Anul XIII 18 Gctomvrie 1909 No. 3. 'Reăzsţm ţi -- -nu uiroşti 25.406. Anul XIII. 18 6ctomvrie 1909. No. 3 RLBlNfl Pevistă Enciclopedică Populară Abonamentul in ţara pe an lei 5 „ „ „ pe 6 luni „ 3 Abonam, in străinătate pe an lei 8 Du număr..................15 bani. Pentru anuneluri 1 leu linia, iviiea publicitate, 5 bani ©uvântul. Manuscriptele nepublieate se ard. SUJV1 ARULi: N- 6. Popovici-Lupa, Ogoarele de toamnă. Artur Gorovei. Despre posesiune. Preot D, G. Atanasiu, Cuvântare pentru 26 Octomvrie. I., întrecerea de baloane şi aeroplane. (Cu 4 ilustraţiuni). Constanţa Hodo?> Gospodăria noastră, (urmare). G. G. Pop.-Ta^ca, Agricultura în Danemarca şi progresele ce a făcut, (sfârşit). i DIN POPOR: G. Iţâdulescu-Godin, Tătarii, legendă. FELURITE NOTIŢE: Un ziar scris de fetiţe.—Albinele trimit cercetaşi. DIN ZIARE ŞI REVISTE: Credinţe deşerte. CRONICA: De pe Domeniile Coroanei.—O vizită la spitalul şi la închisoarea militară din Iaşi.—Conferinţele pastorale.—Congresul băncilor populare. (Cu ilustraţie: Teatrul din Galaţi).—Serbările din Focşani. Sfântul Sinod.—Bleriot în Bucureşti.—Ţarul Rusiei în Italia. PAGINA COPIILOR: Mama mare, Găina şi gâscă. PAGINA GLUMEAŢĂ: 5tan Păţitul, Poveste vânătorească. (Cu 6 ilustraţiuni). SUPLEMENT: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 3 dela 18 Octomvrie 1909. www.dacoramaiiica.ro |[jJ)lugarul harnic şi prevăzător se gândeşte din toamnă la ! (T^ lucrările trebuitoare spre a face ca pământul lui să-i dea roade cât de îmbelşugate în anul viitor. Una din aceste lucrări este şi ogorul clc toamnă, adică arătura făcută do toamnă pentru anume plante ce se vor semăna la primăvară. Ştiu si mă bucur, că mulţi săteni din diferite părţi ale Ţării noastre au priceput folosul ogorului de toamnă şi au început şi ei a-1 face. Se vede că au juat pildă bună dela alţi agricultori mai luminaţi sau au ascultat de bunele poveţe ale învăţătorului, preotului ori altui binevoitor al lor. Totuş mai sunt încă mulţi săteni, cari nu fac această lucrare, nu doar că n’ar puteâ, căci acuma toamna, după ce s’a cules porumbul şi până dăjcăpada, care gospodar—cu plugul lui—nu găseşte destul timp spre a ogori locurile pentru semănăturile de primăvară? Chiar cel de nu are plug, să nu pregete a face ogor de toamnă ci să ia plug cu plată, căci cheltuiala nu-i va fi în zadar. Intr’ adevăr foloasele ogorului de toamnă sunt aşâ mari, în cât răsplătesc cu prisosinţă osteneala şi cheltuiala făcută cu el. Aceste foloase mai de căpetenie sunt: 1) Pământul ogorât de cu toamnă, fiind mai înfoiat (afânat), suge mai multă apă de ploaie şi zăpadă decât pământul neogorât; şi dacă arătura s’a făcut cevâ mai adâncă ca de obiceiu, de pildă de 20 cm. (o palmă), atunci folosul este şi mai mare. Ogorul de toamnă se poate asemănă cu un burete car8 suge cu atât mai multă apă în găurile lui, cu cât este mai înfioiat. www.dacoromanica.ro 74 ALBINA Pământul neogorât fiind mai îndesat sau bătătorit, nu lasă să străbată aşâ de multă apă în el: apa sau se scurge sau bălteşte pe deasupra şi îndeasă şi mai mult locul, aşâ că la primăvară se ară mai cu greutate Lucrul acesta l-a băgat de seamă oricine după o earnă lungă şi cu zăpadă multă. 2) Apele de ploaie şi zăpadă cuprind în ele un gaz numit amoniac (gazul cu miros înţepător ce se simte în grajduri), care rămâne în pământ, când acele ape se scurg în el. Prin urmare dacă ogorul suge mai multă apă de ploaie şi zăpadă, va cuprinde şi amoniac mai mult decât locul neogorât. Iar amoniacul prin anume prefaceri, ce sufere în pământ, dă o hrana pen.ru plante. 3) îngheţul şi desgheţul mărunţeşte bulgării de pământ, mai bine de cum am puteâ-o face noi oamenii cu cele mai bune instrumente. Acest efect singur este îndestulător spre a răsplăti toată cheltuiala şi osteneala ogorului. Pentru cari semănături de primăvară este bine să facem ogor de toamnă? De obşte pentru toate culturile obişnuite, adică pentru porumb, orz, ovăz, etc., fiindcă la toate ie prieşte; ba pentru porumb este foarte nimerit să facem un ogor adânc, dacă se p ate până la 25 cm, căci astfel vom aveâ în pămâ .t o mai mare cantitate de apă şi porumbul va luptă mai bine cu seceta. Se ştie că ogorul nu se grapă toamna dar la primăvară când pământul s’a sbicit şi nu a venit încă vremea semănatului — cum este bunăoară cu porumbul—atunci trebue neapărat să grăpăm, căci altfel pământul se întăreşte şi tot folosul ogorului se perde. Dacă trebuinţa cere, ogorul de toamnă se îngraşe cu bălegar care se cară şi împrăştie toamna sau earna pe zăpadă. Pământurile uşoare nu se mai ogorăsc, căci şi aşa t.unt ele destul de afănate. încolo însă toate trebuesc ogorâte şi când toţi sătenii vor ogorî de toamnă, locurile lor, după cum se cuvine, atunci ţărănimea noastră va fi făcut încă un pas mare spre propăşire în ale plugăriei. S. O. Popovici Lupa. www.dacaromanica.ro LEGILE ŢĂRII Despre posesiune. m spus că cineva poate să stăpânească un lucru şi să se folosească de el ca un proprietar, fără să aibă nici un drept de proprietate asupra lui; aceasta se numeşte posesiune. Prin posesiune se pot stăpâni numai lucrurile private, de pildă o bucată de pământ a unui vecin, dar nu şi lucrurile publice, precum ar fi o bucată de uliţă, sau lucrurile comune, ca apa râurilor. Posesorului nu i se cere să dovedească dreptul în puterea căruia stăpâneşte, precum i se cere unui proprietar; i se cere numai un lucru: să stăpânească pentru dânsul, pe socoteala lui. Un arendaş de pildă, nu poate să fie posesor, pentru că el ţine moşia altuia care este proprietar; nici un administrator de moşie nu poate fi socotit ca posesor, pentrucă el nu stăpâneşte moşia pentru dânsul, pe socoteala lui, pe când dacă eu aş stăpâni pământul vecinului meu, de care el nu se mai interesează, şi dacă gândul meu este să-l stăpânesc ca proprietar, pe socoteala mea, atunci eu posed acel pământ, şi după cum vom vedeâ, dela un timp, chiar dacă s’ar sculă proprietarul pământului ca să şi-l ieie înapoi, eu pot să rămân pe vecie stăpânul pământului. Atunci se chiamă că eu am prescris pământul. O posesiune, pentru ca să fie temeinică trebue să îndeplinească mai multe condiţii. Dacă ar îndeplini toate condiţiile, şi numai una singură i-ar lipsi, posesiunea această n’ar aveâ nici o tărie. Una din condiţii este ca posesiunea să fie neîntreruptă. — Ca să pot spune că am posesiunea unui pământ, trebue să-l stăpânesc numai eu singur, într’una, fără să mai fie şi altul stăpân, ca mine, De pildă, dacă voiu posedă eu un an un pământ, şi anul următor îl va posedă altul, şi apoi iar l-aş mai stăpâni eu vr’o patru—cinci ani, şi apoi iar altul, o asemenea posesiune nu mi-ar folosi la nimic, pentrucă stăpânirea mea a fost întreruptă prin stăpânirea altuia. A doua condiţie este ca să nu stăpânesc cu silnicie, adică să nu mă pun cu de-a sila în stăpânire şi de frica mea proprietarul pământului să nu se scoale să mi-1 ieie înapoi. Se înţelege că dacă cinevâ care nu-i proprietarul pământului, sau n’are www.dacofomamca.ro 76 ALBINA drepturi asupra lui, s’ar amestecă în stăpânire şi eu l-aş alunga cu sila, aceasta nu ar 6 o scădere a posesiunii mele, nu ar fi un viciu al posesiunei, cum se spune în legi. A treia condiţie este ca posesiunea să fie pe faţă, nu pe ascuns. De pildă, un proprietar se strămută din locul lui, şi lasă pământul pe seama unui îngrijitor ca să se hrănească de pe el şi să plătească dările. Eu, care vreau să pun posesiune pe acel pământ, mă înţeleg cu îngrijitorul şi ne punem la cale să mă cunoască pe mine de stăpân, fără ca să ştie nimeni do prin vecinătate. Atunci s:ar chemă că eu stăpânesc pe ascuns, şi posesiunee mea nu-i bună, pentrucă \rebue să fie publică, adică să ştia toată lumea din vecinătate că eu stăpânesc pentru mine pământul, şi că îngrijitorul acela este pus de mine. Orice posesor este presupus proprietar al lucrului pe care-1 posedă, şi când adevăratul proprietar ar vrea să-şi ieie lucrul înapoi, trebue să-l cheme în judecată, şi să facă dovadă că-i proprietar. De nu va izbuti să facă această dovadă, reclamaţia lui va fi respinsă şi posesorul va rămânea proprietarul lucrului. Astfel de proces, prin care cinevâ tinde să scoată din mâna altuia un lucru al lui, pe care acela îl stăpâneşte fără nici un drept, se numeşte proces de revendicare. Când proprietarul revendică un lucru al lui, poate să ceară în acelaşi timp ca posesorul să-i deie şi fructele acelui lucru de care el s’a folosit. De pildă, revendic o bucată de pământ şi cer să mi se deie şi folosul pe care posesorul l-a tras din pământul meu; folosul acesta se numeşte fructele pământului. Se înţelege că judecătorul n’are să-l condamne pe posesor să-mi deie grâul pe care l-a recoltat şi care acuma nu mai este în fiinţă, ci are să-l condamne să-mi plătească în bani, atâta cât se va socoti că face acel grâu. Dacă însă posesorul va fi de bună credinţă, atunci chiar dacă ar fi condamnat să-mi lase lucrul în stăpânire, nu poate să fie condamnat să-mi deie şi fructele acelui lucru. Şi ce însemnează un posesor de bună credinţă? Să presupunem că Neculai mă îndeamnă să cumpăr dela el o bucată de pământ din satul cutare. II întreb de unde are pământul, şi-mi spune că i a rămas moştenire dela părinţi. îmi arată chiar o hârtie din care mă încredinţez că ei are acea moştenire. Dar Neculai în loc de a-mi vinde moştenirea dela părinţi îmi vinde o altă bucată de pământ pe care o ţine şi el în arendă dela altul. Eu stăpânesc pământul câţivâ ani, până ce se isprăveşte termenul de arendă, când proprietarul adevărat al pământului mă chiamă în judecată, cerându mi pământul şi fructele lui. Dacă eu n’am stăpânit atâţia ani câţi se cere pentru a prescrie, voiu fi condamnat să dau înapoi şi pământul, dar nu voiu fi condamnat să dau şi fructele, pentrucă am fost de bună credinţă că Neculai erâ stăpânul pământului pe care mi l-a vândut. Dacă aş fi ştiut că Neculai nu-i proprietarul adevărat, că www.dacoromanica.ro ALBINA 77 nu aveâ dreptul să-rai vândă acel pământ, şi cu toate acestea eu l-am cumpărat, atunci eu sunt un posesor de rea credinţă, şi von! fi condamnat să dau proprietarului şi fructele lucruiui revendicat. Să presupunem acuma că cel ce posedă în condiţiunile arătate mai sus, este tulburat în posesiunea sa; de pildă, vine acela care se crede proprietarul unui pământ şi vrea să-l are. Posesorul are drept să-l respingă, adică să-l cheme în judecată şi măcar că tulburătorul ar aduce dovezi că pământul este al lui, judecătorul îl va condamnă să lase pe posesor netulburat în stăpânire. Acest proces pe care-1 face posesorul se numeşte acţiune posesorie, de care vorbeşte art. 31 din „noua lege pentru judecătoriile de ocoale". Şi măcar că proprietarul a fost condamnat, în acţiunea posesorie, să lase pe posesor netulburat, el tot poate să-şi ieie pomântul înapoi, dar făcând el posesorului un proces, care se chiamă acţiune în revendicare, sau proces de revendicare. - , Pentru ca posesorul să fie primit a face acţiunea posesorie, adică să cheme în judecată pe tulburător ca să-l lase netulburat în stăpânire, legea cere trei condiţii: 1) posesiunea lui să îndeplinească toate condiţiile pe care le-am arătat mai sus; 2) să nu fi trecut un an dela tulburare, şi 3) înainte de a fi fost tulburat, posesorul să fi stăpânit cel puţin un an. Posesorul poate fi tulburat în posesiunea lui, în mai multe feluri. Poate proprietarul să încarce un car de fân de pe fâneţe zicând că-i al lui; poate să are câtevâ prăjini, în lipsa posesorului; dar mai poate să-l alunge din pământ şi să puie stăpânire pe dânsul. Pentru orcare din aceste tulburări, posesorul este în drept să facă acţiune posesorie, dar când proprietarul, sau oricine altul, l’ar tulbură cu forţa, ori l-ar izgoni cu silnicie din pământ, atunci posesorul, adică reclamantul, ca să fie primit să facă acest proces, are de făcut numai o dovadă: că n’a trecut un an dela tulburarea sau izgonirea lui. Acţiunile posesorii se judecă de judecătorul de ocol, oricare ar fi valoarea lucrului, fie vorba despre un ogor de o prăjină, ori despre o moşie de mii de fălci. Dacă valoarea lucrului nu trece de 300 de lei, sau când e vorba de posesiunea cel mult a unui hectar de pământ, fără clădiri sau alte îmbunătăţiri, judecata se face fără drept de apel; în orice alt caz ea se face cu drept de apel. Judecata se face la judecătoria la care cade pământul cu pricina. Artur Gorovei. — Adună la tinereţe ca să ai la bătrâneţe. (Prov. român'. www.dacoromaiiica.ro cuvântare: pentru ziua de 26 6ctomvri£ (5f Dimitrie)- Iubiţi Creştini, Avem astăzi o sărbătoare mare pentru noi creştinii, şi din care putem prinde multe învăţături de folos pentru sufletele noastre. Sfânta şi maica noastră biserică, în nemărginita ei dragoste pentru fiii ce-i are, de a-i vedeâ tot mai mult întăriţi în credinţă şi îndrumaţi pe calea mântuirii sufleteşti, a avut grija ca din timp în timp să ne pună la iveală fapte strălucite de ale sfinţilor, cari şi-au dat viaţa pentru păstrarea credinţei şi-a învăţăturilor primite dela Mântuitorul nostru Iisus Hristos. In acest scop sfânta noastră biserică ne aduce astăzi la cunoştinţă faptele unui mare sfânt, care şi-a pierdut viaţa în muncile şi chinurile cele mai grele, ca să dobândească o altă viaţă mai fericită, şi nouă să ne dea pildă de răbdare şi statornicie în credinţă; şi acest mare sfânt, pe care biserica îl serbează astăzi cu mare cinste şi cu deosebite cântări de laudă este Sfântul şi Marele Mucenic Dimitrie. Când sfinţii părinţi au stabilit ziua de 26 Octomvrie, ca zi de sărbătoare pentru pomenirea Sfântului Mucenic Dimitrie, au făcut aceasta nu fără temeiu, ci din îndemn dumnezeesc, apreciind vrednicia şi virtuţile lui, printre care în chip deosebit a strălucit statornicia în credinţă şi zelul învăpăiat de a imită, pe Mântuitorul Iisus Hristos; pentru care, după cum Mântuitorul a avut a suferi multe pentru credinţa şi învăţăturile sale, tot astfel şi Sf. Dimitrie, ca vrednic următor al său, a avut a suferi măsurat cuvintelor Mântuitorului din Evanghelia ce s'a citit astă-zi: „De m’au prigonit pe mine, şi pe voi vă vor prigoni www.dacaromamca.ro ALBINA 79 Iubiţi Creştini, Sfântul şi Marele Mucenic Dimitrie s’a născut în oraşul Te-salonic, din o familie fruntaşe. Anul naşterii sale nu se cunoaşte cu siguranţă, se ştie însă că a trăit pe vremea împăratului Maxi-mian şi a ginerelui acestuia Diocleţian. Ajungând la etatea cerută a intrat în armată, unde în scurt distingându-se ca militar, împăratul îl numi proconsul peste Grecia. In acest timp creştinismul se întindeâ repede şi temeinic în lume, şi începuse a se răspândi şi în armată. Sfântul Dimitrie îl îmbrăţişă cu căldură şi îndemnă şi pe alţii să 1 îmbrăţişeze. Împăraţii păgâni cari domniau în acele timpuri, văzând sdruncinarea intereselor lor proprii în lăţirea creştinismului, întrebuinţau toate mijloacele de care dispuneau, pentru a împedicâ răspândirea lui, de aceea oricine se împotriviâ măsurilor luate eră considerat ca vinovat şi pedepsit în chipul cel mai aspru. In acest mod mulţime de creştini au pierit pentru credinţa lor creştină şi statornicia lor într’ânsa, încât este cu neputinţă a se calculă numărul creştinilor ce au suferit martiriul. Dintre toate persecuţiunile suferite de creştini, cea mai aspră şi mai crudă a fost aceea pusă la cale de către necredinciosul împărat Maximian în anul 286. Istoria ne spune că această persecuţiune a durat zece ani şi că pe flecare lună se ucideau până la 17.000 de creştini. N’a rămas provincie, n’a rămas ţinut din întinsa sa împărăţie, pe care să nu fi cutreerat-o în timpul acestei persecuţiuni băgând groază printre creştini, pe cari-i lipsiâ de drepturile lor, le luă averile, torturându-i în aşa fel încât nu se poate spune. Ajungând în Tesalonic, oraşul Sf. Mucenic Dimitrie şi auzind că el, slujitorul său, a trecut la creştinism şi este un bun şi viteaz luptător al lui Hristos, nu întârzie a-1 prinde şi a-1 aruncă în închisoare, unde mai târziu pentrucă a rămas statornic în credinţa sa, şi pentrucă chiar de aci din întunerecul şi asprimea închisorei, continuă încă a îndemnă şi îmbărbătăpe creştini, primi muceniciâ, tăindu-i se capul. lată, iubiţi creştini, pentruce a fost ucis sfântul şi Marele Mucenic Dimitrie, pe care-I prăznuim astăzi: pentrucă a fost bun creştin, şi a rămas până la moarte statornic în credinţa sa. Nimic vrednic de pedeapsă nu s’a găsit într’ânsul, şi ceeace s’a pedepsit a fost nevinovăţia Iui. Să-i admirăm tăria, să-i urmăm dar statornicia în credinţă şi în mod vrednic şi creştinesc să serbăm pomenirea lui. Dar oare, ar puteâ fiecare din noi, fraţilor, să-şi pună mâna pe inimă şi să mărturisească că el prăznueşte în mod vrednic pomenirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie? Cu greu cred aceasta, iubiţilor, căci un sîânt se serbează în mod vrednic atunci când pe lângă semnele şi ceremoniile dinafară, văzute, îl serbăm şi în inimi, silindu-ne a-i imită faptele şi virtuţile lui. Sunt însă mulţi între noi pe cari Sf. Mucenic Dimitrie ne-ar puteâ res- www.dacoroinaiiica.ro 80 ALBINA pinge dela el pe dreptate, zicându-ne: „duceţi-vă delamine, căci voi nu imitaţi virtuţile mele, precum eu am imitat pe ale Mântuitorului Hristos !„ Şi într’adevăr, prin aceea că venim la biserică numai din datină, pentrucă am auzit sunetul plopotului, sau pentrucă ni s’a spus că este cutare sărbătoare, nu este deajuns. Dacă vrem ca înadevăr să avem folos sufletesc din o sărbătoare cum este şi cea de astăzi, atunci trebue să prăznuim din inimă, să venim la sfânta biserică cu toată evlavia şi cu gândul ca prin laudele şi cântările ce le auzim în onoarea sfântului zilei, să ne întărim sufleteşte pentru a puteâ învinge ispitele şi neplăcerile vieţii. Când facem aceasta, atunci trăim cu adevărat creştineşte, iar „a trăi creştineşte şi a observă învăţăturile evangelice împlinindu-le, este tot atât cât a suferi martiriul", zice sf. Augustin. Creştinii cei d’ântâi erau atât de setoşi do numele de creştin încât unii pe alţii se întreceau în împlinirea învăţăturilor dum-nezeeşti. Noi avem astăzi locaşuri spaţioase şi frumoase, unde să ne adunăm, pentru a aduce laudă lui Dumnezeu, care cu toată răutatea noastră încă ne dă la vreme cele de folos, şi aceste locaşuri de multe ori sunt goale şi lipsite de ascultători; iar creştinii cei d’ântâi se adunau cu grămada în peşteri şi în crăpăturile pământului. Noi suntem astăzi liberi a ne rugă lui Dumnezeu cel adevărat, când vrem şi unde vrem, şi cu toate acestea de câte ori nu ne lăsăm să fim conduşi de interesele lumeşti, şi în loc să ne îngrijim de sufletul nostru, care este partea cea mai scumpă a fiinţii noastre, punem mai mult preţ pe trup, care este praf şi cenuşe; pe când dimpotrivă, cei d intâi creştini, chiar în toiul persecuţiunilor grozave cărora erau expuşi, căutau înainte de toate mântuirea sufletului, având în vedere cuvintele sfintei scripturi: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, şi toate se vor a-dăogă vouă11. Mult ne-am abătut astă-zi, iubiţilor, dela calea cea dreaptă şi adevărată, care duce la mântuire, şi ca să ne întoarcem iarăşi la ea, n’avem decât să cugetăm puţin mai adânc asupra fiinţei noastre şi asupra scopului pentru care suntem creaţi. Lupta pentru existenţă, şi prea multa umblare după câştig lumesc ne preocupă astăzi atât de mult, încât nu ne mai rămâne timp să gândim la cele sufleteşti. Impasul acesta în care a ajuns omenirea astăzi este greşit de bună seamă; şi noi, dacă voim mântuirea, altfel nu o putem aveâ, decât întorcându-ne la calea aceea dreaptă străbătută de primii creştini, şi de sfinţii mucenici, între care se prenumără şi sfântul Mucenic Dimitrie, a cărui vrednică pomenire o serbăm astăzi. Urmând exemplele acestora, împlinim cu prisosinţă învăţăturile evangelice, iar împlinind aceste învăţături, suntem înadevăr buni creştini. www.daconxnaiiica.ro ALBINA 81 Astăzi, când prăznuim pomenirea sfântului Mucenic Dimitrie, care a fost pildă de virtute şi viaţă creştinească, cea d’ântâiu datorie a noastră, iubiţi creştini, este, ca să facem această prăz-nuire cu cea mai desăvârşită pietate. Să ne înfăţişem în localul lui Dumnezeu cu toată evlavia, să lăsăm la o parte toate gândurile şi cugetele omeneşti, să stăruim a ne edifică sufletele din laudele aduse în onoarea lui, şi să ne silim a l urmă în fapte şi virtuţi. Făcând aceasta, vom dobândi iubirea sa, care va sta întotdea nua gata pentru a ne fi de ajutor către Dumnezeu, în rugăciunile ce-i adresăm în nevoile noastre zilnice. Amin! Preot Dem. G. Atanaşiu, Azuga. De pe Domeniile Coroanei. Zilele trecute d l Ion Kalinderu a inspectat Domeniul Coroanei Mălini, jud. Suceava. Deosebit de lucrările de pe domeniu, d-sa a vizitat şcoalele, bisericile şi banca populară din localitate. In ziua de 27, fiind Duminică, a asistat la serviciul divin, după care preotul Grigore Niculescu a urat bună venire d-lui Kalinderu, aducân-du-i călduroase mulţumiri pentru grija ce poartă bisericei şi şcoalei precum şi prosperării sătenilor. D-l Kalinderu mulţumeşte, şi ca de obicei dă sfaturi părinteşti locuitorilor, cari ascultau poveţele cu un vădit interes şi respect. D-sa le-a vorbit despre dragostea de biserică şi respectarea celor sfinte ale religiei noastre creştine, care a fost păstrată cu atâta sfinţenie de strămoşii noştri, lăsându-ne amintiri neşterse măreţele biserici şi mănăstiri, dovezi văzute de marea lor credinţă. Credinţa neştirbită şi munca cinstită este fericirea omului de bine. Munca e dătătoare de sănătate şi viaţă mulţumită. Omul muncitor nu duce lipsă şi, dacă are mintea luminată, ştie să ducă un trai fericit. Dacă unii mereu se milogesc că trâesc sărăcăcios, apoi aceasta nu e decât urmarea în mare parte a relelor apucături, ca beţia, care face să-şi risipească ceace câştigă şi să ducă un trai rău din toate punctele de vedere. Recomandă luminarea minţii şi ascultare sfântă a poveţelor date de preot, învăţători şi de funcţionarii Domeniului, cari sunt îndatoraţi să lumineze şi să propăvădueascâ numai binele. N’ascultaţi pe cei cari vă îndeamnă la rele, cercetaţi şcoala şi biserica; la boale nu credeţi descântecele babelor, ci cereţi ajutorul doctorului şi doctoriile orânduite de doctor vi le vom da din farmacia noastră care vă este pusă la îndemână. Bucuroşi vă ajutăm, dar pe cei ce merită milă cu toţii să-i ajutăm. Recomandă cultura nutreţului şi plantarea cu pomi roditori a locurilor netrebnice şi pentru care pepinierele Domeniului le vor avea la îndemână cerând pueţii trebuitori. După eşirea din biserică, a vizitat cătunele Drăceni, Găineşti, cu şcoalele respective ş’apoi Mănăstirea Slatina, unde se fac lucrări de înfrumuseţare şi reparaţiuni costisitoare. In ziua de 28 a vizitat şcoala din Mălini şi banca populară. Asemenea şcoala din Văleni, unde, ca şi la celelalte, s’a întreţinut cu învăţătorii asupra mersului şcoalei, a pus întrebări unora din şcola.’i şi le-a dăruit cărţi de rugăciuni şi ilustraţiuni frumoase. _ Pentru încurajarea cucernicilor preoţi şi a d-lor învăţători, d-l Kalin deru a dăruit fiecăruia câte-o gratificaţie, rugându-i a fi devotaţi înaltei chemări ce o au pentru binele şi prosperarea poporului din care se trag şi mulţumirea sufletească a d-lor. www.dacaromamca.ro 6 VIZITĂ I, A SPITALI'Ii ţi LA ÎNCHISOAREA MII.ITAK.l IMN IAŞI. I. P. S. S. Mitropolitul Pimen al Moldovei, însoţit de d-1 general Tă tarăscu, comandantul corpului IV de armată şi de vicarul metropolitan, cu protopopul jud. Iaşi, după ce au vizitat mănăstirea sCetăţuia», a mers la biserica -Frumoasa» unde este situat spitalul militar. Aci, după ce a intrat în biserică, fiind întâmpinat de preoţi, a trecut în spital, unde primit de un d. maior medic militar, a vizitat pe soldaţii bolnavi, încurajându-i şi urându-le grabnică însănătoşire. In urmă I. P. S. S. Mitropolitul, împreună cu d-1 general şi cu_ ceilalţi însoţitori, a trecut la mănăstirea «Galata», unde se află închisoarea militară. La intrare au fost întâmpinaţi de directorul închisorii eu corpul de gardă. I. P. S. Sa după ce a vizitat biserica, însoţit de d-1 comandant general, a dat soldaţilor dezertori cari erau aşezaţi în curtea închisorii — în formă de cerc — învăţături şi sfaturi pline de cea m ai înaltă înţelepciune. «O mare durere sufletească mă cuprinde, a zis I. P. S. S. Metropo-litul, «ca pe voi tinerii-flăcăi-voinici ai ţări, cari aţi ajuns vârsta de a face slujba milităriei, să vă găsesc în această închisoare. In loc să fiţi în cazarmă — casa iubită a soldatului — împreună cu tovarăşii voştri de arme, sunteţi aruncaţi aici între aceste ziduri negre. Fuga din armată şi alte isprăvi ce aţi mai săvârşit, sunt fapte netrebnice pentru un militar. A dezertâ din armată, este o crimă. Soldatul dezertor, în toate armatele din lume, este considerat ca un făcător de fapte rele — ca un criminal — şi de aceea în timp de pace dezertorul se pedepseşte cu închisoare grea, iar în timp de răsboiu cu moartea. Voi ştiţi acestea din regulamentele şi din legile militare şi de aceea nu aveţi cuvânt de îndreptare, ci, în toată viaţa voastră trebue să vă căiţi de ceeace aţi făcut. Ia gândiţi-vă la camarazii voştri care cu fală poartă arma, cât de mândri sunt ei, şi daţi-vă seama cât de umiliţi şi de amărâţi sunteţi voi, care, pentru greşelile voastre, vă găsiţi închişi aici Pe tovarăşii voştri, care sunt cu minte şi care cu drag, îşi îndeplinesc slujba militărească, ţara-i priveşte cu drag şi cu încredere, vede în ei pe vitejii şi pe apărătorii ţării, iar pe voi vă priveşte cu dispreţ ca pe nişte fii rătăciţi. Dacă mulţi din militarii noştri ar dezertâ şi ar lăsă ţara fără pază, n’ar fi atunci ţara noastră prada vrăşmaşilor? Oare prin fuga din armată şi de sub drapelul ţării, nu înţelegeţi voi că să pângăreşte numele cel bun al soldatului român, care însufleţit de dragostea de ţară şi de lege, s’a luptat cu vitejie la Plevna şi la Gri-viţa ca şi la Răsboeni şi Câlugăreni ? Soldaţii cei buni şi vrednici ai ţării noastre, s'au luptat ca nişte lei şi de vitejia lor s’a dus vestea în lume, de aceea noi îi slăvim şi cu mândrie pomenim numele lor. Ia gândiţi-vă la părinţii voştri, ca şi la cunoscuţii voştrii, cu câtă mâhnire îşi aduc aminte de voi, ştiindu-vă că sunteţi închişi şi pedepsiţi., www.dacoromanica.ro ALBINA 83 Dacă voi vă gândiţi la toate acestea, nu este aşa că singuri trebue să recunoaşteţi că prin faptele voastre înjosiţi şi faceţi de ruşine vitejia şi credinţa soldatului român? Eu Mitropolitul Moldovei v’am spus toate acestea ca să ştiţi şi să pricepeţi că din pricina căii greşite pe care aţi apucat aţi ajuns aci. Dar Dumnezeu nu voeşte moartea păcătosului şi ţara nu trece cu vederea căinţa fiului greşit. Urmaţi pilda fiului celui rătăcit din Evanghelie, care din pricina neascultării fugind din casa părintească şi ajungând în stare de ticăloşie, s’a întors dela calea cea greşită şi cerând iertare s’a îndreptat. Vă dau sfatul meu şi va îndemn să fiţi cu minte şi prin căinţă şi prin purtare bună, veţi câştigă milă şi veţi căpătă uşurare de pedeapsă dela M. S. Regele prin recomandaţia d-lui comandant al corpului vostru de armată. Am nădejdea că îndreptându-vă, vă veţi întoarce în curând în rândul camarazilor voştri de arme. Atunci cu inima voioasă vă veţi duce la căminele părinţilor voştri şi în mijlocul prietenilor voştri, veţi fi ca nişte soldaţi vrednici şi cinstiţi care şi-au făcut datoria. V’am spus acestea pentru învăţătura voastră şi pentru îndreptarea vieţii voastre şi dacă mă veţi ascultă veţi fi fericiţi şi voi şi părinţii voştri». După aceasta I. P. S. Sa împreună cu d. general Tătărescu, comandantul corpului de armată, a plecat spre reşedinţa mitropolitană din Iaşi. întrecerea de baloane şi aeroplane la Reims. ' Călătoria Iui Zeppelin la Berlin. Reimsul şi oraşul vremelnic. feims e în Champagne, în mijlocul unei câmpii încunju-rate de podgorii vestite, însemnat prin ţesătoriile de lână şi prin două bisereci: catedrala gotică, începută la 1212 şi isprăvită în veacul al XlV-lea, în care se încoronau regii Franţiei şi bisereca sfântului Remi din veacul al Xl-lea şi al Xll-lea. Are 109.000 locuitori. In apropiere de Reims s’au făcut, vara aceasta, timp de o septămână, întreceri între baloane cu motor şi între aeroplane. Locul întrecerilor eră la 5 klm. afară din oraş în câmpie. In jurul acestui loc şi la porţile oraşului s’a ridicat un oraş vremelnic, spre a găzdui cei peste 500.000 de inşi, din Franţia şi din străinătate, cari au venit să privească la această serbătoare a maşinelor de zburat. Baloanele şi aeroplanele aveau orăşelul lor: fiecare adăpo-stindu-se într’un şopron anume, împreună cu stăpânul şi cu mecanicii, cari aveau şi ei camerile lor. Unii înfiinţaseră adevărate ateliere pentru reparat maşinele. Au luat parte 38 de maşini de zburat, cele mai multe biplane. Erau şi câteva monoplane, de pildă al lui Latham. Mai întâiu s’au întrecut două baloane: unul mic Zodiac şi altul mare Colonel-Renard. A biruit cel mare, făcând 50 de klm. într’un ceas şi 19 m., pe când lui Zodiac i-a trebuit un ceas şi 25 m. www.dacaromanica.ro 84 ALBINA La întrecerea de iuţeală între aeroplane au luat parte trei: Latham, Curtiss şi Paul Tissandier. A biruit Curtiss făcând cei 30 de km. ceruţi în 25 de minute şi 49 de secunde. Al doilea a fost Latham cu 26 de m. şi 33 de secunde; iar al treilea Tissandier. Lathan de asupra aripilor. In timp ce concurenţii se pregăteau pentru întrecerea de înălţime, Lefebvre (care’ mai apoi a căzut de-a murit, dar nu aci. N. Red.) a luat pe Polignac, preşedintele comitetului de aviaţiune, adică de zburat. Acesta a călătorit cu balonul cel vechiu rotund, fără motor, iar c’o zi ’nainte fusese într’un balon cu motor. Iată ce spune despre zborul în aeroplan. Farman între cele două rânduri de aripi. «D-l Lefebvre a binevoit a mă pofti să zbor cu d-sa. Am fost cu balonul sferic atât de plăcut; am fost odată în balonul cu motor, dar nu mi-a plăcut. Voiam mult să văz ce-oiu simţi în aeroplan. Acuma sunt înflăcărat. înainte de plecare mă ţinea o teamă foarte firească. Apoi, când biplanul, slobod, lunecă pe şină, ai zice că te dai la tobogan. Te urci în văzduh. Dar nu ai simţirea năpraznică la care te aşteptai. Foarte curând, cu un câr-maciu ca d-l Lefebvre, te simţi liniştit cu desăvârşire. Când câr-neşte şi maşina se culcă, ţi se pare că eşti într’o corăbioară cu pânze şi că urmezi hlobănările ei. Călătoria mea prea scurtă m’a fermecat». www.dacoromanica.ro ALBINA 85 Sunt şase ceasuri seara. întrecerea pentru înălţime începe. In-tâiu ese Farman şi se învârteşte în văzduh, înălţindu-se mereu. Iată-1 mai sus de cât balonaşul care pluteşte la 50 de m. Farman face două-trei cercuri mari şi trece printre cei doi stâlpi. Apoi se coboară, după ce se urcase pân la 110 de metri. Rougier, un tânăr, se urcă la 55 de metri. Paulhan, la 90 de metri. Aeroplanul «Autoinette 29» care a făcut la Reims 154 klm. depărtare şi 155 de m. înălţime. In sfârşit ese Latham. In văzduhul curat, monoplanul, adevărată pasere, se urcă mereu, făcând cercuri. In sfârşit trece în linie dreaptă pe deasupra balonaşului la 155 de metri. Deci a câştigat premiul înălţimei. La întrecerea de depărtare, care se făcuse în una din celealalte zile, Farman învinsese cu 180 de klm. După el venea Latbam cu 154 klm. 500 şi Paulhan cu 131. La întrecerea de iuţeală (într’o călătorie de 20 de klm.) a biruit Americanul Curtiss şi a câştigat Cupa Gordon Benett, făcând 20 klm. în 15 m. 50 sec. şi 3/s; Bleriot le-a făcut în 15 m. 56 s. */s-Bleriot învingea, dacă ar fi fost gata la vreme şi ar fi făcut zborul pe timp liniştit ca Americanul; iar nu să aibă ue luptat cu vânt de 3 m. pe secundă. In adevăr mai pe urmă, dar când nu-i mai putea folosi, a făcut 10 klm. în 7 m. 47 s. */f, deci ar veni 15 m. 35 sec. şi 3U la 20 klm., prin urmare cu 15 sec. mai puţin timp de cât Curtiss. In Germania toată lumea a vorbit şi s’a încălzit pentru Zeppe-lin. Se ştie că unul din baloanele lui se află la Metz, altul la Frankfo’rt am Main. Al treilea, cel mai nou, abia gata şi neîncercat încă, a plecat la Berlin; căci împăratul dorise să-l www.dacaroDuuiica.ro «6 ALBINA vază acolo la ,s/ss August. Zeppelin III a plecat dela Friedrich-shafen (lângă lacul Constanţa); dar i s’a întâmplat o nenorocire la Niirnberg, ruperea unei aripe şi alta la Bitterfeld, lângă Lipsea. Dar şi-a făcut reparaţii şi Duminecă la ,8/2s August a fost la Berlin, pe deasupra cărui s’a primblat. Milioane de oameni umpleau stradele, iar cei mai fericiţi se aflau pe case, în turnurile biserecilor, în turnul dela primărie. Ca o pasere uriaşe albă, balonul a zburat pe deasupra oraşului împodobit cu flori şi covoare şi în aplauzele mulţimei nenumărate. împăratul a primit la palat, şi la masă, pe Zeppelin. Apoi, fiind că împăratul Franz Iosef, care tocmai se află în apropiere de Friderichshafen, a dorit să vază şi el Zeppelinul, Zeppelin a pornit cu balonul din Berlin, fără a-i drege, cum s’ar fi cuvenit, helicele stricate. Deaceea la întoarcere; s’a întâmplat altă nenorocire: i s’a mai rupt o helice! S’a oprit în drum de şi-a făcut reparaţii. I. FEL DE FEL Un ziar scn'5 de fetiţe: Un număr de fetiţe (de 13—14 ani) scot o revista „Corona". Sunt vre-o 12. Revista are şi ilustraţii. Articolele şi desemnele le fac tot ele. Nu lipseşte nici partea umoristică. In nuvele au rămas Încă la schelete, cari umbla în puterea nopţei, târând lanţuri după ele; la stafii cari umblă în castele părăsite şi aşa mai departe. Publică şi traduceri din nemţeşte. Critica pieselor şi romanelor noua nu puteâ lipsi. Una vorbeşte despre limba nefireasca, despre „la precieusite" din piesele lui Ro-stand. Sunt şi caricaturi, precum şi cronică. ------■“e-g&a-xi----- www.dacoromanica.ro Gospodăria poastră. (*) . ("Urmare) In alta zi a cumpărat de zece bani untură, cartofi, a făcut un rântaş cu ceapă, l-a stins cu apă, a pus in sos cartofii tăiaţi bucăţele, sare, şi a eşit o mâncare gustoasă, par’că ar fi fost gătită cu carne. Copiii erau sănătoşi. Iarna n’aveau ghete. Au stat închişi în odăiţă, în frig. O sută de chilograme de lemne trebuia să-le ajungă, pe • ger, o lună. Minune că nu se îmbolnăviau! Şi ştiţi care era minunea? Curăţenia din odaie. Se ştie acum, în toate părţile, doctorii cei buni au găsit pricina din care se îmbolnăvesc cei mai mulţi copii: e necurăţenia. Mai toate bolile copiilor, cari nu vin din hrană rea: varză, castraveţi acri, porumb fiert, pe cari nu trebue să le dăm nici odată micuţilor, mai ales până n’au măsele, vin din nişte viermuleţi mititei, de nu se văd cu ochii decât prin anumita sticla care îi arată măriţi. Caşi musculiţele din borhot, viermuleţii aceştia se prăsesc în murdărie, în praf, şi mai ales la umbră, la întuneric, prin colţurile de pe sub pat, pe sub dulapuri, unde nu bate vântul şi soarele, iar femeile leneşe nu ajung bine cu matura şi cârpa de şters. Viermuleţii aceştia intră prin gura copilului, se încuiba în gât, în plămâni, în maţe, se spo resc acolo, îl mănâncă de-i face rană, îl înveninează, şi-l omoară. Femeia noastră Îşi spoiâ odaia în fiecăre lună: la zi-întâiu, când veniâ popa şi dedea şi ea un ban, să sărute copiii crucea. (Sa ştie şi ei că peste noi este o putere mai mare decât toate de pe pământ, şi crucea e semnul 1 (1) Vezi No. 2. www.dacQromanica.io 88 ALBINA acelei puteri). Ţineâ la îndemână într’o doniţa var stins, o bidineluţâ, şi una două, dedea împrejur, luând câte niţel pe vârful bidinelei, să nu stropească prin casă. Chiar şi iarna, prin viscol, prin zăpadă, nu pregetă să se ducă până la o varniţă, să ia de zece bani var; şi dădeâ prin toate colţurile, pe sub pat şi chiar pe unde eră câte niţică igrasie. Par’că se primeniâ aerul, ca primăvara ! Se ştie că varul este otravă pentru viermuşorii tuturor boajelor. Chiar de ai vr’un butoiaş, doniţă veche, putină de varză, de castraveţi şi a prins miros, şi vezi că lemnul începe a putrezi, îl mânăncă carii, stinge repede var în el, şi ai scăpat vasul. II mai poţi folosi multă vreme. Stăteau copilaşii aceia, orfani de tată, sgriburind în odăiţa albă, până ce mama lor se întorcea cu lucru dela vreo clientă depărtată, îţi era mai mare mila de ei, dar sănătoşi ca piatra! Primăvara i-a scos la soare, scăpaţi din închisoare, sub cerul albastru. Lumea eşiâ la plimbare. După apus lăsă şi ea acul din mână. O vedeam cu o sapă mică scormonind pământul pe lângă uluci, prin fundul curţii, pe unde anul trecut creşteau urzici şi bălării. Peste o lună vine băieţaşul cel de şapte ani la mine: — V’a rugat mama, dacă vă trebue ridichi şi salată verde... Avem şi noi... Pusese grădină. In loc de zorele : fasole urcătoare, mazăre. In loc de bălării: gulii, pătlăgele roşii, castraveţi, de toate, din vreme, când au preţ bun. învăţase copiii să plivească buruienile dintre straturi. Cu o muncă de nimic, luă din grădină doi, trei lei pe zi. De unde o fi femeia asta? mă întreb. Nu se poate să fie din Bucureşti. La noi femeile n’au învăţat a preţul petecuţul de pământ din fundul curţii, ci aşteaptă cu banul în mână, la poartă, să treacă vr’un Oltean. Câte locuri virane prin mahala, cari aşteaptă de zeci de ani cumpărători! Şi proprietarul, de multe ori om sărac, cu copii, nu se gândeşte că până la vânzare, ce minunate zarzavaturi ar creşte în pământul acela odihnit! Să vină la văduva noastră, să înveţe. Omul cât tră-eşte învaţă mereu. — Sunt din dealu Spirei, îmi zise ea. Dar mama mea www.dacaromaiiica.ro ALBINA 89 a fost servitoare la o cucoană de dincolo, o nemţoaică. Dela ea am învăţat. Puneâ grădină, unde se mută. Cât de micuţă, trebuiâ să aibă acolo două, trei străturele: pătrunjel, salată, ridichi de lună şi lasole ţucără. Fasolea asta e cea mai roditoare şi răbdătoare la secetă. —^Aşa-i, zic eu, uitându-mă Împrejur. D-ta n’ai apă. Cum faci ? — Nădejdea mi-e în cel de sus. Dar am grije să adun pământul la rădăcina legumei, să fie bine acoperită, apoi îşi suge ea apă; mai cade şi rouă de sus, bun e Dumnezeu ! Sfântă credinţă In cel Atot puternic! Sfântă dragoste de munca mărunţică şi spornică, în jurul gospodăriei noastre, binecuvântată eşti! Femeia asta slabă, prăpădită în tinereţe de supărare cu bărbatul ei beţiv, pe care cu toate străduinţele ei nu l-a putut mântui, îşi creştea frumos copiii. Pe toţi i-a dat la şcoală. Fetiţele urmau la profesional şi-i ajutau la cusut. Băeţii învăţau liceul. Nu-i lăsa lipsiţi. Dimineaţa le făceâ supă de chimen. Dacă aţi şti D-voastră ce sănătoasă e, şi ce lesne se face supa de chimen! Pui într’o cratiţă o lingură de unt sau untură, unt-de-lemn în vreme de post, o lingură de făină prăjită niţel acolo, o linguriţa de chimen, sare, apă caldă sau rece, după cum avem la îndemână, şi-i gata supa! După ce a dat în clocot, o luăm de pe foc, punem în ea bucăţele de pâine. Dacă la început copiilor, ne-deprinşi cu ea de micuţi, nu le place, din pricina mirosului ei tare, mai târziu vor prinde gust de ea şi o vor mâncâ cu poftă. E mult mai nutritoare decât ceaiul. Chi-menul întăreşte stomacul, înviorează sângele, pe când ceaiul, cumpărat câte de cinci parale din băcănie, nu-i bun de nimic. Dacă am putea să le dăm şi zahăr din belşug! Dar zahărul e scump. Morcovii şi guliile tăiate bucăţele, călite în untură, sunt asemenea o hrană bună pentru copii, la prânz, când se întorc dela şcoală. (Va urma). Constanţa Hodoş- www.dacQFomanica.ro Agricultura in Danemarca şi progresele ce a tăcut (1). C==3 Toţi în această ţară sunt de acord a recunoaşte că des-voltarea agriculturii daneze se datoreşte în primul loc -miş-cărei ştiinţifice imprimată exploatării solului, preparării populaţiei rurale pentru a primi aceasta, şi încurajerilor neîncetate date cercetărilor şi experienţelor ştiinţifice. In toate cărţile, în toate publicaţiile acestei ţări, în toate convorbirile cu agronomii caşi cu cei mai săraci ţărani, toţi sunt unanimi a atribui progresele agriculturii Danemarcei, armatei sale permanente de oameni de ştiinţă, cari din fericire au găsit pentru a pune în lucrare descoperirile lor, o clasă de mari şi mici proprietari de multă vreme pregătiţi şi în stare de a le aplică cu pricepere şi câştig. D-l Tisserand ne arată rolul şcoalelor superioare populare, în număr de 71, dând pe fiecare an, în mijlociu, învăţătură la 3.250 băeţi şi 3.000 fete de ţărani. Alături 14 şcoli de agricultură dau mai cu seamă instrucţia teoretică, practica în-văţându-se în ferme. In fine institutul agronomic şi veterinar din Kopenhaga, care a mers din desvoltare în desvoltare, şi în timp de 50 ani de funcţionare fără întrerupere, a dat ţârei o adevărată armată de oameni instruiţi. Căile ştiinţifice fiind astfel larg deschise, oamenii de iniţiativă n’au avut de cât să se angajeze pentru a duce după ei populaţiile rurale, asociaţiile agricole, guvernul şi parlamentul. D-l Tisserand ne arată lucrarea parlamentului, legile în favoarea agriculturei: împrumuturi fondare lucrătorilor pentru a constitui un fel de bun de familie; împrumuturi agricole; crearea Ministerului Agricultui’ii, cu mărirea corpului consilierilor tehnici, însărcinaţi de a cutreerâ ţara pentru a învăţă şi a ajută la faţa locului pe cultivatori în calea îmbunătăţirilor; consilieri tehnici aleşi totdeauna dintre specialiştii cei mai de seamă; controlul permanent al untului; examinarea şi expertiza unturilor, coprinzând o expoziţie permanentă de unturi daneze; staţiuni agronomice, etc. Dar, în marea operă de refacere şi de îmbunătăţire a agriculturei daneze, particularii şi asociaţiile, de partea lor, au jucat un mare rol. Ei au păstrat întregimea libertăţii şi independenţei lor, de care ei au o grijă deosebită ; astfel că, ei au fost, se poate zice, motorii progreselor agricole, lor, iniţiativei lor fără preget sunt datorite reformele reali- 1 (1) Vezi No. 2. www.dacoromanica.ro ALBINA 91 zate şi instituţiunile create în interesul agriculturei de mai bine de un secol. Sub inspiraţia, prin manifestarea dorinţei şi a voinţei lor, parlamentul şi guvernul lucrează mână în mână; nu se fac reforme, nici legi şi regulamente, nici nu se creează instituţii de stat, de cât atunci când iniţiativa privată sau colectivă a demonstrat, printr’o experienţă îndelungată, că ele sunt pentru interesul general. D-l Tisserand ne schiţează opera societăţii regale de agricultură a Demarcei: a societăţii de domenii a Danemarcei; în fine a societăţilor cooperative. «Mai cu seamă aici, spiritul de iniţiativă şi de solidaritate s’a manifestat în Danemarca în toată puterea lui, în minunata organizare a cooperativelor». Prima societate de acest fel a fost fondată în 1866 la ' Chinted (lutlanda) şi de atunci s’au creat pretutindeni. Nu există o singură comună în care ideea să nu fi pătruns şi să nu fi fost aplicată. Mai cu seamă lăptăriile cooperative s’au desvoltat într’un chip uimitor; consecinţa a fost că s’a suprimat cu totul fabricarea untului în ferme, şi acum se prepară în marile stabilimente cooperative, înzestrate cu aparatele cele mai perfecţionate şi posedând mijloacele de a studia ştiinţificeşte progresele realisabile în industria untului şi a facerii produselor celor mai alese. Prima lăptărie cooperativă a fost înfiinţată în 1882 în lutlanda. Sunt astăzi în Danemarca 1086, numărând 158,170 membri participanţi. Se întrebuinţează laptele dela 900.000 vaci de lapte, adică aproape 2 miliarde şi 1/3 kilograme. Această cantitate corespunde la 80 sau 82% din producţia totală a ţării. Alături de cooperativele de lapte, se găsesc astăzi în Danemarca cooperativele deabatorii; în 1906 erau 34, coprin-zând 93.300 asociaţi cari au trimis în timpul anului abato-riilor cooperative 1.134.624 porci şi 15.329 boi. Nu mai puţine servicii au adus cooperativele pentru exportul ouălor. D-l Tisserand termină raportul său către Ministru cu aceste cuvinte: «Aceste consideraţii merită un învăţământ; ele de-monstră ceeace ştiinţa, iubirea de patrie, o populaţie liberă, muncitoare, luminată, plină de iniţiativă şi animată de un spirit bine înţeles de solidaritate şi de asociaţie, au putut face dintr’o ţară mică . Trad. de C. C. POP.-TAŞCA. -------*c ----- — Orice lemn nu face ţăpuş la bute. www.dacoramanica.ro Găina si j>âsca. ntr’un coteţ, între alte păsări, trăiau foarte prieteneşte o găină şi o gâscă. De când eşise din ouă, cum se întâmplase, se avusese bine între ele, mâncând totdeauna împreună boabele de porumb ori mălaiul ce li se aruncă, şi bând apă din tigăiţa aşezată într’un colţ, în cur-ticica păsărilor. Mai târziu, când avură şi una şi alta pui, şi-i crescură împreună şi le vedeai totdeauna mergând liniştit: puii înainte, ele în urmă, vorbind de multe şi de toate, de câte lucruri intere- sează pe o gâscă şi pe o găină. Vă întrebaţi ce-or fi vorbit ? De !.. ba că cutare găină moţată are moţul prea mare, că cutare cocoş are penele prea pestriţe, că raţa de colo mănâncă prea multe murdării fără să aleagă, că cloşca de colo avea 18 pui şi acum are numai 10, deci nu e bună mamă... Şi câte altele nu şi-or fi spus d-na Găina şi d-na Gâscă. Pe urmă începură să se uite şi una la alta şi să-şi dea câte un sfat, ca între prietene... — Când alergi, zicea gâscă găinei, de ce lungeşti aşa gâtul de-ţi ajunge capul atât de departe de trup? Când te vede cineva, crede că te arunci jos pe creastă ? Ar fi bine să-ţi observi mersul puţin, drăguţă... — Nu poate toată lumea să meargă ca o regină, cum mergi d-ta, zise d-na găină, înţepată. — La mine e din naştere, drăguţă... Ştii că vestiţii mei strămoşi au scăpat Capitoliul.., — Se vede că erau nişte gâşte fricoase şi de frică au gâgăit în noaptea aceea, nu fiindcă au price- www.dacOTomanica.ro ALBINA 93 put ceva... De altfel, de ce zic oamenii când vorbesc rău de o femeie: «proastă ca o gâscă» ? — Eşti obraznică! strigă gâscă... Mă mir cum am putut să fiu prietenă atâta vreme cu o... pasăre ca tine. — Eşti rău crescută ! .. Şi dă-i cu ocările... Dela ocări la lovituri... Bătaia gata, ce să mai vorbim!.. Gâscă erâ mai mare, dar şi găina este foarte ageră în mişcări, astfel că, după o jumătate de ceas de tăvăleală, mai moarte, se retraseră fiecare într’un colţ, iar puii se risipiră care încotro de frică. Şi în vremea asta se înserase: Servitoarea venise cu mălaiu, cu grăunţe, le aruncase la locul obişnuit şi celelalte pasări mâncau şi partea celor doi răs-boinici. Mama Mare. IDin. ziare şi reviste. Credinţe deşerte — Pagubele ş\ păcatele lor. — Ar fi timpul ca poporul nostru creştin să se lepede de credinţe deşarte, şi [datorinţa preoţilor a instrui poporul că numai rugăciunea către atotputernicul Dumnezeu îl poate scăpă de necazuri, dar nici de cum alte fiinţe fără fiinţă, sau înşelătorii prin descântece, sau vrăjitorii prin meşteşuguri proaste, sau chiar prin chemarea întru ajutor a... necuratului. Această credinţă deşartă este un păcat neiertat şi împreunat cu cheltueli şi pagube mari! Astfel de păcate, cari se şi pedepsesc de Dumnezeu, se întâmplă însă zilnic în poporul nostru. In comuna B... (lângă Murăş) s’a bolnăvit de stomac muerea unui om, şi bărbatul a umblat în toate părţile după leac, la multe vrăjitoare, timp îndelungat, mai bine de un an, însă fără norocul de a-şi mântui iubita de boală. A cheltuit o păre- www.dacGromamca.ro 94 ALBINA che de boi frumoşi şi şi-o vacă. Preotul locului a ştiut de necazul omului, dar nu s’a întrepus să-l abată dela calea lui. Ajungând la desnădejde, săracul om a folosit, la îndemnul unui alt om, medic şi medicină şi în scurt timp s’a însănătoşat deplin nevasta lui! Spre bucuria familiei. Alt caz iar în corn. B.. . întâmplat de vre-o 4 săptămâni. Un fost slujbaş sătesc servind mai mulţi ani, a făcut, din neghiobie, unele pagube pe cari trebue să le restitue. Spre a scăpă de judecată a umblat la multe vrăjitoare şi găsind una vrednică şi vestită— într’un sat peste Murăş—o duse la al acasă, însoţită de un câne negru, care ar fi «necuratul» (dracul), şi nainte cu vre-o 3 săptămâni a plecat, cam către 12 ore noaptea, dela casa dânsului însoţit de bărbat şi femeie, amândoi în costumul lui Adam, şi urmaţi de vrăjitoarea cu cânele negru, până la Murăş (cam 1000 paşi depărtare) şi după ce s’a isprăvit acolo «ceremonia» propusă de vrăjitoare, s’au întors iară toţi acasă. Se înţelege că toţi cânii din sat, simţind pe cânele strein, au făcut o gălăgie mare de s’au speriat oamenii din somn, şi oamenii crezând că omul din vorbă s’a legat cu necuratul, îl numesc «pricolici» şi spun de el că umblă târziu noaptea pe la casele unora-altora şi pe cânele negru îl ţine ascuns în cămară sub hambar, un câne ca ne-alţii, cu cap mare şi mustaţă, şi noaptea nu se apropie nimenea de casa aceea, ştiindu-se că «necuratul» o pândeşte... Nu dau nici o însemnătate acestor prostii, mă mir numai, că oamenii noştri şi azi mai pot crede în atari bazaconii. Preoţii noştri fac rău că nu predică poporului despre aceste credinţe deşerte, să nu le mai creadă nimenea, că cel ce le crede e însuşi de râsul lumii luminate de azi. Astfel de credinţe să le lepede dela sine şi poporul nostru, cât mai repede. , Llbertatoa, din o^tie». ---- -K13C '- — ■ www.dacaromaiiica.ro ALBINA 95 CRONICA. COtiFEKINţELi: FAftTOKil.K. La 8 Octomvrie s’au început conferinţele pastorale ale preoţilor din jud. Iaşi. După oficierea serviciului divin, I. P. S. Mitropolitul Pimen a ţinut o cuvântare; apoi s’au început lucrările propriu zise ale conferinţei. Aşteptăm relaţiuni amănunţite din localitate pentru a reveni. COXGRESIL ItA.VCII.OU POPDLARE. In zilele de 12 şi 13 Octomvrie s’a ţinut la Galaţi al patrulea congres regional al băncilor populare. După un Te-Deum la biserica catedrală, s’a deschis congresul în sala teatrului Papadopol sub prezidenţa d-lui Gr. G. Can-tacuzino, membru în consiliul do administraţie. Teatrul Papadopol din Galaţi unde s’a ţinut congresul băncilor populare- După cuvântările de salutare din partea reprezentanţilor autorităţilor locale, d-1 F. Enescu face expunerea situaţiei băncilor în anul expirat; apoi ia cuvântul d-1 Ion I. Brătianu, preşedintele consiliului de miniştri, care sosise în oraş anume pentru a fi faţă la acest congres. După amiază s’a lucrat în secţiuni. A doua zi a sosit d-1 Ministru Sp. Haret, care a asistat la şed'nţa congresului şi a luat cuvântul. Au mai vorbit şi alţi membri ai congresului. www.dacQFomanica.io 96 ALBINA După amiază a fost şedinţa de închidere, în care au luat cuvântul, între alţii, şi d. I. G. Duca. In aceeaşi şedinţă au sosit şi membrii delegaţi ai băncilor populare din Bucovina. serrArii.e mar focşani. Duminică 11 Octomvrie a fost mari serbări în oraşul Focşani: s’a pus piatra fundamentală a clădirii palatului de justiţie şi a teatrului „Pastia“. Au fost de faţă d-nii miniştri Ion I. Brătianu, preşedintele consiliului, Toma Stelian, Al. Djuvara şi V. Morţun. SFÂNTUL SINOD. In ziua de 12 Octomvrie s’a deschis sesiunea de toamnă a Sf. Sinod. Şedinţa s’a deschis sub prezidenţia I. P. S. Mitropolit Primat. D. Ministru Sp. Haret a citit decretul regal pentru convocare. BLKKIOT ÎN BUCUREŞTI. Francezul Bleriot, care a trecut cu maşina sa de sburat peste Canalul Mânecei de pe ţărmul francez pe cel englez, a sosit în Bucureşti. Maşina sa a fost expusă câteva zile ca s’o vază publicul. Marţi seara dânsul a ţinut o conferinţă în sala Ateneului, explicând principiile aviaţiunii. Miercuri era să facă mai multe sboruri înaintea publicului adunat la Hipodromul din Bucureşti, dar stricându-se maşina, s’a amânat această încercare. ŢARUL RUSIEI ÎN ITALIA. Ţarul Rusiei a plecat din Livadia şi după o lungă călătorie prin Germania a sosit în Italia în orăşelul Racconigi (din nordul Italiei). Aci s’a întâlnit cu Regele Italiei. Au fost serbări oficiale în onoarea împăratului; a fost un banchet, cu ocazia căruia s’au schimbat cuvinte de bună prietenie între cele două State. înfiinţare Făgăduisem în No. trecut că vom da în No. prezent portretul A. S. R. Principelui Carol în uniformă de sublocotenent, Ni-a fost însă imposibil, până în acest moment, a ne procură fotografia. Sperăm că o vom da în No. viitor. Albinele trimit cercetaşi. * « * Karol Sajo scrie în „Prometheus" că ’n primăvara lui 1908 un roiu de albine a trecut peste casa lui de ţeară păn într’o podgorie mare de tot. Acolo eră o clădire de cărămizi foarte mari, scorburoase, având în ele atâta loc ca un sertar de biurou. In faţa de afară aveâ o gaură în mijloc, numai una din aceste cărămizi. Tocmai acolo a nemerit roiul şi s’a aşezat în nâuntru. Va să zică fuseseră cercetaşi de aflaseră şi gaura şi că îndărătul ei eră loc îndestulător. www.dacoromanica.ro ALBINA 97 TĂTARII. Legendă dia popor. Tot cam pe o vreme cu Jidovii, au trăit prin ţara asta şi Tătarii. Ba, unii spun că tot Jidovilor li se mai zicea şi Tătari. Erau fioroşi la vedere, iuţi şi răi de mama focului; iar Românii noştri sufereau mult din pricina lor, căci Tătarii ăştia nu ştiau de casă, de masă, de coasă ori de plug şi trăiau numai din jafuri, ca fiarele. Şi-ap oi nu luau numai cât le trebuia! Că ar fi mai mers. Da luau şi cât nu le trebuia, or omorau şi ardeau, lăsând în ur-mă-le: morţi, jale, fum, cenuşe şi pustiu. Nimic nu le ticniă bieţilor creştini cu fiarele astea! Vezi dumneata? Chiar târgul care se face azi în Câmpulung, de Sfăntu-Ilie, se făcea, pe vremea aceea de frica Tătarilor, tocmai sus, sus de tot, pe muntele Păpuşa, într'o poiană mai jos de vârf, unde chiar se văd şi azi urmele unui drum mare. Se făcea târg în lege, mare şi vestit şi se strângeau acolo aproape toţi Românii din Ardeal şi din Ţara românească. Să te miri şi să te cruceşti cum urcau oamenii acolo căruţele cu mărfurile?_________ Tocmai târziu, târziu de tot, când Negru-Vodă a gonit pe Tătari din ţară, Românii s'au lasat mai la vale şi au făcut târgul în Câmpulung lângă apa, care mai târziu, t-a purtat numele. Atunci drumul dela Păpuşa a rămas spre a se folosi de el acei cari aduceau mărfuri scutite de vamă. Tătarii ăştia au trăit de mult; chiar şi pe vremea când umblă pe pământ Mântuitorul şi făcea minuni. Ştii că vorbeşte Domnul Hristos de ei în «Rugăciunea Maichii Precistin: «O! Doamnă, maica mea! «Cine va prea zice aste sfinte cuvinte «Ziua, de trei ori «Şi noaptea de nouă ori, «Nici focul nu-l va arde, «Nici Tătari nu-l va robi, «Nici de ciumă nu va muri. (Auzită la răp. Ion Bârlogeanu din Priboeni şi fiind întregită şi cu cele auzite dela d-nul învăţător C. Costâcliescu, din Leiceşti). e. îţădulescu-Codiri. www.dacaromanica.ro 98 ALBINA Pagina glumeaţă. Poveste vânătorească- Amicul meu Vânătorescu, care a ucis în ţară, cu prilejul mai multor vânători mari, un număr nesfârşit de lupi, urşi, mistreţi şi alte dihănii groaznice, s’a hotârît într’o zi să plece în ţări depărtate unde trăesc lei, tigri ş. a. A fost, s’a întors şi mi-a povestit astfel: — „Luasem vaporul dela Constanţa şi trecând pela Con-stantinopol, ajunsesem în Egipt. După ce m’am odihnit vre-o două zile, am şi pornit la o vânătoare. Pe drum in’a apucat o ploaie de cele straşnice cum se întâmplă pe acolo foarte rar. Udat cum se cade, am ajuns la un loc numit «răspântia nenorociţilor», pentrucă acolo au fost mâncaţi de fiare o sumă de vânători. O cruce de fler era înfiptă acolo într’o stană de piatră. M’am oprit. . . Ploaia încetase. . . Mi-am aşezat mantaua pe cruce ca să se usuce şi m’am aşezat să mă odihnesc. www.dacQrQmanica.io ALBINA 99 şi s’a repezit să mă apuce cu ghiarele. Aţipisem. Aud un urlet îngrozitor şi mă deştept, întorc capul să văd ce e... Tigrul eră d’asupra. Dar când a lăsatjjos ghiarele, crucea de fler i-a intrat în gât şi cu un urlet*şi mai îngrozitor a rămas spânzurat înaintea mea. “ www.dacQFQmanica.ro 100 ALBINA Aşa mi-a povestit amicul meu Vânătorescu şi, drept să vă spun, eu l-am crezut pe cuvânt... D-voastră faceţi cum vă vine la socoteală. Stan Păţitul Li c itaţi u ni. In ziua de 6 Noeinvrie 1909, orele 10 de dimineaţă, se va ţine a opta licitaţiune cu oferte închise în localul Ministerului, Direcţia Agriculturei, la Prefectura judeţului Iaşi şi la pepiniera Cotnari din judeţul Iaşi, pentru vânzarea a 2182 decalitri vin, dela pepiniera Statului viticolă Paraclis Cotnari din juddţul Iaşi, din recolta anului 1908 şi anume: i? 122 « « « « « « « « 2. 360 « « « « « « « « 3. 390 « « « plăvae « « « 1. 128 « « mustoasă « « . « 1. 102 «C « * « « « « 2. 121 « <£ « « « « * 3. 125 « « « Iordan