Anul XIV. No. 6 7 Noemvrie 1910- Redacţia şi Administraţia, Strada Mântuleasa No. 9.—Bucureşti.. 28.213. www.dacoromanica.ro Anul xiv. No. 6. 7 Noemvrie 1910. ALBINA Revista Enciclopedică Populară COMITETUL DE REDACŢIE: Ion Kallnderu, P. Gârboviceanu, G. Cosbuc, G-l P. V. Năsturel, Gh. Adamescu, I. Otescn, P. Dulfu, Y. S. Moga, N. Nicolaescu, Gr. Teodossin, C. C. Pop.-Bască. Abonamentul in ţară pe an lei 5 „ „ „ pe 6 luni „ 3 Abonam. în străinătate pe an lei 8 Un număr..................15 bani. Pentru anunelurl 1 leu linia, publicitate, 5 bani cuvântul, pflanuseriptele nepublleate se ard. Redacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor putea publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate. suiumfţUL*: Artur Gorovei, Legile ţării : Despre depozit. G. C;, Papucii lui Abdul-Casem — povestire persană. Irimla Popescu, Crăpatul pielei la cal. T. G. 5olzăne5CU. Muzica în învăţământul primar. I. G. Duca, Societăţile cooperative de arendare. Sâmbătă seara (cu 2 ilustraţiuni). DIN LITERATURA ROMÂNĂ : D. 0olintinearţu, Moartea lui Mihaiu Viteazul (c i ilustraţie). DIN ZIARE ŞI REVISTE: Ce e holerinal — Un vis rău. CRONICA: Dela Românii clepeste hotare: Organizarea partidului românesc din Bncovina. — Starea agricolă a României. — Depe Domeniile Coroanei. — Scrisoare către Redacţie. — Preţul peştelui dela 1—15 Noemvrie. SFATURI PRACTICE : Hrana mieilor după înţărcare. — Rectificare. ILUSTRAŢIUNI: Palatul din Potlogi: (vedere în spre răsărit). Interiorul din camera de locuit a Domnului. PAGINA COPIILOR: Baba oarba cu ciomag (cu ilustraţie). PAGINA GLUMEAŢĂ: Iubiţi florile, dar nu supăraţi pe vecini. Poveste fără cuvinte (3 ilustraţiuni). SUPLEMENT: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor, anul III, No. 6 dela 7 Noemvrie 1910. www.dacoromanica.ro Pe câmpia Turciei pe un verde plaiu, Tabără oştirea marelui Mihaiu. Acolo, în cortu-i Domnul se gândeşte: Fericirea ţărei inima-i răpeşte. Are-o presimţire ce l-a turburat; Şi pe mâna i mândră capul a plecat. In deşert speranţa inima-i resfaţă, Lacrămile udă gănditoarea-i faţă. înaintea celor ce îl ocoliă, Cu o manta cl’aur el se ascuncleă. Către căpitanii ce îl înconjoară: — Dragii mei! ertaţi-mi astă lăcrămioară! E o slăbiciune de care roşesc Toţi câţi au un suflet tare, bărbătesc; Insă sunt minute când natura cere Dela cel mai tare partea-i de durere.. . Astăzi pot să număr mai la nouă ani De când noi n-e batem cu aţâţi duşmani. Este adevărul... am făcut. în lume, Neamului acesta cel mai mare nume. Insă, ce-i mărirea, fără de folos ? Ceea ce-i în noapte focul minciunos! Singură mărirea nu-i destulătoare www.dacoramamca.ro Uciderea iui Miliaiu Viteazul. 142 ALBINA Nu voiu foc de stele, ci voiu foc de soare, Câte mii de inimi moartea n’a ’nghetat ? Şi în câte case dorul n'a intrat ? Ţara este ’n lacrdmi şi se pustieşte; Floarea tinerimei câmpul înveleşte! Şi în raza slăvii unde strălucim, Văz, pe nesimţite noi ne mistuim. Astăzi lupta noastră ori ce luptă curmă; Ea va fi lovirea cea mai de pe urmă .. . www.dacoromamca.ro ALBINA 143 Astăzi este timpul ca să isprăvim. Sau Români ne perdem, sau Români Astfel le vorbeşte . . . dar doi soli sosiră, Doi trimişi ai Bastei... capii toţi ieşiră. — Basta vă trimite ? spuneţi ce doreşte Basta, iară Basta!.. nu mai » — Ce doreşte ? zice unul din , Basta porunceşte la vasalii săi!» — Să porneşti îndată banda ia ţară ! Ii răspunse cel-all cu o — Mergeţi, zise Domnul, Val vostru stăpân ! Spuneţii că nu e încă un Român Care să dea arma pân'a nu se bate !. Dei bărbat, aice vie a » — Este timp!., şopteşte un ucigător. Cel-alt trage iute paloşul , Şi c-o lovitură repede şi tare, II împlântă ’n sânul eroului mare. Căpitanii iide sar şi-l înconjor. Dar Mihai le zice: « Fraţi, eu mor... Spuneţi Doamnei mele să nu se mâhnească. Şi’n iubirea ţârei fiii mei să-i crească: Când vor fi în vârstă să le ea Că nu voiu răzbună pentru moartea mea; Numai pentru ţară şi neatârnare Sânul lor să simţăsfânta Iară voi tovarăşi, mie juraţi Niciodată mâna cu străin să daţi!» La aceste vorbe cade ’ntsău sânge; Toat’a lui oştire cu durere-1 plânge. Apele pe cale stau şi se opresc; Paserile ’n aer triste ciripesc. Moartea cu-a ei mână faţa atinge Inima-i înghiaţă, vorba i se stinge. Iară viaţa-i mândră sboară către nori, Ca mirosul dulce unei stinse flori. La Administraţia noastră, din $trada Mântuleaja ffo. 9, se gilsese de vânzare noile programe intrate în vigoare dcla20 Septemvrie a. c. şi anume: 1. Programa analitică a şc. norm. de învăţ, culci 2,20. 2. Programa analiticii a şcoalclor urbane cu lei 1,20. 3. Programa analitică a şcoalclor rurale cu lei 1,20. Luate din administraţie, se scad cei 20 bani, cari sunt pentru porto. Administraţia. www.dacoromanicajo LEGILE ŢĂRII Despre Depozit. Vreau să plec la un drum mai lung şi am nişte lucruri la care ţin foarte mult, de pildă nişte documente vechi de ale familiei. Prietenul meu Ion se învoeşte cu mine să-mi păstreze acele lucruri şi să mi le dea când i«le voiu cere. Intre mine şi Ion s’a format, astfel, un contract care se numeşte depozit. Eu sunt deponent, adică am depus lucrul, iar Ion este depozitar, adică a luat lucrul în depozit. In depozit se pot da numai lucruri mişcătoare şi depozitarul se obligă să le păstreze, primind sau nu, o plată pentru aceasta. Şi, dintre lucrurile mişcătoare, numai acele corporale se pot da în depozit. Depozitarul este obligat să păstreze lucrul în bună stare şi să-l dea înapoi la termenul hotărît, sau când s’ar cere. Lucrul trebue să se dea înapoi proprietarului, iar dacă a-cesta a murit, se dă moştenitorilor lui şi nu se poate face un contract prin care depui cuivâ un lucru, pentru ca la un anume timp să-l dea unei alte persoane, pentrucă dacă s’ar îngădui un asemenea lucru, multă lume ar face danii fără a mai plăti taxele cerute şi s’ar face multe abateri dela legi. Depozitarul nu are dreptul să se slujească de lucrul luat de el, în depozit, decât dacă proprietarul îi îngădue aceasta. Depozitul făcut prin buna înţelegere a părţilor, se numeşte depozit voluntar. Se întâmplă, de pildă, să mi se aprindă casa; în grabă adun câteva din lucrurile mai de preţ şi dând fuga la Ion, i-le las pe masă şi plec. El n’a consimţit să-mi primească lucrurile în depozit şi noi ştim că fără consimţimânt, nu se poate formă niciun contract. Ou toate acestea, ţinând în seamă o împrejurare aşâ de neprevăzută, legea socoteşte că asemenea depozitare este un adevărat contract, caşi cum s’ar fi făcut cu con- www.dacoromanica.ro ALBINA 145 simţimântul depozitarului. Un asemenea depozit se numeşte depozit necesar şi lui i-se aplică aceleaşi regule caşi depozitului voluntar. 0 singură deosebire este numai, între aceste două depozite : cel voluntar se dovedeşte cu act scris, iar cel necesar se poate dovedi şi cu martori. Mă duc într’un oraş străin şi trag la un hotel ori la un han, unde-mi las toate bagajele şi plec după nevoile mele. Intre mine şi hangiu s’a format un adevărat contract de depozit şi dacă s’ar întâmplă să mi se fure bagajele de către servitorii dela han, ori de către alţi călători, hangiul răspunde de paguba mea. Mă aflu în proces cu cinevâ, pentru un lucru; să zicem pentru o puşcă. Eu zic că i a mea, Ion zice că-i a lui. Pentru ca, în timpul cât ne vom judeca, să nu umblăm cu puşca nici unul nici celalt, ne învoim să o dăm în depozit la Vasile şi el să o dea aceluia dintre noi care va câştigă procesul. Intre noi, adică între mine şi Ion, de o parte, şi între Vasile, de altă parte, s’a format un contract de depozit, care se numeşte secvestru şi fiindcă, de bunăvoia noastră am dat puşca în păstrarea lui Vasile, se numeşte secvestru convenţional. In depozit se dau numai lucruri mişcătoare; secvestrul se întinde şi asupra celor nemişcătoare. Mă aflu în proces, cu nişte neamuri, pentru o împărţeală de pământ. Procesul poate să ţie câţiva ani, şi pentruca să fim siguri şi unii şi alţii, că nu se va risipi venitul acelui pământ, pe timpul cât va ţineâ judecata, am dreptul să cer la judecătorie, să numească pe cinevâ care să administreze acea avere, de pildă, să închirieze pământul şi să depue banii, la o cassă de economie. Judecata, încuviinţând cererea mea, ordonă, ceea ce se numeşte secvestru judecătoresc (judiciar). Persoana pe care judecătorul o rândueşte să administreze averea, se numeşte şi ea secvestru şi primeşte, plată pentru munca ce o face. Artur (iorovci. prima societate de Credit funciar Român din Bucureşti. Publicaţiunc. Se aduce la cunoştinţa Datentorilor de cupoane, că plata cuponului de 1 Ianuarie 1911 şi a Scrisurilor Funciare eşite la sorţi 4% şt 5°/0 din ultima tragere, se va face cu începere de Marţi 9/22 N >emvrie a. c^ dela orele 11—3 p. m., afară de Joia şi Sâmbăta, când nu se fac plăţi* DIRECŢIUNEA. www.dacoromamcaxo Papucii lui Abdul-easem. — Poveste persană răiâ odată în Bagdat un negustor bătrân gro-zav de zgârcit. II chemă Abdul-Casein Tam-tg*' buri. Cu toate că eră putred de bogat, umbla t îmbrăcat numai în zdrenţe şi pe cap purtă un turban de pânză groasă, care de vechiu ce eră, nu se mai cunoştea ce faţă avusese altă dată. Dar ceeace eră mai ciudat în toată îmbrăcămintea-i scârboasă, erau papucii. Erau numai petice, ca hainele unui cerşetor, şi cu tălpile ghintuite cu nişte cuie cu capetele cât pumnul de mari. Toţi cârpacii din Bagdat cunoşteau papucii ăştia, căci ani întregi nu făcuseră altceva decât să le coasă petic peste petic. Şi erau papucii ăştia aşa de grei, în cât când vrea cineva să spună că cutare lucru e prea greu, apoi spuneâ în batjocură că „e greu cu papucii lui Oasem.“ Intr’o zi calicul nostru se duse în târg şi cumpără mai pe nimic o grămadă de sticlărie scumpă. A doua zi află că un negustor, care vindeâ numai miresme, ar fi tare strâmtorat şi c’ar vrea să se desfacă de nişte apă de trandafiri, cărei mai rămăsese. Abdul Casem caută să se folosească de nevoia nenorocitului de negustor şi-i cumpără apa de trandafiri, cu o pătrime din adevăratu-i preţ. Nu mai puteâ de bucurie, c’a făcut târg bun, dar numai sufletul lui se bucură c’a cumpărat toate aşâ de ieftin.. . Să-şi cinstească prietenii ? Să bea aldămaşul, cum s’ar zice? Ferit-a sfântul! www.dacaromamca.ro ALBINA 147 Toată risipa ce făcu, e că se hotărî să facă o bae, lucru care nu i se întâmplase de multă vreme, căci şi la bae trebuia să dea parale. Pe drum, spre bae, se întâlneşte cu unul, pe care şi-l socotiâ prieten (cu toate că zgârciţilor nu li s’ar cuveni să aibă prieteni). Cum îl vede, acesta îi spune că n’ar strică, dacă şi-ar cumpăra alţi papuci, căci cu ăştia pe care-i poartă se face de râsul lumei. — Om vedea!, răspunse Casem, cu toate că... şi ăştia... par’că n’ar fi tocmai aşâ de lepădat..., căci m’ar mai putea ţine încă multă vreme.. . Ajunse la bae, se desbrăcă şi intră înăuntru. In vremea asta veni să se îmbăieze şi Oadiul. Casem iese din baie înaintea lui, se îmbracă, dar când dă să se încalţe, nu-şi mai găseşte papucii lui cei vestiţi, plini de petice şi de cuie, ci o pereche de papuci noi de tot şi frumoşi. Inchipuindu-şi că-s vre un dar din partea prietenului cu care se întâlnise pe drum, îi pune în picioare şi pleacă spre casă, încântat că are papuci noi şi frumoşi. In vremea asta iese şi Cadiul din bae. Caută robii papucii Cadiului, dar nu găsesc decât papucii cei rupţi şi cunoscuţi de toţi, ai lui Casem. Mânia Cadiului nu mai cunoscu margini, când auzi că hau pierit papucii şi pe dată dete poruncă să i-1 aducă în faţă pe Abdul Casem. Se sili el, Casem, să se dezvinovăţească, să se apere, că n’a furat papucii, dar nu fu crezut. Fiind dovedită hoţia, fu aruncat în închisoare, de unde nu izbuti să iasă decât după ce plăti o groază de parale, mai ales că-1 ştiau bogat şi zgârcit. Turbat de mânie, se întoarce acasă, ia papucii, din pricina cărora se făcuse de râs, şi ca să nu-i mai vadă, îi aruncă în râul Tigru, care curgea pe sub ferestrele lui. Feste noapte nişte pescari dau să-şi scoată plasa din apă... Văd ei că plasa-i-grea de tot şi-n sufletul lor se bucură, c’au prins cine ştie cât peşte. .. Când colo, ce să vadă ? In loc de peşte, papucii lui Abdul-Casem, cari din pricina cuielor au mai rupt şi câteva din ochiurile plasei. . . www.dacoromamcajo 148 ALBINA Amărâţi, pescarii iau papucii şi zvârlă în ferestrele zgârcitului. Papucii, zvârliţi cu putere, cad drept în odaia lui Abdul-Casem şi-i sparg toate sticlele şi toată apa de trandafiri se risipeşte pe jos. Casem să moară de necaz şi mai multe nu. — «Ah! Afurisiţi papuci!—răcneşte apucându-se cu mâinile de cele câteva fire de păr, care-i mai rămăseseră pe cap. De-acum n’o să-mi mai pricinuiţi nici un rău !» Ia o sapă, intră în grădină, sapă o groapă mare şi-şi îngroapă papucii. Dar un vecin, care are pică pe el, îl zăreşte scormonind pământul şi . . . ., repede la Cadiu, spunăn-du-i că Abdul-Oasem a găsit o comoară în grădină- Atâta a trebuit, ca să aţâţe pofta de bani a Ca-diului. Numai decât dă poruncă şi Casem e aruncat din nou în închisoare. Bietul zgârcit caută să se desvinovăţească, spune că nu-i adevărată pâra vecinului, căci a săpat groapa numai ca să-şi îngroape papucii, cari i-au pricinuit atâta pagubă şi atâtea necazuri şi ca dovadă cere să se sape şi să se scoată papucii.... Dar n’are cine-1 crede . . . Lăcomia Cadiului trebue săturată şi Abdul-Casem nu scapă din închisoare de cât, după ce iar mai plăteşte o groază de parale. Şi pleacă spre casă cu papucii în mână. — «Nu, nu vă mai vreau, nu vreau să vă mai văd!» strigă sgârcitul desnădăjduit. Şi-i aruncă într’o ţeavă pe unde vine apa. Dar diavolul n’are de lucru şi, ca să mai râdă puţin, împinge papucii în aşa fel, în cât opresc cu desăvârşire cursul apei. Aleargă lucrătorii să vadă din ce pricină nu mai curge apa şi să dreagă stricăciunile, sapă şi. . . dau de papucii lui Casem. Ii duc Cadiului şi-i spun că ăştia sunt toată pricina. — «Nici vorbă, c’a vrut să se răzbune pe Cadiu şi deaceea şi-a aruncat papucii acolo !,» adaogă ei. Nenorocitul stăpân al papucilor iar e închis şi iar e osândit să plătească o sumă mare şi mai mare de cât cele de măinainte, dar papucii i-se dau înapoi. — «Ce să mai fac? se gândeşte bietul om. I-am www.dacoromamca.ro ALBINA 119 ■aruncat în apă, i-am îngropat în pământ şi tot de geaba .. . Ori ce-am făcut, ori ce-am dres, tot rău a ieşit. . Nu-mi rămâne de făcut altceva decât să-i pun pe foc . . . Şi amărît de atâta batjocură a soartei se hotă-reşte să-i ardă numai de cât. Dar fiindcă erau umflaţi de apă, se sui pe acoperişul casei şi-i puse să se usuce la soare. Pisica vecinului, zărind papucii, sări pe casă şi începu să se joace cu ei. Tot jucându-se îi târeşte până la magazia acoperişului şi-i scapă’n drum. Papucii căzând lovesc o femeie însărcinată, care tocmai atunci trecea prin dreptul casei. Din pricina loviturii prea tari şi din pricina fricei femeia căzu bolnavă şi pierdu copilul. Bărbatul ei se duce cu papucii în mână la Cadiu şi se plânge că papucii lui Abdul-Casem sunt toată pricina ne norocirii ce i-s’ăvîntâmplat. Casem e chemat din nou în faţa Oadiului şi osândit şi mai greu de cât până acum, căci eră să omoare o femeie din nebă-garea lui de seamă. îşi ascultă osânda şi luându-şi papucii în mână se apropie de Cadiu şi-i spune: — Luminată judecată! Mă supun cu umilinţă hotărârii tale . . . Dar te rog şi eu să mă scapi de blestemaţii ăştia de papuci, căci dm pricina lor îndur şi închisoare şi umilire ... Am sărăcit şi mi-e teamă c’am să-mi pierd şi capul, căci cine ştie ce belele or să-mi mai aducă de i-oiu mai ţine multă vreme! Cadiul primi bucuros rugămintea zgârcitului şi opri papucii la judecătorie, povăţuindu-1 că adevărata economie nu e în a fi lacom şi a grămădi necontenit la parale, ci în a cheltui cuviincios. Dar sfatul eră zadarnic, căci bietul Casem sărăcise din pricina atâtor necazuri şi aflase tocmai târziu de tot, cât de primejdios e, când păstrezi perechea de papuci mai mult de cât trebue. (prelucrare de G. G)« www.dacoromamcajo Palatul din Potlo£i. Vedere în spre răsărit spre lieleşteu. — ALBINA 151 jtiişcarea cooperativă în România O). Societăţile cooperative (le arendare (Obştii). Progresul acestor societăţi ese încă şi mai mult la iveală. Cifrele următoare ne arată progresele realizate de asociaţiile rurale de arendare, dela Congresul din Cremona până astăzi : Numărul asociaţiilor de arendare Supr. doim ni-ilor luate în ex-pi. dc asociaţii Suma anuală plătită pentru arendare II Numărul membrilor asociaţiunilor (Cremona) 31 Dec. 1906 La 31 Decern vr. 1909 (Cremona) 31 Dec. 1906 La 31 Dec. 1909 (Cremona) 31 Dec. 1906 La 31 Dec. 1909 (Cremona) 31 Dec. 1906 o c* 1—1 d M O» p 1—1 CC Hect. Hect. Lei Lei 68 | 275 ||o4.681 190.521 || 1.611,428 |5.574.5311 â — 36.075 Tabloul următor ne va arăta desvoltarea asociaţiilor rurale de arendă, an cu an: Anul Nr. asociaţiilor fondate în cursul anului N-rul total al asociaţiunilor existente Suprafaţa domeniilor luate îu exploatare de asociaţii Suma anuală plătită pentru arendări j— —— Capital vărsat de asociaţi Membri Hectare Lei Lei 1903 8 i 8 4.940 94.785,69 1904 8 16 10.557 256.025,49 — — 1905 21 37 30 358 626.144,08 — — 1906 31 68 54.681 1.611.428,34 — — 1907 35 103 73.344 2.183 822,78 409.258,51 11118 1908 69 172 133.227 3.628.062,02 852.163,59 23.336 1909 103 275 190.521 5.574.531,26 1.286.524,21 36.071 Preţurile de arendă anuală plătite de obştii, pe hectar, erau la 31 Decemvrie 1909 de: Maximum.............lei 95,73 Minimum..............» 4,44 Mijlocie generală . » 35,96 Suprafeţile loturilor date membrilor pentru cultivaro erau la 31 Decemvrie 1909 de: Maximum............10.— hectare Minimum • . .1.— » Mijlocie generală . . 3.— » Cea mai mare asociaţie do arendare la 31 Decemvrie 1909 numără 1260 membri şi ţinea prin contract un domeniu al Statului cu o suprafaţă de 5000 hectare, pentru care această obşte plătea lei 170.720 anual. Asociaţiunile au consemnat proprietarilor pentru plata contractului, ca garanţie: (1). Urmăm a reproduce de pe «Revista Economică» din Sibiu a doua parte a raportului prezentat de d. Duca la Congresul din Hamburg. Vezi No. 4. www.dacoromanicajo 152 ALBINA In 1907 ... Lei 425.197,89 » 1908 . . . » 902.488,49 » 1909 ...» 1.299.417,92 Spre a face faţă angajamentelăr, asociaţiile au contractat împrumuturile următoare, direct către Casa' centrală sau prin intermediul băncilor populare: Anul 1907 1908 1909 împrumuturi 583.876,41 1.657.775,56 1.969.384,95 Rambursate în acelaş an 292.073,76 1.018.785,49 1.134.610,94 Rest la sfârşitul anului sau 0/o 191.803,66 = 32®/» 639.990,07 = 38, 5®/, 834.774,02 = 42,38®/, Aceste progrese se explică prin mai multe cauze. In primul rând, obştile s’au născut dintr’o trebuinţă resimţită într’un mod foarte puternic de populaţia noastră rurală, aceea de a reduce numărul arendaşilor cari, prin mecanizmul vieţii noastre agricole, erau mai mult colectori de impozite decât agricultori veritabili. In al doilea rând, după răscoalele agrare din 1907, legislatorul a văzut în aceste asociaţiuni cooperative unul din mijloacele cele mai eficace apte a rezolva într’un mod pacinic conflictele existente între marele proprietar şi ţăranii cultivatori; de aceea am încurajat prin toate mijloacele desvoltarea lor. La 10 Aprilie 1910 s’a votat o lege prin care domeniile aparţinând Statului şi la toate aşezămintele de binefacere sau de educaţie naţională nu vor puteâ fi arendate în viitor decât la obştii. Obştia este ezclusă numai într’un singur caz: când după o anchetă prezidată de agenţii Casei Centrale s’a dovedit că ţăranii din localitate sunt în absolută imposibilitate de a alcătui o societate cooperativă durabilă. Cum domeniul Statului şi al acestor diferite aşezăminte este toarte considerabil, este uşor de înţeles ce avânt au luat obştile dintr’o zi într’alta, ca să zicem aşâ. Fără a socoti că, văzând încrederea ce Statul acordă acestor cooperitivo, mulţi din proprietari până atunci nehotă-rîţi sau neîncrezători către ele au imitat exemplul său şi arendat de asemenea pământurile lor ţăranilor. Când, acum 4 sau 5 ani s’au alcătuit primele societăţi cooperative pentru arendarea moşiilor, aceste societăţi erau considerate ca având într’un mod vag un caracter revoluţionar. Astăzi cei mai fricoşi s’au liniştit, şi fiecare se întrece spre a încurajâ o mişcare pe care toţi sunt unanimi de a o recunoaşte ca binefăcătoare. De altfel trebue să mărturisim că din prima zi proprietarii nu s’au căit de încrederea ce le au acordat. In toate părţile şi fără excepţie, aceste asociaţiuni au făcut faţă Ia toate angajamente lor în modul cel mai scrupulos. Nimeni nu poate exprimă cel mai mic regret, că şi-a încredinţat proprietatea în mâinile lor. Nu voiu insistă aci asupra organizării acestor aşezăminte. Am mai vorbit de ele cu ocazia con- www.dacoromanicajo ALBINA 158 greşului din Cremona. Se ştie că tipul ce I au adoptat în România este acela pe care se arată în Italia sub numele de «af-fitanze divisa». Membrii cari ar dori să cunoască cele mai- mici detalii ale organizaţiei lor, pot consulta statutele-tip pe cari le-am tradus şi împărţit cu această ocaziune. Ţinem de a face cunoscute a-ceste statute, cu atât mai mult, cu cât legislatorul a introdus de curând nişte modificări îu legea care conduce această materie. Printr’o lege votată la 14 Aprilie 1910, obştia a devenit în legislaţiunea română un tip de societate specială, care nu intră în nici unul din tipurile societăţilor cooperative cunoscute până astăzi. Legislatorul s’a inspirat din realitatea lucrurilor. El a considerat societatea ca ieşind din trebuinţele însăşi ale popula-ţiunii noastre şi i-a dat o consasrare legală; ceva mai mult, s’au simplificat formalităţii® de constituire şi s’a conferit Casei centrale puterea necesară spre a călăuzi.aceste societăţi pe drumul progresului. Puterile de cari dispune Casa centrală, dreptul de control, dreptul de a numi un agronom, care conduce exploatarea din punctul de vedere agricol, de câte ori obştia este debitoarea sa—pot să pară exagerate la toţi aceia, cari locuitori ai ţărilor cu civilizaţie veche, sunt obişnuiţi de a vedeâ în libertatea cea mai absolută, singura garanţie a unui progres real. Dar nu trebue să uităm că într’o ţară tânără şi în plină deşteptare ca în ţara noastră, iniţiativele colective ca şi cele individuale au mai înainte de toate trebuinţă de sfaturi şi de lumină. De aceea această tutelă a Casei centrale are mai ales un caracter educativ. Ceeace noi urmărim în primul rând prin controlul nostru este de a face educaţiunea agricolă a populaţiuni rurale, de a ridică nivelul micei agriculturi, care este încă aşâ de rudimentară, de a face să pătrunză până în satele cele mai îndepărtate câte puţin din această ştiinţă agricolă, fără care nu s’ar puteâ ajunge la un progres adevărat în economia naţională. Agronomul este pentru noi mai mult un agent de civilizaţie decât de supraveghere şi considerăm Casa centrală mai mult ca o şcoală mare, decât ca un aşezământ rigid şi sever de control. întinderea ce a luat mişcarea obştiilor a atins astfel de pro-poţiuni în cât se poate spune fără exagerare că ele formează un factor de primul rang în organizaţia economică şi agricolă a României actuale. Dacă ne am întins mai mult asupra acestui subiect este că avem convingerea fermă că această formă a corporaţiunii n’a luat nicăieri o astfel de importanţă, şi pentru acest motiv cel puţin merită să atragă atenţia tuturor cooperatorilor. I. I. G. Duca. www.dacaramamcajx) Palatul din Potlo^i Interiorii] din camera de locuit a Domnului (cu urma unui tablot ) — www.dacoromamca.ro Dela Românii k peste hotare. 6rgartizarea partidului românesc din 0ucovina. «Foaia Poporului» din Cernăuţi publică statutul de organizare al partidului naţional român dm Bucovina. Iată cuvintele de introducere ale Foii: De când trăeşte neamul nostru românesc pe acest pământ încă niciodată nu s’a făcut o rândueală ca aceasta între Români, nici odată n’am fost organizaţi în aşa fel cum ne organizăm acuma.. Şi tocmai din pricină că încă nimeni din noi nu e deprins cu organizarea sau rândueala aceasta în neamul nostru, de aceea mulţi se găsesc cari încă nu pot crede în puterea şi în foloasele acestei organizări. Şi e lucru de mirare acesta, cu atât mai mult cu cât mai aproape de mintea omului este adevărul că orice lucru făcut cu cap şi cu rândueală mai multă trăinicie are şi mai mare foloase aduce decât unul făcut fără ori ce plan şi fără cap. Să luăm numai o pildă. Zicem că câţiva oameni au de ridicat din loc o piatră grea. Pânăce nu se rânduesc sau până nu se organizează în jurul acelei stânci, nici vorbă nu poate fi ca să o urnească din loc. Dacă s’ar încorda unul cât de mult, chiar până vor ieşi ochii ca cepele, tot nu va putea isprăvi nimic şi piatra va remâneâ nemişcată. Cam aşa s’a întâmplat şi cu noi până acuma. Stânca cea mare a greutăţilor şi a nevoilor noastre obşteşti a remas pâDă acuma neurnitâ din loc—pe ogorul înţelenit al binelui nostru obştesc şi numai ici şi colo, pe la colţurile acestei stânci uriaşe a mai răsărit câte puţină iarbă verde şi pentru Românul bucovinean, în colo vai de capul nostru a fost până în ziua de azi. Ar fi prea mult să arătăm din nou toate durerile noastre, cum au năvălit veneticii peste noi, cum ne-au desmoştenit din avutul nostru strămoşesc, cum ne-au împins la o parte ca pe nişte lepădături ale omenimei, cum ne-au isgonit limba de prin şcoli, cum ne-au ţinut şi ne ţin biserica în lanţuri de grea robie, cum ne-au pustiit totul ca o ceată de lăcuste, cum ne-au prefăcut din stăpâni în robi şi câte altele. Toate acestea s'au întâmplat dinpricină că n’am fost organizaţi, n’am ştiut să ne apărăm de nenumăratele primejdii ce-au venit peste noi şi fiecare din noi a făcut ceea ce l-a trăsnit www.dacoromamca.ro ALBINA 157 prin cap; unul a mers hăisa, altul ceala, unul a zidit, altul a risipit. De aceea nici n’am putut păşi înainte spre bine, ci am dat înapoi în multe. De-abiă în timpul din urmă s’a deşteptat în sufletele noastre un dor nebiruit după timpuri mai fericite şi am început a ne alipi cu încredere de acei bărbaţi luminaţi ai neamului nostru despre cari ne-am încredinţat că ne vreau binele. Dăm acî şi primul capitol care arată scopul acestei organizări: 1. Partidul român din Bucovina are de scop a promova, în cadrul credinţei pentru împărat, în Austria interesele naţionale, confesionale, culturale şi economice ale Românilor bucovineni. 2. în privinţa naţională, partidul vrea să obţină pentru limba română drepturile ei cuvenite la diregătorii, în scoale şi în viaţa obştească. 3. în privinţa confesională şi culturală el va îngriji de progresul Românilor bucovineni pe temeiul legii, limbei şi al obiceiurilor lor. 4. El îşi rezervă deplina sa independenţă. 5. în chestiile economice, el adoptă programul creştin-social. Dorim din suflet ca organizarea să se poată înfăptui cât mai neîntârziat, li- starea agricola a României la linele lunci Octomvric 1910 st. n. Semănăturile de toamnă făcute în lunile precedente s’au des-voltat şi înrădăcinat bine în urma ploilor ce au căzut. Porumbul continuă a se culege pretutindeni; în partea de sus a ţărei s’a terminat şi de cărat depe cămp; în cea de jos încă se culege şi a suferit de ploile ce au căzut producându-i pe alocuri stricăciuni. Producţiunea porumbului, este cât se poate de bună şi cantitativ şi calitativ în partea de sus şi în estul ţărei, în centrul şi în vestul pârţei de jos însă, este slabă sau mediocră. Câmpiile, fâneţele şi miriştile au avut destulă iarbă crescând repede după ploile din luna precedentă şi chiar din aceasta, iar vitele au mers necontenit la păşunat. Sfeclele de zahăr şi de nutreţ precum şi zarzavaturile s’au desgropat şi transportat pe la fabrici. S a început depozitarea lor pentru iarnă. Viile s’au terminat de cules; în multe podgorii a început descurcatul, curăţatul şi pe alocuri chiar îngropatul lor. Frunzele la arborii, arbuştii şi pomii roditori, după bruma din ultima decadă, s’au îngălbenit şi au căzut in cea mai mare parte. (Comunicat de Observatorul meteorologie). www.dacoromanicajo DIN ZIARE ş\ REVISTE. Ce e holerina? Publicul citind în ziare că în Basarabia, Rusia sau în alte ţinuturi vecine bântue holera, e grozav de alarmat când cineva suferă de diaree. In timpul căldurilor mari, în urma mustului, în urma băuturilor reci, îngheţatelor, în urma mâncării pepenilor, castraveţilor, ori a altor fructe, se poate produce holerina, o boală ce se aseamănă cu holera, dar care din fericire nu este atât de gravă. Bolnavul nu se simte bine, are ieşire afară ca apa, dar nu cu durere; are sete şi căldură; aceasta este forma cea simplă a boalei. Alteori boala ia un caracter mai grav: bolnavul pe lângă diaree, mai are vărsături verzui; o durere vie, arzătoare pe tot tubul digestiv, corpul i se răceşte, are crampe în pulpele picioarelor, are leşinuri. Bolnavul se va culcă la pat, va ţine dietă, şi va face clisme cu rădăcină de nalbă, cu căpăţâni de mac, cu scrobeală, va bea băuturi potolitoare (apă albuminoasă), îşi va frecă pântecele cu balsam tran-quil, sau cu ulei de musăţel camforat, va luă picături de laudanum (5 picături la i/2 pahar cu apă), de 3 — 4 ori pe zi. Bolnavul — orcât e de uşoară boala — se păzească dieta, să se ferească de oboseli, căci boala din simplă cum e, se poate www.dacaramanica.ro ALBINA 159 agrava! clar pentrucă bolnavul singur, nu poate face deosebire între holera adevărată şi holerina, să nu se alarmeze, dar să trimeaţă după medic! Nn joacă mare rol — dacă plătiţi degeaba vizita medicului — liniştirea bolnavului, preţueşte mai mult. ( Sănătatea»). Sâmbătă seara. tDin limba germană ) Când bei : Ea pleacă să te cate. Caşi în alte dăţi, Şi cât, o cât de groaznie Tu, tată i te-arâţiî Abeâ veni pe stradă, Cu ochii rătăciţi... S’au dus, s’au dus bănuţii Aşa de greu munciţi! E Sâmbătă, pe seară... Iau lucrătorii plata... S’a ’ntunecat, dar, uite Că nu mai vine tata! In odăiţa strimtă Copii-a dorm flămânzi. Şi lacrămi îi curg mâinii l)in ochii mari şi blânzi. Pe patul tare-acuma Cazi ţeapăn ca un par Şi mama, la icoană, Se roagă în zadar. www.dacoromanicajo 160 ALBINA Când nu bei: E Sâmbătă, pe seară... Iau lucrătorii plata... Ce vesel şi ce iute Mai vine astăzi tata! Copiii şi soţia L-aşteaptă’n prag cu dor; In colţ stă masa pusă, Friptura-i în cuptor. Şi-acum el intră’n casă. Ce vorbă şi ce râs: «Grivei, ba’ nu, Gavrilă, Ei, Miţo, vin* pâs, pâs!» Apoi dă banii mamii Şi, ’ntors înspre copii, Le-arată’n mâna dreaptă Uu pumn de jucării.. Ce pace se coboară Pe*al nostru mic palat, Pe casa care doarme Subt cerul înstelat! (Versuri din «Biblioteca bunilor templieri»). Uri vis rău. Uu lucrător din portul Dundee povesti dimineaţa soţiei sale visul ce-1 avusese peste noapte. Văzuse patru şoarici apropiindu-se de el, unul după altul. Cel dintâi eră gras şi mare, ceilalţi ■doi erau grozav de slabi, iar cel din urmă era orb. Sărmanul om se frământă neliniştit, căci auzise zicându-se că şoareci de visezi înseamnă piazărea. Biata femeie nu putea să găsească deslegarea visului; dar băieţelul lor foarte cuminte fu Iosef-ul acestui nou Faraon: «Şoarecele gras şi mare*, zise el tatălui său, «e cârciumarul din colţ, pe care te duci să-l vezi atât de des şi la care îţi laşi toţi banii; cei doi slabi sunt mama şi eu, iar cel orb eşti dumneata, tată». («Icoane din popor*)- www.dacoromanica.ro CRĂPATUL PIELEI LA GAL (1). ceastă boală se mai numeşte filariosa hemo-raf/ică, hematidrosă sau sudori de sânge. Ea nu se observă la toate soiurile de cai, ci mai mult în ţara noastră, la caii ungureşti, şi este produsă de un parazit, de un mic vermişor zis filaria hemoragica, despre care nu se ştie încă prin ce împrejurări trece el până să ajungă sub pielea calului, şi să i dea boala. Probabil însă că molipsirea cailor cu aceşti viermi, se face în timpul iernei sau la începutul primăverei. Boala se arată primăvara şi vara, prin ivirea pe grebăn, pe spete, pe gât, pe coaste şi chiar pe alte părţi ale corpului, a mici ridicături nedure-roase, a unor broboane, din cari unele mici ca o linte sau mai mari, altele ca o nucşoară. Nu trece un ceas două dela ivirea lor, când din ele începe a se scurge sânge, şi când mai zicem, văzând calul cu şiroae de sânge pe corp, că-i crapă pielea. După scurgerea sângelui, ridicătura, broboana, se micşorează, dispare fără a lăsă vre-o urmă de crăpătură a pielei, locul pe unde a eşit sângele a-proape neputându-se găsi. Boala ţine o săptămânâ-două. Câteodată însă în cursul aceleeaşi veri, apare de două-trei ori la a-celaşi cal. 1 (1) Articol provocat de o întrebare a preotului R. Smarandescu, ve-chiu abonat al revistei. www.dacaromanica.ro 162 ALBINA Cu apropierea iernei boala dispare cu desăvârşire; cu toate acestea nu este de mirare de a o vedea aparând din nou la caii cari au zăcut, în verile anilor următori. In genere animalul se vindecă fără nici un tament, totuşi este bine a se spălă părţile bolnave cu apă bicarbonată în proporţie de trei grame a-cid boric la 100 grame de apă, sau încă cu apă cu creolină, punându-se la un litru de apă, două linguri de creolină curată. Un veterinar francez numit sfătueşte pentru a putea vedea viermele în ridicâturile după piele, a se urmă astfel: se rade părul după pielea din dreptul broboanei, în vârful căreia se observă un punct roşietic, pătat. înainte de a se deschide, de a se rupe punctul acela roşietic, pentru a se scurge sângele, se înţeapă, se taie puţin broboana când se zăreşte în interiorul ei, cum viermele se svârcoleşte, se mişcă, se vâră în ţesutul pielei. Jrimia Popescu ___________________ Medic veterinar. De pe Domeniile Coroanei. Acum câteva zile. d-l Administrator ai Domeniului Coroanei a fost la Domeniul Mălini din jud. Suceava. Interesandu-se ca de obiceiu de starea bisericilor, şcoalelor şi a locuitorilor, d-l Ion Kalinderu a dispus ca Administraţia Domeniului Coroanei să contribue la zidirea unui nou local de şcoală în cătunul Păraie, cum şi la clădirea unui local de Primărie în comuna Drăceni şi chiar sâ le execute singură. A ho-tărît asemenea să se adauge cu cheltueala Domeniului Coroanei, două săli la şcoala din Gâineşti, una pentru clasă şi cealaltă pentru atelier. A mai dăruit şcoalelor diferite cărţi, tablouri, iar pe mulţi săteni i-a ajutat, pe unii pentru căutarea sănătăţii, pe alţii pentru a-şi face case, sau pentru a le uşurâ pierderea ce au suferii din cauza că li s'au furat vitele pe linia Bucovinei. In sfârşit a ţinut a da câte-o încurajare preoţilor şi învăţătorilor spre a-i îndruma în munca ce depun pentru sfătuirea şi îndrumarea sătenilor pe calea propăşirei. www.dacoromanica.ro ALBINA 163 jWuzica în învăţământul primar. Dacă ne vom aruncă o scurtă privire asupra învăţământului primar la noi, vom vedeă că muzica este obiectul care s’a neglijat şi neglijează mai mult. Şi din ce cauză provine această neglijenţă. Mulţi vor zice că din cauza învăţătorilor, ceeace nu este adevărat. Majoritatea învăţătorilor noştri sunt muzicanţi şi îşi dau toate silinţele în această privinţă. Cu toate sforţările, progresele nu se văd. din cauză că se lovesc de un neajuns, care este lipsa de material muzical. Şeoalele normale, au posibilitatea de a da buni muzicanţi, dar nu şi repertoare. Vor zice şi acum: de ce nu învaţă singuri învăţătorii cântecele de care au nevoe, din multele manuale de muzică ? învăţătorul ar face acest lucru, dar se lovesc de un neajuns şi a-nume, acela că manualele de muzică, pe care ar vrea să le cum pere, sunt prea scumpe, având un preţ de 2,50 şi 3 lei, cu cel mult zece cântece, din care nu găsesc potrivite pentru a învăţă pe copii decât 1 sau 2, celelalte necorespunzând cerinţelor, din diferite cauze. Din acestea vedem că învăţătorilor nu le convine ca să dea un aşâ mare preţ, pe asemenea cărţi, din micul lui salariu. Acum vine întrebarea : care ar fi mijlocul^ prin care s’ar putea împăca amândouă părţile, adică să dea învăţătorilor un re-pertor, cu un număr cât se poate mai mare de cântece şi cu un preţ mai mic? Soluţia n’o putem găsi decât apelând la Onor Casa Şcoalelor, căreia îi stă în putinţă a împăca ambele părţi, însărcinând pe un om capabil să adune cântecele pentru învăţământul primar într’un singur manual, aranjate pe divizii, ţinându-se în seamă gradul de desvoltare al copiilor. Odată întocmit acest manual, Casa Şcoalelor să-l tipărească, vânzându 1 apoi în cost. Teodor G. Solzitnescn Învăţător. 5GRI56ARE; CĂTRE REDAGŢIE- Stimale D-le Director, In zilele în care trăim avem destule ocazii să vedem fâoându-şi apariţia o sumă de publicaţii; unele din izvoare sigure şi bogate cu şop bine lămurit, cu putere de viaţă, care garantează lucruri mari, pe când altele slabe dela început, menite a-şi vedea sfârşitul în apa botezului. Numele de popular sau populare nu le ajută întru nimic dacă din ele nu iese ce-i cu adevărat popular hrănitor şi întăritor. In zadar se încoronează cu el. Dintre toate acestea, aceea care face o excepţie ferici ă, aceea care aduce un real serviciu tuturor şi în special populaţiei cititoare dela sate, este aceea ce poartă un modest nume: «Albina». Harnică şi neobosită este întotdeauna mica albină, care din felurite flori face mierea cea dulce; fără preget, îndrumătoare şi ascultătoare, este modesta revistă: »Albina•. Pentru aceste bune lucruri, noi o primim cu drag în casă şi o rugăm să vină mereu, spre a sta mai mult de vorbă. Gli. Stăncscu Dirigintele şcoalei din Cepari-Pumănteni, Argeş. www.dacoromanica.ro 164 ALBINA PAGINA copiilor. 0aba oarba cu ciomag. Acum era rândul lui Costică să propună un joc. — Şă vă învăţ «Baba oarba». . . — O ştim, strigară în cor toţi copiii. — E altfel; nu cum o ştiţi voi. E «Baba oarba cu ciomag». Cel care cade să fie «babă» e legat la ochi şi i se dă un baston în mână. Ceilalţi aleargă împrejur. Când «baba» atinge cu bastonul pe unul din copii, acela apucă de capătul bastonului şi zice de patru cinci ori vorba: «Vai!», căutând să-şi schimonosească vocea ca să nu l cunoască, Dacă «baba oarba» cunoaşte vocea, atunci îi scoatem legătura deîa ochi şi celălalt se face «babă» în loc. Sfaturi practice. Hrana mieilor după întăream. După înţărcare, cea mai bună hrană a mieilor este iarbă proaspătă; dacă fânul nu e bun, amestecaţi făinoase, cum ar fl bobul. Iată o prepara-ţie ce o recomandă veterinarii: fân de livede .... 0,08 k. lucernă.............0,25 » sfecle..............0,17 » ovăz................0,25 » bob.................0,34 > tărâţe de grâu . . . 0,17 » V261E RECTIFICARE. In No. trecut la pag. 120 s’a strecurat o greşală de tipar: s’a zis că trebue sa se puie 3—i kgr. zahăr în loe de a/, kgr. www.dacoromanica.ro PAGINA GLUMEAŢĂ. =—ip>..—. Iubiţi floriie, dar r\u supăraţi pe vecini, — Poveste fără cuvinte — Administrator, G. DUMITRE5GU. W' U : cd CD a « < , o ' "l ' i* es o p CD 3 ora W CD 3‘ aq c £D( ^ “Sg g,“CTQ _ - s■i-Sjs-ssggggfcg *• (D CD QB* 3,'* i—ii^3 '* s—-ţ\p OP Qi C 5î"p Rpr^arc pil i—i pC ^ ° 3 V V 3 (3 O'ECff 3 gZâ— 3 ^rDECED^W1-* 3 3 a 3 “**0 » m ^3 ^Oti 4 B £3 2. “•fiî B S M a “i- D3< r’ *V *->> M> 3 3 V o. Ci te* , H-iMh.Mm Ui w Ui a * Ui Ui Ui Ui < = a B ogtt O M ta »Ss( ° 3 -73 0HH00( sa 3 , 3 O •"* -CD XJ 50 CD • 3 K>< S1» • I CD w, pr ; ( tn • ,- o < sa 2.; 2 M* : fi 3 : ci. S3« CD . Oi< O co •"i » CD o o O O p t* t\^ C\2 “u_ O O1 O O O1 P INO O pop po O0.0 ţi îr1 05 DO 00 b. Oi O. e -c ■ PPPP.-P-po o op o O op op oooo-iooooooooii p I I I ţND cn OCCOCINDO ^ ^ C» O* OC 00 O t>0 ^ ro to CJO - • - - M 1 1 1 -LU IjP_Q_! o op ooocncn opoj^ jgg g g~g gg 10 b. de kgr şi cu 20 b . Detailiştii din pieţele (localitate) de. unde se cumpără peştele, vor vinde cu 10 in plus, peştele până Ia 50 b. k.; cu 15 b. de k. în plus peştele cu preţul până la 1 leu de b . in plus, peştele cu preţul dela 1 leu în sus. La icre vor vinde Su 20 lei la suta de lei în I Vânz. din provincie vor ;vinde cu aceleaşi preţ. de mai suş, plus spezele de transp şi am bala], cari se vor stabili de aut. corn. conf. act. iustifir.ativp pp m Cd s _ p CD | O I O Cn I ppppwOp "bo rf^'ci'co o^- oo Cn cn O o o o q J poppp To cc ci O OOP T* o bi ■ O 1 Oi I poppppopo co cob- cn ro bi cn Preţul maxim cu care pot vinde detailiştii 1 , • • 1 1 cn *T3 >' H h3 tip (D 0 £. cn O 3 2. TJ >(. Q, C- (D * o1? > r- - ~ 6 s e.- £ 3 0 ■«’ 2- c* S 3 H ~U o *o o -V) CD *o CD 3 *ci a. o QJ Ol O CD 3 < ro ADMINISTRAŢIA PESCĂRIILOR STATULUI DIN BRÂILA-GALAŢI ALBINA 167 „STEAU fl“ Societatea *Steaua» lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, ş; pentru împiedeca rea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. In acest scop publică şi o bibliotecă populară, din care au apărut până acum următoarele părticele a câte 20 de bani : No. 1. Dt.n Ţara Basarabilor, de fi. Coşbnc — un rezumat al Istoriei noastre naţionale, dela colonizarea Dacilor până la Kăsboiul pentru neatârnare din 1877 -78. No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfn—o descriere a stării de azi a sătenilor noştri in asemănare cu a celor din ţările apusene şi mijloacele de îndreptare. No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Tli. D. Spcranţia—o povestire morală şi instructivă. No. 4. Gră 'ina de legume, de loau Hăşcgsiui—tratat de grădinărie. No. S. Medicul poporului, partea I, de J)r. I. Felix — poveţe practice de higiena. No. 6.‘Avem cu ce să ne mândrim, de T. Duţcscn-Duţu — spicuiri din Istoria şi Literatura naţională, cu indemnuri pentru săteni la învăţătură. No. 7. Medicul poporului, partea II, de Dr. I. Felix — poveţe pentru păstrarea sănătăţii. No. 8. Biserica Ortodoxă Română, de I. Micltâlcescu şi Victor Puia — explicaţiuni asupra slujbei bisericeşti şi a picturilor murale din Biserică. No. 9. Ştefan-cel-Mare, ile Ajlcx. Le u'idatu — povestire populară a faptelor şi răsboaielor purtate de Marele Domn al Moldovei. No. 10. Ce se poate înoată dela un drum lung, de Dr. I. Simionescu— povestiri însoţite de exemple din viaţa sătenilor din ţări străine, spre a folosi ca pilde ţăranilor noştri. No. 11. Comoara Dorobanţului, de Miliail Sadoveanu—pildă despre un om rău nărăvit şi stricat din pricina beţiei care, in urina unor Întâmplări, s’a îndreptat pe calea cea bună, devenind un gospodar de frunte în satul său. No. 12. La Răscruci, de I. Slavici—povestire morală cu pilde cum tre-bue să se poarte omul in societate şi rum să iubească pe Dumnezeu. No. 13. Domnul Tudor din Vlădimiri, de N. Iorga—schiţă biografloă amănunţită despre Tudor Vladiinirescu. No. 14. Pământul şi Ţara noastră, de Aldem—o schiţă geografică şl economică a României. No. 15. Românii de pesic Carp aţi, de I. Russu Şirlanu—studiu statistic. No. 16. Romanii şi Dacii, de Dr. I. Lupaş —povestire populară, despre luptele dintre Romani şi Daci şi despre obârşia şi alcătuirea poporului românesc. No. 17. Satul Griviţa, de N. Rădulescu-Nlger—poveţe despre agrioultura şi gospodăria sătenilor. No. 18. Cum ne putem feri de boalele molipsitoare, de Doctorul Cre-cliiă—lămuriri şi sfaturi folositoare şi trebuitoare tuturor pentru buna îngrijire şi păstrare a sănătăţii. No. 19. Superstittnnile păgubitoare ale poporului nostru, de George Coşbuc. No. 20. Antini Ivireanul, de N. Dobrescu—schiţă despre viaţa acestui vlădică, care a fost unul din cei mai însemnaţi, de cari am avut parte în trecut. Sucietatea a scos şi următoarele 5 tablouri în culori, executate' artistio pe hârtie cromo: www.dacoromanica.ro 10» ALBINA Bani Portretul M. S. Regelui României..... 0.50. „ „ „ Reginei României.........0.50. „ A. S. R. Principelui Ferdinand • . . . 0.50. „ „ „ „ Pincipesei Maria .......0.50. „ lui Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei. . . . 0.50. Administraţia publicaţinnilor este la librăria G. Sfetea, Bucureşti, piaţa Sf. Gheorghe, iar pentru cererile de înscriere ca membri, a se adresă d-lul Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde. Cotizaţia este de 'cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, ae cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. In schimb fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele sau tablourile publicate de societate anual. Comitetul : Preşedinte, Ion Kalindern, Membru al Academiei Române.—Vice-preşedinte, Sava Şoinăiiescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Con9t. Banu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gârboviceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi Director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român ; I. Dimitrescu Procopie, senator, Primar al Capitalei; M. Ylădescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, fost administrator al Casei Şeoalelor, profesor secundar; Pompiliu Eliade, profesor universitar.— Cenzori, Const. Âlimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. loneaca,profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor. * 1 2 Membrii înscrişi cotizaţiuni plătite (urmare). Niţă Turingă (Ocolna;, l leu; Gheorghe D. Dumitrescu (Ocolna), 1 leu; Dobre Iacob (Ocolna), 1 leu; Tudor St. Păuna (Oeolna), 1 leu;Cioblu Ion (Ocolna), 1 leu; Florea D. Diaconu (Ocolna), 1 leu; Gheorghe Ilie Cârstea (Ocolna), 1 leu; Andrei Pârscoveanu (Ocolna), 1 leu; Ştefan R. Popescu (Ocolna), 1 leu; Nicolae M. Roşea (Ocolna), 1 leu; Ilie N. Neacşu (Ocolna), 1 leu; Ştefan C. Gr. Petcu (Ocolna), 1 leu; Constantin T. M. Păuna (Ocolna), 1 teu; Nistor Iscru (Ocolna), 1 leu; Mihai D. Stan (Ocolna) 1 leu; Ioan Gr. D. Ioan (Ocolna), 1 leu; Stan Danciu (Ocolna), 1 leu; Dumitru Drăguşin (Ocolna), 1 leu; Gavrilă Bata (Ocolna), 1 leu; Ion V. Saţau (Ocolna), I leu; Stan Gaură (Ocolna), 1 leu; Ion V. S. Coteţ (Ocolna) 1 leu; Ştefan St. Istrste (Ocolna), 1 leu; Grigorie Calman (Ocolna), 1 leu; Dumitru Gângioveanu (Ocolna), 1 leu; Constantin Dumitrescu (Sadova), 1 leu; Dumitru Magin (Sadova), 1 leu; Haralambie Tuţescu (Sadova),. 1 leu; Constantin St. Ion (Sadova), 1 leu; Gheorghe Bănuţoiu (Ogrin, Plant.), 1 leu; Gheorghe Epure (Ogrin, Plant), 1 leu; Dumitru T. Ghiţuleasa (Ocolna), 1 leu; Ion Cocoş Mare (Ocolna), 1 leu; Oprea Gr Sandu (Ocolna), 1 leu; Tudor Cioacă (Ocolna), 1 leu; Nică Ştefan (Ocolna), 1 leu; Ştefan St. Târşoagâ (Ocolna), i leu; Ion Hristea (Ocolna) 1 leu; Antonie Nicolae (Ocolns), 1 leu; Gheorghe P. Cârstina (Ocolna), 1 leu; I. Teodoreanu (Nucet, Dâmboviţa), 4 lei; M. Velesen (Nucet, Dâm-boviţa), 4 lei; N. Albu (Nucet, Dâmboviţa), 2 lei;V. Vasilescu (Nucet, Damboviţa), 2 lei; Dionisia Fanea (Nucet, Dâmboviţa), 2 lei; Gheorghe Popescu (Nucet, Dâmboviţa), 2 lei; Gustav Venejih (Nucet, Dâmboviţa) 2 lei; Gheorghe Teodnrascii IGnsnvăţn Mehedinţi) i w Geor_ gescu (Bucureşti), 1 leu; Nicolae M. Ştefănescu (Baloteasca, Dâmvoviţa) 2 lei; Const. I. Dumitrescu (Glâmbocata, Dâmboviţa), 1 leu; Ioan S. Nuţă (Glâmbocata, Dâmboviţa), 1 leu; Ilie M. Sonereu (Drăgoaia Dani -boviţa), 2 lei; Miliail Vlădâianu (Bucureşti), 1 leu; _________________ (Va urma). www.dacoromanica.ro THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bu- oureştt. Comitetul central: la Londra Lachlan Machlntosh Bate, G. I. Goschen 91 Vicontele Duncaanon .. . E. W. H. Barry n Bobert Hamilton Lang . . Deuetre de Frank .... ^iena P. Navilie Paris Ad Vernes H Directori: Ceusori: loan f C. \ E. loan Gliika şi Artknr Green A. Stolz E. Goodwin. Kalindern, Demetra Sediul social: Londra 7 Creta Winchesterstreet. Sucursala: Bucureşti,Pia'ţa sf. Gheor-•gbe. „NAŢIONALA" SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI Capital in acţiuni întreg vărsat în aur................Lei 2.000.000 Fonduri de reservă compuse din prime şi daune...........» 3.955.888.76 Idem format din capital şi alte rezerve » 1.075.842 60 Total în aur Lei 7.052.531.36 Păune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoianu. Dir. general E. Griinwald. „naţionala" asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca: A \/ c T)1 falşe, \ âmătoare vor avea această * Jp A Y ti r\ * Şi produc colici. ZET i 1 i p Lindenberg IE3 iac iar eşti Str. S m ărdani 15. Singurul magasin special CU JUCĂRII DE eOPII Obiecte frumoase şi durabile cu preţurile cele mai ieftine. mare deposit de articole de: Păcăleală, farse, şi Surprise, Aparate surprinzătoare de Scamatorii. www.dacorotnanica.ro li"~ ,.—ii--- '-ir=-^!r===^?g^fc==^R~^=i r- ir=~- -,-=»= CREMA, PUDRA Şl 5ĂPUN .,fL6RA'' nu se vând decât în embalagiul original arătat aci (un sfert din mărimea naturală) şi cu următoarele preturi ■ Crema Iei 1.50 —Pudră lei 2 —Săpun lei 1.25 Refuzaţi dar în interesul D-v. ca neveritabil c dacă vi s’ar oferi aceste Crema şi Pudra «FLORA» se pot întrebuinţa fără grijă cât de mul timp, acest fapt e stabilit oficial de institutul de Chimie al Statului, care a constatat la 12 Septembrie sub No. 1.110,că: 'Crema şi Tudia «Flora» nu conţin^ substanţe toxice sau de acele cari printr’o întrebuinţare îndelungată pot vătănxă sănătatea*.— Pomada de păr «Flora» neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienicâ a părului; Borcan mare lei 2.50, mic lei 1.75— Capilogen «Flora» (apă de păr), curăţă mătreata după câte-vâ întrebuinţări; Sticla mare lei 3.25, mică lei 2.50—1*a nemulţumire să restitue costul pentru oricare din aceste preparate. 11=^' ■ ll^==Jl===S^^5r==ir====ir=:; .ir=r. ■ n Inst. de Arte Grafice «Caro! Gob)» ^-r I. St. Rasidescu. www.dacoromamca.ro