalele ocupaţiuni într'o gospodărie de ţară. Acestea vă interesează de sigur şi pe d v, căci păsările aduc foloase, atât prin carnea lor cât şi prin ouăle ce produc. Pentru cei cari locuesc la ţară, păsările şi ouăle, împreună cu laptele, formează aproape singurul aliment bun şi hrănitor
Mijloacele de încurajare pentru ameliorarea păsărilor, cred că ar fi aproape aceleaşi ca şi pentru animale, adică:
1.	Aducerea şi răspândirea în ţară a celor mai bune rasse de găini, raţe şi gâşte, cari produc carne şi ouă în cantităţi mai mari.
S’ar putea face şi oarecari creşteri din aceste păsări la şcoa-lele inferioare şi elementare de agricultură.
2.	Organizarea de expoziţii, odată cu cele pentru vite, acor-dându se premii în bani.
3.	Ieftenirea transportului pentru ouăle exportate şi încurajarea cooperativelor cari exportă ouă şi din cari avem câteva în Nordul Moldovei.
In Ungaria, la Godollo-domeniu al Coroanei, am văzut chiar o creştere model de găinărie a Statului, pe lângă şcoala de-stupărie, la care se experimentează şi se cresc toate rassele mai bune de păsări şi de unde se împart apoi în ţară, dându-se locuitorilor şi societăţilor în mod gratuit. Tot în Ungaria se fac şi expoziţii speciale de păsări în diferite regiuni.
încercări cu rassele streine de păsări s’au făcut şi în ţara noastră de câţiva amatori, fără însă a se avea în vedere o ameliorare generala.
Pe Domenile Coroanei Segarcea şi Cocioc, am înfiinţat 2 crea cătorii model de păsări de rassă şi până acum avem rezultate mulţumitoare.
Ca rassă de găini am introdus rassele : Plimuth, Orpington şi Langshan, cari sunt mai mai’i ca găinele româneşti şi mai ouătoare. Ele s’au aclimatat bine, fiind rustice, astfel că se pot introduce cu folos în ţara noastră.
Am mai introdus gâşte din rassele Toulousa şi Emdem ; acestea din urmă sunt ma’rte apreciate în Ungaria. Ca raţe avem rassa de Peking. Asupra acestora până acum n'avem rezultate destul de concrete.
In curând vom putea da gratuit locuitorilor şi vom putea vinde şi publicului păsări din rasele arătate mai sus.
www.dacaromanica.ro
2G0
ALBINA
Domnilor,
Acestea sunt, în rezumat, ideile ce am emis pentru îmbunătăţirea rasselor noastre de animale.
E îndoelnic că pentru atingerea scopulu meu ajunge numai introducerea unei anumite rasse sau numui selecţionarea speciilor indigene, ci mai trebuesc şi alte măsuri. Astfel e în primul rând îmbunătăţirea hranei vitelor, care joacă cel mai mare rob
Nu intru şi în analiza acestei chestiuni, mai ales că prin izlazurile comunale i s’a dat dejâ în parte o leslegare favorabilă. Ţin însă a observă că numărul cel mai mare de animale îl posedă sătenii şi că prin urmare măsurile ce se vor luă, treba-esc îndreptate cu osebită privire la micul proprietar rural.
Acesta trebue încurajat din răsputeri, pentru că, după cum am zis, vita e aproape singura lu avere.
Toate măsuri e propuse în memoriu-program al Serviciului Zootechnic al Ministerului Domeniilor sunt foarte bune. Am făcut şi în pivniţa lor câteva mici obiecţiuni, dar mai mult am. stăruit asupra faptului, că dacă va fi transformat în lege, rezultatele nu vor putea fi cele aşteptate, dacă legile nu se vor aplică riguros şi continuu de un personal stabil şi bine pregătit.
Nu trebue uitat apoi că îmbunătăţirea animalelor nu se poate obţine fără conlucrarea serviciului agricol din Ministerul Domeniilor, fără concursul fermelor model, a şcoalelor de agricultură, Acestea încă se interesează la starea vitelor şi urmăresc de mult timp ameliorarea lor, mai cu seamă în ce priveşte agricultura, care are absolută trebuinţă de animale bune de muncă.
In programul definitiv ar trebui, dar, prevăzută, atât conlucrarea acestor factori, cât şi modul în care să se facă, de acord cu Serviciul Zootechnic, şi călăuziţi cu toţti numai de dorinţa de a aduce ţării cel mai înalt serviciu, acela al sporirei avuţiei naţionale.
înainte de a sfârşi, ţiu să mai adaog că rezultatele, de care am vorbit, vor fi şi mai bune dacă măsurile ce se vor luă de Minister se vor bucură deopotrivă de concursul proprietarilor, mai cu seamă a celor mari, căci de îmbunătăţirea vitelor atârnă şi progresul agriculturii lor.
D-v . , ca agricultori, unii pe socoteala proprie, alţii ca administratori, aveţi asemenea un rol frumos în această chestiune.
Pentru d-v. e chiar o datorie să staţi în ajutorul poporului, căci cei mai mulţi sunteţi ieşiţi din sânul lui şi îi cunoaşteţi firea şi nevoile. Aţi avut apoi parte de o cultură superioară îndestulătoare pentru a nu uită un moment că numai o populaţiune cu stare dă putere Statului, că numai progresul ei ne poate da adevărata nădejde pentru viitorul ţării.
—	Din pielea altuia se fac curele lungi.
—	Dela mână la gură se varsă ciorba.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
261
Mărţastirea Govora.
Aproape de satul Govora, vestit pentru băile de-acoîo, se află o veche mănăstire, care odinioară a avut roi de frunte în desvoltarea culturală a ţării. Aci eră pe vremea lui Mateiu Basarab o tipografie, unde lucrau meşteri însemnaţi, fie din ţară fie aduşi de peste ho-
tare şi unde se tipăriră multe cărţi bisericeşti şi de leg', între cari mai cunoscute sunt o Cazanie şi o Pravila {1640).
D-l Arhitect I. Trajanescu dă, în „Buletmul comisiunei
www.dacoromanica.ro
262
ALBINA
monumentelor istorice" (No. i An. III) o istorie scurtă, a acestei mănăstiri. D-sa ne spune că din vremuri vechi eră acolo o biserică catolică, în locul căreia Radu Vodă la 1492 a zidit altă biserică ortodoxă. împrejur, Mateiu Basarab a făcut deosebite clădiri; iar mai târziu,Constantin Brâncoveanu a sfârşit pe la 1711 o biserica nouă, care trăeşte până azi.
Dăm aci vederea acestei biserici, după citatul No. din „Buletin".
R.
Din trecutul şcoalei române.
Ptiu poewrau
Fiindcă numărul de faţă poartă data de 5 Decemvrie, am socotit că este un prilej nimerit ca să vorbim de ale şcoalei Ziua de 5 Decemvrie este ziua Sfântului Sava, este ziua când cel mai vechiu liceu din ţară, «Liceul Sf. Sava din Bucureşti», serbează pe patronul lui şi împlineşte aproape o sută de ani de existenţă.
Intre aceia cari au ilustrat învăţământul şi au funcţionat la Sf. Sava este şi Petre Poenaru.
Născut la 1799, el a învăţat, cum se învăţă pe atunci, cu un grec «loghiotatos» în casa părintească; dar părinţii săi au vrut să-l înveţe şi româneşte şi l-au trimis la biserica Obedeanu din Craiova, unde eră un dascăl cunoscut pe acele vremuri.
In anul 1818 el sfârşise învăţătura câtă se putea dobândi în şcoli şi se făcti scriitor în cancelaria episcopului Râmnicului. Peste un an episcopul îl aduse în Bucureşti şi-l dete în slujba mitropolitului Dionisie Lupu. Mitropolitul Dionisie eră un bărbat care se interesă de aproape de ridicarea culturală a ţării şi prin stăruinţa lui fură trimişi în străinătate mai mulţi tineri ca să facă studii înalte. Intre ei eră şi Eu-frosin Poteca, profesor de greceşte la şcoala mitropoliei. In locul acestuia, Mitropolitul numi profesor pe Poenaru, deşi aveâ vârsta numai de 21 de ani.
Eteria şi mişcarea lui Tudor întrerupseră activitatea de profesor a lui Poenaru, căci în 1821 deveni omul de încredere, secretarul lui Tudor la venirea acestuia în Bucureşti, apoi plecă, împreună cu Episcopul Ilarion şi cu Stolnicul Giani spre Leibach, unde eră atunci un congres al suvera-
www.dacarotnanica.ro
ALBINA
263
nilor. Pe drum, ei află de uciderea lui Tudor şi nu-şi mai urmează călătoria.
Aceste împrejurări făcură pe Poenaru a se gândi că nil se mai poate întoarce la dăscălia de greceşte din Bucureşti Orizonturi noui se deschiseră acuma tânărului profesor. După ce învăţă nemţeşte în Sibiu, urmă cursuri la universitatea din Viena, iar la 1828 îl găsim la Paris. Pe vremea aceasta a călătorit şi în Anglia. Odobescu, care a scris un preţios studiu asupra vieţii lui Poenaru, (1) ne spune că la Paris Poenaru a obţinut brevet de invenţiune pentru un toc care să conţină cerneală în e).
Intorcându-se în ţară în 1832, el găseşte aci o stare de lucruri cu totul nouă. Eră ocupaţiunea rusească sub prezi-denţa lui Kisselef. Generalul rus a fost un bun administrator şi a reuşit să adune lângă sine pe mulţi dintre oamenii de valoare ai ţării. Poenaru primeşte să lucreze pentru binele şcolii române şi într’adevăr este numit director al şcoalelor din Ţara Românească şi i se încredinţează redactarea legiuirii şcolare din 1832 (2).
In acelaş timp este numit şi provizor al colegiului Sf. Sava unde rămase până la 1847.
Dar Poenaru nu eră om care să se mărginească la o singură ramură de activitate. Ori unde îl chemă interesul public, el alergă cu bucurie, necruţându-şi sănătatea. Astfel îl vedem: deputat în obşteasca adunare în 1841, director al logofeţiei bisericeşti în 1843.
Când marea generaţie din 1848 ridică steagul reformelor şi încearcă să le aducă la îndeplinire, fostul secretar, al lui Tudor le dete tot sprijinul şi, când reacţiunea luă iar frânele guvernului, Poenaru, deşi scăpă de exil, însă fu înlocuit în toate funcţiunile pe cari le ocupă, ca un element periculos.
Domnitorul Barbu Ştirbeiu, care cunoştea înaltele calităţi ale lui Poenaru, uită că acesta fusese tovarăşul acelora cari se ridicase contra fratelui său Bibescu, şi-l chemă în 1850, ca director la ministerul de externe, funcţiune pe care o ocupă mai mulţi ani.
Schimbările cari se produseră în urmă fură, pentru un om cu spirit liberal ca Poenaru, ocaziunea ca să-şi pună din nou munca în serviciul statului. Membru al comisiei docu-mentale în 1857, el deveni membru al consiliului de stat în 1864 şi râmase aci până la desliinţarea lui în 1866.
(1)	Odobescu, Petre Poenaru, discurs la jubileu] de 25 de ani al Universităţii din Bucureşti.
(2)	După această legiure se înfiinţează : şcoalo începătoare (primare), clase unianioare^sc. secundare), învăţături complimentare şi cursuri speciale (aceste două ar corespunde întru câtva cu facultăţile şi cu şcoa-leie profesionale şi speciale).
www.dacoromanica.ro
264
ALBINA
O viaţă atât de încărcată de fapte vrednice, care-i permise totuş să dea la lumină în 1840, împreună cu PI. Aaron şi cu Oh. Hill, un dicţionar francez-român, cel mai bun până astăzi, eră natural să atragă atenţiunea tinerei Societăţi a-
Petre Pocnaru
(1799—1875).
Desemn de D. Stoica,
cademice. Bărbaţii învăţaţi cari se grupase în 1866 pentru a lucră la studiul limbii şi la înaintarea culturii naţionale, se folosiră de cel dintâiu prilej pentru ca să aleagă membru, în 1870, pe Petre Poenaru.
Eră bătrân, eră obosit, dar putu să-şi facă datoria de a scrie discursul de recepţiune, închinându-1 memoriei aceluia care înălţase şcoala română, memoriei lui Gheorghe Lazăr.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
265
Dar starea sănătăţii îl opri de a mai lucră. Trăia retras îngrijindu-şi bătrâneţele. Cu toate acestea mai fu un mo» ment când el ieşi din rezerva sa. Eră pe la 1873, ne spune Odobescu, când ministerul de instrucţie, hotărî să desfiinţeze şcoalele normale. Poenaru eră atunci prezidentul «Societăţii pentru învăţătură poporului român» care avea şi ea o asemenea şcoală. Lovitura ce se dedea învăţământului popular trezi pe Poenaru. El îşi adună ultimele puteri pe cari le îngăduiâ trupul său slăbit şi merse în întruniri publice pentru ca alături cu tineretul liberal să protesteze şi să câştige cauza.
Aşâ a fost viaţa lui Petre Poenaru, care s’a stins în 1875. Ea trebue să fie pildă vie pentru toţi cari îşi iubesc ţara; iar învăţătorimea în deosebi trebue să aibă ca o icoană pe acest bărbat vrednic şi iubitor de popor.
Gh. A.
Doica iubitoare.
de I. M. RIUREANU.
O	doică,foarte duioasă şi	, dete un esemplu
frumos despre iubirea ei pentru copilul ce nutrise. Se mia Sofia Marinescu şi locuia cu soţul ei în Buzău. du-i-se să alăpteze copilul unei familii din oraş, trebui să i înapoieze părinţilor, la termenul hotărît, şi atunci vărsă multe lacrămi, fiind-că i se lipise inima de dânsul şi-l pri-veă ca pe al ei propriu. Puţin după	, aflând că tatăl
copilului, care eră neguţător, suferise mari pierderi, că se ruinase şi că, urmărit de creditori, se făcuse nevăzut sindu-şi familia, numai de cât aleargă să caute copilul pe care-l crescuse şi, găsindu-l	stare de plâns, îl luă,
îl sărută şi-l duse acasă la dânsa.
De-atunci ea şi bărbatul ei împărţiră cu acel copil pâinea câştigată prin sudoarea frunţii şi nu-l mai numiră altfel de cât copilid lor, scumpul lor copil.
(■Bunele exemple», Buc. 1889).
www.dacoromamcajo
N6R6GUL
LUI M6£ TSMA
„Vorba dulce, mult aduce!"
—	Naşule! — începe fina Măranda, jeluindu-mi-se în contra lui finu Neculaiu — iar m’a stâlcit Necu-culaiu, sării-ar ochii din cap, să-i sae! . . — spune moş Toma, istorisindu-mi chipul cum a judecat-o pe fină-sa Măranda.
—	?. . Nu spun nici o vorbă, dar mă umflu de mânie, auzind-o vorbind aşâ.
—	M’a stâlcit, năşicule, nu altăcevâ! . crăpare-ar inima ’ntr’ânsul, să crape !..
—	Bine ţi-a făcut! — izbucnesc eu.
—	? .
Fina Măranda se uită la mine uluită; nu s’aş-teptâ la o vorbă ca asta din partea mea.
—	Cum, naşule ? ! Şi dumneata îmi arunci în faţă vorba asta? — face ea desnădăjduită.
—	Ţi a mai spus-o şi altcinevâ finişoară? — o întreb eu amărît.
—	Şi tata mi-a zis tot aşâ!—face ea, bătându-se cu pumnii peste cap.
—	Dă-i! dă-i vârtos capului! . . că ei îi vinovatul. . . Apoi dacă ţi-a spus şi cumătrul vorba mea... pe semne că are dreptul să ţi-o spună... El ştie mai bine ce podoabă eşti! — zic eu, râzând silit.
—	Mă duc să m’arunc în fântână, naşule!
—	Ba asta să n’o faci, fină... că se spurcă apa... şi-i păcat. . .
www.dacaromamca.ro
ALBINA
267
—	Naşule, pentru Dumnezeu, nu râde de mine... că tot o să-mi fac seama!
—	Nici asta să n’o faci, flnişoară.. . că nu mai are pe cine bate finuNeculai!
—	Naşule! Ne-ai ţinut cununia. . . hai de i zi lui Neculai. . .
—	V’am ţinut cununia. Tocmai pentru asta nu merg : Eu v’am cununat ca să fiţi oameni la locul vostru, iar nu nişte nebuni. V’aţi legat, în faţa lui Dumnezeu, că în viaţa voastră pământească o să vă cinstiţi unul pe altul. . .
M’a cotonogit, naşule! mi-a smult părul din cap! m’a schilodit ! . .
—	In locul lui, flnişoară, eu făceam numai una şi bună: Ţi-aş fi scos limba din gură şi ţi-aşi fi împuns-o cu acul. . .
—	Dece, naşule ? !
—	Ca să curgă veninul dintr’însa ! -- zic eu apăsat.
—	Nu i-arn zis nimic de rău, naşule!.. Toată mahalaua mi-i martoră. ..
—	Ştiu, flnişoară! Crezi că eu n’am auzit nimic ? Nu ştiu eu că-ţi faci bărbatul val-vârtej cu vorbele şi cu batjocurile tale ? Nu-i numai mahalaua voastră, care ştie cum îţi cinsteşti tu bărbatul! Tot satul ştie! Te-ai făcut vestită ’n sat. . . Ţi s’a dus buhul ca de popă tuns! .. Halal să-ţi fie! . .
—	Nu i-am zis nimica, naşule! chiar degeaba s’a legat de mine. . .
—	Nu-i adevărat! dacă tu, faţă de mine, om bătrân şi naşul vostru de cununie, nu te ai putut stăpâni şi-ai început vorba cu batjocuri şi blesteme pe socoteala lui finu Neculai, apoi nici n’am nevoe de altă mărturie.
—	Să vezi cum a fost, naşule! --cearcă ea să-mi spuie.
—	Ştiu cum a fost! Cum îţi aşterni, aşa dormi!, îi taiu eu vorba scurt.
Că vezi dumneata — spune moş Toma — eu cunosc traiul lor. Raiul ar fi să fie în casa lor; fina Ma-randa însă, face ce face şi-l preface în iad. Am ţinut de rău pe finu Neculaiu, decâteori am auzit c’a
www.dacoromanica.ro
268
ALBINA
bătut pe fina. Am stat de vorbă şi cu cumătră Ca-trina, mama finei Maranda. Şi ea singură spune că bine-i face finu Neculaiu de-o bate, ca să-i vie mintea la cap. Zadarnic! Şi doar finu Neculaiu îi ca pânea ca caldă de bun. Ţi-ai găsit! Nu cunoaşte mue-rea la obraz de om şi pace! Vine omul, într’o zi, astă iarnă, dela tăiat lemne. Umbli, când te duci la lemne, înoţi în omăt pe lăngă copaci, îi tai, îi sprin-tineşti de crengi, îi scurtezi, îi urci în spate, îi duci la car şi-i aşezi. Muncă, de te rupi în coş, când te duci la lemne. Vine românul seara acasă şi, se pare că nici un osişor din trup nu-i la locul lui; aşa-i de trudit! Finu Neculaiu dejugă boii şi-i duce la locul lor şi le dă nutreţ. Tocmai din şopron, cum lega el boii la esle, aude pe muere că-1 bajocoreşte şi-l bla-stimă precum că de ce n’a venit mai devreme acasă ca să-i aducă apă dela fântână. Tace omul şi vine în casă. Fina Maranda toacă din gură ca o moară hodorogită. Rabdă omul, se scarpină în cap şi cată să vadă ceva din partea mâncărei. O întreabă omenos să-i dea ceva să mănânce. Atâta îi trebue mue-rei! Se repede la el, i se vâră în suflet şi ţipă şi blastămă, să ţi se încreţească pe tine carnea, nu altceva. Omul tace şi-i ascultă molitva. Nu! că de ce nu-i aduce apă ! «Dar bine, femee — zice omul, după ce-1 răzbeşte — viu eu dela crâşmă, ori dela treabă? ! Dacă tu, cum spui, ai fost necăjită de copii, dacă tu ai ţesut toată ziua la pânză, apoi eu am dormit? Nu vezi tu că-s ud până la piele şi-am strâns în mine tot frigul din pădure; tu nu ştii cu ce-am plecat eu de-acasă din partea mâncărei? Nu ţi-ai închipuit că lupii din pădure nu mi au dat mâncare? Iacă mă duc să-ti aduc apă.» îi aduce românul apă; ea aruncă apa în bătătură. Când vede una ca asta, îşi ese omul din sărite, o înşfacă frumuşel de coade, o învârteşte şi-o cercueşte până o satură. Finişoara mea nu s’astâmpără nici atunci. Ţipă de s’adună mahalaua. Finu Neculaiu, când vede lumea adunată, o i-a din nou şi-o târnueşte în favor, cât ţine bătătura casei. Şi, să vezi dumneata, nimănu-i nu-i fu milă de dânsa. Că doar finu Ne-
www.dacQtQmanica.ro
ALBINA
269
culai îi dă crezare şi-o ajută la toate cele, numai să fie linişte în casă şi voe bună. Din pricină că i-i dragă, îi rabdă peste măsură de multe, şi de-aceia lumea îl porecleşte şii zice lui finu Neculaiu «Lelea Maranda»; dar câteodată îl scoate şi pe dânsul din răbdări şi-i dă de cheltuială. Ar mai fi şi pentru fina Maranda un dram de dreptate, de i-ar fi românul beţiv, ori hărţăgos; dar nu-i aşâ. Că omului beat, ori cu hărţag, i se năzare de toate fleacurile, se leagă de femee degiaba, o bate de pomană şi-i toarnă strachina cu mâncare în cap. Aşâ fel de bărbat i-ar fi trebuit ei, dacă-1 pe aceea-că mai bine nu i-ou zice; iar nu un om răbdător ca finu Neculaiu ! Nu-i vorbă că femeia înţeleaptă, când vede că i-a venit bărbatul beat, ori cu mânie, ştie ea cum să ocolească năzăriturile bărbatului. Zadarnic ai sta în potriva cânelui turbat; tot aşâ şi cu omul beat, ori mânios. îl laşi în plata Domnului, îl ocoleşti, zici ca el şi aştepţi să se trezească, ori să-i treacă mânia, pentru ca să poţi vorbi cu dânsul. Ei, dacă femeile chinuite de bărbaţii beţivi ştiu să încunjure buclucul, cu atât mai vârtos ar trebui fina Maranda, ai cărui bărbat îi bunătatea lui Dumnezeu, să-i steâ înainte, să-i dea crezare la necazurile şi la amărăciunile vieţii aceştia pământeşti, iar nu, cum face ea, să caute buclucul cu lumânarea. Lui, bietului, î-i dragă de-o soarbe din ochi şi ea nu ştie să-i preţuiască bunătatea şi dragostea lui.
Iacă de ce i-am vorbit eu aşâ de aspru — spune moş Toma — şi dece am luat-o eu aşâ de repede pe fina Maranda. Ştiu eu ce poamă este! De altă parte eu tot povăţuesc pe finu Neculai să n’o mai bată. Les-o în pace să trăncănească, până s’o să-turâ şi are să tacă apoi ea singură. Şi-i păcat! Căci, Doamne! .. «Vorba dulce, mult aduce!».
Şpiridon Popescu.
— De te laudă, de te vorbeşte de rău, tu fii îngăduitor.
www.dacoromamca.ro
270
ALBINA
Muzeu! naţional de antichităţi.
Muzeul naţional de antichităţi din Bucureşti cuprinde o sumă de obiectejpreţioase de natură foarte variată. Aci vom afla sculpturi aduse dela monumentul triumfal dela Adam Klissi; vom găsi pietre cu diferite sculpturi
Cădelniţa dela^Tismana.
şi cu inscripţii latineşti, greceşti şi româneşti; vom ve-deâ minunatul tezaur dela Pietroasa (Cloşca cu pui) şi alte obiecte de artă veche şi arme din diferite epoce;
www.dacaromanica.ro
ALBINA
271
vom puteâ cercetă colecţii renumite din epocele pre-
istorice.
Crucea lui Vintilă Vodă.
Vodă.
Mai reproducem două
Afară de aceasta, se găseşte o bogată colecţiune de odoare bisericeşti. Printre ele sunt adevărate lucrări de artă, cari dovedesc atât bogăţia cu cari se înzestrau bisericile in vremurile vechi, cât şi gustul artistic al Domnilor şi boierilor cari construiau şi dotau locaşurile de rugăciune.
D. Cegănescu face asupra câtorvâ din acestea un studiu în «Buleiinul comisiunii monumentelor istorice» (An. III No. I), însoţindu le de numeroase ilustraţiuni. Reproducem aci unele din ele.
E mai întâiu o cădelniţă găsită la Tismana. Are forma unei bisericuţe cu 4 turnuri mici şi unul mare în mijloc şi este împodobită cu frumoase ornamente.
Este apoi o cruce de lemn de chiparos, având 6 medalioane cu diferite scene din istoria noului testament. Se numeşte: Crucea lui Vintilă
ilustraţii: desemnul de pe o
www.dacoromanica.ro
Poale aela epitrufir dela' Ştefan cel Mare.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
273
evanghelie rămasă dela Ştefan cel Mare şi cusăturile de pe poalele epitrafirului rămas asemenea dela Ştefan cel Mare.
Bt
Cum să ne hrănim?
Profesorul Laudouzy, decanul Facultăţei de Medicină din Paris, vorbind de hrana muncitorilor de-acolo,încheie astfel cercetările sale:
«Prea multă carne, mult de tot spirtoase, nu destule legume şi mai ales prea puţin zahăr, deci hrană neîndestulătoare, deşi scumpă.» De-aceeaşi părere sunt Henri Labbe şi Marcel Labbe cari au lucrat împreună cu Landouzy
Ei îndeamnă pe muncitorii din Paris să se hrănească altfel, adică mai ieftin şi mai bine.
0 parte din hrană, cea mai mică, ne înlocueşte pierderile suferite de ţesăturile din cari e alcătuit trupul. Alta, cea mai mare, ne dă căldură şi alta, foarte schimbătoare după înşi, slujeşte la fabricarea puterei ce cheltuim.
Deci hrana ce ne trebue atârnă de felul de vieaţă, de căldura sau receala vremei, de grosimea hainelor, de munca făcută. Un om, mijlociu, care munceşte puţin cu muşchii, are nevoie de a cheltui 2100 de calorii în 24 de ceasuri.
Calorie se chiamâ câtimea de căldură trebuitoare spre a ridică temperatura unui chilogram de apă curată, cu un grad.
Deci îi trebue câtimea de hrană în stare a-i da .aceste calorii, această câtime de căldură. Di’mpotrivă un om, tot mijlociu, care munceşte din greu cu muşchii, are nevoie de 3600 de calorii pe zi.
După cercetările făcute în Sţatele-Unite de Atwater şi Benedikt, iată din ce fel de hrană ar trebui să le capete.
www.dacoromamca.ro
-274
ALBINA
Cei care nu lucrează mult cu muşchii, ar trebui să mănânce 349 de grame de hidrate de carbon (zahăr, alcool, gumă crohmală ori (scrobeală, etc.); cei cari muncesc, 605 gr; 38 gr. de grăsimi cei dintâiu şi 68 cei de-al doilea; 71 de gr. de al-buminoide (carne macră, albuş de ou, brânză, fasole, ma-zere etc.) cei di’ntâiu şi 100 gr., ceialalţi.
Cele mai multe lucruri de mâncare coprind în ele câte-şi trele felurile : hidrate de carbon, grăsimi şi albuminoide, dar nu în aceeaşi câtime. Landouzy şi Labbe au făcut socoteală câtă pâine, câte legume etc. ar trebui să mănânce cineva ca să aibă câtimile ce-i trebue din hidrate, grăsime şi albumină.
Iată aici două tabele. In cea di’ntâiu arată ce ar trebui să mănânce cei cari muncesc uşor şi într’a doua ce mănâncă în adevăr:
Pâine................ 370	gr.
Carne.................150	gr.
Legume uscate şi orez 175 gr. Fructe şi legume verzi 200 gr.
Zahăr................. 37	gr.
Unt şi brânză ...	45	gr.
bapte................ 250	gr.
Vin................... Va	litr
Alcool la 500 .............
450 gr. 510 gr. 80 gr.
40 gr.
*/s litr.
80 cent. cub
Cheltueală pe zi . . ; 11., 013	.......3 lei 20.
Deci muncitorii cheltuesc de trei ori cât s’ar cuveni şi se hrănesc prost! Mănâncă de 3—4 ori mai multă carne decât le trebue; beau prea mult vin; beau prea mult alcool, de care s’ar puteâ lipsi cu totul. Nu mănâncă destule legume proaspete şi nici deajuns lăptarii.
Muncitorii cari muncesc din greu cu muşchii se hrănesc şi mai prost şi mai scump decât s’ar cuveni. In şirul în-tâiu aretăm cât şi ce ar trebui să mănânce, într’al doilea cât mănâncă în adevăr.
Pâine................. 520	gr........... 400	gr.
Carne................. 200	gr.	... • .	. 200	gr.
Legume uscate şi orez 180 gr. )
Fructe şi legume verzi 400 gr. /.......190 gr.
Zahăr . .	....	80 gr..................
Unt şi brânză	....	80 gr...............-___
Lapte................ 300 gr..................
Vl11..................1 litru.............. 3 litr.
Alcool la 50° . . . .	..................40 ct. cub.
Absint.....................................150 ct. cub
Cheltueală pe zi ... 1 fr. 78	..........4 fr. 50
www.dacoromamca.ro
ALBINA
275
Deci cheltuesc de două sau trei ori cât trebue şi se hrănesc prost.
Nu mănâncă destule legume, nici destule lăptării, nici zahăr. Beau însă de trei ori cât. ar trebui băuturi spirtoase.
Ce mănâncă lucrătoarele dela cusătorie, mode etc. In şirul întâiu e ce-ar trebui să mănânce, într’al doilea, ce mănâncă.
Pâine . ............... 370	gr............ 250	gr.
Carne...................125	gr..............70	gr.
Legume uscate şi orez 95 gr.....................
Fructe şi legume verzi 300 gr...............95	gr.
Zahăr...................40	gr............
Unt..................30 gr......................
Lapte............-	250 gr...................
Vin .................... %	litr. .....	%	iit
Cheltueală . • ... 0 1. 80	.........0 ). 96
Nu se poate zice că fac prea mare cheltueală, dar se lire nesc prost şi tot prea scump. Mănâncă prea multe cruzături {salate, ridichi, castraveţi etc). cari costă prea mult faţă de hrana ce dau. Legumele uscate sunt şi mai ieftine şi mai hrănitoare. Zahărul le-ar fi de-asemenea foarte de folos.
Landouzy şi Labbe au dovedit că muncitorul becher mănâncă şi bea jumătate din cât câştigă ; tot aşâ fac şi muncitoarele. Chiria face 13% din câştigul bărbaţilor şi 18% din al femeilor.
Pentru cetitorii noştri muncifbri dela oraşe şi pentru sluj--başi dela sate şi oraşe, poveţele acestor doctori mari ar putea fi de folos aretându-le că nu e nevoie de multă carne spre a se hrăni bine şi că trebue mult mai multe fructe şi legume proaspete, precum şi uscate de cât întrebuinţează.
Iar ţeranii ar putea vedea că de băuturi spirtoase s’ar putea lipsi şi că nu au neapărat nevoie de multă carne, cu atât mai mult că brânza şi fasulea sau mazerea etc. o pot înlocui.	I. A.
SF^TTJJRI PRAOTIOB
Gând se înneacă vacile.
Se întâmplă câteodată că vaca mănâncă cu lăcomie şi se înneacă cu vreun cartof, un păr, care poate s’o astupe şi să-i provoace chiar moartea.
Căscaţi-i bine gura şi dacă nu e prea în fund obiectul, scoateţi-1 cu mâna ori sfărămaţi-1 cu un lemn ascuţit.
www.dacaromanica.ro
276
ALBINA
inaugurarea JYtuzcului pedagogic.
Sâmbătă 20 Nuemvrie, s’a făcut inaugurarea muzeului şi bi-bliotecei Cassei Şcoalelor, instalate chiar în somptuosul palat al acestei administraţii.
Solemnitatea a fost prezidată de către d-1 Spiru C. Haret, ministrul instructiunei.
m
!i I Solemnitatea a fost deschisă printr’o admirabilă cuvântarea d-lui ministru Haret, care arată importanţa instituţiunii ce se inaugurează, felicitând pe d-1 M. Popescu, administratorul Casei Şcoalelor, căruia i se datoresc atâtea lucruri folositoare şcoalei.
D-1 profesor Ţiţeica a rostit o conferinţă foarte interesantă despre popularizarea ştiinţei.
Cunoscutul maestru pianist d-1 Dimitriu, profesor la Conservator, a cântat la piano, într’un mod magistral «Preludii de Mendelshon» şi «Andante de Beethoven».
La urmă au avut loc mai multe proecţiuni cinematografice
Starea agricolă a României la finele lunei Noemvrie 1910 st, n,
Ultima lună a toamnei a»fost caracterizată în general prin precipitaţiuni atmosferice freeuente şi abundente şi printr’o' temperatură relativ mult mai ridicată ca de obiceiu. Primele zile cu ninsoare au avut loc în ultima decadă, după care a urmat o perioadă de timp rece şi cu îngheţ mai pronunţat.
In primele două decade, timpul fiind mai cald şi mai puţin ploios, s’a putut continuă pretutindeni cu facerea arăturilor şi semănăturilor de toamnă, cu căratul şi înmagazinatul porumburilor ce mai rămăsese pe câmp, şi cu îngropatul viilor; în multe părţi s’au făcut şi ogoare pentru semănăturile de primăvară. Timpul fiind favorabil, în o bună parte a acestei luni, lucrările agricole de toamnă s’au putut termină în cea mai mare parte a ţării. Numai în districtele din dreapta Oltului lucrările agricole şi mai ales semănăturile nu s’au terminat, pe deoparte fiind împedicate de ploile cari. au fost mai dese acî, cum şi din cauza boaleî de febră aftoasă a vitelor, care a bântuit în această regiune.
Ninsoarea, lapoviţa şi ploile mai dese, cum şi îngheţurile din ultima decadă au făcut ca lucrările agricole să înceteze-pretutindeni, totuşi în estul câmpiei şi în partea de lângă mare continuau în multe părţi chiar şi la sfârşitul lunei.
Semănăturile de toamnă făcute de timpuriu au crescut şi înfrăţit bine pretutindeni; cele mai târzii, deasemenea au
www.dacoramamca.ro
ALBINA
277
răsărit bine, se găsesc însă mai puţin înaintate. In multe părţi s’a semănat grâu chiar până la jumătatea lunei Noemvrie; el a rămas însă nerăsărit.
Se semnalează că în unele părţi din districtele Ialomiţa şi Buzău, atât grâul semănat în ogoare cât şi acel din mirişti, deşi bine desvoltat, a suferit stricăciuni din cauza vermilor •şi a şoarecilor.
Rapiţa este pretutindeni frumoasă, bine desvoltată şi n’a suferit nici o stricăciune.
Viile mai toate s’au terminat de curăţat şi îngropat, numai în partea de sus mai sunt unele rămase neîngropate. Se prepară terenul pentru noui plantaţiuni de vii şi pomi.
Câmpiile şi miriştele din regiunea de jos a ţării au avut iarbă, în cât vitele au mers la păşune neîntrerupt până în ultima decadă; în partea de sus n’au găsit însă hrana din a doua decadă, iarba fiind arsă de îngheţuri şi brume ; încât au fost puse la grajduri sau adăposturi.
Frunzele arborilor, arbuştilor şi pomilor roditori, au căzut pretutindeni în prima jumătate a lunei.
Al V-lea Gonires AJronomic.
La 21 Noemvrie s’a deschis al V-lea congres al agronomilor din ţară.
Solemnitatea deschiderii s’a făcut în sala Ateneului Români n prezenţa d-lor Al. Constantinescu, Ministrul agriculturei, I. Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei, G. Nicoleanu, directorul agriculturei, S. P. Radi an, preşedintele asociaţiei a-gronomilor, O. Popovici Lupa, inspectorul învăţământului agricol, din partea Ministerului instrucţiunii.
De asemenea asistă ia congres d-nii d-r Creangă, secretar general al ministerului industriei, Th. Fussea, mare proprietar din Dâmboviţa, Ch. Druţu, precum şi un mare număr de agronomi.
Şedinţa s’a deschis la orele 10 a. m., preşedinte de onoare al congresului fiind proclamat d. I. Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei.
D-sa a rostit o cuvântare de deschidere pe care o publicăm în fruntea No. de faţă.
A vorbit apoi d. Al. Constantinescu, ministrul domeniilor care a zis între altele:
Bucuria îmi este cu atât mai mare, cu cât vă văz prezidaţi de bărbatul care, de aproape o jumătate de veac, a închinat o muncă rodnică mai în toate ramurile activităţii omeneşti.
www.dacoromamca.ro
178
ALBINA
Pătruns de nevoile adânci ale ţării, abandonându-şi o strălucită carieră juridică, s’a dedat cu inima şi sufletul, în sfera activităţii sociale şi economice, fără a uită însă cu totul pe prietenii tinereţii sale, pe tovarăşul Platon şi pe mentorii juriconsulţi Romani ca: Tertulian, Ulpian sau Justinian, în a cărora amintire, în momente mai libere, schimbă gândul cugetărilor sale şi se aşează la masă pentru a împrospăta cugetătorilor, morala legii celor XII Table, sau pentru a ne înălţă sufletul şi cultivă mintea, trimeţându-ne când la izvoarele dreptului Roman, când la viaţa muncipală la Roma şi Pompei, când la dreptul pretorian şi la răspunsurile prudenţilor, când înfine la consiliul împăraţilor Romei şi Bysanţului.
In totdeauna, am urmărit cu un viu interes activitatea acestui bărbat, a d-lui loan Kalinderu, dar de mai bine de un an, de când conduc departamentul avuţiei naţionale, nu a fost întrunire, nu a fost chestiune în ordinea economică şi socială, la care să nu ia parte şi la care, prin cuvântare sau memorii, să nu aducă tributul lui de lum*nă, pricepere şi de experienţă, iar legitima satisfacţie a activităţii sale rodnice, i-o dă faptul că cu deosebit interes i se ascultă de toţi sfatul şi cu adâncă mulţumire i se urmează de toţi învăţătura..............
D-voastră, agronomilor, incumbă de bună seamă în prima linie sarcina conducerii agriculturii, dar tot d-voastre vă va reveni în bună parte şi meritul ridicării ei. Dela priceperea dv, dela munca d-v. fără preget, dela răbdarea şi tactul d-v. în mediul în care veţi operă, dela pilda bună pe care o veţi semăna în acest mediu, în fine dela îndeplinirea conştiincioasă a grelelor d-v. îndatoriri, depinde ajungerea mai repede sau mai târziu la ţelul dorit.
Aveţi tot dreptul la încurajare, căci şi misiunea vă este grea şi delicată. Chestiunile economice şi de economie rurală de cari sunt preocupat, ca fiind la ordinea zilei, văz cu deosebită mulţumire că intră în cadrul întrunirii d-voastre de azi. Vă asigur de tot concursul în drumul ce aveţi să străbateţi, şi nu lipsesc a mă gândi ca să vă pot da tovarăşi de mâine, plini de inimă şi cu cunoştinţe serioase, cari încălziţi la raza încurajării tuturor oamenilor de bine şi călăuziţi pe calea datoriei de d-voastre mai marii lor, veţi merge cu toţii mână în mână, pentru ridicarea agriculturii noastre.
D-l. S. P. Raclian, preşedintele asociaţiei agronomice, constată importanţa din ce în ce crescând a c ; din care au pornit atâtea idei folositoare.
D-sa anunţă că desbaterile congresului se vor urma în localul şcoalei superioare de Arte şi Meserii, din str. Polizu.
D-l. OP'Popovici-Lupa, inspector al învăţământului agricol^ din partea ministerului instrucţiei, salută pe congresişti şi face o scurtă expunere a progreselor realizate de învăţământul agricol.
www.dacoromamcaxo
albina
27&
D-). S. P. Radian, dă citire telegramei adresată M. S. Regelui din partea congresiştilor.
In zilele următoare congresul a ţinut mai multe şedinţe, în cari s’au desbătut diferite chestii privitoare la agricultură, între cari:
—	învăţământul agricol ambulant,
—	învăţământul agricol, menajer la sate,
—	Capitalul şi munca în agricultură,
—	Maximum de arendă şi minimum de salar,
—	îmbunătăţirea rasei vitelor,
—	înfiinţarea institutului Zootehnic, şi altele.
Duminecă 21 Noemvrie, s’a făcut la Cassa Bisericii inaugurarea colecţiei de icoane vechi, un modest, dar preţios muzeu religios datorit stăruinţelor d-lui P. Gârboviceanu.
Solemnitatea s’a început print.r’un imn cântat de corul şcoa-lei normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român, dirijat de maestrul N. Bănulescu.
D-l P. Gârboviceanu, administratorul Cassei Bisericei, a ţinut o cuvântare în care a arătat provenienţa icoanelor şi scopul acestei preţioase colecţiuni.
D-l Sp. Haret,ministrul cultelor şi instrucţiunii, a vorbit despre mişcarea artistică ce se observă de câtva timp la noi în ţară. A vorbit apoi de activitatea comisiunei monumentelor istorice pentru păstrarea resturilor de artă naţională.
D-l Ioan Kalinderu,preşedintele comisiunii monumentelor, a făcut un studiu documentat asupra picturii bizantine bisericeşti.
După aceea, asistenţa a vizitat coleoţiunea de icoane şi obiecte religioase, etc. resturi de tâmple, toate datând de pe timpul lui Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu şi altor Voevozi. Această colecţie se află aşezată în şase încăperi din ultimul etaj al 'Cassei Bisericei.
Inaugurarea Muzeului religios.
WWW.dacoromflnir.fl m
Corpurile Legiuitoare-
După constituirea biurourilor, adunările au procedat la alcătuirea proiectului de răspuns la mesagiul tronului, care trebue discutat si votat.
Fiindcă miniştrii trebue să fie de faţă la aceste desbateri, s’a început discuţia în Cameră, iar în acest timp Senatul s’a ocupat cu votarea de indigenate şi recunoaşteri.
In Cameră prima cuvântare a fost ţinută de d. Iulian Vră-biescu în ziua de 22 Noemvrie. Desbaterile au ţinut până în ziua de 29 Noemvrie, când s’a votat textul adresei. Au vorbit In şedinţele aceste d-nii Barbu Pâllineanu, G. Diamandi, Tache Ionescu, N. Filipescu, I. G. Duca, N. Iorga, Em. Cu-loglu, N. Fleva, Vasile Misir, raportorul comisiunii de răspuns, B. Delavrancea şi /. I. Brătianu, prezidentul consiliului.
După ce s’au terminat cuvântările, s’a votat următorul text al adresei către Tron:
Sire,
In grele şi neobişnuite împrejurări, precum Maiestatea Voastră o constată, Adunarea deputaţilor a fost chemată a îndeplini o mare sarcină.
Cu mândrie şi mulţumire Adunarea deputaţilor a auzit rosti ndu-se de Maiestatea Voastră cuvintele de răsplată că şi-a îndeplinit această sarcină dând concursul leal şi liotărît Guvernului Maiestăţii Voastre spre a readuce liniştea şi a asigură dreptatea în sânul populaţiunii rurale.
A fost o fericire mare pentru ţară ca ea şi în aceste împrejurări grele să fie sub scutul înţelepciunii Maiestăţii Voastre.
Sire,
Reformele agrare ce s’au desăvârşit încep o eră nouă în viaţa noastră politică şi socială. Ele constituesc o temelie puternică şi nestrămutată pentru desvoltarea noastră naţională
Opera aceasta ne va fi pururea scumpă.
E datoria tuturor de a o apără şi întări neîncetat ca să dea toate roadele binefăcătoare, precum Maiestatea Voastră, cu atâta bunăvoinţă şi -dreptate, le-a prezis!
www.dacaromamca.ro
ALBINA
281
Sire,
S'a aşezat magistratura pe temelii cari dau toate chezăşia câ se va împărţi, fără deosebire, o bună şi grabnică justiţie tuturor stratelor Societăţii.
Un mare avânt a luat starea noastră economică şi financiară, mulţumită unei bune administraţiuni şi unor legi chibzuite. f Ţara a putut să-şi desfăşure toată activitatea sa şi să-şi asigure o prosperitate progresivă.
Creditul nostru, sJa întărit înăuntru şi în afară.
Desvoltarea noastră culturală şi morală a luat o deosebită întinderei
Orice cheltuială a fost cumpănită ca, fără a de spăşi mijloacele avuţiei noastre naţionale şi fără a impune noui sarcini asupra contribuabililor, să îndestulăm toate trebuinţele normale ale Ţării.
Excedentele budgetare ne-au dat putinţa de a face faţă la trebuinţele excepţionale.
Nu vom cruţă niciodată orice sacrificiu ni se va cere pentru organizarea scumpei noastre armate. Adunarea deputaţilor împărtăşeşte pe deplin dreapta preocupare a Maestăţii Voastre că, prin întărirea şi desvoltarea armatei, vom garantă împlinirea în pace a menirii pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
Sire,
Am ascultat cu adâncă mulţumire că întreţinem raporturi amicale cu toate Puterile străine.
Avem toată încrederea în Guvernul Maiestăţii Voastre că situaţia însemnată ce am dobândit ca Regat va fi păstrată şi cât mai mult în-' tărită.
Sire,
Şi în această sesiune ordinară Adunarea deputaţilor nu va pregetă de a continuă să conlucreze cu Guvernul Maiestăţii Voastre cu aceeaş râvnă şi cu acelaş spirit de solidaritate ca până acum, luând în cercetare toate proiectele de legi cari îi sunt supuse sau cari i se vor mai supune.
Sire,
Adunarea deputaţilor a simţit o mare bucurie văzând pe Maiestatea Voastră în deplină sănătate la deschiderea acestei ultime sesiuni ordinare.	.	..........
Ea Vă urează, Sire, din tot fundul inimii, să trăiţi ani mulţi şi fericiţi.
Să trăească mult iubita noastră Regină!
Să trăiească augusta Dinastie!
Raportor, B% M. Missir.
INFORMAŢIUNI.
-	La 1 Aprilie 1911, orele 2 p. m., se va ţine concurs pentru postul* de Medic Secundar, pe un stagiu de 4 ani, în specialitatea de medicină internă (Serv. B—Venerice, spit. Colentina).
—	La 1 Aprilie 1911, orele 2 p. m., se va ţine concurs pentru 4 posturi de Medic Secundar, pe un stagiu de 4 ani, în specialitatea de chirurgie (Serv. I chirurgical — Colţea; Serv.^ I şi II chirurgical Filantropia ; Serv. chirurgical — Spit. de copii).
Condiţiunile de admisibilitate şi programul, sunt publicate in «Monitorul Oficial No. 278 din 11 Martie 1900.
Registrul pentru înscrierea candidaţilor se află deschis în ori ce zi de lucru la Eforie şi se va închide cil 10 zile libere înainte de ţinereau concursului, adică la 21 Martie 1911, orele 1 p. m.
www.dacoromanicajo
282
ALBINA
Pagina glumeaţă.
Dintr’o credinţă deşartă cade omul şi într’alta
DE
ANTON paNN.
Ilustrafii originale de D. Stoica.
Nastratin Hogea ’ntr’o vreme lemnele de-ars isprăvind, Şi o dumbravă de satu-i nu prea departe fiind Merge, se urcă într'unul din cei mai bătrâni copaci Ca să taie şi să surpe după dânsul rămuri (crăci)
Şi văzând o cracă bună el s’a aşezat pe ea
Ş’a’nceput despre tulpină cu secura a tăia. Unul ce trecea pe cale se opri la el strigând :
www.dacoromanica.ro
ALBINA
28»
—	«Omule! dar rău tai lemnul, o să cazi, fugi mai curând V Hogea supărat îi zise: — «Doar n’ei fi tu vr’un prooroc!»-Şi iar începu să taie şezând într’acelaş loc.
Insă cum retează craca cu ea cu tot jos căzu Şi atunci pe călătorul de prooroc îl crezu.
Cât mai tare se ridică şi aleargă şchiopătând Din piciorul ce-1 lovise şi în urma lui strigând:
—	«Stai, mă rog, tu acel care eşti prooroc (prevăzător) «Şi fă bine de îmi spune când şi’n ce zi o să mor?»
Iar acela ca să scape de rugi şi de supărări,
—	«Sufletu-ţi— i-a zis, se ţine numai în trei strănutări.*
Auzind Hogea aceasta deodată se ’ntristă Că până să meargă-n casă de două ori strănută, Pentrucă lemnele grele în spinare-i ce s’aflâ Aridicând peste putinţă eră a nu răsuflă;
Şi crezând că o să moară l’al treilea strănutat A plecat ca să se ierte cu toţi amicii din sat,
Şi fiind cam îndeseară, când începe a mugi,
Strănută ş’a treia oară, şi se grăbi a fugi,
S’ajungă să moară ’n casă-şi cu capul pe căpătâi,
Că aceasta erâ ’n lume, dorinţa lui cea dintâi.
Dar în fuga’i fără veste căzu într-’o groapă cu grâu,
In curtea unui prieten şi se ’ngroapă până’n brâu, (Fiindcă tocmai în vremea treerişului erâ Şi-o lăsase destupată având încă a căra).
Hogea socotind acuma că ’ntr’adevăr a murit Şi în fundul iadului a ajuns nepocăit,
Rămase într’acea noapte aci’,n groapă a dormi Şi că la mai rău n’ajunse către Alah mulţumi.
Tot într’acea noapte însă şi în curtea gropii aceşti S’a ’ntâmplat să poposească şi slujbaşi împărăteşti.
Cu catâri şi cu povară de cleştar şi porţelan,
Şi cu clopote la gâturi ca şi la or ce chervan.
Nastratin Hogea din groapă acest zgomot auzind Ce lucru e vrând să vază, şi cu capul sus ivind,
Cum îl zăresc deodată catârii se înspăimânt.
(Vai sărmane Nastratine cu pielea ai să plăteşti l) Văzând paguba aceasta slujbaşii împărăteşti,
Incaer pe Hogea ’ndată cel ce mort se socoti I târăsc, încep a-1 bate şi prin curte a-1 trânti.
Bietul Hogea socotiâ că dracii în iad îl muncesc Pentru păcatele sale, cărţile precum vestesc.
După ce mi-ţi-1 bătură până când s’au săturat Ameţit de tot lăsându-1 în drumul lor au plecat.
Hogea viindu-şi în fire alta îi dete în gând Şi întorcându-se acasă, părerea făr’ a-şi schimbă, Prietenii şi vecinii a început a-1 întrebă Zicându-i: — «Hogea efendi când ai fost şi ai venit ? «Spune în lumea cealaltă cum şi ce fel ai găsit?»
www.dac ramanicaro
284
ALBINA
Hogea răspunde la-acestea: — «Fraţilor mâncaţi şi beţi •«Şi să nu speriaţi catârii, să vă feriţi cât puteţi!
<Dar decât toate mai bine faceţi orişice mijloc «Şi daţi grâu fiert de pomană şi mai cu seamă cojoc, «Ca cumplitele toiege mai puţin să le simţiţi «Când veţi fi pentru păcate de draci în iad pedepsiţi.»
Bibliografie.
i. G. Munteanu, Raţionalizarea comerciuiui ji industriei. (Exlraa •din, Anuarul şcoalei comerciale superioare din Galaţi pe 1909—1910). Galaţi 1910.
www.dacOTomanica.ro
ALBINA
285*
pagina eapiilo"R.
Umbre pe păreţi.
Cum facem raţa?
Veste către sătenii români Doritori De învăţătură.
A eşit dela tipar «Calendarul Sătenilor» pe 1911 cu următorul cuprins r
Urare de anul nou (1911) ; Lumină fraţilor Lumină;
Cuvânt către săteni ; întâmplările cele mai însemnate de când e lumea; Sărbătorile anului 1911; Felurite sfaturi gospodăreşti pe luni; Felurite învăţături de bine; Şcoalele de agricultură pentru fii de săteni; Ce poate dragostea creştină; Cât poate credinţa; Necredinciosul şi jredinciosul, în faţa morţei; Ce să facă creştinii; Statuia lui Cuza Vodă; Moş Mihalcer soldatul lui Cuza; Ce trag fraţii noştrii din Ardeal; Marele binefăcător Vasile Stroescu; Ce fel de săteni sunt în Ardtah Urâtu-i porlu nemţesc; Daniile făcute Azilului «Elena Doamna»; Holera; Câte bănci sunt; Nu vă bateţi joc de pânea cea de toate zilele; Minunea lui 5 bani; Ce sunt deputaţii; Ce poate şcoala; Foloasele trifoiului; Cum să facem să se ouă găinele; Alte sfaturi gospodăreşti; Maşinele-de zburat; Ce simţi în zbor; Oameni mâncaţi de fiare în India; Poveşti, ghicitori. Calendarul are o copertă /'inimoasă, are chipul lui Vasile Stroescu, inginer Vlaicu şi chipul uuui aeroplan. Preţul 35 bani.
Cine triincte banii pe 15 calendare îu sumă de 5.25 Iei, ra primi încă 4 calendare în dar. — Cererile şi banii să se trinicatâ pe adresa «Cercul Deşteptarea Sătenilor. Folticeni.
Tot la cercul Deşteptarea Sătenilor se mai găsesc: Cărticieă de închinăciuni (rugăciuni) trebuitoare oricărui bun creştin, preţul 15 bani şi Cărticică de plugnşoare, colinde şi cântece de stea, preţul tot 15 bani.
Cine trimete bani pe 15 cărticele (2 lei 75), va primi 4 cărticele în dar. Cine trimete pe 30 cărticele, va primi 9 în dar.
Cercul «Deşteptarea Sătenilor», Folticeni. -----------
POŞTA TţEDAeŢItl.
D-liti S. Dascălul. — In privinţa premiilor pentru şcoalele de adulţi,, despre care ne scrieţi, am cercetat la Minister şi am aflat că, în curând se va face distribuţia premiilor pentru campania anului 1909—1910.
www.dacaromanica.ro
286
ALBINA
MINISTERUL FINANŢELOR
Dlrecţiuaea contaDiiităţii Jerjerale a Statului ş\ a Datoriei publice.
PUBLIC AŢIUNI.
A 10-a tragere Ia sorţi'a titlurilor de rentă 4 % amorţi bilă din 1905, împrumutul de 100.000,000 Iei, se va efectu ăîn ziua de 20 Decemvrie 1910/2, Ianuarie 1911 ora 10 dimineaţa, în sala specială a Ministerului Finanţelor conform dispoziţiunilor stabilite prin regulamentul publicat în «Monitorul Oficial» No. 245 din 7 Fevruarîe 1906.
La această tragere se vor amortiza titluri pentru o valoare nominală de 616.500 Iei, i. i proporţia următoare:
21	titluri	a	5000	lei.................. 105.000	lei
74	»	»	2.500	»................... 185.000	»
165	»	»	1.C00	»................... 155.000	»
343	»	»	500	»................... 171.500	»
593 titluri în valoare nominală de: . . . 616.500 lei
— A 10-a tragere la sorţi a titlurilor de rentă 4 % amortibilă din 1906 (renta convertită) împrumutul de lei 424.613.000, se va efectua în ziua de 20 Dec.em vrie 1910/2, Ianuarie 1911, ora 10 dimineaţa, în sala specială a Ministerului Finanţelor, conform dispoziţiunilor stabilite prin regulamentul publicatîn « Monitorul Oficial» No. 245 din 7 Fevruarie 1906.
La această tragere se vor amortiza titluri pentru o valoare nominală de 2 619.000 lei, în proporţia următoare:
5	titluri a 20.000 lei.................100.000 lei
316	*	» 5.000 * . . •................ 1.580.000	»
1.878	»	»	500 *..................... 939 000	»
2.19y titluri în valoare nominală de:	. 2.619.000 lei
Publicul este rugat a asistă la tragere.
Xjiaitaţiuni.
— In ziua de 14 Decemvrie a. c., ora 10 Vi dimineaţa, se va ţine la Eforia spitalelor civile din Bucureşti, licitaţie publică cu oferte închise pentru vânzarea spre exploatare a parchetului No. 3 din pădurea Ste-Inica, jud. Ialomiţa, în întindere negarantatâ de 70 hectare.
Vânzarea se face în bloc. Estimaţia este de lei 2.800.
*7 Idem pentru vânzarea spre exploatare a 4 parchete din pădurea Găiseni-Poiana Lungă, jud. Dâmboviţa. Licitaţia în bloc. Estimaţia este de lei 65.000. Garanţia provizorie de lei 4000, iar cea definitivă de lei 8000.
Supra -ferte şi oferte condiţionale nu se primesc.
Condiţiunile speciale pentru aceste păduri se pot vedea la serviciul domenial (Biroul silvic) în toate zilele de lucru, între orele 11—1 a. m., iar condiţiunile generale sunt publicate în «Monitorul Oficial» No. 108, din 10 August 1906.
Art. 72—83 din legea comptabilităţei gener. a Statului sunt aplicabile.
Gei doi cărăuşi.—Un cărăuş ajunge pe altul din urmă şi-l întreabă: — Oe duci în căruţă ?
— Ia, nişte butoae de vin şi ţuică.
Aşâ? Atunci se potriveşte de mine. Tu mi-eşti înaintaş, căci eu duc pietre de mormânt.
(Bibi. Bunilor Templieri).
www.dacoromamcajo
ALBINA
987
„STERU
ii
Societatea «Steaua» lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, n- 'n toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicai imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
In acest scop publică şi o bibliotecă populară, din care au apărat până acum următoarele cărticele a câte 20 de bani :
No, 1. Din Ţara Basarabilor, de <i. Coşltnc — un rezumat al Istoriei noastre naţionale, dela colonizarea Dacilor până la Răsboiul pentru neatârnare din 1877—78.
No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfu —o descriere a stării de azi a sătenilor noştri In asemănare cu a celor din ţările apusene şi mijloacele de îndreptare.
No. 3. Minunea, vieţii şi cheia Uimii, de Tli. D. Speranţia—o povestire morală şi instructivă.
No. 4. Gră tina de legume, de Ioan Hftşeganu—tratat de grădinărie.
No. 5. Medicul poporului, partea I, de llr. I. Felix — poveţe practice
de higienă.
No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Duţescii-Dnţu — spicuiri din Istoria şi Literatura naţională, cu indemnnri pentru săteni la învăţătură.
No. 7. Medicul poporului, partea II, de llr. I. Felix — poveţe pentru
păstrarea sănătăţii.
No. 8. Biserica Ortodoxă Română, de I. Micliălcescu şi Victor Puia— explicaţiuni asupra slujbei bisericeşti şi a picturilor murale din Biserică.
No 9. Ştefan-cel-Mare, de Alex. Lepădata — povestire populară a faptelor şi răsboaielor purtate de Marele Domn al Moldovei.
No. 10. Ce se poale învăţă dela un drum lung, de l)r. I. Slmioncscu— povestiri Însoţite de exemple din viaţa sătenilor din ţări străine, spre a folosi ca pilde ţăranilor noştri.
No. II. Comoara Dorobanţului, de Mihail Sadoveanu—pildă despre un om rău nărăvit şi stricat din pricina beţiei, care, în urma unor Întâmplări, a’a îndreptat pe calea cea bună, devenind un gospodar de frunte In satul său.
No. 12. La Răscruci, de I. Slavici—povestire morală cu pilde cum tre-bue să se poarte omul tn societate şi cum să iubească pe Dumnezeu.
No. 13. Domnul Tudor din Vlădimiri, de N. lovga—schiţă biografloi amănunţită despre Tudor Vladimirescu.
No. 14. Pământul şi Ţara noastră, de Aldem— o schiţS geografică şl economică a României.
No. 15. Românii de peste Carpaţi, de I. Russu Şirlanu—studiu statistic.
No. 16. Romanii şi Dacii, de Dr. I. Lupaş-povestire populară, despre luptele dintre Romani şi Daci şi despre obârşia şi alcătuirea poporului românesc.
No. 17. Satul Griviţa, da N. Rădulescu-NIger—poveţe despre agricultura
şi gospodăria sătenilor.
No. 18. Cum ne putem feri de boalele molipsitoare, de Doctorul Urc-chiâ—lămuriri şi sfaturi folositoare şi trebuitoare tuturor pentrn buna Îngrijire şi păstrare a sănătăţii.
No. 19. SuperstiţUinile păgubitoare ale poporului nostru, de George Cosbuc.
No. 20. Antim Ivireanul, do N. Dobrescu—schiţă despre viaţa acestui vlădică, care a fost unul din cei mai însemnaţi, de cari am avat parte tn
trocut
No. 21. Cântece voiniceşti şi ostăşeşti, alese din colecţiile culese •d-nii învăţători Bâdulescu-Codin, St. Tuţescu şi S. T. Kirileanu.
No. 22. Amintiri şi schiţe, de Em. Gârleanu.
de
www.dacoromanica.ro
ALBINA
288
Societatea a scos şi următoarele 5 tablouri în culori, executate artistic pe hârtie cromo:
Bani
Portretul M. S. Regelui României................0.50.
„	„ „ Reginei României................. . 0.50.
„	A. S. R. Principelui Ferdinand • . . . 0.50.
„	„ „ „ Pincipesei Maria ...............0.50.
„ lui Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei. . . . 0.50.
Administraţia pnblicaţiunilor este la librăria C. Sfetea, Bucureşti, piaţa-Sf. Gheorghe, iar pentru cererile de înscriere ea membri, a se adresa d-luh Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
In schimb fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele sau tablourile publicate de societate anual.
Comitetul : Preşedinte, Ion Kalindern, Membru al Academiei Române.—Vice-preşedinte, Sava Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier Spira C. Haret, Ministru, profesor universitar.—Secretar, Const. Baun, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gftrboviceann, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi Director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român ; I. Diinitrescu Procopie, senator, Primar al Capitalei; M. VlAdescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristn S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pompiliu Ellade, profesor universitar.— Cenzori, Const. Alimâueşteann, inginer de mine; Preotul econom Const. iouesca,profesor secundar; Const. Alexandrescn, institutor. * 1
Membrii înscrişi jl cotizaţiurii plătite (urmare).
Zoe Portocală (Bucureşti), 2 lei; Maria G. Negrutz (Bucureşti), 5 lei;: Dumitru D. Vulcan (Slobozia), : leu; Şerban Bărbulescu (Grindaşi), 1 leu; Bucur Zăinescu (Bucureşti), 1 leu: Const. Georgescu (Suditi), 1 leu; Z Pavelescu (Raşi), 1 leu; Ştefan Tomescu (Poiana), 1 leu; Gh-Chiriacescu (Crunţi), 1 leu; D. C. Popovici (Malu-Principesa Maria),
1 leu; N. Lizeanu (Brătianu-Iazu), 1 leu; Barbu Rădulescu (Colelia) 1 leu; Radu Rădulescu (Balaciu-Sf. Ghgorghe), 1 lea; Radu Popescu (Dichiseni), 1 leu; M. I. Muşătescu (Strachina-Ţăndărei), 1 leu; Em. Dinulescu (Gaiţa), 1 leu; Cristea Ionescu (Traian-Smirna), I leu;. Al. Stoenescu (Perieţi), 1 leu; Anghel Popescu (Ciocăneşti), 1 leu; Dobre Duţu (Ulmul, 1 leu; Ion M. Baboia (Călăraşi), 1 leu; Nicolae Ionescu (Ştefan Vodă), 1 leu; Gheorghe Jercea (Sudiţi), 1 leu; Ion G. Biber (Lehliu), l leu; Nicolae Ionescu (Ciochina), 1 leu; Gheorghe Popescu (Plevna), 1 leu; Dragomir Popescu (Vlad Ţepeş), 1 leu; Dumitru Ionescu (Copuzu), 1 leu; Dumitru Popescu (Ciocăneşti), Meu; Maria Canciu (Axinte), 1 leu; I. M. Ghiţulan (Smirna), 1 leu; V. Popescu Orboeşti-Andrăşeşti), 1 leu; I. Pătraşcu (Andrăşeşti), 1 leu; T. Uzun (Alexeni),
1 leu; Ioan Teodorescu (Broşteni), 1 leu; Ion Nicolescu (Amara), 1 leu; Pr. Ion Bercuş (Slobozia nouă), 1 leu; Al. Vintitescu (Urzicenl), 1 leu„
(Va urmă).
www.dacoromanica.ro
OU TţENUME UNIVERSAL. Recomandat de medici în toată, lumen pentru adul[i şi copii cât de mici. De o eficacitate absolut sigură, singurul contra constipaţiunei, congestiunei şi migrenei. Plăcut la gust, nu produce colici şi n’are efecte rele asupra organismului.
Cel mai economic, cutia cu 25 purgative Lei 1.50
Rugăm a se refuza pa stilete cari nu vor avea această
P U R 6 E N • BAYER*
inscripţie, căci sunt falşe, vătămătoare şi produc colici.
-Tem
IFilip Lindenberg
IBvxctareşti
Str. S na aids 15. Singurul magasin special
CU
JUGĂRII DE COPII
Obiecte frumoase şi durabile cu preturile cele mai ieftine.
mare deposit de articole de:
Păcăleală, farse, şi 5urprise, Aparate surprinzătoare de Scamatorii.
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 800.000 deplin ▼ărsat. Sediul Londra. Sucursala Bu-oureşti..
Comitetul central:	la Londra
Lachlan Macii'ntosli Hale, „
(. L Gosclien Vicontele Diincannon .
E W. H. Barry .
Roberl Hamiliou bang Demetre de Frank .
P.	Nnville..........
Ad Vernes...........
Directori
/
I F
n
n
n
r*
Viona
Paris
A. Stolz
E.	Goodwin.
Ceusori': luau Kalindern, Denietrn ÎOiiii Gliika şi Ari har Grcen.
Sediul social:
Londra 7 Crela WinchesterStreet. Suoursala: Buc.reşti, Piaţa’ sf. Gheor ghe.
„NdT10NflLfl,J
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărsat in
aur..............Lei	2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime şi daune . .	.	.	»	8.96E.688.76
Idem format din capital şi alte rezerve *	1.075.812 SC
Total în aur	Lei	7.052.531.86
Păune plătite	Lei	33.000.000
Yice-preşedinte A. Băieoianu.
Dir. general E. Griimvald. „nuţional.a“ asigură contra in-cediului, a «grind inoi», contra riscu: lui pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate ( ombinaţiunile obişnuite ca : «caB de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă * Sediul social în palatul Soc. din st; Doamnei No 12, Bucureşti. Rapres-generală in Buc. str Smârdan No. 4 Agenţii in toate oraşele din ţară.
www.daconHnanica.ro
=Vir-;ip-tr
CREMA, PUDRA Ş\ SĂPUN .,fL0RA“
nu se vând decât in emhalaqiul original arătat aci (un sfert din mărimea naturală) şi cu următoarele preturi:
Crema Iei 1.50-Pudră lei 2 —Săpun lei 1.25
Refuzaţi dar în interesul D-v. ca neveritabilc dacă vi s’ar oferi aceste preparate în cantităţi mai mici sau altfel decât în embalagiul original aci arătat, şi cu etichetele
î *-se.
'

_ Crema şi Pudra «FLORA» se pot întrebuinţa fără grijă cât de mul timp, acest fapt e stabilit oficial de institutul de Chimie al Statului, care a constatat la 12 Septembrie sub No. 1.110,că: «Crema şi Pudra «Flora» nu conţin substanţe toxice sau de acele cari printr’o întrebuinţare îndelungată pot vătăma sănăiaiea».— Pomada de păr «Flora» neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienicâ a părului; Borcan mare lei 2.50, mic lei 1.75—-Capilogen «Flora» (apă de păr), curăţă mălreâţa după câte-vâ întrebuinţări; Sticla mare lei 3 25, mică lei 2.50—La nemulţumire să restltue costul pentru oricare din aceste preparate.
3E
=5*3 F*"

r
pectosin 3teanu
vindecă tuşea cea mai rebelă şi e preparatul cel mai raţional pentru a trată cu succes bronşitele acute şi cronice, tuse convulsivă (măgârească), emflsemnl pulmonar etc. Sticla lei 3.— La Droguerii şi farmacii.
V
jtemojcrul 3teanu
Unul din cele mai puternice reconstituante ale corpului slăbit, măreşte greutatea corpului şi redă pofta de mâncare perdută, suveran pentru a combate anemia, lipsa sângelui, clorosa, debilitatea generală, dispepsia, con-stipdţiă, Leucorea (poală albă la femei) Histeria, Neurastenia, Ameţelile, Slăbirea memoriei, Limfatismul, etc. He-moferul Iteanu este autorizat de Onor. Consiliul Sanitar Superior şi recomandat de eminenţii noştrii medici Prof. dr. Bni-cliu, Prof. dr. Leonte, Prof. dr. Negel (Iaşi) şi alţii, după experienţele Îndelungate.— Preţul lei 4.—
La Droguerii şi farmacii.
■ ,sn... „ir
Nevralgiile cele mai rebele grena, durerile reumatismului acut, articular Iumbago, durerile de dinţi cele mai tari, mai ales nevralgice, precum şi ori-ce dureri provenite din răceală sunt combătute cu deplin succes prin întrebuinţarea
Pastilelor Nevralgine Jurist
Aprobatede Consiliul Sanitar Superior. Preţul unui flacon Lei 2.50, o dosă 50 bani. La Droguerii şi Farmacii.
Inst. de Arte Grafice ,,CAROL GOBL“ S-sor I. St. Rasidescu.
www.dacaromanica.ro