7 Fe vru arie 1910.
Apare în fiecare "Duminecă
COMITETUL DE REDACŢIE
ION KAL1NDERU
P. Gârbovlceanu
G. Coşbuc
G~I P V. Năsturel
N Ntcolaescu
Gr. Teodossiu
Redacţia şi ln^ www.dacoomanlca>ro ,
		li|
	p- —	

No- 19
7 Fevruarie 1910.
* hl>bina
Revista Enciclopedică Populară
Abonamentul in ţară pe an lei 5 Abonam, in străinătate pe an lei 8
„	„	„ pe 6 luni „3 Du număr.............15 bani.
Pentru anuneiurl 1 leu linia. pAlea publicitate, B bani cuvântul, Manuscriptele nepublicate se ard. * I.
SUJV1AR0L.:
/. Kalinderu, Lintea (circulară).
Econ. D. Qeorgescu, Predică în Dumineca fiului risipitor. (Cu 2 ilustraţiuni).
Dr. Lux, Puterea insectelor. (Cu ilustraţie).
Sofia nădejde, Uţa.
D. Teleor, Sfaturi liigienice.
!. Dragoslav, Legenda lăcrămioarei. (Cu desemnuri originale de D. Stoica).
I. h., Negoţul cu melci.
CRONICA:
Corpurile legiuitoare.— Starea agricolă la finele lunei Ianuarie.— Scrisoare către Redacţie.— Cărţi primite.
PAGINA GLUMEAŢĂ:
Star7 Păţitul, Salba minunată. (Cu 8 ilustraţiuni).
SUPLEMENT:
Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 17 dela 7 Fevruarie 1910.
&
•Jjtr
ip
x
$
'Xf
VfT
Vp
X
yss*
yp
Xf
” /. si"
I
I
&
■xf
X
oW

www.dacoFoinaiiica.ro
Circulară adresată agenţilor Administraţiei Domeniului Coroanei.
Domnule Agent,
După cum ştiţi, printre leguminoasele cele mai comune lintea este una clin cele mai bogate în materii nutritive, fapt stabilit de analizele chimice.
Intr’adevăr din acestea rezultă că lintea conţine la mie: apă 115, albuminoide 265, grăsimi 25, amidon şi zahăr 580, săruri minerale 16-; iar acidul fosforic, se găseşte în cantitate de 9 gr. 7 la un kilogram.
Lintea este dar un aliment complet, de oarece conţine în cantităţi îndestulătoare materiile trebuincioase organismului omenesc, pentru repararea perderilor şi întreţinerea puterilor.
Deşi cunoaşteţi desigur cultura lintei, vă atrag totuşi luarea aminte asupra următoarelor amănunte, cari învederează însemnătatea ei: Lintea cere o climă caldă şi uscată; de . aceia rabdă bine la secetă, mai bine decât mazărea, asupra căreia are superioritatea că este mai puţin atacată de gărgăriţă.
Lintea se mulţumeşte şi cu pământ mai sărac, uşor şi călduros, dăr care să fie destul de bogat în var, curat de bu~ rueni şi bine mărunţit, fără a fi nevoe de gunoire.
Semănatul se face prin Aprilie, mai târziu de cât al mază-rei, lintea fiind simţitoare la frig. Ca mod de semănare mai preferabil este cel în rânduri, la 30—40 c. m., spre a se putea plivi de burueni, lucrare neapărată, pentrucă lintea crescând încet, poate fi năpădită de burueni.
Lintea dă în mijlocie 10 hectolitri boabe la Ha. şi 1000 Kg. paie, tot aşa de hrănitoare ca şi fânul şi pe cari oile le mănâncă bine.
Faţă de cultura ei simplă, lintea este destul de bănoasă, putându-se vinde cu 30 lei suta de kg., nu numai în ţară, dar şi în străinătate; aşa că, un hectar poate da în termen de mijloc, un venit brut de 250 lei aproximativ.
Uşurinţa dar, cu care se cultivă această legumă, şi faptul arătat mai sus, că este foarte hrănitoare, sunt, cred, motive destul de temeinice pentru ca să îndrumaţi locuitorii noştri la cultura lintei, şi să căutaţi, a face să devină un aliment cât mai răspândit printre ei, şi chiar o marfă de vânzare.
Dealmintrelea, în precuvântarea ce am făcut cărticelei din
www.dacaramamca.ro
5U
ALBINA
biblioteca populară a Domeniului Coroanei, intitulată «Laptele», am tratat destul de larg cesţiunea alimentării locuitorilor, şi niciodată, în desele mele călătorii pe Domenii, n’am perdut din vedere a vă reaminti, că una din grijile d-voas-tră de căpetenie, este de a îndrumă pe săteni, pe toate căile la o viaţă mai bună, începând prin ameliorarea nutriţiu-nii lor, care, dacă este hrănitoare şi higienică, pe lângă că repară perderile şi le dă puteri noi de muncă, le şi păstrează sănătatea şi-i face mai apţi pentru o muncă inteligentă şi spornică.
Totuşi constat cu părere de rău, că în multe părţi varza acră, castraveţii, ardeii, formează încă cu mămăliga, baza hranei ţăranilor noştri şi, mâhnirea mea e cu atât mai mare, cu cât fiind des şi în contact direct cu ei, aveaţi la îndemână toate mijloacele pentru ca, încetul cu încetul, să izbutiţi a face să intre în obiceiurile lor de a se hrăni mai bine.
Ştiu de pildă, că printre condiţiunile contractelor de învoială, impuneţi locuitorilor să aibă o mică .grădină de legume ; nu prevedeţi însă şi ce anume legume sunt obligaţi a cultivă, stabilind bine înţeles o proporţie între diferitele feluri după importanţa hrănitoare ce o au ! îndreptând această lipsă, veţi impune în primul rând: lintea, fasolea, mazărea, bobul şi chiar cartoful; iar varza, castraveţii, ardeii, pot rămâne foarte bine pe al doilea plan.
Nu se limitează însă aci rolul d-voastră, şi, pentru a ajunge mai bine scopul urmărit, trebue, pe cât puteţi, să controlaţi, din când în când, nu numai modul de cultură, dar şi dacă * se servesc de legumele recoltate pentru hrana lor, cum şi de modul în care le prepară.
Cred că nu e nevoe să insist mai mult, şi că, deplini convinşi de importanţa acestei cestiuni, veţi procedă astfel ca la viitoarele mele inspecţiuni, să am satisfacţiunea de a constată un adevărat progres şi în această direcţiune.
Administrator, Ion Kalinderu.
Scrisoare către redacţie.
Primiţi suma de lei cinci, costul revistei «Albina» pe anul al 13-lea.
Sunt foarte satisfăcut de această frumoasă revistă şi nu o voiu părăsi nici odată.
Pentru care urez conducătorilor ei viaţă fericită şi îndelungată.
Cu profund respect, Ion I. Mateescu.
Cântăreţ Bis. Sf. împăraţi. Ploeşii.
www.dacQFQmamca.ro
Piedică in Dumineca fiului risipitor.
Unde ajung copiii cari n'asculta «le părinţii lor.
Şi nu după multe zile adunând toate, fiul cel mai tânăr s’a dus în-tr’o ţară depărtată şi acolo a risipit toată avuţia sa. (Luca XV. 13).
Fraţilor,
Domnnl nostru Iisus Hristos a dat învăţături potrivite pentru ori ce vârstă a omului, pentru ca omul să ştie ciim să se poarte în viaţă.
Prin sf. Evanghelie, citită azi, ni se dă ca pildă un om bogat, care a avut doi fii, dintre cari cel mai tânăr a cerut partea de avere ce i se cuvenea şi tatăl lui i-a dat-o. După ce el a adunat tot, a plecat prin ţări depărtate şi acolo a cheltuit tot ce avea şi pentru ca să nu moară de foame, după ce cheltuise tot-, s’a băgat păzitor de porci la un om bogat.
Văzând starea în care ajunsese şi aducându-şi aminte că la tatăl său servitorii trăesc mult mai bine de cum trăeşte el, s’a liotărît să plece înapoi la tatăl lui şi să-l roage, ca să-l primească ca pe unul din servitorii săi.
Tatăl lui când l-a văzut, l-a primit cu bucurie şi a făcut şi ospăţ mare, căci aşa este inima de părinte, se înduioşează când vede lacrămile de pocăinţă ale fiului neascultător.
Şi pentrucă adesea auzim sau vedem şi azi tineri cari apucă pe calea fiului risipitor despre care se vorbeşte în sf. Evanghelie de azi, voiu arătă în vorbirea mea unde ajung copiii cari n’ascultă de părinţii lor.
Fraţilor,
Copilul este dator să asculte pe părinţii lui, căci mult folos va avea în viaţă.
înţeleptul Solomon vorbeşte lămurit despre folosul as-
www.dacoromamca.ro
516
ALBINA
cultării copiilor de părinţi, când zice: «Ascultaţi, fiilor, învăţătura părintelui şi luaţi seama să vă învăţaţi minte_______căci
şi eu am fost fitil unui părinte bun şi singur la mama mea, care mă învăţă şi-mi zicea: inima ta să înţeleagă cuvintele mele, păzeşte sfaturile mele şi vei trăi. Nu uită şi nu te abate dela cuvintele gurii mele». (Proverb IV, 1—5).
Vedeţi cum vorbeşte înţeleptul Solomon despra datoria ce au copiii de a asculta sfaturile părinţilor.
Dacă copilul n’ascultă pe părintele lui, nu poate să le urmeze nici sfaturile bune ce îi dă.
Ori cum ar fl un părinte, mai învăţat sau mai neînvăţat, cu purtări mai bune sau mai puţin bune, tot se pricepe el să dea un sfat folositor copilului lui. Chiar pe părinţii cu apucături rele îi auzim zicând fiilor lor: «tată, feriţi-vă de a merge pe calea pe care am mers eu, căci multe necazuri am suferit şi aş dori să nu le mai suferiţi şi voi.»
Copilul neascultător de părinţi învaţă tot felul de apucături rele, şi cu aceea ce omul învaţă în copilărie, rămâne până la sfârşitul vieţii.
Cât timp este sub ochii părinţilor lui, copilul tot se mai înfrânează dela răutăţi, dar îndată ce părinţii nu-1 văd, îşi dă frâu apucăturilor lui cele rele.
Asemenea copii nu se ruşinează a face cele mai uricioase fapte. Unii din ei se învaţă să fure, alţii ajung să fie omo-rîtori, de multe ori chiar ai părinţilor lor, cu gândul de a rămânea stăpâni pe averea părintească, pe care s’o cheltu-ească în desfrânări.
Sunt copii nărăvaşi, cari fură pe părinţii lor sau le storc bani prin ameninţări ori prin tot felul de motive, unii ca să înveţe carte, alţii ca să facă negustorii, şi după ce au pus mâna pe bani îi cheltuesc şi nici carte nu învaţă, nici negustorie nu fac.
De aceea când au murit părinţii, a căror avere le-a împuţinat-o, toacă în scurt timp şi aceea ce le-a mai rămas şi ajung muritori de foame şi slugi de multe ori la slugile părinţilor lor.
Ceva mai mult, cei ce duc viaţa numai în petreceri, îşi pierd şi sănătatea şi când ajung de nu mai au ce mâncâ, sunt şi bolnavi de numai pot munci, aşâ că ajung cerşetori şi mor pe drumuri şi prin spitale.
Se găsesc printre asemenea copii, unii, cari după ce văd starea în care au ajuns, ar voi să se întoarcă înapoi la părinţii lor, ca şi fiul cel risipitor, dar, sau au lăsat pe părinţi în sapă de lemn sau aceia au murit de întristare, aşâ că n’au unde se mai întoarce şi îşi duc viaţa plină de sărăcie pânăla sfârşitul ei.
Nu poate fi durere mai mare pentru un părinte, de cât atunci, când vede că copilul lui în care îşi pusese toată nădejdea, este un rău şi risipitor, este un om, care îi va
www.dacoromaiiica.ro
Fiu! risipitor păzind porcii...
întoarcerea fiului risipitor
(După o Evanghelie tip. 164a, reproduse în „Bibliogr. romlnească de Bianu şi Hodoş").
www.dacQFomanica.ro
518
ALBINA
necinsti numele, nu numai cât va trăi părintele, dar şi după <?e el va trece din această viaţă.
Câţi părinţi n’au intrat în mormânt înainte de timp, din cauza amărăciunii aduse de fiii lor neascultători! Câţi n’au ridicat către cer cele mai grele blesteme contra fiilor celor răi!
Şi blestemele părinţilor, când sunt drepte, ajung pe copii, căci nu de geaba se zice în rugăciunea binecuvântării nunţii: «.binecuvântarea părinţilor întăreşte temeliile caselor fiilor, iar blestemul părinţilor risipeşte temeliile caselor fiilor.»
Fraţilor,
».
Din cele spuse şi din cele citite în sf. Evanghelie înţelegem unde ajung fiii cari nu sunt ascultători părinţilor lor. Ei' îşi pierd cinstea, averea şi sănătatea, ajung furi sau omorîtori, necinstesc numele părinţilor şi îi bagă în mormânt înainte de timp.
Câte odată şi părinţii sunt vinovaţi, căci nu se îngrijesc să ferească pe copiii lor de mici să nu se înveţe cu apucături rele. Mai de multe ori însă sunt vinovaţi copiii, căoi îndată ce au ajuns mai mari şi au scăpat de supravegherea părinţilor, în loc de a le urma sfaturile, se înhăitează eu tot felul de oameni sau copii răi şi aşa se fac şi ei răi căci răutatea atrage totdeauna mai mult decât binele.
Este dar de datoria părinţilor să-şi facă în frica lui Dumnezeu datoria către copiii lor, este şi de datoria copiilor să respecte pe părinţi şi să le asculte sfaturile.
Dacă fără voia lui sau dus de amăgirile lumii un tânăr sau o tânără au apucat pe căile cele rele, când mintea i-s’a luminat şi i-a arătat prăpastia către care merge, atunci să se întoarcă la părinţi dacă îi mai are; iar de nu-i mai are să se întoarcă către D-zeu, care este părintele tuturor şi cu inima sdrobită să zică: Tată sau D-zeule, am greşit înaintea ta şi nu mai sunt vrednic a mă numi fiul tău, primeşte-mă ca pe una din slugile tale şi atunci părintele ori Dumnezeu, care este întru tot milostiv, îl va primi şi-i va arătă calea pe care să meargă
Econ. 1). Gcorgescn.
----*--------------
— Mult trăeşti, multe pătimeşti; multe greşeşti, multe înveţi.
A. Pann
—------------------
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
519
Puterea insectelor.
:	•	r. . 1	-1 -ţ ■	!
„	-	, f	r '*	/ l
:	«r i	. t \	. v	.0	•.» h j * -a
Dăm aci nişte figuri cari vor vederâ pipăit ce sunt în stare să facă nişte vietăţi aşa de mici şi ce putere ne-a,r trebui să facem isprăvi la fel, după mărimea noastră. \,r Felix Plateau şi de Lucy s’au îndeletnicit cu astfel de măsurători şi-au găsit chip a ne aretă foarte bătător la ochi puterea insectelor şi-a altor gângănii mici, făcând socoteală ce ar trebui să rădice sau să tragă un om sau un cal, ca să aibă putere cât cutare sau cutare insect.
Fig. 2 ne arată o muscă ţinută de aripi şi care ridică lesne cu ghiarele un chibrit pe care l-a apucat. Un om, ca să facă la fel, ar trebui să ducă pe umăr o grindă lungă de 8 m. 50 ctm. groasă de 40 ctm. şi lată tot pe atâta. (Fig. 1).
Urechelniţa poate lesne târî opt chibrituri legate, aşâ cum se vede în fig. 3. Un cal, ca să facă ispravă la fel, ar trebui să tragă o căruţă în care să fie clădite 330 de grinzi aşâ de mari cât cea de care am vorbit mai sus, aşâ cum se vede sus, în colţul figurei, lângă numărul 546.-
In fig. 4 vedem că un om, ca să facă o săritură asemănătoare cu a purecelui, ar trebui să sară de jos pe vârful turnului Eiffel, (la 300 de m.j; căci pentru purec e jucărie să
r
sară la înălţime de 200 de ori cât ă sa.
www.dacaramamca.ro
520
ALBINA
Uriaşe e puterea muşchilor cu cari stridia sau scoica îşi strânge căpacele. Stridia învinge o greutate de 15 Kgr. Un om, ca să facă la fel, ar trebui să ţie pe mâini o clădire pe care să stea 80 de locomotive mari, cum se vede în fig. 5.
Se ştie că, dacă punem o cărămidă pe spatele unui gândac, cărui îi zicem Boul domnului, acesta, în loc de a cădea zdrobit, făcut piftie, se încordează şi-o mişcă.
Lucrul nu e tocmai aşa de minunat, cum pare sunt multe de ţinut în seamă; dar, ori cum, e bine aretat faptul; în sine
Dr. Lux.
UŢA
Adio vânt cald primăvaretec ; lin, gingaş, mângâe feţele bălai, răslirându-le duios părul pe frunte. Dinspre pădure zâzâe şuer ademenitor, smoind spre poienile şi crângurile înmugurite.
Uţa se dâ’n vânt, după luncile broatecii şi frunzişul verde al codrilor, unde i se’nfundă picioarele în troenele foilor uscate. De mult aşteaptă zi luminoasă s’alerge ca o pasăre scăpată din colivie.
Eră într’o Joi din septămâna patimilor, zi domoală. Nici zare de nor nu se ivea pe cer. Uţa simţea o lipsă, un dor nedesluşit; îşi aruncă ochii, când la seninul vioriu, când spre pădurea, ca o dungă negrie subt bolta albastră. La masă, abia atingeâ mâncarea. De-odată: la portiţă o strigă nişte fete, cât le ţine gura:
—	Uţoo ! vin’o cu noi s’aducem bureţi.
Copila lăsă lingura din mâna şi înviorată zice :
—	Mămuţă, trag şi eu o fugă la pădure.
—	Ce să cauţi ! Nu vezi c’avem treabă ?
—	Ba zeu, lasă-mă! O să culeg şi flori, mâine scoate sfântă cruce şi noi ce ducem la biserică ?
—	Când îţi abate ţie, numai es eu la capăt ; mergi, dar să vii cât te văz.
—	Las’că viu.
Pe cărarea satului, vişinii ninşi de flori se desfătau în floarea razelor calde. Păseri prevestitoare de vreme bună ciripeau, croind văzduhul în lung şi’n larg.
Niciuna dintre copile nu cunoştea atât de bine tainiţele
www.dacocomanica.ro
A.LBINA
521
codrului, poienele cu fragi, tufele de zmeură şi mure ca Uţa. Toată vara cutreeră luncile, ca o ciută, nime rea potecile de pe felul copacilor, de pe faţa foilor, mai verzi ori mai stinse. Ici un fag înfrăţit cu trei tulpini ; mai dincolo un mesteacăn îngemănat; în altă parte o salcie, ce-şi încovoaie crengile, făcând ca o boltă de biserică,—toate îi aretau cărarea pe unde să se’ntoarcă. In altă parte un trunchiu lungit ca o laiţă o ademenea la odihnă. Uţa nu se lăsă ’nzădar rugată: stâ, de-şi mânca bucata de mălaiu, cu a-tâta poftă şi gust ca o felie de cozonac. I)e multe ori mergeâ singură, nu se temeâ de loc. Nici unei copile din satnu-ie atât de dragă pădurea, nici una nu-i simte aşâ de adânc frumuseţea. Vara, când merge cu vitele la păscut, pe furiş, se afundă în desişuri, cu toată teama ce-i erâ de pădurar. O ademenesc fragii din poiene, smeura şi murele coapte.
Cântând şi fugărindu-se cu celealalte fete au ajuns la pădure.
Tăcut, liniştit şi impunător, se’ntindeâ codrul, cât vezi cu ochii. Printre frunzele uscate se iveau, ici-colea, dedi-ţei şi foi de viorele. — Copilele încep a se strigâ pe nume, înteţite mereu de resunetui limpede şi desluşit al codrului. Nici un zgomot; singur codrul îşi îngână tot mai tare oaspeţii.
Fotele caută bureţi şi flori de-alungul pădurei când a-fundându-se, când eşind lamargine, să nu rătăcească. Bureţi nu erau mai de loc; culeseseră Ţiganii c’o zi înainte. De la o vreme celealalte, văzând că umblă în zadar, zic:
—	Uţoo, să ne întoarcem acasă, că nu găsim nimic!
—	Păi, cum îţi găsi pe unde i-au cules alţii ! Haidem mai departe, ştiu eu o poiană, să culegi viorele şi ciobo-ţeleie cucului, cu braţul.
—	Baiu ! Noi nu mergem, face Ileana Rusului.
—	Nici noi! Să ne rătăcim? !—fac toate într’un glas.
—	Să te ferească Dumnezeu de neam fricos !
Şi Uţa supărată o luă razna înainte, gândind : «Las c’or veni ele pe urma mea.»
Din când în când, işi strigâ tovarăşele şi hoţul de codru îi respundeâ tot mai aidoma. Uţa îşi zicea: «Vin ele că n’au în cotro.» Dela un loc începu a găsi bureţi cu-nemiluita. Mai mergând un răstimp, a nimerit o poiană cu ghiocei şi viorele. Când a văzut florile, a uitat de to-
www.dacaromamca.ro
522
ALBINA
vărăşie şi de vreme. Trecând poiana, dat apesle foi verzi de lăcrămioare.
«Prin margine sânt trecute,» şi-a zis Uţa, «găseso eu mai înlăuntru»
Lăcrămioarele sânt florile Maicei Domnului. Se potrivesc pentru ziua de mâine. A făcut Uţa un mănuchiu frumos de mărgăritare: albe şi mirositoare stăteau florile sfioase printre foile verzi şi late. In pădure, începeâ să întunece. Uţa strigă iar tovarăşile ; dar în acea parte resune-tul erâ foarte slab, se auzea o îngânare nedesluşită. Mai reia! Uţa nu mai cunoşteâ prin care parte a poienei intrase. Nedumerită, camîngrijată, trecu poieana în curmeziş intrând în desişul pădurei, crezând că ese la margine. Mergând răpede înainte se tot întunecă şi' mai tare. Uţa credeâ că înoptează. Dela o vreme, a dat într’un desiş beznă, negru ca funinginea, par’că erâ în fundul pământului. Uţa simţi cum i se ridică părul în cap măciucă ; pielea i se încreţi, par’că ar fi intrat, pe la Bobotează, în apă rece ca ghiaţa. Fugeâ de groază, n’atingeâ pământul cu picioarele. Dela o vreme stătu o clipă locului. îşi făcu semnul crucei şi.’ngână ! «Doamne, Maica Domnului, scapă-mă». învârti ochii roată de jur împrejur, clipi des, i se păru că’ntr’o parte se vede un abur luminos. Fugărită de spaimă, începu a alergă într’acolo. Dş ce fugeâ mai tare, de ce zarea se desluşea mai luminoasă.
—	începu a prinde curaj; inima se mai linişti din bătăi: Uţa gândi : «Slava Domnului ! Acuşi se isprăveşte pădurea ; de găsesc pe fete, bine ; de nu, atâta pagubă! iNimeresc, eu, casa».
Când a eşit din codru, se’ngânâ ziua cu noaptea. Caută Uţa ’n sus, caută ’n jos, la deal, la vale, pretutindene locuri necunoscute! Nici aceleaşi movili şi vâlcele, nici dealurile depărtate nu se nimerau la vedere cu cele dinspre locul pe unde intrase. A luat-o răpede spre vale, în sfârşit a dat de-un drum. Se uită! Nu ştiâ încotro s’apuce'. Dă Dumnezeu şi vede venind un om cu carul dela arat.
—	Moşule, rogu-te, pe unde a-şi apucă să es în sat.
In ce sat, dragul moşului ?
•j — In Costeşti. Is de-acolo. i:.— Apoi, fata unchiaşului, aici eşti pe Stânceşti. Până la Costeşti mai e un deal, o vale şi lifnbă de pădure; nu poţi merge singură asupra nopţei. Cum ai rătăcit pe-aicea ?
www.dacoromanica.ro
ALBINA
523
—	Uifc’e: am fost în pădure şi m’am răslăţit de tovarăşe.
—	Te-aşi luă la mine, dar stau departe.- Hai până colea la canton; e o lemee a lui Dumnezeu; te-o primi să mâi, dimineaţa, pân la ziuă; trec dela noi care, te-or duce.
Mătuşa Ileana, suflet bun, a primit’o pe Uţa, i-a dat mâncare, i-a aşternut şi-a culcat’o. Doborâtă de osteneală, a dormit Uţa ce-a dormit. De cum au început a cântă cocoşii, ca mai ba să ’nchidă ochii, de grije!
—	Biaţa mămuţă o crede că m’au mâncat lupii îmi spuneâ ea să bag seamă să nu m'afund în pădure, că pot rătăci. Codrul te ademeneşte ca şi apa. De nu-mi arătă Maica Domnului zarea luminoasă, ce mă făceam eu? !
Acum, nu-mi e de alta, numai de săraca mămuţă: Toată noaptea n’o ii’ncbis ochii !
Doamne, de ce n’are putere gândul s’alerge şi să-i spuie că sânt aci! De s’ar face odată ziuă, să plec! Acuma văz eu, cât e de înşelătoare pădurea. Mai ici o floare, mai colea alta şi te pomeneşti în inima codrului ca bietul tată de a stat trei zile şi-a mâncat numai muguri de copac !
Am avut noroc că n’am înnoptat de tot; altfel cine ştie? apucam în partea care duce, cum spune buna, tocmai la
munţi.
»
Acolo îmi rămâneau oasele ! Sărmana mamă, tare-mi pare râu de spaima ce i-am făcut ! Cel puţin duc flori din bielşug. O să las un mănuchiu şi mătuşei Ilenei. Dânsa, la o palmă de pădure, dar nu are fată să-i aducă. Gând o vedea mama c’am venit, de bucurie n’o să mai mă bală !
_______________ Sofia fiădejde.
A. "V I 'Z
Administraţia Cassei Şcoalelor pune la dispoziţia d-lor învăţători şi d-nelor învăţătoare titulare, cum şi cucernicilor preoţi «Răsboi de ţesut» în dimensiuni convenabile pentru ori-ce casă ţărănească, sistem Cassa Şcoalelor. Se găseşte la C. Sc. cu preţul de lei 45 fără accesorii;’cu lei 85 cu accesorii. Pentru cei ce ar voi accesoriile de urzit şi depănat, preţul este de 140 lei.
Cassa Şcoalelor are în depozit spete de oţel şi iţe ceruite.
Se dă pe credit învăţătorilor şi preoţilor, plătindu-se lunar câte 5 lei.
A se adresă administraţiei Cassei Şcoalelor.
www.dacoromamca.ro
524
ALBINA.
Sfaturi higienice
—	Şi, precum ţi-am spus, zise medicul, paza pentru boale trebue s’o începi dela piele, dela gură.
—	Cum ?
—	După cum au băgat de seamă doftorii, gura joacă un mare rol în viaţa omului, ea e poarta—ca să zic aşa — pe care intră în om vieaţa prin respiraţia aerului, prin mâncare şi prin băutură. Cei mai mulţi oameni însă nu ştiu nici cum să respire, nici cum să bea apă sau alte băuturi, nici cum să mănânce.
—	De ce ?
—	Fiindcă nu le-a spus nimeni. Aşâ, de pildă, pe timp de iarnă, când aerul e rece şi vătămător plămânilor, cei mai mulţi umblă cu gura deschisă pe drum şi răsuflă chiar pe gură, ceeace face că aerul rece intră d’adreptul în piept şi poate urmă o mulţime de rele ca : tuse, răguşală, durere de plămâni şi chiar boale mai grele, dintre care una numită pneumonie, te poate prăpădi în trei zile. Trebue în vreme friguroasă să ţinem gura închisă sau, la nevoe, să avem o batistă în dreptul gurei, ori s’o deschidem prea puţin, şi să răsuflăm mai mult pe nas. Drumul ce-1 face aerul trecând pe nas, e mai lung, şi ajunge mai încălzit în plămâni.
—	Dar cum să bem ?
—	Sunt mulţi cari beau apă rece când sunt înfierbântaţi. Obiceiul e rău. Trebue să aşteptăm până ne mai răcorim puţin şi apoi să bem apa şi nu deodată, ci înghiţind încet puţin câte puţin. E bine ca înainte d’a da drumul apei pe gât s’o mai ţinem puţintel în gură ca să se mai încălzească. Ceeace facem cu băuturile reci, să facem şi cu cele calde ca ceaiul, cafeaua, laptele, supa: nu trebue să bem aceste lucruri prea ferbinte, căci face rău organismului. Unii atribuiau ca o pricină a boalei numită cancer faptul d’a bea apă rece după covâ ferbinte, sau ceai fierbinte după îngheţată. Lucrul însă nu e dovedit; dar rău face în tot cazul. De asemenea nu trebue să se abuzeze cu băuturile, de orice fel, fie chiar şi numii apă, căci dilatează pântecele, adică îl umilă ca pe un cimpoi, şi atunci omul nu numai că e urît ca înfăţişare, fiind burtos, dar
www.dacaromanica.ro
ALBINA
525
are o adevărată boală de stomac de care se resimte tot organismul cu timpul, mistuirea alimentelor şi asimilarea ne mai făcându-se în mod bun. Mai e greutate la răsuflare, la lucru, suferinţe nervoase, şi câte altele.- Unii recomandă ca la trei litri de apă pe zi. Ni se pare cam puţină, şi eu cred că cantitatea de apă trebue să fio aceea care satisface setea. Trebue băută însă la răstimpuri şi nu odată ; niciodată să nu se bea două pahare de apă unul după altul, căci dilatează stomacul. Şi pentru a nn provocă o sete mare, trebue să ne ferim de lucruri prea sărate, prea ardeiate, prea piperate. In timpul muncii de vară, ţăranul român, după cum s’a constatat de medici, bea pe zi peste cinci oca de apă, ceeace este foarte vătămător pentru trupul lui destul de istovit.
—	Dar cum să mâncăm?
—	înainte d’a-ţi spune, îţi voiu face cunoscut că gura trebue ţinută totdeauna curată, adică trebuesc şterşi dinţii de două ori pe zi cu o periuţă cu prafuri antiseptice sau cu pastă de dinţi care se vinde la farmacie ; de asemenea gura trebue clătită bine cu apă curată şi, în lipsă de periuţă, cu o cârpă curată să se şteargă dinţii. In gură în scuipatul omului se află sămânţa tutulor boalelor ca oftica şi altele şi nu e bine să scuipăm pe jos, ci într’o batistă pe care o spălăm cu leşie acasă.
Sunt foarte mulţi oameni cari înghit fără să-şi dea osteneala d’a mestecă bucatele. Asta prăpădeşte stomahul care e nevoit să macine el singur, şi să facă ceeace tre-buiâ să facă dinţii şi măselele. Pe la oraşe sunt mii de oameni cari se duc vara la băi la Karlsbad numai pen-trucâ nu mestecă bine cu măselele bucatele. E bine dar să lăsăm stomahul numai cu ce e dat lui să facă şi să nu-l împovărăm cu o muncă peste puterile lui, căci tot în capul nostru se va sparge la urma urmei suferinţa.
Nu trebue nici să mâncăm stând în picioare, sau când suntem supăraţi, iritaţi, nici înghiţind repede dumicaţii. Urmările sunt rele pentru nervi. E bine ca şi ochiul- să fie amuzat când mâncăm : să vadă masa curată, farfurii şi tacâmuri curate. Bucatele să nu fie vechi, iar veselia, râsul şi glumele, pe cât se poate să domnească în tot timpul mesei.
Aceasta va face ca mâncarea să folosească de zece ori
www.dacoramanica.ro
52 fi
ALBINA
mai mult or cărui om. Mai e de dorit ca să nu ne obişnuim a bea ’naintea mesei ţuică, mastică, etc., căci toate astea învaţă stomahul să fie leneş şi să nu mai aibă poftă de mâncare fără ţuică, mastică etc.
tela povestea Zorelei trecuse vre-o doi ani şi multe poveşti de a florilor mi-a spus mama, pe care mă muncesc necontenit să mi le aduc aminte. Dar aceea ce n’am uitat aşa lesne e că într’un an aşâ pe la sf. Gheorghe, mama, îmi spuse într’o după amiază.
— Măi, Ionică, ia-ţi pălăria şi să mergem, în huciul de!a Buciumeni după grâuşor.
Bucuria mea, când am auzit de huciu: una că aveam să culeg flori şi să-mi împodobesc pălăria şi alta că aveam să mănânc iar borş cu buruiana ceea după care mă omoram şi de care nu mâncasem poate de un an.
Şi mama luându-şi o basinâ, şi furca în brâu o pornirăm. Doar apucărăm pe uliţa Pietrari; de acolo, pe la groapa de lut a lui Clopoţel şi trecurăm pârul Buciumeni şi iată-no la huciu.
Ii,	Doamne, ziua ceea aşâ eră de frumoasă ! — Se vede unde mergeam cu mama — Lasă că cerul părea un obraz curat şi şters cu şerveţelul; dar câmpul părea o mare care la bă-taea vântului uşor şi plin de sănătate venind dinspre munţii Neamţului, se prelungeâ în valuri nesfârşite într’o sticlire 1
(1) Cu desemnuri originale de D. Stoica.
I). Tcleor.
Legenda Lăcrămioarein)
i.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
527
■de spumă; pe când din toată podoaba asta: în deal huciul şi în vale Buciumenii albi de floare se arătau ca nişte ostroave din sclipirea unei ape.
D’apoi huciul eră plin numai de cântec şi bâzâit: merla, florinul, cărămidarul şi atâtea păsări par’că petreceau la o nuntă; care flueră, care ţârâiau, altele parcă sunau din nişte zurgălăi şi huciul erâ des, verde de frunză tânără şi plină de sănătate; cărăruşele din alţi ani încă nu se pierduseră ; iar de sub frunza putrezită, viorelele, ca nişte stropi din cerul albastru, eşeau de sub frunze, ca nişte capete sfioase de copii de sub un înveliş. Apoi nu mai vorbesc de mierea ursului adormitoare la miros şi altele ca ciuboţica-cucului plină de floare, care se amestecă printre cele dintâi ca nişte mosafiri la o adunare, pe când la umbră, ca şi cum s’ar fi ferit să nu le topească lumina soarelui, stăteau nişte flori albe ca nişte lacrimi îngheţate
Viorelele le ştiam de când mă înălţăm în degete să mă uit ce o pe masă şi mi le aducea frate-miu Iacobuţ în sân; dar florile cele nu. Şi pe când mama culegea grâuşor din un luminiş înprejmuit de mesteacăni drepţi şi albi ca nişte lumânări, eu îmi împodobii pălăria cu flori şi luând de sub un teiu tânăr un mănunchiu de flori de acele, o plecai spre mama.
—	Mamă, oare ce flori sunt astea.
—	Astea-s lăcrămioare.
—	Şi de ce le zice oare aşa?
—	Fiindcă se zice că ar fi izvorîte din lacrimile şi trupul unui fecior de împărat.
—	îra, mama, spune-ini şi povestea asta.
—	Să ţi-o spun, dar să stai lângă mine, să nu te mişti nicăerea, că-mi stingheresc povestea şi se încurcă fusul.
Şi mama aşezându-se jos, trase o viţă din caer, îl îmbală şi sfâr! sfâr! fusul, începu să povestească.
—	A fost odată un împărat şi o împărăteasă.
—	Ca aceea din povestea zorelei.
—	Apoi, taci, glăsui ea, ţi-am spus că mi se încurcă fusul.
Şi împăratul plecă la bătae cu nişte zmei.
Şi vreme trecu dela asta şi împăratul nu mai veni.
Intr’o noapte ce avîi împărăteasa, că nu putu dormi de loc.
www.dacoromaiiica.ro
528
ALBINA
Patru luni de când s’a dus şi nici un răvaş şi nici o vorbă. Să fi murit acolo?
— Nu, nu ferească D-zeu; bărbatul meu în totdeauna a eşit biruitor şi se cutremură ca de un vis rău. O fi alungat pre zmei din hotarele lor, şi o fi îngălat cu gospodăria noii împărăţii. Mai bine aşâ.
Şi pe când făcea ea socoteala asta, de odată auzi, în puterea nopţii bătând cineva în poartă.
—	Cine-i? — se auzi straja.
—	Un răvaş pentru prea slăvită împărăteasă.
www.dacaramaiiica.ro
ALBINA
529
Când auzi împărăteasa de răvaş, parcă-i muşcă inima o presimţire rea.
Repede sunară zăvoarele, împărăteasa aprinse lumina, se îmbrăcă şi un ostaş cunoscut intră, şi-i întinse un răvaş cu pecetea ţării, la care împărăteasa numai îngălbeni şi întrebă:
«Ce, i s’a tăiat mâna? Nu poate scrie; e bolnav?»
Ostaşul tăcu cu capul plecat şi cu mâinile cruce pe piept.
Aice sării cu vorba :
«Dar de ce şedea cu mâna pe piept, mamă?
—	Aşâ şedeau pe vremuri slujitorii şi boierii în faţa domnitorului ori împăratului ţării, când primeau vre-o poruncă sau aduceau vre-o veste. Şi chiar slugile în faţa stăpânilor lor. Asta eră ca semn de supunere şi cinste.
Şi, urmă mama, împărăteasa, cum deschise răvaşul şi scoase un ţipăt şi căzii jos. — împăratul eră mort.
Iute alergară oameni din curte, femeile din casă; o ridicară şi o puseră pe pat. Atunci născu un băeţel de şapte luni.
—	«O făcut un băet de şapte luni, mamă ?
—	Apoi, tu nu eşti tot de şapte luni şi trăeşti? — Şi nu mult după aceea împărăteasa muri.
—	Şi băeatul a trăit, mamă?
—	Stai să vezi: îndată s’au adunat ostaşii şi boerimea şi-au ales de împărat pe nagâţul de şapte luni.
—	Aşâ de mititel, şi împărat?
—	Apoi dă, cine se naşte din împăraţi de odată e crai dacă n’are alt frate mai mare şi-i mor părinţii... Şi au îngropat pe împărăteasa frumos şi pe băeat l-a dat la mancă; iar ţara o duceau boerii.
Trecu un an, doi, trei: băeatul singur. Trecură cinci-spre-ce: băeatul nemângăet că n’aveâ cui zice mamă, n’aveâ cui zice tată ; mai mult durerea lui crescu când i s’a spus cum s’au sfârşit părinţii.
—	Aice, deşi neîncercat decât în bătăile mamei, şi a tragerii de păr cu băeţii, mă gândii ce m’aş face fără mamă şi tată şi o jele mi se scurse pe suflet, şi mi se părea că aş ti fost tare nenorocit fără dânşii.
In vremea asta mama urmă:
—	Şi băeatul în nemângăerea lui, se apucă să-şi petreacă vremea în vânătoare şi la prins peşte la baltă.
Dar într’o zi, băeatul se află la vânat prin o pădure, când numai ce auzi un cântec de pasăre aşâ de frumos cum nu
www.dacoramanica.ro
530
ALBINA
mai auzise de când era el. Şi o apucă spre partea ceea şi văzu că aceea ce cânta era o pasăre aşâ de frumoasă că băeatului ce-i veni s’o prinză şi întinse arcul şi o săgetă.
—	O, voinice, vorbi pasărea, atunci; de când te caut să-ţi spun şi eu o vorbă mai dulce, da, tu abea mă văzuşi şi-mi şi scurtaşi zilele. Eu îs ursita ta şi nus pasăre, ci femee şi de ţi-o fi vre-odată dor de mine, să vii la palatul meu şi pasărea îşi luă zborul spre amează nelăsând decât o dâră de sânge.
—	Săraca! Săraca! făcui eu şi mi-a venit aşâ de jele de cele auzite !...
(Va urma).	lon Dragoslav.
Hegoţul cu melci.
uită vreme în Austria mâncau melci sau culbeci de la Ulm, de felul celor ce mâncăm şi noi şi căror latineşte le zic Helix pomcilia. Dela Ulm îi aduceau în cutii încărcate pe vase. Acuma au melcii mare căutare la Paris şi trimit acolo din toate părţile, chiar şi dela Ulm.
Aşâ de mare e cererea, încât oamenii s’au apucat de crescut şi dc îngrăşat melci în grădini sau melcării anume-Şi fac parale! D-rul Geyer dă foarte nostime amănunte. A-dună melci din Munţii Ulmului, din Jura Suabiei, din Wiir-temberg şi Baden. Locuri unde îi adună şi cresc sunt: Ried-lingen la Dunăre, sătucul Gutenstein lângă Sigmaringen şi Rottweil lângă riul Neckar. In părţile acelea se află nenumărate grădini mici pentru creşterea melcilor. Unele dau câte
50.000	pe an, altele pân’la un milion de bucăţi. In Gutenstein se aflau în grădini, în vara lui 1908, 3 milioane de melci.
www.dacocomamca.ro
ALBINA
531
Multă silinţă şi-a dat primarul acelui sat înjghebând o cooperativă pentru creşterea şi vinderea melcilor în Franţia, unde au anunţuri în ziare ca să capete cât mai mulţi şi mai buni muşterii.
Copiii culeg melcii şi-i aduc crescătorilor. Grădinile au gard de sârmă cu ochiuri mici şi se află pe coaste. Peste gardurile de sârmă nu se pot căţăra, să scape.
Nu trebue culeşi prea de timpuriu, ci după ce şi-au pus ouăle şi au eşit pui din ele; prin urmare, în August. Se cere o lege care să oprească adunatul melcilor prea de timpuriu.
In grădinile acestea de melci poţi vedea inşi a căror găoace are mărime pân la 65 şi 70 nun., deci uriaşi, pe lângă alţii numai de 30 mm. Unii inşi sunt albi de tot, alţii pătaţi.
In scoică stă la fiecare scrisă istoria.La unii e sucită la dreapta, la alţi la stânga.
Pân acuma nu s’a prea găsit chip de-a-i hrăni altfel de cum le e obiceiul. Tărâţe de orz par a le plăceâ. In unele nopţi fac drum de 50 m., când e vreme caldă şi umedă. De-aceea stăpânul are grijă să-i culeagă desdemineaţă sau chiar noaptea, la vreme de ploaie.
Pregătirile pentru somnul de iarnă, le încep unii încă din Septemvrie. Ca să nu se îngroape adânc în pământ, pământul grădinei trebue să fie vârtos. Astfel îi silim să se bage în pătura de' muşchi ce le ounem la îndămânâ. Stau acolo pe spete, cu gura găoacei în sus, acoperită cu un capac pietros, gros şi alb.
După ce se receşte vremea, îi adună şi-i pun în lădiţi, pe cari le trimit în oraşe, în deosebi la Paris, unde au mai mult căutare şi unde se capătă plată mai bună pe ei.
Ba au ajuns să facă bani şi cu găocile goale, dela cei ce se întâmplă de pier. Se adună toate, le spală bine într’o maşină anume făcută şi le vând şi pe acestea pe l leu 25 mia, tot la Paris.
Ce fac la Paris cu ele? Le umplu c’o tocătură de carne de melc, de ficat, de unt, de verdeaţă şi cu mirodenii, le vând ca melci gătiţi celor cari se cred mai dibaci şi mai pricepuţi la asemenea bucate. Amănuntele după Technische und Na-tur wissenschaftliche Zeit.«
Şi la noi 3ă mănâncă melci mulţi. Nu ştim înse dacă se culeg şi îngraşe undeva în ţeară. Cea mai mare parte se a-
www.dacoramanica.ro
532
ALBINA
duc de peste graniţă ; dar pe cei din ţeară îi culeg şi desgroapă de pe unde se ascund ei să-şi petreacă iarna adormiţi.
In Zoologia lui Ludwig K Schmarda cetim că felul acesta de melci t.răeşte mai ales prin podgorii. In Alpi, păn la 1666 de m. Se hrăneşte cu buruene şi erburi, face dela 30 la 40 de ouă, mari cât bobul de mazere şi le îngroapă în ţerână. Ouălor le trebue 26 de zile de clocire ca să iasă pui din ele. Mai de mult îi întrebuinţau ca leac. In Germania de miazăzi îi mănâncă. In Viena, de asemenea, şi sosesc pe fie ce an corăbii întregi încărcate mai numai cu lăzi de melci. Din Sviţera îi trimit în Italia- Ii îngraşe şi în Livonia (Rusia)
/. fi.
CRONICA.
CORPURILE LEGIUITOARE.
SENATUL.— In şedinţa dela 25 Ianuarie s’a început discuţia proiectului pentru modificarea codului silvic.
Codul silvic care se află azi în vigoare a fost promulgat la 19 Iunie 1881. El a corespuns în parte nevoilor momentului, dar a avut un mare neajuns, căci pentru aplicarea lui se cerea sporirea numărului de a-genţi silvici şi acest lucru nu s’a putut face. De atunci şi până azi s’au schimbat lucrurile şi pădurile noastre s’au împuţinat intr’un mod îngrijitor. Trebue dar ca statul să se gândească a luă oarecari măsuri. Studiindu se ■ împrejurările, s’a ajuns la îneheerea că Ur fi bine să se facă o serie de modificări in vechea lege. Proiectul a fost întocmit de d-1 Anton Carp, fost ministru al agriculturii, şi revăzut de comitetul delegaţilor Senatului în unire cu actualul ministru, d-1 Al. Constanţi-nescu, care şi l-a însuşit.
S’a vorbit de multe ori în revista noastră despre însemnătatea pădurilor şi s'a arătat adesea relele ce decurg din pustiirea vechilor codri. Cu ocazia inundaţiilor din Franţa au zis unele ziare de acoio că nenorocirea a venit în parte şi din pricina despăduririi unor porţiuni de munţi, ceeace a înlesnit ca torenţii să se asvârle pe unde au voit. Este deci nevoie ca proprietarii pădurilor să nu aibă o libertate absolută, ci să se iea şi oarecari măsuri de interes generai.
Aceste măsuri alcătuesc regimul silvic. Iată ce zice în această privinţă expunerea de motive a ministrului:
.Prin regim silvic se înţelege tot complexul de dispoziţiuni prevăzute «prin lege, cari au de scop regulamentarea exploatării pădurilor, fixarea epocei când vor trebui să se faci reimpâduririle, oprirea defrişărilor, afară de anumite cazuri, luarea măsurilor de poliţie şi de pază a > pădurilor, enumerarea penalităţilor de aplicat pentru abaterile dela lege «şi, în fine, urmărirea delictelor şi contravenţiunilor».
Dar până acum nu aveam in ţarăz-e^tVn silvici Avem; însă întinderea lui eră prea mărginită. Legea din 1881 supunea acestui regim : pădurile statului şi ale comunelor, pădurile stabilim antelor publice şi ale bisericilor şi pădurile particularilor în cari aceştia se află in devălmăşie cu statul sau cu comunele. Statul nu avea putere să aplice regimul silvic altor păduri, ori cât de mare ar fi interesul de a se opri tăierea ori de a se înlesni împădurirea.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
533
De aceea proiectul de lege a pus sub regimul silvic şi pădurile următoare :
«1. Pădurile Casei şcoalelor, Casei bisericii, judeţelor, aşezămintelor «de cultură naţională, fundaţiunilor private, societăţilor anonime şi ale «oricăror alte persoane juridice ;
«2. Pădurile stăpânite de moşneni sau răzaşi în devălmăşie, :n ori şi «ce parte ar fi situate;
«3. Pădurile ce se găsesc în bazinele de recepţie ale torenţilor, a că-*ror existenţă este necesară pentru a împiedică surpăturile, mişcările «de terenuri, eroziunile, dislocarea pietrelor sau a stâncilor şi transportarea lor în albiile râurilor, pe cari le înalţă şi provoacă inundaţiuni «în regiunea de câmpie».
Aceste modificări erau necesare şi impuse de starea de lucruri pe care toată lumea o observase.
De aceea zice expunerea de motive cu drept cuvânt:
«Modul cum s’au exploatat până acum cea mai mare parte din pă-«durile noastre a dat rezultatele cele mai funeste. Nu mai vorbesc de pă-«durile de câmp, cari încetul cu încetul au dispărut aproape cu desâ-«vârşire din cauza uşurinţei cu care s’au permis defrişările, dar chiar «în regiunea muntoasă păduri întregi, cu arbori mari şi frumoşi, cari «altă dată acopereau munţii noştri şi cari făceau podoaba acestei regi-«uni a ţârii, astăzi aproape că nu mai există. In locul lor n’au rămas «decât goluri, unde pe alocuri se zăresc încă o parte din tulpinele ar-«borilor de odinioară, printre cari creşte şi câte puţină iarbă, iar în «multe părţi a dispărut şi această urmă a pădurilor de altă dată, ast-«fel că apele ploilor torenţiale ne mai întâlnind nici un obstacol, târăsc «în vale pământul şi-l transportă în albiile râurilor sau îl depun de «multe ori peste terenurile cultivabile, sporindu-se astfel din an în an «suprafaţa locurilor improductive.
«Acest spectacol întristător, acest rezultat dezastros este datorit în «parte lipsei de atenţiune ce se pune în facerea lucrărilor de amenaja-«rea pădurilor, dar mai cu seamă legislaţiunii noastre silvice, care nu «prevede destule măsuri pentru conservarea şi regenerarea massivelor «noastre păduroase».
Proiectul prevede toate dispoziţiile necesare pentru ca pe viitor să nu se mai urmeze ca până acum.
Comitetetul delegaţilor Senatului a ales raportor pe d-1 Caton Leocu. După ce d sa a citit raportul acestui comitet, Senatul a votat luarea în consideraţie fără nici o discuţie.
La discuţia pe articole au vorbit: d-1 Gr. Procopiu, d-1 d-r Râmniceanu şi d-1 Al. Constnnlinescu, ministrul agriculturii.
Legea s’a votat în şedinţa dela 26 Ianuarie cu 53 bile albe din 55 de votanţi.
In şedinţa dela 27 Ianuarie se votează proiectul de lege prin care se declară alienabile pământurile locuitorilor din Sinaia împroprietăriţi prin legea dela 1864. Vorbesc d-nii M. Ferechide, ministru de interne, Procopie -Dumitrescv, d-r Râmniceanu, Gr. Procopiu şi Vericeanu, raportorul.
Se ştie că Sinaia a devenit azi un adevărat oraş. Ea s’a prefăcut din comună rurală în comună urbană, însă sunt încă locuri pe cari unii săteni le-au dobândit prin legea din 1864 şi cari, conform acestei legi, nu se pot înstreinâ. Insă nevoile crescânde ale acestui nou oraş a făcut să crească aşa de mult preţurile locurilor încât unii proprietari au un mare câştig dacă vând locurile lor cu aceste preţuri urcate. Penlru înlesnirea lor şi pentru înlesnirea lucrărilor de înfrumuseţarea Sinaiei s’a adus proiectul — ne spune d-1 Vericeanu. El se votează cu 42 bile albe, fiind contra 19 voturi.
La 28 Ianuarie Senatul ascultă desvoltarea interpelării d-lui Ilariuls-voranu, care arată necesitatea construirii unei linii ferate dela Severin
www.dacoromanica.ro
534
ALBINA
la Baia de Aramă. Răspunde d-1 V. Morţun ministrul lucrărilor publice, care făgădueşte că lucrul se va studia şi, îndată ce fondurile vor permite, se va face şi această linie.
La 29 Ianuarie se discută proiectul de lege, votat de Cameră, cu privire la vânzarea către autorităţi a lemnelor de foc din pădurile statului şi înfiinţarea de depozite în oraşe.
Vorbesc d-nii Teodor Rosetti, C. Arion, C. Burghele, raportorul, şi Al. Constanlinescu, ministrul agriculturii şi domeniilor. Proiectul se primeşte cu 52 bile albe din 66 votanţi.
Se mai votează, cu 58 bile albe din 60 votanţi, proiectul de lege, admis de Cameră cu privire la înfiinţarea unui fond zootecnic pentru îmbunătăţirea animalelor domestice -, apoi Senatul iea vacanţă până la 3 Fevruarie.
CAMERA.— Spuneam în «Cronica» trecută că tot în şedinţa dela 26 Ianuarie s’a început discuţia proiectului de lege propus de ministrul finanţelor, ca statul să fie autorizat a contractă un împrumut de 45 milioane pentru trebuinţele căilor ferate.
Căile ferate din România au luat în ultimii ani o desvoltare pe care n’o bănuiau desigur bătrânii de azi cari au apucat o singură linie, cea dela Bucureşti la Giurgiu, sau ştiu şi vremurile când mergeau dela Bucureşti la Iaşi cu trăsura. De oparte locuitorii au început a călători din ce în ce mai mult; de altă parte trebuinţele industriilor de tot felul cari s’au întemeiat şi înfloresc în ţară au cerut vagoane şi iarăş vagoane pentru transportul diferitelor produse.
Căile ferate produc mult, dar, pentru a produce şi mai mult, cer necontenite îmbunătăţiri. Aceste îmbunătăţiri costă bani. Fondul de rezervă de 20% din beneficiul net al exploatării este neîndestulător, de şi se ridică anual la suma de 6—7 milioane; trebue deodată sume mari pentru a se face lucrările necesare în timp scurt pentru ca să se pună toate aceste lucrări în serviciul publicului, care va plăti pentru slujba ce i se va face. De aceea ministrul de finanţe cere autorizaţie să contracteze împrumutul. Anuităţile se vor plăti din venitul fondului de rezervă al fiecărui an.
Proiectul de lege arată şi anume lucrările cu cari se vor cheltui n-ceşti bani. Ele sunt de trei feluri: a) vagoane şi locomotive, b) construire de linii de garaj şi altele; c) construcţiuni de gări, magazii, ş. a.
La discuţia acestui proiect au vorbit d-nii N. Enăşescu, C. Iarca, Tacite Ionescu, Al. Marghiloman şi Em. Costinescu, ministrul finanţelor. Votul s'a dat în şedinţa dela 27, fiind 66 bile pentru proiect şi 4 contra.
Se începe apoi discuţia proiectului de lege, aprobat de Senat, relativ la măsurile de siguranţă pentru cazane, maşini, instalaţii mecanice, etc. Această discuţie ţine două şedinţe. Au vorbit d-nii Ii- Porumbarii, Al. Marghiloman, N. Fleva, I Fior eseu, N. Enăşescu, 1. Lahovari şi M. G. Orleanv, ministrul comerţului şi industriei. Proiectul s’a v.otat cu 65 bile fiind 15 contra.
O altă chestie cere a ocupat Camera şi a dat naştere la discuţii animate a fost proiectul de lege ai ministrului de finanţe prin care se ridică taxa pe spirt şi se scade taxa pe vin. Cu ocazia discuţiei acestui proiect s’a propus de unii deputaţi să se mărească şi taxa pe bere pentru a se proteja astfel producţiunea vinului. Această propunere s’a respins de Adunare.
Au vorbit d-nii C. Iarca, Tilu Frumuşanu, N. Rânlu, Z. Filolli, N. Fleva şi E. Costinescu, ministrul finanţelor. Apoi proiectul s’a votat, în ziua de 29 Ianuarie, cu 73 bile din 76 votanţi.
Tot d-1 Costinescu, ministru] finanţelor, a prezentat un proieot de lege prin care statul iea asupră-şi construirea căilor ferate începute de
www.dacoramaiiica.io
ALBINA
535
judeţe. Capitalurile depuse până acum, cari se ridică la 39 de milioane, ar fi cu desăvârşire pierdute, căci judeţele nu mai au putinţă să capete, prin împrumutări, sumele ce mai sunt necesare până la terminarea lucrărilor. De aceea statul va termină liniile următoare: Bucureşti-Olte-niţa, Pucioasa-Moroeni, Ploieşti-Urzic ni, Urziceni-Slobozia, Hârlău-Po-dul-Iloaei, Giurgiu-Blejeşti, Tulcea-Babadag-Dorobanţu, Buhăeşti-Roman, Paşcan Târgu-Neamţu, Făurei-Tecuci.
Proiectul a dat naştere la multe discuţii. Au vorbit d-nii Poenaru Bor dea, Seulescu, Burileanu, Micescu, Tache Ionescu, Schmelz, N. Enă-şescu, Dincă Sehileru, B. Porumbarii, Gr. Petrescu, N. Filipescu, I. Pro-oopiu, I. Florescu, V. Morfun, ministrul lucrărilor publice, şi Etn. Gos-tincscu, ministrul finanţelor.
Proiectul se votaază cu 66 bile albe.
Se mai votează şi modificarea introdusă de Senat în legea soldelor votată de Cameră şi apoi Adunarea iea vacanţă până la 3 Fevruarie.
Starea agricolă a României ia finele lunei Ianuarie 1910 st. n.
Luna Ianuarie, a doua din cursul iernii, care în general este cea mai friguroasă, a fost caracterizată ca şi precedenta sa printr’un timp mai mult blând, cu precipitaţiuni atmosferice destul de abondente, deşi cu puţină ninsoare, şi aceasta mai mult în regiunea de sus a ţării.
Zilele frumoase şi calde din mare parte a acestei luni, îngheţul slab din cursul nopţilor şi numărul mic al zilelor do iarnă, au dat lunei Ianuarie 1910 caracterul mai mult al linei luni de primăvară de cât de plină iarnă.
Această lună n’a mai fost atât de puţin friguroasă la noi din 1902, când temperatura sa mijlocie a fost şi mai ridicată ca în acest an.
Ninsoarea căzută în cursul acestei luni, fiind precedată mai în totd’auna de ploaie sau lapoviţă, s’a topit în parte şi s’a depus pe o grosime relativ mică.
Apele râurilor, pârâurilor şi lacurilor mai mici au fost îngheţate aproape in tot cursul lunii; râurile mai mari au îngheţat numai în perioada mai geroasă, desgheţându-se în zilele calde ce au urmat.
Dunărea n’a purtat sloiuri nicăeri în cursul acestei ierni şi navigaţiunea s’a făcut în toate părţile fără întrerupere.
La sfârşitul lunei Ianuarie starea agricolă se prezintă în toată ţara cât se poate de mulţumitoare. Timpul prea puţin friguros din această lună a fost favorabil semănăturilor şi întreţinerii cu uşurinţă a vitelor. Gerul mai simţitor, care a fost în unele zile din Ianuarie, n’a produs nici un rău semănăturilor ; într’adevăr în partea de sus a ţării, unde a fost mai tare, pământul eră acoperit de ninsoare, apoi a fost şi de scurtă durată; iar la câmpie, pe lângă că semănăturile de toamnă, care se prezentau pretutindeni frumoase, nu au suferit de îngheţ, dar au şi mai crescut în unele părţi.
Mai în toată ţara, în deosebi la câmpie, vitele mărunte şi chiar cele mari au putut fi scoase la păşune în zilele calde şi frumoase, economisind astfel din nutreţul de iarnă.
In regiunea dealurilor şi la câmpie, pe unde pământul a fost
www.dacoramamca.ro
536
ALBINA
prea puţin acoperit cu zăpadă ori de loc şi timpul eră cald, s’au făcut neîntrerupt desfundări de terenuri pentru vii, pomi şi alte plantaţiuni; în unele părţi din câmpie, mai ales în Dobrogea, s’au făcut mai multe arături de primăvară, iar la Gargalicu-Mare s’a semănat chiar orz; în alte locuri s’au plantat pomi.
Mugurii la arbori, arbuşti şi pomi roditori, s’au mai des-voltat în cursul acestei luni, cu deosebire în regiunea de câmpie şi în cea dela mare.
Pagina glumeaţă.
Salba minunată-
Zice că eră odată un sultan vestit prin bogăţiile sale. Fel <le fel de giuvaeruri, care de care mai minunate, erau grămădite în dulapurile închise cu uşi de fier, în cutii cu încuetori secrete. Şi păzitori mulţi erau puşi să păzească comorile. Dar se vede că toată paza e în zadar câteodată. Vorba ceea: „Să te ferească Dumnezeu de hoţul din casă". Iată că într’o zi, când îşi cercetă comorile, deschide o besacteâ în care se află închisă o salbă numai de pietre scumpe şi de bani vechi de aur. Ce să vază? salba nicăeri!.. E greu de spus necazul Sultanului. Nu
eră vorba numai de preţul aurului şi pietrelor ; dar eră altceva... Salba aveâ o putere minunată... cel care o purtă la gât sau chiar o atingeâ de câteva ori pe zi, eră păzit de efectul otrăvii. Co să facă? Se gândi, se resgândî, puse să cerceteze pe toţi
www.dacaFomanica.ro
ALBINA
537
păzitorii, pe toţi oamenii palatului. Do geaba! Nu şi nu ! Nimeni n’o luase.
In furia lui ar fi voit să omoare pe toţi, dar... se opri. Ce ar fi folosit, dacă nu puteâ să aibă salba?
li	veni atunci ştire că într’o casă veche dintr’o mahala depărtată trăeşte un cerşetor bătrân care se pricepe la vrăjitorii.
De grabă trimise să-l cheme, îi desluşi toate lucrurile şi-i cerii
stat.
—	Să mă laşi să fac cum oiu şti eu, zise bătrânul.
—	Bine.
— Ziceai că ai fi vrut să omori pe toţi. Ei bine, eu am să le dau otravă la toţi şi toţi au să moară, afară de cel care a luat salba : acela o să scape şi o să pui mâna pe salbă.
Sultanul îi dete încuviinţare şi pe dată fură chemaţi toţi slujitorii şi oamenii palatului.
— Ascultaţi! le zice sultanul. Toţi sunteţi osândiţi la moarte. Veţi beâ toţi din otrava ce se allă în această sticlă şi nu va scăpă decât acela care s’a atins de salba minunată.
www.dacaromanica.ro
538
ALBINA
Zis şi făcut... Nu voiu încercă să vă povestesc frica nenorociţilor slujbaşi ai sultanului. Dar n’aveă ce să facă, căci geala-tul stă aproape şi l-ar fi răpus cu sabia pe cel ce s’ar fi împotrivit şi n’ar fi vrut să beâ paharul tot.
Dar... minune!.. Toţi băură din otrava pregătită de vrăjitor şi n’aveau nimic. Ba nu !.. Iată unul care ţipă şi se ţine cu mâna de pântece...
Ce să fie ? Sultanul eră în mare încurcătură... Se vede, gândea el, că toţi aceştia au fost tovarăşi şi se.găteâ să pronunţe hotărârea...
Iată că în acest timp servitorul cu pricina urmează să ţipe şi cade jos.
Atunci cerşetorul sări din colţul lui strigând:
— Iată hoţul!..
Şi în adevăr, luat de scurt, mărturisi şi salba fu găsită.
Ce se petrecuse? Sunteţi nerăbdători şi d-voastră să aflaţi, cum eră şi sultanul.
A spus-o sultanului vrăjitorul şi eu v’o spun d-voastră.
Otrava eră apă cu un sirop de tructe. Toţi cei nevinovaţi, după ce au băut, au aşteptat să înceapă a lucră otrava şi au stat nemişcaţi, pieriţi de frică.
Hoţul, care ştia că va fi apărat de otravă, ca unul ce are salba la el, a început îndată să se prefacă că i vine rău, ca să crează sultanul că otrava şi-a făcut efectul şi să-i deâ drumul...
www.dacotomanica.ro
ALBINA
539
Povestea o fi mincinoasă, ca multe poveşti, dar un lucru a-rată şi ea: că răufăcătorii tocmai cănd se cred mai isteţi, a-tunci dau în cursă.
Stan Păţitul.
Bibliografie.
—Din biblioteca populară «Socec» a apărut No. 91—92, tratând: Zadig sau Destinul, traducere.
Preţul 55 bani.
De vânzare la toate librăriile.
—A apărut:
Cea d’intâi durere, Nuvele şi schiţe de Em. Gârleanu.
Preţul lei 2,50.
De vânzare la toate librăriile.
O recomandăm abonaţilor noştri.
Li ci ta ţiu ni-
Se aduce la cunoştinţa generală că se vor ţine următoarele, licitaţii la orele 10 a. m., la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, pentru exerciţ. 1910—1911:
1) La 10			Fe vru ar ie	1910, pentru carne de vacă, jimblă ţ	
2)	11	11	JJ	11 11	untură şi vin,
3)	11	15	ll	n ii	petroleu,
4)	II	16	11	ii n	griş şi făină,
o)	11	19	11	ii ii	articole de cusutorie,
6)	Jl	20	II	ii ii	deşertarea latrinelor.
V	11	22	II	n ii	articole de cauciuc.
www.dacorQmanica.ro
540
ALBINA
—	In ziua de 15 Fevruarie anul curent, se va ţine licitaţie publică la Ministerul Agriculturei şi Domeniilor, prefecturele de Ro-manaţi şi de Vaslui, pentru vânzarea porumbului disponibil din recolta 1909 a fermelor model Laza şi Studina.
Condiţiunile sunt:
1.	Porumbul văzut şi plăcut în ştiuleţi în pătulele sau magaziile fermei.
2.	Ofertanţii vor prezentă ofertele închise la ora 10'/3 a. m. şi va oferi preţul pe vagon loco curtea fermei la magazie.
3.	Sacii sunt ai cumpărătorului.
4.	Se va depune o garanţie de 5% la licitaţie şi imediat după adjudecare alţi 5% pentru a constitui o garanţie în total de 10°/<>.
5.	Porumbul se va predă in boabe şi în curs de o lună dela adjudecare, cu obligaţie pentru cumpărător de a ridică porumbul în acest termen.
6.	In caz de neridicare în termen de o lună de zile, cumpărătorul perde garanţia în favoarea Ministrului şi Ministerul îşi rezervă dreptul a vinde porunbul, pe comptul cumpărătorului şi a-1 obligă să plătească diferenţa de preţ în caz că preţul va fi mai mic.
7.	In ofertă se va arătă precis că cumpărătura porumbului se va face acceptând în totul şi fără rezervă condiţiunile acestei publicaţiuni.
8.	Dispoziţiunile legei Comptabilităţi generale a Statului, sunt obligatorii la ţinerea acestei licitaţiuni.
-	In ziua de 16 Fevruarie 1910, ora 101/. a. m., se va ţine la Eforie, b-dul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru închirierea următoarelor prăvălii şi acarete:
Din Bucureşti:
1.	Prăvălia No. 5, din palatul Eforiei, pe termen de 3 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1910, garanţie provizorie lei 800.
2.	Prăvălia No. 7, din palatul Eforiei, pe termen de 3 ani cu începere dela 23 Aprilie 1910, garanţie pprovizorie lei 800.
3.	Casele din strada General Florescu No 10, pe termen de 3 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1910, garanţie previzorie lei 500.
4.	Casele din calea Victoriei No. 185, pe termen de 3 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1910, garanţie provizorie lei 600.
5.	Apartamentul din fund al caselor din str. Labirint No. 76, pe termen de 3 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1910, garanţie lei 100.
Din Sinaia.
6". Cazino, pe termen de 3 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1910, garanţie provizorie lei 500.
Jud. Prahova.
7. Casele cele mari din curtea schitului Poiana, com. Poiana, cu începere dela 23 Aprilie 1910, pe termen de 3 ani, garanţie grovizorie lei 300.
Condiţiunile speciale, precum şi orice informaţiuni se pot luă la serv. Domenial, biurou Bunurilor, în toate zilele de lucru, între orele 10'/s—12*/, a. m.
Licitaţia se va ţine conform art. 72—83 din legea comptabilităţi publice.	________________
www.dacaromamca.ro
S T E R U fl“
>5
Societatea «Steaua» are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care memorii este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă n se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-d esâ d-lui Spiru G. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kaiinderu, Membru al Academiei Porii ine.— Vice-preşedinte, Sa va Şoiuănescu, mare -proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Spira C. Haret, Ministru, profesor universitar. —Secretar, Const. Bana, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gârboviceaan, Administrator al Casei Sf-Jiiserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dimitrescu Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; M. YUdescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescn. fost ad• tu inislrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pompiliu Eliadc, profesor universitar.—Cenzori, Const. Alimâneşteaun, inginer de mine; Preotul •conom Const. Ionescu, profesor secundar '; Const. Alcxandrescu, institutor.
Membri înscrişi şi cotizatiuni plătite (urmare).
Vasile M. Buruiană (Mârişeni), 1 leu; D. Mihăilescu (Cudalbi-Covurlui) 1 leu; M. C. Ionescu (Cudalbi-Covurlui), 1 leu; Gh. C. Ioachim (Cudalbi-Covurlui), 1 leu ; Ştefan Lupu (Ferdinand-Covurlui), 1 leu; Neagu Tomşa (Oasele-Covurlui), 1 leu; Alexandru Dima (Cuca-Uovurlui), 1 leu; Ioan St. Grosu (Bâleni-Covurlui), 1 leu ; Mihai Tudor (Băneasa-Covurlui), 1 leu; Smaranda Tudor (Băneasa-Covurlui), 1 leu; I. V. Mihăilescu (Bereşti-Covurlui), 1 leu; V. Danilă (Prodăneşti), 1 leu; D. Simionescu (Slivna), 1 leu; G. Vasileanu (Drăguşeni) 1 leu; V. Cornescu (Harţa), 2 lei; H. C. Iftodiu, înv. (Conceşti-Haideşti), 1 leu; Const. Cucu, înv. (Conceşti), 1 leu; C. Halaicu, înv. (Rădăuţi), 1 leu ; Gh. Vornicescu, înv. (Miorcani;, 1 leu; M. D. Alexandrescu, înv (Rediu-Râdâuţi), 1 leu; Emilia Gheor-ghiu (Darabani) 1 leu; Ecat. Conslantinescu (Vornieeni), 1 leu; Pr. I. Serghie (Buve), 2 lei; I. Hassean (Ştiuleni), 1 leu; Maria Salust (Sârbi), 1 leu; Matilda Costeschi (ifănţeşti) 1 leu; D. Ionescu (Zvorneşti 1 leu; Ioan V. Străchinescu (Mileanca), 1 leu; Gh. Cristea (Iboradiştea , leu ; M. G. Dornescu (Iaşi), 1 leu; Izabela Răut (Herţa), 1 leu ; Aglaia M. Ghiga (Herţa), 1 leu; Lucreţia Alexiu (Craiova), 2 lei; Eliza C. Zlatian (Craiova), 2 lei; Ioan I. Georgescu (Craiova), 1 leu ; S. Spulbereanu (Craiova), 2 lei; G. M. Bâzăvan (Giubegea), 1 leu ; G. I. Staiculescu (Craiova), 2 lei; Maria I. Grecescu (Craiova), 2 lei ; Anastasie Mirescu, înv. (Sâlcuţa-Plopşor), 1 leu; I Slăicescu (Călăraşi), 2 lei; Diac. Al. T. Do-brescu (Călăraşi), 3 lei; G. V. Constantinescu (Slobozia Călăraşi), 3 lei;
www.dacoromaxdca.ro
Iosif Catrinescu (Dragoslavele), 4 lei; N. Catrinescu (Dragoslavele), 1 leu; V. Arsulescu (Dragoslavele), 1 leu; Ioan Pr. Arsulescu (Dragoslavele), 1 leu; Niţă I. Predoiu (Dragoslavele), 1 leu; Preotul I. Predoiu (Dragoslavele), 1 leu ; Ioan T. Giuglan (Pucheni), l leu; Ioan Nedelceanu (Pucheni), 1 leu; I. Minciunescu (Laicăi), 1 leu; Gh. Diaconescu (Rua-ceasa), 1 leu; I. Gh. Moisescu (Runceasa), 1 leu; Siraion Muşetescu (Şe-lari-Nămăeşti), 1 leu; Ioan Georgescu (Valea-Mare-Nămăeşti), 1 leu; Vic-troria D. Popovici (Valea-Mare Nâmăeşti), 1 leu ; Preotul N. Niţescu (Hâr-tieşti), 1 leu ; N. Iordăchescu (Stoeneşti), 1 leu; Nic Gr. Poenăreanu (Voineşti), 1 leu; Alex. T. Sanda (Schitul-Goleşti), 1 leu; I. D. Bădeseu (Boteni), 1 leu ; Gh. Gh. Marinescu (Drăghiciu), 1 leu; Gh. Bunescu (Va-lea-Popii), 1 leu ; Gh. Dragomirescu (Văleni-Lăicăi), 1 leu ; Pr. I. Dra-gomirescu (Schitul-Goleşti), 1 leu; Ion Macedonescu (Rucăr), 1 leu ; N. I. Popescu (Rucăr), 1 leu; I. Ştefănescu (Rucăr), 1 leu; I. G. Saru (Bucureşti, Sculpturii No. 26), t leu; Ion M. Babaia (Călăraşi), 1 leu; Marin Tache (Albeşti-Ialomiţa), 1 leu; Krist Radu (Cuneşti-Rasa), 1 leu; St. De-culescu (Ciocăneşti), 1 leu; Ioan Biber (Lehliu-Ialomiţa), 1 leu; Drago-mir Popescu (Vlad-Ţepeş-Ialomiţa), 1 leu; V. Bolboceanu (Lehliu-Lapuna), 1 leu; Cr. Popescu (Dragoş-Vi dă), 1 leu; I. M. Ghiţulan (Smirna), 1 leu; Dumitru N. Popescu (Ciocăneşti), 1 leu; Ioan Prahoveanu (Culcaţii-Răz-van), 1 leu; Ilarion Fierea (Plevna), 1 leu; Ioan Niculescu (Dor-Mărunt), 1 leu; Alex. Tânăsescu (Giurgeni), 1 leu; D. Vulcan (Râduleşti), 1 leu; Anton Georgescu (Nucetu-Culcaţi), 1 leu; D. Niţulescu (Rasa), 1 leu; Y. Nicolescu (Socoale), 1 leu; B. Zăinescu (Glieorghe Lazăr), 1 leu; Ioan Georgescu (Mircea-Vodă), 1 leu; Dimitrie Vasilescu (Holtina-Suceava), 1 leu; I. Teodorescu (Cocarjeana), 1 leu; Atanase Vasilescu (Petroiu), 1 leu; Şerban Popa (Ţăndărei), 1 leu; Gh. S. Popescu (Satu-Nou-Constanţa), 1 leu; Alex. Bârbulescu (Dichiseni), 1 leu; Ioan Bărbulescu (Ciul-niţa), 1 leu ; Teodora Mateescu (Slobozia), 1 leu; Nedelcu Lixeanu (Bră-tianu-Tagu), 1 leu; Anghel Popescu (Ciocăneşti), 1 leu; George Georgescu (Hagieni), 1 leu; Manole Stoenescu (Găunoşi), 1 leu; Gh. Popescu (Plevna), 1 leu; T. Ştefan (Feteşti), 1 leu; Em. D. Dinulescu (Gaiţa), 1 leu; Al. Hagianu (Luciu), 1 leu; D. C. Popovici (Malu-Cioara), 1 leu; Gh. Jercea (Sudiţi), 1 leu; Dumitru Nicolescu (Grindaşi), 1 leu; Const. Călinescu (Cacomeanca), 1 leu; N. Stănescu (Borduşelu), 1 leu; N. Căli -nescu (Călăraşi-Vechi), 1 leu; Pr. D. Z. Popescu (Mihai-Viteazu), 1 leu ; Maria N. Şoiman (Călăraşi), 1 leu; C. Daniilescu (Călăraşi), 1 leu; Pr. St Păunescu (Dideşti), 1 leu; M. Sueulescu (Crângeni), 1 leu; Gh. Popescu (Poroschia), 1 leu; M. Oprescu (Cervinia), 1 leu; Pr. Bălăceanu (Puti-neni), 1 leu; Pr. V. Marinescu (Cârligaţi), 1 leu; T. Ionescu (Ciolăneşti), I. Antonescu (Alexandria), 2 lei; D. Filimon (Roşiori), 2 lei; F. Stăncu-lescu (Băsăşti), 1 leu; G. Bărleanu (Olteanca), 1 leu; D. Negulescu (So-cetu-Mandra), 1 leu; M Ştefănescu (Traian), 1 leu; II. Gonstantinescu (Măgurele), 1 leu; Pr. I. Marinescu (Rădoeşti), 1 leu; Pr. R. Păunescu (Olteni), 1 leu; N. Albulescu (Meri-Goala), 1 leu; P. Marinescu (Licuri-ciu), 1 leu; I. Comănescu (Nanav), 1 leu; T. Mandroceanu (Ţigăneşti), 1 leu; D-şoara. M Florescu (T. Măgurele), 2 lei; D-şoara Sev. Gheor-ghiu (T. Măgurele), 2 lei; D-na Boezio (Alexandria), 2 lei; M. Stăncu-lescu (Plosca), 1 leu; Pr. M. Constantinescu (Dorobanţu), 1 leu; D-şoara Angela Bănărăscu (Lăceni), 1 leu; C. St. Dragomirescu (Butculeşti), 1 leu ; D-şoara Florentina Georgescu (Nenciuleşti), I leu; D. Dumitrescu (Râca), 1 leu; Gh. Nicolau (Bucov.-Adunaţi), 1 leu; I. R. Dumitru (Câl-dărari), 1 leu; Dumitru Pătraşcă (Udupu), 1 leu; Pr. D. Ionescu (Miroşi), 1 leu; Al. Penescu (Pialra), 1 leu;
Numărul membrilor înscrişi în cursul anului 1909 este de 1.480, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 1.213 lei.
(Va urmă).
www.dacoroiiiaiiica.io