15 Fevruarie 1909
Apare în fiecare Dumineca
COMITETUL DE REDACŢIE;
ION KALINDERU
P* Gârbovlceanu
O. Coşbuc
G-l P. V. Nasture)
Gh. Adamescu l,
Gr. Teodosslu
l, Ote'scu
Rcdaefia şi AdminÎ3t:
uTeasa No. 9.— Bucureşti
	
	flit î
„VICTORIA"
Societate anonimă de asigurări generale şi reasigurări
IN BUCUREŞTI
— Direcţiunea Generală: 10, Strada Doamnei 10 —
----o----
CAPITAL STATUTAR LEI 5.000.000
I NT AIA EMISIUNE LEI 1000.000
Primul vărsământ Lei 300 000
SOCIETATEA ASIGURĂ:
a) contra pagubelor cauzate de Incendiu şi Explozie, precum şi în contra Tempestei şi Ciclonului;
> b) asigurări asupra Vieţei şi Rentei viagere ; i c) contra pagubelor de Transport maritim, fluvial şi terestru;
, d) contra pagubelor cauzate de Grindină la cereale şi vii;
e)	contra accidentelor corporale şi a consecinţelor răspunderei civile;
f)	contra pagubelor provenite din Mortalitatea vitelor;
■ g)contra spargerii oglinzilor, geamurilor şi firmelor de cristal, etc.
)	Societatea «VICTORIA» asigură în mod gratuit clădirile in construcţiun^ până la punerea acoperişului, iar in
formaţiuni mai detaliate a se cere Direcţiunii societăţii.
Reprezentanţa generală Bucureşti, str. Karagheorghevicl, 3-
Anul XII.
No 20-
15 Fcvruarie 1909-
LB1N
Revistă Eneielopeţiieă Populară
m
Abonamentul in ţara pe,i|nţ Ieţţ 5 »	„	„ pe 6 ţuni „ 3
i6> In
A un au In străinătate pe an lei 8 Un numă-..................15 bani.
Pentru anunelurl 1 leu linia. JVIioa publicitate, 5 bani cuvântul.
Manuseripţet? rţspu^>' :e ae ard.
SUMARUL:
Biserica RomSnă = Noii Mitropoliţi ai României, (cu 2 ilustratiilni: I. P. S. S. Atanasie, Primatul României.— I. P. S. S Pimen, Mitropolitul Moldovei şi al Sucevei).
Literatură: Em. Gârleanu, După ceasuri triste.
Din literatura rusească: H. Morozov, Fericirea (trad. de V. P.).
Economie rurală: irimia Popescu, Boilele lăuntrice ale oilor şi ale caprelor.— V. S. hopa, Cronica agricolă, economică şi comercială: Starea timpului si a semănăturilor; Epozitia scoalelor de agricultură; Târgurile noastre; Târgurile străine.
Instrucţie şi educaţie populară: Compt de gestiune al societăţii „Steaua" pe 1908.	*
Sfaturi practice: Păstrarea laptelui şi a bulionului.
Fel de fel = Până unde călătoresc berzele.
Anecdote: Capul Negrului.— La examenul de drept.— La gară, în sala de aşteptare.— La birt.
Cronica: De pe Domeniile Coroanei. Cum s'a serbat semicentenarul Unirii: In Bucureşti. Serbările Ligei. Serbările diferitelor societăţi In cazărmi. La şcoli. La templele israelite.
Alegerea Mitropoliţi/or României: Şedinţa marelui colegiu. Cuvântarea I. P. S. Atanasie. Cuvântarea I. P. S. Pimen.
învestitura noilor Mitropoliţi: Ceremonia. Cuvântarea I. P. S. Atanasie. Cuvântarea I. P. S. Pimen Cuvântarea M. S. Regelui, (cu 3 ilustraţiuni: Sala tronului din Palatul Regal din Bucureşti.— Trăsura de gală la scara Palatului Metropolitan.— Membrii clerului in faţa Palatului Metropolitan).
Corpurile legiuitoare: Şedinţele dela 31 Ianuarie la 7 Fevruarie.
Inspecţie princiară.— Piesă nouă.— Viscole marf în ţară.— Adunarea dela Arad.— Luptă electorală la Românii din Ungaria.— Discursul deputatului Maniu.— Biserică românească la Viena. — Moartea Marelui Duce Vladimir (cu portret).— Innecuri în Austria şi Germania— Cutremur de pământ în Persia.— Schimbarea unei capitale (cu 1 ilustraţie: vederea oraşului Belgrad).— Noul Mare-Vizir al Turciei (cu 1 ilustraţie: Hilmi-Paşâ).— Situaţia politică în Orient.
Bibliografie: Cărţi primite*la Redacţie.
Pagina glumeaţă: Moş Glumici, Păţania d-lui Franţ, (cu x ilustraţie).
www.dacaromamca.ro
Noii Mitropoliţi ai României;

n ziua de 5 Fevruarie marele colegiu electoral compus din membrii Sf. Sinod, din Senatoii si Deputaţi, a ales ca Mitropolit Primat al României pe P. S. Atanasie, Episcopul Râmnicului, iar ea Mitropolit al Moldovei şi Sucevei pe P. S. Pinten, Episcopul Dunării de Jos.
Noul Mitropolit Primat este de fel dinlr’nn sat din judeţul Vasluiu. Născut la 12 August 1856, a, învăţat carte în SeminaHul dela Socola şi a fost hirotonisit preot în satul său natal.
Rămânând văduv în 1880, se hotărî, să m-meze studiile mai departe. Tocmai alunei (1881) se înfiinţase facultatea de teologie în Bucureşti. Urmă dar aci cursurile şi apoi se duse la Cernăuţi, unde este o vestită, facultate teologică,, ortodoxă, şi în 1886 obţinu titlul de doctor în teologie.
Intorcându-se în ţară, fu numii profesor de morala, creştină la facultatea din Bucureşti (1892) şi director al Internatului teologic (1888 - 1898).
La 30 Ianuarie 1895 a, îmbrăcat schima monahală, la 5 Fevruarie 1895 a fost numit, după recomandaţiunea Sf. Sinod, Arhiereu■ cu titlul de Craioveanul.
După ce fusese culăvă vreme locotenent al Eparhiei Râmnicului (1897), după moartea P. S. GhenacUe fu ales în ziua de 12 Martie (1898) Episcop al aceteiaşi Eparhii. In această calitate a căkîtorit mult prin eparhie, interesându-se de nevoile locuitorilor. De asemenea P. S. S. a stăruit să se facă adunări preoţeşti la cari să se asculte cuvântări edificatoare.
Timpul pe care i l-au lăsat liber ocupaţiile sale l-a întrebuinţat lucrând cărţi, şi publicând articole prin revistele speciale. (Ij.
(i) Mai ales în „Biserica Ortpdoxâ. Română". Notăm aci cu deosebită satisfacţie sufletească că I. P. S. a fost încă dela întemeerea «Albinei» unul din cei mai puternici sprijinitori şi chiar colaborator. A publicat îa aauî
I un articol despre Corul Mitropoliei din laşi; iar in No. Jubilar din anul* 1 XI un patriotic articol intitulat: Două cuvinte despre ţărani.
www.dacaromamca.ro
www.dacoromamca.ro
504
ALBINA
Iată principalele lucrări ale I.	S:
„Memoriu asupra facultăţii de	„Viaţa modernă şi raporturile ei cu Religia şi	„Etica
evoluţionistă şi etica creştină"(1893);„Manual de Teologie morală" (1893); „O călătorie în Orient" (1896); „Religia şcolile secundare"(1898); „Morala pentru	„Istoria
ricească", lucrare în 2 volume de	Popovici, tradusă
în	colaborare,cuP. S. Timuş(1901). „Istoricul Eparhiei
nicului" (1906).
Pentru meritele sale ca scriitor, M. S. Regele l-a medaliat cu medalia Bene-Merenti clasa	I.
Aceasta a fost activitatea fostului Episcop al Râmnicului-No-ului Severin până în momentul în care marele colegiu: Sf. Sinod, ■reprezentanţii ţării, a dat voturile lor pentru P. S. Episcop Atanasie spre a fi mitropolit Primat al României.
Părăsind Eparhia Râmnicului, I. P. S. S. a adresat următoarea Carte pastorală către clerul şi poporul acelei Eparhii:
ATANASIE,
Cu mila lui Dumnezeu ales Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Primat a! României.
Oierului şi poporului bine credincios din eparhia Râmnicului Nou} Severin. Har fie vouă şi pace dela Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, mai marele păstorilor, iar dela mine smeritul, arhierească bine-cuvântare şi cea întru Domnul îmbrăţişare.
Peste aşteptarea mea sosit-a ceasul, iubiţilor, a mă despărţi de voi pe cari v’am iubit cum iubeşte mirele pe mireasa sa.
Martor îmi este Dumnezeu, care cunoaşte cugetele noastre, că n’am Vavut alt gând mai statornic, alt dor mai ferbinte, de cât a fi toată viaţa mea păstorul vostru duhovnicesc, a sluji cu cuvântul şi cu pilda ca povăţuitor şi îndemnător al vostru la faptele cele bune şi bine plăcute lui Dumnezeu şi oamenilor.
In timp de unspre zece ani am petrecut cu dragoste şi cu bucurie pe lângă voi, precum şi voi în totdeauna fcii dragoste şi cu cinste m’aţi îmbrăţişat. M’am silit a vă cunoaşte faţă către faţă. a vă vesti prin viu graiu şi prin sbris învăţătura cea mântuitoare a evangheifeţ^aj^rij -foţosuL, vostru sufletesc şi a vă da poveţe pentru tot ce siujeşte-sp're binele vostru trupesc.
Din Câineni şi până în Ştrehaia, dela Baia-de-fier până la Baia-de-aramă şi pe malul Dunării dela Corabia până la Severin pe vârful munţilor ca şi pe mănoasele cârtipii ale mândrei noastre Oltenii glasul meu aţi auzit şi cuvântul mângâerii aţi primit.
Urmând învăţăturii şi pildei dumnezeescului Apostol al nea-
www.dacoromanicajx)
f I
I. P. S. Puuen
Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Exarli Plaiurilor.
www.dacoromamca.ro
506
ALBINA
murilor „am slujit Domnului între voi cu toată smerenia, c» lacrâmi şi ispite, care mi-s’au întâmplat mie dela cel viclean'^ (Fapte. XL, 19), Cu dreptate şi cu dragoste şi cu blândeţe v’aro păstorit pe voi.
Acum iată că după 11 ani de lucru în via Domnului, care-sunteţi voi, Dumnezeu Cela ce ţine toate în a sa mână, m’au. chemat prin glasurile înfâţişetorilor ţării, şi cu întărirea Prea. înălţatului şi Piosului nostru Rege Carol I, căruia D-zeu să-i dăruiască mulţi ani, a păstori sfânta sa Biserică şi turma cea cuvântătoare din Eparhia mitropoliei Ungro Vlahiei.
Cu duioşie mă despart acum de voi, iubiţilor mei fraţi şi fii întru Domnul. Vă încredinţez însă—după apostolescul grai—lui Dumnezeu şi cuvântului darului lui, care poate să vă zidească şi să vă deâ vouă moştenire între sfinţii săi. Singuri vof ştiţi că argintul sau aurul sau haina nici a unuia nu am poftit şi nici nu am cerşit. Am dat fiecăruia ceeace a fost cu dreptul. Pe nimeni nu am nedreptăţit. Am arătat vouă toate chipurile învăţăturii ca prin muncă cinstită şi dreaptă să vă a-gonisiţi cele de trebuinţă şi să aveţi cu ce ajută şi pe cei sărmani şi slabi dirtre voi, să vă feriţi de toate patimile pierzătoare de suflet şi de trup, să vă curăţiţi prin ascultarea sfintelor slujbe ale Bisericei în Duminici şi sărbători şi prin împărtăşirea cu sfintele taine. Să vă creşteţi copiii în frica Domnului şi întru învăţătura cărţii, să vieţuiţi întru curăţie şi bună. înţelegere cu soţiile voastre, să vă supuneţi stăpânirii, să ră iubiţi legea şi moşia, să vă daţi până şi viaţa pentru ţară şi tron.
Deci, fraţii mei, câte sunt adevărate, câte sunt cinstite, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt iubite, câte sunt de-laudă, orice faptă bună şi orice laudă, acestea să gândiţi cafi v’aţi şi învăţat şi aţi luat şi aţi văzut întru mine, aceasta să faceţi şi Dumnezeul păcei va fi cu voi. Pliniţi bucuria mea, ca aceiaşi să cugetaţi, aceeaşi dragoste să aveţi, un suflet şi un cuget să fiţi. Cu smerenie unul pre altul socotiţi a fi mâi de-cinste decât pre sine şi darul Domnului, care înalţă pe cei smeriţi şi smereşte pe cei mândri, să fie cu voi cu toţi, Amin.
Dată în Bucureşti, palatul Sfântului Sinod la 6 Februarie-1909-
Atanasie
ales al Ungro-Vlahiei, Primat al Komuniei.
Noul Mitropolit al Moldovei şi Sucevei este fm de sătean din judeţul Prahova şi a spus-o aceasta cu mândrie în discursul ce a rostit in faţa Marelui colegiu după proclamarea rezultatului alegerii. S’a născut în1853, a învăţat	Seminarul Ven-
tral din Bucureşti a fost numit diacon la biserica Sf. din Ploieşti.
Rămânând văduv în1877, a trecut ca diacon la Sf. Mitropolie din Bucureşti ş-i a urmat	ultimeloi clase ale semi-
www.dacaromanicajo
ALBINA
;5ţ>7
■nanului. In 1880 a fost trimis ca■ bursier al statului să-şi desăvârşească skidiile la facultatea. teologică din Cernăuţi, unde, ■în 1886, şi-a luat doctoratul în teologie.
Iwtorcândurse în ţară, a îmbrăţişat schima monahală şi'■ a fost câtăvă vreme predicator al Mitropoliei din Bucureşti; dar nevoile învăţământului bisericesc l-au chemat la alte însărcinări mai grele. A fost director al Seminariului Central între anii 1894—1899; apoi (din 1892) profesor la facultatea de teologie de. Dogmatică, simbolică şi Apologetică. Fiind, hirotonisii Arhiereu cu titlu de Piteşteann în anul 1895, i s’a încredinţat mai târziu şi direcţia internatului teologic, acel institut care pregăteşte preoţii şi care cire o menire atât de înaltă pentru viitorul Sf. noastre Biserici Ortodoxe (1898—1902).
Ales Episcop al Dunării de jos la 11 Fevruarie 1902, P. 8. Pvmen a desfăşurat o activitate neobosită, ocupându-se mai ■ales de bisericile şi mănăstirile din Dobrogea, unde locuitorii ■sunt atât de amestecaţi ca naţionalitate şi chiar ca rituri, căci acolo înfloresc o sumă. de eresuri venite mai ales din Rusia.
Prin stăruinţele P. S. S. s’a pus temelia frumoasei catedrale, din Galaţi care va fi o podoabă pentru acea parte a ţării. P.
S.	S. a. călătorit mult prin eparhie; a instituit conferinţele pastorale, a. înfiinţat societatea filantropică «Solidaritatea», etc. Prin ■îndemmd şi stăruinţa P. S. S. s’a publicat cu ocazia Expoziţiei generale din 1906 o frumoasă monografie a Episcopiei Dunării de jos.
In mişcarea pentru ridicarea satelor prin cultură, P. 8. S. a fost unul dintre cei cari au dat avânt şi au înţeles din primele momente de ce mare însemnătate este ca şi preoţii să-şi uneaseă puterile lor cu ale învăţătorilor.
Ca scriitor P. S. 8. Pimen a publicat diferite articole prin revistele speciale (1).
Aceasta a fost activitatea fostului Episcop al Dunării-de-jbs până în momentul când aleşii naţiunii şl membrii Sf. Sinod şi-au dat voturile cu mare majoritate desemnând pe P. S. Pimen ca Mitropolit al Moldovei.
Iată în ce chip I. P. 8. S. îşi ia rămas bun dela clerul şi poporul din Eparhia Dunării de Jos.
PIMEN,
Din mila lui Dumnezeu Episcop al Dunării de jos.
Iubitului nostru cler• de toate treptele şi tuturor creştinilor dc toate stările precum şi monahilor şi monahiilor din cuprinsul E-parhiei Dunărei de jos, Har şi pace dela Dumnezeu iar din partea Noastră binecuvântare, şi
(i) Si I. P. S. S. a fost şi este unul din cei mai puternici sprijinitori ai revistei „Albina". In nenumărate rânduri ne-a făcut onoarea de a ne trimite preţioasele circulari ale P. S S. chiar în manuscris, pentru a eşl la lumină mai întâiu în revista noastră, pe care o socoteşte un puternic mijloc -de propagandă sănătoasă în satele noastre.
www.dacaromanica.ro
.508
ALBINA
„BUN BĂMAS“
In numele Marelui Arhiereu, Domnul nostru Iisus Hristos, care conduce sfânta Sa biserică şi care în ale Sale nepătrunse taine, hotărăşte cele de cuviinţă spre folosul şi mântuirea noastră, vin a vă înştiinţâ că astăzi, după un timp de aproape şeapte ani, de când sunt în mijlocul vostru, prin voinţa şi hotărîrea aceluiaş Mare Arhiereu, arătată prin votul dat de Marele colegiu electoral, am fost chemat la conducerea Eparhiei Sfintei Mitropolii a Moldovei şi Sucevei.
Acolo, mă duc în mijlocul colegilor voştri, fraţi de preoţie, slujitori ai aceleiaşi sfinte biserici ortodoxe române şi în mijlocul iubiţilor creştini şi fraţi, unde am toată nădejdea că cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu dorinţa ce avem de a ne îndeplini datoriile ce ni se impun, să conlucrăm la îndrumarea poporului pe calea binelui, pentru slava lui Dumnezeu şi pentru mărirea neamului nostru românesc.
Dacă acum şeapte ani, când am venit în mijlocul vostru, eram cu totul necunoscut şi îngrijat de buna îndeplinire a sarcinei ce aveam, apoi acum, după o conlucrare tihnită şi rodnică, despărţirea mea de voi, prea cucernici preoţi şi iubiţi fii sufleteşti cari mi-aţi arătat dragostea şi respectul vostru, îmi produce o mare durere sufletească.
Singura mângâiere ce am la plecarea mea din Eparhia pe care cu drag am condus-o, sunt: pe de o parte, instituţiunile culturale şi aşezămintele de binefacere ce am înfiinţat sau am stăruit a se înflinţă, şi pe care cu toată voinţa le-am servit în acest timp, iar pe de altă parte, vădita ridicare sufletească a iubiţilor noştrii fii în Domnul din cuprinsul acestei Eparhii; şi aceasta, cu prisosinţă s’a adeverit, mai ales în împrejurările cele grele ce-a încercat populaţiunea sătească din ţara noastră în primăvara anului 1907, cu care prilej preoţii din această Eparhie, cu adevărat, şi-au îndeplinit sarcina de propăvăduitori ai păcii şi ai ordir.ei.
Aşezămintele şi instituţiunile înfiinţate, pururea îmi vor ră mâne ca o plăcută aducere aminte a unei munci fericite şi rodnice, desfăşurată în cei mai frumoşi ani din viaţa mea.
Nu mă gândesc de a-mi face o laudă, din îndeplinirea datoriei mele; dar, pentru însemnătatea acestor aşezăminte, nu mă pot despărţi de ele fără a le aminti şi a le recomandă grijei şi hărniciei voastre, ca şi atenţiunei iubiţilor noştri urmaşi Epis-copi ai Dunărei de jos.
Aceste instituţiuni şi aşezăminte sunt:
I.	Conferinţele’pastorale, sau întrunirea tuturor preoţilor spre a discută chestiuni privitoare la activitatea preoţească în mijr locul poporului, înfiinţate în primul an al episcopatului meu, 1902.
II.	Conferinţele protopopeşti, sau întrunirea tuturor protopopilor cu revizorul eparhial şi membrii consistorioţi, în cari, sub
www.dacaromamca.ro
ALBINA
'509
preşedinţia noastră s’au discutat chestiuni privitoare la âdmi-nistraţiâ bisericească.
- III. Societatea „Solidaritatea", adică înfiinţarea unei înstitu-ţiuni filantropice şi culturale, în oare preoţii să-şi găsească un sprijin şi în caz de moarte, familiile lor să aibă un ajutor; iar preotesele văduve şi copii minori, să-şi afle alinarea în Azilul acestei societăţi.
Capitalul adunat până astăzi al acestei societăţi, trece peste suma de 100.000 lei şi aşi fi fost fericit, dacă aş fi a/ut parte ■de a pune şi temelia Azilului.
• IV. Zidirea Catedralei episcopale, careva fi o podoabă a o-raşului Galaţi şi un monument al ţării noastre.
V.	înfiinţarea Seminarului clerical „Sf. Apostol Andrei", în care se vor pregăti viitorii candidaţi de preoţie ai eparhiei Dunărei de Jos.
VI.	înfiinţarea şcolii de cântăreţi bisericeşti, de care se simţiâ foarte mare nevoie în această eparhie.
VII.	îmbunătăţiri pentru care am stăruit să se facă în economia casnică a gospodăriilor mănăstirilor şi a caselor preoţeşti ca astfel ele să poată deveni nişte modele de imitat pentru populaţiunea noastră ţărănească.
VIII.	îndrumarea activităţiei preoţeşti pentru îmbunătăţirea stării intelectuale şi economice a poporului dela ţară, prin înfiinţarea de bănci populare, cercuri culturale şi şcoli de adulţi.
IX.	Participarea clerului dela Dunărea de Jos, Ia Expoziţia Naţională din 1906, unde lucrările monografice ale Episcopiei şi Judeţelor ei, precum şi albumurile cu toate bisericile reparate sau zidite în timpul Domniei M. S. Regelui Carol I, au fost răsplătite cu diplome de onoare şi cu peste 150 medalii pentru biserici.
X.	Asistenţa publică sau grijea pentru cei bolnavi şi nenorociţi, încă a fost servită de noi, în calitate de preşedinte al Comitetului Spitalului „Elisabeta Doamna" din Galaţi. In acest Comitet, am lucrat cu cei mai distinşi şi fruntaşi bărbaţi ai o-raşului Galaţi, cărora Ie voi păstră o amintire plăcută.
XI.	Călătoriile sau vizitele mele canonice în oraşele şi satele Dobrogei, în urma cărora am alcătuit un Memoriu, care l’am prezentat M. S. Regelui şi onoratului Guvern, după care s’au înfiinţat mai multe parohii privilegiate în Delta-Dunărei.
XII.	Participarea la Societatea de Patronagiu, de curând înfiinţată în ţara noastră, cu care ocazie, am ţinut prima conferinţă în arestul central din Galaţi, şi am hotărât ţinerea regulată a conferinţelor de către preoţi, Ia acest arest central, precum şi în celelalte aresturi preventive din judeţele Eparhiei.
XIII.	In sfârşit, ca parte însemnată din activitatea mea episcopală, în decursul celor şeapte ani, constat cu mulţumire că s’a înmulţit personalul preoţesc cu 22 teologi hirotoniţi, dintre cei mai distinşi tineri, .cari au obţinut titluri acedemice, în ţară sau străinătate.
www.dacoromanica.ro
510
ALBINA
Numărând toate acestea, doresc din suflet ca ele să rămâi» în grija voastră şi spre folosul bisericei şi podoaba ţârii; iar din partea Mea, vă fac toate urările de bine, iubiţilor preoţi, tuturor fiilor mei sufleteşti şi celor de un alt rit şi lege din cuprinsul eparhiei Dunărei de jos, căci, spre a mea mulţumire toţi mi au arătat iubirea, stima şi respectul lor.
In deosebi, vouă iubiţilor preoţi, vă recomand să aveţi-toată, dragostea şi iubirea către viitorul Episcop al Dunărei de jos şi al nostru urmaş, pe care ’1 va orândui Dumnezeu; şi totodată vă îndemn să vă iubiţi între voi, cu cea mai desăvârşită dragoste frăţească, plinind legea Mântuitorului Hristos şi pro-povăduind-o prin cuvinte şi fapte, aşa precum Ţara şi Neamul, cu drept aşteaptă dela noi toţi.
Rămâneţi cu bine şi în.înplinirea sfintei şi marei voastre chemări, spre slava bisericii şi spre propăşirea neamului nostru, românesc.
Episcop PIMEN al Dunării de Jos-
ales al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei.
De pe domeniile Coroanei.
Zilele trecute d-1 Ion Kalinderu a fost la Domeniul Coroanei Şegar* cea din judeţul Dolj.
Pe lângă lucrările domeniale, agricole şi silvice, d-sa a mai vizitai şcoala, primăria şi banca populară din Segarcea, cum şi şcoala din‘Lipov, interesânduse ca totdeauna de aproape de progresul lor.
Astfel ia şcoala din Segarcea a pus elevilor diferite întrebări Tot aşa "la şcoala din Lipov, uhde a fost salutat de un elev în numele tuturor, printr’p cuvântare, pe cât de simplă pe atât de duioasă. Acî, in-teresându-se de’numărul şcolarilor şi constatând că a sporit mult, a dispus ca Administraţia Domeniului Coroanei să construiască un al doilea local de şcoala.
La Primărie a hotărît de asemenea să se facă mai multe reparaţiunţ localului.
La banca populară care are azi un capital de aproape 200.000 lei, s’a interesat de progresul .ei şi a exprimat mulţumiri conducătorilor. Fiind că.sediul ei actual e mic, a încuviinţat ca sâ se mute în două săli al& atelierului şcolar, care sunt mai spaţioase şi mai bine puse pentru trebuinţele băncii, iar răsboaele de ţesut conduse de mâestra şcoalei sa se treacă într’o altă 'cameră din noul local de şcoală.
Pe: lângă aceste ajutoare , materiale d-1 Kalinderu n'a pregetat sâ se sfătuiască cu d-nii învăţători şi preoţi şi să le dea diferite poveţe cum sâ lucreze cu mai niult folos pentru înnainlarna poporului. Amintin^ de mulţumirile ce i-a adus elevul dela şcoala din Lipov, d-sa spune ea acestea l-au mişcat mult, căci e o dovadă că iDărinţii vorbesc între dânşii acasă despre străduinţa administraţiei domeniului Coroanei de a-i îndruma pe calea propăşirii, câ sunt pătrunşi înşişi de nevoia de a rupe-cu trecutul şi de "a se ridica cât mai mult prin puterile proprii.
Lâ sfârşit a rugat pe d-nii învăţători şi preoţi sâ urmeze cu căldării şi cu toată chibzuinţă activitatea lor socială, spre binele ţârei.
------------
www.dacoromamcaj-o
După ceasuri triste.
alalioanele începură să se tragă în urmă, spre rovinele în care se adăpostiseră cele patru zile înnainte de atac. Companiile se înşirau amestecate, înjumătăţite, comandate, unele, de câte un sergent, în lipsa ofiţerilor căzuţi în luptă. Soldaţii mergeau buimaci, storşi de osteneală ; ajunşi în bivuac se lăsau jos, fără să-şi scoată muniţia de pe dânşii, cu degetele încleştate încă pe prăselile puştilor udate de ploaie. Din când în când cinevâ strigă vre-un ordin pe care nu-1 auzea nimeni; apoi tăcerea .se aşterneâ neclintită, iar noaptea rece, pătată, ici colo, de lumina ştearsă a felinarelor, cădeâ posomorită, ca o piază rea. Şi totuşi, în întunerecul ei fiecare se simţea mulţumit că nu poate vedea pe celalt. O desnădejdb amară, o amăgire cruntă cuprinsese sufletele în care nu puteâ tresări nimic. Oamenii trăiau una cu pământul pe care zăceau zdrobiţi.
In cortul batalionului al doilea din regimentul 13 de dorobanţi, stăteau, pe un pat de câmp, un maior şi doi căpitani. Iar în mijloc, pe paiele aşternute jos, un sublocotenent de roşiori, venit cu un ordin, la comandantul regimentului. Maiorul eră cu mâna legată, şi stătea cu ochii închişi, strânşi din pricina durerei. Cei doi că-
www.dacoromanica.io
512
ALBINA
pitam, rămăseseră alături, cu capetele In pământ. Iar ofiţerul de roşiori privea în gol, ca şi când urmărea cu interes cevâ; în răstimpuri, se ghionteâ, fără să-şi deie seama, în coaste, în stânga, unde îl tăiâ un junghiu.
De odată pânza cortului se dădu la o parte, şi intră un sublocotenent. Toţi ridicară capetele, iar maiorul întrebă grăbit:
-Ei?
Sublocotenentul răspunse înăbuşit:
—	Nimic!...
—	Nici o veste despre al patrulea atac?
—	... Nimic! . .
Sublocotenentul păreâ că se’neacă, se primbla de câ-tevâ ori prin cort, neliniştit, vrând par’că să oprească ceva, care i se suiâ până’n gât şi-i frământă sufletul. Dar deodată, îşi duse mâna la guler, şi-l sinulse, se întoarse către maiorul care-1 priveâ, şi se sili să spuie:
—	Vă rog. . . iertai i-mă,. . dar mi mai pot! Apoi îşi cuprinse faţa’n mâni şi isbucnl într’un plâns cu hohote care-i tremură hainele pe el. Maiorul, mişcat, se sculă, şi rugă pe ofiţeri:
-- Culcaţi-1 ici, să se liniştească.
In vremea în care ofiţerii culcau pe sublocotenent, ca pe un copil, pânza cortului se dete din nou la o parte, şi un căpitan rus, un om înalt, sdravân, cu obrazul ascuns într’o barbă mare roşie, intră cu ochii rătăciţi, ui-tându-se la toţi, ca şi cum. căută pe cinevâ. In mână ţinea o hârtie.
Maiorul îşi dădu seama:
—	Vine cu vre-un ordin, trebuie să-i arătăm unde să-l ducă.
Dar rusul, se lăsă jos, pe marginea patului. Maiorul se apropia şi-l întreba, pe franţuzeşte, ce vreste aduce. Rusul se uită la el buimac, neînţelegând par’că nimic; şi, de odată, zărind, pe un scăunaş, un pahar, întinse mâna, luă paharul, se uită iar împrejur şi ceru pe româneşte :
—	Apa.
Sublocotenentul luă un ulcior şi-i turnă, căpitanul dădu paharul peste cap, apoi rămase frânt, răsuflând din greu. De pe mâneca ferfeniţită a mantălii răzbită de
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
513
ploaie apa se scurgeâ, prelingându-se ca de pe buza unui uluc, şi şapca, pleoştită, i se lăsase până peste urechi. Unul dintre ofiţeri se uită la uniforma rusului, şi zise:
—	Ăsta-i din regimentul Arhangelgorod.
Şi în vreme ce priveau cu toţii la căpitanul din regimentul vestit, sfărmat în luptă, rusul îşi aruncă iarăşi ochii spre pahar, întinse mâna, şi ceru din nou:
-— Apa.
Pe urmă dădu paharul de duşcâ, se uită de jur în-prejur, ca şi când nu ştiâ pe unde să apuce, şi se repezi pe uşă.
Ofiţerii se luară după el, să-i arate drumul, dar deodată, galopul unui cal le întoarse capetele, şi’n aceeaşi clipă în care zăriră călăreţul, calul lunecă şi se prăbuşi la pământ. Alergară într’acolo. Calul se sculase singur, dar călăreţul rămăsese jos. Ofiţerii îl ridicară şi-l duseră în cort. Eră un sublocotenent de călăraşi. Cu faţa încreţită de durere, sublocotenentul vorbi maiorului:
—	Domnule maior.. . trebuie să-mi fi rupt piciorul... dar am un raport grabnic... către Măria Sa Domnitorul. .. Ce mă fac?
Vârî mâna în manta, căută şi scoase un plic:
—	Uite-1.
Maiorul se gândi puţin, apoi se ’ntoarse către sublocotenentul de roşiori:
—	Şerbănescule, încalecă numai decât, şi du raportul. Eu voiu face cunoscut domnului colonel.
Sublocotenentul Şerbănescu luă plicul, îl puse în buzunarul dela piept, al mantălii, şi ieşi...
Ploaia cădeâ din ce în ce mai tare. Pe drumul cleios, plin de apă, calul lunecă când într’o parte, când într’ alta, apoi repede, îşi strângeâ picioarele, le înţepeneâ, să nu cadă, şi se încorda la drum din nou. Sublocotenentul Şerbănescu trecuse de linia bivuacurilor, şi se îndreptă spre rezerve, unde ştiâ că Domnitorul rămăsese peste noapte. O luase drept înainte. Une ori se opreâ; dar de geaba îşi aţinteâ privirile, — nu vedeâ nici capul calului, şi felinarul i se stinsese. Ploaia îi urzică obrazul, iar trupul îi îngheţase supt umezeala hainelor. Mergând aşâ, "se gândeâ... „Ce raport duceâ
www.dacaromanica.ro
ALBINA
514
©are?" .. |n zăpăceala ceia nimeni nu se gândise sa întrebe... Pe plic scriiâ, cu creionul roş, grabnic... „Poate purta vestea înfrângerii de peste tot!",.. îşi duse mâna la piept să pipăie plicul.
Eră acolo... Unde să fi ajuns? Opri calul. Şuietul ploaiei, — atâta se auzea. Scutură capul, căci simţea cum apa i se strânsese în fundul chipiului şi i-1 îngreuiase. Atunci spre stânca, zări departe, nişte luminiţe... Dacă nu se uită din întâmplare, mergea tot nainte, degeaba. Trase dârlogul, şi o luă spre bivuacurile rezervelor. Lu-minele se deslusiau din ce în ce.
Eră noaptea târziu, dar oamenii forfoteau încoace şi încolo. Un ofiţer de serviciu îi ieşi în cale.
Sublocotenentul Şerbănescu îşi opri calul:
—	Un raport către Măria-Sa.
Ofiţerul o luă înainte, şi peste puţin, în faţa unui cort înconjurat de felinare, printre care sentinelele păşeau dela una la alta, se opriră.
Sublocotenentul descăleca, şi, de-abiâ suflând, cu plicul jilav în mână, intră în cort. .Se opri scurt, şi nu avii puţerea decât să întindă .raportul. Cuvintele i se încleştaseră în gât.
Desfăcându-se dintre generalii cari stăteau în picioare, înprejurul unei mese, Domnitorul făcu un pas, şi, cu sprâncenele încreţite de asupra ochilor scrutători, luă, nerăbdător, raportul. Rupse plicul, citi. O scânteiere îi trecu în privire şi, înălţând capul, se întoarse mândru, de spuse, cu glasul tare şi mişcat:
—	Domnilor.... Griviţa a căzut!
Em. Gârleanu.
Capul Negrului.
Se ştie că în America sunt dese certe şi chiar bătăi între Negri şi Albi. Tribunalele Judecă adesea procese de asemenea fel.
Intr’o zi un Alb fu reclamat de un Negru câ i-a dat în cap cu o tingire.
—	Vei plăti atâţia dolari amendă şi atâţia dolari despăgubire. . . Puteai să-i omori. . .
—	Nu, d-le judeeător, Negrii au capul tare.
Aşa e, se răsgândi judecătorul. Dacă loviturile au fost aşâ cum zici, ar ii trebuit să ai vre-o rană la cap şi nu văd nimic.
Domnule judecător, răspunse Negrul, nu vă uitaţi la capul meu, uitaţi-vă la tingire şi o veţi vedea că e prăpădită!
www.dacoromamca.ro
Boalele lăuntrice ale oilor şi caprelor,
fc=r.c=3
T Aceste boli suut foarte multe; nu vom vorbi însă <le cât (le cele mai dese şi mai rele dintre ele.
Umflarea Pântecelui.
Umflarea pântecelui este produsă prin desvolta-rea în stomacul cel mare, în burtă, de gaze şi mirosuri urîte, resultate din putrezirea alimentelor mâncate. Burta, din pricina acelor gazuri, se umflă întocmai ca un cimpoiu, făcând ast-fel ca şi pântecele să se mărească, să se umfle, să se întinză ca
0	tobă.
Boala se arată de obiceiu repede şi de odată la un mare număr de oi, omorînd pe unele din ele în câteva ceasuri, dacă nu sunt căutate de grabă. De aceea trebue a se păzi turmele de acest reu, aceasta şi pentru faptul că ivindu-se la mai multe
01	de odată, căutarea şi lecir'”ea lor este foarte anevoioasă.
Caprele sufer mai rar de această boală.
Cauzele dezvoltării peste măsură de gazuri în burtă şi prin urmare ale umflării pântecelui, sunt boalele care împiedică rumegarea, precum şi răce-lele. Dar aceste pricini sunt rari, cele mai dese au obârşia în hrana ce se dă oilor. Ast-fel sunt nutreţurile stricate, mucede, sau prea reci, udate de ploae sau de rouă. Erburile cu brumă pe ele sunt foarte vătămătoare, de aceea şi boala se iveşte mai mult toamna.
www.dacoramaiiica.ro
51G
ALBINA
Păscutul pe livezi de trifoiu, (le lucernă, ele ovăz: sau de .grâu verde, mai ales când sunt şi plouate sau cu rouă pe ele sunt de asemenea periculoase.
Otava, otava de lucernă, cartofii verzi sau putrezi, foile de varză, sfeclele, pot încă produce umflarea burţei.
Oile bolnave se arată cu pântecele umflat, cu deşerturile ridicate, în deosebi cel stâng care ese în afară. Bătând cu palma mâinii pe deşerturi, ele sună ca o tobă
Oaea bolnavă este tristă, nu mai mănâncă şi încetează de a rumega.
Dacă se lasă fără nici o îngrijire, boala merge* repede, pântecele se umflă mereu, vita abia răsuflă,, ţine gâtul şi capul întins, iar picioarele răscăcă-rate. Caută a stâ pe loc, cam cocoşată, abiâ miş-cându-se. Privirea ei devine sperioasă, ochii par a-i eşî din ghăoace; resuflă şi geme din ce în ce mai greu cu cât se apropie de sfârşit; cască gura, ţine limba atârnată, balele să scurg în şiroiu, de multe ori varsă. In această stare de odată cade jos şi moare, unele sbătându-se puţin, altele fără a mai face vre-o mişcare.
Vindecarea umflărei pântecelui fără căutare nu se întâmplă de cât foarte rar. Boala se sfârşeşte mai în totdauna, dacă e lăsată în voea ei, prin moarte, câte odată numai în 2 — 3 ceasuri.
Pentru a se feri vitele de umflarea pântecelui, se vor dă nutreţuri bune, păzindu-se de a se scoate la iarbă înainte ca rouă şi bruma să se fi ridicat. Toamna li se va dă înainte de a eşî la păşiune, câte o mână de fân.
Când oaea s’a umflat, pentru a o lecui trebue a se lucră în pripă. Nu se va lăsă a stâ pe loc, ci o va sili să meargă. Pe pântece se va frecă cam apăsat cu mâinile.
Dacă aveţi la îndămână o apă curgătoare sau un mic lac, şi mai ales dacă numărul oilor bolnave este mare, le faceţi să intre în acea apă până aproape să le acopere, le ţineţi câte va clipe, în care timp să nu stea locului, ci să le siliţi a se mişca. Este
www.dacoromamcajo
ALBIM A
517
bine încă în lipsă de o asemenea apă a le stropi cu apă rece pe cap, gât şi corp chiar. Trebue însă ţinut seama că acest mijloc de lecuire nu este de folos, de cât la începutul boalei, înainte ca oile sa fie prea umflate; când sunt prea umflafie, apa le face mai mult rău, de cât bine.
Un alt ajutor ce se poate dâ oilor bolnave este îngăurirea deşărtului şi burtei, darea cepului, ceea ce se face cu trocarul, un fel de sulă îmbrăcată cu o ţeavă de fier lustruit. Locul unde se face înţeparea este în deşertul stâng, cam de o potrivă departe de cea din urmă coastă, de şold şi de marginea şalelor. Se introduce acea sulă cu ţeavă cu tot, apoi se trage sula afară, lăsându-se ţeava în înţepătură până ce oaia se desumflă.
In lipsă de această uneltă, se poate întrebuinţa ori ce cuţit, cu care înţepăm deşertul în dreptul mai sus pomenit Dacă introducem pe tăetura cuţitului o ţeavă de soc, de trestie sau alt lemn, pentru a ţine buzele înţepăturei deschise, este şi mai bine.
Când însă înprejurările sunt ast fel, că nu s’a putut dâ tutulor oilor bolnave ajutorul necesar, sau că cu toate îngrijirile, nu este nici o nădejde de a le scăpă, atunci cel mai nemerit lucru este ca îndată ce băgăm de seamă, că pe cea bolnavă nu o mai ţin picioarele, sau a căzut jos, să o tăem.
Odată tăeată i se va scoate iute măruntaele, căci alt-fel carnea ei va căpăta un miros urît, care o va face să fie neplăcută la mâncare.
Păstrarea laptelui şi bulionului.—Pentru ccc laptele şi bulionul să ţie mai micit să i se adauge o cantitate mică de bicarbonat ele sodă. E de ajuns un gram la o litră. Sepăs-trează şi fără bicarbonat.
Irimia Popescu
Medic veterinar.
www.dacaromamca.ro
■518
ALBINA
K. Morozov.
DF’EiRIOIU.E.A..
(Legendă. — Traducere din limba rasă).
miult, foarte demult, întregul pământ era numai o grădină frumoasă. Totul eră în floare şi parfum, şi chiar oamenii, cari trăiau pe atunci în acea grădină, nu erau mai puţin frumoşi decât natura ce-i înconjură: ochii lor reflectau seninul diafan al cerului, iar sufletele, apa limpede ca cristalul, a lacului ori a râuleţelor din munte.
Dar, cea mai mare podoabă a acelei prea frumoase grădini, eră o păsărică minunată, căreia i se ziceâ Fericirea.
Gând glasul ei răsună în înălţime şi umpleâ văzduhul de melodii înveselitoare, oamenii, âscultând-o, îşi transportau sufletul departe, departe, până la soare, şi li se părea că tot lăuntrul lor li se umpleâ de razele luminei lui ferbinţi. Iar când păsărică sburâ dintr’un copăcel în altul, ei ar fi vrut să stea veşnic într’un loc, şi veşnic să tot privească la dânsa, drăguţa lor cântăreaţă!
Dar, iată că, odată, vine printre dânşii un om, sosit se vede din vre-o margine depărtată şi necunoscută a lumii. In ochii lui S9 reflectă întunericul nopţii adânci, şi privirile acestor ochi întunecaţi, care-i luminau faţa palidă, schânteiau ca sclipirile frânte ale fulgeruluiiar în jurul capului, asemenea norilor destrămaţi de furtună, atârnau bucle de păr negru şi aspru.
A mers şi el prin acea împodobită grădină, dar sufletul nu i s’a bucurat de frumuseţea înconjurătoare: căci eră plin de pizmuire şi de răutate.
De odată aude un cântec, dar un cântec aşa de minunat, cum nici odată nu mai auzise în vieaţă: toată fiinţa i s’a umplut ca de un dulce farmec, încât pe loc i-a venit liotă-rîrea să stea acolo, nemişcat, tot lungul vieţii sale, să stea şi să asculte, să asculte fără sfârşit!...
Dar cântecul a încetat, şi omul cu ochii întunecaţi ridicând capul, vede minunata păsărică stânci pe o ramură chiar deasupra capului. Păreâ a fi o bucăţică vie dintr’un curcubeu, aşâ ardeâ, strălucea şi scânteia frumuseţea orbitoare a penelor acestei gingaşe făpturi.
<-Ea trebue să fie a mea», zice omul în sine. «Ea nu tre-bue să cânte şi pentru alţii. Am s’o pun în cuşcă şi am să
www.dacoromanicajo
A BINA
519
mă desfăt singur cu frumuseţea ei! Şi va cântă numai pentru mine singur»!
Şi a întins mâna cu lacomă grăbire spre păsărică. Micuţa cântăreaţă totdeauna stătea printre oameni şi ştiâ că ei o iubesc, de aceea a stat cu încredere pe mâna întinsă spre dânsa; dar după ce a fost prinsă vede deodată privirile pline de nizmuire şi răutate îndreptate spre dânsa, şi în aceiaşi clipă simte trupuşorul ei gingaş strâns de degete tari şi rele. Atunci ea s’a sbătut cu desnădejde, s’a muncit din toate puterile şi fără voe scoase un ţipăt, care arătă atâta suferinţă şi tristeţă, încât omul speriat a deschis fără voe mâna, şi in aceiaşi clipă, cevâ veselitor şi plin de încântare i a trecut pe dinainte şi s’a depărtat în verdeaţa adâncă a pomilor, dispărând pentru totdeauna!
Şi, iată, de atunci, de când s’a întâlnit cu	şi
cu Răutatea, Fericirea cea cu dulce viers, a încetat de a mai stă printre oameni. «Eu nu le-am făcut nici un rău; cele mai dulci cântece ale mele erau pentru dânşii; ei însă miau rupt penele frumoase! Nu face nimic! Eu şi aşâ pot cântă, însă ei nu mă vor mai vedea»!
De atunci, oamenii numai de departe aud cântecele minunate ale Fericirei!... Auzind-o, oamenii s’au pornit să o găsească; dar cu cât o căutau, cu atât cântecul se auziâ tot mai departe, şi de atunci a început a li se păreă că acel cântec răsună din propria lor inimă. Dar cântecul încetând atunci şi glasul lor lăuntric a început a le spune : «Fericirea a sburat, a sburat departe !»
Mai mult decât pe oricine, Fericirea a iubit pe copii. Ochii de un albastru senin al acestor nevinovate făpturi îi aduceau aminte azurul albastru al cerului din frumoasa grădină. Adeseori, fără să bage cineva de seamă, noaptea, Fericirea sburâ prin odăiţele copiilor, stătea la căpătâiul lor şi cântă cântările ei gingaşe. Treziţi, copiii deschideau ochii mari cu uimire şi vedeau strălucind prin întuneric penişoarele Fericirei, şi surâzând întindeau mânile spre ea. «Ei vor să prindă luna dintre nori» ziceau atunci în glumă mamele lor tinere. Şi, după ce Fericirea le cântă mult, iar se depărtâ.
Când vedea fete tinere şi flăcăi, cu ochi încrezători, plini de nădejde şi credinţă în viaţă, Fericirea se aşeză lângă dânşii şi începea a le cântă deasupra capetelor fermecătoarele sale trilu i. O, cât de frumoasă li se păreă atunci vieaţa ; câtă lumină, câtă splendoare!... «Noi veşnic vom fi fericiţi, veşnic avem să ne iubim»,! vorbiau atunci între dânşii tinerii !...
S’a întâplat, că şi unii oameni, înţelegând ce este vieaţa’ au văzut câte odată Fericirea zburând pe dinaintea lor, dar în loc să-şi dea tot sufletul cântărilor ei, ei se mărgineau să-i privească numai penele frumoase şi de atunci au luat în seamă mai mult penele ei aruncate. «De departe, pă.
www.dacoromanicajo
520
ALBIiîA
sărica asta ni s’a părut neînchipuit de frumoasă,» ziceau ei. «Şi ce lucru curios! Noi n’am văzut la început penele-i lepădate! Apoi, în cântecele ei vesele se amestecă uneori note de suferinţă şi de jale!... Nu, asta nu i Fericirea de care ne-au istorisit nouă părinţii şi bunicii, pe când trăiau în grădina cea frumoasă! Trebue să ne învăţăm copiii, să pornească a căută acea unică, adevărată, dulce şi prea frumoasă Fericire!
Şi au început a istorisi despre dânsa copiilor şi nepoţilor.
Mulţi au pornit în căutarea Fericirei, şi li s’a întâmplat să găsească în cale prea frumoase pene, strălucitoare, pe care Fericirea sburătoare le lăsă să cadă câte odată pe pământ. Oamenii le-au numit: iubire, mărire, bogăţie, ele erau de mărimi şi culori diferite, dar mai totdeauna li s’a întâmplat să găsească numai câte o penişoară din acestea, şi oamenii doreau să vadă Fericirea în toată frumuseţea ei neatinsă dela început!
Iată pentru ce ei vorbesc neîncetat de dânsa şi o aşteaptă ca din nou să se întoarcă pe pământ! Dar şi Fericirea încă aşteaptă ca tot pământul să se prefacă din nou într’o grădină frumoasă şi înflorită, unde pizmuire şi răutate să nu'fie. Numai acolo vrea ea să cânte din nou, pentru toţi oamenii, minunatele şi veşnicile sale cântări!...
V. P.
COJIPT DE GESTIUNE.
al societăţii „Steauaa pe anul 1908, cu începere dela 1 Ianuarie 1908 şi până la 31 Decemvrie 1908.
ACTIV.
1.	Numerar rămas în casa societăţii din anul trecut. 5,01
2.	Încasări dela 2767 membri (cotizaţii).............4.731,55
B.	Cuponul de 1 Ian., 1 Fevr., 1 Iulie şi 1 August 1908 3.062,50
4.	Beneficiul rezultat din ieşirea la sorţi a unui efect
de 5000 lei....................................... 75,—
o.	Subvenţie din partea Băncii Poporului pe anul 1908	200,—
6.	„	„	„ Casei şcoalelor pe anul 1908 7.000!—
7.	„	„	„ Credit, func. rural pe anul 908	100,—
8.	Dela sucurs. soc. „Steaua" din Buştenari-Prahova 26,50
Total . . . 15.190,56
www.dacoromanicajo

ALBINA
521
PASIV.
1.	Numerar plasat în efecte, valoare nominală 12.500
lei................... ....	12.190,25
2.	a) Diferite cheltueli specificate în actele justificative şi registre do cheltueli.......................... 99,40
b)	Taxa de 5% asupra cupoanelor dela scrisurile
funciare urbane 5% ...	.................. 125,95
c)	D-lui 1. Coatu Cerna, încurajare pentru scrierea
„Schiţe din războiul independenţei.................. 100,00
d)	D-lui Ionescu Lungu, încurajare pentru diferite
scrieri popuiare.................................... 150,00
e)	D-lui N. Dobrescu, pentru scrierea „Antim lvi-
reanul“............................................. 300,00
f)	Revistei „Albina” pentru publicarea membrilor
•dela 1 Octomvrie 1907—31 Septemvrie 1908	.	180,00
g)	D-lui Emil Gârleanu, pentru lucrarea „Schiţe
şi amintiri”......................................'	300,00
h)	D-lui 1. Morariu, pentru serviciile aduse soc. 140,00
i)	D-lui I. Ghiaţă, în calitate de secretar-contabil
al societăţii....................................... 240,00
3.	Numerar în casa societăţii	la	31	Dec. 1908	1.364.96
Total . . . 15.190,56
RECAPITULARE
asupra gestiunii societăţii culturale „Steaua” dela înfiinţare şi până la 31 Decemvrie 1908.
ACTIV. In anul 1901 soc. a avut 5110 m-bri si un venit del. 11.466,15				
idem	1902	idem 2371.	idem	7.020,90
W	1903	„ 1670	?>	6.994,70
»	1904	* IU?	;/	8.520,25
	1905	* 1745	1/	10.732,05
«	1906	„ 2355	tt	16.973,80
n	1907	„ 2168	ff	12.130,65
tj	1908	„ 2767	ft	15.185,55
		PASIV.	Total Iei . .	89.024,05
1.	Numerar plasat în efecte de 76.000 1. val. nom. 71.278,55
2.	Diferii e cheltueli ale soc. dela înfiinţare până la
31 Decemvrie 1908 ................................. 16.380,54
3.	Numerar aflat An casa soc. la 31 Dec. 1.908 . .	1.364,96
Total . . . 89.024,05 ■ ■ »
www.dacoromanicajo
Starea timpului şi a semănăturilor.
u o iarnă destul de friguroasă şi puţină zapadăr s’a sfârşit anul 1908 şi tot aşâ a început şi anul acesta. Puţinele zile ce au fost ceva mai călduroase pe la începutul acestui an, au adus mai mult rău decât bine semănăturilor de toamnă, de oarece s’a topit şi puţina zăpadă ce acoperea semănăturile, în cele mai multe părţi ale ţărei, lă-sându-ie expuse cu totul unui frig destul de mare, care le-a adus mult rău, mai cu seamă rapiţeh Se ştie că această plantă oleioasă nu poată să sufere unui frig mai mare de 12 grade sub zero de zăpadă, iar sub zăpadă până la un frig de 18
tre-
în lipsă
grade sub zero. Intr’un caz, ca şi în. altul rădăcina ei bue să aibă grosimea degetului celui mare.
Astfel, în această iarnă, din lipsa de zăpadă şi din cauza îngheţului şi desgheţului, ce s’a urmat în unele zile din Ianuarie, şi din cauză frigului celui mare, recolta acestei plante este socotită ca şi pierdută. In tot cazul trebue să aşteptăm zilele mai frumoase ale lunei Martie, ca să ne dovedească întru cât semănăturile de toamnă, de grâu, secară, orz şi ra-piţă, au suferit mai mult sau mai puţin, din cauza lipse, de zăpadă.
Fiindcă luna Iulie şi August din anul trecut, în unele judeţe au fost cu totul lipsite de ploaie, porumb pentru hrana sătenilor, ca şi nutreţ pentru vitele lor nu s’a făcut aproape de loc. Din această cauză locuitorii din aceste judeţe, Brăila, Ialomiţa şi Neamţu, s’au adresat deja pe la Ministerul de interne spre a le veni în ajutor, ca să scape atât ei cât şi vitele lor, de neajunsul de care suferă.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
525
însemnătatea culturii cartofului.
Din acest punct do vedere, în această revistă, am arătat-unele foloase ce sătenii noştri pot trage din cultura cartofului, când aceasta tuberculă este semănată primăvara mai de timpuriu. In acest caz, ori cât ar fi timpul de secetos, în luna Iulie şi August, din această semănătură de cartofi, tot se poate scoate o recoltă satisfăcătoare, care dimpreună cu putina recoltă de porumb, poate să ajute fiecărui sătean la hrana lui până când începe munca câmpului, când poate să-şi câştige mai uşor hrana zilnică.
Casa Şcoalelor, prin buna voinţă a d-lui ministru Sp. Haret, a luat măsuri spre a da premii învăţătorilor cari se vor dovedi că se ocupă mai mult de cultura cartofului şi de introducerea acestei plante în gospodăria sătenilor noştri. Dacă acest merit, unii nu voesc a l recunoaşte acum, vor fi siliţi a-1 cunoaşte mai târziu, când cultura cartofului va prinde mai multe rădăcini în cultura sătenilor, şi când sătenii având cartofi îndestui, nu se vor mai plânge că n’au ce să mănânce. Se ştie cum cartoful în mai multe rânduri a scăpat populaţiunea Germaniei din ghiarele foamei şi a mor-ţei, când lipseau drumurile de comunicaţie, care nu erau după cum sunt astăzi.
Ei bine, acest cartof va aduce aceleaşi foloase şi pentru sătenii noştri, cari mai curând sau mai târziu, vor ştî să şi dea mai bine seama de cultura lui. Copiii satelor, cari astăzi trec prin şcolile rurale, cred că vor ştî să-şi facă mai bine datoria cu privire la cultura cartofului decât părinţii lor.
Expoziţia şcoalelor de agricultură.
Expoziţiunea ce se pregăteşte pentru toamnă, din partea şcoalelor elementare de agricultură, în urma unui ordin dat din partea d-lui Sp. Haret, ministrul instrucţiunii publice, va putea arătă şi mai mult, cum elevii acestor şcoli ştiu să-şi facă datoria, la cultura diferitelor plante sub ochii profesorilor lor.
La astfel de expoziţiuni se poate vedea ca prmtr’o oglindă, munca depusă la cultura cutărei plante, mai mult decât la altele. La "aceste expoziţiuni vom putea vedea şi aprecia munca depusă la cultura cartofului, şi întru cât această muncă a fost folositoare, şi pentru sătenii din apropierea şcolilor elementare dj agricultură.
Astfel de foloase se pot vedea la satele din apropierea Domeniilor Coroanei.
www.dacoromanicajo
524
ALBINA
Târgurile noastre.
in toate târgurile noastre din ţară, afacerile sunt slabe, iar preţurle sunt aceleaşi pe cari le-am avut la sfârşitul lu-nei Decemvrie 1909.
Intru cât priveşte afacerile cu cereale ca şi preţurile, la târgul din Bucureşti, atât în Ianuarie cât şi în Fevruarie până la această dată, nu lasă nimic de dorit. Astfel:
Grâul suta de kilograme s’a vândut cu 19—21 lei
Orzul........... »	..............11—14	»
Ovăzul.......... »	 10—13	»
Porumbul ....	»	..............12— 14	»
Secara.......... »	..............In—16	»
Meiul ......	»	..............H -12	»
Fasolea .	. .	»	..............15—19 *
Cartofii de Braşov »	..............9—12 şi 50 cm.
» de Moldova».....................5—7 lei.
Fânul s’a vândut cu 80—100 lei mia de kgr„ după calitate; fânul de meiu cu 66—85 lei mia de kgr.; iar paiele de grâu, etc. cu 30—40 lei mia de kilograme.
Târgurile străine.
Afacerile în aceste târguri ca şi preţurile, n’au aproape nici o însemnătate, deşi nu se poate şti până la această dată în mod lămurit starea semănăturilor de toamnă în toată Europa ca şi în alte ţări din America şi India.
Astfel la târgul din Paris grânele indigene s’au vândut cu 22—23 lei şi 25 ct.; cele străine cu 21 — 22 lei; secara cu 15—16 lei şi 50 ci.; orzurile cu 18 — 20 lei, cele străine cu 17—18 lei; porumbul cu 18—19 lei; făina de grâu cu 31—33 lei; fasolea cu 33 — 43 lei; mazărea cu 40—43 lei şi lintea cu 45—65 lei.
In Germania, la Manheim, grâul s’a vândut cu 29 lei; secara, orzul şi ovăzul cu 20 -22 lei; la Berlin grâul s’a vândut cu 26 lei; secara şi ovăzul cu 20 — 21 lei şi orzul cu 24—25 lei.
La târgul din Belgia, grâul s’a vândut cu 20—21 lei; secara, orzul şi ovăzul cu 15—17 lei, afară de Amvers, unde ovăzul se vinde ou 20 lei.
La târgul din Viena şi Budapesta, grâul s’a vândut cu 26 lei şi 50 ct., secara şi orzul cu 20—21 lei şi 50 ct. şi ovăzul cu 18—19 lei.
In Olanda grâul s’a vândut cu 20 lei şi 50 ct.
La Londra grâul se vinde cu 20—21 lei; secara, orzul şi ovăzul cu 13—14 lei şi 50 ct.
La Geneva (Elveţia), grâul s’a vândut cu 22 lei şi 50 ct secara, orzul şi ovăzul cu 19—20 lei şi 50 ct.
La Milan (Italia), grâul s’a vândut cu 28 lei şi 50 ct.- secara, orzul şi ovăzul cu 19—21 lei şi 50 ct.
www.dacaramanica.ro
ALBINA
525
La târgul din New-York (America), grâul s’a vândut cu 20—21 lei; secara cu 15 lei şi 75 ct.; orzul 17 lei şi ovăzul cu 18 lei şi 25 ct.; iar la Chicago, grâul s’a vândut cu 19 până la 20 lei.
In toate târgurile străine preţurile sunt socotite pe suta ■de lcgr., ca măsura cea mai dreaptă.
V. S. Moga.
Fel de fel-
Până unde călătoresc berzele.
Dela Rossitten în Prusia resăriteană se scrie unui ziar din Berlin.
„In The Cape Daily Telegrapk* din Port Elisabeth, 21 Noem vrie 1908, şi alte ziare din acea parte de miază-zi a Africei, se povesteşte ca în Martie 1908, la margenea din spre Miază-noapte-resărit a pustiei Kalaliari, un neguţitor a cumpărat dela un Negru, un iuel de aluminiu, pe care eră săpat „Rossitten. Germania. 769“. Negrul povestea că a luat inelul dela un Buşman, care îl avea dela alţii. Aceştia, umblând într’o zi după rădăcini şi vânat, au văzut un număr de păseri mari albe lângă niţică apă. Buşmanii s’au apropiat cu băgare de seamă şi au ucis una din acele păseri, cu băţul. Celelalte au zburat. Vânătorii au început a jumuli paserea, dar, dând peste un inel la-un picior al ei, s’au spăriat, au aruncat-o şi au fugit strigând: „Un zeu! Un zeu!“
In saţ, aflându-se de întâmplare, unul mai îndrăzneţ s’a dus de-a luat paserea şi a mâncat-o, iar inelul l-a dat din mână în mână până a ajuns la negustorul sus pomenit.
In sfârşit, inelul de aluminiu a ajuns la redacţia „Wide World" în Londra. Barza No. 769 a eşit din ou la 7 Iulie 1907 într’un cuib al proprietarului Adam Sobottka din Dombrowsken, ţinutul Lyck (Prusia resăriteană). însemnarea a făcut-o H. Griger.
Deci berze din Prusia, de lângă Marea Baltică, au ajuns până în Africa de Miază-zi!
--------------------
La examenul de drept.
—	Să admitem cazul, d-le, că d-ta ai avea dreptul la o
moştenire mare. Ce ai face în regulă	, înainte de
a pune mâna pe moştenire ?
—	Datorii !
www.dacoromamcajo
CUM	S’A SERBAT SEMICENTENARUL UNIRII.
In Bucureşti. Serbările Ligei.
Liga Culturală convocase încă dela ora 9 dimineaţa numeroase delegaţiuni ale corporaţiilor de meseriaşi. La oi’a 10 cortegiul se pune în mişcare, având în frunte comitetul Ligei. In-tr’un car împodobit cu scoarţe ţărăneşti eră purtat bustul Domnitorului Cuza.
La biserica Sf. Gheorghe s’a oficiat un Te-Deum de către P.
S. Ccdist	Botoşeneanul,
S’au ţinut mai multe cuvântări: d. Sava	d. Glh
Lazăr, din partea studenţilor, d. Petre
Dela biserică cortegiul se îndreptează spre palatul Ateneului. Trecând pe dinaintea statuei lui Mihaiu Viteazul, depun o coroană.
La Ateneu corul societăţii «Hora» a executat «Deşteaptă te Române» şi alte cântece; iar d. G. Bogdan	profesor, a
ţinut o cuvântare.
A vorbit apoi un delegat al corporaţiilor meseriaşilor.
D-na Aristizza Romanescu a recitat o poezie.
Serbările diferitelor societăţi.
Societatea femeilor române a consacrat seara de Sâmbătă 24 Ianuarie unei conferinţe istorice a d-lui profesor I. Florut care a tratat despre unire.
<&•
Societatea femeilor române «Sprijinul» a serbat ziua de 24 Ianuarie printr’o cuvântare ţinută de d na	lonescu, ur-
mată de recitări şi cântece şi de reprezentaţia pieselor: «Cinei CineU şi	«Marioara».
■«!>
Societatea linerimeicatolice a serbat ziua de 24 Ianuarie prin tr’un festival dat în sala «Amiciţia». Arhiepiscopul catolic Netz-hammer a ţinut o cuvântare în limba română.
Societatea corală Hora în localul şcoalei Golescu: coruri; recitări; cuvântarea d-lui I. Pavelescu, student în litere.
Societatea « Carpaţii», care a împlinit 27 de ani de existenţă, a dat un oanchet în sala Turn-Verein. Innainte de masă o con-ferenţă despre unire de d. prof. I. Clineiu.
www.dacoromanicajo
ALBINA
527
In cazărmi.
Prin cazărmi s’au dat deasemenea serbări. In cazarma «Cuza» unde îşi au sediul batalioanele 2 şi 6 de vânători şi regim. 6 de infanterie, după cuvântarea d-lui Maior Atanasiu, s’au cântat de către corul soldaţilor bacalaureaţi cântece patriotice.
La regimentul 4 de infanterie, după cuvântarea d-lui Colonel Eolacolu, soldaţii au recitat poezii.
La regimentul 10 de artilerie, după conferinţa d-lui Căpitan Marcovici, s’a danţat «Hora Unirii» şi «Banul Mărăcine».
La şcoala do infanterie, după cuvântarea d-lui Căpitan Âlexiu, •elevii an recitat poezii.
La şcoli.
La diferite şcoli ale statului, pe lângă faptul că elevii s’au dus la festivitatea dela teatru, s’au organizat şi serbări intime între şcolari şi părinţii şcolarilor. Nu avem ştiri de peste tot. Dăm aci acelea cari le-ani aflat în ziare. Daca vom primi altele, le vom consemnă într’o notiţă suplomentară.
Astfel la şcoala de menaj externă la ora 4 p. m., după o cuvântare a d-nei E. Demetrescu, directoarea şcoalei, elevele au cântat coruri, au recitat poezii şi au jucat: «Mama Angheluşa», de Alecsandri, «Cinei-Cinei», de Alecsandri. La sfârşit danţuri naţionale.
<£&
La şcoala de menaj Elena Eraelide»: Cântece, executate de corul şcoalei; cuvântarea d-nei Alexandrescu, directoarea; reprezentaţia piesei «Cinei-Cinei», de Alecsandri.
Şcoala Normală a «Societăţii pentru învăţătura poporului român»: o serbare şcolară cu recitări, cântece şi o cuvântare a d-lui P. Gârboviceanu, directorul şcoalei.
Dintre şcolile particulare din Bucureşti: Despina Doamna, institut de domnişoare (cuvântarea d-lui R. Caracaş, profesor, coruri, recitări) ; Liceul Sf. Gheorghe, institut de băeţi (cuvântările d-lor Andreescu şi G. Bogdan-Duică, profesori; coruri; recitări) ; Cultura, şcoală de băeţi israeliţi (cuvântare a unui elev; coruri; recitări); Gimnaziul evreesc (cuvântarea directorului şcolii şi a profesorului B. Kanner, coruri) ; Şcoala luterană de băeţi (un poem istoric reprezentat de elevi, cuvântări a doi profesori); Şcoala primară israslită (cuvântarea directoarei, coruri şi danţuri).
La templele israeliie.
La templul coral israelit, după slujba religioasă, d. Dr. Beck, a ţinut o cuvântare despre însemnătatea zilei.
Asemenea s’a procedat şi la Sinagoga din strada Mămulari, unde a vorbit d. Schor, prim rabin.
ALCGCRCA MITROPOLIŢILOR ROMANICI.
La 5 Fevruarie, orele 1 p, m. s’a oficiat un serviciu religios li Mitropolia din Capitala ţârii in prezenţa membrilor sfântului Sinod, a d-lor miniştri, a mai multor senatori şi deputaţi.
Şedinţa marelui colegiu se deschide la Cameră la orele 2, sub preşe-dinţa P. S. S. Episcopului Gherasitn Timuş al Argeşului.
www.dacoromanica.ro
528
ALBINA
Se face apelul nominal, al membrilor marelui colegiu.
P. S. Preşedintele citeşte articolele din lege privitoare la constituirea marelui colegiu şi alegerea Mitropolitului Primat.
Se votează apoi prin apel nominal.
P. S S. Episcopul Atanasie Mironescu al Râmnicului a fost proclamat Mitropolit Primat ai României.
Se procede apoi la- votarea Mitropolitului Moldovei şi se alege P. S. S. Episcopul Pimen actual Episcop al Dunărei de Jos.
După proclamarea rezultatului, cei doi Mitropoliţi, urcându-se la tribună, rostesc pe rând câte o cuvântare.
Iată cuvântarea I. P. S. Atanasie .
Simt o mare mulţumire de această înaltă întorsătură a carierei mele bi sericeşti, pe care am început-o ca preot de mir la un sat. Găsesc că aci e şi degetul lui D-zeu, căci in aceiaşi zi am fost hirotonisit archiereu acum 14 ani. Cel mai mic dintre fraţii mei, am fost ales la înalta treaptă. Mulţumesc lui D-zeu, fie numele lui binecuvântat; vă mulţumesc şi d-voastră pentru marea sarcină ce puneţi pe umerii mei slabi.
Pătruns insă de înţelepciunea preceptelor religiei, înălţimea la care m’aţi urcat nu mă va ameţi, nici strălucirea şi nici averea nu mă va ademeni de a mă abate dela datoria mea de păstor, căci D-zeu coboară pe cei răi şi înalţă pe cei smeriţi la această demnitate.
Episcopatul meu dela Vâlcea m’a învăţat că scaunul acesta nu e scaun de odihnă, ci de muncă; nu de bucurie, ci de jertfire pentru binele sufletesc al păsloriţilor mei. Voi sluji cu dreptate şi voi fi strajă neadormită ca credinţa strămoşească să pătrundă în masele poporului, spre a-1 în demnă la paza legilor ş: la iubirea de D-zeu şi patrie. Voi da guvernului M. S Regelui cuvenila ascultare şi în toată sfera activitâţei mele, voiu lucră pentru asigurarea putere! statului şi pentru propăşirea socială.
Mulţumesc respectuos tuturor bărbaţilor de stat că mi-au fost binevoitori, mulţumesc primului ministru pentru bunele dispoziţiuni ce a avut faţă de mine, biserică şi cler, căci urmează marilor săi predecesori Brătianu şi Sturdza, prin calităţile sale.
Iată şi cuvântarea I. P. S. Pimen .
Nu pot să nu mă gândesc în această zi la figura aceluia care o via ă întreagă conduse biserica, la repauzatul Mitropolit Primat.
Vă felicit pentru fericita alegere ce aţi făcut în persoana P. S. S Athanasie, ca Mitropolit Primat. Nu cred că cel mai pesimist istoric va aveâ altceva de zis.
Din parte-mi nu găsesc cuvinte a exprimă convingerea mea de rolul mare ce mi se impune prin sarcina nouă de Mitropolit. Am primit cu sfială postul de Episcop al Dunârei-de-Jos acum 7 ani, unde am lucrat pentru întărirea sentimentului patriotic şi religios. Aduc mulţumirile mele cetăţenilor dela Dunărea de Jos şi de peste Dunăre, de cari mă despart, dar cu gândul voiu fi totdeauna lângă ei.
Ca fiu de sătean, îmi dau perfect seamă de datoria ce are biserica de a lucră pentru înălţarea poporului şi a-1 face să răspundă vieţii sociale şi morale, căci ştiu că starea lui economică depinde de starea socială şi morală.
Votul d-v, mă trimite în a doua Capitală, unde s’au săvârşit cele mai mari acte ale naţiunei, mă trimite cu iubire pentru iubire, spre a lucră pentru ţară şi tron. Voiu căută prin cuvinte şi fapte să fiu pilda preoţilor mei în conducerea eparhiei.
Mă voiu coborî cu drag şi interes la vatra ţăranului, spre a mă convinge de nevoile lui reale. Sănătatea poporului mă va interesă tot atât de mult ca şi starea lui sufletească, căci una e legată de cealaltă.
Gândul nostru se înalţă în aceste momente către M. S. Regele, căruia îi conservăm înalt devotament şi stimă.
Onoratului guvern îi datoresc respect pentru activitatea sa îndreptată
www.dacaramanica.ro
ALBINA
529
pentru ridicarea bisericii şi a neamului. Figurile bătrânilor vor rămâne pentru noi un îndemn Ia muncă şi fapte mari.
Mulţumesc d-Iui prim ministru şi colegilor d-sale, pentru grija ce au avut la ridicarea Bisericei. Mulţumesc şi membrilor înaltului corp electoral. înţeleg înalta mea datorie şi când ea va deveni rodnică vă rog ca dv. să vă bucuraţi cei dintâi şi mai mă rog ca să nu aveţi de cât bucurii. Exemplele le voiu luă de marii ierarhi Dosofteiu, Varlaam şi Ve-niamin. După poveţile lor mă voiu conduce cu ajutorul lui D-zeu, căruia mă rog să-mi dea putere de muncă spre a izbândi, ca să îndeplinesc w dealul meu.
învestitura noilor mitropoliţi.
Duminică 8 Fevruarie, s’a făcut la palatul regal din Capitală solemnitatea învestituirii noilor Mitropoliţi.
De dimineaţă se găsiau adunaţi la palatul metropolitan toţi episcopii, toţi arhiereii şi clerul capitalei; erau asemenea elevii seminariului contrai cu drapelul şi numeros public.
Sala tronnlui (lin Palatul Ilegal (lin lîucnrcşti, nmlc s’a făcut ceremonia învestiturii celor (loi Mitropoliţi.
Sosind trăsura do gală a palatului regal, noii aleşi s’au suit în trăsură şi s’a format apoi cortegiul prevăzut de program care a mers la palatul regal.
Ceremonia s’a desfăşurat în sala tronului. Aci erau adunaţi
www.dacoromanicajo
Vederi <lela ceremonia învestiturii I. P. S. Mitropoliţi
Ti ăsura de gală la scara palatului mitropolitan. — Membrii Clcrilui 1n faţa intrării palatului).
www.dacaramanica.io
ALBINA
'531
miniştri, episcopi, arhierei, senatori, deputaţi şi înalţi funcţionari ai statului, în jurul M, S, Regelui şi A- S. Principelui Moştenitor.
La nra fixată în program, şi-a făcut. intrarea I. P. S. Mitropolit Primat, care, înaintând până în faţa tronului, a ascultat •citirea diplomei de numire şi apoi a primit cârja din mâna Suveranului.
După ce a primit Cârja, a rostit următorul discurs :
"	* ■■	i . I
Sire,
Sunt aproape 11 ani, de când rai-aţi încredinţat cârja de păstor al eparhiei Râmnicului. Şi acum, întocmai ca sluga căruia Domnul său i a încredinţat taianţii, înfâţişându-mă in faţa ^lâvitului -Vostru Tron, primesc din Augustele Voastre Mâini) cu toată supunerea, semnul împuternicirii la o nouă şi mâi înaltă păstorie duhovnicească.
Această mare încredere ce bine-voiţi a acordă smereniei mele, este pentru mine, ca şi pentru sluga căreia i s’a zis: „intră întru bucuria Domnului tău“,— o pricină de nespusă bucurie .sufletească şi de adâncă recunoştinţă către M. Voastră.
Totodată ea este pentru mine şi un puternic îndemn de a munci îndoit ca până acum în via Domnului şi a-mi împlini -cu sfinţenie şi cu toată stăruinţa marile îndatoriri ale nouei dregătorii bisericeşti, la care M. V. mă rândueşte astăzi.
Cu privirile minţii îndreptate pururea la cei mai dinainte păstori cari au strălucit în fruntea eparhiei Ungro-Vlahiei, câ nişte mari luminători ai Biseiîcei noastre, şi pilde de blândeţe şi bunătate, precum şi cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu şi în sprijinul puternic al M. Voastre mă voiu sili toată viaţa mea a păstori cu bună-cbibzuiriţă această eparhie răspunzând astfel înaltelor dorinţi ale M. Voastre, pentru pacea şi înflorirea bisericei străbune. Voiu aveâ în deosebi pururea ca pilda bunătatea şi blândeţea mult regretatului meu predecesor.
Voiu consideră totdeauna ca cea dintâi datorie a mea ie pâ: stor şi de cetăţean, a fi supus din toată inima şi din tot cugetul, Augustei persoane a M. V. şi a înaltei Sale Case.
Zi şi noapte mă voiu ragă cu căldurăşi cu genunchile plecate la scaunul îndurărilor a tot puternicului Dumnezeu, ca să păzească pe
M.V., prea bunul şi mărinimosul nostru Suveran, în pace şi în bună sănătate, întru mulţi ani glorioşi, pentru fericirea şi slava ţării.
Depunând la picioarele M. V. aceste simţiminte ale mele de
www.dacaromanica.ro
532
ALBINA
credinţă şi de supunere; mă rog. din adâncul sufletutui meu ca D-zeu să Te binecuvinteze, Sire! D-zeu să binecuvinteze pe M.
S.	Regina! D-zeu să bine cuvinteze pe A. A. L. L. Regale, Principele şi Princesa României, cu bine credincioşii lor copii!
D-zeu să bine-cuvinteze România, scumpa noastră patrie!
A intrat apoi cu acelaşi ceremonial I. P. S. Mitropolit a Moldovei şi Sucevei, care, după primirea cârjei, a rostit cuvân* tarea următoare:
Sire,
Primind din Augustele Voastre mâini acest toiag archipăstoral, semn vădit al conducerii Eparhiei Sf. Mitropolii a Moldovei şi Sucevei, am deplina convingere că primesc o sarcină foarte însemnată, în mersul afacerilor vieţei sufleteşti a unei părţi din poporul Regatului României.
Această însemnătate a sarcinei mele arhipăstorale reiese din înaltul şi sfântul scop pe care Biserica noastră ortodoxă naţională este chemată a-l îndeplini în mersul regulat şi bun al cetăţenilor statului, spre slava lui D-zeu şi mărirea neamului nostru românesc.
învăţăturile propovăduite de Biserică prin preoţii ei, sancţiune Dumnezeiască, trebue să străbată, să lumineze şi să povăţuiască pe oameni în toate împrejurările vieţii, pregătindu-i a fi buni creştini, convinşi patrioţi şi harnici gospodari., ca astfel viaţa să le fie tihnită şi statul să fie fericit.
Sunt pe deplin convins, Majestate, despre rolul preotului nostru în viaţa poporului şi despre folosul ce el trebue să aducă societăţii, mai ales în timpul de faţă, când din cauza propăşirii noastre ca Stat înaintat, cerinţele devin multiple şi adesea grele şi deci datoria fiecărui preot în cercul păstoriei sale este de a înlesni poporului calea pentru preîntâmpinarea şi satisfacerea în chip cât mai uşor a acestor cerinţi sociale. Şi am convingerea că atunci când preoţimea noastră va aveâ deplina păj trundere a datoriei, îmbrăţişând toate cerinţele şi nevoile poporului, va înlesni în chip paşnic şi fericit desvoltarea Iui morală şi economico socială.
Cu aceste convingeri de datorii mă prezint, Sire, înaintea M. V. şi cu ele mă voiu apropiâ de treptele scaunului mitropolitan, ocupat în vechime de ierarchi mari prin cuvioşia vieţii, prin iubirea de neam şi prin munca pentru luminarea poporu-
www.dacoromanicajo
‘ ALBINA
533
ui, al căror nume ca: Dositei, Yarlaam şi Veriiamin vor rămâne veşnic pomenite de noi Românii, iar pentru miue aceşti ierarchi vor fi călăuze în îndeplinirea sarcinei ce mi se impune-
Voiu rugă pe Dumnezeu ca să adumbrească şi să păzească sub a tot puternicul său scut ţara noastră românească cu al ei popor şi iubit Suveran, ca aşâ, pe calea păcii şi a îmbelşugării, mergând mereu, să ajungă a fi scrisă în cartea destinelor, printre statele cele mai fericite din lume.
Să trăiţi, Sire! Trăiască M. S. Regina! Trăiască A.A. L.L. Regale Principii Moştenitori, dimpreună cu scumpii lor copii! Trăiască România!
Apoi M. S. Regele a răspuns ambilor prelaţi prin următoarele cuvinte:
Mulţumesc	I. P. S. V., în numele Reginei, al Meu şi al
Familiei mŞle, pentru bunele urări ce Ni le aduceţi şi pentru sentimentele de credinţă şi devotament ce Ni le arătaţi cu atâta căldură sufletească
La rândul Nostru, în acesta zi solemnă, când ambii Mi-tropoîiţi ai Ţării primesc deodată învestitura, nu putem lipsi a le cere să inalţe rugile lor pentru mântuirea scumpei noastre Patrii şi să ne împărtăşească cu ale lor binecuvântări.
I.	P. S.. Părinte,
Cu deplină încredere şi vie mulţumire	încredinţat
toiagul	archiepiscopal de Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi
Primat al României, ca semn al celei mai înalte trepte a Sf. biserici autocefale române, la care te a ridicat glasul marei adunări.
1.	P. S. Ta înlocueşti pe un păstor, care un lung şir de ani a ţinut cu vrednicie cârja mitropolitană şi a fost prin virtuţile sale podoaba şi mândria Bisericii.
Adânc pătruns de îndatoririle înaltei sale chemări, mult regretatul mitropolit Iosif nu a încetat de a fi o pildă vie de blândeţe şi de iubire creştinească, care a impus veneraţie tuturor. Constat cu vie bucurie, că însufleţit de duhul său curat, paşnic şi smerit, vei păşi pe urmele sale neşterse şi vei păstră ca un sfânt odor cultul memoriei sale, atât de scumpă inimelor noastre.
Nu mă îndoesc că vei fi vrednic de această mare şi grea moştenire şi că vei păstori cu bunătate şi dreptate, cu purtare de grije pentru popor şi cu râvnă şi osârdie pentru întărirea credinţei.
însemnata lucrare istorică ce ai închinat-o eparhiei Râmnicului Noul Severin, îmi este o chezăşie că silinţele I. P. 3.
www.dacoromanicajo
.534
ALBINA
Tale se vor îndreptă spre o înălţare şi mai mare a acestui însemnat scaun mitropolitan. Din adâncul sufletului şi spre binele ţării îţi doresc mulţi ani de ocărmuire paşnică şi rodnică ca Mitropolit al Ungro- Vlahiei şi Primat al României.
/. P. S. Părinte,
Ales de marea adunare archiepiscop şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, cu vie mulţumire te-am întărit în această înaltă treaptă, încredinţându-ţi după vechile datini toiagul archi-păstoresc.
Urcându-te pe scaunul mitropolitan din iubita Noastră a doua Capitală, unde strălucesc neuitatele virtuţi ale fericitului Veniamin, am deplină încredere că vei menţine tradiţiile de evlavie, lăsate de acest vrednic păstor, precum şi necurmata grife a pregătirii tinerelor generaţiuni de păstori sufleteşti.
Cu drept cuvânt ai vorbit de misiunea preoţimei, căci dela ea aşteaptă ţara acea strajă neadormită pentru păstrarea credinţei, pentru îndemnul la faptele bune şi pentru întărirea morală a familiei pe care se reazemă buna orân-duiala a Statului. De asemenea rodnica activitate ce ai desfăşurat pe scaunul Dunărei de Jos, nu-mi lasă nici o îndoială că vei păstră cu o cuvioasă îngrijire falnicele lăcaşuri, odoare ale pietăţii strămoşeşti, ce împodobesc acest scaun mitropolitan.
Dumnezeu să te hrănească din darurile sile cele bogate şi cu a sa iubire de oameni să reverse mila sa asupra I. P. S. Tale, ca să poţi fi folositor norodului în mijlocul căruia vei trăi şi să-ţi îndeplineşti datoriile morale către scumpa noastră ţară.
Din tot sufletul îţi doresc mulţi ani de ocărmuire şi ca Domnul să te conducă şi să Te lumineze în sfânta Ta chemare.
Ceremonia fiind terminată, persoanele de faţă au felicitat pe înalţii Prelaţi, cari s’au întors la palatul metropolitan cu acelaşi ceremonial.
La Mitropolie s'a făcut apoi instalarea noului Mitropolit al Ungro-Vlahiei.
In biserica catedrală, după o scurtă slujbă, d. Sp. Haret, ministrul cultelor, a citit decretul regal care întăreşte votul mar relui colegiu. I. P, S. a rostit o cuvântare, căreia i-a răspuns P. S. Nifon, Vicarul Sf. Mitropolii» în numele clerului din eparhie, urându-i ani mulţi,
CORPURILE LEGIUITOARE.
SENATUL.—In şedinţa dela 4 Fevruarie se votează recunoaşteri şi indigenate.	.
La 6 Fevruarie d:l dr. Râmniceanu întreabă pe d-1 Ministru •de răsboiu dacă este adevărat că s’a închiriat unor streini Arsenalul Armatei. D. Ministru răspunde că nu este exact. Apoi
www.dacaromamca.ro
ALBINA
53S
se începe discuţia proiectului de lege pentru modificarea legii statului major âl Armatei, discuţie ce se termină în şedinţa dela 7 Fevruarie. Proiectul se votează cu 45 bile albe, fiind 5 contra Tot în şedinţa dela 7 Fevruarie d. Dissesm a întrebat pe guvern de ce nu ia iniţiativa ridicării de statue bărbaţilor cari au lucrat la întemeierea României moderne: Kogălniceanu, Boe-rescu ş. a., şi lui Alexandru Cuza?
D. 1. Brâtianu, preşedintele Consiliului, răspunde că guvernul e gata să ajute prin sume însemnate asemenea opere de recunoştinţă naţională, dar crede că e bine ca iniţiativa şi amănuntele lucrărilor să fie lăsate particularilor.
CAMERA.—La 31 Ianuarie se discută un proiect de.lege di» iniţiativă parlamentară privitor la portul «robei» de către advocaţi. Vorbesc d-nii Tache Ionescu, C. F. Robescu şi d.'7. Malld. raportorul. ,
Camera — cu majoritate de 67 voturi fiind contra 29 — votează desfiinţarea «robei» advocaţilor.
La 4 Fevruarie d. N. Fleva desvolta o interpelare adresată d-lui Ministru de interne cu privire la administraţia ţării în genere şi în special la funcţionarii administrativi, din judeţul Muscel. Ii răspunde d. Ion L Brâtianu, preşedintele-consiliului. Dar, discuţia nu se termină,' căci şi îns şedfnţa dela'6 Fevruarie-d. Fleva, vorbeşte în chestie'personală şi-i răspunde iarăşi d. prim ministru Brâtianu.	1
In şedinţa dela 7 Fevruarie se pune la vot o propunere de a se modifică regulamentul'Camerei în ce priveşte modul de votare al recunoaşterilor. Propunerea se respinge, căci au fost pentru 60, contra 38, şi legea cere ca să fie 2 treimi pentru a se mo*-dificâ. regulamentul iCamerei.	-	*
Se începe apoi desbaterea proiectului de lege, prezentat de d. Ministru al justiţiei Thorna Stelian, pentru organizarea judecătorească. După ce D.' V. ^.ntonescu,^ rapor-fcorpl, citeşte raportul comitetului delegaţilor, se începe discuţia*.generală." Vorbeşte în-tâiu d. 'I. Th: Florescu, care combate.,mai multe dispqziţii diiţ proiect: instituirea judecătorului unic la tribunale, instituirea unui consiliu superior, al magistraturii, -eţc. Apoi d. G. Mârze&m susţine proiectul în general, arătând că este bine ca numiri'e îri magistratură să se facă după un examen .de capacitate, nu de-â dreptul de ministru, arătând că e necesar ca şi înaintările să se facă după recomandaţia unui consiliu superior, pentru ca să înlăture amestecul politicei; .asemenea e’bun tribunalul disciplinar, care va trage lâ răspundere pe acei magistraţi, cari >nwuşi fac datoria.	.	m
>
........... . *'>
Inspecţie princiară.
A. S. Regală Principele Ferdinand în ziua de 3 Fevruarie a fost la Giurgiu a inspectat trupele din localitate.	:	i " )
S'a dat şi-,b mică -serbare :jdanţ.uri naţionale, monoldage;, etc, eieouir tate de spldaţi-	%i .' *»	ti
JU .: .i-.rn.-ut
www.dacoroinamca.ro
ALBINA
536
Piesă
La 2 Fevruarie s'a reprezentat pentru prima dată la Teatrul Naţional din Bucureşti o piesă nouă scrisă de d. Barbu Delavrancea, unul din cei mai de seamă .scriitori ai noştri.
Ea are ca subiect ultimele zile din viaţa lui Ştefan cel' Mare şi e intitulată «Apus de Soarea
Viscole mari în ţară.
Deşi luna lui Fevruarie este aproape de jumătatea ei şi ne am aşteptă să se mai îndulcească iarnă, care a 'ţinut anul acesta mai mult ca altă dată, căci a început de vreme de tot, se pare că lucrurile merg rău. Mai ales în partea Moldovei au fost geruri mari şi viscole. In ziua de 6 au venit ştiri din Adjud, din Tecuci, din Iaşi. din Botoşani că vânturi mari opresc trenurile şi fac comunicaţia imposibilă pe şosele.
Adufiarea din Arad.
In 2iua de 29 Ianuarie s'a ţinut in Arad m palatul Primăriei şedinţa festivă a „Asociaţiunii naţionale arad ane pentru cultura poporului românesc. "
Au fost de faţă ţ»este 3000 de persoane; orăşeni, elevi şi eleve din şcoli, săteni, mosafiri din alte oraşe şi chiar din Regat.
Şedinţa a fost deschisă de protosincelul Ciorogariu, după care a; vorbit d. Vasile Goldiş, directorul Aşociaţiunii. Au ţinut cuvântări şi reprezentanţii altor societăţi: D. E. Ungureanu din partea soc. «Astra», d. P. Givulescu, din partea soc. pentru fond de teatru.
D. profesor V. Nicula citeşte raportul general despre activitatea societăţii în ultimul an.
Au urmat apoi diferite comunicări şi discuţiuni.
Seara a fost un banchet şi un bal.
Luptă electorâ/ă la Românii din Ungaria.
Pentru scaunul de deputat vacant prin moartea lui Coriolan Bredi-ceanu a început lupta. Românii vor susţine pe d. Q. Pop de Săseşti, preşedintele partidului naţional român din Ungaria.
D-sa a fost în Oraviţa, unde a ţinut o întrunire publică, la care au luat parte foarte mulţi alegători şi au aclamat pe d. Pop şi pe deputaţii Lucaci şi Ştefan Pop, cari îl însoţeau.
Discursul deputatului Maniu.
In Camera din Budapesta a vorbit săptămâna trecută deputatul român Iuliu Maniu susţinând că nu e bine să se introducă limba ungară ca limba de comandă în regimentele ungureşti.
Ungurii au provocat mare scandal.
Biserică românească ta Viena.
O solie de Români din Viena compusă din d-nii: Al. Lupu, dr. Sterie N, Ciurcu, dr. Marius Sturdza şi d. arhitect Cesar B. Popovici s'au înfăţişat la d. dr. Lueger, primarul Vienei, rugându-1 să dea un loc: pe care colonia româna să ridice o biserică ortodoxă.
D-rul Lueger a făgăduit că va căută un loc potrivit şi-l va pmne la îndemâna coloniei.

www.dacoromanicajo
ALBINA
537
Moartea marelui duce Vladimir.
Marele duce Vladimir, unchiul Ţarului Rusiei a murit subit în ziua de 4 Fevruarie.
El era unul din factorii ceiunai importanţi ai politicei turceşti, ca om care luase parte activă în războiul dela 1877 — 78 şi care cunoştea de aproape trebile politice şi militare.
Răposatul a lăsat mai mulţi fii, dintre cari unul Marele duce Ciril este soţul surorii A. S. R. Principesa Maria. Acum doi ani a fost oas-pele Curţii noastre Regale la Sinaia.
In Adstria au căzut ploi mari, pricinuind înnecuri^ de ape. In mai multe mine lucrul a fost întrerupt.
In Germania furtunile au adus înnecuri. Mai multe fabrici inundate şi au întrerupt lucrul. La Kissingen trei izvoare minerale au fost înne-cate pricinuind mari pagube.
In Persia s’a întâmplat zilele trecute un cutremur mare, care a nimicit 60 de sate şi a ucis 6000 oameni.
Se pare liotărît lucru că Sârbii vor mută capitala regatului dela Belgrad la Niş.
Marele Duce Vladimir.
înnecuri în Austria şi în Germania.
Cutremur de pământ în Persia.
Schimbarea unei capitale.
www.dacoromanicajx)
www.dacoromamca.ro
ALBINA
539
Nou! mare vizir ai Turciei.
Am anubţat în No. trecut că în locul lui Kiamil Paşa a fost numit mare Vizir (cum am zice noi, preşedinte al ConsiliuMi} Hilmi Paşa, a) cărui portret îl dăm aci.
Hilmi-Paşa
Hussein Hilmi-Paşa aservit mulţi ani ca funcţionar administrativ î* insula Mitilene, apoi în Smirna şi în Siria. Mai târziu a fost inspector general în Macedonia.
Acum în urmă eră ministru de interne în cabinetul care s’a retras.
Situaţia politică în orient.
Politica orientală este tot în stare turbure. Ştirile ce se publieă'prin ziare sunt contrazicătoare.
In ultimile zile ele au fost foarte grave. Se vorbea că între Austria şi Serbia lucrurile au ajuns la aşa încordare, în cât un războiu poate zbucni de azi pe mâine. Toată lumea e în aşteptare şi cu grijă.
Asemenea s’a zis că Rusia ar fi recunoscut independenţa Bulgăriei' şi că şi alte puteri din Apus ar ii gata s’o recunoască ; dar ştirea nu s’a adeverit şi lucrurile stau tot nelămurite. Tratativele cu Turcia urmează ori s’au întrerupt, nu se poate spune cu siguranţă.
La gară. în sala de aşteptare.
Pasagerul.—Bine, bdeie, dar unde e cafeaua mea ? Aştept de mai bine de un sfert de ceas...
Chelnărul—Se vede că cld a uitai eă e în sala de aşteptare !..
www.dacaromamca.ro
Pa£faa glumeaţă.
Păţania cMui Frânt
D-l Franţ este ud om vrednic de cunoscut, căci în Ioc să trăiască mai mult cu oamenii, trăeşte mai mult cu animalele. Ar zice cineva că e un filozof care s’a desgustat de vicleniile omeneşti, că nu vrea să vază pe cei mari, fiindcă sunt prea mândri, nici pe cei mici, pentrucă sunt prea linguşitori. Ar zice ci-nevâ că d. Franţ a văzut din scrierile istoricilor şi ale cugetătorilor că veacurile după veacuri n’au putut să schimbe răutatea omenească. .. Ar putea să zică multe cineva, dar nu e ne-voe să zică nimic, fiindcă d. Franţ trăeşte în mijlocul animalelor dintr’o pricină cu mult mai simplă : este proprietarul unei menagerii.
Ce să facă bietul om? Precum d*ta, nene Stancule, stai la tejgheaua d-tale în băcănie şi vinzi brânză, pâine, zahăr şi câte alte lucruri mai dulci şi mai sărate, cu preţuri mai mult sărate decât dulci, — tot aşa şi d. Franţ arătă lumii animalele sale şi cu cuşcile o porneşte din oraş in oraş, din sat în sat, ba uneori chiar din ţară în ţară.
D. Franţ e un bărbat voinic şi nalt; are barbă măricică, dar şi-o îngrijeşte bine şi este totdeauna foarte bine îmbrăcat. Şi aceasta e o cerinţă a meseriei... Nu poate să vază publicul pe stăpânul menageriei jerpelit ca un hamal.. .
Mai ales costumul de îmblânzitor al d-lui Franţ e lucru mare: haină roşie cu nişte nasturi mari cât o farfurie, pantaloni albaştri şi cisme lustruite, despre care un soldat ziceâ că seamănă cu ale d-lui Sergent Major : poţi să-ţi faci mustăţile în ele, dacă n'ai oglindă. Căci, d. Franţ are şi meseria asta să îmblânzească lei, tigri şi alte jivine, Adică de îmblânzit, vorba vine, căci mărturisesc că nu-mi dă mâna să intru în cuşca lor să văz dacă
www.dacoromanica.ro
i
www.dacoromamca.ro
542
ALBINA
sunt blânde sau nu; dar âşâ se zice. . . In adevăr d. Franţ intră la ele şi le pune şi la giumbuşuri.
Le pune el la giumbuşuri, dar se vede că toate merg până în-tr’o zi. . . căci iată ce a păţit într’o zi d. Franţ.
Eră cu menageria lui aşezat într’un bâlciu mare. . . să zicem la Moşi în Bucureşti. Menageria lui eră destul de bogată: avea un leu cam bătrân, un tigru bolnav, o hienă paralitică... dar aveâ şi maimuţe, pasări, o cămilă, un elefant şi altecâteva. . .
Intr’o zi, se dude să-şi vază maimuţele. Se apropie de cuşca lor, o deschide şi intră. Cum a făcut, cum a dres, nu ştiu, des-tul că, fără să bage el de seamă,, cele două maimuţe au eşit a-fară şi. . . nici una nici două. . . au trântit uşa şi au încuiat-o ' aşa cum vedeau ele pe d. Franţ că face. Nu s’au mulţumit cu atâta. Au alergat şi la alte cuşti şi au dat drumul şi altor maimuţe şi altor animale. Cu toatele s’au strâns împrejurul cuşcii lui şi una mai afurisită l-a apucat de păr tocmai când el şe apropiase de uşă şi vrea sa iasă.
Bietul d. Franţ a început să strige.. . şi strigă! ... şi strigă! . . p.ână l-au auzit nişte servitori din alt colţ al menageriei şi au venit să-l libereze.
Aşa a păţit d. Franţ şi de-atuncil nu ştiu dacă {mai intră în cuştile animalelor.
<3 lumi ci..
"V X z
Din numărul festiv pentru 24 Ianuarie, mai răinânându-ne foarte puţine exemplare, atragem atenţia celor ce ar (lori să-l p.oseadă, să se grăbească a trimite preţul de lei l,SO.
Asemenea rugăm pe d-nii abonaţi cari sunt achitaţi pe anul •curent şi n’an primit No. festiv, să ne .comunice de urgenţă, pentru ca să pntem reclamă oficiilor poştale, de oarece mai târziu va ii peste putinţă a mai satisface orice plângere.
ADMINISTRAŢIA.
—— -----------------
La birt.
La birt, în timpul verii.
Muşteriul flămând nu ştie cum să înghiţă mai iute dintr’o ■ciorbă.. . când colo! .. o muscă. .. o dă la o parte.. . a doua...
Supărat, strigă pe chelner.
— Băete. .. ce e asta? Am cerut ciorbă... Dacă aveţi şi muşte, oduceţi-le deosebit pe o farfurie ca să ia cine vrea.
www.dacaramanic&io
ALBINA
543
Cărţi primite la Redacţie.
„O mie şi una de cugetări“ de doctorul Griinfeld.
Preţul acestei cărţi este de 50 bani şi se află de vânzare numai la autor, Calea Moşilor, 217.
A apărut No. 430 — 431 din «Biblioteca pentru toţi» coprinzând; Regele Carol al României de Mite Kremnitz traducere de Const. Graur. Preţul 60 bani, şi se află de vânzare la mai toate librăriile din ţară. Catalogul complect al acestei Biblioteci pentru toţi a se cere la Librăria Editoare LEON ALGALAY la Bucureşti.
Industria aurului în ţările române, de C. G. Costa-Foru. Preţul 25 bani.
De vânzare la toate librăriile.
Studii asupra Navigaţiunii submarine, de inginer-şef Căpitan comandor N. Alexandreanu, din marina militară, cu 10 diguri în 4 planşe.
Cei ce ar dori să-şi-o procure să se adreseze d-lui autor la Galaţi.
——=>g>s>®<$<8<==----
X-leita. ţiu. ni.
— In ziua de 27 Fevruarie 1909, orele 10 de dimineaţă se va ţine a doua licitaţiune cu oferte închise în localul pepinierei Paraclis-Cotnari din jud. Iaşi pentru vânzarea instrumentelor şi obiectelor scoase din uz şi anume: 1 jug pentru boi; 1 Ţesală pentru cai; 2 găleţi de zinc ; 8 cazmale franceze; 3 greble de grădină; 3 târnăcoape; 1 Secură ; 2 Stropitoare de zinc; 3 Sape ; 1 topor ; 1 bardă, 3 lopeţi de fier oţelite ; 1 Furcă de oţel; 2 roabe de lemn legate în £ er; 3 coase; 1 sac de pânză; t Ferăstrău pentru vie; 2 hârdae; 3 căzi vechi ; 3 Deje vechi; 7 bricege ■de altoit; 1 cazma de 0,40 cm.; 3 greble de grădină ; 10 sape de fier ţ 1 lopată; 1 cuţitoae; 1 furcă de fer; 1 Ferăstrău de vie; 1 sfoară de aliniat, 2 coase şi 5 bricege.
Aceste instrumente şi obiecte Se pot vedea în toate zilele de lucru (orele 9 — 12 şi S — 6) la pepinieră.
— In ziua de 10 Martie 1909 orele 10 de dimineaţă, se va ţine licita ţiune 1 cu oferte închise în localul pepinierei Strehaia din judeţul Mehedinţi, •pentru vânzarea instrumentelor şi obiectelor scoase- din uz şi anume :
2 pături pentru cai, 2 cuţite de altoit, 1 ferăstrău de mână, 1 furcă de -fier, 10 Bricege de altoit, 1 Cazma franceză şi 1 gresie pentru ascuţit bricege.
Aceste instrumente şi obiecte se pot vedea în toate zilele de lucru, •orele 9 — 12 şi 3 — 6) la pepinieră.
www.dacaromanica.ro
ÎNŞTIINŢARE
Asociaţiunea de chimişti specialişti
[a deschis un
LABORATOR OE ANALIZE CHIMICE
în CALEA GRIV1ŢEI, 178 (între rampele de vinuri) BIROUL în STRADA EROULUI. 12 (lângă Cism.giu)
Sub direcţiunea d-lui
AVIHAIL POPESCU
CHIMIST EXPERT
--------
Se analizează conştiincios şi cu preţuri modeste probe de Vin, Ţuică, Rom, Cognac, Licheruri, Bere, Ape pentru băut, Ape pentru maşini, Ape minerale, Lapte, Lapte dela doici, Unt, Untură, Brâzeturi, Oleuri vegetale, E-senţe, Faini, Pâine, Bomboane, Petrolul şi derivatele sale, Ceară, Pământuri pentru cultura viei, Ingrăşeminte agricole, Cosmetice şi ape de toaletă, Cereale, precum şi toate materiile prime şi produsele industriale de orice gen.
0	secţiune specială pentru urini
CONTRAEXPERTIZE
Probele se vor aduce ori Ia Biroul din Strada Eroului 12 (lângă Cismigiu), ori la Laborator în calea Gri-viţei, 178.
Prin analiza conştiincioasă a mărfurilor, industriaşii şi comercianţii nu vor fi expuşi a contraveni legii sanitare fiind siguri de produsele şi mărfurile lor, iar publiculjnu-.şi va ruina sănătatea şi punga.
www.dacaromamca.ro
'v-*r	v w ^ r '<r tt y t ▼ fTT't ^r ▼▼▼<
Ir	Ai A A A A ^AJUUJULAAAAAA^AAAAAA^J
/
*
*0-
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să faci a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresă d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, luau Kalinderu, Membru al Academiei Române.—Vice-preşedinte, Sava Soiiiăiiescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator ş-, casier, Spira C. Haret, Ministru, profesor universitar.— Secretar, Const. Bana, profesor secundar, fost inspector şcolar. —_ Membrii : Petre Gârboviceana, Administrator al Casei Sf-Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central ţi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poportilui român-, I. Dimitrescu Procopie, senator, fost Primar al Capitalei.; M. Ylâdescu, fost Ministru, profesor universitar; Orista S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundăr; Poiupiliu Elîade, pro. fesor universitar.—Cenzori. Const. Alimăneştennn. inqiner de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar: Const. Alexandrescn, institutor.
SSembrl Însorişi şl ootizaţlcnl plătite (urmare).
G. B. Palade (P.Ni-uniţ) 2 lei ; I Tutuc (Loco) 2 lei; S. Stipcovic; (Loco) 1 leu ; Maria St. Creţulescu (Loco) 1 leu ; T. Mardărescu (Loco) 2 lei; Elena Ionescu (Loco) 1 leu; Al. Dumitriu ti Sadica (Loco) 2 leii R. Măescu (Loco) 2 lei; Zoe Vasiliu (Loco) 2 lei ; Ecaterina Velichi (Galaţi) 2 lei; Elena G. Ionescn (Găeşti) 2 lei; Lucreţia Panaitescu (Urlaţi) 2 lei; Ec. C. Ciocoiu (Dorohoiu) 2 iei; A. Maeovei (Loco) 2 lei; M. Galbenu (Loco) 2 lei ; D. Holhan (Bârlad) 2 lei; Maria Solomonescu (Loco) 2 lei; A. Grâpeanu (Loco) 2 lei; D. I. Dumitrescu (Loco) 2 lei; Petrache Mânu (Loco) 1 leu ; T. Constanlinescu (Loco) 0.50 bani Ath. Alecsianu (Loco) 1 leu; D. Baldovin (Loco) 1 leu; I. A. Tomoroveanu (Loco) 1 leu ; Ştefânescu D. Mircea (Loco) 2 Iei; Ioan Dumitrescu (Loco) 2 lei ; D. A. Teodoru (Loco) 12 lei , Const. G. Ionescu (Loco) 12 lei; M. Pascal (Loco) 4 lei; Henrietta Sihleanu (Loco) 5 lei; Ştefan Sihleanu (Loco) 5 lei; Mich. Tănăsescu (Loco) 5 lei; A. Donescu (Loco) 10 iei; Popovici (Loco) 4 lei; S. Gheorghiu (Loco) 2 lei; C. Sp. Popescu (Loco) 11 lei; Pr. P. Georgescu Mierea-Birnici 1 leu; D-tru Popescu Ruseţu 2 lei; Ioan Iunian (Ruseţu) lei 1.50 bani; Al. Grigoriu (Ruseţu) 1 leu; lohan Fiuck (Ruseuţ) 1 leu; Carol Bolard (Kusetu) 1 leu; Anton Ivă-nescu (Ruseţu) 1 leu; Constant. Pascal (Ruseţu) 1 ieu; Grigore Stânescu (Ruseţu) 1 leu; D. Negulescu (Ruseţu) 1 leu; Petrache Greţu (Ruseţu) 1 leu; Anstide Ungă (Ruseţu) 1 leu; Zaharia M. Mărea (Ruseţu) 50 bani, Nicolae Alexandrescu i Ruseţu) 50 bani, Paraschiv Cristescu (Ruseţu) 50 bani; Vasile Plugaru (Ruseţu) 50 bani; Pană Istrate (Ruseţu) 50 bani, D. Videniu (Ruseţu) 50 baiu ; Ion Popescu (Ruseţu) 1 leu ;
Numărul membrilor înscrişi în cursul anului 1908 este de 12.348, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 13.460 lei.
(Va urma în numărul viitor).
r ? t T T Tv T^"^'rT ** v ▼ ▼*** ▼ *r v1^ t1 y v 'w v t V’yyv
^ A A A A. A ^4-
„S TEHUfl1'
Societatea .Steaua» are de scop #. lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şl răspândirea da scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţa contrarii statului şi ideii naţionale române.
www.dacaromamca.ro
-A.-vis pentru cL-reii Stupari.
Pr'oeurându-midela cea mai mare fabrică din lume, dela «A. I. Root» et. Comp. din America, o maşină cilindrică, cu toate accesoriile ei pentru preparat şi destiiat, şi prin multul exerciţiu reuşind a face faguri artificiali, de orice dimensiune şi similari cu cei mai excelenţi faguri lucraţi în străinătate, fiind tot aşa de resistenţi, flexibili, subţiri şi transparenţi, ceeace- cu presa de mână nu se poatenici' odată- obţine;
Domnii stupari sunt rugaţi a-şi procură fagurii necesari numai dela mine; de oarece, pe lângă încurajarea ce-mi vor da, vor profita şi înşişi d-lor, prin faptul că vor primi comanda mai curând, vor fi scutiţi de pierderi de timp şi pagube prin stricarea sau pierderea colete-lor, şi în plus vor câştigă câte 2 lei la kgr. dela porto, ambalaj, taxele vamale şi a fondului comunal.
Odată cu comandele făcute prin o carte poştală şi înaintarea costului întreg prin mandat postai, mi se va arătă: cantitatea dorită de faguri, în kgr., dimensiunea lor şi pentru ce anume (catul de clocire sau de miere).
Costul lucrului, pentru d-nii cari vor trimite ceara d-lor, este de:
3 lei kilogr. de ceară (cântărită brut) până la 5 kilograme.
2.76 »	»	«	»	10	»
2 » 50	»	»	>	»	20	» şi
2 » 00	»	| pentru cantităţi mai mari de 20 kilograme
Pentru persoanele cari nu vor avea ceară proprie, vor trimite în plus 6 lei la fiecare kgr,, de oarece anul 1908 fiind cel mai desastros pentru stupi, nu se poate găsi ceară cu preţ mai mic.
Adresa: «Economul V. Hanganu, Iaşi.—Şoseaua Racoviţă No 5;
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat Sediul Londră. Sucursala Bu-aureşti.
Comitetul central:	la Londra
Lachlaa Machlntosh Rate, „
G. I. Goschen ...
Vicontele Duncannon .
E. W. H. Barry. . .
Robert Hamilton Lang Demetre de Frank . .
P. Na viile........
id. Vernes.........
| C. A. Stolz \ E. E. Goodwin. Censori: loan Kalindero Demetrn loan Gbika şi Artkar Green.
Viena
Paris
Directori:
Sediul social:
Londra 7 Cre Winchesterstreet. Sucursala: Buc -iveşti, Piaţa sf. Gheor-
„NAŢIONALA”
SOCIETATE GENERALA OE ASIGURARE, BUCUREŞTI'
Capital în acţiuni întreg vărsat îd|
aur.................Lei	2.000.00!. ţ
Fonduri de reservâ compuse din prime
şi daune............•	3.95c 688.76 {
Idem formal.din capital şi alte rezerve »	1.075.842 6G|t(
Total în aur Lei 7.052.631.3 Daune plătite .... Lei 33.000.00Cf Vice-preşedinte A. Băicoiann.
Dir. general E. Grunwald. „NAŢior«fti.A“ asigură contra in-f cediului, a «grindinei», contra riscu -lui pierderii valorilor. Asigurările A pentru viaţă sunt primite în toatei combinaţiunile obişnuite ca : «cas def moarte, supravieţuire, zestre şi rentă >. I Sediul social î.- palatul Soc. din str.J Doamnei No 12, Bucureşti. Repres r generală în Buc. str. Smârdan No. 4I Agenţii în toate oraşele din ţară. I
www.dacoromaiiica.ro