no. 31.
2 Maiu 1910.
Anul XIII.

Apare în fiecare "Duminecă
COMITETUL DE REDACŢIE
ION KALINDERU
P. GArbovIceanu
Q. Coşbuc Ol P.V. Năsturel
N Nlcolaescu
Gr. Teodosslu
'Rf'^ln^ţîn ?î Ad’miniRtr;i{WWW.daCQrOmaaica.IO 0.
Anul XIII.
No- 31
2 IAaiu 1910
ALBINA
Revistă Enciclopedică Populară]
Abonamentul in ţara pe an lei 5 Abonam. In străinătate pe an lei 8
„	„	, pe 6 luni „3 Un număr.............15 bani.
Pentru anunelurl i leu linia. Ml°a publicitate, 8 bani cuvântul, Manuscriptele nepubllcate sa ard.
SUJU ARUL*:
I. Kalirideru, După 25 de ani de muncă.
Sofia Jlâdejde, Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, şi voi să le faceţi asemenea.
T. Sperantia, Chemarea şcoalei.
I., In Palestina: Ierusalimul. Golgota. (Cu 2 ilustraţiuni).
DIN LITERATURA ROMÂNĂ:
Al. Vlăhuţâ, Eroilor martiri.
SFATURI PRACTICE:
Elena M. Demetrescu, Ce se înţelege prin economie?
DIN POPOR:
fi. Gristescu, Voinicel Oleac (poezie culeasă).
DIN ZIARE ŞI REVISTE:
Analfabetismul în Spania. — Marinele de răsboiu. — Contra petelor de pe uşi.
CRONICA:
Ziua de sf. Elisabeta.—Inspecţia Regală.—Mosafir Princiar. — Federaţiunea gimnastică. — Conferinţele corpului didactic primar.—Misiunea română în Muntenegru. (Cuportretul Principilor Muntenegrului).—Ca.teAva\a din Calafat. (Cu ilustraţie). — O societate austriacă în Bucureşti. — Moartea Regelui Angliei. (Cu 2 portrete).—Minister nou în Italia. — R >osevelt în Europa.—B. Bjornson. (Cu portret).—Dela Românii de peste hotare: Lupta electorală.
PAGINA GLUMEAŢĂ:
Stan Păţitul, O păţanie a unor negustori. (Cu 3 ilustraţiuni).
SUPLEMENT:
Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 28
dela 2 Maiu 1910.
www.dacofomanica.ro
Soldaţi viteji şi preoţi, soli ai dreptăţii sfinte,
Pe care-un neam sălbatec o calcă în picioare, —
Cu voi sânt milioane de inimi... înainte !
Poporul care are ostaşi ca voi, nu moare.
Triumful e al vostru. Acei ce nu văd încă Cu'n voi palpită dorul unui popor intreg Şi’n glasul vostru strigă durerea lui adâncă,
Vor înţelege mâine ce astă-zi nu’nţeleg.
întunece pământul pustiiloarea gloată,
Şi spargă, devasteze, în oarba ei mânie,
Lăcaşuri şi biserici: omoare iar la roată Pe marii noştri preoţi — ei iarăşi or să’nvie.
Căci vecinică-i Dreptatea şi veciniei sânt martirii Cari îşi jertfesc vieaţa pentru triumful ei.
In zbuciumul de lupte şi’n noaptea asupririi Renasc semănătorii eternelor idei!
Nu, nu-i mormânt în care al nostru neam să'ncapă: Adânc şi larg deschidă-l vrăjmaşii tăi, Române, — S’or prăvăli într’însul acei cari ti-l sapă:
Furtunile rup norii —şi soarele remăne!
Soldaţi viteji şi preoţi, lărîţi în judecată Pentr'o idee sfântă, azi lumea vă priveşte;
Ca pe-un model de jertfă popoarele v'arată,
Şi dragostea obştească în jurul vostru creşte.
Staţi drept, sublimi apostoli, căci frunte vi-i senină, Lăsaţi inchizitorii să-şi facă datoria;
Vedea-veţi scris pe ziduri cu slove de lumină In temniţele voastre: „Trăească Tţomânia!"
www.dacoromanica.ro
După 25 de api de muncă.
D. I. Kalinderu, Administratorul Domeniilor Coroanei, a reunit într’un volum circulă-rile sale dela 1900 încoace adresate agenţilor administraţiei, cu privire la diferite măsuri pentru administraţia domeniilor. Publicăm aci precuvântarea acestui volum, interesantă din multe puncte de vedere.
In 1900 am publicat îndrumările ce dădusem până atunci ca Administrator, agenţilor Domeniului Coroanei.
Ţiu, ca o datorie de recunoştinţă pentru cititorii cari au primit atât de bine acele modeste îndrumări, de a scoate acum şi pe cele ce am mai dat pân la Decemvrie anul trecut.
Mă simt îndemnat la aceasta şi de aprecierile, pe cât de favorabile, pe atât de binevoitoare, ce s’au făcut în răstimp asupra activităţii Administraţiei Domeniului Coroanei, fie cu prilejul Expoziţiunilor dela 1900, din Paris, şi dela 1903,
1904 şi 1905, din Bucureşti, la cari ni s’au decernat numeroase mari distincţiuni, fie la alte ocaziuni. La Expoziţia Jubilară din 1906 am obţinut chiar cupa oferită de M. S. Regele pentru agricultură.
Mulţumesc în modul cel mai viu tuturor cari au binevoit a ne da o caldă încurajare pentru puţinul ce am putut face.
Aş fi dorit să tipăresc parte din îndrumările de faţă cu prilejul Expoziţiunii Jubilare, la care am înfăţişat, ca şi la celelalte expoziţiuni, pe lângă produsele proprii, şi pe acelea ale instituţiilor economice şi culturale de pe domenii, înfiinţate sau ajutate de Administraţia noastră, cum şi pe cele dobândite de săteni, după povaţa şi îndemnul nostru. Am fost însă foarte ocupat cu organizarea participării noastre şi cu monografiile ce am publicat asupra fiecărui domeniu, M pentru documentarea rezultatelor cu cari ne-am prezentat.
Mai târziu au venit nenorocitele răscoale. Acestea n’au atins câtuş de puţin domeniile Coroanei, deşi în mai toate satele imediat vecine răsvrătirea ajunsese sângeroasă, cum a fost în judeţul Doljiu, între Şegarcea şi Sadova. Nu ne-au putut lăsă însă nepăsători, cum n’au lăsat, dela mic la mare, pe nici unul din cei cu inimă şi adevărată iubire de ţară. Am contribuit deci şi noi, după jjutere, la stingerea lor, prin diferitele măsuri ca am luat, şi am pregătit, în urmă, lucrările pentru islazuri, oferindu-le noi cei dintâiu: Domeniul
www.dacoromamca.ro
ALBINA
851
Coroanei nu era prevăzut în legea pentru învoielile Agricole, deoarece a fost întemeiat în virtutea unei legi speciale, şi în principiu o lege generală nu derogă dela una specială; am intervenit însă în acest sens şi guvernul a binevoit a admite propunerea noastră.
Amintesc acest amănunt în treacăt, căci, după cum ziceam în precuvântarea primului volum de îndrumări «reformele «agrare, îndreptate aproape numai în înţelesul de a da pă-«mânt, parcelând moşiile Statului şi împărţindu-le în loturi, «nu constitue decât o parte din ceeace era de făcut şi din ceeace va trebui să se facă «de aci înainte». Tot acolo mai adăogăm că e absolută nevoie ca săteanul să devină, prin cultură, conştient de îndatoririle şi drepturile sale sociale şi să muncească cu pricepere, fiindcă s’au văzut ţărani, cari după împropietărire, n’au părăsit modul rudimentar de lucrarea pământului şi nu şi-au schimbat vechea lâncezeală.
Acestei convingeri i-am dat expresiune şi mai târziu, în circulările adresate agenţilor Domeniului Coroanei şi în cuvântările ce am rostit la diferite congrese, între cari la acela al «Corpului didactic» şi al Societăţii de Ştiinţe sociale*, ţinute amândouă în Septemvrie 1906, şi în cari am arătat amănunţit şi celelalte cauze, cari fac ca ţăranul român să nu fie mulţumit şi să nu poată progresă.
Săteanul, ca orcare om, de altfel, să muncească continuu, căci, după cum a zis Zola, «afară de muncă nu există altă putere, iar cine îşi pune credinţa în muncă, este invincibil». Şi într’adevăr, munca e viaţa însăş; unde domneşte ea, înfloreşte sănătatea, bucuria, pacea şi progresul. Dacă reviu aci din nou asupra acestei convingeri, e pentru a arătă că împreună cu dorinţa de a face binele, ea a fost aceea care m’a călăuzit în munca ce am depus pentru ridicarea bunăstării locuitorilor de p9 domeniile Coroanei.
Am avut asemenea mult de lucru cu exploatarea în regie a domeniilor. Dela 1900 am pregătit şi luat în regie şi trupul numit Ocolna-Coclitu de pe Sadova, cum şi domeniul Domniţa, iar de atunci am fost preocupat de desvoltarea agriculturei ■ şi silviculturei şi de înzestrarea domeniilor cu clădirile, vitele, . maşinile şi uneltele trebuincioase. Dela înfiinţarea Domeniului Coroanei, în 1884, am cheltuit numai pentru:
biserici, şcoale, primării etc.	Lei 2.349.041 27
clădiri necesarii domeniilor	» 7.059.481,—
sau în total Lei 9.408.522,27
afară de construcţiile făcute prin asociaţie cu antreprenorii de păduri, în valoare de...	» 1.800.000,—
cari, după contracte, rămânând mai toate
proprietatea domeniilor, ridică suma înves-______________________
titâ în imobile la........................... Lei 11.208.522,27
www.dacQFomanica.ro
________________-__._____'V
852
ALBINA
Pentru cumpărări de vite s’au cheltuit:
Lei 1.092.702,— iar pentru plugurile cu aburi, diferite mă şini şi alte unelte
» 2.191.032,— sau:
Lei 3.283.734,— în total.
In sfârşit am desvoltat diferitele ramuri de venituri, cum sunt: lăptăriile, viticultura, etc. cum şi creşterea vitelor pe fiecare domeniu, pentru trebuinţele proprii. Pe domeniul Şegarcea am înfiinţat o herghelie mai mare, întocmită sistematic şi prevăzută cu manegiu pentru creşterea, nu numai a reproducătorilor de rase diferite, necesari celorlalte domenii, ci şi a cailor pentru muncă, călărie şi trăsură. Am mai înfiinţat pe câteva domenii cerbării, fazanerii, creşterea paserilor, şi am introdus câteva noui industrii, ca: ţiglăria, parchetele de ştejar şi altele.
îmi dau bine seama, că n’am putut împlini, decât o parte din Augustele dorinţi ale M. S. Regelui şi din scopul ce ne-am propus încă dela înfiinţarea Domeniului Coroanei, făptuită acum mai bine de 25 de ani.
Dar şi greutăţile au fost mari şi numeroase, mai ales în ce priveşte ridicarea stării economice şi culturale a locuitorilor.
In primul rând am avut de luptat cu credinţa sătenilor că numai având pământ mult îşi pot îmbunătăţi starea. Atât de adânc săpată erâ aceasta în mintea ţăranului nostru, că orcât bine îi facem pe alte căi, tot mai curând îşi pleca urechia la poveţele celor, cari se foloseau de credulitatea lui cu scopuri personale sau spre răul altora. Şi, cu regret o spunem, nu l-am putut mântui nici până azi, căci tot mai sunt unii cari ridică cereri nesăbuite.
Tari însă în dreptul nostru şi conştii că nu năpăstuim,, ci că, dorind numai binele, ne străduim pentru progresul locuitorilor, am mers şi vom merge înainte, până ce vom stârpi şi acest rău, atât de răspândit în ţara întreagă.
Au fost apoi şi trebuinţe multe, după cum reiese din în-suş diversitatea îndrumărilor, şi nici noi n’am putut avea, din capul locului, toată înrâurirea asupră sătenilor, deoarece moşiile se arendaseră pe termene de 10 ani, puţin înainte de înfiinţarea Domeniului Coroanei. Ultimul domeniu luat în regie a fost Domniţa, din jud. R. Sărat, la 1903.
Afară de aceasta, ţinând ca personalul să fie compus numai din români, mi-a trebuit timp până să-l pot găsi şi să-l formez, mai cu seamă în privinţa activităţii pentru îmbunătăţirea stării locuitorilor.
In ce priveşte variaţiunea măsurilor ce am luat, ea se datoreşte multor împrejurări de cari am trebuit să ţinem socoteală, pentru a puteâ nădăjdui într’o îndreptare. Aşa.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
853
am avut întâiu în vedere gradul de învăţătură al poporului, ştiut fiind că satele noastre au fost vreme îndelungată lipsite de şcoli şi de orice alte mijloace peatru răspândirea, nu a unei ştiinţi mai desvoltate, ca în alte ţări, ci a celor mai elementare cunoştinţe.
De aceea prima noastră grije a fost şcoala.
La înfiinţarea Domeniului Coroanei numărul şcolilor eră de 18 aproape toate în case ţărăneşti închiriate şi clădite, în paiantă sau de lemn, cu:
21 săli de clase,
20 învăţători şi cu:
1-^6 fete^ } car* urmau cursurile în mod destul de neregulat
In 1908/1909 au fost 42 şcoale, din cari 3 în case închiriate iar 39 în localuri proprii, mai toate refăcute sau construite din nou de Administraţia Domeniului Coroanei, solid şi după ultimele cerinţi pedagogice. Aceste localuri în valoare de 781.000 lei au:
61 săli de clase 31	» pentru ateliere
10	»	>	recreaţie
2	»	»	gimnastică
11»	» biblioteci
10	»	»	muzee
35	»	»	cancelarii,	cum şi:
131 camere pentru locuinţa învăţătorilor, afară de magazii, grajduri, şoproane, şuri, ateliere şi bucătării, clădite deosebit, cari încă au costat vr’o 50.000 lei. La unele din şcoli sunt-şi săli de conferinţe şi camere pentru creşterea gândacilor de mătase.
La sfârşitul anului şcolar 1907/1908 personalul didactic eră compus din :
4 institutori 3 institutoare 31 învăţători 16 învăţătoare 2 suplinitori
2	suplinitoare
3	maestre de lucru manual
3	>	» ţesătorie
2	maeştri de strungărie,
sau în total:
66 de persoane, iar al elevilor cari au frecuentat regulat
cursurile, de:
2.175 băeţi şi:
1.016 fete, adică mai bine de 4 ori mai mult ca înainte. Treptat am introdus apoi bibliotecile, societăţile culturale,
www.dacQFomanica.ro
854
ALBINA
cursurile de adulţi şi şezătorile, luând asupra noastră până şi indemnizaţia învăţătorilor, supraveghindu-le necontenit şi înzestrându-le cu toate cele necesare, pentru a înlesni cât mai mult sătenilor cultivarea şi dobândirea minimului de cunoştinţe, de care trebue să se bucure orce popor, pentru a putea ajunge la o bunăstare materială.
Astăzi sunt, afară de ale oficiilor domeniilor Coroanei,
12	biblioteci pe lângă societăţi şi băncile populare, şi 40 la şcoale, iar cursuri de adulţi şi şezători se ţin în fiecare sat.
Pentru a face şi mai evidente foloasele învăţăturii, care e mai preţioasă decât banii, am îndreptat mai târziu o parte din absolvenţi către studiile mai înalte.
Nu indic toate sacrificiile ce a făcut Administraţia Domeniului Coroanei pentru şcoală şi învăţământ, dela înfiinţarea ei până azi, dar ţin şă arăt că numai în 6 ani, din 1903, adică de când s’a luat în regie cel din urmă domeniu, până la 31 Martie 1909, s’au cheltuit pentru:
Construcţiuni şi reparaţiuni.	Lei	278.132,92
Mobilier şi material didactic	»	31.884,84
Premii şi ajutoare..............»	18.095,35
Ajutoare elevilor cari au urmat
şcoli superioare............. »	14.422,20
Grădini şcolare, seminţe, etc.	»	6.380,85
sau în total Lei 348.916,16
Un puternic concurs ne-au dat în această privinţă şi Societăţile culturale, din cari întâia am întemeiat-o pe domeniul Borca, în anul 1897. Începând apoi din 1899, când nu erau în toată ţara decât 15 bănci populare, până în 1902, le-am transformat în societăţi economice-culturale, iar dela înfiinţarea Cassei Centrale a Băncilor Populare, în 1903, în bănci populare, fără a-şi pierde însă caracterul cultural.
După anuarul publicat de Casa Centrală a Băncilor Populare, băncile populare de pe domeniile Coroanei, în număr de 11, aveau la sfârşitul anului 1908 un fond cultural de
13	079,76, reprezentând aproape 14,5°/0 din totalul de 91.129,58 al celor 2.410 bănci din Ţara întreagă.
Cu privire la propăşirea materială, am ţinut socoteală în prima linie de nevoile mai urgente. Treptat, am îngrijit şi de acelea, cari puteau fi împlinite cu mal puţină osteneală şi jertfă din partea sătenilor, dar cari, odată satisfăcute, puteau deşteptă încrederea lor în noi şi mai cu seamă în propriile lor puteri.
Am început dar cu îmbunătăţirea agriculturii, întâiu prin povcţa şi exemple, căci exemplul e şcoala universală la care pot învăţă toţi, pe cari le-am dat atât pe domenii, cât şi în grădinile şcolare, cu care am înzestrat încă de mult fiecare şcoală. Apoi, prin câmpurile de experienţă, prin distribuţie de seminţe alese, prin încurajarea pe toate căile a creşterii.
www.dacocomamca.ro
ALBINA
855
vitelor bune, cumpărarea de unelte şi maşini perfecţionate, introducerea de noui culturi şi plante furagere, etc. Citez între acestea sfecla de zahăr, tutunul, lucerna, trifoiul, de pe urma cărora mulţi locuitori se bucură azi de venituri mai mari şi de nutreţ îndestulător pentru vite. Astfel, pe domeniul Gherghiţa, din jud. Prahova, sătenii au cultivat în tovărăşie cu noi, partea lor:
5	ha. sfetcle		de	zahăr în	1905
16	>	■»		» »	1906
25			»		1907
54	»	»			1908
48		»		» »	1909
cari le-au adus în total 3y.981 lei, 64 bani, venit net.
Tutun s’a cultivat de către locuitori, tot pe domeniul Gher-ghiţa:
71 ha în 19071 aducându-le la hectar un venit net de 251 128 » » 1908 lei 50 bani în 1907, de 406 lei în 1908 şi de 200 200 * » 1909J lei în 1909. In acest din urmă an parte din tutun a fost mânat.
Printre aceste îmbunătăţiri, şi pe măsură ce vedeam că sătenii le primesc, am introdus albinăritul, pomăritul, cultura cartofilor, a lintei şi toate celelalte îndeletniciri, despre care se tratează pe larg în instrucţiunile din această carte.
Meseriile încă s’au bucurat de toată atenţiunea noastră. Am întâmpinat, ce e drept, multe greutăţi până am isbutit să înjghebez un curent sănătos, dată fiind aversiunea ţăranilor pentru meserii. Spre a-i obişnui, am introdus şi promovat. lucrul manual pe lângă şcoale, iar mai târziu am susţinut la învăţătură pe tinerii cari au prins dragoste de meserii şi au voit să se perfecţioneze. In urmă le-am dat de tucru în atelierele Domeniului Coroanei sau i-am ajutat la practicarea profesiunii, deoarece voiam să arătăm şi în a-cest chip sătenilor, că au şi alte mijloace de traiu, nu numai agricultura.
România e privită şi azi ca o ţară eminamente agricolă. Această consideraţiune eră cu totul îndreptăţită în trecutr şi chiar până acum câteva decenii, când industria noastră se mâi ginea numai la câteva articole de prima necesitate, înainte vreme agricultura eră singura îndeletnicire a popu-laţiunii rurale, cure-şi împlinea celelalte trebuinţe din prisosul roadelor câmpului. Din acelaş prisos făceâ şi rezerve în natură pentru anii răi.
De atunci însă situaţia s’a schimbat. Pe de o parte trebuinţele au crescut, iar pe de alta a sporit şi populaţiunea, care pe domeniile Coroanei, după statistica ce am făcut prin agenţii noştri, a ajuns dela 33 972 în 1884 la 52.017 suflete în 1908.
Am făcut şi în această direcţiune sacrificii însemnate, introducând şi susţinând din răsputeri micile industrii cas-
www.dacoromanica.ro
856
ALBINA
nice, cari sporesc aproape pe Desimţite veniturile gospodarilor rurali. Ceva mai mult, nu numai diferitele industrii: ca lăptăria, olăria, frângheria, etc., ce se găsesc azi pe domeniile Coroanei, au fost întemeiate şi, sunt întocmite în vederea ajutării sătenilor,ci şi atelierele proprii: de mecanică, ferărie, rotărie, dogărie, cari sunt conduse de absolvenţii Şcoalelor de meserii din Ţară şi în cari fiii locuitorilor se primesc şi învaţă pentru a deveni la timp buni meşteşugari. In sfârşit am creat şi alte mijloace de câştig, cum e la Mălini fabrica de mobile, şi ele obiecte distractive, tot de lemn, pentru copii, etc.
Deşi destul de împovărat cu partea culturală şi economică, n’am lăsat şi nu putem lăsa afară nici educaţiunea şi morala în genere, cari sunt în strânse legături cu cele dintâiu.
In această privinţă întâiul loc l-a avut religiunea, «cea mai profundă poezie a sufletului şi unitate cea mai înaltă în domeniul intelectului şi al moralei», după cum a zis Frie-drich de Hellwald.
La înfiinţarea Domeniului Coroanei existau 2 mănăstiri şi 32 de biserici, în mare parte de lemn, iar cele mai multe în stare rea. In 1908 erau 2 mănăstiri, 42 de biserici şi 3 capele, cu 39 preoţi şi 25 călugări, aproape toate restaurate sau clădite din nou de către noi. O bună parte au şi presbiterii proprii. Pentru toate acestea Administraţia Domeniului Coroanei a cheltuit, tot numai în şase ani, cum am arătat la şcoale:
Pentru reparaţii şi construcţii. Lei 184.311,45
Obiecte pentru cult..............»	7.112,25
Premii şi ajutoare personalului»' ‘ 5.415,50
sau în total Lei 196.839,20
Pentru întărirea simţului religios, am înfiinţat coruri şi am impus agenţilor să asiste la serviciul divin şi să îndemne pe săteni a merge regulat la biserică.
In călătoriile mele am cercetat şi bisericile, nelipsind niciodată dela slujba bisericească şi povăţuind pe săteni să viziteze cât de des sfântul locaş şi să nu slăbească în credinţa către Cerescul Părinte, care a dat tărie moşilor şi strămoşilor la păstrarea moşiei, credinţei şi limbei româneşti. Cu aceste prilejuri am stăruit şi asupra religiunii care e temelia moralei şi am povăţuit neîncetat pe săteni întru cele bune şi frumoase şi mai ales să nu trăească necununaţi. Rezultatul silinţelor noastre cred că-1 pot constată în scăderea divorţurilor şi a concubinagelor, deoarece după aceeaş statistică, ce am făcut prin agenţii noştri, numărul divorţurilor a scăzut dela 75 în 1884 la 28 în 1908 şi al concubinilor dela 534 în 1884 la 163 perechi în 1908. Numai pe domeniul Sadova s’au căsătorit în 6 ani, după stăruinţa şi ajutorul nostru, 32 perechi cari trăiau maritalmente.
www.dacocomanica.ro
ALBINA
857
Tot pentru combaterea imoralităţii şi stârpirea năravurilor rele, pe lângă societăţile culturale, cari ne-au costat în cei din urmă 6 ani 18.101 lei 60 bani, am introdus petrecerile şcolare, şezătorile, iar în anul 1901 teatrul sătesc, pentru care am cheltuit dela 1903 până la 1908 suma de Lei 64.056,94.
In sfârşit, pentru întreţinerea progresului am ajutat pe locuitori cu material şi bani la construiri de locuinţe şi alte nevoi ale lor. Am luat asupra noastră şi alte trebuinţe obşteşti, afară de biserici şi şcoli, cum e întreţinerea localurilor de primării etc. şi m’am ocupat apoi de aproape de traiul şi sănătatea locuitorilor.
Nu atât prin îndemnuri, cât prin fapte am contribuit, de pildă, la îmbunătăţirea hranei, făcând cuptoare de pâine comune, împărţind seminţe de legume, încurajând prin premii creşterea şi ţinerea vacilor cu lapte, secând bălţi cari pri-mejduesc sănătatea publică şi impunând sătenilor curăţirea ogrăzilor şi plantarea lor cu arbori roditori.
Ţinem şi azi pe lângă fiecare oficiu câte o mică farmacie pentru trebuinţele sătenilor şi avem introduse infirmeriile. Am contribuit apoi, după putinţă, la înfiinţarea de spitale, iar de câtvâ timp am început să construim chiar băi populare.
Mai presus de toate am promovat însă asociaţiile sătenilor. Băncile noastre populare, cari îşi trag origina, după cum am zis mai sus, din societăţile culturale dela 1897, şi din cele economice dela 1899, dispuneau la Decemvrie 1908 de următoarele fonduri:
Lei 609.298,51 capital social vărsat »	84.407,59 depuneri spre fructificare
»	28.729,21 fond de rezervă
Nu e fără interes să amintesc, că pentru încurajarea sătenilor să se însoţească şi pentru alte scopuri, am început cu cumpărarea de maşini agricole în comun. Astfel, prima încercare s’a făcut pe domeniul Iîuşeţu, în 1902, când mai mulţi săteni, la îndemnul nostru şi sub auspiciile societăţii economice «Alexandru Lahovary , au cumpărat o garnitură de treier.
De atunci numărul cooperativelor a crescut, ajungând la;
5 societăţi pentru consum;
3	societăţi pentru procurarea şi vânzarea de produse ;
4	societăţi pentru cultura zarzavatului.
Tot în acel an mai existau şi 9 societăţi de cumpătare.
Am urmat de asemenea cu tipărirea bibliotecei populare, care a ajuns la al 45-lea număr.
Pentru a sfârşi această precuvântare, să examinăm puţin, care a fost rezultatul acestor străduinţe îndreptate în direcţiuni atât de diferite.
De sigur că s’a adus o schimbare, o îmbunătăţire simţitoare în starea, de obiceiu atât de înapoiată şi atât de grea
www.dacoromaiiica.ro
858
ALBINA
a sătenilor noştri. Această schimbare este însă departe de a fi radicală. îmbunătăţirea condiţiunilor de viaţă pe Domeniile Coroanei nu este nici completă, nici definitivă, cum poate din exagerare sau din o neîndestulătoare privire, vor fi văzut-o unii. Ne dăm foarte bine seama că mai este încă mult de făcut şi că aceste silinţe trebuesc încă mult timp continuate, pentru a se aduce o îndreptare radicală a obişnuinţelor şi a apucăturilor sătenilor noştri, a felului lor de a fi şi de a lucră.
Dar că am obţinut o îmbunătăţire, o dovedeşte între altele faptul că pe Domeniile Coroanei, în timpul revoltelor ţărăneşti, nicăiri n’am avut distrugeri, nici turburări, cum am spus-o şi mai sus. O dovedesc de asemenea, manifestările de recunoştinţă şi de mulţumire, ce ni s’au adus din când în când de către ţăranii de pe diferitele domenii. De altfel, aceasta se vede şi din starea economică şi culturală relativ mai bunicică ce se poate observă la ţăranii de pe Domeniile Coroanei.
Dacă, însă, o îmbunătăţire şi o îndreptare radicală a vechilor şi relelor deprinderi nu s’a putut obţine, cauza este că trece dincolo de puterile omeneşti de a schimbă, în prea scurtă vreme, o stare socială atât de rea, care domneşte de mai multe veacuri.
Restriştile Istoriei naţionale apasă încă foarte greu asupra sătenilor noştri. Năvălirile necurmate, însoţite de jafuri şi despuieri, au sădit în sufletul ţăranului nostru neîncrederea în muncă şi l-au desobişnuit de încordările continue şi sistematice. Nevoiţi, timp de mai multe secole, să dacă o viaţă de fugari, ţăranii au pierdut apoi obişnuinţa traiului mai bun de odinioară, care singur îndeamnă la muncă încordată şi metodică.
Dar aceasta nu trebue să ne descurajeze; răul, ori cât ar fi de mare, nu este cu neputinţă a se înlătură. încrederea în sine, în muncă, nevoia unei vieţi mai largi, a unui trai mai bun, se pot desvoltâ şi încurajăprin educaţie şi îndemnuri făcute prin pilde văzute şi simţite. Sunt convins că prin măsuri ca cele rezumate în paginile precedente, şi dacă ele se generalizează şi se continuă, faţa satelor noastre se va schimbă în bine.
Pentru aceasta va trebui însă ca şi proprietarii mari, mijlocii şi chiar cei mici să înţeleagă şi să-şi îndeplinească mai bine datoria lor morală faţă de ţărani. Interesul lor nu poate fi opus sau diferit de al sătenilor, căci cu cât vor aveâ pe moşii săteni mai harnici şi în mai bună stare materială şi morală, cu atât va creşte valoarea acestor moşii şi siguranţa neturburatei lor posesiuni.
Mai e apoi trebuinţă ca şi preoţii, învăţătorii şi celelalte persoane culte cari locuesc la sate, să se ocupe de propăşirea locuitorilor. Dacă proprietarii pot îmbunătăţi starea materială prin dreptate, tratament uman şi luarea asupra lor a unor
www.dacoramamca.ro
ALBINA
859
nevoi obşteşti, ceilalţi sunt chemaţi a contribui la menţinerea bunăstării, la propăşirea ei, prin învăţăminte. E o frumoasă menire aceasta! Ea va dă însă roade cu atât mai bogate, cu cât va fi îndeplinită în mai bună cunoaştere a împrejurărilor prin cari trecem.
S’au făcut multe schimbări. Se vor mai aduce şi altele, dar repetăm, nu trebue uitat că o stare veche de lucruri nu poate li modificată decât cu încetul şi pe măsură ce vor dă concurs însuşi ţăranii. înţeleg prin acest concurs întâiu respectul faţă de legi şi de dreptul de proprietate, cari sunt baza fiinţei noastre, a tuturor; apoi munca, care e arma cea mai puternică împotriva lipsei.
Datoria tuturor acestora mai e de a combate tendinţele necumpătate a locuitorilor contra principiilor de mai sus.
Dacă aceste rezultate obţinute, atât pe moşiile unor proprietari particulari, cât şi pe Domeniile Coroanei, s’ar imită toţi proprietarii; dacă s’ar arătă pretutindeni ţăranilor o bunăvoinţă părintească; dacă s’ar acordă totdeauna bisericei, şcoalei, modului de a munci, meseriilor, grija necesară, îndreptarea vechilor deprinderi şi îmbunătăţirea traiului sătenilor noşlri s’ar puteâ obţine într’un interval de timp nu prea lung.
Opera celor câtevâ veacuri de restrişte s’ar puteâ îndreptă sau şterge prin străduinţa energică şi metodică a câtorvâ zeci de ani numai!
Şi acum nu pot sfârşi mai bine această precuvântare, decât repetând cuvintele citate în precuvântarea întâiului volum al îndrumărilor, din anul 1900:
Am făcut puţin bine, după putinţă, şi aceasta e cea mai frumoasă operă din viaţa mea.
Ion Kiilindei'u
14 Martie 1910.
Al treilea premiu.
Odată cu No. de 10 Maiu, cititorii noştri vor primi al treilea premia, adică al treilea tablou în colori. El reprezintă „Izgonirea Turcilor din Călugăreai", un moment al grozavei lupte în care Românii au repurtat acea nepilduită izbândă împotriva Turcilor. Este o lucrare a marelui nos-tru pictor Teodor Aman* Originalul se află în «Muzeul Aman din Bucureşti.
www.dacofomamca.ro
Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii
şi voi să ie /acefi asemenea.
■——
e mii de ani puţinii aleşi ai omenirei au priceput că domnia binelui va fi numai când dragostea aproapelui va stăpâni inimile tuturor. Lupta e grea şi anevoioasă, căci, chiar sufletele bune seamănă cu apa limpede la faţă, dar care se turbură lesne, îndată ce oceanul patimilor moştenite din strămoşi îl bântue cea mai slabă adiere. Dacă intre oameni ar domni dragostea, nici unul n ar jigni pe altul, nu i-ar face nedreptate ori silnicie. Dacă povaţa: a Iubeşte pe a-proapele tău ca p>e tine însu-ţi», ar fi în sufletul fiecărui, e dela sine înţeles că binele ar domni pre-tutindene. De-aceea Iisus, iubitorul de oameni, a p)ropoveduit mereu dragostea aproapelui.
Iată câteva din sfintele lui îndemnuri:
«Şi, precum voiţi să vă facă vouă oamenii şi voi să le faceţi lor asemenea. Şi, de iubiţi pe cei ce vă iubesc p>e voi, ce dar este vouă, că şi păcătoşii iubesc pre cei ce-i iubesc pre ei? Şi, de faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce dar este vouă, că şi păcătoşii aceea-şi fac? Şi, de daţi împrumut, dela cari aşteptaţi a luă, ce dar este vouă, că şi păcătoşii păcătoşilor dau împrumut ca să ia întocmai ? Inse iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi împrumut, nemica aşteptând şi va fi plata voastră multă şi veţi fi fiii celui de sus, că el este bun spre cei nemulţumitori. Nu judecaţi şi nu vă veţi judecă.
www.dacoromanica.ro
ALBfNA
861
Nu osândiţi şi nu vă veţi osândi. Erta.ţi, şi vă veţi ertă. Daţi, şi vi se va da vouă, măsurăbună, îndesată, şi scuturată şi vărsându-se, vor da în sinul vostru. Cu acea măsură cu care veţi măsură, se va măsură vouă. Şi le-a zis lor pildă: „Au doar, poate orb pe orb să poarte ? Au nu vor cădea amândoi în groapă?»
Din aceste pilde ese neasemănata dragoste de omenire, şi cu înţeles înalt. Căci, în adevăr, nu e lucru mare să te arăţi bun şi ’ndurător către cei buni; ci vrednicia cea mare este ca şi cu cei rei, pătimaşi şi eşiţi din calea cea bună, să te porţi aşa în cât să-i aduci la bine, în cât să simţă ei singuri ruşine de faptele lor. Binele adevărat e atât de luminos, în cât e cu neputinţă să im aducă zare limpede chiar în sufletele cele mai întunecate. E muncă grea, trebue răbdare multă. lisus s’a jertfit pe sine pentru a apropia domnia Binelui pe pământ. într' o viaţă întreagă rar ni-i dat a ne birui patimile şi înfrâna interesele, în cât să zicem: «De astă dată n'am nesocotit poruncile celui care cu preţul răstignirei le-a propăvăduit“.
Şi cu toate astea, numai aceste clipe de bine au menire de-a înălţă sufletele şi de-a aduce cu vremea domnia binelui, numai mulţumită lor omenirea are avânturi de bunătate şi dreptate. Omul cu suflet înalt, se ştie dator, nu numai a face binele pentru bine, ci a-l face aşa ca, prin lucrarea lui, să deştepte şi în cei mai rei năzuinţa spre bine. Doriţi de bine şi dreptate are menirea să ridice un popor tot mai sus, de oarece cu dreptate a zis lisus: «Au doar poate orb pe orb să poarte ? ^lu nit vor cădea în prăpastie ambii?». Aşa e, cei cari înţeleg, ce 'nseamnă Binele şi Dreptatea, trebue să le şi propăveduească şi celor rei, ca s' arunce raze de lumină până şi în sufletele cele mai întunecate.
Sofia Nădejde,
www.dacQFomanica.io
Chemarea scoalei
>
Ce se înţelege astăzi prin cuvântul şcoală şi ce se înţelegea odată ?
La Greci, în vremurile de demult, ~yo\ih însemnă răgaz, rrpaos, şi azi prin şcoală se înţelege... adică se ’nţelegeâ aşa ceva că fug copiii de dânsa ca de munca silnică.
Cu toate acestea înţelesul cel vechiu se găseşte şi cuvântul nostru şcoală.
La şcoală se duce copilul ca să înveţe anumite lucruri: a citi, a scrie, a socoti, ş. a, dar ca să poată învăţă aceste lucruri treime să i laşi timp liber ca să le înveţe, trebue să-i dai răgaz.
şi a i da răgaz pentru învăţătură însemnează a-i da timp mult, pentrucă ceeace se învaţă la şcoală sunt lucruri care nu se învaţă aşâ cât ai bate în palme.
Citirea? Ce e citirea? Ce e scrierea?
Nişte semnişoare miei puse în şir unele lângă altele pe hârtie şi copilul să se uite repede peste ele şi să spună întocmai ce-a gândit acel ce le-a pus, ori acel ce le a scris; ori să facă şi el repede nişte semnişoare de acelea şi să însemne cu ele ce gândeşte el.
Apoi lucrul acesta nu e aşâ de uşor, nu se poate face aşâ repede; trebue vreme multă până să ajungă să cunoască tiecare semnişor şi până să ajungă să lege repede semnele acestea unele de altele precum şi să le desfacă atunci când sunt legate. Câtă vreme pun cei ce învaţă tipografia până ce ajung să ghicească repede locul sau dea-pârţitura unde se găsesc diferitele litere: a, b, c, d !
www.dacOTomanica.ro
ALBINA
863
Dar la şcoală se mai învaţă şi alte lucruri pentru care cu deosebire se cere răgaz.
La şcoală trebue să se înveţe ordinea, punctualitatea, sau exactitatea în toate înţelesurile.
Pentru aceasta se cere răgaz în toată puterea cuvântului.
Şi răgazul care se cere trebue să fie absolut şi iată de ce:
Ordinea şi punctualitatea nu se învaţă numai din poveţe, adică să-i spui ce să facă şi el să facă, şi gata. Nu. Ordinea şi punctualitatea trebue să se înveţe din practică. îi spui de pildă să închiză uşa, dar el trece şi n’o închide. Tu atunci trebue să-l chemi îndărăt s’o închidă şi trebue să-l chemi odată şi de două ori şi de zece şi de-o sută de ori, până când n’o mai uită. Şi dela o vreme va ajunge de nu va mai uită, căci de odată va ajunge să-şi aducă aminte la fiecare dată că o să-l chemi îndărăt şi deci o va închide singur fără să-l mai chemi; iar cu vremea se va obicinuî să o închidă fără să se mai gândească la ea: va ajunge oare cum să i se dea mâna pe închis şi să nu poată plecă de acolo până n’o va închide.
Dar la aceasta se va ajunge numai cu o singură condiţie: să nu-l er\,i nici odată să nu l laşi s’o treacă fără s’o închidă. Să nu zici: acum are cutare treabă şi n'are când închide uşa, las să treacă dar. Nu. Trebue să-l scuteşti de ori ce altă îndatoriri până s’o învăţă să închidă uşa, trebue să i le laşi de-o parte pe celelalte trebi, trebue să-i dai răgaz dela ele ca să se obişnuească cu închiderea uşei, de pildă: căci dacă îi vei da tu voie să întrerupă, să lase, să intre, apoi atunci numai decât o să lase şi el pentrucă şi el o să aibă trebi şi afaceri de ale Iui proprii care o să i se pară mai de interes decât închisul uşei. De pildă odată fuge repede să se ducă la plimbare, ori să ajungă pe cineva ori să apuce să se urce în trăsură. Dar dacă va şti că îl chemi înapoi îşi va face întâiu datoria de a închide uşa şi apoi se va duce după altele.
Pentru şcoală se cere foarte mult răgaz; dar înţelesul parcă ar fi mai mult că nu trebue să se dea răgaz: L-ai pus să se înveţe a închide uşa, să nu-i dai răgaz, adică să nu-l slăbeşti pân nu s’o învăţă s’o închidă.	*
www.dacoramanica.ro
864
ALBINA
Şcoala care să dai răgaz copilului pentru lucrul pe care trebue să-l înveţe, adică să-l scuteşti de altele.
Şi aici am luat de pildă închisul uşei, dar în loc de a-ceasta puteţi pune orice lucru bun la care voiţi să se obiş-nuească copilul. In loc de a nu lăsă uşa deschisă puneţi: să nu minţă, să nu lase lucrul nepus la locul lui, să nu-şi calce cuvântul, să nu lase datoria neplătită, să nu iea lucrul altuia, să nu iea pe nedrepţii, ş. a., ş. a.
Dar dacă învăţătorul îl învaţă la şcoală aceste lucruri, iar acasă părinţii se laudă că au înşelat pe alţii, că au răpit ceva dela alţii, că în sfârşit învăţătorul său nu ştie ce face, atunci mai are răgaz copilul să înveţe ce trebue?
Şi fără răgaz nu se poate şcoală!
Trebue dat răgaz şcoalei şi copilului şi învăţătorului. Să nu se amestece nimeni unde nu-i fierbe oala. Şcoala însemnează tot răgaz.
_______________ Th. D. Speranţia.
iN palestina (d
Ierusalimul. Goliota.
de Alice Schalek,
" 4^\%inerea după amiază ne remâne pentru Ierusalim.
In sfârşit o să vedem Golgota, locul cel mai sfânt al Creştinilor, apoi vom merge Ia locul sfânt al Ovreilor, la zidul plângerilor.
Umblăm mult prin ulicioarele cotigite, groaznice, prin putoare şi murdărie. Suflec rochiile. îmi ţin nasul şi alerg mânată de spaimă. In sfârşit unul din aceste canale ciumate dă într’o piaţă ceva mai largă. Aci e şi mai mare înghesueala, strigătele şi mai asurzitoare. Pe pavelele unsuroase şi crepate stau înşirate mărfuri proaste şi de nemic : şiraguri de mărgele de sticlă, dela Gablonz, icoane reu lucrate, lucruri de sidef, mătănii de lemn de trandafir, cununi de spini şi şiraguri de mărgele de chihlimbar. Iar negustorii zdrenţuroşi se întrec de moarte, căutând să tragă luarea aminte a străinilor.
Pe trei părţi se’nnalţă în jurul pieţei zidurile negre ale 1
(1) Vezi No. 28- 30.
www.dacocomanica.ro
ALBINA
865
unor case, iar la a patra vezi faţa unei clădiri coşită de vreme, fără fereşti, cârpită ici colo cu cărămidă,—băgată între alte clădiri uricioase, fără ferestre. Numai portalul năruit mai arată urme de podoabe.
Intrare în biserica sf. mormânt.
Intr’acolo ne duce călăuzul. Am ajuns la ţel. Aci e Golgota !
Altfel, cu totul altfel, mi-am fost închipuit Golgota; pe-o înălţime slobodă, stăpânind oraşul, măreaţă ca ideea ce se leagă de ea.
Ne trebue câteva minute păn să ne venim în lire după lovitura ce-am primit, că şi biserica mormântului, care
www.dacoromanica.ro
866
ALRINA
cuprinde în ea dealul Golgota, se află în mijlocul acestui oraş groaznic, care seamănă mai mult a ruină, decât a centrul credinţei tutilror celor cinci părţi ale lumei, şi că seamănă mai curând a prăvălie de mărunţişuri decât a orice alta, pe dinnăuntru şi pe dinafară.
In pridvorul pe jumătate întunecat, aceeaşi gălăgie şi grămădeală ca şi afară; ba ne urmăresc şi în încăperea fără formă, boltită, mai luminoasă de-alături, în mijlocul căreia e sfântul mormânt.
E ,un fel de mormânt de piatră, încărcat peste tot cu sute de candele de argint şi de aur, cu iconiţe de toate colorile, cu cununi, lanţuri, făclii, îngeri de ipsos şi cu alte ^podoabe neartistice, iar la intrare, învălmăşeală şi ţipete de te bagă în fiori.
In sfârşit, pe jumătate asurzită, izbutesc să trec prin două uşiţi joase în paraclisul micuţ şi întunecos, unde o un sicriu de marmoră în locul groapei în stâncă, pe care au stricat-o. Şi ’n vreme ce tâlmaciul, fără a ţineâ seamă de sfinţenia locului, ne dă cu glas tare lămuriri, mai ales aretând pricinile cari fac să fie îndoeală, dacă, în adevăr aci e locul unde-a fost mormântul lui Iisus;—un călugăr ne sfinţeşte mătăniile ce-arn adus. Şi aci ard candele şi aci lucruri fără artă şi de nemic împodobesc locul cel prea sfânt, care e împărţit între Greci, Latini, Armeni şi Copţi.
Umbletul îndelung prin biserica întinsă, prin toate firidele, şi paraclisele cu icoanele lor nu ne face vre-o în-tipărire adâncă. Nicăeri vre-o privelişte înălţătoare, nică-eri vre-un monument de amintire. Totul, uricios, întunecat, cu coturi, părăginit. E adevărat că sunt destule moaşte cari ar puteâ să ne înalţe sufletul: o bucăţică din stâlpul de piatră,- lângă care au biciuit pe Iisus; Urmele picioarelor Iui, când şedeâ în închisoare; temniţa însăşi; o parte din crucea pe care şi-a dat Mântuitorul duhul şi mai ales Golgota.
Din paraclisul întunecos, suptpâmântean al Elenei, îndărătul corului, te urci din labirintul de peşteri şi boite pe-o scară de lemn, ale cărei trepte se clatină, într’un paraclis tot aşâ de întunecos, în care sunt mai multe altare. Toate încărcate tot cu acelaşi fel de podoabe ca mormântul. Fiecare cult are altarul său. Şi aci ca şi în Vit-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
867
leem un inel de argint în pardoseală, arată locul sfânt, locul minunat, cărui îi zicem Golgota.
La dreapta şi la stânga au murit cei doi tâlhari, iar îndăret, în păretele din afară al bisericei, care dă de stâncă, vezi pri’nlre nişte ostreţe ruginite, vezi crepătura ce s’a făcut în stâncă, în clipa, când Iisus şi-a dat duhul şi care s’ar ii întinzând păn în mijlocul£Pământului,
i
Vederea Ierusalimului.
Fiecare loc din biserica asta e împărţit între culturile creştine. Toate veghează să nu aibă unul din ele parte mai covârşitoare. Asta e pricina că nu s’a făcut aci, unde •sunt adunate atâtea lucruri şi amintiri sfinte, un monument unic şi măreţ. Şi tocmai această împrejurare îi înverşunează mai mult pe toţi. Nicăeri pe lume nu e gândul la Hristos mai aproape, mai covârşitor,^ mai înnăbu-şitor a orice alt gând, decât în Ierusalim. Nicăeri nu joacă
www.dacaramaiiica.ro
868
ALBINA
mai mare rol religia, credinţa, fanatismul, rol mai mare, aci stăpânesc toate minţile. Şi nicăeri nu s’au născut mai multă ură, ceartă, luptă, prigonire şi neingădueală din gândul veşniciei.
Aci se ciocnesc toate patimile şi în loc de-a vedea supt înrâurirea Golgotei, un popor de fraţi, cei mai credincioşi se desbină în cete duşmane, sfâşie locul sfânt in bucăţi, pe cari tiecare cult le ţine încleştate cu înverşunare. Aci se bat dela forme zădarnice catolicii romani şi cei sirieni, protestanţii, metodiştii, quakerii, reformiştii, Ruşii, Armenii, Grecii, Copţii, nonofiziţii, Iacobiţii, Grecii uniţi, Ilal-deenii, Abisinienii şi alte secte şi subsecte, cari vor a sluji celui care a zis pe muntele măslinilor: «Iubiţi pe duşmanii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, ru-gaţi-vă pentru cei ce vă ocăresc şi prigonesc!».
1.
Sfaturi pentru gospodine-
Ge se înţeleje prin ecopomie?
Prin economie se înţelege rândueala ce trebue să punem în cheltuelile gospodăriei noastre. Trebue să fim economi de timpul nostru, de banii noştri şi de toate lucrurile ce întrebuinţăm.
Economia timpului însemnează să nu întrebuinţăm pentru fiecare lucru decât timpul absolut cât trebue, înlăturând ori-ce distracţiune netrebnică, chibzuind feluritele noastre îndeletniciri în aşa chip ca fie-care lucru să-şi găsească locul ei. Gospodara care îşi permite să risipească ceasurile în plimbări şi vizite nefolositoare, este întocmai ca femeea din Biblie care «în loc de a-şi zidi casa sa, o dărâmă cu mâinile ei chiar.»
Prin economie se mai înţelege a înlătură orice cheltu-eală de lux, ba chiar şi pe acelea cari n’au un folos pozitiv, sau pe acelea care ar părea necesare, însă care întrec mijloacele de care poţi dispune. Trebue să căutăm a înlătură ocaziunile de a întrebuinţă rău banul nostru, necum-părând decât ce este absolut trebuincios. Nu trebue să lăsăm să se piardă nimic din aceeace ne poate sluji mai târziu, căci cel mai mic lucru are folosul său. In fine gospodina fără veghere, rândueală, curăţenie şi prevedere nu va aveâ nici o înrâurire asupra bunului mers al gospodăriei.
Elena M. Demctrescu.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
869
DIN POPOR
VGIJSlIGEL 6LEAG
Verde sălcioară Sus, la Inidoară,
Voinicel se însoară, Voinicel oleac De averi sărac,
De minte bogat,
De noroc bogat.
Cel voinic oleac Mândră şi-a luat; Mândră ca a lui Nu-i a nimănui:
Fata popii Oprii Din ţara Moldovii.
Popa cel bogat Zestre că-i a dat:
Nouă vii la un pârleaz Nouă mori la un zăgaz ; Nouă mori în vânt Nouă subt pământ, Măciucă argint Cum n’am mai văzut Nici n’am pomenit De când ştiu că sânt.
Pe ăl voinic oleac,
De averi sărac Oamenii-1 pârâu Hoţii de Liteni Şi de ldoleni Şi de liscoveni.
Pâra că-i mergea La bir mi-1 punea Nu-1 punea ca p’un copil Şi-l punea ca p’un mazil. Vezi: Pe an Caru cu bani;
Şi pe lună,
Punga plină,
O baniţă de făină,
O ploschiţă cu vin plină Şi-un puişor de găină El, de unde avea De unde n’aveâ Mult bănet strângea 1
(1) Curamaua — rămăşiţa.
Birul şi-l plătea Dar, ce se’ntâmplâ ? Dator mi-1 scotea Birul tată-său Şi-a lui moşu-său Şi-al strămoşu-său In cât se gândea Şi se ciumărâ Şi se chinuia Din gură zicea:
— Vai! copil oleac Oleac şi sărac,
Ce să vânz să scap ?
Să vânz pe taica ?
Taica e bătrân Dă la preţ puţin.
Ce-o să iau pe el ?
O mie de lei.
Ce-o să fac cu ei?
Să vânz pe maica ?
N’o vânz pe maica!
Prea a fi păcat Că m’a legănat,
Şi ţâţă mi-a dat Tot ea m’a scăldat Şi mare m’a fapt.
Să vânz pe mândra ? Galbini ce-oiu luâ Plătesc biruşca Şi curamaua (1)
Că-i mai grea răsmiriţa. La mândra mergea Ş-astfel îi grăia : Mândro, mândra mea ! Să mi-te găteşti Să te premeneşti.
Bagă faţa la albeală Buze moi la rumeneală, Sprâncenile la cerneală. Eu o să te duc La târg la Târguşor,
In târgul de flori, Printre negustori Să-mi-iau gălbiori. Galbinii ce-oiu luâ
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
a?o
Plătesc biruşca Şi curamauâ,
Că-i mai grea răsmiriţa. Mândra se ’ntristâ Iar el îi zicea:
Lasă mândra mea Nu te supără Că eu ţie-ţi jur C’o să mi-te fur ;
De nu te-oiu fură Te-oiu răscumpără :
Să fii tot a mea
Mândra se găteâ Şi se premeneâ:
Puneâ ie Dintr’o mie Şi brâu lat Din Ţarigrad,
Refecat Cu matostat.
Voinic ce-mi făceă ?
De mână o luă Şi cu ea plecă La târg la târgşor In târgul de flori.
Şi dac’ajungeâ El pristav(\) puneâ Trei zile strigă Trei zile de vară Din zori pâna-n seară:
—	«Haide lume! haide ţară!
—	«Hai, la mândră de vânzare». Tocmai într’a patra zi
Un turc tânăr se găsi Un turc tânăr frumuşel Strâns la piept cu-n cojocel,
Se teme Giurgiu de el.
Turcul ce-mi făceă ?
La voinic mergeâ Din gură-i ziceâ:
Măi, voinic oleac,
De vinzi pe mândra Cât să-ţi dau pe ea ?
Voinic ce-mi făceă ?
La Turc se uită Din ochi 1-ispiteâ Şi dacă-1 vedeâ Că mândra-i plăceâ,
Intindeâ
O ipingea
Şi-apoi din gură ziceâ: «Toarnă tu galbini colea «De umple ipingeaua «Şi atunci ţi-oi dă pe mândra» Turcul nu se speriâ La hambar, vezi, se duceâ Lacătele descuiâ înăuntru de intră Mânicile-şi sumeteâ Merticu (2) în mână luă Galbenii de-i măsură Ipingeaua mi-o umpleâ Voinicul strigă :
Turculeţule Imbrihorule!
Galbeni câţi mi-ai dat,
M’am prea săturat,
Mândra mi-â luat. Turcu-nveseleâ Şi tot mai turnă.
Voinicul ziceâ ?
Ajunge mi-ajunge,
Că nu-i mai pot duce
Voinicul plecă Turcul rămâneâ Numai cu mândra Şi mi-o înbrăţişă Şi mi-o sărută Şi mi-o desmierdâ,
Iar mândra-1 priveâ Ş’apoi îi ziceâ : «Turculeţule «Frumuşelule,
«Nu mă îmbrăţişa «Nu mă sărută «Nu mă desmierdâ «C’oiu fi tot a ta,
«Şi m’ei sărută «Şi m’ei diesmierdâ «Cât ăi vreâ şi-oiu vreâ. «Stai să judecăm,
«Stai să ne ’ntrebăm «Că prea semănăm. «Spune mi cine eşti «Şi de unde eşti?
«Că eu
«Sunt fata popii Oprii «Din ţara Moldo vii.
(1)	Pristav — Om care strigă ca să aducă astfel la cunoştinţă publicului, un ordin sau o dorinţă a cuiva.
(2)	Merticul este o măsură pentru bucate.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
871
Turcul ars sărea Mândrii că-i striga : «Surioara mea!
«Şi eu sunt fiul popii Oprii «Din ţara Moldovii!
«Turcii m'au robit «De când eram mic,
«Nu te-am mai văzut «Nu m’ai mai văzut!» Şi-apoi alergă Voinic de-ajungeâ Şi astfel îi zicea :
«Voinicel oleac,
«Vin de-ţi iâ pe mândra «Că nu este a mea «Şi e tot a ta.
«Surioara mea,
«Soţioara ta.
Eu sunt fiul popii Oprii «Din ţara Moldovii. «Galbeni ce ţi-am dat «Eu te-am înzestrat «Ca p’un bun cumnat Cel voinic oleac Dacă-mi auzea Mult se bucură Pe cumnat luă In braţe-1 strângeâ Şi mi-1 sărută;
Apoi se întorceâ La mândra veneâ Şi de bine ce-i pâreă Lacrimile-1 podideâ;
Apoi masă mi-’ntindeâ Şi beâ şi se înveseleâ Să se ducă pomina.
Notă: Cântecul acesta îl ştiu de mult; l-am auzit la mai multe nunţi ţărăneşti din jud. Teleorman. Aci e scris cum l-am auzit în Şegarcea clin deal.
FI. Cristescu.
------------
Analfabetismul în Spania.
Condiţiunile instrucţiunei primare sunt foarte rele în Spania.
Multe şcoli sunt atât de mici, că copiii n’au decât a cincea parte din spaţiul socotit necesar ; altele primesc printr’o singură fereastră, aerul cimitire lor; altele nu sunt despărţite decât printr’un zid de spitale; şi în multe provincii şcolile n’au ferestre de loc, şi uşa trebue închisă când plouă ori bate vântul.
Cea mai -mare parte din învăţători nu primesc decât 500 franci pe an, iar maximul pentru învăţătorii din capitala regatului, este de 2000 franci.
www.dacocomamca.ro
Diq reviste şi ziare.
JWarinele de răsboiu.
In revista franceză „Ulustration" a apărut de curând un studiu comparativ asupra marinelor principalelor state, din care credem interesant să rezumăm datele de mai jos:
Eng litera are 43 de cuirasate şi 38 crucişătoare cui rasate, adică 81 de vase căptuşite cu oţel, la cari se vor adăogâ încă patru cuirasate de tipul lui „Dreadnought". Un „Dreadnought“ înseamnă ultima creaţie a modei în materie de architectură navală, adică un mostru marin de 18.000 până la 26.000 de tone, cuirasat complect, şi armat numai cu tunuri mari. Dar Engli-tera mai are 171 contratorpiioare şi 60 de sub-marine.
Statele- Unite au 25 de cuirasate şi 15 crucişetoare-cuirasate. Statele-Unite mai au în construcţie încă 6 cuirasate, iar congresul a hotărît construirea a două vase monstre de câte 26.000 de tone fiecare.
Germania are o flotă de 20 de cuirasate, 8 crucişătoare cuirasate, 83 contratorpiioare şi 6 sub-marine. Înainte de 1914 se vor mai adăogâ încă zece de cuirasate de câte 18.000 tone cari sunt actualmente în construcţie. Nici o marină din lume n’a crescut cu atâta repeziciune ca marina Germaniei.
Marina franceză n’are decât 15 cuirasate moderne. Dacă la această cifră se adaugă cele 20 de crucişetoare, liota franceză e pentru moment mai numeroasă de cât cea germană, dar asta numai până ce se vor pune în serviciu cele 10 cuirasate germane, cărora Franţa nu le poate opune de cât 6 unităţi noi.
Japonia poate pune în linie de bătaie 13 cuirasate şi tot atâtea crucişătoare cuirasate, 53 contra-torpiloare şi 9 sub-marine. Mai are în construcţie două cuirasate de câte 22.000 de tone. In liota Japoniei figurează şi cele 5 cuirasate ruseşti înecate la Port-Artur, cari au fost scoase şi reparate. Cinci vase de câte 19.000 de tone sunt în construcţie.
Italia are o escadră de 6 cuirasate, 12 crucişătoare-cuirasate, 17 contra-torpiloare şi 8 sub-marine. Mai sunt 4 cuirasate în construcţie.
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
873
Marina rusească se reconstitue încet. Numărând şi escadra Mărei Negre, poate pune în linie 6 cuirasate şi 6 crucişătoare cuirasate. Apoi 97 contra-torpiloare şi 32 de sub-marine.
Un specialist francez spune în „Le Matin“ că în 1910 Anglia va avea 12 Dreadnoughrţi, Germania, 6; Statele-Unite, 4; şi, Franţa nici unul. Iar în 1912, Anglia va aveâ 22 ; Statele-Unite 6; Germania, 13 ; Austria, 4 şi Franţa numai 6. Mai dă amănunte că cuirasatele mai mici decât Dreadnoght bat la 5000 de metri; iar acesta la 6000—8000. Iuţeala Iui fiind mult mai mare, poate păstră depărtarea care-i vine la socoteală şi zdrobi fără teamă vasele de tip vechiu. Are şi rază de lucrare mai întinsă, iar tunurile, fiind toate, de acelaş calibru, e mai lesne să aibă muniţia trebuitoare. Cu atât mai greu va fi marinei franceze să reziste într’o luptă cu ori care putere, ce construeşte Dreadnou-gliţi, grabnic.
(„Gazeta Transilvaniei**).
CRONICA.
Ziua de sf. Elisabeta.
Ziua ele 24 Aprilie, ziua. naşterii M. S. Reginei Elisabeta a fost sărbătorită în toată ţara, ca în toţi anii, prin Te-Deumuri şi manifestări ele dragoste şi respect pentru iubitei noastră Suverană.
Inspecţie Tţejală.
M. S. Regele a inspectat statul major general al armatei şi şcoala superioară de răsboiu la 14 Aprilie.
Mojafir Princiar.
La 21 Aprilie a sosit la Sinaia Principele Wilhelm, fratele A S. R. Pricipelui moştenitor, A. S. va petrece vre-o 15 zile în ţară
Federaţiunea Jimnastică.
La ii Aprilie, federaţiunea societăţilor de gimnastică a întrunit pe reprezentanţii diferitelor societăţi la Galaţi într’un congres. Lucrările congresului au fost prezidate de d. general P. V. Năsturel.
Conferinţele corpului didactic primar.
La 22 Aprilie s’au deschis în toată ţara conferinţele generale ale corpului didactic primar.
Ele au ţinut de rândul acesta 4 zile: în prima zi, după deschiderea oficială, s’au făcut lecţiuni de aritmetică. A doua zi s’au desvoltat două cuvântări de psihologie şi pedagogie; a treia zi a fost consacrată desemnului; iar ultima ştiinţelor fizico-naturale.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
874
Ea a fost primită cu mare solemnitate la 22 Aprilie la Palatul Prinţului la Cetinge. Şeful misiunei a înmânat scrisoarea autografă a M. S. Regelui şi marele cordon al ordinului «Carol I>.
■----«-o-SHta-o------
Catedrala din Calafat.
La 25 Aprilie s’a sfinţit, cu mare ceremonie, noua catedrală din oraşul Calafat, zidită cu cheltuiala d-lui Marincu din Poiana Mare.
Misiunea 'Română în Munteneiru.
g ^ ■»
Zilele acestea s’au împlinit 50 de ani de când principele Ni-colae al Muntenegrului s’a urcat pe tron. Din partea ţării noastre a fost trimis să-l salute o misiune compusă din Preşedintele Senatului, d. C. Budişteanu, generalul Cotescu, G. N. Cantacuzino, secretarul ministerului de externe, ş. a.
Principele Nicolag al Muntenegrului.
Principesa Milena.
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
Slujba sfinţirii a oficiat-o P. S. Episcop al Râmnicului. A fost de faţă şi d. Sp. Haret, ministrul instrucţiei. ;
Catedrala din Calafat.
6	societate austriacă în 0ucureşti.
O societate muzicala a funcţionarilor dela căile ferate austriace a vizitat capitala. A fost primită cu mare bucurie. Societate a dat şi un concert la Ateneu
Moartea "Recelui Angliei.
In noaptea de 23 spre 24 Aprilie, regele Angliei Eduard VII a murit.
Ştirea a surprins pe toată lumea, căci nu fusese multă^vreme bolnav. D’abeâ de câteva zile căzuse la pat şi se credea că medicii îl vor scăpă cu viaţă. Totul a fost însă în zadar.
www.dacoromanica.ro
876
ALBINA
Eduard VII, fiu al fostei regină Victoria şi al Prinţului Consort Albert, s’a născut în 1841.
S’a urcat pe tron în anul 1901, după moartea maniei sale.
Eră căsătorit, din 1863, cu principesa Alexandra (de Danemarca). Din această căsătorie a avut 5 copii: Prinţul Albert, născut 1864, mort 1892; Prinţul Georye, prinţul de Walles, moştenitor al tronului, născut în 1865, — Prinţesa Luisa, născută în 1867, măritată cu Ducele Alexandru Duff,—Prinţesa Victoria, născută în 1868,—
www.dacoromanica.ro
ALBINA
877
Prinţesa Maucl, născută în 1869, măritată cn prinţul Carol al Danemarcei, acum rege al Norvegiei cu numele de Haakon VII.
Defunctul Rege eră frate cu tatăl A. S. R. Prinţesei Maria de România.
Repausatul Rege a fost un călător pasionat. A vizitat aproape toate Statele Europei şi foarte des Parisul, America de Nord, Canada, Egiptul, Turcia, India, etc. A fost şi în ţara noastră.
Rănit la vânătoare la Compiegne în 1868, eră să fie de două ori asasinat, odată la New-York în 1860 şi a doua oară la Bruxelles în 1900.
In anul 1883 a fost numit feld mareşal al armatei germane. La urcarea sa pe tron principele de Walles a luat numele de Eduard, care este un nume foarte iubit de poporul englez căci acest nume a fost purtat de 6 regi ai Angliei cari toţi au contribuit la unitatea britanică şi la stabilirea protestantismului.
Eduard VII a fost al 57 suveran al Angliei şi al 52 rege, cinci au fost femei Maria I, Elisabeta, Maria II, Ana şi Victoria.
El a fost al 82 suveran al Scoţiei şi al 32 al Irlandei.
Reiele Eduard în anul 1859.
www.dacoromanica.ro
878
ALBINA
Eduard VII s’a urcat pe tron la anul 1901 la vârsta de 60 de ani şi moare în vârstă de 69.
Doi suverani numai s’au urcat pe tronul Angliei la o vârstă’ mai înaintată ca Eduard VII: aceştia sunt Iacov II, care a fost proclamat la 65 de ani şi nu domni decât 3 ani şi Wilhelm IV, predecesorul Victoriei, care s’a încoronat tot la 65 de ani şi domni 7 ani.
Minister nou în Italia.
In Italia s’a schimbat ministerul şi s’a numit Prim-ministru L. Luzzatti, om politic Însemnat, fost profesor lâ universitatea din Padova şi la cea din Roma, cunoscut şi ca scriitor mai ales în chestiuni de finanţe şi de economie politică. Printre multele sale cărţi şi discursuri, trebue’să'notăm câteva cari privesc creditul popular: despre băncile populare, scrisă In 1864, alta despre creditul popular şi agrar, în 1884.
'Roosevelt în Europa.
Roosevelt, fostul preşedinte al republicei Statelor-Unite, după ce a Împlinit termenul oficiat de legile ţării lor, n’a mai voit să candideze la a-cel post şi a plecat într’o lungă călătorie prin Africa. Acolo a vânat lei, tigri şi alte fiare şi diferite animale, cu cari va îmbogăţi muzeele patriei sale. La întoarcere a voit să viziteze Europa şi s’a oprit’în mai multe ţări unde i s'a făcut primire foarte Însufleţită.
La Paris a ţinut o conferinţă la universitate.
-----î>:is<3-
B• 3jornson-
%
Zilele trecute a încetat din viaţăjmarele scriitor şi cugetător norvegian Bjornstjerne Bjornson. După o lungă şi groaznică luptă cu moartea, el şi a dat sufletul.
Ne aducem aminte că în împrejurări grele pentru neamul nostru din statul ungar, el a luât condeiul şi a scris cuvinte caldedeîmbărbătare pentru noi şi desaprobare pentru politica asupritoare a Ungurilor.
Iată ce zice ziarul «Lupta» din Pesta:
Nu ne cunoştea generosul poet al Nordului şi nu putea să aibă simpatii particu are pentru noi, dara străbătut până la el urîtă veste despre grelele lovituri ce ni se dau, mintea-lui luminoasă s’a pătruns de gândul
www.dacocomanica.ro
ALBINA
879
că zadarnice sunt silinţele prigonitorilor noştri, şi s’a răsvrătit în el creştinul şi omul ajuns Ia cea mai înaltă desfăşurare sufletească.
jjjornsterne fjjornson.
f;Bjornson a fost creştinul adevărat, care, stăpânit de gândul, că oamenii toţi sunt fraţi, nu iartă pe nesăţioşii cari se folosesc de mijloace urgisite, ca să iea puterea şi, stăpâni odată, asupresc pe cei slabi şi sădesc pretutindenea vrajba. împotriva acestora, fie ei de ori şi ce neam, s’a luptat el şi le-a strigat maghiarilor în gura mare : «Nu-i mai sprijiniţi, nu le mai daţi încrederea voastră, depărtaţi-vâ dela dânşii, căci prin ei numai rele pot să vie asupra patriei voastre!»
Noi Românii l-am preamărit şi-i vom păstră memoria cu adâncă pietate nu numai pentru că şi a noastră causă o susţinea, ci şi pentrucă ideile reprezentate ds dânsul sunt acele, cari ne conduc în întreaga noastră activitate politică. Creştini suntem şi noi şi oameni, cari vreau
www.dacoromamca.ro
880
ALBINA
dreptatea nu numai pentru sine, ci pentru toţi, şi nu vreau sâ jignească pe nimeni in exigenţele sale legitime. Dacă fruntaşii Românilor li-ar face undeva Maghiarilor ceeace le fac fruntaşii maghiarilor azi pretutindeni Românilor, am fi tot atât de sinceri apărători ai celor asupriţi. Nedreptatea şi învrăjbirea, fie ele făcute de ori şi cine şi în favoarea ori şi cui, ne sunt urgisite.
Dăm în No. acesta portretul şi biografia acestui mare bărbat.
Bjornsterne Bjornson s’a născut la 8 Decemvrie 1832 în Oesterdal» dintr’o familie preoţească. Copilăria şi-a petrecut-o în comuna Ronsdal, dela 1852 a studiat la Christiania. Activitatea literară şi-a început-o cu încercări critice şi cu foiletoane. Ca autor dramatic a debutat cu piesa într’un act «Intre două lupte». La 1857 a fost numit director de teatru la Bergen. Pentru a-şi putea însă desfăşură în voie activitatea sa literară, Bjornson plecă la Roma, apoi în Germania şi Franţa. In perioada aceasta el a scris epocalele povestiri dela ţară: «Arne», «Veselul ştrengar», dramele: «Hinlaend Hulda», «Regele Swere». După întoarcerea sa în ţară, parlamentul Norvegian îi ofer! un onorariu de poet (1.800 cor.), la care Bjornson renunţă, fiindcă nu a fost acordat şi poetului naţional Kielland. Dela 1865 până la 1867 a condus teatrul din Cristiania. In anul 1870 a înfiinţat un fel de «teatru liber»; ţinu în întreagă Scandinavia un ciclu de conferinţe. La 1873 plecă în Germania şi la Roma. La 1875 cumpără o moşie la Gudbransal, şi locui pe urmă când acolo, când la Paris şi Roma.
Creaţiunile lui Bjornson se pot împărţi în două categorii. Până la 1874, operele sale erau stăpânite de spiritul romantic religios, iar dela data aceasta până la sfârşitul vieţii sale, scrierile lui erau pătrunse toate de caracterul naturalist, cum sunt piesele sa'e teatrale: «Falimentul», -Redactorul», «Regele», «O mănuşe», «Peste puterile noastre», «Geografie şi iubire» şi «Laboremus». Dela 1900 apare la Copenhaga o ediţie populară a scrierilor sale complecte.
In româneşte încă s’au tradus mai multe dintre lucrările lui Bjornson. Amintim: «Bunica», «Falimentul», «Veselul ştrengar», etc. Merite pentru popularizarea scrierilor lui Bjornson şi-au câştigat mai cu seamă d-nii N. Ciotori şi Ion Borcea, prin traduceri şi analize.
-	-oeggSOQc=-— ■
Dela Românii de peste hotare.
In Ungaria se urmează cu multă activitate campania electorală. Românii luptă cu multă însufleţire. Pretutindeni ţin întruniri şi caută să lumineze pe alegători.
Ziarul «Unirea» din Blaj zice:
Constatăm numai că situaţia este alta ca înainte cu 5 ani, de pildă. Alegătorii, cari pe timpul pasivităţii au fost lăsaţi in voia sorţii şi a corteşilor străini, au revenit la matcă, s’au convins de valoarea ce o'reprezintă votul lor şi au sorbit cu dragoste, ani dearândul, şirurile gazetelor, cari tălmăceau graiul deputaţilor noştri în casa ţârii.
Astăzi cuvintele frumoase ale corteşilor străini nu vor mai află resunetul deodată şi şirurile închegate ale alegătorilor nu se vor mai divizâ aşa uşor. Ciclul electoral espirat, atitudinea damnâ a deputaţilor noştri sunt "tot atâtea garanţii, că alegătorii îşi vor şti şi ei face datoria de onoare, după ce am păşit odată pe arenă şi am trecut p'este greutăţile începutului.
Candidaţii români sunt dintre fruntaşii luptători naţionali cunoscuţi în toate cercurile.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
881
In Dumineca Tomei s’a tinut la Orăştie o mare întrunire politică, în care d-1 Aurel Vlad, fost deputat, şi-a desvoltat programul său politic.
Pagina g !u m ea fă.
6 păţanie a unor negustori.
Un ziar din Franţa povesteşte o păţanie foarte ciudată a unor negustori de vinuri dintr’un oraş franţuzesc.
Un tânăr glumeţ şedea odată gânditor şi îngrijat. Avea omul poftă de o mică petrecere cu câţi-vâ prieteni. Dar n’aveâ vin şi nici bani să cumpere nu prea avea mulţL
Ce-i veni în gând ? Se apucă să scrie şi redactează notiţa următoare care adouazi apare in toate ziarele din oraş.
*Am cumpărat acum două zile dela un negustor «de vinuri din oraş, al cărui nume nu vreau să-l a spun ca să nu-i fac rău, şase sticle de vin jie cari «le-am plătit cu un preţ destul de scump. Am dat «o sticlă la laborator săi facă analiza şi s'a do-«vedit că e falsificat. Am certificatul la mine.
«Previu deci pe acest negustor, al cărui nume «nu-l spun ca să nu-i fac rău, că, dacă în 24 de
www.dacoramanica.ro
882
ALBINA
'«ceasuri nu-mi trimite alte şase sticle cuvin curat, «voiu publică numele şi adresa şi analiza labora-«torului.»
La sfârşit numele şi adresa.
A doua zi toţi negustorii de vinuri din partea locului erau cu ziarul în mână.

Aşâ povesteşte gazeta franţuzească. Desigur că la noi
Şi a treia zi tânărul .nostru a primit dela cea mai mare parte din negustorii de vin din oraş câte un coş cu şase sticle de cel mai bun vin. . . aşâ că nu mai ştia omul ce să facă cu ele.
www.dacQromanica.ro
ALBINA
883
nu s’ar putea petrece aşâ ceva, fiindcă toţi negustorii de vinuri servesc muşteriilor lor numai vin curat. . .
5tar\ Păţitul.
Bibliografii.
—	«A apărut în «Biblioteca pentru tofu Din viaţă de Ion Adam.
Preţul 30 baril.
Se află de vânzare la mai toate librăriile din ţară.
—	5e recomandă elevelor şcoalelor de comerţ, funcţionarilor comerciali, caselor de schimb şi băncilor săteşti, cartea specială:
«Procent, Promil, Interese ji teoria conturilor curente», de I. C. Panţu prof. la şcoala superioară de comerţ, din Braşov.
Preţul 3 coroane-lel 3.15.
5e află de vânzare, la librăria Socecu & Comp., Bucureşti, Iaşi, Galaţi şi Craiova. Se poate procură prin oricare librărie din ţară.
Prima Societate de Credit funciar Român/din Bucureşti,
LISTA
De scrisurile funciare 4% ji 5% e^ite la sorţi la tragerea 22-a ji a 57-a făcută în ziua de 9/22 Aprilie '910 Aceste scrisuri sunt e^ite la sorţi cu cuponul de ianuarie 1911 ji se vor plăti al pari (sută în sută) la Casa Societăţii cu începere dela
1	Iulie st. n- 1910,
4% (â 5.000 lei).
105, 115, 125, 145, 155, 165, 185, 195, 470, 480, 490, 1004, 1014, 1024, 1044, 1054, 4511, 4521, 4531, 4561, 4571, 4581, 4591.
â 1.000 lei.
167, 177, 187, 197, 512, 522, 542, 552, 572,582, 592,ţl307, 1317, 1327, 1337 3205, 3215, 3225, 3235, 3246, 3255, 3265, 3275, 3285, 3295.
â 100 lei-
622, 642, 662.
5% â (5.000 lei).
105, 125, 135, 146, 155, 165, 175, 185, 195, 706, 716, 726, 736, 746, 756, 776, 796, 1004, 1014,	1024,	1034, 1064,	1074,	1084,	1094.	1512,	1522,	1532,	1542,
1552,	1562,	1572,	1582,	1592,	2504,	2514,	2524,	2534,	2544,	2554,	2564,	2674,
2584,	2594,	2859,	2869,	2879,	2889,	2899,	2905,	2925,	2945,	2955,	2975,	2985,
3003,	3013,	3023,	3033,	3053,	3063,	3073,	3083,	3506,	3509,	3516,	3519,	3526,
3529,	3536,	3539,	3546,	3556,	3566,	3596, 4905,	4915,	4925,	4945,	4955,	4965,
4975,	4985,	4995,	5202,	.'212,	5222,	5232, 5242,	5252,	5272,	5282,	5292,	5415,
5435,	5445,	5455,	5465,	5475,	5495,	6606, 6616,	6626,	6636,	6646,	6656,	6676,
6686,	6696,	6906,	6916,	6926,	6946,	6976, 6986,	6996,	7503,	7523,	7533,	7553,
7563,	7573,	7583,	7606,	7616,	7626,	7636, 7646,	7656,	7666,	7676,	7686,	7696,
8715,	8725,	8735,	8745,	8755,	8785,	8795, 8805,	8815,	8825,	8835,	8845,	8855,
www.dacoromanica.ro
884
ALBINA
8865, 8875, 8885, 9206, 9216, 9226, 9236, 9256, 9266, 9276, 9286, 10503, 10513, 10523 10533,10543,10573,10583, 10593,15504,15514, 15534,15524 15544 15554, 15564, 15574, 15584, 15594, 25605, 26615, 25625, 25635, 25655, 25665, 25675, 25685, 25695, 28508, 28528, 28568, 28578/28588, 28598, 29210, 29220, 29230, 29240, 29250,	29260,	29270,	29280,	29290,	34501,	34521,	34531,	34541,	34551,
34561, 34571,	34581,	34591,	35706,	35716,	35726,	35736,	35746,	35756,	42531,
42541, 42551,	42561,	42571,	42581,	42591,	46009,	46019,	46029,	46089,	49973,
49983, 49993,	53667,	53677,	53697,	54602,	54612,	54622,	54642,	54662,	54692.
Publicaţiune.
Se aduce la cunoştinţa crescătorilor de animale, că Ministerul de agricultură şi domenii, are de vânzare:
1.	Treizeci şi cinci vieri din rasele Iorhshire şi Berhshire pur sânge, în vârstă de 7—8 luni, născuţi şi crescuţi la ferma «Al-bion» a societăţei Anglo-române pentru exportul cărnei. Costul unui vier este de lei patruzeci.
Vierii se pot vedea la ferma «Albion», gara Mărculeşti, jud. Ialomiţa.
2.	Şapte tauri, de rasă Schwyz (Elveţia), născuţi şi crescuţi la tamaslâcul de vaci Schwyz, dela Runeu şi anume:
a)	Cezar 3 ani şi 6 luni
b)	Romulus	3	»	»	5	»
c)	Bonaparte	1	»	»	6	»
d)	Baron	1	»	»	6	»
e)	Bob	1	»	>	2	»
f)	Busuioc	1	»	»	2	»
g)	Bourean	1	»	»	1	»
Costul unui taur este de lei 300—500 (trei sute până la cinci sute), după calitate.
Taurii se pot vedea la tamaslâcul de vaci Schwyz dela Runeu; gara Pucioasa, jud. Dâmboviţa.
Transportul animalelor priveşte pe cumpărător.
Cererile se vor adresă Ministerului de agricultură şi domenii, serv. Zootecnic.
Cărţi primite la 3rted.acţie.
A. M. Borcescu, Câtevâ poezii — Buzan Călinescu, 1910.
Goritra petelor de pe uşi-
Moaie un burete într’o amestecătură de un pahar de apă rece cu o lingură de carbonat de sodă şi freacă uşlie bine. Petele dispar la moment.
www.dacoromamca.ro
^ V" I z
Primim scrisori şi cărţi poştale prin cari suntem întrebaţi de mai posedăm colecţii vechi din revistă. Facem cunoscut că posedăm încă un număr restrâns de colecţii pe care ie vindem cu următoarele preţuri:
Colecţii broşate . . .	anul	I lei	5,50.
» » ...	»	II »	5,50.
» veline în faşcicole	>	III >	8-
» legate în pâmă		IV »	6,50.
» » » »	»	V »	6,50.
	»	VI »	6,50.
» » » »		VII »	6,50.
» în fascicule aşâ cum au apărut anii VIII, IX, X, XI si XII ■a 5 lei fiecare an.
De asemenea posedăm colecţii broşate pe 3 luni din diverşi ani a lei 1.50 colecţia, pe 6 luni diverşi ani a lei 3 colecţia şi pe 6 luni anul / legate a 4 lei colecţia.
In aceste preţuri intră şi transportul care ne priveşte pe noi.
ADMINISTRAŢIA.
JK. P E L
către proprietarii mari ji mici, către preoţi, învăţători £i către toţi
Sătenii din ţară.
Subsemnatul, vechiu fotograf român, am onoare a aduce la cunoştinţa tuturor Românilor din ţară, că, am de vânzare la atelierul meu fotografic din Bucureşti şoseaua Jianu No. 14, două tablouri fotografice originale de mare valoare istorică : unul din aceste tablouri reprezintă pe veteranii pompieri cari s’au bătut cu Turcii în Dealul-Spirii la 1848şi al doilea tablou reprezintă pe veteranii luptători din răsboiul dela 1877—78 ■cari s’au bătut cu Turcii pe câmpiile Bulgariei, şi cari au luat parte în ziua de 10 Maiu 1902 în Bucureşti la defilarea Armatei, şi la serbarea jubileului de 25 ani dela proclamarea independenţei statului româu.
Aceste două tablouri fotografice cari le-am dat la lumină, se găsesc expuse la atelierul meu din Bucureşti şoseaua Jianu No. 14, ele sunt de două mărimi şi anume: unul de mărimea 60—G0 centimetri, cu istoricul luptelor tipărit în jurul figurilor veteranilor noştrii, care costă 5 lei exemplarul ; tot aceste tablouri întreit de mari, costă lo lei exemplarul, trimise în provincie se mai adaugă la fiecare exemplar câte un leu pentru plata transportu'ui poştal şi ainbalagiul.
Se mai găseşte de vânzare la atelierul meu, fotografiile oamenilor noştri mari de stat, a domnilor ţârei, precum şi fotografiile monumentelor istorice în diferite mărimi, modele de cusături naţionale şi tipuri ţărăneşti. Am asemenea de vânzare aci la [atelier diferite tablori cari reprezintă scene din viaţa Domnilor ţârei noastre cari au fost decapitaţi la Constantinopole.
Plata comandelor se face totdeauna înainte prin mandat poştal la adresa mea şi tablourile plătite se trimitiinediat celui în drept la destinaţie curate şi bine împachetate.
Cu adâncă stimă,
loan Nieulescu
Proprietar îu şoseaua Jianu No. 14 la Bucureşti fost mai ’nainte Oficiant diriginte de telegraf.
i
www.dacaromaiiica.ro
?£»—--=] I==] E
3Ti
CREMA. PUDRA Şl ŞÂPUN ,.fL6RA“
nu se vând decât în embalagiul original arătat aci (un sfert din mărimea naturală) şi cu următoarele ■preţuri:
Crema lei 1.50 —Pudră lei 2 —Săpun lei 1.25
Refuzaţi dar în interesul D-v. ca neveritabile dacă vi s’ar oferi aceste preparate în cantită/i mai mici sau altfel decât in embalagiul original aci arătat şi cu etichetele neatinse.
—i.	—__
Crema şi Pudra «FLOKA» se pot întrebuinţa fără grijă cât de mul timp, acest fapt e stabilit oficial de institutul de Chimie al Statului, care a constatat la 12 Septembrie sub No. 1.110,că: «Crema şi Pudra «Flora» nu conţin substanţe toxice sau de acele cari printr’o întrebuinţare îndelungată pot vătămă sănătatea*.— Pomada de păr «Flora» neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi liigienică a părului; Borcan mare lei 2.50, mic lei 1.75—Capilogen «Flora» (apă de pâr), curăţă mâtreaţa după câte-vă întrebuinţări; Sticla mare lei 3.25, mică lei 2.50— La nemulţumire să restitue costul pentru oricare din aceste preparate.

Inst. de Arte Grafice «Carol Gobl» S-r I. St. Rasidesou,
www.dacQromanica.io