Anul XIII.
Ho. 27.
4 Aprilie 1910.
umineca
COMITETUL DE REDACŢIE
ION KALINDERU
p. Gârbovlceanu
G. Coşbuc
0-1 P. V. Năsturel
H Nlcclaescu
Gr. Teodosslu
Gh. Adamescu
	
	
	JHŞ 1
u	
	- ,' n™
—IBwr —fi	t	~ - 1
^ www.dacoiomanica.io
26.860,
IWÎliflujli.Tr
4 Aprilie 1910
Revistă Enciclopedică Populară
Abonamentul în ţară pe an lei 5 Abonam. In străinătate pe an lei 8
„	„	„ pe 6 luni „3 Un număr...............15 bani.
Pentru anunolurl 1 leu linia. JVIlea publloltate, 8 bani euv&nfeul, .Manuscriptele nepubltoate ae ard.
SUJVmKULi
P. Dulfu, O bătrână
Sofia Nădejde. «Lăsaţi copiii să vie la mine».
I- Lupa^, Despre Romani, strămoşii noştri, fi. Grlstescu, Scrisori către un învăţător tânăr. A 11-a scrisoare. T. Dlcescu, Stinge focul când mocneşte sub cenuşă. (Urmare). Dr. Lux, Din viaţa peştilor.
DIN LITERATURA ROMÂNĂ:
Gr. Alexandrejcu, Vulpea, calul şi lupul, fabulă. (Cu ilustraţie), DIN ZIARE ŞI REVISTE:
Tutunul la sălbatici.
SFATURI PRACTICE :
Elerţa M Demetrescu, Arpagic cu măsline. — Tăeţei cu nuci. ILUSTRAŢIUNI:
Biserica curţii domneşti din Târgovişte rare; —după restaurare.
CRONICA:
Corpurile legiuitoare.—Starea agricolă a României la finele lui Martie 1ÎI10.
PAGINA GLUMEAŢĂ:
Stan Păţitul, Poveste vânătoreascâ. (Cu 4 ilustraţiuni). SUPLEMENT:
Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 25
înainte de restau
www.dacQFomanica.ro
6 3ATRÂNĂ o,
E mult de când şi dânsa eră ’nlr’a vârstei floare;
De ani, pe cap albită-i — ca munţii de ninsoare —
Şi crinii feţei sale păliţi de-al toamnei vânt;
Dar eu cu toate-acestea în versuri voiu s'o cânt.
Intr'un sătuţ e cuibu-i, de pomi stufoşi umbrit;
Măriri, plăceri deşarte nici când n'a urmărit,
Plăcerile-i râvnite sunt: grija casei, treaba;
Ea ar cădea bolnavă, de-ar stă un ceas degeaba.
Aleargă cât e ziua, e pururea grăbită;
In veci răpaos n’are, în veci nu-i obosită.
Se lasă cea din urmă odihnei, când e seară;
Şi 'n zori, dorm toţi ai casei, când ea ’n picioare-i iară.
Se şi cunoaşte urma pe unde se'nvărteşte !
La câmp şi 'n căsă, totul sub pasu-i înfloreşte.
Şi lipsa, care şade cu trândavii la masă,
N'a cutezat odată măcar să-i intre 'n casă.
De vin săraci la pragu-i să cear’ ajutorare,
Pe cei nevolnici, gârbovi, i-ajută din ce are;
Dar celor în putere, ce fug de munca grea,
Portiţa le-o arată: — «Munciţi şi veţi avea /»
In sărbători nu uită biserica.., se duce
Ca să se ’nchine-acelui ce-a pătimit pe cruce,—
S'asctilte cele spuse de preot din altar...
Şi-atunci: ce fericită-i!.. ea uită orice-amar. 1
(1) Din volumul «Cântece şi Poveşti» apărut în editura «Minerva», Bucureşti.
www.dacaromanica.ro
738
ALBINA
Graiu, lege, obiceiuri străvechi, avuluri sfinte Ii sunt şi le păzeşte cu dragoste ferbinte,
Cum îşi păzeşle-avarul comoara, făr’ de care A mai trăi pe lume o clipă n'ar fi ’n stare.
De vin furtuni asupra-i, nu pot să mi-o doboare;
După furtuni, ea ştie că iar surâde soare.
Nici prea mult nu se’ncrede când soarele-i zâmbeşte,
Dar nici — când se’nnorează — nu desnădăjdueşte.
Avut-a şi-un tovarăş, ce blând o sprijinea Cu braţu-i, cu povaţa-i, p’a vieţii cale grea —
Iubitul soţ, azi, unde-i ?.. Cu faţa ’n sus la Domnul In ţintirim îşi doarme, sub paza crucii, somnul.
Lumina sa pe lume: cei doi lăstari ai săi;
De dragi ce-i sunt, viaţa şi-o.r da-o pentru ei.
Dar unul... vai, departei!.. d'un timp, ce rar îl vede!.. Când e şi el acasă, bătrâna ’n raiu se crede.
Când pleacă iar, ea plânge şi-i zice: «Scumpul meu,— «Ne mai vedem vr’odată?.. Ah, ştie Dumnezeu.
<Mergi... Cel de sus ţi ajute!.. Şi daco să mă ţină vIn viaţă încă Tatăl... să nu mă uiţi!., mai vină!..
Urmare-aş cu ăst cântec, dar lacrăme s’au strâns In ochii mei şi pieptul mi-e 'năbuşit de plâns... Bătrăna-i mama, care la sânu-i m'a lăptat;
Eu... fiul ei, de soartă departe aruncat.
I*. Dulfu.
--------------------
Al doilea premiu pentru cititori.
Anunţăm cititorilor noştri că odată cu No. de Paşti vom distribui al doilea premiu, adică al doilea tablou în colori din acest an. El reprezintă «Punerea în mormânt» şi este o copie după tabloul lui Tizziuno-Vecelli.
www.dacoromanica.ro
sloli, arată na numai iubirea pentru copii cari-s viitorul, dar şi datoria sfântă ce avem a i îndrumă spre bine. Adevăruri adânci es din următoarea poruncă:
*Intr'acel ceas s'au apropiat ucenicii de lisus, zicând: Doamne, cine este mai mare întru împărăţia cerurilor ? Şi, chemând lisus un prunc, l-apus în mijlocul lor, şi-a zis: «Adevăr, zic vouă; de nu vă veţi întoarce, să fiţi ca pruncii, nu veţi intră întru împărăţia cerurilor. Deci oricine se va smeri pre sine ca pruncul acesta, acela este mai mare intru împărăţia cerurilor. $i ori cine va primi pre un prunc ca ăsta întru numele mieu, pre mine mă primeşte. Iar cine va sminti pre unul di’ntre aceştia mici, cari cred intru mine, mai bine îi va li lui să-şi spânzure o piatră de moară de grumazi, şi să se arunce intru adâncul mărci. Tai lumei de sminteli, că tre-buc să vină sminteli; inse şi mai vai de acela prin care vine sminteala».
In tălmăcirea acestor câlevâ rânduri găsim cel mai mare, mai înnalt, şi mai frumos adevăr, cea mai bună îndrumare pentru călăuzirea copiilor de azi, oamenii de mâine. lisus, la întrebarea apostolilor, cine e mai mare în împărăţia cerurilor, le arată un prunc, şi le spune că numai cine va fi ca pruncul, adică va avea sufletul neîntinat de patimi, cugetul nemânjit de reutăfi, de zavistie, numai acela va fi vrednic de împărăţia lui Dumnezeu. Tot de-aci se mai poate scoate încheere că, deşi avem de luptat cu moşteni-
www.dacofomamc&io
740
ALBINA
rile, totuşi copiii în sinea lor, în sufletul lor, sunt curaţi şi ar putea remăneă mai departe cu această nevinovăţie, dacă n’ar fi ispitele şi pildele rele ce văd cum deschid ochii ca să remâie copii neîntinaţi, Mântuitorul zice tuturor celor în vârstă: «De nu veţi fi, ca pruncii, nu veţi intră în împărăţia cerurilor*. In adevăr, numai când părinţii, rudele şi cunoscuţii vor fi şi ei nepătimaşi, numai atunci se va putea ca şi copii să fie şi să remâie mai departe, curaţi la suflet, neavând de unde luă pilde rele. Dar, când copilul, de cum deschide ochii, vede în jurul său găl-ceavă, ură, zavistie, hoţie, nedreptate, minciună, patimi rele; când dela sinul mumei îl otrăveşte cu băuturi şi pilde rele, mai poate el remâneă curat?
Mântuitorul, cunoscând toate aceste slăbiciuni omeneşti, zice mai departe: * Cine va sminti pre unul di’ntre aceşti mici» adică cine le va întina nevinovăţia prin pilde rele, sau cine prin vorbe nesocotite, îi va depărta dela calea a-devărală, acela face pe lume cea mai mare fărădelege căci otrăveşte viitorul unei naţii şi întârzie vremea când să, fie pe pământ ca ’n centri. «Aceluia mai bine-i va fi să-şi lege de grumazi o piatră de moară şi să se arunce în adâncul măr ei*.
E cea mai aspră osândă ce-a putut aduce vre-o dată ori care pedagogie din lume în potriva celor ce strică nevinovăţia. Şi să ne întrebăm acuma, în cuget şi conştiinţă curată, care dintre noi am putea zice că n'am păcătuit faţă de această înnaltă poruncă pedagogică, rostită acum două mii de ani ? Care di’ntre noi fost-am în faţa copiilor şi-a tinerilor, veşnic drepţi, nepătimaşi, care nu ne-am înfuriat, n’am minţit, c’un cuvânt, care dintre noi am fost ca un prunc şi putem să credem că prin purtarea noastră n’am adus sminteli, dând pilde rele ? Mânluiiond cerea, acum două mii de ani, dela norodul de rând această virtute. Oare nu s’ar cuveni ca azi, cel puţin noi toţi cei meniţi a lumină pe copii şi tineri, să ne silim din răsputeri a da numai pilde bune, având neşterse în minte cuvintele : vai ele acela prin care vine sminteala.
Solia Nădejde»
-------------------
www.dacoromanica.ro
Despre Romani, strămoşii noştri.
(■e vremea când s’a născut Domnul nostru Iisus Hristos, cel mai puternic popor al lumii erau Romanii, un popor de viţă latină. Dar ei n’au fost totdeauna aşâ puternici, cum îi aflase naşterea Mântuitorului. Ci au pornit din nişte începuturi foarte modeste; abiâ şi-au putut zidi înainte de Hristos cu vre-o 7 veacuri şi jumătate pe ţărmul stâng al râului Tibru, în Italia, o cetate, care a rămas multă vreme fără vre-o însemnătate deosebită.
Ea se conducea la încoput de sfatul bătrânilor, numit senat şi de câte un rege. Dar mai târziu Romanii alungară pe regi sub cuvânt că puterea lor ar primejdui libertatea cetăţenilor şi începură a pune în locui lor câte 2 consuli, pe care îi schimbau din an în an şi nu-i îngăduiau să facă nimic de capul lor, ci numai cu învoirea obştească.
După întemeierea cetăţii veacuri dearândul au fost lupte şi neînţelegeri lăuntrice, pentrucă patricienii, adică boierii şi bogătanii, nu voiau să deâ nici un drept oamenilor din popor, plebeilor. Odată aceştia amărâţi în sufletul lor de multă nedreptate ce li se făceâ, au hotărît să părăsească cetatea şi s’au dus de s’au aşezat pe un munte, pe „Muntele Sfânt". Numai acum au văzut patricienii că fără braţele muncitoare şi viteze în răsboaie, ale poporului cetatea n’o va puteâ duce multă vreme. De aceea au trimis îndată după ei. Cel ce s’a dus să-i cheme, Menenius Agripa, fiind om iscusit la vorbă, i-a înduplecat să se întoarcă înapoi spunându-le următoarea pilduire plină de învăţăminte folositoare: „Odată s’au hotărît toate mădularele trupului să se împotrivească gurii. Manile au zis, că
www.dacoromanica.ro
742
ALBINA
ele nu-i mai dau de mâncare, picioarele, că ele nu vor mai alergă într'o parte şi în alta. Atunci fireşte, trupul ne mai având hrana do lipsă, a început să slăbească, să lâncezească şi dintr’o dată şi-au pierdut toată puterea şi mâinile şi picioarele.
«Aşâ dară, precum toate mădularele trupului sunt îndrumate unele la ajutorul celorlalte pentruca trupul să poată trăi şi munci, tot aşâ şi într’un stat, într’o cetate sau la un popor ori-care, oamenii cei mai de sus, cei din clase înalte şi mai cu stare şi cei din păturile de jos ale poporului, cei mai de rând au trebuinţă unii de ajutorul celorlalţi, căci altfel nu pot trăi şi nu pot înaintâ. De aceea se cuvine să trăească în cea mai bună unire şi frăţietate unii cu alţii.»
Aşâ plebeii s’au întors şi patricienii au început a le da apoi şi lor drepturi tot mai multe, până când pe încetul li s’a deschis calea şi la cale mai înalte diregătorii în stat. Din această bună înţelegere a izvorît apoi mărirea poporului roman. Căci în firea lor, aceşti strămoşi ai noştri aveau ascunse bogăţii mari, daruri şi însuşiri, cari ar fi putut să umple pe orice popor de râvna neogoită a cuceririlor şi a stăpânirii celei mai întinse.
La început Romanii aveau moravuri aspre şi sănătoase: preţuiau mai mult decât ori-ce, hărnicia cinstită şi bărbăţia vitează. De aceea înaintea lor alt soiu de oameni nu aveau trecere, decât muncitorii strădalnici ai ţarinelor şi oştenii biruitori în răs-boaie. Romanii ei înşişi 400 de ani după zidirea cetăţii lor, n’au ştiut şi n’au căutat să fie altcevâ decât plugari cinstiţi şi militari curagioşi, lucrându-şi moşia cu palma şi lărgind hotarele ei cu spada. Din pornirea asta a lor de a spori mereu întinderea moşiei, s’au iscat ne mai contenite pricini, frământări şi certe cu popoarele vecine, cari şi aceştia ţineau do cea mai sfântă datorinţă a lor apărarea avutului strămoşesc. Totuşi Romanii eşiau mai totdeauna biruitori. Dacă se întâmplă une-ori să sufere înfrângere, ei atâta se svârcoleau, până izbuteau să îndrepte înfrângerea printr’o strălucită biruinţă. Căci aşâ erâ firea Romanilor, cum spune un scriitor al lor Tit Liviu, „dacă se ştiau învinşi nu îşi puteau da hodină trupului"! Astfel au cucerit rând pe rând unul câte unul, toate popoarele vecine. Şi apoi e adevărată vorba, că mâncând îţi vine poftă. Tot aşâ pe Romani ori-ce isbândă, fiecare cucerire nouă îi făceâ din ce în ce mai lacomi de a stăpâni tot mai mult. După popoarele vecine urmară cele mai îndepărtate şi tot aşâ mereu până ce au ajuns Romanii stăpâni peste Italia întreagă. Dar nu s’au mulţumit cu atâta, căci pofta lor de cucerire nu se mai puteâ potoli acum, ci îi îmboldiâ mereu spre încercări şi mai îndrăsneţe.
Astfel au ajuns apoi să se înhaţe la lupte uriaşe cu cea mai puternică cetate de pe atunci, care erâ „Cartagina", stăpâna mărilor. Şi după mari încordări, după pierderi simţitoare ce trebuiră să îndure din partea lui Hanibal, cel mai mare gene-
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
743
ral al timpului său, au isbutit în sfârşit prin minunata lor stăruinţă de un veac întreg şi prin jertfe nespus de mari să dărâme cetate vrăjmaşe şi să-i ia locul de întâietate în lume. Acum nu mai întâmpinau vr’o piedică mai grea în calea lor de înălţare şi de avânt răsboinic, care n’a contenit până n’a ştiut toate popoarele vechi aduse supt sceptrul roman. Nenumărate seminţii şi neamuri s’au plecat în faţa puterii lor şi cuvântul Roma a ajuns cu timpul să fie lege pentru cele mai depărtate hotare ale pământului. Apusul întreg, întunecata Miază-Noapte, Răsăritul năvalnic şi ţările calde ale Africei până în nisipurile sterpe ale Saliarei: toate au căzut pradă vitejiei romane. Bogăţiile lumii întregi se îndreptau acum spre Roma, ori după cum scriâ odinioară : Râuri de aur îşi îndreptau cursul către această măreaţă cetate. Şi astfel poporul mic şi sărac de la început a ajuns să întemeieze cea mai straşnică împărăţie din câte s’au văzut vr’odată, iar cetatea aşezată pe 7 coline, înconjurată la început cu un zid, peste care puteâ sări ori-cine, s’a ridicat curând la treapta înaltă de împărăteasa lumii şi i-a rămas pentru toţi vecii numirea falnică: „cetatea eternă“ (adică fără sfârşit). Această împărăţie uriaşe strămoşii noştri au ştiut să o cârmuească cu o înţelepciune rară, întemeind pe seama tuturor popoarelor supuse, aşezăminte şi legi, dintre cari multe trăesc până în ziua de azi. Chemarea sa de cârmuitor al lumii şi-o înţelegea poporul roman aşa, după cum i-o propoveduise în graiu de vers vestitul său cântăreţ Virgil: (1).
«Tu să domneşti stăpânind ale himilor neamuri. Romane:
Asta’ţi e arta pe veci! Şi păcii să-i fii tu strejeru:
Cruţă pe cel umilit şi doboară pe cel îndărătnic -
(Va urma).	I. Lupaj.
Scrisori către uri învăţător tânăr.
Scrisoarea XI
Iubite prietene,
In scrisoarea de rândul trecut îţi spuneam că chestia cu «ob-servaţiunile» a rămas neterminată şi îţi făgăduiam să mai vorbim despre ea.
Acum mă ţin de făgaduealâ ; dar îţi mărturisesc dela început, că nici cu cele ce-ţi voiu spune în scrisoarea aceasta n’o să putem mântui cu chestia observaţiunilor. Ehei! câte nu sunt de spus în privinţa aceasta! Câte nu sunt scx’ise prin cărţile de pedagogie ; câte prin revistele pedagogice şi câte n’o să se mai scrie şi de acum înainte!.. Se va experimentă mereu; mereu se va notă şi nici odată pedagogii cei adevăraţi nu vor puteâ zice: «Am aflat destul, ştim tot despre chestia aceasta» !.
E lucru hotărît’că tu ştii ce însemnătate au vorbele acestea 1
(1) Virgil: Eneida, cânt. VI. vers. 851 — 3.
www.dacoromanica.ro
7 44
ALBINA
«învăţământul să fie educativ» şi pricepi ce crimă grozavă face profesorul care dă elevilor învăţătură şi apoi îi lasă să facă cu ea ce le-o pofti inima. Pricepi că un om învăţat şi fără educaţie e mult mai periculos decât unul prost, pentrucă cel cu învăţătură, va face din ea o armă, cu care se va ajută la săvârşirea răului.
Oamenii învăţaţi falşifică bancnote ; fură ziua în amiaza mare şi apoi râd sub nasul poliţiei şi în ochii păgubaşului; nu-şi pune viaţa în pericol pentru un puiu de găină şi nu sunt proşti să cază în mâna cutărui jandarm dela ţară.
De aceea tu te cutremuri de rostul tău în mijlocul copiilor şi nu pierzi din vedere o singură clipă, că dela tine atârnă în cea mai mare parte fericirea sau nefericirea acestor oameni.
Aceasta înţeleg eu din scrisoarea în care mă rogi să-ţi spui tot ce ştiu despre greşelele tale în ce priveşte felul de a face observaţiile.
Te pătrunzi de rolul tău şi vrei să ţi 1 joci cât s’o putea mai bine.
Am asistat la tine la o lecţie de desemn.
Ai comandat scoaterea caietelor şi ai început să cercetezi de-semnul făcut de copii acasă.
Ai mers printre bănci şi ai stat de vorbă cu fiecare copil în parte. I-ai remarcat calităţile ; i-ai însemnat greşelile şi i-ai dat sfaturi.
Procedeul acesta are o parte foarte bună: Ţine seama de aptitudinile fiecărui elev în parte. Dar aşâ cum l-ai aplicat tu, a adus mai multă pagubă decât folos.
Când tu vorbeai cu un elev şi vorbeai încet numai pentru el, elevii ceilalţi, clasa toată, stau fără nici o treabă. Unii vorbeau, unii se jucau... şi chiar de ar fi stat în cea mai perfectă linişte, ce foloseau ei ?
Ce zici, nu eră mai bine dacă treceai mai repejor pela fiecare ? Adică dacă te opreai numai la greşelile sau la calităţile cele mai isbitoare şi dacă pe acestea le spuneai cu voce tare ca să le auză toată clasa?
A! o să zici: Dar nu trebue să observ pe indivizi mai de a-proape?
Ba, da! Fiecare elev trebue cercetat cu de-amăruntul, însă în vremea cercetărilor acestora, care cer timp, ceilalţi elevi să lucreze câte cevâ. Iar observaţiile cele mai însemnate, care pot folosi tuturor, să nu le spui niciodată încet şi numai pentru unul.
Am mai observat tot într’una din lecţiile tale că făceai obser-vaţiuni de felul acesta:
«Ionescu a scris azi mai bine decât toţi» sau «Petrescu a făcut cutare lucru mai bine decât Vasilesou».
«Popescu a lucrat mai prost decât toţi».
Când ziceai că I. a scris mai bine decât toţi sau mai bine decât V., produceai mândrie în I. şi gelozie în conşcolarii săi.
Când zici că P. a făcut mai prost decât toţi, îl descurajezi. Deci să eviţi asemenea observaţiuni.
Ci mai bine să compari pe copii cu ei înşişi. Adică să le compari lucrările lor de ieri cu cele de azi.
— «Eri par’că ai scris mai cu grijă !» — «Azi ai scris mai frumos ca altădată ; nădăjduesc să scrii şi mai frumos».
www.dacaromanica.ro
ALBINA
745
In totdeauna însă trebue să fii cu multă băgare de seamă la aprecieri.
Decât să arunci aşa o vorbă în vânt «bine» sau «rău», fără să cercetezi de aproape şi să motivezi în câteva vorbe aprecierile tale, mai bine să taci.
Iţi închipui ce situaţie nenorocită are un învăţător în faţa elevilor săi, când aprecierile lui vor fi discutate şi poate şi condamnate de ei!
Tu să nu fii prea pripit cu laudele, nici cu dojenile. Să cercetezi cu răbdare; să vezi mult şi să vorbeşti puţin, dar hotărît.
Să nu ai ocazie niciodată să contrazici azi ce-ai zis ieri.
Ţine minte că copilul e mic; dar e «om» şi omului acestuia nu-i lipseşte nici simţul observaţiei, nici ambiţia de a fi în totdeauna mai ceva decât alţii.
Atât pentru data aceasta!
Cu dragoste şi voie bună.
Floriarţ Gristescu.
VULPEA, GALUL 5 J LUPUL
de
GRIG0RE ALEXANDRE5GU.
O vulpe de ani mică, însă de minte mare,
Şi care meseria abia şi-o începuse,
Pentru întâiaşi dată văzu din întâmplare Un cal, dobitoc falnic, ce ea nu mai văzuse.
Aşa, după ce vreme destulă îl priveşte,
Plină de mulţumire D’acea descoperire,
Pe cumătrul lup caută şi-i zice: «Te găteşte «Să mergem împreună acilea la un loc,
«Să-ţi arăt un frumos şi mare dobitoc
«Ce ştii, cum se întâmplă, poate să-ţi easă bine»...
Lupul rânjind răspunse: «Să se lupte cu mine,
«Şi să vezi jucărie! Insă ia începi să-mi spui,
«Ce fel de gură are, cum e făptura lui?
— «O! pentru astă dată să fiu iertată»,
Ii zice doamna vulpe, «Eu îţi spui ce am văzut; «Dar ca să fac portreturi, zugrav nu m’am născut, «Şi, după cum ştii singur, sunt foarte ne’nvăţată»
Vorbind aşâ între ele Dobitoacele mele, îndată au sosit La locul dorit.
Calul cât le zăreşte De fugă se găteşte,
www.dacaromamca.ro
746
ALBINA
Căci vizita lupească Nu vrea s’o priimească; Şi nici n'aveă dorinţă Să Iacă cunoştinţă.
Dar vulpea cu iuţeală îi ese înainte Şi cearcă să-l încurce prin aceste cuvinte : «Stăpâne! D’avem voe şi de găseşti cu cale, «Noi cele prea plecate slugi ale dumitale «Am avea-o de cinste să întrebăm cine eşti? «Care îţi este neamul, şi ce fel te numeşti»? Calul, ce cu lesnire, gândul lor îl pătrunde, Fără a pierde vreme, se întoarce şi răspunde: «Domnilor, de doriţi, numele meu să 1 ştiţi,
www.dacQromanica.io
ALBINA
747
«11 am scris pe potcoavă şi puteţi să-l citiţi». Vulpea la aste vorbe se trase la o parte.
«Cât pentru mine», zice, «vă spui că nu ştiu carte; «Şi neavând mijloace la şcoală nu m’a dat;
«Dar a domnului lup, şi mare şi bogată,
«Mai mult decât o carte nescrisă l-a învăţat». Lupul umflat în sine de lauda vulpească,
Veni până aproape, numele să-l citească.
Calul care sta gata, cu un picior în vânt li dă o lovitură, şi-l culcă la pământ.
Desluşit ne dovedeşte Fabula ce am văzut Că ’nţeleptul se fereşte De orice necunoscut.
Tutunul la sălbatici.
Indigenii stabiliţi în împrejurimile lacului Tan-ganica clin Africa, fumează, dacă am putea întrebuinţa această expresiune, în modul următor. Frunza de tutun o îndeasă într’un săculeţ, o udă cu apă câtva timp, apoi când apa s’a amestecat cu zeama tutunului, stoarce bine săculeţul şi produsul lichid, ce ese, îl picură pe nas. Indigenii din Cafreria trag tabac cu o nespună patimă. In multe cazuri Cafre-rul amestecă tabacul cu piper şi îl pisează bine şi apoi îl întrebuinţează. Locuitorii din insulele Oook, sunt fumători pasionaţi. Luleaua pregătită din trestiei de un metru lungime şi dacă o umple odată, toată familia fumează dintr’ânsa. Indigenii din Pa-raguai mestecă tutunul în gură, cum fac, de altmintrelea şi la noi unii ţărani din regiunile muntoase.
• Gazeta Transilvaniei'.
Cărţi primite la Redacţie.
I. U. Iarnik, Drumul pe care am mers. (Tipărit întâiu în „Convorbiri literaro1* An. XLIII). Bucureşti Tip. Carol Gobl 1909.
www.dacoromanica.ro
'V
Bijerioa Curţii domneşti din Târjovişte.
— înainte de restaurare. —
biserica Curţii domneşti din Târgovi^te.
— După restaurare. —
Stinie focul, când mocneşte sub cenuşă (I)
(Poveste populară de Leo Tolstol).
Secretarul citeşte : „Judecătoria administraţiei comunale hotărăşte ca ţăranul Gavril Gardiev să capete 20 de lovituri de cnut“!
Pe când»se citeşte sentinţa, Ivan se uită la Gavril... ce o să facă? Gavril s’a îngălbenit ca ceara: el pleacă afară. Ivan ca să îngrijească de caii săi, iese şi el şi aude cum zice Gavril: «Bine, o să mi să biciuească spinarea, o să mă arză: de... să nu arză mai tare la el»!
Când Ivan auzi aceste vorbe, se întoarse la judecători şi zise : «Judecători drepţi, el mă ameninţă să-mi puie foc; faţă de oameni a zis-o».
Ei chiamă pe Gavril şi-l întreabă. «N’am zis nimic; bă-teţimă, dacă aveţi putere. Numai eu singur să sufer pen-trucă spun adevărul şi lui să i se ierte totul»!
El vru să zică şi mai mult, dar buzele şi obrajii lui tremurară; el se întoarse spre perete. Chiar judecătorii se speriară de starea în care el se găsea. Să nu-şi facă vreun rău lui însuşi, sau vecinului!
Şi unul dintre judecători, un bătrân, se scoală şi zice: «Ascultaţi-mă, împăcaţi-vă! Ai făcut Iu bine, frate Gavril, că ai bătut femeea însărcinată? Bine că Dumnezeu a păzit-o... dar ce păcat s’ar fi putut naşte din fapta ta! Recunoaşte nedreptatea ta şi cere-ţi iertare! Şi el te va iertă. Şi noi vom schimbă hotărîrea».
Secretarul se amestică: «Conform paragrafului 117 a-ceasta nu se poate. Nu s’a făcut o împăcare de bună voie, dar s’a terminat hotărîrea judecăţei, şi această hotărîre trebuie să rămâie în vigoare».
Bătrânul judecător nu luâ în seamă întreruperea secretarului.
(1) Vezi No. 26.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
751
«Taci, zicea el, oare te arde pe limbă. întâiul paragraf, frăţioare, este: adu-ţi aminte de Dumnezeu; si Dumnezeu porunceşte împăciurea».
Şi el tot îndemnă pe ţărani, dar nu ajunse la nimic, căci Gavril nu voia să-l asculte.
«Peste un an, zicea el, împlinesc 50 do ani; am un fiu căsătorit, n’am fost în viaţa mea bătut, şi acum să tiu biciuit pentru acest ticălos de Vanica. Destul, Vanica o să mă ţie minte»... Iar îi tremură glasul, nu puteâ să mai vorbească şi ieşi.
Dela primărie până la curţile învrăjbiţilor erau vreo zece verste (1). Ivan a ajuns târziu acasă; femeile plecaseră deja să aducă vitele acasă. El deshămă calul, puse teleaga la locul ei şi intră în casă. In odaie nu găsi pe nimeni, liii săi nu se întorseseră încă dela câmp.
Ivan se aşeză pe laviţă şi se puse pe gânduri. El se gândea la Gavril, când i se citiâ hotărîrea cum se ingăl-binise şi se întorsese spre perete.
I se strânse inima. Cum mi-ar li venit mie, dacă m’ar li osândit să tiu eu bătut ca Gavril. I se făcu milă de Gavril. Pe bătrânul de pe laviţă de lângă sobă îl apucă tuşea; el se întoarse, atârnă picioarele în jos, se târăşte până la bancă şi se aşează lângă Ivan. Bătrânul obosit de a-ceastâ mişcare, tuşeşte, se sprijină de masă şi întrebă: «Ce s’a întâmplat? L-au osândit».
«A fost osândit la 20 lovituri de biciu».
Bătrânul dete din cap.
«Rău faci, Ivan, of ce rău! Nu-i faci rău lui, ci ţie însuţi; de-i răneşte spinarea cu bătăi, ce câştigi tu din asta?
— «In viitor nu va mai face ce a făcut».
«Ce să nu mai facă? Ce, face el mai rău ca tine»?
Ivan începu să se supere; «Ar fi putut omorî pe noru meu cu bătaia, strigă el, şi acum mă ameninţă să-mi puie foc. Să mă plec eu lui pentru asta» ?
Bătrânul suspină şi ziceâ: «Tu umbli prin lume, Ivane, şi eu zac de aţâţi ani pe lângă sobă; aşâ tu îţi închipui că numai tu le vezi pe toate şi eu nimic. Nu, băiete, tu nu vezi nimic, ura ţi-a orbit vederea. Păcatul străin se înfige în ochiul tău, al tău e la spate, de aceea nu-1 vezi. 1
(1) Versta e o milă rusească, 1067 metri.
www.dacQromanica.ro
752
ALBINA
Chiar de ar face el un rău, să mă asculţi, tot n'ar trebui vorbit de acest rău ; căci de lucrul rău dintre oameni nu e vinovat numai unul, răul vine dela doi; tu vezi numai slăbiciunile lui, nu şi pe ale tale. Dacă numai el ar fi rău şi tu bun, n’ar li nici o pagubă. Dar cine i-a smuls barba? Cine a pricinuit totul? Cine l-a târît pela judecăţi? Şi a-cum toată vina i-o atribui lui ; fiindcă şi tu ai făcut răul, de aceea şi el este rău. Băiete, eu n’am trăit aşa, nici nu am învăţat astfel de traiul Oare aşă am trăit eu cu bătrânul, cu tatăl lui? Cum am trăit? Ca nişte buni vecini. Dacă să isprăviâ făina la el, veniâ femeea lui : Moş Frol, ne trebue făină.
«Du-te la hambar, nevestică, şi ia cât vă trebue». — N’avea cu cine să trimeaţâ caii: «Du-te, Vaniadca, mâ-năi fu caii». Şi dacă îmi lipsea mie cevâ, mă duceam la el: «Nene Gardei, ne trebue cutare sau cutare». —Ia-ţi nene Frol» !— Astfel erâ traiul între noi. Şi vouă v’ar fi traiul uşor. Dar ce e acum? Ce traiu este ăsta, ce păcat! Tu eşti bărbat, tu eşti stăpân în casă, dela tine se cere. Ce înveţi tu pe femei şi pe copii? Cearta îi înveţi. Deunăzi îndrăzni chiar Tarasca, un băieţandru, să ocărască pe baba Arina, şi mă-sa râdeâ. E bine aşâ? Dela tine se cere ; gândeşte-te la sufletul tău ! Aşâ trebue să faci? Tu mie o vorbă, eu ţie două, tu mie o palmă, eu ţie două! Nu, băiete 1 Când Domnul Hristos umblă pe pământ, el nu ne-â învăţat aşa pe noi proştii. Dacă cinevâ îţi zice o vorbă rea, înghite-o; pe el îl va mustră conştiinţa. Domnul ne-â învăţat aşâ : dacă îţi dă cinevâ o palmă pe obraz, întoarce-i şi obrazul cellalt şi zi-i : dă şi aici, dacă merit. Eu îţi spui că şi conştiinţa lui se va deşteptă, el se va umili şi te va asculta. Domnul ne învaţă să nu fim mândri. De ce Iaci9 Nu spuiu eu drept» ?
Ivan nu răspunse.
Bătrânul tuşeşte, prinde cu greu ceva putere şi zice mai departe:
„Tu crezi că Hristos nu ne-a învăţat bine? învăţătura lui e spre binele nostru. Adu-ţi aminte cel puţin de traiu de pe pământ. Ţi-este acum mai bine sau mai rău decând s’a făcut Plevna asta? Socoteşte cât ai cheltuit cu judecăţile, cât timp ai pierdut cu drumurile? Fiii tăi sunt ca nişte vulturi tineri, tu ar trebui numai să trăeşti şi să
www.dacaromanica.ro
ALBINA
753
(ot îi ridici; însă averea ta să micşorează... şi de ce? Fiindcă eşti coprins de mândrie. Tu ar trebui să mergi cu copiii tăi la câmp, să supraveghezi totul; şi tu alergi numai pela judecătorii şi pela advocaţi. Nu se trage plugul la timp, nu semeni la timp, mama pământului nu-ţi dă binecuvântarea sa. De ce n’a priit acum ovăzului. Când l-ai semănat? Când te-ai întors dela târg. Şi ce ai câştigat acolo ? Ei, băiete. îngrijeşte-ţi de treburile tale, munceşte împreună cu fiii tăi pe câmp şi în ograda ta; dacă te supără vecinul, iartăd cum porunceşte şi Dumnezeu, şi o să fii mai uşurat la suflet“.
Ivan tăceâ.
„Ia vezi, Yania, ascultă-mă pe mine, pe bătrânul; înhamă pe breazul, du-te la stăpânire, isprăveşte totul, şi mâine dimineaţă du-te laGavril, împăcaţi-vă, aşâ vrea Domnul ; şi pofteşte-1 la tine, mâine e şi sărbătoare, (erâ în a-junul naşterei Maicii Domnului) pune samovarul, adu şi vutcă, şi mântue sufletul tău de păcat pentru acum şi totdeauna; şi tot aşâ să porunceşti şi muierilor şi copiilor",
Ivan oftează şi se gândeşte: Bine zice bătrânul. Şi el nu mai simte necazul. Numai nu ştie cum să înceapă să se împace !
Bătrânul par’că ghicise gândul fiului şi urmă a zice : „Nu lăsâ lucrul pentru altă dată,Vania, du-te chiar acum. Stinge focul, când mocneşte sub cenuşă; dacă izbucneşte ftacăra, nud mai stăpâneşti".
Bătrânul ar fi mai zis multe, dar se lasă, căci vineau muerile, şi gurile lor mergeau ca de coţofane.
Ele aflaseră că Gavril va fi bătut, şi că ar fi ameninţat cu punerea focului. La cele ce auziseră mai adăugară şi ele altele. Ele vineau dela păşune unde se certaseră cu muierile lui Gavril, şi povesteau că soacra lui Gavril ar 11 ameninţat cu judecătorul de instrucţie, că acela o să întoarcă lucrurile pe o altă foaie, că învăţătorul a trimes petiţia a doua la Ţar în contra lui Ivan, şi în a-ceastă petiţie ar fi toate scrise : şi cu cuiul dela oişte, şi cu cele dela grădina de zarzavat; si că jumătate din averea lui Ivan o să treacă asupra lui Gavril. Ivan ascultă vorbele lor, şi i se puse ca o ghiaţă pe inimă, şi şi-a schimbat hotărîrea de a se împăcâ cu Gavril.
Nu intră în vorbă cu muierile; se sculă şi ieşi să-şi
www.dacaromanica.ro
754
ALBINA
vază de treabă la locul de treerat şi la hambar. Soarele apusese şi feciorii lui se întorceau dela câmp. Trăseseră cu plugul şi pregătiseră pământul pentru iarnă, unde fusese grâul de vară. Când Ivan se întorcea dela hambar, se întâlni cu ei şi-i întreabă cum a mers la muncă, le ajută să dăshame şi luă un colan de hamuri să-l dreagă. Se întunecase. Să cinăm, apoi să ne culcăm, se gândi Ivan, si intrară în casă. Nu se mai gândeâ la Gavril şi la vorbele bătrânului. Când voi să intre în tindă, auzi din partea vecinului, cum zicea cu glas răguşit: „Să-l ia dracu, Lrebue omorît“! Ivan rămase locului pentru un moment, dele din cap şi intră în odaie.
Se aprinsese lumânarea; tânăra nevastă şedeâ într’un colţ cu furca; bătrâna pregătiâ cina; fiul cel mai mare împletiâ pantofi din scoarţă de teiu; la o masă cu cartea dinainte şedeâ al doilea fiu şi Tarasca so pregătiâ să petreacă noaptea pe câmp cu caii.
Ce bine ar fi în casa noastră, fără boala asta de vecin! Supărat intră Ivan în casă, el goni pisica de pe laviţă, ceartă femeile că doniţa nu e la locul ei; se poso-morâ din ce în ce, încruntă fruntea şi nu-i eşiau din cap vorbele lui Gavril, ameninţarea lui dela judecată şi acel: trebne omorit!
Bătrâna îi dete lui Tarasca să mănânce, el băgă pâinea în traistă şi se duse afară la cai; fratele cel mare voia să-l însoţească, dar se sculă Ivan şi ieşi cu băiatul.
In ogradă eră întuneric, începuse vântul şi goniâ norii depe cer. Ivan ajută pe Tarasca să încalice, îndemnă mân-zul să plece şi el rămase pe loc; se uită în urma băiatului şi ascultă cum călărea prin sat şi cum strigă pe ceilalţi tovarăşi de pază, şi rămânea aşâ până ce se depărtaseră de nu se mai auz iau.
Ivan a mai rămas pe lângă casă şi-i veniau mereu în gând vorbele lui Gavril: „Să nu arză mai rău la el“.
N’o să aibă milă nici de el... e uscăciune... vântul suflă tare... Poate se furişează prin fund... îmi pune foc... fuge. Toată averea mea mi-o preface în cenuşă, ticălosul... si tot el să aibă dreptate. Dacă l-aş prinde asupra faptului. Nu mi-ar scăpă din mâini!
Stăpânit de aceste gânduri, Ivan în loc să se ducă în casă, iese pe stradă. Se gândiâ să umble împrejurul în-
www.dacocomamca.ro
ALBINA
755
grădirei. Cine ştia gândurile lui Gavril? Şi cu paşi uşori merge dealungul gardului. Când ajunse la colţ şi se uită dealungul gardului împletit, i se păru că la cellalt colţ se furişă cinevâ şi dispărea iar. Ivan rămase locului şi nu se mişcă. Tăcere e dejurîmprejur, par’că se mişcă cevâ prin paie şi prin crăci vâjiâ vântul. Cum erâ întuneric, la început nu se deosebiâ nici mâna înaintea ochilor ; din ce în ce ochii se deprinseră cu întunericul şi el putii deosebi bine grapa şi plugul din şopron; se uită ager, nu se vedeâ nimic.
(Va urmă).	Toniil Dicescil.
Din viaţa peştilor.
D-l Cunisset-Carnot, în ,.Le Temps“ scrie una din bucăţile sale cele atât de vestite în privinţa vieţei animalelor.
Mai întâiu ne spune că azi, deşi cunoaştem mult mai mulţi peşti decât pe vremea lui Oppianus din Cilicia, ’n veacul al U-lea după Hristos, nu prea suntem cu mult înaintaţi în privinţa ştiinţei meşteşugului de a-i pescui.
Iar dacăe vorba de-a le cunoaşte obiceiurile, ori puterea de a şi da seamă de împrejurări a peştilor; dacă e vorbă să ne dăm seamă do judecata şi patimile lor, apoi, de asemenea, n’am prea făcut mult nici în această privinţă.
N’avem de ce ne miră, dacă ţinem seamă că noi trăim pe uscat în aer, iar peştii în apă. Cum să nu fie aşâ, cum să nu avem cunoştinţi puţine despre ei, când nici vietăţile do uscat, nu le cunoaştem de ajuns ?
Dar de pe vremea Romanilor e-â cunoscut moşteşugul de a-i ţinea la ’ndămână în râmnice, a-i creşte şi îngrăşâ.
Romanii şi niciunul din popoarele vechi nu cunoşteau meşteşugul de-a înmulţi peştii ca găinile sau ca vitele cu patru picioare, cum îl cunoaştem noi.
Se pare că meşteşugul ăsta l-au născocit călugări francezi. De bună seamă acum o sută de ani, se cunoşteâ acest lucru, şi Pila-chon apoi Remy ştieau a înmulţi păstrăvii din ouă, adică din icre şi lapţi.
www.dacQromaiiica.ro
756
ALBINA
Cunisset-Carnot, înse zice că nu e nevoie de multă cercetare şi ne încredinţăm lesne că peştii au şi minte, nu numai instinct. Astfel, peştii se adună şi se joacă în zilele frumoase, simţind plăcere vădită că se află câte mulţi împreună. Crapii dintr’un lac se adună în astfel de zile la un loc, la adâncime de un metru supt faţa apei, stau nemişcaţi, apoi încep a alergă trăgând cercuri şi a sări pân’la vre-o palmă afară din apă. In timpul când apune soarele, mrenele greoaie es şi ele la faţa apei.
Am vorbit de peştii paşnici ; aceştia stau liniştiţi noaptea, pe când cei cari se hrănesc din pradă, cari mănâncă alţi peşti— ştiucile, bibanii, ţiparii, păstrăvii,—cari toată ziua au căutat pradă, nu sunt obosiţi nici noaptea. Când şi-au umplut burta, se odihnesc în fundul apei. Dar, cât de greu e să se sature, când înghit mereu, pe câtă vreme mai au un loc în burtă, ba de multe ori nu pot înghiţi vre-un peştişor, fiind că nu au unde 1 băgă !
Aquariile, aşa de respândite în alte ţeri, ne dau putinţa de a vedeâ cum trăesc peştii în apă, cum se hrănesc, cum se înmulţească şi luptele ce poartă cu duşmanii lor.
D-l Cunisset-Carnot a urmărit de-aproape viaţa păstrăvilor. Şi a văzut un lucru ciudat. Nu e peşte mai hărţăgos, mai reu şi mai bătăuş decât păstrăvul. Abia a isprăvit cea mai fragedă copilărie şi nu mai poartă atârnată supt pântece băşica de gălbenuş, şi luptele încep.
Se bat mereu ! S’a mai dovedit că fiecare din ei are un duşman pe care 1 urmăreşte cu înverşunare. Şi nu e luptă în glumă, nu e joc, e pe viaţă şi pe moarte ! Fiecare caută să muşte pe celălalt de artera carotidă, care e la gât şi dac’o taie cu dinţii, duşmanul e mort. Dar amândoi urmăresc tot acelaşi scop şi ştiu lovitura de moarte, cât şi chipul de a apără.
Totuşi mor mulţi în lupta aceasta şi din această pricină paguba ce sufer crescătorii nu e neînsemnată. Pân acuma în zădar au căutat să afle pricina acestei vrăjmăşii.
S’a găsit înse alt meşteşug şi anume la grădina zoologică din Londra. Au pus în avuzul unde se află păstrăvii două ştucuţe. Păstrăvii, speriaţi de aceşti mosafiri, au încetat războiul între ei şi s-au făcut foarte politicoşi. Gând ştiucile mănâncă, ei stau frumuşel la o parte. Când li se dă porţie şi lor, mănâncă cu cea mai mare linişte şi cu oareşi-care mulţumire faţă de îngrijitori şi... de ştuci.
L Ştiucile, fiind prea mici ca să cuteze a mâncâ păstrăvi, îi lasă în pace şi mănâncă lacome ce li se dă.
Fireşte vor aveâ grije să aibă in avuzuri numai ştuci neînstare a veni de hac păstrăvilor.
Se crede că vor aveâ linişte şi pace între păstrăvi, căci, de-când"sunt ştuci cu ei, nu se mai văd păstrăvi ucişi în duel.
Dr. Lux.
—-------------------------
www.dacoromanica.ro
ALBINA
757
SfATU'RI PENTRU G6$P6DlNt
Arpagic cu măsline.
Pentru 6 persoane:
Va kgr. arpagic
200 — 300 gr. măsline
100 gr. untdelemn
30 gr. făină (ca o lingură)
1 lingură de bulion, apă, 1 lingură de oţet, un vârf de lingură de sare.
Se ia arpagicul şi se pune în apă fierbinte, lă-sându-se ca 5 minute. După aceea scoatem arpagicul şi-l curăţăm cu înlesnire. Punem untdelemnul să se încingă şi adăogăm arpagicul ca să se rumenească. După ce s’a rumenit, îl scoatem şi-l aşezăm într’o cratiţă, apoi cu untdelemnul ce a rămas facem rântaşul cu făina, bulionul şi apa şi apoi sarea; apoi turnăm acestea peste arpagic, lăsând să fiarbă la un foc potrivit. Când vedem că e a-proape gata, punem şi măslinele, care au stat în apă caldă, şi apoi oţetul. Servim la masă cald sau rece.
Tăeţei cu puci.
Pentru 6 persoane:
300 gr. făină, sare (Va linguriţă)
50—100 nuci
300 gr. zahăr, scorţişoară pisată (5 bani), apă.
Luăm făina, o cernem şi-i facem o gropiţă în mijloc. Punem sarea şi cu mâna dreaptă începem să facem coca în timp ce turnăm apă rece. Când ne-arn convins că toată făina s’a prefăcut în cocă (să nu fie moale) începem şi mai frământăm. O rotunzim apoi şi o lăsăm puţin. In timpul cât se odihneşte coca, luăm nucile, le pisăm, de asemenea şi zahărul.
Luăm coca, începem să o întindem cu vergeaua.
www.dacoromaiiica.ro
758
ALBIiNA
Când am văzut că este destul de întinsă (trebue să fie subţire) o lăsăm întinsă câtva timp. Luăm foaia şi o strângem şi tăiem tăeţeii, având grije să-i desfacem. In timpul acesta pregătim ocratiţăcu apă fierbe şi cu puţină sare. Luăm tăeţeii şi-i băgăm uşor în apa care fierbe. Lăsăm să fiarbă la un foc viu ca 20—25 minute. îi scoatem şi, cine voeşte să nu fie aşa făinoşi, îi limpezeşte cu apă rece. Aşezăm în farfurie un rând de zahăr, un rând de tăeţei şi nuci, până i-am pus toţi. Pe d’asupra este bine să fie zahăr, nuci şi scorţişoare.
Tot aşa se face coca pentru mucenici.
Comunicate le d-na Elena M. Demetrescu, directoarea şcoalei de menaj externă.
SENATUL. — La 27 Martie d. Dr .Râmniceanu îşi desvoltă interpelarea sa cu privire la o broşură scrisă de d. dr. Sion, subdirectorul serviciului sanitar. Răspunde d. Ion I. Brătianu, ministru de interne.
In aceeaş şedinţă se începe discuţia proiectului de lege privitor la regulare» proprietăţii imobiliare în Dobrogca.
D. Th. Căpitanovici, raportor, citeşte raportul comitetului delegaţilor.
Începe discuţia generală, apoi cea pe articole şi urmează şi în şedinţele dela 23 şi 24.
. Iau cuvântul d. Teodor Rosetii, d. Al. Constantinescu, ministrul agriculturii, G. Burghele, C. Arion, Al. Encicovici. Votarea în total se face în ziua de 26, căci la 25 Senatul n’a ţinut şedinţă, şi se admite cu 44 bile albe.
In aceeaş şedinţă d. Sp. Haret, ministrul instrucţiei, spune că guvernul retrage proiectul de lege pentru crearea de catedre universitare, pentru că s’au trimis două memorii ale celor două universităţi, având fiecare cereri diferite şi va trebui timp ca acele cereri să fie studiate.
Urmează o discuţie relativă la mişcarea profesorilor universitari în această chestiune, la care iau parte d-nii: Titu Maio-rescit, C. C. Arion, C. Nacu, C. Dissescu, Sp. Haret, A. Djuvara, Ion Brătianu.
La 27 Martie 1. P. S. Mitropolit c/1 Moldovei desvoltă interpelarea sa cu privire la aflrmaţiunile făcute de canonicul Baud despre fostul Mitropolit Calinic.
CRONICA
Corpurile Leiiuitoare-
www.dacocomamca.ro
ALBINA
759
Acest canonic, vicar al bisericii catolice din Bucureşti, a afirmat într’o scrisoare publicată în ziare că fostul Mitropolit Primat Calinic Miclescu, în ultimele zile ale vieţii lui, a trecut la catolicism. Peste câtevâ zile, faţă cu revolta pe care a ridicat-o această întămplare, canonicul a publicat o scrisoaro în care declară că fiind bolnav a scris lucruri de cari nu şi-a dat seama şi pre cari nu le-ar putea dovedi. Interpelatorul arată că acest lucru ar fi fost imposibil, faţă de unele fapte pozitive, dovedite cu acte, din ultimii ani ai vieţii fostului Mitropolit. Răspunde d. prim-ministru Ion I. Brătianu.
Tot la 27 Martie începe discuţia proiectului de lege pentru încurajarea industriei naţionale.
D. C. Ţine, raportorul, dă citire raportului comisiunii delegaţilor.
Vorbeşte în discuţie generală : d. N. Xenopol la 27 şi la 29 Martie. In ziua de 30 Martie, Senatul se ocupă cu o interpelare a d-lui doctor Rămniceanu, relativ la broşura d-lui dr. Sion, căreia îi răspunde d. Ioan I. O. Brătianu.
In şedinţa de noapte vorbeşte asupra proiectului industriei d. Al. Enacovici.
CAMERA.—Adunarea deputaţilor urmează a discută proiectul de budget. La 23 Martie vorbeşte d. General Crăiniceanu, ministru de răsboiu, şi d. Em. Uostinescu, ministru de Gnanţe şi cu aceasta se termină discuţia generală, şi se ia consideraţie proiectul de buget.
La 24 Martie se votează budgetul veniturilor. Suma totală a veniturilor este de 401.079.942 lei.
Principalele capitole sunt următoarele :
Impozitele directe aduc 43.880.000 lei. Impozitele indirecte :
73.330.000	lei. Timbrele aduc : 20.000.000. Monopolurile statului produc 67.460.000 lei. Domeniul statului aduce : 29.044.000 lei. Serviciile publice produc 112.000.000 lei. Dintre veniturile speciale ale ministerelor, cel mai mare este al ministerului de finanţe: 66.254.250 lei; iar cel mai mic al ministerului deexterne: 249.000 lei.
Camera adoptă acest proiect cu 83 bile albe din 85 votanţi.
In aceeaş şedinţă se începe cu discuţia specială a proiectului de cheltueli alo fiecărui minister. Se începe cu bndgetu1. căilor ferate.
După raportul d-lui C. Alimănişteanu, se vede că veniturile căilor ferate pe anul 1910—1914 sunt socotite Ia 85.500.000 lei, iar cheltuelile la 56.200.000. Rămăne dar statului un profit de
29.300.000	lei.
Socotim interesant să intrăm în oarecari amănunte.
Astăzi România are 3.143 kilometri de căi ferate. Pe aceste drumuri se mişcă trenuri cari transportă călători şi altele cari transportă mărfuri.
Transportul călătorilor a fost în anul 1908—909 de 27.174.052 lei (pe când în 1893 eră de 16.011.777), ceeace arată o desvol-tare mare a acestui transport.
www.dacQromanica.io
760
ALBINA
Bagajele transportate au adus în 1908—909 suma de lei 891.792 lei.
Mărfurile de mare iuţeală au adus în 908—909 suma de lei 2.664.727 lei ; iar cele de mică iuţeală 26.453.275 lei.
Cum se vede, căile noastre ferate merg din an în an mai bine, aducând şi statului venit şi mulţumind, pe cât se poate, nevoile neguţătorilor şi ale particularilor. Dar, ca să deâ venituri, trebue să se facă şi cheitueli.
Pentru personalul definitiv şi provizoriu 'care face parte la casa generală de pensiuni) se va cheltui suma de 12.609.750 lei. Sunt 5.657 de funcţionari de această categorie.
Pentru personalul definitiv şi provizoriu (care nu face parte la casa de pensiuni) se va cheltui 8.285.426 lei. Sunt 9.655 de funcţionari în această categorie.
Cu personalul auxiliar, cu lucrătorii, se va cheltui 2.419.892 lei.
Pentru procurarea de material se va cheltui 11.519.654 lei.
Pentru întreţinerea drumurilor: 5.615.200 lei.
Pentru salariile lucrătorilor din ateliere: 3.050.000 lei.
Acestea sunt principalele cifre ale cheltuelilor, cari toate se ridică, precum am spus, la 56.200.000 lei.
După o scurtă discuţie, la care iau parte d-nii I. N. Laho-vari, V G. Mor pun, ministrul lucrărilor publice, şi Em. Costi-nescu, ministrul finanţelor, se votează acest budget cu 77 bile albe din 80 votanţi.
In aceeaş şedinţă se discută budgetul ministerului lucrărilor publice.
D-l C. Alimănişteanu, citeşte raportul comisiunii budgetare.
Acest minister va cheltui în anul viitor suma de lei 81.633.618 (în cari intră şi budgotul căilor ferate, votat deosebit).
Pentru administraţia centrală, serviciul de construcţiuni şi serviciile tehnice exterioare s’a prevăzut 7.900.000.
Pentru serviciul hidraulic: 2.152.600 lei.
Pentru portul Constanţa : 1.737.360 lei.
Pentru serviciul maritim ; 5.667.180 lei.
Pentru serviciul navigaţiunii fluviale: 4.991.420 lei.
Pentru docuri : 1.365.720 lei.
După o discuţie la care iau parte : d-l N. Fleva, d-l Al. Marghiloman şi d-l V. G. Morţun, ministrul lucrărilor publice, se votează proiectul de budget cu unanimitate de 75 bile albe.
Tot în şedinţa aceasta d-l N. Bălănescu, raportor, dă citire proiectului de budget pentru ministerul justiţiei.
Acest budget prezintă un total de 10.534.156 lei.
Principalele capitale budgetare sunt:
Serviciul central cu 753260 lei.
Curtea de casaţie cu 642.976 lei.
Curţile de apel cu 1.215.060 lei.
Tribunalele cu 3.074.676 lei.
Judecătoriile de ocoale cu 3.946.248 lei.
Budgetul se votează cu 68 bile albe din 69 votanţi.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
761
Discuţia urmează asupra celorlalte budgete, despre cari vom vorbi In No. viitor.
Starea agricolă a României ia finele lunei Martie 1910 st. n.
Luna Martie a fost caracterizată în cele dintâiu două decade printr’un timp foarte frumos, cu totul lipsit do precipitaţiuni atmosferice şi cu unele zile calde, iar în a treia decadă rece şi în multe părţi cu puţină ploaie, lapoviţă sau ninsoare ; afară de aceasta, în mare parte a ţării, adeseori au bătut vânturi tari.
Temperatura mijlocie a acestei luni, a fost cevâ mai ridicată ca de obiceiu ; a diferit prea puţin de aceea a lunei Fe-vruarie, care a fost extraordinar de caldă pentru ţara noastră.
Cu această valoare luna de care ne ocupăm, contrar lunei Fevruarie ce trecurăm, este cea mai secetoasă dintre toate ce-lel’alte luni Martie dela 1891 până în prezent. Din aceşti din urmă 20 de ani numai în 1903 şi 1905 această lună a fost aproape tot aşâ de lipsită de precipitaţiuni, respectiv cu 18 şi 17 mm. de apă.
Ninsoarea sau lapoviţa căzută în ultima decadă, deşi a albit sau acoperit pământul în multe părţi, s’a topit însă repede pretutindeni ; în părţile muntoase şi în nordul extrem al ţării, unde ninsese în ultima zi a lunei, zăpada formase o pătură groasă dela 5 la 10 cm. şi pe unele locuri, la munte, chiar mai mult.
Timpul uscăcios şi călduros din prima jumătate a lunei Martie a fost cât se poate de prielnic atât, pentru continuarea lucrărilor agricole de primăvară cât şi pentru desvoltarea între-gei vegetaţiuni.
Din cauza timpului blând din cursul iernei, a căldurilor din luna Fevruarie şi din o mare parte a acesteia, pretutindeni semănăturile do toamnă şi mugurii pomilor fructiferi luaseră o desvoltare prea mare ; ninsoarea, bruma, timpul rece şi îngheţul din ultima decadă au fost de mult folos, căci le-au mai oprit în desvoltare.
Afară de aceasta, a mai împiedicat prea mare evaporaţiune a umezelei din pământ, făcându-1 să nu se usuce prea repede la adâncime.
In tot cursul acestei luni s’a continuat pretutindeni a se face arături şi semănături de orz, ovăz, lucernă, măzăriche şi alte nutreţuri de primăvară; în multe păi ţi s’a semănat chiar sfeclele ile zahăr şi parte din cartofi. Către sfârşitul lunii în unele localităţi de câmpie din Mehedinţi, Dolj, Romanaţi, Buzău şi Covurluiu începuse a se semănâ chiar porumb. S’au făcut arături şi ogoare pentru semănăturile mai târziu, diferite desfundări de terenuri şi multe plantaţiuni de viţă şi pomi roditori.
www.dacQFomanica.io
762
ALBINA
In regiunea din estul ţării (Ialomiţa, Brăila, Covurlui şi partea dela mare) în cea de sus (Tutova Vaslui, Fălciu, Iaşi, Botoşani, şi Dorohoiu) şi chiar pe alocuri în câmpie (Dolj, Roma-naţi, Olt), unde precipitaţiunile căzute în această lună au lost puţine şi vânturile tari Irecuente, pământul începuse a se uscâ; aşâ că se scoteau bulgări mari la arat, iar semănăturile strânse de coaja dela suprafaţa pământului începuse a suferi.
Ploaia, lapoviţa sau ninsoarea din ultimele zile, deşi puţină a folosit mult, căci au mai înmuiat această coaje şi semănăturile au continuat iarăşi să se desvolte.
Semănăturile de toamnă se prezintă cât se poate de frumoase în întreaga (ară ; ele au înfrăţit şi s’au desvoltat aşâ de mult încât în cele mai multe părţi au acoperit bine pământul şi de teamă ca să nu crească prea înalte şi să se culce s’au păscut cu vitele ori chiar s’au cosit.
Rapiţa, deşi a eşit din iarnă, este mai pretutindeni atacată de insecte sau de lavre. încât ameninţă în unele părţi ca să fie distrusă.
Semănăturile do primăvară, făcute în luna precedentă şi chiar la începutul acesteia, au răsărit şi se desvoltă ; cele mai târzii încă n’au răsărit, pe de o parte din cauza timpului rece din ultima decadă, pe de alta şi din cauză că pământul are prea puţină umezeală. Orzul şi mai cu seamă ovăzul continuă a se semăna încă în multe părţi, cu deosebire în cea de sus a ţării, unde din cauza răcelilor din ultimile zile ale lunii lucrările agricole se suspendaseră chiar pe alocuri.
Dela jumătatea lunii s’au semănat tutunurile în răsadniţe.
Viile s’au desgropat, curăţit, arâcit şi ridicat în mare parte din cele mai multe podgorii ; ele se prezintă bine şi la unele varietăţi de viţă mugurii au început a se desvoltă.
La toţi arborii, arbuştii şi pomii fructiferi mugurii au apărut şi chiar s’a desvoltat mult în această lună ; unele spocii, ca a-lunul, cornul şi ulmul au înflorit, iar Ia migdal, cais, zarzăr şi unii pruni timpurii, muguri floriferi cari erau aproape de a se deschide au fost opriţi din desvoltare de timpul rece dela sfârşitul lunei, fără ca să le li produs stricăciuni.
Câmpiile au înverzit în întreaga ţară, iar flori şi plante pri-măvaratice au aşit în abundanţă : vitele mari şi mici au fost scoase la păşune. In partea de sus a ţării iarba s’a desvoltat prea puţin, încât vilele mari se mai ţin la adăposturi cu nutreţuri, ca şi iarna.
Din a doua decadă au început să sosească păsările călătoare în număr mare. -------------------------
Pagina glumeaţă.
Poveste vârţătorească.
Eram acum câteva zile într’o adunare de persoane vesele. Stăm în jurul paharelor de ceaiu şi povesteam fiecare amintiri şi în-
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
763
tâmplări din viaţa noastră. Eră tocmai vorba de vânătoare şi în deosebi de vânătoarea de tiare. Amicul meu Minciuneanu, pe care-1 cunoşteam cu toţii că este un vânător destoinic, pentrucă avea un costum de vânătoare lucrat la cel mai bun croitor din Bucureşti, zâmbiâ când ne auziâ pe noi spunând că ne-ar fi frică să ne întâlnim cu un lup, cu un urs sau cu un mistreţ.
-	- Se cunoaşte.că nu sunteţi vânători! Noi ăştia, deprinşi cu primejdia, nu ne temem de asemenea fiare.
Iacă eu... am avut odată o întâmplare cu un mistreţ, de care îmi vine să râd şi acum.
—	Cum ? Ce fel ? Ia spune! strigarăm toţi din toate părţile.
Şi Minciuneanu ne povesti că se dusese cu mai mulţi tovarăşi
la o vânătoare de fiare. Eră la punctul lui de observaţie, trecuse vreme multă şi nu mai venea nici un vânat. Fumător îndrăcit — şi de cei ce fumează cu pipa — simţiâ că i-se frige sufleţelul după câteva fumuri. De aceea, contra tuturor regulelor, puse puşca alături, aprinse pipa, cugetând în sine că doară n’o sosi lupul tocmai atunci. După câteva clipe, auzi un fâşiit, ridică capu şi când privi înainte-i, ce să vază? Un mistreţ eşiâ din tufe..
Să puie mâna pe puşcă, să tragă...... fură idei ce-i fulgerară prin
cap, dar i-se păru că. prea se apropie mistreţul şi luând puşca o rupse de fugă.
Şi fugi! şi fugi!... şi mistreţul după el. Nu e tocmai plăcut
www.dacoromanica.ro
764
ALBINA
să fugi prin pădure şi să ştii că după tine aleargă un mistreţ cu nişte colţi cât toate zilele. Ce să facă bietul om ? Un copac îi eră în cale. Ia să mă urc acolo, se gândi el. Zis şi făcut. Intr’o clipă fu sus, acăţat cât mai bine, strângând în braţe trunchiul
copacului. Afurisitul de mistreţ însă începu să scormonească la rădăcină şi să caute a rupe copacul ca să-i cază vânătorul plocon... Eră o situaţie tot aşa de neplăcută ca şi cea de mai înainte. Atunci o idee îi trecu prin minte. Dacă ar sgâlţâî puternic copacul ca să se rupă... ar cădea peste mistreţ şi de !.:. cum avea peste 70 de kilograme... s’ar putea întâmpla să nu-i meargă bine mistreţului.
Tocmai aşa si făcu, şi sărmanul mistreţ se trezi cu şira spi-nărei făcută zdrob. Ucisese mistreţul fără nici o descărcătură de puşcă.
x\şa fu povestea amicului meu Minciuneanu şi toţi aplaudarăm cu bucurie când ajunse la sfârşit.
Cred că şi d-voastră o să faceţi tot aşa şi, dacă veţi binevoi, chiar îl veţi crede...
Stan Păţitul.
www.dacocomanica.ro
STEBUfl"
Societatea «Steaua» are de scop a lucră pentre întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tondime contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, do cel puţin un leu pe an. Fie-care memorii este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, aă facS a se primi în Societate oel puţin alţi doi membri noL
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ionu Kuliuderu, Membru al Academiei Romane.—Vice-preşedinte, Sara Şoiuâuescu, mare proprietar, fost senator. -Administrator şi casier. Spiru C. Haret, Ministru, profesor univer-titar —Secretar, Const. Baun, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre GArboriceanu, Administrator al Casei Sf-Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central ţi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Dimltrescu Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; M. Viadescn, fost Ministru, profesor universitar; Trista S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pompiliu Ellade, profesor universitar.—Cenzori, Const. Alimineşteann, inginer de mine; Preotul oconom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Alexandrescn, institutor.
Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urinare).
Stefănescu G. (Dragoslovenii-Tercheşti), 1 leu; Petre I. Chiriţoiu (Bor-deşti), 1 leu; Ion Angliei (Dragoslăveni), 1 leu; Al. S. Nicolescu (Dumi-treşti), 1 leu; Grigore lonescu (Odobasca), 1 leu; I. Tudorăcheseu (Slob.-Ciorăşti), 1 leu; Ion G. Stănescu (Obileşti), 1 leu; Zamfir Marinescu (Caiata), 1 leu; V. Zainea (Gugeşti), 1 leu; G. O. Gârbea (Bucureşti, Dorobanţilor 75), 2 lei; N. Florescu (Gen. Lahovary, 16), 2 lei; Const. Giu-rescu (Ştirbei-Vodă, 164), 2 lei; Ang. Marinescu (Ocolului 15), 2 lei; G. Aslan (Focşani), 2 lei; Elena C. Meissner (Iaşi, strada Carp, 2), 10 lei; C. Meissner (Iaşi, Carp 2), 10 lei; P. Vasiliu, institutoare (Botoşan), 2 lei; R. M. Stana atopol, institutoare (Botoşani), 2 lei; Cleopatra loaniţiu, institutoare (Botoşani), 2 lei; I. Popovici Cerchez, institutor (Botoşani), 2 lei; Cornelia Climescu, instit. (Botoşani), 2 lei; Ana Popescu, instit. (Botoşani), 2 lei; Neculai Ursoiu, instit. (Botoşani), 4 lei; Maria Popovici, instit. (Botoşani), 3 lei; Arislia Petrescu, instit. (Botoşani), 2 lei; Ioan Dima Pâtraşcu, instit. (Botoşani), 2 lei; Profira C. Gallui instit. (Botoşani), 2 lei; P. S. Darie, instit. (Botoşani), 2 lei; M. D. Monasti-reanu, instit. (Botoşani), 2 lei; N. Giurgea, pensionar (Botoşani), 2 lei; M. Giurgea, instit. (Botoşani), 2 lei; Gheorghe Petrescu, instit. Botoşani), 2 lei; Elena Pilat, instit. (Botoşani), 2 lei; C. Cernescu, instit. Botoşani), 2 lei; Maria Tomida, instit. (Botoşani), 3 lei; Elena Popovici Puiu, instit. (Botoşani), 3 lei; Ana Holior, instit. (Botoşani), 3 lei; Eca-terina Zamfirescu, instit. (Botoşani), 2 lei; E. I. Popovici, instit (Btoo-şani), 2 lei; Maria Ţupu, instit. (Botoşani), 2 lei; Natalia I. Adamiu, instit. (Botoşani), 2 lei; Maria I. Carale, instit. (Botoşani), 2 lei; Aurelia Bozga, instit. (Botoşani), 2 lei; Ioan Teodorescu, instit. (Botoşani); 2.1ei. C. V. Ficşinescu, instit. (Botoşani), 6 lei; Olga N. Leontenescu, instit. (Botoşani), 2 lei.
(Va urmă).
www.dacoramanica.ro
*
F

!E|
G'REMA, PUDICA 51 SĂPUN „fL6i}A“
nu se vând decât în embalagiul original arătat aci (un sfert din mărimea naturală) şi cu următoarele preţuri:
Crema lei 1.50 — Pudră lei 2 —Săpun lei 1.25
Refuzaţi dar în intei'esul D-v. ca neveritabile dacă vi s'ar oferi aceste preparate în cantităţi mai mici sau altfel decât in embalagiul original aci arătat şi cu etichetele neatinse.
Crema şi Pudra «FLORA» se pot întrebuinţa fără grijă cât de mul timp, acest fapt e stabilit oficial de institutul de Chimie al Statului, care a constatat la 12 Septembrie sub No. 1.110,că: *Crema şi Pudra Flora» nu conţin substanţe toxice sau de acele cari printr’o întrebuinţare îndelungată pot vătăma sănătatea».— Pomada de păr «Flora» neîntrecută pentru îngrijirea raţională şi higienică a părului; Borcan mare lei 2.50, mic lei 1.75—Capilogen «Flora» (apă de păr), curăţă mătreaţa după câte-vâ întrebuinţări; Sticla mare lei 3.25, mică lei 2.50— La nemulţumire să restitue costul pentru oricare din aceste preparate.

f
%
pectosin 3îeanu
vindecă tuşea cea mai rebelă şi e preparatul cel mai raţional pentru a trată cu succes bronşitele acute şi cronice, tuse convulsivă (măgărească), emllseuiul pulmonar etc. Sticla lei 3.— La Droguerii şi farmacii.
JCcmo/erul Item
Unul din cele mai puternice reconstituante ale corpului slăbit, măreşte greutatea corpului şi redă pofta de mâncare perdută, suveran pentru a combate anemia, lipsa sângelui, clorosa, debilitatea generală, dispepsia, con-stipaţia, Leucorea (poală albă la femei) Ilisteria, Neurastenia, Ameţelile, Slăbirea memoriei, Limfatismul, etc. He-moferul Iteanu este autorizat de Onor. Consiliul Sanitar Superior şi recomandat de eminenţii noştrii medici Prof. dr. liui-cliu, Prof. dr. Leontc, Prof. dr. Negel (Iaşi) şi alţii, după experienţele îndelungate. — Preţul lei 4. —
La Droguerii si farmacii.
durerile de cap, mi-
grena, durerile reti-
îfevralgiile cele mai rebele
matismului acut, articular lumbago, durerile de dinţi cele mai tari, mai ales nevralgice, precum şi ori-ce dureri provenite din răceală sunt combătute cu deplin succes prin întrebuinţarea
- Pastilelor Nevralgine Jurist —■ _
Aprobatede Consiliul Sanitar Superior. Preţul unui :iacon Lei 2.50, o dosă 50 bani. La Droguerii şi Farmacii.
Inst de Arte Grafice «Carol Gob!» S-r I. St. B,asidescu.
www.dacaramamca.io