Anul XIII Ho- 38. 20 Iunie 1910. Apare în fiecare "Duminecă COMITETUL DE REDACŢIE ION KALINDERU P* GârbovJceanu O.Coşbuc Q-l P. V. Năsturel N Nlcolaescu Gr. Teodossiu Gh. Adamescu :: ■ WWW dacoromanica ro — No. 27.419 20 Iunie 1910 Anul XIII Revistă Eneielopedieă Populară Abonam, in străinătate pe an lei 8 Un număr..................15 bani. Abonamentul in (Ară pe an lei 5 » ,, , pe 6 luni „ 3 Pentru anunsiurl 1 leu Hnla Mloa publlaltate, 5 bani suvântul Manusarlptele nepubliaate se ard. SUMARUL.: 5p Popesou, Norocul lui moş Toma: Câte i-edat omului să vadă şi să pătimească. I. Drajoslav, Legenda ursului şi a porcului (4 ilustrafiuni de D. Stoica). Irlmia Popescu, Gălbeaza. V. 5 Mo^a, Cronica agricolă, economică şi comercială. DIN ZIARE ŞI REVISTE: Curăţirea butoaielor de petrol.—Cum să fie localurile de vin.— Consumarea cârnei de cal. SFATURI PRACTICE: Elena M. Demetrescu, Plătică de Snagov. CRONICA: Inundaţiile din Banat. — Informaţiuni. ILUSTRAŢIE: Băile Gălimăneşti. PAGINA GLUMEAŢĂ: Stan Păţitul, «Interesul poartă fesul» (cu 3 ilustraţii). SUPLEMENT: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 35 dela 20 Iunie 1910. www.dacoroimaiiica.ro I 6MA. 5ă pătimească. a Murgeni, în ţinutul Bârladului, am învăţat eu, nepoate, şi m’am desăvârşit în meşteşugul croitoriei. Zic eu aşa, dar vezi că omul cât trăeşte învaţă. In vremea aceea, nu eră deosebire în portul dela ţară şi cel din oraş. Umblă Alecu Sturdza, proprietarul târgului, îmbrăcat la fel cu ţăranii, deosebiâ numai preţul postavului din haine şi al materialului de încălţăminte şi de acoperit capul; cred apoi că şi albiturile lui erau mai de preţ. Va să zică portul tuturor eră la fel. Mai târziu, încet-încet, a năvălit în oraşe portul nemţesc. Alt port, altă croială. Odată cu portul nemţesc au năvălit şi croitorii streini, pentrucă croitorii moldoveni nu s’au abătut să ’nveţe croiala nemţească; la ţară a rămas încă multă vreme portul turcesc, iar noi de-am fi. fost sănătoşi şi vrednici să îndestulăm nevoile portului ţărănesc! Mă uit eu acum la oraş şi văd câtă lipsă de socoteală trebuia să fi fost, pe vremea aceea în gospodăria ţării. Judec numai, că de-ar fi fost îndemn şi pricepere din vre-o parte, ar fi putut să aibă numai românii meşteşugurile din oraşe; când ar fi venit streinii ar fi găsit locurile de meşteşugari prinse de români şi nu s’ar fi aşezat în oraşe. Că doar şi românul se poate deprinde cu schimbările meşteşugurilor. Spun asta după mine: eu am învăţat un fel de croială; aş fi perit de nu m’aş fi dat după păr. Dela o vreme a năvălit la ţară portul www.dacoromaiiica.ro ALBINA 1058 bulgăresc, apoi jumătate bulgăresc şi jumătate nemţesc, apoi fiecare din aceste schimbări mari aduceau, pe nesimţite, altele mai mici şi tot aşa, fără sfârşit. Totdeauna mi-am schimbat croiala, după cum se cerea; aşa ar fi trebuit să facă şi croitorii cari au rămas la oraşe. Ehei, nepoate! . . toate se schimbă şi se prefac ! Până şi vorba se schimbă, înainte vreme erau slovele din cărţile bisericeşti, acum nu mai pomeneşte nimeni de ele. Am învăţat singur slova cea nouă, tocmai târziu, când trebuia să dau ajutor băiatului meu, după ce l-am dat la şcoală. Am deprins să citesc pe cărţile lui şi am văzut că vorba din cărţi s’a schimbat ; multe vorbe nu le mai înţelegeam. Şi nu numai în cărţi s’a schimba t vorba, dar bag de seamă că la oraş s’a schimbat vorba, cum s’a schimbat şi portul. Altfel vorbim noi la ţară şi altfel orăşenii: şi-au nemţit vorba! Numai de le-ar rămânea de cap, vorba lor schimonosită, că mai bine nu le-oiu zice!.. Adică zic şi eu o vorbă tare ca asta, pentrucă pricep şi eu atâta lucru că-i numai dorinţa de a se arăta orăşanul mai breaz decât noi ţăranii, iar nicidecum că n’ar putea vorbi limba curată românească. Şi am eu o dovadă straşnică precum că dreptatea stă cu mine aici: ştiu c’ai umblat în învăţături şi’n străini şi văd că vorbeşti cu mine, ca şi cum nici n’ai fi eşit din sat! Ei, vezi de ce mor eu de ciudă pe ser-genţoii care-şi marghiolesc vorba, după ce se întorc din armată ? ! .. Ei, dar să ne întoarcem la vorba noastră! Cum îţi spuneam, am învăţat meşteşugul la Mur-geni. Cinci ani am stat acolo, până ce am eşit calfă. Ştiam să cos haine bărbăteşti, după portul de a-tunci şi să fac plapome. Pe vremea aceea nici pomeneală de scoale de meserii. Mă uit eu acum la nepotu Vasile, care sfârşeşte şcoala de meserii. II văd rumeor la faţă, spălăţel, îngrijit şi, după cele ce-mi spune el, drept dragul să înveţi acuma meşteşug. Muncă, hrană şi odihnă după ceas. Rându-ială în toate şi purtare părintească din partea maeştrilor. Ehei!.. dar ascultă. www.dacoromanica.ro ALBINA 1059 Pe vremea aceea era Prutul închis, întâiaşi dată; cum am zice era Rusul stăpân pe Moldova de dincolo de Prut. Pe drum drept, nu-i nici o jumătate poştă dela Murgeni la Prut. Ziua, din zori şi până târziu, lucram la haine bărbăteşti de vară şi de iarnă. Portul, în Basarabia, eră tot cel din Moldova, măcar că era Prutul închis. Noaptea, dela o vreme, veneau contrabangii ca să iea marfă şi s’o treacă peste Prut. Aici eră chinul nostru cel mai greu, mai ales a celor mai mici. Eram între 30 şi 40 de lucrători. Calfele croiau, noi lucram: unii înseilam, alţii tiveam, alţii încheiam, iar alţii călcam cu fierul pentru netezit cu suturile. Lucram până cădeam cu nasul pe ac; ne ardea cu varga de corn, ca să ne dea deşteptare şi lucram iar. In sfârşit ne culcam. O parte stăteam de pază, de obiceiu cei mai mici. Auzeam dela o vreme ciocănind la poartă. Contrabandiştii! Scoală te, bâete, fă focul, pune de mămăligă în ceaunul de-o baniţă, du-te în pod după pastramă şi după brânză, aleargă în pivniţa stăpânului şi scoate cofa cu vin, apoi pregăteşte-ţi spinarea de cumva o cârti ceva vre’un contrabandist. Cată să-i ospătezi cum* trebue, că doar mai mult ei ţin târgul şi fac a vânt stăpânului. Apoi trebue să te grăbeşti: până în ziuă trebue să fie tocmai peste Prut, dincolo de bălţi, unde i aşteaptă negustorii veniţi anume din Calmi, ca să-şi încarce prăvăliile şi să desfacă marfa. De multe ori nici nu aveau vreme s’aştepte, luau hainele aşa cum le găseau în lucru, nesfârşite cum trebue, şi porneau la drum. Trebuia să-i întovărăşeşti până la Prut; la caz de-i întâlneau caraulele noastre, să le arăţi îndreptări că nu-s hoţi de vite, ci muşteriii mărfii din Murgeni, luată pe plată. Tot şesul de peste Prut, unde sunt acum arăturile cele mai mănoase, era acoperit de bălţi şi de luncă de salcie. Stufăria se întindea până în malul Prutului şi era numai o cărăruşe pe care abea putea răzbate şi abea puteai zări suliţa muscalului de caraulă, care trecea călare. Stăm de pândă, până trecea rusul de caraulă, dădeam luntrile pe apă şi treceau. Şi tot aşa: www.dacQFomanica.io 10G0 ALBINA ziua lucram, iar noaptea ospătam şi petreceam pe contrabandişti până la Prut. O grijă mare trebuia f să am: să nu mă lăcomesc la rachiu. Contrabandiştii aveau între ei doi-trei, cu vase anume pentru rachiu, că doar şi rachiul avea cătare în Basarabia şi făceau contrabandă şi de rachiu, tot din prăvălia stăpânu-meu. Pe drum, se vede că li se părea prea greu rachiul din spate—vorba vine; se opreau, beau şi mă îndesau şi pe mine să veau. Beam, că n’aveam încotro; dar vezi că dela o vreme gâlţiam în sec şi-i făceam să creadă că beam cât şi ei. După ce dădeau marfa în primire, negustorii de dincolo le dădeau mâncare şi rachiu, până-i îmbă-tau şi adormeau toată ziua în lunca de peste Prut, pentruca să-i apuce noaptea următoare aproape de malul Prutului şi să vie din nou la Murgeni. De multe ori, la întors înapoi, mă doborâ somnul şi mă trezeam mergând în bobote, rătăcit pe coclauri. De câteva ori am bâjbâit până ce m’am pomenit, când s’a făcut ziuă, prin cine ştie ce sate depărtate de Murgeni. Atunci să ii văzut haz, când dam cu ochii de maestrul!., mă băteâ cu o curea, de mă lăsă lat. A fost par’că în vis.şi aş vrea să mă mai întorc odată în vârsta de atunci! Tinereţe!., mai fă-te odată încoace, să-ţi arăt acum, cum tre-bue să fii întrebuinţată! Vezi d-ta, nepoate?!... tinerii de azi sunt grăbiţi... n’au răbdarea, pe care am avut-o noi! $piridor\ Popescu. . Curăţirea butoaielor de petrol. Pune în butoiul, pe care vrei să-l cureţi, 5 kgr. var nestins adaogă avă trebuincioasă pentru stins şi astupi bine butoiul. Vaporii varului pătrund în lemn şi obsorb gazele. Peste cât-vă timp mai toarnă apă, învârteşte butoiul şi pe urmă, des făcând butoiul, dă drumul varului. Se spală apoi cu apă calde şi se clăteşte cu apă rece. ----------------- («foaia interesantă») www.dacoiomaiiica.ro Abia aşteptam sâ vie seara, şi sa sosească tata. — Tatucâ, cum a făcut Dumnezeu ursul din rus. şi porcul din ungur ? — Cums’a făcut ? — îmi răspunse el, zâmbind — Hm 1 să ţi-o spun şi pe asta, măi băiete. Şi tata, desbrăcăndu-se, se culcă pe râla pe pat, să se mai hodinească, şi începu: „Apoi, când a făcut Dumnezeu Sfântul pe urs, şi pe porc, măi băiete, cică a fost tot îritr’o zi. Amu, pe când umbla Dumnezeu cu sf. Petre pe pământ, ci-ca ar fi tras într’o seară la un prisacar a cărui nevasta îi făcuse un băiat şi Dumnezeu socoti să i-1 boteze, iar omul drept mulţumire le dărui un stup cu albine, şi o'traista cu mere. Da, sfântul Petrea, nu, ca el nu ia stupul şi merele. Iar Dumnezeu li vorbi : Sa le luam, Petre, ca nu se ştie cum ni-or trebui odată. In sfârşit Dumnezeu lua stupul şi Petre merele şi plecară. Insă trebue să spun că pe atunci ci-câ pădurile erau pustii de urşi mistreţi, şi lumea de porci. Şi porniră sfintele feţe la drum, Dumnezeu cu stupul în o traista şi sf. Petre cu merele, şi au trecut vai, (1) Desemnuri originale de D. Sloica. www.dacQFomanica.ro 1062 ALBINA dealuri, sate, şi căldură, căldură... Pe la o amiază ajunseră la un rateş, şi poposiră să mai ospăteze şi să se mai hodinească, când colo... doi inşi : un ungur şi un rus. Rusul beat chior, bea rachiu, iar ungurul bere ; şi închinau şi cântau. Da, am uitat iar să spun că rusul eră pădurar, şi ungurul cârător de gunoaie. Au băut ei ce-au băut. Dela o vreme au gătit banii. Nu-s bani, nu-i băutură. Nu-i băutură, nu-i coraj. Crâşmarul numai voi să le deâ. Căutară să pue chimirele zălog, da ele erau de mult zălogite. Să pue cuşmele, deşi beţi, da le mai rămase atâta ruşine, să nu se ducă cu capul gol.— Ce-i de făcut ?.. — Mai Ianoş, grai de odată rusul, eu mergem n'a furat să bem. Ungurul, se suci, se învârti, se uită împrejur, zări cele două traiste ale prea sfinţilor şi ungurul îi dete coate rusului. — Ivane, la mine găsit băutură. www.dacoromaiiica.ro ALRTV» 1063 Iar In clipa ceea Dumnezeu şi sf. Petre, îşi luară buna ziua şi plecară. — Ha! făcu rusul, frecându-şi înciudat genuchii, plecăm şi noi. Noi, furam la ei traistele. Şi eşi afară să vadă pe unde au apucat moşnegii şi striga pe ungur. — Ianoş, noi beum azi, ascundem na pod şi facem urăt. Na ei, atunci, am frica şi lăsăm traistele şi fugim, Noi, atunci batem. In adevăr, înaintea lui Dumnezeu, eră un pod de piatră, bunioară cum e cel dela Soldăneşti“. Şi la vorba asta a tatei îmi amintii că la satul Solda-neşti, dincolo de târg, e un pod de peatră boltit, sub care şi eu mă ascundeam, de multe ori şi chiuiam de speriam drumeţii, şi mai la deal o crâşmă, şi ca podul cela mi i închipuiam şi pe acela pe care avea să treacă Dumnezeu. Si, urmă tata. www.dacaromanica.ro 1064 ALBINA «Pe podul acela trebuiâ să treacă drumeţii. Zis şi făcut. Rusul şi cu ungurul dară pe altă parte şi se pitiră sub pod. Când să treacă prea sfinţii, rusul prinde a mormăi şi ungurul a face ca porcii : gro! gro! coviţ ! coviţ 1 — Valeu, doamne, zise sf. Petre, oare ce o fi şi asta? hai să fugim. Şi, da se lase traista jos, şi s’o şteargă. — Stai, Petre, îl opri puternicul. Ce te sperii? Ia un urs şi un porc, s’au ascuns sub pod şi vor să sperie lupul cu pielea oii. — Da ce mâncare o fi şi asta Doamne? făcu sfântul. — Stâi să vezi. Şi nu mult apoi cogemite dihănii eşiră de sub pod, unul lăţos, cu urechi scurte şi cu barba ca talpa omului şi dolofan. Mormâiau şi se ridicau în două labe. Altul gras, cu rât şi cu urechile blegi, şi grohăind. — Acum, Petre, îi da Dumnezeu, putem să lăsăm lucrurile astea din spate. www.dacaroimaiiica.ro ALBINA 10 J5 # Şi onania cea lăţoasă se repezi la stup, da albinele tâbărîrâ pe dânsul şi împung, îl înţeapă se apără el cu labele, se trânti jos, celea nu l mai lăsară, pe când porcul se năpusti asupra merelor şi pe când dobitoacele făceau astea, sfinţii râdeau de comedie. — Nu ţi-am spus, măi Petre, că nu se ştie cum ni-or trebui. Şi stai că n’au scăpat numai cu atâta. Şi iată că pe drum veneau doi oameni, unul din o parte altul din alta. Un ţigan cărbunar şi altul un negustor de vite. Amândoi drumeţii văzând dihaniile cele în drum, câtară s’o ia înapoi, da’ Dumnezeu le făcu cu mâna să se apropie de dânsul. — Uite ce e, le zise Dumnezeu când se apropiarâ. Acelea îs dihaniile mele. Şi vreau să le dau de pomană cui s’o găsi. — Tu, mâi ţigane, să iei dihania asta lăţoasâ (şi Dumnezeu făcând cu mâna, lăţosul se apropie.) Aista e urs, www.dacQromanica.ro * 1066 ALBINA glăsui puternicul, sa-1 pui în lanţ, şi sa mi-o joci să treacă năduşelile, şi când n’a vreâ, să mi-1 croeşti să se îndoae şi să te duci cu el prin târguri, prin iarmaroace şi să câştigi bani pe jocul lui şi mâncare să-i dai câte puţin, că pe urmă se îngraşe şi face mofturi. Iar tu, zise către negustor, să mi-o iei pe cealaltă care roade colo nişte mere. Dumnezeu doar îl strigă : Ciucceoa! Ciucceoa 1 şi di-hania cu rât, ridică deodată nasul în vânt, şi cum văzu pe Dumnezeu şi ven) la dânsul coviţind şi grohâind. — Aista e porc, zise puternicul, să-l iei să-l duci acasă şi sâ-1 îngraşi cu ce-i putea că mănâncă de toate ; când n’are, scurmă şi prin gunoaie şi găseşte şi de-i vedea că nu merge, croeşte-1 că-i gros de obraz. Acum îl baţi şi acum uită, şi foloseşte-te de neamul lui, la Crăciun să-l tai, că are carne bună şi dulce, că a mâncat mere, nuci, şi a băut bere şi luându-1 de urechi îl dădu negustorului. Şi luând ţiganul pe urs, o apucă spre pădure la cărbunăria lui şi negustorul cu porcul în lumea lui. Numai sfântul Petre singur a rămas uluit, neştiind de unde vin toate astea. -- Ce-ai rămas Petre ca viţelul la poarta nouă? îi spuse Dumnezeu. — Dă, Doamne, răspunse sfântul, văd şi nu pricep, dau şi nu ştiu ce se cred. — Ei, Petre, ştii tu ce-i cu dihâniile aslea. Ţi-aduci aminte că mainainte erau în crâşma aceea un rus şi un ungur. — Ştiu, Doamne. — Ei, rusul e dihania cea lăţoasă, ursul, şi ungurul e cea bleaga — porcul... şi Dumnezeu îi povesti toata întâmplarea cum puseseră ei la cale să le ia traistele şi să-i bată, că el a schimbat pe rus în urs şi pe ungur în porc. — Şi, de atunci ci-câ e ursul şi porcul, şi de atunci ci-că îl joacă pe urs ţiganii prin târguri şi iarmaroace şi pe cel de pe urmă îl îngraşe oamenii şi îl taie de Crăciun, unde i-a blestemat Dumnezeu aşâ. — Nu crezi, urmă tata, uite cinstitul porc e afară, în-treabă-1 şi tu şi de ii vedeâ un urs tot aşâ, poate să-ţi spue şi ei mai bine, povestea lor. www.dacoromaiiica.ro ALBINA 1067 Aici râsei cu pofta, ca ştiam că porcii nu vorbesc, da am prins o ciuda mare pe această dihanie ; pe urs nu prea, căci îmi plăcea să-i văd jucând, ba îmi eră şi mila că unii oameni le dădea pane, şi ţiganii le-o luă şi le-o băgă în traista ; iar legenda asta ca şi altele ce vi le-am spus până acum, am şcris-o s’o cetiţi şi d voastră şi dacă ştiţi alta mai bună, scrieţi-o să o ştiu şi eu. I. Dra^oslav. G ALBEA ZA. Gălbeaza este datorită unui vierme, care trăeşte pe socoteala oii bolnave, brăninclu-se din sângele din trupul ei. Acest vierme—Gălbeaza—se poate găsi în diferite părţi ale corpului oii, locul lui obişnuit însă, unde îi prieşte bine, este ficatul, acolo se poate întâlni în număr mare, trăind la o laltă. El are forma unei foi, şi o lungime cam pe jumătatea degetului celui mic, unele insă sunt mai mici. Viermele gălbează, trece prin mai multe schimbări până să ajungă aşâ cum îl întâlnim in ficat, adică adult, matur. Iată pe scurt aceste schimbări: Gălbeaza în vârstă, în timpul cât stă în ficat, face ouă; acestea, ouăle, care sunt foarte mici, se varsă cu fierea în maţe, de unde sunt în urmă date afară, odată cu baliga. Acestor ouă le convine de minune udătura, aşâ că dacă cad pe locuri mlăştinoase, lasă să iasă din ele în timp cam de două până la şase săptămâni, mici vermuşi, care dacă nu întâlnesc anume melci, mor. Dând însă peste melci, care ştim că nu prea lipsesc din livezile umede, viermu sorii intră în corpul lor, de unde după ce suferă mai multe transformări, îl părăsesc, risipindu-se pe păşiune. Oile mâncând acele erburi, introduc odată cu ele în stomac şi maţe şi pe acei viermi, care trec apoi din maţe în ficat, unde le treime cam 6 săptămâni pentru a creşte şi a luă chipul gălbezei. După cum se vede, viermele gălbeaza, trece prin multe peripeţii, până să ajungă şi să crească în ficat. S’ar pă-reâ deci că aceste peripeţii să facă ca boala ce el pro- www.dacQFomanica.io 1068 ALBINA duce să fie rară. Lucrurile însă stau altfel, boala este foarte răspândită, arătându-se adesea în turme, în ţinuturi întregi, dând loc la pagube nesocotit de mari. Aceasta ne face să gândim, că şi alte împrejurări înlesnesc ivirea gălbezei. Da, viermele trebue socotit ca un oaspete, sau mai bine ca pe un vrăjmaş, care nu pândeşte altcevâ, decât con-uiţiunile prielnice, pentru a năvăli asupra animalului. Aceste condiţiuni ţin unele de vreme şi vierme, altele de animal. Astfel, anii ploioşi, făcând ca pământul şi multe păşuni să fie umede, mijlocesc iscarea boalei pentru cuvântul că, după cum am văzut, gălbeaza, pentru a trece prin stările pe care le-am arătat, are nevoie de umiditate, fără de care se pierde, moare. Oaia pe de altă parte, dă mână de ajutor boalei, lasă să fie cotropită de parazit, prin starea ei, când este slăbită prin alte boli sau prin neîngrijiri, nehrănire. Să vedem acum cum se arată boala. La început răul nu se înfăţişează prin mai nimic, oaia părând bine. Mai târziu insă, când gălbeaza din ficat a crescut pe deplin, boala îşi face arătarea. Animalul bolnav este molatic, aşâ că oaia gălbejită, uşor se poate prinde de unul din picioarele din dârăt, ea nu mănâncă cu toată pofta, nu rumegă sau rumegă fără rost; adăpându-se, beâ cu multă sete. Privind în faţă, vedem că uitătura ei este oare cum stinsă, fără vioiciune, ochii lăcrămoşi, cu pieliţa de dinăuntru a pleopelor spălăcită, albă galbenă. Cu timpul se iveşte un fel de umflătură, de dropicâ, ceeace face ca oaea bolnavă să pară grasă. Lâna ei uscată şi aspră, se poate smulge sau rupe cu înlesnire. Boala înaintează cu vremea, în cât către începutul ier-nei, cu toată hrana ce i se dă, oaia slăbeşte din zi în zi. Dropica se măreşte, se întinde, cuprinde cutia pieptului şi pântecele. Către bărbie, în spre gât, se produce o umflătură moale, rece şi nedureroasă, care de obiceiu dispare în timpul nopţei pentru a se formâ din nou ziua. Când această umflătură a gâtului iese la lumină, ciobanii şi crescătorii, spun că oaia a guşat, a făcut guşe şi pentru ei este semnul cel mai covârşitor că animalul este lovit de gălbeaza. Ajunsă în această stare, oaia a-proape nu mai mănâncă, tuşeşte din când în când, şi ră- www.dacaramamca.ro ALBINA 1069 sufla greu. Dacă este însărcinată, leapădă; iar dacă alăptează, împuţinează laptele. Oaia slăbeşte uitându-te la ea, abia se mal poate ţine pe picioare, slăbindu-i-se cu totul puterile, până când într’una din zile, adesea către sfârşitul iernei, moartea-i pune capăt suferinţelor. Cele mai multe din oile bolnave mor, dacă nu avem grije de a le tăia mai de timpuriu. Rar se întâmplă ca într’o turmă în care s’a declarat boala să scape pe jumătate din cele îmbolnăvite. Oile scăpate, nu sunt de isnovă lecuite; ele rămân cu racilă, slabe şi jigărite. Lecuirea gălbezei nu este uşoară, de aceea se vor feri oile de ea, neuitând nici odată că «mai uşor este a preveni, a înlătură o boală, decât a o vindecă». Vom feri turmele de a paşte pe livezi mocirloase, inundate, băl-toase. Sau în caz când nu avem alte păşuni, se mai caută a se svânlâ pe cât se poate prin şanţuri sau prin conducte aşezate în pământ, dându-se în acelaşi timp oilor în fie-cai’e zi, a linge sare, şi nelâsându-le a colindă toată li-vedea umedă, ci numai atât cât au nevoie pentru hrana lor. Se mai sfătueşte încă, tot în scop de a înlătură boala, tăierea oilor bolnave, de îndată ce se pricepe că sunt gălbejite, astfel ca ele să numai poată răspândi prin hă-ligar ouă de galbează şi deci a împrâştiâ răul. S’a povăţuit ca leacuri în contra gălbezei foile de cicoare, pelinul, peliniţa, foile de brad, foile de nuc, boabe de ienupere, coaje de salcie, coaje de stejar, ceaiu de piper, gaz, apă de var, benzină, turta lupului, linctură de iod, usturoiu, funingine, sare de bucătărie, calaican, naftalină, ş. a. Fiecare din aceste doctorii singure sau amestecate unele cu altele şi preparate prin fierbere, plămădire sau altfel, s’au arătat mai mult sau mai puţin folositoare, mai ales dacă boala s’a luat în pripă, dela început. Una în deosebi, sarea de bucătărie, se consideră faţă de altele, ca cea mai bună. Isprava ce ea a produs, dată de a dreptul, în bulgăre, prin Ungere, sau în băuturi sau sub formă de saramură cu care s’a stropit nutreţul, a fost mai în totdeauna îmbucurătoare. Dar cum am zis, cel mai cuminte lucru este a ne păzi www.dacQFomanica.ro 1070 ALBINA turmele de gălbează, căci altfel ajungem ca primăvara să numărăm «mai multe piei decât oi». Carnea oilor tăiate, când boala este înaintată, însoţită de dropică, nu este bună pentru mâncare. Ficaţii lor se vor îngropâ adânc, sau se vor arde. Oile bolnave se vor ţine pe cât se poate în grajduri, în oerii separate, iar băligarul lor nu se va întrebuinţa ca îngrăşământ pentru câmp. Irimia Popescu. Medic veterinar. DIN ZIARE Ş\ REVISTE Cum 5ă fie localurile de via. ără îndoială că calitatea strugurilor joacă rolul cel mai important în obţinerea unui vin bun. Dar această con-diţiune împlinită, nu este suficientă, ci strugurii ca şi vinul făcut din ei, trebue să i tratăm după toate reguli lele artei. Mai trebue iarăş să întrebuinţăm un material de fabricaţie absolut curat şi în fine atât mustul cât şi vinul făcut, trebue pus în localuri, care trebue să îndeplinească unele condiţiuni determinate de experienţă Chestiunea localului, are o importanţă deosebită, căci localul influenţează asupra celor 3 factori : temperatura, aerisirea şi curăţenia, cari la rândul lor au o influenţă foarte mare atât la fabricarea vinului, cât şi la conservarea lui. Fiindcă vinul în viaţă are 2 perioade, adecă aceea de fabricaţie şi acea de conservare, se înţelege că şi localurile se împart în 2 grupuri: acelea destinate pentru fabricare, care sunt cramele şi acelea destinate conservărei adecă pivniţele, hrubele, etc Ori care ar fi localul, dintre cei 3 agenţi, temperatura este aceea care are o acţiune preponderantă şi prin urmare ea trebue regulată. Rolul acestui agent în fabricaţiune este următorul. Fermentul alcoolic, care transformă zahărul strugurilor în alcool, nu poate lucra decât la o temperatură determinată. Astfel sub 8—10° orice acţiune a fermentului alcoolic este imposibilă ; apoi acţiunea sa creşte pe măsură ce temperatura se ridică dela acest minimum pentru a ajunge Ia maximum de lucru la o temperatură de 25°. De aci înainte acţiunea fermentului descreşte iarăş pentru ca dela 36° în sus să dea prioritatea fermenţilor secundari. La 40—45° fermentaţiunea alcoolică se opreşte chiar dacă nu s'ar fi transformat tot zahărul în www.dacoromanica.ro ALBINA 1071 alcool. In acest din urmă caz, vinul păstrează o cantitate oare care de zahăr, care îl expune mai târziu la boale. Când temperatura fermentaţiunii este prea ridicată, nu numai că o parte din zahărul mustului rămâne netransformat ; dar chiar o parte din alcoolul format dejâ poate fi luat de gazele produse prin fermentaţiune ; pierdere care poate scădea uneori ■cu 2 — 3° gradul alcoolic al vinului. Din observaţiunile şi studiile făcute de specialişti, rezultă că trebue să ne silim a menţine între 25—30° temperatura în to-citorile de fermentaţiune pentru vinurile negre şi între 20 — 25° în butoaiele de fermentaţie pentru vinurile albe. Dacă ţinem seamă, că toamna dela cules înainte, rareori avem o căldură mai mare de 25°, ar urmă să deducem că trebue ajutată temperatura. In realitate însă mai totdeauna trebue să lucrăm în vederea scăderei temperaturei, şi aceasta din cauză că actul fermentaţiunei este totdeauna întovărăşit de o degajare mai mare sau mică de căldură. Această temperatură produsă chiar de actul fermentaţiunei, depinde de bogăţia mustului în zahăr şi de capacitatea vaselor de fermentaţiune. Pentru vasele mari adeseori atinge 13—14°, care adaogatâ temperaturei ambiante, depăşeşte limitele de mai sus în care fermentaţiunea se face în bune condiţiuni şi de atunci trebue scăzută. Chiar la vinurile făcute, pentru păstrarea lor, temperatura are o acţiune importantă, căci şi vinurile făcute sunt simţitoare la căldură. Dacă temperatura e prea scăzută, mai mică de 10° de exemplu, vinurile se învechesc anevoe ; dară din contră ea trece de 16°, învechirea se face repede, dar vinul îşi perde din fineţa sa ; pe lângă care temperatura prea ridicată mai înlesneşte desvolta-rea germenilor răi, expunând vinul la boale. Variaţiunile brusce de temperatură trebuesc de asemenea evitate şi deci idealul ar fi ca temperatura să se menţină între 10—15°. Al 2-lea factor important în vinifîcaţie este aerisirea, care dacă nu este egală cu temperatura, totuş nu trebue neglijată. In timpul fermentaţiunii aerul joacă un rol îndoit, acela de a da putere de viaţă fermentatului alcoolic şi de a insolubiliza unele elemente ale mustului ajutând prin aceasta limpezirea vinului. Din punct de vedere al conservării vinului, aeresirea pivniţelor este de asemenea necesară, cu o condiţiune ca ea să fie făcută în mod convenabil. Ar fi fără îndoeală, o greşeală de a expune vinul direct la aer ; căci prin aceasta s’ar înlesni alterarea vinului, dar o aerisire moderată şi înceată, care se face prin ajutorul porilor din doagele vaselor, nu face decât să mărească buchetul şi parfumul vinului. De altfel, ventilaţiunea şi aerisirea sunt două mijloace prin cari. la nevoie putem scădea temperatura. In ceeace priveşte curăţenia, nu credem că e nevoie să in-zistăm prea mult, căci curăţenia frecuentă a localului, a vaselor şi instrumentelor sunt absolut necesare, dacă voim să îndepărtăm dela vasele cu vin toţi germenii boaielor. www.dacoromanica.ro 1072 ALBINA Aceste câtevâ observaţiuni sunt suficiente, credem, pentru ca să se înţeleagă câtă grije trebuo pusă la construirea şi amenajarea camerelor şi pivniţelor. (Revista viticolă, agricolă £l horticolă). ------------------- SFATURI PENTRU G65P6DINE Plătică de Snaiov. Cei cari au citit jscrisoarea ilustrului Al. Odobescu «Câte-va ore Snagov> vor fi gustat de bună seamă, stilul înflorit al unei reţete pentru modul cum se prăjeşte pe grătar plălica de Snagov. Pentru cei cari n’au citit acea descriere, reproduc mai jos reţeta, pe care elevele şcoalei de menaj ce dirig, au experimentat-o adesea, şi vă încredinţez că plătica a fost aşa de gustoasă la mâncat precum este de atrăgătoare reţeta cănd o citeşti: ■Socoteşte-te că eşti pe drum; ai umblat mult; te-ai ostenit. Simţi în sine-ţi un gol, pe care l-ar înplini cu desfătare o bună şi gustoasă mâncare. Atunci, te aşezi la umbră, .sub un vechiu ştejar, pe un covor de iarbă verde; aprinzi un focşor de surcele care scănteează, vesel, aducându-ţi veste *bună; şi ... dacă cum-vâ, din norocire, ai cu tine o plătică «de Snagov, proaspătă şi grasă, ... o crestezi d’a curmezişul cu cuţitul pe amândouă laturile; o presări cu praf de sare; «o pui pe un grătar deasupra unui jeratic, care o rumeneşte «încetişor, întorcănd-o când pe-o parte, când pe cea-laltă. Pe cănd ea fumegă sub dogoarea cărbunilor şi schimbă «serbăda i faţă albă, într’o coloare neagră-gălbue ca chili-«barul de Sibiciu, tu nu pierzi timpul, ci storci într’un vas, zeama profumată a mai multor lămâi gustoase; o amestici într’o undă de unt-delemn p’ale cărui miros şi limpede pa-«loare nu le desminte soarele arzuiu al Providenţei- Ca să înviezi şi să mai asmuţi acea smeadă şi diafană salce, «răspăndeşti deasupra i un oachiş nor de piper; şi apoi, tote acestea înpreună, le baţi iute cu lingura, până le faci într’o spumă uşoară şi palid-aurie. Atunci, aşterni plătica fume-v gândă pe un taler; torni pe dânsa zeamă spumoasă; acoperi cu «un alt taler; şi ... , când peste cinci minute, vei gustă acel delicios fel de mâncare, mă prinz că ai să juri cum că vestitul peşte de mare rhombus, asupra cărui găteală a deliberat gravul senat roman şi pe care l-a cântat marele Ju-venal, n’a putut să aibă aşâ gust minunat ca jjlătica de «Snagov într’astfel gătită». Tot aşâ se poate prepară mrecina şi scrumbia. El. M. Demetrescu Direct şcoalei de menaj. www.dacQFomanica.io www.dacQFomanica.ro Băile Gălimănepti. Cronica agricolă, economică şi comercială. Acei cari caută a se îmbogăţi pe socoteala consumatorilor cari formează numărul cel mai mare în toate ţările, au trebuit să bată în retragere. Este vorba de speculanţii de grâu din toate ţările şi mai cu seamă cei din America. Se cunoaşte îndeajuns cum aceşti speculanţi caută în anii mai puţin roditori în producţiunea grâului, să cumpere cu orice preţ mari cantităţi de grâu, ca mai pe urmă să dicteze preţul la aceste cereale în toate târgurile din străinătate, dela care atârnă şi preţurile din ţara noastră. Aceşti speculanţi de grâu, numiţi şi samsari, de multe ori în aviditatea lor de a se îmbogăţi cu orice preţ din cantităţile do pâine cumpărate de aci, nu mai ţin socoteală nici de semănăturile făcute în toamnă, nici de cantităţile de rezervă ce se pot găsi prin magaziile multor proprietari şi arendaşi americani caşi din alte ţări, după cum s’a întâmplat şi în acest an, sunt siliţi de forţa împrejurărilor a reduce preţurile în daună lor. «Lăcomia mănâncă omenia», zice un proverb. Daca la noi în ţară mulţi arendaşi caşi proprietari sunt siliţi a-şi vinde noua recoltă încă de prin luna Aprilie şi Maiu cu un preţ mic, acest lucru rar se petrece în alte ţări, de unde se şi vede că, în aceste ţări preţul la cereale se micşorează mai puţin, în raport cu preţurile din târgurile noastre. Aceia dintre agricultorii noştri care-şi vând recolta de pe câmp, mai pot determină preţul grâului în târgurile noastre. Dacă aceşti agricultori s’ar ţine în rezervă, luând banii trebuincioşi pentru conducerea la îndeplinire a altor lucrări agricole şi grâul l-ar păstră în magaziile din porturile noastre, care magazii nu ne lipsesc, şi preţurile s’ar puteâ menţine la adevărata valoare a mârfei depuse. Mulţi însă din agricultorii noştri şi aceştia sunt în majoritate, îndată ce fac recolta de grâu, caută cu orice preţ de a se desface de el, prin samsarii cari bat la uşă în flecare zi, sub cuvânt că preţurile au să mai scadă. In cursa acestor samsari cad mai mult sătenii noştri. www.dacQFomanica.ro ALBINA 1075 Prin urmare, când chiar noi prin propriile noastre mijloace deschidem drumul spre îmbogăţire a samsarilor străini, să nu ne prindă mirarea de loc că preţul grânelor în târgurile noastre s’a micşorat în mod simţitor. De unde putem noi să ştim că pe sub mână nu ni s’a întins un fel de cursă* din partea samsarilor străini multor agricultori dela noi, de a-şi vinde recolta de pe câmp încă din luna Aprilie? Daunele Ia grâne, etc., ce se pot produce la noi din cauza ploilor, a grindinei şi a timpului răcoros, care a produs rugina şi tăciunele, n’au să ajungă nici cel puţin zece la sută din marea nostră producţiune, în unele judeţe ale ţărei. Cu tot timpul ploios ce am avut în Aprilie, sfârşitul lui Maiu şi până aproape la 10 Iunie, mulţi agricultori au început seceratul grâului chiar până la 10 Iunie în unele judeţe din Muntenia. Aşâ că astăzi, agricultorii se găsesc în plină seceră în toată ţara. Dacă timpul a adus oarecare daune la recolta grâului, au adus mare bine semănăturilor de porumb. Toate semănăturile de porumb făcute până la 1 Aprilie şi cari au fost săpate la timp, au crescut atât de mult în cât cele mai multe până pe la 15 Iunie au început a legă. La astfel de semănături de porumburi recolta se va puteâ face mai de timpuriu. Cât pentru cele semănate mai târziu, deşi sunt destul de frumoase, însă pentru legat vor aveâ trebuinţă de o bună ploaie pe la sfârşitul acestei lui. Din cauza timpului ploios, s’a grămădit multe lucrări agricole, cari trebuesc lăcute fără întârziere. Astfel este seceratul, plivitul viilor, cositul livezilor şi moşoroitul porumbului. La astfel de lucrări se cer multe braţe, spre a se puteâ duce la un bun sfârşit fără ca recoltele să sufere din cauza lor. In a-ceastă privinţă. Ministrul de râsboiu s’a gândit ca să dea ajutor agricultorilor prin soldaţii dela regimente. Prin soldaţii muncitori întrebuinţaţi de ajutor, statul are două foloase: pe de oparte înlesneşte ca agricultorii să şi facă recolta grânelor repede, pe de altă parte banul ce se plăteşte pentru secerat rămâne în ţară. Pe când banul câştigat de lucrătorii streini trece graniţa şi nu se mai întoarce în ţară. In rezumat, până la această dată, cu tot timpul ploios ce am avut, starea recoltelor noastre de vară caşi cele de toamnă, se găsesc într’o stare destul de bună. Iz. zarzavaturi belşug mare. Peştele s’a eftenit. Omul sărac, având zarzavat şi peşte ieftin, traiul lui s’a uşurat. Târgurile noastre. Afacerile, caşi preţurile, deocamdată n’au nici o însemnătate. Adevărata valoare a acestor afaceri se va puteâ vedeâ numai www.dacQFQmanica.ro 1076 ALBINA când vom putea cunoaşte adevărata calitate a grânelor noui şi abundenţa acestora în târgurile noastre. Iată în rezumat preţul mijlociu cu care s'a vândut produsele noastre agricole în târgul din Brăila de pe la 20 Maiu până la această dată. Grâul, suta de kilograme s’a vândut cu Secara idem idem Orzul idem idem Ovăzul idem idem Porumbul idem idem Cincantinul idem idem liapiţa (Coltza) idem idem Fasolea idem idem 11—17 . 7—10 6-9 4—9 8—12 10-12 21__22 20 lei. lei. » Şi ,, Şi ,, Şi t) 9) 9) 90 cent. 90 cent. 70 cent. Târgurile străine. In aceste târguri, preţurile ca şi afacerile s’a încasat mai mult decât se aşteptâ vânzătorii ca şi cumpărătorii. Astfel la târgul din Paris, grâul indigen se vinde cu 22—24 lei şi 75 ct., cele străine cu 17—18 lei; secara cu 16—17 lei; orzurile cu 15—17 lei; ovăzurile indigene cu 18 -20 lei şi cele străine cu 14—16 lei şi 75 ct.; făina cu 33 -35 lei şi 35 ct. şi porumbul cu 18 lei şi 50 ct. In alte târguri franceze, grâul s’a vândut cu 24 lei ; secara cu 16 Iei şi 80 ct.; orzul cu 17 lei şi 50 ct. şi ovăzul cu 18 lei şi 75 ct. In Germania la Berlin, grâul s’a vândut cu 26—27 lei; secara cu 18—19 lei; orzul cu 22 lei şi ovăzul cu 18—19 lei ; în alte târguri preţurile sunt aceleaş ca şi la Berlin. In Belgia grânele s’a vândut cu 18—19 lei; secara cu 15 lei; ■orzul cu 14 lei şi ovăzul cu 16-17 lei. La Viena, grâul s’a vândut cu 26 iei; secara şi orzul cu 21 lei şi 50 ct. şi ovăzul cu 19 lei şi 50 ct. La Budapesta, grâul s’a vândut cu 20 lei; secara şi orzul cu 14 Iei şi ovăzul cu 14 lei şl 75. La Groning (Olanda), grâul şi orzul s’a vândut cu 15 lei; secara cu 14 lei şi ovăzul cu 13 iei şi 75 ct. La Milan (Italia), grâul s’a vândut cu 27 lei şi 25 ct.; secara, crzul şi ovăzul cu 20 — 21 lei. La Albacete (Spania), grâul s’a vândut cu 30 lei; secara şi • ■ovăzul cu 20 lei şi orzul cu 17—18 Iei. La Ceneva (Elveţia), grâul s’a vândut cu 23 lei şi 50 ct.; secara şi ovăzul cu 20 lei şi orzul cu 18 lei şi 50 ct. www.dacoromamca.ro ALBINA 1077 La Londra, grâul s’a vândut cu 19 lei; secara cu 18 lei; orzul şi ovăzul cu 12 lei. La târgul din New-York (America), grâul s’a vândut cu 18—l^ lei; secara cu 15—16 Iei; orzul cu 16 lei şi 95 ct. şi ovăzul cu 15 lei. La Ghicago, grâul s’a vândut cu 17—18 lei ; secara cu 14 lei şi 25 ct.; orzul cu 16 lei şi 95 ct. şi ovăzul cu 10—11. In toate târgurile străine preţul este socotit pe suta de kgr. ca cea mai bună măsură. V. $. Moia. -----—j ■ - <;i>— ——--- Dejpre cinste, dreptate şi învăţătură. (După A. Pann). Cine ’nvaţă la tinereţe Odihneşte la bătrâneţe; Frumuseţea-i vestejeşte Dar înţelepciunea-i creşte. * El ştie atunci că fierul care nu se întrebuinţează rugineşte,, că învăţătura fără cinste nu face două parale; că cel învăţat şi necinstit e belciug do aur la râtul porcului şi brânză bună in burduf de câine; — si se minunează de un astfel de om, zicând: Păcat de mărgăritar Că e la gât de măgar ! Informaţiuni La 20 Octomvrie 1910 orele 2 p. m. se va ţine Concurs, lai Eforie, pentru un post de Farmacist verificator, licenţiat în farmacie din Administraţia centrală. Condiţiunile de admisibilitate şi programa se află publicate în «Monitorul Oficial» No 277 din 15 Martie 1897. Registrul de îscrierea candifaţilor se află deschis în orice zi şLoră de lucru şi se va închide la 9 Octomvrie 1910, orele 1 p. m. www.dacaroinaiiica.ro 1078 ALBINA Inundaţiile din Banat. lata ce amănunte publică «Foaia Poporului din Sibiu despre inundaţiile din Banat: Orşova: In 13 Iunie ziua întreagă după amiaza a suflat un vânt puternic în toate părţile de căti’ă miazăzi ale Caraşului. După încetarea vântului, a fost un zăduf şi o căldură de nesuferit. Deodată se ridică de cătră Dunăre nori negri ca huma. O înfiorătoare furtună se lăsă atunci asupra ţinuturilor noastre. Peatră în mărimea ouălor de găină a început a cădeâ deasă în decurs de aproape o jumătate de ceas. Cătră ceasurile 1 şi jumătate înspre ziuă se auziau afară urlete îngrozitoare ale potopului şi strigătele de spaimă ale oameuilor. Lumea speriată alergă în toate părţile. Clopotele ce băteau în dungă. Pompierii şi cătănimea a fost înştiinţată că vine potopul să stea la pândă. Râul Cerna a ieşit din albia lui şi a înecat toate ţinuturile dimprejur pe o înălţime de doi metri. Oamenii au scăpat din casă prin poduri şi prin arburi. Valurile apei duceau cu ele cadavre de oameni, vite, dărâmături de case, lemne, paseri, tot ce apucau în drumul lor turbat. Tunelul dela Iablaniţa l-a umplut cu bucăţi mari de stânci şi cu lemne, iar podul de fier de peste Cerna, lung de 45 de metri, l-au smuls valurile cu stâlpi cu tot şi l-au târît cu ele. Toţi stâlpii de telegraf şi telefon de pe drumul ţării au fost smulşi de puterea îngrozitoare a apei. Dunărea încă* creşte mereu şi pe valurile ei se văd plutind cadavre de vite şi de oameni. Cât vezi cu ochii e numai o apă. Colo şi colo câte un pom şi câte un vârf de biserică ori case mai mari. Nu se poate nici telefona nici telegrafia. De căruţe nici vorbă nu poate fi. Singurul mijloc de transport e corabia. Nu se pot stabili până acum pagubele. Ele se urcă la mai multe railioan de coroane. Lugoj. In cercul Teregova pagubele să urcă ca la o jumătate de milion de coroane. Potopul a nimicit mai mult paşalicul lui Burda, cercurile Orşova, Bozovici şi Moldova. întreagă recolta e nemicită. Drumul de ţară nu se mai poate folosi, vite, oi, cai şi paseri au pierdut în valuri. Până acum s’a dus vestea, că mai mult de patru sute de oameni şi-au pierdut vieaţa. E de neînchipuit câtă jale a căzut asupra nenorocitelor ţinuturi bănăţene. Numărul morţilor nu se ştie încă. Dacă însă se zice cinci sute nu e de loc prea mult zise. Comune întregi, ca Dolnia-Liupcova şi Liubcova, au fost spălate de valuri furioase de pe faţa pământului. Comuna Drencova, încă e aproape întreagă supt apă. Până la trimiterea aceştei ştiri 30 de morţi au fost pescuiţi din apă. Dunărea creşte mereu. Pagina glumeaţă. „Interesul poartă fesul“- Vedeţi pe biata bătrână cum înoată prin nămeţi ca să se apropie de casă. Ce să facă? Şi trec pe lângă ea mulţi oameni şi nimeni nu vrea s’o privească. www.dacoromaiiica.ro ALBINA 1079 Deodată începe să strige: — Vai! vai! am pierdut portofelul cu 50 de lei! Ce să mă fac! Ce să mă fac! Ca prin minune eşiră ca din pământ 6—7 oameni, care alergau cu lopeţi şi cu mături. Şi cât te-ai şterge la ochi, curăţiră locul şi bătrâna intră în casă. E adevărat că interesul poartă fesul! Zise bătrâna râzând de păcăleala ce le-o trăsese!___________ Stan Păţitul. www.dacoromanica.ro 1080 ALBINA Despre blândeţe şi fapte bune (după A. Pann)- La cel ce te duşmăneşte Tu cu bine-i răsplăteşte ; De te latră vre-un câine, Astupă-i gura cu pâine, căci dacă milueşti câinele, el îşi fâţâe coada. Mielul blând suge la două oi. Fă binele şi-l aruncă în drum, căci fie-cine ce face pentru el face, şi cine face bine, bine găseşte : Binele ce-1 face oare-cine 1-1 întoarce vremea care vine; Binele pe om îl scapă, Cu vremea, de foc şi apă; Şi de-apururi fapta bună Este tuturor cunună. MINISTERUL DE FINANŢE Direcţiunea contabilităţei .generale a Statului ş\ a datoriei publice. DATORIA PUBLICĂ Tablou ele numerele titlutilor de rentă 4% amoriibilă din 1889. împrumutul de 50.000.000 lei, eşile la sorţ la tragerea clela 2/15 Iunie 1910. Valoare nominală 477.500 lei 48 titluri a 5.000 lei. A 42-a tragere 109 460 712 921 1137 1414 1573 1806 2044 24002740 3117 35003822 4071 4549 133 529 817 937 1168 1488 1656 18402200 2539 2913 3270 3590 3973 4136 4735 233 582 863 1109 1286 1566 1776 1976 2341 27262970 3371 37293981 4510 4833 www.dacQFomanica.io ALBINA 1081 190 titluri a 1.000 lei. 5077 7069 9316 10333 11450 13020 15317 5210 7073 9386 10196 11631 13170 15553 5246 7159 9397 10567 11752 13478 15607 5307 7475 9537 10613 11975 13512 15634 5442 7596 9598 10661 12012 13576 15899 5476 7837 9627 10736 12013 13581 16026 5946 7898 9723 10775 12176 13595 16132 6017 7900 9724 10782 12413 14182 16366 6152 8168 9834 10805 12436 14276 16513 6383 8401 9851 10852 12447 14358 16578 6483 8605 9860 10853 12622 14489 16760 6673 8631 9868 10878 12773 14508 16786 6707 8689 9895 10889 12796 14519 17111 6722 8802 9949 11069 13007 14763 17139 6972 8820 10269 11371 13010 14981 17351 17425J19216 17452 19293 1745r. 19:i.'17 17555 19871 19900 19909 20910 21798 20974 21815 21001 21845 17G09 17644 17655 20004 17898 20050 17950 18439 18487 18670 18718 18985 19100 20304 20460 20467 20613 20747 20831 21201 21349 21371 21466 21556 21557 21591 21663 21698 21717 21735 21931 22144 22147 22321 22510 22540 22546 22555 22589 22741 22814 22871 22883 22900 2419 24217 24221 22928 24372 23032 24579 2315224586 23165 24659 23436 24094 23478 24742 2360224835 23692Î24852 2377824902 23790.24934 24092'24962 95 titluri a 500 Iei. 25098 25843 25886 25898 26249 26267 26290 26404 26495 26933 26496 20969 26566 26973 26602 27294 26667 26706 26885 26920 27356 27375 27441 27525 27579 27589 27660 27743 28670 28747 28907 29001 2932229769 29381'29871 28131 29082 28248|29145 28286 29295 282891 29448 29577 29031 29649 29656 29939 30039 30045 30303 30453 30509,31496 30529 31701 30786 32049 30836 32096 30928 32134 31028 32145 31343 32319 32357 32364 32463 32483 32494 32751 32917 33013 33880 33053 34047 33392 34053 33401 34122 33440 34355 33602 34418 33G58'34432 34516 34548 34728 34785 34834 34894 34954 Plata acestor titluri purtând cupouul No. 43 din 1 Ianuarie 1911 şi următoarele, precum şi plata cuponului No. 42 din 1 Iulie 1910, se va face cu începere dela 1 Iulie 1910. In România : la Cassieria centrală în Bucureşti şi la administraţiunile financiare în jude{e. La Berlin: la Dresdner-Bank şi la casele corespunzătoare. » Paris: la Banque de Paris et des Pays-Bas. Cupoanele titlurilor eşite la sorţi nu mai sunt plătibile. Tablou de numerilc titlurilor de rentă 4°/0 amoriibilă din 1889, împrumutul de 50.000-000 lei, ieşite la sorţ la tragerile precedente şi nepresentate la rambursarea până la 2/15 Iunie 1910. Titluri a 5.000 lei. No. titlurilor Data ieşirii la sorţi No. titlurilor Dala ieşirii la sorţi No. titlurilor Data ieşirii la sorţi No. titlurilor Daia ieşirii la sorţi Luna Anul Luna Anul Luna Anul Luna Anul 276 Decern v. 1909 2004 Decemv. 1908!W Decemv. 1909 4374 Decemv. 1909 730 > » »2025 » 1909 '2902 * » 767 » 1902 *2093 Iunie 4039 » 912 » 1909 2G11 » 4240 > www.dacaromamca.ro 1082 ALBIN* Consumarea cârnei de cal. Consumarea camei de cal creşte din zi în zi. Acest mod cel mai eftin de nutrire a popoarelor s’a ivit târziu, deşi carnea de cal, nutriment, servea în China încă prin veacul al zecilea. Cu încetul a început a se folosi şi Europa de friptură de cal până când, Popa Grigore III a oprit-o. Numai la anul 1807 a început iarăşi a se consumă carnea de cal, după expediţia lui Napoleon. Tot după urma lui Napoleon s'au întors la anul 1815 şi Nemţii la carnea de cal, siliţi fiind de foamea ce a urmat în ţară după expediţiile lui Napoleon. Prima măcelărie de carne de cal s’a deschis în Prusia la anul 1847, cel mai înfricoşat an de foamete. In Franţa s'a început comercial de carne de cal la anul 1870. Primul oraş în care s'a vândut carne de cal in Ungaria este Pozony şi acum se vinde şi la Budapesta. («Gazeta Transilvaniei*). Licitaţiuni. — In ziua de 10 Iulie 1910 orele 10 de dimineaţă, se va ţine licitaţiune publică cu oferte închise în localul pepinierei Paraclis Cotnari din Jnd. Iaşi, pentru vânzarea sculelor şi obiectelor scoase din uz de la sus citata pepineră. Aceste scule şi obiecte se pot vedea în toate zilele de lucru orele 9—12 dimineaţa şi 3—6 după amiază la pepinieră. — Licitaţiunea pentru darea în întreprindere a lucrărilor de instalaţiuni, frigorifere, maşini motrice, aparate de tăiere şi transportul cărnei, topitoare de grăsime şi instalarea de cântare platforme (pnblicaţia No. 49.250/910), se amână pentru ziua de 23 Iulie a.c. In ziua de 15 Iulie 1910, orele 10 dimineaţa, se va ţine licitaţie cu oferte închise în localul grădinei publice Mogoşoia, pentru vânzarea mai multor scule şi obiecte, scoase din uz de la grădnea Mogoşoia, grădina de la Cotroceni şi a palatului din Capitală şi Parcul Carol I de la Filaret. Aceste scul şi obiecte se pot vedea în toate zilele de lucru de la orele 9—12 a. m. şi 3—6 p. m. la localul grădinei publice Mogoşoea. www.dacoromanica.ro Depozit general pentru România de Maşini şi unelte, inginer Marcus & Berlescu, Bucureşti, str. Doamnei, 21 «Lăptarii model» din renumitele Fabrici: -A. LIFA -SEPA RATO R. DIN 5TGGKH6LM, Paris, Berlin. Viena, Budapesta şi din fabrica Berjedorfer Eissnwerk, Şoc. anon. Bergedorf. Se găsesc în permanenţă în depozit: Separatoare Alfa-Laval, putinele de unt, maşini şi scânduri de frământat untul, încălzitoare şi recitoare de lapte, căni şi bidoane , aparate pentru controlul şi analiza laptelui, forme de unt, hârtie pergament etc. Unelte pentru creşterea vitelor, trocare, sonde, foarfeci de tuns, mărci de urechi pentru însemnat vitele, lanţuri speciale, etc., aparate pentru clocirea artificială şi creşterea păsărilor. Toate maşinile necesare pentru instalaţiuni de Lăptarii CU aburi. Maşinile Alfa Separator sunt singurele adoptate de către toate lăptâ-riile Domeniilor Coroanei, de către lăptăriile cooperative săteşti, de «Lăptăria Bucureşti» şi de toate lăptăriile mai mari din ţară. La cerere se trimite gratuit catalogul._____________________26~t ATU I f I C I I splendide, de un efect grandios, importate dela o renumită fabrică din Anglia. LAMPI6ANE foarte frumoase şi durabile în diferite colori şi forme. Ghirlande, Gonfetti. Serpentine, Articole ^ ■ de torhbolă = şi toate articolele pentru Serbări de yară şi petreceri câmpeneşti FILIP LINDENBERG (Dela 1 August, Str. Smărdan, 1®)- sa—t Gll RENUME UNIVERSAL. Recomandat de medici în toată lumea pentru adulţi şi copii cât de mici. De o eficacitate absolut sigură, singurul contra constipaţiunei, congestiunei şi migrenei. Plăcut la gust, nu produce colici şi n’are efecte rele asupra organismului. --- = Cel mai economic, cutia cu 25 purgative Lei 1.50 ===== Rugăm a se refuza P U G lî N inscripţie, căci sunt pastilele cari nu _ » \# r- falşe, vătămătoare vor avea această * jp A Y t * şi produc colici. www.dacoromanica.ro „STER U A“ Societatea *Steaua» lucrează pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. In acest scop publică şi o bibliotecă populară, din care au apărut până acum următoarele cărticele a câte 20 de bani: No. 1. Din Ţara Basarabilor, de G. Coşbuc — un rezumat al Istorie» noastre naţionale, dela colonizarea Dacilor pană la Răsboiul pentru neatârnare din 1877—78. No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfu—o descriere a stării de azi a sătenilor noştri în asemănare cu a celor din ţările apusene şi mijloacele de îndreptare. No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Th. D. Speranţia—o povestire morală şi instructivă. No. 4. Grădina de legume, de Ioan Hăseganu—tratat de grădinărie. No. 5. Medicul poporului, partea I, de i)r. I. Felix — poveţe practice de higienă. No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Duţescu-Duţu — spicuiri din Istoria şi Literatura naţională, cu îndemnuri pentru săteni la învăţătură. No. 7. Medicul poporului, partea II, de I)r. I. Felix — poveţe pentro păstrarea sănătăţii. No. 8. Biserica Ortodoxă Română, de I. Michălcescn şi Victor Puiu— explicaţiuni asupra slujbei bisericeşti şi a picturilor murale din Biserică. No. 9. Ştefan-cel-Mare, de Alex. Lepădata — povestire populară a faptelor şi răsboaielor purtate de Marele Domn al Moldovei. No. 10. Ce se poate învăţă dela un drum lung, de Or. I. Simionescu— povestiri însoţite de exemple din viaţa sătenilor din ţări străine, spre a folosi ca pilde ţăranilor noştri. No. 11. Comoara Dorobanţului, de Miliail Sadoreanu—pildă despre un om rău nărăvit şi stricat din pricina beţiei, care, în urma unor întâmplări, s’a îndreptat pe calea cea bună, devenind un gospodar de frunte în satul său. No. 12. La Răscruci, de I. Slavici—povestire morală cu pilde cum tre-bue să se poarte omul în societate şi cum să iubească pe Dumnezeu. No. 13. Domnul Tudor din Vlădimiri, de N. Iorga—schiţă biografică amănunţită despre Tudor Vladimirescu. No. 14. Pământul şi Ţara noastră, de Aldem—o schiţă geografică şi economică a României. No. 15. Românii de peste Carpaţi, de I. Russn Şirianu—studiu statistic. No. 16. Romanii şi Dacii, de Dr. I. Lupaş—povestire populară, despre luptele dintre Romani şi Daci şi despre obârşia şi alcătuirea poporului românesc. No. 17. Satul Griviţa, de N. Rădtilescu-Niger—poveţe despre agricultura şi gospodăria sătenilor. No. 18 Cum ne putem feri de boalele molipsitoare, de Doctorul Urechii!—lămuriri şi sfaturi folositoare şi trebuitoare tuturor pentru buna îngrijire şi păstrare a sănătăţii. No. 19. Superstiţtnnile păgubitoare ale poporului nostru, de George Coşbuc. No. 20. Antim Ivireanul, de N. Dobrescu—schiţă despre viaţa acestui vlădică, care a fost unul din cei mai însemnaţi, de cari am avut parte în trecut. Societatea a scos şi următoarele 5 tablouri în culori, executate artistic pe hârtie cromo: www.dacaromanica.ro liani Portretul M. S. Regelui României...0.50. „ „ „ Reginei României...0.50. „ A. S. R. Principelui Ferdinand • . . . 0.50. „ „ „ „ Pincipesei Mari a .0.50. „ lui Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei. . . . 0.50. Administraţia publicaţiwnilor este la librăria C. Sfetea, Bucureşti, piaţa Sf. Gheorghe, iar pentru cererile de înscriere ca membri, a se adresă d-lui Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. In schimb fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele sau tablourile publicate de societate anual. Comitetul : Preşedinte, Ion Kalinderu, Membru al Academiei Ro' mâne.— Vice-preşedinte, Sara Şouiânescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spira C. Haret, Ministru, profesor universitar.— Secretar, Const. Banu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gârboviceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi Director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român ; I. Dimitrescu Procopie, senator, Primar al Capitalei; M. Vlădescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pompiliu Eliade, profesor universitar.— Cenzori, Const. Alimâueşteanu, inginer de mine; Preotu l econom Const. Ionescu,pro/fesor seci