Anul XII
Nc 50
13 Septemvrie 1S09
Apare în fiecare “Duminecă
OOJlITETlIlj RE IIKlIACŢIE
ION KALINCERU
Oh. Adames
Redacţia şi Administraţia Strad;
www.
la. Mântuleasa No. 9,
.dac6romamca.ro
Bucureşti
25.184.
ALBINA
Revistă Eneiel^jbedieă Populară
Abonamentul în ţara p|. tăh le! 5 ( jrponsuBr.: în străinătate pe an lei 8
, pe|luni	......15 bani.
Pentru anunolurl 1 leu i i a. jvtl°a pub.ţioltate, 6 bani ouvantuj, Manusoriptot^ jj^'bbţraate ae ard.
SUMARUL:
Partea Ştiinţifică: Br. Lux, Mucenicii ştiinţei (Gu 2 ilustraţiurti: S| Dleriot trecând pasul de Galais).
Literatură: Sofia Nădejde, Toma Gâdea.
Legile ţării: Artur Gorovei, Despre bunuri.
Şcoala primară : 1. Bănescu, Lucrările agricole din grădina şcolară în luna Octomvrie.
monumentele istorice: Picturile dela Hurez. (Gu 2 ilustra-ţiupi: Raiul.—Maica Domnului).
Povestiri: Th. Corneliu, Prima zi de vânătoare.
Din ziare şi reviste : Intre doi funcţionari. Om cinstit — La f| tribunal.
Diverse: 1. D. Popescu, Scrisoare către Redacţie.
Cronica: D. Lemiiaru, Serbare în amintirea lui Eminescu. Preţurile cerealelor. — întâmplările săptămânii.— Pr. C. Moiaşă, Vizita I. P-. S. Mitropolit al Moldovei la Bistriţa şi Pângăraţi.— Informaţiuni.—Cărţi primite la Redacţie.—Poşta Redacţiei.
Pagina glumeaţă: Stan Păţitul, La ce folosesc mustăţile lungi.
(Gu 2 iiustraţiuQi),
Muzică: Sădirea pomilor, muzica de P. Ciorogariu, cuvinte de j D. Teieor.
h Suplement: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţă-* torilor No. 58 dela 13 Septemvrie 1909.
www.dacoramamca.ro
MUCEN/fS-n SFINTEI
~ — 11 ţtp Lilierţthal.
W. a.®,, -?* ■
a 12 August st. n. au trecut 13 ani dela întâmplarea nenorocită care a pricinuit moartea lui Lilienthal, a omului care-a făcut mai mult decât oricare altul pentru cucerirea văzduhului prin ajutorul maşinelor de sbu-rat mai grele decât aerul.
Pe descoperirile lui Lilienthal se razimâ fraţii Wright, Bleriot şi ceiaialţi zburători vestiţi, ale căror nume ziarele le-au dus până şi în cătunele cele mai depărtate ale ţerei noastre.
In 1893 a izbutit, în ţinutul deluros de pe lângă muntele Rhinower, între Rathenow şi Neustadt a zbură de o mulţime de ori c-o maşină cu aripi, la fel cu aeroplanele biruitoare de azi, dar fără a întrebuinţa maşină şi roată cu aripi (helice), ca la morile de vânt. In 1896, pornind de pe o înălţime de 80 de metri, a zburat până la 250 de metri depărtare.
Ajutorul lui Lilienthal a văzut maşina răsturnându-se în vă/.duh, poate din pricina unei izbituri de vânt, şi Lilienthal a căzut, ucizându-se.
Aşâ au păţit toţi îndrăzneţii cari au încercat a deprinde meşteşugul zborului. Basmele Grecilor ne spun de Icar fiul Dedal, care, având aripi lipite cu ceară, ar fi zburat din labirintul din Creta şi ar fi căzut în mare numai fiind că, a-propiindu-se de soare, i s’âr fi topit ceara. Istoria povesteşte că Bladud, tatăl regelui Lear, care trăia pe vremea înteme-erei Romei, ar fi zburat pe deasupra oraşului Trinovante şi ar fi căzut pe-o capişte. Pe timpul lui Neron ar fi zburat Simon vrăjitorul în Roma, dar a căzut şi s’a omorât. Tot aşâ a păţit un mag Saracin, voind să zboare dintr’un turn în veacul al Xll-lea, în Constantinopol. Călugărul benedictin Olivier de Malmesbury, în veacul al Xl-lea, a zburat cu aripi ca ale lui Icar vre-o 120 de paşi, dar căzând şi-a rupt amândouă picioarele. La 1500, matematicul Dante a zburat peste
www.dacoromanica.ro
1298
ALBINA
lacul Trasimen, dar pornind mai apoi dintr’un turn al oraşului Perugia, a căzut pe biserica sfântului Maurus de şi-a rupt un picior, fiindcă i s’au stricat ferăriile aripelor.
Le Bris, care a făcut multe încercări dela 1857 până la 1867, izbutise a zbură c’o maşină care semăna cu paserea Albatros; dar şi acesta a căzut de şi-a rupt un picior.
Mouillard a izbutit a zbură pe după 1870 c’o maşină în formă de vultur şi a spus lucruri adevărate, de pildă că se poate urcă, folosindu-se de puterea vântului; şi că mai departe se poate îndreptă încotrb vrea. Deci, zice el, un om ar puteă să se urce în văzduh prin ajutorul unui aeroplan şi să se mişce după voie, fără a av.eâ nevoe de vre-o maşină. Ba s’ar puteă mişcă şi împotriva vântului.
De altfel nu eră vre-o minune, căci cu toţii vedem că aşâ fac păserile şi vulturii.
Lilienthal e cel dintâiu care a făcut cercetări, de cari s’au putut folosi şi alţii: Pilcfier în Anglia, Ferber în Franţia, dr. Nimfuhr în Austria, Chanute, Herring şi fraţii Wright In Statele-Unite.
Noi am luat aceste amănunte după D-rul M. Darvai, iar el după lucrarea din urmă a doctorului Nimfuhr.
Lili0nthal n’a lucrat la întâmplare, ci a cercetat zeci de ani împotrivirea aerului la felurite feţe. drepte sau bulbucate ce am mişcă prin el. Descoperirile le-a publicat într’o carte scoţând pentru maşineie de zburat treizeci de regule, bune de luat în seamă şi astăzi.
A început a face cercări de zbor în 1890, cu aeroplane de iiferite mărimi, publicând mereu învăţăturile ce scoteâ din încercările sale. Cel dintâiu aeroplan seamănă a liliac; eră deci un fel de monoplan ca al lui Bleriot. Scheletul ma-şinei eră de vergi de salcie, pe care întinsese pânză. Maşina se poate strînge ca aripele liliacului. întinderea aripelor eră de 14 metri pătraţi şi greutatea de 20 kgr. Acuma o maşină de-astea se poate vedeâ la expoziţia «lila» dela Frankfurt a. M.
Cu această maşină a făcut încercări în 1903. Mai întâiu a făcut în grădină o înălţătură de-un metru, la care se urcă pe o scândură plecată. De pe această înălţătură săreâ şi se deprindeâ, până cera învăţat cum să mânuească aripile. In-cet-încet a înălţat locul la l1/» m., apoi la 21/2 m. şi zbură peste toată întinderea; acoperită cu iarbă. La Stieglitz a fă cut o şură cu acoperişul drept, de pe care a urmat înainte cu săriturile. Se răpezeâ împotriva vântului. Braţele le punea între două perniţe, iar cu mâinile ţinea o stinghie de lemn aşezată de-acurmezişul. Trupul remâneâ slobod să-l mişce, cum s’ar fi cerut. îşi ţinea cumpănă întinzând picioarele la dreapta sau la stânga, în-ainte sau în-apoi.
In 1894 îşi făcea zborurile de pe-o înălţime de 15 metri,
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1299
Bleriot trece peste canalul dela Galais.
10 2bor $p e Anglia.
la Grosz-Lichterfeld, lângă Berlin. Iu 1895 a făcut încercări cu un biplan, deprinzându-se Ia vânturi din ce în ce mai puternice. A făcut şi aripi mişcătoare pe lângă cele cari numai îl sprijineau mai mult.
durat şi o maşină după chipul păserilor cari zboară bătând din aripi. Această maşină avea şi motor cu acid car-bonic. Dar numai ca să facă încercări. Mai pe urmă ar fi înlocuit acest motor prin altul mai puternic şi care să poată lucră îndelung.
Dar, cum am spus, zburând odată, o izbitură de vânt i-a dat peste cap aeroplanul şi Lilienthal a căzut aşâ de reu, încât a remas mort.
Totuşi munca lui Lilienthal nu s’a pierdut. Aeroplanul lui, înzestrat cu motor uşor şi puternic a ajuns să facă sbo-
www.dacaromanicajo
1500
ALPINA
ruri de 180 de klm., să stea în aer peste 3 ceasuri, să zboare peste canalul Mânecei şi să se mişce cu iuţeală până la 7b
Blăriot aproape d'e-a se coborî la Dover în Anitia,
işi 80 de klm. pe ceas. Dăm aci două fotografii din zborul lui Bleriot peste canal, despre cari au scris la vreme ziarele.
Dr. Lux.
r
Serbare in amintirea lui Eminescn.
După cum în toate centrele româneşti, unde s’au găsit admiratori ai poetului Eminescu, s’au dat serbări în amintirea a 20 ani dela moartea genialului poet, tot asemenea şi pe Valea 3uzâului, s’a dat o serbare în comuna Pâtârlagile, în noul local al spitalului, care s’a inagurat în această zi de 30 August 1909.
Idea acestei serbări, a fost a d-lui dr. Paşcanu, întotdeauna preocupat de mijloacele prin cari s’ar putea lumină în toate direcţiunile pătura ţărănească.
Mersul serbării a fost următorul: la ora 11'/2 a. m. a avut loc un pa-î'astas pentru pomenirea lui Eminescu, în biserica satului, urinat de o cuvântare a d-lui Paşcanii. La ora 3’/2 se deschide serbarea.
Preşedenţia se dă d-lui Beştelei, consilier la curtea de apel din Galaţi care deschide serbarea printr’o cuvântare despre educaţiune. D 1 d-r Paşcanu, arată viaţa sbuciumată a poetului Eminescu şi însemnătatea şi influenţa lui asupra limbii şi literaturii româneşti.
Se recită mai multe poezii de ale poetului ca: „Şi dacă ramuri bat în geam" şi „Lacul" de d-joara Săreauu, «Doină» de seminaristul D. Niculescu; «Luceafărul» de d-na I. N. Ioan.
Se cântă «Ce te legeni codrule* cor de învăţători şi tineretul şcolar.
D-n'a Ioan, distrează publicul cu mai multe bucăţi de Eminescu ca : «Somnoroase păsărele», <De ce nu-mi vii», «S’a dus amorul» şi altele.
Serbarea se încheie cu o cuvântare a d-lui Administrator N. Ioan din plasa Bâsca, care când este vorba să se facă ceva pentru cultura poporalul da totdeauna sprijin.
I). IgSninnrn-iiiTătător.
Com, V. Muscelului— Buzău.
www.dacaromamca.ro

T6MA GÂDEA.
&=>g=3
)/j<Tk\(.
e costişea dela poalele Ciocârliei se înaltă, cope-îită cu ţigle roşe, casa lui Toma jGâdea, apărată la spate de doi colţi uriaşi, prăvăliţi din vremile uitate ale vre unui potop de primăvară. Acuma par crescute din munte, atâta le-au înţelenit veacurile cu prundişul rostogolit de năvala apelor. In dreapta şi în stânga se întind păduri de brazi. Jos, în vale, urlă zi şi noapte gârla, ţinând ison aceloraşi dureri şi suferinţi omeneşti.
Toma şi-a făcut acaret bun, cu uşi şi ferestre mari ca ale Saşilor. Ţine vaci bune. Nu le trimite în munte, căci are destulă moşie, unde să le pască. In câţivâ ani s’a cuprins omul, văzând cu ochii, îi merg toate ca din apă. De unde şi cum, nimeni nu-şi dă seamă.
Unii zic c’o fi găsit comoară; alţii că-i om cu noroo şi că fiorinul, în mâna lui, se înzeceşte. E omenos, cunună şi botează, cinsteşte pe cunoscuţi cu bere şi vin, nu cu rachiu. Şoptosc unii că-i cărţar şi are foiţi măsluite.
Cum o fi, cum n’o fi, Toma se află bine cu toţi din sat, dela jandarmi, până la preot; de multe ori îi duce cu trăsura ba la oraş, ba la Cruce.
Pe drum, istoriseşte snoave, presurate |cu glume şi hazuri, despre hoţiile din lumea toată.
Când istoriseşte de hoţi, scoate pieptul înainte, întinde pumnii şi zice: „Mie să mi iasă ’nainte. Culc zece la pământ". Drept, e voinic, bine legat, părul castaniu, fruntea cam îngustă, cu trei încreţituri adânci între sprâncenele stufoase; ochii mici ca de cârtiţă; când ride, mai nu se văd. Gura îi e peste seamă de mare şi cam scoasă înainte, cu fălci puternice; nasul turtit spune că printre bunii lui trebue să fi avutr şi vre-un Tătar.
De câţivâ ani, prin Ciocârlia şi satele din prejur, bântue o bandă. Nimeni nu ştie dacă într’o noapte nu l-or călcâ hoţii nu i-or luă vitele din grajd, banii din ladă şi încă să fie bun bucuros de o remâneâ cu viaţă.
Toma, de câto ori vine vorba, zice: „Foamea scoate ursul
www.dacaromamca.ro
1302
ALBINA
din vizuină. De-ar fi nişte procopsiţi, nu şi-ar pune pielea în primejdie, mânca-i-ar puşca!“
Mai în fie care septămână se aude câte o ispravă i ouă.......
—	Mă Niţă, face odată Toma, zi: te-au curăţit negustorii de oi?
—	Ce oi, frate! Toate ţigăi şi negre ca pana corbului.
—	N’ai bănat pe nimeni?
—	Ce ţi-i cu bănatul, dacă nu-1 poţi dovedi? A văzut, blestematul, oile în bătătură. L-am adus eu singur cu trăsura, din Braşov. Taman, când ne am dat jos, le coborîseră ia adăpat". „Ce mai oi, nenicule!" face hoţul. „Ale Oumitale sânt? Fii! Aşâ oi numai în România am mai văzut. Zău, fac zece zloţi dăra-bul, straşnic* mioare!"
A doua zi, sluga lui mi s’a învârtit pe dinaintea casei, de vre-o trei ori; a ochit unde le culc, şi, peste noapte, pe la unul două, când te fură somnul mai bine, a scos uşa din ţiţini, că eră po dânsa lacăt şi le-a făcut vânt.
—	Mari blestemaţi! Lângă şosea, cu jandarmi, cu oameni alături şi să n’auză nimeni,— zice Toma.
—	Aşâ, vere, nemaipomenit, ce o să ne facem, eu nu ştiu 1
—	A venit vremea că-i mai fericit ăl de munceşte azi, să mănânce mâine. Mie nu mi-a luat bunătate de cal?
îmi dase notăruşul două sute de zloţi şi nu mă îndurai să-l dau, că eră bun la călărie şi-i plăceâ băiatului. Dar, de! unde-s vite, musai şi pagubă. Să fim noi sănătoşi, vorba aea, nici lupul flămând, nici oaea cu doi miei".
—	Las’o, că-i prea prea: fură, omoară pradă i nimeni nu pune mâna pe ei, par’că-1 au pe Necuratul.
—	Au culcuşuri bune şi cap şi mai bun. De cade bănat pe unul, numaidecât aduc martori c’a fost in cutare ori cutare loc şi-i dau drumul. Dar mare-i Dumnezeu! Urciorul merge el, cât merge, la apă; dar până-i lumea nu ţine, tot se sparge, el odată şi —odată — face un vecin al lui Niţă.
—	Să fie ai Naibei de pungaşi. N’au furat ei boul popei din grajd? Pe unde l-au trecut, de'n’au dat jandarmii de ei? făcu iar Toma, hohotind de ris.
—	In câţivâ ani, s’au făcut mai multe prădăciuni şi omoruri de cât am mai pomenit vre-o dată; dar li se apropie funia de par. S’au dat plângeri la Peşta şi vin de-acolo nişte poliţişti meşteri, să descopere şi drumul uliului,—zice vecinul.
—	Hei, vere, cotoiul cu clopoţei şoareci nu prinde, face Toma şi-i scăpărau ochii mici, ca de cărbuni aprinşi.
—	Ce clopoţei ? Sânt iscusiţi, lucru mare. Vin supt fel de fel de chipuri, ca domni, ca ţerani şi ca Unguri.
—	Să vie sănătoşi. Numai hoţii de azi nu lasă urmă; cum nu lasă peştele prin apă,— făcii iar Toma, dând, neîncrezător, din cap.
—	Să fie ai Naibei! Lui bietul cumnatu-mieu i-au furat trei cai. Ce mai cai! Par’că i-a înghiţit pământul. A cheltuit, bietul
www.dacoromanicajo
ALBINA
1303
vre o sută de zloţi, căutându-i. A fost până şi la Vâlsan, dincolo, doar ăla e tartorul hoţiilor.
—	Care, ăl fugit de frica spânzurătorei ?
—	Ei, ăla, ăla. A văzut cergile cailor întinse în tindă Ia el. Chefueâ cu vre-o câţivâ tovarăşi: vinuri scumpe şi şampanie! L-a ţinut şi pe cumnatu o noapte la cinste. Jură că n’a văzut caii lui, că el s’a lăsat de negustorie; dar, de cumvâ, i-o cădeâ un cal soiu, o să i-1 trimită. Peste vre-o trei zile, a şi găsit, bietul, unul din ai lui la Râjnov.
—	Iţi place, a făcut hoţul dărnicie. S’a aşezat peste hotar : alţii fură şi numai vânt le fac dincolo, la el.
-- In zădar ai câini, în zădar puşcă, ei îşi fac tot ale lor.
—	Mai câine ca la Sas, ce vrei? Şi nu i l-au ucis cu carne otrăvită? Pe slugi le au încuiat binişor pe din afară; au stricat uşile şi au întrat în puterea nopţei.
Pân să se deştepte Sasul şi să ia puşca, ei 1 au şi puşcat.
Toma are numai un băiat. Nici lumina soarelui, că-i lumină, nici toate bunurile pământului, nu-i sunt mai scumpe pe lume.
Pentru el, ar stă în buza tunului, atâta îl iubeşte de mult. Mare aht aveâ Toma la inimă că nu l-au dat părinţii la şcoală, în Braşov: „Hei, alte flori înfloream, de-aşi fi căpătat învăţătură, că, doar. nu-s mai prost de cât alţii, cari au ajuns oameni mari în Ţară“.
Când eră cam cu chef, ziceâ femeei: „De-o isprăvi Ilie gimnaziul, îl trimit la Peşta, să ştiu bine că-mi dau sufletul Satanei. Unul să fie feciorul lui Toma Gâdea".
—	Să te ferească Dumnezeu, mai bine sărac, dar curat!
—	Treaba mea! Tu, muiere, să nu crâcneşti. Ai vreâ să-l ţii slugă la uşa ta? Să-ţi iasă din gând. Eu nu sânt ca un câine flocos, care-şi ţine numai lui de cald.
Ilie crescuse mare, frumos, şi eră isteţ la vorbă, nu ca un băiat, nu ca un fecior, dar ca un om mare şi ajuns la cap.
Dela o vreme, băiatul începuse a gândi la deosebirea dintre starea părinţilor lui, cari munceau atât de greu, trăiau aşâ de prost, numai să-l ţie pe el la şcoală, şi a celorlalţi tovarăşi cari erau orăşeni, cu dare de mână. Cât de mult trebue să ţie la el taică-so, ca să facă pentru el jertfele ce le face, ca să nu ducă nici o lipsă! Cărţi, haine bune, cavartir scump plătit! Bietul tata! De unde adună el atâţia bani, să mă scoaţă pe mine om? Când i-am pomenit să caut vreo preparaţie, a zis nu cumvâ să iau, că mai bine să învăţ pentru mine; că, de bani, să nu duc grijă; e destoinic el să mă ţie.
La aceste gânduri îl apucă şi mai mare dor şi silinţă să poată isprăvi odată; s’ajungă să câştige cât mai mult şi să-i poată zice lui taică-so: „Uit’te, tăticule dragă, îţi dau o sută de coroane pe lună, trăeşte şi d-ta mai fără muncă şi grijă, că mult mi-ai dat şi ai muncit pentru mine“.
Intr’o clasă cu el eră şi un băiat Buşea, tocmai de pe lângă
www.dacorcmiaiiica.ro
1304
ALBINA
Oradia mare. Tată so, eră notar la un sat bun: băiatul se ţinea mai mult de petreceri de cât de învăţături. Prea îl răsfăţaţi cei de-acasă, trimiţându-i bani mulţi. împreună cu vre o câţivâ feciori de negustori bogaţi, petreceâ nopţi de a rândul cu lăutari, preumblându-se pe la Tâmpa şi prin înprejurimi. Adesea veneau Ia şcoală nedormiţi. Ilie mult se miri de ei.
Intr’o bună demineaţă, înse băieţii cetesc în gazetă că pe tatăl lui Buşea cel bătrân l-au osândit la închisoare pe viaţă, f’Yidcă l-au prins că face parte dintr’o bandă de hoţi.
Lui Ilie i se păreâ că-i el, în locul lui Buşea, şi că simte ruşinea grozavă de-a fi băiatul unui puşcăriaş.'
Din ziua aceea, îl prinse un fel de sfială neînţeleasă: de câte ori auzeâ de vre-o hoţie nouă prin satul lor, îi săreâ inima din loc.
Mereu socoteâ cât cheltuesc cei de acasă cu el. Dar îşi ziceâ că, poate, taică-so a amanetat moşia la Bancă. „Nu-i nimic, o să câştig eu odată destul, ca s’o scoţ".
Duminecile, se duceâ singur pe Tâmpa şi, obosit de urcuşul muntelui, se tolăneâ undevâ la umbră. Aci îşi aminteâ cum, fiind băiat, stă vara cu vitele la păscut şi cântă din fluer. Cât îi eră atunci sufletul de liniştit, o coală albă de hârtie pe care viaţa nu scrisese încă nemic
Chiar^ de i se întâmplă cevâ, treceâ ca raza prin sticlă. Dar acum, îşi aduceâ aminte de toate, de lucruri, de cari atunci habar n’avuse să le priceapă şi adâncească.
Odată se pripăşise prin livada lor un godănac. Mă-sa a zis că-i al Huluboaei şi să i-1 dăm; dar taică-so i-a tras o palmă peste gură, strigând : „Ce i pe moşia mea, e al mieu! L-a tăiat şi l-a pus în sare. Lui, i a dat de grijă să nu spue nimănui nimic. O amintire aduceâ alta. Se vedeâ mic, trecând cu căruţa pe lângă ogoarele Saşilor, şi, de nu eră nimeni, taică-so culegeâ porumb, culegeâ grâu ori ovăz şi le doseâ în căruţă. O roşeaţă îi copereâ faţa, dar îşi ziceâ: „Fleacuri! Aşâ fac toţi: se pişcă unii pe alţii".
Şi din nou, când nici nu prindeâ de veste, gândul viclean se furişă iar, amărându-i sufletul cu tot soiul de temeri şi bănaturi nedesluşite. Ilie căută să le alunge ca pe nişte duşmani, cari voiau să-i pângărească dragostea şi cinstea ce-o aveâ către părinţi. Ca o întărire în potriva lor, Ilie se gândeâ la porunca: „Cinsteşte po tatăl şi pe muma ta, ca să-ţi fie ţie bine ^i să trăeşti ani mulţi pe pământ".
(Va urmă).
Sofia Nădejde.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1305
LEGILE ŢflTţl
I
ii

Despre bunuri.
jând ne gândim din ce trăesc oamenii, vedem că 1 unii au pământ pe care, ori îl lucrează ei singuri, ori plătesc altora de-1 lucrează, ori îl arendează altcuiva care îi plăteşte arendă; alţii n’au pământ, dar au vite şi fac cărâturi şi câştigă bani; alţii iarăş n^au nici pământ, nici vite, dar au bani daţi cu dobândă, şi trăesc din dobânda aceea; alţii n’au nimic din toate acestea, dar au un meşteşug bun, precum un ciobotar, un croitor, un doctor, un advocat — toţi aceştia trăesc din munca lor.
Cei cu meşteşugul, dacă nu sunt oameni risipitori, adică dacă nu cheltuesc mai mult de cât câştigă, pot să ajungă şi ei să-şi cumpere pământ, să dea bani cu dobândă, adică pot să-şi capete şi ei un bun pe care să fie stăpâni.
Orice lucru pe care omul poate pune stăpânire, se numeşte, în lege, bun. Omul poate pune stăpânire nu numai pe lucruri pe care le putem vedea cu ochii, precum pământul, vitele, şi orice lucru mişcător, ci şi pe lucruri care nu se văd, precum ar fi un orept oarecare. Aşa, de pildă, cutare om n’are nici un soiu de avere, dar are dreptul să încaseze de la proprietarul unei moşii câte o mie de lei pe fiecare an, pentrucă aşa a scris în testamentul său acela care a lăsat moşia proprietarului de astăzi. Altă pildă: cineva inventează o maşină f’oarţe folositoare, să zicem o maşină de zburat, el însă nu fabrică maşina aceasta şi, după lege, nimeni nu poate să o fabrice până ce nu va plăti o sumă dc bani aceluia care a inventat-o. Acest drept al inventatorului este un bun.
Vrea să zică vedem că sunt două soiuri de bunuri: întâiu lucrurile, care se numesc în lege bunuri corporale şi drepturile, care se numesc bunuri necorporale.
Lucrurile sunt unele nemişcătoare şi altele mişcătoare, numite de obiceiu în lege: imobile şi mobile; unele sunt private, adică pot să le am şi eu şi oricine altul, precum o moşie, un cal, iar altele sunt publice, precum drumurile, podurile şi altele, de care se foloseşte oricine.
Sunt, în sfârşit, lucruri care nu aparţin nimănui; unele sunt comune tuturor, precum aerul, apa râurilor, marea, şi de care ori cine are drept să se folosească; altele iarăşi sunt fără stăpân, de pildă pasările cerului, animalele sălbatice, o ţară pe care încă nimeni n’a ocupat-o.
Lucrurile nemişcătoare sunt de mai multe soiuri. Unele
www.dacoromamca.ro
1306
ALBINA
sunt nemişcătoare de la firea lor, precum pământul, zidirile şi recoltele prinse de rădăcini precum şi fructele neculese de pe arbori. Grâul când este în picioare, este nemişcător, ca şi un măr de pe cracă ; îndată ce grâul s’a secerat şi mărul s’a cules, sunt mişcătoare.
Unele lucruri, de şi sunt mişcătoare, se socotesc nemişcătoare în anumite cazuri, şi atunci se zice că sunt nemişcătoare prin destinaţie. Aşa, când un proprietar arendează moşia sa, şi pe lângă pământ, îi dă arendaşului şi vitele lui, cu care arendaşul va cultivă acea moşie, acele vite se socotesc nemişcătoare. De asemenea se socotesc nemişcătoare şi alte lucruri mişcătoare pe care proprietarul le dă arendaşului, ca să se servească de ele în cultivarea moşiei, precum'instrumentele de plugărie, seminţele, porumbii (hulubii), stupii cu roi, peştele din iaz, şi altele.
Legea socoteşte ca nemişcătoare aceste lucruri, pentru nişte pricini pe care avem să le înţelegem mai bine, când vom vorbi, mai târziu, despre împărţiri şi despre urmărire,
Am spus că bunuri sunt şi drepturile ce le avem. Intre aceste drepturi unele sunt mişcătoare şi altele nemişcătoare, după cum este şi lucrul cu care sunt legate. Aşa, când are cinevâ dreptul de a se folosi de venitul unui lucru, se zice că are uzufructul acelui lucru; dacă am uzufructul unui pământ, ori al unei case, acest drept al meu este nemişcător, pe când dacă aş avea uzufructul unei căruţi cu cal, dreptul ar fi mişcător.
Mişcătoare prin firea lor sunt lucrurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât acele care se mişcă de la sine, adică lucrurile însufleţite, precum şi acele neînsufleţite, care nu se pot strămută singure din loc.
Unele lucruri nemişcătoare devin mişcătoare ; aşâ copacii care se taie, recoltele care se seceră, cărămizile dintr’o zidire care se dărâmă.
Asupra bunurilor poate să aibă cinevâ un drept de proprietate, sau un drept de folosinţă sau numai o servitute.
In sfârşit cinevâ poate, fără a fi proprietarul unui lucru, să-l stăpânească şi să se folosească de el ca şi cum ar fi adevăratul proprietar, şi acesta se numeşte posesiune, despre care vom vorbi îndată.
—	Cât ţi-a rămas de sărbători din leafă?
—	Patru zeci de lei din cari trebue să-mi fac şi o pereche de ghete.
—	Mie nimic, din care trebue să-mi fac şi un palton.
Artur UoroYci.
Intre doi funcţionari.
www.dacaramanica.ro
ALBINA
1307
Lucrările agricole
din .grădina şcolară în luna Gctomvrie.
m : n mare parte, reuşita culturilor din grădina jcolară, rill depinde .^e preparatul terenului. Şi cum preparatul A o I, terenului începe < in toamnă, în această lună, după
tKşM) ce s’au recoltat toate legumele ca: varza, cartofii, morcovii, sfeclele de nutreţ, etc., este bine a ne gândi ce trebue de făcut pentru anul viitor.
Prepararea terenului vine în primul rând. De va fi bine lucrat, tot ce se va pune în grădină va reuşi de minune. Din contră, dacă se va sgâriâ numai pământul, rădăcinile legumelor — cari sunt aşa de .delicate — nu numai că se vor prinde anevoe, dar, în mare parte, se vor uscâ.
Arătura adâncă, sau desfundatul cu casmaua, are mare influenţă asupra pământului. Apa ploilor şi zăpezilor pătrunde în adâncime şi legumele nu vor suferi de secetă în timpul verii.
Pământul arat toamna este expus în timpul ernii gerului care-1 mârunţeşte şi astfel poate fi lesne lucrat de elevi. Rădăcinile plantelor sălbatice, expuse gerului, se prăpădesc. Pirul, duşmanul cel mai mare al grădinilor, prin desele arături şi prin venirea în contact cu gerul, se împuţinează.
Arătura de toamnă este cu atât mai trebuincioasă cu cât avem în vedere că tot ce se seamănă în grădină, are ne-voe de umezeală, teren cât mai adânc mobilizat pentru rădăcini şi lipsă de burueni rele. Aratul se face în cursul lunii Octombrie.
Odată desfundat terenul, trebue să ne gândim la legumele semănate de toamnă şi cari pot rezistă gerului ernii, putându-le aveâ în primăvară de timpuriu. Aceste legumi sunt:
Usturoiul de toamnă.
Este o varietate deosebită de cel de vară, fiind mai fraged, mai puţin iute şi cu mult mai întrebuinţat în bucătărie.
Se pune pe tarlale, ce vă mai adânc ca de obiceiu. In două săptămâni este răsărit şi primăvara, cu luarea primei zăpezi, când pământul a înflorit puţin, se sapă.
Pe la 15—20 Martie este destul de viguros pentru a se putea întrebuinţa, fie gătit cu miel, fie în stare crudă.
In locul ce a fost sădit cu usturoiu se pot pune alte legume. Cel de sămânţă, se recoltează pela 15—20 Iunie.
www.dacoromanica.ro
1308
ALBINA
Ciapa de arbagic.
Cine doreşte a avea de timpuriu foi de ciapă verde, este bine a semăna o brazdă şi de arbagic fără teamă de a degera. Se alege arbagicul cel mai mare şi se pune, ca şi usturoiul, ceva mai adânc. Spre mai mare siguranţă contra gerului şi spre a căpăta ciapă mai viguroasă e bine ca peste brazda semănată să se aşterne un strat de 2—3 c. m. de băligar bine putred. Ca şi usturoiul, primă-vara se sapă îndată ce a înflorit pământul.
Tot în această lună este bine a se pune o brazdă de salată, or-ce varietate, precum si o brazdă de pătrunjel.
Salata şi pătrunjelu, cerând multă apă, atât la încolţire cât şi la creştere, vor prinde vigoare în umiditatea primăverii.
De asemenea este bine a pune câte-vâ rânduri de mazăre pitică.
Tot în această lună, e bine să preparăm tarlalele pe care vom semăna, în primăvară, legiunile timpurii ca: arbagi-cul, sămânţa de ceapă, salata, pătrunjelul, bobul, mazărea, etc. Este bine a pregăti terenul, do oare ce primăvara, care de multe ori.este ploioasă, pământul se lucrează a nevoe şi vom întârzia cu semănarea lor. Pe câte vreme, în cazul când terenul e preparat, lesne putem aruncă sămânţa spre a încolţi şi creşte.
Pomii roditori.
Trebuesc avuţi în vedere în această lună.
Cei puşi la locurile definitive, trebuesc săpaţi adunându-se pământ de jur împrejurul pomului ca un lighian.
Apoi trebue curăţaţi de frunzele în care sunt cuiburile de omizi şi arse în foc. Apoi pomii trebuesc bine legaţi de tutorii (pari) lor pentru a puteâ iezista vânturilor şi zăpezilor din timpul ernii.
Acum, în timpul acestei luni e timpul sădirii pomilor.
Un pom, pus din toamnă, în condiţiuni bune, dă înainte cât ar creşte un an, el vegetează aproape odată cu cei alţi pomi. Numai că se va avea in vedere ca gropile să fie făcute cu cel puţin o lună înainte. Tot în această lună se pun în şcoala de pomi, pe tarlale bine gunoite şi desfundate, la două casmale, seminţele de pomi pentru a avea pueţi de altoit.
Aceste seminţe trebuesc adunate din pomii pădureţi şi puse la o adâncime potrivită cu mărimea lor.
Acestea ar fi lucrările ce se pot face în grădina şcolară, în această lună, lucrări de care- depinde, în mare parte succesul recoltei zarzavaturilor.
Ioan Băncscu
Pisc- Cocioc.
www.dacoromanicajx)
AT-KTNA
1309
Picturile dela Hurez.
Pictorul A. Balthazar se ocupă în No. “2 An. II din «Buletinul Comisiunii monumentelor istorice» cu picturile de pe zidurile bisericii celei mari dela mănăstirea Hurezului.
Aceste picturi s’au păstrat destul de bine.
«Pictura Hurezului şi a schiturilor sale—zice d. Balthazar — este toată zugrăvită fresc, de aceea are încă şi astăzi înfăţişarea acea de nou, particulară zugăvelii fresc, tocmai din cauză că odată coloarea svântată (şi aceasta se întâmplă odată cu tencueala) contactul aerului nu mai are nici o putere, nu poate vătămâ, ceeace nu se întâmplă cu procedeul zugrăvelii în uîeiu, unde coloarea se influenţează de vreme şi adesea se cojeşte şi cade.»
Una din picturile ce reproducem în No. de faţă, înfăţişează pe Maica Domnului «Cea mai slăvită de cât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii» tocmai înconjurată de diferite cete îngereşti.
A doua, pictură de pe păretele din stânga uşii, arată Raiul.
«In şase grupuri — zice d. Balthazar — suprapuse în două rânduri, sunt aleşii, cetele sfinţilor, împărţiţi în categorii, după rang şi fapte. Ei sunt patriarhi, prooroci, schimnici, apostoli, ierarhi, martiri, şi martire şi alte feţe cari în viaţă n’au eşit din cuvântul Domnului... Şi toate acele figuri vin spre poarta Raiului, pe care o deschide Sf. Petru.
«In Raiu se găsiâ de mai nainte bătrânul patriarh Isac, care stă de vorbă cu înălbitul său tovarăş şi egal patriarhul Avram, care ţine încă pe ge-nuchi pe fiul său Isac, şi cu cel d’al treilea patriarh Iacov. Tot în Raiu se vede Maica Domnului, căreia doi îngeri i se închină. In sus d’asupra Raiului mai sunt câtevâ scene: Adam şi proorocul • David de o parte, Eva şi înţeleptul Solomon de alta.»
---------------------
www.dacQramanica.ro
www.dacoromamca.ro
Maica Domnului
(Pictură dela Hurez).
www.dacaramanica.io
ALBfN *
1313
Prima zi de vânătoare.
)'<'^-y%$°riie se revarsă. Lumina zilei biruitoare asupra întu-yj nericuiui nopţei, îşi întinde aripele i albe peste pământul doritor de a şi primi sora, să-l acopere sub ari pa-i albă.
Suntem în Iulie; zi de sărbătoare. Ca cel cu grijă, mă scol mai de dimineaţă; îmi arunc privirea spre dogoreala dela răsărit, spre cerul împodobit cu nori roşcaţi, cp încinge cerul la răsărit ca un enorm brâu de foc. îmi zic: ziua bună se cunoaşte de dimineaţă; n’am ce zice, avem frumoasă vreme astăzi.
După multă pregătire, îmi iau puşca la umăr şi sub săgeţile sclipitoare ale soarelui, care ese rotund şi îmbujorat ca un copil după dealul din faţă, plec spre muntele cu dor. Astăzi e prima zi de vânat pentru mine, de aceea cu inima plină de o bucurie copilărească par’că-mi veriiâ să sbor. Eram gătit ca Peneşul împărat, din cap in picoare, curat vânător.
Eşisem din sat şi tovarăşul cu care trebuiâ să vânez nu se mai arătâ. Mergeam printre locurile cu semănături, pe cârăruşe îngustă şi mă gândiam peste câte voiu da astăzi. Pe delături, ogoare acoperite cu semănăturile de vară, gemeau de rouă că zută din zorii zilei. Limpede şi în bobite mari, rouă lăerămă pe frunzişoarele verzi a popuşoiului, care îşi aruncă frunzele în lături, ca nişte braţe, spre fraţii lui dimprejur, cerându le par’că ajutor.
Cărăruşa are pe de margine iarbă verde, ce râde bucuroasă de atâta belşug de apă, ce i-a venit din cerul senin al nopţii. Floricelele galbene şi albastre îşi pleacă'capul şi, ochioase cum sunt, îşi tremură încet petalele, uitându-se galeş la călători. Câtă frumuseţe prinde ochiul într’un răsărit al soarelui în mijloc de vară! Copilaşul cu vita legată de funie, pe laturile ogoarelor, mai să plângă de ciuda, că nu l-a lăsat să doarmă în tihnă şi l-a trimis îndată cu Joeana; şi, ciudos cum e, se' ciuşmuleşte şi-şi bagă capul în sumanul lung până la călcâie.
Mânat, de dorul de a ajunge, iuţesc pasul şi prin potopul de raze ale soarelui, îmi văd tovarăşul mai înaintea mea, cu puşca şi geanta lui vânătorcască Ia şold.
11 ajung şi mergem unul lângă altul tăcuţi şi fixând, când şi când, cu ochii închişi pe jumătate, crestele pleşuve ale munţilor. Cânele tovarăşului meu, mergeâ înainte cu botul în vânt, doar va adulmecă urmele vreunui animal întârziat prin apropierea satului. înaintea noastră un pâlc de femei şi bărbaţi mergeau cântând cântece vechi, cântece bătrâneşti; iar în mâini li se clătină în mersu-le legănat, cofiţe noi cu flori negre, frumoase. Ajungân-du-i, îi întrebăm unde se duc şi nu mică ne-a fost bucuria când
www.dacaromamca.ro
1314
albina
am aflat că avem tovarăşi de drum. Se duceau la cUles muro' zi de sărbătoare, şi gălăgioşi cum erau, am făcut drumul. Soarele eră sus de tot, se ridicase la prânzul bun. Muştele bâzâ iau amarnic ca un roiu de milioane de albine. Câte un ţânţar cu trompa de un centimetru ne pişcâ de mână şi apoi cu stomacul plin de sânge sburâ greoiu.
Ajunsesem la Eanole, un pisc golaş din munţii Vrancei, în vârful căruia se aşterne o poiană de-a mai mare dragul. Cum ardeâ soarele de Iulie, îmi veniâ să mă lungesc pe covorul cel de iarbă şi să dorm până la chindie. Sgomotul tovarăşilor mei mă trezeâ din toropeală şi mă făceâ atent la câte o povestire năstruşnică şi cu haz de a tovarăşului meu, vânător vechiu, fost în răsboiul pentru neatârnare şi care aveâ haz nevoie mare la povestit. Aveam către Moş Neculae un fel de simpatie ascunsă căci ştiâ să-ţi vorbească adevărat româneşte, cum îi place numai românului nostru să vorbească; şi erâ şi cel mai bun ochitor din sat: „din grebla mea, cum ziceâ el, nu-mi scapă nici dracii; necum lăbosul de urs“. Şi cum stăm pe piscul înalt, de atâta drum, ni se pusese soarele drept inimă; şi cum eram de flămânzi îi tragem o mâncare.ca aceea şi apoi pornim iarăşi la drum, să facem şi noi ceva astăzi.
PaPcă uitasem de ce am venit; nu mi-se mai sătura privirea de atâtea frumuseţi pe cari pot să le dea munţii, în mijlocul verii. Crestele îndepărtate, albăstrii, ale munţilor, văile păduroase şi coastele lor golaşe, acoperite cu mure şi smeură, te-ar face să nu mai pleci nici odată de pe acolo. Mergeam agale şi vedeam bine că Moş Nicolae are mâncărime la limbă. Zic: Moş Niculae ea spune-ne ceva din viaţa d-tale, căci ai văzut şi păi it multe.
Hei... ce n’am văzut şi ce n’am păţit eu, Domnişorule zice Moş Nicolae?
Şi să sprintineşte pe spus. Ear eu iuţesc pasul ca să intrăm mai repede sub umbra de brazi. După un drum bunicel, ajungem în-tr’o fundătură, într’un cot, unde se îmbucă doi munţi. Ceilalţi tovarăşi apucase în altă parte, ducându-se să-şi umple cofeele cu mure, ce păreâ că te cheamă la ele, clătinând vrejul prin greutatea lor, la adierea vânticelului călduţ.
Pe marginea plaiului, să arată ochilor noştri, negre, mari, ţuguiate par’că ar fi fost nişte mici ouă de păsărele, ce atârnă cu partea ascuţită spre pământul plin de putregaiu şi frunze.
Moş Niculae îşi isprăvise istorioara ! din viaţa de vânător şi acum mergeâ ca un voinic, fiindcă-şi luase cafeaua în tihnă: aşa ziceâ el când îşi istoriseâ cevâ din viaţa lui trăită. Căci când îţi spui ce ai pe suflet, e întocmai ca o cafea după masă, ziceâ dânsul.
Ostenisem de atâta drum. Ne oprim în bungetul întunecos al pădurei şi ne aşezăm pe frunze uscate de ani de zile. Printre frunzele ravene câte-o rămureâ de smeură sau o crănguţă de cetenă de brad, îşi arată frunzişoarele crestate şi verzi, la o rază furişată a soarelui, care de abiâ mai ajunge în întuneci-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1315
mea de aici. O răcoreală binefăcătoare ce ese di n frunzele umede deasupra noastră; dar din cauza desimii de brazi, nu poate străbate prin frunzişul Jor verde.
Aici, Domnişorule, zice Moş Niculae, ese ursul ca la el acasă, fără a se teme nici de D-zeu.
Mă uitam la faţa serioasă' a Moşului şi nu ştiam ce să-i răspund. In acest timp o veveriţă ca iuţeala unui fulger sare din alt copac, căţărându-se pe crengile bradului din apropiere. Ne fixează un moment cu ochii negri ca noaptea, îşi sburleşte coada stufoasă şi neagră şi cu o încordare de sălbăticiune, ţâşneşte din creangă în creangă.
Admiram în tăcere pe micul animal, când mă gândesc că o pot împuşcă. La moment mă scol, întind puşca, ochesc, trag şi sălbăticiunea pădurii cade printre crengile bradului în care eră. înfierbântată de glonţul omorîtor, fuge răsturnându-se prin frunzişul uscat. Alerg, o prind şi o pun lângă mine, zicându-mi că am avut ttproc, am început-o bine. Nu mai împuşcasem decât mierle şi ciori până acum, acum însă vânai un animal sălbatec.
Moş Niculae nu mai găsiâ cuvinte cum să mă hiritisească pentru aşa minune ce am săvârşit. Cum stăm mulţumiţi, auzim lătrat şi chiuituri, de par’că veniâ un duium de lume, par’că năvăliâ o armată întreagă.
Moşul, ca un tânăr de douăzeci de ani, sare în picioare şi zice: pe lucru, că nu-i bine, vre-o heară trebue c’a venit la oile ce pasc coloa pe coastă.
Mai mult în mâini decât pe picioare ne urcăm pe coastă şi nu odată eră să cădem în prăpastia de sub picioarele noastre. Mergeam tupilaţi, ferind crengile să nu ne scoată ochii. El mergea înainte, eu după el. Puşca o ţineam bine in mână; iar Moş Niculae ş’o ţinea cu ţevile înainte, cu mâna pe trăgaciu fiind gata în orice moment. Sgomotul se apropiâ şi când nici nu ne aşteptam, încep să curgă spre noi, potop de buturugi, bolovani şi butuci groşi. Nu ştiam ce să cred. Atâta am auzit: „ursul, Domnişorule," şi am băgat-o pe mânică. Eram expuşi în faţa bolovanilor să fim loviţi, striviţi pe loc. Moş Niculae cu curagiul lui de vânător, îi trage o chiuitură voinicească şi tot aşa îi răspunde de pe coastă, un glas ciobănesc zicând: „ursu mă.ă...!“
Ne adăpostim după nişte brazi groşi ca butea. In timp de un minut mă uit ’a bătrânul de 50 de ani, în care îmi pusesem toată nădejdea mea, în el, iscusitul vânător din vremuri. Faţa-i palidă, lungăreaţă şi acoperită de o barbă mai mult albă decât neagră, cu nasul coroeat şi ochii mari şi turburi, te făceâ să crezi că poate cevâ. Fruntea încreţită şi căciula de oaie bârsană, trasă pe urechea dreaptă, îţi da impresia că cugetă la un mijloc de scăpare,
Un mormoit gros se aude, un vaet disperat, un orcăit tare, sălbatec, de animal rănit şi în urmă lâtret şi sgomut asurzitor. Nu ştiu cum eram, dar simţiam că tremur de eram să scap puşca jos şi îmi veneâ par’că ca şi cum n’aşi fi mai trăit. Eră
www.dacaromamca.ro
1316
ALBINA
un vis, o părere în clipa în care trăiam. Îmi arunc ochii ia Moş Niculae, tot aşâ gândiâ, numai că faţa par’că i-se lungise şi mai mult, ochii clipeau mai repede. Zice: hai! Şţ;aşâîn neştire mă iau după el. Ajungem, mergând pe coastă, în altă înfundătură unde, se întâlneau doi munţi. Desimea brădetului nu ne iăsâ a privi mai departe decât la doi paşi.
Deodată dăm aşâ mergând de înfundătura munţilor.’ Aici pădurea se dă la o parte şi lasă loc limpede: o poeană frumoasă, acoperită de iarbă şi flori. Din marginea poenei,, de sub poala de brădet, isvorăşte apa ca cristalul care curge murmurând la vale. Lângă isvor o namilă neagră eră răsturnată la pământ. La prima vedere m’am speriat, văzând animalul trântit, credeam că e viu. Moş Niculae însă la câţivâ paşi înaintea mea, înaintează cu arma la ochiu şi cu privirea ţintă Ursul se rostogoleşte gemând înspăimântător. Ne apropiasem binişor. Ved>.m corpul măhălos ce să lasă pe o parte; iar prin gura lui cu dinţii puternici să prelinge încetişor sângele, cura îi mărgeanul.
Eră la câţivâ paşi Moş Niculae, când trage un foc din puş-ca-i ghintuită în animalul care se întoarce pe partea cealaltă, mormăind sinistru. Cum mergeâ Moş Niculae înainte, se întoarce, mă priveşte; se făcuse galben ca ciara; se dă un pas înapoi şi eră aproape să cadă dacă nu l sprijineam eu ce l ajunsesem.
îmi arunc ochii să văd ce l a făcut să i vie rău şi când colo văd un om, un cioban, trântit la pământ cu un enorm cuţit în mână, pe lama căruia să vedeâ sânge închegat. Hainele îi erau sfâşiate; iar peptul prevăzut cu sgârieturi adânci., Din rana cea largă dela gât, curgeâ pârâu de sânge, pe pământul acoperit cu verdeaţa pădurii. Sângele mohorîse apa limpede de izvor şi cu ea îşi făceă loc printre firicelele de iarbă. Ciobanul căzut în lupta grozavă, eră singurul copil al lui Moş Niculae, eră Eftimie, copilul său, care în lupta cu feara greoaie, fusese doborît şi ucis după ce şi el îşi înfipsese cuţitul în pântecele animalului lacom de a fură oile ciobanului. Scâncite ca de copil eşâ din pieptul îmbătrânit al vânătorului, care căzuse de durere pe pământul jilav de apă.
Isvorul curgeâ încetişor şi apa cristalină alunecă pe vâlceaua înverzită, şoptind încetişor, cuvinte de mângâiere par’că pentru bătrânul căzut în nevoi. Şi ţârâitul apei, cu sborul repede al unei găinuşi de pădure, se amestecă cu plânsetul răguşit al bătrânului ce se aruncă pe unicul să fiu. II boceşte uşurel, să. utâudu-i faţa ca de ceară. Mâna dreaptă a mortului sta incleş'.ată pe plăselele cuţitului pe care îl ţinea strâns, voind să aibă şi el o mărturie în cer, pentru vitejia sa. Murise a-mândoi luptătorii atât tâiţărul cât şi animalul încruntat, a cărui ochi căprii mici şi fioroşi mai priviau încă. Şi în tăcerea pă-durei să n<ai aude doar câte o pârâitură a unei crengi uscate
www.dacoramamcaj'o
ALBINA
1.317
călcată de o oaie rătăcită din turmă şi scârţâitul unui bătrân copac, care se mişcă încetişor la adierea vântului de pădure. Cu ochii roşiţi de plâns, cu părul în dezordine, Moş Niculae îşi aşează feciorul pe un pat făcut din crenguţe de brad; apoi se dă un pas mai departe şi-şi priveşte cu nesaţ odorul scump ce nu-1 mai are.
Eram par’că pe altă lume. Nu credeam ochilor ce văd. Dar ziua e pe sfârşite şi eu plec cu sufletul amărît şi păstrând o amintire tristă. Prin amurgul serii mă las încet spre satul sgo-motos, mişcat de câte mi-a pus natura astăzi sub ochi.
Th. Gorrieliu.
Vrancea—Pntna.
TÂRGURILE 5TRAINE-
Preţu mijociu la 5ute de kjr. socotit îq franci.
grâu	secară	orz	ovăz
Germania, Berlin.	29,70
„ Manheim. 30,20 Anglia, Londra.	25,10
Austria, Viena.	26 50
„	B.- Pesta.	28,00
Belgia, Louvain.	19,50
„ Bruxeles.	21,50
„ Anvers.	23,50
Olanda Croning.	25,00
Italia, Milan.	29,25
Spania, AlbacdtA	31,25
Elveţia, Geneva.	23,00
America, New-York.	20,50
„ Chicago.	18,00
Franţa, Paris.	23,27
In alte târg. din Franţa 22,72
21,00	25,00	22,00
22,00	23,60	22,00
21,00	22,00	14,00
21,50	21,50	19,50
21,00	17,00	18,25
15,00	16,00	17.00
17.75	17,00	19,00
17,75	18,00	19,25
16,75	20,00	17,75
21,75	21.50	18.25
18,75	20,95	18,75
21,50	20,50	21.00
15,75	17,00	18.25
15,75	17,00	18,25
15,75	18,21	16,21
16,56	17,24	18,40
La târjul dir\ brăila.
Grâul suta de kî. s:a vândut cu .
Porumbul.....................
Cincnartul ..................
Ovăzul . . ..................
Secara ......................
Orzul ...... ................
Orzoaica.....................
Meiul........................
Fasolea......................
Mazărea......................
Rapiţa Coltza ....... . •
Seminţe de in.............
17-21 1. si 50 ct.
........’ . 14 1.
. . 15 1. şi 40 ct. • . 11 1. şi 65 ct . . 14 1. şi 70 ct. 11—12 1. şi 40 ct. . . 14 1. şi 75 ct. ■ . 12 1. şi 75 ct. 20—21 1. şi 80 ct. . . 17 1. şi 25 ct.
..........10 1.
. . 29 1. şi 50 ct.
www.dacoromanica.ro
1318
ALBINA
SĂDIREA POMILOR 0)
&_tsi—3
Cuvintele de D. TELEOR.	Muzica de P. ClOROOARIU.
Andantino.
			. V,.. —						
A	^ b 7 -P -		-p -p		zsz			3	—15 -
	r~* ^ a	—	1 1 : % !	m- '-0-	W	m—A		+				
	mf 1.	Lân - gă 2.	Po — mii,		ca — să, şcoa - la	lân — ne —	gâ gre	ca — - Şit,	w* . le, Am Mă		w — să -vor
L
~6zr|z v zh 	 ■	^ Av\ 	>-3	;	—-		v f, r
L J J | 1	-	t k n	■ i 5 1 snr
frZv J2, . • . J J	- 1	P i	7 j ». îl
ILU 9 * 0		r w	9 9 9 m
” m -0- dit trei pomi în va — le fa - ce fe - ri — cit.		h U - nu-i pier - sic, doi gu Po - mii, fră - ţi • o - rii	
mei, - Am să	eres 3 în - alt ca ei. Şi ca
		.				n . h
f.	u 1		3	J _	i n pl	i n P -H
m	3r u				t	^ Ii
	1	1	4-^ 9			0*	19 A 0 9	* 0 d
ud îi în-gri-jesc,	De	o — mi - de îife-
ei pâ - nă la fine	Am să — fac la lu-me
“HOJ2 =l_			
JL	,*_fr -L M J.	|_Jl.	P\ v i	■j x . s-
m	V ]2 * t P5	• ~r n ~1—i-	—m * ~T M
LS					—j	9	J		-- 9 X 9 9
resc.	Şi	lă	—	sta - rii cresc me - reu,	Pre - cum
bine;	Să	a	—	jut şi să um - breşe,	Pe - flă -
r\ l	Sr		p i	I	M 1—1 O O 1 ’ J
V i-j2	1			1 1
JL-W l -i	4	J.		•1 f 1
tra1' u *		J9 J .	- " f. ”TV PV • "	i - p
	=		- 9 9 _	b_J_- ' —JJ	! -0 ' l«
cresc în - nalt şi eu. Eu îi	eu
mânzi să mi-i hră — nesc. Şi ca	.nesc.
(1) Acest cântec se va cântă cu cel puţin 2 tonuri mai sus, adică în sol major.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1319
Ou începutut lui Septemvrie s’a început iar activitatea întreruptă în cursul verii: s’au deschis şcolile, s’au deschis curţile şi tribunalele. Să urăm dar: spor la muncă pentru binele ţării şi al neamului!
Ultimele zile ale lui August au adus, după o îndelungată secetă, ploi mari în multe părţi ale ţării, cari au făcut bine holdelor.
Amintirea luării Griviţei (30 August 1877) s’a sărbătorit îii Bucureşti şi în oraşelo ţării prin slujbe religioase şi prin mici defilări.
Anul acesta nu se vor face manevre mari, ci numai manevre parţiale: pe divizii.
Un număr de veterani români au făcut o călătorie în Bulgaria, unde au fost bine primiţi. Din Bulgaria au venit la noi asemenea mulţi vizitatori în grupe, între cari şi o societate de gimnastică şi una de ciclişti.
In ziua de 1 Septemvrie s’au deschis, în prezenţa d-lui prim ministru Ion I. O. Brătianu, a d-lui Ministru Sp. Ha-ret, expoziţia şcoalelor de arte şi meserii. Obiectele sunt aşe, zate în pavilionul regal din Parcul Carol I. Multă lume merge să o vază şi pe fiecare zi se vând lucruri pentru sume importante.
Un număr de scriitori români, mai ales dintre cei tineri-s’au adunat în Bucureşti la liceul Lazăr şi au întemeiat o societate care să apere interesele materiale şi morale ale lor şi să contribue la răspândirea culturii naţionale.
In zilele de 5— 9 Septemvrie, s’a ţinut în Iaşi congresul studenţilor români de pretutindeni. Auvenit studenţi mulţi din

p &

www.dacoromanica.ro
1320
ALBINA
Bucovina şi din Macedonia; din Ardeal şi părţile celelalte n’au putut venî, fiindcă i-a oprit guvernul unguresc. Şedinţele s’au ţinut în sala Teatrului, sub preşedenţia d-lui Dr. G. Bogdan, rectorul Universităţii. S’au trimes telegrame M S. Regelui, Ministrului Instrucţiei, Rectorului Universităţii din Bucureşti. S’au ţinut cuvântări; s’au organizat serbări frumoase.
^ Duminică 6 Septemvrie s’a dat pe Câmpul Călugărenilor lângă Crucea de piatră, o frumoasă serbare în amintirea zilei de 13 August 1595. Au luat parte elevii dela şcolile dinprejur cu învăţătorii lor, soldaţii cu ofiţerii regimentului 15 de Artilerie şi mulţi săteni din satele învecinate. S’au ţinut cuvântări de către prefectul judeţului, de către delegatul ministerului de Instrucţie şi de alte persoane. Elevii au executat cântece şi recitări.
— Q —
Din afară ştirile sunt felurite, dar nu prea îngrijitoare.
In^ Grecia, după agitaţia din ultimul timp, s’au schimbat în câteva săptămâni 2 — 3 Ministere, dar se pare că acum lucrurile s’au mai liniştit.
—o—
In Maroc răsboiul Spaniolilor urmează contra indigenilor.
—o—
Sunt mai rele ştirile cari vin dela fraţii noştri de peste munţi. Ordonanţa ministrului Instrucţiei, care vrea să silească pe şcolarii români a învăţă religia în limba maghiară a îndârjit pe toţi şi o mare nemulţumire fierbe între oi.
------o-taiKtf-»-
6m cinstit-
Stăpânul întreabă pe servitor:
—	Eşti cinstit ?	^
—	Oh, foarte cinstit, d-le!
—	Ei bine, dacă e aşa spune-mi ce-ai face dacă ai găsi un portofel cu 100.000 lei?.
—	Nimic!
—	Cum nimic?
—	Se înţelege, pentru că aş trăi din venituri ca dumneata!
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1321
Yizita I. P. S. Mitropolit al Moldovei la Mănăstirea Bistriţa şi Penitenciarul Pângăraţi.
In urma deschiderii conferinţelor pastorale., care a avut loc în ziua de 28 August în aula liceului şi la care au asistat toţi preoţii din oraş şi judeţ în număr de aproape 130 şi foarte mult public, I. P. S. Mitropolit însoţit de d-1 Prefect, de părintele Protoiereu şi de d-1 comandant al jandarmilor rurali, plecă a doua zi spre vechea şi însemnata Mănăstire Bistriţa din acest judeţ, unde la intrarea în biserică a fost întâmpinat de către superiorul Mănăstirii cu întregul personal.
La sfârşitul sfintei Leiurghii, I. P. S. Mitropolit, după ce ţinu o cuvântare numerosului popor adunat pentru întâmpinarea I. P. Ş. Sale, s’a interesat csrcetând cu deamănuntul frumoasele obiecte ale bisericii, cum şi mormintele vechilor Voevozi şi Doamne ale cărora oseminte se adăpostesc de veci subt acoperământul acestei Mănăstiri.
In urmă I. P. S. Mitropolit, însoţit de persoanele amintite a pornit spre penitenciarul Pângăraţi şi la sosire I. P. S. Sa a fost întâmpinat de către d-1 Moscu, inspectorul închisorilor, de către d-1 director al închisoarei Pângăraţi şi de către Ofiţerul de serviciu cu trupa de pază.
Intrând în capela Penitenciarului, după o scurtă rugăciune a trecut în curtea temniţei unde se găseau aşezaţi în linie cei 290 de condamnaţi; aici în mijlocul unei tăceri mormântale, întrerupte numai din când în când de zăngănitul fiarelor, a avut loc o sguduitoare privelişte. Cuvântarea înaltului Prelat produse o mişcare atât de puternică în inimile împetrite ale acelora deprinşi altă dată a săvârşi crime, încât tăcerea de până acum se schimbă intr’un plâns a tuturora şi chiar cei de faţă n’au putut a-şi stăpâni lacrămile.
E greu de înfăţişat aceste momente de sguduire a conştiinţelor apă-^ sate ale condamnaţilor din închisoarea Pângăraţi: <N’am venit aici spre a vă mustră pentru faptele rele, pe care le-aţi săvârşit» azis I. P. S. Sa «ci pentru a vă povăţ'ui ca prin pocăinţă să căpătaţi dela Dumnezeu ertare, iar prin o bună purtare şă căpătaţi şi dela societatea pe care aţi amărât-o, milă şi compătimire-, căci ori ce mustrare v’ar face cineva, tot este mai mică decât nenorocirea în care vă găsiţi aruncaţi aici între aceste ziduri umede, care vă strâng şi mucezesc împreună cu voi. Departe de soţiile voastre, departe de casele voastre, de copii, prieteni şi de toţi acei cu care v-aţi deprins a vă întâlni, aicea nu-i mai vedeţi; căcipentru fără delegile ce aţi săvârşit, cu dreptul societatea v’a despărţit de ea şi v’a trimis în acest loc de osândă spre a vă luă cuvenita pedeapsă». Cuvintele rostite de înaltul Prelat au avut asupra deţinuţilor o putere sdrobitoare. In timp de mai bine de un ceas Cât ţinu această mişcătoare privelişte, curtea temniţii Pângăraţi părea a se fi schimbat în un adevărat purgator de suflete şi pe feţele tuturor deţinuţilor se cetea o vădită dorinţă de îndreptare şi de prefacere morală.
Sfârşitul acestei privelişti îl făcu _ un condamnat, care târându-se pe genucfii eşî din rândul celor lalţi şi cu lacrâmi rugă pe I. P. S. Mitropolit spre a-i mij'ocî graţierea dela Majestatea Sa Regele, pentru ca liber să se poată reîntoarce la casa sa. Acesta era Serghievici, criminalul dela Iaşi, care acum câţiva ani şi-a ucis soţia.
După această prea interesată vizită, înaltul Prelat, împreună cu persoanele ce-1 însoţeau, s’a îndreptat cu automobilul spre Mănăstirea) Vâra tec.
Fr. C. Motaşă.

www.dacoromanica.ro
1322
ALBINA
Pagina glumeaţă.
<g=sş>=3
La ce folosesc mustăţile lunji.
Amicul meu Mustăceanu are nişte mustăţi aşa de lungi în cât de câte ori intră într’o cafenea, într’un birt, toată lumea se uită la el şi par’că ar zice flecare:
— Bravo mustăţi! De ce n’am şi eu ca el?
De aceea şi el e foarte mândru. Şi le îngrijeşte bine...
Un prieten îi zicea într’o zi că nu e practic să ai aşâ mustăţi lungi.
-- Nu e practic! exclamă Mustăceanu. Dar ştii ce-am făcut mai alaltăeri? Voeam să plec la gară şi, fiindcă stau aproape de gară, zic să fac economie, să nu mai iau birjă.
Mă uit la bagaje.. . Erau cam multe, cum să le duc? Dacă aş avea patru mâini. Deodată îmi vine o idee: mustăţile!. .
Şi legând două colete din cele mai uşoare de mustăţi pom la gară şi... treaba a fost făcută.
Mai ziceţi că nu e practic să ai mustăţi lungi!
5tarţ Păţitul.
----—
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1323
INFORMAŢIUNI.
Societatea de lectură «Andreiu laguna» din Sibiu, s’a constituit pe anul şcolar 1909/10 în şedinţa ţinută la 29 Aug. (11 Sept.) 1909/10 sub presidiul P. O. Sale d lai Gr. E. Roşea, ii director seminarial protodincel, în modul următor:
1. Preşedinte: Gr. Nicolae Bălan, prof. sem; 2. Vicepreşedinte: Nicodim Oristea, cleric III; 3. Notari. Ioan Evuţianu, cleric III; 4. Notar: II. Ilie Pastină, cleric I; 5. Cassar: Va-leriu Judele, cleric II; 6. Controlor: Vasile Sa va, cleric III;
7.	Bibliotecar: George Comşa, cleric II; 8. Vicebibliotecar: Iosif Pop, cleric I; 9. Econom: Nicolae Lazăr, cleric a II.
Membri in comisiunea literară.
1. Georgiu Ciupe, cl. a. III; 2. Iosif Crăgoiu, cl. a. III; 3. Iosif Trifa, cl. a. III; 4. Ioan Budu, cl. a. II; 5. Victor Iacob, cl. a. II; 6. Grig. Vermeşan, cl. a. II; 7. Damaschni Ioanovici, cl. a. I; 8. A chil Barcian, cl. a. I; 9. Vasiliu Stoicomea, cl I.
----------------------
Scrisori către Redacţie.
J.n nepreţuita d-voastră revista populară „Albina" a cărui conţinu ne priveşte mai mult pe noi care trăim la ţară, şi pe cari ştim să-l apreciem, s’a început de curând publicarea chestiunei: «Legile ţării», cu explicarea lor, extrem de interesantă pentru noi dela sate, întru cât satisfacerea şi regularea tuturor pricinilor ivite între oameni, se bazează pe cunoştinţa legei; şi după cum ştiţi în astfel de localităţi, aceste cu-noştinţi lasă absolut de dorit. Şi ce e mai rău încă, în lipsa altor po-văţuitori ai sătenilor în această privinţă, nici noi învăţătorii nu le putem veni în ajutor cu sfaturile noastre, căci studiul prea general în acest senz făcut în şcoală, nu ne dă putinţa cunoştinţei ihestiunilor respective.
Şi de aceea fericită idee aţi avut prin publicarea în revistă a acestor, chestiuni ; şi d-1 Artur Gorovei căruia se datoreşte redactarea articolelor respective, merită toată stima noastră pentru chipul strălucit de clar în cari ni le redă.
Cu timpul-sperăm că vom avea într’o. serie succesivă, toată legea redată în acest mod, cari pentru noi toţi cei dela sate va fi o comoară nepreţuită, pe baza căreia ne vom putea povăţuî unul pe altul într’un chip luminat.
I.	D. Popeştii.
învăţător. Tutova.
www.dacoramamca.ro
1324
ALBIN a
Cărţi primite la "Redacţie.
—	Banca populară „Lahovari- Budeşti" comuna Burleşti, judeţ Argeş* Raportul consiliului de administraţie către adunarea generală, i Martie 1909. Râmnicul-Vâlcii 1909.
—	C. Şt. Făgeţel, Verde şi iar verde, culegeri populare. (Biblioteca fol-kloristică No. 3) Craiova Librăria şi Tipografia Sache Pavlovici. 1909. Broşură de 64 pagini 30 bani.
—	Idem şi F. A. B., Lumina asupra clerului românesc la sate. Buc. 1909. Tip. Bazilescu. Broşură de 48 pagini (fără preţ).
-- Raportul anual al Societăţii Academice social literar, România Jună. Viena 1909.
—	Ministerul Agriculturii şi al Domeniilor. Rezultatele date de legile din 1881 şi 1889 pentru Vânzarea moşiilor Statului în loturi m'ci. Buc. 1909.
. — Br. Eusebiu R. Roşea, Al XXV-lea Anuar al Institutului pedagogic-teologic al arhidiecesei ortodoxe române transihaue in Nagyszeben (Sibiu) pe anul şcolar 1908—1909. Nagyszeben (Sibiu) Tip arhidiec. 1909. Broşură în 86 pagini.
r
K.
POŞTA REDACŢIEI ^
—	D*Iui G. CH. PLOEŞTI. — Rugăm renmintiţi-ne titlul traducerii după Schmidt ce ne-aţi trimis.
—	D-lui AL ST. — Studiile despre obiceiurile Turcilor, Tătarilor, etc. sunt din acelea ce publicăm Trimeteţi şi dacă ne vor conveni articolele, le vom da Ioc. Nu uitaţi că manuscrisele nu se înapoiază.
—	D*lui T. I. G. — Ariile populare de cari. ne vorbiţi pot fi publicate daca se vor găsi bune de Comitetul nostru.
—	D-Iui D. D. ~ Poeziile «Odată şi azi» şi cea fără titlu nu se pot publica în revista noastră.
—	D-lui M. A. CRAIOVA. —Ne întrebaţi daca publicăm poezii — religioase şi vitejeşti. Dacă ni se par potrivite, da; însă rar publicăm poezii. Daca ne trimeteţi, nu uitaţi că. manuscrisele nu se înapoiază.
—	D-lui N. S. C. — Poezia «Dor» ce ne-ţi trimes nu se poate publică.
La tribuqal-
—	Eşti un beţiv incorigibil... pentru a opta oară eşti adus acî. Ar trebui să roşeşti.
Beţivul cu umilinţă :
—	Uite, d-le preşedinte, tocmai asta mă silesc să fac, dar numai nasul meu se roşeşte...
www.dacoromamca.ro
STEAUA11
V
Societatea «Steaua» are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şl răspândirea do scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţa contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să faci « se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, m pot •-■dresă d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, lonn kalindern, Membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, S iva Somftnesen, mare proprietar, fost senator — Administrator şi casier. Spira C. Haret, Ministru, profesor umrursit ar. — Secretar, Const. Hanii, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii : l’etre (Jărtinviccana, Administrator al Casei ,NY-Biserici Autocefale Ort uloxe Române, profesor la Seminarul Central $i director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, 1. Dimitrescu l’rocopie, senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlftilescn, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, fost administrator al Cti.si i Ş coaielor, profesor secundar; Poinpilin El iade, pro. fesor universitar.— Cenzori, Const. Alinulmişteami, inginer de mine; Preotul ■econom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor.
Membri Însorişi şl ootlzaţlunl plătite (urmare).
Mihail Popescu, (Loco), 5 lei; Alex.. Cantili, (Loco), 2 lei; V. Cristea, «(Loco), 2 lei; Vasile Gustav, (Loco), 2 Iei; A. lonescu,.(Loco), 2 lei; Alex. Pretorian, (Loco), 2 lei; V. Vincescu, (Loco), 2 lei; C. Jecu, (Loco), 2 lei; V .George Mannescu, (Loco), 2 lei; I. Kokler, (Loco), 2 lei; Pr. Cazaban, (Loco), 2 lei; Alex. Alexandrescu, (Loco), 2 lei; C. Negrutzi, (Loco), 2 lei; •Gh. lonescu, (Loco), 2 lei; M. Ianculescu, (Loco), 2 lei; N. I. Rasidescu (Loco), 2 lei; Alex. Văleanu, (Loco), 2 lei; M. D. Locusteanu, (Loco); 2 lei; Gh. Stoenescu, (Loco), 2 lei; G. N. Costescu, (Loco), 2 lei; D-ra Asan, (Loco), 2 lei; I. P. Condeescu, (Loco), 2 lei; G. Tocanie, (Loco), 2 lei; P. Strătilescu, (Loco), 2 lei; St G. Brâdişteanu, (Loco), 2 lei; Gr. lonescu, (Loco), 2 lei; D. M. Popovici, (Loco), 2 lei; P. G. Bucuveanu, (Loco), 2 lei: E. Angelescu, (Loco), 2 lei; P. Constantinescu, (Loco), 2 lei, D. Possea, (Loco), 2 lei; Ionel C. Pribogeanu,(Loco), 2 lei; Gh. Tomescu, ■(Loco), .2 lei; I. Vlangalî, (Loco), 2 lei; Gh. Constantinescu, (Loco), 2 lei; A. Lepâdatu, (Loco), 2 lei; Ullisse Velcescu, (Loco), 2 lei; I. Bobeiu, (Loco), 2 lei; Dumitrescu Bumbeşti, (Loco), 2 Iei; St. Catzian, (Loco), 2 lei; Const. Văleanu, (Loco), 2 lei; D. Zugrăvescu, (Loco), 2 lei; P. Râdulescu, (Loco), 2 lei; Gh. Simionescu, (Buftea), 2 lei; Alex. Lebrun, «(Loco) 5 lei; Grumâzescu Mihai, (Dorohoi), 2 lei; I. Nazarie, (Dorohoi), 2 lei; I. G. Vasiliu, (Dorohoi), 2 lei; I. Galin, (Dorohoi), 2 lei; N. Baciu, (Dorohoiu), 2 lei; George Manolescu, (Gherghiţa). 2 lei; I. Drăghici, (Gher-ghiţa), 1 leu; Z. Vlad, (Gherghiţa), 1 leu; Bucur Nicolae, (Gherghiţa), 1 leu; Mihalache Dinu, (Gherghiţa), 1 leu; V. Mar cu, (Gherghiţa), 1 leu;
Numărul membrilor înscrişi în cursul anului 1909 este de 1.512, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 11.578 lei.
(Va urmă în. numărul viitor).
.fww’w'v1	nţr‘-y ^ ' V 'V ** V V tr T ^ V T' ▼ -v V V -r- -U1 -r- ▼ ▼	▼ y y -f V ţ
www.dacoramanica.ro
I
„VICTORIA"
Societate anonimă de asigurări generale şi reasigurări
IN BUCUREŞTI
— Direcţiunea Generală: 10, Strada Doamnei 10 —
■=--o---
CAPITAL STATUTAR LEI 5.000.000 I NT AI A EMISIUNE LEI 1.000.000

SOCIETATEA ASIGURĂ:
a)	contra pagubelor cauzate de Incendiu şi Explozie, precum şi în contra Tempestei şi Ciclonului
b)	asigurări asupra Vieţei şi Rentei viagere ;
c)	contra pagubelor de Transport maritim, fluvial şi terestru ;
d)	contra pagubelor cauzate de Grindină la cereale şi vii ;
e)	contra accidentelor corporale şi a consecinţelor răspunderei civile; contra pagubelor provenite din Mortalitatea vitelor; contra spargerii og inzilor, geamurilor şi firmelor de cristal,
0
9)
etc.
Societatea «VICTORIA»
^|M«
asigură în mod gratuit clădirile in consti acţiune până la punerea acoperişului, iar in-formaţiuni mai detaliate a se cere Direcţiunii societăţii.
Reprezentanţa generală—Bucureşti, str. KaragheorghevtcI, 3-
m *******
\
Inst. de Arte Grafice „CAROL cObL" S-r !. St. Rasldescu.