Anul XIII. Ho. 18. 31 Ianuarie 1910. Reda .-fin şi A d i 11 i n i s i WWW.d8COTOma^Ca.rO m i'.u.-nivşM. şAjii. Anul XIII No- 18 31 Ianuarie 1910. ALBINA Revistă Enciclopedică Populară Abonamentul lu ţara pe an lei 5 Abonam. In străinătate pe an lei 8 „ „ „ pe 6 luni „3 Un număr...............15 bani. Pentru anunelurl 1 leu linia, jvilea publicitate, O bani cuvântul. JVtanusoriptele nepublloatc se ard. * I. iiUJVlHKUL. : Artur Gorovei, Legile ţării: Despre servituti. Spiridon Popescu, Norocul lui Moş Toma (IV). ti. Lupescu, Vorbe despre unire. FI. Cristescu, Scrisori către un învăţător tânăr. Scrisoarea X-a. Maria Beiu-Pa/adi, Izvor de fericire. (Sfârşit). DIN LITERATURA ROMÂNĂ: /. Hellade Rădulescu, Corbul şi vulpea. (Cu ilustraţie). DIN POPOR: I. Zanne, Sasul şi leneşul. FELURIMI : /. ti., Muşuroaie luminoase de furnici albe. (Cu 2 ilustra(iutii). DIN ZIARE ŞI REVISTE : Fumatul la copii — Cal cu nărav. CRONICA: Corpurile legiuitoare.— Serbarea zilei de 24 Ianuarie.— Innecu-rile din Franţa. (Cu 3 ilustrafiutii). Cărţi primite la Redacţie. PAGINA GLUMEAŢĂ: Stan Păţitul, «Cine sapă groapa altuia cade singur într’ânsa». (Cu 6 ilustraţiuni). SUPLEMENT: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 16 dela 31 Ianuarie 1910. www.dacofomanica.ro ^'rice proprietar are dreptul să se bucure netulburat de proprietatea sa, după cum am văzut până acuma. Am o bucată de pământ, pot să fac orice aş vrea cu dânsa, întrucât, prin fapta mea, nu jignesc drepturile altuia ori nu mă abat dela vre-o lege. Cu toate acestea sunt împrejurări când drepturile mele de proprietar sufer o mărginire, adică proprietatea mea este datoare să sufere o ştirbire în folosul altei proprietăţi. De pildă, vecinul are dreptul şă treacă peste ogorul meu ca să-şi adape vitele la pârâu, şi măcar că mie nu-mi vine aceasta la socoteală, n’am să-l pot oprî, dacă va avea bine statornicit acest drept. Sau altfel : apele de pe pământul vecinului meu se scurg în curtea mea, şi-ini fac stricăciune ; eu nu pot să-i cer să facă şanţuri ori zăgazuri ca să abată aceste ape, pentru că sunt îndatorat, prin lege, să primesc aceste ape şi să nu pot cere nici o despăgubire. Aceste drepturi ale vecinului meu asupra proprietăţei mele, nu sunt ale lui personale, precum este dreptul de alegător, pentrucă dacă el şi-ar vinde pământul unei alte persoane, aceste drepturi ale lui încetează, şi trec asupra aceluia care a cumpărat pământul. Asta însemnează că drepturile acestea asupra proprietăţei mele, le are proprietatea vecină însăşi, fără a se ţinea socoteală de persoana în mânile căreia se află. Acest fel de drepturi se numeşte servitute sau şerbire. Am spus că proprietarul unui loc este dator să primească apele care se scurg de pe proprietatea vecinului. Aceasta este o servitute naturală sau firească, adică născută din firea lucrurilor. Alte servituţi se statornicesc prin lege, şi se numesc legale. Unele servituţi legale sunt născocite pentru un interes public ; de pildă statul are servitute asupra zonelor şoselelor, www.dacaramamca.ro 486 Af.BINA şi anume are dreptul de a aşeza pe zone movili de prund şi de a sădi pomi. Toate aceste servituti legale de interes public sunt arătate anume în diferite legi. Alte servituţi legale sunt născocite pentru interesul particularilor ; de pildă, prin lege se hotărăşte la ce depărtare da hotare se pot sădi pomi. Nu este ertat a sădi arbori cari cresc înalţi mai aproape de doi metri de hotar, iar arborii mici pentru garduri vii se sădesc la depărtare de jumătate metru. Vecinul poate cere ca arborii şi gardurile vii puse la o depărtare mai mică să se scoată. Acela pe a cărui proprietate se întind pe pământul său, are drept a le tăia singur. Tot prin lege se arată că cel ce vrea să facă un puţ sau o privată lângă un zid al altuia, cel ce vrea să clădească un cămin sau vatră, o fierărie, un cuptor sau sobă, să alăture un ocol de vite, sau cel ce vrea să puie lângă zidul altuia un magazin de sare sau grămezi de materii care pot aduce vătămare, este îndatorat să lase depărtarea prescrisă de regulamente, să lase depărtarea după cum este obiceiul locului. De asemenea tot legea îndatoreşte pe proprietarul unei case ca să-i facă streşina astfel încât apele din ploi să se scurgă pe tărâmul său, sau pe uliţe, iară nu pe locul vecinului său. In sfârşit, unul din vecininu poate face, fără învoirea celuilalt, nici într’un chip fereastră sau deschidere într’un singur zid comun, şi nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietă-ţei îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o depărtare de un metru şi nouăzeci de centimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi şi proprietatea vecină. O altă servitute legală de interes particular este aceasta: Proprietarul al cărui loc este înfundat, şi nu are eşire, poate reclamă o trecere pe locul vecinului său, cu îndatorire de a~l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s’ar putea prici-nui. Trecerea trebue făcută pe partea ce ar scurtă calea proprietarului locului închis, ca să iasă la drum, şi trebue să se aleagă trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puţină pagubă aceluia pe al căruia loc trecerea urmează a fi deschisă. Afară de aceste servituţi statornicite prin lege, sau legale mai sunt servituţi statornicite de oameni, după interesele pe cari le au ei, interese care se ivesc în fiecare zi, după descoperirile şi invenţiile pe care le face mintea omenească şi care se pot numi servituţi convenţionale, adică statornicite prin convenţie sau învoială. Nevoile oamenilor sunt felurite, şi când vor să stabilească servituţi, uneori se pot îndatorâ să facă un lucru, alteori să nu-1 facă. Aşâ, mă pot îndatorâ ca să las pe vecinul meu să-şi facă un şanţ pe proprietatea mea, ca să-şi aducă apă www.dacoramanica.ro AT.mx v 487 la o morişcă de pe proprietatea lui. Aceasta ar fi o servitute pozitivă. Vecinul meu, însă, ar putea să se îndatorea-scă să nu zidească niciodată vreo clădire în faţa casei mele. Aceasta e o servitute negativă. Pentru ca unele servituţi să aibă fiinţă, nu-i nevoie ca o-mul să fie de faţă când ele se săvârşesc. De pildă, dacă am o servitute de vedere în curtea vecinului, este destul să-mi facă fereastră în păretele casei mele, fără să fiu nevoit să stau toată ziua la fereastră, ori măcar un anumit număr de ceasuri pe zi. Acest fel de servituţi se numesc, în lege, servituţi continue. Alte servituţi, din potrivă, au nevoie de o faptă a omului pentru a putea fi exercitate. Aşă, că se pot zice că am o servitute de trecere pe o poartă sau pe un loc al vecinului, trebue să trec pe acolo eu singur. Pe fereastra care dă în curtea vecinului, lumina pătrunde în casa mea fără ajutorul meu, voiu fi eu ori nu voiu fi în casă ; niciodată n’are să-mi poată spune vecinul că eu nu m’am folosit de acea lumină. Pe când dacă am o servitute de trecere prin curtea vecinului, şi timp de treizeci de ani nu voiu trece niciodată, vecinul ar putea să-mi spuie că s’a prescris dreptul meu, şi va putea să mă oprească de a mai trece. Acest soiu de servituţi se numesc servituţi necontinue. Unele servituţi au semne de pe care putem să ştim Că este o servitute. Toată lumea poată să vadă fereastră în păretele casei, ori şanţul prin care curge apa la moară. A-ceste servituţi se zic aparente, adică în văzul tuturora. Altele nu se arată prin semne exterioare. De pildă, prin nimic nu se poate vedea că am asupra vecinului meu o servitute ca el să nu-şi înalţe casa lui mai sus de patru metri, pentru a nu-mi împedicâ mie vederea din foişorul casei mele. Aceste servituţi se numesc neaparente. Am spus că sunt servituţi naturale sau fireşti, legale şi convenţionale. Cele naturale şi cele legale sunt arătate în lege, pe când cele convenţionale se nasc între oameni după nevoile lor şi se statornicesc ca orişicare alte obliga-ţiuni./Legea arată alte trei moduri prin care se pot stabili serviîuţile, şi anume : titlul, posesiunea de treizeci de ani şi destinaţia proprietarului. Titlul este aotul juridic prin care s’a stabilit servitutea. O servitute se poate stabili prin un contract (vânzare, danie, etc.), sau prin testament. Prin titlu nu se înţelege actul scris prin care se dovedeşte o învoeală între părţi, ci chiar o întfoeală prin graiu. www.dacaroimaiiica.ro 488 ALBINA Prin prescripţie său posesiune de treizeci-de ani, servitutile se pot dobândi după regulele pe care le-am arătat când am vorbit despre posesiune. Mai neînţeleasă pare a ti servitutea stabilită prin destinaţia proprietarului. Întrebuinţăm cuvintele aşâ cum se găsesc în legi, dar le tălmăcim ca să le poată înţelege orişicine ; de aceea nimeni să nu ne învinuească pentrucă spunem nişte cuvinte care nu sună bine româneşte. Iată ce însemnează «destinaţia proprietarului». Să presupunem că un proprietar zideşte două case alăturea, şi între amândouă casele rămâne un loc îngust pentru poarta prin care se intră în curţele ainânduror caselor -r locul acesta este aşâ de îngust, încât dacă s’ar împărţi în două, şi s’ar face gard despărţitor, n’ar mai putea să intre un car pe bucăţelile de loc. Peste câtva timp proprietarul vinde casele şi le cumpără două persoane diferite. Dacă una din aceste persoane ar voi să facă gard prin mijlocul locului de trecere, nu ar putea, pentrucă proprietarul dela început, când a zidit casele, a destinat locul acela spre a servi ca trecere pentru amândouă casele, adică a destinat o servitute. Servituţile se pot stinge, adică cineva poate să piardă un drept de servitute pe care-1 avea proprietatea lui asupra altei proprietăţi Servitutea încetează când amândouă proprietăţile intră în mâna aceluiaş proprietar ; când nu-ţi întrebuinţezi dreptul timp de treizeci de ani, şi când lucrurile se găsesc în astfel de stare încât servitutea nu se mai poate exercită. Dreptul de servitute dă naştere la multe pricini încurcate, pe care le poate descurcă numai un judecător priceput. De aceea în asemenea împrejurări, cel care are nevoie de un sfat, să aleagă un cunoscător de legi în care să aibă încredere, pentrucă altfel lucrurile se pot încurcă şi mai rău. Artur Gorovci. SASUL SI LENEŞUL • » Snoavă- Un Sas, având trebuinţă de un lucrător pentru munca câmpului, se duse în piaţă şi văzând pe unul mare, înalt şi spătos, îl tocmeşte pe acela. Se pornesc la treabă; dar în curând Sasul vede că s’a păcălit şi că omul pe care şi l-a ales e tot atât de leneş cât este şi de lung. In fine soseşte ceasul prânzului, stau din lucru şi se pun la masă. Sasul adusese deacasă o mâncare cu prime fierte. Dar pe când stăpânul mâncâ câte o prună, sluga cară în lege, astfel ca bietul Sas, după ce s’a păcălit cu munca lucrătorului ce-şi tocmise, a rămas şi nemâncat. (I. Zanne). www.dacoromamca.ro Norocul lui moş Toma Sfârşitul povestirei cu peştele. (1). Odată, într’o primăvară —spune moş Toma— s’apro-piau Blagovişteniile. Ei, dacă s’apropie o zi ca aceea, te gândeşti, ca omnl, c’ar fi bun un peşte, că de ce a lăsat Dumnezeu slobozenie la peşte?! Ştiută, gândul a-cesta nu-1 aveam numai eu. Pornim în ajunul Blagoviş-teniilor, mai multe luntrii pe Prut, cu oriile. Ni se face ziuâ tocmai în sus, la hotarul Cârjei. Te gândeşti, ca omul!.. ne ducem să luăm mai dedeparte, de unde ştii ?! de-i peşte în Prut, îi mai bine să ai la îndemână loc de dat cu oria, decât să te câeşti apoi că nu te-ai dus mai din sus. Trebue să ştii dumneata că primăvara, când îs apele umflate şi-i Prutul plin, din mal în mal, apa îi tare de tot şi-ţi trebue de două ori mai multă putere să cumpăneşti luntrea decât în timpul verei. Primăvara, unde-i apa mai mică, are trei stânjeni adâncime, iar unde-s hol-buri, trebue să dai drumul la toată frânghia, doisprezece stânjeni şi-abia ajunge oria la fund; pe când vara, în multe locuri treci Prutul in picioare. — începem să aruncăm oriile şi să vâslim de nădejde. Dăm noi cât dăm, dar băgăm de seamă că merge treabă tot In sec. „O să trecem Blagoveşteniile tot cu fasole, mă cumătre!" — zic eu, lui cumătru Gheorghe. „Aşâ-i, cumătre! — zice el, oftând — dar, mare-i Dumnezeu!..mai avem de furcă pană la sat». De asta aşâ erâ. Nu dădusem nici un sfert de cale, decât... vorba ceia: ziua bună de dimineaţă se cunoaşte. Apoi, mai ştiam eu şi altăcevâ, dar nu vream să-i stric inima lui cumătru Gheorghe, că tot îi mai bine să nu-şi piardă românul nădejdea; zic eu în sinea mea:,, nu prindeam nici un solz de peşte! că de-ar fi să prindem, am fi prins şi pană acum; nu i-au pus doar nimenea hotar în cale să nu se înşire pe tot lungul apei. Alta are să fie pricina!.. (1) Vezi No. 7, 12-13, 14-15. www.dacofomamcajx> 490 AI. PIVA Prutul se umfla încă văzând cu ochii, peştele umbla năuc. în faţa apei, cu gândul de duca... iar noi, cu oriile, îl căutăm la fund!., fireşte ca nu muncim degiaba". Dar n’ai ce face, ai început o treaba, va s’o scoţi la capat, ca să nu te râdă orice cască-gura că te-ai ferit de munca şi n’ai vrut să scoţi ziua întreaga la capat. In viaţa mea n’am muncit mai năprasnic şi mai în sec ca în ziua aceea. Nici o luntre n’a prins nici un solz cu oria. A fost şi greşela mea. Decusara mă duc şi mă uit la Prut. Vad că apa începe să dea înapoi. Ei, dacă da înapoi, fireşte că trebue să pleci cu oria. Dimineaţa, cu noaptea in cap, pe-un întuneric bezna, n’am avut cum să văd c’a pornit Prutul din nou; ca de ştiam una ca asta nu plecam cu oriile, ci luam cracanile, pentru dat la peşte în faţa apei, iar nu să cotrobăeşti prin fundul Prutului zadarnic. Eu însă tot aveam nădejde; că ziceam eu, în gândul meu,, poate tot n’o să mă duc acasă cu mâna goala—Când ajungem cu luntrea în holbura cea mare, mă uit la salcia plecata cu ramurile până în faţa apei şi mi se umple inima de bucurie. Aşa erâ ! . . — Ce erâ, moş Toma? —întreb eu mirat, când îl vad cu ochi piioniţi, ca şi cum ar avea acum salcia plecata înaintea ochilor. Să vezi! — urmează el. Când ne ducem în susul apei, unul din tovarăşi trage luntrea cu frânghie de pe mal, iar altul stă în luntre şi ţine cârma cu vâsla în apă ; înapoi, ne lăsăm după apa şi păscarim amândoi în luntre. Da’vezi că eu totdeauna îs păstrat şi cu te-miri-ce la mine — aşâ-s eu... să nu mă găsească moartea şezând fără treaba! Văd că trebue sa trecem pe sub salcie; spun lui cumătru Gheorghe să se oprească în dreptul sălciei cu chip ca am sa taiu câtevâ mlaje. Cumatrul de cuvânt. Scot din buzunar un „cârlig (undiţa) de mal", pe care îl purtam uitat, ca sa-1 am la trebuinţa. Da, cumatrul nu ştiâ ce tot bâjbâiu eu acolo, pe întuneric. Prind o broască, opun în" cârligul de mal", leg cârligul de pletele atârnate în faţa apei, las broasca plută pe apă, cu cârligul în ea, legată de salcie şi pornim mai departe. Când ne întoarcem înapoi, la halbura mare, eu cu ochii la salcie!.. salcia mea face metanii. Bun! — zic eu în gândul meu. Mâncăm peşte mâni, Cumetre! — adaug eu tare, cătând me- www.dacaroimaiiica.ro ALRINA 491 reu cu ochii la salcie. Cumătrul rămâne cu gura căscată. Vede şi el metaniile pletelor de salcie deasupra apei, înţelege ca smânceşte un peşte din apă, dar nu se domireşte... cum şi de unde? Numai când scot în luntre peştele şi când vede că-i scot cârligul din gură, apoi ca desleg şfara cârligului şi-o pun cu totul în buzunar, la locul ei... începe să-şi facă cruce, aducându-şi aminte de zăbava mea de dimineaţă, când am trecut pe sub salcie. Am prins un somn de douăsprezece oca şi am trecut bine blagoveşteniile acelea. — De aceea zice lumea, moş Tîoma — spun eu, glumind, că dumneata prinzi peşte şi prin sat, în apa strânsă din ploae. — Ehei, nepoate! — răspunde el. Este ceva adevărat, dar nu-i chiar aşâ! NJam prins eu atunci — cumţi spusei — după ce mi-am rupt inima în mine de muncă, în luptă cu năboiul de apă... dar în sat!? Adevărul adevărat este cum ţi-1 spun eu: norocul e în judecata românului, nu în farmece — că dela farmece am pornit vorba. Prostul, când nu pricepe adâncul uneitrebi, îndată îţi aruncă în obraz vrăjitoria. Am avut un «cârlig de mal» în buzunar, l-am întrebuinţat când mi-a venit bine... unde vezi dumneata aici vrăjitorie? A fost pe urmă o svoană în sat, că adică vraja mi-a adus somnul la cârlig, de-mi eră lehamite să mă mai duc la peşte! Vorba cu prinsul peştelui în bulhacile din sat, în apa de ploae, e un ţânţar — armăsar, stârnit de notar — urmează moş Toma, râzând. Să vezi şi să judeci. Eram la prăşit la vie. Pe la chindie, mă duc în via notarului mă sui pe gard, scot undiţa şi ’ncep să prind mărunţiş din balta care se întinde până în gardul viei lui. Prind, prind, prind... ca la două oca de mărunţiş. Notarul privea din vie. Când vede că strâng undiţa şi mă gătesc să pornesc, vine la mine şi se roagă să-i dau şi lui undiţa. li dau undiţa mea, îi dau mămăligă frământată de mine pentru undiţă şi-mi caut de nevoe. Sara, într’amurg, îl aud că mă strigă la poartă să-mi dea undiţa. Se ’n-toarce cu buzele umflate... nu prinsese nici un solz! «Cum, moş Toma?! — zice notarul — în acelaş loc, cu aceiaş undiţa, cu aceiaş mămăligă... dumneata umpli traista de peşte şi eu nu prind nici un sorete! Ei! — zic eu — www.dacoromanica.ro 492 ALBINA cine ştie toate, moare!» Şi n’am vrut sâ-i spun pricina. N’am vrut eu sâ-i tălmăcesc lucrul, dar el mi-a scos vorba cea rea! Şi nu-mi pare rău! Eu ştiam că în vremea când m’am dus la undit, umblă peştele, în cârd, pe la marginea apei. Am undit până când am văzut că nu mai prind; va să zică peştele s’a depărtat de mal. Eu ştiam că n’o să prindă nimic, dar n’am vrut să-i spun, aşa numai ca să-l fac să se minuneze. A spus lui gură-cască şi la crezut că trebue să am eu una! Aşa-i tre-bue!.. Dacă-i notar.., credeâ că n’are nevoe de tălmăcirea lucrului! A crezut mai nimerit să rămână în rătăcire... treaba lui! Eu ştiu una şi bună şi ţi-o tot spun mereu : mintea la om face mai mult decât toate pustietăţile vrăjitoreşti ,din lume. Spiridon Popescu. Vorbe despre unire. ram ca de 5,6 ani, când am auzit cele ce povestesc mai jos. In sărbătoritata (fecior de popă) după ce venea dela biserică, unde se ducea regulat în fiecare sărbătoare după ce stă la masă cil noi, şi cu mama în jurul unei mese rotunde cu trei picioare, şi după ce trăgeă un somn bun, ceteă din „Minee“, aşa leziceăel, nişte cărţi mari, cu tartaji de lemn, vieţile sfinţilor, şi mai ales a sfântului din ziua aceea, ori a vreunui sfânt mai de seamă din săptămâna trecută, din zile de lucru. Veneă adesea ori la el de ascultau cetaniile şi gospodarii din sat, care nu ştiu de ce, îi ziceau latei „nănaşule“. Intr'un an în ziua de sf. Grigore (25lamiane), care căzuse înlr’o luni, se strâtisese la noi vre-o lo 20 de gospodari. Pe mulţi îi chemă Grigore. Afară ningea liniştit. lata după ce-şi făcuse „tabelul", se apucă de cetit viata sf. marelui dascăl şi Ierarchi al lumii Grigore Bogoslovu. Cu toţii asiul-au ce le ceteă tata, şi din căncl în când făceau şi cruci. Când sfârşi, to{i gospodarii ziseră înlr'un glas: „Bogdaproste, nănaşule, că tare frumos ne spui din carte. Dumnezeu să-ţi deă sănătate şi să erte păcatele cui te-o făcutu. Tata îşi scoleă ochelarii cei c’un ochiu crăpat, şi legaţi pe după cap c'o aţă albă, îiştergeă, nu ziceă nimic, dar vedeam noi— eu c’un frate şi 3 surori mai mici — ce stăm liniştit pe întinsul cuptorului de frica tatei — că-ipare bine, că oamenii I au ascultat, şi că le a putut ceti cevă de folos. www.dacaromamca.ro ALBINA 493 Şi nu ştiu cum, clar după „cetanii“ de-aceste, ni se părea cătataimai bun, şi mai blajin. Şi chiar mama, care eră foarte aspră cu noi par'că eră mai cu milă, şi mai blândă, mai îngăduitoare şi mai senină, după ce gătea tata de cetit în cartea aceea mare, îmbrăcată cupiele,pe care abiă o ridicam de pe masă, când nu eră nimeni în casă, de sărutam sfinţii şi vedeam slovele cele mari dela început. După clipele acestea senine şi tăcute, tata privi pefereastră gânditor şi începu a povesti aşâ: Ei... dragii mei, ce eră ca eri amu 7 ani în urmă în târg (la Fălticeni) ! ? Se risipiseră satele, nu alta. Tineri, bătrâni, bărbaţi, femei, ba şi băeţi, îmbrăcaţi mândru, se strânseră în faţa bisericii Adormirea. în biserică nu mai încăpeă lume; n'aveai unde să dai un ac. Eu cu Mărioara (mama) stăteam afară, cam către grădină ,.. şi când a început sacâluşele a bubui şi cu toţi a strigă „ura!u... vai!ţi sepăreă că se cutremură pământul şi că eşti altul. Se sărbătorea unirea şi eră mare bucurie. Cuconului Alecu Forăscu, Dumnezeu să-l erte, îi mergea gura ca un clopot. Gane, Morţun, Prăjescu, Forăscu, Cluce-rescu, Sofia şi toată boerimea eră de faţă îmbrăcaţi mai dihai ca la Paşti. Lui Alecu Forăscu nu-i mai tăceă gura. Vorbeă şi boerilor şi târgoveţilor şi gospodarilor, din toată inima şi le spuneă cât de mult bine aduce unirea şi câtu-i de sfântă ea. Atâta vorbise, atâta strigase ura, de amorţise. Mare bucurie şi mare străşnicie eră!.. Şi numai iacă şi un taraf de lăutari şi încep a cântă hora unirei. Amu să fi văzut cum se prinse de mână şi jucau şi boeri şi cucoane şi gospodari şi slujbaşi şi preoţi şi duduci şi flăcăi şi fete şi tânăr şi bătrân; şi cuconul Alecu, amorţit cum eră umblă cum îi titirezul în toate părţile şi pe cine-l vedeă că fuge şi nu joacă, îl prindeă şi numai în braţe nu-l duceă la horă. Ş'o jucat o horă de pe la amează până cătră sară. Ş'o jucat şi boeri şi ţărani şi preoţi şi cucoane şi ţărance. Ş’o fost un chef ş’o bucurie cum doar numai în poveşti să fi mai fost. Şe înfierbântase tineretul la joc, iar noi moşnegii stăteam de-i priveam şi nu ne înduram să ne ducem acasă. Şi midţi ziceau : Poate a da Dumnezeu şi-o fi vr'un bine şi peste noi, că multe am pătimit şi multe am mai tras ; şi-om scăpă şi de Turci şi de Greci şi de alte litfe spurcate, care ne-o jupit şi ne-o necinstit până azi. De-ar da Dumnezeu şi bine, că tare înăduşiţi am mai trăit, şi numai cu croşna (1) în spate eram. Ş-o dat Dumnezeu de-i bine. Pământ s’o dat şi se mai I) I) Lucrurile cu care fugeau ţărani la păduri când auzeau că vin tătarii. www.dacQFomanica.ro 494 ALBINA dă ; birurile s'o regulat şi s’o micşurat; călugării de/a ffeamţ s’or mai ogoi (2) şi văd, că se fac şi şcoli prin sate. Om fi şi mai tari, feţii mei, că dă... când eşti singur, eşti slab; când sunt mulţi şi într'un gând, atunci îi bine... Şi-o mai sfătuit oamenii cu tata până călră sară. Mie însă cele povestite mai sus mi o intrat în cap şi nu le-am uitat nici până azi. M. Lupescu. Zorleni-Tutova. •---------------------- Fumatul la copii. Staticianii Angliei au amintit mai de mult raportul ce este între fumat şi diferite boale, cari împedecă dezvoltarea organizmului. Partea cea mai mare a recruţilor mai debili, era slăbită de nicotină introdusă în corpul lor din cea mai fragedă tinereţe. Teritoriile cari consumau mai puţin tabac, au dat un mai mare contingent de recruţi. Aşâ d. e. Scoţia da un mai mare contingent de recruţi de cât Anglia şi Irlanda. In Scoţia de fapt nu se consumă atâta tabac cât se consumă în alte părţi ale Angliei, şi Scoţianul interzice copiilor săi să fumeze. Chiar şi dacă faptul acesta nu se poate atribui întru toate nicotinei, nu putem negă influenţa rea şi păgubitoare ce o exercită asupra organizmului nostru. Nicotină acumulându-se în decursul vremei, rămâne în o doză destul de mare, sileşte corpul să poarte o continuă luptă în contra inimicului devenit intern. In această luptă chiar şi dacă rămâne învinsă nicotină, nu putem negă, că învingătorul a plătit destul de scump victoria sa, căci până când aluptatarămasînapoiîn dezvoltarea sa firească. Dar urmarea cu mult mai pericoloasă a acestui venin, o formează diferitele infecţiuni transportate cu ţigările şi tutunul de odată. Cine nu ştie, ce face o parte a populaţiunei mai sărace, care neavând bani pentru tabac, adună capetele de ţigarete aruncate în mar- 2 Muia; ar fi mai miloşi, mai blajini, mai puţin hrăpăreţi. www.dacaromamca.ro ALBINA 495 ginile drumului. De câte ori nu duc aceste mucuri de ţigarete împreună cu plăcerea inferioară ce o pot produce şi groaznice boale infecţioase. Ţigările aruncate de tuberculoşi au putut infectă de moarte chiar şi după mai multe săptămâni. Copiii tuberculoşi în multe cazuri sunt jertfele tabacului; iar numărul acestor jertfe după părerea unui medic englez ar fi cam 20.000. In o universitate din America s’a făcut statistica fumătorilor, şi s’a putut constată că fumătorii în general sunt mai debili, nu numai ca corp, ci şi ca intelect. La alte popoare de mult au început înlăturarea acestui rău. Aşa în Statele unite din America, în Su • edia şi Anglia sunt chiar şi legi cari interzic fumatul copiilor. In aceste luminate ţări orice var-dist poate pedepsi un copil care ar fuma; cee mai mult, asprimea legei o va simţi şi cel ce ajută ca măsurile higienice privitoare la fumat să fie neconsiderate, aşa pedepseşte pe orice traficant, care ar vinde tabac unui copil mai mic decât 16 ani; pedepseşte pe orice părinte care inconştiu sprijineşte aceasta «acţiune de demoralizare », cum este numit fumatul. E interzis ca copiii să stea mai mult timp în odaia în care fumul de tabac e mare. In aceste ţări e interzisă copiilor şi cercetarea crâşmelor. Părinţii nu pot fi însoţiţi de copiii ljr în crâşme. • Biserica şi Şcoala». PUBLICAŢIE Se aduce la cunoştinţa micilor podgoreni cari au cerut Ministerului Domeniilor şi Agriculturei viţe altoite 5n mod gratuit precum şi acelora ce vor mai face asemenea cereri până la 15 Fevruarie a. c., că din cauza numărului restrâns de viţe altoit» destinate gratuităţei, Ministerul nu va puteâ satisface toate cererile. Numărul de viţe altoite destinate gratuităţi, va fi distribuit îndată după 15 Fevruarie, prin tragerea la sorţi. www.dacaramanica.ro Felurimi. 8. Femee plină do ouă; aripile i-au căzut; a (la stânga). Femee tânără cu 4 aripi; a (la dreapta). Soldat, cu capul mare şi cu fălci puternice. 3. Soldat tânăr. 5. Larvă cu aripi închircite. 4, 7, 1. Muncitori. Linia de lângă figură arată mărimea. Muşuroae luminoase de furnici albe. ştie că furnicele albe sau termitele nu sunt furnici, nici rude de-aproape ale acestora, ci insecte cu totul ţi din altă grupă, rude mai de aproape cu lăcustele, cu -C calul dracului (libelule) şi cu efemerele, din ordinul Ortopterelor. Se ştie că unele termite durează în ţerile calde muşuroae, ba încă aşâ de uriaşe, de 3—4 m. de înalte, şi aşa de tari în cât Forme felurite ale temuţilor. www.dacoroiiiaiiica.ro ALBINA 407 un taur se poate sui pe ele, ca pe-un loc mai ridicat, fără a le răsipi. Femeile şi bărbaţii au câte patru aripi străvezii; dar în. muşuroae sunt şi inşi fără aripi, nici bărbaţi, nici femei, ci soldaţi şi muncitori. La unele soiuri sunt câte două feluri de bărbaţi şi rar câte două de femei, cari se arată la altă vreme a anului şi se deosebesc şi prin mărime. O matcă sau regină ouă până la 2.000 sau 3.000 de ouă Nu toate soiurile fac muşuroae, ci unele trăesc pe copaci. La unele soiuri muşuroaele au ca nişte coşuri (pentru aerisit). Muşuroiu de t ermit i. Un Negru face gaură cu cazmaua. Se poate vedeâ mărimea muşu-roaelor şi felurite vârfuri ce are. Mai in fund se văd alte muşuroae. Alte termite îşi fac locuinţi în lemn, pe care îl scobesc pe din lăuntru, aşii cât pe din afară pare teafăr şi neatins, înţelege ori cine ce primejdioase sunt pentru clădiri şi pentru mobile. Unele s’au pripăşit în Europa şi fac pagubă în Franţia, Spania şi Portugalia. Acum optzeci şi opt de ani s’au adus termiţii cu lemne din Brazilia şi la Schonbrunn (Viena), în grădina de iarnă a palatului. Un călător, Knab, fiind noaptea, prin ţinutul Amazonului, a văzut muşuroae de termiţi, luminând ca şi cum le-ar fi a-coperit mii de licurici. Se făceau şi desfăceau pete luminoase. www.dacoroinanica.ro 498 M.UI' > Altă dată la poalele unei păduri erau în câmpie zeci de mu-şuroae de acestea luminoase. Knab, crezând că lucru e cunoscut, nu şi-a dat osteneală să afle dela ce venea lumina : dela furnicile albe înseşi ori dela ciupercile ce vor fi crescând pe muşuroae. Având, înse, în vedere că vorbeşte de puncte cari se mişcau, se împreunau şi apoi se împrăştiau, e de crezut că luminau insectele ca licuricii. /. n. . — . .-o—gâŞfeh-o-»-- 5GRI5QRI GĂTISE UN ÎNVAŢĂT6R TÂNĂR Scrisoarea X-a. Iubite prietene, £ in câte am auzit dela tine şi mai ales din câte am văzut cercetând munca ta în clasă am ajuns la convingerea că tu pricepi care-ţi este adevărata chemare acolo în mijlocul elevilor. Si cât de puţini sunt acei cari îşi înţeleg cu adevărat chemarea şi rostul lor pe lume! St\ fii mândru că tu eşti unul dintre ei. Tu ai priceput că cea mai sfântă datorie a unui învăţător este să muncească din toate puterile ca să facă din elevii săi nişte săteni mai buni, mai cinstiţi şi mai fericiţi de cât părinţii lor. Şi pentru aceasta tu ai înţeles că e mult mai folositor, pentru micii săteni când ştiu cum să se poarte, cum să vorbească decât atunci când ştiu pederost versuri de toate felurile, regule şi numiri pe cari nu le vor mai auzi niciodată în viaţa lor; ai înţeles că e mai bine să pierzi vremea cercetând toate micile nimicuri şi corectând toate greşelile nevinovate ale acelor pui de ţărani; decât să te ţii, ca orbul de gard, do nişte pretinse regule pedagogice care n’au nici In clin nici în mânecă cu ştiinţa educaţiunii. Ştii pentru ce ţi-am subliniat vorbele „să pierzi vremea" ? Să-ţi spun. Am observat de mai multe ori că în lecţiile tale dai o deosebită atenţiune atât corectării temelor ce băeţii au scris acasăi cât şi altor lucruri mărunţele, dar foarte însemnate. Aşâ, de zeci, ba poate şi de sute de ori, te am văzut cum insistai ca băeţi să stea bine la scris, să se scoale frumos în picioare, să intoneze aşâ şi nu altfel, să-şi puie cartea colea şi nu într'altă parte, să www.dacoramaiiica.ro AI,RINA 4!)9 să ţie caetul aşă şi numai aşă, să nu stea cu pieptul răzimat de bancă; să nu-şi şteargă nasul cu mâneca şi atâtea alte lucruri. Am văzut de multe ori cum te opreai asupra unor lucruri de acestea ,care pentru unii n’au nici-o însemnătate, sunt o perdere de vreme. Ba de câtevâ ori, am observat că ai întrerupt lecţia sau ai amânat-o puţin numai ca să nu laşi nebăgate în seamă unele greşeli, unele apucături. Tot cam aşâ l'ăceâ şi colegul Ionescu. Dar odată a păţit-o. La ei în sat eră o companie de dorobanţi. Şi căpitanul un om foarte cumsecade, se ocupă mult şi deale şcoalei, Odată s’a încins între ei o discuţie, care pe colegul Ionescu l-a necăjit foarte mult. Observând procedeul lui, ofiţerul i-ar fi zis că perde vremea cu nimicuri şi nu caută să-şi facă lecţia fără întrerupere. Văzând că ofiţerul nu se dă învins de argumentele lui Ionescu, acesta mi-a scris şi m’a rugat să-mi dau şi eu părerea. Eu i-am răspuns că e foarte posibil ca ofiţerul să fi avut dreptate după cumiarăşse preapoate ca dreptatea să fi fost de parteaînvăţătoru-lui. Dacă propunătorul lecţiunii a făcut observaţii când nu se simţiâ nevoie; dacă pentru lucruri prea neînsemnate s’o fi apucat să facă observaţii cu prea multă poliloghie, vorba sf. scripturi, ca Fariseii—«crezând că prin vorbe multe vor fi ascultaţi"; dacă în aceeaş oră va fi repetat de mai multe ori aceleaşi observa-ţiuni; dacă va fi făcut observaţiunile dintr’o deprindere rea, ori numai din dragul de a le face., atunci fără îndoială ofiţerul a avut toată dreptatea. Iar dacă observaţiunile au fost făcute cu grijă şi Ia vreme: dacă au fost făcute cu vorbe măsurate; ori dacă s’a lungit vorba fiindcă propunătorul a spus un exemplu oare care — iarăş în vorbe măsurate ca să poată combate o apucătură, pe care atunci o văzuse pentru întâia oară la unul din elevii săi şi a cărei combatere sau înfierare nu o puteă amână; dacă pentru astfel de motive şi-a cheltuit timpul, trecând apoi mai repede asupra predării şi mai ales dacă — după cum mi-a spus prietenul cu pricina, se predă cevâ carejeră foarte de puţin folos real (Marginile şl relieful Oceaniei) atunci toată dreptatea a fost de partea învăţătorului şi n’a meritat nicio observaţie. Şi acum să vorbim cevăşi despre felul cum procedezi tu : Mi-aduc aminte că într’o Vineri după prânz, înainte de a începe lecţia, un băiat ţi-a reclamat că un coleg al său furase www.dacoromanica.ro 500 ALBINA un toc din cancelaria şcoalei. Şi cu toate că reclamantul spusese precis locul unde lucrul eră ascuns, tu nu te-ai dus nici să cauţi acolo şi nici nu ai chemat pe pârît să-i ceri dintr’o dată socoteala. Ci, ca şi când n’ai fi ştiut nimic, ai venit în faţa elevilor. —Ia ascultaţi, copii! Astăzi cineva a intrat la mine în cancelarie fără ştirea mea şi mi a luat un toc. Aşi vreâ să ştiu dacă acela e vreunul dintre voi. Cât de mare e greşeala aceluia care a luat tocul, dar dară se va căi de fapta lui, dacă va mărturisi, cât de fericit voi fi eu că un elev de al meu s’a îndreptat. Şi cât de mândru se va simţi el că a putut să se căească şi să. se îndrepteze aşâ de repede. După discursul tău foarte mişcător nu atât prin vorbele lui, ci mai ales prin felul cum ele au fost rostite, copiii erau foart emoţionaţi. Iar cel cu musca pe căciulă sta gata, gata să strige : „Eu sunt, domnule!" Totuşi n’a spus. Atunci ai continuat. Că ar fi ruşine pentru clasă dacă îl vei găsi tu. Că atunci va fi ruşine pentru părinţii şi pentru tot neamul celui care a luat tocul. Lumea va .înţelege că nu e o greşaiă; ci e un obiceiu urît, că copilul acela nu e un şcolar care a greşit, ci un boţ. De data aceasta copilul a lăsat capul în jos şi s’a schimaat în aşâ fol în cât nu numai că l-am cunoscut eu care îl bănuisem de la prima ta vorbă; dar cred că l-ar fi cunoscut chiar şi omul cel mai strein de chestie. Bietul copil sta cu capul în jos şi atâta de pătruns în cât par’că îi eră frică chiar să mai răsufle. Ai început să spui apoi: cum cinevă a văzut pe copilul cel rău şi ştie cum că tocul e ascuns sub nisip, lângă zid, la spatele şcoalei. Atunci copilul n’a mai putut răbdâ. S’a sculat în picioare. Dar nici nu s’a desvinovăţit, nici n’a cerut iertare. A stat aşâ ca un mut. Când l-ai văzut, i-ai zis: „îmi pare rău, Iancule. Nu mă aşteptam. Ce mult ţineam eu la tine! Stai jos ! Altă dată să nu mai faci!" Şi păreai foarte zdrobit, tu însuţi, foarte mişcat de greşeala lui. Iar micul copilaş, care nu aveâ mai mult de 9 ani, încremenise aşâ şi nici n’a putut să mai stea jos. Tu te-ai întors apoi ia mine foarte mândru şi mi-aizis: „Nu e bine?" Apoi ai adăugat: „Sunt sigur că nu va mai furâ niciodată". Şi fiindcă eu te-am privit cam neîncrezător, mi-ai spus: „Da www.dacaramamca.ro AI.RINA 501 da,\sunt sigur, fiindcă am să-l urmăresc mereu şi nu se poate să nu iasă ceva bun din toată truda mea. Mai|am multe exemple!" Nty-ţi mai spun, iubite amice, că procedeul acesta e cel mai bun-; dar îţi adaog că cele 12 minute pe care le-ai pierdut cu aceste fleacuri, cum—poate—ar zice cineva, au adus mai mult folos copiilor decât dacă ai fi mers încet cu lecţia de Istorie, pe care ai făcut-o după aceea în mai puţine minute, dar totuşi destul de bine. Nu e vorbă, un învăţător cu inimă şi cu bun simţ cum eşti tu înţelege că nu trebue să piarză vremea cu vorbe fără folos, Cât priveşte motivul pe care tu mi-1 spuneai de atâtea ori: „am trecut repede asupra lecţiei acesteia, pentru că nu are nici un folos practic" el este foarte important. Nimic nu mi se pare mai bun decât procedarea aceasta: Să insişti cât mai mult asupra lucrurilor de folos şi să treci mai repede peste lucrurile mai puţin însemnate. Ţi-am vorbit cam de multe în scrisoarea aceasta; iar chestia cu „observaţiunile" a rămas tot neterminată. Nu te supără. Vom mai vorbi despre lucrul acesta în scrisoarea viitoare. Acum s'auzim de bine FI. Cristescu. Gal cu rţărav. Un prieten al nostru N... ne a povestit că acum doi ani, avea un cal, care îndată ce intră în apă, nu voia să mai plece din loc. Prietenului i-a venit în minte o idee ingenioasă: a legat la chişiţele calului var nestins. îndată ce animalul a intrat în apă, varul începând să se stingă şi producând o căldură puternică şi deci o arsură a chişiţei, calul a luat-o la fugă prin apă şi a eşit cu bine la mal. De atunci calul n’a mai avut poftă să se oprească în mijlocul apei. Tot prietenul de mai sus, ne a spus că întrebuinţează cu deplin succes focul de pae sub coadă la caii cari nu iau din loc. Metodul este cam asprvi, însă la necaz omul face şi ceeace nu trebue. (Veterinarul). ----«=og>8>@>i$<3o--- www.dacQrQmanica.ro Izvor de fericire. Sfârşit (1). Dar pe lângă osteneală, câte mulţumiri! Ce veselie eră în casă, când pentru întâia oară Costică a zis vorba tată ... Să-l mănânce tată-su, nu alta. Dar când îngână voi ba mamă ? !... Iar când s’a zărit cel întâiu colţişor alb ca laptele în ginginea trandafirie, ce mai petrecere a fost în casa lui Bujor! Au chemat rudele şi prietenii, au cântat şi-au închinat pahare în sănătatea lui Costică... minune mare ! Acum începuse băiatul a se ţine do lucruri şi a se ridică copac. Marioara şi Fănică rămâneau neclintiţi... nici nu suflau, când stăteâ el aşâ... şi toată casa râdeâ de bucuria lor... Ba, de câtevâ zile păşiă singur dela pat la scaun... şi dela scaun înapoi... Costică apropiâ doar anul. Zăpada începeâ să se topească sub căldura tot mai arzătoare a soarelui de primăvară. Mama lui îl puteâ scoate tot mai mult pe afară. Flăcăul aveâ 4 dinţi sus şi 4 jos Timpul eră potrivit : nici prea cald, când umblă boa-lele, nici prea frig, când poate răci lesne — numai bine eră de înţărcat. Dar... ce-i păsâ lui Costică de înţărcat? I Eră sănătos şi voinic ; puteâ el luptă cu nevoea. Marioara îl deprinsese bine să bea lapte flert. Câte odată i-1 amestecă cu un ou proaspăt bine bătut şi puneâ şi două-trei bucăţele de zahar. Zi-ceâ atunci, că-i dă lapte de găină, li mai dădeâ din când în când zeamă de carne, griş cu lapte şi cu zahăr, ouă proaspete fierte puţin, adică moi de tot... şi alte mâncări uşoare, foarte uşoare de mistuit. — Aşâ... domnişorule... îi ziceâ tată-su. De acum te-ai făcut mare şi colţos... Ai început a muşcă ţâţa mamei... nu te gândeşti c’o doare... lasă! căi dori-o tu ! Ţi se taie de-acum porţiile cele bune ! Da mama lui nu se îndură să-i iea aşâ de odată—fără veste — ţâţa din gura copilului ei. Voia să facă aşâ cum auzise dela alţii şi cetise că e bine : să-l deprindă puţin câte puţin. Să-i înlocuească tot mai mult treptat-treptat ţâţa prin celelalte mâncări cu care eră el deprins. După ce so hotărî deci să-l înţarce, începu, săptămâna întâia, să-i înlocuească două porţii de ţâţă, cu lapte cu grisă şi cu zahar ori cu lapte flert bine ; săptămâna a doua, încă două porţii ; săptămâna a treia, pe celelalte, şi-i 1 (1) Vezi No. 10, 11, 12-13, 14—15, 16 şi 17. www.dacaromanica.ro ALPINA 50S lăsă la urmă numai o porţie de ţâţă pe zi. Când a ajuns el aici, mai că uită că trebue să sugă odată pe zi. Stomacul i se deprinsese aşâ de bine în felul acesta, încât copilul nu slăbeâ deloc ; nici nu se cunoşteâ că 1 înţarcă şi că i se schimbă hrana. După trei săptămâni, i s’a luat şi cea din urmă porţie de supt, mai fără să simtă el. Nici plânsete mari nu s’au auzit, nici nu i-a fost rău copilaşului, că s’a deprins cu încetul ; nici pe mama lui n’a durut-o sânul, că laptele i-a scăzut câte puţin de oarece Costică sugeâ tot mai rar. Aşâ l-a înţărcat Marioara pe Costică, cu încetul, în trei săptămâni de zile... Până la doi ani însă nu i-a dat să mănânce alta, decât bucatele cele mai uşoare, cu care oră el deprins şi mai mult lăptă-rii. Scăldătoare îi făceâ acum numai odată pe săptămână, de obiceiu Sâmbătă seara, şi după aceea îl duceâ ca totdeauna în pătucul lui. Nici odată nu-1 lua Marioara să doarmă în pat cu ea sau cu Fănică. Totdeauna s’a ferit de aceasta, căci ştiâ că nu e bine. Chiar când eră mic şi-l lăptâ, ea se sculă şi se duceâ la el, iar după ce isprăveâ de supt, îl înveleâ binişor şi se ridică de lângă el. Ii erâ tare frică să nu adoarmă lângă el Ştiâ, ce a păţit o vară a ei, care şi-a înăduşit copilaşul prin somn... erâ să înebunească a doua zi femeea când l-a găsit rece lângă dânsa... Dă, omul prin somn, nu ştie cum se întoarce... şi ferească Sfântul de o aşâ grozavă nenorocire... La toate se gândiâşi chib-zuiâ Marioara cu multă pricepere. «Paza bună trece primejdia rea» ziceâ ea... După doi ani, îi schimbă câte puţin hrana lui Costică : începu a-i da pe lângă celelalte, puţină carne de pasăre, peşte proaspăt...; dar tot mai multe lăptării, legume fierte şi fructe coapte ori fierte. Aşâ îi erâ Marioarei de drag copilul, că, de când erâ mamă, toţi copii din sat i se păreau frumoşi şi când îi vedeâ îi des-merdâ şi i se păreâ că vede pe Costică al ei. I se rupeâ inima de durere când vedeâ însă pe vre-unul bolnav sau părăsit. Intr’o zi o găsi Ştefan plângând. — Ce ai? o întrebă el cu îngrijire. — Ia, acuma a eşit bunica şi s’a dus. îmi spuneă cum schin-giueşte copilul nenorocita aceea de Zamfira. Ci-că îl iea cu ea la cârşmă şi-i tot dă să guste din paharele lor cu otravă... Mănâncă ce apucă, sărăcuţul... dar de văzut, vede toate bătăliile şi ticăloşiile lor... Când vine noaptea acasă, cum să doarmă copilul liniştit, cu capul înfierbântat de rachiu, ori ţuică... şi cu spaima celor ce vede el ziua ? Ţipă sărmanul toată noaptea... iar ea, ameţită şi’nebunită de otravă, cum e, îl bate de-1 topeşte... Numai pielea şi oasele de el ! — Mă mir cum mai trăeşte... bieiul copil 1 www.dacaramanica.ro 504 AT.BINA — Dar trai e acesta ? ! Uite împlineşte doi ani şi nici nu merge în picioare, nici nu vorbeşte. * * * Trecuse câţiva ani... Băiatul Zamfirei uinblâ fără nici un că-pătăiu, numai pe drumuri... nespălat, nepieptănat şi gol. Oamenii din sat nu-i ziceau decât „băeatul Zamfirei", alt nume de dezmierdare şi iubire nu-i cunoşteau. Cei buni îi strecurau câte un gologan. Cei fără inimă îl necăjeau şi râdeau de apucăturile lui urîte. Marioara îl chema adese-ori şi-l îmbrăcă c’o hăinuţă cusută de mâna ei, îi dădea câte o felie de pâne cu unt proaspăt şi-i tăia părul cel încâlcit şi murdar... I se muiau ochii, când îl vedea aşa uscat şi chirci.. Inima ei plângea şi tremura la nenorocirea oricărui om din lume... Dar încă, la osânda acestui nevinovat copil... ce avea o mamă care nu mai ştia de dânsul şi care... îi fusese ca soră. Ceeace a fost... nu i se putea ei rupe uşor din suflet... * Costicâ al ei avea aproape 7 ani. La toamnă aveau să-l dee la şcoală. Până atunci, mai aveâ câteva luni de joacă, cu soră-sa inai mică Ilenuţa, ce împlineâ 4 ani. Marioara aveâ nădejde în el că de multe ori îi eră de ajutor ori fâceâ jucării şi păzeâ pe frăţiorul lui cel mai mic, Ionel, care de-abea începeâ să se ridice în picioare. — Până acuma a mers cum a mers cu Costică, spuse într’o zi ea către Ştefan — tot cu mâncare potrivită, curăţenie şi vorbă bună. Dar de acum, pe lângă aceste trebuo să vedem şi de învăţătura lui. — Aşâ-i, zise Bujor : când tu, când eu ne vom duce măcar odată pe săptămână la şcoală să vedem cum se poartă el... şi ne vom înţelege noi cu Domnul. El ne va spune ce trebue să-i dăm de acasă şi cum să-l ajutăm ca să meargă bine copilul în toate... — Tocmai cum zici tu, m’am gândit şi eu, răspunse mama... Acolo ne e toată nădejdea nostră.. . Dela şcoală are să ne vie norocul şi fericirea copiilor noştri. Maria Beiu Paiade. Cine îşi păzeşte limba îşi păzeşte capul. /. Zanne. www.dacocomanica.ro FABULE ILUSTRATE CORBUL Şl VULPEA de I. HELIADE-RĂDULESCU. Jupân Corbul câştigase Din negoţul ce-apucase Un bun chilipir de caş. Şi cu dânsu ’n cioc se duse P’un copaciu unde se puse Ca un om l’al său sălaş. Vulpea ca o jupâneasă O cam şterge de pe-acasă, Şi eşise’la primblare; Iar bunul miros ce are D’ici de colo o îndreptă Sub copaciu şi ’n sus cătă: www.dacaromanica.ro 500 AI. BINA «Jupâne Corb, plecăciune ! «O Doamne, ce frumuseţe ! «Ce pasere, ce minune, «Ce drag de pene măreţe!.. «Dar n’are glas; ce păcat!» Corbul îngâmfat în sine JNici de cum nu-i veni bine Ca Vulpea sâ-1 socotească De mut, sau să mi-1 vorbească Câ-i prost la al său cântat. Lungi gâtul, căscă ciocul Şi ’ncepîi a croncăî. Caşul căzând, Vulpea aci, Cântăreţul păţi jocul. «JupânCorb, precum se vede, «Minte numai îţi lipseşte; «Şi fă bine de mă crede «Şi ’nvaţă, te foloseşte ; «Că de mult, foarte de mult «Din punga celor ce-ascult «Linguşitorii trăesc*. CRONICA SENATUL.— La 20, 21 şi 22 Ianuarie, se începe discuţia proiectului de lege a soldelor în armată. După ce d i General Iarca, raportorul, dă citire raportului comitetului delegaţilor, vorbesc d-nii N. Xenopol, Ilariu Izvoranu, N. Nicores&u, N. Economu, C. Arion, I. P. S. Mitropolit al Moldovei, P. Missir, C. Enescu şi d-nii miniştri: general Crainiceanu şi Ion Brâtianu. Legea se votează cu 49 bile albe din 54 votanţi. La 23 Ianuarie d-1 Enacovici desvoltă interpelarea sa relativă la scumpirea zahărului. Răspunde d-1 Emil Costinescu, ministrul finanţelor. Apoi vine la rând proectul pentru modificarea unor articole din legea eomptabilităţii statului privitoare la fondul de rezervă. Vorbesc d-nii N. Xenopol şi Emil Costinescu şi proectul se votează cu 37 voturi din 38 votanţi. In ziua de 25 Ianuarie se începe discuţia proeetului pentru modificarea codului silvic. CAMERA.— In şedinţa dela 20 Ianuarie s’a discutat proiectul de lege depus de d-1 ministru al agriculturii pentru înfiinţarea unui fond zootecnic, destinat îmbunătăţirii animalelor domestice. D-1 Raportor St. Ş. Şendrea, citeşte raportul comitetului delegaţilor arătând scopul proiectului de lege. «îmbunătăţirea animalelor nil se poate concepe fără oarecari «sacrificii, şi banul cheltuit in chestiune a îmbunătăţirii lor va a-«dnce venituri indirecte, căci va contribui la prosperitatea econo-«mică a locuitorilor ţării noastre. Un singur exemplu va fi suli-«cient spre a va arătă importanţa unor asemenea sacrificii. Un-«garia cheltueşte anual cu îmbunătăţirea cailor suma de 7 milioane coroane şi numai din comerţul cu cai Ungaria încasează «anual peste 35 milioane coroane». Fondul societăţii se va constitui din următoarele venituri: «1. dintr’o cotă de 5% provenită din arenda anuală a moşiilor şi Domeniilor statului. «2. din taxele abatoriilor ce se vor înfiinţa la Severin, Burdu-«jeni şi în alte părţi ale ţării; «3. din veniturile instituţiunilor zootehnice şi a moşiilor afec-«tate prin legi acestor instituţiuni; «4. din subvenţiile ce se vor da de judeţe şi comune». www.dacoromaiiica.ro ALBINA 507 Sumele adunate se vor cheltui pentru îmbunătăţirea animalelor şi încurajarea iniţiativei private. Au vorbit d-nii N. Fleva, Tache Ionescu şi Al. Constantinescur ministrul agriculturii. Votul s’a dat în şedinţa următoare dela 21 Ianuarie, când legea s’a adoptat cu unanimitate de 75 bile albe. In aceeaş şedinţă s’a votat proiectul depus de d-1 ministru al agriculturii prin care statul e autorizat să vânză lemne din pădurile statului către autorităţi şi instiţuţii de binefacere şi pentru înfiinţarea de depozite in comunele urbane. D-1 C. Brătianu, raportorul, citind raportul comitetului delegaţilor arată că : «Proiectul prezentat de d-1 ministru de domenii şi agricultură «are tocmai ca scop să lege exploatarea pădurilor Statului, pe «de o parte de necesităţile populaţiei noastre, pe de alta de des-«voltarea industriilor şi meseriilor din comunele rurale. Suferindele locuitorilor săraci vor fi în parte alinate prin ieftenirea «lemnelor de foc din depozitele comunale, iar prin crearea mul-«tor centre de exploatare se va da de lucru populaţiei rurale «tocmai în epocile când munca câmpului este oprită». Legea se adoptă fără discuţie cu 64 bile albe din 66 votanţL La 22, 23 Ianuarie s’au votat indigenate, legitimări de credite deschise de consiliul de miniştri î.n lipsa Adunării şi alte legi de interes secundar. La 25 Ianuarie a venit în discuţie proiectul de lege pentru a-utorizarea statului de a face un împrumut de 45 milioane pentru căi ferate. Ne fiind prezent ministrul finanţelor, discuţia s’a amânat. S’a început discuţia proiectului de lege pentru măsurile de siguranţă în întrebuinţarea cazanelor. Şedinţa dela 26 Ianuarie a fost ocupată de interpelarea d-lui N. Fleva, care zicea că d-1 I. Brătianu, fiind ministru, a luat în arendă o moşie a Eforiei Spitalelor, lucru oprit de lege. Din discuţia avută s’a văzut că nu d-1 Ion Brătianu luase moşia în a-rendă, ci d-1 Constantin Brătianu, care nefiind nici ministru nici funcţionar al statului avea dreptul să facă aceasta. Tot atunci s’a început şi discuţia proiectului de împrumut-Vom vorbi amănunţit în No. viitor. Serbarea zilei de 24 Ianuarie. Ziua de 24 Ianuarie a fost sărbătorită în toată ţara. Şcolile au avut serbări la care s’au ţinut cuvămări, s’au cântat coruri s’au declamat poezii şi a domnit pretutindeni o puternică însufleţire. înecurile din Franţa. Lumea este încă sub stăpânirea emţoitinii produse de nenorocirile din Franţa. Parisul şi câtevâ localităţi din apropiere^ au suferit groaznic din cauza revărsării apelor. www.dacoramanica.ro 508 ALBINA Din toate statele s’au trimes telegrame do consolare şi sume însemnate de bani pentru ajutorul celor loviţi de nonorocire. Dăm aci (după revista Vlllustration câtevâ ilustraţii arătând scene din părţile acelea. INUNDAŢIILE DIN FRANŢA. Consilieri comunali din Paris vizitează o stradă inundată. INUNDAŢIILE DIN FRANŢA. O podişcă improvizată pe o stradă din Paris. www.dacoromanica.ro ATiRIN i INUNDAŢIILE DIN FRANŢA Urşii din grădina zoologică din Paris siliţi să stea în apă. PAGINA GLUMEAŢĂ [Cine sapă groapa altuia cade singur într’însa. Ciocănescu şi Pietrăreanu erau doi sculptori. Băieţi buni a-rnândoi, aveau bună învăţătură şi făceau lucruri frumuşele. Un cusur numai: că se vorbiau de rău. Fiecare zicea despre celălalt că n’are nici un talent, că d'abia l-ar pune să cioplească pietroaie pentru vre-o clădire. Ciocănescu însă eră şi mai rău Ia suflet. Să vedeţi ce s’a întâmplat. 50!> www.dacoromanica.ro 510 ALBINA Tocmai se pregăteau ca să iea parte amândoi Ia o expoziţie. Eră expoziţie oficială şi cine luă medalie la acea expoziţie eră socotit prin aceasta ca dibacii! artist. Ciocănescu lucrase un Mercur. Pietrăreanu : Omul care's'a scăldat în mare. Fiecare credeâ că ce a făcut el e mai bun şi fiecare nădăj-duiâ să iea medalia. Umblau cu nerăbdare printre vizitatorii expoziţiei ca să tragă cu urechia, să ştie ce zice lumea. Tocmai se api’opiase ziua când comisiunea sau juriul examinator aveâ să cerceteze cu deamănuntul toate lucrările şi să-şi dea hotărârea. Cei dă dracul în gând lui Ciocănescu? Ca să facă rău colegului 3ău, aduce într’o cutie de tinichiâ bucăţi mari de zăpadă de pe uliţă —eră iarnă grea şi zăpadă mare—şi pe furiş, când nu-1 vede nimeni, acoperă cu zăpadă Omul care s*a scăldat în mare al rivalului său. Vă închipuiţi un om care a făcut www.dacQromanica.ro ALBINA 511 baie în mare şi e plin do zăpadă !.... O să zică juriul că a fost un prost autorul şi n’o să-i dea medalia. Ce se întâmplă? Răutatea sufletească orbise într’atât pe Oio cănescu, încât îl făcuse să uite că zăpada se topeşte... şi în momentul când juriul se afla în faţa Omului care s'a scăldat in marc, erâ la picioarele Ini apă şi picături mari îi curgeau de po trup..... Ce puteâ să fie mai natural decât ca un om care ese din apă să do ud ! — Iată ce bine a ştiut să lucreze marmura !.. Par’că ar fi picături cari se scurg de pe trup... Şi juriul dete medalia lui Pietrăreanu, iar Ciocănescu rămase cu buzele umflate. „Cine sapă groapa altuia. Stan Păţitul. www.dacoromanica.ro 512 ALBINA Licitaţiuni. — In ziua de 17 Pevruarie, 1910, orele 10 de dimineaţă, se va ţine a doua licitaţiune cu oferte închise în localul pepinierei Drăgăşani, pentru vânzarea cu licitaţiune a obiectelor şi efectelor-scoase din uz, dela acea pepinieră. Obiectele şi efectele se pot vedea în toate zilele de lucru dela orelo 9—12 dimineaţa şi dela 3—6 după amiază, la pepinieră. — Idem a 5-a licitaţiune cu oferte închise în localul pepinierei Petroasa din Jud. Buzău, pentru vânzarea instrumentelor şi obiectelor scoase din uz dela acea pepinieră. Aceste instrumente şi obiecte, se pot vedeâ îu toate zilele de lucru, Ia pepinieră, dela orele 9=12 dimineaţa şi dela 3—6 p. m In ziua de 22 Fevruarie, 1910 orele 10 de dimineaţă, se va ţine a 5-a licitaţiune cu oferte închise',.la Prefectura Jud. Iaşi şi la Pepiniera Vişan din Jud. Iaşi. Probele de vinuri ce se vând, se pot vedeâ la menţionata pepinieră, în toate zilele de lucru dela 9—12 dimineaţa, şi dela 3—6 după amiază. — La 23 Fevruarie 1910, ora 10'/a a. m., se va ţine la Eforie B-dul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru darea în înteprindere a lucrărilor de executarea a 2 puţuri de apă şi aşezarea în fiecare puţ a unei pompe, pe proprietatea Eforiei Ziliştea Sorească, comuna Zilişteanca, jud. Buzău. Devizul fiind în sumă de lei 13.630. Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc. Condiţiunile şi devizul se pot vedeâ la Serv. Domenial, Biurou Bunurilor, în toate zilele de lucru, între orele 10'/a —12>/j a m Cărţi primite la Redacţie, — *Spovedania unui medic», de povestitorul englez Conan Doyie, tradusă de Ludovic Dauş, a apărut în volum. Sunt în acest volum trei bucăţi şi anume : Mumia, o povestire fantastică în genul lui Edgard Poe, nuvela Amant, soţ şi medic, o tragedie, din dragoste şi O execuţie, povestea fantastică a unui condamnat la moarte, care nu poate fi omorît. Preţul 30 bani, de vânzare la mai toate librăriile din ţară. — Râsul roşu», cunoscuta scriere a lui Leonid Andreev, s’a publicat în «Biblioteca pentru toţi» şi se vinde numai cu 30 bani. • A se cere; catalogul complect al acestei «Biblioteci pentru toţi», care cuprinde peşte 500 de numere, la librăria editoare Leon Aicaiay— Bucureşti. — Credinţa ca virtute creştină, de preotul Ioan Zinculescu, licenţiat în teolegie,'paroh în Teiega, jud. Prahova. De vânzare la autor. — Flăcări din satul nostru, poezii ţărăneşti din 1907, de /. Dragomi-rescu-Dragionrc\\ un articol de d-1 George Ranetti. Preţui 1 /eu. www.dacaromamca.ro S T E R U fl“ >5 Societatea * Steaua» are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, Erooţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care menirii este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a sa primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-di osâ d-lui Spiru O. Haret, strada Verde, Bucureşti. C jmttetnlî Preşedinte, Ioan Kalinderu, Membru al Academiei Române.—Vice-preşedinte, Sa va Şomăiiescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spira C. Haret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Con st. Batiu, profesor secun Iar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Qilrboviceaau, Administrator al Casei Sf-Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central fi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român', I. Dimitrescn Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; X. Ylădescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pompiliu Eliade, profesor universitar.—Cenzori, Const. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul Soonom Const. Ioiiescu, profesor secundar} Const. ^Alexaudrescu, institutor. Membrii înscrişi £i cotizaţiurii plătite (urmare). Toma V. Siminei (Borca-Suceava), 1 leu ; Vasile Plăcinte (Borca-Su-ceava), 1 leu; Toader Somâtcă (Borca-Suceava), 1 leu; Ilie G. Tieu (Borca-Suceava), 1 leu ; Argente Carja (Borca-Snceava), 1 leu ; Toader V. Găină (Borca-Suceava), 1 leu; Neculai Nicu (Borca-Suceava), 1 leu; Ila-ralampie Cioata (Borca-Suceava), 1 leu; Toader Dumitru (Borca-Suceava), 1 leu; Simion N. Ţinea (Borca-Suceava), 1 leu; Dumitru Rusu (Borca-Suceava), 1 leu; Ludvich Winich (Borca-Suceava), 1 leu; Pantilimon Nistor (Borca-Suceava), 1 leu ; Gliiţă Ştefâuescu (Borca-Suceava), 1 leu; Petre Timigeriu (Borca-Suceava), 1 leu ; Neculai Gr. Stănescu, rev. şc. (Focşani), 2 lei; Preot Pascal Ciofu (Găgeşti-Putna), 2 lei; Teodor G. Radvan, înv. (Boloteşti), 1 leu; Const. A. Tanu, înv. (Căpoteşti-Boloteşti), Ioan G. Lăzărescu, înv. (Clipiceşti-Putna), 1 leu; Ioan Popescu, învăţ. (Găgeşti-Putna), 1 leu; Ştefan V. Giurgea, inv. (Zariştea), 1 leu; I. Şa-ragea, înv. (Zariştea), 1 leu; V. S. Giurgea, înv. (Zariştea), 1 leu ; N. Cerkess. înv. (Vărsătura, Putna), 1 leu ; Maria Constantinescu, instit. (Vărsătura-Putna), 2 lei; Ioan D. Macoveiu (Păţeşti-Putna), 1 leu; Ni-col. Chiper (Păţeşti-Putna), 1 leu ; Margareta I. Petrescu, înv. (Păţeşti-Putna), 1 leu; V. Ionescu, înv. (Mera-Putna), 1 leu; Ioan T. Nîcolau, înv. (Reghii-Andriaşi), 1 leu ; Neculae Panaitescu, înv. (Regliii-Andriaşi), 1 leu; Constantin Gălâţeanu, înv. (Mera-Şindrileni), 1 leu; Ştefan L Şuşu, înv. (Nereju-Putna), 1 leu; I. Constantinescu (Zorăşti-Putna), 1 leu; Em. Lungu (Mirceşti-Putna), 1 leu; N. Stoica (Bilieşti), 1 leu; Pr. N. Popa, înv, (Vulturul-Putna), 1 leu ; M. Gavrilescu, înv. (Suraia-Putna), 1 leu; I. Roată, înv. (Suraia-Putna), 1 leu; G. Nicolaescu, rev. şc. (Caracal), 2 lei ; Vii'giliu Procopiescu (Caracal), 1 leu; I. Constantinescu A A. gfe A A ^ A A. A. A www.dacoromaiiica.Fo ^"*r-^TT V V