Anul XIII.	No. 4.	25 Octomvrie 1909.
Redacţia şi A'"im,^WWW.âaccromamca.n>
,trada Mântuleasa No. 9.—Bucureşti.
26.449
ALBINA
Revistă Eneielopedieă Populară
Abonam. în străinătate pe an lei 8 Un număr..................15 bani.
Abonamentul in ţară pe an lei 5 „	»	, pe 6 luni „ 3
Pentru snunelurl 1 leu linia. |VIlaa publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepubllcate se ard.
SUJVIARULi:
Em. Grigorovitza, Porumbul «planta lui Dumnezeu».
D. lonescu-Morel, Pe ce căi să îndrumăm feciorii: Ai cinste, ai viaţă ! (Cu 2 ilustraţiuni).
Constanţa Hodoş, Gospodăria noastră (sfârşit).
P. 71, O lucrare folositoare.
P. S. Moga, Cronica agricolă, economică şi comercială: Starea timpului; Diferite lucrări ale câmpului; Târgurile noastre; Târgurile străine.
CRONICA:
De pe Domeniile Coroanei.— Bleriot a sburat. (Cu 4 ilustra-ţiuni).— Calendarul săteanului.— Pentru confraţi.—Aviz.
PAGINA COPIILOR:
Ghicitoare. (Cu ihistraţie).
ILUSTRAŢIUNI AFARĂ DIN TEXT :
A. S. Regală Prinţul Carol în uniformă de sublocotenent. SUPLEMENT:
Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 4 dela 25 Octomvrie 1909.
lÂsiE
‘<XS
tsf


i
ci)#

www.dacaromaiiica.ro
A. S. R, Prinţul CaroI în uniformă de sub-locotenent de Vânători.
www.dacQFomanica.ro
Porumbul „Planta lui Dumnezeu". W
i
Patria cucuruzului (porumbului sau păpuşoiului) este America, unde această plantă a fost cultivată din vremurile cele mai vechi şi a fost supranumită deja de indigenii de acolo „Plantă divină".
In Europa şi prin urmare şi la noi, în Rusia, această plantă a fost introdusă prin veacul al 16 lea.
Au trecut mai mult de trei veacuri şi noi Ruşii am rămas deopotrivă credincioşi şi dedaţi la folosirea acestei preţioase plante, precum am apucat a fi de la început.
Ba încă deprinderile primitive şi străvechi cu privire la munca de câmp ce o cere cultura cucuruzului au rămas aceleaşi.
N’am făcut un singur pas înainte, pentru ca să îmbunătăţim sau să înlesnim această cultură, deşi vedem prea bine că în toate ţările şi părţile de prinprejur cucuruzul devine tot mai mult un mijloc de hrană şi nutreţ din cele mai însemnate şi are în negoţul zilnic valoare din ce în ce mai mare, fiind productul cel mai de seamă al muncei noastre de câmp.
Aceasta răspândire grabnică şi fără seamăn a cucuruzului ca plantă de cultură şi nou mijloc de hrană se datoreşte multiplelor însuşiri şi împrejurări care i-au pregătit în mod neaşteptat Introducerea la noi şi de care vom căută acum să ne dăm pe deplin seama.
Cucuruzul reprezintă înainte de toate o plantă de nutreţ care pentru regiuni băntuite ades de secete, precum sunt guberniele noastre de sud, mai ales însă Crimea şi Caucazul, nu se poate înlocui prin nici un fel de altă vegetală cultivabilă.
Rezistenţa cucuruzului faţă de perioadele secetoase de care sufer regiunile noastre de sud se explică prin cuantumul mic de umezeală de care are nevoe această plantă aproape in tot
(i) Vezi No. i.
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
103
timpul creşterii şi desvoltării sale. In regiuni cu climă umedă însă cucuruzul, departe de a suferi o micşorare a condiţiunii sale de existenţă, se arată şi mai cultivabil, căci joacă un rol şi mai de căpetenie, prin faptul că productibiiitatea sa ca plantă cu rod (boabe) se întinde până la regiuni situate la gradul 53 de latitudine de nord, iar ca plantă furajeră destinată a furnisâ cel mai căutat nutreţ pentru vite, ajunge a fi cultivată până chiar în părţile de miază-noapte cele mai depărtate, aproape până la gradul 60 de latitudine de nord. Pe lângă asta cucuruzul nu istoveşte pământul în care se plantează şi se poate cultivă pe acelaş loc, fără nici un neajuns, ani dearândul, lucru care este confirmat prin practica de secoli a populaţiunii noastre şi obiceiurile tradiţionale relative.
La aceste mai este de adaogat că cucuruzul nu are de luptat cu acei duşmani părăsiţi de care sufer de obiceiu cerealele noastre, cum de pildă grâul, secara, orzul, încât este ferit aproape exclusif, sau cel puţin cu abateri de tot neînsemnate, de înrâurirea dăunătoare a unor covegetale de asemenea natură, sau a factorilor distrugători pentru recoltele cultivatorilor noştri, aşâ că nu e deci nici o mirare, dacă ţăranul nostru, precum şi agricultorul moşier, a dat, dau şi vor da, în chip stăruitor preferinţă culturii acestei plante extraordinar de avantagioase.
Mai trebue apoi să observăm că rodul cucuruzului este de aşâ natură, încât nu se risipeşte, oricât de copt ar fi ştuletele cu boabele sale, lucru care din nefericire îl întâlnim la cerealele noastre comune, grâul, secara, ovăsul, orzul etc. şi mai ales la holdele speciale, cum e rapiţa, hrişcă. Cucuruzul nu cere o recoltare grabnică nici precis legată de vr’un termin oarecare, poate chiar rămâneâ pe câmp până la căderea omătului, oferind agricultorului, răgazul cel mai întins de a-şi vedea de recoltele celelalte, ba chiar poate rămâneâ pe câmp şi iarna întreagă, fără ca rodul să sufere deteriorări serioase. Această împrejurare mai ales îi dă cucuruzului preferinţa cea mai firească de a fi socotit nu numai ca folositor dar absolut necesar în orice întreprindere gospodărească rurală.
Acum să ne întoarcem, vorbind de cucuruz, la chestia pe care ne o prezintă această plantă din punct de vedere al valorii ei nutritive. Pentru a introduce intr’ un organism sănătos elementele necesare pentru o nutriţiune normală, trebue să avem 0, 1 albumină, 3,47 amidon şi 0,45 grăsimi, toate aceste ţifre soco- » tite după greutate şi în consideraţie că un om da talie mijlocie şi muncind în mod normal cu fizicul său mediu, trebue să consume ca nutriţiune pe fiecare zi 124 grame albumină, 430 grame amidon şi 55 grame grăsimi, abstracţie făcând de cantităţile de apă, săruri, etc. ce mai intră în această socoteală.
Noi ştim că albumina se găseşte în cărnuri, amidonul în pâne, iar grăsimele şi vegetalele uleioase şi în lăptării sau în cărnuri. Frivdnd însă mai de aproape în chip comparativ plantele cari •ele singure ne ar puteâ da aceste trei elemente de nutriţiune
www.dacoromanica.ro
104
ALBINA
găsim după indicaţiunile lui Foit, Paien şi Konig următoare date şi cifre:
100 de părţi boabe uscate de grâu dau...20,0 album. 68,6 amid. 2,25 grăs.
100 de părţi boabe uscate de cucuruz.. dau 12,5 album. 67,55 amid. 8,25 grăs.
100 de părţi boabe uscate de secară... 12,55 album. 64,65 amid. 2,25 grăs.
Din aceste arătări vedem că nutriţiunea cea mai abondantă ne o oferă grâul, fiindcă albumina ce o are această plantă întrece ca cantitate cuprinsul albuminos atât al cucuruzului, cât şi al secarei. Insă cucuruzul ne arată ceva mai mult amidon decât secara, având în acelaşi timp aproape aceiaşi cantitate de grăsimi ca grâul. De notat este pe lângă asta, că amidonul cucuruzului mai lesne se preface în zahăr şi mai ales trebue relevat că cucuruzul în comparaţie cu grâul este mult mai bogat în grăsimi, ingredienţă cu care întrece de altfel şi secara (8, 2 procente faţă de 2, 25), lucru care ridică toarte mult valoarea nutritivă a cucuruzului. încercările de nutriţiune comparativă cu grâu, cucuruz şi secară, au dovedit afară de asta o particularitate deosebită şi superioară a cucuruzului -şi anume prin faptul că pe urma pânei de grâu de prima calitate s’au constatat 5, 6% mase fecale, pe urma mămăligei ordinare 6, 6%, iar din nutriţiunea cu pane excelentă de secară au rezultat 11,5%. Aceasta arată că din 100 de părţi alimente gătite din aceste trei feluri de elemente vegetale organizmul îşi însuşeşte: la grâu (adică pâne albă, calitatea întâia) 94,4 de părţi, la cucuruz (adică mălai sau mămăligă) . . . 93,4 de părţi, la secară (adică pâne de cea mai bună calitate) 88.5 de părţi.
De aci reiese învederat că cucuruzul ca element de nutriţiune nu este decât foarte puţin inferior grâului, însă cu mult mai superior secării şi asta nu numai din punctul de vedere al a-nalizei chimice, dar şi din considerente fiziologice.
Dacă mai ţinem apoi seamă de împrejurarea că nu numai populaţia rurală, dar şi cea de pe la oraşe, adică aşa numita clasă mijlocie se foloseşte aproape exclusiv numai de făină de grâu şi secară de soiu inferior şi asta în vederea economiei, căutând de obiceiu după limitele mijloacelor materiale să cumpere făină de clasa a doua, ba chiar şi a treia, atunci calităţile şi particularitatea cucuruzului ca făină, ies şi mai mult în relief, preţuită fiind mai mult chiar decât făina de grâu clasa întâia şi prezentând o valoare mai evidentă decât fâinele de secară de clasa a doua şi a treia.
Ce-i drept că făina de cucuruz are faţă de celelalte două un desavantagiu, deşi prea puţin important pentru consumatori şi anume, că nu se pretează ea singură Ia facere de aluat, îndată însă ce i-se adaugă ceva făină de grâu sau secară, atunci se obţine o pâne de toată frumuseţea, plăcută la gust prin îndulcirea efectivă ce se produce, apoi uşoară la copt şi mult mai
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
105
potrivită stomahului, având pe lângă aceasta şi un preţ de vânzare mult mai scăzut de cum poate fi cei al pânei preparate din toate celelalte soiuri şi clase de făini.
Societatea de binefacere „Basarabieţ" din oraşul Chişinău a pus să se coacă în brutăriile sale astfel de pâne în cantităţi abundente şi totuşi i-a fost peste putinţă să satisfacă cerinţele ce s’au ivit, prin faptul, că nu numai lumea săracă, dar şi clasele mijlocii şi chiar cele cu stare s’au hotărât imediat pentru acest soiu de pâne pusă în vânzare.
Mai trebue să amintim că cucuruzul depozitat, dacă a fost recoltat uscat şi cu desăvârşire copt şi se găseşte în depozite bine ventilate, se poate păstră 10—15 ani şi calitatea sa nutritivă nu sufere prin aceasta aproape nimic, perzând doar neevitabilul procent de greutate, pe urma stării de complectă uscare.
Dar preferinţa cucuruzului faţă de alte grâne nu se mărgineşte numai în aşâ zisele sale calităţi fireşti. Tehnica lucrului de câmp cerută de cultura cucuruzului are la rândul ei o sumă de particularităţi de îndemânare foarte binevenite pentru agricultor, precum de exemplu: cantitatea cucuruzului destinat pentru semnătură se reduce numai la 25—35 funţi de boabe pentru o desiatină (un funt e egal cu 409 grame, iar o desiatină egală cu 2400 stânjeni pătraţi), această cantitate fiind aplicată la semănăturile obicinuite în formă de cuiburi aşezate în şiruri. Strângerea în coşare şi hambare a ştuleţilor exclude perderea de boale, care e de altfel inevitabilă la celelalte bucate de câmp. Afară de asta cucuruzul prezintă un admirabil mijloc de curăţire şi stârpire a ierburilor şi buruienilor sălbatice de pe arătură, mai ales că prin semănatul în cuiburi înşirate spaţiurile de la mijloc fiind mereu săpate, buruienile sălbatece nu se pot desvoltâ şi pământul se menţine deci negru şi neistovit, ceeace constitue un profit agricol mare.
Prin aceasta din urmă împrejurare cucuruzul fiind premergător semănăturilor de toamnă, el prepară întru câtva terenul de arătură pentru acele semănături, cari se fac apoi în condiţiuni cu mult mai uşoare, ţinându-se şi compt că se câştigă în ace-laş an două culturi deodată, prezintând două diferite soiuri de holde.
In America cu deosebire se practică mult acest sistem, pentru care se şi chiamă felul acest de cultură „procedeu american" şi mai este de notat că semănatul grânelor ce urmează toamna, se face de multe ori chiar şi mai din vreme, pe spaţiul liber dintre rândurile cucuruzului, cât timp acesta se mai găseşte încă pe ogoare.
In urma condiţiunilor avantagioase enumerate până aci, cari permit atât din punct de vedere technic, cât şi firesc, cultura lesnicioasă a numitei plante în regiunile noastre, rezultă înainte de toate că ne putem aşteptă la recolte normale, având pe lângă rodul de boabe încă şi preţiosul strujan, ce reprezintă în ţările
www.dacocomamca.ro
106
ALBINA
de sud, cam lipsite de plante furajere, un soiu de hrană pentru vite foarte căutat. Strujenii cucuruzului, bucăţiţi cu ajutorul unei maşini americane anume, ce poartă numele de „şre-demu dau un aliment foarte gustos, pentru vite, nutritiv şi digerabil, cunoscut sub numele de „fân de cucuruz11.
Dacă mai considerăm pe lăngă toate cele spuse, că cucuruzul ne dă în condiţiuni de muncă agricolă conştiincioasă recolte cari ajung până la 400 de puzi (pudul egal cu 16,38 kg.) la de-siatină, apoi că acest soiu de plantă se potriveşte admirabil cu transformările interne chimice ale pământului nostru, lucru—neaşteptat de favorabil aclimatizării acestei plante noi, apoi—că această cultură agricolă se aplică minunat de bine ca economie de muncă, convenind ambelor sexe ale locuitorului de ţară şi dându-i şi posibilitatea de a şi asigură cu uşurinţă semânţă bună şi sănătoasă pentru culturile noi, înţelegem prea bine pro-ducţiunea enormă şi multiplă ce o obţin Americanii pe urma acestei plante nuanţate actualmente în atâte varietăţi şi nu ne mirăm că locuitorii lumei noi au supranumit-o „Plantă dumnezeiască."
Em. Grigorovitzii.
(Va urmă).
Pe ce căi 5a rţe îndrumăm feciorii.
Ai cinste, ai viaţă.
A 9-a scrisoare a lui Mitu Vechentg către fiul său.—
«Apoi, tată, dela începutul acestei cărţi să afli o veste bună: că Domnişoara Elena s’a însănătoşit cu totul şi de ziua mumă-tei la Sf. Paraschiva a fost la noi acasă şi a mas şi peste noapte, că a stat seara târziu la veselie.
Şi noi am primit cartea dela tine, tocmai când cinam, şi eu am citit-o cu graiu tare la toată lumea care ascultă, iacă cum ascultă cuvintele de rugăciune dela biserică. Toţi cu toţii au fost tare mulţumiţi de ceeace ne-ai povestit tu şi apoi dacă ai merge tot aşâ după cum ai apucat-o, numai bine o să-ţi fie.
Părintele Tudor, că a fost şi dânsul la noi, ne-a spus că după ce te-ei face meşteşugar, ţi-o găsi dânsul rostul mai departe, că şi-a pus multe lucruri în gând după acuma, care cu ajutorul Domnului s’o împlini unul câte unul.
Bucuraş, nu ştiu bine dacă de sărbătorile Crăciunului ai să poţi să vii acasă, că uite noi am fost chemaţi printr’o carte, de cumnatul Sima la dânsul acasă tocmai în ţinutul Tutovei în satul Polocinu de sus, şi aşâ că nu ştiu cum om face mai bine. Eu m’am sfătuit cu maică-ta ca să te luăm
www.dacocomanica.ro
ALBINA
107
cu noi, dar vezi că lucrurile stau tare rău şi-s tare grele. Da toate n’ar fi la urma urmei nimic, numai că drumul până la Sima şi Anicuţa, e de multe zile şi apoi tu ajuns acolo n’aijrăgaz să stai de cât o zi, c’apoi trebue să te întorci acasă, ca să iei trenul spre Iaşi.
Părintele Tudor...
Şi d’aia îţi spun că dacă noi tot om gândi să mergem, după cum bănuesc. tu e bine să rămâi acolo.
In apropiere de Sfântul Vasile pe după zilele Crăciunului, or să vie prin Iaşi domnişoara Elena şi cu domnul Ha-ralamb, ca să-şi mai facă cumpărături pentru nunta ce şi-au pus în minte s’o facă. Insă n’o face nici în Negreşu în satul nostru, nici în Ruginoasa, unde-i şcoala, ci tocmai prin ţinutul laşului, în comuna Todirelul, că de,... amândoi sunt din partea locului.
Noi le-om da d-lor niscai-va lucruri de trebuinţă pentru tine: un cojocel, ca să-l pui pe sub baina subţire, nişte cio-răpei mai groşciori, ei... şi nişte bănişori. Şi dânşii au de gând să stea câteva zile în Iaşi, aşâ că or să fie mereu cu tine, şi n'o să-ţi vie tocmai tocmai greu.
Tătuţule, vremea a prins a se mai strică, ba mai dă o ploaie rece rece, cu un vânt aspru de peste Nistru de te strânge în spete. E bun timpul de a pune cojocelul, a în-
www.dacaromanica.ro
108
ALBINA
căiţă ciobotele de iuft pentru iarnă şi a luă căciula cea mare, cea de omenie.
Da vie şi timpul rece şi rău, că noi şi toţi oamenii ne am aşezat cu gospodăria minunat. Bucure tată, mă înveseleşte tare că-ţi place să lucrezi şi că simţi o tragere de inimă mai mult pentru munca la maşini şi că te pricepi în ale lor. Apoi, de!... e frumos meşteşugul acesta şi apoi e şi bănos. M’am gândit eu une ori la el, dar mi-am dat cu mintea că e cam greu dar o voibă a noastră spune: «Lucrul cel mai greu dacă-ţi place, e cel mai uşor».
Şi nu-i aşa că-i adevărat?
Tătucule, meseriaşul trebue să fie cinstit că dacă nu-i, e vai de capul lui, nimeni nu-i dă de lucru, îl ocoleşte. Iacă tu-ţi aduce aminte de neamţul Frantz cum la început, lumea se înghesuia la el cu lucru mult mult, pentru că eră cinstit; mai târziu când a mai venit în sat Pârvu Hâdu, tot ciobo-tar ca Frantz, însă cu şcoală dela oraş, neamţul a început să nu mai facă lucrurile cinstit. Se grăbiâ numai ca să scape de Pârvu, să-i ia apa dela moară, să nu-i mai calce nimeni pragul casei. Hâdu însă lucră cu nădejde în Dumnezeu, puţin, dar bun şi cinstit.
Hei dela un timp, au simţit oamenii, doar că-s pricepuţi, că Frantz nu mai e cum se cade, că-i înşeală, că umblă cu tertipuri şi s’au sfătuit cu toţii să se ducă cu lucru numai la Pârvu Hâdu, cum au şi făcut; iar neamţul şi-a luat tălpăşiţa din satul nostru, şi s’a dus, Dumnezeu ştie unde______
Aşa e; ai cinste, ai vieaţă; de nu, eşti un om mort. Şi de, la început cine mi te cunoaşte? Nimeni. Cu timpul însă, oamenii văd cine eşti, cum lucrezi, ce gândeşti, că ei pun mare preţ pe asta şi să vezi pe urmă cum dau buzna la tine, şi ai de lucru mereu, de nu mai poţi să răzbeşti.
Pe Iohan, mecanicul cu maşinele de treerat, toţi oamenii îl ştiu cât e de păcătos, dar n’au ce-şi face capului, la el aleargă cu toţii, pentru că nu mai e un altul. Când vei veni tu, apoi poate o să plece şi Iohan unde o vedea cu ochii că prin partea locului nu mai are ce căută.
La început ai multe greutăţi; mai târziu te b ucuiide munca tinereţei, care este spornică la oamenii buni.
Şi acum, Bucure, pentru că peste vre-o opt zile o să sosească ziua când sărbătorim numele tău, dragule, dee-ţi dumnezeu sănătate şi noroc şi toate gândurile să ţi se împlinească cu bine. Când ăi primi cartea o să-ţi vină şi niscaiva bănişori pe care să-i dai pe lucruri folositoare, iar nu pe nimicuri.
îmi aduc aminte când erai acasă că în ziua de Sf. Var-vara, dis-de-dimineaţă, maică-ta se sculă, deretecâ prin casă ca de sărbătoare, afumă odăile cu odagaciu şi în urmă se aşeză în faţa icoanelor şi se rugă lungă vreme. Apoi după ce luă în gură o leacă de anafura, veniă lângă tine, te
www.dacQFomanica.ro
ALBINA.
109
scula, te primeneâ, apoi îţi dădeâ pe frunte cu miere, îţi făceâ semnul crucei cu ea, te punea să te închini şi să zici cu mâinele împreunate:
«. . .Se aşezâk In faţa icoanelor şi se rugă ...»
«Tatăl nostru, carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău.....»
Pe urmă îţi dădeâ nişte covrigi unşi cu miere şi un fel de turtă cu nuci şi cu mac.
Hi... hii... apoi, toată ziulica la noi în casă era veselie şi voe bună şi orice drumeţ s’ar fi abătut pe la noi, găsiâ toate celea după pofta inimei.
Acuma se orânduesc la fel toate caşî atunci, numai că tu ne lipseşti; dar, dragule, eşti dus acolo pentru binele tău şi ne mângâiem. Şi iacă maică-ta mi-a spus că o să-ţi trimeaţă o lecuţă de turtă cu miere şi cu nuci sau cu mac prin d-1 Primar din Plopoasa, Sandu Negoiu), care are treabă şi drum prin Iaşi.
www.dacQFomanica.io
110
ALBINA
Păi da, că e bine să nu-ţi pierzi obiceiurile, cum nici noi n’am pierdut nici unul. Iacă, nu mai departe, eri citeam cu dascălul Lică într’o cărţulie mică, nişte rânduri scrise pe înţelesul nostru, de, cu o leacă bucheriseală din trecut, şi iatâ-le:
«Prin păstrarea obiceiurilor moştenite din părinţi în părinţii noştri am mai putut păstra neamul, ţara şi biserica creştină. Odată cu pierderea obiceiurilor şi amestecarea acelor ale noastre, care-s cu atâtea înţelesuri pentru popor, cu altele streine, care n’au nici un rost pentru noi, apoi atunci slăbeşte iubirea de neam şi de Dumnezeu şi prăpastia abia ne aşteaptă».
Eu cu Lică am stat mult de vorbă asupra acestui lucru şi am văzut că i tare adevărat, ce sta scris în cartea aceea.
D’aea trebue caşi tu, obiceiurile pe care le-ai apucat, le-ai primit şi ai trăit în sânul lor, trebue să le înţelegi adevăratul rost al lor, să le ştii, să le iubeşti, să le faci la casa ta, când ei fi om şi cu dragoste şi cu sfinţenie să le laşi copiilor şi apoi şi nepoţeilor tăi.
«Obiceiurile bătrâneşti ale oamenilor, sunt icoana vieţii unui neam», aşâ sfârşeşte cartea despre care ţi-am spus şi aşâ sfârşesc şi eu cartea, către tine fiul meu, dăru-i-ţi-ar Dumnezeu sănătate şi pricepere la lucrurile de folos şi bune».
i). Ionescu-Morel.
De pe Domeniile Coroanei.
16 Oct. 1909.
D-nul Ion Kalinderu, a fost zilele trecute la Domeniul Coroanei Segarcea din jud. Dolj.
Pe lângă instituţiunile şi lucrările domeniului, d-sa a vizitat şi bisericile, şcoalele şi banca populară din localitate. La şcoala din Lipov a asistat la cursuri, fiind primit la sosire de d nul diriginte Rizeanu şi salutat de un elev din anul ultim, în numele colegilor lui. La banca populară a fost întâmpinat de consiliul de administraţie şi de numeroşi săteni, cu care s:a întreţinut asupra stărei lor, sfătuindu-i să fie totdeauna uniţi, muncitori şi economi pentru a progresă.
Ca totdeauna d-sa a împărţit diferite ajutoare, a dăruit cărţi de citit şi a luat măsuri să se facă cu cheltueala Administraţiei Domeniului Coroanei mai multe îndreptări localurilor de şcoală şi bisericilor.

www.dacaramamca.ro
t,
Gospodăria rţoastră.
Sfârşit (1).
ar de unde să luăm atâta untură, când ştim bine ce puţină ne dă băcanul de un ban? Văduva noastră nu prea călca prin băcănie. La începutul toamnei, când sunt eftine gâştele, îşi cumpără trei, patru perechi, după cum se înlesniâ de parale. Le strângea într’un colţ din fundul curţii, le tocă foi de varză, gulii, coji de pepeni, burueni din grădină şi iarbă chiar, le mestecă cu puţin mălaiu, şi le dădea apă din belşug. Numai două săptămâni înainte de a le tăia le închidea în cotineaţă şi le da porumb. Gâştele se îngraşe repede dacă nu le laşi să se mişte. Să fie silite a sta culcate, la un loc, la strâmtoare. Numai, locul acesta trebue curăţit în fiecare zi, aşternut cu paie, fân san nisip proaspăt.
Tot în felul acesta femeia asta harnică îşi îngrăşâ şi câte un purceluş. Vecinii începuseră să murmure. Ba unul a spus-o la secţie: «Nu e voie să ţină porc în ocolul acesta !» Dar când a venit comisarul şi a văzut purceluşul alb, spălat şi îmblânzit, ca un mieluşel, cu panglicuţă roşie la gât, legat frumos de dud, şi în jurul lui o curăţenie cum nu eră, doamne fereşte, în curtea reclamantului—fără gâşte şi purcel— s’a uitat omul legii lung la minunea asta, şi s’a dus, amânând procesul pe altă dată..
Untura gâştelor o păstra pentru supa de chimen şi cea de cartofi. Din purcel, cine nu ştie câte bunătăţi se pot face? Să mărturisesc adevărul, eu nu prea ştiam cum anume se fac acele bunătăţi? De aceea rugasem pe prietena mea să mă vestească când o fi să taie porcul, să viu să învăţ.
Cu vr'o trei zile înainte de Crăciun—eră zăpadă, ger cumplit—mă uit peste drum şi văd forfoteală neobişnuită prin curtea vecinii mele de peste drum. N’am mai aşteptat chemare. Purcelul zăceâ cu botul legat, cu picioarele legate strâns de dud. Un oltean voinic puse genuchii peste burta lui rotundă şi-l tăie. Femeia strânse sângele cald într’o stra- 1
(1) Vezi No. 2, 3 şi 4.
www.dacaromanica.ro
112
ALBINA
chină, amestecându-1 cu un pumn de sare şi îl duse în casă la căldură. Dete o băncuţă olteanului, lăsându-1 să plece.
— Celelalte le fac eu, mai bine singură, îmi zis9 zâmbind.
Luă un mănuchiu de paie, îl puse peste porc şi-i dete foc. In măsură ce părul luă foc, câte niţel ea îl curăţă cu un cuţit. Când fu curăţit pe o parte, aşternu sub el paie curate şi-l întoarse pe partea cealaltă. Nici vâlvătaie, nici fum, prea mare. Vecinii şi gardistul nici nu simţiseră. II tăie apoi cu un satâr ascuţit, de-a lungul spinării, desfăcu toate mă-runtaele, cum ai desface un puiu de găină, luând cu pază grăsimea de pe maţe şi fierea de pe ficaţi. Nu-i vr’un lucru mare. Şi cât belşug într’o casă săracă un porc aşa îngrăşat! Maţele trebue curăţite îndată. Şi se curăţă uşor turnând în ele apă caldă (nu fierbinte) mai ales dacă am avut prevederea să dăm porcului numai apă sărată, din belşug, în ultimele douăzeci şi-patru de ore, nimic altceva.
Cârnaţii cei mai buni se fac în casă, din carnea de porc proaspătă, caldă încă. O tocăm bine, o amestecăm cu puţin piper, ardei, sare şi apă, în care am stors căţei de usturoiu striviţi.
Din slănina însângerată depe gât, din fălci şi din şoricul ce l-am curăţit de pe slănina topită pentru untură, ficatul, bojocii, rinichii şi limba, fierte toate la un loc, putem face mezeluri.
Când le vedem în vitrina lui Paţac sau Abele, am crede că cine ştie ce meşteşug mare e fabricarea lor. Şi e aşâ de simplu.
După ce s’au fiert bine aceste măruntaie, le scoatem să se răcească; apoi le împărţim de obiceiu în patru părţi. Din şoricul bine fiert, rinichii limba şi o parte din slănina depe falcă, tăiate bucăţi, nu prea mari, amestecate cu niţel sânge, piper, sare şi inibahar umplem toba, (baba, cum îi zice la ţară).
Bojocii, tocaţi bine, îi amestecăm cu ceapă prăjită, orez fiert, piper, sare, inibahar şi puţină zeamă, în care au fiert măruntaeie. De aci facem cartaboşii.
Ficatul trebue ras pe râzătoare, dacă n’avem o maşină de tocat, bună, care să-l toace foarte mărunt; îl amestecăm şi pe acesta cu mirodeniile de mai sus, ceapă prăjită şi zeamă, mici bucăţele de slănină fiartă, umplem moţul şi am făcut aşâ numitul «Leberwurst», în foarte mare cinste la Nemţi. Dacă e bine preparat, are gustul pateului de ficaţi de gâscă, renumit în bucătăria franceză.
Cartaboşii cu sânge se prepară şi mai uşor: mirodenii, ca mai sus, ceapă prăjită, bucăţele de slănină, carne din falcă, amestecate în sângele din strachină, pe care îl turnăm apoi în maţele cele mai groase.
Toate aceste pregătite astfel le fierbem apoi puţin, şi cu mare grijă, într’un vas cu apă curată, în clocot mic la un
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
113
foc domol, patru cinci minute, le scoatem la răceală şi sunt gata mezelurile. Şuncile le aşezăm cu sare într’un ciubăr curat, luând la zece chilo de carne, un sfert de chilo de sare. Aşezăm şi costiţele şi slănina pe care dorim s’o punem la fum, deasupra şuncilor. Ele îşi lasă un fel de saramură roşie, pe asta o pritocim din când în când turnând-o deasupra cărnurilor.
Slănina şi costiţele se ţin opt—zece zile în sare; şuncile, după mărime, două—trei săptămâni.
Şi nu e nevoe să mai plătim pentru afumatul lor, să le ducem cine ştie la ce depărtare, pe mână străină; luăm un butoiu sau o ladă, atârnăm şuncile pe nişte beţe, punându-le peste gura butoiului, unde pe fund am aşezat întâiu o cărămidă, iar peste cărămidă un lighean, tavă sau o cratiţă veche, cu jăratec. Câte o mână de praf de ferestrău, luat dintr’o magazie de lemne, câteva aşchii umede, dau un fum minunat. Butoiul îl acoperim apoi uşor, cu un jurnal, sau o pânzătură veche; şi în chipul acesta, în două trei zile, avem şuncile perfect afumate.
Copiii cari umblă la şcoală au nevoie de hrană bună. Nu le ajunge ceaiul cu pâine, niţică alva sau cinci şase măsline, le trebue hrană multă, carne, lapte, grăsime. Lapte bun n’avem în oraş, carnea de vacă se scumpeşte mereu, nimic mai potrivit iarna, decât o fiertură bună cu o bucăţică de slănină sau şuncă.
Carnea de porc astfel conservată putem s-o avem pe jumătate preţ pe cum am cumpăra-o dela măcelari. Şi e mai cu gust. Să păstrează la un loc uscat; dacă n’avem pod, cămară, în magazia de lemne, sau chiar şi într’o ladă, expusă la frig.
Dintr’o cercetare, pornită din părinteasca îngrijire pentru copiii săraci, d-nul secretar general al Ministerului de culte a aflat că foarte mulţi copii se duc dimineaţa flămânzi la şcoală. Pentru nimic în lume nu trebue să îngăduim aceasta.
Nu cred că s’ar mai găsi în Bucureşti o femeie mai săracă de cum fusese văduva aceea, despre care v’am povestit. Dar ea nu s’a speriat de sărăcie. Leacul sărăciei e uşor: este munca cinstită şi dreaptă.
Am văzut cum, în neagra ei mizerie, pusese copiii să-i piseze porumbul în piuliţă. De cinci parale păsat, de zece iaurt, dar nemâncaţi nu i-a lăsat nici odată.
îndată ce a putut cumpără untură şi pâne, le făcea în fiecare dimineaţă supă de chimen, care întăreşte stomacul şi dispune mintea la învăţătură, chiar mai bine decât cafeaua sau ceaiul, cari excită numai şi slăbesc organismul. Ori ce lucru grabnic să fi avut, îl lăsă la oparte, şi la ceasuri regulate făcea de mâncare copiilor. Le legă frumos şerveţele albe la gât şi-i deprindeâ să mănânce cuviincios, curaţi. Şi cum i-a învăţat de mici, aşa le-a fost norocul! Adeseori le
www.dacQromanica.ro
114
ALPINA
făcea tăeţei cu brânză. E un aliment minunat şi relativ eftin. Făina, luată din piaţă, brânza dela brânzari. De doi bani făină, de doi brânză, câteva felioare de slănină prăjită, şi am mulţumit cinci, şase copii flămânzi, şi ne-a rămas şi pânea întreagă.
Chibzuiala bună în menaj e economia cea mai preţioasă, înainte de a da banul din mână, să ne gândim bine cum l-am da mai cu folos.
Vara să nu uităm de lunile lungi de iarnă. Când zarzavatul e aşa de eftin, să nu lăsăm casa, sub nici un cuvânt, fără conserve.
Dacă n’avem cazan de aramă bine spoit, să luăm o oală mare de tuci. fără zmalţul plesnit, pentru bulion; tăiăm păt-lăgelile roşii felii şi le uscăm la arşiţa soarelui din luna lui Cuptor. Fasolea verde, bârnele, ardeii le înşirăm pe aţă. Mazărea se aruncă în apă clocotită, un minut, se scoate afară, la umbră întinsă pe o masă curată, până se usucă.
E cel mai simplu şi uşor mod de a conservă legumele pentru iarnă.
Strânse în săculeţe, atârnate în cuie ori unde, fie şi în odae, dacă n’avem alt loc, numai uscate bine şi în loc uscat să fie.
înainte de a le folosi, le opărim cu apă fiartă, lăsându-le astupate în apă până aceasta aproape se răceşte peste ele. Le gătim ca vara, cu ceapă prăjită, bulion şi carne. Dacă n’avem carne, slănina prăjită dă un gust excelent, mai ales fasolei. In unturica ce se topeşte din ea facem rântaşul; bu-căţelile, ţin loc de carne.
Vecina mea din strada Viitorului, pe care am luat-o pentru toată vieaţa ca model de hărnicie şi virtute, nu cumpără carne de vacă decât în lunile de vară. Iarna tăiâ păsări grase şi porcul.
Vinerea gătiâ de post: cu unt-de-lemn şi peşte.
Toamna îşi uscâ prune multe, în felul cum se usucă mazărea. Băeţii duşi odată în vacanţă la ţară, îi făcuseră două grătare de nuele, din salcie, împletite ca fundul unui coş. Pe aceste se uscau minunat fructele şi pătlăgelele roşii, ba şi fasolea când n’aveâ vreme s’o înşire.
Uneori când pe înserate găsiâ la câte un oltean întârziat pere, cireşe, caise, sau alte fructe mai alese, le cumpără, cu toptanul, le uscâ; şi iarna, în zilele de sărbătoare, făceâ mare bucurie copiilor fierbându-le cu niţel zahăr. Compot! Băteau din mânuşiţe.
Şi în altă zi se lăudau la şcoală, copiilor rău nărăviţi, cari dădeau un ban ^turcului» câte pe o bucăţică de pistil de caise, cum că lor nu le trebue, că ei au căpătat acasă o farfurie plină de compot.
O ascultau şi o iubiau pe mama lor, căci ea le da o pildă bună. Şi de mici simţiau deosebirea mare între ea şi alte
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
115
mame. Ea munciâ pentru ei fără preget, veselă, nici prea mult grăbită, nici nervoasă; ci ca omul care urcă un drum greu încet pas cu pas, ţinând cărarea dreaptă, sigură, fără să se poticnească.
Lumina drumului greu era dragostea sfântă a datoriei, credinţa în sporul muncei mărunte, de toate zilele, care trebuia s’o ducă la un liman bun.
Se uită mirată la femeile cari se tânguiau că e greu a munci. Ea niciodată nu se tânguiâ. Şi poate am simţit cu toţii, cel puţin odată în vieaţa noastră, ce uşoară şi dragă ne pare munca cea mai grea când o facem anume pentru cineva care ne este scump.
Copiii sunt ca florile noastre. Aţi avut vr’odată flori în grădină, în casă, puse în ghiveciuri?
; Dacă le-aţi îngrijit în fiecare zi, udându-le în pământ bun ferindu-le de fum, ştergând cu grije sau spălând cu apă colbul stricăcios depe frunze, ele au crescut frumos, au înflorit cu îmbelşugare. Dacă aţi uitat de ele, numai trei — patru zile dearândul, s’au şi ofilit!
Copiii acestei femei sărace, sunt azi oameni cu vază. Fetele s’au măritat, amândouă bine. Băiatul cel mai mare e profesor la Universitate. Al doilea, advocat. Cel mai mic inginer.
Pe ea am întâlnit-o deunăzi la Cişmigiu cu doi nepoţei de mână. Nu mai putea de bucurie.
—	Ce bună ai fost cu mine, cum veniai să mă vezi în năcaz, când n’aveam pe nimeni să mă ajute...
Ne-am aşezat amândouă p6 o bancă să mai povestim de acele Tremuri.
—	N’ai îmbătrânit mult, cucoană Tinco, şi doar sunt mulţi ani, de atunci.
—	Douăzeci şi patru! Au trecut ca o zi mare, oftă ea uşurată, uitându-se la mâinile ei slabe şi noduroase, caşî când ar fi zis: graţie vouă! Numai un lucru mi-a fost greu: când a trebuit să mă duc la Minister, în rostul copiilor, să le cer ajutor la învăţătură. Aci nu mai puteam! Dar ce eră să le fac? prinseseră poftă mare de dus prin ţări străine, să înveţe. Şi profesorii mă îndemnau să nu-i las în drumul jumătate.
—	Ai avut noroc, parte de copii buni.
Prinse a zâmbi frumos, senin, cu zâmbetul ei din tinereţe.
Toţi mă cer, din toate părţile. Şi se supără dacă stau mai mult la unul decât la altul. Ba să învăţ pe nurori în ale gospodăriei, ba să stau cu nepoţeii mânca-i-ar mama mare! Nu mai ştiu unde să mă împart. Fetele o ţin întruna: unde-i mama acolo-i norocul!
Luă băieţii osteniţi de alergat cu cercul pe aleia de lângă movilă, şi-i aşeză lângă ea, pe bancă. Erau frumoşi, rumeni
www.dacocomanica.ro
116
ALBINA
şi aveau ochii aceia cuminţi din cari se citeşte blândeţea sufletului.
M’am uitat iar la mâinile noduroase ale bătrânei şi iar îmi veniâ să le sărut, ca atunci când i-am văzut întâia oară cei cinci copilaşi în poartă, strălucitori de sănătate şi curăţenie.
M’am întors din Cişmigiu în seara aceea ca şi când aş fi fost la biserică. M’am uitat împrejurul casei mele. Maşina de gătit mi s’a părut un altar; uneltele gospodăriei daruri sfinte.
Şi în gândul meu am îngânat o rugăciune:
— Doamne, dacă toate femeile din mahala şi dela ţară ar fi numai pe jumătate vrednice ca văduva asta, şi cuminţi de ar fi femeile noastre, să prindă povaţa şi pilda acestei vieţi!
Constanţa Hodoş.
Prima Societate (le Credit Funciar Român din Bucureşti.
LISTA
De scrisurile funciare 4% şi 5% eşite la sorţi la tragerea 21-a şi a 56-a făcută în ziua de 13/26 Octomvrie 1909. Aceste scrisuri sunt eşite la sorţi cu cuponul do 1 Iulie 1910 şi se vor plăti al pari (sută in sută) la Cassa Societăţii cu începere dela 1 Ianuarie st. n. 1910.
4°/„
â 5.000 lei: 110, 120, 140, 150, 160, 170, 190. 608, 618, 628, 638, 648, 658, 668, 678, 688, 698, 1.308, 1.318, 1.328, 1.338, 1.348, 1.358.
â 1.000 lei: 407, 417/427, 437, 447, 457, 467, 477, 497, 4.102, 4.112, 4.122, 4.132, 4.142, 4.152, 4.162, 4.172, 4.182, 4.192, 4.824, 4.834, 4.844, 4.864, 4.874.
â 100 lei: 705, 715, 725, 795, 811, 821, 831, 841, 861, 871, 881.
-'•%
ă 5 000 lei: 538,548, 568,578, 588,	1.919,	1.939,	1.949,	1.959,	1.969,	1.979,
1 989 1.999, 2.708, 2.718, 2.728, 2.738,	2.748,	2.758,	2.768,	2.778,	2.788,	2 798,
2.909, 2.919, 2.929, 2.939, 2.949, 3.618,	3.628,	3.638,	3.648,	3.658,	3.668,	3.678,
3	688,	3.098,	3.746,	3.756,	3.766,	3.776,	3.786,	3 796,	3.817,	3.827,	3.837,	3.847.
3	857,	3.867,	3.877,	3.887,	4.506,	4.516,	4 526,	4.566,	4.576,	4 586,	4.596,	4.607,
4	617.	4 627,	4.637,	4 657,	4.697,	5 609,	5.619,	5.629,	5.649,	5.659.	5.669,	5.679,
5	689,	5.699,	5.706,	5.709,	5.716,	5.719,	5.726,	5.736,	5.766,	5.769,	5.779,	5.786,
5 789,	5.796,	5.803,	5.813,	5.823,	5.833,	5.S43,	5.853,	5.863,	5.873,	5.883,	5.893,
19 802,	19.812,	19.822,	19.832,	19.842,	19.862,	19.872,	19.882,	19.892.	26.805,
26 815,	26.825,	26.835,	26.845,	26.855,	26.865,	26.875,	26.885,	26.895,	27.813,
97 823, 27 833, 27.843, 27.853, 27.863, 27.873, 36.524, 36.534, 36.544, 36.564, 30.574, 36 584, 37.404, 37.414, 37.474, 37.484, 37 494, 38.802, 38.812, 38.822, 38.862,	38.872,	38.882,	39.605,	39.625, 39.635,	39.645,	39.655,	39.665,	39.675,
39.685,	39 695,	40.105,	40.115,	40.125,	40.135,	40 145,	40.165,	40.175,	40.185,
45	205, 45.215, 45.225, 45.235, 45.255, 45.265, 45 275, 45.285, 45.295, 46.403,
46	413, 46.423,	46.433,	46.443,	46.453,	46.463,	46.473,	46.483,	46.493,	49.605,
49.615, 49.6595, 53.114,	53.124,	53.134,	53.144,	53.154,	53.164,	53.174,	53.184,
53 194,53.705. 53.715, 53.725,53.735, 53.775, 53.785, 56.204,56.214,56.224, 56 234 56 244,	56.254,	56.274,	56.284,	56.294,	56.603,	56.613,	56.623,	56.633,
56.643,	56.653,	56.663,	56.673,	56.683,	56 693,	57.604,	57.614,	57.624,	57.634,
57.644,	57.654, 57.664, 57.674, 57.684, 57.822, 57.832, 57.842, 58 715, 58.725, 58.735, 58.775, 58.785, 58.795.
(Sfârşitul in No. viitor).
__________________________ DIRECŢIUNEA.
www.dacoramaiiica.ro
O lucrare folositoare.
D-na Maria I. Panaitescu, profesoară în Bucureşti, a dat la lumină o însemnată colecţiune de cusături naţionalo, luate după cămăşi originale din diferite judeţe ale ţării, pe care le-a adunat în decurs de mai mulţi ani. Întreaga lucrare conţine 74 foi modele în culori, astfel încât orice lucrătoare poate să-şi aibă la îndemână modele de altiţe, râuri, etc.
D-l Spiru Haret, Ministrul Instrucţiunii, ţinând socoteală, că de câtvâ timp lucrătoarele dela ţară, copiind modele din nişte cărticele streine, dau o tendinţă de modernizare drăgălaşelor motive care alcătuesc adevărata noastră artă naţională, prin caricaturarea cu păsări, flori, frunze şi altele, schimbând în ace-laş timp şi frumuseţea costumului şi originalitatea unei arte atât de interesante, care este opera poporului, îmbogăţită de dânsul în decursul unei vieţi întregi, a autorizat pe d-na Panaitescu să scoată în ediţie populară această colecţie de cusături naţionale, care a fost tipărită cu cheltuiala Cassei Şcoalelor.
Pentru înlesnirea cumpărătorilor, lucrarea s’a împărţit în 9 carnete, fiecare carnet costând numai 50 bani.
Lucrarea d-nei Panaitescu pe lângă că este folositoare dar este şi o operă naţională, şi nu o putem îndeajuns felicită pentru munca ce a depus şi exactitatea cu care a redat felul cusăturilor din mai toate judeţele ţărei. Fiecare foaie de cusături este un model desluşit, arătând; altiţe, râuri, manşeta şi gulerul, gura cămăşii, pieptul, poalele, după cari orice lucrătoare destoinică poate lucră cu uşurinţă o cămaşo de o frumuseţe rară cu motiv adevărat românesc. D na autoare a ţinut încă ca să dea şi culorile arniciului cu care flecare model trebue lucrat.
Ştim cu toţii că una din îndeletnicirile de căpitenie a ţărancelor noastre a fost mânuirea războiului, cu ajutorul căruia, mai alos femeile din partea muntoasă a ţării, au produs lucruri vrednice de admirat nu numai prin frumuseţea, dar încă prin fineţa, şi originalitatea motivelor.
Colecţiunea de cusături a d-nei Panaitescu este menită a păstră aceste mărgăritare de artă naţională, care cum am zis ia început, încep a fi modernizate prin introducere de motive streine, cari în loc să le înfrumuseţeze le pierde adevărata lor valoare.
Recomandăm cu căldură abonaţilor noştri această lucrare, care n’ar trebui să lipsească din nici o casă, mai cu seamă la sate.
www.dacoromanica.ro
118
ALBINA
Lucrul costumelorţăr 11 •ti trebue încurajat şi propoveduit. Fetele şi nevestele sătence nu pot avea o îndeletnicire mai frumoasă şi mai folositoare ca aceasta.
Carnetele cu modele de cusături sunt puse spre vânzare la toate librăriile din ţară.
Preţul de 50 bani este aşâ de mic, încât şi cel mai sărac îl poate da.
Credem că colecţiunra de cusături a d-nei Panaitescu ar trebui să servească de modele de lucru şi elevelor din toate şcolile.
P.	T.
Cronica agricolă, economică şi comercială.
Starea timpului.
Timpul frumos şi călduros din lunile Septemvrie şi Oc tomvrie a înlesnit coacerea strugurilor, a porumbului şi în acelaş timp culesul acestor produse agricole, în bune con-diţiuni; el a ajutat şi la facerea semănăturilor de grâu, cari nu s’au putut isprăvi în luna Septemvrie.
Din cauza timpului frumos şi a umezelei din pământ, în lunile Septemvrie şi Octomvrie, am putut vedea o nouă vegetaţie a multor plante agricole, ce s’a putut compară, în mare parte, cu o vegetaţie mijlocie din timpul primăverii. Tot din cauza timpului frumos, frunzele pe pomii roditori, caşl pe copacii de pădure, până la această dată stau neclintite pe ramurile lor, ele aşteaptă bruma ca să le omoare viaţa lor, care brumă până acuma n’a căzut la şesul ţării, ci rar de tot, în unele localităţi dela munte. Dela 1900 şi 1901, n’am mai avut o toamnă atât de bogată în lucrările câmpului şi atât de bună pentru vegetaţia semănăturilor de tot felul. Toamna lungă şi frumoasă din acest an, a înlesnit pe lângă alte lucrări ale câmpului, ca şi iarba de pe câmp să crească atât de mult, în cât în locurile unde vitele n’au păscut această iarbă, se poate cosi tot atât de bine caşi în
www.dacocomamca.ro
ALBINA
110
timpul verilor bune, când iarba se găseşte îndestulă pe livezile naturale şi artificiale. Din acest punct de vedere, iarba fiind îndestulă pentru păscutul vitelor în lunile Septemvrie şi Octomvrie, agricultorii au făcut multă economie de fân ca şi de nutreţ pentru timpul de iarnă. Şi dacă timpul va continuă să fie tot mai bun şi pe viitor, vitele vor avea ce paşte din zor de zi şi până seara destulă iarbă ce se găseşte pe câmp.
La caz când timpul s’ar schimbă aşâ ca să cadă zăpadă, prisosul de iarbă va rămânea pe câmp, şi se va putea păstră sub zăpadă ca o bună economie, pentru primăvara când zăpada se va topi şi când pământul se va zvântâ de produsul de umezeală şi când va începe adevărata vegetaţiune. Se ştie că iarba livezilor naturale creşte şi sub zăpadă, ca şi grâul, etc., de unde se deduce că în ţările cu clima mai umedă, agricultorii caută a introduce livezile amestecate, adică ierburile naturale în amestec cu lucerna şi trifoiul, ca să poată căpătă la coasă mai mult fân şi mai bun, sau o păşune mai bogată şi mai durabilă.
Timpul frumos care a înlesnit munca câmpului, ca şi multe lucrări prin oraşele cele mari ale ţării, a uşurat mult traiul omului muncitor, pentru a-şi puteâ câştiga banul alb pentru zile mai negre, când va cădeâ zăpada şi când lucrările la câmp şi la oraşe vor încetă. Harnica albină, ca şi omul căruia îi place munca ce-i dă viaţa, şi ea mai găseşte ici, colea, câte o păpădie înflorită sau alte flori, pe câmp caşi în grădină, de unde îşi poate adună pe lângă sucul dulce din care-şi face mierea şi cevâ polen, pentru hrana larvelor ce le va creşte în viitoarea primăvară mai de timpuriu.
Diferite lucrări ale câmpului.
Agricultorii cari au isprăvit cu culesul porumbului şi cu semănătura de toamnă, vor puteâ face în bună voe multe arături pentru semănătura de primăvară, căci nu se poate ştijcum va fi timpul în primăvară şi mult e bine când arătura se găseşte făcută de cu toamna, de oarece în primăvară dacă se întâmplă să fie prea târzie, se seamănă sămânţa în acea arătură, locul se grăpează şi agricultorul în acest caz are mulţumirea sufletească că a ştiut să-şi facă datoria de un bun econom pentru câmpul său. Agronomul a fost şi este şi astăzi de părere, fără să fie înşelat, că orice arătură făcută de cu toamna, se va socoti locul arat caşi pe jumătate îngrăşat cu bălegar. Prin îngheţare şi desgheţare pământul se mărunţeşţe, aşâ că aerul, umezeala şi căldura îl pătrund în adâncimi mai uşor, iar semănătura făcută în acest pământ va da o producţiune mai bună.
De timpul bun ce am avut în lunile Septemvrie şi Octomvrie, agricultorii noştri, muncitorii cu ziua, ca şi noi toţi, nu avem cuvinte cu cari am puteâ mulţămi lui Dumnezeu pentru acest dar care s’a lăsat asupra ţării noastre.
www.dacoramamca.ro
120
ALBINA
Târgurile noastre.
Cu apropierea iernii, campania comercială agricolă ce s’a făcut cu vânzările produselor noastre agricole, au început a se mai micşoră. După datele statistice ale Ministerului de Agricultură, producţiunea agricolă a anului curent se rezu-mează astfel: Grâu s’a produs, 19.988.879 de hectolitri; secara, 1.089.023 hectolitri; orzul, 7.033.188 de hectolitri; ovăz, 9.143.037 hectolitri; rapiţa, 527.077, hectolitri şi inul 72.383 de hectolitri. Deci producţiunea grâului caşi a celorlalte plante agricole, în raport cu semănăturile făcute în toamna anului 1908, caşi întinderea semănăturilor făcute în primăvară, având în vedere şi starea timpului, este destul de satisfăcătoare ca calitate şi cantitate.
Iată în rezumat preţul mijlociu cu care s’au vândut cerealele noastre în portul Brăila în luna Oclomvrie până la
această dată:
Grâul suta de k. s‘a vândut cu ... . 18—21-1. şi 80 ct.
Porumbul.........................• . 12—15 1. şi 45 ct.
Cincantinul............................13—15 1. şi	60	ct.
Secara..................................14—15	J.
Orzul................................11—12 1. şi	40	ct.
Ovăzul...............................10—12 1.
Meiul...................................13 1. şi	50	ct.
Orzoaica..............................14—15 1.
Fasolea....................................26	1.
Tot după statistica agricolă, preţul mijlociu al cerealelor, din anul trecut 1908, este socotit astfel:
Grâul suta de k. s’a vândut cu............19	1.	şi	65	ct.
Secara....................................17	1.	şi	04	ct.
Orzul.....................................11	1.	şi	60	ct.
Ovăzul....................................12	1.	şi	11	ct.
Porumbul..................................13	1.	şi	36	ct.
Deci la grâu am avut preţul cel mai ridicat dintre toate cerealele, şi formează ramura comercială cea mai însemnată.
Târgurile străine.
In aceste târguri afacerile cu cerealele caşi preţurile n’au nici o însemnătate, pe de oparte din cauza că până astăzi nu s’a putut cunoaşte adevărata producţiune agricolă în mod exact, pe de alta ştirile din Argentina sunt favorabile unei bune producţii de grâu; iar semănăturile de toamnă în ţările din Europa s’a făcut in bune condiţiuni caşi la noi în ţară.
Producţia agricolă în Franţa după datele oficiale se socoteşte, la grâu de 125.655.900 de hectolitri; deci superioare cu 13.676.220 de hectolitri celei din 1908.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
121
Astfel la târgul din Paris atât grânele indigene caşî acele streine s’a vândut cu 22 — 23 1. şi 75 ct; secara, cu 15 — 16 1; orzurile cu 16 —19 1., ovăzurile indigene cu 17 —19 1; iar cele străine cu 15 —16 1., şi 75 ct; porumbul cu 19 — 20 1.; făina de grâu cu 31 —34 1., fasolea cu 33 — 43 1., mazărea, cu 40 — 42 1., şi lintea cu 35 — 63 1. In celelalte târguri franceze. Grâul s’a vândut cu 22 1., şi 70 ct.; secara cu 16 1., şi 50 ct.; orzul şi ovăzul cu 17 lei şi 80 ct.
In Germania, la Manheim, grâul s’a vândut cu 30 1. şi 20 ct; secara, orzul şi ovăzul cu 22 — 23 1.; la Berlin, grâul s’a vândut cu 29 1. şi 10 ct; secara cu 21 1. şi 10 ct, orzul cu 23 1. şi ovăzul cu 20 lei.
La Londra, grâul s’a vândut cu 25 1.; secara şi ovăzul cu 14—15 1., şi orzul cu 22 1.
La Viena grâul s’a vândut cu 26 1. şi 50 ct; secara şi orzul cu 21 1., şi 50 ct; şi ovăzul cu 19 1. şi 50 ct.
In Belgia, la Louvain, grâul s’a vândut cu 20 1. şi 50 ct.; secara, orzul şi ovăzul cu 16 1. şi 50 ct; la Bruxel, grâul s’a vândut cu 22 1. şi 40 ct; secara, orzul şi ovăzul cu 16 — 17 1. şi 30 ct:
La Anvers, grâul s’a vândut cu 23 1. şi 50 ct; secara cu 17 1. şi 70 ct.; orzul cu 15 1. şi ovăzul cu 20 lei.
La Buda-Pesta, grâul s'a vândut cu 28 1.; secara cu 21 1. şi ovăzul cu 18 1., şi 20 ct.
La Milano (Italia), grâul s’a vândut cu 29 1. şi 25 ct; secara, şi orzul cu 21 1. şi 50 ct.; şi ovăzul cu 19 1. şi 75 ct.
La Albaiete (Spania), grâul s’a vândut cu 29 1. şi 50 ct; secara cu 21 1., orzul şi ovăzul cu 17 1., şi 60 ct.
La Geneva (Elveţia), grâul s’a vândut cu 20 1; secara, orzul şi ovăzul cu 20 — 21 1., şi 50 ct.
La Groning (Olanda),, grâul s’a vândut cu 23 1. şi ovăzul cu 14 1. şi 50 ct.
La târgul din New-York (America), grâul s’a vândut cu 20 1. şi 50 ct, secara cu 15 1. şi 75 ct.; orzul cu 17 1. şi ovăzul cu 18 1. şi 25 ct; şi la Chicago, grâul s’a vândut cu 19 1. şi 75 ct.;
La târgurile din Algeria şi Tunis (Africa), grâul s’a vândut cu 22—24 1. şi 50 ct; orzul cu 14 1. şi 70 ct; şi ovăzul cu 15 — 16 lei.
In toate târgurile streine preţurile sunt socotite pe suta de k. ca măsura cea mai bună.
V. 5. Moga.
— Agonisirea la vreme înlătură lipsă şi nevoi.
(Henpescu. Proverbe).
www.dacoromaiiica.ro
122
ALBINA
Blăriot.
trei ori cu maşina sa şi de trei ori a sburat pe deasupra mării de oameni cari îi strigau: să trăiască! să trăiască!
O dată în sborul său s’a urcat aproape de tribună ca să
Bleriot a sburat.
Bucureştenii au avut Dumineca trecută mulţumirea să vază pe aviatorul francez Bldriot sburând.
In tribunele şi pe marea câmpie de alergări dela hipodromul Băneasa s’au adunat mii şi mii de oameai. Bleriot s’a urcat de
www.dacocomanica.ro
ALTSTV
123
se vază bine tot chipul cum se mişcă în aer cu maşina^sa; altă dată s’a urcat sus la vre o 100 de metri d’asupra pământului şi s’a dus departe, altă dată s’a preumblat vre-o 25 minute.
Dăm aci câtevâ ilustraţii relative la această sărbătoare a ştiinţei şi a geniului omenesc.
www.dacoramanica.ro
B!6riot sburând pe de-asupra tribunelor.
ALBINA
125
Aparatul de sburat a! lui Blâriot cum ar sbură peste"oraş.
PENTRU CONFRAŢI.
De nenumărate ori am observat că un mare număr de ziare şi reviste reproduc articolele publicate de noi, fără să ne citeze. Unele reviste chiar, reproduc ca originale, articole publicate de noi în anul l-iu. Şi ceeace este mai ciudat găsim ziare sau reviste care reproduc articolele noastre, citând revista sau ziârul care ni le-a reprodus fără a ne cită. Am rugat de mai multe ori pe iubiţii noştri confraţi a ne cită când ne reproduc articolele, repetăm şi cu acest prilej rugămintea noastră sperând că pe viitor vom fi apăraţi de această evidentă nedreptate ce ni se face.
REDACŢIA-

www.dacQrooianica.io
GHICITOARE
Trei tovarăşi au plecat la vânătoare. La o răspântie, doi din ei observă că a) treilea nu se vede.
Unde o fi?	•
Căutaţi-1.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
127
Veste către sătenii români doritori de învăţătură.
La începutul lui Noemvrie anul acesta (1909) iese dela tipar «Calendarul Sătenilor» pe 1910 cu următorul cuprins:
Urare de anul nou (1910); Lumină fraţilor Lumină;
Cuvânt către săteni; întâmplările cele mai însemnate de când e lumea; Sărbătorile anului 1910; Felurite sfaturi gospodăreşti pe luni; Felurite învăţături de bine; Şcoalele de agricultură pentru fii de săteni; Cum trebue făcută rugăciunea şi despre rugăciunea nevrednică (vorbele Sf. Ioan gură de aur) ;Mitropolitul And. Şaguna; Familia Regală; Pr. Ca-rol la M-rea Putna; Cuza-Vodă şi d-na Elena; Praznicul unui sătean p. Cuza-Vodă; Cuvântul Mitropolitului Moldovei către soldaţii dezertori; înştiinţare pentu şcoală; Câte bănci şi societăţi săteşti; Congresele băncilor săteşti din 1909; Cuvântarea săteanului român Androcescu din Bucovina la congresul băncilor din Botoşani; Îndemnuri la economie, casele de cetit în sate; Felurite sfaturi de gospodărie şi plugărie; Cum să ne facem o sămânţă bună; Şurile în gospodărie; Alte istorii de haz.
Calendarul va ave îi şi chipuri: Mitropolitul Şaguna, Regele şi Regina, Principele Cnrol, Cuza Vodă şi Doamna Elena, Săteanul Român Androcescu din Bucovina.
—Preţul 40 bani —
Cine trimete banii pe 15 calendare în sumă de 6 iei va primi încă 4 calendare în dar.—Cererile şi banii să se trimeată pe adresa „Cercul Deşteptarea Sătenilor“ Folticeni.
• *
Tot la Cercul Deşteptarea Sătenilor se mai găsesc: Cărticică de închinăciuni (rugăciuni) trebuitoare ori cărui bun creştin, preţul 15 bani, şi Cărticică de pluguşoare, colinde şi cântece de stea, preţul tot 15 bani.
Cine trimete bani pe 15 cărticele (2 lei 75) va primi 4 cărticele în dar. Cine trimete pe 30 cărticele, va primi 9 în dar.
Cercul „Deşteptarea Sătenilor", Folticeni.
AVIZ.
Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor, fiind o publicaţie cu totul a parte de revistă, d-nii abonaţi credem că au băgat de seamă că se poate detaşă de revistă pentru a-i face volum aparte.
O dată cu fio. 52 încheind anul ai XII al revistei a apărut şi ii o. 60 ai acestui buletin, încheind an ui l-iu, cu care prilej am dat şi tabla materiilor cuprinse în acest an.
Atragem deci atenţia d-/or abonaţi cari doresc a colecţiona această publicaţie că cu fio. 60 s’a încheiat anul l-iu şi deci îl pot face volum.
ADMINISTRAŢIA.
----
www.dacaromaziica.ro
128
ALBINA
PUBLICAŢIUNE.
Ca urmare la publicaţiunea Ministerului Agriculturei şi Domeniilor No. .34067 din 6 Maiu 1909, apărută în Monitorul Oficial No. 33 din 12 Maiu 1909, pagina 1259, privitoare la cumpărarea do sămânţă de lucornă din ţară, Ministerul aduce la cunoştinţa generală, că având trebuinţă de 100— 120.000 kgr. sămânţă de lucernă, roagă pe toţi producătorii cari au recoltat sămânţă în a. c„ şi doresc a o vinde, să facă ofertele lor Ministerului, cel mai târziu până la 1 Noemvrie viitor, oferind preţul pe suta de kilograme.
Condiţiunile în care Ministerul va cumpără sămânţa sunt cele următoare:
Sămânţa să fie complect lipsită de Cuscută sau de coji de Cuscută; ea va trebui să aibă o germinaţiune de minimum 88 la sută şi să nu coprindă mai mult de 5% corpuri străine.
Verificarea purităţei, germinaţiunei şi lipsei Cuscutei se va face prin Staţiunea Agronomică din Bucureşti care va luâ singură probelo în localitate.
După analizarea seminţei, Ministerul va fixă cantitatea de cumpărat deia fiecare producător.
In condiţiuni egale de calitate şi de preţ se va preferi sămânţa produsă în ţară.
Ofertele trebuesc făcute pentru o cantitate minimă de 500 Kgr.
Predarea se va face în saci dubli de câte 30 kgr. franco de ori ce cheltueli, la gara cea mai apropiată.
Plata seminţei primită de Minister se va face în termen de 30 zile dela predare.
Xjioitaţiiani.
_ In ziua de 28 Octomvrie 1909, orele 10 dimineaţa, se va ţine a treia licitaţiecu oferte închise în localul Ministerului Domeniilor, Direcţia Agriculturei, la prefectura jud. Iaşi, şi la pepiniera Vişan din jud. Iaşi, pentru vânzarea a 245 decalitri vin alb şi 484 decalitri vin roşu din recolta anului 1908 dela pepiniera Vişan din judeţul Iaşi.
Probele de vinuri ce se vând, se pot vedea la menţionata pepinieră, în toate zilele de lucru dela orele 9 — 12 dimineaţa şi dela 3 — 6 după amiazi.
—	In ziua de 28 Octomvrie 1909, orele 10 de dimineaţa, se va ţine a treia licitaţiune cu oferte închise în localul pepinierei Istriţa din jud. Buzău, pentru vânzarea instrumentelor şi obiectelor scoase din uz dela acea pepinieră, care sunt anume arătate în lista ce urmează la publicaţiunea No. 64.199 din 7 Septemvrie 1909, înserată în «Monitorul Oficial» No. 131 din 11 Septemvrie 1909.
—	In ziua de 14 Noemvrie 1909, ora 10 a. m., se va ţine la Eforie,. Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru darea în întreprindere a lucrărilor de construire a unei case şi a 2 puţuri pe proprietatea Eforiei Ziliştea-Sorcovsca, comuna Zilişteanca, jud. Buzău şi anume:
1)	Casa, devizul în sumă de lei 4.110.
2)	2 puţuri, »	»	»	10.890.
Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc.
Condiţiunile, planurile şi devizele se pot vedea la Serviciul Dome-nial, Biuroul Bunurilor, în toate zilele de lucru, între orele 10'/,—121/, a. m.
www.dacoromanica.ro
„S T E R U fl“
Societatea «Steaua» are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, pa» triotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kaliudern, Membru al Academiei Române—Vice-preşedinte, Sava Şoinănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spira C. Haret, Ministru, profesor universitar.— Secretar, Const. Bana. profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gărboriceanu, Administrator al Casei Sf-Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central fi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Dimitrescu Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylftdescn, fost Ministru, profesor universitar; Oristu S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoaielor, profesor secundar; Pompilin Eliade, profesor universitar.—Cenzori, Const. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul seonom Const. Ionescu, profesor secundar ': Const. Alexandrescu, institutor.
Membrii înscrişi fi cotizaţiuni plătite (urmare).
Ioan Candiani (Sadova), 2 lei; Livius Velovan (Sadova), 2 lei; Marcu Ionescu (Sadova), 1 leu; Florea Roşiu (Sadova), 1 leu; Marin Filipescu (Sadova,), 1 leu ; Ion I. Bucur (Sadova), 1 leu; Gavrilă Bota (Sadova),
1	leu; Stan Gaură (Sadova), 1 leu; Ioniţă Stavarache (Sadova), 1 leu; Alexandru Tănăsescu (Sadova), 1 leu; Nistor Crăciun (Sadova), 1 leu; Florea Dan (Sadova), 1 leu; Ioan Ciurescu (Piscu), 2 lei ; Alexandru Christescu (Piscu), 2 lei; Nae Afronic (Piscu), 1 leu; Toma Stănculescu (Piscu), 1 leu; Petre Chirichi (Piscu), 1 leu; Dobre Rădulescu (Piscu),
2	lei; Florea Ciobanu (Piscu), 1 leu; Matei Pretorian (Piscu), 2 Iei; Ion Săndulescu (Piscu), 1 leu; Nicolau Gheorghe (Sadova), 1 leu; Constantin Dumitrescu, (Sadova), 1 leu; Achim Siinulescu, (Sadova), 1 leu; Nică Florea (Sadova), 1 leu; Dumitru Magrei (Sadova), 1 leu; Ilaralambie Tuţescu (Sadova), 1 leu; Fane Dumitrescu (Sadova), 1 leu; Grigore Ghi-ţă (Sadova), 1 leu; Preda Gheorghe (Sadova), 1 leu; Radu FI. Cârciu (Sadova), 1 leu; Gheorghe Căpinaru (Sadova), 1 leu; Ion Marin (Sadova), 1 leu; Stan Sârbu (Sadova), 1 leu; Stoian Christea (Sadova), 1 leu; Ni-eolae Turcu (Sadova), 1 leu; Nicolae Belniţeanu (Sadova), 1 leu; Marin Carauleanu (Sadova), 1 leu ; Stan Turcu (Sadova) 1 leu; Mihai FI. Ionescu (Sadova), 1 leu; Florea Ionescu (Sadova), 1 leu; Gheorghe Bă-nuţoiu (Sadova), 1 leu; Tudor Iliescu (Sadova), 1 leu; Dinu Tudor, (Sadova), 1 leu; Ioan Georgescu (Sadova), 1 leu; Petre Truică (Sadova), 1 leu; Gheorghe Piseupu (Sadova), 1 leu; Dumitru Avram, (Sadova), 1 leu; Pavel Coiceanu (Sadova), 1 leu; Ion Gh. Luca (Sadova), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi în cursul anului 1909 este de 675 iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 4.706 lei.
(Va urmâ In numărul viitor).
fTTf TT	ff?f f V V V V f ?T f’fV ▼ V~V~W~V~W ¥ V V ^
www.dacoromanica.ro
Mm*
i
nmm

MMM
VICTORIA
tt

Societate anonima de asigurări generale şi reasigurări
IN BUCUREŞTI
— Direcţiunea Generală: 10, Strada Doamnei 10 —
CAPITAL STATUTAR LEI 5.000;000 INTAIA EMISIUNE LEI 1.000.000

SOCIETATEA ASIGURĂ:
a)	contra pagubelor cauzate de Incendiu şi Explozie, precum şi în contra Tempestei şi Ciclonului;
b)	asigurări asupra Vieţei şi Rentei viagere ;
c)	contra pagubelor de Transport maritim, fluvial şi terestru;
d)	contra pagubelor cauzate de Grindină la cereale şi vii;
e)	contra accidentelor corporale şi a consecinţelor răspunderei civile;
f)	contra pagubelor provenite din Mortalitatea vitelor;
g)	contra spargerii oglinzilor, geamurilor şi firmelor de cristal, etc.
Societatea «VICTORIA» asigură in mod gratuit clădirile in construeţiune până la punerea acoperişului, Iar In-
formaţiuni mai detaliate a se cere Direcţiunii societăţii.
Reprezentanţa generală—Bucureşti, str. Karagheorghevfcl, 3-

inel. de Arte Grafice „CAROL GOBL" S-r I. St. Ra.ldescu.