Anul XIII
No. 7
15 Noemvrie 1909
Redacţia şi
Anul XIII.	No- 7	15 Noemvrie 1909.

ALBINA
Revistă Eneielopedieă Populară
Abonam, in străinătate pe an Iei 8 Uu număr..................15 bani.
V[)l Abonamentul in ţara pe an lei 5 gSţgŞîŞfc	n »	» pe 6 luni , 3
Pentru anunelurl 1 leu linia |VItoa publleltate, 6 bani euuântu). Manuscriptele napublloate se ard.
SUM AKULa î
Spiridon Popescu, Norocul lui Moş Toma.
Artur Qorovei, Despre revendicare.
D. I. /. P., Cuvântare contra sinuciderii. (Sfârşit).
/. Dragoslav, Nunta feciorului de împărat cu luna, basm. (Urinare). Aeroplanul lui Bleriot. (Cu 2 ilustraţiuni).
Al. Ţinfariu, Sumanul Domnitorului.
FELURIMI:
<â. Alvirescu-Sadoveanu, Dacă-i hram, hram să fie.
DIN ZIARE ŞI REVISTE:
Popescu Oaia, Ulcerele stomahului la Cai. Apetitul animalelor
CRONICA:
întâmplările săptămânii.— De pe Domeniile Coroanei.— Aviz.— Informaţiuni.— Bibliografie.
ILUSTRAŢIUNI AFARĂ DIN TEXT:
Medalia oferită Majestăţilor Lor cu ocazia împlinirii a 40 de ani de căsătorie.
PAGINA GLUMEAŢĂ:
Stan Păptul, Pungaşul pungăşit. (Cu 6 ilustraţiuni).
SUPLEMENT:
Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 7 dela 15 Noemvrie 1909.
I
www.dacoromanica.ro
OFERITA majestâţilor lor
cu ocazia împlinirii a 40 de ani de căsătorie.
Norocul lui Moş Tom a.
—	S’a isprăvit pricina! tot adevărat o să fie!., unde nu-i foc, fum nu ese!—face Munteanu cu toată încredinţarea.
—	Mai ştii, măi cumetre?!., de-o fî aşa, apoi haram de sufletul lui! — răspunse Bălan, gânditor...
—	Mare păcat, Doamne iartă-mă, de-o fi adevărată znoava! Aşa trebue să fie! A furat nafura din sfânta biserică, în ziua de Paşti, ghiujul naibei de Toma, a me-nit-o şi a aruncat fârămituri în Prut şi-n baltă! Că doar nu-i norocul aşâ de chior să prindă numai el peşte, iar noi să ne’ntoarcem bătând în buze! Ştie vrăjitorii şi pace bună! — închee vorba Munteanu, în vreme ce Bălan se gândeşte adânc la păcatul vrăjitoriilor lui moş Toma.
Eu merg în urma lor şi-i ascult, fără ştirea lor, ajutat de amurgul ce s’a lăsat des între noi şi de paza pe care o pun ca să nu m’apropriu prea tare de dânşii.
Moş Toma adusese acasă un car de crapi, în zorii ai-lei. Se svonise şi eşise pe şes tot satul după crap. Toată ziua au vânzolit apa vărsată pe şes de ploaia de eri; din sat, de pe deal, şesul pâreâ acoperit de un cârd de berze, care încrucişau în toate părţile, cu pas rar şi cu ochii ţintă pe pânza apei. Tocmai în sfinţitul soarelui şi-a luat lumea nădejdea că frământă zadarnic malul de sub apă şi se întoarce amărâtă în sat, fără nici un solz de peşte. Şi au dreptate, bieţii oameni, să se întoarcă amărîţi! umbli tu, o zi întreagă, până peste genuchi, prin apă şi nămol, cu nădejdea că doar-doar ţi-o eşi înainte un crap-doi ca să le pui mandra peste ei şi să vii cu dânşii acasă şi, când colo te întorci acasă. .. rupt de foame şi de oboseală şi cu traista goală! Doar Munteanu şi cu Bălan rămăsese pe urma tuturor şi zăbovise până în amurg; acum se’ntorc şi ei... ca şi cealaltă lume din sat!
♦ *
*
www.dacoramanica.ro
ALBINA
187
Din vorba lui Munteanu cu Bălan m’aleg cu ştirea că moş Toma are peşte. Şi, nu ştiu cum, parcă’mi vine poftă să mănânc un crap, fript în cuptor. Merg, ce merg, şi nu mă slăbeşte de loc gândul de la un crap fript: mi se pare câ-1 şi văd scos din cuptor, ca o smochină... şi mi se umple gura de apă.
—	Nu-i chip! — gândesc eu — o să mă leg de moş Toma să-mi vândă un crap!....
—	Moş Toma! — strig eu, când ajung la poarta lui — este chip de un crap frumos?
—	Slavă Domnului! — răspunde moş Toma, sculându-so de pe prispă şi făcând spre mine. Poftim încoace, că nu se dau cânii la oamenii buni ca dumneata! Şi, zi, ai vrea un crap frumos! lucru ce se poate! a dat Dumnezeu berechet.
Moş Toma... cam cu chef; poate pentru asta îl găsesc aşa de guraliv în seara asta. De felul lui, tace şi face. Nu şe uită la gura lumei.
—	Ştiu eu ce peşte îţi trebue dumitale!.. am peşte prins de astă noapte; parte l-am vândut, parte l-am griji t şi l-am îndulcit în sare. Eu te-aş sfătui să iei un crap îndulcit în sare... când îl iei de pe grătar, dupăce-1 scoţi din cuptor... îţi înghiţi şi limba, nu alt-ceva; iar de vrei un peşte proaspăt, prins chiar acum, îţi dau de care vrei. A dat Dumnezeu, slavă Domnului!
—	Unul proaspăt, moş Toma! — fac eu, mai mult din dorinţa de a vedea şi minunea asta, că adică a prins el oare şi cătră seară peşte?
Cu bună samă, moş Toma îmi deşertă dinainte un sac de crapi, care au încă puterea să înceapă să se sbată, în dorinţa lor după apă.
—	Scuipă, să nu-1 deochi! — face moş Toma, şăgalnic.
—	Ptiu-ptiu-ptiu! — fac eu, ca să fiu pe gustul lui Moş Toma — noroc să dea Dumnezeu! Dar bine, moş Toma — întreb eu mai departe, râzând—se vede că tot ştii dumneata să vrăjeşti.. .
—	Să mă ferească Dumnezeu, nepoate! — spune moş Toma cătând în ochii mei, ca să vadă de-i lucru într’a-dins, ori de spun numai aşa ca să-l necăjesc. Ştiu!., ştiu ce crede lumea despre mine; dar vezi că sufletul mi-i curat ca aurul topit.
www, dacoramanica.ro
188
ALBINA
—	Bine, bine, moş Torna — fac eu, înjunghindu-mă de râs — dacă spune toată lumea că eşti beat, trebue să te duci să te culci...
—	De asta aşa-i!.. dar vezi că eu, dupăce m’am întors dimineaţa dela peşte — că toată noaplea am cărat acasă cu sacul... cum îl umpleam, îl luam în spate... şi pe ici îmi eră drumul—după ce am ştiut eu că n’o să mai prind, mi-am pus peştele la calea lui, am mâncat,, m’am odihnit, că nu dormisem toată noaptea şi, când m’am sculat, m’am uitat la soare, mi-am făcut socotelele meler treaba mea, m’am dus la crâşmă şi pe urmă m’am dus din nou, adineaurea, şi am prins pe ăsta care-1 vezi: Iac’-aşa! să ştii dumneata!
—	Bine, moş Toma, dumneata ai prins în două rânduri... şi lumea cealaltă nici nu l-a văzut în ochi!.. Cum vine asta? ! — întreb eu, tot cu gândul de a-1 stârni la vorbă.
—	Apoi, vezi... aici îi taina mea! — spuse el în şoaptă,, cătând în întunerecul amurgului, ca şi cum ar vrea să se încredinţeze că nu-i nimeni dincolo de lumina lumânărei, care ar dori să-i afle taina norocului său. Şi taina asta a mea e curată, ştie Dumnezeu, că el vede toate! Ei, vezi? hm!.. tot satul s’a dus... nu ştiu de au prins, ori nu ... eu ştiu c'am prins... că eu numai când ştiu că prinz mă duc... altfel nu mă duc. Că dece să mă duc, dacă ştiu că nu prind? Vezi dumneata? o sumă de lume, când merge pe drum, se uită pe sus. .. alţii se uită pe jos ; din cei cari se uită pe jos, unii văd pe ce calcă, alţii nu văd. Eu sunt dintre cei care văd şi ştiu pe ce pun piciorul. Mulţi văd, puţin pricep. După ce m’am odihnit zic: acolo-i tot satul, dar n’au să prindă nimic. Aşa a fost. Mai pe urmă zic: acum mă duc din nou, ştiu eu de ce şi unde anume.., am să prind. Şi-a fost aşâ! Apoi cine-i vinovat dacă eu ştiu şi ei nu ştiu când să se ducă şi unde să-i aţină calea?! Ştiu numai să trăncănească! cică fur nafura dela sfânta biserică, în ziua de înviere şi fac vrăjitorii! Să fie în capul lor vrăjitoriile! Eu nu fac vrăjitorii; eu ştiu socoteala trebei şi ei n’o ştiu. A cui e vina? Vine apa, umflă pârâul, acopere şesul, năvăleşte balta şi crapul din baltă porneşte, pe vărsătura apei, în susul ei. Apoi, eu ce aştept?! dar vezi că eu ştiu pe unde
www.dacQFomanica.io
ALBINA
189
are să pornească, când are să pornească, când are să se întoarcă înapoi în baltă şi pe unde are să se întoarcă. Acui e vina, dacă eu ştiu şi ei nu ştiu? Eu când merg, ştiu pe unde calc şi pe ce calc; eu nu merg cu nasul în vânt!
Altă dată, am s’arăt că norocul lui moş Toma, îi tocmai aşa cum şi-l face el singur, fără să aibă noroc de vrăjitorii
Spiridon Popescu.
LEGILE ŢĂTU I.
Despre revendicare.
upâ cum am mai spus, revendicarea este o acţiune. iAij adică un proces, prin care o persoană cere să i se lase în stăpânire un lucru asupra căruia se ţine că-i proprie-tar. Cel care face această acţiune îşi întemeiază preten-
To ţia pe dreptul de proprietate şi urmăreşte să capete şi posesiunea acelui lucru.
Se pot revendică lucrurile nemişcătoare (imobile) ca şi cele mişcătoare (mobile).
Orice fel de lucru s’ar revendică, reclamantul trebue să facă dovada proprietăţei, adică să facă dovada că asupra acelui lucru numai el are drept de proprietate şi altul nimeni.
In privinţa lucrurilor nemişcătoare, de pildă o bucată de moşie, se ştie că dacă un proprietar nu se scoală timp de treizec de ani ca sa şi ieâ pământul din mâna celui care-t stăpâneşte, ^1 nu mai are dreptul să facă acest proces.
Aşâ este ; dar unii înţeleg greşit această rânduire a legii De aceea este bine să vorbim cevâ mai pe larg despre această chestiune, ca să fie bine lămurită.
Să presupunem că Vasile a fost împroprietărit cu 5 fălci de pământ, şi nu mult după împroprietărire, a murit.
Copiii lui, ajunşi majori, nefiind în stare să plătească răscumpărarea pământului şi dările către stat, se duc în lume, iar pământul se stăpâneşţe de cine apucă. Cinci ani îl stăpâneşte Toader, un frate al lui Vasile, care 1 lasă în socoteala Iui Dumitru, un văr al mortului, vr’o zece ani ; pe urmă îl stăpâneşte
www.dacaramanica.ro
190
ALBINA
11ie, un străin, şi vre o zece ani la urmă îl stăpâneşte Neculai tot un strein. Trec treizeci de ani dela moartea împroprietări-tului Vasile şi un focior al lui, aducându-şi aminte de pământul rărnăs deia tatăl său, vine în satul lui şi găsind stăpân pe Neculai, îi face proces do revendicare.
Ar puteâ Neculai să i spue aşâ : au trecut treizeci de ani dela moartea tată tău, tu erai major la moartea lui, şi pentrucă ai lăsat să treacă treizeci de ani de atuncoa, ai perdut dreptul de a mai face procesul.
Pe acest motiv Neculai n’ar puteâ să câştige procesul, pentrucă el n’a posedat timp de treizeci de ani, cu îndeplinirea tuturor condiţiunilor cerute ca fie temeinică o posesiune, precum am arătat mai înainte, adică el n’are o posesiune neîntreruptă de treizeci de ani, câtă se cere pentrucă el să fi putut ajunge proprietarul acelui pământ, adică să-l fi prescris.
Am spus că cel care revendica un lucru, trebue să facă dovada dreptului său de proprietate.
Dovada cea mai neîndoelnică se face prin stăpânire îndelungată, care se mai numeşte, în lege usu capiune, sau presqrip-ţie. Despre aceasta avem să vorbim mai pe larg.
Altă dovadă este actul scris. Act scris cu caro se dovedeşte proprietatea, este un act de vânzare, un act de danie, un act de împărţeală, o hotărâre judecătorească.
Se poate întâmplă ca amândouă părţile, într’un proces de revendicare, să aibă act scris cu care să-şi dovedească proprietatea. De pildă, Ion şi Vasile au cumpărat amândoi acelaşi ogor dela Neculai, şi amândoi au acteîn regulă de cumpărătură întărite prin judecătorie. Al cui va fi pământul ?Cine va aveâ actul transcris mai întâi, acela va câştigă. (Despre transcripţiune avem sîi vorbim la timp). Dacă Ion are pământul cumpărat dela o persoană şi Vasile dela o altă persoană, pârîtul din proces va fi ţinut în posesiunea pământului, până ce reclamantul va face dovada că acel care i l-a vândut lui ar fi câştigat procesul dacă ar fi stat în judecată cu acest pârît.
Se poate întâmplă ca numai una din părţi să aibă act scris. Dacă-i are pârîtul, el va fi menţinut în posesiune. Dacă l are reclamantul şi dacă act'd lui este mai vechiu decât posesiunea pârîtului, va câştigă reclamantul.
Dacă nici una din părţi nu are act scris, atunci reclamantul va rămâneâ stăpân al pământului, pentrucă se presupune că acel care are posesiunea are şi dreptul de proprietate. Dacă, însă, pârîtul n’are o posesiune temeinică, reclamantul îşi poate câştigă pământul dacă va dovedi, prin alte mijloace primite de lege, că are ol drept de proprietate asupra lui. Despre aceste mijloace avem să vorbim mai încolo.
Pentru revendicarea lucrurilpr mişcătoare, sunt alte regule.
Să presupunem că eu trebue să mă duc pe câtvâ timp din satul meu, şi am un cal de care nu vreau să mă desfac. Ca să nu-i duc grija, îl încredinţez unui prieten al meu ca să se slu-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
191
jească de el la nevoile lui, şi când m’oiu întoarce acasă, să mi-I dea înapoi. In lipsa mea prietenul îmi vinde calul şi-l cumpără Ion, care i de bună credinţă că calul este proprietatea aceluia care i l a vândut. Când viu eu acasă, îmi găsesc calul la Ion. Pot •oare să-l chem în judecată, să revendic calul dela el? Nu, pentrucă legea presupune că acela care stăpâneşte un lucru mişcător, este proprietarul acelui lucru, şi altul nu este primit să facă o dovadă protivnică. Se înţelege, însă, că acel care stăpâneşte lucrul, trebue să fie de bună credinţă. Aşâ, dacă Ion ar fi ştiut că prietenul meu a abuzat de încredere şi mi a vândut calul pe caro i-1 încredinţasem ca să-l ţip până la întoarcerea mea, atunci eu am dreptul să-l revendic dela el.
Să presupunem acuma că prietenul meu nu mi-a vândut calul, dar l-a pierdut ori i 1 a furat cinevâ, şi Ion l a cumpărat dela un prieten al lui, ori dela vre-un călător. In asemenea caz eu am dreptul să revendic calul dela Ion, şi judecata va hotărî să mi doâ calul înapoi, rămânându-i şi lui dreptul să ceară despăgubiri dela acel care i I-a vândut. Dela mine, însă, Ion nu poate să ceară nici o despăgubire.
1 >acă Ion ar Ii cumpărat calul dela un geambaş, adică dela cinevâ care face negustorie cu vite; dacă l-ar fi cumpărat într’un iarmaroc sau bâlciu, ori la o vindere publică, atunci eu am dreptul să primesc calul înapoi, dar mai întâi să-i întorc lui Ion preţul cu caro l-a cumpărat, şi el.
Asta s’a hotărît aşâ pentru siguranţa care trebue să o aibă omul când face negustorie. Dacă aş li ou oxpus să rămân fără lucrul pe care l-am cumpărat la un iarmaroc (bâlciu) şi apoi să colind lumea ca să caut pe acel caro ar trebui să mă despăgubească, n’aş mai cumpără nimic niciodată, şi comorţul nu ar mai fi sigur.
Pentru ca să am dreptul do a revendică un lucru mişcător pe care l-am pierdut sau mi s’a furat, trebue să nu las să treacă trei ani do atunci, pentrucă altfel dreptul meu so prescrie.
Artur Gorovei.
www.dacoromanica.ro
Trebue să recunoaştem că până acum, la noi, nu s’a luat nici o măsură serioasă în contra răului ameninţător, deşî organele autorizate ale Statului ar fi în măsură să dispună cel puţin oprirea publicaţiunilor, cari servesc de rău exemplu şi de care publicaţiuni senzaţionale streinii profită, fâcându-şi averi.
Priviţi, cinstiţi creştini, un popor rătăcitor de aproape 2.000 ani, fără ţară, fără limbă comună, dar are ceva neperitor, credinţa într’un singur Dumnezeu, credinţă ce nu s’a perdut în decursul vremurilor, cu toate greutăţile vieţii, şi cu toate acestea, nu se mai sinucide nimeni dintre fiii săi.
Iar, noi Românii, popor tânăr, cari avem nevoe de întărire şi progres, cum v’om păşi înainte, când la cea mai mică nemulţumire în viaţă, socotim că e mai bine a muri decât a trăi!
De aceea, ca remediu intern, ar fi desvoltarea şi întărirea sentimentului religios-moral, sub care se înţelege cunoaşterea învăţăturilor despro Dumnezeu, despre viaţa viitoare, despre sufletul nemuritor, despre răsplătirea gândurilor şi faptelor, despre datoriile mora.e ale omului faţă de sine, familie şi societate, pe cari învăţături religioase sunt chemate a le desvoltâ şi întări în sufletele copiilor Familia, Şcoala şi Biserica.
Familia este locaşul principal al educaţiunii, care trebue să tindă în a face oameni de omenie bumi creştini şi cetăţeni, deprizându-le copiilor voinţa la păstrarea bunelor moravuri.
In o familie, unde educaţia copiilor se face pe baza principiilor religioase ale creştinismului, unde toţi membrii, trăese în frica de Dumnezeu, în rugăciune, curăţenie, supunere şi ascultare, în pace şi blândeţe, unde domneşte credinţa şi înfloreşte virtutea, acolo este ca şi o Biserică nouă.
Şi de câtă bucurie nu se împărtăşesc părinţii, când văd că în inima copiilor lor au prins rădăcini adânci, adevărul, dreptatea, cinstea, cumpătarea, răbdarea în suferinţe, iubirea aproapelui, deprinderea la lucru, la viaţa regulată, dacă văd că din inimile lor au perit spinii înclinărilor rele ori a patimilor! Precum focul mic, dela început se poate stinge 1
(1) Vezi No. 6.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
193
cu puţină apă, tot aşa şi înclinările rele cu cari se nasc copiii, combătute dela început, se sting.
Şi din contra, din casa, din care a dispărut frica de Dumnezeu, morala, unde s’a încuibat înjurăturile, lenea, hoţia, necurăţia, beţia, ş. a. acolo, e ruina familiei, şi la multe ruşini şi neplăceri sunt expuşi părinţii să îndure depe urma unor copii crescuţi rău. După cum o mică spărtură în acoperişul unei case, este lăsată neastupată, şi, căzând ploaia şi venind vântul o măreşte, udă pereţii şi ameninţă surparea casei, aşâ ar păţi şi părinţii ce nu ţin de rău pe copiii lor dela înjurături, vorbe rele şi altele, şi în zadar le va fi mai târziu osteneala, căci nu mai pot să facă cu înlesnire ceeace puteau dela început.
Deci ceeace este isvorul pentru rău,rădăcina pentru copac, sau temelia pentru casă, aşâ este şi familia cu creşterea copiilor pentru societate.
Trebue să se gândească părinţii cât de mare răspundere au faţă de numele cel bun al familiei şi faţă de societate.
Educaţia religioasă morala ar schimbă înfăţişarea rea a societăţii, dovadă schimbarea binefăcătoare ce a adus creştinismul asupra omenirei în decursul vremurilor.
Din braţele mumei,copiii trec în mâinile învăţătorilor, în şcoală. Aici rolul lor este ca şi a Domnului Isus Hristos, care a chemat pe copii să vie la sine, căci unora ca acestor inimei nevinovate este pregătită împărăţia cerurilor.
In şcoală nu este de ajuns a se da minţii copilului numai cunoştinţi folositoare pentru viaţă, ci trebue cultivată şi inima cu sentimente nobile, frumoase, ca astfel stând cultivarea inimei în armonie cu cea a minţii, omul să nu fie aspru, crud, nemilos, faţă de semenii săi, cu atât mai mult faţă de sine.
Ce folos este dacă am avea copii învăţaţi, cu multe cunoştinţi, dar fără creştere morală? Instrucţia fără educaţie morală este spre paguba cuiva, devenind un dibaciu criminal.
Pe când educaţia morală bazată pe principiile religioase face din om cetăţeanul cel mai bun, şi folositor societăţii, cu caracter nobil şi înfocat patriot, supunânde-se legilor ţării nu de frică, ci din convingere, instrucţia simplă face pe om rece, indispus, gata de a ceda pasiunilor cari îi turbură mintea adeseori, de nu inai ştie ce face.
Atât pregătirile religioase morale din şcoală, ca şi cele ■din casa părintească ar trebui observate şi conduse de Biserică, şi anume de preotul duhovnic, doctor al sufletelor, în taina mărturisirii sau a pocâinţii, care preot cu autoritatea morală ce i-o dă chemarea preoţiei ce o îndeplineşte în numele lui Dumnezeu, cercetează cauzele şi efectele şi dă reţetă vindecătoare pentru suflet, pentru viaţă, pe baza sfintei Evangheli.
www.dacoromanica.ro
ALPIN \
1!>4
Dar, pare că puţini tineri sunt aceia cari respectă acest frumos şi creştinesc mijloc educativ al îndreptării conştiinţii lor, mărturisindu-se, nu în cele patru posturi ale anului, ci măcar odată pe an! Tocmai când educaţia religioasă morală trebue supraveghiată mai mult ca ori când şi întărită, la epoca nălucirilor, atunci este neglijată şi de aceia vedem copiii umblând pe stradă desordonaţi, ca şi perduţi, ca fiul risipitor din pilda evangelică, fără să se îndrepte, ci îşi fac seamă.
Ou greu ne putem da seama, de unde a venit nepăsarea aceasta religiosă! căci, ştiu că părinţii şi străbunii noştri îşi aduceau aminte cu drag de timpurile, când lumea respecta pe Dumnezeu şi toate aşezămintele lui. Bătrânii ne spun că înainte vreme lumea nu era ca astăzi.
Toţi veneau la biserică, şi nu se ruşinau a rosti rugăciuni ori cuvântul zilei şi lumea era cinstită. Biserica nu aduce nici un rău.
Ea eră respectată de părinţii noştri, cari credeau şi iubeau învăţăturile ei, şi pe Dumnezeu, zidind şi grijind cu averile lor bisericile.
Biserica neamului nostru a avut o chemare aşâ de înaltă şi binefăcătoare asupră ne, încât noi Românii n’am avut alt sprijin decât nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, mân-gâindu-ne sufletele cu învăţăturile lui. N’am avut altă armă mai tare pentru înfruntarea duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi, decât credinţa cea umilită în Dumnezeu, oţelită de suferinţi şi cristalizată de martirul creştin naţional. N’am avut şi ■ nici nu avem altă mumă mai bună, caro să ne şteargă lacrămile şi să ne mângâe în suferinţi decât Biserica.
Astăzi creştinii de ce nu iubesc Biserica? căci doar se predică ca şi în vechime, dacă nu mai mult? Astăzi, de ce la cea mai mică sbuciumare în viată, căutăm să nu mai fim? De ce căutăm să fugim dela îndeplinirea datoriilor către suflet, căci doar avem numai unul, nu avem două, ca perzând unu să rămâe altul!
Şi acum, încheind cuvântarea, mă întreb: Oare să se mai găsească cineva, care să nu fie pătruns de marea răspundere a păcatului sinuciderii, şi să nu se alipească de învăţăturile morale ale Mântuitorului lumii?
Legea noastră creştină, punându-ne înainte datorii morale do îndeplinit către Dumnezeu, către sine şi aproapele, ne dă şi mijloace pentru acestea, şi mai ales, ne recomandă munca cinstită, care ne scapă de urît, de alunecare la patimi, ne aduce nume bun, ne aduce sănătate trupului şi pace sufletului; ne scapă de sărăcie şi ne procură o stare mulţumitoare, ca să venim în ajutorul celor nevoiaşi şi lipsiţi, iubindu-i, aşâ cum spune legea creştină: «Iubeşte pe aproapele tău, ca însuţi po tine şi: .ceeaco vrei să-ţi facă ţie alţii, fă şi tu lor.»
www.dacaromanica.ro
ALBINA
195
Religia ne arată viaţa ca o luptă îndeplninde-ne datoriile, păstrând credinţa nestrămutată în Dumnezeu, aşâ fel ca să putem zice la judecata viitoare ca sf. Ap. Pavel:	lupta
bună m’am luptat, credinţa am păzit, de aceea dreptul judecător îmi va da mie cununa dreptăţii.»
Fie, ca ori cine să-şi păstreze postul de onoare în lupta vieţei, ce i s’a dat de Dumnezeu, căruia i se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor, Amin.
I). I. 1. I*.
Hunta feciorului de împărat cu luna
— Poveste (1). —
Ce nu şoptit, ce i-a spus flăcăul, că abia aţipi soarele şi iar o luară la fugă.
Calul presimţi şi unde nu scoase un nechezat de s’a clătinat palatul şi a sărit şi soarele din somn.
Ce s’a întâmplat iar? întrebă el îngrijat.
Surioara ta te-a lăsat iar.
—	Am vreme să mai dorm şi să mă scald în fântâna tinereţei?
—	Poţi dormi în pace, stăpâne!
Erau departe fugarii noştri, când îşi luă sbor soarele cu armăsaru-i nâsdrăvan; pe o nare vărsa lumină de lumină calea şi pe una foc de-i ardea pe cei de dinaintea lor.
Cu greu, cu greu, îi ajunse, căci îndrăgostiţii fugeau tot prin codri şi ascunzişuri.
De astă dată, soarele zise flăcăului plesnindu-i patru palme:
—Să nu te mai prind, nemernice, că-i vai de steaua ta!
Şî-1 lăsă singur, cuc, prin pustietăţi.
Dar inima de voinic nu se pierde cu una cu două şi par’că îl vrăjise, că se înturnă şi el după ei şi găsind pe luna la poartă, o întrebă în ce stă puterea lui frate-său şi de unde are armăsarul?
Ce i de făcut? — De câte ori întrebase luna pe soare de unde are minunea de cal, de atâtea ori îi cârpise câte o palmă. 1
(1) Vezi No. G.
www.dacoromaiiica.ro
196
ALBINA
De data asta, după ce ascunse pe flăcău unde ştiu ea, se făcu bolnavă, bolnavă, rău.
O întrebă soarele, ce are; ea îi răspunse că e mai gata.
O căută, o îngriji cum se pricepu el, pace.
—	Ştii ce? îi zise ea, a doua zi. Am visat un vis, că a venit la mine Sf. Vineri şi mi-a spus că atunci m’oiu îndrepta când mi-ei spune de unde ai calul.
Mai dă el, mai suceşte, că nu ştiu ce, că nu-i ne voe să ştie femeile lucruri de astea, ea — pace! mai să dea ortul popei.
Oe să facă soarele? Mai bine să se fi pierdut lumea asta decât surioară-sa. Da, tot să-şi tragă spuză pe turta lui, îi vorbi:
—	Dragă surioară, eu ţi-oi spune, da’ mergi tu după mine?
—	Acum, chiar merg de mi-ei spune, îi da ea cu şiretenie.
—	Ascultă, da’ să nu spui la nimeni. Calul îl am dela baba Şugubina Cloanţa de pe cea lume. Cine slujeşte trei ani la ea şi-i cu scară la cap, capătă unu asemenea; care nu, plăteşte cu bostanul nevolnicia lui.
Atâta i-a trebuit feciorului de împărat să audă.
Va să zică, tot n’a spus minciuni soră-sa. Şi-şi luă inima în dinţi şi după ce se scaldă în fântâna tinereţei îşi luă rămas bun dela lună şi plecă.
Şi merse el, merse întrebând codrii şi florile, unde se află baba Şugubina Cloanţa, de pe celalt pământ. Şi mergând încă o zi o noapte dădu de un munte înalt până la cer; săptămâni l-a suit; iar când ajunse în vârful lui, dădu la casa vântului turbat. Vântul mai să-l spulbere, însă când auzi jetia lui, se înduioşă şi îi spuse că de aici încolo e ceea lume şi îi arătă cevâ sclipitor în jos ca o dungă de cuţit, şi departe; acolo eră palatul babei Şugubina Cloanţa şi până să ajungă flăcăul jos, săptămâni au trecut.
Dar acolo nu erau nici drumuri nici cărări umblate de om, ci numai o cărare şi pustiuri cu bă-
www.dacQromanica.io
ALBINA
197
lării şi păduri de când cerul şi pământul şi o luă pe cărarea ceea.
Gând iată că se întâlni în cale cu o vulpe mergând: şotâng, şotâng, cu un picior rupt.
Băeatul auzise că de-ţi ese vulpe înainte, nu-ţi merge bine şi vru s’o deâ de istovul. Insă ea îi zise:
—	Voinice, voinice, nu da în mine, ci prinde-mi piciorul în lopăţele că de mare folos ţi-oiu fi.
El, domol la inimă, ce se gândi şi-i legă piciorul cum i-a zis; iar vulpea drept mulţumire îi dete un smoc de păr din coadă şi-i vorbi:
—	Voinice, pe grea cale te duci, dar când ţi-o fi lumea mai amară gândeşte-te la mănuchiul de păr şi eu ţi-oiu fi slugă.
Apoi îi arătă drumul la baba Şugubina.
Şi merse, el, merse prin nişte păduri prin nişte erbării şi numai că aude un glas plângător:
—	Voinice! voinice! Nu trece cu graba, ci dă-mi un ajutor.
Când colo, ce să vadă? îi vorbea un cocostârc ce sta corcolit în nişte buruene cu o aripă ruptă.
—	Voinice, îi dă el, leagă-mi aripa că de bun folos ţi-oiu fi şi drept talisman îi dete o pană şi-i spuse când o fi la vreun aman, numai să privească la ea şi pe dată i-o fi de ajutor, că el e împăratul cocostârcilor.
Şi luându-şi feciorul de împărat rămas bun dela prietenul lui, o porni înainte.
Şi iată-1 ajuns pe un drum ce dă pe marginea unei ape şi în colbul şoselei sbătându-se un peşte mare cu solzi de aur.
—	Voinice, glăsuî peştele; nu te lâcomi la viaţa mea, ci iea un par şi dă-mă de-a tăvălugul în apă, că uite, voind să apuc o muscă din sbor, m’am repezit aşa de tare că am ajuns unde mă vezi.
Băeatul făcu şi pomana asta, iar peştele îi dete ca semn de prietenie un solz de aur din coada lui, spunându-i că de va avea vr’un necaz numai să se uite la semn şi îi va fi în ajutor.
De acolo, nu avu mult, ci mai trecând o pădure
www.dacoromaiiica.ro
198
ALBINA
iată şi palatul babei Şugubina, tot numai din aramă.
—	Hei, hei! Voinice, de când te aşteptam! Şi îşi rânji dinţii ascuţiţi ca ragila de i se desfăcură fălcile până la urechi. Da ce vânt te aduse?
—	Sărut mâna, mătuşă, răspunse el, nevoia de slujbă.
—	Bun, bun, voinice, chiar aveam nevoe de slugă.
Şi la gândul că avea să-l mănânce fiert în cazan cu haţmaţuc şi mărar, râse de par’că orăcăî un iaz de broaşte.
Şi îi spuse baba, că n’are să facă altă slujbă de cât să-i păzească o iapă care îi fată în fiecare zi; iar acel ce nu i-a păzi-o cum trebue plăteşte cu capul lui greşala; cât de plată, ea nu şade mult la îndoială.
Flăcăul ce să facă, s’a prins cu hârca în tocmeală: el să-i păzească iapa, iar, ea, de o eşî el, cu obraz curat, în trei ani de-a rândul, să-i dea un cal care i-o plăcea.
Bun, zise hârca, îţi dau un cal să mă pomeneşti.
Şi a doua zi feciorul împăratului, când ciocârlia prinse a ţârâî de asupra câmpurilor, era cu iapa la păscut.
Paşte, ici, paşte colo, când aşa pe la amiază numai ce-1 păli un somn dulce şi doar şi-a lăsat capul în mâini de şagă şi a adormit buştean.
Când se trezi, eră soarele la toacă şi iapa nică-eri, si el cu un mănunchi de pipirig în mână. Scârbă pe dânsul de nu se pomeneşte! Caută în sus, caută în jos: prin poeni, prin erbării, se uită el în zare, haramul nicăeri.
—	Ce-i de făcut! — ori iapa ori capul. Să înebu-.nească! Noroc că-şi aminti că mai are pe cine-va
pe lumea asta. Şi scoase pana de cocostârc, şi numai iată că din zare se vede ceva ca săgeata şi sclipitor: veniâ pasărea.
—	Ce porunceşti, stăpâne, zise cocostârcul lăsân-du se din sbor.
—	Ce să fie? Ia necazuri. Şi prinse a-i înşiră toată jetia.
www.dacQFQmanica.ro
ALBINA
199
—	Nu te teme, stăpâne, îi vorbi cocostârcul, că am mai auzit noi de astea; dar mai îngădue.
Şi pasărea strigă de câteva ori şi numai ce veniră din zare vre-o patru cocostârci. Ce le-a vorbit el, în limba lor, acolo, că cei patru plecară şi nu mult se zări venind din spre răsărit o negură şi cu cât se apropiau cu atât se vedeau că-s păsări şi că ghiontesc pe una şi pe un pui de dinaintea lor.
—	Voinice, îi zise cocostârcul; când îi vedea pe ■cel de dinaintea cârdului aproape de pământ, să strigi: ptu-ptruu, iapa babei cu un mânz, că să ştii de la mine ca întâiul an are un mânz, al doilea doi şi al treilea trei şi iar o începe dela capăt şi acum îi chiar la început: are cu dânsa numai unul.
Cum ajunseră păsările jos, flăcăul strigă cum i a spus cocostârcul.
Şi pe loc cocostârcul şi puiul se schimbară în iapă şi puiul în un mânzişor de curând născut.
Feciorul împăratului se asvârll pe ea, călare şi... acasă!..
La poartă baba îl aşteptă cu satârul să-i tae capul şi cu căldarea cu uncrop pe foc.
—	Văzându-1, aruncă barda cât colo, şi răsturnă ceaonul cu gura în jos, şi se aşeză şi ea pe căldarea fierbinte.
—	Bună seara, mătuşă, îi zise el de departe, voios; bucuroasă eşti de slujbă?
—	Bucuroasă, bucuroasă; tocmai te aşteptam cu mâncarea caldă. Şi de mânioasă ce eră nici nu simţea că o frige căldarea.
(Va urmii).	_____________ /. Dragoslav.
A. V I Z
începând de Luni, 9 Noemvrie 1909 şi până la noi dispoziţiuni, orele •de serviciu pentru Administraţia Centrală a Ministerului Agriculturei şi al Domeniilor, vor fi numai dimineaţa, dela ora 8 până la V/t ziua, fără întrerupere, în toate zilele de lucru.
Zilele şi orele de audienţe în acest timp vor fi:
La d l Ministru în toate zilele de lucru dela 11*/,— 121/* ziua, însă: Luni, Miercuri şi Vineri, pentru public, Marţi, Joi şi Sâmbătă pentru d-nii Senatori şi Deputaţi.
La d-1 Secretar general in toate zilele de lucru dela 11—12 ziua.
www.dacQFomanica.ro
200
ALBINA
Aeroplanul lui BIeriot.
n figura ce dăm, cea mai bună şi mai lămurită din câte ne-a fost dat să întâlnim e aceasta. E din „N. Freie Presse“, dată cu prilejul zborurilor ce-a făcut la Viena, înainte de a veni şi în Bucureşti.
Când stă pe pământ, maşina se razi mă pe trei roate cu cauciuc. Cele două dinainte sunt mai mari; iar cea din urmă mult mai mică. înainte de-a se ridică în văzduh, aeroplanul alergă 40—50 de metri pe jos.
Aeroplanele sunt maşine de zburat mai grele decât aerul şi neavând balon umplut cu gaz foarte uşor, nu se poi nici înălţă nici ţineă în văzduh multă vreme, fără ajutorul aripilor ca de moară de vânt ce au la partea dinainte, ca al lui Bldriot şi altele sau aiurea unde-va. Da^ă maşina s’ar strică sau s’ar opri, în vremea când aeroplanul se află sus, la 100, 200 sau 300 de metri, acesta nici atunci nu cade neapărat ca o piatră, ci, cârmuit cu dibăcie, face cercuri mari şi se coboară treptat, sprijinindu-se pe aripile de pânză ce are.
Aeroplanul lui Bldriot are numai o păreche de aripi, cum se vede în figură, de aceea îi zic monoplan, adică numai cu un plan de pânză sau numai cu o păreche de aripi. Altele au o păreche sus şi alta josj'altele au şi câte trei: biplane, triplane etc.
Cheresteaua maşinei e de lemn de stejar, iar încheeturile ei sunt de metal şi anume do aluminiu, fiindcă e metal foarte
www.dacoramanica.ro
ALBIMA
201
uşor. Liniile ce se văd în figură, legând părţile aeroplanului, sunt de sârmă de metal.
Aripele şi cârmele dela coadă sunt de pânză de in, întărită cu cauciuc. Aripele mai au legături de-a curmezişul, ca să fie cât mai tari. Tot o dată sârme puternice le priponesc de o în-cingătoare de metal, care se află subt motor, şi de căruţul roţilor-Intre vârful unei aripi şi ai celeialalte sun 8 m. şi ’/s- Maşina care-1 poartă stă la partea dinainte îndărătul helicei (aripeior). Helicea e, dela vârful unei aripi până la al celeialalte, de 2 m.-şi 8 centimetri şi e de lemn, cu aripile scobite şi cam piezeşate-Motorul are trei ţilindri, unul drept, cel dela mijloc, şi două unul la dreapta şi altul la stânga, deci in totul, trei ţilindri. E lucrat de mecanicul italian, Anzari. Motorul e de cele cu benzină şi se înfierbântă foarte tare. II recoreşte înse mereu vântul făcut de helice.
A. Aripile. B. Helicea. C. tloiorui cu 3 cilindri. D. Cârma pentru lături. E. Cârma de înălţime. F. Scaunul cârmaciului. G. Rezervorul de benzină. H. Roata cârmei.
Aceasta se învârteşte până la 1.400 de ori pe minu .ă La coada aeroplanului se află două cârme; una e o pânză aşezată orizontal, în întindere de 4 metri păli aţi. Dela plecarea acesteia atârnă urcarea sau coborârea, de aceea îi zicem cârma de înălţime. Ce.alaită cârmă e verticală şi prin ajutorul ei aeroplanul poate cârmi la dreapta sau la stânga.
Aeroplanele, la urma urmei, sânt un fel de zmee şi le urcă în sus aerul împingând în pânza aripelor. Pe zmeu îl ţinem de sfoară şi vântul bate în pânza sau hârtia din care e făcut zmeul. La aeroplane, helicea mişcându se în aer lucrează caşi cum am
www.dacQrQmanica.ro
202
ALRINA
bate aerul cu nişte vâsle şi mişca din loc aeroplanul, trăgându-l şi deci pricinuesc un vânt care bate în aripi şi urcă aeroplanul în sus, ducându-1 tot o dată şi ’nainte.
Pe lângă figura aeroplanului, mai dăm una caro-1 arată pe Bldriot cu soţia în aeroplan şi zburând. Helicei se învârteşte aşa do răpede încât îţi pare că-i un fel de disc plin.
Cu un aeroplan de astea Bldriot a zburat dela Calais (Fran-ţia,, la Dover (A glia). Tot cu aeroplane a zburat zilele astea Farman mai mult de patru ceasuri neîntrerupt, făcând vre-o 242 de ldm, (4 ceasuri 17 min. şi 53 de secunde).
Acuma e gala la Berlin un aeroplan lung de 45 de metri, cu două motoare şi caro va puteâ urcă în văzduh 3—4 oameni.
Ulcerele stomacului la cal.
In cursul anului 1908, am fost chemat de mai multe ori la societatea Româno-Americana pentru a da îngrijiri medicale unui cal de greutăţi, rasa de Clyd, cal ce prezenta colici intermitente. Fusese adus în ţara din anul 906 şi în tot acest interval, adică dela data importărei, până la Martie 1908, mai avusese doua accese de colici, însă foarte uşoare. Administraţia societăţei eră foarte surprinsă de slăbiciunea progresivă a calului.
Animalul de câte ori mâncâ alimente uscate şi aspre şi bea apă rece se trântea jos şi stă culcat pe burtă ca câinii, capul întins înainte, gemete dureroase, din când în când îşi întorcea capul spre partea stângă a pânte-celui. In aceasta poziţie stă 20—30 minute apoi se ridică; frământă puţin din picioare, apoi iar se culcă. Din când In când, însă foarte rar, căută să se tăvălească, îndată ce i se administrau infuzii calde cu tincturâ de opiu, durerile încetau şi calul căută să mănânce.
In ziua de 10 luna August 1908 intrându-i un cui în talpă fu trântit jos, i se făcu operaţia clasică de cui de stradă şi apoi sculat şi aşezat într’o boxă, unde i se da numai barbotaje de uruială de ovăz şi orz şi lucernă verde.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
203
După o lună de zile rana s’a vindecat şi calul fu pus la ham, vizitiul schimbânduse şi venind altul nou, care nu ştia obiceiul, i-a dat să bea apă rece şi să mănânce nişte fân uscat.
Colicele au început cu o mare intensitate; animalul se trântea şi se sculâ din 5 în 5 minute. In cele din urmă cădeâ ca o masă inertă, stă culcat în stare de prostraţie câteva minute, apoi se ridică tremurând şi curgându-i nâduşelile; ochii şi faţa dau impresia unei dureri profunde şi puternice, gemete prelungi şi dureroase. Temperatura 3,96.
Cu toate tratamentele încercate, durerile nu încetează, ba din contră se accentuează mai mult. In noaptea zilei de 12 Octomvrie calul sucombă.
A doua zi făcându-i autopsia am găsit stomacul rupt de o întindere de 8 centimetri şi o peritonită acută.
Aceasta ruptura se făcuse pe traectul unor ulcere cpre aveau mărimea unei piese de 50 bani, până la acea ae 2 lei. Aceste ulcere erau aşezate, către partea de jos a stomacului în stânga, unele lângă altele ca mătă-niile în linie curbă; cele mai mari la mijloc, rotunde; alte neregulate; fundul ulcerilor eră foarte subţire aşâ ca în timpul trântiturilor s’a rupt şi a lăsat ca conţinutul stomacal să se verse In abdomen şi să producă moartea.
(„Veterinarul1).	Popcscu Da ia.
PENTRU CONTRAŢI.
De nenumărate ori am observat că un mare număr de ziare şi reviste reproduc articolele publicate de noi, fără să ne citeze. Unele reviste chiar, reproduc ca originale, articole publicate de noi în anul l-iu. Şi ceeace este mai ciudat găsim ziare sau reviste care reproduc articolele noastre, citând revista sau ziarul care ni le-a reprodus fără a ne cită. Am rugat de mai multe ori pe iubiţii noştri confraţi a ne cită când ne reproduc articolele, repetăm şi cu acest prilej rugămintea noastră sperând că pe viitor vom fi apăraţi de această evidentă nedreptate ce ni se face.
REDACŢIA.
www.dacaromanica.ro
204
ALBINA
Sumanul Domnitorului
— Poveste orientală —
n puternic şah s'a întâlnit odată cu un biet derviş, care întinzându-şi mâna, i-a cerut milă.
Şahul, de şi erâ foarte avut, aşâ de avut că întreaga sa viaţă i-ar fi fost prea scurtă, ea să-şi poată numără toate comorile, erâ însă sgârcit _ afară din cale. S’a făcut că nu vede şi nu aude pe derviş.
— Foamea mă doboară la pământ! a murmurat der-
vişul.
Dar şahul şi-a urmat drumul. Mai erâ el şi om fără inimă; niciodată nu a ajutat pe nimeni.
Dervişul a fugit în urma şahului, i s’a pus în cale, cu gândul ca să îi spună cevâ.
Nu a putut însă să facă aceasta, căci şahul răpit de mânie, a zis către servitorii ce îl însoţiau:
—	Prindeţi pe omul acesta şi îi tăiaţi capul, pentrucă a cutezat să mi se pună în cale.
Servitorii îndată au apucat pe derviş, care căzând în genunchi, a zis:
—	Bine, omoară-mă, puternice şah, dar ascultă-mă o clipă. O să îţi spun cevâ, ce în viaţa ta nu ai mai auzit până acuma.
Şahul s’a oprit, şi doritor să ştie ce o să îi spună dervişul, a întrebat:
—	Ce vrei să -mi spui?
—	O poveste, puternice şah. Asculta cu mare băgare de seama povestea, şi apoi poate să mi se taie capul.
Şahul a fost curios să audă povestea; a făcut un semn, ca bietul derviş să înceapă.
—	Asculta, puternice şah — a început să zică dervişul— ascultă, dar să nu zici o singură vorbă, până ce nu sfârşesc... A fost odată în India un puternic domnitor, care de zi pierdută a ţinut ziua în care nu a putut să facă vre-o facere de bine.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
205.
Intr’o zi domnitorul acesta, a văzut înaintea palatului său un soldat, care sta acolo ca sentinela.
Vremea eră furtunoasă; un vânt rece băteâ cu mânie. Bietului soldat îi tremurau de frig şi dinţii în gură,, el însă şedeâ la locul său.
Domnitorului i s’a făcut mila de soldat şi i-a zis:
—	Aşteaptă, voinice, îndată îţi trimit sumanul meu.
Şi domnitorul a mers în palat, cu gândul ca să -şi îndeplinească făgăduinţa, să trimită soldatului sumanul; aici însă i s’a spus o veste tristă, adică că duşmanul a intrat în împărăţia sa şi că unul dintre generalii săi a şi început lupta.
Aceasta veste atât de neaşteptata, atât de mult a zăpăcit pe domnitor, că şi-a uitat de făgăduinţa sa, nu şi-a mai adus aminte de bietul soldat, care tremurând de frig sta acolo afară, în bătaia mânioasă a vântului,
Domnitorul, întreaga noapte a petrecut-o în nesomn şi nelinişte, aşteptând ştiri de pe câmpul de bătaie.
In sfârşit, dimineaţa, a venit vestea înbucurătoare că inimicul a fost învins şi alungat din împărăţie şi astfel primejdia a trecut.
Aceasta a redat domnitorului liniştea sa obişnuită şi şi-a adus aminte de făgăduinţa ce făcuse soldatului.
—■ Aduceţi îndată pe soldatul acela, a zis domnitorul. Vreau să îmi îndreptez greşala.
In scurtă vreme, soldatul a stat înaintea domnitorului.
—	Voinice, — a zis domnitorul — eu mi-am uitat de făgăduinţă. Ţi-a fost frig astă noapte?
—	Nu mi-a fost frig, a răspuns soldatul. Cum mi-ai spus că îmi trimeţi sumanul tău călduros, numai la asta am gândit, că ce bine o să-mi fie când o să -1 îmbrac. Atunci, poate să bată vântul cum ar voi, căci eu nu o să mai tremur de frig. Pe când deci mă gândeam la aceasta, am uitat că eu tremur de frig...
Dervişul aici s’a oprit şi vreme de câtevâ clipe, tăcut s’a uitat la şah. Apoi a zis:
—	Am sfârşit povestea, puternice şah. Ştii oare ce înseamnă ea? înseamnă că numai voinţa de a face o facere de bine e frumoasă, dar cum trebue să fie însăşi facerea de bine?
www.dacaromanica.ro
ALBINA
■-20H
Puternicul şah zăpăcit s’a uitat la bietul derviş; a priceput înţelesul povestei, care mult i-a plăcut.
— Adevărul ai grăit, bietule derviş, a zis el. De astăzi începând şi eu vreau să fiu ca acel domnitor indian.
A dus pe derviş cu sine la palat; i-a dat de ale mâncării şi l-a cinstit cu bogăţii.
Aceasta a fost cea dintâi faptă bună a şahului, care faptă a fost urmată, încă de altele multe.
Alex. Ţinţariu
(Traducere.)
D-l Anton Carp, ministrul Agriculturci şi Domeniilor demisionând, M. S. Regele a numit Ministru al acoluiaş departament pe d-l Al. Constanlinescu. Cu acest prilej s’au completat şi celelalte locuri vacante, intrând în Minister d-nii M. Orleanu, ministru al Industriei şi Comerciului, în locul d-lui Al. Djuvara, «are a trecut ca Ministru al Afacerilor streine, şi d-l general Crăiniceanu, Ministru de Ruzboiu. Noii Miniştri au intrat în funcţiune pe ziua de 2 Noemvrie a. c.
D-l Spiru Haret, Ministrul Instrucţiunei publice şi Cultelor, a obţinut un concediu de la 1-25 Noemvrie curent, cu interimatul a fost însărcinat dd V. Morţun, Ministrul Lucrărilor publice.
Duminică, ziua Sf. Arhanghel Miliail şi Gavriil, Liga culturală a organizat un pelerinaj la M-rea Dealului din jud. Dâmboviţa, undo se găseşte capul marelui Domn. La această pioasă serbare a luat parte un mare număr de persoane.
Prin înalt Decret Ilegal, corpurile legiuitoare au fost convocate în sesiune ordinară pe ziua do Duminică 15 curent.
Primăria Capitalei în vederea sfintelor sărbători ale Crăciunului va acordă şi in acest an, celor lipsiţi de mijloace, ajutoare fie în bani, fie n combustibil (lemne sau cocs).
Pentru ca să primească asemenea ajutoare vor trebui să depue la Primărie cereri scrise, însoţite de dovezi pe hârtie simplă, indicând urnele, pronumele, domiciliul (strada şi No. casei, starea de sărăcie şi reutăţile familiare sau infirmităţile personale.
CRONICA.
www.dacoromanica.ro
ALBINA

207
Aceste cereri se vor depune Ia Registratura geuerală a Primăriei cel mai târziu până la 5 Decemvrie viitor.
Asupra lor se vor face minuţioase ce~cetă-i şi cele neexacte vor ff respinse.
Ajutoarele se vor distribui prin societăţile de binefacere Regina Eli-6abeta» şi «Obolul», ca şi în trecut.
<0?
Tli. Ştefănescu, vice-guvernator al Băncei Naţionale, a încetat din viaţă Sâmbătă la 7 Noemvrie, iar Luni 9 Noemvrie, orele 2 p. m. a fost înmormântat cu o deosebită solemnitate.
Născut la 12 Fevruarie 1842, a învăţat şcoala comercială în Bucureşti şi în anul 1870 fu numit profesor de comptabilitate la aceeâş şcoală. In 1879 a fost secretar general al Ministerului de Instrucţie. A ocupat postul de director la Banca Naţională de la fundarea ei-
De pe Domeniile Coroanei.
Zilele trecute d-1 Ion Kalinderu a fost la Domeniul Coroanei Ruşeţu din judeţul Brăila.
Pe lângă lucrările domeniului, d-sa a vizitat şi biserica, şcoala şi banca populară, interesându-se de aproape de progresul făcut şi de starea localurilor.
La şcoală rămânând mulţumit de silinţa elevilor a împărţit acestora cărţi şi tablouri şi a dispus să se procure portretele Familiei Regale pentru toate clasele, să se facă un dulap pentru produsele grădinei şcolare şi să se sporească numărul băncilor atât din sala de teatru, cât şi din sala de recreaţie, în care stau şi mănâncă unii din elevi la amiazi. La biserică a dispus să se facă străni noi, să se repare radical soclul în interior şi să se termine cât mai curând pictura. A luat de aseme-menea măsuri să se planteze cu arbori roditori locul din jurul primăriei, să se înlesnească la primăvară locuitorii cu cartofi de sămânţă şi să se facă un dispensar la spital şi o bac populară.
Toate acestea cu cheltuiala Administraţiei Domeniului Coroanei.
In sfârşit la bancă întreţinându-se cu membrii consiliului de administraţie, cu fruntaşii comunei şi cu numeroşi săteni adunaţi, i-a îndemnat să se gândească şi să pună la cale cât mai curâud înfiinţarea unui magazin de consum sau a unei grădini de zarzavat.
Pagina glumeaţă.
Pungaşul pungaşii.
Un pungaş pungăşit! e lucru rar, într’adevăr, dar se întâmplă,, căci şi meseria asta aşa de.. . nobilă. . . de pungaş are şi ea ne cazurile ei.
D. Pungăşescu este un... cavaler de industrie. . . aşa i se zice în limba subţire. In adevăr d-sa este om subţire. Priviţi-1 ce bine e îmbrăcat: dela pălărie până la ghete n’are nici un cusur. Ai z^ce că e cine ştie ce bancher. . . Şi stă totdeauna la cele mai scumpe cafenele din Bucureşti, unde consumă. . . mai multe pa-.
www.dacoromanica.ro
208	*	ALBINA
liare de apă, dar aceasta nu-1 împiedică a ii cunoscut şi stimat de toţi chelnerii.
— Specialitatea mea este, zicea el unui prieten, să mă acăţ de provinciali. Cum îl miros că e din provincie şi că are bani... fiindcă eu miros numai decât... intru în vorbă cu el, îl conduc prin Capitală, trăesc două trei zile pe socoteala lui şi la urmă mă împrumută cu un pol ori doi, pe cari îi plătesc la sfântul Aşteaptă.. .
Deodată se întrerupe, se scoală dela masă şi o pleacă: zărise un client.
In adevăr, un cetăţean din provincie, care se părea că vede întâia oară un oraş mare, trecea pe acolo cu un geamantan.
D-l Pungâşescu îl salută şi se oferi să-i dea ajutor.
Iată-i mergând împreună.
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
209
—	Ţi-e foame ?
—	Negreşit, răspunde provincialul. Tocmai căutam un birt.
—	Vino cu mine.
Intrară într’un birt din cele scumpe, se aşezară la masă şi... ţine-te pânză ! D-l Pungăşescu a comandat ce a fost mai bun şi mai scump.
Oa să-l atragă şi mai bine în cursă, d-l Pungăşescu plăteşte frumuşel, zicându-i:
— Nu te supără, ştiu că n’ai schimbat, îmi dai pe urmă...
Şi plecară.
La masa unei cafenele, provincialul
www.dacaromanica.ro
210
ALBINA
îi spuse povestea lui: n’aveâ nici o lăscae, venise în Bucureşti ca să dea de un unchiu care s’ar fi îmbogăţit şi pe care ar vrea să-l roage să-i facă oarecare înlesnire.
—	Şi ce ai în geamantanul acesta aşâ de greu ?
—	Nişte rufe vechi. . .
Aşâ eră! .. D-l Pungăşescu cel cu mirosul fin. .. o păţise...
Stan Păţitul
INFORMAŢ1UNI
Din ini(iativa unui Comitet local, în uwna unei stăruinţe continue, s’a putut ridică în comuna Dumitreşti, R. Sărat, un monument în amintirea eroilor căzuţi în războiul neatârnărei din 1877—78.
Inaugurarea lui se va săvârşi în ziua de 21 Noemvr/e a. c., în acea «omună, la orele 11 dimineaţa.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
211
DIN ZIARE ŞI REVISTE
Apetitul animalelor.
De multe ori ni se dă ocazie să auzim cuvintele: «mănâncă ca o păsărică», ceeace însă numai corect nu este zis, de oarece s’a constatat că tocmai pasările, în urma mişcărilor repezi ce le fac, mănâncă foarte mult. Aceasta obvine mai cu seamă la pasările cari se nutresc cu insecte. S’a constatat că aceste paseri mănâncă într’o zi insecte, cari întrec •cu mult în greutate corpul pasării. Cu mult mai mult mănâncă însă alte vietăţi. Aşa de ex. o omidă mănâncă într’o lună de (3000 de ori mai mult decât greutatea ei proprie şi o lipitoare mică, care cântăreşte abia o jumătate de gram, suge la o singură mâncare de 4V2 ori mai mult sânge decât cântăreşte ea însăşi. Curios e că multe animale consumă otrăvuri tari fără să li se întâmple ceva. Astfel sunt pasări, cari mănâncă boabe şi seminţe cari pe un om imediat l-ar omorî şi sunt gândaci, cari consumă strichnina şi alte otrăvuri tari, fără să li se întâmple ceva.
(„Gazeta Transilvaniei").
Dacă-i hram, hram să fie!
A fost odată un boier zgârcit, zgârcit, de măncă din-ir'un ou la două mâncări.
Se întâmplă că veni şi hramul şi-i veniră şi lui oaspeţi, de, ca la hram !
Fiind aproape de amiazi intră bucătarul şi-l întreabă :
—	Cucoane, să fac astăzi mâncarea tot din jumătate de ou, sau din mai multe?
—	Dacă-i hram, hram să /ie, răspunde răstit boierul, fă dintCun ou întreg !
<3. Alvirescu Sadoveanul.

www.dacQromanica.ro
212
ALBINA
i'bliogtrafie.
„Biblioteca pentru toţi" a dat într’o ediţie nouă, admirabila scriere a lui Dimitrie Cantemir Descrierea Moldovei sau Descriptio Moldaviae, cum sună titlul latinesc.
Scrisă la 1716, cartea aceasta înfâţişază o icoană fidelă a Moldovei pe timpurile acelea şi dă detalii numeroase atât in ceea ce priveşte geografia ţărei cât şi cu privire la starea politică şi socială de acum două veacuri.
In româneşte Descrierea Moldovei a fost tradusă de însuşi autorul ei la 1718. Acea traducere însă nu s’a mai păstrat. Cea mai veche ediţie românească păstrată e cea săvârşită de Banul Vasile Vârnav şi tipărită la mănăstirea Neamţului la 1825. In urmă au apărut şi alte ediţii,’iar la 1875 Academia română dă la lumină o traducere făcută direct din latineşte de Pa-piu Ilarian şi Iosif Hodoş.
Preţul 30 bani.
A se cere la Librăria Leon A/ca/ay, Bucureşti. Catalogul complect al acestei Biblioteci ce cuprinde peste 500 de numere.
PENTRU DOMNII ABONAŢI
încă dela 1 Octomvrie revista a intrat în ai Xlîl-loa an al existenţei sale, rugăm clar călduros pe iubiţii noştri abonaţi să bine-voiaseă a ne inaintâ, prin mandat poştal, micul cost al abonamentului, pentru a ne scuti de marile; eheltueli ce suntem nevoiţi a face prin trimiterea chitanţelor spre încasare.
Pe lângă alte îmbunătăţiri ce aducem revistei, anul acesta vom da ca supliment şi patru tablouri colorate. In timpul funcţionarei corpurilor legiuitoare, vom da la cronică desba-terile camerei şi senatului, iccstea ne impun eheltueli cari arată că suma de 5 lei cât costă abonamentul anual al revistei, este mult prea mică şi deci e o datorie pentru iub’ţii noştrii abonaţi de a ne scuti de eheltueli zadarnice pentru încasare.
Administraţia.
A "V x 12
D-nii abonaţi cari îşi schimbă domiciliul sunt rugaţi a ne anunţa, pentru ca să nu sufere neajunsuri în primirea revistei.	Administraţia.
www.dacoromamca.ro
„STERU A“
Societatea «-Steaua» are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care mem-Dru este îndatorat ca, în cel d’intâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalinderu, Membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sara Şomânesca, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Spira C. Haret, Ministru, profesor universitar.— Secretar, Const. liana, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gârboriceatiu, Administrator al Casei Sf-Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central ţi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român;\. Dimitrescu Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlădescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoeseu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Porapiliu Eliade, profesor universitar.—Cenzori, Const. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Alexandrescn, institutor.
Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare).
Const. Rădulescu, prof. (T.-Măgurele), 2 lei ; I. Stoian, prof. (T.-Măgurele), 2 lei; P. Chirulescu, prof. (T.-Măgurele), 2 lei; Pr. Dumitru Guţă (Dolj), 2 lei; P. Predeanu, învăţ. (Dolj), 3 lei; I. Th. Filculescu, învăţ. (Dolj), 2 lei; N. Popescu învăţ. (Dolj), 2 lei; Ion Daniilescu, învăţ. (Dolj), 1 leu; D. Danubianu, învăţ. (Dolj), 1 leu; Mihail Fota, învăţ. (Dolj), 1 leu; Filip D. Bălteanu (Dolj), 2 lei; Ioan Stoenescu (Dolj), 2 lei; Toca Micalaescu (Dolj), 1 leu; Demetru I. Floriţă (Dolj), 1 leu; Ni-colae Gh. Chircâ (Dolj), 1 leu; I. Constantinescu (Dolj), 1 leu; Ion Gu-nescu Goiceanu (Dolj), 1 leu; Marin C Păunescu (Dolj), 1 leu; St. Si-mionescu (Dolj), 1 leu; A. Constantinescu (Dolj), 1 leu; Const. Gh. Ni-culescu (Dolj), 1 leu; I. Robănescu (Dolj), 1 leu; N. M. Popescu, învăţ. (Dolj), 2 lei; C. Marinescu, învăţ. (Dolj), 2 lei; P. Gh. Ologu, învăţ. (Dolj),
1	leu; Ilie Predescu, învăţ. (Dolj), 2 lei; Ion Paşa, învăţ. (Dolj), 1 leu; Ion Popescu (Dolj), 2 lei; Nicolae Georgescu (Dolj), 1 leu; Ioan Preto-rian (Dolj), 1 leu; Ilie Popescu (Dolj), 1 leu; I. Amzulescu (Dolj), 1 leu;
C.	Demetrescu (Dolj), 1 leu; N. Georgescu (Dolj), 1 leu; G. M. Ghiţă (Dolj), 1 leu; Ion Stoenac (Dolj), 1 leu; Iosif Ianculescu (Dolj), 1 leu; Const. Nicolau, prof. (T. Severin), 2 Iei; Tudor D. Ştefănescu. prof. (T.-Severin), 2 lei; Eug. Ciolac, prof. (T.-Severin), 2 lei; Dr. Eug. Ţfibli, medic (T.-Severin), 2 lei; I. Meccu, prof. (T.-Severin), 2 lei; Iul. M Scliin-tee, prof. (T.-Severin), 2 lei; D. Constantinescu, profesor (T-Severin),
2	lei; I. Giurescu, dir. băncei corner. (T.-Severin), 2 lei; V. V. Chiriac prof. (T.-Severin), 6 lei.
Numărul membrilor înscrişi în cursul anului 1909 este de 756, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 4.815 lei.
(Va urma in No. viitor).
www.dacoromanica.io

MMM
„VICTORIA
Societate anonimă de asigurări generale şi reasigurări
IN BUCUREŞTI
— Direcţiunea Generală: 10, Strada Doamnei 10 —
CAPITAL STATUTAR LEI 5.000.000 INTAIA EMISIUNE LEI 1.000.000

SOCIETATEA ASIGURĂ:
a)	contra pagubelor cauzate de Incendiu şi Explozie, precum şi în contra Tempestei şi Ciclonului;
b)	asigurări asupra Vieţei şi Rentei viagere ;
c)	contra pagubelor de Transport maritim, fluvial şi terestru ;
d)	contra pagubelor cauzate de Grindină la cereale şi vii;
e)	contra accidentelor corporale şi a consecinţelor râspunderei civile ;
f)	contra pagubelor provenite din Mortalitatea vitelor;
g)	contra spargerii oglinzilor, geamurilor şi firmelor de cristal, etc.
Societatea «VICTORIA» asigură în mod gratuit clădirile in construcţiune până la punerea acoperişului, iar In-
formaţiuni mai detaliate a se cere Direcţiunii societăţii.
Reprezentanţa generală—Bucureşti, str. Karagheorghevicl, 3.
«gram