Anul XIII. fio- 42-43. 18—25 Iulie 1910. Apare în fiecare "Duminecă COMITETUL DE REDACŢIE ION KAL1NDERU P. Gârbovlceanu Q.Coşbuc Q-l P. V. Năsturel N Nlcolaescu Gr. Teodosslu Gh. Adamescu K'-'iuriir: -: A' i! i i: i Mi';i 1 i;i WwWdăCOrrtmaWÎCa.rO- ■ I Ai' n ; A ALBINfl Revistă Enciclopedică Populară! Abonamentul în ţara pe an lei 5 » » , pe 6 lnni „ 3 Abonam, iu străinătate pe an lei * Un număr..................15 bani Pentru anuna'url 1 leu linia. IVIloa publloitacc, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublleate se ard. Redacţiunea îşi rezemă dreptul ca, din articolele\ ce nu se vor putea publică în întregime, să deă numai j extrase sau rezumate. SUMARUL : Artur Gorovei, Legile ţăiii: Despre contracte. Maria 0eiu Paladi, Mângâiere. Dr Lux, O noapte pe Etna (ca ilustraţie). Th. D. Sperar\tia. Folosul şp/.âtorilor. TŢ. Biserica Icoanei din Bucureşti (cu H ilustraţiuni). Arhim Evghenie. Scrisoare din Canada. I. JJ.. Cele şeapte minuni ale lumii (cu 2 ilustraţii). Al. Ţinţariu, Trei poveţe. I. M. Voicheci, Din carte cu slovă veche. G. Popescu-Stâriejti, Reflexiuni asupra educaţiei. Cât mănâncă şi bea omul într’un an (cu ilustraţie). P. Marcelir). Cărţi veninoase. — Frunză de trifoiu cu patru foi. îţ. 5 Vlad, In chestia desfacerii cărţilor populare. I. M Râureariu, Cugetări despre adevărata nobleţă. — Iubirea (Ig Patrie SFATURIPENTU GOSPODINE: Elena M. Demetrescu, Ouă umplute. PĂRERI ŞI PROPUNERI: fi. Nlţulescu, Spre a răspândi gustul cititului. DIN ZIARE ŞI REVISTE: Pofta de mâncare şi boalele. CRONICA: O rugăminte.—De pe Domeniile Coroanei. — înştiinţarea şcolii normale a societăţii. —Locuri vacante.—Scrisoare către Redacţie. ILUSTRAŢII: Zugrăveală dela Hurezi: bolta dela turla paraclisului. PAGINA GLUMEAŢĂ: La naş Ionaş—din popor (cu 4 ilustraţiuni). SUPLEMENT: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 38 dela 18—26 Iulie 1910. www.dacoromanica.ro fcrin contract, în cele ce avem să spunem, nu trebue să înţelegem hârtia pe care se scrie o învoeală făcută între doi sau mai mulţi oameni, precum este un contract de închiriere, ori un contract de împrumut la Creditul Agricol. Contractul este chiar învoeala sau convenţiunea, care are tot atâta tărie dacă este făcută prin act scris sau numai din gură, şi hârtia pe care se scrie un contract slujeşte numai pentru a se puteâ dovedi mai lesne învoeala. Cu toate acestea, precum vom vedeâ, sunt şi contracte de acele cari trebue numai decât să fie făcute prin act scris. Contractele sunt şi ele de mai multe feluri. Mă învoesc cu Ion să i fac o căruţă şi el să-mi plătească o sută de lei; în acest contract eu m’am obligat către Ion să-i fac căruţa şi el s’a obligat să-mi plătească banii, adică ne-am obligat unul faţă de altul. Asemenea contract se numeşte, în, lege, sinalagmatic: împrumut dela Ion o sută de lei, şi mă oblig să-i plătesc peste două luni. Intre mine şi Ion s’a format un contract, în care numai eu sunt obligat faţă cu Ion, iar el, faţă de mine, nu-i obligat cu nimic. Un asemenea contract, prin care numai, una din părţi se obligă, se numeşte unilateral. Vând lui Ion o căruţă cu preţ de o sută de lei; el primeşte' dela mine căruţa, şi eu primesc dela el preţul căruţei; un asemenea contract se numeşte cu titlu oneros. Dăruesc lui Ionlun cal, şi fiindcă-i dar la mijloc, nu primesc dela^el nimic în schimb. Un asemenea contract se numeşte cm titlu igratuit. www.dacoromaiiica.ro ALBINA 1158 Contractele cu titlu oneros mai pot fi comutative şi aleatorii. Contractul este comutativ când lucrul datorit este cunoscut şi hotărît îndată. Aşâ, când vând lui Ion o căruţă, lucrul vândut se ştie anume care este. Dar dacă eu îmi asigur o casă la o societate de asigurare în contra focului, nu pot să ştiu cât este obligată societatea să-mi plătească atunci când s’ar întâmplă să-mi ardă casa, pentrucă nu se ştie ce are să ardă şi ce are să rămâe. Asemenea contract, în care ceeace trebue să dea una din părţi atârnă dela o întâmplare nesigură, se numeşte contract aleatoriu. Un contract ia naştere din clipa în care părţile au consimţit, adică s’au învoit asupra unui lucru. Vreau să cumpăr un cal dela Ion; el îmi cere patru sute de lei, eu îi dau numai trei sute; ne mai târguim noi, şi la urmă Ion se învoeşte, adică consimte să-mi dea calul cu 300 de lei, şi eu consimt să i-1 plătesc cu acest preţ. Din clipa aceasta, contractul s’a născut, şi ori vom face între noi un act scris, ori nu vom face, îi voiu da ori nu arvună, calul este al meu, şi Ion nu mai poate întoarce vorba. La ţară consimţimântul acesta se vădeşte când baţi palma. Contractele cari se formează numai prin consimţimânt, se numesc consensuale. Sunt şi contracte care nu au fiinţă dacă nu sunt scrise pe hârtie şi făcute cu anumite forme. O căsătorie, care-i tot un contract, nu are fiinţă dacă nu-i făcută înaintea primarului, cu anumite forme; o înfiere, o danie, o ipotecă se fac numai cu anumite forme. Aceste contracte se numesc solemne. Dau cuivâ să-mi păstreze un lucru şi să mi-1 dea înapoi peste două luni. EI consimte la aceasta, dar dacă nu-i voiu da acel lucru în păstrare, consimţimântul nostru nu va mai formă un contract. Aceste contracte, pentru a lua fiinţă trebue să se dea şi un lucru; ele se numesc reale. } Oricum ar fi, însă, un contract, el nu poate lua fiinţă decât numai prin consimţimântul părţilor cari contractează, adică prin voinţa lor. Consimţimântul se poate da sub orice formă. Nu-i nevoe să spui numai decât cuvântul consimt, când faci un contract; e destul ca din vorbele tale să se înţeleagă acest lucru. Şi nici nu-i nevoe numai decât să vorbeşti, pentru a arătă că consimţi la ceva; poţi consimţi prin scrisoare, prin telegramă şi chiar prin semne. In lege se spune că consimţimântul poate fi verbal sau scris. Mai poate fi şi tacit, adică poţi consimţi pe tăcutele. Aşâ, primesc o scrisoare dela Ion, în care îmi propune să cumpăr cutare cal pentru dânsul, eu nu-i mai răspund că consimt la însărcinarea ce-mi dă, şi-i cumpăr calul. Intre mine şi Ion s’a i format un contract, consimţimântul meu a fost tacit, şi Ion nu www.dacoromanica.ro ALBINA 1159 mai poate spune că nu s’a înţeles cu mine să fac această afacere în numele lui. (Acest contract se numeşte mandat). Consimţimântul, pentru a da tărie unui contract, trebue să nu aibă nici un cusur, adică să nu fie viciat. Dacă cineva m’ar ameninţă ca să consimt la un contract, ori m’ar înşelă, ar în-trebuinţă viclenii, ca să mă facă să consimt, consimţământul meu ar fi viciat, şi contractul care l-aş fi făcut în asemeneă condiţiuni, se poate sfărâmă prin judecată. Când mă ameninţă cineva ca să consimt, se zice că consimţământul meu este viciat prin violenţă; când întrebuinţează viclenii, înşelăciune se zice că-i viciat prin doi. Consimţământul mai este viciat şi prin greşală, (în legi se ■ spune eroare). Ion îmi propune să-mi dea un lucru; eu îl primesc şi cred că rni-1 dă în dar, iar el a avut în gând să mi-1 vândă, ceeace dacă aş fi ştiut, nu l-aş fi primit. In asemenea caz fiind o greşală, consimţământul meu a fost viciat, şi Ion nu mă poate sili să-i plătesc preţul lucrului. Chestiunile privitoare la consimţământ sunt foarte gingaşe, şi nu putem voibi mai pe larg despre ele. La întâmplare de pricini de judecăţi, trebue să ascultăm sfaturile unui om cunoscător de legi, a unui avocat cinstit. Pentruca un contract să a>bă putere, se cere ca părţile cari contractează să fie capabile. Când am vorbit despre persoane, am văzut cine este capabil şi cine incapabil. Aşâ, minorii sunt incapabili de a contractă, ca şi femeile măritate, fără consimţământul bărbaţilor lor; şi pentrucă un consimţământ trebue să fie liber şi luminat, se înţelege că nu putem contracta cu un smintit. In orice obligaţie trebue să fie un datornic care să datorească ceva. Ceeace datoreşte datornicul sau debitorul se numeşte o-biect. Ori datoresc cuivâ bani, ori lucru, ori sunt dator să-i lucrez cevâ, toate aceste: bani, lucru, munca ce trebue să pun pentru a lucră cevâ, sunt obiecte ale obligaţiunii. Orice contract trebue să aibă un obiect determinat, adică a-nume hotărît; obiectul să fie posibil, adică să stea în puterea mea de a l avea sau a-1 face, să fie licit, adică îngăduit de legi, şi să fie personal datornicului. Dacă fac un contract cu Ion şi zic: «îţi vând un cal» fără a determină ce cal anume, obiectul contractului nostru nu-j determinat. Dacă mă oblig să duc pe cine\ă în lună, obiectul o-bligaţiei mele este imposibil. Dacă vând lui Ion partea ce mi s’ar cuveni din moştenirea unui unchiu al meu, care este încă în viaţă, obligaţia este ilicită, adică oprită de lege. Dacă mă oblig către Ion ca Vasile să-i facă o căruţă, obiectul contractului nu-mi este personal mie, şi contractul acesta nu are nici t-o tărie legală. Un contract odată format, trebue să se îndeplinească întoc- www.dacQFomaiiica.ro 1160 ALBINA mai, şi cine nu-şi îndeplineşte obligaţiunea, am văzut că poate fi silit la aceasta, prin judecată. Contractele, însă, pot să se şi desfiinţeze. Uneori un contract se desfiinţează ca şi cum nici nu s’ar fi format vreodată; alteori contractul, după ce s’a executat câtva timp, se desfiinţează pentru viitor, rămânând bun ce s’a petrecut până la desfiinţarea lui. Cauzele cari desfiinţează un contract, ca şi cum nu ar fi avut fiinţă, sunt de două feluri: când se desfiinţează în puterea legii, se numele anulare; când se desfiinţează prin voinţa părţilor, se numeşte rezoluţie. Iar cauzele cari desfiinţează un contract pentru viitor, se numesc revocare şi reziliare. Un contract făcut cu o persoană incapabilă, cu o persoană a cărui consimţământ este viciat prin doi, poate fi anulat de-judecată, adică poate fi desfiinţat şi socotit ca şi cum nici nu s’ar fi făcut dela început. In asemenea caz, dacă un asemenea contract nu începuse a se execută, părţile sunt liberate de o-bligaţiunile lor; dacă părţile şi-au executat, în parte ori în total, obligaţiunile lor, trebue să-şi dea înapoi ceeace au primit. Vând lui Ion o bucată de pământ, cu preţ de o mie de lei, pe cari trebue să mi-i plătească peste două luni. Facem contractul prin judecătorie şi ne învoim că dacă în ziua hotărîtă nu-mi va plăti banii, contractul rămâne desfiinţat. Această desfiinţare a contractului se numeşte rezoluţie, şi nici nu mai este nevoe de judecată pentru desfiinţarea Iui. Când două persoane se obligă una faţă de cealaltă, fiecarn dintre ele consimte cu condiţia ca fiecare să-şi îndeplinească obligaţia, şi când una dintre părţi nu şi-o îndeplineşte, cealaltă are dreptul să ceară, prin judecată, rezoluţia contractului, sau să ceară ca partea să-şi îndeplinească obligaţia, plătindu-i şi despăgubiri. Ion dărueşte lui Vasile o bucată de pământ, şi face acte în toată forma. Mai pe urmă Vasile se poartă rău cu Ion, îi vrăj-măşeşte chiar viaţa. Atunci Ion are dreptul să coară dela judecată să desfiinţeze contractul de danie, şi această desfiinţare se numeşte revocare. Dacă am închiriat lui Ion o casă pe cinci ani, şi după doui ani ne învoim să desfiinţăm acest contract, se zice că contractul s’a reziliat, şi această desfiinţare se numeşte reziliare. Astfel ştim pe scurt ce este un contract, cum se formează şi cum se desfiinţează. Acuma rămâne să vedem ce fel de contracte se pot face între oameni. Ar tur G oro vei. — Cine vrea să-şi omoare câinele îi zice că a turbat. www.dacoromamca.ro apropiâ bucuria lnvierei Domnului. Toată săptămâna mare dăduse Sfântul o vreme de aur. Nevestele din sat se întreceau care de care, la grijit, la văruit, la copt. Numai în ograda lui Călin eră linişte jalnică. Singur el, se tot învârteâ ziua întreagă prin casa rămasă dela părinţi, aproape cea mai mare din sat. Gospodăria lui cea bogată zăceâ în paragină sub negura pânzelor prăfuite cu care păianjenii o îmbrobodeau tot mai mult. De când murise biata lui mamă, femee harnică şi vrednică până pe la 70 ani ca o fată mare, n’aveâ acum cine să-i mai îngrijească de nimic. Din când în când aduceâ o nepoată de soră, care locuiâ în alt sat, să-i mai vadă de trebuinţele lui. Dar cât putea ea sta?! Ia, o zi, două; că o chemau frăţiorii ei mai mici de acasă, să-i coasă, să-i spele. Mama lor aveâ doar unul mic, de ţâţă şi se ţineâ mai mult de el. Iar bietul Călin rămâneâ singurel cuc ! Oamenii mi-l vorbeau fel de fel: — El singur e vinovat; nu trebuiâ să rămâe flăcău tomnatec, zise o fată cu îndrăzneală. — Da, oare de ce s’a lăsat el aşâ? întrebă alta mai aşezată. Bunătate de inimă, mintos şi vânjos cum e el, câte suflete nu s’ar fi putut îndulci din rodul muncii lui?! — Ia, s’a trezit în avuţie, răspunse o femee mai în vrâstă, şi n’a preâ găsit o tovarăşă după el: care îi erâ pe plac prin cuminţenia, hărnicia şi chipul ei, părinţii găseau că-i o calică; care erâ mai chiabură, i se păreâ lui că e ţâfnoasă şi îngâmfată. — Da, să vă spun eu, că mi s’au înălbit genele de câte am văzut — zise un moşneag, să vă spun eu pricina : s’a temut sărmanul să nu dea peste o beleâ, cum sunt atâtea în sat. Muncitoare unele şi curate, dar cicălitoare, dar rele de gură, para focului! nu alta. De-abeâ intră omul dela adunat, dela cărat; dela secere ori dela coasă vara, pe arşiţa cea mare a soarelui, când îi fierbe sudoarea pe frunte: de-abeâ intră dela pădure iarna, pe gerul cel tăios al iernei, şi în loc să-l primească femeea cu un cuvânt www.dacQramanica.ro 1162 ALBINA bun —că aşa îi e dat ei, femeei, să fie blândă şi dulce la vorbă — numai ce începe să-şi descarce pe el toate necazurile, toată nevoia măruntă a gospodăriei: ba, că ea n’are un gologan în casă;, ba, că uliul vine în flecare zi şi-i prăpădeşte puii; ba, că dracii de copii au năucit-o; ba că hoţoaica de Frăsina, vecina, are grija ei, Duminica, la horă. Şi tună şi fulgeră despre Frăsina; dar bietul om ascultă: Da, lasă, cam să-i dau eu de cheltueală, să se sature de forfotit pe socoteala mea! Da ce are ea cu mine?...» Şi aşa-I buimăceşte pe bietul om de i e acru sufletul de mai ’nainte, când se gândeşte la iadul ce-1 aşteaptă în fiecare seară acasă. Nu-i mai tihneşte nimica. Şi bucăţica ce o duce la gură, u înghite cu noduri, far când cade topit de oboseala zilei pe o laviţă, acolo, numai tresare şi oftează prin somn. Apoi odihnă e aceea ?! S:a gândit poate şi Călin, când a văzut de aceste şi a zis: „Cum îşi face omul singur, nu-i face nimeni“. Ce să-şi lege şi el capul bun teafăr! Că dacă ai odraslă de copilaşi, nu te înduri de ei, şi rabzi, cât poţi răbdâ. Şi apoi dă Doamne bine: „Că omul e mai tare ca fierul1', zice o vorbă veche. Şi tocmai el, Călin, cu liniştea aceea din casa părintească, deprins cu biata lui mamă, femee cuminte, iertătoare şi răbdătoare la necazuri... — O fi şi aşâ, se auzi un glas de femee, ce sta mai la oparte. Da eu am auzit altă istorie: Ci că o otravă amară i-ar fi împietrit inima încă de tânăr, ştiţi pe când a făcut armata... Şi că munca cea îndârjită cu care-şi sporiâ avutul părintesc nu erâ spre lăcomie de îmbogăţire, că nu-i sărac să iasă neînţolit din ograda lui, nu-i copil să treacă pe lângă el nebucurat. Fri • gurile acele ia lucru neîntrerupt, ci-c’ar fi din veninul necazului ce-i spărgeâ inima ca un piron, că nimic nu alină chinul o-mului ca munca fără răgaz... — Ei, cine mai ştie ce face în inima omului, şi poate că noi vorbim drept în deşert, rosti un unchiaş bătrân. — Chiar aşâ, moşule, ziseră într’un glas ceilalţi. Acum, când călcâ spre bătrâneţe, se gândiâ mereu Călin că ce-i folosiâ tot avutul lui, dacă n’aveâ cu cine să-l împărtăşească?! Aşa-i place omului: să aibă la bucurie cu cine se bucură. la scârbă cu cine se scârbi. Dar Călin erâ singur şi repetă în gând: prea târziu. Şi tot îşi zicea că e prea târziu să-şi mai întregească viaţa, că doar neisprăvită se chiamă o viaţă ce nu naşte altă viaţă, ca să aibă urmaşi. Nimeni, să-i încălzească mânele lui ce începeau să tremure; nimeni să i netezească pletele lui ce începeau să albească; nimeni să stea cu durere la căpătâiu când va fi să se stingă; nimeni în inima căruia să trăească chipul lui slăvit; nimeni să-i pomenească după aceea cu sfinţenie numele şi să-l binecuvinteze pentru o viaţă de om cu toate bunurile ce lasă în urma ei. * * * www.dacoromamca.ro ALBINA 1 I 63 Venise şi Sâmbăta Pastelor. Ce neastâmpăr de pregătiri se auziâ alături la Moş Gheorghe, vecinul lui Călin. Ce larmă de bucurie, ce nerăbdare fierbeâ acolo împreună cu ouăle roşii! G? veselie se aburiâ odată cu mirosul bucatelor de frupt! Soarem roşietic spre asfinţit şi acoperiâ pădurea şi valea şi satul cu surâsul lui cald de viaţă nouă. Razele lui străluciau în zare, se jucau şi băteau par’că la geamurile curate ale căsuţelor din nou văruite şi încinse cu brâe fel de fel. Cum umblă Călin de colo până colo prin grădiniţa de dinaintea casei lui, auzi bocănitul cârjei şi şlempăitul papucilor lui moş Gheorghe, ce se apropiâ de portiţa grădinei. De sigur ve-niâ ca totdeauna pe aceâ vreme, de când ii murise mama, să-l roage să vie după înviere la el, la masa cea mare ce ereşteâ din an în an tot mai mare. Când se întoarse, moş Gheorghe eră la spatele lui, gata să-l sperie — întocmai cum se joacă Copiii — cu faţa luminată de zâmbetul nesilit şi dulce al omului mulţumit de traiul lui. Se aşezară alături pe prispa casei, cu faţa spre asfinţitul acelui soare de primăvară ce i învăluia de o potrivă în pânza lui aurie. — la, m'a dat baba afară, făcu moş Gheorghe; zice că nu se umblă pe uşe când e pasca în cuptor. Şi unde să mă duc? Am venit la tine, că n’ai unde te întoarce acolo: Ilincuţa încristeşte ouăle, aşâ cum a învăţat-o Doamna la şcoală, cu flori alese; şi ferească Sfântul să te apropii de ea, ţipă cât îi ia gura, zice că o scrânteşti. Ţâncii cei mici fac zâmbre pe la ferestre şi tot cer aluat dela bunica lor, să facă colaci şi ei. Cea mai micuşoară tot udă nişte nisip şi-l frământă; zice că pregăteşte turte şi n are cuptor să le coacă. Da, când eşti bătrân, cum sunt eu, când ai văzut şi ai trăit atâta, bucuria lor e bucuria ta, viaţa şi nădejdea lor e mângâierea ta. Călin plecă capul şi privi în jos ars la inimă. Ochii i se pironiră în pământ. In pământ regăsiâ doar pe vechiul şi nedes-Jipitul tovarăş; pe bogata, rodnica şi dornica fântână; pe cel din urmă primitor, odihnitor părinte... Atâta oare pentru el? se tntrebâ. Ba, simţiâ alături chiar, prietenia lui moş Gheorghe, ce-1 cunoaşteâ de copil... Dar, ce e o picătură de miere în a-marul unei vieţi?! I se păreâ că de când lumea glasul acela blând îi mângâiâ auzul şi încet încet sufletul lui răzleţ se spri-jiniâ cu duioşie pe singurul razăm. Dar de odată se văzu apucat de umăr: — Ei, da pe unde-mi călătoreşti cu gândul, bre omule? Lasă ’n colo necazul că nu-i de samă, bată-1 tocul! Ia să te poţi luă şi tu cu ai noştri, că ai atâţia fini printre nepoţii mei, care ţin la tine, de par’că tu le-ai fi bunic, nu eu. Una două. numai ce-i auzi: ba, „eu sunt al naşului", ba, „eu mă duc la năşicul" tot cu naşul în gând toată ziulica. Aşâ eră totdeauna moş Gheorghe. Mulţumit el însuşi, voiâ să îndulcească pe toţi în jurul lui şi mai cu seamă pe Călin. 11 luă cu vorbe bune, care pornite din inimă, erau totdeauna de folos. www.dacQFomanica.ro 1164 ALBINA Nu departe, iarba scoteâ căpuşorul ei verde din pământ alături de vioreaua azurie; albinele umpleau văzduhul cu şoapta lor dulce de hărnicie sprintenă şi înţeleaptă; colo sus, aripioarele păsărilor printre crengile copacilor în floare, cu tot ciripitul şi chiscuitul lor; iar aproape, cei doi unchiaşi ce-şi urmau sfatul lor înainte.... — Par’că numai ţie, ori numai mie, ne-a fost viaţa noduroasă, ziceâ cel mai bătrân. Câţi nu vor fi chiar în ceasul acesta în chin? Toate durerile şi bucuriile noastre sunt înşirate camărge-lile pe acelaş fir. Firul e viaţa; iar mărgelele sunt multe, multe de nu le poţi numără şi nu se aseamănă una cu alta.... Of! cine n’are ale lui necazuri, fie el şi cap încoronat! — Ai dreptate, zise Călin. Mulţumirea omului e în inima lui,, nu în bogăţiile şi în slugile ce-i stau la picioare. Unul are puţin şi nu râvneşte mult; altul e avut şi mai mult, tot mai mult doreşte. Unul e mic, dar are inimă mare; altul e tare, dar ce-vijelie năpraznică e puterea lui! — Ah! Aşâ e! Oftă moş Gheorghe. Ş’apoi nu e de ajuns o-mului cu câte are el de luptat: nevoi, boli, secetă.... Ii mai dă gândul cel rău viclenie şi răutate, care-1 muncesc mai amarnic ca toate boalele. Ce-i mai scârbos, Doamne, decât o inimă neagră?! (Va urma) .Varia Beiu Paladi. 6 noapte pe Etna. trâ o seară caldă. Isprăvisem masa la gazda noastră germană. Mă primblam în grădina minunată care înconjură casa. Farmecul împrejurimilor măreţe ale Taorminei mă robise. Sus la stânga ruinele bine păstrate dintr’un teatru grec slab luminate de lumina stelelor veşnice, jos numai marea largă, de care se leagă atâtea amintiri istorice, şi la dreapta sus — dar, ce-i asta?' Margenile uriaşului Etna luminează roş, ca şi cum îndărătul lui s’ar fi pregătind Soarele să resară şi să împrăştie în curând lumina zorilor. Etna se simţea iarăşi la strâmtoare în adâncul său înfocat. Patima sălbatică, care se deslănţuise din vechimea cea mai depărtată în el şi din el, zguduiudu-I pân în fundul adâncurilor, patima, care, în vârsta de mijloc, în timpurile mai nouă l-a împins la cele mai mari grozăvii,— a izbucnit iar! Ce va înmormântâ data asta? O putere de nebiruit m’a mânat pe muntele al cărui vârf înveşmântat în zăpadă era în nepotriveală izbitoare cu frământarea furioasă din mă-runtaele lui. Nu mai pregetez; mă urc pe Etna! www.dacoromamca.ro ETN A Canton pe Etna. 1166 ALBINA Dramul e scurt şi fără greutăţi. Plecăm, eu şi doi prieteniT pe drumul de fler pân la Catania. E la poalele muntelui şi multe din clădirile ei sânt de lavă. O vărsare a Etnei a bântuit-o reu în 1669. Cutremurul din 1693 a dărămat-o cu desăvârşire. Au remas în picioare numai cinci. Dar şi mai înainte vreme, tocmai la 251 după Hr. lava a intrat în oraş şi a înecat între altele amfiteatrul. Se povesteşte că episcopul de pe vremuri a oprit înaintarea puhoiului de lavă, întinzând în drum vălul sfintei Agata. Se spune că şi acuma arhiepiscopul Nava din Catania a trimis vălul sfintei la Ni-colosi. Şi Nicolosia scăpat pân acuma, deşi lava îl ameninţă mereu. începutul lui Aprilie st. n. Lava, care venea spre Nicolosi, şi-a schimbat drumul, înainte de a fi sosit acolo vălul. La colţurile uliţelor se pot ceti afişe: «Violenta eruzione dell Etna» şi cereri de ajutor pentru cei sărăciţi sau ameninţaţi. Luarăm în Catania o trăsură şi înaintarăm, urcându-ne, printre ziduri vechi de lavă şi pe nisip vulcanic. Treceam prin sate mici şi ne îndreptam spre Nicolosi. Sute de trăsuri făceau acelaş drum. Din apropiere de Nicolosi văzurăm pe coastele muntelui o limbă de foc, care.se prefăcea în puhoiu de lavă, curgând într’o albie ce-şi săpâ el însuşi. Ne a cuprins groaza adâncă în faţa aceştei privelişti. Dincolo de sat începe adevărata pustie de lavă. Vărsarea din 1669 l-a îngropat cu totul. Căruţele pot merge numai pân la Nicolosi. înnoptase. Sute de căruţe aşteptau pe muşteriii lor, cari, pe jos ori pe măgari, se urcaseră mai departe. N’am mai găsit măgari. Plecarăm deci apostoleşte. Tocmai răsărise luna şi aruncă lumina-i blândă peste împrejurimi. O mulţime de inşi, care de care mai ciudat îmbrăcat, făceau aceeaşi călătorie. Rar un strigăt tăiâ tăcerea măreaţă. Simţeam că ne aflăm în vecinătatea unei desfăşurări măreţe a unei puteri veşnic tânără a Firei nesecate; la fiecare cotitură de drum, mă înfioram la gândul că voiu fi în faţa atot-puterniciei ei. Puii de munte, născuţi în 1669, ne astupau vederea Etnei. Trecurăm pe lângă Monte Rossi şi-l lăsarăm la dreapta. O cotitură — ni se opreşte rosuflarea; înaintea noastră arde şi aruncă scântei; stăm înlemniţi în faţa grozăviei t In faţă-ne e un munte negru: Etna învălit în lavă. Ici şi colo ţişneşte un puhoiu înflăcărat şi se rostogoleşte, împingând bolovani roşii sau asvârlindu-i la vale prin întunerec. Colo se’nnalţă un munte ascuţit, ca mort pe cerul de noapte. De năprasnă începe a lumina. Un şuvoiu înfocat de aur curgător iese din adâncul muntelui, din crater, si cade ca o cădere de apă prefăcută în foc, aruncând, la răstâm-puri, câte un bolovan uriaş de face arcuri întinse, ca şi cum l-ar fi apucat un braţ uriaş de ciclop şi l-ar fi aruncat îna- www.dacaroimaiiica.ro ALBINA 1107 intea oamenilor spre a-i spăimântâ! Muntele de foc îşi schimbă mereu forma. Se înălţau ici şi colo dealuri, cari, o clipă apoi, se prefăceau în ploae de pulbere ori se prăvăleau la vale. Nicăeri linişte, nicăeri statornicie, pretutindene mişcare, naştere, prefacere, prăbuşire, înviere. Ne chiamă cu tărie la sine bătrânul. Ne căţărăm pe bolovanii vechi de lavă, dovezi de patimi uriaşe, pânce ajungem chiar lângă izvorul de foc, la patru metri de lava curgătoare spre locuinţele oamenilor, pe paşnic sţrăluceau aci câţiva pomi în haina verde şi înflorită a primăverei! O clipă şi limbi de flacără îi îmbrăţişează, prefăcându-i în ploae de scântei ce se’nnalţă spre cerul înstelat. In braţele duhului străvechiu al focului şi-au dat sufletul... Grâu pericolo» (Primejdie mare) ne şopti un glas din a-propiere. Un Italian îngrijorat ne-a tras încet mai la o parte. Glas de om binevoitor în această luptă furioasă a puterilor Naturei! Ne-a adus în simţiri. Nu voiu uită nici odată ceasul acesta înfiorător pe Etna şi pomii treziţi de imboldul pri-mâverei, căzând şi pierind în îmbrăţişarea de flăcări a Etnei. D-r Lux (după 0. M.) folosul şezătorilor. Şezâtorile vechi, gospodăreşti, şezatorile de la ţară cari se fâceau sara la casa de gospodar sau la câte o bătrână sau vâdanâ şi la cari se adunau mai ales fete şi flăcăi şi printre ei şi câte-o nevasta şi ceva fetişcane, şezatorile acelea îşi aveau foloasele lor, pentrucâ la acele şezători, cei ce se adunau îşi gasiau ca îndeletnicire ori sa lucreze cevâ cu mâinile, ori sâ vorbească povestind basme, întâmplări, fel de fel de snoave, jitii şi patăranii cari faceau pe cei de faţa sa petreacă şi în acelaş timp sa se instrueasca; iar pe lângă acestea se facea arta care se coprindeâ în cântece şi danţuri.l şi se faceau exerciţii gimnastice, cuprinse în fel de fe de jocuri. Casa în care se fâceâ şezâtoarea, în seara şezătorii eră mai întâiu sală de atelier, unde unii lucrau; iar alţii — cei tineri — şi lucrau şi câutau sa se perfecţioneze, adică sâ ajunga meşteri desăvârşiţi la ceeace lucrau. Şi la aceasta desăvârşire ajungeau prin acele cunoscute luări la întrecere: hai sâ. vedem care o face mai mult şi mai bine! Erâ apoi sală de danţ, unde fla-www.dacoramanica.ro 1168 ALBINA căii şi fetele jucau fel de fel de danţuri şi la care se prindeau şi fete mai mici, ne scoase încă la joc precum şi băieţi. Pentru aceşti mai mici şezătorile erau un fel de şcoli de danţ, unde se exercitau până ce ajungeau să danseze cum se cade şi numai atunci eşiau la horă. Apoi eră sală de concerte, căci acolo flăcăi şi fete şi ori cine vrea, cântă cântece noi, cântece vechi şi tot felul de cântece. Prin aceste îndeletniciri se învăţau cântece noi şi se împrospătau cele vechi, astfel că se întreţineâ vie tradiţiunea literară poporană. După aceea eră sală de gimnastică pentrucă tot felul de jocuri: de-a prinsele, de-a tuşea, de-a inclus învârtecuş, de-a pescarul, de-a bondarul, şi altele serveau a da corpului mlădiere şi îndemânare, precum şi bună îndeplinire a funcţiunilor fiziologice. In fine eră sală academică în care basmele, povestirile, ghi-citorile, anecdotele, păcălelele, sfârmăturile de limbă, lucrau asupra sufletului ascuţindu i mintea ca să pătrunză repede şi să prinzâ bine. Şezătorile nouă, cari au început de o bucată de vreme pe la sate sub povăţuirea învăţătorilor, ar trebui să fie şi ele folositoare şi mai ales ar trebui să fie atrăgătoare şi plăcute ca să poată prinde. Ar fi păcat dacă n’ar prinde, căci multe lucruri bune s’ar puteâ învăţă la astfel de şezători; iar dacă n’ar prinde ar fi rău, căci s’ar compromite, s’ar zăticni începutul lor, începutul unor aşezăminte bune. Ca să prindă însă trebue să se caute chiar de ,1a început să fie — cum am zis — atrăgătoare. Pentru a le face atrăgătoare, învăţătorii cari le fac, trebue să-şi dea sama că oamenii cari vin acolo nu sunt obişnuiţi nici cu citiri lungi, nici cu încordări de atenţiune, nici cu limba din cărţi, nici cu lucrurile din cărţi. La citire lungă ca şi la discursuri sau cuvântări lungi, se pot supune numai oamenii care sunt obişnuiţi şi a-nume obişnuiţi şi cu citirea şi cu ascultarea şi cu lucrurile de cari se vorbeşte. Ca să ne încredinţăm de aceasta, să băgăm de seamă la noi înşine când citim o gazetă şi când citim o carte. Gazeta, pentrucă coprinde lucruri cu cari suntem obişnuiţi, sau mai bine lucruri cunoscute, o citim numai decât şi fără osteneală. Precum se întâmplă şi în practică: stai de vorbă ceasuri întregi despre lucruri cari www.dacaromanica.ro ALBINA 1169 te interesează şi nu oboseşti, nu ţi-e urât; dar ian să vină unul care să s’apuce de explicat nişte teorii cari nu te interesează, de pildă, cevâ de chimie, dacă nu eşti chimist, istorie dacă nu eşti istoric, mecanică dacă nu eşti mecanic şi vei vedeâ cum ţi-o veni numai decât să-o rupi de fugă. Cartea o citim mai greu decât o gazetă şi cu atât mai greu cu cât cuprinde lucruri cari ne sunt mai străine. Vedeţi şi între cărţi deosebire,d e pildă ce repede citeşti un roman faţă de o carte de ştiinţă. Şi între romane: un roman care cuprinde lucruri mai vesele, mai hazlii, se citeşte mai repede ca unul ce cuprinde mulţime de descrieri şi lucruri încurcate, reci şi neatră gătoare. Trebue dar, la întocmirea programelor şezătorilor săteşti, multă băgare de samă. Trebue pus în aceste programe mai multe lucruri plăcute decât folositoare. Este un proverb care zice: Lăcomia perdc omenia. Mulţi învăţători şi diriguitori de şezători se grăbesc să facă cât mai repede pe săteni, pe cei ce merg la şezători, să folosească, să înveţe cât mai repede lucruri bune şi de folos. Graba însă strică treaba. Precum pe-un prunc nu-1 poţi face mai repede om mare, dacă îi vei da mâncare vârtoasă şi potrivită numai pentru stomachuri de oameni în vârstă, ci cu încredinţare îl pierzi, îl ucizi; aşa şi lucrurile de învăţătura trebuesc date cu încetul şi în mică măsură. Astfel bucăţile cari se dau sau cari se citesc la şezători trebue să fie mai întâiu foarte pe înţelesul sătenilor; al doilea să fie atrăgătoare, plăcute, cât se poate de plăcute: Cu nada mică se prinde peştele mare! Cele dintâi şezători trebue să cuprindă numai bucăţi hazlii şi plăcute şi numai cu încetul să se pună, adică să se amestece şi câte ceva folositor sau de interes. Cine merge mai încet ajunge mai departe. Nu cine începe lucru mare deodată îl duce la capăt bun, ci cine îl ia dela mic, ajunge de-1 face mare cum nu s’a aşteptat. _____________________ Th. D. 5peranţia. www.dacoromanica.ro 1170 ALBINA 3i$erica Icoanei din Bucureşti. In fruntea bisericilor de cari se ocupă recenta publi-caţiune a Casei Bisericilor, de care am pomenit în numerele trecute, este biserica Icoanei din Bucureşti. Biserica Icoanei. Ea datează dela începutul secolului ] XVIII înălţată de fostul logofăt Băleanu, care s’a călugări^ luând numele de Misail Monahul. Biserica aceasta purtă la început numele de Biserica www.dacQrQmanica.ro Biserica Icoanei- * www.dacQFomanica.ro Portrete murale în biserica Icoanei ALBINA 1173 din Ceauş-David, după numele mahalalei; mai târziu pe la 1682 a luat numele ce poartă azi, după o icoană făcătoare de minuni ce se află acolo. R. ---------------- lfri preot Român în Canada. Respeclos vă salut d-le redactor! Cu profund respect viu a vă supune cunoştinţei Domniei-voastre următoarele: Din amil 1903 luna Martie, sunt trimis de înalta chi-riarhie a Moldovei şi Sucevei, şi de onoratul Minister a.1 Cultelor, ca primul misionar Român, pentru căutarea cu cele religioase, conform datinelor Bisericei noastre Ortho-doxe de răsărit, a câtor-vâ creştini aflători în acel timp în una din provinciile marei Britanii, numite Regina Assa, iar acuma numită Regina Sask. In acest interval de 7 ani. timp cât am stat în acea localitate, am clădit cu ajutorul bunului Dumnezeu 2 biserici Româneşti, una in Regina Sask cu Hramul Sfântului Ierarh Nicolae, şi una în Lo-calilatea Dysart Sask cu Hramul Sfântului mare Mucenic Gheorghie. Sunt în perspectivă ca în primăvara acestui an să mai încep clădirea a unei biserici româneşti in localitatea Wood Mountain Sask. Decât timp mă aflu în această (ară, ca cel ce sunt trimis pentru a adună la olaltă pe bieţii creştini ce umblă prebegind prin această ţară, am format 6 colonii creştineşti: prima colonie este în Regina Sask, cu un număr de 40 de familii; a doua colonie este în Santhey Sask cu un număr de 15 familii; a treia colonie este în localitatea Dysart Sask compuse din 38 de familii; a patra colonie este în localitatea Marcelin Sask compusă din 28 de familii; a cincea colonie se află în localitatea Wood Mountain Sask compusă din 85 de familii; a şeasea colonie se află în localitatea Letberidge Alta, compusă din 50 de familii, şi 50 de feciori necăsătoriţi, părinţii lor se află în ţara veche. In aceste şase colonii Creştineşti se află un număr de 256 de familii, şi 50 de feciori necăsătoriţi. In cursid acestor 7 ani am săvârşit 287 de botezuri. 60 de cununii şi 56 decese. Onorate d-le redactor, dacă nu eră preot românesc în această ţară treceau toţi la catolicism. De aceea face progres mare papalitatea, că are midii misionari. Am mai raportat la înalta chiriarhie 97 de rapoarte diferite. Cererea aceasta, d-le redactor, vă rog cu tot respectul a o censură şi publică în preţiosul d-voastră ziar ca activitatea www.dacoromaiiica.ro 1174 ALBINA pastorală a Arhimandritului Evghenie, prim misionar român în Canada America. râ o clădire uriaşe, încunjurată c’o scară în spirală, ce se urcă mereu în jurul lui. Acum 2.500 de ani călăuziâ corăbiile, ziua, prin fumul ce se înălţă din vârful lui, iar noaptea prin lumina mai strălucitoare şi mai trainică decât a stelelor. II duraseră din marmură albă şi eră în chip de prismă cu opt muchi. Pe scara ce se află în jur, se puteau sui slugile şi măgarii albi, cari duceau lemne de foc. Prizma în opt muchi se rezemă pe o clădire cubică şi aceasta pe alta tot de această formă, în cari locuiau păzitorii, erau grajdurile şi magazia unde lemnele stăteau de se uscau ani dearândul. Acest far l-a zidit Ptolomeu Soter, iar Ptolomeu Philadelphul l-a deschis. Planul l-a făcut Sostrat din Cnidos. Nu e adevărat că statua lui Apolon eră aşezată la intrarea în limanul Rodosului, aşa fel încât corăbiile ce soseau să fi putut trece printre picioarele lui. Eră însă o statue măreaţă lucrată din bronz de Chares din Lindos. Pe un piedestal de granit se înălţă această statuă, cu faţa întoarsă spre mare şi binecuvântând, cu mâna întinsă, pe călătorii ce sosiau. Capul zeului îl înconjură o coroană de raze. Mausol a fost rege în Halicarnas, capitala Cariei, Asia Mică. Mormântul l-a împodobit soţia, care totd’odată îi eră şi soră E pe povârnişul unei coline, de unde se vede la poale oraşul cu piaţa de întrunire a poporului (agoră). Clădirea se desprinde pe muntele albastru. Artemisa, soţia şi sora răposatului, a pus pe Phileas şi pe Satyros să înalţe monumentul, am putea zice tem- Rămân al d-voastra rugător către Dumnezeu Arhimandrit Evghenie. p. o. Box 299. Regina Sask Canada. CELE ŞAPTE MlNUNl ALE LUMII. Farul din Alexandria. Goloşul dela îţodoş. Mormântul lui Mauşol www.dacoromaiiica.ro ALBINA 1175 piui răposatului. N’a avut parte să-l vază isprăvit; dar, după moartea ei, fratele reginei a priveghiat lucrarea până la sfârşit. Mai întâiu eră o esplanadă în formă de dreptunghiu, la care urcai pe vre-o 30 de trepte. Pe esplanadă se ridică soclul clă-direi, în formă de templu conic cu 36 de columne de jur împrejur (deci câte zece pe fiecare din cele patru feţe). Intre cc lumne erau statui de eroi şi de zei, 36 la număr. Deasupra, acoperişul eră în formă de piramidă tăiată, cu 24 de trepte Din jur împrejur pe sub straşină eră o friză la care au lucrat sculptorii Scopas, Bryanis, Timotheu şi Leohares. Pe vârf e un car cu patru cai, cu statuele uriaşe a lui Mausol şi a Ar-temisei. Cenuşea celor doi morţi eră într’o groapă în temeliile templului. Templul Dianei din Efes- E una din minunile cele mai vestite ale artei greceşti. Marmora, bronzul, aurul, picturile, statuele colorate umpleau de mirare. Trei artişti au lucrat la el: Ghersiphron, Rhoecus şi Theo-doros din Samos. Erostrat i-a dat foc chiar în noaptea când s’a născut Alexandru Cel Mare. Astăzi tot ce a rămas din ej se află la Bristish Museum. Zidurile Babiloriuiui £i Jrădinile atârnate ale 5emiramidei- Un oraş uriaş, întărit cu ziduri ce nu păreau de mână de om. Eufratul închis între două ziduri întărite, palate clădite de u- ■Ruinele Babllonulul. www.dacoromanica.ro 1176 ALBINA riaşi şi pentru uriaşi, pereţi de faianţă cu monştri albi şi galbeni zugrăviţi pe fond albastru. Aci eră şi acel turn al lui Babei, în formă de piramidă cu trepte. Tot aci se aflau şi grădinile sădite pe nişte munţi cu două spre-zece teraţe în formă de trepte, făcute de mănă de om, ce se înălţau din Eufrat şi aflătoare la felurite înălţimi. Când A-lexandru cel Mare a intrat în Babilon, aceste grădini erau în toată strălucirea. Nu le făcuse Semiramida, ci Nabu-cudur-usur; de dragul nevestei sale, adusă aci la şes din Media muntoasă şi care tânjeâ de dorul pădurilor de pe înălţimi. Diodor ne spune că pe zidurile oraşului erau 250 de turnuri aşezate, faţă în faţă, câte două. Pe ziduri ar fi putut trece alături câte două care. Piramidele ejipterie Piramidele sunt morminte şi forma lor aminteşte mormintele haldeene din Babilonia. Cea mai mare din ele e mormântul unui rege din a patra dinastie, Herodot îi zice Cheops. A fost, zice Menaud, un rege răsboinic, căci sculpturile pe piatră ni-1 arată pedepsind pe duşmanii cari năvăliau peste graniţele E-giptului, momiţi de bogăţiile lui. Se spune că o sută de mii de oameni, schimbându-se din trei luni în trei luni, au muncit timp de treizeci de ani. Au cărat şi ridicat munţi de piatră şi au fost aşâ de dibaci, încât au putut dură odăi cari şi-au păstrat neschimbată forma, în ciuda apă-sărei a unor greutăţi nespuse. Piramida lui Cheops măsoară la temelie 248 de metri numai pe o lăture. E înaltă de 133 de metri. Se alcătueşte din 206 rânduri de pietre înalte do câte 2—3 picioare. Se intră prin partea întoarsă spre Miază-Noapte. Prin ganguri înguste se merge până la mormântul regelui şi al reginei. In vechime piramidele îşi aveau feţele lor din afară îmbrăcate cu lespezi netede şi foarte cu dibăcie aşezate încât să se lipească între ele. La Ghizâ sunt 9 piramide; în total sunt 39 mari în Egipt. Lângă piramidele cele mari dela Ghizfe este şi sfinxul, statue uriaşe, tăiate în stâncă şi aflătoare în faţa piramidei lui Che-fren, cu care o leagă un gang pe sub pământ. Capul şi obrazul e de Nubian. www.dacQromanica.io ALBINA 1177 Statua iui Zeu5 de Phidias Această slatiie oră în Olimpia. Deşi zeul şedeâ pe tron, îi a-jungeâ capul până la tavan. Eră de aur şi fildeş, cu ochi de pietre scumpe. Eră colorată cu măestrie încât, armonizâ aurul hainelor cu fildeşul coroanei îşi cu strălucirea pietrelor preţioase. Lumina pătrundeâ prin a-«operi.ş. J Zeus. In mâna dreaptă, Zeul ţinea statua biruinţei, semn că voinţa lui învinge pururea; cu stânga se reazimă în sceptru, semn că domneşte asupra Uimei. Aceştia sunt. cele şapte minuni ale lumei, pe caii le cunoşteau Grecii vechi. Noi cunoaştem mai multe, căci ni s’a deschis India, chiar şi Japonia, fără a mai vorbi de minunile artei europene din vrâsta de mijloc si din cea nouă. 1 N. www.dacQromanica.ro T î* E I P6VEŢE. — Poveste orientală — oG>. »n derviş după ce s’a aşezat la umbra unui copac, a început să povestească celor adu-^ naţi în jurul său: — Istorioara aceasta mi-a spus-o înţeleptul Dselaledin. Cu toţii puteţi luă învăţătură din ea, de aceea ascultaţi-mă cu mare băgare do seamă. Un biet tăietor de lemne, om lipit pământului de sărac, trecând odată printr’o pădure, a prins o frumoasă pasăre, care dormiâ pe creanga unui copac. Omul acela în viaţa lui nu mai văzuse o pasăre aşâ de frumoasă. S’a hotărît s’o ducă acasă,, băiatului său, care mult o să se bucure şi o să se joace cu ea. Dar pasărea aceea, fiind din împărăţia zânelor, ştia să vorbească, întocmai ca oamenii. — Vai de mine! a început să zică pasărea. Sunt robită! Cum o să mă reîntorc în împărăţia zânelor, în. mijlocul pasărilor, atât de frumoase, de-acolo? De ce soartă o să fiu acuma părtaşă, ce o să se întâmple cu mine? Tăietorul de lemne, acuma şi mai mult a îndrăgit pasărea. Cine a mai văzut, că o pasăre să ştie vorbi ca oamenii ? O ţinea bine, ca să nu zboare. Pasărea, rugătoare, a zis: — Prietene, redă-mi libertatea; lasă-mă să mă re- www.dacoromaziica.ro ALBINA 1179 întorc în împărăţia zânelor, unde e locul meu. Bunătatea aceasta ţi-o răsplătesc cu trei poveţe, cari o să-ţi fie folositoare în viaţă. Aceste poveţe o să-ţi fie de mai mult folos decât mine, căci eu nu o să trăesc mult, suferinţa sigur mă va omorî. Tăietorul de lemne acuma doriâ să ştie ce poveţe să-i spună pasărea aceasta? zice că ele îi vor fi folositoare în viaţă... Nu ştiâ ce să facă? Dar dacă îl înşeală pasărea? După multă cugetare, a zis : ' — Bine, îţi dau drumul, numai poveţele acelea într’adevăr bune şi folositoare să fie. A slobozit pasărea, care ca fulgerul a zburat pe o creangă, din cel mai apropiat copac, unde răpită de bucurie şi fericire a început să cânte. Tăietorul de lemne, s’a aşezat sub copac şi ascultă fermecătorul cântec al pasărei. Când apoi pasărea a încetat cu cântatul, a zburat în vârful copacului, şi de acolo a strigat tăietorului de lemne. — Ascultă ! Iţi spun cele trei poveţe. — Te ascult! a răspuns omul. — «Când ţi-se întâmplă vre-un lucru neplăcuţ, nu te boci, nu te supără, căci aceasta nu e de nici un folos. Omul înţelept nu se supără pentru un lucru, pe care nu-l mai poate îndreptă». Aceasta e cea dintâiu povaţă. Ascultă acuma pe a doua:«Niciodată, să nu dai crezământ vorbelor fără de rost». Tăietorul de lemne, mânios a strigat pasărei: — M’ai înşelat. Poveţele acestea le ştiu şi eu, fără ca să mi le mai spui. — Te înşeli, a strigat pasărea. Nu eşti tu aşa de înţelept, ca să nu aibi lipsă de poveţele altora. Dacă ai fi om cu judecată sănătoasă, ar fi trebuit să ştii că prinzându-mă pe mine, ai ajuns la o comoară nepreţuită. Astăzi am înghiţit un diamant greu de jumătate funt, care preţueşte sute de mii. Ai fi fost om nespus de bogat, dacă ai fi scos diamantul din mine. — Auzind acestea, tăietorul de lemne a început www.dacaramamca.ro 1180 ALBINA să se bocească, şi în ciuda şi mânia ce îl cuprinse îşi băteâ cu pumnii capul. Pasărea râdea. A strigat apoi: — Vezi, în zadar ţi-am spus eu cele două poveţe, căci nu le ştii preţui. De ce te boceşti pentru un lucru pe care nu-1 mai poţi îndreptă? M’ai lăsat să zbor; acuma nu mă mai poţi prinde. Adu-ţi numai aminte de cea dintâiu povaţă a mea... Să trecem acum la a doua. Ţi-am spus că am înghiţit un diamant greu de jumătate funt şi tu îndată ai crezut aceste vorbe al mele, cari nu au nici un rost şi pe cari ţi le-am spus din viclenie. Bine, omule, cum aş fi putut eu înghiţi un diamant aşa de mare şi greu? E cu putinţă aşa ceva? Atunci şi eu ar trebui să fiu cu mult mai grea decât cum sunt. Am fost în mâinile tale şi ai putut vedea că sunt uşoară ca un fulg. Vezi, că într’adevăr, tu ai lipsă de poveţe bune. Tăietorul de lemne ruşinat şi-a plecat capul. Pasărea avea dreptate. — Spune-mi şi povaţa a treia, a strigat el. — Povaţa aceasta e: «Totdeauna să dai ascultare poveţelor bwie». Apoi pasărea, întinzându-şi aripele a zburat şi într’o clipă s’a făcut nevăzută. Traducere de Alex Ţinţarill. 6 RUGĂMINTE. Subsemnatul, voind a întocmi o lucrare cu privire la societăţile cui' turale şi de ajutor in comunele rurale, — rog călduros pe cititori—atât pe cei din Regat cât şi pe cei din provinciile române supuse, ai valoroasei reviste —------ www.dacQromanica.io i 184 ALBINA Sfaturi pentru .gospodine- Ouă umplut^. Cu ocazia Paştelui, de vi se ureşte cu ouă vâr-toase, prefaceţi-le în ouă umplute, după reţeta următoare: 1) Luăm ouăle răscoapte, le curăţim de coaje şi le tăem în două Scoatem gălbenuşurile şi le mestecăm bine cu puţin lapte şi dacă avem la îndemână punem şi puţină brânză de vacă şi sare. Aşezăm albuşurile într’o tavă sau farfurie după ce a fost unsă foarte puţin cu unt proaspăt şi umplem bine acele albuşuri cu compoziţia de mai sus. 2) Facem un sos din 1 lingură unt şi V2 linguriţă făină şi stingem cu lapte, adăogăm sare şi puţin piper alb (se găseşte de vânzare la magazine de coloniale mai mari), mestecăm bine până s’a legat ca un sos subţire, stoarcem şi puţină zeamă de lămâe, mai învârtim puţin şi turnăm peste albuşurile umplute. Punem la cuptor, lăsând să se facă o pojghiţă rumenită şi servim la masă cu acea farfurie sau tavă. Cu acest fel de preparaţie, adăogă şi o mâncare de legume şi te-ai săturat. Elena 31. Deinctrescu. Directoarea şcoalei de menaj din Bucureşti- PĂRERI £1 PROPUNERI. Spre a răspândi iustul cititului. Spre a răspândi gustul cititului printre elevi şi spre a-1 avea şi când vor fi mari, am constatat că mijloacele cele mai bune sunt: a) Citirea cărţilor din biblioteca şcoalei şi b) abonarea mai multora la câte-o revistă enciclopedică, bine înţeles cu învoirea părinţilor şi mai cu seamă a acelora care dispun de mijloace, căci numai aşâ vom ajunge ca elevii eşiţi din şcoală să nu uite a citi şi a scrie. fI. Niţulescu. învăţător, Bobu, Qorj. www.dacoromamca.ro ALBINA 118& Gât mănâncă şi bea omul într'un an- Gazeta Transilvaniei din Braşov publică o ilustraţie foarte interesantă, care arată cât mănâncă şi bea în decurs de un an un om, care nu este nici prea mâncăeios, nici de acela care se satură cu o coajă de pâine. Mulţimea mâncărilor, adunate în grămadă, se ridică ca nişte uriaşi faţă de statura omului. Grămada cea mare, ca un turn, e pâinea mâncată într’un an, apoi vine sticla cu apă, iarăşi mare. E apoi o strachină unde sunt legumele; în fine carnea, zahărul etc. — Două lucruri nu poate fixa omul: soarele şi moartea. —o www.dacQromamca.ro Cărţi veninoase (^5X0 imeni nu poate tăgădui folosul cel mare al cărţilor <^l,ţjp pentru toţi oamenii. Ele sunt cei mai devotaţi prie-wJ/IAj, ţenj aj noştri, cari nu ne părăsesc în nici o împrejurare. «Cărţile, zice Cicero, hrănesc tinereţea şi încântă bătrâneţea; împodobesc fericirile şi ne dau un mijloc de retragere în nenorociri». Nu trebue însă să credem că toate cărţile sunt folositoare. După cum dintre substanţele materiale, găsim unele cari introduse în organismul omului îl otrăvesc; tot aşa şi unele cărţi procură cititorilor, în loc de cunoştinţe folositoare, microbi, cari ucid sufletul lor. Astfel sunt: romanţele, vieţile haiducilor, istoriile aventuriere, cărţile de descântece ş. a. Cititorii acestor scrieri, primesc în schimbul satisfacerii unei plăceri momentane, un nutriment cu totul otrăvitor pentru viaţa lor sufletească. întocmai ca muştele cari pentru o picătură de miere îşi pierd viaţa. Vieţile haiducilor, istoriile aventuriere şi romanţele fac de multe ori pe cititori să-şi aproprie orbeşte ideile dintr’în-sele, să-şi ia ca model pe eroii lor şi să caute să se identifice cu caracterul lor şi să-i imiteze în toate împrejurările. Din nenorocire, cărţile acestea sunt foarte răspândite în ţara noastră. Pe la ferestrele librăriilor mai mici nu vezi decât cărţi de acest fel. Afară de aceasta, ele sunt purtate în coşuri prin toate colţurile oraşelor şi chiar pe la sate, înlesnindu-se astfel răspândirea lor. Sătenii în loc să aibă la îndemână cărţi cari să-i înveţe lucruri folositoare, au cărţi de acestea cari nu numai că nu le aduc niciun folos; dar, din contră le aduc vătămare. Ce e drept, oamenii luminaţi şi cu iubire de neam îşi dau osteneala să compună scrieri folositoare şi să le răs- www.dacQFQmaiiica.ro ALBINA 1187 Zugrăveală dela Hurezi. Boltă la turla paraclisului. (După «Buletinul Comis. Monum. istorice.*) pândească în popor. Astfel sunt: broşurile din biblioteca Steaua, cari nu ar trebui să lipsească din casa niciunui sătean, deasemenea cele din biblioteca antialcoolică şi numeroase reviste populare, între cari primul loc îl ocupă revista «Albina.» Cu toate acestea, cărţile rele sunt mai mult răspândite în popor decât cele bune. Răul este mai ademenitor decât binele, după cum s’a zis: «Vedem pe cele bune şi le aprobăm: dar urmăm pe cele rele». Deaceea ar trebui să se depue o mai mare silinţă pentru formarea bibliotecelor populare, în cari să nu fie decât cărţi folositoare. Numai prin ajutorul bibliotecilor (cari desigur trebue să coprindă cărţi alese), se vor putea alunga din popor cărţile otrăvitoare. P. Marcelir\ Negoeşti-Dolj- www.dacoromanica.ro 1188 ALBINA frunză de trifoiu cu patru foi. Pe la anul 1833, un tânăr emigrant voia să meargă cu vaporul clin Hamburg la America. El plătise banii de călătorie şi aşteptă cu nerăbdare ora plecării vaporului. In sfârşit căpitanul vaporului zise către dânsul: «Vântul este favorabil, şi deseară la ora 5 plecăm». Când ceasul bătu 3 ore, gândi emigrantul nostru: «Mai bine cu o oră mai dinvreme, decât prea târziu; căpitanul se supără». Pleacă spre port. Când se apropiase de port şi avea acum vaporul înaintea ochilor săi, zăi-i lângă drumul său în plantaţie o frunză de trifoiu cu 4 foi. «Vez;», zise el, «aceasta arată noroc, tre-bue să-l iau cu mine; făcu un pas din drum, se plecă jos şi rupse frunza de trifoiu cu patru foi. Când se întoarse iarăşi în drum, se apropie de el, în fuga mare un soldat şi zise: «Prietene! D-ta ar trebui să mergi la închisoare» — La închisoare? Dar pentru ce?» — «Ei bine», zise soldatul, «d-ta ştii să citeşti. Priveşte numai ce stă colo pe tabla de la gheretă! Un taler pedeapsă, cine rupe ceva din plantaţie!». — Ce-mi pasă mie de tablă? Eu trebue să plec cu vaporul. — Ce-mi pasă mie de vapor!» răspunde soldatul, «d-ta trebue să mergi la închisoare. Numai decât vei fi condus la primărie şi acolo vei plăti talerul d-tale».— «Prietene, peste o oră pleacă vaporul, la care am plătit eu; nu mă opri, trebue să plec.— «Mie nu-mi pasă nimic! răspunse soldatul neînduplecat şi astfel trebui să plece la opreală. Până să plătească el talerul la Primărie, după o lungă aşteptare, se făcuse seară şi vaporul eră departe. El începu să blesteme ursita sa, pe soldat, frunza de trifoiu şi tot oraşul. Fiindcă nu sosi îndată alt vapor, trebui să mai rămână încă câtva timp în oraş, fără voia sa. In acest timp îi căzu în mâini într’o zi jurnalul din Cux-haven. Acesta anunţă de o mare furtună şi de multe vase cari s’au scufundat în apropierea coastelor. El citi numele vaselor, cari s’au scufundat şi se spăimântă. Acolo se află scris numele vaporului cu care voise el să călătorească, şi alăturea: «Scufundat cu oamenii dintr’însul». Atunci puse el bine frunza de trifoiu tăcând, îşi împreună mâinile şi rosti ruşinat o rugăciune de mulţumire către Dumnezeu. Traducere de P. Marcelin Negoeşti-Dolj. www.dacoromanica.ro Pofta de mâncare si boalele. » Pofia de mâncare e turburată în cursul boalelor generale şi al boalelor de stomac. In boalele generale cum e d. e.în febra tifoidă, pofta de mâncare e complet dispărută şi aceasta pentru că secreţinnea gastrică e mai mică din cauza infecţiunei. Tot astfel se întâmplă în intoxicaţiunile (otrăvirile) mari, precum e uremia. Intoxicaţiunea tabagică la fumătorii cei mari poate de asemenea să producă o pierdere completă a poftei de mâncare. Lăsând tutunul, pofta de mâncare revine. Alcoolismul face să dispară pofta de mâncare, fie din cauza că alterează pieliţa ce căptuşeşte stomacul, fie din cauza că produce o intoxicaţiune generală. In boalele de stomac apetitul e micşorat. Anorexia (lipsa completă de apetit) este unul din simptomele timpurii şi frecuente în cancer (rac de stomac); desgustul este mare mai ales pentru carne. In ulcer (rană) de stomac apetitul e conservat. In boalele de ficat, gălbinare cronică, în cancer la ficat pofta de mâncare e de obiceiu micşorată, bolnavul are desgust mai cu seamă pentru grăsime. Diabeticii (cei cu boală de zahăr) au de obiceiu o poftă mare şi mănâncă mult. www.dacoromanica.ro 1190 ALBINA La nevropaţi (bolnavi de nervi) se observă turburâri foarte variate ale apetitului. Pofta de mâncare e la ei ba micşorată, ba mărită, ba ciudată. Mâhnirile fac de obi-ceiu să dispară pofta de mâncare, din care cauza cei cari o duc în mâhniri, în supărări, slăbesc. Unele nevropate, femei şi mai ales fete tinere, de teamă de a se îngrăşâ ajung la o stare de inaniţie (lipsă de hrană, de nutrire) voluntară şi de slăbire progresivă; apetitul dispare aproape de tot şi nu le mai e de loc foame. Totuşi tubul lor digestiv funcţionează foarte bine, căci dacă le facem cu sila să ia o masă mai bună, alimentele sunt foarte bine digerate. Unele persoane nervoase au o poftă de mâncare excesiv de mare, sunt chinuiţi de foame şi dacă nu o pot îndată potoli, au ameţeală, leşin, faţa li se acoperă de sudori, etc. Unii au aşa numită „foamea anxioasă". Trebuinţa do a mâncâ vine brusc şi reclamă o satisfacere imediată, altfel sunt torturaţi de nelinişte, ce apare mai ales când persoana ştie că nu poate aveâ îndată alimente pentru a-şi potoli foamea; de acea aceste persoane nu părăsesc-casa fără a aveâ prin buzunare câte ceva din ale mân-carei, nici nu pot adormi fără a aveâ ceva de mâncare pregătit pe lângă pat. Alte persoane sunt silite a mâncâ tot mereu, câte puţin. Accesele de foame anxioasă n’au nici o legătură cu starea de gol a stomacului; ele reprezintă un semn de degeneres-cenţă. Precum individul a ajuns la această stare printr’un fel de auto-sugestiune şi printr’un obiceiu vicios, tot astfel numai prin educaţiune se poate vindecă o astfel de stare. Nevropaţii devin mâncăcioşi, tot aşâ de uşor cum devin morfinomani; o absenţă a voinţei îi împedică de a rezistă senzaţiunei de foame, şi chiar când ei sunt alimentaţi, cea mai mică senzaţie la stomac e interpretată de ei drept o trebuinţă irezistibilă de a mâncâ. La histerici sau la alienaţi (nebuni) se observă variaţiuni stranii ale poftei de mâncare, ce se manifestă prin dorinţa de a mâncâ alimente bizare sau respingătoare, sau chiar substanţe, ce nu nutresc de loc (de ex. pământ). Aceste diferite turburări ale apetitului au nevoe de-un tratament special. („Profilaxia"). www.dacoroinaiiica.ro ALBINA 1191 In chestia desfacerii cărţilor populare. Primim următoarele: Stimate d-le director, Considerând ideia desfacerii cărţilor populare la sate de o mare importanţă şi dorind a se luă oarecari măsuri, sau cel puţin a fi discutată pe larg, vă rog să binevoiţi a însera în coloanele «Albinei», alăturatele rânduri, ca răspuns la art. d-lui G. Adamescu. In numele colegilor, vă rugăm să lăsaţi deschisă discuţiunea pe a-ceastâ temă, căci e în vederile tuturor şi s’ar putea traduce în practică. 1910, Main 18. Cu toată stima, fl. 5- Vlad. Ideia preconizată de d-1 G. Adamescu în «Albina» din 16 Maiu a. c., mă preocupă când am citit articolul în chestiune. Iată cum s’a întâmplat: înainte de 10 Maiu am dat la unii şcolari să înveţe câte o poezie. Cei mai mulţi au cerut să le dau şi lor; dar neavând la îndămână poezii, le-am spus să caute şi ei prin cărţi şi să înveţe fiecare câte una. Cine o spune-o mai bine, ăla are s’o reci-teze la serbare. Cei mai mulţi au început: «Domnule, avem noi acasă o carte pe care citeşte tata şi alde nenea şi are o grămadă de poezii.» Curios să aflu ce cărţi ar fi acelea, am spus să le aducă fiecare la şcoală să le văd şi eu. Când ce să văd? Cele mai multe erau cărţi de cântece, cumpărate cu 10 bani bucata dela cei cu calindarele. Multe erau de haiduci ca : Corbea, Ţandură, Codreanu etc. Mai eră visul Maicei Domnului şi vr’o două «Vieţele sfinţilor.» Puţine erau cărţi de şcoală, din trecut. Nici o broşură însă n’am găsit dela «Steaua» sau din toate celelalte cari s'au scris pentru pbpor. M’am gândit atunci că ar trebui luate măsuri pentru răspândirea cărţilor bune în popor. In consecinţă, supun discuţiunii colegilor, următoarele: a) Să se înfiinţeze o societate pe acţiuni cu un capital de cel puţin o sută mii lei. b) Societatea să aibe un comitet central care să alcâtuească lista şi să procure cărţi bune pentru săteni; să îngrijească de scoaterea unei gazete anume pentru săteni şi să avizeze la toate mijloacele ce ar contribui la desvoltarea gustului de citit şi răspândirea culturii în masele ţărăneşti. In fiecare judeţ să fie câte o sucursală condusă de învăţători şi preoţi, cari să’ îngrijească de răspândirea publicaţiilor prin colportagiu. S’ar putea luă măsuri ca în fiecare comună să existe câte un mic depozit de broşuri şi gazete plus orice articol de şcoală şi prin aceasta s’ar realiza lesne şi ideia librăriilor populare. Un absolvent sau un elev din cl. V ar putea servi de minune aici. Colportorul şi-ar avea mai mult rolul, în timpul iernei când e toată lumea acasă. c) Din societate să facă parte pe lângă preoţi şi învăţători» câţi mai mulţi săteni cu ştiinţă de carte. www.dacQromaiiica.ro 1192 ALBINA d) Societatea să patroneze toate serbările culturale şi teatrale dela sate. Ar putea avea chiar trupe de mici actori ambulanţi. e) Băncile populare să vie în ajutorul societăţii cu fondul cultural ce fiecare şi-ar crea. Mai sunt multe de zis. De capital nu ne putem plânge, căci dacă am socoti numai 25 lei o acţiune, s’ar putea face emisiunea în felul următor: 5000 învăţători câte 25 L. fac 125.000,— 2000 preoţi » » » 50.000,— 4000 săteni » » » 100.000,— Total 275.000,- Eu în satul meu comptez pe 5—6 acţionari şi cred că aşâ ar fi în cele mai multe părţi. Voinţă să fie şi totul se va face. Să vedem ce zic colegii şi să trecem la fapte. î*. 5. Vlad. _________________ învăţ. Ciorăşti. R.«Sărat. Cugetări despre adevărata nobleţă de I. M. RÂUREANU. Generalul Pissini se distinsese prin mai multe vitejii pe timpul răsboaelor din Italia, răsboaie care alraseră lui Alfons F, regele Aragonului, epitetul de Mărinimosul. Meritata favoare de care se bucură la curte acest general, îi făcuseră mulţi invidioşi. Jntr’o zi, pe când se vorbiă despre dânsul, întrecându-se care de care a-l încărca de laude, unul dintre cei de faţă, voind a-l înjosi, îşi permise să zică, înaintea lui Alfons: «Acest om, de care toţi se ocupă atâta şi pe care îl înalţă aşa de sus, e Hui unui măcelar /» Regele, nemulţumit de această observaţiune necugetată, răspunse acelui invidios: «Află că fiul unui măcelar care,prin frumoasele i fapte, ştie să se ridice mai pre sus de ori-cine este preferabil unui Mu de rege, care n'are alt merit decât rangul strămoşilor săi.» Eată încă un răspuns, care ne oglindeşte foarte bine caracterul acelui rege. Un linguşitor, crezând că lui Alfons îi plac laudele, îl felicită într'o zi pentru nobleţă originii lui şi-i zicea cu îngâmfare: — Maiestatea voastră nu e un simplu rege ca ceilalţi, ci e şi frate şi nepot şi fiu de rege. — Toate aceste titluri, răspunse Alfons, ar probă numai că posed coroana strămoşilor mei şi că am dobân-dit-o prin moştenire, fără să fi făcut vr’o faptă mare, prin care s’o merit!» («Istorioare*) www.dacaromamca.ro ALBINA 1193 înştiinţarea şcoalei normale a societăţii pentru înv. pop. Român. Se aduce la cunoştiinţă că la şcoala normală a Societăţii pentru înv. Pop. Român, din Bucureşti sunt vacante 38 locuri pentru anul şcolar 1910—1911. Din aceste locuri, 33 sunt pentru clasa I a iar 5 sunt pentru clasa IV-a. Cererile de înscriere se vor adresă direcţiunii şcoalei până la 31 August a. c., cel mai târziu; iar examenul de admitere începe în ziua de 1 Septemvrie a. c. In ori-ce cerere de înscriere la concurs, se va specifica dacă aspirantul candidează pentru un loc de bursă sau de solvă şi va fi însoţită de următoarele acte : Pentru clasa I-ia : 1) Extractul de naştere, din care să se constate că aspirantul are vârsta între 13—17 ani împliniţi. 2) Actul de vaccină, sau dovadă că a zăcut de vărsat. 3) Un certificat al Primăriei locale prin care să se dovedească calitatea de fiu de Român 4) Certificatul de absolvire al unei şcoli primare urbane sau al unei şcoli rurale complecte. 5) Un certificat că a avut o purtare exemplară, liberat pe hârtie netimbrată de direcţiunea şcoalei unde a absolvit cursul primar. Dacă aspirantul candidează pentru bursă, la actele de mai sus mai adaogă şi următoarele: 1) Un certificat al perceptorului fiscal respectiv prin care să se arate amănunţit dările ce le plăteşte Teprezentantul legal al aspirantului către Stat, judeţ şi comună. Acest certificat trebue vizat de administraţia financiară respectivă. 2) Un certificat al Primăriei locale, prin care să se arate amănunţit : numărul copiilor şi vârsta fiecărui cum şi averea pe care o posedă reprezentantul legal al copilului. Aspiranţii pentru clasa IV-a vor anexă la cerere următoarele acte : 1) Extractul de naştere, din care să se constate că n’au trecut de 19 ani, în momentul începerii concursului. 2) Actul de vaccină sau dovadă că a zăcut de vărsat. 3) Actul prin care să se dovedească calitatea de fiu de Român. 4) Certificatul de absofvire a 4 clase gimnaziale, sau a primelor 4 clase de liceu. 5) Certificatul de bună purtare, liberat pe hârtie timbrată, de direcţiunea gimnaziului sau a liceului unde candidatul a urmat cursurile. www.dacoromamca.ro 1194 ALBINA De asemenea se mai aduce la cunoştinţă că, în conformitate cu articolul 9 din regulamentul de administrare interioară a şcoalelor normale, se pot acordă dispense de vârstă cel mult până la 6 luni în plus de direcţiunea şcoalei. Dispense în minus nu se acordă. Pagina glumeaţă. La riaş lonaş (1)- (Din popor). Mă dusei la naş lonaş Să-mi dea sălaş. El eră pe-afarâ; Eu mă trezii în cămară... Mă uitai în sus şi ’n jos, Dor de-o fi ceva de ros. Mă uitai în jos şi ’n sus, Dor de o fi ceva de dus. Când colo pe-o poliţă Uite-o oliţă, cu jintiţă Deasupra cu-o linguriţă. Eu către oală, oala către mine. O mâneai pe jumă-toată. Mă uit eu mai binişor Când colo într’un colţişor lată ş’un caş pe un tâleraş Coperit c’un cuţitaş. Eu către caş, caşul către mine. îl mâneai de jumă-tot Şi mă uit eu şi mai bine Când colo două slănine Gata să sară la mine. Stau eu şi mă gândesc Şi aşâ socotesc: (1) Ilustraţiuni originale de D Stoica. www.dacQFomanica.io ALBINA 1195- Mai bine eu din ele decât ele din mine! Şi mă saturai bine. Hei!., dar acum i-acum Uite numai la drum, că vine naş [lonaş, II cunosc după paşi. La prag când nimeresc, Cu cine mă ’ntâlnesc? — «Bunăziua naşule. — [Mulţumesc, finule In casă când te băgaşi La noi ce cătaşi ? — Un pic de sălaş.» Dar naş lonaş mă cunoscii pe cevas C’am umblat la caş; Mă cunoscu pe foaie C’am umblat la oale Şi pe nu ştiu ce C’am mai umblat la oare-ce. El ia un par de claie Ca ne mine să mă spaie. Eu iau unul de vie Ca al meu să nu mai fie. Ce s’a mai întâmplat Nu ştiu .. . . Par’ c’am uitat. (I) locuri vacante;. Sunt vacante, cu începerea viitorului an şcolar 1910—911, bursele următoare : a) La şcoala superioară de comerţ Bucureşti, 3 locuri bursier; b) La şcoala superioară de comerţ Iaşi, 6 locuri bursier; c) La şcoala superioară de comerţ Galaţi, 4 locuri bursier; d) La şcoala superioară de comerţ Craioca, 5 locuri bursier; Pentru admiterea la examen, candidaţii trebue să îndeplinească următoarele condiţiuni : 1. Să fie român ; 2. Să fie înscris în şcoala unde cere să treacă examenul pentru oKţinerea bursei; 3. Să prezinte un certificat de sărăcie, liberat de comuna unde domiciliază părinţii candidatului şi adeverit de perceptor, după cuprinsul rolurilor de eontribuţiuni. Pentru candidaţii cari locuesc în oraşe, certificatul de paupertate va trebui să aibă şi viza administraţiei financiare. înscrierile se fac la cancelaria direcţiunilor şcolilor respective, până la 8 Septemvrie 1910. 1 (1) Din «Traista lui moş Stoica», colecţie de anecdote din Ardeal. www.dacaromanica.ro 1196 ALBINA Scrisoare către Redacţie. Constatând încă din copilărie că revista «Albina» prin nectarul său, ajută foarte mult la ridicarea săteanului, dându-i tot felul de sfaturi din toate punctele de vedere, şi în mijlocul lor îndeplinindu-mi misiunea de apostolat şi ştiind mijloacele cari contribuesc la aşa ceva, le-am explicat în modul cel mai clar acele mijoace. Revistei «Albina» i-am dat cea mai mare atenţie, explicându-le însemnătatea ei, pentru săteni Momentul favorabil pentru aşa ceva, l-am găsit în ziua când am avut adunarea generală la bancă. Atunci am propus Consiliului de administraţie să aboneze şcoalele din cele 2 comune unde ea îşi face operaţiile. Propunerea mi s’a primit cu cel mai mare entuziasm. Aşa am crezut că voiu putea deşteptă în sătean gustul cititului, care infiltrează în el dragostea de ţară şi de neam ' Aşâ am crezut că prin sfaturi cu vin graiu şi citite ar putea multe lucruri bune să le înveţe spre folosul şi înălţarea lui. De cele 4 abonamente plătite de bancă mă voiu servi aşâ: fiecare No’ ■din «Albina» va merge din mână în mână, astfel că va da ocol tuturor sătenilor cu ştiinţă de carte şi la fiecare întâlnire îi voiu întrebă cum li s’a părut mierea albinei. fi. Niţulescu. Bobu-Gorj. MINISTERUL DL HNANTE Direcţiunea contabilităţii ienerale a Statului şi a datoriei publice. DATORIA PUBLICĂ Tablou de numerile iitlurilor de rentă 4°/0 amoriibilă din 1889 internă, împrumutul de 32.500.000 lei, ieşite la sorfi la tragerea dela 1/14 Iunie 1910 Valoarea nominală 316.900 lei A 43-a tragere 31 titluri a 5.000 Iei. 21082 21271 21229121209 21383 21402 21681 21690 21762|22016 2186S;22018 157 22126 22268 titl 22348 22580 uri 22765 22958 a 1 22974 23400 .000 23401 23414 lei 23532 23549 23650 23737 23871 23912 23922 24039 24046 5085 5738 6966 8194 8991 9826 10605 11479 12507 14019 15960 17123 17592 18391 19401 20341 5093 5758 6979 8420 9022 10037 10621 11547 12812 14407 16256 17124 17610 18393 10410 20792 5105 5793 7173 8454 9066 10136 10653 11608 12980 14409 16349 17159 17772 18499 19668 20812 5130 5946 7574 8471 9145 10246 10780 11873 12985 14446 16460 17251 17950 18611 19672 20823 5152 6075 7774 8637 9297 10249 10801 11922 13682 14719 16711 17263 17955 18744 19689 20838 5298 6150 7832 8738 9525 10276 10832 11970 13713 14793 15747 17283 18012 lSS-ifl 19798 20849 5370 6437 7878 8745 9564 10308 11132 12152 13724 15067 16766 17289 18072 18881 20003 20886 5423 6525 7895 8774 9584 10319 11226 12251 13753 15266 16819 173-11 18130 18989 20026 5651 6542 8001 8834 9G13 10322 11418 12300 13826 15370 16966 17446 18281 19086 20060 5658 6657 8009 8967 9781 10488 11460 12499 13929 15859 17028 17529 18339 19180 20039 www.dacoromaiiica.ro ALBINA 1197 49 titluri u 100 ici 11 278 661 800 lOil! 1140 1617 1722 2019 2370 2916 3471 4045 4316 «5014759 4995 96 383 710 824 1094 1562 1627 1976 2089 2462 3134 3549 4070 4430 4641 4801 232 413 788 946 1119| 1601 1682 2003 2287 2718 3408 3643 4271 4536 4695| 4872 Plata acestor titluri, purtând cuponul No. 44 din 1 Ianuarie 1911 şi următoarele, precum şi plata cuponului No. 43 din 1 Iulie 1910, se va face, cu începere dela 1 Iulie 1910: In România: la casseria centrală în Bucureşti şi la administraţiile financiare în judeţe. Cupoanele titlurilor eşite la sorţi nu mai sunt plătbilei. Tablou de numerile titlurilor de rentă 4°/0, amortibilă din 1889, împrumutul de 32.500.000 lei, eşite la sorţi la tragerile precedente şi neprezentate la rambursare pânăla 1/14 Iunie 1910. Titluri a 5.000 lei No. titlurilor Data ieşirii la sorţi No. titlurilor Dala ieşirii g la sorţi ţ Data ieşirii la sorţi No. titlurilor Daia ieşirii la sorţi Luna Anul Luna Anul No. tui Luna Anul Luna Anul 21233 Iunie 1909 21745 Iunie ir,09 22755 Decemv. 190923628 Iunie 1909 21459 Decern v. » 22320 Decern v. » '23045 » 5 23960 » 1906 21458 Iunie » 22410 » . '23155 > 190(i 23975 » 1909 2169G Decern v. » 22440 Iunie t 23338 » 1909 VE5TMUA Calendarul cultural al românului pe 1911. Pătrunşi de nevoia şi însemnătatea învăţământului, prin o metodă, care să îndemne la citit şi să steâ la îndemâna fiecăruia, spre cercetare zilnică, înfăţişăm lucrarea noastră « Calendarul cultural al românuluiAceastă lucrare cuprinde felurite învăţături, astfel: In fiecare zi dau versuri din Biblie, mai ales din Noul Testament, precum şi desluşiri asupra vieţei sfântului prăznuit. Apoi, în fiecare Duminică de peste an, se desluşeşte pe scurt înţelesul Evangheliei, care se citeşte la sfânta Liturghie. Tot în această zi se dă o însemnare despre munca câmpului şi un episod din Istoria patriei. In fiecare Luni se dă un sfat de agricultură şi unul de chibzuială casnică. In fiecare Marţi se dă un rezumat al unuia sau mai multor articole din Constituţia ţârei, precum şi un sfat de gospodărie. In fiecare Miercuri se dă o însemnare despre oaste şi o pildă de publicitate din gazetele străine, sau din alte scrieri folositoare.. In fiecare Joi se dau însemnări despre statistică, economie na- www.dacoromaiiica.ro 1198 ALBINA ţională, despre obşti şi bănci populare, precum şi un haz oarecare. In fiecare Vineri se dă o însemnare despre îngrijirea vitelor, precum şi o istorioară. In fiecare Sâmbătă se dă o însemnare despre higienă şi una despre educaţie. Materialul s’a rânduit pe cât cu putinţă în raport cu nevoile noastre şi el este în mare parte cules de prin cărţi şi scrieri, iar ideile sunt bine cernute de pleava răsvrătirei şi cât se poate de dospite în românism. Prilejul de a se rupe foaia zilei trecute din acest calendar, poate fi un imbold la cetire şi la fapte bune, şi un îndemn de a mai căută şi de suflet prin citirea frumoaselor versuri ale Bibliei, care în alte ţări nu lipseşte din nici o casă. Cele 365 foi vor fi aşezate pe un cadru de carton lung de 48 cm. şi lat de 32 cm. unde prin ilustraţiuni frumoase se vor arătă fazele principale din Istoria patriei, putându-se astfel împrăştia cultura şi prin imagini. Nădăjduim că acest calendar să fie de mult folos şi săteanului nostru, care încă n'are la îndemână o bibliotecă potrivită şi căruia încă nu i s’a format gustul pentru citire; în schimb însă, i se otrăveşte zilnic sufletul şi mintea prin scrieri rele şi prin imagini provocătoare. De aceea credem că şi acest calendar poate fi un dar de anul nou, pentru toţi aceia cari doresc a avea mai mult decât un simplu calendar amintitor al zilei. Dacă lucrarea aceasta nu se poate încă înfăţişă precum ar fi de dorit, avem nădejdea că ea va fi îmbunătăţită an cu an, mai ales că unele coloane trebuesa înoite în fiecare an cu alte însemnări, cu alte sfaturi şi cu alte date cerute de legea progresului. Costul unui exemplar va fi de 1 leu 50 bani. Lucrarea va apare la începutul lunei Octombrie, 1910. ANGELINA 5- LE6NTE Institutoare în Bucureşti. Diplomata a Seminarului pedagogic din Eisenach (Weimar). MAIOR 5- LEONTE Din Intendenţă, fost 10 ani profesor de partea economică la şcoala superioară de răsboiu. Iubirea de patrie. de I. M. RÂUREANU. Generalul frances Fabert eră atât de puţin iubitor de bani, că-şi sacrifică mai toată starea pentru binele Patriei. Astfel, puneă pe soldaţi să lucreze şi să ridice fortificaţiuni cu propria-i cheltueală. Căncl soţia sau cei mai intimi din amici îi observau că, prin aceste cheltueli, răpiâ familiei averea ce eră dator să-i păstreze, le răspundea : — Dacă mi s’ar încredinţâ spre apărare o cetate şi aşi vedea în zidurile ei o spărtură, prin care ar putea intră inimicii; de aşi şti apoi că acea spărtură s’ar astupă punându-mi acolo persoana, averea şi toată familia, fiţi siguri că aşi face-o cu toată inima., fără a mai sta nici un minut pe gânduri! («Istorioare») www.dacQromanica.ro CU RENUME UNIVERSAL. Recomandat de medici în toată lumea pentru adulţi şi copii cât de mici. De o eficacitate n>»>o!ut sigură, singurul contra constipaţiimei, congestiunei şi migrenei. Plăcut la gust, nu produce colici şi n’are efecte rele asupra organismului. ----- : Cel mai economic, cutia cu 25 purgative Lei 1.50 - Rugăm a se refuza P U R G E N inscripţie, căci 9Unl pastilele cari nu n A v r Ti falşe, vătămătoare vor avea această * Ip A Y t. r\ * şi produc colici _______________________________________ 52—7 f H t BANK OP HUO st A ii IA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra Lachlan Macintosh Rate, „ li. 1. Gosehen............. „ Vicontele Duncannon... - E. W. B. Barry.......... „ Robert Hamilton Lang . . „ Demetre de Frank .... viena P. Naville.......... Paris Ad. Vernes.............. „ Directori: Censori: loan lean Ghika şi Arthnr Green. T C. A. Stolz | E. E. Goodwin. Kalindern, Bemetro Sediul social: Londra 7 Creta Winchesterstreet. Sueurasda: Bucureşti, Piaţa sf. Ghearele. „NAŢIONALA" SOCIETATE 6ENERALA DE ASIGURARE, BUGDIEfR Capital în acţiuni întreg vărsat îa aur................Lei 2.000.000 Fonduri de reservă compuse din prime şi daune...........* B.965.688.?» Idem format din capital şi alte rezerve » 1,075.842 80 Total în aur Lei 7.052.&31 30 Panne plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Bălcoiana. Dir. general E. Griinwald. „!»AŢior*AL.Aw asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra ris< lui pierderii valorilor. Asigurăr i pentru viaţă sunt primite în toa.a combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Soc. din atr. Doamnei No Î2, Bucureşti. Rapres-generală în Buc. str. Smârdan No. 4 Agenţii în toate oraşele din ţari. FILIPLINDBNBERG ZBiiouireş+i • : Str. Lipscani, . (Dela 1 AugUBt: Str. Smirdan, 15) Singurul niagasin special « cu JUCĂRII DE COPII Obiecte frumoase şi durabile cu preţurile cele mai ieftine. mare deposit de articole de: Păcăleală, farse, şi Surprise, Aparate surprinzătoare de Scamatorii. 52—T ) www.dacoromanica.ro S T E RU fl“ Societatea «Steaua» lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedeca- ^ rea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. In acsst scop publică şi o bibliotecă populară, din care au apărut până acum următoarele cărticele a câte 20 de bani : No. 1. Din Ţara Basarabilor, de G- Coşbuc — un reznmat al Istoriei noastre naţionale, dela colonizarea Dacilor până Ia Răsboiul pentru neatârnare din 1877—78. No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfu—o descriere a stării de azi a sătenilor noştri în asemănare cu a celor din ţările apusene şi mijloacele de îndreptare. No. 3. Minunea, vieţii şi cheia lumii, de Th. D. Sporanţia—o povestire morală şi instructivă. No. 4. Grădina de legume, de Ioan Hăşeganu—tratat de grădinărie. No. 5. Medicul poporului, partea I, de Dr. I. Felix — poveţe practice de higiena. No. 6. Avem cu ce s& ne mândrim, de T. Duţescu-Duţu — spicuiri din Istoria şi Literatura naţională, cu îndemnuri pentru săteni la învăţătură. No. 7. Medicul poporului, partea II, de Dr. I. Felix — poveţe pentru păstrarea sănătăţii. No. 8. Biserica Ortodoxă Română, de I. Micliălccscu şi Victor Puiu— explicaţiuni asupra slujbei bisericeşti şi a pid mi lor murale din Biserică. No. 9. Ştefan-cel-Mare, de Alex. Lepădata — povestire populară a faptelor şi răsboaielor purtate de Marele Domn al Moldovei. No. 10. Ce se poale învăţă dela un drum lung, de Dr. I. Simionescu— povestiri însoţite de exemple din viaţa sătenilor din ţări străine, spre a folosi ca pilde ţăranilor noştri. No. 11. Comoara Dorobanţului, de Mihail Sadoveanu—pildă despre un om rău nărăvit şi stricat din pricina beţiei, care, în urma unor întâmplări, s’a îndreptat pe calea cea bună, devenind un gospodar de frunte în satul său. No. 12. La Răscruci, de I. Slavici—povestire morală cu pilde cum tre-bue să se poarte omul în societate şi cum să iubească pe Dumnezeu. No. 13. Domnul Tudor din Vlădimiri, de N. Iorga—schiţă biografică amănunţită despre Tudor Vladimirescu. No. 14. Pământul şi Ţara noastră, de Aldem—o schiţă geografică şi economică a României. No. 15. Românii de peste Carpaţi, de I. Rnssu Şirlanu—studiu statistic. No. .16. Romanii şi Dacii, de Dr. I. Lupaş —povestire populară, despre luptele dintre Romani şi Daci şi despre obârşia şi alcătuirea poporului ro-mâneso. No. 17. Satul Griviţa, de N. Rădulescu-Niger—poveţe despre agricultura V şi gospodăria sătenilor. No. 18. Cum ne putem feri de boalele molipsitoare, de Doctorul Ure-chiâ—lămuriri şi sfaturi folositoare şi trebuitoare tuturor pentru buna Îngrijire şi păstrare a sănătăţii. No. 19. Superstiţtnnile păgubitoare ale poporului nostru, de George Coşbuc. * ’ No. 20. Antim Ivireanul, de N. Dobrescu—schiţă despre viaţa acestui vlădică, care a fost anul din cei mai însemnaţi, de cari am avut parte In trecut. Societatea a scos şl următoarele 5 tablouri In culori, executate artistio pe hârtie cromo: www.dacoromanica.ro Bani Portretul M. S. Regelui României................ 0.50. „ „ Reginei României....................0.50. A. S. R. Principelui Ferdinand • . . . 0.50. „ „ „ Pincipesei Maria ................. 0 50. lui Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei. . . . 0.50. Administraţia publicaţitmilor este la librăria C. Sfetea, Bucureşti, piaţa 8f. Gheotghe, iar pentru cererile de înscriere ca membri, a se adresă d-lui Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. In schimb fiecare membru primeşte c&tenn exemplar din cărticelele san tablourile publicate de societate anual. Comitetul : Preşedinte, Ion Kaliuderu, Membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, Ministru, profesor universitar.—Secretar, Const. Banu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gârboviceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi Director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român ; I. Dimitrescu Procopie, senator, Primar al Capitalei; JL Ylâdescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pompiliu Eliade, profesor universitar.—Cenzori, Const. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu,profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor. Membrii înscrişi ?i cotizaţiurii plătite (urmare). I. Oncica, profesor (Câmpulung), 2 lei; D. Munteanu-Râmnic, profesor (Ploeşti, str. Rudului 73), 2 lei; C. I. Nicolescu, profesor (Ploeşti str. Poştei 2(5), 2 lei; Şt. Corodeanu, profesor (Ploeşti str. Pimâverii), 2 lei; JST. Vasiliu, profesor (Ploeşti str. Elena Doamna), 2 lei; V. Dimitriu (Şc. Comercială, Ploeşti), 2 lei; D. Popescu-Alexandrig (Ploeşti str. Zorilor 5), 2 lei; Mihail Balotescu (Bârlad, Şcoala de meserii), 2 lei; Gheorghe Ghi-nea (Bârlad, Şcoala de meserii), 2 lei; Leon Sachelarie (Bârlad str. Vei-■sei No. 4), 2 lei; loan Moldoveanu (Bârlad, Şcoala de meserii), 2 lei ; Vasile Bădărău (Bârlad, şcoala de meserii), 2 lei: Vasile Cliicos (Bârlad, şcoala de meserii), 2 lei; V. Cantaragiu (Bârlad, şcoala de meserii), 2 lei; Istrate Balon (Bârlad, şcoala de meserii), 2 lei; Filotea Theodorescu ■(Ploeşti str. Buzescu 11), 2 lei; E. Ionescu Guliau (Str. Sbundenţei 13)i 2 lei; E. Stănescu (Str. Prudenţei 17), 2 lei; D na Sabina Eug. Mantu-lescu (Str. Liniştei 7), 4 Iei; Dr. Badea Cireşianu (Bucureşti), 10 lei: P. Gârboviceanu (Bucureşti), 5 lei; Maria Gârboviceanu (Bucureşti), 3 lei; Petrică Gârboviceanu (Bucureşti), 2 lei; Dr. Mirescu (Bucureşti), 2 lei; I. Sălceanu (Bucureşti), 2 lei ; V. S. Moga (Bucureşti), 2 lei; N. Binu- 4 lescu (Bucureşti), 2 lei; I. Costescu (Bucureşti), 2 lei. (Va urma). www.dacoromanica.ro ■Wsefares »nfru. \rvfy .ws6****- fectosi» Uteann vindecă tuşea cea mai rebelă şi e preparatul cel mai ra(ional pentru a trată cu succes bronşitele «cate şi cronice, tuse convulsivă (măgâreascâ), emil seinul pnl Monar etc. Sticla lei 3.— La Droguerii şi farmacii. InaL de Arte Grafice «Carol Gpbl» S-r I. St. Rasidesoa. www.dacofDmamca.ro Nevralgiile cele mai rebele durerile de cap, migrena, durerile reumatismului acut, articular lumbago, durerile de dinţi cele nai tari, mai ales nevralgice, precum şi ori-ce dureri provenite din răceală sunt combătute cu deplin succes prin întrebuinţarea ----- Pastilelor Nevralgine Jurist------------------ Aprobatede Consiliul Sanitar Superior. Preţul unui flacon Lei 3.50, o dosă 50 bani. La Droguerii şi Farmacii. r= CINEMA. PUDICA 51 SĂPUN „FL6T?A“ nu se vând decât în embalagiul original arătat aci (un sfert din mărimea naturală) şi cu următoarele preturi: Crema lei 1.50 —Pudră lei 2 —Săpun lei 1.25 Refuzaţi dar în interesul D-v. ca neveritahile dacă vi s'ar oferi aceste preparate în cantităţi ni ai mici sau altfel decât în ernbalagiul original aci arătat şi cu etichetele neatinse. Crema şi Pudra «FLOltA» se pot întrebuinţa fără grijă cât de mul timp, acest fapt e stabilit oficial de institutul de Chimie al Statului, care a constatat la 12 Septembrie sub No. i.nb,că: «Crema şi Pudra «Flora» nu conţin substanţe toxice sau de acele cari printr’o întrebuinţare îndelungată pot vătăma sănătatea*.— Pomada de păr «Flora» neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului; Borcan niare lei 2.60, mic lei 1.75—Capilogen «Flora» (apă de păr), curăţă mătreaţa după câte-vă întrebuinţări; Sticla mare lei 3.25, mică lei 2.50—La nemulţumire să restltue oostnl pentru oricare din aceste preparate. 3E==: il===dEE^t==E^^g35^^EE^^ES^^&---— -3E jfemojerul 3teanu Unul din cele mai puternice reconstituante ale corpului slăbit, măreşte greutatea corpului şi redă pofta de mâncare perdutâ, suveran pentru a combate anemia, lipsa sângelui, clorosa, debilitatea generală, dispepsia, con-stipaţia, Leucorea (poală albă la femei) Histeria, Neurastenia, Ameţelile, Slăbirea memoriei, Limfatismul, etc. He-meferul Iteanu este autorizat de Onor. Consiliul Sanitar Superior şi recomandat de eminenţii noştrii medici Prof. dr. Bui-cli«? Prof. dr. Leonte, Prof. dr. Negel (Iaşi) şi alţii, după experienţele îndelungate.— Preţul lei 4.— La Droguerii si farmacii. 62—17