Anul XIV No. 2 10 6ctomvrle 1910 Anul xiv No. 2. 10 Octomvrie 1910. ALBINA Revistă Enciclopedică Populară COMITETUL DE REDACŢIE: Ion Kalinderu, P. Gftrboviceanu, G. Coştoue, G-l P. V. Năsturel, Gli. Adamescu, I. Otescu, P. Dull'u, Y. S. Mogn, N. Nieolncseu, Gr. Teodossiu, C. C. Pop.-Taşeă. Abonamentul in (.ară pe an lei 5 „ „ „ pe 6 luni „ 3 Abonam, in străinătate pe an lei 3 Un număr..................15 bani. Pentru anunoluri 1 leu >lnia. ISflloa publloltate, 5 bani ouuântuj. (Vlanusoripţele nepublioate se ard. Redacţiunea îşi rezervă dreptul ca, din articolele ce nu se vor puteâ publică în întregime, să dea numai extrase sau rezumate. * I. * III, P. Dulfu, Dor de fraţi. R., Palatul brâncovenesc din Potlogi (cu 4 ilustraţiuni). Mişcarea cooperativă la Românii de peste munţi. M. Lupescu, Holera. I. M. Râurearţu, Primarul conştiincios. Lucreţia JHeljiu, Cum îţi vei aşterne, aşâ vei dormi Preot Gh P. Şuzatu, Un prieten bun. V. 5. Moja, Ce să facă plugarul în Octomvrie? Starea agricolă a României la finele lui Septemvrie. Preţul peştelui. DIN ZIARE ŞI REVISTE]: Cât timp poartă animalele de casă. PAGINA GLUMEAŢĂ: 5tan Păţitul, Scrisoare anonimă (cu 11 ilustraţiuni). PAGINA COPIILOR: Umbre P8 păreţi: Cum se face iepurele ? (ilustraţie). SUPLEMENT: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor, anul III, No. 2 dela 10 Octomvrie 1910. www.dacoromanica.ro Vântule de prin copaci, Mai astâmpăra te, taci! Beta fraţi, de ce-mi înşiri Numai negre tânguiri ? Pentru ce-mi aduci, când baţi, Tot suspine dela fraţii— Dinspre Moina când adii, Inima tu mi-o s fâşii... Astfel plânge tristul viers, Eti l-ascult oprit din mers, Şi cu sufletul încins D'un alean, d’un foc nestins! IV. Când de peste Pruf te ’ntorci, Lacrâme din ochi îmi storci ... Iar de peste munţi — vai, vai!— Cu ce-mi spui, prin piept mă tai. n. Bate vântul, bate iar,— Nu e vânt, e plâns amar: Plâns de fraţi din depărtări, Risipiţi. . . prin şapte ţări. Cum m’aş duce ’n sbor şoimesc, Plânsul lor să-l potolesc!.. Munţii... pană ’n cer fac zid, Calea duşmănoşi mi-o ’nchid. — Tu, din slăvile cereşti, Munţii ,.. căci nu-i prăbuşeşti ! Cum laşi ziduri până ’n nori Intre fraţi şi ’ntre surori? .. III. Vine ’n sbor, de peste Prut, Beta fraţi, un glas pierdut: •Foae verde, fir de bob, «Vai şi-amar de cine-i rob! Nici e casă casa lui Şi nici masa-i masă nu-i ! M’am jurat azi noapte ’n gând, Să trec Prutul înnotând, Să dau mâna fraţilor, Să-mi alin cumplitul dor. Prutu-i tulbure de tot, Unde-i chip să-l trec în not ?— Doamne, seacâ-l până ’n fund, Să rămăie numai prund ! Să-l trec cu picioarele, Să-mi văd surioarele ..: Să-l străbat... din fugă drept, Fraţii să mi-i strâng la piept. V. Cântă mierla ’n vârf de fag, Ce tot spune viersu-j drag ? Spune ’n cântec legănat ■■ •iTaci, Române, fii bărbat! < Prutu-i mare, Prutu-i rău ... «Bun e însă Dumnezeu !— «Câte n’au fost mari ?.. şi nu-s! «Câte — rele şi s’au dus ! . . *Moina, Prutul, vor secă,— «.Munţii ... se vor dărâmă.. . «Fraţii, după care plângi, «Iar la piept o să ţi-i strângi !» P. Dulfu- www.dacoromamca.ro 30 ALBINA Palatul brâncovene5C din Potloii. In No. 2 Anul III din «Buletinul comisiunii monumentelor istorice», d. V. Drăghiceanu scrie un articol despre Palatul din Potlogi al lui Brâncoveanu. Comuna Potlogi este aşezată în jud. Dâmboviţa, plasa Bo-lintinul. Pe aci era drum pe deoparte spre Târgovişte şi spre Câmpulung, pe de altă parte spre Piteşti. Nu se ştie când a devenit Constantin Brâncoveanu stăpân pe Potlogi. Se vede însă că în 1683, adică cu 5 ani înainte de a fi Domn, a ridicat o biserică cu hramul Sf. Dumitru. Ajungând Domn, pune de zideşte un palat destinat fiului său. Clădirea se sfârşeşte în anul 1698. Aci obişnuiâ Domnitorul să petreacă de mai multe ori pe an, fie numai cu familia, fie cu boieri mulţi. Dar soarta nenorocită a lui Brâncoveanu a lovit şi palatele sale. Turcii, căutând bani ascunşi în diferite zidării, au stricat şi au ruinat palatele. La 1848, când vin Ruşii în ţară cu ocazia luptelor dintre armatele austriaco şi cele ungare, aşează în Potlogi cartierul general şi fac multe reparaţii clădirilor de-acolo. Dar mai târziu nimeni nu s‘a mai interesat de ele şi după cele ce spune d. Drăghiceanu în articolul citat—erau ameninţate să se prăpădească cu totul, dacă nu interveniâ comisiunea monumentelor istorice. Dăm aci câtevâ vederi ale clădirilor acestui palat după «Bu- * letinul» citat. www.dacoroinamca.ro " Curtea diri Potlo^i. Vederea generală: intrarea, împrejmuirea palatului şi paraclisul. Palatul din Potlo^i. — Faţada principală, dinspre poarta do intrare. PI5ANIA PALATULUI DELA P6TL0GI. Io * G(ostandin) J3(asarab). V(oevod). Aceste case den temeliîa lor sânt înălţate de luminatul Domn Io Gostandin Basarab Voevod'fiîu-lui său Costandin Brăncoveanul,1 Incepându-le şi şi sfărşindu-le la leat 7206 (1) şi la al zeacelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai Vt (2) Post (3) Gorbeanul 1 2 (1) Anul dela facerea lumii. Dela Hristos 1698. (2) Vt este prescurtat: vtori {cuvânt slavon) al doilea. (8) Post prescurtat din Postelnic. www.dacoramamca.ro Jffişcawa coop^ştivă u Românii de peste munţi. ţ ' |; _____ Cu ocaziunea congresului al VTII-lea cooperativ internaţional, d-1 Const. Popp, funcţionar al băncii «Albina» di» Transilvania a tipărit o broşură despre mişcarea cooperativă a Românilor de peste munţi. «Revista Economică» din Sibiiu (Anul XII No. 37) traduce o parte din acea broşură, care s’a scris în limba germană. Credem că va interesă pe cititorii noştri să reproducem acele pasagii: La Românii din Ungaria, cari conform ultimului recensământ, al populaţiunii numără 3.200,000 de suflete, mişcarea cooperativă este de dată'mai nouă; abia are un trecut de 17» decenii. In urma relaţiilor politice interne nefavorabile, Românii din Transilvania şi Ungaria au fost lipsiţi până în anii 70 de orice organizaţie economică. In anul 1872 ei întemeiază primul lor institut de bani «Albina» cu sediul în Sibiiu, având un capital iniţial de K 600000, (l)careîdsă azi se cifrează deja cu K 3 miloane. Acestei fondări îi urmară în curând alte fondări noue, încât azi numărul institutelor de bani române din Ungaria se urcă deja la 200, având un capital social de K 25.000,000, rezerve în suma de K 10.000.000, şi active totale de K 180.000.000; depozitele spre fructificare administrate de ele se urcă la suma de K 95.000.000, iar profitul net realizat în ultimul an de gestiune se poate evalua la K 3.000.000. Deşi întemeiate, după exemplul « Albinei» în marea lor majoritate^ ca societăţi pe acţii, totuş, după natura şi afacerile lor, institutele de bani române au caracterul unor adevărate bănci populare, rolul cărora le şi revine în sânul poporului român. Ele sunt în preponderanţă fondări ale poporului, îşi au sediul în comune* rurale şi orăşele, de unde alimentează., în condiţii avantagi-oase, trebuinţele de credit ale poporaţiunii rurale, deşteptând şi promovând în mijlocul acesteia totodată spiritul de economisire. Din beneficiile lor anuale, băncile române din Transilvania şi Ungaria sacrifică an de an sume considerabile — în anul 1909 cel puţin K 150 000 — pentru scopuri culturale-filantropice pentru susţinerea de şcoalo poporale, întregiri de salare învăţăto-reşti, mese studenţeşti («Albina» din Sibiiu singură susţine deja de ani de zile o «masă a studenţilor», la care 50 de şcolari săraci 1 (1) O coroană (K) preţueşte 1,10 lei aproximativ. www.dacoromanica.ro ALBINA 35 •dela licee beneficiază de prânz gratuit), pentru burse la studenţi săraci, ucenici şi calfe de meserii, pentru biserici, spitaluri şi diferitele reuniri culturale etc. In privinţa aceasta institutele de bani române sunt de o munificenţă, care este întrecută la diferitele popoare ale Ungariei .numai de Saşii transilvăneni. Mişcarea cooperativă propriu zisă, prin îufiinţarea de însoţiri săteşti a început la Românii din Ungaria — abstrangând de unele încercări neisbutite ale «Albinei» cu reuniuni de credit sistem -Schulze-Delitzsch în primii ani ai existenţei sale şi de alte câtevâ însoţiri — abia în anul 1894. Dela anul acesta încep a se înfiinţa în comunele rurale româneşti din comitatul Sibiiului, în urma stăruinţelor şi a propagandei intensive făcută de «Reuniunea română de agricultură», cu sediul în Sibiiu, primăle însoţiri de credit sistem Raiffeisen, al căror număr azi se urcă în acest -comitat deja la 18. De^ aici mişcarea pentru înfiinţarea de tovărăşii săteşti s’a răspândit apoi succesiv şi asupra celorlalte comitate cu poporaţie românească : Făgăraş, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Sălagiu, Caraş-Severin etc. Animate de rezultatele favorabile, cu cari însoţirile săteşti conlucra deja de ani de zile la ridicarea bunăstării materiale a ţărănimii la Saşii transilvăneni, în regatul vecin al României şi la Românii bucovineni, în ultimii 5 ani, cercurile conducătoare ale Românilor din Transilvania şi Ungaria au început a da o atenţiune potenţată mişcării cooperative. Aceasta este promovată acum atât materialiceşte prin institutele de bani existente, cât şi moraliceşte pe calea pressei, îndeosebi a celei de specialitate: «Revista Economică» (Sibiiu) şi «Tovărăşia» (Orăştie), precum şi prin prelegeri poporale sistematice asupra importanţei cooperaţiei, aranjate de «Asociaţiunea pentru literatura şi cultura poporului român», cu sediul în Sibiiu. Propaganda aceasta a dat deja rezultate îmbucurătoare. Numărul însoţirilor româneşti de tot soiul azi este de 200, din cari sunt! 80 însoţiri săteşti de credit 50 însoţiri săteşti de consum şi 5 însoţiri de producţiune şi valorizare. Restul sunt reuniuni săteşti pentru asigurarea vitelor, reuniuni de înmormântare şi alte categorii de însoţiri. însoţirile româneşti din Trasilvania şi Ungaria îndeosebi cele de credit sunt în marea lor majoritate fondări independente, cari^ îşi acoper trebuinţele de credit dela institutele de bani române existente; o parte :■ însoţirile comunale de credit, din comunele româneşti aparţin «însoţirii centrale regnicolare de credit» întemeiată pe baza articolului de lege XXIII: 1898, iar însoţirile de consum stau aproape excluziv în legătură cu centrala însoţirilor de consum «Hangya» din Budapesta. In urma desvoltării îmbucurătoare, ce au luat diferitele soiuri de însoţiri româneşti, se impune tot mai mult necesitatea de a întruni aceste însoţiri, azi încă răsleţe, în o centrală proprie a lor. Aceasta probabil va şi urmă şi anume în cadrul centralei institutelor de bani române existente, întemeiate la 1907 pe baza cooperativă : «Solidaritatea» cu sediul în Sibiiu, care în adunarea sa generală din acest an a luat deja privitor la înzestrarea şi www.dacoromanica.ro 36 ALBINA organizarea satelor româneşti pe calea însoţirilor câteva hotărîri importante. întemeiată aceasta centrală, cu altă ocazie sigur va fi posibil a prezenta asupra rezultatelor cu cari operează însoţirile româneşti de toate categoriile, şi unele date mai deaproape, exprimate în cifre, a cărora compunere de astădată, fiind mişcarea încă tânără şi răsleaţă — n’a fost posibilă. Mişcarea în jurul însoţirilor, azi modestă va putea fi atunci condusă în mod sistematic de factorii chemaţi şi va creşte,, ajungând desigur — ca şi la alte popoare culte — să fie şi pentru, poporul românesc una dintre bazele cele mai solide ale-prosperării materiale şi morale ale ţăranilor noştri. eătre abonaţii noştri. Aui intrat în al XlV-Iea an. Rugăm pc prietenii noştri sa stărue a face noi abonaţi, incunoştiinţand pe cei ce ar dori să se aboneze, că vor primi revista numai dacă vor trimite odată cu cererea de abonament şi costul abonamentului de 5 lei pe an. Reamintim prietenilor şi abonaţilor noştri, că cine ne face cel puţin cinci abonaţi, din nou pentru anul curent, şi triinete-banii odată cu numele lor, au dreptul la un abonament gratuit* fie pentru biblioteca şcolii, fie pentru parohie, cerc literar, etc. In anul al 14-lea ca şi in anul trecut, voin dă abonaţilor noştri ca premiu 4 tablouri colorate, copii după artişti» renumiţi din străinătate sau din ţară, cum şi alte îmbunătăţiri despre cari vom vorbi in nnmerile viitoare. Pentru elevii de gimnazii, licee, seminar», şcoli normale etc., dacă se abonează cel puţin cinci din aceeaşi şcoală, lo acordăm abonament redus, adecă lei 4,20 pc an, in loc do 5 lei. Pentru absolvenţii de şcoli primare din comunele rurale, reducem abonamentul la patru (4) lei pe an, fie că se abonează unul singur, fio o grupă de mai mulţi inşi la un abonament. Cererea de abonament în acest caz trcbuc făcută prin dirigintele şcolii sau prin preot. In tot cazul cererea de abonament trebue neapărat însoţită de plată, altfel nu se va satisface. Abonamentele se fac şi se plătesc numai pc un an întreg. Regularitatea cu care de 14 ani apărem, bogatul material ce ain publicat in acest timp şi numărul cel mare de ilustra-tiuni ce dăm in flecare număr, sunt o garanţie că revista este aşezată pe baze solide şi se bucură de sprijinul şi încrederea tuturor. ADMINISTRAŢIA. www.dacoromamcajx) HI O L E R A.. — Iar s’aude de holeră, finule Grigore! — Păi da, nănaşule, aşa hueşte prin târg ba că holera-i ia graniţă, ba că-i în ţară. — Mare pacoste-i pe capul nostru şi ticăloşia asta de holeră ! Nu ni-c fost de ajuns birurile şi greutăţile din vechime ; nu ni-o fost de ajuns foametea, de care cu greu am scăpat şi iacă biciul lui Dumnezeu ni-ajunge din urmă şi mai straşnic. Răsplătim multe şi mari păcate, măi Grigore, şi noi tot răi suntem şi păcătoşi! — Păi dă, nănaşule, vedem şi noi că s’a pornit asupra noastră mânia Celui de sus; ce să făcem!? De păcătoşi, păcătoşi suntem ; de răi, slavă Domnului. Da nici Dumnezeu nu şi-ar mai pune el mintea aşa într’adins cu noi. Mor oamenii mai mult ele frică, decât de holeră. Că eu -am auzit dela tătuca, că odată un Turc dela noi s’a dus să se închine la mormântul Dumnezeului lor, acolo, departe, ci că pe drumul Ierusalimului, cam pe unde a j>ă-timit Mântuitorul. Şi mergând el pe drum, iacă se întâlneşte cu holera, că pisemne avea darul lui Dumnezeu să vadă ce-i nevăzut. Holera cum îl vede, îi dă «noroc bun» şi-l întreabă unde se duce. — Mă duc să mă închin la mormântul Dumnezeului nostru celui turcesc. — Da tu unde te duci? — Mă duc în ţară la voi. — De te duci acolo, uite, prietenă, ce te rog: înconjură satul şi casa mea şi ţi-oi fi şi eu de ajutor la necaz. •— Să ştii, de bună seamă, că-ţi fac hatârul ăsta, că ■doar nu de geaba suntem prieteni vechi. www.dacaromanica.io 38 ALBINA Şi fiecare după aceea îşi păutară de drum. Holera a ajuns şi în ţara noastră ş’a secerat mul* ţime de norod; şi n’a cruţat, bat-o pustia, nici satul şl casa turcului ce-1 rugase să nu-i facă nici un rău. Turcul nostru aude de asta. Ciuda lui n’a fost proastă, şi se blestemă, că de ce n’a strâns el holera de gât, să se sfârşească odată cu dânsa. Când Turcul se întorceâ acasă, iacă se întâlneşte iar cu holera, pe la jumătatea drumului. — Bine, prieteno, ce-ai făcut? Aşâ te ţii de cuvânt? Vai de mine şi de mine că m’ai prăpădit! — Eu nu-s vinovată, prietene; martor mi-e Dumnezeu de m’am dus eu în satul ori în casa ta. Toţi cei ce-au murit acolo, s’au istovit de frică. Şi să nu crezi, nănaşule, că nu-i ş’aşâ. Frica-i mare belea pe capul omului. Câte nu face omul de frică!.. — De, finule, o fi ş’aşâ; da şi când vine peste oameni beleaua lui Dumnezeu, nu-i glumă! De-am trăi în curăţenie sufletească şi trupească de multe ne-ar fer'i Cel de sus (1). M. Lupcscu Zorleni-Tutova. Primarul conştiincios- de I. M. RÂUREANU- Acum vr’o cinci-zeci de ani, corporaţia brutarilor din Galaţi, se duse la primar să i ceară voia de a urcă preţul pâinii. Retrăgându-se, lăsară c u multă dibăcie, între cărţile de pe masă, o pungă cu două sute galbeni. Se întoarseră apoi după căte-va zile, sperând că punga le va fi apărat cauza cu multă tărie. Primarul le răspunse: iam cântărit cuvintele d-voastră în cumpăna dreptăţii şi am găsit că n’au nici o greutate. Părerea mea este că nu se cuvine ca, pentru o scumpete neîntemeiată, să fac a suferi tot poporul; pe de altă parte, am împărţit săracilor cei două sute galbeni, fiindcă am crezut că nici d-voastră n’aţi voit să-i întrebuinţaţi altfel. De aci apoi am înţeles că, aflându-vă în stare să faceţi astfel de daruri, vă merge destul de b ine şi că nu perdeţi„ precum ziceţi, în meseria d-voastră.» 1 (1) Sfatul acesta l-am auzit dela tata când eram mic, în 1866. www.dacaromanica.ro ALBINA 39 Cum îţi vei alterne, aşa vei dormi. A fost odată într’un sat un om gospodar şi el şi femeia lui, buni la inimă cu toată lumea, cu credinţă ’n Dumnezeu şi grozav de harnici. Din doi boi, o căscioară şi câteva hectare de pământ pe cari le aveau la începutul căsniciei lor, au ajuns în cîţivâ ani între cei mai cu stare oameni din sat, ba de cum dădea primăvara de se iviâ firul de iarbă şi până iar nu se mai zăriâ urmă de verdeaţă pe câmp, omul alături cu femeia din zori şi până ’n noapte numai de cele hectare de pământ se ţineau, numai de trebi împrejurul casei îşi vedeau şi nu lăsau un pic de vreme să-l piardă stând degeaba. Cumpătaţi la pungă fără să fie sgâr-ciţi, miluiau din avutul lor şi pe săraci; de aceea şi Dumnezeu le veniâ într 'ajutor! Să-l fi văzut vre-odatâ pe nea Ion că se’ntrece la chef ? ferit-a sfântul! om. de veselie eră ... să tot petreci cu el, dar niciodată nu l-ai fi văzut că se întrece la pahare. Lelea Stana, femeia lui, suveică de harnică, n’o vedeai niciodată cu ochi răi pentru casa ori avutul altuia, ori să cârtească ea împotriva cuiva, ori să-l vorbească de rău! Şi se vede că la aşa oameni şi Dumnezeu se uită mai cu drag căci le dădea bună înţelegere în casă, belşug şi trai bun, ba le dărui şi o fată care, se vede, împărtaşiâ bunurile părinţilor. De ce creştea, o vedeai cu aceleaşi apucături bune, vorba ceea: «Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă», «Aşchia nu sare departe de trunchiu». Părinţii se uitau la ea ca la ochii din cap, că de... gândiau ei, alt copil nu mai avem, asta ne va fi mângâierea şi bucuria bătrâ-neţelor. Cu toate că aceasta le eră sigurul lor odor, mai scump chiar decât lumina ochilor şi ar fi fost în stare să se strădănuească ori-cât pentru ea uumai şi numai s-o vadă la vremea ei fericită, totuş se sileau cât puteau s-o crească în frica lui Dumnezeu, să fie ascultătoare şi supusă vorbelor bătrâneşti. O dureâ inima pe biata lele Stana când îşi vedea pe Floarea ei plângând de câte cevâ ori când se jeluia că a ocărât-o vre-o fată. Lelea Stana nu vrea să ocărască pe nimeni în faţa fetei ca să n’o înveţe vorbe proaste şi până să-i găsească dreptate, de multeori o întâmpină cu vorbele: «Nu mai plânge fata maicăi, ia vezi că-i fi spus şi tu cevâ, degeaba aşa nu se leagă nimeni de om». Ori când venea dela şcoală, — că o dăduse şi la şcoală, nu voiâ să fie fata lor mai neînvăţată decât a altora, — Floarea se plângeâ vreodată că a fost pedepsită, Doamne fereşte nu i-ar fi găsit lelea Stana dreptate. în faţa ei, îi spunea: «Sileşte-te, fata mea, altădată să’nveţi şi s’asculţi pe d-nul învăţător, ca să nu te mai pedepsească. D-nul învăţător iubeşte copiii cuminţi şi silitori şi pedepseşte cu dreptate». Şi creştea Floarea lui nea Ion, creşteâ văzând cu ochii... Şi fiindcă părinţii acasă tot de bine o povăţuiau, dela şcoală tot de bine auziâ, par ’că nu mai eră fată în sat mai cuminte, mai aşezată, mai înţeleaptă şi frumoasă decât ea!.. Se făcuse fată de horă, ţi-erâ mai mare dragul s’o vezi pe Floarea îmbrăcată numai cu haine de casă ţesute de mâna ei. îi dădea mana lui Ion să-şi îmbrace fata şi cu mătase, că pe cine mai avea să toarne banii? da, şi el ca şi lelea Stana zicea : www.dacaromamca.ro ALBINĂ 40 «Aşâ am apucat dela părinţii noştri că in casă unde hainele-s ţesute şi lucrate de mâna femeei, acolo stă belşugul şi bamil ?iu-şi mai face loc în punga altuia pentru luwuri de nimic». Ş’apoi şi fata eră deprinsă cu gustul părinţilor, îi eră mai drag să vadă pe ea o rochie de lână toarsă, vopsită şi ţesută de mâna ei, decât o pânzetură de târg putredă. Dar nu vă spusei că Floarea avea o pi'ietină, vecină cu ea, din părinţi mai săraci, cari nu voiau să lase pe fata lor Iana mai pre jos de altele ca îmbrăcăminte. Moş Neculai şi lelea Petra, părinţii lenei, vedeau cât de bine şi cuminte îşi creştea nea Ion fata, dar nu-şi dădeau ei atâtă osteneală cu copiii, ei îi lăsă mai mult de capul lor, de aceea şi ieşise nişte neascultători. Dacă Iana vedea o rochie frumoasă 1a o fată şi băteâ din picior să-i ia, lelea Petra par ’că ştia de frică! «Să-i luăm fetei rochie, Neculai, că de... are şi ea inimă, vede la altul! «... Şi aşa-i împliniă pofta fetei şi a celorlaţi copii, fără să se gândească că sunt săraci, că-şi dau mâncarea dela gură şi c’ar trebui să fie mai cumpătaţi să nu se’ntreacă cu cei cu dare de mână ? Nu voia lelea Petra să se gândească că-i mai bine. «Sărac şi curat decât bogat şi’ncurcat» adică încurcaţi în datorii cum erau ei dinpricinăcă nu voiau să se lase de rochii scumpe. Insfârşit şi Floarea lui nea Ion şi Iana lui moş Neculai erau fete mari, le veniâ acum vremea măritişului. Se’ntreceau flăcăii mai buni şi mai cu’stare din sat să ceară pe Floarea, nu dar că eră mai bogată, dar fiindcă se dusese vestea prin toate satele deprinprejur de cuminţenia şi hărnicia ei. Mai dârz decât toţi însă, se ţinea flăcăul babei Ruxandra. Mihai, băiat bun, muncitor, dar nu tocmai bogat, că erau copii mulţi acasă. Floarea mai c’ar fi vrut pe Mihai; îi plăcea că eră voinic şi frumos băiat! Demulteori el îi împănâ urechile să fugă într'obună seară că de.. .ziceâ el dacă ne vrem, ce ne mai rămâne ?.. Dar Floarea cea cuminte care nu eşiâ din cuvântul părinţilor niciodată, se gândeâ că mare necaz le-ar face la bătrâneţe dac’ar fugi. Ea auziă de multeori pe nea Ion vorbind de rău de fetele care fac aşâ mare greşeală, adică care fug din casa părinţilor fie cu voie, fie fără voie, — fug necununate ! «E vina părinţilor, zicea nea Ion, că nu sunt stăpâni pe copii lor ? Şi cum or-fi stăpâni pe copii, dacă de mici le intră’n voie şi le fac toate poftele, se’nţelege că copilul mare e mai greu de stăpânit! Cum mi-aşi da eu fata pe care-am crescut-o în frica lui Dumnezeu, în pază şi în curăţenie pe mâna altora, fără binecuvântare din casa Domnului! «Eu zic că părinţii cari-şi lasă copiii de capul lor, care-i lasă a ieşi din casa părintească fără a le pune sfânta cununie în cap, uită că mai au în cer un Dumnezeu de porunca căruia trebue s’asculte, uită că fac una din faptele cele mai rele, de cari oamenii cu judecată din ziua de azi s’ar ruşina !» Lelea Stana nu voia pe Mihai, nu că n’ar fi bun, dar ziceâ ea: «Las să mai stea fata că tot măritată o fi!» Mihai avusese toată nădejdea că va avea trecere şi mult se amăra când auziâ pe lelea Stana cu aşâ vorbe. De aceea zoriâ’el pe Floarea să fugă, dar ea nici se gândeâ ! «Cum o fi voia mămucăi şi tătucăi! «ziceâ ea mereu. «Uite, îi zicea Mihai, prietina ta Iana aseară a fugit cu Neacşu al lui moş Călin. Lasă că ei cu voia părinţilor au www.dacoramamc&ro ALBINA 41 fugit. Ţine-te şi tu de lelea Stana! > — «Eu nu pot, fiecare cu norocul ei» răspundea Floarea. Azi aşa, mâine aşa, peţitori curgeau gârlă la casa lui nea Ion si Mihai mare teamă avea să nu rămână bătând^ din buze; îşi luă inima’n dinţi şi iar porni mamă-sa Ruxandra într’un noroc la peţit. Lelea Stana n’aveâ încotro, nu găsiâ ce să mai spuie atâtor rânduri de peţitori; la unu-i sucită, altu ’nvârtită, ba că-i mică încă, ba că nu-i gata, până într’o zi după multă gândire şi sfat cu nea Ion, îl primi de ginere tot pe Mihai. Eră mai sărac ce-i drept, dar cuminte ca o fată mare şi muncitor fără pereche. «Ş’apoi îl cunoşteam de mic ziceau amândoi. Ce faci şi cu bogăţia dacă nu-i minte şi’inimă !» Pe Mihai nu-1 mai ţinea pământul de bucurie că a luat fata cea mai muncitoare şi cuminte din sat, dar şi pe Floarea par 'că o înţelesese părinţii că tot Mihai îi căzuse mai cu tronc din toţi! .. Mulţumirea mare a Floarei însă eră că nu ascultase de îndemnul lui Mihai să fugă, ci omeneşte, după cununie şi binecuvântarea părinţilor, s’au dus la casa lor. Ea se ’ntâlnise de multe ori cu Iana şi ca prietenă se spovedea una alteia de traiul lor din casă. Iana eră fugită de 7 luni de zile din casa părinţilor şi nunta încă nu o făcuse ! Din fata rumenă la faţă şi durdulie se făcuse acum slabă scândură. Ea credea că şi măritată o s’o ducă tot ca acasă^ când părinţii o lăsase mai mult în voie să-şi facă poftele. De hărnicie ... drept vorbind, nu prea fusese mult silită de acasă, aşa că acum îşi găsise sacul petic. Bărbată-su o luase fără cununie şi uşor ii eră s’o lase dacă nu i-o fi pe plac, că doar nu-1 legase popa! Zilnic trebuia să-i găsească pricină şi pe de-o parte avea dreptate că aşâ apucase ea de acasă. Părinţii nu se gândise că dacă ei îi rabdă mofturile, bărbatul nu-i rabdă ! De.. vina lor eră acum dacă o auzeau mereu pe Iana lor, că ea nu mai poate duce casă, că Neacşu e aşâ şi pe dincolo. Până într’o bună zi când biata lelea Petra şi moş Neculai se pomeniră cu Iana lor plânsă şi alungată din casa socrilor — nimeni n’o mai voia. Se câineau şi se păcătuiâ bieţii oameni pe toate drumurile de amara nenorocire ce le-a venit pe cap! Săreau alte rude să-i împace, dar Neacşu nici nu voiâ s’audă de împăcăciune şi Iana nu mai voia să se întoarcă nici în ruptul capului. Ajunsese moş Neculai bolnav de supărare şi mereu îşi zicea: O săracul de mine, ce nenorocire mi-a fost dat să văd chiar cu cel d ’întâi copil! S’o văd gonită, ba mâine poimâne şi cu copilu după ea! Noi suntem vinovaţi, Petro, noi suntem vinovaţi că n’am ştiut cum să creştem copii şi am mai dat-o din casă fără cununie. Asta nu ne e decât pedeapsă dela Dumnezeu ! Daca ştiam să ne creştem copiii bine, în frica Domnului cum a fost crescută Floarea lui nea Ion, n’ar fi avut nici streinul ce vină să-i găsească şi dacă o dădeam cu cununie ori cum ar fi fost ea, n’o alungă Neacşu din casa lui aşâ uşor, poate se mai îndreptă şi ea şi se împăcau. Acum !.. acum Neacşu rămâne tot Neacşu şi noi rămânem cu ruşinea. Cum ne-am aşternut, aşâ să dormim. Şi pe când lelea Stana şi nea Ion erau mulţumiţi, nu mai puteau de dragul Floarei şi a lui Mihai şi nu mai ştiau cum să mulţumească lu Dumnezeu de fericirea lor, lelea Petra şi moş Neculai nu mai vedeau zi senină, ci dintr’un of într’altul dădeau din pricina copiilor şi-şi blestemau mereu zilele şi mintea care n’a ştiut cum să povaţuească copiii ca să le fie bine. Lucrctia Hclgtu învăţătoare, lllărleanu-Constanta. www.dacaromamca.ro 1 Palatul din Potloji- — Interior (ştiucaturi) din saloanele Domnului — lin prieten bun Primim următorul articol pe care-1 publicăm fără nici un comentar, căci nu putem fi judecători în propria noastră cauză- Ori-ce om în vieaţa sa are sau cel puţin treime să aibe prieteniy căci omul fără prieteni e ca mortul între vii, şi fericit pot zice este omul acela care are prieteni mai mulţi şi mai buni, căci vorbele, sfatul ori ajutorul urnă prieten bun, la o întâmplare rea, poate valoră cât mii de franci. Greu este a şti deci cari îţi pot fi prieteni sinceri şi devotaţi până la moarte, cari adică nu te vor părăsi niciodată. Eu cunosc nişte prieteni însă, cari sunt foarte sinceri şi modeşti şi anume « Cărţile». Neapărat însă, că şi aci nu se calcă maxima: «Nici o. regulă fără excepţie», căci nu toate cărţile pot fi prieteni buni; sunt şi printre ele cărţi cu conţinut destul de păcătos în cât nici nu trebuesc pomenite ca să fie auzite de cineva. Dar sunt şi cărţi destul de bune, de instructive şi de moralizatoare şi ieftine (căci mulţi se feresc de ce e scump). Şi ca să nu vorbesc despre toate cărţile în general, voiu spune numai cătevă cuvinte despre prietenul meu cel mai sincer, importanta revistă «Albina». Acest prieten al meu «Albina» e foarte modest, sincer şi devotat până la moarte. In schimbul unei mici cheltueli anuale, îmi dă sfaturile cele mai necesare şi ţi-l recomand, iubite lector, căci e fără pretenţiuni. Când vine de-ţi face vizită, îi poate face primirea chiar un copilaş de şapte ani, ori băiatul din casă; nu eşti nevoit ca la ceilalţi prieteni sd-i ieşi înainte cu toată casa ba chiar să pui tot satul în picioare. Apoi te însoţeşte dacă voeşti in camera ta de lucru unde fără nici-o pretenţiune îţi dă sfaturile cele mai folositoare. După aceea poate trece în rafturile prăfuite ale unui dulăpior, ori pe fundul unei lăzi dacă nu in podul casei, şi aşteaptă acolo oricât fără cea mai mică supărare pânâcând iar vei avea nevoe de sfaturile lui- www.dacoramamca.ro ALBINA 45 Vin sărbători, petreceri, cumetrii, praznice, el nu te deranjează câtuşi de puţin, ca alţi prieteni. Iată deci un prieten foarte bun, foarte cuminte, modest, devotat, care nu te va înşelă şi nu te va părăsi niciodată, dorindu-ţi fericirea din adâncul sufletului. Eu îl am prieten şi sunt foarte mulţumit de prietenia lui. Cu mare nerăbdare aştept poşta de Luni, când ştiu că mă va vizită. Oricât de necăjit şi supărat aş fi, sosirea lui îmi linişteşte bătăile inimei, îmi înviorează sufletul, toate gândurile cele rele pier; prin sfaturile lui îmi dă nou curaj la muncă onestă, cinstită şi fără preget; de am vite mari sau mici, îmi spune cum să le îngrijesc, cum să le hrănesc, ca să le am bune şi sănătoase, şi la cazuri, Doamne fereşte ! de boale, îmi spune cum să le caut; de am pământ, îmi spune cum şi când să-l muncesc şi cu ce fel de plante să-l cultiv; de sunt slujbaş al statului sau particular, îmi spune cum trebue să procedez în afacerile mele şi îmi repetă mereu maxima că: «Cel dintâi lucru este îndeplinirea datoriei» ori în ce rang aş fi. Dar să merg mai departe, să ies din îngustimea satului meu, aş vrea să ştiu şi eu ce se mai aude prin lumea asta mare şi variată ? Cârma balonului, Polul Nord .... s’au descoperit ?. . Telefonul fără sârmă, Maşina de sburat. .. . s’au inventat ? Tuberculoza, Filocsera .... s’a aflat le icul ? Şi câte. . . şi câte minunătăţi şi isprăvi mari nu s’or fi făcând în lumea aceasta, despre care eu poate n’am nici idee.... Ce să fac ? Ce să dreg ? Cât aş da eu-săi pot vedea ce se petrece în lume? Cât m’ar costă pe mine un drum prin lume pela New-York, Londra, Paris, Berlin etc.... ca să ştiu şi eu lumea peacolo cum trăeşte ? Cum aş face eu să ştiu câtecevă şi despre fraţii noştri Transilvăneni, [Basarabeni, Maramureşeni, Macedoneni etc? Ei cum mai petrec, cum trăesc ? Să-i . O’D w (ţ C3< (W ® . t» 5 ^ "'Ssil. ODt ej * CD ca C o ■» W CU Hf *-> -*> —! p p 9 S 3 ■ ţnw hhSh» nu®' »< • » ? 2.» <5 » CD 7 «! cspr • Wa ■ K 5? | . B - - c * o M t-f- N<* Wi, ■ 5 H 3< S o -a ’-i S 3 • g s s s s^r- -® s - m(e-otd®>- -ce Is^g-g , « P S--CD P 5.S- 5 ^ ^ M iw w S-O ca ** r* **. prUpî'S’p 3- 03 PT 03 03 03 CQ - s< gsB. 5-5* KW CD ^ P . •-3 ^CD . ‘ «*> . 'p?~ţ?F. Upr « P * a • CD • • CD • «OgfcdO^^QCQ . Ro ?ft5?Ba'S o o JTg g 2°^ ^ !3-® h S, p ca< ca 3 P3t 2, P- P‘ - . COI o . cat QQ |‘3 ? 3 Q co s -1 » CD *3'-r &• £.5^ «3 © p o 't—L 1—»- “to o Oi Ol w tv5 *-*■ tO tO tO ccoo’cr^to^MMCocoo ”i 11 "i “i ”i l ¥§l¥M oppp.30 ’î-iro'bc jj'- - ■*) 0 O O p'cn.'t,’"- 1 i i fTi; Detailiştii din pieţele (localitate) de unde se cumpără peştele, vor vinde qu 10 b di Wp în plus,peştele până la 50 b. k.; cu 15 b. de k. în plus peştele cu preţul până la lleu şi cu 20 b, de k. în plus, peştele cu preţul dela 1 leu în sus. La icre vor vinde cu 20 lei la suta de lei în p. Vânz. din provincie vor vinde cu aceleaşi preţ. de mai suş, plus spezele de transp. şi ambalaj, cari se vor stabili de aut. com. eoni. act. justificate, ce li se vor prezentă de vânz, cn M n "."■3 CO iST nr ;a-- % % <& ;TÎ <9 «K («1 3 Tţ &. a. ra_ p ui O) o O 3 < r\>‘ o op O o ^p © © © © © © © -o I 1 O | [ tO rf* Oi 00 © to 1 i-t ÎM> 03 03 rf*- | -O [ 03 | © 1 g 1 1 O' Ui O © © © 1 Ui Oi Q_© CD 1 © 1 o* 1 © I» 0 1 c> p_o o o o © © © 'oD 03"V O1 co (JD © >i *2’ o £. întocmai ca la peştele proaspăt. 5. TJ 3 » 2 ® ©“pî" CLW w as2 £.„ o -•o a. co >< > H ADMINISTRAŢIA F ESHiRÎILOR STATULUI DIN BRĂILA-GALAŢI ALBINA 51 Pagina glumeaţă. Scrisoarea anonimă* Aţi trimis vreodată vre-o scrisoare anonimă? Nu? Foarte bine aţi făcut, pentrueă e urît lucru să vorbeşti de rău pe altul şi să te ascunzi ca să scapi de răspundere. Câteodată poţi, chiar ascunzându-te, s’o păţeşti rău. Iată o poveste care vă va spune lucruri preţioase.. Intr’un sat trăiâ un bătrân bogat, care aveâ prieteni buni pe doi vecini. N’aveâ copil, n’aveâ căţel, n’aveâ purcel. . . vorba ceea. La moarte lasă testament şi dă toată averea lui Ion Inimăbună. Celălalt vecin Petre Răutăciosul, aflând de acestea, crapă de ciudă şi caută toate chipurile ca să-şi răsbune. Să-şi răsbune pe mort ? Nu se puteâ. Rămâneâ deci cel viu. Se trudi multă vreme; si înfine găsi. Să facă o scrisoare anonimă lui Ion Inimăbună prin care să-i spună că nevasta a luat din casa bătrânului bogat nişte lucruri de preţ şi le-a vândut. Căută într’un dulap şi găsi o sticluţă cu cerneală roşie-Se hotărî să scrie cu cerneala aceasta, căci va fi mai greu să-l afle. După ce scrise, se duse la gârlă şi asvârll sticla în apă crezând că înlătură orice fel de chip de a fi descoperit, chiar dacă i-ar fi răscolit cineva prin casă. După ce arunca sticla, văzu că s’a pătat pe mână. Ce să facă? www.dacoromamcajo 52 ALBINA Dacă l-o vedeâ vecinul cu pricina ? Atunci îşi legă mâna cu cârpă şi se legă ca şi cum ar fi fost rănit. Scrisoarea îşi -făcu efectul, căci Ion Inimăbună se supără şi ocărî straşnic pe nevasta, care-i jură că nu e vinovată cu nimic. Atunci ea plecă pe uliţă să se mai liniştească, fiindcă eră tare mâhnită. Iată că întâlneşte tocmai pe Petre : — Dar ce ai la mână, vecine ! — Nimic, m’am tăiat cu un cuţit din greşalâ. Ducându-se pe la învăţătorul satului, acesta îi citi în gazetă că cu două nopţi înainte se făcuse o tâlhărie la drumul mare. Un om fusese ucis, iar altul rănit. Răni- _ •tul spuneâ că s’a luptat cu ucigaşul şi că acesta a fost tăiat Ia o mână. Auzind acestea, femeia spuse învăţătorului că s'a întâlnit- cu Petre şi că el aveâ mâna legată. Dela unul la altul, ştirea ajunse la jandarmi. Sergentul de jandarmi cheamă în dată pe Petre Răutăciosul şi, www.dacoramanica.ro ALBINA 53 când îl văzti cu mâna legată, intră îndată la bănueli şi-l — Ce ai pe degete? E sânge? —Nu, e cerneală? — Cum? Ce fel? Ce ai scris cu ea? —O scrisoare!—Unde e sticla? — Am aruncat-o în apă. . . Nu e aşâ că vi se pare ciudat? Să scrii o scrisoare şi apoi să arunci sticla în apă? .. . Vă închipuiţi că a trebuit să mărturisească fapta: că a scris o scrisoare anonimă lui Inimăbunâ. Acum întrebarea eră dacă acesta va voi să dea scrisoarea. Dacă n’o da-o, câte necazuri va avea Răutăciosul ! Spre norocul lui, vecinul erâ bun la inimă, dete scrisoarea şi apoi, dupăce Petre ieşi din închisoare, îl iertă pentru necazul ce-i adusese şi-l chemă la masă. Deatunci Răutăciosul jură că se va schimbă şi nu va mai unelti nimic contra altora. Stări Păţitul. www.dacoromanica.ro 54 ALBINA La Âdminisraţia noastră, din $trada Mârituleasa No. 9 se găsesc (le vânzare noile programe intrate în vigoare (lela 20 Septemvrie a. c. şi anume: 1. Programa analitică a şcoalelor normale de învăţători cu lei 2,20. 2. Programa analitică a şcoalelor urbane cu lei 1,20 3. Progroma analitică a şcoalelor rurale cu lei 1,20. Luate (lin administraţie, se scad cei 20 bani, care sunt pentru porto. Administraţia. Licitaţiuni- — In ziua de 15 Octomvrie 1910, ora 10 a. m., se va ţine licitaţie publică la Ministerul Agriculturei şi Domeniilor, Serviciul zootecuic, prin oferte sigilate, pentru darea în întreprindere a clădirilor abatorului de frontieră dela Burdujeni. Oaetul de sarcini, proectele, precum şi devizul lucrărilor se pot vedea de cei interesaţi în orice zi de lucru, dela ora 9 — 12 a. m., la direcţiunea serviciului hidraulic, biuroul pentru construirea abatoriilor de frontieră, Calea Victoriei No. 107. — In ziua de 1 Noemvrie 1910, ora 10 a. m., pentru darea în întreprindere a următoarelor patru loturi ale amenajărilor mecanice din a-batorul dela Burdujeni: Lotul A. — Furnitura şi executarea instalaţiunei refrigerente, precum şi instalarea maşinelor motrice. Lotul B— Furnitura şi instalarea aparatelor de tăerea şi transportarea cărnei. Lotul C. — Furnitura şi instalarea aparatelor necesare unei topitorii de grăsimi. Lotul D— Furnitura şi instalarea cântarelor platforme. Condiţiunile ofertelor, caetul de sarcini, precum şi desemnele proec-tului se pot vedea în orice zi de lucru dela ora 9 —12 a. m., la direcţiunea serviciului hidraulic, biuroul pentru construirea abatoriilor de frontieră, calea Victoriei No. 107. — In ziua de 23 Octomvrie 1910, ora 10l/2 a. m., se va ţine la Eforie, B-dul Elisabeta,. licitaţie publică cu oferte închise, pentru darea în întreprindere a lucrărilor de enrocamente necesare la consolidarea Muntelui Gagu, pe malul râului Prahova. Devizul fiind în sumă de lei 9.000. Supra oferte şi oferti condiţionale nu se primesc. Condiţiunile şi devizul se pot vedea la Serviciul Domenial, în toate zilele de lucru, între orele 10—12 a. m. Garanţia provizorie va fi de lei 500, iar cea definitivă va fi de lei 1.000. Licitaţia se va ţine conform art. 72—83 din legea comptabilităţei publice. — Adevărata bogăţie e bogăţia inimii. www.dacaromamca.ro ALBINA 55 „STEBU fl“ Societatea «Steaua» lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. In acest scop publică şi o bibliotecă populară, din care au apărnt p&nă acum următoarele cărticele a câte 20 de bani: No. 1. Din Ţara Basarabilor, de G. Coşbuc — un rezumat al Istoriei noastre naţionale, dela colonizarea Dacilor pană la Răsboiul pentru neatârnare din 1877—78. No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Bulin—o descriere a stării de azi a sătenilor noştri în asemănare cu a celor din ţările apusene şi mijloacele de îndreptare. No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Th. D. Speranţia—o povestire morală şi instructivă. No. 4. Grădina de legume■, de Ioau Hăseganu—tratat de grădinărie. No. 5. Medicul poporului, partea I, de I)r. I. Felix — poveţe practice de higienă. No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Duţescu-Duţu — spicuiri din Istoria şi Literatura naţională, cu îndemnuri pentru săteni la învăţătură. No. 7. Medicul poporului, partea II, de Dr. I, Felix — poveţe pentru păstrarea sănătăţii. No. 8. Biserica Ortodoxă Română, de I. Michălcescu şi YIctor Puiu— explicaţiuni asupra slujbei bisericeşti şi a picturilor murale din Biserică. No. 9. Ştefan-cel-Mare, de Alex. Lepădata — povestire populară a faptelor şi răsboaielor purtate de Marele Domn al Moldovei. No. 10. Ce se poate învăţă dela un drum lung, de Dr. I. Simionescu— povestiri însoţite de exemple din viaţa sătenilor din ţări străine, spre a folosi ca pilde ţăranilor noştri. No. 11. Comoara Dorobanţului, de Mihail Sadoveanu—pildă despre un om rău nărăvit şi stricat din pricina beţiei, care, în urma unor întâmplări, s’a îndreptat pe calea cea bună, devenind un gospodar de frunte în satul său. , No. 12. La Răscruci, de I. Slavici—povestire morală cu pilde cum tre-bue să se poarte omul în societate şi cum să iubească pe Dumnezeu. No. 13. Domnul Tudor din Vlădimiri, de N. lorga—schiţă biografică amănunţită despre Tudor Yladimirescu. No. 14. Pământul şi Ţara ?ioastră, de Aldem—o schiţă geografioă şl economică a României. No. 15. Românii de peste Carp aţi, de I. Russu Siriana—studiu statistio. No. 16. Romanii şi Dacii, de Dr. I. Lupas—povestire populară, despre luptele dintre Romani şi Daci şi despre obârşia şi alcătuirea poporului românesc. No. 17. Satul Griviţa, de N. Rădulescu-Niger—poveţe despre agrioultura şi gospodăria sătenilor. No. 18. Cum. ne putem feri de boalele molipsitoare, de Doctorul Ure-chiă—lămuriri şi sfaturi folositoare şi trebuitoare tuturor pentru buna îngrijire şi păstrare a sănătăţii. No. 19. Superstiţtnnile păgubitoare ale poporului nostru, de George Coşbuc. No. 20. Antim Ivireanul, de N. Dobrescu—schiţă despre viaţa acestui vlădică, care a fost unul din cei mai însemnaţi, de cari am avut parte în ' trecut. Societatea a scos şi următoarele 6 tablouri in culori, executate artistic pe hârtie croino: www.dacoromanica.ro 56 ALBINA Bani Portretul M. S. Regelui României..........0.50. „ „ „ Reginei României..........0.50. „ A. S. R. Principelui Fer din and .... 0.50. „ „ „ „ Pincipesei Maria ........0.50. „ lui Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei. . . . 0.50. Administraţia pitblicaţiunilor este la librăria C. Sfetea, Bucureşti, piaţa Sf. Gheorghe, iar pentru cererile de înscriere ca membri, a se adresă d-lui Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. In schimb fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele san tablourile publicate de societate anual. Comitetul : Preşedinte, Ion Kalinderu, Membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Şoinănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, Ministru, profesor universitar.—Secretar, Const. Banu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gârbovi ceaun, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi Director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român ; I. Dimitrescu Procopie, senator, Primar al Capitalei; M. Ylădeseu, fost Ministru, pro fesor universitar; Cristu S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pompiliu Eliade, profesor universitar.—Cenzori, Const. Alimâneşteann, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescn,profesor secundar; Const. Alexandrescn, institutor. Membrii înscrişi $1 cotizaţiuni plătite (urmare). Natalia H. Lecca (Şcoala Codreanu, Bârlad), 3 lei; Haralamb G. Lecca (Şcoala Codreanu, Bârlad), 2 lei; Ana Marinescu (str. Principală, Bârlad), 2 lei; Gheorghe Popoviel (Sadova), 4 lei; Ştefan Iorgulescu (Sa-dova), 2 lei; Angliei Costăchescu (Sadova), 2 lei; Teodor Teodorescu (Sadova), 2 lei; Constantin Petrescu (Sadova,), 1 leu; Ion Olteanu (Sa-dova), 2 Ici; Clain Laioş (Sadova), 2 lei; Nicolau Gheorghe (Sadova), 1 leu; Nică Florea (Sadova). 1 leu; Vasile Caramalin (Sadova), 1 leu; Aga-pie Ionescu (Sadova), 1 leu; Dumitru Ştefănescu (Sadova), 1 leu; Petre Anţaş (Sadova), 1 leu; Franţ Bauer (Sadova), 1 leu; Panait D. Preda (Sadova), 1 leu; Fane Dumitrescu (Sadova), 1 leu; Constantin Măce-şanu, (Sadova), 1 leu; Carnolin Birăeseu (Sadova), 1 leu; Stan Muşuroi (Sadova), 1 leu; Radu FI. Cârciu (Sadova), 1 leu; Iosiv Bauer (Sadova), 1 leu; Dumitru Ene Pascu (Sadova), 1 leu; Rizu Bărbulescu (Sadova), 1 leu; Toma Busuioc (V. Sadovi), 2 leu; Toma Stănculescu, (V. Sadovi), 1 leu; Ioniţă Ştefănescu (V. Sadovi), 1 leu; Ştefan Popescu (V. Sadovi), 1 leu; Nieolae Murgăşanu (V. Sadova), 1 leu; Gheorghe I. Ciuciuc (V. Sadovi), 1 leu; Iscru FI. Bâzgu (V. Sadovi), 1 leu; Marin I. Chiţuleasa (V Sadovi), 1 leu; Gheorghe Mihai (V. Sadovei), 1 leu; Toma P. Pâr-van (Y. Sadovi), 1 leu; Ilie I. Pârvu (V. Sadovi), 1 leu; Costea Burchi-viu (V. Sadovi), 1 leu; Mitrică Hârzoi (V. Sadovi), 1 leu; Stan I. Coţofană (V. Sadovi), 1 leu; I. Ciurască (Plantaţie), 2 lei; Florea Ionescu (Plantaţie), 1 leu; Ilie I. Şotorog (Plantaţie), 1 leu; Nieolae St. Varcan (Plantaţie), 1 leu; Ion Căpitănescu (Piscu), 1 leu; Grigorie Epure (Piscu), 2 lei; Alexandru Ionescu (Piscu), 1 leu; Ion Săndulescu (Piscu), 1 leu; I. Stavaraehe (Piseu), 1 leu; Constantin I. Păun (Piscu), 1 leu; Petre Chirichi (Piseu), 1 leu; Ion Roşea (Piscu), 1 leu; Ion Coman (Piscu), 1 leu; Ilie Mateiu (Piscu). 1 leu: Alecu Bucătaru (Piscu), 1 leu; Marin Coţofană (Piscu), 1 leu; Gheorghe Pascu (Piscu), 1 leu. • (Va urma). www.dacoromanica.ro <211 RENUME UNIVERSAL. Recomandat de medici in toata lumea pentru adulai şi copii cât de mici. De o eficacitate absolut sigură, singurul contra constipaţiunei, congestiunei şi migrenei. Plăcut la gust, nu produce colici şi n’are efecte rele asupra organismului. " • Cel mai economic, cutia cu 25 purgative Lei 1.50 ~ Rugăm a se refuza P li G E N inscripţie, căci sunt pa stilele cari nu n a uur t» falşe, vătămătoare vor avea această *|pA fc. K * şi produc colici. THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra Lachlan Macintosh Rate, „ 6. I. Goschen . . . Vicontele Dancannon . E. W. H. Barry . . . Robert Hamillon Lang Demetre de Frank . . P. Naville......... Ad Vernes.......... ^iena Paris Directori: f C. A. Stolz \ E. E. Goodwin. Censori: loan Kalinderu, Denietm Ioan tihika şi Artbor Green. Sediul social: Londra 7 Creta Winchesterstreet. Sucursala: Bucureşti,Piaţa sf. Gheor-ghe. „NAŢIONALA" SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărsat în aur................Lei 2.000.000 Fonduri de reservă compuse din prime Şi daune...........» 8.955.688.76 Idem format din capital şi alte rezerve > 1.075.842.60 Total în aur Lei 7.052.531.36 Păune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoiano, Dir. general E. Griinwald. „)«AŢi6j'!Anfl“ asigură contra in-cediului, a «grindine!», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire,zestreşi rentă». Sediul social în palatul Soc. din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Rapres-generală în Buc. str. Smârdan 'Jo. 4 Agenţii în toate oraşele din ţară. Hr I Hui IP LINDENBERQ Bucureşti Str. Lipsoani, 4_ - -j- (De1 a 1 August: Str. S m ărdan, ISj Singurul magnsin special w cu JUCĂRII DE COPII Obiecte frumoase şi durabile cu preţurile cele mai ieftine. mare deposit de articole de: Păcăleală, Farse, şi 5urprise, Aparate surprinzătoare de Scamatorii www.dacaramanica.ro at=n CREMA, PUDRA Şl SĂPUN „FL6RA" nu ss vând decât in embcilagiul original arătat aci (un sfert din mărimea naturală) şi cu următoarele preţuri. Crema lei 1.50 —Pudră lei 2 —Săpun lei 1.25 Refuzaţi dar în interesul D-v ca neveritabile dacă vi s’ar oferi aceste ■preparate în cantităli mai mici sau altfel decât în embalagiul original aci arătat şi cu etichetele neatinse. Crema şi Pudra «FLORA» se pot întrebuinţa fără grijă cât de mul timp; acest fapt e stabilit oficial de institutul de Chimie al Statului, care a constatat la 12 Septembrie sub No. 1.110, că: *Crema şi Pudra «Flora» nu conţin substanţe toxice sau de acele cari prinlr’o întrebuinţare îndelungată pot vătăma sănătatea».— Pomada de păr «Flora» neîntrecută pentru Îngrijirea raţională şi higienică a părului; Borcan mare lei 2.50, mic lei 1.75— Capilogen «Flora» (apă de păr), curăţă mâtreaţa după câte-vâ întrebuinţări; Sticla mare lei 3 25, mică lei 2.60— La nemulţumire să restitue costul pentru oricare din aceste preparate. 3E ( ' pectosin 3teanu vindecă tuşea cea mai rebelă şi e preparatul cel mai raţional pentru a trata cu succes bronşitele acute şi cronice, tuse convulsiva (măgărească), emflscmul pulmonar etc. Sticla lei3. La Droguerii-şi farmacii. Jtemoferul 3teanu Unul din cele mai puternice reconstituante ale corpului slăbit, măreşte greutatea corpului şi redă pofta de mâncare perdută, suveran pentru a combate anemia, lipsa sângelui, clorosa, debilitatea generală, dispepsia, con-stipaţia, Leucorea (poală albă la femei) Histeria, Neurastenia, Ameţelile, Slăbirea memoriei, Limfatismul, etc. He-moferul lteanu este autorizat de Onor Consiliul Sanitar Superior şi recomandat de eminenţii noştrii medici Prof. dr. Bui cliu, Prof. dr. Leonte, Prof. dr. Negel (Iaşi) şi alţii, după experienţele tadelun-gat*e. — Preţul lei 4. — La Droguerii şi farmacii. Nevralgiile cele mai rebele grenai durerile reumatismului acut, articular lumbago, durerile de dinţi cele mai tari, mai ales nevralgice, precum şi ori-ce dureri provenite din răceală sunt combătute cu deplin succes prin întrebuinţarea — Pastilelor Nevralgîne Jurist ■■ --------------= Aprobatede Consiliul Sanitar Superior. Preţul unui tlncon Lei 2.50, o dosă 50 bani. La Droguerii şi Farmacii. îl Inst, de Arte Grafice «Carol GobJ» Ş-r I. St. Rasidesou. www.dacaromamca.ro