19 Aprilie 1909 Anul XII Apare în fiecare t)uminecs COMITETUL DE REDACŢIE ION KALINTERU P. GârbovIceanu G. Coşbuc G-l P. V. Năsturel Gr. Teodosslu Redacţia şi Administraţia Strada Mântuleasa Nc 9.—Bucureşti, www.dacoromanica.io No- 29. 19 Aprilie 1909. Anul XII. ALBINA Revistă Enciclopedică Populară1 $ , Abonamentul în ţara «jfŞan lei 5 » H n }^c>6 luni H 3 Abonam. în străinătate pe an lei 8 TJn număr.................15 bani. Pentru anuneiuri 1 L*® linia, ]uUq^. publicitate, 6 bani euvântuJ. Ma11m3e>lp t e 1 erie p ubi'l e a t e se ard. SUJVIARUD: Sărbătorile ţării: Regele mulţumeşte Ţării (Scrisoarea M. S. către Preşedintele Consiliului). Din trecutul bisericii române : A, Mitropolitul Grigorie. (Cn portret). Viaţa rurală: Sofia Nădejde, Biata Mărioara,— D. ionescu-florei, Meseria e brăţară de aur. (A doua scrisoare a lui Mitu Vechente către fiul său). Monumente istorice: R„ Biserica din Ludeşti. (Cu 3 ilustraţiuni. Faţada bisericii.— Biserica văzută dintru lăture.— O parte din tâmplă). Partea ştiinţifică: Dr. Lux, Sunt animale proaste?.— Din obiceiurile animalelor. Povestiri: L. Toistoi, Lupul şi arcul. Sfaturi prastice: Elena Ni. Demetrescu, Sfaturi pentru gospodine: Cozonaci economici. Din ziare şi reviste : Intr'o cancelarie.— Să nu risipim lemnele.— Merele ca leac.— La o serată.— Mitică s’a întors dela băi. Cronica: M. S. Regele generalfeldmareşal al armatei prusiene.— Plecarea Principelui moştenitor al Germaniei. (Cu 1 ilustraţie: Mulţimea în faţa Palatului Regal).— Presa germană despre România. De pe Domeniile Coroanei: Cum s’a serbat semicentenarul Unirii în comunele rurale: Fălciu: Băseşţi.— Constanţa: Gargalâc.—Fălciu: Vutcani.— Gorj: Brăneşti.— Ialomiţa: Ceacu.— Ilfov: Moara-săracă. Convenţiunea comercială cu Austro-Ungaria.— O excursie în Bulgaria.— Starea semănăturilor.— Evenimentele din Turcia. (Ok 2 ilustraţiuni: Palatul Ijdiz-Kiosk şi moscheea Ilamidie.— Un baflron din armata junilor Turci).— Sinodul Românilor din Ardeal.— Demsia guvernului din Ungaria.— Situaţia în Persia. Bibliografie: Cărţi primite la Redacţie. Pagina glumeaţă: C. Răduiescu-Codin, Bine ai făcut. Snoavă. Suplement: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 41 dela 19 Aprilie. www.dacaromamca.ro Regele mulţumeşte Ţării. M. S. Regele a adresat d-lui Ion I. C. Brătianu, preşedintele consiliului de miniştri, următoarea scrisoare. Scumpul Meu Preşedinte al Consiliului, Adânc mişcată este inima Mea faţă de măreaţa manifestaţiune prin care întreaga Ţară, într'un singur gând, dela mic până la mare, Mi-a arătat sentimentele sale de iubire şi devotament, cu prilejul aniversării a 70-a a zilei Mele de naştere. Felicitările şi urările ce Mi-au venit prin nenumărate telegrame, scrisori şi adrese din partea reprezentanţilor naţiunii, a înaltelor corpuri ale Statului, clerul, justiţia, armata, Universităţi şi şcoale, precum şi din partea cluburilor politice, corporaţiilor, feluritelor societăţi şi a cetăţenilor din toate treptele — Mi-au dat o nouă şi neîntrecută dovadă a dragostei de care sunt înconjurat. Tot aşa de scumpă Mi-a fost sincera însufleţire cu care cetăţenii iubitei Mele Capitale au întâmpinat pretutindenea pe înaltul Meu oaspe şi rudă A. S. I. şi R. Principele Moştenitor al Germaniei, Principe regal al Prusiei. Lăudat fie numele Domnului care Mi-a dăruit îndelungată domnie de 43 ani, hărăzindu-Mi asemenea sentimente din partea scumpului Meu popor. Toate aceste mângâetoare mărturisiri de dragoste au un profund răsunet în sufletul Meu şi îmi sunt ca un isvor de puteri nouă, cu care Mă voiu sili www.dacaramamca.ro 758 \I.RIN A a răsplăti aceste dovezi de iubire prin muncă necurmată, închinată binelui obştesc. Dorinţa Mea ar fi să mulţumesc călduros tiecă-ruia îndeosebi; aceasta nefiind însă cu putinţă, te rog, Scumpul Meu Preşedinte al Consiliului, să hi interpretul Meu pe lângă toate corpurile şi autorităţile Statului, ca şi pe lângă iubita Noastră Capitală şi toate persoanele cari, prin scrisori, telegrame şi înscrieri, au luat parte aşâ de simţitor la sărbătorirea zilei Mele de naştere — arătând tuturora dragostea recunoscătoare ce le păstrez. Primeşte, te rog, Scumpul Meu Preşedinte al Consiliului, în această plăcută împrejurare, încredinţarea stimei şi afecţiunii Mele. Bucureşti, 12 Aprilie 1909. CAROL. Din trecutul Bisericii române. Mi TR O POL ICUL <7R/GOR/c. Ales Mitropolit al Ungro-Vlahiei la 28 Iulie 1760, după ce fusese egumenul mănăstirii Colţea din Bucureşti, şi purtase titlul de «arhiepiscop al Mira-Lichiei», Grigorie al II-lea e pomenit de Biserica Română ca unul din cei mai vrednici conducători. Dăm aci, după «Istoricul Mitropoliei Ungro Vlahiei», de Pr. G. Gibescu, portretul acestui Mitropolit şi câteva notiţe despre activitatea lui. Parte cu cheltuiala sa proprie, parte cu ajutorul Domnitorilor, el a zidit două biserici în Bucureşti: La 1766 bise-rica s-isă «Bărbătescu vechiu», pe care a înzestrat-o cu două moşii în judeţul Teleorman, pq cari le lăsase moştenire o pioasă creştină;—la 1768 biserica zisă «Oborul vechiu», în care a cuprins şi o cruce veche numită «Crucea lui Mogoş». Mitropolitul Grigorie II a lăsat şi mai multe scrieri: a tipărit o Evanghelie la 1760; o Psaltire la 1775; o Leturghie la 1780; un Apostol la 1784 www.dacoromamca.ro ALBINA 759 La 1774 dă la lumină învăţătura bisericească, urmată de Râ.iduielele sărbătorilor; iar peste câţiva ani publică Slujba Mitropolitul Grigorie al 2-lca al Dtigro-Vlahiei după un portret din Biserica „Sf. Ştelan“ din Bucureşti, (data este greşită aci). Sf. Dumitru Basarabov, ale cărui moaşte se păstrează până azi în Biserica Sf Mitropolii din Bucureşti. A murit la 1787, după 27 de ani de păstorie. A. www.dacoromanica.ro Biata Mărioara. ot satul o cunoştea pe Mărioara. In zorii zilei, cu vărguţa în mână, a-lergâ în urma boilor şi-a vacei, tot îngânând: «hăis Plăvane, pe ici Vi-nerică!» Când trecea pe uliţa satului, oamenii ştieau că-i vremea plecatului la câmp. Supţirică, în cămaşe cârpită şi fustişoară roşe eşită de veche, mergea agale cu ochii albaştri duşi în zarea trandafirie a lui Soare resare. Când venea prin dreptul unui om ori unei femei, le dădea frumos bună demineaţă. «Bine, Mărioară, nu e prea denoapte?» «Până ajung eu la Poiana mărului, se ridică, el, rouă!» «Apoi, noroc să dea Dumnezeu!» «Să dea Dumnezeu, leliţă,» şi copila alergă să a-jungă boii, iuşnind cu varga pe Vinerica răzleţită să roadă iarba de pe un şanţ ceva. Cât e ziua de mare, alergă Mărioara după cele trei vite, nu cum va să le scape din poieniţa strâmtă şi îngustă unde aveâ Gheorghe o trâmbă de păşune. Mai lesne paşti o cireadă de vite pe-un tăpşan întins de cât două trei. In turmă, una se îngână cu alta şi ca în măsură foarfecă iarba; ronţăitul tuturor la un loc ie e îndemn, păşesc agale şi cuminte. Când sunt puţine se uită în toate părţile, caută tovarăşe ori stau cu urechile ciulite de nu le ameninţă vre-o primejdie, gata mereu să împungă fuga. Mărioara o duceâ greu: cât e ziulica de mare, nu www.dacarosnanica.ro ALBINA 761 sta jos. Se temeâ să n’o fure somnul, cum i s’a mai întâmplat odată, când au întrat boii în nişte ra-piţă boierească. Atunci i-a dat taică-so o sfântă de bătaie de-a zăcut, biata, o lună de zile. Drept, eră mai mică; dar ţinea minte bine. De sete, de foame, culegeâ susaiu, îl freca în palme zicând: «Susaiu susăeş, fă-te dulce mălăieş» şi îl mânca. In legăturică avea, doar, o bucăţică de mămăligă şi cozi de ceapă, atâta îi da maştiha de-acasă. Mergând în urma boilor, se gândea câte bunătăţi sunt la dugheană: «Ce pâne bună, ce covrigi şi ce măsline a văzut aseară, când a trimes-o mă-sa la sare!» O fi ea odată mare şi-o câştigă, cum câştigă alte fete la secere. Atunci, întâiu o să-şi cumpere o pâine întreagă proaspătă şi o mână de măsline şi o să le mănânce toate.! Dar, cu gândul şi cu planurile frumoase asupra viitorului nu se sătura Mărioara. Din zi în zi tot mai tare o muşcă foamea de mijloc. Odată, cum venise mai. de vreme cu vitele şi mă-sa nu eră a-casă, umblă prin pod după nişte opinci vechi, — prea erau mulţi spini pe de lăturile poienei şi vitele tocmai pe acolo năzueau, părându-li-se iarba mai fragedă. Tot căutând, găsi ascunsă într’o putină, o bucată de slănină. «Vezi,» se gândi Mărioară,» i-am cerut o fărâmiţă, să am şi eu când merg cu boii, a zis că nu-i.» Şi, uit’te ei frig la amiază şi pe mine mă trimăt la stratul cu ceapă?» Mărioara se uită lung la slănină. Tot mai bună ar fi de cât cozile verzi, de cari e sătulă până în gât, şi de susaiul, care, dela o vreme, nu se mai îndulceâ, ori cât l-ar fi descântat. Tocmai, cum se uită aşa, zări secerea aninată de-un băţ. «Dacă ar tăiâ şi ea o bucăţică? Doar n’o curge sânge.» Tremurând, luă slănina şi tăie o felioară supţire, gândind: «N’o mai cunoaşte mama.» Mărioara prinse gust la slănină. Yeneâ mai de vremior acasă, înnainte de mă-sa. Uşurică, sărea de pe fuşcel pe fuşcel, luă secerea şi răpede tăeâ o fe- www.dacoromamca.ro 762 ALBINA lioară de slănină, o învăleâ într’o foae de hrean şi-o ascundea în râşniţa din tindă. In fiecare dată, copila măsură din ochi slănina şi nu i se părea mare lucru, dacă e cu un deget mai lungă ori mai scurtă. Mereu îşi zicea: «Numai azi mai iau, că de-a cunoaşte, mă omoară.» Intr’o Sâmbătă, femeea venise mai de vreme dela prăşit, să spele schimburi. Când se apropie seara, . aruncă pe foc ceaunul, gândind: «Frig nişte slănină cu vre un ou două şi pace!» Se urcă în pod, scoate slănina, se uită lung, o măsură din ochi. Tăiat proaspăt din ea şi bucată bunişoară! «Ei lasî O să-ţi iasă ţie slănina pe nas.» gândi Maranda şi, înciudată, izbi slănina îndărept. Pe urmă, se răsgândi. A tăiat o bucăţică şi-a făcut jumări şi le-a mâncat cu mămăligă rece. Când a venit bărbatu-so, Maranda înbufnată, răsturnă mămăliga, aduse nişte cozi de usturoiu verde, le tăie mărunt într’un taler, turnă oţet şi le puse pe măsuţă. — Bine, nevastă, după ce am muncit toată săptămâna ca la al mieu, nu ca la boieresc, s’ar cădeâ, poate, şi-o bucăţică de slănină pe lângă mojdeiu.» «S’ar cădeâ!» «Apoi ?» «Apoi întreabă pe fie-ta. A cărat-o la pădure!» «Ce spui?» «Uit’te — aşa, scorpie stricătoare nu mi-au dat ochii să mai văd, n’ar mai ajunge! A făcut’o mă-sa în zodia cailor şi mi-a lăsat pe cap o hămisită!» şi eşi trântind uşea. «Las’că eu i-s popa!» zise Gheorghe încruntat şi, cum Mărioara întră pe uşe, o întrebă: «Bună-i slănina, drace?» «Care slănină, tătuţă?» «Iţi arăt eu care!» şi âe sculă de lângă măsuţă, luă băţul de corn din ungher, apucă fata de coade şi începu a o bate. Mărioara, când l-a văzut pe taică-so roş-cătrănit de furie, a prins a tremura www.dacaromamca.ro ALBINA 763 ca varga. «Tată! Nu mă ucide! Iartă-mă, tătuţă. Zău! Am luat numai o bucăţică!» «Aşa! încă spui! Să-mi cari tu, scorpie, slănina! Şi eu, care muncesc, să mănânc mojdeiu?» Aprins şi mai tare de vorbele sale, începu a lovi ‘şi mai tare: peste picioare, peste spate, unde năpădea, fără cruţare. Mărioara, de spaimă, îşi pierduse şi glasul, ca o maşină abia îngâna: «Iartă-mă, tă-tucule; nu mai fac!» îngrozită, singură nu mai cu •el, văzându-i roş de mânie, cu ochii aprinşi ca de nebun, cu pletele fâlfâindu-i în jurul feţei, copila par’că eră în faţa unui zmău înverşunat. îşi simţea pieptul şi spatele strânse ca în cleşte, i se părea că-i într’o pădure neumblată şi că din urmă se aude urletul unei potăi de lupi. îngrozită, văzu aevea pe părete moartea cu coasa ’n mână, cum ■eră zugrăvită la biserecă. In urmă, Maranda se gândi: «încă să n’o omoare şi mai dăm de altă belea» Intră deci în casă şi zise: «Las-o, omule, destul! Te vlăgueşti pe tine mai tare de cât o doare pe dânsa.» Apoi întorcându-se spre fată, îi zise răstit: «Ia, drace, cofa şi adă apă.» Mărioara, besmetecă de cap, eşî răpede, suspinând de i sărea cămaşa pe ea, luă doniţa de pe laiţă din tindă şi fugi într’un suflet la fântână. I se părea că lupii, că zmeul cel furios, o alungă din urmă. Ii ardea tot trupul ca focul; o ustură pielea, o dureau oasele, în spate şi în piept o strângea ca în mingheneâ; dinţii îi clănţăneau ca de frig. Mergea spre fântână, cum ai merge în vis. Inserase de-a binele, văzduhul eră plin de lumina albăstrue a cerului, presărat cu nenumărate stele. La fântână, Mărioara apucă de pe ghizdele cârligul, îl băgă în coada doniţei şi-l coborî în fântână. După ce-1 clătină de mai multe ori, ca să se umple doniţa, începu a scoate, plecându-se pe gura fântânei. Simţi că par’că doniţa scapă din cârlig, apoi i se făcu negru înnaintea ochilor şin’a mai ştiut ce-i cu ea. * * * www.dacoromaiiica.ro 764 ALBINA A doua zi, galbenă ca de ceară, Mărîoara stă întinsă pe tăpşanul dela fântână. Femeile aduceau câte-o lumânărică, zicând: «Sărmană Mărioară, de acu n’o să mai treci pănă’n ziuă să ne dai buna dimineaţă.» K. M. von Unruh, care a făcut cercetări timp de cinci-zecî de ani asupra animalelor, publică o carte «Viata cu animalele». Intr’un ziar găsim o parte, din care spicuim câteva pilde pentru cetitorii noştri. De Peşti zicem că sunt muţi şi ne întrebăm de pot auzi, adică de n’or fi fiind şi surzi. Un lucru e neîndoios că prin piele, înse, de bună seamă simt tremurăturile apei, ca noi pe ale aerului. Dar iată ce povesteşte despre nişte Crapi, cari se aflau în iazul dela Charlottenburg, în parcul castelului. Erau peşti bătrâni. Da un pod erâ un clopoţel. Cum îl sunai, crapii alergau şi-i vedeai că es cu capetele la faţa apei, aşteptând să le arunci hrană. Pe urmă, povesteşte că în popor se spune că Somnul, cărui Deşii îi zic «călugăr», ţipă, când îi tai capul. Fiind într’un orăşel pe jumătate polonez, a cumpărat un Somn viu. Bucătăreasa iute a spus că ea nu-i taie capul «călugărului», fiind că nu poate suferi ţipetul lui. Unruh a rugat pe păscar să facă el treaba asta. D-a tăiat şi în adevăr Somnul a ţipat. Ai fi zis un plânset de copil sau un ţipet ca al epurelui, când îl omori. De ce-i zic călugăr? Fiind că, povestesc oamenii, erâ odinioară o mănăstire de călugări dincolo de iaz. Dar aceştia îşi petreceau nopţile în oraş la tot felul de blestemăţii. Târgoveţii, într’o noapte, au luat scândurile dela pod şi au pus foc la o movilă de găteje lângă mănăstire. Călugării, alergând la chiliile lor, au căzut strigând de groază în iaz şi din ei s’au făcut somnî cari ţipă, când îi tai de vii. Sofia Nădejde. Sunt animalele proaste? www.dacoromanica.ro albina 765 Mai povesteşte că tot în acea parte eră în 1883 o molimă în raci. In .Wartha se vărsă un riuleţ, de a lungul căruia eră un şir de iazuri, cel mai de sus eră cel mai adânc. Aci eră moşia unde a văzut cele ce urmează. Prisosul de apă a lacului celui mai de sus şi mai adânc se ducea la celelalte lacuri de pe moşie printr’un canal îngust dar lung de un chilometru. Lângă curte eră un podeţ înnalt peste canal. Proprietarul mi-a zis într’o zi: «Eri şi azi demineaţă ai fi putut privi acolea o călătorie ciudată de raci. Nişte copii, cari se jucau aci, au văzut mii şi mii de raci urcând prin canal la deal spre iazul cel adânc. Toţi erau înse bolnavi, de aceea i-au lăsat în pace. Mai multe sute de mii de raci de aceştia s’au dus şi s’au ascuns în lacul cel adânc, în fundul lui mâlos». Ce căutau acolo? Tămăduire ori loc de îngropare? Iată şi ceva despre epuri. Se spune că epuroii au.obiceiu de se bat, sărind unul peste altul şi căutând să lovească pe duşman peste cap cu picioarele de dinnapoi. Asta n’ar fi nimic. Unruh zice c’a văzut, nu odată, dar de-o mulţime de ori, epuri ridicaţi pe picioarele de din napoi şi trăgându-şi palme din răsputeri până ce unuia îi eră destul şi-şi luă tălpăşiţa. Cei cari nu-şi dau osteneală să gândească, învinuie pe porci că sunt murdari şi pe oi că sunt proaste. De ce înse nu zicem şi de cerbi că sunt murdari, doar şi lor le place să se bage în bălţi noroioase? E adevărat că, după ce face baie de noroiu, nu poate să se spele cu apă curată. Dar s’a recorit şi a scăpat de muştile cari îl chinueau. Porcul1, înse pe care îl ţinem mai ales într’o cocină prea îngustă, e nevoit să se scalde în udul şi murdăria lui, din vina noastră. Dacă îi dăm loc, cât de cât, îndestulător, îşi face murdăriile departe de bârlog, pe care şi-l ţine foarte curat. Toate dobitoacele se scârbesc de scârna şi udul lor, de-aceea vedem pe cânii ce stau în lanţ, că se trag cât mai departe de culcuş de-şi fac nevoile. Dacă înse nu le dăm putinţa, dela o vreme li se tâmpeşte şi lor simţul curăţiei. Se dă ca dovadă de prostia oilor, că, dacă berbecul din frunte sare peste un gărduţ, sar toate, chiar dacă le luăm gărduţul din cale. Cu toate acestea, ele fac destul de înţe-lepţeşte; căci, mergând buluc, cum le e obiceiul, nu pot ve- www.dacoromamca.ro 766 ALBINA deâ ce e pe jos şi, dacă berbecul din frunte a sărit, au tot dreptul să-şi zică şi ele că trebue să fi avut, el, care vede ce-i jos, pricină binecuvântată de a sări. De asemenea, săriturile şi ţupăiturile oilor, când scapă dela strâmtoarea grajdului sau ocolului la aer curat şi la loc slobpd, nu sunt semne de prostie, ci de bucurie şi plăcere. Cei cari le tălmăcesc ca prostie nu prea se pot lăudă cu pătrunderea ce le-ar fi dăruit lor Dumnezeu. Dr. Lux. Pe o© cai să. xx© îndreptăm feciorii. .Meseria e brăţară de aur — A doua scrisoare a lui Mitu Vechente către fiul său ‘— M’am bucurat foarte mult, dragul tatei, că o duci cu învăţătura mai uşor acuma, ca la început. Aşâ e orice lucru, la început e greu, greu de tot, d’apoi când te dedai cu el parcă l ai şti de când lumea şi-l faci cu drag şi cu tragere de inimă, fiindcă e în binele tău Tu, când pleci dela şcoală, apoi, tătucule, nu prinde cu cei răi şi ştrengari ca să hoinăriţi pe strade în loc să te duci. acasă să- ;i înveţi lecţiile. Aşâ sunt ei, pentru lucrurile rele, ar vrea să te amesteci cu ei; însă în clasă pentru lucruri bune, ştiu eu, nu-s dă seama lui Bucur al lui Mitu Ve-chenti. Uite, eu m’ain sfătuit cu Părintele Tudor şi Lică, dascălul tău din sat, despre multe lucruri şi între altele a. a fost vorba şi despre tine. Ne-am înţeles noi, asupra rostului tău la şcoala aceea mare, cum îi zici tu «liceu» şi dacă n’ar fi bine ca dela toamnă să nu mai mergi acolo, ci în altă parte. «Apoi, de! Mitule, mi-a fost zis Părintele, ce o să facă cu «multă carte? Se face burduf de învăţătura, şi la urma «urmei, tot cu nimic nu se a!ege. Şi de------mai ştii, e băiat «tânăr, fără taică-su lângă el, care să-i dea ghes mereu cu «poveţele de bine şi cine ştie ce prostii mai fac<*. Oraşul ara «multe, omule, eu ştiu bine lucrurile astea, şi-i mare pri-«mejdie să trăeşti acolo. Da dacă vrei, numai în şcoala de «meserii e bine. Acolo sunt mulţi copii dela ţară, de felul «lui Bucur. Şcoala, cum îngrijeşte pe toţi aşâ l-o îngriji şi «pe dânsul şi o eşi de-acolo om muncitor şi cinstit.» www.dacoromanica.ro ALBINA 767 Iacă aşa mi-a grăit Părintele şi aşâ mă gândesc şi eu, tă-tuţuie, să intri în şcoala ceea de meserii. Numai că trebuo să înveţi bine, ca la sfârşitul anului să fii cu note mari, ca să intri fără plată acolo. «Meseria, tată, da, meseria, e brăţară de aur» zice o vorbă bătrânească şi tare bine zice. Ou meseria, dacă eşti om cum se cade, apoi vine şi norocul, şi-apoi dacă ai noroc şi sănătate, eşti mulţămit şi lucrezi cu dragoste. fiucuraş, mai trimete-ne din când în când câte o carte şi ne mai spune despre sănătatea ta şi cum o duci peacolo, că nouă de pe-aici ni-i tare dor de tine şi tare dorim ca pe acolo să nu faci decât lucruri de bine şi să nu superi pe nimenea, tată, pe nimenea.- Acum satul nostru e mai frumos decuin l-ai lăsat tu. Primăria şi şcoala s’au sfârşit de curând şi-s tare frumoase; ţi e mai mare dragul să priveşti la ele. Eu, când îţi scriu cartea asta sunt la Primărie; că să ştii că am rămas consilier. Şi că... am dorit să mă las de slujbă, să aleagă oamenii pe altul; dar de unde să fac ceva? c’au venit toţi cu toţii şi m’au rugat, doar că nu plângeau, ca să rămân, să stau mereu, că eu le sunt ca un tată, care-i povâţuesc do bine, şi multe de-ale lor. Ei, ce să fac?., am rămas. M’am gândit că dacă e gândul lor aşâ, apoi de ce să nu-i ascult şi pe ei, săracii? Prin sat au pornit şezătorile, cu nopţile lungi, tare lungi ale iernfii, pline de bazme pentru flăcăi şi fete; iar pentru noi, mai bătrâni, vorbele şi sfaturile domoale. Tătuţule, acuma nu-ţi duce gândul numai prin sat şi pe la şezătorile noastre. Eu îţi spun toate celea, pentrucă e bine să ştii; dar citeşte şi iar citeşte, că dacă eşi bine din şcoala ceia mare, domnească, apoi atunci uşor vine să intri în şcoala de meserie, că de.. . cu bani u’am putea, sunt multe şi multe greutăţi. Maică-ta, ţi-a gătit năframele, le-a pus în ladă şi acum abia aşteaptă zilele Crăciunului ca să ţi le dea. Noroc, tătucule, şi ascultă vorbele mele şi-ale maică-tei, învaţă, că e spre binele tău, nu pentru al nostru, că noi ne-am făcut rândul. D. Ionescu-Morel. Intr’o cancelarie. — Domnule şef, Popescu nu vine. A căzut bolnav de tifos. — Tifos ! Urâtă boală !Ori mori ori rămâi idiot. bine asta, că am zăcut şi eu de tifos. www.dacoramamcaju 768 ALBINA Biserica din Ludeşti. Satul Ludeşti din judeţul Dâmboviţa este împodobit cu o frumoasă biserică rămasă din timpuri vechi şi reparată în vremea din urmă. Faţada bisericii din Ludeşti. Asupra acestei biserici se publică în No. 4 din «Buletinul Comisiunii Monumentelor istoricei» un articol semnat de d. A. Lepădatu, după care reproducem datele ce urmează Din acelaş număr luăm şi ilustraţiile ce dăm aci. www.dacoramamca.ro ALBINA 769 Pe la 1680 Logofătul Stoica Ludescu zideşte în localitatea de care vorbim — şi care pe atunci purtă numele de «Ludeştii din Potop» — o biserică nouă în locul uneia mai vechi, despre care n’avem ştiinţă. El declară că a făcut construcţia cu ajutorul Principelui Şerban Cantacuzino, care a domnit în Ţara Românească între anii 1678—1688. Mai târziu biserica s’a reparat în mai multe rânduri: de Biserica din — Văzută dintr'o tatu re — Mitropolit.il Filaret (1754 — 1760), de Iordache Bărbătescu, de Duhovnicul Preda, ş. a. Cea din urmă [reparaţie s’a făcut în 1863. Biserica din Ludeşti a fost declarată monument istoric pentru că are amănunte de construcţiune vrednice de păstrat. Mai ales pridvorul este socotit ca foarte interesant şi ca o dovadă de grija artistică ce se punea în construcţiu-nea pridvoarelor pe vremea lui Şerban Cantacuzino. www.dacoromanicajo 770 ALBINA Tâmpla de asemenea este prevăzută cu sculpturi bogate lucrate cu o artă deosebită. Să nu risipim lemnele. Ţăranul nostru din ţinuturile muntoase nu ştie să preţue lemnele şi de rând le risipeşte într’o măsură neiertată. El uită că prin fiecare lemn ce se taie fără rost şi fără lipsă din pădurea sau din izlazul comunei, se împuţinează şi averea sa proprie. Multe lemne se pot economizâ chiar şi prin aceia că le tăiem şi le folosim la timp potrivit. Pentru foc să se folosească numai lemne uscate bine, căci din lemne verzi ne trebue de două ori atâtea. Pentru aceea, lemnele de foc să le tăiem şi să le cârăm la timp şi să le păstrăm despicate, ca să se uşte bine. Asemenea trebue să îngrijim, ca să ne procurăm la timp lemnele, de cari avem lipsă la clădirile noastre şi cari le folosim în economie pentru pari, propte ş. a., ca să putem folosi totdeauna lemne uscate bine, căci numai acestea sunt trainice. ______('Economia*) www.dacoromamca.ro ALBINA 771 L. To/stoi. •&®ţ=31 LUPUL Şl ARCUL Un vânător îşi luă arcul şi săgeţile şi porni la vânătoare. După multă alergătură, isbutî să vâneze o capră şi plin de mulţumire se întorcea spre casă. în drum îi iese înainte un mistreţ. Lasă jos capra, îşi întinde arcul, -săgeata sboară şi loveşte fiara. Dar şi mistreţul sare asupra vânătorului, îi spintecă burta şi amândoi îşi dau sufletul în aceiaşi clipă. Un lup mirosi a sânge, se apropie de locul, unde omul şi fiara zăceau nemişcaţi alături de capră, de săgeţi şi de arc. Şi plin de bucurie lupul îşi face socotelile : — Uite! Am mâncare pentru multă vreme. Să nu mă lăcomesc, ca să isprăvesc tot de odată, ci puţin câte puţin! Şi, ca să nu rămân în pagubă, voiu mânca mai întâi, ce-i mai tare şi voiu păstră pentru altă dată prada, care-i mai fragedă, şi mai dulce. Şi începu să miroasă rând pe rând, capra, mistreţul şi omul, şi-şi zise: — Asta-i carne fragedă şi de aceea o las pentru la urmă : acum să mănânc sforile arcului! Şi se puse să mănânce funia. Tot rozând în-tr’una, sfoara se rupse, arcul se desdoî şi lovi lupul ou toată puterea, drept în pântece. Lovitura fu aşa de puternică, că fiara îşi dete numai de cât sufletul. Şi veniră alţi lupi de mâncară şi capra şi mistreţul şi pe vânător şi la urmă....... şi pe tovară- şul lor. (din ruseşte) de G. C. www.dacoromanica.ro 772 ALBINA Sfaturi pentru gospodine. Cozonaci economici (ieftini). 1 kgr. făină 1/2 litru lapte 0,20 200 gr. zahăr 0,25 2 ouă 0,20 150 gr. stafide 0,15 250.-gr. unt 0,75 Coaje dela o lămâe . . . 0,05 Drojdie de bere .... • • • » 0,10 10 gr. sare — Total lei 2,10 Se ia făina şi se cerne într’o copăiţă sau un vas cu gura largă. Punem din făină la o parte 1/i şi facem maiaoa, adică mestecăm drojdia în acea făină şi turnăm apoi în ea puţin lapte căldicel, făcând din totul o cocă pe care o batem vre o 10—15 minute şi o lăsăm să se dospească la căldură. In timpul cât se face dospeala, punem zahărul să se topească în lapte, răzuim coaja de lămâe, punem conţinutul celor 2 ouă şi sarea şi mestecăm bine. Când s’a dospit aluatul, îl împreunăm cu făina rămasă, turnând laptele, zahărul, ouăle, etc. Mestecăm apoi bine cu mânile în timp de 20 minute, apoi turnăm şi untul încălzit şi începem să batem—nu ca la pâne— (este bine să se vadă cum se bate), până se deslipeşte de pe mâni coca, şi se ridică pe cocă beşici. învelim coca şi o punem să crească Ia căldură. Când vedem că a crescut, ungem tava sau formele, luăm coca, o punem pe masă şi o tăiem în 4 părţi. întindem puţin coca, presărăm sţafldele—curăţate de cozi şi spălate,—şi răsucim coca, sau o împletim. Punem apoi tavele sau formele, în care se află cei 4 cozonaci, să crească din nou, acoperindu-i cu şervete călduţe. încălzim cuptorul de pâne sau cuptorul maşinii de gătit. Când am văzut că cozonacii din forme au crescut bine, îi ungem cu gălbenuş de ou, îi băgăm ]a cuptor care trebue să fie încălzit potrivit, nu iute. Să se observe cozonacii ca să nu se pârlească. Elena M. Demetrescu Dir. fc. de menaj externă. www.dacaromamca.ro ALBINA 77Ş Din obiceiurile animalelor. Un naturalist englez, care a studiat cu deosebire obiceiu-riior paserilor, povesteşte că ele au cu adevărat un simţ artistic. Acelea cari zidesc cuiburi pentru ouăle şi puii lor, sunt foarte bucuroase să puie printre paiş şi bucăţi de diferite obiecte de colori vii sau flori frumoase adunate de pe câmp. Acelaşi naturalist a cercetat dacă animalele sunt simţitoare la mirosurile tari şi plăcute. S’a apropiat de cuşca leilor şi tigrilor şi le-a aruncat bucăţi de vată stropită cu deosebite parfumuri. îndată fiarele au început a se frecă cu capul pe vata parfumată şi a mârâi cu satisfacţie. Dând însă un pachet asemenea unei vidre, aceasta l-a mirosit şi îndată s’a aruncat în apă... Se vede că nu-i plăcea. In privinţa muzicii, şerpii sunt cu adevărat iubitori de muzică. Naturalistul englez de care pomenirăm, spune că un şarpe «Oobra indian» stă culcat încolăcit pe nisipul coliviei, începură să-i cânte din vioară. îndată şarpele ridică în sus capul şi priviâ ţintă spre partea de unde veneau sunetele. Pe măsură ce cântau mai tare, pe aceaşi măsură şarpele se ridică, şi plecă în dreapta şi în stânga capul după tactul muzicii. Urşilor le place mult muzica. Lupilor le e frică. Elefantului nu-i displace, dar nici nu-i place mult. Maimuţele nu simt nici o plăcere la sunetele muzicale. Uf Ea: IDe pe T>omeniile Coroanei rj In zilele de 10 şi 11 Martie a. c., d-11. Kalinderu, administratorul Domeniului Coroanei, a inspectat Domeniul Segarcea din jud. Dolj. Cu această ocazie, ca în totdeauna, a vizitat şcoala, primăria şi banca populară din localitate. La şcoală a fost primit de d-nele şi d-nii învăţători precum şi de ma-estra de ţesătorie, urându-i bună venire. Aci d-sa s’a interesat de bunul mers al şcoalei, punând diferite cestiuni elevilor şi elevelor din clase, şi a rămas încântat de progresul constatat, precum şi de ordinea şi de curăţenia ce se păstrează pretutindeni. Apoi vizitează banca populară, care merge prosperând având un capital de peste 200 mii lei, după cum se constată din alăturata situaţie www.dacoromanica.ro 774 ALBINA încheiată la finele lunei Fevruarie 1909, ce i s’a prezentat de d-1 Contabil al băncii. Şi de astădată, d-1 Administrator povăţueşte pe conducătorii acestor instituţii să_ fie mereu la înălţimea misiunei lor, muncind corect şi cu tragere de inimă pentru înaintarea comunei şi progresul sătenilor. In luna trecută s’a ţinut adunarea generală a băncii populare «Bistriţa.* de pe Domeniile Coroanei Borca şi Sabasa-Farcaşa din judeţul Suceava. * Din darea de seamă pe 1908 citită de d-1 C. Popovici, se vede că a-ceastă_ bancă înfiinţată numai cu 32 membri şi un capital vărsat de-442 lei, a ajuns în 4 ani la un capital social de lei 24.133, bani 41, având deosebit 8.631 lei, 40 bani, depuneri spre fructificare, 1.075 lei, 04 bani, fond de rezervă şi 1.606 lei 07 bani fond cultural. Profitul în 1908 a fost de 2.464 lei, 01 bnn, din care s’au dat 9%, a-dică lei 1931, bani 64 ' ividendă, iar cu restul s’a dotat aproape în părţi egale fondurile culturale şi de rezervă. In. afară de starea economică, această bancă s’a ocupat şi de ridicarea culturală a locuitorilor potrivit statutelor. Spre acest scop a organizat mai multe conferinţe cu subiecte morale, religioase şi ştiinţifice, unele ilustrate cu proecţiuni. A împărţit de asemenea dif rite ajutoare elevilor sărmani şi a abonat di>uă ziare şi trei reviste pentru sala de lectură publică din localul băncii. In sfârşit membrii din consiliul de administraţie au căutat prin poveţe date la diferite prilejuri să îndrumeze pe locuitori pe o cale mai bună, potrivit dorinţei ocrotitorului băncii d-1 Ion Kalinderu, Administratorul Domeniului Coroanei, care se interesează de luminarea sătenilor deopotrivă cu ridicarea lor economică Mâncarea de mere multe e un mijloc foarte bun împotriva beţiei şi a fumatului prea mult. Când izbuteşti să îndupleci pe oamenii cuprinşi de aceste patimi şi cari nu pot suferi fructele, să mănânce dimineaţa, înainte şi după cină, etc.^ câte un măr, faci un mare bine. desrădâcinând încetul cu încetul din ei patima ucigătoare. în privinţa aceasta mărul face minuni. Omul simte numai decât o înviorare şi trep-tat-treptat se lasă de băut şi de fumat, spre a nu strică gustul mărului. La serată stăpânul casei zice unui musafir: — Oricare ar fi numărul musafirilor mei, la 11 ceasuri totul e sfârşit. — Dar cum faci să scapi de musafiri? întrebă invitatul. — Uşor de tot... La 11 ceasuri punct, pun pe nevasta mea de cântă la piano. Merele ca leac. («Agricultorul*). La o serată. www.dacoromanica.ro M. S. Regele Generalfeldmareşal al armatei pmseine. A. S. Principele Wilhelm, moştenitorul Tronului Germaniei, care a fost trimis de Părintele Său să felicite pe Regele nostru, i-a adus din partea împăratului Germaniei şi Rege al Prusiei o scrisoare prin care 1 se conferă titlul de General felclmaveşal al Armatei prusiene, titlu pe care nu-1 poartă până acum decât împăratul Francisc Iosef al Austriei. Iată textul acestei scrisori: Prea Strălucite, prea Puternice Principe> iubite Văr şi Frate, «Cu mare plăcere aduc Maiestăţii Voastre la aniversarea a 70-a «a zilei de naştere sincerele şi cordialele Mele felicitări. Maiestatea Voastră poate fi bine încredinţată că iau parte în chipul «cel mai călduros şi cordial la acest eveniment îmbucurător atât «pentru Voi cât şi pentru credincioşii Voştri supuşi şi că am tot-«deauna o deosebită satisfacţiune de a întreţine legături de prietenie sinceră cu Maiestatea Voastră. Totdeodată nu pot decât să «exprim eu acest prilej cea. mai călduroasă mulţumire pentru viul «interes pe care Maiestatea Voastră îl poartă necontenit armatei «Mele, precum şi pentru nemărginita bunăvoinţă şi solicitudine «ce necurmat Le aveţi pentru regimentele Voastre. Rugând prin «aceasta pe Maiestatea Voastră ele a primi în armata Mea dem-«nitatea de Generalfeldmareşal, nu fac decât să Mă unesc cu ar-«mata Mea în această cordială urare ca Dumnezeu să binevoiască «a dărui Maiestăţii Voastre încă ani mulţi cu deplină sănătate «şi voioşie. «Am însărcinat pe Fiul Meu, Alteţa Sa Imperială şi Regală «Principele Moşten itor, de a prezentă Maiestăţii Voastre epoletele «şi însemnele de Generalfeldmareşal. «Rămân cu încredinţarea prea înaltei Mele stime şi a adevă-«ratei prietenii al Maiestăţii Voastre, bun Vâr şi Frate. WILHELM R.» Scrisoarea s’a înmânat M. S. în ziua de 7 Aprilie la Palatul Regal. Erau de faţă membrii familiei Regale, toată Curtea şi toată suita A. S. Imperiale. M. S. Regele a mulţumit prin următoarele cuvinte : www.dacoromanica.ro 776 ALBINA «Sunt foarte fericit şi tot pe atât de plăcut suprins prin rara «distincţiune pe care M. S. împăratul şi Rege, Augustul'Vostru «Tată, Mi-a conferit-o prin numirea Mea ca Oeneralfelmareşal «în armata Sa, încununată de glorie. Nu pot exprimă în deajuns prin cuvinte ceeace simte inima Mea în aceste, momente solemne. «Privesc înapoi asupra unei jumătăţi de veac de legături cari Me unesc atât de aproape de armata prusiană, şi-Mi amintesc cu -«recunoştinţă de timpurile depărtate, când am trecut prin înalta şcoală a regimentelor de gardă şi a,m învăţat arta răsboiului, prin care am isbutit a conduce la biruinţă tânăra Mea armată. Acestor două fericite împrejurări dator esc că M. S. împăratul a hotărît să-Mi confere bastonul de Feldmareşal, iar această demnitate capătă pentru Mine o valoare şi măi mare prin faptul că Alteţa Voastră Imperială şi Regală a fost însărcinată a Mi-o oferi. «Vă rog a transmite Augustului Vostru Tată adâncile Mele mulţumiri şi a raportă că Eu, împreună cu armata Med, suntem < măndri de primirea Mea în rândul Feldmareşalilor împărăţiei Germane». Plecarea Principelui Moştenitor al Germaniei. A. S. I. Principele Wilhelm, moştenitorul tronului Germaniei, despre a cărui sosire am vorbit în No. trecut al «Albinei», a stat în ţara noastră mai multe zile. In .ziua de 8 Aprilie înalţii oaspeţi ai familiei noastre regale au vizitat Slănicul din Prahova, unde au cercetat salina; apoi au trecut prin Buştenari, Câmpina, Comarnic, de unde s’au întors în Bucureşti. In ziua de 9 Aprilie au luat parte la o frumoasă serbare dată la Buftea în parcul d-nei şi d-lui Barbu Ştirbei; a fost apoi o au-diţiune muzicală la Palatul din Bucureşti şi o serată la Palatul dela Cotroceni. Pentru 10 Aprilie era hotărîtă o călătorie la Constanţa. Ea s’a făcut după programul stabilit, numai că a lipsit A. S. I. Principele Wilhelm, care a voit să petreacă ultima zi a şederii sale în Bucureşti lângă M. S. Regele. In ziua de 11 Aprilie înalţii oaspeţi, însoţiţi de Familia Princiară, au plecat cu trenul spre Predeal. La 10 ore au sosit la Sinaia, unde au petrecut până după a-ameză, când au continuat drumul. La Predeal A. S. I. Principele Wilhelm s’a despărţit în mod foarte cordial de AA. LL. Principele şi Principesa României şi de A. S. Principele Carol Anton. Apoi trenul regal s’a întors la Bucureşti. înainte de a intră în Germania, Principele Moştenitor s’a oprit la Viena ca să facă o scurtă vizită împăratului Austriei. www.dacaromanica.ro Mulţimea în faţa Palatului Regal Tn timpul vizitei PrincipeluUMoştenitor al Germaniek 778 ALBINA Presa Germană despre România. Cu ocazia sărbătorilor ce au avut loc în ţară pentru aniversarea naşterii M. S. Regelui, ziarele din mai toate ţările au spus câte un cuvânt. Iată ce zice marele ziar german: «Norddeutsche Allgeineine Zeitung.» «Germania nu a avut faţă de Ro lânia alte sentimente de cât sentimente de simpatie sinceră. Noi stimăm în grad înalt România ca pe o ^ţară de progres, serios şi ca un element conservând pacea în răsăritul Europei şi care a câştigat mare merit în desvoltarea pacinică a acestei părţi a continentului. Să meargă mai departe pe aceste căi pe care a condus-o regele său; aceste căi conduc la propăşirea crescândă a poporului român şi la autoritatea crescândă a României în răsărit şi în toată JSuropa». CUM SA SERBAT SZMICZNTZNARUL UNIRII în comunele rurale. Jud. Fălciu: Băseşti. La ora 10 a. m. Te-Deum, la care au răspuns în cor elevii de <îlasa I; Imnul Regal. La ora 11 serbare şcolară: 1) Imnul Regal (cor) ; 2)^ Cuvântare relativ la însemnătatea zilei de 24 Ianuarie, ţinută de d-1 C. Tabără, învăţător; 3) Hora unirii (cor), melodia din 1857; recitări de către elevi; coruri, conduse de d-1 invaţ. Gh. Niţă. Jud. Constanţa: Gargalâc. La ora 10 dimineaţa pleacă din Gargalâcul-mare spre Gargalâcul-mic, unde este biserica, o mare mulţime de oameni. Mulţime de locuitori tineri şi bătrâni es în întâmpinare. întâmpinarea o fac la un mic râuleţ, şi peste care se găseşte un pod de trecere, de odată se opresc faţă în faţă într’o parte şi alta a râuleţului; iar d-1 Primar P. Pasculescu, de pe înălţimea podului rosteşte mulţimei o cuvântare. La ora 10 şi jum. Te-Deum la biserică şi cuvântare a Preotului Popescii. In faţa şcoalei, a autorităţilor şi a mulţimei, defilează micii ^levi dela ambele şcoli cu instructorul, apoi soldaţii şi veteranii. După defilare, în localul şcoalei, serbare: Imnul Regal, cuvânta-xea d-lui M. Bonjug şi Th. Niculescu, învăţători; recitări de poezii, dialoguri şi cântece ocazionale de către elevii ambelor şcoale. Ieşind cu toţii din şcoală, se încinge o horă mare şi astfel se .sfârşi această serbare. Jud. Fălciu: Vulcani. In zorii zilei, 65 de tineri ce fac parte din şcoala de adulţi, având fiecare arme de vânat şi sub comanda d-lui* Ene Frumu-zachi, şeful postului de giandarmi, au dat în faţa primăriei, câte două rânduri de salve de puşti. La ora 9 şi jumătate a. m. Te-Deum la biserica Sf. Nicolae. Corul şcoalei, sub conducerea d-lui Gh. Neştian, şi V. Popa, în- www.dacoromanica.ro ALBINA 779- văţători, au dat răspunsurile, apoi subprotoereul Gh. Vartolo-mei, a ţinut o cuvântare, arătând însemnătatea zilei. Dela 2—5 p. m., serbare în faţa primăriei: Imnul Naţional, cântat de corul şcoalei; cuvântarea d-lui G. Ionescu, administrato-torul plăşei Roşieşti; alte cuvântări ale d-lor Vasile Alexa, dirigintele şcoalei, State Constantinescu, primarul comunei; apoi coruri, cântece şi recitări: Hora unirei, Odă memoriei lu Cuza,. Către A. S. R. Principele Car ol, Saltă Junimea, Episod din viaţa lui Cuza, Te-am văzut în timpuri grele, Haideţi fraţi, Ţară, steag şi lege, Drapelul, Steagul nostru, Sentinela păzind steagul, Doina, Frunză verde de cicoară, Ocaua lui Cuza, Regele şi ţara, dialog, Soldatul, Muza României, dialog, Deşteaptă-te Române, Moş Ion Roată şi Unirea, piesă şi Hora Unirei. Comitetul de organizare al serbărei a fost alcătuit din d-nii State Constantinescu, primar, Vasile Alexa, dirigintele şcoalei, Gheorghe Neştian, învăţător, Vasile Popa, învăţ., Maria Constantinescu, învăţătoare. La ora 10 dim. Te-Deum la biserică, apoi parohul Icon I. Constantinescu a rostit o cuvântare referitoare la însemnătatea zilei, arătând foloasele trase de poporul român după urma unirii La 8 seara serbare la şcoală, dată de elevi şi absolvenţi, con. duşi de d-1 V. Vlădoianu, învăţător, şi de d-ra Căplescu, învăţătoare. S’au jucat piesele: «Moş Ion Roată» şi «50 ani delaUnire»-după care s’a juat «Banul Mărăcine», «Hora unirii», etc. La orele 10 dimineaţa Te Deum la biserică. Corul şcoalei a dat', răspunsurile. La ora 1 şi jum. serbare, dată de elevi la şcoală:: Imnul Regal; cuvântarea d-lui Şt. Popescu, revizorul şcolar al circumscripţiei respective, despre însemnătatea zilei de 24 Ianuarie; piesa: «îngerul deşteptării şi Meseriaşii» sub conducerea d-nei învăţătoare; cântece «Plugari şi Ostaşi» şi «Pac, pac», piesa «Moş Ioan Roată şi Unirea»; mişcări gimnastice însoţite de cântece. La ora 9 dim. Te-Deum în biserica parohială; corul şcoale condus de dirigintele şşoalei 1. Creţeanu, au cântat răspunsurile. Pr. Petre Popescu, a ţinut o cuvântare. La şcoală serbare şcolară: «Imnul Regal», cântat de şcolari; cuvântare despre însemnătatea zilei de dirigintele şcoalei; «îngerul deşteptării naţionale, Muntenia şi Moldova, Alegorie» (reproduse din Rev. «Albina), executate de elevi; Hora unirei; scurtă privire asupra trecutului şi prezentului ţării Româneşti, de un elev; poezii şi cântece patriotice şi naţionale. Serbarea s’a încheiat cu «Peneş Curcanul», recitat de un elev Jiul. Gorj: Hrăneşti. Jud. Ialomiţa; Ceacu. Judeţul Ilfov: Moara săracă. www.dacaromamca.ro 780 ALBINA Convenţinnea comercială cu Austro-llugaria. Tratativile pentru încheerea convenţiunii comerciale între ţara noastră şi Austro-Ungaria s'a sfârşit. In ziua de 10 Aprilie ea s'a semnat la Ministerul de externe de către d*nii Sclionburg-Har ten stei n, ministru plenipotenţiar al Austro-Ungariei la Bucureşti, de un delegat austriac, de unul ungur şi de d. I. I. Brătianu, ministrul de externe al României. 0 excursie îa Bulgaria. Corpul didactic primar din jud. Prahova, după terminarea conferinţelor generale, au făcut o excursie la Plevna şi la Sofia. Au fost primiţi ou mare însufleţire de către colegii lor din Bulgaria ; s'au oferit banchete şi s'au rostit cuvântări în cari s'a vorbit despre prietenia roma-no-bulgară. Starea semănăturilor. La ministerul de interne s'au primit următoarele telegrame, cu privire la starea timpului şi a semănăturilor în cursul săptămânii trecute : Olt. — Semănăturile de toamnă sunt frumoase, însă au nevoe de ploae. Locuitorii se ocupă cu munca viilor şi arătura porumbului. Romanaţi. — Timpul a fost friguros. Semănăturile până acum se prezintă bine. Se simte mare nevoe de ploae. Vâlcea. — In seara de 8 c. a căzut ploae. Semănăturile de toamnă se prezintă bine. Semănăturile de primăvară se fac cu activitate. Pe alo-curea a început semănatul poiumbului. Izlazurile până în prezent se prezintă bine. Viile s’au tăiat şi legat. Pomii în desvoltare. Mehedinţi. — Semănăturile de toamnă se prezintă în condiţiuni bune, iar la cele de primăvară să execută lucrarea lor. Viile s'au desgropat şi se continuă cu tăiatul lor. Constanţa. — Semănăturile de toamnă se prezintă bine, afară de rapiţă, care în mare parte e pierită şi s'a înlocuit cu alte semănături. Sămănăturile de primăvară, cele sămânate de timpuriu, au răsărit şi sunt frumoase. S'a început semănatul porumbului. Pomii fructiferi se prezintă bine, de asemenea şi viile. Parte din viile din spre Almalău şi Ostrov sunt atinse de filoxeră. Putna. — Timpul a fost variabil; în comunele din regiunea muntoasă a căzut lapoviţă. Arăturile pentru orz şi ovăz sunt pe sfârşite, începându-se cu activitate cele pentru porumb. Semănăturile de toamnă sunt frumoase ; imaşurile au început a înverzi, însă până în prezent vitele mari nu pot păşună. Ilfov. — Timpul a fost variabil şi rece. Semănăturile de toamnă se prezintă bine, iar cele de primăvară se continuă cu activitate. Rapiţa în majoritate fiind degerată, puţina ce a mai rămas se menţine bine. Locuitorii se ocupă cu facerea ogoarelor, semănatul meiului, orzului, pe alocurea cu pusul porumbului, desgropatul viilor, şi cu cultivarea sfeclelor pentru zahăr şi a zarzavatului. Pe alocuri s'au ivit vier-muşi la grâne. Dorohoiu. — Timpul a fost frumos şi cu vânt în zilele de 7 şi 8 c., a căzut puţină ploaie în 10 comune, iar în nopţile de 8 şi 9 Aprilie a îngheţat puţin. Semănăturile de toamnă sunt bune. Se continuă cu facerea semănăturilor de primăvară. Pomii fructiferi nedesvoltaţi din cauza frigului. Botoşani. — Timpul noros şi rece. La 7 cr. a plouat bine în tot judeţul. Semănăturile de toamnă burie. Arăturile şi semănăturile de primăvară au început pretutindeni. Imaşurile au început a înverzi. Viile se desgroapă. Suceava. — Timp variabil. Semănăturile de toamnă bune în parte. Cele de primăvară se fac acum. Iaşi. — Ploi parţiale, între 4 — 5,6 — 7 şi 8 c. Semănăturile de toamnă www.dacoromanicajx) ALBINA 781 se prezintă bine, numai pe alocurea cam de mijloc. Arăturile se fac in bune condiţiuni, precum şi semănăturile de orz, ovăz şi porumb. > iile şi arborii roditori se prezintă de mijloc. Păşunile şi fâneţele bune. Evenimentele diu Turcia. Deşi ştirile ce dau ziarele despre întâmplările din Turcia sunt contrazicătoare, deşi se publică exagerări cari se desmint imediat, totuşi un lucru este sigur: că mai multe regimente conduse de partizani ai „junilor-turci" adică ai celor ce doresc stabilirea regimului constituţional, au atacat Cons-tantinopolul şi s’a început un adevărat răsboiu civil. Vase de răsboiu s’au arătat în fata palatului sultanului, din spre mare, gata a ajută trupele de pe uscat. Luptele au ţinut câteva zile şi s’au terminat cu isbânda armatei tinerilor turci. Ea a intrat în oraş, a proclamat starea de asediu, a pus stăpânire pe cazărmi, fie prin cedarea soldaţilor dintr’însele, fie prin scurte lupte. Apoi a ajuns biruitoare la Palatul Sultanului, la „Ildiz-Kiosc". Acest palat este o adevărată cetate: are clădiri multe, cazărmi; aci sunt regimente de www.dacaromamca.ro ALBINA 783 pază. De aceea au şi fost mai grele lupte până să pună stăpânire şi pe acest palat. De aci Încolo ştirile sunt mai puţin sigure, căci e greu a se află c--siguranţă ce se petrece în, cursul unor lupte într’o asemenea cetate. S’a voru bit însă despre uciderea Sultanului, despre detronarea lui, despre darea lui In judecată, alţii au zis că va abdică, că a şi abdicat. Oricum să fie, faptul sigure că evenimentele de acolo se apropie de întorsătură definitivă. In momentul când încheem cronica, vine ştire că Sultanul a fost detronat şi proclamat în locu-i Reşad-Efendi cu numele de Mahomet V. Sinodul românilor din Ardeal. Sinodul român din Ardeal a fost întrunit săptămâna trecută. După mai multe şedinţe, şi-a încheiat lucrările printr’un protest în contra amestecului guvernului unguresc în afacerile Bisericii Române. Demisia guvernului din Ungaria. Guvernul ungar prezidat de Wekerle, a demisionat, din pricină că Austria se opune la înfiinţarea unei bănci speciale pentru Ungaria. Situaţia în Persia. Se telegrafiază din Persia că acolo s’a produs o mare mişcare în contra puterilor străine cari se amestecă în afacerile lor şi în special contra Rusiei. Pagina glumeaţă. Bine-ai făcut!... (Snoavă). Cî-că, măi taică, se pripăşise un ţigan într’un sat de Rumâni, Îşi făcuse şi el casă şi acareturi şi se ţinea ţanţoş, ţanţoş, de nu-i ajungeai cu strâmurariţa la nas.. . Un sec de Rumân care avea şi năravul de cam ciordea — nărav urît — se duce într’o noapte, tiptil, tiptil şi se sue pe la stra-•şină, în podul casei ţiganului. Şi, fiindcă nu venise să aducă, co-trobăie îneoa, cotrobăie încolo, până apucă nişte şunci pe care ţiganul le pusese pe o culme să se afume. Pe urmă o ia la picior cu şuncile să se dea jos pe unde se urcase; dar, cum face, nu bagă de seamă, şi scapă pe gura podului. . Hudubâst!.. în casa unde dormiâ ţiganul. Odată sare haramina în sus: — Ce-ai păţit, Rumânico? — Uite, vecine, venii cu şuncile astea, să le usuc în pod la dumneata... www.dacoromanica.ro 784 ALBINA Ei aş! Unde să le mai pui? Aşa de multe lucruri am în pod, că aDiâ e loc d’ale mele. Ia-le ’ndărăt! Românul, râzând să se prăpădească de deşteptăciunea ţiganului, duce şuncile acasă şi le pune în pod la el; apoi doarme fără grijă până la ziuă. Dimineaţa, se pomeneşte cu har amina. — Haoleu! Ce bine-ai făcut, Românico, că n’ai pus şuncile tele la mine! — De ce? — Păi, rămpneai fără ele. — Cum, mă? — Le-a furat şi p’ale mele. (Din Priboeni). C. Râdulescu Codin. Cărţi primite la redacţie. Anuarul presei şi lumei politice române apărut sub îngrijirea a doi vechi ziarişti, d-nii Gr. Rigo şi H. Bernescu. Pe lângă toate datele şi informaţiunile asupra presei şi lumei politice, etc., are şi o anexă comercială coprinzând adrese comerciale şi firîne recomandabile. De vânzare la Administraţia anuarului, str. Sfântu Ionică No. 3 Bucureşti şi la principalele librării. Dr. Constantin Popescu, Traduceri din Byron şi Heiue. Buc. Socecu. 1908 Btoş. i9Xi3' Pg- 112. Preţul 1 leu. A apărut No. 437 din «Biblioteca pentru toţi» Casa cu geamurile portocalii, nuvele de Ion Minulescu PREŢUL 30 BANI. Se află de vânzare la mai toate Librăriile din ţară, a se cere gratis la Librăria Editoare LEONjALCALAY, Ia Bucureşti. Mitică s’a întors de ia băi. — Ei, ţi-a făcut bine băile ? — Un bine enorm, clar relativ! Toate reumatizmele pe care le aveam la piciorul drept par'că mi le-a luat cu mâna... dar s'au mutat toate la piciorul stâng. pE==^'^---=-=.;rr-]i===^==ii^^ii=; ' ■=]j| Stinjafi Cititori, Răspândiţi revista „Albina“ în cercul cunoştin- telor D-voastră. =.. 11 «J www.dacoromanica.ro rwww t v vrt * w w ▼ vv tv