11 6ctomvrie 1909 Apare în fiecare f)uminecă COMITETUL DE REDACŢIE ION KALINDERU P. Gârbovlccanu G. Coţbuc G-l P.V. Năsturel Or. Teodo: Gh. Adamestu f. Otescu Redacţia şi Administ: ro. 9.—Bucureşti. Anul XIII No. 2 11 6ctomvrie 1909. albina Revistă Enciclopedică Populară Abonam, in străinătate pe an lei 8 Un număr..................15 bani. Abonamentul in ţara pe an lei 5 „ „ „ pe 6 luni „ 3 Pentru enuneiuri 1 leu linia. flAiea publleltate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublloate se ard. SUJV1 AfţULi: Gr. Teodossiu, Să alegem cărţile de citit. Constanţa J-lodoş, Gospodăria noastră. G. G. Pop.-Ta^câ, Agricultura în Danemarca şi progresele ce a făcut. PedaJoJ, Ştiu animalele de ruşine ? FELURITE NOTIŢE: Ţinerea de minte a peştilor. DIN ZIARE ŞI REVISTE: Pentru ca să nu se împungă vitele. CRONICA: Serbarea dela Sinaia. (Cu 3 ilustraţiuni: A. S. R. Principele Carol;—M. S. Regele mergând la serbare;—Defilarea).—Un jubileu De pe Domeniile Coroanei.— Apel.— Cărţi primite Ia Redacţie.— Congresul băncilor populare din Craiova.—Adunarea generală a Societăţii «Astra». (Cu ilustraţie: Muzeul Asociaţinnii clin Sibiu).—\ izita ofiţerilor ruşi.—Comemorarea lui Şaguna (Cu 2 ilus-traţiuni: Portretul lui Şaguna; —Monumentul lui Şaguna în Re-şinari).—Semicentenarul liceului «-Laurian». (Cu ilustraţie: Vederea oraşului Botoşani).—Preţurile cerealelor în străinătate şi în ţară PAGINA GLUMEAŢĂ: Stan Păţitul, Cearta unora, bucuria altora. (Cu 6 ilustraţiuni). SUPLEMENT: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 2 dela 11 Octomvrie 1909. www.dacaramanica.ro ziua de 3 Octomvrie a fost ia Sinaia o serbare a familiei regale şi a ţării : s’a înălţat la gradul de sublocotenent A. S. R. Principele Carol. E tocmai ziua când A. S. a înplinit 16 ani. Locul serbării a fost platoul cazarmei vânătorilor. Aci era aşezată masa în jurul căreia Stareţul mănăstirii Sinaia cu clerul bisericii a oficiat sfânta slujbă. După slujbă, M. S. Regele înconjurat de miniştri, de generalii diferitelor corpuri de armată, de ataşaţii militari străini, a rostit cuvintele următoare: „Sunt 1‘‘ ani decănd bubuitul tunurilor vestea Capitalei „României naşterea unui Principe, salutată cu cea mai vie „bucurie; pot fi dar încredinţat că tura întreagă se uneşte „astăzi cu Mine, spre a sărbători numirea întâiului vlăstar „al Casei Mele, născut şi crescut pe pământul strămoşesc, „ca Sublocotenent în l-iul batalion de vânători, comandat „odinioară de Moştenitorul Tronului. „Sunt sigur că încă în vremuri depărtate se va aminti „de acest moment solemn, când întemeietorul Dinastiei, care, „a condus viteaza Sa armată la izbândă, hotărîse ca Principii Români să fie numiţi la vârsta de 16 ani ofiţeri. „Această cinste va fi, fără îndoială, un puternic îndemn „pentru iubitul Meu Strănepot, care se va sili a merită, prin-„tr’o deosebită sărguinţă şi o muncă necurmată, o distincţi-„une aşa de înaltă. Având prin naşterea Sa o situaţiune „privilegiată, El trebue să ştie că datoriile Sale sunt cu „atât mai mari şi că nimenea nu poate avea drepturi fără „datorii. „Sper că dânsul va fi deapururea călăuzit de acest principiu, şi odată, când Dumnezeu va hotărî ca Dânsul să „fie chemat să urmze opera Mea, va fi însufleţit de frumoasa „maximă a lui Frederic-cel-Mare: „Sunt cel întâi slujbaş al Statului”. «Dor esc din adâncul inimii Mele ca tânărul Principe „care intră acum în armată, urmând încă studiile sale, „să îndeplinescă toate speranţele Patriei Sale. „Caldele Noastre urări îl însoţesc pretutindeni www.dacoromamca.ro Prinţul Carol ea elev al şcoalei militare din Iaşi. (Ia No. viitor îi vom da portretul în uniforma de sublocotenent de vânători). www.dacoromanica.ro ALBINA 47 Apoi întorcându-se către A. S. Principele Carol comandă: «Sabia afară! Luaţi comanda 1-iului pluton din l-ia campanie a 1-lui bata-< lion de vânători şi fiţi totdeauna cel întăiu ca pildă, ca muncă, «ca datorie şi ca iubire de Patrie». A fost un moment solemn. După primirea felicitărilor, a urmat defilarea celor două batalioane de vânători. In fruntea primului batalion a defilat A.S. R. Principele Ferdinand;în fruntea plutonului I din prima companie A. S. Principele Carol. La dejunul de gală ce avii loc după aceasta, A. S. R. Principele Ferdinand a rostit următoarele cuvinte. «Este o veche şi frumoasă tradiţie în Casa Noastră ca Fiii Ei să apuce nobila meserie de ostaş , şi să îmbrace uniforma de ofi-«ţeri la o vârstă încă tânără. «Numind astăzi, când împlineşte 16 ani, pe Fiul Meu Subloco-«tcnent în batalionul 1 vânători, Maiestatea Voastră aţi voit ca «şi în Dinastia Română, a cărei temelie aţi pus, acest obicei să de-«vină tradiţional, înscriind în cadrele armatei pe întâiul vlăstar «al Ei, care s’a născut pe scumpul pământ al Ţării noastre. «Maiestatea Voastră aţi confirmat prin aceasta din nou că «Casa Domnitoare şi Armata sunt imite între ele prin legături «nedisolubile, al căror simbol este coroana de oţel ce încinge frun-«tea întâiului Rege şi care e făurită cu sângele vitejilor şi iubi-«rea poporului. «Marei cinste ce i s’a făcui astăzi, tânărul Ofiţer nu poate să «răspundă. în prezent decât arătându-se din suflet adânc recunoscător; pe viitor el va trebui să o merite prin silinţă încordată «la învăţătură, prin credinţă către Ţară şi Rege, prin ascultare «oarbă faţă de Capul Familiei. Ea îi va fi încă un puternic im-«bold pentru viitor, ca să păşească pe calea grea, dar plină de mul-«ţumiri sufleteşti, a datoriei şi abnegaţiei, luând drept călăuză «pe iubitul Său Unchiu. «Cu dragoste îşi va aminti mai târziu, când va fi în vârstă, «momentul solemn când întâiul Domnitor din Casa Lui Ij-a con-■« dus cu mâna iubitoare peste pragul copilăriei. «Adânc mişcat şi mândru, aduc Maiestăţii Voastre sentimentele «de iubire recunoscătoare ce umplu în această zi inima Mea de «Părinte şi cer voe a închină paharul Meu pentru întemeietorul «Dinastiei Române, zicând din adâncul sufletului: Să trăiască «Maiestatea Voastră! > www.dacaromamca.ro • 5- Rebele mergând la serbare. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro Defilarea. UN JUBILEU. La 1 Octombrie a. c. s’a împlinit un sfert de veac dela înfiinţarea Domeniului Coroanei. Cu acest prilej şefii de Regie ai Domeniilor au venit în Bucureşti, unde împreună cu funcţionarii din Adminstraţia centrală şi în numele tuturor slujbaşilor Domeniului Coroanei, au remis Domnului Ion Kalinderu următoarea adresă: Domnule Administrator, Nu de mult aţi împlinit 43 de ani de activitate publică. In acest răstimp aţi mai avut zile de înălţare sufletească, căci aţi fost în multe ocaziuni ales, printre aleşi, spre a deslegâ probleme grele pentru ţară. Ziua de azi este însă cea mai însemnată, pentru noi, fiindcă se-împlineşte un sfert de veac de când vă aflaţi în fruntea instituţiei Domeniului Coroanei, care v’a impus o mai vie desfăşurare de forţe fizice şi intelectuale. Fericiţi că putem fi în jurul Domniei-Voastre, ne permitem să vă exprimăm cele mai vii felicitări şi să vă urăm, din toată inima, încă mulţi ani de viaţă, în deplină sănătate şi bogată în muncă rodnică pentru binele obştesc. Ingăduiţi-ne asemenea să vă asigurăm de iubirea, devotamentul nestrămutat şi de recunoştinţa ce vă păstrăm adânc săpate în inimele noastre, dela mic la mare, pentru ocrotirea de care ne-aţi învrednicit totdeauna. îndrumaţi de poveţele părinteşti ce ne-aţi dat, şi călăuziţi de pilda luminoasă a întregii Domniei-Voastre vieţi, active şi virtuoase, am căutat să vă urmăm şi să ne îndeplinim pe cât am putut datoria. Sub ochiul Domniei-Voastre binevoitor ne-am ridicat la ceeace suntem, şi, tot mulţumită grijei ce ne-aţi purtat, putem privi cu încredere viitorul nostru şi al familiilor noastre.. Domnule Administrator, In aceste momente de curată bucurie, gândul ne poartă la începutul Domeniului Coroanei, iar în mintea noastră se înfăţişează, rând pe rând, cei 25 de ani, în cari ştim că n’a fost zi, fără să fiţi preocupat de opera ce v’a fost încredinţată şi să nu fi muncit din răsputeri, înfruntând toate greutăţile, pentru a împlini augustele dorinţi ale M.S. Regelui şi a crea astfel o instituţie care să servească întregei ţări, nu numai ca model de agricultură şi silvicultură, ci şi ca model de exploatare raţională, care face mândria Domeniului Coroanei. Hotărît, ca totdeauna, şi tare în voinţa Domniei-Voastre, aţi urmat imboldului viu al dragostei pentru popor, care luminează toate actele vieţii Domniei-Voastre. Nu v'aţi mărginit numai la ridicarea bunăstărei materiale a locuitorilor de pe Domeniile Coroanei! Nu v’aţi îngrijit numai de starea culturală, ci aţi lucrat în toate direcţiunile, îndreptând în mod fericit moralitatea lor şi toate celelalte însuşiri, cari sunt podoaba omului conştiu de sine şi făcând din Domeniul Coroanei căminul unei noui vieţi a populaţiunei. www.dacQfomanica.ro ALBINA 51 Mulţumită râvnei cu care v’aţi străduit în această privinţă sătenii de pe Domeniile Coroanei se găsesc azi îndrumaţi pe calea progresului. Ei ştiu că datorează Domniei-Voastre prefacerea în bine ce s’a săvârşit în viaţa lor, şi de aceea ne-au însărcinat să fim interpretul’ sentimentelor lor de mulţumire şi recunoştinţă. împlinim cu cea mai mare plăcere dorinţa locuitorilor, căci în vocea lor e vocea lui Dumnezeu, care binecuvântează pe cei ce se ostenesc pentru fericirea norodului. Domnule Administrator, Domeniul Coroanei ATa constitui o epocă însemnată în Istoria ■desvoltărei ţărei noastre. Această instituţie, căreia i-aţi dat viaţă din viaţa Domniei-Voastre, suflet din sufletul Domniei-Voastre, va aminti brazda adâncă ce aţi tras deopotrivă în câmpul de progres al agricul-turei şi silviculturei, ca şi în viaţa socială românească. Ea vă va aminti viitorimei ca pe un fiu harnic care s’a ostenit pentru sporirea averei naţionale şi a muncit la înflorirea patriei sale. Cu sufletul înălţat vă zicem dar : Fiţi încă mulţi ani fericit, căci fericirea e cel mai preţios rod al activităţii! Iar ca amintire a zilei de azi, vă rugăm a primi această adresă, împodobită cu chipul Domniei-Voastre. Domnul Ion Kalinderu, emoţionat de această manifestaţie, a răspuns: Domnilor, Am avut, cum ziceţi, şi alte zile de satisfacţie sufletească. Nici odată n’am simţit însă o bucurie mai curată, ca acum, când, fără să am cea mai mică bănuială, mă găsesc încunjurat •de dv. cu atâta însufleţire. In totdeauna am fost sigur de devotamentul şi iubirea ce-mi păstraţi cu toţii, dar în aceste momente expresiunea lor îmi face îndoită plăcere prin împlinirea unui sfert de veac de când mă aflu în capul Domeniului Coroanei. Douăzeci şi cinci de ani nu e mult în viaţa unei instituţiuni. E mult însă în viaţa unui om şi mai cu seamă atunci când nu încep din tinereţe. Eram relativ în vârstă când am primit sarcina ce mi impunea încrederea M. S. Regelui. Recunoscător Suveranului pentru marea cinste ce mi-a făcut, am primit-o însă cu nădejdea în Dumnezeu şi ferm hotărît să-mi fac datoria, toată datoria. Intru cât am izbutit, au apreciat-o şi o vor apreciâ şi de aci înainte alţii. Pentru mine cuvintele entuziaste, cu care mă felicitaţi astăzi, constitue o mărturie cu atât mai preţioasă cu cât vine dela dv., care ştiţi greutăţile de tot felul ce am întâmpinat şi m’aţi ajutat la înlăturarea lor. E neîndoelnic că n’am făcut tot ce am dorit. Dar şi puţinul la cât am ajuns nu s’a putut dobândi fără bunăvoinţa şi jertfa M. S. Regelui, care a voit să facem din Domeniul Coroanei o www.dacoromamca.ro 52 ALBINA instituţie de înaltă educaţiune naţională, zic să facem, pentrucâ v’am preţuit totdeauna nunumai ca colaboratori, ci şi ca amici. Pentru a vă ridică căt mai sus am căutat să fac din dv funcţionarii Domeniului Coroanei, un corp integru, cu spirit de iniţiativă, cu voinţă de progres şi cu cât mai mare dibăcie de execuţie. Am ţinut totdeauna la aceasta, căci o instituţie n’are nevoie numai de conducător pentru a prosperă, ci şi de slujbaşi, cari să-l înţeleagă şi să muncească cu toată tragerea de inimă. Mai mult, funcţionarii nu sunt pentru a sluji pe şefi, ci împreună şi în înţelegere cu dânşii, scopul care i-a întrunit la un loc. Am căutat dar să sporesc cunoştinţele dv. prin escursiuni în ţările vecine, prin înzestrarea bibliotecilor domeniilor cu opere de specialitate şi prin posibilitatea ce v’am dat de a trată şi publică diferite subiecte economice în biblioteca noastră populară Pentru asigurarea viitorului dv. am înfiinţat, casa de pensiuni, iar ca organizaţie de serviciu, am dat lobul întâi disciplinei şi comunităţii de idei, fără cari nu se poate ajunge la un rezultat trainic. Am ţinut apoi seamă nunumai de datoriile, ci şi de drepturile dv. Datoriile le impune însăş slujba, iar drepturile le acordă capacitatea, devotamentul şi sârguinţa cu care se împlinesc cele d’întâi. Acestea, şi într’o măsură oarecare şi vechimea, au fost normele cari m’au condus atât la răsplătirea meritului, cât şi la încurajarea ce v’am dat. Nu puţin am luat în consideraţie şi munca ce aţi pus fiecare pentru ridicarea morală şi materială a săteanului, căci Domeniul trebuie să mărească strălucirea Coroanei Regale Române, în deosebi prin înălţarea sătenilor, care au smuls pe câmpul de luptă oţelul din care s’a făurit. E atât de adevărat aceasta, că în or ce am făcut pe domenii, v’am cerut să ţineţi socoteală şi de locuitori, că atât cu graiul, cât şi cu scrisul v’am povăţuit neîncetat să fiţi mereu cu mintea şi inima deschisă la sufletul şi gândurile poporului. Acelaş dor îl am şi astăzi, când, răspunzând felicitărilor d-v., vă urez şi eu ani mulţi şi vă îndemn să urmaţi a munci atât pentru Domeniu cât şi pentru locuitori. E nunumai o datorie către administrator, oricare ar fi, ci şi o datorie morală către d-v. înşi-vă de a duce mai departe, cât de departe, progresul început cu atâtea greutăţi. Sunteţi mai toţi tineri, şi chiar dacă n’aţi fi, aceia cari vă vor urmă sunt, cred, formaţi şi dânşii în acelaş spirit şi au deopotrivă datoria de a lucră pentru Coroana şi Patria română. Nu mai repet cari sunt binefacerile muncii, căci am publicat ceva despre ele în No. 1 al „Albinei“ apărut zilele acestea. După cum ştiţi am cinstea să fiu preşedintele comitetului de redacţie al acestei reviste, care a intrat în al 13-lea an de ac- www.dacoromanica.io ALBINA 53 tivitate pentru luminarea poporului şi îndrumarea lui pe calea progresului. Punându-vă cu atâta stăruinţă la inimă dragostea de muncă, vă exprim din nou şi din toată inima viile mele mulţumiri. Sunt mişcat până la lacrămi de însufleţită d-v., manifestaţie care îmi va aduce totdeauna aminte de d-v. ^Primesc cu piăcere dorinţa ce aţi exprimat de a ne fotografii împreună şi vă rog chiar a primi la timp câte una ca amintire din partea mea. Şi acum să ne unim cu toţii sufletele într'o caldă urare pentru M. S. Regele, M. S. Regina şi întreaga Familie Regală. Trăiască România! In urmă d-1 Kalinderu îşi exprimă regrete că nu poate invită pe funcţionari la prânz la d-sa acasă, neavând loc pentru atâfi meseni. I-a rugat însă a se întruni împreună la prânz, la Capşa. • .In zilele de 21—23 Septemvrie a. c., d l Ion Kalinderu a fost la Domeniul Coroanei Domniţa din judeţul R.-Sărat. Pe lângă lucrările domeniale, d-sa s’a interesat ca de obiceiu şi de starea locuitorilor, vizitând bisericile, şcoalele, banca populară şi primăria. întâmpinat peste tot de învăţători, preoţi şi săteni, d-1 Kalinderu şi a exprimat satisfacţia de starea în care a găsit diferitele localuri şi a povăţuit pe conducători să urmeze a lucră în armonie, căci numai astfel va putea da toate roadele, munca ce depun pentru ridicarea economică culturală a ţăranilor. La biserică a lăudat, răspunsurile liturgice date de elevi, iar la şcoală, a rămas mulţumit atât de silinţele copiilor cât şi de grădina şcolară, una din cele mai bine îngrijite din partea locului. Tot aşa la banca populară „Spătarul Milescu" a fost satisfăcut de suma la care s’a ridicat capitalul, şi de numărul membrilor. Aci s’au adus mulţumiri d-lui Kalinderu, pentru sprijinul ce dă tuturor instituţiunilor publice şi de folos obştesc. D-sa a răspuns că nu va încetă să le poarte şi pe viitor acelaş interes, căci numai cu ajutorul lor se poate ajunge la o bună şi temeinică propăşire a poporului. A stăruit de asemenea asupra trebuinţei ce se simte, ca conducătorii satelor să fie cât mai în contact cu locuitorii şi să i ajute la nevoi, şi îndrumându-i pe calea propăşirei. De pe Domeniile Coroanei www.dacoramamca.ro 5ă alegem cărţile de citit. n omul care a învăţat cât de ouţin să citească, se naşte încetul cu încetul o dorinţă, ce-i dă ghes să-şi adune şi mai departe cunoştinţe prin c'tit şi, în ceasurile de odihnă, să-şi petreacă timpul citind. Unii, este adevărat, dau uitării cartea, după ce au scăpat de şcoală şi nu le mai pasă de ea. Au credinţă că odată cu şcoala s’a sfârşit şi învăţătura. La dreptul vorbind, ei fac rău, căci dau cu piciorul unuia din cei mai buni sfătuitori şi îndreptători ai vieţei. Alţii însă citesc tot ce le cade în mână, şi bun şi rău-vorbn aceea; ba încă şi pe copiii lor îi lasă să citească tot felul de cărţi şi de ziare, nepotrivite pentru vârsta şi pentru mintea lor frageda. Cei mai cuminţi dintre oameni îi găsesc însă pe aceia care fac o alegere a cărţilor de citit. După cum, nu orice hrană este folositoare corpului, tot aşâ nu orice carte este folositoare sufletului cititorului. Mai anul trecut citeam despre un pungaş tinerel şi uşurel, care se apucase de spargeri, dar odată fusese prins. Spargerile lui erau cu dibăcie făptuite, aşâ că cu greu s’ar fi dovedit cine le făceâ, dacă la cea din urmă, un sergent de stradă n’ar fi văzut pe spărgător, în zorii zilei, ieşind din prăvălia unde pusese mâna pe bani fără muncă. întrebat ce l-a îndemnat la asemenea isprăvi, pungaşul a mărturisit că citirea cărţilor cu povestiri asupra hoţilor, şi a chipului lor de a sparge, iau înlesnit mult meşteşugul său ales. Ceva mai mult, tot acele cărţi i-au deschis şi dragoste de acest meşteşug, pedepsit de legi. Astfel el aruncă o bună parte din vina lui asupra cărţilor şi a celor care le scriseseră, şi avea de sigur dreptate. Nu prin povestirea tâlhăriilor şi a hoţiilor de tot felul se cultivă sufletul unui om. Dar dacă întoarcem foaia pe partea cealaltă, putem zice că şi tinerelul şi uşurelul de pungaş este vinovat, pentrucă s’a lăsat ispitit de cărţile cele rele, care i-au strecurat în suflet pilda cea rea, şi l-au dus pe drumul pierzării. Şi mergând mai departe, găsesc vinovaţi şi pe părinţi care n’au supraveghiat creşterea unui asemenea odor de băiat, care numai cinste nu le poate face. Un om mare al Franţei spunea odată, vorbind despre cărţi, că un sfert de ceas de citire îi era îndestulător să-l facă www.dacaromamca.ro ALBINA 55 a uita toate grijile şi toate necazurile. Dar acestea erau cărţi bune, cărţi alese, clin care mintea se înavuţeşte cu idei frumoase şi folositoare, iar inima se umple de simţimintele cele alese, ele tot ce este bun, şi curat, şi frumos. Dacă nn pot să înţeleg ce fel de om este acela care, în-suşindu-şi taina citirii, nu citeşte nici odată nimic, aşa că uită tot ce-a învăţat; dar şi mai mare este mirarea mea, când mă gândesc că sunt o sumedenie de oameni cari îşi pierd vremea citind nimicuri, sau lucruri de acelea din care ei nu câştigă sufleteşte nimic. Este frumos din partea cuiva să caute prin citire a dobândi gust de carte, dragoste do învăţătură din cărţi; dar este şi mai frumos încă să facă o alegere cât mai nemerită a cărţilor pe caro le citeşte. Unii fac greşală, când cred că tot ce să tipăreşte este cuvânt sfânt. Numai Chinezii au această credinţă deşartă, că este adevăr în orice hârtie care poartă pe ea litere şi de aceea arată mare respect oricărei hârtii scrise or tipărite. Nu trebue însă să se lase nimeni şutulit de tipar, ori să zică, atunci când vede o carte: Dacă e tipărită, este adevărat ce e scris înăuntru!» sau: «Dacă e tipărită, este bună». Adevărul şi bunătatea sunt două bunuri scumpe, care nu să întâlnesc în ori care carte, după cum nu toţi oamenii pe care îi întâlnim pe uliţă spun adevărul şi sunt buni. Oricare om cu mintea întreagă ştie să e ferească de omul viclean, mincinos sau rău. Tot astfel oricare cititor, care vrea să aibă foloase depe urma citirii trebue să sa teamă de cărţile primejdioase pentru minte şi pentru suflet, de cărţile viclene, mincinoase, rele. Pretutindeni se cere omului să judece ce are de gând să facă şi cum să lucreze. Judecată se cere şi atunci, când cineva să hotăreşte să citească o carte, un ziar, ca să nu-şi piardă vremea de surda, ba pe deasupra să aibă şi pagubă, în loc do ceva folos. Să afle oricine că sunt oameni cari scriu în cărţi sau în ziare, aşa de florile mărului. Dar neavând ce scrie, îşi închi-pue lucruri care dacă ar fi adevărate, s’ar crede că în omenire sunt numai oameni răi şi ticăloşi. De pildă, am văzut o carte în care autorul se silise să pună pe spinarea unor oameni răi, criminali, nu mai puţin de GO de omoruri. Şi pentru povestirea fiecărui omor scrisese nu mai puţin de 5—10 feţe în cartea lui. Şi pe autor par’că-1 vedeai cum îl trece năduşelile, cbinuindu-so să născocească cele mai grozave chinuri pentru cei căzuţi pe mâinile tâlharilor. Puneţi o asemenea carte în mâinile unui om care are închipuirea prea vie, ori care crede că tot ce sboară se mănâncă, ori care din născare are unele aplecări spre fapte rele. In loc ca prin citit închipuirea lui să se mai domolească, www.dacoramamca.ro 56 ALBINA să se mai înfrâneze, credinţa că orice pasăre e bună de mâncat să se micşoreze, iar aplecările spre fapte rele să se cioplească şi să se schimbe, în bine autorul tâlhăriilor., care erau numai în capul lui, îi toarnă gaz peste foc. Puneţi în mâna unei fete tinere o carte cu povestiri frumoase pe deasupra, dar în care se laudă desfrâul şi necredinţa în căsnicie. Ce credeţi, această fată va câştiga din citirea cărţii, or închipuirea ei se va duce pe drumul pe care au apucat şi femeile necinstite din cartea cu povestiri? Vă las să judecaţi, dacă nu trebue făcută o alegere a cărţilor pe care le citim şi noi, cari ca oameni lesne cădem în ispită, cărţi pe care le dăm şi copiilor noştri. Dacă vrem ca societatea să meargă înainte, pe drumul cinstei, şi al bunelor moravuri, se cade ca toţi, şi mari şi mici, şi tineri şi bătrâni, ca între alte măsuri de pază să iea şi pe aceea ca nu tot ce să tipăreşte se fie hrana minţii or a sufletului lor. Să nu uite nimeni, că o carte bună face adesea un suflet bun ; iar o carte rea poate să ducă la pierzare şi pe cel mai bun om. Să luăm dar seama ce cărţi citim şi ce cărţi dăm şi copiilor noştri de citit. Gir Teodossiu; Ţinerea de minte a peştilor. Lângă insulele Tortugas (Broaşte ţestoase) la vârful de miază-zi al Floridei, se află un fel de şalăi, care se hrănesc mai ales cu nişte sardele argintii. Le-au dat printre cele obişnuite şi câtevâ roşe. Şalăii au mâncat pe cele albe, ferindu-se do celealalte, cu cari erau deprinşi. Pe urmă şi-au cercat norocul şi cu cele roşe şi, găsindu-le pe-plac, le-au înghiţit pe toate. In altă zi le-am dat sardele albe, amestecate cu roşe şi cu albastre (vopsite astfel). Şalăii au mâncat pe cele albe şi pe cele roşe, fără a stă pe gânduri, dar de cele albastre nu s’au atins. In sfârşit, când n’au mai remas nici albe nici roşe, au îndrăznit şi la cele albastre. In altă zi au pus pe sardeele albastre ţepi de urzică de mare, cavi ard ca urzica. Şalăii urzicaţi reu n’au mai voit să mănânce sardele albastre toată ziua, măcar că nu li s’a dat la îndămână de altele şi le eră foame şi deşi sardelele erau, în adevăr albastre, dar nu mai aveau ţepi urzicători. Iată deci dovadă că peştii sunt iu stare să înveţe şi să ţie minte ! www.dacoramamca.ro Gospodăria rioastră. intre toate sarcinele pe cari le-a impus natura şi obiceiul obştesc femeii, nici una nu-i anevoioasă, cu atâtea multe şi mărunte feţe, ca gospodăria noastră zilnică. Se şi zice : femeia face şi desface, toată ziua. Şi poate multe dintre noi suferim acasă dispreţul bărbatului pentru munca noastră de nimic, care se risipeşte nevăzută, ştearsă de vreme, spulberată caşi nisipul de vânt. Dar vedeţi cum din nisipul adunat grămadă, a-mestecat cu var şi apă, se poate clădi o casă, palat, biserică. Aşa din zilnicul nostru măturat prin odăi, şters, spălat, gătit, să susţine sănătatea, veselia, bunăstarea familiei. Din aceste nimicuri rezultă adeseaori fericirea sau nefericirea nostră. O femeie, soţie şi mamă, dacă şi-a închinat tot sufletul acestor îndatoriri, şi a înţeles, cu toată mintea limpede, rostul şi însemnătatea lor, poate să facă din căsuţa ei un raiu; pe când alta, tot în căsuţa aceea, fără pricepere şi fără încredere în această măruntă, dar sfântă şi rodnică muncă, ar pieri în mizerie, bocindu-se ca în chinurile iadului. Vă dau o pildă. Am cunoscut, în strada Viitorului, o familie. Cinci copii mici. Bărbatul eră tipograf. Băutor, chefliu, îşi luă Sâmbăta leafa, o cheltuia aproape pe toată. Se întorcea acasă Duminica spre ziuă, ocărând, de-i stă vr’un scaun în cale, sau de se deştepta vr’un copil speriat, în ţipete. www.dacoromanica.ro 58 ALBINA Femeea ştia să coasă. Dar unde aveâ vreme ! Cinci copii, mărunţi. Şi-i ţinea în curăţenie. Când îi vedeam uneori din poartă, cu guleraşe la cămăşuţelo albe ca zăpada, sprinteni, cuminţi şi veseli, îmi venea să-i sărut mâinile femeii, să-i mulţumesc pentru copilaşii aceia, cari să ştiţi d-voastă că nu sunr. nici odată numai ai mamei, şi nici numai ai unui tată, care nu ştie, sau nu vrea să-i îngrijească, ti ai noştri, ai tuturora, ai societăţii, ai ţării. Bucuria pe care mânile mamei, o pregătesc micuţilor, e bucuria noastră a tuturor, e viitorul, liniştea şi fericirea ţării. Bărbatul acesta, care n’a avut multă sănătate în el, — şi poate în copilărie n’a avut o mamă înţeleaptă care neobosită, zi de zi, să-l înveţe ce e bun şi ce e rău, s’a atacat de o răceală, şi după o boală de câtevâ luni, a murit. M’am înfiorat când am văzut perdele negre la poarta lor. Ce o să facă biata femeie, când o să-i lipsească de acum şi puţinul, pe care i-1 aducea bărbatul acela viţios? Mă gândii la multele noastre societăţi de binefacere, şi am povăţuit-o să ceară ajutorul lor. Dar ea nu s’a dus. Am văzut-o cum a scos cazanul în curte, a spălat fulgii din perinele pe cari a murit bărbatul ei, în albie, cu săpun, i-a fiert, cum se fierb rufele, i-a uscat la soare, apoi peste câtevâ zile a făcut iar perini bune, curate din ei. A spoit odaia, a frecat şi a scuturat până noaptea târziu toate colţurile, toate peticile clin casă. M’am dus la ea şi am ad-mirat-o. Nu eră vorbă ca cinevâ să se fi putut molipsi de boala răposatului. Eră toamnă, zi cu soare, ferestrele şi uşile deschise, aer şi curăţenie pretutindeni. Par’că ai fi fost într’o casă bogată! Dacă ar fi vândut perinde unui Ovreu, n’ar fi luat aproape nimic pe ele, şi boala s’ar fi dus mai departe, cine ştie, ar fi putut pricinui jalea unei alte soţii, altei mame... Pe când aşâ, spălate, bătute în soare, curate şi moi, aşteptau odihna unui căpuşor înclinat spre somn dulce. Copilul cel mai mare, ca de şapte ani, pisă de zor porumb în piuliţă. www.dacaromanica.ro ALBINA 59 — Ce faci cu el ? Ea se roşi. — Mi-a rămas dela găini. Numai oau, şi le-ani vândut... îl fac păsat. Dacă n’avem o râşniţă! Şi nici un ban, pentru pâine... — Te împrumut eu, îi zisei. — Vă mulţumesc. Nu iau, că nu ştiu când voiu putea să vi-i înapoiez. E bun păsatul, făcut aşâ în casă, chiar mai bun decât malaiul cumpărat, ve-chiu, făcut cine ştie din ce porumb stricat, din care poţi căpătă si boală. Dacă aş avea o râşniţă, deocamdată m’aş putea şi lipsi de pâine... Ţăranii nu se ţin numai cu mămăligă? Şi ce putere au! Zâmbi frumos, cu resemnare ca o sfântă. Apoi se aşeză să isprăvească o bluzişoară, pentru o vecină. Pieptul i s’a uşurat cu un oftat, dureros, şi casa i s’a uşurat, vai, cu un suflet povăratic. Putea acum să coasă ! (Va urma) Constanţa Jîodoş. ■■ —----------------- A I’ E L. Subsemnatul, llie Gh. Predescu, învăţător diriginte al şcoalei din Satul Frăsinetu-de-pădure, Comuna Cezieni, judeţul Roma-naţi; în dorinţa fierbinte ce am de a înălţă moralul săteanului român, am decis înfiinţarea unei biblioteci populare pe lângă această şcoală. Rog pe toţi domnii autori do cărţi, librari şi editori — buni români — să bine voiască a dărui câte un exemplar din cărţile d-lor pentru care le aduc anticipativ călduroasele mele mulţumiri. Pentru ca 5ă nu se împungă vitele în irajd. Este bine a li se pune în vârful coarnelor nişte ghiulele mici făcute din lemn de nuc, care nu se rup, fixate printr’o sârmă trecute prin ghiulele şi corn şi vor ţine ani întregi. Cu chipul acesta vitele nu se pot răni unele pe altele, îm-pungându-se. (Veterinarul). www.dacoramanica.ro Agricultura în Danemarca şi progresele ce-a făcut. i—' D-l Tisserand publică în Buletinul Oficiului informaţiilor agricole un raport de cel mai mare interes asupra agriculturii Danemarcei şi progresele ei, care cuprinde pe lângă documente foarte precise, vederi generale şi învăţături de o mare valoare. Dăm aici după*„Revista generală a ştiinţelor pure şi aplicate “ următoarele: Danemarca este o ţară mică: are o suprafaţă de 3.898.460 h. ea corespunde cu 7,22% din suprafaţa teritorială a Franţei; populaţia ei e de 2.558.919 locuitori, sau de 67 locuitori pe km. pătrat. Cât e de mică însă, Danemarca are un comerţ internaţional care atinge aproape un miliard şi jumătate de franci (1.474.175.000 frci, mijlocia dela 1901—1905). Marina ei comercială cuprinde 3.698 vapoare cu un tonaj de 416.315. Agricultura este adevărata putere a Danemarcei. Aşâ, această mică tară a găsit mijlocul sa poată exportă în 1905: 29.421 cai, atât cât exportă Franţa cuprinzând şi catârii; 122.696 capete de vite mari, de trei ori cât Franţa (45.846); 110.490.000 kgr. de carne proaspătă şi de porc sărată; adică de 18 ori mai mult ca Franţa; 79.400.000 kgr. de unt, de patru ori mai mult ca Franţa; şi aproape un milion de ouă pe zi, pe când Francezii sunt tributari altor ţări cu 128—130 milioane de ouă pe an. Valoarea exportului acestor 5 articole a atins în 1905 suma de 451.347.000, iar în 1906 s’a ridicat la 474.600.000 frci. Nu este altă ţară care relativ să întreţină atât de multe vite. Pe klm. p. Danemarca are 99 de capete de vite mari, în timp ce Franţa n’are decât 54, Austria 55, Germania 70, Belgia 88 şi Anglia 7*. Pentru a răspunde întinderii producţiei animale, cultura daneză a luat o orientare şi o activitate cu totul nouă. Lăsând la o parte smârcurile, bancurile de nisip, suprafaţa terenurilor arabile şi a livezilor s’a mărit în 30 de ani cu 24%, acoperind astăzi 86% din suprafaţa teritorială a Danemarcei. In aceleş timp agricultura daneză n’a stat pe loc; ea s’a îndreptat din ce în ce mai mult către cultura plantelor df t~t t t t w t t~t y ^ www.dacaromamca.ro r itiWWW MMM #1 VICTORIA rr Societate anonimă de asigurări generale şi reasigurări IN BUCUREŞTI — Direcţiunea Generală: 10, Strada Doamnei 10 — CAPITAL STATUTAR LEI 5.000.000 INTAIA EMISIUNE LEI i.ooo.ooo t» SOCIETATEA ASIGURĂ: a) contra pagubelor cauzate de Incendiu şi Explozie, precum şi în contra Tempostei şi Ciclonului; b) asigurări asupra Vieţei şi Rentei viagere ; c) contra pagubelor de Transport maritim, fluvial şi terestru; d) contra pagubelor cauzate de Grindină la cereale şi vii; e) contra accidentelor corporale şi a consecinţelor răspunderei civile ; f) contra pagubelor provenite din Mortalitatea vitelor; g) contra spargerii oglinzilor, geamurilor şi firmelor de cristal, etc. Societatea «VICTORIA» asigură in mod gratuit clădirile în constructiune până la punerea acoperişului, iar In- formaţiuni mai detaliate a se cere Direcţiunii societăţii. Reprezentanţa generală—Bucureşti, str. Karagheorghevlcl, 3- *a*MM*» Inst, de Arte GreMcc „CAROL G6BL" S-r I. SI. Re.Idcicu.