Apare în fiecare Duminecă COMITETUL DE REDACŢIE ION KALINDERU P. Girbovlccanu Gr. Teodcsstu Gh. Adamcscu I. Ot«BCU Aaui XII. No 41-42 12-19 Iulie 1909. Redacţia şi AuministraţiwWW.^1- Mântui 9.—Bucureşti. .24.877 !'• nepublloatV ard. Pini . SUMARUL: ■ "uoaţie şi instrucţie: 1. Kalinderu, Cuvântare la congresul in-stituiorilor. JTlorian Cmstescu, Scrisori către un învăţător tân*r. Scrisoarea a Vi a.—Condiţiunile de admitere pentru absolvenţii si absolventele şcoalelor primare. Legile ţării: Artur Gorovei, Despre administraţia tutorilor. Istorie: Din viaţa romană: Dr. Lux, Gladiatorii. (Gu 11 ilustra-ţiunl- Gladiator cari 5® luptă cu fiare.— Gladiatori .lânjâ rug.— Gladiatori cari se luptă călări.—Gladiator armat ca samiţl*.— Gladiator cu reţea,—Gladiatori cu arme tracice.—Gladiator cu cască,— Vederea unul circ la sfârşitul unei lupte.-Galul în luptă cu re-ţiarul). La Sfintele sărbători: I. O. Zugravu, Predică la sfântul si marele prooroc Ilie. Din popor: N. 1. Dumitraşcu, începutul carului.—M. Lupescu, Dumnezeu poartă grijă de fiecare. Din trecutul şcolii române: G. Paveleseu, Şcoala Naţională din Clejani. (Sfârşit). Geografie-Etnografie: N. Stupcanu, Escursiune în munţii Neamţului : Mănăstirea Almaşului. Felurite notiţe: Peştele balon. Din ziare şi reviste; La prânz în birt. -Cum se ia oftica la om si la animale Bibliografie: Cărţi primite Ia Redacţie. Cronica: De pe Domeniile Coroanei: Societatea economico-cultu-rală din Bicaz. Congresul învăţătorilor. (Ilustraţie: Teatrul Naţional din laşi).— Moartea profesorului Crăciunescu.—Moartea senatorului Botez.—Evenimentele din Persia.—Noul Cancelar al Germaniei. (Gu portretul d-lui gethmann Jfolweg). Mulţumiri. Pagina glumeaţă: Stan Păţitul, La gară. (Gu Ilustraţie), Muzloă: C. Daniilescu, Foaie verde, trei smicele. Snplement: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 53 dela 12—19 Iulie. O www.dacOTomanica.ro Cuvântarea ţi fost atât de buni să mă alegeţi între preşedinţii d-voastră de onoare. Vă mulţumesc călduros pentru această cinsto şi dorese izbândă deplină congresului actual. Vă urez aceasta cu atât mai sincer, în cât îmi dau bine seamă de însemnătatea întruniri'or d-voastră anuale, şi aceasta nu de acum numai. Sunt ani de când aparţin Societăţii Institutorilor şi Institutoarelor ca membru onorific şi de când urmăresc cu cel mai viu interes silinţele d-voastră pentru îndrumarea învăţământului primar pe calea cea mai prielnică pentru propăşirea ţării noastre. Am avut apoi plăcerea să asist la mai multe din congresele corpului didactic primar, în care mi s’a dat . prilej să arăt şi eu modestele mele păreri, în această privinţă. In 1906, fiindcă erau Ia un loc toţi membrii corpului didactic primar, am tratat despre datoria ce au învăţătorii şi învăţătoarele, de a fi nu numai educatorii copiilor, ci şi sfătuitorii adulţilor şi sătenilor şi am indicat modul cum înţelegem că dânşi pot împlini şi trebue să [împlinească această parte de apostolat, cu mai mare folos pentru binele obştesc. De atunci am trecut prin evenimente triste şi îngrijitoare, cari au învederat şi mai mult nevoia unor buni povăţuitori ai poporului. Nu insist asupra programului congresului de faţă. Acesta a fost foarte lămurit expus de d-1 G. Teodorescu, Preşedintele Societăţii; iar d-1 Teodorii, Secretarul General al Ministerului Instrucţiei Publice, dorind a vedeâ învăţământul cât mai răspândit, v’a arătat cu cunoscuta d-sale competinţă, modul cum crede că s’ar puteâ ajunge mai bine la acest rezultat. j-lui I. Kalinderu la Congresul Institutorilor. Doamnelor, Domn www.dacoromanica.ro 1094 ALBINA Trebuinţa unor astfel de luminători, se simte însă nu mai puţin şi la oraşe, unde natura problemelor este poate şi mai complicată, iar grija pentru pregătirea generaţiunilor ţinere, are nu mai puţin drept la solicitudinea noastră. Am urmărit, Doamnelor şi Domnilor, munca ce aţi desfăşurat în această direcţiune, activitate care în viitor va fi de sigur mai intensivă, pentru a dobândi rezultate cât mai frumoase. In oraşe, atât educaţiunea poporului, cât şi creşterea copiilor, tre-bue făcută chiar cu mai multă băgare de seamă, căci nu numai ispitele sunt mai numeroase, dar şi mediul în care trăiesc, natural cei sărmani, lasă mai mult de dorit din cauza luptei pentru traiu. De aceea cred că subiectul cel mai nemerit, despre care aş putea rosti câtevâ cuvinte, cu voia d-voastră, este rolul ce-1 aveţi în creşterea copiilor. S'a vorbit mult despre calităţile ce trebue să poseadă un institutor, dar ori cât s’ar spune, nici odată nu se poate zice că e destul. Primind tinerele vlăstare în toată frăgezimea lor, d-voastră nu deveniţi numai instructorii, ci şi părinţii lor intelectuali, însărcinaţi a le întipări principiile morale şi regulele purtării în viaţă. In starea în care vi se încredinţează d-voastră copiii, sunteţi stăpânul în stare de a Ie conduce voinţa, de ale des-voltâ pornirile bune, de a stârpi pe cele rele, în sfârşit de a pregăti şi îndrumă viitorul lor. Misiunea d-voastră astfel înţeleasă şi împlinită cu sfinţenie e una din cele mai înalte funcţiuni în societate. Copiii urmând să reînoiască societatea şi să umple pe rând golurile ce se fac neîncetat în mijlocul ei, reese că şi societatea viitoare va fi în cea mai mare parte aşâ cum au îndreptat-o şi format-o învăţătorii şi institutorii. Mai reese din aceasta şi răspunderea ce apasă asupra d-voastră atât faţă de părinţi cât şi faţă de societate. Această răspundere este foarte grea, cu toate mijloacele d-voastră intelectuale, cu toată puterea ce aveţi asupra copiilor. Influenţa d-voastră asupra copiilor întrece pe a celor mai mulţi din părinţi, căci dacă aceştia îi stăpânesc prin inimă, d-voastră îi stăpâniţi şi prin inimă şi prin ştiinţă. Ştiinţa e cârma ce le daţi pentru îndreptarea mersului lor pe marea vieţii, plină de stânci şi bătută adesea de nenumărate furtuni învăţătura ce daţi tinerelor vlăstare, e lumina care va străluci cu atât mai mult cu cât va fi mai potrivită firii lor. Pentru a puteâ împlini o chemare atât de însemnată, doamnelor şi domnilor, e absolut nevoie să studiaţi şi să aflaţi caracterul şi instinctele elevilor atât naturale cât şi pe cele a căror germene îşi poate aveâ origina în casa părintească. E de trebuinţă să vă puneţi apoi la nivelul şcolarilor, să căutaţi a-i îndreptă cu mijloacele cari sunt mai apropiate de mintea lor, vorbin-du-le şi sfătuindu-i cu blândeţe şi putere de convingere, căci www.dacoromamca.ro ALBINA 1095 * poveţele şi pildele pot să respingă în loc să atragă, dacă ele nu sunt pricepute şi plăcute. Când veţi fi putut dobândi încrederea, prietenia elevilor,' când ;veţi fi ridicat până- lă âceastă treaptă educaţiunea, atunci şi învăţătura va pierde din austeri tatea ei; ea va deveni atrăgătoare şi frecuentarea şcolii ar fi ca o călătorie plăcută în. prezent şi de mare folos pe viitor. De sigur că întâlniţi printre copii şi unele firi rău înzestrate care rezistă tuturor atracţiunilor şi nu văd de cât spini cari închid ştiinţei calea spre percepţiune. Asemenea înclinaţiuni cer din partea d-voastră, nu numai un devotament îndoit, dar şi o stăruinţă mai mare, căci nu se poate ca în inima şi în mintea lor să nu fie şi o -părticică mai puţin tare, care fiind mlădiată, să nu vă înleznească a îndreptă şi pe celelalte. Aveţi apoi într’ajutor, exemplele celorlalţi şcolari, înaintea cărora sfârşesc a se aplecă uneori voinţele rele, cum şi exemplul acelora dintre ei carj sunt înzestraţi cu mijloace intelectuale mai mari. Dacă aveţi fericirea să întâlniţi asemenea copii, nu pot să v| recomand în destul a le da o îngrijire deosebită, o cultură superioară, pentru a se ridică mai mult, pentru a corespunde cu toată puterea dărniciei naturii. Pe unii ca aceştia să cade să-i susţineţi şi pe alte căi, căci nici o naţiune nu s’a plâns încă de prea multe inteligenţe sau genii, dar ţara noastre care este cu totul democratică? De aceea îndoită e partea aceasta a.sarcinei pentru învăţătorii români, căci noi avem de o potrivă trebuinţă de bărbaţi distinşi în toate ramurile de activitate, ca şi de cetăţeni, fie dela ţară, fie dela oraş, oameni luminaţi şi conştiincioşi de datoriile şi drepturile lor. în şcoalele primare se face, e adevărat, numai începutul edu-caţiunii şi culturii. Dar, cât bine nu puteţi face, şi afară de şcoală, supraveghind după putinţă pe şcolari în timpul liber şi indicându-le, după sfârşirea cursurilor, cariera sau meseria ce vă pare mai bună, nu atât ca potrivită aptitudinei lor, căci aceasta e greu să se determine la vârstă atât de fragedă, cât mai ales pentru a-i îndreptă către un viitor mai sigur, mai bărbătesc. Şi iar, de cât folos nu puteţi fi adulţilor, dacă veţi ţine totdeauna vii relaţiunile dintre ei şi şcoală, dacă îi veţi urmări în desvoltarea lor şi dacă îi veţi întruni cât de des la cursuri de seară sau săptămânale. Adulţii supraveghiaţi de aceia cari le-au fost părinţi sufleteşti, nu numai că nu pierd din ascultarea dinainte, dar se feresc de rele şi văd în atenţiunea ce li se poartă, un îndemn şi mai mare la purtări bune. Prin. adulţi înţeleg însă în cazul de faţă pe aceia cari din diferite împrejurări n’au avut norocul să studieze mai departe, şi au rămas la casa părintească sau au îmbrăţişat un meşteşug. Nu mă gândesc asemenea în mod absolut, dar orcât aţi puteâ face, mult sau puţin, va fi o piatră la întărirea societăţii, a ţării noastre. www.dacaramamca.ro 1096 ALBINA Jmplinindu-vă în acest chip misiunea, doamnelor şi domnilor, veţi bine merită dela patrie, veţi fi mulţumiţi şi de vieaţa d-voastră şi vă veţi arătă recunoştinţa către acela, la care se îndreaptă gândirea noastră în or ce moment solemn, către M. S. Regele. Trăiască M. S. Regele! Trăiască M. S. Regina! Trăiască Dinastia Română! Trăiască România! LEGILE ŢĂRII Despre administraţia tutorilor. e câte ori este a se înfiinţâ o epitropie, judecătorul de ocol chibzueşte dacă tre-bue sau nu să puie peceţi pe averea mortului, pentru a nu se înstrăinâ. După ce judecătorul şi-a îndeplinit datoriile lui, şi după ce epitropul a fost ales, acesta primeşte pe seamă averea şi răspunde de dânsa. Dacă minorii au o avere mai însemnată, epitropii pot fi puşi să deâ o garanţie. Sfatul de familie hotărăşte cam câtă garanţie trebue dată, şi dacă epitropul are vre un imobil, adică o casă ori o moşie, acestea vor sluji drept garanţie, adică se socoteşte că asupra lor este o ipotecă legală, încât tutorul nu ar puteâ să le vândă şi să ia bani, până ce nu se va şterge din condicile Tribunalului ipoteca aceasta. Dacă tutorul este tatăl sau mama rămasă în vieaţă, această ipotecă legală nu are loc. Tutorul, la intrarea lui în slujbă, primeşte averea pe seamă după un inventar făcut prin judecătorie, şi în timp de o lună dela facerea acestui inventar, el trebue să vândă prin licitaţie publică toată averea mişcătoare, afara de aceea pe care sfatul de familie l-ar fi îndreptăţit să o păstreze. Aceasta se face tot în interesul minorilor, pentru a nu li se risipi averea. Dacă ar fi rămas dela mort mai multe vite, lesne s’ar puteâ părăduî, chiar dacă epitropul ar fi de bună credinţă, pepliru că cri câtă grijă ar pune el pentru rninori, ţoţ n’are şă. £ ibă durerea de inimă a unui părinte* pe când dacă vitele s’ar vinde şi banii s’ar da în păstrare www.dacoramamca.ro ALBINA 1097 la o cassă de economie, tot ar fi mai mare .siguranţă că nu s’ar pierde. Dar dacă între aceste vite ar fi şi o vacă, de care ar avea minorii nevoie pentru hrana lor; sfatul de familie poate să îndreptăţească pe tutor să n’o vândă. Tată-1 şi mama, cât au dreptul să se folosească, după lege, de venitul averii minorilor lor, sunt scutiţi de a vinde averea mişcătoare, dacă se îndatoresc să o păstreze şi să o dea în fiinţă când vor ajunge minorii în vârsta legiuită. La începutul oricărei tutele, afară de aceea a tatălui şi a mamei, sfatul de familie va regulă, după starea averei, suma câtă s’ar socoti de cuviinţă pentru cheltuelile minorului cele de peste an, precum şi cheltuelile administraţiei. In cheltuelile acestea trebue să se socotească cele ce trebuesc pentru creşterea minorului, avându-se în vedere averea lui şi rangul ce are în lume. Ceeace prisoseşte din veniturile minorului, tutorul este dator să capitalizeze, adică să deâ banii cu dobândă. Sfatul de familie va hotărî dela ce sumă din prisosul venitului âă înceapă tutorul a da cu dobândă, şi dacă el nu şi-ar îndeplini această datorie, adică dacă nu ar da banii cu dobândă, va plăti dobânda din punga lui. Tutorul are puteri întinse; el îngrijeşte de persoana nevârstnicului, îl reprezintă în toate actele civile, îi administrează averea, dar dă socoteli de administraţia lui. Datoria de căpetenie a epitropului este de a purtă grijă de persoana minorului, întocmai ca un părinte, adică să-i deâ o creştere bună, să îngrijească de hrană, de îmbrăcămintea şi de învăţătura lui, şi să-l caute la boală. Tutorul reprezintă pe minor în toate actele civile, pentru că noi ştim că nevârstnicii nu pot face asemenea acte. Aşâ, minorul nu poate sta singur în judecăţi pentru bani sau pentru pământ, ci tutorul stă în locul lui; iar în pricini penale, de pildă când minorul ar bate pe cineva, ori ar fură un lucru dela cineva, minorul poate sta singur în judecat. , pentru că n’are să facă epitropul închisoarea la care ar fi condamnat minorul, dar dacă păgubaşul ar cere şi despăgubiri, atunci pe lângă minor, trebue chemat în judecată şi tutorul. Cu toate acestea sunt şi unele acte civile pe care minorul le poate face singur, fără de tutor, când prin acele acte şi-ar asigură drepturile lui pe care tutorul le-ar trece cu www.dacoFomanica.ro 1098 ALBINA vederea, precum ar fi luarea unei inscripţii ipotecare, şi altele. Epitropul este dator să ocârmuiască averea minorilor cu luare de seamă şi sârguinţă, precum un gospodar vrednic şi sârguitor ocârmueşte pe ale sale, adică trebue să fie înţelept, prevăzător, cu cumpănire întocmai ca şi pentru averea sa, şi este răspunzător de toate daunele ce s’ar pricinui din administraţia lui nechibzuită, iar dacă s’ar dovedi că epitropul a lucrat şi cu rea credinţă, atunci poate fi pus şi la închisoare. Epitropul poate să facă ori ce act de administraţie a averii minorului, fără să ceară învoirea nimăruia. Aşâ, poate să caute singur sau să dea în arendă moşia minorului, poate să pornească judecăţi pentru bani şi pentru alte lucruri mişcătoare, poate plăti datorii de ale moştenirii ori să le incaseze; într’un cuvânt, poate să facă ori ce act de administraţie prin care s’ar apără vre-un interes al minorului. Epitropul însă nu poate sub nici un cuvânt să cumpere bunurile minorului, nici să-i iea moşia în arendă, nici să i cumpere moşia la mezat când i-ar fi scoasă în vânzare de alţii, în sfârşit nu poate nici să cumpere dela alţii drepturi în potriva minorului. Dacă i-ar veni minorului o moştenire, epitropul nu poate nici s’o primească, nici să se lepede de ea, în numele minorului, până ce nu va avea mai întâi învoirea sfatului de-familie, şi fără această învoire epitropul nu poate să primească nici o danie care s’ar face minorului, nu poate sta în judecată pentru pricini de pământ şi nu poate să facă împărţeala unei averi în care ar avea parte şi minorul. Pentru a putea face alte anumite acte, epitropul, pe lângă învoirea sfatului de familie, trebue să aibă şi învoirea judecăţii. Aşâ, tutorul, fie chiar tatăl sau mama, nu poate luă împrumut pentru minor, nici a ipotecă, nici a înstrăinâ averile lui nemişcătoare până ce nu va aveâ această învoire a sfatului de familie şi a judecătorului. Când ar fi să se-vândă cevâ, vânzarea se va face prin licitaţie, după toate rânduelile prevăzute în lege. Dacă minorul ar aveâ vre o judecată şi-i s’ar propune o împăcare, dacă împăcarea aceasta ar fi chiar în folosul luiv tutorul nu va puteâ să facă învoială de cât dacă va aveâ învoirea sfatului de familie şi după ce-şi vor fi dat părerea www.dacoromamcajx) ALBINA 1099 trei cunoscători de legi, trei jurisconsulţi, cum zice legea, adică trei avocaţi, cari mai întâi vor cercetă dacă împăca* rea propusă este în folosul minorului. Toate câte le face epitropul în marginile puterilor sale şi cu îndeplinirea formelor legiuite, se socotesc ca şi cum ar fi fost făcute de minor, şi de aceea, când acesta ajunge în vârsta legiuită, nu poate strică nimic din cele făcute de epitrop. Fiecare epitrop trebue să dea socoteală despre administraţia sa, adică trebue să dea semi la judecătorie despre veniturile incasate şi despre cheltuelile făcute în fiecare an. Tatăl şi mama, cât au dreptul de a se folosi de veniturile averei copiilor lor, nu au nevoie de asemenea semi. Judecătorul, după ce primeşte semile, adună sfatul de familie, şi împreună cercetează semile. Dacă le găsesc bune, le aprobă; dacă văd, însă, că epitropul nu se poartă cinstit, sfatul de familie şi judecătorul au drept să-l scoată din epitropie şi să-l dea şi în judecată, alegând alt tutor. Tutela sau epitropia se închide când minorul ajunge în vârsta legiuită, sau când este emancipat, (despre aceasta vom vorbi îndată); când tutela se închide sau când tuto-rul se schimbă, el este dator să deâ socoteală de administrarea lui, pe tot timpul cât a fost epitrop. Va face o seamă generală, o va înainta judecătoriei şi judecătorul, împreună cu sfatul de familie, vor cercetă seama, şi dacă o vor găsi bună, vor desface pe tutor de sarcina sa. Minorul care a ajuns major, când ar avea temeiuri să creadă că fostul lui epitrop n’a fost om cinstit, şi că a lucrat spre dăuna intereselor sale, are dreptul să-l cheme în judecată. Dar, acest drept îl pierde dacă a lăsat să treacă zece ani, din ziua când a ajuns major, fără a porni judecata. Acestea sunt cele mai de căpetenie regule cu privire la epitropie, pe care fiecare om trebue să le cunoască, pentru care am şi vorbit mai pe larg despre ele. Prin multe locuri din ţara noastră, aceste regule nu se prea ţin, şi-i mare păcat. Un om în vârstă ştie că trebue să-şi caute de interesele lui, şi dacă nu-şi prea bate capul cu ele, zicem că-i un ticălos, şi pace; dar nişte orfani nu pot şti ce drepturi au, nici cum să-şi apere interesele, şi dacă epitropul pus pentru asta nu şi-ar îndeplini datoria, nu mai putem zice că-i un ticălos, ci-i un om bun de puş- www.dacoramamca.ro 1100 ALBINA cărie, pentru că el calcă o lege care-i arată ce are de făcut. De aceea, după cum ori cine arată pe cei care omoară pe alţii sau pun foc la casa altuia, tot aşa datoria fiecărui om cinstit este să arate judecătorilor pe epitropii cari-şi calcă datoriile. Artur Gorovei. Din viaţa poporului roman GLADIATORII. ladius, în limba latină, înseamnă sabie, iar gladiatores se numeau oameni a căror meserie eră că se luptau în de ei în circurile romane pentru desfătarea poporului. Erau o mulţime de feluri de gladiatori. Iată-le pe cele mai însemnate, cu oareşicare amănunte asupra lor: Andabatae, fel de gladiatori despre cari nu se ştie bine cum se luptau. Se presupune că se băteau pe înserate, fără a vedea bine pe protivnici. Din această pricină se întâmplau, în mijlocul luptei, care se putea prea ades isprăvi prin moarte, destule caraghiozlâcuri. Poate se luptau legaţi la ochi sau purtând coifuri fără deschizături în dreptul ochilor. Bestiarii, un fel de gladiatori de mâna cea mai din urmă. Nu se luptau cu oamenii, dar cu fiarele, bine înţeles că tot in circ înaintea privitorilor. BESTIARITJS BESTIARII (Gladiator caro se luptă cu fiiară). (Gladiatori care se luptă cu Sare.) Bustuarii. «Bustum» însemnă la Romani un loc unde clădeau rugul de lemne, pe care ardeau trupurile morţilor. ^ Acest loc era, de obiceiu, lângă mormântul familiei. Acolo păstrau vasele de lut umplute cu' cenuşea şi oasele morţilor. Obiceiul de-a arde morţii l-au luat Romanii dela Greci pela sfârşitul Republicei. L-au părăsit pe la veacul al IV-lea după Hr. Bustuarii erau gladiatori pe cari Romanii bogaţi îi năimeau să se lupte lângă locul unde ardeau mortul. In această împrejurare lupta de gladiatori, înlocueâ un obiceiu mai vechiu: jertfirea du oameni pentru slujba şi cinstea mortului. Păstrarea acestui obiceiu ne dă cheea întocmirei gladiatorilor, cum o să aretăm mai departe. www.dacaromanica.ro ALBINA 1101 Dimachaeri e vorbă grecească (di înseamnă doi şi mackaîra, sabie) şi numea astfel un fel de gladiatori, cari se luptau fără pavăză, dar cu câte o sabie în fiecare mână, ca unii din vitejii vechi ai Grecilor. Gladiatori cari se luptă călări. (Equestres). Equestres, dela equus (cal), se luptau călări. Essedarii, dela esse-dum sau esseda, car cu două roate, deschis înainte, tras de doi cai, întrebuinţat de Gali în lupte. Essedarii erau mai întâiu prinşi Gali, pe’ cari îi sileau să se lupte în Circ din essede, după obiceiul ţerei lor. Tot aşa numeau pe gladiatorii, cari se luptau după obiceiul Galilor. Deprinderea de a sili pe prinşii în războiu să se lupte pân la moarte,—de bună seamă în cinstea bărbaţilor de frunte ce căzuseră în războiu,—aruncă şi ea lumină asupra întocmirei mai târzie a g’adiatorilor. Hoplomachi sau Samniţi le ziceau gladiatorilor cari se luptau înarmaţi desăvârşit cu platoşe, cu coif, cu pavăză şi sabie. La-quearii sau laqueatores dela «laqueum», laţ, arcan sau juvăţ: prin- •Gladiator armat ca Samniţii. (Samnis). Gladiator cu reţea. (Secutor). Gladiator cu arme tracice. (Thrax). deau pe protivnic cu laţul. Retiarii (dela rete, reţea, mreje, vo-loc) aveau ca armă o furcă cu trei dinţi şi o reţea. Cu reţeaua prindeau pe protivnic şi cu furca îl omorau. Protivnicului cu care se luptau reţiarii, i se zicea secutor. Thraces erau gladiatori Traci sau cari se luptau cu armele şi după obiceiul Tracilor. Mirmillo-nes erau gladiatorii,—la început d’intre Gali,—cari, de obiceiu, se luptau împotriva Tracilor sau reţiarilor. Velites erau gladiatori înarmaţi uşor —,ca şi soldaţii cu acest nume. Erau şi şcoli de gladiatori, unde învăţau acest meşteşug. Socotim că, spre a da o idee mai pipăită despre gladiatori şi luptele lor, e bine să punem acî o bucăţică din romanul «Quo vadis ?» al lui Henryk Sienkiewicz, care, cu talentul lui cuno- www.dacoromamca.ro 1102 ALBINA l scut în lumea ’ntreagă, a izbutit să dea. viaţă acelor părţi din istoria omenirei pe cari le-a zugrăvit în romanele sale. Gladiator cu arme tracice. (Thrax). Gladiator cu cască, (Mirmilo). «Priveliştea eră, în adevăr, măreaţă. Ai fi zis că pe treptele mai de jos căzuse zăpadă, atât de înghesuiţi şedeau privitorii, înveşmântaţi în toge albe. Pe podiul aurit stătea Cezarul, cu un lanţ de diamante la gât, cu coroană de aur în cap; alături de dânsul, A‘u-gusta, frumoasă şi înspăimântată. Aproape de Cezar erau vestalele, slujbaşii înalţi, senatorii cu toge pretexte, căpetenii ostăşeşti cu zale strălucitoare, tot ce eră mai ales şi mai puternic în Roma. Apoi erau călării. Mai sus, din jur în prejurul circului, o mare întunecată de capete, de-asupra cărora se înălţau stâlpi, între cari se întindeau ghirlande de trardafiri, de crini, de volbură, de viţă de vie şi de crengi de finic......... «Priveliştea se începea', de obiceiu, prin lupta cu fiare selba-tece, la care se deosebeau barbarii din miazănoapte şi cei din miazăzi. Acuma înse începură andabaţii, — gladiatori fără deschizături pentru ochi la caşte,—cari aveau a se bate orbeşte. «O duzină de andabaţi eşiră de-o dată în arenă şi începură a lovi cu săbiile la întâmplare, iar slujitorii îi împingeau cu furci lungi unii spre alţii. Privitorii nobili se uitau cu dispreţ la a-ceastă privelişte. Poporul de rând, înse, făcea haz de mişcările stângace ale gladiatorilor. Dacă se nemereau de se întâlneau spate la spate, hohotele de ris nu' se mai sfârşeau. Strigau: «la dreapta», «la stânga», «înainte!», rmăgindu-i. Dar câţiva se întâlniseră şi se luptau cu înverşunare; începu a curge sângele. Cei mai înverşunaţi, lepădau pavezele şi, prinzându-se groaznic cu stânga, se băteau cu săbii. Cei cari cădeau, ridicau un deget, cerând milă; dar norodul, la începutul luptelor, vroea moartea celor răniţi, mai cu seamă când eră vorba de andabaţi, pe cari nu-i cunoştea, căci erau cu faţa acoperită. Incet-încet, numărul luptătorilor scăzu, pân ce remaseră numai doi. îi împinseră unul asupra altuia. Se întâlniră, se trântiră jos şi, fără a zice o vorbă, se străpunseră de moarte. Slujitorii depărtară leşurile, efebii curăţară petele de sânge şi aruncară pe jos foi de şofran. ‘ ’ «Venea acuma o luptă mai însemnată, de care se interesau nu numai privitorii din poporul de jos, dar şi patricienii. Se prindeau pe bani mulţi de tot, pierzând averi întregi. Tăbliţele în- www.dacoramaiiica.ro ALBINA 1105 cepură a trece din mână ’n mână. Cine voea scria numele celui pe biruinţa căruia punea bani. Gladiatorii vechi, cunoscuţi, cari biruiseră alte dăţi, aveau mai mulţi de partea lor; dar unii se prindeau, la noroc, pe bani mulţi, că va birui cutare sau cutare gladiator necunoscut. Şi Cezarul se prindea. Puneau rămăşag preoţii, vestalele, senatorii şi oamenii de jos. De multe ori ceţ din popor se prindeau nu numai pe bani, dar puneau la mijloc slobozenia, se dădeau robi, dacă păgubeau. «Când se înălţă strigătul pătrunzător al trâmbiţelor, se făcu tăcere plină de nelinişte în amfiteatru. Miile de priviri se aţintiră asupra porţei uriaşe. Un ins, închipuind pe Charon, se apropie de ea şi, în tăcerea adâncă, bătu de trei ori cu ciocanul, chemând la moarte pe luptătorii de ’ndărătul ei. Apoi se deschiseră încet cele două canaturi, aretând o gaură întunecoasă, din care năvăliră, stoluri-stoluri, gladiatorii şi se ’mprăştiară pe arena luminată. «Tracii, MirmiUonii, Samniţii, Galii erau în cete de câte douăzeci şi cinci, toţi înarmaţi greu. Apoi veneau reţiarii, într’o mână cu reţeaua şi ’n cealaltă c’o furcă cu trei dinţi. Se auziră pe câteva băaciaplause, care, curând, se prefăcură într’un zgomot uriaş, fără sfârşit, de strigăte. De sus până jos vedeai numai feţe a-prinse, inşi cari băteau în palme, guri cari strigau din răsputeri. Gladiatorii se primblau în jurul arenei cu paşi uşori şi mlă-dioşi; armele şi platoşele scânteeau. Se opreau frumoşi, liniştiţi şi mândri înnaintea locului de pe podiu, unde şedeau împăratul şi împărăteasa. Sunetul pătrunzător al buciumului amuţi zber’ătele. Gladiatorii înnălţarâ mâna dreaptă, ridicară capul şi, îndreptându-şi ochi spre Cezar, cântară trăgănat: Ave Caesar, imperator, Morituri te salutant! (1). «Apoi, cât ai clipi, se împrăştiară şi se aşezară de jur împrejurul arenei, fiecare ceată la o parte. Aveau să se lupte luptătorii cei mai vestiţi, în de ei, părechi-pârechi, ca să-şi arate puterea, îndemânarea şi curajul. Din ceata Galilor eşî Lanio, foarte-cunoscut celor ce veneau la circ şi care eşise biruitor înţr’o-mulţime de lupte. Casca lui mare, platoşea care-i acoperea pieptul lat, îl făceau să semene a cărăbuş uriaş, strălucind la soare. In potriva lui înainta Calendio, un reţiar tot aşa de vestit. . . . , «Galul, ajungând la mijlocul arenei, începu să se dea îndăret, ţinând sabia întinsă, plecându-şi capul spre a urmări, cu luare aminte prin deschizăturile coifului mişcările protivnicului, — în vremea aceasta Calendio, uşor, frumos ca o statue, cu totul gol, încins numai pe la mijloc cu un brâu îngust, se învârte? uşor în jurul duşmanului său uriaş, scutură reţeaua, ridică sau plecă furca şi cânta: Non te peto, piscem peto, Quid me fugis, Galle ? (2). (1) Să trăeşti, Cezare, împărate, Cei ce merg să moară ţi se ’nchină. (2) Nu te urmăresc, peşte vânez ; Ce fugi de mine, Galule ? www.dacoramamca.ro 3 Scenă din circ la sfârşitul unei lupte. ALBINA 1105 Dar Galul nu mai fugea. Se opri şi, încet-încet, se învârtea pe loc, ca să fie mereu cu faţa spre duşman. «Trupul şi capul lui de uriaş erau îngrozitoare. înţelegeai ca grămada aceea grea, îmbrăcată în bronz, se pregăteşte să dea o lovitură groaznică şi hotărâtoare. «Reţiarul înse ba se apropiâ, ba se depărta, săltând uşor şi în* vârtind furca, aşa de răpede şi cu atâta dibăcie în cât nu-i puteai urmări mişcările. De mai multe ori izbi cu zgomot în scutul Galului, dar acesta, uriaş la putere, nici nu se clinti. Toată luarea aminte şi-o ţintea nu asupra furcei, dar asupra reţelei, care i se rotea* pe deasupra capului, ca o pasere vestitoare de nenorocire. Privitorii urmăreau lupta, ţinându-şi suflarea. La-nio, în sfârşit, îşi alese clipa şi se năpusti asupra protivniculuh Acesta se plecă, c’o repejune uimitoare, pe supt sabia şi braţul întins al lui Lanio, şi, ridicându-se, ca fulgerul aruncă mreaja. «Galul se’ntoarse în loc şi-o opri cu scutul, apoi săriră şi unul şi altul îndărăt. Amfiteatrul întreg strigă : «acte! (1)... » «începură lupta din nou, — cu atâta dibăcie, cu mişcări atât de cumpenite, par’că n’ar fi fost între ei vorbă de viaţă sau de moarte, ci ca şi cum ar fi căutat numai să se întreacă în îndemânare. Lanio, care scăpase de doua ori de mreaja ameninţătoare, începu iarăşi a se da îndăret, pe lângă margenea arenei «Dar cei cari făcuseră prinsori în potriva lui, nu voeau să-lţ lase să se odihnească şi strigară: «înainte!» Galul se supuse Braţul reţiarului se umplu de sânge şi scăpă mreaja. Lanio se-înţepeni pe picioare să dea lovitura de moarte. Dar, Calendio^ care se prefăcuse că nu mai poate ţinea mreja, se plecă, la o parte,şi ferindu-se de vârful săbiei şi băgând furca între genuchii Galului, îl trânti jos. Voi să se scoale, dar, cât ai clipi, mreja îli învălui şi, cu cât se zbăteâ mai mult, cu atâta mâinile şi picioarele i se* încâlceau mai tare. Dinţii furcei i se înfigeau în carne şi-l ţintueau la pământ. «Se încordă din răsputeri, se ridică într’un cot, voi să se scoale-— dar în zădar. Ridică pân la cap mâna, care-i tremură şi din care-i căzuse sabia şi căzu pe spate. Cu furca, protivnicul îl ţintea jos, apăsându-1 pe grumaji. Şi apăsându se cu amândouă mâinile pe coada furcei, se întoarse spre Cezar. «Circul se cutremura de strigăte selbatece. Pentru cei cari făcuseră prinsoare pe Calendio, acesta eră mai mare decât Cezarul ; dar, tocmai de-aceea, nu simţeau nici o duşmănie faţă de Lanio, de pe urma căruia câştigau aşa de mult. «... Neron scoase mâna plecând în jos degetul cel mare. Ve-; stalele făcură tot aşa. Iar Calendio puse genunchii pe pieptulj Galului, scoase un cuţit şi, deschizându-i platoşa la piept, îm* plântă pân în prăsele pana în formă de triunghiu. «Strigară: Peractum est (1). «Lanio se zvârcoli ca o vită junghiată, frământă năsipul cu picioarele, se întinse, — şi remase nemişcat.» E destul să mai spunem că în unele jocuri de-acestea se luptau mii de gladiatori şi mureau sute din ei. Dr. Lux. * 1 (1) Curaj. (1) S’a isprăvit. www.dacaromanic&io Galul în luptă cu re{iarul. www.dacoromanica.ro ALBINA 1107 P Tţ E D I e Ă la Sfântul şi marele prooroc Iile- — „Ilie om eră aseminea nouă pătimaş, şi cu rugăciune s’a rugat să iu ploae, şi n’a ploat pe pământ ani 3 şi luni 6. Şi iarăşi s’a rugat, şi cerul a dat ploae şi pământul a odrăs-lit roada sa“.— (Iacob V. 17—19). Fraţilor Creştini, Acestea sunt cuvintele Sf. Ap. Iacob, ce le-am auzit astăzi a’ostindu-se in acest sf. locaş al Domnului, la această dumnezeiască liturghie. Vă întreb şi eu pe d-voastră: pentruce profetul Ilie s’a rugat lui Dumnezeu să nu dea ploae pre pământ şi pentruce Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi n’a vărsat ploaea Sa, timp de 3 ani şi 6 luni ? Pentrucă poporul Iudeu, acel popor ales de Dumnezeu, în sânul căruia trebueâ să se nască Oel ce avea să şteargă păcatul strămoşesc, — ca popor ales,— •uitase iarăşi pe Dumnezeu. Se îndepărtaseră iar dela legea lui Dumnezeu dată prin Moisi: «Să nu-ţi faci ţie chip cioplit, nici asemănare ele cele ce sunt sus , sau jos pe pământ. în apă sau sub pământ. Să nu le închini lor, nici •să serveşti lor ?» înlocuise pe Dumnezeu cel adevărat cu idolii lui Baal şi cu viţeii lui de aur. Acest popor, în îndărătnicia în care căzuse acum, nu s’ar fi putut întoarce iar la calea cea adevărată, dela care se abătuse de mai multe ori înainte, dacă Dumnezeu n’ar fi trimis pe alesul său — Sf. Ilie care, prin învăţăturile date şi minunile săvârşite, să le arăte că şi de data aceasta au rătăcit, şi do data aceasta au supărat pe Ehova, — Dumnezeul lor, şi de data aceasta, dacă nu se vor pocăi îndreptându-se, vor fi pedepsiţi. Fraţilor Creştini, Sfântul şi marele prooroc Ilie a trăit cam cu 817 ani înainte de venirea Mântuitorului Iisus Hristos, a proorocit poporul Iudeu timp de 25 ani. El s’a născut pe timpul regelui Ahab, când nelegiuirile şi necredinţa poporului Iudeu ajunsese la culme. A fost fiul iui Sovac, din neamul lui Aron, născut în ţinutul Arabiei în satul Tesvi, de unde purta şi -numele de Ilie Tesvileanu. Trebuia acum un profet ca Ilie, care să mustre şi să pedepsească fără milă pe toţi, căci Ahab şi soţia sa Isabela întrecuseră în fără de legi pe toţi Domnii dinaintea lor şi prin îndemnul şi exemplul lor şi po- * www.dacoromanicajo 1108 ‘ ALBINA porul ajunsese la cele mai mari nelegiuiri, la cele mai marr rătăciri. Căzuseră iarăşi în ’iddlatrie, se închinau idolului Baal şi viţeilor auriţi.' Regele,,-p!e lângă păgânătatea lui, făcea piuite- nelegiuiri,, jefuiâ şi omora pe mulţi din popor. Ilie, plin de Duhul Sfânt: şi ţie curaj, se înfăţişează înaintea lui Ahab şi-i prezice nenorocirea înfricoşată ce va cădea asupra sa şi asupra poporului său, grăind: .« Viu e Domnul Dumnezeul puterilor, Dlui lui Israil, înaintea căruia stai, că mo va fi, ploae pre-pământ arii 3 şi luni 6, fără numai prin cuvântul gurei mele.11 Altă dată, când regele omorî pe dreptul Navute pentru, a-i luă cu sila o vie părintească, Ilie, cu acelaş curaj, se pre-sintă a doua oară mustrându-1.: «Acolo unde cânii au lins-sângele lui Navute, acolo vor linge şi pe al tău, şi femeile cele. desfrânate se vor spălă cu dânsul. Cânii o vor mânca pre ea (Izabela) înaintea zidului lu Istrail.11 Pentru aceste vorbe aspre şi îndrăzneţe adresate regelui,. Ilie temându-şe de ceva rău din -partea lui şi începând şi se-r ceta, s’a dus,' din porunca lui Dumnezeu, la pârâul Corat,. aproape de Iordan, unde corbii.cerului, trimişi fiind de Dumnezeu, îl hrăniau seara şi dimineaţa cu pâne şi cu carne.. De secetă uscându-se pârâul, Profetul se duse din ordinul lui Dumnezeu la o văduvă în Sarepta Sidonului. Aici fu primit şi îngrijit de această văduvă cât timp ţinu seceta, căreia ca răsplată, îi înmulţi făina şi puţinul untdelemn, aşa că> amândoi nu simţiră lipsă. Murind tot atunci unicul fiu al a-cestei văduve, Ilie atins de durerea ei, se roagă lui Dumnezeu să-i învie copilul, ceeace s’a şi întâmplat. ,■ Seceta fiind pe sfârşite, profetul Ilie, iarăşi din porunca, lui Dumnezeu, se prezintă pentru a treia oară înaintea lui Ahab, care, faţă de această pedeapsă, în loc să se pocăiască,. să se îndrepteze şi să se plece înaintea Dumnezeului celui viu, văzând pe Ilie, mânios il întrebă: „tu eşti carerăsvră-teşti pe Israil ? “ La care ameninţare Ilie îi răspunde cu mult. curaj : „nu eu, ci tu şi casa tatălui tău.“ Şi ca să adeverească acest lucru şi mai mult, cerii să se adune poporul şi preoţii lui-Baal în număr de 450, pe muntele CarmeJ, unde Ilie, adre-sându-se neamului lui Israil, le zise: „Până când scăpătaţi de amândouă genunchele ? Dacă Ehova este Dumnezeu,. mergeţi după el; iar dacă-i Baal, mergeţi după acesta.11 Spre a dovedi care este adevăratul Dumnezeu, Ilie rân-dueşte ca preoţii lui Baal să jertfească zeului lor un viţel, iar el lui Iehova. Foc spre ardere să nu se pună, ci să se roage-fiecare în parte şi peste care se va pogorî foc din cer, acea. jertfă e primită şi acel Dumnezeu e adevărat. In .zadar preoţii lui Baal încep a se rugă zeului lor de aur,. ,,a se tăeâ, scrijelându-se cu cuţitele, — după obiceiul păgân,— â alergă în juiul altarului până ce soarele ajunsese la amiazăr www.dacoramamca.ro ALBINA 1109 căci vocea lor nu fu auzită, afară doar numai batjocura lui Uio : «strigaţi mai tare, că Dumnezeul vostru poate doarme, sau este la masă şi are nevoe de mult sgomot ca să v’audă!» Cătră sară, văzând profetul Ilie truda lor zadarnică, porunci ca să se sape o groapă în care ridică un altar din 12 pietre,—după numărul celor 12 semiţii ale lui Israil. Sapă ş’un şanţ în jurul altarului; apoi înjunghie viţelul, îl aşează deasupra lemnelor pe altar şi porunceşte ca să se toarne apă de 3 ori, încât şanţul se umplu de apă multă. Ridicându-şi mânile spre cer şi căzând în genuchi, începu a se rugă lui Ehova: « DoamneD-zeul Aron şi a lui Iscic şi a lui Iacob, auzi-mâD ne si trimite foc din cer ca să ardă jertf a aceasta şi să cunoască şi poporul acesta pietrit la inimă,că numai tu singur eşti D-zeu cer şi pe pământ, iar ai păgânilor, simt lemne şi ,lucruri de mâni omeneşti». Vocea lui străbătând până la cer, s’a pogorît focul cel cerut. Poporul căzut cu faţa la pământ., orbiţi fiind, mărturisesc: „ în adevăr, Iehova, acesta este D-zeu“. Şi din ordinul lui Ilie, au prins pe cei 450 preoţi pe cari i-au dus la râul Chi-son, unde au fost ucişi de Ilie. In urmă, proorocul se roagă lui D-zeu şi cerul încueat de atâta vreme se deschise şi ploae mare căzu pe pământ. Ilie de-abia se repauză puţin şi iar e nevoit să fugă prin Ber-seviea în pustiul Iudeei, pentru ca să scape de răzbunarea Izabelei, mâniată tare de uciderea preoţilor ei. Aici, in a-cest pustiu, Ilie se rugă lui D-zeu să moară, fiind foarte desdănăjduit de atâta prigonire. îngerul D-lui i s’a arătat în vis pe când dormea şi i-a zis: „ de mănâncă şi bea că departe-ţi este calea ta S’a sculat Ilie, a mâncat o azimă de orz, a băut apă din-tr’un ulcior şi apoi în tăriea acestei mâncări a mers 40 de zile şi 40 de nopţi prin pustiu până la muntele Horeb. Aici intrând într’o peşteră, D-zeu i s’a arătat într’o voce lină şi blândă, şi-i porunceşte ca să se ducă la Elisei, fiul lui Şofat, pe care să-l ungă de profet în locul lui. In urmă, amândoi trecând apa Iordanului, Ilie fu răpit la cer într’un car de foc, vijelie şi mare cutremur făcându-se. Aceasta este, fraţilor creştini, vieaţa acestui mare prooroc. Când necredinţa şi răutatea poporului Iudeu ajunsese la culme, atunci D-zeu a trimis pe Ilie pentru a le vesti mânia şi pedeapsa ce va veni, de nu se vor îndrepta. Acestea e-rau semnele prin care poporul Iudeu eră mustrat şi îndreptat la calea adevărului. Dar vă întreb, fraţilor, oare astăzi D-zeu mâniindu-se de răutăţile ce noi zilnic le facem, nu ne cercetează şi nu ne arată, nu ne trimete şi nouă oare-cari semne prin cari ne îndeamnă la pocăinţă şi la îndreptare ? . t • www.dacaromanicajx) 1110 ALBTNA Oare, ce sunt toate nenorocirile, toate primejdiile, toate suferinţele, toate boalele şi toate relele ce ne vin asupra capetelor noastrei cu timp şi fără timp? Nu. sunt oare-şi acestea- toate nişte profeţii adevărate, cari ni sunt trimise cu voea lui D-zeu, spre a ne arătă, spre a ne aminti că suntem vinovaţi, că mânia lui D-zeu s’a întors asupra capetelor noastre şi va fi şi mai rău dacă nu ne vom îndreptă pe cărarea faptelor bune, făcând şi cugetând la legea Sa cea sfântă!? Şi numai vocea lui străbătând până la ceruri, s’a pogorât foc mistuitor peste jertfă!.... Numai prin rugăciune, acea vorbire a sufletului nostru cu Dumnezeu, acea înălţare şi punere a sufletului şi a inimei noastre în Dumnezeu, făcută cu credinţă, cu sinceritate—din toată inima, — cerând numai cele ce ne sunt de trebuinţă; prin această rugăciune unită cu înfrânare dela toate poftele şi alungarea a tot ce e stricător sufletului şi trupului, vom puteâ câştigă ajutorul şi mila lui D-zeu. Dar, O Doamne!.... cât de mare nedreptate vedem în fapta regelui Ahab faţă de dreptul Navute, căruia i-a răpit şi singura sa avere,—o vie moştenită ca un odor scump dela părinţii săi! Asemenea nedreptăţi nu sunt şi astăzi? Oare nu-i n nedreptate când vedem pe orfan, pe văduvă, pe ceice sunt lipsiţi şi’n suferinţi grele, le auzim glasul de milă şi ajutor şi noi nu voim a li-1 ascultă? Nu-i o nedreptate când râvnim la fericirea şi bunul mers al aproapelui, când pizmuim şi apăsăin pe fratele nostru, sau când răpim, fuţ'ăm bunul altuia? Dar ce nedreptate poate fi mai mare decât atunci, când nu dăm fiecărui ce este al său. Auzind astăzi vieaţa acestui sfânt profet şi învăţăturile cele frumoase ce se cuprind într’însa, să căutăm, fraţilor creştini, cât vom puteâ mai mult a i-o imită si noi. Să ne gândim că orice rău venit asupra noastră, nu-i decât spre binele nostru ; căci noi greşind cevâ, Dumnezeu prin aceasta ne mustră şi ne’ndeamnă către calea adevărului şi a lumi-nei. El care nu voeşte moartea păcătosului ci cu toţii să se îndrepteze şi să fie vii, doreşte ca toţi să lăsăm calea per-zaniei, ce duce la rău şi s’apucăm calea dreptăţii, ce duce la lumină şi fericire. Lepădând din sufletele noastre toate păcatele rele şi urîte, cu credinţă în Dumnezeu şi’n ajutorul sfântului Prooroc llie, să-l ru^ărn astăzi cu toţii zicându-i: „Luminătorule prea strălucite şi văzătorule al tutalor celor nevăzute, llie cel cu nume mare, tu, care cu sfinţenia vieţii tale, iubit te-ax făcut de Dumnezeu, iar eu puterea minunilor tale lumea ai biruit şi prin curăţia sufletului asemenea îngerilor te-ai arătat, precum oarecând ai mistuit jertfa cu focul rugăciu-nei tale, roagă şi acum pe bunul Dumnezeu, ca focut patimilor şi al necazurilor noastre să se stingă, şi către feri- www.dacoromanica.ro ALBINA 1111 cirea cea veşincă să se îndreplese paşii noştri, pe care fie ca s’o căpătăm cu toţii, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilorAmin 25 Iunie 1909. loaq 0. Zu^ravu Ţuţeani-Covurlui. seTiissRi către un îNvăţătsr tânăr Scrisoarea Vl-a, Dragul meu, Ţi-am pomenit în alte scrisori despre chipul cum te porţi cu elevii tăi în clasă lăudându-te pentru nepreţuitele tale calităţi şi dojenindu-te, pe ici colo, pentru unele defecte. Acum să vorbim ceva despre felul cum te porţi cu elevii tăi in vremea re-creaţiunilor. Să-l cercetăm împreună: să alegem părţile bune de o parte, iar pe cele rele de alta, apoi să le judecăm şi să le cântărim. Cum procedezi tu? După ce ţi-ai terminat lecţia comanzi: una, două, trei şi elevii îşi pun lucrurile în bancă, apoi cu mâinile la piept aşteaptă comanda patru, când toţi se scoală în picioare. Le faci semn şi ei încep să iasă încet,— la rând doi câte doi — cei mai mari stând drept umere la umere întocmai ca soldaţii, cei mai mici ţinându-se de mânuşiţe. Le spui să nu sbiere, să nu alerge, să nu se bată. Ei se duc în curte şi tu rămâi în clasă. De cele mai multe ori treci la fereastră să iei şi tu aer şi să-i observi ca să nu-ţi facă cine ştie ce boroboaţă. In toată săptămâna, pe care am petrecut-o la tine, numai odată ai mers şi tu cu elevii în curte; atunci i-ai strâns în rând, i-ai plimbat, şi i-ai pus să cânte: «Deşi e mică ţara mea, «Eu totuşi mândru sunt în ea . . . şi apoi ţi-ai început acolo în curte, lecţia de gimnastică. E lesne de înţeles —şi tu n’o să mi-o tăgădueşti —că dacă nu eră vorba să faci afară lecţia de gimnastică, nici în recreaţia a-ceea nu ieşeai cu elevii în curte. E lucru hotărît deci: Tu laşi pe copii să meargă singuri la recreaţie, îi sfătueşti cum să se poarte şi-i supraveghezi în cel mai multe cazuri stând la fereastra clasei. Aşa stau lucrurile. Acum să le judecăm. Să vedem ce e bun şi ce nu e bun din tot procedeul acesta. Comanda pentru punerea lucrurilor în bancă ® fără discuţie—ceva bun. In felul acesta elevii se învaţă cu www.dacoramamca.ro 1112 ALBINA ordinea şi cu regularitatea; prin acest procedeu se poate evita, atâtea greşeli: elevul când va eşi din bancă, nu va mai trânt nici cartea sau condeiul vecinului, nici nu-i va răsturnă călimara, căci toate aceste lucruri au fost aşezate încet şi cu regulă, fiecare la locul lui. Dacă i-ai scăpat de atâtea reclamaţii, te-ai scăpat de atâtea mici procese. După comanda trei, elevii aşteaptă cu mâinile la piept comanda patru când trebue să se scoale. In această privinţă şi eu fac tot aşa, numai cu mica deosebire că elevii mei aşteaptă comanda patru stând cu mâinile pe bancă- Ca să poţi înţelege acum, dacă această mică deosebire are vre’o însemnătate, te rog să faci următoarea experienţă foarte simplă. Cum stai odată la catedră, să-ţi închipui că ai fi în locul unuia din elevii tăi şi că «domnul» ţi-ar comandă: patru. Să pui atunci mâinile la piept şi să te ridici, fără să-ţi mişei mâinile dela piept, fără să te apleci într’o parte sau într’alta, fără să te razămi cu corpul de catedră. După aceasta să stai iarăşi pe scaun şi să-ţi închipui c’ai fi unul dintre elevii mei şi că ţi s’ar spune aceeaşi comandă: trei,patru. Să pui atunci palmele pe faţa catedrei, să apeşi puţin în jos şi să te ridici. Să compari apoi ace3te două feluri de a te sculă şi să vezi care e cel mai lesnicios. Şi pe acela să-l ceri şi dela elevii tăi. Faci bine că ceri elevilor să iasă încet la rând, doi câte doi; dar când le repeţi mai la fiecare recreaţie—să nu sbiere, să nu alerge, să nu se bată,—atunci cu părere de rău ţi-o spun că nu faci bine. Să nu mi obiectezi că elevilor trebue să le repeţi mereu regulele de bună purtare ca să li se întipărească în minte! Vorbele acestea le-am auzit dela învăţători bătrâni, dela care nu mai trebue să aşteptăm decât ce aşteaptă şi ei: să iasă la pensie. Tu ca învăţător tânăr, înţelegi că: elevilor trebue să le repeţi mereu purtările cele bune ale tale (exemplele educatorului) şi să-i faci a-şi repetă şi ei singuri purtările lor cele bune (obişnuinţa elevilor) şi nici decum să nu le repeţi regulele (vorbele) după care ar tr.ebui să se conducă. Par’că te văd cum stai cu capul în jos, ca atunci când vorbeam despre curăţitul caselor şi par’că te aud că zici caş! atunci: Nu mai continuă, te rog, am înţeles tot! Ştiu că aşâ cum fac nu e bine. Văd, simt că trebue altfel. Nu mai urmă cu judecarea, că ai să-mi găseşti numai scăderi, numai defecte şi nu mai cântări nimic. Relele sunt mult mai grele decât părţile bune. Spune-mi cum ar trebui să fac?.. . Să nu te aştepţi că voi începe să copiez ac! o sumă de regule după care să te conduci. Nu, asta n’o voiu face. Iţi voiu descrie numai felul cum procedă şi cum procedează încă, un învăţător priceput, învăţătorul Ionescu dela care şi eu am învăţat multe www.dacaromamc&io ___________________________ALBINA'__________________________1113 lucruri bune. Să vezi: Ionescu pune aşa de mare preţ pe clipele petrecute de el, cu elevii—în timpul recreaţilor — încât socoţeşte că acele clipe au tot atâta influenţă asupra caracterului elevilor cât toate lecţiile de istorie, de religie şi de muzica vocală. El sus- -ţine şi crede, că are, dreptate că, petrecând recreaţile împreună ( cu băeţii i-a desvăţat pe nesimţite de multe apucături rele: de Înjurături, de porecle supărătoare, de bârfituri; i-a obişnuit cu jocuri plăcute şi folositoare şi a făcut să vază în el nu 'pe «domnul» care dojeneşte şi spionează dela fereastră, ci pe «domnul» ■care mângâe şi iubeşte. Iată cum procedează Ionescu : Din clasa I-a dela începutul anului el ese cu copilaşii în curte în toate recreaţiile din zilele frumoase. Numai când plouă sau ■când e viscol rămâne în şcoală. In curte el pune pe copii să se joace aşa cum se jucau pe acasă înainte de a veni la şcoală. • Copiii ce-i drept, la început — se codesc — se ruşinează, dar mai pe urmă văzând cu câtă dragoste le vorbeşte «domnul- încep să se joace. Acum domnul se amestică. — A! bine, bâeţi, frumos .joc; dar vezi eu îl ştiam altfel! Uite •cum ştiam eu! .. Ionescu îl arată şi copiii se joacă aşa cum le-a arătat «domnul». Dacă un copil mai ştie jocul într’altfel, Ionescu il pune să-l arate. Unde jocul nu e frumos, Ionescu îl schimbă, zicând: aci eu îl ştiam ■ aşa. Astfel-se schimbă pe nesimţite toate părţile nepotrivite ale jocurilor,'aşa încât fără să se bage de seamă •copiii s’au pomenit că. ştiu şi ceva nou. Ionescu nu spune nici odată că partea cutare nu-i place. El zice numai c’o ştie altfel .şi copiii o înlocuiesc de drag, mai ales că întotdeauna partea introdusă de învăţător e şi mai frumoasă şi mai uşoară decât cea exclusă. Cu chipul acesta copiii îşi joacă în recreaţie jocurile, care le ştiu de pe acasă învăţând tot deodată şi jocuri mai orr donate,' mai sistematice şi mâi folositoare. Nici odată Ionescu nu aduce în recreaţie un joc nou; el numaji îndeamnă pe copii şi-i face să iscodească. Astfel jocurile neim-puse, par întotdeauna mai plăcute. La Ionescu am văzut pe copii > alergând, sărind, trântindu-se, dar în o regulă care m’a pus pe gânduri, aşa că el mai nici odată nu are nevoie să -certe•şi, să pedepsească pe elevi pentru dezordinile ce ar fi făcut îg timpul recreaţiilor. Mai târziu Ionescu nu se mai amestecă deloc în jocurile copiilor. El se plimbă numai printre ei, privindu-i, aruncând ici colo câte o glumă, făcând ici colo câte-o observaţie. De multe ori copiii se strâng în tabere şi se joacă de-a soldaţii sau ,de-a răsboiul; de multe ori fac marşuri prin curte cântând cântece vitejeşti. Şi mai întotdeauna Ionescu e lângă ei. , — I-aşi lăsă şi singuri—îmi spunea odată Ionescu, căci acum «unt încredinţat că ştiu cum să-şi petreacă recreaţiile, dar nu www.dacoromamca.ro 1114 ALBINA pot. Mai întâi nu mă lasă inima; m’am învăţat aşa. Când petrec-vre’o recreaţie în şcoală par’că stau pe ghimpi şi apoi îmi par© că nici copii nu m’at: lăsă. Domnule, azi facem: «Lupul şi meiul» * azi jucăm «Puricelul», îmi zic ei, voind par’că să-mi spue că le-ar părea foarte rău dacă nu m’aş duce să-i privesc. Yăzându-mă pe mine între ei, copiii se simt mai mândri şi dau o mai mare atenţie jocului. Hei! câte nu mi-a spus Ionescu şi câte n’o să-ţi spue şi ţi© dacă, curios cum eşti, te vei duce odată să-l vezi cum îşi petrece recreaţiile în mijlocul copiilor. Dacă eşti încredinţat că vei folosi ceva, du-te la Ionescu şi scrie-mi şi mie ce-ai văzut acolo. Cu bine Florian Cristcseu. -----»o«@siî@«<î-°-- Din popor. începutul Carului. Dracii ci-c’a scos întâiu şi’ntâiu caru în lume, şi l-a lucrat apoi şi’n moară (1). L-a încheiat cu rost; dar nu putea să-l scoată afară că n’aveâ loc de-obada roţii. Dumnezeu, — care e în toate părţile, l-a văzut ne-căjindu-se aşa, şi i-a zis : — Dâ-mi-1 mie mă, că fac eu ce fac şi mi-1 scot eu. 1-1 dă Dracu. Dumnezeu atunci îl desface, îi ia roatele, îi ia leucile, loitrele, îl descheie tot şi le aruncă pe rând afară. După aia, afară, s’apucă de-1 încheie ..iar: îi pune roatele, leucile, loitrele, şi la drum... Dracului, acum, i-a părut rău de car, după cum se vede treaba, şi se ţinea cară de Dumnezeu şi Sf. Petre, cerându-1. Mergând ei aşa, — Dumnezeu şi cu Petre,—se întâlnesc cu un nevoiaş de Român ce se canuneâ,. cărându-şi porumbul cu traista. Dacă-1 văd ei aşa, îi dăruesc carul şi-o păreche de boi. Românul îl ia, 1 (1) Moara veche de lemn, mânată cu bivolii. www.dacoramanica.ro ALBINA 1115, ce era să facă? pune porumbu, înjugă boii şi pleacă^ Da când s’o ia la drum, nu se cârmea nici în colo,, nici în colo, o păţise săracu!.. Aşa, Sf. Petre: — Dac’ar ştî nevoiaşu de el, acu, să-i pue bră-, cinarul pe furca proţapului ca să se frece inima carului, şi în inimă să puie numai un piroiu ca să, se sucească numai roatele de dinainte, s’ar cârmi carul!.. Românul, îi fură cuvintele lui Sf. Petre. Se apucă să facă brăcinaru. şi piroiul, după cum auzise, şi-cârmi carul... Acu, brăcinaru pus, vine în fel de cruce, şi cum vede aşa dracu, îngălbeneşte, şi-o şi tuleşte!.. Dar, până n’a tuli-o, cere dela Dumnezeu, barem, să-i dăruiască şi lui ceva din car. Dumnezeu de colo zise: — Haide bre, iacă îţi dau şi ţie scârţâitul... Şi de-atunci, ci-că numai scârţâitul este al dra~. cului. Şi că nu se apropie de car, că are cruce: brăci-.. nărui cu inima!.. N- I- Dumitraşcu-(fleny). (Auzită dela unehiu-meu D. I. Dumitraşcu, Boureni Peştele balorţ. In Nil se arată în timpul când sunt apele mari,,, un peşte cărui Arabii îi zic Fahac sau Faliaka. Peste tot are pielea acoperită cu mâzgă, afară d$ pân-. tece, unde are o mulţime de ţepi. De obiceiu înnoată ca şi ceilalţi peşti. Când e primejdie însă, înghite-aer şi se umflă ca un balon, se răstoarnă pe spate şi pluteşte în voea valurilor şi-a vântului. Tot odată i se ridică ţepii şi-l prefac într’un fel de ariciu.. Duşmanii se sperie, văzând aşa schimbare şi dacă ar cercă să-l apuce se împung. Dacă vede c’a trecut primejdia, dă drumul aerului, care ese şuerând, şi se face iar peşte ca toţii, peştii. ------------ www.dacaramanica.ro 1116 ALBINA "Condiţiile de admitere pentru absolvenţii absolventele şcoalelor primare (0- VI. Şcoalele de menaj şi economie casnică sunt puţine: 1) Şcoala de menaj externă din Bucureşti. El. Eraclide din Bucureşti, gospodărie casnică „Principesa Maria“ din Iaşi. „ „ din com Budişteni-Muşcel. „ „ „ com. jBarcea-Tecuci. „ „ „ com. Târgu-Bucecea, Bo- „ „ Otteteleşeanu (Măgurele, II- 2) 3) 4) 5) 6) Hoşani. 7) vfov). Şcoalele de menaj (2) au de scop dobândirea cunoştinţelor -practice necesare unei bune gospodine la casa ei, său când intră în serviciul altora şi anume: datoriile şi ocupaţiunile unei stăpâne de casă, contabilitatea menajului, uneltele, mobilierul şi întreţinerea casei şi a bucătăriei, croitul şi cusutul rufăriei şi al hainelor de copii, împletitul ciorapilor, reparatul lor şi al hainelor, ţesutul pânzei de casă, spălatul, cârpitul, călcatul şi scrobitul rufelor, scoaterea petelor, facerea pâinei, cozonacilor, dulceţurilor, compoturilor şi conservelor; bucătăria; noţiuni de igienă şi chimie alimentară, întocmirea prânzurilor şi servitul la masă; creşterea păsărilor de curte; cultivarea legumelor şi a florilor. învăţământul ţine 3 ani. In primii 2 ani elevele trec săptămânal şi în mod rotativ prin toate atelierele, iar în anul al ^treilea se specializează la unul din ateliere. Elevele sunt de regulă externe, dar se pot primi şi eleve interne cu autorizarea ministerului. Elevele care au certificatul de absolvirea claselor primare şi vârsta de 14 ani împliniţi se primesc în anul întâi. Se pot a-cordâ dispense de vârsta în plus sau în minus de directoarea şcoalei, având în vedere desvoltarea fizică a aspirantei. înscrierile se fac la şcoală între 25 August şi 15 Septemvrie. Cererile vor fi însoţite de actul de naştere, de vaccină, de studii, o taxă de 4 lei pentru eventuale stricăciuni, etc. şi un certificat medical constatând că eleva este sănătoasă şi neatinsă -'de vre-o boală contagioasă. După absolvirea celor 3 ani de studii şi practică, elevele sunt •Supuse unui examen, în urma căruia obţin un certificat de aptitudine. Se pot primi şi eleve extraordinare cu vârsta dela 15—30 de (11 Vezi No. 34, 35, 3G, 37, 38, 39. (2) Regulamentul şcoalelOr de menaj, 1908. Mon. Oficial No. 240, 1908. www.dacoromamca.ro ALBINA 1117 «ni ca să urmeze ca externe numai câte un trimestru Ia bucătărie, ţesătorie şi spălat călcat, plătind câte o îndemnizare de 10 lei lunar pe seama şcoalei. In şcoala de gospodărie din Iaşi „Principesa Maria" se dau •elevelor cunoştinţele necesare de bucătărie, spălătorie, croitorie, gospodărie casnică, grădinărie, avicultură, apicultură şi sericicultură numai 2 ani. In această şcoală (1) se primesc 20 eleve interne şi până la •20 eleve externe. Se pot primi pe timp limitat sau intermitent şi persoane din ^societate care ar dori să înveţe pentru ştiinţa lor proprie, lucrând în atelierele şcoalei. înscrierile pentru primirea în şcoală se fac între. 20—Bl August. Părinţii sau tutorii elevelor vor adresă cererile de înscriere către directoarea şcoalei însoţindu-le de: actul de naştere, •certificatul de absolvire a patru clase primare, iar pentru interne se va prezentă şi certificatul de paupertate. Medicul şcoalei va examină starea fetelor şi va alege numai tpe cele cu constituţiune sănătoasă. Se vor primi interne fetele cari au notele cele mai bune în certificatul de absolvire, începând cu notele cele mai mari şi scoborînd până la minimum media 71/2. Dacă vor fi mai multe rfete în condiţiuni identice, se va face între ele un concurs o-rânduit de direcţiunea şcoalei. Eleve interne se primesc numai fetele de 14—18 ani, iar externe dela 14 ani în sus. Institutul de fete Otteteleşeanu (Măgurele) oferă toată întreţinerea de regulă la 16 eleve bursiere în fiecare an. Durata şcoalei e de 6 ani, dintre cari 5 ani de studii şi unul de practică. înscrierile se fac până la 5 August şi se adresează preşedintelui Academiei! Pentru obţinerea unei burse elevele candidate trebue să fie* -absolvente ale şcoalei primare, să aibă vârsta de 12 ani împliniţi până la 14 ani neîmpliniţi, să se supună unui examen medical riguros şi să treacă cu succes un concurs de admitere •din citire, gramatică, geografie şi istorie. VII. Şcoala de sericicultură (strada Vienei No 6) din Bu-• Bucureşti, ţine 4 ani dintre care 3 ani de teorie şi un an de •practică. Epoca de înscriere e dela 20 Aug.—1 Sept. şi cererile de înscriere se adresează direcţiunii şcoalei. Condiţiunile de admitere sunt: vârsta 14 ani împliniţi, actul •de naştere (naţionalitate română), actul de vaccină, certificatul •de absolvirea claselor primare. (1) Regulamentul şcoalei publ. în Mon. Of. No. 27, 1908. www.dacoramamca.ro 1118 ALBINA Elevele la intrarea în şcoală sunt supuse examenului medical. La intrare elevele depun o taxă de 15 lei pentru eventuale-stricăciuni. Judeţele şi Ministerul de domenii acordă burse externe. Bursele se acordă celor cu acte de paupertate şi silitoare. Şcoala de sericicultură are introduse următoarele studii: ţesutul teoretic şi practic, fîlatul, technologia fibrelor textile, a-ritmetica şi contabilitatea, vopsitul. Absolventele acestei şcoale pot deveni maestre la şcoalele-profesionale, la cele de gospodărie şi bună conducătoare în a-telierele particulare. In anul de practică costul lucrărilor efectuate se dă elevelor la ieşirea din şcoală spre a-şi face instalaţiuni proprii. VIII. Şcoalele comerciale elementare sunt următoarele : 1) Şcoala com. elem. din Bucureşti; 2) » n 11 11 Iaşi; 3) » 11 11 11 Craiova; 4) î> n 11 11 Galaţi; 5) ti 11 11 11 Giurgiu; 6) n V n JJ Piteşti; 7) n 11 ii ?? Ploeşti; 8) V) 11 ii » Turnu-Severin; 9) 11 )i ii n Râmnicul-Sărat; 10) » 11 ii ii Slatina; 11) »> 11 ii ii Vasluiu. Pe lângă şcoalele comerciale elementare din Bucureşti, Iaşi*' Craiova, Galaţi, Giurgiu, Piteşti, Ploeşti, T.-Severin se află ş5. cursuri serale. Cursurile şcoalelor elementare de comerţ durează 3 ani (1)-Cererile de înscriere vor trebui adresate de către părinţi sau tutori direcţiunii şcoalei între 20 Aug. şi 5 Sept. inclusiv. Cererea să fie însoţită de actul de naştere, actul de absolvire a claselor primare, de vaccină şi actul de naţionalitate liberat de primărie. Când se prezintă mai mulţi do 60 candidaţi pentru clasa I se va ţine examen de admitere din programul clasei IV primare. Examenul începe în ziua de 6 Sept. şi va constă din 2: probe scrise: una din matematică şi alta din 1. română şi din-tr’o probă orală de citire pe înţeles. Elevii de naţionalitate română nu plătesc taxe de studii. Elevii din anul II şi III sunt obligaţi să facă în tot cursul anului şcolar în orele dela 2—6 p. m. practică într’un magazia sau birou. Şcolarii, fii de străini, vor plăti o taxă anuală de 60 lei; cei-săraci şi silitori vor putea fi dispensaţi de taxă. ■---=>S>î>®<3 Re termen de 3 ani, cu începere dela 26 Octomvrie 1909, garanţie provizorie lei 500. 1 r 3) apartamentul No. 2, Casa Dancovici. str. Sf. Vineri No. 2, pe termen de 3 ani, cu începere dela 26 Octomvrie 1909, garanţie provizorie lei 300. Din Sinaia.' 4) Cazino, pe termen de 5 ani, cu începere dela x Octomvrie 1909, garanţie provizorie lei 500. Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc. Condiţiunile speciale, precum şi orice informaţiuni se pot luă .la serv. Domenial, Biuroul Bunurilor, în toate zilele de lucru, între orele 10—12./. a. m. - - Licitaţia se va ţine în conformitate cu legea asupra comptabilităţei publice. — In ziua de 23 Iulie orele 10 dimineaţa se va ţine licitaţiune cu oferte închise şi sigilate în localul Ministerului Âgriculturei (Direcţiunea Agricul-turei) pentru închirierea bufetului şi pavilionului de muzică construite de Stat la şoseaua Kiseleff din grădina Mogoşoaia pe termen de 5 ani cu începere dela 1 Aprilie 1910 până la 31 Martie 1915. — Se aduce la cunoştinţa crescătorilor, că ministerul va trimete în străinătate o comisiune, spre a cumpără pentru minister animale de prăsilă si anume : Armăsari Anglo-Arabi din Franţa; Tăuraşj şi vaci Schwyz din Elveţia; Berbeci şi oi Merinos-precoce din Franţa; si Berbeci şi oi Astrackan din Buckara (Rusia). Crescătorii şi jnstituţiunile cari doresc să-şi procure asemenea~ănimale, pot adresă cereri Ministerului de Agricultură—Serv. Zootecnic—înaintând recipise şi mandate poştale, socotind: 3.500 lei pentru un armăsar anglo-arab; 600 „ „ „ taur Schwyz, de 6-8 luni; 1.000 „ „ una vacă Schwyz; 35° 1, „ un berbec merinos-precoce ; 250 „ „ una oaie „ „ 15° a a un berbec sau una oaie Astrachan; In aceste sume intră costul animalelor pe loc si cheltuielile de transport pe calea ferată. * Dacă vor rezultă diferinţe de bani în plus sau în minus, se va regulă ulterior Persoanele însă care doresc să-şi procure animale de prăsilă şi din alte rase, afară de cele indicate mai sus, vor menţionâ acest lucru în cererea lor, indicând totodată şi preţul de cumpărare. Plecarea comisiunilor pentru armăsari, tauri, vaci, oi şi berbeci merinos, va aveâ loc în primile zile ale lunei Septemvrie, iar pentru oi şi berbeci Buckara, în primele zile ale lunei August. Cererile trebuesc adresate Ministerului cu cel puţin 15 zile înainte de plecarea eomisiunilor. — Câte puţin pilind, cel mai frumos ac vei scoate din cel mai urât fler. (tordache ®o/eseu). www.dacoromamca.ro 1136 ALBINA Cum se ia oftica la om şi la animale. La congresul internaţional de tuberculoză, ţinut în Septemvrie şi Octomvrie 1908, dr. Bernheim din Paris, a probat cu o mulţime de încercări asupra animalelor şi fapte clinice petrecute la om, că tuberculoza se ia mai mult prin plămâni din praful plin cu microbi, contrar ideei d-rului Calmette care spunea că oftica se ia numai prin mâncare. Stând în aceiaşi locuinţă cu un om tuberculos, care prin vorbire şi tuşire împrăştie în aerul din casă milioane de microbi, şi respirând acest aer sau praful încărcat cu sămânţa ofticei, ne molipsim cu cea mai mare înlesnire. De asemenea s’a probat pe deplin că moştenirea tuberculozei nu este adevărată. I: i Domnul Ioan I. Grosu, cu familia sa, Împreună cu ginerele său domnul1 Anton Oprea, binevoind a contribui la facerea unei strane sculptate cu chipul Maicei Domnului, în valoare de 330 lei, Administraţiunea Cassei Bisericii exprimă cu aceasta mulţumirea sa pioşilor donatori. In cursul lunilor de vacanţă, revista noastră va eşî, ca în toţi anii, în numere duple, în modul următor: No. 43 (dela 26 Iulie) şi 44 (dela 2 August) vor eşi împreună la 2 August 1909; No. 45 (dela 9 August) şi 46 (dela 16 August) vor eşi împreună la 16 August 1909; No. 47 (dela 23 August) şi 48 (dela 30 August) vor eşi împreună la 30 AuguBt 1909; Cu No. 49 (dela 6 Septemvrie) revista va reîncepe să apară săptămânal. fi Veterinarul". Mulţumiri INŞTIINTAÎÎE A d. ml n intraţi a, www.dacoromanica.ro •r T v ■* t-t-v vvvvvvvvvvv'rvvrvv'w t T"»" T T v T v v * j 1 4 A. Jt, 4_4_A—4—A~A~A~A * * ^ „S T E H U fl“ Societatea «Steaua» are de scop a lacră pentri întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândire" de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să faci * se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, ce pot a-■dresă d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, loan Kalinderu, Membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sara Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Batiu, profesor secundar, fost inspector şco-Membrii : Petre (lArboviceanu, Administrator al Casei Sf-Hiserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului roman; I. Dimitreşeu Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; M. ' ladescu, fost Ministru, profesor universitar; Oristu S. Neg'oescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pompiliu Eliade, pro. tesor universitar.— Cenzori, Const. Alimâncşteanu, inginer de mine; Preotul ■econom Const. loiicseu, profesor secundar: Const. Alexandrescu, institutor. Membri Însorişi şl ootlzaţlunl plătite (urmare). D-tru Oristea (Buzău), 1 leu; I. Teodorescu (Buzău), 1 leu; I. Tomo-şoiu (Buzău), 1 leu; N. Ispas (Buzău), 1 leu; I. Ciocaneli (Buzău), 1 leu; Oh. Rădulescu (Buzău), 1 leu; D. Conţescu (Buzău), 1 leu; Andreiu M. Borcescu (Buzău), 1 leu; Const. Popescu (Buzău), 1 leu; Sofia N. Po-pescu (Buzău), 1 leu; Gh. Brăileanu (Buzău), 1 leu; Maria Lazu (Ploeşti), 1 leu ; I. P. Tariaş (Buzău), 1 leu; I. Oancea (Buzău), J leu ; I. D. Bn-toiu (Buzău), 1 leu; St. Cernătescu (Buzău), 1 leu; N. Teodorescu (Buzău), 1 leu; Alex. C. Popescu (Buzău), 1 leu; Petrescu Gr. (Buzău), 1 leu; Vlăsceanu Venera (Buzău), 1 leu; Lambina Chiţu (Buzău), 1 leu; C. Ivaşcu (Buzău), 1 leu; D-tru Moisescu (Buzău), 1 leu; D. Ghimpa (Piteşti), 4 lei; T. Trifonescu (Piteşti), 4 lei; I. Păiş (Piteşti), 2 lei; M. Mihăileanu (Piteşti), 2 lei; M. I. Căprescu (Piteşti), 2 lei; I. Cuţui (Piteşti), 2 lei; Teohari (Piteşti), 2 lei; V. Mândru (Piteşti), 2 lei ; I. Mar-tinescu (Piteşti), 2 lei; V. Vestemeanu (Piteşti), 2 lei; V. Lupescu (Piteşti), 2 lei; I. M. Rodov (Piteşti). 2 lei; Pr. D, Angelescu (Piteşti), 2 lei; A. Batist (Piteşti), 2 lei; Băjenarul (Piteşti). 2 lei; Alex. Dumitrescu (Piteşti), 2 lei; Anton Constantinescu (Piteşti), 2 lei; I. Angelescu (Piteşti), 2 lei; loan Baiulescu (Piteşti), 2 lei; N. Bănescu (Piteşti), 4 lei; N. Gh. Dumitrescu (Piteşti), 2 lei; I. C. Popovici (Domniţa), 2 lei; C. Ioniţoaia (Domniţa), 2 lei; C. Niţescu (Domniţa), 2 lei; I, Georgescu ■(Domniţa), 2 lei; G. Cârstescu (Domniţa), 2 lei; Robert Stefanch (Domniţa), 3 lei; Gh. Iota (Domniţa), 1 leu; Pavel N. (Domniţa), 1 leu; N. Popescu (Domniţa), 1 leu; I. Dascăl eseu (Domniţa), 1 leu; V. Ţigăreanu, (Domniţa), 1 leu; Iordache Dnrbacă (Domniţa), 1 leu ; NumărnI membrilor înscrişi în cursul anului 1909 este de 315, iar; veuiturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 1.301 lei. (Va urmă în numărul viitor). www.dacoramamca.ro r ; A 'Ş II VICTORIA ii CAPITAL STATUTAR LEI 5.000.000 INTAIA EMISIUNE LEI 1.000.000 Societate anonimă de asigurări generale şi reasigurări IN BUCUREŞTI — Direcţiunea Generală: 10, Strada Doamnei 10 — . SOCIETATEA ASIGURĂ: a) contra pagubelor cauzate de Incendiu şi Explozie, precum şi în contra Tempestei şi Ciclonului; b) asigurări asupra Vieţei şi Rentei viagere ; c) contra pagubelor de Transport mari bim, fluvial şi terestru; d) contra pagubelor cauzate de Grindină la cereale şi vii; e) contra accidentelor corporale şi a consecinţelor răspunderei civile; f) contra pagubelor provenite din Mortalitatea vitelor; g) contra spargerii oglinzilor, geamurilor şi firmelor de cristal, etc. Societatea «VICTORIA» asigură în mod gratuit clădirile in construcţiune până la punerea acoperişului, iar in- formaţiuni mai detaliate a se cere Direcţiunii societăţii. Reprezentanţa generală Bucureşti, str. Karagheorghevicl, 3. In»t. de Arte Grafice „CAROL g6BL" S-r I. St. Rasldescu.-