Anul XIII. ho. 33 16 Maiu 1910. Apare în fiecare "Duminecă COMITETUL DE IMCD.U’JIE ION KAL1NDERU ?. CArbovIceanu Q. Coşbuc C-l P. V. Năsturel N Nlcolaescu Cr. Teodosslu L Otescu Redacţia şi Administra rQ 9.—Bucureşti. Anul XIII. No. 33 16 Maiu 1910 albina Revistă Enciclopedică Populară Abonamentul în Vara pe an lei 5 Abonam, iu străinătate pe an lei 8 „ „ „ pe 6 luni „ 3 On număr............15 bani. Pentru anunoiuri 1 leu linia Mioa publicitate, 6 bani cuvântul Manuscriptele nepublicate se ard. SUMARUL»: I. Kalinderu, Cuvântare la adunarea generală a societăţii «Progresul silvic». Gh. Adamescu, Desfacerea cărţilor populare. Artur Gorovei, Despre obligaţii. I. DrajSoslav, Legenda florii soarelui. (Urinare). DIN LITERATURA ROMÂNĂ: Gr. Alexarţdrescu, Cântecul soldatului (poezie). SFATURI PRACTICE: Elena M. Demelrescu, Borş românesc. DIN ZIARE ŞI REVISTE: Scriitorii în societate. -Pentru agricultori. CRONICA: Serbarea zilei de 10 Maiu. — Cuvântarea d-lui I. Kalinderu. — Serbarea fundaţiunii universitare. — Consistoriul superior bisericesc.—Academia Română.—Serbări pentru 3 Maiu.—Congresul silvicultorilor.—Delegaţia română în Rusia.—Procesul lui Jelea.— înmormântarea Regelui Eduard VII. (Cu 2 ilustraţiuni: Defilarea publicului pe dinaintea cosciugului. — Cavoul dela Wind-sor). — Răscoala din Albania. — Informaţiuni. — Scrisoare către redacţie. PAGINA GLUMEAŢĂ: 5tan Păţitul, Un copil răutăcios. (Cu 7 ilustraţiuni). SUPLEMENT: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 30 dela 16 Maiu 1910. www.dacoromaiiica.ro Pe câmpul României Trompeta când răsună, La glasul datoriei Oştirea se adună. Soldatu ’naintează Şi marşul său urmează: De misia sa mândru Nu cată înapoi. . Şi steagul o umbreşte Şi-arama-le luceşte Şi inimile ’n pepturi Bat repede, voios. De nici un fel de vreme Soldatul nu se teme, Deviza-i e credinţa Şi suflet curajos. H. Când bolta din tărie De nor se încunună, Pe munţi şi pe câmpie Când fulgeră şi tună, El legea împlineşte Şi ţara-şi ocroteşte, E totdeauna gata In pace şi’n răsboiu. \ î In astă lume mare, Ori unde soarta-1 duce,' Viaţa-i schimbătoare Plăceri cu ea aduce. III. îţ Apoi când totul trece, Când bate ceasul rece, De fraţii săi de arme Măreţ e ’nmormântat. El vesel vieţueşte Şi moare bărbăteşte, Căci astfel este traiul Şi moartea de soldat. 18 Septemvrie 1853. www.dacQFomanica.ro 918 ALBINA Cuvântarea d-lui 1 Katinderu la adunarea generală a soc. „Progresul Silvic** Scumpi Colegi, Mă bucur ,<3ă mă aflu iar în mijlocul d-voastre. Simt asemiiea o mare plăcere să pot salută pe d-1 Ministru al Agriculturei şi Domeniilor, care, asistând şi la adunarea generală, binevoeşte a ne da o nouă dovadă a’viului interes ce poartă societăţii noastre «Progresul Silvic». Mulţumesc călduros şi d-lor străini de societate, cari au bunătatea a ne cinsti prin prezenţa d-lor aci. Altădată aveam plăcerea să vedem printre noi şi pe d-1 Dimitrie A. Sturza, preşedinte de onoare al Societăţii noastre. Personal, sunt cu gândul într’una la dânsul şi pentru amiciţia deosebită cu care mă onorează din tinereţe şi pentru veneraţi-unea ce i se cuvine, ca unul, care viaţa întreagă a muncit cu mare şi netăgăduit folos pentru ţară şi neam. Nu odată mi-a înveselit apoi, d-lor, viaţa şi m’a încurajat ca un adevărat prietin în greutăţile ce am întâmpinat în activitatea, destul de felurită la care am fost chemat. Atât de profundă a fost iubirea de patrie în inima d-lui Sturdza că, în dorinţa de a o vedea cât mai sus, şi-a uitat de sine până s’a îmbolnăvit! Din fericire, după ştirea’ ce am primit zilele acestea, răul a trecut, şi dacă mai am o bucurie, e aceea de a-1 vedea cât mai curând înapoiat, iar vioiu şi voinic. Sunt desigur în gândul d-v al tuturora, când îi transmit, dar, şi din acest prilej, urările noastre cele mai fierbinţi. Domnilor şi scumpi colegi, In adunarea de faţă, pe lângă punerea la cale a intereselor societăţii noastre, ca totdeauna, vom avea de discutat şi câteva probleme de ordin general silvic. Aceste chestiuni sunt următoarele, după cum aţi putut vedea şi din convocare: I. Prin ce mijloace şi cum s'ar putea asigura stabilitatea membrilor corpului tehnic silvic al statului şi aşezămintelor de utilitate publică, puse sub controlul Statului ? II. Cari ar fi epocile şi metoadele cele mai avantajoase pentru plantări in diferite regiuni, avându-se în vedere speciile şi natura terenului ? III. Este în intei'esul Statului de a se opri exportul lemnului de ştejar şi de nuc ? In caz afirmativ prin ce mijloace şi în ce măsură ? Date fiind şi însemnătatea problemelor şî competenţa d-lor C. Al. Orescu,’ C. F. Robescu, M. Tănăsescu şi d-1 Ionescu-Zane, desigur că veţi ascultă cu toată atenţiunea expunerile d-lor. Nu mă îndoesc asemenea că veţi luă parte cu toată căldura la discuţiunea şi deslegarea acestor chestiuni. Cea dintâiu despre «Asigurarea stabilităţii membrilor Corpului silvic» vă priveşte şi personal. D-voastră sunteţi nu numai păzitorii, dar şi cliivernisitorii cei mai nemijlociţi ai pădurilor. www.dacoromamca.ro ALBINA 919 Din vechime masivele păduroase sunt o avuţie a ţării noastre. Trei izvoare mari de bogăţie are România : agricultura, silvicultura şi producţiunea minieră. Tus-trele îşi au industrii derivate, dar pe când petrolul şi minele sunt departe de a da tot ce pot, agricultura şi silvicultura alcătuesc de pe vremuri temelia bunei stări naţionale. De producţiunea acestora depinde popu-laţiunea rurală, iar de progresul lor, desvoltarea industriilor anexe atât de bănoase. Zicând acestea, îmi amintesc de mult regretatul nostru coleg G. Stătescu, care în toate scrierile sale şi mai ales în cea intitulată «Influenţa şi Importanţa pădurilor», a stăruit cu energie pentru conservarea pădurilor. Astăzi însemnătatea pădurilor nu mai e discutată. Afară de lemnul ce dau, pădurile apără agricultura şi ajută culturile agricole prin influenţa ce au asupra climei. Pentru acest motiv merită toată atenţiunea şi a doua problemă, despre «Epocile şi metodele cele mai avantagioase pentru plantări». A treia problemă, în sfârşit, cuprinde, după cum spusei, întrebarea dacă este în interesul ţării a se opri exportul lemnului de ştejar şi de nuc, şi în caz afirmativ, prin ce mijloace şi în ce măsură, căci cerinţele industriei cresc, iar masivele cu aceste esenţe sunt mai mult decât restrânse. Domnilor şi scumpi Colegi, Trec acum la celelalte puncte din program. In primul rând vă comunic că Comitetul a urmat să se intereseze şi anul trecut de afacerile societăţii, împlinind cu râvnă însărcinările ce-i sunt impuse prin statute. A pregătit apoi şi a ţinut obişnuitele conferinţe, cari au fost bine cercetate, şi a continuat scoaterea revistei, stăruindu se s’o îmbunătăţească şi s’o ridice la înălţimea cuvenită. Sunt cel dintâiu să recunosc însă, că nu s’a putut face totul, dar vina nu trebue căutată în comitet, ci în numărul colaboratorilor. O spun curat deoarece şi altă dată am atras atenţiunea asupra datoriei ce aveţi fiecare pentru societate şi pentru revistă, şi am făcut totdeauna apel la unire. Am mai arătat apoi deseori că nici plata abonamentelor şi a cotizaţiunilor nu e satisfăcătoare. Mulţumită stăruinţei noastre şi mai ales a d-lor şefi de regiuni ai Ministerului Domeniilor, mersul incasărilor s’a îmbunătăţit însă în ultimul timp destul de simţitor. Aşâ în anul 1909—1910, au ajuns la curent cel mai mare număr de membri. Dar, dacă azi datoriile sunt numai de 1472 lei, faţă de peste 8.000 lei, cât erau de pildă acum mai mulţi ani, nu trebue uitat că comitetul a fost silit să renunţe, în decurs de 12 ani, aproape la 8.000 lei din datoriile membrilor, ceea ce e cu atât mai de regretat cu cât unii din aceştia au primit revista şi s’au bucurat gratuit de micile foloase ce acordă statutele noastre timp de 4—5 ani. In privinţa cheltuelilor, vă aduc la cunoştinţă ca acestea au sporit, atingând acum aproape suma de 4.500 lei anual. Pentru acoperirea lor, şi din cauza ştergerilor de datorii amintite, co- www.dacoromanica.ro 920 ALBINA mitetul a avut greutăţi, căci a ţinut să realizeze cât mai mult scopul societăţii, cheltuind în ultimii 8 ani 10.000 lei, pentru tipăriri pe cărţi, 4.000 lei pentru misiuni, ajutoare la elevi sărmani plată pe articole, etc., 1.000 lei abonamente la revist străine şi altele. Cu toate acestea fondul societăţii a crescut la 19.500 lei. Intr’o altă adunare generală, exprimam bucuria ce am simţit cu toţii, dacă odată cu împlinirea de către societate a 25 de ani de existenţă, ar putea atinge şi capitalul cifra de 25.000 lei. După cum vedeţi, acum nu mai putem avea această nădejde, şi pentrucă numai anul trecut am fost nevoiţi să ştergem 569 din datorii şi pentrucă sunt încă azi 1.472 lei datorii. Ca preşedinte de aproape 25 de ani al societăţii, vă reînoesc rugăciunea de a achită totul, ca cel puţin să putem începe noul sfert de veac în regulă. Alte amănunte despre gestiunea pe 1909—1910, vă va da d-1 secretar al societăţii prin raportul său. Numărul membrilor a fost la începutul anului de 203. S’au înscris 19, au decedat 2 şi au fost şterşi 9, potrivit statutelor — pe care le-am aplicat de altfel cu multă îngăduire — aşâ că azi suntem 211. Cei cari au trecut la viaţa de veci sunt d-nii Cioroianu şi Moroiu. Cioroianu s’a stins tinăr, aşâ că nu a putut da toate roadele aşteptate. Al doilea coleg, Al. Moroiu, a fost însă, nu numai unul din membrii fondatori ai societăţii noastre, dar a ocupat vreme îndelungată înalte funcţiuni în Administraţia pădurilor ţărei. Astfel, pela 1872, a lucrat sub mine când eram Administrator al Domeniilor pădurilor Statului. In tot acest timp l-am apreciat ca pe un funcţionar cinstit, activ, şi, dacă nu mă înşel, pe atunci eră aproape singurul eşit dintr’o şcoală specială. După aceea a fost şeful serviciului Silvic în Ministerul Domeniilor, în care calitâte a continuat să dea tot concursul său societăţii, fiind neclintit unul din muncitorii regenerării pădurilor şi progresului silviculturii naţionale. La înmormântare, eu nefiind în oraş, regret că n’am putut asistă. Societatea a fost însă reprezentată printr’o delegaţiune, care a depus o coroană; iar colegul d-1 Inspector-General Chihaia, a rostit un mişcător discurs. Fie-le amintirea totdeauna vie! Domnilor şi scumpi colegi, Suntem în preajma lui 10 Maiu. Această serbare aminteşte faptele pe cari se reazămă România de azi şi cari vor dăinui ca o temelie puternică a desvoltărei şi viitorului nostru. Suirea pe tron a M. S. Regelui, proclamarea Independenţei şi ridicarea ţărei la rangul de regat, împreună cu toate celelalte acţiuni de înălţătoare mândrie naţională, cari le-au precedat şi încoronat, trebue să fie nu numai pururea vii în inimile şi mintea tuturor Românilor, dar totdeodată un isvor nesecat de îndemn la muncă folositoare patriei. Pentru noi aniversarea aceasta e îndoit de scumpă, căci măreţe fapte s’au săvârşit sub M. S. Regele, în a căruia casă se adăposteşte societatea noastră. www.dacQromanica.io 921 ALBINA Am avut apoi în numeroase rânduri prilejul să preţuim viul interes ce poartă M. S. Regele Silviculturii române. Nu mă îndoesc dar că veţi luă parte cu toţii la serbare! Iar, sfârşind, nu cred să fac mai bine, decât rugându-vă să daţi ascultare îndemnului d-voastră sufletesc şi să vă uniţi cu mine la urarea : Trăească M. S. Regele ! Trăească M. S. Regina ! Trăească AA. LL. Principii Moştenitori cu Familia.! Sus, cât de sus, România ! Desfacerea cărţilor populare. reau să vorbesc de «colportagiu», dar nu mi-a venit să pun acest cuvânt în titlul articolului meu, căci sună foarte urît pentru urechea noastră românească, Chestia aceasta a preocupat pe toţi cei ce s’au îndeletnicit cu educaţia populară şi în deosebi pe cei ce au avut în vedere bibliotecile. Ne plângem adesea că sătenii nu citesc nimic, sau citesc lucruri păgubitoare, stricătoare pentru suflet şi minte. Acestei plângeri i se răspunde foarte uşor: faceţi cărţi potrivite pentru ei. Deşi nu e tocmai lesne să te apuci de o asemenea întreprindere, totuşi încercările n’au lipsit. Vom pomeni numai de societatea «Steaua», pentrucă a-ceasta s’a gândit în primul rând la cultura săteanului. Celelalte întreprinderi, şi «Biblioteca pentru toţi» şi Bibliotecă românească «Socec» (acum încetată) şi «Minerva», toate au avut un câmp de activitate mai vast. Nu-mi propun aci a discută dacă toate volumele tipărite de diferitele Biblioteci pot cu folos merge la ţară. Admiţând însă afirmativa, se naşte întrebarea: cum vei face să pătrunză în lumea satelor aceste cărţi ? De câte ori trec prin piaţa Sf. Anton, mă opresc dinaintea ■celor ce vând cărţi clientelei de mahalagii şi de săteni ce mişună prin partea locului. N’am văzut nici un număr din «Steaua» şi nici din vre o altă «bibliotecă» de cele pe cari le cunoaştem noi cei dela oraş. Am văzut tot poveşti despre haiduci, tot «Dorul» şi câteva cărţi pornografice... Ţăranul şi mahalagiul nu merg la librărie; ei aşteaptă ca librăria să vie la ei. De aceea rolul colportagiului e mare prin mahalale şi prin sate. Şi noi nu ştim nimic despre toate cele ce se răspândesc şi ne minunăm de ce atâtea iniţiative generoase rămân fără nici un efect practic. Casa Şcoalelor a retipărit «Alexandria», a retipărit pe www.dacQFomanica.ix> 922 ALBINA Arghir şi Elena» a luiBarac; dar nu ştiu cum va deslegă problema desfacerii exemplarelor în sate. Şi problema merită a ti studiată din toate punctele de vedere. Soluţia simplistă de a opri pe vânzătorii de cărţi rele, eu o înlătur, pentrucâ vei face poate ca acele cărţi să se răspândească pe sub ascuns şi va fi mai rău. De aceea, prin rândurile de faţă, îmi propun să atrag luare aminte a tuturor asupra unui şir de articole din «Revista Economică» din Sibiu, prin cari se propune înfiinţarea unei «Societăţi de colportagiu». Autorul articolului are în vedere împrejurarea că, în Ardeal, numărul ştiutorilor de carte a sporit mult în ultimii zece ani, dar răspândirea cărţilor şi foilor nu s’a făcut potrivit cu acest spor. Avem sute de mii de ştiutori de carte, cari nu cumpără cărţi şi nu abonează ziare, dar nici nu citesc absolut nimic, uitând astfel cu timpul tot ce au învăţat la şcoală, uitând chiar şi cititul şi scrisul. Massa aceasta mare de cititori, băieţi şi fete, începând cu elevii şi elevele din toate şcoalele noastre primare, din şcoalele medii şi superioare, cum şi din şcoalele de specialitate, mai departe tineretul care a absolvat şcoala primară şi întreg numărul ştiutorilor de carte dela sate,— massa aceasta mare de cititori trebue oarecum ademenită şi înrolată în numărul celor cu dragoste de carte, cari nu numai vor avea să cumpere cărţi şi aboneze foi, dar să le şi citească, sporindu-şi în chipul a-cesta cunoştinţele folositoare şi înnobilându-şi inima. Pentru înlăturarea răului, confratele nostru din Sibiu examinează câteva modalităţi pentru răspândirea cărţilor în popor: a) stabilirea de agenturi ale despărţămintelor «Asociaţi-unii» prin oraşe şi sate, cari paralel cu organizarea de prelegeri şi întocmirea de biblioteci populare să desfacă şi cărţi. b) înfiinţarea de colportori de către librării. Dar librăriile fiind şi case de editură fatalmente vor lucră numai pentru răspândirea produselor lor şi nu se va face serviciu deplin culturii româneşti. c) De aceea crede că ar fi mai folositor să formeze o societate comercială «cu cuote cât de mici, cel mult de 20—25 «coroane. Cu chipul acesta s’ar da posibilitate chiar preoţilor şi învăţătorilor mai slab situaţi să subscrie măcar câte «o cuotă». Greutatea n’o vede autorul articolelor în strângerea de fonduri; o vede în găsirea personalului: întâiu prersonalul de direcţiune, care s’ar puteâ mai lesne formă trimiţânduse câţivâ tineri să studieze chestia în Germania; al doilea, personalul inferior, colportorii, «cari vor trebui să facă un fel de «apostolat în lungul şi latul ţării, străbătând din casă în casă «şi plasând productele noastre de presă». Problema este bine expusă, dificultăţile sunt bine stabU www.dacoromaiiica.ro ALBINA 923 lite. Aşteptând să vedem ce vor face cei de dincolo, întreb dacă n’ar fi momentul ca şi noi să agităm această chestie. Facem apel la cititorii noştri, mai ales la preoţi şi învăţători cari trăesc în contact de aproape cu sătenii, şi sperăm că vom avea mulţi şi variate propuneri de înregistrat. E o nevoie mare pe care o simt toţi aceia cari doresc cu sinceritate ca să se ridice nivelul cultural al satelor noastre. Gh. Adaincscu. ----*2" DIN ZIARE £1 REVISTE Scriitorii în societate. E lucru cunoscut că oamenii cei mai de spirit, marii scriitori, sunt adese-ori în societate şi mai ales la masă foarte tăcuţi, ba chiar neîndemânatici. Până acum cel puţin s’au înşelat aproape toţi aceia cari invitau la masă pe marii scriitori, cu gândul că aceştia le vor procură distracţii alese. Un ziar francez a publicat deunăzi o listă întreagă de astfel de cazuri, dintre cari reproducem numai două: Maurice Donnay, la începutul carierei sale de scriitor, eră foarte aclamat de prietenii săi, cari căutau să-l facă cât mai cunoscut lumei, dând banchete în onoarea lui. Dar Donnay tăcea, mânca şi căscă, astfel că la urma urmelor toţi îl considerau de idiot» şi nu-1 mai poftiră nicăeri. Şi Donnay se bucură că a scăpat de acea droaie de linguşitori, dovedind în curând că nu eră atât de idiot, precum ei presupuneau... Cei mai tăcuţi dintre toţi marii scriitori însă pare a fi fost Lafontaine. Intr’o zi fu invitat la un mare banchet şi, fireşte, toţi aşteptau de la el numai vorbe înţelepte şi glume alese. Dar Lafontaine tăcu în tot timpul mesei, numai la desert vecinii lui observară că vrea să grăiască. Tăcere, atenţiune! Marele om va vorbi ! Iar Lafontaine se sculă şi spuse: — Vă rog, puţină brânză! «Gazeta Transilvaniei. www.dacoramanica.ro legile: ţarii. Despre obligaţii m văzut că orice creditor are dreptul să silească, prin judecată, pe datornicul său, să-şi îndeplinească obligaţia. Obligaţiile sunt de mai multe feluri, împrumut dela Ion nişte bani şi mă oblig să-i plătesc datoria peste patru luni, adecă la un termen hotărît. Până ce nu se va împlini termenul, el nu-mi poate cere banii înapoi. Această obligaţie a mea, se numeşte obligaţie cu termen, şi termenul pe care-1 hotărîm noi prin buna noastră înţelegere, se numeşte termen ele drept. Când vine termenul, eu nu plătesc baniişi Ion mă dă în judecată. Eu nu tăgăduesc datoria, dar arăt judecătorului că acuma nu sunt închipuit, din felurite pricini, să fac plata, şi dacă judecătorul crede că eu nu-s om necinstit, îmi dă el un termen, şi mă condamnă să plătesc banii până în trei luni, şi până atunci creditorul nu mă poate urmări. Acest termen pe care mi-1 dă judecătorul, se numeşte termen de graţie. Dacă datoresc banii pe poliţă, judecătorul nu-mi poate da un termen de graţie. Cel ce datoreşte cu termen, se cbiaină că nu datoreşte nimic până ce nu seva împlini termenul; şi după cum creditorul nu poate cere datornicului să plătească datoria înainte de termen, tot asemenea nici datornicul nu poate sili pe creditor să primească datoria mai înainte. Dar să nu credem că obligaţie este numai când îi vorba despre bani. Dacă mă îndatorez să-ţi fac un suman până în două săptămâni, ori să-ţi ar ogorul până în cutare zi, în sfârşit orice fel de însărcinare mi-aş luă faţă de dumneata, tot obigaţie se cbiamă, şi-i supusă tot la aceleaşi regule ca şi obligaţia pentru bani, pe care o luăm de pildă în tălmăcirile acestea. La împlinirea termenului, cel ce s’a obligat trebue să-şi www.dacoromaiiica.ro ALBINA 925 îndeplinească obligaţia. In lege se spune că obligaţia a devenit exigibilă. Am văzut cum se execută silit obligaţia, când datornicul nu o execută de bunăvoe. Un creditor, însă, poate cere dela judecată ca datornicul să-şi execute obligaţia înainte de termen, şi anume atunci ■când datornicul este în deconâtură sau în stare de faliment, dacă-i comerciant. Pot să fac cu cineva o învoială aşâ : «mă oblig să-ţi plătesc două sute de lei dacă nu va plouă la secerişul grâului.»—Aceasta este o obligaţie în toată puterea cuvântului, şi dacă pe timpul secerişului nu va plouă, trebue să-ţi plătesc ceeace m’am obligat, şi de nu ţi-oi plăti, mă poţi execută. Aceasta se numeşte obligaţie condiţională ; adică deocamdată eu nu-ţi datoresc nimic, dar dacă se va îndeplini condiţia care ţi-am pus-o, dacă nu va plouă pe timpul secerişului, voiu fi obligat. Până atunci obligaţia nici n’are fiinţă, şi dacă aş cădeâ în deconfitură sau aş fi falit, n’ai să mă poţi urmări mai înainte, precum poţi face în obligaţiile cu termen. Obligaţiile condiţionale au tărie numai dacă condiţia sub care vor luă fiinţă, nu ar fi în contra legilor ori în contra bunelor movravuri, ori nu ar fi cu neputinţă de îndeplinit. Dacă m’aş învoi cu cinevâ astfel : «mă oblig să-ţi dau o mie de lei, dacă vei dărâmă turnul bisericei», aceasta este o condiţie în contra legei. Dacă m’aş invoi aşâ : «mă oblig să-ţi dau o mie de lei, dacă vei umblă cu pielea goală prin sat», condiţia această este contra banelor moravuru. Dacă zic : «mă oblig să-ţi dau o mie de lei, dacă vei apucă luna cu mâna», aceasta este o condiţie imposibilă, adică cu neputinţă de îndeplinit, şi în toate aceste cazuri obligaţia nu are fiinţă. Tot fără fiinţă ar fi obligaţia, când îndeplinirea condiţiei ar stă numai la voinţa mea. De pildă, nu are nici o putere -o obligaţie astfel ticluită : «mă oblig sâ-ţi dau o sută de lei în cutare zi dacă voiu aveâ gust». Odată ce cinevâ şi-a luat o obligaţie, către altă persoană aceea obligaţie nu se stinge prin moartea persoanei obligate ; moştenitorii săi sunt datori să îndeplinească acea o-bligaţie, tot aşâ precum ar fi trebuit s’o îndeplinească şi acel care a murit. Cu alte cuvinte obligaţiile trec la moştenitori, după cum trec şi drepturile. In lege se spune că •obligaţiile se transmit. Obligaţia se stinge când creditorul primeşte snma ce i se datorează, cu alte cuvinte atunci când datornicul se achită de datoria lui. Un datornic se poate achită plătind datoria, sau dând www.dacQromanica.ro ALBINA 939 La 15 Octomvrie 1910, orele 2 p. m., se va ţine concurs la Eforia Spitalelor Civile, pentru locurile de externi în medicină, aflate vacante în ziua alegerei locurilor de candidaţi reuşiţi la concurs. Condiţiile de admisibilitate cum şi regulamentul concursului sunt publicate în «Monitorul Oficial» No. 278 din 11 Martie 1900 şi 28 din 7 Maiu 1910. Pagina glumeaţă. t> a Un copil răutăcios. Mitică eră un copil foarte răutăcios. Ii plăcea mult să supere pe celelalte persoane şi mai ales îi plăcea să sperie pe surioara lui Marioara, care a păţit multe din partea lui. Intr’o zi, intrând într’o odaie, vede un manechin de care se servea mama sa pentru facerea rochiilor. Ce-i dă în gând? Aleargă la pod şi ia lucruri vechi, o pălărie, haine rupte, şi le aduce, fără să bage nimeni de seamă, în odaia unde eră manechinul. www.dacoromamca.ro 940 ALR1NA Se apucă să-l îmbrace cu ce a putut; ia o bluză a bucătăresei şi-l îmbracă, îi pune mânuşi şi, drept cap, aşează ■o mască de chinez pe care i-o cumpărase odată tatăl său. •Ca să-l facă şi mai fioros, se gândeşte să-i pună o perie www.dacoromanica.ro albina 941 lângă el ca şi cum ar ţinea-o în mână. Se duce să ia peria, şi lasă uşa deschisă vine cu ea, dar... Ce să fie? Stafia se mişcă, da din mâini şi par’că vreâ să se repează la el. Să se repează?.. Ba chiar se repede, dă peste el... www.dacoromaiuca.ro 942 ALBINA Bietul Mitică, jumătate de frică, jumătate de greutatea manechinului, cade jos şi începe să ţipe de ridică pe toţi ai casei. Vine bucătăreasa şi-l ridică. Ce eră? Uitase uşa deschisă şi pisica intrând, urmărea un şoarice. Şoarecele intrase printre mâniei la ştofele de pe manechin; pisica după el... şi manechinul jos. www.dacoromamca.ro ALBINA 943 Răutăciosul Mitică a fost bolnav din pricina aceasta; dar s’a învăţat minte şi acum nu mai caută să supere pe nimeni şi nu mai vrea să sperie pe sora sa. 5tap Păţitul. Perţtru agricultori. Un agricultor american arată un mijloc uşor pentru a împiedica vacile d’a reţine laptele lor la muls. La vacile cari nu voesc să dea laptele, mai nainte de a le mulge se apasă cât se va putea de tare cu vârful degetelor regiunea dorsală, timp de un minut. Vacile supuse la această operaţie lasă la muls tot laptele. Procedeul e puţin costisitor şi se poate uşor verifica. Scrisori către ‘Redacţie. Deşi sunt abonat numai de un an şi câteva luni, însă am constatat cât de folositoare este revista d-voastră, nu numai oricărei persoant libere, ci şi nouă militarilor (grade inferioare), căci în orele libere, cetind câteva pagini din revistă, mai uit de greutăţile serviciului şi reîncep lucrul mai cu vioiciune. Dacă gustul cetitului ar fi pătruns mai bine în armată şi dacă numărul analfabeţilor ar fi mult mai mic ca astăzi, atunci numărul dezertărilor ar fi mai puţine şi educaţia militară ar da rezultatele dorite. Urez sănătate şi viaţă îndelungată fondatorilor revistei «Albina» şi conducătorilor ei; fiind cea mai preţioasă revistă care n’ar trebui să lipsească din casa oricărui român, unde pe lângă literatură, şi părţi distractive, se mai găsesc o mulţime de sfaturi pentru agricultori. Pompiliu Turlescu Sergent secr. din Reg. 6 Artilerie-Piteşti --------- PRIMA SOC. DE CREDIT FUNCIAR ROMÂN DIN BUCUREŞTI. AisrxjisrŢ. Se aduce la cunoştinţa publică că cu începere dela 1 Iunie st. n., se vor pune în circulaţie, pe lângă scrisurile funciare existente b°/0, de 5000 lei, 1000 lei şi 100 lei şi scrisuri funciare rurale 5% de 10.000 (zece mii) lei, bucata, care spre deosebire de cele existente, vor avea culoarea fondului în roz. Cupoanele lor de dobânzi vor fi tot semestriale â 250 lei fiecare, cu aceleaşi scadenţe de 1 Ianuarie şi 1 Iulie st. n, ale fiecărui an; iar nu-merotaţia lor va începe cu No. 1. Direcţiunea. www.dacoromamca.ro J5 STEflUfl11 Societatea «Steaua» lucrează pentru întinde rea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. In acest scop publică şi o bibliotecă populară, din care au apărut până acuma următoarele cărticele a câte 20 de bani: No. 1. Din Ţara Basarabilor, de O. Coşbuc — un rezumat al Istoriei noastre naţionale, dela colonizarea Dacilor până la răsboiul pentru neatârnare din 1877—78. No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfu—o descriere a stării de azi a sătenilor noştri în asemănare cu a acelor din ţările apusene şi mijloacele de îndreptare. No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Th. I). Spernnţia—o povestire morală şi instructivă. No. 4. Grădina de legume, de Ioan Hăşeganu—tratat de grădinărie. No. 5. Medicul poporului, partea I, de j)r. I. Felix — poveţe practice de higienă. No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Duţescu-Duţu — spicuiri din Istoria şi Literatura naţională, cu îndemnuri pentru săteni la învăţătură. No. 7. Medicul poporului, partea II, de Dr. I. Felix — poveţe pentru păstrarea sănătăţii. No. 8. Biserica Ortodoxă Română, de I. Michălcescu şi Victor Puiu — explicaţiuni asupra slujbei bisericeşti şi a picturilor murale din Biserică. No. 9. Ştefan-cel-Mare, de Alex. Lepădaţii — povestire populară a faptelor şi răsboaielor purtate de Marele Domn al Moldovei. No. 10. Ce se poate învăţă dela un drum lung, de Dr. I. Sintionescu — povestiri însoţite de exemple din viaţa sătenilor din ţări străine, spre a folosi ca pilde sătenilor noştri. No. 11. Comoara Dorobanţului, de Miliail Sadoveann—pildă despre un om rău nărăvit şi stricat din pricina beţiei care, în urma unor întâmplări, s’a îndreptat pe calea cea bună, devenind un gospodar de frunte în satul său. Administraţie publicaţiunilor este la librăria C. Sfetea, Bucureşti, piaţa Sf. Gheorghe, iar pentru cererile de înscriere ca membri, a se adresă d-liii Sp. Haret, Bucureşti, str. Verde. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. In schimb fiecare membru primeşte câte un exemplar din cărticelele sau tablourile publicate de societate anual. Comitetul: Preşedinte, Ioan Kaliudern, Membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spirn C. Haret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Batiu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gârboviceann, Administrator al Casei Sf-Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român ; I. Dimitrescu Procopie, senator, Primar al Capitalei; M. Vlădcscu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescn, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pompiliu Eliade, profesor universitar.— Cenzori, Const. Alimăneşteann, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor. www.dacoromaiiica.ro Membrii înscrişi £i cotizaţiuai plătite (urmare). Gr. Nicolescu (profesor gimnaziu şi liceu, Oraiova), 2 lei; C. Magheţu (profesor gimnaziu, Craiova), 2 lei; Lazăr Sarchiseanu (profrsor gimnaziu, Cra-iova), 2 lei; Dem. G. Bunescu (profesor, directorul gimnaziului), 2 lei; N. Rădulescu (profesor gimnaziu), 2 lei ; Sima Bobocea (Dom. Cor. Ruşeţu, 1 leu; Aron Podaru (Dom. Cor. Ruşeţu), 1 leu; Stan Ghiţuleasa (Dom. Cor. Ruşeţu), 1 leu ; Mihăilă Barnea (Dom. Cor. Ruşeţu), 1 leu ; Radu Tăbărcă (Dom. Cor. Ruşeţu), 1 leu ; Neculai Bratosiu (Dom. Cor. Ruşeţu), 1 leu ; Ştefănescu Doroftei (Dom. Cor. Ruşeţu), 1 leu ; Neculai Pricop (Dom. Cor. Ruşeţu), 1 leu ; Const Pascal (Dom. Cor. Ruşeţu), 2 lei ; Harion Medrea (Dom. Cor. Ruşeţu), 1 leu : Mihal. Pepenescu (Dom. Cor. Ruşeţu), 1 leu ; Moise Boantfi, (Dom. Cor. Ruşeţu), 1 leu; Dionize Maereanu (Dom. Cor Ru-■şeţu), 1 leu ; Ştefan Georgescu (Dom. Cor. Ruşeţu), 1 leu ; Dinu Lăzărică Dom. Cor. Ruşeţu), 1 leu; Manole Cazacu (Comuna Ruşeţu), 1 leu; loan Gă-lescu (Comuna Ruşeţu), 1 leu : Neculai Zotescu (Comuna Ruşeţu), 1 leu • Balaban Bălăbănescu (Bornuna Ruşeţu), 1 leu; Radu Paraschivescu (Comuna Ruşeţu), 1 leu; Titu Belu (Comuna Ruşeţu), 1 leu; Preotul Chiriac (Comuna Ikişeţu), 1 leu ; Paul Ciuntu (Strada Cozma, Loco), 5 lei; Sophie Ciuntu (Str. Cozma, Loco), 5 lei; Em. Botuşan (Str. Cosma, Loco), 5 lei ; Lucreţia Moteanu-Ciuntu (Str. Cosma, Loco), 6 lei; C. Moteanu (Str Cosma, Loco), 5 lei; V. Ciuntu (Str. Cosma, Loco), 5 lei; Elena C. Georgescu (Directoarea •externatului de fete, Craiova), 2 lei; Sevastia Micşunescu (Profesoară, Craiova), 2 lei ; Chiriachi Gnorgescu (Profesoară, Craiova), 2 lei; Elena Stăn-cescu (Profesoară, Craiova), 2 lei; Eliza Hagi-Preda (Profesoară, Craiova), 2 lei; Ecater. Bălăcioiu (Profesoară, Craiova), 2 lei ; Elena Paşalega (Profesoară, Craiova), 2 lei; Eugenia Bazelli (Profesoară, Craiova), 2 lei. Licita tiuni. I (Va urmă). — In ziua de 25 Maiu 1910, ora 10 a. m., se va ţine la Eforie, b dul Eli-sabeta, licitaţie publică cu oferte închise pentru închirierea magazinului No. 4 din Parcul Eforiei din Sinaia, pe termen de 3 ani, cu începere ■dela 13 Iunie 1910, garanţia provizorie va fi de lei 150. Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc. — In ziua de 29 Maiu a. c. ora 10'/2 dimineaţa se va ţine licitaţie pu blică cu oferte închise pentru vânzarea spre exploatare a parchetului No. 3 din pădurea Stelinca, jud. Ialomiţa, scos în vânzare în comptui antreprenorilor d-nii B. C. Maltezeanu şi Benjamin Arie, domiciliaţi în Ducureşti. Vânzarea se face în bloc. Estimaţia este de lei 2.150. Se cere garanţie provizorie suma de lei 1.000 Condiţiunile speciale pentru această pădure se pot vedea la Eforie, Serviciul Doinenial (Biroul silvic) în toate zilele de lucru între orele lO’/j, —121/! p. m., iar cele generale sunt publicate în «Monitorul Oficial» No.’108 din 20 August 19U6. Art. 78—83 din legea comptabilităţei publice sunt aplicabile. Supra oferte nu se primesc. In ziua de 29 Maiu 1910, ora 10'/2 a. m. se va ţine la Eforie, b-dul Eli-sabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru darea în întreprindere a lucrărilor de asfaltarea trotuarului de pe strada Mănăstirei din Sinaia şi facerea unor trecători peste stradă, din pavagiu cu piatră cubică. Devizul fiind în sumă de lei 7.180. Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc. Condiţiunile şi devizul se pot vedea la serv. Domenial, biuroul bunurilor, în toate zilele de lucru între orele 10'/a—12'/> a. na. www.dacQFomanica.ro CINEMA, PUDRA Şl SĂPUN „fL6RA“ nu se vând decât în embalagiul original arătat aci (un sfert din mărimea naturală) şi cu următoarele preţuri: Crema lei 1.50-Pudră lei 2-Săpun lei 1.25 Refuzaţi dar în interesul D-v. ca neveritabile dacă vi s’ar oferi aceste preparate in cantităţi mai mici sau altfel decât în embalagiul original aci arătat şi cu etichetele nea.tinse. c Crema şi Pudra «FLORA» se pot întrebuinţa fără grijă cât de mul timp, acest fapt e stabilit oficial de institutul de Chimie al Statului, care a constatat la 12 Septembrie sub No. i.no,că: «Crema şi ruăra «FIora> nu conţin substanţe toxice sau de acele cari printr’o întrebuinţare îndelungată pot vătăma sănătatea».— Pomada de păr «Flora» neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului; Borcan mare lei 2.60, mic lei 1.75—Capilogen «Flora» (apă de păr), curăţă mătreata după câte-vâ întrebuinţări; Sticla mare lei 3.25, mică lei 2.50— La nemulţumire să restitue costul pentru oricare din aceste preparate. pectosin Dteanu vindecă tuşea cea mai rebela şi e preparatul cel mai raţional pentru a trată cu succes bronşitele acute şi cronice, tuse convulsivă (măgărească), emfisemul pulmonar etc. Sticla lei3.— La Droguerii şi far macii. jfemojerul 3teanu Unul din cele mai puternice reconstituante ale corpului slăbit, măreşte greutatea corpului şi redă pofta de mâncare perdută, suveran pentru a combate anemia, lipsa sângelui, clorosa, debilitatea generală, dispepsia, con-stipaţia, Leucorea (poală albă la femei) Histeria, Neurastenia, Ameţelile, Slăbirea memoriei, Limfatismul, etc. He-moferul Iteanu este autorizat de Onor. Consiliul Sanitar Superior şi recomandat de eminenţii noştrii medici Prof. dr. Bni-cliu? Prof. dr. Lconte, Prof. dr. Negel (Iaşi) şi alţii, după experienţele Îndelungate. — Preţul lei 4.— La Droguerii şi farmacii. Nevralgiile cele mai rebele grenaj durerile reumatismului acut, articular lumbago, durerile de dinţi cele mai tari, mai ales nevralgice, precum şi ori-ce dureri provenite din răceală suDt combătute cu deplin succes prin întrebuinţarea - Pastilelor Nevralgine Jurist - Aprobatede Consiliul Sanitar Superior. Preţul unui flacon Lei 2.50, o dosă 50 bani. La Droguerii şi Farmacii. Inst. de Arte Grafice «Carol Gobl» S-r I. St. Rasidesou. www.dacQFomanica.ro