Anul XII. No. 23. 8 Martie 1909. Apare în fiecare C)uminecă COMITETUL DE REDACŢIE: ION KALINDERU P. Gârbovlceanu G. Coşbuc 0-1 P. V. Năsturel Gh. Adamescu (• Ote seu P. Dulfu V. S. rtoga N. Nlcolaescu Gr. Teodossiu Redacţia şi AdministrWwWffyCoJflffl&hfiŞaVO No 23 6 Martie 1909. Revistă Enciclopedică Populară Abonamentul in ţara pe an lei 5 „ „ „ pe 6 lfiTii „ 3 hi străinătate pe an lei 8 ................15 bani. .Ua 'imit.. . âJ ] . t Pentru anuneluri 1 leu 'din-, JVllea pu%i‘eltate 5 bani auvantul. KN n IVlanUseripteie ftTSpxjt'iU^ce se ard. » ______________________________ SUM ARUL.: Biserica română s /. P. S. Pimen, Epistolă pastorală către preoţi. Sărbătorirea Unirii: „24 Ianuariecuvântarea rostită de d. C. Banu la serbarea şcolară dela 25 Ianuarie 1909. (Sfârşit). tfxcursiuni şcolare: Ionel Rarincescu, Excursiunea în Transilvania făcută de elevii liceului „Unirea" din Focşani. (Ca 4 ilustră-ţinni: Vederea oraşulai Sibiu; —I. P. S. iîleţianu, Mitropolitul Românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria; — Catedrala românească din Sibiu; — Muzeul Asociaţiunii din Sibiu). Economie rurală: V. S. noga, Lucrările agricole în luna Martie: Grâul de primăvară; Ovăzul; Secara; Măzărichea; Mazărea de câmp; Lintea; Meiul; Macul; Muştarul; Sfecla; Cicoarea; Rapiţa; Morcovul şi păstârnacul. Varietăţi: Cum îngrijeşte Berlinul de paseri. Bibliografie: Cărţi primite la Redacţie. Din ziare şi reviste: Păcălici a făcut progres în studiul aritmeticei. Cronica: Cum s'a serbat semicentenarul Unirii în diferite oraşe din ţară: Piteşti. Turnu Măgurele. Câmpulung. Giurgiu. Târgovişte. Ploeşti. Câmpina. Buzău. Călăraşi. Râmnicul-Sărat. Brăila. Corpurile legiuitoare: Şedinţele dela 23—28 Fevruarie. De pe Domeniile Coroanei: Serbare în Ruşeţu. Innecuri şi zăpezi.—Negocierile austro-române.—Amânarea operaţiunilor de recrutare.—Conflictul austro-sârb. Informaţiuni. Suplement: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 36 dela 8 Martie. www.dacaromanica.ro Epistolă pastorală către preoţi. PIMEN Din mi’a Ini Dumnezeu, Arhiepiscop şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, tuturor preoţilor din oraşele şi satele acestei Eparhii, Har şi pace dela Dumnezeii, iar din partea Noastră binecuvântare şi salutare de: «BINE V’AM GĂSIT» Domnul nostru Iisus Hristos, ocârmuitorul Cel veşnic al Bisericii, prin aleşii naţiunii noastre, a hotărît să Mi se încredinţeze cârma Sfintei Mitropolii a Moldovei şi Sucevei. Şi, după îndeplinirea tuturor cerinţelor canonice şi legale şi confirmarea acestor lucrări de M. S. Regele, în ziua de Duminică 15 din această lună, am sosit la laşi, în reşedinţa vechii Mitropolii a Moldovei şi Sucevei şi în catedrala mitropolitană cu cuvenitul ceremonial am ridicat treptele tronului mitropolitan. La această solemnitate bisericească a fost de faţă PP. SS. Episcopi: de Roman şi Huşi, precum şi alţi PP. SS. Arhierei, d-1 Ministru de Culte şi Instrucţiune, ca reprezentant al Onor. Guvern, demnitarii tuturor autorităţilor civile şi militare din acest oraş, mulţi preoţi şi foarte mult popor. La intrarea Mea în Sfânta Mitropolie şi întronarea pe scaunul pe care au şezut mulţi Mitropoliţi mari ai Moldovei, pătruns şi îngrijat de însemnătatea acestei înalte poziţii bisericeşti şi de îndatoririle ce sunt legate de ea pentru ţara şi neamul nostru, m’am plecat cu umilinţă lui Dumnezeu Cel slăvit în Treime şi l-am rugat să mă lumineze şi să mă învrednicească a păstori cu cuviinţă şi a-mi da spor la muncă, pentru folosul poporului nostru iubit din aceste părţi ale ţării. In această stare de cugetare pentru împlinirea îndatoririlor ce Mi se impun, gândul meu a fost îndreptat către voi toţi, onoraţilor preoţi din oraşele şi satele Moldovei, căci fiecare în parte şi toţi la un loc avem îndatoriri canonice de îndeplinit în biserică şi afară de biserică, pentru luminarea şi pentru ridicarea poporului. www.dacoromanica.ro 602 ALBINA Dacă ni se povesteşte că în vremurile vechi preoţii ţării noastre şi mai ales aceia din părţile Moldovei, începând dela Mitropolit şi până la preoţii satelor, că în timpurile cele mai grele cari au trecut peste neamul şi biserica strămoşească, au fost propovăduitorii poporului şi luminătorii lui, cu cât mai mult să cere astăzi dela noi toţi ca să povăţuim pe poporul nostru pentru îndeplinirea cu spor a tuturor cerinţilor vieţii omeneşti. Preotul, prin însăşi firea chemării lui preoţeşti, are cea mai bună şi mai lesnicioasă ocazie de a învăţă şi a îndrumă pe popor către toate acele cunoştinţi care-i fac vieaţa fericită. In biserică, prin săvârşirea cu toată evlavia şi pompa cuvenită a slujbei Sfintei Liturghii, caşi acelor-l-alte dumnezeeşti slujbe, se cade ca fiecare preot în limbă curată şi populară să ţină cuvântări sau sfătuiri pastorale, împărtăşind poporului învăţături privitoare la îmbunătăţirea vieţii morale şi celei economice, cum şi la ridicarea simţimântului iubirii de ţară şi de neam. In afară de biserică, preotul, la diferite slujbe, pentru care este chemat a le săvârşi în casele enoriaşilor lui, are cel mai bun prilej de a aduce însemnate servicii populaţiunii noastre româneşti şi în deosebi celei dela ţară. O împrejurare bine-ve-nită pentru un preot harnic este vechiul obicei, ca la începutul fiecărei luni să meargă pe la casele enoriaşilor cu botezul. Cu această ocazie el face o vizită pastorală în toate casele satului, observând lipsurile de care suferă ţăranul nostru, în privinţa curăţeniei, va puteâ da toate poveţele pentru cazuri de boală, mai ales în timpuri de epidemii care adesea bântue ţara noastră şi mult popor moare cu zile. Buna creştere şi educaţie a copiilor precum şi îndemnul la o bună nutrire a ţăranului muncitor şi dispensa bolnavilor de a posti, încă trebueşte să preocupe pe păstorul cel bun. Gospodăria ţărănească, să fie una din cele întâi preocupaţiuni ale peoţilor dela ţară; poveţele lor în această privinţă, ca şi gospodăriile lor, să fie modele de imitat pentru ţăranul nostru. In biserică, şi mai ales în cercurile culturale şi în şco alele •de adulţi, preoţii vor învăţă pe ţărani şi pe ţărance, cât mai mult, de a întrebuinţâ cu folos tot timpul de muncă, în meşteşuguri şi lucrări casnice cari îmbogăţesc pe popor; iar economiile câştigate să le depună la banca satului spre a formă fiecare un capital bănesc pentru creşterea copiilor şi pentru timpuri de bătrâneţe. www.dacaromanicajx) ALBINA 603 Cucernicilor părinţi ! Dacă în cea dintâiu a mea epistolă pastorală care o îndreptez către voi toţi, vă amintesc despre datoriile cele mai de căpetenie, care ca preoţi avem datoria de a le îndeplini pentru binele obştesc şi dacă vă îndemn cu tot dinadinsul şi cu toată puterea mea să vă interesaţi foarte de aproape de poporul ce vă este încredinţat, iubindu-1 din toată inima voastră şi aju-tându-1 din ţoate puterile voastre şi cu cuvântul şi cu fapta, nelăsându-1 a fi prada mizeriilor cari îl slăbesc şi îl prăpădesc, apoi tot aşa cred de bine de a vă atrage băgarea de seamă să vă feriţi de acele patimi prin care deveniţi urîţi de popor. Lăcomia, întreprinderea diferitelor afaceri de negustorie, reaua purtare şi alte patimi cunoscute, să fie cu desăvârşire depărtate dela voi. In deosebi, \ > atrag cea mai mare băgare de seamă şi vă invit cu toata energia, să vă feriţi de amestecul vostru în luptele politice; căci dacă totdeauna de către adevăraţii noştri oameni de stat, amestecul preotului în luptele electorale a fost considerat ca o rea şi greşită pornire, astăzi această părere este împărtăşită pe deplin de toţi oamenii cari îşi dau seama despre starea şi moravurile poporului nostru şi despre rostul ce •îl are preotul în societate. Amestecul preotului în luptele politice este cu desăvârşire nejustificat şi acest amestec cu dreptul poate fi considerat ca o mare îndrăsneală din partea preotului, contra ordinei de stat şi a moralităţii publice. Preotul, deşi este cetăţean al statului, totuşi el se deosibeşte de ceilalţi cetăţeni prin misiunea preoţească ce o are dela Dumnezeu, în temeiul căreia, societatea omenească încă din timpurile cele mai vechi, i-a acordat unele scutiri şi privilegii cari nu le au ceilalţi cetăţeni. Preotul în biserică şi afară din biserică, este tot preot; prin urmare, vrând nevrând, trebue să fie pătruns până în adâncul sufletului că caracterul Iui preoţesc domină peste personalitatea lui de cetăţean şi aceasta tocmai în interesul bunei orân-duieli cetăţeneşti care trebue .să fie în statul şi în ţara noastră. Ar fi o adovărată nenorocire dacă preoţii noştri ar continuă şi mai departe de a se amestecă în luptele politice şi a mai fi agenţi ordinari electorali. Armata şi preoţimea trebue să fie tot deauna în afară de www.dacoromamcajo 604 ALBINA luptele politice; altfel vom fi ameninţaţi de o slăbire morală, civică foarte îngrijtoare. Îndeletnicirea preoţilor pentru a cunoaşte cât mai bine lipsurile poporului şi nevoile de care este cuprins precum şi mijloacele pentru îndreptarea acestor rele, cer ca preotul, pe lângă cunoştinţele căpătate în şcoale, necontenit să şi le înmulţească prin cetirea de cărţi folositoare, atât în ce priveşte ridicarea morală a poporului, cât şi aceea a îndrumării lui pe o cale bună şi sănătoasă ca cetăţean, ca părinte de familie şi ca gospodar. In acest scop am luat hotărîrea ca în acest an să introducem în mod obligator şi conform cu legea, conferinţele pastorale-între toţi preoţii acestei Eparhii. Tezele pe cari sunt obligaţi de a lucră preoţii în decursul anului şi a le desvoltâ în conferinţe, se vor da de Noi înşine şi în timpul cel mai apropiat. Tot aşa pentru ajutorarea preoţilor bolnavi şi infirmi, cum şi penti'U familiile lor în caz de moarte a preotului, am hotărît a înfiinţâ o societate filantropică, în care să intre toţi preoţii acestei Eparhii, spre a-şi găsi mijloace de uşurare în timpuri grele, pentru el şi familia lui, cum şi un îndemn de cultură şi de lumină. Statutele acestei societăţi vor fi alcătuite de o comisiune întocmită de Noi şi nădăjduesc ca la prima întrunire a preoţilor în conferinţele pastorale or fi aduse aceste statute, pentru a. fi discutate şi aprobate. Despre toate aceste cestiuni am vorbit tovarăşilor voştri de-preoţie din Iaşi, a treia zi după sosirea Mea aici şi nădăjduesc că bunul Dumnezeu îmi va ajută, ca în timpul cel mai scurt să am bucuria de a vorbi şi cu voi, faţă către faţă, atât la conferinţele pastorale, la cari voiu luă parte cât şi în vizitele Mele pastorale, pe cari le voiu face prin oraşele şi satele din cuprin sul Eparhiei S-tei Mitropolii. Rpetându-mi Salutarea mea Arhiepastorală de „bine v:am găsit", vă doresc dela bunul Dumnezeu sănătate deplină, ca astfel în pace, să lucraţi pentru binele şi fericirea poporului ce vi s’a încredinţat a-1 păstori. Darul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu fie cu voi cu toţi. Amin. Dată în reşedinţa noastră mitropolitană din Iaşi în anul mântuirii 1909, luna Fevruarie în 20 zile. M/y Mitiopolit al Moldovei şi Sucevei* www.dacoromanicajx» Cuvântare rostită de d. C, Banu în sala Teatrului Naţional la serbarea şcolară din 25 Ianuarie 1909, (Sfârşit). eeace, mai presus de orice, a făcut Unirea cu putinţă a fost această pregătire a sufletelor. Mai înainte de a fi proiectată în afară, Unirea fusese realizată înăuntrul conştiinţelor, ceea-ce, cu deplină dreptate, recunoştea comisarul Franţei, d, de Talleyrand-Pdrigord, când zicea: „dorul Uni-rei este în fundul oricărei inimi oneste". In contra acestei tării sufleteşti, orice împotrivire nu puteâ fi de cât zadarnică.. De ea trebuia să se sfarme şi politica duşmănoasă a unora dintre Puteri, ca şi ambiţiunile de domnie ale unora dintre ai noştri, ca şi simţimintele înguste ale altora. Da aceea, drept şi frumos, cântă Alecsandri : In zadar, răii vreau cu orbire Cereasca lege a ’mpolrivi; Cerul voieşte a ta mărire, Şi tu, Moldovo, mare vei fi! In zadar, cearcă ei să ridice Un zid pe Milcov, despărţitor, Câde-vâ zidul! şi tu, ferice, Vei fi unită cu a ta sor. Căci tot se află în România Inimi aprinse .de un sfânt dor, Ce vrea Românul ca să re’nvie Mare, puternic ca dorul lor. E scrisă ’n ceruri sfânta Unire. E scrisă ’n inimi cu foc ceresc! O, Românie ! l’a ;a mărire Lucrează braţul Dumnezeesc! Şi într’adevăr, nici împotrivirea energică a Turciei, nici intrigile Austriei, nici jocul fin al Rusiei nu isbutiră să curme avântul unioniştilor precum nu isbutiră nici persecuţiile lui To-■deriţă Balş şi uneltirile lui Niculae Vogoride. Adunările Ad-Hoc se rostiră pentru Unire, pentru Domn străin, pentru chezăşuirea autonomiei, pentru guvern constituţional şi reprozentativ. Un singur glas se ridică în potriva Unirei, al www.dacaromamca.ro 606 ALBINA unui „mare Logofăt şi cavaler", care ca „proprietar a 80.000' de fălci" declară că „nu poate dori a da în schimb Moldova cu privilegiile ei, ce sunt mai avantagioase decât ale învecinatu-lui Principat, pentru un viitor eventual şi necunoscut" „Asemenea fuzie—adăugă dânsul— nu ar produce decât elemente de discordie, lupte, vrăşmăşie şi neprevăzute ameninţătoare intervenţii de-a pururea vătămătoare." Moldovenii nu ascultară însă acest glas singuratec, care cereâ păstrarea trecutului, ci, cu un spirit sublim de sacrificiu, primră „viitorul eventual şi necunoscut", jerfind patria cea mică pentru patria cea mare, jertfind privilegiile ei „mai avantagioase" pentru dreptul sacru al unei naţiuni de a trăi o viaţă mai deplină.. Simţimâiitul lor fii admirabil exprimat prin vocea lui Kogălni ceanu, care, răspunzând marelui Logofăt, zicea: „Răul ţării noastre ni-1 spune Istoria, ni l spun suferinţele poporului. Fiecare pagină din analele noastre s’o stoarcem şi va curge sânge şi lacrimi. Răul ţării noastre ni-1. spune glasul poporului, printr’un proverb: „Schimbarea Domnilor, bucuria nebunilor 1 “ Onorabilul deputat de Putna singur în această adunare, singur în ţară, care saltă de entusiasm, a căreia inimă bate ca a unui unic om pentru drepturi, pentru naţionalitate, pentru unire, singur vine şi ne zice că nu voeşte să fim alta decât aceea ce am fost; adecă călcaţi în picioare de toate neamurile, îngenuchiaţi în slăbiciune, atacaţi de cangrena corupţiei,, înglodaţi în gunoiul abuzurilor. însă aceasta nu va fi!... Fraţilor, onorabilul meu amic Hurmuzachi v’a desvoltat toate consideraţiile care ne fac o lege ca să cerem şi respectarea drepturilor seculare ale Principatelor, şi Unirea, şi prinţul străin, şi toate celelalte dorinţi, cuprinse în propunerea mea. Trebui să le. repet şi eu acele zise si rezise? Nu le simte toată inima nu le judecă toată mintea? Nu ne-o spune îndestul legea fiecărui popor ce voeşte a fi?.... Să gândim că astăzi este ziua. cea mai mare din veacul nostru, că astăzi nu numai că scriem, dar facem Istoria ţării noastre. “ „Legea fiecărui popor ce voieşte a fi" este universală şi eternă. N’au putut s’o zdrobească nici oamenii trecutului; n’o întârziă în efectele ei nici Convenţia din Paris, care, prin crearea „Prin-cipatelor-Unite ale Moldovei şi Valahiei" ridică un edificiu şubred, căruia simţimintele bărbăteşti ale Românilor trebuiau să-i. dea cea d’întâi lovitură. Curagiul patrioţilor birui şi această Convenţie, creând de fapt, prin îndoita alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, acea Românie, pentru care ardeâ flacăra cea mai curată a sufletului lor. Astfel, numele lui Alexandru Ioan Cuza rămâne nedespărţit: de marele act al Unirii. Asupra acestui nume Soarta a vroit să oprească unanimitatea conştiinţilor luminate de idealul unei Românii unite şi puternice; iar sufletul popular, în totdeauna. www.dacoromanicajo ALBINA 607 aplecat să concretizeze şi să sintetizeze într’o singură personalitate aspiraţiunile şi sforţările mai multora, a întrupat ideea Unirii în figura celui din urmă Voevod român şi celui d’întâi Domn al României. Unirea deplină, proclamată la 11 Decemvrie 1861, dar recunoscută numai provizoriu, ca o uniune personală şi administrativă, înseamnă pentru domnia lui Vodă Cuza, împreună cu emanciparea ţăranului şi cu secularizarea averilor mănăstireşti, titlul cel mai înalt şi cel mai neperitor de glorie adevărată. „Istoria lumii—a spus Schiller—este tribunalul lumii", şi înaintea acestui tribunal va apăreâ memoria lui Cuza ca şi a tuturor acelora cari au lăsat o urmă în viaţa istorică a naţiunilor. De a-cest întreit titlu de glorie, judecata va trebui însă să ţină seamă, precum va trebui să nu uite încă cevâ. Va trebui să nu uite despre Cuza ceeace un mare om al antichităţii socoteâ, pentru sine însuşi, ca cel mai de seamă merit al vieţii sale. Aproape să moară — precum ne povesteşte Plutarch — Pericles zăceâ, înconjurat de fruntaşii cetăţii şi de prietenii săi, cari îşi vorbeau de virtuţile, de puterea, de faptele frumoase şi de numeroasele victorii ale celui ■care se pregăteâ să dispară dintre dânşii. Ilustrul muribund li auzi şi le spuse : „Mă mir că lăudaţi isprăvi, a căror glorie Norocul o împărtăşeşte şi pe care aţâţi alţi generali le-au săvârşit ca şi mine; şi nu vorbiţi despre ceeace este mai mare şi mai glorios în viaţa mea, anume că niciodată n’am făcut pe vr’un Athenian să poarte vestmântul de doliu". Domn pribeag, răsturnat de pe scaunul său de greşelile şi slăbiciunile sale,— Vodă Cuza şi-a adus pururea aminte că domnia n’a fost în mâinile sale decât „un depozit sacru" şi, nesocotind răsunetul pe care numele său îl trezeâ în massele populare, «1 a refuzat să aducă, prin vre-o încercare a sa, vrajba şi poate lupta între fraţii de âcelaş sânge; el a lăsat ca marile dorinţi ale generaţiei, din care făcea parte, să se încununeze în linişte prin domnia unui Principe străin, a acelei domnii, pe care faptele lui cele mari au pregătit-o, iar greşelile lui au grăbit-o. Sf Scriptură zice: „Fericiţi cei ce mor în Domnul. Ei se o-dihnesc de ostenelile lor; iar faptele lor lucrează înainte». Aproape toţi acei care au contribuit, prin mintea şi prin inima lor, la marele act, de la a cărui săvârşire se împlineşte o jumătate de secol, au părăsit priveliştea acestei lumi, în care ei au luptat, au sperat şi au biruit. Ei au murit în Domnul pentru că au trăit într’Insul, şi au trăit într’însul pentru că viaţa lor n’a fost închinată la ceea-ce este personal şi trecător, ci la ceea ce este obştesc şi durabil. Ei au dispărut, dar opera lor a rămas, şi faptele lor lucrează înnainte; cinci-zeci de ani s’au scurs din ziua marei biruinţi, se vor mai scurge alţi cinci-zeci, se vor scurge secole şi din fapta lor vor răsări necontenit fapte noi precum din trunchiul plin de sevă răsar crengile tinere care ^înfloresc şi dau roade. www.dacoromamcajo 608 ALBINA Oare să fi fost însă această putere tainică a lor, această putere care desfide moartea şi nesocoteşte timpul?... Ea nu a fost alta de cât aceea care domină Universul întreg, care ţine suspendate lumile în haos, care întreţine viaţa şi care, pe de asupra mormintelor, împreună sufletele omeneşti într’o mângâietoare înfrăţire—a fost iubirea. Faptele lor sunt mari şi sunt durabile, pentrucă sunt isvorîte din cea mai curată, din cea mai înaltă, din cea mai sfântă dintre iubiri—aceea pentru un ideal. In conştiinţele lor—învăpăiate de focul ce de vreme îndelungată ardeâ în inimile celor aleşi—se închegă, din durerile trecutului şi din speranţele pentru viitor, o imagine clară şi cuceritoare, imaginea unei Românii mari, puternice, independente. Idealul eră astfel elaborat, şi acest ideal izbucni din sufletul lor, prinse o viaţă deosebită, deveni o fiinţă dominantă, un obiect de devoţiune, mai presus de cât ori-oare altul, fascinând pe acei din al căror lăuntru sufletesc se desprinsese caşi pe acei cărora le dilată conştiinţele, deştepându-le porniri sufleteşti nedesluşite mai înainte. Acest ideal şi l-au iubit cu avântul, cu pasiunea părintelui pentru copilul său. îl desmierdau în visurile lor cele mai scumpe îl vedeau aievea în viziunile lor: „România noastră există — strigă Bălcescu încă din 1850—şi orb e acel ce nu o vede“. Iubirea le-a dat credinţa in puterea de viaţă a naţiunii şi această credinţă n’a fost în stare s’o zdruncine nici o înfrângere, nici o întârziere. Ei ştiau că poporul român, caşi Crepusculul lui Michel-Angelo, nu doarme „somnul îngheţat şi gol de visuri al morţii", ci doarme un somn străbătut de speranţă şi de mânie şi că forţa lui aşteaptă revolta. De aceea, nu socoteau dânşii că ar fi o nebunie ca Românul să se ridice în ochii săi şi în ochii celorlalţi prin forţa armelor, acelor arme, pe care le purtase braţul cutezător al unui Mircea şi JVlihai, al unui Ştefan şi Ioan-Vodă, şi care acum, ruginite în colţul uitării, aşteptau pe voinicul care să Ie şteargă rugina şi să le îmbujoreze cu sânge de vrăjmaş. „Nu ziceţi — scriâ Ion Brătianu, în 1851 — un cuvânt măcar de îndoială de credinţa şi puterea României, căci 18 secole de lupte şi vitejie vă zdrumică sufletele chiar şi pentru eternitate". Iar la 1854 tot el, arătând că Românii erau singurul element în Orient, pe care se poate cine-va răzimă, într’un mod eficace, în răsboiul de atunci, îşi încheiâ memoriul său cu cuvintele : „Vie-ne vorba cea bună. Zică-ni-se: «Români din 1821, Români din 1848, ca-«riera vă este deschisă, voi trebue acum să vă arătaţi demnf «de această patrie pe care o iubiţi aşa de mult şi care vi se «garantează a voastră de acum înainte». Şi ţara dela un cap până la celălalt va tresări şi toţi vom fi în picioare, fără distincţiune de clasă, căci Dumnezeul nostru al tuturor este Dumnezeul Patriei. Dela Dunăre pană la Nistru nu va fi de cât un câmp www.dacoromamca.ro ALBINA 609 de bătălie, unde vom arăta Europei că; dacă ne-am lăsat cotropi, n’a fost din lipsă de patriotism şi de bărbăţie.11 Această neînfrântă credinţă în puterea vitală a Românilor —pe care războiul pentru Independenţă aveâ s’o îndreptăţească în chip atât de strălucit—le dete entusiasmul „cu care luptară şi cu care, în cele din urmă, triumfară". S’a zis, şi cu drept, că ori-ce mare mişcare ce se impune în analele lumii este triumful unui entusiasm oare care. România unită este şi ea triumful unui entusiasm, al entusiasmului acelor cari nu se înspăimântau de urgia Împăraţilor, precum România independentă şi regală este triumful entusiasmului acelor obscuri eroi, cari sub grindina do foc a duşmanului, reînviară vitejia străbună, îndreptăţind astfel înnalta încredere ce Domnul şi Căpitanul lor pusese într’înşii. Iubire, credinţă, entusiasm,—iată cele trei talismane miraculoase care ne explică îndrăzneaţă măreţie a faptelor ce au realizat România de astăzi. Şi acum, iubiţi şcolari, să ne purtăm iarăşi cu gândul în lumea antică. Să ne purtăm cu gândul în Sparta, cetatea ostăşească prin excelenţă, cetatea robuştilor, a vitejilor, a neînfrânţilor ; cetatea Voinţei şi a Acţiunii, cetatea lui Leonidas, care mureâ la Termopilenumai spre a da veacurilor ce aveau să vină, exemplul celui mai înnalt eroism, al eroismului care luptă fără altă speranţă de cât aceea a gloriei neperitoare; în această cetate, din al cărei trecut îndepărtat nu se înnalţă nici linia zveltă şi armonioasă a Parthenonului —idealul realizat în spaţiu—precum nu răsună nici ecoul divin al idealului turnat în formele eterne ale cuvântului, dar din care străbate până la noi ceva tot atât de mare şi de nobil,—amintirea celui mai admirabil caracter moral al celei mai dârze voinţi şi putinţi de a se ridică mai presus de ori-ce slăbiciune omenească în vederea unui scop general. In Sparta, iubiţi şcolari, în ceremoniile publice, corul bătrânilor cântă mai întâi: — «Am fost tineri odinioară,plini deputere şi de voinicie» Iar corul bărbaţilor răspundeâ — «.Aşa suntem noi astăzi, şi gata s’o dovedim»/ Şi copiii sfârşeau, zicând: — «Şi noi vom fi tot astfel la rândul nostru, şi chiar mai mult de cât voziV1! Din corul bătrânilor noştri, „plini odinioară de putere şi de voinicie" n’au mai rămas, vai! de cât puţine, foarte puţine glasuri. Dar cântecul lor îl auziţi încă, şi chiar când nu va mai rămâne nici unul, îl veţi auzi înălţându se din adâncul mormintelor în care ei odihnesc; îl veţi auzi înălţându-se din pieptul puternic şi departe-răsunător al istoriei!... Acestui cântec sacru să-i răspundă corul vocilor voastre nevinovate, zicând, nu din buze ci din inimă plină : — „Şi noi vom fi tot astfel, şi chiar mai mult de cât voi“! www.dacoromamca.ro 610 ALBINA Şi acest răspuns îl datoriţi Patriei, care vă priveşte şi vă aşteaptă. De şi tace, ea vă vorbeşte. Vai neamului nostru dacă nu o veţi înţelege! Ascultaţi, ascultaţi vuetul de tânguiri şi de doruri ce coboară cu undele repezi ale Oltului; ascultaţi povestea măreaţă de suferinţă şi de zbucium pe care o suspină munţii în freamătul codrilor ce-i umbresc; ascultaţi doina de voinicie şi de nădejde, pe care o viersueşte Firea întreagă, în mijlocul căreia prin luptă am fost împlântaţi spre ane menţine prin luptă. Şi dacă le auziţi şi le înţelegeţi aceste voci, pentru alţii neînţelese dar pentru noi pline de înţelesuri,—atunci vegheaţi, vegheaţi ca fecioarele cele înţelepte cu candelele aprinse, căci nu se ştie când mirele va sosi. Vegheaţi prin iubirea, care toate le înţelege şi toate le speră ; vegheaţi prin credinţa, care clăteşte şi munţii din temeliile lor; vegheaţi prin munca sfântă şi mântuitoare, care supune însăşi Natura voinţelor omeneşti. Impodobiţi-vă mintea cu cele mai înalte gândiri, inima cu cele mai nobile simţiminte şi, când veţi fl mari, precum sămănătorul cel înţelept aruncă în ogorul său cea mai aleasă sămânţă, aruncaţi şi voi în brazdele Patriei tot ce aveţi mai bun, tot ce aveţi mai curat, tot ce aveţi mai rodnic în sufletele voastre. Noi suntem muritori, Patria e nemuritoare. Florile se veştejesc şi cad, copacii se usucă şi se prăvălesc, dar pământul, în sânul căruia isvoarele vieţii nu se sleesc niciodată, îmbracă vestmântul altor flori şi altor copaci. De mii şi milioane de ani, acelaşi soare ne trimite tot alte primăveri, cu ciripit de alte pasări, cu mireasmă de alte flori, cu adieri ce înviorează tot alte suflete omeneşti. Tot astfel, de aproape două mii de ani de când soarta ne a urzit cele dintâi începuturi ale neamului, valuri de generaţii au trecut pe albia, în care curge fluviul măreţ al naţionalităţii noastre. Dar fluviul a rămas, călătorindu-şi undele pururea spre aceeaşi ţintă. Noi vom perl, dar această Românie, pe care o iubim şi o venerăm, va găsi necontenit alte inimi spre a o iubi, a o venerâ. şi a o continuă. Vegheaţi deci nu pentru ceea-ce trece, ci pentru ceea-ce rămâne; vegheaţi pentru neam, care nu moare; vegheaţi pentru Patrie, care e veşnică. Aveţi, mai presus de toate, o mare, o neclintită datorie: a-ceea de a trăi în comunitate sufletească cu întreg neamul vostru. Ori unde este suflet de Român, dela culmile Rodnei şi până la ale Pindului, dela Tisa şi până dincolo de Nistru, să fie şi sufletul vostru, căci nu există hotar natural şi nici hotar politic care să împedice comunitatea sufletească a fiilor aceluiaş popor. De veţi fi astfel, atunci puteâ-vom spune, împreună cu voi, acelor a căror amintire o sărbătorim: Dormiţi liniştiţi în mormintele vostre, eroi bine cuvântaţi ai neamului nostru! Dormi tu, Bălcescule, sub feeria de lumină a Cerului de Miazăzi; dormi şi tu, Kogălnicene, în cetatea sacră a Jertfei, în cetatea pe care ai făcut-o să se înalţe coborându-se; dormi şi tu, Bră- www.dacoromanica.io ALBINA 611 tiene, pe dealul străjuit de copacii seculari; dormi şi tu, cel din-tâiu Domn al României, sub ţărâna sfântă a Ruginoasei,—dormiţi şi voi toţi, eroi cari aţi lăsat un nume [în urma voastră ori cari, luptători anonimi, v’aţi străduit fără altă răsplată de cât aceea pe care o dă conştiinţa datoriei împlinite. Ostenelile voastre n’au fost zadarnice şi munca voastră va fi continuată. Dormiţi liniştiţi căci «în câmpie creşte, şi pe deal iarăşi creşte o floare pentru popoarele chinuite: nădejdea!» Acum 42 de ani, primind Coroana pe care l-o ofereâ încrederea unui popor, Domnul Carol spuneâ: « In destinele omeneşti nu este o datorie mai nobilă de cât aceea de a fi chemat a menţine drepturile unei naţiuni şi a consolidâ libertăţile ei..». Da! destinele omeneşti îşi au datoriile lor, dar aceste datorii sunt adesea-ori tainele lor. Ce taină minunată să fi vrut oare ca din străvechiul castel dela Sigmaringen, care falnic, cu turnurile lui aşezate pe zidărie romană, se ridică pe un deal stâncos ocolit de Dunăre, Principele Carol să se coboare în ţara scăldată tot de Dunăre şi ridicată tot pe temelii romane ? Ce taină minunată să fl vrut ca vlăstarul acelei ilustre familii, care a făcut mărirea Prusiei şi unitatea Germaniei, să vină să domnească peste un Stat, a cărui mărire s’o facă ?... „Singur numai Dumnezeu poate şti ceea-ce viitorul păstrează Patriei noastre! — zicea Domnul Carol, la 10 Maiu 1866, intrând în Capitala ţării“. Şi adăugă: «Din parte-ne să ne mulţumim întru a ne face datoria. Să ne întărim prin concordie! Să unim puterile noastre spre a fi la înălţimea evenimentelor! Providenţa, care a condus pe alesul domniilor-voastre până aci, şi care a înlăturat toate piedi-cele din calea mea, nu va lăsă neîndeplinitâ opera sa!». Sâpaţi-vă adânc, iubiţi şcolari, aceste auguste cuvinte în ini-mele voastre! Fiţi tari prin îndeplinirea datoriei, fiţi tari prin unirea puterilor voastre, fiţi tari mai ales prin idealul înrădăcinat nu în închipuirile, ci în inimile şi în voinţele voastre, şi, fiţi siguri, Providenţa nu-şi va lăsă neîndeplinită opera sa! Păcălici a făcut un progres mare în studiul aritmeticii. — Ştii bine, îl întrebă într’o zi unchiul său, cele patru operaţiuni ? — Foarte bine. — Atunci ascultă : clacă voi începe de astă-zi să-ţi clau, câte doi lei pe zi, câţi lei o să ai duminică ? — Nici unul, pentru că o să-i cheltuesc pe toţi www.dacoromanica.ro ECSCURSIUNEA IN TRANSILVANIA FĂCUTĂ DE elevii liceului „Unirea4' din Focşani. i n ziua de 26 Iunie 1908 am plecat în excursiune un grup fde 30 elevi ai liceului „Unirea" din Focşani, conduşi de d-nii T. lordănescu, director, I P. Rădulescu, inspector. 1. Coleş şi C. Zamfirescu, profesori. Ţinta călătoriei noastre a l'ost să vizităm o parte dintre cele mai însemnate centre româneşti din Transilvania. In acea zi ne sfârşisem de pregătit totul ce ne trebuia la drum, iar pe la ora 4 p. m. un şuer prelung şi ascuţit \esteâ plecarea noastră cu trenul din gara Focşani. Atunci un „ura“ puternic dădu pe faţă bucuria din sufletele noastre. După ce străbăturăm în lung ţara Munteniei, toată noaptea fără ca somnul să ne prinză câtuşi de puţin, a doua zi de di mineaţă pe la ora 7 şi jumătate sosim în Piatra-Olt. Aci schimbăm trenul şi prin minunatele privelişti de pe valea Oltului — pasul Turnu-Roşu, — trecem în frumosul Ardeal, lăsând în urmă la poale de codri, între munţi mănăstirea Cozia, ce adăposteşte de veacuri sub aripa-i de vultur uriaş, mormântul vestitului, erou dela Rovine (1398) Mircea cel Mare. Undele râului aci se strâng mânioase în vârtej ameţitor, grăbindu se să-şi facă loc la vale prin şirul păi'eţilor de stâncă ce par’că i-au închis calea, aci sg desfac în lături slobode, liniştite şi pline de farmec. Trenul ne poartă prin mijlocul feluritelor frumuseţi ale naturii, unde flecare cu partea ei contribue la desfăşurarea minunatului tablou a cănii mândreţe deşteaptă în sufletul călătorului un farmec deosebit ce te transportă. Pe la ora 3 p. in. în ziua de 27 Iunie ajungem în Sibiu. Aci ne încuartierăm în localul seminariului român Greco Oriental, apoi mergem să vizităm oraşul. In primul rând admirăm mă- 1 (1) Sunt câţiva ani ele când, mulţumită încurajerii dată de Ministerul Instrucţiunii, elpvii şcoalelor secundare au început să faca excursiuni prin ţară sau chiar afară din ţară. în grupe mai mari sau mai mici. Folosul acestor excursiuni este netăgăduit Adesea am publicat relaţiuni scrise chiar de elevi, cariarată impresiile lor. Am socotit că este interesant nu numai să ştim pe unde au călătorit elevii, ci să vedem ce impresie le-a produs lor călătoria. Dăm aci o altă relaţie de acest fel scrisă de un elev al liceului din Focşani. (Redacţia). www.dacoromamca.ro Vederea" oraşului Sibiu. (După colecţia Anton iu). 614 ALBINA reaţa catedrală ce face fală întregului Românism din Ardeal şi de frumuseţea căreia s’au minunat şi cei mai distinşi oaspeţi ai vechiului Sibiu. In interior, destul de încăpătoare, e foarte frumoasă, cu zugrăveala minunată în stil românesc, o parte provizorie, neputând fl terminată odată toată din cauza lipsei de bani. Această catedrală, una dintre cele mai chipeşe clădiri ale Sibiului: e Iară îndoială realitatea visului îndeplinit al vrednicului de aducere aminte, mărinimosul Mitropolit Andrei Baron de Şaguna, puternic stâlp al credinţei şi glorios luptător pentru dreptul şi ridicarea neamului său. Român macedonean, s’a ridicat numai prin meritele sale şi, după atâta muncă cu folos, se odihneşte astăzi liniştit în pacea locaşului de vecinică odihnă din satul Răşinari, aproape de Sibiu, In mijlocul alor-săi, pentru cari s’a străduit o viaţă Întreagă! Spre seară suntem la reşedinţa Mitropolitului Meţian. Innalt Prea Sfinţia-Sa ne primeşte cu toată dragostea şi pe deplin mulţumit de vizita noastră, vorbindu-ne mult timp, deşi bătrân, cu o voce puternică, risipitoare de farmec, despre viaţa şi organizaţia Românilor din Transilvania. Acolo, spune I. P. Sfinţia-Sa, nu se află deosebire între ţăran şi boer. Cu toţii lucrează la olalţă spre fericirea neamului. Şi tocmai lucrul acesta face posibilă rezistenţa fraţilor noştri de peste munţi contra oricărui duşman. Toţi au dragoste de avutul şi moşia lor, nu călătoresc departe timp îndelungat risipindu-şi averea prin ţâri străine, ci la vatra căminului cu dor de muncă şi cu dreptate prin ajutorul lui Dumnezeu lucrează şi se îndestulează din pământul lor. Toţi, mână dela mână, ridică acele instituţiuni de cultură ce Ii folosesc mult la menţinerea spiritului naţional şi toţi sunt mândri de ele, căci fiecare a pus, dacă nu mai mult, cel puţin o cărămidă la temelia lor! Seara, până la ora 9, fanfara garnizoanei din localitate cântând în faţa caselor unui general, distrează publicul ce se plimbă în îmbulzeală dela un capăt până la celălalt al stradei — promenada Bretter. Apoi cutreeră uliţele cele mai principale din oraş, în sunetul puternic al unui marş şi urmată de mulţimea lumei de mijloc pentru care credem noi că este instituită această distracţie de seară mai mult sau mai puţin plăcută. In ziua următoare vizităm palatul Asociaţiei româneşti cu o frumoasă sală de solemnităţi, unde, între altele, admirăm cu toată inima începutul unui muzeu naţional, care promite să devină cu timpul oglinda vieţii fraţilor noştri din Transilvania. Apoi o şcoală mare de fete ce se prezintă admirabil din toate punctele de vedere precum şi alte clădiri frumoase, obţinute numai prin munca şi spre folosul Românului. Mai târziu, marea bibliotecă din muzeul baronului Brucken-thal cu o minunată galerie de tablouri adunate din toată lu- www.dacoromamcajo I. P. S. Ion Meţiann, Mitropolitul Românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria. www.dacaramanica.io 616 ALBINA mea, unele lucrate de pictori distinşi, cu o parte archeologică unde se văd felurite instrumente de piatră şi bronz. Mai vizităm atelierul deţesătorie al Doamnei Cosma, adevărata româncă ce se interesează de viitorul neamului său din punct de vedere caznic prin cultivarea ţesăturilor cu motive curat româneşti. Infaţa războaielor felurite, fetele cu mişcări repezi şi drăgălaşe lucrează cu dor de muncă şi spor la lucru covoare şi ţesături de toată frumuseţea. De aci se reîntorc după un anumit timp-la cămin în mijlocul celor de unde au plecat şi răspândesc cu drag spre folosul Românilor şi’n paguba influenţei străine cele ce-au deprins dela harnica lor profesoară, a cărei răsplată e numai mulţumirea sufletească văzând că munca depusă n’a fost zadarnică. Până seara mai vizităm, pe lângă altele, şi grădina publică vastă şi destul de frumoasă. Sibiul e un oraş bătrân cu străzile unele largi, dar cele mai multe înguste şi întortochiate, pietruite în mod primitiv, cu casele mari şi vechi, în acel stil săsesc lipsit de orice frumu-şeţe şi întunecate de zidurile ogrăzilor. In schimb, de dimineaţă şi până noaptea târziu lume şi gălăgie multă pe străzi. Pretutindeni întâlneşti militari în uniforme luxoase şi cu mustăţile răsucite temeinic în sus, negustori grăbiţi după afaceri şi chipuri vioaie de fete sglobii cu feţele bălane şi veşnic zâmbitoare. Duminecă 29 Iunie părăsim Sibiul şi pe la ora 9 ajungem în Sălişte. sat românesc din toate punctele de vedere. Frumoasă impresiune ne-a lăsat pentru totdeauna organizaţia Românilor din acest loc. întâi vizităm banca, sufletul întregei activităţi din Sălişte, ale cărei temelii s’au pus nu de mult de vre-o câţiva Români de inimă cu un capital destul de modest, dar care până astăzi a crescut considerabil. De dânsa ţine fabrica de unt şi alte produse, unde fiecare ţăran îşi aduce prisosul de lapte obţinut în casă, căpătând totdeauna preţ bun pe dânsul. Apoi, şcoala, o clădire destul de mare în aceiaş curte cu biserica, cu un frumos laborator ştiinţific şi cu toate sălile necesare unui asemenea local. Vedem desenuri foarte frumoase în toate ramurile, lucrate cu multă dibăcie şi parte din propria imaginaţie a elevilor. O mare sală de teatru şi alta mobilată simplu cu mese şi scăunaşe joase unde fac o şcoală pregătitoare copii mai mici de 7 ani. Aci mai primesc diferite noţiuni şi instrucţiuni necesare în lupta pentru existenţă tinerii rămaşi fără carte. Apoi diferitele societăţi de ajutor, îngrijirea bătrânilor etc., merită toată lauda. (Aci mai avem şi ocaziunea să admirăm şt frumosul album de artă naţională, o culegere din cele mai frumoase ţesături româneşti, întocmită de bunul român d-1 Dimi-trie Comşa). Pe la ora 2 după prânz ne ducem să privim hora. Intr’un pavilion de peste râul ce trece prin sat, de unde răsună până departe cântul săltător al lăutarilor, îşi dau drum veselia şi sbur- www.dacaromamca.ro Catedrala românească din Sibin. > www.dacoromamca.ro 618 ALBINA dălnicia tinerească. Alături de flăcăii vânjoşi, mândri la statură si frumoşi la faţă răsar sfioase tinerele chipuri ale fetelor, cu cevâ fermecător în mişcări, în minunat port de sărbătoare, cu ştergare albe de borangic pe cap aşezate frumos deasupra părului Imbielşugat. La rugămintea flăcăilor bucuroşi de oaspeţii lor, îndemnaţi şi de d-1 învăţător Iacob, care şi-a dat toată silinţa să fim pe deplin mulţumiţi, ne prindem şi noi la joc şi voioşi învârtim hora eu toţii. Pe la ora 4 ne îndreptăm cu toţii spre coasta unui deal din apropierea satului. Acolo avem ocaziunea fericită să auzim câtevâ din cântecele reuniunei corale din Sălişte aşâ pe nepregătite, dar destul de bine executate sub conducerea distinsului maestru grav şi serios în îndeplinirea datoriei. Şi tot aci într’o poiană pitorească petrecem până noaptea, la cântecul lăutarilor şi în veselia mulţimei. Iar către sfârşit, când întunerecul se lăsase pe deplin, coborîm valea împreună cu toată mulţimea veselă şi sgomotoasă străbătând satul în ecoul îndepărtat al unor cântece naţionale. Ajunşi în piaţă, întindem o horă mare făcând să răsune pământul uşor în liniştea nopţei ca un răsuflu dulce al farmecului din suflet. Şi de shs din lumea stelelor sclipitoare luna ne priveâ tainic, zâmbitoare par'că, şi cu atât mai frumoasă şi mai poetică, cu cât entuziasmul şi fericirea noastră erau mai mari. (Sfârşitul în No. viitor). Ionel Rarincescu. Ir Gb t)e f>e domeniile Coroanei IE3Î3 Nu de mult a avut loc o prea frumoasă serbare şcolară în sala teatrului sătesc din Ruşeţu urmată de dans, în scopul de a se cumpără un aparat de proecţiuni fixe şi cinematografice pentru popularizarea ştiinţei şi distracţia sătenilor. Serbarea s'a dat sub patronagiul Băncii populare din localitate, ai cării conducători însufleţiţi de cele mai frumoase idei pentru ridicarea săteanului, când e vorba de asemenea serbări, le încurajază din toate punctele de vedere. Sala şi întregul local eră frumos împodobit cu tablouri şi steaguri. Eievele au fost admirate în costumele lor naţionale în jocul : «Banul mărăcine». Piesa «Satul viitorului» şi întreaga producţiune şcolară, au întrecut toate aşteptările şi învăţătorii au fost felicitaţi pentru străduinţa lor în migăloasa, dar frumoasa, activitate extraşcolară. Apoi, d-nul I. Iunian, comptabil al Domeniului Coroanei, a ţij nut câtevâ şedinţe de proecţiuni cu aparatul deja sosit. După aceasta urmă dansul, care a ţinut până aproape de ziuă. www.dacoromamcajo Muzeul Asociaţiunii din £ibiu. www.dacoromamca.ro lucrări agricole în luna jVlartie. am începe această lună, agricultorul să nu piarzâ nici o zi, căci cu cât arăturile şi semănăturile vor fi făcute mai de timpuriu, cu atât vor izbuti mai bine şi recolta lor va fi mai mulţumitoare. Graba este cu atât mai necesară cu cât de multe ori luna Aprilie este secetoasă. Deşi grâu! de toamnă e mai roditdr, cu toate acestea în unele localităţi se seamănă şi grâul de primăvară. Grâul de primăvară se seamănă într’un loc gras, care s’a arat de toamnă, aşâ că primăvara se face a 2-a arătură. Grâul ds primăvară se seamănă după plante prăsitoare ca porumbul, fasolea şi sfecla. Când timpul e rău în Fevruarie, atunci ovăzul se seamănă în Martie. Ovăzul se seamănă după o plantă prăsitoare; dar se poate semăna şi după grâu; numai prima arătură trebue făcută de toamnă. Când se seamănă în ţelină şi în trifoi-şle, se mulţumeşte şi cu o singură arătură. La hectar se seamănă 250 — B25 litri. Când se seamănă cu maşina în rânduri, se pune ia hectar 150 — 250 litre de seminţe. Secara se seamănă mai cu seamă în pământurile uşoare şi după o plantă prăşitoare. La noi în ţară se cultivă numai măzărichea de primăvară. Grâul de primăvară. Ovăzul. Secara. Măzărichea. www.dacarotnanica.ro ALBINA 621 Măzărichea se seamănă cât se poate de timpuriu în locuri bine lucrate. In locurile ţărânoase isbuteşte mai bine decât în locurile tari. La un hectar se pune cam 140 —160 litri seminţe. Măzărichea înainte de semănat se amestecă, cu orz sau ovăz. Mazărea de câmp, surie de primăvară. Această leguminoasă se dă mai mult ca nutreţ verde vitelor. Reuşeşte în pământurile în care reuşeşte şi grâul La hectar se seamănă 125 litri sămânţă. Lintea. Se seamănă mai mult prin împrăştiere. La hectar tre-bue 200 litri de seminţe. Meiul. Pământul în care creşte mai bine meiul este cel nisipos şi calcaros. La hectar trebue 10 — 20 litri seminţe, după cum se seamănă pentru nutreţ de vite sau pentru seminţele lui. După semănat, locul se grăpează bine şi după aceea se tălalugeşte. Macul. Pentru cultura macului, trebue pământul arat de B ori: toamna arătură, primăvara îndată ce pământul s’a svântat, a treia înainte de semănat. Semânţa amestecată cu pământ sau nisip se împrăştie cu mâna, sau se seamănă cu maşina în rânduri depărtate de 50 — 60 cm. La hectar trebue 3 — 4 litri de sămânţă. După semănat, sămânţa se acoperă uşor cu grapa de mărăcini şi după aceea locul se tăfâlugeşte. Muştarul. Muştarul creşte bine în pământurile roditoare şi revene cari trebue să fie arate mai de multe ori. Semănatul se face prin împrăştiare, la hectar 6 — 7 kgr. seminţe. După semănat, se grăpează şi lobul se poate tălalugi. Sfecla. Sfecla creşte bine în pământurile mai uşoare, ravene şi roditoare. Dacă pământul este sărac, trebue îngrăşat cu gunoiu putrezit pe jumătate ; la hectar până 17000 kgr. băligar. Sfecla se poate semăna prin aruncare sau în rânduri cu maşina. Rândurile să fie depărtate de 25—30 cm. pentru sfecla de zahăr, de 50 cm. pentru sfecla de nutreţ. La hectar se pun 7 Kgr seminţe. www.dacoromamcajx) 622 ALBINA Cicoarea. Pentru cultura cicoarei se fac 3 arături ; una toamna; a doua prin Fevruarie sau începutul lui Martie ; a treia când se seamănă. Cicoarea se poate semăna din luna Martie până în luna Maiu. Semănatul se face prin împrăş-tiere sau în rânduri cu maşina. Depărtarea între rânduri să fie 20—30 cm. La hectar trebue 4 — 6 Kgr. seminţe. Răpită de primăvară. Se seamănă nu mai prin aruncare, în luna Martie când pământul cuprinde o cătăţime de umezeală ca rapiţa să crească mai curând. Morcovul şi păstârnacul. Să fie pământul bogat şi să se lucreze bine. Morcovul şi postârnacul se seamănă numai în rânduri cu maşina; între rânduri să fie de 40 — 50 cm. La hectar trebue 4 — 5 kgr. seminţe. Despre celelalte lucrări, în No. viitor, V. 5. Moga. CRONICA CUM S’A SERBAT SEMICENTENARUL UNIRII în diferite oraşe din {ară Piteşti. 10 dim. Te-Deum Ia Sf. Gheorghe;—lll/2 defilarea armatei, a şcoalelor în faţa bustului lui Ion Brătianu;—2 p. m. Serbarea şcoalelor primare în sala «Universală»;—8'/2 seara serbarea şcoalelor secundare în aceiaşi sală. Tiirmt-Măgurele. 10 dim. Te-Deum la bis. Sf. Haralambie. 2 p. m. localul şcoalei primare de fete (?): cuvântarea profes. P. Păr-vescu; recitări («Alexandru Cuza», «Balcanul şi Carpatul», «Voinţa Neamului», «Glasul Patriei», «Oda ostaşilor români», «Anul 1855», «Pe câmpul dreptăţii», «Spada şi credinţa», «Unirea principatelor»); Coruri («Marşul Unirii», «Cântec răsboinic», «Deşteaptă-te Române», «Tricolorul», «Sunt Român», «Haideţi fraţi cu arma ’n mână», «Pe al nostru steag»); poeme şî piese («Stâlpi de pază», «Apoteoza Unirii», «Păcală şi Tândală»); danturi («Hora Unirii»). Câmpulung. Dimineaţa Te-Deum la biserica Negru-Vodă. Manifestaţie la bustul lui www.dacoromamcajo ALBINA 623 Negru-Vodă. Cuvântare a unui elev din şcoala normală. S’a^ cântat şi s'a jucat hora Unirii.—4 p. m. sala cercului militar: serbare şcolară. Giurgiu. 23 Ianuarie seara: retragere cu torţe. Şedinţă la cercul cultural: cuvântarea d-lui N. Droc, profesor. 24 Ianuarie dim. Te-Deum la Catedrală. Cuvântarea în biserică a d-lui N. Bălănescu, deputat. Defilarea trupelor. 2 p. m. Serbare şcolară la gimnaziu: cuvântări ale d-lor N. Droc-Barcian. profesor, I. Dumitrescu, institutor, G. Bucurescu, profesor; recitări; piese («Din vremea unirii», «Cuza-Vodă»,«Vivandiera’); coruri ; danţuri («Banul Mărăcine», «HoraUnirei >). Serbare militară în sala Topper: coruri; recitări; danţuri; piese («A-poteoza Unirii», «Sentinela», «Patrula prizonieră»). Toate au fost executate de soldaţi. Târgovişle. 10 dim. Te-Deum la catedrală. Revista trupelor. Defilarea înaintea generalului şi a prefectului. 2 p. m. în sala societăţii de arme, serbare şcolară: conferinţa d-nei Badian, institutoare; piesa «Cinel-Cinel» de Alecsandri. 9 seara în sala societăţii de arme, serbare: conferinţa d lui D. A. Teodorii, secretarul general al Ministerului Instrucţiei; cântece; coruri şco-ara; exerciţii gimnastice. In timpul zilei serbări la reg. 22 şi la Arsenal. Ploeşti. *)■ In ajun retragerea cu torţe: soldaţi cu muzicile regim. 7 Prahova şi 32 Mir cea ~La 24 Ian, 10 dim. Te-Deum la Sf. Ion. Defilarea trupelor pe Bulevard. 9 dim. serbare şcolară la şcoala secundară de fete. 2 p. m. serbare şcolară la şcoala profesională de fete. 3 p m. sala Cooperativei: serbare organizată de elevii liceului: con- ferinţa d-lui C. Georgescu, profesor; coruri; danţuri naţionale. De notat, că orchestra era condusă de un elev. _ _ 8 seara, serbare şcolară la Cooperativă: oruri; cântece ale fanfarei danţuri naţionale; piese («Cuza-Vodă»); tablou viu («România şi surorile ei»). _ . Cu această Ocazie, elevii liceului au scos un număr festiv amtr o revistă şcolărească ce-şi propune a continua: «Curierul liceului». Cămpina. 10 dim. Te-Deum în biserica Adormirea Maicei Domnului. Cuvântarea preotului Niculescu. 2 p. m. teatrul Domenico, festival şcolar: cuvântările d-nei Ftlipescu şi d-lui Stripcă-, coruri; recitări; o piesă («Unirea face puterea»). A luat parte şi societatea muzicală «Gavrii Muzicescu». Buzău. c Dim. Te-Deum la Episcopie. 3 p. m. serbare şcolară în teatrul Moldovei: cuvântarea d-lui G. Baş-canu, profesor. Călăraşi. 10 dim. Te-Deum în biserica Sf. Nicolae. Defilarea trupelor. 2 p. m. sala curţei cu juraţi, serbare şcolară: cuvântări ale d-lor G. Constantinescu şi V. Stanciu, profesori. l) l) După o corespondenţă specială. www.dacoromamca.ro 624 ALBINA Râmnicul-Sărat. 10 dim. Tc-Deum la biserica catedrală; defilarea trupelor. 2. p. m. (în ce sală?) serbare şcolară şi militară: cuvântarea profesorului Grigorescu, recitări («24 Ianuarie», «Rugăciunea din urmă»); dan-ţuri, jocuri gimnastice; coruri. 25 Ianuarie: cuvâniarea institutorului N. Dicescu în sala gimnaziului. Brăila. 10 dim. Te-Deum la catedrală. Cuvântarea protoiereului A. Comtanti-nsscu. Defilarea trupelor. 3 p. m. Serbare şcolară la Teatrul Regal: cuvântarea d-lui D. Dogarii, profesor; coruri; jocuri nafionale; o piesă («Unirea»). CORPURILE LEGIUITOARE SENATUL. — Ia şedinţele dela 23, 26 şi 27 Fevruarie, s’au vo-4at recunoaşteri şi indigenate şi s’au studiat în secţiuni proec-tele de lege depuse. In şedinţele dela 24 şi 25 Fevruarie s’a discutat proiectul de. lege prezentat de d. Ministru al Instrucţiei pentru modificarea unor articole din legea clerului mirean şi a seminarrilor. Legea clerului mirean şi a seminariilor datează din anul 1893. Câteva modificări i s’au adusîn anul 1906. Acum se propun altele, pe cari experienţa le-a indicat. Iată principalele puncte din proect: Prin legea din 1893 se fixă un număr de parohii şi de parohi kşi toţi preoţii cari nu erau atunci cuprinşi în numărul parohilor erau numiţi ajutători sau supranumerari, iar locurile acestora, îndată ce deveneau vacante, se suprimau. Numiri din nou se făcea numai în locurile de parohi. Această mărginire a numărului preoţilor eră impusă de principiul legii, care instituia obligaţiunea pentru stat de a plăti leafă tuturor preoţilor. Suma pe care statul o înscrie anual în budgetul său este mărginită; mărginit trebuie să fie deci şi numărul preoţilor. La .oraşe a-ceastă împuţinare a numărului preoţilor nu are mare neajuns, căci preotul se poate lesne duce să slujească pe rând la toate bisericile din parohia sa şi lesne poate alergă la nevoile enoriaşilor. La sate însă, fiind depărtări mari între bisericile unei parohii, drumul fiind greu în anumite timpuri ale anului, se întâmplau multe locuri unde locuitorii erau lipsiţi de orice serviciu religios. Legea din 1893 nu admitea să mai funcţioneze alţi preoţi afară de parohi; proectul ce se prezintă acum acordă înfiinţarea de preoţi ajutători la bisericile filiale rurale, dacă comunele se obligă să-i plătească. Proectul desfiinţează consistoriile apelative introduse în 1906; numai în caz când consistoriul pronunţă caterisirea unui preot, acesta are drept să facă apel la Sf. Sinod. — Proectul prevede măsuri contra preoţilor cari cer dela oameni taxe mai mari decât cele legale şi cari refuză serviciul. Se introduce asemenea sistemul internatului pentru studenţii facultăţii de teologie. Raportor al* comitetului delegaţilor a fost P. S. Timuş, episcopul de Argeş. www.dacoromamcajo ALBINA 625 In discuţia generală au vorbit d. N. Economu şi d. Sp- Haret, ministru Instrucţiunii şi Cultelor. După ce s’a votat luarea în consideraţie a proectului, la discuţia pe articole au vorbit: d. C. Dissescu, d. N. Economu, I. P. S. Mitropolit Primat, d. dr. Bucşenescu, d. Al. Constantinescu şi d. Sp. Haret, ministrul Instrucţiei şi al Cultelor. Apoi proectul s’a votat în total. Tot în şedinţa dela 25 Fevruarie d. dr. Jugureanu şi-a des-voltat interpelarea adresată d-lui Ministru al Comerţului cu privire la administraţia băilor Govora. D-sa zice că vizitatorii au multe neajunsuri: nu e linie ferată până la băi, nu sunt cabine de-ajuns, ş. a. D. Al. Djuvara, ministrul Corner ciulin şi Industriei, recunoaşte că mare parte din plângerile acestea sunt adevărate şi de aceea guvernul va prezentă un proiect de lege pentru a se schimbă modul de exploatare a băilor statului. In şedinţa dela 27 Fevruarie, după propunerea d-lui dr. Râm-niceanu, se votează ase comandă bustul regretatului P. S. Aurelian, fostul preşedinte al Senatului, şi a se aşeză în sala de şedinţe. In şedinţa dela 28 Fevruarie se discută proectul de lege votat de Cameră pentru desfiinţarea «robei » advocaţilor. Vorbesc d-nii P. Missir, T. Ioan, C. Dissescu şi Al. Constantinescu, raportorul. Proectul se votează. CAMERA. — La Cameră s;a urmat cu discuţia pe articole a proectului de lege privitor la organizarea judecătorească in şedinţele dela 23, 24 şi 25 Fevruarie. In şedinţa dela 26 s'a pus la vot cu bile legea în total şi s’a admis cu 83 voturi pentru, fiind 7 contra. In aceeaşi şedinţă s’au desvoltat trei interpelări adresate ministrului de interne. D. N. Filipescu a interpelat despre tendinţele socialiste ale guvernului; d. Tache Ionescu şi d. Titu Frumuşeanu, despre raporturile dintre direcţia serviciului sanitar şi consiliul sanitar superior. La toate aceste interpelări a răspuns d. Ion I. Bratianu. ministru de interne. In şedinţa dela 27 Fevruarie d. M. Marghiloman, a desvoltat interpelarea adresată ministrului de răsboiu cu privire la administraţia acelui minister. Au răspuns d. General Averescu, ministrul de răsboiu, şi d. Ion I. Bratianu, preşedintele consiliului de miniştri. In şedinţa dela 28 Fevruarie d. C. Pietraru şi-a desvoltat interpelarea adresată ministrului de lucrări publice, cu privire la transporturile din jud. Teleorman şi la starea liniei ferate Cos-teşti-Turnu-Măgurele. I-a răspuns d-1 V. O. Morţun, ministrul lucrărilor publice. In săptămâna trecută vremea a fost foarte schimbamare : s’a început cu căldură, care a adus revărsări de ape şi chiar inundaţii, apoi a dat ger, zăpadă si vifor astfel că multe trenuri n’au putut să mai circule; la urmă iar s'a inmoinat. Astfel, la 22 Fevruarie unele din mahalalele oraş.. ui Bârlad erau cu totul inundate. In această privinţă ziarului „Universul11 i se scrie: Innecuri şi zăpezi. www.dacoromamca.ro 626 ALBINA „Nefericiţii, fiind surprinşi de apă în timpul nopţei, au fugit iâsându-şi avutul în prada valurilor. Âcum sunt expuşi frigului şi n'au adăpost, mulţi neavând unde să găzduiască. Disperarea nenorociţilor e mare. Circulaţia de asemeni Întreruptă. „Autorităţile au luat energice şi grabnice măsuri. Ajutoarele pentru salvarea persoanelor şi avutului lor se dau prin serviciul municipal, pompierii, armata şi prin agenţii poliţieneşti. înlesnirea comunicaţiilor se face prin bărci, plute şi furgoane. Totuşi/ele îs insuficiente pentru groaznicul dezastru. „ Mulţi locuitori expuşi refuză a eşl din casele lor. Primăria a luat măsuri distribuind pâine locuitorilor înconjuraţi de apă căutându-le în acelaş timp şi locuinţe. Pagubele sunt mari. Multe case sunt expuse a se prăbuşi. Vite, pasări au rămas în mare parte expuse torentelor de apă. „Parte din poduri sunt expuse a fi surpate făcând ast-fel circulaţia şi mai anevoioasă." Si la Tecuci, un început de înnec. La Iaşi însă eră mare apa, cum spuneam şi în cronica No. trecut. La 22 Februarie depeşile spuneau că şi gara este ameninţată. Nenorocirile sunt mari acolo: multe*gospodării s'au* stricat, mulţi au rămas săraci. Ştiri despre inundaţii au venit şi din alte părţi ale ţării: Corabia, Turnu-Mâgurele, Giurgiu, Brăila, Craiova; despre Slobozia (din Ialomiţa) se spunea că e toată sub apă; în apropiere de Galaţi, asemenea. După aceste zile, de odată se schimbă lucrurile : un viscol grozav se abate peste Capitală şi peste alte oraşe. Se întrerupe circulaţia trenurilor pe liniile Bucureşti-Fe’teşti, Costeşti-Măgurele, Mârăseşti-Tecuci, Ciulniţa-Slobozia, Alexandria-Zimnicea. Au fost locuri unde călătorii au fost siliţi să stea câte două zile în vagoane sau în vre un sat aproape de gara unde se oprise trenul. Negocierile auslro-romăne. Negocierile între România şi Austria cu privire la încheerea unei con-venţiuni comerciale urmează încă. Diferitele ştiri ce se publică prin ziarele vieneze sau din Pesta cum şi în cele din Bucureşti arată că încă nu s'a ajuns la învoială şi nu se ştie când se va găsi chipul de înţelegere. Amânarea operaţiilor de recrutare. M. S. Regele a semnat decretul prin care se amână operaţiile recrutării până la i Aprilie. Conflictul austro-sârb. Săptămână plină de ştiri nesigure şi contrazicătoare. Un singur lucru e pozitiv că Serbia a răspuns unei note ruseşti, zicând că ea nu renunţă la pretenţiile sale, dar nu se va ridică cu armele, ci va aşteptă ca Europa să discute prin reprezentanţii ei şi să ia o hotărîre. Serbia se va supune acelei hotărîri. Acum chestia este: adunâ-se-vor reprezentanţii Europei să discute, cum doreşte Serbia? Părerile sunt impărţite: unii cred că da, alţii zic că ba. ÎNŞTIINŢARE. Din cauza grămădirii de articole pe cari nu le putem amânâ-am fost siliţi să lăsăm pentru numărul viitor sfârşitul povestirii d-lui Ion Dragoslav: „In faţa Plevniţei". www.dacoromanicajo ALBINA 627 Cum îngrijeşte Berlinul de paseri. Oamenii primăriei au grije de păserile selbatece, cari sufăr de foame şi frig. S’au luat măsuri în toate grădinile oraşului, în parcul Victoria, în păduricea lui Humboldt şi ’n Friedrichshain. Au făcut colibi acoperite pentru vrăbii. în lăuntrul a-ctstor colibe nu cade zăpadă şi azvârl acolo boabe, căci vrăbiile numai de jos mănâncă. Pentru piţigoi sunt un fel de colivii în formă de clopot, sistem Berlepsch. Pentru grauri, li se pune hrană în lăzi aşezate sus, pe cari vântul le întoarce aşa fel ca să stea mereu cu deschiderea spre partea de unde nu bate vânt. Hrana le e ovăz, cânepă şi fire de carne. Şi administraţia grădinei zoologice îngrijeşte de pâseri, aşezând numeroase locuri unde află hrană. O casă mare cu hrană se află nu departe de Aleea biruinţei, aproape de Ahornsteig. Păserile o cunosc bine şi se folosesc de ea. Pe lângă aceasta, o mulţime de locuitori au grije de aruncă boabe pentru păserile selbatece în locurile neacoperite cu zăpadă. Calendarul lui Fechner dă poveţe cum putem veni în ajutor păserilor. Punem, de pildă, boabe pe pri-chiciul ferestei afară sau pe balcon. Păserile sufăr nu numai de lipsă de hrană, dar şi apă nu au de unde bea, când e îngheţată- Numai mierlele se pricep a luă cu dibăcie zăpadă de pe crengile copacilor. I I zif orm.a.ţivixxi. — Consiliul de miniştri a luat dispoziţia ca foştii militari cari au făcut sub arme termenul întreg de serviciu să fie admişi în slujbe de ale statului dela 80 lei în sus. Prin aceşti foşti militari se înţeleg: foştii plutonieri, foştii subofiţeri, absolvenţi ai unei“ şcoli, de sub-ofiţeri; toţi militarii cari au voit să intre In şcoala de subofiţeri, dar nJau fost admişi din cauza lipsei de vacanţă. www.dacoramamca.ro ALBINA 628 — Ministerul instrucţiei a trimis învăţătorilor din ţară o circulară prin care îi sfătueşte să inţre în legătură cu Federala cooperativelor săteşti pentru a putea desface cu înlesnire produsele şcoalei. Tratativele vor fi aduse la cunoştinţa ministerului. — Urmând a se desfiinţa cimitirul vechiu aflat în Sinaia, Bulevardul Eerdinand şi osemintele aflate într’însul trebuind să fie scoase şi mutate în noul cimitir dela Şuţu, Eforia aduce la cunoştinţa tutulor persoanelor cari ar avea membri din familiile lor îngropaţi în vechiul ci-îitir şi ar voi să scoată osemintele acelor membri şi să le îngroape în noul cimitir sau in altă parte, că acele oseminte le pot scoate cel mult până la 1 Aprilie 1909. Dacă până la această dată nu se va scoate din vechiul cimitir de persoanele interesate osemintele membrilor familiei lor, acele oseminte se va scoate de Eforie şi se va îngropa in groapa comună făcută în acest scop, la noul cimitir dela Şuţu. Se mai aduce la cunoştinţa tululor persoanelor cari au acte de cumpărătoare de locuri la vechiul cimitir, a se presentâ Biuroul Eforiei dela Sinaia, pentru ca iu schimbul actelor ce posed, să li se desemneze locuri în noul cimitir. Se aduce la cunoştinţa persoanelor, cari primesc ajutoare din fondul milelor Eforiei Spitalelor Civile, că, pentru a putea fi reînscrise în tabloul ce se va formă pe anul budgetar 1909 —1910, urmează să se prezinte la Eforie (Serviciul Comptabilităţii), spre a li se da formularul de certificat, pe care trebue să-l completeze şi sâ-1 depună la Eforie cu petiţie timbrată, cel mai târziu până la 1 Aprilie 1909, căci după această dată nu se va mai luă în considerare. — Ministerul Agriculturei şi Domeniilor aduce la cunoştinţă mişcarea târgului de râmători dela Turnu-Severin, pe timpul deia 16—31 Ianuarie şi 1—15 Fevruarie 1909 : 16—31 Ianuarie : Aflaţi 751, eşiţi 325, rămaşi graşi 426, total 426. 1—15 Fevruarie : Aflaţi 426, eşiţi 26, rămaşi graşi 400, total 400. Starea sanitară bună. Preţul pe kgr., după scăderea vieţei lei 1. Rassa râmătorilor Mangaliţa. Cărţi primite Ia redacţie. A apărut No. 435— 436 coprinzând romanul UN EROU AL TIMPULUI NOSTRU, de marele scritor rus «Mihail Lermontov». Preţul 60 bani. Se află de vânzare la mai toate librăriile din ţară. *•— xTir^-w^ ----- www.dacaramanica.ro „STEHU R*' Societatea «