Anul XIII no. 2i, 21 Fevruarie 1910. Apare în fiecare t)uminecă COMITETUL DE REDACŢIE ION KALINDERU P. G&rbovlceanu O. Coşbuc 0-1 P.V. Năsturel N Nlcolaescu Gr. Teodosslu Gh. Adamescu C. C. F.-Taţcâ 1. Otescu Hoiln.i’ţîn ?i A 1 tî www.dacocomansca.fo > -Burnit-^!! 2'\432. 21 Fevruarie 1910 Anul XIII Revistă Enciclopedică Populară Abonamentul în ţara pe an lei 5 Abonam, in străinătate pe an lei 8 „ „ „ pe 6 luni „3 Un număr.................15 baui. Pentru anunolurl 1 leu linia. )Nfllea publloitate, 5 bani suvâncu), .Vlanusorlpfcele nepublleate se ard. SUJVI ARUL»: i Sofia Nădejde, Fiul pierdut. Econ. D. Georgescu, Predică la Duminica lăsatului de carne: j Despre judecata viitoare. /. O. Zugravu, Monografia satului Ţuţcani din jud. Covurluiu.' (Cu un plan). N. I. Bonjug, Scrisoare dela un învăţător către un coleg. /. Dragoslav, Legenda lăcrămioarei, sfârşit. (Cu desemnuri ori-' ginale de D. Stoica). CRONICA: Corpurile legiuitoare. — Moartea lui Eugeniu Carada. — înfiinţarea Cassei pădurilor. Scrisoare către Redacţie. Informaţiuni. — Bibliografie. PAGINA GLUMEAŢĂ: Stan Păţitul, Scumpul mai mult păgubeşte». (Culă ilustraţiuni). 1LUSTRAŢIUNI : Paraclisul mănăstirii Hurezi. — Foişorul lui Dionisie dela mă-! năstirea Hurezi. SUPLEMENT: i Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 19 i dela 21 Fevruarie 1910. www.dacoramanica.ro * foşti în vremile |^e\'dSlfiult un om bogat. Ne-mărgenite i se’ntihdeau li vedele verzi, lucitoare ca mătasea, umbrite de măslini şi smochini cu roade dulci ca mierea. Portocale poleite ’n bătaea Soarelui ademeneau vederea, smomind gustul şi recorind sufletul înfierbântat de arşiţă. In văi şerpueau lin izvoare cu şoapte şi isoane tainice, îngânând poveşti vechi. Prin poienile înverzite, întinse până în zări depărtate, se răsfâţau turmele de oi, cu lâna creaţă şi moale, urmate de mieluţi zglobii. Casa îi eră plină de bunătăţile pământului, îndestulată cu bielşug îi eră masa. Drumeţii găseau la el adăpost; văduva şi orfanii, milă şi ocrotire. Până departe peste hotar îi ziceau «omul lui Dumnezeu». Nimeni n’avuse a se plânge de vre o nedreptate din parte-i; bunătatea i se vestise peste mări şi ţeri; pe mulţi îi ajutase cu sfatul şi cu fapta. Avea doi fii la cari ţinea ca la Dumnezeu. Nici zilele cu soare, nici frumuseţele primâverei, nici bucuriile averilor nenumărate nu-1 înveseleau cât vederea fiilor iubiţi, voinici la trup şi frumoşi la vedere, ca nişte feţi logofeţi din basme. Dela o vreme, cel mare stă mereu dus pe gânduri. Averea, dragostea tatălui, îi păreau prea de rând, nu-i înveseleau inima. Intr’o zi veni la taică-so şi cuvântă: — Tată, de ţii la mine, dă-mi ce-i al mieu; plec departe. Poate lucrurile nevăzute încă îmi vor ’nveseli inima. Poate, cercându-mi norocul, voiu adună bogăţii mai pe sus de cele ce ai tu. Aur, pietre scumpe, veştminte de porfiră, covoare, minunate sunt lucruri vrednice de-un tânăr ca mine. Tatăl a oftat adânc. Nu lesne te desparţi de una din lu- www.dacaromanica.ro 570 AI.BTN A ininile ochiului; căci dese ori pierzând una, nu te mai poţi bucura nici de ceealaltă. Dar şi mai anevoe te deslipeşti de un copil iubit. Ştiâ bătrânul că multe sunt ispitele, neînchipuite primejdiile, nenumărate nenorocirile ce aţin calea tinerilor. Dar, ce să vorbeşti orbului din naştere de colorile curcubeului, de strălucirea livedelor, de farmecul florilor? Tot atât de prisos i se părea să vorbească fiiu-so de tot ce poate să-l pândească în ţeri depărtate. A oftat bătrânul din adâncul sufletului, dar i-a îndeplinit dorinţa fiiului, ştiind că a se împotrivi ar însemn) să tră-ească zilnic alături c’un duşman. E greu a vedea la masă pe copilul tău supărat, şi a-1 şti nenorocit între cei patru păreţi ai tăi. De-a doua zi i-a făcut parte din turme, din robi şi din bani. Băiatul şi-a încărcat tot avutul pe cămili, pe catâri şi, luându-şi remas bun dela tată, dela frate şi casnici, a plecat lăsând în urmă locurile unde copilărise. Pe dunga cenuşie a drumului se vedea numai norul de praf stârnită de vitele şi de robii fiiului plecat în zări depărtate să-şi caute norocul, fericirea şi veseliea ce nu putuse găsi la căminul părintesc. A plecat într’o zi frumoasă, cu soare vesel şi cer senin. Numai inima părintelui, eră întunecată, cernită; simţea cum sufletul i se sfâşie pe din două; îl durea grozav, dar n’aveâ ce face. Trecură zilele, una ca alta, iar veselia nu i se mai ivea pe faţă. Nici o veste dela fiiul pribeag. Caravanele ce veneau, din an în an, pe la vre-un bâlciu, nu pomeneau să-l fi întâlnit. Abia într’o târzie vreme află din unii din alţii, că fiiu-so cutreerase lumea, pierduse averea, în petreceri şi ne-cuviinţi, iar acum rătăceşte ca un cerşitor nemernic. Din clipa aceea inima părintelui şi mai mult se amărâse. La masa lui mâncau străinii cu ’ndestulare, drumeţii obosiţi găseau adăpost supt acoperişul lui; iar fiiul nenorocit cutreeră lumea flămând şi fără căpătâiu, neavând nici cât robii lui. De multe ori punea îndâret pe masă bucăţica dusă la gură, gândind: «Eu îmi îndestulez foamea; dar, poate, copilul mieu nu are nici fărimiturile ce-arunc câinilor». La asemenea gân-duri durerea îl sugrumă, nu mai putea înghiţi niciofărimi-tură de pâine. Suferinţa îl îmbătrâni înainte de vreme. Toată dragostea ce avea pentru al doilea fiiu nu era ’nstare să-i vindece un www.dacQFomanica.io ALBINA 571 dram din suferinţă. Pe sufletul părintelui îndurerat lunecă orice bucurie ca apa pe sticlă. Mereu îşi zicea: «Sărman copil, poate de mult nu mai vede razele soarelui nicia lbas-trul cerului, poate oasele-i zac în pământ străin». încovoiat în cârjă, nepăsător, trecea bătrânul pe lângă turmele şi livedele sale. Fiiul mai mic îngrijâ de toate, lăsând pe bătrân să-şi ducă supărarea cea fără de leac. «Fiiul cel mare, bucuriea bătrâneţei, lumina şi fala numelui stăpânul averilor ce-am agonisit, e aşa dar pierdut pe veci!» Neîncetat îi treceau prin minte toate întâmplările copilăriei; bucuriea ce simţea în fiecare an, văzindu-1 tot mai mare şi mai frumos». In întunerecul nopţei vedea ca nişte închipuiri, luminoase şi vii, icoane din trecut; cari ardeau fără milă sufletul îndurerat, aţîţându-i suferinţa cea fără leac. De când plecase fiiul, nimeni nu mai zărise nici umbră de veselie nici licărire de zâmbet pe faţa bătrânului. Adesea, stând pe vre-o colină, la poalele cărei zburdau turmele de miei, îşi pierdea privirea departe pân la dunga unde se închee cerul cu pământul. La ivirea vre unei năluce, inima îi săreâ din loc; gândea: «Dac’ar fi el?». Intr’o zi, seară, se auziră lătrături înverşunate de câini, ca la apropierea vre unui străin, sosit din locuri de părtate. Bătrânul îşi puse mâna streaşină şi privi în zare cu durerea celui ce de mult aşteaptă în zădar. — Stăpâne, grăi argatul, un cerşitor venit din lume se roagă de adăpost. Nu târzie vreme, străinul căzu la picioarele bătrânului, zicând cu lacrimi: «Tată, iartă-mă, ticălos am fost, darnevoea şi nenorocirile m’au pocăit. Nu mă priimi ca pe-un fiiu, ci ca pe cel din urmă dintre robii tăi». Bătrânul, de bucurie, a remas o clipă stană împietrită, apoi se ridică şi, îmbrăţăşindu-1, zise «Mort ai fost şi-ai înviat; pierdut ai fost şi te-am aflat. Fii bine venit. Mai curând vor secă apele mărilor decât mila şi dragostea părintelui». Şi-a poruncit să taie viţelul cel mai gras. Să fie serbătoare şi veselie între toţi casnicii: că s’a întors fiiul pierdut». Atunci fiiul mai mic a venit la bătrân şi cu glas plin de dojeană a zis: «Părinte, de ce atâta nedreptate ? Eu am fost totdeauna ascultător, am stat lângă tine, înmulţindu-ţi averea şi mie nu ini-ai dat un miel măcar să mă înveselesc cu prietenii mei; iar pentru dânsul junghiaşi viţelul cel gras». www.dacorommiica.iD 572 ALBINA «Fiule, ţi-ai făcut datoriea, cugetul înpăcat iţi e cea mai bună răsplată. Pe tine sufletul mieu nu te-a jelit, ochii miei nu te-au plâns. Pentru fratele tău multe nopţi am petrecut nedormite; multe lacrimi mi-au ars obrajii. Să-i dăm putinţă ca, prin muncă şi cumpătare, să-şi agonisească avutul roşit. Când i-se pierde păstorului una dintre oi, lasă turma întreagă, cu treeră codrii s’o afle şi mare îi e bucuria de izbuteşte s’o a aducă la cârd. Fratele tău pierdut a fost şi l’am aflat; de aceea, cuvine-se a ne bucură cu toţii de întoarcerea lui». Sofia Nădejde. Predică ia Dumineca lăsatului de carne. Despre judecata viitoare. < Şi vor merge cei răi in munca de veci; iar drepţii în viaţa de veci (Mat. XXV 47). Fraţi Creştini, Noi în viaţa de toate zilele suntem supuşi greşelii, putem să facem fapte rele. După cum faptele bune ne a- * trag laudă din partea oamenilor, tot asemenea faptele cele rele ne atrag dispreţ din partea lor. Când fapta rea ce am făcut, este o călcare de lege, pe lângă dispreţul din partea oamenilor, ne atrage şi pedeapsa din partea autorităţilor însărcinate cu supravegherea legilor. Nu totdeauna însă, cel care face rele este pedepsit cum trebue şi câte odată nu este pedepsit de loc. Se întâmplă iarâş ca un om nevinovat, din cauza presupunerilor, să Fie socotit de lume ca un om rău şi chiar să fie pedepsit de judecată, fără să aibă vreo vină. www.dacocomamca.ro ALBINA 573 S’ar păreâ din acestea că dreptatea în lumea aceasta n’ar birul întotdeauna, şi cel rău ar rămânea ne pedepsit, iar cel drept ar suferi pedeapsă. Este însă o judecata, care nu se înşeală, este judecata Dumnezeească, unde fiecare va luă răsplata meritată după faptele lui. Despre judecata viitoare face amintire Sf. Evangelie ce s’a citit azi. Pentru aceasta şi eu voiu vorbi despre acea judecată viitoare. Fraţi Creştini, înainte de a vorbi despre judecata viitoare, voiu arătă pentru ce va face Dumnezeu acea judecată. Nu toate faptele rele care la face un om, sunt supuse pedepsei. Aşa de pildă când vezi pe un om că n’are ce mâncâ şi nu-i dai de mâncare; când vezi pe un altul că n’are cu ce se îmbrăcă şi nu-i dai o haină când ai; când vezi pe cinevâ bolnav şi nu-i alini suferinţele cel puţin cu o vorbă bună; când vezi pe un călător că n’are unde se adăposti şi nu-1 primeşti în casă, pentru asemenea fapte nici o lege din lume nu te poate pedepsi. Legea dumnezeească însă nu te poate iertă, căci Domnul nostru Iisus Hristos arată ca si pentru asemenea oameni s’a pregătit munca de veci, când zice: „Duceţi-vă dela mine, blestemaţilor, în munca de veci....Căci am flămân- zit şi nu mi-aţi dat să mănânc, am însetat şi nu mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu maţi primit, gol şi nu maţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu m’aţi cercetat (Mat. XXV. 41 — 44). Chiar pentru faptele noastre rele, pentru cari legea aşează pedepse de multe ori rămânem nepedepsiţi. Să precupunem că cinevâ face un omor. Dacă nu l-a văzut sau nu l-a descoperit nimeni, el rămâne nepedepsit. Câte odată chiar când făptuitorul este aflat şi dus la judecata, el scapă nepedepsit. Judecătorii nu sunt Dumnezeu să ştie tot. Ei judecă după cele ce află dela probe, şi dacă probele sau martorii declară că cel învinuit de omor sau de un alt fapt nu este vinovat, judecătorul nu-1 poate condamnă, chiar de ar fi convins că cel adus înaintea judecăţii este vinovat. Ar urmă de aici să se crează că dreptate n’ar fi. Este www.dacaroimaiiica.ro 574 ALBINA însă o dreptate Dumnezeească, unde nimeni nu va scăpă nepedepsit. Dumnezeu este în tot locul, el vede tot ce face omul şi în ascuns şi între oameni, el cunoaşte chiar gândul omului. Pentru aceasta el nu poate fi niciodată înşelat. Sa nu credem ca, daca vedem cum le merge bine unor oameni rai, Dumnezeu a închis ochii să nu-i vază şi n’are să-i pedepsească. El lasă pe omul rău, ca să-şi ia răsplata puţinelor fapte bune ce le va fi făcut în viaţa, ca pedeapsa cea din urmă să fie grozavă. Ori cât de rău ar fi un om, tot face şi el câte o faptă bună, şi trebue să ia răsplata pentru ea, după moarte să a-uză cuvintele spuse de Avram bogatului nemilostiv: Fiule, adu-ţi aminte că în viaţă ai luat cele bune, iar Lazăr pe cele rele; acum este cu dreptul ca tu să ai pe cele rele. iar Lazăr pe cele bune. (Luca X. VI. 25). Sunt iarăşi unii, care de şi îi vedem că nu fac rele, sunt oameni buni, cu toate acestea sufer, ba unii chiar sunt condamnaţi fără să fie vinovaţi. Pentru aceştia a-desea ne zicem că dreptatea a dispărut. După cum cel rău face şi fapte bune, tot asemenea şi omul bun nu poate să nu facă şi unele lapte rele. Pentru a-şi ispăşi faptele rele, omul cel bun suferă în această lume, ca să-şi ia răsplata desăvârşită în viaţa veşnica, ca şi săracul Lazăr. Mai mult încă, Domnul nostru Iisus Ilristos arată lămurit fericirea celor ce vor însetâ de dreptate în lumea aceasta când zice: Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. (Mat. V. 6). Acum, după ce am văzut că nu în totdeauna aici în lume, se răsplătesc faptele după cum merita, înţelegem de ce Dumnezeu vă face judecată. Dacă faptele rele n’ar fi pedepsite, iar cele bune n’ar fi răsplătite, atunci dreptate n’ar mai fi şi noi n’am mai înţelege pentru ce ar mai exista vorba dreptate. La judecata din urmă va fi judecător însuş Domnul nostru Iisus Hristos, înconjurat de îngeri. înaintea lui se vor adună toate popoarole pământului. Toată faptele ce a lăcut omul, le va vedeâ înaintea ochilor săi, căci Dumnezeu nu uită nimic. Când noi, aici în lume, suntem pedepsiţi pentru vreo faptă rea, suntem pedepsiţi pe un timp mai lung sau mai scurt; aşteptăm să treacă acel timp şi atunci scă- www.dacoromamca.ro ALBINA 575 păm de pedeapsă. După judecata lui Dumnezeu nu vom mai aveâ nici o nădejde să scăpăm de pedeapsă, căci ea va fi veşnică. Fraţi Creştini, Să nu ne amăgim de cele ce vedem în lume şi să credem că, dacă am scăpat de pedeapsa în viaţa aceasta, nu vom mai fi pedepsiţi niciodată. Să ne gândim la pedeapsa Dumnezeeascâ, atât în viaţa viitoare, cât şi în lumea aceasta. Nu vedem adesea venind pedeapsa Dumnezeeascâ, asupra celui rău chiar în lumea aceasta? Să luăm noi seamă că celui rău, ori cât de bine i-ar merge, vine un timp când se arată mânia lui Dumnezeu asupra lui, sau asupra copiilor lui, căci păcatul urmăreşte nu numai pe părinţi, dar chiar şi pe copii; nu de geaba se zice ca păcatul urmăreşte pe om până la al nouălea neam. Pentru a câştigă fericirea de veci, Domnul nostru Iisus Hristos, nu ne-a pus însărcinări grele. A da după puterile noastre hrană celui flămând, a îmbrăcă pe cel lipsit de haine, a da un pahar de apă celui însetat, când el este bolnav şi nu poate a-1 lua singur sau nJare de unde luă, a primi în casa noastră pe un călător, când n’are unde se adăposti, şi ce mânca, a cercetă pe cei bolnavi şi pe cei închişi pe drept sau pe nedrept, a nu face fapte rele: iată cât de puţin ne cere Domnul nostru Iisus Hristos. Dacă noi vom împlini întocmai aceste îndatoriri, vom nădăjdui, ca la judecata cea înfricoşată să auzim zicân-du-ne : Veniţi binecuvântaţii părintelui meu ; moşteniţi împărăţia cea gătită vouă dela întemeierea lumii. Amin. Econ. D. Qeorgescu. . --*•* * • ... ' Scrisori către Redacţie. Domnule Redactor, . ... ... . : - De câţi-vă ani este abonat la revista „Albina" d-1 Gg. T. Constantinescu— croitor.—Crângurile, pe care citindu-o şi noi ne-am convins de foloasele ce ne aduce atât nouă cât şi sătenilor cărora le o cetim pentru care eu n’am decât a vă mulţumi din adâncul inimii, atât d-v., cât şi d-lui abonat mai sus zis. Urez succes desăvârşit acestei reviste spre binele şi Înflorirea neamului românesc. Gg. liateescu, pomicultor,BflduleştiDâmboviţa. www.dacoramanica.ro Paraclisul mănăstirii Hurezi. (După ,,Buletinul Comisiunii monumentelor istorice"). www.dacQFomanica.ro ALBINA 577 Monografia Satului Ţuţcani din judeţul Coîurluiu. % n partea cea mai extremă de Nord a jud. Covurluiu, chiar lângă hotar, la o cale cam de 21/2 pe jos de târguşorul Bereşti, unde astăzi se lucrează tunelul Talaşman, cel mai mare tunel din ţara noastră, se află satul Ţuţcani. E aşezat într’o poziţie admirabil de frumoasă: pe coastele a două dealuri, cari se întâlnesc împreunându-se în formă de semi-cerc în partea de Miază-Noapte, îi dau o formă atât de frumoasă, că privindu-1 dinspre Miază-zi, pare că ne aflăm în faţa unei adevărate scene de teatru. Satul e împodobit cu fel-de-fel de pomi roditori. In timpul verii, mai ales, capătă înfăţişarea unei adevărate păduri, prin cari deabea se întrezăresc casele ici colea, câteuna. Ţuţcănenii, toţi sunt Români-răzeşi; streini nu sunt, afară de un singur evreu şi un grec românizat, ambii negustori. Populaţia satului e de 300 locuitori, cari împreună cu alte 2 cătuni, Mănăstirea, aşezată la Miază-Noapte şi Sipenii la Răsărit, fac comuna Ţuţcani, cu un număr cam de 550 de locuitori. Iu toată comuna sunt 3 biserici cu 3 preoţi şi 3 şcoli cu 4 învăţători. Ţuţcanii se învecinează la Răsărit cu satele: Blăgeşti, Igeşti, Lăteşti şi Sărăţeni; la Miază-noapte: Schineni şi Măluşteni; la Apus: Lupeştii, Mânzaţeşti şi Aldeşti şi la Miază-zi: Puricanii, Comăneştii, Sâseni şi Găneşti. Ocupaţia principală a Ţuţcănenilor [e agricultura şi cultura viţei de vie. Aici se fac vinurile cele mai multe şi mai renumite din tot judeţul. Ca mai toate satele noastre româneşti, satul Ţuţcani îşi are şi el istoricul său propriu. Data sigură, anul când s’ar fi înfiinţat, nu se poate preciza sigur; dar totuşi se poate afirmă şi şi probă că e din timpul lui Ştefan-cel-Mare şi anume după anul 1475 când viteazul Domn a avut bătălia d’ela Podul-Inalt (Rucova) din jud. Vasluiu. Cu toţii ştim de obiceiul sfânt a lui Ştefan-cel-Mare, că el în urma ori cărei bătălii ce o purtă cu duşmanii ţărei Moldovei, pe lângă că înălţă câte o biserică spre lauda şi mulţumirea lui D-zeu că i-a ajutat în acea bătălie, dar dăruiâ şi pe voinicii săi cu multe moşii pe cari în urmă se ridicau diferite sate. Dovadă avem mai toate satele ce sunt în partea de Răsărit a Moldovei, pe lângă Prut, toate fiind sate răzăşeşti depe timpul viteazului Domn, Ştefan. * * După bătălia dela Racova, atât de mult glorioasă pentru Ştefan, el răsplăti vitejia oştenilor din gloată, dându-le pământuri de hrană şi fâcându-i răzeşi (moşneni). Printre aceşti ostaşi se află şi un viteaz numit Frâncu cu 5 feciori: Ţuţcu, Hârâe, Sipu, Gembet şi Mihu. Iată ce spune tradiţia despre aceştia: Frâncu a fost oştean viteaz în armata lui Ştefan. Locul său de naştere fu în satul www.dacQramanica.ro 578 ALBINA Hârtop (azi nu mai există) la Apus-Miază-zi de Ţuţcani, într’o vale numită Zoiţana. La anul 1475 Ştefan-cel-Mare, având a purtă bătălie cu Turcii, Frâncu cu cei 5 feciori ai lui şi cu toţi oamenii din sat, au fost concentraţi la Dunăre lângă Brăila, pentru a nu lăsă pe Turci să treacă în ţară. Mihu, fiul său cel mai mic, iubiâ pe o tânără din satul său natal, Hârtop, care se numea Rxixanda. Lasă pe tatăl şi pe fraţii lui la Dunăre unde erau în gloată, şi noaptea pleacă călare în sat. Cu ce dor şi cât de grăbit se întorcea dânsul acolo, se vede din vorbele păstrate şi până astăzi: «Crângu-i crâng Şi nu e crâng, Dealul-i deal Şi nu e deal. Şi de iute ce mergea, De un sat mare că dădea. De odată se opreşte la casa cu un plop Din satul ce-i zic Hârtop.» Iar tânăra, eşindu-i în prag, îl primi cu aceste cuvinte: «Fie D-zeu cu tine Şi iubirea ta cu mine!» Iar el, Mihu, îi răspundea: «Mâni, Ruxando, dorul tău, Să-l întărească D-zeu!» Gândul lui Mihu eră ca, după lupta cu Turcii, de va scăpă cu viaţă, să iea de soţie pe Ruxanda. Dar Ştefan, neputând ţine cale Turcilor, se retrase pe apa Bârladului, la Vaslui. Turcii se iau după dânsul, prăpădind tot ce găseau în drum. Dau foc la mai multe sate dintre cari sunt: Şovârcanii, Gră-penii (cari şi azi sunt mici cătuni); ard şi satul Hârtop-, iar pe Ruxanda văzând-o atât de frumoasă, Soleiman, paşa cel turcesc, o iea cu dânsul în robie. La Racova, când s’a dat bătălia, Mihu zăreşte pe tânără pe Ruxanda, stând pe calul lui Soleiman. Turcul văzând că o să fie biruit, străpunge cu paloşul său pe Ruxanda, ca şi cum ar li zis: «nici a mea, nici a ta să nu fie.» Iar Mihu, turbat de mânie, ca un leu se aruncă asupra lui Soleiman, pe care-1 omoară cu sabia sa. Şi avea Ştefan-cel-Mare un cal de mânca foc, nu alt ceva, care se chiama Serc/an şi mulţumită poate mai mult acestui cal, Ştefan a biruit şi alungat pe Turci. Mântuindu-se şi lupta aceasta, Domnu Ştefan s’a bucurat câtva timp de linişte şi odihnă in care vreme a dat o mulţime de hrisoave la toţi vitejii săi pentru a fi stăpâni pe câte o moşie. Şi i-a dat şi lui Frâncu, ca unuia ce fusese bun viteaz în luptă, o bucată de pământ numită moşia Ţuţcanilor (de azi) care se întindea din apa Horincei, până’n apa Elanului, dela plopul Corbului până la Ulm. Frâncu împarte moşia feciorilor săi astfel: lui Mihu îi dete Ghireasca (unde înfiinţă satul cu acelaş nume şi un schit de călugări); lui Gembet îi dete Măluştenii (unde înfiinţă satul Măluşteni de azi. In acest sat şi astăzi se găseşte piatra hotarului şi familia Gembet); lui Sipu ia dat Sipenii (înfiinţând sat, Sipenii www.dacoromanica.ro ALBINA 579 de azi); lui Ţufcu i-a dat partea de mijloc a moşiei sale (înfiinţând satul Ţuţcani); lui Hârâe ia dat partea de Răsărit până la râul Elan. PLAHUL MOŞIEI LUI FRÂNCU împărţit la fii săi. K N I. Mihu. II. Chindiea şi Polihronle. III. Qembet. IV. Tuţcu. V. Hâ'âe. VI. Lipu. Chindiei (singura fată ce a avut-o Frâncu şi pe care o căsători cu un grec numit Polihronie) i-a dat partea de Miază-noapto până la Plopul-Corbului. Tot tradiţia spune că Hârâe nemulţumit cu partea de pământ dată lui, voind a mai ară şi pe teritorii 1 lui Ţuţcu, acesta l-a luat la goană şi ajungându’-l l-a omorât şi l-a îngropat acolo punându-i ca semn o piatră mare care şi azi se chiamă «piatra lui Hârâe» Unii din bătrâni spuneau că acolo s’a găsit când-va şi o sabie turcească (iatagan) cu caro www.dacofomanica.ro 580 ALBINA Ţuţcu ar fi omorât pe Hârâe, fratele său. Satul înfiinţat de Hârâe pe moşia sa a fost în partea de Miază-noapte a satului Igeşti. Chiar şi astăzi se văd urme că pe acolo ar fi existat când-va sat. Chindia şi Polihronie, fiind-că n’au avut nici un copil, au rădicat un schit mic de maici, înzestrându-1 cu moşia lor. Acest schit, cu timpul, se transformă în schit de călugări; iar când satul lui Hârâe se desfiinţează, locuitorii se retrag în jurul acestui scliituleţ, formând satul Mănăstirea, cătuna de astăzi a cărui nume ne arată că a fost când-va schit. Biserica din Mănăstire îşi are forma şi temelia sa cea veche. Ctitorii ei sunt îngropaţi chiar în însăş corpul bisericei. Şi astăzi, când se sapă gropile morţilor, se găsesc multe din hainele călugărilor, îngropaţi aici. Schitul lui Miliu din Ghireasca a durat până înainte de domnitorul Cuza. Un preot bătrân, care oficia la acea biserică, după ce fu părăsită de călugări, istorisiâ că a găsit la acea biserică pomelnicul ctitorilor, între care eră Miliu. Averea schitului constă mai mult din pădure şi puţin loc în câmp care, odată cu secularizarea averilor mănăstireşti, fu luată pe seama statului. Cât a fost schit, călugării făcuse’plantaţie în jurul bisericei cu fel de fel de pomi, din cari azi n’a ’mai rămas decât un singur brad bătrân. Acum, câţi-va ani în urmă, s’a găsit de un preot la o femee trană un hrisov tocmai din vremea lui Ştefan-cel-Mare, scris în slavoneşte. Hrisovul fu dus de preot la păr. Antonoviciu, protopop de Tutova pe timpul acela, unde cred că se află şi astăzi (1). In acest hrisov dat de Ştefan, (cui?, probabil că lui Frâncu), se zice că s’ar aminti de moşia Ţuţcani, de Hârâe şi satul lui şi de Chindia şi Polihronie din Mănăstirea. * * In rezumat, satul Ţuţcani, sau mai bine zis comuna Ţuţcani, dimpreună cu celelalte sale din jurul său, sunt sate râzăşeşti tocmai din timpul lui Ştefan-cel-Mare, fondate după anul 1475. Bătrânii din Ţuţcani, istorisind de Ţuţcu, precizau chiar şi locul unde-i fusese casa. După cercetările făcute asupra originei familiilor din cari se trag Ţuţcănenii sunt mai toţi băştinaşi. Rari sunt veniţi din alte sate străine. Astăzi se prezintă ca oameni cinstiţi, nezurbagii, fiecare îşi caută de gospodăria sa, mulţumindu-se cu mult puţinul ce are. Toţi sunt cam de aceeaş putere. Mai nici unul nu este prea bogat, dar nici unul nu este prea sărac. Se ajută la nevoi unul pe altul, sunt ascultători, harnici şi supuşi. Iubesc credinţa şi obiceiurile strămoşeşti şi li-e dragă mult biserica şi şcoala. Cam aceste se povestesc de satul Ţuţcani şi cam aşâ se prezintă şi locuitorii lui. Ioan O. Zugravii. Ţuţcani — Covurluiu. 1 (1) Ar fi bine ca păr. Antonoviciu, cunoscut de bun cercetător îm documente istorice, sâ-1 dea publicităţei, tot prin rev. «Albina», spre a se întări mai mult aceste scrise. www.dacoromaiiica.ro Scrisoare dela un învăţător către un coleg. Dragă Colege, Plictiseala de care mi te plângi e, din nefericire, o boală generală de care suferă mulţi din colegii noştri şi’mai cu seamă cei eşiţi de curând de pe băncile şcoa-lei. Mai toţi sunt plictisiţi în mijlocul vieţii prea simple a satului, unde, după cum zici tu, nu-i nici ateneul, nici teatrul, nici biblioteca, unde nu-s nici profesori şi nici relaţiile inteligente ; unde totu-i pustiu şi întors de cum le-e dorinţa. Totuşi, eu cred c’ar fi mai bine să căutăm în noi înşine cauza plictiselei, decât s’o aruncăm în spatele satului şi a simplicităţii lui, căci, după cum spune venerabilul Seneca în a sa celebra «Liniştea sufleţească»: «Şi cele tari se potîn-muiâ, şi cele strimte se pot lărgi, şi cele grele pot li făcute ca să apese mai puţin», numai să ne slujim de minte în toate împrejurările vieţii, şi să nu ne lăsăm pradă sentimentului nemulţumirii, care pândeşte numai momentul slăbiciunii noastre, spre a ni se furişă în suflet, şi a ne nimici tot farmecul vieţii. Intr’adevăr, eu unul, sunt azvârlit în-tr’un cătum mic, izolat şi prăpădit, unde nu găseşti nici măcar urma vreunui om cult, necum alte instituţii de cultură şi recreare intelectuală. Dar, dacă n’am acestea, am şcoala şi şcolarii, am oamenii din sat, şi mai presus de toate, am nevoile acestora, şi de acestea mă îngrijesc. Scormonesc, cum ? în ce fel ? prin ce mijloace a-şi putea micşoră aceste nevoi şi crede-mă, nimica mu mă poate distra mai mult ca această continuă cercetare. Iar, dacă munca desfăşurată în această direcţie mă oboseşte, plimbările cu copii prin vă- www.dacoromanica.ro 582 ALBINA ile şi dealurile dinprejurul satului, colecţionarea de gângănii curioase, de ierburi neobişnuite, îmi uşurează sufletul. Pe urmă, lectura cărţilor de educaţie, unde te înveţi să mânueşti cel mai măestru dintre instrumente: sufletul copilului; cărţile de călătorii celebre, prin ajutorul cărora stând iarna în casă, la adăpost şi căldură, sau vara în grădină, la umbra răcoroasă a vreunui pom frunzos, faci plimbările cele mai interesante şi mai primejdioase din lume, descoperind cu unul izvoarele tăinuite ale Nilului, cu cellalt gheţurile polilor, triburi curioase, credinţe şi obiceiuri originale ; cărţile de ştiinţă, unde faci cunoştinţă cu forţele imense ale naturii, şi totuşi subjugate de mâna omului, toate aceste îndeletniciri şi altele îmi ocupă sufletul continuu şi nedând răgaz plictiselii a pătrunde înăuntru sufletului meu şia-1 supune, liber mă scald în oceanul neţărmurit al fericirii..... Şi câţi n’or fi ca mine?!, şi totuşi aceştia toţi, ca şi mine, trăesc în mijlocul aceleiaşi vieţi simple, monotone, pustii şi întoarse a satelor. Când atâtea bunătăţi ne stau lângă picioare şi nu aşteaptă decât să ne aplecăm numai spre ele, spre a ne dărui din belşug cele mai plăcute şi mai alese distracţii şi recreeri; când minunile vrednicilor de pomenit şi etern neuitaţilor Gu-tenberg, Papin, Watt şi Stephenson, ne pun în curent cu toate manifestările fiinţei, e absurd, cred, să ne mai plângem de monotonia satelor, cauză de plictiseală pe ale cărei ghiare încăpând, sufletele noastre sunt târâte spre ţărmurile adânci şi întunecoase ale disperării... şi astfel, per-dute şi pentru noi înşine, şi pentru cei dinprejurul nostru, şi pentru omenire în genere, căreia în alte condiţiuni i-am li putut poate sluji măcar cât de cât. /Y /. Bonjug. înv. Iiaşcliioi—Cinele Tttlcca. *- *•“** V,—\•*£»mm•!»■»■■■ ■ AVIZ. D-l Emil A. Frunzescu a dat la lumină o carte folositoare, despre care am vorbit deja în revista noastră : Organizarea politică şi administrativă a României coprinzând : a) Toate legile relative la drepturile, datoriile şi sarcinile publice ale cetăţenilor: b) Toate cunoştinţele de drept constituţional şi administrativ de procedură civilă şi penală, şi de legi speciale ce se cer ofiţerilor de poliţie administrativă şi judiciară. Preţul acestei cărţi este de zece lei; iar pentru abonaţii plătiţi ai revistei noastre numai Ici (i. D-nii abonaţi plătiţi care doresc a avea această carte să trimită banii prin mandat poştal administraţiei noastre, notând No. chitanţei cu care sunt achitaţi pe anul al XIII lea. ------- -oî> — - ■----- www.dacoromaiiica.ro Legenda Lăcrămioarei(1) Sfârşit (2). Şi calul stătu pe loc, iar feciorul de împărat scoase . paloşul şi prinse să-l ascută cu cutea. — Ia, acuma, îi strigă zmeul de departe, îmi picaşi şi tu în mână, fecior de lele. De tat’tu barini am scăpat, acum te mai am pe tine. — Hâ—hâ! Cum nu! îşi zise flăcăul în sine, numai poftim! Stăpâne, îi vorbi calul, lasă-1 să se repeadă el întâi, că-i joc eu renghiul. Ca vântul, zmeul se repezi; iar calul băeatului se dădu deoparte şi grăi: — Loveşte-1 stăpâne la ceafă, şi până zmeul să se întoarcă, calul se şi repezi în el şi-l rostogoli, iar băiatul cu paloşul îi svârli capul ca pe o că-păţână de curechiu şi trecu ca dorul înainte. Şi merseră ei merseră, zi de vară până în seară si ajunseră aşâ pe la un răsărit de soare la poarta unui palat măreţ ce da pe malul unei ape aşâ de adâncă şi limpede că palatul par’că se ridică din fundul lui. — Aici ţi-i ursita, îi vorbi calul. Când colo într’o cămară cât lumea de mare şi numai scoarţe şi oglinzi, trăgea să moară pe un pat de aur o fată aşâ de frumoasă că la soare te puteai uită iar la dânsa bâ; iar împrejurul ei două- 1 2 (1) Cu desemnuri originale de D. Stoici. (2) Vezi No. 20. www.dacorQmanica.ro 584 ALBINA sprezece roabe lot zâne plângeau şi nu-i puteau da nici un ajutor, decât că una îi tot spăla o rană de săgeată, în partea inimei. Flăcăul rămase încremenit neştiind ce să creadă. Dar fetele îi eşiră în cale şi-l întrebară ce vrea. El le spuse toată păţania. — Acum e prea târziu, ziseră câteva; stăpâna noastră te-a aşteptat! Şi de acolo văzând că nu vii a prins a plânge şi a plânge; sânge îi curgea din rana ce i-ai făcut-o, şis’a uscat şi s’a uscat şi uite-o. www.dacoramanica.ro ALBINA 585 Cum auzi băiatul, să moară şi mai mult nu, de jale. O strigă, o mişcă, pace! Amărît îi veni să se bată cu capul de pereţi şi prinse să-şi căine zilele lui cele fără noroc. Acum e degeaba,îi vorbiră ele; aşa v’a fost soarta. — Doamne! mamă, sării iară; de ce a fost Dumnezeu aşâ de aspru cu dânsul? — Stăi să vezi, vorbi mama; la vorba zânei a-celeia numai se auzi un strigăt: Ai! Şi stăpâna zânelor se întinse, ridică genele şi oftă, după care le închise iar; inima încetă de a bate şi sângele de a curge. La astea toate scoaseră un ţipăt şi prinseră s’o îmbrăţişeze; iar băeatul căzu la pământ de mâhnire. Aici mama, tăcu înghiţind în sec; şi i se umeziră ochii; iar mie mi se încălzi inima de jale. Un cuc se auzi în faţa noastră. Mama îşi făcu cruce şi zise: Dă Doamne să ne meargă bine anu ista şi ar fi zis ceva încă, dar o muscă voi să se aşeze pe nasul ei. Mama o goni, ea plecă şi iar se întoarse. — Da, du-te, bată-te crucea, şi dând cu mâna scapă fusul. Eu înciudat, voii să mă iau după muscă cu pălăria, însă mama dădu să povestească. Când se trezi băeatul, nici tu cal, nici palat, ci locul gol, umbrit de păduri şi apă limpede. — Da ce s’a făcut, mamă, zâna şi cu palatul ei? — Ce se făcuseră! stai să vezi Când a văzut el golul ista împrejurul lui, se întrebă: «Unde’s toate? Nu cumva visase şi ar fi crezut că chiar e aşâ, dacă nu ar fi trecut prin atâtea întâmplări şi s’ar fi văzut în loc strein şi apa albastră înainte. Mai mult îi păru rău de cal care l-a dus prin a-tâtea primejdii şi l-a povăţuit atâta de prielnic şi www.dacoromamca.ro 58G ALBINA care poate l-ar fi îndrumat şi acum ce să facă. Şi, atunci şi fără prietenul lui bun şi fără mângâierea zilelor lui se puse să plângă cu amar pe malul apei aceleia şi plânge şi plânge zile şi nopţi dearândul nemâncat şi nebăut şi fiecare lacrimă ce-i cădea se prefăcea în boabă de mărgăritar pe braţele lui. Singur Dumnezeu ştie ce s’ar fi ales de dânsul, când iată şi sf. Vineri, care îl întrebă ce are. El îi spuse cele întâmplate; iar sfânta îi spuse să nu ogoiască că aşa i-a fost scris ca zina să moară de mâna lui şi odată cu moartea ei să se irosească totul împrejur. — Bine, bine, bătrânică, da ce mă fac eu singur prin atâtea pustietăţi? — Ce să faci ? Ii zise sfânta. Şi se înduioşă aşa de tare de durerea lui, că numai luă caţaveica de pe dânsa şi o asvârli peste el, iar când o ridică nu eră decât o floricică cu ciucuri albi ca nişte mărgăritare, căruia sf. Vineri îi zise: Mărgăritărel şi îi împrăştie povestea în lume: iar unii oameni care au auzit-o ci-că îi mai ziseră şi «Lăcrămioare» şi de atunci numele ista îl are şi până în ziua de azi. La vorba asta, mă uitai la Lăcrămioarele culese şi mi se păru că în adevăr au taina feciorului de împărat în ele, în timp ce mama se ridică în sus aninându-şi fusul în furcă, îşi luă legătura cu grâ-uşor şi zise: — De acuma să mergem să facem borşul. Tot drumul n’a spus nimica decât atâta: s’a uitat la cerul albastru, la câmpul verde şi făcându-şi cruce zise : Doamne, tare-i frumoasă primăvara! Şi de atunci, n’am mai avut norocul să mă duc cu dânsa la huciu primăvara. Iar povestea lăcrămioarei, cum am spus, n’am uitat-o, iar ca să mă mai curăţ încă de o braşoavă am încălecat pe o şea şi v’am spus povestea şi d-voastră aşa. Ion Drag o slav. www.dacoromanica.ro ALBINA f>8 7 CRONICA. CORPURILE LEGIUITOARE SENATUL. — Spuneam în No. trecut că în şedinţa dela 6 Fevruarie s’a adus în discuţie proiectul de lege pentru modificarea unor articole din legea prin care se acordă drepturi politice Dobrogenilor. Acest proiect, prezentat de d-1 Fei’echide, pe când eră ministru de interne, avea de scop să schimbe art. 3 din lege ca să se stabilească modalitatea cum să se facă renunţarea la protecţiunea streină a celor ce voesc a deveni cetăţeni, apoi să se introducă un articol prin care să se lămurească cum se pot face reclamaţiunile celor ce se cred nedreptăţiţi. După ce d-1 A. Frăţilă, raportor, a dat citire raportului comitetului delegaţilor, au luat cuvântul d-nii Slroe Beloescu, Valerian Ursianu, Polizu-Micşuneşti şi T. Stelian, ministrul justiţiei; apoi legea s’a votat cu 40 bile albe din 43 votanţi. In şedinţa dela 8 Fevruarie s’a discutat proiectul de lege, votat de Cameră, prin care se autoriză guvernul a contractă un împrumut de 45.000.000pentru trebuinţele căilor fe'ate. Au vorbit d-1 I. Grddişteanu şi d-1 V. Morţun, ministrul lucrărilor publice; apoi legea s’a admis cu 45 bile albe din 46 votanţi. In şedinţa următoare Senatul a adoptat proiectul de lege, votat de Ca meră, privitor la terminarea de către stat a căilor ferate încerute de judeţe, după cuvântările d-lor I. Grddişteanu, Th. Rosetli, Emil Costi-nescu, ministrul fiuancelor şi V. Morţun, ministrul lucrărilor publice. In şedinţele dela 10 şi 12 Fevruarie Senatul s’a ocupat cu legi de interes secundar sau local, iar în cea dela 11 Fevruarie a examinat proiectul de lege pentru scăderea taxei pe vin şi proiectul de lege pentru modificarea legii circiumelor. Ambele au fost votate de Cameră şt cititorii noştri cunosc cuprinsul lor din dările de seamă de atunci. Ambele proiecte s’au votat: cel dintâiu fără nici o schimbare faţă de textul adoptat de Cameră; cel de al doilea cu modificarea unui singur articol. La 13 Fevruarie la începutul şedinţei d-1 dr. Rdmniceami a anunţat încetarea din viaţă a Iui Eugeniu Carada şi a arătat marile merite ale acestui bărbat de seamă. După cuvintele d-lui General Budişteanu, preşedintele Senatului, şi ale d-lui Al. Constantinescu, ministrul domeniilor, în numele guvernului, s'a decis trimiterea unei delegaţiuni la înmormântare. Apoi s’au ocupat cu votare de indigenate. La 15 Fevruarie Senatul a lucrat în secţiuni. CAMERA.- Proiectul de lege pentru organizarea teatrelor, despre care spuneam în No. trecut, că a fost adus î:i discuţie Ia 6 Fevruarie, a dat naştere la discuţii foarte aprinse şi lungi, cari s’au terminat la 10 Fevruarie. Ideile principale acestui proiect sunt: a) teatrele naţionale să fie a-devărate instituţiuni de artă şi de literatură naţională, iar nu simple intreprinderi de câştigcari să exploateze unele gusturi şi porniri rele ale unei anume părţi din public; b) teatrul naţional să se înalţe legându-se deoparte cu Academia Română, care va avea un delegat în comitetul de lectură, pe de alta cu Facultatea de litere, care va avea asemenea un delegat; c) situaţia materială a artiştilor să fie asigurată atât în timpul cât ei sunt în stare să muncească cât şi după ce sunt nevoiţi să se retragă la pensiune. Acest proiect stabileşte modul de administraţie al fie cărui teatru, primirea pieselor, raporturile între artişti şi direcţie, etc. El înfiinţează şi www.dacQFomanica.io 588 ALBINA •o taxă de 5% din partea trupelor streine şi române, care să se încaseze în folosul teatrului naţional spre a-i mări veniturile. Au vorbit în discuţia diferitelor articole, d-nii: I. Lahovari, N. lorga, N. Fleva, G. Mârzescu, I. Maila, G. Diamandi, Brătescu-Voineşii, G, Panu, Em. Culoglu, I. T. Florescu, B. Păltineanu, I. Procopiu, raportorul, şi Sp. Huret, ministrul instrucţiei. Proiectul s’a admis cu 67 voturi din 82 volanţi. In şedinţa dela 10 Fevruarie a venit la ordinea zilei proiectul de lege pentru modificarea organizării înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Proiectul acesta, depus de dl Tom a Sleliau, ministrul justiţiei, modifică pe lângă altele, şi legea din 1 Iulie 1905 prin care s’a înfiinţat contenciosul administrativ. D-l Em. Porumbaru, fiind ales raportor de către comitetul delegaţilor, a studiat în raportul său chestiunile fundamentale ale acestui proiect. In anul 1864, după ce Cuza a făcut lovitura de stat, s’a decretat statutul (adică o lege prin care se completau dispoziţiile < convenţiunii pentru organizarea principatelor unite», alcătuită de puterile europene). Prin acest statut s’a înfiinţat un consiliu de stat, care avea misiune să pregătească proiectele de legi şi să fie instanţă de judecată în neînţelegerile dintre administraţie şi particulari. Când statul român s’a organizat deiinitiv prin constituţia din 1866, aceasta a desfiinţat consiliul de stat şi a stabilit că nu se va putea reînfiinţa niciodată cu atribuţii de contencios administrativ (art. 130 din Constituţie) A rămas dar ca proiectele de legi să le facă miniştri, iar neînţelegerile dintre administraţie şi particulari să le judece instanţele judecătoreşti ordinare. Pentru ce s’a urmat astfel ? Regimul separaţiunii puterilor cere ca misiunea fiecăreia din cele trei mari puteri (executivă, legislativă şi judecătorească) să nu iasă din domeniul său pentru a impieta asupra celorlalte. •Puterile Statului sunt chemate a colabora la aceeaş operă de interes general, fiecare în sfera sa proprie, dar având una cu alta acel contact ■ inevitabil care rezultă din natura lucrurilor şi ajutându-se reciproc în «atingerea scopului comun. De îndată însă ce s’ar permite uneia dinele, «oricare ar fi, dea exercită, direct sau indirect, atnbuţiuni recunoscute «ca aparţinând celorlalte, acea putere ar deveni cu timpul tiranică, iar «controlul care trebue să rezulte din menţinerea fiecăreia din puteri în -cadrul competinţei sale proprii şi care constitue o garanţie puternică «a libertăţilor publice, ar dispare. 5 s’a dat în competenţa unei secţiuni, din nou creată, a Curţii de Casaţie, judecata unora din procesele dintre particulari şi administraţie, nu acelea cari privesc despăgubiri nici acelea cari privesc chestiunile de contracte, furnituri, etc. Această sarcină este socotită şi neconstituţională şi împovărătoare pentru reclamanţi şi de aceea proiectul de lege o desfiinţează. Proiectul modifică şi compunerea secţiunilor Curţii: până aci la în- www.dacoromanica.ro ALBINA 58» cepului fiecărui an, se trâgeii la sorţ membrii cari aveau să compună fiecare secţiune; de acum e vorba ca membrii unei secţiuni să rămână totdeauna aceiaşi. In fine se mai găsesc şi modificări de ordine mai puţin generală, despre care nu este locul a vorbi. După ce d-1 I. Brâlianu, preşedintele consiliului, a declarat că modificările ce se propun şi în special desfiinţarea atribuţiei de contencios administrativ dată Curţii de Casaţie, sunt izvorâte dintr’o convingere a-dâncă, fiindcă s’au călcat prescripţiuni formale ale Constituţiei noastre, se-începe discuţia generală, care se prelungeşte mai multe şedinţe şi na este încă. terminată. Vineri 12 Fevruarie, orele 6,55 p. m. a încetat din viaţă în etate de 73 ani, Eugeniu Carada, director la Banca Naţională. El s’a născut în Craiova în anul 1836 luna Noemvrie 29, din părinţii sărdarul Nicolae Carada şi Petriţa Carada, născută Slăvitescu. Primele studii şi le-a făcut la liceul din Craiova, complectându-le mai târziu prin studii în drept şi litere la Colegiul Franciei din Paris. In toiul mişcării de regenerare, vine în Bucureşti şi prin activitatea şi energia ce desfăşură devine unul din conducătorii tinerimei. La 1855 se apucă de gazetărie scriind în Gazeta Naţională sub numele de Bit-suiocescu. Cesar Boliac îl recomandă lui C. A. Rosetti şi dela 1857 intră redactor la ziarul «Românul» şi apoi ca prim redactor scrie la acest ziar până la 1870. In 1857 e ales deputat la municipalitate în Bucureşti. Ia parte la toate evenimentele cari au pregătit Unirea şi dinastia străină. Dela 1860 — 70 este continuu ales deputat, consilier comunal şi ajutor de primar al capitalei. La 1867 este trimis la Paris de Vodă Carol cu o importantă misiune diplomatică. In tot timpul guvernului lui I. C. Brătianu a fost însărcinat în străinătate cu mai multe misiuni de încredere. Cu prilejul rescumpărării drumului de fier a fost comisar princiar. — Intre 1870 — 76 a stat la Păris. — In timpul răsboiului pentru independenţă el, fiind mâna dreaptă a lui Brătianu, este mereu peste Dunăre îndeplinind cele mai grele şi primejdioase misiuni. La lupta dela Raliova a luat chiar parte ca simplu soldat. Alături cu Goleştii, Brăteni şi Rosettii, el a lucrat cu râvnă şi dragoste la propăşirea neamului. Deşi de mai multe ori i s’a propus să intre în Minister, totuşi a refuzat. La înfiinţarea Băncii Naţionale este numit primul ei guvernator, dar el refuză a primi. Doi ani mai târziu, începuturile Băncei Naţionale fiind foarte grele şi făcând pe mulţi să se îndoeascâ de reuşită, el este ales director. De atunci şi până în ultimul moment al vieţei şi-a pus toată priceperea şi întreaga lui activitate pentru consolidarea a-cestei mari instituţiuni, care astăzi este fala României şi care Moartea tui Eugeniu Carada. www.dacoramaiiica.ro ALPINA 590 a adus servicii neînchipuite comerciului şi industriei, cari numai prin ea a propăşit. N’a primit şi n’a avut nici o decoraţie, afară de Crucea «Trecerea Dunării», singura pe care a voit s’o primească. Pe lângă activitatea lui de fiinanciar destins, el a ,scris şi următoarele cărţi: 1) Evreii. Anii de pribegie şi Ministerul Brătianu. 2) Intrigile Rusiei în România şi 3) Propaganda Rusă în orient. In Eugeniu Carada ţara pierde pe unul din cei mai vajnici luptători pentru desvoltarea comerciului şi industriei. După dorinţa sa, el a fost înmormântat la Craiova lângă osămintele maniei sale. Luni 15 curent la orele 2 p. m. s’a săvârşit în Bucureşti serviciul religios la locuinţa decedatului, oficiat de 1. P. S. Mitropolit primat înconjurat de înaltul clor şi în asistenţa familiei şi a tot ce are ţara mai de seamă. Au ţinut cuvântări: In numele camerei, d-1 M. Plierekide, preşedintele Camerei, I. G. Bibicescu, director la Banca Naţională, în numele acestei înalte instituţii, şi d-1 1.1. C. Brătianu, preşedintele consiliului de miniştri, în numele guvernului. La orele 5,55 cu un vagon special ataşat la trenul accelerat, rămăşiţele mortuare au fost transportate la Craiova, şi depuse în biserica Madona Dudu, iar Marţi 16 curent la arele 1 p. m. s’a săvârşit un nou serviciu religios de către P. S. Arhiereu Sofronie Craioveanu. Au vorbit din partea guvernului d. V. Morţun, din partea Bănoei Naţionale d-1 Victor Antonescu, iar din localitate d-nii Mitescu şi Ciocazan. In urmă corpul defunctului a fost transportat la cimitir spre veşnică odihnă. înfiinţarea casssi pădurilor. Te prinde jalea când, călătorind dealungul frumoşilor noştri munţi, vezi chipul sălbatic cum s’au distrus codrii şi pădurile fără nici o grije alta decât câştigul. Munţii cu codrii seculari, proprietate a moşnenilor şi răzaşilor au fost vânduţi pe nimic şi străinii fără nici o milă le-au doborît la pământ lăsând în urma lor pustiu. Chiar statul a despădurit mai multe do jumătate din proprietăţile lui păduroase. Pentru a se pune capăt acestui rău, d-1 Ministru al Agricul-turei şi Domeniilor statului a depus în desbaterea corpurilor legiuitoare un proiect de lege prin care se înfiinţează Cassa pădurilor. Această instituţie are de scop să puie în primul loc capăt tăerii pădurilor fără nici o socoteală şi fără nici o grije pentru viitor. Ea va puteâ cumpără dela particulari dela cassa rurală ca şi dela alte aşezăminte, păduri fio pentru a le păstră fie pentru a le exploatâ cu bună rândueală. www.dacaromanica.ro Foişorul lui Dionisie dela mănăstirea Hurezi. www.dacQFomanica.ro M2 ALBINA Pagina glumeaţă. „Scumpul mai mult păgubeşte Proverbul nostru zice că „leneşul mai mult aleargă, iar scumpul mai mult păgubeşte”. Iată o poveste care va arătă odată mai mult adevărul părţii din urmă din acest proverb. Nu am născocit eu povestea, ci mi-a spus-o un bătrân marinar din portul Galaţilor, care fusese în tinereţea lui în serviciul multor vapoare streino şi cutreerase mai toate părţile lumii Pluteau cu vaporul pe o mare depărtată. Nevoia i-a silit să se oprească lângă o insulă pustie aşteptând să se ivească un prilej fericit ca să plece. Stând acolo, merindele se duceau văzând cu ochii şi bieţii marinari erau expuşi sa ajungă a muri de foame. Prânzurile lor erau câteodată aşâ de reduse încât erau mai mult o idee... decât o mâncare. De aceea le-a şi zis căpitanul că pot să se ducă prin insulă să caute cevă vânat: dar să nu uite că îndată ce vaporul va puteâ plecă, va da semnal şi peste un ceas va ridică ancora. Marinarul meu ascultă de vorbă şi porni cu puşca, îndemnat şi de foame şi de curiozitate. www.dacQFomanica.io ALBINA 593 Pe când se tot uită în dreapta şi în stânga, doar o vedeâ vre-o dihanie să o împuşte să aibă ce mânca... iată că dă de un bu-toiu plin... Cu ce vă închipuiţi? N’o să credeţi! Plin cu galbeni... Cine ştie de când sta aici în pustietăţi ca dovadă că de când trecuse acela care-1 lăsase, nu mai călcase picior de om pe acolo. Ca să vă descriu mirarea, bucuria, nebunia... marinarului, e peste putinţă. Câte visuri nu-i trecură prin minte în acele clipe! Se vedeâ ajuns în Galaţi, scăpat de serviciul greu al marinarului, trăind într’o casă mare pe strada Domnească... Da, par că şi-a şi pus ochii pe una... Ca să i se împlinească visele, trebuia să ia de-acolo banii. începu întâiu să înfunde buzunarele; nu încăpeau toţi. Se gândi, se răsgândî şi apoi — nevoia învaţă — făcu din bluză un sac în care grămădi mai toată comoara. Dar cum s’o ducă? Auzi în apropiere un foc de puşcă. Un tovarăş împuşcase vre-o pisică sau vre-o maimuţă. Ar fi putut să-l strige şi să ducă amândoi comoara. Dar ce s’ar fi întâmplat? Tovarăşul ar fi vrut să împartă... Mai bine se va căsnl s’o ducă singur. www.dacQFQmanica.ro 594 ALBINA Căldură mare... Oboseală mare... Vai de el cum se luptă cu sacul cu galbeni!.. De odată auzi flueratul maşinei. Ce! Va să zică peste un ceas pleacă!... Haide! trage, întinde... degeaba... greu şi iar greu! o groază nespusă îl cuprinde atunci. Dacă n’ajunge la vreme, dacă vaporul pleacă, ce se face el în acea insulă pustie? Sacul cu bani nu-i mai folosiă în acel caz la nimic... Ce să facă cu galbenii?.. Şi atunci, lăsă sacul şi o rupse la fugă. Când ajunse ia uial... ce să vază? Vaporul se pusese încet în mişcare şi numai o barcă rămăsese pentru cei întârziaţi. Nu mai eră un minut de pierdut. Repede se aruncă în apă şi începu să înoate spre barcă. Tovarăşii îl văzură şi se îndreptară spre el... Dar eră tot departe, o greutate mare îl trăgeâ la fund şi p’aci p’aci să se ducă spre împărăţia peştilor... Ce eră? A-furisiţii de galbeni din buzunare îl trăgeau ca nişte pietre de moară. începu atunci să arunce şi din acei galbeni şi mai mort ajunse la barcă. www.dacaroaiaiiica.io Ar,m*TA 595 Când tovarăşii îl ridicară şi-l puseră lângă ei, puterile îl părăsiră şi leşină... Nu mai ştie când l-au dus pe vapor, când l-au aşezat în pat... Tocmai peste o zi îşi veni în simţiri cumsecade. După ce steta câteva zile în infirmerie, se prezintă căpitanului. — Ce este, îl întrebă? Unde ţi este tunica? De ce eşti numai în flanelă! I-a fost ruşine să spună adevărul; dar spuso numai atât că a vrut să înoate mai iute şi a lăsat o la mal. A trebuit s’o plătească. Noroc că mai rămăsese în fundul buzunarelor două bucăţi din miile ce fusese în butoiu. Şi a doua zi şi a reînceput munca obişnuită pe vapor... Aşâ a fost povestea marinarului meu. O spune singur, căci acum s’a tămăduit de calicenia-i de altădată şi dă sfaturi de cumpătare şi cuminţenie tuturor cari vor să-l asculte. Stan Păţitul. --—--------- www.dacQFQmanica.ro 596 ALBINA I nformaţiuni. Se aduce la cunoştinţa persoanelor cari primesc ajutoare din fondul milelor Eforii Spitalelor Civile, că pentru a puteă B re-înscrise în tabloul ce se va formă pe anul budgetar 1910 —1911 urmează să se prezinte la Eforie (serviciul contabilităţii), spre a li se da formularul de certificat, pe care trebue să-l complec-teze şi să-l depună la Eforie cu petiţie timbrată cel mai târziu până la 1 Aprilie 1910, căci după această dată nu se va mai luă în considerare. p ■a Mişcarea târgului de râmători dela Turnu-Severin pe timpul dela i—31 Decemvrie 909 şi dela 1—31 Ianuarie 910: Aflaţi, 1.294. T.otal 1.294. Eşiţi, 809. Rămaşi graşi, 485. Total 485. Starea sani'ară bună. Preţul pe kgr după scăderea vieţei Lei 120. Rasa râmătorilor mangaliţa. Bibliografie. In numărul din urmă, „Biblioteca pentru toţi“ publică o traducere după celebra dramă a lui lbsen. :0 casă de păpuşi sau Nora, titlu sub care e mai bine cunoscută şi sub care s’a jucat şi la noi de nenumărate ori, atât de trupa Teatrului Naţional cât şi de numeroase trupe străine. De vânzare la toate librăriile din ţară. Preţul 30 bani. ---------------- Li ci ta ţiu ni- Se publisă spre cunoştinţa generală că la Eforie se vor ţine următoarele licitaţiuni la orele 10 a. m. pentru exerciţiul 1910—1911 : Ea 1 Martie 1910 pentru coloniale La 9 » 11 tt săpun ordinar şi seu topit La 9 » 11 tt registre şi imprimate La 10 tt 11 tt obiecte de serviciu La 11 tt 11 11 instrumente chirurgicale La 12 11 t) 11 transformări şi reparaţii la Sanat. Tekir-Ghiol La 15 11 tt tt pânzărie indigenă La 16 tt tt 11 efecte de îmbrăcăminte La 6 Aprilie„ 11 papuci şi pantofi La 7 J9 tt tt construcţia unei anexe la Spit Filantropia La 8 n » tt reparaţii la spit. Zossima La 8 11 11 11 construcţia unui etaj la grajdul spit. Sinaia. www.dacaromanica.ro „STEflU A“ ţ Societatea «Steaua» are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, reoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care mem- .... J 4- î„ «^1 d'lni-Aiii A ,1 nnlmi'KAO ar* an fnrtU )'-u este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea 3a, să facă e se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-d esâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, loau Kaliuderu, Membru al Academiei Rotii ine.— Vice-preşedinte, Sara Şomăuescn, mare proprietar, fost senator.— A hninistrator şi casier. Spira C. llaret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Batiu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gârboviceanu, Administrator al Casei Sf-Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Dimitrescu Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; M. Vliidescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pompilin Eliadc, profesor universitar.—Cenzori, Const. Alimăneşteann, inginer de mine; Preotul teonom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexuudrescu, institutor. Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare). Ana C. Severin (Iaşi), 2 lei; Elena Cliirilă (Iaşi), 2 lei; Maria Ştefă-nescu (Iaşi), 2 lei; Eliza Ştefaniu (Iaşi), 2 lei; A. D. Emandi (Iaşi), 2 lei; M. Crudu (Iaşi), 2 lei; T. Strătilescu (Iaşi), 2 lei; A. V. Demetrescu (Craiova), 2 lei; A. Duma (Craiova), 2 lei; E. Arnold (Craiova), 2 lei; A. Lăzărescu (Craiova), 2 lei; Alex. Rădulescu (Craiova), 2 lei; Ştefan Ciu-ceanu (Craiova), 2 lei; V. Turtureanu (Craiova), 2 lei; A. Siegles (Craiova), 2 lei; D. Cosmoc (Craiova), 2 lei; G. Protopopeseu (Craiova), 1 leu; Fi. Rădulescu (Craiova), 1 leu; G. I. Staiculescu (Craiova), 1 leu; Ic. Const. Nazarie (Bucureşti), 10 lei; G. C. Nazarie (Bucureşti), 5 lei; T. C. Nazarie (Bucureşti), 5 lei; Anton Eliade (Focşani), 4 lei; Rahti-vanu Savel (Focşani), 2 lei; C. Leonescu (Focşani), 2 lei; T. Iordănescu (Focşani), 4 lei; A. T. Marosin (Focşani), 2 lei; I. Ştefănescu (Focşani), 2 lei; N. Damian (Focşani), 2 lei; C. Demetrescu (Focşani), 2 lei; Ioan Nanulescu (Focşani), 2 lei; Simeon Crainic (Focşani), 2 lei; N. Stoiano-vici (Focşani), 2 lei; C. N. Chiriţescu (Focşani), 2 lei; C. Zarnfirescu (Focşani), 2 lei; Constantin Vasilescu (Focşani), 2 lei; I. P. Rădulescu (Focşani), 2 iei; I. Coleş (Focşani), 2 lei; G. Pamfil (Focşani), 2 lei; M. Munteanu (Tutova), 1 leu ; I. G. Ciorescu (Tutova), 1 leu; Mihail Logojanu (Tutova), 1 leu; Constantin P. Gheorghiu (Tutova), 1 leu ; Gh. P. Bejenariu (Tutova), 1 leu; Ştefan Botezatu (Tutova), 1 leu; Dimitrie S. Ciucă (Tutova), 1 leu; V. V. Iftitniu (Tutova), 1 leu; Ioan A. Lazang (Tutova). 1 leu; N. Alexandrache (Tutova), 1 leu; P. N. Ghen-gliea (Tutova), i leu; Gr. Mâstăcan (Tutova), 1 leu; Const. Harnagea (Tutova), 1 leu; Panaite Stamatin (Tutova), 1 leu; Aspasia Popovici (Tutova), 1 leu; C. V. Bujoreanu (Tutova), 1 leu; Lucreţia Stan (Tutova), 1 leu. Numărul membrilor înscrişi în cursul anului 1909 este de 1.361, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 16.100 lei. (Va urmă). www.dacQFomanica.ro m MMHMM II VICTORIA tt Societate anonimă de asigurări generale şi reasigurări IN BUCUREŞTI — Direcţiunea Generală: 10, Strada Doamnei 10 — CAPITAL STATUTAR LEI 5.000.000 INTAIA EMISIUNE LEI 1.000.000 SOCIETATEA ASIGURĂ: a) contra pagubelor cauzate de Incendiu şi Explozie, precum şi în contra Tempestei şi Ciclonului; b) asigurări asupra Vieţei şi Rentei viagere ; c) contra pagubelor de Transport maritim, tluvial şi terestru ; d) contra pagubelor cauzate de Grindină la cereale şi vii; e) contra accidentelor corporale şi a consecinţelor răspunderei civilo ; f) contra pagubelor provenite din Mortalitatea vitelor; g) contra spargerii oglinzilor, geamurilor şi firmelor de cristal, etc. I» Bocietatea «VICTORIA* asigură în mod gratuit clădirile in construcţiune până la punerea acoperişului, iar in- formaţiuni mai detaliate a se cere Direcţiunii societăţii. Reprezentanţa generală—Bucureşti, str. Karagheorghevlci, 3- n? A? Inst, de Arte Greflce „CAROL GOBL" S-r I. St. Ra>ldeecu.