Anul XII. No. 43—44. 26 Iulie—2 August 1909 Apare în fiecare “Duminecă COMITETUL DE IiEDA(’]’IE ION KALINDERU P. Gârboviccşnu P. Dulfu Gh. Adamescu Redacţia şi 9.—Bucureşti 24.954. Anul XM. No. 43-44 2 Au.3u.s1 1909. ALBINA Revistă Eneielope^ică Populară Abonamentul în ţară pa art- Iei 5 „ „ „ pe 6 luni „ 3 Ak?onans in străinătate pe an Iei 8 Un jnuiaă»................15 bini. Pentru anunoiuri 1 leu linia, Mioe^gubuoitate, 5 bani euvântu' p/lanUserlptele neputţipsuUi se ard. SUGARUL: literatură: M. Saclovcami, Privelişti Dobrogene: O cherhana Monumentele istorice : Picturi dela Hurez. (Gu 4 ilustraţiunî Pictură din biserica cea mare.— Pictură de pe bolta mara — Cum ce îrţchipue^te iadul, pictură din biserica deia Hurez—Maica Dorn^ nului cu pruncul). Povestiri: I. Dragoslav, Legenda Zorelei.—Şerban Onose, Recrutarea. Teatru : Tonta Dicescu, Femeea înţeleaptă, piesă populară în 3 acte. Educaţie şi instrucţie: Condiţiunile de admitere pentru absolvenţii şi absolventele şcoalelor primare. (Urmare). Economie rurală: V. S. Moga, Lucrările agricole în luna August: Câtevâ lucrări de căpetenie; Porumbul; Fasolea; Cicoarea; Culesul foilor de tutun; Semănatul grâului; Hrişcă: Cositul lucernilor; Facerea frunzarilor; In grădina de pomi; In grădina de legume; La vie; Vitele; Oile; Albinele. Din popor: N. Ghinescu, Cei trei vânători, basm. Varietăţi: A. Vântul, Cel mai mare hotel din lume. Geografie-Etnografie : N. Stupcami, Escursiune în munţii Neam» ţului: Mănăstirea Horaiţa. Din ziare şi reviste: Ordonanţa Doctorului.— O scrisoare.—De ale lui Păcală. Cronica: De pe Domeniile Coroanei: Vaslui.—Inf'ormaţiuni. Pagina glumeaţă: Stan Păţitul, Lupta celor doi urşi. (Gu 7 ilu- Straţiuni), Poşta Redacţiei. Ihş’liinţare. Publicâţiune. Suplement: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 54 dela 2 August. www.dacoromamca.ro bălţi, cât vedeam cu ochii de pe coverta vaporului, stuhu-rile se frământau. Paseri de apă treceau repede, ţipând prelung, pe undele aerului. Stârci, cu penele ca zăpada, se ridicau din cotloanele malului, şi vântul îi izbeâ deodată sbă-tânciu-le în toate felurile mănunchiul de pene lungi al capului. Puhoerii chemau în toate părţile, stoluri, de sub negura înnălţimilor. Ploaia veneâ repede ca o pânză fumurie. Ajunse şi vaporaşul nostru în fuga-i sprintenă, îl învălue, ne biciul cu ropot iute. Stăteam la locul meu învălit în mantă şi priveam împrejurimile. Acuma aveau altă înfăţişar e, le vedeam ca ’n depărtare, printr’o sită. Ochiuri largi, smârcuri, pline de liane şi de tot felul de ierburi, se arătau din când în când. Vite albe şi cai stăteau în mijlocul lor, până la şolduri în apă, într’o desăvârşită neclintire. «Sunt vite omeneşti, îmi lămuri revizorul pescăriilor; — economii le dau drumul în baltă de cu primăvară, ş’apoi ele îşi petrec aşa în apă toată vremea caldă. .. Pasc ierburile bălţii... Umblă fără încetare. Unele nici n’au cum se culcă, căci tot baltă le împresură până la mari depărtări* Le înţeapă ţânţarii, le suge umezeala mlaştinei, trăesc şi ele cum dă Dumnezeu; unele pier; nimene nu le mai ştie locul unde s’au lăsat şi s’au înmormântat singure în nomol, sub apă... Care scapă, apoi sunt animale tari.. . Aşâ cresc oamenii de pe-aici cârduri întregi de vite şi da porci — în bălţi... Hrana nu-i costă nimic. Toamna îşi caută averea, şi-o numără ş’apoi încep negoţul...» Cârdurile acelea de vite, în mlaştină, prin fumegarea ploii, aveau o înfăţişare de tristeţă. Stăteau cu capetele plecate, par’că se gândeau la imaşuri pline de soare, cu ierburi înflorite. .. Vaporaşul fugea; le lăsarăm în urmă; şi printr’o cernere măruntă de apă, printre valurile purtate de vânt ale fluviului, trecurăm pe lângă o corăbioară cu pânzele căzute- www.dacoromanica.ro 1138 ALBINA Cil re plutea^ domol -spre Sulina... Un singur om nşlămurit stătea la cârmă... O clipă se ivi ca o fantasmă a singurătăţii, apoi pieri; şi-n curând izbucni sirena lângă mine, şi-n freamăt de valuri cotirăm, ne oprirăm, ş’o şandrama lungă, neagră, se înfăţişă» vederilor noastre, aproape, prin ploaie. Când ajunserăm cu barca, ne isbl un miros nesuferit de peşte vechiu. Toată cherhanaua, cu toate cotloanele ei, eră udă de ploaie, sfori de apă se strecurau prin acoperişuri în toate părţile. Punţile pe cari călcam, scândurile cerdacului, toate se clătinau, săltau., şi prin găuri şi crăpături ţâşnea apa Dunării ca din nişte tulumbe. Şi din toate părţile, odată cu apa, izvora şi mirosul acela greu, ascuţit, sărat. După diferite figuri de gimnastică şi de echilibru, izbutirăm în sfârşit să stăm pe ceva tare, deşi sub noi foşneâ apa. Ne eşiră înnainte câţiva lipoveni cu obrazurile înăsprite de ploi, vânturi şi soare. Erau cu capul gol, cu părul încâlcii; cu picioarele goale până la genunchi; straele pe ei erau numai flenduri, mintenele unse de solzi şi untură, nădragii unşi de solzi, untură şi noroiu, — iar în afară de acestea apa ploii şi a Dunării chiftea din vârful capului până la cea din urmă cută a îmbrăcămintei lor. Se ploconiră cu smerenie către cinstiia Apoi unul din ei începîi a răcni către doi gligani cari se alăturaseră de cerdacul cherhanalei c’o barcă plină de peşte. Ş’aceia erau tot aşa de uzi şi de murdari; ş’aceia începură a strigă; apoi zmuciră două coşuri de rnlajă şi începură a zvârli în ele peştele din barcă. Intrarăm în şandrama. Grămezi mari de peşte în toate părţile. Caracuda, costrăşul şi ştiuca zăceau fără alegere, — numai crapul eră orânduit oarecum şi ales după mărime: ciortănaş, ciortan şi crap. Lângă tejghele mari de scânduri stăteau în picioare cu răţitorii, pe dinainte cu nişte şorţuri cari fuseseră odinioară-albe. Ou cuţite ascuţite ca bricele spintecau şi curăţau peştele pe care slujitorii îl turnau cu coşul dinaintea lor. Aveau mişcări line şi regulate; apucau peştele dela stânga lor în acelaş fel, pe flecare îl spintecau la fel, dădeau acelaş număr de lovituri, îl zvârleau cu aceeaşi mişcare în altă grămadă, şi nici nu se clinteau dela locul lor, nici nu se uitau în juru-le. O muncă grea şi necontenită — ca de maşină. Şi afară se auzeau din când în când strigăte; alte luntri încărcate cu peşte soseau, aduse de oameni uzi până la piele... Când oşirăm, strecurându-ne printre butoaele cu peşte sărat, afară începea să stea ploaia. Câţiva din pescarii veniţi cu peşte se aşezaseră pe vine într’un colţ, rupeau cu gura din pâne neagră, îmbucături mari, apoi cinsteau rachiu din-tr’o sticlă neagră. • N’au unde să facă foc, zise revizorul, dar se încălzesc ei şi aşâ.. .» www.dacoromanicajo ALBINA 1139 Ne pregăteam să intrăm în luntre; când, din josul bălţii începură a se auzi chiuituri. Ploaia contenea încet-încet: în •depărtări se vedeau sticliri de soare pe unde. «Asta-i Nechita... zise de lângă noi stăpânul cherhanalei, •un grec gros, scurt şi roş la obraz. — A! Nechita !.. zise revizorul, dând din cap, caşî cum avea de-aface cu o cunoştinţă veche. Grecul începe a râde; «El e... Eri şi-a adus luntrile pline de peşte... Pe urmă a pornit la chefuit... Chiuiturile tot mai sălbatec se auzeau; pe urmă o luntre vopsită albastru se arătă. Doi inşi întorşi cu spatele spre noi vorbeau, încordânau-se îndesat, şi zvârlind parcă luntrea în josul fluviului la flecare încordare... Alt lipovan sta îndărăt la cârmă, tot cu lopata. Iar Nechita, cu şapca pe ■ceafă, desbrăcat de mintean şi rămas în cămaşa roşie, îşi zvârlea în sus din când în când braţele, chiuia, şi cercă apoi să pornească un cazacioc, încovoindu-se din mijloc şi ridicând un picior... Dar totdeauna luntrea se cumpănea şi-l oprea. Când ne văzu, se opri, rămase drept, în picioare, ţintindu-ne. Obrazul îi eră plin de păr roş, şi-n barba deasă îi scânteiau ochii. Incepîi dintr’odată a râde şi ne arătă pumnul. Apoi, foarte vesel, strigă ceva ruseşte. «Ce zice? întrebai eu. — Zice că pe dânsul nu-1 mai prinde nimenea niciodată! vorbi lângă mine grecul. — Ba tot ai să dai tu de dracul, măi Nechita!.. îi strigă revizorul. Dar lipovanul făcea semn şi cu capul şi cu mâinile şi se strică de râs. Apoi iar se îndreptă şi iar ameninţă cu pumnul-, şi iar începu să strige. «Zice că el e dracul bălţii şi nu-i poate face nimenea ni-^nic...» Grecul dădu din umeri şi adăogi: «Aşâ-i el la beţie. Pe urmă vine la domnu revizor şi începe a geme şi a scheunâ... şi-şi frânge mâinile... E un şiret -de nu mai are margini! — E mare hoţ... zise revizorul înceţenind glasul, căci lipovenii clin jur ascultau. De multă vreme-1 bănuim că trece pe ascuns dincolo, ia Ruşi, — că el aduce în bălţi pe pescarii străini de dincolo... A făcut poate şi altele, par’că cine-1 ■ştie?.. Bălţile-s adânci şi neumblate, şi necunoscute... urme nu rămân... mortul nu mai ese- din nomol... Intre administraţie şi omul acesta e o duşmănie veche, dar până acuma ■nimenea nu i a putut faee nimic... Administraţia cealaltă, primar, subprefect, jandarm, aici n’are fiinţă... In sălbătă-ciile acestea nimenea nu mai poate răzbate ! Şi el hălădueşte şf-şi îndeplineşte pe-aici răutăţile, fără grijă!» Nechita trecîi înnaite rânjind, cu luntrea lui şi cu barba www.dacaromamca.ro 1140 ALBINA ui roşă. Ploaia stătuse, numai vântul mai suflă. Tufişurile' de sălcii se zbăteau scuturând picături de lumină. V aporaşui nostru porni înnainte, prin apropierea malului. Case pescăreşti, rare, se arătau pe ici, pe colo, pe grindul, ridicat. Văzurăm lângă un trunchiu bătrân, înnegrit, de răchită,luntrea cea albastră priponită,legănându-se. Chiar atunci' Nechita eşise din ea, şi cu cei trei lipoveni după el înainta cumpănindu-se către o casă lipită numai din lut, acoperită cu stuh. «Asta-i casa lui... zise revizorul, dar la o lună odată da- că-1 găseşti acasă... I s’a făcut pe semne dor de femeie_________ şi de copii...» Pescarul răcnea şi-şi zvârlea braţele în toate felurile. Ş’o femeie părea tânără, naltă şi subţirică, în strae de cit colorate-albastru, cu broboadă galbenă în cap, eşl repede pe uşa scundă a casei. Făcu câţiva paşi, apoi răcnetele lui Nechita par’eă o-opriră pe loc. Stătu neclintită, până ce lipovanul se apropia de dânsa; atunci ridică braţele la înnălţiinea obrazului şi se frânse din şale pe spate, căci bărbatul se prăbuşise cu pumnii, sălbatic, asupra ei... Mirosuri proaspete treceau în larguri, şi lumina avea ceva. vesel; cotirăm după o perdeâ de sălcii; şi casa undo gospodarul venise după săptămâni de zile, ca să-şi vadă nevasta şi copiii, se ştersese. . . *Asta-i nevasta lui de-al doilea...», zise un om de serviciu, după o bucală de vreme. Voiam să întreb ce s’a făcut cu cea dintâiu, poate tot aşâ de sprintenă şi de subţire ca aceasta, dar ştiam că la întrebarea mea, omul va ridică din umeri. Rămăsei gândin-du-mă la ce se petrecea în urmă, pe grind, în lumina soarelui—pe când mlaştini pline de întuneric şi de tăcere se deschideau deoparte şi de alta, după perdele de sălcii, îil fuga vaporaşului. Găscănescu, care duce cu nev astă-sa curai traiupe vălraiw vorbeşte cu doctorul său: — Care va să zică, doctore, crezi că-i trebue odihnă de o trimeţi la ţară ? — Nu de asta, ci pentru că ai d-la trebuinţă de odihnea Miliail Sadoreaim Grdorunţa Doctorului. www.dacoromanica.ro Ai. Bl NA 1141 femeea îaţeleaptâ. (Piesă populară de teatru în trei acte) PEHSOANELE : Bunescu, proprietarul unei moşii mari. — Vasile, ■•maestru de binale.—Sultana, nevasta lui Vasile,— Şease copii ai lor.— Tiristea, vătaful curţii proprietarului şi proprietar de cârciumă în sat.— iîitiaiu, calfă de zidar.—Catrina, nora paracliserului. Acţiunea se petrece pela 1800, în satul Cumpăneşti, situat In munţi. ACTUL I. O cameră simplu mobilată: o masă de brad, pe care sunt de ale mâncării, şi câteva scaune tot do brad. Secnu I. Vasile, maestru de binale, şi Sultana nevasta lui cu 6 copii, băeţi şi .fete de diferite vârste. Sultana-.— (şade pe un scaun şi plânge cu sughiţuri, copiii sunt .grupaţi împrejurul ei şi plâng de asemenea; în acest timp Vasile intră pe uşă 'fără a fi observat de ei). Copiii (strigă deodată) Mamă, a venit tata! (Toţi încetează din plâns şi copiii înconjură pe tatăl lor). Vasile.— Dar ce s’a întâmplat? De ce jalea asta pe voi? Sultana.—O dragul meu bărbat, griji mari îneacă sufletul, şi mai cu seamă când lipseşti mult dintre noi! Vasile.—Da, da, ştiu eu de ce plângi tu..... daria trimite -copiii să se culce, cred c’or fi mâncât. (Copiii se duc să. se culce după ce au sărutat mâna părinţilor). Sultana (se scoală şi se apropie de , care e foarte abătut). Văd că îţi pare rău de ce faci; şi mie îmi pare rău din suflet -că m’ai găsit în jale mare; aş ii vrut să-ţi ascund mâhnirea mea, dar n’am putut; tu ştii că lângă tine mă mulţumesc xşi cu o coajă de pâne, şi mă apucă miezul nopţii lucrând 3>entru tine şi copiii noştri. Dar aşa cum faci tu nu mai merge! Dacă aş tăcea, n’aş fi o mamă bună pentru copii, şi nici ţie nu ţi-aş fi bună femee! Până acum copiii ne iubesc şi no respectă, dar dacă nu vom fi buni părinţi pentru ei, o să se răcească şi iubirea lor şi o să se facă copii răi. Şi nu te gândeşti tu, Vasile, ce rău ar fi când Gheorghe al nostru ;;tr trebui să intre slugă pe la alţii? Ai mai putea trăi do ruşine, când Anica, Marioara, Ionică şi ceilalţi ar trebui să -cerşească pe la alţii? Mai bine aş muri şi eu şi ei decât să -ajungem aşa! (plânge cu hohot). Vasile.— Ce să mă fac, nenorocitul de mine, ce să mă fac! dacă ai şti.. (tace şi-şi frânge disperat mâinile). Sultana.— (taremişcată). Iubite bărbate, nu pei’de curajul! U'ie ce-o fi, spune; să* ne sfătuim şi să no ajutăm ! Vasile.— Nevastă, mi se rupe inima să-ţi mai spun şi ţie www.dacoromamcajo 1142 ALBINA necazurile mele mari şi să-ti măresc grija şi mai mult. Dar-n’am încotro, îţi spun tot! De lucru nu e de loc, şi eu îî datoresc lui Hristea 60 de lei. Şi ştii că el nu e om, ci câine. Dacă nu l-aş fl mai văzut în ochii mei! Sunt la grea strâmtoare. Dacă nu intru la el în cârciumă, mă ameninţă cu judecata; şi dacă intru, datoria veche tot creşte mereu de nu mai ştiu unde-o s’ajungem. Vezi, Sultano, de unde ne vin, toate nenorocirile noastre! Sultana.—Bărbate, n’ar fi bine să te duci la boier? Ştii că toată lumea laudă bunătăţile lui, cred că el te-ar scăpai de duşmanul nostru! Vasile.—Nu pot să fac una ca asta, nu îndrăsnesc s’o fac. Şi cum să mă plâng în contra lui, când el e şi logofătul boierului! Cine ştie ce-ar mai scorni împotriva mea. El e tare viclean şi are mulţi ce ţin cu el. Ce pot eu în contra Iui ?- Sultana.— Nu te teme şi adu-ţi aminte de mine şi copii* noştri! Vasile.— Nu pot, că nu sunt tocmai nevinovat. Hristea o să cheme martor satul întreg, că eu sunt un beţiv. Ce-o să răspund boierului? O să se ridice pentru mine cineva să i spună că el mă împinge la rele? Aş vrea şi eu să-l dăm de gol, dar dacă nu isbutim, nu-i atunci mai rău pentru noi ? Sultana.— Dar dacă taci, mergem spre ruină, gândeşte-te numai la copii! Trebue să punem capăt odată chinurilor noastre. Du-te dar, sau mă duc eu! Vasile.—Dacă ai tu curaj, du-te la boier şi spune-i tot£ Sultana.— Da, mă duc eu la boier şi o să-i spun că-i da-toreşti lui Hristea 60 de lei; că Hristea e un om rău şi că te îndeamnă la joc de cărţi şi la băutură; şi că de frica lui nu poţi să treci pe lângă cârciumă fără să nu intri şt să nu laşi acolo tot ce bruma câştigi, în loc să aduci pâine copiilor acasă. Şi o să rog pe boier să oprească pe Hristea să mai facă ce a făcut, şi să ne mai aştepte pân'-om putea plăti toată datoria. Acum să mâncăm şi noi, şi apoi mâine ce-o vrea Dămnezeu, mă duc negreşit la boier! (Pe când eii şed la masă, intră Hristea. Secna II. Aceiaşi, Hristea. Hristea (lungind vorba).— Bun, ce miros plăcut! Cum văd», trăiţi bine. Aşa e uşor să ocoleşti cârciuma, nu-i aşâ Vasile? Sultana.—Ce pofteşti, logofete? Mă mir că ai intrat în casă, altă-dată veniai numai pe la ferestre. Hristea (ironic).— Ce e drept, dacă aş fi găsit o masă aşa de bună la voi, veniam mai des! Sultana (supărată).— Ne pismueşti pentru cina noastă! Să-ţi fie ruşine să pismueşti pe un biet om, care numai la zile* mari poate aveâ şi el pe masă o bucăţică mai bună! www.dacoromamca.ro ALBINA 1143 Hristea.— N’am zis-o cu răutate! (serios). Eşti prea trufaşă, Sultano, asta nu stă bine la oamenii săraci. Cred că =am şi eu un drept la traiul vostru. Dar nu mai zic nimic «cum; eu sunt prietenul bărbatului tău şi când pot să-i fac un bine, i-1 fac bucuros. Sultana (mişcată).— Logofete, bărbatu-meu este îndemnat în cârciuma d-tale la joc de cărţi şi băutură, şi eu sufăr -ou copiii acasă. Acesta este binele de care te lauzi ? Hristea.— Mă nedreptăţeşti cu vorbele tale. Ce e drept, ^bărbatul tău e cam uşurel, şi eu i-am zis-o. Dar în cârciuma mea eu trebue să dau oricui de mâncat şi de băut; oricine ar lace aşa ! Sultana. •- Da, dar nu oricine ameninţă în flecare zi pe nenorociţi şi săraci cu judecata, dacă nu-şi îndoesc şi întreesc datoriile în cârciumă. Hristea (către Vasile).— Aşa prieten mi-ai fost, aşa ai vorbit de mine? Să aud eu cu urechile mele cum voi, golanilor, îmi stricaţi cinstea şi numele meu cel bun? Spune nu iii’am socotit eu cu tine în totdeauna în faţa martorilor ? Nu sunt Ia mine toate ţedulile tale? Nu cumva vrei să-mi tă-gădueşti dreptul meu ? Vasile.— Nu e vorba de asta. Nevasta vrea să nu mai fac -de aici înainte alte datorii noi. Hristea.—Ea vrea numai să te îngrozească. Dar ce fel de bărbat mai eşti tu ? Cine e mai mare în casa ta, muerea ? Ce ruşine pentru un bărbat ca tine! Sultana.— Zi ce-i vrea ! Dar află că groaza i-o face numai ■condica D-tale cu datoriile oamenilor! Hristea.— N’are decât să-mi plătească tot, şi e scăpat de acea groază. Sultana.—Ar fi fost el în stare să plătească tot, dacă nu l-ai face să tot adauge datorii noi la cele vechi. Hristea.— Grozavă mai eşti, muere! O să vedem noi unde î Ştefăneşti - Zlătărenl. Vâlcea. 12. „ de viticultură din Huşi. 13. „ „ „ „ Odobeşti, Putna. 14. „ „ „ „ Valea Călugărească, Prahova. 15. Orfelinatul agricol „Ferdinand“, Zorleni, Tutova. In şcoalele elementare (2) elevii se specializează în agricultură, horticultura, viticultură şi pomologie. (I) (I) Vezi No. 41—42. (-) Regulamentul publ. in Mon. Of. No. 243 din 1906. I www.dacaramamca.ro albina 1145 In şcoa'ele elementare de agricultură durata învăţământului -este de 2 ani. In şcoalele elementare se admit tineri absolvenţi ai cursului primar, urban sau rural, în vârstă de cel puţin 14 ani împliniţi. In şcoalele elementare toţi elevii sunt externi şi orice cheltuială de locuinţă, întreţinere şi îmbrăcăminte priveşte pe părinţii sau tutorii lor. Cererile de admitere în şcoalele de agricultură se vor adresă în scris către diriginţii şcoalelor până în seara zilei de 5 Sept. Ele vor fi făcute de părinţii sau tutorii candidaţilor şi vor trebui să arate atât profesiunea cât si domiciliul lor. Cu cererea de înscriere se va înaintâ: actul de naştere, actul -de vaccină şi certificatul de clasele primare Candidaţii cari vor dovedi că posedă o întindere de teren de «cultură suficient spre a constitui fondul unei gospodării se Vor primi fără concurs. Dacă însă sunt mai mulţi candidaţi decât locuri vacante, a-■tunci admiterea se va face după ordinea clasificaţiei notelor din certificatele de absolvire, preferindu-se cei cu notele mai 'mari. La note egale se vor preferi cei mai robuşti. Şi într’un caz şi într’altul candidaţii trebue să fie deplin sănătoşi, robuşti şi fără nici un defect care i-ar împiedică dela munca câmpului. Diriginţii şcoalelor elementare vor face singuri alegerea candidaţilor. învăţământul profesional agricol este gratuit pentru fiii de Tomâni. Streinii pot fi primiţi în şcoalele publice de agricultură dacă vor fi locuri disponibile, după ce se vor satisface cererile fiilor de români. Ei vor plăti anual, prin anticipare şi în 2 câştiuri, taxa de 60 lei pentru şcoalele elementare şi 100 lei pentru cele inferioare. Şcoalele elementare de agricultură sunt destinate să coros-ipunzâ nevoilor cultivatorilor mici. X. Şcoalele inferioare de agricultură sunt: 1. Şcoala infer. de agric. şi comerţ din Alexandria, Teleorman. 2. „ „ „ „ dela Armăşeşti, Ialomiţa. 3. „ „ „ „ şi meserii dela Nucet, Dâmboviţa. 4. „ „ ,, „ dela Pănceşti-Dragomireşti, Roman. 5. „ „ „ „ dela Strehareţ, Olt. 6. „ „ „ „ ' din R-Sărat. (. ,, „ „ „ dela Moara Grecilor (Vaslui) „I. G. Agarici“. 8. Şcoala „ „ „ şi meserii Bistriţa Orfelin, corp. did. Şcoalele inferioare de agricultură sunt destinate sa corespunză cerinţelor proprietăţilor mijlocii şi mari. In şcoalele inferioare învăţământul durează 4y2, ani dintre care 3 ani cursurile teoretice şi lucrările practice în şcoală, iar «n an şi jumătate elevii sunt obligaţi a face practică ca lucrători la o fermă model a statului sau chiar pe moşia şcoalei. ■«' ar www.dacoromanica.ro 114(3 ALBINA In şcoalele inferioare de agricultură se admit: a) absolvenţi ai şcoalei normale primare de învăţători, b) în. văţători normalişti, c) tineri cari au absolvit o şcoală elementară de agricultură şi d) tineri cari au absolvit cursul primarv urban sau rural. Candidaţii aflaţi în această din urmă condiţie se vor alege dintre fii de săteni agricultori şi numai 10% din întregul efectiv al elevilor şcoalei, vor puteâ fi copii ai căror părinţi nu sunt. agricultori sau nu locuesc la sate. Oricare ar fi numărul candidaţilor la admiterea în şcoală, se vor preferi mai întâia cei cari se găsesc în condiţiunile arătate sub a, , şi c. Pentru locurile ce mai rămân libere se va ţine concurs între candidaţii aflaţi în condiţiunile dela litera d In şcoalele inferioare elevii sunt interni şi. externi. Elevii interni pot fi bursieri întreţinuţi de stat, judeţe sau comune, ori solvenţi. Suma anuală a bursei sau a taxei de sol-venţă e de 250 lei. Bursele acordate de judeţe, comune se vor ocupă prin con» curs, ţinut la reşedinţa fiecărui judeţ după programul şi con» diţiunile publicate în „Monitorul Oficial" de ministerul Instrucţiei cu 3 luni înainte de data concursului. Concursul se va ţine la 16 August înaintea unei comisiuni formată de 2 institutori. Examenul constă din citire, scriere, aritmetică şi geometrie- In şcoalele inferioare concursul pentru bursieri, solvenţi şi externi va începe în ziua de 6 Sept. şi se va ţine înaintea unei comisiuni formată din institutorii şcoalei şi prezidată de director- Elevii admişi în şcoalele inferioare de agricultură sunt obligaţi a-şi aduce la intrarea în şcoală toate efectele care se vor cere prin condiţiunile concursului. Absolvenţii şcoalelor inferioare de agricultură se bucură de> serviciul militar redus. Şcoala „7. C. Agarici“ din Moara Grecilor (Vaslui) are durata de 3 ani. Are şi 2 ateliere de fierărie şi lemnărie. Elevii sunt interni şi au toată întreţinerea dela Academie. Se cere^ condiţiunile de admitere caşl la stat, cu vârsta până Ia 18 ani-Se preferă celorlalţi, elevii din judeţul Vaslui. Pentru ocuparea, burselor elevii trec un examen de admitere. De ale lui Făcală. Păcală istoriseşte prietenului său Tânclală cum a prins? pe un hoţ. Zice: Am apucat pe hoţ c’o mână,iar cu cealaltă dat un picior în spate. www.dacoromanicajo ALBINA 1147 LEGENDA Z6RELEI Mamei, îi erau tare dragi florile; zorelele împodobeau parmaclâcul până Ia streşini, se întindeau până sus, sus şi ne-având de ce se ţine spânzurau în jos ca nişte ghirlande. Apoi, vâzdoagele, gura leului, nalba, romăniţa, brânduşa şi alte flori, pe care numai mama le cunoştea erau până şi prin păpuşoi şi cartofi. Şi multe flori mi-au atras, mie, luarea aminte; dar zorelele mă ispiteau straşnic, de oarece cât dădeau cu ochii de soare şedeau închise şi îndată ce scăpau de lumina lui se deschideau iară, Intr’o zi mă plimbam cu mama printre flori. — „Tată : aista roşu şi stufos, îmi vorbi ea, e bujorul; aista alb, cu frunza lată o crinul alb; aista cu tiga lungă e cei roş; si câte altele. Şi vezi tu, să nu le rupi, căci şi ele sunt vieţuitoare ca şi noi oameni, şi multe chiar îs făcute din oameni, şi dacă ar aveâ gură, ţi-ar spune şi ţie povestea lor ; dar nu Ie ştiu decât a-cei ce au darul de a vorbi cu ele. — Dar mata, mamă, îl ai?... — Eu, nu l am, dar, l-a avut mama mea; ea vorbeâ cu dânsele cum vorbesc eu cu tine acum şi mi-a povestit ş: mie vieaţa lor. Insă, ispitit de ciudăţenia Zorelei o întrebai ca fript. — Dar şi pe a Zorelei o ştii? — Pe a tuturor florilor... nu ţi-am spus? — Atunci de ce când o lumină soarele stă închisă şi ■după ce apune se deschide. — Dacă îmi fâgădueşti că ai să stai, azi, acasă, eu ţi-oiu spune. — Da, făcui din cap, spune-mi, că nu mă mai duc jiicăirea. Şi mama aşezându-se pe iarbă la umbra unor flori a soarelui, începu: A fost odată un împărat puternic şi mare. — Eră ca tata de mare, mamă? — Apoi taci că nu-ţi mai spun. www.dacoromanic&jo 1148 ALBINA — Ei, haide, spune, că tac. ......Şi împăratul acela avea o fată frumoasă ca şi o zână. — Şi-s frumoase zânele, mamă? — Frumoase, cum nu? —Ai văzut tu romăniţa? — Cum nu ; colo lângă hat îs o mulţime... — Ei, avea o faţă ca floarea de romăniţă de albă, ochii ca floarea paştelui de albaştri.—Ai văzut tu florile paştelui. — Da, îi dădui eu, de colo de cele de care îmi aducea Iecobuţ când trăia. — Ei, şi o gură ca bujorul de roşie şi părul era ca :al tău de galben. Aici îmi trăsei o şuviţă de păr din •caier peste ochi şi mă uitai la el, eră galben ca mătasea păpuşoiului, când iese întâiu. — Frumos păr avea, mamă, fata de împărat. Şi, urmă mama, pe când chipul fetei prinse să-mi •turbure mintea, să pârjoleau băeţii de crai şi împăraţi ■după dânsa, da fata nu se uita la nici unul. — Aici, îmi dădui cu mintea ; „Cum, dracu, să se uite când avea ■un păr frumos ca al meu? — Măi Ionică, asculţi tu, ori te las? îmi vorbi ea. Nu, nu, mamă, ascult, zisei eu scos din gânduri. .........Şi cum spun, nu voeâ să se ducă după nimeni. Şi dela o vreme prinse a stâ tot gânditoare şi a oftă, iar seara cum apunea soarele, deschidea fereastra ■ce da în spre sfinţit şi nu-şi lua ochii de acolo până nu ■se umplea cerul de stele şi nu apunea luceafărul de seară, şi din zi în zi slăbea, se trăgea la faţă şi se prostia. — Şi de ce oare, mamă, o întrebam iar. Stăi să vezi: Părinţii, urmă mama, au prins a intră la griji, mai mult încă, că într’o seară, împărăteasa o găsi cu ochii încremeniţi spre sfinţit, albă ca varul şi râdea. Fata noastră are sburători, măi omule, glăsui femeia, ■către împărat. — Da ce-i? — Am găsit-o mai acum, uitându-se în spre soare apune râ.zând şi eră aibă albă ca şi crida. — Si tu ce i-ai spus? — Am crezut că-i nebună şi am fugit încoace. www.dacoromamca.ro albina 1149* — Rău ! Să te duci să o întrebi ce are ! Dar acum* să înserase deabinelea: stelele umpleau cerul ca nişte prund de aur pe fundul unei ape secate şi luceafărul de seară se lăsase după spatele unor munţi svârlind ca. nici odată două săgeţi, în sus, ca două braţe, la care fata căzu cu capul pre mâni. — Zorino, ce faci tu aici? îi vorbi maică-sa cu inima, scăldată în jale. — Şi de ce-i zicea „Zorina“, mamă? — Ei, vezi, am uitat să spun; fiindcă o născuse în-tr’un zori de zi. — Eu, zise fata, şed. E atât de bine, atât de răcoare,, încât dacă ar fi o veşnică înserare aş stă toată vieaţa mea numai aici. — Zorino, spune tu mamei tale care te-a crescut ce ai pe suflet. Adineaori te-am văzut albă ca varul şi te uitai spre apus şi râdeai. — Eu râdeam, eu? Ţi s’a părut, mamă, îi zise fata. speriată. Dar poate mă gândeam la altceva. Aa! ştii de ce râdeam? Mi-amintesc, când eram mică, că îmi spunea dadaca mea, că tata a fost stea înainte de a merge ’mne-ta după el şi eu, proasta, o credeam. — Vai, draga mamei, de ce râdeâ ea? îi vorbi împărăteasa cu duioşie scărpinând-o după ceafă; soare a fost dragul mămucăi, soare. — Soare? şi s’a prefăcut în om? — Nu, dragul mamei... Of, cât de nevinovată mititica ; n’a fost soare, dar mi-a fost aşa de drag, că de ar fi fo3t el şi soarele, pe tat’-tău l-aş fi ales întâi, zise îm- . părăteasa. — Ce frumos vorbeşti tu mamă şi adevărat; însă tata de ar fi fost o stea, cred că ai fi ales întâiu steaua. Da spune-mi, mamă, tu ai iubit mult pe tata? — Dacă îţi spun că mi se părea soare. — Şi te uitai în drumul lui să-l vezi ? — O, fata mea, glăsuiîmpărăteasa; acum pricep!... Şi se duse de-i spuse împăratului că fata lor e îndrăgostită. • — S’o mărităm, răspunse el, însă eu nu vreau să'ştiu de mendrele, ei. Mie mi-a cerut-o feciori de împăraţi ve- 'T*> www.dacoromanica.Fo ALBINA 1150 ştiţi şi n’am vrut s’o dau, da raite după cine ştie ce pierde-vară Să vie să-l văd şi eu. Dar fata, cu toate ispitirile maică-sei, nu spuse, iar a doua seară când o găsi maică-sa tot la fereastră, ea o întrebă: — Da unde te tot uiţi, tu, într’acolo, Zorină|? — Nu-i aşa mamă, că-i frumos luceafărul de seară? împărăteasa se speria şi mai tare, crezând că fata a şi dat în sburători. Iar împăratul, ca să nu mai stea la geam, ii facil un palat de sticlă şi q afundă în mare. — Ştii ce, îi vorbi împărăteasa bărbatului ei, cu asta faci mai rău; de a ţine mult Ia dânsul, se poate întâmpla să moară, mititica mamei, dar tu să dai o petrecere şi să dai voe să vie la ea orcine o vrea şi cu care îi vedea că vorbeşte şi joacă mai mult, să ştii că acela-i. Şi, a trântit împăratul o petrecere ca aceea; tăeat-a boi, vaci, adus-a băutură cât lumea; şi a venit şi împăraţi şi boieri şi cine a vrut şi printre musaSri, veni şi unul tare de departe, feciorul Unui împărat vestit; frumos ce eră, bată-1 vina! Şi alb şi ce ochi de cărbune avea; sprincenile ca două penişoare de corb îmbinate şi ce mustăcioară !,.. Iar împăratul când aduse pe Zorina din palatul ei de sticlă, par’că nu mai eră aşa de slabă. — Ce bine v’ar şedea, glăsui tatăl fetei. — Nu tată, zise ea, dacă mă vezi întremată, vei şti că mi-am găsit un logodnic. El e regele mărilor şi stă-pânul^ adâncurilor. In cel mai adânc loc de mare, de aş fi, ochii lui adânci, scânteetori, ajung până la mine. Şi n’are trup de om, decât numai suflet vorbitor. Din cetatea Iui de amurg. lumină, calea celor rătăciţi şi pe mine mă iubeşte. Doar n’o fi un serafim, grăi împăratul, că numai aceia n’au trup. ' — Da, tată urmă Zorina cu o insuflare de duh,— ne- avutâ până atunci; pentru el stăteam la fereastră. Par’că îl vedeam câte odată că se desprinde dela locul Iui şi so preface într’un flăcău cu părul de aur şi faţa ca zorile zilei şi venea la geam, îmi cuprindea Capul şi pierea iară-şi lăsându-mă cu sufletul ars în mine ; iar în fun- / www.dacaromanica.ro ALBINA 1151 dul marii, numai când somnul îmi legă ochii cu lanţurile lui grele pierea şi iarăşi când zorile albeau cerul, el, îmi eră la căpătâi, alb ca argintul şi spălat de rouă nopţii. — Bine, fată, liăi, da cine e românul ista? că până acum nu mi-ai spus nimic. — Tată, vorbi fata cu gingăşie, logodnicul meu e luceafărul de seară. — Ce, ce, strigă împăratul scuturând-o, tu ţi-ai eşit din minţi? O, dacă e vorba că-mi umbli cu lucruri de-astea te trimit la mănăstire că tu ţi-ai eşit din balamale, şi să-ţi citească nişte popi. O, ce bucurie nu simţi fata noastră când auzi de mănăstire; acolo din chilia ei, îl va privi în fiecare seară şi nu-i va cere nimenea socoteală. Insă, în seara zilei aceleia, luceafărul rămase la locul lui şi ochii lui de foc păreau că-s de ghiaţă ; iar noaptea îl visa că a venit în haine de aramă şi i-a vorbit: — Fiindcă m’ai spus tatălui tău,de acum nu mai vin; de vrei să fii a mea, vino la palatul tatălui meu. Zorina se trezi ca arsă şi prinse a se boci. Când se făcu ziua albă, Zorina eră albă ca zorile şi bolnavă. Da împăratul nu, s’o pornească la drum. La mănăstire ? —■ Ce bună-i mai eră singurătatea de acum, când nu mai va vedea chipul celui care i-e drag...,? Şi gătindu-i un chervan, îşi puse în el toate sculele şi straele ei şi, urmărită până departe doar de lacrămile împărătesei, plecă. Iar pe drum ce-i vine fetei că spune oamenilor. — Creştinii lui D-zeu, staţi pe loc. Uite ce e: luaţi cu voi tot chervanul şi mie daţi-mi numai un cal şi un rând de strae de bărbat şi o suliţă. — Vai, dar cum se poate una ca asta, domniţă? răspunse oamenii. — Vă dau eu răvaş Ia mână, că m’am dus să-mi caut logodnicul. Ce să facă oamenii? eră şi ea stăpână şi apoi le rămânea atâta avere, şi se întoarseră înapoi cu răvaş către împăratul că ea s’a dus în cautarea luceafărului. — Aici sării şi eu cu vorba: — Da împăratul, mamă, ce a zis? * www.dacoromanicajt) 1152, ALBINA. — Ce să zică un părinte când copilul lui a apucat-o hai-hui? Să nu crezi tu, măi băiete, că oamenii de demult erau ca cei de azi. De mult un copii numai: „ba, eu“ să fi zis înaintea părinţilor, nu i mai vedea faţa. Şi dusă a fost Zorina. A trecut ţări după ţâri... — Da, şi aici întrebai pe mama, dar ea nu mânca nimic, mamă? — Să-ţi spun şi asta, dragul mamei. In vremea de demult, de şi oamenii erau înăspriţi la suflet, dar tot aveau inimă bună. Puteai să te porneşti fără leţcae în pungă, că tu găseai; unii oameni anume se îngrijau de călători să găsească pe masa lor o bucăţică de mălaiu, şi să zică un bogdaproste... ...Şi cum spun, a mers fata, poate luni, poate săptămâni, şi a dat la marginea pământului şi acolo nu erâ decât un bordeiu şi în colo gol şi cer; iar pe un nour, pe povârnişul pământului erâ un palat de foc cu turle ce se topeau şi alte ca marmora. Oând ajunse Zorina la uşa bordeiului, istovită de puteri şi de foame, bătu în uşă. — Cine-i? se auzi un glas de femee din năuntru. — Eu, om bun. — Nu mult, se auzi obârcâind ca un om pe întuneric, uşa scârţâi ş eşi o bătrână îmbrăcată cu mantă neagră şi cu fes cum îs călugăriţele şi cu nişte mătănii în mână. — Ce cauţi voinice pe aici ? îi vorbi femeia, că nici păsările nu vin, da mi-te om. — Ce să caut? îi vorbi Zorina şi prinse a spune povestea dela capăt. — Vezi tu palatul cel de pe nour? îi vorbi bătrâna; acela e al soarelui şi soarele e tatăl luceafărului; ca să mergi până acolo cazi în văzduh; da eu te-oiu ajută, că sunt sfânta Vineri şi după ce sfânta îi dădu fetei de mâncare, îi dărui o sticluţă şi îi spuse s’o deâ luceafărului şi de câte ori o veni soarele acasă, să-i toarne din ea în apă, şi să-i deâ să bea, şi rupând o frunză de brustor, spuse Zorinei să se aşeze pe dânsa şi doar a suflat sfânta şi frunza s’a tot dus prin văzduh până la castel în poartă. Aici, bătu; nu mult veni cinevâ şi întrebă cine e; iar pânsa răspunse că e om bun. X www.dacoramamca.io ALBINA 1153 — Om bun? Întrebă cel dinăuntru1, de unde şi până unde, că pe pici nu vine nici pasăre măiastră dar mite om pământean? Aici Zorinei i se băteâ pieptul ds i se tăia răsuflarea* căci cunoscuse pe cel ce-i vorbea. Când deschise, eră luceafărul frumos şi tânăr aşa cum i se năzărise fetei la geam. — Vai, îi dă el, ce să-ţi fac? când te-o vedea tatăl meu, soarele, te pierde. Şi după ce fata îi spuse toate întâmplările pe unde a trecut şi ce a tras, luceafărul îi vorbi: Eu te voiu face o floare şi luceafărul svârlind vălul lui de aur peste ea, o prefăcu în o floare cu frunza lată şi rodul ca un păhărel de porţelan alb. Veni soarele şi el îi spuse: — Uite, tată, ce floare a crescut înaintea casei. Soarele se uită la dânsa şi îi făcu o faţă ca a lunei. Uite aşa e mai frumoasă, glăsui el şi las-o acolo, să nu mai pui mâna pe ea şi tu vezi-ţi de treabă. Insă abea soarele se culcă şi noaptea prinse să-şi ţese bătătura în urzeala zilei: luceafărul în loc să iasă cu lumânarea să arăte corăbierilor drumul, el se duse la floare şi schimbând-o cum a fost, se puse la sfat. Toată lumea prinse a se întreba de ce nu mai răsare luceafărul; corăbiile, rătăceau pe mare şi se loveau de stânci şi vaete de durere şi murmur, ajunseră până la soare la poartă. Şi asta nu se întâmplase numai odată ci de zece ori. Cercetat-a soarele: Măi, băete, tu poate nu-ţi faci datoria, îi fi dormind, ca mine, că de o bucată de vreme, holera ştie ce am că dorm dus. Aici, iar sării cu vorba. — Şi de ce dormiâ soarele? că-i dădea din slicluţa ceia? — Numai că-i dădea, îmi spune mama. — Şi oare ce avea în sticluţă mamă? — Ştiu eu? numai că avea vrăji dela S-ta Vineri, dar zice că soarele într’o zi a venit aşa de supărat că oamenii de pe pământ vedeau apusul ca o vatră de sânge. — Va să zică, întrebai eu, de aceea e sfinţitul câte odată roş, tare, unde e soarele supărat. Vezi biue câte lucruri ne-la-Iocul lor nu vede el e, să- www.dacaromanica.ro 1154 ALBINA racul. Şi cum o spun, şi atunci eră năcăjit că pe unde fusese a găsii, apele pline de sfârămături de corăbii şi oameni înecaţi. De data asta nici nu mânca, nici nu bea de amărît ce eră şi se culcă aşa. L-a îmbiet luceafărul cu mâncare,, cu băutură, soarele îi spuse să-l lase în pace că nu mai poate de trudit ce-i. Se face noapte, noapte bine; el nu putea să doarmă; se uită pe fereastră, luceafărul nu-i pe cer. — Stăi, îşi dădu el cu mintea, de acum aflu. Se scoală, tiptil, tiptil, ese afară, când colo luceafărul de mână cu o fată frumoasă cum nu mai văzuse decât pe fata unui împărat, pe care nu ştiu pentru ce o is-gonise tat’său într’un palat de sticlă în mare. Atâta erau de prăpădiţi băeţii noştri cu vorba, că nici nu ştiură că soarele e la spatele lor. Când dădură cu ochii de el, fata atâta se turburase că a prins a face feţe nefăcute de om până atunci; de la alb a dat-o în verde, în roş, în albastru, în pestriţ şi căzând în genuchi prinse a spune soarelui toată jetia. Va să zică, vorbi tatăl luminei, tu eşti floarea cea nouă crescută inaintea casei. Bine, îi zise, că să nu-mi mai faci supărare vei fi, ată: şi fâcându-i un semn cu mâna, o schimbă într’o sămânţă de floare şi o svârli în vânt. Dar vântului îi fu milă de ea şi luând-o pe aripele lui, o duse din loc în loc, din munte în munte, până sub cerdacul casei părinţilor ei şi o lăsă acolo; şi încolţi şi crescii şi par’că o vrajă o trăgea pe împărăteasă să îngrijească de floarea ceea, care eră ciudată de tot; cum apunea soarele, se deschidea în tot felul de feţe roşii, albastre, albe şi cum dădea cu ochii de soare se închidea toată ziua şi se tot înălţă sus, sus de tot, mai sus se acăţâ pe stâlpii parmaclâcului, par’că voia să ajungă la cer. împărăteasa în dorul fetei i-a pus numele „Zorina“. — Da atunci, mamă, de ce nu-i zice şi Zorina, floarei iştia. — Apoi, stăi căn’am mântuit. Şi de atunci ci că numai cei ce au darul de a vorbi cu florile ştiu că-i zice „Zo-rina“; dar oamenii văzând că se tot deschide în zori www.dacoromanica.ro ALBINA 1155 de zi, neştiind ce floare e, i-a pus numele „Zoreâ“ şi „Zoreâ“ e şi până în ziua de azi. Insă abeâ isprăvi mama povestea, când băeţii mătuşii Ioanei din vârful dealului la poartă. — Măi, Ionică, hai la părău. Iii! pârâul, da unde eră mai bine ca acolo? — Mamă, lasă-mă la părău. — Apoi, de ce ţi-am spus povestea, să stai cu mine că mi-i urât. Ţi-ai găsit? de mi-ar fi spus mama o sută de poveşti şi tot mă duceam; şi încet, încet, pe când ea intră nu ştiu la ce în casă, eu, zup, dincoio de pârleaz. După mine şi mama. — Măi, Ionică, măi, vin că am să-ţi dau ceva. He-hei, Ionică eră în deal, iar mama uitându-se cum îmi flutură în goană poalele cămăşuicei, strigă: — Ei, lasă, măi tâlharule, mi-i mai veni tu la poveşti. Da eu în ziua ceea m’am jucat de poznă, în şir cea dintâi treabă care am făcut-o, după ce m’am scăldat, a fost să spun băeţilor legenda Zorelei pe care v’o spusei şi dumneavoastră. Ion Dra^oslav. De pe Domeniile Coroanei Vaslui. La 31 Maiu a. c., s’a ţinut adunarea generală a societăţii cooperative şi consum, «Eftinătatea traiului» de pe Domeniul Coroanei Dobrovăţ. Această societate, deşi înfiinţată numai anul trecut, cu concursul băncei populare «Principele Nicolae», de sub patronajul domnului Ion Kalinderu, a dat totuş rezultate îmbucurătoare până la 28 Fevruarie 1909, când s’a încheiat primul bilanţ. Astfel, din 13.050 lei subscrişi s’au vărsat 7.000 lei, iar câştigul a fost destul de mare pentru a se putea da un dividend frumos şi a se pune totdeodată bazele fondului de rezervă cu aproape 400 de lei. S'a alocat şi 100 de lei, pentru un fond cultural din care să se ajute elevii sărmani şi să se înlesnească cât mai multor copii frecuentarea şcoalei. In aceeaş adunare s’au luat mai multe deriziuni pentru lărgirea cercului de activitate, aşa ca să satisfacă cât mai multe trebuinţe în condiţiuni superioare de preţ şi calitate a mărfurilor Adunarea a ţinut de asemenea să exprime mulţumiri d-lui Ion Kalinderu pentru ocrotirea ce acordă societăţii şi mai ales pentru calea ce a indicat cel dintâiu pentru îmbunătăţirea stărei locuitorilor, atât materiale cât şi morale. www.dacoromamcajo PICTURI DE LA HUREZ. Am vorbit într’unul din numerile anului trecut al Revistei noastre (pag. 1.223) de3pre Mănăstirea Hurezului din jud. Vâlcea; am arătat acolo însemnătatea istorică şi artistică a acestui locaş al Domnului. In No. de faţă dăm, după Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice (No. 2 anul II), o serie de ilustraţiuni cari înfăţişază picturi de pe pereţii bisericii din acea mănăstire. Pictură din biserica cea mare. www.dacoromamca.ro Gum 5e închipueşte Iadul (Pictură, din biseriu^ dela Hurez). ( www.dacoromamca.ro Maica Domnului cu Pruncul (Pietură deia Hurez , www.dacoromamca.ro ALBINA 1161 Escursiune în murtţii Neamţului- ----- » Mănăstirea Horaiţei. Cum ani ajuns, am dat năvală la bucătărie. Bătrâna care ne fierbeâ ouăle trimise prin bunătatea domnului N. N. Albu, mă recunoscu îndată. Se întinse masă mare într’un cerdac învechit cu păreţii scrijălaţi cu cuţitul şi cu vârful unghiilor de acei ce s’au perindat printre zidurile mănăstirei. «Ce mai faci, mătuşă? «Ia, trăesc, dragul babei! Tot aici la mănăstire, până s’or mân' tui zilele!» Şi eră veselă bătrâna şi stătea să-mi amintească de •anul trecut, când mestecam împreună mămăliga flăcăilor. Fu mare veselie la masă. Mâncarăm minunat'şi se încheiară primele prietenii între noi toţi care din diferite clase, nu ne cunoşteam sufletele şi inimile. Un călugăr cu barba albă trebuia să ne conducă spre vârful Horaiţei Mari, la poiana Iovului. Ne aşternu-răm pe iarba ogrăzii cu peleriuile sub cap, privind împrejurul turnurilor cum sburau rândunelele răpezi ducând puilor de mâncare. Neculau prinse să cânte. Eră un cântec ee-mi veniâ ca o mângâere de departe, îmi aprindea dorul codrilor şi mă lăsă să lunec într'o lume de visuri dulce ca şi un freamăt nedesluşit de pădure. Părintele îji vârîse poalele antereului prin buzunare şi stătea gata. Se dete ordinul de plecare. Ieşirăm prin ocolul vitelor mai mult acaţându-ne de copaci, de glod ce era, păşind unul în urma celuilalt străbătând greu prin atâta noroi muiat de ploaie. Am sărit prin grădini şi... pe drum! Luarăm iară pri-porul îndrăcit al Horaiţei Mari din anul trecut, gâfâind, pe unde ne dusese un părinte cam năuc de felul lui, atunci, pe o ploaie, de voiu pomeni-o cât voiu trăi. Părintele [acesta mergea mai domol şi făcea popasuri mai multe. Din poiana Iovului se vede cu ochianul valea până departe în .zările culmilor, se văd trupurile albe ale bisericilor din sate, înconjurate de pomi fructiferi. Părintele a mai mers din poiana Iovului ca două împuşcături cu noi, ne-a trecut pe lângă un pâlc de pădure ars de soare, cu copacii uscaţi, prinse acolo cu amândouă mâinile un franc ce i s’a dat şi stând răzemat în gătej ne făcu cu mâna spre un fund de pârâu, pe unde trebuia să ajungem în Cracău. Coborîm în goană, îngenuchind ici colea câte unul pe frunze şi hăuind care cum puteam mai tare. Cerul se răsbunase şi făşii fragede de soare străbăteâu frunzişurile verzi închise ale ulmilor şi fagilor în timp ce petroşeiul www.dacoromamca.ro 1162* albina speriat de sgomot cântă, batându-i-se inima, ascuns în cetini. In urma noastră cărarea rămâne plină de urme şi pădurea îşi reia tăcerea. Devale, dăm de satul Cracăului. Caii, prin grădini, îşi ciulesc urechile şi privesc îndelung cum coborîm pe coaste rânduri, rânduri. Bătrâne ies în cale pe uliţa satului cu apă curată din fân-tâne în cofiţe. Pe uliţele satului, ţăranii privesc lung la noi. Pare-că ar simţi în ei o nădejde. Cotim la stânga după o limbă de pădure, pe malurile unui pârâu râpoase şi.împietrite.10 femee cu mâna subsuoară îndrăsneşte să ne'ntrebe; — «Unde mergeţi, domnilor?» «La Mitocul lui Bălan şi de-acolo la Ceahlău, leliţă!» — «Dar aveţi ceva de lucru?» — «Nu, aşa, de plimbare!» Stă femeia şi se uită lung după noi, cine ştie ce gândind, privind cum ne răzemam noi în beţele de brad lungi şi albe şi cum ne duceam pe apa pârâului la deal înarmaţi din cap până în picioare, cu merindele în spate. Un flăcău abiâ scăpat din clasele primare, îl luăm prizonier ca să ne arate drumul. Ii promitem că-i dăm cincizeci de bani pentru treaba aceasta. El cere şeaizeci. Ii dăm şi plecăm, sărind un gard de pari lungi în ţarinile creştinilor. Pe coasta rămasă în urmă se vede o pădurărie pustie, un gard pătrat de nuiele şi brazii cum se tot duc înălţându se dela marginea poenei pe suişul coastei. Molizii au cetina plânsă şi cucuruzul răsturnat cu creştetul spre pământ. Brazii din contra, cetina dreaptă cu conurile roşi-etice îndreptate drept în sus. Flăcăul e deştept, nevoie mare. Ştie cu cine s’a bătut Ştefan şi a văzut Turc venit în sat la dânsul. Acele pe care le purtăm noi legate de gât în cutii de piele se numesc «ochiane» şi la întrebarea dacă fumează, răspunde scurt: — «Nu; dar puteţi să-mi daţi ţigara s’o dau lui bădiţa Gheor-ghe!» — «Măi băiete, zice unul, noi mâncăm pământ». Da, am văzut, răspunde el, clipind şiret din cehi, cum muşca unul de vale dintr'o pâne lungă». Aşâ suim dealul uşor pe nebăgate’n seamă şi ne tot apropiem de Mitocul lui Bălan. Florile cu sălbatecul şi parfumatul lor miros, ne dau vieaţă. Şi în ţesutul verde al ierbei măcrişul se înalţă cu spicul de-asupra florilor. Ridicăm încet culmea, călcând prin Lisvoare ce curg ascunse drin ierburi şi ne trezim în vârful plaiului, de unde spre Miazăzi www.dacoromanicajx) ALBINA 1163 se vede Ceahlăul eu creştetul repezit în albăstrime, albăstrit şi el de depărtare. Norii se lăsau pe frunte auriţi de privirea soarelui din spre Apus, formând o coroană de diamant regelui munţilor Moldovei. Pe vale se lasă umbrele înserării. Se vede pârâul cum co-teşte. Se văd casele pitite pe după dâmburi, lemnăria îngrămădită în stive a unui bogătaş evreu, ce-şi are clădit un ferăstrău pe malul apei. In faţa opusă se ridică cu puţine tufe pe dânsa, Faţa Căprăriilor şi în stânga din vârful bătcilor se culcă îngenuchind lângă sat piciorul Mutului şi al Bradului. In fundul văioagei e pârâul Chitelor. Lângă ferăstrău ne ies înainte copoi lătrând ascunşi pe după grămezile de lemne. Unguri, cu pălării boţite pe vârful frunţilor ies de prin colibele afumate, de grinzi, din marginea luncei; sunt lucrători veniţi de peste hotar. Trecem lunca pe o cărare plină de brusturi, pe punţi de brad mlădioase la suprafaţa undelor gâlgâitoare. Nimerim la casa unui creştin gospodar «Domnul Gheorghe» cu ochii mici şi repezi, cu nasul aquilin, îmbrăcat în port ţărănosc cu giletcă neagră. Căutăm case pentru găzduit. încetul cu încetul, firea neîncrezătoare a Românului se linişteşte, ochii lui ne privesc mai drag şi ne povesteşte despre vânătorii din codrii apropiaţi. Inserează de-a binelea. Stăm la masă în faţa hanului din sat, se petrece şi se cântă. Românii însărcinează pe «Domnul Gheorghe» să ne roage să le cântăm «Deşteaptă-te Române». Marşul războinic începe furios din piepturile coriştilor; e-coul se duce pe vale; românii prinşi cu braţele de stâlpii hanului privesc cu ochii peste faţa Căprăriilor, cum cade întunerecul din ce în ce peste sat şi cum lor le pătrunde lumina unui gând bun în suflet. începe să ne cuprindă dragostea de cei ce ne conduc şi ura-lele nesfârşite pornesc împreună cu salve de focuri, cu «mulţi ani trăiască». După ce se întunecă, şi ne rasleţim pe uliţa satului, îmbrăcaţi în pelerinile negre, părem Romani îmbrăcaţi in toge care se întorceau odată în Roma din for pe înserat, coborând de-a lungul canalurilor. Se face linişte; cerul albastru şi curat stă de-asupra cu miliardele de stele licăritoare, cu luna răsărită într’o pânză de bo-rangic argintie. Pârâul sună la câţiva paşi de-a lungul luncilor de sălcii; o lumină rămâne $9 ’reghe„ la fereastra hanului apropiat şi din cerdacul casei lui «Domnul Gheorghe» se aude, afară de susurul molcom al apelor, corul buraticilor împrăştiaţi prin livezile satului. (Va urma). N« StUpCSflU. ————— www.dacoramamca.ro H164 ALBINA KECRUTA'REA. frâ în luna Martie. Un soare dulce desmerdâ pământul cu razele sale îmbătătoare de lumină şi căldură. Oamenii eşiseră de prin case şi-şi căutau de lucru prin curte, căci doară de astă toamnă nu putuse a-şi mai vedea de treburile gospodăriei care încremenise pe unde le apucase frigul iernii, afară doar de cele ce le mai putuse pune la cale în casă. Unii îşi reparau gardurile, îşi pregăteau haraci pentru vie, alţii îşi pregăteau uneltele de muncă, că trebuia de-acum să-şi semene orzul, ovăzul şi cu ele aveau să-şi înceapă munca câmpului. Astfel de lucruri se petreceau şi în satul Coro-denii, unde moş Ion Grosu, întovărăşit de fiul său Ghiţă, mai mare, căci mai avea o mulţime de copii, îşi scoase plugul afară şi începuse a-i cercetă părţile să vadă dacă nu cumvâ are nevoe de reparaţii. Vorbind ei aşâ, ba de una, ba de alta, de-odată un grup de vre o zece flăcăi cu traiste în spate, treceau voioşi spunând şi glumind între ei, spre oraş. Nu trecu mult şi un alt grup, şi-apoi un altul trec asemenea drumul, urmat de ceilalţi. Pe băiat îl miră mult acest lucru şi de aceea nici nu putu răbda fără ca să întrebe: — Dar ce este cu flăcăii ăştia, tată? Unde s’or fi ducând şi-apoi încă veseli de par-că merg la nuntă ? ! — S’or fi ducând poate la târg, dar nu-mi vine a crede de oarece azi nu e sărbătoare şi-apoi Românul nu e deprins a-şi pierde zilele aşâ fără nici un lucru. Dar par’că se mai aud încă unii; pe a-ceştia o să-i întreb unde se duc, că doar n’am oase în limbă. încă câteva vorbe se schimbară şi iată că un alt grup de vre-o 15 flăcăi, ajung lângă poarta omului nostru. -<• www.dacoromanica.ro ALBI*1 A 1165 — Bună ziua, strigară câţi-vâ dm ei zărind pe gospodarul nostru lucrând în ogradă. — Foarte mulţumim d-voastră, voinicilor, le răspunse nu mai puţin ţanţoş românul nostru, ridicân-du-şi capul în sus şi îndreptându-şi privirile vioae către băetanii care văzându-1 ridicându-se aşa iute îi înţeleseră gândul şi şi mai domoliră mersul. — Da unde vă duceţi d-voastrâ aşa veseli, tineri băetani, căci par’că mergeţi la vre-o nuntă, că doar nici la oraş nu mergeţi aşa bucuroşi?!! Tot ce mă miră însă mai mult e că vă duceţi cu demâncare par’că v’aţt duce la pădure! — Nu, noi mergem să ne facem o datorie pe care neam de neamul nostru, strămoşi din strămoşi şi-au făcut-o şi încă cu sfinţenie, răspunse unul care se vede eră cu ceva carte. — Atunci am cam înţeles unde vă duceţi că am fost şi eu la vârsta d-voastră, sunt acum vre-o 25 ani. De sigur că la revizie mergeţi!! — Aşa, moşule, mergem şi noi să tragem sorţii, să ne vedem bucuria, adică care pe unde cădem să ne facem datoria, cum spuse mai adineaori d-1 Niculescu, adică de, să facem oştirea, să învăţăm a purtă armele când ţara ne va chemă să apărăm moşia asta mare, mică, cum o avem fiecare. — Să vă dea Dumnezeu noroc şi să vă ajute ca să puteţi să vă faceţi sănătoşi şi cu folos serviciurile voastre. Dar când trage comuna d-voastră, căci văd că nu prea aveţi aşa zor?! — Tocmai mâine, dragă moşule, dar ne ducem de azi ca să vedem cum intră alţi flăcăi şi ce zic, ca nu cumvă să fim ca boii când ne-om prezentă acolo, că cu treburi de alde astea nu prea ne-am întâlnit în viaţa noastră până azi. înainte, ne spu-neâ bunicul că abea-i putea prinde cu arcanul şi nici de cum să se fi dus singuri ca noi, dar ferească Dumnezeu de unele ca acestea. — Apoi mergeţi sănătoşi, dragii moşului. — Rămâi sănătos, strigară tinerii cu toţii într’un glas şi plecară râzând şi glumind ca şi până aici. www.dacoramamca.ro 1166 ALBINA In urma lor un băetan mic şi cocoşat, se ducea şi el se vede tot la recrutare sau revizie, cum îi mai zic ei, dar ceva mai în urmă, căci nu tocmai aveâ spor la mers. Abia se întoarse puţin dela gard spre a venî la lucru, şi Ghiţă, care eră nerăbdător de a află şi el celea ce spusese lui tată-său flăcăii, îl şi întrebă: — Ei, tată, ţi-au spus băetanii unde se duc? — M’au luat ei cam pe departe, dar i-am înţeles, îndată, căci doară în luna trecută şi asta în care ne găsim, adică Făurar şi Mărţişor, numai într’un loc pot să meargă tinerii în aşa mulţime. — Ei şi unde pot să meargă, tată? hai spune-mi mai iute, nu mă mai necăji, căci vreau să aflu mai îngrabă! — Ehei, băete, se duc la revizie sau la recrutare cum zic cei ce ştiu o leacă de carte; se duc la revizie, îţi spun încă odată şi adaug că de ea nimeni nu poate scăpa. La vârsta lor am fost chemat şi eu tot pentru acest scop. — Văd, tată, că-mi tot spui de revizie sau cum i se mai zice şi recrutare, dar nu mă faci să înţeleg ce este dânsa şi ce se face acolo unde merg ei! Şi asta pot să ţi-o spun, iubitul meu fecior, cât vom mai drege gardul cela dela grădină unde mergem chiar acum, fiindcă plugul e teafăr- şi e bun de înfipt în pământ înainte de a începe însă, te sfătuesc să fii cu băgare de seamă ca să nu-mi bat gura degeaba. — Lasă, tată, fii pe pace; dar te rog începe odată, că sunt nerăbdător. — Să vezi, dragul tatei. încă de pe la 1 Octom-vrie din anul trecut, un ofiţer umblă prin comune cu Inspectorul şi ajutaţi de primarii şi notarii comunelor înscriu în nişte condice pe toţi tinerii cari dela 1 Ianuarie ce-a trecut acum şi până.la ••------------------------------------------------------------- www.dacoromamca.ro f '«r ▼ w ^ t ▼ ▼ t A AA AAAA A A iAAA«;AAA ”r"«r■^▼▼t ▼ ▼ ^T-'T ▼ t t"T-* AmA A. ±~â „SSIETATEA STEAUA" Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare). Ştefan V. Moinescu (Domniţa), i leu; Zaharia Ionescu (Domniţa) i leu ; losif Maldoveanu (Domniţa),"i leu; Alexe Apostol (Domniţa), i leu; N. Dragomirescu (Domniţa), i leii; Paul Lehlis (Domniţa), i leu; Gh. Ţigă-sconu (Domniţa), i leu; Gh. Stăncescu (Domniţa), ileu; N. Stoian (Domniţa), i leu; Ştef. Georgescu (Domniţa), i leu; C. Popescu -(Domniţa), i leu; P. Baştiurea (Domniţa), i leu ; Ştef. Gh. (Domniţa), i leu; V. Teodorescu •(Domniţa), i leu; I. voiculescu (Domniţa), i leu; Victor D. Pcpescu (Gorj), i leu; I. Cioată (Gorj), i leu; Gh. Dobrescu (Gorj), i leu; D. Nicolaescu (Gorji, i leu; Căpitan Martinescu (Gorj), r leu; Pantelimon Diaconescu (Gorj), i leu; FI. Niţulescu (Gorj), i leu; Gr. Popescu (Gorj), x leu; I. T. Firondoiu (Gorj), i leu; N. Popescu (Gorj), 1 leu; Alex. Th. Calotescu (Gorj), x leu; Emanoil Popescu (Gorj), x leu; Ştefan Ioanid (Gorj), x leu; D. Bujilă (Constanţa), 2 lei; Elena Ionăsescu (Constanţa), 1 leu; Demetra Râdulescu (Constanţa), 1 leu ; 1. Râmniceanu (Constanţa), 1 leu ; N. Căciulă (Constanţa), 1 leu; Gh. Cristescu (Constanţa), 1 îeu; V. Lepădatu Constanţa), 1 leu; D. Vimilă (Constanţa), 1 leu; I. Niculescu (Constanţa), x leu ; Th. Gheorghe (Constanţa), 1 leu ; M. Mitache (Constanţa), 1 leu; 1. Predescu (Constanţa), 1 leu; Eleonora Predescu (Constanţa), x leu; I Ghi-can (Constanţa), 1 "leu; I. Ghenu (Constanţa), 1 leu; V. Popescu (Constanţa), 1 leu ; N. Soîomon (Constanţa), 1 leu ; I. Munteanu (Constanţa), 1 leu; N. Dragomirescu (Constanţa), i leu; C. Ionescu (Constanţa), 1 leu; Gh. Măr-coiu (Constanţa), 1 leu; Stan Dinu (Constanţa), x leu; I. Brătuianu (Constanţa), 1 leu; C. Nedelcu (Constanţa), 1 lei; Lucreţia Teodorescu (Constanţa), 1 leu; Teodorina Florescu (Constanţa), x leu. Numărul membrilor înscrişi în cursul anului 1909 este rle 369, iar veniturile societăţii, lot în acest timp, -sunt de 1.356 lei. (Va urmă în numărul viitor). Llcitaţiu rţi- In ziua de 1 August a. c., ora 10 a. m., se va ţine la Eforia Spitalelor Civile, Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise pentru dai'ea în întreprindere a 2 cantoane şi anume: unul pentru pădurar la Bordeiul-Verde, jud. Bx-rila şi unul pentru brigadier la Cicaleţi jud. Vlaşca. Devizul pentru fiecare din aceste cantoane este de lei 7527, bani 25. Condiţiile, planurile şi devizul se pot vedea la Serviciul Domenial, Biuroul Silvic, în zilele de lucru, între orele 10‘/2—a- in- —In ziua de 5 August anul curent, orele 10 a. in., se va ţine licitaţiune publică cu oferte sigilate la Ministerul Agriculturei şi al Domeniilor, precum şi la prefecturile de Romanaţi şi Vaslui pentru vânzarea dela: 1) Ferma Studina (Romanaţi) a aproximativ 60—80 vagoane grâu şi 30—40 vagoane orz. 2) Ferma Laza (Vaslui) a 30—40 vagoane grâu şi 9 -10 vagoane^ orz. Condiţiunile de vânzare sunt cele publicate în «Monitorul Oficial» No. 62 din 17 Iulie anul curent pag. 2.616. — In ziua de 12 August 1909, ora 10 a. m., se va ţine la Eforie, Bulevardul Elisavela, licitaţie publică cu oferte închise pentru darea în întreprindere a lucrărilor de construcţiuni de ecarete pe proprietăţile Eforiei şi anume: Judeţul Buzău».—Ziliştea Sorească, com. Zilişteanca. 1) Una c .să, devizul în sumă de lei 4.110. 2) 2 puţuri, devizul in sumă de lei 10.890. Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc. Condiţiunile, planurile şi devizele se pot vedea la Serv. Domenial, Biui’oul Bunurilor, în toate zilele de lucru între orele 10l/B—12L/2 a. m. ryy 'V -y V V^f* T V',V"Vr"iy>K V V? V" -