Anul XII
No. 45—46	16 ÂUjUSt 1909.
ALBINA
Revistă Enciclopedică Populară
Abonam, v străinătate pe an lei 8 Un mu mar ................15 bani.
** A
Abonamentul in ţara pe ?i> ni 5 „	„	„ pe 6 am „ 3
pentru anuneluri i leu linia. Mifţ pyblig ate, 5 bani ouvântul. IVI an User lpt ele nepubH?&$° se ard.
------	-■■■■	■	----l=

Medicină şi higiena: Sofia Nădejde, Al 12-lea congres împotriva beţiei la Londra.
Monumentele istorice: J?., Antichităţile dela Baia (Gu 2 Ilus-traţiuni: Biserica lui Petru Rare^ din f)asiat—Ruinele bisericii catolice din Baia.
Şcoala primară : FI. Cristescu, Scrisori către un învăţător tânăr, (a 7-a scrisoare)
Literatură: E. Şentea, In noaptea de paşte.
Geografie-Etnografie: Max Funke, Teheranul. (Gu ilustraţie). N. Stupcanuy Escursiune în munţii Neamţului: Spre Durău. Schitul Durău
Economie rurală: Plantaţiunile de arbori roduori —Irimia Po-pescv^ Boalele oilor şi ale caprelor: Aprinderea plămânilor. Rănirea inimei.
Educaţie şi instrucţi : Condiţiunile de admitere pentru absolvenţii şi absolventele şcoalelor primare. (Urmare).
Teatru : Tonta Dicescu, Femeea înţeleaptă, piesă populară în 3 acte. (Urmare).
Viaţa rurală: D. lonescu-Morel, Pe ce căi să ne îndrumăm feciorii: 3 poveste şi înţelepciunea ei.
Partea ştiinţifică: *Dr. Lux, Copacul care dă pâine (Gu ilustraţie)
Folklore : Oh. Popescu, Arnăuţii.
Din ziare şi reviste; Cât e de adânc oceanul?—De-ale copiilor.— Neştiutorii de carte în Portugalia.—Boicott.—Testamente curioase.
Bibliografie: Cărţi primite la Redacţie.
Cronica: De pe Domeniile Coroanei.—Întâmplările săptămânilor trecute.
Pagina glumeaţă iStan Păţitul,eseu şi poliţia (Gu ilustraţie).
Snplement: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 55 dela 16 August.
www.dacoromanicajo
Al Xll-lea Googre
ei ia Londra-
ela 18 la 24	ţinut în Londra al
Xll-lea congres'âTîumei întregi în potriva beţiei. Au luat parte peste 1.600 de trimişi din toate ţerile luminate. Mulţi mai ales din coloniile Angliei şi din Statele-Unite. A fost o adunare măreaţă a protivnicilor beţiei şi în deosebi a protivnicilor englezi.
Ca şi la alte congrese, oamenii de ştiinţă au adus dovezi despre relele pricinuite de spirt şi de băuturile
spirtoase.
D-rul T. Lailinen, profesor de higienă la Helsingfors (Finlanda-Rusia) arată cum, din cercetările făcute, a aflat că oricât de mică ar fi câtimea de spirt, băută, tot e dăunătoare. Dânsul a dovedit că serurile întrebuinţate ca leac împotriva boalelor molipsitoare, lucrează foarte slab la cei cari beau spirt oricât de puţin. Deci trupul celor băutori nu poate birui lesne boalele nici ajutat cu seruri.
Tot atât de însemnată a fost şi vorbirea D-rului Holitcher, (din Bohemia, Austria). A arătat că, după multe cercetări în spitale, s’a dovedit că darea de băuturi spirtoase la ofti-goşi şi cei bolnavi de tifos e dăunătoare. Dintre cei cărora li se dădeau astfel de băuturi au murit mai mulţi decât din cei cărora nu li s’au dat.
Doctorul Legrain, directorul celui mai mare spital de nebuni din Paris şi împrejurimi, arată într’o conferinţă foarte însemnată reul ce face spirtul asupra creerului şi-a boalelor de nervi. Dânsul zice: Treaba creerului şi-a nervilor e mai cu seamă să ţie regulă în lucrările trupului. Dar spirtul loveşte întâiu celulele creerului şi nervilor. Deci îndeplinirea lucrărei acestora se stânjineşte. Cel mai mic muşchiu, ori cel mai mic vas din trup nu-şi poate împlini slujba fără de lucrarea regulată a nervilor. Când aceştia sunt, mai mult ori mai puţin otrăviţi cu spirt, fireşte că nu pot lucră cum se cuvine. Dovadă cum se petrec lucrurile la băutori. întâiu începe a se încâlci limba în gură. Asta înseamnă că nervii cari slujesc la mişcările limbei şi la vorbire sunt pe jumătate striviţi. Dacă otrăvirea merge mai departe, tot creerul se sminteşte. Dovadă lipsa de judecată, de bun simţ, deru-
www.dacoromamca.ro
1182
albina
şine la cel beat. Ştii că omul beat nu mai e stăpân pe mişcările mâinilor, care-i tremură, şi pe-ale picioarelor, cari merg pe două cărări, până ce, dovedit de otravă, omul nu se mai ţine pe picioare şi cade jos, în noroiu, dacă nu şi mai reu.
Doctorul Legrain zice, cu drept cuvânt, că nebunia, cele mai de multe ori, e din pricina beţiei şi-i că e una dintre cele mai rele şi mai mari nenorociri ale omenirei, atât din pricina sarcinelor ce căşunează, cât şi din pricina moştenirilor ce remân urmaşilor. Băutura strică judecata, slăbeşte voinţa şi face din om, neom Mai primejdios e cel care bea zilnic fără să pară beut. Cu toate astea otrava lucrează şi la el, făcându-1 să judece greşit, să nu-şi poată împlini datoriile cum trebue, ori înpingândul la jocuri de cărţi şi de noroc, la daraveri greşite şi la multe fapte pe cari nu le-ar face dacă nu i-ar fi creerul otrăvit. Epilepsia, această boală gravă, de multe ori e din pricina băuturei părinţilor.
In ţerile apusene spirtul e cea mai fioroasă otravă a cree-rului. Chiar în câtime mică aduce îmbătare, care-i scurtă nebunie. Asta ’nseamnă că îndată după luarea otrăvei se şi întâmplă neorândueli în judecată, înţelegere şi simţire, cari micşorează voinţa şi simţirea, şi le înlocuesc prin imbolduri neînfrânate şi dobitoceşti. Mai primejdios, zice Legrain, e băutorul obişnuit care adesea ne face întipărire în şelătoare de om in toate minţile, deşi e jucăria unei otrăvi, care-i ameţeşte centrele nervoase şi încâlceşte legăturile între funcţiunile creerului. La urmă arată că otrava aceasta dă lovitura cea mai înfricoşată asupra capitalului intelectual al unei naţii: din pricina moştenirei, urmaşii băutori lor sunt închirciţi, căzuţi, mai nedestoinici de cât părinţii, iar peste câteva rânduri de oameni se sting.
Din pricina băuturilor spirtoase, au sporit atât de fioros boalele nervoase. Capitalul nervos ar trebui să fie pentru un popor mult mai preţios decât cel bănesc. Trebue apărat din răsputeri în potriva otrăvei spirtului şi al opiului, care îl împuţinează şi dăunează.
Mai departe, congresul s’a îndeletnicit cu planuri felurite pentru înfrânarea beţiei: legi pentru împuţinarea câr-ciumelor, pentru a opri pe fabricanţii de beuturi spirtoase a da lucrătorilor tain de băutură în loc de bani, etc.
Doctorul Daczi (din Budapesta) arată cum, cercetând toate şcoalele, deabia a găsit în câteva câte un şcolar care nu bea nici o băutură spirtoasă. Mai pretutindenea şcolarii beau, în deosebi mănâncă dimineaţa pâine muiată în rachiu. Pe cei mai mulţi copii îi împing la beţie părinţii. Pe ucenici, meşterii. Din pricina băuturei, şcolarii sunt; leneşi, nepricepuţi, neînţelegători şi obraznici, gălăgioşi, prăpădiţi şi în-
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1183
■chirciţi la trup. E e nenorocire că mai pretutindenea, mai ales sărbătorile, la nunţi şi botezuri, beau părinţii, beau învăţătorii, beau chiar şi copiii. De-aceea cere să se arate cu stăruinţă relele băuturii, ca doar s’ar face o schimbare.
Profesorul Hercod (Lausanne, Sviţera) zice clar: trebue legi de apărare a copiilor în potriva părinţilor beţivi, ca’n Anglia, unde copiii n’au voe a intră în cârciumă nici cu părinţii. Legea merge acolo şi mai departe, căci supt pedeapsă, opreşte £>e părinţi de-a da băuturi spirtoase copiilor înnainte de cinsprezece ani. Asemenea în Sviţera e oprit ca băeţii şi fetele să intre în slujbă la cârciume înnainte de optsprezece ani. Mai bine e în America, unde slujba la crâşme e oprită pănă. la 21 de ani.
Americana Cora F. Stoddard spune că în Statele Unite este în toate şcolile învăţământul antialcoolic pentru folosul sănătăţei, căci paza de spirt nu numai că apără sănătatea, dar dă şi putinţa omului de-a munci şi de-a se folosi de toată puterea minţei lui. Bărbatul care nu-şi strică sănătatea cu băutura, face mai mult pentru copiii săi, trăeşte mai mult, şi se foloseşte de cunoştinţele căpătate, plătind astfel îngrijirea ce societatea i-a dat. Trebue deprins tineretul a se feri de orice îi micşorează putinţa de a se întări şi-a luară din toate puterile. Băuturile înreutăţesc caracterul şi-i fac pe tineri sfădăuşi; băutura nu uneşte sufletele, ci le depărtează, dând loc la certe, bătăi şi chiar omoruri. Cel care nu bea, lucrează îndoit pentru dânsul, pentru ţară şi ur-maşi,
înrâurirea vorbirei acestei doamne a fost atât de mare că s’a făcut pe dată o societate internaţională a dascălilor pentru împrăştierea învăţăturei antialcoolice în şcoli.
In urmă s’a vorbit mult despre silinţele ce trebue să-şi dea fiecare pentru propeveduire înpotriva băuturilor în toate păturile societăţei, dar mai ales în şcoli şi universităţi, pentru a căpătă ajutorul statului la răspândirea acestor idei •cari au în vedere binele cel mai mare al popoarelor, căci le apără de o cădere şi pierdere neîndoioasă.
Sofia Nădejde.
Gât e de adânc Oceanul?
Cu prilejul aşezării unui cablu telegrafic între insulele Midway şi aripa de pământ al Ladronilor (Hoţilor) în oceanul pacific nordic, căpitanul vaporului Nero, din marina Statelor Unite a aflat o adâncime 9.636 de metri. Se ştie că muntele cel mai înalt nu trece peste 8.500 metri, deci tot ■adâncimea oceanului e mai mare decât înălţimea munţilor.
(«Deşteptarea»).
www.dacoromanicajo
1184
ALBINA
Antichităţile defa J3aia.
Orăşelul Baia din judeţul Suceava păstrează câ-tevâ monumente rămase din trecutul nostru, vrednice de a fi cunoscute: sunt ruinele unei biserici catolice rezidită de Alexandru cel Bun, este biserica Albă ridicată de Ştefan cel Mare, este biserica lui Petru Rareş.
Acestor monumente ale istoriei noastre, în «Buletinul Comisiunii monumentelor istorice» consacră d. Al. Lăpedatu un articol însoţit de multe ilustra-ţiuni (An. II No. 2). Luăm de-acolo pentru No. de faţă două ilustraţiuni: una înfăţişază ruinele bisericii catolice; alta, biserica lui Rareş.
Biserica catolică a fost zidită de către Alexandru cel Bun, Domnitorul Moldovei (1400 —1432) în anul 1410. El a destinat-o locuitorilor saşi din acel târg şi acolo a înmormântat pe soţia sa Margareta, care eră catolică.
După ruinele cari se văd acum, nu ne putem face azi decât o idee necompletă despre acest monument. Sunt însă descrieri făcute de diverşi călători din Apus prin Moldova. D. Lăpedatu rezumează câteva din acelea. In anul 1646 biserica eră păstrată întreagă; aveâ 50 de paşi în lungime şi 25 în lăţime; avea turn înalt de piatră, zidit în patrat şi bun şi pentru apărare, avea 5 altare, în mijloc eră baptisteriul.
Cealaltă biserică — aceasta ortodoxă — de care voim să vorbim acum, a fost zidită la anul 1532 de către Petru Rareş, fost în două rânduri domnitor alMoldovei (1527-1538,1541-1546) Eaeste cea din-tâiu din zidirile bisericeşti ale acestui Domn. Cu ea începe o serie nouă de clădiri religioase, cari se deosebesc în stil de cele din epoca lui Ştefan cel Mare. Picturile în interior şi exterior sunt bogate şi frumoase şi pe ici colo se văd încă urme.
www.dacoromamca.ro
biserica lui Petru îţareş din 0aia.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1187
Clădirea lui Rareş este în stare bună astăzi ca biserică a satului.
şi serveşte R-
5CRI56RI eĂTRE UN ÎNVĂŢĂTOR TÂNĂR
Scrisoarea Vll-a.
Dragul meu,
Scrisoarea aceasta este o urmare a celei de rândul trecut. Atunci îţi vorbiam despre modul cum ar trebui să te porţi cu elevii în timpul recreaţiilor şi despre influenţa pe care -o poate avea un învăţător asupra elevilor săi, atunci când petrece împreună cu ei pauzele dintre orele de clasă. Acum îţi voiu vorbi despre chipul cum ar trebui să se poarte un învăţător cu elevii săi în timpul recreaţiilor celor lungi acasă precum şi în timpul vacanţelor.
Iţi aduci aminte cum mai în fiecare seară—în săptămâna pe care am petrecut-o la tine—ne duceam să ne plimbăm prin sat. Atunci eu am văzut multe lucruri intoresante. Am văzut şi gospodăriile cele bogate şi frumoase ale Dele-nilor, pe care mi-i lăudai atât, de mult; am văzut şi bor-■deele nenorociţilor Văleni, cari sunt şi săraci şi risipitori şi leneşi şi îndărătnici.
Am văzut şboameni voinici, mândri şi sănătoşi; am văzut şi bieţi săteni slabi şi prăpădiţi în cât abia se ţineau pe pi •oioare. Am văzut fel şi fel de lucruri; fel şi fel de gospodării; fel şi fel de tipuri.
I-am văzut pe săteni muncind de-a valma pe moşia «ciocoiului»; i-am văzut stând la sfat, ciopor pe la răspântii; am văzut femeile şi fetele cum înălbesc pânzele pe prundul pâ-râului din vale; cum îngroapă la vii în rând cu bărbaţii •şi cum ţes singure pânza, bătând din vătale de răsună satul. Dar am mai văzut ceva care m’a atras mai mult şi care m’a preocupat mai de aproape. Am văzut cum ştiu să se joace copiii din sat.
Pe la colţurile gardurilor băeţii se jucau «De-a nasturii», joc care deprinde mâna şi ochiul, dar care dacă nu e condus cum trebue, poate să desvolte în copii tendinţa de-a 'nşelâ, de-a fură. Pe maidanuri unii joacă «Petrecul», unii «De-a vaca», iar cei mai mulţi jocuri cu mingea: «Ţâcul», «Potca» şi altele. Fetele se joacă de-a ghiocul, ori de-a ciupa. In cele mai multe cazuri—acasă, pe la răspântii sau pe maidanuri— copiii fac aceleaşi jocuri ca şi în curtea şcoalei.
Jocuri frumoase şi nevinovate, jocuri folositoare şi pentru
www.dacoromamcajx)
1188
ALBINA
sănătate şi pentru agerimea minţii şi pentru cultura inimii —jocuri pe care şcoala ar trebui—cum îţi spuneau în scrisoarea trecută—să le organizeze şi să le folosească aşa cum se cuvine.
Ce am observat însă în sat la tine?
De departe zăriam o ceată de copii alergând, sărind şi chicotindu-se sburdalnici şi plini de voioşie, în cât ţi-erâ mai mare dragul; iar când ne apropiam—dacă ne zăriâ numai unul din copii—apoi unde o*rupeau la’ fugă, bieţii copii, care încotro vedeau cu ochii. Ce zici, nu-i adevărat? Ei bine, ce putem deduce din aceasta ? De ce fug copiii când te văd pe tine? E bine că fug de învăţătorul lor? Eu cred că elevii fug când te văd, pentrucă au credinţa că jocurile sunt ceva rău şi că ce fac ei nu e bine; cevâ pe care «domnul» nu trebue să-l ştie, nu trebue sâ-1 vază.
Şi această credinţă, o au bieţii copii din pricină că tu nu i-ai pus niciodată să se joace în faţa ta; pentrucă tu n’ai ştiut să-i faci să dea jocurilor adevărata lor valoare. Să-ţi mai spui ce cred despre faptul că elevii fug de învăţătorul lor? înţelegi de sigur că aceasta numai bine nu poate să fie. Ce legătură sufletească mai poate fi între ei şi tine? Ce legătură mai poate fi între viaţa de şcoală şi viaţa de acasă? Iţi vorbiam în scrisoarea cealaltă despre felul cum procedează colegul Ionescu. Ei bine, copiii lui nu fug de loc când se întâmplă ca el să treacă prin apropierea jocului lor. E drept că, din respect, şi elevii lui încetează jocul când văd pe «domnul»; dar ei nu fug ca ai tăi, ci se strâng frumos la rând, îl salută respectuos şi-i spun: Jucăm cutare joc, domnule învăţător.
Nu-ţi mai spun câtă influenţă a câştigat Ionescu asupra sătenilor săi şi în ce strânsă legătură stă el cu tinerii cari au absolvit şcoala sa şi cari—unii din ei sunt oamenii însuraţi.
Acestea Ie vei află şi le vei judecă singur dacă te vei duce odată să-l vizitezi pe colegul Ionescu.
Ou bine,
FI. Cristescu.

De ale copiilor.
Puiu şi cu soră-sa s’au întors dela plimbare; amândoi au pălăriile murdare de noroi.
Mama.— Vai, copii! dar ce-aţi păţit?
Puiu.—Mamă, să-ţi spui: un copil pe care-l cunosc cu, ne-a luat pălăriile şi ni le-a aruncat pe jos.
Sora lui.— Nu e adevărat, m.amă; el le-a aruncat.
Puiu.— Ce spuneam eu? Păi, eu nu sunt un copil.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1189
iri noaptea de Paşte.
fang, bang, bang, glas de aramă răsună în liniştea întunericului şi, cu uşoară adiere de vânt, pornesc miros de tămâie şi dulci răsunete de rugă, prin ferestrele bisericuţei din Arini, pe când ecoul ultimelor lovituri se pierde departe ca un murmur de rugăciune. Una câte una şi tot mai multe lumini răsar domol din umbră şi satul se deşteptă. Lelea Maranda se ridică binişor de la căpătâiul copilului bolnav, mai toarnă untdelemn în candela ce începuse asfârâi, pe urmă îşi face cruce murmurând: „Dă-i Doamne, sănătate şi ajută-ne, Doamne!!!
— Ileana, Ileană, scoal’ mamă şi te îmbracă iute, că sf. slujbă a început.
S’aprinzi o lumânare înaintea Maicei Domnului, pentru sănătatea lui Todirel, să ne fie spre bucurie Sf. zi de Paşte."
Şi smeriţă, lelea Maranda se închină iar, pe când o-chii i se înrourează — şi copilul geme greu prin somn. Şi în vreme ce Ileana se îmbracă grăbită, biata inamă slăbită de suferinţi şi neodihnă, s’aşează iar la căpătâiul copilului îmbujorat de friguri.
Ileana a plecat. Se uită în urma ei lelea Maranda şi oftează din greu:
— Să n’am o pască ’n zi de Paşte! — şi rămâne mută, cu privirile aţintite înainte, ca şi cum ar despică cu groază adâncul unei prăpăstii; iar copila trece spre biserică, ca o fantomă prin noapte, cu gologanul pentru lumânare legat strâns în colţul basmalei:
— Toate fetele or avea roiche nouă de Paşte şi-or
ciocni la ouă roşii — şi rămâne şi ea pe gânduri........
Ce-i pasă, că luna îşi arăta chipul luminos colo sus, pe vârful pădurii, că stelele licăresc o taină, că văzduhul liniştit e plin de ceva neînţeles, că nu-s toate nopţile
de primăvară aşa misterioase.......? Sărăcia şi necazul
au şters din sufletul ei fraged minunile fermecătoare ale închipuirii de copil.
— N’am să cumpăr lumânare şi am să am cu ce mă
www.dacoromanicajx)
1190
ALBINA
da în scrânciob, gândeşte ea, când trece pragul bisericuţei; şi în razele lumânărilor aprinse, zăreşte scrânciobul împodobit cu brad, învârtindu-se ispititor.
Dar de odată umbra odăiţei lor sărace îi răsare în faţă.
Colo......frăţiorul bolnav de atâta vreme şi mama, în-
genucbiată înaintea icoanei Maicei Domnului, se roagă plângând.
—	Doamne — murmură copiliţa aprinzând lumânarea la picioarele prea Sfintei, — ascultă rugăciunea mamei.
Din uşa altarului, cu lumânarea aprinsă în mâna dreaptă, preotul cântă întreitul: „Veniţi de luaţi lumină“!
îmbrăcat în odăjdi strălucitor de albe, apare ca un zeu al înfrăţirii cerului cu pământul. Osanale se ridică spre înălţime şi sufletele tuturor, lepădând grija lumească, plutesc alături de ele în sferi dumnezeeşti. Licăririle lumânărilor aprinse măresc uitarea de sine şi legătura dintre om şi Dumnezeu. Singură Ilenuţa priveşte adesea la cozonacii şi păşcile aduse ca jertfă.
—	Hrîstos a înviat! — pronunţă rar şi respicat bătrânul preot din altar, şi mulţimea mărturiseşte într’un glas, ca un singur om, credinţa ce de veacuri stăpâneşte o lume:—Adevărat c’a ’nvitat!
Clopotele răsună iar deasubra satului Arini şi ’n glasul lor de aramă cântă bucuria neamurilor, slăvind pe cel înviat din morţi. La auzul sunetelor, lelea Maranda face semnul crucii asupra copilaşului, ce a încetat de a geme şi doarme adânc, cu capul înfundat în perini. Aplecată deasupra patului îi ascultă răsuflarea înceată. Faţa i se înseninează par’că când murmură a rugăciune: „In-dură-te, sf. Fecioră, şi de mine,“
Valuri — valuri lumea porneşte de la biserică, cu chipurile vesele, luminate de pâlpâiala lumânărilor ascunse în podul palmelor. Bucurie duc celor ce-au rămas pe acasă, bucurie seamănă în calea lor, căci bucurie e în toată natura.
Răsăritul începe să se înroşească, când Ileana ajunge acasă, cu anafora în mână şi cu vestea învierii Mântuitorului pe buze. Par’că zăreşte o rază de bucurie, ce de mult n’a mai lucit în ochii mamei sale, când o sărută domol în creştet, zicându-i: „Mai încet, Uenuţă, că Todi-rel doarmeŞi raza din ochii stinşi de lacrimi îi amin-
www.dacoromanica.io
ALBINA
1191
teşte copilei licărirea lumânării de la picioarele Prea Sfintei.
— Mamă, am aprins lumânarea la icoană.
Dar mama n’o aude. In gând invoacă ajutorul Mamei Sfinte, care ştie ce-i dragostea de mamă şi durerea ce-i sdrobeşte sufletul, când îşi perde odorul de la sân.
Copilul se deşteaptă. Slabă şi tremurătoare, vocea i se aude dintre perne: „mamă!“ şi mânuţele—numai oase — le întinde spre lelea Maranda, care aplecată dea supra patului îi sărută obrajii răcoriţi de friguri. Ar vrea sâ-i spue o vorbă — dar cuvintele i se topesc în lacrimi de bucurie şi rămâne mută, neştiind de cât să plângă lângă copilul ce de şapte săptămâni nu i-a mai zis mamă.
II cuprinde în braţe cu pernă cu tot, îl ridică ca pe o pană şi iat’o îngenuchiată în faţa icoanei — îşi face cruce, plânge, îl strânge la sân, îl sărută şi nici o vorbă nu e in stare să spuie. Copila îngenuche lângă mamă, cu mâinele împreunate.
Din pervazul icoanei Mama Milostivă caută cu duioşie la cei trei îngenuchiaţi. Candela îi umple faţa de lumină şi aureola, simbolul dumnezeirei, străluceşte mai tare.
Mare e minunea Ta, Prea Sfântă! şi mare-i dragostea de mamă!

E Şentea
Neştiutorii de carte în Portugalia.
In sudul ţării, în provincia Alemtejo, districtul Evora. comuna Santo-Estavao numără 405 locuitori. Dintre bărbaţi numai 3 ştiu carte, dintre femei nici una nu ştie carte.
In provincia Beira-Baixa, sunt 13 comune în care o singură femeo ştie să citească. Trebue să parcurgi 22 comune din acest district ca să găseşti 13 femei ştiind carte.
Asemenea lucruri se constată în numeroase alte comune din ţară.
In insula Madera, îii comuna Santo-Antonio da-Serra sunt 1.124 de locuitori. Bărbaţi, din 522, numai 5 ştiu să citească; dintre femei iarăş nici una nu ştie să citească.
www.dacoramamc&jx)
1192
ALBINA
TEHERANUL
zicătoare persiană zice : «Ispahamul e drăguţ, Siratul e frumos, dar Teheranul este foarte frumos.»
In adevăr Teheranul este cel mai frumos oraş al Persiei, Parisul Persiei, cum îi zic Perşii, cari se so-cot Francejii Resăritului.
Teheranul e capitală de pe vremea lui Aga Mohammed han. E într’o câmpie năsipoasă, place tuturor călătorilor. La Miazănoapte de el, se ridică dealuri, din ce în ce mai mari, iar în depărtare se’ntinde lanţul Elburzului, eu vârful De-mavend, veşnic îmbrăcat în nea şi ghiaţâ.
In jurul oraşului e un zid întărit cu o sută de turnuri, lung de 8.000 de metri.
Piaţa cea mai mare a oraşului e Meidan-Top-Hane (Piaţa-Arsenalului), toată pavată cu bolovani mari şi întinsă de 24000 de metri pătraţi. In mijlocul pieţei e un avuz mare cu apă, îngrădit cu ostreţe de fier frumoase, încunjurat cu tunuri din jur împrejur. La resăritul pieţei e Banca naţională împărătească a Persiei în stil europeano-pers. Dela Miazănoapte de piaţă începe strada cea mai frumoasă a Teheranului, Hiata u-i Ala ed Danie, Bulevardul ambasadelor. La apus de piaţă e Top hane (Arsenalul), încunjurat de cazarme.
Foarte frumoasă e partea de Miazăzi a oraşului, cu pieţe, întărituri, palate şi bazaruri. Acolo Meidan-i Ark (Piaţa Castelului) zisă şi Meidan-i-Şah (Piaţa împăratului). Mai toată piaţa e un avuz, lângă care e un tun uriaş şi sfânt «Topr-Murvarid». In partea apuseană e bazarul Emirului, clădit de Vizirul cel mare Mirza Iaghi han Emir (1850). Pe bazar flutură pururi steagul naţional cu Leul şi Soarele. Dela «Meidan-i Top hane» mergem la «Meidan-i Maşk», piaţa de exerciţii, uiiaşe, de 157 de chilometre pătrate. Acolea priveşte şahul la paradele şi mişcările armatei.
Palatul şahului îi într’o cetate şi cuprinde o mulţime de clădiri fără plan şi din material prost. Aci se află Sabia lui Tamerlan, zalele şahului Abbas, o mulţime de juvaere ale Coronei, un glob împodobit cu mulţime de diamante, sma-rande şi turchize. In visterie se află tronul cu păuni (Teht-i Ta’us). Perşii spun că Şah Nadir a luat acest tron din India (în veacul ăl XlV-!ea), după cucerirea oraşului Dehli. Lordul Curzon zice că Şah Fath Aii (50 de ani după Şah Nadir), şi-a făcut tronul după modelul celui din Dehli. Pe-un braţ al jeţului eră diamantul zis «Capul Meduzei», iar pe celălalt, altul «Muntele Lunei». Afganii, luând Ispahanul şi
www.dacoromamca.ro
www.dacoromanica.ro
î 194
ALBINA
ucizând pe Şah Nadir, unul din ei a luat «Muntele Lunei» şi l-a dăruit unei dănţuitoare, care l-a vândut pe nemica toată unui Armean. Acesta l-a vândut ţarului pe un milion şi un sfert de lei şi pe deasupra şi teşcherea de nobleţe. Este un covor cusut cu mărgăi'itare adevărate; de-asemenea perni, şi un «halian» cu mulţime de diamante mari. Sunt săbii bătute cu diamante pe prăsele şi pe încingătoare, junghiuri, din cari unul cu prăselele de smarand; haine împodobite cu mărgăritare şi diamante. Sunt diamantele mari Ko-i-nor (Muntele strălucitor) şi Daria-i-nor (Marea strălucitoare), toarte limpezi; două coroane şi-o căciulă cu agrafă de briliante.
E haremul, dar fruntaşii nu ţin la cinstea de-a şi avea fetele în haremul şahului, căci toţi din familia Cagiariarilor sunt zgârciţi. Pe multe soţii le trimeteâ şahul din urmă la părinţi, după ce le dă un dar neînsemnat.
In partea de Miază Noapte a oraşului e mahalaua Europenilor, cu strade largi, foarte bine luminate noaptea.
In Teheran e şi-o Universitate, unde se predau tot felul de ştiinţi, dar se învaţă foarte puţin. Guvernul dă tuturo.-studenţilor mâncare, băutură şi leafă.
după Max funke-
Plantaţiunile de arbori roditori.
In genere plantaţiunile de arbori roditori se execntă pregăti ndu-se bine terenul şi făcând apoi o groapă largă şi destul de adâncă.
După aşezarea pomului, cu rădăcinile întinse şi mai aproape de suprafaţă, groapa se umple, lăsând să se strecoare pământ printre rădăcini. La urmă se astupă cu pământ şi gunoiu şi se pune şi o propteâ până ce arborele se prinde bine.
In străinătate această metodă a început să fie considerată ca greşită. Plantaţiunile se execută în multe părţi tocmai în sens contrar, adică făcându-se groapa mică, neîntinzându-se rădăci-nele, aşezându-se arborele deadreptul, umplându se groapa de o dată şi îndesându-se pământul ca şi când s’ar bate un par.
La Cambridgeshire şi Devanshire, în Anglia, s’au făcut chiar experienţe comparative, iar rezultatele au fost de 50% în favoarea sistemului din urmă şi numai de 14% pentru cel vechili, in vedere că noua metodă e preferabilă, atât ca număr de prinderi, cât şi ca cheltueli, administraţia Domeniului Coroanei a luat măsuri să facă şi ea asemenea experienţe.
încercările se vor face în câmpurile de experienţă ale Domeniilor, începând din toamna aceasta si în număr îndestulător pentru a se formă o convingere temeinică.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1195
Ooadiţiile de admitere pentru absolvenţi'
absoJventele ^coaielor primare (1).
XL Scoalele elementare de meserii sunt următoarele: 1. Şcoala elementară din Baia de aramă, Mehedinţi.
2.	»	»	»	Balş, Romanaţi.
3.	»	:>	»	Bicaz, Neamţu.
4.	»		»	Broşteni, Suceava.
5.	»	»	V* *	Buftea, Ilfov.
6.	»	»	»	Buneşti, Fălciu.
7.	»	»	»	Cacaleţi-Zărneşti, Argeş.
8.	»	»		Calafat, Dolj.
9.	»	»	»	Clejani, Vlaşca.
10.	»	»	. y>	Dragăşani, Vâlcea. .
11.	»	\ »	»	Homorâciu, Prahova.
12.	»	»	»	Isaccea, Tulcea.
13.	»		»	Mizil, Buzău.
14.	»	»	»	Măicâneşti, R.-Sărat.
15.	»	s>	»	Boroaia, Suceava.
16.	»	»	»	Măneşti, Dâmboviţa.
17.	»	»		Medjiclie, Constanţa. .
18.	»	»	»	Negreşti, Vaslui.
19.	»	»	»	. Nicoreşti, Tecuci.
20.	»	»	i>	Novaci, Gorj.
21.	»	»	»	Oltina, Constanţa.
22.	»	»	»	Panciu, Putna.
■23.	»	»	»	Pătârlage, Buzău.
24.	»	»	»	Pătule, Mehedinţi.
•25.	»	»		Podul Turcului, Tecuci.
26.	»	»	»	Porceşti, Roman.
27.	»	»	»	Racoviţa, Muşcel.
28.	»	»	»	Scorţeni, Bacău.
29.	»	»		Săveni, Dorohoi.
30.	»	»	»	Târgu Adjud, Putna.
31.	»	»	»	Târgu Horezu, Vâlcea.
32.	»	»	»	Truşeşti, Botoşani.
33.	»	»	»	Valea Boului, Prahova.
34.	»	»	»	Viziru, Brăila.
35. Şcoala de ceramică din Târgu-Jiu, Gorj.
In şcoalele elementare de meserii (1) se vor preda următoarele meserii: lemnăria, rotăria, dogăria, împletiturile de richită, pa ■pură şi paie, fabricaţiunea cuferelor de lemn, a ustensilelor de gospodărie rurală, a jucăriilor de lemn simple; fierăria cu apli-caţiune la repararea uneltelor şi instrumentelor agricole, la că-ruţărie şi la potcovitul animalelor de tracţiune; croitoria de haine pentru săteni, tăbăcăria, cismăria groasă’ şi confecţionarea opin-
ii) Vezi No. 34, 35, 36, 37, 38, 39, 41—42, 43 — 44*
(1) Regulamentul şcoalelor elem. de meserii „Mon. Ol." No. 258 (1908).
*
www.dacoramamca.ro
1196
ALBINA
cilor; cojocăria, ţăsatul pânzei, postavului şi covoarelor naţionale; frângheria, olăria, tăierea pietrelor, etc.
învăţământul meseriilor se dă în ateliere de către maeştri speciali şi este exclusiv practic.	•
Durata învăţământului în şcolile elementare de meserii va fi de 2V»—3 ani.
învăţământul în şcolile publice elementare de meserii este gratuit pentru fiii de români. Streinii pot fi primiţi dacă vor fi locuri disponibile, după ce se vor satisface cererile fiilor de români. Ei vor plăti o taxă de 60 lei pe an.
In şcolile elementare de meserii se primesc 2 categorii de elevi: elevi ordinari şi adulţi meseriaşi admişi la cursurile practice temporale timp de 1—3 luni pe an.
Admiterea de elevi ordinari se face la orice epocă a anului şi numai pentru anul I de studiu.
Pot fi primiţi ca elevi ordinari absolvenţii cursului primar rural ori urban, având vârsta de 12 ani cei puţin.
Cererile de admitere scrise şi subscrise de însuşi candidaţii şi însoţite de actul de naştere, actul de vaccină şi certificatul studiile făcute vor fi adresate dirigintelui şcoalei.
Părinţii sau tutorii vor menţiona chiar pe aceste cereri num deşi pronumele lor, profesiunea şi domiciliul precum şi consimţi-mântul lor la cererea de înscriere şi vor semnă.
XII. Şcoalele interioare de meserii sunt următoarele:
1. Şcoala inferioară din			Curtea de Argeş.
2.		» »	Bârlad.
3.	»	» »	Botoşani.
4.	»	» »	Brăila (particulară).
5.	>>	». »	Buzău.
6.	»	» »	Dorohoi.
7.		» »	Călăraşi (particulară).
8.	»	» »	Câmpu-lung.
9.	»	» »	Piteşti.
10.	»	» »	Roman.
11.	»	» »	Roşiori-de-V ede.
12.	»	» »	Slatina.
13..	»	» »	Târgu Ocna.
14.	»	» »	V aslui.
15.	»	» »	Giurgiu.
In şcoalele inferioare de meserii se pregătesc meseriaşi pentru oraşe. In ele se învaţă diferite meserii ca: tâmplăria, lăcâtuşeria, tinichigeria, curelăria, vopsitoria, fierăriă.
Cursul şcoalelor inferioare de meserii este de 5 ani. (1).
Anul şcolar începe la 1 Octomvrie.
Condiţiunile de admitere sunt aceleaşi ca şi pentru şcoalele ol 61116 Ilt £11*6
Prin decretul Regal publicat în «Mon. Of». No. 79 din 10 Iulie 1907 s’a acordat absolvenţilor şcoalelor inferioare de meserii reducerea termenului în armată ia 1 an.
XIII. Ministerul agriculturii şi domeniilor posedă următoarele ferme şi pepiniere cari primesc elevi ca lucrători agricoli: (2)„
(1)	Instrucţiuni şi ordine circulare ale Ministerului Instrucţiunii 1908.
(2)	Monitorul Oficial No. 80 din 9 Iulie 1909.

www.dacoramanica.ro
ALBINA
1197
1.	Ferma model Studina (Romanaţi) are anul acesta vacante 35 locuri.
2.	Ferma model Laza (Vaslui) are 24 locuri.
3.	Şcoala centrală dela Herăstrău (Bucureşti) are 9 locuri.
4.	Pepiniera viticolă Strehaia (Mehedinţi), 8 locuri.
5.	»	»	Drăgăşani (Vâlcea), 4 locuri.
6.	»	»	Goleşti'-Badii (Muscel), 4 locuri-
7.	»	»	Istriţa (Buzău), 18 locuri.
8.	»	»	Petroasa (Buzău), 3 locuri.
9.	»	»	Petreşti (Putna), 9 locuri.
10.	»	»	Paraclis-Cotnari (Iaşi), 4 locuri.
11.	»	»	Vişan (Iaşi), 9 locuri.
12 Grădinile publice din Bucureşti 2 locuri.
învăţământul în aceste instituţiuni este mai mult practic, elevii
lucrători fiind obligaţi a luă parte la toate lucrările din ferme sau pepiniere; noţiunile teoretice necesare se dau elevilor numai în timpul ernei.
La fermele model şi la şcoala centrală elevii primesc o instrucţiune agricolă, la grădinile publice o instrucţie horticolă, la pepinierele Vişan şi Istriţa o instrucţie pomologică şi la celelalte pepiniere o instrucţie viticolă.
Cererile pentru admitere se vor adresa şefilor de pepiniere pentru pepiniere, sau administratorilor de ferme pentru fermele Studina şi Laza sau directorului dela şcoala centrală dela Herăstrău până la 24 August (1909).
Condiţiunile de admitere sunt: a) sa fie român fiu de sătean,
b) să aibă varsta de 16 ani cel mai puţin sau 25 ani cel mult;
c)	să fi absolvit curstil primar; d) să fie sănătos şi de constituţie robustă; e) elevul dacă e major, sau părinţii ori tutorii dacă e minor, să subscrie un contract prin care se angajează să lucreze fără întrerupere în curs de S ani lucrările fermei sau pepinierei în condiţiunile regulamentului şcoalei.
In ziua de 25 August toţi aceia ce au făcut cereri se vor prezentă la cancelaria instituţiunii la care s’au adresat pentru examinarea lor fizică şi medicală. Cei admişi se vor prezentă la şcoală la 1 Septemvrie.
La prezentarea în fermă sau în pepinieră elevii 1 crători sunt • obligaţi a avea cel puţin 3 rânduri de schimburi, 2 ştergare, o căciulă (poate şi pălărie), un cojoc sau mintean şi o pereche de îhcălţăminte.
Elevii lucrători vor fi plătiţi pe tot timpul învăţăturii cu câte 30 lei pe lună din care îşi vor avea întreţinerea şi vor face şj economii.
Elevii lucrători, după terminarea studiului lor de 3 ani, vor aveâ dreptul la serviciul militar cu tei*men redus la un an, conform deciziunii Ministerului instrucţiei inserat în «Mon. Of.» No 44 din 27 Mai 1909.
XIV. Staţiunea sericicolă dela Cotroceni (Bucureşti).
Elevii învaţă în mod teoretic prin conferinţe şi practic prin lucrări personale creşterea sistematică a viermilor de mătase. Şcoala începe ia 15 Aprilie şi durează 50 de zile în fiecare an. Cererile de înscriere se adresează dirigintelui acestei staţiuni. Candidaţii să fie fii de săteni şi absolvenţi ai şcoalelor primare,
www.dacoromamca.ro
1198
ALBINA
dar se primesc şi absolvenţi ai Şcoalelor elementare de agricultură.
întreţinerea elevilor şi locuinţa priveşte pe Ministerul de domenii. Elevii vor aduce cu dânşii 3 rânduri de primineli, un rând de haine şi o velinţă sau plapomă pentru învelit.
Absolvenţii acestei şcoale pot conduce ei singuri o cultură ştiinţifică a gândacilor de mătase şi cei mai buni pot deveni agenţi sericicoli şi controlori de culturi.
• ------------
femeea înţeleaptă.
(Piesă popufară de teatru îrţ trei acte).
(Urmare).
ACTUL II.
Un loc viran unde sunt adunaţi mai mulţi ţărani; la stânga se vede câciuma lui Hristea, în faţa căreia este o masă şi două scaune.
Scena I.
Boerul, logofătul, mai mulţi ţărani, apoi Sultana.
Hristea (către ţărani ce stau de vorbă ne lucrând).— Ce, ori e sărbătoare azi de staţi fără lucru? Plecaţi d’acolo! (Se vede venind boerul).
Boerul.—Logofete, îmi pare bine că ţăranii mei sunt de faţă şi ascultă şi ei ce plan am pentru zidirea bisericii.
Hristea (se pleacă până la pământ şi strigă la ţărani).— Veniţi îndărăt, veniţi îndărăt, că vă cheamă boerul!
Boerul (către logofăt).— Ai yăzut ce sumă am hotărît pentru clădirea bisericii ?
Hristea.—Da, cucoane!
Boerul.— Cred că omul căruia ţi-am zis că vreau să-i încredinţez conducerea clădirei, poate s’o execute cu acest preţ, bine şi solid !
Hristea.— Da, cucoane (mai încet). Cred, cum el locueşte în sat, că ar putea s’o facă şi mai eftin.
Boerul.— Cât aş fi dat maestrului străin, tot atâta îi dau şi lui. Cheamă-1 şi să ăi grijă să aibă tot ce-i trebue din pădurea şi magaziile mele. (In acest timp Hristea trimisese un ţăran să cheme pe Vasile, dar în locul lui vine Sultana, Hristea îngălbeneşte la vederea ei).
Boerul.— Ce, ori nu ţi-e bine?
Hristea.—Mi-a trecut, n’ara putut să dorm în noaptea asta, să mă ertaţi!
Sultana (salută pe boer).— Să trăiţi boerule!
Boerul (răspunde la salutul Sultanei).— Bună ziua, ce nu e
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1199
bărbatul tău acasă? Să-i zici să vie negreşit la mine. Voesc să-i încredinţez lui zidirea bisericii după planul făcut de architectul meu. (Sultana rămâne înmărmurită) Nu m’ai înţeles ce am zis? Yoesc să dau zidirea bisericii în grija bărbatului tău şi tot în aceleaşi condiţiuni cum eram să o dau meşterului străin. Nu te bucură asta?
Sultana.— Coconaşule, biserica e ţ)rea aproape de cârciumă! (Toii isbucnesc in râs).
Hristea (către Sultana).— Ce ai cu cârciuma mea?
Boarul (către Hristea).— Ce te amesteci în vorba ce nu te priceşte! (către Sultana) Ce ai vrut să zici ? De ţi-se pare că biserica e prea aproape de cârciumă ?
Sultana.— Cucoane, bărbatul meu e fire slabă, se perde lesne lângă vin şi rachiu, şi dacă trebue să lucreze în toate zilele aşâ de aproape de cârciumă — ah, Dumnezeule, mi-e teamă că nu poate să se împotrivească ispitei!
Boemi.— Cum nu poate el să se ferească de cârciumă, dacă e aşâ de periculoasă?
Sultana.— Cuconaşule, muncind din greu, setea chinueşte pe om; şi apoi dacă tovarăşii de băutură îl îndeamnă în toate chipurile, ba cu binele, ba cu batjocura, cum să mai poată a se îmgotrivi! Şi dacă începe să facă din nou o datorie cât de mică, se leagă pentru multă vreme. Numai de a-ţi şti, cuconaşule, cum o singură seară petrecută în cârciumă, aruncă pe bieţii oameni într’o cursă de care greu de tot se mai pot scăpă!
Boerul.— Ştiu, Sultano, şi sunt foarte supărat de cele ce mi-ai spus eri. Aci în faţa ta şi a ţăranilor mei voiu arătă că eu vreau ca nimenea de pe moşiile mele să mai fie vre-o dată asuprit. (Se adresează către Hristea). Logofete, este adevărat că în localul tău oamenii sunt momiţi şi înşelaţi?
Hristea (tremurând).— Asta nu mi s’a întâmplat de când trăesc şi de când sunt logofăt... (tuşeşte şi-şi şterge sudoarea de pe frunte). Asta e grozav!...
Boerul.— De ce te turburi? întrebarea e foarte simplă. Adevărat e că adimeneşti pe oamenii săraci, îi încurci cu socoteala şi le întinzi tot felul de curse în cârciuma ta încât familiile lor se nenorocesc din cauza ta ?
Hristea.— Nu, cucoane, nu e aşâ, cum zic ei! Dar asta e răsplata când le faci bine golanilor. Trebuiâ să ştiu eu a-ceasta mai dinainte; în loc de plată îţi mulţumesc cu vorbe rele!.
Boerul.— Nu te îngriji pentru plată, te întreb, minte a-ceastă femee?
Hristea.— Da, cucoane, pot să dovedesc de o mie de ori!
Boerul.— E de ajuns să dovedeşti numai odată; dar bagă de seamă, logofete, că eri ai zis că Vasile este un harnic şi priceput lucrător şi că’femeea lui este liniştită şi muncitoare, şi că nu e ca alte femei, bârfitoare!
«
www.dacoramamca.ro
1200
ALBINA
Hristea (a parte).— Credeam că voiu câştigă o gâscă grasă, dar am păţit-o (tare). Nu ştiu.... eu.... îmi aduc aminte când D-v. m’aţi întrebat de ea.... eu am crezut că e aşâ.,..
Boerul.— Tu eşti aşâ de turburat acum, încât nu pot vorbi cu tine; e mai bine să aflu dela oamenii ăştia de pe lângă mine (se adresează la doi bătrâni). Oameni buni, e adevărat că în cârciuma logofătului oamenii sunt momiţi şi împinşi la rele? (Oamenii se uită unul la altul şi nu îndrăsnesc să spună adevărul). Nu vă temeţi spuneţi-mi tot ce ştiţi!
Bătrânii (încet către boer).— E prea adevărat, boerule, dar ce să facem noi oamenii săraci faţă de logofăt!
Boerul.— Destul moşule, am priceput totul, (se adresează către Hristea). Vom regulă noi şi această afacere în scurtă vreme! (apoi către ţărani). Vă făgăduesc, oameni buni, ca-i voiu scăpă pe toţi de asuprire; văd că nu e bine să fie proprietar de cârciumă logofătul meu de moşie. (Se adresează către Sultana). Să vie bărbatul tău la mine şi linişteşte-1 că n’o să i se întâmple nimic, căci cârciuma n’o să mai fie lângă biserică!— (Boerul ese, Hristea vorbeşte la o parte cu unul din mulţime, toţi se retrag, rămânând pe scenă numai Hristea).
Scena II.
Cristea, apoi Mihaiu cu care se înţelesese în scena precedentă.
Hristea (se plimbă pe scenă). Cum să-i vorbesc? Că e tare şiret nu trebue să mă mai îndoesc, el e viclean ca dracul! A băut el mulţi bani la mine, dar tot în socoteala maestrului! (hotărît). O să-i vorbesc scurt şi lămurit! (cu îndoială). Dar poate o să se teamă, n’o să aibă destula încredere în mine!... O să încerc, o să-i făgăduesc 10 dubloane de câte 5 lei, dacă după vre-o cinci Săptămâni va cădeâ toată tencuiala de pe zidul bisericei.... Treaba să se facă, n’o să-mi pară de loc rău de bănişorii mei. (se arată Mihaiu care ste-ţese la o parte).
Mihaiu.— Bună ziua, logofete.
Hristea.— Bună ziua, Mihaiu, nu ştie maestrul tău că ai venit aici?
Mihaiu.— E la curtea boerească, dar de ce m’ai chemat?
Hristea.— Vreau să vorbesc ceva cu tinq. (apropie de masă două scaune). Tu n’ai prânzit şi nici nu mai e vreme să prânzeşti stând de vorbă cu mine, şezi şi îmbucă cevâ. (aduce din cârciumă o bucată de friptură, o garafă cu vin şi două pahare).
Mihaiu.— Spune-mi, logofete, ce pofteşti, sunt la porunca d-tale!
Hristea (ridică paharul plin).— în sănătatea ta, Mihaiu ! Goleşte-ţi paharul şi încearcă muşchiul ăsta de porc, ori nu-ţi place? Nu cred ca meşterul tău să-ţi dea cevâ mai bun!
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1201
Mihaiu.— Aşa e; dar acum când are biserica în lucrare, are să fie mai bine şi de noi!
Hristea. — Ce prost eşti, Mihaiu, crezi că asta va ţine mult? Ii doresc s’o scoată ia capăt, dar el nu e om pentru o astfel de treabă; el n’a avut până acum nici odată o zidire aşa de mare de făcut, nu ştiu ce i-a trăsnit în cap boarului să i-o dea! Toată nădejdea lui e în tine, Mihaiu!
Mihaiu.— Se prea poate!
Hristea.— La asta m’am gândit şi am v jit să-ţi vorbesc. Tu ai putea să-mi faci o mare îndatorire, numai să voeşti! Ce zici ?
Mihaiu.— Sunt la porunca D-tale, logofete. In sănătatea I>-tale. (bea).
Hristea.— Şi în sănătatea ta. (îi pune carne pe taler). Aş vrea ca temelia zidului bisericei să fie din peatrâ scoasă din cariera aceea din deal, ştii tu de care e vorba!
Mihaiu.— Nu, asta nu se poate, logofete! D-ta nu te pricepi la de-alde astea! peatra acea nu e bună pentru aşa ce-va; şi mai cu semnă pentru temelie nu e bună de loc!
Hristea.— Te înşeli tu, Mihaiu, piatra din cariera aceea nu e rea; am văzut că s’a luat de acolo pentru multe zidiri E bună de tot şi mult bine mi s’ar face mie, dacă cariera a-ceea s’ar deschide din nou!
Mihaiu.— Doamne fereşte, nu se poate, logofete!
Hristea.— O să-ţi fiu recunoscător pentru binele acesta, Mihaiu!
Mihaiu.— Dacă lucrăm cu piatra asta, atunci zidul e prăpădit după şase ani.
Hristea.— Ce tot vorbeşci, astea sunt copilării! Şi apoi . ce-ţi pasă, dacă după şase ani zidul nu mai e bun, par’că boerul nu poate să facă altă clădire nouă IEI e bogat, are de unde să cheltuească! Ascultă! Dacă faci ce-ţi zic, îţi dau un bacşiş bun, bun de tot! Ai înţeles ?
Mihaiu.— N’ar fi lucru rău ! Dar dacă boerul ar cunoaşte că peatra nu e bună ?
Hristea.— Auzi, să se priceapă boerul! Nici vorbă nu-i oe asta, fii pe pace !
Mihaiu.— Boerul ştie multe ! Dar ce mai vorbesc eu? D-ta îl cunoşti mai bine de cât mine!
Hristea.— Se înţelege !
Mihaiu.— Măi că îmi vine să cred şi eu că am putea lucră şi cu piatra asta ; de alt-fel peatra e frumoasă şi e bună de tot pentru alte lucrări.
Hristea— Bravo, adu mâna încoace, ne-am învoit, meşterul să întrebuinţeze peatră de cariera ştiută. Dacă se face aşa, atunci primeşti dela mine cinci ruble bacşiş.
Mihaiu.— Ce bine ar fi, dacă le-aş avea, acum în mână !
Hristea.— Iţi vorbesc serios, îţi dau cinci ruble dacă treaba se face!
www.dacoromamca.ro
1202
ALBINA
Mihaiu.— Bine, îţi făgăduiesc (îi întinde mâna şi-i făgă~ dueşte). Să fie aşa cum zici, logofete, ce-mi pasă mie de boer I
Hristea,— Mai am o vorbă şă-ţi spun. (vorbeşte mai încet). Am un săculeţ cu nişce prafuri luate dela oraş. Se zice că sunt bune, când le amestici în var; atunci ţine tencuiala ca ferul; dar ştii. cum se întâmplă câte o dată cu născocirile celor de la oraş, nu te poţi încrede în totdeauna în ele aş vrea să le încerc mai întâiu la o zidărie streină decât la a mea!
Mihaiu.— Putem să le încercăm la colţul casei unui vecin.
Hristea.—încercarea la un loc mic nu e de nici un folos. Nu poţi să te încrezi, cum ar fi la un lucru mare! Aş voi să le încercăm la turnul bisericei, ce zici ?
Mihaiu.— Şi trebue mult praf pus în var ?
Hristea.— Nu, numai câte-va chilograme la un butoiu mare de var!
Mihaiu.— Atunci e lucru uşor !
Hristea.— Vrei să-mi faci treabe asta ?
Mihaiu.— De ce nu ?
Hristea.— Şi dacă nu isbuteşti, să taci ca peştele!
Mihaiu.— Negreşit, tăcerea e cel mai bun lucru!
Hristea.— Seara vii de iei prafurile de la mine şi întotdeauna ai câte un pahar de vin.
Mihaiu.— întocmai aşa o să fac. dar acum trebue să mă duc, că a bătut unu (ia paharul şi bea). Iţi mulţumesc, logofete. pentru cinste.
Hristea.— N’ai pentru ce. Dacă te ţii de vorbă, capeţi cinci ruble, le-am şi pus de-o parte pentru tine.
Mihaiu.— Ce bihe mi-ar fi prins acum!
Hristea.— Vino atunci în ziua, când începi căratul petrelor din carieră.
Mihaiu.— Văd eu că te temi de mine, că n’o să mă ţiu de cuvânt; că dacă m’ai crede mi-ai da cel puţin trei ruble din suma învoită ; aş vrea să-mi scot ghetele de la cismar pentru mâine, şi n’aş vrea să cer bani înainte de la maestru !
Hristea.— Nu pot acum, vino mâine.
Mihaiu—. Văd că nu te încrezi în mine! atunci de ce să nu-ţi spun şi eu cum mi-e gândul. Dacă cariera e începută, n’o să-mi mai dai nici bună ziua !
Hristea. Nu hi „Toma Neciedineio,su“, Mihaiu, eu mă ţiu de cuvânt!
Mihaiu.— Dacă nu-mi dai bani acum, s’a rupt învoeala dintre noi!
Hristea.— Nu vrei să te mulţâmeşti acum cu două ruble?
Mihaiu. Nu, îmi trebue trei, dar apoi să te laşi pe minei
Hiistea. (scoate trei piese de / lei şi i le dă). — N’o să mă înşeli, Mihaiu ?
Mihaiu.— Să mă ferească Dumnezeu, (să pregătesc să plece şi la uşă vorbesc încet). Ce cerere ciudată cu piatra, şi
www.dacoromamca.ro
ALBINA
120a
încă mai ciudată cu prafurile ! Banii sunt în mâinele mele; logofătul e un mare ticălos, şi eu n’o să fiu un nebun şi un nemernic!..... {uşa).
Hristoa. {vorbesce singur). Treaba a mers de minune ; mai bine de cât mă aşteptam, şi încă pe preţul jumătate ! I-aş fi dat şi zece ruble, numai să isbutesc ! Cum mă bucur ! De aş vedea o dată temelia pusă ! Răbdare, zilele astea o să scoată pietrele din carieră. Aşteaptă, bunul meu meşter ! Grozava ta de muere ţi-a gătit bucate boeresti, şi credeţi că staţi bine ! Nu vă bucuraţi prea de timpuriu, logofătul nu doarme, el lucrează !....
(Va urma).
(Se lasă cortina)
Toma Dicescu.
goalele oilor şi ale caprelor.
Aprinderea plămânilor şi a ţevilor Iui.
e întâmplă adesea a se îmbolnăvi oile de plămâni (bojoci), când oamenii nepricepuţi dându-le doctorii pe gură, le ridică capul prea sus şi le toarnă de o dată prea mult. In asemenea caz, parte din leac, în loc de a se duce în stomac, ia o cale greşită, trecând prin gâtlej în beregată şi-apoi în plămâni, pe care-i vatămă. Trebue dar ca la darea ceaiurilor sau a altor leacuri pe gură, să nu li se ţină capul prea sus, şi să nu le dea din doctorie decât câte puţin de-odată.
Mieii pot suferi de un fel de aprindere a plămâ-nilor foarte rea, cari le prieinueşte adesea moarte. Boala se iveşte la mieii slabi, născuţi în grajduri murdare, sau din mame cu urdinare sau alte boli.
Câte odată boala se arată îndată după naştere. Mielul abia răsuflă, se înăbuşe şi nu caută de loc a suge. Cu greu se ţine pe picioare, stă mai mult. lungit, e ţeapăn. Tuşeşte, şi, daca punem palma în partea stângă a pieptului, în dreptul inimei, simţim că ea bate cu putere şi iute.
Mielul poate muri repede de tot, în două trei ceasuri.
www.dacaromanica.ro
1204
ALBINA
Gând boala însă se iveşte mai târziu, nu la naştere, ea ţine mai multe zile, în care timp mielul slăbeşte aşâ de rău, în cât nu rămâne, decât pielea şi osul, când şi moare.
Se feresc mieii de această boală, ţinând oile fă-tătoare în târle curate şi aerisite, spoite cu var, curăţite de praf.
Lecuirea boalei prin doctorii mai nici odată nu se poate dobândi.
“Răpirea inimei.
Oaea, dar mai des capra, mai ales acelea cari trăesc pe lângă casă, înghite câte odată împreună cu fânul, corpuri ascuţite rătăcite prin furaj, ca ace de cusut ori cu gămălie, undrele, cue, oscioare, etc., cari ajungând în burtă, îi străpung adesea păreţii, precum şi perdeaua ce desparte măruntaele pieptului de acelea ale pântecelui, mergând până la inimă, o rănesc atât pe ea cât şi cămaşa ei.
Capra bolnavă suflă greu, ţine picioarele din nainte depărtate unul de altul, stă mai mult în picioare, iar când se culcă se aşează pe partea dreaptă.
Nu mănâncă cu plăcere şi nici nu rumegă regulat.
La începutul boalei, este încuiată, ese rar, mai târziu o zi două ese subţire, apoi o zi două tare.
Tuşeşte din când în când şi geme; pieliţa după faţa din năuntru a ploapelor ia o coloare spălăcită, devenind albăstrue, când se apropie moartea.
Punând palma manei în dreptul inimei, simţim svâcniturile ei tari şi repezi; vinele gâtului se bat cu putere.
Apăsând cu mâna pe şira spinării în dreptul spe-telor, capra arată durere, geme;
In cele din urmă se umflă picioarele de dinainte şi gâtul, apoi sub piept şi pântece, slăbeşte cu totul, devine dropicoasă şi moare.
Boala nu are leac, de aceea vom păzi nutreţul vitelor, de orice murdărie, de corpuri streine. Daca nenorocirea vine şi să îmbolnăveşte vita, îndată ce
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1205
pricepem că sufere de o aşa boală, să se taie fără întârziere pentru a ne putea folosi de carnea şi pielea ei.
In fundul Chitelor s’a prins astă-iarnă un cerb şi o ciută, vii. şi li s’au legat picioarele cu funii de către lucrători. Administratorul ferestrăului ştie ce s’au făcut cu ei. De alt-fel, cu cât toporul pătrunde mai adânc în inima codrilor, urmele cerbilor şi ale căprioarelor iubitoare de linişte se răresc, după cum spunea domnul Gheorghe dimineaţa, privind o puşcă ruginită din «diul bucătăriei de scânduri. Pe piciorul Bradului se auziâ un copoiu alergând după o urmă proaspătă de epure.
Am plecat pe Calea Mare, printre ştejarii cu crengile aple cate spre pământ şi mesteacăn» ce-şi jucau frunza la bătaia vântului. Trecem pe la stâna Maicilor, o poiană largă înconjurată de brazi.
Un român bălan la faţă cu sumanul aruncat pe umăr merge cu noi. In lăturile culmei, de ce rădicăm, de ce se lasă coastele mai prăvălite. Ghionoi punctate cu roş cată curioase spre noi din spicul brazilor. Ne este sete. Nişte ropiâni dintr’o margine de poiană ne îndreaptă la fântâna Bălţiteştilor. încă un pripor şi o cruce ne îndrumează spre dânsa. Un butuc răsturnat serveşte de scaun şi loc de odihnă.
Plecăm înainte şi coborîm lăsând în dreapta fundul Chitelor, spre fântâna omului, necurăţită şi bătută de razele soarelui. De aici în poiana Jidanului, cu brazi mari de un verde închis, cu patru boi mari, curaţi ca laptele păscând iarba cu lăcomie. Ploaia caută să ne sperie, dar trece repede.
De la fântâna Omului se vedeâ iar Ceahlăul neclintit, Pana-ghia, vârful Toacei şi Troaca lui Prună, cum se lăsă de-vale; acum am trecut de culmea Rea plină de noroiu şi am ajuns în poiana Doamnei, de unde se naşte fundul pârâului Audia şi de unde se vede în faţă dealul Hangului şi iarăşi culmea înfiorător de ’naltă a Ceahlăului.
Irimia Popescu. Medic Veterinar.
Excursiune în munţii Neamţului.
5pre Durau.
www.dacoromanica.ro
1206
ALBINA
In poiana Doamnei poposim pe iarbă verde, stăm la masă. Vul-tani cu aripile întinse plutesc în depărtare lunecând deasupra Bobotenilor, aplecându-şi capetele şi pe o parte şi pe alta după pradă. Ieşim în gura Audiei, pe la spatele grădinilor.
Pe va’ea pârâului din Hangu, caii duc scândurile ferestrău-lui din Boboteni în căruţe, prin prunduri şi rupturi de maluri, căci nimeni nu se îngrijeşte să canalizeze pârâul ori să-i reguleze cât de puţin cursul. Fluturii, i au omorît copiii jucându-se-prin glodul cărărei. Pe Ceahlău s’au rupt norii şi i-au cuprins creştetul cu o pânză deasă de ploaie.
In urmă, pe Dealul Doamnei plouă cu găleata şi numai noi stăm cu pelerinile uscate strânse şi aruncate pe umere.
La Primăria Hangului un român frumos şi băiaiu la chip no fac;: cunoscut o notă telefonică din Piatra. E comisiunea pentru particulari. Numele sucite în tot felul, povestea vorbei: „surdul n’aude, dar potriveşte", ne face să râdem. Mai facem o sforţare până în Răpciuni, unde vom sta la masă ca oamenii. Pe drum ne ies înainte o stână de purcei şi plănuim numai de cât să realizăm visul dela urcuşul Horaiţei. Sosim la „Cooperativa română".
Domnul Primar al Comunei Hangu, care s’a arătat foarte binevoitor, graţie instrucţiunilor ce prinrse de la d 1 Prefect N. N. Albu, ne-a îndrumat spre un creştin de la care, am cumpărat doi godani ce-ţi luau auzul ţipând.
Cu o deosebită ceremonie au fost sacrificaţi pe lemnarul din ograda Cooperativei şi daţi la bucătărie, ca să fie gata până la plecare. S’au tocmit oameni pentru ca să aducă merindele la Durău, la schit şi a doua zi să meargă cu noi la deal. Pe valea Bistriţei, pe apă, se vedeau plutele venind de-vale, în vreme co Costică, camaradul nostru, trăgea cu puşca în ciorile de pe malul apei. Două vagonete şi maşina ne-a dus fluerând la deal, în cântece şi râsete.
La un cot răsare Ceahlăul, ale cărui conglomerate lucesc, parc’ar fi muruite cu var. Panaghia întunecată stă pe gânduri şi răceala de la poalele dealului cuprinde valea. Pescăruşii se duc la pârâu la deal sburând săltător de-asupra apelor şi de peste pădurile învecinate vin ciori şi corbi negri şi sbor repede speriaţi de norii ce se ivesc de după coama Ceahlăului.—
Schitul Durău.
Pufăind greu, maşina a poposit pe marginea pârâului. Am
www.dacarotnamca.ro
l
ALBINA
1207
coborît şi, urcând dâmbul, am ajuns pe coastă pe drumul Schitului cu maluri înverzite şi pline de muşchi, cu brazi ridicându-se şi înnegrind calea.
Unghia mistreţului se vede înfiptă într’un ponor în stânga, cu direcţia spre Ceahlău. Părem obosiţi şi în lungul celor doi •chilometri ce-i mai facem înserează de-a binelea. La poarta Schitului se aude un sgomot de ape duruind în cursul lor afară din canalele de lemn în care le au adunat călugării pentru trebuinţele lor.
Ne ies înainte feţe cinstite: Părintele Filaret Vasilevici, pă rintele Ghenadie, locţiitor al superiorului, Părintele Teofan, din schitul Tărcăului, părintele Nicanor cu ochi negri aprinşi sub sprâncene, ce se îmlădie orice ce dorinţă ca un paiu de grâu la boarea vântului, când îi spui la ureche : „nu ţi-a fi de geaba" Şi el rosteşte cucernic: „Datoria, unul pentru altul, fiule!".
Şi aşa, când stai seara în schitul Durăului cu lumânarea a-prinsă în chilie, nu te prinde urîtul, căci apa sună necontenit în uluce amestecându-se cu sgomotul isvoarelor care veşnic curg din munte. Glasul şi paşii călugărilor nu mai contenesc în cer-dacuri şi părintele Filaret Vasilevici, aprinzând şi stingând mereu lumânările prin fanare, toacă în cadenţă ca un ceasornic, şi sună bocăncii largi pe duşumele. După utrină, toţi adorm ; mănăstirea intră în nemişcare; doar vântul de bate scândura de toacă în clopotniţă, şi apele cântă în canaluri cântul nevinovat de rugă al codrilor sălbătăciţi.
Dimineaţa până ’n zori, se pornesc iar cadenţele paşilor ca a cailor în grajd şi stigătele fraţilor către ucenicii rei mai mici: „scoală şi te du cu vitele, că e soarele sus, de să dormi pe ceea lume şi tot te trezeşti." Un frate de la Arhondaric îmbrăcat într’un suman cafeniu, cu o pălărie de paiu în cap, cu mustăţile, ţepoase şi speriate de dinţii rari şi laţi, vorbeşte peltic, aleargă după trebi în toate părţile şi în ochii lui mari şi bulbucaţi e amestecată frica cu dobitocia împreună.
N. Stupeanu
— ———
— Apa, după ce se turbură, trebue să se limpezească.	„	,
(Zanne, Prov.)

www.dacoramamca.ro
1208
ALBINA
PE GE eĂI 5Ă NE ÎNDRUMĂM FEGieRlI
O poveste şi înţelepciunea ei.
— A 7-a scrisoare a Iul Mitu Vecherfle către fiul său.—
„Şi dacă ne mai întrebi cu ce ne îndeletnicim, apoi să ştih tătuţule, că muncim toată ziulica. De alt-fel pentru noi ceştia de-aicea, mai bătrâni, e lucru vechiu, dar pentru voi copiii nu-i un lucru aşa nou şi uşor, căci nu ştiţi cum se munceşte cu spor şi cu tragere de inim.1. Iar tu, nici că ai să ştii ce e munca câmpului cu sudoarea frunţii, tu o să ai alt meşteşug, altă îndeletnicire.
Că să ştii, Bucure, aşa e legea Domnului, ca un copil să fie în totdeauna, dacă munceşte, mai sus ca taică-su, să stea mai bine/ că lumea e făcută să înainteze, iar nu să stea pe loc.
Un cântec vechiu de al nostru iată cum grăeşte:
«Tatăl meu fost-a plugar Eu m’oiu face militar»
Şi e lung cântecul ăsta, şi spune cum s!ar face popă şi dascăl şi toate cele; că aşa a orânduit Domnul, ca lumea să meargă tot înainte.
Tu, Bucure, ai să ajungi om cu meserie. Dacă vrei,- rămâi cu rostul tău la oraş şi munceşte acolo; denu, vii în sat, fie la noi, fie în împrejurimi, şi acilea ai să fii căutat de toţii gospodarii şi o să ai de lucru. Iacă, tot gândindu-mă la meşteşugarul tatei, mi-am adus aminte de o povestepe care mi-o spunea bunicul meu când eram de o şchioapă. Intr:acea vreme mie mi se păreâ că cerul se făceâ tot una cu pământul dincolo de dealul Ursului; dar mai târziu, când m’am urcat pe vârful lui, am văzut că nu-i aşâ şi mi-am ziş atunci am prins că trebue să se unească dincole de dealul Pisălogului. Până când scaun la cap şi am aflat din cărţi scrise în slove mărunte-mărunte,. cum stă cu cerul şi cu pământul, lucruri ce tu le ştii mai bine ca mine, care am îmbătrânit şi am cam uitat multe din cele înţelepciuni.
Dar, să viu la povestirea mea, ba nu, a bunicului, fle-i ţărâna uşoară. Da şi el îmi spunea că o ştie de la un moş al lui, de care abiâ îşi mai aduceâ aminte.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
120»
«Se zice, că fost-a pe vremea lui Mihaiu Voevodul, care stăpânii, odată şi ţara Moldovei şi a Transilvaniei, şi era cel mai viteaz domn de sub soare, un mare boer în ţinutul Românului şi pe care-1 chemă llie Sfinţitul, dar îi mai zicea norodul şi boerul Costin, după numele lui tătână-su.
Pe vremile celea greutăţile pe ţară erau mai mari şi toate relele le încercau ca nişte câini numai bieţii noştri ţărani.
He-hei, câtă schimbare, între zilele dintr’acea vreme şi între cele de azi.....!
Intr’un Sat, din susul Trotuşului, trăia bunicul bunicului meu la casa părinţilor lui, oameni gospodari si vrednici lucru mare. El eră încă copil şi mai că nu înţelegeâ din multe-multe vorbe pe care le spuneâ tată-său, că le-ar fi auzit dela un bătrân al lui, când şedeâ oamenii liniştiţi în prispa casei. Ii rămâneau în cap numai că: e vorba de o spadă a lui Simion Movilă care ştia el că e Vodă al Moldovei, cu Mihai împăratul şi că au trecut soldaţii lui Movilă punându-şi cuşmele lor mari în vârful puştilor în rândurile oastei lui Mihaiu strigând: «trăiască împăratul!». Dar mintea lui de copil, nu prea înţelegea mai nimic, însă îi părea birje că au pe Mihaiu acuma mai mare, cu toate că cu Movilă nu'avusese nici în clin nici în mânecă, dar par’că şopteau
oamenii între ei, că ar fi aşa şi-aşa..şi că face fără de legi
şi, mă rog, se zice încă multe-multe.....
«Mihaiu poate o aveâ suflet mai bun» îşi zicea moşul-moşului meu şi vorba lui eră ca a unui om înţecept.
Ei da să venim la boerul nostru llie Costin ori Sfinţitul, cum vrei să i zici. El pe vremuri, înaintea lui Movilă a fost mare vornic şi a stat şi sub el o leacă, dar s’a lepădat de dânsul ca de necuratul când a văzut ce hain e şi ce gânduri paşte în suflet. Şi ui’te cum s’au întâmplat lucrurile: Boerul llie aveâ o fată pe care o chemă Tincuţa, şi era Bucure, o minune căzută din cer. El eră în legături prietenoase cu casa lui Vodă Movilă. Acuma să vezi: Movilă, avea un nepot, ce-şi făcea şcoala în ţara Leşească şi cu care era gata-gata să facă nunta cu Tincuţa a lui llie Sfinţitul.
Da nu ştiu cum să face că boerul află că Movilă, vrea ca nepotul lui să ia pe fată numai pentru avere, să o pună ei la cale cum ştiu şi la urma-urmei să o lase de nevastă şi să fugă poate chiar în ţara nemţească.
Gum a aflat boerul de asta, a rupt-o cu Movilă de ’ndată şi a trecut la Mihaiu.
www.dacoramanica.ro
1210
ALBINA
Dânsul era tare mâhnit; şi mai ales când vedea pe Tincuţa plângând, îi veniâ să-şi ia lumea în cap de atâta amărăciune.
Şi legătura între boer şi Mihai eră dintre cele mai bune, că amândoi aveau inima curată şi gânduri bune şi cinstite.
Da iată că zilele treceau, fata se ofiliâ zi cu zi, iar boerul îmbătrâniâ amarnic.
Şi odată când se aflau dânşii la, un oaspăţ, Vodă prinşe a grăi ■despre măritişul Tincuţei. Şi au vorbit mult, dar ginerii spuşi nu prea-i erau boerului pe plac, dar nici lui Mihaiu. Ba, că unul o aşa, că altul e altminterea, mă rog aveau cusururi şi Vodă îi ştiâ cât le poate pielea. Atunci pe la sfârşitul oaspăţului Mihaiu Vodă îi grăi în şoaptă:
«Ascultă, boerule, tot ne uităm la oamenii de sus, la ciocoi, dintre care unii nici că-s din neamul Românesc,...,, şi nu ne gândim la poporul nostru, acolo flăcăii sunt buni, au suflete curate, îs gospodari şi’ înţelepţi la minte.
Costin n’a stat mult în cumpănă că şi el se trăgea tot din cei •oameni cum se cade de la ţară; şi-apoi când şi au spus cuvântul şi Stanca femeia lui Vodă şi Irina femeia lui, s’au hotărît.
Lucrul n’a fost tocmai aşa greu, a primit şi Tincuţa şi a zis că ar lua pe pn muntean aşâ şi-aşâ........şi care să ştie o me-
serie.
Şi s’a dat sfoară prin ţară, şi au venit la curtea domnească mulţi-mulţi flăcăi, care mai de care mai frumos, mai mândru şi mai voinic.
/Vorba s’a făcut. Dânsa a ales pe unul Miron, ce erea tare mândru, înalt, clipeş, tocmai bine i se potriveâ o vorbă veche: «cu şapte vieţi în suflet.».
Apoi el era de meserie: vopsitor; da ştii, nu cum e Surdu la noi în sat, că umblă numai după cârpeli, ci mai cu multă carte, 1i zice lumea: zugrav. In satul lui, Miron, era cel ihai gospodar şi al mai de omenire.
Şi a fost, a fost o nuntă domnească şi mai multe nu. Vodă Mihaiu şi cu Stanca femeia lui au ospătat la masă şi mai erau adunate acolo toate feţele boereşti din trei ţări, împăraţii pe care le stăpâneâ Vodă. Şi-au cinstit cu ţoţii şi se veseleau tare mult, mă rog ca la nuntă.
Au trăit ei mult timp în linişte, în voe bună, şi norocul ne-■dându-le ocol nici odată.....»
Iar bunicul-bunicului meu sfârşiâ povestea prinzând a zice:
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1211
*Şi la nunta asta am fost şi eu, am mâncat bine, am ciocnit ■des cu mireasa şi cu Vodă. Da să vezi, eu nu şedeam pe scaun la masă, ci mă dedeam tot pe delături, că eu nu fusesem chemat, ci m’am dus aşa într’o doară............»
Apoi, tătuţule, dacă ţiam scris povestea asta, e numai că gân-dindu-mă lajnorocul meseriaşilor, mi-a trăznit prin minte ca un fulger şi am vrut s’o ştii şi tu. Bunicul meu era om bun săracul şi ştia atâtea basme că viaţa toată nu le ar fi dat de sfârşit.
Nu că poveştea luillie Sfinţitul Costin, ţi-o dat prin gând că s’ar mai putea întâmpla, nu, dar un noroc tot o să ai, că eşti stăpân pe tine cu meşteşugul tău.
Că ce meşteşug ţi-ei alege, de asta om mai vorbi noi în vacanţa de vară, că e mare de două luni, şi om pune toate cele a ia cale. Şi ai să-mi ajuţi apoi şi mie, ca un fecior bun, ba la sece rat, la treerat, la un gospodar mereu e de lucru. O fi şi vreme ca să citeşti cărţile ce ţi-o da Domnişoara Elena, profesoara din comuna Ruginoasa.
Uite acum sfârşitul anului bate la uşe, se închide ca şi o zi de toamnă; iar băiatul care a fost sârguitor îşi ia răsplata muncii lui. Bucuria părinţilor e mare când aud că feciorii lor învaţă bine. Eu am fost tare mulţămit şi m’am bucurat foarte, când am primit un bilete de la mai marele tău de la şcoală, unde stau scrise notele căpătate de tine până în April, şi că eşti al doilea din clasa ta. Par’că am mai întinerit cu vre-o câţiva ani, la o asemenea veste, ian când iam citit maică-ti cartea, a prins săraca să plângă de bucurie şi grăia printre lacrămi: «Bu-curaş al maicăi, Bucuraş al nostru.»
Tu nici gândeşti ee simt părinţii la asemenea ştiri ce-s pline
de noroc. Ai să vezi şi tu, hei.....mai târziu, şi o să ţi aduci
aminte de vremile copilăriei tale, de satul tău, de taica şi maica ta, cu drag şi cu sfinţenie.
Acum putem fi siguri că ai să intri în şcoala de meserii, că cu i-am scris o carte şefului tău, sau cum îi zici tu «director», i-am spus ce gânduri păştem în suflet şi că dânsul ce sfat îmi dă. El mi-a răspuns că: «azi cu o meserie cinstită şi cu o muncă cu gânduri bune ajungi om de bine. Că oameni d’ei cu carte sunt o puzderie, numai are ce face statul cu ei, cu meseria
păşeşti tot înainte.....» Şi mi a mai scris că e ordin de la cei
mai mari, ca băeţii întâi din clasă până la al patrulea, intră
www.dacoromamcajx)
1212
ALBINA
fără plată în şcoală şi nici o ascultare, când vii acolo ca să intri. Gândul tău, acuma fie numai la învăţătură şi să sfârşeşti anul tot cu bine, ca să fie mulţumiţi dascălii de tine.
Şi să vezi, tai cule, cum tot satul mă întreabă de tine: «Că ce face, neică, Bucuraş». Şi c<>.d vine?». Că-1 dorim să ne mai spue toate celea de prin oraş». S’o fi făcut mare, neică Mitule.»
Iacă de-alde-astea.
Eu le spun, cu inima râzând de bucurie, când ai să vii, şi lor * le pare tare bine.
t> Da ia gândeşte-te tu Bucure, dacă oaiftenilor, care ne sunt ca sfrăinii, că doar nu ne înrudim cu ei, le pare aşa de bine şi auia te aşteaptă, dar mie şi maică-ti ?...
Tare mult te mai dorim.........
Şi să vii cu sănătate.
D. lonescu-Morel.
eePAeUL care dă pâine.
(Artocarpus).
aquierii sau Artocarpii sunt pomi din aceeaşi famii:3 cu Smochinul. Frunzele lor sunt la unii întregi, la alţii spintecate, iar florile foarte mici şi ne întregi. Se fac cu grămada la vârful ra-murelor. Un artocarp cu foile spintecate are roade aşa de grele încât un om abia e în stare a ridică una. O roadă de acestea se al-cătueşte din o mulţime de flori, cum e de pildă duda. De altfel, Dudul e şi el cam rudă cu Artocarpul. Când te uiţi a roadă, o vezi cu mulţime de gurgue ascuţite şi cu feţişoare multe, parcă ar fi diamante. înainte de-a le mânca, se coc pe cărbuni, sâmburii au gust de castană.
Un Artocarp din India are fructe lungi de 18 degete şi late 15. Unii călători le laudă că ar fi mirosind foarte bine şi că ar fi plăcute la gust. Alţii spun că n’au fost în stare să ia o bucăţică în gură. Alt Artocarp, tot din India, are trunchiu aşa de’nnalt şi de gras, încât fac din el luntri, lungi de 26 m. şi late de trei, cu cari plutesc şi pe mare, făcând călătorii depărtate.
www.dacoromamcaxo
ALBINA
1213
In Oceania este unul înalt de 13 m. şi gros cât omul. Ramurile îi sunt aşa de dese şi de răsfirâte. în cât umbresc o întindere de 5 m. din jur împrejurul rădăcinei. Lemnul lui e gălbuiu, moale şi uşor. Foile mari, spintecate; au câte şapte sau nouă despărţituri. Pe fiecare ramură se află şi flori bărbăteşti, (cari dau pulberea zisă polen) şi femeeşti, (cari au ouşoare) cari se prefac în fructe.
Fructul (din mai multe flori lipite) e mare cât amândoi pumnii puşi la un loc şi sgrunturos pe din afară. Sgrunturii au forme regulate: hexagoane (figuri cu şase laturi) sau pentagoane (cu cinci) despărţite prin triunghiuri. Fiecare figură rospunde la o floare. Supt pielea apoasă, se află un miez. Acesta, la vre-o lună înainte de coacere, e alb, făinos şi niţel cu viţe; după ce se coace, e gălbuiu, zemos sau ca o piftie. In insula Otahiti sunt foarte mulţi pomi de aceştia şi au fructe fără sâmburi. In alte insule are sâmburi (din fie care floare unul), mari cât castanele. Pomii din Otahiti sunt foarte de multă vreme îngrijiţi, de aceea nu au seminţe şi se vor fi înmulţind numai prin răsădire de crengi, Arto-carpii selbateci sau cei mai puţin căutaţi au sâmburi.
Pomul de pâine în Tahiti.
(Artooarpul).
Dăm aci o fotografie. Unul din cei doi pomi e Artocarp-E cel lângă care stau doi oameni. Se poate vedea cât de înalţi sunt pomii. La vârful ramurilor vedem bine câte un fruct.
Timp de opt luni dă mereu roade. Locuitorii din Otahiti se folosesc de aceste roade ca noi de pâine. Deosebire că n’au nevoe să are, să semene, să secere, să treere, să macine, să frământe, ci numai să ia fructul şi să-l coacă. Iau
www.dacoromamca.ro
1214
ALBINA
fructele, când miezul din ele e făinos şi alb—cunosc de pe culoarea coajei,—le taie felii groase şi le coc pe cărbuni. Se pot da şi întregi într’un cuptor înfierbântat, cum facem noi cu pâinea. Se lasă până începe a se arde coajea. După ce le scot, rad partea arsă. Inlăuntrul, miezul e alb şi la gust ca pâinea de grâu, bătând ceva în gustul anghinarelor.
Pentru cele patru luni, când nu mai sunt astfel de fructe locuitorii fac, din vreme, un fel de aluat dospit, care se păstrează lesne şi pe care îl coc, când vor să-l mănânce.
Căpitanul Bligh (1787) a căutat să ducă Artocarpi în coloniile engleze din ţerile calde. A luat peste o mie de pomi-şori, răsădiţi în oale şi i-a aşezat în corabie. Dar marinarii s’au răsculat şi-au lăsat pe căpitan c’o luntre, cu ceva merinde şi instrumente, în mijlocul Oceanului. Bligh a scăpat căci a ajuns la insula Tomor. Peste doi ani, alte vase au adus 200 de pomi în colonii. Dar robilor nu le-a plăcut pâinea de Artocarp. De altfel nici de cea de grâu nu fac haz, le plac mai bine bananele. Dar Englezii din colonii se folosesc de aceşti pomi.
Tahitienii cred că într’o vreme de foamete, un bătrân a poruncit copiilor să-l îngroape de viu, în munte. A doua zi au găsit în locul lui un Artocarp.
Dr. Lux.
De pe Domeniile Coroanei-
In zilele de 15, 16, 17 şi 18 Iunie a. c., d-1 Ion Kalinderu, a inspectat Domeniul Coroanei Sadova din jud. Dolj.
Cu această ocaziune, deşi în vacanţă, a vizitat toate şcoa-lele, bisericile, primăriile, banca populară «V. Alexandri» şi cooperativa de consum «Sadoveana», instituţie înfiinţată a-nul acesta. Pretutindeni a rămas mulţumit de felul cum sunt conduse şi de curăţenia localurilor, oferind învăţătorilor câte o gratilicaţie.
A fost deasemenea plăcut impresionat, văzând curţile bisericilor, plantate cu pomi roditori altoiţi din pepiniera Do meniului şi cari fiind bine îngrijiţi în viitor, vor aduce un venit frumos bisericilor. La şcoala «Damian», înfiinţându-se al II-lea post de învăţător, a luat măsuri ca locuinţa învăţătorului să se transforme în a 2-a sală de studii, iar vechea primărie desfiinţată să se amenajeze pentru noua locuinţă a învăţătorului diriginte. Pentru biserica Lişteava, unde s’a
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1215
reparat din nou exteriorul şi s’a văpsit acoperişul, a comandat un rând de odăjdii noi. A vizitat şi vechea primărie a satului Pisc, care acum s’a transformat în infirmerie. La şcoala Sadova a dispus să se facă micile reparaţii la a-partamentele distruse de incendiu, astă iarnă. La banca populară «V. Alexandri» a luat cunoştinţă de situaţia ei, care lucrează cu 600 membri şi un capital vărsat de 80.000 lei.
In urmă a vizitat şi localul societăţii cooperative «Sa-doveana», înfiinţată din nou cu 73 membri şi un capital de
23.000	lei, din cari pe jumătate vărsaţi. Aci, recomandă conducătorilor multă prudenţă şi chibzuinţă, fiind vorba de afaceri comerciale.
Aceste două instituţii, bancă şi cooperativă, care se completează una pe alta, fiind conduse bine, sunt de mare folos populaţiunei rurale. Ele sunt chemate să desvolte spiritul de economie în mintea ţăranilor.
Doreşte isbândă şiprogres în toate întreprinderile economice şi culturale înjghebate, până azi, pe domeniu.
Intre 24 — 28 Iulie a. c., d-1 Ion Kalinderu a fost la Domeniile Borca şi Sabasa-Farcasa din jud. Suceava.
Pe lângă lucrările domeniilor, d-sa a vizitat şi bisericile şi şcoalele, luând măsuri să se facă la unele diferite îmbunătăţiri cu cheltueala Ad-ţiei Domeniului Coroanei.
In ziua de 26 Iulie, fiind duminică, a ascultat serviciul divin în biserica din Borca, care eră plină de credincioşi. După slujbă s’a fotografiat cu elevii şi elevele şcoalei şi s’a întreţinut cu sătenii, arătându-le foloasele muncei chibzuite şi îndemnându-i a nu mai ţine sărbătorile păgâneşti.
A fost şi la banca populară «Bistriţa», al cărei preşedinte de onoare este. Acî d-1 Casier a făcut darea de seamă despre starea băncii şi progresul ei şi a mulţumit d-lui Kalinderu pentru interesul *ce-i poartă şi sprijinul ce dă cu orce prilej. D-1 Kalinderu, răspunzând, a zis că cea mai mare mulţumire ce simte, este când vede rezultate frumoase. E drept că acestea nu se pot obţine decât cu încetul, dar nu e mai puţin adevărat că dobândirea lor atârnă în primul rând de consiliul de Ad-ţie. Cu cât membrii acestuia se vor strădui mai mult şi vor pune tot devotamentul şi conştiinţa în conducerea afacerilor cu atât roadele vor fi mai numeroase şi mai îmbucurătoare. Ad-ţia Domeniului Coroanei cea dintâiu care a înfiinţat băncile populare, şi anume sub numirea de societăţii economice-culturale. Fiindcă îndreptarea stării ţăranilor nu se poate face cu temeiu numai pe calea materială, băncile de pe Domeniile Coroanei întrebuinţează o
f)arte din venit în scopuri culturale, iar comitetul se sileşte la uminarea locuitorilor după împrejurare şi posibilitate. Din consiliul de Ad-ţie al băncilor fac parte şi agenţii Domeniilor Coroanei, cari colaborând la înfiinţarea lor, sunt datori să observe pe de o parte ca totul să se petreacă în regulă; iar pe de alta să unească activitatea lor la acea a celorlalţi membrii, nu numai pentru conducerea băncii ci şi pentru crearea de noi tovărăşii folositoare.
www.dacoromanicajx)
1216
ALBINA
Sfârşind, d-1 Kalinderu mulţumeşte la rândul său Consiliului de Ad-ţic al băncii, pentru silinţa ce-şi dă şi roagă pe toţi a căută să nu mai fie nici un sătean, care să nu fie membru* al băncii.
In celelalte zile d-1 Kalinderu s’a interesat de starea comunei şi a ascultat păsurile la numeroşi locuitori pe care i-a ajutat cu fapta şi cu vorba.
In zilele de 6 —9 Iulie a. c., d-1 Ion Kalinderu a fost la domeniul Dobrovăţ din judeţul Vaslui.
Ca totdeauna, d-sa a vizitat bisericile, şcolile, societăţile economice cum şi primăria, iuteresându-se de starea lor. A observat şi reparaţiunile ce li se face anul acesta cu cheltuelile Administraţiei Domeniului Coroanei şi a hotărît înfiinţarea unei stupării la şcoala din Slobozia. Deosebit a dăruit lemnul trebuincios unei dependinţe la casa parohială din Dumasca, a contribuit cu 50 lei pentru a se cumpără îmbrăcăminte elevilor dela şcoala elementară din Dobrovăţ, a împărţit cărticele şi tablouri elevilor dela celelalte şcoli şi a dat ca ăe obiceiu gratificaţii învăţătorilor.
In Dobrovăţ a vizitat pe lângă casa donată de Ad-ţia Domeniului Coroanei pentru locuinţa medicului de plasă, dispensarul şi baia populară ce se construesc. Aci a contribuit cu frumoasa sumă de 5.000 lei pentru aducerea apei şi instalaţia băilor.
In toate aceste vizite d-1 Kalinderu s'a întreţinut cu fruntaşii şi cu sătenii, cărora le a dat diferite poveţe. Mai mult a stăruit asupra însemnătăţii şcoalei, a credinţei şi spiritului de unire, căruia se datorează banca şi magazinul de consum, a căror foloase sunt de mare preţ. A rugat de asemenea pe cucernicii preoţi, pe d-nii învăţători şi autoritatea comunală să nu slăbească un moment munca ce au început pentru ridicarea populaţiunei, promiţându-le tot ajutorul moral şi material. Aceasta e o sfântă datorie pentru toţi şi trebue împiinită cu multă râvnă pentru a bine merită ca oameni şi ca patrioţi.
La plecare d-1 Kalinderu a fost salutat de inteligenţa şi de numeroşi locuitori care au ţinut a mulţumi încă odată pentru multele bine faceri de care se învrednicesc din partea M. S. Regelui.
ÎNŞTIINŢARE.
In cursul lunilor de vacanţă, revista noastră va eşî, ca în toţi anii, în numere duple, în modul următor:
No. 47 (dela	23 August) şi 48 (dela 30 August) vor eş\
împreună la 30 August 1909;
Cu No. 49 .(dela 6 Septemvrie) revista va reîncepe să apară săptămânal.
A.	cLmiulstraţia.
■----——~
www.dacoromanicajo
ALBINA
1217
A Tţ N A U Ţ I I
&-UI--]
ntre multe datini şi petreceri, ce se fac de către tineret în seara lui Sf_ Vasile ca: pluguşorul, capra, vasilca şi sorcova, în partea Neamţului şi cu deosebire în Vânători, sat sub ruinele cetăţii lui Ştefan cel Mare, mai este jocul aşâ zis: Arnăuţii.
In acest joc există un sâmbure de adevăr petrecut în noianul vremurilor trecute, la curţile domneşti, când oastea de lefegii nefiind plătită la termen, cutezau aceşti străini de neam, să ridice armele contra domnului, lucru petrecut la curtea lui Matei Basarab.
Ceata de flăcăi 10 —12, este organizată şi deghizată astfel:
împăratul şi câţivâ generali, toţi îmbrăcaţi în galoane, epoleţi şi fireturi, haine şi găteli ofiţereşti, găsite prin hala vechiturilor, ori aduse de foste ordonanţe, pe timpul oştirei.
Arnăuţii, 5 — 6 la număr cu cămăşi scurte, crohmolite şi creţe, ciorapi roşii şi opinci cu zurgălăi pentru tactul jocului; sunt încinşi cu brâu roşu, la gât şi pe umere diferite zgărzi cu mărgele şi batiste cu flori. In cap, au fesuri fără de ciucur, iar în mână flecare buzdugan.
Dânşii au jocul lor anumit, după comanda unuia din ei, joc caracteristic popoarelor orientale, cu mişcări foarte iuţi, repezi şi sucite.
După joc, s’aude un şuer de comandă, când toţi fac front înaintea împăratului, înconjurat de suită.
Buzduganele sunt ridicate în aer, ameninţător iar căpetenia lor, începe obraznic, vârându-se în sufletul împăratului:
„O tu tânăr împărat,
Ce te uiţi aşâ înforţat?
Că la tine de oiu veni,
Pepţ amar îţi voiu zdrobi,
Şi în pământ că te-oi vârî.
Şi de acum trebue ca să zaci,
Praf, cenuşe să te faci.
împăratul se uită cu dispreţ la ei şi răspunde:
O tu arnăut turbat, iute şi înfocat Ce îndrăzneşti la un tânăr împărat?
Pre cât mă vezi cu atâta oaste pe lângă mine, Ai crede să mă dau supus unui păgân ca tine ? Rctrage-to păgâne, că înfig sabia în tine.
www.dacaramanica.ro
1218	ALBINA
Împăratul cu suita, iau o atitudine hotărîtă şi pun mâna pe mânerul săbiilor, apoi s’adresează unui general:
Generale de brigadă, ordin dau acum în grabă,
Oşti de casă să-mi aduci, pe păgâni să mi-i usuci.
Arnăutul: „Nu voesc înălţate împărate a mă retrage, Ci din contră a mai înaintâ,
Şi cu oastea măriei tale, a mă luptă.
Împăratul uitându-se cu încredere la sabia sa:
O! sabie, săbioară, scumpa mea surioară, Adu-ţi aminte din alte războae,
Cum vărsai sângele şiroaie.
Iar acum de vrei să mă iubeşti,
Afară din teacă să-mi eşi,
Şi pe aceşti păgâni, să mi-i topeşti.
Toţi: împăraţii şi generalii se reped un pas cu săbiile scoase, gata să le vâre în peptul arnăuţilor.
Arnăuţii se retrag un pas şi cad în genuchi.
Iartă-ne, înălţate împărate,
Că ce am făcut, nu vom mai face,
Şi canunul ni l vom trage.
împăratul ameninţător :
Prin ce?
Arnăuţii toţi: Prin joc.
Fluerul începe, toba bate şi arnăuţii joacă; se învârtesc şi se sucesc, toţi la fel şi în ta^t; urmează apoi polca jucată perechi, perechi.
Lumea se uită şi ea cu încredere la feciori, râde şi admiră curajul împăratului şi a statului său major, compus din 3 — 4 ghinărari, toţi unu şi unu hotârîţi şi cu nestrămutată credinţă în stăpânul lor.
Gh, Popescu.
Vânători.
— Ou ce măsură măsuri, măsura-ţi-se-va.
(Miron Cosiin)
www.dacaromanicajo
albina
1219
CRONICA.
In cursul săptămânilor trecute, multe şi variate întâmplări s’au petrecut şi în ţară şi în ţările celelalte.
La noi, cade obiceiu în lunile de vară, nu s’au petrecut fapte de vreo mare însemnătate. Câtevâ ştiri rele: un foc mare în Bucureşti la fabrica de ape gazoase (fabricele unite),—o groaznică epidemie de febră tifoidă la Iaşi care a făcut multe victime,—moartea câtorvâ oameni de seamă, între care vom pomeni pe ziaristul Gr. Ventura şi pe Gheorghe Assan. Preşedinte al Camerei de Comerţ din Bucureşti, deputat al Capitalei, conducător al câtorvâ din cele mai de frunte societăţi de binefacere, Assan a murit în vârstă de 45 de ani, în floarea vrâstei. S’a stins în străinătate, în urma unei operaţiuni. I s’a făcut o înmormântare strălucită şi toată lumea l a plâns.
Dacă la noi lucrurile au fost mai liniştite, avem de însemnat greutăţile prin cari trec fraţii noştrii de peste munţi. Ministrul de instuucţie vrea să silească pe elevii români să înveţe chiar şi cursul de religie în limba ungurească. Se deschide acum o nouă perioadă de luptă grea. Avem credinţa că Dumnezeu le va ajută 1
Din ţările streine au venit ştiri îngrijitoare. Spaniolii văzând că Marocanii au atacat un aşezământ al lor din Maroc, a pornit răsboiu contra triburilor duşmane, dar au avut pierderi mari şi au trebuit să trimeată trupe multe. Aceasta însă a dat naştere la turburări mari în unele părţi, mai ales în oraşul Barcelona.
In Franţa, s’a schimbat ministerul. In locul lui Cldmenceaur care a demisionat, a fost însărcinat cu formarea ministrului Aristide Briand, fost ministru de justiţie în cabinetul cel căzut. Ministrul de externe a rămas însă acelaş.
V
In orient situaţia e turburată acum de chestia Cretei. Această insulă, în care locuesc şi Greci, a fost de câţivâ ani guvernată.
www.dacoromanicajo
1220
ALBINA
de un guvernator numit de marile puteri. Patru din acestea aveau şi trupe cari staţionauJn insulă. Trupele s’au retras, atunci Grecii din insulă—aţâţaţi de cei din patria mumă—vor să se proclame uniţi cu aceştia. Turcii însă nu vor să admită a-ceasta. S’a vorbit şi de un răsboiu între Turci şi Greci. Dar e aproape sigur că lucrul nu se va întâmplă şi insula va rămâne tot sub suzeranitatea Turciei.
•sein vremea aceasta, ţarul Rusiei a părăsit ţara şi, pe un vas din cele mai sigure, însoţit de vase multe de răsboiu, a vizitat pe împăratul Germaniei, pe regele Angliei, pe regele Suediei şi pe Preşedintele Republicei franceze. In întrunirile acestea s’a pus la cale soarta lumii!... Să fim însă liniştiţi, căci din toate părţile nu se vorbeşte decât de pace.
Ca o frumoasă serbare a păcii au fost serbările diu Lipsea Universitatea deacolo a împlinit 500 de ani şi s’au organizat sărbători mari. Au venit reprezentanţi din ţări străine. Din ţara noastră însuşi A. S. R. Principele Ferdinand, moştenitorul Coroanei, a fost de faţă.
Şi lucrul e vrednic de aşa sărbătoare, căci o asemenea vechime a unei şcoli înalte arată o trainică desvoltare culturală. Ce adânci, temelii trebue să aibă instrucţia şi educaţia în asemenea oraşe şi ţări! 500 de ani! Câte generaţii de studenţi! Şi în care parte a lumii nu are foşti elevi această bătrână cetate culturală? Pentru noi Lipsea este de două ori însemnată. Deoparte, multe veacuri de acolo s’au adus mărfurile cele mai preţioase, acolo comercianţii noştrii mergeau să se pună în de-aproape contact cu lumea civilizată. De alta, acolo au învăţat carte o sumă de Români cari astăzi ocupă situaţii însemnate în diferite ramuri ale activităţii publice. Să notăm încă un lucru. In Lipsea este şi un profesor special de limba română, d-1 G. Weigand, un german care ne cunoaşte bine şi ţara şi limba, care în fiecare vară petrece prin satele noastre câtăvâ vreme. Pe lângă cursul lui este alipit un Seminar, unde se fac lucrări speciale şi care publică un anuar.
Dar cea mai însemnată faptă a săptămânilor trecute este o victorie a ştiinţei celei noi: a aviaţiunei, adică călătoriei prin aer. Un francez Bleriot a concurat pentru un premiu instituit de un Englez pentru acela care va trece Canalul Mânecei cu un instrument de sburat şi..... a sburat şi a isbutit să treacă viu nevătămat peste mare—distanţă pe care vapoarele o străbat în 2—3 ore.
www.dacoromamcajo
ALBINA
1221
3? a. g i n a. glumeaţă.
3eţive5cu şi poliţia.
Beţivescu este o persoană foarte cum-să-cade, dar are un mic cusur: stă toată noaptea la cârciumă, vine acasă aproape de revărsatul zorilor, şi apoi doarme toată ziua...
Dar el este în totdeauna aşâ de... turtit încât nu poate merge dela cârciumă decât până la cel mai apropiat felinar sau pom şi acolo aşteaptă rezemat până vine gardistul ded ia şi-l conduce... ori acasă ori la secţie ...
Intr’o noapte sta rezemat de pom ca de obiceiu şi aşteptă să vie gardistul... Degeaba. De-odată aude ceasornicul dela Banca Naţională bătând ora 4.
— Proastă poliţie!.. Iată şi ora dimineţei şi până a-cum nu m’a adunat de pe stradă. Am să mă plâng
prefectului. ________ __________ Stan Păţitul.
^1)
www.dacoromanicajo
1222
ALBINA
J3 6 I e 6 T T.
Mulţi vorbesc da boicotare, fără să ştie originea şi însemnătatea adevărată a cuvântului.
Boycott a fost un arândaş crunt în Irlanda. Liga naţională irlandeză l-a «boycotat» în 1879. Imediat înainte de secerat lu-crătorimea i-a sistat serviciul, servitorimea l-a părăsit şi nu se află nimenea în ţară, care să se fi tocmit la el. Birjarii, hotelierii, nu-1 mai serveau. Trenul nu-i mai transportă productele. In fine, sub scut puternic de armată, i-au sosit muncitori din regiunile depărtate ale ţării, dar pe atunci îi erau stricate cerealele. Boycott s’a mutat la America, cercând să scape de urgia aceasta, dar boicotarea s’a răspândit şi ea atât în Europa, cât şi în A-merica şi în alte părţi ale globului.
Americanii recurg la boicott în deosebi când întreprinzătorii îşi angajază, în cursul unei greve, muncitori cari nu aparţin sindicatului. In cazuri de aceste, prin articole de ziare şi circulare se interzice de a face cumpărături dela cel boicotat, a mâncâ sau a beă împreună cu el.
Evident, că boicotarea e armă puternică în mâna muncitorilor americani, ce nu odată o îndreptează împotriva patronilor, fabricanţilor, întreprinzătorilor, etc. «Când voim să boicotăm pe cineva, — zic n' — îl lăsăm singur, îl izolăm de semenii, cu cari are afaceri». Cu mijlocul acesta voiesc să domolească pe respectivii, când greva nu are destul efect.
Boicotarea e deci o pedeapsă morală, ce ne aduce aminte de interdictul, excomunicaţia, afurisenia, anatema, catirisirea şi alte represalii similare bisericeşti.
(«Deşteptarea)».
X- icitaţi mui.
—	In ziua de 28 August 1909 ora 10 a. m., se va ţine cu oferte închise în localul pepinierei Istriţa din judeţul Buzău, pentru vânzarea instrumentelor şi obiectelor scoase din uz dela acea pepinieră, care se pot vedea la pepinieră.
—	In ziua de 28 August 1909, ora 107» a. m., se va ţine la E-forie, B-dul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru vânzarea de veci a lotului în suprafaţă de 98 m. p., alături de proprietatea d-lui D. Cucu, legând proprietatea d-lui I. Mazăre cu piaţa nouă, din Sinaia; evaluarea de lei 6 m. p., garanţia provizorie lei 150, cu condiţiune de a se lăsă drum public de trecere pe o parte din acest teren.
Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc.
www.dacoromanic&io
ALBINA
1223
Condiţiunile speciale, precum şi ori ce informaţiuni se pot luâ la Serv. Domenial, Biroul Bunurilor, în toate zilele de lucru între orele 10‘/i — 121/- a. m.
— In ziua de 28 August 1909, ora IO1/» a. m. se va ţine la E-forie, B-dul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru vânzarea de veci a loturilor din Sinaia mai jos notate şi anume:
Strada Brătianu.
1) Lot. No. 2 în supr. de 1870 m. p. a 2 1. m. p. garan. prov. 1. 600
o\ idoixi ^	ij^ —	1 oo" î/iotvi q	îriom	Pnn
2)
3)
4)
5)
9
Îl
12
27
idem
1825 idem 1093 1010 965
3
2
2
3
idem
900.
500.
500.
800.
Bulevardul Ghica.
6) Lotul No. 26 în supr. de 872 m. p. a l. 10 m. p. gar. prov. 3.000.
Strada Căşeriei.
7)	Lotul No.	1 în supr.		de 2.065 m.	P-	a 100 1. m. p.	gar. prov.	500.
8)	»	3	»	1.720	»	150	»	650.
9)	»	4	»	1.880	»	1.50	»	700.
10)		5	»	1.285	»	1.00	»	300.
11)	»	6	»	1 485	»	1.00	»	350.
12)	»	7	»	2.375	»	1.50	»	900.
13)	»	8	»	1.860	»	1.50	»	700.
14)	»	9	»	1.825	»	1.50	»	700.
15)	»	10	»	1.317	»	1.50	»	500.
16)	»	11	» .	1.950	»	1.50	»	750.
17)	»	12	a	1.050	»	2.00	»	500.
18)	»	13	»	990	»	1.50	»	350.
19)	»	15	»	1.003		1.50	»	350.
20)	»	16	»	1.063	»	1.50	»	400.
21)	»	17	»	1.511	»	1.00	»	400.
22)	»	18	»	1.361		1.50	»	500.
23)	»	19	»	1.105	»	1.50	»	400.
24)	»	20	»	1.275		1.50	»	450.
25)	»	21	»	1.213	»	1.50	»	450.
26)	»	22	»	1.100	»	1.50	»	400.
Strada Primăriei.
27)	Lotul în supr. de 2.200 m. p. a 1. 2 m. p. garan. prov. 1.100 lei
Şoseaua Variantă Ploeşti-Predeal.
28)	Lotul în suprafaţă de 1.127 m. p. a lei 2 m. p. luat din stăpânirea d-lui Schiiflers, garanţie provizorie lei 450.
Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc. Condiţiunile speciale precum ori şi ce informaţiuni se pot luâ la Serviciul Domenial, Biroul Bunurilor, în toate zilele de lucru între orele IO1/* —12'/. a. m.

www.dacaromanica.ro
1224
ALBINA
Testamente curioase.
Un rus, comersant de bumbac, care muri la Odesa acum câţiva ani, nu aveâ alte rude decât 4 nepoate, pe cari însă nu le putea suferi, fiindcă, în ochii lui, erau prea leneşe şi bune de nimic. Insă închipui-ţi-vă mirarea celor 4 disgraţiate, când cunoscură conţinutul testamentului bătrânului, care stabilea că ele vor puteâ moşteni averea lui, cu condiţie ca să-şi câştige mai întâiu pâinea de toate zilele, timp de 15 luni, ca bone ori ca servitoare de rând.
Suma totală eră enormă 4 milioane ruble, deci un milion de fiecare fată. Două dintre nepoate primiră greaua condiţiune şi slujiră ca servitoare timp de 15 luni
La sfârşitul celor 15 luni li se făcu cunoscut că lor le aparţinea întreaga moştenire, 2 milioane ruble de fiecare! Surorile lor nu primiră nimic.
Alta.
Un domn din Florenţa, mort în str. Ginovi, sunt de atunci 50 de ani, lăsă scris că voia să fie înmormântat cu patul în care murise.
Şi voinţa testatorului a fost îndeplinită!
Cărţi primite la Redacţie.
«Biblioteca pentru toţi» No. 483. Emile Zola. «Nantas şi Nais Micoulin». Traducere de N. Baboeanu.
Preţul 30 bani.
De vânzare la toate librăriile din ţară.
— Omul fără patrie, ca un rătăcit pe căi neumblate.
(iordache Qo/escu).
www.dacoromanicajo
t t t t y» w t t t r w -ir •w r~T t t	» w
^ ■»■ -*-	*-*—*—*—*- ^-t. -A.^.^..*.^.^.^^.^..*-	*—*. ■*■■*■■*■* ^ ■*■	^
U fl“
Societatea *Stecvua» are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândii ea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţa contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, ia*- pentru învăţători,
Ereoţi rurali şi-săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care mem-ru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membi” noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot *• dresă d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kaliudern, Membru al Academiei Române.— Vice-preşedinţe, Sava Şomuncsen, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Ilarei, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. liana, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii : J’-tre Uftrboricennn, Administrator al Casei Sf-Hiserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi. director al Şc. Noi-male a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Diinitreşţu Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; M.
VIadesea, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Ncgoescu, fost administrator al Cast-’ Şcoalelor, profesor secundar; Pompiliu Eliade, pro. fesor universitar — Cenzori, Const. Aliinâncşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const.. lonescn, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor.
Membri Însorişi şl ootizaţluni plătite (urmare).
Victoria Nedelcu (Constanţa), 1 leu; Lucreţia Lepădata (Constanţa), 1 leu; C. Maximovici (Constanţa), 1 leu; M. Bonjug (Constanţa), 1 leu; V. Manolescu (Constanţa), 1 leu; P. Dima (Constanţa), 1 leu; Gh. Dro-pol (Constanţa), 1 leu ; I. Georgescu (Constanţa), 1 leu ; P. Melinte (Constanţa), 1 leu; Gh. Alexandrescu (Constanţa), 1 leu; I. Alexandrescu (Constanţa), 1 leu; N. Lungulescu (Constanţa), 1 leu; N. G. Lăzărescu (Ploeşti), 2 lei; N. Henzel (Ploeşti), 2 lei; Al. Manicatide (Ploeşti), 2 lei; C. S. Popescu (Ploeşti), 2 lei; T. Mihaiu (Ploeşti), 2 lei; E. A. Tjirzescu (Ploeşti), 2 lei ; V. Ionescu (Ploeşti), 2 lei; D. Munteanu (Ploeşti), 2 lei; Emil Flavian (Ploeşti), 2 lei; Sabin Piso (Ploeşti), 2 lei; I. A. Basara-bescu (Ploeşti), 2 lei; Pr. Gh. Chircă (Ploeşti), 2 lei; V. Dumitriu (Ploeşti), 2 lei; I. Nicolescu (Ploeşti), 2 lei; C. I. Nicolescu (Ploeşti), 2 lei; Aurel Şuluţiu (Ploeşti), 2 lei ; C. Rigu (Ploeşti), 2 lei; C. Georgescu (Ploeşti), 2 lei; E. Ludvig (Ploeşti), 2 lei; G. Oonstantinescu (Ploeşti), 2 lei; A. Moşoiu (Ploeşti), 2 lei; Ilie Nestorescu (Ploeşti), 2 lei; Gh. Gheorghiu (Ploeşti), 2 lei; D. Popescu Alexandria (Ploeşti), 2 lei; Vin-tilă Brătianu (Loco), 20 lei; E. Merette (Iaşi), 2 lei; Gr. Bârsan (Iaşi), 2 lei; V. Popescu (Iaşi), 2 lei; Gh. Ciolac (Iaşi), 2 lei; Gh. I. Lupescu (Iaşi), 2 lei; T. Brata (Iaşi), 2 lei; C. Georgescu (Iaşi), 2 lei; A. Atana-siu (Iaşi), 2lei; Vasile Negruţi (Iaşi), 2 lei; Dr. N. (Iaşi), 2 lei; Eliodor Oonstantinescu (K.-Vâlcei), 4 lei; C. Mateescu (R.-Vâlcei), 3 lei; N. Ne-goescu (R. Vâlcei), 3 lei; P. N. Munteanu (R.-Vâlcii), 2 lei; St. llioneanu (R.-Vâlcii), 2 lei ; I. C. Sgonden (R.-Vâlcii), 2 lei;
Numărul membrilor înscrişi în cursul anului 1909 este de 422, iar ; veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 1.472 lei.
S T E
(Va urma în numărul viitor).


www.dacoromanica.ro

Societate anonimă de asigurări gensrale şi reasigurări
IN BUCUREŞTI
Direcţiunea Generală: 10, Strada Doamnei 10 —
CAPITAL STATUTAR LEI 5.000.000 INTAJA EMISIUNE LEI i-ooo.ooo

SOCIETATEA ASIGURĂ:
a)	contra pagubelor cauzate de Incendiu şi Explozie, precum şi în contra Tom poştei şi Ciclonului •
b)	asigurări asupra Vieţei şi Rentei viagere ;	’
c)	contra pagubelor de Transport maritim, fluvial şi terestru ;
d)	contra pagubelor cauzate de Grindină la cereale şi vii ;
e)	contra accidentelor corporale şi a consecinţelor răspunderei civile;
f)	contra pagubelor provenite din Mortalitatea vitelor;
g)	contra spargerii oglinzilor, geamurilor şi firmelor do cristal, etc.
Societatea «VICTORIA» asigură in mod gratuit clădirile in construcţiune pănâ la punerea acoperişului r
formaţiuni mai detaliate a se cere Direcţiunii societăţii.	*	' ,ar ,r-

Reprezentanţa generali Bucureşti, str. Karagheorghevlcl, 3-
NN
Inst. de Arte Oriiflce „CAROL c6bl" 5-r I. St. Rasldescu.